Alexandru Lapusneanu Schema

I. Eseu despre particularităţile unei nuvele studiate Alexandru Lăpuşneanul de C. Negruzzi Planul eseului Context: Prima nuvelă istorică din literatura română, Alexandru Lăpuşneanul de Costache Negruzzi, aparţine prozei romantice, fiind publicată în perioada paşoptistă, în primul număr al revistei Dacia literară (1840). 1. Încadrarea nuvelei într-o tipologie, într-un curent cultural/literar, într-o orientare tematică - Specia: Este o nuvelă deoarece este o specie epică în proză, cu o construcţie riguroasă, având un fir narativ central; personajele relativ puţine, caracterizate succint, gravitează în jurul personajului principal. - Este o nuvelă romantică prin: tema de inspiraţie istorică, construcţia liniară, personaje excepţionale în situaţii excepţionale, antiteza dintre blândeţea doamnei şi cruzimea domnitorului, culoarea epocii în descrieri cu valoare documentară, gesturi spectaculoase şi replici memorabile. 2. Ilustrarea temei - Tema nuvelei istorice este a doua domnie a lui Alexandru Lăpuşneanul (1564 – 1569), în Moldova secolului al XVI-lea. Două ilustrări sunt: replica domnitorului „Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreau...”, în capitolul I şi scena uciderii celor 47 de boieri, în capitolul al III-lea. - Raportul realitate – ficţiune este ilustrativ pentru viziunea despre lume a scriitorului. 3. Elemente de structură şi de compoziţie - Perspectiva narativă este obiectivă, cu naratorul omniscient, sobru, detaşat, intervine rareori prin epitetele de caracterizare: ,,vodă”, ,,domnul”, ,,tiranul”, ,,bolnavul”; naraţiunea la persoana a III-a. - Titlul pune în lumină personalitatea puternică a personajului principal. - Compoziţia: naraţiune lineară, înlănţuire. Incipitul şi finalul se remarcă prin sobrietate. - Echilibrul compoziţional: patru capitole, care fixează momentele subiectului şi poartă câte un motto cu rol rezumativ: capitolul I (expoziţiunea şi intriga) - ,,Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreu…”; capitolul al II-lea (desfăşurarea acţiunii) -,,Ai să dai samă, Doamnă!”; capitolul al IIIlea (punctul culminant) -,,Capul lui Moţoc vrem…”; capitolul al IV-lea (deznodământul) -,,De mă voi scula, pre mulţi am să popesc şi eu…”. - Acţiunea nuvelei; principalul conflict: lupta pentru putere între domnitor şi boieri; conflictul secundar, între domnitor şi trădătorul Moţoc, ilustrează dorinţa de răzbunare. - Timpul şi spaţiul acţiunii redau a doua domnie a lui Lăpuşneanul în Moldova, timp de patru ani. - Personajele sunt romantice: personaje excepţionale (au calităţi şi defecte ieşite din comun) în situaţii excepţionale, antiteza ca procedeu de construcţie, liniaritatea psihologică, replicile memorabile. - Personajul principal Alexandru Lăpuşneanul este personaj romantic, ce întruchipează tipul domnitorului sângeros, tiran şi crud. - Doamna Ruxanda – personaj secundar, în antiteză cu Lăpuşneanul: blândeţe – cruzime, caracter slab – caracter tare. - Boierul Moţoc reprezintă tipul boierului trădător, viclean, laş, intrigant. În antiteză cu boierul trădător, sunt personajele episodice Spancioc şi Stroici, tineri boieri patrioţi cu rol justiţiar. - Personajul colectiv, mulţimea revoltată de târgoveţi, apare pentru prima dată în literatura noastră.

- Naraţiunea şi descrierea sunt reduse, iar caracterul dramatic al textului este dat de utilizarea predominantă a dialogului. - Stilul narativ se remarcă prin sobrietate, concizie. Registrele stilistice arhaic şi regional conferă culoarea locală. Limbajul personajelor este un mijloc de caracterizare indirectă, prin replicile memorabile: ,,Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreau”, „Proşti, dar mulţi!” etc. 4. Opinie: nuvela istorică Alexandru Lăpuşneanul de C. Negruzzi ilustrează principiile romantismului românesc şi idealurile paşoptiste. Concluzie: Prima noastră nuvelă istorică este o capodoperă, potrivit criticului G. Călinescu: „nuvela istorică Alexandru Lăpuşneanul ar fi devenit o scriere celebră ca şi Hamlet dacă ar fi avut în ajutor prestigiul unei limbi universale”. II. Particularităţi de construcţie a personajului principal dintr-o nuvelă studiată Planul eseului - Context: Prima nuvelă istorică din literatura română, Alexandru Lăpuşneanul de Costache Negruzzi, aparţine prozei romantice, fiind publicată în perioada paşoptistă, în primul număr al Daciei literare (1840). - Tema nuvelei este evocarea celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lăpuşneanul (1564 – 1569), un domnitor crud şi sângeros din Moldova secolului al XVI-lea. 1. Elemente de structură şi de compoziţie ale textului - Perspectiva narativă este obiectivă, cu naraţiune la persoana a III-a, narator omniscient, omniprezent; epitete de caracterizare (,,tiran”). - Titlul pune în lumină personalitatea puternică a personajului principal, memorabil şi excepţional prin cruzimea sa. - Compoziţie: naraţiunea se desfăşoară linear, cronologic, prin înlănţuirea secvenţelor narative şi a episoadelor. Incipitul şi finalul se remarcă prin sobrietate. - Timpul şi spaţiul acţiunii sunt precizate: întoarcerea lui Lăpuşneanul pe tronul Moldovei, în a doua sa domnie; ultimul capitol redă moartea domnitorului, patru ani mai târziu. - Patru capitole, care fixează momentele subiectului: capitolul I (expoziţiunea şi intriga) ,,Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreu…” ; capitolul al II-lea (desfăşurarea acţiunii) -,,Ai să dai samă, Doamnă!”; capitolul al III-lea (punctul culminant) -,,Capul lui Moţoc vrem…”; capitolul al IV-lea (deznodământul) -,,De mă voi scula, pre mulţi am să popesc şi eu…”. - Acţiunea nuvelei este pusă pe seama unor personaje ale căror caractere puternice se dezvăluie în evoluţia gradată a conflictului. În funcţie de rolul lor în acţiune, personajele sunt puternic individualizate, construite cu minuţiozitate (biografia, mediul, relaţiile motivate psihologic) sau portretizate succint. -Registrele stilistice arhaic şi regional conferă culoarea locală. Stilul narativ este sobru şi concis. - Limbajul personajului este un mijloc de caracterizare indirectă, prin replici memorabile: ,,Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreau”, „Proşti, dar mulţi!” etc. 2. Statutul social, psihologic, moral etc. al personajului - Alexandru Lăpuşneanul este personajul principal al nuvelei, personaj romantic, excepţional, care acţionează în situaţii excepţionale (de exemplu: scena uciderii boierilor, a pedepsirii lui Moţoc, scena morţii domnitorului otrăvit). Întruchipează tipul domnitorului tiran şi crud. - Conflictul nuvelei este lupta pentru putere între domnitor şi boieri. Conflictul secundar, între domnitor şi Moţoc (boierul care îl trădase), particularizează dorinţa de răzbunare a domnitorului.

3. Trăsăturile personajului - Crud, hotărât, viclean, disimulat, inteligent, bun cunoscător al psihologiei umane, abil politic, personajul este puternic individualizat şi memorabil. - Caracterizarea indirectă prin fapte evidenţiază în manieră romantică cruzimea personajului şi hotărârea de a avea puterea domnească: guvernarea cu ajutorul terorii, culminând cu uciderea celor 47 de boieri la ospăţ (în capitolul al III-lea), pedepsirea lui Moţoc şi încheindu-se prin revenirea asupra hotărârii de a se călugări, care i-ar fi anulat rolul de domnitor (capitolul al IV-lea). - Modalităţile de caracterizare sunt directe (de către narator, de alte personaje, autocaracterizarea) şi indirecte (prin fapte, limbaj, atitudini, comportament, relaţii cu alte personaje, gesturi, atitudine, vestimentaţie). - Limbajul naratorului realizează, în mod direct, prin descrierea vestimentaţiei şi portret moral (,,vodă”, ,,domnul”, ,,tiranul”, ,,bolnavul”). Caracterizarea indirectă prin limbajul personajului se realizează în replici memorabile: ,,Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreau” sau ,, – Proşti, dar mulţi!”. 4. Opinie: Într-o nuvelă istorică, în care conflictul este lupta pentru putere între domnitor şi boieri, caracterul sângeros al acţiunilor lui Lăpuşneanul pentru impunerea autorităţii domneşti este veridic. Potrivit esteticii romantice, portretul tiranului se conturează din lumini şi umbre, este în antiteză cu alte personaje, fiind memorabil prin caracterul excepţional al faptelor şi însuşirilor sale: hotărâre şi cruzime. Concluzia: Monumentalitatea personajului, titanismul, excepţionalitatea romantică, spectaculosul acţiunilor şi al replicilor fac din personajul principal al nuvelei un personaj memorabil.

III. Relaţia dintre două personaje dintr-o nuvelă studiată Planul eseului - Context: Prima nuvelă istorică din literatura română, Alexandru Lăpuşneanul de Costache Negruzzi, aparţine prozei romantice, fiind publicată în perioada paşoptistă, în primul număr al revistei Dacia literară (1840). - Tema este evocarea celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lăpuşneanul (1564 – 1569), un domnitor crud şi sângeros din Moldova secolului al XVI-lea. 1. Elemente de structură şi de compoziţie - Perspectiva narativă este obiectivă, cu naraţiune la persoana a III-a, narator omniscient, omniprezent; epitete de caracterizare (,,tiran”). - Titlul pune în lumină personalitatea puternică a personajului principal. - Compoziţie: naraţiunea se desfăşoară linear, cronologic, prin înlănţuirea secvenţelor narative şi a episoadelor. Incipitul şi finalul se remarcă prin sobrietate. - Timpul şi spaţiul acţiunii sunt precizate: întoarcerea lui Lăpuşneanul pe tronul Moldovei, în a doua sa domnie; ultimul capitol redă moartea domnitorului, patru ani mai târziu. - Patru capitole, care fixează momentele subiectului: capitolul I (expoziţiunea şi intriga) ,,Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreu…” ; capitolul al II-lea (desfăşurarea acţiunii) -,,Ai să dai samă, Doamnă!”; capitolul al III-lea (punctul culminant) -,,Capul lui Moţoc vrem…”; capitolul al IV-lea (deznodământul) -,,De mă voi scula, pre mulţi am să popesc şi eu…”. - Acţiunea nuvelei este pusă pe seama unor personaje ale căror caractere puternice se dezvăluie în evoluţia gradată a conflictului. În funcţie de rolul lor în acţiune, personajele sunt puternic individualizate, construite cu minuţiozitate (biografia, mediul, relaţiile motivate psihologic) sau portretizate succint.

- Registrele stilistice arhaic şi regional conferă culoarea locală. Stilul narativ este sobru şi concis. - Limbajul personajelor este un mijloc de caracterizare indirectă, prin replici memorabile: ,,Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreau”, „Proşti, dar mulţi!” etc. 2. Statutul social, psihologic, moral etc. al personajelor alese - Potrivit principiilor romantice, personajele nuvelei sunt construite în antiteză şi au calităţi şi defecte împinse la extrem (excepţionale). - Alexandru Lăpuşneanul este personajul principal al nuvelei, personaj romantic, excepţional; tipul domnitorului tiran şi crud, un caracter tare, construit în antiteză cu boierul Moţoc, personaj secundar ce reprezintă tipul boierului trădător, viclean, laş, intrigant. - Raportul realitate – ficţiune: modificarea unor date istorice pentru ilustrarea unor tipuri umane, boierul trădător şi tiranul sângeros. 3. Trăsăturile personajelor - Scenele care înfăţişează relaţiile dintre domn şi Moţoc se regăsesc în primul şi în al treilea capitol. - Capitolul I cuprinde conflictul secundar, între Alexandru Lăpuşneanul şi boierul trădător, Moţoc. - Prin dialog şi epitetele de caracterizare sunt conturate portretele morale şi relaţiile conflictuale. - Hotărârea de a avea puterea domnească este implacabilă: ,,Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreau”. - Răspunsul lui Lăpuşneanul conţine intriga şi declanşarea conflictului: dorinţa de răzbunare pentru trădarea boierilor în prima domnie. Cu diplomaţie, îi face o promisiune aparent liniştitoare lui Moţoc: ,,îţi făgăduiesc că sabia mea nu se va mânji în sângele tău; te voi cruţa, căci îmi eşti trebuitor, ca să mă mai uşurezi de blăstemurile norodului”. - Planul de răzbunare al lui Lăpuşneanul este crud, fiind finalizat în capitolul al treilea. Domnitorul asistă râzând la măcelul boierilor, în timp ce Moţoc, disimulat, încearcă să râdă. Când mulţimea revoltată este întrebată ce doreşte, strigătul „Capul lui Moţoc vrem!” arată laşitatea boierului şi aduce ocazia de răzbunare a domnitorului pentru trădare, sub pretextul cererii norodului: ,,– Proşti, dar mulţi”. Fără a constitui deznodământul nuvelei, această secvenţă este finalul conflictului secundar, între domnitor şi Moţoc, reprezentantul marii boierimi. 4. Concluzie: relaţia care se stabileşte între domn şi Moţoc este ilustrativă pentru conturarea a două caractere opuse. Cele două personaje sunt romantice deoarece aparţin excepţionalului prin cruzime, respectiv, prin ticăloşie, şi sunt portretizate în antiteză: caracter slab - caracter tare.