Barocul Rusesc

BAROCUL RUSESC

BAROCUL RUSESC - S-a manifestat în Imperiul Rus la sf. sec. XVII – sec. XVIII - Putem deosebi: - Barocul Moscovei sau Barocul moscovit – 1680-1700 - Barocul petrin (manifestat în Sankt Petersburg) – 1700-1720 - Barocul Elizabetian 1730-1760

Deasemenea putem întâlni manifestarea acestui stil arhitectural şi în regiunile mai îndepărtate ale Imperiului, fenomen numit Baroc Siberian.

BAROCUL MOSCOVEI Etapele de dezvoltare Principala perioadă de dezvoltare a arhitecturii "barocului Moscovit" se regăseşte între anii 1680-1700. În celelalte regiuni ale Imperiului Rus, în care s-a manifestat acest stil, diverse aspecte simplificate sunt preluate până la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Epuizarea acestui stil în Rusia poate fi legată de transferul capitalei de la Moscova la Sankt-Petersburg și de ajustarea arhitecților lui Petru I a stilurilor ruse la gusturile occidentale.

BAROCUL NARÎŞKIN

Barocul Narîşkin – stil particular specific, de decoraţie şi arhitectură barocă care a fost la modă în Moscova la cotitura secolului 17 şi începutul secolului 18. Barocul Narîşkin este în esenţă o fuziune a arhitecturii ruseşti tradiţionale cu elemente baroce importate din Europa Centrală.

PRINCIPALELE EDIFICII Ale barocului Narîşkin

BISERICA ÎNVIEREA DOMNULUI DIN KADAŞI

Arh. Serghei Turcianinov, 1686

BISERICA LUI BURIS ŞI GLEB DIN SIUZIN ЦЕРКОВЬ БОРИСА И ГЛЕБА В ЗЮЗИНЕ

Arhitectura Biserica este construită pe un pod înalt arcuit, dimensiunile altarului și pridvorul fiind egale. În decorarea templului nu există platbande tradiționale pentru barocul Moscovovit. Pentru a se ridica în templul de vară de sus, sunt construite scări elegante. În 1879 a fost adăugat o clopotniţă la biserică, încoronată cu o turnă. Însă ea nu s-a păstrat până în prezent.

BISERICA ICOANEI MAICII DOMNULUI "ЗНАМЕНИЕ" DIN CURTEA SHEREMETEV 1691

BISERICA DIN SOFRINO 1691

ХРАМ ПОКРОВА ПРЕСВЯТОЙ БОГОРОДИЦЫ В ФИЛЯХ

ХРАМ ТРОИЦЫ ЖИВОНАЧАЛЬНОЙ В ХОХЛАХ

СПАССКАЯ ЦЕРКОВЬ В СЕЛЕ УБОРЫ

ARHITECTI Pietr Sheremetev, Kuzma Bakrov şi Yakov Bukhvostov

CATEDRALA ADORMIREA MAICII DOMNULUI A KREMLINULUI DIN RYAZANI

ARHITECT Yakov Bukhvostov 1693—1699

BISERICA SFINTEI TREIMI DIN S. ТРОИЦЕ-ЛЫКОВО

ARHITECT Yakov Bukhvostov 1698—1704

TURNUL LUI MENCHIKOV SAU BISERICA ARHANGHELULUI GAVRIIL

Arhitect Ivan Zarudny 1705-1707

BAROCUL PETRIN Петровское барокко

BAROCUL PETRIN ПЕТРОВСКОЕ БАРОККО

Barocul Petrin – stil de decoraţii şi arhitectură barocă agreat de Petru cel Mare şi folosit pentru a proiecta clădiri în nou fondata capitală rusă, Sankt Petersburg, în timpul conducerii acestui monarh şi a succesorilor săi imediaţi. Spre deosebire de contemporanul baroc Narîşkin, practicat în Moscova, barocul petrin a reprezentat o ruptură drastică de tradiţiile bizantine care au dominat arhitectura rusă pentru aproape un mileniu. Principalii săi specialişti Domenico Trezzini, Andreas Schlüter şi Mihail Zemţov - s-au inspirat din arhitecturile mai curând modeste, olandeză, daneză şi suedeză a timpului.

DOMENICO TREZZINI Domenico Trezzini a fost un arhitectul baroc rus cui i-a fost încredinţat proiectul de urbanism și de management al lucrărilor al SanktPetersburgului. De asemenea, el a construit câteva clădiri importante al acestui oras oraș, cum ar fi Cetatea Petru și Pavel, Catedrala Petru și Pavel și Palatul de Vară. Turnul Menchikov din Moscova a fost construit în 1707 conform instrucțiunilor sale.

DOISPREZECE COLEGII ЗДАНИЕ ДВЕНАДЦАТИ КОЛЛЕГИЙ

ARHICECT Domenico Trezzini 1722—1742

MĂNĂSTIREA ALEXANDER NEVSKY

PODUL ANICIKOV

ARHICECT Domenico Trezzini 1721

SCULPTURILE PODULUI ANICIKOV

ARHICECT Domenico Trezzini

CATEDRALA SFINŢII PETRU ŞI PAVEL DIN SANKT PETERSBURG

RECONSTRUCŢIA PALATULUI DE IARNĂ LUI PTRU I

PALATUL MENŞIKOV

MIHAIL ZEMŢOV

CASCADA «ЗОЛОТАЯ ГОРА» PETERGOF

BISERICA SIMION ŞI ANNA

СОБОР ПРЕОБРАЖЕНИЯ ГОСПОДНЯ ВСЕЙ ГВАРДИИ

Catedrala a fost construită între 1743 și 1754. Mikhail Zemtsov nu a trăit destul pentru a vedea sfârșitul construcției, după moartea sa, lucrarea a fost condusă de arhitectul Pietro Antonio Trezzini, care a schimbat proiectul într-o oarecare măsură. Templul nu s-a păstrat - a fost reconstruit complet după incendiul din 1825 de către arhitectul V.P. Stasov.

DETALII DE DECOR

PALATUL KADRIORG (ЕКАТЕРИНЕНТАЛЬ) ARH. NICOLA MICHETTI

arh. Nicola Michetti

CASACADA DIN PETERGOF

arh. Nicola Michetti

KUNSTKAMERA

Arh. Gheorg Mattarnovi, Nikolai Gherbel, Mikhail Zemtsov, Savva Chevakinsky, Robert Marfeld

BAROCUL ELIZABETIAN Елизаветинское барокко

BAROCUL ELIZABETIAN

Baroc Elisavetian (stil Rococ monumental) – termen pentru arhitectura rusă barocă din timpul Elisabetei I (1741-1761). Cel mai mare reprezentant al acestei direcții a fost F. B. Rastrelli, datorită acestui fapt acest stil a primi şi numele de Baroc Restrilean (Растреллиевское барокко). Spre deosebire de barocul petrin care îl precede, barocul elisabetan a cunosc și a apreciat şi barocul Moscovit, păstrând elementele esenţiale a templelor tradiţionale ruse. Astfel, barocul elisavetian a devenit o sinteză a celor 2 stiluri anterioare.

PALATUL DE IARNĂ DIN SANKT PETERSBURG

ARHITECTURA PALATULUI DE IARNA Palatul de Iarnă (în rusă: мний ц) din Sankt Petersburg, a fost reşedinţa oficială a monarhilor ruşi în perioada 17321917. Situat între Cheiul Palatului şi Piaţa Palatului, aproape de locul primului palat de iarnă al lui Petru cel Mare a fost construit şi modificat aproape continuu între sfârşitul anilor 1730 şi 1837. Palatul a fost construit la o scară monumentală care era destinată să evidenţieze puterea Rusiei Imperiale. Clădirea a fost concepută mai degrabă ca un palat orăşenesc decât ca un palat privat într-un parc. Tema arhitecturală este păstrată în interiorul palatului. Primul etaj, fiind piano nobile, se distinge prin ferestre mai înalte decât cele de la etajele inferioare şi superioare. Fiecare fereastră este separată de cea vecină printr-un pilastru. Monotonia repetitivă a timp creşteri este întreruptă doar de către plasate simetric usor proeminente golfuri, multe cu propriile lor mici portice. Această temă a fost păstrată cu prilejul tuturor modificărilor şi reconstrucţiilor ulterioare ale palatului. Singurele modificări externe au avut în vedere culoarea clădirii: palatul a fost pictat în diferite nuanţe în diferite momente din istoria sa.

VEDERE DE SUS A PALATULUI

VEDERI DIN INTERIOR

Rotunda

Sala Nicolae – principala sală de primire a palatului

ХРАМ СВЯЩЕННОМУЧЕНИКА КЛИМЕНТА, ПАПЫ РИМСКОГО

ARH. Pietro Antonio Trezzini

POARTA ROŞIE DIN MOSKOVA

Arh. D. V. Uhtomsky

CATEDRALA SMOLNÎI

Catedrala Smolnîi face parte din ansamblul arhitectural al mănăstirii Smolnîi, care este situat pe malul stâng al râului Neva, la Sankt-Petersburg.

Arhitectură Planul mănăstirii este în formă de cruce greacă, cu catedrala în centru şi patru biserici mici în cele patru colţuri. Ea include, de asemenea, elemente arhitecturale precum lucarne, un fronton sculptat, ziduri văruite în culoarea albastru deschis şi cupola gri. Această catedrală cu 5 cupole este realizată într-un mod neobişnuit. Faţada inferioară a catedralei seamănă mai mult cu cea a unui palat decât cu cea a unui biserici. Primul etaj, cu cele 5 părţi componente ale sale care se înalţă către cer este mai uşor. Soluţia arhitecturală a lui Rastrelli creează iluzia unor dimensiuni neobişnuite. Pe măsură ce ne apropiem, dimensiunea catedralei pare să scadă, fără a-şi pierde caracterul său majestuos. Fără a fi întotdeauna obiectul admiraţiei necondiţionate a iubitorilor stilului baroc, arhitecţii profesionişti aduc un omagiu faţă de creaţia lui B. F. Rastrelli, perfecţiunea proporţiilor şi eleganţa decoraţiunilor. Potrivit legendei, arhitectul Giacomo Quarenghi, reprezentant al unor tendinţe diferite în arhitectură, în ciuda caracterului său puţin conciliant şi a faptului că el era în mod deschis ostil concepţiilor arhitectonice ale lui Rastrelli, a exclamat în faţa intrării principale a catedralei Smolnîi, întorcându-se către ea şi scoţându-şi pălăria: „Ecco una chiesa!” („Iată o biserică!”).