Controlul Productiei In Fabrica Agregate

ATESTAREA CONFORMITĂŢII PRODUSELOR (AGREGATE MINERALE) PE BAZĂ DE PROCES

PENTRU

CONSTRUCŢII

Gheorghe MLADIN, prof.univ.dr.ing. UTCB, facultatea de UTIAJ TEHNOLOGIC

SUMMARY

The paper presents the compliance systems of mineral aggregates, and the nonconformities influence in quality of the finished product. Also presented two proposals to improve certification activities: - Establish responsibilities throughout the cycle technology (producer, designer, performer, evaluator and supervisor authority for quality control of processed materials); - Development of a documentation unit for attestation of conformity of production of aggregates indicating in detail the areas of use.

1. ATESTAREA CONFORMITĂŢII AGREGATELOR MINERALE LA PRODUCĂTOR Standardele europene (ex. SR EN 12620 şi SR EN 13043) şi anexele ZA ale acestor standarde care se referă la atestarea conformităţii agregatelor şi filerelor au fost elaborate în cadrul unui mandat dat de CEN de către Comisia Europeană şi Asociaţia Liberului Schimb şi răspund cerinţelor esenţiale specificate în Directiva 89/106/CEE – Produse pentru Construcţii. Sistemul de atestare a conformităţii agregatelor şi filerelor menţionate în tabelele ZA.1a şi ZA.1b, conform deciziei 98/598/CE/ 9 octombrie 1998, reluat ca atare în anexa 3 din mandatul M125 ,,Agregate” , în formă modificată, este prezentat în standarde ( SR EN 12620, SR EN 13043) în tabelele ZA.2a şi ZA.2b, în funcţie de utilizarea prevăzută. Atestarea conformităţii agregatelor şi filerelor menţionate în tabelele ZA.1a şi ZA.1b trebuie să se bazeze pe evaluarea procedurilor de conformitate prezentate în tabelele ZA.3a şi ZA.3b, ca rezultat al aplicării capitolelor din standardele SR EN 12620, SR EN 13043. Evaluarea conformităţii agregatelor şi controlul producţiei de agregate, se realizează urmând aceleaşi reguli, descrise identic în Anexa H (informativă) din SR EN 12620 şi respectiv Anexa B (normativă) din SR EN 13043. Din tabelele ZA.1a şi ZA.1b conţinute de cele două standarde rezultă următoarele diferenţe: Produs: Agregate obţinute prin tratarea materialelor naturale, artificiale sau reciclate care sunt cuprinse în domeniu de aplicare al standardului(SR EN 12620, SR EN 13043). Utilizare prevăzută: Beton pentru construcţii, căi rutiere şi lucrări de geniu civile(SR EN 12620). Amestecuri bituminoase şi suprafeţe superficiale destinate drumurilor, aerodromurilor şi altor zone de circulaţie (SR EN 13043). 0 1 2 3 4 Caracteristici Subcapitole de specificaţii Subcapitole de specificaţii Nivel esenţiale din standard (SR EN 12620) din standard (SR EN 13043) şi/sau Notare clasă Compoziţie/ 6.2. Cloruri nestabilit val. decl. conţinut 6.3.1. Sulfat solubil în acid nestabilit Val. decl. 6.3.2. Sulf total nestabilit Val. decl. 6.4.1. Constituenţi care reduc timpul de nestabilit Val. decl. priză şi rezistenţa betonului 6.5. Conţinut de carbonaţi în nisipul nestabilit Val. decl. pentru stratul căii de rulare a şoselelor de beton Durabilitate faţă de 5.7.3. Reacţii alcalii-silice nestabilit val. decl. reacţia alcaliisilice Procentaj de 4.1.7. Procentaj al suprafeţei nestabilit categorie granule concasate concasate din agregat grosier Afinitate cu lianţi 4.2.11. Afinitatea agregatului nestabilit val. decl. bituminoşi grosier cu lianţi bituminoşi

1 Durabilitate faţă de alterare Rezistenţa la abraziune datorat pneurilor cu crampoane Rezistenţa la şoc termic

2

3 4.2.12. Bazalt supus ,,radiaţiei solare” 4.2.6. Rezistenţa la abraziune datorat pneurilor cu crampoane a agregatului grosier utilizat în straturi de suprafaţă 4.2.10. Rezistenţă la şoc termic

4 nestabilit

5 val. decl.

nestabilit

categorie

nestabilit

val. decl.

Din analiza caracteristicilor esenţiale comune şi a celor care le diferenţiază, prezentate mai sus, rezultă că este posibilă abordarea unitară a controlului producţiei de agregate. Atunci când pentru utilizarea agregatelor şi filerelor sunt impuse cerinţe de securitate riguroase sistemul de atestare al conformităţii este 2+. În acest caz, conform Directivei 89/106/CE, anexa III.2(ii) prima posibilitate, certificarea controlului producţiei de agregate se realizează printr-un organism notificat. Sarcinile organismului notificat sunt: inspecţia iniţială la instalaţie şi a controlului producţiei de agregate şi supravegherea continuă, evaluarea şi acceptarea controlului producţiei de agregate. Obiectul sarcinii organismului notificat constă în evaluarea parametrilor relativi la toate caracteristicile reţinute din tabelul ZA.1a sau tabelul ZA.1b. Obs. În caz de dubiu, organismul notificat poate cere producătorului reluarea testelor în vederea unei noi evaluări, cu sau fără participarea organismului. Pentru agregate şi filere, în sistemul 2+, sarcinile producătorului sunt: controlul producţiei de agregate şi încercarea de tip iniţială. Obiectul sarcinii producătorului constând în monitorizarea parametrilor legaţi de toate caracteristicile reţinute din tabelul ZA.1a sau tabelul ZA.1b, respectiv încercarea de tip iniţială pentru toate caracteristicile reţinute din tabelul ZA.1a sau tabelul ZA.1b, precum si efectuarea incercarilor periodice, cu frecvenţa stabilită de standardul armonizat. Dacă este realizată conformitatea condiţiilor prezentate în tabelul ZA.1a sau tabelul ZA.1b şi organismul notificat a eliberat certificatul pentru controlul producţiei de agregate atunci, producătorul şi/sau reprezentantul său autorizat stabilit în Spaţiul Economic European, trebuie să documenteze şi să păstreze o declaraţie de conformitate şi aplică marcajul CE. Declaraţia de conformitate trebuie să conţină toate informaţiile enumerate în ZA.2.2, specifică sistemului 2+, pentru agregate şi filerele. Atunci când pentru utilizarea agregatelor şi filerelor nu sunt impuse cerinţe de securitate riguroase, sistemul de atestare al conformităţii este 4. În acest caz, conform Directivei 89/106/CE, anexa III.2(ii) a treia posibilitate, controlul producţiei de agregate se realizează de către producător. Sarcinile producătorului sunt: controlul producţiei de agregate şi încercarea de tip iniţială. Obiectul sarcinii producătorului constând în monitorizarea parametrilor legaţi de toate caracteristicile reţinute din tabelul ZA.1a sau tabelul ZA.1b, respectiv încercarea de tip iniţială pentru toate caracteristicile reţinute din tabelul ZA.1a sau tabelul ZA.1b, precum si efectuarea incercarilor periodice, cu frecvenţa stabilită de standardul armonizat. Dacă este realizată conformitatea condiţiilor prezentate în tabelul ZA.1a sau tabelul ZA.1b, producătorul şi/sau reprezentantul său autorizat stabilit în Spaţiul Economic European, trebuie să documenteze şi să păstreze o declaraţie de conformitate şi aplică marcajul CE. Declaraţia de conformitate trebuie să conţină toate informaţiile enumerate în ZA.2.2, specifică sistemului 4, pentru agregate şi filerele. Concluzii: 1. Ţinând seamă că marea majoritate a cerinţelor esenţiale sunt identice, că evaluarea conformităţii se realizează urmând aceeaşi procedură, este indicat a se elabora un document naţional (procedură, cod de practică, normativ etc) care să reunească cerinţele esenţiale, obligaţiile producă-

torului sau reprezentantului său legal, obligaţiile organismului notificat şi în general al tuturor participanţilor la realizarea unui ciclu tehnologic (producător, proiectant, evaluator, autoritate de supraveghere şi control al calităţii produsului). De asemenea, acest document trebuie să aibă o Anexă (normativă) care să cuprindă domeniile de utilizare a agregatelor cu prescripţii tehnice de execuţie pentru fiecare domeniu de utilizare. 2. Documentul final să fie supus procedurii de recunoaştere la Comisia Europeană, de către autoritate competentă din România. 2. IMPACTUL NECONFORMITĂŢILOR ASUPRA CALITĂŢII PRODUSULUI FINAL Analizând neconformităţile constatate pe o perioadă de trei ani, din dosarele întocmite pentru atestarea conformităţii agregatelor minerale, acestea se pot clasifica în două mari categorii: - neconformităţi care ţin de controlul producţiei de agregate (Anexa H - informativă din SR EN 12620 şi respectiv Anexa B - normativă din SR EN 13043); - neconformităţi care sunt specifice instalaţiei pentru producerea agregatelor minerale. 2.1. Neconformităţi specifice Controlului producţiei de agregate - lipsa autorizaţiei/deciziei de numire a şefului instalaţiei de sortare (concasare) agregate; - lipsa deciziilor de numire a persoanelor cu responsabilităţi pe linia calităţii (responsabilul cu desfăşurarea procesului tehnologic, responsabilul cu controlul tehnic de calitate, şef de laborator, şef de profil pentru activităţile specifice, etc); - avize şi/sau autorizaţii de la autorităţile competente expirate, incomplete; - cumularea activităţilor de laborator cu activităţile responsabilului cu control tehnic de calitate şi/sau cu activităţile şefului statiei de sortare (concasare) agregate; - lipsa procedurilor/instrucţiunilor cerute de către standardul armonizat pentru controlul calităţii agregatelor; - lipsa înregistrărilor cu privire la controlul producţiei de agregate; - lipsa dovezilor de audit intern pentru controlul producţiei de agregate; - lipsa procedurilor şi înregistrărilor specifice pentru activităţi subcontractate (ex. activităţi de laborator); - lipsa instruirii periodice a personalului care lucrează la producerea şi controlul agregatelor, cu noile reglementări în domeniu; - rapoarte de încercări care au ca documente de referinţă standarde anulate. - declaraţiile de conformitate emise nu respectă cerinţele standardelor armonizate; - la încercările de tip iniţiale lipsesc, aproape în totalitatea cazurilor, încercările referitoare la radioactivitatea agregatelor şi a tuturor componentelor susceptibile de a elibera hidrocarburi poliaromatice sau alte substanţe periculoase, respectiv teste ,,chimice; - depozitarea necorespunzătoare a materialelor prelucrate (sorturi care se amestecă sau infestează datorită platformelor nebetonate, pereţilor despărţitori la depozite de înălţime redusă, etc.); - infestarea cu materiale organice a agregatelor prelucrate datorită alegerii perimetrelor de extracţie a materiei prime fără teste prealabile serioase (rădăcini sau alte resturi vegetale). 2.2. Neconformităţi specifice Instalaţiei pentru producerea agregatelor minerale Pentru instalaţiile de procesare a agregatelor minerale se impun cerinţe specifice, astfel încât în urma procesului de prelucrare să rezulte un produs care să corespundă cerinţelor esenţiale. Aceste cerinţe se clasifică în: - cerinţe de capabilitate a instalaţiei de procesare a agregatelor minerale; - cerinţe privind calitatea tehnologică a procesării agregatelor minerale. Cerinţele de capabilitate sunt localizate pe construcţia şi funcţionalitatea componentelor instalaţiei cum sunt: - ciururi vibratoare inerţiale montate inclinat cu unghiul α faţă de planul orizontal; - instalaţia de spălare a agregatelor minerale în timpul procesului de sortare; - echipamentele de extragere a sortului fin; - concasoare, granulatoare.

Calitatea procesării materialelor este determinată de nivelul de performanţă şi capabilitate a ciururilor vibratoare, concasoarelor şi granulatoarelor, echipamentele pentru extragerea sortului fin şi al instalaţiei de spălare. Cerinţele tehnologice de calitate, impuse de standarde şi care trebuie să fie cuantificate prin parametrii specifici realizaţi de instalaţii, sunt: - calitatea clasării materialelor în procesul de cernere; - abateri efective ale granulozităţii agregatelor minerale; - puritatea clasei granulometrice. Pentru aceasta, în evaluarea producţiei în cadrul unui sistem corect de producere al agregatelor, cel puţin 90% din agregatele din diferite loturi, măsurate pe o perioadă de maxim 6 luni, trebuie să se situeze în interiorul toleranţelor de granulozitate declarate de producător şi stabilite în standardele SR EN 12620 şi SR EN 13043. La ciururile vibratoare, performanţele tehnice de calitate sunt: coeficientul de aruncare a materialului pe sită Γ(Γoptim= 3), amplitudinea vibraţiilor tehnologice A(Aoptim= 0,35 ….0,45 mm), unghiul de înclinare a sitelor α (αoptim= 150….170). La instalaţiile de spălat agregatele, calitatea materialelor este determinată de capacitatea instalaţiei de a spăla agregatele în procesul cernerii. Factorii determinanţi care stabilesc capabilitatea instalaţiei sunt: - presiunea şi debitul apei în conducta de alimentare a sistemului de spălare; - numărul de conducte distribuitoare; - numărul de duze şi amplasarea lor pe conductele distribuitoare; - diametrul, orientarea şi poziţionarea duzei în raport cu suprafaţa sitei; - gradul de acoperire a suprafeţei sitei cu apă sub presiune. La echipamentele de extragere a sortului fin (clasoare cu şnec, roţi desecătoare, benzi transportoare desecătoare), calitatea materialului depinde de următorii parametri: - viteza de rotaţie a şnecului, a roţii desecătoare sau a vitezei de înaintare a benzii desecătoare, astfel încât cantitatea de material extras să fie maximă, în condiţii optime de extragere a apei din masă; - unghiul de inclinare a şnecului, a benzii desecătoare. La concasoare şi granulatoare calitatea materialului depinde de dimensiunea fantei de evacuare, a parametrilor blindajelor concasorului şi parametrilor organelor mobile de sfărâmare a rocii. Neconformităţile constatate la instalaţia pentru producerea agregatelor minerale, pe o perioadă de trei ani, rezultate din dosarele întocmite pentru atestarea controlului producţiei, sunt următoarele: - lipsa grătarelor pentru reţinerea materialelor organice mari (rădăcini, lemne etc); - ciururile vibratoare sunt echipate cu site necorespunzătoare, sau sistemul de generare a vibraţiilor, de cele mai multe ori, nu asigură regimul necesar de vibraţii tehnologice; - concasoarele cu fălci sau cele cu ciocane prezintă uzuri inacceptabile, ceea ce duce la realizarea unei mărunţiri necorespunzătoare; - scoaterea din funcţiune a sistemului de reglare la concasoarele cu con; - rampele pentru spălarea agregatelor necorespunzător plasate cu duze lipsă sau înfundate; - apă insuficientă, ca debit, pentru spălarea agregatelor minerale; - separarea nisipului se face cu clasoare cu şnec, de cele mai multe ori uzate, ceea ce duce la obţinerea unei granulaţii necorespunzătoare. Concluzii - retehnologizarea instalaţiilor de prelucrat agregatele minerale; - verificări de calitate atât pentru echipamentele care necesită reglaje corespunzătoare, cât şi pentru calitatea agregatelor minerale ale căror cerinţe esenţiale trebuie determinate "in situ" înainte de livrare. - invocarea, în multe cazuri, a caietelor de sarcini (elaborate pentru diferite proiecte, obiective etc.) care conţin documente de referinţă anulate;

- introducerea obligativităţii de obţinere a calificării profesionale a societăţilor care realizează procese tehnologice complexe: producerea agregatelor, producerea betoanelor şi a prefabricatelor din beton, fabricarea mixturilor asfaltice etc. - reglementarea coerentă şi unitară din punct de vedere instituţional şi a modului de abordare la producător, proiectant, executant, evaluator şi autoritatea de supraveghere şi control al calităţii materialelor procesate. Bibliografie [1] SE RN 12620+A1:2008 – Agregate pentru beton. [2] SR EN 13043:2003 – Agregate pentru amestecuri bituminoase şi pentru finisarea suprafeţelor, utilizate la construcţia şoselelor, a aeroporturilor şi a altor zone cu trafic. [3] *** Dosare pentru certificarea agregatelor minerale, ICECON CERT.