@@@ - Cugetari Si Reflectii Despre Cultura Si Civilizatie - Albatros, 1984 481 Pag

CUGETĂRI Şl REFLECŢII DESPRE CULTURĂ SI CIVILIZAŢIE

C U G E T Ă R I Ş) REFLECT» DESPRE CULTURĂ Şl CIVILIZAŢIE

Antologie

Editura Albatros—Bucureşti

CUVÎNTUL

EDITORULUI

Cultura, scria Petre Andrei în Filozofia valorii, e o continuă creare şi transformare de valori. Aceste valori conduc la noi sensuri etice, dimensiuni şi reia,ţii umane. în fapt, cultura este „un proces sintetic de creaţie, de transformare a reălităţii sub impulsiunea unei valori superioare, în care colaborează individul cu s,ocietatea'f. . Pornind de la această permanentă relaţie dintre individ şi societate, de la convingerea că fenomenele dezvoltării culturale se află într-o continuă evoluţie şi primenire, valorică, în antologia de faţă intenţionăm să abordăm conceptele de cultură şi civilizaţie prin prisma procesului de completare şi adîncire a sensurilor noţiunilor respective. Avem convingerea că lîngă lucrările de sinteză consacrate culturii în general, culturii umaniste în special, în ultimele patru decenii, o culegere de texte scurte, respectiv de cugetări şi reflecţii are menirea incontestabilă de a oferi şi publicului larg, cu deosebire tineretului şcolar, accesul la cele mai diferite şi directe opinii despre cultură şi civilizaţie. Ceea ce eseurile, lucrările de sinteză oferă unui cerc relativ restrîns şi deja familiarizat ori specializat în domeniu, izbutesc să transmită cu un efect sporit, îndemnînd la nuanţări, dezbatere, meditaţie, reflecţiile adunate cu migală din sute de lucrări şi studii. O asemenea culegere are avantajul de a traversa epoci

VI

CUVINTUL. E D I T O R U L U I

şi spaţii, de a selecta ceea ce e mai aproape de esenţă şi în acelaşi timp mai accesibil şi expresiv, de a aduna într-un spaţiu restrîns gînduri dintre cele mai diverse, prezentînd evoluţia în timp a termenilor, trecînd de la o reflecţie din vechime la una de azi, ori de la una, care seamănă a definiţie la alta de o evidentă expresivitate, de la un aspect al fenomenului la cu totul altul — cititorului rămînîndu-i posibilitatea să le aleagă şi să le redistribuie în sistemul cel mai convenabil de interpretare. Cum spunea G. Călinescu, cultura „e un universal, o continuă racordare cu trecutul şi o punere de premise pentru viitor, nu o clipă zbîrcită". Am zice în continuare, deci, că fenomenul de cultură (şi civilizaţie) nu este ceva limitat şi static şi cu atît mai"mult străin de activitatea omenească. Or, pornind de la aceste convingeţi, vom înţelege conceptul nu ca o abstracţiune ci ca o activitate complexă a oamenilor. Şi, fireşte, abordînd tema în dublă percepţie, zicem, odată cu Călinescu, că „a face să se dezvolte cultura înseamnă a face să propăşească oamenii vii care o reprezintă", altfel neinteresînău-ne într-o atît de largă măsură. Cultura poate fi privită, afirma Mihnea Gheorghiu, ca „o forţă spirituală de acţiune, o personalitate dinamică, o sumă creatoare a multiplelor. personalităţi care o alcătuiesc". Cultura este o reflectare spirituală a dezvoltării materiale a unui popor, spunea Eugen Lovinescu, „uh bun sufletesc, prodtis colectiv şi evolutiv al unui grup social", dar şi „un vaccin universal al spiritului, esenţa gîndirii, sensibilităţii şi experienţei de viaţă a mii de generaţii", cum se exprimă Dumitru Popescu. Tovarăşul "Nicolae Ceauşescu, referindu-se la cultură, arăta că nu a existat şi nu va exista în lume civilizaţie spirituală fără a avea la bază o dezvoltare economică pu-

CUVXNTUL

EDfl'ORULUL

VII

4emică, independenţă şi libertate naţională deplină". Aceasta indică, de bună seamă, dublul caracter al conceptului — care este o reflectare spirituală dar şi materială, este determinat dar şi determină la rîndul său, primeşte dar şi restituie. De aici înţelegerea complexităţii, în acelaşi timp însă şi a forţei pe care o reprezintă cultura în general, presa şi literatura în special, în formarea oamenilor. Civilizaţia, după cum afirmă C. Noica, a devenit un rezervor de posibilităţi, iar „progresul civilizaţiei trebuie obţinut sub un control uman spre a nu se întoarce-împotriva omului". Forţa culturii, acest „rezervor de posibilităţi", ne sugerează responsabilitatea enormă a actului cultural pornind de la creaţie şi ajungînd la mijloacele de multiplicare şi cucerire a maselor, la implicaţiile sale economice, ştiinţifice, politice, formative. înţelegînd că civilizaţia este „averea colectivă a omenirii", cum spunea C. Rădulescu-Motru, vom aprecia atît nevoia de cultură şi de progres, cît şi marile răspunderi participative ale fiecărui popor, atft avantajele pe care civilizaţia se presupune a le conferi celor ce îi sînt beneficiari, cît şi responsabilitatea şi mîndria oricărui popor, oricărei colectivităţi de a se socoti părtaşă la xrearea valorilor. Dumitru Popescu compara civilizaţia cu o „navă gigantică la care trebuie să robotească toată suflarea omenească". Iată cîteva gînduri care motivează însuşi rostul străduinţelor noastre de a încerca să of erim cititorilor spicuirile despre cultură şi civilizaţie. Căci, apreciem, ca şi mulţi dintre autorii citaţi în această antologie, că în epoca socialistă rolul culturii este sporit, iar accesul celor mai largi categorii de oameni facilitat şi diversificat. Democratizarea culturii presupune deci atît lărgirea şi multiplicarea drumurilor care duc spre cultură, cît şi sporirea valorilor destinate oamenilor. Cultura socialistă nefiind din principiu destinată unor

CUVÎXTUL

EIMTORtitCX'

cercuri restrînse, ea nici nu rămîne rodul exclusiv al unui grup limitat de creatori. Ea trebuie, mai mult decît oricare cultură, să fie creaţia întregii suflări oiueneşti. Iată, repetăm nu fără intenţie, de ce considerăm util să antologăm aici cele peste 30 000 de reflecţii despre cultură şi civilizaţie, de ce definim şi redefinim aceste concepte care au sfere comune şi totuşi înţelesuri deosebite. Folosind experienţa acumulată în întocmirea celor două antologii (Cugetări despre educaţie, 1977, şi Omul şi convieţuirea socială, 1980*), am procedat la o selecţie mult mai exigentă. Astfel, din cele peste 8 000 de reflecţii adunate pe această temă, am păstrat aici doar 3 085, pe care le-am ordonat în patru mari diviziuni : I Cultură, II Creaţie, III Ştiinţă, IV Civilizaţie, apreciind că din larga sferă a noţiunii de cultură, aceste diviziuni ar fi mai aproape de interesul cititorilor. Am avut în vedere ca în cadrul celor patru mari diviziuni să încerc a cuprinde acele noţiuni considerate părţi constitutive, dar mai ales care prezintă un real interes şi pot acoperi sfera respectivă. Aşadar, la diviziunea consacrată culturii am socotit necesar să arătăm ce au scris personalităţi din trecut şi de azi, de la noi şi de pretutindeni, despre cunoaştere, studiu, cititor, carte, despre univers şi existenţă• — ca obiecte ale cercetării, despre cercetare, fenomen, mişcare, cauză, efect, motivaţie, analiză şi sinteză, sistematizare, ipoteză, generalizare — ca mijloace şi metode ale cunoaşterii, despre certitudine, înţelepciune — ca rezultate ale cunoaşterii etc. în cadrul diviziunii consacrate creaţiei, ne-am oprit la" creaţie, avînd în vedere creativitatea şi creatorul, arta ca re~ * Ambele apărute în aceeaşi prestigioasă Cogilo a Editurii Albatros.

şi

populară

colecţie

CUV-ÎNTUL, E D I T O B U C U l

j j

i

j j i.

|

rx

zultat al creaţiei, simbol, limbă, stil, ca mijloace ale creaţiei, opera, în diversitatea ei (poezie, roman, teatru) ca rezultat al creaţiei etc. La capitolul Ştiinţă, am „definit" ştiinţa ca domeniu al culturii, dar şi omul de ştiinţă, savantul, precum şi unele din disciplinele ştiinţifice ş.a.m.d. Faptul că fiecare noţiune beneficiază de reflecţii des- ' prinse din operele unor personalităţi din trecut şi de azi asigură continuitatea, evoluţia în timp a viziunii despre domeniul abordat, iar faptul că la aceeaşi temă am invitat să-şi spună opinia şi savanţi şi scriitori, şi artişti şi oameni politici, şi oameni de specialitate şi personalităţi afirmate în varii domenii ne asigură, credem, atît reflecţii apropiate definiţiilor, cît şi păreri parţiale, dar încărcate de expresivitate — ceea ce asigură antologiei atît valoare informativ-educativă, cît şi de agreabilă participare la un colocviu spiritual. Desigur, nu putem pretinde a fi atins perfecţiunea, nici în privinţa bogăţiei de texte adunate-, nici în ordonare. Am parcurs sute, mii de volume în care autorii au făcut referiri la noţiunile vizate, dar este de la sine înţeles că nu toate au fost reţinute. Am dorit să venim cu documentarea pînă în zilele noastre, dar bogăţia şi rapiditatea informaţiei prin tipărituri întrece puterile modeste ale unui antologator. Vom privi deci cu firească îngăduinţă absenţa unor lucrări sau autori care probabil ar fi meritat să fie citaţi. Cum era şi firesc, în cazul unei selecţii atît de exigente, am căutat să reţin pe cele mai valoroase, renunţînd deci la multe texte pentru că reluau parţial idei deja afirmate în alte opere, iar între mai multe reflecţii valabile pentru capacitatea lor de cuprindere am preferat pe acelea mai expresive. Regretînd că, din motive de spaţiu, nu ne putem permite să cităm vasta bibliografie parcursă, avem totuşi convingerea că cititorii vor beneficia de trimiterile noastre la titlurile volumelor din care am extras şi vor putea avea astfel o bi~

X

CUVÎNTUL

EDITORULUI

bliografie destul de cuprinzătoare. Facem precizarea, cu acest prilej, că de preferinţă cităm autorul şi titlul lucrării, iar trimiterea la pagină o facem după fiecare cugetare, în paranteză. în cazul în care anumite reflecţii au fost extrase din volume de articole ori antologii tem,atice} am menţionat autorul, iar în paranteză dreaptă, cu cifră romană, trimiterea la lucrarea colectivă, antologia în care au figurai studiul, articolul sau textele autorului citat. Dăm în acest sens o listă a antologiilor numerotate în ordine alfabetică de la l la XIV. Aşadar, cititorul, cînd va întîlni numele autorului urmat de paranteză dreaptă, va găsi în tabelul amintit, la cifra romană indicată, titlul lucrării din care am extras. în speranţa că vom fi izbutit să oferim texte bogate în sensuri şi expresive, să le ordonăm pe cit posibil cît mai firesc pentru o demonstraţie, dar şi pentru o lectură instructivă şi agreabilă, că trimiterile vor fi în măsură să ofere minime indicaţii, realizatorul ediţiei nu mai are decît să vă •ureze parcurgere distractivă şi plăcută. Adresăm înainte de toate mulţumiri Editurii Albatros pentru sprijinul dat şi în alcătuirea acestei antologii. Mulţumim, pe această cale, conducerii şi salariaţilor Bibliotecii centrale pedagogice Bucureşti, Bibliotecii raunici-. pale „Mihail Sadoveanu" din Bucureşti şi Bibliotecii Centrale de Stat pentru amabilitatea şi promptitudinea cu care ne-au pus la dispoziţie materialul documentar, în vederea' elaborării antologiei.

EVSEBIU MIHATLESCU

CUGETĂRI ŞI REFLECŢII DESPRE CULTURA ŞI CIVILIZAŢIE ' I CULTURĂ ! CULTURA (a fi cult)

(1 — Adevărata cultură e aceea pe care o înţelege poporul (P- 37). Dumitru ALMAŞ, Faclia s-a

aprins.

[2 — Cultura e o continuă creare şi transformare de valori,' care dă mereu noi conţinuturi etice, punînd pe om în poziţia de a crea şi el noi valori, a căror sinteză generală e cultura omenirii spirituale superioare (p,_ 182). Petre ANDREI, Filozofia

valorii.

3 — Cultura este deci un proces sintetic de creaţie, de transformare a realităţii sub impulsiunea unei valori superioare, în care colaborează individul cu societatea. Petre ANDREI, Sociologie

generală.

4 — Adevărata cultură se dobîndeşte în majoritatea cazurilor, nu prîntr-un studiu impus şi strict ordonat, ci printr-un studiu liber şi variat (p. 78). G. G. ANTONESCU, Studii asupra morale şi estetice,

educaţiei

5 •— Cultura*generală nu este o podoabă exterioară, un lux

2

CULTURĂ"

individual, ci climatul spiritual de nelipsit pentru manifestarea unei gîndiri şi activităţi creatoare (p. 104). Pavel APOSTOL, Omul anului 2000.

6 •— Căci ce este cultura dacă nu sfera infinită a valorilor incorporate în opere exemplare, în modele, în gesturi esenţiale (p. 42). Nicolae BALOTĂ, Umanităţi.

7 — Cu eît omul înaintează în cultura cea adevărată, cu atît şi cultura falsă se vîră şi se furişează pe lîngă ceva în sînul societăţii omeneşti. George BARIŢÎU, Articole

literare.

8 — O cultură matură, înfloritoare, se caracterizează prin organicitate, prin spirit de sinteză şi construcţie, iar nu prin acte desperate şi pripite (p. 270). Ion Dodii BĂLAN, Artă şi ideal

9 — Cultura este opera unei colectivităţi, a unei naţiuni, a reprezentanţilor ei cei mai de seamă şi nu a unui ins (p. 190). Ion Dodu BĂLAN, în focarul

timpului.

10 — Cultura este, fireşte, în primul rînd, un ansamblu de valori spirituale şi materiale. Principalul bun al unei culturi rămîne totuşi omul în şi prin care se exprimă această cultură (p. 62). ' Gheorghe BERESCU, Etic şi estetic în acţiunea educativă.

11 — Orice cultură adevărată e prospectivă. E^a nu este o evocare sterilă a unor lucruri moarte, ci descoperirea unui

CULTURA

3

elan creator care se transmite din generaţie în generaţie, şi care încălzeşte şi luminează în acelaşi timp (pi. 53). Gaston BERGER, Omul modern sa. Psihologie şi educaţie.

şi

educaţia

12 — Cultură înseamnă continuitate, integrare de valori în timp, trecerea torţei (p. 49). Ion BIBERI, Orizonturi

spirituale.

13 — O cultură majoră nu s-a născut niciodată numai din elan genial (p. 44). Lucian BLAGA, Izvoade,

14 — O cultură e ca o sămînţă de plantă încărcată cu o seamă limitată de posibilităţi. Cînd cultura începe să-şi realizeze posibilităţile, acestea se actualizează toate la timpul lor, nici mai curînd, nici mai tîrziu, fiind deopotrivă date la iveală de sufletul latent al culturii (p. 197). Lucian BLAGA, Zări şi etape.

15 — Cultura minoră ţine pe om mult mai aproape de natură, cîtă vreme cultura majoră mai curînd depărtează pe om şi-1 înstrăinează de rînduiejile firii (p. 50). Lucian BLAGA, Fiinţa istorică.

16 — O cultură ce se menţine în tradiţie stereotipă, este tot atît de reprobabilă ca o propoziţie care se menţine în tautologie (p. 226). 1 7 — O cultură generală trebuie să ţi-o însuşeşti cu seriozitatea unui „specialist" ; o specialitate trebuie să ţi-o însu-

4

CULTURA

şeşti în spiritul degajat ce caracterizează pe un diletant liber (p. 249). Lucian BLAGA, Elanul insulei — aforisme şi însemnări.

18 •— Nivelul culturii de masă depinde, în primul rî'nd, de conţinutul mesajului, al ideilor care se propagă, în strînsă legătură cu cerinţele societăţii noastre (p. 173). Aurelian BONDREA, Opinia publică în procesul făuririi societăţii multilateral dezvoltate.

19 •— Cultura naţională reprezintă ansamblul valorilor materiale şi spirituale ale unei societăţi ajunsă pe un anumit prag al dezvoltării istorice (p. 32). 20 — Cultura reflectă schimbările care au loc în bază şi prin funcţia ei socială, care scoate în relief determinismul dintre societate şi individ, devine purtătoare de valori, urmărind eliberarea omului de orice fel de înstrăinare (p. 75). k.

Aurelian BONDREA, Sociologia

culturii.

21 — Cultura generală şi umanistă lărgeşte orizontul, dă uri alt cîmp, mai larg, privirii asupra oamenilor, creează imense posibilităţi de comprehensiune a vieţii interioare a elevilor, atît de complexă şi de sensibilă (p. 165). Demostene BOTEZ, Memorii.

22 — A fi cult înseamnă a avea o modalitate superioară de trăire ; a fi cult înseamnă a năzui la aceasta, a te afla într-un proces continuu, fără sfîrşit ; a fi cult înseamnă a fi depozitar a tot ceea ce omenirea a creat mai frumos, a-i cunoaşte visele şi înfăptuirile dintotdeauna ; a fi cult înseamnă

4CULTURĂ"

a-ţi înţelege prezentul şi a-1 sluji cu dragoste pentru semenii de azi si cu răspundere pentru cei de mîine. Virgil BRÂDĂŢEANU, [XIV, voi. I, p. 109],

23 — Lipsa de cultură, lipsa de adevărată educaţie îl îndeamnă pe fiecare să nu respecte ce este al altuia, să cate a avea cît mai mult, cu muncă cît mai puţină. lori F. BURICESCU, Scrisori către

Tertius.

24 — Numai o cultură care se adresează, pe lîngă inteligenţă, sensibilităţi şi deprinderilor morale, are o valoare educativă. Cultura fără educaţie este o aberaţie (p. 109). ,M. CAJAL, Educarea copilului în familie.

25 — Cultura e un universal, o continuă racordare cu trecutul şi o punere de premise pentru viitor, nu o clipă zbîrcită. 26 — Cultura este un proces de perfecţionare interioară. George CĂLINESCU, 1944—1965.

Texte

social-politice

27 — Cultura se desfăşoară istoric şi e un toi; viu, depăşind infinit îndărăt şi înainte prezentul (voi. II, p. 220). 28 — A face să se dezvolte cultura înseamnă a face să propăşească oamenii vii care o reprezintă (voi. II, p. 477). George CĂLINESCU, Gîlceava înţeleptului lumea,

cu

29 — înflorirea culturii socialiste presupune grijă şi răspundere deosebită nu numai pentru prezent, ci şi pentru viitor (voi. II, p. 30), Nicolae CEAUŞESCU", România pe desăvîrşirii construcţiei socialiste.

drumul

5

CULTURĂ"

30 >— împletind munca cu creaţia, se poate realiza adevărata cultură socialistă (voi. 17, p. 64) „ Nicolae CEAUŞESCU, România, pe drumul construirii societăţii socialiste multilateral dezvoltate.

31 —- Cultura socialistă reprezintă cea mai înaltă treaptă istorică în dezvoltarea culturală a omenirii. Ea preia în mod critic şi creator cele mai valoroase cuceriri ale culturii mondiale, pe care o îmbogăţeşte cu propriile ei creaţii (p. 87). Georgeta CHIRIŢĂ, Pedagogie meniul educaţiei fizice.

aplicată la do-

32 — Cultura este continuitate şi devenire, prin împletirea strînsâ a trecutului cu prezentul (p. 113). Şerban CIOCULESCU, Aspecte temporane.

literare

con-

33 — Cultura, virtutea, prietenia sînt cele trei izvoare din care curg toate rîurile celor mai înalte bucurii. Ja'N AEQOS C O M E N I U S , Didactica

Magma

34 — Cultura e chipul spiritual al neamului şi se creează de geniul lui specific. Nichifor CRAINIC, Nostalgia

paradisului.

35 — Democraţia culturii înseamnă pătrunderea valorilor în conştiinţa şi comportamentul oamenilor, cunoaşterea, crearea şi socializarea acestora în cadrul activităţii practice culturale (p. 94). 36 — Cultura, ca element activ, dinamic, participă la formarea şi dezvoltarea personalităţii multilaterale în spiritul

CULTURA

7

condiţiilor create de societatea socialistă, care pune la dispoziţia maselor printr-un sistem instituţionalizat, • valorile patrimoniului- naţional şi ale celui universal, precum şi condiţiile materiale necesare (p. 97). Dan CRUCERU, [V, p. 94 şi 97],

37 — Cultura nu constă în extindere superficială, ci în adîncirea temeinică sau în temeinicia adîncă a ştiinţei (p. 22); Fr. A. W. DIESTERWEG, Texte alese,

pedagogice

38 — A şti să te cultivi înseamnă a fi în stare să-ţi. foloseşti în mod judicios puterea de judecată, gîndirea, posibilitatea de a distinge ceea ce este adevărat de ceea ce este fals,' esenţialul de neesenţial, ceea ce este durabil de ceea, ce este trecător (p. 34). Robert DOTTRENS, A

educa

şi a

instrui.

39 — Cultura morală are numai ţinta de a pregăti pe om să poată asigura totdeauna, în lupta aceasta, triumful binelui ; a-i da deprinderi şi reguli care să facă mai rare şi mai puţin periculoase reîntoarcerile ofensive ale răului. Paul DOUMER, Cartea copiilor

mei.

40 — Cultura e educaţiunea minţii (p. 89). 41 — Intre [prin] cultura unui popor pricepem suma întregei sale vieţi spirituale ; aspiraţiunile şi sfaturile sale în artă şi ştiinţă, moravurile şi obiceiurile sale (p. 95). 42 •— Cultura se numeşte înainte de Hoaţe o anumită stare şi grad de dezvoltare a inteligenţei (p. 96—97). 43 — Lipsa de cultură adevărată e egală cu lipsa de mora^ litate (p. 129). Mihai EMINESCU, Scrieri

pedagogice.

8

CULTURĂ"

44 — Cultura este inflorescenţa vieţii din care iese fructul ce va rodi o altă viaţă. C.N. ENESCU, Din problemele neşti.

şcolii

româ-

45 — Numai acea cultură care năzuieşte şi cutează să se facă obştească, să cuprindă toată suflarea omenească, fără deosebire, numai aceea este, în realitate, element constitutiv al .Vieţii şi sigură de ea însăşi. J. G. FICHTE, Cuvînlări mană.

către naţiunea

ger-

46 — Cultura comună ne apropie şi mai mult şi strecoară între cei ce împărtăşesc din ea o legătură ce nu se mai poate rupe (p. 90). rr,~/'

Mircea FLORIAN, Arta de a • •'

suferi,

47 — Numai ceea ce înnobilează purtarea noastră grosolană şi ne ajută în iubirea şi stăpînirea ele. sine, aceasta este cultura. Toate celelalte sînt învăţătură, nu cultură (p, 126). Fr. W. FORSTER, Cartea

vieţii.

48 — Adevărata cultură este aptitudinea de a distinge în viaţă esenţialul şi accesoriul. Fr. W. FORSTER, Şcoala şi

caracterul

49 — Cultura se manifestă primar în intenţia atitudinilor şi în structura lor motivaţională, mai evident chiar, în ţinuta morală care ne indică, înainte de toate, în ce -raporturi se află individul cu semenii săi, persoana cu lumea (p. 248). Erich E. GEISSLER, Mijloace

de

educaţie.

CULTURA

9

50 — Cultura naţională a oricărui popor devine astfel ea însăşi, îri- împrejurările istorice date, o forţă spirituală de , acţiune, o personalitate dinamică, sumă creatoare a multiplelor personalităţi ce o alcătuiesc (p. 6:—7). Mihnea' GHEORGHIU, Scrisori din apropiere.

imediata

51 —- Cultura este o platformă excepţională care permite realizarea: eforturilor ce vizează apropierea între popoare, chiar în situaţia unor conflicte de alt ordin care îndeobşte limitează alte forme ale dialogului sau le elimină (p. 147): Mihnea GHEORGHIU, Scene blic ă.

din viaţa

pu-

52 — Cu cît omul este mai cultivat, cu atît şi trebuinţele lui sînt mai mari şi mai variate (voi. II). 53 — Cultura spiritului nu este mai puţin preţioasă decît sănătatea corpului (voi. II). Ion GHICA, Convorbiri

economice.

54 — Cultura nici unui popor nu se poate dezvolta în izolare, fără a veni în contact cu celelalte culturi, în afara unui schimb viu şi necesar de valori (p. 381). Dumitru GHIŞE, Dimensiuni

umane.

55 — Cultura, fiecărui popor, matricea sau profilul său spiritual reprezintă o realitate incontestabilă, rod al dezvoltării sale istorice şi sociale deosebite de a altor popoare şi totodată în context cu ele (p. 250). Dumitru GHIŞE,

Contrapunct.

56 — Cultura română este produsul contribuţiei succesive a

.10

CULTURA

generaţiilor din diferite perioade istorice, completată cu aceea a generaţiilor de azi (p. 18). Simion GHIŢĂ, Aspecte istorico-metodologice ale gindirii filozofice şi ştiinţifice.

57 — A crea o nouă cultură nu înseamnă numai a face ÎJJ mod individual descoperiri „originale", ci înseamnă totodată, şi mai ales, a răspîndi în mod critic adevărurile cunoscute, a le „socializa", ca să zic aşa, şi prin aceasta a le face să devină o bază pentru acţiuni vitale, un element de coordonare şi de ordine intelectuală şi morală (p. 23). Antonio GRAMSCI, Opere

alese,

58 — 0 cultură este un sistem de valori materiale şi spirituale care răspunde la un complex de probleme existenţiale,, începînd cu obţinerea hranei si sfîrsind cu creaţiile artistice (p. 19). C. I. GULIAN, Istoria,

omul,

cultura,

59 — Cultura nu poate fi înţeleasă fără raportarea la necesitate de adaptare, de funcţionare, existenţă ale societăţii care a creat-o (p. 273). C. I. GULIAN, Originile culturii.

umanismului

şi ale

60 —• Cultura nu este opera unui om sau a unei generaţii, ci a unei colaborări universale, cu vaste filiaţii în timp şi în spaţiu (voi. II, p. 321). 61 — Cultura adevărată este facultatea cîştigată, ca din punctul în care omul este fixat de natură şi soartă să se regăsească pe el însuşi în realitatea în care trăieşte şi să-şi clădească o lume spirituală proprie (voi. III, p. 194). Dumitru GUŞTI, Opere.

^CULTURA

u

62 — Cultura este un proces,' o devenire permanentă, nici-; odată o stare definitivă (p. 123). 63 —• Cultura poporului nu se poate deduce din „cultura generală", ci din trebuinţele poporului (p. 124). Dimitrie GUŞTI, Scrieri

pedagogice.

64 —• Cînd cultura intelectuală a unui. popor,. obiceiurile şi nevoile ce decurg din ea nu mai sînt în armonie cu vechile situaţii politice, ele intră cu acestea din urmă într-o luptă, necesară ce are drept urmare transformarea lor şi e numită revoluţie (voi. II, p. 144). Heinrich HEINE, Opere

alese.

65 — O cultură străină, oricît de superioară ar fi, nu poate fi importată pe de-a-ntregul, fără nici un control şi fără- nici. o alegere (p. 02). Eugen HEROVANU, Oraşul

amintirilor.

66 — Cultura sau civilizaţia este totalitatea modificărilor pe care le produc oamenii în procesul activităţii lor social-istorice atît în mediul extern, natural şi social, cît şi în propria lor structură fizică şi psihică (p. 41). Traian IIERSENI, Literatură şi

civilizaţie.

67 — O cultură pe care n-o îmbrăţişează nimeni, nu o acceptă, nu o trăieşte şi nu o dezvoltă, este o cultură moartă (P- 11)Traian HERSENI, Cultura psihologică nească. '

româ-

68 —- Orice cultură spirituală constituită este un sistem de valori filozofice, ştiinţifice, artistice, religioase, politice, morale şi juridice, mai mult sau mai puţin diferenţiat conform structurii practicii sociale date şi culturii moştenite, prin care

.12

CULTURA

societatea se cunoaşte şi tinde să se conserve, sau să se transforme pe sine ca obiect al propriei existenţe, al propriei ei istorii (p. 45). Ileana IOANID, Societate şi cultură.

69 — Un om cuR înseamnă o minte deschisă către bunătate şi frumuseţe (p. 264). Nicolae IORGA, Cugetări.

70 — Cultura noastră este tribuna de pe care, oricine ar vorbi nu poate să nu se vadă întinderea strălucită, a tuturor gloriilor trecutului. Nicolae IORGA, Articole

şi

conferinţe.

71 — O cultură, ca şi o operă, este mereu, prin însăşi drama sau constitutivă, un teren de luptă, o arenă (p. 110). Alexandru IVASIUC, Radicalitate şi

valoare.

72 — O culţură vie este o cultură în care originalitatea nu va avea sufragii unanime, dar nu va lăsa pe nimeni indiferent (p. 112). Alexandru IVASIUC, Pro Domo.

73 — O cultură naţională este şi trebuie să fie originală, expresie îndelung elaborată a vieţii spirituale a unui popor, trecînd prin filtrul istoriei şi purtîndu-i specificul (p. 20). George IVAŞCU, Profil de operă.

74 — Cu cît un om are un nivel cultural mai ridicat, cu atît este mai conştient de răspunderea sa, cu atît. este mai cumpănit în viaţa lui personală şi în acţiunile lui (p. 247). 75 — Nivel de cultură înseamnă ordine, şi curăţenie în producţie şi în viaţa de fiecare zi (p. 247). M. I. KALININ, Despre

educaţia

comunistă.

CULTUEA

13

76 — Cultura cuprinde instrucţiunea şi deosebitele învăţături. Ea este aceea care dă îndemînârea. 77 _ Cele dintîi sforţări ale culturii morale trebuie să tindă la formarea caracterului. Immanuel K A N T , Tratat de

pedagogie.

78 — Cultura este ansamblul rezultatelor acţiunilor exercitate de membrii societăţii respective aparţinînd momentului istoric dat, ale acţiunilor actuale sau trecute în măsura^ în care aceste rezultate se referă la membrii actuali ai societăţii sau în ambianţa lor actuală (p. 491). Tadeusz KOTARBINSKI, Tratat despre bine făcut.

lucrul

78 — Cu cit mai mult se va răspîndi cultura în popor, cu atît mai mult prejudecăţile religioase vor fi înlăturate de conştiinţa socialistă, cu atît mai aproape va fi ziua victoriei proletariatului, care va izbăvi toate clasele asuprite de înrobire în societatea contemporană (voi. V, ed. 1953). V. I. LENIN,

Opere.

80 — Cultura proletară trebuie să apară ca o dezvoltare firească a acelui bagaj de cunoştinţe pe care omenirea le-a elaborat sub jugul societăţii capitaliste, al societăţii moşiereşti, al societăţii birocratice (p. 257). V. I. LENIN, Despre

tineret.

81 — Numai prin cunoaşterea precisă a culturii create de întreaga dezvoltare a omenirii, numai prin prelucrarea ei, se poate construi o cultură proletară, fără această înţelegere nu vom putea îndeplini sarcina aceasta (p. 16.). . V. I. LENIN, Despre

cultura

proletară.

.14

CULTURA

82 .— Unitatea culturală a unui popor nu se ridică pe ruina indivizilor sau a grupurilor sociale, consfinţite de istorie, ci se sprijină pe conlucrarea lor ; ea reprezintă spectrul energiilor naţionale, format din contopirea armonică a însuşirilor originale (voi. 1). Eugen LOVINESCU, Scrieri

critice.

83 — O cultură nu se valorifică însă decît prin caracterul ei naţional (p. 70). 84 — Tendinţa oricărei culturi stă în a preface în activitate automatică deprinderile cîştigate printr-o lungă activitate conştientă ; numai atunci activităţile individuale, ori care ar fi ele, concurg la cooperaţie socială (p. 320). 85 — Cultura este, aşadar, un bun sufletesc, produs colectiv şi evolutiv al unui grup social (p. 370). Eugen LOVINESCU. Istoria civilizaţiei moderne.

române

86 — Prin apărarea culturii se apără libertatea (p. 23). 87 — Cultura nu este şi nu poate fi opera unui singur individ, nu se poate subjuga unei singure voinţe (p. 27). George MACOVESCU, Vîrstele

timpului.

88 — Cu cît o cultură este mai valoroasă, mai variată şi mai bogată în realizări, cu atît este mai răspîndită, mai acceptată de către alte popoare. George MACOVESCU, [XIV, voi. II, p. 28],

89 — Cultura e o sarcină. care cere şi consumă • neîntrerupt puterile vitale ale unei naţiuni. Titu MAIORESCU, Critice.

15

CULTURA

90 — Nu accesul la valorile ei [culturii] o face democratică, ci faptul că publicul poate să devină sursă de cultură (voi. III, p. 137). Mircea MALIŢĂ, Aurul

cenuşiu,

91 — Meritul suprem al unei culturi este de a lega pe individ de interesele de lungă durată a mediului său social, de a crea combatanţi pentru, supravieţuirea ei (p. 179). Mircea MALIŢA, Idei în mers.

92 — O cultură comună îngăduie păstrarea iubirii la un nivel ridicat de patimă şi de entuziasm (p. 75). Andre M'AUROis, Ştiinţa fericirii. 93 — Cultura unui om nu trebuie să fie o enciclopedie, de cunoştinţe, ci un tratat, în cadrul, căruia cunoştinţele sînt organizate în sistem (p. 324). Nicolae MÂRGINEANU, Condiţia

umană.

94 — Manifestarea cea mai înaltă a vieţii, la toate popoarele, şi în toate timpurile, e cultura : înaintarea ştiinţei, literaturei şi artei. Simion MEHEDINŢI, Către noua

generaţie.

95 — Cultura din afară trebuie nu constatată, nu imitată servil, ci asimilată (o. 91). Dumitru MICU, Periplu. '

•96 — Cultura este o necesitate care permite individului să se acomodeze cu grupul social* iar societăţii în generai li asigură capacitatea de perpetuare şi progres (p. 17). Ramul MUNTEANU, Lecturi

şi

sisteme.

^CULTURAu

97 — Cultura înseamnă creaţie, şi omul, care a reuşit să exprime vibraţiunile sufletului său în forme durabile apreciate de semenii săi, a creat arta. Ernst NOUMAN, Sistemul

esteticii.

98 — Cultura e un termen identic cu civilizaţie. însă cultură înseamnă rafinare a gîndirii şi mai cu seamă a simţirii. Jacques NOVICOV, Emanciparea

femeii.

89 — Cultura este totalitatea valorilor materiale (cultura materială) şi spirituale (cultura spirituală), pe care le-a creat omenirea în procesul practicii social-istorice şi care exprimă nivelul de dezvoltare a unei societăţi (p. 91). Nicolae OPRESCU, Didactica.

100 •— Cultura socialistă revendică cuceririle Renaşterii ca pe o moştenire care a constituit o etapă importantă pe drumul spre cunoaşterea naturii şi a omului, spre progresul material şi cultural, spre o literatură şi o artă realistă. 101 — Numai cultura poate dezvolta sentimentele umane. Andrei OŢETEA, Renaşterea

şi

reforma.

102 —• Cultura este întreaga creaţie colectivă a societăţii. 103 — Cultura nu urmează limba, ci limba urmează cultura. P. P. PANAITESCU, Introducere culturii româneşti, i

la

istoria

104.— Cultura e una din gurile de foc ale spiritului (p. 32). Adrian PĂUNESCU, Lumea ca lume.

CULTURA

17

105 — Cultura nu e rezultatul final, ea e palpitantă desfăşurare de spirit (p. 339). Adrian PĂUNESCU, De la Bârca la Viena şi înapoi.

106 — O cultură se defineşte prin conţinutul şi sensul ei, prin funcţia şi finalităţile ei sociale, dar, nu mai puţin, prin atitudinea faţă de bagajul de idei din aria culturii universale, prin capacitatea de a le prelucra original, specific (P- 128). Petru PANZARU, Convingeri

filozofice.

107 — Fiecare nouă înflorire culturală locală, chiar de caracter etnografie, îşi are un izvor mai îndepărtat, de la o cultură superioară, contemporană (p. 563). Vasile PÂRVAN, Getica.

108 — Nu cultura superioară a unei naţiuni, ci cultura a cît mai multor naţiuni, are a ne interesa. Numai aşa putem ucide mimetismul ieftin al formelor, şi silim la gîndire, la luare de poziţie personală originală (p. 29). Vasile PÂRVAN, Datoria vieţii

noastre.

109 — Adevărata cultură, fie ea tehnică, fie ea literară, e aceea care se face de dragul ei, care se zideşte, în mod conştient, zi cu zi şi ceas cu ceas, independent de examinator, ca şi de bătaia metronomului (p. 397). PERPESSICIUS, Memorial

de

ziaristică.

110 — Nimic nu tulbură mai grav evoluţia unei culturi, decîî o autoritară şi totuşi falsă ierarhie a valorilor (p. 487). Camil PETREŞCU, Opinii şi

atitudini.

^CULTURAu

111 — O cultură superioară nu se creează fără sprijinul unei politici juste, căci într-un climat vitreg, geniile nu rodesc (voi. I). ' ' , Cam ii PETRESCU, Un om între

oameni.

112 — Cultura ţărănească e viaţa, e cin tecul, e vibraţia naturii reog'lindită în sufletul ţărănimii prin procesul sfînt al muncii (voi. II). I. C. PETRESCU, Contribuţie românească.

la o

pedagogie

113 — Matricea civilizaţiei a fost şi ram ine cultura. Ea se împlîntă direct, fără nici un intermediu, în taineţeie cele mai intime ale spiritului (p. 113). 114 — Cultura trebuie, să zguduie conştiinţele pentru a le trezi, nu pentru a le contuziona (p. 115). Dumitru POPESCU, Ieşirea din

labirint.

1.15 — Cultura sporeşte forţa gîndirii şi sensibilităţii noastre naţionale (p. 48). 116 — Cultura este un vaccin universal al spiritului. Cultura, este esenţa gîndirii, sensibilităţii' şi experienţei de viaţă a mii de generaţii şi reprezentanţi geniali ai omenirii (p. 53). 117 — Cultura îl face pe om mai profund, mai uman (p. 54). Dumitru POPESCU, Biletul la

control!'

118 — Cultura populară cuprinde întreaga creaţie spirituală şi materială cu caracter cultural, obiceiurile şi tradiţiile populare avînd un caracter colectiv şi anonim, şi transmiţîndu-se generaţiilor viitoare într-un -proces de continuă transformare şi îmbogăţire (p."43). '' A

Constantin POTÎNGA, Socialismul de masă.

şi cultura

CULTURA

19

119 — Cultura. e:. o formă de viaţă, prin care o colectivitate Umană îşi exprimă forţa creatoare (voi. I, p. 9). ftiarin PREDA, Cel mai iubit dintre

pămînteni,

120 — O mare cultură, şi deci o. mare civilizaţie, realizate prin energia şi munca unui popor, defineşte geografic un perimetru spiritual care stă sub semnul continuităţii istorice şi se înscrie în durată (p. 114). Xlie PURCARU, Escale spre noi înşine.

121 — Cu cît cultura unui popor este mai mare, cu atît mai pregnant ajunge modul său de a se exprima, aceasta încercînd să găsească varietate mai mare de expresii şi care să denumească mai precis noţiunile de fiecare zi (p. 95). Şextil PUŞCARIU, Cercetări şi studii.

122 — Cultura .adevărată (voi. II).

nu se capătă,

ci se

cucereşte

Mihai RALEA, Scrieri din trecut, în literatură \

,'

'

-

'

şi

filozofie.

-

•

123 — Cu cît este cineva mai cult, cu atît vorbirea sa, departe de a se asemăna aceleia pe care o are toată lumea, dobîndeşte o personalitate (p. 271). 124 — Cu cît societatea se bucură de o cultură mai temeinică, cu atît şi dependenţa ei de mediul cosmic slăbeşte, şi cu atît mai mult creşte independenţa fiecărei persoane în parte (p. 360); C. RĂDULESCU-MOTRU, tească.

Puterea

sufle-

20

CU'!.TURA

125 — Cultura desăvîrşită hotărăşte diferenţierea permanentă între popoare ; ea este, neîndoios, cea mai înaltă manifestare a indiyidualităţii (p. 18). C. RADULESC0 -MOT1 IU, Cultura şi politicianismul.

românească "

126 — Cultura a devenit un bun al poporului ; ea s-a transformat în cultură a maselor, fiind hrana spirituală, atît a tinerelor generaţii aflate în efervescentul proces al formării lor, cît şi a generaţiilor mature, din ce în ce mai aderente la procesul educaţiei permanente (p. 25). Acad. Remus RÂDULEŢ] Educaţia (referate şi comunicări).

adulţilor

127 — Una din condiţiunile esenţiale ale tăriei unui popor, mai ales mic şi nu prea prieteneşte împresurat, însîngerat din toate părţile, este străbaterea cît mai adîncă a culturii curate, adaptată la nevoile acelui popor. Ion SIMIONESC'U,

Cehoslovacia.

128 — Culturile mari s-au distins totdeauna prin sisteme unitare cu privire la concepţia despre lume şi viaţă a actualităţii lor, ceea ce înseamnă o convergenţă generală a inteligenţelor, un soi de colaborare, o unitate spirituală, în stare de altfel să ia naştere numai atunci cînd toată societatea, într-un anumit timp, a putut fi deopotrivă de luminată ! (p. 99). Marin SIMIONESCU-RÎMNICEANU, Liber* tate sau cîteva premise pentru & morală a • fericirii.

CULTURA

21

129 — Cultura morală înlătură deosebirile individuale, scoate la iveală firea omenească şi-i apropie pe oameni unii- de alţii. Ioan SLAVICI, Educaţia

raţională.

130 — Cultura generală este esenţialul selectat de societate pentru formarea omului întreg, în orice comunitate umană, la nivelul optim de pe linia aspiraţiilor sale legitime (p. 127). Stanei u STOIAN, Educaţie !

şi

societate.

..

1,31 -— Cultura nu este şi nu poate fi viabilă dacă ea nu este legată de popor. Cultura ruptă de viaţă , şi realitate este o cultură fără sens (p. 183). S. STOILOW, Matematică şi viaţă.

132 — Asimilarea cu adevărat creatoare a culturii este un proces de conturare a unui mod de a gîndi, de a înţelege realităţile, de, a sesiza semnificaţia lor prin prisma genezei şi a dezvoltării istorice a componentelor ei esenţiale, de a întrezări tendintele de modificare a acestor componente (p. 73). 133 — A te cultiva înseamnă a deveni din ce în ce mai mult tu însuţi (p. 124). . Oisie ŞAFRAN, Instrucţie

şi

educaţie.

I

'

134 — Cultura este îndeosebi marca de nobleţe a unei naţiuni,.căci prin cultură îsi realizează ea potenţele creatoare (p. 85). -

Alexandru TĂIOASE, Cultură şi umanism.

135 — Cultura unei societăţi se măsoară după sprijinul pe

22

•CULTURĂ

care ea îl dă omului în lupta sa cu un mediu (pp. 145—146). Alexandru TĂNASE,

Cultură

şi

cosmic civilizaţie.

136 — Cultura se referă la totalitatea achiziţiilor umane şi este numai logic opusă naturii ; ea cuprinde întregul ansamblu de valori elaborate, de norme şi comandamente sociale, cu totalitatea practicilor umane, efectuate în scopul stăpmirii, "folosirii si al transformării, pentru om, a realităţii (voi. I. p. 142). Ana TUCICOV-BOGDAN, Psihologie şi psihologie socială.

generală

137 — O cultură nu poate fi înţeleasă în afara tradiţiei, aceasta din urmă determinînd însuşi modul de fiinţare a unei spiritualităţi în decursul timpului (p. 52). — O cultură nu este însuşită în mod pragmatic, ci presupune o cunoaştere treptată, de adîncime, menită să-i descopere valenţele şi motivele ei de viaţă (p. 95). Vasile VETIŞANU, Progresul ţiile culturii.

uman şi tradi-

138 — Importanţa nemijlocită a culturii naţionale este că menţine şi dezvoltă pe un popor la conştiinţa de sine, la viaţa naţională (p. 141). A. D. XENOPOL, Scrieri sociale şi

filozofice.

139 — Prima condiţie a culturii este bunăstarea materială, care dă omului răgazul trebuitor spre a aduna idei, apoi îl pune chiar în starea de a dori să-şi lumineze mintea (p. 310). A. D. XENOPOL, Opere

economice.

'CUNOAŞTERE

23

140 —: A 'fi cult înseamnă a deţine cunoştinţe din variatele domenii de manifestare a spiritului uman, dincolo de' orice specializare strictă, pentru a putea evita unilateralitatea fcnv maţiei, baricadarea în limitele stricte ale unei profesiuni sau : alteia (p. 240). A , I. ZĂÎNESCU,

Tinerii,

141 — Prestigiul unei culturi nu vine niciodată din afară.' El este iradierea în' afară a unui climat din lăuntru, al mîndriei, al demnităţii, al siguranţei de sine pe care o degajă Ia un moment dat creatorul unui popor (p. 77). Dar. ZAMFIRESCU, Via

magna.

142 —' O cultură nu îşi dă" randamentul său maxim, dacă făuritorii săi nu au conştiinţa întregului din care fac parte . (p. 170). Dan ZAMFIRESCU, Independenţă

şi

cultură.

143 — Cultura românească este, în fiecare moment esenţial al constituirii şi evoluţiei sale ascendente, o cultură de orizonturi deschisă, de asimilare organică a elementelor receptate, şi de sinteze originale deloc inferioare altor culturi (p. 210). .

Dan ZAMFIRESCU, .Istorie

şi 'cultură

CUNOAŞTERE (necunoaştere., cunoaştere «Je sine)

.. 14:4 —. Cine cunoaşte ştie să preţuiască. •

proverb

albanez

145 — Să cunoşti pe altul, e ştiinţă ; să te cunoşti pe tine însuţi, e înţelepciune. 3 — Cugetări despre cultură şi civilizaţi^

.CUMQAŞTEHE

24

M S — înţeleptul nu se întristează că nu e cunoscut de ©aţ" meni ; >el se 'întristează că nu cunoaşte oamenii. 1.47 — Cine nu se urcă pe munte nu cunoaşte înălţimea gerului.

Proverbe

chineze

148 — Cunoaşterea e o comoară, dar practica e cheia ei. 149 — Cunoaşterea e putere. 150 —- Zelul fără cunoaştere e foc fără lumină. Proverbe

151 152 133 154 ;

engleze

— Prima grijă este a învăţa să te cunoşti. — Acţionează şi te cunosc. — Pentru a-1 detesta mai bine, învaţă să-1 cunoşti. — Moare cunoscut de toţi şi pe el nu se cunoaşte. Proverbe

franceze

155 — C i n e vrea să cunoască lumea trebuie să fie în lume: 156 — Trebuie să cunoşti pe alţii, pentru a te cunoaşte pe tine. —- Jumătate din lume nu -ştie cum trăieşte ©ealaltă. Proverbe

germane

158 — Plantele cunoaşterii trebuie stropite cu lacrimi. Proverb

indian

159 — Omul se cunoaşte în trei împrejurări : la mlnie, Ia ban şi la pahar. 160 — Trebuie să stai cu el o iarnă şi o vară, ca să afli ce ştie. 161 — înainte de a cunoaşte, nu lăuda şi nu critica. i, i i i — Mulţi .ştiu totul şi despre ei nimic. Proverbe

italiene

CNNU,.\ S T E R E

25

163 — Putem cerceta totul în afară de gîn'durîle unui om.1 Proverb

iugoslav

164 — Cunoscînd pe unul, îi cunoşti, pe toţi' 3 65 — Lucrul rău, cînd e cunoscut, se întoarce spre binele tău. Proverbe

latine

166 — Fiecare unde cunoaşte, acolo; trage! 167 — Ca să cunoşti ceea ce eşti, trebuie mai întîi să cunoşti ceea ce trebuie să fii. 168 — Multe poate cunoaşte omul, dar foarte puţine cunoaşte bine ; de aceea şi- lesne se înşală. 169 — Cel ce cunoaşte mai bine, acela preţuieşte şi mai bine: 170 — Pînă nu încaleci calul, nu-i cunoşti năravul. 171 — Cunoaşte-te pe tine însuţi. 172 — Măsoară-te pe tine cu însăşi palma ta.' 173 _ pînă nu bagi cu omul în plug, nu-i cunoşti, năravul lui: 174; — Cine nu te ştie, te vinde ; cine te ştie, te cumpără.; 175 — Din cele mici se cunosc cele mari. 176 — Floarea.pînă n-o pui la nas, nu cunoşti ce miros are." Proverbe

româneşti

177 — Trebuie să cunoaştem partea accesibilă a fiecăruia:; Proverb

'

\

spaniol

178 — Cămila o cunoşti după urme, omul după poreclă.' 179 — Cine nu cunoaşte ce e puţin, nu poate cunoaşte ce e mult. 1 8 0 — Omul e duşmanul lucrului p e care nu-1 cunoaşte.' 181 — Calul îşi cunoaşte călăreţul. 182 — Oamenii se cunosc stînd de vorbă, iar animalele mirosindu-se.

CCHffG]&ŞrEŞR&

183 — Şi cîinele II cunoaşte pe cel care ti dă pî-ine." 184 — Ca să cunoşti.un om, ia-1 ca asociat,, ori tovarăş de drum. 185 — Omul se cunoaşte în muncă. Proverbe •'.!,-•

-

:

.

turceşti . '

188 — Cunoaşterea umană implică, permanent, în proporţii diferite, atît efortul spre luciditate şi precizie, cît şi sentimentul pentru obiect (p. 25). Gheorghe ACHITEI, Ca mîine ?

. se va

'întîmpla

187 — Toată cunoştinţa noastră nu este kltceva decîţ o continuă stabilire de 'relaţii. între, subiect şi obiect (p. 13). Petre ANDREI, Filozofia

i

valorii

188- — Cel mai bun ajutor posibil, pe care i-1 putem da omului, pentru a şti sâ se conducă' în viaţă şi activitatea sa, e cunoaşterea de sine, aprecierea justă a propriilor sale calităţi şi forţe... 189 — Fără cunoaşterea. exactă a proprietăţilor sensibile ale obiectelor, noţiunile noastre vor fi " false, deducţiunile eronate, operaţiile intelectuale sterile. O. G. ANTQNÎESCIF,; Din problemele giei moderne.

.pedago-

190' — Cunoaşterea cît mai coftipletă a propriei individualităţi, este tot ce putem face pentru a - ne îndruma pe calea cea mai bună posibilă, sau' mai bine zis, cea mai puţin rea (p- 101). -

'

G. G. ANTONESCUy- Studii asupramorale şi estetice.

educaţiei

27

CUNQAŞŢŞRE

.191 — A 'cunoaşte.adevărat, înseamnă a vedea toate lucrurile în unitatea lor, în perfecţiunea lor (p. 72). Garabet ASLAN, Morala

greacă.

19.2 •— Cunoaşterea este imaginea existenţei (p. 94). Fra Şefie BACON, Noul Organon.

193 — A cunoaşte înseamnă a dispune 'de o putere (p. 92). Nicolae BADOTÂ, Euphorion. :

194 — A te cunoaşte înseamnă — chiar în spiritul proverbelor.'— să înveţi întîi a: asculta în tine însuţi vocea raţiunii, vocea- istoriei, 'â -'experienţei universale, • condiţie esenţială pentru a -fi în pace -cu propria-ţi conştiinţă şi cu semenii tăi (p. 31). Ion Dodu BĂLAN, Artă şi ideal.

. 195 — A cunoaşte. înseamnă a gîndi (p. 138). Ion BIBERI, Principii pologică.

.>;

de psihologie

antrc*

'196 —Cunoaşterea este, în general, însufleţită şi ădîncită dg fericirea' contemplării "si de o bucurie Vitală, netărmurită (p. 399).. ' •

Ion BIBERI, Eseuri.

197 — Numai acel e ferice / Care pe sine a cunoaşte începe, < ! "'• " Şi'firea lucrurilor pricepe. '

'

• Ion BUDAl-DELEANU,'Ţiganiada.

'

198 — Cea mai de preţ comoară a fiinţei umane, ee'a mai ..fierbinte .bucurie a sufletului, -cel mai înalt pisc al gîndirii este cunoaşterea (p. 8). . ..... Eusebiu. CAMILAR, Farmecul

depărtărilor.

CUNOAŞTEKE

199 •— A cunoaşte deosebirile dintre lucruri înseamnă a cunoaşte lucrurile (p. 50). 200 — Cunoaşterea deosebită începe de la simţuri şi se opreşte la intelect, a cărui funcţie caracteristică este raţionarea (p. 84). Jan Aiiios COMENIUS, Arta

didactică,

201 — A te cunoaşte bine pe tine însuţi, înseamnă a reuşi să-i cunoşti şi mai bine pe semenii tăi (p. 38). Constantin CRIŞAN, Eseu litate.

despre

persona-

202 — Nu există ocupaţie mai rodnică decît aceea care ne ajută să ne cunoaştem pe noi înşine (p. 126). Rene DESCARTES, Texte

filozofice.

203 — Cunoaşterea se produce dacă mintea discriminează şi combină lucrurile aşa cum sint ele unite şi împrăştiate în natură (p. 54). John DEWEY, Democraţie

şi

educaţie.

204 — Nu există cunoaştere vie, adevărată, decît aceea care s-a dezvoltat din intuiţii directe sau care poate fi redusă la aceste intuiţii (p. 306). Fr. A. W. DIESTERWEG, Texte alese.

pedagogice

205 — Cunoaşterea nu are decît o singură semnificaţie? aceea de a ajunge la lumea reală (p. 44). 206 — Pomul cunoaşterii se judecă după roadele sale (p. 129). Misei M S i U ţ

Pentru

om.

CUNOAŞTKKJi

— Cunoaşterea este un proces continuu al reflectării rea-; litaţii obiective în conştiinţă (p. 21). Mihail terii.

FLORESCU,

Dimensiunile

cunoaş~

208 — A cunoaşte este a înţelege, a concepe, a determina, a clarifica ; pe scurt, a cunoaşte este a gîndi (p. 73). Mircea FLORIAN, Scrieri

alese.

209 — Piedica cea mai mare întru cunoaşterea de sine este tocmai dorinţa noastră de a părea mai mult decît sîntem, ba încă de-a ne crede astfel (p. 113). 210 — Numai cine se cunoaşte se poate stăpîni (p, 114). Fr. W. FORSTER, Cartea

vieţii.

211 — Nimic nu rămîne mai adevărat în noi decît ceea ce am cunoscut cu propriile noastre simţuri şi prin inteligenţa şi inima noastră (p. 53). Mihnea GHEORGHIU, Scrieri apropiere.

din

imediata

212 ~ Numai cunoaşterea poate mîntui,; numai ea poate să ne facă puternici din' punct de vedere spiritual, numai ea ne poate face oameni cinstiţi şi raţionali, capabili să-I iubească cu sinceritate pe om, să-i respecte munca şi să admire din tot sufletul minunatele roade ale muncii sale măreţe şi1 neîntrerupte (p. 255). Maxim GORKI, Despre

tineret.

213 — Orice cunoaştere, descriere sau clasificare presupune o atitudine selectivă şi ierarhizatoare în raport cu anumite

33 "

CUNOAŞTERE

.criterii social-usmane de dissernare şi valorizare, este implicit şi un act axiologic (p. 339). (

Ludwig GRONBERG, umană.

Axiologia

deci

şi,, condiţia

214 •—• Cunoaşterea este cu atît mai încărcată de sens etic, cu <ât efectele eî se concretizează mai bogat şi mai .hotărîtor în schimbarea şi prefacerea lumii (p. 214). C. I. GULXAN, Introducere

in etica nouă.

'215 — Cunoaşterea noastră este şi absolută şt relativă. Este absolută prin esenţa sa, prin posibilităţile şi felul său istoric, este însă relativă pentru că se realizează întotdeauna în condiţiile posibilităţilor limitate ale unei epoci-determinate (p. 58). O, IAHOT, Ce este adevărul ? - -

,

;

218 •— E mai uşor să cunoşti un om în general,- decîţ să cunoşti un om, luat aparte (p, 106). ' L A ROCHEFQUCAULD, Maxime, şî

reflecţii.

217 — înainte de a avea omul oarecare dibăcie de-a vorbi despre un lucru, trebuie necesar să cunoască lucrul acela, altfel e tot atîta nebunie a-1 pune să vorbească despre el, ca şi cînd ai pune pe un orb să vorbească despre culori şi pe. un surd despre muzică (partea a Il-a). John LOCKE, Cîteva idei asupra

educaţiunii.

218 — Cunoaşterea este perceperea acordului- sau dezacor*. dului dintre două.idei (voi. II, p. 135). • 219 — -Nu putem să avem cunoaştere -acolo unde nu avamidei (voi. H, p;'148). John LOCKE,' Eseu asupra intelectului nesc.

-ome-

CUNOAŞTERE

31,

2 2 0 — Cunoaşterea înseamnă stăpînire, control al unui fenomen (voi. III. p. 13).. Mircea MALIŢA, Aurul

cenuşiu.

221 — Adevărata sarcină a cunoaşterii este de a se ridica de la senzaţie la gîndire, de a se ridica la înţelegerea treptată a contradicţiilor interne ale lucrurilor, fenomenelor ce exista în mod obiectiv, la înţelegerea legilor lor, la înţelegerea legăturilor interioare dintre diferite procese, adică de a ajunge la cunoaşterea logică (voi. I, p. 514). MAO ZEDONG, Opere

alese.

222 — Cunoaşterea ne ajută să identificăm atît calităţile, cît şi defectele cuiva, ne apropie realist de calităţile omului său ne evidenţiază motivările antipatiei ori indiferenţei noastre (p. 113). Gheorghe MARIN, Pledoarie

pentru

respect.

223 —- Cunoaşterea de sine ne ajută nu numai să avem o imagine exactă despre noi, cunoaşterea de sine este singura posibilitate de a cunoaşte istoria, arta, armonia universului (p. 44). 224 — Singura cunoaştere adevărată este cunoaşterea dinamică, in mişcare, cunoaşterea care rezultă din relaţiile noastre cu oamenii. Restul-ie distracţie (p. 117). Teodor MAZILU, Ipocrizia

desperării.

225 — Cunoaşterea înseamnă o depăşire a aparenţei fenomenale şi O pătrundere în natura intimă, a lucrurilor. Ea nu e o simplă oglindire a lucrurilor, ci şi o atitudine creatoare â individului. ' • • • - - • Nicolae MĂRGINEANU, Psihologia

persoanei.

33 "

CUNOAŞTERE

226 •—Procesai prin. care cunoaştem nu este un dar făcut de forţe supranaturale sau o invenţie arbitrară, ci rezultat al dezvoltării istorice a omului (p. 13). Ioan V. MESAROŞIU, Logica

generală.

22.7 — A cunoaşte înseamnă a afirma raporturi de identitate sau de dependenţă necesară între lucruri. Nicolae MOISESCU, Cultivarea torul biologiei.

minţii cu aju-

228 — Nu-i dorinţă mai firească decît dorinţa cunoaşterii (voi. II-, p. 631). Michel De M O N T A ! G NE, Eseuri.

229 — Cunoaşterea este [...] un proces de reflectare a realităţii• obiective în conştiinţa omului, o reflectare activă, mijlocită, ce se realizează prin activitatea gîndirii (p. 53). Nicolae OPRESCU,

Didactica.

230 — Procesul cunoaşterii este o trecere de Ia necunoscut şi neştiinţă la un act de conştiinţă datorită tocmai descifrării necunoseutttliiiM (p. 183). Laereţiu P Ă T R Ă Ş C A N U , Curente în fifozofia. romanească.

şi

tendinţe

231 — Noi cunoaştem cu atît mai bine lucrurile, cu cît sîn* temi mai apropiaţi de ele (Ser. V, p\ M7). J. H. PESTALOZZI, Cum îşi învaţă Gft&vtmeăa copiii.

-— Cunoaşterea d e sine e rezultatul unei priviri a locu->

—

CUNOAŞTERII

'33

lui pe care îl ocupă omul .în lume, a lor şi drepturilor sale (voi. II).

& datorii»;

I. C. PETBESCU, Contribuţie românească.

la o

pedagogie

233 — Nu clin percepţiile trupeşti reiese cunoaşterea, ci din judecata privitoare la aceste percepţii ; numai în felul acesta se pare că e posibil să se afle ce e realitatea şi adevărul, iar. nu într-altfel (p. 83). PLATON, T&toet.

234 — Cu cît cunoştinţele omului sînt mai largi şi mai profunde,, cu atît -conştiinţa lui este mai limpede şi mai bogată, şi eu atît mai conştient este el însuşi (p. 11). K. K. l'LATONOV, .Psihologie

distractivă.

235 — A cunoaşte înseamnă a prevedea (voi. II, p. 275). G. V. PEEHANOV,

Opere

filozofice

alese.

236 — Cunoaşterea este opera colectivă a umanităţii |p. 26). 237 — A cere cuiva să afirme numai ceea ce ştie la un moment dat, ceea ce este consacrat şi omologat înseamnă a inter-;, zice pur şi simplu efortul de cunoaştere (p. 169). / Dumitru POPESCU, Biletul la control !

238 — Cunoaşterea de sine în scopul opţiunii profesionale are ea obiective principale determinarea aptitudinilor dominante, a abilităţilor, intereselor, înclinaţiilor şi a unor atitudini sau trăsături de caracter (p. 167). P. FOPESCU-NEVEANU, Psihologie şi noţiuni de logică.

generală

33 "

CUNOAŞTERE

239 — Autocunoaşterea nu se poate realiza decît în unitate cu cunoaşterea altor oameni. Paul POPESCU-NEVEANU, [III, p. 135].

,J

240 — Cunoaşterea de sine este începiitul reflexiunii ştiinţifice şi limpezirii intuiţiei obiective de factorii emotivi ai subiectivităţii (p. 63). C. RĂDULESCU-MOTRU, energetic.

Personalismul

241 — Recunoaşterea precisa este un proces activ, care implică o intensă analiză şi sinteză a elementelor specifice ale obiectului, că ea nu se reduce la o simplă percepţie repetată. Alexandru ROŞGA, Psihologie

generală.

242 — Orice cunoaştere este o activitate de cunoaştere determinată de acţiunea factorilor dinafară şi realizată de creierul omului care se află în interacţiune cu lumea (p. 117). 243 — Cunoaşterea, în adevăratul înţeles al cuvîntului, presupune continuitatea cunoştinţelor dobîndite şi, prin urmare, posibilitatea fixării lor, realizată prin intermediul cuvîntului (p. 195). S. RUBINSTEIN, Existenţă şi conştiinţă.

244 — Procesul cunoaşterii se face de la fenomen la esenţă, de la senzaţie, percepţie şi reprezentare, la Conceptualizare, la judecată şi raţionament (p. 173). Henri SALVAT, Inteligenţă, taţi.

mituri şi

reali-

CUNOAŞTERE

35

245 — Cunoaşterea nu îndepărtează afecţiunea, ci, dimpotrivă, o întemeiază (p. 144): Victor SĂHLEANU, Arta binte.

rece

ştiinţa

fier-

246 — Nepotolita sete de a cunoaşte, de a înţelege şi de a şti, e cea mai neistovită din toate trebuinţele omeneşti, căci viaţa lui toată omul cunoaşte, înţelege şi ştie puţine şi niciodată nu ajunge să nu-i rămîie încă multe necunoscute, neînţelese şi neştiute. îoan SLAVICI, Educaţia morală.

247 — Cu cît te vei cunoaşte mai bine pe tine, cu atît vei fi mai modest si vei căpăta o mai mare încredere în puterile tale (p. 238). 248 — Cunoaşterea cucerită prin muncă devine o proprietate de-a întregul a noastră (p. 260). Samuel SMîLES, Ajută-te

singur l

249 — Există o cunoaştere, pe care o obţinem din auzite său pe baza . unui aşa-zis semn oarecare. Există o cunoaştere, pe care o avem în urma unei experienţe nesigure, cu alte cuvinte, în urma unei experienţe care nu-i. determinată de intelect şi se numeşte experienţă numai din cauză că se află din întâmplare şi nu avem alte exemple, care i s-ar putea împotrivi ; din cauza aceasta ea rămîne în noi parcă neclintită (pp. 34—35). 2 5 0 — Există o cunoaştere, pe care o cîştigăm deducînd esenţa unui lucru dintr-un altul, dar . nu în mod adecvat'; aceasta are loc atunci cînd dintr-un efect anumit tragem concluzii asupra cauzei, sau cînd facem o deducţiune din ceva universal, care este totdeauna însoţit de o anumită proprie-

33 "

CUNOAŞTERE

ta te particulară. Există, în fine, o cunoaştere la care ajungem înţelegînd un lucru prin însăşi esenţa sa sau prin primele eauze ale sale (pp. 34—35). Baruch SPINOZA, Tratatul despre rea intelectului.

îndrepta-

251 — A te cunoaşte pe tine însuţi înseamnă a face lumină în viaţa ta sufletească ; înseamnă să devii conştient atît de propriile valori cît şi de propriile lipsuri, să-ţi priveşti cu luciditate slăbiciunile dar .şi posibilităţile (p. 3). Dumitru ŞERBĂNESCU, Cunoaşterea şi comportarea etică a elevilor.

de sine

252 — O cunoaştere totală şi grabnică este, cred; epuizantă si funestă. Cunoaşterea trebuie să fie dreaptă şi' parţială (p. 289). Octav ŞULUŢiU, Jurnal.

253 — Cunoaşterea nu reprezintă un scop în sine, ci un mij- ' loc de activitate, o armă de luptă (p. 92). Alexandru TÂNASE, Libertate

şi

necesitate.

254 —• Cunoaşterea este necesitate absolută pentru orice . cultură : ea este mai mult decît un mijloc pentru îndeplinirea unui scop şi de aceea nu a fost inclusă în categoria imperativelor instrumentale (p. 51). Alexandru TĂNASE,

Cultură

şi

civilizaţie.

255 — Cunoaşterea este un complex, care începe cu intuirea vie, senzorială, şi continuă cu treapta abstractizării şi generalizării, manifestată în cadrul gîndirii teoretice (p. 144). Ion TOBOŞARU, Principii tică*

generale

de este-;

STUDIU — CAUTE

37

256 — în tipărirea 'datelor lumii exterioare şi interioare, prinderea raporturilor existente între multiplele aspecte ale acestora, descoperirea unor noi raporturi şi crearea ^ unor fonme noi prin îmbinarea celor existente se efectuează prim procesele mintale de cunoaştere (p. 66). Dimitrie TODORAN, Individualitate caţie.

şi

edu-

257 — Cunoaşterea este eternă, continuă şi nelimitată, ca şi natura
258 — Cunoaşterea nu-şi are originea în curiozitatea omenească, ci, în primul rînd, în relaţia directă dintre om şi mediul înconjurător (pp. 109—110). Vasile VETIŞANU, Progresul ţiile culturii.

uman şi tradi-

259 — A cunoaşte înseamnă [...] a descompune o aparenţă, a smulge o mască, a risipi o iluzie (p. 24). Tudor VIANU, Jurnal.

260 — Cunoaşterea nu măreşte numai probabilitatea reuşitei, ci, mai mult, formulează soluţii organizaţionale mai bune, oferă criterii de selecţionare sigură între diferitele soluţii posibile (p. 184). Cătălin ZAMFIR, Metoda normativă în psihosoci&logia organizării. STUDIU (a citi, cititor, carte)

261 — Cărţile care te ajută cel mai mult sînjt acelea care te fac să gîndeşti cel mai mult. 262 — Cărţile, copiii minţii.

;38

STUDIU — CARTE

•263 — Cărţile sînt corăbii care trec pe întinsele mări ale timpului. 2 6 4 — Cei mai buni tovarăşi sînt cele mai bune cărţi. 285 — O carte poate fi tot atît de măreaţă ca şi o bătălie.' 266 — Viaţa este prea scurtă pentru a' citi cărţi proaste. Proverbe

engleze

267 — Cartea este un prieten care nu.înşală niciodată., 268 — O carte nu este justificată decît dacă ne învaţă ceva? 269 — Cartea te face să trăieşti. Proverbe

franceze.

270 — E mai bună o carte instructivă decît una frumoasă. 271 — Cărţile, ca şi prietenii, trebuie să fie' puţine şi bine alese. 272 — A citi şi a nu înţelege este asemănător cu a vîna şi a nu prinde. Proverbe

italiene.

273 — Cărţile sînt profesori muţi. 274 — Deschide cartea ca să înveţi ce au gîndit alţii ; în-; chide"cartea, ca să gîndeşti tu însuţi. Proverbe

275 276 277 278

— — — —

latine.

Cine ştie carte are patru ochi. Ştie carte pî.nă la genunchiul broaştei. Cine are carte are parte. Cu, ce dascăl lăcuieşti / Aşa carte-alcătuieşti. Proverbe

româneşti

279 — A şti să. citeşti nu înseamnă numai să cunoşti literele şi să dai glas grupurilor de litere. înseamnă să citeşti repede, să explorezi dintr-o privire toată fraza ; înseamnă să recu-

STUDIU — CAUTE

39

noşti cuvintele după dichisul lor, aşa cum marinarul recu^j noaşte vasele (voi. II, p. 278). A

ALAIN, Studii şi eseuri — păreri despre cire. .

-

feri-

"•

'

•

280 •— O carte bună e ca o amantă pe care o apropii de tine sau care te seduce prin farmecul gingăşiei si atentiei neîncetate (voi. 23, p. 251). Tudor ARGHE2I, Scrieri.

281 — Felul de a citi joacă mai mult rol decît aceea ce citim (P- 141). 282 — A citi mult nu înseamnă a învăţa mult (p. 141). Garabet ASLAN, Educaţie

prin sine

însuşi.

283 — O carte bună e aceea care ne cultivă spiritul sau ne inspiră sentimente frumoase ; aceea pe care, cîncl o citim, ne simţim mai luminaţi sau mai buni (p. 194). Garabet ASLAN, Chestiuni de educaţie.

de învăţămînt

şi

284 — Nu citi pentru a contrazice şi a combate ; nici pentru a primi pe încredere şi a lua de bun ceva, nici pentru a găsi subiect de conversaţie, ci pentru a cîntări şi a reflecta (p. 160). 285 — Cititul face mintea cuiva bogată, convorbirea i-o face sprintenă, scrisul i-1 face precis. Şi de aceea, dacă un om scrie puţin, el trebuie să aibă o memorie bună'; dacă citeşte puţin, trebuie să aibă multă iscusinţă pentru a părea că ştie ceea ce nu ştie (p. 161). Francis BACON, Eseuri sau sfaturi şi morale.

a .•

politice

•

4(1

STUDIU — CAKTE

S88 •— A. citi înseamnă, deci, a textualiza 'universul văzutelor şi al nevăzutelor (p. 7). 287 — Cartea este, prin . excelentă, opus . humanum, Prin ea omul se in-fiinţează pe sine (p. 9). Nicolae BALOTĂ, Arta lectorii

288 — O carte bună au este scrisă pentru o anumită vîrs.tă. Ea este bună pentru toate vîrştele (p, 459). Nicolae BALOTA, Universul

prozei.

289 — Un scriitor -aricit de talentat, o operă orieît de valoroasă, fără public cititor, sînt asemenea unui tablou celebru aşezat în întuneric (p. .9.0). 290 — Cînd cartea bună se întîlneşte cu o critică bine. intenţionată, de autoritate şi cu un public receptiv se realizează un incontestabil act de cultură, un' moment decisiv în evoluţia unei spiritualităţi (pp. 144—145). Toii Dodu BĂLAN, Cuvintele -av. cuvîntul.

291 — Arta- de a citi înseamnă spirit critic şi" discernămînt, puterea de a corela diverse lecturi, capacitatea de a pătrunde în intimitatea universului unui scriitor şi de a-i descoperi contradicţiile (p. 135). 29.2 — Cărţile trebuie să fie. punţi ale prieteniei şi ale înţelegerii între inimile noastre, între popoarele lumii (p. 273). 293 — O carte de excepţie e rodul cunoaşterii temeinice a unui anume mediu, a unor anume relaţii concrete, al trăirii nemijlocite între oamenii vremii tale şi l a bine şi la rău .,2â3). . Ion Dodu BĂLAN, ArM.şi

ideal.

294 — O carte fundamentală va răm'me o coloană trainică în edificiul propriei personalităţi. Ea ne ajută să gîndim cu

STUDII! -

CARTE

41

mintea proprie,, să deliberăm asupra proprfului. destin, cu îndrăzneală şi cu răspundere (p. 74). 295 — Citind trebuie să faci efortul să înţelegi ceea ce citeşti şi să reţii ceea ce înţelegi (p. 1 34). Ion Dodu BĂLAN, Constelaţii

diurne.

296 — Citirea cu.voce tare este un procedeu foarte singur şi foarte puternic spre a înţelege un. text cu precizie şi profunzime : acesta-i primul ei efect (p. 127)-. Emile BOUTROUX, Chestiuni educaţie.

de morală

şi

297 — Cartea bună este cel mai desâvîrşit diplomaticei mai iscusit.strateg. Cărţile au trezit conştiinţele, le-au dat impuls către lumină, ele au pregătit rînduri de oameni pentru marile revoluţii (p. 121"). 'Eusebiu CAMILAR, Cărţile

săgetătorului.

298 — O carte bună este o faptă bună, şi' încă o faptă bună fără termen de durată (voi. IV). I. L. - CARAGIALE, Opere :

Publicistica.

299 — Cartea cea mai bună este viaţa (voi. XII, p. 879). îfieolae CE'AUŞESCU, România construirii societăţii multilateral

pe drumul dezvoltate.

300 — Cărţile sînt notele, .iar viul grai muzica- (p. 132). A. P. CEHGV, Doamna cu căţelul şi alte tiri.

poves-

301 — O- carte bună. este nu numai un izvor de cunoştinţe noi, dar şi un mijloc de educaţie. 302 — Cărţile bune sînt adevăraţi prieteni, cele rele însă

;42

STUDIU — CARTE

sînt asemenea unor călăuze, care ne povăţuiesc să apucăm pe drumuri prăpăstioase. Pantelimon DIACONESCU, Adevăr tate.

303 — Nu există proastă, (p. 222).

carte mai

şi

nevătămătoare decît

Denis DIDEROT, Jacques pînul său.

drep-

cartea

fatalistul

şi

stă-

304 — E la mintea omului că folosul pe care-1 putem trage de la o carte nu depinde numai de ea, ci şi de felul cum o folosim (.p. 17). Fr. A. W. DIESTERWEG, Texte alese.

pedagogice

305 — A şti să citeşti înseamnă, în esenţă, »t înţelege pe deplin ceea ce s-a citit, a fi în stare să apreciezi valoarea şi exactitatea conţinutului, a gîndi, a judeca şi a lua poziţie faţă de text.(p. 41).* Robert DOTTRENS, A educa şi a instrui.

306 — Cartea este instrumentul de cultură cel mai de preţ, este astăzi un idol, un obiect de cult ; căci pe citirea şi înţelegerea ei, se sprijină educaţia şi cultura oricărui om în vremea noastră. C. N. ENESCU, Îndrumări la lectura nală a învăţătorului.

profesio-

307 — Eu aş defini cartea ea pe o lucrare de vrăjitorie din care ies tot soiul de imagini care tulbură minţile şi modifică sufletele (p. 25). Anatole FRANCE, Viaţa

literară.

STUDIU — CAUTE

43

308 — Studiul e uşor pentru cine are timp, şi este o muncă plăcută, cînd e singura noastră preocupare. Dar, cînd te închini studiului după oboseala unei munci grele, după o zi de lucru, înseamnă că faci o sforţare minunată, un act de curaj (pp. 18—19). Anatole FRANCE, Spre

timpuri

mai

bune.

309 — O carte limpede, în urzeala şi în creşterea ei, este un lucru admirabil (voi. II, p. 493). Gala GALACTION, Opere alese.

Articole.

310 — O carte iubită e o rudă, o soră scumpă a sufletului nostru (voi. II, p. 195). Emil GÂRLEANU, Nuvele, schiţe,

însemnări.

311 — O carte se scrie cu toată fiinţa : cu mînie, amintiri, speranţe, traumatisme, părinţi şi rude, şi amici şi inamici, idei şi lecturi, gusturi şi repulsie, toate se topesc la incandescenţă creînd un aliaj solidar (p. 122). Paul GEORGESCU, Printre

cărţi.

312 — Cum e mai bine să citim este o chestiune tehnică. Ce să citim e o problemă filozofică (p. 2,96). ' Mihnea GHEORGHIU, Dionysos.

313 — Cărţile bune .povestesc ingenios şi sugestiv fapte pe care oamenii le-au trăit ei înşişi, sau le-au trăit prin .fericirea sau nefericirea altora, prin viaţa (semenilor lor; -din imediata apropiere sau de foarte departe (p. 58). Mihnea GHEORGHIU, Scene blică.

din viaţa

pu-

314 —• Anumite cărţi par a fi scrise nu pentru a învăţa din ele, ci ca să se ştie că autorul a ştiut ceva (p. 49).

31-5 — Există carp. din care afli totul, dar din care., pînă ia urmă, -nu înţelegi nimic despre suMect (ş, 128î). J„ W. GQETHE, Maxime şi reflecţii. 316 — Cartea constituie arma principală şi cea mai puternică a culturii socialiste fp. 63(5). Maxim GORKI, Be&pr-e litemtum,

.317 —• O carte care, place este îngrijită, păstrată, idolatrizată, pe cînd una care KU pla-ce, care înfurie, plictiseşte, poate fi aruncată, ruptă, pusă pe foc, ocărită şi înjurată ca şi cum ai- fi o persoană (p. 92). Traiaa HEBSENI, Sociologia

literaturii,

3IB — Cînd citeşti cu glas tare :îţi arăţi ţie însuţi că citeşti (voi III p. 171). 31:9 —• A învăţa pe. altul să citească teseammă să -aprinzi f o cul ; orice literă silabisită scînteiază >(vbl. I ¥ ) . Vieter ® © © 0 ,

Mizerabilii.

320 — C i t i t o r ' î n s e a m n ă c i n e iratelege -© c a r t e (p. I M ) .

321 — Cărţile citite-numai -o dată simt -ca aeeti « s o s e a a p c ă rora nu le întorci vizita (p. 14'®). Nicolae IORGA, Cugetări.

322 —• Cînd m ă cuprinde dor adine -de ţară | Şi X H H S I p e nimeni să-ma potoale -dorul, / Iau cartea unde curge sî-în-t izvorul / De-nfelepciune §â .tărie rară (voi. f, p. 115). Ştefan O. IOSIF, Qp&re.

323 — O -carte ieste amare nu în sine |o carte în .sine nici « a există decît ca ©Meet .fizic, dmcslo aie senimifemjia .lui ,adevă-

S ' T T O S — CABT.E

r®t% ci. întîi prin ecourile pe care le trezeşte.- ta timp, prin faptul că ea nu există numai, dar şi modifică un şir de alte cărţi, că este capabilă să închidă şi; să deschidă drumuri, este vie ca un organism ce se poate multiplica (p. 142). Alexandru IVASIUC!,. Radicalitaie

şi

valame.

324 — Acela care începe- să Mcreze cu cartea trebuie să-şi propună scopuri imediate;, accesibile puterilor lui (voi. II, p. 418). Efc K. KRWFSKAIA, Opere

pedagogice

alese.

325 — Cărţile sînt [...] mai preţioase decît toate bogăţiile, şi nimic din ceea ce putem dori nu face să fie asemuit cu ele (p. 31). Sir John LÎJB®OCE r Fericirea

de a trăi.

326 — Cărţile sînt pentru, omenire ce este memoria pentru individ. 327 — Alegerea cărţilor, ca şi alegerea prietenilor, e o datorie însemnată. Stetem tot atît de răspunsătoni de ee citim, «rât; sîh'tera- d e cele ce- facem.-. •' 3®8 — Cele mai frumoase cărţi se ridică pînă în regiuni de cugetare neinteresată, unde orice consideraţie personală.este neînsemnată şi unde uităm toate grijile şi necazurile vieţii. Sir John iiFBBOCÎC,, tntrehmnţavea

vieţii.

329 — Cărţile, cu . zestrea lor inepuizabilă de învăţătură şi frumuseţe, ne dau satisfacţie p e întreg'cuprinsul vieţii (p. 139). Ion LUNGU-MOVILĂ, Pasiune

şi ideal.

330 — Cartea este un document politic. Aş adăuga că, mai' presus de toate, este un document uman, a l unui'umanism

;46

STUDIU — CARTE

deosebit. Şi tocmai în acestea se află frumuseţea şi valoarea ei (p." 79). Georgfe MACOVESCU, Catargele

înalte.

331 — Cartea este, prin excelenţă, o unealtă de lucru, individuală, informatorul disponibil în permanenţă şi pretutindeni, tovarăşul fidel al căutării personale în tezaurul colectiv de cunoştinţe şi înţelepciune pe care ni l-au lăsat moştenire generaţiile trecute (p. 205). Rene MAHEU, Civilizaţia

Universului.

332 —• Numai cărţile care urmăresc crearea şi educarea personalităţii umane integre sînt incontestabil utile pentru copii (p. 40). A. S. MAKARENKO, Despre munca

literară.

333 — Cartea are calitatea — de neînlocuit — de a fi cel mai stimulator instrument de informare pentru gîndirea omenească (p. 305). 334 — Cartea dezvoltă răspunderea personală, cartea da acele mari satisfacţii pe care le dă munca, realizarea palpabilă, acţiunea dusă pînă la sfîrşit (p. 305). Mircea MALIŢA, Idei în mers.

335 — Un cititor serios nu va crede nici pe scriitorul care înfăţişează totul în roz, dar nici pe acela care întunecă totul (p. 84). Dumitru MICU, Periplu.

336 — Orice carte vie implică o meditaţie, şi cu atît mai mult, una în care existenţa e considerată din perspectiva omului modern (p. 285). Dumitru MICU, Lecturi şi păreri.

STUDIU — CAUTE

47

337 — Cărţile care Ie vezi că strică obiceiurile şi năravurile cele bune şi sînt spurcate şi fără de ruşine, să nu le iei. în mină, şi în locul acestora citeşte altele, din .care poţi să înveţi ceva bun (p. 252). Samuil MICU, Scrieri

filozofice.

338 — Cărţile sînt plăcute ; dar dacă din cercetarea lor pierdem şi veselia şi sănătatea, cele două mai. bune împărtăşiri ce ne sînt date, să le părăsim (voi. I. p. 247). Michel de MONTAIGNE, Eseuri.

339 — O. carte este, o victorie. O carte e şi semn de civilizaţie neînvinsă, nu numai de cultură învingătoare (p. 338). Adrian PĂUNESCU, De la Barcă la Viena şi înapoi.

340 — Adevăratul cititor, la fel cu adevăratul drumeţ, e . acela care citeşte de dragul de a citi, care-şi face din satisfacţiile ce-i procură lectura deprinderi superioare şi care nu "oboseşte niciodată (p. 397). PERPESSICIUS, Memorial

de ziaristică.

,341 — o carte care te îndeamnă s-o reciteşti este întotdeauna o carte bună (p. 320). Alexandru PHILIPPIDE, Consideraţii tabile.

,

aproape confor-

342.. — Cărţile mustesc de mierea înţelepciunii omeneşti cernută prin generaţii, distilată asemeni coniacurilor fine, dar ele nu înlocuiesc viaţa. (p. 166). Dumitru POPESCU, Ieşirea din labirint...

48-

«

STUDIU—CARTE

343 — E totdeau»a un sistem greşit de a vroi să citeşti în inima celorlalţi eăutînd să tr-o închizi pe a ta (voi. I). J. J. ROUSSEAU,

Confesiuni.

344 — Acela -care- citeşte toată ziua- şl nu se odihneşte decît prin inerţie, pierde încetul cu încetul facultatea de a cugeta prin sine însuşi, după cum un om care călătoreşte prea mult, pierde obiceiul de a umbia. Arthur SCHOPENHAUER, Viaţa, amorul moartea.

şi

345 — Ori de cîte ori o carte nu va şti să amuze cît o jucărie, ea va trebui smulsă din mîinile cititorului mic (p. 147). Mihail SEEASTIAN, Eseuri. Cronici, rial.

memo-

346 — E bine dar să ai atîtea cărţi cîte îţi sînt de trebuinţă şi de folos, şi nici' cum pentru fală (p. 44). SENECA, Liniştea

sufletească.

347 — O carte bună se poate număra printre cei mai buni prieteni (p. 185)". Samuel SMILES. Fii om de caracter. •

348 — O carte trebuie să fie în stare a se susţine singură în faţa cititorilor, prin chiar substanţa ei ideatică, prin ceea ce reuşeşte să comunice fără alte proptele sau explicări (p. 5). Alexandru TANASE, Eseuri de filozofie a literaturii şi artei.

349 — Cartea bine te învaţă /Dac-o ştii citi pe faţă (p. 98). Cicerone TlfEOBORESCU, Povestea

Ioanei.

m

S T U D I U — :CARTE

390 —- Cărţile n u me iraşsală '.niciottată Intru iotul .asţuşp-ra noastră, tpentem că «stinâa-4e simţim ieă trăim .şi pentru -că iŞtim să cercetăm neîntrerupt distanţa dintre omul pe care îl vedem în cărţi şi omul real (voi. I, pp. 268—269). Alber* THIBAUDET,

Bejlecţii.

351 —- Fără îndoială că nu orice carte reprezintă un cîştig net pentru progresul cunoaşterii. Totuşi se constată că de fapt, curba apariţiei accelerate a cărţilor merge paralel cu ritmul în care omul cîştigă noi cunoştinţe i(p. 43). Alvin TOFFLER, Şocul

viitorului.

352 — O .carte bună este aidoma unei discuţii cu un om .inteligent. 35.3 •— Cartea dă cititorului cunoştinţe .şi-i îngăduie să facă generalizări pe marginea realităţii, să pătrundă înţelesul vieţii tP- 82). 354 — E bun s'fîrşitul acelei cărţi p e care cititorul, terminînd-o, o redeschide iarăşi la prima pagină şi © reia din nou (p. 181). Aleksei N. TOLSTOI, Despre munca rară,

lite-

355 — A citi nu înseamnă încă nimic ; principalul este ce citeşti şi c u m înţelegi -cele citite. K. D. UŞINSCH r. ©pere

/pedagogice culese.

356 — O carte ânfe-a§evăr ansouă şi ©laginală ar fi aceea care ne-ar face să iubim vechi adevăruri (p. 66). WiMMEHA'SGE-ES, Maxime

mfboţil

357 — O «arte îşi •dob-îndeşte valoarea, ca un prieten, prin

50

UNIVERS

lunga însoţire eu ea. Marile cărţi ale imaginaţiei şi ale ştiinţei rezidă pe baza largă a elaborării lor prelungite' (p. 165). Tudor VIANU, Jurnal.

358 — Curiozitatea de a citi în viitor este o boală pe care numai filozofia poate s-o vindece (p. 29). -

VOLTAIRE, Dicţionarul . ' * " ' . '

'

'.

filozofic.

•

• .

. L-

.

UNIVERS (infinit, cosmos, spaţiu)

359 — Infinitul este sau ceea ce e peste putinţă de străbătui! din pricina naturii sale care.nu îngăduie aceasta, cum se întâmplă cu vocea, care este invizibilă, sau ceea. ce poate străbate, dar n-are sfîrşit, sau ceea ce abia se poate "străbate, sau ceea ce prin natura sa se lasă străbătut, dar nu oferă ieşire, pentru că n-are capăt. Ca infinitul să fie ceva separat, un lucru în sine, nu e de admis (p. 359). ARlSTOTEL,

Metafizica.

360 —- Deci infinitul este fără parte şi indivizibil (p. 68). ARlSTOTEL, Fizica.

361 — Cunoştinţa pe care o avem despre spaţiu îşi are originea în nenumăratele experienţe privitoare la raporturile de poziţie ce-1 compun. Honore de BALZAC,

Vendeta.

362 — Necunoscutul este infinitul obscur, şi nimic.nu este •piai atrăgător. Honore de BALZAC, Modeste

Mignon.

UNIVERS

3,63 — Tot universul vizibil "nu este decît u n magazin ele - imagini şi de semne cărora imaginaţia, le va dărui u n loc şi o valoare relativă ; este un soi de n u t r e ţ pe care imaginaţia trebuie să-L digere şi să-! transforme (pp. 115—116). Charles BAUDELAIRE, Curiozităţi

estetice.

364 — Universul e prezenţă, este creaţie' de energii, de valori. Universul e permanenţă, este coexistenţă (p. 402). Ion BIBERI, Eseuri.

365 — Universul este unul, infinit, mobil (p. 145). Gionâano BRUNO, Despre, cauză, principii unitate.

şl

,366 — Acest univers este infinit, şLeste deci fără centru şi fără margini (p. 41). Giordano BRUNO, Galilei

Campanella.

367 — E aşa de frumoasă lumea, e aşa-de diferită după fiecare pas, încît ar trebui să trăim mii de ani spre a cunoaşte ! (p. 59). ;

Eusebiu CAMILAR, Împărăţia

soarelui.

368 — Spaţiul nu este decît u n mod al simţurilor omeneşti, tot aşa şi timpul : nu este nici spaţiu nici timp (p. 22). <369 —: întregul nostru univers este n u m a i o infinită complexitate de forţe (p. 27). Thomas CARLYLE,' Munca, cerea.

sinceritatea,

tă»

370. —- Nimic nu este etern în univers, afară de universul însuşi (p, 198). ..;..••'. George CÂLINEŞCU, Principii

de

estetică

-

umVKHS

g7 i — Spaţiul este o idee generală care cuprinde în toate dimensiunile obiectelor exterioare. • Vasi'le CONTA,

Teoria,

sine

fatalismului.

372 — Universul este un imens rezervor de energie şi omul este din' aceasta o mică, p a r t e .(p, 25.4), M. DESHUMBERT, Morala. întemeiată gile naturii.

pe le-

373 — Universul,'este" eternizarea sufletului (p. 107). Ralph W. EMERSON,

Eseuri.

374 — Universul nu se exprimă decît prin mulţimea colorată • şi, la prima vedere, haotică a aparenţelor sensibile, a indivizilor izolaţi, a evenimentelor individuale, unice (p. 264). Roger GARAUDY,

Libertatea.

375 — Spaţiul este'reprezentat ca o mărime infinită dată (p. 69). 376 — în întregul univers nu există nimic mai frumos şi mai bun decît inima omenească (p. 120). Heinrich HEINE, Impresii

de

călătorie.

377 — Spaţiul n u este altceva decît forma tuturor fenomenelor externe, singura formă sub care obiectele simţurilor ne pot fi date. I m m a m i e l KANT,

Prolegomene.

378 — Spaţiul n u este altceva decît o ordine a existenţei lucrurilor, care s e observă în simultaneitatea lor (voi, I, p. 590). . G. W~. LEIBNIZ; Opere filozofice.

UNIVERS

m

37.9 — Nu cred c ă există o întreprindere mai nobilă, mai grandioasă şi cu beneficii mai mari, deşi ascunse, ca încercar e a omului de,a înţelege universul (voi. III, p. 64). .Mircea MALIŢA, Aurul

cenuşiu.

380 — Finitul reprezintă f o r m a de existenţă a infinitului,; acgasta găsindu-şi prin finit manifestarea sa concretă (p. 37)». 381 — Universul este unicul sistem care posedă conexiuni interioare şi nu poate avea conexiuni exterioare (pp. 37—38). S.T. MELIUHIN, Problema nitului.

finitului

şi

infi-

382 — Universul e compus numai din materie, cai-e .însă este înzestrată cu puteri multiple şi diferite. Aceste p u t e r i [...] dau materiei forme atît de variate (voi. I, p. 750). P. P. NEGULESCU, Scrieri inedite. cunoaşterii.

Problema

383 — P e n t r u simţurile „noastre universul nu este altceva decît o imensă îngrămădire de corpuri aşa-numite fizice. Universul este u n cuvînt abstract (p. 117). P . P . NEGULESCU, Pagini

alese.

384 — Umplerea spaţiului cu forţe ce ©pun rezistenţă este deosebită p e n t r u locuri şi t i m p u r i deosebite, calităţile se ischimbă, dar spaţiul însuşi cu determinările sale este pretu-; itindenea şi totdeauna acelaşi... Frledrich PAULSEN, Introducere

385 !— Spaţiul .noastre.

este o formă

constructivă a

Ion PETROVICI, Studii

în

filozofie.

experienţei "

istorico-filozofice.

54

„EXISTENŢĂ

386 — Spaţiul şi timpul s î n t cele două cadre ale existenţei fenomenelor naturii. Şi spaţiul şi timpul sînt divizibile, primul prin părticele, secundul în momente (p. 313), . Ion PETROVICI, Din meandrele

387 — Universul are acelaşi cuprins , şi (Ser. LXXIX, p. 238). SENECA, Scrisori

trecutului.

aceleaşi

către

proporţii

Luciliu.

3!'o — Infinitul e mult mai m a r e / Decît ne închipuim, / N-o să putem niciodată / Să-1 umplem cu sufletul nostru (p. 154). Marin SORESCU,

Unghi.

389 — Infinitul nu este întotdeauna o întindere nesfîrşită, cum îşi imaginează naivii. Infinitul este pur şi simplu o viziune, chiar şi asupra infinitului (p. 69). Constantin TSATSOS, Aforisme

şi

cugetări.

390 — Universul întreg nu e decît u n vid imens în care se mişcă la depărtări astrale cîteva greutăţi de materie (p. 153). '

,

Ilarie VORONCA, Mic perfectă. -

' manual

de

fericire

EXISTENŢĂ

391 — Adevărata existenţă fericită o găsim în manifestarea desăvîrşită a fiinţei noastre (p. 95). G. G. ANTONESCU, Studii morale şi estetice.

asupra

educaţiei

392 — Existenţa reală nu se confundă cu realitatea, deoarece .realitatea poate fi atît posibilitate reală cît şi realitate ideală (P> 57). Pavel APOSTOL, Inconsistenţa idealist-subiective..

argumentam

55

EXISTENŢA

'303 — Orice existenţă ideală este universală, structura ei se reduce la forme, legi şi relaţii. Existenţa logică se construieşte în concept, judecată, raţionament (p. 20). Pavel APOSTOL, Iluzia

evadării.

394 — A exista nu înseamnă şi a dura. îvlihai, BENIUG, Meşterul studii literare).

Manole

(cronici

şi

395 — Orice existenţă presupune o disciplină şi un mănunchi de călăuziri, întemeiate pe o experienţă îndelungată (p. 7). 396 — Adevărata existentă înseamnă participare la tumtâtol vieţii unanime, prin cooperare socială, prin dragoste, printr-o activitate ce are răsfrîngere asupra semenilor, sub forme multiple : a educaţiei dată copiilor, a activităţii profesionale la înfrumuseţarea şi propăşirea lumii sau comunităţii (p. 15). Iorf BIBEPJ, Arta de .a trăi.

397 — „Existenţa creatoare" este o formă a „existenţei eroice", o "formă eliberată de rigorile imperativului categoric, care caracterizează existenţa eroică propriu-zisă (p. 177). •

Lucian BL AGA, Elanul şi însemnări.

insulei

—

aforisme

398 — Orice existenţă omenească începe cu o năzuinţă către absolut, pe care viaţa, cu obstacolele ei nenumărate, o frînge, umilind-o f ă r ă cruţare (p. 447). Şerban CIOCULESCU, Aspecte temporane.

literare

con-

399 — Oricine va voi să definească marele mister al existenţei, va vedea că el consistă în împrospătarea continuă a fon5 — Cugetări despre cultură şi civilizaţia

EXISTENŢA

56

duîui şi păstrarea formelor. Forme vechi de spirit pururea nou. Mihai EMINESCU, Scrieri

politice.

400 — Existenţa este în genere o problemă deschisă începînd de.la limita unde încetează cîmpul nostru vizual (p. 53). 401 — Formele de bază ale oricărei existenţe sînt spaţiul şi timpul, şi o existenţă în afara timpului este o absurditate tot atît de mare ca şi o existenţă în afara spaţiului (p. 62). Friedrich ENGELS,

Anti-DUhring.

402 — Orice existenţă încremenită şi care se manifestă ca viaţa nespirituală nu e decît 0 umbră goală proiectată în afară de inteligenţă, de multe ori prin nemijlocirea neantului. I. G. FICHTE, germană.

403 — Existenţa conştientă
Cuvîntări

înseamnă

către

acţiune

Ernst FISCHER, Necesitatea

naţiunea

conştientă

artei.

. "V

404 — O existenţă înstrăinată, determinat^ de relaţii de dominare şi asuprire, este lipsită de posibilităţi reale de a fi o existenţă pe deplin demnă (p. 5). Elena FLORE A. Demnitatea naţională pect faţă de. celelalte popoare.

şi res-

405 — Fără a omite şi tăgădui existenţa unei constituiri obiective a lucrurilor, valorile nu sînt în lucruri, ci sînt o creaţie a noastră, a subiectivităţii noastre, în contact cu firea obiectivă a lor. Ion GAVANESCUL,, Etica.

EXISTENŢA

57

406 ,— Căci ce e existenţa aceasta dacă nu o înlănţuire de întîmpîări, care, toate la un loc, alcătuiesc roman ? (voi. II, p. 288). Emil GÂRLEANU, Nuvele,

schiţe,

însemnări.

407 — întreaga existenţă fiind o veşnică separare şi uniră, înseamnă că şi oamenii, contemplînd această stare generatoare de nelinişte, vor proceda la rîndul lor cînd prin separare, cînd prin unire (p. 148). J. W. GOETHE, Maxime

şi

reflecţii.

4 0 8 — A cunoaşte existenţa înseamnă a asigura direcţia ei de viaţă, a o ilumina, regenera şi îmbogăţi (voi. I, p. 360). Dimitrie GUŞTI,

Sociologia.

409 — Existenţa umană este a n g a j a r e liberă şi responsabilă în lupta pentru -schimbarea posibilităţilor — multiple, alternative şi uneori divergente — într-o realizare menită să-constituie .afirmarea demnităţii şi a libertăţii sale (p. 135). Georgeta HĂLÂŞAN, Personalitatea

umană.

410 — Existenţa reală nu este o inerţie lipsită de viaţă, ci o continuă creaţie, o luptă între fiinţă şi nefiinţă, o neîntreruptă năzuinţă către determinare pe de o parte şi deopotrivă o tendinţă de a se degaja de orice pozivitate stânjenitoare. A. I. HERZEN, Opere filozofice

alese.

411 — O existenţă pe care am putea-o gîndi ca fiind în determinarea p u r ă este o existenţă fără însuşiri, o noţiune fără note şi conţinut, u n neant (p. 178). Alexandru IVASIUC. Radicalitate

şi

valoare.

EXISTENTA

422 Toţi avem o dublă existenţă, o existenţă în noi şi o existenţă în conştiinţa despre noi a celuilalt (voi. II, p. 190). Titu MAIORESCU, Jurnal. i

413 — Orice existenţă este aparenţă mai mult sau mai puţin permanentă (p. 50). Earl MARX, Scrisori către Kugelmann. 414 — Nu conştiinţa oamenilor le determină existenţa, ci, dimpotrivă^ existenţa lor socială le determină conştiinţa. Kaii MARX, Contribuţia la critica economiei politice.

415 — Nimic nu înlocuieşte existenţa (p. 481). A n d r e MAUROIS,

Memorii.

418 —• Existenţa fiecărui om este [...] rezultatul mediului social în care. trăieşte, al existenţei sale sociale obiective, concretă din punct de vedere istoric, pe ca.re e l ' a creat-o cu semenii săi şi de eare nu se poate izola (p. 78). _ R. MIHAlLESCU, Democraţia

şi

socialismul.

4f '7 — l i n ora care s-ar îndoi de propria lui existenţă şi-ar dovedi sieşi, prin însăşi îndoiala lui, existenţa (voi. I, p. 202). P. P. NEGULESCU, Scrieri cunoaşterii.

inedite.

Problema

43 f — Existenţa nu poate fi o calitate, adică un fel de a fi, ea-este faptul de a fi (p. 81). Constantin NOICA, Douăzeci ale realului.

şi şapte

trepte

50

41 9 — Temelia existenţe; rşi p r i n u r m a r e si sa fericirii n o a s t r e este n a t u r a noastră animală (p. 55). .Arţhur .SCBOPEiNHAUER, Aforisme înţelepciunii în viaţă.

asupra

420 — înţelegem prin ţâsopraa -Boastră ««fetseftlă Mesaje g e s t a -

t®e, toate acţiunile animalelor care exprimă mişcări ^fe voinţă. 421 — Existenţa, i a r nu fericirea noastră, interesează natura. A r ţ h u r SCHOPEN.HA'U;Efi. Viaţa.; amorul moartea.

şi

422 — Existenţa u n u i lucru r e z u l t ă in mod necesar din esenţa şi definiţia lui însuşi, f i e dintr-© a n u m t i ă cauză p r o d u c ă t o a r e (p. 74). Baruch SPINOZA,

Mica.

423 — Tot ce există, există sau în sine sau în a l t c e v a (p. 2). A n u p u t e a exista, este o n e p u t i n ţ ă , iar a p u t e a exista, este o p u t e r e (p. 8). Baruch SPINOZA, &im metoda geometrica.

demonstrată

după

CERCETARE

(experienţă, experiment, demonstrare, .documentare) 424 — Unii învaţă prin suferinţă, alţii p r i n experienţă. Proverb

bengalez

425 — După o boală lungă t u însuţi eşti medic. Proverb

chinez

426 — O vulpe bătrînă n u are nevoie să î n v e ţ e şiretlicuri. 427 — Experienţa se capătă prin străduinţă.

60

CERCETARE — EXPERIENŢA

428 — Imaginaţia este o înlocuitoare săracă a experienţei. 429 — Practica desăvîrşeşte. Proverbe

430 — 431 — 432 — drumul 433 — 434 —

engleze

Experienţa e Stăpîna artelor. E suficient a trăi pentru a învăţa. Nu e nimic aşa de sigur ca faptul de a u r m a totdeauna bătut. Cine a văzut multe a putut învăţa multe. Experienţa întrece ştiinţa. Proverbe

franceze

435 — Experienţa e meşterul vieţii. 436 — Timpul şi experienţa fac pe om înţelept. Proverbe

437 438 439 440

— — — —

Experienţa ţine o şcoală unde lecţiile costă scump. Experienţa [...] e singura sursă a măiestriei noastre. Cine are multă practică, multe învaţă. Practica valorează mai mult ea gramatica. Proverbe

441 442 443 444

— — — —

germane

italiene

Tot păţitul e priceput. Experienţa este călăuza acţiunilor. Drum bătut, drum sigur. Practica le face pe toate. Proverbe

latine

4 4 5 — Să folosim experienţa altora. 4 4 8 — Face mai mult experienţa decît sfatul. 4 4 7 — Alergătorul multe ştie.

448 — Să nu laşi drumul mare pentru cărare. Proverbe

româneşti

CERCETARE

—EXPERiENŢĂ

61

449 — Experienţa este o întrebare pusă naturii şi ea nu are sens decît dacă întreaga ei desfăşurare este determinată de o problemă directoare (p. 28). .450 -— Cercetarea nu poate fi stimulată prin măsuri de constrângere exterioară. Ea trebuie să fie provocată de un motor interior... (p. 39). 451 — Cercetarea dă naştere unui progres al gîndirii, adică construirii unei noţiuni, unei operaţii sau legi noi.(p. 84). Hans AEBLI, Didactica

psihologică.

452 — O experienţă care te-a costat mult, te face să-ţi schimbi conduita pe care toate sfaturile nu au putut-o modifica. G. G. ANTONESCU, Herbert dagogia utilitaristă.

Spencer

şi ,pe-

453 — Cercetarea înseamnă omul, iniţiativele lui libere şi exercitarea celor mai înalte însuşiri ale lui (p. 23). 454 — Nu devii cercetător ascultînd conferinţe, nici chiar -meşterind de unul singur într-un colţ de atelier, ci trăind în contact cu oamenii care ştiu să inventeze sau să descopere (p. 51). Gaston BERGER, Omul modern sa. Psihologie şi educaţie.

şi

educaţia

455 — Calitatea esenţială a oricărui experiment satisfăcător este de a fi reproductibil (p. 33). 456 — Cel care face experienţă este cel mai în măsură să-şi dea seamă de erorile posibile din munca sa. El ar trebui să relateze eu sinceritate ceea ce a făcut şi, dacă e necesar, să indice de unde au p u t u t să se ivească greşelile (p. 202). W. I. BEVERIDGE, Arta cercetării

ştiinţifice.

12

CERCETARE — EXPERIENŢA

4§7 — A e x p e r i m e n t a înseamnă a face din însăşi: intervenţia aeiivă a omului în mersul naturii un izvor d e cunoaştere (p. 188). Lucian 1 BLAGA, Experimentul tematic.

şi spiritul

ma-

458 — Experimentul pedagogic este o cale d e investigaţie prin care u r m ă r i m fie perfecţionarea unui aspect instraetrveducativ, fie verificarea unei ipoteze sau rezultat a l experienţei sau investigaţiilor pedagogice, în vederea dezvoltării creatoare. a.teoriei sau practicii pedagogice (p. 26). l o a BQNTAŞ, Curs de pedagogie stitutele de învăţâmînt superior

pentru Intehnic.

45& — Valoarea muncii u n u i cercetător se poate-aprecia rai în raport cu n u m ă r u l de comunicări sau de articole publicate, cr în raport cu rezultatele pe care le-a determinat în producţie, eu măsura în care descoperirile sale sînt simţite de popor (voi. II, p. 363). 460 — Cercetarea istorică, departe de a constitui o investigare cu caracter strict documentar a trecutului, este în bună măsură — aşa cum a r a t ă viaţa — şi o ştiinţă a prezentului (voi. VI,. p, 423) Nicolae CEAUŞESCU, România construirii societăţii socialiste dezvoltate.

pe drumul multilateral

161 — Cercetarea trebuie- orientată spre probleme dfe interes mafor. a3e economiei, cum sînt dezvoltarea bazei de materii

CKr.Ci-.T.MiK • • E X P E R I E N Ţ A

63

prime, perfecţionarea utilajelor şi maşinilor, fabricarea noi produse (p. 28).

de

Nicolae CEAUŞESCU, Raport la Conferinţa Naţională a P.C.R. din 19—21 iulie 1972.

462 — Cercetătorul trebuie să aibă pasiune, să fie un creator, să facă totul pentru a contribui la soluţionarea problemelor, la avutul general al ştiinţei, al forţelor noastre de producţie în toate sectoarele de activitate (voi. X, p. 153). Nicolae CEAUŞESCU, România construirii societăţii socialiste dezvoltate.

pe drumul multilateral

463 — A dezvălui noi taine ale naturii, ale materiei, a acţiona pentru a face ca roadele cunoaşterii să se materializeze cît mai curînd în producţie, în viaţa socială, în progresul şi bunăstarea poporului este u n scop nobil care trebuie să-i însufleţească pe toţi cei ce se consacră cercetării ştiinţifice şi tehnice, pe toţi oamenii muncii (p. 42). Nicolae CEAUŞESCU, Expunere ' educaţiei politice şi al culturii 2 iunie 1376.

la Congresul socialiste din

464 — Cercetarea românească trebuie să-şi aducă o contribuţie sporită la aprofundarea cunoaşterii legilor naturii şi ale societăţii, pe baza concepţiei materialist-dialeetiee şi istorice, la investigarea structurii interne a materiei, a legilor ei de mişcare şi transformare, a caracteristicilor biologice ale plantelor şi animalelor (p. 44). 465 — Trebuie să acordăm întreaga-atenţie dezvoltări! cercetării de perspectivă, a cercetării fundamentale pentru a asi-

64

CERCETARE — EXPERIENŢA

gura condiţiile progresului multilateral al ştiinţei şi al societăţii noastre (p. 45). Nicolae CEAUŞEŞCU, Raport la Congresul al XlI-lea al P.C.R. din 19 noiembrie 1979.

466 — Cercetarea ştiinţifică este o activitate complexă care trebuie să reflecte situaţia prezentă, să dezvăluie situaţia ideală, precum şi modul de realizare a idealului (p. 32). 467 — Documentarea, ca o condiţie de bază a oricărei activităţi de cercetare ştiinţifică, reprezintă o metodă generală, cu ijutorul căreia cercetătorul cunoaşte contribuţia predecesorilor şi contemporanilor în problema studiată (p. 32). 468 — Experimentul, ca metodă de cercetare, constă în reproducerea artificială sau modificarea intenţionată a unui fen o m e n natural, cu scopul observării în condiţiile speciale create de cercetător (p. 36), Georgeta CHIRIŢĂ, Pedagogia meniul educaţiei fizice.

aplicată la dc

469 — Un om care face parte dintr-un popor civilizat, mai .ales iacă e şi instruit, se foloseşte tot aşa de bine de exper i e n ţ a sa proprie, cît şi de cea a omenirii. 470 - Cu cît omul a r e o mai mare experienţă, şi cu cît a -ajuns p e o treaptă mai înaltă de propăşire, cu cît reierul său ŞijJ mai simţitor în u r m a exerciţiului a diferenţierii organice, cu atît) dobîndeşte idei generale care ţintesc neîntrerupt spre o singură unitate. 171 — Experienţa, este n u numai originea cunoştinţelor noastr-e, dar şi mijlocul cel mai sigur pentru a înmulţi, a întări şi a lămuri acele cunoştinţe. Vasile CONTA Teoria

fatalismului.

CERCETARE — EXPERIENŢA

"65

472 — Un g r a m de experienţă este m a i valoros decît o tonă de teorie, deoarece n u m a i . in experienţă teoria îşi găseşte sensul vital şi semnificaţia p e n t r u viaţă (p. 1-25). Jdhn DEWEY, Democraţie

şi

educaţie.

473 — Cercetarea ştiinţifică este u n necontenit dialog între cercetător şi n a t u r ă (p. 1). Ion DRĂGAN, Psihologia logia pedagogică.

copilului

şi

psiho-

474 — Nu poate fi concepută cercetarea ştiinţifică f ă r ă asimilarea cunoştinţelor'semnificative dobîndite pînă la data cînd sînt începute investigaţiile, fără cunoaşterea t u t u r o r realizărilor si a eşecurilor întîmpinate (p. 67). D. DUMITRAŞCU, Trepte spre

ştiinţă.

475 — Experienţa poate cel m u l t să ne spună că există efecte asemănătoare efectelor produse de fiinţele raţionale ; însă e a niciodată nu poate să ne spună că şi cauzele acestor efecte sînt existenţe cu a d e v ă r a t ca fiinţe raţionale în sine, căci fiinţa în sine nu. e obiectul experienţei (p. 44). J. G. FICHTE, Trei scrisori

despre

cărturar_

476 — Cu cît înaintezi în experienţă, cu atît te apropii de inexplorabil ; cu cît ştii să foloseşti mai bine experienţa, ci atît; vezi mai limpede că inexplorabilul nu a r e utilitate practica (p. 174). J. W. GOETHE, Maxime

şi

reflecţii.

477 — Cu cît experienţa u n u i om e m a i variată, cu atît ma sus reuşeşte el să se ridice îmbrăţişînd o perspectivă mal vastă (p. 278). Maxim GORKI, Despre

literatură.

CERCETASE — EXPERIENŢĂ

4 7 i — Rădăcina convingerilor e experienţa (p. 95). 479 — Orice cercetări ştiinţifice asupra vieţii seamănă numai cu studiul săgeţii f ă r ă a se descoperi arcaşul care o aruncă (p. 270). Nicolae IORGA,

Cugetări.

480 — Experienţa concretă trebuie să preţuiască mai ca deducţiile ştiinţifice. William JAMES, Psihologia

şi

rnull

educaţia.

'481 — Nu încape nici o îndoială că orice cunoaştere a noastră începe cu experienţa. Irnmanuel KANT, Critica raţiunii

pure.

482 — Un experiment reprezintă executarea unui plan special, elaborat pentru a verifica valabilitatea unei ipoteze Cp. s i ) . G. P. KNELLER, Logica şi limbajul

educaţiei,

483 — Experienţa proprie este înţelepciune (voi. ÎI). G. E. LESSING,

Opere.

484 — Propria experienţă este cea mai bună şcoală ; numai că taxele acestei şcoli sînt prea scumpe ; le plăteşti de regulă sub forma unei adinei suferinţe şi, cînd ţi-ai cîştigat testimoniul absolutoriu, ai ajuns adeseori Ia. sfîrşitul vieţii şi este prea tîrziu ca să te mai foloseşti de el (voi. II). Titu MAIORESCU,

Critice.

485 — Experienţa este o acţiune directă ale cărei rezultate se judecă mai tîrziu. Ea poate sa fie încununată de succes sau să eşueze. Se bazează pe încercare şi eroare . (voi. I. p. 43). Mircea MALIŢA, Aurul

cenuşiu.

CERCETARE — EXPERIENŢA

87

480 •— Experienţa este cel m a i bun măiestru al vieţii. Nicolae MOISESCU, Conducerea tive, intelectuale, instructive şi

vieţii emosociale.

487 — Cercetarea ştiinţifica are un rol esenţial în sporirea tezaurului de conştiinţe al omenirii şi, implicit, în întreaga viaţă, atît în probleme economice, de producţie, cît şi în aspecte fundamentale, legate de concepţia generală despre lume, societate şi om (p. 13). Edmond NICOLAU, Analogie, mulare, cibernetică.

modelare,

si-

488 — Prin experienţă înţelegem, deci, ce a încercat, ce a cunoscut un om în cursul vieţii lui. Ioan* NISIPEANU, Elemente pedagogică.

de

psihologie

489 — Experienţa nu e ceva primit în mod pasiv, ci u n produs al sensibilităţii şi intelectului nostru. Friedrich PAULSEN, Introducere

în

filozofie,

490 — Experienţa personală se face totdeauna cu oamenii, cu lucrurile şi stările timpului, în care trăieşte individul (voi. II). I. C. PETEESCU, Contribuţia românească.

la o

pedagogie

491 — Experimentul este o metodă, de cunoaştere care presupune intervenţia conştientă a omului în desfăşurarea fenomenelor cu scopul descoperirii legilor ce'le guvernează (p. 157). Cornel POPA, Teoria cunoaşterii. Perspectiva semiotico-praxiologică asupra actului cunoaşterii.

68

C-ISROETARE — E X P E R I E N Ţ Ă

492 — Cercetarea trebuie organizată în strînsă concordanta cu cerinţele producţiei materiale şi activităţii sociale, ea trebuie să premeargă obiectivelor şi necesităţilor dezvoltării societăţii, să acţioneze pentru soluţionarea din timp a acestora (?• 5). Nicolae RADU, învăţare

şi

gîndire.

493 — Acela ce nu ştie să înveţe din experienţa faptelor sale proprii nu ajunge să-şi formeze un caracter; el poate fi consecvent cu principiile unei morale, dar nu este consecvent cu firea sa proprie ; logica faptelor sale nu este logica firii sale, ci este o logică impusă. C. RĂDULESCU-MOTRU, Curs de

psihologie.

494 — Experimentul nu este "unica metodă de cercetare a psihologiei, dar este, fără îndoială, metoda cea mai importantă, mai precisă şi mai fecundă (p. 11). Alexandru ROŞCA, Metodologie experimentale în psihologie.

şi

tehnici

495 -— Poate însă că pentru nimic nu este aşa de neapărat trebuincioasă experienţa ea pentru cunoaşterea nestatorniciei şi a schimbării lucrurilor în lume (p. 196). A r t h u r SCHOPENHAUER, Aforisme înţelepciunii în viaţă.

asupra

496 — Atîta vreme cît cercetarea nu este raţional organizată pe baza experienţelor metodice, ea întîrzie în ocoluri inutile, rătăcind prin sferele imaginaţiei fără frîu, iar produsul ei n u poate, fi decîţ construcţia simplistă, anemică sau mistică, î m brăcată în m a n t a u a vrăjitoriei sau magiei (pp. 159—160). Eugeniu SPERANŢIA, Medalioane

muzicale.

FENOMEN

(Î9

497 — Metodica cercetării oglindeşte, pe lîngă viziunea, cunoştinţele şi competenţa, de explorare a cercetătorului într-o a n u m i t ă problemă, şi nivelul concepţiei lui generale privind domeniul respectiv (p. 18). Ursula ŞCHIOPU, Psihologia

copilului,

498 — Valoarea cercetării, care caută să descopere adevărul, izvorăşte din stabilirea legăturilor necesare ale obiectului, a dependenţei sale faţă de un ansamblu cît mai larg de relaţii, ca şi din analiza elementelor sale primare (p. 27). Constantin TSATSOS, Aforisme

şi

cugetări.

499 — Experimentul este confruntarea materială a unei ipoteze cu realitatea (p. 172), Henri WAL.D, Structura

logică a

gîndirii.

FENOMEN

500 — Fenomenele sociale sînt produse spirituale în primul rînd, dar ele se dezvoltă într-un mediu fizic şi biologic şi sînt condiţionate istoriceşte, de aceea sociologia nu se poate limita la întrebuinţarea unei singure metode rigide. Petre ANDREI, Sociologit

generală.

501 — O axiomă a ştiinţei este că orice fenomen care poate fi observat, poate fi în principiu explicat fără a se recurge la nonentdtăţi (p. 36). S. A. BARNETT, Instinct

şi

inteligenţă.

502 — Un fenomen ce nu poartă, într-un f e l sau altul, pecetea unei matrice stilistice său a unui cîmp stilistic, poate fi u n fenomen natural, un fenomen biologic, un fenomen psihologic, dar nu u n fenomen „istoric" (p. 135). Lucian BLAGA, Fiinţa

istorică.

70

FENOMEN

503 — Fenomenele cele" m a i simple,, cele m a i e l e m e n t a r e ale naturii sînt susceptibile de inifint de m u l t e interpretări. Cu cît f e n o m e n e l e d e v i n m a i complexe, cu atît posibilităţile de variată i n t e r p r e t a r e se împuţinează (p. 191). Lucian BLAGA, Elanul şi însemnări.

insulei

—

aforisme

504 — Toate f e n o m e n e l e vieţii sociale trebuie privite ca u n proces în continuă t r a n s f o r m a r e şi dezvoltare (voi. I, p. 89). Nicolae CEAUŞESCU, România pe desăvîrşirii construcţiei socialiste.

drumul

505 — F i e c a r e f e n o m e n psihic a r e deci doi factori : o i n f l u e n ţ ă exterioară şi rezistenţa organelor respective. Vasile CONTA, Bazele

metafizicei.

506 — Valoarea şi calitatea fenomenelor pot f i cunoscute nu s u m a i p e cale raţională, ci şi prin sentiment, cu •condiţia :însă { ^ S e n t i m e n t u l să fie raţional (p. 13). N. DMITRIEVA, Despre

frumos.

507 — Cînd vrem să explicăm u n f e n o m e n social trebuie să căutăm separat cauza eficientă care îl produce şi funcţia p e care o îndeplineşte (p. 138). 508 « — O r i d e cîte ori u n f e n o m e n social este direct explicat p r i n t r - u n fenomen psihologic, p u t e m f i siguri c ă explicaţia este greşită (p. 146). Emile DURKHEIM, Regulile logice.

metodei

socio-

509 — Nu fenomenele naturii chinuiesc pe oaiheni, ci p ă r e rile lor despre dînsele (p. 46). EPICTET,

Manual.

21 F E N O M E N

51?0 — Fenomenele vieţii sufleteşti sînt tot atît de nume- ' roase şi de surprinzătoare ca şi fenomenele pe care naturaliştii le urmăresc în lumea fizică (p. 190). Gala GALACTION, Nuvele.

Povestiri.

511 — La orice fenomen nou. de însemnătate, mulţimea întreabă Ba ce foloseşte, şi nu greşeşte, căci ea nu-şi dă seama de valoarea u n u i lucru decît prin folosul ce i-1 aduce (p. 13@) 512 — Nici un fenomen nu se explică în sine şi din sine ; numai privite în n u m ă r m a r e şi metodic orînduite, dau pînă la urmă ceva ce a r putea trece drept teorie (pp, 158—-l 59) J. W. GOETJIE, Maxime

şi

reflecţii.

513 — Orice fenomen este determinat şi determină la rîndul său pe altele, este cauză şi poate fi efect, este influenţat şi condiţionat în apariţia şi dezvoltarea sa şi, la rîndul său, influenţează şi condiţionează mişcarea şi dezvoltarea altor fenomene (p. 28). loara GBIGOEAŞ, Principii

de etică

socialistă.

514 — Fenomenele sociale sînt continui, a t î t timp "cît condiţiile în care se produc nu se schimbă (p. 54). Spiru HARET, Mecamro

socială.

515 — Fenomenul este deci mai în tăi esenţa în existenţa sa ; esenţa e prezentă nemijlocit în el (p. 487), G.W.Fr. HEGEL, Ştiinţa

logicii.

518 Cu cît u n fenomen se depărtează de om, apropiiatfu-se de lucruri, cu, atît el durează mai puţin, şi cu cît u n fenomen

exprimă temeiuri umane mai adevărate, cu atît durata istorică este mai mare.

lui

Nicolae LOTREANU, [XI, p. 12],

517 — Omul nu poate cunoaşte un fenomen oarecare fără a veni în contact cu el, adică- dacă propria lui viaţă (practică) nu se desfăşoară în ambianţa acestui fenomen (voi. I, p. 515). 518 — Cine nu ia în seamă etapele procesului de dezvoltare a fenomenului nu este în stare să rezolve în mod curent contradicţiile inerente acestui fenomen (voi. II, p. 433). MAO ŢZE-DUN, Opere

alese.

519 — Orice fenomen reprezintă o unitate de contrarii oricărui proces i se opune un proces contrariu (P. 206). . S. T. MELIUHIN, Problema nitului.

finitului

şi

şi infi-

520 — A găsi cauza fenomenului înseamnă a descoperi esenţa lui, elementul lui permanent, legea lui (p. 146). I. V. MESAROŞIU, Logica

generală.

521 — Fenomenul nu este numai ceva diferit de esenţă, dar •este în acelaşi timp o manifestare, o exteriorizare a contrariului său, a esenţei (p. 29). Flonta MIRCEA, Esenţă

şi

fenomen.

522 — în natură fenomenele nu se produc oricum, nu se produc la întîmplare, fără să urmeze nici o regulă, ci se supun, pretutindeni şi totdeauna, fără nici o abatere, legilor de care atîrnă producerea, lor (p. 117). P . P . NEGULESCU, Pagini

alese.

FENOMEN

T3

523 — Orice fenomen material (şi nu există decît fenomene materiale) aduce, conţine, implică, cheamă, se pătrunde de o concbmitenţă de timp, o colocaţiune de spaţiu, o inseparabilă prezenţă de formă şi conţinut (p. 102). Ed. PAMFIL şi D. OGODKSCTJ, Psihologie informaţie.

şi

524 — Cu cît un fenomen se prezintă mai variabil şi mai multiplu, cu atît el se dovedeşte mai relativ (voi. II, p. 209). Edgar PAPU, Barocul

ca tip

de

existentă.

525 — Fenomenul psihic este în sine un fenomen fizic, anume tot acelaşi care trebuie presupus drept cauză a enervării fibrelor nervoase motoare, căci în aceasta trebuie să stăruia,scă în mod absolut studiul ştiinţific al naturii, că u n efect fizic trebuie să aibă o cauză fizică. 528 — A. explica un fenomen nu însemnează nicăieri în ştiinţele fizice altceva, decît a găsi o formulă, sub care el este cuprins ca un caz, o formulă cu al-cărei ajutor poate fi prevăzut, calculat'şi în unele împrejurări şi produs. Friedrich PAULSEN, Introducere

în

filozofie.

527 — Un fenomen de viaţă omenească e în sine indiferent şi neutru, ca orice fenomen al vieţii cosmice (p. 49), Vasile PÂRVAN, Idei şi forme

istorice.

528 — .Niciodată un fenomen nu poate produce singur pe un altul. Ion PETROVICI, Studii

istorico-filozofice.

529 — Fenomenele sociale depăşesc realitatea şi activitatea

MIŞCARE

74

unu! individ, e l e sînt, prin definiţie, fenomene colective,, multilaterale sau pluripersonale (p. 6). Mihai RALEA şi T. HERSENI, în psihologie socială.

Introducere

*.,

530 — Cauzalitatea fenomenelor este una şi aceeaşi peste tot ; este o singură putere, sau o singură înlănţuire de fenomene, cum este o singură energie (p. 268). C. RĂDULESCU-MOTRU, Puterea

sufletească.

531 — Un fenomen n u poate să a p a r ă decît în anumite condiţii, dar numai ceea ce-i determină specificul este cauza sa
şi

societate.

532 — Fenomenele fiind productul a doi factori : puterea şi împrejurările ; deci unul din ei e totdeauna statornic — puterea — modul de producere a acestor fenomene va fi stator- , nic sau schimbător,, după al doilea element ce conlucrează la a lor zămislire —- împrejurările (p. 222). 533 — Fenomenele succesive sînt rezultatul întrupării puterilor statornice ale naturii în împrejurările existenţei (p. 223). A. D. XENOPOL, Scrieri

sociale şi

filozofice.

MIŞCARE (inerţie)

534 — Nu există nici o mişcare care să fie f ă r ă sfîrşit, ci fiecare are un scop, şi e peste putinţă să ia naştere .un lucru a cărui naştere este imposibilă, iar ceea ce a luat n a ş t e r e fee-

buie să existe atunci cînd a l u a t (f. 114). ARISTOTEL,

fesit

procesul

devenirii

Metafizica.

535 — N u există mişcare în a f a r a lucrurilor (p. 58). 538 — Orice mişcare duce d e la u n lucru spre altul (p 120). 537 — Mişcarea e s t e u n act ne terminat al u n u i lucru care poate fi mişcat (pp; 202—203). ARISTOTEL,

Fizica. 1

538 — Mişcarea este şi ea u n mod de acţiune, dar unul ne» desăvîrşit (p. 81). ARISTOTEL, Despre

suflet.

539 — Mişcarea n u este ceva ce s - a r c o m p u n e din stări pe loc, c u m nici devenirea în general n u este susceptibilă de a fi r e d a t ă p r i n concepte rigide. Mişcarea a r f i accesibilă n u m a i unei intuiţii pure, ce se leapădă d e toate conceptele făcute p® m ă s u r a spaţiului (p. 78). Lucian BLAGA, Despre

conştiinţa

filozofică.

540 — Cauza t u t u r o r schimbărilor este mişcarea (p. 50). Giordano BRUNO, Calilei

Campanella.

541 •— Orice mişcare are proprietatea esenţială de a .comunica direcţiunea sa proprie u n e i alte mişcări. Vasile CONTA, Teoria sale.

ondulaţiunil ~~

univer-

5 4 2 — Mişcarea nu-i decît o calitate a lumii nedivizibile, variind cantitativ în proporţii cu celelalte însuşiri ale l u m i i

a

MIŞCARE

1®

543 — Prin exerciţiul influenţei sale, mişcarea unui corp trece identic în celelalte corpuri §gse produce numai o prefă cere în mişcarea proprie a acestora Vasile CONTA, întîile principii lumea. &

care

alcătuiesc

5*44 — Mişcarea, după cum înţelegem de obicei.,, nu e altceva decît acţiunea prin care ur corp trece iintr-un loc în altul (p. 157). Rene DESCARTES, Texte

filozofice.

545 — Mişcarea este cea dintîi şi cea mai importantă, nu numai ca mişcare mecanică şi matematică, dar încă şi mai mult ca instinct, ca spirit vital, ca tensiune. Friedrich ENGELS, Despre

materialismul

Is-

toric. 546 — Mişcarea este forma fundamentală de manifestare a materiei r(p. 261). Mihail FLQRESCU, obiectivă,

Materia

şi

realitatea

547 Nimic nu este mai /echi in natură decît mişcarea (p. 250) Galillec GALILEI, Dialoguri lo noi.

asupra

ştiinţe-'

548 — Nu există pe lume mişcare care să rfu întîmpine Oi rezistenţă (p. 508). Maxim GORKI, Jespre

literatură.

549 — Mişcarea se încetineşte pe măsură ce se propagă. Ea îşi pierde puterea, dar persistă mai multă vreme (p. 23).

27 M I Ş C A R E

550 — Mişcarea se propagă de la centru la periferie, de la superior la inferior. Progresia ei poate fi figurată tot atît de bine în sens vertical ca şi în sens orizontal (p. 23). Jean GRENIER, Arta

şi problemele

ei.

551 — Orice mişcare care nu e uniformă se numeşte mişcare variată (p. 99). Spiru HARET, Mecanica

socială.

552 — Cel care este p e n t r u continua mişcare înainte, nu trebuie să privească înapoi, ci trebuie să folosească posibilităţile existente, deoarece tocmai ele constituie viitorul acestei mişcări (p. 59). O. IAHOT, Ce este adevărul ?

553 — Mişcarea dialectică nu ajunge niciodată la starea de repaus (p. 12). Frifz KtJNKEL, Caracterul, nicia.

dragostea

şi căs-

554 — Mişcarea este proprietatea de bază a tuturor lucrurilor, calitatea esenţială a fenomenelor naturale şi sociale (voi. III, p. 93). Mircea MALIŢA, Aurul

cenuşiu.

555 — Orice mişcare dialectică din lumea obiectivă îşi poate găsi, mai curînd sau mai tîrziu, oglindirea în cunoaşterea umană (voi. I. p. 529). MAO ZEDONG, Opere

alese.

556 — Mişcarea este o succesiune de salturi ale atomilor matematici în spaţiu şi în timp, iar între fiecare pereche de mo-

78

MIŞCARE

mente indivizibile nu există timp, după cum n u există spaţiu în intervale dintre atomi matematici (p. 21). S.T. MELIUHIN, Problema nitului.

finitului

şi

infi-

557 — Mişcarea este m u t a r e a locului, iar rămânerea întru acelaşi loc, se zice odihnă (p. 110). Samui] MICU, Scrieri

filozofice.

558 — Mişcarea este factorul esenţial în formaţiunea inteligenţei, ce se nutreşte şi trăieşte p r i n cunoştinţele luate din ambianţa exterioară (p. 222). 559 — Numai prin mişcare voinţa se poate răspîndi, poate pătrunde şi se poate realiza în fiecare fibră (p. 224). Mari a MONTESSORI, Taina /

copilăriei.

580 — Mişcarea este pentru u n corp o calitate pozitivă,, fiindcă este o activitate reală, obiectivă, a lui. Nemişcarea însă e o calitate pur aparentă : nemişcarea e p u r şi simplu aparenţa subiectivă, pe care o ia p e n t r u ochii noştri lipsa activităţii reale, obiective, a mişcării (voi. III, p. 207). P. P. NEGULESCtr, Scrieri inedite. Istoria filozofiei moderne şi problema ontologică.

561 — Mişcarea insensibilă, pe care o posedă corpurile, este punctul de plecare al mişcării sensibile, pe care o pot avea în mod excepţional şi vremelnic, uneori pe suprafaţa pămîntului, şi pe care o au — se pare — totdeauna dincolo de m a r ginile lui în spaţiile cosmice (p. 120). P. P. NEGULESCU, Pagini

alese.

582 — Orice mişcare de apropiere sau îndepărtare, de atac sau fugă, de apucare s a u respingere, este consecinţa tendinţei

d e a-şi m e n ţ i n e în- acelaşi fel, t i m p nelimitat; o a n u m i t ă stare fiziologică (p. 97). Vasile- PA^EULCU; Invitaţie sine.

la cunoaşterea

de

583 — Mişcarea pricinuieşte fenomenele de conştiinţă, n u m a i c u m le pricinuieşte-, r ă m î n e o enigmă veşnică. Friedrich PAULSEN, zofie.

Introducere

în

filo-

564 --— Mişcarea se transmite şi prin transmitere creşte (p. 37). • PLATON, Tee-tet.

565 — Orice mişcare este u n proces dialectic, o contradicţie vie (voi. I, p. 451). G. V. PLJT.HANOV, Opere-filozofice

alese.

566 —• Mişcarea este tocmai acest interval d i n t r e două puncte, acest p r e z e n t precar, valoare, punctuală, nedefinită p r i n sine însăşi (p. 35). Marian POPA, Modele

şi

exemple.

567 —- Mişcarea: e x i s t ă ca u n a din proprietăţile eterne ale materiei (p. 146), Alexandru POSESCU, Începuturi lisraului modern.

ale

materia-

5.68. • Mişcarea^ înseamnă nu n u m a i - forma, mecanică a acesteia, adică simpla, deplasare a corpurilor î n spaţiu ci orice fel de t r a n s f o r m a r e a m a t e r i e i (p. lv8). G. RABEGA,. Ohimie

generală.

80

MIŞCARE

569 — Fără intensitate nici o mişcare nu dovedeşte o exist e n ţ ă reaiă (pp. 246—247). Li viu REBREANU,

Amalgam.

570 — Mişcarea cît mai liberă, dar ca disciplină consimţită, prefigurează o esenţă a actului creator (p. 16). Victor SĂHLEANU, Arta rece şi ştiinţa binte.

fier-

571 — Orice mişcare îşi îndeplineşte eu atît mai bine scopul, cu cît. este mai grabnică (p. 19). Arthur SCHOPENHAUER, Aforisme înţelepciunii în viaţă.

asupra

572 — Orişicare mişcare e folositoare din punct de vedere al instrucţiunii, dar cea uniformă dezechilibrează organismul. Ioan SLAVICI, Educaţia

fizică.

573 — Mişcarea e lege în univers. E modul esenţial de existenţă a materiei (p. 203). Stanciu STOIAN, Educaţie

şi

societate.

574 — Mişcarea devine valoare pozitivă în sine, o afirmare a" libertăţii, n u numai o reacţie faţă de presiuni exterioare sau o fugă de ele (p. 95). Alvin, TOFFLER, Şocul

viitorului.

575 — Omul poate înţelege legile unei mişcări, oricare ar fi ea, numai atunci cînd e în situaţia de a observa unităţi izolate şi arbitrar luate ale acestei mişcări. Lev N. TOLSTOI, Război

şi pace.

.

CAUZA — EFECT

81

576 — Mişcarea mecanică stă l a ' b a z a tuturor formelor de mişcare ale materiei (p. 7). 577 — Mişcarea materiei nu poate fi concepută în afara spaţiului şi a timpului (p. 8) Mircea VASIU, Fizica teoretică

(ed. a U-a),

57? ^ Mişcarea este esenţa timpului şi spaţiului, Mişcarea este universală. Ea generează şi infuzează tot ce există obiectivlşi/subiectiv în această lume. lor, VITNER, Meridiane

literare.

579 — O mişcare nu se construieşte ca un edificiu, din bucăţi tăiate-după un plan fixat ; trebuie ca mişcarea să înlo cuiască activităţile anterioare cu propriul său plan (p. 164). Henri WALLON, Evoluţia pilului.

psihologică

a co-

CAUZA EFECT

580 — Unde e fum, acolo este şi foc. Proverb

bengalez

581 — Adevăratele cauze ale pasiunilor noastre nu ie găsim niciodată în părerile ce le avem, ci în mişcările involuntare care frămîntă şi zguduie t r u p u l omenesc ţinînd seamă de structura sa şi de fluidele care circulă în el (voi. I p. 135} ALAIN, Studii mele.

şi eseuri — istoria

cugetărilor

582 — Cauzalitatea e un principiu al gîndirii, după care noi ordonăm. într-un concept unitar datele diverse ale intuiţiei sensibile (p. 121). " • * Petre ANDREI, Filozofia

valorii.

82

C A u / . A — EEEC.T

§S3 — Cine nu cunoaşte cauza vreunei -naturi oarecare, -ca bunăoară a culorii albe sau a căldurii, deşlt :în-anurniţi s u biecţi, n u •.dispune decît de o ştiinţă nedesăvîrşită (p. 221). Francis BACO®, Despre "ânţelepciunea :iariti~ cilor.

-584 — Efectul asupra unei persoane este mai puternic atunci cînd se pare că ea află ce voieşte să-i spui i n u r m a unei întrebări, din partea sa, decît dacă li .înfăţişezi de-a dreptul acel lucru poţi provoca o întrebare arătîndu-te cu alt chip • deeît d e obicei, pentru a da prilej; celui eu care stai de vorbă să te întrebe care e pricina acestei schimbări (p. 87). Francis BACOK, Eseuri sau mţwtmri .pslittea şi

morale.

585 — Cînd efectul produs nu mai e în r a p o r t direct, nici î n proporţie egală cu cauza sa, începe dezorganizarea (p. 56). Honoriă do BALZAC, "Mărirea şi decăderea Cezar Birotteau.

lut

586 —r Cauza s e numeşte ceea ce contribuie din a f a r ă la pro-; ducerea lucrurilor şi ceea ce există în afara compasului, cum este cauza eficientă şi cauza finală faţă de care lucrul produs este, subordonat (p. 60). Giordano BRUNO, Despre cauză, principiu unitate.

şi

•587 —- Legea universală c a r e domină n a t u r a -este legea- ©au-" Ealităţii şi totul' se întîmplă din cauze necesare ;(p. 56). Giordano BRUNO,' Galilei

Campanella.

CA u z a — EFECT

8.S8 - r Aceeaşi cauză a r e totdeauna acelaşi efect- (voi. II)». Vasile CONTA, Teoria sale.

ondulaiiunii

univer-

589 — Cauzele sînt dovedite prin efecte. Rene DESCARTES, Studii asupra metodei de a întrebuinţa bine raţiunea şi de a căuta adevărul în ştiinţă.

590 — Cauză fără efect nu există (p. 336). Denia DIDERQT, Scrieri

despre

artă.

*

591 — Cu cît cauza este mai complexă, eu atît gradul da neasemănare dintre efect şi cauză este mai mare, cu atît mai mare este efectul ştiinţei în cunoaşterea cauzelor (p. 112), Ion DR&GHIGI, Esenţa

vieţii.

592 — Fără, îndoială, efectul nu poate exista f ă r ă cauza sa; dar şi aceasta, la rîndul ei, are nevoie de efectul său (p. 139). 593 — Cauza determinantă a unui f a p t social trebuie să fie căutată printre faptele sociale antecedente, iar n u printre stările conştiinţei individuale (p. 151). Emile DURKHEIM, Regulile logice.

metodei

social

594 — Cauzele mari nu • sînt niciodată judecate după meritele lor ele sînt reduse la mărunţişuri pentru a fi pe măsura, sprijinitorilor, iar lupta este deosebit de înverşunată în jurul «nor puncte minore (p. 162). RalpfcW. EMERSON, E s e u r i

84

C A U Z A — E F E C T 84

595 — Cauza nu poate" fi ruptă de efect, după cum nu există efect fără cauză (p. 160). Mihail FLORESCU, Dimensiunile

cunoaşterii.

596 — O mare greşeală pe care o comitem este de a concepe cauze mereu aproape de efect (p. 156). 597 — Cauzele imediate perceptibile sînt palpabile, concrete şi tocmai de aceea uşor de conceput : din care pricină ne închipuim ca mecanice chiar cauze de natură superioară (p. 157). J. W. GOETHE, Maxime

şi

cugetări.

598 — Cauza e cauză numai întrucît produce un efect (p. 554). 599 — Efectul nu e altceva decît aceasta : să aibă o cauză. Efectul nu conţine deci în general nimic ceea ce să nu fie conţinut în cauză (p. 554). G.W.Fr. HEGEL, Ştiinţa

logicii.

600 — Cine poate dispune de cauză este stăpînul efectului (p. 127); C.A. HELVETIUS, Texte

pedagogice

alese,.

601 — Cauzalitatea finală umană nu este pe deplin eficientă decît numai cînd se bazează pe cea eficientă naturală, numai atunci cînd acţiunea se desfăşoară după legile naturii şi societăţii (p. 175). Traian HERSENI, Prolegomene ciologică.

la teoria so-,

602 — Cauzalitatea cauzei supreme este, în raport cu lumea, ceea ce raţiunea omenească este în raport cu operele de artă pe care le produce. Immanuel KANT,

Prolegomene.

603 — Desemnăm cu'numele general de „cauză" ceea ce produce vreo idee simplă sau complexă şi cu numele de „efect" ceea ce este produs (voi. I, p. 305). John LOCKE, Eseu asupra nesc.

intelectului

ome-

604 — Cauza nu este numai acel lucru fără care consecinţa lui poate fi imaginată, ci este acela cu care consecinţa lui este dată în mod necesar (voi. II, p. 54). Titu MAIORESCU,

Jurnal.

605 — într-un-şir de fenomene care şe succed, acela care în general precede se numeşte cauză (p. 50). K a r l MARX, Scrisori

către

Kugelmann.

606 — Numai analiza şi gruparea exactă a cauzelor ne poate îndruma spre gruparea şi explicarea exactă a efectelor, adică a formelor (voi. II). Simion MEHEDINŢI,

Terra.

607 — Numim cauză antecedentul invariabil şi efect consecventul" invariabil. * Nicolae MOISESCU, Cultivarea torul biologiei.

minţii

cu aju•

608 — Cauzele sînt în realitate ceea ce fac să se întîmple alte lucruri, dar acesta nu este un motiv pentru ca o acţiune (parţial) liberă să nu fie (parţial) cauzată (p. 258). Alan MONTEFIORE, Introducere filozofie.

609 — în natură aceleaşi cauze produc totdeauna efecte (p. 117). P. P. NEGULESCU, Pagini

alese.

modernă

în

aceleaşi

C A U Z A — E F E C T 36

83

610 — Cauzalitatea e o abstracţiune, l u a t ă fiind ca atare, d a r tot ea e principiul d e î n l ă n ţ u i r e a realităţii însăşi (p. 70). Constantin NOIGA, Douăzeci

şi şapte

trepte

ale realului, gl i .— Cauză şi efect sînt n u m i t e în fizică şi psihologie f e nomene care s t a u în r a p o r t u l de succesiune constantă în timp. Friedrich zofie.

FAULSEN,

Introducere

în

filo-

612 — O cauză nobilă n u are nevoie de mercenari, de ostaşi de vînzare, de inteligenţe pervertite. Ea poate trăi n u m a i prin devotamentul sincer al celor c e au gîndit-o sau au preluat-o (p. 182). Dumitru POPESCU, Ieşirea din

labirint

613 — Cauza există aşa de p u ţ i n independent,. încît la rîndul ei ea a fost efect, înainte de a deveni cauză. Efectul de asem e n e a deViiie l a r î n d u l său cauză. I n t r e cauză şi ef ect acţiun e a este deci reciprocă. Alexandru zofie.

POSESCU, Introducere

în

filo-

614 — Efectul se schimbă o dată cu cauza (p. 88). ^

J. J. ROUSSEAU, Despre contractul Sau principiile dreptului politic,

social

615 — Cel ce voieşte să a j u n g ă la efecte mari, acela trebuie să priceapă a-şi concentra toată p u t e r e a n u m a i a s u p r a u n u i p u n c t (p. 11). August von SCHMIDT, Arta

de a trăi.

CAUZĂ — EBEOT

616 — Nu există nimic din a cărui natură să n » rezulte vreun efect (p. 77). 617 —- Numesc cauză adecvată pe aceea al cărei efect poate fi perceput clar şi distinct p r i n ea. Iar cauza al cărei efect nu. poate f i cunoscut numai prin ea, o numesc neadecvată sau parţială (p. 145). 618 - Ceez ce însă se numeşte cauză finală nu este decît însăşi dorinţa omenească întrucît este considerată ca /principiul sau cauza primară a unui lucru (p. 216). 61.9 — Puterea unui efect este determinată de puterea cauzei sale, deoarece esenţa, lui se explică sau se defineşte prin esenţa cauzei sale (p. 290). Baruch SPINOZA, Etica,

620 — Dintr-o cauză dată urmează în mod necesar u n efect, iar daeă cauza n u - i dată, atunci -e cu neputinţă să u r meze u n efect (p. 2). Baruch SPINOZA,, Etica metoda geometrică,

demonstrată

după

621 — Adevărata cunoaştere a efectului nu-i altceva decît a dobîndi o cunoaştere mai clară asupra cauzei (p. 90). Baruch SPINOZA, Tratatul rea intelectului.

despre

îndrepta-

622 — Efectul acţiunii unui fenomen asupra altuia depinde nu numai de caracterul acţiunii, ci şi de n a t u r a fenomenului asupra căruia se exercită (p. 111). Oisie ŞAFRAN, Instrucţie

şi

educaţie.

623 — Efectul nu este u n produs pasiv al cauzei, ci repre1 — Cugetări fiespre cultură şi civilizaţia

B8

MOTIVAŢIE

zintă u n factor activ care poate modifica însăşi calitatea cauzei ce i-a dat naştere (p. 75). Alexandru TĂNASE, Libertate

şi

necesitate.

624 — Nimic nu este fără cauză. Scoateţi aceasta, nu mai este cu putinţă nici ştiinţă, nici învăţătură, nici explicaţie (p. 14). Charles WAGNER, Să fii om !

625 — Cauza este un mod de explicaţiune a faptelor, acela care se rapoartă la realitate. A. D. XENOPOL, Scrieri

sociale şi

filozofice.

MOTIVAŢIE

826 — Din punct de vedere al psihologiei pedagogice, motivele sînt condiţii interne care provoacă, susţin şi determină efortul de învăţare (p. 211). Txberiu BOGDAN şi Ilie I. STANCULESCU, Psihologia copilului şi psihologia pedagogică.

627 — Motivaţia este o lege a organizării şi dezvoltării sistemului psihic, a comportamentului (p. 194). Mihai GOLU şi Aurel DICU, Introducere psihologie.

în

628 —" Motivaţia este expresia unor trebuinţe interne — materiale şi spirituale — specifice personalităţii individualizate, născute şi satisfăcute în cadrul unor anumite relaţii sociale
umană.

MOTIVAŢIE

89

629 — Unde nu există motiv, se pare că nu există nici faptă (p. 320). Victor HUGO, Oamenii

mării.

630 — Cele mai nobile motivaţii sînt,.fără îndoială, acele cara au caracterul dăruirii depersonificate faţă de obiectul propriei pasiuni (p. 85), Tadeusz KOTARBINSKI, viaţa demnă.

Meditaţii

despre

631® —: Motivaţia însumează toate acele mobiluri interioara care ne determină conduita în viaţă şi ne justifică acţiunile,' Ioana POPESCU-TUŢA [XIII, voi. IV, p. 90j.

632 — Prin motivaţie se înţelege tot ce dezlănţuie, susţine şî orientează activitatea (p. 53). Alexandru ROŞCA,

Creativitatea.

633 — Prin motivaţie înţelegem totalitatea mobilurilor interne ale conduitei, fie că sînt înnăscute sau dobîndite, conştiente sau inconştiente, simple trebuinţe fiziologice sau idealuri abstracte. Alexandru ROŞCA, Psihologie

generală.

634 — Conceptul de motivaţie sau motivare exprimă în genere starea de mobilizare, de activizare a individului şi de direcţionare, mai ales, a activităţii sale spre scopuri propuse (voi. II, p. 151). A n a TUCICOV-BOGDAN, ralâ şi psihologie socială.

Psihologie

gene

80

miîVVŢm

INDUCŢIE — BEDUCŢIE

— BSEBECflE

635 — Cucerirea, cea mai impresionantă a metodei deductive este desigur abstractizarea, detaşarea de concretul senzorial şi putinţa navigaţiei permanente pe oceanul conceptelor (p. 158). Petre BOTEZATU, Valoarea

deducţiei.

636 — Prin inducţie, pornind de la planul sensibil al singularelor şi faptelor, ne ridicăm la planul logic al generalului şi conceptelor. 637 —- Deducţia analitică are atît o funcţie generalizatoare, cît? şi o particularizantă ; deducţia sintetică, ce îşi găseşte aplicarea îndeosebi în domeniul relaţiilor, e fie generalizatoare, fie specializatoare. Atfcamase JOJA, Studii de

logică.

638 — A deduce nu înseamnă altceva decît ca, în temeiul unei propoziţii stabilite ca fiind adevărată, să scoatem o altă propoziţie tot atît' d e adevărată, adică să vedem sau să presupunem. Q: asemenea conexiune între cele două idei a l e propoziţiei deduse (voi. II, p. 283). JEohn LOCKE, Eseu asupra intelectului nesc.

ome-

639 — Inducţia e s t e mersul ascendent: al cunoaşterii care urcă d e fc unul Ia unii, şi apoi la toţi, iar deducţia este mersul ei descendent, care coboară d e la toţi l ă u n i i şi de la unii .la. m u l : Eficolâe MASSIKEANU, Psihologie matematică.

logică şi

91

COMPARAŢIE

640 — Deducţia nu este decît u n lanţ n e î n t r e r u p t de intuiţii (p. 168). Alexandru POSESCU, începuturi

ale

mate-

rialismului modern, COMPARAŢIE

641 — O comparaţie nu este posibilă î n t r e două valori de altă esenţă (p. 188). Şerban CIOCULESCU, Varietăţi

critice.

642 — Comparaţia este un a c t n e a p ă r a t t r e b u i t o r oricărei cercetări ştiinţifice. O observaţie răzleaţă a r f i f ă r ă valoare I trebuie s-o comparăm cu a l t e fapte, în condiţiuni identice, p e n t r u a ne asigura că rezultatul obţinut nu-i un simplu efect al întîmpîării, trebuie s-o comparăm cu alte fapte, în condiţii diferite spre a scoate la iveală legăturile ce există între diferiţi factori cu care avem de-a face (p. 379). Edouard CLAFAREDE, Psihologia copilului ţi

pedagogia experimentală, 843 — A compara un lucru cu ideea despre acel lucra î n seamnă a face un act de judecată despre lucruri. A te p r o n u n ţ a corect despre un lucru comparat corect cu ideea despre el, î n seamnă a f o r m u l a o judecată perfectă (p. 57). J a n AHCIOS C O M E N Î U S , Arta

didactici,

644 •— Comparaţia nu înseamnă, desigur, identitate, ci n u mai o formă a cunoaşterii, aşa că s u p r a p u n î n d sau diferenţiind procedeele a doi scriitori, nu anticipăm n i m i c a s u p r a valorii absolute a operei lor (voi. II, p. 115). Eugen LOVINESCU,

Critice.

92

ANALIZĂ — SINTEZA

645 — Prin comparaţie se înţelege stabilirea asemănărilor şi deosebirilor dintre obiecte şi fenomene confruntate. Alexandru ROŞCA, Psihologie

generală.

646 — Comparaţia este [...] o analiză care se realizează prin intermediul sintezei şi care duce la generalizare şi la o nouă sinteză (p. 167). S» L. RUBINSTEIN, Existenţă

şi

conştiinţă.

647 — Comparaţia se face întotdeauna dintr-un punct de vedere bine determinat : obiectele şi fenomenele se compară întotdeauna după anumite proprietăţi, însuşiri sau particularităţi ale lor. Numai compar!nd obiectele ;şi fenomenele a v e m posibilitatea de a ne orienta în lumea înconjurătoare, de a reacţiona în acelaşi mod la ceea ce este asemănător in obiecte şi în mod diferit la deosebirile constatate (p. 266). A. A. SMIRNOV şi alţii.

Psihologia.

648 — Comparaţia, fie ea şi la nivelul impresiilor sensibile, se consideră începutul oricărui act de gîndire umană (voi. II, p. 27). - , *..-..,

Ana TUCICOV-BOGDAN, rală şi psihologie socială.

Psihologie

gene-

649 — Orice comparaţie este un act de interpretare (p. 269). Dan ZAMFIRESCU, Via

magna.

ANALIZA — SINTEZA

650 — Analiza în sine, oricît de minuţioasă şi aplicată ar fi, pierde mult" din eficienţă, ştirbeşte menirea socială a criticii dacă nu e integrată într-o viziune de sinteză (p. 268). Ion Dodu BĂLAN, Artă

şi

ideal.

ANALIZA — SINTEZA

93

651 — A analiza înseamnă a descompune u n întreg în elementele sale, înseamnă a enumera părţile spre. a le studia şi înţelege mai bine (p. 103). Robert DOTTRENS, A educa şi a

instrui.

652 — Analiza estetică nu se opreşte, evident, la obiectul singur, ci îmbrăţişează în plus actul (p. 13). Nicolai HARTMANN,

Estetica.

653 — Prin sinteză înţeleg, în sensul cel mai general al acestui cuvînt, acţiunea de a adăuga unele la altele diverse reprezentări şi de a concepe diversitatea lor într-o cunoştinţă (p. 109). Immaiiuel KANT, Critica

raţiunii

pure,

654 — Analiza este bună ca unealtă a progresului, a civilizaţiei, bună în măsura în care zdruncină convingerile stupide, risipeşte prejudecăţile primitive, ruinează autoritatea, cu alte cuvinte, în măsura în care eliberează, rafinează, umanizează (voi. II). Thornas MANN, Muntele

vrăjit.

655 — Orice analiză e valabilă atunci cînd e plauzibilă, aşa că sînt posibile mai multe variante plauzibile, mai multe adevăruri, şi în consecinţă, mai multe erori (p. 87). Dumitru Radu POPESCU, Vînătoarea

regală.

656 —' Analiza şi sinteza logică sînt operaţii complimentare, prin care se realizează desfacerea mintală a unor întreguri în unităţi componente ori a unor evenimente şi procese în fazele

•SJSÎCE MAIEEZA'E®:

lor, şi integrarea acestora u n o r noi ansambluri şi n o i întreguri raţional elaborate (voi II, p. 2#). . Ana TUCICOV-BOCBAN, Psihologie rală şi psihologie socială..

gene-

.SISTEMATIZARE (clasificare)

657 — Prin principiul sistematizării se înţelege norma didactică conform căreia în procesul instructiv-educativ predarea cunoştinţelor necesită evidenţierea ideilor principale şi prezentarea lor într-o strictă succesiune logică şi consecventă gradată şi continuă, astfel încît să conducă la închegarea lor într-un tot unitar, încheiat într-un sistem de informaţii ştiinţifice teoretice şi practice (p. 149), Ion BONTAŞ, Curs de pedagogie stitutele de învăţămînt superior

pentru tehnic.

in-

658 — Qriee clasificare e o înlesnire metodică care reprezintă aproximativ natura lucrului (p. 143). B . P . HASDEU, Studii

de

folclor.

659 —. Clasificaţiâ, avînd ca funcţie identificarea şi recunoaşterea obiectelor şi fenomenelor, elaborează eu ajutorul analizei, sintezei, al asemănărilor şi deosebirilor, însuşiri şi atribute, c î t » a â e x a c t e şi precise, ale realităţii (pp. 222—223). Vasile PAVELCU, Metamorfozele rioare:.

lumii

inte-

660 — în procesul acumulării cunoştinţele, sistematizarea contribuie c e ! mai-mult ,1a dezvoltarea promptitudinii memo'îâei | p , 223}. • K. K. PLATONOV, Psihologie

distractivă.

i rYJ I T ~

95

681 — P e n t r u a l i eficientă, unei -clasificări i se cere să f i e generală, adaptabilă, maleabilă şi extensibilă. Eliza ROMAN [X, p. 72].

662 — Sistematizarea sau clasificarea obiectelor şi fenomenelor este repartizarea lor mintală î n g r u p e şi subgrupe, "în iUncţie de asemănările şi deosebirile dintre ele (p. 267). A. A. SMIRNOV şi alţii,

Psihologia.

863 — Capacitatea de.a face ordine, de a selecta datele, d e a' îe organiza este una din cele m a i f r u m o a s e şi m a i utile însuşiri intelectuale care a j u t ă la sistematizarea informaţiilor, la f o r m a r e a stereotipurilor dinamice (p. 165). Dumitru ŞERBĂNESCU, Cunoaşterea şi comportarea etică, a, elevilor.

de sine

664 •— Sistematizarea şi clasificarea sînt operaţii mintale de ordonare a informaţiilor, de organizare a lor în concepte şi sisteme d e abstracţiuni ; operaţii, totodată, de distribuire a cunoştinţelor, după a n u m i ţ i operatori şi indici, î n . : specii, gen u r i logice, categorii şi-clase (voi. II, p. 29). Ana TUCIGOV-BOGEsAN,. Psihologie generată şi .psihologie socială. IPOTEZA (presupunere)

»

665 — 'Ipoteza e s t e ' t e h n i c a mintală cea m a i i m p o r t a n t ă pe care o poate folosi cercetătorul şi rolul ei principal este să sugereze noi e x p e r i m e n t e .şrnoi observaţii (p.-72). 666 — D a c ă i p o t e z a r e z i s t ă (se d o v e d e ş t e valabilă) î n

orke

96

IPOTEZA

condiţii, ea poate fi ridicată la rangul de teorie sau chiar, dacă eâte suficient de profundă, la cel de „lege" (p. 74). W. I. BEVERIDGE, fice. -

Arta

cercetării

ştiinţb

66? Poarte multe din ipotezele cu care ne mulţumeam sînt făcute numai ca să răspundă la nişte întrebări proaste (p. 260). - Lucian BLAGA, încercări

filozofice.

668 Ipoteza trebuie să fie fecundă, adică să aducă u n progres în cercetare şi să ofere o explicaţie satisfăcătoare CP. ii)Ion DRĂGAN, Psihologia logia pedagogică.

copilului

şi

psiho-

669 — Dacă însă accepţi în ipotezele tale şi ceea ce are nevoie de confirmare şi ceea ce nu are, nu vei mai putea despărţi minciuna de adevăr (p. 33). EPICUR, Texte

filozofice.

670 — Ipoteza constituie o orientare preţioasă în munca ştiinţifică numai dacă are caracter ştiinţific, dacă are un temei obiectiv. Cînd are acest temei, nu este o simplă combinaţie imaginativă, ci o reprezentare în planul gîndirii a realităţii obiective (p. 231). Ion V. MESAROŞIU, Logica

generală.

971 — Valoarea unei ipoteze sau teorii se apreciază după n u mărul de fapte noi a căror descoperire o stimulează (p. 19). Costin N. NENIŢESCU, Chimie

generală.

672 — O ipoteză poate fi oricînd înlocuită cu alta, mai aproape d e adevăr, şi aşa mai departe pînă la atingerea ade-

IDEE

97

vărului a b s o l u t — bineînţeles, mai întîij dacă absolutul există şi, în al doilea rîndj dacă, existînd, el poate fi atins — dar aceasta-e o altă chestiune (pp. 9—10). Alexandru PHILIPPIDE, Studii şi

eseuri.

673 — Ipoteza- nu se construieşte prin metodă, cum nu se construieşte nici intuiţia. Ele amîndouă sînt fructul unei rodiri sufleteşti adinei al cărei proces analitic nu-1 putem urmări. Ipoteza este necesară, înaintea orişicărei experimentări în ştiinţa exactă, cum şi intuiţia faptului sufletesc este necesară orişicărui cercetător psihologic (p. 42). C. RĂDULESCU-MOTRU, energetic.

Personalismul

674 —• O ipoteză, oricît de strălucită a r fi ea, nu poate produce o revoluţie .în ştiinţă. Ea poate constitui cel mult o intuiţie,. o anticipare intuitivă genială de felul celor făcute n u o dată de către materialiştii antichităţii sau mai tîrziu, de către socialiştii utopici (p. 121). Valter ROMAN, Secolul revoluţii. ;

XX. Secolul

marilor

IDEE

675 — Forţele care p u n în mişcare spiritul sînt ideile, care a p a r astfel nu numai ca nişte instrumente de manifestare ale •spiritului, ci şi ca nişte adevărate impulsiuni iniţiale ale spiritului. Petre ANDREI, Sociologie

generală.

.676 — Ideile comode sînt ideile în circulaţie (voi. 21). Tudor ARGHEZI, Scrieri practică II).

(Pravilă

de

morală

IDEE

N

677 ^ Idee înseamnă gîndire, principii, ordine si orînduire (voi. 31, p. 641). Tudor ARGHEZI,

Scrieri.

678 — Un om care urmăreşte cu încăpăţînate o singură idee, nu se poate să n-o realizeze, afară numai dacă depăşeşte capacitatea de dezvoltare a naturii sale (p. 84). Garabet ASLAN. Pentru

§79 —

ideal.

Nu orice idee nouă are însă putere de viaţă (p. 208). Garabet ASLAN, Chestiuni de educaţie.

de învăţămînt

şi

680 — Cel mai bun sistem pentru, a reţine o idee e prin u r m a r e de a o lega cu cît mai multe idei similare, pentru a forma : u n tot logic (p, 233). Garabet ASLAN, Educaţia

prin

sine

însuşi.

681 — Ideile sînt de obicei cumpănite după lumina ce-o aruncă asupra lucrurilor ; prea puţin după puterea cu care înfrîng obiceiurile înrădăcinate ale cugetării (p. 260). Lucian BLAGA, încercări

filozofice.

682 — Unele idei sînt atît de intim şi de organic legate de spiritul nostru, încît ori de cîte .ori le-am nimici, ele cresc din nou ca ochii extirpaţi ai unui triton (p. 68). Lucian BLAGA, Pietre

pentru

templul

meu.

683 — Fanatismul ideii poate fi o virtute la tineri, dar e totdeauna un viciu la bătrîni (p. 209).

IDEE

99

684 — O idee pe care o iei drept adevăr în absolut îţi răpeşte libertatea, cel puţin î n limitele unei anume . arii de preocupări (p, 209). Lucian BLAGA, Elanul şi însemnări.

insulei

—

aforisme

685 — Nu-i nimic surprinzător în faptul ea o idee să se împrăştie în lume ; cînd această. idee, concepută chiar în vederea realizării ei, este de mai înainte potrivită cu condiţiile vieţii reale, cînd are ceea ce se cheamă un caracter practic (p. 63). Emile BOUTROUX, Chestiuni educaţie.

de morală

şi

686 — Orice idee conţine, oricît de generală ar fi ea> u n oarecare colorit afectiv sau voliţional (p. 92). Panait CERNA, Lirica de idei.

687 — A şti ideile despre lucruri înseamnă a avea baza judecăţii despre lucruri (p. '57). «fân Anios COMF.NIUS, Arta

didactică.

688 — Cele mai mari şi cele mai nobile idei nu valorează nimic dacă nu. .câştigă masele. Dacă cuceresc masele, ele devin o forţă uriaşă. F. V. C.OUSTANTINOV, Rolul ideilor tate in dezvoltarea socială.

înain-

689 — Dacă avem.adesea idei care cuprind ceva fals, aceasta e fiindcă în aceste Idei se găseşte ceva confuz născut din neant.. -Rep6 DEŞGARTES, Studii; asupra metodei,de a iriţr-$buinţa'bâ.ue raţiunea di a căuta adevărul î-n ştiinţă.

100

IDEE

' 690 — A voi cu -tărie şi a stărui în hotărîrile noastre atîrnă de la energia ideilor şi a simţurilor ce dau impulsul voinţei ; dar energia ideilor şi a simţurilor atîrnă de la întipărirea lor adîncă în organismul nostru cerebral, şi această întipări tură se cîştigă prin o' lungă practică a vieţii, începînd cu primii ani ai copilăriei (p, 113). C. DIMITRESCU-IAŞI, Texte despre şi învăţămînt.

educaţie

691 — Ideea izvorăşte din sentiment şi punînd stăpînire pe om generează la rîndul ei altul ! F. M. DOSTOEVSKI,

692 — Orice idee ofensivă corespunzătoare (p. 31).

Adolescentul.

creează

arma

Victor EFTIMIU, Neguţătorul

defensivă ~

de

idei.

693 — O idee poate fi greşită, fiindu-i premisele greşite, pentru asta nu trebuie să fie absurdă (p. 198). Mihai EMINESCU, Scrieri

pedagogice.

694 — Ideile sînt bunuri şi ele se cer gospodărite (p. 278). Paul EVERAC, Dialoguri

contemporane.

695 — Ideea de scop rezultă din faptul că noţiunea de elan presupune, prin ea însăşi, o direcţie, o orientare (pp. 27—28).. Adolphe FERRlERE, Şcoala

activă.

696 — Ideea.nu încetează de a lucra şi de a se dezvolta, pînă ce nu va căpăta acea formă vie şi acea înrîurire asupra lumii înconjurătoare, la care putea ajunge în condiţiile date (p. 128). J. G. FICHTE, Trei scrieri

despre

educator.

IDEE

101

697 O idee este puternică în mod autentic atunci cînd reuşeşte să ridice la î m p o t r i v i r e fiinţe paşnice, oameni obişnuiţi, şi neimplicaţi în mod direct (p.19). Paul GEORGESCU, înainte

de

tăcere.

698 — Ideile se enunţă, circulă, se întîlnesc şi se îmbogăţesc reciproc, uneori prin afinitate, alteori după ce se ciocnesc şi t r i u m f ă cea mai tainică şi mai încercată, aceea confirmată de lupta cu timpul (p. 104). •

Mihnea GHEORGHIU, Scene blică.

din viaţa

pu-

699 —. Lumea ideilor noi le poate infirma, -sau confirma, pe cele vechi, după trebuintele istoriei, ori împotriva lor (p. 286). Mihnea GHEORGHIU,

Dionysos.

700 — Orice idee mare socială care are părtaşi trebuie să aibă şi potrivnici, e lucru de neînlăturat (voi. II, p. 211). G. Dobrogeanu-GHEREA, Opere

complete.

701 — Toate ideile mari au fost cîndva gîndite ; trebuie încercat doar să le mai cugetăm odată (p. 20). J. W. GOETHE, Maxime

şi

reflecţii.

702 — Ideea naţională e luntrea cu care plutim noi şi din care dorim să înregistrăm curentele. ,

.i.

Octa.vian GOGA, Cîntece fără .' ,

ţară. ».-;"

•.

703 — Ideea feste concepută adecvat, adevărat, obiectiv sau adevărul ca atare (p. 756). G.W.Fr. HEGEL, Ştiinţa

logicii.

102.

RCSEE

T

704 — Ideea precedează fapta, întocmai cum fulgerul preeedează t u n e t u l (p. 529). Heinrich HEINE, Proză.

705 — Ideea nu poate fi nici n u m ă r a t ă şi nici măsurată (voi. III, p. 325). Heinrich HEINE, Opsrs

706 — rele, — — sînt la locul

alese.

Sistemele, ca şi ideile, nu sînt de sine nici bune, nici sînt însă bune de a se explica la timpul şi la locul lor, rele sau produc u n rău de nu se aplică la timpul şi lor (voi. III, p. 295). Ion HEIiIADE-RĂDULESCU, Scrieri în proză. Teatru.

707 — De la idee însă pînă la realitate este u n mare şi mare interval, pînă nu devine o faptă, este tot în stare de ideal (voi II). Ion HELIADE-RĂDULE5CU, Echilibrul antiteze.

între

708 — Cine are idei limpezi le transmite uşor celorlalţi (p. 76). C. A. HELVBTIUS, . Texte

pedagogice

alese.

709 — Ideea îşi găseşte adevărata ei realizare nu înlăuntrul unei caste, ci în omenire ; ea nu se poate mărgini la cercul strimt al breslei ; ideea nu cunoaşte fidelitatea conjugală, braţele ei sînt deschise tuturor. A. I. HEBZEN, Opere filozofice

alese.

710 — Ideile sînt şi ele ca nişte valuri. Ce grabnic acoperă

ies

IDEE

tot ce t r e b u i e să s f a r m e şi să îngroape,, cu repeziciune sapă prăpăstii înspăimîntătoare ! (voi. III, p. 77). Victor HUGO,

Mizerabilii,

711 — O idee fixă duce în cele din u r m ă la nebunie sau la c f a p t ă eroică (p. 244), Victor HUGO, Anul

93,

712 — Orice idee e o copie a unei expresiuni sau a u n u l s e n t i m e n t precedent, şi u n d e nu p u t e m afla nici o impresiune, p u t e m fi siguri că n u există nici o idee (p. 70). David HUME, Cercetare ^omenesc,

asupra

713 — O idee n o u ă în ştiinţă provoacă discuţii, critică, verificări (p. 67),

intelectului

analiză

Oisie IAHOT, Ce este adevărul ?

714 — Ideile sănătoase sînt acele care pot zbura în luate (p. 37). 715 •— O idee nu e mai clară cu litere mai m a r i (p 139), Nicolae îOEGA,

Cugetări.

716 — Ideea însăşi rămîne, oricum ea ar fi fost servită î n t r - u n timp, prin orice construcţii de filozofie-, şi metafizică trecătoare. Căci rădăcina ei se a f l ă aiurea, şi nimeni n-c? poate smulge de acolo (voi. I). Nicolae IORGA, Oameni

care au

fost,

717 — Ideile devin o f o r ţ ă atunci cînd cuceresc masele (p 33)» V. I. LENIN, Partidul în statul socialist şi nistă,

— forţa conducătoare in construcţia comu~

IDEE

1:04

•718 -— Fiecare idee care vine de se altoieşte pe ideea principală, ca o r a m u r ă pe trunchiul arborelui, nu poate fi decît folositoare cuceririi ştiinţei (p. 16). S. LINDER, Pentru

a reuşi în

viaţă.

719 — Nu este suficient, ca ideile să meargă pe pămînt, important este ca ele să evolueze în direcţia bună, în sensul istoriei (p. 7). Mireea MALIŢA, Idei în

mers.

720 — Ideile fixe au tenacitatea mistuitoare a maladiilor incurabile. O dată intrate în suflet, ele îl devorează, nu-i mai lasă libertatea de a se gîndi la nimic, de a se bucura de cel mai mic lucru (p. 201). Gue ele MAUPASSANT, Mai tare ca

moartea.

721 — O idee nu poate fi discutată în chip competent, decît între cei care o mînUiesc zilnic în sfera ştiintei respective (p. 9). Simion MEHEDINŢI, Trilogia,

ştiinţei.

722 — Ideea ne face prezente însuşirile generale, după cum imaginea ne face prezente însuşirile individuale.. Ca şi imaginea, ideea ne face prezente lucrurile absente. Nicolae ajutorul

MOISEŞCU, biologiei.

Cultivarea

minţii

cu

723 — Ideile mari, ce deschid noi drumuri cunoştinţei, nu sînt făcute şi inventate, ci vin ca prin inspiraţie. 724 — Ideea finală nu e reală în sine, ea devine astfel deabia prin realizarea sa în materie. Friedrich PAULSEN, Introducere

în

filozofie.

IDEE

105

725 — Ideile devin mari eînd li se lasă timp să crească, să devină mari. Fără răgaz, ele rămîn pitice, monştri, sau cad strivite în pragul vieţii (p. 35). 726 — Orice idee se deformează nu numai din cauza sărăciei sau erorilor de transmisie a informaţiei, ci mai ales din cauza sentimentelor şi intereselor noastre, adică din cauza aparatului nostru afectiv de recepţie (p. 185). Vasile PAVELCU, Metamorfozele rioare.

lumii

inte-

727 — Orice idee, necontrolată prin alte idei, ni se impune în cele din urmă ca adevărată (p. 50). Jules PAYOT, Curs de

morală,

728 — Orice idei generoase, pe care le semănăm în minţile altora, şi în noi înşine, produc sentimente care la rîndul lor dau loc ca un curent de inducţie, la acţiuni ; întocmai ca lumina ce se preface în căldură şi mişcare (p. 122). Steliarr PĂUN, Omul de la

catedră.

729 — Ideile — oi'icît de adevărate şi valoroase ar fi — rămîn inerte şi ineficace dacă nu devin convingeri (p. 171). Petru PÂNZARU, Convingeri

filozofice.

730 — Orice idee. e valoroasă după interesul — programatic — pe care-1 deşteaptă (p. 10). 731 — Nu forma creează ideea, ci ideea îşi caută forma (p. 26). 732.— Problemele de formă se nasc întotdeauna atunci cînd ideile sînt puţine şi slabe, cînd omul se simte epigon al altor vremuri superioare, cînd atitudinea lui în faţa lumii şi vieţii e ş u a t ă din cărţi şi tradiţii, şi nu' din propriul suflet luptă.tor (p. 39). ,

108

X0BE

Î33 *— Ceea ce face puterea uriaşă a ideii creatoare şi noi ritmuri este tocmai . spontaneitatea ei, independenţa şi • superioritatea ei, faţă de mediul contemporan (p. 146). Vasile PÂR VAN, Idei şi forme

istorice.

v.

734 •— O idee care se afirmă fără demonstrare, chiar dacă nu e o axiomă, din chiar scutirea sa de demonstraţie, capătă — rostită energie — prestigiul de axiomă. Ion PETROVICI, Introducere

în

metafizică.

735 — Ca să exprimi o idee nouă, cu adevărat nouă, nu poţi fi prolix oricît de larg ai desluşi-o. Prolixitatea începe o dată cu literatura (p. 222). Câinii PETRESCU, Teze şi

antiteze.

736 — Prea multe idei una după alta, o îngrămădire de idei împiedică mersul limpede al gîndirii, provoacă o congestie a cugetului, paralizîndu-1 (p. 336). Alexandru PHILIPPIDE,- Consideraţii tabile.

confor-

737 — O idee revoluţionară prin conţinutul ei este un fel de dinamită mai puternică decît toate explozivele din lume (voi. I, p. 77). ' G. V, PLEHANOV, Opere filozofice

alese.

738 — Este bine să sugerezi fiecăruia o idee care să-1 intereseze. cu care să fie de acord (p. 55). PI.INI CS CEL TlNĂR, O pere

complete,

539 — Nici o idee nu t r ă i e ş t e atît prin sine însăşi, pît mai m u l t prin proprietatea de a produce altele noi (p. 78). ' Dumitru POPESCU, Ieşirea

din

îMiitkit,»

IDEE

107

740 •— O idee n u se t r a n s f o r m ă î n t r - u n principiu şi n u dirijează conduita omului, instituindu-se ca o lege a vieţii lui, atît t i m p cît n u este realizată ca o convingere (p. 149). Paul POPESCU-NEVEANU, Personalitatea cunoaşterea.

şi

741 — Fecunditatea practică a unei idei este cea m a i b u n ă m ă s u r ă a adevărului ei (p. 69). Alexandru POSESCU, începuturi rialismului modem.

ale

mate,

742 — Ideea singură e capabilă să coaguleze î n t r - o viziuni •originală ceea ce n e a d u c simţurile. Marin PREDA, Imposibila

întoarcere.

743 — Nu ideile în sine sînt interesante, ci oamenii care -le practică şi le trăiesc (p. 165). M a r i n PREDA, Viaţa

ca o

pradă.

744 — Nici o bogăţie n u poate p u n e capăt înrîuririi pe cara •o exercită o idee care a devenit cunoscută întregului popor.' 745 — Idei şi iar idei, căci f ă r ă idei, o expresie, oricât de strălucită ar fi, n u serveşte la nimic. Aleksandr S. PUŞKÎN, Despre munca

literari.

746 — O idee nu-ţi poate produce a d e v ă r a t ă cultură în suflet' decît dacă ai suferit p e n t r u ea (voi. III). Mihai RALEA, Scrieri tură şi filozofie.

din trecut,

In

lîterai

' ' -V 747 — P u t e r e a ideii stă tocmai în aceea că ea constituie o

IDEE

verigă indispensabilă ale (p. 367).

în lanţul

intereselor

C. RADULESCU-MGTRU, tească.

practice

soci-

Puterea

sufle-

748 — A avea idei nu înseamnă nimic. Trebuie'să le realizezi. Iar pentru a le realiza, "inteligenţa, excelentul simţ artistic, îndemînărea formei nu ajunge, deşi sînt întotdeauna necesare ; ele' constituie numai porticul. Intraţi în edificiu şi înălţaţi bolta ! (pp. 206—207). •

<.

Rcrnain ROLLAND, Beethoven. Marile epoci creatoare. De la Eroica la Appassionata.

749 — Din scăpăratul

ideilor iese priceperea

Alecu RUSSO, Cugetări

şi

şi adevărul.'

amintiri.

750 — O idee care a produs bucurie numai în momentul naşterii sale, şi suferinţe i>e parcurs, împiedică naşterea altor idei (p. 164). Victor ŞAHLEANU, Nobila aventură

a

ştiinţei.

751 — Ideile nu pot fi comunicate decît pe cale intuitivă, care este mijlocul de exprimare specific artei (p.35). A r t h u r SCHOPENHAUER, Studii

de

estetică.

752 — O idee adevărată este şi aceea care cuprinde în sine, în mod obiectiv, un principiu esenţial ce nu are nici o cauză şi se cunoaşte prin sine şi în sine (p. 73). 753 — Ideile sînt cu atît mai perfecte, cu cît mai mare este perfecţiunea obiectului exprimat prin ele (p. 103). Baruch SPINOZA, Tratatul rea intelectului. •

despre'îndrepta-

IDEE

109

754 — Ideea adevărată trebuie să corespundă obiectului său (p. 41). 755 — Numesc idee u n concept al sufletului pe care sufletul . îl formează pentru că el este un lucru cugetător (p. 87). 756 — Prin idei nu înţeleg imaginile care se formează pe f u n d u l ochiului, sau dacă vreţi, în mijlocul creierului, ci conceptele cugetării (p. 135). Baruch SPINOZA, Etica,

757 — O idee seamănă unei s e m i n ţ e ; sămînţa are nevoie, ca să încolţească, să se dezvolte şi să înflorească, de hrana pe care i-o aduc apa, aerul, soarele, solul ; iar ideea, ca să se împlinească şi ca să-şi găsească forma, are. nevoie de completări şi de adausuri din partea spiritelor vecine (p. 37) A. II. TAINE, Filozofia

artei.

758 — Ideile se nasc şi trăiesc, se dezvoltă şi se realizează prin stările de tensiune şi căutare ale spiritului şi nu din lîncezeala sa (p. 258). Alexandru TĂNASE, Eseuri de filozofie teraturii şi artei.

a li-

759 — Ideea nu se confundă cu materia creată, ci stă dincolo de ea şi o creează (p. 100) Grigore TAUŞAN, Variaţi zofice.

hi literare

şi filo-

760 —- Ideile socialiste, punînd stăpînire pe mase, devin o forţă materială de neînvins (p. 540). Maurice THORES, Articole

761 — O idee nu poate avea decît

şi

cuvîntări.

o singură formulare

ÎJO

IDES

artistică în cate îmbinarea de cuvinte: devine asemenea unui cristal (p. 176). Alefcsei N, TOLSTOI, Despre mrmca literară

762 — Orice idee nouă n u poate fi exprimată toată, mai ales dacă ea decurge din observaţii'complexe şi variate,, ce aparţin unor domenii diferite ale cunoaşterii (voi. I, p, 315). K. D. UŞINSKI, Omul ca obiect al

educaţiei.

fit: Ideile noastre sînt mai pline de imperfecţiune decît limba (p. 96). VAUVENARGUES, Maxime

şi

reflexii.

764 — Biruitoare ni se pare a fi acea idee în care se înveşmîntă experienţa milenară a umanităţii, ca o călăuză sigură în cunoaştere,,, în adaptarea realităţii înconjurătoare la nevoile noastre (p. 9) Vasile VETIŞANU, Progresul ţiîlB culturii.

uman

şi

traăi-

765 —• Orice idee caută" să îmbine ceva cu altceva, să stabilească relaţia dintre ceva şi altceva. Orice idee are o mişcare, un curs, o desfăşurare, într-un cuvînt, .ideea îndeplineşte 1 o anumită funcţie, o- anumită activitate, rezolvă o anumită sarcină (p. 259). L. S. VIGOTSKÎ, Opere psihologice

alese.

766 <— O idee care nu se concretizează nu poate să fie nîsi înfrîntă, nici dovedită falsă (p. 18#>. Ştefan ZWEIG, Triumful IMErasniâmRotteMam.

şi destinul

tragic al

111

•GENEBAiaZARE

GENERALIZARE

787 — Operaţia prin care gîndul se ridică la o clasă de obiecte p e baza abstractizării unor. trăsături esenţiale se numeşte generalizare (p, 158). Tiberiu BOGDAN şi L I. STÂNCULESCU, Psihologia copilului şi psihologia pedagogică.

768 — A generaliza la vreme e cea mai mare minune inteligenţei (p. 158). Emile BOUTROUX, Chestiuni •educaţie.

a

de morală

şi

'769 — Generalizarea nu este decît un mod particular funcţiunii abstracte a creierilor noştri.

al

Vasile CONTA, Teoria

fatalismului.

770 »— Generalizarea este echivalentul abstractizării. Ea reprezintă aplicarea unei abstracţii l a o experienţă concretă nouă — extinderea ei pentru lămurirea şi orientarea unei noi situaţii (p. 196). J o h n DEWEY, Democraţie

şi

educaţie.

771 — A generaliza pripit din cîteva cazuri nu ni se pare că ţine de un discernămînt solid (p. 18). Paul EVESAC, Dialoguri

contemporane.

772 — Generalizarea este funcţiunea care, în u r m a examinării mai multor corpuri sau fenomene similare, asociază însuşirile comune şi formează cu ele o noţiune generală, un concept sau o idee generală. Nicolae MOISESCU, Cultivarea ajutorul bial&gzei.

minţii

cu

112

GENERALIZARE

773 — Orice generalizare îşi simte frîul liber (p. 147). PERPESSICIU3, Memorial

de

ziaristică.

774 — Generalizarea este una dintre formele fundamentale ale gîndirii (p. 180). K. K. PLATONOV, Psihologie

distractivă.

775 —- Generalizarea reprezintă întotdeauna nu numai selecţie, ci şi transformare (p. 174). 776 — Generalizarea este o premisă necesară a cunoaşterii teoretice (p. 185). S. L. RUBINSTEIN, Existenţă

şi

conştiinţă.

777 — Generalizarea este procesul în care relevarea mintală a ceea ce este comun în obiectele sau fenomenele realităţii duce la gruparea lor mintală. Cea mai mare importanţă o are însă generalizarea bazată pe descoperirea atît a trăsăturilor comune, cît şi a celor esenţiale pentru „obiectele date. Numai această generalizare duce la' formarea noţiunilor, la descoperirea legilor, la cunoaşterea legăturilor şi raporturilor necesare (p. 267). A. A. SMXRNOV şi alţii,

Psihologia.

778 — Unirea datelor în generalizări nu este altceva decît organizarea cunoştinţelor, fie considerate ca. fenomene obiective, fie subiective, şi se poate măsura amplitudinea asimilării avîndu-se în vedere cît de departe se poate merge cu această organizare (p. 75). Herbert SPENCER, Eseuri

despre

educaţie.

779 — Niciodată nu trebuie să generalizăm un fapt din care extragem o consecinţă, riscăm să ne expunem la mari erori (p. 89). STENDHAL, Scrisori către

Pauline.

NOŢIUNE'

113

780 — A generaliza înseamnă a ajunge la o noţiune a cărei sferă este mai largă decît sfera noţiunii de la care s-a pornit, deoarece conţinutul ei vizează însuşirile mai generale, care aparţin nu numai tuturor lucrurilor indicate de sfera noţiunii iniţiale, ci şi altor lucruri (pp. 88—87). *;'-:

Henri WALD, Structura

logică a

gîndirii.

NOŢIUNE

781 — Noţiunea este o unitate cu o structură proprie, cu caractere deosebite. Noţiunea se bazează pe limba şi istoria unui trecut comun, a unei comunităţi (p. 160). Petre ANDREI, Filozofia

valorii.

782 — Noţiunea exprimă aspectul - formal al obiectului şi e necesar ca forma să se realizeze într-o materie anume structurată, dacă urmează să fiinţeze (p. 28). ARISTOTEL, Despre

suflet.

783 — Noţiunea sau conceptul constituie elementul de bază al gîndirii care reflectă ceea ce este esenţial şi general în obiecte şi fenomene, sau reflectă relaţiile esenţiale dintre obiecte şi fenomene (p. 345).' • Tiberiu BOGDAN şi Nicolae RADU, Note de curs de psihologia copilului şi psihologia pedagogică.

784 __ Ori de cîte ori o noţiune nouă, formată din ultimele senzaţii,. intră în magazinul memoriei, întîlnim o alta înrudită cu ea, îndată e primită d e aceasta, iar ea la fel atrage o altă înrudită, şi aşa mai departe (p. 69). J a n Amos COMENIUS, Arta

didactică.

114

NOŢIUNE

785 — Noţiunea este u n rezultat spontan al trecerii cunoaşterii de Ia sensibilitate la intelect (p. 152). Miron CONSTANTINESCU, sociologie.

Introducere

tn

786 — Cu cît o noţiune e mai izolată, mai „în sine", cu atît e mai abstractă şi cu cat e mai abstractă cu atît e mai nedeterminată, mai departe de concret, de realitate (p. 87). Mircea FLORI AN, Dialectica, todă de la Pluton la Lenin.

sistem

şi me-

787 — Noţiunea este stima, iar ideea rezultatul e x p e r i e n ţ e i ; pentru a obţine pe cea dintîi, se cere inteligenţă — pentru a înţelege pe cea de a doua, raţiune (p. 178). J. W. GGETHE, Maxime

şi

cugetări.

'788 — Bodul cel mai înalt al unei noţiuni şi justificarea cea mai nediscutabilă a existenţei ei pe lume sînt valorile spiritului (vffi. I, p. 499). Diaaitrie GUŞTI,

Sociologia.

789 — Noţiunile se perfecţionează o dată eu progresul ştiinţei. Cu cît noţiunea este mai abstractă, cu atît mai complexe şi mai variate sînt legăturile ei cu diferitele obiecte şi fenomene concrete. N. D. LEVITGV, Psihologia hologia pedagogică.

copilului

şi psi-

790 — Noţiunile sînt dar productul cel mai important, productul specific al raţiunii omeneşti. Insă ele se modifică, schimbă conţinutul, devin mai abstracte, după cum se modifică şi progresul cunoştinţelor omeneşti (voi, II). Titu MAIORESCU,

Critice.

NOŢIUNE

115

791 — Noţiunea ca a t a r e reflectă n u n u m a i m a n i f e s t a r e a lucrurilor, diferite aspecte ale lucrurilor, l e g ă t u r a exterioară dintre ele, ci înseamnă sesizarea esenţei lucrurilor, a ceea ce le este comun, a legăturii interioare a lucrurilor (p. 16). MAO ZEDONG, Articole

şi cuvîntări

alese.

792 — Nici o noţiune n u este atît de acontextuală încît să poată fi- epuizată p r i n t r - o definiţie. Orice n o ţ i u n e conţine r e ziduu nedeterminat, care n u poate fi l ă m u r i t decît t r e p t a t , înt r - u n proces practic infinit, cu a j u t o r u l u n o r noi şi noi contexte. Solomon MARCUS, (X, p, 63).

793 — Se numesc noţiuni psihice, noţiunile f o r m a t e f ă r ă de. o voită activitate a cugetării, fiindcă ele se nasc din reproducerea şi asociaţiunea reprezentărilor p r i n t r - o activitate involuntară a sufletului. 794 — Noţiunea este deci totalitatea: însuşirilor esenţiale-ale u n u i obiect. Emamiel MARÎIG, Psihologia

pedagoglcâ.

795 — Nimic nu poate f a c e o noţiune să fie m a i clară, conformă eu. realitatea şi durabilă m a i m u l t decît obiectul însuşi a cărui n o ţ i u n e voim să f o r m u l ă m . 796 — Noţiunea e o operă de sintetizare a u n o r reprezentări î n t r - u n singur act de gîndire şi u n cuvînt. Nicolae MOISESC.U, Cultivarea ajutorul biologiei. x

minţii

ea

797 — Toate noţiunile ştiinţifica»1 se făuresc pentrts s i crea o ordine m a i comodă şi m a i plăcuta spiritului n o s t r % n g i e ^ zentat. î n p r i m u l loc p r i n f uncţiunile v o l u n t a r a Iba PEfmP^Ii Sătdii istorico-filozofîcei

116

NOŢIUNE

798 — Noţiunea se defineşte ca o f o r m ă a gîndirii în care se reflectă proprietăţile generale şi, în acelaşi timp, esenţiale ale obiectelor şi fenomenelor (p. 180). K. K. PLATONOV, Psihologie

distractivă.

799 — Orice noţiune ştiinţifică este şi produs al gîndirii, şi reflectare a existenţei (p. 58). S. L. RUBINSTEIN, Existenţă

şi

conştiinţă.

800 — Stăpînirea noţiunii presupune însuşirea totalităţii cunoştinţelor despre obiectele la care se referă noţiunea dată (p. 271). A. A. SMIRNOV,

Psihologia.

801 — Noţiunile ştiinţifice exprimă esenţialul şi generalul din obiectele şi fenomenele realităţii. Ele sînt rezultatul evoluţiei istorice a cunoaşterii umane, rezultatul experimentării şi ai investigaţiei ştiinţifice de-a lungul vremii (voi. II, p. 36). Ana TUCICOV-BOGDAN, Psihologie şi psihologie socială.

generală

802 — In sens larg, se numeşte noţiune [•••lorice despre care noi putem considera că reprezintă obiectul gîndirii noastre, nu al senzaţiei nemijlocite, nu al percepţiei, ci al gîndirii (voi. I, p. 307) K. D. UŞINSKI, Omul ca obiect al

educaţiei.

803 — Noţiunea oglindeşte identitatea diferitelor lucruri, iar sensul afectiv reflectă atitudinea cu care oamenii întovărăşesc oglindirea lucrurilor (p. 68). Henri WALD, Structura

logică a

gîndirii.

== l 117

CUNOŞTINŢE

CUNOŞTINŢE •

804 — Orice cunoştinţă provine clin p. 259). ALAIN, Studii ricire.

experienţă

şi eseuri

— păreri

(voi II, despre

fe-

805 — Nici o cunoştinţă nu este mai presus de t i m p şi de împrejurările sociale. P e t r e ANDREI, Sociologie

generală.

806 — Cu cît interesul-mijloc va fi m a i intens, cu atît cunoştinţele practice vor fi mai bine asimilate, şi cu cît vor fi mai bine asimilate^ cu atît vor folosi mai mult în viaţă. G. G. ANTONESCU,. Herbert gogia u tilitaristă.

Spencer

şi peda-

807 — Cunoştinţele însuşite în mod creator exercită o influenţă uriaşă asupra psihicului omului (p. 29). 808 — Cu cît cunoştinţele au fost percepute şi înţelese m a i ' profund, cu atît ele trebuie să joace un rol mai m a r e în activitatea practică (p. 38). 809 — Cunoştinţele care nu sînt legate de practică sînt moarte, nu aduc nici un folos (p. 131). A. G. BAZANOV,

Pedagogia.

810 — Nu cantitatea de cunoştinţe duce la modelare, ci calitatea lor şi maniera de transmitere (p. 161). Ovidiu BĂDINA, noastră socialistă.

Tineretul

şi

societatea

811 — Cunoştinţele sînt rezultatul oglindirii în conştiinţa noastră, sub f o r m ă de percepţii, reprezentări, noţiuni, legi

118

CUNOŞTINŢE

etc ; de informaţii în general, a obiectelor şi fenomenelor lumii obiective, precum şi a raporturilor dintre acestea (p. 122). Ion BONT AŞ şi alţii. Curs de pedagogie pentru Institutele de învăţămînt superior tehnic.

012 — Creşterea volumului de cunoştinţe este importantă nu numai prin f a p t u l că exprimă un grad mai avansat de dezvoltare a ştiinţei, dar şi prin aceea că reprezintă o bază pentru un ritm încă mai rapid al acestei dezvoltări (p. 37). Constantin BORGEANU, Eseu despre

progres,

813 — Cunoştinţele noi nu reprezintă pentru medici ornamente ale culturii lor ştiinţifice, ci indispensabile instrumente de acţiune. A nu te afla la pas cu progresele ştiinţei echivalează, cînd este vorba de arta vindecării, cu descalificarea profesională (p. 125). Gheorghe BRĂTESCU, Etica

medicală.

814 -— Cunoştinţele dobîndite f ă r ă o structură precisă, care să le lege împreună, sînt cunoştinţe care, probabil, vor fi uitate (p. 57). Jerome S. BRUNER, Procesul lectuale.

educaţiei

inte-

815 — însuşirea cunoştinţelor este cu atît mai eficientă, cu cît se sprijină pe activitatea proprie a elevului, care este pus în faţa unor întrebări, a unor sarcini cognitive, fiind antrenat continuu în găsirea de noi legături în stabilirea unor concluzii în „descoperirea" adevărurilor (p. 347). !

Vasile BUNESCU şi alţii, Studii de experimentală.

didactică

119

•CUNOŞTINŢE

816 — Cu nimic nu poate fi înlocuit fondul de aur al cu-; noştinţelor dobîndite prin îndelungă experienţă (p. 9). Eifsebiu CAMILAR, Farmecul

depărtărilor.

817 — însuşirea cunoştinţelor nu se limitează la o simplă înregistrare a datelor ştiinţifice, ci presupune transformarea lor în convingeri,, care constituie elemente esenţiale ale. formării concepţiei ştiinţifice despre lume şi ale atitudinii f a ţ ă de realitatea obiectivă (p. 89). Georgeta CHIRI ŢA, Pedagogie meniul educaţiei fizice.

aplicată la do-

818 — începutul cunoştinţei trebuie să pornească totdeauna ele la sensuri, căci nimic nu există în inteligenţă, care să nu fi existat mai întîi în sensuri (p. 279). 819 '— Cunoştinţa completă a unui lucru nu se poate dobîndi decît numai prin cunoştinţa tuturor părţilor cum şi spre ce e făcută fiecare (p. 288). J a n Amos COMENIUS, Didactica

magna.

820 :— Cu cît sfera cunoştinţelor pozitive va fi mai mare, cu atît şi sfera imaginaţi unilor se va întinde mai departe. Vasile CONTA, încercări de metafizică. tîile principii care alcătuiesc lumea.

în-

821 — A-ţi însuşi multe cunoştinţe în domenii separate f ă r ă legături între ele şi fără sudura puternică a unui scop dinainte stabilit, înseamnă a clădi în. zadar (p. 114). Constantin litate.

CRIŞAN,

Eseu

despre

persona-

822 — Nimic nu este mai potrivnic cunoştinţelor decît misterul (p. 269). Denis DIDEROT, Scrieri 0 — C u g e t ă r i d e s p r e c u l t u r ă şl civilizaţie 15

despre

artă

823 — .N.u se poate ca o cunoştinţă cifra,, înviorătoare,, .să fie lipsită de căldura simţămmtului (p. 273), .Fr. A. W D!3S%EUWt:'G alese.

Texte

pedagogice

§24 — Cunoştinţele nu p o l fi dofeîsdite decît-,pe cale. analitică ; însăsi ştiinţa s-a dezvoltat. : parcurgînd această cale (p. 99). N. A. a l ese .

DOBBQUUBQY,

Texte

pedagogie

825 — Cunoştinţele' se bazează pe cunoaşterea a ceea ce poate fi diferenţiat..; ştiinţa- ..pe 'recunoaşterea a ceea ce a u p o a t e l i d i f e r e n ţ i a t (p.l7S) k t ,!.

Maxim*

şi

ruiim^H.

828 -'— Cunoştinţele' au mai ; m«ltă importanţă decît a p t i t u dinile p. 24). • "Jeân- GRENTER. Arta ţi probîepiele

ei

827 — Eu c o m p a r , a n s a m b l u i cunoştinţelor o m e n e ş t i cu claviatura. u n e i orgi. (p, 116). C. A. HfiLVĂTî'JS, Texte

pedagogice

alese.

028 — Cunoştinţele incomplete n u dau dreptul. îâ p r e s u p u neri libere (p. 175). , ' A. I HERZEKT, Despre, educaţie.

'

82-9 — Cunoştinţele mici clipesc m e r e u din och,ţ; cele c u fernice a r u n c ă f u l g e r e (p'.; 241). > Victor HţJGp. Oamenii

mărit.

CUNOŞTINŢE

m

830 — Cunoştinţele oamenilor despre lume, la fel ca şi lumea însăşi, nu stau pe loc, ele sînt în veşnică mişcare, se-dezvoltă, nu au sfîrşit (p. 49). • O; IAHOT, Ce este adevărul ?

83J — Se' poate afirma că orice cunoştinţă nouă dă'loc, mai devreme sau mai tîrziu, la aplicaţii practice, cercetările f u n damentale contribuie într-o măsură importantă Ia progresele producţiei industriale (p. 191). Frederic JOLIOT-CURIE; Ştiinţa omenirii. •

şi

viitorul

S32 — Orice eunoştinţă-raţională "este sau o cunoştinţă din concepte, sau o cunoştinţă din construcţia conceptelor ; cea dintîi se numeşte filozofică, cea de-a- doua matematică (p. 621). Imrnanuel KANT, Critica

raţiunii

pure.

833 — Cunoştinţele devin convingeri numai atunci cînd determină toate faptele şi întreaga comportare, a omului (p. 23). M. P. KOROREINIKOV, Noţiuni logie.

de

psiho-

834 — Ceea ce face să ne placă noile cunoştinţe nu-i atît plictiseala de.cele vechi sau plăcerea schimbării, cît jignirea de a n u fi destul de admiraţi de cei care' ne cunosc prea bine, şl speranţa câ vom f i admiraţi mai mult de cei care nu ne cunosc atît (p. 48). . . LA BOCHEFOUCAULD, Maxime, şi

cugetări.

835- — Cunoş-tiaţa este clară f...].cînd îmi dă putinţa să Recunosc lucrul pe care-1 reprezintă Cp. 26). —: -.-.-v • G. W. LEîBNIZ, Opere B*

filozofice.

836 Vai ! nu este decît prea adevărat că cunoştinţele omeneşti sînt limitate ; aşa că nu trebuie să blamăm pe .cei ce nu ştiu, ci pe cei ce nu vor să ştie Cp. 14). S. LINDER, Pent-hi a reuşi

în

viaţă.

837 — Nu e ştiinţa mai. trebuincioasă decît cunoştinţa omului. • • . Sir John LtJBBOCK, întrebuinţarea

vieţii.

838 — Cunoştinţa care vine din afară încercîiid să se inculce în spaţiul limitat al memoriei prin asociere, repetare, memorizare, are altă valoare decît aceea care se obţine prin curiozitate, căutare, întrebare şi descoperire de către subiect (voi. III, p. 119). . Mircea MALIŢA, Aurul

cenuşiu.

839 — Cunoştinţele se fixează lucrîndu-se cu ele (p. 259). Mircea MALIŢA, idei în mers.

840 — Adevărul cunoştinţelor sau al teoriei se determină nu în funcţie de senzaţiile subiective, ci în funcţie de rezultatele practicii sociale obiective (p. 14).. MAO ZEDONG, Articole

şi cuvîntări

alese.

841 — Valoarea cunoştinţelor se poate socoti după utilitatea pe care ele o oferă în conservarea vieţii, al acestui bun suprem al întregii naturi. Nicolae MOISESCU, Conducerea' vieţii emotive, intelectuale, instructive şi sociale.

842 — O cunoştinţă este cu atîţ mai mult, a cuiva, cu cît a avut mai multă iniţiativă la dobîndirea ei. Constantin NAELY, Pedagogia

generală.

CUNOŞTINŢE

843 — O cunoştinţă adevărată este aceea care se poate verifica în chip practic (voi. I, p. 237). , . • P. P. NEGULESCU, Scrieri inedite. cunoaşterii.

Problema

844 — Cunoştinţele care nu a j u t ă mintea nici din punct de vedere teoretic, nici din punct de vedere practic, nu merită să fie învăţate (p. 78). Ion NISIPEANU, Didactica

generală.

845 — Cu cît percepem mai des un lucru, cu atît dobîndim o cunoştinţă mai sigură, mai limpede, mai întreagă despre el (p 198) 346#e— Cunoştinţele sînt, deci, puse în serviciul dorinţei sau voinţei de a trăi (p. 235). Ion NISIPEANU, Psihologie

populară.

847 — A-ţi însuşi cunoştinţele, înseamnă a-ţi însuşi ştiinţa,' faptele şi legile ei. I. T. OGOIiODNlKOV,

Pedagogia.

848 — A poseda bine anumite cunoştinţe înseamnă a aplica cu uşurinţă în practică (p. 45). Wincenty OKON, Didactica

le

generală.

849 — Cunoştinţele sînt rezultatul reflectării realităţii înconjurătoare în conştiinţa omului, adevăruri care dezvăluie aspecte ale realităţii obiective (p. 88). Nicolae OPRESCU,

Didactica.

850 — Claritatea cunoştinţelor noastre atîrnă de apropierea

_

.

—

,

134

„

-

_

.

.. /

"cJXNOŞT.IN'f'E

saia depărtarea iuermiitor (Ser. VI, p. 153).

-care izbesc

3. H. ^ESTAIsQZZI, copiii.'

simţurile

Cum îşi învaţă

noastre Ghertruâa

851 — OuBsştkîŞele •ateaw'ă din acţiune, mm în «aamal umor simple răspunsuri,, ei iHtaMua sens «judii mai pro&md, Jassfe al asimilării realului la coordonările necesare şi gen-eirgle ale acţiunii (f>„ 28). J e a n PIAGET, Psihologie

şi

pedagogie.

852 —- Cu -cît a v e m m a i nau-lte cunoştinţe î n t r - u n 'domeniu, cu atît reţinem mai repede şi mai temeinic a l t e c u r M g t t a ţ e noi, în domeniul respectiv ; posibilitatea formării de asqg|aţu este mai mare (p. 78). P a u l P O P E S C U - N E V E A W J şi alţii, gie generată şi noţiuni de logică.

Psfhtilo-

853 — Cunoştinţele însuşite mecanic, neasimiîate, sînt un obstacol pentru activitatea creatoare a gîndirii fix 45). A l e x a n â r u R0ŞTCA,

Oreativitaiiu.

854 — S ă nu -căutăm ;a ti w o ! ta exc!«siv ian -şir de cunoştinţe în paguba altora, orieit de inse-mnaate « r t i «te ; să ;ree aţintim mintea asupra tatamir, ®ă prop.orţionăm silinţele noastre cu valoarea lor relativă (p. 41). • •.

H e r h e r t SBEN.C.ER, Despre educaţia tuală, morală şi fjzică.

intelec-

855 — Nici un act de gîndire-Creator n u este posibil f ă r ă folosirea unor •cunoştinţe dinainte existente, de natură să fie incluse. în procesul rezolvării diferitelor probleme (p. 127). Oisie .ŞAFRAN, instruirea

mar a!ii.

DEFHffiDfHS.

l;2,5

•SSff'— & primul 5 rîfodţ altfel; ne slujim? de propriile noastee' cunoştinţe şi altfel de cele împrumutate, şi în chip vădii e o mare deosebire să» stăpîneş® sinşgur cunoştinţele pe care le expui sau le iei de la alţii: (voi. I, p. 40). W. CsEiSellua; m i E M r a S î ,

."

857 — Nu se cuvine să judecăm bamenii d u p ă ce rm ştiu, ci după ce ştiu şi dUpă felul î n care Ştrcr (p. 47). VAUVENARGUES, Maxime DEFINIŢIE

şi

reflecţii.

•

858F- — © de£irai|i© riguroasă' survine, oMşMi't, în urma unei analize ; analiza. oMeetafei, dte orîee • waturiS ar f;i" el" fvol-. I, p , iri?)i . - •

. \ G. ST. A N T O N ® ; România,

Istoria

matematicii

în

859 — Befiffliţţa descoşteră'. esenţa unui lucru (voi. 132). 880 — Orice definiţie (noţiune), este totdeaaifl universală "(voii®,p.ÎWv''

8M —

feunş,

"" / ,;; • ARISTOTEL, Organon

— analitica

secundă.

definire, y^^şmnă, wa» paa în-'cunoaşterea lu-ţ

C F u r i l o r ( v o i . I, p . 5 8 1 ) . : GEAPGJA £JTLINES£,U, Gîlceava lumea.

înţeleptului

cu

062 — Definiţia este actul idţffiftiâate a$ ©«rarefeaiHsefMife p:e ca®e: vrem s~# inteoducem? â» circuitult şfm^eii (§»s'l7$).

126

DEFINIŢIE'

863 — A defini î n s e a m n ă a găsi unitatea obiectului definit' (P- 62). v q d - i n i : , •:• WitiM^ Gheorghe ENESCU, Logică şi adevăr. ,

,,,

864 — Definiţia n u prezintă deci altceva decît determinarea f o r m a l ă a conceptului î n t r - u n conţinut dat, f ă r ă reflectarea conceptului în sine însuşi (p. 802). G. W. Fr. HEGEL, Ştiinţa

logicii.

865 — A da însă o definiţiune exactă sau justă, este una din cele mai serioase şi dificile ocupaţiuni ale filozofului. A defini, după noi, e să ştii în adevăr (voi. II). 866 — Cele m a i bune şi m a i clare definiţiuni sînt adesea însăşi n u m e l e cu .care sînt n u m i t e obiectele (voi. I). Ion HELIADE-RADULESCU, Echilibrul antiteze.

între

867 — Cred că toată lumea este de acord că o definiţie nu î n s e a m n ă altceva, decît „a arăta înţelesul unui cuvînt prin alţi cîţiva t e r m e n i care n u sînt sinonimi" (voi. II, p. 27). John LOCKE, Eseu asupra intelectului nesc.

ome-

868 — Definiţia este rezultatul unei cugetări sistematice despre f e n o m e n e l e unei" ştiinţe, ceea ce nu se poate fără ajutorul unei terminologii exacte (voi. II). Simion MEHEDINŢI, Terra.

869 — O definiţie corectă trebuie să fie concisă. Nu trebuie să cuprindă c u v i n t e inutile (p. 73). 870 — Definiţia are o însemnătate deosebită prin faptul că, prin ea, omul de ştiinţe totalizează rezultatele cercetărilor şi

DEEÎNIŢ.IE

127

le fixează-într-o formă clară-şi-concisă, pentru ca, pe baza lor, să poată ajunge la noi cunoştinţe despre obiectul definit. Accentuăm că definiţia fixează notele esenţiale şi caracteristice, şi nu toate cunoştinţele asupra obiectivului respectiv. Cei care studiază nu trebuie să se limiteze la învăţarea definiţiilor. Definiţiile a j u t ă numai la înţelegerea şi la fixarea materialului studiat (p. 74). , Ion V. MESAROŞItI, Logica

generală.

. vX

87.1 :—• Cel mai important punct ce ar trebui eventual stabilit,. ori de cîte ori ni se cere o definiţie, este dacă întrebarea se referă în primul rînd la modul de întrebuinţare al cuvintelor sau la n a t u r a lucrurilor despre care e vorba'(p. 37). 872 -— Orice definiţie, în sensul în care vom întrebuinţa noi termenul, se referă la cuvinte şi nu la lucruri (p. 46). \ Alan MONTEFIORE, Introducere filozofie.

modernă

în

873'— Definiţiile nu sînt făcute decît spre a desemna lucrurile pe care le numim, iar nu spre a arăta de ce natură sînt (p. 151). Blaise PASCAL, Scrieri alese". Cugetări.

874 —- Cine recunoaşte definiţiile, trebuie să recunoască şi consecinţele, este obligat în mod logic ; dacă sînt în realitate lucruri care să corespundă noţiunii, este cu desăvîrşire indiferent. :. - ,, . j Friedrich PAULSEN, Introducere

în

filozofie.

875 — Definiţia este instrumentul prin care analizăm intensiunea u n u i concept şi evidenţiem schimbările intervenite în

ENOETAKE

gs-itub acesteia ea ' u r m a r e a îmbogăţirii experienţei practice ,şjş.'teeafetice- a agenţilor cunoscători ( p 70). .

Corne! P 0 P A , Teoria: cunoaşterii. Perspectivă -.,, se miaiico-pr axiologică. asupra. actului: cunoaş• terii. * - ' •;.;..' < ., : i

8.76 — Definiţia este explicarea î n termeni: proprii, precişi şi pe scurt ®lucrurilor p u s e i » discuţie (..-voi. I, p. 243). . M. Fabius QUINTILIAN, Arta oratorică.

.

077 — P e n t r u ca o. definiţie să fie numită perfectă, ea trebuie să explice natura, intimă, a unui lucru ; trebuie la fel evitat, să nu expunem anumite însuşiri în locul naturii lucrurilor •înseşi (p. 91). " Baruch SPFNOZA:, Tratatul despre inteleetiilm. -

îndreptarea :-

§78 — O definiţie este totdeauna' rezultatul unei documentaţii şi al unui studiu îndelungat (p. 103). >fi;;i

Patru VLNTILĂ. Mic îndreptar tare e.imlizată. v,..r

de

compar-

8-79 — Definiţia este. forma logică, a .cunoştinţelor noastre explicite despre un anumit gen de lucruri (p. 90). . Henri, WAIJD. Structura ' ©EGIETARE;

logică a '/.

gîndirii. '

380 — Cugetul curat, nici se dă, nici se ia. f i ! - —- €ugetuî't§u.'Să>-fî 'fie -Mul;eefcraai bun. 882 — Cugetul ne stăpîneşte, cugetul ne porunceşte, cugetul n e topeşte. ,,,

,•,

• Proverbe

româneşti.

(SUCKTABK

.129

88:3 — Ori de cîte ori .o cugetare asupra ta însuti n u te înviorează, eşti păcălit. Cugetul care doar se contemplă nu-i decît ..plictiseală, sau amărăciune, .sau nelinişte, sau nerăb-. dare (voi. II, p. 84). 884 — Nimeni n u poate cugeta ce spune, căci cugetarea sa e încă altceva decît ce spune ..(voi. II, p . 281). ALAIN, Studii şi eseuri.

885 — -Libera cugetare e o metodă, a u o doctrină. 886 — E liber cugetător oricine nu afirmă nimic fără de probe suficiente, oricine nu recunoaşte altă autoritate decît raţiunea (p. 43). Ganibet ASLAN, Din problemele

vieţii.

887 — Cugetul însuşi nu-L d e c î t existenţă î n existenţă (p. 38). Mihai - BENIUC, cărturar.

Un bătrîn

către

un

tfeaf

8.88 - - Cugetarea înalţă, nu oboseşte niciodată (voi. I). ,-

.

*

N. D. C O C E A ,

Scrieri.

8-89 — Acel care n u poate să exprime cugetările spirituluj său e o statuie, şi acel care vorbeşte f ă r ă pricepere e un p.⧠pagal,(p. 208). • - ' ..• < J a n Amos COMENIUS, Didactica

magna.

(890 — Cugetă n u numai pentru a cugeta, ci şi pentru a lucra. Cugetările valorează mai ales prin faptele cărora le dau naş-; tere (p. 228), , , " .M. DESH.UMBERT, Morala legile naturii.

;

întemeiată

pe

130

CUGETARE

891 — Cea mai frumoasă Cugetare nu poate să placă minţii dacă zgîrie urechea (p. 94). Denis DIBEROT,

Scrieri

despre 'arta.

' '

'892 •— N-u trebuie să ne mîndrim mult cu biruinţele, ci sa cugetăm la schimbările soartei (p. 124).• ;> ; ESOP,

Fabule.

893 — Este înţelept a cugeta cele ce trebuie chiar şi în nenorocire. KUJtIPIDK,

Hecuba.

894 — Cugetarea lucrează sub dictarea sentimentului : observă, reţine, asimilează, combină aceea ce convine unei tendinţe, trece cu vederea, înlătură, elimină din organismul sufletesc intelectual ceea ce contrazice aceeaşi tendinţă. Ion GÂVĂNESCU, Etica.

895 — Cugetarea eliberează ideea existentă în timp şi spaţiu, aducînd-o într-o sferă mai adecvată ei,' anume : în sfera conş t i i n ţ e i ; ea o trezeşte, ca să mă exprim astfel, din somnul în care încă mai era cufundată, învăluită de materialitate, fiinţînd numai ca existenţă. A. I. HER.ZEN, Opere

filozofice'

alese.

396 Firele. cugetării.^e destramă în mintea noastră mai cu seamă atunci cînd avem nevoie, mai mult decît oricînd, să le legăm de realităţile chinuitoare ale vieţii (voi. I, p. 359). 897 — A cugeta nu înseamnă a trîndăvi. Există o muncă'văzută de toţi şi una care nu se vede (voi. II, p. 296). Victor HUOO,

Mizerabilii.

CUGETÂBE

131

898 — Cugetător înseamnă în vremile noastre un om a eărui meserie <| de a cugeta pentru alţii (p. 178). Nicolae IORGA, Cugetări.

899 -—. A cugeta gste deci egal cu a judeca.sau a raporta reprezentările la judecăţi in general. Immanuel KANT,

Prolegomene.

900 — Cugetările noastre trebuie să purceadă din bunul-simţ si din dreapta judecată, să fie rod al raţiunii noastre (voi. I, p. 238). La B R U Y E R E , Caracterele acestui veac.

sau

moravurile

901 -— Cugetarea face pe om să cunoască toate lucrurile îh adevărata lor Valoare. 902 — Cînd omul inteligent cugetă şi raţional, atunci îşi îndreaptă spiritul spre ideal..., spre tot ce e adevărat, frumos şi bun, şi astfel cugetarea lui are, o influenţă binefăcătoare asupra simţăminte! or. Emanuel MARTIG, Psihologia

pedagogică.

903 — O cugetare temeinică este aceea a cărei temelie merge pînă în păturile cele mai adînci ale instinctului, pe cînd bolţile şi turnurile ei se înalţă pînă în meleagurile luminate şi limpezi ale spiritului (p. 46). Andre MAURO ÎS. Ştiinţa

fericirii.

904 — Cugetarea nu este numai funcţia primă a raţiunii, ci şi actul prim al cunoaşterii, prin care luăm cunoştinţă de la care purced toate celelalte cunoştinţe (p. 34). •U

'

• Nicolae MĂRGINEANU, Psihologie matematică.

logică şi

tM

G&SSBXmRB

W5 — A te" coborî în lumea faptelor eonecete e cea dintîi regulă pentru siguranţa «ugetării şi rodniciei vfefii; , Simion MEHEDINŢI, Altă

creştere.

986 — <5'cugetare lipsită de experienţă, -ne îndrumă tot -aşa de puţin spre-cunoştinţa realităţii, ca şi o experienţă lipsită ţie cugetare. Friedrich PAULSEN, Introducere

în

filozofie.

967 •— Libertatea cugetării se -opreşte numai acolo unde se stinge şi puterea celui care cercetează adevărul (p.. 20). Jiâîes PA.YOT, Curs 'de

morală.

988 •—: Forma elementară a cugetării omeneşti nu este noţiunea cristalizată, ci judecata, ca operaţie vie (p. 182). Ion PETROVICI, Arte şi artişti.

003 •— Un cap cugetător nu trebuie să se izoleze de nevoile timpului şi ale locuita în care trăieşte ţesîndu-şi în singurătate -o pînză de păianjen ce-i .slujeşte numai. lui. Ion PETROVICI, Studii Probleme de logică.

istorico-filozofice.

m — Numai prin cugetare justă şi ştiinţifică, -şi exerciţiul virtuţii putem noi oamenii să trăim demn şi fericiţi (p. 13). Dumitru THEODOSIU, Introducere logie.

în

psiho-

§11 — Cînd o cugetare este prea slabă ca sa suporte o exprimare simplă, e un semn că trebuie s-o- aruncăm (p. 5), 912 —• Ceea ce numim noi o cugetare strălucitoare nu este* de obicei, decît expresia înşelătoare care, cu ajutorul unei fărîme de adevăr, ne impune o eroare ce ne uluieşte (p. 48).

913 — Orice cugetare este nouă cînd autorul o exprimă-îatr-un mod personal (p: 6€). ... 914 — Cugetările sânt vorbele de duh ale filozofilor (p. 95). VAUVENARGUES-,. Maxime

şi

reflecţii.

(păraeiaiaiitate)

-

915 -— Principiu se . numeşte mai întîi punctul de la. care, la un lucru, începe mişcarea. în al doilea rînd, se numeşte principiu acel ceva de la care pornind, un lucru e săvîrşit cît, mai potrivit scopului său, cum de exemplu la învăţătură uneori nu începe cu- primele elemente şi cu ceea ce ar veni la începutul materiei respective,. ci: de acolo de unde învăţătura se poate căpăta cît mai lesne cu putinţă (p. 160). ARISTOTEL,

Metafizică.

916 — Oiiee- principiu trebuie să fie cunoscut prin definiţie (voi. IV, p. 233). • ARL-STG'TEI,,. Organon. sofistice,

Topica.

Respingerile

917 — Principiile descoperite. şi. stabilite în mod just dac la practică, cuprinzătoare, nu mărginită, şi atrag" după sine o, mulţime şi o grămadă de opere (p. 59). ' Erancis BÂCON, Noul

Organon.

918 — Principiu, este un termen mai general decît (P- 60). • '

cauza

Giordano BRUNO, Despre cauză, principiu unitate. ' A,y.

şi,

919 — Principiile trebuie înţelese cu bunăvoinţă din partea

134

PRINCIPII

celui care le propagă şi a celui care e pus în faţa lor, ca sădevină pentru fiecare o lege interioară (p. 116). .-. Lucia B E M E T R I U S , Scrisoare tinere.

către

fetele-

920 — A fi principial şi combativ înseamnă nu numai a-ţi spune părerea sincer şi deschis, a arSta altuia lipsurile lui aceasta înseamnă, de asemenea, ca tu însuţi să nu te temi de critică sinceră şi, îndrăzneaţă din partea tovarăşilor ; înseamnă să vorbeşti despre tovarăşii din colectiv fără să te omiţi pe tine, să nu-i ierţi vecinului, dar nici ţie atitudinea de nepăsare, lipsa de conştiinciozitate în muncă (pp. 68—69). • Miu DOBREŞCU, Critica şi autocritica factor de seamă în întărirea partidului,

—

921 — Cine susţine însă ca absolute şi neînlăturabile principii a căror aplicare ar fi echivalentă cu sacrificarea unui interes naţional, acela nu poate fi omul nostru.. Mi hai EMINESCU, Scrieri

politice.

922 -— Principiile nu sînt punctul de plecare al cercetării, ci rezultatul ei final ; ele nu se aplică naturii şi istoriei omenirii, ci se abstrag din ea ; nu natura şi omenirea se orientează după aceste principii, ci, dimpotrivă, principiile sînt exacte numai în măsura în care concordă cu natura şi cu istoria (p. 14). . Friedrich ENGELS,

Anti-Diihring.

923 — Principiile nu sînt tranzacţii utilitariste, ci jaloane ale personalităţii conştiente (p. 17). Paul EVERAC, Dialoguri

contemporane.

PRINCIPII

135

924 — Principiile reprezintă temeiurile fundamentale şi originare atît pentru normele şi regulile, morale cît şi pentru voinţa şi comportamentul moral ca atare (p. 19). 925 — Principiile morale sînt principii practice prin însăşi esenţa lor întrucît ele au caracterul unor norme fundamentale, care dirijează însăşi activitatea socială a oamenilor ; ele finalizează împlinirea, în această activitate, a unor modele etice (p. 38); 926 — Principialitatea presupune integritate morală, armonie între cuvînt şi faptă, între măsura aplicată altora şi. aceea pentru sine, o conduită care să poată fi calificată ca echitabilă în toate planurile vieţii (p. 88). 927 — Principiul etic al umanismului stimulează grija şi preocuparea societăţii pentru realizarea unui anumit ideal (model) de om, pe măsura exigenţelor ei de progres, ideal care oglindeşte năzuinţele reale de dezvoltare a personalităţii umane (p. 234). Ioan GRIGORAŞ, Principii de etică socialistă.

928 — Cu cît principiul superior este mai simplu, mai puţin mistic şi mai puţin unilateral, cu cît el se dovedeşte mai apropiat ele Realitate şi mai uşor de aplicat, cu a.tît mai lesne reduce termenii contradictorii la expresia lor cea mai simplă (voi. III, p. 271). A. I. HERZEN, Amintiri

şi cugetări, •

929 — Acela care ar voi să se conducă după principiile purului adevăr, fără a admite chestiunea relativităţii s-ar angaja în calea unei neizbînzi inevitabile (p. 71). S. LINDER, Pentru a reuşi în viaţă.

930 — Oricît de juste ar fi principiile, ele rămîn legi abstracte

PfflWC'fPIl

'dacă nis sini aplicate în viată de oameni înaintaţi',, cu orizontul larg (p, 238). . Q£®rge' MACGVESCtJ,/Vtrstete tiimp&lwi.

931 — Principiile rele au ca urmare neliniştea conştiinţei,; luptă internă şi' mustrare de cuget. Emanuel MARTIG, Psihologia • 'pentvu şff'o&lele normale.

ped&g&gită

932: — A, fi principial îmeaiaa& a fi' consecvent fastă de o idee directoare, faţă de convingerile fe ca«re aă ajuns şi care corespund concepţiilor înaintate ale epocii, înseamnă a-ţi însuşi idealul comunist, care presupune devotament faţă de patrie,, faţă- de popor, efort neprecupeţit de a transpune, în viaţă politica internă şi externă a partidului. (,p„ 36). Aurelian MOISE, Cinste, demwiitate,, modestie.

933 — A fi principial înseamnă a fi consecvent, fidel faţă de o idee şfe urni ideal de viafăr faţă de convingerile cele mai înaintate ale epocii (p. 11651. 934 -— Principialitatea este- indisolubil legată de atitudinea faţă de eeea ce este nou, de ceea ee se dezvoltă, faţă de lupta dintre vechi şi nou — forţa motrice a dezvoltării socialiste (P. 119):

Marin NEAGU (VI, p. 116 şi 119).

,

935 — Principiul de cauzalitate afirmă că orice fenomen tre-. .buie să aibă o cauză,, pe care ştiinţa modernă o caută într-un fenomen anterior. Ion PETROVICI,, Studii

istorico-filozofice.

137

936 —• Principiu numim o regulă după activitatea în viafă (voi. I). Ion P I L L Â T ,

care ne îndreptăm

Poezii.

937 — Principiul moral este o normă socială de reglementare a relaţiilor practice ; gradul de afirmare a principiului se stabileşte dbservînd modul în care cerinţele lui sînt respectate în viaţa de zi cu zi, se transformă în criterii interioare de conduită (p. 58). '' "•"•' : X r î ; '

Vasile POPESCU, Etică - şl •edkit«$e socialistă.

933 — Orice ştiinţă dispune de a seamă de adevăruri fundamentale care, rezultînd din generalizarea cunoştinţelor analitice şi fiind verificate de practică., .dobînde&c valoare de principii p. 10). P. POPESCU-NEVEÂNtJ, Psihologie şi noţiuni de logică.

generală •--•'

CONCEPŢIE (concept)

939 — Gonceptete sînt elemente ale gkidirii logice, care vrea să stabilească relaţiuni între conţinuturi psihice (p. 56). . .«. -•-

-.•

Petre ANDREI, Filozofia 'valorii. - •>; • • :i;>.< •. yii'^ffj,

'

.

-KJ

-• l-i

940 — La baza întregii activităţi/jMitico-educalive şi .culturale trebuie să stea permanent concepţia revoluţionara despre viaţa, materialismul dM-eCtic şi istoric, principiile nobile ale socialismului ştiinţific. întreaga activitate de educaţie şi cultură trebuie să asigure formarea unei înalte conştiinţe revoluţionare, a omului nou, făuritor conştient al istoriei sale^ •al viitorului său comunist, liber'şâ iadepeadent (p. % i

v • Nicolae ; -CEAîIŞESCU, Cu-vîntare la Cangresul ml lî-lpu ai 'eănp&ţiei $oMtioe şi aulturji socialisţ'e din -25 iunie Î982.

CONCEPŢIE

.338

941 — Conceptul este distribuitorul sensului. Un nou concept înseamnă o nouă lumină proiectată asupra anumitor lucruri (D. 135). Mikel DUFRENNE, Pentru

om. '

942 — Cu cît un concept filozofic este'mai cuprinzător şi reprezintă o sinteză mai amplă a unui număr mai mare de determinări, cu atît el reconstituie mai profund şi mai exact realitatea (p. 152). Radu FLORÎAN, Reflecţii marxiste.

asupra

filozofiei

943 —• Cine se obişnuieşte cu o Concepţie greşită, orice eroare îi este binevenită (p. 173). J . W. GOETHE, Maxime

944 — Conceptul (p. 140).

generează propoziţia Athanase JOJA,' Logos

şi

reflecţii.

şi raţionamentul 7" Architekton.

945 — Concepţia despre lume nu este altceva decît un sistem unitar, închegat, iar diferitele idei, reprezentări şi convingeri sînt elemente componente ale acestuia (p. 28). t.y

. , :"

M. P. KOROBEINIKOV, logie. •.,:..• •,

Noţiuni de • , ' , ' .

psiho-

946 — E adevărat că e plăcut să concepi o soluţie conformă cu aceea la care speri ; dar este şi mai plăcut să te bucuri de triumful raţiunii care a pregătit-o prin mâditări înţelepte, generatoare de rezoluţii ferme şi logice, (p. 88). S. LINDER, Pentru

a reuşi în

viaţă.

947 — Formarea unei concepţii despre viaţă e o premisă şi o bază necesară pentru dezvoltarea unei voinţe supetioare (p. 447). y A. A. SMIRNOV şi alţii,

Psihologia.

948 — Ceea ce nu Se poate concepe prin altceva trebuie să fie conceput prin sine (p. '41). Baruch SPINOZA, Etica. TEGKIE

-949 — Teoriile nu au numai o funcţie socială, ci şi una reflectorie, de cunoaştere, una emotiva, volitivă, precum şi o structură logică (p. 43). .Pavel APOSTOL, Probleme lozofia lui G. W. Fr. Hegel,

de logică în fi-

950 — Ce teorie a cunoştinţei adaptezi este un pas de-o importanţă enormă pentru viaţa sufletească, căci teoria cunoştinţei nu este o simplă teorie între multe altele, ci începutul strălucit sau dezastruos al unei adinei sau mărginite concepţii despre lume (p. 10). '. Lucian BLAGA, Pietre

pentru

templul

meu.

951 — Teoria trebuie atacată în substanţa ei intimă, şi nu în termenii ei, care pot foarte bine să fie de natură convenţională (p. 438), Lucian' BLAGA,

952 _

Trilogia

cunoaşterii.

O bună teorie este utilă nu numai pentru a înţelege

pe «romertf.uh fenomen, ci şi pentru a-i putea reproduce mai iindu (p. :52). .. Jeroine S. BRUNER, Procesul leieclmî.e.

educaţiei

in-

-0Ş3 • — Să facem ca.teoria noastră revoluţionară să constituie flacăra vie ce luminează permanent activitatea partidului, a comuniştilor, a întregului popor în uriaşa operă de edificare a societăţii comuniste "(p. B3). 954 — Este cunoscut că teoria-ştiinţifică a socialismului se dezvoltă ca rezultat al schimbărilor în viaţa socială, in -de^r veltarea forţelor de producţie, al cunoaşterii ştiinţifice, îmbogăţindu-se cu noile concluzii ale practicii "revoluţionare, ale activităţii desfăşurată de fiecare «pftrtiSsfp. Nicolae C E A U Ş E S 0 0 , Raport la Congresul al Kîl4m- ®î- P.CM., din 19 noiembrie 1979.

955 — Teoria e s t e o generalizare a experienţei, a practicei, care deschide-perspective acestei activităţi: -Miram CONSTANTINESCU, partidului proletariatului mupra toriei omenirii.

Concepţia lumii şi is-

S§6 —. Orice teorie şi .grup de practici sînt dogmatice cînd nu se bazează pe examinarea critica a propriilor sale principii de bază (p. 179). . John BKWEY. Trei

scrieri

despre

.educaţie.

957 — Teoria ştiinţifică ar deveni un-volum static, acelaşi pentru totdeauna, dacă progresul în cunoaştere nu ar fi posibil (p. 83). B . DUMITUAŞCU, Trepte

spre ştiinţă .

TsSlmc"

958 — Q> teorie cteespilă? a- dorinţelor ştie să raporteze toate dorinţele şi aversiunile la sănătatea. corpului şi liniştea, s u fletului, «deoarece acesta este scopul unei vieţi fericite (pp. 28—29). EPICUH, Texte

filosofice.

.

"

959 — Nici o teorie şi, nici o practică nu s-au luminat vreodată reciproc şi nu- s-a. confirmat una cu alta mai bine decît' teoria biologica şi practica pedagogică a şcolii, active (P- 15)Adolphe FERRIfîRE, Şcoala

>

v

.

,

.. ...

r

-!J-;'•!.,• ... . ' . . i :

'

. ..

'.>

activă.

. '

'

.

960 — Orice teorie nouă dtesefefete un eî-mp vast de cercetări ştiinţifice, este supusă unor analize critice, ceea. ee. deferirăm dispariţia sau extinderea teoiwei, eOnSi-marea sau- infirmarea ei (p. 222). ' afibatt.' FECffiQESCţli. Dimensiunile

cunoaşterii.

§•81 • -l—; Teoria ştiinţifică îndeplineşte, ia acţiunea, socială — aa în orice domeniu'de. activitate — colul de proiect care o anticipează ş.i-: condiţionează eficienţa (p. 5). . . . . Radu. FLORIAH, Procese definitorii valtârii societăţii socialiste.

ale. dez-

962 — Teoria, nu slujeşte în. sine decît în masura în care ne face să credem în raporturile dintre fenomene (p. 28). J . W. GOETHE, Maxime

şi

reflecţii.

963: — Teoria constituie- ansamblul de- cunoştinţe pe baza •cărorse: interpretează.faptele .care, aparţin unei anumite categorii de fenomene (p. 13). C. Gh. MACAROVICI, ed. a lîl-a.

Chimie

geiier<jfăt

142

TEORIE

964 — o teorie este numai atunci învinsă, cînd i se îngăduie realizarea cea mai perfectă şi totuşi i se arată tocmai atunci viciul în însăşi concepţia ei (voi. II). * • Titu MAIORESCU,

Critice.

905 — O teorie care ar nega rolul maselor în istorie, sprijinindu-se pe vocaţia elitelor de a conduce societatea, mărturiseşte nesocotirea autocinetisinului omului (voi. III, p.. 118). Mircea MALIŢA, Aurul

cenuşiu.

966 — ~Nu există decît o singură teorie adevărată pe lume ; aceasta este. teoria dedusă din realitatea obiectivă şi confirmată de realitatea obiectiva (vol.IV, p. 68). 967 •— Teoria fără obiect nu-i bună de nimic, e greşită şi trebuie respinsă^ifvol. IV, p. 69). MAO ZEDONG, Opere

alese.

968 — Teoria determină generalul în particular ; ea ridică fenomenele nemijlocite, concrete ale societăţii date la conceptul lor şi surprinde tendinţele care la nivelul practicii pot fi deviate şi blocate. în aceasta rezidă caracterul abstract al teoriei ; ea face abstracţie de realitatea mistificată, de experienţa deformată (p. 514). Herbert MARCUSE, Scrieri

filozofice.

969 — Teoria este dezvoltarea integrală a definiţiei în raport cu tot ceea ce ştim despre tema în dezbatere (p. 249). Nicolae MÂRGINEANU, Psihologie matematică.

logică şi

970 — Teoriile ştiinţifice reprezintă o apropiere continuă a

TfiORIE

minţii omeneşti de înţelegerea naturii interne a proceselor cercetate (p 85). Flonta MIRCEA, Esenţă, şi

fenomen.

971 — Teoria devine... o călăuză a experienţei, contribuind în mod eficient la dezvoltarea ştiinţei, care fără ea nu ar putea progresa (p. 19). C. N NEN-IŢESCU, ed. a îi a.

Chimie

generalizată,

972 — O condiţiune strictă a oricărei, teorii,: e-să nu o contrazică fapte'K. ton PETROVICI, Introducere

în

metafizică.

973 - în orice teorie se pune în mod necesar problema veriHicităţii, respectiv a concordanţei dintre informaţiile furnizate de teorie şi starea de fapt a lucrurilor şi probleme clerivabilităţii unor enunţuri din altele (p. 182). Cornel POPA, Teoria cunoaşterii. Perspectivă semiotico-praxiologică asupra actului cunoaşterii.

974 — O teorie dă roade în măsura în Care ea stimulează, călăuzeşte şi ordonează cercetarea ; în măsura în care valorifică mai deplin (adică pe plan general) rezultatele cercetării, reprezintă o depăşire dialectică a faptelor care au generat-o (3

115).

Victor. SĂHLEANU, Nobila aventură a ştiinţei.'

975 — A face teorie e a gîndi ori a exprima gîndirea,asupra proprietăţilor dintre ele, ori asupra regulilor de urmat în diferite împrejurări. Teoria e fapt mintal (p. 7). . Eugeniu SPERANŢIA, Cartea omului

practic.

M4-

GEBiriUDlNa

.

(incertitudine)

976 — O certitudine singură, este, adesea superioară unui Întreg; tratat (p, 1 8 % Constantin CRIŞA-N,. Eseu litate.

des&re

persgna-

977 — Ceea ce este sigur este că totul ae transformă, totul se schimbă pe globul nostru, totul -se vestejeşte, se usucă, se stinge, cade şi dispare (p,, ai)», : ,-»:>. Denis DIDEROT, Scrieri ateista.

§78 — Certitudinea decurge din evidenţa faptelor şi a evenimentelor (p. 3.4), RoMert BOTTRENS, A educa şi a instrui.

979 — Nimic nu este mai cert dteât eertitudinea (p. 522) Ktciru-sich' HHWE, Proză.

980 — Certitudinea este un (vol.I, p. 15). ,.,

caz limitat

Miccea MALIŢA, Aurul

•

al

probabilului

cenuşiu.

9SÎ. — Niciodată nu mă simt mai-sigur deqît atenei cînd-îmi închid, sufletul îp, faţa unui prieten,, pentru că atunci înţeleg şi mai bine piedica peste care nu se poate trece (p. 288). G uy EiK MAU.P ASSA NT, Nuvele şi schiţe.

— CrKeriul certitudinii; este cugetarea* clară" şi distinctivă I, p. 244). .

P: P. NEGOTJÎSCU, Scrieri inedite. cunoaşterii<

Problema

ÎNTEXJEPCTniTE

(isteţime)

983 —- înţelepciunea e o achiziţie bună, cu toate că plătim scump pentru ea.' Proverb

englez

984 — Cu cit înţelepciunea este mai întinsă, cu atît ea « f e r a mai mult din cauza limitelor ei. Proveriy

francez a

&85 — Cu timpul şi răbdare dobîndeşti înţelepciunea. Proverb

german

986 — înţelepciunea nu e niciodată prea multă. Proverb

italian

987 —. înţelepciunea-minţii nu constă în îmbrăcăminte. 988 — începutul înţelepciunii e sfârşitul prostiei. Proverbe

latine

989 — înţelepciunea la toate, ca o cîrmă Ia corăbii. §90 — Isteţimea născoceşte, duhul ghiceşte şi isprava săvrrşeşte. J . . 9.91 — Nici o avăre mai cu - temei decît înţelepciunea la om: 992 -—• Cine se duce şi umblă după înţelepciune, mai înţelept se întoarce acasa. . 993 — -Darul înţelepciunii numai cu moartea se poate pierde.' 994 — Arată cu fapta ta înţelepciunea, iar n u numai cu graiul. 995 — înţelepciunea la tinereţe, ca zilele de primăvară.

146':

r

înţelepciune

996 — Să-ţi potriveşti isteţimea după cum cere înţelepciunea. 997 — Norocul e nimic, înţelepciunea e totul. Proverbe'

româneşti

998 — înţelepciunea este virtutea specifică intelectului (voi. I, p. 294). 999 — Cel dintîi rod al înţelepciunii este munca (voi. I, p. 295). ALAIN, Studii "şi eseuri — istoria mele. m

cugetărilor

1000 — înţelepciunea constă deci în o puternică conştiinţă de sine însuşi, prin care îşi alcătuieşte omul o viaţă interimară constantă (p. 53). Petre ANDREI, Problema

fericirii.

1001 — înţelepciunea este cea mai desăvîrşită ştiinţă. 1002 •—• înţelepciunea este o cunoştinţă şi o înţelegere a acelor lucruri care după natura lor sînt cele mai venerabile. ARISTOTEL, Etica nicomahică.

•

1003 — A nu aştepta nimic de la oameni'şi împrejurări, a aştepta totul din forţele .sale, iată o regulă de înţelepciune practică (p. 158). Garabet ASLAN, Educaţia

prin

sine

însuşi.

1004 —. Nu există, de bună seamă, înţelepciune mai mare decît aceea de. a alege bine momentul începutului şi atacului s într-o treabă oarecare (p. 76). Francis BACON, Eseuri şi morale.

sau sfaturi

politice

14T

ÎNŢELEPCIUNE

1005 — Semnul înţelepciunii, este, ca din cele văzute şi auzite să adulmeci cele nevăzute şi neauzite ; iar prin cele viitoare să le judeci din cele trecute. .

Dimitrie C.ANTEMIR, Lupta dintre corb,

•

Inorog şi

1006 — Deşteptăciunea nu ţi-o dau . anii, ci educaţia şi învăţătura (p. 332). >

A. P. CEHOV, Un, impresar

sub

divan.

i

1007 —- Înţelepciunea este mama tuturor faptelor (voi. II, p. 207). CICERO, Opere

•f

alese.

•

1008 — Ce e înţelepciunea altceva decît cunoştinţa tuturor lucrurilor în esenţa lor. ' J a n Amos COMENIUS, Didactica

magna.

1009 —Adevărata înţelepciune are drept bază o cunoaştere. intimă a mediului imediat şi capacitatea dobindită de a se acţiona asupra lui (p. 52). John şi Evelyn DEWEY, Şcoalele

de miine>

1010 — înţelepciunea este cunoştinţa adevărată şi dreaptă a lucrurilor, este dibăcia omului de a se strecura teafăr şi cu obrazul curat în toate împrejurările vieţii. Panteîimon DIACONESCU, Adevăr tate.

şi

drep-

1011 — Adevărata înţelepciune a fost şi va fi întotdeauna incompatibilă cu viciul şi cu desfrîul : preceptele sale nu pot niciodată să fie în opoziţie cu acelea ale moralei (p. 119). DIDEROT, Scrieri

ateiste.

148

TO'ţ'BLIEÎ-K-l

UK15

1012 — înţelepciunea se arată, prin rezistenţa 3a plăceri; prostia prin sclavie absolută faţă de eBmseîe (p. 103). EPICTET, Maniw'i.

1013 — înţelepciunea ne dă încredere şi ne fereşte de frica de chinurile eterne (p. 33). EPJCUR, Texte

ftlmofice.

1014 — Nu e nimic mai smintit deeit o înţelepciune nelalocul ei. si nimic mai neghiob clecît o cuminţenie de-a-ndoselea #1

' ' 1 ERASMUS, Elogiul nebuniei.

1015 — înţelepciunea oamenilor se aproapelui (p. 90). ESOP,

* • .

naşte din nefericirea

Fabule.

1016 ;—• Nu e semn de-nţelepciune a te crede înţelept şi a depăşi cu gxndul margiiiile omeneşti. •

'

E'URIPIDE, Aîcesta, clopul.

Medeea,

Bachantelv,

'Ci-

1017 —• înţelepciunea este acea îmbinare a tot ce simţim, voim şi gmdim, care ne face să biruim suferinţa şi să cîştigâm mingii erea, păstrînd totuşi un suflet cît rhai luminos, în înţelegere şi cît mai generos, în faptă (p. 38). 101'8 — înţelepciunea nu este' uh bun'-eiştigat de la început, ci un bun ce-trebuie cucerit şi păstrat prin luptă necurmată (p. 48). . Mircea F L O R I AN, Arta

ăe

ct

suferi.

101 9 — înţelepciunea nu e declt în a d w i r (p. St).. • 3. W. QOETH-E, Maxime

şi

reflecţii.

•

"1

T7TTLvl'
'

"*

__

549

10.20 — Nu există-decît, o stegiară înţelepciune, şi aceasta are 'anumite limite ; există insă o mie de necazuri fără margini (p, 253). Heinrich HEI NE, Proză.

i i a i — Cea ifeti/ înţelepciune e de a te- cunoaşte bine. HOHA-ŢIÎT, SaHwe .şi

scrimri.

1022 — î nţelep-cianea, e, a ta numai cînd dai altuia : altfel, ea este numai în tine (p. 41). 102,3 — înţelepciunea m se -împrumută cui carul,, ei se cîştigă ca bobul (p. 6@). .

: Niicelae I-OBGA, Cug&t&i'i.

.

1024 — înţelepciunea noastră nu esţe maâ puţin la cheremul întîmplării ea -avuţia noastră (p. 84).. 1035 — înţelepciunea este pentru suflet ceea ce este sănătatea pentru trup (p. 155). L A ROCHEFOUCAULD, Maxime

şi

reflecţii.

1028 — înţelepciunea, în accepţiunea, sa populară, este calitatea omului care-şi conduce treburile cu pricepere şi cu prevedere. Ea este rodul unei fericite dispoziţii a firii, al încordării .minţii -şi al experienţei şi de aceea .ea. depăşeşte- puterea copilului'(p 103) , , fi John LOCKE, Tearte pedagogice

aleşe.

1027 —- înţelepciunea este îmblînzirea instinctelor şi îndulcirea normelor, precum şi căutarea locului şi momentului potrivit eace.'3sifiBEă -e.ei.iîîai bun. compromis înSre- norme şi instincte (p. 40). .'

•

Nicolae MĂRGINEANU, Psihologie ratură.

şi

lite-

130^

''

ÎNŢELEPCIUNE'

_

'~

."

1028 — Mare înţelepciune este a nu crede îndată şi fără socoteală (p. 2:57). |

Samuil MICU, Scrieri

filozofice.

1029 — Cel mai vădit semn al înţelepciunii este o nestrămutată voie bună, starea ei se arată ca fiind luminată dincolo de luciul Lunii, mereu senin-(voi. I, p. 153). Michel de, MONTAIGNE,

Eseuri.

1030 — înţelepciunea omului va consta tot mai mult nu în contrarierea naturii, ci în înţelegerea naturii, încercarea nu de a o întărită împotriva umanităţii, ci de a le integra pe amîndouă, natură şi umanitate, în unghiul aceluiaşi efort, în nobleţea aceleiaşi strădanii (p. 44). Adrian PĂUNESCU, De la Bârca şi înapoi.

la Vi£.na

1031 : — înţelepciunea e un bine, căci face buni pe. cei ce o au, şi niciodată..răi (p. 185). PLATON,

Dialoguri.

1032 1— înţelepciunea fără viaţă e ca săminţa aruncată pe stîncă. Nu rodeşte nimic, nu naşte nimic. înţelepciunea stearpă nu e cunoaştere (p. 166). |f

Dumitru POPES.CU, Ieşirea

din

labirint...

1033 — învăţarea. înţelepciunii, e o treabă a tinereţii ; bătrîneţea cată s-o pună în practică (p. 29). J . J . ROUSSEAU, Visările guratic. „

unui

hoinar

sin-

151

ÎNŢELEPCIUNE

1034 — înţelepciunea stă uneori mai prejos decît inima? Mihail SADOVEANU, Viaţa Mare.

lui Ştefan

cel

1035 — Rostul cel mai de seamă al înţelepciunii — şi o dovadă totodată — este să pună de acord faptele cu vorbele omului, să-1 facă în orice moment egal cu sine şi acelaşi (Ser. a XX-a. p, 51). SENECA, Scrisori

către

Luciliu.

1036 — înţelepciunea constă mai ales din acea calitate a spiritului,, care dă posibilitate individului să aibă o atitudine dreaptă, discretă şi inimoasă în faţa împrejurărilor practice ale vieţii, de aceea oamenii culţi şi cu experienţă sînt totdeauna răbdători, în timp ce ceilalţi sînt meschini şi netoleranţi (p. 136). Samuel SMIhES, Fii om de caracter !

1037 — Căile rări drepte (p. 1038 — Mai scumpe, şi tot

înţelepciunii te învaţă şi te pun pe tine la că14). bună este înţelepciunea decît pietrele cele cinstitul nu este vrednic de ei (p. 25). SOLOMON, Par.emiile

(proverbe).

1039 — Nu se poate ţese o pînză a înţelepciunii ele bună calitate dintr-o materie putredă (p. 76). Herbert SPENCER,

Eseuri

despre

educaţie,

1040 — A fi înţelept înseamnă a-ţi cunoaşte coordonatele tale de referinţă faţă de universul înconjurător şi a te integra deplin în societate şi în univers (p. 291). Virgiî SŢANCOVICI, Filozofia 1 1 — C u g e t ă r i d e s p r e c u l t u r ă ' ş i civilizaţie '

li

integrării.

IGltaHit^TĂ

1041 — înţelepciunea e (p, 161).

într-adevăr un

STEND-HAL,

izvor de fericire

Jurnal.

1042 — înţelepciunea este astfel rodul construcţiei interioare, al unui progres continuu, care cu fiecare treaptă înregistrează modificări ale naturii ; dobândirea ei e comparată cu un fenomen de acumulare, care, în punctul culminant, antrenează o'schimbare calitativă (voi. I, p. 184). Ernest STERE, Din istoria doctrinelor

! 043 — înţelepciunea este fructul 445). r

morale.

autoconştiinţei (voi. I,

p.

K. D. UŞINSKI, Omul ca obiect al

educaţiei.

1044 —înţelepciunea este tiranul celor slabi (p. 88). VAUVENARGTJES, Maxime

şi

reflecţii.

IGNORANŢA (prostie, naivitate)

1045 — Prostia n-are rînduială şi de aceea nu te poţi înţelege cu dînsa. Proverb

arab

104.6 — Prostul nu intră pe uşă ; face pe grozavul sărind peste zid. 1047 — Prostul nu crede ce vede, mai Vrea să şi audă. 1048 — Deşteptul înţelege chiar prin gesturi ; prostul nu înţelege nici dacâ-1 baţi ! , .

Proverbe

bengaleze

• r\iî!' \ '

153.

1049 — Laudă un prost şi poate îl vei faee folositor. 1050 —- Nimeni nu e totdeauna prost, fiecare e uneori. 1051 — Prostul cere multe, dar e mai prost cel care-i da? Proverbe

1052 1053 1054 1055 1058

— — — — —

engleze

A arăta soarele cu o făclie.. A arde o luminare pentru a găsi un ac. A forţa o uşă deschisă. A omorî găina pentru a avea oul. Struneşte calul ele coadă. ~

Proverbe

franceze

1057 — Cînd îi merge prea bine măgarului, se duce să danseze pe, gheaţă şi îşi rupe un picior. 1058 — Proştii se fac şi la bătrîneţe. 1059 —• Proştii găsesc pretutindeni lucruri de care să se mi* nuneze. . . Proverbe

germane

1 Of.® —. Prostiile cele mari le fac cei cuminţi. Proverb

italian

1081 — A folosit un cuţit de bou pentru a tăia o găină. 1062Cu proştii şi cu foarfecele să umbli uşor. Proverbe

1063 1064 1065 1066 şanţ. 1067

japoneze

— — — —

îl doare capul şi se tratează la călcîi, Prost e cine gîndeşte că altul nu gîndeşte. Caută aripi la lup. Fu.ge ca să nu se ude de ploaie şi se tăvăleşte îf• • f î; — Sapă puţul lîngă fluviu. Proverbe

latine

154

IGNORANŢĂ

1068 — A face pe prostul la timp potrivit, e cea mai mare înţelepciune. 1069 — E plăcut lucru să fii prost cînd trebuie. 1070 — Mai bine aiurit şi năuc, decît înţelept morocănos. Proverbe

olandeze

1071 — Caută acul în carul cu fîn. 1072 — A da în gropi ziua mare, cu luminare. 1073 — Dă foc casei ca să ardă* şoarecii. 1074 — M.ie-mi arde casa şi el îşi pîrleşte bîta. 1075 — Nebunul bate balta şi tot pe f i se stropeşte. 1076 — Nerodul fxămîntă făina cu picioarele şi lutul cu mina. 1077 — Prostul cearcă gîrla-n glumă şi se-neacă înadins, 1078 — Vinde via şi cumpără stafide. 1079 — Se culcă în tindă ca să-şi scurteze din cale. 1080 — Se oblojeşte la nas ca să-i treacă la deget. 1081 — Clinele moare de drum lung şi prostul de grija altora. 1082 — Dacă spui prostului adevărul te toacă-n cap. 1083 — Nu-i mai mare duşmănie decît cînd zici prostului că-i prost. 1084 — Unde nu e cap, vai de picioare. 1085 — Ce face, un prost nu pot desface zece înţelepţi. 1088 — De omul prost rid şi cîinii. 1087 — Prost cu prost cînd trăieşte lesne se îngăduieşte. 1088 — Prostia şi nerozia se rudesc cu nebunia. 1089 — Prostul crede pe oricine mai prost decît dînsul. 1090 — Prostul face ce vede şi ce aude crede. 1091 — Prostul întîi vorbeşte şi-apoi se gîndeşte. 1 0 9 2 — Prostul taie copacul ca să-i rnănînce rodul. 1093 — Nu cere.de la prost învăţ şi de la bătrfn băţ.

IGNORANŢA

1094 1095 1096 1097 1098 1099 1100 1101

— — — — — — — —

153

Prostului nu-i stă bine dacă nu-i şi fudul. Ce-mi e prostul, ce-mi e nebunul ! Cu omul prost nu o mai scoţi la capăt. Nu glumi cu cel prost; că nu cunoaşte gluma. Cel prost când se porneşte anevoie se opreşte. Prostia scoate coarne mari şi umblă-n sat cu lăutari. Prostia stă în capul omului, nu-n vîrful pomului. Prostu-i ea moara neferecată, nu macină, niciodată. Proverbe

româneşti

1102 — A cumpăra carne de la lup. 1103 — A lovi în. fieful rece. 1104 — li vorbeşti despre coş, şi-ţi răspunde despre arc. Proverbe

spaniole

1105 — Din prost paşă şi din seîndură cleşte ele jar, nu se fac. 1106 — Dacă neştiutorul este propriul său duşman, cum poate să devină prietenul altuia ? 1107 — Ignorantul nu se deosebeşte cu nimic de orb. 1108 — Ignoranţa aduce sărăcie. . ' 1109 —- Omul prost se duce cu căruţa la vînat. 1110 — Prostul după ce se satură se gîndeşte la plecare. I U I — A trecut marea şi s-a înecat în rîu. 1112 — Dă carne calului şi iarbă leului. 1113 — Mai uşor faci o cămilă să sară un şanţ decît pe un prost să înţeleagă ce e drept. 1114 —• Nu-i plînge pe cei morţi : plînge-i mai degrabă pe Cei proşti. , Proverbe

turceşti

JGNOKANŢA

1115 — Oamenii proşti se mîngîie cu credinţa că toate cîte nu le ştiu ei sînt nişte nimicuri. Tudor ARGHEZI,

Neisprăvitul.

1116 — A ignora înseamnă să nu nimereşti adevărul (p. 303). ARISTOTEL,

Metafizica:

1117 — Un om neştiutor cade uşor victima greşelei şi e condamnat să aibă întotdeauna părerile altora (p. 102). Carabei AS.LAN, Cum

să trăim ?

1118 •— Ignorantul e din natură credul (p. 233). 1119 — Răul cel mare de combătut e ignoranţa (p. 241). Garabet ASLAN, Educaţia

prin sine

însuşi.

1120 — De bună seamă, este mai bine să încredinţezi o treabă unui om întrucîtva prost, decît unuia care prea caută să treacă înţelept (p. 88). Franeis BACON, Eseuri sau sfaturi politice şi morale.

1121 — Prostia poate fi de două feluri : vorbăreaţă 'sau tăcută (p. 25). Honore de BALZAC, Pescuitorii bure.

1122 — Ignoranţa este cel mai poetic (p. 20).

în apă tul--

mare duşman ăl talentului

Mihai BENIUC, Vn bătrîn către un tînăr cărturar.

1123 — Prostia e întotdeauna conversaţia frumuseţii ; ea îndepărtează zbîrciturile ; e un cosmetic divin care ne apără

îGNORAJSrŢA

idolii de muşcătură pe care gîndirea o păstrează pentru noi, savanţi urîcioşi ce sîntem ! (p. 12). Charles B A U D E L A I R E , Critica muzicală. Jurnale intime.

şi ,

literară

1124 — Cele mai mari prostii nu le spun proştii, ci capetele mijlocii, care vînează după originalitate (p. 11). 1125 — Sînt proşti care după ce îţi spun o prostie, pe care le-o combaţi, au obrăznicia să-ţi răspundă : „în sfîrşit, după cum o ia, — e o chestiune de vederi" (p. 63). Lucian .BLAGA, Pietre «v -

pentru

templul

meu.

1126 — Singurul nostru duşman pe lume este prostia, întunecimea de minte (p. 73). Thomas CARLYLE, Munca, cerea.

sinceritatea,

tă-

1127 — Numai proştii rîd fără pricină (p. 348). Anton P. CEIIOV, Un impresar

sub

divan,

1128 — Nimic nu-i mai ridicol şi mai des întîlnit în societate, decît un prost care vrea să scoată din încurcătuiă un om de geniu (p. 88). Denis DIDEROT, Scrieri despre

artă.

1129 — Ignoranţa este cel mai puternic păzitor al tradiţiilor, oricît de absurde ar fi ele (p. 107). C. D J M I T R E S C U - I A Ş I , Texte ţie şi învăţămînt.

despre

educa-

1130 — Prostul la toate dă vina pe alţii ; cel ce începe a se

158

IGNORANŢĂ

lumina dă vina pe sine ; iar înţeleptul nici pe altul, nici pe sine (p. 47). ~ EPICTET,

Manual.

1131 -— Prostia n-are nevoie să se ascundă (p. 8). ERASMUS, Elogiul

nebuniei.

1132 — Neştiutorul crede slut răspunsul bun: EURIPIDE, Alcesta,

Medeea,

Bac hanţele.

1133 — Prostia e o insuficienţă, un minus (p. 48). Paul EVERAC, Dialoguri

contemporane.

1134 — Ignoranţa unei fete este pricina urîtului, de care stiferă fără să ştie cu ce să se îndeletnicească potrivit firii sale (p. 11). FfîNELON, Educaţia

fetelor.

11.35 — Duşmanul cel mai înverşunat al omului este propria lui prostie (p. 34). Mircea FLORIAN, Arta de a

suferi.

1136 — Ignoranţa este atît de primejdioasă pentru că dă naştere prejudecăţilor care ne împiedică să îndeplinim adevăratele noastre funcţiuni, impunîndu-ne altele false, dureroase şi uneori pînă într-atît de vătămătoare şi de crunte, încît îi vedem adesea pe oamenii cei mai cumsecade, ajungînd, din pricina ignoranţei, criminali, fără voia lor (p. 23). Anatole FRANCE, Spre timpuri mai

bune.

1137 — Nimic mai penibil decît o ignoranţă activă (p. 88). J . W, GOETHE, Maxime

şi

reflecţii.

IGNORANŢA

159

«•««BiM*

1138 — Proştii nu ştiu nici să riclă, nici să plîjagă. Cîncl rîd îşi arată dinţii, cînd plîng urlă. De aceea'adese lacrimile lor trezesc de obicei zîmbete, rîsul lor oftări de durere (p. 59). Ocţavian GOGA, Pagini noi.

1139 — După cum oamenii cuminţi sînt adesea foarte proşti, tot aşa proştii sînt cîteodată foarte deştepţi (p. 642). ' Heinfich HEINE,

1140- — Ignoranta (p. 184). ".

este

zestrea

Proză.

sclavului

şi

sălbaticului

C. A. H E L V E T I U S şi alţii. Texte alese.

pedagogice

1141 — Este imoral, să răspunzi printr-o prostie la o între-, bare despre cauza unui fenomen oarecare, numai pentru a scăpa de întrebare (p. 159). A. I. HERZEN, Despre

educaţie.

1142 — Naivitatea, fără să stie pătrunde cîteodată foarteadine (voi. V, p. 326). Victor 1IUGO. Mizerabilii.

4

1143 — Un adevărat. prost, îl cunoşti mai întîi prin aceea că nu se îndoieşte de dînsul (p. 63). ir— 1144 — Prostia e ca-norocul : cu cît se zbate cineva mai .mult, cu atît-se afundă mai adîric (p. 234). Nicolae IORGA,

Cugetări.

1145 — Nimic nu te face mai ridicol faţă de tine însuţi aecît să te vezi obligat, datorită ignoranţei, să rămîi ţeapăn şi

IGNOHASSŢ.Ă

I I

Serios,*-Gîiid.îfi jurul tău lumea trebuie să-şi şteargă lacrimilc ptea mult haz (p. 190). . .. . .-

Constantin K I R I Ţ E S C U , O viaţă, -epocă {memorii}..,

,

'o

lamela '

3 1 4 3 — - P r o s t i a am putea spune că este o încetineală a mintii £ i f s p ' e i ( v o i . I p . 46). L A BRUY'ERE,. 'Caracterele acestui veac. 1147 —

Nu

există 'prosti' m a i

său '

moravurile

supărători-'decît;tei

d u h (p. 109).

care

au

'

i j 4 8 -—- '.Poţi să : fii câteodată prost, cu duh, dar niciodată cu ! judecata (p. 110). • LA RGCHEFOUCAULD, Maxime

reflecţii.

3149 — Nu sc poate'accepta ignoranţa, pentru că-ea mii ser-veşte; individul şi nici colectivitatea'(p. 343). "'

G-eorge MA.COVESCU, Vîrstele

tâmpului.-'

, :

1 1 5 0 : — Naivitatea,. care e pe placul firilor contemplative, îi irită pe.oamenii de acţiune (p. 142). :

,

A n d r e AJAUROJS. Tkaxatos

Patace

Motel.

11 ăl —--Ignoranţa nu este numai prostie, cum s-ar crede,: ignoranta e şi o viclenie, convingerea secretă că lipsa de gra- ' vitale aduce o viaţă mai comodă şi m,ai plăcută. Ignoranţa, nu este neapărat o limită -— ea poate fi foarte bine un act de ' voinţă ! (p. 28). 1152 —- Un om. prost nu poate fi niciodată moral, h îi este imposibil să dîseearnă binele de rău (p. 87). Teodor M'AZÎLiU, Ipocrizia

desperată.

î l 5 3 — Prostul îţi sare în CP. i o 4 ) ,

:

^

ochi, mai. ales dacă e şi fadul

• •, ; Gr. C. MOISfli. Ştiiwţg.:Şi

umanism.

^

1154 — Cuvîntul prostie", de-i 'Sirescul rost,- / Mai strînsă-i legătura dintre pedant şi prost / La un incult, prostia apare-n toăt;ă ;: îirea(p. 10.7). •.'••' ' IS^Ş •

M O L I E R E . Femeile

. savante.

1-153 — Trufia si. prostia- sînt totdeauna păcate gemene^; (voi. I, p. 20). ' 1156 — A mărturisi mai puţin despri; tine decît este, în*f .seamnă prostie, nu smerenie. A spune-.despre sine mei mult decît .este.,..nu înseamnă totdeauna îngîmfare, ci mai adesea prostie (voi, 1, p. 367). ' Michel de MQNTAIGNEy

Eseuri.

1157 -— Ignoranţa înseamnă refuzul de asimilare a' cuceri-î rilor/'ştiinţei contemporane,, înseamnă acceptarea.- unor „re-; velarr'-supiiSe experienţei. -

Edm'on'd-NîCOLAU;- [XIV, voi. II, p. 68}.

1158. — i' e adesea considerată o expresie a..sincerităţii nealterate de -subtilităţile .rafinamentului estetizant' ::şi:-ca/ktare'preţuită ba chiar cultivată în ultima vreme I o n ' PASCADI; Gusturile

intre

(P- 97)4: da şi nu, . ' .

1159 — Prostia şi eroarea,; oricum ar fi îmbrăcate, poartă în sine sămînţa pieirii şi'ruineiTor (Ser. VII, p. 193).. J . K. PE5,TALOZZ(, Cu7fi.îşi ţn-pafă Ghertrudct copiii. „ . «

162

IGNORANŢĂ

1160 — Prostia este cinstită într-un caz, cînd e. prostie curată (p. 301). Cam.il PETRESCU, Teze

şi

antiteze.

1161 — Prostia împinge popoarele să se supună tiranilor „bogătaşilor trîndavi'', celor care nu se gîndesc decît la propria lor persoană (voi. II, p. 96). G. V. PLEHAHOV, Opere filozofice

alese.

1162 — Prostia os'te o formă a ignoranţei, adică ignoranţa inadecvată prin stare biologică, socială, culturală (p. 41). Marian POPA,

Comicologia.

3163 — Prostia înfăţişată nu poate fi compătimită, traves t i t ă — devine monstruoasă (p. 196). Dumitru POPESCU, Ieşirea

din labirint... .

1164 — Prostia este un fenomen biologic Anormal nu este atît faptul că există, cît că putem face abstracţie de existenţa ei (p. 35). 165 — Prostia este, incontestabil, unul din balasturile totale ale omenirii. Prostia beneficiază de efectele inteligenţei şi nimănui nu i se pare nefiresc (p. 38). 116.6 — Nil. este nimic mai funest decît ignoranţa care deţine autoritate. Gustul ei cultural e lipsă de giist (p. 52). Dumitru POPESCU, Biletul

la

control!

1167 — O prostie" e suficient s-o auzi o dată, nu-i neapărat nevoie s-o repeţi (p. 80). Dumitru Radu POPESCU, Piticul din de vară.

grădina

IGNOBANŢA

163

1168 — Oamenii fac lucruri care dacă n-ar fi proşti nu i-ar putea sili nimeni să le facă (voi. I, p. 77). 1169 — Numai proştii se grăbesc să se arate că sînt deştepţi (voi. II, p. 108). Marin PREDA,

Moromeţii.

1170 — Naivitatea nu e ceva rău, dar dublată de neghiobie^ se potenţează reciproc şi face să apară adîncimea sentiment tului (p. 290). Marin PREDA, Delirul.

-

1171 — Cea mai mare nenorocire pentru ignoranţi stă în faptul că ei îl consideră atoatestiutor pe cel care le dă Sfat (voi. I, p. 357). M; Fafius QUINTILIAN, Arta

oratorică.

1172 — Ignoranţa nu este detestabilă decît fiindcă nutreşte prejudecăţile care ne împiedică să ne îndeplinim adevăratele noastre funcţiuni, impunîndu-ne altele false, care sînt penibile, răufăcătoare şi crude în aşa grad, încît, sub imperiul ignoranţei cei mai cinstiţi oameni devin criminali din datorie (p. 349). Mihai RALEA, Cele două

Franţe.

1173 — Cel prost crede la tot cuvîntul, iar vicleanul vine la căinţă (p. 41).

»

SOLOMON, Părem iile

(proverbe).

1174 — Prostia nu merită să fie protejată (p. 111). Grigore TĂUŞAN, Criterii /

şi

evocări.

<

1175/*— Nimeni nu se crede mai potrivit, ca un prost şă-î tragă pe sfoară pe oamenii deştepţi (p. 12). ii

184

CREAŢIE

1176 — Prostul care are memorie straşnică, e plin de idei Şi fapte ; dar nu ştie să tragă concluzii din ele : aici e totul (p. 36). w •:.''' ;• 1177 — Proştii se folosesc de oamenii de duh, aşa cum cei scunzi poartă tocuri înalte (p. 91). VAUVENARGUES, Maxime

şi

reflecţii.

1178 — Despre omul prost se spune că este martor la minuni (p. 78). VOLTAIRE, Dicţionarul

filozofic.'

2179 — Ignoranţa este manifestată ca o indiferenţă faţă de nou, ca un refuz de a-şi îndrepta şi concentra atenţia, asupra lumii înconjurătoare, asupra cauzelor şi efectelor unor evenimente (p. 85). Constantin ZAHIRNIC, Probleme rinţi, probleme ale părinţilor.

pentru, pă-

1180 — Ignoranţa este unul din terenurile cele mai favorabile pentru apariţia religiei (p. 17). V. Dem ZAMFIRESCU,. Etica creştină şi etica marxistă.

II CKEAŢ1E CREAŢIE (oreatiwîtate, creator)

1181 y" Creaţia conştientă, întemeiată pe cunoaşterea naturii şi a fiinţei umane, creaţie pusă în slujba adevărului, a .

• ţ«G rel="nofollow">

>CREAŢIE

binelui şi frumosului, e singura caje pe care ne putem.apro-; pia de fericire (p. 186). Dumitru ALMAŞ, Cheia inimii.

'

1 1 8 2 . — Creaţiunea de cultură'nu înseamnă numai producerea de opere extraordinare,, ci .şi îndeplinirea conştiincioasă a datoriei, căci prin acest fapt chiar fiecare individ contribuie la 'transformarea-morală a omenirii (p. 138). V

Petre ANDREI, Problema .'A

ferieirîi.

1183 — Creativitatea înseamnă capacitatea de a elabora noi cunoştinţe, de a descoperi, noi semnificaţii, de a promova noi valori, în general noi modalităţi de'acţiune, fie în domeniul material, fie în cel spiritual (p. 102). "Pa vel APOSTOL, Omul .anului.

2000.

1184 — Orice operă de artă de valoare este în osmoză cu viaţa unei lumi în perpetuă mişcare şi transformare, o lume care se reînnoieşte'mereu pe drumurile sale ascensionale,' Orice, operă de valoare este. de aceea şi o lecţie de elevaţie spirituală şi morală, o'lecţie'..de comportament existenţial-'şi de demnitate umană (p. 14). • .. Alexandru .BALACI, XJgo Foseolo. .1185 — Creaţia e un act plin de răspundere şi, mai cur'nd,.. o dăruire şi un fel de'a-iibuce'rit de o cucerire (p. 604). Nioolae BALOTĂ,

Euphorion.

1188 -— Creaţia este o răscumpărare a neputinţei de a cunoaşte absolutul (p. 47). '•.•/"' .

•

-Wieolafe. BALOTA, Arte. poetice

, ale

seeolu*

CREAŢIE

1187 — A crea nu înseamnă a.;ced.a pantelor lesnicioase ale minimului efort, ci a lua în piept obstacolele pe care Te iscă, înainte de toate, însuşi cuvin tul (p. 318). 'Nicolae' BALOTA, Introducere Alexandru Philippide.

în opera

lui

1188 — Creaţia e eternă si continuă ea si viaţa (voi. .1, p. 224).' Eugen BARBU, Caietele

princepelui.

1189 — Creaţia -cere jertfele ei şi nu o odată cad cele mai valoroase fiinţe şi cele mai dragi (pp. 73—74). Ion Doclu BĂLAN, Copilăria unui Ic ar.

1190 — Creaţia. înseamnă jertfă, dăruire de sine, răbdare, migală, pentru a şlefui piatra, a combina culorile şi a da viaţă cuvintelor (p. 37). 1191 — Raţiunea de a fi o creaţie literar-artistică nu se ţ i o â t e justifica decît într-un context social (p. 96). Ion Doiiu B â L A N , Cuvintele

au

cuvîntul.

1192 — Creatorul autentic trăieşte ca un căutător al adevărului şi un slujitor al libertăţii (p. 71). 1193 — Creaţia înseamnă jertfă,: dăruire de sine, răbdare, migală, pentru a da viaţă cuvintelor în cadrul unui stil personal (p. 95). Ion Doclu BĂLAN, Constelaţii

diurne.

1194 — Nici un creator nu poate intra în universalitate decît prin poarta propriei sale culturi naţionale, nici un creator nu poate pătrunde în eternitate decît purtînd pe opera lui pece tea „vremii sale (p. 56). Ion Dodu BĂLAN, în focarul

timpului.

CREAŢIE

1195 — Prin creativitate se înţelege de obicei capacitatea gîndirii umane, de a găsi soluţii noi, de a da naştere unor idei sau unor lucruri necunoscute anterior (cel puţin pentru individ) (p. 102). Marian B E J A T , vitate.

1196 — Creaţia (P- 44). :

naţională

trebuie

Talent,

inteligenţă,

captată

creati-

de la ivzoare

Mihai BENIUC, Un bătrîn către un tînăr cărtur ar.-

f

1197 — Creaţia literară e ca un arbore cu rădăcini foarte adinei, pe care chiar dacă l-ai doborî, iarăşi lăstăreşte, iar vîrful îl are la înălţimea unde se înfruntă furtunile,, şi chiar cînd e senin frunza lui freamătă încet şi necontenit ca a plopului (p. 146). Mihai BENIUC, Poezia militantă

—

eseuri.

' • " - ^ * ' " '<1 1198 — Un adevărat creator nu se poate cunoaşte pe sine însuşi, şi eul său îi e totdeauna o surpriză neaşteptată şi neprevăzută (p. 46). ^ Lucian BLAGA, Pietre

pentru

templul

meu.

1199 — Pentru creaţia poetică experienţa pe care o faci voit, intenţionat, sistematic, .e mai puţin rodnică decît experienţa întâmplătoare pe care ţi-o dăruie viaţa (p. 201). • ' ,

,

Lucian BLAGA, Elanul insulei — aforisme şi însemnări. ' .

1200 — Creativitatea limbajului este poate ceh mai puternic resort al Îmbogăţirii' şi difuzării culturii, şi prin aceasta în-

CREAŢIE

168

trebuinţarea cuvîntului este un act de răspundere, o formă de acţiune constructivă. Gheorghe B U L G Ă R , [X, p. 101].

1201 — Creaţia este o clarificare a unei ordine întrevăzute în natură, este natura raţionalizată, devenită inteligibilă şi exemplară. George CĂLINESCU, Cronicile

optimistului.

1202 — Actul creaţiei, este învederat că el nu e suma exactă a unor momente de reflexie tehnică, ci un proces bun şi spontan ca şi viaţa însăşi. George CĂLINESCU, Studii şi

conferinţe.

1203 — Creaţia este um produs împotriva golului, un'stupe-fiant prin care suportăm ameţeala pe marginea abisului (p. 91), 8

;

*"

George CĂLINESCU, Ulysse.

1204 — Creatorii de artă ai societăţii socialiâte trebuie să se identifice cu aspiraţiile celor ce munCesc, să slujească ţelul măreţ al făuririi unei vieţi tot mai fericite pentru întregul popor (voi. I, p. 92). Nieolae CEAUŞESCU, desăvîrşirii construcţiei

România pe socialiste.

drumul

1205 — Creaţia literar-artistică din patria noastră trebuie să fie originală, patriotică şi umanistă. Numai aşa va răspunde cerinţelor poporului şi totodată va contribui la îmbogăţirea culturii şi artei universale. Nu imitaţia, nu uniformizarea,

ei diversitatea, redarea specificului propriu al fiecărui popor înseamnă adevărata creaţie artistică 'şi -literară- (pp. 67-^-68). Nicolae CEAUŞESCU, Expunere •prezentată la Plenara lărgită a CC. al P.C.PJ' din 1—2 iunie 1982.

1206 — Misiunea cea mai nobilă, a creatorilor în domeniul ştiinţei este astăzi de a milita pentru ca marile cuceriri ale cunoaşterii ştiinţifice să servească progresului, ridicării nivelului de trai al tuturor popoarelor de pe glob, făuririi unei. vieţi mai bune (voi. V, p. 77).. Nicolae CEAUŞESCU", România construirii societăţii socialiste dezvoltate.

pe- drumul multilateral

1207 — Creaţia literar-artistică, rezultat al muncii şi cunoaşterii, este chemată să răspundă cerinţelor făuritorilor de bunuri materiale şi spirituale, să îmbogăţească şi să înfrumuseţeze viaţa, spirituală a omului ; pentru a fi la înălţimea imperativelor sociale, arta trebuie să-şi tragă seva din frământările şi năzuinţele poporului (p. 66). Nicolae CEAUŞESCU, Expunere la Plenară Comitetului Central al Partidului Comunist Român din 3—5 noiembrie 1971.

1208 — Oamenii muncii aşteaptă o creaţie artistică bogată,, de o mare diversitate de genuri şi stiluri, cu adevărat revoluţionară, pătrunsă de spiritul înnoitor al socialismului, care să militeze cu pasiune pentru perfecţionarea societăţii şi omului (voi. XIX, p. 253). Nicolae CEAUŞESCU, Rc-m&nia pe drumul construirii societăţii socialiste multilatep.îl dezvoltate.

170

CREAŢIE

1209 — Ceea ce se numeşte "creaţiune sau pieire a lumii, nu pot fi decît modificări- în dispoziţiunea distanţei universale. Vasile CONTA, Încercări

de

metafizică.

1210 — Nu poţi fi un creator adevărat dacă nu eşti un caracter puternic, cu o voinţă uriaşă, cu o uriaşă putere asupra ta în primul rînd. Nici om nu poţi fi adevărat fără aceste însuşiri necesare oricărui om (p. 29). Traian COŞOVEI, Tinărul

meu XJlise.

1211 — Condiţia creaţiei e libertatea şi dragostea. Nichifor CRAINIC, Nostalgia

paradisului.

1212 — Creaţia culturală se întemeiază pe capacitatea omului ele a depăşi o situaţie naturală sau socială, dar şi pe efortul colectiv stimulator, ca fenomen social determinat (p. 194). Dan CRUCERU, Caracterul turii în socialism.

dinamic

al cul_

12.13 — Creativitatea reprezintă singura modalitate prin care omul îşi poate depăşi limitele existenţei sale biologice, prin care el se poate proiecta în timp (p. 259). Radu FLORIAN, Reflecţii marxiste.

asupra

filozofiei

1214 — Creatorul este ambasadorul omenirii acreditat pe lîngă viitor (p. 104). Traian GÂNJU, Discurs "despre,

morală.

1215 — Creaţiile unui popor sînt, în ultima analiză, justificarea existenţei acelui popor (p. 236). C. C. GIURESCU, Amintiri / 1.

CREAŢIE

171

1216 — A crea înseamnă într-adevăr un mod de a determina apariţia lumii pornind de la nimic (p. 173). J e a n GRENIER, Arta şi problemele

ei.

1217 — Creaţia artistică este o expresie directă, puternică a stării de libertate interioară (voi. II, p. 307). Dimitrie GUŞTI, Etica.

1213. — Orice act de creaţie săvîfşit de oameni este totodată şi act de autocreaţie (p. 14). Traian HERSENI, Literatură

şi

civilizaţie.

1219 — Creaţia este un miracol în plină desfăşurare, imensitatea ei se contemplează eu propria sa mărime (p. 297). Victor IIUGO, Anul 93.

1220 — Creaţia este o artă şi, prin urmare, nu se poate închipui creator lipsit de concepţia invidiualului care e obiectul creaţiunii. Cu cît cineva are mai puternică această concepţie, cu atît este mai creator (voi. II). Garabet IBRĂILEANU, Pagini

alese.

1221 — A crea înseamnă a transforma haosul în cosmos, a pune ordine — şi sistem mobil, ca o ecuaţie funcţională, acolo unde au-venit nesfrrşite aluviuni (p. 109). Alexandru IVASIUC, Radicalitate

şi valoare.

1222 — Creaţia nu poate izvorî decît dintr-un sol originar, clin examinarea atentă, deplin responsabilă, a propriilor noastre realităţi (p; 185). George IVAŞCU, Profil de epocă.

CKEÂŢÎS

1223 —• Gu cît este mai grea sarcina de creaţie, cu atît îţi produce o satisfacţie mai mare rezolvarea (p. 33). N. S, L E I T E S , Aptitudini,

muncă,

talent.

1224 —- Crearea unei imagini lipsite de calitatea de a transmite generalizări, adevăruri într-o formă individualizata,, concret-senzorială înseamnă de fapt incapacitatea de a crea, deci de a realiza fenomenul de artă (p. 49). George MACOVESCU, Introducere literaturii.

în ştiinţa,

1225 — Creaţia nu înseamnă neapărat soluţii tehnice imediate, ci puterea cu care munca se naşte din iubire (p. 108). Teodor MAZILIT, Ipocrizia

desperării.

1226 — Creaţia e pentru artistul modern act existenţial. Un act care absoarbe toate preocupările, toate aspiraţiile, toată fiinţa (p. 113). Dumitru MICU,

Periplu.

1227 — Creaţia care vorbeşte contemporanilor despre ei înşişi, despre viaţa lor prezentă, împlineşte, [...], în gradul cel mai înalt menirea artei de a spori conştiinţa lumii (p. 410). Dumitru MICU, Romanul poran.

românesc

contem-

1228 — Creaţia procură omului, ca orice activitate utilă, sentimentul valorii, al însemnătăţii sale (p. 421). Dumitru MICU, Opera

lui Tudor

1229 — Adevărata creaţie anulează normele spre a-şi da norme proprii (p. 236). Dumitru MICU, Lecturi

şi

Arghezi.

prestabilite, păreri.

CREAŢIE

173

1230 — A crea înseamnă a .te perfecţiona în mod activ, realizînd o: sinteză Intre posibilităţile individuale şi cele ale mediului.; a. crea înseamnă a transforma• lumea-(p. 64).' î f e t h i M e NIEL, Drama

eliberării

femeii.

1231 — Creaţia nu are sens fără presupunerea cuiva care s-o înţeleagă, s-o folosească şi să şi-o însuşească în felul visat de creator (p. 40). Constantin al fiinţei.

NOICA,

Sentimentul

românesc

1.232 — Creaţia presupune" tărie în urmărirea ţelului, tăria de a depune eforturi neobişnuit de mari, tăria de a-i înfrunta pe cei potrivnici, tăria de a te confrunta cu tine însuţi (p. 7). Dumitru GZUNU, Formula succesului ? Orientarea profesională a tinerilor.

1233 — Creaţia poetică rezultă nu numai, dintr-o afecţiune lacunară, :ci şi dintr-un sentiment de plenitudine, dintr-o stare euforică (voi. I, p. 89). Edgar P A P B , Barocul

ca tip de

existenţă.

1234 — Creaţia artistică, pentru a fi valoroasă, trebuie să realizeze simultan armonia şi starea de tensiune integrate într-o structură globală (p. 119)." Ion PASCADI, Idealul

şi valoarea1

estetică.

1235 — Creaţia artistică este o dezlănţuire parcă „divină", a geniului şi talentului, dînd impresia că inspiraţia ca şi fantezia şi inventivitatea au libertate totală să. zburde, că voinţa demiurgă este de nestăvilit, într-atît este de măreaţă şi de atotputernică (p. 212). Ion. PASCADI, Arta de la A la Z.

CREAŢIE

_ \ _ 1236 — Creaţia.este legea însăşi a vieţii spirituale a omului ; actul creaţiei ei este autotelic, ca şi jocul ;.. raţiunea lui de a fi se află în el însuşi (p. 80).

1)

.

Vasiio PAVELCU, Metamorfozele rioare.

lumii

inte-

1237 — Singura muncă, singura grijă şi suferinţă a creatorului e de a da forma deplină corespunzătoare gîndului care-1 frămîntă (p. 27). Vasile PÂRVAN,

detica.

1238 — Creaţia imitativă e aşa de solitară, aşa de incalculabilă, încît ea e aproape o a două formă a simplei naturi : mulţimile iau din ea numai faptul brut al creării, iar nu şi metoda şi forma ei, care sînt ireversibile (p. 97). Vasile PÂRVAN, - Idei. şi forme istorice. 1239 — Creator este oricine în meseria sau ocupaţia sa, dacă nu se mulţumeşte să săvîrşească în chip mecanic ceea ce a apucat din moşi-strămoşi, ci Caută şi el să adauge locului unde şade şi lucrării ce făureşte ceva din .personalitatea sa". I. C. PETRESCU,

Şcoala

activă.

1240 -— Creaţia este un act concret care depăşeşte orice consideraţii de puritate. Nu există concret pur (p. 287). . 1241 —' Orice creaţie înseamnă luciditate interioară şi joc liber al gîndurilor (p. 432). Gamil PETRESCU, Opinii Şi- atitudini.

1242 — Creaţia literară este transformare, transfigurare a realităţii (p. 137). Alexandru europene.

PHILIPPIDE,

interpretare,

Puncte

cardinale

CREAŢIE

175

1243 — Temelia creaţiei rămîne,. negreşit, expresia, nu însă ca scop, ci ca mijloc (p. 33). Liviu REBREANU,

Amalgam.

1244 — Creativitatea este considerată ca fiind un proces, câre duce la un anumit produs, caracterizat prin originalitate . sau noutate şi prin. valoare sau utilitate pentru societate (p. 7). Alexandru ROŞCA,

1245 — Nu există creaţie poetică (p. 185)..

Creativitatea.

fără un suflet clocotitor

Liviu RUSU, Estetica

poeziei

(ed. a lli-a). ,

1246 — Creativitatea, iată calitatea deosebit de preţioasă a gîndirii datorită căreia omul este capabil să elaboreze idei •noi, principii originale, să descopere metode încă neîntrebuinţate de nimeni, forme inedite de aplicare (p. 174). Dumitru ŞERBĂNESCU, Cunoaşterea portarea etică a elevilor.

1247 .— Nu există (p. 83).

creaţie

pură. care

şi com-

să nu imite nimic

Alexandru TĂNASE, Cultură

şi

civilizaţie.

1248 — A crea nu e tot una cu a imita. A crea înseamnă a face ceva nou (p. 40). Albert THIBAUDET, Fiziologia

criticii.

1249 — Orice creaţie este un act al dăruirii de sine, o faptă a iubirii prin care prinde viaţă şi căldură întreaga comuni-

ARTA

176

tate umană chemată să se înalte si să se bucure de acel dar (voi. III). Tudor VIANU, Scriitori

români.

1250 — Creativitatea socială este capacitatea societăţii, a subsistemelor sale de a da răspunsurile adecvate, de a se adapta, prin soluţii originale, constructive, de a asimila şi opera schimbările necesare în raport cu problemele c e . p p într-o etapă determinată. Ion ZARA, [VII, p. 282]

ARTA (artist)

1251 — Arta. este un excelent, instrument de educaţie morală, de influenţare activă a universului etic al oamenilor. Ionel ACHIM, [IV, p. 49).

*

1252 -— O artă a

'

mediocrităţilor

^

devine non-artă (p. 78).

Gheorghe ĂCHIŢEI, Ce se va întîmpla mîine ?

1253 — Nevoia de artă s-ar justifica, astfel, ca permanentă tentativă umană: de cucerire a domeniului invizibilului, pe calea plăzmuirii de forme noi (p. 103). 1254 — Artistul este acela care conferă unui lucru, creat de către el, statutul de. operă de artă (p. 152). " 1255 — Arta trebuie să fie un bun cultural accesibil tuturor ,(p. 228). Gheorghe ACHIŢEI, Artă şi

speranţă.

1256 -— Calea artei este calea inimii (p. 343). Ioan ALEXANDRU, Iubirea nal de poet.

de patrie.

Jur-

AHT-A

177

1257 — Activitatea unui artist e un lung şir de sforţări către o perfecţiune neîncetat căutată şi niciodată ajunsă, o caznă de toată secunda, un ehin în care personalitatea şovăie, şchiopătează şi cade, se îndoieşte de sine, umilită, întristată, dar se hotărăşte şi porneşte încă o dată şi de mai. multe ori la atac (voi. 29. p. 353). ' Tudoi: ARGHEZI,

Scrieri.

1258 — Arta ia naştere atunci cînd, pe baza unui mare număr de noţiuni datorate experienţei, ajungem la o părere generală despre cazurile asemănătoare (pp. 50—51). ARISTOTEL,

Metafizică.

1259 — Arta nu este doar deprindere. Ea este, înainte de toate, o virtute- înnăscută, o vigoare vitală ce provine din. elementele'firii, prin care artistul comunică cu universul din el şi din afara lui (p. 24). Nicolae BALOTĂ, lui XX.

Arte

poetice

ale

secolu-

1280 — Scopul artei nu este să copieze natura, ci să o redea ! (p, 279). Honore de BALZAC, Vărul

Pons.

1261 — Arta adevărată cere curaj, îndrăzneală creatoare, originalitate, efortul, plătit, nu rareori, cu grele sancţiuni, de a deschide spiritului căi noi (p. 164). Aurel BARANGA, Teze

şi

paranteze.

1262 — Artistul există în socialism nu ca un lăutar de curte, gata să strunească coardele lăutei la semnul mai mare-lui, ci ca un căutător de planeţi, In consecinţă ; el nu este un bufoji, ci un astrolog ; cîntecul său nu te face să petreci, ci

178

ABŢ.S

să cugeti, cuvîntul lui îţi (voi. I, p. 84).

da de gîndit,

Eugen BARBU, Caietele

nu te face să rîzi princepelui. ~

1263 — Arta care satisface nevoia cea mai imperioasă va fi totdeauna cea mai onorată (p. 21). Charles B A U B E L A I R E , Critica muzicală. Jurnale intime.

literară

şi

1264 — Arta simte necontenit nevoia înnoirii (p. 242). Ion Dodu B/ţLAN, Condiţia creaţiei.

Portrete.

1265 — Arta, ca una dintre cele. mai. nobile şi mai complexe manifestări ale spiritului"creator ai omului, n-'â fost niciodată, nu putea fi şi nici nu este o revelaţie exterioară vieţii reale, ci o reflectare a realităţii, a existenţei social-istorice a oamenilor (p. 61). Ion Dodu BĂLAN, Constelaţii

diurne.

1266 —.Arta autentică, arta mare, indiferent de mişcarea estetică în care se încadrează, rămîne, în primul rînd, o artă naţională, o expresie autentică a vieţii unui popor, a universului său moral, a felului său de a gîndi şi simţi, de a interpreta lumea (p. 56). Ion Dodu BĂLAN, în focarul

timpului.

128-7 — Arta, subliniind acţiunile sau inacţiunile umane, ne măreşte conştiinţa propriei existenţe, infirmîndu-ne sau confirmîndu-ne credinţele răsfrînte prin prisma frumosului şi a sublimului. Î268 — Ori de cîte ori artistul se rupe însă de realitatea vie şi construieşte ficţiuni de la masa de lucru sau schi mono-

ARTĂ

179

seşte chipul realităţii, opera devine străină, izbindu-se de nepăsarea maselor. 1269 — Arta este o funcţiune socială a omului care este şi artist, este suprema sa funcţiune, subordonată firii sale,, educaţiei sale, idealurilor sale. despre lume şi viaţă. , "

Mi hai BENIUC, Meşterul studii literare).

Manole ~

(cronici

şi '

1270 — Arta. nu există în afară, de timp şi spaţiu istoricosocial, în afara contradicţiilor caracteristice epocii respective - (p. 12). 1271 — Arta trebuie să contribuie la modelarea unui tip înaintat de om, care să lupte pentru fericirea., libertatea şi independenţa patriei sale, pentru pacea şi prietenia dintre popoare (p. 15). Mi hai BENIUC, Poezia

militantă

—

eseuri.

1272 — Arta înseamnă, desigur, cunoaştere şi muncă, dar înseamnă deopotrivă depăşire de sine şi' năzuinţă de înfrăţire cu lurnea şi cu ceilalţi oameni (pp. 65—66). Ion B I B E R I , Orizonturi

spirituale.

1273 — Arta răscoleşte străfundurile emotivităţii şi nuanţează viaţa afectivă, înnobilând (p. 67). Ştefan BÎRSĂNESCU, Educaţia

estetică.

1274- — Arta e legată de moralitate (p. 53). Aleksandr A. BLOK, Despre munca

literară.

1275 — Artistul trebuie să însemne identificarea absolută a „eului" cu sufletul umanităţii (p. 95). Radu BOUREANU, Funia

de

nisip.

ARTA

1276 — Măiestria artistului socialist trebuie să facă accesibilă creaţia sa, nu prin concesii făcute unor gusturi rudimentare sau pervertite, ci răspunztnd exigenţelor unui gust social demn de epoca noastră (p. 267). Marcel BREAZU, Cunoaşterea

artistică.

1277. — Arta răspunde unei. profunde necesităţi umane, aceea de a ne cunoaşte, graţie virtuţilor ei, mai bine pe noi înşine, în marea noastră complexitate interioară (p. 32). Marcel BREAZU, Realism artă.

şi modamim

în

1278 — Arta nu poate să acţioneze decît asupra suprafeţei lucrurilor formate de natură (p. 91). G iordan o BRUNO, Despre cauză, principiu unitate.

şi

1279 •— Legea artistului trebuie să fie stăpânirea asupra pasiunilor pe care le înfăţişează (voi. IV). 1280 — Principiul fundamental ar artei în genere este intenţia de a transmite o concepţiune prin mijloace convenţionale de la om la om ; încercarea de a realiza acea intenţie, constituie opera de artă (voi. IV). 1281 — Nici arta fără înţeles, nici înţelesul fără artă nu pot plăcea (voi. IV). , I. L. CARAGIALE,

Publicistica.

1282 — Arta este eu atît mai înaltă cU cît este mai elementar umariă (p. 7). George CÂLINESCU, Mihai Eminescu şi articole.

: studii

nu

ARTA

1283 —- Marea artă e o expresie a vieţii elementare, şi în principiu vorbeşte sufletului obştesc.. George CALINESCU, (1844—1X5). •

Texte

soeial-politice

1284 — Arta e tensiune, nu o contemplaţie. Arta e o misiune. 1285 — Arta realistă tinde către, reprezentarea omului în deplina lui frumuseţe morală. George CAlFNESCU, Cronicile

optimistului.

128,6 — Artistic: nu e propriu-zis obiectul, ci sentimentul :pe care obiectul îl deşteaptă în noi (p. 10). George CALINESCU, Principii de

estetică.

1287 — O artă în. care- conceptul de valoare se împacă cu ideea de caducitate este negarea,,artei- (p. 71). George CALINESCU, Scrieri

despre

artă.

1288 — .Nu poate exista dorinţă mai nobilă a unui artist decît aceea de a se face exponentul spiritului poporului ta mijlocul căruia. s-& născut şi, totodată,, de a contribui prin talentul-şi fantezia sa,' prin munca sa creatoare Ia înălţarea acestui spirit, la bunăstarea şi fericirea naţiunii sale (voi. VII, p. 353). Nicolae CEAUŞESCU, România construirii societăţii soicaliste dezvoltate.

pe drumul multilateral

1289 — Avem nevoie de o artă care să fie-suflet din sufletul poporului, să redea şi greul şi bucuria şi visurile spre viitor ale oamenilor muncii, o artă izvorîtă din realităţile naţiunii maastre, profund umanistă (p„ 67). 1290 — Faceţi din arta voastră un instrument de .perfecţio-i

182

li

nare continuă a societăţii, a omului, de afirmare a dreptăţii şi echităţii sociale, a modului de muncă şi viaţă socialistă şi comunistă ! (p. 68).

Nicolae CEAUŞESCU, Expunere la Plenara Comitetului Central ,al Partidului Comurksf Român din 3—5 XI 1971.

1291 — Dorim o artă care să redea cele mai nobile .sentimente ale constructorilor noii orînduiri sociale, dar care totodată să biciuiască mentalităţile înapoiate, să dezvăluie lipsurile şi greşelile, dînd maselor o perspectivă însufleţitoare de muncă şi luptă, pentru progres şi, civilizaţie (p: 59). NiColae CEAUŞESCU, Din Expunerea la Congresul educaţiei politice şi al culturii socialiste din 2 iunie 1976.

1292 — Artele să slujească la ridicarea condiţiei uniane, la educarea tinerei generaţii în spiritul muncii, al respectuluivalorilor fiecărui popor, al adevăratei civilizaţii, al stimei faţă de celelalte popoare, al cauzei păcii, prieteniei şi făuririi unei lumi mai drepte şi mai bune (p. 122). NicOlae CEAUŞESCU, Din expunerea la Congresul educaţiei politice şi al culturii din 4 iunie 1976.

1293 — Avem nevoie de o artă. de o cinematografie, de un teatru care să prezinte esenţa, modelul omului pe care trebuie sa-I făurim (p. 25). Nicolae CEAUŞESCU, Cuvîntare la Consfătuirea de lucru pe problemele muncii organizatorice şi politico-educative din 2—3 august 1983.

'ARTA

1294 — Arta cea mare, arta care ţinteşte Veşnicia, nu poate fi decît aceea care se adresează întregii omeniri, sintetizînd năzuinţele ei cele mai mari şi aspiraţiile ei cele mai drepte. N.D. COCEA, Viţelul de aur (articole şi pamflete). - ""

129-5 — în orice artă,practica să fie mai amplă, decît teoria (P- 73). 1296 — Arta fără folosinţă este sterilă, folosinţa fără artă este oarbă (p. 90). J a n Amos COMENIUS, Arta

didactică.

1297 — Cea mai înaltă artă este aceea, de a forma bine pe om, care e fiinţa cea mai ciudată şi mai schimbătoare, şi mai grea de condus dintre toate vieţuitoarele (p. 22—23). 1298 — Arta de a învăţa pe alţii este deci, un lucru greu şi nu e deajuns judecata pătrunzătoare a unui singur om, ci a multora, în timp ce unuia, oricît de.pătrunzător la minte ar fi, tot îi scapă multe lucruri, din vedere (p. 23). 1299 — Fiecare artă să fie cuprinsă în regulile cele mai scurte şi precise (p. 209). J a n Amos COMENIUS, Didactica

magna.

1300 — In interesul artei eu mai bine vreau să sufere într-adevăr poeţii şi să eînte dureri adevărate, decît să le meargă bine şi să-şi închipuiască numai că sufăr (p. 32). George COŞBUC, Despre

literatură

şi

limbă.

1301 — Artistul mare trebuie să lucreze chiar atunci cînd lumea trece indiferentă şi rece pe lîngăfrumuseţile lui, el trebuie să se consume ca ales al neamului lui chiar cînd drept 13 — Cugetări despre cultură şl civilizaţia

184

ARTA

răsplată va avea dispreţul şi sărăcia, oftica şi ospiciul de alienaţi. B a r b u Ştefămeseu-DELAVRANCEA, Publici»-tică (Cronici literare şi de artă, studii de limbă şi folclor).

1302 — Arta exprimă totdeauna o personalitate cu toată înzestrarea ei naturală, dar şi cu atitudinea ei sufletească refractară faţă de viaţă (p. 267). Alexandru DIMA, Domeniul

esteticii.

1303 — Cu cît puterea de emoţie a unui popor este mai intensă,, cu atît arta este mai răspîndită şi mai simţită pînă în păturile cele mai adinei (p. 161). C. DIMITHESCU-IAŞI, Studii de estetică.

1304 — Arta poetică înseamnă aici, mai mult ca. oriunde, ştiinţă a combinaţiilor verbale, eîntărire lucidă a virtuţilor materiale ale cuvîntului (p. 283). Ştefan Augustin DOINAŞ, Poezie poetică.

şi

metodă

1305- -— Arta este un copil al acelei facultăţi creatoare pe care o numim imaginaţie. Tot ea este şi mama poeziei, a iluziei şi a visului. Paul DOUMER, Cartea copiilor

mei.

1306 — Ceea ce trăieşte mai mult decît neamurile şi decît tot ce sufletul lor a putut zidi în lume este numai arta, este numai forma unică, cristalizarea eternă armonică şi veşnic viirantă a unui fond omenesc (pp. 119—120). Mihail DRAGOM1EESCU, Scrieri estetice.

critice

şi

AHTA

185

1307 — Artistul care nu pune emoţie în arta sa nu va reuşi niciodată să emoţioneze (p, 58). . _ 1308 — Arta e o sinteză, o concentrare de emoţii, o emoţie intensificată, primită şi transmisă altora printr-o magie personală, Nu este simpla înregistrare a unor impresii, ei transfigurarea lor, ridicarea lor la potente maxime (p. 4%). Victor E F T I M I U , Portrete

şi amintiri,

1309 — Artistul conştiincios va alege ceea ce este etera uman, etern simbolic, etern valabil în desfăşurarea unei naraţiuni (p. 132). Victor E F T I M I U ,

Akademos.

1310 — Arta însufleţeşte viaţa, ea nu se poate dizolvi viaţă (voi. II). Ilya EHRENBURG, Oameni,

î»

ani, viaţă,

1311 — Nici un artist nu e în stare să înlăture cu desăvîrşîre din cartea sa ceea ce este convenţional, local şi trecător, sat să scrie o carte a gîndirii pure, care, dirt toate punctele de vedere, să fie tot atît de elocventă pentru o posteritate îndepărtată ca pentru contemporani sau, mai exact, pentru primii urmaşi (p. 31). Ralph W. EMERSON,

Eseuri.

1312 A înţelege arta înseamnă a-i fi trăit în mod subiectiv cîteva din neliniştile, aspiraţiile şi emoţiile ei fundamentale, ea mijlocitor între sufletul propriu şi univers (p. 149) Paul EVERAC, Reflecţii

despre

inteligenţă.

1313 — A interpreta creator înseamnă a spori valorile mc-

rse

ARTA

cal-u-mane în jurul esteticii, nu a le degrada sau (p. 209). Paul EVERAC, Dialoguri

parodia

contemporane.

1314 — Orice artă este determinată de epoca sa şi reprezintă omenirea în măsura în care ea corespunde ideilor şi aspiraţii. lor, nevoilor si speranţelor unei anumite situaţii istorice (P- 21). 1315 — Arta este.ea însăşi o necesitate socială (p. 57). Ernst FISC!IER, Necesitatea

1316 — Numai (p. 209).

arta care se

artei.

ascunde e o artă

Anatole FRANCE, Viaţă

autentică

literară.

1317 — Arta trebuie să sporească omenia şi dragostea dintre noi (voi. II, p. 73). 1318 — Un adevărat artist e un tribun si un profet (voi. II, p. 203). 131.9 — Fiecare artist ar trebui să ştie să asculte, să priceapă şi să se încălzească de idealul mulţimilor, entuziaste şi nerăbdătoare (voi. II. p. 221). . Gala GALACTION, Opere

alese —

articole.

1320 — Fiecare artist ar trebui să aibă ca chestiune de conştiinţă zugrăvirea.lumii în care trăieşte (voi. II, p. 172). Emil GÂRLEANU, Nuvele, schiţe,

însemnări.

1321 — Arta e o expresie a omului, şi ca atare nu descrierea, nu epica sînt esenţiale, ci umanitatea operei, adică ceea ce se spune despre om (p. 264). Paul GEORGESCU, Polivalenţa

necesară.

ARTA

187

1322 — Artele sînt infinita memorie (p. 33).

a umanităţii

finite

Mihnea GHEORGHIU, Dionijsos.

1323 — Un mare artist nu e un patriot îngust şi interesat (voi. I). C. DOBROGEANU GHEREA, Studii

critice.

1324 — Arta are ele scop, pe cît poate să fie vorba de scop la artă, de a evoca viaţa, de a lăţi sentimentele de simpatie universală (voi. VI, p. 91). C. DOBROG EAN U- GHEREA, Opere

complete.

1325 — Arta mare e arta perenă, e cea care durează (p. 85). Dumitru GHIŞE,

Contrapunct.

1326 — în Orice artist zace un sîmbure de cutezanţă, fără de care nici un talent nu poate fi conceput, iar acesta devine cu deosebire aptiv atunci cînd artistului capabil i se impun îngrădiri în scopuri unilaterale (p. 198). . 1327 — Supremul'scop al.artei este de a înfăţişa formele umane înzestrate cu cea mai înaltă semnificaţie sensibilă şi frumuseţe care e cu putinţă (p. 233). J.W. GOETHE, Maxime

şi

reflecţii.

1328 — Artistul nu respectă terminele — el e s t e ca vulcanul ale cărui erupţiuni nu se pot categorisi, izbucnirile vin atunci cînd le hotărăşte misterul focului sacru. Lava este suverană nu craterul (p. 72). 1329 — Arta e un duhovnic implacabil. Oricît am cerca să-i ascundem realitatea, ea ne smulge adevărul întreg (p. 80). Octavian GOGA, Pagini noi.

188-

AKTA

13B.0 —• Fără, artă, totul putrezeşte şi-sfîrşeşte. Arta îmbălsămează viaţa moartă şi nimic altceva nu se învredniceşte de un pic de nemurire' decît ce-^a atins, a descris, a pictat, sau a sculptat-o (voi. II, p. 41). 1331 — Adevăraţi cunoscători în- ai-tă sin-t aceia care au reuşit să irnpuie ca frumos un lucru pe care toată lumea îl găsea ufît, descoperindu-i, reînvilndu-r frumuseţea (voi. II, p. 290). Edmond şi Jules De GONCOURT, Pagini jurnal.

de

1332 — Arta adevărată apare acolo unde între, cititor şi autor se naşte o încredere reciprocă şi sinceră (p. 141). 1133 — Un artist poate să înveţe măiestria numai de la un alt artist (p. 210). \ Maxim GORKI, Despre

literatură..

1334; Arta trebuie -să fie frumoasă şi să propovăduiască dragostea de om,: (voi.. VH). Maxim GORKI, Opare.

-I- 333 — Arta cea mai mută este aceea care provoacă dialogul cel mai stăruitor (p. 194), J e a n GRENIER, Eseuri temporane.

asupra

picturii

con-

,1338 — O mare artă de evocare istorică răspunde nevoilor profunde, ale unei societăţi organice — cum trebuie să fie aceea a noastră — ea e chemată să genereze mari concretizări ale imaginaţiei colective, să zămislească fiinţa radios coerentă a unor simboluri de viaţă naţională şi de intens-revoJuţionarism (p. Dar» IIÂULICA. Critică si cultură.

AîtTA-

189

1337 — împărăţia, artelor frumoase este imperiul spiritului absolut (voi. I, p. 102). G. W. *F-r. HEGEL, Prelegeri

de

estetică.

1338 — Artele ţin întru, totul pasul cu spiritualizarea treptată a neamului omenesc (p 171). ţKeimrich 'HEINE, Impresii

de

călătorie.

1339 — Acela care cu cele mai puţine şi mai simple simboluri exprimă cele mai multe f i mai însemnate lucruri, acela este cel mai de seamă artist*(p. 470). Heinrich HEINE, Proză.

1340 — Arta cea mare, wînd cineva a se servi cu această vorbă în sinul său absolut, este regia celor egali (p. 58). Ion HELIADE-RĂDULESCU, Critica

literară.

1341 — Scopul artelor e să placă şi, în consecinţă, să trezească în noi senzaţii «are, fără să fie dureroase, să fie vii şi puternice. Dacă o operă produce asupra noastră acest efect, o aplaudăm (p. 140). G.A. HELVETIUS, Texte 'pedagogice

alese.

1342 — Arta pretinde concentrare şi excluderea agitării zadarnice şi a neliniştii unei vieţi deşarte p. 225). A.I. HERZEN, Despre educaţie fragmente pedagogice).

(culegere

âe

1343 — Dreaptă judecată e principiul şi izvorul artei scrisului. HORAŢIU, Satire şi scrisori.

ARTA

190

i f

'

<• -

1344 —. Arta e glorie şi bucurie ; / E flacăra ce arde-n vijelie. 1345 — Arta-i un cin tec minunat ce place / Acelor ce-s îndrăgostiţi de pace. 1346 — Arta-i gîndirea omenească / Ce orice lanţuri poate să zdrobească. Victor HUGO, «

Versuri,

1347 — Scopul artei este aproape divin : a învia, dacă e vorba de istorie, a crea, dacă e vorba de poezie (p, 47). Victor'HUGO, Despre literat ură.

1348 — Arta mare lămureşte şi ea, scoţînd şi separînd esenţialul din accidental, punînd o ordine în ceea ce e haotic şi încîlcit în realitatea lucrurilor şi stabilind între aparenţe o legătură cauzală (voi, II),, Garabei IBRĂILEANU, Pagini

alese.

1349 — Arta e în natură sau în sufletul tău ? Acolo unde ele ise confundă, şi numai acolo (p. 98). — A'rta dă tot tuturora şi rămîne totuşi întreagă (p. 186). 1350 — Cea mai mare înjosire a artei e să o întinzi publicului ca un taler de cerşetor (p. 267). Nicolae IORGA,

Cugetări.

1351 — Arta e înainte de toate o alegere, şi, pecetea artistului se simte tocmai în felul în care alege părţile vieţii şi pe care le înfăţişează în opera care e cu atît mai genială, cu cît mai multe se ghicesc supt cele ce le spune (voi. II). 1352 — Artistul nu trebuie să se înstrăineze de publicul cel mare pentru a primi adoraţia interesată a unei coterii cu inima strimtă (voi. II).

1353 — Acela este mai mare artist care alege mai caracteristic, care subînţelege mai mult,, care ascunde mai multă viaţă în dosul unei fraze, care condensează mai mult într-însa (voi. II). Nicolae IORGA, Pagini de

tinereţe.

1354 — Supremul obiectiv al artei este deci frumosul, iar supremul ei efect sentimentul graţiei. Emil ISAC,

Versuri.

1355 — Adevărata artă trebuie să fie revoluţionară ; adică : pe lîngă distracţie ea mai trebuie sa ne instruiască, să ne civilizeze, să-ne deschidă ochii asupra metehnelor unei lumi care bîjbîie orbeşte, lume mai mult proastă decît rea şi care îşi vatămă existenţa, îşi exprimă propriile ei valori, mai mult din neştiinţă decît din răutate. Artistul, dacă nu ştie să fie un factor de progres, un poet voluptos al bucuriilor de mîine, se reduce el singur la rolul de zbîrnîitoare sentimentală (p. 369). 1356 — Nu există artă mai mare decît aceea care luptă să întroneze dreptatea pe pămînt, să facă pe oameni mai buni, să şteargă lacrimile celor care plîng, să dea pîine celor flămînzi şi adăpost celor care dorm pe-afară (p. 372). Panait I S T R A T I ,

Cum

am devenit

scriitor.

1357 — O artă în afară de atitudine este un nonsens şi de aceea arta este oricînd o manifestare a libertăţii pentru că presupune o alegere (p. 67). Alexandru IVASIUC, Pro DOMO.

1358 — Arta nu este posibilă decît prin muncă şi mai ales prin diviziunea muncii (p. 47). Athanase J O J A , Filozofie şi cultură.

Al .'TA

132

-J

1359 — Arta este, printre altele, o .modalitate specială «feţ: cunoaştere a realităţii I n general, a irealităţii -sipciale in'-speciăl, eâ este un real ajutor partidului, tuteror -oameniter muncii în cunoaşterea multilaterală şi aprofundată a realităţii sociale (p.;258). Nicolae KALLOS, Conştiinţa

politică,

1360 — Arfa perfectă se reîntoarce la natură, ' Immarrael K A N T , Tratat de

pedagogie..

13.61 — Artele şi literatura, expresiile inteligenţei, n-au speranţă de viaţă, decît acolo unde ele îşi "trag origina din uriiăp tulpina pop oar elor. ; 'Mihail KOGÂENTCEANU, Scrieri

meşe.

1362 — Arta adevărată este chemată să trezească în om năzuinţa lăuntrică spre o viaţă eu adevărat frumoasă (p. 157). Vasile K G J I N O V , Genurile

artei.

1363 —- Arta şi limba sînt un puternic instrument tde apropiere între oameni, un mijloc de-a .se înţelege pe - ei înşişixşi,pe alţii (voi. I, p. 227). N.K. K R U P S K A I A , Opere

pedagogice

alese.

1364 — 'Cînd excelezi în:arta ta şi*dn&'aeăţi ttmtăfdesăvîrşirea de care eşti în stare, o depăşeşti oarecum, ajungînd pe aceeaşi treaptă cu ce este-maiuobil şi m a i înaît (voi. I, p. 144). L A B R U Y E R E , Caracterele acestui veac.

sau

moravurile

,1365 — Arta de a şti să Moşeşti bine nişte vagi însuşiri ne

smulge preţuirea şi dă adesea mai: multă-, faimă,deeît adevăratul merit, (p; 43); LA.BGOI-EEQHCAULD, Maxime

şi ref lecţii*

1386,',— Q; artă.: poate deverimare-numai atunci cînd ea este morală (p. 5). Dan.LAUBENŢIII,, Eseuri graţie.

asu^m

stărih

d&

1387 — Arta începe precis din momentul: speculaţiei personale, nu rnumai în-domeniul. expr:esiei, .eum se crede, ci şi în domeniul ideaţiei, iar artistul ioateă'în: rolul funcţiunii sale abia în clipa'în care'caută şi, de vreme ce e artist, şi găseşte nu numai imagini noi. pentru noţiuni: vechi, ci şi avîntul necesar pentru zborul planat al speculei, intelectuale (p; 7,7). Eugen LQVIMESCU,

Memorii.

1368 -r- Un artist; trebuie să dispuaă. d.ft.; o tehnică desăvîrşită, dar mai presus de orice, el trebuie să aibă idei înaintate şi o mare nobleţe da earaqfcer (voi. .II, p. 46). LU SIN, Opere

alese.

1369 — Arta este, fără- daar şi poate,, unul din elementele cele mai curate şi mai înalte ale fericirii omeneşti (p. 117). 13.70 — Arta dă culoarea., vieţii* după; cum, soarele florilor: (P-117).

1371" — Alt bun al artei este. de a; fi înţeleasă, de toate neamurile civilizate,, eu toate că fiecare-d-in.: ele are o. v-orbire ffparfe (p. 121). - _ •". • Sir J©hn L t î B B Q C K , . Fericirea

de a trăi.

13.72 — Arta.nu se face. în, turn, de. fild&Şi ci în iureşul vieţii fe. 1-23)/

,

194

ARTA

1373 Arta este unul din factorii de seamă Capacitatea ei de pătrundere şi de acţionare în conştiinţa oamenilor este deosebit de mare şi efectele sînt mult mai imediate decît ale altor factori (p. 243), George MACOVESCU,

Vîr,stele'timpului.

1374 — Arta nu se mărgineşte numai la încîntarea omului, . ci îl sfătuieşte, îl învaţă să distingă în viaţă ce este frumos şi bun, coboară din lumea transcendentală platoniană în real fetea obişnuită (p. 17). George MACOVESCU, Introducere literaturii.

în ştiinţa

1375 — Scopul înalt al artei constă în menirea ei cognitivă şi formativă, în capacitatea ei de a acţiona ca mărturie sau ca emanaţie a, adevărului şi frumosului, :a „document" al tmei viziuni specifice asupra lumii (p. 79) V.E. M A Ş E K ,

Arta

o ipostază

% libertăţii.

1376 — Artistul este asemenea unui seismograf care înregistrează curentele subterane ce zbuciumă sensibilitatea şi inteligenţa umană (p. 49) V. E. MAŞEK, Mărturia

artei.

137' — Arta în înţelesul ei grav, e comunicare. Arta e o relaţie, şi. pentru a fi înţeleasă trebuie să aibă viaţă şi creatorul, dar şi cel care o descoperă (p. 32). 1378 Arta este expresia celei mai adînci iubiri fată de om (p. 2 6 0 ) .

Teodor MAZILU, Ipocrizia

; ' desperării.

1379 — Arta nu este privilegiul unora, ci dreptul tuturora. Ea este şi trebuie să fie suprema expresie a condiţiei umane

! :>5

ARTA

în dezvoltare, în care bunăstarea materială şl spirituală este dreaptă şi sub semnul armoniei sociale. Arta nu« este, desigur, perfecţiunea însăşi. Dar ea este mersul spre perfecţiune (P- 299). Nicolae MĂRGINEAN!!, Psihologie tură, ~

şi litera-

1380 — Arta este-cunoaşterea pură a unitarului, a tipicului, a universului, a ideilor întrezărite în lucrări (voi. I, .p. 30) Guido MORPURGO-TAGLIABUE, contemporană.

Estetica

1381 — Arta este pedagogie prin asumarea unor adevăruri fundamentale care trebuie transmise popoarelor pentru a nu fi lăsate. în întunericul ignoranţei (voi. II, p. 31). Romul MUNTEANU, Jurnal de cărţi.

1382 — Arta este. prima treaptă a culturii. Prin ea începe înălţarea spre umanitate, atît copilul, cît şi omul matur. 1383 — Un artist se ştie cu atît mai mult legat în exprimarea sentimentelor, cu cît el se ţine mai riguros de legile de stil ale unei arte, şi că invers, tendinţa neînfrînaţă de exprimare trebuie să ducă la o disoluţie a tuturor legilor de stil Ernst NOUMANN, Sistemul

esteticii.

1384 — ' A r t i s t u l e dator să ia parte activă la desfăşurarea luptelor sociale. E dator să ia o atitudine, să aducă contribuţia inteligenţei, culturii şi prestigiului său. Ion PAS,

Prezenţe.

1385 — Se poate spune că arta este socială doar dacă întîi de toate ea este artă : este acel produs specific ale cărui trăsături

AK®A

, se integrează în această sferă-ea o f eMitete atitanTOiiă. de siise stătătoare (p.'194). ' Ion PASCADI, Artă-şi

civilizaţie,

1386 — Artiştii care se mîngrie cu speranţă că propria lor" apreciere este suficientă şi că operele lor n-au nevoie de judecata publicului se înşală profund, nedîndu-şi seama că pentru a intra iri circuitul valorilor-este nevoie de -®n paşaport: care se cheamă aprecierea publicului (p. 5f). Ion PASCADI, Gusturile

între da şi nu.

1387 — Arta este artă nu pentru, că alină durerile sâu pricinuieşte bună. dispoziţie, cum cred mulţi, ci pentru că oferă o plăcere superioară.indiferent de stările de spmt pricinuite (P- 9). 1388 — Artistul nu este un banal măscărici, chemat a ne înveseli, ci un creator, a cărui misiune dste dintre cele mai grele şi mai nobile (p. f4). *'

* Ion P A S C A D I , ' A r t a 4 & 1 & Js la

1389 — Arta nu urmăreşte elaborarea semnificaţiei intelectuale, ei a sensului trăit, axiologic, al informaţiei (p. 140). Vasile PAVEIJCX7, Meiameţf azsle lumii inie~ rioare.

•

1390 — Arta e ca o navă interplanetară, jse <we'.autorii, au dreptul să o considere a lor, numai atîta vreme «ît au ştiri despre drumul ei, despre starea ei, şi despre îeîişl -eum va ajunge ea la destinaţie (o. 126). ' Adrian PĂUNESCU, 'Lumea

ca

lume.

1391 — Arta este o dospire sufletească, în tipare eterne,, şşi

ARIA

197

e cu atît mai de pmţ această frământare, cu cît izvorăşte dia.-; tu^Oî conştiinţă mal complexă şi mai amfoundentă (p.,, 254). Camil PETRESCU, Teze şi antiteze.

1392 — Arta şi în genere creaţia cer sacrificii, trudă, a b n e gaţ'ie; înverşunare, pasiune. Creaţia, arta, sînt misiuni, funcţii, datori! -(vel. Cezar PETRESCU, Romanul

lui

Bminescu.

1393 — Artele sânt o binefacere a sufletului omenesc pe care îl transformă, îl purifică şi îl înalţă ; că ele sint mijloacele. cele mai spornice, pentru a-1 elibera de preocupări meschine (p, 5). ton PETROVICI, Arte şi artişti.

139.4 — î n artă. nu orice lucru pe care îl faci uşor e şi bun,, ba c h i a r aş? crede că,, dimpotrivă,, tot ce se face cu .prea multă, uşurinţă este, în artă, mai puţin trainic, decît ce se face cu osteneală p stadim Alexandrii P H I L I P P I D E , literare.

Studii . şi

portrete '/•

1395 — Nu există artă mare fără o tendinţă egală la sinteză şi Ia fepuiere!ip* 42). Ion P I L L A T , Portrete

lirice.

139® — Sarcinacsupremă,. cea maiirumoasă şi cea mai umană as arfei,, este, d e a, se, contopi eu ştiinţa şl de a o înzestra astfel e u «.forţă efectivă,, pe. care., aceasta n-ar p.utea-o dobîndi numai prin propriile sale mijloace. Di l.. PIS-AEEV, 'Despre munca

literară.

ARTA

flS

1397 — Orice artă nu-şi caută interesul propriu, căci neavînd trebuinţă de nimic pentru sine, caută numai folosul acelui lucru, pentru care e menită. PLATON, Statul

(republica).

1398 -— Arta, prin nobilele valori umaniste pe care le promovează, este în ultima instanţă, cea care-1 formează pe om, îl face apt să-şi exercite misiunea sa socială, să ducă mai departe civilizaţia globului (p. 77). ,

Ion POPESCU, Tineretul ţifică-tehnicâ.

şi revoluţia

ştiin-

*

1399 — Arta este o activitate prin care omul îşi realizează năzuinţa sa către frumos (voi. I, p. 139).

Paul POPESCU-NEVEANU, Morala şi religie.

1400 — Artistul niciodată nu se poate reduce la o simplă imitaţie, el trebuie să vină cu o notă de originalitate în opera sa. Paul POPESCU-NEVEANU, [XIII, p. 100].

voi.

II,

1401 — Arta nu poate trăi în ea însăşi, cum nu poate trăi din ea însăşi (p. .117). Dumitru POPESCU, Ieşirea din

labirint...

1402 — Arta nu este un dar al naturii, nu o găsim de-a gata, ci este o lucrare, un efort penibil care întîmpină greutăţi şi care necesită zbucium, pentru a combina după o serie de legi un număr de simboluri, care pot să fie cuvinte, culori, linii, pentru a ajunge la un mecanism cu principii de coeziune (p 152). Mihai RALEA, Prelegeri

de

estetică.

ARTA

L 403 — Arta e frumosul şi frumosul e artă (voi [)• Mi hai RALEA, Scrieri tură.

din trecut,

în

litera

1404 — Pentru mine arta — zic „artă" şi mă gîndesc mereu numai la literatură - înseamnă creaţie de oameni şi de viaţă (P- 3 1 ) .

1405 — Arta nu poate fi luată în sensul ei abstract, deoarece atunci rămâne o noţiune goală, fără sens (pp. 308—309). Liviu REBREANU,

Amalgam.

1408 — Arta nu începe decît o dată cu adevărul .lăuntric.' 1407 — Artistul adevărat exprimă totdeauna ce gîndeşte cu riscul de a izbi în toate prejudecăţile stabilite. A. RODIN, Arta.

1408 — Artistul adevărat este prea plin de viaţă ca să se poată reduce la expresia raţiunii sau a voinţei sale (p. 78). Romain ROLLAND, Lully.

1409 •— Rostul artei nu este visul, ci viaţa (p. 17). 1410 — Nimic mai just pentru o artă, decît de a se face interpretul vieţii contemporane (p. 441). Romain ROLLAND, Teatrul

revoluţiei.

1411 •— Orice artist mare, chiar cel mai individualizat, e mai mult decît un om individual. în el sînt mai multe personalităţi îngemănate, nu întotdeauna armonizate, ce-şi realizează, una lîngă alta, esenţa. în privinţa aceasta însă, artistul nu se deosebeşte de ceilalţi oameni decît prin puterea de exprimare (p. 88). Romain ROLLAND, Beethoven — epoci creatoare. Cintecul învierii.

marile

2ftfl

ARTA

1412 — Nu e deajuns să ai talent în artă, şi nici nu edeajuns să adaugi la talent hărnicia — (cine oare a lucrat mai mult decît Telemann ?) — e nevoie şi de caracter (p. 80).

F.omain ROLLAND, Călătorie în ţara muzicii.

1413 — Artist cu adevărat este acela în sufletul căruia glasul eului originar, adică al profunzimilor, a reuşit să copleşească gfasul eului derivat, adică al straturilor superficiale (p. 97). Eiviu RUSU, Ifl-a).

Estetica, poeziei

lirice (eâ:

a

1414 — Arta nu->şi poate propune o mai mare dificultate, decît această întoarcere spre sine însăşi, spre propria ei contemplare, pentru a fi în acelaşi timp instrument şi obiect (p. 215). Mihail SEBASTIAN, Eseuri, rial.

cronici,

memo-

1415 ;— Arta poate îmblînzi, d a r nu stăpîni ce este adînc înrădăcinat şi înnăscut (Ser. a XII-a, p. 24). SENECA, Scris&ri către

Lnciliv.

1416 — în. artă şi.numai. în artă se pot prezenta lucrurile î n desăvîrşirea fiinţei lor, şi cu cît întruparea dă mai mult iluziunea realităţii, -cu atît m a i îneîntătoare e. 1417 — Reproducerea-realităţii nu e-însă. artă, ei. totdeauna o pocire a,realităţii. Ioan SLAVICI, Educaţia

morală.

1418 — Arta trebuie să vorbească singură, nu are nevoie-.de limbuţia autorului (p. 125). Marin SORESCOf, Starea de

destin:

•AHT A

2fi

1419 —- Arta- cea mai desăvîrşită, de orice fel ar fi, se bizuie pe ştiinţă, că fără ştiinţă nu poate exista nici-creaţie perfectă, nici deplină apreciere (p. 59). — Nu numai că artistul de orice fel nu poate produce o creaţie veridică, fără ea el să înţeleagă legile fenomenelor pe care le- reprezintă, dar, pe deasupra, trebuie şă înţeleagă cum vor fi afectate minţile spectatorilor sau ascultătorilor de diversele particularităţi ale lucrării sale, ceea ce este o chestiune de psihologie (p. 62). Herbert SPENCER, Eseuri despre

educaţie.

1420 •- • Nimic imai riscant în materie de artă şi educaţie estetică, decît închistarea în dogme sau angajarea -pe drumuri întâmplătoare (p. 194). Hsrbert SPENCER, Despre tuală, morală şi fizică.

educaţia

intelec-

1421 — Arta deşteaptă sentimentele, face inima simţitoare şi duioasă (p. 40). Tfa. D

S P E R A N Ţ I A , Psihologia

pentru

toţi.

1422 —- Artistul mare care 'îşi iubeşte gloria, şi care cunoaşte slăbiciunea inimii omeneşti, trebuie să trăiască acolo unde lumea este cea mai simţitoare faţă de meritul său, şL unde, în consecinţă, este cea mai, severă faţă-de greşelile--sale (p. 267),. .. , . STENDHAL, Vieţile Metastasto.

lui

Haydn,

Mozart

şi

1423 —- Artistul —- la orice vî'rstă — 'îşi scrutează chipul cu

202

ARTĂ

detaşare şi obiectivitate, dar şi cu o oarecare încîntare faţă d( expresivitatea şi pitorescul propriei, figuri (p. 99). Corneliu STURZU, Arta şi

sensibilitatea.

1424 — Arta reprezintă un mod de reflectare a existenţei sociale, a oamenilor deosebit de morală şi de celelalte, forme al< conştiinţei sociale (p. 53). 1425 —• Artistul sau scriitorul care nu este însufleţit de c - mare idee socială, care nu şi-a pus arta sa in slujba poporului. a progresului, nu este în stare să creeze o operă cu adevăra' artistică, capabilă să răscolească mintea şi inima oameniloi (P- 57). A.F. ŞIŞKIN, Bazele eticii

marxiste.

1426 — Arta însăşi, care este facultatea de a observa şi de i exprima •caracterul dominant al lucrurilor, este tot aşa de durabilă ca şi civilizaţia, căreia îi este cea mai bună operă ş cel dintîi născut. Hippolyte TAINE, Despre producerea de artă.

opere

1427 — întotdeauna arta se înjoseşte cînd, părăsind propriii* ei mijloace de a stîrni interesul, le împrumută pe ale une: alte arte (p. 346). Hippolyte TAINE, Filozofia

artei.

1428 — Arta nu se reduce la meşteşug ; ea presupune măiestrie, dar şi o perspectivă filozofică, fără de care talentul însuşi se ofileşte, se sclerozează sau eşuează în profesionism îngust (pp. 34—35). Alexandru TĂNASE, Eseuri de filozofie a literaturii şi artei.

ARTA

'203

1429 —• Adevăratul artist este acela ale cărui opere vii, sînt cristalizate în jurul momentelor sale de inspiraţie, în aşa fel încît să formeze o serie, să umple în chip armonios o durată (voi. I, p. 19) Albert THIBAUDET,

Reflecţii.

1430 — Arta, la fel ca şi gestul, e un fel de exprimare no» verbală şi un canal excelent pentru transmiterea imaginilor (p, 182). A l v i n TOFFLEŞ, Şocul

viitorului.

1431 — Artistul este constructor al vieţii sufleteşti a omenirii (p. 25). 1432 — Menirea artei este de a crea tipuri umane măreţe Cp. 38). ' -•• 1433 — Arta îndeplineşte o funcţiune asemănătoare cu o memorie : ea alege din şuvoiul timpului lucrurile cele mai pregnante, mai emoţionante, mai importante şi cristalizează aceste impresii în paginile cărţii (p. 50). 1434 — Arta înseamnă participare la procesul vieţii, la desfăşurarea celor mai intense fenomene ale vieţii noastre (p. 82). 1435 •— Artistul trebuie să năzuiască totdeauna să se ridice pe culmi (p. 216). Aleksei N. TOLSTOI, Despre

munca

literară.

1436 — Arta este creaţie şi orice creaţie este o lume nouă, chiar dacă e o imitaţie după natură, căci imitaţia nu e totuna cu identitatea (p 64). Dumitru TKANCĂ, Eseu asupra

culturii.

1437 — în adevărata artă ideile sînt exprimate prin imagini artistice vii, prin înfăţişarea tablourilor din realitate, a ca-

204

AHTA

raetereî'or ©meneşti şi a condiţiilor dfe viaţi- alfe? oamenilor, a faptelor lor,:, a gîsdurilar şi-sin^ămihtelor. 1488 — Asta*®, fiwaţăi pe-, essraeni să trăiască,. fe- ti?eze.ştie gîn~ duri şi sentimente înalte, îi educă .politie, morali şi. estetic; P. TllIFOJWV, Principiile leniniste.

esteticii

marxist-

1439 — Orice artă este un gen imixt, Mu există, artă; pmrai, artă care să-şi tragă valoarea dintr-o singură formă estetică(p. 29). Constantin TSATSOS, Aforisme

şi

cugetam.

1440 — Artistul şe cuvine deci să evite obscenităţile şi- brutalitatea, descurajarea şi:, scepticismul, şi, dimpotrivă, să cultive entuziasmul, simpatia şi mila,4 ceea ce este altruist şl generos în depazitel® ereditare ale sufie-tuiui omenesc (voi. 11% Tudoj VlANXJ, Scriitori

români.

1441 — Preţuirea artei este. în: acelaşi•timp şl) aiarti&telui, căr ruia i se dătoreşţe, (p. 1 Q).? • 1442 — Un artist care nu, este decît artist, nu poate , pretinde, la acest titlu, şi, nici. la: acela» de om.de- gpniu (|»j 249):, Tudor VIANU,

Estetica.

1443 — Artistul este şi trebuie să fie lucrătorul cel mai sever cu sine însuşi,.cel mai,zelos, in urmărireaiperfecţiumi, r e prezentantul cel mai tenace, al. forjelor organizatoare ala lumii (p. 105). Tudor,VIANU,,, Eifozo/ie şi poezie.

1444 — Artistul este reprezentant de seamă al forţelor constructive ale lumi'i {pv.31;4ţi TudarWANXI, JmiwS, ed. a,IT-a.

AI'U'A

205

M45 •—..Arta .în ..sine nu ,esie .nici .rea, nici bună, ea nu -înseamnă'decît un limbaj.,al simţirii, pe care îl apreciem în rar portcu ceea.ce exprimăm ,(p. 3081. ;

L..S. VlGOTSKI, Psihologia

artei.

1446 -— Arta adevărată nu poate ignora masele, viaţa \şi ideile lor, nu poate ignora contradicţia esenţială dintre muncă şi exploatare, deeît eu-preţtil greu'ai dispariţiei -ei. < ••''•'; ion 'VOTNER, Meridiane

meaare.

1447 — Adevărata artă e aceea care are o valoare absolută, care face să bată toate inimile deodată — ce mare lu-cru e acesta ! — arta în care creatorul a condensat cea mai sinceră şi mai intensă viaţă, cea mai mare putere emoţională, ca să fie penteu toţi şi pentru toate momentele vieţii noastre. Alexandru VLĂBUŢĂ, File rupte

(nuvele).

1448 — Culmea în artă este de a face să trăiască ceea celeste fără viaţă, de a-îmblînzi ceea ce este sălbatic. Charles WAGNER,

Viaţa-cumpătată.

1449 :— Arta înnobilează sufletul. AX). XEN.OPQL, Scrieri

sociăle şi

filozoficer.

1450 — Cine alta decît arta, în toate manifestările ei, poate da măEtjirie ..de /frumuseţea adîncurilor fiinţei umane, poata reda Încrederea în capacitatea omului de a-şi "impune, în mersul istoriei partea raţională si sublimă al alcătuirii sale ? 1 cp .m>

' . . . , , Dan ZAMFIRESCU, Via magma.

*

''

'11.51 •— Arta, p r i n capacitatea sa de- a se adresa î n t i i sensiBîlităţii jşLşpoi .intelectului-are un .important rol în modelarea

206

.ESENj-Â

sentimentelor, a structurilor afective care stau la oaza for mării convingerilor, în acest sens, arta contribuie activ la formarea unui comportament uman activ în acord cu legile binelui, adevărului si frumosului (p. 197), Elena ZAMFIR, Lecţii de

filozofie,

1452 — Un artist creează cel mai bine atunci cînd dă chip unui lucru ce-i lipseşte şi la care rîvneşte (p. 68). Ştefan ZWEIG, Triumful şi destinul lui Erasm din Rotlerdam. ESENŢA (esenţial, principal)

tragic al

.

1453 — Esenţa poate fi luată ca fiind existenţa oricărui lucru prin care el este ceea ce este (voi. II, p. 22). John LOCKE, Eseu asupra intelectului nesc. x. . ( •

ome-

1454 — Esenţa realităţilor nu este iecît esenţa realităţilor aflate dincolo de ceea ce sîntem capabili să cuprindem cu simţurile noastre (p. 26). Lucreţiu PATRAŞCANU, Curente şi în filozofia, românească.

tendinţe

1455 — Esenţa unui lucru nu este nimic altceva decît baza tuturor schimbărilor ce le suferă acela în interacţiunea cu alte lucruri (f 137). S.L. RUBINSTEIN, Existenţă şi

conştiinţă.

1456 — Fără dezvăluirea esenţei, oamenii n-ar şti nici ce sînt lucrurile şi nici în ce ar putea fi ele transformate (p. 26), Henri WALD, Structura

logică a gînăirii.

REALISM'

REALISM (realitate)

207

,

1457 — Realitatea întrece adesea chiar şi cele mai frumoase vise. H. Gh. ANDERSEN, Povestea

vieţii

mele.

1458 — Realitatea nu este ceva încremenit, ci e viaţa care se transformă mereu, de aceea e nevoie de o metodă adevărată acestei naturi a realităţii. Petre ANDREI, Sociologie

genqrală.

1459 — Realismul reprezintă un progres pentru cunoaştere,, nu o repetare abstractă de teze şi de concepte deja cunoscute. Realismul presupune respectarea adevărului vieţii, căci fără el nu există realism şi fără el arta nu poate avea o finalitate instructiv-educativă (p. 1G1). Ion Dodu BĂLAN, Ethos şi cultura sau vocaţia tinereţii.

1460 —• Realismul pretinde nu numai pricepere artistică şi experienţă a vieţii bazată pe o solidă formaţie ideologică, ci şi curaj civic (p. 465). Mihai BENIUC, Scrieri I. Drumul

poeziei.

1461 — Realitatea e ruina unui basm (p. 186). Lucian BLAGA, Elanul. insulei şi însemnări.

—

aforisme

1462 — înţelegerea raţională a realităţii este o condiţie de prim ordin a reuşitelor sale, în ciuda faptului că au existat şi cazuri cînd artistul nu era un om preocupat de această înţelegere (p. i71). Marcel BREAZU, Cunoaşterea

artistică.

208

KKA1JSM

1463 — .Realitatea nu te minte nicicând. A ocoli, a nega sau a'ignora realitatea, e cel puţin faptă de nebun (p. 10). Eusejaiu CAMILAR, Farmecul

depărtărilor.

1464 — Realismul, stimabile, ar fi metoda care pune arta în concordanţă cu realul (p. 380). George CALINESCU, Principii de

estetică.

1465 — Realismul nu presupune impunerea unor tipuri şi şabloane în artă, ci deschiderea căilor spre o artă înfloritoare (p. 71). Nicolae CEAUŞESCU, Expunere la Plenara C.C. al P.C.R. din 3—5 noiembrie 1971. •

'

1466 — Prin realitate înţelegem persistenţa în conştiinţă ; o persistenţă care este necondiţionată, precum e conştiinţa noastră despre spaţiu, sau care. e condiţionată, precum e conştiinţa noastră despre un corp, pe care îl apucăm cu mîna. Vasile CONTA, Bazele

metafizicii.

1467 — Realismul nu face abstracţie de specificul'individual, de coloritul propriu, pe care-1 păstrează diferite imagini artistice, chiar atunci cînd ele se referă la acelaşi obiect (p.21). Ovid S. CROHMÂLNICEANU, Despre nalitate.

origi-

1468 — Realismul constituie nota dominantă a mijloacelor de expresie, dar nu realism „făcut", imaginat, ci smuls vieţii cotidiene, ritmului năvalnic impus acestei- ascendenţe a societăţii noastre (p. 113). Dan CRUCERU, Caracterul turii în socialism,.

dinamic

al cul-

,

REALISM

209

1469 — Fără realism arta este lipsită de calităţi cu adevărat estetice (p. 130). N. DMITRIEVA, Despre

frumos.

1470 — E lesne a înfrumuseţa lucrurile, dar ceea ce se schimbă prin teorii şi tirade.e realitatea. Mitei EMINESCU, Scrieri

politice.

1471 —- Realitatea nu poate fi interesantă decît prin ea însăşi ; transpusă, în toată cruditatea ei (voi. II, p. 207). Emil GÂRLEANU, Nuvele~schiţe,

însemnări,

. 1472 — Realitatea absolută n-o putem cunoaşte, cum este ea în sine. O cunoaştem numai cum ne apare prin organizarea noastră psiho etică. Ion GĂVĂNESCU, Etica.

1473 — Realismul în literatură, dacă vom lua cuvîntul adliteram, e o descriere a lucrurilor aşa cum sînt în realitate (voi. II). C. D OBROGEANU-GHERE A, Studii

critice.

1474 —- Realism se numeşte reprezentarea veridică, neînfrumuseţată a oamenilor şi a condiţiilor în care trăiesc (p. 268). Maxim GORKI, Despre

literatură.

147 5 Realitatea .socială este baza pe eare se construiesc cultura obiectivă şi instituţiile unei epoci {voi. I, p. 280), Dimitide GUŞTI,

Sociologia.

1476 — Realitatea e unitatea esenţei şi a existenţei (p. 521), G. W. Fr. HEGEL, Ştiinţa

logicii.

210

REALISM

1477 — Cu adevărat real este numai ceea ce există- în sine şi pentru sine, ceea ce e substanţial în natură şi în spirit, ceea ce neîndoielnic îşi conferă sieşi prezenţa şi existenţa concretă, dar rămîn în cuprinsul acestei existenţe ceea ce e în sine şi pentru sine, şi nu'mai în chipul acesta este cu adevărat real (voi. I, p. 14). G. W. Fr. HEGEL, Prelegeri

de

estetică.

1478 — Realitatea nu este o stare, ci mişcare, nu este ceva făcut, ci ceva ce se face şi se preface, adică proces (pp. 139— 140). Traian HERSENI, Sociologie şi etică.

1479 — Realismul creşte din apetenţa pentru real, pentru înfăţişarea consonantă a. proceselor şi tendinţelor fundamentale ce au loc în lume (p. 218). Ion IANOŞI, Umanism : viziune pare.

şi

întruchi-

1480 — Realism înseamnă reflectarea esenţializată, profundă, nicidecum schematism dogmatizat sau ilustrativism necreator (p. 120). George IVAŞCU, 101 tablete.

1481 — Realismul socialist poate fi numit pe drept cuvînt realism umanist, fiind construit pe convingerea optimistă, pe tonalităţile majore, ale întregii noastre vieţi şi pe previziunea eliberării omenirii (p. 24). A.S. MAKARENKO, Despre

munca

literară.

1482 — Realitatea nu e existenţă, ea înseamnă încadrarea existentei simple într-un orizont (p. 106).

REALISM

1483 — Realitatea însăşi e un ocean ele posibilităţi, nu cele trecute care s-au actualizat în ea, nici cele libere din jurul ei, dar cele ce stau să se. actualizeze în sinul ei (p. 109). Constantin NOICA, Douăzeci şi şapte ale realului.

trepte

1484 — Realitatea înfăţişează, pe cit vedem, un sistem unitar, organizat, stăpînit de legi pe toată întinderea lui, un cosmos. 1485 — Realitatea este o substanţă, lucrurile individuale sînt în ea ca modificare sau momente ale esenţei ei. Friedrieh FAULSEN, Introducere

în

filozofie.

1486 — Realul nu este numai ceea ce este la îndemîna noastră, la îndemîna ochilor noştri, ci, de asemeni, şi ceea ce se află încă la îndemîna spiritului nostru (p. 305). Camil PETRESCU, Teze şi

antiteze,

1487 —'Realismul este de esenţă sufletească (p. 137). Alexandru PHILIPPIDE, Consideraţii tabile,

confor-

1488 — Realitatea este un uriaş a cărui goliciune nu poate îi acoperită cu petice (p. 78), •

Dumitru POPESCU, Impresii _ prin Egipt, Irak, Cuba.

de călător

—

1489 — Realitatea este individualizată ; fiecare din părţile ei componente devine inteligibilă şi se pune în valoare numai în cadrul întregului, iar întregul nu poate fi cunoscut esenţial, decît în unitatea sa dialectică indisolubilă (p. 11). Dumitru POPESCU, Biletul la

control!

.212

REALISM

1490 —. Realismul raţional trebuie să domine gindirea şi acţiunile noastre (y. 114). Valter ROMAN, Limite sau

cotitură.

1491 — Cu cit realitatea e mai respingătoare, cu atîta omul se închide mai mult în sine însuşi, şi cu atîta turburarea spiritului se accentuează., Henric SANIELEVICI, Familia

Lovoton.

1492 — Nici un model al realităţii nu. este un produs pur personal (p. 165). Alvin TOFFLER, Şocul

viitorului.

1493 — Realismul se întemeiază pe generalizarea unor cazuri individuale, cu trăsături specifice. Realismul făureşte din aspecte ale vieţii fenomene permanente care păstrează toate însuşirile esenţiale ale realităţii curente, adică însuşirile vieţii însăşi (p. 78). Aleksei N. TOLSTQI, Despre munca

literară.

1494— Realismul începe atunci cînd în ştiinţă nu căutăm gîndire, nici hrană pentru spirit, care să-1 dezvolte şi să-1 întărească, nici lămurirea concepţilor omului despre el însuşi şi despre lumea exterioară, ci cunoştinţele necesare pentru o ramură sau alta, a vieţii practice, cînd nu considerăm ştiinţa drept o creaţie a spiritului şi hrană pentru el, ci drept o măiestrie. K. D. UŞINSKI, Opere peăcigogice

alese.

1495 •— Realitatea este totdeauna un atribut al individualităţii. , Tudor VIA NU, Despre

stil şi artă

literară.

liSACHNB. A R T I S T I C Ă

2,13

1496 — Cine nu găseşte- realităţii nici un merit nu poate spera şi nici nu află energia pentru a. perfecţiona lumea, pentru a o înălţa către, bine şi către frumuseţe (p. 115). Tudor VIANU,

Jurnal.

1.497 — Realismul este un. act complex de adeziune- civică. 1498 — Realismul decurge astfel dintr-o corelaţie stabilită între om (creator) şi realitate, sub imperiul nu numai al simplei sensibilităţi sau afectivităţi, dar şi sub controlul şi. imboldul raţiunii, al determinării ideologice. Ion VITNER, Meridiane

literare.,

1499 — Realitatea nu poate fi silită de nimeni să mintă, iar noţiunile sînt produse de gîndire tocmai pentru a reflecta exact realitatea (p. 73). Henri "WÂLD, Structura

logică a

gîndirii.

IMAGINE ARTISTICĂ

1500 —- Imaginea artistica realizează firesc unitatea între senzorial, afectiv şi intelect (p. 87). Ştefan BÎRSANESCU, Educaţia

estetică.

1'501 — Pentru a făuri imaginea artistică în care generalul este condiţionat în particular •— artistul trebuie să selecteze acele trăsături care să dezvăluie — consumatorului de artă, fără efort de abstractizare din partea acestuia, ceea ce este caracteristic pentru realitatea oglindită (p. 62). Marcel BREAZU, Cunoaşterea

artistică.

1502 — Imaginile definesc un ştii, compun o valoare afectivă, fixează o inspiraţie poetică şi dovedesc potenţarea capacităţii

214

—arsă

^===j=s*B=:

IMAGINE ARTISTICA

limbajului, eu infinita lui bogăţi,e şi tendinţă de regenerare cu fiecare nouă epocă de creaţie. Gheorghe BULGĂR, [X, p. 98].

1503 — O imagine artistică frumoasă este viabilă şi veridică. Integritatea imaginii înseamnă că ea dispune de o unitate lăuntrică indestructibilă (p. 120). 1504 — în artă, frumuseţea imaginii artistice este inseparabilă de frumuseţea etică a conţinutului şi a expresivităţii formei si deci de profunzimea înţelegerii vieţii reale (pp. 129—130). N. DMITRIEVA, Despre

frumos.

1505 — Imaginea cu adevărat poetică este numai aceea care este încorporată în cuvânt ; iar cuvîntul poetic este numai acela care deşteaptă imaginea ce s-a încorporat într-însul. 1506 — O imagine nu poate să fie cunoscută în frumuseţea ei decît în forma ei, în expresiunea în care e formulată. Mihail DRAGOMIRESCU, Teoria

poeziei.

1507 — Imaginea poetică nu delimitează în mod static un anumit conţinut. Imaginea poetică are întotdeauna un plus de sens faţă de cel pe-care hî-1 redau cuvintele ca atare (p. 236). Liviu RUSU, Estetica

poeziei

lirice (ed,

III).

1508 — E un lucru de preţ să găseşti o imagine elegantă şi nouă pentru a exprima o idee veche, permanentă, omenească (voi. I, p. 3). Albert "THIBAUDET,

Reflecţii.

SIMBOL

215

SIMBOL

1509 — Cu cît vom dâ mai multă însemnătate simbolului, cu atît mai puţin vom ţine seamă de Lucrul simbolizat. G.G. ANTQNESCU, Herberî gogia utilitaristă.

Spencer

şi -peda7

1510 — Prin simbol se exprimă un pact al omului cu lumea. Simbolul e o punte spre lucruri şi dincolo de lucruri (p. 538). Nicolae BALOTĂ,

Euphorion.

1511 — Un simbol îşi are evidenţa sa. Un simbol care are nevoie de argumente nu e valabil (p, 175). Lucian BL AGA, Elanul insulei însemnări,

— aforisme

şi

1512 — Simbolul este una din cele mai însemnate figuri şi poate cea mai însemnată particularitate a poeziei moderne. Prin simbol înţelegem o idee străină de imaginile poeziei', fără aderenţă cu ele, dar constituind totuşi adevăratul lor suflet. Mihail DRAGOMIRESCU, Teoria

poeziei,

1513 — Nemijlocita limpezimt şi plasticitate a simbolurilor niciodati nu se întrerupe, ci rămîne în veşnică curgere. J. G. FICHTE, Cuvîntări mană,

1514 — Simbolul, în general, este nemijlocit prezentă sai dată pentru care nu trebuie înţeleasă işa cum trebuie luată ca atare, ci într-un general (voi. I, p. 312] G W

către naţiunea

o existenţă exterioară intuiţie, dar o existenţă este dată nemijlocit, nu sens mai larg, şi mai

F r . HEGEL, Prelegeri

15 — Cugetări despre cultură şi civilizaţia

ger-

le

estetică.

216.

SIMBOL)

1515 — Orice simbol văzut cu ajutorul inteligenţei este alegorie; ' •' • . Ctesare.. FAVESE, Meseria 1035—1950.

de ai ttâi-;

jurnal

1516-— Un simbol a cuprins întotdeauna, in germene, toate cazurile particulare, (p; 147), V. FEREESSICIUS,. Memorial

de

ziaristică:

1517 —• Un „simbol" este o imagine evocată mintal, sau un obiect material intenţionat ales pentru a desemna o clasă de acţiuni sau de obiecte (p. 201): Jean PIAGET, Naşterea

inteligenţei

la copil,

1518 — Simbolul, nu-şi. atinge, complet rostul său de obiectivare. a, conştiinţei, dacă- nu capătă o. anumită consacrare socială (voi. II). Mihai RALEA, Scrieri din trecut, în

filozofie.

151,9 — Simbolul este un centru din care pleacă raze nenumărate; o< imagine; pe care fiecine le vedfe;M;cMps deosebit,, după punctuî său de- vedere, eu toate că lucrul este acelaşi; pentru toţi. Arthur SCHOPENHAUER, Viaţa, amorul moartea.

şi

1520. — Simbolurile sînt substitute, ale. lucrurilor şi. fenomenelor materiale, sînt forme purtătoare d e informaţii ale acestora. Simbolul poate fi un cuvînt, o imagine, un gest,, o ci&ă, ura proces chihestezic: chiar; tofc ceea ce poate alcătui

•cod ide semnificaţii generalizate,. social acceptate de indivizi. Simbolul raţional este purtător >-de idei (voi. II, p. 20). , _,Ana EUOIC0V-J30GDAN, Miologie :§i psiholegie socială. -

generata

152 1 Simbolul nu este decît produsul înlocuirii unei 'realităţi «sau expresiei ' unei realităţi printr-o realitate sau printr-o altă expresie a realităţii. Tudor VIANU, Despre stil şi artă

literară.

1522 — Un simbol indică însă -totdeauna o 'realitate substituită. Din iceastă pricină se poate spune că orice comunicare este simbolică şi că orice simbol este comunicaţtiv'(p. 106). Tudor VIANU, TKABIŢIE (tradiţionalism)

Postume.

__

1523 Forţa tradiţiei constă din faptul că noi interiorizăm tot ceea ce ne-au lăsat predecesorii şi îl considerăm nu ca ceva trecut, ci tocmai ca ceva totdeauna prezent. 1524 — Tradiţia explică legătura în timp şi continuitatea relaţiilor sotiale. Prin ea putem înţelege conservarea societă"ţii'dincolo de graniţele/vieţii individuale. H

Betre ANDEEJ, Sociologie

generală.

1525 — Tradiţie nu e superstiţie i trecutului, ci prelucrarea iucidă şi critică a->sa (p. 212). _ , , ţ .'Nicolae BALOTĂ, Eyjphorion. 1526 —

; . ,..'

Tradiţia e o cucerire metodică a trecutului, (p. 441). Nieolae BALOTĂ, 'Arte poetice ale

.. - xx.

.-;'/.

-

senolulw

'"

TRADIŢIE

.218

1527 — Minunata putere de a deştepta o lume de lucruri grave, blinde şi triste, printr-un ritm obişnuit şi adesea Vesel, nu constituie oare, trăsătura caracteristică a acelor cîntece populare care sînt tradiţiile muzicii, dacă ţinem să dăm cuvîntului tradiţie. înţelesul de tot ce rămîne în urma pieirii popoarelor şi supravieţuieşte revoluţiile ? (p. 11). Honore de BALZAC, Pescuitorii bure. -

in apă

tul-

1528 — Adevărata tradiţie, nu e o dogmă moartă, ci un fenomen viu, dialectic, care se încorporează în. inovaţie asigurîndu-i vigoarea şi accentuîndu-i sensurile fundamentale (p. 181). Ion Dodu BĂLAN, Ethos şi cultură sau caţia tinereţii.

vo-

1529 — Tradiţia noastră e fără vîrstă ca frunza verde ; ca matrice stilistică ea face parte din logosul inconştient. O despărţire de ea ar însemna apostazie (p. 224). ;

, '

.

<•

:

Lucian Bl,AGA, Trilogia '* * '•

- •

'i

' » •

culturii.

.

f,

1530 — într-o epocă întunecată singura lumină o dau tradiţiile : lumina ce-o împrăştie în întuneric putregaiul (p. 8). Lucian BLAGA, Pietre

pentru

templul

meu.

1531 — Tradiţia este un fenomen de importanţă deosebită pentru cultură ; prin ea afirmă continuitatea valorilor, procesualitatea culturii — prin stabilirea şi persistenţa unor valori în trecere şi cadrul care oferă premise şi condiţii pent r u realizarea inovaţiei culturale (p. 163). Aureiian BQNDREA, Sociologia

culturii.

TRADIŢIE

219

1532. — Tradiţia constituie mai curînd o experienţă acumulată şi un punct de plecare spre noi orizonturi deschise de dinamismul transformărilor sociale şi nu o magazie confortabilă de butaforie bună pentru orice reutilizări (pp. 231— 232). . \ . . . ,;, .

Marcel BBEAZU şi alţii, Estetica vieţii diene. >\

cotî-

1533 — Noi concepem cultivarea tradiţiilor istorice, ale rădăcinilor fiecărui popor ca un factor important al stimulării active creatoare a operei de edificare, în fiecare ţară, cit si pe plan general, a unei lumi mai drepte şi mai bune (vot XIII, p. 260). Nicolae CEAUŞESCU, România construirii societăţii socialiste dezvoltate.

pe drumul multilateral

1534 — Acolo unde tradiţia este ruptă, interpretarea se opreşte ; produsele trecutului rămîn atunci pentru. noi mute (p. 196). . ' Benedetto CROCE, Estetica.

1535 — Rolul progresist al tradiţiei constă în păstrarea transformărilor înnoitoare, şi în favorizarea înnoirilor viitoare ale omenirii (p. 14). Simion GHIŢĂ, Aspecte ale gîndirii filozofice şi

istorico-metodologice ştiinţifice.

1536 — Tradiţia nu e o forţă unitară şi indiscutabilă, ci o forţă complexă şi controversată (p. 452). Eugen LGVINESCU, Istoria civilizaţiei moderne.

române

TRAIHŢIK

1537 — Tradiţia este temelia originalităţii noastre (p. 87). Bianitra'MÎOT»,

P.eripln.

1538 — Tradiţia constituie unul din factorii importanţi şi permanenţi ai vieţii şi activităţii tuturor formelor de comunitate şi organizare socială, un element al instituţiilor şi al raporturilor sociale, în special al raporturilor dintre generaţii (p. 256). Petra. PÂWZARU, Convingeri

filozofice.

1539 — Tradiţia este în viaţa omenirii continuitatea în lupta şi munca pentru cultură, (p. 168). Vasile PÂRVAN, Idei şi forme

istorice.

1540 — Tradiţia poate fi o forţă binefăcătoare, cu condiţia de a o depăşi. Alexandru PHILIPPIDE, Note din

Grecia.

1541 — Aş înţelege prin tradiţia literară un ansamblu, mai mult sau mai puţin orînduit, de. obişnuinţi, de maniere, de deprinderi şi, în acelaşi timp, un mănunchi de opere exemplare prin construcţia lor durabilă, aşadar un tezaur de valori clasice (p, 11)-. Alexandx-u PHILIPPIDE, Studii şi

eseuri.

1542 — Cu cît ne îndepărtăm de tradiţie, singura sursă de viaţă, cu atît ne apropiem de moarte (p. 45). 1543 — Tradiţia • înseamnă transmisie, continuitate. Ea înseamnă experienţă, şi înţelepciune. E a e singura lege a yieţii sociale (p. 51): Mihai RALEA, Cele două

Franţe.

i a.\j>j t\iK

221

1544 — Tradiţia nu înseamnă neapărat anchilozare. Tradiţia adevărată e simpla merinde sufletească (p. 239). l i v l u REBREANTJ,

Amalgam.

1,545 — Tradiţia este evoluţia istorică a unei familii sau a unui neam, care se deşteaptă brusc,in ultimul vlăstar şi în următorul, şi în fiecare la fel, înviorând tendinţa de înnoire nebunească (pp. 131-132^ Octav ŞULUŢIU, Jurnal.

1546 —• Problema tradiţiei nu este pur _şi simplu doar o problemă trecutului, ci prin excelenţă a prezentului şi viitorului, este un principiu constructiv de civilizaţie (p. 199). Al. TĂNASE, Eseuri de filozofie şi artei.

a

literaturii

1547 — Tradiţia este o componentă esenţială a cunoaşterii •de sine a unei naţiuni,,a- conştiinţei .sale .culturale. Alexandru TÂNASE, Cultură şi

umanism.

1548 — Oamenii sînt mai încrezători în datinile şi. tradiţiile strămoşilor, decît în judecata lor (p. 60). ' VAUVENARGUES, Maxime şi

reflecţii.

1549 — Tradiţia e o deschidere şi o mijlocire către noţi, întrucît valorile ei sînt folosite pe deplin, corespunzînd Cerinţelor progresului. Ea aduce un plus de viaţă pentru -ceda ce trebuie înfăptuit şi nu poate fi nicidecum o frînă dn'tr-o evoluţie firfească a lucrurilor (p. 53). 1550 — Tradiţia este totdeauna o realitate organică, înrădăcinată în forţele materiale şi spirituale ale unui popor, ceea ce îi asigură durabilitate şi existenţă de-sine-stătătuaie (p, 56). Vasile VEŢrîŞANU, Progresul .uman ji tradiţiile

culturii.

.222

ORIGINALITATE

1551 — Tradiţie înseamnă tot acest univers de valori — politice, economice, ştiinţifice, artistice — ţîşnit în decurs de secole din adîncurile geniului creator şi ale structurii morale a poporului respectiv, şi alcătuind deasupra capului fiecăruia, un cerc înstelat spre care-şi ridică ochii din cînd în cînd, şi a cărui prezenţă o simte în fiecare clipă (p. 1'1). Dan ZAMFIRESCU, Spre noi înşine. '

1552 — Tradiţia este un combustibil care a acumulat energia veacurilor trecute, de luptă, experienţă şi gîndire, şi această, energie trebuie din nou actualizată, pusă să lucreze în slujba prezentului revoluţionar (p. 20). Dan ZAMFIRESCU, Permanenţa

patriei.

1553 — Tradiţia reprezintă acea parte a culturii trecute care actual sau potenţial prezintă o valoare pentru cultura pre1 zentă şi viitoare (p. 247). Elena ZAMFIR, Lecţii de

filozofie.

.ORIGINALITATE

1554 _ Originalitatea constă deseori în descoperirea de legături sau analogii între două sau mai multe obiecte, sau idei între care nu s-a demonstrat mai înainte că ar exista vreo legătură (p. 84). W. J. BEVERIDGE, Arta cercetării

ştiinţifice.

1555 — Cine forţează originalitatea alunecă prea lesne în nefiresc, în neorganic (p. 98).

ORIGINALITATE

223

1558 — Originalitatea-unui popor nu se manifestă numai în creaţiile, ce îi aparţin exclusiv, ci şi în modul cum asimilează, motivele de largă circulaţie (p. 226). Lucian BLAGA, Izvoade. articole. .

Eseuri,

conferinţe,

1557 — Orice original nu valorează decît în clipa cînd s-a impus ca atare. Demostene BOTEZ, Fapte

diverse.

1558 — Originalitatea limbii unui scriitor nu constă în particularitatea vocabularului, ci mai ales în noutatea imaginilor născute din asocierea inedită a cuvintelor capabile să potenţeze metaforic sfera de înţelesuri comune şi să le nuanţeze printr-un spor de semnificaţii plastice, sugestive (pp. 30—31). Gheorghe BULGĂR, Studii limba literară.

de stilistică

în

1559 — Meritul originalităţii nu este noutatea, ci sinceritatea. Thomas CARLYILE, Eroii, cultul eroilor eroicul în istorie. , '

şi

1560 — Originalitatea unui scriitor stă nu-numai în stil, dar şi în felul de a gîndi, în convingeri şi altele (p. 26). A.P. GEHOV, Despre munca

literară.

1561 — Originalitatea — atunci cînd e urmărită cu orice preţ — nu e decît un simptom al exhibiţionismului (p. 205). Ştefan Augustin DOINAŞ, Lampa lui Diogene.

1562 — Originalitatea subiectivă este superficială, cînd nu e susţinută de originalitatea plastică-şi ideologică. Mihail DRAGOMIRESCU, Teoria

poeziei.

O U M - H N A L i l A PE

234

1563 — Originalitatea, în cercetarea cu caracter fundamental, nu este posibilă deeît prîntr-o 'g-îndire- nefrînată de obligaţii rigide sau de alinieri care nu dau răgazul pătrunderii în esenţa fenomenelor (p. 49). 1564 — Originalitatea este condiţia cea mai de preţ a ipotezei de lucru (p. 62;).. . D. DUMITRAŞCU, Trepte spre ştiinţă.

1565 — Originalitatea creatoare nu stă în refuzul de a semăna cu ceilalţi oameni (p. 168). Ralph W. BMERSCLN,

Eseuri.'.

1566 — Originalitatea, în sensul social al cuvântului, are nevoie de o continuă reînnoire (p. 264). Jean GRENIER, Arta şi problemele ... •'-*•,} • -

- \,

i ' •••:: ; f

;;

\1 '

î'-,;-'.

"

.•:."(•'•'• ; '

.

1567 — Originalitatea presupune întotdeauna (p. 53). Ion IANOŞI, Romanul

unui

ei. '-'ţi. . î

. : ,..

continuitate

oraş.

1568 — Originalitatea pe care o cauţi e cea mai deplină dovadă de sărăcia fondului propriu (p. 283). Nioolae IORGA, .

v-

" i

....' /-...

.!'.

Cugetări. • ...

1569 — Nimic nu fixează mai repede decît originalitatea, chiar cînd nu se sprijină pe un suport sufletesc mai mare şi pe un talent mai robust (voi. I).

(faEGits^ram'EE;

1570 — Esenţialul e ea ele fsufeitefitele]! să fise originale;, trase din observaţia directă, şi nu simple imitaţii străine,, f ă r ă vreo întipărire naţională şt locasli, (p. 40|. Eugen noastră

LOVINESCU, Literatura Gî-ra- voL Qjpewh .

şi

critica

15-71 — Principiul originalităţii e,. desigur, nobil şi fecund ; în artă el trebuie însă subordonat unor congliţiuni generale estetice ; lucrînd arbitrar, poate duce la cele mai mari rătăciri (voi. II:,, p. 25®^ Eugen LOVINESCU,

Critice.

1572 — Originalitatea este o însuşire eminentă, cînd e vorba _ de idei. dar,, cînd e verba de ortografie,, nu-şi are tecul (voi. II). ' Titu MAIORESCU,

Critice.

1573 — Originalitatea absolută nu e decît ©> utopie (ţp. 197). Dumitru MICU, Estetica

l-ui Lucian

Blaga.

1574 ,— Originalitatea este o noţiune vechiculată cu dezinvoltură în-toate judecăţile de valoare sau presupuse ca atare. E aspiraţia noastră intimă şi sistemul de referinţe în jurul căruia pivotăm şi cînd este vorba de al'ţii, dar mai ales cînd este vorba de noi (p. 236). 1575 — Originalitatea este indisolubil legată de o cultură intinsă, care se asimilează treptat, şi de o inteligenţă nativă, cultivată cu migală de-a lungul anilor (p. 242). \

Nicalae I-.. &ICOLAE,, [III, p, 236 şi 242}.

.

1576 — Originalitate înseamnă perfecţionare prin contribuţii mereu noi, depărtate de spiaftei stagnant al imitaţiei,

226-

privită ca expresie (voi. I, p. 102).

ORIGINALITATE

a

unei atitudini neajutorate, infantile

Eclgar PAPU, Barocul ca tip de

existenţă.

1577 — Originalitatea este departe de a putea fi asimilată cu izolarea de trecut şi prezent, în speranţa vagă şi nefondată, că ea va vorbi viitorului (p. 78). Ion PASCADI, Gusturile

între da şi nu.

1578 — Nu poţi fi original făcînd abstracţie de realitate (p. 85). Ion PASCADI, Estetica

între ştiinţă

şi artă.

1579 — Originalitatea nu-i decît o noutate relativă (p. 393). Camil PETRESCU, Opinii

şi

atitudini.

1580 — Originalitatea consistă în asimilarea totală a împrumuturilor, în modificarea acestora prin adăugirea unui f e r ment personal (p. 20). Alexandru PHILIPPIDE, Studii şi

eseuri.

V*

'1581 — Originalitatea e suprema valoare în artă (voi. I), Mihai RALEA, Scrisori tură.

din trecut,

în

litera-

1582 — Originalitatea este rodul unei culturi adînci. C. RADULESCU-MOTRU, Elemente de psihologie.

1533 _ Originalitatea nu e decît o inedită articulaţie a unui drum mult timp public şi comun. Mircea SÂNTIMBREANU, Art. : Căpitan 15 ani,

la

L I M B A — C U V I N T 26

1584 — Originalitatea personală nehrănită, neîmbogăţită de ambia'hţa socială, ori se ofileşte, ori ia direcţii stranii şi dă fructe sterpe ce nu au căutare (p. 225). Eugeniu SPERÂNŢIA, Medalioane

miizicale.

1585 -— Originalitatea este finalizarea creativităţii în prodilse materiale sau spirituale inedite, nemaiîntilnite, sub formă de soluţii sau idei noi, în domeniul ştiinţei, tehnicii, artei, ori sub forma unor metode şi tehnici originale de cercetare (p. 48). , \—. ' Dumitru şi Marin STOICA, Tineretul caţia şcolară. .

şi edu\

1586 — Originalitatea este pentru un artist raţiunea existenţei lui. 1587 —• Originalitatea este mai mult un punct de sosire decît de plecare. Nu căuta deci originalitatea întorcîndu-te către tine, ci proiectîndu-te în afară, în multele fapte ale creaţiei harnice, entuziaste şi adevărate (p. 103). Tudor .VIANU, Jurnal.

1588 —; A trăi originalitatea-artistului înseamnă a participa la o viaţă mai spontană şi mai bogată, din care se contagiază propria noastră individualitate (p. 329). Tudor VIANU, Estetica.

1589 —r Originalitatea omului de ştiinţă constă în faptul că a . descoperit încă o lege obiectivă necunoscută pînă la el (p. 19), Henri WALD, Structura

logică a

LIMBA (limbaj, grai, cuvînt, vorbă) 1590 — Vorbeşte puţin, ascultă mult. Proverb albanez

->

gîndirii.

1591 — Un cuvînt nelalocul iui e mai primejdios decît un pas greşit. . ',/ Proverb arăb

' .> .

15:92 — Vorba e mai dulce decît mierea,, dacă ştii cum să vorbeşti. 1593 — Cu vorba dulce poţi înmuia sufletul, dar nu poţi fierbe orezul. 1594 — Ştiu să vorbesc frumos, numai vinul nu mă lasă. Proverbe

bengaleze

1595 — Un om care vorbeşte mult va avea totdeauna duşmani ; un om cu bun-simţ vorbeşte puţin şi ascultă mult. •Proverb

chinez

1596 — Păsările se prind de picioare şi oamenii de vorbă. 1597 — Să ştii mult, să spui puţin. Proverbe

italiene

f

1598 — Cum e omul,,aşa e :şi vorba. 1599 — Pentru cel care înţelege, ajung puţine cuvinte. .Proverbe

latine

1800 — Cine vorbeşte seamănă, .cine ascultă culege.. ~~ Proverb

1601 — 1>602 — portul. 1603 — 1604 — 1605 — 1606 —

persan

Guvîntul cel mai dulce / La-ntristare leac aduce. Ori te poartă eum ţi-i
LIMBA»—CUVÎNT

1 M C — Grăieşte cu. ton curat, ca să te priceapă cel ce te-af ascultat. 1M8; —- Cînd altul grăieşte nu-i lua vorba din1 gură, ci aşteaptă mai pe urmă; 1609 — Vorba bună la vremea ei / Mult te-ajută cu graiul ei. 1610 — Acela vorbeşte mai bine, cel ce grăieşte spre apărarea celui nevinovat.. Aşa,şi t u s ă g r ă i e ş t i . 1611 — Mai bine un cuvînt şi bun, decit mii şi sute, proaste şi nebune. • • > 1612 — Cuvântul la cel înţelept cea mai mare armă. 1613 — Cuvîntul la om icoana gîndului său, şi faptele lui icoana sufletului său. 1614 — Cuvîntul aspru scîrbă aduce, iar cel dulce dragoste ţi-aduce. Alege care-ţi place. 1615 — Vorba unui om cinstit face mai mult decît un zapis. 1616 — Cuvîntul bun unge, / Şi cel rău împunge. 1617 — Cuvîntul întîi să-1 cioplfeşti, apoi .săr arăţi. 1618 — Cine de cuvînt nu înţelege, nici de ciomege. 1619 — Vorbele cele ferite / în. piaţă şj%®; moarărS vor biter. 1620 — Omul dupăs grai,. ca clopotul după. sunet, îndată; s e cunoaşte. 1621 — Cine mult grăieşte, puţin sporeşte. 1622 •— Omul care vorbeşte multe, se dezvaţă de a mai vorbi î u m trebuie. 1623 — Unde este vorbă multă / Acolo e treabă scurtă (puţină). 1624 — Vorba-şi are şi ea vremea ei, / Iar nu să o trînteştil cînd vrei. 1625 — Vorbele celor mari sînt ca smochinele de dulci, iar vorbe3S»©el®r m®ă|,.sunăfeeâ:;mşte:Hue:k î*#2® — Cu vorbe îmbolditoare / îl atinge unde-l doare. 1627 — De vorbe bune nu te doare gura.

230

1628 1629 1630 1631

LI1VIBĂ — C U V Î N T

— Cînd sfetnicii se iau cu limbuţia, prăbuşesc împărăţia.' — îi cu limba-ncurcată, / C-are mintea tulburată. — Limba poate fi fagure de miere, Şi budău de fiere. •— Limba slobodă e ca armăsarul fără frîu. Proverbe

româneşti

1632 — Vorbind puţin, vei asculta mai mult. Proverb

1633 1634 1635 1636 1637 1638 1639 1640 1641 1642 vine. 1643

— — — — — — — — — —

rus

A da limbă prin ţară. Limba îndulceşte, limba- amăreşte. Limba taie mai rău ca sabia. Limbuţia e mai rea ca beţia. Una vorbim, başca ne-nţelegem. Vorba bună mult adună. Pentru vorbă nu se plăteşte vamă. Omul vorbeşte despre ce îi place. Omului totul i se trage de la limbă. Vorba e ca şi o piele umedă, încotro o tragi acolo

— Limba-i mică, dar păcatul e mare. Proverbe

turceşti

1644 — Limbajul se defineşte exclusiv ca mijloc de comunicare între oameni (p. 31). Gheorghe ACHIŢEI, Ce se va întîmpla

mîine?

1645 — Limbajul e un fenomen social. Trăieşte în măsura în care poate sluji de instrument de legătură între indivizii aceluiaşi grup (p. 14).

LIMBA — CUVINT

231

1646 — Cuvîntul, în virtutea unei legi care domină progresul, tinde la o precizare , şi individualizare vădită a funcţiilor lui (p. 21). fe'Hx ADERCA Mic tratat

de

estetică.

1647 — A vorbi bine presupune o disciplină, o uniformitate mai constantă, şi o intonaţie corectă, adică mai ales măsurată, după cum atît de bine a exprimat cuvîntul corect (p. 67). ALAIN, Un sistem

ai artelor

frumoase.

1648 — Limba este tezaurul cel mai preţios pe care-1 moştenesc copiii de la părinţi, depozitul cel mai sacru lăsat de generaţiile trecute şi care merită de a fi păstrat cu sfinţenie de generaţiile ce-1 primesc. Vasile ALECSANDRI, Despre

literatură.

»

1649 — Tendinţa unei plenar, cu nuanţările insesizabile, realitatea . cel mai de preţ al unei

limbi, trebuie să fie aceea de-a exprima cele mai fine şi adincimile cele mai fiinţării omului. Graiul este tezaurul comunităţi (p. 206).

Ioan ALEXANDRU, Iubirea de patrie, de poet.

Jurnal

1650 — Cuvintele eliberează şi trădează ideile (p.'l64). Dumitru ALMAŞ, Cheia

inimii.

1651 — Limba nu este ceva construit artificial, în mod armonios şi simetric după o concepţie raţională, ci ea depinde de însăşi viaţa unei societăţi şi ca atare oglindeşte unitatea societăţii sau gradul ei de eterogenitate. Petre ANDREI, Sociologie

generală.

232

jt

LIMBA — CUVlNT,

1652 — Dacă limba nu te scuteşte să faci prostii,, ea te î m ^ piedică1 măcar s ă i e spui; < Tudor ARGHEZI, Ana Fierling

şi copiii • eij

1653 — Cuvintele au măduva lor, au nervii şi rădăcinile lor,' coloritul lor, energia şi sufletul- tor şi, numai' împrejurările deosebite: le împrumută viata care îndeobşte le lipseşte , (voi, 31,. p, 64). Tudor-ARGHEZI, Scrieri.

1654 — A, supune, limba la o sistemă străină, cu de-a sila a o. îmbrăca. în forme clasice numai pentru dragostea maicii de la. care se trage,, este o tiranie filologică' mai grea- a se s t a t o r nici, decît acea politică (voi. I). ş. Gbeorghe ASACHI, Scrieri

literare.

165,5 > — Pentru, a ne convinge cît e d e mare influenţa limbii,, să. evocăm înaintea, mai multor persoane ideea de. mărire, (p. 134). Garabet ASLAN, Educaţia

prin sine

însuşi.

.1656 — Cuvîntul, înainte de a fi mijloc de transmitere, este modalitatea prin care omul face prezent orice intră în sfera existenţei sale (p. 6,7), Hicolae BALOTĂ, Euphorion.

['

1657 — Valoarea, cuvântului derivă din contactul său cu viaţa (p. 24): ; ' ' . ' 1658 — CuvSstul are puterea de a dezlega în faţa noastră natura şi dfe alterezi în noi conştiinţa (p. 2-44:). Nicolae- BALOTĂ, Arte- poetice? ale se colalitlUi- XX.

XiMBĂ/—- CUVÎNT

Î659 — Un cuvînt valorează cît o Idee, într-o ţară, în care lumea este atrasă maî mult de eticheta . ambalajului, decît de conţinut:(p. 434). . . . ,.v. Honor.e de BALZAC,. Ruşinii

Cauiîis«a»i.

166® —...Cuvîntul'* capătă .putere de influenţare numai atunci cînd se îmbină cu fapta, cu exemplul personal (p. 184). ' A. 3, BAZANOV,

Pedagogia.

1661 — Indiferenţa faţă de cuvînt şi de expresia lingvistica^ imitaţia servilă a altor poeţi înseamnă, de fapt, indiferenţi , îfaţă de cgnţinutul operei şi faţă de imaginea poetică. Ion

)odu -BĂLAN, Octavian

Gogă.

,

1662 •— "Limba naţională, [...] e un instrument de comunicare» un zăcămînt de valori spirituale, un bun al tuturor membrilor societăţii, creat realmente de întregul popor, de-a lungul existenţei sale istorice (p. 43). '

Ion Dodu BĂLAN, Constelaţii

ăiKfr^e.

-v

•

1663 — Vorfeirea -.oamenilor este oglinda sufletului lor (p. 60). 1664 — Limba noastră e o limbă mlădioasă, sigură, bine 'fixată şj,-totuşi, foarte flexibilă (p. 60). Ion Dodu ..BĂLAN, Copilăria

.unui

leat.,

,.<£'.

1665 •— Cuvintele „trebuie .să aibă un conţinut ; cînd nu-I mai au, ele încetează de a mai constitui noţiuni (p. 408). August BEBEL, Femeia

şi

socialismul.

• -1666 — Limba noastră .trebuie <să f i e ia zilelor nbastre, pe înţelesul *şi desfătarea poporului nostru. ' . ' '

Mfliai BENIU-C, -meşterul studii literave).

Manole-(cronici

şi

234

LIMBA- — CUVÎNr

1687 — Cuvîntul este în acelaşi timp muzică şi semnificaţie ; el animă simetriile arhitectonice, reliefurile şi culoarea, dînclu-le noi dimensiuni şi unind, prin poezie, în mănunchi, toate formele frumosului (p. 136). Ion BIBERI, Poezia, mod de

existenţă,

1668 — Limbajul dă gîndirii coherenţă, limpezime, stabilitate (p. 127). Ion BIBERI, Orizonturi

spirituale. *

1669 — Cuvîntul;" prin conţinutul lui, ca şi prin tonul cu care .este rostit, alcătuieşte cea mai.expresivă formă a raporturilor dintre oameni (p. 134). Ion BIBERI, Arta

de a

trăi.

1670 — Limba este întîiul mare poem al unui popor (p. 251)-. •:,„'-.'.

Lucian BLAGA, Elanul insulei — aforisme şi utsettmdiji. , „ « ,'

1671 — Cuvîntul cînd ajunge la culmea ce-i este însemnată, se opreşte şi numai simţămîntul poate trece dincolo de linia , aceasta (voi. II). , Dimitrie BOLINTINEAiîU,

Opere.

1672 — Nu trebuie să se uite că, înaintq de orice, limbile au fost create pentru a fi vorbite ; mai întîi s-a scris limba vorbită şi apoi s-a vorbit limba scrisă (p. 133), Emile BOUTROUX, Chestiuni educaţie.

de. morală

şi

LIMBA — CUVINT

235

1673 — Cuvinteîe-s platforma de lansare / Imaginilor care-n noi palpită (p. 10). Ion BRAD, Mă uit în ochii

copiilor.

1674 — Vorbele sînt duşmanii cei mai mari ai oamenilor, dacă nu sînt bine folosite (p. 127). Ion BRAD, Ultimul

drum.

1675 — Forţa cuvintelor este forţa gîndirii (p. 125). Jerome S. BRUNER, Pentru struirii,

o teorie

a in-

1676 — Limba formează şi comunică ideile. 1677 — Adevărata dezvoltare şi perfecţionare a limbii scrise;, a limbii poetice, nu se poate înfăptui decît pornind de la fondul istoric viu popular, al limbii vorbite. Gheoighe' BULGĂR, Eminescu despre blemele limbii române literare.

pro-

1678 — Limbile sînt poate cele mai complexe, cele mai „colective" dintre înfăptuirile umane, căci la care altă operă mai colaborează necontenit toate colectivităţile popoarelor, de IE apariţie, şi pe toată cărarea dăinuirii ? (p. 83). Eusebiu CAMILAR, Inimi

fierbinţi.

1679 — Cuvîntul bun şi neplăcut este ca doctoria greţoasă, însă folositoare. La cel înţelept este aşa'; iar la cel nebun este ca otrava în măruntaiele sănătosului. 1680 — La omul întreg, cuvîntul poartă icoana sufletului, şi fapta comoara inimii. ' • Dimitrie CANTEMIR, Lupta dintre corb.

Inorog şi

Î.IMHA •

CWBSFT

li'Şlf; — • ¥«fejgl@* de şinele: sîni instrumente moarte ; ceea cele dă viaţă şi putere sînt gîndirile şi ideile — înţelesul (voi., IV). I. L. CA-KASIAJLE,„ .1,682'-. -

Publicistică.

Nimic nu este' mai trainic decît vorba cu adevăr

grăită.. Thomas CAIKLYEJ2, Eroii, cultul eroicul în istorie.

eroilor

şi

î!8®3' — Guvîntuî : e' începutul faptei si se verifică prin faptă . (P- 229). George CĂLINESCU, Scrieri despre

artă.

1(634 — SMtem: însă împotriva ploconirii în f a ţ a a, tot ceea ce este străin,, a înjosirii pEopsa; limbi,, a propriei naţiuni; (voi. VI, p. 223), Nicolae CSAUŞESCU, România pe drumul construirii societăţii socialiste multilateral dezvoltate,

18B5 — Limbajul este comuni tuturor membrilor, societăţii, iar fblosir ea- iimbii române literare este o obligaţie a; tutur or, cetăţenilor, care şi-au-însuşit îhşeoală regulile elementare de vorbire şi de scriere corectă. Clara CHIOSA, [II, p. 1401.

1686 — Limba e singura avere comuna a unui popor (p. 73); 1687 — Nici nu se poate forma o limbă unitară a unui popor,', cînd un grai oarecare, orieît de mult ar fi fost impus de Q literatură,, puternică," exclude cu. îndărătnicie elementele specifice ale altor graiuri (p. 119).

• TT. ţps v— rwKJ™:

1688 — Cuvîntul bun c acela care .e;gunQSc;ut de .toii românii şi a-vînd aeeeasiaccepiivmeRădică să nu însemne z.l J un lacra» şi într-aită parte alt lucru) (p. 129). Gecsge C # ş a i a C , Despre literatură, 'Vi.-,--.'-../

ţi tiinM,; ".

-'fV-

1689 — A vorbi nu înseamnă a gmd: 3ogic, dar a gîndi 'logic înseamnă, totodată, a vorbi (p. 96). 1690,'— -Limbajul este o creaţie perpetuă 218). Beneâette- OR0CE, -Estetica.

1691 — Cuvîntul este mişcarea naturală a'minţii, p a t i m i căreia se mişcă, gîndeşte şi judecă, fiind ea o lumină şi stră1 lucire a ei. 1692 — Cuvîntul rostit activează în voce ţ i di?rep
Ion BAMftSCHI'H, 'Dogmatica,

'1-693 —• Graiul este cu atxt mai î i u m o s cu cît-în el'se'îmbinl mai potEivît; cuvintele |p. 2i0). :

Aiighieri DAN'I'E, Opere rrt\v.w.i.

1694 —- O limbă artificială întunecă mintea, taie avuitul. unui artist, împuţinează gîndirea, tulbură priceperea dreaptă şi adîncă, împrăştie o spoială de cultură drept adevărata 'cultură, împiedică progresul limbei, împiedică originalitatea si, In 'Şiîrşit aţîţa, creează şi întreţinecaste. '*, „ 1695 —- Limba poporului e vie. 1093 — Un cuvînt nou şi pe care limba unui popor nu-1 primeşte de la ea însăşi îngreuiază gîndirea şi fraza. Un cuvînt nou este o disonanţă ca sunet'şi o buturuga g r e a i n ,jocul ideilor dintr-o frază.- ! ."' ' '

.

LIMBA — CUVJţNT

„ 238

1697 — Cuvintele, cu cît se îmbracă în stofe de sunete pompoase, cu atît au darul de a agita pe unii şi de a intimida pe alţii.' ^

Barbu Ştefănescu-DELAVRANCEA, Publicist tică (Cronici literare şi de artă, studii de limbă şi folclor).

1698 — Pentru a vorbi nu e nevoie decît de puţină raţiune. Rene DESCARTES, Studii asupra metodei de a întrebuinţa bine raţiunea şi de a căuta adevărul în ştiinţă.

1699 — Fără ajutorul cuvintelor, aproape nimic nu poate fi reţinut, iar cuvintele nu ajung niciodată să redea precis ceea ce simţim (p. 87). Denis DIDEROT, Scrieri

despre

artă.

1700 — Limba-este lucrul sacru al fiecărui popor. O limbă nobilă este cea mai mare înfăptuire a lui ; este sigiliul, expresia fiinţei sale celei mai lăuntrice (p. 73). ,

Fr. A. W. DIESTERWEG, Texte alese.

pedagogice

1701 — Limbajul este suportul gîndir,ii (p. 79). 1702 — Limba este caracteristica unui popor, a unei naţiuni : ea este vechiculul spiritului său, al tradiţiilor sale, al geniului său (p. 81). Robert DOTTRENS, A

educa

şi' a

instrui.

1703 — Limba e un semn al fondului : este haina care-i dă valoarea psihofizică a frumuseţii .desăvîrşite. Mihail DRAGOMIRESCU, Teoria

poeziei.

LIMBĂ. — C U V Î N T

239

1704 — Ceea ce face ca un cuvînt să aibă valoare este justa intonare a vorbelor (p. 625). Mihail DRAGOMIRESCU, Scrieri estetice.

critice

şi

1705 — Nu este grai mai dulce / Decît graiul din străbuni ! Victor EFTIMIU, Cîntecul mamei şi al copiilor.

1706 — Cuvîntul este oglinda cea mai adevărată a sufletului (p. 9). ERASMUS, Elogiul

nebuniei.

1707 — Cuvintele sînt şi ele nişte instrumente care. pentru a fi eficace, trebuie menţinute într-o stare de curăţenie şi de proprietate, ca toate instrumentele Altfel ele se răzbună : creează dezordine, confuzie (p. 13). Pşul EVERAC, Dialoguri

contemporane.

1708 — Precum lucrurile nemijlocit iu lasă pe om nepăsător, aşa şi cuvintele... trebuie să mişte pe cel ce le înţelege, fiindcă şi cuvintele sînt lucruri, nu absurdităţi fără rost. 1709 La poporul a cărui limbă este vie, cultura intelectuală şi viaţa îşi văd fiecare de drumul săi 1710 — într-un popor cu limba moartă, nu poate răsări un geniu cu adevărat creator, fiindcă aci nu există pentru dînsul aptitudine originală de a denumi noţiunile. J.G. FICHTE, Ciipîrţtări mană. ' ^

către naţiunea ger', -';.<-.

1711 — Limbajul este nu atît un mijloc de expresie, cît un mijloc de comunicare 34) Ernst FTSCHER, Necesitatea

artei.

[

5J40

LIMBĂ

—.csaarar

1712 — Orice- limbă naţională trebuie să Me seapătat limbă s literară, dar nu este valabil şi invers (p. 74). Elena FLiOHEA, Moţiunea cialismul. .

românească

şi so-

1713 —1 Limbajul este-trn sistem de,sunete, care, prin raportul de exprimare, de expunere a gîndurilor, dobîndesc un sens (p. 75). Mtecea F L O R Î A N , .Scrieri

alese,

1714 — Limba este un mijloc de-mîna întîia, întru apropierea dintre oameni, comunitatea de limbă este în sine o î n g e m î nare sufletească, iar simpla convorbire o stabilire de intiradiate (p. 1QL). - ;; Mircea FLORIAN, Aria de a suferi.

1715 — Limbile sînt creaţii spontane ; ele sînt opera popoarelor (p. 209). Anatole EJîANCE,

ViaţaMterară.

1716 —- Limba e cea mai sfiintă .moştenire a unui popor, ea e •a tuturor. Ea e întrupată, alcătuită, .şlefuită în. cursul a zeci de veacuri, răsărită din trebuinţele, din .durerile, sdin bucu,-riile şi suferinţele unui popor (voi. II, p. 211,). .Emil GÂRLEANU, Nuvele, schiţe,

însemnări.

1717 — Forţa unei limbi nu stă în respingerea elementului străin, ci în asimilarea lui (p. 120). J. W. GOETHE, Maxime şi

reflecţii.

1718 — Adevărata frumuseţe a limbii, capabilă să activeze ca o forţă, se obţine prin precizia şi sonoritatea cuvintelor

eare dau tema tablourilor, caracterelor, ideilor Maxim- GQRKI, Desepre

din

cărţi

literatură,

1719 — Limba, creată pentru a exprima gîndurile oamenilor, este obligată să se transforme necontenit, pentru că şi gîndurile, care oglindesc procesele din realitatea înconjurăm toare-, se schimbă şi ele- fără încetare. Alexandru GRAUR, Limba

corectă.

1-720'.— Prin limbaj se înţelege orice mijloc de comunicare'a gîndirii (p. 151). Spiru HAR KT, Mecanica

Socială.

1721 — Limba este act al inteligenţei teoretice în cel mai propriu înţeles al cuvîntului, căci ea este latura externă a manifestării acesteia (p. 63). G.W. Kr. HKGFX. Prelegeri toriei.

de. filozofie

a "is-

1722 — Cuvîntul este principiul tuturor legilor eterne ale naturii materiale şi naturii spirituale (voi. II). 1723 — Cuvîntul este focarul tuturor scînteilor divine ale raţiunii universale (voi. II). Ion HELIADE-R'ÂDULESCU, Echilibrul antiteze

intru

1724 — Verbele nu fac nimic,, faptele şi inima se caută înaintea adevărului (voi. III, p. 482). ", «s".

•

Ion HELIADE-EAD ULESC U, Scrieri în proză, Tea&riu . . .'I v - ; . -,,

242

LIMBA — CUVÎNT

1725 —• Limba este mijlocul prin care ne arătăm ideile şi cugetările noastre ; acela ce cunoaşte şi ştie mai multe lucruri, a aceluia limbă este şi mai bogată de vorbe şi mai plăcută. Ion HELIADE-RĂDULESCU, Pagini- alese.

1726 — Limba este o icoană a ideilor şi sentimentelor unui. om sau a unui norod (p, 433). Ion HELIADE-RĂDULESCU, Critica

literară,

1727 — Nici o limbă nu poate exprima orice dar fiecare limbă, oricît ar fi de primitivă, are o anumită capacitate de expresie, iar capacitatea de expresie a limbii creşte odată cu experienţa de viaţă a poporului căruia îi aparţine, odată cu civilizaţia şi cultura lui (p. 81), Traian HERSENI, Sociologia

literaturii.

1728 — Limba este una din cele mai mari creaţii ale omenirii, neegalată decît de, confecţionarea uneltelor şi utilizarea lor în procesele de muncă (p. 46). Traian HERSENI, Ce este sociologia ?

172.9 — O limbă este, de regulă, o punte de unire, ea dă posibilitatea celor care o vorbesc să comunice între ei, să colaboreze unii cu alţii, să se înţeleagă şi să se unească, eventual să se înfrunte şi să se cerceteze reciproc (p. 13). 1730, — Cuvintele nu ne servesc numai pentru a ne exprima stările sufleteşti sau a ne comunica ideile, ci şi pentru a le ascunde (pp. 113—114). T r a i a n HERSENI, Sociologia

limbii.

1731 — Cuvintele, ca şi hainele cumpărate de-a gata, se potrivesc „într-o anumită măsură" tuturor persoanelor de

X

243

- ,<• UVtN'L

iceeaşi statură, dar pe fiecare în parte îl îmbracă prost (voi. III, p. 371). ' ' : A.X. HERZEN^i Amintiri

şi

cugetări.

1732 — Odată rostită, vorba zboară fără să se mai întoarcă. HORAŢ1U. Satire şi scrisori.

, .

1733 — Cuvintele cele mai simple sînt uneori şi cele mai importante (p. 205). Ion IANOŞI, Uthanisin pare.

: viziune

şi

întruchi-

.734 — Limba este, dintr-un punct de vedere, o mare parte din ceea ce se numeşte artă (voi. II). Garabet IBRAlLEANU, Pagini

alese.

1735 — Limba .română are nepreţuitul avantaj ele a poseda cuvintele iubire şi amor, pentru două lucruri, cu totul deosebite, denumite în alte limbi cu un singur cuvînt. Garabet IBRĂILEANU, Privind

viaţa,

1736 — Vorbeşte mai sigur înaintea acelora care te pot controla, decît înaintea celora despre care nu eşti sigur că te f înţeleg (p. 132), V' 1737 —^ Cuvintele de cele mai multe ori constată, nu creează .0 înţelegere (p. 218). Nicolae TQRGA, Cugetări:

1738 — Intre elementele care formează comoara sufletească a poporului românesc, nici unul nu cuprinde mai mult şi nu oglindeşte mai adevărat decît' însăşi, limba lui (p. 157). Hicolae "lOîlGA, Sfaturi în

întuneric.

• LUVRUA - CUYJNT

••244

T

1739 -—. Limba mu e, domnilor,. numai un mij loc de, a se înţelege, nu e numai mijlocul practic prin care un. om poate să-şi comunice gîndurile şi' sentiraentele sale'ialtor oameni ; O limbă reprezintă pentru un popor mult mai mult. Este forma cea mai-înaltă, cea mai deplină în care se poate exprima sufletul acelui popor (voi I, p. 311). Nicolae IORGA, O luptă

literară.

1740 — O, cît-e de puternic graiul în care-ţi vorbeşte tristeţea lucrurilor r.părăsite de mina minunată a omului'! Panait ISTHATi, Chira

Chiralina.

1741 — -A- vorbi corect şi frumos înseamnă a respecta legile interne ale limbajului fp. 100). •

i> :

rfAtfaanase

JOJA, Lagos

Artekton.

1742 — A vorbi .bine înseamnă a te conforma esenţei limbajului, care este .imdisoeiabil: de:;gHa.dire şi, prin urmare,, menit să contribuie 'efectiv la /coastruineia, precizarea ,şi vehicularea exactă a gîndirii, , făcînd~;o; astfel consistentă şi comunicabilă. Athanase JOJA, |X,. p. 15].

1743 — Limba este instrumentul de exprimare r a gîndului. M. X. KAEININ, Despre

educăţia

vomuni&tă.

1744 — Vorbireamurnumai-căiface .posibilă gîndirea, munca şi colaborarea bazată pe înţelegere, dar a permis să fie transj-mise^ din {generaţie în ,.generaţie cunoştinţele exprimate ..în .cuvinteişi fixate.ln:opere,(p. >66). ' Tadeusz KOTARBINSKI, viata demnă.

Meditaţii

despre

LIMBA - CUVIN T

1745 — Mijlocul principal de comunicare între-oameni este cuvântul (voi. II, p. 215). N. K. KEUBSKAIA,;. Op&re pedagogice- alese» _

1746 — Limbile sînt cheile sau porţile ştiinţelor şi nimic mai mult, dispreţul faţă de unele cade asupra celorlalte (voi II, p. 130). 1747 — Gel care vorbeşte puţin are numai de cîştigat; se j presupune: că este inteligent ; iar dacă' este cu adevărat, se spune că este~ f oarte inteligent (voi; II, p.!163)i LA BRUSTERE, Caracterele sem. acestui veac, "

moravurile

1748 — Cuvîntul e, pare-se, singura predestinare a omului, şi'-el 1-a. creat"spre a zămisli gîndurij asemenea.copacului care îşi zămisleşte fructul. 1749 — Cuvîntul scris e ca o oglindă de care are nevoiapentru a se cunoaşte pe sine şi a se asigura că există. Alphonse de LAMARTINE,

Graziella.

1750 — Niciodată nu e mai greu să vorbim .frumos,, decît cîndvorbim:înteama:de-a:.tăcea,(p..l:52),, • LA, RQ.C.HE-FQUCAULD,- Maxime

şi

reflecţii,

1751: — Q limbă care. nu. se. îmbogăţeşte în aceeaşi măsură; în. cărei se;îmbogăţeşte.; conţinutul:: său cade-inevitabil şi în scurtă vreme în barbarie (p. 155). v 1752. — Puritatea .limbii, nu .peat'e. fi şi nu esfe: decît .identitatea: cu caracterul; ei, original; (p167). Giacomo LEOPARD!, cugetăm

Scrisori,

tresewina-ri,, '

LIMBA - CUVÎNT

240

1753 — Cuvintele sînt semnele sensibile necesare pentru comunicarea ideilor (voi. II, p. 10). 1754 — Acela care se foloseşte de cuvintele sale în chip neglijent şi nesigur, ori nu va fi luat în seamă, ori nu va fi înţeles (voi. II, p. 113). '

,

J o h n LOCKE, Eseu asupra /ne sc. .

iiitelect'ului

ome-

1755 •— Limba nu se elaborează nici de gramatici, nici de scriitori ; ea iese din-conlucrarea instinctivă a colectivităţii naţionale ; orice stăvili i s-ar pune, răspunzînd geniului rasei şi nevoilor momentului, ea nu poate fi anacronică (p. 347). Eugen LOVINESCU, Istoria civilizaţiei moderne.

române

1756 — Limba este mijlocul principal de comunicare între oameni, cu ajutorul căruia se face schimbul de idei (p. 93). George MACOVESCU, Introducere literaturii.

în

ştiinţa

1-757 — După mulţimea sinonimelor se judecă bogăţia unei limbi şi gradul de fineţă al deosebirilor intelectuale într-o naţiune (voi. II). 1758 — Cu cît cugetarea'se poate exprima mai iute şi mai exact, cu atît limba e mai bună (voi. II). 1759 — Cuvintele sînt un element naţional, fără îndoială. Spiritul naţional al acestei limbi stă mai ales în partea spirituală a acestei limbi, în înţelesul specific al cuvîntului ei (voi, II). 1760 — Limba nu este rezultatul unei convenţiuni între oameni învăţaţi, ci este un product instinctiv al poporului întreg (voi. II). Titu MAIORESCU,

Critice.

LIMBA —• CUVINT'"

247

î?6î — Cuvintele'oare desemnează trăsăturile de ea-racter au întotdeauna sensul moral ai unei -judecăţi, fie: în .înţelesul unei aprobări1, 'fie în acela a i uneidezaprobări, cu toate că Ie cuprinde pe amîndouă (voi. I). -1762 — Cuvîntul este gloria omului şi numai el f.a.e.e ca viaţa •omului să f i i demnă (voi. I), , Thomas MANN, Muntele

vrăjit.

1763. — Cuvintele sînt flori pe care ni le dăruirn unii altora l-pentru, a ; ne exprima omenia . (p. 7). . ' Gheorghe .MARIN, 1001 de feţe ale lui ti minciunii.

adevăru-

i.76'4' — A conferi • cirantului sensul de lumină, de rază că* lăuzitoare implicit'de adevăr înseamnă' a-1 înţelege şi ca de-* venire jumană (p. 8). • -, . . Gheorghe MARIN, Labirintul

minciunilor.

"1.7.85 — Cuvîntul nu trebuie -să însemne vorbărie, ci comunicare clară, limpede,sinceră, a,gîndului (p.. 152). , • Gheorghe MARIN, Pledoarie

pentru

respect.

1786 — O limbă considerată ca produs al unui singur individ- este jim nonsefis (voi. I, p. 440). . -Karl MARX, Bezele criticii economiei ''

•;

•

-

"'

y

.

..

..

..

.

politice,

-

'

1767 — Nu există cuvinte' vulgare... există numai o accepţie vulgară care poâte fi acordată tuturor cuvintelor (p. 23). Teodor MAZÎLU, Ipocrizia 11 — Cugetări despre c u l t u r ă şţ-civilizaţia

desperării.

rfgg Semnificaţia unul cuvînt depindă mult mai mult dai. contextul frazei $J teoriei decît de litere
ştiinţeiH

;|fg0 Limba este instrumentul de comunicare al experienţei umane, pe tare convieţuirea în comun se întemeiază (184). \ Nicolae MĂRGINEANU, Selecţia şi profesională,.

orientarea

.1770 — Cine .zic® limbă acela zice nu numai un sunet oarecare al gurei, d zice felul de a gîndi, simţi şi voi, într-un cuJţŞrit : partea eea mâî tainică şi mai personală a unul neam. Simion MEHEDINŢI, Către

noua

generaţie.

§Î71 -— Limba este purtătorul ideilors este mijlocul de cofnunicare & ideilor şi gîndurilor noastre (p. 7). I o n V, MESAROŞIU, Logica

generală.

j . _ v . |.J72 ™ Prin cuvînt creăm nu numai rioi lumi, dar ne zidim fee noi înşine* Cuyîntul posedă însuşiri autodemiurgice (p. 6). ~

~

D u m i t r u MICU, Lirica Iul Lucian

Blaga,

1773 Cuvintele sînt formele abstracte ale gîndirii şi a purcede da la corpuri la numirile lor înseamnă a merge de la concret la abstract, de la gîndire cu imagini, la gîndirea cu vorbe. Nicolae MOISESCU, Conducerea tive,, intelectuale, instructive şi

vieţii emosociale.

IptfŞ'-"»-» Graiul este un dar divin,, un mijloc
minţii cil aju-..U

1775 — De obicei, un om care nu grăieşte, nu cugetă, MQNTESQUIEU, Scrisori

persane,,

1,776 -— Cuvîntul este întotdeauna o articulaţie organică, fonetică, chiar daci nu este pronunţat (voi. I, p. 137). 1777 — Adevăratul limbaj este limbajul trăit, pronunţat sau ascultat» Ca atare, el este o producţie individuală, un act artistic? primitiv mereu nou,.: iar aspectul său creator şi conservator nu este. da asemenea, decît o creaţie originală constantă (voi. î, p. 148}, Guido MORPURGO-TAGLfABTJE, contemporană.

Estetica

1778 — Un cuvînt e un arbore. Că s-a născut pe pămîntul tău ori a căzut ca o sămînţă din lumea altora, u n cuvînt este pînă la urmă, o făptură specifică (p. 7). Constantin NOICA, Creat te. şi frumos tirea românească,

în ros-

1779 — Limba nu este un product fizic, a cărui formaţie egală în părţi deosebite să se poată explica simplu din amestecul' aceloraşi elemente, ca şi cînd am avea a face cu elemente chimice; ea este un product spiritual al unei comunităţi etnice, format prin acţiunea reciprocă a Viului comerţ social; în sînul acestei comunităţi (p. 246). Dimitrie O N C I U t , Scrieri

istorice.

1780: — Limbajul"este -aspectul', relaţional::în care g-îndirea-aeîmplineşte, işăsî-yalidea^3existenţa,-:devffle operantă şi. continuu creatoare.de sens (p. '29). '

Ed. PAMFIL şi. D-,, OGO'DES.GU, Psihologia şi informaţie, . • -

*

1781 -" Limba. unui- "-popor este un factor. de cultură, ..-.devreme ce exprimă--gmtbirea-acelui popor. Ea este reprezentanta abstractă a vieţii materiale şi spirituale a unui popor - întreg numai a acelui popor, ,P. P.-pmArsmQV, culturii româneşti.

î,:

ÎMrpăucete

la

istoria

(

1782 — Cuvintele de umilinţă-la cei ftioşi Sînt motive de orgoliu, iar la cei -umili, de smerenie "(p.văS').17.83 — O limbă este penteufiită limbă'iun cifra .în care cu-, vuitele sînt schimbate în cuvinte, iar' nu. literele în litere .; astfel este descifrabilă (p. 83). Bl'aise PASCAL, Scrieri alese. Cugetări. -

1784 — Limbă omenească avem atunci, -cinei :d -formaţie fo.netică articulată e întrebuinţată ca nume-pentru --Un-lucru sau fapt ; suspinul-sau ţipătul nu aparţine limbei, ^Friedrieh PAULSEN, Introducere

în

filozofie.

.1,785 — Cuvîntul-a: fost prima realitate specific Umanăf introdusă în. natură nu numai ca mijloc de comunicare, cu sa.menii, ci-şi ea mediaţie între ceea .ce este. şi ceea-,ce nu .esteîncă, ca-anticipare, a,-realităţii(pp-.- 74—7-5), "s

'

* >* • >V , •

Vasile - PAV'ELCU, Cuhni .şi abisuri laie son&lităţiii \1 ' -

per"

•

';":..;.,.;.

_ .

limb^.^

^

^

•• ^

1736 — Cel mai expresiv-li'Mbaj- este- 'lîmbaiul faptelor.' I. P. P A V L G V , - E x p e r i e n ţ a a 20 de ani ttswpin activităţii nervoase superioare -a animalelor,.

1787 — Nu. -mi-e .teamă de cuvinte pentru că mă apără de -orice teroare puternica realitate căreia îi adresez întregul meu entuziasm de azi (p. 63). A d r i a n P&UNESCU, Lumea

ca

lume.

1788 — Cuvîntul e ca plugul ce ară adine ogorul conştiinţei, ca sămînţa'şi îngrăşămîntul ce face să rodească acel ogor, ca plivitoarea ce-1, eliberează de buruieni, ca secera (p. 120). ,

•.

•

Petru PÂNZARU politice.

Convingeri

ştiinţifice

şi

1789 —- Limbajul şi comunicarea fac parte simultan din existenţa socială şi conştiinţa socială. Limbajul este mijlocul social de. a .trăi (exista, simţi, gîndi) individual şi mijloc individual .de a ..trai-Jn colectivitate (pp. 254—255). P e t r u P Â N Z A R U , Condiţia spectiva vieţii cotidiene.

umană

din

per-

1.790 — Vorba, ca o simplă monedă luată şi dată, ştearsă de multă' întrebuinţare, e tot ce loveşte cugetul : gîndul închis In ea strigătul nou, dat cu acelaşi banal cuvînt, le scap (p. 15). Vasile P Â R V A N , Datoria

j 791

vieţii

noastre.

, . \ .•

- elite nu poate vorbi cu certitudine să abdice (p. 230). .

P E R P E S S I C I U S , Menţiuni

critice.

I.U'.IBÂ — CTJVINT

1792 — Limbajul este o artă de cea mai mare însemnătate, sau mai bina este rezultatul tuturor artelor dobîndite de neamul omenesc (Ser. Vil, p. 192). J.H. PESTALOZZI, Cum îşi învaţă copiii,

Chertruăa

1793 — O limbă e literară, e frumoasă atunci cînd exprimă precis ceea ce vrea autorul (p. 110). Câinii PETRESCU, Teze şi

antiteze,

1194 — Frumuseţea unui cuvînt nu stă în raritatea lui, ci ia valoarea iui expresivă (p. 272). Cezar PETRESCU, Evocări şi aspecte

literare,

1195 — Limbajul specialistului e ca o tunică tăiată pe talia jdeei, punîndu-i bine în evidenţă formele ei specifice. ;

'

/

Ion PETROVICI, Studii ' <-il^irre

fetorico-filozofive, ,

\

1796 — Stăpînirea limbii este de o importanţă covîrşitoare în arta literară : fără ea arta literară chiar nici nu poate să conceapă. . • • • . • , A l e x a n d r u PHILIPPIDE, literare.

Studii

şi

portrete

1797 — Orice limbă, la urma urmei e oglinda sufletului naţiei care o creează (p. 322). Ioh P'ILLAT, Portrete

lirice,

1798 — Un cuvînt e un fenomen natural, care prin uzaj devine şi mai natural. Semn şi semnificaţie, el nu există totuşi

, mke&S — c u v t . \ r

253

prin el însuşi, ci numai într-o distribuţie anumită prin care se defineşte şi pe care o defineşte (p. 49). M a r i a n P O P A , Modele

şi

exemple.

1799 — Cuvintele sînt mesagerele ideilor (p. 59). Dumitrii P O P E S C U , Biletul

la control l

1800 — Limba este un fenomen social. Este un produs obiectiv al vieţii sociale, născut din nevoia oamenilor de a comunica între ei, în proeâsul muncii şi, în general, în relaţiile pe care le au unii cu alţii (p. 50). P a u l F O P E S C U - N E V E A N U şi alţii, gie generală şi noţiuni de logică.

Psiholo-

1801 —< •Dezvoltarea unei limbi se caracterizează-prin lupta necontenită între inovaţiunile individuale şi rezistenţa colectivă împotriva lor (p. 270). -

-

- '

Sextil PUŞCARIU, Cercetări • >\ * , ^

şi

studii ^

^

l

1802 — O limbă străină nu se impune prin foc şl sabie; ci prin bogăţia şi superioritatea ei. A. S. P U Ş K I N , Despre

muncă

literară,

1883 — Limbajul dezvăluie, în general, caracterul şi descoperă secretele sufletului (voi. I, p. 242). M. F&bius Q U I N T I L I A N , Arta

oratorică.

1804 — Limbajul păstrează sensuri şi concepte pentru generaţiile ee vin (voL III). Mihai RALEA, Scrieri tură şi

filozofie.

din fretui,

în

litera-

1805 —- Cea mai--măiastră vorbire nu o .dă-.ştiinţa, ci emoţia." C. RĂDULESCU-MGTRU, Curs' de

psihologie.

'1808 — Limba pe care o vorbeşte un popor se poate considera ca un produs natural al viaţii-poporului,. întocmai cum fauna şi flora unui ţinut sini produsul natural al condiţiilor mediului-biologic. • C. RĂBU.LESCU-MOTRU, Elemente hologie.

de-psi-

1807 —.Limba este tezaurul transmis din generaţie în generaţie, unei comunităţi sociale. Alexandru RQSETTI, Introducere

în

fonetică.

1808 —- Limba este un sistem de mijloace lingvistice (fonetice, lexicale şi' gramaticale) istoriceşte constituite, eu-ajutorul cărora se realizează comunicarea reciprocă dintre oameni, adică limbajul. 1809 — Limba n-a satisfăcut "îyumai cerinţele comunicării înterumane, ci a constituit totodată o puternică unealtă a activităţii de cunoaştere şi, în primul rînd, a gîndir-ii. . . Alexandru • ROŞCA şi alţii, Psihologie rală.

gene-

1810 — Limba constituie forma., socială1 a conştiinţei omului ca individ social (p. 324). S. L. RUBINBTEIW, Existenţă

şi

conştiinţa,

1811 — Cred că cea mai înţeleaptă limbă este limba -care ajută pe om a-şi tălmăci gîndul îtotr-Un chip ca -toţi ascultătorii să-1 poată înţelege. "• Alecu RUSSO, Cugetări şî

amintiri.

1812 — Vorba rea o preţuieşte doar cel rău, cum îi e firea; Şota RUSTAVELI, Viteazul

în piele de

tigru,

1813 — Un,cuvînt este ceea ce este nu prin imaginea cepoate să .determine în mintea noastră, ci prin constituţia lui intimă, căreia îi este imanent un anumit înţeles (p. 132). _ '

'

Li viu RUSU, Estetica poeziei lirice (eă. lll-a). r.--;<;' ; , - • -

a -'

1814 — Limbile evoluate şi fixate în forme consacrate pot fi învăţate şi scrise mai uşor. Pe cînd o limbă care e necontenit în fierberea prefacerii, care îşi sfarmă şi îşi înnoieşte necontenit tiparele, e înşelătoare şi nesupusă pentru alogenii care cearcă s-o fixeze în forme valabile (p. 145). T; •'

Mihail SADOVEANU, Poezia

populară.

1-815 — Limba vie nu poate fi stăvilită. Mihail SADOVEANU,

Evocări.

1818 — Limbajul este legătura care uneşte concretul cu abstractul (p. 174). Henri SALVAT, Inteligenţă, tăţi.

mituri

şi

reali-

1817 — Sunetul unei limbi nu izbeşte decît pe acela, care n-o înţelege, fără de care înţelesul l-ar împiedica, se opreşte1* la simţirea vorbelor. , A r t h u r SCHOF'ENHAUER, Viaţa, moartea.

amorul

şi

1818 — Cuvîntul se cere -explicat şi afirmaţia susţinută (p. 38). . Mihail SEBASTIAN, Eseuri, rial.

Cronici,

Memo-

. MJ.9 — Vorba e mai ascuţită decît oţelul, căci măi adine şi: pe mai miilţi odată. "

ţ o a SIMIONEgCU,. Lecturi

străpunge'

geografice.-?!

1820 — Limbajul este elementul esenţial al comunicării. El su osupurae- dialectica formei şi a conţinu-tului, o logică inerentă, urmînd uneori chiar calea unei „purificări" excesive (p. 211). Viorel SÎRBIJ, Arta şi acţiunea

socială.

--

1821 — Gel mai mare dintre toate darurile fireşti e graiul omenesc. Ican SLAVICI,

Amintiri.

1822 — Limba fixează experienţa socială şi ideile elaborate de societate (p. 9). ; A-A. S3T1RNQV' şi alţii,

Psihologia.

182.3 — Cuvintele- slăvite trebuie a- le cinsti (p. 74;). 1824 — Limba mincinoasă urăşte adevărul, (p. 76>. . •

SOLOMON, Paremi'ule

(proverbe).

1S2.5 — Daca. vorbele, sînt făcute spre a ascunde gînduriie,' .cura..se zice, ele sînt poate, din, greşeală, apte şi .pentru a Ie dezvălui'(p. 59)i ' . . Marin SORESC U,

Insomnii.

1826 — Vorbirea este veşmîntul gîndirii (p. 91)1887' — Limbajul pretinde în permanenţă un Control riguros din partea gîndirii (p. 93). Dumitru ŞERBÂRESCU, Cunoaşterea şi comportarea etică a elevilor.

de sine

i-UllJA — c u v i . v r

ion. fmi-rn

1328 — Căci fără braţ mai poţi trăi ,/ Cînd fruntea dreaptă ţi-a rămas / Dar iară de cuvînt, s i ştii, J Nu poţi' trăi măcsţr un ceas ! (p. 82),. ', ; ' M e o l a e TA®tU : s t Pentru pionierii

ţării

1329 — Nu-i cuvîntul jos de iede ! /Cui i-1 spui, acela crede... ţ Nu-1 arunci ca piatra-n rîu / Ş H ca bobul cei de grîu (p. im)1830 — Cultivarea cuvîntuîui potrivit face ca autorul să evite banalitatea şi vulgaritatea, dîndu-se astfel strălucirea necesară exprimării literare (p, 29). I o n TOBOŞAEU, Principii , Mcă... . _ .,.. <• ... '--

generale ăe -este* • t, • (

1831 — Unul din elementele care contribuie la rapida Mtroducere şi perimare a cuvintelor constă în viteza de necrezut cu care un cuvînt nou poate fi impus în limbajul curent (p. 180). Alvin TOFFLER, Şocul

viitorului.

1832 — Sarcina cea mai actuală care se pune în domeniul dezvoltării limbii literare este apropierea ei de înţelegerea maselor largi. Limba literară este condensată şi organizată, dar structura ei trebuie să fie pe de-a-nt-regul structuralimbii vorbite de popor (p. 218). 1833 — Limba este o urmă a uriaşei munci productive desfăşurate de societatea omenească. Limba este o armă a gîndirii (p. 243). Ale'ksei N. TOLSTOI, Despre munca

'iitemi^.!

>•258

L I M B A — CU VI-NT

1834 — Limba nu este compusă din simple cuvinte, ci. din sensurile depozitate în cuvinte. Limitele cuvintelor sînt limitele sensurilor lor (p. 163). Constantin TSATSOS, Aforisme

şi

cugetări.

1835 •—Limba este un fenomen social, istoriceşte constituit, determinat de trebuinţă, de interacţiune şi comunicare a oamenilor în procesul muncii şi al vieţii lor în colectivitate (voi. I, p. 250). Ana TUCICOV-BOGDAN, Psihologie şi psihologie socială.

generală

1836 ^— Cuvîntul este bun atunci cîrid el exprimă gîhdirea exact, adică atunci cînd creşte nemijlocit din gîndire, ca pielea pe propriul corp, şi nu ca o măsură confecţionată din piele străină (voi, I, p. 33). K. D. UŞINSKI, Omul ca obiect al

educaţiei.

1837 — Limba unui popor este floarea lui cea mai de preţ, o floare a întregii lui vieţi spirituale ; ea nu se ofileşte niciodată, şi îşi are obîrşia departe în trecut, cu mult înainte de începuturile istoriei. K.D. UŞINSKI, Opere pedagogice

alese.

1838 — înţelesul unui'cuvînt nu depinde de înţelesul dat'de dicţionar, de accepţia comună, ci poate fi schimbat, lărgit în virtutea acelei veşnice fluctuaţii, eare eonstiţuieşte viaţa vorbelor. Nicolae VASCHIDE, Imitaţia din punct de vedere psihosocial şi doctrina lui Tarde.

1839 — A vorbi corect înseamnă a face aşa cum cere uzul lingvistic. Tudor VTANU, Despre stil şi artă

literară.

LIMBA — CUVÎNT

259

1840 — Limba are 'posibilitatea să nareze, să evoce şi să analizeze, dar abia prin lucrarea literară naraţiunile te seduc (voi. II). ~ ., . ' ' • TqdOT "VIANU, • Arta prozatorilor

români,

184Î — O limba-cultă este aceea care dispune de o mare varietate a lexicului şi construcţiilor. O limbă cultă n-are niciodată memoria scurtă şi orizontul. mărginit Ea se ţine la curent cu procesele moderne ale gîndirii, dar nu leapădă cu uşurinţă cuceririle lingvistice ale întregului popor, de-a lungul trecutului său şi în straturile lui cele mai adinei (p.01), 1842 — Cuyîntul nu exprimă o impresie individuală decît în opera poeţilor, altfel el este purtătorul unui sens general, al unei generalizări făcute asupra lucrurilor (p.. 109), Tudor VIANU,

Jurnal.

1843 — Adeseori un cuvînt încurajator şi o apreciere caldă intensifică visul pînă ia ardoare, fortifică entuziasmul, pulverizează descurajarea şi nimiceşte apatia (p. 344), Petru VINTILĂ, 101 picături de

cerneală,

1844 — Ca-n basme-i a cuvîntuîui putere : / El lumi aievea-ţi face din păreri,_ /' Şi chip etern din umbra cape piere, / Şi iarăşi azi din ziua cea de ieri.. Alexandru VLAHUŢÂ,

Iubire.

1845 — Un cuvînt nelalocul lui strică ideea cea mal îniŞ 8 moaşă (p. 131). VOLTATRE,

Corespondentă,

L I M B Ă — CUV'UxT

1846 — Vorba trebuie să slujească fapta şi nu să o înlocuiască şi nu să o acopere în uitare prin prea multă podoabă. Charles WAGNER, Viaţa cumpătată.

-

1847 —• Cuvîntul, care are ca principală sarcină transmiterea noţiunilor de la o minte la alta, participă direct şi la formarea noţiunilor p. 68). Henri WALD, Structura

logică a, gîndirii.

1848 — Cuvîntul este întruparea noţiunilor în sunete (şi anume în sunet articulat), (p. 106). 1849 — Limba întreagă este materializarea lumii interioare (p. 110). 1850 — Limba unui popor e însă, expresiunea şi totodată instrumentul gîndirii sale (p. 110). A. D. XENOPOL, Scrieri sociale şi ţ-

filozofice. , ' f-rfî

1851 — Limba română are o capacitate uluitoare de a se dezvolta şi înnoi rămînînd egală şi credincioasă sieşi I (p. 212). _ " •

,

Dan ZAMFIRESCU, Istorie şî cultură. <

1852 - Cine nu cunoaşte adînc o limbă, nu poate înţelege, la acelaşi grad, frumuseţile ei literare (p. 247). Duiliu ZAMFIRESCU, Cele Scrisori,. . ' ' ., * '< '" V

mal

frumoasa - m . ' '•' * l

1853 — 3 vorbă bună din partea unui om de gust este ma| atingătoare decît toate nedreptăţile celorlalţi. Duiliu ZAMFIRESCU, .Scrisori

inedite.

STIL,

ŞTII" (expresivitate)

1854 —- Stilul în sens mai strimt e modul expresiunii verbale în opera de artă tonică, în sens mai lat e modul expresiunii în genere, în o operă de. artă frumoasă (p, 109). Simian BĂRNUŢTU,

Estetica,

1855 — Stilul cuprinde şi îndrumă pe» artişti ca un spirit unitar. Lucian BLAGA, Zări şi etape.

1856 — Stilul e raportul just / Dintre conţinut şi formă, / Nu cunoaşte altă normă / Decît pondere şi gust. Marcel BRESLÂŞU, Dialectica poeziei. despre cintec.

Cîntece

1857.-- Stilul reflectă.fondul ideilor, starea culturală a unui ins sau a unei colectivităţi (p. 129). Gheorghe BULGĂR, Momentul evoluţia limbii române.

Emiri eseu în

1858 — Prin stil se înţelege azi un anume lustru şi o anume frumuseţe obiectivă a frazei, o însuşire formală adăugată, George CĂLINESCU, Ion

Creangă.

1859 — Stilul este o îndemînare, exterioară actului de creaţiune şi de gîndire, în mare măsură învăţată şi în aceeaşi măsură profitabilă pentru toţi; este retorica (p. 483). George CĂLINESCU, Vlysse.

1860 — Stilul de muncă al colectivului rezultă din totalitatea sarcinilor şi responsabilităţilor, din modalitatea îndeplini-

rii lpr ; ; el este un fel de comportament' comun, care se manifestă în atitudinea fiecărui membru (p. 189). Georgeţa CHIR] ŢA, Pedagogici aplicată la domeniul educaţiei fizice. . »

.

] 8ei — Două sînt în general elementele care înfrumuseţează •stilul : farmecul cuvintelor şl acela al ritmurilor. în cu vioi® se află, ca să zicem aşa, materia: stilului, iar in ritm forma lui perfectă (voi, II, p. 375). CICERO, Opere

alese.

1862 — Stilul propriu e strălucirea distinctivă a tuturor creaţiilor culturale, rezultată dintr-o mare concepţie de viaţă, în care se întilnesc şi se recunosc originalităţile creatoare. ' ;

Nichifor CRAINIC, Nostalgia

paradisului.

1883 — Stilul pentru cel câre-i cunoaşte secretele sale,"este culoarea ce zugrăveşte gîndirile noastre ; este umbră şi lumină, este dulceaţa sau groaza tabloului ce voim a înfăţişa. :

Barbu ŞTEFĂNESCU-DELAVRANCEA, Publicistică (Cronici literare şi de artaţ studii de limbă şi folclor). ' '

1864 — Stilul dacă.nu-1 putem preface în meştpşug de afectare, trebuie să rămîie întotdeauna icoana sufletului nostru, a timpului în care trăim (p. 31). ©vid DENSUŞIANU, Ideal şi îndemnuri.'

«

1865 — Stilul este individualizarea expresiunii printr-uh. ' sentiment, continuu, şi printr-o anume coloratura sonoră. 1866 — Fundamentul stilului propriu-as, sufletul expresiv,.

STlt

203

este originalitatea subiectivă, care e de natură simultană, fapt pentru care i se mai zice şi intuitivă. '•..• Mihail DRAC OM i RESCU, Teoria

poeziei.

1867 — Eleganţa şi frumuseţea stilului sînt atribute pe deplin compatibile cu rigurozitatea şi precizia. însuşirea unor asejnehea virtuţi nu poate fi obţinută fără eforturi serioase (p. 217). *" ' D. DUMITRAŞCU, Trepte

1868 — In simplitatea (p. 187). ;

spre

ştiinţă.

stilului stă suprema înţelepciune

Maxim GORKI, Despre

literatură.

1869 — Orice stil este expresia unui conţinut şi cine , uită aceasta formulă dialectică elementară, pluteşte în plin arbitrar (pp. 33—34). C.I. GULIAN, Introducere turii.

în sociologia

cul-

1870 — Stilul este felul sau chipul alcătuirii ce întrebuinţează cineva în scriere (p. 103). _ • Ion HELIABE-RĂDULESCU, Critica

literară.

1871 — Un stil umflat, lipsit de idei, e ca şi un corp lipsit de sînge. Precum sîngele nutreşte, dă viaţă corpului, aşa şi ideile dau viaţă stilului. G a r a b e t IBRĂILEANU, Privind

viaţa.

1872 — Trebuie să avem un stil curat şi să folosim cuvinte potrivite, este adevărat ; şe cuvine însă ca termenii aceştia

STIIi

264

stît de potriviţi să exprime gînduri înălţătoare, vii, tainice, pare să cuprindă un foarte frumos tîlc (voi. I, pp. 125—126). LA BRUYERE, Caracterele acestui veac.

sau

moravurile

1873 —• Stilul nu e o creaţie a mecanismului vieţii, ci a unei anumite concepţii, imprecisă de altfel, pe care satisfăcînd-o, respiraţia îi ia ritmul (p. 81). Eugen LOVINESCU,

Memorii. -A

1874 — Oricît ar fi de complicată, problema stilului e dominată de principiul armoniei dintre fond şi formă (voi. II, P- 165). 1873 — Stilul trebuie să urmeze ritmul mişcărilor sufleteşti, aşa că nu are o valoare absolută, ci numai una relativă prin raportarea la fond (voi. II, p. 165). .

Eugen LOVINESCU,

Critice.

1876 — Stilul devine greoi cînd numărul de cuvinte întrebuinţat este prea mare pentru ce au să exprime. Stilul greoi provine din înţelegerea grea a celui ce scrie, şi cine face vorbe multe la idei puţine are o cauză foarte firească pentru aceasta. 1877 — Stilul este exagerat cînd înţelesul sau intensitatea cuvintelor izolate covîrşeşte intensitatea gîndirii ce vor să exprime în împreunarea lor. ., Titu MAIORESCU,

Critice.

1878 — Stilul nu este un fenomen particular, el se respiră prin cultura şi viaţa -totală.a societăţii (voi. II, p. 116). Mircea MALIŢA, Aurul

cenuşiu.

1879 Nu numai stilurile individuale sînt produsul unor acte deliberate, ci şi cele colective (p, 218). Dumitru MICU, „Gîndirea" Momente şi sinteze.

şi

gînâirismul.

1880 — Claritatea stilului este atunci cînd ideile sînt uşor de înţeles ; cînd se disting aşa de uşor cum se văd pietrele în fundul unei ape limpezi. Nicolae MOISESCU, Cultivarea torul biologiei.

minţii

cu aju~

1881 — Stilul cuiva este vocaţia întrevăzută în gesturi, mimică şi exprimare vorbită sau scrisă. Constantin NARLY, Pedagogia

generală.

1882 — Stilul natural te uimeşte şi te încîntă, cînd, mai ales, aşteptîndu-se să vezi un autor, găseşti un om (p. 78). Bîaise PASCAL, Scrieri

alese.

Cugetări:

1883 — Un stil care se învaţă şi se capătă prin studiul anumitor reguli generale şi permanente este aproape un non-sens (p. 173). ' r-'r

Alexandru fortabile.

PHILIPPIDE,

Consideraţii

con-

1884 — Stilul nu este nicidecum de a înfrumuseţa, după cum cred anumite persoane, nu este nici măcar o chestiune de tehnică, ci este — precum culoarea la pictor — o calitate a viziunii, revelarea universului particular pe care fiecare dintre noi îl vede şi pe care nu îl văd ceilalţi (p. 217). Marcel PROUST,

Eseuri.

2iii)

STIL

18=85 — Cu cît stilul este mai simplu, cu atît mai bine. Calităţile lui principale trebuie să fie sinceritatea, adevărul. Aleksandr PUŞKIN, Despre

munca

literară.

1886 — Stilul elegant înseamnă ceva mai mult decît stilul clar şi plăcut. Constă, înainte de toate, în a concepe, al doilea, in a exprima bine ceea ce vrei să spui, în al treilea rind, în a-i da strălucire, ceea ce constituie propriu-zis frumuseţea estetică (voi. I, pp. 326—327). M. Fabius QUINTILIAN, Arta

oratorică.

1887 — A avea stil înseamnă a avea o disciplină. Deci, ceea ce este contra stilului e neglijenţă. Figurile de stil se deosebesc după împrejurările care determină un anumit fel de a scrie (p. 50). i V ; M i h a i RALEA, Prelegeri

de

estetică.

,1888 — Ceea cc e fundamental într-un stil e exprimarea unor anumite structuri sufleteşti. 1889 — Stilul unei arte nu poate fi priceput fără adîncirea mentalităţii naţionale â cărei expresie este. 1890 — Stilul prea individual duce la o artă restrmsă, fără posibilitatea de largă înţelegere (voi. I). Mihai RALEA, Scrieri tură.

din trecut,

în

litera-

1891 — Stilul este naţionalitatea unei limbi. Alecu RUSSO, Cugetări ',4, ' '

'

•' •

*• , , , .-••

. <••

• -- -

şi

amintiri. -

ţ

1892 — Prin stil înţeleg corespondenţa dintre ritmica frazei şi gestul ei lăuntric. A cizela stilul înseamnă, în primul rind, să percepi în mod conştient această corespondenţă, să precizezi apoi determinantele şi verbele, şi să elimeni fără milă

OPERA

267

tot ce e de prisos : 'nici un sunet nu trebuie să figureze numai „de dragul frumuseţii" (p. 231). 1893 — Stilul înseamnă înainte de orice creaţie, un proces de creaţie în care cuvintele cîntă pe claviatura reflexelor conştiinţei noastre, parcă atinse de o mînă nevăzută (p. 250), Aleksei N. T.OLSTOI, Despre munca

literară.

1894 — Stilul este reflectarea structurii interioare, i personalităţii (p. 23). . . Constantin TSATSOS, Aforisme

şi

cugetărit

1895 — Cu cît-stilul e mai simplu,''cU atît îl impresionează, mai mult pe cititor, cu atît îi place mai mult (p, 144). ..

Ivan: S. TURGHEMXEV rară.

Despre

muncă

Ute.

1896 — Ceea ce vom numi „stilul" unui scriitor va fi ansamblul notaţiilor pe care el le adaugă expresiilor sale tranzitive şi prin care comunicarea sa dobîndeşte un. fel ie a fi subiectiv, împreună cu interesul ei pr-opriu-zis artistic. S 897 — Stiiul este expresia unei individualităţi. Tudor VIANU, Despre stil şi artă OPERA (capodoperă)

literară.

'

1898 — Opera de artă nu poate fi înţeleasă decît în măsura în care .emoţionează, în măsura în care „stîmeşte sentimente" (p. 20). / . " _ 1,899 — Valoarea artistică a unei opere nu depinde de mijloacele tehnice folosite de artist, ci exclusiv de modul curo el le foloseşte (p. 53), Gheorghe ACHIŢEI, Ce se va întîmpla

mîine?

260

OPkră

1900 — O operă de artă este o dezvăluire a frumosului (p . 41) . '; D u m i t r u ALMAŞ, Cheia

inimii.

1901 Adevărata operă naţională se face în primul rînd prin cultivarea sufletului naţional. G. G. ANTONESCU, Educaţie

şi

cultură,

1902 — Valoarea operei este deci strălucirea şi măreţia ei Cftvîrşitoare. ABISTOTEL, Etica

nicomahică.

1903 — Orice operă de artă de valoare este în o s m o z ă cu viaţa unei lumi în perpetuă mişcare şi transformare, o lume care se reînnoieşte mereu pe -drumurile sale ascensionale. Orice operă de valoare este de aceea şi o lecţie de elevaţie spirituală şi morală, o lecţie de comportament existenţial şi de demnitate umană (p. 14). A l e x a n d r u BALACI, Vgo

Foscolo.

1904 == O operă care nu are nici o legătură cu problemele pe care le pune însăşi existenţa omului din zilele noastre, este o încercare sterilă, închisă în ea însăşi (p. 122). Nioolae BALOTĂ, Despre

pasiuni.

1905 —- O capodoperă este un fel de caz-limită al creaţiei artistice, ea fiind o operă a cărei semnificaţie axiologică este plenară (p. 204). V Nicolae BALOTĂ, Arte XX.

poetice

ale

secolului

OPKBA

•

260

1906 — Orice operă de artă, fie că e vorba de literatură, de muzică, de pictură, de sculptură sau de arhitectură, implică o utilitate socială concretă, egală cu a tuturor celorlalte produse comerciale. Honore de BALZAC, Modeste

Mignon.

1907 — Opera ca să reprezinte un act spiritual creator trebuie să aducă ceva nou, inedit, un punct de. vedere particular şi o sensibilitate proprie (p. 148). Ion Dodu BĂLAN, Cuvintele

au

cuvîntul.

1908 — O operă de artă e expresivă, dacă aduce înaintea intuiţiunii cu cea mâi mare vivacitate aceea ce a voit artistul ; să expună (p. 109). " , . Simion BĂRNUŢIU,

Estetica.

1909 — O operă de artă care vrea să atingă maximul de frumuseţe —- pierde în frumuseţe ca întreg (p. 56). Lucian BLAGA, Pietre

pentru

templul

meu.

1910 — O operă-de artă devine „naţională" prin ritmul lăuntric, prin felul cum tîlcuieşte o realitate, prin adinca afirmare sau tăgăduire a unor valori de viaţă, prin instinctul, care niciodată,nu se desminte, pentru anume forme, prin dragostea invincibilă.faţă de un anumit fel de a fi, şi prin ocolirea altora (p. 220). ' Lucian BLAGA, Încercări

filozofice.

1911 — O"operă de artă a unui autor, chiar de înaltă calitate, devine discutabilă în măsura în care poate fi imitată de alţi autori (p.,! 54). Lucian BLAGA, Elanul şi însemnări.

insulei

—

aforisma

270"

Oi-KIlA

1912 — Valoarea unei opere literare e proporţională cu gradul de permanenţă sau de generalitate a caracterelor pe care le exprimă (p. 256). 5

Ferdinand BRUNETIERE, Evoluţia la Renaştere pînă în prezent. iS

\- "

criticii

de

1913 — Operele mari ne cheamă necontenit, ca munţii şi depărtările, ca mirajul necunoscutului universal (p. 166). Eusebiu CAMILAR, Farmecul

depărtărilor.

1914 — Operele mari răsar, numai din sufletele mari, luminate de sentimente mari (p. 117). Eusebiu CAMILAR, Cărţile

săgetătorului.

1915 — O operă de artă este o fiinţă, căreia insuflătorul de viaţă nu este, nu poate fi decît talentul (voi. IV). •

•

-

»

I. L. CARAGIALE, -

Publicistica. *

7

1916 — O operă dramatică trăieşte prin conflict, prin structura sufletească a eroilor. George CĂLINESCU, Ion Creangă,

i

.

1917 — Opera artistică este rezultatul luptei între raţiunea umană şi natură, dintre premeditaţie şi Spontaneitate, şi această luptă trebuie să se vadă. George CĂLINESCU, Cronicile

optimistului.

1918 — O operă nu este realistă şi clasică fiindcă se conduce după' canoane fixe, ci fiindcă rupe uneori canoanele vechi, spre a pătrunde şi mai adînc spre inima naturii (p. 266). George CĂLINESCU, Scrieri despre

artă.

OPERA

1913 — Opere de artă de mare durabilitate şi valoare estetică se pot realiza numai din legătura intimă cu poporul, puterea literaturii stă tocmai în această osmoză a scriitorului cu patria, eu istoriE ei cu prezentul ei, cu poporul care i-a dat naştere (voi. XX, p. 535),. Nicolae CEAUŞESCU, România construirii societăţii socialiste dezvoltate.

pe

irumul multilateral

102© — Orice operă.de artă îşi are rădăcinile înţr-un instinct al plăsmuirii, care mai mult sau mai puţin îi este propriu oricărei fiinţe înzestrate eu spirit (p. 19) Panait CERNA Lirica de idei

1921 — Ca să fie capodoperă, lucrarea de orice gen artistic trebuie să se menţină, de un capăt Îs altul, : a acelaşi nivel (voi II, p. 390), ' ' Şerban CXOCULESCU, Itinerar

critic.

1922 — Orice operă de artă pentru a produce efecte artistice trebuie să îndeplinească şi e destul să îndeplinească urmă toatele două condiţiuni : 1) Să deştepte în minte imaginea unui lucru, care ţiu se găseşte în lumea reală şl care :u toate astea este dorit într-un mod mai mult sau mai puţin conştient, 2) Opera de artă trebuie să provoace m numai concepţiunea ci iŞ'L"iluziunea lucrului dorit tfasile CONTA, Bazele metafizicii.

• -iî

1933 — r;@fera de artă este o bucată de materie şlefuită, în care explodează permanent strălucirea unei frumuseţi deale. Nichifor CRAINIC, Nostalgia

paradisului.

OPERA

1924 — Orice operă de ştiinţă este totodată operă de artă. Orice operă de artă trebuie să fie îndreptată spre creşterea moralităţii şi suprimarea violenţei (p. 98). Benedetto CROCE,

Estetica,

192*5 — Opera de artă este rezultatul a doi factori : autorul ei şi mijlocul social în care se învîrteşte acel autor. Barbu ŞTEFANESCU-DELAVRANCEA, Publicistică (Cronici literare şi de artă, studii de limbă şi folclor). • - •

1926 — O operă nu e decît oglinda unei stări sufleteşti şi cu cit una este mai nouă, mai intensă, cu atît şi cealaltă este mai caracteristică (p. 22). Ovid DENSUŞIANU, Ideal şi îndemnuri. -* J t HfP1 î „i i K - ,:,

< * ' •

:

1927 — Cu cît mai multe idei poate genera în noi o poezie, şi cu cit mai armonios şi mai natural se înlănţuie între ele aceste idei, cu atît mai profundă este emoţia noastră, cu atît mai frumoasă este opera (p. 130). ),'tr,

>'

/i''1

C, DIM1TRESCU-IAŞI, Studii de " . • t t

estetică. - - *

1928 — în opera poetică, frumuseţea plăsmuirii de sine stătătoare să fie întărită, printr-o ideologie energică şi prin frumuseţea sufletului poetului. ' 1929 — O capodoperă nu se poate înfăptui deoparte fără idei, fără suflet şi fără puterea de plăsmuire, iar, pe de altă, fără ca două dintre aceste elemente să nu fie subordonate celei de-a treia. / 1930 — O condiţie fundamentală, pe care trebuie s-o îndeplinească o operă poetică, este ca între fondul şi forma ei, să fie o armonie desăvîrşită, Mihail DRAGOMIRESCU, Teoria

poeziei.

OPERA

273

1931 — Opera de artă gîndită limpede, armonios construită,5' dintr-un material nobil, împărţită echilibrat, înfruntă vremea prin trăinicia ei (p. 75). • Victor EFTIMIU,

,

.

.

.t

,ir

^

j

Akademos. ,

,

. ^

*

~

1932 — Opera literară se hrăneşte din rezervele unor notaţii subconştient©, îndelung acumulate (p. 197). Victor EFTIMIU, Port re te şi amintiri.

'

1933 — Orice operă este un răspuns original dat unor întrebări ale ansamblului social în general, ale contextului cultural în mod special, manifestarea modului specific în care creatorul recepţionează şi formulează aceste întrebări (p. 28) R a d u FLORIAN, Reflecţii ttvancisie.

' asupra

filozofie-

1934 — Frumosul- unei opere de artă consistă tocmai în armonia formei şi fondului deopotrivă ajută şi constituie chiar însemnătatea şi frumosul unei opere (voi. I). 1935 — Puterea moralizatoare a unei opere de artă, înălţimea ei morală şi socială atîrnă de înălţimea morală şi ideală a artistului, de înălţimea morală a ideilor lui sociale (voi. II). C. DOBROGEANU-GHEREA, Studii

critice.

1936 — Opera de artă nu este numai cunoaştere şi creaţii vitate ci şi atitudine faţă de viaţă, faţă de lume (p. 201). D u m i t r u GHIŞE, Dimensiuni

umane.

1937 — La orice operă de artă, mare sau mică, totul depinde, pînă în cel mai mic amănunt, de concepţie (p. 66). J. W. GOETHE, Maxime

şi

reflecţii.

OPERĂ

274

1938 — O operă de artă perfectă este o operă a spiritului omenesc şi, de aceea, a naturii însăşi. J. W. GOETHE, Despre literatură

şî artă.

1939 — Cele mai valoroase opere ale poeţilor de seamă de pretutindeni s-au inspirat din tezaurul creaţiei populare colective, în care existau, din vremuri îndepărtate, toate sintezele poetice, toate figurile şi tipurile vestite (p, 50). 1940 — Pentru ca o lucrare să merite numele de operă de artă, trebuie neapărat să aibă o formă desăvîrşită, formă p e care povestea său romanul o poate avea printr-un stil simplu, precis, limpede şi sobru (p. 477). ! Maxim GORKI, Despre

literatură.

1941 — Pentru a scrie o operă originală, un om, .fie .•măcar, şi un român., are trebuinţă de învăţătură, de spirit, de meditaţiuni, de răbdare (p. 128). "

B. P. HAŞDEU, Articole

şi studii

literare.

1942 — Operele de gîndire sînt pururea statornice (p. ;.25).' Heinrich HEINE, Impresii

de

călătorie.

1943 — Perfecţia unei opere nu stă în desenul conturelor, ci în perfecţionarea amănuntelor (voi. II). Ion HELIADE-RADtn5ESCU, Echilibrul 1 antiteze. • "••

între .

1944 — Opera literară este, fără îndoială, o construcţie rezultată în primul rînd din eforturile creatoare ale autorului, clar ea capătă, prin actul publicării, o destinaţie socială, devenind astfel un mijloc sau proces de comunicare (p. *78). 1945 — O operă literară este cu atît mai însemnată, cu eît

34

OPERA

cuprinde lumi mai semnificative şi dăruieşte cititorilor mai multe valori soci-al-umane, dovadă toate capodoperele literaturii (p. 101). Traian HERSENI, Sociologia

literaturii.

1948 — Orice operă trebuie .să fie simplă si să aibă.o unitate. HORAŢIU, Satire şi scrisori.

1947 — Opera este antipodul distrugerii, chezăşia ordinii superioare, indicile şi scopul suprem al existenţei umane (pf 193). . Ion IANOŞI, Dialectica şi

estetica.

1948 — Opera, literară e o sumă de momente ale spiritului unui scriitor,, o manifestare multiplă, şi variată a impresiei pe care lumea, o face asupra unei sensibilităţi. Garabet IBRÂILEANU, Privind

viaţa.

1949 — Orice operă de artă, romanul ca şi poezia lirică, câ şi drama, este expresia unei concepţii asupra vieţii — a filozofiei, a stărilor, sufleteşti (voi. I). ,1950 — Opera artistului este expresia sufletului şi oglinda vieţii unei societăţi (voi, II). Garabet-IBRÂILEANU, Pagini

alese.

1-951 — Operele mari se fac, nu cu rezervele trecutului, ci cu aceea-ce fiecare moment pregăteşte pentru momentul care vine., Nicolae IORGA, Veneţia.

Cinci

conferinţe

despre

1952 — O operă poetică nu e altceva decît uri adevăr, uri -mare adevăr al zilei, ridicat în lumile mai înalte ale artei.! Nicolae IORGA, Articole

şi

conferinţe.

1953 — Operele mari şi trainice pot să aibă o eclipsă, o întunecare, ce corespunde cu o încetineală sau o oprire cu mersul civilizaţiei naţionale, dar lumina lor călăuzitoare tot învinge la sfîrşit (voi. II, p. 127). Nicolae IORGA, Pagini

alese.

1954 — Nu e mare operă unde e mult material, ci aceea Unde e mult suflet (p. 36). l-;!>

, .

Nicolae IORGA, . - . •-

*

Cugetări.

1955 — Orice operă literară este răbdare, este trudă dureroasă (p. 141).',, , Nicolae IORGA, Eminescu.

ISm Valoarea operei satirice, fie ea satirică comică sau demascare directă, este indisolubil legată de capacitatea de a crea figuri tipice, personificînd esenţa forţelor sociale retrograde împotriva cărora se îndreaptă ura scriitorului. • •

-

>•

Silvia», IOSIFESCU, Probleme temporane:. : •, . „J^PŞF- y.

şi opere

con-

1957 — Valoarea unei opere stă în fericirea pe care o naşte? nu în preţul cu care e împopoţonată. Panait IgTRATE, NeraitţyJcti

1958 — Opera majoră presupune eliberarea de prejudecăţi,' o Ionj are în materia nudă a vieţii, un monahism sever nu

0PEEA

277

pentru primirea revelaţiei de sus, ci a descoperirii formelor mişcătoare ale realului (p. 113). A l e x a n d r u IVASIUC, Radicalitate

şi

valoare.

1959 — Nici o operă mare nu s-a născut fără pasiune şi fără o muncă neobosită, generată de pasiune (p. 82). A.G. K O y A L E V , Particularităţile omului. Aptitudinile.

psihice

ale

•T J r. ' 1960 — O operă de artă nu trebuie judecată prin intensitatea, ci prin calitatea emoţiei ce produce (voi. I). 1961 — O operă poetică e o cristalizare sufletească în jurul unei axe stabilite (voL I). Eugen LOVINESCU, Scrieri

critice.

1962 — O operă poetică e o cristalizare sufletească în jurul unei axe stabile (voi. II, pp. 68—69). Eugen LOVINESCU,

Critice.

1963 — O operă de artă este înţeleasă, apreciată şi iubită de popor atunci cînd masele se regăsesc în acea operă, îşi găsesc problemele lor, frămîntările lor, cînd ea exprimă ideologia poporului (p. 5,7). 1964 — Operele artistice trăiesc în măsura în care transmit geniul creator al poporului (p. 60). George MACOVESCU, Introducere literaturii.

în

ştiinţa

1965 — O lucrare poetică valoroasă poate fi realizată în timpul necesar numai atunci cînd poetul dispune de p rezervă considerabilă de material. Vladimir MAIAKOVSKI, Cum se fac

verstă.

OPERĂ

278

1966 — O operă ştiinţifică poartă urmele unei mari revoluţii, care costă scump, care a costat,scump şi; care dă, prin cantitatea de muncă înmagazinată; o valoare mai mare cercetării moderne, tehnicii moderne, faţă de tehnica anterioară acestei revoluţii (p. 14). fc'n '

,

Grigore MOISIL, îndoieli .U-a). , ,

şi certitudini

,(ed. a

1967 — Singurul criteriu al adevărului operei, de artă o desăvîrşirea frumuseţii de exprimare a simţirii noastee :(p. 57), D. C. NĂDEJDE, Despre... ştiinţă

şi

artă.

1963 — Funcţia operelor mari nu e de a fi doar contemplate. Este de a naşte alte opere mari, sau măcar de a modela omenescul din tine (p. 65). • V

Constantin NOICA, Eminescu despre "omul deplin al culturii

sau .gînduri româneşti.

1969 — Opera de artă este expresia unei emoţii analizate, decantate, trecută prin filtrul gîndirii (p, 129). Theodor PALLADY,

Jurnalul.

1970 — Opera e strîns legată de om şi înţelegerea ei nu poate să fie deplină fără cunoaşterea îndeaproape a creatorului. Ion PAS,

Prezenţe.

1971 — Capodoperele sînt prin definiţie acele opere eare fiind încununări ale muncii, fruntaşe ale seriei, rămîn perene, se integrează nu numai epocii în care au apărut dar şi universului contemporan (p. 82). Ion PASCADI, Destinul

contemporan

al

artei

OPERA

279

1972 — Adevărata viaţă a operei începe abia atunci cînd ea întâlneşte pe cei cărora le este destinată (p. 114). Ion F A S C A D I / Estetica

între

ştiinţă

şi

artă.

1973 — Oricît de originală-ar fi opera de artă, ea nu poate fi concepută în afara oricărei legături cu tradiţia mai recentă sau mai veche, sau cu restul creaţiei contemporane faţă de care se diferenţiază, dar nu se înstrăinează cu totul (p. 199). Ion PASCADI, Nivele

estetice,

Î974 — In orice operă însufleţită de-un mare geniu creator, fiecare generaţie află mereu alte- şi alte elemente care-i păstrează o veşnică tinereţe şi actualitate umană, dincolo da hotarele', timpului şi ale -patriilor. Cezar PETRESCU, însemnări flecţii de scriitor,

de călător.

Re-

1975 ;— Opera de artă fiind o ipoteză, este deci 0 variantă concretă a realităţii. Fiind o ipoteză ea este imitarea, reflectarea, redarea realităţii : dar existînd material ea este virtualmente un semnal al realităţii (p. 10). Marian POPA, Homos Fictus. Structuri taze. .

şi ipos-

1976 _ o operă literară este utilă sau inutilă, după poziţia •pe care o adoptăm (p. 17). M a r i a n POPA, Modele şi

exemple.

1977 — o operă-adevărată nu poate dăuna oamenilor, pentru că ea este o victorie a spiritului, a cunoaşterii (p. 150). D u m i t r u POPESCU, Pumnul tea I). | 9 — C u g e t ă r i d e s p r e c u l t u r ă ş i civilizaţie

şi palma

(car-

OP.KRA

sso

1978 — Opera de artă e. seducţie, -şi cînd conţine In -ea elemente prea -vizibile ale unei morale oricît -de fascinante, această seducţie se micşorează. Marin PREDA, Imposibila

întoarcere, _•.».-

1979: — Operele de literatură şi artă au menirea de a înfăţişa cît mai fidel, în limbajul lor propriu, realizările, preocufările, faspiraţiile, gîndirea şi simţirsaimaselor iargi-populare ; ele trebuie să -se inspire permanent din izvorul viu al realităţilor sociale şi naţionale ale ţării noastre (pp. 161—162). Pil OG H/iyiU L PARTIDULUI COMUNIST ROMAN de făurire ă societăţii socialiste multilateral dezvoltate şi înaintare a României spre comunism.

1980 —"O operă imorală este aceea al cărei scop sau rezultat urmăreşte subminarea - regulilor pe care se întemeiază fericirea obştească sau demnitatea umană. .,-.

A. S. PUŞKIN, Despre munca

literară.

1981 — Ca să fie gustată o operă, trebuie s-o înţelegem ; dar m s-o -înţelegem trebuie să ă'acem legături între idei şi să . construim noţiuni (p. 78). Mihai RALEA, Prelegeri

de

estetică.

1982 — Dacă opera de artă n-ar cuprinde decît o singură idee, o singură intenţie, ea ar muri repede (voi. I). Mihai RALEA, Scrieri tură,

din trecut,

in

litera-

:1-98'J — Orice operă de artă mu se poate realiza decît în deplină libertate de concepţie. Orice silnicie îi e fatală, o schi-

^j/dacâ.cumva ii-o-ucide în germene (pil34);. Liviu EEBREANU*, Amalgam^

1934 Marile opere depăşesc însă întotdeauna pe acela care Ie făureşte (p. 12), E o m a i n ROLLAND; Paginile: nemuritoarelui JJ. Rousseauy. alese gf explicate.

aîe

1984 — Opera genială trăieşte şl lucrează statornic ca o binefacere şi îmbărbătare pentru toate timpurile (p. 100). A r t h u r ® C H 0 E E N S A U I % Aforisme tnţelepciUnii: th- viaţă.

asupm

1986 — Opera de artă, izvorîtă şi concepută numai din noţiuni, clar definite, se înfăţişează întotdeauna ca o creaţie neautentică (p. 35). A r t h u r S C H O P E ^ H A U E R , Studii de

estetică.

i

598=7; — O- mare operă de artă nu se face cu tact, ci cu sufiltf de creaţie (p. 330), Mihai SEBÂSTIAN,.Eseuri, Cronici,

Memorial

1989 — O operă de artă devine naţională prin ritmul lăuntric, prin felul4 cum tîfcuieşte o realitate, prin; adînca afirmare sat; tăgăduire a> unor valori de viaţă-, prii* instinctul, care niefodată nu se dezminte, pentru anume forme, prin dragostea invincibilă faţă de un anumit fel de a fi, şi prin ocolirea altora: (p^74). Valentin SILVESTRU, Caligrafii

pe

cortină.

1989 — Opera începe să, existe din clipa fii» care cuvintele încep să aibă un sens, sau mai bine zis, să capete printr-o lectură creatoare un sens (p. 79).

282

OPERĂ

1990 —Opera .-este produsul unui spirit complex (p, 120); Eugen SIMION, întoarcerea autorului, despre relaţia cfeator-operă.

Eseuri •

1991 .— Cel ce produce opera pentru alt scop decît propria ei valoare, poate să-şi ajungă, scopul ades, dar valoarea operei rareori (p. 68), Eugeniu SPERANŢIA, Cartea omului

practic„

1992 — Orice operă de artă care merită cu adevărat numele acesta are ceva fascinant, mai minunat decît natura însăşi — ceva ce izvorăşte din tezaurul sufletesc al artistului şi care, este miracolul creaţiei. Taras ŞEVOENKO, Viaţa de artist şi alte nuvele. ... • ...

1993 — Opera de artă este determinată de un ansamblu care e starea generală a spiritului şi a moravurilor înconjurătoare. Hippolyte TAINE, Despre de artă.

producerea

operei

1@94 — Cu cît e opera mai frumoasă, cu alic mai mult caracterele manifestate în ea sînt, mai lăuntrice (p: 340). Hippolyte TAINE, Filozofia

artei.

1995 — Cu cît un autor este mai mare şi exprimă maj^reuşit, cu mai multă forţă, particularităţile istorice şi caracteristici' psihologice ale poporului căruia îi aparţine, cu atît întruchipează .mai strălucit în operele sale trăsături general umane (p. 113). Alexandru TANASE, Cultură şi

umanism„

1996 —. O operă de .artă care.nu poate fi înţeleasă de nimerii este- un nonsens (p. 105). Alexandru TĂNASE, Cultură şi

civilizaţie.

1997 — O mare iubire e foarte aproape de opera de artă şi nu există operă de artă care să nu se înrudească cu opera spirituală a dragostei (voi. I, pp. 11—12). ( Albert THIBAUDET,

Reflecţii,

1998- — Opera literară există în măsura în care este percepută de mase, în, măsura în care trezeşte în sufletul maselor un viu răsunet (p. 278). ., ' > '

Aleksei N. TOLSTOI, Despre munca

literară.

1999 — Numai acele opere care exprimă adevărul vieţii sînt : viabile şi reprezintă cu adevărat opere de artă. ' , P. TBîFONOV, Principiile leninişte

esteticii

marxist-

2000 — Efectele unei opere nu sînt niciodată o consecinţă' simplă a condiţiilor zămislirii ei. Se poate, dimpotrivă, spune • că o operă are ca tainic ţel să propună închipuirii o zămislire, a eHnseşi pe cît se poate de puţin adevărată (p. 13). Paul VALERY, Introducere Leonardo da Vinci.

în

metoda

lui

.2001 '-— Opera este produsul muncii, un rezultat al ei. Opera este produsul 'singurelor munci capabile să sfîrşeaseă într-un . rezultat concret şi relativ durabil (p. 168). Tudor VÎANU,

Postume.

SCRIERE

10&2 — Opera de artă este şi trebuie să fie un obiect izolat din complexul fenomenelor care alcătuiesc împreună arapul experienţelor practice (p. 93). Tudor VIANU, Estetica.

2003 — Opera literară reprezintă o grupare de fapte lingvistice reflexive prinse în pastă şi purtate de valul expresiilor tranzitive ale limbii. Tudor VIANU, Despre

stil şi artă

literară.

2004 —* O operă nu poate să trăiască decît prin dragoste ; lîumai dragostea care o creează îi poate da viaţă eternă Cp. 592). Emile -ZOLA, Fecunditate.

SCRIERE (scriitor)

.

—'

2005 — Pana e mai puternică decît spada. • 2008 — Pana şi cerneala sînt plugul minţii. Proverbe

_

bengaleze

..

2007 — Condeiul hrăneşte, condeiul distrage. 2008 — Scrisul e pictura vocii. Proverbe

franceze

2009 — învaţă să scrii şi să citeşti ; vei putea să te plimbi şi cu trăsura. Proverb indian

2010 — 'Cine scrie citeşte de două ori. 2011 •— Se învaţă a scrie scriind şi a vorbi vorbind.Proverbe

latine

SCRIERE

2012 teşti, 2013 2014

.285

— Mult citeşti, mult înveţi, şi de vei seri şi ceea ce cicu mult mai bine înveţi. — Ce se scrie cu condeiul nu se ţaie cu toporul. — Cine nu vrea să scrie cu condeiul să scrie cu furcoiul. Proverbe

româneşti

2015 — Scrisul negru este cel care scoate la Jumină faţa hîrtiei albe. Proverb

turcesc

201=6 — Menirea scriitorului e nu numai de a rîndui cuvintele, de a le însufleţi şi prin imagini noi, ci de a oglindi prin aceste imagini cit mai adevărat lumea din jur (p! 125). Felix ADERCA, Jurnalul lui Andrei

Hudici.

2017 — Numai acolo unde scrisul poartă toată slova trecutului într-un prezent ce trebuie să devină, prin angajament şi jertfă proprie, mereu mai adînc şi specific şi măreţ, numai într-o operă profund istorică şi contemporană pot transpare zările viitorului, spre care se îndreaptă un popor (p. 8). Iean ALEXANDRU, Iubirea de patrie. Jurnal de poet.

2018 — Scrisul nu e o simplă jucărie, şi tragedia lui e cu atît mai grea, cu cît îl guşti mai mult (voi. 23, p. 30). 2 010— Dragostea de a scrie, este un început de "talent (voi. 27, pp. 73—74). Tudor ARGHEZI, Scrieri.

V • 2020 — A scrie înseamnă a începe un dialog (p. 31). 2021 — Scriitorul este o fiinţă pentru altul. Existenţa sa este

288

SCRIERE

un dialog, Scriitorul este chemat să umanizeze omenirea prin cuvîntul său (p. 32), Nicolae BALOTA, Despre pasiuni.

2022 — A scrie poate să însemne a construi, a organiza, a zugrăvi, a povesti, dar nu se reduce la nici una din aceste semnificaţii ale sale (p, 25). »,

Nicfolâe BALOTĂ, Arte poetice ale XX.

secolului

2023 — Scrisul nu se realizează decît în zona de ceaţă dintre, real şi ireal, acolo unde visul capătă concreteţea realităţii, iar realitatea puritatea gratuită a visului (p, 74). , Aurel BARANGA, Jurnal de atelier.

-,2024 — Scriitorul este mai. mult decît un grefier al evenimentelor, un comentator lucid al faptelor vieţii (p, 228), Aurel BARANGA, Teze şi antiteze.

2025 — Un scriitor nu poate să rămînă surd la aspiraţiile, filozofia şi istoria propriului său neam sub scuza că trebuie să iubim mai întîi lumea şi apoi pe noi înşine (pp. 20—21). Eugen BARBU, Măştile lui Goethe.

2028 — Nu • există scriitor mare fără vocaţia tragicului voi. I, p, 17), 2027 — Cînd scrisul a devenit însă viciul principal şi o mare plăcere, atunci numai moartea.te opreşte. Grijile distrug..capacitatea de a scrie. Boala la fel (voi. IV, p. 30), Eugen BARBU, Caietele

princepeluh

2028 — A fi scriitor înseamnă,, mai întîi, să poţi da viaţă unui cuvînt, să-i trezeşti personalitatea aţipită şi obosită de,'

SCRIERE

vuietul veacurilor, să faci din el o realitate concretă, dinamică, descătuşîndu-i energiile pietrificate, prin uzanţă, în sicriul silabelor, al-vocalei or, şi al consoanelor (p. 14). 2029 — O mare răspundere îi revine scriitorului în exprimarea unei concepţii ştiinţifice despre lume şi societate, în sprijinirea directă, pasionată, a politicii partidului nostru, înfăptuitorul idealurilor întregului popor (p. 219). 2030 — Scrisul şi munca ştiinţifică serioasă sînt expresia unei chemări, rodul unei trude susţinute şi îndelungate (p. 299). Ion Dodu BÂLAN, Condiţia creaţiei.

Portrete.

2031 — A scrie cu sînge, cu trudă, cu răspundere înseamnă a-ţi. respecta talentul şir a~l stima pe cititor (p. 41). -Ion Dodu BĂLAN, Cuvintele au cuvîntul.

2032 — Un scriitor a cărui creaţie trezeşte o neţărmurită dragoste de popor şi de ţară din a cărui operă cititorul simte că bea din izvorul omeniei şi că adună puteri în lupta contra înjosirii şi umilirii omului, nu poate să capete valoare mondială. 2033 — Scriitorul să fie nu numai uri artist, ci şi un cetăţean al ţării sale şi să ajute lâ mersul înainte al treburilor obşteşti, al vieţii noastre, pe drumul nou pentru poporul nostru, pe drumul socialismului. Mih'ai BENIUC, Meşterul Mavole (Cronici şi studii literare).

2034 — A scrie frumos (în sens literar) este, cît priveşte aprecierea literaturii in sine, pînă'la un punct, totuşi un criteriu de caligraf (p. 219). *

Lucian BLAGA, Elanul insulei — aforisme şi însemnări.

SCH ÎEH»

t'

i!2SS"5 •—- A scrie • înseamnă a te afla într-o lume deosebită* iasesmnâ să-ţi impui multe restricţii şi să munceşti p. Î24). Alexandr BLQK, Despre munca

literară.

f.28S§ •— Virtutea scrisului frumos este expresia absolută: care -.creează trupul sau substanţa frumosului (p. 105). Radu BOUREANU, Funia de nisip.

'.iii--

-

•'.

•

'2037 — Libertatea scrisului — şi în general a artistului — este una dintre condiţiile esenţiale ale creaţiei artistice Marcel BREAZU, Realism şi

modernism.

2038 — Socotesc cutezanţa de a scrie drept cea mai mare mai îndrăzneaţă! (pp. 81—'82). "

-

Eusebiu CAMILAR, Inimi

fierbinţi.

'263® — Scriitorul de astăzi trebuie să- caute a fi crainic, un 'fel cb: porte-paroîe al poporului său : să-i formuleze, la ne: voiej" doleanţele, şi să-i exprime în cuvinte pe care el nu le-ar ?putea găsi, bucuria de a trăi în ţara noilor bucurii (p. 313). Otilia CAZIMIR, Inscripţii pe marginea lor,

ani*, •

2040 — închiderea voită într-un gen mărgineşte conştiinţa seriitorului (p. 65), "'--. George CĂLENESCU, Scrisori şi • documente,

2041 • Scriitorul cel mai de seamă este acela care pune" urechea pe sufletul acestei Viaţii, care îi înţelege aspiraţiile şi durerile (voi. I, p. 373). i

"*"'

George CA-LINESCU, Gîlceava înţeleptului ' lumea. ' "

cu

SCRVmB

2042 — Scriitorul ţrebuie să trăiască cu anaxisaiam i e in- 1 tensitate comandamentele supreme ale societăţii n«aste,e sie; azi, să înţeleagă tendinţele ei de dezvoltare, să se coaforasteţi cu dorinţele şi voinţa poporul» în mijlocul căruia s-a născuţi şi trăieşte (voi.. III, p. 609). '•]•' Nicolae CEAUŞESCU,- România pe drumul sămrşitii construcţiei socialiste.

2043 — Datoria scriitorilor şi artiştilor este aceea de a contribui activ ia făurirea omului nou, la formarea conştiinţei socialiste, la dezvoltarea umanismului socialist (voi. V. p. 4St}. Nicolae CEAUŞESCU, România • construirii societăţii socialiste dezvoltate.

pe drumul .multilateral

2044 — Misiunea -de cinste a scriitorilor -noştri este do a lupta prin operele lor pentru realizarea în viaţă a principiilor noului umanism, .ale deplinei -egalităţi .şi .râsetului reciproc între naţiuni, pentru înfăptuirea aspiraţiilor tuturor popoarelor de a trăi libere, .nestînfenite într-un climat de pace şi destindere (p. 27). Nicolae CEAUŞESCU, Ciirvntarv ia Conferinţa Naţională a scrtitet$&r- )ăim 2G mai 4&Z1.

2045 — Celui ce scrie, scrisul puţin îi strică tot atît de -rmalt ca medicului Jij>sa de practică 1,22). A. P. CEHOV, Despre munca literară. >

2046 — Arta scrisului constă în aceea ®ă Jiecare curant tee-' buie să fie nu numai la locul Iui, ci #1 necesar, inevitabil şi, « f ară de aceasta, să fie cît -măi puţine -cuvinte (p. 215), N. ,G. CEUMÎŞEVSCHI, Texte pedagogice

alese.

290

. '

SCRIERE

2047 — Cu cît un scriitor este mai legat de un anumit pămînt, de viaţa şi de mişcarea unei anumite societăţi, cu atît şi literatura lui e mai încărcată de sens, e mai rezistentă şi duce la mai multă emoţie (p. 307). Şerban CIOCULESCU, Varietăţi

critice.

2048 — Scrisul este tezaurul repetiţiilor (p. 66).

Jan Arnos COMENIUS, Arta didactică.

2049 — A scrie după o teorie nu înseamnă încă a scrie cu adevărat, ci, cel mult, a face literatură şi nu din cea bună (p. 218). • Benedetto CROCE, Estetica.

2050 — A scrie înseamnă a lupta, a servi, a pregăti viitorul. • Alighieri DANTE, Paradisul.

2051 — Nu scrie cineva cum voieşte, ci din nenorocire scrie cum poate. Alighieri DANTE, Infernul.

2052 — Scrisul este un sistem de semne grafice datorită căruia putem să păstrăm, să apărăm de slăbiciunile memoriei ideile, cunoştinţele şi mijloacele noastre de cultură (p. 158). Robert DOTTRENS, A educa

şi a instrui.

2053 — Un scriitor devine mare, în genere, prin două calităţi : prin geniu şi cultură (p. 151). Mihail DRAGOMIRESCU, Scrieri critice estetice.

şi

SCRIERE

*

2054 — Cel mai nobil privilegiu, Cea mai sfintă funcţiune a scriitorului este de a strînge laolaltă naţiunea sa şi de a sta la -sfat cu dînsa asupra celor mai însemnate trebi ale ei, J. G. FICHTE, Cuvîntări către naţiunea mană.

ger-

2055 — Una din virtuţile frumoase ale scriitorului debutant cred că trebuie să fie — ca şi la alte îndeletniciri — virtutea răbdării (voi. II, p. 79). 2056 — Adevărata şcoală unde se formează scriitorul este şcoala sîrguinţei ascunse (voi. II, p. 121). Gala GALACTION, Opere alese.

Articole.

2057 — Scrisul e şi el o îndeletnicire grea care cere multă încordare, care cere observaţie, muncă, studii, în afară de talentul care încordează., care încheagă opera într-un mozaic mai mult sau mai puţin perfect, după cum e puterea scriitorului (voi. II, p. 288). Emil GÂRLEANUy Nuvele, schiţe,

însemnări.

2058 — Scriitorul modern, adesea obsedat de originalitate,, consumă o enormă energie pentru găsirea unui cadru inedit, a unor modalităţi inedite de comunicare, ceea ce duce la relativă sterilitate şi la diluarea conţinutului, adică a experienţei fundamentale de comunicat (p. îl). Paul GEORGESCU, Păreri

literare.

2059 — Scriitorul, ca şi savantul, trebuie să reducă secretul naturii umane, nu să-1 sporească : altfel, mai bine lipsă (p. 164). Paul GEORGESCU, Volume,.

292.

SCUlliK..:;

2.060—Scriitorul,: are nevoie-în, rnodb.deosebit: de- a medita asupmas deteCTiiiîăîii; ss®îaifc4s$QBh^ fiindcă el a m menirea tocmai de a sabtil' în oasor- acesţ: proees se? produce Ia eroii săi, de a sesiza raportul subiectiv-obiectiv. prin care existenţa socială devine conştiinţă socială, iar aceasta modifică, la rîndul ei, existenţa (p. 259). Pâal. GEORGESCU; BHntre.i cărţi.

2061 — Scriitorul original nu este acela- care- ignoră descoperirile anterioare,- ci-acela. ca«e; îiitr^un- echilibru: fericit, al mijloacele®, sintetizează Ite© în; s^ mai cuprinzătoare imagine a umanului (p. 183). Paul-GEORGESCU, încercări

critice.

2062 — Ceea ce cinsteşte opera şr personalitatea oricăruiscriitoKautentic. e-iegătur-a, Ixi.dir.eetă cu poporul; cu oamenii, pămîntul şi istoria ţării lui (p. 122). Mihnea, GHEQRGHI.U, Orientări in- literatura străină.

2 OM', — • CfeaLsciiss: divine: personal, în . timp, ce manuscrisul articolului eşti; tot tu,., e. mina ta, te - ţine legat ca prin nişte f jrej.niT. e ceva desprins destine (voi. I, p. 318). EtaMitf şi. Jules de GONCOURT, Pbrjini

de

2064—- Scriitorul este-ea un. fluier : trecînd,prinel, înţelepciunea vieţii se; transf&Eină.- în. armonia, sunetelor şi cu? vintelor. Maxim G.ORKI,, Cîntecul vestitorului

furtunii.

•SCRJBBE

Im

2065 — Menirea scriitorului este să reverse -asupra lumii,'asupra oamenilor prea plinul -receptecolului şsău#e imprBsilr care. se numeşte suflet. ;Şi craci -scriitorul vorbeşte din ttot j sufletul ; aşa cum i-ar vorbi celui mai bun prieten, -despre; bucuriile şi durerile vieţii noastre,, despre răul şi despre binele ei, despre ceea ce este ridicol sau josnic în ea — el va, fi înţeles şi privit ea un prieten de către cititor (p. Ml). 2066 — Adevărata -artă , a euvîntului este întotdeauna :de -„o mare simplitate, plină' de plasticitate şi parcă -'fizic percep-' tibilă. Trebuie să-scrii în -aşa. f'eî, rneît cititorul să vadă, ..ceea ce vrei să zugrăveşti prin cuvinte -ea.pe -cevaspalpabil,(p.-31Q.). Maxim ffiORKI, Bespre

literatură.

2067 — Un scriitor se dovedeşte cu adevărat artist mai puţin prin ce scrie, decât prin ceea ee suprimă din -scrisul ^său (p. 648). ' ' Hai rrrich HSiNR Prosă.

:

2068 — Scrisul este ,şi :el .un .talent cultivat cu educaţia, ca şi toate celelalte talente (voi. III, p. 49). Ion HELIADE-RĂDULESCU, Scrieri în proză. Teatru. .

2069 — Totdeauna scriitor.ul -trebuie ?să îngrijească a păzi f oarte bine şi neschimbat caracterul persoanei «ase w.orfoeşte, dijpă împrejurările în eare:se afiă,(p. J.10). Ion HELIADE-RĂDULESCU, "Critiea literasâ,

2070 -— Nimeni nu,scriemumaiipentrusine:(p. aî59). Eugen HEROVANU, Cartea

prieteniei.

SCRIERE

2071 — Scriitorul nu rosteşte decît ceea. ce e necesar ; lasă Ia o parte pe celelalte, amînîndu-le pe altă dată ; iată ce trebuie să caute şi de ce. să se ferească oricine ,s-a pus sa scrie o operă. HORAŢIU, Satire şi scrisori.

2072 — în scrisul tău .destinat publicului pune ideile tale, dar niciodată sentimentele tale, adică partea intimă a personalităţii tale, niciodată imaginaţia ta, adică produsul imediat al personalităţii tale. 2.073 — A scrie este a avea deprinderea de a grupa elementele psihice în jurul ideii sau tendinţei dominante (tema, subiectul), deprindere pe care n-o are necărturarul. Garabet IBRÂILEANU, Privind

viaţa.

î i 2074 — Scriitorul fără tendinţi nu se poate, căci scriitor absent faţă cu opera sa nu se poate. Şi, neputînd fi absent, nu poate să nu-şi manifeste aprecierea sa, atitudinea (voi. I). 2075 — Un scriitor nu poate fi definit după subiectele sale, ci după maniera sa (voi. II). " / Garabet IBRÂILEANU, Pagini alese.

2076 — Vai de cel care scrie ca să dovedească numai că poate scrie ! Şi mai ales vai de acel care scrie ca să-şi dovedească lui aceasta ! (p, 33). — Scrisul tău să fie ca răşina ce curge din brad ; viaţă revărsată (p. 33). 2077 — Nu scrie şi nu fă nimic de care să-ţi poată fi ruşine ţie însuţi (p. 51). 2078 — Scrisul nu e decît un mijloc,'mai bun sau mai rău, de a păstra şi răspîndi vorba : nu-1 întrebuinţa pentru altceva (p. 57). . V

295

2079 — O carte sînt litere moarte, dar vrăjite, pe care le învii cu viaţa ta (p. 63). 2080 — Unii scriitori cînd vorbesc de alţi oameni parcă vorbesc de sine, iar alţii vorbind de sine par a vorbi de oricare-n lume (p. 102). Nicolae IORGA, Cugetări.

2081 .— Scrisul şi vorba au numai atîta preţ cît suflet dau din al aceluia de la care au pornit, şi cît suflet au făcut să pătrundă în alte suflete, încît nepregătite sau rătăcite e singurul lor folos. Nicolae IORGA, Gheorghe Lazăr.

2032 — A fi uman e cea mai mare însuşire a scriitorului (voi. I). Nicolae -IORGA, români.

Studii literare,

scriitori

2083 — Scriitorul care scoate contrastul la iveală ajută dec! societatea să se elibereze de structura deghizată a vechiului! Silvian IOSIFESCU, Probleme •»

şi opere

cdnj

temporane. •V

2084 — Demnitatea scriitorului este,. într~o dublă accepţi^ forma cea mai înaltă a respectului faţă de sine însuşi, faţă de opera sa şi, deopotrivă, faţă de comportamentul său social (p. 72). George IVAŞCU, 101 tablete. •

•

2085 — Scrierea unei cărţi este un meşteşug, ca şi făurireş

SCJiiEKJi

anei pendule.; -g»enirn a. fi scriitor, «se cere ceva mai mult decît talentul (voi, 1, p, 86). rla BRPYERE, Caracterele acestui veac. /

sau• moravurile

-

2086 — Nu ajunge ca scriitorul să-şi stăpînească propriul stil. Trebuie ca stilul lui să stăpînească lucrurile ; într-aceasta constă perfecţiunea artei ,şi calitatea supremă a artistuluia(pp. 133—134). 2087 — Numai acela .care ştie să scrie cu perfecţiune, înţelege pe de-a întregul greutatea scrisului, iar altminteri nu poate, decît cu foarte mare trudă, să scrie bine, chiar dacă ar şti întru totul să o facă (p. 141). Giacomo LEOPARDÎ, Scrisori, însemnări, cugetări.

1088 — Un scriitor mare e copacul înfipt în inima unui gen literar din care îşi scoate hrana abundentă pînă la sleirea genului (voi. I). Eugen LOVINESCU, Scrieri critice.

• ... ••..••" . «. v 2:08,9— Cu cit un scriitor va studia mai adînc viaţa, cu'cit o va cunoaşte mai bine, cu cît scopurile pe care şi le propune vor fi mai măreţe, cu cît va fi mai însufleţit de idei şi de sentimente generoase, cu atît atitudinea lui estetică , faţă de realitate va i i mai deosebită calitativ 54). .

George MACOVESCU, Introducere 'MferatuM.

în ştiinţa

2090 — Orice 'scriere este inteetainţare de semne văzute cu scop de-a deştepta prin ele certe gîndiri. ,2091 ~ Scrierea este un .mijloc general .de -înţelegere ,şi,prin

SCRJiaiB

291

, ttrmare" trebuie- să recurgem totdeauna la-principiile gene-; rale întru stabilirea:- ei (voi. II): •Bitu- MATORESCU, Critice,

2092 — Un. scriitor e: întotdeauna altceva, şi ceva mai mulî ,$fed&r numai un artist; (p. 203). Thomas MANN, Scrteori.,

2093 — Scriitorul este un seismograf al epocii în sensul că reflectă' (fi' adeseori' anticipează) - mutaţiile' din conştiinţa şi sensibilitatea socială 286). Dumitru. M1GU, Lecturi şi păreri.

2094 — Ca să scrii bine trebuie să te salţi peste ideile mijlocitoare : îndeajuns pentru a nu fi plictisitor nu prea mult, de teamă să-nu rămfr neînţeles. MQNTSâSHIEU,

Scrieri' persane.

Caiete.

2095 —- Datoria scriitorului nu poate fi' limitată doar la oglindirea unor lucruri reale ; menirea Iui constă în înfăţişarea sensului real al lucrurilor (pp. 101—102). Romul: MUN-TEASTî,' Eertolt

Brecht.

2096 — Scriitorul e un om al cetăţii şi opera sa-., un reflex al mentalităţii epocii îh.'care.s-a: ivit (p. 228). Zigy. @B-NEi5& Confluenţe*,,^

209T — E plăcut să, sorii fiindcă, asta contopeşte: cele. două bucurii : a. vorbi: singurei a vorbi unei,.mulţimi^ Cesare PAVESE, Meseria- de a îm_5—mm

trăi, furnal

298

SCRIERE

2098 — Nu există în timpul scrisului întrerupere silnică să nu fie dureroasă şi dăunătoare întregului (p. 204), Ca mii PETRESGU, Teze şi antiteze.

2099 — Destinul unui mare scriitor e o taină permanentă, şi căile pe care el se realizează sînt dintre cele mai opuse orientări istorice (p. 241). Cama PETRESCU, Opinii şi atitudini. 2100 —,Un scriitor e un om care exprimă în scris cu o liminară sinceritate, ceea ce a simţit, ceea ce a gîndit, ceea ce i s-a întîmplat în viaţă, lui şi celor pe care i-a cunoscut, sau chiar obiectelor neînsufleţite (p. 25). Camil PETRESCU, Patul lui

Procust.

2101 — A scrie frumos, adică a orîndui vorbele după un ritm propriu şi a le da o cadenţă şi O armonie personală, este o calitate susceptibilă, fără îndoială p. 76): • Alexandru PHILIPPIDE, Consideraţii tabile.

confor-

2102 — Pasiunea scriitorului pentru frumuseţea frazei, dragostea pentru cuvîntul scris, munca pentru găsirea expresiei juste, căutarea termenului exact, grija de a păstra mereu cadenţa şi echilibrul perioadelor, , precum şi adaptarea stilului la subiect, cu toate schimbările de nuanţe şi de ton, acestea sînt adevăratele îndeletniciri de scriitor, şi nici un scriitor adevărat nu poate dispreţul vraja lor subtilă fără să rişte ca, o dată cu ele, să-şi. dispreţuiască însuşi talentul, însăşi calitatea lui de scriitor, ceea ce îl deosebeşte de simplul om care scrie (p. 37). Alexandru PHILIPPIDE, Studii şi eseuri.

SCRIERE.

298

2103 — Nu scrii ceea ce vrei, ci ceea ce poţi. Marin PREDA, Imposibila

întoarcere.

2104 — In ultima analiză scriitor mare e numai acela care exprimă concepţie înaintată şi această concepţie superioară' se poate cîştiga (p. 172). . Marin PREDA, Viaţa ca o pradă. v.

2105 — Ce-i trebuie unui scriitor dramatic ? Idei filozofice," imparţialitate, orizontul civic al unui istoric, perspicacitate, imaginaţie vie, nici un fel de idee preconcepută faţă de tema preferată. Libertate. A. S. PUŞKIN, Despre muncă

literară.

2106 — A fi literat înseamnă a avea o magie a cuvintelor (p. 1)7)..

Mihai RALEA, Prelegeri

de

estetică.

2107 — Un scriitor capătă valoare internaţională în măsura în care a reuşit să fie intens naţional (p. 301). Mihifi RALEA, Cele două Franţe.

2108 — Scrisul cere o concentrare, o încordare a atenţiei; pe care n-o poţi obţine totdeauna (p. 60). 2109 — Scriitorul adevărat găseşte în orice împrejurări, aricit. de vitrege, forma cuviincioasă şi vie în care să-şî îmbrace ideile (pp. 134—135). ' , • Liviu REBREANU, Amalgam.

2110 — Un scriitor este produsul temperamentului înnăscut şi al mediului particular în care a trăit. Henric SANIELEVICI, Cercetări filozofice. -

critice"

$1

®ft'0

SCMUEKF.

2111 — A scrie înseaiamă .a îndrăzni, dar îndrăzneala are sensuri diferite «diapă epoca social-istorică, după condiţiile psihologice sau microsociale concrete (p. 109). Victor ÎSĂHLEAMJ, Mobila aventură a ştiint&L -

2112 — A scrie este mm mod de a voi libertatea (p. 82). 2113 — Scrisul este mai mult decît o profesiune : e un fel de a trăi j(p,. 3M). Eugen SIMION, îmtoar,cerea autorului. Eseuri despre me-laţia creator-operă.

2114 — Ori de cîte ori un scriitor se apucă de o carte nouă, el se simte ea şi cum ar fi un scriitor începător. Orice scriitor se verifică necontenit, prin fiecare rinei, pe care-1 serie (p. 199). — Scriitorul trebuie să fie strîns'legat de popor. Scriitorul care s-a depărtat de popor, care nu cunoaşte viaţa poporului, care nu este legat de ea, nu poate crea, după părerea mea, opere de artă (p. 2.89).

Aleksei'îî. TQLSTQ1, Despre muncă literară.

2115 — Cel mai uşor -lucru este să serii -cînd n-ai nimic în cap. Scrisul începe să devină dificil când ai iginduri destule şi poţi strecura ceva din ele în rândurile aşternute pe hîrtie 1P. 53).

Coasiantta TSATSOS, Af&rasme .şn cugetări.

2116 — Ceea ce ©ameni ®umese astăzi scris greoi este exprimarea p e . şleau a adevImJMi, fără. .sulemeneli, fără glumă f i fără :strMu£âire.;(p« S3). VAUVENASpUlES, Maxime şi re'flecţii.

SOI

SCRIERE,

2117 — La ce bun să scrii dacă, nu aduci un sunet nou, un mesaj personal, vigoarea unei forţe proprii în serviciul unei cauze comune (p. 1 &3). 2113 — Scrisul clar, concis, sugestiv este mijlocul cel mal bun pentru a trimite departe in lume cîştîgurile noi ale cunoştinţei omeneşti (p. !&&). Tudor VIANU, Jurnal (al. a ll-a).

2119 — Literatura să fie şi o armă, şi o forţă capabilă să ajute la transformarea visurilor de azi în realităţile de mîine (p. 121). Dumitru ALMAŞ, Cheia inimii.

2,120 — Niciodată literatura nu ni se pare a avea mai multă savoare decît atunci cînd vine din partea unuia care nu se-ndoieşte că faee literatură; (voi. HI, p. 314). Eugen BARBU, Caietele

princepelui.

2.12-1 — Literatura ne dă măsura după care să poată cineva judeca starea culturii unei naţiuni. George BARIŢIU, Articole

literare.

2122 — Nici o artă literară nu s-a dezvoltat în ansamblul ei, într-o intimitate atît de mare cu creaţia populară, ca lite^ ratura română (p. 211). 2123 — O literatură se dezvoltă în mod organic, în funcţii' de necesităţile şi gustul epocii, şi nu poate face salturi rişŞ cânte, neţinînd seamă de procesul firesc a! evoluţiei (p. 240|l Ion Dodu BĂLAN, Cotîdiţia creaţiei. Portretai.

SCRIERE

2Î24 — Ceea ce caracterizează în primul rînd literatura este că în literatură nu se poate repeta, -

,

Mihai BENIUC, Meşterul Manole-(Cronici studii literare).

şi

v •

212% — Literatura fiecărui popor are un caracter naţional, nu numai pentru că este scrisă în limba naţională, dar şi pentru că ea oglindeşte viaţa specifică a poporului respectiv (p. 263), Marcel BREAZU, Cunoaşterea

artistică.

2126 — Literatura unei naţii nu se poate ridica la o treaptă în adevăr înaltă, pînă cînd societatea naţională şi statul naţional n-au ajuns la cea mai înaltă treaptă de putere(voi. IV): I.L. CARAGIALE, Publicistica.

21.27 — Literatura trebuie să fie expresia a tot ceea ce a creat mai bun omul, gîndirea şi munca sa, nu expresia unor lucruri abstracte, a teoriei că „eu am eul meu în conştiinţa mea" (voi. V, p. 135). y :

Nicolae CEAUŞESCU, România construirii societăţii socialiste dezvoltate.

pe drumul multilateral

!

2128 — Aşteptăm ca literatura să pună cu mai multă forţă în evidenţă profundele transformări produse în structura socială a ţării noastre, să reliefeze convingător relaţiile de tip nou dintre oameni; -condiţia umană de demnitate şi egali-

SCRIERE

303,

tete deplină pe care socialismul o asigură tuturor cetăţenilor patriei (voi. XIV, p. 427). Nicolae CEAUŞESCU, România construirii societăţii socialiste dezvoltate.

pe driimţl multilateral

2129 — Literatura noastră trebuie să oglindească în mod obiectiv faptul că succesele cu adevărat epoqale din acest scurt răstimp istoric au fost obţinute printr-un uriaş efort al clasei muncitoare, al întregului popor, în pofida greută-, ţilor, lipsurilor şi greşelilor ce s-au manifestat în diferite etape ale dezvoltării societăţii noastre pe drumul socialismului (voi, XVI, pp. 494—495). Nicolae CEAUŞESCU, România construirii societăţii socialiste dezvoltate.

pe ărufrvdl multilateral

2130 — Literatura este chemată să reliefeze convingător noua condiţie umană din societatea noastră, idealurile, frămmtările şi:aspiraţiile omului nou, universul său spiritual tot mai bogat, virtuţile şi trăsăturile sale morale înaintate, să militeze pentru triumful noului, al idealurilor de dreptate şi libertate socială ! Biciuind stările de lucruri negative şi concepţiile înapoiate, literatura trebuie să dezvolte încrederea ; omului în forţele sale şi în nobilele idealuri revoluţionare, punînd în, evidenţă superioritatea orînduirii socialiste (p. 87). Nicolae CEAUŞESCU, Raport la Congresul al XH-lea al P.C.R. din 19—23 noiembrie 1979.

2131 — Numai o literatură care îşi trage seva din izvoarele poporului nostru, din forţa şi vitalitatea poporului nostru, din construcţia socialismului va fi o literatură viabilă, va

38$

SCRIERE

rămîne şi va deveni o literatură cu adevărat clasică (voi. XX, p. 421). Nicolae CEAUŞESCU, România construirii societăţii socialiste , dezvoltate.

pe drumul multilateral

•2132 — Trebuie să facem astfel încît activitatea literar-artistică să oglindească cu putere viaţa, munca şi năzuinţele poporului nostru, să contribuie la cultivarea nobilelor sentimente de dreptate socială şi naţională, de muncă, de omenie, la formarea omului nou, cu o înaltă conştiinţă revoluţionară, patriotică, . hotărât- să învingă orice greutăţi, să, meargă ferm înainte .spre societatea- comunistă — visul de aur al omenirii ! (pp. #—10). Nicolae CEAUŞESCU, CUvîntare la Congresul al II-lea al educaţiei politice şi culturii socialiste din 25 iunie 1982.

2133*— Prin literatura universală înţelegem, în fond, tezaurul Valorilor comune ale umanităţii de pe domeniul artei cuvîntuîui (p. 18). Alexandru DIMA, Conceptul de literatură universală şi comparată.

2134 •— Literatura mare este întotdeauna plină de amintirile vieţii adevărate, adică de date istorice ori documentare^ dar nu se confundă niciodată cu acestea, deoarece artistul le subordonează intenţiei sale creatoare care vizea'ză, desigur, mult mai sus decît la reproducerea exactă a unei ambianţe sociale si individuale, ori cît ar fi ea de interesantă (p. 74). Z.o© nUMITRESCU-BUŞULENGA, Valori şi echivalenţe

umanistice.

2135 — Mare înrâurire are literatura,, cînd e bine aleasă şî cu căldură .împărtăşită, asupra sufletului omenesc 1 (voi. II, p.. 233). Euoil GÂRLEANI7. Nuvele, schiţe,

însemnări.

21.36 — Literatura es.te cu atît mai mare, cu atîta mai desăvârşită, cu atîta mai .mult .corespunde chemării sale, cu cit oglindeşte mai mul-t şi mai bine viaţa naţiunii, cu cit cuprinde mai mult această viaţă, in larg şi în adine (voi. VI, pp. 359—360). . .•

C. DOBROGEANU-GHEREA, Opere

complete,

2137 — Literatura, ea trebuie să fie -oglinda vieţii (voi. II). C. DOBROGEANU-GHEREA, Studii

critice

213.8 — Numai literatura poate exprima cu exactitate starea intelectuală şi morală a unei epoci, căci ea este forasia sub care se înregistrează ideile, credinţele f i cunoştinţele unei naţiuni (voi. I). 2139 — Nimic mu poate servi mai bine la aprecierea -şi la măsurarea stării unui popor ca literatura, căci ea este.forma sub care se expune şi se înregistrează cunoştinţele şi starea morală şi intelectuală a unei naţiuni -{voi. T), J»n GHICA. Scrisori

2140 — Orice literatură naţională este sau• devine goală atunci cînd nu se .sprijină pe simţirea cea mai umană, pe întâmplările popoarelor şi ale conducătorilor, uniţi într-o Singură fiinţă. J. W. GOETHE, Poezie ji adevăr, din viaţa mea. -

3WB

SCRIERE

2141 — Literatura este fragmentul fragmentelor ; numai o fărîmă din ceea ce s-a petrecut şi s-a vorbit, s-a scris ; şi numai o fărîmă din ceea ce s-a scris, a şi. rămăs (p, 73). J. W. GOETHE, Maxime 'ţi

reflecţii.

2142 — Literatura naţională însemnează a prinde într-o formă artistică criteriile specifice ale diferenţierii de suflet, gama distinctivă a unei plămădeli etnice. Octavian GOGA, Mustul care

fierbe.

' 2143 — Lucrurile frumoase în literatură sînt cele care te fac să visezi dincolo de ce spun ele (voi. II, p. 78). r

Edmond şi Jules de GONCOURT, Pagini de jurnal.

2144 — Nu sînt un naturalist, sînt un adept al principiului că literatura trebuie să se ridice deasupra realităţii, • şă privească realitatea de ia oarecare înălţime, căci rostul literaturii nu este numai acela de a oglindi realitatea (p. 567). Maxim GORKI, Despre

literatură.

2145 — Nici o literatură nu este mai înşelătoaredecît aceea a jurnalului intim (pp. 251—252). i

Jean GRENIER, ESeuri asupra picturii corttemporane.

2146 — O literatură eroică nu se naşte din senin, ea este. expresia necesităţilor şi a valorilor unei categorii sociale dominante (p. 220). • • C. I. GULI AN, Originile umanismului .-şi. ale culturii. . . . ., ..... ?

SCBJEBB;.-

307

2147 — Literatura se născu odată cu fiinţa umană, mult mai înainte de a se fi inventat acele semne convenţionale cu ajutorul cărora cugetarea are avantajul de a se pietrifica, în Ioc de a zbură prin aer, schimbătoare şi mlădioasă ca însăşi vocea (p. 24), B. P. HÂSDEU, Studii de folclor.

2148 — Literatura adevărată este cea mai adevărată poli tîcă (p; 188)." '

Ion HELIAD'E-RĂDULESCU, Critica literară.

2143 —'Literatura nu este o colecţie de opere, oricît ar fi ele de genialei, ci u n complex de activităţi şi relaţii sociale ivite între, oameni clin cauza lor, pînă sînt produse (p. 250). Trâîaîî HESSENI, Literatură şi civilizaţie.

2159 — Toată.literatura nu -î altceva, decît o imagine a vieţii omeneşti în diferitele sale atitudini.şi situaţii, ele ne in spiră diferite sentimente, de laudă sau doj ană, admiraţie sau comic, după calitatea obiectelor pe care ni le înfăţişează (p. 0), BaVM HUME, Cercetare omemsc.

asupra

intelectului

2151 — Se poate spune că literatura, are aproape în întregime nu-l decît zugrăvirea afacerilor amoroase, nu este altceva decît epifenomenologia ştiinţii numită embriologie. Garabet IBRÂILEANU, Privind

viaţa.

2132 — Literatura, poezia nu sînt decît un act social, şi numai actele sociale care pleacă de la un om înrîurind societatea, dînd societăţii mai mult de cît s-a căpătat de la dînsa, numai actele acestea ş'ociale' au valoare.

SCSIEHE:

2Î53 Noi prin. noi;au, putem, vorbi, către toţi, şl rolul unei literaturi: este; rolul unui. glas care vorbeşte în fiecare ma~ rnent fiecăruia; Nicolae IORGA, Onestitatea, profesionala ferinţă).

(con-

2154 — Literatura, cu rădăcini naţionale, are o înaltă misiune socială şi: morală, ajutînd la vădirea însuşirilor superioare ale omenirii şi, în acelaşi timp, lucrînd pentru ferit cirea ei (voi. I).. H ~

Nicolae români.

IORGA,

Studii literare,

scriitori

2155' — Q literatură trebuie; să; afirme sufletul unui popo» în forme care: corespund; culturii- timpului (voi. II). Nicolae străini.

IORGA,

Studii literare,

scriitori

2156: — Eac literatura», la- fîntîna? cu apă. puţină se îndeasă lumea cu cofele; (p. 74). ' * Nicolae IORGA, Cugetări.

2157 — înţeleg literatura cea mai puternică şi bună, care ajunge semnul de înfrăţire, conştiinţa comună, sufletul unei societăţi naţionale (voi. I, p; 42). Nicolae IORGA, O luptă llteram.

2158 — Literatura e prin - excelenţă artă a timpului, mai , precis o artă a mişcării omului în timp. Silvian IOS1FESCU, Artă şi arte.

2159' — Rolul Eteraturii în- conştiinţa; socială a epocii noastre este tocmai aceasta» b de a contribui prin mijloacele ei

SCRIERE

specifice, Aa formarea unei noi apiritualîtl||i, «aceea comunistă, de a înnobila practica socialistă a omului, Uîndu-i <® dimensiune -majoră ••activă'^revoluţionară^. 126). George IVAŞCU, 101 tablete.

2160 — O adevărată literatură se regenerează luînd puteri de bază numai prin pămîntul şi prin poporul din mijlocul căruia s-a ridicat autorul (p. 39). George ?EVAŞCU, Jurnal.

2161 —- Literatura unui popor izvorăşte din natura specifică a sensibilităţii sale ; -el constituie un capitol de psihologie etică (p. 326). •Eugen române

HEOTKESCOJ, moderne.

-Istoria

civilizatei

2162 — Literatura, ca şi întreaga artă, are capacitatea de a produce emoţii estetice pe care oamenii le caută în permanenta lor luptă de a întruchipa în viaţă wisurile, speranţele şi gîndurile'(p. 59). George MACOVESCU, Introducere în ştiinţa literaturii.

.

.2163 — Literatura şi arta revoluţionară -sînt iprodusul fŢaglindirii vieţii poporului în conştiinţa revoluţionarului care activează pe tărîmul culturii (voL. IV, p. 14). ,

>

MAO ŢZE-DUN, Opere alese.

2164 — Literatura nu reflectă doar, ci făureşte^- modelează," participă la orientarea-conştiinţdîuinanităţii (p. 288); Dumitru MICU, lieCturi şi păreri.

SCBIŞRE

310

2165,— Literatura oglindeşte viaţa oamenilor In prezent şi în trecut, relaţiile lor sociale, stările sufleteşti, sentimentele şi gîndurile lor, felul lor d'e a judeca şi ne lasă să pătrundem în adîncul relaţiilor dintre oameni. S.T. OGORODNIKOV, Pedagogia.

2166 — Literatura este o vieţii.

girare

împotriva loviturilor

Cesare PAVESE, Meseria, ăe a trăi, 1935—1953.

jurnal

2167 — O literatură nu e viabilă decît atunci cînd e străbătută de aspiraţiile societăţii şi cînd o exprimă — restul sînt flori de hîrtie, poate meşteşugit zugrăvite în culori cu curcubeu, dar de hîrtie (p.144).. Cezar PETRESCU, Evocări şi aspecte

literate.

2168 — Mişcările literare sînt ca firul unui fluviu al cărui debit total de apă îl dă sufletul naţional (p. 273). Ion PILLAT, Portrete

lirice.

2169 — O literatură, orieîtă valoare socială, morală, sufle-, tească ar cuprinde, dacă nu este bine scrisă nu-şi îndeplineşte scopul (p. 21). Alexandru PHILIPEIDE, Consideraţii tabile. ' '

'

:

<

-

confor-

.

•

2170 — Literatura, ca şi-arta în genere, oglindeşte interpretativ viaţa. Alexandru FHTLIPPIDE, Studii literare. \

şt

portrete

SCKIEfiE

311"

2171 — Influenţa literaturii unei ţări asupra literaturii al-' tei ţări este. direct proporţională cu asemănarea dintre relaţiile sociale ale acestor ţări. Ea nu există deloc atunci cînd această asemănare este egală cu zero (voi. I, p. 521). G.V. PLEHANQV, Opere filozofice

alese.

2172 — Literatura nu este numai reflectare a realităţii,, ea nu este numai redare şi nici imitare, căci ea este şi un as. pect - al realităţii (p. 10). Marian POPA, Homos Fictus. ipostaze.

Structuri . şi

• ; . .' ~ lr_ 2173 — Literatura se naşte şi creşte din viaţă. Drumul de la - viaţă, la literatură oferă deseori mai bune explicaţii pentru înţelegerea ^ unei opere decît toate consideraţiile savante fgifprea întortocheate (p. 94).

Liviu REBREA.NU, Amalgam.

2-174 —• Literatura este un mijloc de comunicare destinat să folosească societăţii, ca purtătoare a unei concepţii despre lume şi viaţă (p. 8). Ion ROTARU, Valori expresive română

-2175 naţii-.? 2176 -

în literatura

veche.

Ce este literatura de nu. chiar expresia vieţii unei Literatura nu. poate fi decît haina unei fiinţi. Alecu RUSSO, Cugetări şi amintiri.

2 1 — C u g e t ă r i . d e s p r e c u l t u r ă şi c i v i l i z a ţ i e

poacziE

2177 — Literatura este o intuiţie personală, care în măsura în care realizează în alţii dulcea emoţie estetică, rămâne valabilă îm artă (p. Î S®)» Grigore TÂUŞAN, Criterii şi evocări.

2178 înţeleg prin literatură de a doua mînă literatura care creşte din literatură, aşa cum literatura de prima mînă ar fi literatura care creşte din viaţă (p. 341). ^ Albert THIBAUDET, Fiziologia criticii.

2179 —- Literatura populară este un tezaur în care se văd încă nedezvelite toate puterile spiritului unui popor pe care timpul şi condiţiile favorabile vor putea să le împingă în o dezvoltare conformă aspiraţiunilor naturii omeneşti (p. 130). A.D. XENOPOL. Scrieri sociale şi

filozofice.

POEZIE (poet, vers)

2180 — Poezia este frumoasă şi mîncările sînt de preţ, dar fiecare lucru trebuie să fie la timpul său, ca şâ fie apreciat Proverb

arab

2181 — Poezia este cheia orînduirii omeneşti şi, după cum am spus adeseori, oglinda sufletului (voi. II, p. 239). ALAIN, Păreri despre

fericire.

2182 — Poezia este o elocinţă căutată, ordonată şi invariabilă, care se potriveşte cugetărilor obişnuite (p. 63). .. ALAIN, Un sistem al artelor

frumoase.

POEZIE

•

'

=

!

=

:

=

=

=

=

W C

2183 — Poeziile noastre poporale compun o avere naţională, demnă de a fi scoasă la lumină ca un titlu de glbrie .pentru naţia română. 2184 •— Poeziile poporale sînt, precum vedem, comori nepreţuite, în care putem descoperi icoane vii şi poetice. Vasile ALECSANDRI, Despre

literatură.

2185 — Poezia este expresia fericirii omului în comunitaf tea celorlalţi (p. 12). 2186 — Poezia patriotică este o poezie întrupată, încarnata î-n ogorul unui neam, plămădită în tradiţia locului în amănunt (p. 13). 2187 — Poezia este adoraţie, este ştiinţa liniştirii omului, a educării lui, pentru a participa armonic ca mădular al armoniei universale : poezia ctitoreşte familiaritatea, blîndeţea şi putinţa fiinţări unei patrii şi a unei comunităţi (p. 173).' 2188 — Rostul poetului este de-a ridica în grai marile eve^ nimente din fiinţa patriei (p. 153). k

Ioan ALEXANDRU, Iubirea de patrie. Jurnaî de poet.

2189 — Poezia, ce este, produsul cel mai ales a cugetării prin simţire înălţată (voi. I). , Gheorghe ASACHI, Critici literare.

2190 — Poetul trebuie, înainte de toate, să gîndească, sî gîndeaseă în imagini, în idei poetice. 2191 — Poezia începe acolo unde îdeea cunoaşte o modali^ tate lirică de expresie. A.E. BACONSCKY, Colocviu critic, .

314

BOŞZSS

. 2192 — Poezia trebuie să fie străbătută de luminile adevărului şi ale istoriei oamenilor, exaltînd.trecutul, sperînd in viitorul strălucit al patriei care să confirme speranţele arzâtoare ale prezentului, (p. >23). . Alexandru. BAL ACI, Ugo Foscolo,

2193 — Poezia este o manifestare a iluziei generale, o voce melancolică a solitudinii creatoare-(p. 15). AlexandruBALACI, Tarquato Tasso.

2194 — Datoria primordială a poetului este de a construi imaginea omului în concordanţă deplină cu f p o e a s a şi da a se situa în liniile de".tensiune ale unui spaţiu real (p. 53), Alexandru BAL ACI, Jurnal italian.

2195 -— Poetul e un navigator singuratic în azur (p. 382). ; Nicolae BALOTA, Umanităţi.

2196 — O poezie ee se pretinde fără limite.nu este poezie (p. 149), ' Nicolae BALOTĂ, Arte poetice-ale' : XX.

secolului•

2197 — Poezia pură'tinde spre muzică.. Poezia pură e efuziune/lirică, exclamaţie (p. 60). Nicolae BALOTĂ, Labirint.

2198 — Poezia este una din plăcerile vieţii, ea nu înseamnă viaţa toată.. Honore de BAEZAC, Modeste

Mignon.

.2199. — Un vers bun -e -un-miracol, o strofă izbutită, cize-j .lată pînă la perfecţiune, o: binecuvântare'(p; 129). Aurel BARANGA, Teze' şi paranteze.

POEZIE

2200 — Poezia e sentiment şi gînd. Sentimentul şi gîndul sînt, însă, poezie numai în măsura în care au o reală valoare expresivă (p. 35). Rostul poetului e de a face sâ ţîşnească flacăra vie din focul ascuns în inima cuvintelor (p. 35).

Ion Dodu BĂLAN, Condiţia creaţiei. Portrete.

2201 —- Poezia trebuie să oglindească faptele măreţe, lupta poporului şi chipurile celor mai buni fii ai săi care în trecut, sau în zilele noastre, au contribuit la ridicarea patriei. >202 — Datoria noastră, a poeţilor, e să zugrăvim chipul omului nou, înaintat, şi să-1 zurgăvim în lupta lui de învingere a greutăţilor, plin de romantism revoluţionar, astfel încît cei ce citesc lucrările noastre,- să spună : „ Ş i eu vreau să ajung un asemenea om !". 2203 — Poetul trebuie să întruchipeze imagini artistice ale realităţii în devenire şi să se ferească de orice imagini care fură ochii şi-i abate dinspre realitate, sau care se îndreaptă împotriva realităţii. v 2204 — Nu poate să fie poet acela care nu se simte solidar cu lupta semenilor săi, cu lupta poporului său. Mihai BENIUC, Despre poezie.

2205 — Adevăratul poet este numai acela care ştie să dezghioaee pînă la sîmbure vremea sa şi transpunînd-o pe portativul verbului, să-i transmită melodia posterităţii. 2206 — Poezia înseamnă un maxim de condensare estetică în cuvinte. 2207 — Poezia este rezultatul unei serioase munci de cunoaştere, al unui contact cu realitatea, al unei participări

P&SSZ1M:

masive la viaţă, al unei elaborări care le-au ridicat pe acel vu-f al activităţii poetice care se numeşte inspiraţie. Mihai BENIUC, Meşterul Manole (Cronici şi studii literare).

2208 — Suprema poezie este să prinzi în năvodul versului o fărîmă de adevăr şi s-o dai oamenilor (p 37). 2209 — Poetul este omul care cîntă destinul uman. Ce sarcină mai mare ar putea avea ? (p. 41). Mihai BENÎUC, Un bâtrin către un t'măr cărturar.

2210 —= Poezia nu trebuie căutată în cuvinte, ci, prin cuvinte, în afara lor (p. 220). 2211 —- Pentru ca poezia să facă să vibreze şi pe altcineva decît pe acela care o scrie, ea trebuie să-şi aibă rădăcinile în acelaşi pământ din care se hrăneşte "viaţa. Numai atunci poate să ne transmită vibraţia, ei şi numai atunci poate să străbată veacurile (p. 298). Mihai BENIUC, Scrieri I. Drumul poeziei.

2212 — Orice poezie este întruchipare, în care cuvîntul capătă, prin harul poetului, o nouă învestitură (p. 133). Mihai BENIUC, Poezia militantă, eseuri.

2213, — Poetul este. singura fiinţă care-şi poartă inima în afară de sine (p. 193). 2214 — Poezia este o artă a cuvîntului numai în măsura în care e: şi o artă a necuvîntului (p. 158). 2215 — O poezie se naşte totdeauna din realităţile psihologice, sociale şi materiale, în condiţii fireşti, dar ea n-are nevoie să poarte pe- corpul ei nici o urmă ombilicală p.- 206),

POEZIE

2216 — Se poate spune că, în general, poezia bună nu se pretează la declamaţie (p. 221). Lucian BL AGA. Elanul insulei — aforisme şi însemnări.

2217 — Orice poezie este o cuvertură întinsă pe ascuţişurile cîtorva cuvinte (p. 83). Alexandr BLOK, Despre munca literară.

m a ^ ^ g i g t î f ţîfjlfşfs lîHisjîfîfl $şff 2218 — Poezia are asemenea un scop ; scopul este de a eurăţi sufletele prin amintirea priveliştilor frumuseţei, de a ridica sufletele prin sentimentul admirării, de a le întări prin amintirea virtuţilor şi descrierea patimilor, avînd totdeauna în vedere îmbunătăţirea soartei omului (voi. II). Dirmtrie BOLXNTXNEANU, Proză.

2219 — Poezia este cronica uriaşă a sensibilităţii umane. Poezia este cadenţa timpului, a destinului, a destinelor, a ireversibilului pe care se mişcă, se joacă valorile timpului ; mîini nevăzute mută pionii cuvintelor fatidice sau revelatoare (p. 327). Radu BOUREANU, Funia de nisip.

2220 — Poezia populară şi limba ei constituie izvorul în- tineritor al literaturii, temeiul realismului ei. Gheorghe BULGAR, Emine&cu despre blemele limbii române literare.

pro-

2221 — Poezia este dimineaţa omenirii, istoria sentimentelor înălţătoare, îndemnul permanent către bine şi adevăr (p. 166).

2222 — Poezia este, acţiune, destinată să împingă cugetele înainte (p. 263). Eusebiu CAMILAR, Farmecul

depărtărilor.

2223 — Poezia este atributul tinereţii (voi. IV).

I.L. CĂRAGIALE, Publicistică.

2224 — Un om în care elementul poetic a luat o dezvoltare atît de mare, încît să ajungă a îi observat, va fi numit poet de vecinii săi. Thomas CARLYLE, Eroii, cultul eroilor eroicul în istorie.

şi

2225 — Poezia este fantezie.

George CĂLINEŞCU, Studii şi conferinţe.

2226 — Poezia rămîne (p. 63).

un act de

libertate şi de creaţie

Geqfge CĂLINEŞCU, Principii de estetica„

2227 — O poezie care jubilează într-una mi se pare un delir mistic travestit (p. 305). George CĂLINEŞCU, Scrieri despre artă.

-2228 — Orice poezie mare stă pe un schelet de idei, proieminent sau abscons — după împrejurări — şi o poezie trainică zboară prin întuneric ca un strop eteric de lumină, dar ţinut în palmă e o gînganie mică şi cenuşie (p. 122). George CĂLINEŞCU,' Ulysse.

2229 — Poezia e un grad de înfrăţire între naţii, ca şi mu-

P.OEZIE

zica, şi popoarele (pp. 136—137).

fac poezie

tocmai

spre a se

înţelege»

George CALXNESCU, Mihai Eminescu, studii şi articole.

2230 — Poezia este înfăţişarea vieţii sub toate aspectele ei, de la experienţele cele mai simple şi cele mai elementare ale sufletului omenesc pînă la cele mai complexe şi cele mai fine (p. 99). \

Panait CERNA, Lirica de idei. .

'-

2231 — Poezia este viaţă, acţiune (luptă), pasiune (p. 144). N. G. CERNÎŞEVSKX, Texte pedagogice

alese.

2232 — Poezia este limbajul sentimentului : proza, al intelectului (p. 99). \*

,

-a.

j

• '

Benedetto CROCE, Estetica.

'

"• ' /

2233 — O poezie îşi merită numele numai în măsura în care stimulează sufletul, elevîndu-1. Valoarea unei poezii depinde de această stimularea spre elevaţie (p. 294). Benedetto CROCE, Poezia: Introducere în critica şi istoria poeziei şi literaturii.

2234 — Poezia este exprimarea artistică a unei acţiuni, fie acţiune obiectivă, fie acţiune subiectivă (p. 44). Barbu ŞTEFÂNESCU-DELAVRANCEA, tria şi patriotismul.

Pa-

2235 — Poezia armonizează desenul şi culoarea, ea dă viaţăţ ea dă farmecul, ea reduce natura la notele esenţiale,; ea ţine-

320

•

1

POBZIE

.

- ;

' ..

locul acelei vibraţiuni pe care eu toţii o sîmţixft în mijlocul naturii, dar n-o putem reţine, cu recea preciziune, îndată ce am Dărăsit natura. Barbu ŞTEFÂMESCU-DELAVRANCEA, Publicistică (Cronici literare şi de artă, studii de limbă şi folclor),

2236 — Poezia înaltă nu e niciodată potop de cuvinte (p. 112)? Un poet adevărat îşi păstrează sufletul totdeauna tînăr şi astfel, el nu poate înceta să preamărească ce desfăşură sub privirile lui nesfîrşita, măreaţa varietate a vieţii (p. 116). 2237 — Poeţii sînt maiştri cuvîntului, magicienii armoniilor verbale, şi cine nu s-a apropiat de ei rămîne numai un însirător de fraze veştede, fără însufleţirea artei, fără strălucire (pp. 119—120). Ovid DENSUŞIANU, Ideal şi îndemnuri.

2238 — Cei care au Cele mai plăcute inspiraţii şi ştiu să le exprime mai frumos şi cu mai multă gingăşie, vor fi cei mai buni poeţi, chiar dacă nu cunosc arta poetică (p. 54). Rene DESCARTES, Texte

filozofice.

2239 — Poezia este pentru viaţă ceea ce lumina şi muzica sînt pentru scenă ! (voi. I). Charles DICKENS, Documentele clubului Pickwick.

postume ale

I

2240 — Poezia nu poate fi altceva decît suprema expresie a condiţiei umane : grandoare şi mizerie — deci conştiinţă lucidă a şanselor şi a limitelor noastre (p. 7).

POK/iUS

2241 — Adevărata poezie este un act de cultură majora (p. 123).

• Ştefan A u g u s t e DOINAŞ, Lampa lui Diogene,

2242 — Poezia e ceva sfînt şi plăcut; cultivînd-Q, atît sensibilitatea eît şi inteligenţa noastră îşi vor găsi mulţumirea. Paul DOUMER, Cartea copiilor mei,

-„;

2243 — Adevăratul poet, capabil de o adevărată concepţiune nu lucrează cu. inteligenţa lui combinatoare, ca să facă din stările sale sufleteşti cutare sau cutare construcţie plasticăj El este numai contemplator şi îndrumător al procesului care se petrece într-însul, şi care, în esenţa lui, Se săvîrşeşte peste şi dincolo de voinţa şi inteligenţa combinatoare. %

-

.

Mihaii DRAGOMIRESCU, Teoria :.

poeziei. ':'..•: .. . %

2244 — Un poet mare e un univers întreg, unitar, de idei şi* imagini care, indiferent de unde ar fi fost luat, îi aparţine întru totul printr-o topire finală în creuzetul viziunii personale despre lume, exprimată în ceea ce se numeşte, generic,' stilul său (p. 217). Zoe DUMITRESCU-BUŞULENGA, Valori echivalenţe umaniste.

fi

2245 — Poetul este o liră pentacordă. Victor EFTIMIU, Sonete.

2246 — Poetul este rostitorul care numeşte şi reprezintă fru-*. moşul (p. 103). Ralph W. EMERSON, Eseuri.

322

POEZIE

2247 — A fi fundamental poet înseamnă a trăi într-o continuă prefacere poetică a vieţii, nu a face cîteva vorbe, de ocazie, contrazise de tot felul tău de a gîndi şi a trăi (p. 193). 2248 — Ceea ce dă unei poezii valoarea este faptul de a transfera o stare de spirit de la cel ce a scris-o, la cel ce o primeşte, de a-1 deschide pe acesta la rîndul său, de a-1 ajuta să conceapă lumea ca deschisă, proteică, poetică. Sînt foarte puţini poeţi care pot asta (p. 193). Paul EVERAC, Dialoguri

contemporan?.

2249 — Pentru a gusta poezia e nevoie de o pregătire de ordin moral (p. 208). Anatole FRANCE, Viaţa literară.

2250 — ...Poezie / E şi-n braţul ce sapă sau scrie, 7 E şi-n pumnul-ce mişcă o mistrie, / E şi-n mîna ce-ţi pune-n pachet /Pîine, struguri, tutun, un caiet... / Poezia-i mireasmă, buchet / Distilat dintr-un vin ce-o să fie... (p. 27). 2251 — Versul cel mai frumos din cîte pot fi scrise / E versul în care iubirea nu se rosteşte decît ca un nume (p. 110). Ion FRUNZETTI, Dragostele

aceleiaşi

inimi.

2252 — Un poet este de-a pururi interpretul celor mulţi (voi. II, p. 312). Gala GALACTION, Opere alese — articole.

2253 — Poetul adevărat [...], este asemenea unui copac cu rădăcini viguroase adine înfipte în pămînt, legat adică de întreaga viaţă a poporului, legat de pămîntul patriei eare-şi ridică prin vinele sale vlaga neistovită (p. 23). 2254 — Poetul [...] nu este un simplu înregistrator, care pri-

POEZLŞ.

meşte ; el visează, întrevede viitorul şi această întîlnire din trecut, prezent şi viitor • creează poeziei orizont larg (p. 23). Paul GEORGESCU, încercări

critice.

2255 — Poezia politică reprezintă o lume şi o concepţie aparte, o concepţie revoluţionară, fundată pe realitatea istoriei naţionale şi mondiale (p. 272). Mihnea GHEQRGHIU, Dionysos.

2256 — Un poet atunci e cu adevărat poet, şi numai atunci face lucrări poetice, cînd simte adine (voi II). 2257 — Una din menirile poeziei este şi cruţarea puterilor psihice ale cititorilor (voi. II). 2258 — A întrupa cît mai multă simţire, cît mai însemnata prin putere şi prin calitate, într-un volum cît mai mic, este de bună seamă o menire a poeziei, mai ales a celei lirice (voi. II). C. DOBROGEANU-GHEREA, Studii

critice.

2259 — Poetul care a început să plîngă cu mulţimea a pierdut dreptul la propriile lacrimi (p. 70). Octavian GOG A, Pagini noi.

2260 — Poezia este percepţia estetică, percepţia sensibilului, a cuvîntului, drum spre împărăţia cuvîntul ui (p. 310). C.I. GULIAN, Structura şi sensul culturii.

2261 — O poezie adevărat frumoasă e aceea în care totu-i bun (p. 94). 2262 — Poezia este o căsătorie a realităţii cu idealul în sufletul poetului, în acele momente cînd poetul e poet (pp. 200 — 201).

B.P. HASDEU, Articole

şi studii

literare.

.«4

POEZIE

2263 — Adevăraţi poeţi mari au îmbrăţişat dintotdeauna marile interese ale vremii lor (voi. II, p. 527). I-Ieinrich HEINE, Opere alese.

2264 — Poezia îşi are limba ei, ca şi toate celelalte ştiinţe şi meşteşuguri şi, ca să o înţelegi, trebuie să o înveţi, precum se învaţă toate limbile, ba încă şi treci şi prin toate învăţăturile care te pot face destoinic a învăţa acest meşteşug frumos (p. 99). 2265 — Poezia cea mai sublimă şi veră este aceea ce se exprimă prin fapte (d. 193).

Ion HELIADE-RĂDULESCU, Critica literară.

2266 — Versul este forma optică a gîndirii (p. 51). 2267 -— Nu se numeşte poet acela care nu are o viaţă sufletească izvorind din conştiinţa sa (p. 91). t

Victor IIUGO, Despre literatură.

2268 — Poezia unui popor este fermentul progresului său,' ceea ce e admirabil (voi. V, p. 97). Victor HUGO, Mizerabilii.

'2269 — A fi adevărat poet însemnează a simţi. 2270 r— Un poet care nu are o calitate prin care întrece pe ceilalţi, nu e poet de rasă. ' ' Garabet IBRÂILEANU, Privind viaţa,

2271 — O poezie cultă e rezultatul autocriticii vremelnice a unui singur om. 2272 — O poezie populară e rezultatul autocriticii seculare a sute şi mii de oameni. E rezultatul autocriticii unui întreg popor. . :

325:

POEZIE

2273 ~ Poezia este» în primul rind. ecoul unei sensibilităţi fragede într-un organism psihic superior. • Garabat IRRAÎL'EANU, Pagini alese,

2274 — Nu e poet acela care nu e pentru tot poporul său (P, 91). 2275 — Poet înseamnă acel care creează. Ce n-a mai fost . creat. Restul, scripcari ! (p. 210). Nicolae IORGA, Cugetări.

2276 — O poezie nu trebuie să se; reducă niciodată, la divinizarea exclusivă a formei frumoase. Ceea ce o hrăneşte, ceea ce îi dă accentul poetic e fondul, vibraţia inimei în versuri (voi. II). 2277 — Cel mai mare poet va fi acela care va vedea mai multă cantitate de frumuseţe în lucruri, care va da mai îndrăzneţ la o parte vălul care acoperă frumuseţile ascunse ale naturii (voi. II). . , Nicolae IORGA, Pagini de tinereţe,

2278 — Nu e adevărat poet mare decît acela care creşte pu• terea de a simţi a neamului său şi, prin el, a omenirii (voi. II). Nicolae IORGA, străini.

Studii

literare, scriitori

.2279 — Poezia populară înseamnă poezia cunoscută,, răspândita, cîntată, repetată,, iubită, amestecată cu viaţa, înainte de a fi scrisă, şi care putea să nu fie scrisă, şi care, chiar cînd e scrisă de aceia care au făcu t-o şi au cîntat-o, ci de alţii, care sînt prinşi de curiozitatea artistului ori a omului de ştiinţă faţă de dînsa (voi. II, p. 111). 1

Nicolae IORGA, Pagini alese..

326

POEZIE

2280 — Poezia e o muzică într-un ceas de răgaz, şi prin poezie eu înţeleg toate frumuseţile pămîneşti, toate manifestările de artă, tot ce-ţi poate place (voi. V, p. 365). Panait ISTRATT, Opere alese.

2281 — Poezia, este o artă care are posibilitatea să exprime mai bine decît oricare alta totalitatea fiinţei umane, adică să răspundă cu mijloacele ei principalului deziderat al umanismului (p. 487). 2282 — Poezia este cel mai vechi din toate meşteşugurile duhului şi din cele mai fireşti ale omului (p. 128). -

George IVAŞCU, Din istoria teoriei şi a criticii literare româneşti. x

2283 — Fără poezie — şi prin poezie înţeleg tot ceea ce este artă, visare capabilă şă stîrnească elanuri, indispensabila podoabă a imaginaţiei creatoare, fericirea de a te putea ridica deasupra pămîntului nu doar pe bordul unui aparat, ci şi pe elitrele unei cărţi, ale unei imagini, ale unei arii fermecătoare — fără poezie nu s-a trăit şi nu se va putea trăi niciodată (pp. 275—276). Eugen JEBELEANU,. Deasupra zilei.

2284 Cu cît poetul este mai intim legat de natura poeziei sale, în măsura în care el este poet şi liber să lucreze la edificiul unei opere cu accent personal, cu atît mai înaltă îi va fi misiunea, cu atît mai gravă răspunderea pentru destinul acestei opere (p.. 6). Dan LAURENŢIU, Eseuri asupra graţie.

stării de

POEZIE

2285 — Fiecare vers al unui poet într-adevăr mare este plin de adevăruri îneîntătoare şi se adresează către tot ce este mai înalt şi mai nobil în om (p. 37). Jack LONDON, Martin Eden.

2286 — Un mare poet trebuie să fie inspirat, trebuie să aibă înţelesul deosebit al frumuseţii, sentimente mai adinei decît ale celorlalţi oameni, — şi, cu toate acestea, o desăvîrşită stăpînire de sine (p. 126). Sir John LtJBBOCK, Fericirea de a trăi.

2287 — O poezie reprezintă o fărîmă din universul tău poetic, este o componentă, restrînsă (p. 291). 2288 — Poezia — aţunci cînd este poezie — rămîne cea mai frumoasă floare a existenţei noastre, pe care o purtăm ,şi o vom purta întotdeauna" la butoniera din stînga, deasupra inimii (p. 314). George MACOVESCU, Vîrstele timpului.

2289 — Poetul este tocmai acela care creează regulile poetice. 2290 — Poezia începe tocmai acolo unde există o tendinţă. 2291 — Poezia este o producţie extrem de grea, extrem de complexă, dar o producţie. Vladimir MAIAKOVSKI, Cum se fac versur rile ?

KjJ 2292 — Poezia e o tulburare de care-ţi,aminteşti atunci cînd eşti liniştit (p. 191). Andre MAUROIS, Lelia sau viaţa lui George Sand.

POEZIE

2293 — Poezia de idei este prin excelentă o poezie a esenţelor, concentrarea maximă, fiind unul' din atributele ei esenţiale (p. 130). 2294 — Poezia mare, poezie viabilă este, indiscutabil, aceea care absoarbe, filtrată, întreaga existenţă (p. 279). Dumitru MICU, Lecturi şi păreri.

2295 — Nu există poet mare care să nu fie şi un mare om de; cultură, unul al vredniciei, nu numai al învrednieirii (p. 50). -

Constantin NOICA, Eminescu sau gînduri despre omul deplin al culturii româneşti.

2296 — Poezia e rodul fericirii şi-ai păcii sufleteşti (p. 185). OVIDIU, Tristele şi Ponticele.

2297 — Poezia gnomică depinde în mare parte de o concepţie asupra lumii şi asupra vieţii, pe care şi-o formulează în prealabil poetul, şi în conformitate cu care îşi propagă el perceptele (p. 55).

Edgar PAPU, Evoluţia şi formele, genului liric,

2298 —• O poezie adevărată, creşte, dinăuntru în afară, dezvoltîndu-se ca un organism cu necesitate internă.

Friedrich PAULSEN, Introducere în filozofie.

229,9 — Poezia mi este sens, ci stare, nu înţelegere, ci existenţă. Coşare PAVESE, Meseria de a trăi, jurnal 1935—1950.

P-OEZfK

2300 — Nici poezie nu e o poezie De n-o trăim în îorme!e-i acute, Lirizm cronircizat, te rog asmute Cîinii tăi morţi pe inima mea vie (p. 234). Adrian PAUNESCU, Manifest pentru sănătatea pământului.

2301 — Numai un mare poet şi virtuos al fanteziei poate aborda la ţărmuri socotite interzise şi poate smulge taine ce nu se bănuiesc (p. 98). PERPESSICIUS, Menţiuni critice.

2302 — In materie de poezie, bunele sentimente trebuiesc filtrate cu rafinament (p. 80). " PERPESSICIUS, Lecturi intermitente.

2303 — Poezia e în funcţie de real care poate fi el însuşi, vag, nebulos, inefabil, imaterial greu de pătruns, dar trebuie exprimat totdeauna în mod adecvat (p. 209). Cuinii PETRESCU, Teze şi antiteze.

2304 — O poezie e înainte de toate, judecată după mine, o experienţă vitală, [...] dar o experienţă vitală de un fel anumit — dezbărată de orice contingenţă logică, care îmi cutremură sufletul deodată muzicalizînd priveliştile şi d-înd plasticitate sunetelor (voi. II). , Ion PII.LAT, Poezii.

2305 — O poezie adînc modernă — un cîntec liric — dar o poezie în faţa căreia nu te poţi gîndi decît la clasici şi care, cu siguranţă, cînd precursprii de azi vor fi străbunii literari de mâine, va purta pe -dreptate titlul de poezie clasică (p. 268),'. Ion PILLAT, Portrete lirice.

POEZIE

2306 — Un poet remarcabil se va face ecoul intereselor, nu pentru că aşa îi dictează datoria cetăţenească, ci în numele unui elan involuntar, datorită sensibilităţii sale fireşti. 2307 — Poetul este fie un titan care zguduie munţii răului secular, fie o gînganid care scotoceşte în polen. D.I. PISAREV, Despre muncă literară.

2308 — Poezia este întemeiată în bună parte pe neprevăzut şi pe surpriză (p. 332). Alexandru PHILIPPIDE, Consideraţii confortabile.

2309 — Poezia e sîngele unui popor care curge subteran prin veacuri şi îl face nepieritor (voi. II, p. 32). Marin PREDA, Cel mai iubit dintre pămînteni.

• 2310 — Poezia este pasiune exclusivă a acelor puţini oameni care sînt poeţi înnăscuţi ; ea cuprinde şi absoarbe toate cunoştinţele, toate năzuinţele, toate impresiile vieţii lor. A. S. PUŞKIN, Despre muncă literară.

2311 — Un poet nu se poate despărţi de viaţă şi de conţinutul ei. Cel ce alungă freamătul şi zbuciumul existenţei din literatură creează doar o horticultura de seră, debilă şi anemiată (voi. III). Mihai RALEA, Scrieri'din trecut, în literatură şi filozofie.

2312 — Poezia adevărată este şi a fost răsuflarea naţiilor, inima popoarelor. •

POEZIE

331

2313 — Poezia poporală este întîia fază a civilizaţiei unui neam ce se trezeşte la lumina vieţii. Alecu RUSSO, Cîntarea României.

2314 — Poezia se adresează exclusiv imaginaţiei pe care o pune în mişcare doar prin mijlocirea cuvintelor (p. 34), Arthur SCHOPENHAUER, Studii de estetică.

2315 — Poetul livresc nu este acela .care şlefuieşte la infinit temele tratate de alţii, ei acela pentru care lumea cărţilor este profundă şi vie ca orice creaţie (p. 452). Eugen SIMION, întoarcerea autorului. Eseuri despre relaţia creator-operă.

2316 — Poetul autentic e un filozof şi mai mult decît atît: el posedă în plus intuiţia (p. 95). 2317 — Funcţia poeziei e mai degrabă una de cunoaştere (p. 95). Marin SORESCU, Insomnii.

2318 — Poezia îşi află rădăcinile în acele moduri fireşti ale expresiei care însoţesc sentimentele profunde. Aşadar, pentru ca poezia să fie bună, ea trebuie să acorde atenţie acelor legi ale acţiunii nervoase de care ascultă vorbirea excitată (p. 61). Herbert SPENCER, Eseuri despre educaţie.

2319.— Poezia nu este lacrimă 7 Ea este însăşi plînsul (p. 240).

nz

POEZ3E

2320 — Poetul e ca şi timpul / Mai repede sau mai încet, Mai mincinos sau mai adevărat (p. 349). Niehita. STĂNESCUv Starea poeziei.

2321 — Orice mare poet, avînd o imaginaţie vie, e timid, adică se teme, de oameni pentru întreruperile şi tulburările pe care ei le pot aduce încântătoarelor lui reverii. STENDHAI,. Despre dragoste.

2322 — Poezia e singele meu (p. 10). Nicolae TAUTU, Cîntarsa cîntânlor mele:

2,323 — Poezia nu este numai muzică, şi nici numai o suită de imagini. Nu este nici o simplă suită muzicală de gînduri. Este o suită de gînduri emoţionale (p. 61).

Constantin TSATSOS, Aforisme şi cugetări.

2324 — Poezia este lumea, umanitatea, propria viaţă, înflorite prin cuvînt; limpedea minune a unui ferment delirant cînd găsesc în tăcerea aceasta'a mea, un cuvînt, el e dezgropat din viaţa mea ca dintr-un abis,, Giuseppe UNGARETTI, Poezii.

2325 — Adevărata poezie este purtătoarea unui sens universal, chiar atunci cînd nu-I explicitează în formulare doctrinară şi chiar cînd nu-1 sugerează prinţr-un simbol (p. 48). Tudor VXANU, Filozofie şi poezie.

2326 — Poezia unui popor este simbolul durerii şi frumuseţii vieţii sale (p. 219). Marin VOICULESCU, Lumea Im gîniire (cugetări, maxime, aforisme).

S.C3MAN

333

ROMAN (romancier)

2327 — Romanul nu e o formă evoluată a epopeii, cum socot unii istorici, ci moartea epopeii (p. 134). Nicolae BALOTA, Excphonon.

2328 — Romanul e viaţa, nu a unui individ, ei a unei societăţi întregi (voi. IV). IX. CARAGIALE, Publicistica.

2329 — Romanul este reprezentarea obiectivă a unei realităţi, şi autorul lui, simbolizînd putinţa de observare a oricărui individ, rămîne un factor exterior scrierii obsent. George CALINESCU, Ion Creangă.

2330 — Romanul nu este nici ierbar, nici seră, ci o sublimă expediţie în sufletul omenesc. George CALINESCU, Studii şi conferinţe.

2331 — Romanul este. un întreg palat şi trebuie ca cititorul să se simtă în voie, să nu se mire şi să nu se plictisească ca într-un muzeu (p. 87). -. . • A. P. CEHOV, Dmpre munca literară.

2332 — Idealul romanului : să dea cu artă cea mai vie impresie despre adevărul uman, oricare ar fi el (voi. II, p. 103). Edmond şi Jules de GONCOURT, Pagini de jurnal.

2333 — Tendinţa romancierului rezultă din chipul în care priveşte viaţa din opera sa şi din lumina pe care o aruncă asupra acestei vieţi (voi. I). Garabet IBRÂILEANU, Pagini alese.

ROMAN

2334— Romanul propriu-zis ca să fie o operă de valoare — adică să placă cititorului cultivat, care cere unui roman întâmplări şi realităţi sufleteşti redate cu artă — presupune mult şi variate însuşiri de creatoi Trebuind să povestească — să prezinte personajele, să le facă să-şi exprime sentimentele, să le analizeze sufletul, să încadreze viaţa în mediul fizic şi social — romancierul va trebui să aibă talent epic, dramatic, liric şi descriptiv, să fie psiholog şi sociolog (p. 177). Garabet IBRÂILEANU Spre roman,

2335 — Cele mai bune romane dau lecţii minunate de dragoste şi în viaţă pe acei care sînt vrednici de ea, cum trebuie trăită această pasiune (p. 75), Andre MAUROIS, Ştiinţa fericirii.

2336 — Un romancier poate şi trebuie să născocească, dar pornind de li un fond de adevăr (p. 153). Andre MAUROIS, Prometeu sau viaţa

lui

Balzac.

2331 — Romanul este specia nenită să făurească imaginea integrală a vieţii unei societăţi (p. 1 7), Dumitru MICU

Romanul românesc contem-

poran,

2338 — Romanul e luptă, ciocnire de caracter. Fără temeritate, fără aventură, fără ciocnire nu există conflict, fără conflict nu există destin şi fără destin nu există roman (p. 236) Camil PETRESCU, Teze şi antiteze.

TE vriit)

i-i)!

233gi — Un roman nu e un jurnal, o colecţie de fapte, ci o suprarealitate a-cărei .chei se află in spiritul autorului (p. 35). • Alexandru PIBU, Universul poeziei (ed.. a Ii-a),

2340- — In vremea noastră, prin cuvîntul roman, se înţelege prezentarea unei epoci istorici într-o naraţiune imaginară. A.S. PUŞKIN, Despie nmnca literara.

2341 — Romanul In înţelesul său elementar este numaidecît poveste (p. 46), '

Mihail SEBASTIAN, Eseuri. Cronici. Memorial. '

234"2 — Un roman e mult mai potrivit decît o dramă pentru a arăta varietatea şi rapiditatea sentimentelor, cauzele şi alterările lor neprevăzute (p. 218). Hippolyte TAINE. Pagini de critică.

2343 — Marii romancieri sînt aceia care ştiu să vadă o muză alături de orice destin omenesc (voi. I, p. .139). Alfaert THIBAUDET, Reflecţii.

2344 — Romancierul autentic îşi creează personajele pe direcţiile - infinite ale vieţii sale posibile ; romancierul factice le creează pa-linia unică a vieţii sale (p. 134), Albert THIBAUDET, Fiziologia criticii.

TEATRU (piesă, aşţorf .

2345 — Nu există actor mare fără o viaţă interioară bogat

336

TEATRU

structurată, fără inteligenţă., sensibilitate, receptivitate, dorinţa de a cunoaşte adevărul (p. 361). Nieolae BALOTA, Euphorion.

2346 — Teatrul artei socialiste e o academie menită să dez- • ba'tă problemele vitale care frămîntă lumea contemporană. Teatrul artei socialiste e o înaltă şcoală a caracterelor, o înaltă şcoală a destinelor umane (p. 221). Aurel BARANGA, Teze şi antiteze,

2347 — Teatrul n-are obligaţii didactice, dacă luăm termenul în accepţie directă şi elementară, teatrul are o altă datorie : să fie o mărturie a vremii, nu o copie, ci un testimoniu al epocii ; faţa ascunsă a lumii (p. 155). Aurel BARANGA, Jurnal de atelier.

2348 — Teatru — ca orice altă artă — înseamnă transfigurare, pătrundere în subtilităţile sufletului omenesc şi relevare a lor la acea tensiune aparte care face posibilă transmiterea emoţională a gîndurilor şi sentimentelor (p. 138).

Andrei BĂLEANU, Conţinut şi formă în artă.

2349 — Un spectacol care. emoţionează fără să obosească, zguduie fără să doară (p. 163). Otilia CAZIMIR, Scrieri despre teatru.

2350 — Teatrul este o forţă, care întruneşte în ea toate artele, iar actorii sînt nişte misionari (p. 69). A.P. CEHOV, Despre munca literară.

2351 — Adevărata misiune a unui teatru de' operă este ca, traducînd cu fidelitate cugetarea maieştrilor şi reproducând

TEÂTRCr

337

pe ."scenă operele lor aşa precum sint scrise, să f ormeze gustul publicului, iar nu să-1 strice. 2352 — Ceea. ce constituie un adevărat teatru, nu este un individ sau doi, nu este. o melodie frumoasă sau o arie bine cîntată de o voce bine condiţionată, ci, ansamblul sau armonia bine executată (voi II). Nicolae FILIMON, Opere.

2353 — Nimic nu poate explica permanenţa teatrului cîecit acest adevăr evident, că el răspunde unei nevoi a omului, ca aerul şi ca apa, nevoia cunoaşterii de sine (p. 155). Mihnea GrlEORGHIU. Scene din viaţa publică.

2354 — Teatrul este .expresia cea mai directă a pasiunilor,, a actelor omeneşti într-o epocă şi un mediu determinat de limitele ordinei. Teatrul realist are meritul de a fi restituit marilor poeţi tragici contactul legendei cu realitatea istorică, iar omului şi naţiunilor, dimensiunile grandioase ale revanşei lor finale asupra tuturor zilelor (p. 72). Mihnea GHEORGHIU, Dionysos.

2355 — Teatrul este un punct optic. Tot ce există în lume, în istorie, în viaţă, în om, totul trebuie şi se poate oglindi într-însul, dar numai sub bagheta magică a artei (p. 46). Victor HUGO, Despre literatură.

2356 — „Teatrul", — i-am zis eu, — este o şcoală de moravuri, o oglindă a patimilor, în teatru sînt condamnate'viciile, dar aici nu apare nimic din toate acestea. I.A. KRÎLOV, Despre munca literară.

TEATRU

2357 — Teatrul e o oglindă. Tot ce este în lume, în isterie, în om se prevede. El învie pe eroul mort şi după trecere de veacuri îl aduce de înflăcărează iarăşi simţirea şi inima privitorului. El înfruntă pe cel rău, arătîndu-i toată urîciunea şi degradarea năravului său şi criticînd pe cel trecut, loveşte şi arată cu degetul pe cel de faţă (voi. I). Costache NEGRUZZI, Opere

alese.

2358 — Teatrul este însuşi trupul şi sîngele artei, este domeniul acela înalt în care „cuvîntul devine trup şi sînge" (p.93). Nieolae PÂRVU, Studii de psihologia artei.

2359.— Actorul nu este decît un mijloc transparent» un. mijlocitor care trebuie să redea textul (p. 35). Camil PETRESCU, Modalitatea estetică a -tea* trului.

2360 — Un adevărat teatru popular trebuie să ţină'seamă de psihologia oamenilor cărora li se adresează (p. 195). Valeriu RÂPEANU, Călător pe două continente.

2361 — Superioritatea, teatrului constă în faptul că pune stăpînire cu îndrăzneală pe instincte şi le sculptează pe viu (p. 450). Romain ROLLAND, Teatrul

revoluţiei.

2362 — Prima condiţie pe care trebuie s-o îndeplinească formula unui teatru popular este să fie un prilej de destindere, (p. 73).

TEATRU

•

' 3-39

2363—- Bucuria, forţa şi inteligenţa : iată condiţiile principale ale unui teatru popular, Teatru trebuie să fie o lumină : pentru- inteligenţă (p. 76), Roinain KOLLAND, Pentru cine .scriu?

2364 — Calitatea piesei se defineşte prin calitatea ideilor sale (p. 233), Gh. B. SHAW, Pagini alese.

23651— Putem accepta unanim :ă teatrul s-a ivit x lume pentru a provoca > stare de bucurie comunităţii (p. 142). Valentin SILVESTRU, Spectacole în cerneală,

2366— Nici o artă nu reflectă cu atîta plenitudine esenţa unei epoci,, idealurile ei proporţiile e istorice, cum o face teatrul. Lucrul e d< la sine înţeles, căci teatrul a însemnat totdeauna interacţiune vie între ideile (întruchipat»; pe scenă) .şi-atitudinea nemijlocită faţă de ele a maselor din sala de; spectacol (pp. 124-—12 5). Aleksei N. TOLSTOI, Despre munca literară.

2367 — Actorul este fiinţa care prin însuşirea unei mari mobilităţi, capabilă să-şi asume chipuri de manifestare şi reflexe inedite-faţă de felul său Mşnuit de-a fi realizează peregrinarea în iele mai variate forme de individualitate (p. 57). Tudor VIANU, Scrieri despre teatru.

2368 — Actorul trebuie să dispună de o memorie fidelă, necesară la însuşirea textului dramatic, a diferitelor gesturi, expresii- ale feţei, precum. şi a mişcărilor pe îcenă (p. 107). Ştefan ZISULESCU, Aptitudini şi talente.

AFIRMARE (artisiieă-ştiinţifică)

2369 — Afirmarea nu este'un proces finit, obţinut o dată pentru totdeauna, aşa cum ea nu vine de la sine, ci printr-o continuă muncă, prin eforturi maxime de a „smulge" din tine tot ceea ce poţi da (p. 58). Vartan ARACIÎELIAN, Aventurile „originalităţii".

2370 — O afirmare metafizică se sprijină de altfel întotdeauna nUmai pe o argumentare aproximativă şi nici nu poate să ridice alte pretenţii (p. 34). Lucian BLAGA, Despre conştiinţa filozofică.

2371 — Afirmarea este un ideal firesc şi corect. Afirmarea înseamnă nu neapărat dorinţa expresă de a urca vertiginos scara ierarhică, ci în primul rînd realizarea de sine, desăvîrşire profesională şi morală (p. 137). 2372 — Afirmarea înseamnă muncă, înseamnă folosirea energiei şi cunoştinţelor în slujba obligaţiilor instituţiei sau întreprinderii, înseamnă să-ţi spui părerea acolo unde sînt lipsuri, să apreciezi realist ceea ce faci bine, să te corectezi cînd greşeşti, să te perfecţionezi unde simţi că e mai multă nevoie (p. 137). Gheorghe MARIN, 1001 ăe feţe ale adevărului şi minciunii.

2373 — Pentru a afirma ceva despre întreg, trebuie să fi cercetat prealabil totalitatea părţilor.

V

.

-

Ion PKTROVICI, Probleme de logică.

2374 — Afirmarea omului în afara criteriului valorii si al dreptăţii, prin intermediul altora, prin dependenţă de alţii, e o înfringere morala, deci o înrobire a personalităţii (p. 215). Dumitru POPESCU, Ieşirea din labirint.

2375 — îndrăzneala afirmării este virtutea cunoaşterii (p. 24); Dumitru POPESCU, Biletul

la

control!

CRITICA LIT ER AR - ŞTI I NfŢI FlC" A (polemică, opinie, criticul)

2376 — Cîţi oameni, atîtea opinii. Proverb

bengalez

2377 — Critica e uşoară, arta e grea. Proverb

francez

2378 — Nu critica pe qgl ce a scris, ci mai bine fă şi tu ceva mai bun decît acela ce a scris. 2379 — Lesne a critica, dar anevoie a alcătui, Pînă nu vei alcătui şi tu,'nu critica pe altul. ^ Proverbe

româneşti

2380 — Pentru a judeca şi a preţui meritul unui autor, trebuie să cunoşti bine timpul în care el a scris, gradul de cultură a limbei, în care el a fost îndemnat a scrie şi dificultăţile de tot soiul, prin care geniul său şi-a făcut drum, pentru ca să iasă la lumină. . Vasile ALECSANDRI, Despre

literatură.

2381 — Criticul trebuie să aibă un criteriu de judecată şi acesta nu poate fii altul decît lupta pentru adevăr (p. 198). Ioan ALEXANDRU Iubirea de patrie. Jurnal de poet.

:.W2

CRITICA L

- S i [JJNrai 1GA

2382 —• Critica unei opere literare nu poate fi.ştiinţifică dacă nu este literară, adică. artistică, dacă investigaţia- ştiinţifică nu este. comunicată prin intermediul artei. A. E. BACO-NSCKY, Colocviu

critic.

2383 — Critica este terenul pe care conştiinţa de sine a omului creator îşi întreprinde lucid experienţele sale (p. 239). 2384 •— Critica e conştiinţa de sine a literaturii (p. 285). Nicolae BALOTĂ,

Euphorion.

2iu3. — Critica naţie geniul, a.;,a cum geometri" naşte ii&ur;:;, definind-o prin mişcarea pe care o produce, (voi. II, p. 58). 2386 — Gîndese despre critică două lucruri care par contradictorii, dar care nu sînt : 1) Criticul nu e altceva dc-cît un em care ştie să citească şi care învaţă pe alţii să citească ; 2) Critica aşa cum o-nţeleg şi cum aş vrea s~o practic, este o invenţie şi o creaţie continuă (voi. III, p.„315). Eugen BARBU, Caietele

pHncefielai:

2387 — Nu e oare polemica cu propria imagine cel mai fericit mijloc de a descoperi lumea necunoscută căreia îi stai în faţă ? (p. 233} Eugen BARBU, Foamea drum.

de spaţiu. Note

de

2388 — Critica literară e obligată prin însuşi epoletu] ei să fie ştiinţifică, obiectivă, sinceră, necruţătoare (p. 129). Aurel BARANGA, Tipuri şi

tertipuri.

2389 —• Fără critică, opera de artă e lipsită nu de umbra ol subordonată, ci de lumina chemată să-i valorifice statura (p. 159). Aurel BARANGA, Teze şi

paranteze.

CRITICA: L I T E R A R — ŞTIINŢIFICA

2390 — Responsabilitatea socială a criticului se vecie în seriozitatea şi comprehensiunea cu care urmăreşte fenomenul literar, în obiectivitatea cu care exprimă judecăţile de valoare, în suportul lor'ştiinţific, în pasiunea pentru nou şi actual, în ţinuta sa etică ireproşabilă (p. 221). Ion Dodu BĂLAN, Condiţia,. creaţiei.

.2391 — Critica are nobila îndatorire de a se apleca deasupra creaţiei cu bogăţia întregii culturi şi nu cu idei preconcepute,' înguste, ori cu tipare rigide care ar împiedica, dezvoltarea ei: firească (p. 31). Ion. Dod.u BĂLAN, Constelaţii

diurne.

2392 — O polemică este absolut necesară şi binefăcătoare pentru o literatură. Ea întăreşte spiritul de exigenţă al fiecărui creator în parte ; ea sporeşte spiritul de exigenţă faţă de întregul fenomen cuitural-artistic. Este binefăcătoare în măsura în care judecă opera în sine şi nu opera prin relaţia .cu autorul (p. 208). • Ion Dodu BĂLAN, Cuvintele

du

cuvîntul.

2393 — O critică, cfe se .încăpăţânează să impună unui autor,' ce trebuie să .înţeleagă prin anume termeni e de obicei o critică inoperantă (p, 438). Lucian BLAGA, Trilogia

cunoaşterii.

239-1 '— Nu este critic acela care nu scrie decît după ce a scris altul (voi. II, p. 328). George CÂLINESCU, Gîlceava înţeleptului lumea.

cu

2395 — Criticismul este un efect al acuităţii viziunii creatoare. . George CĂLINESCU, Studii şi 2 3 — C u g e t ă r i d e s p r e c u l t u r ă şi civilizaţie

conferinţe.'

344

CHITIC \ L I T E R A R — ŞTIINŢIFICA

2396 — Cu cît un critic este mai artist, cu atît este mai îngust în aprecieri, deoarece fantezia lui e mai aproape de realizare, iar materialul operei străine se găseşte în conflict cu materialul propriu al artistului-critic (p. 190). George CĂLINESCU, Principii de estetică.

2397 — A face critică înseamnă dar în primul rînd a se substitui autorului şi deci a repeta actul creaţiei, însă analitic, prin amplificare, fiindcă numai aşa se demonstrează putinţa translaţiei de la individ la individ şi deci universalitatea lui (pp. 294—295). George CĂLINESCU, Scrisori şi documente.

2398 t— Critica literară trebuie să analizeze principial activitatea de creaţie, fără pretenţii de a da soluţii obligatorii cu privire la forma şi stilul lucrărilor artistice, să ia poziţie faţă de stările negative şi să promoveze operele care exprimă realităţile şi ideile înaintate ale societăţii noastre. Totodată, ea trebuie să contribuie la educarea estetică a oamenilor muncii, la formarea gustului public (voi. I, p. 94).

Nicolae CEAUŞESCU, România pe drumul desăvîrşirii construcţiei socialiste.

2399 —- Critica de artă are un rol de mare însemnătate, atît în promovarea creaţiei artistice :u înalt conţinut educativ, cît şi în educarea estetică a maselor populare. Pentru a răspunde acestor cerinţe, criticii de artă trebuie să acţioneze întotdeauna în spiritul principiilor marxist-leniniste, să fie nepărtinitori şi obiectivi, să contribuie prin tot ce scriu la ridicarea artei noastre la un nivel tot mai înalt (p. 70). Nicolae CEAUŞESCU, Expunere la Plenara C.C. al F.C.R. din 3—5 noiembrie 1971.

C R I T I C A J.ITEUAK — Ş T I I N Ţ I F I C A

2400 — Critica e o modalitate a cunoaşterii, pe tărîmul literar, plastic sau muzical. Nimic nu e mai detestabil, în exercitarea profesiunii critice, decît rezerva mintală, insinuarea, eufemismul sau măcar alunecarea asupra formulării judecăţii de valoare (p, 578). Şerban CIOCULESCU, Aspecte literare co temporane.

•

2401 —• Numai o critică principială, slujitoare sinceră a cauzei poporului pe tărîmul producţiei spirituale şi apărătoare curajoasă a drepturilor lui la o literatură mare, adînc umană şi demnă de epoca socialismului, va asigura îndeletnicirii noastre un prestigiu incontestabil (p. 8).

Ovid S. CROHMALNICEANU, Cronici literare.

2402 — Judecătorul suprem al operelor de artă, la urma urmelor, este numai poporul în care ele se produc. Bărbi. ŞTEFĂNESCU-BELAVRANCEA, Publicistică (Cronici literare şi de artă, studii de limbă şi folclor).

2403 — Ca să fie cineva critic adevărat, trebuie să fie psiholog — cunoscător al oamenilor, al vieţii (p. 125). Ovid DENSţJŞIANU, Ideal şi îndemnuri.

2404 — Prin arătarea adevărului adevărat — un critic credem că-si îndeplineşte datoria către ţara şi neamul său (p. 36). Mihail DRAGOMIRESCU, Scrieri critice şi estetice.

.2405 — Criticul fie teatral sau de orice altă specialitate, trebuie mai întîi de toate să fie bine iniţiat în specialitatea sa,

;e9Eara;eiS."'iaTEtţ5sas «•••şsiausiirmeA: . să '.studieze cu profunditate subiectul ce voieşte-a critica şi, în expunerfea criticei ce va face, să arate adevărul fără parţialitate sau pasiune, căci astfel el devine, poate şi fără voia lui, un calomniator sau un adulator şi, în loc să contribuie la luminarea publicului, din contră, el face să piardă şi puţina cunoştinţă a binelui sau a răului, cu care 1-a dotat natura • (voi. II). . Nicolae FIL1MON, Opere,

- 2436 — Spiritul critic al filozofiei noastre nu poate fi exer- citat în afara unei cercetări obiective a realităţii, a recunoaşterii Şi studierii contradicţiilor sociale specifice fiecărei etape ' de dezvoltare a societăţii noastre, (p. 191). :

Ion FLO.REA, Dialectica democraţiei socîa:', liste,

2407 — Critica- este piatra de încercare care distruge ceea ce nu.-i rezistă, dar înnobilează ceea ce îi rezistă (p. 363). "Mireea FLOîtfAN,îndrumare în filozofiif.

.24.08 — Temelia criticii, cînd e vorba de a statornici legătura între artist şi operă, va fi o analiză-psihică a artistului (voi. I). 2409 — Critica se dezvoltă, capătă a-însemnătate tot mai mare, ajunge tot mai folositoare, în acelaşi grad în care.se dezvoltă societatea, literatura şi artistul (voi. I). C. BOBROGEANU-GHEREA, Studii critice.

2410 — Critica nu-şi poate constitui cadrul ei teoretic, principial» m afara unei concepţii mai cuprinzătoare, filozofice, de care să dispună criticul (p. 197). Dumitru GHIŞE, Dimensiuni umane.

'•37

CRITICA LITERAR — ŞTIINŢIFICA

2411 — ..Critica. ..este oglinda literaturii • dar oglinda specifică, ea se ."constituie ca un gen in stare a trezi interes şi singură (p ,19). 2412 — Criticul e cu adevărat grav atunci cînd păstrează ceva dini ingenuitatea cititorului (p. 34). Dan HÂULICA, Critică şi cultură.

'

2413 — Critica literară nu poate trăi, nu poate înfrunta vremea decît numai cînd este psihologică, cînd conţine adevăruri asupra sufletului omenesc. . Garabet IBRĂ1LEANU, Privind

viaţa.

2414 -— Criticul care nu judecă atitudinea scriitorului, afectiv yitatea sa, idealul său, nu-şi face datoria (voi. I). Gambei' IBRĂILEANU, Pagini alese. 2415 —Critica nu numai că nu are nimic cu defăimarea, calomnia, ranchiuna sau răzbunarea, dar ea trebuie făcută cu mult tact şi cu intenţia de îndreptare a celui criticat (p 238). Mihai IORDÂNESCU, Convorbiri,

etice.

2416 —- într-o polemică să răspunzi cît are nevoie publicul, nu adversarul (p. 74). 2417 —. Nu te supăra de critica oamenilor întunericului. Vii cu lumina în turn şi vrei să-ţi mulţumească liliecii pe care i-a zburătăcit ? (p. 102). :241S — Mulţi critici înţeleg şă . vadă mai bine floare?- de gheaţă de pe geam după ce au topit- o (p. 123). ' '

*

Nieolae IORGA, Cugetări.

• .;. . ' ;: j s#| - Wff #|f

§g§ •

'2419 — Un critic sever îşi justifică severitatea numai atunci

§

CEH1CA iSfJBBAR-^ ŞvTltN IU-1C4 cînd .nu neagă numai, 'dar şi promovează, cu mare curaj, cu mare răspundere (p. 74). . Alexandru IVASIUC, Pro Domo.

2420 — Critica trebuie să stimuleze totdeauna posibilul. Ea trebuie să tindă mereu la schimbări posibile. O critică care vizează imposibilul, care vrea ceea ce este logic contradictoriu, nu are nici o eficienţă istorică (p. 465). Georg KLAUS, Cibernetica şi societatea.

2421 — Adesea, critica nu este o ştiinţă, ci o meserie, în care e nevoie mai mult de sănătate decît de duh, mai mult de trudă decît dc capacitate, mai mult de obişnuinţă decît de înzestrare naturală. Dacă vine de la un om care are mai puţin spirit de discernământ decît cultură şi se aplică anumitor capitole, dăunează şi cititorilor, şi scriitorului (voi. I, p. 130). LA BRUYERE, Caracterele sau moravurile . acestui veac.

2422 — Critica poate îi creatoare de valori, dar a căuta cu orice preţ să creezi valori şi a-ţi tăia un merit din această îndeletnicire, înseamnă a lua o poziţie primejdioasă care falsifică imediat instrumentul criticei. 2423 — Un critic e un militant, el e un soldat în ţinută de campanie, pe terenul cultural.; el e un semănător de idei (voi. I). Eugen LOVINESCU, Scrieri critice.

T~ , . ~r2424 — Criticul nu este atît de expus la ura celor pe care-i atacă, pe cît e la ura celor de care n-a avut ocazia să se ocupe Cp- 66). . Eugen LOVINESCU, Memorii.

căsîsfâi1 't&SESSSî—işŢîşşitpaea

242:5 — Polemica nu e arma spiritelor totalitare, ce-şi subestimează adversarii, nu e, cu alte cuvinte, o măciucă, ci o armă suplă, o Iarnă logică, care nu bîjbîie dezordonat pe toată suprafaţa trupului apărat de platoşă, ci caută doar micul spaţiu de inaderenţă a zalelor ; respectînd sau neţinind seamă de rest, se implîntă numai acolo într-o lovitură definitivă (p. 178). • . Eugen LOVINESCU, Titu' Maiorescii.

2426 — Un critic trebuie să ştie tot ce-se petrece în literatură, să ia în dezbatere nu doar -cărţi, ci fenomene, tendinţe, să pledeze pentru. anumite orientări artistice, să combată altele, să se angajeze în polemici, într-un cuvînt să devină o prezenţă constantă, nu doar înregistratoare, ci şi orientativă (p. 228). ' Dumitru MICU, Lecturi şi păreri,

2427 — Critica este „creaţie"; în sensul că oferă o recepţie superioară şi nouă a obiectului său, dar ea rămîne o activitate teoretică în jurul unei construcţii artistice şi nu se confundă cu ea, după cum nici n-o înlocuieşte (p. 33). Ion PASCADI. Nivele estetice.

2428 — Un critic bun este concretizarea unei suprapuneri fericite între un punct de vedere individual şi unul unanim care, eventual, nu există ; opera sa va fi cu atît mai eficace cu cît gîndirea formulată va fi mai simplificat tautologică (p. 16). Marian POPA, Modele şi exemple.

2429 — Critica trebuie să joace un rol mai activ în afirmarea artei cu adevărat revoluţionare, care să oglindească spe-

.350

CRITICA LITE BAR — ŞTIINŢIFICA

ci fi cui istoric şi tradiţiile poporului nostru, uriaşa operă socială pe care o înfăptuieşte în prezent, ţinînd seamă de ceea ce este nou în cunoaşterea umană pe plan universal, de năzuinţele generale de viitor ale omenirii (pp, 162—163). PROGRAMUL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN de făurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate şi înaintare a României spre comunism.

2430 :— Critica este ştiinţa care descoperă frumosul sau defectele într-o operă artistică sau literară. Ea se întemeiază pe cunoaşterea desăvîrşită a regulilor după care se călăuzeşte artistul sau scriitorul în operele sale, pe studierea adîncitâ a modelelor şi pe observarea activă a celor mai însemnate fenomene contemporane. A. S,' PUŞKIN, Despre muncă literară.

2431 — O operă trebuie judecată după conţinutul şi nu după v intenţia ei (p. 21). Romain ROLLANB, Pentru cine scriu?

2432 — Critica nu este completă dacă se opreşte la litera textului: Trebuie să încercăm sâ-i citim. înţelesul (p. 153). Romain ROLLAND, Beethoven. Marile epoci creatoare. Ultimele cvartete.

2433 — Nu-; destul de a şti carte şi a scrie, pentru a fi critică ; mai trebuie neapărat judecată nepărtinitoare, cunoştinţa lucrurilor, a lumii şi a oamenilor. Alecu RUSSO, Cintarea României.

CRITICA ' l i t e r a r — ş t i i n ţ i f i c a

2434 — Orice critică este, în fond, o meditaţie liberă (p. 92);. Eugen SIMION, întoarcerea autorului. Eseuri despre relaţia creator-operă.

2435 — Gritica absolută nu poate fi decît subiectivă. Critica nu e modernistă sau tradiţionalistă; decît prin obiect sau sensibilitate. In expresie însă ea trebuie să fie totdeauna clară (p. 122). Octav ŞULUŢIU, Jurnal.

2436 — Deosebirea dintre un mare critic şi un critic mediocru constă în aceea că primul poate da viaţă marilor idei, le poate înălţa printr-o respiraţie proprie, le poate comunica un avînt propriu, fie prin elocinţă, fie prin spirit, fie prin stil ; în timp ce, pentru cel de-al doilea, aceleaşi idei rămîn reci şi tehnice, rămîn adică simple idei (p. 39). Albert THIBAUDET, Fiziologia criticii.

2437 — Criticul trebuie să fie mai deştept decît gmdiforul şi mai talentat decît artistul, dar el nu; este un creator ; el nu trebuie să fie activ, ci necruţător (p. 177).

Alekşei N. TOLSTOI, Despre munca literară..

24,38, — E lesne să .critici un scriitor, dar e anevoie să-1 apreciezi (p. 44). VAUVENARGUES, Maxime şi reflecţii.

2439 — Critica cea mai bună este aceea care reuşeşte să tnfrîngă fatalitatea structurilor, aceea care se dovedeşte aptă a, reflecta opera cu cit mai multe mijloace şi din cit mai multe puncte de vedere, (p. 363). Tudor VIANU, Estetica.

352

YI I IJCŢA

2440 — Criticul nu este nici omul zilei şi nici executorul unor indicaţii tactice. El este, ideal vorbind, slujitorul unei cui-, furi şi al făuritorilor ei de totdeauna, deci al unui popor întreg (p. 51). 2441 — Critica este o luptă pentru împlinirea unor virtualităţi, pentru maxima realizare a unei conjuncturi spirituale, pentru degajarea căilor unei literaturi de tot ceea ce o împiedică în mersul ei ascendent sau o expune la risipirea în fleacuri (pp. 51—52), Dan ZAMFIRESCU, Atitudini.

III ŞTIINŢA - ŞTIINŢA * (aeştitoţă)

/ V'

.

'-/'i'-i^./:''.^ '

2442 — A cultiva ştiinţa fără-a iubi oamenii, înseamnă a aprinde o flacără şi a închide ochii. 2443 — Ştiinţa pe care n-o completezi în fiecare zi, scade în fiecare zi. 2444 — Neştiinţa e noaptea spiritului şi această noapte nu are nici lună, nici stele. 2445— Un om care nu. ştie este întunecat ca unul care umblă în noapte. Proverbe

chineze

2446 — Oamenii învăţaţi sînt rezervoare ale cunoştinţelor, nu izvoare. 2447 — A şti totul înseamnă a nu şti nimic. 2448 — Neştiinţa e domeniul absurdităţii. 2449 — Neştiinţa e nenorocire voluntară.

353

ŞTIINŢĂ

2450 —• Din neştiinţă decurge comoditatea noastră. 2451 — Un om fără ştiinţă, e ca un om mort. f p ' . -':

.

Proverbe ••

engleze

Proverbe

franceze

'

- •. J

2452 — Cîte limbi ştie omul să vorbească, de atîtea ori e om: 2453 —• Trei Ştiinţe conduc lumea : ştiinţa, ştiinţa vieţii şi ştiinţa acţiunii, iar ultima înlocuieşte adesea pe celelalte două. 2454 — Nici neştiinţa nu e un defect al spiritului, nici ştiinţa nu e o dovadă a geniului. 2455 — Semeţia şi îndrăzneala vin din neştiinţă ; încredere» din ştiinţă. 2456 — Neştiinţa e totdeauna gata să se admire. „ 2457 — Nu e nici o ruşine să fi necunoscător într-o altă ştiinţă decît a ta. 2458 2459 2460 2461

— — — —

Mulţi ştiu multe, dar nimeni totul. Ştiinţa e mai bună decît aurul şi argintul. Neştiinţa e cea mai mare sărăcie. A studiat pînă la gît, dar în cap nimic nu i-a intrat. Proverbe

germane

2462 — Nu există un prieten mai bun ca ştiinţa şi un duşman , mai aprig ca boala. 2463 — Neştiutorii cumpără cărţi, învăţaţii le citesc ; bogaţii cumpără cai, înţelepţii îi călăresc. 2464 — Tristeţea resimţită de cel care e conştient de neştiinţa sa, e ca o bucurie a cerului. Proverbe

indiene

2465 — Cine ştie mai mult crede mai puţin. 2466 — E bine să ştii cîte puţin din toate.

„ ŞTIINŢA

354

2467 — Nu ştie puţin cine mărturiseşte că nu ştie nimic? 2468 — Îngîmfarea denotă neştiinţă. Proverbe

italiene

2469 — Toţi vor să ştie, puţini vor să se adincească in studii: 2470 — Ştiinţa nu are duşman decît pe cel neştiutor. 2471 — Mă tem de omul a cărui ştiinţă se bazează pe o singură carte. 2472 — Oamenii neştiutori se deosebesc de animale numai -prin înfăţişare. \ Proverbe

latine

•

2473 — Nu haina omului, ci ştiinţa lui să te uimească. Proverb

mongol

2474 — Omul ca umbra : cum îi lipseşte lumina, îndată fiere. 2475 — Unde e ştiinţă, acolo şi greşeli mai multe. Proverbe

româneşti

2476 — Cine vrea să ştie multe trebuie să doarmă puţin. v " 2477 — Oamenii nu scriu cu peniţa, ci cu mintea. 2478 — Soarele luminează lumea, ştiinţa pe om. 2479 — Ştiinţa nu cere pîine, dar dă pîine. 2480 — Neştiutorul e ca un topor neascuţit. 2481 — Nu creează orice cap care transpiră. Proverbe

§482 2483 2484 2485

— — — —

ruseşti

Ai ştiiinţă, eşti cel mai bine cinstit. Ştiinţa învinge neştiinţa, nu si păcatele. Ştiinţa te face iubit. Ştiinţa îţi este prieten, iar avuţia duşman. Proverbe

turceşti

.

ŞTIINŢA

2488 — Ştiinţa viitorului se defineşte drept ştiinţă a construcţiei lucide a lumii de mxine, în conformitate cu interesele omenirii, cu aspiraţiile omenirii, eu ceea ce s-a petrecut ieri şi ceea, ce se petrece astăzi (p. 146). Gheorghe ACHIŢEI, Artă

şi

speranţa.

. 2487 -— Ştiinţa e patrimoniul comun al omenirii, e ceva obiectiv faţă de noi şi ni se impune tuturor, pentru că ea re^prezintă rezultatele acumulate ale tuturor cercetătorilor din trecut.. . f ' Petre ANDREI,. Introducere

in

-filozofie.

2488 — Ştiinţa e q> cunoştinţă organizată şi, pentru a puteafi organizată, cunoştinţa mai întîi trebuie să existe. G. G. ANTONESCU, Herberi dagogia

Spencer

şi

pe-

utilitaristă.

•2489 — Orice ştiinţă este în căutarea unor principii şi cauze privitoare la fiecare din lucrurile ce intră în domeniul ei (p, 350)..

• ABISTOTEL, Metafizica.

•

'

2490 — Acolo unde este o anumită convingere, şi se unesc principiile, acolo este ştiinţă.: ARÎSTOTEL, Etica

nicomahică.

2491 — Ştiinţa nu e altceva decît activitatea însăşi a spiritului şi prin urmare principiile ei nu pot fi înţelese decît. fiind raportate la spirit (p. 46), Garabet ASLAN, Pentru

ideal.

ŞTIINŢA

2492 — O ştiinţă a cărei demnitate este apărată de evidenţă şi de produsele superiorităţii sale este departe de a fi expusă aceloraşi riscuri (p. 452). Francisc BAGON, Eseuri sau sfaturi şi morale.

politice

2493 — Orice ştiinţă, în metodele şi în principiile ei,. trebuie să ţină dreapta mijlocie între stîncile distincţiilor prea subtile şi prea înmulţite şi prăpastia universalelor sau a ideilor şi a propoziţiilor prea generale (p. 1.22). Francisc BACON, Despre înţelepciunea cilor.

anti-

2494 — Ştiinţa este sufletul omenirii, noi sîntem pontifii ei (p. 255). Honore de BALZAC, Caterina de Medici.

2495 — Toată ştiinţa noastră se aseamănă unui copac care, ar şti că mi ine va da roade-noi şi s-ar strădui să extragă din adîncimile pămîntului ceea ce le-ar putea face mai hrănitoare şi mai gustoase (p. 40). Gaston BERGER, Omul modern sa.

şi

educaţia •

2496 — Ştiinţa este un proces în evoluţie şi nu o înmănunphiere de adevăruri definitiv statornicite (p. 244). Ion BIBERI, Eseuri.

2497 — Ştiinţa este înainte de toate un mijloc de trai. Ea nu [trebuie cîntărită după gramele de adevăr absolut, @e le conţine, ci după practicitatea ei (p. 5).

srirNTA

35?

2498 — Ştiinţa poate fi tare numai dacă are margini. A diviniza ştiinţa, înseamnă a o perverti (p. 69). Lucian BLAGA, Pietre

pentru templul

meu.

2499 — Prin ştiinţă înţelegem sistemul de cunoştinţe obţinute metodic, totalitatea cunoştinţelor pe care omenirea le-a dobîndit de-a lungul istoriei sale, cunoştinţe a căror valabilitate se certifică în practica socială (p. 15). . Ti beri u BOGDAN şi Nicolae RADU, Note de curs de psihologia copilului şi psihologia pedagogică. -

2500 — Ştiinţa nu reprezintă [...] doar o sumă de cunoştinţe, ei organizarea lor într-un sistem (p. 39). Coasfontin BORGEANU, Eseu despre

progres.

2501 Ştiinţa n-ar avea nimic de observat, dacă n-ar exista o activitate care produce fenomene fără încetare (p. 82). 2502 — Ştiinţa nu-i o colecţie de formule pe care oamenii şi le repetă unii altora, ei-i chiar viaţa inteligenţii (p. 154). Emlie BOUTRQUX, Chestiuni educaţie.

de morală

şi

2503 — Ştiinţa medicală nu progresează prin escamotarea dificultăţilor, ci prin transformarea efectivă a necunoscutului în cunoscut, mai ales cînd acest proces făgăduieşte să aibă anumite consecinţe favorabile pentru practica vindecătoare (pp, 127—128). #

Gheorghe BUĂTESCU, Etica medicală. '

2504 — Ştiinţa înţelepciunii nu în scaunele trufaşe şi înalte, ci în capetele plecate şi învăţate locuieşte (p. 72). Dimitrie CANTEMIR, Istoria ieroglijică.

.

358

„ ŞTIINŢA

2505 —- Un rol de seamă în formarea unei concepţii înain-î tate, în dezvoltarea conştiinţei socialiste, îl are ştiinţa — factor tot mai important în progresul general al societăţii socialiste (p. 63). Nicolae CEAUŞESCU, Expunere prezentată la Plenara C.C. al P.C.R. din 3—5 noiembrie 1971.

2506 — Şă facem totul •• ca realizările, şi cuceririle ştiinţei, culturii, ale cunoaşterii umane să fie puse în slujba fericirii şi bunăstării popoarelor, a făuririi noii orînduiri sociale, a politicii de pace şi colaborare între toate popoarele lumii (voi. XI, p. 837); Nicolae CEAUŞESCU, România construirii societăţii socialiste dezvoltate.

pe drumul multilateral

2507 — Ştiinţa nu se poate dezvolta decît numai prin tot-o confruntare liberă a părerilor, a ideilor (voi. XV, p. 427). Nicolae CEAUŞESCU, România construirii societăţii socialiste dezvoltate.

pe drumul multilateral

2508 — în domeniul ştiinţelor sociale, dacă vrem să fim într-adevăr revoluţionari şi să contribuim la dezvoltarea societăţii, trebuie să aducem o contribuţie creatoare la dezvoltarea gmdirii şi practicii socialismului (voi. 18, p. 394). Nicolae CEAUŞESCU, România construirii societăţii socialiste dezvoltate.

pe drumul multilateral '

2509 — Ştiinţa nu este numai la îndemîna celor mari, ea este la îndemîna oricărui om care gîndeşte, care îşi propune

ŞTIINŢA

să înţeleagă tot mai profund legile ce guvernează natura şi omenirea şi să le folosească în sprijinul independenţei şi progresului umanităţii (voi. 19, p. 476). Nicolae CEAUŞESCU, România construirii societăţii socialiste ;, dezvoltate.

pe drumul multilateral

2510 — Orice ştiinţă, chiar şi o farmaeognosie oarecare, nu are drept scop folosul, sau confortul în viaţă, ci adevărul. A. P. CEHOV,

Nuvele.

2511 — Ştiinţa nu se sfieşte să afirme că scopul său este de a pricepe şi explica realitatea, pentru ca apoi să utilizeze aceste explicaţii spre binele omului (p. 130). NN. G. CERNLŞEVSKI, Texte pedagogice

alese.

2512 — O ştiinţă e, totdeauna, un răspuns sau o încercare de răspuns la o întrebare pe care şi-o pune omul (p. 101). Edouard CLAPAREDE, Psihologia şi pedagogia experimentală.

copilului

2513 — Acea ştiinţă care e formată numai din diferite citate şi opiniuni ale scriitorilor, e asemenea unui pom ce se înalţă de obicei la sărbările ţărăneşti, care deşi e împodobit cu multe ramuri, flori şi fructe, ba chiar cu coroane şi ghirlande, totuşi nu poate să mai crească şi să se conserve, deoarece acea podoabă nu e provenită din propria-i rădăcină, ci de aiurea (p. 232). 2514 — Ştiinţa sau cunoştinţa lucrurilor fiindcă nu e altceva decît o observaţiune internă a lucrurilor, se poate cîştiga cu aceleaşi mijloace, după cum se cîştigă observaţiunea externă

360

„ ŞTIINŢA

intui|iunea şi anume, cu ochiul, cu obiectul şi cu lumina (p. 277), Jan Amos CQMENIUS, Didactica

magna,

2515 — Aceea ce se numeşte o ştiinţa nu este în definitiv decît o privire complexivă, după o descriere amănunţită şi o clasificare riguroasă a tuturor lucrurilor cuprinse sub o idee generală superioară, adică subdivizarea lor în grupuri din ce în ce mai mici reprezentate de idei generale de rang din ce în ce mai inferior. Vasile CONTA, Bazele

metafizicii.

2516 — Ştiinţa este depozitul de experienţe şi speculaţiuni transmisibil şi ereditar, şi din această pricină progresul ştiinţific este fără sfîrsit. Barbu- ŞTEFĂNESCU-DEL A V R ANCEA, Publicistică (Cronici literare şi de artă, studii de limbă şi folclor).

2517 — Orice ştiinţă descoperă legături între fenomene, arătind raportul constant dintre ele, şi caută să le explice (voi. IV). Ovidiu DENSUŞIANU,

Lingvistica.

2518 — Ştiinţa perfectă nu va exista niciodată*— va rămîne totdeauna o mare parte de mister care va plana în jurul nostru (p. 84). 2519 — Ştiinţa care nu e împărtăşită cu însufleţire, cu oarecare poezie, să z^cem chiar, cu oarecare lirism, e o ştiinţă săracă (p. 163). Ovid DENSUŞIANU, Ideal şi

îndemnuri.

2520 — Orice ştiinţă este cunoaştere certă şi evidentă ; iar cine se îndoieşte de multe lucruri, nu este mai înţelept decît

ŞTfiN'l'A

acela care nu a gîndit niciodată nimic despre ele, fiind mai puţin înţelept decît acesta (p. 9). •• -•

,

"

DlSCARTES, Reguli utile şi clare pentru îndrumarea minţii în cercetarea adevă• rului. • '

2521 — Ştiinţa a tot ce s-a petrecut şi se petrece în lume ne îndeamnă să fim mai chibzuiţi ; de asemenea ne face mai prevăzători, punîndu-ne în măsura ca, prin judecarea trecutului, să putem privi cu încredere viitorul nostru. ~ '

..• Pantelimon DIACGNISCU, 'Âdevăr şi V.. fote.. ,

ărep-

2522. — Ştiinţa modernă-a fost şi este o ştiinţă a mişcării, a dinamicii, a energiei (p. 108). •.••.•••

Mi hai DRĂGĂNESCU, materiale.

Profunzimile : :

lumii

2523 — Ştiinţa EU poate exista în afara generalizării. Ea provine din rezultatele observaţiei şi experimentelor, dar nu se reduce la înşiruirea acestora (p. 184). D. DUMITRAŞCU, Trepte spre

ştiinţă.

2524 — Ştiinţa cere legi şi anume de o generalitate atît de sigură, încît să nu fie excepţie (p. 92). 2525 — Ştiinţa este reprezentarea şi dezvăluirea spiritului naţional într-o direcţiune, aceea a ştiinţei (p. 101), Mihai EMINESCU, Scrieri

pedagogicei

2,526 — Orice ştiinţă este ştiinţă experimentală şi constă îri aceea că aplică o metodă raţională lumii materiale. Friedrieh ENGELS, Dezvoltarea lui de la utopie la ştiinţă^.., '

socialismu-

„ ŞTIINŢA

362

2527 — Natura constituie piatra de încercare a dialecticii, şi trebuie să spunem că ştiinţa modernă a naturii ne-a oferit pentru aceasta un material extrem de bogat, care sporeşte zilnic, dovedind astfel că în natură toate se petrec, în ultimă instanţă, în mod dialectic, şi nu în mod metafizic, că ea nu se mişcă cu uniformitatea eternă a unui cerc ce se repetă continuu, ci trăieşte o adevărat istorie (p. 31). Friedrich ENGELS,

Anti-Diihring.

2528 — Orice ştiinţă este ştiinţă experimentală şi constă în aceea că aplică o metodă raţională lumii materiale (p. 9). Friedrich ENGELS, Dezvoltarea lui de la utopie la ştiinţă.

socialismu-

2529 —, Ştiinţa este componentă - a culturii care dezvăluie structura fenomenelor, a unor, fragmente determinate ale realităţii relaţiile (legile) lor determinante, criteriul ei definitoriu, fiind cel al'stabilirii..adevărului-obiectiv (p. 318). •

2530

Radu FLORIAN, Introducere în teoria xistă a determinismului social.

mar-

Cu ştiinţa şi iubirea se clădeşte lumea (p. 59). Anato'le FRANCE,

Cartea

prietenului

meu.

2531 — Un popor care ar rămînea statornic în cunoştinţele sale, ar fi un popor al cărui viitor este compromis ; existenţa' lui s-ar periclita în tot momentul întocmai ca reputaţiunea de învăţat a unui om care nu ar urma progresul descoperirilor şi ideilor umanităţii (voi. I). Ion CHICA, Scrieri.

•:SÎ3

ŞTIINŢA

2532 — în ştiinţă, un fapt meritoriu în cel mai înalt grad este de a se căuta şi duce mai departe adevărul insuficient stăpînit de cei vechi (p. 57). J.W. GOETIiE, Maxime

şi

reflecţii:

2533 —: Ştiinţa socială şi politică este o ştiinţă de observaţie,' şi nu de inspiraţie ; ea presupune deci în primul rînd o stă-, pînire suverană a faptelor (p. 95). . Dimitrie GUŞTI, Scrieri

pedagogice.

2534 — Nu se poate face ştiinţă fără documentare, fără noaşterea amănunţită a bibliografiei, adică a cercetărilor treprinse pînă la zi, a problemelor ridicate, a metodelor losite, a rezultatelor obţinute în probleme investite , (p. Traian HERSENI, Psihologia lui N.

cuînfo23).

Vaschide.

2535 — Ştiinţa care urmăreşte alte ţeluri decît adevărata cunoaştere nu este ştiinţă (voi. III, p. 227). A. I. HERZEN, Amintiri

şi cugetări.

2536 — Ştiinţa este o masă pusă pentru toţi : numai să fie flămînzi, numai să se simtă nevoia manei cereşti. Rolul ştiinţei este acela de a înălţa în sfera ideilor tot ceea ce există. A. I. HERZEN, Opere

filozofice

alese.

2537 — Ştiinţa trebuie sa-şi întemeieze concluziile pe studierea profundă a cauzelor, a legilor de dezvoltare a naturii şi a societăţii (p. 50). 2538 — Ştiinţa este duşmanul întîmplărilor, deoarece ea nu se mulţumeşte cu descoperiri întâmplătoare şi nu se opreşte la întîmplări, ci, pe baza studierii fenomenelor naturii şi ale

' 3.S4

ŞTIINŢA

vieţii sociale, descoperă necesitatea, legitatea lumii obiective (pp. 52—53), O. IAHOT, Necesitate ?i întâmplare.

2539 — Prin ştiinţă trebuie să înţelegem, însă, nu numai ceea ce numim de obicei „ştiinţă", adică însuşirea cunoştinţelor dintr-un domeniu de care avem nevoie în munca noastră, dar şi utilizarea acestor cunoştinţe şi transformarea lor într-un fel de instrument superior care să ne servească drept călăuză şi în muncă şi în viaţă (p. 172). Iorgu IORDAN, Articole

politice.

2|#0 — Ştiinţa cuiva preţuieşte munca pe care a întrebuinţat-o ea s-o capete (p. 54). 2541 — Nimic mai trist decît ştiinţa pe care nimeni nu mai e "dator s-o ştie (p. 214). Nicolae IORGA, Cugetări.

2542 — Ştiinţa înseamnă orice urmărire metodică a legăturilor (nu a legilor) dintre faptele naturii sau ale omului (voi. II, p. 53). 2543 — Ştiinţa şa fie folositoare pentru toţi, şi nu numai pentru savanţi ; nu e permis ca ştiinţa să fie exploatată numai de un singur om, ci de toţi, mai ales cînd obiectul e naţional sau productul unui neam întreg (voi. II). Nioolae IORGA, O luptă literară.

y

2544 — Obiectul ştiinţei este nu ceea ce e fugitiv ca © curgătoare, ci ceea ce e permanent în curgerea devenirii, ceea pe. e esenţial, în consecinţă necesar şi universal (voi. I, p. 187). Athaaase JOJA, Istoria gîndirii

antice.

ŞTJUN'j.A

2545 —- Ştiinţa nu este numai. în măsură să mărească durata vieţii, ci să-i aducă şi bucurie, datorită tehnicii minunate pe care a creat-o (p. 221). Frederic JOLIOT-CURIE, Ştiinţa şi omenirii.

viitorul

2546 — Neştiinţa de carte este una dintre plăgile sociale cele mai insuportabile ; e unul dintre cele mai ruşinoase, sau, mai ekact, dintre cele mai neplăcute fenomene sociale (p. 63), M. I. KALININ, Despre

educaţia

comunistă.

2547 —*• Ştiinţa (întreprindere condusă critic şi metodic) e poarta strimtă care duce Ia doctrina înţelepciunii, dacă înţelegem prin aceasta, nu numai cunoaşterea a ceea cfe trebuie să facem, dar şi aceea a regulilor pe care trebuie să le urmeze maieştri pentru a pregăti şi a învăţa pe alţii drumul înţelepciunii şi a-i feri de greşeli.. Immanuel KANT, Religia în Urnitele raţtunii.

2548 — Fieştecare ispravă a ştiinţei, a artei sau a industriei este o izbîndă asupra materiei pe care omul o supune trebuinţelor şi slavei sale. Mihail KOGĂLNICEANU, Scrieri

alese.

2549 — Fără ştiinţă, muncitorii sînt lipsiţi de apărare ; înarmaţi cu ea, ei reprezintă o forţă ! (p. 20). V. I. LEN'IN, Despre

tineret.

2,550 — Scopul ştiinţelor e adevărul (voi. I). G. E. LESSING, Opere.

366

ŞTIINŢA

2 2 5 1 O ştiinţă care nu dă practicii perspective clare, forţă de orientare şi siguranţă în realizarea scopurilor practice, nu merită numele de ştiinţă. T. D. LÎSENKO, Situaţia gice.

în ştiinţele

biolo-

2552 — Ştiinţa, care descoperă legile şi adevărata structură a sistemelor fizice, are scopul de a lărgi concepţia noastră de ansamblu asupra universului şi de a mări puterea' noastră de folosire a proceselor naturale în propriile noastre scopuri
şi

iraţionaliştii.

2553 — Ştiinţa, adevărata ştiinţă este cea mai. captivantă şi, în acelaşi timp, cea mai dificilă şi mai productivă activitate umană. T. D. LÎSENKO, [XII, p. 173],

2554 — Ştiinţa este cheia de boltă a gîndirii marxist-leniniSte (p. 209). Mircea MALIŢA, Idei în mers.

2555 — O ştiinţă fără categorii este ca o scară fără trepte (voi. H). Simion MEHEDINŢI, Terra.

2556 •— Ştiinţa este chemată nu numai să ajute economia naţională la dezvoltarea sarcinilor sale curente, dar şi să deschidă prin cercetările ei teoretice căile spre ziua de mîine, să cunoască mai adînc şi mai complet legile de dezvoltare a naturii şi societăţii şi să le pună in slujba oamenilor (p. 36). Mircea FLONTA, Esenţă şi fenomen.

2557 — Ştiinţa constă în a găsi raporturile de cauzalitate ale fenomenelor observate şi în a tălmăci sau înţelege acele •raporturi* aşa că, o dată cu tratarea în mod ştiinţific a subiectului,, se .întreţine viu şi interesul-raţional. Ni colae MOISESCU, Şcoala veche şi nouă.

2558.. •—. A găsi adevărurile ştiinţei, aceasta..este o meserie .(p..6'3),.

. 2559 — Ştiinţa nu e bună azi dacă ieri nu s-a gîndit la mîine .Gr, C. a 11-a.

MOISIL, 'Îndoieli şi. certitudini,

ed.

. 2580 — Nimic nu costă mai scump decît neştiinţa (p. 199). Gr. C. MOISIL, Ştiinţă şi umanism.

2561 — Ştiinţa este o unitate sau un întreg metodic, alcătuit după legea subordonării în sistem,- a unei diversităţi de c u n o ş t i n ţ e generale, cu privire la lucrurile care'au aceleaşi determinări distinctive (p. 17). . D. G. NĂDEJDE, Despre

ştiinţă şi artă.

2562 — O. ştiinţă care să constea din adevăruri universale şi permanente nu-există (p. 69). P. p, NEGULESCU, Scrieri inedite. cunoaşterii.

Problema

2563 — Ştiinţa singură, fără confirmarea experienţei proprii, e lipsită de viaţă, degenerează de pedantism sec şi arid (p. 15). Ion NISIPEANU, Didactica

generala.

şt:H NŢA

Jl.fi

2564 — Orice ştiinţă este reducerea unei diversităţi la o unitate, deci, a unor determinaţii la un general (p. 53). Constantin NOÎCA. Spiritul românesc în curnpatul vremii. ,>

•

2565 — A şti înseamnă a putea. Charles NORD'-MANN, împărăţia

cerurilor.

2566 — Ştiinţa va fi veşnic mîntuitoarea neamului omenesc, pentru că ştiinţa e adevărul cel mai larg ce.ni-i dat să cunoaştem. 2567 — Numai ştiinţa e-n stare să stabilească o corelaţie din ce în ce mai completă între natură, şi instituţiile noastre, să ne dea cu alte cuvinte maximum de fericire. Jaques NOVICOV, Emanciparea

femeii.

2568 — Ştiinţele naturii descoperă legile naturii, a căror cunoaştere şi .stăpînire permit omului să le folosească în mod corespunzător, potrivit scopurilor pe care le urmăreşte acesta. I. T. OGOROBNIKOV,

Pedagogia.

2569 — Ştiinţa ascunde cele mai preţioase experienţe ale omenirii, asigură deci cea mai bună pregătire pentru viaţa' socială, mai ales atunci cînd elevii fac din cea mai mare parte a acesteia obiectul propriei experienţe (p. 68).

i.

1

,

• -

Wincenty OKON, Didactică generală.

'

2570 — Ştiinţa propriu-zisă izvorăşte din raţiune, care formează noţiunile şi urmăreşte legăturile dintre ele, după nişte legi interne proprii ei de la început. Friedrich PAULSEN, Introducere

în

filozofie.

ŞTJKN'T.'V

2571 — Ştiinţa înseamnă obiectivitate, înlăturare de contradicţii prin acorduri şi sinteze din ce în ce mai vaste, prin decentrarea conştiinţei individuale şi afirmarea progresivă a conştiinţei sociale (p. 12). Vasiie PAVELCU, Culmi şi abisuri ale sonalităţii.

per-

2572 — Scopul suprem al ştiinţei constă" în investigaţia relaţiilor deterministe, în aflarea cauzelor fenomenelor naturale şi a motivelor acţiunilor umane (p. 69). '

Vasile PAVELCU, Metamorfozele rioare. •

lumii

inte-

2573 — Ştiinţele naturii sînt opera minţii omului care observă şi cercetează natura, fără să recurgă la anumite interpretări şi noţiuni care să aibă sursă decît însăşi natura exterioară. , I. P. PAVLOV, Experienţa pra activităţii nervoase a

a 20 de ani asuanimalelor.

2574 — Adevărata ştiinţă despre societate şi despre om e iubitoare de claritate, transparenţă şi vizibilitate perfectă, în propoziţiile sale puţind fi descoperit fluxul şi caracteristicile autentice ale vieţii social-umane, istorice şi cotidiene (p. 59), Petru PÂNZARU, Convingeri ştiinţifice litice^

şi po-

2575 — Ştiinţele în genere, cele sociale şi politice în special, sînt bune la ceva numai atunci — şi numai în măsura în care —- ne fac mai lucizi, mai umani şi, în acelaşi timp, mai modeşti (p. 9). . Petra PÂ2CZAR«U, Condiţia spectiva vieţii cotMiene.

umană din

per-

370

„ ŞTIINŢA

2576 — Dispreţuiesc falsa ştiinţă, ea-este funesta ; dar stimez, din contra, ştiinţa adevărată, care este folositoare întotdeauna (p. 84)

Silvio PELLICO, Datoriile omului.

2577 — Prin ştiinţă, omul stăpâneşte întreaga fire mişcătoare şi nemişcătoare, şi ştiinţa e produsul intelectului. I, C. PETRESCU, Şcoala activă„

2578 — Adevărata ştiinţă, însă, ar fi aceea care se cunoaşte şi are o idee cît mai preqisă de ce este şi de ce nu e. Ion PETROVICI, Introducere

în

metafizică.

2579 — O ştiinţă ia fiinţă atunci eînd se descoperă un fenomen, nou, sau mai corect cînd apare un nou unghi de vedere care face ca un grup de fenomene să nu-şi mai explice Suficient relaţiile prin ştiinţele vechi (p. 14). Alexandru PIRU, Universul poeziei, ed.

2580 —• Cel care vrea să judece bine într-o chestiune, trebuiesă se întemeieze pe ştiinţă, nu pe părerea mulţimii, PLATON, Dialoguri.

2581 — Ştiinţa modernă, prin performanţele ei formidabile, spectaculoase, ne fascinează, ne smulge admiraţia, ne dă un tonic sentimental de măreţie a omului, încredere în puterea neclintită, cu adevărat miraculoasă a inteligenţei (p. 105). 2582 — Ştiinţa este emanciparea umanităţii, iar însuşirea ei — certificatul de neatîrnare intelectuală a fiecăruia (p. 152). -Dumitru POPESCU, Ieşirea din labirint.

371

ŞTIINŢA ^

2583 —- In opoziţie cu misticismul care dezarmează pe om, ştiinţa comunică optimism, încredere în forţele proprii, deschide perspectiva luminoasă a ridicării unei lumi noi, a punerii forţelor naturii în slujba omului (p. 14).

Paul POPESCU-NEVEANU, Morală şi religie.

2584 — Ştiinţa este destinată să asigure fericirea oamenilor, dîndu-le- stăpînirea asupra naturii (p. 93). Alexandru POSESCU, Începuturi rialismului modern.

ale

mate-

.2585 —'Ştiinţa umanizează natura. .Ea transformă lucrurile după. nevoile noastre. .."—'•

Alexandru POSESCU, Introducere fie.

în

filozo-

2586 —- Ştiinţa românească trebuie să devină un factor tot mai activ în cunoaşterea secretelor naturii, vieţii şi societăţii, în transformarea conştientă a lumii "în concordanţă cu cerinţele progresului şi civilizaţiei, ale dezvoltării istorice, să-şi sporească contribuţia la activitatea de cunoaştere ştiinţifică desfăşurată pe plan internaţional, să coopereze strîns în toate domeniile cercetării cu celelalte ţări ale lumii (p. 97). PROGRAMUL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN de făurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate şi înaintare a României spre comunism.

2587: -— Ştiinţa nu trebuie să se mărginească numai să adune faote, ei să ajungă la legi, la ipoteze explicative, la teorie (p> 341). Mihai RALEA şi C-tin I. BOTEZ, Istoria psihologiei.

372

„

ŞTIINŢA

2588 — Ştiinţa nu se impune inteligenţii omului, în mod pasiv, ca o copie după o realitate externă şi străină omului ; ci ştiinţa se elaborează de inteligenţa omului după cerinţele personalităţii acestuia (pp. 106—10T|. : €. EÂDULESCU-MOTRU, tească.

Puterea

sufle-

2589 — Prin creşterea ştiinţei se aduce- în cîmpul cunoaşterii ceva preexistent şi încă necunoscut, pe eînd prin creşterea tehnicii, invenţiile, de pildă, se îmbină în mod creator elemente necunoscute în prealabil pentru a realiza ceva ce nu există înainte. ' Remus RÂDULEŢ, [III, p. 83],

2590 — Ştiinţa de astăzi este tehnica zilei de mî'ine (p. 121). Valter ROMAN, Secolul XX, Secolul revoluţii.

marilor

2591 — Ştiinţa a devenit nu numai elementul principal al puterii economice şi politice a unui stat, ci şi al puterii sale militare (p. 228). Valter ROMAN, Echilibru şi

dezechilibru.

25-02 —Ştiinţa este o cale de înţelegere între oameni ; ei îi datorăm paşi însemnaţi spre înfrăţirea între popoare şi spre consolidarea păcii (p. 97). Victor SĂHLEANU, Etica cercetării fice.

ştiinţi-

2593 — Ştiinţa este o operă socială de sistematizare a cunoscutului şi de cercetare a necunoscutului (p. 15). Victor SĂHLEANU, Nobila aventură a ştiinţei.

373

ŞTIINŢA

2594 — Nimeni nu-i mai presus de omul ce are în mintea lui luminile ştiinţei. SOFOCLE,

Antigona.

2595 — Ştiinţa înseamnă cunoştinţe organizate, iar înainte de a fi organizate cunoştinţele trebuie să stăpînim o parte dintre ele (pp. 85—86). Herbert SPENCEE, Eseuri despre

educaţie,

2596 — Scopul ştiinţei este de a sluji poporul, de a îmbunătăţi viaţa oamenilor (p. 68). .

A. F. ŞIŞKIN, Bazele

eticii

marxiste,

2597 — A preţui ştiinţa înseamnă a avea o atitudine culturală anticipativă şi prospectivă faţă de realitate. A ignora sau minimaliza ştiinţa înseamnă a adopta o atitudine anticul tu rală programatică faţă de. cerinţele vieţii (p. 192). Alexandru TĂNÂSE, Cultură şi umanism. i

2598 — Nu trebuie să se uite că orice ştiinţă este o depăşire a impresiei prezente, fenomenale, o afirmare a unui raport funcţional general mai mult sau mai puţin constant (p. 62). Dimitrie TODORAN, Individualitate ţie.

şi educa-

2599 — Roadele adevăratei ştiinţe şi aîe artei adevărate sînt rezultatul unor sacrificii,- şi nicidecum ale unor anumite privilegii materiale (p. 388). Lev N. TOLSTOI, Texte

pedagogice.

374

„ ŞTIINŢA

2600 —• Nici o ştiinţă nu-şi este suficientă sieşi. Orice ştiinţă: se împlineşte dincolo de ea însăşi, se extinde dincolo de ceea ce crede că este domeniul său, în spaţiul filozofiei (p. 19). Constantin 'TSATSOS, Aforisme

'

'

şi

. v . . •

'

cugetări. - • I

2601 — Ştiinţa este realizarea ideii de adevăr. Pentru că ne aduce adevărul, are înţeles, are valoare, are o raţiune de a exista (p. 10). Constantin TSATSOS, Filozofia socială a vechilor greci.

2602 — Ştiinţa, în sensul modern al cuvîntului, constă în a face să depindă ceea ce ştim de ceea ce putem,* şi merge pînă acolo că subordonează inteligibilul verificabilului (p. 138). Paul VALERY, Introducere Leonardo dă Vinci.

în metoda

lui

2603 — Ştiinţa planurilor de viitor constă în prevenirea, greutăţilor de înfăptuire (p. 94). VAUVENARGUES, Maxime şi

reflecţii.

2604 — Ştiinţa şi puterea morală sînt stîlpii fericirii popoarelor. (p. 247). 2605 — O ştiinţă există îndată ce poate generaliza şi dovedi adevărurile, adică procura minţii cunoştinţa sigură, şi sistematică a realităţii (p. 247). A. D. XENOPOiL, Scrieri sociale şi

filozofice.

2606 — Numai în ştiinţă se găseşte, adevărul care va putea să-1 facă pe om să se emancipeze din ce în ce mai mult, şi să devină stăpîn pe destinul său (p. 624). Emile ZOLÂ, Munca.

375

O M Î3E Ş T I I N Ţ A

OM DE ŞTHNTA /•,,-/•

.

V:

2607 -— Omul de ştiinţă cu un spirit independent şi capabil să judece faptele la adevărata lor valoare şi nu în lumina concepţiilor dominante, are cele mai multe şanse să se realizeze realmente nou. El are nevoie, în plus, de imaginaţie şi de un . fond serios de cunoştinţe pentru ca să-şf dea seama în ce măsură observaţia pe care a făcut-o este cu adevărat nouă şi să vadă consecinţele ei posibile (p. 59). W. I. BEVERÎDGE, Arta cercetării

ştiinţifice.

2608 — Omul de ştiinţă optează mai mult pentru idei decît pentru probleme. Pentru probleme el optează numai în măsura în care ele sînt de facto sau virtualmente soluţionate prin anume idei (p. 214). Lucian BLAGA, Elanul insulei — aforisme şi însemnări

2609 — Omul de . ştiinţă superior are neapărat şi o cultură umanistă, fără de care specialitâteâ devine aridă şi dă impresia că este dezlipită de viaţa (p. 165). Demostene BOTEZ, Memorii.

2610 —- Omul de ştiinţă are la îndemînă numai elementele . brute ale realului ; în ele şi prin ele trebuie să ajungă la adevărul, generalizator (p.-153). ' - - ' • - -

•

Marcel BREAZU, Cunoaşterea

.

artistică. - i1

2611 — Un om de ştiinţă trebuie să aibă puţină imaginaţie şi să prevadă imprevizibilul (p. 243). George CALINESCU, Scrisori şi

2 5 — C u g e t ă r i d e s p r e c u l t u r ă şi civilizaţie

5

documente,

OM D® ŞTIINŢA

2612 — Omul de ştiinţă se îndreaptă spre natură, pentru ca observind-o,, cerce tînd-o, să pătrundă în misterele ei şi să descopere mijloacele (p. 170). Ovid DENSUŞIANU, Ideal şi

îndemnuri

2613 — Omul de ştiinţă nu poate avea drept călăuză decît slujirea adevărului, a poporului (p. 18). O. IAHOT, Ce este

adevărul ?

2614 — Omul de ştiinţă care nu se situează ferm pe poziţiile materialismului ştiinţific nu va izbuti să înţeleagă legile dezvoltării firii, chiar dacă va avea un bagaj respectabil de cunoştinţe şi observaţii izolate. T.D. LÎSENKO, [XII, p. 166].

2615 — Omul de ştiinţă raţionează inductiv, pornind de la faptele furnizate de experienţă, (voi. II). Jack LONDON, Opere

alese.

2616 — Omul de ştiinţă, se străduieşte să prevadă fenomenele pentru a putea acţiona asupra lor (p. 88). Mircea FLONTA, Esenţă şi

fenomen.

2617 — Omul de ştiinţă este profesorul tehnicii (p. 97). Gr. C. MOISIL, îndoieli II-a.

şi certitudini,

ed. a

2618 — Numim un om de ştiinţă pe acela care în experiment a văzut un mijloc ce duce la investigarea adevărurilor adînci ale vieţii, la înlăturarea unui văl care acoperă fascinatele ei taine şi care, într-o asemenea investigaţie, a simţit născîndu-se înăuntrul Iui o dragoste atît de pătimaşă pentru inte-

-

OM DE ŞTIINŢA

resele naturii, încît să se uite pe sine însuşi. Omul de ştiinţă nu este cel ce minuieşte instrumentele, ei acela care cunoaşte natura (p. 57). Maria MONTESSOBI, Descoperirea

copilului.

2619 — Omul de ştiinţă scrupulos şi obiectiv nu trebuie să considere ideea sa decît ca un mijloc de a pune întrebări naturii şi de a o sili să-i răspundă prin experienţele pe care le instituie pentru verificarea ei (voi. V, p. 421). P.P. NEGULESCU, Scrieri inedite II. Destinul omenirii.

2620 — Un om de ştiinţă durează însă atît cît durează actualitatea lui (p. 104).

Camil PETRESCU, Note zilnice (1927—1940).

2621 — A fi om de cultură — şi aceasta este un .'imperativ al vremurilor noastre — înseamnă a avea în aceeaşi măsură, cunoştinţe vaste din domeniul ştiinţei şi tehnicii, al ştiinţelor sociale şi politice, al literaturii şi artelor (p. 69). Ion POPESCU, Tineretul şi revoluţia ştiinţifică şi tehnică.

2622 — Un adevărat om de ştiinţă trebuie să ţină îa adevăr mai mult decît la propria persoană (sau decît 1a propria situaţie) (p. 169).

Victor SÂHLEANU, Nobila aventură a ştiinţei.

2623 — Omul de ştiinţă este dator să aibă conştiinţa propriei sale valori şi să lupte pentru recunoaşterea contribuţiilor sale (p. 147). Victor SÂHLEANU, Etica cercetării fice.

ştiinţi-

378

SAVANT

2624 — Un om de cultură este un om care ştie să se poarte potrivit lucrurilor pe care le cunoaşte, experienţei de viaţă pe care o are, înţelepciunii cîştigate. Un om de cultură este un om al semnificaţiilor şi al sensurilor generale, un om al acţiunilor motivate şi bine definite, un om al comportamentului superior, un om moral (p. 245). Virgil STANCOVICI, Filozofia

integrării.

2625 — Adevăratul om de ştiinţă trebuie să fie un luptător pentru adevăr, un duşman al oricărei, forme de înşelare şi al prejudecăţilor .răspîndite de ideologii claselor exploatatoare dominante (p. 143). A.F. ŞIŞKIN, Bazele

eticii

marxiste.

2626 — A şti să lucrezi în colectiv înseamnă să fii principial, să acorzi totdeauna întîietate intereselor colectivului faţă de cele personale, oricît de importante ţi s-ar părea ele. Cine nu ştie să muncească în, colectiv, nu poate să devină un adevărat om de ştiinţă. N.D. ZELINSKI, [XII, p. 77], SAVANT (învăţat, înţelept, deştept, erudit)

2627 — Omul înţelept se judecă singur. Proverb

albanez

2628 -— Spre a fi înţelept trebuie să îndeplineşti cinci condiţii : să taci, să asculţi, să-ţi aminteşti, să faci şi să studiezi. 2629 — Savant fără lucrări, ca norii fără ploaie. 2630 — învăţatul recunoaşte pe cel ce e neştiutor pentru că

SAVANT

:37î

însuşi a fost neştiutor, dar neştiutorul nu recunoaşte pe învăţat, căci n-a fost el însuşi învăţaţ. Proverbe

arabe

2631 — Deşteptul cunoaşte lumea într-o zi, prostul într-o lună. 2632 — Deşteptul e deştept la opt ani, prostul e prost şi îa optzeci. Proverbe

bengaleze

2633 — înţelept este acela care nu şi-a pierdut nici inocenţa şi nici candoarea copilăriei. 2634 — înţelepţii sînt perla unei ţări ; savanţii sînt desfătarea unui ospăţ. Proverbe

2635 2636 2637 2638 .2639

— — — — —

chineza

Cînd unul e înţelept, doi sînt fericiţi. Dojana nu-i dăunează niciodată unui înţelept. E uşor să.fii înţelept după ce faptul s-,a consumat; înţeleptul nu se lasă la discreţia norocului. înţeleptul vede cît trebuie, nu cît poate. Proverbe

engleze

2640 — Cei mai mari învăţaţi nu sînt cei mai înţelepţi. 2641 — Nu e înţelept cel care e mai înţelept decît trebuie; 2642 — Ce! mai înţelept este cel care nu se gîndeşte să fie astfel. Proverbe

franceze

2643 — Cine poate citi în cartea lumii acela e un om înţelept; 2644 — Durerea prostului o vindecă timpul ; durerea înţeleptului o vindecă mintea. Proverbe

germane

380

SAVANT'

2645 — Cuvîntul înţeleptului nu se poate nici ascunde, nici respinge, întocmai ca dinţii unui elefant. 2646 — înţelepţii, chiar dacă au de toate, trebuie să-şi facă prieteni. 2647 — înţeleptul rîde cu ochii, cel rău cu dinţii, prostul .din gît. 2648 — Prostul ridică tonul, înţeleptul doar zîmbeşte. Proverbe

indiene

2649 — Nu orice om care ştie carte e înţelept. 2650 — Cel căruia îi merge bine pare înţelept, 2651 — Pentru a face ca un om să treacă drept nebun,' ajunge o singură persoană, dar pentru a fi reputat ca înţelept nu ajung o sută. Proverbe;

italiene

2652 — înţeleptul care nu poate să-şi fie de folos lui însuşi, în zadar e înţelept. 2653 —- înţeleptul nu afirmă nimic din ce nu poate dovedi. Proverbe

latine

2654 — înţeleptul vorbeşte de idei, inteligentul de faptă, cei de rînd de ceea ce mănîncă. Proverb

mongol

2655 — Este o mare artă să rămîi înţelept printre proşti; Proverb

olandez

2656 — Un om poate fi socotit înţelept eînd caută înţelepciunea ; va fi însă un prost crezînd că a găsit-o. Proverb

persan

SAVANT

'

3B1

2657 — Omul înţelept se gîndeşte mai întîi bine, şi în urmă vorbeşte. 2658 — înţeleptul invîrteşte de şapte ori limba în gură înainte de a vorbi. 2659 — înţeleptul cu tăcerea biruieşte pe-orice nebun. 2660 — înţeleptul la norod multă linişte aduce, iar cel lipsit de minte tulburare şi necazuri. 2661 — înţeleptul mai din vreme pururea întîmpinâ cele mai din urmă rele. 2662 — Mai bine dojana celui înţelept, decît lauda celui ntebun. , 2663 — Cel înţelept ca albina, din toate alege ce e mai de folos. 2664 — Omul înţelept îşi cumpără vara sanie şi iarna car. 2665 — Cel înţelept se învaţă din înşelăciunea cea dinţii. 2666 — înţeleptul adună şi nebunul risipeşte. 2667 — înţeleptul făgăduieşte şi nebunul trage nădejde. 2668 — înţeleptul tace şi face. 2669 1— înţeleptul învaţă din păţania altora, nesocotitul nici din a sa. 2670 — Omul învăţat, dar nepăţit, e ca puşca fără praf. 2671 — Omul înţelept face ce poate, nu ce vrea. 2672 — Treptele casei celui înţelept să se rOază de picioarele tale. 2673 — Limba celui învăţat, ca o cheie de comoară. 2674 — Dacă dai pricină înţeleptului şi mai înţelept îl faci. 2675 — înţeleptul o cumpără şi nebunul o vinde. Proverbe

româneşti

2676 — Nu ajungi savant cu ceea ce ştie tatăl tău. 2677 — învăţatul înţelege starea ta, dar tiranul — ba. 2678 — Trebuie să ai capul înţelept şi urechea surdă.

SAVANT

2679 — Tăcerea e un răspuns afirmativ. 2680 — Pentru satul care se vede nu e nevoie de călăuză. Proverbe

turceşti

2681 — Omul înţelept caută toate satisfacţiile pe care i le permite natura sa şi condiţiunile în care trăieşte, fără a cere de la viaţă mai mult decît îi poate da (p. ,119). Carabei ASLAN, Din problemele

vieţii.

2682 — Un savant va găsi cea mai înaltă şi cea mai adîncă mulţumire sufletească în descoperirea adevărului ştiinţific (P- 30). Garabet ASLAN, Cum să trăim ?

2683 — Omul care a înţeles cît poate.şti, cît poate face şi cît poate spera, nu mai poate cădea în deznădejde. Mi hai BENIUC, Meşterul Manole (cronici şi studii literare).

2684 — Cine în lume e atît de înţelept căruia altă înţelepciune să nu-i trebuiască ? Dimitrie CANTEMIR, Istoria

ieroglifică.

2685 — Deştept este cine nu-i adormit, omul cu simţurile vigilente, care coordonează repede. George CĂLINESCU, Cronicile

optimistului.

2686 — Menirea cea mai nobilă a savanţilor, a cercetătorilor din toate domeniile şi de pretutindeni este de a face ca întregul potenţial al ştiinţei şi tehnicii contemporane să fie consacrat progresului, bunăstării, libertăţii şi" independenţei po-

. 883

SAVANT

poarelor, asigurării dreptului suprem al oamenilor la viaţă, la pace (voi. XXII, p. 363). Nicolae CEAUŞESCU, România construirii societăţii socialiste dezvoltate.

pe drumul multilateral

2687 — Spiritul savantului trebuie, să fie absolut Jiber, jât de: orice prejudecată, de orice apriorism filozofic (p. 38). Edouard CLAPAREDE, Educaţia

funcţională,

2688 — Cu atît va fi cineva altuia mai superior, cu cît va fi mai învăţat decît el (p. 102). 2689 — Nu acela care ştie multe e înţelept, ci acela care ştie lucruri folositoare (p. 272). Jan Amos COMENIUS, Didactica

magna.

2690 — Cei înţelepţi nu judecă veşmîntul, ci ţin la preţ cuvîntul şi nobilul curaj care nu minte (p. 123). Alighicri DANTE, Opere, minore.

2691 — Eruditul nu este format,, ci se formează el.însuşi (p. 118). Fr. A. W. DIESTERWEG, Texte : • alese.

pedagogice

2692 — înţeleptul se deosebeşte de prost tocmai prin aceea că acesta ascultă de patimă, iar cel dinţii de raţiune (p. 41). ERASMUS, Elogiul

nebuniei.

2693 — Nu-i înţelept a dăinui-n greşeală (p. 44). ESCHIL, Prometeu şi perşii.

88:4

SAVANT

2694 — Cei înţelepţi rabdă mai lesne strîmbătatea vecinilor, eînd văd că aceştia nu se cruţă nici între rude (p. 29). 2695 — Oamenii înţelepţi trebuie mai întîi să se gîndească la sfîrşitul acţiunilor şi apoi să pornească a le face (p. 35). 2696 — Oamenii înţelepţi, eînd au scăpat dintr-o primejdie, se păzesc de ea toată viaţa (p. 81). 2697 — Oamenii înţelepţi nu trec cu vederea uneltirile celor răi (p. 91). ESOP, Fabule.

2638 — Cel învăţat îşi poartă în minte bogăţia.' FEDRU, Fabule.

2699 •— Eruditul nu este în mod necesar un om de ştiinţă (p. 39). Adolphe FERRIERE, Şcoala activă.

2700 — înţelept e cel ce-şi înfrînează simţămintele iscate de-o simplă părere (p. 61). Thomas HARDY, Departe ţuită.

de lumea

dezlăn-

2701 —• înţelepţii născocesc gînduri noi, iar proştii le răspîndesc (p. 42). Heinrich HEINE, Proză.

2702 = tura..

Omul deştept e lucru mare ; se pune şi cu învăţăNicolae IORGA, Rolul iniţiativei viaţa publică.

private

in

3H5

SAVANT

2703 — O mie de înţelepţi se pot înţelege mai bine decît doi proşti (p. 43), 2704 — învăţat e omul care se învaţă necontenit pe dînsul şi învaţă necontenit pe alţii (p. 100). 2705 — învăţat e omul care nu mîntuie niciodată de învă-r ţat (p. 185). K: culac IORGA, Cugetări.

2708 — înţeleptul îşi petrece viaţa observînd oamenii şi îşi istoveste mintea căutînd să dea în. vileag viciile şi ridicolul (voi. I, p. 104). 2707 —- Un om înţelept nici nu se lasă condus, nici nu-i caută să conducă pe alţii, ci ţine ca numai raţiunea să conducă pururi (voi. I, p. 219). LA BRUYERE, Caracterele acestui veac.

sau

moravurile

2708 — E mai uşor să fii înţelept pentru alţii decît pentru tine. însuţi (p. 37). 2709 — Puţini oameni sînt. destul de înţelepţi ca să prefere dojana folositoare în locul laudei care îi demaseă (p. 41). 2710 — E o mare nebunie să fii numai tu înţelept (p. 62). LA ROCHEFOUCAULD, Maxime

şi

reflecţii.

2711 — Deşteptul care ştie multe, dar nu vrea să împărtăşească nimic, arată la fel ca. omul de rind, care ar vrea să împărtăşească multe, dar nu ştie nimic ? (voi. I, p. 389). Titu MAIORESCUi Jurnal şi epistolar

2712 — Spunem despre un om care reuşeşte să pună cunoştinţele sale în armonie cu realitatea şi să intre în ritmul evenimentelor, că este realizat, sau înţelept (voi. I, p. 51). Mlrcea MALIŢA, Aurul

cenuşiu.

386

SAVANT

2713 — învăţatul este un om care scoate din observaţiile şi experienţele sale, ipoteze asupra legăturii neîncetate dintre fenomene (p. 32). .

Andre MAUROIS, Ştiinţa

fericirii.

2714 — Noi numim savant pe acela care,. în experienţă, a presimţit un mijloc de a ajunge la înţelegerea adevărurilor" profunde ale vieţii, şi care în acest studiu, a văzut trezindu-se în el un amar atît de pasionat pentru misterele naturii, încît s-a uitat pe sine (p. 11) Maria MONTESSORI, Metoda ştiinţifice. . ..

pedagogiei

2715 — Înţeleptul face ca să existe şi să ne pară fiecăruia din • noi ceva bun, în loc de rău (p. 54). PLATON,

Teetet.

2716 — Savantul, care excelează în problemele importante, nu poate fi incapabil în cele mai mărunte (voi. I, p. 136). M. Fabius QUINTILIAN, Arta oratorică.

-

2717 — Pe cînd înţeleptul se măsoară pe sine după.cît poate înţelege pe ceilalţi, isteţul se măsoară pe sine după cît e înţeles de ceilalţi (p. 131). Marin SIMIONESCU-RÎMNICEANU, Libertate sau cîteva premise pentru o morală a •fericirii.

2718 — Cei deştepţi pricep din puţine cuvinte. STENDHAL, Mănăstirea din Parma.

387,

F I Z I C A — CHIMIE

2719 — Cu cît cineva este mai înţelept, avînd o înţelegere mai clară a împrejurărilor în care acţionează, cu cît el este mai liber, cu atît îndeplineşte acţiuni mai virtuoase (p. 20). Alexandru TĂNASE, Libertate

şi

necesitate.

2720 — Un savant este totdeauna un spirit critic, un om al cumpănirii, care, pornind de la îndoiala metodică,"îşi cucereşte certitudinile cu sînge rece, cîntărind ipotezele, grupînd argumentele lui (p. 32). .

Tudor VIANU, Jurnal.

FIZICĂ — CHIMIE

2721 — Fizica timpului nostru ne dezvăluie întregul proces al structurii materiei, din care a ieşit cosmosul, şi apoi viaţa, şi apoi toată povestea lumii (p. 196). Geo BOGZA, Paznic de far.

2722 — Intr-adevar, chimia — această ramură modernă a activităţii ştiinţifice — pe lîngă însemnătatea sa deosebită pentru aprofundarea cercetării fundamentale, a cunoaşterii teoretice, are un rol de prim rang în perfecţionarea forţelor de producţie şi accelerarea progresului tehnic în industrie, agricultură şi în alte domenii de activitate, în sporirea şi diversificarea creaţiei de bunuri materiale necesare societăţii (voi. V, pp. 85—86). Nicolae CEAUŞESCIŢ, România

pe

construirii

multilateral

dezvoltate.

societăţii

socialiste

drumul.

gig

F I Z I C A — CHIMII:

2723 — Chimia poate fi numită ştiinţa schimbărilor calitative ale corpurilor, care au loc ca urmare a schimbării compoziţiei lor cantitative (p. 47). Friedrich ENGELS, Dialectica

naturii.

2724 — Chimia a fost chemată de pe acum să participe la rezolvarea problemelor legate de suplimentarea resurselor de hrană, apă, energie şi de protecţie a mediului înconjurător [...], la asigurarea unui standard de viaţă cît mai ridicat în sensul cel mai larg al cuvîntului (p. 55). 2725 — Chimia are o mare contribuţie la fundamentarea ştiinţifică a concepţiei materialist-dialectice despre lume şi la dezvoltarea dinamică a producţiei materiale a societăţii (p. 139). Mihail FLORESCU, Strategia dezvoltării chimie.

în

2726 — O fizică greşită aduce după sine o morală greşită şi poate face ca timp de secole, generaţii întregi de oameni să se nască şi să moară în suferinţă şi în jale (p. 23). Anatole FRANCE, Spre timpuri mai bune.

(2727 — Chimia fizică are ca obiect aplicarea cunoştinţelor şi metodelor experimentale şi teoretice din fizică la studiul şi cercetarea fenomenelor şi substanţelor chimice, în care scop selecţionează, prelucrează şi completează datele din fizică şi le elaborează într-un sistem ştiinţific propriu, adoptat cerinţelor ştiinţifice chimice (voi. I, p. 16). • .

I G . MURGULESCU, Introducere fizică..

în •chimia

38 M A T E M A T I C Ă

2728 —: Fizica studiază structura materiei, diferitele forme de mişcare ale materiei (forme de.energie) şi transformările reciproce ale*acestora (p. 17). 2729 —. Chimia cercetează proprietăţile substanţelor şi transformările lor reciproce (p. 17). Costin N. NEX IŢESC U, Chimic

generală.

2730 — Fizica ne invită să ne rectificăm vechile idei despre real, şi chiar să le refacem (p. 153). Georges POLITZER, Filozofia şi miturile.

2731 — Valorificarea complexă şi superioară a resurselor naturale ale ţării noastre, pe baza aplicării în practică a descoperirilor şi invenţiilor efectuate în ştiinţă şi tehnică, reflectă liniile directoare ale politicii partidului nostru de dezvoltare continuă şir1 rapidă a industriei chimice- din ţara noastră (p. 35). C.'RABEGA, Chimie

generală.

2732 — Fizica este ştiinţa care studiază, structura şi proprietăţile materiei, cum şi fenomenele legate de transformările acesteia, în particular de aeele transformări în care substanţele nu-şi modifică compoziţia chimică. Fizica observă modul în care se desfăşoară fenomenele, descoperă legile după care se petrec; şi explică producerea lor (voi. I, p. 7). R. TTfEICA şi I. POPESCU, Fizica

generală.

MATEMATICA

2733 — Matematicianul este, obişnuit, un sensitiv, un om căruia îi place să contemple seninătatea înălţimilor olimpice, sufleteşti sau fizice, el fiind, ca orice om, sensibil Ia fru-

390

MATEMATICĂ

ţnuseţile lumii, de la măreţia universului pîrtă la frumuseţea oarticulară a Capelei sixtine (voi. I, p. 11). G. St. ANDONIE, Istoria

matematicii.

2734 — Folosirea matematicii în cercetarea diferitelor fenomene presupune posibilitatea cunoaşterii unor elemente simple şi suficient de omogene care caracterizează aceste fenomene. Bineînţeles că aceste posibilităţi au fost şi rămîn cu mult mai mari în studierea diferitelor forme ale mişcării materiei neînsufleţite. Aşa se explică imensa importanţă pe care o are matematica în fizică, astronomie etc. (p. 5). 2735 — Matematica este ştiinţa care se ocupă cu studierea relaţiilor cantitative si a formelor - spaţiale ale lumii reale (p. 13). A.I. BOIARSKI, Matematică mişti.

pentru

econo-

2736 — Mâtematicile formează o punte de legătură între filozofia umanistă şi cea naturalistă din Renaştere. Ele constituie totodată un criteriu de valoare a cunoaşterii ştiinţifice în general, cunoaştere orientată în principal spre stabilirea unor raporturi cantitative exacte (p. 58). Sitnion GHIŢA, Orizonturi filozofice luţia ştiinţei moderne.

în evo-

2737 — Matematica nu se aplică numai acolo unde lucrurile se petrec relativ simplu şi nici nu este exactă afirmaţia că domeniul ei se limitează la sectoarele unde se pune numai problema cantităţilor şi a relaţiilor dintre cantităţi (p. 239). Georg, KLAUS, Cibernetica

şi'societatea.

2738 — Matematica, instrument de analiză a realităţii — fie ea a naturii, fie ea a vieţii social-economice — dă posibili-

40 M A T E M A T I C Ă

tatea ca să se descopere ce este esenţial, tipic sau general în . noianul datelor concrete de care, prin experienţă, se dispune. Ca un imperativ al prezentului şi al viitorului, este faptul că, din ce în ce mai mult, viaţa social-economică caută să-şi rezolve unele probleme-specifice, supuse unor complexe legităţii si necesităţii, apelând la instrumentul matematic (p. 11). Nicolae MIHĂILĂ, Introducere în teoria babilităţilor şi statistică matematică.

pro-

2739 — Matematician nu e cel ce ştie matematică, ci cel care creează matematică (p. 200). Gr. C. MOISIL, Ştiinţă şi umanism.

2740 — Interesul pentru matematică se naşte şi se dezvoltă o dată cu înţelegerea tot mai clară şi cu pătrunderea tot mai adîncă în lumea adevărurilor ei. Şi lumea aceasta, care este o formă a realităţii vii, pune neîncetat probleme noi, izvorîte dinăuntrul ei sau sugerate din afară (p. 118). S. STOILOV, Matematică şi viaţă.

2741 — Matematica este aptă să furnizeze modele ale obiectelor şi fenomenelor, adică schema care reflectă unele proprietăţi ale acestora decurgînd din structurile lor şi deci susceptibile de a le caracteriza (p. 3). 2742 — Matematica este prin excelenţă ştiinţa care se dezvoltă teoretic cu rădăcini înfipte în realitate şi în particular în practică. Avînd ca obiect studiul relaţiilor cantitative şi a formelor spaţiale, noţiunile ei există în toate cunoştinţele omeneşti asupra fenomenelor din natură şi societate (p. 7). Nicolae TEODORESCU, Introducere matematică.

în fizica

392

ISTORIE

2743 — Marele public, chiar dacă se gîndeşte la matematică, in cazul cel mai bun o apreciază ca un instrument pentru fizician şi statistician, iar în -cazul'cel mai rău ea Ceva foarte apropiat de munca unui contabil. Cu greu va admite cineva care nu este matematician că matematica are un farmec cultural şi estetic, că ea constituie ceva ce are legătură cu frumuseţea, vigoarea şi inspiraţia (p. 59). Norbert WEINER, Sînt

matematician.

ISTORIE

2744 — Istoria- nu e o repetare, ci o. transformare (p. 89). Felix ADERCA.

Personalitate.

2745 -— iubirea pentru istorie pleacă din iubirea pentru clipa de acum (p. 154). loan ALEXANDRU, Iubirea de patrie. Jurnal de poet.

2746 —- Numai ceea ce iese din comun şi are un aspect particular, interesînd însă în acelaşi timp viaţa statului social, numai acesta e obiect de istorie. Petre ANDREI, Sociologie

generală,

2747 — Istoria este, în realitatea ei ultimă, o sumă a comportamentului uman, a tuturor complexelor atitudinii psihologice, a ţuturor pasiunilor şi sentimentelor, într-o societate determinată de trăirea umană în condiţii economice, sociale, etice, corespunzătoare unei etape date a evoluţiei societăţii omeneşti (pp. 67—68). Alexandru BALACI.

Boccaccio,

393

JSŢQBJE

2748 — Istoria fără adevăr îşi pierde toată însemnătatea, ea nu mai este istorie (p, 87). Geprge BARIŢIU, Scrieri

social-politice.

2749 — Istoria este cea dinţii carte a unei naţii. Într-însa ea îşi vede trecutul, prezentul şi viitorul (voi. I). Nicolae BĂLCESCU, Opere.

2750 — Ca o istorie să poată aduce foloase, nu trebuie să fie ca un şir de oarecare întîmplări politice sau militare uscate, fără nici o culoare, fără nici un adevăr local ; nu trebuie să se ocupe numai de oarecare persoane privilegiate, dar să ne arate poporul român cu instituţiile, ideile, sentimentele şi obiceiurile lui în deosebite veacuri. Nicolae BAlX'ESCU, Scrieri alese.

2751 — Istoria este revelatoare, iar mărturiile ei nu pot fi anulate (p, 75). Petru BERAR, Tineretul şi religia.

2752 — Istoiia reprezintă o nesfîrşită înşiruire de izbinzi teoretice şi practice ale omului asupra naturii (p. 6). Ion BIBERI, Orizonturi

spirituale.

2753 — în istorie puterile irezistibile lucrează în ascuns ca vulcanii de pe fundul mării (p. 67). Lucian BLAGA, Pietre pentru templul

meu,

2-754 — Istoria rare se face are totdeauna mai mult stil decît istoriografia, care se scrie (p. 138).

394

ISTORIE

275.5 — Ceea ce istoria nu uită devine, legendă . Ceea ce is~ toria uită devine istoriografie (p. 230). Lucian BLAGA, Elanul insulei — aforisme şi însemnări.

2758 — Istoria este suma traiectoriilor descrise de vieţile omeneşti, de schimbările de plan social, de ciocniri între forţele contrarii, de mareele ce poartă popoarele spre orizontul dorinţelor mai intense, oameni, sacrificii, pasiuni (p. 231). Radu BOUREANU, Funia de nisip.

.2757 — Istoria modernă a României este legată indisolubil de lupta clasei muncitoare pentru cucerirea puterii politice şi 'făurirea noii societăţi (voi. I, p, 59). 2758 — Istoria trebuie să prezinte întregul proces al luptei revoluţionare în complexitatea sa, să pornească de la analiza ştiinţifică a realităţii socialiste, să înfăţişeze faptele nu după dorinţele subiective ale oamenilor, nu după nevoi politice de moment, după criterii de conjunctură, ci aşa cum s-au petrecut ele, corespunzător adevărului vieţii (voi. I, p. 338). 2759 — Valoarea unei istorii cu adevărat ştiinţifice constă în înfăţişarea obiectivă a faptelor, în interpretarea lor justă, constituind astfel o oglindă a conştiinţei de sine a poporului, a claselor, înmănunchind experienţa de viaţă şi de luptă a maselor şi a conducătorilor (voi. I, p. 338). 2760 — Istoria universală apreciază o naţiune după contribuţia adusă la cunoaştere, după valoarea moştenirii materiale şi spirituale pe care o lasă, după rolul pe .care-1 joacă în domeniul progresului şi civilizaţiei (voi. II, p. 31). Nicolae CEAUŞESCU, România pe drumul desăvîrşirii construcţiei socialiste.

ISTOHIE,

395

2761 — Să facem totul pentru a fi demni de istoria glorioasă a poporului nostru, să putem spune totdeauna că nu am precupeţit nimic pentra a făuri un viitor demn naţiunii noastre socialiste (p. 57). • Nicolae CEAUŞESCU, Raport la Conferinţa Naţională a P.C.R. din 19—21 iulie 1972.

2762 — Bazîndu-se pe ceea ce a fost eroic în. istoria veche, trebuie să făurim o istorie nouă, revoluţionară — istoria constructorilor socialismului şi comunismului, a oamenilor stăpîni pe destinele lor, a societăţii din care a fost lichidată pentru totdeauna orice fel de inegalitate şi asuprire şi unde, înfrăţiţi, într-o deplină unitate, oamenii muncii îşi făuresc în libertate propriul lor viitor, viitorul comunist ! (voi. XIX, p. 51). Nicolae CEAUŞESCU, România construirii societăţii socialiste dezvoltate.

pe drumul multilateral

2763 — Cea mai înaltă îndatorire şi răspundere a istoricilor este ca, studiind dezvoltarea societăţii, evenimentele istorice, să desprindă din uriaşa comoară de experienţă acumu- ' lată de-a lungul mileniilor şi să îmbogăţească activitatea prezentă şi viitoare cu învăţăminte şi concluzii pentru mersul înainte al popoarelor pe calea civilizaţiei, pentru pacea şi progresul întregii umanităţi (voi. XX, p. 336). Nicolae CEAUŞESCU, România construirii societăţii socialiste dezvoltate.

pe drumul multilateral

- 2764 — Istoria omenirii, deci şi istoria poporului român, este istoria dezvoltării forţelor de producţie şi a relaţiilor sociale,

XSTORÎB

istoria luptelor de clasă, a luptelor împotriva asupririi şi dominaţiei străine, pentru, eliberarea naţională şi dezvoltarea de-sine-stătătoare, istoria înfruntării continue între vechi şi nou (p, 8). Nicolae CEAUŞESCU, Expunere prezentată la Plenara lărgită a C.C. al P.C.R. din 1—2 iunie 1982.

2765 T- Istoria este un proces continuu de creaţie umană, de înlocuire a formelor sociale vechi ea altele noi, de făurire a propriului destin (p. 34). Miron CONSTANTINESCU, Introducere ciologie.

în so-

2166 — istoria.., ne arată în deosebi legătura- de cauză şi efect, sau legătura de evoluţie ori metamorfozare ce există între faptele sociale ce se succed în curgerea vremii. Vasile CONTA,, Teoria

fatalismului.

2767 — Istoria riu construieşte conceptele realului şi irealului, ei le foloseşte ; istoria, deci, nu este teoria istoriei (p. 100). Benedetto CKOCE, Estetica.

27.68 —' Istoria ne introduce în domeniul vieţii ; ea ne arată motivele care despart şi unesc pe oameni ; ea ne zugrăveşte ceea ce e de dorit şi ceea ce e vătămător (p. 97). 2769 — A studia istoria nu înseamnă ă îngrămădi informaţiuni, ci înseamnă a face o pictură vie asupra oamenilor; a succesului şi insuccesului ce-au avut (p. 98). John DEWEY, Şcoala şi copilul.

2770 — A învăţa istoria înseamnă a cunoaşte evenimentele' importante ale trectului (p. 262). liobert DOTTRENS,

A

educa

şi a

instrui.

397

ISTORIE

2771 — Istoria constituie memoria, conştiinţa popoarelor. Ea ne dă schema în timp şi spaţiu pe care se ţese presupusă legătură cauzală marile şi micile momente sufleteşti ale unui popor (p. 449). Mihail DRAGOMIRESCU, Scrieri estetice.

critice

şi

2772 — întreaga istorie a omenirii este un efort către civilizaţie, cunoaştere şi creaţie (p. 81). Mîhai DRĂGĂNESCU, Profunzimile materiale.

lumii

2773 — Istoria dinlăuntru a popoarelor este o luptă între ideea statului şi individualism. Mihai EMINESCU, românească.

Articole

de

politică

2774 — Istoricul mare nu e cel ce se ilustrează printr-o judicioasă înşirare a datelor, ci cel străbătut de un sentiment dens al istoriei, care în forme noi mărunte, infinitezimale uneori, se găseşte în fiecare din noi (p. 132). Paui EVERAC, Reflecţii

--

'

.P:

despre

inteligenţă,

'

2775 — Istoria muncii, a ştiinţei şi a născocirilor; aceasta este adevărata istorie a oamenilor (p. 54). \

Fr. W. FORSTER, Cartea vieţii,

9776 — Istoria nu e decît o suită de imagini (p; 187). *

An aţele FRANCE, Viaţa literară.

2777 —; Istoria arată, în adevăr, că naţiunile în care indt-; vizii sau obişnuit a pune interesele lor personale mai presus

398

ISTORIE

de interesele generale, nu s-au putut menţine pe scena lumii. 2778 — Istoria comparată ne descrie starea morală şi culturală a diferitelor popoare din diferite epoci. Ion GÂVĂNESCUL, Etica.

2779 — Nimic nu e mai frumos decît un peisaj lucrat de istorie (p. 128). Dumitru GHIŞE,

Contrapunct.

2780 — Istoria e disciplina care cercetează metodic, expune obiectiv şi lămureşte cauzal dezvoltarea întregii omeniri. C.C. GIURESCU, Istoria VUI-a.

2781 —- Istoria nu poate fi trăit-o pe fiinţa lui (p. 216).

judecată

românilor,

cl.

a

decît de cel care a

J.W. GOETHE, Maxime şi reflecţii.

2782 — Istoria e modul de a-ţi croi soarta, a reacţiona al unui popor în faţa celorlalte popoare. Octavian GOGA, Mustul care

fierbe.

2783 — Istoria omenirii este prelungirea istoriei naturii. 2784 — Istoria este epopeea înălţării de la natură la logică, epopee plină de pasiune, de dramatism ; în cuprinsul ei, imediatul devine conştient şi ideea eternă coboară în existenţa vremelnică. A.I. HERZEN, Opere

filozofice

alese.

ISTORIE

399

2785 — Orice istorie nu este decît prezentarea logică a unui organism pe linia principalilor săi factori de dezvoltare. Ni cola o IORGA, Sinteza bizantină (Conferinţe şi articole despre civilizaţia bizantină).

2786 — Istoria unui popor, a unei ţări nu se măsoară cu anii. ci cu faptele, cu acele fapte care iau proporţii de eveniment, care capătă un relief ieşit din comun, înscriindu-se în memoria contemporană sub semnul perenităţii (p. 167). Gcorge XVAŞCU, 101 tablete.

2787 — Istoria nu se dezvoltă în linie dreaptă, ea înregistrează sinuozităţi, zigzaguri, cotituri (p. 160). Nicolae KALLOS, Conştiinţa

politică.

2788 — După priveliştea lunei, după minunile naturii, ni. mic nu este mai interesant, mai măreţ, mai vrednic de luarea noastră aminte, decît istoria. Mihail KOGÂLNICEANU, Scrieri alese.

2789 —. Istoria nu se repetă (voi. 5), 2790 — Istoria nu stă niciodată pe loc, ea merge jlnainte (voi. 23). V.I. LENIN. Opere, ed. 1953.

2791 — Nimic nu ne învaţă mai mult şi nimic nu ne oferă o mai mare plăcere, decît istoria (p. 140). John LOCKE, Texte pedagogice

alese.

2792 — Istoria naţională e, deci, ştiinţa cea mai temeinica pentru întărirea conştiinţei de neam că e cea mai în măsură

400

SSTORFFI

de a lega şi mai mult solidaritatea dintre azi şi ieri, dintre trecut şi prezent, de a adinei în sufletele noastre cultul strămoşilor pe care se sprijină tăria şi mărirea unei patrii (voi. I), Eugen LOVINESCU, Scrieri

critice.

279.3 — Dacă relaţiile dintre oameni nu s-ar fi bazat pe posibilitatea şi dorinţa de a înţelege prin exprimarea şi căutarea adevărului, istoria umană, civilizaţia, nu ar fi atins culturile de azi (p. 9). Gheorghe MARIN, Labirintul

minciunilor.

2794 — Marea consolare pe care ţi-o dă istoria este constatarea identităţii nefericirilor umanităţii în diferite epoci şi a faptului că, mai devreme sau mai tîrziu, totul se aranjează, exnd mai rău, cînd mai bine (p. 406). Andr6 MAUKOIS, Memorii.

2795 — Istoria a început ca epopee, a evoluat ca o cronică şi. a terminat prin a fi ştiinţă (p. 82). Nicolae MARGINEANU, niei,

Sub semnul

ome-

2796 — Istoria este măsura sau metrul prin care se poate şti dacă'un popor propăşeşie sau dacă se înapoiază (p. 15). Dumitru MICU, Scrisori, cărţi,

reviste.

2797 — Ce ar putea oare mai mult să nutrească, să aducă la cea mai înaltă manifestare nobilul sentiment al' iubirii de neam şi de ţară, acel sentiment din care singur naşte virtutea ce ridică şi înalţă popoarele, decît pildele şi învăţămintele ale fetoriei naţionale (p. 561). Dimitrie ONC2UI», Scrieri

istorice.

ISRIBKTS.

401

2798 — Istoria adevărată începe t » primele societăţi orga-; nifca't? care au lăsat ® a e scrise (p. 5>. Andrei OŢETEA, Istoria

veche,

27&9 -— B comod şi plăcut să citeşti istoria, sau s-d scrii.' Este Insă o fericire s-o trăieşti şi s-o faci (p. 7). Ion PAS, Aducere aminte,

2800 — Scopul istoriei este deplina dezvoltare a ideii de omenie sau de umanitate, desfăşurarea tuturor forţelor şi dispoziţiilor ei într-o cultură felurită şi armonică. Friedrich PAULSEN", Introducem

fn

filezvfie.

2801 —• Istoria e sînge şi balade (p. 64). Adrian PĂUNESCU, Pămîntul

deocamdată,

2802 — Ne iubim istoria nu din infirmitatea morală că nu am putea face istorie, ci cu autoritatea supremă, pe care ne-o dau truda, demnitatea şi similitudinea de idei şi destin a noastră cu înaintaşii noştei, cărora le sîntem fii, exact în clipa în care sîntem părinţii, celor care ne vor continua (p-, 38). 2803 — A studia Istoria cu seriozitate şi pasiune înseamnă a începe să devii: cetăţean al prezentului. Istoria este cea dinţii carte a unei naţiuni, să nu uităm ! (p. 317), Adrian PĂUNESCU, înapoi.

De la Bărca la Viena şi

2804, — Istoria nu poate ţine seamă decît numai de valorile istorice, iar nu şi de simplele fenomene neutre ale vieţii omeneşti biologice (p. 67). 2805 — Real-istoric credem însă că nu e decît ceea ce re--.

ISTORIE

402:

zistă unei perspective mai- adinei, luate dintr-un punct central, cît mai departe de contingenţele particulare (p. 71). Vasile PÂRVAN, Idei şi forme

istorice.

28,06 — Istoricul se aseamănă cu un călător care stă în trăsură pe scăunelul din faţă : nu vede lucrurile- pe. măsură ce; ele rămîn înapoi (p. 306). Ion PETROVICI, Din meandrele

trecutului.

2807 — Istoria este conştiinţa de sine a poporului, memoria existenţei sale milenare. Ea cuprinde o uriaşă experienţa umană condensată, înţelepciunea tuturor luptelof, înfrîngerilor şi victoriilor prin care au trecut generaţiile (p. 273). Dumitru POPESCU, Biletul

la

control!

2808 — Nu există prin definiţie istorie fără întîmplări sublime sau tragice (voi. II, p. 172). Marin PREDA, Cel mai iubit dintre teni.

pămîn-

28Q9 — Întreaga istorie a poporului român se înfăţişează ca istoria unor necontenite lupte de clasă, a bătăliilor purtate de masele populare pentru libertate şi dreptate socială, pentru apărarea fiinţei naţionale şi. neatârnare, pentru progres şi civilizaţie (p. 29). .

PROGRAMUL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN ăe făurire q. societăţii socialiste multilateral dezvoltate şi înaintare a României spre comunism.

2810 — Istoria este o veşnică devenire (voi. III). Mihai RALEA, Scrieri din trecut, în literatură şi filozofie

ISTORIE

403

2811 — Istoria nu o fac şefii, regii, miniştrii, cu un cuvînt individualităţile importante, ci poporul întreg, masele (p. 177). Mihai RALEA, Cele două Franţe.

2812 — Istoria omenirii este istoria unui progres... continuu, istoria dezvoltării neîntrerupte a culturii şi civilizaţiei (p. 119). Valter ROMAN, Secolul XX, Secolul revoluţii: .

marilor

2813 — Unica istorie cu valoare practică este aceea care ar putea fi numită, sociologie descriptivă. Cel mai de seamă serviciu pe care l-ar putea aduce un istoric este acela.de a povesti viaţa naţiunilor, astfel încît să furnizeze materiale pentru o sociologie comparativă şi pentru determinarea ulterioară a legilor celor mai generale cărora li se conformează fenomenele sociale (p. 57). Herbert. SPENCER, Eseu despre

educaţie.

2814 — Orice salt calitativ în istorie e înconjurat întotdeauna de o aură inefabilă şi tocmai la această trăsătură estesensibil sufletul şi nervul poporului (p. 83). . Nichita STANESCU, Cartea

de

recitire.

2815 — Istoria este o disciplină, ştiinţifică şi nu doar o construcţie ideologică, clădită pe un obiect imaginar, o pur| ficţiune a facultăţii noastre de invenţie, tocmai pentru că existenţa datului istoric este incontestabilă (p. 60). Alexandru T AN ASE, Realitate în istorie.

2816 — Obiectul istoriei este nirii.

şi

cunoaştere

viaţa popoarelor şi a ome-

Lev N. TOLSTOI, Război şi pace.

ISTORIE

404

2817 '— Istoria rămîne (p. 116).

mereu

un izvor

de învăţăminte

Gheorghe TOMA, Permanenţe neşti.

filozofice

româ-

2818 — Cu cît mai mult curăţim faptele istorice de elementele neesenţiale, cu atît istoria noastră devine mai plină de sens şi mai ştiinţifică (voi. I, p. 409). K.D. UŞINSKI, Omul ca obiect

al

educaţiei.

2819 —- Istoria este o creaţie conştientă a maselor, care în condiţiile socialismului înţeleg sensul dezvoltării istorice şi legilor ei obiective (p. 158). Vasile VETIŞANU, Progresul ţiile culturii.

uman şi tradi-

2820 — în profunda legătură a partidului cu poporul, în adînca şi superba înfrăţire a rădăcinilor istorice, stă izvorul de forţă şi energie a istoriei noastre contemporane, a conştiinţei socialiste în colţul românesc al lumii, pe acest pământ atît de generos în oameni şi fapte mari (p. 256). Petru VINTILÂ, 101 picături de *

• •

. . .

cerneală.

r

' 2821 — Istoria nu se măsoară prin anii care au trecut, ci prin faptele pentru care o reţinem (p. 124). Marin VOICULESCU, Lurnea în gîndire tări, maxime, aforisme).

(cuge-

2822 — Istoria omenirii este povestea nădejdii neînfrînte. Charles WAGNEJR, Viaţa

cumpătată.

406 S O C I O L O G I E

2823 — Istoria nu este o. ştiinţă singulară, şi anume o ştiinţă a faptelor spiritului, cum este ea definită de obicei, ci o disciplină ce se îndeletniceşte cu dezvoltarea atît a lumii materiale cît şi a celei intelectuale (p. 218). 2824 — Istoria este deci un mod de concepţiune a lumii şi nu o ştiinţă singuratică ; ea se aplică la toate fenomenele şi la toate felurile de cunoştinţe (p. 218). A. D. XENOPOD, Scrieri sociale şi

filozofice.

2825 — Istoria este ştiinţa despre totalitatea existenţei unui popor, despre totalitatea manifestărilor sale (pp. 20—21). Dan ZAMFIRESCU, Independenţă

şi cultura.

2826 — Istoria naţională a poporului român este un roman dramatic şi optimist în acelaşi timp, un roman ce-şi dobîndeşte în zilele noastre reflexe şi semnificaţii universale (p.' 79). Dan ZAMFIRESCU, Permanenţe

patriei.

2827 — Istoria comite un act de nedreptate socială ocup'radu-se numai de dramele :elor puternici, descriind triumfurile şi dezastrele suveranilor şi prinţilor, ale stăpînilor de ţări şi de popoare. Ea trece însă indiferentă, sub tăcere mizeriile îndurate de cei mărunţi, anonimi, ca şi cum suferinţele şi chinurile omeneşti n-ar fi la fel de gfeu de îndurat pe toate treptele sociale (voi. II, pp. 185—186). Ştefan ZWEIG, Maria Stuart.

SOCIOLOGIE

2828 —• Sociologia studiază societatea în genere, arătînd care este natura şi esenţa ei, ce structură şi ce funcţiuni are ea şi cum evoluează. .

406

SOCIOLOGIE

2829 — Sociologia studiază faptele sociale generale, legate de toată viaţa: societăţii. Ea caută să stabilească fazele, pe care le-au parcurs în evoluţia lor diferite instituţii, alcătuind tipurile cele mai generale -de instituţii şi de societăţi. 2830 — Sociologia culturii,"disciplină socială nouă, dar destul de controversată, încearcă să găsească tocmai aspectele generale ale fenomenelor de cultură realiste în experienţa istorică. Petre ANDREI, Sociologie

generală.

2831 — Sociologia se ocupă [...] să clasifice formele sociale şi sa studieze efectele lor asupra fiecărui gen de activitate omenească (p. 110). Garabet ASLAN, Chestiuni de învăţămînt de educaţie.

şi

2832 — Rolul sociologiei este de a studia problemele sociale, de a elabora alternativele dezvoltării, de a schiţa direcţiile de soluţionare şi, la cererea forurilor conducătoare, de a elabora soluţii practice pentru rezolvarea acestor probleme (p. 278). Miron CONSTANTINESCU, Cercetări logice (1938—1971).

socio-

2833 — Sociologia este în primul rînd. o ştiinţă a existenţei sociale, ea porneşte de la condiţiile vieţii materiale a societăţii, de lai activitatea oamenilor, de la modul cum se produc cele necesare vieţii (p. 54). Miron CONSTANTINESCTJ, Introducere ciologie.

în so-

2834 — Sociologia comparată nu este o ramură particulară a sociologiei, ci este sociologia însăşi, întrucît încetează de a

SOCIOLOGIE

407

fi numai descriptivă şi aspiră la explicarea faptelor (p. 178); 2835 - - Sociologia nu este deci anexa unei alte ştiinţe ; ea însăşi este o ştiinţă distinctivă şi autonomă (p. 182). ••••:-'

Emile DURKHEIM, Regulile metodei gice. .

socialo-

2836 — Sociologia marxistă reprezintă o ştiinţă de sinteză parţială, deoarece obiectul ei îl constituie nu un domeniu specializat de. relaţii sociale, ci sistemele sociale globale (p. 183). Radu FLORIAN, Reflecţii marxiste.

asupra

filozofiei

2837 — întreaga sociologie descriptivă n-ar avea alt scop decît satisfacerea unei zadarnice curiozităţi frivole, dacă n-ar fi însufleţită de interesul filozofic general, conţinut în faptele ce constată şi expune. Ion GĂVĂNESCUL, Etica.

2838 — Orice sociologie presupune o filozofie, o concepţie despre lume, al cărei fragment subordonat este (p. 95). Antonio GRAMSCI, Opere

alese.

2839.— Sociologia nu este posibilă fără rezultatele ştiinţelor sociale particulare, ştiinţele sociale particulare nu 'sînt complete fără cercetări sociologice (voi. I, p. 221). 2840 — Sociologia este ştiinţa realităţii sociale (voi. I, p. 242). Dimitrie GUŞTI, Opere : Sociologia.

2841 — Sociologia este ştiinţa societăţii primită ca totalitate, ca organizaţie globală sau sistem atotcuprinzător, ea nu poate 27 — Cugetări despre cultură şi civilizaţie

deci studia nici, un fenomen social „în sine şi pentru sine", ci îl raportează totdeauna la întregul din care face parte (p. 10). Traian HERSENI, Sociologia

literaturii,

2842 — Sociologia, nu are menirea de a determina nemijlocit alegerea uneia sau alteia dintre modalităţile posibile ; în schimb, este de datoria ei de a oferi toate datele necesare pentru elaborarea unor variante şi de a arăta implicaţiile sociale şi politice ale acestora (p. 41). Nicolâe KALLOS, Sociologie, gie.

politică,

ideolo•

2843 — Sociologia prezidează direcţia, înlănţuirea şi limitarea tuturor ştiinţelor, ea le însumează, dar, fireşte, nu le subsumă. Ion PETROVICI, Probleme

de logică,

LOGICA

2844 — Menirea logicii este aceea de a ne învăţa cum să ne ordonăm gîndurile în modul cel mai bun dintre toate posibile, pentru ca ideile noastre să ne ofere întreaga precizie şi claritate de care sînt susceptibile (p. 68). Marin CONSTANTIN, Ethos noaştere şi libertate.

elenistic:

Cu-

2845 — Logica dialectică, în ^opoziţie cu logica veche, pur formală, nu se mulţumeşte să înşire şi să pună una lingăalta, fără nici o legătură, formele de mişcare ale gîndirii, adică diferitele forme de judecată şi de raţionament.- Ea, dimpotrivă, deduce aceste forme una din alta, stabileşte între

LOGICA

400

ele un raport de subordonare şi nu de coordonare, ea dez'voltă, formele superioare din cele inferioare (p. 263). x

Friedrich ENGELS, Marx şi educaţie şi învăţământ.

Engels.

Despre

2846 — Logicul îşi primeşte preţuirea valorii sale numai cînd el a devenit rezultat al experienţei ştiinţifice (p. 40). 2847 — Logica este ştiinţa pură, adică cunoaşterea pură în întregul cuprins al dezvoltării ei (p. 51). 28f48 — Logica fiind ştiinţă a formei absolute, acest formal, pentru a fi ceva de ordinul adevărului, trebuie să aibă în el însuşi un conţinut care să fie adecvat formei sale, şi aceasta cu atît mai mult, cu cît formalul logic trebuie să fie purul adevăr însuşi (p. 591). G. W. Fr. HEGEL, Ştiinţa logicii. -

2849 — Logica nu e un scop în sine, ci organon, unealtă a cunoaşterii ştiinţifice (p. 126). Athanase JOJA, Logos

Architekton.

2850 — Logica, adică ştiinţa legilor, formelor şi categoriilor gîndirii în raport cu posibilitatea şi modalitatea de reflectare a realităţii obiective, adică a condiţiilor de inteligibilitate şi adevăr. 2851 — Logica simbolică este, în primul rînd, logica gîndirii matematice şi a ştiinţelor care depind de ea. Athanase JOJA, Studii de logică.

2852 — Logica ar trebui să fie ştiinţa de a urma, în mişcarea cuvintelor, anumite reguli, care ar fi în acelaşi timp atîtea chezăşii, pentru că aceste reguli ale lumii lăuntrice ar coincide cu cele ale lumii de afară. (p. 23). Andre MAUROIS, Ştiinţa

ZI*

fericirii.

LOGICA

410

2853 — Ca ştiinţă, logica studiază formele şi legile gîndirii corecte şi adevărate, precum şi variatele structuri în care se manifestă acestea în procesul de dezvoltare istorică (p. 31). 2854 — Logica formală vizează cerinţele de corectitudine ale gîndirii, cea dialectică vizează conţinutul propriu al legilor logice şi cerinţele legilor care determină dialectica formelor logice (p. 36). Ion V. MESAROŞIU, Logica

generală.

2855 — A funda cercetarea asupra valabilităţii logicii matematice, ţinînd seamă în mod . esenţial de aplicaţiile ei în tehnica nouă, înseamnă a aplica în aceste discuţii criteriul practicii de o atît de mare importanţă în filozofia marxistleninistă (p. 10). Gr. C. MOISIL, încercări logică neclasică. •

vechi

şi noi de

2856 — Logica ţine tocmai să precizeze, unde încetează intuiţia propriu-zisă şi' unde începe judecata (p. 143). -

C. RADULESCU-MOTRU, tească.

Puterea

sufle-

2857 — Logica este cunoştinţa sistematică a regulilor după care trebuie să ne conducem judecata pentru a afla adevărul (p. 47). C. R A D U I î E S C U - M O T R U ,

Vocaţia.

2858 — Logica este un complex de legi, şi legile în deosebire de regule, nu pot înfăţişa excepţiuni (p. 264). A.D. XENOPOL, Scrieri sociale

şi

filozofice.

FILOZOFIE

FILOZOFIE (filozof)

2859 — Filozofia istorică se ocupă de aspectul speculativ al vieţii sociale, cercetînd care este valoarea evoluţiei fenomenelor istorice. Petre ANDREI, Sociologie

generală.

2860 — Filozofia nu ne învaţă numai să cugetăm bine, dar şi să ne purtăm bine, dat fiind puterea pe care o au ideile bune de a birui pe cele contrare lor şi a se traduce în faptă (P- 79). . , ' y. • :; . Garabet ASLAN, Morala

greacă.

2861 — Ceea ce nu trebuie uitat, este că filozofia naturii, în toate timpurile, a avut de înfruntat un duşman hărţuit şi tenace ; acest duşman este superstiţia, este "zelul orb şi nemăsurat pentru religie (p. 75). Francis BACON, Noul Organon.

2862 — Un filozof care nu ţine să devină autorul unei lumi îşi suspendă vocaţia ; el poate fi oricine, chiar un genial gînditor cîteodată, dar rămîne un adept al întîmplării (p. 32). 2863 — Orice filozofie se afirmă numai în virtutea şi prin puterea ecuaţiei sale personale (p, 168). Lucian BLAGA, Despre conştiinţa

filozofică.

2864 — -Orice filozofie e mai mult expresia abstract-imaginară a unui temperament intelectual, a unei personalităţi, decît produsul unei tehnici pur intelectuale (p. 257). Lucian BLAGA, Zări şi etape.

FILOZOFIE

« Â

2865 — Filozofia e „bemolul" vieţii : toate tonurile sufleteşti le adînceşte cu o jumătate de ton (p. 11). Lucian BLAGA, Pietre pentru

templul

meu.

2866 — In general o filozofie ce nu se încoronează cu o metafizică ni se pare ciungă sau fără cap. un torso sau, în cazul cel mai bun, o făptură ce şchioapă tă prin văi (p. 209). '.

Lucian BLAGA, Fiinţa istorică.

2867 — O filozofie are în principiile şi în temeiurile ei, totdeauna ceva din caracterul unei proclamaţii (p. 168). 2868 —• Filozofia nu descoperă lumea reală, ci imaginează numai lumi posibile (p. 251). Lucian BLAGA, Elanul insulei—aforisme însemnări.

şi

2869 — Filozofia materialist-dialectică — superioară prin caracterul său ştiinţific, porneşte de la analiza legilor obiective ale dezvoltării sociale — permite artistului să găsească răspunsuri clare marilor preocupări ale omului contemporan, complexelor probleme sociale şi morale ale zilelor noastre (p. 24). —

Nicolae CEAUŞESCU, Cuvîntare la Conferinţa Naţională a scriitorilor din 26 mai 1977.

2870 — Filozoful trebuie să fie în stare să înţeleagă lumea de azi, ştiinţa contemporană, şi să se bazeze pe cele mai noi date ale ştiintei pentru a dezvolta concepţia noastră despre lume (voL V, p. 135). Nicolae CEAUŞESCU, România construirii societăţii socialiste dezvoltate.

pe drumul multilateral

«te

-FILOZOFIE

2871 — Adevărata filozofie trebuie să vestească întotdeauna moravuri inocente şi severe ; gravă, fără a fi nici tristă nici sălbatică, ea nu trebuie niciodată să se preteze la coruperea 1 oamenilor (p. 119). Denis DIDEROT şi alţii, Scrieri

ateiste.

2872 — Destinul filozofiei este legat de interesul pe care eaîl poartă omului (p. 125). 2873 — Geea ce-1 însufleţeşte pe filozof nu este pasiunea de a şti, ci pasiunea adevărului (p. 127). Mikel DUFRENNE, Pentru om.

2874 — Nu amuţi lumea cu filozofia ta, ci arată la ce fapte ai ajuns, după ce ai pus-o în practică fp. 71). .EPICTET, Manual.

2875 — Sarcina filozofiei este ca, printr-un procedeu particular a.1 ei, să înfăţişeze natura adevărată a lucrurilor şl legătura intimă între ele. J.G. FICHTE, Cuvîntări mană.

către naţiunea

ger-

2876 — Filozofia [...] este o concepţie asupra vieţii omului, pentru a descoperi, sau crea idealuri şi valori aducătoare de fericire şi de înnoire (p. 18). Mircea FLORIAN, îndrumare în

filozofie.

2877 — Filozofia marxistă este un ansamblu de adevăruri' dar şi un ansamblu de semnificaţii sau de valori, este,, cu alte cuvinte, atît un proces de cunoaştere, cît şi un proces de valorizare (p. 129). „

Radia FLORIAN, Reflecţii marxiste.

asupra

filozofiei

414

FÎEOZOFÎE

2878 — Numai, o filozofie care depăşeşte idealismul şi care se sprijină pe forţele materiale ale dezvoltării sociale poate constitui o forţă eliberatoare (p. 184). Roger GARAUDY, Libertatea.

,

2879 — Filozoful nu poate fi decît democrat (p. 133). Antonio GRAMSCI, Scrieri alese.

2880 — Orice filozofie e expresia unei societăţi (p. 43). Antonio GRAMSCI, Opere

alese.

2881 —• Istoria filozofiei este'expresia culturală a progresului ştiinţific însuşi (voi. I, p. 207). 2882 — Cel mai mare elogiu care se poate aduce unui filozof este să i se zică că* este şi om de ştiinţă (voi. I, p. 212). Dimitrie GUŞTI, Sociologia.

. 2883 — Filozofia stimulează dialogul între oameni şi le dă posibilitatea să conceapă gîndirea ca o formă de exprimare şi de angajare, un element al comunităţii de interese sau al luptei de idei (p. 122), Mir.cea HERIVAN, Educaţia la timpul viitor..

2884 — Filozofia este o activitate liberă a minţii omeneşti, ea nu poate fi nici îngrădită, nici înăbuşită decît prin mijloace exterioare, fatal insuficiente (p. 258). Traian HERSENI, Cultura psihologică nească.

româ-

2885 — Filozofia este microscopul, gîndirii (voi. I, p. 128). Victor HUGO,

Mizerabilii.

«te

-FILOZOFIE

2886 — Filozofia cea mai obişnuită acoperă noţiunile cu măşti care se schimbă de lâ un bal la altul, aşa încît nu e de mirat că nu le poţi recunoaşte (p. 216). Nicolae IORGA, Cugetări.

2887 -— Filozofia înseamnă, printre altele şi un pronunţat simţ âl măsurii (p. 163). Nicolae KALLOS, Sociologie, logie.

politică,

ideo-

2888 — Orice filozofie însă este sau o cunoaştere din raţiune pură, sau o cunoaştere raţională din principii empirice (p. 623). Immanuel KANT, Critica

raţiunii

pure.

2889 — Filozofia biruie cu uşurinţă nenorocirile trecute şi cele viitoare. Dar nenorocirile prezente o răpun (p. 11). LA ROCHEFOUCAULD," Maxime

şi

reflecţii,

2890 — Acolo unde domneşte- filozofia nu există poezie adevărată. Dar poezia, cu cît este • mai filozofică, cu atît este mai puţin poezie (p. 123). 2891 — Nimic nu te arată măi puţin înţelept şi mai puţin deştept decît faptul de a voi înţeleaptă şi filozofică întreaga ; viaţă (p. 333). Giacomo LEOPARDI, Scrieri, însemnări, tări.

cuge-

2892 — Filozofia care profesează caracterul derivat al însăşi naturii fizice, nu e decît o filozofie pur clericală. . V. I. LENIN, Materialism

şi

empiriocriticism.

KILOZOFIK

416

.2893 — Filozofia este generalizarea şi rezultatul atît al ştiin'telor naturii eît şi a ştiinţelor sociale (voi. IV, p. 66). MAO ŢZE-DUN, Opere

alese.

2894 — Filozofia nu gîndeşte a fi întrebuinţat rău-mijloacele sale, cînd a dăruit minţii atotputernicie asupra sufletului nostru şi căderea să frîneze poftele noastre (voi. II, p. 295). Miehel de MONTAIGNE, Eseuri.

2895 — Filozofia rămîne un produs individual-, chiar atunci cînd condiţiile ei sînt de natură socială (p. 242). .

P.P. NEGULESCU, Pagini alese.

2896 — JFilozofia nu este o construcţie meşteşugită de noţiuni arbitrare, fără raport cu structura realităţii pe care pretinde că o reprezintă. Sistemul de idei al filozofiei trebuie să corespundă sistemului de fapte constitutive ale realităţii (p. 138). Ioan NISIPEANU, Didactica

generală.

2897 — Filozofia reprezintă baza metodologică a dezvoltării ştiinţei. , •

-

'

I.T. QGORODNIKOV,

Pedagogia.

2898 — Filozofia este focul central, soarele din care se răspîndeşte căldura învietoare asupra tuturor ştiinţelor. Frted-ricîi PAULSEN, Introducere

în

filozofie,

2899 — Filozofia este expresia teoretică a nevoii—de cunoaştere şi transformare a naturii şi societăţii, de autoperf acţionare a omului însuşi (p. 35).

r

Petru PÂNZARU, Convingeri

filozofice.

«te

-FILOZOFIE

2906 — Orice filozof, oricît de puternică i-ar fi' personal!sub înrîurirea epocii sale şi a principalelor ei tendinţi (p. 185). Ion PETROVICI, Arte şi artişti.

2901 — Filozofia, oricît ar năzui de sus şi oricît ar avea sentimentul înălţimilor sale, trebuieşte să se alimenteze cu fapte ştiinţifice.' -' ^: • 2902 — E mai de preferat un filozof care se încearcă în literatură, decît un literat care face filozofie. Ion PETROVICI, Studii

istorico-filozofice.

2903 — Speculaţia filozofică seamănă cu un curs de apă, ' care vine de departe şi se încheie nu se ştie unde (p. 318)'. 2904 — Valoarea unor filozofi se măsoară mai puţin cu justeţea ideilor, uneori discutabile, cît cu influenţa pe care au exercitat-o asupra urmaşilor (p. 319). Ion PETROVICI, Din meandrele

trecutului.

2905 —- Filozofia este în primul rînd — şi aeest adevăr este o constantă comună tuturor sistemelor infinit de variate — . un efort de coordonare a valorilor, în sensul cel mai larg, efort care caută să situeze valorile de cunoaştere în ansamblul altor ţeluri umane (p. 51). Jean PIAGET, Psihologie

şi

pedagogie.

2906 — O filozofie progresistă este întotdeauna durabilă, . în ciuda limitelor ei, căci ea se continuă în etapele ulterioare ale gîndirii care o depăşesc (p. 251). Georges POLÎTZER, Filozofia şi miturile.

s 418

FILOZOFIE

2907 — Filozofia comunismului e sigură pe superioritatea ei, pe adevărul ei ştiinţific uman (p. 80),

"

Dumitru PQPESCU, Ieşirea din labirint.

2908 — Prin filozofie românească înţelegem : argumentarea . sistematică, prin care o conştiinţă formată în mediul poporului românesc ajunge să-şi împace, în mod sincer, adevărurile dovedite de ştiinţă cu credinţele tainice ale experienţei sale proprii (p. 10). C. RADULESGU-MOTRtJ, energetic,

Personalismul

2.9Q9 — Filozofia este o ştiinţă prin excelenţă partinică, în care se duce kjpta apriga între materialism şi idealism, respectiv între clasele sociale care stau pe poziţiile materialismului şi cele ale idealismului (p. 30). Valter-ROMAN, Eseuri despre revoluţia ţifică şi tehnică.

ştiin-

2910 — Filozofia ne învaţă să acţionăm, să nu vorbim, şi ea cere ca omul să trăiască după regulile ei, ca felul lui de viaţa să nu fie în contradicţie cu vorbele lui, ca întreaga lui existenţă să aibă un stil în concordanţă cu acţiunile lui (Ser. XX, p. s i ) .

SENECA, Scrisori către

2911 —• Filozofia este (p. 79).

arta

de-a

Luciliu.

face pe

STENDHAL, Scrisori către

cineva fericit Pauline.

2912 — Filozofia este gîndirea omului, chiar la nivelul coti-

CIVILIZAŢIE

419

dianului; în măsura în'care atinge un anumit nivel de universalitate, ea se referă la sensuri mai generale ale muncii, ale vieţii (p. 90). Alexandru TĂNAŞE, Lucian Blaga,

2913 — Filozofia morală este politică vieţii individuale, şi filozofia politică, în înţelesul cel mai restrîns al acestui cuvînt. este politica vieţii sociale (pp. 209—210). Constantin TSATSOS, Filozofia socialăa chilor greci.

ve-

2914 — Cea mai neadevărată dintre toate filozofiile este filozofia care, sub pretextul că scapă oamenii de buclucul pasiunilor, îi îndeamnă la trîndăvie, la nepăsare şi la uitarea de ei înşişi (p. 25). 2915 — Marii iolozofi sînt geniile raţiunii (p. 86). VAUVENARGUES, Maxime şi

reflecţii.

IV CIVILIZAŢIE CIVILIZAŢIE

2916 — Prin civilizaţie înţelegem rezultanta, sinteză, concepţiunile spiritului omenesc (p. 12). -2917 — Idealul urmărit de civilizaţie este înfăptuirea celui mai mare bine posibil în omenire (p. 15). Al. I. ALEXANDRESCU, Originile

civilizaţiei.,

2918 — Civilizaţia e produsul contactului dintre oameni, al conflictului şi armoniei dintre ei. •. Petre ANDREI, Sociologie

generală-

•$26

CIVILIZAŢIE

2019 — O civilizaţie superficială, de forme, promovează totdeauna însuşirile lingăului şi ale lichelei (voi. XX). Tudor ARGHEZI, Scrieri (Pravilă de morală practică I).

2920 — O civilizaţie dinamică este aceea în care omul e. posedat de un spirit al acţiunii în sensul determinat de valorile proprii civilizaţiei (p. 520). Nicolae BALOTĂ, Euphorion.

2921 — Pentru a Civiliza lumea, pentru a crea bunuri, trebuie să convingem masele că. interesele particulare se acordă cu cele naţionale şi care se satisfac prin fapte, interese şi principii (p. 66). Honore de BALZAC, Medicul de ţară.

2922 — Ara fost încredinţat toată viaţa, şi cred în conţi— Huare, că prima formă a civilizaţiei a început prin respectul pentru fiinţa aproapelui (p. 101). Aurel BARANGA, Tipuri şi tertipuri.

"2923 — Civilizaţia modernă se străduieşte să dea fiecărui om maximum de libertate şi de demnitate compatibile naturii sale. Este cel mai mare progres pe care 1-a realizat omenirea şi cu care ne mîndrim (p. 92). Emilia BĂTEÎNU, Educaţia în familie,

2924 — Viitorul civilizaţiei înseamnă liberarea interioară a fiinţei umane (p. 58). lori BIBERI, Argonauţii

viitorului.

emiazAjis

421

2025 — Civilizaţia un sistem de pre vizibilităţi eu care omul dezarmează surprizele (p, 146). Lucian BLAGA, Elanul insulei — aforisme însemnări,

şi

2926 — Civilizaţia sănătoasa exprimă spiritul vremii şi' orientează conştiinţa publică spre luminile şi trebuinţele reale ale epocii, pe cînd cea falsă este o „civilizaţie" nominală, care amăgeşte spiritele şi aduce pagube reale progresului istoric (p. 52). Aurelian BOND REA, Sociologia

culturii.

2927 — Unul dintre atributele cele mai distinse ale civilizaţiei este discreţia. Demostene BOTEZ, Fapte

diverse.

2928 — Civilizaţia este totdeauna un rezultat al invenţiilor care impun şi terminologia adecvată (p. 186). Gheorghe BULGĂR, Momentul evoluţia limbii române.

Eminescu

în

2929 — Civilizaţia umană dă satisfacţie doar oamenilor care sînt educaţi din vremea copilăriei să nu ocolească colectivele, ci să-şi. găsească fiecare locul potrivit in mijlocul oamenilor (p. 118). M. CAJAL, Educarea copilului în familie.

2930 — Adevărata civilizaţie este aceea în care e divinizată raţiunea umană. George CĂLINESCU, Scrinul

negru.

•$26

CIVILIZAŢIE

2831 —- Civilizaţia nu mai poate evolua în epoca noastră decît prin aportul tuturor naţiunilor, prin contopirea în patrimoniul unic de valori al lumii, a geniului tuturor popoarelor (voi. VI, p. 168). Nicolae CEAUŞESCU, România construirii societăţii socialiste dezvoltate.

pe drumul multilateral

2932 — Dar nu a existat şi nu va exista în lume civilizaţie spirituală fără a avea la bază o dezvoltare economică puternică, independentă şi libertate naţională deplină (voi. XVII, P- 17)' Nicolae CEAUŞESCU, România pe drumul construirii societăţii socialiste multilateral dezvoltate.

2933 — Omul adult cu cît este mai civilizat, cu atît trebuie să se stăpîneaseă mai mult. Edotiard CLAPARfîDE, Pedagogia gia experimentală.

şi psiholo-

2934 — Cu cît oamenii sînt mai civilizaţi, cu atît se vede la dînşii o mai mare deosebire de aptitudini. Vasile CONTA, Originea

speciilor.

2935 — Civilizaţia nu se dobîndeşte într-un an. Are nevoie de multe generaţii (p. 332). Lucia DEMETRIUS, Arborele

genealogic,

2936 — Civilizaţia nu e doar o chestiune de bune intenţii, ci de mijloace materiale (voi. I, p. 579). Lucia IDEMETRIUS, Primăvara

pe

Tîrnave.

CIVILIZAŢIE

423

2937 — Civilizaţia este oare altceva decît stăruinţa de a schimba natura, îndepărtîndu-ne chiar de ea, învingînd-o ? (pp. 181—182). Ovicî DENSUŞIANU, Ideal şi

îndemnuri.

2938 •— Adevărata împlinire a civilizaţiei umane se va realiza în comunism (p. 129). Mihai DRAGANESCU, Sistem şi

civilizaţie.

2939 — Condiţia civilizaţiei statului este civilizaţia economică. A Introduce formele unei civilizaţii străine, fără ca să existe corelativul ei economic, e curat munca zadarnică. : Mihai EMINESCU, Scrieri politice.

2940 — Civilizaţia umană aşa cum ni se prezintă astăzi, unică şi multiplă [...], este rodul întregii istorii anterioare a societăţii, a sintezei pe care fiecare nouă orînduire a determinat-o în raport cu cea anterioară (p. 159). Radu FLORIAN, Sensul

istoriei.

. 2941 — Civilizaţia durabilă se întemeiază întotdeauna pe echilibru şi sobrietate, ca şi progresul moral, ca însăşi condiţia umană a societăţii noastre. Octav FODOR, [I, p. 32].'

2942 — Civilizaţia ne-a eliberat, în cea mai mare,măsură, de servituţile frigului, foamei şi intemperiilor şi de cîteva din gravele constrîngeri ale timpului şi spaţiului (p. 239). Mihnea GHEORGHIU, publică. .

Scene

din

viaţa

CIVU.TZAŢIE

2§48 — O ţară este civilizată, d®d legile ştiimţefor. artelor şi meşteşugurilor sînt aplicate, şi... o ţară este cu atît mai civilizată, cu cît acele legi găsesc o aplicaţiune mai mare .şi mai întinsă .(voi. I). Ion GHICA, Scrisori.

2944 — Civilizaţia este funcţionarea activă şi completă a l e g i l o r , şi . a cunoştinţelor omeneşti, .£.,.], morale, fizice, industriale şi estetice (voi. II). Ion GHICA, Convorbiri

economice.

2945 — Civilizaţiile nu sînt numai o transformare a credinţelor, a deprinderilor, a spiritului popoarelor ; ele sînt şi o transformare a deprinderilor corpului (voi. I, p. 123). Edmond şi Jules de GONCOURT, Pagini de . jurnal.

2946 — O civilizaţie fără valori ar înceta să mai fie civilizaţie, transformîndu-se în ceva asemănător unei societăţi himenoptere (p. 8). Ludwig GRtJNBERG, Axiologia umană.

şi

condiţia

2947 — Civilizaţia nu este cîtuşi de puţin o fază a culturii, ci este însăşi baza ei materială (p. 11). C. I. GULIAN, Introducere turii.

în sociologia

cul-

29-18 — Civilizaţia este fructul unei bătălii neîncetate şi în orice bătălie înfrîngerea e penibilă, la - fel ca şi victoria (p. 195). , Spiru HARET, Mecanica

socială.

425

2949 — Civilizat este nu cel ce ştie multe numai pentru sine şi pentru epoca sa, ci acela care îşi comunică cunoştinţele şi le lasă de moştenire la posteritate, spre a se folosi şi a ajunge,, mai departe cu dînsele (p. 175). Ion HELIADE-RĂDULESCU. Critica

literară.

2950 — Orice civilizaţie începe prin teoeraţie şi sfîrşeşţe prin democraţie (voi. I). Victor

HUGO, Notre-Dame

de' Paris.

2951 — O civilizaţie sănătoasă trebuie să aibă o îndoită bază : cruţarea naturii şi cruţarea omului însuşi. Civilizaţia n-are dreptul de a prăda şi ea nu poate să se întoarcă împotriva ei însăşi, lucrind la împuţinarea acelei energii omeneşti de la care, în ultimă instanţă, pleacă orice (voi. II, p. 402). Nicolae IORGA, Pagini alese.

2952 — ţîu ne putem mîndri cu civilizaţia pe care am plătit-o, ci numai cu aceea pe care am îrttemeiat-o (voi. I, p. 112). .

Kico-lae IORGA, O luptă literară.

. 2953 — Civilizaţia e deci o culegere de biruinţe asupra naturii. Dar ea cuprinde o parte, în care e întipărită altă biruinţă împotriva altor puteri brutale, altor inerţii masive : biruinţa asupra nedreptăţii prin libertate. Nicolae IORGA, Mihail

KOGĂLNICEANU

2954 — Civilizaţia umană nu e un mare fluviu unic, ieşit de sub munţii cei mai înalţi, din izvoarele cele mai adinei, ei . cursul ei duce apele vii ale tuturor afluenţilor care aduc cu

CIVILIZAŢIE

•$26

ei fiecare un mister de vitalitate fără care fluviul s-ar pierde în mlaştină (p. 42). r ,

/

Nicolae IORGA,' Ultimele.

2955 •— Nu ne putem imagina civilizaţia fără contribuţia hoţărîtoare pentru lărgirea orizonturilor morale a unor oameni ce eu greu ar putea fi daţi drept pildă educativă (pp. 227—228). Alexandru IVASIUC, Radicalitate

şi

valoare.

2956 — Bunurile civilizaţiei sînt opera comună a tuturor popoarelor ; interdependenţa acestora este din ce în ce mai mare şi numai binefacerile păcii, cîştigată prin simţul judecăţii drepte, ne pun în stare să ne folosim de acest patrimoniu comun şi să-1 sporim (pp. 239—240). Constantin KlRIŢESCU, O viaţă, o lume, epocă (memorii).

o

2957 — Adevărata civilizaţie este aceea care o tragem din .sînul. nostru, reformînd şi îmbunătăţind instituţiile trecutului cu ideile şi propăşirile timpului de faţă. 2958 — Popoarele nu pot ajunge la adevărata civilizaţie decît prin cultivarea şi dezvoltarea facultăţilor naţionale şi sporirea bunăstării materiale. Mihail KOGALNICEANU, Scrieri

alese.

2959 — Civilizaţia este adunarea împreună a izbînzilor ştiinţifice şi a izbînzilor politice. Mihail KOGALNICEANU, istorice şi politice.

Scrieri

literare,

CIVILIZAŢIE

427

2980 — Civilizaţia este un bun material răspîndit mai mult Ia suprafaţa societăţii (p. 370). Eugen LOVINESCU, Istoria civilizaţiei moderne.

române

2961 -— In lupta între civilizaţia adevărată şi între, o naţiune rezistentă nimiceşte naţiunea, dar niciodată adevărul. ' Titu MATORESCU, Critice. 5

— Cred că civilizaţia pentru a fi gustată, presupune j ă şi una poate să înainteze în dauna celeilalte (p. 69). Mircea MALIŢA, Idei în mers.

o3 Civilizaţia nu este altceva decît î m p ă r ţ e a de către iameni*a convenţiilor obşteşti (p. 127). Andre MAUROIS, Ştiinţa

fericirii.

J64 — Progresul civilizaţiei trebuie obţinut sub un control uman, spre a nu se întoarce împotriva omului (p. 161). Constantin NOICA, Sentimentul

românesc

al

fiinţei.

2965 — întreaga civilizaţie a omului a devenit un rezervor de posibilităţi, gata de a se proiecta (p. 105). Constantin NOICA, Douăzeci

şi şapte

trepte

ale realului.

2966 — Civilizaţia unei ţări se măsoară după gradul de fericire al locuitorilor ei. .

4£8,

CLVILLZAŢIB

2f67 — Ora triumfului civilizaţiei va suna atunci, cînd mijloacele brutale şi silnice vor 'fi înlocuite, în luptele dintre oameni, prin mijloace morale. •, Jacques XOVICOV, Emanciparea

femeii.

2988 — Civilizaţia este o creaţie artificială, întotdeauna de natură intelectuală, deci neorganică şi anonimă (p. 19). 2969 — Civilizaţia nu poate fi de aceea nici apogeul, dar nici declinul culturii, ci întotdeauna baza ei m a t e r i a l ă (pp. '20—21), Zigu ORNEA, Studii şi cercetări. :

' ;

" • ':•..

•V;

;

/

2970 — O civilizaţie înaltă nu înseamnă exclusiv bu materiale şi un consum ridicat, ci, totodată, şi mai ales, ^ bilitatea indivizilor de a se afirma prin acţiune şi de a integra în colectivitate dezvoltîndu-şi personalitatea, \ masificîndu-se. Este ceea ce civilizaţia socialistă permL tocmai pentru că ea deschide drum larg iniţiativei şi deciziey maselor, construirii sistemului de valori de către întroas/ colectivitate şi urmărirea finalităţii şi a efectelor acestui? Ion PASCADI, [V, p. 48].

2971 — O civilizaţie socialistă superioară este indubitabil legată de o bază materială şi tehnico-ştiinţifică puternic dezvoltată şi simultan de o conştiinţă avansată (p. 275). Petru PĂNZARU, Condiţia umană din spectiva vieţii cotidiene.

per-

2972 — Continuitatea civilizaţiilor populare în cursul mileniilor e propriu-zis un simplu reflex al continuităţii vieţii din natură : evoluţia acesteia se petrece în limitele de timp aşa de imense, încît sînt neaccesibile controlului uman ; se poate

CI\U.LZ;VJ.TF,

- doar vorbi de o adevărată eternitate a primitivismului popular, conservati v (p. 5) Vasi ie FĂRVAN, Datoria vieţii

noastre,

2973 — O civilizaţie este o navă gigantică la care trebuie să robotească toată suflarea omenească (p. 249). , Dumitru POPESCU, Ieşire din labirint.

2974 — Civilizaţia este averea colectivă a omenirii şi ca re merge încet, dar sigur, într-o continuă ascensiune '3—74).;

. < .. ' . C. RĂDULESCU-MOTRU, Vocaţia.

j — Desfăşurarea civilizaţiei omeneşti nu se poate urmări .mai în timp. Ea poate fi descrisă după exemplele vii, după "adele civilizaţiei existente întîlnite în spaţiu, pe întinsa i a pămîntului. Ion SIMIONESCU, Din ale naturii.

«976 — Civilizaţia nu este decît o educaţie individuală şi societatea va fi mai mult sau mai puţin civilizată, după cum membrii din care se compune au fost mai bine sau mâi rău educaţi în tinereţea lor. Samuel SMILE, Autoritatea familiei. mamei.

Influenţa

2977— Ceea ce numim civilizaţie nu ar fi putut creşte niciodată dacă n-ar fi fost ştiinţa, ştiinţa alcătuieşte un element abia apreciabil în aşa-zisa a noastră instrucţie civilizată (P- 70).

Herbert SPENCER, Eseuri despre

educaţie:

CIVILIZAŢIE

430

297'g — O civilizaţie e un tot unitar, iar părţile ei sînt în acelaşi raport cfe şi părţile unui corp organic-(p. 268). ,

Hippolyte TAINE, Pagini de critică:

:

2979 — Civilizaţia umanistă reclamă nu numai un apostolat al muncii, dar şi unul al ideilor şi idealurilor care dislocă -obişnuinţe şi inerţii ale trecutului, refuză compromisuri cu principiile, refuză micile acomodări care fac să pălească strălucirea ideilor (p. 165). •„. - 2980 — Noua civilizaţie socialistă înseamnă nu numai o. r'' aşezare a raporturilor'de producţie şi; în general a struf lor şi infrastructurilor sociale, noi metode de organiz, suprastructurilor instituţionale, dar şi o calitate nouă a i spirituale (pp. 258—259). Alexandru TĂNASE, Eseuri de filozofie tevaturii şi aztei.

a /'

2931 — Civilizaţia este dimensiunea culturală a societ' sau unitatea dintre societate şi cultură (p. 256). Alexandru TÂNASE, Introducere '. - -

_

în

filozofia

culturii..

2982 — Frumuseţea civilizaţiei stă în respectul celor mici şi a celor fără apărare (p. 108). Grigore TAUŞAN, Criterii şi evocări.

2983 — In fond, civilizaţia a început cu agricultura — ceea ce înseamnă aşezare, sfîrşitul jalnicelor pribegii şi migraţii ale nomadului paleolitic (p. 100). Alvin TOFFLER, Şocul viitorului.

431,

EV'M.L'TIK

2984 — Civilizaţia este suma operelor (p. 18(5). ' Tudor VIANU, Postume.

2985 — O civilizaţie preţuieşte numai cît omul e cuprins în mijlocul ei. Cînd acestui om îi lipseşte cîrma morală, orice progres nu aduce decît stăpînirea răului şi încurcă mai mult problemele sociale. , Charles WAGNER, Viaţa cumpătată.

. •

— Toată civilizaţia omenească nu este decît o îngră're necontenită de cunoştinţe, de legi naturale, cu toate formulate abstract, ci deprinse numai din practică şl .n slujba nevoilor omeneşti.(p. 334). A.D. XENOPOL, Scrieri sociale şi

filozofice.

7 — O civilizaţie nu se naşte şi nu evoluează pe sectoare "te, ci este un fapt de viaţă unitar, străbătut de acelaşi t şi guvernat de aceleaşi legi (p. 171). Dan ZAMFIRESCU, Permanenţa

patriei.

. UI.UŢIK

2988 — Sigur este însă că evoluţia unei forme decurge din necesitatea unei acomodări (p. 40). Felix ADERCA,

Personalitatea.

2989 — Evoluţia este transformarea, schimbarea veşnică a tot ce este în Univers (p. 6). A'l. I. ALEXANDRESCU, Originile

civilizaţiei.

2990 — Evoluţia e o trecere de la o stare omogenă la una eterogenă : orice germene, orice sămînţă e la început o sub-

i:vo'..u'! n-j

432

, stanţă omogenă, atît privitor lâ raportul elementelor compo! nente, cît şi la compoziţia chimică. G.G. ÂNŢGNESCU, Herbert Spencer şi pedagogia utilitaristă. ' -

' I

2991 — Evoluţia nu [...] este 6 expresie a inerţiei conţinută exclusiv în manifestările culturale ale trecutului, ci o integrare a valorilor şi spiritului tradiţional, într-o nouă viziune de viaţă (p. 67). ion BIBERI, Argonauţii

-

• • • • •

V '-•

..

viitorului,. :

-

f

2992 --- O-evoluţie firească urmează şoapta unor pravi> terioase, ea nu se face la porunca şi nici nu se poate al pe cale chimică (p. 238), Lucian BLAGA, Trilogia culturii.

'

•

'

.

. ţ_

•

>

2993 -— Evoluţia- nu se poate concepe fără exprimare (p y / Eusebiu CAMILAR, Inimi fierbinţi,

fŞ? fii*"

T

"

-

•

•J

j

**

r

f

2994 — Evoluţia are un sens ascendent, de la centrii ne; inferiori cei mai simpli, cei mai autentici şi cei mai bine 0i o nizaţi, către centrii-nervoşi superiori, cei mai complecşi, cei, mai voluntari şi cei mai puţin organizaţi. Disoluţia se face în sens invers evoluţiei (p. 25). Constantin ENĂCHESCU, Elemente de psihologie proiectivă.

2995 — Orice evoluţie e un raport de opoziţie între o dispoziţie internă şi condiţiile externe, raport opoziţional care se lichidează prin adaptare (p. 82). Mircea FLORI AN, Dialectica sistem toda de la Platan la Lenin,

şi me-

EVOLUŢIE

1998

433

Giae zice evolaţie zice dezvoltare; Ion GAVÂNESCUL, Etica.

2997 — Evoluţia, e mişcarea şi schimbarea fenomenelor în timp (voi. I,)» '

\

C. DOBROGEANU-GHEREA,

Studii

critica.

2998 — Evoluţia este legea comună a tuturor organismelor vii (p. 126). Spiru C. HARET, Schimbarea ţiei.,

legilor

instruc-

i

,

2999 — Evoluţiile sociale vor înceta de a mai fi revoluţii politice numai în acea ordine a lucrurilor, în care nu vor mai exista nici clase şi nici antagonisme de clasă (p. 151). '

Karl MARX, Mizeria

filozofiei.

300 0 Noţiunea de evoluţie se leagă de organizarea materiei în, structuri tot mai bogate, complexe şi articulate la nivelul fizic, biologic şi social-uman (p. 41). Nicolae MÂRGINEANU, niei. .

Sub semnul

ome-

3001 —, Evoluţionismul explică universul prin cauze naturale şi eficiente, este dar o concepţie cosmologică mecanicistă, — de un gen încă particular. Alexandru POSESCU, Introducere

în

filozofie.

3002 —- Orice evoluţie este o depăşire a ceva, care este numai lăsat în urmă sau „lăsat să moară", ci uneori demolat

434

PERFECŢIONARE

pentru a face loc noului sau pentru a-i oferi material de "'construcţie (p. 9). Victor SĂHLEANU, Omul şi

îmbatnnirea.

3003 — Evoluţia înseamnă schimbare, de-regulă prea complicat ; în orice caz o veşnică prefacere. C e a fost, nu mai .este. . < Ion SIMIONEŞCU, Din ale naturii.

-PERFECŢIONARE

3004 — Nimeni nu e perfect în toate. 3005 — Perfecţiunea merge încet ; îi trebuie mîna timpului. Proverbe

franceze

3006 — Cel mai bun mijloc de a se perfecţiona ar fi contactul cu un om superior, căci puterea exemplului e mai mare decît cele mai elocvente sfaturi (p. 66). Garabet ĂSLAN, Cultul oamenilor

mari

3007 — Perfecţionarea corpului profesoral se asigură în mare măsură prin eforturi independente de autoperfecţionare, prin. studiul individual intens şi permanent pentru " reîmprospătarea cunoştinţelor de specialitate, pedagogice şi metodice în pas cu progresul ştiinţific (p. 485). Ion BANTAŞ, Curs de institutele de învăţămînt

pedagogie pentru superior tehnic.

3008 — Dorinţa de perfecţionare este, neîndoios, o realitate organică, o valoare intrinsecă a naturii umane şi unul din atributele funciare ale ideii de om (p. 32). ' Ion-Dodii BÂLAN, Artă şi ideal.

PERFECŢIONARE^

435

3Q09 — A dori perfecţiunea — iată ceva demn de a fi încununat cu lauri, însă numai în măsura în care admiţi că această desăvîrşire nu poate fi decît progresivă (p. 44). Andre BERGE, Profesiune

de

părinte.

3010 — Perfecţiunea omului este premisa umanismului de mîine, a creaţiei de noi valoni ştiinţifice şi literare (p- 142), Gheorghe BULGĂR, Studii de stilistică ••-limba literară.

în

3011 — Orice curs de perfecţionare, sub orice formă, trebuie să ducă la creşterea nivelului de cunoştinţe, de pregătire, trebuie să se încheie cu probe practice, spre a vedea în cs măsură a dat sau nu rezultate (voi. XI, p. 988). /

Nicolae CEAUŞESCU, România pe drumul construirii societăţii socialiste multilateral dezvoltate.

3012 — Perfecţiunea este o lege caracteristică evoluţiei materiei vii (p. 199). Ion DRĂGHICI, Esenţa

vieţii.

3013 —• Perfecţiunea este determinata numai într-un chip : ea este cu totul identică cu sine ; dacă toţi oamenii ar putea deveni perfecţi, dacă ei ar putea să ajungă la cea mai înaltă şi ultimă ţintă a lor, atunci ar fi cu totul identici unul cu altul; ei ar fi unicul : un singur subiect (p. 50). J.G. FICHTE, Trei

scrieri

despre

cărturar.

3014 — Se poate zice, că ceva este perfect, cînd îndeplineşte toate condiţiile şi însuşeşte toate calităţile necesare la realizarea scopului determinat, pentru care este făcut şi destinat. Ion GÂVĂNESCUL, Etica.

4.36

PGRFFCC'HO.NLARF.

3015 — Perfecţia este un ideal, un scop de care cu cît ne apropiem, cu atît ne încredinţăm că sîntem mai departe de dînsa. ^ 3016 — Gradul de perfecţie în care ajungem trecînd din progres în progres este o perfecţie relativă, pe care o putem numi perfectibilitate. 3017 — Perfecţiunea însă cere nu numai cale deschisă şi infinită a progresului, ci şi sute şi mii de generaţii tot mai perfectibile, ce tind înainte şi nu se abat din această cale (voi. II). Ion HELIADE-RÂDULESCU, Echilibrul antiteze.

între

30.18 —Perfecţionarea continuă a pregătirii profesionale nu poate fi niciodată un efect, ci o condiţie a dezvoltării personalităţii în contrast cu propria ei natură (p. 135). Mihai IORDANESCU, Convorbiri

etice.

3019 — Perfecţiunea ? Urî drum totdeauna deschis. E sămănat cu cadavre. Şi în ultimul ceas răniţii se ridică totuşi rîvnificl înainte ! (p, 209). Nicolae IORGA, Cugetări.

3020 — Ideea perfecţiunii nu se întoarce numai la ideea activităţii, dacă încă şi la ideea or dinei, a armoniei, a raporturilor regulate şi proporţionate (p. 49). 3621 —. Adevărata perfecţiune umană,, excelenţa ideală a naturii umane, consistă a se uita pe sine pentru perfecţiunea celorlalţi (p. 95), Paul JANET, Prelegeri de morală.

PERFECŢIONASE .;'-.

>.•:

4-"!7

3022 •— Perfecţiunea unei opere de artă nu se măsoară după cît este ea de frumoasă, ci după felul în care a ştiut să imite natura (p. 110). 3023 — Perfecţiunea constă, cît priveşte individul, în fericire, iar cît priveşte restul în dreapta potrivire cu ordinea lucrurilor (p. 209). Giaeomo LEOPARDI, cugetări,

Scrisori,

însemnări,

3024 — Perfecţiunea colectivă poartă în ea însăşi recompensa (p. 63). Ancire MAUROIS, Memorii.

•

3025 — Odată cu perfecţionarea are loc în acelaşi timp şi diferenţierea tipurilor. Friedrich PAULSEN, Introducere

în

filozofie.

3026 — Perfecţiunea este o necesitate. Dar necesitatea ignorează discontinuitatea (voi. II). Mihai RALEA, Scrieri din trecut, în

filozofie.

3027 — Perfecţionarea fiecăruia dintre noi are un abc : autocontrolul. Şi, ca un control sensibil al funcţionării sale, ca semn de bunăcredinţă al maturităţii noastre, capacitatea autocritică (p. 148). Mircea SÂNTIMBREANU, te-ai născut ?

Viitorule,

cină

3028 — Atunci cînd perfecţiunea este atinsă cu grandoare; în piscurile ei cele mai înalte, se realizează sublimul (p. 8). -

Grigore S. SMEU, Sensuri ale frumosului în estetica românească, ...

PROGRES

433

3029 — Perfecţiunea îngustează spaţiul sugestiei, imperfecţiunea îl extinde şi, din această pricină, este preferată (p. 92); Tudor VIANU. Studii de filozofie PROGRES (regres)

'

'

şi

~ '

estetică. .

3030 -—Fără luptă nu e posibil progresul, fără durere nu e posibilă lupta. G.G. ANTONESCU, Educaţie

şi

cultură.

3031 — Nimeni să nu aştepte un mare progres în ştiinţe, cu deosebire în partea lor practică, cît timp filozofia naturii nu este continuată pînă la ştiinţele particulare, iar ştiinţele particulare nu sînt raportate la filozofia naturii (p. 66). Francis BACON, Noul Organon.

3032 — Orice om progresează în direcţia în care îşi dă cea , mai mare silinţă (p. 103). Francis BACON, Eseuri sau sfaturi şi morale.

politice

3033 — Cine vrea să înfăptuiască:progresele reale în filozofie trebuie să analizeze şi oarecum să disece natura, în loc să abstragă (p. 149). Francis BACON, Despre

înţelepciunea

anti-

cilor.

3034 — Progresul tehnic înseamnă schimbarea permanentă în domeniul oricărei activităţi, a tuturor factorilor de muncă •

HSiOUHKS

- 4;:u

nai material©^ noi metode, noi procese- tehnologice; aparate •-:

Gheorgh& BERESCU, Etica muncii şi modul da viaţă.

3035 — Progresul ştiinţei este incompatibil cu arbitrarul, cu pronunţarea unor sentinţe definitive într-un sens sau altul asuşEa; dess®p.e®Mlo£ ştiinţifice,' şi a metodelor, (voi. 1, pp. 238—230). _ , .... 3036: — Pm^ESui ştiinţei cere- grijă- şi sMicifcudime> fiaţă de ceea ce este nou în: cercetare;, ţinînd, seamă că. adesesriiMeile ştiinţifice: noi nu-, se. cristalizează^ de? la început cu» toată cla^ ritatea (poli, I,? p., . 3037 —• Progresul culturii socialiste se bazeacă pe1 cunoaştem rea şi însuşirea a tot ce are-mai înaintat arfe şl culttura montdială, ,pe: dezvoltarea largă a sehirsbuiui de valori spirituale îpttre popoare: (şrol. I>, p. 94). Nicolae CEAUŞESCU, România pe ăesăvîrşirii construcţiei 'socialiste.

drumul

3038* — Un imperativ major al pcagnesului. este creşterea mai accentuată a productivităţii munciL^p. 22). - " 3039 — Una din. cerinţele fundamentale ale progresului fier cărei ţări în condiţiile societăţii moderne este, participarea ihtensă. Ia: schimbul internaţional de valori, Ia diviziunea mondială a munMi (p. 29). ' . Nicolae CEAUŞESCU, Raport la Conferinţa Naţională a Partidului Comunist Român din 19 iulie 1972.

3040 — Progresul oricărei naţiuni nu: sse> poatfe realiză' deeît punînd lai baza'. întregii vieţi eeonomico-sociale rezultatele 29 — Cugetări despre cultură şi civilizaţie

BR0GHES.

noilor descoperiri din toate domeniile .cunoaşterii, tot ce • creează mai'de preţ geniul uman pe toate meridianele lumii (voi. IX, p. 591). :

Nicolae CEAUŞESCUr România construirii societăţii socialiste ^dezvoltate. :

Jr

pe drumul multilateral

3041 — Progresul umanităţii este strîns legat do lichidarea stării de subdezvoltare în care se mai află o parte din omenire, de instaurarea unei noi ordini economice şi politice internaţionale, bazătă pe deplină egalitate şi echitate, care să favorizeze progresul mai rapid al tuturor ţărilor, în deosebi ale celor rămase în urmă, să permită accesul larg şi neîngrădit al popoarelor la tehnologiile avansate, la toate cuceririle civilizaţiei moderne (voi. XIV, p. 383). , ..... ,,

Nicolae CEAUŞEŞCU, România, pe drumul construirii societăţii socialiste ' multilateral dezvoltate. .

>y

3042' — Progresul adevărat fiind o legătură naturală între trecut şi viitor, se inspiră din tradiţiunile trecutului, înlătură insă inovaţiunile improvizate şi aventurile hazardoase. 3043 — Orice progres real se operează, nu în afară, ci înăuntrul oamenilor şi, cu cît aparenţele 'nejustificate ale progresului sînt mai mari, cu atît regresul"real cat£ să fie şi el mai simţitor. Mihai EMINESCU, Scrieri

politice.

3044 —- Cine zice „progres" nu-l poate admite decît eu legile lui naturale, cu continuitatea lui treptată (p. 175). .

Mihai EMINESCU, Scrieri

pedagogice.

1

pi

PKQGR.ES

. 3045. — Orice progres nou al .civilizaţiei"este în acelaşi timp şi un progres ai inegalităţii (p. 157). Friedrich ENGELS,. Anti-Duhring.

3046 — Progresul nu poate constitui o lege a istoriei umane, deoarece fenomenul nou. inexistent anterior, care reprezintă progresivul, nu intră în sfera de cuprindere, de determinare a legii,: acesteia fimdu-i propriu numai repetabilul (p. 15). '*'i

ăr,

'

Radu FLORIAN, Sensul istoriâ. .-"'.'V. ' ' *• •• "".

;

3047 — Progresul moral nu atîrnă de natură, ci de om. Ion GĂVÂNESQUL, Etica.

3048 — Culmea progresului se :va realiza atunci, cînd unitatea armonica de viaţă'a omenirii se va manifesta, într-o infinitate de forme vitale, după natura proprie fiecărui popor, şi cînd toate popoarele se vor simţi înfrăţite în colaborare pentru realizarea aceluiaşi scop comun de propăşire generală omenească. . Ion GĂVA^ESCUL; Pedagogia

generală.

3049 — Umanizarea progresului tehnic şi economic începe eu libertatea şi echitatea ; ca să ajungă la fraternitatea sufletească, la înţelegerea altruistă dintre, oameni, la prietenia diritre popoare. Şi. poate la fericire
GHEORGHIU,

Scene

din

viaţa

3050 — Credem în progres, căci el este o condiţie a naturii fizice şi morale, căci numai el ne poate duce sigur la înă'lţ'i-

mea l a care ne este permis să inspirăm ea societate şi ca naţiune' ; dar ştim că el ivu ise realizează decît prin ştiinţă (voi. I). Ion GHICA, Scrisori.

Spăl — Progresul şi civilizaţia aii de scop îndreptarea relelor şi îmbunătăţirea societăţilor omeneşti (voi. II). Ion GHICA, Convorbiri

>

economice.

'

3052 — Progresul în toate domeniile depinde în mare măsură de îmbinarea experienţei şi cunoştinţele cadrelor vechi cu dinamismul şi îndrăzneala tinerilor (p, 101). •Eâwara G'IEBEK, Scrieri alese.

;ES5'3 — Grice progres este în fond un act de curaj şi numai îndrăznind poţi păşi cu hotărire înainte. J.W. GOETliE, Despre

literatură şi aria.

3054 •— 'Procesul civilizaţiei depinde de gradul in cate popoarele ştiu să respecte şi să mijlocească apariţia'%1&ertăDimitrie GUŞTI, Etica.

3055 — l & ă mişcare, fără înaintare, fără reforme salutare, fără revoluţie, mu e progres (voi. II). Ion JHEWAiŞE^RĂDUIiESCH, Echilibru antiteze.

între

J056 — Progresul, ca o albină, preface încet durerea-n feriVictor HUGQ, Versuri.

443

PBOGŢCTIS

3057 — Cu cît înaintează mai mult progi'esttî tebsie, cu âtît rărn.ne mai mult In urmă creşterea' cererii de/forţă de muncă faţă de creşterea ofertei ei, cu atit capătă capitaliştii mai multe posibilităţi de a ridica nivelul exploatării muncitorfibt ( w l / V I ) ' ,

:

V.I. iiESIM, G/pete, ed., 19S3,

3658 — î n lume progresul s-a obţinut de cele mai multe ori prin vărsare de sînge (Voi. II, p. 274); LU SIN, Opere

alese.

3059 _ Progresul este mai încet sau mai grăbit, el poate fi partea altora, şi nu a noastră. Nu va veni spre noi decît dacă luptăm ca să-1 merităm, — dar vâ veni, neîndoielnic (p. 199). Sir John LUBBOCK, Fericirea

de a trăi.

3060 — Progresul se face combafcînd partea erorii şi dezvol* tind partea adevărului (p. 68). Titu MAIORESCU, Prelegeri de

filozofie

3061 — Progresul vremurilor cere ca insul Să' fie îngrădit de interesele superioare (voi. II, p. 387). ' > •

•

Thomas MANŞ, losif şi fraţii săi.

.3062 — Progresul a însemnat deci eliberarea de sub tirania nevsii imediate, accesul la creaţie a unor mase din ce în ce « a i largi*. & receptivitate şi -disponibilitate diVetsificată faţă de valorile culturii, participarea activă la construcţia -isterică, rar In căzu! artei dezlănţuirea spontaneităţii, a fante-

PRCK3RES

444

ziei şi a libertăţii spiritului în a dărui şi a primi operele care altădată erau interzise pentru marea majoritate (p. 116). Ion PASCADI, Arta de la A la Z.

3063 — Progresul omenirii nu constă numai în armonizarea crescîndă a relaţiilor interumane, ci şi în afirmarea treptată a personalităţii (p. 17). ,

Vasile PAVELCU, Invitaţie

la cunoaşterea

de

sine.

3064 — Nu există progres fără momente de recul, şi nici succese fără eşec (p. 99). Vasile PAVELCU, Culmi şi abisuri ale sonalităţii.

per-

3065 — Progresul în viaţa sufletească nu se poate face decît ptmînd în activitate funcţiunile înnăscute ale individului, funcţiuni germinate de realitatea naţională în primul rîncL I.C. PETRESCU, Şcoala activa.

3066 — Progresul nu este decît o succesiune neîntreruptă de idei care se completează sau, dimpotrivă, se neagă uneîe pe altele (p. 78). Dumitru POPESCU, Ieşirea

din

labirint,

3067 — Progresul nu se realizează şi, mai ales, nu se generalizează numai cu entuziasm. Progresului, îi sînt indispensabile luciditatea, spiritul realist, metodica, perseverenţa (p. 73). Dumitru POPESCU, Biletul la

control!

PROGRES' '

'

445

3068 — Progresul este în toate privinţele o cucerire înceată dar statornică a spiritului uman. ' I. POPESCU-TEIUŞAN, Spre o nouă ţie a tineretului.

educa-

3069 — Progresul se clădeşte de la inferior la superior şi fiecare nou etaj dă o valoare în plus şi deci noi posibilităţi de succes tuturor etapelor anterioare (p. 157). Mihai RALEA, Sociologia

succesului.

3070 — Progresele unei ţări depind în primul rînd de nivelul dezvoltării ştiinţei şi tehnicii in ansamblu,, de existenţa în acea ţară a unor ramuri industriale variate, şi a unui înalt nivel: de producţie (p. 14). 3071'— Condiţia unui progres social şi moral rapid-este .-dezvoltarea multilaterală a individului. 229). •Valter ROMAN, Ştiinţa şi rrtarxismul.,

3072 — Orice progres social trebuie să se bazeze pe dezvoltarea forţelor de producţie (p. 397). Valter ROMAN, Echilibru şi

dezechilibru.

3073— Progresul ştiinţific şi tehnic este determinat de nivelul dezvoltării economice şi sociale, dar progresul tehnicoştiinţific are. în acelaşi timp, un impact crescind asupra dezvoltării sociale (p. 198). Valter ROMAN,

Limite

sau

cotitură.

3074 — Progresul omenirii nu este posibil fără activitatea creatoare, teoretică sau practică, a oamenilor (p. 8). Alexandru ROŞCA,

Creativitatea.

m

PROGRIS

3075 — Orice progres In- artă este expresia dezvoltării estetice a umanităţii (p. 163). 'Hemiie SAhVAT, tăţi.

Inteligenţă,

mituri şl reali-

3076 — Progresul unei ţări este strâns legat Reactivitatea lăuntrică, de hărnicia locuitorilor şi- de interesul ce şi-1 dă fiecare pentru binele obştesc. * ion SIMIO.M1SCU,

Cehoslovacia.

3077 — Progresul naţional este înmănunchierea activi tăţilor-j eiiergMlor, virtuţilor tuturora
singur.

3@78 —- Progresul social este greu de conceput fără educa-* ţie (p. 58). 3079 - v Numai datorită progresului realizat în umanizarea lui prin contactul cu cultura, contact nemijlocit în principal «le edacaţie, poate omul să devină, de la un anumit moment al dezvoltării sale, coautor al propriei sale fprmâri (p. 67). Oisie ŞA-EBAN, Instrucţie- şi

educaţie.

.3680 — Progresul JIU merge în direcţia nivelării, ci a diferenţierii. .

P. ŞTEEANESCU-GOANGA, Selecţia v taţilor şi orientarea profesională.

capaei-

3081 — Progresul culturii socialiste se bazează pc cunoaşterea, şi însuşireş. a tot ce are mai înaintat arta şi cultura mondială, pe dezvoltarea largă a schimbului de valori spirituale între popoare (p. 113). Alexandra TANASE, Cultură şi umanism.

PROGRES

447

3082 — Progresul tehnic 'face posibilă perfecţionarea obiectelor pe măsură ce înaintăm (p. 67), Alvin TOFFLER, ..Şocul

viitorului.

3083 — Progresul înseamnă binele, iar starea de înapoiere răul (p. 18). Lev-N. TOLSTOI, Texte

pedagogice.

3084 — Cheia progresului omenesc este în cultura morală. Charles WAGNER, Viaţa

cumpătată

3085 — Orice progres pe calea civilizaţiei mi are pentru noi o adevărată valoare, decît întrueît reflectează asupra naţionalităţii noastre (p. 77). A.D. XENGBDL, Scrieri politice

şi

filozofice.

- LISTA--BE ANTbLOGII D M CARE S-A CITAT

-

I — A trăi şi a munci în chip comunist, 'Editura Politică, Bucureşti, 197G. II — Cartea fetelor. Editura Politică, Bucureşti, 1974. III — Către un tînăr (articole), Editura Politicş.,- Bucureşti, 1971. IV — Cetăţean,

societate,

familie,

Editura Politică, Bueurcşt: 1970.

V — Civilizaţia socialistă, dimensiuni şi confruntări contemporane, Editura Acad. R.S.R., Bucureşti, 1979. VI — Comportări, atitudini, idealuri (culegere de materiale pe teme de educaţie cetăţenească, Ed. Politică, Bucureşti, 1968. VII — Conducerea ştiinţifică a societăţii, Editura Politică, Bucureşti, 1980. VIII — Confruntări despre om şi cultură, Editura Acad. R.S.R., Bucureşti', 1972. IX — Educaţia adulţilor (referate şi comunicări), Bucureşti, 1968. X — Educaţie şi limbaj, Editura Didactică şi pedagogică, Bucu-reşti, 1972. XI — Familia tinără, Editura Politică, Bucureşti, 1974. XII — Ştiinţa şi tineretul, Editura- Tineretului, Bucureşti, 1960. XIII — Termeni de etică pentru pionieri (voi. I—IV), Editura Politică, Bucureşti, (1974—1977). XIV — Un univers într-o carte (articole), Editura Politică, Bucureşti, 1973.

INDICE SELECTIV BE AUTORI

A ACHIŢEI, GHEORGHE, (n. 1931), eseist, estetician şi publicist român : 1252—1255, 1644, 1898, 1899, 2483. ADERGA, FELIX, (1891—1962), poet, prozator, critic şi dramaturg român : 1645, 1646, 201fi, 2744, 2988. AEBLI, HANS, (1882—1963), prozator român : 449—451. ALAIN, EMILE CHARTIER (1868—1951), filozof francez : 279, 581, 804. 998, 999, 1647, 2181, 2182. ALECSANDRI, VASILE (1821—1890), eminent poet şi patriot român : 1648, 2183, 2184, 2380. ALEXANDRESCU, A.'I., profesor şi publicist român : 2916, 2917, 2989, ALEXANDRU, IOAN, (n. 1942), poet şi eseist român : 1256, 1649, 2017. 2185—2188. 2381, 2745. ALMAŞ, DUMITRU, (n. 1908),' profesor, romancier şi istoric român 1. 1181, 1650, 1900, 2119. ANDONIE, GEORGE ST., profesor şi publicist român : 858, 2733. ANDREI, PETRE, (1891—1940), mare om politic şi un ilustru sociolog r o m â n : 2, 3, 187, 500, 582, 075, 781, 805, 939. 1000, 1182, 1458, 1523, 1524, 1631, 2487, '2746, -2828—2830, 2859, 2918. ANTONESCU, GEORGE G., (1882—1953), un eminent pedagog român : v 4, 188-190, 391, 452, 806, 1509, 1901, 2488, 2990, 3030.

APOSTOL, PAVIÎL, (n. 1910:), prof. uni^.'df.. şi publicist r o m â n : 5, 392, 393, 949, 1183. • ARGHEZI, Tu DOR, (1880—1967), un mare publicist, traducător şi un eminent prozator şi poet român : 280, 676, 677, 1115, 1257, 1652, 1653, 2018,2013,2919. * ARISTOTEL, (384—322 î.e.n.), cel mai celebru filozof grec : 359, 360, 534—638, 782, 859, 860, 916, 1001,- 1002, 1116, 1258, 1902, 2489, 2490. ASAC'HI GHEORGHE, (1788—1869), eminent umanist, cărturar şi şefiilor român : 1854, 2189. » ASLAN, GARABET, (1881—), prof. univ. dr. în litere şi filozofie, publicist şi filozof român,: 191, 281—283, 678—680, 885, 886, 1003, 1117— 1655, ,2491, ,2681,. .2682f 2831, 2360, 3006.

BACON, FRANCIS, (1561—1626), ilustru om de stat şi filozof englez : 192, 284, 285,. 583, ®84. 917, 1004, 1120, 2492, 2493, 2861,. 3031—3033. BACOMŞJ1Y, ANATOL E., (1925—1977), scriitor vom&n r 2190, 2191, 2382. ' ' " BALACI, ALEXANDRU,,.' p r o f i s t o r i c literar şi eseist roman : 1184, 1303; 2192—2194, 2747. BALOTĂ, NICOLAE, (n. 1.925), eseist român : 6, 193, 286—288, 1185-?1187, 1259, 15Î0, 1525, 1526, 1656—1658, 1804, 1905, 2Q20—2022, 2195— 2197. '2327; 2345, 2383, 2384; 2920. BALZAC, HONORE DE, (1799—1850), ilustru scriitor francez şi reprez&itant* aî^ireMi-srtecfiuimtie'în literatura franceză : 361, 362;' 385, 1121, 1280, 1527, 1859, 1906, 2198, 2921. BARANGA, AUREL, (1913^1979), poet, dramâturg şi publicist român: 1281, 2023, 2024, 2199, 2346, 2347, 23®8, 2389, 2922. BARBU, EUGEN, (n1. 1924), critic literar, ziarist,: romancier şi reporter român : 1188, 1262, 2925—2027. 2120, 2385=—2387. BARîŢIU, GEORGE,. (1812—1893), ziarist, om politic şi istoric român : 7, 2121, 2748^" -

IN-.«CJI HBLKCI'IV D!I A'..'T'J:U

451

BĂLAN, I O » DO DU, (n mm, eritte, istfflie literar şi publicist român : • 9, 194, '289—295-, 6-âfl, 1189—1*94, 1264—1266-, 1459,, 1528', lfiBI—1684, 1907, 2028—2031, 2122, 2123, 2200, 2390—2392, 3008. BALCESCU, NICOLAE, (-1.819—1853), eminent om politic, istoric „şi gînditsF democrat revoluţionar român : 2749, 2750. BĂRNUŢIU, SIRIIQN,. (1808—1864), profesor, unul dintre spiritele remarcabile ale paşoptismului românesc : 1854, 1908'. BENIUC, MIHAI, (n. 1907), scriitor român : 394, 887, 1122, 1T96, 1197, 1267—1271, 14-60, 1666,' 2032, 2033, 2124, 2201—2212, 2683, BERGFJR, GASTON, (1886-1961), sociolog şi pedagog francez : î î , 453, 454, 2495. S E W M D G S ; W. HENR'Y, (1879—1063), profesor şi publicist englez : 455, 456, 665, 668, 1554, 2607. g f f i l K I , . I W , (ii, 1904), eseist, peoz&m şi- pub'Mcisfc români 12, 195,. 196, 864, 395, 396,1272,. KS9, 2486, 2752, 2924. 2991. BLAGA, CuCIAN, (1895—1961), mare poet, dramaturg, filozof şi traducător român : 13—17, 397, 457, 503, 539, 667, 681—684, 950, 951, 1124, 1125, 1198, 1-19®,- 1461, 1511, 1529, 1530, 1-5-55, 1556, 1670, 1855, » ! t f , 1 9 » , 2084, • 22S--22SS, 2370; 2393, 2497, 2498; 2608,, 2749, 2753—2755, 2862—2868, 2925; 2,992.BLOK. ALKK.3 A NDR A-, (liiHd—192i), poet rus : 1-274;, 2035, 2217. 0 0 G D A N , TBBER1U ; RADU, NICOLAE, profesori .şi psbffieişti români: 626. 767, 7 « , 2199. BOIARSKI, A.I., matematician şi publicist sovietic : 2734, 2,735-. « î M f f l f i W , m M Î T M M , (Î8 >9—1872), poet român : 167:1, .2213. BONDREA, AURELI AN, prof. univ. şi publicist r o m â n : 18—2®, 1531, 2926.BO.MTAS, ION, profi. şi publicist român : 453. 65T; 811. BORGEANU, CONSTANTIN, pRsl- şi publicist român : 812, 250® BOTEZ, DEMOSTJîXI!,
452

rŞOIGE SELECTIV DE. AUTOBI

- • •: -rr BOUREANU, RADU;, (n. 1906), :scriltor român : 1275, 2036, 2219, 2756. BOUTROUX, EMILE, (1845—1921), prof., filozof şi publicist francez'. 296,685,768,1672,2501,2502. BRAD, ION, (n. 1929), scriitor român : 1673, 1674. BRĂTESCU, GHEORGHE, medic şi publicist român : 813, 2503. RREAZU, MARCEL, (n. 1912); estetician şi publicist român : 1276, 1277, 1482, 1501, 1532, 2037, 2125, 2610. BRUN.ER, JEROME S. : 814, 952, 1675. BRUNO, G.IORDANO, (1548—1600), filozof italian: 365, 366, 540, 588,587, 918?; .1278 BUDAI-DELEANU, ION, (1704—1820), scriitor şi cărturar iluminist român : 197. BULGAR, : GHEORGHE, (n. 1920), prof. univ.,-- lingvist şi publicist' român : 1200, 1502, 1558, 1676, 1677, 1857, 2220, 3010. • , C

_

*

CAJAL, M., prof. univ. şi publicist român : 24,,.2029. - ; -CAMIL.AR, EUSEBIU, (1910—1965)., scriitor român : 198, .297, 367, 816, 1483,1678,1913,1914,2038,2221,2222,2993. CANTEMIR, DIMITRIE; (1673—1723), domn al Moldovei, eminent cărturar e'ncicîbpedîst-şi scriitor român : 1005, 1679, 1680, 2504, 2684. CARAGIALE, ION LUCA, (1852—1912), mare scriitor şi dramaturg român : 298, 1279—1281, 1681, 1915, 2126, 2223, 2328. CARLYLE, THOMAS, (1795—1881), istoric, şi. filozof englez : 368, 369,, 1126, 155!), 1682, 2224. '..', ....".;; V':.: CAZiMIR, OTILIA, (1894—1967), scriitoare română : 2039, 2349. CALINESCU, G.EORGE, (1899—1965), prozator, critic şi istoric literar român : 25—28, 370, 861,' 1201—1203, 1282—1287, 1464, 1683, 1858,. 1859, 1916—1918,.: 2040, 2041, 2225—2229, 2329, 2330, 2394—2397, 2685, 2930.

INPICE'.SFUJECH'V* D E S O T ' O M

J.")3

CEAUŞESCU, NICOLAE, (n, 1918), Secretar general al P.C.R:, Preşedintele R. S. iRomânia, eminent om politic şi de stat, militant de seamă al mişcării comuniste şi muncitoreşti, prestigioasă personalităţi a vieţii politice internaţionale, şi ferm apărător al păcii mondiale : 29, 30, 299. 459—465. 504, 940, 953, 954, 1204—1208, i 288—1293, 1465, 1533^ 1684, 1.919, 2042—2044, 212^—2132, 2398. 2399, 2505—2509, 2686, 2722, 2757—2764. 2869. 2870, 2931. 2932, 3011, 3035—3041. CEHOV, ANTON PAVLOVICI, (1860—1904), scriitor rus : 300, 1006, 1127.1560,-2015,2331,2350,2510. CERNA, PANAIT, (1.881—1913), poet român : 686, 2230. CERNÎŞEVSKI, N. GAVRILOVICI. (1828—1889), critic literar, scriitor, filozof materialist şi conducător al mişcărjl. democratice şi revoluţionare ruse : 2046, 2231, 2511. CHIRIŢĂ, GEORGETA, prof. şi publicistă rom,ână : 31, 406—468, 817,. 1860.

.

CICERO, MARCUS TULLIUS, (106—43 î.e.rţ.), scriitor, celebru om politic şi orator roman : 1007, 1861. .. CIOCULESCU, ŞERBAN, (n. 1902), critic şi istoric literar român : 32, 398. 641, 1921, 2047, 2400, CLAPAREDE, EDOUARD, (1873—1940), publicist şi pedagog elveţian": 642,2512, 2087,2933. • COCEA, N. D., (1880—1949), scriitor progresist r o m â n : 888, 1,294. COMENIUS, JAN AMOS, (1592—1670), ilustru pedagog şi gînditor umanist ceh : ,33, 199, 2,00, 643, .887, 784, 818, 819, 880, 1008, 1295—1299, 2048, 2513, 2514, 2688, 2689. CONSTANTINESCU, MIRON- (1917—1974), sociolog, eseist şi publicist român ; 785, 955, 2765, 2832, 2833, CONTA, VASILE, (1845—1882), propagatorul concepţiei darwinişte şi un ilustru gmditor umanist român : 371, 469—471, 505, 541—543, 588, - 769, 820, 1209, 1466, 1922, 2515, 2766, 2934.

CRAINIC, NICHăF.QR, (1859—1R7-23, prot» .gSflKisl .şi seiHteş: român : 3;4,1211, ia«2, 1023, C ^ I Ş A ^ , C O N S T ^ E l N , publicist român : 2 % 821, 976. CROCB, BENEDETTQ, (1866—1952). estetician., isteric - « e r a * şi M a zof italian : 1534, 1689, 1690, 1924, 2049, 2232, 2787. •; ... C'ROKMĂLNICEANU, OVIDS., (n, 1821), critic p i s t o r i c literar.român: 1467, 2401. ' CRUCERU, DAN, prof. şi publicist român : 3536, 1212, 1468. D

.'..„.

DAMASCHÎN, ION, (676—760), a scris opere filozofica şi teologice : 1691, 1892. DANTE, "JăSÎGffllERI, '(1265—1321), -fflaaFfeipoet italian : 1893, 2030, 2051, 2681,2690. DELAVRANCEA, BARBU ŞTEFĂNESCU; fl-&58—1913), un m a f e offl • politic .şi scriitor român : 1301, 1094—1697, 1883, 1925, 2234, 2235, 2402, 2516. DEMETRIUS, LUCIA, (n. 1910), scriitoare Română : 9 1 9 , 2935, 2836. DENSUŞÎANU, OVID, (1373—1933), filolog, lingvist; istorie "literar şi . poet român : 1864, 1926, 2236, 2237, 2403, 2517, 2519, 2612, 2937. DESCÂ'ETES, RENE, (1596—Î65dr, ilustru filozof -francez : 202, : ! ' '? 5B9,mS, 1698, 2238, 2520, •' '"' • '" ' ' • DEWET, JOHN, (1839—1952), estetician, psiholog, pedagog şi 'filozof american : 203, 472, 770, 956, 1009, 2768, 2769. DIACONESCU, FA'NTELIMOC publidst român : 301, 302, 1010, 2521. DIDEROT, DENIS, (1713—1784), filozof şi şefiilor francez : 303, S90, «22, 891, 977-, 1011, 1128,-1899, 2871. D'f-ESÎ'ERWEG, ERTSDBÎCH- ADDLF, (1780—1«SS), pedagog progresist german ; 37, 204, 304, 823, 1700, 2691.

Mli^J. m & k , ALEXANDRU, ;(190s—1977fe fetoricliterar şi teoretician rămân: 1 1302, 2133. DIM1TRESCU-IAŞI. C., (18 Î8—1923). prof. un.iv., .estetician şi filosof rnifen : 090. 1123, 1803, 5027. DMITRIEVA, N., publicistă rusii : 506, 1469, 1503, 1501. DOBRESCU, MIU, om politic şi publicist român : 82'4. DOINAŞ, ŞTEFAN AU'GXJSTIN, (n. 1922), poet, eseist şi traducător •român : 1*304, 1561, 2240, 2241.' DOTTREX5, BOBE KT, (n. 1897), pedagog elveţian : 38, 305, 651, 978, 1701, 1702, 2052, 2770. DOBMBER,JPAUL, (1S57—1933), om politic francez cu p î ^ ş p t a t J)€Sflşr; gogi ce : 39, 1305, 2242. DRAG-QMIRESCU, MIHATL, (1868—1942), estetician şi priiic mrnăn : 1306, 1505, 1506, 15! 2-, 1562, 1703, 1704, 1865, 1866, .1028—1.9,30, MSŞ, 2243, 2404,-277:1,. DRAGANÎ ION, publicist-român : 473. 663. DRAGĂNESCU. MIHAI, publicist român : 2522, 27X2, 2938. DRAGHICI, ION, publicist rcanân • .5.91, 3012. DUFRENNE, MIKEL, (n. 1910),-estetician şi filozof francez : 205, 208, 941, 2872, 2873. ' :,.'•..' D.UMJTRAŞCU, D., pro,f. şi publicist român : 474, 862, 957, 1563, 15.64 . 1867, 2523. EJUMIŢRE-S/CU- BUŞULENC-A, ZCE, (n. 1920), istpric fitfer&r.^i" eseistă română : 2134, 2244. E^&KTEÎM,-EMILE, (5858—1917), prof. univ. şi sociolog francez : 5.07, .503, 592, 593, 28&4, 2335. E

EETlMfţJ, VICTOR, .(1889—1.972), -prozator, dramaturg şi poet r e i a t a : 692, 1307—1309, 1705, 1932, 2245.

456

INDICE.SELECTIV DE A U T O R I

EMERSON, - M l i P H . WALDO, (180.3—1882); publicist, poet şi filozof,american : 373, 594, 1311, 1565, 2246. , ^ : ,' ' ;r : EMINESCU, MIHAI. (1850—1889), genialul şi coţi-mai mare poet român, unul dintre, cei mai de seamă lirici ai literaturii universale : 40—43, 399, 693, 921, ,1470, 2524, 2525, 27-73, 2939, 3042, 3044. ENESCU, NICOLAE C.. prof. şi publicist român : 44, 306. ENGELS, FRIEDRICH, (1820—1895), materialist german, , filozof, şi unul dintre fondatorii comunismului .ştiinţific : 400, 401, 546, 922, • 2326—2528,, 2723, 2845, 3045. EPICTET, (c. 50—c. 1.38), filozof grec : 509, 1012, 1013, 1030, 2874. EPICUR,. (341—270 î.e.n.), filozof grec : 669, 958. ERASMUS, (1466—1536), publicist şi.umariist olandez din eptJca Renaşterii : 1014, 1131, 1706, 2692. ESCHlL, (525—456 î.e.n ),'poet tragic grec, considerât părintele tragediei antice : 2693. ESOP. (sec. VII—VI î.e.n.), fabulist grec : 892, 1015, 2694—2697. EURIPIDE, (480—406 î.e.n,), poet grec : 893, 1016, 1132. , , ' EVERAC, PAUL, <(n. HÎ24). dramaturg, prozator şi gazetar român : 694, 771, 923, 1133, 1312, 1313, 1707, 2247,- 2248, 2774. F

i ^ • :• r * ?- • - *' * ^ " FERRIfiRE, ADOLPHE, (1879—1961), pedagog elveţian, adept al curentului pedagogic : „Educaţia nouă" : 695, 959, 2699. F i e h f t i ; JOHANN GOTTLIFR. (U762—1814), filozof german : 45, 402, 475, 696, 1513, 1708—1711, 2004 2875, 3013. • FILIMON, NICOLAE, (1819—1865), scriitor român : 2351, 2352, 2405. FISCHER, ERNST, (n. 1899), poet, dramaturg' şi eseist austriac : 403, 1314, 1315. " FLQREA, .ELENA, prof. şl publicistă română : 404, 1712. FLORESCU, MIHAIL, {ni 1912), pirof. univ. 'şi publicist român 207, 54.6, 595, 960, 2724, 2725., . ., . .

INDICE SELECTIV DE ÂUTOHI

"

=

=

457

FLORIAN, MIRCEA, (1883—1900), om de ştiinţă şi g î n d i t e român : 46, 208, 786, 1017, 1018, 1135, 1713, 1714, 2407, 2876;. 2940, 2995. FLORIAN, RADU, prof. şi publicist român : 942, 961, 1213, 1933, 2529, .:.2836, 2877, 3040, . _ . FORSTER, F. WILHELM, (1869—1950),. teolog, pedagog şi filozof german : 47, 48; «09, 210, 2775. " FRANCE, ANATOLE, (1,844—192*4); "mare scriitor realist francez : 307, 308. 1136. 1316, 1715, 2249, 2530, 2720, 2776. FRUNZETTI, ION, (n. 1918), istoric de.artă, eseist, poet şi traducător, român : 2250, 2251. • G

'

GALACTION, GALA, (1879—1961), scriitor român : 309, 510, 1317— 1319, 2055, 2050, 2252. GARAUDY, -ROGER, (n. 1913), filozof şi scriitor francez : 374, 2878, GĂVANESCUL, ION, (1850—1949), pedagog şi publtcllt'român : 405, 894, 2777, 2778, 2996, 3014, 3047, 3048. GÂNJU, TRAIAN, prof. şi publicist roman : 1214, 1472. " GÂRLEANU, EMIL, (1878—1914), scriitor român : 310, 406, 1320, 1471, 1710, 2057, 2135. GEORGESCU, PAUL, (n. 1923), critic literar şi prozator r o m â n : 311, •697,1321,2058—2061,2253,2254. GHEORGÎIIU. MIIINEA. (n. 1919), traducător, eseist şi poet român : 50, 51, 211, 312, 313,. 698, 699, 1322, .2062, 2255, 2353, 2354, 2942, 3049. GHEREA-DOBROGEANU, CONSTANTIN, (1855—1920), sociolog şf critic literar român : .700, 1323, 1324, 1473, 1934, 1935, 2130, 2137, .2256—2253,2408,2409,2997. GHICA, ION, . (1818—1897), om politic, economist şi scriitor român : 52, 53, 2138; 2139, 2531, 2943, 2944, 3050, 3051.

(SSÎŞE, B T O S m O , («. £§30),, prof. univ.., oHV pKffiwsr şi- pafolMsi. rcanâff i 54, 55, 1325, I'â38;-241Q, 2779. <S8f£ŢA, SIMIGN, profesor şi publicist român : 36-, 153S,,2736:. GIURESCU, CONSTANTIN C., (1907—1977), istoric r<8«®n : 1215; 2380. GOETKE, J O H A N » TvOLFGANG, (1749—18525', oro do şlifip,. gffisdiv tor şi poet german : 314, 315, 407, 476, 511, 512, 5£®f 5&T,, 78^.825, m , 962,. 10-9, 1137; 1326, 1327, 1717,. 1937, -Î988, 2140, 2441, 2S32, 27®, 3053. GOG A. OCTAVIAN, (1881—1938), scriitor r o m â n : 702, 1138; 1328—1329, 2142, 2259, 2782. GONCOURT, EDMOND, (1822—1896) şi JULES DE, (1830—1870), scriitori francezi : 1330, 1331, 2063, 2143, 2332, 2945. GORKI, ALEXEI MAXIM, (1868—1936), scriitor rus : 212, 316, 477,-543, 1332—1334, 1474, 1718, 1868, 1939, .1940, 2064—2066, 2144,. GRAMSCI, ANTONIO, (1891—1937), scriitor şi eminent conducător al mişcării muncitoreşti italiene?: 57,2838,. 2^9, 288:0. GRENIER, JEAN, (1898—1971), scriitor şi mozof, francez : , 549,, Ş50, 826, 121.6, 1335, 1568„ 2145. -. GRIGQRAŞ, IOAN, (18301, prof. univ., pedâgog, 'gînditor. şj- publicist român : 513, 924—927. GRtJNBERG, WTOWIG, profesor uniy., filozof şi publicist. rom.ân : 213, 29*46. , GULIAN, IONESCU C. (n. 1914), profesor univ. şi publicist'român : S8; tfff; fl4, 1863, 2260, pil. GUŞTI. DIMITR1E; (1380—1935), sociolog şi filozof român : 60—03, j08, 783, 1217. 14-75, 2533, 2840, 2881. 288213054, n

.

; -.

a l i f t l T ; S P l R f , ('8y'î:—1912), matematician, pedagog şi om politic român : 514, 551, 1720, 2948, 2:)33.

v

•

;

"TfKmOii S-I:I.ECT-IV IJE a u t u u i

' • .-jap

•HASDEU, B O G D A N FETRÎCESCU» (t838—I§ft7.), JiBgviSf, i s t o r i c

şi

scriitor roxftâffl : 658, lS-li. 214-7, 226At22(kL . . H A L Ă Ş A N , G E O R G E T A , p r o f . şi .publicistă •rom&nk;

HĂULICA,, BAN, '

2412.

.40»,. 628.

{ÎI.1332), critic de artă, şi eseist român.

- '

•

133^ 2411, • ...

HEGEL, GEORG WILHELM FRIEDRICH, (1770—1831), filozof german :. 513, 598, 593, 703, 865, 1337,: 1476, 1477r 1514, l î 2 l , 2C-Î0— 'HEINE, HEINRICH, |1S97—1850), poet german : 64, 375, 376, 704, 779, 1020, 1139, 1339, 1942, 2067, 22(|3, 2701. HELIADE-RÂDULESCU, ION, :(;1802.—1872), Scriitor şi om politic român : 706, 707, 865, 866, 1340, 1722—1726, 1870, 1943, 2068', 2069, 2148,, 2264, 2,265, 2949, 3015—3017, 3055. HELVfiTIUS, A., (1715—1771), scriitor şi filozof francez : 600, 708, /82T, .1140,1341. HEROVANU, EUGEN, prof. şi publicist român :. 65, 2070. HERSENI, T R A I A N , (n. 1 9 0 7 ) „ p r o ! univ. şi pubHţrist r®Mân : SS, 67, 317, 601, 1218, 1478, 1727—1730, 1944, 1945, 2149, 2534, 2841, 2884, HERZEN, ALEKSANDR IVANOVICI, (1812—1870), filozof şi seriilor f u s : 410, 709, 828, 895, 928, 1141, 1342, 1731, 2535, 2533,.278-3. HORATIU. (QUINTUS HORATIUS FLACCUS), (65—8 î.e.n.), poet lâttet : 1.021, 13.43j 1.732,.194&, 2071. HUGO, VICTOR, (1802—1885), scriitor francez, reprezealaat: al r®imânlismului progresM 1 318, 319, 629, 710- 829, 897, 1 1 4 2 , 1 2 » , 1344—1347,, 2266—2268, 2 Ş % 2885, 2950; 3656. HUS-LFI, DA^ID,-!(1711—177% economist, filozof englez : 712, 215.0.

'

I IAHOT, O., publicist rus : 215, 552, 713, 330, 2537,: 2588?,, 2813. iIANOŞI, ION, publicist român : 1479;,: 3,567, 1733, 1347. -

Y

] NDLCE SCL1LCTIV DE AUTORI

IBRĂILEANU, GARABET, (1871—1936), critic şi istoric literar român : 1220, 1348, 1734, 1735, 1871, 1948—1950, 2072—2075, 2151, 2269—2273, 2333,'2334r2413, 2414. " • • " IORDĂNESCU, MIHAI, prof. şi publicist român : 2415, 3018. IORGA, NICOLAE, (1871—1940), om. politic, orator, publicist, scriitor şi celebru istoric român : 69, 70, 320, 321, 478, 479, 714—716, 898, 1022, 1023, 1143, 1144. 1349—1353, 1568. 1738, 1739, 1951—1955. 2076—2082, 2152—2157, 2274—2279, 2416—2418, 2540—2543, 2702—2705, 2785, 2886,2951—2954,3019. > ... lOSIFESCU, ŞILYIAN, (n. 1917), teoretician şi eseist român : 1956, 2083, 2158. ISTRATI, PANÂIT, (1884—1935), scriitor român : 1355, 1356, 1740, 1957, 2280. / \ \ , ' ' "' , IVAS1UC, ALEXANDRU, (1933—1977), romancier român : 71, 72, 323, 411, 1221, 1357, 1958, 2419, 2955. • -IVAŞCU, GEORGE; (n. 1911), eseist, gazetar şi istoric literar român : 73, 1222, 1480, 2084, 2159, 2281, 2282, 2786. J JANET, PAUL, (1823—1899), prof. univ., moralist şi publicist francez : , 3018, 3020, 3021, •

JOJA, ATHANASE, (1904—1972),• prof. univ., filozof şi logician marxist român : 636, 637; 944, 1358, 1741, 1742; 2544, 2849—2851. JOLIOT-CURIE, FREDERIC, (1900—1958), mare chimist şi fizician francez : 831, 2545. K KALININ, (MI.HAIL IVANOVICI, politic sovietic

74, 75, 1743, 2546.

(1875—1946), pedagog şi militant

INDICE SELECTIV DE A U T O R I

' 461

K A L t 6 S . NICOLAE, publicis t 'român • 1350, 2787, 2842; 2887. KANT, IMMANUEL, (1724—1804), filozof reprezentant de seamă al filozofiei clasice germane : 76, 77, 377, 481,' 602, 653, 832.. 899, 1360, 2547, 2888.

;;R.'

'

KIRIŢESCU, CONSTANTIN, (1876—1065), istoric, biolog şi publicist român : 1145, 2956. KLAUS, GEORG, (n. 1912), logician şi filozof german : 2420, 2737. KOGĂLNICEANU, MIHAIL, (1817—1891), orator, ziarist, scriitor şi m a r e om' politic r o m â n : 1361, 2548, 2788, 2957—2959.

KOTARBINSKI, TADEUSZ, (n. 1886)' poet, om de ştiinţă şi filozof polon : 78. 630, 1744. KRUPSKAIA, NADEJDA KONSTANTINOVNA, - (1889—1939), pedagogă sovietică şi tovarăşa de viaţă a lui Lenin : 324, 1363, 1745.

Ij

.

• .

~

L A BTRTTYER.E, J E A N DE, • (1645—1696), -scriitor şi moralist f r a n c e z : 900, 1146, 1364, 1746, 1747, 1872, 2085, 2421, 2706, 2707.

LAMARTINE,

ĂLPHO'NSE DE, (17,00—1869), scriitor

şi om

politie

francez : 1748, 1740. LA ROCHEFOUCAULD, FRANCOIS DE, (1613—1680), scriitor şi moralist francez : 834, 1024, 1025, 1147, 1148, 1365, 1750, 2708—2710," 2889. LAURENŢIU, DAN, (n. 1037), poet şi eseist român : 1366, 2284. LEIBNIZ, GOTTRIED WILHELM, (1646—1716), matematician, o m de stat şi filozof german : 378, 836.

. .--.

LENIN VLADIMIR ILIGI, (1870—1924), marele teoretician şi condu-, cător genial al proletariatului internaţional : 79—81, 717, 2549, 2789, ,2790,3057.

"

I.EOPAUDI. GIACOMO, (1798—1837),. piiet itaHan şi reprezentant al romantismului Italian : 1751, 1752, 2086, 2087, 2892, 3022, 3&2S.

V.

Î N Î J I C E ®JSCB€FFCF S E Â I T W I R I

LESSING, G^TTÎIOÎ^D i î H S M M , (1^29—1781), esfetişia% critic f i istorie g e a n s n ; 4:83, 2f5â. LlKDEB, S„ puMicişt francez : 718, 856, 929, 94.fi, LÎSEMKO, TROFIN bENîSOVICÎ, publicist rus : 2553, 2614. LQCKE, .JOHN, .<1632—1704), om politic,,, pedagog şi filozof englez : 217—21,9, 803, 638, 867, 1026, 1453, 1753, 1754, 2791, LONDON, JACK (1376—1916), scriitor american : 5815. LOVIPS5SCU, EUGEN, (1881—1943), teoretician, critic :şi istoric Hterar : 82—85," .644, 1367, 1536, i 369, 1570,. 1755, 1873—1875, 1960—1962, 2.088, 2161, 2422—342®, 2792, 29S0. tmtm<XX,:mm sm, (mi^mm,-mmna3îst, filozof şi o m politic •englez : 325—328, 832, 2286, 3059. M -

tJ

'

MACO^ESCTJ, GEORGE, (n. 1913), eseist şi publicist român : 86—83, 330, 930, 1149, 1224, 1372—1374, 1756, 1963, 1964, 2,089, 2162, 2287, 2283. MAI AK.G VSKI, VLADIMIR VLAimiIHOVJCt. <1004—1930), scriiior sovietic, reprezentant al poeziei- revdluî&nare : 18@5, 2283—229i, .MAIOÎtE'SCXJ, TITU^IS^O—1917), estetician, critic şi om politic rbmâri: 88, 412, 484, 604, 790, 984, 1572, 1757—1780, 1876, 1877, 2090y 2091, 2711, 2951, 3030, . • MAI? ARENĂ O, A. SEMIONOVICI, .(1883—1939), scriitor şi'pedagog sovietic : 332, 1451. " " -MALIŢAr, MEEtCEA, (n. Ϋ2Î), prof. dr. .acad., matematician, esfŞst şi •âffi. p o l M c rofflâ»:. 9k, 220, 3Ş3, 334, "379, 485, 554, 719, 838, 839, 985, 980, 1878, 2554, 2712, 2962. MANN,' 1WGMAS, (1375—1955), scriitor german : 634, 1701, 1762, 2i®2y - i-mrn^:: -. MAQ, ŢZE-DUN, (1893—1977), eminent, teoretician şi om politic, .fost preşedinte al ii. P. Chineze : 221, 517, 518, 555, 791, -84^, 966, SC7, 2163, : 1 2893. ' V ; •

vlfttişs a s ^ i a i » B S " . A B T ®

MAS&ttN, <3IiEGPiGHEî : in. 193-1), eseist şi ipwbScfet jtomân :222, : îy|3— 1765, 2371, 2372, 2793. MAŞEK, VICTOR .ERNEST,
22g; :5M, 670, : m , B70,

2853, 2854. MICU, DUMITRU, (n. 1928),, critic #i istotăţ literar A'CroSn : 05, J35; 338, 1226—122% 1537, 1573, .1772, 1879, ,2093, 229% 2294, 23.37, 2426, 2796. „ ' MICU (CLAIN), SAMUIL, (1745—.1806), is^Sag, lingvist şi iluminist român : »37, 557, ÎOVJS.

« î i o a , "FLONTÂ, .publicist ropTân : 521, 970, '2556, -2616. MOISESCU, NICOLAE, pedagog şi publicist român.: . 227, 4B6, .607, 722, MOISIL, G R I G O R S C. (180S-ţ®973)4 matematician şi puBEeist 1153, 1906,' 2558-^PPO, 361.7, 2739,2865.'

tafe^q:

•484

I N D I C E S E L E C T I V -'DE A U T O R I

MONTAIGNE, MICHEL DE, (1533—1592), scriitor şi gînditor umanist francez : 228, 338, 102% 1155, 1156, 2894. MONTEEIORE, ALAN, publicist francez : 608, 871, 872. MONTESQUIEU, CHARLES, LOIUS-DE-SECONDAT, (1689—1755), scriitor, filozof şi iluminist francez : 1775, 2094, MOTESSORI, MARIA. (1870—1952), pedagogă Italiană, specialistă în educaţia preşcolarilor şi şcolarilor : 558, 559, 2618, 2714. MQRPURGO-TAGLIABUE, GUIDO, (n. 1916), estetician şi publicist italian : 1380, 1770, 1777. MfîSfTEANU, ROMUL,. (h. 1926), istoric literar şi eseist român : 96," 1381,2695.

.

wBli

1-

, ,' ;

NĂDEJDE, DIMITRIE C. publicist român : 1967, 2561. . NARLY, CONSTANTIN,

(1896—1955),- pedagog şi publicist

% român:

842, 1881. NE-AGU, MARIN, prof. şi publicist român : 933, 934. NEGRUZZI, COSTACHE,

(1808—1868), scriitor român : 2357. .

NEGULESCU, PETRE P. (1872—1951), filozof şi publicist român : 382, 383, 522, 560, 561, 609, 843, 982, 2562, 2619, 2895, NENIŢESCU, COSTIN N , acad. prof. dr. ing. şi publicist român : 671, 971,2728,2729.* NICOLAU, EDMQND. (n. 1922)', prof. ing şi publicist român : 487, 1157. NîSIPEANU, ION, pedagog şi publicist român : 488, 844—846, 2563, 2896. •'•'."..•-*

' '

...

-

NOICA, CONSTANTIN, (n. 1909), prof. univ. şi publicist român : 418, 610,1231, 1482, 1483, 1778, 1968, 2295, 2564, 2954, 2065. NOUMAN, ERNST, publicist german': .9.7, 1382,1383.

465

INDICE' SKJ .KC RIV I)E..A'UT
NOVICOV, JACQUES, prof. şi publicist sovietic': 98, 2Ş66. 2567, 2966, 2967.' O

'

-

X

'.'•<'.

'

/

' '"'.

-,

OGORODNIKCJV, IVAN TRIFONOVJCI, (n. 1900), pedagog'sovietic : 847,2165,2568,2897. - y • . OKON, WINCENTY, (n. 1911), prof. .univ. şi pedagog polonez : 848, .25(i:î. ONCIUL, DIMITRIE, (1856—1923), istoric român : 1779, 2797. OPRESCU, NICOLAE, prof. univ. şi publicist român : 99, 229, 849. ORNEA, ZIGU, (n. 1930), critic şi istoric literar r o m â n : 2096, 2968, 2969. OŢETEA, ANDREI, (n. 1894), prof. univ., om de ştiinţă şi publicist român : 100, 10), 2798. OVIDIU (FUBLIUS O-VIDIUS NASO), (43 î.e.n—17 e.n.), poet latin : 2296. *' V"'"

.""

. • /

.

-

-

,

i

PAMFIL, E. D. şi OGODESCU, D., prof. şi publicişti români : 523, 1780. PANAITESCU, PETRE P., (1900—1967), prof. şi publicist român : 102,; 103,1781. PAPU, EDGÂR, -(n. 1908), eseist şi istoric literar român : 524, 1232, 1233, 1576, 2297. PAS, ION, (1895—1974), prof. şi publicist rofnân : 1384, 1970, 2799. PASCADI, ION, (1932—1979), scriitor şi estetician român : 1158, lg34, 1235, 1385—1388, 1577, 1578, 1971—1973, 2427, 2970; 3062. PASCAL, BLAISE, (1623—1662), om de ştiinţă şi gînditor f r a n c e z : 873. 1782, 1783, 1882.

'''•

PAULSEN, FRIEDRICH, (1836—1908), pedagog german : 384, 489-, 525,

5S3J 6*11, 739, 72$, 874, SffS, mfy 1485, 17«4, %2M, 2570. ,2800, 2898, 302.5. PAVELCU, VASILE, (n. 1900), pedagog şi publicist român : 582, 659, 725, 726,1236, 1389, 1785, 2571, 2572, 3083, 3064. PAVESE r GESABB^. (.tSOa*—1850!), scriitor prŞgrgsiişt; ttaiia®§ 1515, 2097, 2168, 2299. P » L © V > : , IVAN- BHTRGVIGL (M49—l&t&)>,: feioîag; sovietic : 178% 2573. ' " ' ' . PAYOT, 0U-LES, (n. 18S0—>, prof. şi pabâkist'fffiile;^: 727, 907. PÂTRĂŞCANU, LHGBSSPIJ, (1900—1854), om pelitic şi tewattcTjaî român r230, I45-L . • . • .. PĂUNESCU, ADRIAN, (n. 1943^ poet român : 104, 105, 339, 3030, 1390. 1787, .2300, 2801—2SG&. _ v v P  N Z A R U , PETRU, profesor şi publicist român : 10G, 729, 153S„ 1788, , 1780V..2554, 2o.7">„ 2899, .2971. -..•••_. PĂR VAN, VASlLE, (1882—1927), arheolog şi istoric român : 107;,. 108, 527,730—733, 1237, 1238, 1539, 1790, 2804, 2805, 2972. PERPESSICIUS, (1891—1971), poet critic şi istoric literar român : 109;.. 340. 7,73-, 1516, 1791,, 2301, 2302. PE3TALGZZI, JQHANN HENRICH; (1746-1821), cel mai tn>are pedagog umanist elveţian : 231,850, 1159, 1792.. PETRESGU, CEZAR,, (1832—2,981). seentoi român : 13S2, 1794, 1934,, ' 2167. • • PETHESCU, IO AN, (1892—1567):", pedagog, român : 112. 232. 490, 2821, 3085. PETRESCU, OAMtL, (.1334—1957), scriitor roraâ-n : 110, 111. 735, 1241. 139-1, 14816. 1579. 17,93. 2098, 2100. 2303. 2:338. 12366.' 2020 FETROVTC1. ION, (1382—1972), om politie şi publicist rumân: 386. 525, 734. 797, 908, 909, 935,. 972, 1393, 1385,; 2373, 25.78,, 2845, 2900—2904. •

1239, 1180, 385, 28®,,

liMaateş sfai .ECTIV Î>E Ainuui

PBTLIPPIDE A L E X A K Q S U , (1900—1979), eseist şi poet român : 341, 672, 736, 1242, 1394, 1487,/ 1540, 1541, 1380, 1796, 1883, 2101, 2102, 2169, 2Iή,:230S, • "; /'* PIAGET, JEAN, (n. 1896), psiholog elveţian : 851, 1517; 2905. PILLAT, ION, (1891—1945), scriitor român : 93*6, 1395, 1797, 2168, 2304, 2305. PIRU. ALEXANDRU, prof. -şi publicist român : 2339,157% PISAREV, X). IVANOVICI, (1840—1868), gînditor, «ritie Fiterar şi publicist rus : 1396, 2306, 2307. PLATON, (427—347 î.e.n.), filozof grec : 233, 564, 1031, 1397, 2580, 2715. PLA&ONOV, K.K., prof. şi pmbMefet sovietic : 234, 650, 774, 798. PLEHAXOV, GIUDORGHI, VALENTINOVICI, (1856—1918):, revoluţionar şt teor^teian rus : 235, 565, 737,1161, 2171. POLITMER, GEORGES, (—1942), filozof francez : 2730, 2906. POPA, CORNEL, p e d a g o g p u b l i c i s t român : 491, 875, 973. POPA, MARIAN, (n. 1938), critic literar şi eseist român : 566, 1Î62, • 1798, 1975, 1976, 2172, 2428. POPESCU, DUMITRU, (n. 1928), eseist, poet şi mare om politic român : 113, 117, 236, 237, 342. 612, 730, 1032, 1163—1166, 1401, 1488, 1489, 1799, 1977, 2374, 2375, 2581, 2582, 2307, 2007, 2973. 3006, 3067. POPESC®, .DUM33®ţ$l RADU, (n. 1935), scriit-Or român : 655, 1167. POPESCU-ÎNTEVEANU, PAUL, prof. univ., pedagog şi publicist român : _ 230,239, 74®, i§2, 93®, 1309, 1400,1800, 2583: FOSESCU, ALEXANDRU, (n-. 1903), prof. univ., pedagog şî publicist • tâtfî&n'l 567, 613, 640, 741, 2534,2585, 3001.

'

PREDA, MARIN, (1922—1980), scriitor rbmân : 118,119, 742, 743,, 1168— 1170,1978, 2103, 2104, 2309, 2808. PROGRAMUL PARTIDULUI COMUNIST ROMAN ; 1979, 2429, 2386, 2809. •

468

PUŞCARIU, SEXTIL, (1877—1948), lingvist şi filolog român : 121, 1801, , 1885... ; • -• ' .. .. __ ... PUŞKIN, ALEKSANDR SERGHEEVICI, (1799—1837), poet ruş : 744, 745,1802,1980,2105,2310,2340,2430. Q QUINTILIAN, FABIUS M., (n. 30 (40) e'.n.), rector roman : 876, 1171, 1803, 1886, .2716. R

:

.. .

• - ••' i

. . .

: .

.. '

't

- RABEGA, C.y prof. dr. doc. în ştiinţe şi publicist român : 568, 2731. RALEA.' MIHAI, (1896—1964), memorialist, psiholog, sociolog şi om politic român : 122, 529, 746, 1172, 1402, 1403, 1518, 1542, 1581, 1804, 1887—1890, 1981, 1982,-2106, 2107, 2311, 2587, 2810, 2811, 3026, 3069. RĂDULESCU-MOTRU, CONSTANTIN, (.1868—1957), psiholog şi filozof român : 123—125,; 240, 493, . 530, 673, 747, 1582, 1805, 1806, 2581, 2856, 2857, 2908, 2974. RĂDULEŢ, REMUS, prof'. univ. şi publicist român : 126, 2589. •RAPEANU. VALERIU, (n. 1931), ,istoric literar român : 2360. HEBREANU, LIVIU, (1885—1944), scriitor român : 569, 1243, 1404, 1405, 1544*1903, 2108, 2109, 2173. RODIN, AUGUSTE, (1840—1917), sculptor şi publicist francez : 1406, , 1407. '" . . . . . , . . ' _ ... ; ROLLAND, ROMAIN, (1866—1944), muzicolog şi scriitor f r a n c e z : 748,'1408—1412, 1984, 2.361—2363, 2431, 2432. ROMAN, VALTER, (n. 1913), prof. univ., inginer şi publicist român : 674, 1490, 2590, 2591, 2812, 2909, 3070—3073. ROŞCA, ALEXANDRU, (n. 1906), prof. univ.. psiholog şi pedagog român;: 241, 494, 632,- 63'3, 645, 853, 1244, 1808, 1809, 3074. ROUSSEAU; JEAN JACQOUES, (1712—1778). mare pedagog, compozitor, scriitor şi filozof iluminist francez : 343, 614, 1033.

489

INDICE SELECTIV DE' AUTORI

KUBINSTEIN, S. LEONIDOVICI, (1889—1960), psiholog sovietic : 242, 243,646,775,776,799,1455,1810. RUSSG-, ALECU, (1819—1859), scriitor român : 749, 1811, 1891,' 2175, ac» ••;•-•.•••"• 2176.2312.2433. , a u s € r . LIVIU, (1901), estetician şi eseist român : 1245, 1413, 1507, 1813. • • .. . c' • f ' S

— ' ' •• , ' , . ' . . '"' • ./ ' / ' SADOVEANU, MIHAIL, (1880—1961), cel mai mare şi mai fecund romancier român : 1034, 1814, 18.15. S A L V A T , HENRI, profesor şi publicist francez : 244, 1816, 3075. ŞANIELEVICI, HENRIC, (1875—1951). estetician, biolog, sociolog şi critic literar român : 1491, 2110. SAHLEANU, VICTOR, prof. dr. docent şi publicist român : 245, 570, 750, 974, 2111, 2592, 2593, ,2*622, 2623, 3002. , s I n ^ V I P R E A N U , - MIRCEA, (n. 1926), scriitor român şi directorul Editurii Albatros : 1583, 3027. SCHOPENHAUER, ARTHUR, (1788—1860), filozof idealist german : 344, 419—421, 495, 571, 751, 1519, 1817, 1985, 1986, 2314. SEBASTIAN, MÎHĂIL, (1907—1945), dramaturg şi scriitor român : ; 345, 1414, 1818, 1987, 2341. ' SENECA, LUCIUŞ ANNAEUS, (4,î.e.n.—65 e,n.), eminent, o m de stat, filozof şi scriitor roman : 346, 387, 1035, 1415, 291J).

. .. .

SILVESTRU, VALENTIN, (1926), dramaturg, prozator, eseist şi c r o nicar dramatic român : 1989, 2385. SIMIONESCU, ION, (1875—1944), prof. univ.,'paleontolog

şi geolog

român : 127, 1819, 2975, 3003, 3076. SIMIONESCU-RÎMNICEANU, SIMION, EUGEN, (n. 2113.2315.2434.

MARIN, publicist

român : 128, 2717.

1933), critic literar român : 1989, 1990, 2112,

47$

IKDICE SELECTIV Ş E AUTORI

SLAVICI, 1QAN, (1848—1925), scriitor român : 12% 248, 572. 1418. 14!?, 1821. , ' SMlLES. SAMUEL, (1821—1,9,04),,scriitor moralist englez : 247, 248, 347. 1036, 2976, 3077. ŞMIRNOV, A.A.„ (n. 1804), dr. Ja ştiinţe pedagogice şi psiholog seyie* tic : 647, 662, 777, 800^947, 1.822. SOFOCLE, (497—405 î.e.n.), unul dintre cei mai mari poeţi tragici ai Greciei : 2594. SOLO'MON, (973—930 î.e.n.), rege al statului Israel, fiul şi succesorul lui David : 1037, 1038, 1173, 1823, 1:824. SORESC!?, MĂRIM, (h. 1936), dramaturg, eseist şi poet român,:. 388, 141% 182% 2316, 2317. SFEI^CER, HERBERT, (1820—1903), pedagog şi filozof englez:, 778, 854, 1039, 1419,142% 2318, 2595,. 2813, 2977. SPERANTIA, EUGENIU,. (1838—1972), eseist,, dramaturg şi poet român : 496, 9'75, 1421, 1584, 1991. SPINOZA, BARUCH, (1632—1677), filozof materialist olandez : 219, 250,422, 423,616—621,752—758,877,948. STANCOVICI, VIRGIL,. profesor şi publicist român.: 1D4Q,. 2624. STÂNESCU, NICHITA, (1933—1983), traducător, eseist şi poet român : 2319, 2320, 2814. STENDHAL (pseudonimul lui MĂRIE HENRI BEYLE), (1783—1842), scriitor francez : 779, 1041, 1422, 2321, 2718, 2911. STOIAN, STANCIU, (n. 1900), pedagog şi sociolog român : 130, 53l, 573. Ş

.

V

ŞAFRA'N, OISIE, publicist român : 132, 133, 622, 855, 3077, 3078, 3079'. ŞBRBANESOO, DUMITRU, prof. şi publicist român : 251, 663, 1246, 1826, 1827.

I-VD1CK S K L E 0 T 1 V D E A U T O i U

471

ŞÎŞKIN, A.F., publicist rus : 1424, 1425, 2596, 2625. ŞULUŢIU, OCTAV, publicist român : 252, 1545, 2435.

TAINE, HIPPOLYTE, (1828—1893), critic, gînditor şi istoric francez? 757, 1426, 1427, 1993, 1994, 2342, 2978. T AN A SE, ALEXANDRU (n. 1923) prof. univ':*' filozof şi publicist r o m â n : 134, 135, 253, 254, 348, 623, 758, 1247, 1428, 1546, 1647, 1995, 1996, 2597, 2719, 2815, 2912, 2979—2981, 3081. T.AUŞAN, GRIGORE, (1878—1956), prof, şi publicist român : 759, 1174, • 2177, 2982. ' TAUTU, NICOLAE, (1920—1972),scriitor român : 1828,-2322. TEODORESCU, NICOLAE, (n. 1908), matematician şi publicist româa 2741, 2742. TI IE OD OR ESC U j CICERONE, (1908—1974), scriitor român : 349, 1829. THIBAUDET, ALBERT, (1874—1936), critic literar şi filozof francez: , 350, 1248, 1429, 1508, 1997, 2178, 2343, 2344, 2436. TOBOŞÂRU, ION, profesor şi publicist român : 255, 1830. : TODORAN, DIM1TRIE, (n. 1908), pedagog şi publicist român : 256, 2"!)-l. TOFFLER, AL VIN, publicist american : 351, 574, 1430, 1492, 1831, 2983, 3082. TOLSTOI, ALEKSEI NIKOLAEVICI, (1883—1945), scriitor sovietic rus : 352—354, 701, 1431—1435, 1493, 1832, 1833, 1892,1893, 1998, 2114, 2366, 2437. TOLSTOI, LEV NIKOLAEVICI,; (1828—1910); scriitor rus : 575, 1832, 2599, 2816, 3083, TRIFONQV, " publicist rus : 1437, 1438, 1999. TSATSOS, CONSTANTIN, (n. 1889), prof, .univ., o m politic şi publicist grec : 389, 498, 1439, 1834, 189:4, 2115, 2323, g600, 2601, 2913, 3 1 — Cugetări. d e s p r e c u l t u r ă , ş i * c i v i l i z a ţ i e

472

I N D I C E SLIL&CTIV UE AUTOFLL

TtJCICOV-BOGDAN. AMA. psihologă şi publicistă română : 156, 634, 648, 656, 66'4, 801, 1920, 28S5, ' l' U Ş W S O , K. B-MITR-fiEVrea, 0824—1870), pedagog r u s : '355, 762, 80% 1043,1494,1836,1837,2818. V/'.' •

-î.. :

:

YAL3SRY» PAUL, (1871—1945), poet şi eseist francez : .2000, 28Q2. VASCHTDE. NICOLAE, (1.874—1907), psihiatru şi psiholog r o m â n : .1838. VASIU, MIRCEA. prof, c o n t dr. şl pablMst român -. 576, 577. VAUYENARGţCES, LUC DE CLAPIERS, (1715—1747), moralist francez : 356, 763, 857, 911—914, 1044, 1175—1177, 1548, 2116, 2438, 2603, 291.4, 2945.. VETIŞANU. VASILE. publicist român : 137; 258, 784; 1549, 1550, 2819. VIANU, TUDOR, (1897—1964), p s i M o g ; . moralist, sociolog, estetician, istoric literar>şi filozof român ; 259, 357. 1249, 1440—1444, 1495, 1406, 1521, 1522, 1586—1588, 1839—1842, 1896, 1897, 2001—2003, 2117, 2118, 232.5, 2367, 2439, 2720, 2984, 3029. VINTILA, PETRU, (n. 1922), scriitor român :. 87®, 1843, 2820. VITNER, ION, (n. 1914), critic şi publicist român : 578, 1446, 1497, 1498. VÎGOTSKI, LEV SEMIONOV1CI, (1896—1931), psiholog sovietic : 765, 1445. VLAHUŢA. ALEXANDRU. (1858—1919), scriitor român : 1447, 1844. VOICULESCU, MARIN, prof. şi publicist român : 2326, 2821. VOLTAIRE (FRANCOIS-MARIE AROUET), (1694—1778), gînditor iluminist şi scriitor francez :'358; 1178. 1845. VORONCA, ILARI®, publicist român : 390.

INDICE SELECTIV DE AUTORI

•473

w WAGNER, CHARLES, (1852—1918), moralist şi publicist francez : 624, 1448,1846,2822,2985, 3084. WALD, HENRI, (n. 1920), filozof român : 409, 780, 803, 879, 1456, 149.9, 1589, 1847. •X

XENOPOL, ALEXANDRU D., (1847—1920), mare istoric, sociolog, economist şi filozof român : 138, 139, 532, 533, 625, 1449, 1849—1850, ; ' . 2604, 2605, 2823, 2824, 2858, 2986, 3085. Z ZAMFIRESCU, DAN, (n. 1933), istoric literar român : 141—143, 649, 1450, 1551, 1552, 1851, 2440, 2441, 2825, 2826, 2987. ZAMFIRESCU, DUILIU, (1858—11)22), scriitor român : 1652, 1853. ZAMFIRESCU, VASILE DEM., profesor şi publicist român : 1180. ZISULEŞCU. ŞTEFAN, (n. 1907), prol. univ. şi publicist român : 2368. ZOLA, EMIL,'1 (1840—1902), scriitor şi teoretician al naturalismului francez : 2004, 2606. ZWEIG, ŞTEFAN, («81—1942), scriitor austriac : 766, 1452, 2827.

INDICE TEMATIC

I CULTURA

"

-

CULTURA : 1—143, 254, 290, 306, 316, 746, 1184, 1200, 1694,. 2241, 2380, 2529 2800, 3084. CUNOAŞTERE * 34; 81, 100, 137 144—259, 279; 323, 361, 367, 457, 467, 474, 481 491, 495, 555, 591, 612, 644. G53, 762. 776, 777, 785, 825, 904 1181, 1207,1970,1977,2317,2375,2429,2877. STUDI-U (a ci-ti, cititor, carte) 4, 26,1—:358, 651, 878, 1332, 1394, 1883,1945, 2066, 2727. UNIVERS (cosmos, infinit, spaţiu, lume) 60, 116, 223, 286, 291, 359—390, 401, 523, 573, 577, 1251. EXISTENŢA 59, 68, 192, 256, 303, 336, 376—379, 392—423, 515, 629, 788, 887, 895 1477, 1656, 1780, 2299, 2311, 2392, 2531. CERCETAR^E (experiment, demonstrare) 424—499, 688, 673, 734, 764, 801, 816, 906, 960, 1585, 2908. FENOMEN 221, 225j 2.44, 468, 491, 500—533, 563, 605, .622, 645, 647, .658, 662 772, 777, 7J83, 789, 935, 962, 1141, 1419, 1434, 1493, .1520, 1531, 1798 1800,1878, 2390, 2426, 2572.

MIŞCARE 420, 513, 534—579, 728, 765, 830, 1478. CAUZA-EFECT 249; 250, 422; 507, 525, 530, 531, 540, 5 8 0 — 6 2 5 , 752, 918.

MOTIVAŢIE 49, 6 2 6 — 6 3 4 .

INDUCŢIE-DEDUCŢIE 4 8 0 , 6 3 5 — 6 4 0 , 7 2 8 , 751, 824.

COMPARAŢIE 641—649,827.

ANAI.ÎZ A-ŞINTKZA 606, 6 5 0 — 6 5 6 , 858, 875.

SISTEMATIZARE (clasificare) 657—664.

IPOTEZA, (presupunere) 482, 6 6 5 — 6 7 4 .

IDEE (părere)

.

218, 219, 638, 643, 6 7 5 — 7 6 6 ,

1287, 1771, 1822,

1857, 1871, 2072, 2 3 6 4 ,

2398,2773.

.

•

GENERALIZARE 255, 353, 637, 646, 7 6 7 — 7 8 0 , 955, 1224.

NOŢIUNE 695,

777,

780,

781—803,

2573.

811,

874,

908,

1367,

558,

660,

777,

1405,

1499,

1710,

1848,

,

CUNOŞTINŢE 93,

114,

140,

331,

471,

487,

800,

804—857,

879, 963, 1183, 1494, 1744, 2052, 2138, 2310, 2500, 2595^ 3011,

DEFINIŢIE 422, .858—879, 916, 969.

802,

CUGETARE 328, 344, 701, 880—914, 982, 1758; 2182. 310», 2 » PRINCIPII 493, 610, 677, 740, 752, 915—938, 956, 1283; 1343, 2091, 2439, 2490. 2888.

CONCEPŢIE 128, 464, 487, 497, 539, 596, 597, 634, 637, 685, 703; 758. 772; 832, 864, 939—948, 950, 964, 868, 1220, 1287, 1494, 16S1, 1022, tW-, 1983, 2029, 2505, 2876, 3001. TEORIE 472. 844. .949—975, 1295, 2587. CERTITUDINE 976—<982, 1791. ÎNŢELEPCIUNE (isteţime) 146, 322, 331, 342, 483, 933—1044, 1068, 1543, 2064, 2547. IGNORANŢA (vanitate, prostie) I 1012,1045—1180,1381, 1652,2701,2703. II CREAŢIE CREAŢIE (creativitate, creator) ; 3, 21, 30, 34, 364, 405, 410, 1181—1250; 1392, 1456, 1'690, 1715, 1862, 1873, 1893, 1905, 1939, 1973, 2226, 2819. ' ARTA (artist) 41, 94, 223, 291, 602, 1251—1452, 1501, 1504, 1581, 1854, 1899, l'SOO, 1906, 1908, 1982, 2158. 3075, 1SJENŢA (esenţial. principal) ' 143, 194, 244, 250, 305, 5X5, 521, 533, 509, 573, 578, 530, 612, 1453—1456. REALISM 1454,'1457—1499.

.

INDICE T K M A T 3 C

IMAGINE ARTISTICA 1224,1305,1500—1508,1673,2203.

SIMBOL

'

1509—1522.

TRADIŢIE 1 1 8 , 137, 732, 1 5 2 3 — 1 5 5 3 , 1 7 0 2 , 1 9 7 3 .

ORIGINALITATE (original) 7 2 , 108, 1 4 4 4 , 1 2 6 1 , 1 4 0 0 , 1 5 3 7 , 1 5 5 4 — 1 5 8 0 .

LIMBĂ (limbaj, grai, cuvînt) 103,

110,

123,

243,

1187, 1190, 1262,

584,

653,

761,

1363, 1 4 0 2 , 1 4 4 5 ,

763,

781,

867,

872,

1154,

1502, 1 5 0 7 , 1 5 0 6 , 1 5 9 0 — 1 8 5 3 ,

1173, 2016,

2200, 2206, 2232, 2260, 2658.

STIL (expresivitate) 1383, 1560, 1 8 5 4 — 1 8 9 7 , 1940, 2436.

OPERĂ 71, 6 0 2 , 1 1 8 4 , 1 1 9 4 , 1250, 1 2 6 8 , 1 3 2 1 , 1 4 2 6 , 1 8 5 4 , 1 8 9 3 — 2 0 0 4 , 2 0 1 7 .

SCRIERE (scriitor) 2 8 9 , 3 3 5 , 1 4 2 5 , 1 5 6 0 , ,1755, 1948, 2 0 0 5 — 2 1 1 8 .

LITERATURĂ 735,

1402,

1687,

1919,

1979, 2 0 3 4 ,

2047,

2441.

POEZIE (vers, poet) 1 3 0 5 , 1 3 4 7 , 1928, 1939, 2 1 8 0 — 2 3 2 6 , 2 3 5 4 .

ROMAN 1949, 2 3 2 7 — 2 3 4 4 , 2 8 2 6 .

TEATRU (piesă, actor) 2345—2368.

AFIRMARE (ştiinţifică, artistică) 9 3 7 , 1290, 1 8 1 8 , 2 3 6 9 — 2 3 7 5 , 2 5 9 8 , 3 0 6 3 .

CRITICĂ LITERAR-ARTISTICĂ

2048,

2119—2179,

2311,

24<)1,

(prtonr'eă. opinie) 290, 713-, . 2 3 7 6 — 2 4 4 1 .

III ŞTIINŢA

V

ŞTIINŢĂ 35,

3 7 , - 94;

; 145, ' 3 5 7 / 434.

460,' 462,

501,

583,

812; 813, 824, 825, >837! 847, 36T£ 870, 971, 1157,

624,

673,

1304,

•*

713,

1.419,

721, 1585,

1589? 2151, 2187, 2279, 2 4 4 2 — 2 6 0 6 , 2731, 2850, 2853, 2897,' 2977.

OM t DE'ŞTIINŢĂ '

/..

2607^.-2626, 2882.

;'.

'

" ' '

''"

'

. SAVANT '(învăţat,'înţelept, erudit) 1123, 2 6 2 7 — 2 7 2 0 .

FIZICĂ-CHIMIE " 2721.—2732.

' MATEMATICĂ 2733U-2743; " "

' V

ISTORIE

'

'

'

'

,''•',

<,

;';

63,. f3, 82, 223, 719, 781, 922, 1450, 2025, 2062, 2744—2327. SOCIOLOGIE

.

'

500. 28I3,"2828—2843. LOGICA 221, 393, 493, 657, 2 8 4 4 — 2 8 5 8 .

.

'

"

FILOZOFIE 865, 9 1 4 , 1 9 4 9 , 2025, 2410, 2 9 5 9 — 2 9 1 5 .

IV CIVILIZAŢIE CIVILIZAŢIE 98, 113, 120, 469, 654, 2812, 2916—2987,

1292, 1398,

3051, 3054, 3085,

1426,

1727,

1953,

2313,

2809,

INDICE TEMATIC

479

EVOLUŢIE 85, 1.10, 719, 801, 2496, 28S9, 2988—3003. PERFECŢIONARE 25, 191, 458, 461, 1443, 1496, 1576, 1677, 2199, 3004—3029, 3082. PROGRES (regres) 96, 100, 351, 465, 654, 668, 789, 790, 927, 1042, 2268, 2516, 2531, 2722.2809,2985,3030—3085.

COGITO COLECŢIE DE VALORIFICARE A TEZAURULUI DE ÎNŢELEPCIUNE. AL OMENIRII

Culegerile de cugetări apărute în editura noastră în perioada 1967—1971, stîrnind un viu interes în rîndurile cititorilor şi bucurîndu-se de un mare succes de librărie,, au constituit un argument pentru înfiinţarea în 1972 a primei coleeţii de cugetări „Cogito". Iniţiind această colecţie, ne-am propus să cuprindem treptat zone şi; epoci culturale, să valorificăm spiritualitatea unor mari personar lităţi ale omenirii şi să ilustrăm, pe cît posibil, temele de cea mai pregnantă importanţă educativă. Pornind de la aceste obiective, în colecţia „Cogito" s-au profilat trei genuri de ediţii : I — Culegeri de cugetări, aforisme şi proverbe care ilustrează gîiîdirea unor popoare saw culturi unitare, c u m ar fi : cugetările Greciei; antice, cugetările latine, indiene, egiptene, japoneze, chineze, persane, spaniole, americane, ruseşti, franceze, engleze, germane, ale popoarelor vecine şi bineînţeles cugetarea românească, II — Culegeri selective din opera marilor personalităţi ale culturii universale : Aristotel, Plato», Seneca, Epicur, Cicero, Shakespeare, Goethe, Scftiîler, Tolstoi, Dostoievski, R. Tagore, lorga, Eminescu, Conta, Blaga, Sadovcanu. Călinescu etc.

XII — Culegeri de cugetări, aforisme şi provei'be grupate în jurul unor teme, cum ar fi munca, dragostea, buna-cuviinţă, cinstea prietenia, omenia, viaţa, virtuţile, patria, curajul, cultura etc. Textele selectate în aceste ediţii oferă cititorilor de azi un cumul de înaltă spiritualitate, de experienţă, pilduitoare în cea mai mare. parte şi astăzi. Pe lîngă acest tezaur sapienţial, ediţiile cuprind prefeţe care orientează cititorul în cultura respectivă sau în opera autorilor antologaţi, scoţînd în evidenţă trăsăturile spirituale ale popoarelor, semnificaţiile filozofice şi educative ale cugetărilor unor personalităţi. De asemenea, spre a înlesni cititorilor aprofundarea unor teze,. indicele tematic constituie un ajutor preţios şi nelipsit din aceste culegeri. Precizăm şi pe această cale că în colecţia „Cogito", conform programului stabilit, nu publicăm decît lucrări aparţinînd clasicilor. Oferim în continuare un tabel cuprinzînd cărţile apărute în colecţie din 1972 pînă în prezent.

COLECŢIA „COGITO" APARIŢII Autor

Titlul

Nicolae lorga *

+

*

*

*

*

*

*

*

*

* *

.

.

lordaehe Golescu Voltaire M. Sadoveanu

•*

*

*

W. Shakespeare

Anul apar.

1872 Cugetări 1972 Proverbe turceşti 1972 Munca 'reflectată în proverbele, lumii 1972 Dicţionarul bunei-cuviinţe 1973 Proverbe şi cugetări despre dragoste 1973 Proverbe comentate 1974 Maxime şi cugetări 1974 Carte de înţelepciune Proverbe şi Cugetări din folclorul şi litera1974 tura americană Proverbe şi cugetări din folclorul şi litera1974 tura rusă şi sovietică 1975 Aforisme şi cugetări

Autor

Titlul

Camil Petrescu * * * * * * * * * * * * * * * AntOn Pann * * * * * * Montaigne * * * . * * * * » * M. Eminescu Balzac * * * * * * * * * * * * * * * * * * V. Hugo * * * * * * * * * Cilibi Moise * * * * * * G. B. Sfcaw G. Căliîiescu

' .

Anul apar.

Maxime, cugetări, reflecţii 1975 Proverbe şi cugetări bangaleze 1975 Femeia în proverbele şi cugetările lumii 1,975 Proverbe şi cugetări despre omenie 1975 Mş.xime, sentinţe şi aforisme din Egiptul antic 1975 Spicuiri din înţelepciunea spaniolă 1976 De la lume adunate 1976 Proverbe şi cugetări arabe 1976 Proverbe şi cugetări latine 1976 Aforisme 1977 Proverbe şi cugetări despre patrie 1977 Proverbe şi cugetări despre educaţie 1978 Proverbele lumii despre calităţi şi defecte 1978 Cugetări ' 1979 Maxime şi cugetări 1979 Proverbe şi cugetări armeneşti 1979 Cugetări engleze 1980 Omul şi convieţuirea socială 1981 Cugetări greceşti ' 1981 Cugetări franceze 1982 Coloana infinitului 1982 (De prin scrieri de demult) Cugetări 1982 Proverbe şi cugetări italiene 1982 Curajul în proverbele şi cugetările lumii 1982 Miere şi fiere 1982 Apropouri 1982 Cugetări persane 1983 Trei secole de paradox 1983 ' Aforisme paradoxuri, cugetări 1983 Aforisme şi reflecţii 1984

CUPRINS

Cur intui editorului Cugetări şi reflecţii despre cultură şi civilizaţie I Cultură II Creaţie . . . . . . . . . . III Ştiinţă ." . I . IV Civilizaţie . . . . . . . î . Listă de antologii din care s-a citat . ' " . Indice selectiv de autori . . . . t i . Indice tematic . . . ; . . . 1 '. .

V 1 1 164 352 419 448 449 474

Lector : GHEORGţlK MARIN Tehnoredactor : MARIANA ŞTEFAN Bun de tipar XI.1984. Apărut 19$4, Coli de tipar 15,5. Comanda nr. 40 387 Combinatul poligrafic „Casa Soînteii» Bucureşti — Piaţa Scînteii nr. 1 Republica Socialistă România