Curajul In Proverbele Si Cugetarile Lumii.pdf

CURAJUL în proverbele şi cugetările lumii

Antologie realizata'

de • STELA IANCU.

şi IRINA IA N C U

C o le c ţia Gogito'

O culegere de anecdote şi maxime este cea mai preţioasă comoară pentru omul de lume, dacă el ştie să presară la locul potrivit pe cele dinţii, iar pe celelalte să şi le amintească în cazuri

adecvate. GOETIIE

PREFAJA

„Ce este om ul! ce slab, ce blînd, ce sfios! Ce viteaz, ce fricos, ce cum plit! A tît de cuminte, de liniştit, de senin, atît de neastîmpărat, de zburdalnic, de nebun I Ce sîrguitor, ce muncitor, ce prevăzător! Atîta hotărîre şi atîta nestatornicie! Atîta bunătate şi atîta sălbăticie l (. . .) “ remarca — cu spiritu-i pătrunzător ce o carac­ teriza — Adina Olănescu 1 multitudinea de posturi ale acestei atît de complexe creaţii a naturii care este fiinţa umană. Şi nu sînt singurele. Se pot adăuga, fără a se epuiza, nici pe departe, toate atitudinile lui posibile : ce curajos, ce îndrăzneţ, ce temerar, ori ce mişel! Va­ nitos, înfumurat, orgolios, sau eroic. Cutezător pînă la risc, ori prudent pînă la laşitate. Intr-adevăr, omul poate fi surprins în toate aceste ipostaze. Problema care s-a pus încă din cele mai vechi timpuri, şi care-şi păstrează şi azi întreaga actualitate, este aceea a înnobilării lui spirituale, a formării unei concepţii elevate asupra vieţii şi a rosturilor ei — con­ diţie necesară a autorealizării individuale şi a afirmării sociale la un nivel cît mai înalt. A circulat şi încă mai dăinuie opinia potrivit căreia omul are şi calităţi, dar şi defecte şi că fără acestea din

VIII

PREFA ŢA

urmă, care ar da mai mult pitoresc personalităţii sale, el ar rămîne doar o schemă şi nu o fiinţă vie. Anton Semionnvici Makarenko, pe drept cuvînt, se întreba ■ „Trebuie să existe defecte ? Eu susţin că nu. Iar dacă dumneata ai douăzeci de calităţi şi Zece defecte, noi sîntem datori să ne ţinem de capul dumitale : de ce ai zece defecte ? Ia să faci bine să scapi de cinci! Cînd vor rămîne cinci, să mai scapi de două, ca să rămînă numai trei." Tot el continua interogativ : „Ce defecte se pot tolera ?“ 2 şi, evident, sfîrşea prin a le nega rînd pe rînd pe toate. Acesta este şi scopul culegerii „Curajul în proverbele şi aforismele lumii". Oferind tinerilor cititori modele de reflecţie ale unor mari personalităţi pe această temă, dar şi pe teme înrudite cum s în t: cutezanţa, eroismul, vitejia etc. sau opuse, ca : teama, laşitatea, cu scopul de a completa sensurile problemei de bază, urmăreşte să incite la meditaţie, luare de atitudine, autoperfecţionare. Căci omul curajos nu este un supraom sau o fiinţă abstractă, lipsită de nervi, fără imaginaţie, care nu tră­ ieşte sentimentul de teamă, ci acela care ştie să se do­ mine. „Curajos este nu cel care înfruntă pericolul fără să simtă frica, ci cel care poate să înăbuşe cea mai mare frică şi să se gîndească la pericol fără să se supună" (C.D, Uşinski), după cum : „Curajul este lupta cu frica, stăpînirea fricii — nu absenţa fricii“ (M . Twain). în aceeaşi ordine de idei, eroul este: „Omul care se jert­ feşte, îşi cunoaşte destinul, are toate suferinţele pe care i le rezervă natura lui omenească şi slabă, are oroare de moarte, are frică şi panică în toate gradele lor, însă deasupra tuturor acestor mizerii ale cărnii omeneşti,

PREFAŢA

IX

înalţă conştiinţa sa, îndîrjirea unei datorii, un ideal de umanitate“ (M. Sadoveanu). Fără îndoială, există eroi şi eroi: eroi ai patriei, eroi ai muncii, eroi ai ştiinţei, oricum, eroi vestiţi care, pe drept cuvînt, sînt omagiaţi, numele lor „rămînînd ca un izvor de glorie, de nobleţe pentru generaţiile viitoare“ (Ch. Montesquieu). Dar şi în viaţa, deloc banală, de toate zilele, se petrec acte de eroism, numai că ele se desfăşoară în umbră şi nu sînt remarcate de nimeni, aşa cum nota, la timpul său, V . Hugo : „Există fapte de vitejie dîrză neştiute de nimeni care se apără cu înver­ şunare, în ascuns, împotriva navalei fatale a necesită­ ţilor, biruinţă nobilă şi falnică, pe care nici un ochi n-o vede, nici un renume nu o răsplăteşte, pe care nici o fan­ fară nu o salută. Viaţa, nenorocirea, singurătatea, sărăcia, nepăsarea sînt cîmpuri de bătaie care îşi au eroii lor, eroi obscuri, uneori mai mari decît eroii v e s t i ţ i D e altfel: „Noi toţi oamenii ne naştem şi trăim ca nişte eroi“ (M. Gorki). Astăzi mai mult ca oricînd, sau mai precis, putem trăi o viaţă eroică, cu condiţia să îndrăz­ nim, să înfruntăm cutezători obstacolul, primejdia, iner­ ţia, minciuna, inechitatea, oprimarea etc., căci : „Cine nu îndrăzneşte nu poate face nimic la momentul po­ trivit“ {Napoleon). Vom şti să îndrăznim ? Viaţa, într-unul din momentele ei va face verificarea, fiindcă : „Pînă nu i-a sunat ceasul, nimeni nu-şi cunoaşte curajul“ ( / . Anouilh) — curajul element caracteristic, alături de cinste şi demnitate, profilului moral al comunistului, care „trebuie să fie cinstit, curajos, demn, să lupte cu ardoare pentru adevăr, pentru dreptate şi libertate“ (Nicolae Ceauşescu). Evident, nu după o schemă ab­ stractă, rigidă, ci în raport cu particularităţile perso­ nalităţii şi ale îndatoririlor sale, căci: „Fiecare e puternic

X

PREFAŢA

atunci cînd se sprijină pe ceea ce îi este propriu şi fiecare se pierde cînd caută în el însuşi forma cura­ jului altora“ ( R . W . Emerson). După cum atunci cînd împrejurările o cer, se impune să fim prudenţi. Să urmăm îndemnul lui Epicur : „De vrei să trăieşti fără supărări, socoate cele ce sînt să se întîmple“. S-a afirmat, de altfel, pe drept cuv'int, c ă : „Partea cea mai bună a curajului e prudenţa“ (W. Shakespeare). Iar „Viteazul ce se cheamă Îndrăz­ neală se cuvine să călărească pe un harmasar bătrîn căruia-i zice Cuminţenie“ ( M . Sadoveanu). Aşadar, să fim prudenţi. Dar nu pînă la laşitate, căci: „Nimic nu degradează ca laşitatea“ ( P. Doumer), iar „Pe cel laş (. . .) nici jnoartea nu-l spală de ruşine“ ( N . Tăutu). Şi apoi : „Cînd poţi merge, de ce să te tîrăşti ?" (N. Iorga). Mai ales : „Îndrăzneşte să fii tu“ (A. Gide). Sînt situaţii extreme cînd nu se mai pune problema prudenţei, cel puţin în ceea ce priveşte protejarea vieţii. Cînd patria este în primejdie, eroii merg cu pieptul deschis spre sacrificiul suprem : „In luptă ori­ care căde-le-va partea, / Ei cîntă şi luptă şi nu se înspăimîntă / De culmi şi abisuri“ (D. Th. Neculuţă). Pentru că atunci „(. . .) Cînd mori / Pe braţele patriei recunoscătoare, / Moartea se sfîrşeşte, închisoarea se deschide / Şi, odată cu moartea, începe viaţa “ ( F. Castro). Spicuind dintr-un unghi de vedere personal, din acest inestimabil tezaur pe care-l reprezintă experienţa sapienţială milenară a lumii, am schiţat, traversînd în felul acesta unele capitole ale culegerii, o linie de con­ duită superioară. Una din atîtea posibile. Căci viaţa, în inepuizabila ei varietate, oferă nenumărate situaţii concrete care pot constitui pietre de încercare a cura­ jului.

PR EFAŢA

XI

In culegere, ne-am oprit la două dintre ele care ni s-au părut mai semnificative: lupta pentru apărarea patriei şi pentru construirea miei societăţi mai drepte şi. .. dragostea, care la rîndul ei, poate fi comparată, dintr-un anumit punct de vedere, cu o luptă, dar cu una pentru triumful vieţii. In intenţia de a oferi cititorilor, paralel cu modelele de reflecţie pe tema curajului, exemple de ţinută supe­ rioară, în final am ilustrat această trăsătură de caracter moral prezentînd cîteva conduite tipice rămase celebre în speranţa că această culegere îşi va atinge scopul, nu putem încheia înainte de a aduce cele mai calde mul­ ţumiri redacţiei Editurii Albatros, pentru preţioasele in­ dicaţii oferite, şi personalului bibliotecilor „Mihai Eminescu", Facultăţii de filologie şi Centrului de ştiinţe so­ ciale al Universităţii „Al. 1. Cuza“ Iaşi, care ne-au pus la dispoziţie materialul bibliografic tiecesar cu cea mai aleasă solicitudine. STELA IAN CU Iaşi, 1 septembrie 1982

NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI

Ordonarea materialului în culegere s-a făcut după trei criterii. După criteriul tematic, pentm stabilirea capitolelor şi gruparea ideilor din cadrul acestora. Ordinea alfabetică, impusă de logica înserării proverbelor după ţări şi a aforismelor în sistemul de idei al unui autor. Şi după criteriul cronologic, în sistematizarea au­ torilor din care s-a citat, pentru perspectiva istorică pe care o des­ chide acest procedeu, oferind cititorului posibilitatea de a surprinde evoluţia reflecţiei umane pe tema curajului de-a lungul timpului. Gruparea tematică a materialului s-a făcut după principiul în­ rudirii noţiunilor (ex. : Cutezanţă, îndrăzneală ; Voinic, Viteaz etc.) şi al antinomiei (ex. Curaj-Frică, Laşitate ; Prudenţă, Prevedere-Imprudenţă, Risc etc.), iar în succesiunea citatelor am avut în vedere în primul rînd proverbele, citatele din culegeri, apoi cita­ tele din autori. în cadrul capitolelor citarea s-a făcut menţionîndu-se autorul, opera, volumul şi pagina de unde a fost extras textul respectiv

N O T A A S U P R A E D IŢ IE I

întrucît au fost consultate şi scrieri intermediare : antologii

X III de

maxime, biografii, jurnale etc., pentru a se evita posibilele con­ fuzii, acestea au fost numerotate cu cifre romane, iar sub text a fcst citat autorul, numărul (în paranteză) la care a fost înregistrată lucrarea în lista bibliografică (Bibliografie I), şi pagina. Pentru orientarea cititorului în problematica bogată a prover­ belor şi a aforismelor, ce pot exprima mai multe idei şi care în culegere au trebuit să fie încadrate într-un anumit capitol, a fost elaborat un indice tematic. Notele şi indicele de nume sînt menite să ofere cititorului interesat informaţii suplimentare.

CURAJUL în proverbele şi cugetările lumii

I. CURAJ — FRICĂ, LAŞITATE

CE ESTE CURAJUL ? Curajul e vederea peste propria fiinţă şi peste orice primejdie a unui scop. NICO LAE IORGA

1 — Curajul este lumina nenorocirii. 2 — Prezenţa de spirit înseamnă curaj. PROVERBE FRANCEZE.

3 — Păstrarea în toate împrejurările a părerii juste şi legale despre lucrurile înfricoşătoare şi neînfricoşătoare numesc eu curaj. PLATON, Statul (Republica).

4 — Curajul nu este fermitate nesăbuită, nici dorinţă de primejdie, nici căutarea a tot ce înspăimîntă. Curajul este foarte grijuliu cu apărarea proprie şi foarte răb­ dător la ceea ce are aparenţa falsă de rău. SENECA, Scrisori către Luciliu, 272.

5 — Curajul este începutul biruinţei. PLUTARH, Vieţi paralele, I, 292.

6 — Curaj înseamnă să fii îndrăzneţ în acele lucruri, din cele pe care le faci, în care trebuie să fii, neuitînd de posibilitatea răului şi de durerile pe care acesta ţi le-ar putea pricinui. IBN ŞINA, Ştiinţa moralei, 508.

CURAJ

3

7 — Curajul [...] nu este o virtute, ci o trăsătură fericită. VOLTAIRE, Eseu asupra obiceiurilor.

8 — N u înseamnă [...] să fii curajos acţionînd ca şi cum nu ai simţi că tremuri şi totuşi să tremuri ? SILVIO PELLICO, închisorile mele, 127.

9 — Curajul constă în a fi la înălţimea problemei care ni se pune. R. W. EMERSON, Societate şi singurătate : Curajul, 231.

10 — Curajul nu este altceva decît încrederea în pro­ priile forţe. K. D. UŞINSKI, (II, 39).

11 — Curajul este lupta cu frica, stăpînirea fricii — nu absenţa fricii. MARK TWAIN, Calendarul lui Pudd’nhead Wilson, c. 12.

12 — Curaj înseamnă a-ţi alege o meserie şi a o face bine, oricare ar fi ea. 13 — Curaj înseamnă să cauţi adevărul şi să-l pro­ clami, curaj înseamnă să nu te pleci în faţa trecătoare a minciunii. JEAN JAURES, (VI, 65 ; 115).

14 — Curajul e reacţiunea inteligentă faţă de natura lucrurilor. IO N GĂVANESCUL, Noţiuni de pedagogie, I, Pedagogia generală, 57.

4

CURAJ

15 — (Surajul este forţa sufletească, însufleţirea, avîntul, focul sacru sau entuziasmul (en-theoszeus interior), care îndeamnă pe om tot înainte spre noi orizonturi. NICOLAE MOISESCU, Cultivarea minţii cu ajutorul biologiei, 66.

16 — Curajul nu-i doar altceva decît o dispoziţie, în care gîndul de moarte, dureri şi necazuri nu au nici o putere asupra faptelor noastre. F. W. FORSTER, Cartea vieţii, 101.

17 — Ge înseamnă să ai curaj ? Ţi-e frică şi totuşi faci ceea ce trebuie să faci. A. S. MAKARENKO, Opere pedagogice alese. II, 32_

18 — Curajul este capacitatea omului de a înfrunta primejdiile, fără teamă de riscuri. ŞTEFAN ZISULESCU, Aptitudini şi talent, 37.

19 — Curajul nu e un dar al naturii, ci o virtute dsbîndită prin raţiune, care ne ajută să cunoaştem ceea ce ne este cu adevărat util. ERNEST STERE, Din istoria doctrinelor morale, I, 209.

20 — Curajul e un rezultat, nu un dat. MARIN VOICULESCU, Lumea în gîndire, 52.

21 — Adesea curaj înseamnă răbdare. Chiar şi în luptă. RODICA TOTT, Firul Ariadnei, 6S.

CURAJ

5

ADEVĂRATUL CURAJ Curajul adevărat este una din însu­ şirile care presupun un suflet mare. Sînt mai multe feluri de curaj : curajul contra sorţii, care e filosofie ; curajul împotriva nevoilor, care e răbdare ; cu­ rajul în război, care e vitejie ; curajul îti întreprinderi, care e cutezanţă; un cu­ raj mîndru şi îndrăzneţ, care e îndrăz­ neală ; curaj împotriva nedreptăţii, care e tărie; curaj împotriva viciului, care e severitate, cura] de reculegere, 'de tem­ perament etc. V AU VEN ARGUES

22 — Prevederea e adevăratul curaj. EURIPIDE,*Rugătoarele, II, 2.

23 — Adevăratul curaj constă în a face fără martori ceea ce am fi în stare să facem în faţa lumii întregi. LA ROCHEFOUCAULD, Maxime şi reflecţii, 57.

24 — Adevăratul curaj găseşte întotdeauna o ieşire. FR A N ţO IS FfiNELON, Peripeţiile lui Telemah, I, 116.

25 — E ştiut că unii oameni nu au deloc — sau nu au în suficientă măsură energie. Nu ştiu să facă nimic din ce-i mai greu şi nici măcar să lase impresia că ar face ceva. Acestor oameni le place să li se spună că a face tărăboi nu e lucru de seamă. Adevăratul curaj e pentru ei cel mai puţin zgomotos, cel care-i deran­ jează cît mai puţin pe ceilalţi. Dar pune-1 pe unul

6

CURAJ

dintre aceşti eroi liniştiţi faţă cu cel mai fanfaron din viaţa reală şi încrederea lui în teorie păleşte repede. Pretenţiile nu înseamnă totdeauna neputinţa de a face ceva. CHARLES LAMB, Eseurile lui Elia : Eroi populari, 276.

26 — Să se afle că adevăratul curaj nu constă în defăimarea conştiinţei, că adevărata demnitate nu con­ stă în orgoliu. SILVIO PELLICO, închisorile mele, 88.

27 — Viaţa aparţine Patriei, şi nu bravura ci curajul adevărat îi va fi de folos. P. S. NAHIMOV, (II, 38).

28 — Adevăratul curaj rezultă din voinţa omului stăpîn pe sine, avînd sentimentul datoriei împins pînă la sacrificiu. 29 — Adevăratul curaj este acela pe care-1 dictează datoria. PAUL DOUMER, Cartea fiilor mei : Curajul, 5 9 ; 61.

30 —- Adevăratul curaj înseamnă să fii curajos tocmai atunci cînd nu eşti. JULES RENARD, Scrieri alese.

31 — Adevăratul curaj este p asiv : indiferenţa faţă de moarte. ALBERT CAMUS, Caiete, 249.

CURAJ

7

CURAJ (CURAJOS) Unui om plin de curaj nimic nu-i este cu neputinţă. Deviza lui JACQUES C O E U R 3

32 — Cel curajos este apărat de curajul său. 33 — Curajul e bun, dar dacă întrece măsura devine nechibzuinţă. 3,4 — Lupul cînd e singur devine leu. 35 — Mulţimea biruie curajul. PROVERBE ARABE

36 — Omul bun este întotdeauna curajos ; cel curajos nu este întotdeauna bun. 37 •— Paiele de orez scot mult fum ; omul sărac are curaj. PROVERBE CHINEZEŞTI

38 — Are destul curaj, dar îi lipseşte forţa. 39 — Cine este curajos şi neputincios are urechi strivite. 40 — Curajul se vede după faţă. 41 — Inima sau curajul întreprind acţiunea. 42 — Inimii curajoase nimic nu-i este imposibil. 43 — La ghionturi şi escamotări4 /curajul se ascunde sau se culcă. 44 — Mult curaj împotriva nenorocirii, totuşi mai mult în fericire. 45 — N u faci un leu dintr-un iepure. 46 — Numai curajul te scoate dintr-o situaţie grea. 47 — Omului curajos nu-i trebuie sabie lungă. 48 — Omul curajos nu se lasă doborît de greutăţi. 49 — Succesul a fost întotdeauna un copil al curajului, PROVERBE FRANCEZE

8

CURAJ

50 — Cine n-are curaj trebuie să aibă picioare bune. PROVERB ITALIAN

51 — Norocul însoţeşte curajul. PROVERB LATIN

52 — A-şi lua inima în dinţi. 53 — A ţine lupul de urechi. 54 — A ţine lupul de coadă. 55 — Arde-mă, frige-mă, / Pe cărbune pune-mă. 56 — Cocoşul şi sub covată tot cîntă. 57 — Cu curaj şi cu silinţă izbuteşti, / la orice te îndeletniceşti. 58 — De-ar fi Oltul cît de-adînc / tot o să trec să mă duc. 59 — Doar nu dau T ătarii5. 60 — Fără curaj pururea în primejdie te găseşti. PROVERBE ROMANEŞTI

61 — Curajul ia cu asalt cetăţile. 62 — Curajos printre oi şi oaie speriată printre cu­ rajoşi. 63 — Omul curajos nu stă mult pe gînduri. PROVERBE RUSEŞTI

64 — în faţa încurcăturilor, singurul leac e curajul statornic. 65 — în fiecare inimă doarme un leu. 66 — Revorverul trebuie să stea în mîna celui curajos. PROVERBE TURCEŞTI

67 — Cel care nu e abătut în restrişte, cel care nu se veseleşte la izbîndă, cel care nu se teme de luptă — rar naşte o mamă un astfel de copil, menit să fie po­

CURAJ

’

9

doaba celor trei lum i6. 68 —■ Cine nu-şi pierde cumpătul în nici o nenorocire, datorită acestei puteri, trece peste toate cu bine, în mod neîndoios. PANCIATANTRA, I, 27 ; II, 6. I

69 — Fără curaj nu se trece peste nici o nenorocire chiar dacă este foarte mică. 70 — Nenorocirile fug departe de cei curajoşi ca şi cum le-ar fi frică. 7-1 ■ —■ Soarta ajută pe cei curajoşi. KATHASARITSAGARA (Oceanul de po­ veşti), 18, 309 ; 37, 42 ; 311.

72 — Sufletul mi-i curajos, căci am îndurat multe suferinţe pe valuri şi în răzbei. HOMER, Odiseea.

73 — în suflet de hidalg/ bărbăţia, ca să crească,/ nu-şi socoate-avîntu-n ani. ROMANCER® ; Ciclul Cidului, 77.

74 — Acela care iubeşte studiul, va obţine conştiinţa m orală; acela care face eforturi, va obţine virtutea umanităţii ; acela care ştie să aibă jenă de slăbiciunile sale, va obţine curajul moral. CONFUCIOS

75 — Norocul nu ajută pe cei fără curaj. SOFOCLE

76 — Bărbăţia micşorează loviturile soartei. 77 —• Curajos nu e numai cel ce învinge pe duŞmani, ci şi acela ce-şi înfrînge propriile păcate. DEMOCRIT, Fragmente.

10

CURAJ

78 — E mai nesocotit curajul de care dau dovadă cei care se expun la primejdie fără experienţa lucrului, decît al acelora care îl înfruntă după o anumită pre­ gătire. PLATON, Dialoguri, 97.

79 — Astfel se ajunge la stele 7. VIRGILIU, Eneida, VI, 95.

80 — Dacă s-ar prăbuşi cerul în bucăţi, ruinele l-ar lovi fără să-l înspăimînte. 81 — Curajos în orice acţiune. HORAŢIU, Ode, 3, 3, 7 sq ; 10.

82 — Norocul însoţeşte curajul. CICERO, Tusculanele, 5, 9, 25.

83 — Nici durerea şi nici rana unui bărbat nu trebuie să pară prea mari. JUVENAL, Satire, 13, 11.

84 — Faima şi amintirea tatălui [...] îmi inspiră pu­ terea şi curajul bărbătesc. MARC AURELIU, Cugetări.

85 — Pînă nu i-a sunat ceasul, nimeni nu-şi cunoaşte curajul. THOMAS BECKET, (V, 6).

86 ■ — Ce-i mai rău ca omul fără curaj şi chibzuinţă ? ŞOTA RUSTAVELI, Viteazul în piele de tigru, 157.

87 — Curajul nu răsare numai la război.

CURAJ

11

88 —• Nu poţi trage dintr-o singură faptă îndrăzneaţă concluzia că un bărbat ar fi curajos ; acela care e cu adevărat curajos e întotdeauna şi în toate prilejurile. 89 •— Tot un curaj pe uliţă ca şi în război. 90 — Trebuie să fii curajos pentru tine însuţi; să-ţi stăpîneşti temeinic curajul şi să te asiguri împotriva atacurilor soartei. MICHEL MONTAIGNE, Aforisme, 38.

91 — Clinele bun atacă întotdeauna din faţă. SHAKESPEARE, Titus Andronicus, Vj 1, 102 .

92 — Şi cel mai curajos este pus în încurcătură atunci cînd este atacat cu curaj. A. LOPF.Z DE VEGA, Paradoxuri raţionale.

93 — Felurile curajului care sînt necesare îndeosebi tineretului sînt : sinceritatea şi stăruinţa în muncă. J.

A. COMF.NIUS, Marea Didactică.

94 — Orice om curajos e un om de cuvînt. PIERRE CORNEILLE, Mincinosul, III, 2.

95 — Nu poţi fi sigur de curajul tău dacă n-ai fost niciodată în primejdie. LA ROCHEFOUCAULD, Maxime şi reflecţii, 137.

96 — Fără curaj, nici un om nu poate ţine cu stator­ nicie la datoriile sale şi nici nu poate să aibă caracterul unui bărbat cu adevărat vrednic. JO H N LOCKE, Cîteva idei asupra educaţiei.

12

CURAJ

97 — Pentru un om liber fuga la timp şi lupta dove­ desc curaj deopotrivă de mare f ... 1, omul liber alege fuga cu acelaşi curaj sau prezenţă de spirit cu care alege lupta. BARUCH SPINOZA, în voi. Etica, 231.

98 — Bogăţiile sînt mai potrivite pentru a slăbi decît a mări curajul şi un om de suflet rău înzestrat cu bu­ nurile soartei este adeseori mai de temut decît acela care este copleşit de binefacerile sale. 99 — Curajul este una din calităţile care nu se pot dobîndi prin principii şi reguli. Gîndirea n-ar putea să facă viteji. 100 •— Un servitor nărod şi o femeie neastîmpărată sînt doi excelenţi profesori de răbdare, sub care se pot face în puţin timp progrese considerabile. Dar trebuie să ai curaj pentru a te pune sub disciplina lor. G. T. OXENSTIERN, Cugetări, reflecţii şi maxime morale, II, 211 ; 294 ; 238.

101 — Oamenii uşuratici şi înrobiţi plăcerilor sînt lipsiţi de curaj în faţa primejdiilor. FRANQOIS FfiNELON, Peripeţiile lui Telemah, I, 74.

102 — în primejdiile mari se văd cei curajoşi. J. F. REGNARD, Legatarul universal, 1, 4.

103 — Ceea ce-i trebuie unei femei e curaj şi puterea de a se ţine pe propriile ei picioare. DANIEL DEFOE, Moli Flanders.

104 — Şi aceasta socoteşte, că de vreme ce cu trupul vîrtos, tare, bărbat şi vrednic eşti, cu atît mai mult

C URAJ

13

cu sufletul tare, mai vîrtos, mai bărbat şi mai vrednic trebuie să fii. DIMITRIE CANTEMIR, Divanul.

105 ■ — Boala stinge la unii oameni curajul, la alţii frica şi chiar dragostea de viaţă. 106 — Este nedrept să pretindem de la un suflet doborît şi învins de zguduirile unei boli fără leac să*şi păstreze aceeaşi vigoare de care a dat dovadă în alte împrejurări. [...] Şi cum să îndrăznim să afirmăm cu tărie că n-a fost niciodată curajos cît timjp a fost sănătos, pentru că n-a mai avut curaj în clipele de agonie ? 107 — In nenorocire, nu aştepta ajutor de la nici un prieten. Pune-ţi toată încrederea în curajul şi posibilită­ ţile minţii tale [...]. Un suflet curajos nu trebuie să-şi aştepte soarta de la un haT:îr sau un capriciu al cuiva. Munca lui trebuie să-i facă o soartă demnă de el. 108 — Scadenţa 8 curajului este cutezanţa în faţa unei morţi sigure. VAUVENARGUES, Maxime şi reflecţii, 23 ; 23 ; 138 ; 104.

109 — Fermitatea şi curajul spiritului ţin întotdeauna de lărgimea acestuia. Omul care are mijloace bogate spre a-şi realiza proiectele este îndrăzneţ în concepţii. C. A. HELVfiTIUS, Texte pedagogice alese : Despre spirit, 10.

110 — Curajul şi modestia sînt virtuţile cele mai ne­ echivoce, căci, prin natura lor, ipocrizia nu le poate imita. De altfel, ele au comun şi însuşirea că se expri­ mă amîndouă prin aceeaşi culoare. J. W. GOETHE, Maxime şi reflecţii, 42.

14

CURAJ

111 — Curajul nu constă în a nu vedea pericolul, ci în a-1 învinge, atunci cînd îl cunoşti. J. P. RICHTER, Despre educaţie, 70.

112 — Bărbăţia sufletului, cel mai mare dar. 113 — Biruinţă s-o aştepţi din curajul tău, şi din iscusinţa ta, iar nu de-a gata de la Domnul. 114 — Cel mai mare curaj să ţi-1 arăţi spre ocrotirea omenirii ca şi tu în omenire să te socoteşti. 115 —• Fără curaj pururea în primejdii te găseşti. 116 — La cele grele, iar nu la cele uşoare să te arăţi cu curaj ca să le poţi birui. 117 — La orice întîmplare, fie cît de mare, cu sta­ tornicia, stăruirea, răbdarea şi curajul te poţi îndrepta, iar cu întristare, moleciune şi deznădejde de tot te topeşti. Alege care-ţi place. IORDACHE GOLESCU, Povăţuiri pentru buna-cuviinţă, 22 ; 31 ; 157 ; 47 ; 47 ; 93.

118 •— Pe lîngă inteligenţă, curajul este o calitate esen­ ţială pentru fericirea noastră. ARTHUR SCHOPENHAUER, Viaţa, Amo­ rul, Moartea, 212.

119 — Omul se îngrozeşte uneori de nişte năluci. Pen­ tru a nu te teme de nimic, trebuie să priveşti lucrurile cu mai multă atenţie şi mai îndeaproape. SILVIO PELLICO, închisorile mele.

120 -T- Cine are curajul să rîdă, e stăpîn peste lume asemenea celui pregătit să moară. 121 — Există, ciudat lucru, [...] un curaj mai josnic şi mai 'vrednic de dispreţ decît frica : este curajul ne­ guţătorilor şi al altor oameni care şi-au închinat viaţa

CURAJ

15

banilor, oameni care, foarte adesea, pentru un cîştig neînsemnat sau pentru economisiri sordide, refuză cu încăpăţânare precauţiile şi prevederile necesare conser­ vării lor şi se expun la primejdii extreme, în care nu rareori, eroi netrebnici, îşi află o moarte dezonorantă. GIACOMO LEOPARDI, Scrisori, însemnări, cugetări, 359 ; 322.

122 — Cînd se află sub povara unei mari nenorociri sau sub jugul persecuţiilor, omul curajos, începe, ca să zic aşa, să-şi jertfească propria persoană, socotind fiecare zi ca o zi cîştigată împotriva soartei. 123 — Curajul şi dragostea de libertate fac minuni. 124 — Fericirea e făcută din curaj şi din muncă. 125 — Rolul femeii este cel de a lega rănile şi a însu­ fleţi curajul. H ONORfi © E BALZAC, Un episod din timpul Terorii, 45 ; Maxime şi cugetări, 51 ; Scrisoare către Laurent Jan din 10 decem­ brie 1849 ; Maxime şi cugetări, 56.

126 — Curajul dă fiecărei profesii tonul decisiv. 127 — Fiecare are curajul său personal, tot aşa cum are talentul său propriu ; dar curajul tigrului este un lucru şi cel al calului altul f...j. Există un curaj de cabinet de lucru, la fel de bine ca un curaj de cîmp de bătălie ; un curaj de atitudine în reuniunile intime şi un curaj în reuniunile publice ; un curaj care face individul capabil să se adreseze cu autoritate unui auditoriu ostil, în timp ce un altul, care înfruntă cu uşurinţă o gură de tun, nu îndrăzneşte să o deschidă pe a sa. 128 — Fiecare fiinţă are curajul conştiinţei sale, în raport cu datoriile sale ; Arhimede are curajul geo­

16

CURAJ

metrului care acordă importanţă diagramelor sale, nea­ tent la asediul şi jaful oraşului ; şi soldatul roman capacitatea de a-1 lovi pe Arhimede. Fiecare e puternic atunci cînd se sprijină pe ceea ce îi este lui propriu şi fiecare se pierde cînd caută în el însuşi forma cu­ rajului altora. R. W. EMERSON, Societate şi singurătate : Curajul, 232 ; 234 ; 236.

129 — Curajul poartă, ca şi virtutea, răsplata în sine însuşi şi nu se gîndeşte la aplauze. 130 — în viaţa de toate zilele, nimic nu e mai încu­ rajator şi mai frumos decît să vezi un om opunînd răbdare la durere, izbîndind numai prin puterea carac­ terului său, şi cînd tălpile îi sîngerează şi genunchii se înconvoaie, el să meargă încă susţinut de curajul său. 131 — Romanii întrebuinţau pe bună dreptate acelaşi cuvînt (virtuos) pentru a arăta nu numai virtutea, dar şi curajul, ceea ce e într-un înţeles moral, cea mai înaltă între toate virtuţile, fiind aceea care ne dă izbîndă asupra noastră înşine. 132 — Trebuie [...] uneori un anumit fel de curaj şi pentru a comite o mişelie. SAMUEL SMILES, Fă-ţi datoria, 142; Ajută-te singur (Self-Help) : Energie şi curaj, 163 ; Banii-Folosinţa şi risipirea lor, 225 ; Fă-ţi datoria, 90.

133 — Trebuie să fii plin de curaj ca să rosteşti în gura mare lucruri pe care toată lumea le trece sub tăcere.

A. I. HERŢEN, Opere filosofice alese, 253.

134 — Curajul se poate lipsi de succes, temeritatea, nu. O'TTO BISMARCK, Caietul tinereţii, 149.

CURAJ

17

135 — Norocul nu le surîde decît celor curajoşi. ANTONY TROLLOPE, Doctorul Thorne, II, 181.

136 — Un om fără cea mai mică urmă de teamă este un tovarăş mai periculos decît un laş. HERMAN MELVILLE, Moby Dlck, 119.

137 — Curajul de la natură este acel bloc de marmură preţioasă din care frica înalţă impunătoarea statuie a bărbăţiei. 138 — Curajos este nu cel care înfruntă pericolul fără să simtă frica, ci cel care poate să înăbuşe cea mai mare frică şi să se gîndească la pericol fără să se supună fricii. K. D. UŞINSKI. (II, 39 ; III, 41).

139 — Omul hotărît se sprijină de curajul său ca de o stîncă de granit. N. V. SELGUNOV, (II, 38).

140 — Chiar însuşiri bune, cu un curaj neînfrînt pot deveni răi consilieri, dacă nu sînt precumpănite de o judecată rece şi o mare linişte. Dacă sentimentul cura­ jului predomină, el poate produce o încredere greşită. COLMAR, VON DER GOI.TZ, Conducerea războiului, 334.

141 — Lasă raţiunea să acţioneze şi ea îţi va arăta ce menire ai, îţi va da regulile cu care să intri curajos în societate. L. N. TOLSTOI, Jurnal, I, 3.

142 — Durerea sufletului care stă ferm în faţa greu­ tăţilor este mai bună decît fuga înapoi, spre locul în

18

CURAJ

care^se află liniştea şi siguranţa. Fluturele care continuă să plutească în jurul lămpii, miscîndu-şi aripioarele pînă în clipa cînd arde, este mai presus decît cîrtiţa care trăieşte în linişte şi siguranţă în galeria sa întu­ necoasă. Sămînţa care nu suportă frigul iernii şi sti­ hiile naturii nu va putea spinteca scoarţa pămîntului şi nu se va bucura de frumuseţea lui april. D. H. DJUBRAN, Aripile frînte, 213.

143 — In poziţia cea mai nedemnă se aruncă oamenii care au destul curaj pentru a face o faptă după impulsul conştiinţei lor, dar nu au destul pentru a-i suporta con­ secinţele inevitabile. TITU MAIORESCU, Convorbiri literare, nr. 4, iulie, 1880.

144 — Ştiţi cum se numeşte veselia oamenilor care gîndesc ? Se numeşte curaj al spiritului. ANATOLE FRANCE, Viaţa literară, 43.

145 ■ — Fără curaj, omul chibzuit şi cu voinţă nu reu­ şeşte ; rămîne neputincios faţă de problemele impor­ tante, în orele grele şi hotărîtoare. 146 — Curajul în faţa morţii nu constă numai în a nu da înapoi cînd moartea se apropie şi cînd avem datoria să o înfruntăm fără slăbiciune. Foarte adesea o vedem cînd este de neînlăturat. Tot curajul ne face atunci să o aşteptăm cu calm, să ne preparăm a o primi cu o figură liniştită, cu sufletul ferm şi senin. 147 — în afară de curaj în sensul obişnuit al cuvîntului, în afară de curajul fizic şi moral [...] există un curaj aparte numit curajul civic, cetăţenesc [...]. Acest curaj, se zice, curajul civic, este cel mai anevoios şi cel mai rar. Omul călăuzit de raţiune, însufleţit de voinţă,

CURAJ

19

care pune datoria mai presus de orice, va exercita fireşte curajul civic. El va fi curajos în toată accep­ ţiunea cuvîntului. 148 — Spunem despre un lucrător de uzină, despre un ţăran, despre un muncitor oarecare, adîncit în munca ■lui, care nu-şi pierde timpul şi nu-şi cruţă puterile, că e curajos. Felul de curaj de care dă dovadă este negre­ şit curajul, curajul fără altă calificare. E acelaşi care-1 face pe viteaz să iasă înaintea greutăţilor, piedicilor, pericolelor. Şi e tot acelaşi care ne face să primim fără ezitare şi fără descurajare toate sarcinile vieţii, toate cele pe care ni le impune datoria şi acelea pe care un sentiment generos ne face să le suportăm în afară de obligaţia morală. PAUL DOUMER, Cartea copiilor mei : Curajul, 58 ; 63 ; 69 ; 61.

149 — Cel care are curaj poate fi un bun tovarăş de drum, chiar dacă la început nu are destulă dibăcie. SEI.MA LAGERLOF, Minunata călătorie a lui Nils Holgersson prin Suedia, 44.

150 — Omul, ca să biruie, trebuie mai întîi să se biruie pe sine şi să-şi învingă frica întunecată legată de trup cu voinţa luminoasă a sufletului. BARBU ŞTEFÂNESCU-DELAVRANCEA, Jurnal de război, 123.

151 — Curajul înfruntă durerea serioasă cu mijloace serioase alese şi cumpănite de raţiune, în acord cu con­ cluzii întemeiate pe natura lucrurilor. 152 — Oricînd se înfruntă, într-o formă oarecare, du­ rerea, avem o formă de curaj. ION GAVANESCUL, Pedagogia generală, 427 ; 422. 2 — C urajul în proverbe 209

20

CURAJ

153 — Trebuie să ai curajul de a prefera omul deştept omului foarte amabil. JULES RENARD, Jurnal, 539.

154 — Curajul unui om presupune un sacrificiu de forţe, e o ofertă pe care o face mai mult decît i se cere şi omul e cu atît mai mare, cu cit dă mai mult. NICOLAE MOISESCU, Cultivarea minţii cu ajutorul biologiei, 67.

155 — Există o vîrstă în viaţă, cînd trebuie să ai cura­ jul de a fi nedrept, cînd trebuie să ai curajul să stîrpeşti toate admiraţiile şi toate respectele învăţate şi să negi totul — minciuni şi adevăruri — tot ceea ce n-ai recu­ noscut cu adevărat. Prin toată educaţia sa, prin tot ceea ce vede şi aude în juru-i, copilul soarbe un număr atît de mare de minciuni şi de prostii amestecate cu ade­ vărurile esenţiale, că prima datorie a tînărului care vrea să fie om sănătos, e să lepede tot afară din el. ROMAIN ROLLAND, Umila viaţă eroică şj precursorii, 16.

156 — Bărbăţia cere putere de voinţă, stăpînire de sine, cere să ştii să înfrîngi slăbiciunea. N. K. KRUPSKAIA, Opere pedagogice alese, II, 186.

157 — Cea mai înaltă şi mai serioasă dovadă de curaj, nu stă numai în a dispreţui moartea, ci în a-ţi stăpîni frica de alţi oameni şi neliniştea în faţa străinilor. F. W. FGRSTER, Cartea vieţii, 102.

158 — Dacă vrei să treci drept un om de caracter şi de curaj în propriii tăi ochi, nu face concesii de conştiinţă în directivele vieţii 'tale. Dacă vrei să treci drept un om

21

CURAJ

de caracter şi de curaj în ochii altora, ajunge să nu faci concesii la lucrurile mici, zilnice. GARABET IBRAILEANU, Privind viaţa, 25.

159 — Cînd poţi merge, de ce să te tîrăşti ? 160 — Curajul tuturora nu se alcătuieşte totdeauna din curajul fieştecăruia. 161 — Sînge rece nu înseamnă inimă rece. 162 — Totdeauna te temi numai de închipuirea ta. Faţă de realitate lupţi sau te supui — şi una şi alta fără frică. NICOLAE IORGA, 14S ; 30.

Cugetări,

56;

117;

163 — A-ţi pierde curajul înseamnă a pierde totul. ROALD AMUNDSEN, (XVI, 213).

164 — Talentul propriu-zîs al unui artist se manifestă prin capacitatea acestuia de a-şi descoperi şi înţelege propriile greşeli şi în special prin curajul său de a le recunoaşte existenţa. ENRICO CARUSO, (XIX, 216).

165 — Şi-n versul meu, cu viscolu-n simţire,,/Eu voi cînta curajul pe pămînt, /Şi focul tinereţii din privire ! V. I. BRIUSOV, Eu am crescut în vremea surdă : Tinerilor, 185.

166 — Există două feluri de curaj : acela cerut de autoconstrîngere şi acela generat de temeritate. LLOYD C. DOUGLAS, Obstacole, 287.

167 — Lupul e o sălbăticiune deosebit de inteligentă şi are curaj în măsura necesităţii. MIHAIL SADOVEANU, Istorisiri de vînătoare, 434.

22

CURAJ

168 — Curajul naiv al unui om cu convingeri de ne­ zdruncinat izbucneşte tocmai acolo unde savanţii şovăie să dea impulsul creator şi, ca mai totdeauna, o simplă întîmplare pune în mişcare întreaga acţiune. ŞTEFAN ZWEIG, Orele astrale ale omenirii, 139.

169 — Trebuie [...] să avem hotărîrea şi curajul să ţinem pas cu vremea, dacă nu chiar să facem un pas înaintea vremii. PETRU GROZA, Texte alese, 295.

170 — Toţi oamenii cu adevărat mari au ca primă vir­ tute sinceritatea. Ei îşi extirpă ipocrizia din inimă ; deivăluie cu bravură slăbiciunile, îndoielile lor. Se disecă. Îşi expun sufletul pentru ca toţi contemporanii lor să se recunoască în această imagine şi să arunce din viaţa lor minciunile care o corup. Sînt curajoşi. înghiontesc în­ drăzneţ prejudecăţile. Nici o putere civilă, morală sau imorală nu li se impune. ANATOLE FRANCE, Gînduri şi lumină, 24.

171 — Trebuie să deosebim curajul de diversele lui caricaturi : lăudăroşenia sau cutezanţa. Curajul nu ex­ clude prudenţa şi nici circumspecţia, dimpotrivă. GEORGES DUHAMEL, Viaţa şi aventurile lui Salavin.

172 — Cartea de aventuri — de aventuri constructive— îşi are rostul ei în formarea unei opinii, a unei preferinţe şi, în orice caz, pentru dezvoltarea unor sentimente şi formarea unor calităţi, între oare curajul rămîne ele­ mentul principal, determinant, ca şi spiritul de iniţiativă, încrederea în sine. HENRI COANDĂ, X III, 281.

CURAJ

23

173 — Curajos este cel care ştie să înăbuşe frica. Un altfel de curaj nu poate exista. Credeţi oare că cel care merge la moarte sub gloanţe nu simte nimic, nu se teme de nimic ? Nu, [...] acela ştie să-şi înfrîngă teama. A. S. MAKARENKO, Opere pedagogice alese, I, 200.

174 — A fi curajos înseamnă a alege dintre diferite al­ ternative o ieşire. înseamnă a cîntări între mari incon­ veniente, dar nu a alege pe cel mai grav dintre ele ; înseamnă a paria pe o posibilitate, dar nu pe cea mai dezastruoasă. MIHAI RALEA, Psihologia curajului, Viaţa Românească, mai-iunie, nr. 5 şi 6, 1925, 210.

175 — Marea se supune numai celor curajoşi. V. I. LEBEDEV-KUMACI, (II, 38).

176 — Există trei feluri de curaj : cel fizic, cel moral şi cel spiritual. Trupul neînfricat în faţa durerii şi morţii ; sufletul neînfricat în faţa tentaţiilor plăcerii, ale ruşinii sau ale onoarei sociale ; spiritul neînfricat în faţa căilor nebătătorite, în faţa ideilor pe care nimeni nu le împăr­ tăşeşte. Curajul fizic este cel mai răspîndit, dar asta nu înseamnă că este mai prejos decît celelalte. Nimic nu-i mai nobil decît dispreţul faţă de moarte. Curajul spiri­ tual este cel mai rar întîlnit. Pe acesta se sprijină civi­ lizaţia umană. Curajul moral există întotdeauna, ca un reazăm, în spatele celorlalte două feluri de curaj. De el are nevoie atît trupul, cît şi spiritul. Este ceea ce nu­ mim virtute. 177 — Se înserează. Soseşte inevitabila pătrundere în întuneric. Cine are curajul s-o înfrunte ? Cine altcineva

24

CURAJ

decît acela care s-a negat pe sine, trăind toată viaţa în sine însuşi. CONSTANTIN TSATSOS, Aforisme şi cuge­ tări, 108-109 ; 49.

178 — Am înţeles ceea ce m-a uimit totdeauna, de ce Platon (sau Aristotel ?) plasează curajul pe ultima treaptă a virtuţilor. Curajul nu e făcut din virtuţi prea frumoase : puţină furie, puţină vanitate, multă încăpăţînare şi o plăcere sportivă, vulgară [...] Nici­ odată nu voi admira un om care nu e decît curajos. A. DE SAINT EXUPERY, (XIV).

179. — Curajul unei singure personalităţi de a reprima erorile colective, infiltrate-n conştiinţă, e un fapt istoric de mare valoare. POMPILIU CONSTANTINESCU, Calei­ doscop, 103.

180 — Elanul e totdeauna adolescentin, curajul întot­ deauna tînăr. 181 -— îţi trebuie un curaj orb ca să speri într-o drep­ tate oarbă, într-o dragoste oarbă, într-un adevăr orb... TUDOR BOGDAN, Starea de crepuscul, 48 ; 36.

182 — Cînd Michelangelo a pus problema tinereţii te­ merare, l-a făcut pe David 9 şi a realizat o imagine în care chintesenţa curajului are aureola inteligenţei şi a onestităţii. 183 — Curajul eroului cu spadă e frumos, fiindcă el înfruntă moartea. Artistul înfruntă urîtul. E mult mai greu. 184 — Omul curajos este atît de modest îneît uneori nici nu afli de la el. îl întîlneşti doar cînd cauţi adepţi

CURAJ

25

pentru o cauză nedreaptă. Atunci el spune nu ! Şi parcă se ascunde după umbra lui de ruşinda ta şi spune că nu s-a gîndit încă, în sfîrşit, dacă apeşi pe conştiinţa lui, dacă-1 încolţeşti, îi apare în ochi o flacără vînătă. E bine să te fereşti de mînia lui. 185 — Pe omul curajos îl cunoşti după liniştea cu care stă el în faţa primejdiei, pe fricos după cum scoate pieptul în afară. Alege-ţi prieteni calmi. 186 — Talentul înseamnă curaj. Curajul naiv al celui ce spune : lumea şi viaţa sînt triste, dar eu vreau să trăiesc... IO N VLASIU, în spaţiu şi timp, III, 160 ; II, 237 : II, 162 ; III, 73 ; III, 94.

187 — A avea curaj şi a avea dreptate : cei doi poli ai istoriei şi ai vieţii. Unul, în genere, îl neagă pe celălalt. 188 — Mulţimea, cînd .este văzută ca o clocitoare umană a lucrurilor care te fac să trăieşti, te înseninează şi-ţi dă curaj. CESARE PAVESE, Meseria de a trăi, 276 : 309..

189 — Curaj, n-ar fi mai nimerit /S ă afli alt loc de trăit, / Nu doar în pomul plin de floare, / Ci-n inima-mi mult temătoare ? WILLIAMS TENNESSE,.Noaptea Iguanei, 124.

190 — Curajul, după Schopenhauer, e „o simplă virtute de sublocotenent". 191 — întotdeauna există o filosofie care să justifice lipsa curajului. 192 — Nu avem decît tîrziu curajul a ceea ce ştim.

26

CURAJ

193 — Să consideri eroismul şi curajul drept valori se­ cundare — după ce ţi-ai dovedit curajul. ALBERT CAMUS, Caiete, 338 ; 205 ; 398 ; 274.

194 — Curajul fizic este cea mai simplă formă a cura­ jului şi de altfel cea mai răspîndită. HAROUN TAZIEFF, (IV, 5).

195 — Comunistul trebuie să fie cinstit, curajos, demn, să lupte cu ardoare pentru adevăr, pentru dreptate şi libertate. 196 — In momentele grele prin care a trecut ţara noas­ tră (cutremurul din 4 martie 1977 — n.ns.), s-au afirmat cu putere nobilele trăsături ale omului nou, constructor al socialismului. Cred că nici un fel de lucrări ale filo­ sofilor, ale celor care se ocupă de caracterizarea omu­ lui nou, riu ar fi putut pune în evidenţă cu atîta preg­ nanţă aceste trăsături minunate pe care le-a demon­ strat poporul nostru, omul nou stăpîn pe destinele sale, hotărît să înfrîngă orice greutăţi [...] : dîrzenia, tenaci­ tatea, curajul, răspunderea faţă de interesele generale ale naţiunii, încrederea nestrămutată în cauza socia­ lismului [...]. 197 — Trebuie să păstrăm permanent spiritul revolu­ ţionar novator, preocuparea pentru dezvoltarea conti­ nuă a societăţii noastre, lupta împotriva a tot ceea ce este vechi şi perimat, promovarea cu curaj a noului în toate domeniile de activitate ! Aceasta constituie o ce­ rinţă deosebit de importantă a întregii activităţi de

CURAJ

27

partid şi de stat în făurirea societăţii socialiste şi comu­ niste în România. NICOLAE CEAUŞESCU, România pe dru­ mul construirii societăţii socialiste multilateral dezvoltate, VI, 661 ; XIV, 221-222 ; XVIII, 682.

198 — Cea mai mare virtute a bărbatului e curajul. 199 — E adevărat ca în curaj e multă inconştienţă, dar are în el ceva sublim. Fără el nu există progres. EUGEN BARBU, Jurnal, 373 ; 145.

200 — La vreme de tristeţe chiar şi poarta deschisă de vînt îţi dă curaj. RODICA TOTT, Firul Ariadnei, 39.

201 — Curajul răspunderii este, în zilele noastre, un mod de exprimare a demnităţii cetăţeanului, a simţu­ lui său civic, a stăpînirii de sine, este o trăsătură a unei personalităţi integre. GEORGE ANTONIU, Respectarea legilor ţării, cerinţă esenţială a echităţii sociale.

202 — Ştiu că lucrul cel mai important este să fii vo­ ioasă şi să ai curaj. ANNA FRANK, (XX, II, 537).

203 — în bătălia vieţii izbîndesc doar cei temerari şi perseverenţi, cei ce nu deznădăjduiesc chiar atunci cînd s-ar părea că „totul e pierdut". VIRGINIA ZEANI-LEMENI, Mărturii despre tineri şi tinereţe, 291.

204 — Esenţa eticii leniniste mi se pare curajul, lupta cu comoditatea de gîndire şi simţire, depăşirea naînce-

28

CUBAJ

tata a măruntelor noastre inerţii, deschiderea faţă de realul uman, deci faţă de oameni. ALEXANDRU IVASIUC, Pro Domo. Radicalitate şi valoare, 209.

205 — Curajul nu e o consecinţă a rutinei,, ci o tră­ sătură de caracter formată încă din copilărie, curajul e ceea ce dă continuu frumuseţe şi, demnitate unei activi­ tăţi umane. IOANID ROMANESCU, Nadia, în Almanah, Convorbiri literare, 1979, 156.

206 — A dansa pe vulcani nu e neapărat o dovadă de curaj. 207 — Cei cu adevărat curajoşi vorbesc puţin despre curaj. 208 — Cel căruia îi e indiferent dacă va trăi nu are nevoie de nici un curaj. 209 — Nu există experienţă căreia să nu-i poţi supra­ vieţui dacă ai curajul să înfrunţi viaţa. OCTAVIAN PALER, Apărarea lui Galilei, 24 ; 54 ; 80 ; 104.

210 — Progresul de înţelepciune a însemnat, paradoxal, un progres de curaj. VICTORIA ANA TĂUŞAN, Brăţara lui Prometeu, 48.

211 — Toţi comuniştii trebuie să manifeste curaj şi ini­ ţiativă în lupta pentru promovarea spiritului revolu­ ţionar, a noului în producţie, în activitatea economică şi socială, să acţioneze cu hotărîre împotriva inerţiei, birocratismului, rutinei şi conservatorismului, a tot ceea

D E S C U R A JA R E

29

ce este învechit şi poate firma progresul societăţii noas­ tre socialiste. Codul principiilor şi normelor muncii şi vieţii comuniştilor, ale eticii şi echităţii socialiste, 19— 20 .

212 — Curajul timizilor e o floare rară, dar prin aceas­ ta nu şi una plăpîndă. Dimpotrivă ! 213 ■ — Curajul vine treptat dar se exprimă odată. 214 — în faţa curajului totul păleşte. 215 — Pe cei curajoşi nu-i cauţi, îi vezi, îi simţi, îi stimezi'. 216 — Şi curajul are treptele lui de naivitate. MARIN VOICULESCU, Lumea în gîndire, 53

;

53

;

52

;

52

;

52.

DESCURAJARE, DEZNĂDEJDE Nu trebuie niciodată să te laşi pradă deznădejdii. Trebuie să ştii că atunci cînd ţi se pare că ai ajuns la capătul suferinţei omeneşti, intervin fapte care pot schimba întreaga situaţie. A L A IN BOMBARD

217 — Obişnuieşte-te şi cu acele lucruri din pricina că­ rora deznădăjduieşti, părîndu-ţi-se că depăşesc puterile tale. Fiindcă, într-adevăr, şi mîna stîngă, cu toate că e neputincioasă la alte treburi, din cauza lipsei de practi­ că, frîul calului îl stăpîneşte cu mai multa vigoare decît mîna dreaptă, tocmai fiindcă s-a obişnuit cu aceasta. 218 — Nu fi abătut, nu renunţa şi nu te lăsa descura­ jat, dacă nu poţi savîrşi fiecare acţiune după dreptele

30

D E SC U R A JA R E

îndrumări, ci, în momentul cînd ai greşit, revino şi bucură-te, daca cele mai multe din acţiunile tale sînt cu adevărat omeneşti şi îndrăgeşti acest scop spre care ai revenit. MARC AURELIU, Către sine, Cartea XII, 238 ; Cartea V, 124.

219 — Să te descurajezi înseamnă să te laşi doborît de nenorocire. DANIEL DEFOE, Moli Flanders, 136.

220 — Descurajarea constă în a se aprecia pe sine, din tristeţe mai puţin decît se cuvine. BARUCH SPINOZA, (în voi. Etica, 165).

221 — Bine că sînt pe lume bucurii şi suferinţe, altmin­ teri am deznădăjdui că părăsim viaţa. CHARLES MONTESQUIEU, Caiete: Plăcere şi fericire, 339.

222 — Ca deznădăjduirea, nici o patimă mai rea. 223 — La deznădăjduire, pururea cu împotrivire şi nicicum ei să te supui. IORDACHE GOLESCU, Povăţuiri pentru buna-cuviinţă, 57 ; 57.

224 — Omul ar fi atotputernic dacă ar rămîne dez­ nădăjduit întreaga viaţă, ori măcar pentru multă vre­ me, cu alte cuvinte dacă deznădejdea ar fi o stare care ar putea dura (21 mai 1824). GIACOMO LEOPARDI, Scrisori, însemnări, cugetări, 311.

225 — Cel mai desăvîrşit artist poate fi descurajat de critica sau de indiferenţa celei mai desăvîrşite nulităţi,

D E SC U R A JA R E

31

Pentru a înflori, o inimă de artist are neapărat nevoie de căldura aprobării şi aprecierii şi chiar de străluci­ rea admiraţiei. Cînd o epocă e săracă în opere de va­ loare, vinovat e publicul nu artiştii. 226 — Descurajarea este cea mai primejdioasă boală a caracterului. 227 — In cea mai adîncă decădere inima omului păs­ trează o scînteie luminoasă ; puţintică voinţă o poate iarăşi transforma în flacără vie ; numai deznădăjduirea o stinge cu desăvîrşire. ADINA OLĂNESCU, Cugetări, 26 : 100 : 52-53.

228 — A părăsi o luptă din cauza ticăloşiei mediului e tot una ca şi cum ţi-ai tăia gîtul fiindcă e noroi afară. NICOLAlT IORGA, Cugetări, 185.

229 — In epocile de cumplită deznădejde oamenii se aruncă în braţele desfrîului nu ca să petreacă, nu ca să trăiască, nu ca să se reproducă, ci ca să uite. N. D. COCEA, Jurnal, 194.

230 — Un artist care n-are momente de o sfîşietoare descurajare, artistul care nu trece prin timpuri cînd se crede un „nechemat" — nu e un adevărat artist. NICOLAE TONITZA, Scrisori despre artă, 43.

231 — Deznădejdea înseamnă a nu cunoaşte motivele pentru care lupţi şi dacă într-adevăr trebuie să lupţi. 232 — Există un singur caz de deznădejde pură. Al condamnatului la moarte. ALBERT CAMUS, Caiete, 375 ; 120.

32

C U R A JU L S E E D U C A

233 — Dacă setea ucide mai repede decît foamea, dez­ nădejdea ucide mai repede decît setea. ALAIN BOMBARD, Naufragiat de bună voie, 28 .

CURAJUL SE EDUCA Curajul se educă zi de zi luptă îndârjită cu ■greutăţile.

printr-o

N. A. OSTROVSKI

234 — Pe copii, de mici copii, să-ii deda’ şi să-i deprinzi cu necazuri, cu curaj, fără frică dă primejdii. PROVERB ROMÂNESC

235 — Părinţi, îndrumaţi paşii copiilor voştri ; / Nu le siluiţi gustul, ci călăuziţi-i cînd sînt mici. / Cercetaţi-le deprinderile, aptitudinile, curajul. / Natura se lasă în­ drumată, dar nu poate fi schimbată. VOLTAIRE, Stanţe sau catrene.

236 — Considerînd bine totul, viaţa fiind lucrul cel n ai preţios, sacrificiul cel mai greu, am luat-o drept măsura cea mai puternică a interesului omului ; şi mi-am zis : dacă fantoma exagerată a mîrşăviei, dacă valoarea exagerată a consideraţiei publice nu dau curajul orga­ nizării 10, îl înlocuiesc cu curajul datoriei, onoarei, ra­ ţiunii. Nu vom face niciodată un stejar dintr-un tran­ dafir ; însă trandafirul îl suceşti şi îl faci să se lase rupt. Fericit acela care are ambele curajuri. DENIS DIDEROT, Scrisoare către doamna de Forbach despre educaţia copiilor.

33

C U R A JU L SE E D U C A

237 — Cum poate primi copilul o educaţie, astfel ca purtarea ce i se va impune de cerinţe şi de datorie, în decursul timpului să devină o a doua natură a lui, în toate cazurile vieţii ? Această problemă constă în a forma din fetiţa, îmbrăcată în hăinuţele ei de copilaş, pe soţia care va mulţumi pe bărbatul ei, pe mama cura­ joasă, care va fi la înălţimea datoriei sale ; constă în a forma din băieţelul încă în haine de copil, pe bărbatul care va mulţumi pe soţia sa, pe tatăl curajos, care va şti să-şi ducă sarcina cu demnitate. J. H. PESTALOZZI, Cum îşi învaţă Gertruda copiii, 124.

238 — Pe copii la bărbăţie, la muncă şi înfrînare, iar nu la moleciune, desfătări şi lenevire să-i deprinzi de mici. IORDACHE GOLESCU, buna-cuviftiţă, 165.

Povăţuiri

pentru

239 — Nu toţi oamenii se nasc curajoşi [...], aceasta e o chestiune de temperament. Este ceva adevăr în această observaţie, şi mulţi oameni sînt curajoşi din fire. Dar toţi, fără deosebire, pot deveni curajoşi. Curajul se dobîndeşte, precum se dobîndeşte şi înţelepciunea şi voinţa. PAUL DOUMER, Cartea copiilor mei : Cu­ rajul, 58-59.

240 — Dacă frica este o inferioritate, curajul excesiv este o pacoste socială. Bătăuşii, hărţăgoşii, gălăgioşii sînt o plagă pentru toţi acei cu care vin în atingere. Edu­ catorul trebuie să se ferească deopotrivă de ambele exa­ gerări. 241 — Deprinzînd pe copil să înfrunte teama, noi am făcut jumătate de drum pînă la curaj [...1. Rămîne să completăm lucrul deşteptînd dispreţul pentru laşitate

34

C U R A JU L SE E D U C A

şi entuziasmul pentru faptele de bărbăţie, împuterni­ cind iubirea de adevăr, de neam, de bine şi dreptate — cari cer mai mult curaj decît toate primejdiile de altă dată — şi făurind prilejuri în care copiii să aibă de în­ fruntat oarecare mici pericole, singure în stare să oţelească prezenţa de spirit, sîngele rece, energia de a reac­ ţiona şi a nimici piedicile. ANA CONTA-KERNBACH, Noţiuni de pe­ dagogie didactică şi metodică, 107-108 ; 108.

242 — Ce influenţă magnetică exercită credinţa în dreptatea unei cauze, ca forţă înviorătoare asupra unui om [...] ! Tocmai această bază trainică a omului îl spri­ jină, îi dă curaj, forţă şi tărie în toate împrejurările. 243 — Curajul, tăria sufletească sînt mijloace de ne­ preţuit pentru întărirea voinţei omeneşti şi a propriei tale energii. ERNST THÂLMANN, (X, 207 ; 21).

244 — Nu se poate crea un om curajos, dacă au va fi pus în situaţia de a da dovadă de curaj, indifereat cum : fie prin stăpînire de sine, printr-o exprimare dreaptă şi făţişă, suportare de încercări, lipsuri, fie prin răbdare şi îndrăzneală. A. S. MAKARENKO, Opere pedagogice alese, I, 39.

245 — Cele mai bune metode de educare a curajului şi rezistenţei sînt : exemplul dat de adulţi, înlăturarea cauzelor care dau naştere la o frică neîntemeiată, lupta împotriva fricii, care se înrădăcinează la copii ca ur­ mare a unei educaţii greşite, precum şi lărgirea expe­ rienţei copiilor. A. I. SOROKINA, Pedagogia preşcolară, 260.

ÎN D R Ă Z N E A L A — P R U D E N Ţ A

CURAJ—ÎNDRĂZNEALĂ

35

■N.

246 — Îndrăzneala poate proveni dintr-un meşteşug omenesc, din nebunie sau mînie, ca şi puterea, pe cînd curajul e datorit firii şi bunei întreţineri a sufletului. PLATON, Protagoras şi Lysis, 81.

247 — Nu poate fi nimic de necucerit pentru oamenii curajoşi, nimic nu e greu pentru cei îndrăzneţi. PLUTARH, Alexandru şi Cezar.

248 — E de ajuns ca un singur om să arate curaj pen­ tru ca îndrăzneala să le vină şi altora. ŞTEFAN ZWEIG, Omagiu lui Romain Roland: Recunoştinţă, 89.

CURAJ—PRUDENŢĂ

249 — Partea cea mai bună a curajului este prudenţa. SHAKESPEARE, Henric al IV-lea, partea întîi, V, 4, 120-121.

250 — înainte de a te azvîrli într-o primejdie, trebuie s-o prevezi şi să te temi de ea ; dar atunci cînd eşti în mijlocul primejdiei nu-ţi rămîne decît s-o înfrunţi. FR A N ţO IS FENELON, lemah, I, 14.

Peripeţiile lui Te-

251 — Pe lînga prudenţă mai este şi curajul o însuşire neapărată pentru fericirea noastră. Ce e drept, nici pe una nici pe alta nu ne-o putem da, ci le avem de moş­ tenire 1...1. Cu toate acestea, deprinderea şi voinţa hotărîtă ajută mult la sporirea capitalului firesc. ARTHUR SCHOPENHAUER, Aforisme asupra înţelepciunii în viaţă, 386.

36

PRUDENŢĂ

252 — In ceea ce priveşte lucrurile neplăcute şi formi­ dabile, prudenţa nu constă în sustragere sau în fugă, ci în curaj. Cel care vrea să înainteze cu oarecare seninătate prin direcţiile cele mai liniştite ale vieţii, trebuie să aibă curajul de a lua hotărîri. Să privească în faţă obiectul temerilor sale cele mai mari şi, de obicei, hotărîrea sa va face ca aceste temeri să fie (neîntemeiate. R. W. EMERSON, Eseuri : Prudenţă, 179.

253 — Ar exista două politici, dacă trebuie să credem pe oamenii îndemînateci : aceea a prudenţei şi a noastră. Noi răspundem că în faţa crimei nu există decît o sin­ gură politică : aceea a umanităţii. Se pretinde că sîntem lipsiţi de rezervă şi de precauţiune. Nu [...]. Prudenţa nu constă în a autoriza crima printr-o tăcere laşă. Laşita­ tea nu e niciodată înţeleaptă. 11 ANATOLE FRANCE, (XXIII, 29).

254 — Ficţiunea păşeşte prudent ca să convingă lumea; dar realitatea are curaj să fie stranie, fiindcă nu-i pasă ce crede lumea. RABINDRANATH TAGORE, Cvartet.

255 — Nu putem închide porţile partidului de teamă să nu pătrundă în rîndurile lui agentura duşmană. Să lărgim cu curaj rîndurile partidului nostru — iată lmia noastră de orientare. Dar lărgind cu curaj rîndurile par­ tidului nu trebuie să dăm dovadă de nepăsare, să dăm posibilitatea agenturii duşmane şi speculanţilor politici să pătrundă în rîndurile lui. Dacă ţinem minte numai o singură latură a chestiunii şi o uităm pe cealaltă, putem face greşeli. „Să lărgim cu curaj rîndurile partidului

P R U D E N Ţ A — R A Ţ IU N E

nostru, dar să nu admitem în rîndurile lui nici ticălos" — numai această linie este justă.

37

un

MAO TZEDUN, Opere alese, II, 350.

256 — Un bun şi adevărat articol, ca să nu mai vor­ bim de o carte de critică, este o autobiografie intelec­ tuală cuprinzătoare şi integrală, fără ascunzişuri, fără ocolişuri, fără puncte nodale neclare, trecute cu pru­ denţă sub tăcere şi mă întreb dacă nu aceasta dă valoare oricărei activităţi umane : lipsa de prudenţă, dezvă­ luirea de sine. Loc de întîlnire, deci, a inteligenţei cu cu­ rajul. Se spune că inteligenţa e prudentă. Nu ştiu dacă adevăratul curaj nu e o condiţie la fel de importantă. ALEXANDRU IVASIUC, Pro Domo, 46.

CURAJ — RAŢIUNE

257 — înţelepciunea învinge curajul. PROVERB ARAB

258 — Cînd curajul este stăpîn pe raţiune, înghite şi spada cu care luptă. SHAKESPEARE, Antoniu şi Cleopatra, III. 11, 198—199. *

259 — Curajul are împotriva restriştilor mai multe posibilităţi decît raţiunea. VA.UVENARGUES, Maxime şi reflecţii, 7.

260 — Un om cu minte şi curajos este îngăduitor în cuvintele sale ; dar dacă este căpetenie sau judecător şi poporul îi pune sabia în mînă, atunci este aspru şi judecă şi pedepseşte după pum îi dictează conştiinţa,

38

R A Ţ IU N E — Ş T IIN Ţ A

căci poporul întreg dă sentinţa prin buzele sale şi mîna poporului ucide cu sabia lui. ADAM MICKIEWICZ, Cartea poporului po­ lonez şi a pelerinilor polonezi.

261 — Să fii cu adevărat nu este un merit, cînd asta ţi-e firea, sau — mai degrabă — cînd nu poţi fi altfel ; este un dar ca acela de a fi poet sau muzician ; dar ai nevoie de curaj ca să fii adevărat din raţiune, dacă nu eşti astfel dintr-un fel de mîndrie. EUGENE DELACROIX, Pagini din jurnal, 24.

262 — Omul de curaj este şi un înţelept. El ştie că virtutea atrage spre sine invidia. Atunci, el tăinuieşte virtutea lui şi făptuieşte în taină şi în linişte, netulbu­ rat de ochi iscoditori. ION VLASIU, In spaţiu şi timp, II, 239.

263 — Curajul călăuzit de înţelepciune se pune în ac­ ţiune pe linia cea dreaptă. MARIN VOICULESCU, Lumea în gîndire, 54.

CURAJ — ŞTIINŢĂ

264 — Ştiinţa şi curajul alcătuiesc deopotrivă măreţia. Nemuritoare fiind, fac nemuritori ; eşti p« cît ştii, iar învăţatul poate totul. Omul fără cunoştinţe, lume-n beznă. Sfat şi forţă, ochi şi mîini : fără curaj ştiinţa e stearpă. BALTASAR GRACIÂN, Criticonul, I, 8.

Oracolul manual,

N U E C U R A JO S — N U SE TEM E

39

NU E CURAJ (CURAJOS)

265 — Nebunia nu înseamnă curaj. PROVERB FRANCEZ

266 — Cel care din vanitate, curiozitate, ori din lăco­ mie îşi riscă viaţa, acela nu poate fi considerat un om curajos. L.

N. TOLSTOI, (II, 39).

267 — Nu este un semn de autentic curaj în viaţă, cînd pentru a te pregăti pentru situaţii cari cer curaj înveţi din vreme să duelezi bine. LUCIAN BLAGA, Din duhul eresului, în voi., Elanul insulei, 245.

NU SE TEME

268 — Măgarul bătrîn nu se teme de zgomotul clopo­ ţelului. PROVERB ARAB

269 — Muntele nu se teme de zăpadă. PROVERB BULGAR

270 — Pe cel născut în pădure / Animalele nu-1 în­ fricoşează. 271 — Griul bun nu se teme de neghină. 272 — Nicovala frică n-are de ciocan. PROVERBE FRANCEZE

273 — Cine nu e vinovat nu se teme. PROVERB ITALIAN

40

N U S'E TEME

274 — Nimeni nu se teme de cîinele care latră dar nu muşcă. PROVERB LATIN

275 — Cînd sînt mai mulţi oameni pe mal, n-au de ce să se teamă de crocodil. PROVERB D IN MADAGASCAR

276 — Are de moară, / Nu-i e frică să moară. 277 — Baba bătrînă nu se teme de pînea moale. 278 — Bivolul nu se teme de purice. 279 — Cerul curat de trăznet nu se teme. 280 — Cine cîinele şi-l iubeşte, n-are frică de tîlhari. 281 ■ — Cînd toţi se vor uni între ei, frică n-ar mai avea de nimeni, c-atunci e pace între ei. 282 — Copacul cu rădăcini adînci nu se teme de fur­ tună. 283 — De securea fără coadă n-are frică pădurea. 284 — Doar n-o să-mi ia boii de la plug. 285 — Lupul nu se sperie de pielea oaiei. 286 -— Omul voinic nu se sperie de toate muştele. 287 — Un măcelar bun frică n-are de mii de oi. 288 — Ursul de lătratul cîinilor nu se sperie. 289 — Vîntul de frică nu ştie. PROVERBE ROMANEŞTI

290 — Cel cu minte nu se teme cînd ştie că are dreptate şi nu uită niciodată acest lucru. IBN AL-MUKAFFA\ Kalila şi Dimna, 246,

291 — Cine e milos cu cel căzut, / Din picioare de-o cădea în lut, / Teamă n-are că vreun trecător / N-o să-i dea o mînă de ajutor. SAADI, Golestan sau Grădina florilor, 68.

N U SE T EM E

41

292 — Tinereţea este înfumurată ; ea are o încredere fără margini în sine ; deşi firavă, crede că poate totul şi că n-are a se teme niciodată de nimic. FRANQOIS FENELON, Peripeţiile lui Telemah, I, 9.

293 — Omul care e stricat, / Nu se teme de păcat. ANTON PANN, Povestea vorbii, 66.

294 — Cel născut pe munţi nu se sperie de ei. F. W. SCH1LLER, Wilhelm Teii, XIII, 1.

295 — O stea nu se teme că va fi luată drept licurici. FRIDTJOF NANSEN, (XXVII, 301).

296 — Politicienii şi profitorii tremură cînd se mişcă frunza. N o i12 însă avem inima liniştită. Pentru că avem sufletul şi gîndul curat, Trăzneşte şi nu ne înfri­ coşăm. Pentru că noi mergem la drum şi-mpreună cu istoria. PETRU GROZA, Texte alese, 137.

297 — Mie nu mi-e teamă de inteligenţa omului. Mă tem de brutalitatea instinctelor şi pornirilor lui —■ ceea ce e o dovadă că nu Raţiunea e leacul tuturor re­ lelor sociale etc., ci educarea şi scoaterea din barbarie sau puerilitate a sentimentelor ; cît priveşte Inteligenţa umană, nu e atît de grozavă : e pur şi simplu cum a zis admirabil marele Eminescu : „un dram de creier", cu care ne mîndrim în van. 298 — Personalitatea nu se sperie de prostia arogantă ; şi nu e mai mare duşman al personalităţii decît dez­ gustul. POMPILIU CONSTANTINESCU, scop, 43 ; 92.

Caleido­

42

N U SE TEME

<

299 — Gei care merg pe urmele Dreptăţii nu se tem că lasă amprente. RODICA TOTT, Firul Ariadnei, 71.

NU MAI ARE DE CE SE TEME

300 — înecatului nu-i pasă dacă se udă. PROVERB ALBANEZ

301 — Cine doarme pe pămînt, n-are frică să cadă cînd se întoarce. 302 — Săracul nu se teme de sărăcie — nici udul de ploaie. PROVERBE ROMANEŞTI

303 — Măgarul mort nu se mai teme de lup. PROVERB TURCESC

304 — Gel care stă la pămînt nu se mai teme că va cădea. PANCIATANTRA, Cartea I, Leul şi iepurele, 78.

305 — Precum orbul de noapte nu se grijeşte, ca cel ce n-are de ce să prăda de prădătoriu, ca udul de ploaie, nu se teme. DIMITRIE CANTEMIR, Istoria ieroglifică, I, 248.

NU TE TEME ! Non

dolet,

Paete! (N u

doare, Paetus!) 13

PLINIU CEL TINAR, Fii b ă rb a t! », REGII.

N U TE TEME !

43

306 — Mai bine s-o păţeşti o dată decît să te temi într-una. PROVERB ALBANEZ

307 — Teme-te că leneşul nu va ara, dar nu te teme că pămîntul galben nu va rodi. PROVERB CHINEZESC

308 — Să nu aveţi frică de anul bisect — ci de cel dinainte şi de cel ce urmează. 309 -— Şi dacă un domn nu este de găsit, păstraţi-vă curajul / Şi încercaţi să vă conduceţi singuri. Aşa-i în­ ţelept. 310 — Trebuie să te împotriveşti fricii. PROVERBE FRANCEZE

311 — Nu trebuie să-ţi fie teamă decît de greşelile tale. PROVERB ITALIAN

312 — Astăzi ploaie, mîine ninsoare, poimîine soare. 313 — Că nu'ţi-am fript şerpi pe burtă. 314 — De lătratul unui cîine să nu-ţi pese. 315 — —De ploaie repede să nu te sperii. 316 — Fă bine, nu te teme de nimic. 317 — Inimă mare, dacă vrei să izbuteşti la orice întîmplare, fie cît de mare. 318 — în situaţii critice, fii tare şi perseverent. 319 — La orice întîmplare să zici cu glas mare „şi aceasta trece", şi vei avea mare uşurare. 320 — La orice întîmplare, fie cît de mare, cu stator­ nicia ta, stăruirea, răbdarea şi curajul te poţi îndrepta.

44

N U T E TEME !

iar cu întristarea, moleşunea şi deznădăjduirea de tot te topeşti. 321 — Nu te teme de orice tufă. PROVERBE ROMÂNEŞTI

322 — Nu trebuie să ne speriem de fieştece, cînd auzim de ceva, pînă nu vedem cu ochii noştri cu ade­ vărat. ESOPIA, Leul şi broasca, 127.

323 — Nu te teme, nu fi leneş, nu îngădui ca grijile tale să sporească. PAPIRUS INSINGER, XXV, 24.

324 — Nu ceda nenorocirii, ci înfrunt-o cu şi mai multă bărbăţie. 325 — Nu te lăsa abătut de rele, cu şi mai mult curaj înfruntă-le. 15 VIRGILIU, Eneida.

326 — în situaţii critice fii tare şi perseverent. 327 — La vremuri de întristare, fii bărbat / Şi cu neclintit curaj. HORAŢIU, Ode.

328 — Este nedemn a renunţa la dobîndirea lucrurilor de care avem nevoie, de teamă că le-am putea pierde. PLUTARH, Vieţile paralele.

329 — Nu te descuraja deloc şi imită profesorii de exerciţii, care, atunci cînd un tînăr cade, îi ordonă să se scoale şi să lupte în continuare. Spune la fel sufletului tău. Nu e nimic mai mlădios decît sufletul omului. N u trebuie decît să vrei şi ai să poţi. Dar dacă

45

N U T E TEM E’ !

tu slăbeşti, eşti pierdut. Nu te vei mai ridica. Pierde­ rea sau salvarea ta sînt în tine. EPICTET, Maxime, 117.

330 — Fii drept şi nu te teme de nimic. SHAKESPEARE, Henric al VIIMea, III, 2, 447.

331 — Oricum e mult mai înţelept / norocul să-ţi încerci dînd piept, / decît pierzînd ca un nemernic. G. DE CASTILLETO, Poezii.

332 — Că precum apelepsia 16 cîteodată inimile îmbăr­ bătează, aşa mai de multe ori toate nădejdiile curmă şi toate puterile ca cu paloşul deodată le ratează. DIMITRIE CANTEMIR, Istoria I, 93.

ieroglifică,

333 — N u trebuie să ne temem [...] să dăm iarăşi grai unui adevăr vechi, cînd putem să-i dăm mai mult re­ lief printr-o ticluire mai bună, ori să-l asociem cu un alt adevăr, care să-l lămurească, alcătuind un ansamblu de temeiuri. Plăsmuitorii au darul să prindă legătura dintre lucruri şi să le pună în ordine ; iar descoperirile celor din vechime aparţin mai puţin primilor lor autori decît celor care le fac folositoare. VAUVENARGUES, Maxime şi reflecţii, SO­ SI.

334 — Este mai bine să mergi în întîmpinarea peri­ colului decît să-l aştepţi pe loc. A. P. SUVOROV, (III, 40).

335 — Să nu te temi de a fi pus în minoritate cînd eşti contrazis. J. W. GOETHE, Maxime şi reflecţii 225.

46

N U TE T EM E !

336 — Să nu-ţi fie frică de nimic altceva decît de frică. LUDWIG BORNE, Critice, 21.

337 — Nu da înapoi în faţa relelor, ci mergi cu mai mare curaj în contra lor. ARTHUR SCHOPENHAUER, asupra înţelepciunii în viaţă, 387.

Aforisme

338 — Nu te teme de oei care ucid trupul, căci după aceea altceva nu mai pot face. HARRIET BEECHER STOWE, Coliba un­ chiului Tom, II, 246.

339 — Fii mai cu inimă ! 340 — Nu te împuţina cu inima ! ION CREANGA, Povestiri, 31 ; 27.

Moş

Nichifor

Coţcarul,

341 — Să nu-ţi fie frică dacă n-ai de ce să te temi. 342 — Sus inimile ! [...] Cine e bărbat, acela anume [...] ştie să se stăpînească pe sine însuşi şi nici nu se moaie ca o babă neputincioasă, nici nu-şi pierde sărita ca un copil nevîrstnic, ci stăruie pe drumul cel drept şi larg, singurul care poate să [...] ducă la scop. IOAN SLAVICI, Atitudini şi mărturisiri, Cu­ getări, 92 j Sus inimile, 23.

343 — Nu plînge ! Dă-ţi suflet cu fire voinică. Teavîntă-nainte pe valuri în spume. / N-ai teamă de neagra furtună, n-ai frică, / Oricîte talazuri oceanul ridică / In calea ta, lume ! D. T. NECULUŢA, Spre ţărmul dreptăţii, „Lumea nouă“, noiembrie 1899.

47

N U T E TEME- !

344 — Nu ocoli niciodată adevărul, ci ai bărbăţia de a-1 cuprinde în întregime, oricît de aspru ţi s-ar părea. ADINA OLANESCU, Cugetări, 99.

345 — Nu trebuie să ne fie teamă a ne lăsa mintea să pască puţin, în fiecare zi, ierburi adormitoare, pe cîmpiile fără margini ale visului. jlJLES 481.

RENARD,

Scrieri alese : Jurnal,

346 — Să nu te temi de primejdia însăşi, ci sa bagi de seamă ceasul cînd te poate atinge ! 347 — Să nu-ţi fie frică de duşmanii care te batjo­ coresc întîi şi te imită pe urmă. NICOLAE IORGA, Cugetări, 131 ; 96.

348 — Nu uita niciodată că eşti artist. Nu-ţi pierde curajul. Şi nici nu-ţi fie teamă de nimic : căci vei ajunge la ţel. CONSTANTIN BRÂNCUŞI, (XXXII, 101).

349 — Ori de unde vine, lovitura trebuie primită. Drept, în picioare. Şi cu fruntea sus. 350 — Aşa, tinere, nu te înfricoşa de viaţă. Caută bine să descoperi adevăratele vopsele ale sufletului tău şi mîzgăleşte lumea cu ele. Nu împrumuta paleta, to­ nurile şi pensulele de la nimeni. TUDOR ARGHEZI, practică, 122 ; Tablete.

Manual

de morală

351 — Fiţi cu curaj ! Fiecare moment îşi are coman­ damentul lui [...]. Aveţi de rezolvat probleme noi şi măreţe. Cînd lansaţi noul vas organizaţia unică de ti­

48

N U T E TEME !

neret — aruncaţi peste bord toate ideile învechite şi duşmănoase. PETRU GROZA, Texte alese, 246—247.

352 — Instinctele, organele noastre, natura noastră fizică şi morală, toată făptura noastră ne sfătuiesc să căutăm fericirea pe pămînt. O întîlnim cu greu. Să nu fugim de ea. Să nu ne temem de bucurie ; iar cînd o formă fericită sau o cugetare senină ne oferă plăcere, noi să nu refuzăm. ANATOLE FRANCE, 31—32.

G înduri şi lumină,

353 — Să nu negociem niciodată din teamă. Dar să nu ne temem niciodată să negociem. J. F. KENNEDY, Discurs inaugural, 1960.

354 — Nu trebuie să spunem nici în glumă că sîntem descurajaţi, pentru că s-ar putea să ne luăm în serios. CESARE PAVESE, Meseria de a trăi (Jur­ nal, 1935—1950).

355 — Ai o dorinţă pe care ţi-e frică să ţi-o recunoşti, care te arde ca o flacără ? Stinge lampa raţiunii şi cerul întunecos al vieţii tale se va lumina. Acesta este sensul zicalei : a r u n c ă -te în f o c c u o c h ii în c h iş i. Numai astfel poate pătrunde spiritul într-o formă nouă. 356 — Nu te teme să începi de fiecare dată de la început. Nu vezi tu cum fiecare zi începe de fiecare dată cu dimineaţa şi, totuşi, nu sînt două zile la fel ? 357 — Să nu ne fie frică de nimic, să avem curajul castităţii noastre. ION VLASIU, în spaţiu şi timp, III, 156 ; 147 ; 179.

N U TE TEME !

49

358 — în artă, nu trebuie să te temi niciodată că exa­ gerezi [...]. Dar exagerarea trebuie sa fie continuă — proporţională cu ea însăşi. ALBERT CAMUS, Caiete, 2C4.

359 — Majoritatea celor rămaşi între cer şi apă, mor din cauza fricii ; înfrînge-ţi teama şi vei fi salvat. ALAIN BOMBARD, voie.

Naufragiat de bună

360 — Nu te teme de plagiatori. Existenţa hoţilor de­ notă prezenţa aurului. TUDOR VASILIU, Pegasul troian, 128. C 'N E NU SE TEME

361 — Acela care nu s^ teme de nimeni nu va găsi pe nimeni care să se teamă de el. PROVERB ARAB

362 — Marea e ca un bazin de înot pentru cine n-are frică de moarte. PROVERB BENGALEZ

363 — Cine nu se teme de muncă nu se teme nici de foame. PROVERB DIN INDOCHINA

SE TEME Ne temem de toate' ca muritori şl rivnim la toate de parcă am fi nemu­ ritori. LA ROCHEFOUCAULD

50

SE TEM E

364 — Cui i-e frică, se teme şi de umbra lui. 365 — Cine se teme de foc, fuge şi de fum. 366 — Cine se teme de vrăbii, să nu semene mei. PROVERBE ALBANEZE

367 — Agaţă biciul ca să-l vadă lumea. 368 — Cel înţepat de şarpe se teme şi de urma fur­ nicii. 369 — Cel care nu-şi învinge spaima, nu-şi realizează speranţele. 370 — Nu va trăi cel care doarme cu frică. PROVERBE ARABE

371 — Şoarecele n-are frică de ghearele pisicii, ci de mustăţile ei. PROVERB BULGAR

372 — Cine a fost muşcat de şarpe se teme şi de o frînghie. PROVERB CHINEZESC

373 — Cine se teme de tine cînd eşti de faţă, te va urî cînd eştî departe. 374 — Cuî e frică de umbra copacilor, nu intră în pădure. PROVERBE ENGLEZE

375 — Pisica opărită se teme şi de apa rece. 376 — Să nu meargă în pădure cine are frică de frunze. PROVERBE FRANCEZE

377 — A purta frică de furnică. 378 — Celui ce-i e frică, înfricoşează pe ceilalţi.

SE TEME'

51

379 — Cine a fost muşcat de şarpe se teme şi de şopîrlă. 3S0 — Cine mai mult se teme, acela uită uşa deschisă. 381 — Cine s-a ars cu ciorbă, suflă şi-n iaurt. 382 — Cine s-a fript în foc, suflă şi în gheaţă. 383 — Cine se teme de brumă, să nu sădească vie. 384 — Cine se teme de lup, nu se face 'fcioban. 385 —Cui e frică de orice nor, nici o călătorie nu va face. 386 — Cui e frică de vrăbii, să nu semene mălai. 387 — Cui e frică de vînturi, pe mare să nu călăto­ rească şi cine se teme de brumă, vie să nu sădească. 388 -— Fuge ca dracul de tămîie. 389 — Fuge de parcă-1 goneşte cu bici de foc. 390 — îi era frică să nu-1 ia sfinţii la goană. 391 ■ — îi este inima cît un purice. 392 -— î-i frică de nu-1 ţine pămîntul. 393 — Nu mi-e frică de ciovlîcă 17 / Că-mi stă casa într-o urzică : / Ci mi-e frică de ciocoi ! / Că-mi stă casa într-un gunoi. 394 -— Pe cine 1-a muşcat cîinele se teme şi de lă­ trătură. 395 -— Se sperie de toate buruienile. 396 — Şarpele se sperie de însăşi pielea lui cînd o vede spînzurată. 397 — Tremură de parcă-1 găsesc toate năbădăile. PROVERBE ROMANEŞTI

398 — Cioara se teme şi de un vultur mort. 399 ■ — Dacă te temi de lup, nu intra în pădure. PROVERBE RUSEŞTI 3 — C urajul în proverbe 211

52

400 401 402 403 404

■S E T E M E

— — — — —

Cine se teme de paguba, nu are cîştig. Fuge de om ca de pisică sălbatică. Priveşte cu teamă ca rezultatul să fie bun. Se gîndeşte ca miţa care a vărsat laptele. Se teme de măgar şi îi bate-samarul. PROVERBE TURCEŞTI

405 — Cel ce se teme de fapta rea, scapă de toate relele. 406 •—■ Un om nu este puternic fiindcă un altul se teme de el. Papirus Insinger, XXIV, 1 ; XXVII, 19.

407 — Mă tem să nu sosesc prea tîrziu, după ce lupta s-a terminat. PLAUT, Menaechimi, V, 6, 31.

408 — Mă tulbură un singur lucru, ca nu cumva să săvîrşesc eu însumi ceva ce nu doreşte alcătuirea omului, fie în vreun fel în care această alcătuire nu vrea, fie că ea nu îngăduie aceasta acum. MARC AURELIU, VH-a, 156.

Către sine, Cartea a

409 — Dacă un pescar de mărgărinturi [ Teme-se de crocodili, rechini / Niciodată nu va scoat.e-n grinduri / Perlele cu sidefii lumini. MUSLIHIDDIN SAADI, Golestan sau G ră­ dina florilor, 165—166.

410 — Omului care se teme, mai nimica nu-i prieşte : / Privirea-i tulbure cată, şi vrerea lui şovăieşte. / Nici muierea nu-i pare dulce, teamă cum îi e de moarte : / Cît primejduit se află, de plăcere n-are parte. JUAN RUIZ, .Cartea iubirii sănătoase.

53

SE TEM E

411 — Cel ce pururea se teme / în nimic nu izbîndeşte. A. DE VARROS, Proverbe morale.

412 — înţelepciunea cu cît este mai ascuţită şi mai vie, cu atît alia în sine mai multă slăbiciune şi cu atît se teme mai mult de sine însăşi. MICHEL MONTAIGNE, Aforisme, 93.

413 — De teama vrăbiilor, nu trebuie să renunţi la semănatul cîmpiei. BALTASAR GRACIAN, Critil şi Androniu.

414 — Cel ce frică n-are, nici vreo temere mare, aceluia i se cuvine adevărul a spune. IORDACEIE GOLESCU, buna-cuviinţă, 17.

Povăţuiţi

pentru

415 — Cel pe care toţi îl ameninţă, / Nu are prea mult curaj. C. PEREZ DE HERRERA, în voi. Spicuiri din înţelepciunea spaniolă, 190.

416 — Numai cei vrednici de dispreţ se tem să nu fie dispreţuiţi. LA ROCHEFOUCAULD, Maxime şi reflecţii, 84.

417 — Sînt unii oameni care vor cu atîta înflăcărare şi cu atîta dîrzenie un anumit lucru, încît, de teamă de a nu-1 obţine, nu uită nimic din ce trebuie făcut pentru a-1 obţine. 418 — Trebuie să rîzi înainte de a ajunge fericit, de teamă să nu mori fără să fi rîs. LA BRUYERE, Caracterele, 215 ; 215.

54

S E TEM E

419 — Lăudat de unii, defăimat de alţii, bătîndu-mi joc de proşti, înfruntînd pe cei răi, mă grăbesc să rid de toate [...] de teamă să nu fiu silit sa plîng. PIERRE garo.

BEAUMARCHAIS,

Nunta lui Fi-

420 — Cel fericit se teme de orice schimbare. F. W. SCHILLER, Logodnica din Messina, I, 7.

421 — Cea mai amarnică păcăleală la care te poate duce cunoaşterea femeilor este să nu iubeşti niciodată, de teamă că vei fi înşelat. 422 — Tiranii ştiind că cele mai secrete acţiuni ale lor vor fi cunoscute de posteritate, vor îndrăzni să în­ făptuiască mai puţine mîrşăvii... 18 STENDHAL, Jurnal, 119; 191.

423 -— De frică inima-n mine / Se lasă în jos pe vine. 424 — Stă pitit ca iepurele şi ciuleşte urechile. ANTON PANN, Povestea vorbii, 356.

425 — Călugării s-au temut în chiliile lor totdeauna de dracu. Se pare că el umblă de două mii de ani din mănăstire în mănăstire şi găseşte totdeauna locul ocupat. NICOLAE IORGA, Cugetări, 201.

426 — Omul se teme şi de darurile în sfîrşit căpătate prin sforţările şi suferinţele cîtorva generaţii. E un fe­ nomen al triumfului de totdeauna al luptelor lut. Iz bînda îl oboseşte şi trecerea de la tortură la succes, ori ajunge o povoară pentru cei mai inteligenţi, ori dă

55

SE TEM E

naştere unei degenerări şi disoluţii, care începe chiar în momentul oficializării izbînzii. TUDOR ARGHEZI, practică, 42.

Manual de morală

427 — Cu toţii ne temem cînd ne aflăm în sala de aşteptare. Totuşi trebuie să trecem dincolo, şi dacă ce­ lălalt îşi poate păstra calmul, înseamnă că ne oferă întreg ajutorul pe care ni-1 putem da unii celorlalţi. KATHERINE MANSFIELD, (XX, 344—345).

428 ■ — Sînt oameni, care de teamă să nu abuzeze în vreun chip — preferă să nu făptuiască nimic. Despre aceşti oameni se poate spune că însăşi simpla lor existenţă este un abuz. LUCIAN BLAGA, (XXVI, 137).

429 — Cel ce se teme să trăiască a început să îmbătrînească. 430 — Dacă sentimentul pericolului îţi taie avîntul creator, vei fi mereu un inutil, pentru că, întotdeauna, peste toate pericolele cărora le dau naştere împrejurările vieţii, există pericolul de moarte. CONSTANTIN TSATSOS, Aforisme şi cu­ getări, 50 ; 119.

431 — Mă tem nu de ce s-a întîmplat sau mi se va întîmpla, ci de ce mi s-ar fi putut întîmpla. 432 — De teama mediocrităţii oamenii părăsesc bunul simţ şi devin ridicoli. POMPILIU CONSTANTINESCU, scop, 61 ; 60.

Caleido­

56

SE TEM E

433 — De inimă ne e teamă : bate, bate, bate ! 434 — Nu prea culegem nuferii. Nu avem unde i ţine de spaima de a le murdări petalele. TUDOR BOGDAN, 129 ; 144.

Starea de crepuscul,

435 — ...Nu odată am impresia că am denigrat iubi­ rea şi pe femeie ca să-mi ascund lăuntrica teamă de a nu fi subjugat de ele. ION VLASIU, în spaţiu şi timp, III, 70.

436 — Asta e consecinţa nesincerităţii : neîncrederea 1 Şi din neîncredere se naşte temerea că nu fericirea te aşteaptă în viitor, ci lovitura : o vei primi în mod sigur. MARIN PREDA, Cel mai iubit dintre pă~ munteni, III, 331.

437 — Un călău sfîrşeşte totdeauna prin a crede că are motive să fie de partea morţii. Se teme să constate o limită a menirii sale şi atunci ucide pentru a-şi do­ vedi că poate orice. OCTAVIAN PALER, Apărarea lui 90.

Gabiei,

438 — Se tem cei mai bogaţi cărora le e frică să-şi piardă bogăţia ; se tem privilegiaţii, cărora le e frică să-şi piardă privilegiile ; se tem exploatatorii, cărora le e frică să nu piară exploatarea din lume. FIDEL CASTRO, Cuvîntări alese, 370.

439 '— Mă tem de binele făcut cu nemiluita. 440 — Se teme şi de umbra lui. Nu cumva să-i ia locul.

S Ă "TE T EM I !

57

441 —■ Se teme atît de tare de hoţi, încît lumea a început sa se întrebe ce ascunde. RODICA TOTT, Firul Ariadnei, 31 ; 65 ; 26.

442 — Mi-e teamă amarnic de clipă, / De mortarul de timp în care se adună / clipa amară, clipa goală, clipa bună, / clipa clipită, strecurată, ondulată, con­ fuză, / clipa care se tîrîie, se-nghesuie, clipa iehuză, / clipa potolită, iubită de ambre / după ce-n ’ castelele visului s-au spart candelabre Mi-e frică de-a lui .Cronos înceată risipă... VALERIU SÂRBU, Ora translucidă ; Cîntec suplu de vară, 59—61.

SA TE TEMI !

443 — îmblînzitorul de şerpi, de şarpe va muri. PROVERB ARAB

444 ■ — Cine vede că arde casa vecinului / Trebuie să aibă frică pentru a sa. PROVERB FRANCEZ

445 — Pe drumul frumos să te temi de şanţ. 446 — Teme-te de rîuleţul încet. PROVERBE GRECEŞTI

447 — De apa mică să-ţi fie frică. 448 — Frică să-ţi fie mai mult de nume rau, decît de orice alt rău. 449 — Mare să fii, / Dar de frică tot să ştii. 450 — Să-ţi fie frică de cel ce tace şi face. PROVERBE ROMÂNEŞTI

58

S Ă T E T EM I !

451 — Decît să te temi de draci, mai bine te-ai teme de oameni. 452 •—• Mai bine sa fii fricos, decît să nu te temi de nimic. PROVERBE RUSEŞTI

453 — Mai mult să te temi de apa lină, decît de cea tulbure. PROVERB SPANIOL

454 — Să te temi de omul prea tăcut şi de apa lină. PROVERB TURCESC

455 •— Chiar un foc mic este de temut. 456 — Numeroase sînt lucrurile mici vrednice să fie temute. Papirus Insinger, XXIV 12 ; XXIV, 7.

457 — Nu trebuie să ne fie frică nici de sărăcie, nici de exil, nici de închisoare, nici de moarte ; dar trebuie să ne temem de frică. EPICTET, Maxime, 133.

458 — Cel de,care se tem mulţi, trebuie să se teamă, la rîndul lui, de mulţi. 459 — Este un lucru înţelept să te temi de duşmanul tău, oricît ar părea de inofensiv. SYRUS, Sentinţe, 531 ; 309.

460 — Chiar deri mic, te teme de duşman ! 461 •— Pacea-ntre supuşi de n-o învoiţi, / Teme-te de-ai răzbunării colţi.

S A T E T EM I !

59

462 — Teme-te de temerea lui mută, / Chiar de-ai doborît ca el o- sută ! MUSLIHIDDIN SAADI, Golestan sau G ră­ dina florilor, 59 ; 64 ; 66.

463 — Dintre inamici / Cei mai de temut sînt cei mai mici. LA FONTAINE, II, 9.

Fabule : Leul

şi

tăunul,

464 — Cel ce n-a simţit slăbiciunea şi violenţa patimi­ lor nu este încă înţelept, căci el nu cunoaşte încă şi nu ştie că trebuie să se teamă de sine. FRANCOIS FENELON, Peripeţiile lui Telemah, I. 136. •

465 — Cînd credem că sîntem mai fericiţi, / Atunci mai mult se cade a ne teme / căci cumpăna destinului se schimbă. 466 — Dacă-ntărîţi un om neînfricat / Poţi să te temi de dreapta-i răzbunare. 467 — Omul trebuie să se teamă, să spere şi să aibă puţină grijă de ziua următoare, F. W. SCHILLER, Moartea lui Wallensteln, V, 41 ; Wilhelm Teii, 187 ; Logodnica din Messina, I, 8.

468 — Teme-te de privirea ce te iscodeşte din orbul zid. G. DE NERVAL, VII, voi. II, 54.

469 — Cîinele ce latră nu muşcă ; vrăjmaşul ce tace, teme-te de el. CILIBI MOISE, Cuvinte înţelepte, 4.

60

SA T E TEM I !

470 — Teme-te de insultele învăluite în elogii. CONSTANTIN TSATSOS, Aforisme şi cu­ getări, 49.

471 — în materie de estetică, să te temi de sofisme, mai ales cînd sînt frumoase, şi unele din ele sînt admi­ rabile. ANATOLE

FRANCE, Viaţa literară, 312,

472 — Să te temi de acela care se pocăieşte prea des. NICOLAE IORGA, Cugetări, 117.

■

473 — Mai cu seamă în domeniile ştiinţelor sociale, există şi vor apărea inevitabil şi teze şi păreri discuta­ bile, criticabile. Nu de acestea trebuie să ne fie teamă ; principala teamă şi principalul pericol, constau în a nu desfăşura activitate de cercetare datorită fricii de a nu greşi, copiind ceea ce fac alţii. NICOLAE CEAUŞESCU, România pe dru­ mul construirii societăţii socialiste multila­ teral dezvoltate, XV, 427—428.

474 — Cel mai de temut dintre oameni e acela care nu are decît o singură idee). S i e b u r g d e s p r e R o b e s p i e r r e ) . EUGEN BARBU, Jurnal, 140. CÎND EŞTI TEMUT

475 — Cînd cauţi mult mijloacele de a te face temut, găseşti totdeauna mai înainte pe acela de a te face urît. CHARLES MONTESQUIEU, xime generale de politică.

Caiete, Ma­

FR IC A

61

476 — Cînd eşti temut nu eşti inocent. CASIMIR DELAVIGNE, Vecerniile siciliene.

CE ESTE MAI DE TEMUT ?

477 — Nu de lege trebuie să te temi, ci de cel care o calcă. RODICA TOTT, Firul Ariadnei, 36. '

478 — Sînt cu un picior în groapă, dar încă n-am putut răspunde la întrebarea : ce este mai de temut, răutatea sau prostia ? CONSTANTIN TSATSOS, Aforisme şi cu­ getări, 42.

CE ESTE FRICA ? (TEAMA, SPAIMA)

479 — Teama este o robie. PROVERB ENGLEZ

480 — Frica este suferinţa ce te cuprinde pe neaşteptate la gîndul că soarta ţi se va schimba. HORA ŢIU, Satire ?i scrisori.

481 -— Frica este o nelinişte a minţii la gîndul unui rău viitor care ni se poate întîmpla. JO H N LOCKE, Eseu asupra intelectului ome­ nesc, II, 212.

482 — Teama este tristeţea nestatornică născută din ideea unui lucru viitor sau trecut, de realizarea căruia noi ne îndoim întrucîtva. BARUCH SPINOZA, (în voi. Etica, 160).

f r Ic a

62

483 — Frica este o pîclă de senzaţii. JULES RENARD, Scrieri alese : Jurnal, 437.

484 — Frica este o emoţie, care ne face să ne apărăm corpul, viaţa ; de aceea că ne e frică, ne ascundem sau fugim. NICOLAE MOISESCU, Conducerea vieţii emotive, intelectuale, instinctive şi sociale, 30.

485 — Spaima e rudă bună cu viaţa şi zace încolăcită la rădăcinile cele mai adînci ale vieţii. JACK LONDON, Dragoste de viaţă, 37.

486 ■ — Frica e o pedeapsă pentru „ruptura" ce se declară între noi şi Tot. LUCIAN BLAGA, Din duhul eresului, în voi. Elanul insulei, 210.

,

487 — Frica este aşteptarea râului. EUGEN BARBU, Caietele 125.

principelui,

VI,

FRICĂ (FRICOS) Teama ia întotdeauna naştere din igno­ ranţă.

R. W. EMERSON

488 489 490 491

— — — —

Are carne de oaie. I-a căzut inima în pantaloni. I s-a zbîrlit părul ca munţii. li e frică şi de un surîs.

FR'ilCA

63

492 — îşi pierde şi capul. 493 — Plînge înainte de a fi bătut. 494 — Se salvează ca un iepure. PROVERBE DIN ALSACIA

495 — Mai bine să auzi de tribul Mumvaidi decît să-l vezi. 496 — Mai fricos decît un struţ. PROVERBE ARABE

497 — Frica este veşnic cu urechile ciulite. PROVERB ENGLEZ

498 499 500 501 502 503

—• Curaj de oaie : mereu cu nasul în jos. — Frica are pas bun. — Frica face iepurele să cadă. — Fricosul este pe jumătate învins. —■ Nu se ştie vindeca frica decît de boală. — Unii mor mai mult de frică decît de boală. PROVERBE FRANCEZE

504 — Firea mişelului se oglindeşte în felul lui de a gîndi. PROVERB GERMAN

505 — Frica are picioare lungi. PROVERB ITALIAN

506 — Darurile unei fericiri sînt însoţite de teamă. 507 — Fricosul vede chiar şi primejdiile care nu există. 508 — Pedepsirea unuia singur face pe mulţi să se teamă. 509 — Pe oamenii necinstiţi îi frînează de la rele tea. rna, nu mila.

64

FR IC A

510. — Proştii se tem de diferitele întîmplări, înţelepţii Ie suportă. 511 — Trăieşte o viaţă de iepure. PROVERBE LATINE

512 — A i se zbîrli părul în cap. 513 — A-i sări inima din loc. 514 — A avea curaj de curcă beată. 515 -— A umbla cu frica în sîn. 516 -— Celui ce-i e frică, înfricoşează şi pe alţii. 517 — De frică nu se descîntă. 518 ■ — De frică te sui în patul altuia. 519 — De-o umbră, de-o nălucă, / Frigurile ne apucă. 520 — Dintr-un cîrd de voinici /Ramas-am singur p-aici. 521 — Duhul uşor şi zădarnic la orice vînt se supune. 522 — Frica este ruşinoasă, dar e sănătoasă. 523 — Frica n-are leac. 524 — Frica întotdeauna aduce primejdia. 525 — Frica mai mare decît spaima. 526 — Fricosul se sperie de umbra sa. 527 — I-a trecut rece prin spate. 528 — Inimă fricoasă, pururea ticăloasă. 529 ■ — Joc de frică pe nimică. 530 — Leul cît de mare, de cucurigu! cocoşului numaidecît se tulbură. 531 -— Mai rău se sperie cineva de auzit decît de văzut. 532 — Nădejdea pe fugă, cetatea la .tufă. 533 — Nu mă călca pe opincă, că nu ştiu de ce ţi-e frică. 534 — Omul păcătos e la toate fricos. 535 — Părul în cap i se zburleşte / De frică, cînd po­ vesteşte.

FRICA

536 ţesc. 537 538 539 540 541

65

— Pe lup mulţi cîini îl latră, dar puţini îl încol­ — Stă pitit ca iepurele şi ciuleşte urechile. ■ —■ Teama şi iubirea conduc omenirea. — Ţi se face părul măciucă. — Unde-i frică şi ruşine. — Unde-i frică, ruşinea nu se-ncurcă. PROVERBE ROMÂNEŞTI

542 — Frica are ochii mari. 19 543 — Pe fricos toţi cîinii sar. PROVERBE RUSEŞTI

544 — Cumătrul fricos nici nu cîştigă nici nu păgubeşte. 545 — Frica te face să treci muntele. 546 — Revolverul încărcat sperie un om, iar cel gol patruzeci. 547 — Să nu te vezi în oglinda zmeului. PROVERBE TURCEŞTI

548 — Cîţi de feliu sînt fricoşi, nici o jjădejde nu le este. ESOPIA : Cerbul şi cîinii, 185.

549 — Nu se poate cunoaşte inima unui tovarăş al nostru, dacă nu am apreciat-o în vreme de teamă. 550 —- Zeii izbăvesc pe cel înfricoşat de spaima sa, atunci cînd moartea se apropie de el. PAPIRUS INSINGER, XX, 18 ; XIX, 3.

551 — Cine nu are încredere într-un prieten, îşi înva­ ţă prietenul să se teamă de el.

66

FR IC A

552 — De ce ţi-e teamă nu scapi. 553 — Temîndu-te nu poţi ajunge sus de tot. SYRUS, Sentinţe, 643 ; 660 ; 464.

554 — Frica dă aripi picioarelor. 555 — Mă tem de greci chiar cînd fac daruri20. 556 — Teama a dezvăluit totdeauna suflete nedemne. VIRGILIU, Eneida, VIII, 224 ; II, 49 ; IV, 13.

557 — Fricosul vede chiar şi primejdiile care nu exis­ tă. 558 —■ N-au decît să mă urască, numai să se teamă de mine. 559 — Odată ce teama se cuibăreşte în sufletul cuiva, somnul nu-şi mai găseşte locul. CICERO, Despre îndatoriri, 1, 28, 97.

560 — O privire înfricoşată trădează, de obicei, multe. 561 — Teama este caracteristica celor vinovaţi. SENECA, Octavia, 1, 422 ; Epistole, 97, 16.

562 — Teama a creat mai întîi pe zei în lume. STATIU, Tebaida, III, 661.

563 — Mulţi se tem de ochii lumii, dar de conştiinţă puţini. PLINIU CEL TÎNAR, Epistole, 30, 20.

564 — Cel care de frică renunţă la ceea ce ar putea să-l conducă la obţinerea lucrului dorit, nu va realiza niciodată un lucru mare. IBN AL-MUQAFFA’, Kalila ţi Dimna, 101.

FRECA

67

565 —«- Frica este mai agasantă şi mai insuportabilă decît moartea. 566 — Frica face cîte odată să ne crească aripi la călcîie [...], alteori ne pironeşte picioarele şi ni le împie­ dică. 567 — Nu-i om cît de fricos căruia să nu-i placă mai bine să cadă deodată decît să fie toată vremea în cădere. 568 — Teama şi suspiciunea atrag şi îmbie lovitura. MICHEL MONTAIGNE, Aforisme, 71 ; 71 ; 193.

569 — în sufletele fricoase niciodată n-a poposit noro­ cul. 570 — Unul din efectele fricii este că ne rătăceşte sim­ ţurile şi face ca lucrurile să ne apară altfel decît cum sînt. M. DE CERVANTES, Persile şi Sigismunda ; Don Quijote de la Mancha, I, 20 ; I, 18.

571 — Cei ce urcă să nu-şi grăbească urcuşul ; dacă nu din cumpătare, s-o facă din teama de a nu vedea so­ sind prea curînd clipa cînd vor începe să coboare. C. PfiREZ DE HERRERA, Scrisori.

572 — Natura a aşezat în toate vieţuitoarele frica şi spaima ca un element de conservare a vieţii în esenţa ei, prin care să se ferească de năvălirea relelor şi să le alunge. însă aceeaşi natură nu ştie să păstreze măsura, ci amestecă totdeauna frica salutară cu cea deşartă şi ne­ întemeiată, aşa încît toate fiinţele, mai ales pe cele ome neşti [...] le-am vedea pline de teroare-Pamică21. De alt minteri semnul caracteristic al teroarei-Panice este că ea nu-şi dă seama de cauzele ei, ci mai mult le presupune

68

FR IC A

decît lc cunoaşte, ba la nevoie îşi face din frică însăşi o cauză a fricii. FRANCIS BACON, (XXV, 388-389).

573 — Dintre toate viciile demne de dispreţ, teama e. cea mai blestemată. 574 — Instinctul e lucru mare, / Eu am fost fricos din instinct. 575 — Răbdarea e bună pentru fricoşi. 576 — Teama produce dezordine iar dezordinea îi ră­ neşte pe cei pe care teama ar trebui să-i păzească. 577 — Un fricos este mai afurisit decît o oală de vin cu var în ea. SHAKESPEARE, Henric al Vl-lea, Henric al IV-lea, partea întîi, II, 4 ; Henric al Vl-lea, 1, 1 ; Henric al Vl-lea, partea a doua, V, 2, 32—33 ; Măsură pentru măsură, III, 1, 76—79; Henric al IV-lea, II, 4.

578 — Căinţa noastră nu e atît un regret după răul pe care l-am făcut, cît o teamă de răul care ni se poate întîmpla. 579 ■ — Dragostea de dreptate nu este, la cei mai mulţi oameni, decît teama de a fi năpăstuiţi de nedreptate. 580 — Făgăduim potrivit speranţelor noastre şi ne ţi­ nem de cuvînt potrivit temerilor care le avem. 581 — Justiţia nu este decît o teamă cumplită de a nu ni se lua ceea ce ne aparţine ; de aici provin consideraţia şi respectul pentru toate interesele aproapelui şi scrupu­ loasa sîrguinţă de a nu-i pricinui nici un prejudiciu ; tea­ ma aceasta reţine omul în limitele bunurilor pe care i le-a dat obîrşia sau împrejurările prielnice, şi fără ea ar da necontenit iama peste alţii. 582 — Moderaţia de care dăm dovadă cînd ne merge

FR IC A

69

bine, nu e decît teama de ruşinea care rezultă din exce­ sul avuţiei, sau frica de a pierde ce avem. 583 — Nu există fricoşi care să-şi cunoască totdeauna toată frica. LA ROCHEFOUCAULD, Maxime şi refle­ cţii ; 48 ; 25 ; 15 ; 131 ; 128 ; 94.

584 — Copiii care se sperie de faţa care şi-au mînjit-o sînt cu adevărat nişte copii ; însă (nu există) mijlocul de a face ca ceea ce e slab in copilărie să fie foarte tare la o vîrstă mai înaintată. BLAISE PASCAL, Cugetări. Provinciale, Opere ştiinţifice, 90—91.

585 — Frica ni s-a dat ca un semnal de alarmă, spre a ne spori agerimea şi ingeniozitatea şi de a ne menţine mereu în stare de alarmă în eventualitatea că ne-ar pîndi vreun rău. JO H N LOCKE, Cîteva idei asupra educa­ ţiei.

586. Frica se naşte din slăbiciunea sufletului. BARUCH SPINOZA, (în voi. Etica, 239).

587 — Fericiţi sîntu aceia domni cărora ţările lor slujescu din dragoste, nu din frică, că frica face urîciune, şi urîciunea, cîtu de tîrdziu, tot izbucneşte. M IRON COSTIN, Opere : Letopiseţul Ţării Moldovei de la Aronu-Vodă încoace, I, 30.

588 — Frica este pretutindeni de dispreţuit şi pretutin­ deni ea are urmări rele. FRANgOIS FENELON, Educaţia fetelor, 83.

70

FR IC A

589 — Intr-inima ce intră frica neprietenului afară scoate dragostea prietenului. DIMITRIE CANTEMIR, Istoria ieroglifică, I, 55.

590 — Frica e un imbold ce trebuie cruţat. Să nu facem niciodată o lege aspră dacă e de-ajuns una mai blinda. 591 — Frica ne creşte suferinţele, după cum dorinţele se adaugă plăcerilor noastre. CHARLES MONTESQUIEU, C aietej Maxime generale de politică, 381 Caiete : Plăceri şi fericire, 338.

592 — Nimic nu dovedeşte mai bine spaima decît ex­ cesul de precauţie. VOLTAIRE, Secolul lui Ludovic al XlV-lea.

593 — Frica este o cauză a rătăcirilor. C. A. HELVETIUS, Note, maxime şi cuge­ tări, 277.

594 — Ne înfricoşăm în faţa hotărîrilor violente ; dar ele sînt pe măsura sufletelor puternice şi caracterele vi­ guroase se odihnesc în extremis. NICOLAS CHAMFORT, Maxime.

595 — îl tutuieşti pe diavol / şi te temi de o flacără ? 596 — Unui copil care s-a ars i-e frică de foc ; unui moşneag pîrjolit de mai multe ori îi e teamă să se încăl­ zească. J. W. GOETHE, Faust, I Bucătăria vrăjito­ rească ; Maxime şi reflecţii, 96.

597 — A te preface că dai crezare unei înşelătorii în­ seamnă să fii nejustificat de fricos.

FRBfCA

71

598 — Oh, a te teme necontenit de duşmănie şi de înşe­ lare este un lucru oribil. Dar foarte natural pentru acela care geme în carceri. SILVIO PELLICO, închisorile mele, 67 ; 82.

599 — Cu cît cineva este mai liniştit din partea fricii, cu atît îl neliniştesc mai mult dorinţele şi pretenţiile. ARTHUR SCHOPENHAUER, Aforisme asu­ pra înţelepciunii în viaţă, 245.

600 — Prima datorie a unui bărbat [...] es,te aceea de a învinge T e m e r e a . Trebuie să ne dezbărăm de Frică. THOMA.S CARLYLE, Eroii, cultul eroilor şi eroicul în istorie, 43.

601 — Fricosului / Dă o gînganie mică / Păru-n cap i să ardică / Şi pielea i se-nfurnică. 602 — Omul fricos totdeauna umblă cu ghiaţa în sîn. 603 — N-are-mprejur biet nimica /D e unde să-şi_lege frica. ANTON PANN, Povestea vorbii, 356—357

604 — Exista oare ceva mai dezonorant decît să-ţi fie teamă ? EUGENE DELACROIX, Jurnal, I, 23.

605 — Teama este, cred, cea mai mare suferinţă mora­ lă a copiilor ; a-i forţa să vadă de aproape sau să atin­ gă obiectul care-i înspăimîntă e un mijloc de vindecare pe care nu-1 aprob. Trebuie mai curînd să-i îndepărtezi şi să-i distragi ; căci sistemul nervos' le domină constitu­ ţia şi cînd au recunoscut că s-au înşelat, ei au încercat

72

FR IC A

o atît de violentă teamă de a se vedea constrînşi, incit este prea tîrziu ca să mai piardă sentimentul fricii. GEORGE SAND, Povestea vieţii mele, I, I, 87.

606 — Omul se teme numai de ceea ce nu cunoaşte ; prin cunoaştere poate fi înfrîntă orice teamă. V.

G. BELINSKI, (II, 70).

607 — După toate probabilităţile, frica este cea mai chinuitoare dintre toate senzaţiile proprii naturii umane. A. I. HERZEN, (II, 70).

608 —■ Teama secretă acizi ; dar dragostea şi încrede­ rea sînt sucuri dulci. H.

W. BEECHER, Conferinţe.

609 — Unde e teamă e şi fărădelege : căci tulburarea este semn de vină. F. DE ROJAS ZORRILLA, Fiind rege nu poţi fi şi părinte.

610 — Cu toate că în multe din aspectele ei, lumea vizi­ bilă pare să fi luat naştere din dragoste, sferele invizi­ bile au luat naştere din teamă. HERMAN MELVILLE, Moby Dick, 206.

611 — Oamenii se deosebesc şi în felul de a le fi frică. Unii sînt Ca struţii, îşi vîră capul în nisip şi nu mai vor să ştie de nimic. Alţii, dimpotrivă, sînt înclinaţi să-şi vadă mereu destinul înainte, pentru a se obişnui cu el. THEODOR FONTANE, Păcatul. Cecile, 13-14

612 — Cine munceşte n-are timp să-i fie frică. M.

G. CERNÎŞEVSKI, (II, 70).

FR 'IC A

73

513 — Omului simplu îi place să arate în clipele de pri­ mejdie că încearcă, sau încearcă chiar cu adevărat o teamă mai mare de a nu pierde lucrurile încredinţate lui sau propriile lucruri decît viaţa. .

L. N. TOLSTOI, Jurnal, I, 86.

614 — Păstorul urăşte oaia cea rîioasă de teamă pentru turma sa. 615 — Teama de infern este un infern, iar dorul de p a ­ radis este un paradis. '

D. H. DJUBRAN, Miresele poienilor, 64.

616 — Frica pentru viaţă şi primejdia de moarte sînt imbolduri puternice care fac pe om să îngenuncheze şi îl împing să caute scăparea de natură la ceva ce este deasupra naturii. FRIEDRICH PAULSEN, Introducere în filosofie.

617 — Singură cumpătarea poate să-i dea omului con­ ştiinţa de tărie şi linişte sufletească, din care iar cumpă­ tarea se naşte ; lipsa de cumpăt lasă în suflet neastîmpărul — şi neastîmpărul acesta e frica, de care vrei me­ reu să scapi prin noi fapte lipsite de cumpăt. IOAN SLAVICI, Amintiri, 331.

618 — Cel mai mare păcat al oamenilor e frica, spaima de a privi în faţă şi-a recunoaşte adevărul. MIHAI EMINESCU, Scrieri politice ţi literare, I, 6.

619 — Pentru frică nu-s poveţe... ALEXANDRU VLAHUŢA, Versuri şi proză: Iubire, 56.

74

FRflCA

620 -— Ce-i mai groaznic decît singurătatea ? Tovărăşia unui fricos josnic. ANA CONTA-KERNBACH, Pulbere, 10.

621 — Vizuina unui iepure chiar absent este plină de frică. JULES RENARD, Jurnal, 532.

622 — Dacă [...] o naţiune oarecare a luat hotărîrea să domine lumea impunîndu-se prin teama faţă de forţa ei, [...] trebuie să i ne opunem ; sub o astfel de dominaţie viaţa pentru oamenii care cred în libertate nu ar mai merita să fie trăită ! NEVILLE CHAMBERLAIN, (XXVII, 99).

623 — Bărbaţii au infinit mai puţin dispreţ pentru fri­ coşi decît femeile, pentru că bărbaţilor curajul masculin nu le făgăduieşte nici o felicitare. 624 — Copilul tău are să aibă spaimele agoniei, are să moară şi are să fie îngropat. Şi toate astea le-ai creat tu. 625 — în infinitul timpului şi al spaţiului, ne-am întîlnit în aceeaşi nebuloasă, în acelaşi sistem solar, în ace­ eaşi planetă, în acelaşi secol, în aceeaşi generaţie, în aceeaşi ţară, în acelaşi loc, sub acelaşi acoperămînt, şi totuşi ne urîm ori cel puţin ne sîntem indiferenţi, în loc să ne aruncăm unii în braţele altora, inteligenţi şi proşti, buni şi răi, înmărmuriţi de spaima naturii infinite şi ostile. GARABET IBRĂILEANU, 55-56 ; 36-37 ; 78.

Privind

viaţa,

626 — A aştepta şi a te pregăti nu e a pîndi. Numai fricoşii pîndesc. 627 — Poate cele mai mari puteri : frica şi prostia. NICOLAE IORGA, Cugetări, 148 ; 195.

FR IC A

75

628 — Nu cred că există alt sentiment omenesc mai pu­ ternic ca frica. [...] Spaima e altceva. Groaza la fel. Frica, pe scara senzaţiilor, stă mai jos decît groaza şi decît spaima ; cu toate astea, ea e cea pe care o avem în sînge, ea a întovărăşit pas cu pas omenirea în lentul ei mers spre civilizaţie, de ea s-au slujit toate religiile şi toate tiraniile ca să-şi stabilească atotputernicia şi tot ea ne face să tremurăm şi astăzi în faţa forţelor oarbe ale naturii, ca şi în faţa propriilor noştri semeni. N. D. COCEA, Jurnal, 177—178.

629 — Un prieten fricos e mai periculos decît un duşman, căci de duşman te fereşti, dar în prieten îţi pui toată nădejdea. L. N. TOLSTOI, (II, 126).

630 ■ —• Frica, groaza, specifică omului din secolul al XX-lea e cea cauzată de vîrtejul evenimentelor. Parcă am fi puşi în faţa unui şuvoi torenţial care cară cu el obiecte ce nu se pot fixa. Din ceea ce ne înconjoară nu putem opri nimic, măcar o clipă. MIHAI RALEA, Valori, 62—63.

631 —- Nimic nu închide drumul cercetărilor ca frica de erezie. LUCIAN BLAGA, Din duhul voi. Elanul insulei, 218.

eresului,

în

632 — Numai cei fricoşi se arată / viteji cu muierea lor. JOSE HERNÂNDEZ, întoarcerea lui Martin Fierro.

633 ■ — De oameni, şi numai de ei trebuie să ne temem, mereu ; a te încrede în unii oameni, înseamnă să te laşi deja puţin ucis ; oamenii, cînd sînt sănătoşi, n-ai ce spune, te înfricoşează.

76

FRICA

634 — Niciodată nu ne temem îndeajuns. 635 — Secretul în viaţă, arma cea mai eficace spre a ieşi din încurcătură este f r i c a ridicată la rangul de virtute în momentul cînd reuşeşti să devii proprietarul propriei frici, să o accepţi integral şi fără vreun re­ sentiment. L. F. CELINE, (XVIII, 189 ; 188 ; 186).

636 — Popoarele care luptă pentru libertatea lor nu cunosc frica, ele sînt gata de orice sacrificiu. FIDEL CASTRO, Cuvîntări alese, 370.

637 -— Lucrul de care te temi în taină cu cea mai mare groază, se întîmplă întotdeauna. GESARE PAVESE, Meseria de a trăi (Jurnal 1935—1950), 89.

638 — Frica realiştilor de a nu se rătăci în labirintul subiectiv al eului vine din voinţa de a explica totul prin raţiune ; dar fără libertatea intuiţiei, în curînd raţiunea se va găsi fără obiect. ION VLASIU, In spaţiu,şi timp, III, 42.

.

639 —• Adevăratul preţ al unei călătorii este frica. Pentru că la un moment dat, atît de departe de propria noastră ţară, de limba noastră [...] ne cuprinde un val de frică şi o dorinţă instinctivă de a ne întoarce la adăpostul vechilor obişnuinţe. 640 — Frica. în ziua cînd oamenilor nu le va mai fi frică, ei vor începe să scrîe din nou capodopere, adică opere durabile. ALBERT CAMUS, Eseuri : Reflecţii despre ghilotină, 53 ; Caiete, 44

F R IC A

77

641 — Dacă cineva săvîrşeşte o faptă într;adevăr cru­ dă şi nedreaptă numai de frică, fapta aceea e urmata de o căinţă apăsătoare. ETHEL VOYNICH, Tăunul, 204-205.

642 — Există o compătimire izvorîtă din' egoism ; teama de a nu ţi se întîmpla şi ţie nenorocirea altuia. POMPILIU cop, 4

CONSTANTINESCU,

Caleidos­

643 — Şi-un mic „Aha“ / Naşte frica. S. J. LEC, Aforisme, versuri, epigrame, 106.

644 — Marea, istovindu-1 'pe om, îl face superstiţios, iar superstiţiile fac din el un fricos lipsit de voinţă. 645 — Nu e nimic mai înspăimîntător decît un prieten care te trădează. ALAIN BOMBARD, Naufragiat de bună voie, 120

:

120 .

646 — Ne vindecăm de frică prin frică. EUGEN BARBU, Jurnal, 318.

647 — Fericiţi cei ce dorm fără să se teamă de vise. OCTAVIAN PALER, Apărarea lui Galilei, 12.

648 — Oamenii lipsiţi de imaginaţie nu ştiu ce e frica atîta timp cît o acţiune riscantă se desfăşoară conform previziunilor lor. Ei sfidează viitorul şi adesea privesc cu dispreţ mai mult sau mai puţin făţiş pe cei care manifestă teama. Dar în momentul cînd aceşti oameni se pomenesc într-o situaţie în care suferinţa şi moartea par singura şi fatala ieşire, ei reacţionează în general

78

FRUCA

ca nişte animale orbite de frică şi, pradă panicii, nu mai au nici o şansă de scăpare. PER HANSSEN, viaţa, 53.

Riscînd

mai

mult

decît

649 — Numai frica pierde omul. PAUL ANGHEL, Săptămîna patimilor, 164.

650 — De animal ne este frică pentru că e imprevi­ zibil, de [...] monstru-robot pentru că e inflexibil în realizarea programului său, este deci prea previzibil, între aceste două forme ale fricii se găsesc- o istorie şi un destin uman modificat, diferenţa dintre ele mă­ soară, prin emoţie negativă, tot ce s-a întîmplat cu omul care, emancipat de natură, a ajuns să se teamă -mai ales de el însuşi. 651 — N-are cum să-ţi fie frică decît înainte de ceva sau după, dar, evident, nu chiar în timpul evenimentului. ALEXANDRU 1VASIUC, Pro domo, 7—S ; Vestibul.

652 — Pentru fricoşi malul celălalt va fi întotdeauna prea departe. RODICA TOTT, Firul Ariandei, 25.

653 •— Cei care se tem şi de umbra lor, probabil că se cunosc foarte bine. GIUSEPPE NAVARA, .locuri de ape.

654 — Să-ţi fie dor de fiara fricii, / S-o prinzi de vientr-o capcană, / Dar vorbele îţi ies din gură / în apă­ rarea ei, şi mor / De mila fiarei jupuite / De mii de ori de şfînta-i blană, / Frica surîde împrejurul făptU ' rilor. / Şi-n sinea lor. CONSTANŢA BUZEA, Ştiind ce vrea şi ce urmează, în voi. Ploi de piatră, 88.

FR IC A

79

FRICA DE MOARTE O imensă dragoste de viaţă şi o pu­ ternică încredere în trium ful ei spul­ beră orice nelinişte în faţa morţii ION DODU BĂLAN

655 — Omul se teme de moarte tot aşa cum copiilor le e frică de întuneric. PROVERB ENGLEZ

656 — Cine se teme de moarte şi-a pierdut viaţa. PROVERB ROMÂNESC

657 -— Cine se teme de moarte, moare de frică. PROVERB TURCESC

658 — în lumea voastră a morţii şi în cereasca lum e/ Ca să ne facă teamă, vreun lucru nicidecum e, / Că nefiind nimica, nimicul nu-spăimîntă. Katha-Upanişadg^Dialogul tînărului brahman cu moartea, 35.

659 ■ — Omul bun care a săvîrşit binele în zilele vieţii sale cugetă fără frică de moarte. Papirus Insinger, XVIII, 6.

650 — De ce te temi în faţa morţii, prostule ? Că doar ea nu cruţă pe cel îngrozit de ea. Acum sau poate peste 100 de ani, moartea este inevitabilă pentru toată suflarea. Panciatantra, Cartea I, Regele şi maimuţa, Devotamentul hoţului, 135.

80

FRilCA

661 — Şi cei îndrăzneţi dau înapoi cînd văd că moar­ tea se apropie. SOFOCL.E, Antigona, 580.

662 — Cei fără minte doresc să trăiască, fiindcă se tem de moarte în loc de bătrîneţe. DEMOCRIT

663 — Ce este oare, de fapt, frica de moarte, dacă nu a ne atribui o ştiinţă pe care nu o avem ? PLATON, Apologia lui Socrate.

664 — Adesea, de frica morţii, îi cuprinde pe oameni un atît de • mare dezgust de viaţă şi de a mai vedea lumina zilei, încît întristaţi ei se sinucid, uitînd ca izvorul grijilor lor este (tocmai) această teamă. 665 — Cele mai multe plăgi ale vieţii sînt nutrite de frica morţii. 666 — Muritorule, ce preţuieşte pentru tine aşa de mult, că eşti atît de plin de jale amară ? Lasă lacrimile, netrebnicule, şi stăpîneşte-ţi văicărelile. LUCREŢIU, Despre natura lucrurilor.

667 — Cînd nu te temi de moarte, vei învinge toate greutăţile. CICERO, Despre îndatoriri, 1, 28, 97.

668 — A se teme de moarte e mai crud decît a muri. SYRUS, Sentinţe, 520.

669 — Gare-i ascunzătoarea în care să nu intre frica de moarte ? 670 — Sosirea morţii prea mare tulburare aduce.

FR IC A

81

671 — Viaţa ne este dată cu condiţia morţii ; spre ea mergem. De aceea este o nebunie să ne temem de ea ; pentru că cele sigure sînt aşteptate (şi numai) cele nesigure sînt temute. SENECA, Epistole, 82 ; 4 ; 97 ; 10.

672 — Cel căruia îi e frică de moarte se teme sau de neantul senzaţiilor sau de alte senzaţii. Dar, dacă nu vei avea senzaţii, nu vei simţi nici un rău. Şi dacă vei dobîndi alte senzaţii, vei fi o altă fiinţă şi nu vei înceta să trăieşti. 67.3 — Cînd se sfîrşeşte o acţiune, cînd o dorinţă, o gîndire se stinge, aceasta se poate asemăna cu un fel de moarte. Gîndeşte-te acum la perioadele vieţii, la co­ pilărie, la adolescenţă, la tinereţe, la bătrîneţe. Trecerea de la o perioadă la alta este o adevărată moarte ; e oare aici ceva de temut ? [... |. Aşa va fi şi cu moartea ; încetare, întrerupere ori scfiimbare a vieţii tale pămînteşti. MARC AURELIU, Către sine, Cartea a VlII-a, 185 ; Cugetări asupra vieţii, 56.

674 — întreaga înţelepciune şi vorbă a lumii se cu­ prinde, în cele din urmă, în a învăţa să nu ne temem a muri. MICHEL. MONTAIGNE, Aforisme, 91.

675 — Am luptat şi încă mult ; credeam că pot să înving, dar şi soarta şi natura mi-au zdrobit munca şi străduinţele. Dar era în mine ceva ce s-a putut, pe care nici unul din veacurile viitoare nu mi-1 va tăgădui ca al meu şi anume ceea ce un învingător poate să socotească drept al său : a nu mă fi temut de moarte, cu chipul statornic, a nu fi cedat nici unuia dintre

82

FR IC A

semeni, a fi preferat o moarte curajoasă unei vieţi netrebnice. GIORDANO BRUNO, (XXIX, 32—33).

676 •— A fi sau a nu fi, iată întrebarea. E, oare, mai nobil pentru suflet să preferi praştia şi săgeţile soartei jignitoare, sau să înfrunţi cu arma o mare de dureri" şi, împotrivindu-te, să le pui capăt ? Să mori : să dormi ; nimic mai mult ; şi printr-un somn să ispră­ veşti cu a inimii năpastă, cu miile de. ponoase pe care în carnea ta le-ai moştenit. Iată sfîrşitul ce în mod cinstit s-ar cuveni să-l vrem. Să mori, să dormi ; să dormi : poate să visezi : dar aici e partea grea ! Căci ce vise am mai avea în somnul morţii, după ce am ieşit din muritorul înveliş ? Trebuie să ne oprim [...]. Şi astfel, gîndul ne preschimbă în laşi, iar strălucirea firească a hotărîrii păleşte în umbra palidă a gîndirii. 677 — După ce a trecut teama de moarte, viaţa e mai frumoasă decît atunci cînd era trăită în teamă. 678 — Viaţa pămîntească cea mai grea şi mai respin­ gătoare, pe care vîrsta, boala, mizeria şi închisoarea pot să o hotărască unei fiinţe este un paradis pe lîngă teama ce-o avem de moarte. SHAKESPEARE, Hamlet, III, 1, 56—88 ; Măsură pentru măsură, V, 1, 398—399 ; III, 1, 127—130.

679 — Există o deosebire între a suporta moartea cu­ rajos şi a o cîispreţui [...]. Cei mai capabili şi cei mai curajoşi sînt cei care se agaţă de cele mai onorabile pretexte, ca nu cumva să se gîndească la ea. Dar orice om care ştie s-o vadă, aşa cum este o găseşte înspăimîntătoare [...]. Tot ce poate face raţiunea pentru noi

FR IC A

83

e să ne povăţuiască să ne abatem ochii de la ea pentru a-i opri pe alte lucruri. LA ROCHEFOUCAULD, Maxime şi reflecţii, 120— 122.

680 — Moartea, fără să te gîndeşti la ea, e mai uşor de îndurat decît gîndul, lipsit de primejdie, al morţii. BLAISE PASCAL, Cugetări, Texte alese, 61.

681 — Un om care s-a situat deasupra fricii de moarte este capabil să întreprindă totul şi din disperare face să tremure chiar şi pericolul. G. Ţ. OXENSTIERN, Cugetări, reflexii şi maxime morale, II, 235.

682 — Dacă din toţi oamenii numai unii ar muri şi alţii nu, atunci perspectiva morţii ar putea fi o mîhnire dezolantă. LA BRUYERE, Despre om.

683 — De ce ne-am teme de moarte, cînd în viaţă su­ ferim atît de mult ? FRANCOIS FENELON, Peripeţiile lui Telemah, II, 103.

684 — Că o dată a muri, datoria firii, iară cu groaza morţii a trăi, moartea morţii este. 685 — Groaza morţii mintea uluieşte şi primejdia fără de veste toate simţurile amuţeşte. DIMITRIE CANTEMIR, Istoria ieroglifică, I, 184.

686 — Micşorînd preţul vieţii, învăţăm a nu ne teme de moarte. EDUARD JUNG, Nopţile lui lung, 69. 4 — C urajul în proverbe 213

84

FR IC A

687 — Dobitoacele sînt mai fericite decît noi. Ele se feresc de rău, dar nu se tem de moartea de care nu au habar. CHARLES MONTESQUIEU, Caiete : Plăceri şi fericire, 339.

688 — Cel ce moare înconjurat de mulţi martori, moare totdeauna fără teamă. VOLTAIRE, Secolul lui Ludovic al XTV-lea.

689 — Viaţă mai puţin fericită, mai puţin regret de a o părăsi. C. A. HELVETIUS, Despre spirit, 134.

690

Dacă ţinem la viaţă ne temem de moarte. VAUVENARGLJES, Maxime şi reflecţii, 103.

691 — De moarte să-ţi fie frică numai cînd viaţa ta tu ţi-ai petrecut-o tot în răutăţi. IORDACHE GOLESCU, Povăţuiri pentru buna-cuviinţă, 128.

692 — Iubirea de viaţă nu-i în fond decît frica de moarte. ARTUR SCHOPENHAUER, Aforisme asiipra ' înţelepciunii în viaţă, 5, 9.

693 — Moartea nu vine cînd o chemi, ci te ia cînd nu te temi. ANTON PANN, Povestea vorbii, 72.

694 — Moartea nu este un rău. pentru că ea elibe­ rează omul de toate relele şi odată cu bunurile îi ea şi dorinţele. Răul cel mai mare este bătrîneţea, deoarece îl lipseşte pe om de orice plăcere, lăsîndu-i în schimb

FRiSCA

85

poftele, şi aduce cu sine toate durerile. Totuşi oamenii se tem de moarte şi doresc bătrîneţea. GIACOMO LEOPARDI, Scrisori, însemnări, cugetări, 322.

695 — Omul nu este ca mistreţul ; omul pierde pu­ terile cînd îşi vede sîngele curgînd. în rana sa fiara nu simte decît durerea şi asta o înfurie ; într-a sa, omul presimte moartea — şi asta îl îngrozeşte HONORE DE BALZAC, Maxime şi reflecţii, 127.

696 — Atîta timp cît trăieşte, omul nu poate să se dăruiască cu totul intereselor acestei lumi. Tocmai din cauza asta este moartea atît de înspăimîntătoare, cînd se gîndeşte la ea omul plin de viaţă. Cînd, în schimb, moartea se apropie datorită unei răni, bolii, bătrîneţii, omul încetează să se gîndească la cele vii şi moartea încetează să-l înspăimînte. 697 — Moartea e somn. De ce să te temi de somn ? [...]. Cum să nu te temi de somn ? Dar de ce să te temi de el, de vreme ce el e odihnă, e schimbare a vieţii. L. N. TOLSTOI, Jurnal, II, 174 ; I, 237.

698 •— Mă tem ? De cine să mă tem ? / De moarte nici de fel. / Portarul casei tatălui meu / Mă sperie la fel. EMILY DICKINSON, Timpul şi eternitatea.

699 — în fond cauza pentru care ne temem de moarte este tot viaţa, sau mai degrabă supravieţuirea. 700 — Că moartea ne face să pierim în întregime,

86

FRllCA

e tot ce se poate. Nu sînt eu acela care să vă contrazic, în cazul acesta însă n-avem de ce să ne temem de dînsa. Sînt, ea nu mai este ; este, eu nu mai sînt. ANATOLE FRANCE, înaintea marii tăceri ; 92 ; Grădina lui Epicur, 29.

701 — Moartea [...] are nobleţea şi rafinamentul ei, se sălăşluieşte în inimi, dar să n-o lăsăm să pună stăpînire pe cugetul şi gîndurile noastre. THOMAS MANN, Prefaţă la Muntele vrăjit,

XI.

i 702 — Nu de moarte mă cutremur, ci de veşnicia ei. ALEXANDRU VLAHUŢA, Din prag.

703 — De ce să te temi de moarte ? Este probabil cea mai frumoasă aventură a vieţii. CHARLES FROHMAN, Opere alese.

704 — Frica de moarte ne face să iubim munca, şi asta ni-i toată viaţa. 705 — Pentru ce ar fi mai dificil să mori, adică să treci de la viaţă la moarte, decît să te naşti, adică să treci de la moarte la viaţă ? JULES RENARD, Jurnal, 415 ; 491.

706 — Bărbaţii se tem mai mult de moarte decît fe­ meile pentru că au sentimentul trecutului mai puternic, pentru că au inteligenţa şi imaginaţia mai vii şi pentru ca ei sînt elementul activ în crearea vieţii. Viaţa, cu cît e mai intensă şi mai conştientă, cu atît are mai multă oroare de neant. GARABET IBRĂILEANU, Privind viaţa, 55—56.

FRlîlCA

87

707 — De moarte nu te teme, şi de viaţă să nu fii cu grijă ! NICGLAE IORGA, Cugetări, 302.

708 — Sînt convins, că în timp de epidemie, frica de moarte omoară mai mulţi oameni, decît însuşi flagelul. W. S. MAUGHAM, Fumul amăgirilor, 123.

709 — Nicăieri nu e atît de neputincioasă mintea noas­ tră, ca în faţa mormîntului deschis. Aici se frînge zborul ei, avîntul i se curmă şi ca o pasăre rănită se zbate zadarnic, să se mai ridice în văzduh. In clipa cînd simţi rotind deasupra frunţii tale îngerul morţii, cînd desluşeşti adierea înfricoşată din aripile lui înghe­ ţate, atunci sufletul tău se opreşte în drum şi stă pironit locului fără putere şi fără ajutor, ca un drumeţ înfrînt în mijlocul unei pustietăţi* Toate gîndurile, toate îndem­ nurile tale fug în aceste clipe, ca o turmă de căprioare speriate şi tu rămîi aşa despoiat şi grozav de părăsit... întreg rostul ţi-e copleşit de o singură putere rece şi nemiloasă : legea trecerii eterne. OCTAVIAN GOG A, Precursori, 275.

710 — Numai atunci s-ar lăsa muritorii judecaţi în iubirea lor de alţi muritori şi şi-ar lăsa luate în pace : femeia, ţara, credinţa, cînd iubirea lor ar fi biruită de frica de moarte. VASILE PÂRVAN, Memoriale : Parentalia, 224.

711 — înainte de a mă naşte am fost o veşnicie întreagă „nimic". De ce mă tem acum de aceeaşi „neexistenţă" cu care am avut o veşnicie întreagă prile­

88

FR IC A

jul de a mă obişnui, — şi-n care am fost deja ? Nu înţeleg. 712 — Nu înţeleg de ce se tem oamenii aşa de mult de moarte. Moartea cînd le păşeşte pragul îi găseşte doar pe cei mai mulţi morţi deja de mult timp şi nu are ce să le mai ia. LUCIAN BLAGA, Opere, VII, 6 8 ; (XXVI, 126).

713 — Românul adevărat nu-şi doreşte moartea, dar nici nu se teme de ea. Limba ne oferă o dovadă. Ro­ mânul are o expresie uzuală,, străveche, pentru moartea obişnuită, eon-violentă : „moarte bună“. PETRE STRIHAN, Moara albastră, 123.

714 ■ — Moartea nu trebuie să ne înspăimînte. Este punctul final, către care omul lunecă cu fiecare clipă, din momentul naşterii lui [...]. Ea trebuie însă să ne îngrozească numai dacă în cursul existenţei n-am cons­ truit nimic, sau dacă în lumea măruntă a înconjurăto­ rilor noştri am fost străini de fapta bună sau de gîndul mai înţelept. ALEXANDRU SABIA, Execuţia de primăvară, 322.

715 — într-adevăr, dacă frica de moarte este o evi­ denţă, evidenţă este şi faptul că această frică, oricît de mare ar fi ea, n-a fost niciodată suficientă pentru a descuraja pasiunile omeneşti. Bacon are dreptate cînd spune că nu există pasiune atît de slabă încît să nu poată înfrunta şi stăpîni frica de moarte. Răzbunarea, iubirea, onoarea, durerea, o altă frică, ajung s-o în­ vingă. ALBERT CAMUS, Caiete, 40S.

FR IC A

89

716 — Moartea e un fenomen simplu în natură, numai oamenii îl fac înspăimîntător. 717 —■ Teama de moarte cred că e cu atît mai mare [...] cu cît sîntem, de pildă, mai puţin legaţi de viaţă. MARIN PREDA, Cel mal iubit dintre pămînteni, I, 7 ; II, 340.

718 — Ceea ce ne ameninţă cu moartea ne întoarce violent cu faţa spre soare. OCTAVIAN PALER, Apărarea lui Galilei, 66.

719 — Moartea nu sperie pe nici un om demn. Ceea ce sperie pe orice bărbat sau femeie demnă, ceea ce sperie poporul este gîndul jugului. FIDEL CASTRO, Cuvîntări alese, 339.

720 — Numai copiii ştitî să moară, monseniore. Fiindcă n-au apucat să înveţe frica şi laşitatea. ILEANA VULPESCU, Proză, 45.

721 — Sîntem oameni şi moartea ne aşteaptă la coturi de drum / Dar nu ne oprim nicidecum. / Celui ce-nfricoşat se opreşte / Tot i se coboară ea moartea în cale. NTCOLAE LABIŞ, Albatrosul ucis : Moartea celor puternici, 243.

FRICA DE VIAŢĂ

722 —■ Din felul în care mă impresionează lucrurile mici, mă întreb ce dureri îmi rezervă viitorul. 723 — Mereu frica de viaţă, şi, cînd a trecut, nu pot lua ochii de la ea. JULES RENARD, Jurnal,

15

;

945.

90

FR IC A

GROAZA

724 — Cine ar putea să-şi ţină lacrimile, în timp ce povesteşte asemenea grozăvii. 725 — Groaza pune aripi picioarelor. 726 — Mă înfior povestind. 727 — Sufletul meu se îngrozeşte cînd îşi aduce aminte. VIRGILIU, Eneida, 2, 6 ; 8, 324 ; 2, 204 ; 2, 12.

728 — Urmele paşilor îngrozesc. HORAŢIU, Epistole, 1, 1, 74.

729 — Naufragiatul se îngrozeşte pînă şi de apele li­ niştite. OVIDIU, Ponticele, 2, 7, 8.

730 — Mai tare mă clatină groaza căderii decît lovi­ tura. MICHEL MONTAIGNE, Aforisme, 71.

731 — Cînd vede groaza, / Fuge ca cîinele cu coada între picioare. ANTON PANN, Povestea vorbii, 357.

732 — Mai bine un sfîrşit groaznic, decît o groază fără de sfîrşit ! KARL MARX, 18 Brumar al lui Ludovic Bonaparte, 97.

733 — Groaza e o mare vrăjitoare. în faptul serii, ea şopteşte în urechile oamenilor cîntece fermecate, jnspirîndu-le gînduri sinistre. Oamenii tremură atunci

FR IC A

91

de spaimă, iar peisajul zîmbitor din preajma lor e văduvit de orice frumuseţe. SELMA LAGERLOF, Povestea lui Gosta. Berling, 113.

734 — Ne îngrozim de momentul cînd unui prieten nu-i mai putem spune „tu“. TUDOR BOGDAN, Starea de crepuscul, 129.

735 — Groaza e memoria viitorului. EUGEN BARBU, Jurnal, 325. MIŞEL1E

736 — Cineva poate zîmbi şi zîmbi într-una,/ şi să fie totuşi mişel. SHAKESPEARE, Hamlet, 1, 5.

737 — Mişelul ameninţă numai dacă e singur. GOETHE, Torquato Tasso, II, 3.

738 — Mişelia e mai mult decît frică ; e frica ce primeşte o înfruntare fără să zică nimic, ce fuge de pri­ mejdie, e frica transformată în faptă. 739 — Mişelia e mai nenorocită decît cel mai cumplit viciu, deoarece nimiceşte toate virtuţile. 740 — Omul nu e stăpîn pe simţămintele sale, dar e stăpîn pe faptele sale : nu te poţi apăra să nu fii fricos, dar poţi să nu fii mişel... ERNEST LEGOUVfi, Părinţi şi copii în al XlX-lea secol, 173, 175 ; 177—178.

741 — E un mişel acela care-şi doreşte duşmanii îngenunchiaţi în nenorocire. NICOLAE IORGA, Cugetări, 253.

FR IC A

92

SPAIMA

742 — Pe cel înspăimîntat şi umbra lui îl înspăimîntă. BALTASAR GRACIAN, 123.

Oracolul manual,

743 — Spaima este un sfetnic prost. R. W. EMERSON, Eseuri : Prudenţă, ISO,

744 — Spaima existenţială constă şi în spaima lipsei pîinei celei de toate zilele. Au fost şi în Egipt şi în Iudeea şapte ani graşi şi şapte ani slabi ; însă astăzi se trăieşte numai de la mînă pînă la gură. Magnaţii au spaima crahurilor, iar săracii — teama de şomaj. CONSTANTIN BRÂNCUŞI, (XXXII, 229).

745 — Spaima metafizică te reduce la anonimat, arătîndu-ţi minciuna şi neputinţa. Rostul metafizicii e poate tocmai acesta : să te facă să-ţi uiţi numele. LUCIAN BLAGA, Ferestre colorate, 127. FRICA GENEREAZĂ VICII

746 — Cînd corabia se îneacă, şoarecii fug. PROVERB ROMÂNESC

747 — Ura, zavistia, frica, nasc vicleşug. COCCEIANUS DIO CASSIUS, Carte, 59.

748 — Teama este ca şi leacurile violente, ce se între­ buinţează în boalele grave ; ele curăţă, dar schimbă fi­ rea şi tocesc organele : un suflet condus prin teamă este totdeauna mai slab. FR A N ţO IS FfiNELON, Educaţia fetelor, 36. 36.

FR IC A

93

749 — Teama ascunde adevărul. MIGUEL UNAMUNO, Viaţa lui Don Quijote şi a lui Sancho, XVIII.

750 — Pe puntea dintre frică şi prudenţă se plimbă marii iezuiţi. ION VLASIU, în spaţiu şi timp, II, 199.

751 — Spaima este o formă de existenţă în care un om nu poate trăi mai multă vreme, fără a suferi defor­ mări. Cînd condiţiile de viaţă nu se pot schimba, per­ soana respectivă va căuta să-şi găsească o nouă stabi­ litate, refugiindu-se în mecanisme de apărare care de­ formează caracterul şi, de multe ori, din „ te a m a d e s p a im ă “ va eşua în re a c ţia p r e v e n t i v ă a a g r e s iv ită ţii, în care atacul pare a fi cea mai bună formă a apărării. E.

E. GEISSLER, Mijloace de educaţie, 164.

...DAR ARE ŞI ROL POZITIV

752 — Frica păzeşte viile. PROVERB ALBANEZ

753 — Frica dă aripi. PROVERB FRANCEZ

754 — Frica păzeşte pepenii. 755 — Unde nu-i frică, ruşinea nu se încurcă. PROVERBE ROMÂNEŞTI

756 — Pe oamenii necinstiţi îi înfrînează de la rele teama, nu mila. CICERO, Despre îndatoriri, 1, 28, 97.

FR3JCA

94

F-îi-vr* -

757 — împărăţiile le străjuieşte frica. SENECA

758 — Teama îndreaptă întotdeauna, teama alungă păcatul, teama striveşte viciul, teama îl face pe om învăţat şi sîrguincios. 759 — Unde nu este frică nu este sănătate. ISIDORUS DE SEVILLA, Solilocvii.

760 — Şi unde dragostea adevărată nu este, acolo cinstea este de frică, şi unde cinstea se face de frică, acolea îndămîna vremii se cearcă, şi să aşteaptă, în carea nici frică să-i mai fie, nici cinstea carea de frică îi da de bună voie în ocară să i-o întoarcă. DIMITRIE CANTEMIR, Istoria ieroglifică, I, 56.

761 — Cîinii sînt paza oilor. ANTON PANN, Povestea vorbii, 357.

762 — Groaza şi frica devin creatoare. NICOLAE TAUTU, împlinire, II, 91.

TOTUŞI, N U EDUCAŢI PRIN FRICĂ !

763 — E preferabil ca educaţia copiilor să se facă prin dezvoltarea pudoarei şi prin bunăvoinţă decît prin frică. . 764 — Este de datoria părinţilor ca să deprindă pe copiii lor să se poarte bine din convingere şi nu din teama de cineva. TERENTIU, Adelphoe, 57—58 ; 74—75

FR IC A

95

765 — Amoral este cine distinge binele de rău numai din instinct sau de frică. De aceea educaţiunea care se reazemă numai pe temerea pedepsei, este o dresare, nu o educaţiune, căci lasă amoralitatea netulburată. ADINA OLANESCU, Cugetări, 37.

766 — în educaţie, frica trebuie să rămînă cel din urmă mijloc, instrumentul ultimei extremităţi, acela la care nu se recurge decît numai cînd celelalte toate au rămas neîndestulătoare. Acest principiu implică însă cu­ noaşterea diferitelor mijloace educative, adică cultură psihologică întinsă, lucru ce se dovedeşte a fi ceva mai greu decît aerul fioros şi vărguţa de alun. ANA CONTA-KERNBACH, N oţiuni de pe­ dagogie,^ didactică şi metodică, 106.

FRICA — CURAJ

767 — Frica dă curaj. PROVERB ITALIAN

768 — Fricosului îi place să vorbească despre curaj. PROVERB RUSESC

769 — Fricosul alungat se face viteaz. PROVERB TATARASC

770 — Aşa cum curajul pune în primejdie viaţa, frica o apără. LEONARDO DA VINCI, (VII, voi. II, 131).

96

FRUCTA

771 — Fricosul se sperie înaintea primejdiei, laşul în timpul ei, curajosul după ea. J. P. RICHTER, Culegere poezii.

de articole şi

772 — Pe cît de repede se sperie, pe aut de repede capătă curaj oamenii slabi. HONORfi DE BALZAC, Vicarul din Tours, 41.

773 — Deosebirea dintre un om curajos şi un om tricos constă în aceea că primul, fiind conştient de pe­ ricol, nu simte frica. Iar al doilea simte frica fără a fi conştient de pericol. V. O. KLIUCEVSKI, (II, 37—38).

774 — Frica e a trupului : trupul tremură. Curajul e al sufletului : >sufletul n-are cum să tremure. BARBU ŞTEFĂNESCU-QELAVRANCEA, Jurnal de război, 111.

775 — Micul beneficiu al fricii : de a încerca să dai curaj altora. JULES RENARD, Jurnal, 1162.

776 — Este o frică în care trebuie să respecţi preve­ derea şi un curaj în care trebuie să dispreţuieşti ne­ bunia. 777 — Frica are mai multă imaginaţie decît curajul. NICOLAE IORGA, Cugetări, 96 ; 201.

778 — Unii poartă în ei o inimă de leu, alţii de iepure. MIHAIL SADOVEANU, Zodia cancerului, 114.

FM CA

97

779 — Sînt mulţi oameni buni care ar vrea să triumfe adevărul, n-au însă tăria curajului să se impună ; flori rare înăbuşite de stufişuri sălbatice şi brutale. POMPILIU STOIAN, Caleidoscop, 87.

780 — Nu eşti curajos decît cînd ai frică în acelaşi timp. ERICH MARIA 168.

REMARQUE, Camarazii,

781 — Cine are curaj de teamă, are şi teamă de curaj. DUMITRU C. MAZILU, Mini-Maxime.

782 — în faţa curajului teama e o umbră, dar nu a lui. MARIN VOICULESCU, Lumea în gîndire, 53.

783 — Curajul »se află în noi, adesea, mort de frică. RODICA TOTT, Firul Ariadnei, 17. FRICA — RAŢIUNE

784 — Teama oarbă, pe care o conduce raţiunea vă­ zătoare, reuşeşte să calce cu un pas mai sigur decît raţiunea oarbă care, fără frică, bîjbîie. A te teme de ceea ce e rău, te scapă adesea de ceea ce e şi mai rău. SHAKESPEARE, Trolius şi Cresida, III, 2, 74—77. FRICĂ — SPERANŢA

785 — Dorinţa învinge teama. MATEO ALEMAN, Guzmân de Alfarache.

L A ŞIT A T E

98

786 — Speranţa şi teama sînt nedespărţite, şi nu există teamă fără speranţă, nici speranţa fără teamă. LA ROCHEFOUCAULD, flecţii, 150.

Maxime

şi re­

787 — Singura diferenţă pe care o găsesc între inima unui bogat şi cea a unui sărac este că prima este plină de teamă şi a doua de speranţă. G. T. OXENSTIERN, Reflecţii şi maxime morale, II, 293.

788 — Orice lucru poate fi întîmplător cauză de spe­ ranţă sau teamă. BARUCH SPINOZA, (în voi. Etica, 143).

789 — Imaginea unei primejdii inspiră teamă ; a unei bucurii, dorinţi violente. 790 — Dacă e adevărat că ne temem de lucrurile care nu se întîmplă, apoi nădăjduim altele mult mai numeroase care nu se var întîmplă [...]. Şi fiindcă ne petrecem viaţa mai mult nădăjduind decît dobîndind, speranţele noastre sînt cu mult mai înmulţite decît temerile. CHARLES MONTESQUIEU, Caiete: Despre om, 333. CE ESTE LAŞITATEA ?

791 — Laşitatea pare să fie o slăbiciune a sufletului provocată de frică. TEOFRAST, Caracterele.

792 — Laşitatea este mama cruzimii. MONTAIGNE, Aforisme, 101.

L A ŞIT A T E

99

793 — înţeleg prin laşitate talentul de menajare şi de acomodare josnică, care nu lasă să se supere pe cei ce se detestă. EDMOND şi JULES GONCOURT, Pagini de jurnal, I, 272.

794 — Laşitate : boală din faţa căreia o iau toţi la sănătoasa. RODICA TOTT, Firul Ariadnei, 69.

LAŞITATE (LAŞ) Omul laş este totdeauna laş. El este privit cu milă şi dispreţuit. Nimic nu degradează ca laşitatea. *

795 796 797 798 799

— — — — —

PAUL DOUMER

Cade boul, multe cuţite ies. Laşul are moartea deasupra capului. Laşul nu se bucură, nici nu se întristează. Negustorul laş nu pierde, dar nici nu cîştigă. Scorpionul înţeapă şi tot el ţipă. PROVERBE ARABE

800 — Oamenii laşi sînt cruzi. PROVERB ENGLEZ

801 — Laşul vorbeşte ca un tigru, dar luptă . ca o şopîrlă. PROVERB INDIAN

802 — A arăta călcîile. 803 — A scoate castane din foc cu mîna altuia.

100

L A Ş IT A T E

804 — Cînd corabia se îneacă, şoarecii fug. 805 •— Cînd e bolnav leul, iepurii îi sar în spinare. 806 — Cînd lupul îmbătrîneşte, toţi căţelandrii îşi fac rîs de dînsul. 807 — Copacul cînd cade jos, toţi cu topoarele pe el se pun. 808 •— De la copacul căzut şi babele culeg crengile. 809 — După ce leul moare, mulţi se găsesc să-l ju­ poaie. 810 — Lupul cînd îmbătrîneşte, atunci şi şoarecii în­ calecă pe el. 811 — Pe leul mort şi şoarecii se caţără. 812 — Taie mămăliga-n două de viteaz ce e. PROVERBE ROMÂNEŞTI

813 — Cel ce fuge şi se teme de toate şi nu suportă nimic devine laş. 814 — La un laş, frumuseţea corpului şi forţa nu sînt potrivite şi izbesc neplăcut. PLATON, Menexeu, 246.

815 — Laşul nădăjduieşte deci prea puţin, deoarece se teme de orice. ARISTOTEL, Etica nikomahică.

816 — Nici laşul nu va găsi / poartă pe unde să scape. A. DE VARROS, Proverbe morale.

817 — Să ştii că laşitatea înseamnă moarte. IBN AL-MUQAFFA’, Kalila şi Dimna, 176.

îoi

L A ŞIT A T E

818 — Lucrurile nu sînt atît de dureroase, nici atît de grele prin ele însele, dar slăbiciunea şi laşitatea noastră le fac astfel. 819 — O forma a laşităţii este aceea care a introdus în luptele noastre individuale doi, trei sau patru mar­ tori. 820 — Să nu te miri că cel pe care l-ai văzut ieri atît de îndrăzneţ, îl vezi atît de laş mîine. MONTAIGISfE, Aforisme, 176; 101; 177.

821 — Este hazliu faptul că unii îşi îngăduie să spună oamenilor în scris ceea ce n-ar îndrăzni să le spună de ia obraz. VOLTAIRE, A. M. Poree, 7 ianuarie 1729.

822 — Laşul are mai puţine jigniri de înghiţit decît ambiţiosul. VAUVENARGUES, Maxime şi reflecţii, 116.

823 — A spune că omul care îşi curmă singur viaţa e laş, mi se pare tot atît de ciudat ca a spune că e laş acela care moare de nişte friguri primejdioase. J. W. GOETHE, Werther, 59.

Suferinţele

tînărului

824 — Obraznicul e totdeauna laş. CHARLES IAMB, Eseurile lui Elia : Erori populare, 276.

825 — Merită oare să-ţi păstrezi viaţa prin laşitate ? UGO FOSCOLO, Ultimele scrisori Iacopo Ortis, 1966.

ale lui

10 2

L A ŞIT A T E

826 — Este un suflet laş acela care se codeşte, se pitulează şi se vaită atunci cînd se adună nori pe cer sau se arată numai în depărtare. 827 — Oarecare temere este trebuincioasă pentru men­ ţinerea noastră în lume ; laşitatea este numai exagera­ rea ei. ARTHUR SCHOPENHAUER, Aforisme asu­ pra înţelepciunii în viaţă, 386—387 ; Viaţa, amorul, moartea, 213.

828 — Cînd eşafodul, sau orice alt martiriu, este ine­ vitabil, a te teme cu laşitate, a nu putea înainta către el [...] este un semn de mizerabilă degradare sau ig­ noranţă. SILVIO PELLICO, închisorile mele, 43.

829 — La copaciul căzut toţi alerg să taie crăngi. ANTON PANN, Povestea vorbii, 228.

830 — Sînt mulţi care iubesc, predică, susţin şi făptuiesc neabătut dreptatea, cinstea, ordinea, respecta­ rea legilor, corectitudinea, îndeplinirea îndatoririlor faţă de oricine, dreapta împărţire a răsplăţilor şi pe­ depselor, fug de vinovăţie, dar aceasta nu din virtute, nici ca virtute, nu din delicateţe, nici din mărinimie, din forţă, ori din corectitudine sufletească, nu dintr-o predispoziţie, nici din pasiune, ci din laşitate şi sărăcie lăuntrisă, din nepăsare, din inerţie şi din slăbiciune exterioară ori interioara, fiindcă neputînd (din slă­ biciune), neavînd (din lene) ori neîndrăznind (din la­ şitate) nici să se bizuie pe ei înşişi, nici să se apere singuri, vor ca legea şi societatea să vegheze asupră-le,

L A Ş IT A T E

103

să vadă de ei şi să-i apere fără ca ei să mai tru­ dească, intr-aşa fel incit să se lase în grija ei. GIACOMO LEOPARDI, Scrisori, însemnări, cugetări, 307.

831 — Cînd ai descoperit în tine o slăbiciune, în loc să o ascunzi, corectează-te fără ocolişuri. Dacă su­ fletul n-ar avea de luptat decît împotriva trupului ! dar el însuşi are înclinaţii rele şi ar trebui ca o parte a sa, cea mai mică dar cea mai bună, să lupte fără încetare. Pasiunile trupeşti sînt toate rele. Cele ale sufletului, cînd sînt rele, sînt adevărate cancere : in­ vidia eter; laşitatea este atît de rea, îneît ţine şi de trup şi de suflet. 832 — Omul cel mai hotărît prin firea lui este laş cînd ideile sale sînt şovăielnice. EUGENE DELACROIX, Jurnal, I, 18 ; 23.

833 — Nu vă miraţi ; de cînd se-nvîrte globul, ti­ rania cu laşitatea-i soră. SANDOR PETUFI, Moartea iernii.

834 — Cei ce rabdă jugul şi a trăi mai vor / Merită să-l poarte spre ruşinea lor ! DIMITRIE BOLINTINEANU, Cea de pe urmă noapte a lui Mihai cel B rav22, în voi. Glasurile patriei, 107.

835 — Ei adesea ţi se dau drept amabili. Dar aceasta a fost totdeauna isteţimea celor laşi. Da, laşii sînt isteţi. FRIEDRICH NIETZSCHE, Aşa grăit-a Zarathustra, 1, 76.

104

L A ŞIT A T E

836 — Din laşitate ne dăm înapoi din faţa muncii, fugim din faţa ostenelii ce ni-o impune, precum tot din laşitate dezertăm din luptă, fugim din faţa ina­ micului, din faţa pericolului, din faţa morţii. Din laşitate omul slab sau egoist, laş în orice caz, nu pri­ meşte datoriile grele sau periculoase, se teme să-şi asume sarcinile unei familii, dă înapoi, fuge din faţa a ceea ce viaţa aduce cu ea ca necazuri dar şi ca bucurie şi frumuseţe. 837 — Laşitatea este, cu minciuna, lucrul cel mai înjositor din lume. PAUL DOUMER, Cartea copiilor mei : Cu­ rajul, 62 ; 61.

838 -— E un merit şi o putere să ştii să refuzi. Ade­ seori numai un fel de laşitate opreşte refuzul pe buze. ADINA OLANESCU, Cugetări, 80.

839 — Ce animal lipsit de logică e şi omul ! îi în­ moaie orice ură vorba de spirit a mişelului care urcă eşafodul şi scîrba îl cuprinde cînd vede pe omul, slă­ vit pînă ieri, că se face mişel. ANA CONTA-KERNBACH, Pulbere, 7.

840 — E un laş acela care n-are curaj să spună ade­ vărul de frica pedepsei ce şi-ar atrage-o. NICOLAE MOISESCU, Conducerea vieţii emotive, intelectuale, instinctive şi sociale.

841 — Copiii nu-nţeleg ce vor : / A plînge-i cuminţiia lor, / Dar lucrul cel mai laş din lume / E un bărbat tînguitor.

L A Ş IT A T E

105

842 — Viaţa-i datorie grea / Şi laşii se-ngrozesc de ea / Să aibă tot cei laşi ar vrea / Pe neluptat. GEORGE COŞBUC, Lupta vieţii ; Moartea lui Fulger.

843 — în faţa unei fiare sălbatice nu e voie să dai dovadă de laşitate [...]. Trebuie să alegi : sau omori tigrul, sau vei fi sfîşiat de el. MAO TZEDUN, Articole şi cuvîntări alese, I, 164.

844 — Mai rea diecît războiul şi trădarea e laşita­ tea de care dau dovadă democraţiile burgheze. ERNEST HEMINGWAY, (XXIII, 181).

845 — Laşitatea seamănă cu prudenţa şi se deose­ beşte de ea ca plumbul de platină. PETRE STRIHAN, Moara albastră, 138.

846 — Raţiunea a făcut din poltroneria noastră o armă. TUDOR BOGDAN, Starea de crepuscul, 125.

847 —: Laşul îşi pierde viaţă.

mai

mult

decît propria-i

JULIUS FUCIK, Reportaj cu ştreangul de gît, 45.

848 — Laşul spune : trebuie să trăiesc ! De ce tre­ buie ? Laşii trebuie să moară. 849 — O tăcere laşă are totdeauna consecinţe foarte grave. 850 — Nimic nu-ţi iartă mai greu un prieten decît nedelicateţa de a-i denunţa laşitatea. Ceea ce pro­

106

L A ŞIT A T E

bează că prietenia se întemeiază pe sentimentul unei mîndrii pe care ne-o suscităm reciproc. IO N VLASIU, In spaţiu şi timp, III, 95 ; 98 ; 76.

851 — Laşii n-au dreptul să moară în picioare. 852 — Pe un laş, pe un trădător, nici moartea nu-1 spală de ruşine. 853 — Pentru o mamă nu-i totuna să afle că fiul ei a fost un laş sau un om demn. NICOLAE TĂUTU, 208 ; 255.

împlinire,

854 — Laşitatea cea mai deînţeles morţii.

III, 95 ;

e cea în

faţa

OCTAVIAN PALER, Apărarea lui Galilei, 139.

855 — Cînd cedezi într-o problemă, sfîrşeşti prin a ceda în toate, victimă a propriei tale laşităţi. VINCENZO şi LUIGI Zbirii au cuvîntul, 200.

PAPPALETTERA,

LAŞITATE — CURAJ

856 — Bravii şi înţelepţii pot să ierte şi să scuze acolo unde laşii şi proştii nu dau dovadă de milă. BENJAMIN FRANKLIN, Almanahul sărma­ nului Richard.

857 — Laşitatea e lucrul pe care tinerii îl iartă cel mai greu, căci, de obicei, ei văd în curaj meritul su­ prem şi scuza tuturor viciilor. A. S. PUŞKIN, Dama de pică.

L A ŞIT A T E

«07

858 — Viaţa, ca şi glonţul, îl cruţă pe omul curajos şi-l loveşte pe cel laş. V. G. BELINSKI, (II, 37).

859 — Eu nu sînt dintre aceia care socotesc im­ pertinenţa drept curaj şi delicateţea laşitate. D.

H. DJUBRAN, Curiozităţi, 501.

860 — Laşitatea este josnică, însă este şi nătîngă ; de altminteri, laşul îşi socoteşte greşit odihna şi si­ guranţa. Şi una şi alta se dobîndesc prin sforţări, prin curaj. PAUL DOUMER, Cartea copiilor mei : Cu­ rajul, 62.

861 — Nu-i pentru nu-i ajută.

laşi

o insultă : / nici curajul

S. J. LEC, Aforisme, versuri, epigrame, 108.

862 — Numai laşul cunoaşte puterea curajului. PETRE BOTEZATU, N ote de trecător, 206.

863 — Omul perfid e un laş, care are totuşi curajul să te lovească pe la spate. RODICA TOTT. Firul Ariadnei, 60.

LAŞITATE — TĂRIE DE CARACTER

864 — Observă-te mai bine ; sînt împrejurări cînd laşitatea ţi-o interpretezi ca tărie de caracter ; cînd te reţine de la o faptă rea. LUCIAN BLAGA, în voi. Opere, VII, 71.

II. CUTEZANŢĂ, ÎNDRĂZNEALA

CE ESTE CUTEZANŢA (CUTEZĂTORUL), (ÎNDRĂZNEALA ?)

865 -— îndrăzneala e o forţă extraordinară a sufle­ tului, îl ridică mai presus de tulburările, de răvăşirea şi de emoţiile pe care vederea unor mari pericole le-ar putea stîrni în el. LA ROCITEFOUCAULD, ţii, 58.

Maxime şi reflec­

866 — îndrăzneala este o dispoziţie sufletească prin care sîntem îndemnaţi a săvîrşi ceva primejdios pe care semenii noştri n-au curajul să-l facă. BARUCH SPlNOZA, Etica demonstrată după metoda gometrică, 137.

867. — îndrăzneala la cele bune, virtute se iar la cele rele, întreagă nebunie.

înţelege,

IORDACHE GOLESCU, Povăţuiţi buna-cuviinţă, 90.

pentru

868 — De multe ori cutezanţa nu e decît o fugă înainte. 869. — Un îndrăzneţ care a rătăcit spre hotarele ne­ buniei se cheamă cutezător. NICOLAE IORGA, Cugetări, 161 ,115.

CUTEZANŢĂ

109

870 — îndrăzneala e o obrăznicie stilată. TUDOR BOGDAN, Starea de crepuscul, 104.

CUTEZANŢA (CUTEZĂTOR) Cutezanţă este un atribut al tinereţii, iar prudenţa al bătrîneţii. OV1DIU

871 — Ciorile vin cu miile, chiar dacă gospodarul n-iare mîncare de doi bani jumate. PROVERB INDIAN

872 — Cine cutează să spună adevărul poate lesne umbla bătut ca mărul. PROVERB .ROMÂNESC

873 — Cutezanţa în situaţii grele este ca un sfat. SYRUS, Sentinţe, 713.

874 -— Cutează să fii cuminte. HORAŢIU, Epistole, II, 40,

875 — Fericit cel care cutează să apere cu putere ceea ce iubeşte. OVIDIU, Ode.

876 — Nu fuge cel ce se retrage, fiindcă vitejia care nu se întemeiază pe prevedere se numeşte cutezanţă, iar isprăvile celui cutezător trebuie puse mai curînd pe seama norocului, decît a curajului. M. DE CERVANTES, Don XXVIII.

Quijote,

II,

110

CUTEZANŢA

877 — Nebunească cutezanţă şi de uriaş este să în­ grămădeşti munte peste munte. D. DE SAAVEDRA FAJARDO, Păreri despre îndatoririle principelui.

878 — Cutezanţa trebuie să susţină curajul în con­ juraţii, cîtă vreme doar vitejia îi dă toată dîrzenia de care are nevoie în primejdiile războiului. LA ROCHEFOUCAULD, Maxime şi reflecţii, 136-

879 — învăţăm copiii să se teamă şi să se supună ; avariţia, orgoliul sau timiditatea părinţilor îi învaţă pe copii economia, aroganţa sau supunerea. îi mai stimulăm să fie imitatori, lucru spre care şi aşa sînt prea înclinaţi ; nimeni nu se gîndeşte să-i facă origi­ nali, cutezători, independenţi. VAUVENARGUES, Maxime şi reflecţii, 64.

880 —. Cu opiniile pe care cutezi să le afirmi e ca şi cu piesele pe care le mişti pe tabla de şah. Ele pot fi bătute, dar au deschis un foc ce va fi cîştigat. 881 — Cutezanţa tinerilor diletanţi trebuie s-o suporţi cu bunăvoinţă ; vor deveni, la bătrîneţe, cei mai adevăraţi adoratori ai artei şi ai maestrului. J.W. GOETHE, Maxime şi reflecţii, 57 ; 63.

882 — Pentru mine frumuseţea e înainte de toate cu­ tezanţă ; iar cea mai dăunătoare dintre urîţenii — lipsă de cutezanţă. F.FOURNIER-AUBRY, Don Fernando, 187.

883 — în viaţă trebuie cîteodată să riscăm. Educa­ torul trebuie să rişte : e cutezanţă. Este cazul uneori

cutezanţa

111

cînd el trebuie să ofere celui educat şansa de a se dezvolta mai mult ca fiinţă umană. Este cutezanţa încrederii : oferim într-un caz precis încredere tînărului, fără să fim siguri de bunul rezultat. Se cunoaşte cutezanţa autorităţii : într-o .situaţie dată, facem uz de autoritate, fără să fim siguri de ceea ce va urma. Educatorul riscă şi mai mult, cînd într-o situaţie limi­ tă, el se deschide în faţa lui (copilului — n. ns.) mărturisindu-i, de exemplu, o greşeală sau chiar cerîndu-i scuze. Acestea sînt mijloacele supreme pentru a-ţi ajuta aproapele să se depăşească, deşi nu este imposi­ bil ca educatorul să suporte o înfrîngere sau să se aco­ pere de ridicol. ALBERT KRIEKEMAJMS, 63—64.

Pedagogie generală,

884 ■ — în ştiinţă, tineretul reprezintă o forţă de seamă ; alături de experienţa bogată şi competenţa oamenilor de ştiinţă mai în vîrstă, el aduce elanul şi cutezanţa, indispensabile marilor investigaţii de cunoaş­ tere ştiinţifică a naturii şi societăţii, progresului ştiin­ ţelor moderne. 885 — întreaga activitate politică, ideologică trebuie să educe tinerii pentru a fi devotaţi şi cinstiţi, cuteză­ tori, îndrăzneţi, luptători fermi şi consecvenţi împotri­ va concepţiilor retrograde, a mentalităţilor străine so­ cialismului, receptivi la tot ce este nou şi înaintat, militanţi activi pentru progres, patrioţi şi internaţiona­ lişti înflăcăraţi. NICOLAE CEAUŞESCU, România pe drumul desăvîrşirii construcţiei socialiste, I, 237 ; Ro­ mânia pe drumul construirii societăţii socialiste multilateral dezvoltate, XXII, 159.

1 12

cutezanţa

886 — Cutezanţa şi înflăcărarea în lupta pentru un scop înalt au făcut în toate timpurile minuni. THOR HEYERDAHL, Mărturii despre tineri şi tinereţe, 160. CUTEZANŢĂ—PERSEVERENŢA

887 — Pe solul perseverenţei cresc cutezanţa şi fan­ tezia creatoare, calităţi indispensabile unui intelectual. GHEORGHE MARINESCU (XV, 105). CUTEZANŢĂ—ŞOVĂIALĂ

888 — Ce îngrozitor se răzbună marea secundă, aceea care se arată atît de rar în viaţa muritorilor, pe cel care a fost pe nedrept alesul ei şi nu a ştiut să o fo­ losească. Toate virtuţile civice — prudenţă, ascultare, rîvnă şi chibzuinţă — se destramă fără putere în vă­ paia momentului decisiv al destinului. Cu dispreţ res­ pinge acest moment pe omul şovăielnic ; pe cel cute­ zător îl înalţă însă, ca pe un zeu al pămîntului, ridicîndu-1 cu braţe de foc> în cerul eroilor. ŞTEFAN ZWEIG, Orele astrale ale omeninirii, 107. ÎNDRĂZNEALĂ (ÎNDRĂZNEŢ) Audaces fortuna lu v a t23 (Pe cei drăzneţi îi ajută norocul).

în­

DICTON LATIN Cine-i cu adevărat drăzneţ, cu propria-i din al sorţii pom.

om / Smulge-nmînă, / Roadele

]. S. CIIOCANO

CUTEZANŢA

113

889 — Cine îndrăzneşte, cucereşte. Voieşte şi vei putea. PROVERB ENGLEZ

890 — în afacerile îndoielnice îndrăzneala este folo­ sitoare. 891 — Inimii curajoase norocul îi întinde mîna. PROVERBE FRANCEZE

892 — Un şobolan încolţit îndrăzneşte să muşte pisica. PROVERB JAPONEZ

893 — A fi Peneş îm părat24. 894 — A apuca cap de funie. 893 — A apuca cu mîna de sabia goală. 896 — A apuca luna/cu mîna/şi sabia/cu picioarele. 897 — A nu-1 ţine cureaua25. 898 —■ Cel îndrăzneţ făpă socotinţă îndată cade la căinţă, că-r,dată se poticneşte. 899 — Cine îndrăzneşte, trăieşti dar nici multă ome­ nie n-are. 900 —- Dacă te ţine brăcinarul26. 901 — Alai bine îndrăznească oricine la tine, decît să se teamă. 902 •— O mică îndrăzneală la vreme şi după cuviinţă, izbîndă mare aduce. PROVERBE ROMANEŞTI

903 — Un frumos succes justifică îndrăzneala. PROVERB SPANIOL

904 — Cel care întinde pieptul său landei este acela pe care ascuţişul ei îl atinge. Papirus insinger, XII, 11.

114

CUTEZANŢA

905 — Oamenii îndrăzneţi şi îngîmfaţi sînt, puşi la pămînt de nenorocirile vieţii.

deseori,

ESOP, Fabule, 127.

906 — în momentele de îndoială îndrăzneala valorează foarte mult. SYRUS, Sentinţe, 321.

907 — Este un lucru prea greu a fi cineva şi în răz­ boi îndrăzneţ şi la sfat. 908 — îndrăzneala este socotită drept scut. SALUSTIU, Jugurta ; Despre conjuraţia lui . Catilina.

909 — Neamul îndrăzneţ a lui Iap et27. HORAŢIU, Ode, I, 3, 37.

910 — îndrăzneala e9te apanajul vîrstei. tinere. 911 — Să îndrăzneşti numai atît cît îţi stă în putere. CICERO, Despre bătrîneţe, 6 ; 20.

912 —- împotriva celor îndrăzneţi, nu-i îndrăzneală fă­ ră grijă. OVIDIU, Metamorfoze, X, 544.

913 — îndrăzneala creşte odată cu experienţa. PLINIU CEL TINAR, Epistole.

914 — Muierea mai puţin îndrăzneşte decît bărbatul. A. DE GUEVARA, Ceasornicul domnilor, 420.

915 — Speranţele îndoielnice trebuie să-i facă pe oa­ meni îndrăzneşti, dar nu pînă la nebunie. M.

DE CERVANTES, Don Quijote, II, 43.

CUTEZANŢA

115

916 — Stăruinţa e întotdeauna mama îndrăznelii. SHAKESPEARE, Cymbeline, III, 6.

917 — Un grăunte de îndrăzneală cu toţi este o cumin­ ţenie de seamă. Trebuie să-ţi cumpătezi părerea despre ceilalţi pentru a nu-ţi face despre ei o idee atît de înaltă, încît să te sfieşti de ei ; închipuirea să nu supună niciodată inima. BALTASAR GRACIAN, Oracolul manual şi arta prudenţei, I, 77.

918 — Mintea ne foloseşte să săvîrşim cu îndrăzneală prostii. LA ROCHEFOUCAULD, Maxime şi reflec­ ţii, 102.

919 — Desigur, nu există nici o profesiune mai îndrăz­ neaţă decît a.ceea de marinar, căci viaţa sa, în orice cli­ pă, nu este despărţită de moarte decît printr-o scîndură. G. T. OXENSTIERN, Cugetări diverse; Des­ pre navigaţie, I, 187.

920 — Agonisita numelui mai mult cu îndrăzneală decît cu sîială se dobîn deşte. 921 — Precum la vitejie îndrăzneala cu socoteală, este vrednicie, aşa de este fără socoteală, nebunie se numeşte. DÎMITRIE CANTEMIR, Istoria ieroglifică.

922 — Eu, care nu-mi vînd scrierile unui editor, eu care sînt o fiinţă liberă şi nu puri negru pe alb decît după ce am cercetat, cît mi-a stat în putere, dacă acest negru va folosi speciei umane ; eu, în sfîrşit, care iubesc virtutea, îmi voi exprima părerea cu îndrăzneală.

1 16

CUTEZANŢA

923 — Fermitatea este exerciţiul îndrăznelii spirituale ; ea presupune o hotărîre luminată ; încăpăţînarea, dimpo­ trivă, presupune întunecarea minţii. VOLTAIRE, Dicţionar filosofic: Taţi, mame, copii ; Fermitate.

924 — Cutez să cred că nu sînt făcut ca nici unul dintre cei care există. Dacă nu preţuieşc mai mult, cel puţin sînt altfel. Dacă natura a procedat bine sau rău distrugînd tiparul după care m-a croit, asta n-o poate judeca ni­ meni decît după ce mă va fi citit. J. J. ROUSSEAU, Confesiuni, I. Cartea întîi, 5.

925 ■ — A spus oare cineva că, pentru a zugrăvi cu în­ drăzneală, trebuie mai ales să fii adevărat într-un su­ biect nobil şi să nu înzorzonezi natura, ci s-o arăţi aşa cum este ea ? Dacă a spus-o putem s-o repetăm ; căci nu se pare că oamenii îşi aduc aminte de lucrul acesta şi au gustul atît de stricat, încît numesc îndrăzneţ, nu zic ceva care este verosimil şi se apropie de adevăr, ci ceea ce se depărtează mai mult de el. VAUVENARGUES, Maxime şi reflecţii, 66.

926 — Cel fără îndrăzneală pururea rămîne în urmă. 927 •—• O mică îndrăzneală, la vreme şi după cuviinţă, mare izbîndă aduce, de ea să te ţii cînd vrei să izbîndeşti. 928 — Omul îndrăzneţ fără socotinţă, cel obraznic fără ruşine şi cel semeţ fără nici o sfială, iar cel dîrz nici o socotinţă, nici ruşine, nici sfială de orice. Cu nici unul să te asemeni. IORDACHE GOLESCU, Povăţuiri pentru bu.ţxa-ouviinţă, 90 ; 89 ; 154. <

CUTEZANŢA

117

929 — Cu îndrăzneala se poate întreprinde orice, dar nu se poate face totul. NAPOLEON I

930 — Vorba e întotdeauna mai îndrăzneaţă decît fapta. P. W. SCHILLER, Cei doi Piccolomini, I, 3.

931 — Cea mai mare îndrăzneală este să ieşi din con­ venţii şi din deprinderi. 932 — îţi trebuie o mare cutezanţă ca să îndrăzneşţi să f i i t u în s u ţi.

933 — N-ar trebui (totuşi) să atribuim îndrăzneală, care este caracteristica marilor artişti, numai acestui dor de reînnoire sau de întinerire a talentului prin mijlo­ cirea unor efecte noi. Există artişti care îşi dau întreaga măsură încă de la început, .şi a căror sublimă monotonie reprezintă principala lor calitate. 934 — Să fii îndrăzneţ, cînd ai un trecut pe care îl poţi compromite, este cel mai mare semn de putere. EUGENE DELACROIX, Jurnal, II, 202 ; 202 ; 197; 196.

935 — Foamea se uită la poarta omului muncitor şi nu îndrăzneşte să intre. ANTON PANN, De la lume adunate...; Des­ pre lucrare, II, 124.

936 — Tu vezi vremile de astăzi. Te-ntreb dacă muza ta, / Poftită la tribunaluri, ar merge să dea 'cuvînt, / Să spuie în bună proză de ce umbli după v în t:/ De ţi-ar zice judecata : „Fiindc-am aflat că scrii, / Fiindcă vorbeşti cu norii şi pui slove pe hîrtii,/ Adu versurile tale, avem poftă să citim,/ Şi de n-ai atins pe nimeni

118

CUTEZANŢĂ

noi osînda-ţi mărginim"./ Dacă, zic, plăceri d-acestea de l-ai tăi să fi cercat,/La atîtea dobitoace suflet oare ai fi dat ? / Ai fi zis cu îndrăzneală d-un vulpoi jude­ cător / Că îl vezi cîteodată c u p u f a lb p e b o tiş o r , / Că în cumpăna dreptăţii caşul ei l-a cumpănit,/Pînă ce pri­ gonitorii 28 cu nimic s-au pomenit ? GRIGORE ALEXANDRESCU, Fabule şi alte scrieri : Epistolă domnului Alexandru Donici, 125.

937 — înţelepciunea fără a cuteza, / E ca cutezarea, făr-a cugeta. DIMITRIE BOLINTINEANU, Cupa lui Şte­ fan, în voi. Opere alese, I, 67.

938 — Ştii tu-n cine-i nebunia mai nebună ? / în acei care-şi pierd viaţa-ntreagă alergînd după femei / In acei care se joacă cu vr-un şarpe-n lan culcat / Şi-n acei ce cred că-i cinste de-a fi slugi pe la Palat. GEORGF. COŞBUC, Antologie sanscrită, Ma­ xime, 42.

939 — Cei mai mare râu de pe lume e de a nu voi ceea ce vrei, de a nu îndrăzni ceea ce ai de întreprins, să te opreşti la mijlocul drumului către o idee, rătă­ cind în dreapta şi în stînga, ba şi înapoi. Contradicţia mi-e mult mai nesuferită decît greşeala. Cînd accept o idee, o fac totdeauna cu spaimă, căci ştiu că e plină de un viitor spăimîntător, al cărui mister nu-i cunosc ; dar primind ideea o primesc cu tot ceea ce e în ea, şi m-aş dispreţui dacă aş da înapoi în faţa necesităţii spiritului meu. O astfel de slăbiciune e sinuciderea ra­ ţiunii. ROMAIN ROLLAND, Triumful raţiunii.

cutezanţa

1 19

940 — Să îndrăzneşti să fii tu. ANDRE GIDE, Jurnal, 11.

941 — O singură îndrăzneală e bună : cea care slîşie de la un capăt la altul. NICOI.AE IORGA, Cugetări, 196.

942 — Nu pot concepe arta fără îndrăzneli. Dar arta adevărată le estompează, cîtă vreme arta făcută pentru snobi le umflă. LUCIAN BLAGA, Aforisme, Gazeta literară, 13 mai 1965, 4.

943 — Datoria comuniştilor [...] este de a se situa cu hotărîre, cu îndrăzneală şi cu spirit de răspundere în fruntea mişcării popular^. MAURICE THOREZ, Articole şi cuvîntări, 316.

944 — Cît de scump îţi plăteşti îndrăzneala de a trăi o viaţă demnă ! Sfidezi prostia, nedreptatea şi viciul care-şi au şi ele demonul lor propriu, mai tenace şi mai iremediabil chiar decît al celor mai'"stoice virtuţi. 945 — Concepţiile îndrăzneţe pornesc mai adesea de la spiritele timide. POMPILIU CONSTANTINESCU, cop, 17 ; 108.

Caleidos­

946 — Omul are dreptate să se admire : să-şi ridice osa­ nale ; să se sperie de ce a îndrăznit să îndrăznească. GRIGORE MOISIL, Odă, în voi. îndoieli şi certitudini. 207.

120

CUTEZANŢA

947 — Pasul broaştei ţestoase e îndrăzneţ deşi pare precaut şi lent. Broasca îşi potriveşte pasul după ima­ ginea ei despre timp şi după ideea ei despre îndrăzneala. 948 — Rivalizăm cu noi înşine. Nu îndrăznim să cre­ dem că ne vom depăşi. TUDOR BOGDAN, Starea de crepuscul, 141 ; 99.

949 — Creaţia necesită multă gîndire, hotărîre, curaj şi îndrăzneală bogată bazată pe raţiune, fundamentată pe o trainică temelie de cunoaştere. EUGEN MACOVSKI, (XV, 95).

950 — Inginerii, tehnicienii, toţi specialiştii trebuie să fie înflăcăraţi promotori ai tehnicii noi, să se situeze în primele rînduri ale luptei pentru modernizarea produc­ ţiei şi a procesului de fabricaţie, pentru dezvoltarea miş­ cării de inovaţii şi raţionalizări, pentru afirmarea nou­ lui în producţie, în tehnică [...]. Aceasta presupune îndrăzneală, pasiune, dăruire noului, progresului. 951 •— Să promovăm o gîndire mai îndrăzneaţă, mai revoluţionară în ştiinţă, pentru că numai aşa vom putea ţine pasul cu uriaşele descoperiri care au loc în lume, vom putea face să crească contribuţia ştiinţei şi tehnicii româneşti, atît la progresul societăţii noastre socialiste, cît şi la ştiinţa şi civilizaţia mondială. NICOLAE CEAUŞESCU, România pe drumul construirii societăţii socialiste multilateral dez­ voltate, VIII, 336 — 337 ; XVIII, 392.

952 — A îndrăzni, ca şi a greşi în încercarea de a atin­ ge un ţel uman este o calitate umană de tolerat. A nu îndrăzni şi, de aici, a raţiona că eşti perfect în limitele unui sistem delimitat, nu mai constituie o calitate umană

CUTEZANŢA

121

ci, dimpotrivă, o încălcare a ceea ce este uman, dacă vreţi doar şi prin simplul fapt că este vorba de un act împotriva firii, care este veşnic dispusă la progres. CRISTIAN BARNARD, Mărturii despre ti­ neri şi tinereţe, 55 — 56.

953 — Prima îndrăzneală necesară este aceea de a crede în tine. MIRCEA SÂNTIMBREANU, Viitorule, cînd te-ai născut ?, 25.

954 — Adevăratul îndrăzneţ nu începe lupta decît du­ pă ce şi-a adunat armele ofensive şi defensive de care ar putea să aibă nevoie. S. LINDER, Pentru a reuşi în viaţă, 20. CINE NU ÎNDRĂZNEŞTE

955 — Cine nu îndrăzneşte nu face nimic. PROVERB ITALIAN

956 — Cel neîndrăzneţ pierde multe bunuri. PROVERB ROMANESC

957 — Cine nu îndrăzneşte să. ridice singur piatra, s-o lase pe loc, chiar dacă ar fi în doi. J. W. GOETHE, Maxime şi reflecţii, 81. ÎNDRĂZNEŞTE !

958 — îndrăzneşte şi norocul te va ajuta. PROVERB FRANCEZ

959 — îndrăzneşte să cunoşti ! HORAŢIU, Epistole, II, 2, 40.

122

cutezanţa

960 — E o născocire a invidiei, cu prea multă uşurinţă adoptată de filozofi, maxima care spune că nu trebuie să-i lauzi pe oameni cît sînt în viaţă. Eu spun dimpo­ trivă, că trebuie să-i lauzi cît trăiesc, cînd merită să fie lăudaţi ; tocmai în vremea cînd pizma şi calomnia, îndîrjite contra virtuţii şi talentelor lor, se străduiesc sa le pocească, se cade să îndrăznim a le aduce măr­ turie. Să ne fie teamă numai de a aduce critici ne­ drepte, nu şi laude simple. VAUVENARGUES, Maxime şi reflecţii, 53.

961 —• îndrăzneţ să fii, dar nu peste fire, că îndrăz­ neala peste fire, obrăznicie din fire şi întreagă nebunie. IORDACHE GOLESCU, Povăţuiri pentru buna-cuviinţă, 89.

962 — Trebuie să fii foarte îndrăzneţ ! Fără îndrăz­ neală, fără o foarte mare îndrăzneală nu există fru­ museţe. EUGENE DELACROIX, Jurnal, I, 73.

ÎNDRĂZNEALA—CHIBZUINŢĂ

963 — Cel îndrăzneţ fără socotinţă îndată cade la căinţă, că-ndată se poticneşte. PROVERB ROMANESC ÎNDRĂZNEALA — FRICĂ

964 — Mai mult valorează fricosul decît cel prea în­ drăzneţ. PROVERB FRANCEZ

CUTEZANŢĂ

1 23

965 — Din teamă străină creşte îndrăzneala noastră. TIT LIVIU, De la întemeierea Romei, III, 26.

966 — Arătîndu-te îndrăzneţ, maschezi o frică mare. LUCAN, Farsalia, 4, 702.

967 — îndrăznelii celei mai mari i-a dat de obicei naş­ tere cea mai mare teamă. F. DE QUEVEDO, El Romulo.

968 — Că precît pieptul neprietenului sîială, pre atîta dosul lui îndrăzneală aduce. DIMITRIE CANTEMIR, Istoria ieroglifică.

969 — Ce foloseşte îndrăzneţul zbor al fanteziei, dacă inima se tîrăşte pe pămînţ. ? EDUARD JUNG, Nopţile lui Jung, 84.

970 — Trupurile fiind supuse durerilor sunt toate fri­ coase, începînd de la cea mai păcătoasă vietate, şi pîriă la făptura cea mai falnică. Sufletul sporeşte îndrăzneala omului cu vlagă, în clipele primejdiei, oricît ar fi de slab şi puţintel. BARBU ŞTEFANESCU-DELAVRANCEA, Jur­ nal de război, 106—107.

ÎNDRĂZNEALĂ — LAŞITATE

971 — îndrăzneţilor le este norocul tovarăş, cei laşi sînt vrednici a li se lua şi ceea ce au. VASILE GOLDIS, Scrieri social-politice şi li­ terare, 161.

124

CUTEZANŢĂ

ÎNDRĂZNEALĂ — PASIUNE

972 — Dacă pasiunea ne povăţuieşte cîteodată cu mai multă îndrăzneală decît reflecţia, este pentru că ea ne dă mai multă putere pentru traducerea poveţei în faptă. VAUVENARGUES, Maxime şi reflecţii, 21.

ÎNDRĂZNEALĂ — PRUDENŢĂ

973 — Vorbirea fără prudenţă şi vorbirea îndrăzneaţă înseamnă mai totdeauna acelaşi lucru ; dar putem vorbi cu temeinicie ; şi nu trebuie să socotim că un om are mintea şubredă pentru motivul că îndrăzneala firii lui sau înflăcărarea temperamentului i-au smuls, fără să vrea, vreun adevăr primejdios. VAUVENARGUES, Maxime şi reflecţii, 33.

974 — Mai bine să greşeşti din prea mare îndrăzneală, decît din prea multă prudenţă. ALVIN TOFFLER, Şocul viitorului, 197.

ÎNDRĂZNEALĂ — TIMIDITATE

975 -— Tiparul e cea mai mare binefacere ; le-a dat prilejul marilor timizi să incendieze lumea cu gîndul lor îndrăzneţ, chiar temerar. POMPILIU cop, 121.

CONSTANTINESCU,

Caleidos­

III. EROISM Eroismul este semnul distinctiv al omu­ lui, semnul ce dovedeşte existenţa liber­ tăţii de sine, înlăturarea egoismului, a animalităţii.

VASIbE P. NICOLAU CE ESTE EROISMUL (EROUL) ?

976 — Eroul este acela care merge în pas cu vremea. PROVERB CHINEZ

977 — Este erou cel care pentru patria sa se face luntre şi punte. PROVERB RUS

978 — Eroismul este supunerea unui tainic imbold dincaracterul unui individ. R. W. EMERSON, Eseuri : Eroismul, 183-189.

979 — înţelegem prin eroism puterea de a ne învinge pe noi înşine pentru a face să triumfe valorile ideale dictate de propria noastră conştiinţă. IO N GAVANESCUL, Etica.

980 — Erou este acela care creează viaţa în ciuda morţii, cel care învinge moartea. A. M. GORKI, (II, 54). '

981 — Erou e — şi ce rău îmi pare că ne servim de un nume de împrumut la un popor care nu are cuvînt pentru eroism, fiindcă eroismul a fost veacuri întregi, felul de a fi al unui popor întreg, bătut din veac în veac de toate furtunile ! — erou e oricine care fără gînd la el însuşi a dat tot ce avea României; cu atît mai erou, cu cît a jertfit mai mult şi cu cît a cerut mai

126

ER O ISM

puţin, cu cît i-a fost mai puţin recomandat sau porun­ cit să fie aşa, cu cît a tras mai puţin din cărţi şi din exemple străine şi cu cît mai mult i-a venit să facă aşa din adîncul, neîntrebat şi necercetat de nimeni, al firii moştenite din strămoşi. 982 — Erou nu este acela care s-a bătut, cît şi cum a trebuit să se bată. Nici acela care s-a bătut în zadar. Ci acela care a primit datoria sa aşa cum nimeni n-a fost în stare s-o facă şi care a pregătit astfel şi pe alţii pentru a face ca dînsul. NICOLAE IORGA, Sfaturi pe întuneric ; Cu­ getări, 80.

983 — îndeplinirea cu rigurozitate, în orice condiţii, a îndatoririlor este tot eroism. M. I. KALININ, (II, 54).

984 — Aceea ce numim curaj şi eroism e mat prejos de cumplita luptă de desprindere a vieţii de trupul trudit. Acesta e eroismul, să aştepţi cu mîini legate, fără apărare, fără frumuseţea sacrificiului. HORTENSIA PAPADAT-BENGESCU, adinei, în voi. Opere, I, 46.

Ape

985 — Eroismul este o atitudine morală alcătuită din aceeaşi plămadă ca şi sacrificiul de sine. DIMITRIE GUŞTI, Opere, II, 313.

986 — Erou este omul ce se dedică exclusiv unui gînd, unei fapte de o valoare ce depăşeşte propriul său in­ teres imediat sau mediat. 987 — înţelegem prin eroism puterea de a ne învinge pe noi înşine, pentru a face să triumfe valorile ideale dictate de propria noastră conştiinţă. G. G. ANTONESCU, Educaţia morală.

ER O ISM

127

988 — Eroul este întruchiparea vie a tot ce este mai bun în om ; lupta pentru măreţia şi fericirea patriei şi a poporului. L. N. TOLSTOI, (II, 55).

989 — Erou este omul ce se dedică exclusiv unui gînd, unei fapte de o valoare ce depăşeşte propriul său inte­ res imediat sau mediat. Erou este omul devotării pentru nobile scopuri, pentru creări de folos obştesc. CONSTANTIN NARLY, Pedagogia generală, 366.

990 — Eroul este omul unui ideal înalt, al unei cauze sublime. DUMITRU ALMAŞ, Drum de luptă şi de glo­ rie, 187. *

991 — Eroismul este un gest de mare intensitate ce se pregăteşte zilnic. MARIN VOICULESCU, Lumea în gîndire, 56.

EROISM (EROU) Sînt în aceeaşi măsură eroine ca şi eroi şi sufletele mari nu sînt mai obiş­ nuite într-un sex decît în celălalt. BOUD1ER DE W 1LLERM ET

992 — Cine se teme şi de umbra sa, erou nu poate ajunge. PROVERB ENGLEZ

128

E R O IS M

993 — Nimeni nu-i erou pentru servitorul său. PROVERB FRANCEZ

994 — Mai bine mori în picioare, decît să trăieşti în genunchi. PROVERB SPANIOL

995 — Doar laşii se supun sorţii. Eroii trebuie să i se împotrivească şi să învingă. Ramayana, I, XVI, Furtună şi linişte, 114.

996 — Eroi au existat si înainte de Agamemnon. HORAŢIU, Ode, 4, 9, 25.

997 — Moartea-n slavă strîmbătate.

e mai

bună decît viaţa-n

ŞOTA RUSTAVELI, Viteazul în piele de ti­ gru, 157.

998 — Cînd omul săvîrşeşte vreo faptă eroică, cînd dovedeşte vreo neobişnuită virtute şi împlinire, atunci se naşte din nou şi capătă alţi părinţi mai buni şi pierde fiinţa sa anterioară. M. DE CERVANTES, Don Quijote, I, 1.

999 — Alege-ţi un prototip eroic ; mai mult pentru a-1 întrece decît pentru a-1 imita. [...] Fiecare în propria-i îndeletnicire să-i aibă în gînd pe cei mai buni, nu atîta ca să-i urmeze, cît ca să le-o ia înainte. Alexandru, la groapa lui Achile, nu pe el l-a plîns, ci pe sine însuşi încă ne născut întru strălucire 29. Nimic nu stîrneşte mai

ERO ISM

129

multă rîvnă-n cuget ca trîmbiţa faimei altora : aceeaşi care doboară pizma, încurajează mărinimia. 1000 ■ — înălţimea sufletească se numără printre cele mai de seamă cerinţe ale eroului, deoarece înflăcărează toate soiurile de măreţii : subţie gustul, măreşte inima, înalţă gîndirea, înnobilează caracterul şi predispune la demnitate. Oriunde se află, iese deasupra, iar uneori, dezamăgită de pizma sorţii, se încordează spre a trona ; se lărgeşte cu voinţa, oricît de silnicită i-ar fi putinţa. Şi-o recunosc drept izvor mărinimia, nobleţea şi orice îndrăzneală eroică. BALTASAR GRACIÂN, Oracolul manual şi arta prudenţei, Aforisme, I, 35 — 36 ; 55.

1001 — Vai de ţara care are nevoie de eroi. GALILEO GALILEI, IX, 13, 133.

1002 — Cînd oamenii mari se lasă doborîţi de neno­ rociri îndelungate, dovedesc că le ţineau piept prin forţa ambiţiei, nu prin tăria sufletului, şi că în afara de marea lor vanitate, eroii sînt croiţi ca toţi oamenii. 1003 —■ Există eroi şi în rău şi în bine30. 1004 — Oricît de mari ar fi darurile naturii, nu numai ea singură, ci şi întîmplarea împreună cu natura fău­ resc eroii. LA ROCHEFOUCAULD, Maxime şi reflecţii, 11—12 ; 49 ; 18.

1005 — Acţiunile de răsunet şi marile talente ale spi­ ritului nu duc totdeauna la nemurire. Memoria cîtor eroi şi genii de prim ordin nu este îngropată într-o veşnică uitare ?

130

ER O ISM

1006 — Să bravezi pericolele, să înfrunţi moartea pen­ tru a trăi în istorie, înseamnă a te expune să plăteşti cu viaţa o picătură de cerneală şi o bucată de hîrtie. G. T. OXENSTIERN, Reflecţii şi maxime morale, II, 241 ; 269.

1007 — Primii eroi au fost binefăcători : ocroteau pe călători, curăţau pămîntul de spurcăciuni, săvîrşeau munci folositoare. Ca Hercule şi Tezeu31. Apoi au fost numai viteji : precum Achile, Aiax, Diomede32. După aceea au fost mari cuceritori, ca Filip şi Alexandru33. Astăzi34, nu mai ştiu ce fac. Nu mai suferă capriciile Norocului. O împărăţie este pusă în valoare aşa cum fermierul îşi valorifică ţarina. Scoţi dintr-însa cît poţi mai mult. Dacă porneşti război, îl duci prin interpuşi şi numai cu scopul de a dobîndi pămînturi care aduc venituri. Ceea ce odinioară se numea g lo r ie , la u r i, t r o f e e , b ir u in ţe , c o r o a n e , astăzi sînt banii gheaţă. CHARLES MONTESQUIEU, Caiete: Frag­ mente de istorie. 414—415.

1008 — Gloria îi face frumoşi pe eroi. 1009 — Un erou nu-şi face fală semănînd moartea şi mizeria printre străini (...) nu semănînd moartea, ci înfruntînd-o. VAUVENARGUE, Maxime şi reflecţii, 39 ; 71.

1010 — Vai ! aceasta-i soarta cea mai de seamă a eroului ! Cînd granitul se fărîmiţează şi cînd cronicile tac, cîntecul de jale al unui ţăran îi prelungeşte durata nesigură. G. G. BYRON, Childe Harold, 1, 36.

EROISM

1 31

1011 — Eroii au crizele lor de frică, poltronii mo­ mente de bravură. STENDHAL, Jurnal, 31.

1012 — Sinceritatea, o sinceritate adîncă; mare, pură, este prima caracteristică a tuturor oamenilor eroici în vreun chip. . 1013 — Un erou este un erou în toate privinţele ; dar mai presus de toate în inima şi cugetul său. THOMAS CARLYLE, Eroii, cultul eroilor şi eroii în istorie.

1014 — Eroul, care nimbul războinic a purtat, / Băr­ bat viteaz şi falnic, cu fapte uimitoare, / De glorie, în veacuri trăieşte-ncununat. 1015 — Ferice-acel ce moare ca tînărul Achile / în vălmăşagul luptei şi-n plină frumuseţe / Pe cîmpu] biruinţei şi al gloriei măreţe J Purtat de-avîntul forţei ne-nvinse, juvenile. W. C. CEULIHELBECHER, Erou şi cîntăreţ, 19 octombrie, (în voi. Antologia poeţilor decembrişti, 112 ; 116).

1016 — Cîtă slavă d-a osteni şi d-a munci pentru Patrie şi pentru cinste. GRIGORE PLEŞOIANU, Prefaţă la „Canarul"

1017 — Caracteristica eroismului este persistenţa sa. Toţi oamenii au impulsuri rătăcitoare, accese şi porniri de mărinimie. Dar cînd ţi-ai ales rolul, rămîi cu el şi nu încerca cu slăbiciune să te împaci cu lumea. Ero­ icul nu poate fi comun, nici comunul eroic [...]. Ai curajul faptei taleşi' felicită-te, dacă ai făcut ceva

132

E R O lDSM

straniu şi extraordinar, întrerupînd monotonia unei epoci cumsecade. 1018 — Eroul nu se hrăneşte cu dulciuri / Işi mănîncă zilnic propria sa inimă. 1019 — încrederea deplină în sine este esenţa erois­ mului. R. W. EMERSON, Eseuri, Eroism, 195 ; 183 ; 189.

1Q20 — Forţa încă nu înseamnă totul ; importante sînt faptele de eroism în care ea se manifestă. V. G. BELINSKI, (II, 54).

1021 — Eroismul a cărui armă este războiul, poate fi admirat ; el nu este, totuşi, cel mai înalt dintre eroisme. 1022 •— Rezistenţa pasivă este o virtute mai mare decît eroismul care ţinteşte o biruinţă răsunătoare. A nu se lăsa cineva răpit de tendinţele unor generaţii a căror întreagă luptă se dă pentru mulţumiri personale, cere tot atîta eroism cît dîrzenia unor titani care înfruntă şi securea călăului. SAMUEL SMILES, Fă-ţi datoria, 174 ; 107.

1023 — Acolo unde nu există monument al eroilor, fiindcă aceştia sînt veşnic vii în spusele şi în actele poporului... / Acolo unde sclavia şi stăpînii de sclavi au dispărut... / Iată oraşul cu adevărat mare. 1024 — Cred că faptele eroice au fost toate concepute în aer liber ca şi poemele libere. WALT WHITMANN, Cîntecul drumului mare ; Cîntecul securii.

ER O ISM

133

1025 — Eroismul e mai presus de orice fericire, fiindcă însuşi faptul de a fi capabil de eroism e o fericire. F. M. DOSTOEVSKI.

1026 — Firea a pus în om pornirea spre avînt, şi atunci cînd este avîntat, cînd voieşte el însuşi, omul dă cu mulţumire pînă chiar şi viaţa lui. ÎOAN SLAVICI, Amintiri, 297.

1027 ■ —■ Erou ori viteaz este tot una. BARBU ŞTEFANESCU-DILAVRANCEA, Jurnal de război, 101.

1028 — E un eroism de o superioritate ideală, cînd omul îşi pune în cumpănă existenţa, cu sentimentul că cel mai mare bun nu e viaţa, că mai e ceva şi mai înalt ce dă valoare vieţii. 1029 — Pentru erou, ceea ce e scump nu e nici viaţa, nici biruinţa ca atare, ci o idee, o cauză, o aspiraţie de ordin moral. în faţa primejdiei evidente, sacrificiul vieţii îi apare ca o condiţie ori triumf al ideii. ION GAVANESCUL, Curs de pedagogie, I, Pedagogia generală, 432 ; Educaţia eroică, în Buletinul Seminarului Pedagogic Universitar din Iaşi, nr. 4, 1926, 4.

1030 — Există un singur eroism pe pămînt, să cunoşti viaţa, — şi totuşi s-o iubeşti. 1031 — Nu denumesc eroi pe acei care au biruit prin gîndire sau prin forţă. Numesc eroi numai pe acei care au fost mari prin inima lor [...]. Cînd caracterul nu e mare, nici omul nu e mare ; e numai idol găunos pentru mulţimea josnica : timpul distruge şi pe unii şi pe alţii.

134

ER O ISM

Succesul n-are însemnătate. mare.

T o tu l

e

să f i i m a r e şi n u

să p a r i

ROMAIN ROLLAND, .Umilă viaţă eroică şi precursorii, 11 ; 18.

1032 — Eroul nici nu trebuie măcar să se gîndească la mîntuirea lui. El s-a jertfit voluntar şi fatal, pînă la damnare, pentru alţii ; ca sa depună mărturie. ANDRE GIDE, Jurnal, 8.

1033 — A cere cuiva să fie erou în împrejurările jos­ nice ale unei societăţi decăzute e ca şi cum ai cere unui vultur închis într-o odăiţă să zboare la o mie de metri deasupra pămîntului. 1034 — Eroii se întorc înapoi în mijlocul acelor care i-au înălţat şi pe care i-au înălţat şi pe care i-au condus, care i-au hrănit şi pe care i-au luminat, care au dat la urma urmelor toate elementele materiale şi subconştiente ori mai puţin conştiente din care în mintea lor superioară ori în supraomeneasca lor voinţă s-a elabo­ rat ideea strălucitoare şi voinţa călăuză, prin care nu­ mele lor vor trăi totdeauna, fără ca ele singure să poată însă reprezenta o epocă întreagă. 1035 — Nu numai că eroismul nu se poate porunci, dar e cu neputinţă să-l răsplăteşti. 1036 — Pentru a fi erou, ţi se cere caracter, pentru a juca un erou, talent. NICOLAE IORGA, Cugetări, 61—62 ; (XXVIII, 86—87) ; Cugetări, 114 ; 161.

1037 — Omul poate fi înzestrat cu aptitudini mai mari sau mai mici, dar numai dezinteresarea şi jertfi­ rea de sine îl face pe un om cu suflet ales, un om adevărat [...] un om folositor poporului. MAO TZEDUN, Opere alese, II, 195.

EROiESM

135

1038 — Viaţa eroilor este cea mai înaltă lecţie de umanitate, pe care ne-o poate oferi istoria. DIMITRIE GUŞTI, I. ZAMFIRESCU, Elemente de etică, 1S2.

1039 •— Eroismul comportă o jertfa necesară şi pro­ fundă. Omul care se jertfeşte îşi cunoaşte destinul, are toate suferinţele pe care i le rezervă natura lui ome­ nească şi slabă, are oroare de moarte, are frică şi pani­ că în toate gradele lor ; însă, deasupra tuturor acestor mizerii ale cărnii omeneşti înalţă conştiinţa sa, îndîrjirea unei datorii, un ideal de umanitate. MIHAIL SADOVEANU, dente de aviaţie, 179’.

Mărturisiri : Acci­

1040 — Sînt oameni predestinaţi să concentreze în sufletul lor aspiraţiile publice, oameni-drapel care se ivesc pe toate cîmpurile de luptă [...]. Sînt Tyrteii Elladei, [...] eroi cum îi numeşte Carlyle. Fiinţa lor este un rezumativ al societăţii, o concretizare a epocii. OCTAVIAN GOG A, Precursori, 216.

1041 — Cît de greu e eroismul, cînd ştii că toate gîndurile pentru cari trebuie să-ţi dai viaţa ar fi fost aşa de uşor de împlinit în pace şi bună învoire, dacă umanitatea ar fi fost păstorită de oameni înţelepţi, drepţi şi buni. VASILE PÂRVAN, Memoriale, 156—157.

1042 — Patria [...] este leagănul eroilor, vatra în care se călesc caracterele, căpătînd tăria diamantului şi a oţelului. L. NT. TOLSTOI, (II, 55).

136

ERO ISM

1043 — Nu este cuminte să te jertfeşti fără scop, să mori de dragul morţii, şi să strigi : „Trăiască moartea 1“ cînd ai putea să strigi „Trăiască viaţa !“ Noi cu toţii luptăm şi murim pentru ţară şi pentru un ideal, dar nu trebuie să uităm că este mult mai frumos şi mult mai greu să trăieşti pentru ţară, pentru un scop sau pentru un ideal. PETRU GROZA, Texte alese, 365—366.

1644 — Luptătorii nu pot şi nu trebuie să fie deplînşi, pentru că ei au luptat fără să fie constrîmşi, au luptat pentru că aşa au vrut ei înşişi în mod conştient. ANTONIO GRAMSCI, Scrisori din închisoare, 24. VIII. 1931.

1045 — Morala unui „înţelept" nu e niciodată o morală eroică. LUCIAN BLAGA, Opere, VII, 66.

1046 —• Unitatea [ .. .] tuturor forţelor naţionale [. . .] este speranţa noastră. Ea va păşi, şi a păşit deja pe singura cale pe care oamenii simpli devin eroi, construc­ tori a unei vieţi noi, ai unei lumi noi, pe calea luptei pentru democraţie, pace, pentru socialism. DOLORES IBARRURI, Singura cale.

1047 —- Eroii care acţionează cu gînduî la moarte sînt puţini. Dar şi ei o fac pentru că nu cred că vor muri de tot. Ei speră că vor supravieţui întrucîtva prin numele ce-1 lasă în urmă. CONSTANTIN TSATSOS, Aforisme şi cuge­ tări, 46.

ER O ISM

137

1048— Sînt eroi care-şi pun viaţa morală-n practică (Ibsen) ; alţii o ţin pasivă (Hamlet). POMPILIU cop, 106.

CONSTANTINESCU,

Caleidos­

1049 — Eroismul interior, nevăzut. încătuşează şi sfar­ mă lanţuri. Trînteşte şi sparge porţi. Dezleagă vicle­ şuguri şi însămînţează germeni. întronează ordine şi emancipează dezordinea. Cu pasiune şi fără milă. Tre­ buie ! 1050 — Foamea şi frica înjosesc pe om. Dar fac şi eroi. PETRE BOTEZATU, Note de trecător, 162 ; 22 .

1051 — Eroismul este paradoxal. Logica lui ne depă­ şeşte. 1052 — Există un eroism major ; să te ridici copăcel, să încerci primul pas, să-l faci şi să surîzi naiv la sin­ gurul act serios din viaţă. 1053 — Nu există eroism minor. 1054 — Şi ca să implori milă îţi trebuie cîteodată ero­ ism. 1055 — Uneori sîntem eroici din prudenţă. TUDOR. BOGDAN, Starea de crepuscul, 101 ; . 169 ; 8 ; 11 ; 99.

1056 — Datoria de a fi om va înceta odată cu termi­ narea actualului război, şi pentru îndeplinirea acestei datorii va fi totdeauna nevoie de suflete eroice, pînă ce toţi oamenii vor deveni într-adevăr oameni. IULIUS FETCIK, Reportaj cu ştreangul gît, 107.

de

138

ER O ISM

1057 — Salutăm bărbăţia, ne mîndrim cu cei neînfricaţi, respectăm pe oamenii cinstiţi, îi urîm pe cei mincinoşi, ne plecăm în faţa eroilor şi îi dispreţuim pe laşi. N.A. OSTROVSKI, (II, 54).

1058 — Eroii cu perenitate în memoria popoarelor au fost dintotdeauna aceia care au exprimat spiritul mase­ lor ; militanţii care au săpat urme de neşters şi-au luat tăria, precum Anteu 35, din tăriile maselor* ION POPESCU PUŢURI, TITU GEORGESCU, Purtători de flamuri revoluţionare, 8.

1059 — Cînd vei petrece o s in g u r a z i fără să presupui sau să implici în vreun gest sau în vreun gînd de-al tău prezenţa altora, poţi să te numeşti erou. CESARE

PAVESE, Meseria de a trăi, 187.

1069 — Eroismul nu se predică, spune Bergson 16, e des­ tul a se arăta şi prezenţa lui pune în mişcare alţi oa­ meni. . . ION VLASIU, în spaţiu şi timp, III, 37.

1061 — Toate faptele mari ale istoriei s-au întemeiat şi se vor întemeia pe eroism şi jertfă. DUMITRU ALMAŞ, Drum de luptă şi de glorii, 186.

1062 — Eroismul şi sfinţenia, virtuţi secundare. Dar trebuie să le fi dovedit întîi. 1063 — Moartea f. . .] conferă jocului şi eroismului adevăratul lor sens. ALBERT CAMUS, Caiete; 227, 46.

ER O ISM

139

1064 — în decursul istoriei multiseculare a omenirii, faptele de eroism au fost săvîrşite în numele unor idei drepte, măreţe, nobile. 1065 — O faptă eroică în viaţa unui om nu este o întîmplare, ci o consecinţă logică, o manifestare a dez­ voltării sale spirituale. 1066 — Pentru un om adevărat eroismul, jertfirea de sine, constituie o însuşire firească. V. A. SUHOMLINSKI, (II, 55 ; 55 ; 55).

1067 -— Sămînţa vieţii sînt marii eroi. VIOLETA ZAMFIRESCU, Ochii eroilor, în voi. Poezii patriotice şi revoluţionare, 164.

1068 — Eroul iubeşte idealul, nu viaţa. EUGEN BARBU, Jurnal, 373.

1069 — Eroismul de masă se relevă în revoluţii, în marile înfruntări cu natura dezlănţuită, în timpul mo­ limelor, al foametei, în toate grelele încercări colective prin care trece, periodic, umanitatea. DUMITRU POPESCU, Ieşirea din labirint, 61.

1070 — Numai ceea ce este eroic şi curajos, ne pune în mişcare sîngele. MICHAEL McCLURE, Floarea politicii, II, 350.

1071 — Eroismul epocilor nu se socoteşte după numă­ rul eroilor, ci al dogmelor răsturnate. 1072 — Eroismul nu are vîrste, nici termene fixe. 1073 — Nu toţi oamenii pot să fie eroi, dar toţi eroii sînt Oameni.

140

ER O ISM

1074 — Raportul cauză-efect, în cazul eroismului, nu apare de la prima vedere, de unde o asociere firească între eroism şi fascinaţie, între eroism şi mister. 1075 — Tentaţia eroismului e mare şi pentru copil şi pentru maturul care nu şi-a pierdut de tot copilăria. MARIN VOICULESCU, Lumea în gîndire, 57 ; 57 ; 58 ; 57 ; 58.

1076 — Lupta pentru pace are şi ea nevoie de eroi. RODICA TOTT, Firul Ariadnei, 33.

1077 — Eroii rămîn întocmai cum rămîn piscurile unor munţi ce s-au scufundat : foarte aproape de noi. Ei dau impresia de a avea dimensiunea noastra, dar la o cerce­ tare mai atentă ei au rămas tot piscuri, tocmai pentru că au fost odată piscuri. 1078 — Eroul are mai întotdeauna o armă în mîna sa, dar ceea ce învinge este spiritualitatea sa. Eroii sînt definiţi, nu numai prin faptele lor, ci şi prin cugetul care i-a îndemnat la faptele lor... 1079 — Eroii lumii sînt foarte aproape de noi. Ei sînt în fiinţa noastră. Descoperindu-i acolo, în spiritualitatea noastră, ne descoperim pe noi înşine. 1080 — Există un început de eroism în fiecare visare. Fie şi numai pentru faptul de a rămîne cu tine însuţi un timp. 1081 — In faţa morţii eroii sînt îndîriiţi ca Heracle, răzbunători ca Achile, întreprinzători, ca Ulysse, măreţi ca Hecuba, trufaşi ca Prometeu, lucizi ca Ifigenia. VICTORIA ANA TAUŞAN, Brăţara lui Pro­ meteu, 7 ; 7 ; 12 ; 124 ; 92.

ERO ISM

141

„EROI AU FOST, EROI SÎNT ÎNCĂ...“ Numele celor ce mor pentru patrie trebuie păstrate în temple ţi scrise în cărţile de aur, rămînînd ca un izvor de glorie, de nobleţe pentru generaţii­ le viitoare. M O N TESQ U IEU

1082 — Trăieşte cu faimă cel care moare pentru cauză cinstită

o

PROVERB ENGLEZ

1083 — Cine moare pentru tară, trăieşte veşnic. PROVERB FRANCEZ

1084 — Mai bine să fii văduva unui erou, decît nevas­ ta unui laş. PROVERB SPANIOL

1085 — Moare eroul, îi rămîne fapta. PROVERB TURC

1086 — Călătorule care treci pe aici, spune-i Spartei că noi am murit în locul acesta pentru sfintele sale legi. INSCRIPŢIA DE PE MORMÎNTUL REGE­ LUI SPARTEI LEONIDA SI A CELOR 300 DE SPARTANI CĂZUŢI EROIC LA TERMOPILE.

1087 — Binecuvîntaţi fie şi slăviţi eroii căzuţi pe cîmpul de luptă pentru cauza dreaptă şi unul pentru celălalt. JÂNOS BOLYAI, Viaţa şi opera lui feolyai Jdnos, 370.

1 42

E R O flS M

1088 — Aceşti oameni curajoşi, vii sau morţi, care au luptat aici, au sfinţit acest loc mai mult decît este în puterea noastră să adăugăm sau să scădem. Lumea ne va acorda puţină atenţie şi nici nu-şi va aminti de ce spunem noi aici, dar nu va uita niciodată ce au făcut ei aici. ABRAHAM LINCOLN, Discursul de la Gettysburg.

1089 — Poporul nostru a avut şi el Grahii lui, n-a căzut fără a >se lupta ; adesea inspirat de geniul liber­ tăţii, s-a sculat pentru a-şi redobîndi drepturile. NICOLAE BÂLCESCU, Opere, I, 246.

1090 — Căci nu-i mai scump nimică az / Pe lumea pămîntească / Decît un nume de viteaz / Şi moartea vitejească. 1091 — Decît o viaţă moartă, mai bine o moarte vie. 1092 — Ţara e mamă dulce, copiii mei / Ferice care moare, luptînd pe sînui ei !/ Din ţărîna lor vor creşte odoare vitejeşti, / Stejar cu lemn de arce, de ghioage româneşti. VASILE ALECSANDRI, Poezii, II ; Peneş Curcanul ; Dumbrava roşie ; Odă statuiei lui Mihai Viteazul, 256 ; 118 ; 144.

1093 — Cel ce pentru lege, pentru ţară moare, / Vede a sa moarte ca o sărbătoare. DIMITRIE BOLINTINEANU, Mihai şi că­ lăul, în Opere alese, I, 189.

1094 — Ferice de cel ce moare / Apărînd moşia sa, / Şi-n oştireamvingătoare / Lasă fraţi cu care luptă. IOSIF VULCAN, Scaune pentru cei răniţi.

ER O ISM

143

1095 — Cel care cade în luptă pentru dreptate, nu moare. HRISTO BOTEV. Hadji Dmităr.

1096 — Ah ! moarte-i grea, duioasă, pe pat, între pe­ reţi. / Dar a muri pe cîmpul de luptă glorioasă, / O moarte aşa frumoasă e ca şi mii de vieţi. PETRE DULFU, Cununa de laur (Dedicată ostaşilor români).

1097 — Cine piere apărîndu-şi legea şi al său pămînt [ . . . ] . / Este tocmai ca stejarul rupt de viscol şi de vînt, / Care dă din rădăcină şi prin veacuri se strecoară / însutit. BARBU ŞTEFANESCU-DEL AVR AN CEA, Eroica, 1877. Stanţe, 23.

1098 — Veşnică-i dreptatea şi veşnici sînt martirii / care-şi jertfesc viaţa pentru triumful ei, / în zbuciumul de luptă / şi noaptea asupririi / renasc semănătorii eter­ nelor idei. ALEXANDRU VLAHUŢA, Poezii, 1919.

1099 — în luptă oricare cădea-le-va piartea, / Ei cîntă şi luptă şi nu se-nspăimîntă / De culmi şi abisuri, / Ce nobilă-i viaţa, ce mare e moartea. . . / Cînd lupţi şi mori falnic sub flamura sfîntă / A marilor visuri ! D. T. NECULUŢA, Eroii, în „România mun­ citoare", 27 ianuarie 1902.

1100 ■ —• ...D in jertfe şi din sînge, nasc eroii legen­ dari, / Nasc popoarele vînjoase, vremuri noi şi vremuri mari. ANTON BACALBAŞA, Vijelia, Arhiva In­ stitutului de studii istorice şi social-politice de pe lîngă C C . al P.C.R., fond 20, d. 1154.

144

ER O ISM

1101 — Erou, de mii de ori erou, / Acela ce se bate / Şi moare pentru brazda lui / Ori pentru libertate. NICOLAE VULOVICI, De-o fi să mor, XXI, 111.

1102 — Printr-un contrast măreţ, dintr-o moarte eroi­ că se naşte o viaţă mai intensă. ŞTEFAN ZWEIG, Orele astrale ale omenirii, 175.

1103 — Cântaţi, eroi, imnul martirilor, oare de zeci de veaouri au sîngerat pentru libertatea de azi. Cîntaţi lauda vitejilor, cari în singurătate şi uitare au apărat de veacuri patria daco-romană de azi. Preamăriţi, eroi întorşi din moarte, pe eroii prieteni cari acolo departe, pentru gîndul nostru, tot aşa de puternic ca pentru gîndul lor, au biruit prin moarte. VASILE PÂRVAN, Memoriale, 202.

1104 — Asupritori / Ucideţi LUTUL, / Căci lutul este pieritor ! / Dar SPIRITUL desfide cnutul, / El va ieşi învingător ! I. SARVARI, Cîntece de azi-Cîntece de mîine. 1920, în voi. Poezii muncitoreşti revoluţionare din România, 1872—1944.

1105 — „E-o lege a şoimilor : pînă la capăt“. CICERONE THEODORESCU, Pilotul Dîrjan Someşanul, în voi Din stejar, stejar răsare, 363.

1106 — Este necesar să fie cunoscute în mod aprofundat trecutul îndepărtat, de milenii, al poporului nostru, eroismul cu care el a ştiut să înfrunte vicisitudinile is­ toriei, greutăţile şi adversităţile de tot felul şi să-şi păs­

E R O IS M

145

treze fiinţa naţională, să-şi apere dreptul la libertate şi neatîrnare. Marile jertfe date de înaintaşi în această bă­ tălie necurmată pentru a trăi în lume în mod demn, pentru a-şi făuri o viaţă mai bună, pentru a fi stăpîni în propria lor ţară, constituie un element de profundă mîndrie naţională, precum şi o înaltă obligaţie de con­ ştiinţă pentru toţi cetăţenii patriei noastre socialiste, pentru întregul nostru tineret. 1107 — Ne plecăm cu veneraţie în faţa eroilor naţi­ unii, în faţa celor ce nu şi-au precupeţit viaţa pentru a asigura libertatea şi progresul poporului român, care au pus, la timpul lor, o piatră la temelia măreţului edificiu pe care îl înălţăm astăzi pe meleagurile României socialiste. NICOLAE CEAUŞESCU, România pe drumul construirii societăţii socialiste multilateral dez­ voltate, XII, 156—157 ; România pe drumul desăvîrşirii construcţiei socialiste, II, 446.

1108 — ...C în d mori / Pe braţele patriei recunoscă­ toare, / Moartea se sfîrşeşte, închisoarea se deschide / Şi, o dată cu moartea, începe viaţa. FIDEL CASTRO, Cuvîntări alese, 57.

1109 — Eroii nu ne părăsesc nicicînd,—/ l i se aud profunzi, prin secoli, paşii. / Noi trecem toţi, dar ei rămîn vibrînd / mereu contemporani cu toţi urmaşii. ALEXANDRU ANDRIŢOIU, Eroii, în voi. Din stejar, stejar răsare, 367.

146

E R O IS M

D A R ... „NOI TO ŢI O A M EN II.. Noi toţi oamenii ne naştem şi trăim ca nişte eroi. Şi tind majoritatea oameni­ lor va înţelege acest lucru, viaţa va deveni cu adevărat eroică. A. M. GORKl

1110 — Poţi fi erou fără să pustieşti pămmtul. NICOLAS BOILEAU, Scrisoarea I, Avantajele păcii, 94.

1111 — Şi viaţa de toate zilele .a atâtor oameni simpli e bogată adesea în fapte eroice, care, în cea mai mare parte rămîn necunoscute. SAMUEL SMILES, Fă-ţi datoria, 185.

1112 — în luptele mici ale vieţii se fac multe fapte mari. Există fapte de vitejie dîrză neştiute de nimeni cane se apără cu înverşunare, în ascuns, împotriva năvalei fatale a necesităţilor, biruinţă nobilă şi falnică, pe care nici un ochi n-o vede, nici un renume nu o răsplă­ teşte, pe care nici o fanfară nu o salută. Viaţa, neno­ rocirea, singurătatea, sărăcia, nepăsarea sînt cîmpuri de bătaie care îşi au eroii lor, eroi obscuri, uneori mai mari decît eroii vestiţi. VICTOR TIUGO, Mizerabilii.

1113 — Este mai dificil să fii om cinstit opt zile, de­ cît erou un sfert de oră. JULES RENARD, Jurnal, 1099.

1114 — Eroi [. . .] există şi în viaţa de toate zilele. Stahanoviştii sînt eroii vieţii de toate zilele. N.K. KRUPSKAIA, Opere pedagogice alese, 385.

E R O IS M

147

1115 — E mai bine să respectam mai mult decît se cuvine decît, aflînd pe urmă cine a stat în faţa noastră să ne mustre cugetul că am jignit un suflet ce s-a oferit cîndva jertfă pentru noi toţi. 1116 — Eroismul nu e în împrejurări : în noi îl avem. NICOLAE IORGA, Sfaturi pe întuneric, 69 : 72.

1117 — Eroismul nu este numai o reacţie fizică în fa­ ţa morţii, ci şi una spirituală în faţa vieţii. Există eroîsme zilnice care, din punct de vedere moral, sînt mai de admirat şi mai frumoase decît curajul fizic pe cîmpul de luptă. IOVAN DUCIC, Comoara dovan.

împăratului

Ra-

1118 — Eroi nu sînt numai aceia care mor pe cîmpul de lupta apărîndu-şi ţara. D. GUŞTI, I. ZAMFIRESCU, Elemente etică, 181.

de

1119 —■ Eroismul cel mai sublim e deseori acela de care se vorbeşte mai puţin, care se întîmplă în condiţiunile cele mai umile. GARABET ASI.AN, Cultul oamenilor mari, 7.

1120 — Numai întrucît fiecare dintre noi avem ceva eroic, putem împlini în viaţă ceva de oarecare impor­ tanţă. CONSTANTIN NARLY, Pedagogia generală, 366.

148

ER O ISM

1121 — în societatea modernă, eroismul nu mai e în viaţa militară, ci în viaţa civilă. POMPILIU cop, 6.

CONSTANTINESCU, Caleidos­

1122 ■ — în domeniul ştiinţelor materiale sînt, au fost şi mai mult ca sigur vor continua să fie zile eroice. J.R. OPPENHEIMER, Discurs.

1123 — Şi în viaţă contează întîi şi întîi eroismul in teligent. DUMITRU ALMAŞ, XV, 83.

1124 — Ne trebuie cadre şi conducători de partid care să-şi fi însuşit marxism-leninismul, clarvăzători politi­ ceşte, capabili de muncă, pătrunşi de spirit de abnega­ ţie, capabili să rezolve singuri problemele, să nu şovăie în împrejurări grele şi să muncească cu devotament pentru binele naţiunii, al clasei şi partidului lor [. . .]. Acestor oameni trebuie să le fie străin egoismul, să fie dezinteresaţi. Trebuie să le fie străine neglijenţa şi pa­ sivitatea, trebuie să le fie străin sectarismul înfumurat. Ei trebuie să fie eroi dezinteresaţi şi devotaţi naţiunii şi clasei lor. Acestea sînt calităţile şi stilul în muncă necesare comunistului, activistului de partid, conducăto­ rului de partid. MAO TZEDUN, Opere alese, T, 499—500.

1125 — Eşti comunist, fii deci erou.! / Răspunzi de fe­ ricirea lumii / A'ci pe suprafaţa lumii / în cerul lu­ minos şi nou. MIHAI BENIUC, Inscripţie, în voi. Versuri alese, II, 346.

EROISM

149

1126 — Nu trebuie să uităm nici un moment că tot ceea ce am realizat pînă acum este rezultatul muncii eroice a clasei muncitoare, a întregului popor, că în lupta pentru cucerirea puterii a trebuit sa dăm multe jertfe, iar în anii construcţiei socialiste să facem multe sacrificii pentru a obţine succesele cu care ne mîndrim astăzi. NICOI.AE CEAUŞESCU, România pe drumul construirii societăţii socialiste multilateral dez­ voltate, XII, 438—439.

1127 — Cîmpul de luptă în care faptele eroice pot apărea este imens.. El nu .se reduce la războaie sau cazuri de excepţie. 1128 — Orice mare cultură îşi are eroismul său. MARIN VOICULESCU, Lumea în gîndire, 57; 58.

...OAMENII DE LITERE DUC FAIMA EROILOR PESTE VEACURI

1129 —. Şi încă mai mult pre scriitorii decît pre făcă­ torii minimelor fericiţi şi lăudaţi a numi voi îndrăzni. Căci după armele şi faptele eroilor, condeiele istoricilor, de nu s-ar fi pre alb clătit, încă de demult şi lauda nu­ melui lor deodată cu oasele, ţărîna o ar fi acoperit. DIMITRIE CANTEMIR, Istoria ieroglifică, I, 83.

1130 — Să fie perceput ş-alte neamuri a Europei pre­ ţul voroavei şi dulceaţa graiurilor bine rînduita, adecă ritorica şi poesia, cum au înţelesu-o elinii şi romanii, o ! cîvi eroi slăviţi să ar ivi dintre vărvari, sau doară

150

E R O IS M

din cei ce să numea sălbateci, pe carii oameni luminaţi, lipsind, întru neamul lor şi pe vremile cînd au trăit, un Omer, ş-un Virghil, vecinică i-au acoperit, nepomenire. Ş-unde era Ector, cel al Troii naltă sprijană, şi Ahil, tăria şi zidul grecilor, de nu să ar fi născut cîntăreţul Omer. ? IO AN BUDAI-DELEANU, . Ţiganiada, Pro­ log, 7.

1131 — Dacă explorăm literatura Eroismului, vom ajunge curînd la Plutarch, care este Magistrul şi istori­ cul ei. Lui îi datorăm pe Brasidas,37 pe D ion,38 pe Epaminonda,39 pe Scipion 40 din vechime... R.W. EMERSON, Esseuri : Eroism, 186—187.

1132 -— Popoarele care n-au ştiut sprijini artele şi li­ teratura şi nu le-au ajutat să înflorească au pierit aproa­ pe fără să lase urme în istoria omenirii. ZAHARIA STANCU, Pentru oamenii acestui pământ, 160.

1133 — O ţară care nu ştie să-şi apere poeţii va fi învinsă sau va supravieţui lamentabil la coada altor na­ ţiuni, fiindcă poezia e sîngele unui popor care curge subteran prin veacuri şi îl face nepieritor. MARIN PREDA, Cel mai iubit dintre pămân­ teni, II, 32.

1134 — Toate mitologiile sînt o îndelungă memorie a omenirii. Sînt, într-un fel, o luptă împotriva uitării. Locul de existenţă al strămoşilor. VICTORIA ANA TAUŞAN, Brăţara lui Prometeu, 32.

E R O IS M

1 51

. . . UNEORI, EI STIMULEAZĂ LUPTA PENTRU LIBERTATE NAŢIONALĂ ŞI SOCIALĂ, IN FOCUL CĂREIA SE FĂURESC EROI

1135 — S-a zis, cu drept cuvînt, că începutul oricărei mişcări de libertate e o poezie, la începutul tuturor bi­ ruinţelor mari, ale revendicărilor naţionale, un mare triumf literar [...]. Literatura a fost totdeauna o energie precursoare, în cîmpul ei s-au adunat mai întîi şi au cerut cuvînt puterile latente ale unui popor, indicînd prin proporţiile lor raza de întindere a măririlor viitoa­ re. în acest chip Iliada lui Homer a luminat înaintea Atenei lui Perlele,41 gloria lui Dante s-a ridicat ca un stîlp de foc înaintea strălucirii lui Lorenzo de Medicis42 [...] şi astfel, urmînd o orînduială consacrată, nu este numai o întîmplare că România unită [...], reîntregirea solului naţional [...] nu s-Ţ putut îndeplini decît după ce gîndul românesc s-a zbătut în avînturi înfrigurate, după ce poezia cu culmile ei eterne a săvîrşit logodna, dîndu-ne de o parte geniul lui Eminescu şi de alta pa­ ginile nepieritoare ale lui George Coşbuc. OCTAVIAN GOGA, Precursori, 81—82.

IV. GLORIE

CE ESTE GLORIA ? Gloria este umbra v ir tu ţii; ea o în­ soţeşte chiar şi fără voia ei ; dar după cum umbra uneori merge înainte, alte­ ori la spate, tot astfel gloria uneori e înaintea noastră şi se oferă privirilor, alteori e în urmă şi cu ă tît mai mare cu cît mai tîriiu, cînd invidia a dis­ părut. SENECA

1136 — Succesul tău propriu e gloria ta. PROVERB INDIAN

1137 ■ — Gloria [...] înseamnă faima dobîndită pentru binefacerile aduse neamului omenesc. CICERO

1138 •— Femeia este sufletul bărbatului ; lumina care îl călăuzeşte ; femeia este gloria. M. DE CERVANTES, Don Quijote, I, 34.

1139 — Ce altceva sînt fastul, puterea, gloria, decît pămînt şi pulbere ?

G LO R IE

1.53

1140 — Gloria nu-i decît cinstirea exterioară ce răsplă­ teşte o interioară trudă. SHAKESPEARE, Henric al Vl-lea, partea a treia, V, 2, 27 ; Richard al III-lea, I, 4, 79.

1141 — Glorie înseamnă renume unit cu stimă ; atinge culmile cînd i se adaugă şi admiraţie. Ea presupune întotdeauna lucruri strălucite în acţiuni, virtuţi, talente şi mari greutăţi depăşite. VOLTAIRE, Dicţionar filosofic : Glorie, glo­ rios.

1142 — Cunună de lauri este, acolo unde îţi apare, mai mult un semn al suferinţei decît al fericirii. J. W. GOETHE, Tasso, III, 4.

1143 — Ce-i slava? Şubred vas de lut, / Lumină palidă de toamnă, / O pradă ce nimic nu-nseamnă ) De-ajuns-ai ţelul ce l-ai vrut ! A. A. BESTUJEV, Andrei cneaz de Pereaslav, (în voi. Antologia poeţilor decembrişti, 169).

1144 — Gloria este soarele morţii. 1145 — Gloria, tristă marfă. Costă mult şi nu durează. 1146 — Gloria este o băutură veninoasă care face bine numai dacă e luată în doze mici. 1147 — Gloria este un egoism divinizat. H. DE BALZAC, Căutarea absolutului ; O fiică a Evei, 7 ; Louis Lambert, 13.

1148 — Gloria e un patron ; să fiu deci fără glorie. HERMAN MELVILLE, Hawthorne.

Scrisoare

către N.

154

GLO RIE

1149 — A zi43 cînd patimilor proprii muritorii toţi sîntem robi, / Gloria-i închipuirea, ce o mie de ne­ ghiobi / Idolului lor închină, numind mare pe-un pi­ tic / Ce-o băşică-e, de spumă, într-un secol de nimic. MIHAI EMINESCU, Scrisoarea a Il-a.

1150 — Gloria este fumul fără foc de care se vorbeşte atît. JULES RENARD, Jurnal, 1161.

1151 — La urma urmei, ce e faima, băiete? Poate să fie doar ce scrie careva pe piatra ta de mormînt. P. F. DUNNE, Faima.

1152 — Gloria este o realitate spirituală de caracter exclusiv social. Viaţa individuală poate fi totuşi o povară de care să ne dorim liberaţi prin moarte, adesea tocmai din cauza gloriei, în orice caz, cu toată gloria, oricît de multă satisfacţie ar produce iubirii de sine a individului şi oricîtă invidie celor dimprejurul lui. Căci gloria constituie numai aspectul obiectiv al intensifi­ cării vieţii individuale. VASILE PÂRVAN, Gînduri despre lume şl viaţă la greco-romanii din Pontul Stîng, 37.

1153 — E adevărat dacă spui că gloria omului e capa­ citatea lui de a fi salvat, dar e de asemenea adevărat dacă spui că gloria lui e capacitatea de a fi osîndit. T. S. ELIOT, Eseuri : Baudelaire, 2

1154 — .Gloria e suma neînţelegerilor create în jurul unui nume. EUGEN BARBU, Jurnal, 418.

G LO R IE

155

1155 — Gloria este augumentativul recunoaşterii de către alţii a propriilor tale merite. MARIN VOICULESCU, Lumea în gîndire, 102 .

GLORIE (GLORIOS) Sic transit gloria m u n d i44 (Aşa trece gloria lumii).

IMITAT IO CH RIŞTI N u gloria are valoare, prin care o dobîndim.

ci meritul

SC H O P E N H A U E R

1156 — Mai bine să mori. cu glorie, decît să trăieşti cu ruşine. 1157 — Gloria e greu de dobîndit dar uşor de pierdut. PROVERBE CHINEZEŞTI

1158 — Avem atît de puţine virtuţi, încît sîntem ridicoli cînd iubim gloria. 1159 — Atîta glorie nu oboseşte decît pe cei mici. 1160 — Cînd gloria merge în faţă, /Ruşinea (dezo­ noarea) nu este departe în spate. PROVERBE FRANCEZE

1161 — Cînd dobîndeşti gloria ţi-ai pierdut memoria. PROVERB SPANIOL

1162 — Să nu vă-ncînte gloria şi mărirea, / Căci gloriei vecină-i e ruşinea. POEŢI CLASICI HION, 112.

CO REEN I: KIM SAN

156

GLORII?

1163 — Casele pier prin sfadă, prietenia prin bîrfeală, ţările prin regii răi, gloria omenească prin fapte rele. 1164 — Şi cel mai umil dobîndeşte gloria, cînd îşi găseşte pieirea din partea unuia mare, ca albina lacomă de sucul tîmplelor elefantului, care-i ucisa de urechile acestuia. PANCIATANTRA, Cartea a V-a, Răzbunarea maimuţei, 324; Cartea I, Leul, şacalul, lupul şi cămila, 118.

1165 — Dragostea de glorie tulbură mintea oamenilor şi nu mai cugetă la primejdii şi nenorociri. ESOP, Fabule, 87.

1166 — Tovarăşul gloriei e pizma. CORNELIU NEPOS, Chabrias, III, 3.

1167 — Gloria' strămoşilor este ca o lumină pentru urmaşi ; ea nu tăinuieşte nici faptele lor bune, nici pe cele rele. SALUSTIU, Despre războiul cu Jugurta, 85, 23

1168 — Muzele smulg de la moarte pe omul vrednic. HORAŢIU, Ode, 3, 30, 6.

1169 —■ Gloria îl urmăreşte pe cel care n-o caută, dar fuge de cel ce o doreşte. 1170 — Gloria însoţeşte virtutea asemenea unei umbre. 1171 -— înţelepţii vor dobîndi gloria, iar proştii în exaltarea lor, ruşinea. 1172 — O faimă strălucită este o glorie nemăsurată CICERO, Tusculancle, 1, 45, 109.

GLO RIE

157

1173 — Cel ce va dispreţul gloria, se va bucura de o adevărată glorie. TIT LIVIU, De la întemeierea Romei, 22, 39, 19.

1174 — Furia nlinţii este distrugerea gloriei. 1175 — Gloria însoţită de îngîmfare păşeşte pe un drum periculos. OVIDIU, Amoruri, 1, 65, 59 ; Tristele, 4, 3, 74.

1176 — Gloria mai degrabă se ţine după cei ce fug de ea. SENECA, Despre beneficii, 5, 1, 4.

1177 — Pentru unii gloria vine prea moarte.

tîrziu, după

MARŢIAL, Epigrame, 1, 25, 8.

1178 — Nu te glorifica (lăuda) niciodată pentru un merit străin. Dacă un cal lăudîndu-se va spune : „sînt frumos", aceasta va fi suportabil ; dar cînd tu vei spune glorificîndu-te „am un cal frumos", se ştie că tu te lauzi că ai un cal frumos. Ce este al tău aici ? uzanţa pe care o faci de imaginaţia ta. Iată de ce dacă (în cazul, n. ns.), cînd te vei folosi de imaginaţia ta, vei urma natura, atunci te poţi glorifica, căci te vei lăuda cu un bun care este al tău. EPICTET, Maxime, 33, 34.

1179 — Chiar la cei înţelepţi pofta de slavă este cea din urmă care-i părăseşte. TACIT, Istorii, IV, 6.

1180 — Cu ce osîndă plătim gloria de-o clipă de atîtea ori dorită !

G LO R IE

158

1181 — Cîntăreşte-1 pe H anibal45. H82 — Cine este obsedat de gloria postumă nu-şi imaginează că fiecare dintre oamenii care-şi amintesc de el, va muri în curînd el însuşi şi, apoi, la rîndul său, omul care-i va succeda, pînă cînd această amin­ tire va fi stinsă [...]. Să presupunem chiar că cei care-şi vor aminti vor fi nemuritori şi amintirea nemu­ ritoare : ce-ţi va reveni ? Şi nu m-am referit decît la morţi ; dar chiar pentru cei care trăiesc, ce este gloria, în afară de cazul cînd ei nu-şi fac un calcul ? 1183 — Omul prieten al gloriei îşi vede fericirea în munca altuia, prietenul plăcerii o vede în pasiunile sale, înţeleptul o vede în propria sa activitate. MARC AURELIU, Cugetări.

1184 — Gloria mare o întunecă pe cea mică. 1185 — Gloria păşeşte pe o potecă atît de îngustă încît numai un singur om poate trece. Deci ţine calea, căci rîvna are mii de fii, ce unul după altul vin din urmă. De le faci loc, sau te-abaţi din drumul drept în lături, cu furia unui val toţi dau năvală, iar tu rămîi în urmă. 1186 — între un titlu de nobleţe şi un nume din popor nu e altă deosebire, pînă la urmă, decît o faimă exterioară oarecare. SHAKESPEARE, Negustorul din Veneţia, V, 93 ; Troilius şi Cresida, I I I , 3, 1 5 4 — 1 6 0 ; Richard al III-lea, I, 4, 79.

1,

1187 — Căderea nu-ţi poate şterge / gloria de-a fi ur­ cat.

G LO R IE

159

1188. — Oare-într-atîta vis şi glorie se-aseamănă, in­ cit e crezută-nşelătoare gloria adevărata, iar cea-nchipuită, certă ? P. CALDERON DE LA BARCA, Om sărman numai în aparenţă ; Viaţa-i un vis, III, 751— 755.

1189 —■ Faima oamenilor mari se cuvine întotdeauna măsurată cu mijloacele de care s-au folosit pentru a o dobîndi. 1190 — Ridicăm în slăvi gloria unora pentru a o coborî pe a altora. Şi cîteodată l-am lăuda mai puţin pe' excelenţa sa principele sau pe domnul de Turenne 46, dacă n-am vrea să-i criticăm pe amîndoi. 1191 — Recuzăm judecătorii pentru cele mai mărunte interese şi ţinem cu tot dinadinsul ca reputaţia şi gloria noastră să depindă de judecata oamenilor care ne sînt cu toţii potrivnici, fie* prin invidie, fie prin ideile lor preconcepute, fie prin îngustimea minţii lor ; şi doar de dragul de a-i face să se pronunţe în favoarea noastră, ne riscăm, în atîtea chipuri, tihna şi viaţa. LA ROCHEFOUCAULD. Maxime şl reflecţii, 42 ; 52 ; 72—73.

1192 — Nici un drum înflorit nu duce spre glorie. LA FONTAINE, Cei doi vîntură lume talismanul.

si

1193 — Gloria sau meritul unor oameni stă în a scrie bine ; al altora în a nu scrie deloc. LA BRUYERE, Caracterele, I, Despre creaţiile artistice, 59.

1194 — Adevărata glorie nu poate fi aflată în afara omeniei.

160

GLORIE

1195 — Gloria nu e dobîndită dccît de o inimă ce ştie să înfrunte greutăţile şi să calce în picioare plă­ cerile. FR A N ţO IS FENELON, mah, I, 217 ; fj.

Peripeţiile lui Tele-

1196 — Am îndrăgit fireşte binele şi cinstirea patriei mele, dar prea puţin ceea ce se numeşte g lo rie . 1197 — In fiecare stat dorinţa de glorie creşte odată cu libertatea supuşilor şi scade odată cu ea. Gloria nu e niciodată tovarăşă cu supunerea. CHARLES MONTESQUIEU, Caiete : Des­ pre sine îns'.işi (Portret), 320 : Scrisori persane : Scrisoarea X, 175.

1198 — A slăvi înseamnă a recunoaşte, a adeveri. 1199 — Gloria este darul creatorilor în artele fru­ moase ; imitatorii nu culeg decît aplauzele. 1200 — Cînd gloria unui rival se îndîrjeşte să te ofenseze /Trebuie să te răzbuni întrecîndu-1. 1201 — Iubirea de glorie nu este o caracteristică gene­ rală, dar neputinţa de a îndura dispreţul pare să fie. 1202 — Succesele ajung pentru reputaţie, dar nu şi pentru glorie. VOLTAIRE, Dicţionar filosofic ; Glorie, glo­ rios ; Discurs asupra omului.

1203 — Numai inimile cele mari ştiu cîtă glorie este să fii bun. BENJAMIN FRANKLIN, Almanahul sărma­ nului Richard.

1204 —- Tuturor oamenilor mari le-au plăcut cinstea şi gloria [...]. Fără ele nu s-ar fi înălţat atîtea edificii

GLORIE

161

impunătoare, iar alte acţiuni măreţe n-ar fi fost duse pînă la capăt. M. V. LOMONOSOV, (II, 73).

1205 — Gloria umple cu virtuţi şi, ca un soare bine­ făcător, acoperă tot pămîntul cu flori şi roade. VAUVENARGUES, Maxime şi reflecţii, 71.

1206 — Un om dornic de un nume mare trebuie să se înarmeze cu răbdarea vînătorului. Cu filozoful se întîmplă ca şi cu sălbaticul : cea mai mică mişcare a celui din urmă îndepărtează vînatul de el, iar cea mai mică neatenţie a celui dintîi îndepărtează adevărul de el. Nimic nu este mai penibil decît să-ţi ţii timp înde­ lungat corpul şi spiritul în aceeaşi stare de imobilitate sau de atenţie ; aceasta e produsul unei mari pasiuni, în sălbatic trebuinţa de a mînca ; în filosof cea de glorie este cea care produce acest efect. C. A. HELVETIUS, Texte pedagogice alese : Despre om, despre facultăţile sale intelectuale şi despre educaţia sa, 99.

1207 •— Nu sînt mai uimit de a vedea un om obosit de glorie, decît aş fi de a vedea un altul deranjat de un zgomot care se face în anticamera sa. NICOLAS CHAMFORT, Opere de C.hamfort şi Rivarol : Maxime şi cugetări, 135.

1208 — Faptul e totul, gloria nimic. J. W. GOETEIE, Faust, II, 4.

1209 — Cine învinge fără a înfrunta pericole triumfă fără glorie. NAPOLEON I, (III, 87).

1 62

G L O R IE

1210 — Cel care se urca pe culmile munţilor, va găsi de cele mai adeseori piscurile cele mai înalte înfăşurate în nori şi zăpadă. Cel care întrece sau biruie omenirea, trebuie să privească în jos la ura celor de sub el. Deşi soarele gloriei străluceşte sus d e a s u p r a lui, iar pămîntul şi oceanul se întind departe de d e d e s u b t, în ) u r u l lui sînt stînci îngheţate, iar furtunile în luptă suflă cu putere asupra capului său descoperit şi răs­ plătesc în felul acesta strădania care l-a dus la acele înălţimi. GEORGE BYRON, Ghilde Harold, 3, 45.

1211 — De regulă gloria începe cu atît mai tîrziu cu cît are să dureze mai mult, precum toate lucrurile alese ajung încet la maturitate. Numele menit a trece ca renume la posteritate, seamănă cu stejarul, care creşte încet din sămînţă ; iar gloria uşoară şi efemeră cu pripitele plante anuale şi gloria falsă cu buruienele, care ies iute la iveală şi se stîrpesc tot aşa de iute. 1212 — Gloria şi avuţia sînt ca apa sărată : cu cît se bea cu atît provoacă setea. ARTHUR SCHOPENHAUER, Aforisme asupra înţelepciunii în viaţă, 193—194 ; Viaţa, Amorul, Moartea, 84—85.

1213 — Dacă acei puţini oameni cu adevărat valoroşi, care caută gloria, i-ar cunoaşte unul cîte unul pe toţi cei ce formează publicul a cărui stimă se străduiesc, prin nenumărate şi cumplite pătimiri, să o dobîndească, e lesne de crezut că ar pierde mult din entuziasmul acestei intenţii şi poate ar părăsi-o cu totul. Numai că spiritul nostru nu se poate sustrage puterii pe care în imaginaţie o deţine numărul oamenilor ; şi se poate observa foarte adesea că noi preţuim şi chiar respectăm,

163

G LO R IE

nu spun o mulţime, ci fie şi numai zece persoane adu­ nate într-o odaie, chiar atunci cînd pe fiecare în parte o socotim fără însemnătate. 1214 — Oricine se bucură de faimă şi o merită este preţuit mai mult de către ceilalţi decît de sine. Astfel, toţi cei care au existat şi au lăsat cu cinste oamenilor amintirea gloriei lor sînt mai preţuiţi decît s-au pre­ ţuit ei înşişi. GIACOMO LEOPARDI, Scrisori, însemnări, cugetări, 361—362, 311.

1215 — Muza încununează gloria, iar gloria încunu­ nează muza. A. S. PUSKIN, Boris Godunov, Opere alese, II, 55.

1216 — Om (cu sufletul, cu inima) cu adevărat mare este acela pe care nu setea de glorie şi de autoetalare îl stimulează, ci c o n s c ia tn e n s r e c t l 47, conştiinţa binelui. 1217 — Nu există altă glorie şi vrednicie mai mare decît demnitatea şi răsplata lăuntrică pornită din con­ ştiinţa contribuţiei la propăşirea şi ridicarea culturii şi fericirii altora. JÂNOS BOLYAI, (VIII, 136 ; 37).

1218 — Avea prea mare talent ca să nu fie puţintel sensibil la glorie. GEORGE SAND, Povestea vieţii mele.

1219 — Ades în a insulei datoriei a dus către glorie.

noastre istorie / Cărarea

ALFRED, TENNYSON, (I, 168).

1 64

GLORIE

1220 — Deşi mulţi au zis-o, eu tot o mai zic : / Fala strămoşească pe strămoşi cinsteşte ; / în zadar nepotul cu ea se făleşte, / Cînd e, cum se întîmplă, un om de nimic. GRIGORE ALEXANDRESCU, Pisica săl­ batică şi tigrul.

1221 — Gloria, cu al nostru sînge de n-o o şterge în treacăt orice adiere.

scriem,/

R. DE CAMPOAMOR, Capricii.

1222 — Nu pot înţelege de ce este mai glorios să bom­ bardezi un oraş decît să asasinezi pe cineva cu securea. F. M. DOSTOIEVSKI, Crimă şi pedeapsă, VI, VII.

1223 — E imposibil să te eliberezi complet de dorinţa gloriei lumeşti. Gloria lumească, dragostea omenilor nu pot să nu te bucure. 1224 — Nu trebuie confundate : vanitatea cu dorinţa de glorie şi cu atît mai puţin cu dorinţa de dragoste — cu dragostea de dragoste. Prima este dorinţa de a te evidenţia faţă de ceilalţi neînsemnaţi, uneori chiar şi prin fapte rele, a doua e dorinţa de a fi lăudat pentru ceva folositor si bun, a treia e dorinţa de a fi iubit. L. N. TOLSTOI, Jurnal, II, 183 ; I, 439.

'

1225 — Gloria clădită pe minciuni devine curînd o povară nesuferită. MARK TWAIN, Vorbesc clin mormînt, 38.

1226 — Inimile mari şi generoase, sufletele pline de un patriotism cald şi înălţător, se pot asemăna cu un templu, unde pentru eternitate trebuie să ardem can­

GLORIE

16 5

dela recunoştinţei. De entuziasmul acesta depind, de multe ori, fericirea şi gloria unui popor. 1227 — Să nu vă miraţi că se face atîta risipă de glorie în viaţa unui actor, că i s-aruncă flori, că-i dus în triumf, căci toate acestea nu sînt decît funerariile recunoştinţei pentru o flacără care se stinge, fără să poată dovedi posterităţii că a luminat... VASILE CONTA, Cugetări postume, XXII, 66 ; 83.

1228 — Durerea e gloria celor mari. Din toată creaţia numai omul poate să se bucure de această glorie a durerii. RABINDRANATH TAGORE, Articole despre educaţie şi învăţămînt : Omenire, 76.

1229 — A săvîrşi o nedreptate pentru a obţine puţină glorie sau pentru a o salva pe aceea pe care o avem înseamnă a recunoaşte că nu e posibil să merităm ceea ce dorim să posedăm. MAURICE MAETERLINCK, Templul ascuns, 40.

1230 — în umbra unui om glorios se află totdeauna o femeie care suferă. 1231 — Omul de adevărată glorie este cel pe care-1 cunoaştem, deşi n-am citit nimic despre el. „Trom­ petele Renumelui“ nu trîmbiţează decît numele său. JULES REN ARD, Jurnal, 1017 ; 139.

1232 — Cel mai trist lucru e să ajungi a fi tu însuţi pentru tine posteritatea.

1 60

G LO R IE

1233 — Mulţi oameni sînt foarte mulţumiţi de faptul că au izbutit să ştie toată lumea că sînt nişte proşti. Ei numesc aceasta faimă şi glorie. 1234 — Să ajuţi către glorie pe cineva care nu e chemat pentru dînsa, e să-l urci pe casă şi să-i dai drumul în jos, cînd el n-are aripi. NICOLAE IORGA, Cugetări, 91 ; 149 ; 106.

1235 — Majoritatea oamenilor, fie că sînt, fie că . nu sînt conştienţi de această realitate, îşi datorează partea cea mai mare a calităţilor morale cu care sînt înzes­ traţi inspiraţiei tacite a morţilor glorioşi şi nicidecum gloriilor efemere şi gălăgioase ale prezentului imediat. L. C. DOUGLAS, Parada, 88.

1236 — Gloria ! Frumos cuvînt / Sonor. Evocativ [...]. E destul să-l şopteşti unora, să-l sforăieşti altora ca să suceşti cu el capetele cele mai solid aşezate pe umeri. Mai nimeni nu-i rezistă. Militarul înfruntă moar­ tea pentru glorie. Savantul, artistul, literatul, pînă şi filosofii renunţă adeseori la bunurile cele mai sigure ale existenţei pentru un pic de glorie [...]. De ce? Nimeni nu se întreabă. Pentru cine ? — Răspunsul ar fi derizoriu dacă oamenii şi-ar da osteneala să se întrebe. Fiindcă din toate deşertăciunile omeneşti, cea mai cos­ tisitoare şi mai inutilă în acelaşi timp e goana după glorie. N. D. COCEA, Jurnal, 199.

1237 — Fiecare dintre noi a învăţat gloria- indepen­ denţei. Acum să înveţe fiecare gloria interdependenţei. F. D. ROOSEVELT, Discurs la Conferinţa Pan Americană, 01 XII 1936.

GLORIE

1 67

1238 — A fi observat este o nemurire în miniatură. 1239 — De două feluri e lauda vieţii, după cum se priveşte omul pe sine în mijlocul lumii : ca părtaş al vieţii publice, ori ca individ singuratic. în primul caz avem imnul gloriei, în al doilea avem imnul fericirii. VASILF. PÂRVAN, XXX, 34 ; Gîndurl despre lume şi viaţă la greco-romanii din Pontul Sting, 35.

1240 — Dacă gîndim o clipă la sensul în care a evo­ luat omenirea, o concluzie firească ne apare : mersul omului e în contra biologiei, am zice aproape în contra vieţii. Intelectualitatea, morala, religia, iubirea sînt ca­ pitole care n-au nimic de-a face cu instinctul de con­ servare. Toate sînt victorii ale absurdului asupra lo­ gicului. A gîndi în loc de a lucra, a ierta în loc de a urî, a te închina idolilof şi a jertfi viaţa pentru fictiva lor plăcere, iată conduite pe care logica directă, rapidă, a fiziologiei animale nu le cunoaşte. Gloria omului e de a se cheltui sub raport strict biologic pentru nimic. MIHAI RALEA, Portrete, Cărţi, Idei, 95.

1241 — Gloria, faţă de durerile creaţiei, e o vanitate comună omenească : nu te-nalţă, ci te pune în atmos­ fera comună care n-a contribuit la opera ta. POMPILIU scop, 53.

1242 1243 prea 1244

CONSTANTINESCU,

Caleido-

— Anonimatul : cel mai vestit cimitir de glorii. — Cîteodată gloria pedepseşte geniul. Cînd vine tîrziu. — Gloria nu ne scuteşte de îndoială.

168

G LO R IE

1245 — Nu sîntem suficient de modeşti ca să primim gloria ca pe un drept. TUDOR BOGDAN, Starea de crepuscul, 35 ; 114; 107; 110.

1246 —• Gloria se cîştigă nu numai pe cîmpul de luptă. ZAHARIA STANCU, Pentru oamenii acestui pămînt, 228.

1247 —• Oamenilor serioşi le repugnă acest mijloc de glorificare prin simpla dezgolire trupească. Forma cărnii nu va fi niciodată dovada unui triumf superior. ALEXANDRU SAHIA, Execuţia din primă­ vară, 221.

1248 — Pentru ca gloria să te bucure într-adevăr ar trebui să învie morţii, cei bătrîni să întinerească şi cei de departe să fie aproape. Noi o visasem într-un grup intim, între chipuri familiare care, pentru noi, erau lu m e a , şi am vrea să vedem, acum cînd am crescut, reflectarea faptelor şi vorbelor noastre pe acele chipuri. Au dispărut, s-au .risipit, au murit. Nu se vor mai întoarce niciodată. Şi atunci căutăm în jur disperaţi, căutăm să refacem grupul, căutăm să refacem mica lume care ne ignora, dar ne iubea şi care trebuia să fie uimită de noi. Dar nu mai este. CESARE PAVESE, Meseria de a trăi, 337.

1249 — Dintre toate gloriile, cea mai puţin înşelătoare este cea trăită. Actorul şi-a ales deci gloria fără mar­ gini, aceea care se consacră şi care se trăieşte. El este cel ce trage cea mai înţeleaptă concluzie din faptul că totul trebuie să moară într-o bună zi. Un actor reuşeşte

GLORIE

169

sau nu reuşeşte. Un scriitor mai păstrează speranţa chiar dacă este ignorat, crezînd că operele sale vor depune mărturie despre ceea ce a fost el. Actorul, în cel mai bun caz, ne va lăsa o fotografie, dar nimic din ceea ce a fost el însuşi — gesturile şi tăcerile sale, ră­ suflarea sa obosită sau de dragoste — nu va ajunge pînă la noi. Pentru el a nu fi cunoscut înseamnă a nu juca şi a nu juca înseamnă a muri de o sută de ori odată cu toate făpturile pe care le-ar fi însufleţit sau înviat. ALBERT CAMUS,

Mitul lui Sisif : Comedia.

1250 — Gloria, ca şi alcoolul, în cantitate mare poate îmbăta. 1251 — Gloria poate apăţea întîmplătoare numai celor care o privesc de la distanţă. 1252 — O operă de artă, de cultură, ne vorbeşte nu numai de gloria personală, ci şi de cea a naţiei, a epocii respective. 1253 — Pe cel care a ajuns la ea, gîndesc, gloria îl copleşeşte, pe toţi ceilalţi ea îi ispiteşte. Acesta e secretul ei perpetuu. MARIN VOICULESCU, Lumea în gînduri, 103 ; 104 ; 104 ; 103.

1254 — ...Fără o bază solidă, gloriile sînt trecătoare şi soseşte un moment al confruntării cu sine şi cu opi­ niile proprii care risipesc falsul succes ca pe un decor de mucava. ALEXANDRU IVASIUC, Pro Domo, 84.

170

SIET E A D E G L O R IE

SETEA DE GLORIE Dorinţa de glorie nu este diferită de instinctul de conservare al tuturor creaturilor. N i se pare că ne sporim fiinţa atunci cînd putem s-o ducem în memoria celorlalţi. M O N TESQ U IEU

1255 — Toţi sîntem atraşi de glorie, ba pînă şi cei cu vază o rîvnesc. CICERO, Pentru Archius, 11, 26.

1256 — Cea mai cumplită din toate josniciile omului e faptul că aleargă după glorie, dar tot acesta e şi semnul măreţiei sale ; căci oricît de însemnate ar fi bucuriile, sănătatea şi bunăstarea pe care le posedă, nu se simte mulţumit dacă nu cîştigă preţuirea seme­ nilor lui. 1257 — Plăcerea gloriei este aşa de mare, că de orice lucru ai alătura-o, chiar şi de moarte, tot ai iubi-o. BLAISE PASCAL, Cugetări, Texte alese, 59 ; 59.

1258 — Ce este această trebuinţă de glorie ? Trebuinţa însăşi a plăcerii. Astfel, în orice ţară în care gloria a încetat să mai reprezinte plăcerea, cetăţeanul este indiferent faţă de glorie48 ; ţara este lipsită de genii şi descoperiri. 1259 — în momentul în care copilul se desprinde de pîntecul mamei, în faţa lui se deschid porţile vieţii, el intră fără idei, fără pasiuni. Singura cerinţă pe care o simte este foamea. Aşadar, pasiunile orgoliului, avariţiei, invidiei, ambiţiei, a dorinţei de stimă şi glorie

SE T E A D E GLORIE:

171

nu se fac cîtuşi de puţin simţite în leagăn. Aceste pasiuni artificiale şi născute în sînul burgurilor şi cetă­ ţilor presupun convenţii şi legi de acum stabilite între oameni [...]. Ceea ce produce în noi iubirea de glorie este o achiziţie, în care consecinţa e un efect al instruc­ ţiei. C. A. HELVfiTIUS, Texte pedagogice alese : Despre om, facultăţile sale intelectuale şi edu­ caţia sa, 99 ; 101—102.

1260 neşte pune 1261 de ce

— Ispita gloriei ! Pe cîţi nechemaţi nu-i stîrea din liniştea vieţii lor serioase şi cinstite, şi-i s-alerge nebuni pe un drum care nu e al lor ! — Setea de glorie e ca rîia : de ce-o scarpini — te mănîncă. ALEXANDRU VLAHUŢA, Gînduri, 46 ; 46.

1262 ■ — Cel ce nu poate obţine gloria : gloria vremii sale, care în alte timpuri poate nu va mai fi o glorie, ci un lucru de ruşine, se mulţumeşte măcar cu numele bun în lumea de aici ; care îi va întreţine amintirea după trecerea din viaţa pămîntească. VASILE PÂRVAN. Gînduri despre lume şi viaţă la greco-romanii clin Pontul Sting, 35.

1263 — Pofta [...] de glorie e mai deşartă şi mai otrăvitoare în viesparul literaturii, decît în orice altă îndeletnicire. CAMIL PETRESCU, Caragialc în vremea lui. 203. CALEA SPRE GLORIE

1264 — Nu dobîndim gloria prin meritele strămoşilor. PROVERB LATIN

172

SE T E A DE GLORIE

1265 — Florile de aur ale pămîntului le culeg trei oa­ meni : cel viteaz, cel învăţat şi cel care ştie să ser­ vească. P Â N C I A T A N T R A , C a r te a I , M a im u ţa şi p a n a

de lemn, 19.

1266 — Cel care slava fără trudă o doreşte / O va avea atunci cînd corbu-ncărunţeşte. POET ARAB NEIDENTIFICAT

1267 — Gloria păşeşte mîndră pe un drum prăpăstios. OVIDIU, Tristele, 4, 374.

1268 — Să nu chinuim omul în mod inutil, dar să nu căutăm a smulge toţi spinii din drumul care duce la ştiinţă, la virtute şi la glorie ; nu vom reuşi acest lucru. Templul gloriei este situat în vîrful unei stînci povîrnite, alături de cel al Ştiinţei. Drumul care duce la virtute şi la fericire este strimt şi greu. Munca îl prescurtează şi îl face mai suportabil prin metodă bună ; s-o căutăm. Să nu ascundem nouă înşine, nici elevilor, că progresele lor nu pot fi decît fructul perse­ verenţei. Profesorii să se consoleze cu importanţa ser­ viciului pe care îl aduc patriei şi elevii să fie încurajaţi cu speranţa recompensei aşteptate ; consideraţia publică. DENIS DIDEROT, Texte pedagogice alese, Planul unei universităţi pentru guvernămîntul Rusiei, 186.

1269 — Dacă vrei să înţelegi viaţa, asta să-ţi fie învăţătura dintru început şi temelia tuturor raţionamen­ telor şi dorinţelor tale : nu ai drept la nimic şi nimeni nu-ţi este dator cu nimic, nici societatea, nici natura [...]. Ţi-ar plăcea să te bucuri de onoruri, dar ăsta

V A N IT A TE

173

nu-i un motiv să şi fii onorat Partea ta de viaţă va fi un dar căpătat ; alţi o mie, care preţuiau mai mult decît tine, au fost zdrobiţi de cum s-au născut. HIPPOLYTE TAINE, Frederic Thomas Graindorge, 202.

GLORIE DEŞARTĂ, VANITATE Cîte maşinaţii şi osteneli pentru acest fu m al gloriei deşarte f Şi, totuşi, ce ne-am face fără această himeră ? Este necesară ' sufletului precum hrana trupului, V O L T A IR E

1270 — Foaia goală, traistă uşoară. PROVERB ROMÂNESC

1271 — ...In toiul necazurilor noastre, al greşelilor etc. vanitatea ne ţine atît de firesc sub stăpînirea ei ! Ne-am da bucuros chiar şi viaţa, numai să se vorbească despre aceasta. 1272 — Vanitatea este atît de înrădăcinată în Inima omului, că un soldat, o ordonanţă, un bucătar, un hamal se laudă şi vor să-şi aibă admiratorii lor ; chiar şi filosofii vor ; iar cei care scriu împotriva ei rîvnesc la reputaţia de-a fi scris bine, şi cei care-i citesc rîv­ nesc la reputaţia de a-i fi citit ; poate şi eu, care scriu, rîvnesc la aceasta, şi poate că cei care vor citi... BLAISE PASCAL, Cugetări, Texte alese, 58 ; 58.

174

V A N IT A T E

1273 — Gloria deşartă este o ramură a orgoliului. 1274 — Un singur duşman este prea mult şi o sută de pneteni nu sînt decît prea puţini, sau smintitul îşi ia drept deviză „Mai mulţi duşmani, mai multă glorie". G. T. OXENSTIERN, Cugetări diverse : Des­ pre gloria deşartă, II, 327—328 ; Despre duş­ mănie, II, 110.

1275 — Nu prea ni se întîmplă să ne întrebăm pe noi înşine : ce sîntem în realitate ; dar ne întrebăm necontenit ce cred alţii că sîntem. J. P. MASSILON

1276 — Falsa glorie ţine adesea de înfumurare [...]. Iar gloria iluzorie se închide în mărunţişuri. VOLTAIRE, Dicţionar filosofic : Glorie, glo­ rios.

1277 — Vanitatea e o sete de glorie personală ; nu vrei să fii preţuit, onorat, anturat pentru însuşirile, meritele şi faptele tale, ci pentru simpla ta existenţă individuală. J. W. GOETEIE, Maxime şl reflecţii, 98.

1278 — Nu sînt destul de mărinimos nici pentru a-mi suporta propria vanitate. MARK TWAIN, Vorbesc din mormînt, 95.

1279 — Vanitatea trebuie să fie lăsată pe seama celor ce nu au altceva de dat la iveală. HONORE DE RALZAC, Femeia la treizeci de ani. Istoria celor treisprezece, 111.

1280 — Vanitatea este un călător întîrziat ce bate la poarta sufletului omenesc. Cei slabi, dornici de glo­

V A N ITA TE

175

rie, în fine, indivizii care speră a se ridica în societate fără muncă, vor primi cu multă dragoste ş-alai pe acest strălucit oaspete. însă, oamenii de ştiinţă, filosofii şi visătorii timpului, care urmăresc un ideal în viaţă, nu se to r osteni să deschidă măcar o poartă acestui dru­ meţ, temîndu-se să nu se tulbure liniştea lor sufle­ tească. VASILE CONTA, (XXII, 65).

1281 — La cea mai mică izbîndă a faptelor sau a spiritului nostru, să nu ne îngîmfăm cu o neiertată ză­ dărnicie ; să înţelegem totdeauna unde ne aflăm, cît am lucrat, cît avem de lucrat pentru a ajunge la scopul dorit şi a merita de a fi trecut cu semnul recunoştinţei în analele lucrurilor omeneşti. A. D. XENOPOL, Scrieri sociale şi filosofice, 215.

1282 — Cu ajutorul mijloacelor necinstite omul propăşeşte, obţine ceea ce i se pare lui de dorit, dar piere sufleteşte. RABINDRANATH TAGORE, ţiei, 155.

Criza civiliza­

1283 — Vanitatea e sarea vieţii. JULES RENARD, Jurnal, 1164.

12S4 —- începutul vieţii omeneşti stă în această iluzie despre perenitatea amintirii, renumelui, gloriei. VASILE PÂRVAN, Gînduri despre lume viaţă la greco-romanii din Pontul Sting, 34.

şi

1285 — Un comunist nu trebuie să pună nicăieri şi niciodată interesele personale pe primul plan, ci tre­

1 76

V A N IT A TE

buie să le subordoneze maselor populare. De eschivarea de la muncă, după glorie personală dispreţ.

intereselor naţiunii, intereselor aceea cupiditatea, pasivitatea, corupţia, descompunerea, goana etc. merită cel mai profund

MAO TZEDUN, Opere alese, II, 347.

,

1286 — Vanitatea mă intrigă. Dar ce minunate opere de artă ne-a lăsat ! RODICA TOTT, Firul Ariadnei, 47.

V. PRUDENŢĂ, PRECAUŢIE PREVEDERE—IMPRUDENŢĂ, RISC

CE ESTE PRUDENŢA, PREVEDEREA ?

1287 — Prudenţa constă în a deosebi binele de rău. CICERO, Despre îndatoriri, 1S7.

1288 — Numim prudenţă iscusinţa de a te comporta bine în situaţii ambigue (adică a alege cele binefăcătoare şi de a evita cele vătămătoare). J. A. COMENIUS, Arta didactică, 70.

1289 — Prudenţa este o fată bătrînă, urîtă şi bogată, curtată de Neputinţă. WILLIAM BLAKE, (I, 116).

1290 — Prudenţa e virtutea simţurilor. Este ştiinţa aparenţelor. Este acţiunea cea mai externă a vieţii lăun­ trice [...]. Ea mişcă materia după legile materiei. Se mul­ ţumeşte să caute sănătatea corpului, supunîndu-se con­ diţiilor fizice, şi sănătatea minţii, supunîndu-se legilor intelectului. R. W. EMERSON, Eseuri : Prudenţa, 169.

1291 — Prudenţa este înţelepciunea practică şi vine de la o judecată limpede. Ea cercetează în toate împrejură­ rile ceea ce se cuvine, ea decide cu înţelepciune ceea ce

178

PRU D EN ŢĂ

trebuie să se facă. Ea calculează mijloacele, momentul şi felul de a lucra. Prudenţa se învaţă prin experienţă, ajutată de cultură. SAMUEL SMILES, Autoritatea familiei. Influ­ enţa mamei.

1292 — Prudenţa nu e decît eufemismul fricii. JULES RENARD, Jurnal, 396.

1293 — Prevederea este cunoaşterea de mai înainte a faptelor, fenomenelor care au să se întîmple, cînd se cu­ nosc condiţiile care determină producerea acelor fapte sau fenomene. 1294 — Prudenţa este inteligenţa pusă în serviciul minţii şi instinctelor de conservare. NICGLAE MOISESCU, Conducerea vieţii emotive, instructive, intelectuale şi sociale, 159; 161.

1295 — Prudenţa e aspectul nociv al înţelepciunii... TUDOR BOGDAN, Stare de crepuscul, 66.

1296 — A prevedea înseamnă a putea. EUGEN BARBU, Incognito, 263.

PRUDENŢA (PRUDENT) PREVEDERE (PREVĂZĂTOR) Temă pe care nici un poet n-a cinua- o cu bucurie, / Plăcută de bătrîni şi urită de cei tineri. E M E RSO N

PRUDENŢA

179

1297 — Cine are cleşte nu-şi arde mina. 1298 —• Cine s-a stropit azi, mîine se fereşte. PROVERBE ALBANEZE

1299 — Cine se teme de lup îşi pregăteşte un cîine. 1300 — Cu minte este acela care vede mai întîi locul în care va ajunge săgeata sa. 1301 — Dacă îmi ascund secretul, îl ţin eu pe el ; daeă-1 spun mă ţine el pe mine. 1302 — Dacă vezi că vîntul devine uragan, lasă-te la pămînt. 1303 — înainte de a ţinti se umple tolba. 1304 — Lasă-i pe turci în pace şi te vor lăsa şi ei. 1305 — Nu arunca o săgeată pe care îţi va fi greu s-o iei înapoi. 1306 — Nu trimite şoimul în ceată. 1307 — Pe pomul tăcerii jrodeşte liniştea. 1308 ■ — Să ai întotdeauna două animale de călărie : răbdarea şi prudenţa. Răbdarea te vesteşte şi prudenţa te păzeşte. PROVERBE ARABE

1309 — Acela ce vede prea departe devine prudent. PROVERB EGIPTEAN

1310 — Cine locuieşte într-o casă de sticlă, să nu arunce cu pietre în afară. PROVERB ENGLEZ

1311 — Cine nu se păzeşte o păţeşte. 1312 —• Ignoranţa nu aduce prudenţa. 1313 — Nu este înţelept cui nu-i e frică de un nebun.

180

PRU D EN ŢA

1314 — Prudenţa este mama siguranţei. 1315 — Sînt buni dinţii care reţin limba. PROVERBE FRANCEZE

1316 — Cine nu se uită la drum mereu se împiedica. 1317 — Cine trăieşte în apă, nu trebuie să-l supere pe crocodil. 1318 •— Iarba să nu atace niciodată coasa. 1319 — Mutul n-are duşmani. 1320 —- Omul are doi ochi, două urechi, dar o singura gură. 1321 — Prudenţa nu cunoaşte înfrîngere. 1322^— Şoarecele inteligent fuge imediat ce zăreşte o pisică. 1323 — Ţînţarul nu trebuie să se certe cu elefantul. 1324 — Un cîine se apropie de alt cîine după ce-i mi­ roase botul. PROVERBE INDIENE

1325 — Cel care cedează e mai prudent. PROVERB ITALIAN

1326 — Cărarea bătătorită este mai sigură. 1327 — Chiar şi cei prudenţi greşesc. 1328 — Prudenţi devenim cînd îmbătrînim. PROVERBE LATINE

1329 — Omul prevăzător e mai bun decît cel curajos. 1330 — Virtuţile fără prudenţă sînt frumuseţi fără ochi. PROVERBE PORTUGHEZE

1331 — A-şi pune carul în pietre. 1332 ■ — Cine are barbă să-şi cumpere şi pieptene. 1333 — Cine întreabă de două ori, nu greşeşte niciodată.

PRU DENŢA

181

1334 — Cine nu deschide ochii deschide punga. 1335 — Cine nu vrea să se nămolească de noroi să se păzească. 1336 — Cine-şi păzeşte limba îşi păzeşte capul. 1337 — Cine vrea să sară groapa / Aruncă-şi mai întîi desagii peste ea. 1338 — Cine vrea să-i ţie candela mai multă vreme tre­ buie din vreme s-o umple cu untdelemn. 1339 — Cugetă bine înainte de a vorbi. 1340 — După ce apune soarele laudă ziua. 1341 — Mai bine lîna s-o dai, decît oaia s-o pierzi. 1342 — Mai bine un măgar care te poartă, decît un cal care te trînteşte. 1343 — Mai bine să întreacă, decît să nu ajungă. 1344 — Omul cu minte îşi cumpără vara sanie şi iarna car. 1345 — Omul înţelept şi prevăzător se' potriveşte îm­ prejurărilor, ca şi apa vasului ce o cuprinde. 1346 — Paşte iarba pe care o cunoşti. 1347 — Paza bună trece primejdia rea. 1348 — Pînă nu-1 vei vedea pe cel bun, nu-1 lepăda pe cel prost. 1349 — Printre spini trebuie să umbli încălţat. 1350 — Prudenţa este mama înţelepciunii. 1351 — Spărtura pînă e mică trebuie cîrpită. PROVERBE ROMÂNEŞTI

1352 1353 1354 1355 ard.

— — — —

Aş mai spune eu ceva, dar lupul e pe-aproape. Cîinele ocoleşte-1 prin spate, calul prin faţă. Leul doarme, dar un ochi îl ţine deschis. Mi-ar place să mă-ncălzesc — mi-e să nu mă

182

PRUDENŢĂ

1356 — Prost e şoarecele care nu ştie decît o singura ieşire. PROVERBE RUSEŞTI

1357 — Musca ocoleşte oala care clocoteşte. 1358 — Paza bună e mai de folos ca orice sfat. PROVERBE SPANIOLE

1359 — Cine se frige bînd lapte dulce, mănîncă iaurtul suflînd. PROVERB TATARASC

1360 — In ochiul ferit nu intră scame. PROVERB TURCESC

1361 — Aşa fac oamenii înţelepţi. Cînd cunosc că-i amăgeşte cineva în vreun chip, altă dată nu-i poate înşe­ la măcar de-ar face mii de meşteşuguri. Că ei atunci mai tare se păzesc şi se feresc de aceia, ca să scape. ESOPIA, Mîţa şi şoarecii, 122.

1362 — Inima i-a fost dată omului înţelept ca să se teamă (să fie prudent). 1363 — Nu există om înţelept care să nu se teamă, să nu se păzească. PAPIRUS INSINGER, X XIII, 23 ; XXV, 11.

1364 — Cel prudent să sufere loviturile strîngîndu-se ca broasca ţestoasă ; însă cînd se iveşte prilejul, să se ri­ dice ca şarpele cel negru. 1365 — Unde nu-i folos mare, ci dimpotrivă înfrîngere.

PRUD ENŢĂ

183

acolo să au dea lupta cel ce-i prudent, aici să n-o stîrnească. PANCIATRANTRA, Cartea a IlI-a, Povestea corbilor şi a bufniţelor, 198; Cartea I, Leul şi iepurele, 74.

1366 — înţeleptul veghează înainte de a se ivi primej­ dia. Cînd se iveşte aceasta, el nu suferă vreun rău. Dar cel lipsit de minte, care nu vede primejdia iminentă, suferă cînd ea se iveşte, fiindcă nu-i în stare să prevadă nimic. MAHABHARATĂ, 1, 8404.

1367 — Cei inteligenţi trebuie să fie cu băgare de seamă chiar şi în treburi neînsemnate. TANTRĂKHYAYIKA, 3, 143, 12.

1368 — Cuvine-se, dar, să*ai cuget curat / Şi cu min­ tea să poţi prevedea şi pătrunde. BEOWULF, Cîntul al XVI-lea, vers 1.

1369 — Prudenţa în acţiune depinde de cunoaşterea (situaţiei). SOFOCLE, Edip la Colona, 115.

1370 — După cum cei care călătoresc pe mare pe timp frumos au pregătite şi cele necesare pentru caz de fur­ tună, tot aşa cei chibzuiţi îşi pregătesc în prosperitate măsurile pentru caz de nenorocire. SOCRATE

1371 — Omul trebuie să se aştepte la orice. XENOFON, Anabasis, 7, 6, 11.

184

PRUDENŢĂ

1372 — Pierdem ceva sigur urmărind lucruri nesigure. PKAUT, Pseudolus, 685.

1373 — Aceasta-i înţelepciunea cea eminentă şi divină : a cunoaşte adînc lucrurile omeneşti şi de a te ocupa de aproape cu ele ; a nu fi surprins de nimic cînd se întîmplă şi a nu socoti nimic imposibil înainte de a se întîmpla. 1374 — Aceasta înseamnă să fii înţelept, nu numai să vezi realitatea imediată, dar să şi prevezi ce se va întîmpla. TERENTIU, Phormio, 30 ; Adelphi, 386.

1375 — Nu faci nimic cînd procedezi şi cu prudenţă şi cu grabă. SYRUS, Sentinţe, 567.

1376 — Să-i cruţi pe cei supuşi şi să lupţi împotriva celor trufaşi. VIRGILIU, Eneida, 6, 853.

1377 — Dreptatea fără prudenţă are o mare valoare, dar, fără dreptate, prudenţa nu valorează nimic. CICERO, Despre îndatoriri, 2, 9, 34.

1378 — Oricît s-ar feri, omui nu poate fi niciodată deaiuns de prevăzător cu primejdiile vieţii. HORAŢIU, Ode, II, 13, 12-13.

1379 — Două odgoane asigură mai bine corabia. PROPERTIU, Carmina, 2, 22, 41

1380 — în linişte sufletul să se prepare pentru dificul­ tăţi şi să se întărească împotriva nedreptăţilor soartei în timpul binefacerilor ei.

PRUDENŢA

185

1381 — înţeleptul se deprinde cu relele din viitor şi ceea ce alţii fac să fie uşor printr-o lunga suportare, el o face uşor printr-o lungă meditare. SENECA, Epistole, 18, 6 ; 73, 35.

1382 — Se impune să nu ai nici sabie tocită, nici o sinceritate lipsită de chibzuinţă şi ordine. EPICTET, Manualul, 38.

1383 — Cei prevăzători obişnuiesc să tragă învăţăminte din primejdiile altora. FEDRU, Fabule, I, 30, 8.

1384 — Cel care are minte îşi pregăteşte lucrurile şi le cîntăreşte înainte de a purcede la îndeplinirea lor ; în­ drăzneşte să treacă la executarea celor de care este sigur că vor reuşi şi se îndepărtează şi nu priveşte spre acelea de care se teme că se va poticni la elle. 1385 — Nimeni nu trebuie să se expună primejdiei cîtă vreme poate altfel. IBN AL-MUKAFFA‘, Kalila şi Dimna.

1386 — Chiar dacă-i cocoşul aprig în măcel / Cum să-n-frunte vultur, gheară de oţel ? MUSLIHIDIN SAADI, GOLESTAN sau Grădina florilor, 46.

1387 — Prudenţa e o virtute, fireşte, dar excesul de prudenţă strică. THOMAS BECKET, V, 67.

1388 — Cît de prudenţi trebuie să fie oamenii faţă de aceia care nu văd numai fapta, ci pătrund cu mintea gîndurile. DANTE, Infernul, 16, 118.

186

PRUDENŢA

co

1389 — Inteligenţa muritorilor nu constă numai în a ţine minte lucrurile din trecut sau în a cunoaşte pe ce din prezent ; ci prin mijlocirea unora şi a altora sa ştie să prevadă pe cele din viitor, se socoate drept o foarte mare înţelepciune de către oamenii mari. G I O V A N N I B O C C A C C I O , D e c a m e r o n u l.

1390 — Mai bine-i să pierzi foloasele, decît să-ţi dai viaţa pentru a le dobîndi. F. DE ROJAS, Celestina.

1391 — Din lipsă de prudenţă cazi în lipsă de curaj. 1392 — Nu trebuie să cerem ca lucrurile să fie după voia noastră, ci să asculte de prudenţă. 1393 — Prudenţa, cît e ea de gingaşă şi de circumspec­ tă, e vrăjmaşa de moarte a realizărilor măreţe. MICHF.L MONTAIGNE, Aforisme, 156.

1394 — Nici un om nu se poate lipsi de prudenţa altuia A. D. VARROS, Proverbe morale.

1395 — Bine ar fi să se ferească cîteodată omul de a că­ uta cu tot dinadinsul aceea ce, găsind, nu-i va fi spre priinţă. 1396 — Oamenilor chibzuiţi, toate întîmplările trecute sau prezente le ajută să le judece pe cele viitoare. M. DE CERVANTES, Persiles şi Sigismunda ; Don Quijote, II, 38.

1397 — Bine păzit, bine găsit. 1398 — Cea mai bună latură a vitejiei este prudenţa. SHAKESPEARE, Negustorul din Veneţia, II, 5, 54 ; Henric al IV-lea.

PRUD ENŢA

187

1399 — Se aseamănă orice în viaţă cu un rîu ; dar cel prudent îl poate ţine în frîu. B. DE BALBUENA, Bernardo.

1400 — Prudenţa se poate dobîndi printr-o bună in­ strucţiune, învăţîndu-se adevăratele deosebiri ale lucru­ rilor, precum şi valoarea lor. J. A. COMENIUS, Marea didactică, 316.

1401 — Om măsurat, dovadă de prudenţă. Fiară sălba­ tică e limba, deoarece, dacă apuci a o slobozi, foarte anevoie o pui iarăşi în fiare. E pulsul sufletului, după care înţelepţii îi cunosc starea : aici pipăie atenţi bătaia inimii. Răul e că tocmai cine ar trebui să fie cel mai atent, e cel mai puţin stăpînit. înţeleptul se fereşte de supărări şi buclucuri şi arată cît de stăgîn este pe sine ; se poartă circumspect, Iannus*49 în nepartinire, Argus50 în cercetare. Momos51 mai bine ar fi simţit lipsa unor ochi la mîini decît a unei ferestruici la piept. BALTASAR GRACIÂN, Oracolul manual şi arta prudenţei, I, 92.

1402 — Viciile intră în alcătuirea virtuţilor aşa cum intră otrăvurile în alcătuirea leacurilor. Chibzuinţă le îmbină şi le temperează, şi se serveşte de ele cu folos contra vitregiilor vieţii. LA ROCHEFOUCAULD, Maxime şi reflecţii, 48.

1403 — Este o veche şiretenie a viciului de a se ascunde sub aparenţele virtuţii şi nu de azi prudenţa şi econo­ mia au folosit drept mască laşitatea şi zgîrcenia. G. T. OXENSTIERN, Reflecţii şi maxime morale, II, 222.

188

PRUDENŢĂ

1404 — Că nebun corăbier s-ar socoti a fi acela carile pînzele împotriva vântului a deşehide ar îndrăzni. 1405 — Dobitocul în groapa carea o dată cade, altădată pre a col ea trecînd, pe departe o ocoleşte. 1406 — Pre cela ce-1 muşcă şarpele şi de şopîrlă se fe­ reşte. DIMITRIE CANTEMIR, Istoria ieroglifică, II, 145 ; 145 ; 145.

1407 — Un scelerat poate fi foarte prudent. VOLTAIRE, D ic ţio n a r f ilo s o f ic v ir tu ţilo r u m a n e.

: Falsitatea

1408 — Corăbiile mari pot trece peste val, / Bărcuţele mici să stea lingă mal. FRANKLIN, Almanahul sărmanului Richard.

1409 — Nu există hotărîre atît de lesne de distrus cum e cea înfiripată numai din prudenţă ; capriciile firii nu sînt aşa fragile cum sînt capodoperele artei. 1410 — Situaţiile înjghebate în pripa, în orice domeniu, sînt cele mai puţin trainice, întrucît rar se întîmplă să fie rezultatul meritului : roadele coapte dar trudnice ale prudenţei se obţin totdeauna greu. VAUVENARGUES, Maxime şi reflecţii, 17 ; 7.

1411 — Educaţia trebuie să ducă pe cele două braţe morala şi prudenţa : morala pentru a sprijini virtutea ; prudenţa pentru a apăra de viciile altuia. Făcînd să se aplece balanţa în direcţia moralei, nu va forma decît pă­ căliţi şi martiri ; făcînd-o să se aplece în cealaltă parte, va forma calculatori egoişti.

PRUDENŢA

189

1412 — Există o prudenţă superioară aceleia care este calificată în mod curent cu acest nume : una este pruden­ ţa vulturului şi cealaltă a cîrtiţelor. Prima constă în a-ţi urmări cu îndrăzneală caracterul, acceptând cu curaj dezavantajele şi inconvenientele pe care el le poate produce. NICOLAS CHAMFORT, Operele lui Chamfort şi Rivarol : Maxime şi cugetări, 173 ; 136.

1413 — Cel prevăzător este stăpînul zilei. 1414 — Numai oamenii prevăzători, care-şi cunosc pu­ terile şi le folosesc cu măsură şi inteligenţă, izbutesc în ale lumii. 1415 — Prudenţa are valoare chiar şi atunci cînd nu e necesară. J. W. GOETfcîE, Maxime şi reflecţii, 114 ; 23 ; Faust, 10, 424.

1416 — In tot locul şi totdeauna să-ţi păzeşti cu totul gura. 1417 — Şi către vrăjmaşul tău cuvîntul ce dai, bine să ţi-1 păzeşti. IORDACHE GOLESCU, Povăţuiri pentru buna-cuviinţă, 80 ; 51.

1418 — Nici un ban nu e mai bine pus decît acela de care ne-am lăsat furaţi : ne-a servit ca să cumpărăm prudenţa. 1419 ■ — Nu sînt bani mai bine întrebuinţaţi decît aceia cu care ne-a înşelat cineva : am cumpărat minte. 1420 — Pentru a răzbi în lume, este nevoie să luăm cu noi o mare provizie de prudenţă şi indulgenţă. 1421 — Politeţea e prudenţă. ARTHUR SCHOPENHAUER, Viaţa, Amorul, Moartea, 182 ; Aforisme asupra înţelepciunii în viaţă, 366 ; 313 ; 357.

PRUD ENŢA

190

1422 — Cînd vrei să vorbeşti, la gură / Să ai lacăt şi măsuri. 1423 — Nu călca şarpele care doarme. ANTON PANN, Povestea vorbii, 7 ; 299.

1424 — Cînd patinăm pe gheaţa subţire, siguranţa con­ stă în viteză. 1425 — l.umea e plină de proverbele, faptele şi clipirile unei prudenţe josnice, care e devotată materiei, ca şi cum n-am avea alte facultăţi decît gustul, mirosul, pipăi­ tul, văzul şi auzul [...]. Dar cultura, dezvăluind originea înaltă a lumii aparente şi ţintind spre perfecţiunea omu­ lui ca spre un scop, reduce sănătatea şi viaţa corporală la rolul de mijloace. Ea nu vede prudenţa ca o facultate deosebită, ci ca un nume pentru înţelepciune şi virtute, în relaţiile cu trupul şi nevoile lui. 1426 — Natura pedepseşte orice neglijare a prudenţei. 1427 — Ochiul prudenţei nu trebuie să stea închis ni­ ciodată. R. W. EMERSON, Eseuri : Prudenţa, 178 ; 170 ; 173 ; 178.

1428 — Cînd pofteşti ceva fie fizic, fie moral, gîndeşte-te bine dacă îndeplinirea dorinţei nu-ţi aduce mai multe neajunsuri decît foloase ; dacă nu, poţi trece la în­ deplinirea ei. L. N.

TOLSTOI, Jurnal, I, 16.

1429 — Un om inteligent merge , liniştit alături de in­ ferior, numai un om mediocru păstrează distanţa. RABINDRANATH ŢAGORE, Kanika, Prudenţa omului mediocru.

prudenţa

191

1430 — Cu prudenţă, se poate face orice imprudenţă. JULES RENARD, Jurnal, 424.

1431 — Omul prudent nu e niciodată îndeaiuns. ROMAIN ROLLAND, Teatrul revoluţiei, 223.

1432 — Culbecele are şi el două coarne, dar tot se as­ cunde în căsuţă. NICOLAE IORGA, Cugetări, 105.

1433 — Prevedere nu este în stare să aibă decît omul ridicat pe treptele culturii. I. C. PETRESCU, Contribuţii la o pedagogie românească.

1434 — Nici o prevedere nu este posibilă fără generali­ zarea particularului şi aplicarea generalizărilor la cazuri concrete. A. A. SMIRNOV, Psihologia, 259.

1435 — Rău nu-i să fii prudent, rău e că, exagerînd cu exercitarea acestei însuşiri umane, facem, uneori, din ea, nu mama înţelepciunii, cum cred o şeamă de moralişti, ci bunica laşităţii. ION ISTRATI, Jurnal, 1945.

1436 — Prea multă prudenţă e copleşitoare, prea pu­ ţină dărîmătoare. 1437 — Prudenţa e un fel de respect şi pentru alţii. Nu-i pui să scoată piatra aruncată din imprudenţă. 1438 — Prudenţa la tineri e o floare rară, la maturi o necesitate, la bătrîni o amintire.

PRUDENŢA

1 92

1439 — Prudenţa şi precauţia sînt cei doi prieteni ai omului. MARIN VOICULESCU, Lumea în gîndire, 242

;

242

;

242

;

242 .

F II P R U D E N T !

Gîndeşte-te din v re m e : azi pentru mîine şi chiar pentru multe zile. Cea mai mare prevedere e să !a i ceasuri închinate e i; pentru cei preveniţi nu există întîmplări, nici pentru cei pregătiţi ananghii. N u amina cugetarea pînă te îneci de-a binelea, ci să fie în a in te; cată să previi cu maturitatea arhichibzuirii im­ pasul cel mai grozav. Perna de sibilă 52 mută, şi somnul cu gîndul la griji e mai bun decît trezirea in toiul lor [...]. B A L T A S A R G R A C IA N

1440 1441 1442 1443

— — — —

Aminteşte-ţi de cîine şi pregăteşte ciomagul. Ascultă-i glasul, dar să nu-i vezi ochii. Deschide ochii, că ţi-i deschid alţii Măsoară de trei ori şi taie odată. PROVERBE ALBANEZE

1444 — Ce nu vrei să ştie duşmanul, nu spune prietenu1* PROVERB ARAB

1445

—

înainte de a intra, gîndeşte-te cum şă ieşi, PROVERB BASCHIR

PRUDENŢA

193

1446 — Nu toată sămînţa într-un singur cîmp. 1447 — Pazeşte-ţi fiul ca sa nu cadă în fîntînă şi să zici apoi : „Domnul a vrut aşa“. PROVERBE BIZANTINE

1448 — Cînd vine fericirea, fii prudent, cînd vine ne­ cazul, fii dîrz. 1449 — Dacă tot ţi-au furat oaia, e vremea să închizi gaura la ţarc. *

PROVERBE CHINEZEŞTI

1450 — îmbracă-te în timp de război, şi înarmează-te în timp de pace. 1451 — Nu lăsa limba să-ţi taie gîtul. PROVERBE ENGLEZE

1452 1453 1454 1455

— — — —

Fii prudent în orice întreprinzi ! întîi gustă, apoi mănîncă. Omule, fii prudent, / Şi să rămîi tînăr f Nu-ţi măsura puterile cu unul mai tare ca tine'.. PROVERBE FRANCEZE

1456 — întîi trebuie să vezi sfîrşitul lucrurilor, apoi sa te apuci de dînsele. PROVERB GREC

1457 — Cată a lua cîinele cu binele, dar băţul nu-1 lăsa. PROVERB ITALIAN

1458 — Dacă dai cu pumnii în piatră, te loveşti pe tine însuţi. 1459 — Dacă vrei să pui ghimpi pe drumul altuia, ai grijă să te înealţi tu însuţi.

194

P R U D EN Ţ A

1460 — Numără banii cînd îi primeşti ! Cunoaşte dru­ mul cînd mergi. 1461 —■ Nu pune un tigru să-ţi păzească vaca ! 1462 — Să zici ochilor, vedeţi ! Să zici urechilor, au­ ziţi ! Dar să zici gurii, să taci ! 1463 — Trebuie să stai departe de rîurile mari, şoselele mari şi oamenii bogaţi ! PROVERBE INDIENE

1464 — Ai grijă ce spui, cînd şi cui spui\ 1465 — Analizează trecutul, examinează prezentul şi priveşte spre viitor. 1466 — Nu căuta gî’.ceavă cînd o poţi evita. 1467 — Păzeşte-te de omul tăcut şi de apa lină. PROVERBE LATINE

1468 — Pînă nu-ţi cresc aripile, nu zbura. PROVERB D IN MUNTENEGRU

1469 — Cînd ai zor, nu pune mîna pe topor ; Nici pa cuţit / Cînd eşti amărît. 1 4 7 0 — Cînd eşti poftit la vreo masă / pleacă sătul de acasă. 1471 — Cînd îi vorbi, pune-ţi trei lacăţi : la inima, la gît şi la gură. 1472 — Dacă nu ştii ce e apa, nu te sui în luntre. 1473 — Gîndeşte-te de astăzi şi pentru mîine. 1474 — Mai bine întoarce-te, decît să rătăceşti. 1475 — Măsoară de multe ori şi croieşte o dată. 1476 — Nu călca şarpele pe coadă, dacă vrei să nu te muşte. 1477 — Nu da bîta în mîna prostului. 1478 — Nu da cu bîta în baltă, că te stropeşte.

PRUDENŢĂ

195

1479 — Nu da pîine clinilor altora, că te latră ai tăi. 1480 — Nu dormi cînd toţi au ochii deschişi. 1481 — Nu fluiera cînd suit curcanii pe aproape. 1482 ■ — Nu încerca vadul cu nebunul. 1483 — Nu mînca cu domnii cireşe dintr-un blid, că-ţi aruncă sîmburii în ochi. 1484 — Nu rupe floarea, dacă vrei să vezi rodul ei. 1485 — Nu te încrede în tot cîinele care dă din coadă. 1486 — Nu te rezema de stîlp putred. 1487 — Nu-ţi băga degetele-n foc pînă ai cleşte. 1488 — Păzeşte-ţi gîştele cînd vezi că le descîntă vulpea. 1489 — Să nu laşi drumul mare pentru cărare. 1490 — Unde sînt opt feciori, nu-ţi băga mîna pe fe­ reastră că ţi-o scoţi ciuntită. PROVERBE ROMÂNEŞTI

1491 — Cu focul să nu glumeşti, cu apa să nu te îm­ prieteneşti, iar vîntul să nu-1 crezi. 1492 — Dacă nu ştii unde-i vadul, nu intra în apă. 1493 — Dacă pleci la drum pentru o zi, ia-ţi mîncare pentru două. 1494 — Nu scuipa-n fîntînă — vine vremea cînd ai să bei din ea. 1495 — Nu te-ncrede-n toată lumea, mai bine încuie uşa. 1496 — Poţi să te-mprieteneşti cu el, dar ţine şi o piatră-n sîn. 1497 — Pune-ţi nădejdea-n tractor, dar nu arunca nici plugul. PROVERBE RUSEŞTI

1498 — Dacă vrei să vorbeşti cu lupul, să-ţi stea cîinele alături.

196

1499 — teţi. 1500 — numai o 1501 — un leu. 1502 — dînsuil.

PRUDENŢA

Nu treceţi în dosul calului pe care nu-1 cunoaş­ Pază buna asupra duşmanului, chiar să fie furnică. Şi, de-ţi e duşmanul cît o furnică, vezi-1 cît Trimite pe băiat după poame, dar mergi după PROVERBE TURCEŞTI

1503 — A te întîlni cu cineva nu este lucru rău, iară nu se cade să faci aşa adesea, pentru ca să nu îndemni pe cel întîlnit să-ţi zică : ajunge. FLOAREA DARURILOR

1504 — Să te fereşti de următoarele lucruri : un om vorbăreţ, un om închis, un om care-şi arată religiozita­ tea prin semne exterioare, o femeie care poartă un val lung pe faţă şi apa dintr-o fîntînă nefolosită. ÎNVĂŢĂTURILE

lui

SRI RAMAKRISHNA

1505 — Ai să ai de suferit, dacă pui o pisică să-ţi pă­ zească laptele. VIDYAPATI (sec. XIX aprox.), Cîntece.

1506 — Nu comite nici un act în viaţă care să fie de na­ tură să te facă să te temi că vecinul tău va afla despre el. EPICUR, Doctrine şi maxime, 111.

1507 — Să fii prudent : Foloseşte-te cum trebuie de un mare noroc. HORAŢIU, Ode, 3, 27, 74—75.

PRUD ENŢA

1 97

1508 — Muritori, / Fiţi cu înşişi voi prevăzători! MUSLIHIDDIN SAADI, Golestan sau Grădina florilor, 67.

1509 — Nu intra acolo de unde nu poţi lesne ieşi. MATEO ALEMÂN, Viaţa lui Guzman de Alfarache.

1510 — Cînd urci spre înălţimi abrupte, e nevoie, la început, să mergi încet. 1511 — E mai bine să te joci cu un pui de leu, decît cu unul bătrîn care trage să moară. 1512 — Şă ai mai mult decît arăţi, să spui mai puţin decît ştii, să împrumuţi altora mai puţin decît ai [...], să înveţi mai mult decît să dai crezare, să ţii mai puţin decît să arunci, să laşi încolo băutura şi muierea, să stai acasă şi vei avea mâi mult decît sută la suta cîştig. 1513 — Să nu aprinzi duşmanului un foc atît de mare încît să te frigă şi pe tine. SHAKESPEARE, Henric al VlII-lea, I, 1, 131—132 ; Antoniu $i Cleopatra, III, 11. 94—95 ; Regele Lear, I, 4, 132—141 ; Henric al VlII-lea, I, 1, 140—141.

1514 — Fugi de amestecuri. E una din cele mai însem­ nate preocupări ale prudenţei [...]. Un amestec aduce altul mai greu şi foarte aproape de prăpastie. Sînt oameni provocatori din fire sau chiar prin naţie, gata oricînd să se amestece, dar cel ce umblă în lumina raţiunii cercetează totdeauna cu luare-aminte cazul ; consideră că e mai mare curai să nu te amesteci decît să ieşi biruitor şi, chiar dacă se iveşte un prost provo­ cator, se fereşte să fie e], al doilea.

198

P R U D EN Ţ A

1515 — Nu cădea într-o toană vulgară. Mare om cel ce niciodată nu se supune impresiilor trecătoare. E o lecţie de prudenţă reflecţia despre sine, cunoaşterea dispoziţiei tale reale şi preîntîmpinarea ei, ba chiar înclinarea spre cealaltă extremă pentru a găsi între natură şi artă limba de cumpănă a raţiunii 53. 1516 — Sînt primejdioase acţiunile în care prudenţa stă la-ndoială ; mai sigură ar fi renunţarea. Cuminţenia nu admite probabilităţi ; păşeşte întotdeauna în lumina de amiază a raţiunii. Cum poate ieşi cu bine o treabă care, abia pusă la cale, se şi vede osîndită la neîncre­ dere ? Iar dacă hotărîrea cea mai aprobată de un „nemine discrepante" 54 lăuntric se-ntîmplă să sfîrşească rău, ce-o aşteaptă pe aceea în care raţiunea a şovăit de la bun început, iar judecata a avut presimţiri rele. 1517 — Vorbeşte cu băgare de seamă ; de rivali din precauţie, faţă de ceilalţi din bună-cuviinţă. E întot­ deauna timp să dai drumul vorbei, dar nu să o-ntorci. Se cade să vorbeşti ca într-un testament, căci cu cît mai puţine vorbe, cu atît mai puţine procese. Incearcă-te în lucruri fără însemnătate, pentru ceea' ce are însem­ nătate. BALTASAR GRACIÂN, Oracolul manual şi arta prudenţei, I, 24 ; 33 ; 42—43 ; 69.

1518 — Fereşte-te de corabia cu mai multă pînză decît balast. WILLIAM PF.NN, Fructele singurătăţii.

1519 — Cînd albinele se războiesc într-un stup, nu trebuie să te apropii. VOLTAIRE, A. M. Damilaville, 15 ianuarie. 1765.

PRUDENŢA

199

1520 — Iubeşte-ţl vecinul, dar nu-ţi desfiinţa gardul. FRANKLIN, Almanahul sărmanului Richard.

1521 — Omule, nu privi prea mult la chipul focului. HERM AN

M E L V IL L E , M o b y

D ic k , 4 5 4 .

1522 — Cine bate la uşă ? Pune masca ! 1523 — Cînd nu vezi de prea multă lumină, n-o blăstăma, ci deschide ochii mai mari şi aşteaptă. NICOLAE IORGA, Cugetări, 166 ; 224.

1524 — La bursa orgoliului, fii prudent. Joacă „a la baisse'h TUDOR BOGDAN, Starea de crepuscul, 62

1525 — De lup să nu vorbeşti, / Cînd nu vrei să-l vezi. S. J. L E C ,

A fo r ism e ,

v ersu ri, ep ig ra m e,

105.

1526 — Să fii prudent ; adică să ocoleşti prăpastia şi nu muntele. RODICA TOTT. Firul Ariadnei, 44.

/ IMPRUDENTA,

n epr ev ed ere

Pe cel ce nu se aşteaptă / la primej­ die, mai lesne / primejdia îl paşte / pen­ tru că nu se fereşte. P. C A L D E R O N DE L A B A R C A

1527 — Capra care se desparte de turmă, o mănîncă lupul. PROVERB ALBANEZ

200

PRUDENŢA

1528 — Cui nu-i e frică de un nebun, nu e înţelept. PROVERB FRANCEZ

1529 — Cine împărţeşte avuţia sa la alţii, n-are decît să cerşească. 1530 — Pisica bea laptele cu ochii închişi şi crede că nimeni nu vede că ea fură. PROVERBE INDIENE

1531 — Dacă te înşeală cineva o dată, să-i fie ruşine lui ; dacă te înşeală de două ori, să-ţi fie ruşine ţie. PROVERB JAPONEZ

1532 — A da oile în paza lupului. 1533 — Ai dat spuză şi ai luat cenuşă. 1534 — Cine bea apă din pumni străini nu se satură niciodată. 1535 — Cine caută ceartă găseşte bătaie. 1536 — Cine îşi mănîncă sămînţa de in îşi mănîncă cămaşa. 1537 — Cine pune cu dracul în plug scoate boii fără coarne. 1538 — Cine seamănă vînt culege furtună. 1539 — Cine suflă' în foc îi sar scînteile în ochi. 1540 — Cine ţine pîinea în sînul altuia de multe ori rămîne flămînd. 1541 — Cu cît te descoperi, cu atîta-ţi este mai frig. 1542 — Cu un ban s-a prins în horă şi cu doi nu poate scăpa. 1543 — Greşeala unei clipe adesea strică fericirea şi viitorul. 1544 — Gunoiul vechi, cînd se aprinde, anevoie se stinge.

PRUDENŢA

201

1545 — O scînteie este de ajuns să ardă gireada55 întreagă. 1546 — Printr-o crăpătură mică străbate apa în co­ rabia cea mare. 1547 ■ — Stinge focul cu paiele. PROVERBE ROMÂNEŞTI

1548 — Dă leafa înainte dacă vrei să faci leneş din cel harnic. PROVERB TUR C

1549 — Nu merită să fie, într-adevăr, prădat / Acel ce unui hoţ larg uşa îi deschide / Şi-i spune unde se-află comoara lui ascunsă ? BEN JONSON, I, 133.

1550 — Pentru un cui se jiierde o potcoavă. Pentru o potcoava care lipseşte, se pierde un cal ; şi pentru un cal care se pierde, se pierde un călăreţ. B E N J A M I N F R A N K L I N , A lm a n a h u l să r m a n u lu i R ich a rd .

1551 — Vorbirea fără prudenţă şi vorbirea îndrăzneaţă înseamnă mai întotdeauna acelaşî lucru ; dar putem vorbi fără prudenţă şi să vorbim cu temeinicie ; şi nu trebuie să socotim că un om are mintea şubredă pentru motivul că îndrăzneala firii luî sau înflăcăra­ rea temperamentului lui i-au smuls, fără să vrea, vreun adevăr primejdios. VAUVENARGUES, Maxime şi reflecţii, 33.

1552 — La imprudenţe, nimic mai obişnuit decît cău­ tarea unui licăr de speranţă în posibilitatea unei îeşiri. J. W. GOETHE, Maxime şi reflecţii, 56.

202

PRUDENŢA

1553 — A-ţi arăta ura şi mînia prin cuvinte sau prin gesturi e degeaba, e primejdios, e imprudent, e ridicol, e trivial. Ura sau mînia nutrebuiesc arătate decît prin fapte şi acestea îşi vor produce cu atît mai sigur efectul, cu cît te-ai ferit mai mult de vorbe. ARTHUR SCHOPENHAUER, Aforisme asupra înţelepciunii în viaţă, 367.

1554 — Oamenii care se joacă cu focul, sînt totdeauna prea siguri de ei şi uită de primejdie. THEODOR FONTANE, Păcatul. Cecile, 49.

1555 — între un băiat şi un bărbat în toată firea există [...] o deosebire: băieţii [...] sînt lipsiţi de spirit de prevedere şi de înţelepciune, sînt naivi şi deschişi, iar cînd se iveşte o ocazie să-şi dezvăluie anumite trăsături pe care s-ar cuveni să le ascundă, nu sînt în stare să ţină piept ispitei. MARK TWAIN, Vorbesc clin mormînt, 143.

1556 — O mişcare imprudentă poate primejdui în­ treaga partidă [...]. Astfel stau lucrurile la şah, astfel stau lucrurile şi în război. MAO TZEDUN, Opere alese, I, 314—315.

1557 — Cred că omul cît este tînăr e foarte imprudent şi nu ţine la viaţă [...]. Ceea ce cîştigă prin prudenţă pierde prin lipsa de curaj. EUGEN BARBU, Turnai, 314.

1558 — Dacă prudenţa te-a învăţat să nu spui cu voce tare ce gîndeşti şi ce simţi, atunci f...] singura glorie pe care ar trebui să ţi-o doreşti este gloria imprudenţei. OCTAVIAN 189—190.

PALER, Apărarea lui Galilei,

PRUD ENŢA

203

RISC

1559 —- Nici un risc, nici un cîştig. PROVERB ENGLEZ

1560 — Cine riscă cîştigă. PROVERB FRANCEZ

1561 — Decît cu un mişel la cîştig, mai bine cu un voinic la pagubă. PROVERB ROMÂNESC

1562 •— Numai cine-şi riscă viaţa, izbuteşte să trăiască cu adevărat. THOMAS BECKET, (V, 13).

1563 — Acela care viaţa nu e-n stare a şi-o risca,/ Niciodată acela viaţa n-o va cîştiga. F. W. SCHILLER, Moartea lui Wallenstein, 11.

1564 — Trebuie să riscăm ; deoarece a renunţa la risc înseamnă a renunţa la creaţie. Avem dreptul oare să renunţăm la creaţie în opera noastră educativă ? Nu ! De aceea afirm ca pedagogul are şi el dreptul să fie în munca lui îndrăzneţ şi chiar să rişte aşa cum riscă orice alt muritor. A. S. MAKARENKO, Opere pedagogice alesei I, 171

1565 — Psihologia, prin repetate experienţe, ne învaţă că plăcerea nu se poate percepe decît pe temeiul unui contrast. O senzaţie care se repetă multă vreme dispare din pragul sensibilităţii. Trebuie o variaţie, un stimu­

204

PRUDENŢA

lent ca să reapară. Plăcerea e relativă între senzaţia prezenta şi conţinutul anterior al conştiinţei. Această lege de psihologie se poate aplica însă şi în morală. O viaţă prea egală nu poate da fericirea. Ca să fii fericit, trebuie să fii numaidecît şi nenorocit. Există un minu­ nat principiu de variaţie în viaţă : riscul. Acesta creează contrastul de care avem nevoie ca să percepem mul­ ţumirile. De aici, viaţa aventuroasă. Schimbarea veş­ nică a cadrului şi a condiţiilor, chiar cînd sînt peri­ culoase. MIHAI RALEA, Portrete, cărţi, idei, 177—178.

1566 •— între alte nevoi fundamentale, care se alter­ nează în spiritul său, omul are o foame de certitudine şi o sete de risc. Şi precum setea fizică vine după ce foamea a fost potolită, nevoia de risc apare după ce nevoia de certitudine a fost satisfăcută. Omul sănătos are ambele nevoi echilibrate. Cel care simte exagerat pe una din ele e dezechilibrat : dacă predomină setea de risc, e un vicios (aventurier, jucător de cărţi etc.), dacă nu gustă bucuria riscului normal, propriu oricărei acţiuni, e un om lipsit de iniţiativă, un timorat. PETRE STRIHAN, Moara albastră, 125.

1567 — Asta e politica, f...] trebuie să rişti cînd inte­ resele maselor o cer... MARIN PREDA, Cel mai iubit dintre pămînteni, I, 195.

1568 — La tinereţe, închizi ochii şi te-asvîrli cu capunainte. ILEANA VULPESOJ, Arta conversaţiei, 311.

VI. VOINIC, VITEAZ

VOINIC C înd eşti voinic ţi-e dealu-ntins ca şesul. GEORGE COŞBUC

1569 — Licuricii se laudă cu nici soarele, nici luna. Pisica se tigrul se duce în pădure. 1.570 — Oricît umbli prin tîrg nu poţi trece prin apă. Oricît sau în pădure, fără mamă nu

lumina, cînd nu răsare laudă cu voinicia, cînd şi pe cîmp, fără barcă de voinic eşti la luptă poţi trăi în casă.

PROVERBE BENGALEZE

1571 — Cu bani oricine a voinic. PROVERB CHINEZ

1572 — De nimic nu-ţi pasă dacă eşti puternic. PROVERB FRANCEZ

1573 — A fi un om şi jumătate. 1574 —■ A fi român nu glumă. 1575 — A mai fost unu aşa ca dînsul voinic, l-a călcat un boloboc pe cap şi a murit. 1576 — Carnea ca fierul, / Vîna ca oţelul. 1577 — Cel voinic nu se bate cu umbre, nici prin întuneric. 1578 — Cine a sărit şi nu s-a poticnit, voinic mare s-a numit.

206

V IT E JIE

1579 — Cine e voinic la pahar / E voinic şi la par. 1580 — Cine-i tînăr şi voinic / Iese noaptea la colnic / Fără par, fără nimic, / Fără paloş, nici pistoale, / Nu­ mai cu palmele goale. 1581 — Cu voinicu treci puntea. 1582 — Foaie verde siminic, / Asta-i viaţă de voinic, / Că nu-ţi pasă de nimic, / Nici de domni şi nici de dracu, / Trăiască codru săracu. 1583 — La o faptă bună / Mulţi voinici s-adună. 1584 — Nu-i voiniceşte a da, ci-i voiniceşte a răbda. 1585 — O dată voinic / de două ori nimic. 1586 — Ţine leul de urechi. 1587 — Voinic tînăr, cal bătrîn, / Greu se-ngăduie la drum. 1588 — Voinicu nu piere / din pelin el face miere. 1589 — Voinicul cunoaşte două poteci. 1590 — Voinicul umblă, ca şarpele, după vitejii. 1591 — Voinicul fără cal / E ca peştele pe mal. PRO VERBE R O M A N EŞTI

1592 — In omul ales, sîngele apă nicicînd nu se face ! B E O W U L F , C în tu l X X X V .

1593 —, Leul nu calcă pe o floare56. VASII.E ALECSANDRI, Poezii, Hodja Murad Paşa, 2C4.

1594 — Pune-i floarea în comănac ; n-o poartă de nu-i voinic 57. IOAN SLAVICI, Atitudini şi mărturisiri : învăţămîntul poporal, 57.

1595 —■ Nu e oare sărbătoare c-un voinic să te-ntîlneşti ? GEORGE COŞBUC, Pe pămîntul turcului.

V IT E JIE

207

1596 — Orice om cît de voinic, are partea lui slabă. MÎRCEA ALEXANDRESCU, (XII, 273).

C E E S T E V I T E J I A (V I T E A Z U L ) ?

1597 — Vitejia este o adevărată nobleţe. PROVERB FRANCEZ

1598 — E-n firea oricărui om să simtă teama, / doar cel ce-o învinge, că-i viteaz se cheamă. A. DE ERCILLA, Araucanii.

1599 — Viteaz este acela care biruie pe leu, viteaz este acela care supune lumea, (Dar) mai viteaz este acela care se învinge pe sine. J. G. HERDER, Placidus.

1600 — Vitejia [...] nu este o arătare voită şi ştiută de mai nainte, ci o pornire fulgerătoare cuprmzînd fiinţa ta, însutindu-i tăria îndărătnică şi azvîrlind-o în miezul primejdiei, de unde va ieşi biruitoare sau biruită, dar, în orice fel, netezind altora calea biruinţei. BARBU ŞTEFANESCU-DELAVRANCEA, Jurnal de război, 111.

1601 — Viteaz este omul curajos, care se ridică pu­ ternic în contra pericolului obştesc şi învinge sau piere luptînd pentru viaţa mai multora. I O N G A V Â N E S C U L , E tica .

1602 — Vitejia este acea stare sufletească în care toate forţele spirituale acţionează în acelaşi fel, indiferent

V IT E JIE

208

de împrejurări. Sau o tensiune în activitate care ani­ hilează conştiinţa pericolului. L. N. TOLSTOI, Jurnal, I, 23.

VITEJIE (VITEAZ) Vitejia desăvîrşită stă în a săvîrji fără martori ceea cp ai fi în stare să săvîrşeşti în faţa lumii întregi.

LA ROUC.HEFOUCAULD

1603 — Pe viteaz omoară-1, dar nu-1 certa. PROVERB ALBANEZ

1604 — Soarta este de partea celor viteji şi îndrăz­ neţi. PROVERB ENGLEZ

1605 — Inimii viteze şi întărîtate / ceva dificil nu-i pare greu. 1606 — Inimii viteze nimic nu-i este imposibil. PROVERBE FRANCEZE

1607 1608 1609 1610 1611 1612 1613 1614 1615 1616

— — — — — ■ — — — — —

A fi Iencea / Săbiencea. A fi tare în brăcinar 58. Cel tîrziu la mînie e mai mare decît un viteaz. Cu suflet viteaz şi cu trup leneş. De omul viteaz şi moartea fuge. După unghii se cunoaşte leul. La om viteaz, armă scurtă. Viteaz ca cocoşul. Viteazul e viteaz cu mulţi tovarăşi. Viteazului îi vezi capul şi leneşului urma. PROVERBE ROMÂNEŞTI

V IT E JIE

209

1617 ■ — Inima vitează înfrînge şi nenorocul. PROVERB SPANIOL

1618 — Cel priceput, să se arate viteaz în locul şi la timpul nimerit ; cînd oportunitatea lor a trecut, vitejia e inutila. M AHABHARATA,

(M a r e a

lu p tă

a

B h a r a ta -

şilor), 12, 5, 274.

1619 — Cei viteji nu-şi pierd curajul chiar cînd soarta se arată înfricoşătoare, după cum oceanul nu poate fi sleit, oricît de grozavă ar fi arşiţa care seacă lacurile. 1620 — Fericirea e adorată în gînd de ceî lipsiţi de curaj ca şi o femeie greu de dobîndit ; însă cei viteji o cunosc prin putere, în luptă, ca pe o amantă. PANCIATANTRA, Cartea I, Maimuţa şi pana de lemn, 27 ; Cartea a IlI-a, Povestea corbi­ lor şi a buftiiţelor. Arme, 203.

1621 — Omul viteaz este foarte sigur de sine. SALUSTIU, Despre războiul cu Iugurta, 87, 2.

1622 — Vitejia piere prin perfidie. OVIDIU. Fastele, 2, 227.

1623 —• Cutezanţa se ascunde sub numele de vitejie. SENECA, Epistole, 45, 6.

1624 — Chiar şi moartea ocoleşte uneori pe cel viteaz. 1625 — Omul brav nu poate să se retragă chiar dacă-i învins. 1626 — Pentru omul viteaz şi loial nimic nu este imposibil. L U C A N , F a r sa lia , I I , 7 5 .

210

V IT E JIE

1627 — Pe cei răniţi, viteazul, milostiv, nu-i ame­ ninţă. ŞOTA RUSTAVELI, tigru, 205.

Viteazul

în piele de

162S — Cine-n lurne-i darnic, să nu-i pese că nu-i şi viteaz ! M U S L IH ID D IN

SAADI, Golestan sau Gradina

florilor, 131.

1629 — Cei mai viteji sînt, uneori, cei mai nenoro­ coşi. MONTAIGNE, Eseuri, I, 218.

1630 — N-aţi ştiut oare pînă acum că nu trebuiesc niciodată comparate un talent cu alt talent, o vitejie cu altă vitejie, o frumuseţe cu altă frumuseţe, sau o obîrşie cu altă obîrşie, căci, de-o veţi face, veţi stîrni întotdeauna vrăjmăşie ? 1631 —- Puterea vitejilor, atunci cînd cad, trece parcă în vinele celor slabi, care se ridică. M. DE CERVANTES, Don Qiujote ; Spaniola engleză.

1632 — în vremuri fericite / Viteiia aţipeşte. J. R. DE ALARCON, Dovada făgăduinţelor.

1633 — Mai viteaz este cel ce se pregăteşte cu înţe­ lepciune de moarte, decît acela ce se azvîrle nebuneşte în vîrful săbiei. A. LOPEZ DE VECA, Teatru.

1634 — Fii brav, înţeîepţeşte. Pe leul mort îl păruiesc pînă şi iepurii. BALTASAR GRACIAN, Oracolul arta prudenţei, I, 26.

manual şi

V IT E J IE

211

1635 — Vitejia nu aşteaptă ca vîrsta s-o măsoare. PIERRE eORNELLIE, Cidul, II, 2.

1636 — Aşa cum Minerva este mai presus de Mane, tot astfel vitejia stăpînită prevăzătoare întrece cu­ rajul clocotitor şi sălbatic. FRANCOIS FENELON, Peripeţiile lui Telemah, 194.

1637 — A fi leal înseamnă a fi cu adevărat viteaz. F. DE RO.JAS ZORRILLA, Căsătorie clin răzbunare.

1638 — Răbdarea e a doua vitejie a omului. A. DE SOLIS. Istoria cuceririi Mexicului.

1639 ■ — Ceea ce luăm noj drept virtuţi nu este adesea decît o înmănunchere de acţiuni şi de interese definite, pe care întîmplarea sau priceperea noastră ştiu să le orînduiască, şi nu' totdeauna datorită vitejiei şi casti­ tăţii bărbaţii sînt viteji, iar femeile caste. 1640 — Dragostea de glorie, teama de ruşine, gînduj de a face avere, dorinţa de a ne face viaţa mai uşoară şi mai plăcută şi pofta de a-i înjosi pe alţii sînt adesea cauzele acestei vitejii atît de celebre în ochii oamenjlor. 1641 — Nu vrem să ne pierdem viaţa, şi vrem să ne acoperim de glorie ; ceea ce face că vitejii au mai multă îndemînare şi minte ca sa se ferească de moarte decît cei cu patima proceselor ca să-şi păstreze avutul. 1642 — Vanitatea, ruşinea şi, mai ales, temperamentul făuresc adesea vitejia bărbaţilor şi virtutea femeilor. LA ROCHEFOUCAULD, Maxime şi reflecţii, 5 ; 56 ; 60 ; 59. 8 — C urajul în proverbele şi cugetările Uimii 212

V IT E JIE

212

1643 — Că durerea în grabă mare virtute duhurilor şi desnădăjduirea mare vitejie inimilor aduce. DIMITRIE I. 90

CANTEMIR,

Istoria

ieroglifică,

1644 — Olco, leo ! vremea-nviază / P-ăl cu inima vi­ tează, / să nu stea să se clocească, ' Ci-n sînge să bălă­ cească, / Pomina să-şi înflorească. NICOLAE VĂCĂRESCU, Durda, (în voi. Glasurile patriei, 25).

1645 — Se cade să putrezească omul ca un cîine, fără a săvîrşi o faptă vitejească, fără să aducă vreun folos ţării sale ? N. V. GOGOL, Taras Bulba, 72.

1646 — Căci mîrşava trădare ce-ascunde-al el obraz / în veci nu se încuibă în suflet de viteaz. 1647 — Căci din vultur vultur naşte, / din stejar ste­ jar răsare. VASILE ALECSANDRI, Guarda şaraiului ; Odă ostaşilor români.

1648 — Sînt două feluri de vitejie : morală şi fizică. Vitejia morală decurge din conştiinţa datoriei şi în general din preocupări morale şi nu clin conştiinţa pe­ ricolului. Cea fizică este aceea care decurge dintr-o necesitate fizică, fără să te lipsească de conştiinţa pe­ ricolului. 1649 — îndeplinirea datoriei a fost pururea şcoala în care s-a pregătit omul, încetul cu încetul, ca să fie în clipa de grozăvie ceea ce n-a fost niciodată, un ade­ vărat viteaz. Jertfindu-se ■ — dacă i-a sosit ceasul — l

V IT E JIE

213

pentru steag, pentru tovarăşi şi pentru neamul pe care-1 apără în volbura crîncenă a încăierării şi a morţii. BARBU ŞTEFĂNESCU-DELAVRANCEA, Jurnal de război, 110.

1650 — li trebuie neamului acestuia o generaţie care să se jertfească, o generaţie de viteji şi de patrioţi pînă la nebunie. în toate timpurile au fost căutaţi oamenii de treabă, dar niciodată n-am avut mai mare nevoie ca acum de luptători hotărîţi, de oameni vred­ nici şi de caracter pe care să nu-i abată nimic din drumul lor, să nu-i ademenească nici strălucirile de­ şarte ale puterii, nici pofta de un trai mai îndestulat, nici slava cea ieftină şi trecătoare, pe care o vîntură de colo-colo liuietul mulţimii... ALEXANDRU VLAHUŢĂ, Gîndurl, 33.

1651 — Ceahlăul sub furtună nu scade muşuroi ! VASILE ALECSANDRI, Dan, căpitan de plai.

1652 — Iar a tăcea şi laşii ştiu. / Toţi morţii tac ! Dar cine-i viu / Să rîdă ! Bunii irîd şi cad ! / Să rîdem, dar, viteaz răsad / Să lie-un hohotit şi-un chiu / Din ceruri pînă-n iad ! GEORGE COŞBUC, Decebal către popor.

1655 — Cînd fiecare om va fi chemat a-şi da sîngele numai pentru ce crede, lumea va avea numai viteji.

214

V IT E JIE

1656 — Omul care gîndeşte s-a dovedit foarte adesea, ■în marile clipe, mai hotărît şi mai viteaz decît omul cu mintea obscură. GEORGE CÂLINESCU, XXVI, 177.

1657 -— Hercule nu lua măciuca din colţ şi pielea de leu, .cînd îl mîncau puricii. 1658 — Nu vitejii, ci cerşetorii îşi expun rănile. NICOLAE IORGA, Cugetări, 142; 141.

1659 — Sînt viteji între viteji, ca şi cai între cai. 1660 — Vitejii au în lumea asta altă soartă. MIHAIL SADOVEANU, Nicoară Potcoavă; Alexandria.

1661 — Celui viteaz nu i se poate întîmpla nimic. ERNEST HEMINGWAY, Adio, arme.

1662 — Umanitatea arată o vitejie sui generis. Ea nu luptă pentru a se salva, ci pentru a nu se compromite. TUDOR BOGDAN, Starea de crepuscul, 123.

1663 — Un viteaz, [...] se bare întotdeauna, pînă la urmă pentru capul său. PAUL ANGHEL, Săptămîna patimilor, 150.

1664 — Este vulturul simbol al vitejiei, chiar şi atunci cînd înghite o biată vrabie ? 1665 — Vitejia nu înseamnă nimic, dacă nu e faţ de un adversar pe măsură... VICTORIA ANA TĂUŞAN, Brăţara lui Prometeu, 74. \

PC

GlUSEPPE NAVARA, Jocuri de ape.

215

V IT E JIE

V IT E JIE — C U R A J

1666 ■ — Este mare numai cel care a văzut moartea de aproape şi a privit-o în faţă, rece şi nepăsător [...]. Viteazul nu are numai acest curaj, care este totuşi vir­ tutea primordială. El are şi curajul moral, curajul civic care-1 face să înfrunte opinia contrară, critica nedreaptă, ponegrirea şi defăimarea, cînd se conduce după regulile care călăuzesc pe omul onest şi pe bunul cetăţean, cînd este susţinut de mărturia conştiinţei sale. PAUL DOUM ER,

Cartea copiilor

m ei.

1667 — Vitejia nu înseamnă moarte, ci biruirea ei. MIRCEA ALEXANDRESCU, (XII, 255).

166S — O singură vitejie poate să însemne şi impru­ denţă. Abia la a doua îl recunosc pe omul curajos. RODICA TOTT, Firul Ariadneî, 24.

V IT E JIE — C U T E Z A N Ţ Ă '

Vitejia care nu-i întemeiată pe în­ ţelepciune se cheamă cutezanţă, iar izbinzile cutezătorului îţi par a se datora mai curînd norocului decît bărbăţiei. M. DE C E R V A N T E S

1669 — Cutezanţa se ascunde sub numele de vitejie. SENECA, Epistole, 45, 6.

V IT E J IE

216

1670 — Oare tu nu ştii că nu-i vitejie cutezanţa ? M. DE CERVANTES, Don Quiiote, II, 63.

1671 •— Că precum la viteji îndrăzneală cu socoteală vrednicie, aşe, fără socoteală fiind, nebunie ieste şi se numeşte. DIMITRIE II, 90.

CANTEMIR,

Istoria ieroglifică,

1672 — Viteazul priveşte pericolul ; cutezătorul îl ca­ ută ; nebunul nu-1 vede. NICOLAE IORGA, Cugetări, 76.

VITEJIE — DREPTATE

1673 — Agesilau 59 regele, fiind întrebat care din două lucruri ar fi mai preţuite, vitejia sau dreptatea, el a răspuns : „de-am fi toţi drepţi, n-am avea trebuinţă de vitejie, căci oriunde înfloreşte dreptatea vitejia este de prisos, şi, iarăşi, oriunde înfloreşte vitejia, dreptatea este foarte trebuincioasă". Theatron politikon, I.

VITEJIE — FRICA

1674 — Fricosului urma, da’viteazului capu. PROVERB ROMÂNESC

1675 —• Vitejia creşte prin îndrăzneală, teama prin ezitare. SYRUS, Sentinţe.

V IT E JIE

217

1676 — Nevoia îi face viteji chiar şi pe oamenii fri­ coşi. SALUSTIU, Despre războiul cu Iugurta, 87, 2.

1677 — Vitejia tinde către stele, teama către moarte. SENECA, Hercules Oetens.

1678 — Tot reacţiune este şi obsesia fricosului şi repezirea viteazului ; calitatea inimilor determini deosebirea. ADINA OLĂNESCU, Cugetări, 63.

1679 — Un viteaz face cît o mie de fricoşi, dar două mii de fricoşi nu fac cît un viteaz. NICOLAE IORGA, Cugetări, 41.

1680 — Marea vitejie, lingura consistentă şi opunîndu-se surogatului de bravură găunos şi îndeobşte afişat, este să-ţi accepţi integral teama, să trăieşti p r in şi p e n ­ tr u ea. L.F. CELINE, (XVIII, 184).

VITEJIE — LAŞITATE

1681 — Bhombal D as60 e mare viteaz, e unchiul tutu­ ror leilor, a omorît şi zeci de tigri ; numai că i-e frică de motani. 1682 — Crezi că rni-e frică ? Uite cum fug. PROVERBE BENGALEZE

1683 — Nici chiar o mulţime de laşi nu săvîrşesc o faptă vitejească. PROVERB CHINEZ

218

V IT E JIE

1684 — A face din iepure, leu. 1685 — Copilul crescut lingă fusta mamei este un vi­ teaz care se teme şi de umbra lui. 1686 — La disperare şi laşul prinde curaj. 1687 —■ Orice cîine e un leu în cuşca lui. 1688 —. Orice cîioe e viteaz la uşa sa. 1689 — Se simte viteaz printre găini, cînd cocoşul nu-i acasă. PROVERBE ENGLEZEŞTI

1690 — Soarta se teme de cei viteji; iar pe cei laşi îi calcă în picioare. SENECA, Medeea, 159.

1691 — Şi cel fricos şi cel viteaz trebuie să cadă. LUCAN, Farsalia, 9, 540.

1692 — Cel care a mers cu viaţa lung drumul împreună/O vede schimbătoare şi plină de minciună,/Căci fiecare viaţa-o voieşte pentru sine,/Ţinînd-o pătimaş, cu dragoste-o adună,/Dar dacă celui laş i-aduce biete zile,/ Viteazului ea dă a gloriei cunună. 1693 — Poţi să crezi nechibzuitul că-i viteaz, plin de curaj, / Iar cînd tremură vreunul, să-l numeşti prea grabnic laş. AL-MUTANABBI, Proverbe, maxime şi afo­ risme arabe, 212 ; 143.

1694 — Cel viteaz, cel de nădejde, / de cel laş / să se ferească în toate:/ căci laşul nu e primejdie/eînd, tră­ dător, să nu se-arate. A.M. DE AMESCUA, Roata norocului.

V IT E JIE

219

1695 — Nainte de-a muri se prăpădeşte/Cel laş de multe ori,/Numai o dată/Viteazul gustă moartea. SHAKESPEARE, Julius Cezar, II, 2.

1696 — Vitejia desăvîrşită şi laşitatea deplină sînt două extremităţi la care se ajunge arareori. Spaţiul dintre ele este vast şi cuprinde toate felurile celelalte de curaj... LA ROCHEFOUCAULD, Maxime şl reflec­ ţii, 57.

1697 ■ — Fricosul este vînatul falsului viteaz, căci deşi acesta face parte din aceeaşi tagmă a laşităţii, ca şi ce­ lălalt, el caută totuşi să salveze aparenţele. G.T. OXENSTIERN, Despre frică; Cugetări diverse, I, 63.

1698 — Tot una dac-ai murit / Flăcău ori moş îngîrbovit ; / Dar nu-i tot una leu să mori / Ori cîr.e-nlănţuit. GEORGE COŞBUC, Deccbal către popor.

1699 — Vitejia faţă de soartă şi faţă de urmările pro­ priilor noastre fapte este puterea şi temelia caracterului. F.W. FQRSTER, îndrumarea vieţii, 46.

1700 — Fereşte-te de mişelul care fuge; acesta-şi apără viaţa, pe cînd viteazul care te atacă umblă nu­ mai după cinste. NICOLAE IORGA, Cugetări, 57.

V IT E JIE

220

V IT E JIE — P R U D E N Ţ Ă

1701 — în primejdie se cunosc cei prudenţi, în luptă cei viteji. S O M A D E V A , O c e a n u l d e p o v e ş ti, 3 1 , 9 3 .

1702 — Vitejia însoţită de prudenţă duce la victorie, nu însă vitejia singură. KUSUMADEVA, O sută de cugetări în pil­ de, 53.

VII. APĂRAREA PATRIEI ŞI LUPTA ÎMPOTRIVA EXPLOATĂRII — PIETRE DE ÎNCERCARE A CURAJULUI ŞI A CELORLALTE VIRTUŢI MORALE R Ă Z B O I (L U P T Ă )

înţeleptul fuge de război, dar dacă războiul izbucneşte, înţeleptul trebuie să moară vitejeşte pentru onoarea patriei sale; este ruşinos să mori ca un laş.

LURIPIDE

1703 — Cine se teme de împunsătură, să nu se ducă la război. PROVERB ENGLEZ

1704 — Curajul se recunoaşte la război, înţelepciunea în viaţă, prietenia la nevoie. PROVERB FRANCEZ

1705 — Cine e viteaz în urma războiului se cunoaşte. 1706 — După bătălie mulţi viteji se arată. 1707 — După război se vede capul viteazului şi urma fricosului. 1708 — Inamicului care se duce, fă-i pod. 1709 — Izbîndă cu voinicie şi cu isteciune mare cinste dobîndeşte cine se războieşte. D-aceasta să te îngrijeşti, dacă vrei să te cinsteşti. 1710 — La plăcinte/înainte/La război/Dă-napoi. 1711 —La pomană/Dă năvală/Da la război/Dă-napoi. 1712 — La război coadă şi la fugă frunte. 1713 — La război nebunii intră în foc şi înţelepţii se folosesc.

222

RĂZBOI

1714 — La vrăjmaşi cu pieptul şi nu cu spatele să ţearăţi. 1715 — Minte de bătrîn, putere de tînăr şi îndrăzneală de nebun la război se cere. 1716 —• Nu da sabia în mîna duşmanului. 1717 -— Numai la război se cunosc vitejii. 1718 — Puterea dă curajul / Curajul victoria. 1719 — Toată lumea e voinică cînd duşmanul fuge. 1720 — Unde e cetatea mai tare, acolo bate dracul război mai puternic. 1721 — Voinic la danţ şi Ia război în şanţ. PROVERBE ROMÂNEŞTI

1722 — Lupta cere. curaj. PROVERB RUSESC

1723 — Curajul se vede în apărarea patriei. PROVERB TURCESC

1724 — Vitejia însoţită de precauţie duce la victorie, nu însă vitejia singură. KUSUMADEVA, O sută de cugetări în pil­ de, 53. 1

1725 — Tot astfel duşmanii socotesc că pot face rău unui om cînd e singur, chiar dacă-i viteaz, şi de aceea îi si fac. PANCIATANTRA, Cartea a IlI-a, Brahmanul păcălit.

1726 — O dată mai mult, al Iui Hygelas neam neîn­ trecut, / neclintit în curaj, năzuind către falnice fapte, / zvîrli la o parte bogat încrustatul său paloş / şi ţea­ păn să zacă-n ţărînă-1 lasă. / Acum se-ncrezu cu tărie

RĂZBOI

223

în trupu-i de fier, / în braţul său brav. / Aşa se cu­ vine să facă bărbatul / ce vrea-n bătălii să cîştige slă­ vire bogată, / de viaţă-i puţin păsător. 1727 — Slavă cîştige cel vrednic / ’nainte de moarte ! Cîna mîmuite-i sînt zilele,/acesta-i sfîrşitul de slavă al luptătorului. BEOWULF, Cîntul XXI.

1728 — Cei care se-nfricoşează îşi pierd virtutea şi slava. 1729 — Slabă-i lovirea ce dă luptătorul mîrşav şi ne­ trebnic. 1730 — Ştiu doar că numai mişeii purced înapoi de la luptă./Cine-i viteaz la război, se cade să stea vitejeşte/ Să se tot lupte, nu-i pasă de moare ori bate pe alţii. HOMER, lli'ada, Canturile Y, VI, XI.

1731 — Un război glorios este preferabil unei păci ru­ şinoase. DEMOCRIT

1732 — Nebuni ce sînteţi voi care căutaţi gloria în lupte şi credeţi că puteţi pune capăt suferinţei oamenilor prin suliţele războinice. EURIPIDE, Elena, 1151.

1733 — Să ne îndreptăm spre duşmani ca spre nişte oameni foarte iscusiţi, să nu ne punem speranţa în gre­ şelile pe care le săvîrşesc ei, ci în forţele şi chibzuinţă noastră. TUCIDIDE, (II, 72).

224

RĂZBOI

1734 — Trebuie să ne rugăm ca duşmanii să aibă toate bunurile, afară de vitejie, căci în felul acesta ele aparţin nu posesorilor, ci învingătorilor. ANTISTENE

1735 — Există două condiţii care produc izbîndă (în război) : încredere^ în noi în faţa duşmanului şi frica de a nu ne dezonora în ochii prietenilor. PLATON, Legi, 647 b.

1736 — Nu-i de ruşine o irană pe care ţi-a adus-o vi­ tejia ta. SYRUS, Sentinţe.

1737 — Mulţi au căutat adesea războiul din cauza do­ rinţei de glorie. CICERO, Despre îndatoriri, 1, 22.

1738 — Mulţi sînt în vremea păcii foarte de .nimic, iar în război nu-s de urît. 1739 — Să nu ne îngrozim de rezultatul unei lupte : dacă cei fericiţi au mai mult avînt, cei nenorociţi au mai multă rezistenţă. TACIT, Istorii, 3 ; Viaţa şi moravurile lui Iulius Agricola.

1740 — Nimeni nu-ntreabă-n război de-a fost un mişel sau puternic. VIRGILIU, Eneida.

1741 — Ce-i mai rău decît bărbatul care tremură la oaste,/Care-nfricoşat se ţine, ba de spate, ba de coaste ? ŞOTA RUSTAVELI, Viteazul în piele de ti­ gru, 157,

RĂZBOI

225

1742 — Că omul viteaz şi războinic nu se sperie de oamenii cei mulţi, ci, cum risipeşte un leu o cireada de cerbi [...], aşa şi omul viteaz şi hrăbor nu se înfrico­ şează de oamenii mulţi. NEAGOE BASARAB, învăţăturile lui Neagoe Basarab, Domnul Ţării Româneşti, Către fiul său Teodosie.

1743 — Una din înţelepciunile cele mai de seamă (ale artei militare) e să nu-ţi împingi duşmanul în deznă­ dejde. M 1 C H E L M O N T A I G N E , A fo r ism e , 1 0 7 .

1744 -— Cei care se consacră cu adevărat războiului nu se mai iubeşte pe el însuşi, pe cînd cel cane se iubeşte pe el însuşi nu merită decît întîmplător denumirea de viteaz. 1745 — Teama de duşmani fiindcă îţi paralizează forţa, fortifică duşmanul cu slăbiciunea ta şi astfel ză­ păceala ta luptă împotriva ta însuţi. SHAKESPEARE, Henric al Vl-lea, partea a doua, V, 2, 37—40 ; Richard al II-lea, III, 2, ISO — 182.

1746 — O retragere înţeleaptă este la fel de glorioasă ca şi un atac cutezător. B A L T A Z A R G R A C I A N , E r o u l. \

1747 — împăcarea cu duşmanii noştri nu arată decît dorinţa de a ne face o situaţie mai bună, sila de răz­ boaie şi teama de vreo întorsătură rea. L A R O C H E F O U C A U L D , M a x im e şl r e fle c ţii,

82.

226

RĂZBOI ■9

1748 — Popoarele trebuie să se lupte eroic în război şi o pot face dacă în timp de pace oamenii se întrec între ei pentru onoruri, unii pentru a le păstra, alţii pentru a merita să le obţină. GIANBATTISTA VICO, Ştiinţa nouă, 197.

1749 — Un curaj neînfricat este cel mai credincios ajutor pe care un războinic poate să-l aibă în perico­ lele în care-1 expune profesiunea sa. G. T. OXENSTIERN, Reflecţii şi maxime morale, II, 296.

1750 — Oamenii care din cumpătare îndrăgesc pacea sînt cei mai de temut în război. FRANQOIS FENELON, Peripeţiile lui Telemah, 196.

1751 — Cînd eşti speriat eşti înfrînt. 1752 — Este mai bine să mergi în întîmpinarea pe­ ricolului decît să-l aştepţi stînd pe loc. A.P. SUVOROV,

(III,

40).

1753 — E o prostie să-ţi micşorezi duşmanul înainte de a-1 fi răpus, şi mişelie — după ce l-ai biruit. 1754 — Trei lucruri nu se cunosc decît la timpul lor : eroul la război,/înţeleptul la rnînie,/prietenul la nevoie. J.W. GOETHE. Maxime şi reflecţii, 111; 226.

1755 — In luptă omul nu are decît un inamic, frica. GABRIEL LEGUVE, (III, '40).

1756 — Acela e mai voinic la război, nu cel ce varsă sînge, ci cel ce se împacă fără nici o picătură de sînge.

227

RĂZBOI

1757 — Gata de război, pururea să fii, dar niciodată la el să gîndeşti, ci numai să te înfricoşezi, şi trebuinţă de el nicicum să ai. 1758 — în război se cunoaşte voinicia, moleciunea, îndrăzneala, sfiala şi isteţimea. IORDACHE GOLESCU, Povăţuiri buna-cuviinţă, 193, 194 ; 193.

pentru

1759 — Cînd nu te temi de moarte, o faci să intre în rîndurile duşmanilor. 1760 — în război prudenţa ne cere să preţuim după dreptate pe duşmanul pe care-1 cunoaştem ; iar pe care nu-1 cunoaştem, să-l preţuim mai sus de cum merita. NAPOLEON

1761 — La război în coadă şi la fugă în frunte. ANTON PANN, Povestea vorbii, 356.

1762 — Zic vouă : slavă-nvingători ! / Fricoşilor, ru­ şine mare ! / Că Ia a luptelor chemare / Ei n-au răs­ puns. .. A.S. PUŞKIN

-

1763 —' Eu, după cîte mă ştiu, fără îndoială că în răz­ boi, de pildă, dacă gloria de erou ar fi cerut-o, aş fi alergat chiar şi în gura tunarilor.. JANOS BOLYAI, (VIII, 45).

1764 — Sînt mulţi băieţi aici care privesc războiul ca şi cum ar fi doar glorie, dar, băieţi, e un iad. W.T SHERMAN, Discurs, 18S0.

228

RĂZBOI

1765 — Războiul este arta de a ucide în mare şi de a face cu glorie ceea ce, făcut în mic, duce la spînzurătoare. J.H. FABRE, Amintiri entomoiogice, (VIII, 131).

1766 — Cela ce se bate pentru a lui ţară/Sufletu-i e ca focul soarelui de vara. D1MITRIE BOLINTINEANU, Mircea cel Mare şi solii, (în voi. Glasurile patriei, 111).

1767 — în război, mai mult decît oriunde, cine nu riscă nu cîştigă ; iar cu cei ce nu riscă, nu se face război. SCARLAT SCHELETTI, III, 87.

1768 — Cine vrea să scape ţara de necaz/Fie bun vi­ teaz. B.P. HASDEU, Ionaşcu Vodă, în voi. Gla­ surile patriei, 136.

1769 ■ — între atît de felurite fiinţe vieţuitoare, dintre care cele mai multe se manîncă între ele, nu e în ade­ văr nici una- atît de-nsetată de răutăţi, ca omul intrat în război. Nu numai că nu se poate închipui mişelie care nu i se iartă, dar cu cît mai multe, mai mari şi mai revoltătoare sînt mişeiiile, cu atît mai vrednic de laudă e socotit cel ce le născoceşte şi are îndrăzneala de a le săvîrşi. Erou ridicat în slava cerului e cel ce minte pe duşman, îl amăgeşte, îl înşeală, îl pradă, cei care-şi calcă jurămîntul, cel care atacă cu viclenie şi loveşte cu laşitate fiind însuşi ascuns şi adăpostit la mare depărtare. IOAN SLAVICI, Atitudini şi mărturisiri, (Pre­ faţă la volumul Icoane vii, 48).

EAZBOI

229

1770 — Omenirea este urmărită de un blestem dacă, pentru a-şi dovedi curajul, este osîndită veşnic să.ucidă. JEAN JAURES, (VI, 232).

1771 — Comediant e cel ce plînge,/Şi-i nu ne-om că-i dezertor./Oricare-ar fi sfîrşitul luptei,/Să stai luptînd, că eşti dator. / Trăiesc acei ce vreau să lupte ; / Iar cei fricoşi se plîng şi mor./De-i vezi murind, să-i laşi să moară,/ Căci moartea e menirea lor. GEORGE COŞBUC, Lupta vieţii, (în voi. Fire de tort, 160).

1772 — Cum se întîmplă de multe ori, războiul impus de cotropitor dă naştere războiului civil, rod amar al deznădejdei. EDOUARD HERRIOT, Pagini de jurnal, 424.

1773 •— Orice operaţiune de război, cît de bine gîndita şi pregătită ar fi, îşi are riscurile ei ; nicăieri ca în con­ ducerea operaţiunilor nu se aplică mai bine dictonul că numai cine riscă, poate cîştiga. IO N SICHITIU, (III, 87).

1774 — Nu bat oameni mulţi războaiele, ci vitejii cei buni. /

MIHAIL SADOVEANU, Alexandria, 4.

1775 — Cînd se războieşte cu noroiul, zăpada este cea care se topeşte. MARTHA BIBESCU, Jurnal politic, 1939— 1941, 172.

1776 — Deruta şi fenomenele de panică apar de obicei acolo unde ţara, armata şi masele populare nu sînt pre­

ARMĂ

2 :so

gătite pentru război, unde în ceasul grelelor încercări lipsesc organizarea necesară şi conducerea iermă. C.K. JUKOV, (III, 42).

1777 — Fricosul este aproape un trădător ; în orice caz în luptă te va vinde. N.A. OSTROV5KI, (II, 70).

1778 — Lipsa de disciplină generează dezertările, de­ bandada. Ea duce la laşitate şi este cauza înfrîngerilor. LISTER, Cuvîntare, 9 octombrie 1936, (XVII, 321).

ARMĂ

1779 care 1780 1781

— s-a — —

Cea mai bună armă a omului este aceea cu apărat. Armele fricosului /N u au nici tăiş, nici ascuţiş. încărcătură de arme, încărcătură de frică. PROVERBE FRANCEZE

1782 — Nu înfrunta pe cel înarmat, dacă nu ai arme. PROVERB ITALIAN

1783 — Arma cere iscusinţă pe lîngă voinicie. PROVERB ROMÂNESC.

1784 — Armele pe om îl trag de la sine. HOMER, Odiseea, Cîntul XVI.

1785 — înţeleptul trebuie să încerce totul, înainte de a recurge la arme. TERENTIU, Eunucul, 4, 7, 49.

ARMĂ

231

1786 — Plece-se armele în faţa togii, laurii în faţa faptei de laudă 61. CICERO, Despre îndatoriri, I, 22, 77.

1787 — Armele sînt aţîţate de arme. PLINIU CEL TÎNAR, Panegiric, 49.

1788 — Onoarea este imboldul cel mai nobil către vi­ tejia armelor. GIANBATEISTA VICO, Ştiinţa nouă, 197.

1789 — Ruşinea-i o rugină pe-o armă de viteaz / Un vierme ce mănîncă albeaţa din obraz. VASILE ALECSANDRI, Dan căpitan de plai, (în voi. Poezii, II, 179).

1790 — Cînd nu eşti mai înarmat decît celălalt, nu se chiamă că eşti înarmat. MARTHA BIBESCU, Jurnal politic, 1939 — 1941, 126.

1791 — A propovădui vitejia, îndrăzneala, jertfirea eroică de sine în război în condiţiile existenţei unui plan just de acţiuni de luptă este absolut necesar ; lără aces­ tea nu sînt posibile nici războiul de durată, nici victo­ ria finală. 1792 — Noi sîntem pentru acţiuni decisive atunci cînd există condiţii favorabile pentru ele, fie că este vorba de lupte izolate sau de bătălii mai mult sau mai puţin importante. în aceste cazuri pasivitatea este absolut inadmisibilă. Numai în aceste bătălii decisive se poate obţine nimicirea sau uzarea inamicului, şi aceste bătălii trebuie să le accepte, fără şovăire, fiecare participant la războiul împotriva cotropitorilor [...]. în asemenea

232

ARM ATA

situaţii e nevoie de sacrificii parţiale însemnate ; iar acela care consideră că trebuie evitate orice sacrificii este un laş. MAO TZEDUN, Opere alese, II, 321—322 ; 321.

1793 — E prudent să fii învingător. A. DE SAINT-EXUP6RY, Pilot de război, 110.

1794 — Intr-o atmosferă de neîncredere şi teamă, cel mai mic incident, cea mai neînsemnată interpretare falsă a unui ordin sau a unei decizii, chiar o greşeală de ci­ tire pe ecranul unui receptor de radar, sau un accident, interpretat drept gest ofensiv al adversarului, riscă să atragă după sine, fără putinţă de întoarcere, reacţia în ianţ a bombardamentelor nucleare. F. JOLIOT-CURIE, Culegere de cuvîntări, de­ claraţii şi mesaje, 134.

ARMATĂ (OSTAŞI) Din voi fiştecare poartă-n frunte o cu­ nună! ţ i de glorie de astăzi şi de glorie străbună.

VAS U E ALECSANDRI

1795 — Apa, focul şi soldaţii nu cunosc piedici. PROVERB ENGI.EZ

1796 — Fricosul este pe jumătate învins. PROVERB FRANCEZ

A R M A TĂ

233

1797 — Steagul cel mai zdrenţuit, cinstea oaste!. 1798 — Teama fricosului încurajează duşmanul. PROVERBE ROMÂNEŞTI

1799 — Un singur fricos strică o armată. PROVERB TURCESC

1800 — E de-ajuns curajul unui singur viteaz într-o luptă ca armata întreagă să devină vitează. Dar cînd curajul îi e frînt, toată armata este înfrîntă. PANCIATANTRA, Cartea a IV-a, Puiul de şacal şi puii de lei, 261.

1801 — Fiţi [...] bărbaţi / Păziţi-vă numele, cinstea,/ Şi-ntre oîaltă ruşinea în toiu-ncleştării cumplite. / Scapă mai mulţi decît mor, cînd oamenii nu-şi pierd ruşinea ;/ Dacă ei însă iau fuga, i-asteaptă-njosirea şi moartea. HOMER, Iliada, II, Cîntul XV, 64.

1802 — Nu orice arcaş ce-ţi ia-n răspăr/Platoşa cu vîrful de săgeată,/Şi-ţi despică-n două un fir de p ă r —/ poate cu războinici să se bată. MUSLIHIDDIN SAADI, Golestan sau grădina florilor, 215.

1803 — Armatele mercenare [...] sînt nefolositoare şi primejdioase [...] ele sînt pline de vitejie cînd sînt între prieteni şi sînt laşe în faţa duşmanului ; nu au frică de Dumnezeu şi nu-şi ţin cuvîntul faţă de oameni, şi cu atît mai mult amîni o înfrîngare cu cît amîi atacul pe care ar trebui să-l dai cu ajutorul lor ; şi după cum duş­ manii te jefuiesc în timp de război, armatele acestea te jefuiesc în timp de pace. Cauza tuturor acestor fapte este că ele nu merg la război decît pentru un singur lucru,

234

A R M A TĂ

pe care-1 iubesc şi care le face să lupte, şi anume o mică leafă pe care o primesc dar care nu este de-ajuns pentru a le face gata să moară pentru tine. 1804 —- Vitejia soldaţilor este mai importantă decît numărul lor. MACHIAVELLI, Principele ; Arta războiului.

1805 — Toate-acestea : curtenie,/cinste şi îndemînare,/ piept deschis, inimă tare,/dreptate şi vitejie,/încredere şi răbdare, / supunere şi mîndrie, / faima armelor să fie ; / şi-astfel de ostaşi să fiţi : / învinsă ori învingă­ toare, / oastea-i a celor cinstiţi. P. CALDERON DE LA BARCA, Pentru a învinge iubirea, trebuie să vrei s-o învingi.

1S06 — La ostaşii de rînd, vitejia este o meserie primej­ dioasă, pe care şi-au ales-o ca să aibă din ce trăi. LA ROCHEFOUCAULD, Maxime şi reflecţii, 57.

1807 — Ostaşul, spre izbîndă trebuinţă are de îndrăz­ neală cu minte, fără nici o sfială. IORDACHE GOLESCU, Povăţuiri pentru buna-cuviinţă, 90.

1808 — Dacă voim ca o armată să fie bravă, trebuie mai întîi a şti să o facem să se creadă că este brava. G. J. D. SCHARNLIORST, (XI, 362).

1809 — Curajul şi starea de spirit ale armatei au mul­ tiplicat în toate timpurile forţele fizice şi vor face la fel şi de aici încolo. KARL CLAUSEWITZ, (III, 41).

A R M A TĂ

235

1810 — Ostaşu făr-a fi semeţ, să simtă bucuria, / Cînd al lui sînge şiruind cîştigă bătălia. IANCU VÂCĂRESCU, Buna vestire, în voi. Glasurile patriei, 33.

1811 — Soldatul care luptă fără să creadă în dreptatea cauzei sale este o fiară sălbatică, iar comandantul care duce trupele la bătălie fără credinţă în cauza sa, este un tîlhar. IvARL MICKIEWICZ, Cartea poporului po­ lonez şi a peregrinilor polonezi.

1812 — De nici un fel de vreme / Soldatul nu se teme, / Deviza-i e credinţa / Şi suflet curajos. GRIGORE ALEXANDRESCU, Cîntecul sol­ datului.

1813 — Ei se duc la vitejie, căci au tainică solie, / De-a sădi în viitor / Libertatea ţării lor. VA SILE ALECSANDRI, Banul Mărăcine.

1814 — Toate ţările au armată constituită. Existenţa soldaţilor şi a generalilor însă nu implică pe aceea a eroilor. HENRIK IBSEN, Falk, Comedia iubirii.

1815 — Oamenii, în vîrtejul încăierării — iar nu la trîntă dreaptă — nu-şi măsoară trupurile cu trupurile, ci sufletele cu sufletele. Se află suflet tare în ostaşul slăbănog ? El este în stare să doboare pe un găligan cu suflet puţintel [...]. Oştile mărunte şi însufleţite răpun ostile de năpraznici şi cu sufletul sfeclit. BARBU ŞTEFANESCU-DELAVRANCEA, Jur­ nal de război, 106.

236

A R M A TA

1816 — Patriotismul e un sentiment care este scump, dar îmi place mai mult un soldat viteaz care urăşte răz­ boiul. JULES RENARD, Jurnal, 781.

1817 — Este un curaj ostăşesc acela care înfruntă pri­ mejdiile, îşi expune viaţa, ca să-şi facă datoria. NICOLAE MOISESCU, Conducerea vieţii emo­ tive, instinctive, intelectuale şi sociale, 33.

1818 — Armata este din popor şi pentru popor, pentru a apăra interesele acestui popor şi patria. PETRU GROZA, Texte alese, 234.

1819 — Nimic [...] nu va menţine energia şi curajul soldatului [...] decît convingerea neclintită a dreptăţii cauzei pentru care luptă, precum şi încrederea reciprocă între şefi şi soldaţi. GHEORGHE VIZANTI

1820 — Să nu crezi în poveştile de vitejie ale ostaşului care nu le poate pecetlui cu rănile sale. NICOLAE IORGA, Cugetări, 70.

1821 — Un bun soldat îşi păzeşte bine viaţa, fiindcă numai acela care trăieşte poate să lupte. LUDWIG RENN, în Mundo Obrero, 26 oct., 1936, XVIII, 320.

1822 — Ostaşul e demn de-al său nume / Cînd datoria şi-o face / Dar e un rob acela / Care trimis la luptă / în ­ fruntă neamul său. ANTONIO ZOZOYA, (XVII, 2S5).

A RM A TĂ

237

1823 — De cît curaj n-ai trebuinţă, soldat, să te în­ frunţi, ochi în ochi, cu duşmanul la bătălie, siliţi amîndoi să vă măcelăriţi ? BERTOLD BRECHT, Ana Fierling şi copiii ei, în Teatru, 70.

1824 — Eroismul soldatului care luptă pe front trebuie să meargă mînă-n mînă cu abnegaţia muncitorului din uzină şi a ţăranului de pe ogor ! MAURICE THOREZ, Articole şi cuvîntări, 250 .

1825 — In războaie armatele care asasinează prizo­ nierii şi-au atras întotdeauna dispreţul şi oprobriul lu­ mii. O astfel de laşitate nu este justificată nici chiar atunci cînd este vorba de duşmanii patriei care in­ vadează teritoriul naţional. FIDEL CASTRO, Cuvîntări alese, 55.

1826 — Oricînd o oaste mică poate să doboare pe alta mai mare. PETRU URSACHE, (XII, 291).

1827 — Un ostaş bun trebuie să ştie să se apere. Ţara are nevoie de eroi în viaţă. RODICA TOTT, Firul Ariadnei, 71

COMANDANT Calităţile necesare corpului ţi sufle­ tului unui mare căpitan sînt prudenţa, cumpătarea, forţa ţi vioiciunea. PL U T A R H

233

COM ANDANT

1828 — Mai bine o oaste de cerbi şi comandirul lor un leu, decît o oaste de lei şi comandirul lor un cerb. PROVERB ROMÂNESC

1829 —• Un comandant prudent e mai bun decît unul îndrăzneţ. EURIPIDE, Phoenirsae, 600.

1830 — Vitejia soldaţilor depinde de capacitatea co­ mandantului. SYRUS, Sentinţe, 210.

1831 — O armată fără comandant este ca un corp fără suflet. Q.R. CURTIU, Istoria lui Alexandru cel Mare, 10, 6, 8.

1832 — Conducătorul prea temut de supuşi şi cel prea îngăduitor sînt nepotriviţi pentru oaste': teama naşte ură, iar îngăduinţa prea mare duce la neascultare. Ce! mai bun lucru e să alegem calea de mijloc. MAURICIUS, (III, 24).

1833 — Apropie-te de duşmanul tău atît cît poţi obţine ceea ce-ţi trebuie. Nu te apropia mal mult decît atît, fiindcă va deveni îndrăzneţ cu tine, îţi va slăbi oştenii şi astfel te vei umili singur. IBN AL-MUQAFFA’, Kalila şi Dimna, 203.

1834 — Mai bine ca duşmanii să se teamă de prudenţa unui conducător decît de cutezanţa lui. D. DE SAAVEDRA FAJARDO, Păreri des­ pre îndatoririle principelui.

COM ANDANT

239

1835 — Cea mai perfectă conducere va fi aceea la care un mare curaj se îmbină cu o mare inteligenţă. 1836 — Fără curajul şi spiritul de iniţiativă al co­ mandantului, nici cea mai strălucită victorie nu va da un rezultat important şi, astfel, această forţă se va epuiza şi mai repede cînd împrejurările i se vor opune. KARL CLAUSEWITZ, (III, 41).

1837 — Adesea depinde de comandant a face din ti­ nerii nehotărîţi nişte soldaţi fără teamă. 1838 — Chiar numai pentru motivul de a găsi în toate împrejurările oamenii cei mai potriviţi scopurilor ce s-ar avea în vedere şi încă este necesar ca un comandant să stea atît de aproape de evenimentele războiului, încît să poată fi influenţat, măcar în mod indirect, de cala­ mităţi şi groază. . 1839 — Este foarte important ca un comandant să nu se ţină, în luarea deciziilor salej legat de reguli şi cu atît mai puţin de prejudecăţi, şi să aibă curajul să urmeze propriul său mod de a vedea. 1840 — Hotărîrea, [...] ca să fie durabilă, trebuie să concorde cu caracterul şi dispoziţia sufletească a coman­ dantului. De aceea, atît prudentul cît şi îndrăzneţul sau întreprinzătorul să se ţină fiecare necontenit în rostul său. COLMAR VON DER GOLTZ, războiului, 457 ; 344 ; 392; 391.

Conducerea

1841 — Un comandant trebuie să fie prudent, dar aceasta nu exclude îndrăzneala, însă o îndrăzneală ra­ ţională. F.

FOCH,

(III,

24).

COM ANDANT

240

1842 — Comandanţii slabi de caracter, fricoşi şi fără curajul răspunderii, se mulţumesc a da ordine chiar cînd smt convinşi că nu se pot executa, pentru motivul de a scăpa de răspundere cu ordinul care s-a dat, dar care nu s-a putut executa, CONSTANTIN DRAGU

1843 ■ — în război, nici un om cu simţ al răspunderii nu scapă vreodată de o anumită tensiune psihică [...]. Dar în cadrul unor forţe armate cu o bună pregătire de luptă, toţi ofiţerii şi soldaţii au învăţat cum să trăiască sub o asemenea tensiune. Isteria generată de o spaimă excesivă se întîlneşte doar în cazuri excepţiona­ le. în astfel de lupte, mai mult ca oricînd, este necesar ca ofiţerii cu funcţii de înaltă răspundere să dea dovadă de fermitate, calm şi optimism, cu care să sfîşie păien­ jenişul de rapoarte contradictorii, de îndoieli şi de nesi­ guranţă, pentru a profita de orice slăbiciune a inamicului şi a-1 înfrînge repurtînd victoria. DWIGHT D. EISENHOWER, Cruciadă Europa, 461.

în

1844 — Războinicul de temut nu ascunde nimic. Dacă dă drumul unei glume, înseamnă că lui îi trece prin cap o glumă. A. DE 116.

SAINT-EXUPERY, Pilot de război,

1845 — Un comandant bun nu are decît ostaşi viteji. RODICA TOTT, Firul Ariadnei, 6.

241

r e v o l u ţ ie

REVOLUŢIE (REVOLUŢIONARI) Revoluţia ne cere / nu fricoşi,'/ servili şi paji, / ci doar oameni în puteri, / şi curaj, / curaj / c u r a j ! V. V. M AIAKOVSKI

1846 — Cuvîntul lib e r ta te , atît de slab definit, atît de puţin Înţeles, este, pentru oamenii dispreţuiţi, un stin­ dard de revoltă. 1847 — Dacă marii oameni sînt providenţa revoluţii­ lor, aceasta se datoreşte faptului că ei exprimă chiar gîndurile noastre şi se înfăţişează mai puţin ca oameni şi mai mult ca sisteme. Ei introduc ideea ordinei într-o lume dezlănţuită şi o dirijează către un ţel. 1848 — Nimic nu poate opri o mişcare socială. 1849 — O revoluţie se Consolidează numai prin trium­ ful constant al principiilor care au pus-o în mişcare. HONORE DE BALZAC, Fata bătrînă, 17 ; Massimila Dorii, 69 ; 69 ; 66.

1850 — ...Burghezia trebuie să se teamă de prostia maselor, atîta timp cît ele rămîn conservatoare, şi de înţelepciunea lor, de îndată ce devin revoluţionare. KARL MARX, 18 Brumar Bonaparte, 111.

al

lui Ludovic

1851 — Cine a cîştigat vreodată o luptă fără să rişte nimic ? 1852 —• în orice luptă, cel care primeşte provocarea riscă să fie învins, dar este acesta un motiv ca să se de­ clare chiar de la început învins şi să se lase subjugat fără a fi tras sabia ?

242

REV O LU ŢIE

1853 — O singură încercare curajoasă de a înfăptui o revoluţie democratică, chiar în cazul că această încer­ care este zădărnicită, stinge în memoria popoarelor amin­ tirea unor secole întregi de ruşine şi laşitate şi mobili­ zează imediat chiar şi o naţiune dispreţuită profund. FRIEDRICH ENGELS, Revoluţie şi contrare­ voluţie în Germania, în Marx-Engels, Opere, VIII, 72—73 ; SI ; Panslavismul democrat, Noua gazetă renană, 16 februarie 1849, 6, 313.

1854 — în istorie există momente cînd lupta disperată a m a s e l o r , chiar şi pentru o cauză pierdută, este n e c e s a r ă pentru educarea viitoare a acestor mase şi pentru pregătirea lor în vederea luptei u r m ă t o a r e . 1855 •— Să te temi de capitalişti şi, în acelaşi timp, să-ţi spui revoluţionar, să doreşti să te numeri printre socialişti. Ce ruşine ! 1856 — Un adversar mai puternic poate fi învins nu­ mai printr-o încordare maximă a forţelor şi numai cu condiţia o b lig a to r ie de a folosi cu maximum de atenţie, de grijă, de prudenţă şi de pricepere orice „fisură", fie cît de mică, produsă în lagărul duşmanilor... 1857 — Istoria nu va ierta vreo întîrziere revoluţiona­ rilor care puteau să învingă astăzi (şi cu siguranţă că vor învinge astăzi), dar care mîine ar risca să piardă mult, ar risca să piardă totul. 1858 — Marx a rezumat învăţămintele tuturor revolu­ ţiilor cu privire la insurecţia armată prin cuvintele lui Danton, cel mai mare maestru al tacticii revoluţionare

R EVO LU ŢIE

243

pe oare l-a cunoscut istoria : „îndrăzneală, îndrăzneală şi iar îndrăzneală*. V.I. L E N I N , Prefaţă la traducerea din limba rusă a scrierilor lui K. Marx către L . Kulgelmann ; Opere, XXVI, 106 ; Scrisoare către membrii C.C. (din noiembrie 1917) ; Despre tineret, 230.

1859 — Numai activitatea maselor înseşi, numai ini­ ţiativa îndrăzneaţă a maselor, numai acţiunea energică a luptei de clasă pe toată linia ne poate scoate la mal şi pot pune capăt uciderii popoarelor, dictaturii militare, înfometării lente a poporului. ROZA

LUXEM BURG,

Cuvîntări şi

a r tic o le

alese, 164.

1860 —- Cine vorbeşte dS luptă, dar nu are curajul s-o înfrunte, îşi bate joc de gravitatea momentului, nu face decît să simuleze lupta prin schimonoseli ridicole. KARL LIEBNECHT, din Scrisoarea „Spartacus", clin 5 noiembrie 1917, (în voi. Cuvînvîntări, scrisori şi articole alese, 356).

1861 — Fără curaj şi voinţă de fier, fără spirit de sa­ crificiu şi înalte idealuri, cauza clasei muncitoare nu poate învinge. 1862 — în luptă se manifestă şi se desfăşoară din plin trăsăturile spirituale şi politice, atît cele negative cît şi cele pozitive. Eroismul, altruismul, abnegaţia, capacitatea de sacrificiu, inteligenţa, aptitudinile organizatorice şi priceperea de a conduce, ajung în timpul luptei la de­ plina lor înflorire. Şi ca o contrapondere, pe celălalt taler al balanţei stau ticăloşia, josnicia, arivismul, laşi9 — C urajul în

proverbe

202

244

R EVO LU ŢIE

tatea politică şi fizică, ca şi alte trăsături respingătoare. 1863 — Revoluţia este motorul istoriei, şi în desfăşu­ rarea ei popoarele dau dovadă de un eroism fără sea­ măn. DOLORES 325 ; 457.

IBARRURI, Singura cale, 169;

1864 — Revoluţionarii trebuie să-şi afirme ideile cu curaj, să-şi definească principiile şi să-şi expună inten­ ţiile pentru ca nimeni să nu se înşele, nici prietenii, nici duşmanii. FIDEL CASTRO, Cuvîntări alese, 33.

1865 — Aripile, sus, tovarăşi ! / Fără şovăire ! /Iu te ! [ ...] ,/ Spulberaţi-mi, voi, celu.la ! / Spargeţi-mi coşciu­ gul ! / Lumea ridicată în picioare / de uimire -— să ne vadă / plini de răni, dar fără teamă, / sub pămînt ca într-o cripită ! MARCOS ANA, Scrisoarea urgentă, (în voi. Rădăcinile zorilor, 82—83).

1866 — în marile bătălii sociale şi naţionale din rîndul maselor largi populare s-au ridicat şi se ridică mii şi mii de luptători revoluţionari, militanţi şi conducători politici de seamă. Identificîndu-se cu idealurile maselor, cu interesele naţiunii, ridicîndu-se la nivelul înţelegerii obiective a dezvoltării sociale, al cunoaşterii ştiinţifice a legilor luptei de clasă, ei pot îndeplini un rol impor­ tant în organizarea şi conducerea luptei revoluţionare, aducînd astfel o contribuţie preţioasă la progresul so­ cietăţii. NICOLAE CEAUŞESCU, România pe drumul desăvîrşirii construcţiei socialiste, I, 337.

T E A M A Ş I C U R A JU L IN D R A G O ST E

2 45

...DAR ŞI DRAGOSTEA

1867 — Cine iubeşte se teme. 1868 — Dragostea e un simţămînt plin de teamă chi­ nuitoare. 1869 — N-am mai văzut femeie / Să lase voinic să pieie. 1870 —• Unde este frică nu încape dragoste. PROVERBE ROMANEŞTI

1871 — Dragostea e ca lancea lui Ahile care răneşte şi vindecă. 1872 — Dragostea face să se schimbe de nenumărate ori curajul. 1873 — Dragostea-i face pe fricoşi îndrăzneţi. PROVERBE FRANCEZE

1874 — Dragostea nu poate fi amestecată cu teama. 1875 — E mai bine să fii iubit decît temut. 1876 — Nu va fi iubit cel fără curaj. PROVERBE ITALIENE

1877 — Frica şi gelozia au ochi mari. PROVERB IUGOSLAV

1878 — Dragostea şi teama mănîncă din aceeaşi far­ furie. PROVERB PORTUGHEZ

1879 — Frica ucide dragostea. PROVERB RUSESC

1880 — Dragostea a făcut eroi, dar mai ales proşti. PROVERB SCANDINAV

246

T E A M A Ş I C U R A JU L IN D R A G O ST E

1881 — Din toate cîte-s pe pămînt şi-n c e r/ Cine-ţi stîrneşte spaimele şi groaza ? / Tigrul cel alb la frunte sau hiena, / Scorpia, lupul, şerpii, miriapodul, / Pustie­ tatea codrului, vampirii / Mondar 62 şi fiii sumbrului Infern, / Trimişii celor din imperiul m o rţii? / [...] Tu care le-ai văzut pe toate-acestea, / Cînd cu iubita vrei să te-ntîlneşti / O flacără se-aprinde în pieptul tău. / Şi sufletul ţi-1 mistuie de moarte. / Iată că te-ntîlneşti cu ea — dar vai, / Tremuri cuprins de neînfrînată spai­ mă, / Şi mîinile parcă ţi-ar fi străine / Şi-n faţa ei o vorbă nu rosteşti. [...] / Căci ea e mai grozavă decît toate. AUTOR ANONIM COREAN, în voi. Poeţi clasici coreeni, 188.

1882 — Nu există om atît de laş pe care iubirea să nu-1 transforme în erou. PI.ATON, Banchetul, 179 a.

1883 — Trebuie să îndrăzneşti : însăşi Venus ajută pe cei curajoşi. TERENŢIU

1884 —; Fericit cel ce cutează să-si apere cu energie dragostea. OVIDIU, Amoruri, 2. 59.

1885 — Dragostea curată nu se teme de nimic. SENECA, Nedeea, 416.

1886 — Rana iubirii o vindecă tot acela care a făcut-o. SYRUS, Sentinţe, 36.

T E A M A ŞI C U R A JU L IN D R A G O ST E

247

1887 — Frica şi groaza sînt slabe legături de dra­ goste. TACIT, Viaţa şi moartea lui lulius Agricola, 32.

1888 — Creşte îndrăzneala cu ispita. PLINIU CEL TÎNAR, Carte, 13

1889 — Dragostea cutează aprig. POET ANONIM ENGLEZ (epoca medievală), Dragostea-i (în voi. Antologie de poezie en­ gleză, 26).

1890 — Amorul, chiar şi pe omul grosolan, subtil îl face ; / celui mut îi descleştează gura să spună ce-i place ; / pe omul fricos îl face îndată plin de îndrăz­ neală, / iar pe cel leneş îl umple de grăbire şi iuţeală. JUAN itUIZ, Cartea iubirii sănătoase.

1891 •— Nu le iese din cap geloşilor teama că tot ce-au făcut ei cu nevestele altora, au să facă şi ale lor împreună cu alţii. ANTONIO DE GUEVARA, Epistole familiare

1892'— Trufaş şi năzuros e~Amorul : / dup-a sa voie totu-nclină ; / e-ndărătnic cu binişorul, / şi e o dulce moarte lină, / şi-o luptă de sărutări plină. GREGORIO SILVESTRE, Unei femei care a întrebat ce-i iubirea.

1893 — Chiar şi dacă m-aş putea face temut şi tot mi-ar plăcea mai mult să mă fac iubit. 1894 — Iubirea de femeie [...] e foc îndrăzneţ şi schim­

248

T E A M A Ş I C U R A JU L IN D R A G O ST E

bător, pîlpîitor şi schimbăcios, foc al febrei, cu accese şi domoliri. MONTAIGNE, Aforisme, 47 ; 86.

.1895 — Poate fi iubire fără gelozie, dar nu fără te­ meri. M. DE CERVANTES, Persiles şi Sigismunda, III. 19.

1896 — Unde iubirea-i mare, şi cea mai mică îndo­ ială în teamă se transformă. SHAKESPEARE, (I, 65).

1897 — Cine-a iubit, iubi cu frică, / şi oricît de mult s-ar fi-ncrezut, / în cea iubită, nu-i nimica / de car’ să nu se fi temut. L. VELES DE GUEVARA, Luna munţilor.

1898 — A-ţi iubi copiii e firesc ; dar e prudent să nu Ie arăţi pe faţă întreaga dragoste. j. A. COMENIUS, Şcoala maternă, 76. 1899 — Amoru-i un orb tiran / căruia-i dau tot eu arma / cu care apoi mă-nfrînge. / Ce să fac ? / S-aduc în mine / un alt eu, ce mie însumi / să-mi dea porunci plin de trufie, / Stîrnind în piept o bătălie / unde se văd cum se-nfrunt, / putere şi cu simţămînt ? 1900 — Nu poţi spune că iubeşte, cel ce n-are îndrăzP. CALDERON DE LA BARCA, Iubirea îmblînzeşte fiarele ; Plăceri şi neplăceri.

1901 — Compasiunea este teama, / cu-nfăţişare de iu­ bire. F. DE ROJAS printre leacuri.

ZORRILLA, In

primejdie

T E A M A Ş I C U R A JU L IN D R A G O ST E

249

1902 — Un gelos mai mult se chinuie chiar de-a sa închipuire / decît dac-ar şti că teama-i / a ajuns la îm­ plinire. J. PfiREZ DE MONTLABAN, Amanţii din Terul.

1903 — Iubirea, ca şi focul, nu se poate menţine fără o ardere continuă ; şi încetează de a mai dăinui de în­ dată ce nu mai are ce spera sau de ce să se teamă. 1904 — Majoritatea femeilor se dăruiesc mai degrabă din slăbiciune decît din pasiune ; aşa se face că, de obicei, bărbaţii îndrăzneţi reuşesc mai bine decît cei­ lalţi, deşi nu sînt mai vrednici de iubire. 1905 ■ — Prudenţa şi iubirea nu duc casă bună împre­ ună ; pe măsură ce iubirea creşte, prudenţa scade. 1906 — Totdeauna ne temem să dăm cu ochii de fiinţa iubită cînd am cochetat de curînd cu altcineva. LA ROCHEFOUCAULD, flecţii, 140 : 156 ; 144.

Maxime

şi re­

1907 •— Iubire, cînd ne-nlănţui tu / S-a zis cu orice chibzuinţă. LA FONTAINE, Leu-ndrăgostit, IV, 1.

1908 — E p laşitate grozavă, neiertată, să mai arăţi iubire cui te-a uitat o dată. 1909 — O inimă ce arde în dragoste, în friguri / Se-ndoieşte. / Sorţii îi par mereu nesiguri, / I-e frică să se încreadă prea mult şi se încrede / Cel puţin în ceea ce ar dori [...]. Nu-şi vede / Norocul ! MOLIERE, Scena I.

Tartuffe :

Pisălogii,

Actul

I,

250

T E A M A ŞI C U R A JU L IN D R A G O ST E

1910 — Amorul nu-1 poţi birui decît fugind. împo­ triva unui asemenea vrăjmaş, adevăratul curaj este să te temi şi să fugi, dar să fugi fără a te mai gîndi şi fără a-ţi lăsa timpul să priveşti vreodată în urmă. FRANQOIS FENELON, Peripeţiile Iul Telemah, I, 138.

1911 — în dragoste, teama de a displace întunecă ra­ ţiunea. 1912 -— O iubită pasionată oricît de puţin încurajată devine cutezătoare. VOLTAIRE, Dicţionar filosofic : Iubire.

1913 — Iubirea temătoare vede departe. G. E. LESSING, Opere, II.

1914 — Iubirea sfioasă ce se ascunde de ochii soarelui şi ai oamenilor, neîndrăznind să se arate decît în sin­ gurătate şi în taina cea mai adîncă, se dovedeşte a fi, cînd e dată în vileag de o întîmplare ostilă, mai cu­ rajoasă, mai tare şi mai îndrăzneaţă decît alte pasiuni zgomotoase şi ostentative. J. W. GOETHE, Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister, 46.

1915 — împotriva dragostei nici o armă nu se gă­ seşte. Iar temerea o topeşte. IORDACHE GOLESCU, buna-cuviinţă, 59.

Povăţuiri

pentru

1916 — Un suflet urzit pentru fapte mari nu sacri­ fică amoriului interesele patriei, nici pe acelea ale faimei. GHEORGFIE ASACHI, Scrieri alese ; Ruxarida Doamna, 143,

T E A M A ŞI CURAJUL- IN D R A G O ST E

251

1917 — Dragostea îşi are şi ea eroismul ei. ERNES E LEGOUVE, XlX-lea secol, 181.

Părinţi

copii

în

al

1918 — Cine iubeşte se şi teme, iar cel ce se teme -este mai aproape de iubire decît de ură. 1919 — Dragostea se îngrozeşte de tot ceea ce nu e ea însăşi. 1920 — Inimii îi e groază de calcule şi profituri, ori­ care ar fi ele. 1921 — Modestia, sau mai bine-zis teama, este una din primele virtuţi ale iubirii. HONORE DE BALZAC, Contractul de că­ sătorie, 6 ; Crinul clin vale, 85 ; 35 ; Eugenie Grandet, 12.

1922 — Se observă adesea faptul că oamenii au scris versuri bune sub influenţa pasiunii, pe cînd n-au putut scrie bine în nici o altă împrejurare. Pasiunea are p influenţă asemănătoare asupra întregii lor firi. Măreşte sentimentul, face pe bufon să devie liniştit şi dă curaj laşului. Va insufla în netrebnicul cel mai de compă­ timit destul curaj şi inimă pentru a sfida lumea în­ treagă, cu condiţia să aibă sprijinul fiinţei iubite. R. W. EMERSON, Eseuri : Iubire, 139.

1923 — Dragostea [...] e mai puternică decît moartea şi frica de moarte. Viaţa există şi se dezvoltă numai prin iubire. I. S. TURGHENIEV, (II, 47). \

1924 — Lumea iubirii are în olimpul său mulţi eroi, martiri şi sfinţi, destui ca să umple paradisul şi pan­ teonul tuturor naţiunilor.

252

T E A M A Ş I C U R A J U L ÎN D R A G O S T E

1925 — Mulţi dintre îndrăgostiţi sînt adesea laşi, dar în laşitatea lor nu există niciodată o umbră de plic­ tiseală. PAOLO

M ANTEGAZZA,

C u g etă ri

d esp re

iubire, 53 ; 48.

1926 — Adevăratului gelos, totul îi trezeşte bănuieli, totul îi e subiect de nelinişte. O femeie îl şi trădează prin simplul fapt că trăieşte şi respiră. Se teme de procesele vieţii interioare, de mişcările diverse ale trupu­ lui şi sufletului care fac din acea femeie o făptură distinctă de el -însuşi, independentă, instinctivă, îndoiel­ nică şi uneori de neînţeles. ANATOLE FRANCE, Viaţa literară, 371.

1927 — De frică, niciodată o femeie .nu va fi credin­ cioasă bărbatului. 1928 — îndrăzneala în iubire face minuni, ca şi curajul în război. SOFIA NĂDEJDE, Scrieri, 56 ; 124.

1929 — Nu iubeşte cum trebuie acel ce se teme sa vadă asa cum e ceea ce iubeşte. ROMAIN ROLLAND, Beethoven, epoci creatoare. Cîntecul învierii, 13.

Marile

1930 — în dragoste, aproape orice femeie este capa­ bilă de cel mai înalt eroism. A. I. KUPRIN, (II, 64).

1931 — îmi plac în dragoste nesăturaţii — îi plîng şi îi admir. Au ceva din eroismul tragic al în­ drăgostiţilor care vor să treacă oceanul cu înotul. OCTAVIAN 1965.

GOGA,

Tribuna,

5

august,

TEAM A

ŞI

C U R A JU L

IN

D R A G O ST E

253

1932 — Cînd e cu adevărat vorba de o iubire mare, dacă unu} din amanţi încearcă imposibilul, rezultatul e acelaşi [...].Trebuie să se ştie că şi iubirea are ris­ curile ei. 1933 — în dragoste e ca şi în război : Vai de cei în­ vinşi. CAMIL PETRESCU, Ultima noapte de dra­ goste, întîia noapte de război, 50 ; Mioara, 107.

1934 — Cînd iubeşti cu adevărat, nu te întrebi dacă eşti iubit. Iubirea îţi dă curajul de a înfrunta orice ipoteză. întrebarea e de obicei mai mult o problemă de amor propriu decît una de amor propriu-zis. PETRE STRIHAN, Moara albastră, 140. •

1935 — Nu e adevărat că pe măsură ce se adună anii dragostea devine mai puţin teribilă. La suferinţele obişnuite (gelozie, dorinţă pătimaşă etc.) se adaugă spaima timpului care trece pentru totdeauna. CESARE PAVESE, Meseria de a trăi, 187.

1936 -— Curajul este printre cele dintîi unităţi de mă­ sură cu care femeile apreciază iubirea unui bărbat. Ele simt ce luptă mare îl aşteaptă. 1937 — Iubeşte cu îndrăzneală, dar frumos, adică nuanţat, mulţumit că iubirea îţi este înţeleasă şi eşti primit cu emoţie. Lasă limpezimile să curgă peste inima-ţi tulbure, nu te speria de cuvinte şi gesturi simple. Trebuie să simţi cît de copil te face dragostea ei. Nu strica armonia începuturilor. Ai curaj, ea vrea să creşti sub privirile ei, sub gene lungi, alintat de cu­

254

T E A M A ŞI C U R A JU L IN D R A G O ST E

vinte şoptite. Fii copilul ei, fiindcă ea nu cunoaşte altă raţiune de a fi. Uită că marea te va smulge o clipă mai tîrziu, te va duce la fund, în adîncuri reci, şi vei crede că ai murit. Acum eşti viu... IO N VLASIU, In spaţiu şi timp, I, 40 ; III, 81.

1938 — Dragostea este o bătălie, dragostea este un război, dragostea este o maturizare. JAMES BALDWIN, Nimeni nu-mi ştie nu­ mele, 136.

1939 — Dorinţa se teme uneori de ea însăşi. TUDOR BOGDAN, Starea de crepuscul, 39.

1940 — Dacă ne vom ruşina să iubim ceea ce datorăm vieţii, vom încuraja numărul celor incapabili de dra­ goste. Aici nu încape nici un fel de confuzie. Cu cît va fi mai puternică această iubire, cu atît va fi mai puţin loc pentru singurătate şi pentru frică. 1941 — Dragostea cere riscuri. OCT AVI AN 127 ; 160.

PALER, Apărarea lui Galllei,

1942 — Iubirea cere orice risc. 1943 — Riscul de a iubi e o chemare. MARIN VOICULESCU, Lumea în gînduri, 134 ; 134.

1944 — Cine are curajul să sărute o gleznă/ dacă nu şchioapătă ? ! NICHITA STĂNESCU, Ea, în voi. magna, 11

E p ic a

UNELE CONDUITE — SIMBOL AL CURAJULUI — RĂMASE CELEBRE Cu m ult mai mare e puterea pildei.

P1ERRE CORNEILLE SOCRATE (470—400 î.e.n.), filosof grec.

1945 — Cînd i s-a înmînat cupa cu otravă, acesta o primi senin, fără să tremure, fără să se înfioare, fara să se schimbe la faţă [...] — „îmi este permis, zise el, să adresez zeilor o rugăciune, şi să le cer să trec fericit din lumea aceasta în cealaltă ; aceasta le-o cer ; împlinească-mi zeii rugăciunea \ “ Si zicînd aceasta, apropie cupa de buze, şi, fără sforţare, fără revoltă, o goli. Cînd amicii, strînşi în juful lui, plîng, suspină, bocesc, Socrate nu se lasă cuprins de emoţie ; el îi încurajează : „Fiţi liniştiţi, le zice, şi ţineţi-vă curajul". PLATON — citat de P. DOUMER, în Cartea copiilor mei : Curajul.

1946 — Eroismul lui Socrate constă în seninătatea sa, o seninătate izvorîtă din cunoaştere. Cineva îi aruncă vorbele : „Atenienii te-au osîndit la moarte", iar el răspunde : „Şi pe ei natura i-a osîndit la fel". V IC T O R IA

„

ANA

T Ă U Ş A N , B ră ţa ra lu i P r o -

meteu, 92.

LATERANUS (sec. I. e.n.), sclav roman.

1947 — Aminteşte-ţi de curajul lui Lateranus. Cînd Neron i-a trimis pe sclavul său eliberat Epafrodit pentru a-1 chestiona asupra conspiraţiei în care fusese

256

OAM ENI DE CURAJ

antrenat, el nu-i dădu alt răspuns acestui libert decît : ■ — Cînd voi avea ceva de spus, o voi spune stăpînului tău. Tu ai fost în captivitate. [...]. — Vei fi trimis în exil ! — Şi ce mă împiedică să nu merg vesel, plin de speranţă şi mulţumire de starea mea ? — Vei fi condamnat la moarte. — Şi trebuie să mor murmurînd şi gernînd ? — Spune-mi secretul tău. — Nu-1 voi spune deloc, căci aceasta depinde de mine. — Te voi pune în fiare. — Ce spui, prietene ? Tu mă ame­ ninţi de a fi pus în fiare? Te sfidez. Le vei pune la picioarele mele, dar voinţa mea va fi liberă, şi nici chiar Jupiter nu mi-o poate lua. — Voi merge imediat să poruncesc să ţi se taie gîtul. -— Cine ţi-a spus că gîtul meu avu singur acest privilegiu de a nu putea fi tăiat ? Lateranus fiind condus la supliciu şi prima lovitură de execuţie fiind prea slabă pentru a-i tăia capul, el a fost tulburat un moment, dar îşi reveni imediat şi reîntinse gîtul cu mai multă fermitate şi prestanţă. EPICTET, Maxime. DECEBAL (87—106), rege dac, înzestrat cu mari însuşiri mili­ tare şi politice. După ce a repurtat cîteva victorii asupra roma­ nilor, în momentul cînd, sub conducerea lui, poporul dac, deşi s-a apărat eroic, a fost supus de romani, s-a sinucis pentru a evita umilinţa.

...Iar Decebal îşi strînge sprîncenele-ncruntate, / Pri­ veşte înc-o dată spre scumpa lui cetate, / Scrutează nesfîrşitul iubitei sale ţări / Ce arde-nflăcărată din zări şi pînă-n zări, / îşi trage spada plină de-a focului lumină, / O-ntoarce şi-i înfige mînerul jos, în tină, / Şi-apoi,

OAM EN II D E C U iRA J

257

cu buza strînsă şi pieptul dezvelit, / Se-aruncă fără milă în fierul ascuţit ! .../ O clipă doar... o clipă, şi inima ce-odată / Ştiuse — atît de tare în pieptul lui să (bată / Străpunsă fu la mijloc de fierul luminos, / Şi se-nalţă spre soare — însîngerat prinos f ...] ! / Aşa ştiu să moară de moarte vitejească / Acela ce-nfruntase mîndria-mpărătească, / Precum înfruntă stînca al mării mîndru val. / Aşa ştiu să moară semeţul Decebal !... v VICTOR EFTIMIU, Opere, voi. I, 157—158. GIORDANO BRUNO (154S—1600), cel mai de seamă filosof italian din epoca Renaşterii. A fost ars pe rug ca eretic.

...în ziua de 20 ianuarie. 1600, tribunalul inchiziţiei a pronunţat verdictul de condamnare la moarte a lui Giordano Bruno [...]. Arderea pe rug a avut loc în ziua de 11 februarie 1600. Pînă în ultima clipă con­ damnatul a rămas credincios ideilor sale, rezistînd tu­ turor ofertelor de „pocăinţă" şi de retractare, ceea ce, poate, i-ar fi uşurat soarta. Cu un curaj demn de adîncă admiraţie, Bruno şi-a înfruntat călăii, aruncîndu-le cu dispreţ, cînd flăcările rugului îi cuprindeau trupul, acele cuvinte rămase în amintirea istoriei : „Voi îmi rostiţi sentinţa cu mai multă frică decît o ascult eu". AUR EL IAN TACHE, Figuri ilustre din peri­ oada Renaşterii, 503—506.

NOTE

1. Olănescu Gr. Adina, Cugetări, Editura Minerva, Bucureşti, 1908, p. 42. 2. Makarenko A.S., Opere pedagogice alese, voi. II, ediţia a Il-a, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1963, p. 68. 3. Ministrul de finanţe al regelui Carol al VUI-lea. 4. A denatura, a falsifica, a deforma, a contraface. 5. Locuţiune ce arată o spaimă grozavă, însoţită de panică, datorată năvălirilor dese şi sălbatice ale acestora. Se mai spune despre cineva care se grăbeşte şi-i zoreşte şi pe ceilalţi. 6. Cele trei lumi sînt : pămîntul, cerul şi infernul. 7. La realizări măreţe. 8. Se pare că trebuie spus : „ultima scadenţă11 (Morellet). 9. David, suveran al regatului Israel (secolul al Xl-lea î.e.n.). Potrivit legendei biblice, l-ar fi omorît în luptă pe uriaşul Goliat, căpetenia militară a filistenilor. 10. Cturajul natural dat de dispoziţiile native. 11. A fost îndemnul la acţiune şi curaj pe care Anatole France l-a adresat mişcării revoluţionare. 12. Revoluţionarii-democraţi. 13. Expresie folosită de Arria (soţia demnitarului Caecius Paetus, implicat în complotul împotriva împăratului roman Claudius şi condamnat la moarte prin sinucidere), care văzînd că soţul ei şovăie să execute sentinţa, şi-a împlîntat un pumnal în piept, l-a

NOTE

259

scos apoi plin de sînge şi i l-a întins spunîndu-i : „Non dolet Paete !“. 14. Cuvinte rostite pe patul morţii de către regele David fiului său Solomon. 15. Sfat dat lui Enea de Sibila din Cumae. 16. Descurajarea, deznădejdea, disperarea, descumpănirea. 17. Sau ciovică, cea mai mică dintre speciile de bufniţe. 18. Remarca utilitatea memoriilor şi din acest punct de vedere, apropo de acele ale lui Pierre Victor Besenval (1722—1791), ofi­ ţer elveţian în serviciul Franţei, autorul unor foarte interesante memorii. 19. Frica te face să exagerezi dificultăţile pe care le ai de înfruntat. 20. Cu sensul : să nu te încrezi în duşman oricît de darnic şi binevoitor ar părea. 21. Bacon derivă termenul „terror Panicus“ de la Pan, ca per­ sonificare a naturii. 22. Mihai Viteazul, domn al Ţării Româneşti (1593—1601), al Transilvaniei (1599—1600) şi al Moldovei (1600). 23. Variantă populară după un stih din Eneida lui Virgiliu (C a r te a X, v e r s 284). T e x tu l o r ig in a l e ste : „ A u d e n te s fo r tu n a iu v a t “, cu a cela şi în ţe le s . Circulă şi cu a d ă u g irea : „ tim id a sq u e repellit" („şi respinge pe cei sfioşi11). 24. Om mîndru şi îndrăzneţ. 25. A nu îndrăzni. 26. Dacă poţi, dacă îndrăzneşti. 27. Se referă la Prometeu şi la îndrăzneţi (cutezători) în genere. 28. împricinaţii. „ 29. Gracian amalgamează aici două anecdote diferite : cea cu Alexandru Macedon care, vizitînd mormîntul lui Ahile, nu îl plînge, ci îl fericeşte fiindcă a avut în viaţă un prieten credincios, iar după moarte un poet faimos care i-.a proslăvit faptele. (Plutarch, Vieţile paralele, Alexandru, 15 ; vezi trad. N il. Barbu, Editura

w;,..,

260

...............

, ...................—-

' NOTE

ştiinţifică, voi. III, p. 370) ; şi anecdota cu Cezar care plînge ci­ tind ceva despre Alexandru cel Mare, răspunzîndu-le prietenilor, miraţi de plînsul său, că e firesc să se întristeze, cînd Alexandru, deşi atît de tînăr, domnise peste atîtea popoare, în timp ce el nu făcuse nimic de seamă pînă la vîrsta sa. (Ibidem, Caesar, ed. cit., voi. III, p. 467). (Apud Sorin Mărculescu, traducătorul lui Baltasar Gracian, Oracolul manual, Editura Minerva, Bucureşti, 1975, pp. 35—36). 30. Jacques Esprit, în „Despre falsitatea virtuţilor omeneşti11, partea a Il-a, cap. IV, dezvoltă aceeaşi idee. 31. Hercule (Herakles), Tezeu, eroi de seamă din mitologia grea­ că, vestiţi prin forţă fizică deosebită şi fapte eroice. 32. Ahile, Aiax, Diomede, principalii eroi ai „Iliadei11. S-au re­ marcat prin faptele lor de vitejie. 33. Sub Filip al II-lea şi Alexandru Macedon — fiul acestuia — statul Macedonian a ajuns la o mare înflorire, extinzîndu-se. 34. Montesquie'u denunţă limitele regimului burghez de la în­ ceputul secolului al XVIII-lea, cu consecinţe nefaste asupra mo­ ravurilor. 35. In mitologia greacă, unul dintre giganţi, fiul zeului mării Poseidon şi al zeiţei pămîntului Geea. El era invincibil, deoarece ori de cîte ori atingea pămîntul căpăta forţe noi. Aici mitul este folosit ca o ilustrare a tezei potrivit căreia contactul eroului cu masele, ale căror idealuri le exprimă, îl face mai puternic. 36. Henri Bergson (1S59—1941), filosof francez. 37. General spartan în timpul războiului cu peloponezii. 38. Dion al Syracuzei (409—354 î.e.n.), guvernator al Syracuzei între anii 357—354 î.e.n. 39. Epaminondâs (c. 420—362 î.e.n.), comandant de oşti şi om politic din Grecia antică. 40. Publius Cornelius Scipio (c. 235—183 î.e.n.), om politic şi comandant militar roman, supranumit Africanul (Scipio Africanul) în urma victoriei asupra lui Hannibal, obţinută Ia Zama (Africa).

NOTE

261

41. Peride (c. 495—429 î.e.n.) om de stat atenian. 42. Supranumit Laurenţiu Magnificul, conducător al republicei Florentine (1469—1492). El însuşi poet, a sprijinit artele şi ştiinţa. 43. M. Eminescu denunţă degradarea ideilor şi sentimentelor sublime în concepţia unor contemporani ■ai săi individualişti. 44. Cu sensul : şi gloria e trecătoare. 45. Arată-i că gloria e ceva trecător. 46. Principele de Conde şi domnul dc Turenne erau consideraţi cele două mari genii militare ale Franţei. 47. Conştiinţa omului drept (Ovidiu, Faste, 4, 311). * 48. La care Diderot remarca : „Da, cetăţeanul în general. Nu simţim ca autorul decît la bătrîneţe. Spectacolul omului de seamă care moare de foame este expus neîncetat în ochii copiilor de părinţii cu judecată. Nenorocitule, ce vrei să faci ? E nesigur că vei merge la glorie şi tu alergi drept la mizerie [...]. Iată vorbele ce răsună în căminelcf noastre, însă ele nu convertesc cîtuşi de puţin decît pe copiii mediocri ; ceilalţi lasă părinţii să zică şi se duc unde-i cheamă natura. Tot ceea ce adaugă autorul nu convine decît celor' care nu sînt în adevăr chemaţi11. (D. Diderot, Combaterea sistematică a lucrării lui Helveţius : Omul). 49. Divinitate mitologică romană. Ianus, zeu al începutului şi sfîrşitului, reprezentat, de aceea, cu două feţe, veghea asupra por­ ţilor şi uşilor, arcurilor boltite care străjuiau răscrucile şi căile mai importante. Aici este folosit în sensul de străjuitor al imparţialităţii, echităţii. 50. In mitologia greacă, monstrul cu o sută de ochi dintre care cincizeci rămîneau totdeauna deschişi. Numele lui este întrebuinţat ca simbol al vigilenţei (Dicţionar enciclopedic român, voi. I, Editura politică, 1962, pp. 183—184). 51. Personificarea criticii defăimătoare, aflat la periferia tradiţiei mitologice, deşi e pomenit încă de Flesiod (Theog. 214), printre copiii Nopţii. Este eroul mai multor legende, dintre care una, reţinută de Gracian, îl arată bătîndu-şi joc de omul făurit de

262

N O TE

Vulcan, care nu prevăzuse o mică deschizătură în pieptul creatu­ rii . sale, pentru a-i putea citi prin ea gîndurile tainice. Gracian sugerează însă înlocuirea ferestruicii de la piept cu ochi la mîini, inspirîndu-se dintr-o emblemă a lui Alciati „Sobrie vivendum et non ternare credendum“, unde apare faimoasa „oculta manus“ (mîna cu ochi). (Apud Sorin Mărculescu, în Baltazar Gracian, Ora­ colul manual şi arta prudenţei, voi. I, p. 92). 52. Femeie — considerată de obicei preoteasă a zeului Apolo — căreia în antichitatea greco-romană i se atribuia darul de a prezice viitorul. 53. Limba de cumpănă a raţiunii : emblema „Prudentes" de Alcioti, are ca element principal o balanţă, ilustrînd sentinţa lui Cleobul : „Măsura e lucrul cel mai bun" (Diogene Laertius, Des­ pre vieţile şi doctrinele filosofilor, I, 93, trad. C. Balmuş, Editura Academiei, 1963, p. 143). 54. Formulă folosită de examinatori pentru promovarea în una­ nimitate a unui candidat : „nemine discrepante approbatus1'. 55. Claie mare de snopi, de fîn, de paie. 56. Cu sensul : „un voinic nu omoară un copil". 57. Sau „Cine-şi pune floare în comanac, acela o poartă, că-i mîndru de ce e, e fudul de voinic". Cine nu are mîndria voinicu­ lui, priveşte floarea ca un lucru de prisos, ba chiar un lucru care se împotriveşte cu firea lui (I. Slavici, op. cit., p. 57). 58. Sfoară, şiret, cingătoare. 59. Rege al Spartei (c. 401—358 sau 360 î.e.n.). 60. Personaj din basmele bengaleze. 61. Cu sensul : în orice împrejurare, partea constructivă este preferabilă războiului. 62. Fantoma celui mort necăsătorit.

BIBLIOGRAFIE I

ANTOLOGII I. Cugetări engleze

(Antologie,

traducere,

indice de autori

şi

titluri, indice tematic, bibliografie : Horia Hulban, Brînduşa Popescu, Dumitru Dorobăţ), Editura Albatros, Co­ lecţia Cogito, Bucureşti, 1960. II. Maxime şi cugetări din folclorul şi literatura rusă şi sovietică (Ediţie realizată de N. Roşianu), Editura Albatros, Co­ lecţia Cogito, Bucureşti, 1974. III. Maxime militare (Selectate de Marin Mirea), Editura Mili­ tară, Bucureşti, 1973.

BIOGRAFII şi ALTE SCRIERI D IN CARE S-A CITAT IV. Almăşan, Dorin, Eroi contemporani, Editura Dacia, Cluj, 1971. V. Annouilh, Jean, Tbomas Becket, 1965.

(Cuvînţ

introductiv),

264

BIBLIO G RA FICE I

VI. Auclair, Marcelle, Viaţa lui Jean James, Editura politică, Bucureşti, 1966. VII. Barbu, Eugen, Caietele princepelui,

voi. I, Editura

Dacia,

Cluj, 1972 ; Caietele principelui, voi. II—IV, Editura Eminescu, Bucu­

reşti, 1973— 1977. VIII. Benko, Samu, Confesiunile lui Bolyai lanoş, Editura Kriterion, Bucureşti, 1976. IX. Brecht, Bertolt, Viaţa lui Galilei, Editura Univers, Bucureşti, 1972. X. Bredel, Willi, Ernst Tbălman, Editura de stat pentru literatură şi artă, Bucureşti, 1951. XI. Colmar von der Goltz, Conducerea războiului, A doua ediţiune, (Traducere de colonel Averescu), Tipografia P. Gobel, 1901. XII.

*

*

*

Dramaturgi ieşeni contemporani, voi. II,

Casa judeţeană a creaţiei populare, Iaşi, 1970. X III. Firoiu, V., Convorbiri cu... Henri Coandă, Editura Alba­ tros, Bucureşti, 1971. XIV. Gide, Andre, Voi de nuit (par A. de Saint-Exupery), Pre­ XV.

face, Gallimard, Paris, 1978. * * * Gînduri despre anii de studenţie, Editura politică, Bucureşti, 1966.

XVI. Iacovlev, A., Roland Amundsen (Traducere de Maria Roth şi Marin 1973.

Sârbulescu), Editura pentru

turism,

Bucureşti,

BilBLIOGRAPJE I

265

XVII. Ibarruri, Dolores, Singura cale, Editura politică, Bucureşti, 1963. XVIII. Ionescu, Tudor, Glose franceze, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1931. XIX. Key, V. R., Pierre, Zirato Bruno, Caruso, Editura muzicală XX.

a compozitorilor din R.S.R., Bucureşti, 1966. * * * Literatura mărturisirilor de la Cellini la Malraux, voi. I—II, Editura Minerva, Bucureşti, 1972.

XXI. Marinescu,

Eugen,

Cîntăreţul

luptelor

şi

al

biruinţelor.

Căpitanul poet Nicolae Vulovici, Editura militară, Bucu­

reşti, 1977. XXII. Minar, Octav, Filosoful Conta, Viaţa şi Opera, Editura Librăriei Şcoalelor, C. Sfetea, Bucureşti (fără an). XXIII. Ralea, Mihai, Anatole France, Editura de stat pentru literatură şi artă, Bucureşti, 1955. XXIV. Roman, Valter, Sub c rid Spaniei, Editura militară, Bucu­ reşti, 1972. XXV. Schopenhauer, A., Aforisme asupra înţelepciunii în viaţă, Traducere de Titu Maiorescu, Ediţia a patra, Editura Li­ brăriei Socec et Compania, Bucureşti, 1902. XXVI. Şerban, Geo, Idei trăite. Carte de înţelepciune, Editura tineretului, Bucureşti, 196S. XXVII. Talanov, A., Nansen. In româneşte de Laura Dragomirescu şi Iura Derevencu, Ediţia a Il-a, Editura tineretului, Bucureşti, 1963. XXVIII. Thorez, Maurice, Articole şi cuvîntări, Editura politică, Bucureşti, 1958.

26

B IB L IO G R A F IE T.

J

XXIX. Vetişanu-Mocanu, Vasile, Elogiul eroismului, Editura Alba­ tros, Bucureşti, 1973. XXX. Vianu, Tudor, Jurnal, Editura pentru literatură, Bucureşti, 1961. XXXI. Vico, Gianbatista, Ştiinţa nouă, Editura ştiinţifică, Bucu­ reşti, 1972. XXXII. Zărnescu, Constantin, Aforismele ţi textele lui Brâncuşi, Editura Scrisul românesc, Craiova, 19S0.

BIBLIOGRAFIE II

ADĂSCĂLIŢEI, VASILE, Doine şi balade, ediţia a II-a, Editura „Ion Creangă", Bucureşti, 1970. AESOPUS, Fabule (trad.), Editura Minerva, Bucureşti, 1980. ALBYALA, RADU, FISCHER, Pann Anton, Scrieri literare, 3 voi., Editura pentru literatură, Bucureşti, 1963. ALECSANDRI, VASILE, Poezii, voi. 1, 2, Editura de stat pentru literatură şi artă, Bucureşti, 1957. ALEXANDRESCU, GRIGORE, Fabule şi alte scrieri (Ediţie în­ grijită de I. Fischer), Editura pentru literatură, Bucureşti, 1967. ALMAŞ, DUMITRU, Un om în furtună. Editura tineretului. Bucureşti, 1965. „Eroi au fost, eroi sînt încă", Editura politică, Bucureşti, 1975. Drum de luptă şi de glorie, Editura politică, Bucureşti, 1978. ANGHEL, PAUL, Săptămîna patimilor, Editura Eminescu, Bucu­ reşti, 1979. * * * Antologie de poezie engleză, voi. I, (Ediţie întoc­ mită de Leon Leviţchi şi Tudor Dorin), Editura Minerva, Bucureşti, 1981. Antologia poeţilor decembrişti, 1829—1951, (traci). Cartea Rusă, Bucureşti, 1951.

268

B IB L IO G R A F IE H

ANTONIU, GEORGE, Respectarea legilor ţării, cerinţă esen­ ţială a echităţii sociale, Editura politică, Bucureşti, 1973. * * * Apa trece pietrele rămîn. Proverbe româneşti. (Prefaţă, glosar şi indice de George Muntean), Editura pentru literatură, Bucureşti, 1966. ARACHELIAN, V., Aventurile tului, Bucureşti, 1968.

„originalităţii". Editura tinere­

ARGHEZI, TUDOR, Manual de morală practică, Pygmalion, Iaşi, 1916. * ASLAN, GARABET, Cultul oamenilor mari, Editura Alcalay et Co„ 1914. ATHEANOS, 1978.

Ospăţul înţelepţilor,

Editura

Minerva,

Bucureşti,

BĂLĂCI, ALEXANDRU, Niccolo Machiavelli, Editura tineretului, Bucureşti, 1969. BĂLAN, ION DODU, Delimitări critice, Editura pentru literatură, Bucureşti, 1964. BALZAC, HONORE de, Maxime şi cugetări. (Culese, traduse şi prezentate de Anghel Ghiţulescu), Editura Albatros, Bucu­ reşti, 1979. Femeia la 30 de ani. Istoria celor treisprezece, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1981. BANTEA, EUGEN; NICOLAE, CO N STA N TIN ; ZAHARIA GHEORGHE, August 1941 — mai 1945, Editura militară, Bucureşti, 1969. BARBU, EUGEN, Jurnal, Editura pentru literatură, Bucureşti, 1966. Incognito. Cine-roman, voi. I, Editura Albatros, Bucu­ reşti, 1975,

B IB L IO G R A F IE I I

269

BĂLCESCU, NICOLAE, Istoria românilor sub Mihaiu-Vodă-Viteazul (Precuvîntare de A. I. Odobescu), ediţia a III-a, Editura Cartea Românească, 1929. BENIUC, MIHAI, Versuri alese, voi. I—II, Editura de stat pentru literatură şi artă, Bucureşti, 1955. * * * Beowulf (trad.), Editura pentru literatură univer­ sală, Bucureşti, 1969. BIBESCU, MARTHA, Jurnal politic, 1939—1941, Editura poli­ tică, Bucureşti, 1979. BLAGA, LUCIAN, Ferestre colorate, Editura Librăriei Diecezane, Arad, 1926. ■ Opere, voi. VII (Ediţie îngrijită de Dorii Blaga), Editura Minerva, Bucureşti, 1980. BOLINTINEANU, Opere, voi. I, II (Studiu introductiv de D. Păcurarii. Text stabilit de R. Ochieşanu ş.a.), Editura pentru literatură, Bucureşti, 1961. BOMBARD, ALAIN, Naufragiat» de bună-voie. Editura ştiinţi­ fică, Bucureşti, 1960. BOTEZATU, PETRE, Note de trecător, Editura Junimea, Iaşi, 1979. BRECHT, BERTOLT, Teatru, (trad.), Editura pentru literatură şi artă, Bucureşti, 1958. BUDAI-DELEANU, I., Ţiganiada (Ediţie îngrijită de Florea Fugariu), Editura Minerva, Bucureşti, 1973. BUJOR, M. GH., Ştefan Gheorghiu şi epoca sa, Editura politică, Bucureşti, 1968. BUZEA, CONSTANŢA, Ploi de piatră, Editura Albatros, Bucu. reşti, 1979. CAMUS, ALBERT, Le mythe de Sisyphe, Essai sur l’absurde, Paris, Gallimard, 1942. Caiete, Editura Univers, Bucureşti, 1971. CANTEMIR, DIMITRIF-, Divanul (Ediţie îngrijită de Virgil Cîndea), Bucureşti, 1969.

27.)

B IB L IO G R A F IE III

Istoria ieroglifică, voi. I—II (Ediţie îngrijită de P. P. Panaitescu şi I. Verdeş), Editura Minerva, Bucureşti, 1973. CARLYLE, THOMAS, Eroii, cult.l eroilor şi eroicul în istorie, Institutul de arte grafice „Răsăritul", Bucureşti, 1925. * * * Cartea înţelepciunii populare. Proverbe (Ediţie în­ grijită de Ion Dodu Bălan), Editura Minerva, Bucureşti, 1974. CARTIANU, ANA, Eseuri de literatură engleză şi americană, Editura Dacia, Cluj, 1973. OASTRO, FIDEL, Cuvîntări alese, Editura politică, Bucureşti, 1961. CEAUŞESCU, NICOLAE, România pe drumul desăvîrşirii con­ strucţiei socialiste, voi. I—III, Editura politică, Bucureşti, 1968—1969. România pe drumul construirii societăţii socialiste multi­ lateral dezvoltate, voi. IV—XX, Editura politică, Bucu­ reşti, 1970—1981. Dezvoltarea învăţământului, ştiinţei şi culturii în România, Editura politică, 1979. * * * Cetatea Rozafat (folclor albanez), (Antologie, tra­ ducere şi tabel cronologic de Focioni Miciacio, Cuvînt ■ înainte de Victor Eftimiu), Editura Minerva, Bucureşti, 1974, CILIBI, MOISE, Cuvinte înţelepte, Cartea Românească, Bucu­ reşti (fără an). COCEA, N. D., Jurnal, Editura politică, Bucureşti, 1970. * * * Codul principiilor şi normelor muncii şi vieţii comuniştilor, ale eticii şi echităţii socialiste, Editura poli­ tică, Bucureşti, 1974. COMENIUS, JAN AMOS, Didactica magna, Tipografia „Româ­ nia Nouă“, Bucureşti, 1921. CONSTANTINESCU, POMPILIU, Caleidoscop, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1974. Scrieri, voi. I, Editura pentru literatură, Bucureşti, 1967.

B IB L IO G R A F IE II

271

CONTA, VASILE, Scrieri filosofice alese (Ediţie îngrijită de Nicolae Gogoneaţă), Editura Minerva, Bucureşti, 1975. CONTA, KERNBACH, ANA, Pulbere, Viaţa Românească, Iaşi (fără an). Noţiuni de pedagogie, didactică şi metodică, Ediţia a V-a, Bucureşti, 1921. CORBUL, VINTILA, Căderea Constantinopolului, voi. I—II, Editura Cartea Românească, 1976. COSTIN, MIRON, Opere, voi. I—II, (Ediţie îngrijită de P. P. Panaitescu), Editura pentru literatură, Bucureşti, 1965. COŞBUC, GEORGE, Pentru libertate. Culegere de poeme. Editura pentru literatură şi artă, Bucureşti, 1950. Antologie sanscrită (Ediţie îngrijită de S. E. Demetrian), Editura pentru literatură, Bucureşti, 1966. Cîntece de vitejie (Ediţie îngrijită de Ileana Manole), Edi­ tura militară, Bucureşti, 1972. Fire de tort (Din volume), Editura pentru literatură, Bucureşti, 1965. COTTON, E., Cei patru Curie şi radioactivitatea, Editura ştiin­ ţifică, Bucureşti, 1965. * * * Cugetări despre iubire (Traducere de Finaş după Pablo Mantegazza), Bucureşti, 1895. * * * Cugetări şi maxime (Ediţie îngrijită de Grigore N. Crivianu), Editura tineretului, Bucureşti, 1968. DEFOE, DANIEL, Moli Flanders, Editura Eminescu, Bucureşti, 1970. * * * De la lume adunate, (Basme, snoave, balade, doine şi cîntece, strigături, proverbe, ghicitori din folclorul nostru), Editura de stat pentru literatură şi artă, Bucureşti, 1958. DELACROIX, EUGENE, Jurnal, voi. I—II, Editura Meridiane, Bucureşti, 1977. DELAVRANCEA, ŞTEFANESCU BARBU, Jurnal de război, Editura militară, Bucureşti, 1972.

272

B IB L IO G R A F IE II

Opere, voi. IX, (Ediţie îngrijită de Emilia St. Milicescu), Editura Minerva, Bucureşti, 1974. DEMETRESCU, TRAIAN, Intim, Editura Librăriei L. Alcalay, Bucureşti, 1892. DEMOCRITE, Doctrines philosophique et reflexions morales, Paris, 1928. * * * Dicţionar de pro-verbe şi zicători, de Aureliu Candrea, Editura Librăriei .Leon Alcalay, Bucureşti, 1912. * * * Dicţionar de citate româneşti (Cu o prefaţă de N. Iorga), Bucureşti, 1923. * * * Dicţionar de galicisme şi proverbe franceze, întoc­ mit şi tradus în româneşte de Eugenia Ioaniţescu, Ardeleana, Tg. Mureş, 1934. * * * Dictionaire des proverbes, sentences et maximes, par Maurice Malaux, Librairie Larousse, Paris, 1960. * * * Dicţionar de cuvinte, expresii, citate celebre, de I. Berg, Editura ştiinţifică, Bucureşti, 1969. * * * Dicţionar de maxime, comentat de Tudor Vianu, Ediţia a Il-a, Editura ştiinţifică, Bucureşti, 1971. * * * Dicţionaral bunei cuviinţe. Maxime şi proverbe, selectate şi ordonate de Gh. Paschia, Editura Albatros, Bucureşti, 1972. * * * Dicţionar de citate şi locuţiuni străine, de Barbu Marian (Ediţie revizuită şi completată de Eugen şi Paul Marian), Editura enciclopedică română, 1963. * * * Dicţionar de proverbe francez-român de Elena Goruneseu, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1975. * * * Un dicţionar al înţelepciunii. Cugetări antice şi moderne, voi. I—IV de Theofil Simenschy, Editura Ju­ nimea, Iaşi, 1970—1975. * * * Dicţionar de proverbe german-român de Mihai Anuţei, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1978

B IB L IO G R A F IE II

*

*

2 73

* Dicţionar de proverbe român-francez de Elena Gorunescu, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1978. * * * Dicţionar de proverbe spaniol-portughez-român, de Mihaela Ghiţescu, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucu­ reşti, 1980. DIESTERWEG, ADOLF, Texte pedagogice alese, Editura didac­ tică şi pedagogică, Bucureşti, 1963. * * * Din înţelepciunea poporului. Proverbe, zicători, ghicitori, Editura de stat pentru imprimate şi publicaţii, Bucureşti, 1957. * * * Din înţelepciunea timpurilor. Carte Moldovenească de învăţătură, (Ediţie îngrijită de K. P. Riabtov), Chişinău, 1974. * * * Din stejar, stejar răsare (Antologie alcătuită de Elsa Grozea), Editura militară, Bucureşti, 1972. DOUGLAS, C. LLOYD,. Pnrada, Ediţia a IlI-a, Editura R. Cioflec, Bucureşti, 1947. Obstacole, Editura medicală, Bucureşti, 1971. DOUMER, PAUL, Livre de mes fi'ls, Vuibert, Paris, 1923. DUŢU, ALEXANDRU, Cărţile de înţelepciune în cultura ro­ mână, Editura Academiei, Bucureşti, 1972. DVOICENKO, E., începuturile literare ale lui B. P. Haşdeu, Fundaţia pentru literatură şi artă, Bucureşti, 1936. EFTIMIU, VICTOR, Opere, voi. I. Teatru (Legende româneşti), Editura pentru literatură, Bucureşti, 1969. EISENBOWER, DW1GITT, Cruciadă în Europa, Editura poli­ tică, Bucureşti, 1975. EMERSON, R. W., Esseuri, Casa şcoalelor, 1945. Societe et Solitude, Librairie Armând Colin, Paris (f.a.). EMINESCU, MIHAI, Poezii, voi. I—II (Cuvînt înainte de Tudor Arghezi. Prefaţă de Zoe Dumitrescu-Buşulenga. Tabel cro­ nologic dş Ion Creţu), Editura Mmerva, Bucureşti, 1977,

274

B IB L IO G R A F IE II

Scrieri politice şi literare, voi. I (1S70—1877), Institutul de arte grafice şi editură „Minerva", Bucureşti, 1905. * * * Encyclopedie des cititions (par A. Dupre), Paris, 1959. EPICTET, MARCUS AURELIUS, Manualul. Către sine. Editura Minerva, Bucureşti, 1977. EPICURE, Doctrines et maximes, Libraire Felix Alean, Paris, 1925. * * * Eroica 1877 (Antologie), Editura pentru literatură, Bucureşti, 1967. ESCHIL, SOFOCLE, EURIPIDE, Teatru (Perşii, Antigona, Tro­ ienele), Editura tineretului, Bucureşti, 196S. * * * Esopia (Ediţie îngrijită de I. C. Chiţimia), Edi­ tura de stat pentru literatură şi artă, Bucureşti, 1958. FABRE, J. H., Souvenirs entomologiques, Librairie Delagrave, Paris, 1934. * * * Femeia în proverbele şi cugetările lumii (Culegere de Mircea Duduleanu), Editura Albatros, Bucureşti, 1975. FfiNELON, FRANC.OIS de SALTGNAC de la MOTHE, Educaţia fetelor, Institutul de arte grafice „Luceafărul", Focşani, 1923. Peripeţiile lui Telemah, voi. I—II, Editura Minerva, Bucu­ reşti, 1975. FONT ANE, THEODOR, Păcatul. Cecile, Editura Eminescu, Bucu­ reşti, 1981. F'ORSTER, FR. WILHELM, Cartea vieţii, Editura librăriei „Socec", Bucureşti, 1925. FOURNIER-AUBRY, FERNAND, Don Fernando, voi. I—II, Editura Minerva, Bucureşti, 1978. FRANCE, ANATOL, Grădina lui Epicur, Bucureşti, (f. a.). Gînduri şi lumină, Bucureşti, 1924. FUCIC, JULIUS, Reportaj cu ştreangul de gît, Editura de stat pentru literatură şi artă, Bucureşti, 1951.

B IB L IO G R A F IE I I

275

GANA, GEORGE şi DORLI, BLAGA, Blaga Lucian, Elanul insulei. Aforisme şi însemnări, Editura Dacia, Cluj-Nâpoca, 1977. GAVÂNESCUL, ION, Noţiuni de pedagogie, I, Pedagogie gene­ rală, Editura C. Sfetea, Bucureşti, 1909. Curs de pedagogie, I, Pedagogie generală, Ediţia a doua, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1921. Educaţia eroică, Buletinul Seminarului Pedagogic Univer­ sitar din Iaşi, nr. 4, 1926. GEISSLER, E. ERICH, Mijloace de educaţie, Ediţia a patra, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1977. GIDE, ANDRE, Jurnal, Editura Univers, Bucureşti, 1970. * * * Glasurile patriei, Antologie de poezie patriotică românească (Ediţie îngrijită de H. Grămescu. Prefaţă de Ion Dodu Bălan), Editura Minerva, Bucureşti, 1972. GOETHE, JOHANN WOLFGANG, Maxime şi reflecţii. (In ro­ mâneşte de Gh. Corogaru. Prefaţă de Sergiu Sălăjan), Edi­ tura Univers, Bucureşti, 1972. Suferinţele tînărului Werther, Editura de stat pentru litera­ tură şi artă, Bucureşti, 1960. GOGA, OCTAVIAN, Precursorii, Editura „Cultura naţională", Bucureşti, 1930. Discursuri, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1942. GOGOL, Taras Bulba, Editura pentru literatură, Bucureşti, 1968. GOLDIŞ, VASILE, Scrieri social-politice şi literare, (Ediţie îngri­ jită de Mircea Popa şi Gheorghe Sora), Editura Facla, Bucureşti, 1976. GOLESCU, . IORDACHE, Povăţuiri pentru buna-cuviinţă (Ediţie îngrijită de Gh. Paschia. Cuvînt înainte de Marin Bucur), Editura Flminescu, Bucureşti, 1975. Proverbe comentate. (Ediţie îngrijită de Gh. Paschia), Edi­ tura Albatros, Bucureşti, 1973. 10 — C urajul in proverbe

213

276

B IB L IO G R A F IE II

GONCOURT , EDMOND de, GONCOURT, JULES, Pagini de Jurnal voi. 1—2, Editura Univers, Bucureşti, 1970. GRACIAN, BALTASAR, L’homme de cour. Maximes, Bernard Grasset, Paris, 1924. Oracolul manual şi arta prudenţei, voi. I—III, Editura Minerva, Bucureşti, 1945. GRIMMELSHAUSEN, Simplicius Simplicissimus, voi. I—III, Edi­ tura pentru literatură, Bucureşti, 1967. GROZA, PETRU, Texte alese, Editura politică, Bucureşti, 1973. GUEVARA, A. de, Ceasornicul domnilor, Editura Minerva, Bucu­ reşti, 1976. GUŞTI, DIMITRIE, Opere, voi. II B : Etica (Texte alese de Ovidiu Bădina şi Octavian Neamţu), Editura Academiei, Bucureşti, 1969. GUŞTI, D., ZAMFIRESCU, Elemente de etică, Editura Scrisul Românesc, Bucureşti, 1939. ITANSSON, PER, Riscînd mai mult decît viaţa, Editura politică, Bucureşti, 1970. HELVfiTIUS, C. A., DIDEROT, D„ Texte pedagogice alese, (Studiu introductiv, note şi comentarii de D. Tudoran), Editura didactică şi pedagogică, 1934. HEMINGWAY, ERNEST, Adio arme, Editura pentru literatură universală, Bucureşti, 1961. HERIOT, EDOUART, Pagini de jurnal, Editura politică, Bucu­ reşti, 196S. HERŢEN, Opere filosofice alese, voi. I—II, Editura Cartea Rusă, 1954. HOI.LANDA, FRANCISCO de, Dialoguri romane cu Michelangelo, Editura Minerva, Bucureşti, 1974. HOMER, Odiseea, Editura de stat pentru literatură şi artă, Bucureşti, 1956. Iliada, voi. I—II, Editura Albatros, Bucureşti, 1973,

B IB L IO G R A F IE OII

27 7

IBRĂILEANU, GARABET, Privind viaţa, Cultura Naţională, Bucu­ reşti, 1930. IORGA, NICOLAE, Sfaturi pe întuneric, Editura militară, Bucu­ reşti, 1976. Cugetări, (Ediţie îngrijită de Barbu Teodorescu), Editura Albatros, Bucureşti, 1972. * * * Iubirea de moşie e un zid... Proverbe şi cugetări despre patrie (Culegere de Vasile Vasile), Editura Albatros, 1977. IVASIUC, ALEXANDRU, Vestibul, Editura pentru literatură, Bucureşti, 1967. Pro Domo. Radicalitate şi valoare, Editura Eminescu, Bucu­ reşti,'1972. Pro Domo, Editura Eminescu, Bucureşti, 1974. * * * învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodoşie (Text ales şi* stabilit de Florica Moisil şi Dan Zamfirescu. Cu o nouă traducere a originalului slavon de Gh. Mihăilă. Studiu introductiv şi note de Dan Zamfirescu şi'G h. Mihăilă), Editura Minerva, Bucureşti, 1970. JOLIOT-CURIE, F., Culegere de cuvîntări, declaraţii şi mesaje, Editura politică, Bucureşti, 1959. KRIEKEMANS, ALBERT, Pedagogie generale, deuxieme editions revue et augumentee, Louvain, 1967. KRUPSKAIA, N. C., Opere pedagogice alese, Editura de stat didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1952. LABIŞ, NICOLAE, Albatrosul ucis, Editura pentru literatură, Bu­ cureşti, 1966. LA BRUYERE, JEAN de, Caracterele, Editura pentru literatură, Bucureşti, 1966. LAGERLOF, SELMA, Povestea lui Gosta Berling, Editura pentru literatura universală, Bucureşti, 196S.

278

B IB L IO G R A F IE II

Minunata călătorie a lui Nils Holgersson prin Suedia, Edi­ tura Tineretului, Bucureşti, 1961. LAMB, CHARLES, Eseurile lui Elia, Editura Univers, Bucureşti, 1973. LA ROCHEFOUCAULD, FRANQOIS de, Maxime şi reflecţii (Traducere, note şi indice analitic de Aurel Tita. Prefaţă de Ion Vicol), Editura Minerva, Bucureşti, 1972. LEC, STANISLAV JERZI, Aforisme, versuri, epigrame (Cule­ gere, prefaţă şi introducere de Nicolae Mareş), Editura Junimea, Iaşi, 1980. I.EGOUVE, ERNEST, Părinţi şi copii în al XlX-lea secol, Bucu­ reşti, Editura Librăriei SOCEC et Comp., 1898. LENIN, V. I., Despre tineret, Editura politică, Bucureşti, 1963. LEOPARDI, GIACOMO, Scrisori, însemnări, cugetări (Antologie, traducere, note şi prefaţă de Smaranda Bratu Stati) Editura Univers, Bucureşti, 1974. LIEBKNECHT, KARL, Cuvîntări, scrisori şi articole alese, Edi­ tura politică, Bucureşti, 1959. LOCKE, JOHN, Cîteva idei asupra educaţiei, Tipografia Română Nouă, Bucureşti, 1920. Eseu asupra intelectului omenesc, voi. I—II, Editura şti­ inţifică, Bucureşti, 1961. Texte pedagogice alese, Editura de stat, didactică şi peda­ gogică, Bucureşti, 1962. LONDON, JACK, Dragoste de viaţă, Editura tineretului, Bucu­ reşti, 1966. LUXEMBURG, ROZA, Cuvîntări şi articole alese, Editura poli­ tică, Bucureşti, 1962. MACHIAVELLI, NICCOLO, Principele, Editura ştiinţifică, Bucu­ reşti, 1960.

B IB L IO G R A F IE I I

*

*

*

*

279

* Mai bine o zi om decît o mie de ani umbra lui. (Proverbe şi zicători chinezeşti), Traducere de C. Macarie, Editura Univers, Bucureşti, 1974. MAKARENKO, A. S., Opere pedagogice alese, voi. I, ediţia a IlI-a, Editura de stat didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1960. MANN, THOMAS, Muntele vrăjit, Editura pentru literatură, Bu­ cureşti, 1969. MAO, TZEDUN, Articole şi cuvîntări alese, Editura P.C.R., Bucureşti, 1951. Opere alese, voi. I—IV, Editura pentru literatura politică, Bucureşti, 1953—1957. MARC—AURELE, Pensees, Quatrieme edition, revue et corrigee, E. de Boccard Editeur, Paris, 1923. MARCUS, AURELIU ANTONIUS, Cugetări asupra vieţii, Edi­ tura Fundaţiei I. V. Socec, Bucureşti, (fără an). MARCOS, ANA, Rădăcinile «zorilor. Poeme din închisoare, Edi­ tura pentru literatură universală, Bucureşti, 1961. MARCOVICI, SIMEON, Culegere din nopţile lui Jung, ediţia a III-a, Focşani, 1871. MARTAS, THEODOR, Confucius, Buda, Mahomed, ediţia a Il-a, Editura Cugetarea, Bucureşti, (fără an). MARX, KARL, 18 Brumar al lui Ludovic Bonaparte, (traci.), ed. a II-a, Editura P.C.R., Bucureşti, 1949. MARX, ENGELS, LENIN, Despre om şi umanism, voi. I-II, Editura Minerva, Bucureşti, 1976. MARX, ENGELS, Opere, voi. VIII, Editura politică, Bucureşti,

*

1960. * Les maximes d’Epictete, (Traduites par Dacien), Librairie de la bibliotheque naţional, Paris, 1895. * * Maxime şi cugetări din folclorul şi literatura ame­ ricană (Antologie, traducere, prefaţă, indice de autori şi in-

280

B IB L IO G R A F IE II

elice tematic de Mihaela Haşeganu), Editura Albatros, Bucu­ reşti, 1974. * * * Maxime, sentinţe şi aforisme din Egiptul antic (Antologie, prefaţă şi traducere de Constantin Daniel), Editura Albatros, Bucureşti, 1975. MOCANU, I. VASILE, Maiorul George Şonţu, Editura militară, Bucureşti, 1966. MOISESCU, NICOLAE, Conducerea vieţii emotive, intelectuale, instructive şj sociale, (fără editură), Bucureşti, (fără an). Cultivarea minţii cu ajutorul biologiei, Bucureşti, 1921. MOISIL, C. GR., îndoieli şi certitudini, ediţia a 11-a, Editura enciclopedică română, Bucureşti, 1974. MQLIERE, Opere, voi. I (Nechibzuitul, Dragoste cu toane, Pre­ ţioasele ridicole, Sganarel, Şcoala bărbaţilor, Pisălogii), Edi­ tura de stat pentru literatură şi artă, Bucureşti, 1955. MQNTAIGNE, Aforisme (Antologie, traducere şi prefaţă de Mihai Rădulescu), Editura Albatros, Bucureşti, 1977. MONTESQUIEU, Scrisori persane, Caiete, Editura Minerva, Bucu­ reşti, 1970. MOSCAŢI, SEBASTIANO, Vechile civilizaţii semite, Editura Meridiane, Bucureşti, 1975. * * * Munca reflectată în proverbele lumii (Culegere de Mircea M. Duclulcanu), Editura Albatros, 1972. MUREŞANU, CONSTANTIN, Pedagogia germană, Goethe în cugetări alese, Bucureşti, 1924. NANU SAVA, ION, Benjamin Franklin, Editura ştiinţifică, Bucureşti, 1967. *• NARLY, CONSTANTIN, Pedagogia generală, Editura Cartea Românească, Bucureşti (fără an). NĂDEJDE, SOFIA, Scrieri (Ediţie îngrijită de Victor Vişinescu), Editura Junimea, Iaşi, 197S.

B IB L IO G R A F IE HI

281

NECULCE, ION, Letopiseţul Ţării Moldovei, Editura Albatros, Bucureşti, 1976. * * * Odă ostaşilor români. Din poezia războiului pentru * "

*

* '•

*

neatîrnare, 1877, Editura tineretului, Bucureşti, 1967. * Oeuvres choisies de Vauvenargues (avec un choix des notes de Voltaire,. Morellet etc. et precedees d’une . . -va, notice par Suard), Librairie Garnier Freres, Paris (f.a.).

* Oeuvres de Chamfort et Rivarol, Ed. Dentur, Editeur, Paris, 1889. OLANESCU, GH. ADINA, Cugetări, Minerva, Bucureşti, 1908. *. * * Omul şi convieţuirea socială. Cugetări şi reflecţii (Antologie realizată de Eusebiu Mihăîlescu), Editura Alba­ tros, Bucureşti, 1981. OXENSTIERN, Pensees, reflexions et maximes morales, Nouvelle edition, tome I—II, Paris, 1925. PANN, ANTON, De la lume adunate şi iarăşi la lume date (Ediţie îngrijită de Alexandru N. Stănciulescu-Bîrda), Edi­ tura Albatros, Bucureşti, 1976. * * * Povestea vorbii, voi. I—II (Ediţie îngrijită de I. Fischer), Editura pentru literatură, Bucureşti, 1967. * * * Panciatrantra (Cele cinci cărţi ale înţelepciunii), Trad. din limba sanscrită şi introducere de Th. Simenschy, Editura pentru literatură, Bucureşti, 1969. PAPADAT-BENGESCU, HORTENSIA, Opere, voi. I, Editura Minerva, Bucureşti, 1972. PAPPALETTERA, VINCENZO ŞI LUIGI, Zbirii au cuvîntul, Editura politică, Bucureşti, 1974. PASCAL BLAISE, Pensees, tom. 1-2, Delagrave, Paris, 1887. Cugetări (Texte alese, traducere, note şi comentarii de Ion Alexandru Badea. Prefaţă de Romul Munteanu), Editura Univers, Bucureşti, 1978...

28 2

B IB L IO G R A F IE II

PAVESE, CESARE, Meseria de a trăi (Jurnal 1935-1950), Edi­ tura pentru literatură universală, Bucureşti, 1967. PÂRVAN, VASILE, Gînduri despre lume şi viaţă la greco-romanii din Pontul Stîng, Tipografia Cultura neamului românesc, Bucureşti, 1920. Memoriale, Editura Dacia, Cluj, 1973. PALER, OCTAVIAN, Apărarea lui Galilei, Editura Cartea Ro­ mânească, Bucureşti, 1978. PELLICO, SILVIO, închisorile mele, Imprimeria statului, Bucu­ reşti, 1878. * * * Les pensees de Marc-Aurele, (Trad. par A. P. Lemercier), Nouvelle editions, Librairie Felix Alean, Paris, 1921. PESTALOZZI, J. H., Cum îşi învaţă Gertruda copiii, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1977. PETRESCU, CAMIL, Maxime şi reflecţii (Ediţie îngrijită şi pre­ faţă de Aurel Petrescu), Editura Albatros, Bucureşti, 1975. PETRESCU, IOAN C., Contribuţie la o pedagogie românească, voi. II, Editura Ramuri, Craiova, 1962. PLEŞOIANU, GRIGORE, Prefaţă la „Canarul", Craiova, 1840. PLUTARCH, Vieţi paralele, voi. IX, Alexandru şi Cezar, Edi­ tura ştiinţifică, Bucureşti, 1957. * * *

*

* Poeţi clasici coreeni (Ediţie îngrijită de A. E. Baconsky), Editura tineretului, Bucureşti, 1960. * * Poezii muncitoreşti revoluţionare din România, 1S72-1944, Editura Minerva, Bucureşti, 1978. * * Poezii patriotice şi revoluţionare (Ediţie îngrijită de Constantin IliesCu), Editura Minerva, Bucureşti, 1976.

POPESCU, DUMITRU, Ieşirea din labirint... Eseuri, Editura Eminescu, Bucureşti, 1973.

B IB L IO G R A F IE I I

283

PRINCE de BISMARK, Carnet de Jeunesse, Ernest' Flammarion, Editeur, Paris, 1893. * * * Proverbele Românilor, voi. I—X, de Iuliu Zanne, Bucureşti, 1895—1912. * * * Proverbe, maxime şi cîteva anecdote populare, (Edi­ ţie îngrijită de Th. Duma), Craiova, 1905. * * * 200 proverbe, maxime şi cugetări cu explicări şi origină de Gh. Ionescu, Dorohoi, 1906. * * * Proverbe bulgare (Ediţie îngrijită de D. N. Mincev), Tip. „Albania", Constanţa, 1931. * * * Proverbes, dictons et poesie populaire d’Alsace (Recoltes, presentes, traduits par Illberg), Edites par Robert Morel, Editeur France, Paris, 1966. * * * Proverbe româneşti (Ediţie alcătuită, prefaţă, glosar şi indici de George Muatean), Editura pentru literatură, Bucureşti, 1967. * * * Proverbe turceşti (Antologie, cuvînt înainte, note şi indice de A. Baubec şi N. Constantinescu), Editura Albatros, Bucureşti, 1972. * * * Proverbe şi cugetări despre dragoste (Ediţie îngrijită de Mircea M. Duduleanu), Editura Albatros, Bucureşti, 1974. * * *

*

*

* Proverbe şi cugetări despre omenie (Ediţie îngrijită de Ioan Gr. Bogdan), Editura Albatros, Bucureşti, 1975. * * Proverbe şi cugetări bengaleze (Ediţie îngrijită de Amita Bhose), Editura Albatros, Bucureşti, 1975. * * Proverbe, maxime şi aforisme arabe (Antologie, pre­ faţă, traducere şi indice tematic de Nicolae Dobrişan), Edi­ tura Albatros, Bucureşti, 1976. *

*

Proverbe

şi cugetări latine,

(Ediţie

îngrijită

de

Vasile D. Diaconu şi Maria Marinescu-PIimu), Editura Al­ batros, Bucureşti, 1976.

B IB L IO G R A F IE IEI

284

*

*

* Proverbele lumii despre calităţi şi defecte (Ediţie îngrijită de Mircea M. Duduleanu), Editura Albatros, Bucu­ reşti, 1978. * * * Proverbe, cugetări, definiţii despre educaţie (Ediţie îngrijită de Eusebiu Mihăilescu. Prefaţă de N. Radu), Edi­ tura Albatros, Bucureşti, 1978. * * * Proverbe şi cugetări armeneşti (Antologie, traducere şi prefaţă de Sergiu Stelian), Editura Albatros, Bucureşti, 1979. PUŞKIN, A. S., Opere alese, voi. II, Editura Cartea Rusă, Bucu­ reşti, 1954. PUŢURI-POPESCU, ION, GEORGESCU, TITU, Purtători de flamuri revoluţionare, Editura ştiinţifică, Bucureşti, 1971. RALEA, MIHAI, Valori, Bucureşti, 1935. Portrete, cărţi, idei, Editura pentru literatură universală, Bucureşti, 1966. * * * Reflecţii şi maxime, (Ediţie îngrijită de Constantin Bădescu), Editura ştiinţifică, Bucureşti, 1969. REMARQUE, ERICH MARIA, Camarazii, Editura Veritas, Bucu­ reşti, (fără an). RENARD, JULES, Scrieri alese, Editura pentru literatură univer' sală, Bucureşti, 1967. Journal, I-1V (1887-1895 ; 1897-1901; 1902-1905; 19061910), Typografie Franţois Bernouard, Paris, 1927. RHYS, ERNEST, în jurul lumii. Călătoriile căpitanului Cook, voi. I-II, Editura pentru literatură, Bucureşti, 1967. RICHTER, JEAN-PAUL, Sur l’education, Librairie Ch. Delagrave, Paris, 1886. ROLLAND, ROMAIN, Teatrul revoluţiei, Editura pentru literatură universală, Bucureşti, 1966. Umilă viaţă eroică şi precursorii, Tipografia „Triumful", Bucureşti, 1924. RUSINEK, MICHAL, Pe urmele lui Copernic. Editura Albatros, Bucureşti, 1973.

B IB L IO G R A F IE II

285

ROUSSF.AU, Confesiuni, voi. I-III, Editura pentru literatură, Bucu­ reşti, 1969. RUSTAVELI, ŞOTA, Viteazul în piele de Tigru, Editura pentru literatură, Bucureşti, 1963. SAADI, Grădina florilor „Golestan", Editura de stat pentru litera­ tură şi artă, Bucureşti, 1959. SADOVEANU, MIHAIL, Carte de înţelepciune, Editura Albatros, Bucureşti, 1974. Mărturisiri, Editura de stat pentru literatură şi artă, Bucu­ reşti, 1960. SAHIA, ALEXANDREI, Execuţia din primăvară. Nuvele, schiţe, articole şi reportaje, Editura pentru literatură, Bucureşti, 1962. SAINT-EXUPERY, Pămînt al oamenilor, Editura pentru literatură universală, Bucureşti, 1967. Zbor de noapte. Pilot de război, Editura pentru literatură universală, Bucureşti, 11568. SAND, GEORGE, Povestea vieţii mele, voi. I—III, Editura Minerva, Bucureşti, 1972. SCHILLER, FRIEDRICH, Wilhelm Teii, Ediţia a Il-a, Editura tineretului, Bucureşti, 1967. SCHOPENHAUER, ARTHUR, Viaţa, Amorul, Moartea, Tipogra­ fia Gazetei săteanului, Rîmnicu-Sărat, 1897. SITAKESPEARE, Opere, voi. IV, Henric al IV-lea, Editura de stat pentru literatură şi artă, Bucureşti, 1957. Aforisme şi cugetări (Ediţie îngrijită de Mircea Berindei), Editura Albatros, Bucureşti, 1975. SIRBU, VALERIU, Ora translucidă, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1974. SLAVICI, IOAN, Amintiri, Editura pentru lit'eratură, Bucureşti, 1967.

286

B IB L IO G R A F IE III

SMILES, S., Fă-ţi datoria ! Editura Cugetarea, Bucureşti, (fără an). Ajută-te singur (Self-Help), ediţia a II-a, Editura Cugetarea, Bucureşti, (fără an). * + * Spicuiri din înţelepciunea spaniolă (Ediţie îngrijită de Medeea Freiberg), Editura Albatros, Bucureşti, 1976. STANCU, ZAFIARIA, Pentru oamenii acestui pămînt, Editura Car­ tea Românească, Bucureşti, 1971. STATI, PETRE, Satirici şi epigramişti latini, Editura pentru litera­ tură universală, Bucureşti, 1967. STANESCU, NICHITA, E-pica magna, Editura Junimea, Iaşi, 1978. STENDHAL, Jurnal, Editura Univers, Bucureşti, 1971. STOVE, BEECHER, FI., Coliba unchiului Tom, voi. I II, Editura pentru literatură, Bucureşti, 1967. STRIHAN, PETRE, Moara albastră, Poezii şi aforisme, Editura Eminescu, Bucureşti, 1978. ŞIRATO, FRANCISC, încercări critice, Editura Meridiane, Bucu­ reşti, 1967. TACCIU, ELENA, Aventura lui George Gordon Byron, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1977. TAGORE, RABINDRANATH, Articole despre educaţie şi învăţămînt, Editura de stat, didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1961. TAINE, FIYPPOLYTE, Frederic Thomas Graindorge, Editura Uni­ vers, Bucureşti, 1976. TÂUŞAN, VICTORIA ANA, Brăţara lui Prometeu, Editura Al­ batros, Bucureşti, 1972. TAUTU, NICOLAE, împlinire, voi. I-III, Editura militară, Bucu­ reşti, 1966. * * * Texte alese din lirica sanscrită (în româneşte de Ion Larian Postolache), Prefaţă şi glosar de Ion Larian Postolache), Editura Albatros, Bucureşti, 1973. TOFFLER, ALVIN, Şocul viitorului, Editura politică, Bucureşti, 1973.

B IB L IO G R A F IE (II

287

TOGLIATTI, PALMIRO, Scrieri alese, Editura politică, Bucu­ reşti, 1973. TOLSTOI, LEV, Jurnal, voi. I II, Editura Univers, Bucureşti, 1975-1976. TONITZA, Scrieri despre artă, Editura Meridiane, Bucureşti, 1964. TOTT, RODICA, Firul Ariadnei, Editura militară, Bucureşti, 1981. TROLLOPE, ANTONY, Doctorul Thorne, voi. I-II, Editura Minerva, Bucureşti, 1974. TSATSOS, CONSTANTIN, Aforisme şi cugetări (In româneşte de Ion Brad şi Dumitru Nicolae. Prefaţă de Mircea Maliţa), Editura Univers, Bucureşti, 1977. TWAIN, MARK, Vorbesc din mormînt, Editura pentru literatură universală, Bucureşti, 1962. URECHE, GRIGORE, Letopiseţul Ţării Moldovei, Editura tine­ retului, Bucureşti, 1961. VASILIU, TUDOR, Pegasul troian. Aforisme, Editura' Cartea Ro­ mânească, 1976. . VAUVENARGUES, LUC. de, Maxime şi reflecţii (Traducere, note şi indice analitic de Aurel Tita. Prefaţă de Leon Vicol), Edi­ tura Minerva, Bucureşti, 1973. VERGILIUS, MARO P., Aeneis, ediţia a V-a, Editura Cartea Ro­ mânească, Bucureşti, (fără an). VLAHUŢA, ALEXANDRU, Versuri şi proză (Antologie, studiu introductiv de Virgiliu Ene), Editura Albatros, Bucureşti, 1971. Poezii, Editura pentru literatură, Bucureşti, 1968. VLASIU, ION, In spaţiu şi timp, voi. I-III, Editura Dacia, Cluj, 1970, 1971, 1973. VOI.TAIRE, Naivul, Editura Adevărul, Bucureşti, (fără an). Maxime şi cugetări (Ediţie îngrijită de Elena Beram), Editura Albatros, Bucureşti, 1974,

288

B IB L IO G R A F IE II

VOYNICH, ETHEL, Tăunul, Editura Ion Creangă, Bucureşti, 1974. WHITMAN, WALT, Poeme, Cultura Naţională, Bucureşti, 1925. VULPESCU, ILEANA, Proză, Editura pentru literaturi, Bucureşti, 1969. Arta conversaţiei, Cartea Românească, Bucureşti, 1980. XENOPOL, A. D., Scrieri sociale şi filosofice (Ediţie îngrijită de N. Gogoneaţă şi Z. Ornea), Editura ştiinţifică, Bucureşti, 1967. ZWEIG, ŞTEFAN, Orele astrale ale omenirii, Editura Univers, Bucureşti, 1973.

IN D IC E D E A U T O R I

A ALECSANDRI, VASILE (1821—1890), poet român : 1090—1092, 1593, 1646, 1647, 1651, 1789, (232), 1813. ALEMAN, MATEO (1547—1641), romancier spaniol : 785, 1509. ALEXANDRESCU, GRIGORE (c. 1810—1885), poet român : 936, 1220, 1812. ALEXANDRESCU, MIRCEA (n. 1920), medic şi scriitor român : 1596, 1667. ALMAŞ, DUMITRU (n. 1908), istoric şi scriitor român : 990, 1061, 1123. ; AMUNDSEN, ROALD (1872—1928), explorator polar norvegian : 163. ANDRIŢOIU, ALEXANDRU (n. 1929), poet român: 1109. ANGHEL, PAUL (n. 1931), scriitor român : 649, 1663. ANTISTENE (c. 435—371 î.e.n.), filosof grec : 1734. ANTONESCU, GEORGE (1882—1953), pedagog român : 986, 987. ANTONIU, GEORGE, publicist român contemporan : 201. ARGHEZI, TUDOR (1880—1967), poet, prozator, traducător şi publicist român : 349, 350, 426. ARISTOTEL din STAGIRA (384—322 î.e.n.), filosof grec: 815. * Numerele incluse în paranteze reprezintă paginile la care autorii se află citaţi cu motto-uri.

IN D IC E D E AUTORII

290

ASACHI, GHEORGHE (1788— 1869), cărturar umanist şi scriitor român : 1916. ASLAN, GARABET (1881—1923), profesor, publicist şi filosof ro­ mân : 1119. B

BACALBAŞA, ANTON (1865—1899), publicist şi prozator român: 1100.

BACON, FRANCIS, baron de VERULAM (1561—1626), om de stat şi filosof englez : 572. BALBUENA, BERNARDO (1568—1625), poet spaniol : 1399: BALDWIN, JAMES (n. 1924), scriitor şi dramaturg american : 1938. BALZAC, HONORfi de (1799—1850), scriitor francez: 122—125, 695, 772, 1144—1147, 1279, 1846—1849, 1918—1921. BARBU, EUGEN (n. 1924), scriitor român : 198, 199, 474, 487, 646, 735, 1068, 1154, 1296, 1557. BARNARD, CHRISTIAN (n. 1922), celebru chirurg din Africa de sud, realizatorul primului transplant de inimă : 952. BASARAB, NEAGOE, domn al Ţării Româneşti (c. 1322— 1352) : 1742. BÂLCESCU, NICOLAE (1819—1852), mare om politic, istoric şi gînditor democrat-revoluţionar român : 1089. BĂLAN, ION DODU (n. 1929), istoric şi critic literar român : (79). BEAUMARCHAIS, PIERRE AUGUSTIN CARON de (1732— 1799), dramaturg şi om politic francez : 419. BEECHER, HENRY WARD (1813—1887), cleric reformator ame­ rican : 608. BECKET, THOMAS (1118—1170), cancelar al Angliei şi arhie­ piscop de Canterbury în timpul regelui Henric al II-lea Plantagenet : 85, 1387, 1562.

IN D IC E D E A U T O R I

291

BELINSKI, VISSARION GRIGORIEVICI (1811—1848), critic literar, filosof şi publicist rus : 606, 858, 1020. BENIUC, MIHAI (n. 1907), poet român : 1125. BESTUJEV, ALEKSANDR ALEKSANDROVICI (pseudonim li­ terar Marlinschi), (1797—1837), publicist, critic literar, poet şi prozator rus, participant la mişcarea decembristă : 1143. BIBESCU, MARTHA (1890—1973), scriitoare româncă de limbă franceză : 1775, 1790. BISMARCK, OTTO, prinţ de (1815—1898), om de stat şi diplo­ mat al Prusiei şi Germaniei : 134. BLAGA, LUCIAN (1895—1961), filosof, poet, dramaturg, eseist şi traducător român : 26-7, 428, 486, 631, 711, 712, 745, 864, 942, 1045. BLAKE, WILLIAM (1757—1827), poet, grafician şi pictor en­ glez : 1289. BOCCACCIO, GIOVANNI (1313—1375), scriitor şi umanist ita­ lian : 1389. BOGDAN, TUDOR (n. 1901), scriitor şi traducător român : 180, 181, 433, 434, 734, 846, 870, 947, 948, 1051—1055, 1242—1245, 1295, 1524, 1662, 1939. BOILEAU-DESPREAUX, NICOLA (1636—1711), poet şi critic literar francez : 1110, 1216, 1217. BOLINTINEANU, DIMITRIE (1825—1872), poet român din generaţia de la 1848 : 834, 937, 1093, 1766. BOLYAI, JANOS (1802—1860), matematician român de origine maghiară, unul dintre creatorii geometriei neeuclidiene ală­ turi de I.obacevski şi Riemann : 1087, 1763. BOMBARD, ALAIN (n. 1924), medic, muzician şi publicist francez, naufragiat voluntar în scopul studierii condiţiilor de viaţă ale naufragiaţilor : (29), 233, 359, 644, 645. BORNE, LUDWIG (1786—1876), moralist şi critic german : 336. BOTEV, HRISTO (1848—1876), poet şi gînditor democrat-revoluţionar bulgar : 1095.

292

IN D IC E DE AUTO RI

BOTEZATU, PETRE (1911—1981), profesor universitar şi pu­ blicist român : 862, 1049, 1050. BRÂNCUŞI, CONSTANTIN (1876—1957), mare sculptor român : 348, 744. BRECHT, BERTOLT (1898—1956), poet, romancier, dramaturg şi regizor german din R. D.G. : 1823. BRIUSOV, VALERI IAK.OVLEVICI (1873—1924), poet şi critic literar rus : 165. BRUNO, GIORDANO (1548—1600), filosof italian: 675. BUDAI-DELEANU, IOAN (c. 1760—1S20), scriitor român şi cărturar iluminist, reprezentant de seamă al şcolii arde­ lene : 1130. BUZEA CONSTANŢA (n. 1941), scriitoare româncă : 654. BARON, GEORGE GORDON, lord (1778—1824), poet englez, reprezentant al romantismului revoluţionar : 1010, 1210.

CALDERON de la BARCA, PEDRO (1600—1681), dramaturg spaniol: 1187, 1188, 1805, (199), 1899, 1900. CAMPOAMOR, RAMON de (1817—1901), poet spaniol: 1221. CAMUS, ALBERT (1913—1960), scriitor francez, unul dintre cei mai importanţi scriitori antifascişti din literatura uni­ versală : 31, 190—193, 231—233, 358, 639, 640, 715, 1062, 1063, 1249. CANTEMIR, DIMITRIE (1673—1723), domn al Moldovei şi căr­ turar enciclopedist : 104, 305, 332, 589, 6S4, 685, 760, 920, 921, 968, 1129, 1404—1406, 1643, 1671. CARLYLE, TEIOMAS (1795—1881), istoric, filosof şi poet en­ glez : 600, 1012, 1013. CARUSO, ENRICO (1875—1921), vestit tenor italian : 164. CASTILLEJO, GUILLEN de (1569—1632), dramaturg spaniol : 331.

IN D IC E DE AUTORII

293

CASTRO-RUIZ, FIDEL (n. 1927), om politic cuban, conducă­ tor al luptei de eliberare a poporului cuban, prim-secretar al Partidului Comunist din Cuba : 438, 636, 719, 1108, 1825, 1864. CALINESCU, GEORGE (1899—1965), critic, istoric literar şi publicist român : 1655, 1656. CEAUŞESCU, NICOLAE (n. 1918), Preşedintele Republicii So­ cialiste România, Secretar general al P.C.R., personalitate prestigioasă a vieţii internaţionale : 195—197, 473, 884, 885, 950, 951, 1106, 1107, 1126. CfiLINE (LOUIS FERDINAND DESTOUCHES, zis COURBEVOIE), (1894—1961), scriitor francez : 633—635, 1680. CERNIŞEVSKI NIKOLAI GAVRILOVICI (1828—1889), filosof materialist, socialist utopic, scriitor şi critic literar, conducă­ tor al mişcării democrat-revoluţionare ruse : 612. CERVANTES SAAVEDRA, MIGUEL de (1547—1616), romancier şi autor dramatic spaiţjol : 569, 570, 876, 915, 998, 1138, 1394—1396, 1630, 1631 (215), 1670, 1895. CHAMBERLAIN, NEVILLE (1869—1940), om politic englez, lider al partidului conservator : 622. CHAMFORT, NICOLAS (1741—1794), scriitor, moralist şi pam­ fletar francez: 594, 1207, 1411, 1412. CHIUHELBECHER, WILHELM CARLOVICI (1797—1846), poet rus, participant la mişcarea decembristă : 1014, 1015. CHOCANO, JOSfi SANTOS (1875—1934), poet peruan: (112). CICERO, MARCUS TULLIUS (63 î.e.n.—8 e.n.), ' orator, scriitor şi om politic roman : 82, 557—559, 667, 756, 910, 91L, 1137, 1169—1172, 1287, 1377, 1737, 1786. CLAUSEWIT'Z, KARL von (1780—1831), general şi teoretician militar prusian : 1809, 1835, 1836. COANDA, FIENRI (1886—1972), inginer român, specialist în aeronautică, A descoperit efectul — cunoscut pe plan

294

IN D IC E D E A U T O R I

mondial — denumit „efectul Coandă", cu importante apli­ caţii în diferite domenii : 172. COCEA, N. D. (1880—1949), scriitor, ziarist şi dramaturg pro­ gresist român : 229, 628, 1236. COMENIUS, JAN AMOS (1592—1670), gînditor umanist şi mare pedagog ceh : 93, 1288, 1400, 1898. CONFUCIUS (CUN FU-TZI), (c. 531—479 î.e.n.), filosof chinez : 74. CONSTANTINESCU, POMPILIU (1901—1964), critic literar şi scriitor român : 179, 297, 298, 431, 432, 642, 944, 945, 975, 1048, 1121, 1241. CONTA, VASILE (1845—1882), filosof materialist român : 1226, 1227, 1280. CONTA-KERNBACH, ANA (1863—1921), pedagogă şi scriitoare româncă : 240, 241, 620, 766, 839. CORNEILLE, PIERRE (1606—16S4), dramaturg francez, crea­ torul tragediei clasice franceze şi unul dintre reprezen­ tanţii de seamă ai clasicismului în literatura universală : 1635, (255). COSTIN, MIRON (1633—1691), cronicar român, mare logofăt al Moldovei : 587. COŞBUC, GEORGE (1866—1918), poet clasic şi. traducător ro­ mân : 841, 842, 938, (205), 1595, 1652—1654, 1698, 1771. CREANGĂ, IO N (1837—1889), scriitor clasic român : 339, 340. CURTIUS, QUINTUS RUFUS (sec. I), istoric latin: 1831.

D DANTE (prescurtare de la DURANTE) ALIGHIERI (1265— 1321), scriitor italian, unul dintre cei mai mari poeţi ai lumii : 1388,

IN D IC E DE AUTORII

295

DEFOE, DANIEL (1660—1731), scriitor iluminist şi om politic englez : 103. DELACROIX, EUGENE (1798—1863), pictor, desenator, gra. vor şi litograf francez, reprezentant de seamă al roman­ tismului de orientare progresistă : 261, 604, 831, 832, 931—934, 962. DELAVIGNE, CASIMIR (1793—1843), poet şi dramaturg fran­ cez : 476. DELAVRANCEA, BARBU (Pseudonimul lui BARBU ŞTEFANESCU), (1858—1918), scriitor, critic, orator şi om politic ro­ mân : 150, 774, 970, 1027, 1097, 1600, 1648, 1649, 1815. E)EMOCRIT (490—370 î.e.n.), filosof antic grec : 76, 77, 662, 1731. DICKINSON, EMILY (1830—1886), poetă americană : 698. DIDEROT, DENIS (1713—1784), filosof- materialist, scriitor şi estetician francez : 236, 1268. DIO CASSIUS, COCCEIANUS (c. 155—c.235), istoric roman de limbă greacă : 747. DJUBRĂN, ALTL DJUBRĂN (1833—1931), scriitor libanez : 142, 614, 615, 859. DOSTOIEVSKI, FIODOR MIHAILOVICI (1821—1881), scrii­ tor rus, unul dintre cei mai mari prozatori ai literaturii universale : 1025, 1222. DOUGLAS, LLOYD CASSEL (1877—1951), scriitor american : 166, 1235. DOUMER, PAUL (1857—1932), om politic memorialist şi pre­ şedinte al Republicii Franceze (1931) : 28, 29, 145—148, 239, (99), 836, 837, 860, 1666. DRAGU, CONSTANTIN (n. 1873— ?), general român, 1842. DUClC, IOVAN (1874—1943), poet şi diplomat sîrb : 1117. DUHAMEL, GEORGES (1884—1966), scriitor francez: 171. DULFU, PETRE (1856—1953), pedagog şi scriitor român; 1096,

:<J6

IN D IC E DE AUTORII

.DUNNE, PETER FINLEY (1867— 1936), ziarist şi umorist ame­ rican : 1151.

E EISENHOWER, DWIGHT DAVID (1890—1969), general şi om politic american, preşedinte al S.U.A. (1953—1961) : 1843. ELIOT, THOMAS .STEARNS (n. 1888—1965), poet, dramaturg şi eseist englez : 1153. EMERSON, RALPH WALDO (1803—1882), eseist, poet şi filo­ sof american : 9, 126—128, 252, (62), 743, 978, 1017— 1019, 1131, 1290, (178), 1424—1427, 1922. EMINESCU, MIHAI (1850—1889), cel mai mare poet român şi unul din cei mai de seamă lirici ai literaturii universale : 618, 1149. ENGELS, FRIEDRICH (1820—1895), filosof materialist german, unul dintre fondatorii comunismului ştiinţific : 1851—1853. EPICTET (c. 50—c. 138), filosof grec, reprezentant al stoicis­ mului : 329, 1178, 1382. EPICUR (341—270 î.e.n.), filosof materialist grec : 1506. ERCILLA Y Z1ÎNIGA, ALONSO de (1533—1594), poet epic spaniol : 1598. ESOP (sec. VII—VI î.e.n.), fabulist grec : 905, 1165. EURIPIDE (480—406 î.e.n.), poet tragic al Greciei antice : 22 (221), 1732, 1829. F FABRE, JEAN-HENRI (1823—1915), entomolog francez: 1765. FEDRIJ (PHAEDRUS) (sec. I e.n.), scriitor latin, de origine tracă : 1383,

IN D IC E DE A U TO R I

297

FENELON, FR A N ţO IS de SALIGNAC de LA MOTHE (1651— 1715), pedagog şi scriitor francez: 24, 101, 250, 292, 464, 588, 683, 748, 1194, 1195, 1636, 1750, 1910. FOGH, FERDINAND (1851—1929), mareşal francez: 1841. FONTANE, THEODOR (1818—1898), scriitor german : 611, 1554. FORSTER, FR. WILHELM (1869—1956), pedagog, filosof şi teo­ log german. A militat împotriva militarismului german : 16, 157, 1699. FOSCOLO, UGO (1778—1827), poet italian : 825. FOURNIER-AUBRY, FERNAND (n. 1901), scriitor francez : 882. FRANCE, ANATOLE (Pseudonimul lui ANATOLE FR A N ţO IS THIBAUT), (1844—1924), scriitor francez : 144, 170, 25.3, 352, 471, 699, 700, 1926. FRANK, ANNA (1928—1944), scriitoare olandeză, de origine se­ mită, asasinată de nazişti la vîrsta de 15 ani : 202. FRANKLIN, BENJAMIN (1706—1790), politician, tipograf, om de ştiinţă, scriitor şi diplomat american : 856, 1203, 1408, 1520, 1550. FROHMAN, CHARLES (1860—1915), regizor şi producător de teatru american : 703. FUCIK, JULIUS (1903—1943), scriitor, ziarist, critic literar şi militant socialist ceh : 847, 1056.

GALILEI, GALILEO (1564—1642), fizician şi astronom italian : 1001. GAVANESCUL, ION (1859—1949), profesor, pedagog şi publi­ cist român: 14, 151, 152, 979, 1028, 1029, 1601. GEISSLER, E. ERICH (n. 1928), pedagog german: 751. GIDE, ANDRE (1869—1961), scriitor francez : 940, 1032.

298

IN D IC E DE AUTORII

v GOETHE, JOHANN WOLFGANG (1749—1823), poet, gînditor şi om de' ştiinţă german : 110, 335, 595, 596, 737, 823, 880, 881, 957, 1142, 1208, 1277, 1413—1415, 1552, 1753, 1754, 1914. GOGA, OCTAVIAN (1881—1938), poet, ziarist şi om politic român : 709, 1040, 1135, 1931. GOGOL, NIKOLAI VASILIEVICI (1809—1852), dramaturg şi prozator rus : 1645. GOLDIŞ, VASILE (1862—1934), om politic român : 971. GOLESCU, IORDACHE (1768—1848), cărturar iluminist român : 112—117, 222, 223, 238, 414, 691, 867, 926—928, 961, 1416, 1417, 1756—1758, 1807, 1915. GOLTZ, COLMAR von der (sec. XIX), general prusian, fost mareşal în armata otomană : 140, 1837—1840. GONCOU’R T, EDMOND (1822—1896), scriitor francezi: 793. GONCOURT, JULES (1830—1870), scriitor francez : 793. GORKI, ALEKSEI MAKSIMOVICI (pseudonimul lui PESKOV), (1868—1936), prozator, dramaturg, publicist şi critic lite­ rar rus : (146), 980. GRACIAN Y MORALES, BALTASAR (1601—1658), scriitor şi moralist spaniol : 264, 413, 742, 917, 999, 1000, 1401, (192), 1514—1517, 1634, 1746. GRAMSCI, ANTONIO (1891—1937), filosof marxist şi om po­ litic italian : 1044. GROZA, PETRU (1884—1958), om politic democrat român. Pre­ şedinte al primului guvern revoluţionar-democrat al Româ­ niei (6 martie 1945—2 iunie 1952), Preşedintele Prezidiu­ lui Marii Adunări Naţionale (1952—1958) : 169, 296, 351, 1043, 1818. GUEVARA, fray ANTONIO de (1481—1545), episcop şi scriitor spaniol : 914, 967, 1891. GUŞTI, DIMITRIE (1880—1955), sociolog, etician şi filosof ro­ mân : 9S5, 1038, 1118.

H ITANSSEN, PER, scriitor norvegian contemporan : 648. HASDEU, BOGDAN PETRICEICU (1838—1907), istoric, filolog şi scriitor român : 176S. HELVETIUS, CLAUDE ADRIEN (1715—1771), scriitor şi filo­ sof materialist francez : 109, 593, 689, 1206, 1258, 1259. HEMINGWAY, ERNEST (1899—1961), filosof, critic literar, mo­ ralist şi scriitor american : 844, 1661. HERDER, JO H AN N GOTTFRIED (1744—1803), filosof ilu­ minist, critic literar şi scriitor german : 1599. HERRIOT, EDOUARD (1872—1957), literat, publicist şi om politic francez : 1772. HERNÂNDEZ, JOSE (sec. XIX), poet argentinian : 632. HERZEN, ALEKSANDR IVANOVICI (1812—1870), democratrevoluţionar, filosof materialist şi scriitor rus : 133, 607. HEYERDHAL, THOR (n. 1914), etnograf, explorator şi publi­ cist norvegian : 886. • HOMER (între sec. V II—VI î.e.n.), cel mai mare poet epic antic grec : 72, 1728—1730, 1784, 1801. HORAŢIU, (QUINTUS FLACCUS) (65—8 î.e.n.), poet latin : 80, 81, 326, 327, 480, 728, 874, 909, 959, 996, 1168, 1378, 1507. HUGO, VICTOR (1802—1885), mare scriitor şi poet francez, reprezentant de seamă al literaturii universale : 1112. I

IBARRURI, DOLORES PASIONARIA (n. 1895), Om politic spa­ niol,' Preşedinte al C.C. al Partidului Comunist din Spania : 1046, 1861—1863. IBN ŞINA, ABU ALI (latinizat AVICENNA), (c. 980—1037), filosof şi medic tadjic — persan, cercetător al naturii : 6.

300

IN D IC E DE AUTO RI

IBRAILEANU, GARABET (1871—1936), critic şi istoric literar român, 138, 623—625, 706. IBSEN, HENRIK (1828—1906), mare scriitor şi dramaturg nor­ vegian : 1814. IORGA, NICOLAE (1871 —1940), mare istoric, om politic, orator, dramaturg, memorialist şi scriitor român : (2), 159—162, 228, 346, 347, 425, 472, 626, 627, 707, 741, 776, 777, 868, 869, 941, 981, 982, 1033—1036, 1115—1116, 1232— 1234, 1431, 1432, 1522, 1523, 1658, 1672, 1679, 1700, 1820. ISIDORO, SAN (c. 560—636), arhiepiscop de Sevilla şi savant : 758, 759. ISTRATI, ION (1921—1977), ziarist, literat şi publicist român : 1435. IVASIUC, ALEXANDREI (1933—1977), scriitor român : 204, 256, 650, 651, 1254.

J JAURES, JEAN (1859—1914), om politic, istoric şi orator fran­ cez : 13, 1770. JOLIOT-CURIE FREDfiRIC (1900—1958), fizician şi chimist francez, unul dintre cei mai de seamă savanţi din do­ meniul cuceririi energiei nucleare ai secolului XX şi mi­ litant de seamă al mişcării mondiale pentru pace : 1794. JONSON, BEN (1572—1637), dramaturg englez: 1549. JUKOV, GHEORGHI KONSTANTINOVICI (1896—1974), ma­ reşal al Uniunii Sovietice, de patru ori erou al Uniunii Sovietice : 1776. JUNG, . EDUARD (1684—1765), scriitor englez : 686, 969. JUVENAL, DECIMUS IUNIUS (60—140), poet satiric latin : 83.,

IN D IC E DE A U TO R I

301

K KALININ, MIHAIL IVANOVICI (1875— 1946), om politic, mi­ litant de seamă al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi al Statului Sovietic şi pedagog rus: 983. KENNEDY, JO H N FITZGERALD (1917—1963), preşedinte al Statelor Unite ale Americii (1960—1963) : 353. KLIUCEVSKI, VASILI OSIPOVICI (1841—1911), istoric rus : 773. KRIEKEMANS, ALBERT (n. 1906), pedagog belgian contem­ poran : 883. KRUPSKAIA, NADEJDA KONSTANTINOVNA (1869—1939), pedagog sovietic, tovarăşa de viaţă şi de luptă a lui Lenin : 156, 1114. KUPRIN, ALEKSANDR IVANOVICI (1S70—1938), prozator rus : 1930. . L

LABIŞ, NICOLAE (1935—1956), poet român : 721. LA BRUYERE, JEAN de (1645—1695), scriitor umanist şi mo­ ralist francez: 682, 1193. LA FONTAINE, JEAN de (1621—1695), poet francez: 463, 1192, 1907. LAGERLUF, SELMA (1858—1940), scriitoare suedeză : 149, 733. LAMB, CHARLES (1775—1834), poet, eseist şi critic literar englez : 25, 824. I.A ROCHEFOUCAULD, FRANQOIS, de (1613—1680), scriitor şi moralist francez : 23, 95 (49), 416, 578—583, 679, 786, 856, 878, 918, 1002—1004, 1189, 1191, 1402, (208), 1639—1642, 1696, 1747, 1806, 1903—1906. LEBEDEV-KUMACI, VASILI IVANOVICI (1898—1949), poet ru s : 175.

302

IN D ICE DE AUTORII

LEC, STANISLAW JERZI (n. 1906), scriitor polonez: 643, 861, 1525. LEGOUVE, ERNEST (1807—1903), dramaturg francez: 738— 740, 1917. LEGOUVE, GABRIEL (1764—1812), poet francez : 1755. LENIN, VLADIMIR ILICI (1870—1924), filosof, om politic rus, teoretician şi conducător al mişcării muncitoreşti interna­ ţionale : 1854— 1858. LEONARDO da VINCI: (1452—1519), mare artist (pictor, sculptor, arhitect), gînditor, savant, inginer, personalitate reprezenta­ tivă a Renaşterii italiene : 770. LEOPARDI, GIACOMO (179S—1837), poet romantic italian : 121, 224, 694, 830, 1213, 1214. LESSING, GOTTHOLD EPHRAIM (1720—1781), scriitor, critic şi estetician german : 1913. LIEBKNECHT, KARL (1871—1919), om politic şi publicist german : 1860. LINCOLN, ABRAHAM (1809—1865), om politic, Preşedinte al Statelor Unite ale Americii (1860—1865) : 1088. LINDER, S., publicist francez : 1778. LOCKE, JO H N (1632—1704), filosof, pedagog şi om politic englez : 96, 481, 585. LOMONOSOV, MIHAIL VASILIEVICI (1711—1765), savant enciclopedist şi poet rus : 1204. LONDON, JACK (1876—1916), scriitor american : 485. LOPEZ de VEGA, ANTONIO (n. 1586), scriitor spaniol : 92, 1633. LUCAN, (MARCUS ANNAFUS LUCANUS), (39—65), poet epic latin : 966, 1624—1626, 1691. LUCRETIU, (TITUS LUCRETIUS CARUS), (c. 98—55 î.e.n.), filosof materialist şi poet latin : 664—666. LUXEMBURG, ROZA (1871—1919), militantă de seamă a mişcării muncitoreşti germane şi internaţionale : 1859.

INDl'CE DE AUTO RI

303

MACEDONSKI, ALEXANDRU (1854—1920), scriitor român. MACHIAVELLI, NICCOLO (1469—1527), om de stat, gînditor politi:, istoric şi scriitor italian : 1803, 1804. MACOVSCHI, EUGEN (n. 1906), chimist român, profesor uni­ versitar : 949. MAETERLINCK, MAURICE (1862— 1949), scriitor simbolist bel­ gian de limbă franceză : 1229. MAIAKOVSKI,,, VLADIMIR VjLADIMIROVICI (1893—1930), poet şi publicist sovietic rus : (241). MAIORESCU, TITU (1840—1917), critic literar, estetician şi om politic român : 143. MAKARENKO, ANTON SEMIONOV1CI (1888—1939), pedagog şi scriitor sovietic : 17, 173, 244, 1564. MANN, THOMAS (1875—19S5), scriitor, nuvelist şi eseist ger­ man : 701. MANSFIELD, KATHERINE (1888—1923), prozator realist englez : 427. MATEGAZZA, PAOLO (n. 1831), scriitor italian : 1924, 1925. MAO-TZEDUN (1893—1976), om politic chinez, Preşedinte al C.C. al Partidului Comunist Chinez (1943—1976), preşe­ dinte al R. P. Chineză: 255, 843, 1037, 1124, 1285, 1556, 1791 — 1792. MARC-AURELIU (MARCUS AURELIUS ANTONIUS), (121 — 180), filosof şi împărat roman din dinastia Antoninilor : 87, 217, 218, 4CS, 673, 1180—1183. MARCOS, ANA, poet spaniol contemporan, deţinut politic de la vîrsta de 19 ani : 1S65. MARINESCU, GHEORGHE (1863—1938), medic, fondatorul şcolii româneşti de neurologie : S87. MARŢIAL (c. 40-c. 104), poet latin : 1177.

304

IN D IC E DE AUTORil

MARX, K.ARL (1818—1883), filosof şi economist german, în­ temeietor al comunismului ştiinţific, teoretician şi conducător al proletariatului internaţional : 732, 1850. MASSILON, JEAN BAPTISTE (1662—1742), predicator francez : 1275. MAUGHAM, SOMERSET (1874—1965), prozator şi dramaturg englez : 708. MAURICIUS (sec. VI), comandant al armatelor bizantine din pro­ vinciile asiatice (577) şi împărat al Bizanţului (582—602) : 1832. MAZILU, DUMITRU (n. 1919) scriitor român : 781. Mc. CLURE, MICHAEL (n. 1932), poet american : 1070. MELVILLE, EIERMAN (1819—1891), scriitor şi poet american : 136, 610, 1148, 1521. MICKIEWICZ, ADAM (1798—1S55), poet romantic şi luptător revoluţionar polonez: 260, 1811. MIRA de AMESCUA, ANTONIO (1547—1644), poet şi dramaturg spaniol : 1694. MOISI, CILIBI (1815—1869), autor de aforisme român, de origine evreu : 469. MOISESCU, NICOLAE (1S66—1924), profesor, pedagog şi pu­ blicist român : 15, 154, 484, 840, 1293, 1294, 1817. MOISIL, GRIGORE (1906—1973), mare matematician român : 946. MOLIERE (pseudonimul lui JEAN-BAPTISTE POQUELIN), (1622—1673), comediograf clasic francez : 1908, 1909. MONTAIGNE, MI CHEL EYQUEM de (1533—1592), scriitor şi gînditor umanist francez : 87—90, 412, 565—568, 674, 730, 792, 818—820, 1391—1393, 1629, 1743, 1893, 1894. MONTESQUIEU, CHARLES de SECONDAT de LA BREDE et de (1689—1775), scriitor şi filosof iluminist francez : 221, 475, 590, 591, 687, 789, 790, 1007 (141), 1196, 1197, (170).

IN D IC E D E A U TO RII

305

IBN AL-MUQUAFF/V abu MUHAMAD* ABD-ALLAH (704— 757), scriitor arab : 290, 564, 817, 1384, 1385, 1833. AL MUTANABBI, abu aţ — Tayyib (915—965), scriitor arab : 1692, 1693.

N NAHIMOV, PA VEL STEPANOVICI (1802—1855), amiral rus: 27. NANSEN, FRIDTJOF (1861—1930), om c!e ştiinţă norvegian şi remarcabil explorator polar : 295. NAPOLEON I BONAPARTE (1769—1821), general şi om po­ litic, strălucit comandant militar, împărat al Franţei (1804— 1814) : 929, 1209, 1759, 1760. NARLY, CONSTANTIN (1896—1956), profesor universitar, pe­ dagog şi publicist român : 989, 1664. NAVARRA, GIUSEPPE (n. 1237), publicist şi umorist român . 653, 1664. NĂDEJDE, SOFIA (1856—1947), scriitoare, publicistă şi militantă socialistă ; una dintre reprezentantele de frunte ale mişcării pentru emanciparea femeii în România: 1927, 1928. NEAGOE, BASARAB, domn al Ţării Româneşti (1512—1521) : 1742. NECULUŢA, DUMITRU THEODOR (1859—1904), poet român, de profesiune muncitor cismar : 343, 1099. NEPOS, CORNELIUS (c. 100—25 î.e.n.), istoric roman. A scris biografii ale oamenilor de seamă : 1166. NERV AL, GERARD (LABRUNIE, zis GERARD de), (1808— 1855), scriitor francez : 468. NICOLAU, VASILE P. (1909:—1971), profesor, pedagog şi pu­ blicist român : (125). NIETZSCHE, FRIEDRICH (1844—1900), filosof german: 835

306

IN D IC E D E A U TO R I

O OLANESCU, GR. ADINA (1860—1907), scriitoare română : 225—227, 344, 765, 838, 1678. OPPENHEIMER, J. ROBERT (n. 1904), fizician american: 1122. OSTROVSKI, NIKOLAI ALEKSEEVICI (1904—1936), prozator sovietic : (32) 1057. OVIDIU,' (PUBLIUS OVIDIUS NASO), (43 î.e.n. — 17 e.n.), mare poet latin: 729, (109), 875, 912, 1174, 1175, 1267, 1884. OXENSTIERN, GABRIEL THUERSON (1641—1707), diplomat şi moralist suedez : 98—100, 680, 681, 787, 919, 1005, 1006, 1273, 1274, 1403, 1697, 1749. P PALER, OCTAVIAN (n. 1926), scriitor român: 206—209, 437, 647, 718, 854, 1558, 1940, 1941. PANN, ANTON (1796—1854), scriitor, muzician şi folclorist ro­ mân : 293, 423, 424, 601—603, 693, 731, 761, 829, 935, 1422, 1423, 1761. PAPADAT-BENGESCU, HORTENSIA (1876—1955), scriitoare română : 984. PAPPALETTERA, LUIGI, publicist italian contemporan : 855. PAPALETTERA, VINCENZO, publicist italian contemporan, fost deţinut politic în lagărul de concentrare şi exterminare din Mauthausen : 855. PASCAL, I3LAISE (1623—1662), matematician, fizician, scriitor şi filosof francez: 584, 680, 1256, 1257, 1271, 1272. PAULSEN, FRIEDRICK (1846—1908), pedagog şi filosof kantian german : 616. PAVESE, CESARE (1908—1950), scriitor italian : 187, 188, 354, 637, 1059, 1248, 1935,

IN D IC E D E A U T O R I

307

PÂRVAN, VASILE (J 882—1927), mare istoric, arheolog şi gînditor rom ân: 710, 1041, 1103, 1152, 1238, 1239, 1262, 1284. PELLICO, SILVIO (1784—1854), scriitor progresist italian : 8, 26, 119, 598, 828. PFjNN, WILLIAM (1644—1718), colonist, fondatorul statului Pennsylvania şi scriitor american : 1518. PfiREZ de HERRERA, CRISTOBAL (1558—1625), medic şi scriitor spaniol : 415, 571. PfiREZ de MONTLABAN, JUAN (1602—1638), autor dramatic spaniol : 1902. PESTALOZZI, JO H AN N H EIN RICH (1746—1827), mare pe­ dagog, gînditor umanist şi scriitor elveţian : 237. PETOFI, SANDOR (1823—1849), poet ungur: 833. PETRESCU, CAMIL (1894—1957), scriitor, dramaturg şi estetician român : 1263, 1932, 1933. PETRESCU, IOAN C. (1892—1967), profesor universitar şi pe­ dagog român : 1433. . PLATON (429—347 î.e.n.), mare filosof grec : 3, 78, 246, 663, 813, 814, 1735, 1882. PLAUT (TITUS MACCIUS PLAUTUS), (c. 250—184 î.e.n.), poet comic latin : 407, 1372. PLEŞOIANU, GRIGORE (1798 sau 1808—1857), pedagog şi scriitor iluminist român : 1016. PLINIU cel Tînăr (CAIUS PLINIUS CAECILIUS SECUNDUS), (c. 62—c. 113), prozator roman (nepotul lui Pliniu cel Bătrîn) : (37), 563, 931, 1787, 1888. PLUTARH (46—127), scriitor, filosof şi istoric grec, autor al cele­ brelor „Vieţi paralele", o culegere de 46 biografii ale oa­ menilor de stat greci şi romani : 5, 247, 328, (237). POPESCLl, DUMITRU (n. 1928), eseist şi poet român : 1069. POPESCU-PUŢURI, ION (n. 1906), om politic şi scriitor ro­ mân : 1058. ll

— C urajul în proverbe ^ 3

308

IN D IC E DE AUTORII

PREDA, MARIN (1922—1980), scriitor român : 436, 716, 717, 1133, 1567. PROPERTIU (SEXTIUS PROPERTIUS), (c. 49—15 î.e.n.), poet liric latin : 1379. PUŞKIN, ALEXANDR SERGHEEVICI (1799—1837), mare poet şi scriitor rus : 857, 1215, 1762.

RALEA, MIHAI (1896—1964), profesor universitar, sociolog, psi­ holog, eseist şi om politic român : 174, 630, 1240, 1565. REGNARD, JEAN FRA N ţO IS (1655—1709), autor comic fran­ cez : 102. REMARQUE, ERICH MARIA (n. 1898), prozator german : 780. RENN, LUDWIC (n. 1889), scriitor progresist german : 1821. RENARD, JULES (1864—1910), scriitor şi poet francez : 30, 153, 345, 483, 621, 704, 705, 722, 723, 775, 1113, 1150, 1230, 1231, 1283, 1292, 1430, 1816. RICHTER, JEAN PAUL FRIEDRIC (1763—1825), scriitor ro­ mantic german, cunoscut sub numele de Jean Paul : 111, 771. ROJAS, FERNANDO de (1460—1541), autor dramatic spaniol: 1390. ROJAS, ZORRILLA, FRANCISCO de (1607—1648), poet şi dra­ maturg spaniol : 609, 1637, 1901. ROLLAND, ROMAIN (1866—1944), scriitor francez: 155, 939, 1030, 1031, 1929. ROMANF.SCU,

IOANID

(n.

1937),

poet

român :

205.

ROOSEVELT, FRANKLIN DELANO (1882—1945), om de stat nord-american, Preşedinte al Statelor Unite (1933—1945) : 1237.

IN D IC E DE AUTORII

309

ROUSSEAU, JEAN JACQUES (1712—1778), filosof iluminist, pedagog, scriitor şi compozitor francez : 924. RUIZ, JUAN (sfîrşitul sec. X III — mijlocul sec. XIV), poet spa­ niol : 410, 1809. RUIZ de ALARCON JUAN (158) —1639), poet dramatic spaniol : 1632. RUSTAVELI, ŞOTA (c. 1174—1212), poet şi umanist gruzin: 86, 997, 1741.

S. SAADI, MUSLIHIDDIN (1184—1291), poet clasic al literaturii persane şi tadjice : 291, 409, 460—462, 465—467, 1386, 1508, 1628, 1802. SAAVEDRA FAJARDO, DIEGO de (1584—1648), scriitor dra­ matic spaniol : 877, 1834* SADOVEANU, MIHAIL (1880—1961) mare scriitor român : 167, 778, 1039, 1659, 1660, 1774. SAHIA, pseudonimul literar al lui ALEXANDRU STANESCU (1908—1937), scriitor şi publicist român : 714, 1247. SAINT-EXUPERY, ANTOINE de (1900—1944), scriitor fran­ cez, de profesie aviator : 178, 1793, 1844. SALLUSTIU (SALLUSTIUS CAIUS CRISPUS), (86—34 î.e.n.), istoric şi om politic roman : 907, 908, 1167, 1621, 1676. SAND, GEORGE (AMANDINE LUCIE AURORE DUPIN, baronne DUDEVANT), (1804—1876), romancieră franceză: 605, 1218. SCHARNHORST, GERHARD JOANN DA VID von (1755— 1813), general şi ministru de război al Prusiei : 1808. SCHELETTI SCARLAT (1837—1910), general român : 1767.

IN D IC E DE A U T O R I

SCHILLER, FRIEDRICH WILHEEM (1775—1854), poet, dra­ maturg şl estetician german : 294, 420, 930, 1563. SGHOPENHAUER, ARTHUIl (1788—1860), filosof german : 118, 251, 336, 337, 599, 692, 826, 827, (155), 1211, 1212, 1418—1421, 1553. SENECA, LUCIUS ANNAEUS (4 î.e.n. — 65 e.n.), om de stat, filosof şi scriitor latin : 4, 560, 561, 669--671, 757, (153), 1176, 1380, 1381, 1623, 1669, 1677, 1690, 1885. SHAKESPEARE, WILL1AM (1564—1616), mare poet şi dramaturg englez: 91, 249, 258, 330, 573—577, 676—678, 736, 784, 916, 1139—1140, 1184—1186, 1397, 1398, 1510— 1513, 1695, 1744, 1745, 1896. SHERMAN, WILLIAM (1820—1891), general american 1764. SICHITIU, IO N (n. 1878), general român : 1773. SILVESTRE, GREGORIO (1520—1569), poet spaniol: 1892. SÎRBU, VALERIU (n. 1931), profesor şi literat român : 442. SÂNTIMBREANU, MIRCEA (n. 1926), scriitor român : 953. SLAVICI, IOAN (1S4S—1925), scriitor român: 341, 342, 617, 1026, 1594, 1769. SMILES,. SAMUEL (1812—1904), publicist scoţian:

129—132,

1021, 1022, 1111, 1291. SMIRNOV, A. ALEKSANDROVICI (n. 1894), psiholog şi pu­ blicist sovietic : 1434. SOCRATE (470—400 î.e.n.), filosof grec : 1370. SOFOCLE (497 — c. 405 î.e.n.), mare poet tragic grec: 75, 661, 13697 SOLIS, ANTONIO de (1610—1686), istoric, poet şi autor dra­ matic spaniol : 163 S.

IN D IC E D E A U TO R II

3 11

SOLON (c. 640—c. 55S î.e.n.), legiuitor atenian, unul din cei şapte înţelepţi ai Greciei antice. SPINOZA, BARUCH (BENEDICT) (1632—1677), filosof mate­ rialist şi publicist olandez : 97, 220, 482, 586, 788, 866. STANCU, ZAHARIA (1902—1974), scriitor român: 1132, 1246. STATIUS, PUBLIUS PAPINIUS (c. 40—c. 90), poet latin: 562. STANESCU, N ICHITA (n. 1933), poet român : 1944. STENDHAL (pseudonimul lui MĂRIE HENRI BEYLE), (1783— 1842), scriitor francez, unul dintre întemeietorii roman­ tismului realist în literatura universală : 421, 422, 1011. STERE, ERNEST (1907—1979), profesor universitar şi publicist român : 19. STOVE, HARIET BEECHER (1811—1896), scriitoare americană: 338. STRIHAN, PETRE (n. 1899), avocat, profesor universitar şi scriitor rom ân: ^713, 845, 1566, 1934. SUHOMLINSKI, VASILI ALEKSANDROVICI (1918—1973), pe­ dagog sovietic : 1064—1066. SUVOROV, ALEKSAS?DR PETROVICI (1729—1800), coman­ dant de oşti, generalisim rus : 334, 1751, 1752. SYRUS, PUBLIUS LOCHIUS (sec. I î.e.n.), poet latin : 458, 459, 551—553, 668, 873, 906, 1375, 1675, 1736, 1830, 1886. S SARVARI, I. (sfîrşitul sec. XIX — începutul sec. XX), muncitor strungar român : 1104. SELGUNOV, NIKOLAI VASILIEVICI (1824—1891), filosof, critic literar şi publicist rus : 139.

312

IN D IC E D E A U T O R I

T TACIT, (PUBLIUS CORNELIUS TACITUS), (c. 55—c. 120), istoric, om politic şi scriitor latin : 1179, 1738, 1739, 1887. TAGORE, RABINDRANATH (1861—1941), mare poet, prozator, dramaturg, filosof, pedagog, pictor, actor şi regizor indian, de limbă bengală şi engleză: 254, 1228, 1282, 1429. TAINE, HIPPOLYTE (1828—1893), filosof, istoric şi critic fran­ cez : 1269. TAZIEFF, HAROUN (n. 1914), agronom, geolog, vulcanolog şi publicist francez de cetăţenie belgiană : 194. TAUŞAN, VICTORIA ANA (n. 1937), poetă şi publicistă ro­ mână : 210, 1077—1081, 1134, 1665. TAUTU, NICOLAE (NECULAI), (1919—1972), militar şi scriitor român : 762, 851—853. TENNESSE, WILLIAMS (n. 1912), dramaturg american: 189. TENNYSON, ALFRED (1809—1892), scriitor englez : 1219. TEOFRAST (372—287 î.e.n.), naturalist şi filosof grec : 791. TERENT1U (PUBLIUS TERENTIUS AFER), (190—159 î.e.n.), poet comic latin : 763, 764, 1374, 1785, 1883. THXLMANN, ERNEST (1866—1944),

militant

de

seamă

al

mişcării muncitoreşti germane şi internaţionale : 242, 243. TFIEODORESCU, CICERONE (1908—1974), poet român: 1105. 1HOREZ, MAURICE (1900—1964), om politic francez : 945, 1824. TlTUS, LIVIUS (59 î.e.n. — c. 16 e.n.), istoric roman : 965, 1173.

IN D IC E DE A U T O R I

TO FFLER,

A L V IN ,

313

sociolog şi publicist american contemporan :

974. TOLSTOI, LEV N. (1828—1910), mare scriitor rus, unul dintre cei mai iluştri reprezentanţi ai literaturii universale: 141, 266, 613, 629, 696, 697, 988, 1042, 1223, 1224, 1428, 1602. TONITZA, NICOLAE (1886—1940), pictor, grafician şi publicist român : 230. TROLLOPE, ANTHONY (1815—1882), scriitor englez: 135. T O T T , R O D IC A ,

scriitoare română contemporană : 21, 200,299,

439—441, 477, 652, 783, 794, 863, 1076, 1286, 1526, 1668, 1827, 1845. TSATSOS, CONSTANTIN (n. 1899), om politic, filosof, jurist şi scriitor, fost Preşedinte al Republicii Elene (1975— 1979) : 176, 177, 429, 430, 470, 478, 1047. TUCIDIDE (c. 460 — c. 396 î.e.n.), istoric şi om politic atenian : 1733. TURGHENIEV, IVAN SERGFIEEVICI

(1818—1883), prozator

rus: 1923. TWAIN, MARK (pseudonimul lui SAMUEL LANGHORNE CLEMENS), (1835—1910), scriitor nord-american, repre­ zentant de seamă al realismului critic: 11, 1225, 1278, 1555. U UNAMUNO, MIGUEL de (1864—1936), eseist, filosof şi poet spaniol: 749.

IN D IC E D E AUTORII

UŞINSKI, K. DMITRIEVICI (1824—1870), mare pedagog clasic rus : 10, 137—138.

VARROS (BARROS),

ALONSO de (sec. XVI), poet spaniol:

411, 816, 1394. VASILIU, TUDOR (n. 1950), scriitor român contemporan : 360. VAUVENARGUES, LUC de CLAPIERS (1719—1747), moralist francez : (5), 105—108, 259, 333, 690, 822, 879, 925, 960, 972, 975, 1008, 1009, 1205, 1410, 1551. VACARESCU, IANCU (1792—1863), poet român : 1810. VÂCARESCU, NICOLAE (c. 1786—c. 1825), poet român: 1644. VELEZ de GUEVARA, LUIS (1579—1644), dramaturg spaniol: 1897. VICO, GIOVANNI BATTISTA (1668—1744), filosof italian, unul dintre întemeietorii filosofiei istoriei : 1748, 1788. VIRGILIU (PUBLIUS VERGILIUS MARO), (70—19 î.e.n.), poet latin : 79, 324, 325, 554—556, 724—727, 1376, 1740. VIZANTI, G. (1880— ?), ofiţer român : 1819. VLASIU, ION

(n.

1908), pictor, sculptor şi scriitor român :

182—186, 262, 355—357, 435, 638, 750, 848—850, 1060, 1936, 1937. VLAHUŢĂ, ALEXANDRU (1858—1919), poet şi scriitor român : 619, 702, 1908, 1260, 1261, 1650. VOICULESCU, MARIN, profesor de filosofie şi publicist român contemporan: 20, 212—216, 263, 991, 1071—1075, 1127, 1128, 1155, 1250—1253, 1406—1439, 1942, 1943.

IN D IC E D E A U T O R I

315

VOYNICH, ETHEL, scriitoare italiană contemporană : 641. VOLTAIRE

(FR A N ţO IS

MĂRIE

AROUET),

(1694—1778),

mare filosof şi scriitor iluminist francez : 7, 235, 592, 688, 821, 922, 923, 1141, 1198—1202, (173), 1276, 1407, 1911, 1912. VULCAN, IOSIF (1S41—1907), scriitor şi publicist român : 1094. VULOVICI, NICOLAE (1877—1916) ofiţer român: 1101. VULPESCU, ILEANA

(n. 1932),

cercetătoare şi scriitoare ro­

mână : 720, 1568.

W WHITMANN, WALT (1819—1892), poet american : 1023, 1024.

Z ZAMFlRESCU, IO N (n. 1907), profesor şi istoric literar român : 1038, 1118. ZAMFlRESCU, VIOLETA (n. 1920), poetă şi publicistă română : 1067. ZF.ANI-LEMENI, VIRGINI A

(n. 1928),

actriţă de

operă ro­

mâncă, afirmată şi pe cele mai mari scene internaţionale : 203., ZISULESCU, ŞTEFAN, profesor şi publicist român contemporan : 18. ZORRILLA, JOSE (1817—1893), poet spaniol.

316

IN D IC E D E AUTORII

ZOZOYA, ANTONIO, ziarist democrat spaniol contemporan : 1822. ZWEIG, ŞTEFAN (1881—1942), scriitor austriac: 168, 248, 888, 1102 .

XENOPOL, ALEXANDRU D. (1847—1920), istoric, economist si filosof român : 1281.

INDICE TEMATIC

A Abnegaţie : 1824, 1862. Abuz : 428. Actor: 1227, 1249. Acţiune: 1506, 1516. Vezi şi Faptă. Adevăr : 13, 344, 414,* 618, 779, 872. Adversar : 1665. Afacere : 890. Alarmă : 585. Altruism : 1862. Ambiţie : 822, 1002. Ameninţare : 415, 718, 737, 1627. Amestec : 1514. Anonimat : 1242. Anticipare : 735. A pă: 58, 446, 447, 453, 454, 1399, 1482, 1492, 1494, 1504, 1534, 1795. Apărare : 38, 751, 875, 1097.

Apreciere : 220, 1275. Apropiere : 1833. Arcaş : 1.802. Aripi : 725. Arivism : 1862. Armată (ostaşi, soldaţi) : 1795— 1827, 1830— 1832, 1837, 1844, 1845. A rm ă: 635, 846, 954, 1613, 1779— 1794, 1915. Artă : 358, 942, 1199, 1252, 1286. Articol : 256. A rtist: 183, 225, 230, 348, 933. Ascensiune: 553, 1187, 1510. Ascunzătoare: 669, 749, 826. Aspiraţie : 1029, 1040, 1255. Autodominare : 138, 146, 150, 157, 173, 740, 756, 1175, 1599, 1609. A vînt: 1026.

318

IN D IC E TEM A TIC

B

C.

Bani : 1007, 1418, 1419, 1460, 1542, 1571, 1S03. B ăiat: 1502, 1555. Bărbat : 83, 96, 104, 198, 327, 342, 600, 623, 706, 841, 914, 1639, 1642, 1741. Bărbăţie : 73, 76, 112, 137, 156, 1057. Vezi şi curaj.

Cadre : 1124. Calitate : 952, 1235. Calm : 185, 427. Capodoperă : 640, 1409. Caracter : 226, 864, 1031, 1036, 1412, 1699. Carte : 172, 256. Castitate : 357, 1639. Cădere: 730, 1187. Căinţă : 641. Călătorie : 639, 1493. Căpetenie : 260. Cedare : 855. Cercetare : 473, 631. Cerşetor : 165S. Certitudine : 1566. Chemare : 1234. Chibzuinţă : 86, 888, 1907, 1370, 1382. Vezi şi Circum­ specţie, Precauţie, Prevedere, Prudenţă, Socotinţă. Cinste: 1016, 1057, 1113, 1805. Vezi şi Loialitate, Sinceritate. Circumspecţie : 171. Vezi şi Chibzuinţă, Precauţie, Pre­ vedere, Prudenţă, Socotinţă. Cîmp de luptă : 1087, 1096, 1127. Cîntec : 1010. Cîştig : 1512, 1559—1561. Codaş : 926.

Bătălie : 1663, 1792, 1938. Vezi şi Lupta, Război. Bătălie socială şi naţională : 1866. Vezi şi Mişcare so­ cială, Revoluţie. Bătrîneţe : 429, 662, 694, 808, 1328, 1438, 1801. Bine : 439, 1287. Biruinţă : 113, 150. Boală : 105, 106, 502, 503, 794. Bogat: 438, 787, 1463. Bogăţie : 98, 1529. Bombardament : 1222, 1794. Brav : 1808. Vezi şi Viteaz. Bravură : 1011. Vezi şi Vi­ tejie. Bucurie: 221, 789, 1248, 1810. Bun : 1028. Bunătate : 36, 1203. Burghezie : 1850.

IN D IC E TEM A TIC

Comandant: 1811, 1828— 1845. Comoară : 1549. Comparaţie : 1630. Compasiune : 642, 1901. Comunist: 195, 211, 934, 1125. Concesie : 158. Conducător : 1835, 1866. Conduită: 122, 162, 174, 1288. Consecinţă : 1065. Conştiinţă : 563, 1216, 1217. Contemporan: 1109. Convenţie : 931. Convingere : 168, 1655. Copil : 234, 237, 238, 241, 605, 624, 841, 1075, 1685, 1898. Cotropitor: 1772. Vezi şi Duş­ man, Inamic, Vrăjmaş. Creaţie : 949, 1241. Critică : 1190. Cruzime : 800. Cucerire : 889. Cugetare : 937, 1339. Cultură: 1128, 1425, 1433. Cuminte : 874. Cumpătare : 617. Cunoaştere : 606, 959, 1293, 1346, 1369. Curaj : 1— 216, 236, 239, 240, 243, 244, 246—299, 320,

319

325, 327, 351, 767—783, 856—863, 878, 1017, 1070, 1088, 1329, 1391, 1601, 1666—1668, 1696, 1704, 1718, 1722, 1723, 1726, 1749, 1770, 1800, 1809, 1812, 1817, 1823, 1835, 1836, 1861, 1872, 1876j 1914, 1934, 1936, 1937, 1944. Vezi şi Bărbăţie, Te­ meritate. Cutezanţă : 108, 171, 868, 871— 888, 952, 1623, 1669 —1672, 1834, 1884, 1889, 1912. Vezi şi îndrăzneală. D Datorie : 28, 29, 684, 982, 983, 1039, 1219, 1649. Dărnicie : 1628. Delicateţe : 859. Demnitate : 159, 349. Deprindere : 251.

201,

205,

Descîntec : 517. Descurajare (Desnădcjde) : 217— 233, 320, 333, 354, 1643, 1743, 1772. Desfrîu : 229. Dezonorant : 604, 1735. Dezordine : 576.

320

IN D IC E TEM A TIC

Diletantism : 881. Disciplină : 1778. Dispoziţie : 1809. Dispreţ : 416, 1201. Dîrzenie : 1195, 1448. Dogmă : 1071. Dominaţie : 622. Domnitor : 587. Dorinţă : 599, 1428, 1935, 1939. Dragoste de libertate : 123. Dreptate : 187, 242, 299, 330, 579, 1095, 1098, 1377, 1673, 1819. Vezi şi Justiţie. Drum : 1192. Duel : 267. Durere : 151, 152, 722, 1228, 1643. Duşman : 255, 347, 459, 460, 598, 629, 741, 968, 1274, 1319, 1444, 1500, 1501, 1513, 1716, 1719, 1725, 1733—1735, 1753, 1760. Vezi şi Cotropitor, Inamic, Vrăjmaş. E Educator (Profesor) : 100, 883, 1268, 1564. Vezi şi Edu­ caţie, Instrucţie. Educaţie : 234—245, 297, 329,

763—782, 879, 885, 1411, 1854. Vezi şi Instrucţie. Efect : 570, 685. Egoism: 1147, 1744. Elan : ISO. Elev : 1268. Energie : 25. Entuziasm : 15. Epidemie : 708. Epitaf: 1151. Erezie : 631. Eroism : 193, 978, 979, 983— 985, 987, 991, 998, 1017, 1019—1022, 1024, 1025, 1028, 1030, 1035, 1039, 1041, 1045, 1049, 1051 — 1096, 1060—1066, 1069, 1071—1075, 1106, 1111, 1116, 1117, 1119, 1121, 1123, 1127—1129, 1131, 1862, 1863, 1917. Erou : S8S, 976, 977, 980— 982, 986, 988—990, 992— 1135, 1754, 1763, 1769, 1814, 1880, 1882, 1924. Estetici : 471. Eşec : 411. Etică : 204. Eveniment : 651. Evoluţie : 1240. Exagerare : 542, 827. Exclamaţie : 643. Exemplu : 248.

IN D IC E T EM A TIC

Existenţă : 744. Experienţă : 913. Exploatare : 438,

719.

F Faimă: 84, 999, 1082, 1137, 1172, 1186, 1189, 1916, 1214. Vezi şi Nume, Renu­ me, Reputaţie. Fală : 1009, 1220, 1270. Vezi şi Glorie, Faimă, Slavă. Faptă : 930, 1085, 1208, 1583, 1786. Vezii şi Acţiune. Fascinaţie : 1074. Faună : 34, 45, 53, 54 , 56, 62, 65, 91, 167, 268, 274, 275, 278, 280, 284--288, 295, 303, 313, 314, 366, 368, 371, 372, 375, 377, 379, 384, 386, 391, 393, 394, 396, 398, 399, 401 , 403, 404, 409, 413, 424, 443, 488, 494, 496, 498, 500, 511, 514, 530, 536, 537, 543, 601, 614, 621, 654, 687, 731, 746, 761, 795,799, 801, 804--806, 809--811, 843, 871, 947, :1033, 1266, 1299, 1306, 1317, 1322— 1324, 1341, 1342, 1352— 1353, 1356, 1357, 1364, 1386, 1405, 1406, 1423,

321

1432, 1440, 1449, 1457, 1461, 1476, 1479, 1481, 1485, 1488, 1498--1501, 1505, 1511, 1519, 1525, 1527, 1530, 1532, 1537, 1569, 1586, 1587, 1590, 1591, 1593, 1612, 1614, 1634, 1647, 1657, 1659, 1664, 1681, 1684, 1687— 1689, 1828, 1881. Fărădelege : 609. Fecior : 1490. Femeie : 100, 103, 125, 435, 914, 1138, 1230, 1504, 1639, 1642, 1869, 1894, 1904, 1926, 1927, 1930. Fenomene ale naturii : 289, 294, 312, 315, 383, 385, 387, 490, 521, 545, 1302, 1491, 1538, 1651, 1653. Fericire : 44, 124, 352, 465, 506, 1025, 1183, 1239, 1448, 1620. Fermitate : 109, 142, 923. Ficţiune : 254. Fii tu însuţi : 350. Filosofie : 191. Fire : 981. Fiu : 1447. Floră : 37, 271, 282, 283, 374, 376, 395, 434, 532, 752, 754, 803, 807, 808, 829,

322

IND'ICE TEM A TIC

1318, 1446, 1484, 1536, 1594, 1647. Foame : 1050, 1540. Foc: 1544, 1545, 1547, 1554, 1795. Folos : 1390. Forme de relief : 206, 269, 1526. Forţă : 38, 814, 1020. Vezi şi Patere. Fragilitate : 1409. Frică (Teamă): 11, 17, 189,268 —478,479— 654, 700, 707, 711, 720, 738, 746—791, 813, 815, 840, 901, 964— 970, 992, 1011, 1050, 1292, 1598, 1619, 1674 —1680, 1703, 1707, 1728, 1745, 1755, 1757, 1762, 1771, 1777, 1780, 1781, 1794, 1796, 1798, 1799, 1832, 1842, 1855, 1867, 1868, 1870, 1874—1879, 1887, 1890, 1893, 1895— 1897, 1903, 1906, 1911, 1918— 1921, 1929. Vezi şi Groază, Spaimă. Frumuseţe : 814, 882, 962. Fugă : 50, 484, 499, 505, 555, 566, 836, 1761, 1910. Fum : 1150. Furie : 1174. Vezi şi Mînie. F urt: 1418.

G Gelozie : 1877, 1891, 1895, 1902, 1926, 1935. General : 1814. Geniu : 1243. Gîlceavă : 1466. Gîndire : 680, 951, 1473, 1656. Vezi şi Ideie, Jude­ cată, Minte, Raţiune. Glorie : 1007, 1008, 1014, 1015, 1136— 1155, 1156— 1167, 1169—1177, 1180, 1182—1185, 1187, 118S, 1190—1197, 1199—1219, 1221—1229, 1231, 1233— 1237, 1239—1264, 1267, 1268, 1640, 1732, 1763— 1765. Vezi şi Faimă, Laudă, Slavă. Glorios : 1230, 1235, 1731, 1746. Glumă: 1844. Grabă : 571, 1410, 1469. Greşeală: 311, 974, 1327, 1333, 1543. Groază: 119, 695, 724—735, 1881. Vezi şi Frică, Pa­ nică, Spaimă. H Hotărîre : 252, 594, 1840.

IN D IC E TEM A T IC

I Iad : 1764. Ideal : 564, 990, 1034, 1068. Ideie : 937, 1864. Vezi şi Gîndire, Judecată, Raţiune. Iertare : 856, 857. Iezuit,: 750. Ignoranţă : 679, 1312. Imaginaţie : 777, 969. îmblînzitor : 443. Imn : 110.3. Impertinenţă : 859. Impuls : 1600. Imprudenţă (Neprevedere) : 1327—1558. Vezi şi Necjjibzuinţă. Inamic : 463, 1708, 1755. Vezi şi Duşman, Vrăjmaş. Indiferenţă: 31, 208, 1582. Indulgenţă : 1420. Infern-Paradis : 615. Influenţă : 1838. Inginer : 950. Inimă: 433, 489, 1362. Iniţiativă : 1836. Inocenţă : 476. în pas cu timpul : 169. Instinct: 574. Instrucţie : 1259, 1400. Vezi şi Educaţie, Educator. Insultă : 470, 861.

323

Inteligenţă : 118, 297, 835, 1367, 1368, 1389, 1758. Vezi şi înţelepciune. Interdependenţă : 1237. Interes : 1285. Invidie : 1210. Iscusinţă : 1783. Ispită : 1253, 1260. Iubire (Dragoste) : 421, 435, 538, 608, 710, 760, 1223, 1224, 1867— 1944. Iubită : 1912. Izbăvire : 550. Izbîndă : 1414. Vezi şi Vic­ torie.

î îmblînzitor : 443. împăcare : 1747, 1756. încăpăţînare : 923. încercare : 331, 1069. închipuire : 917. închisoare : 457. încredere : 551, 608, 95.3, 1019, 1495, 1811, 1819. încremenire : 566. îndoială : 482, 906, 1244, 1909. îndrăzneală : 109, 246—248, 422, 661, 820, 865—867, 869, 870, 889—975, 1604, 1758, 1807, 1829, 1841,

324

IN D ICE TEM ATIC

1858, 1873, 1883, 1888, 1900, 1904, 1914, 1928, 1937. Vezi şi Cutezanţă, înflăcărare : 886. Infrînare : 756. înfruntare : 1782, 1860. înfumurare : 1276. îngăduinţă : 1832. îngîmfare: 1175. înşelătorie : 579, 598, 1361, 1419, 1531. întîmplare : 117, 431, 1004, 1251. întreprindere : 929. înţelepciune : 257, 262, 263, 412, 674, 937, 1171, U79, 1291, 1295, 1313, 1344, 1345, 1350, 1361, 1363, 1366, 1373, 1374, 1381, 1384, 1401, 1835, 1862. Vezi şi inteligenţă. învăţat : 1265. învăţătură : 1269, 1383. învins: 501, 1856, 1933. învingător : 667, 1209, 1762, 1793, 1857.

J Jale : 666. Jertfă: 1039, 1061, 1106, 1126. Jertfire: 1037, 1043,

1100, 1066.

Judecată : 140. Vezi şi Gîndire, Minte, Raţiune. Justiţie : 5S1. Vezi şi Drep­ tate. L Lance : 1871. Laş : 676, 7 9 1 — 853, 856, 858, 861, 862, 863, 971, 995, 1057, 1084, 1652, 1683, 1690—1695, 1882, 1925. Vezi şi Mişel, Poltron. Laşitate : 720, 746, 818, 819, S25, 827—831, 833, 836— 838, 843—845, 850, 854, 855, 857, 859, 860, 864, 1403, 1435, 1696, 1697, 1862, 1908. Laudă: 960, 1129, 1239, 1178, 1340. Vezi şi Glorie, Slavă. Leac : 523. Lege : 477, 590, 830, 1086, 1093. Lene: 307, 323, 1548, 1610, 1616. Libertate : 1089, 1101, 1197, 1813, 1846. Linişte: 1280, 1307, 1380. Literatură: 1129—1135, 1263. Logică : 839.

IN DICE TEM A TIC

Loialitate : 1626, 1637. Vezi şi Cinste, Sinceritate. Lovitură : 568. Lucru: 456, 463, 637, 818. Lume : 610. Luptă: 21, 231, 407, 1099, 1365, 1701, 1792, 1851, 1852, 1854, 1892. Vezi şi Bătălie, Război. Luptă de clasă : 1859. Luptă pentru pace : 1076. Luptător : 1044, 1650. M Mal : 652. Mamă : 853, 1570. Mare : 175, 362. Marinar : 919. Martir: 1098, 1103, 1924. Martiriu : 828. Martor : 688, 819. Mască: 1522. Mase : 1058, 1567, 1850, 1854, 1858, 1859. Vezi şi Mul­ ţime. Maturitate : 1211, 1438, 1938. Mărinimie : 1278. Mediocritate : 432. Memorie : 735, 1161. Mercenar : 1803. Meserie : 12. Vezi şi Profe­ sie.

325

Metafizică : 745. Metodă : 1268. Mijloc : 475, 584, 1189, 1282. Milă : 291, 1054. Minciună : 837, 1225. Mincinos : 1057. Minoritate : 335. Minte : 260, 290, 918, 1388. Vezi şi Gîndire, Judecată, Raţiune. Mister : 1074. Mitologie : 1134. Mişcare socială : 1848. Vezi şi Bătălie socială şi naţională, Revoluţie. Mişel : 132, 253, 504, 7 3 6 — 741, 839, 1561, 1700, 1740. Vezi şi Laş, Poltron. Mînie : 1553. Vezi şi Furie. Moarte: 164, 177, 457, 503, 565, 6 3 5 — 7 2 1 , 796, 817, 825, 848, 851, 854, 984, 997 1009, 1063, 1081, 1091, 1096, 1108, 1144, 1163, 1164, 1575, 1611, 1624, 1633, 1666, 1667, 1695, 1759, 1923. Moderaţie : 582. Modestie : 110, 184, 1245, 1921. Moliciune : 1758. Vezi şi Slăbieiune.

326

IN DICE TEM ATIC

Monomanie : 474. Morală : 1045, 1048, 1411, 1648. Mulţime : 35, 188, 458. Vezi şi Mase. Muncă : 107, 363, 612, 704. Muncitor (Clasă muncitoare): 1126, 1824, 1861. Muză: 936, 1168, 1215.

N Naivitate : 216. Naştere : 705. Natură : 625, 1426. Naufragiat: 729. Nebunie: 265,867,921,938, 961, 1482, 1528, 1672, 1713. Necaz : 1448. Nechibzuinţă : 33. Vezi şi Im­ prudenţă. Nedemn : 143, 328, 556. Nedreptate : 1229. Negociere : 353. Neîncredere : 436, 1794. Nemurire (A trăi în istorie) : 1005, 1006, 1238. Vezi şi Posteritate. Nenoroc : 1617, 1629. Nenorocire : 44, 69, 70, 324, 905. Nepricepere : 39.

Neprieten : 589. Vezi şi Duş­ man. Neputinţă : 145, 1289. Nesătul : 1931. Nevoie : 1676. Nonconformism : 155. Noroc : 51, 75, 82, 135, 569, 876, 891, 958, 971, 1507. Nume : 920, 1047, 1262. Vezi şi Faimă, Pomină, Renume, Reputaţie. Nume- rău : 448.

O Obişnuinţă : 217. Oboseală : 1207. Obraznic : 824. Obrăznicie : 870, 961. Oglindă : 547. Om (Oameni) : 97, 101, 139, 451, 454, 466, 467, 613, 633, 648—650, 655, 659, 681, 696, 928, 935, 946, 998, 1037, 1056, 1073, 1371, 1394—1396, 1429, 1431, 1467, 1504, 1573, 1592. Om nou, constructor al socia­ lismului : 196. Omagiu : 1107. Omenie : 1194. Omenire : 1149.

IN DICE TEM ATIC

Onoare : 1788. Onoruri : 1969. Opinie : 8S0. Oraş: 1023. Ordine : 1382. Orgoliu : 1273, 1524. Originalitate : 924. Osîndă : 1180. Vezi deapsă.

şi Pe­

P

Pace: 461, 1041, 1076, 1450, 1731, 1738, 1748, 1750. Pagubă : 400. Panică : 572, 1776. Particularităţi individuale : 127, 128. Partid : 255. Pasiune : 222, 464, 715, 972, 1149, 1912, 1922. Patrie (Moşie) : 27, 977, 988, 1016, 1042, 1043, 1094, 1196, 1818, 1916. Patriotism : 1226, 1816. Pază : 1311, 1347, 1358, 1397. Vezi şi Sţrăjuire. Păcătos: 534. Pămînt : 1101. Păr : 535, 539. Părinţi: 235. Pedeapsă : 508, 1243. Vezi şi Osîndă.

327

Pentru a fi cu adevărat : 148, 261. Perenitate : 1058, 1284. Perfidie : 863, 1622. Pericol : 60, 95, 102, 115, 250, 334, 347, 430, 481, 487, 507, 524, 557, 789, 1752. Perseverenţă : 326, 887, 1268. Vezi şi Stăruinţă. Personalitate : 178, 182, 190, 298, 1847. Perspectivă : 682. Pescar : 409. Pictură : 925. Piedică : 1795. Pierdere : 492, 1550. Pisc : 1077. Pizmă : 1166. Pîndă : 626. Plagiator : 360. Plan de acţiune : 1791. Plăcere : 1257, 1258. Plăsmuire : 333. Plîns : 493. Pocăinţă : 472. Poem : 1024. Poezie : 1133. Politeţe : 1421. Politică : 1567. Poltron : 846, 1011. Vezi şi Laş, Mişel. Pomină : 1644. Vezi şi Faimă.

328

IN D ICE TEM ATIC

Nume, Renume, Reputaţie. Popor : 59, 636, 988, 1818, 1853. Posteritate : 422, 1232. Vezi şi Nemurire. Povaţă : 619. Povestire : 724, 726. Prăpastie : 1267. Precauţie : 592. Vezi şi Chib­ zuinţă, Circumspecţie, Pre­ vedere, Prudenţă, Socotinţă. Preferinţă : 153. Preţuire : 1214, 1256. Prevedere : 22, 250, 1636. Vezi şi Chibzuinţă, Circumspec­ ţie, Precauţie, Prudenţă, So­ cotinţă. Prezent: 1465. Prezenţă :1059, 1060. Prezenţă de spirit : 2. Pricepere : 1618. Prieten: 589, 629, 734, 850, 1274, 1444, 1754. Prietenie : 850, 1496, 1704. Primejdie : 101, 102, 1378, 1385. Principiu : 1849, 1864. Privilegiat: 438. Prizonier : 1825. Profesie : 126. Vezi şi Me­ serie. Progres : 210.

Prost : 510, 1171, 1233, 1477, 1880. Prostie : 478, 1654. Prototip : 999. Prudenţă: 171, 249, 251— 254, 256, 845, 888, 973, 974, 1055, 7287—1338, 1701, 1702, 1760, 1793, 1834, 1841, 1905. Vezi şi Chibzuinţă, Circumspecţie, Precauţie, Prevedere, So­ cotinţă. Public : 1213. Putere : 627, 862, 934, 1296, 1631. Vezi şi Forţă, Tărie. Puternic : 406, 1572, 1740. R Rană : 1820. Raţiune : 258, 259, 261, 784, 939, 1515, 1911. Vezi şi Gîndire, Judecată, Minte. Răbdare: 21, 130, 320, 575, 1206, 1308, 1638. Răsplată : 129, 1035. Rătăcire : 593, 1474. Rău : 1287. Răutate : 478. Război: 72, 87, 89, 844, 907, 1007, 1021, 1450, 1556, 1703— 1778, 1791, 1938. Vezi şi Bătălie, Luptă.

IN D ICE TEM A TIC

Răzbunare : 461. Reacţie : 1678. Realist: 638. Realitate : 254. Realizare : 1393. Recunoaştere : 1155, 1198. Refuz : 838. Regret: 578. Renume: 1141, 1231. Vezi şi Faimă, Nume, Pomină, Re­ putaţie. Renunţare : 228. Reputaţie : 1191, 1202, 1272. Vezi şi Faimă, Nume, Re­ nume. # Respect : 1115. Restrişte : 259. Retragere : 1746. Revoluţie : 1069, 1847, 1849, 1853, 1858, 1863. Vezi şi Bătălie socială şi naţională, Mişcare socială. Revoluţionar : 1855, 1857, 1864, 1866. Rezistenţă : 1022. Risc: 266, 883, 1191, 1 1 1 9 — 1568, 1767, 1773, 1851, 1857, 1932, 1941—1943. Rival : 1200. Rivalitate : 948. Rîs : 120, 418, 419. Rîvnă : 888.

329

Rob : 1822. Robie : 479. Ruptură : 486. Ruşine: 540, 541, 755, 852, 1156, 1160, 1162, 1789, 1940. S Sacrificiu : 154, 985, 1792. Salvare : 1032. Sănătate : 522. Sărăcie : 37, 457, 787. Sărbătoare : 1595. Scelerat : 1407. Scris : 821, 1193. Scriitor : 1 1 2 9 —1 1 3 1 . Scut : 908. Secret: 1301. Sentiment : 628, 1899. Senzaţie: 483, 607, 672. Serviabilitate : 1265. Sete : 1212, 1261. S fat: 873, 907. Sfetnic : 743. Sfială: 1758, 1807. Sfîrşit : 732. Siguranţă : 860, 1314, 1424. Sinceritate : 93, 170, 1012, 1382. Vezi şi Loialitate. Singurătate : 34, 620. Sinucidere : 664. Slab : 748.

330

IN D ICE TEM ATIC

Slăbiciune : 586. Vezi şi Mo­ liciune. Slavă: 997, 1016,1087, 1130, 1179, 1198, 1266, 1650, 1726, 1728. Vezi şi Glorie, Laudă. Soartă: 71, 480, 1660, 1690. Societate : 1033. Socotinţă : 963. Vezi şi Chibzuinţă, Circumspecţie, Precauţie, Prevedere, Pru­ denţă. Sofism : 471. Somn : 559, 697. Şotie : 1084. Spaimă: 434, 485, 525, 592, 733, 7 4 2 —743, 1751, 1843, 1881, 1935. Vezi şi Frică, Groază. Speranţă : 369, 467, 580, 785—790, 915, 1552, 1903. Spionaj : 468. Spirit: 1104. Spirit de sacrificiu : 1861, 1862. Spirit revoluţionar : 197. Vezi şi Bătălie socială şi naţio­ nală, Mişcare socială, Revo­ luţie. Spiritualitate : 1078, 1079. Stăpînire : 1271. Stăruinţă : 93, 916. Vezi şi Perseverenţă.

Stea : 295. Steag : 1797, 1798. Străjuire : 757. Vezi şi Pază. Strămoşi : 1264. Succes : 49, 903, 1136, 1202, 1254. Suferinţă : 221, 591, 1142. Suflet: 727, 831, 865, 866, 970, 1000, 1815. Supărare : 1469. Vezi şi Tristeţe. Superstiţie : 644. Supravieţuire : 209. Surîs : 491. Surprindere : 693.

Ş Şah : 1556. Şoim : 1105. Şovăială : 888. Ştiinţă: 264, 663, 951, 1122.

T Talent: 164, 186, 1036, 1218. Tăcere : 849, 1307. Tăinuire : 1167. Tărie : 326. Vezi şi Forţă, Putere.

IN D ICE TEM A TIC

Temeritate : 134, 166, 203. Vezi şi Bărbăţie, Curaj. • Temperament : 1642. Teroare : 572. Timid : 212, 945, 975. Tinereţe : 292, 884, 910, 1438, 1557, 1568, 1580. Tipar : 975. Tiranie : 422, 833, 834. Tortură : 426. Vezi şi Marti­ riu. Tovarăş : 149, 549. Trădare: 560, 645, 844, 1646, 1694. Trădător : 1777. Tristeţe : 200. Vezi şi Supă­ rare. Trudă : 1140. • Trup : 831, 970, 1247. Tulbure : 670

T Ţară: 1001, 1083, 1094, 1766, 1768. Ţăran : 1824.

1092—

U Ucidere : 1765, Uitare : 1005. Uliţă : 89.

1770, 1825.

Umanitate : 1038. Umbră : 653. Unitate:' 1038, 1039, 1662. Ură : 558, 1553.

331

1046,

V Valori : 979, 9S7. Vanitate : 266, 1224, 1 2 7 0 — 1 2 8 6 , 1642. Variaţie : 1565. Văduvă : 1084. Vecin : 1506, 1520. Veselie : 144. Viaţă : 665, 671, 677, 678, 686, 689—692, 703, 717, 722, 723, 825, 847, 858, 944, 9S0, 997, 1028—1030, 1067, 1091, 1102, 1108, 1562, 1563, 1692, 1821, 1827, 1923. Viaţă individuală : 1152. Viaţa de toate zilele : 1111, 1112, 1114. Viciu: 573, 739, 7 4 6 — 7 1 1 , 1402. Viclenie : 747. Victorie: 1702, 1810, 1843. Vezi şi Izbînda. Viitor : 1465.

332

INDUCE TEM ATIC

Vindecare : 502, 646. Vinovat : 561. Virtute : 19, 131, 178, 190, 262, 867, 1158, 1170, 1205, 1290, 1330, 1402, 1642. Vis : 345, 647, 1888. Visare : 1080. Viteaz: 99, 632, 812, 1011, 1027, 1090, 1103, 1265, 1598, 1599, 1601, 1 6 0 3 — 1665, 1742, 1705--1707, 1774, 1800, 1845. Vezi şi Brav. Vitejie : 1090, 1398, 1590, 1597, 1600, 1602, 1 1 6 6 — 1768, 1 7 0 2 , 1734, 1736, 1804--1806, 1813. Vezi şi Bravură. Vîrstă : 1635.

Vîrtej : 630. Voinic: 286, 520, 1561, 1569— 1596, 1721, 1869. Voinicie : 1758, 1783. Voinţă : 889, 1034. Voios : 202. Vorbă : 930, 1416, 1422, 1441, 1444, 1451, 1462, 1464, 1471, 1504, 1517, 1551. Vrăjmaş : 1714. Vezi şi Co­ tropitor, Duşman, Inamic. Vremuri : 1632. Z

Zbor : 1468. Zei : 562, 616. Zgîrcenie : 1403. Zîmbet: 736

CUPRINS

Prefaţă

.

VII

Notă asupra e d i ţ i e i ................................... XII

I _ CURAJ—FRICA, LAŞITATE Ce este curajul ? 2 Adevăratul c u r a j ................................................. 5 Curaj (Curajos) .................................................. 7 Descurajare, D e z n ă d e j d e .................................... 29 Curajul se educă .................................................... 32 Curaj — în d r ă z n e a lă ................................................... 35 Curaj — P r u d e n ţă ............................................. 35 Curaj — R a ţiu n e ................................................... 37 Curaj — Ş tiin ţă ............................................................ 38 Nu e curaj (C u r a jo s )............................................... 39 Nu mai are de ce se teme . . - ........................... 42 Nu te teme ! 42 Cine nu se t e m e ......................................................... 49Se teme ...................................................................... 49 Să te temi ! ...................................................................... 57

334

'CUPRINS

Cînd eşti t e m u t ......................................................... 60 Ce este mai de t e m u t ? ............................................... 61 Ce este frica ? (Teama, S p a im a ) ...........................61 Frică ( F r ic o s ) ............................................................... 62 Frica de m o a r t e ......................................................... 79 Frica de v i a ţ ă ........................................................... 89 G r o a z ă .......................................................................... 90 M i ş e l i e .......................................................................... 91 S p a i m ă .......................................................................... 92 Frica generează v ic ii...................................................92 ...Dar are şi rol p o z i t i v .........................................93 Totuşi, nu educaţi prinfrică ! ................................... 94 Frică — C u r a j .............................................................. 95 Frică — Raţiune ......................................................... 97 Frică — S p e r a n ţă ......................................................... 97 Ce este laşitatea ? ..........................................................98 Laşitate ( L a ş ) ...............................................................99 Laşitate — Curaj / ...................................................106 Laşitate — Tărie de c a r a c te r ................................... 107

II — CUTEZANŢA, ÎNDRĂZNEALĂ Ce este cutezanţa (Cutezătorul), îndrăzneala? .108 Cutezanţă (C u te z ă to r )............................................. 109 Cutezanţă — P ersev eren ţă ........................................ 112 Cutezanţă — Şovăială ..............................................112 îndrăzneală (îndrăzneţ) .........................................112 Cine nu în drăzn eşte...................................................121 îndrăzneşte ! ..................................................................121 îndrăzneală — C h ib z u in ţă ........................................ 122 îndrăzneală — F r i c ă ...................................................122

C U P R IN S

335

îndrăzneală — L a ş it a t e ......................................... 1 i îndrăzneală — P a s i u n e ..........................

. . 124

îndrăzneală — P ru d en ţă.....................................

.

124

îndrăzneală — T im id it a t e .........................................124

III — EROISM Ce este eroismul (Eroul) ? ........................................ 125 Eroism (Erou)

. . .................................................... 127

„Eroi au fost, eroi sînt încă...“ .............................. 141 Dar... „Noi toţi o a m e n ii..." ................................... 146 ...Oamenii de litere duc faima eroilor peste v e a c u r i ..................................................................149 ...Uneori, ei stimulează lupta pentru libertate naţională şi socială, în focul căreia se fău­ resc e r o i ..................................................................151

IV — GLORIE Ce este gloria ? .............................................................152 Glorie ( G l o r i o s ) ........................................................155 Setea de g lo r ie .............................................................170 Calea spre g l o r i e ........................................................171 Glorie deşartă, v a n ita te............................................. 173

336

V

‘C U P R IN S

-7- PRUDENŢA, PRECAUŢIE, PREVEDERE — IMPRUDENŢA, RISC

Ce este prudenţa, prevederea ?

.............................. 177

Prudenţă (Prudent), Prevedere (Prevăzător) Fii prudent ! Imprudenţă, Neprevedere

. .

178

192 . .................................... 199

R i s c ..............................................................................203 VI

— VOINIC, VITEAZ

V o in ic ............................................................................205 Ce este vitejia (Viteazul) ?

...................................207

Vitejie ( V i t e a z ) ......................................................... 208 Vitejie — C u r a j ......................................................... 215 Vitejie — C u t e z a n ţ ă .................................................. 215 Vitejie — D rep ta te....................................................... 216 Vitejie — F r i c ă .............................................................216 Vitejie — L a ş ita t e ....................................................... 217 Vitejie — Prudenţă VII

.................................................. 220

— Apărarea patriei şi lupta împotriva ex­ ploatării — pietre de încercare a cu­ rajului şi a celorlalte virtuţi morale

Război (Luptă)

....................................................... 221

A r m ă ............................................................................230 Armată ( O s t a ş i ) ....................................................... 232

C U P R IN S

Comandant ..............................................................237 Revoluţie (R e v o lu ţio n a r)....................................241 ...Dar şi dragostea................................................... 245 ' Unele conduite — simbol al curajului •— rămase celebre ............................................................. 255 ............................................................. 25 S ..............................................263 B ib lio g r a fie 1 1 ..............................................267 I n d ic e d e a u t o r i .........................................289 I n d ic e t e m a t i c ..............................................317 N o te

B ib lio g r a fie I

L ector : MARIUN GHEORGHE T ehnoredactor : MARIANA ŞTEFAN B u n d e tip a r : 6.X I .1982. A p ă r u t 1982. C o m a n d a n r . 1491. C o li d e tip a r 11.

T iparul executat sub com anda nr. 228 la în tre p rin d ere a poligrafică Iaşi

Str. 7 Noiembrie nr. 49.

Au mai apărut: M U N C A REFLECTATĂ IN PROVERBELE LUMII PROVERBE Şl CUGETĂRI DESPRE DRAGOSTE PROVERBELE LUMII DESPRE CALITĂŢI Şl DEFECTE PROVERBE Şl CUGETĂRI DESPRE EDUCAŢIE

Lei 10.50