Curiozitati Sau Despre Lucruri Necunoscute

CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute Printable Version +- Forum WWW.PREMONITII.RO (http://www.premonitii.ro) +-- Forum: La birtutu' din padure (/forumdisplay.php?fid=17) +--- Forum: Off-topic (/forumdisplay.php?fid=18) +--- Thread: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute (/showthread.php?tid=15077)

CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - anuk - 02-06-2010 05:47 PM Sa postam aici articole despre diverse lucruri bizare si curiozitati de pretutindeni .

In Peru exista un loc miraculos, unic in lume: Lacul care aduce copii

„Balta fertilitatii”, unul dintre cele mai stranii locuri de pe Terra, se afla in mijlocul unui desert arid, la aproape 70 km sud-est de capitala peruana Lima. Faima sa a depasit de mult granitele micului stat andin, ajungand chiar pana in Statele Unite, astfel ca astazi, mii de pelerini vin sa atinga malul miraculos si sa se scalde in apa despre care ei cred ca ar lecui pe loc orice problema de infertilitate sau impotenta.

Balta de la Chilca, asa este numit locul respectiv, e cunoscuta inca din timpul incasilor, existand marturii ale conchistadorilor spanioli privind ritualurile practicate aici. Se pare ca primii europeni care s-au scaldat in aceasta apa au fost doi ostasi spanioli ce dezertasera din micul detasament al lui Francisco Pizzaro. Ei au putut remarca imediat efectele „tratamentului”: casatorindu-se cu indigene, au avut o droaie de copii, reusind sa procreeze, dupa cum scrie cronicarul Rodrigo Diaz de Alcaya, „pana la 70 de ani, caci s-au scaldat in apa despre care se spune ca intinereste si pe care incasii se feresc sa o arate strainilor”. Acest secret desavarsit s-a pastrat pana in secolul XIX, cand balta a fost descoperita, intamplator, de o echipa de paleontologi americani, care nu au crezut insa nici o clipa in capacitatile sale miraculoase. Dar a fost de ajuns ca un bogat politician din New York, care incercase toate leacurile posibile pentru a scapa de impotenta, sa vina aici, sa se scalde si sa se vindece de meteahna sa, pentru ca vestea existentei „baltii virilitatii” sa se raspandeasca in toata America.

Localnicii numesc astazi intinderea de apa, care are forma aproximativa a unui cerc cu un diametru de 250 metri, „facatorul de gemeni”, fiindca femeile care au probleme de procreere si se scalda aici sau se ung cu malul mlastinii nasc negresit gemeni. Intrigati de aceste „miracole”, oamenii de stiinta americani au efectuat cercetari, in anul 1960, asupra apelor baltii si a namolului de aici, dar nu au putut gasi nimic neobisnuit in compozitia lor. „Tratamentele miraculoase efectuate aici nu pot fi puse, in aceste circumstante, decat pe seama autosugestiei!”, a declarat dr. Jose Ramon Estacar, de la un spital din Lima. Multi cred insa ca aceste vindecari minunate ar avea mai degraba legatura cu fenomenul OZN. Numai in ultimele decenii, deasupra baltii Chilca a fost semnalata prezenta a zeci de OZN-uri si „lumini misterioase”, de fiecare data evoluand noaptea. Numa Rueda, primarul micii localitati din preajma mlastinii, localitate numita tot Chilca, spune ca „Batranii nostri povesteau cum 1|P a g e

veneau aceste obiecte zburatoare si aruncau o substanta lichida in balta. Poate ca aceste posibile reziduuri abandonate de farfuriile zburatoare sunt raspunzatoare pentru efectele curative deosebite ale apelor baltii!”. RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - anuk - 02-07-2010 11:49 AM Misterul firului de paianjen Cativa oameni de stiinta francezi (de la Laboratorul de fizica a laserelor din cadrul Universitatii Rennes) au incercat sa inteleaga de ce paianjenul suspendat la capatul unui fir de matase ramane intr-o perfecta stare de stabilitate in loc sa se rasuceasca, asa cum se intampla, de pilda in cazul unui alpinist, prins de capatul unei franghii care se rasuceste in jurul sau. Cercetatorii au facut o serie de experiente (publicate in revista Nature) pentru a reproduce proprietatile firului de paianjen. Cu ajutorul unui pendul de torsiune pe care s-au fixat pe rand cate un fir de cupru, Kevlar si Nitinol, la capatul carora au atarnat o greutate echivalenta celei a paianjenului, specialistii au comparat raspunsurile dinamice ale firelor, la o rotatie de 90°. Au constatat ca filamentul de Kevlar se comporta intr-o maniera elastica, cu oscilatii atenuate pe toata lungimea sa; cel de cupru prezinta usoare oscilatii dar revine cu greu la forma initiala, devenind fragil; cel din Nitinol, un aliaj nikel-titan, prezinta proprietati similare dar e nevoie sa fie incalzit la 90° pentru a-si regasi forma. Doar firul de paianjen are un inalt coeficient de absorbtie a oscilatiilor, fiind independent de rezistenta aerului, pastrandu-si proprietatile de torsiune si revenind exact in pozitia initiala. Fir constituit dintr-o materie dotata cu „automemorie de forma” (compusa din proteine, acizi aminati), materie care nu are nevoie de nici un ajutor extern pentru a reveni la configuratia initiala (caldura sau presiune). Specialistii au mai constatat faptul ca firul de paianjen de 2 microni suporta, in medie, o greutate de un gram. La o scara superioara, un fir de 1-2 milimetri poate suporta o greutate de 65 kg. Proprietati care le surclaseaza pe cele ale celor mai elaborate fibre sintetice, prin ductilitate si rezistenta. Asadar, paianjenii nu se rotesc niciodata la capatul firului, cand e intins, si asta datorita proprietatilor surprinzatoare ale structurii moleculare a firului de matase, care il face sa-si recapete rapid forma initiala fara a imprima greutatii (paianjenului) amplitudinea miscarii unui balansier. O problema vitala pentru paianjen, care ii permite sa ramana stabil intr-un punct fix aflat la capatul firului vertical, in ciuda perturbatiilor ambiante. (Miscarea ii poate fi fatala intrucat atrage pradatorii sau poate avertiza prazile). http://www.revistamagazin.ro/content/view/26/20/ RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - anuk - 02-08-2010 01:35 AM Pe mine ma fascineaza "numarul divn "sau Sirul Fibonacci si Phi, numarul de aur Fibonacci (1170-1240) este considerat ca unul dintre cei mai mari matematicieni europeni ai Evului Mediu. Sa nascut in Pisa, oras italian faimos pentru turnul sau inclinat, care parca sta sa cada. Tatal sau a fost ofiter vamal in orasul din Africa de Nord numit Bougie, asa incat Fibonacci a crescut in mijlocul civilizatiei nordafricane, facand, insa, multe calatorii pe coastele Mediteranei. Sirul lui Fibonacci este o secventa de numere in care fiecare numar se obtine din suma precedentelor doua din sir. Astfel, primele zece numere ale sirului lui Fibonacci sunt: 1, 1, 2, 3, 5, 8, 13, 21, 34, 55. Sirul Fibonacci in matematica, se refera la explicatiile metafizice ale codurilor din universul nostru. Numerele lui Fibonacci sunt considerate a fi, de fapt, sistemul de numarare al naturii, un mod de masurare al Dinivitatii. Aceste numere apar peste tot in natura, pornind de la aranjamentul frunzelor, de la sabloanele petalelor unei flori si ajungand la falangele mainii umane, de la zile de nastere si pana la zidurile Piramidelor. Se spune ca exista o legatura intre cresterea naturala a plantelor si numarul de aur: proportia tainica a acestui numar, reprezentata fie in triunghiul de aur (isoscel) al lui Pitagora, in elipsa de aur din traditia hindusa sau in spirala de aur care, prin sirul lui Fibonacci, se demonstreaza pastrand proportia de 1,618. 2|P a g e

Mai gasim si alte lucruri in natura ca spirala generata de apa (vartejurile), miscarea curentilor de aer in spirala, cochilia melcilor, dispunerea petalelor de trandafir sau a frunzelor si semintelor din regnul vegetal, care pastreaza aceasta proportie perfecta aratand ca in intreaga creatie se pastreaza aceasta proportie, probabil de aici i s-a tras si numele de “formula fericirii”. Aceasta demonstreaza existenta unui sfere de constiinta a armoniei si frumusetii existente in intregul universul si care il ghideaza. Impreuna, cele zece cifre se aduna, pentru a forma acest mesaj (se spune in cercurile ezoterice): “In secolul al XXI-lea, in aceste vremuri de evolutie, omenirea va cunoaste Iluminarea”, deci Codul prevede ca, in aceasta era, omenirea isi va schimba perceptia. Tot ceea ce a incercat omul de-a lungul vremurilor isi va gasi, in sfarsit, o rezolvare. Aceasta rezolvare ar cuprinde toate principiile vietii, inclusiv modul in care relationam unii cu altii. Se spune ca aceste zece numere “sir dezordonat, simplu pana la absurd”, ar reprezenta o anagrama numerica. Dand sirului de numere semnificatia lor numerologica, in total sunt zece numere, ni se dezvaluie ca lucrul acesta este semnificativ, numarul 10 fiind un sfarsit in sine, este o revenire la centru, la unitate, la un nou inceput si la implinire de sine. Zece reprezinta un rezultat, o realizare, acest numar cuprinde si contine toate numerele precedente, reprezentand un ciclu, formand, la randul sau, inceputul unui nou ciclu, fiind principiul maret al tuturor ciclurilor naturale, ne putem gandi la cele zece degete, la copacul vietii si la izvorul tineretii. In spiritualitate, fiind considerat un ciclu fara sfarsit, se spune deasemenea, ca sirul lui Fibonacci, s-a dovedit a fi o cheie care-ar fi asemanata cu un trandafir cu cinci petale. Pentagrama trandafirului cu cinci petale este un simbol sacru extraordinar, acest concept a fost initiat prin punerea laolalta a celor cinci elemente de baza: pamant, apa, foc, aer si eterul ceresc. Cifra cinci simbolizeaza centrul, armonia, echilibrul. Numărul de aur este strans legat de şirul lui Fibonacci, în care fiecare termen este suma celor două anterioare (1, 1, 2, 3, 5, 8, 13, 21, 34, 55…). Pe măsură ce înaintăm, raportul dintre doi termen succesivi ai şirului lui Fibonacci tinde spre Phi. Numarul de aur – sectiunea divina, un alt sir care mai este cunoscut si ca Phi (1,618), este un numar foarte cunoscut in arta, avandu-si originile fundamentale in natura, astfel incat, orice element din natura este proportional cu Phi. Daca inlocuim literele PHI cu numerele corespunzatoare, obtinem 781, a carei suma totala se reduce la 7. Adunand si cifrele 1618 vedem ca ne da tot 7, care este considerat a fi cel mai frumos numar din univers, insemnand numarul perfectiunii, numarul lui Dumnezeu. Sunt sapte zile in saptamana, sapte note muzicale, sapte minuni ale lumii, sapte centri energetici(chakre), sapte culori ale curcubeului, Noe a luat in arca sa sapte perechi din fiecare animal de pe pamant; numarul 7 apare de 77 de ori in VT si este cheia catre NT, care se refera la cele sapte peceti, sapte ingeri, sapte biserici, sapte trambite, sapte semne, sapte chivoturi. Despre secretul piramidelor s-a scris enorm, observandu-se ca axul culoarului este centrat pe steaua polara din epoca respectiva cu mare exactitate: 4 minute a unghiului facut in raport cu steaua “Alfa” a Dragonului reprezentand nordul geografic, iar cele 4 unghiuri ale bazei sunt indreptate spre nord, est, sud si vest cu aceeasi corectitudine. Inaltimea piramidei inmultita cu un miliard reprezinta distanta Pamant-Soare (150 milioane Km). Perimetrul bazei impartit la inaltime da “2 Pi”, dublul lui 3,14, ceea ce s-a putut verifica abia dupa 1670 de Leibnitz. Raportul intre apotema si baza triunghiurilor este ” 1,618 ” – numarul de aur. Asa cum Sectiunea de Aur este regasita in ansamblul si frumusetea naturii, poate fi de asemenea folosita pentru a atinge frumusetea si echilibrul in arta. Sectiunea de aur a fost folosita extensiv de Leonardo da Vinci. Observati cum toate dimensiunile cheie ale camerei si ale mesei in tabloul lui da Vinci, “Cina cea de Taina” se bazau pe Sectiunea de Aur, care era cunoscuta in perioada renascentista ca “Proportia Divina”. In “Sacramentul Cinei cea de Taina”, Salvador Dali si-a inramat pictura intr-un dreptunghi de aur. Urmand tehnica lui da Vinci, Dali a pozitionat masa exact la sectiunea de aur a inaltimii picturii sale. A pozitionat cei doi discipoli langa partea lui Iisus, la sectiunile de aur a latimii compozitiei. In plus, ferestrele din fundal sunt formate din 12 pentagoane, care exprima relatiile phi in proportiile lor.

3|P a g e

http://coldlightofmorning.wordpress.com/2009/12/05/sirul-fibonacci-si-phi-numarul-de-aur-2/ RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - anuk - 02-08-2010 11:06 AM Pozele sunt pt materialul de mai sus (se face referire la ele in material) RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - anuk - 02-08-2010 05:51 PM Ombilicul împarte corpul omenesc în proporţia de aur. Şi alte dimensiuni ale componentelor corpului se află în acelaşi raport Spirala logaritmică vizibilă în forma urechii umane. Ea se întîlneşte şi în interiorul aparatului auditiv Numărul de aur este strîns legat de şirul lui Fibonacci, în care fiecare termen este suma celor două anterioare (1, 2, 3, 5, 8, 13, 21, 34, 55, 89, 144, 233...).

Istoric

Homer povestea ca marul de aur pe care Zeus l-a trimis lui Paris, ca sa-l dea celei mai frumoase dintre zeite, nu era unul oarecare dintre nenumaratele mere de aur ce cresteau in gradinile Hesperidelor, ci acela pe care scria “celei mai frumoase”. Asa-i si cu numarul de aur, el nu-i unul oarecare din multimea infinita a numerelor irationale, ci acela pe care matematicienii de azi in noteaza cu litera greceasca “Ø ”, initiala numelui lui Fidias, nemuritorul creator de armonie si frumos, de echilibru si perfecta proportionalitate a formelor pe care el le-a considerat ca sunt controlate de legea numarului de aur. Si daca povestea extraordinarelor intamplari pe care le-a provocat marul de aur, aruncat de Eris, zeita discordiei, la masa zeilor care nu o invitasera si pe ea, s-a terminat de multe milenii, povestea numarului de aur, tot asa de pasionanta pentru cei ce iubesc arta si matematica se mai continua si in zilele noastre, desi a inceput, poate, tot pe atunci, fiindca prin numarul de aur se exprima o lege a materiei vii, iar oamenii l-au cunoscut instinctiv, mai inainte de a i se fi stabilit identitatea . RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - anuk - 02-10-2010 01:34 AM Misterul cercurilor din lanuri

Misterul cercnginerul britanic Colin Andrews cerceteaza, inca din 1983, fenomenul cercurilor formate in lanurile de cereale. El poseda la ora actuala cea mai cuprinzatoare baza de date din lume pentru ceea ce tot el a numit, inca de la inceput, „crop circles”, nume general acceptat azi. Parerea lui este ca acest fenomen se datoreaza nu doar activitatii unor farsori, ci si interventiei unei instante nepamantene, care tinteste o tranzitie a gandirii, comportamentului si spiritualitatii omenesti. Recent Andrews a publicat o carte in care doreste sa demonteze afirmatiile oficialitatilor britanice, precum ca ele nu ar fi fost nici interesate nici implicate in investigarea misterului care inconjoara fenomenul formatiunilor din lanurile de cereale. Prezentandu-si cartea Government circles la reuniunea „X-Conference” desfasurata la Washington D.C. pe 17-19 aprilie 2009, Andrews a reamintit ca a investigat sau a fost chiar de fata, inca din anii 80, impreuna cu Pat Delgado, la mai multe aparitii de formatiuni stranii. Acestea au fost adesea insotite de semnalarea de OZN-uri: unele de mari dimensiuni, altele ca niste mingi sau vartejuri conice care „scriau” semne in lan. 4|P a g e

Aceste fenomene au fost urmarite atat de politie cat si de militari, cu elicoptere care au fost vazute chiar vanand OZN-uri. De fenomen s-au interesat si membrii casei regale, ca si primul ministru. Toate aceste date au fost insa tinute secret. De pilda, in Parlament, cei interpelati au negat orice interes sau amestec al armatei sau al oficialitatilor in acest fenomen. Andrews a introdus in subtitlul cartii sale fraza: „Nick Pope si Ministerul Apararii incearca sa schimbe istoria oficiala a cercurilor in lanuri si a OZN-urilor”. Intr-adevar, intre 1991 si 1994, secretariatul 2(a) al statului major al aerului (Air Staff) din Ministerul Apararii al Marii Britanii, secretariat la care se examinau rapoartele privind OZN-urile, a fost condus de un functionar civil, pe nume Nick Pope. Acesta, la inceput foarte sceptic, a devenit convins de realitatea celor raportate pe masura cunoasterii cazurilor pe care le-a investigat personal, fiind la ora actuala un foarte cunoscut investigator al fenomenului OZN. Simtindu-se direct interpelat, Pope a recunoscut, acum in 2009, ca atunci cand a lucrat in Ministerul Apararii al Regatului Unit a fost obligat sa urmeze politica oficiala, care a fost cea de a ascunde interesul si implicarea ministerului in formatiunile de cereale si in fenomenul OZN. El chiar a recomandat citirea cartii lui Andrews „desi acolo eu apar ca personaj negativ”. Cu prilejul prezentarii cartii a fost readus in discutie si cazul celor doua formatiuni neobisnuite aparute pe 21 august 2001 in lanurile din apropierea radiotelescopului Chilbolton din Hampshire, Regatul Unit. Una dintre formatiuni reprezenta o fata umana, cealata reproducea, cu cateva diferente – ca un prezumptiv raspuns – o imagine transmisa in 1974 in Cosmos, in cadrul programului SETI, de la radiotelescopul Arecibo. Profesorul Frank Drake (autorul acestui mesaj, principal promotor al programului SETI si cel dupa care a fost denumita faimoasa formula a numarului de civilizatii extraterestre) a afirmat recent ca nepamantenii nu ar comunica niciodata in acest mod ridicol. Colin Andrews a replicat ca autoritatile nu au considerat deloc ridicol fenomenul formatiilor atunci cand l-au obligat sa retraga din carte mai multe documente socotite „sensibile”. El a adaugat, referindu-se la Drake, ca: „Este dezamagitor ca un savant de statura sa crede si azi ca singura modalitate prin care extraterestrii pot comunica cu noi ar fi prin semnale radio sau microunde. Eu nu cred ca va exista vreun semnal, intrucat extraterestrii sunt deja aici, chiar sub nasul SETI, intervenind si influentand evenimentele pamantene, prin unele formatiuni in cereale, dar chiar si in politica”. Andrews a ramas cu aceasta convingere dupa ce el insusi a fost in 1989 martorul unei intalniri apropiate. El este convins ca intregul fenomen al formatiunilor este parte dintr-un proces de tranzitie a spiritualitatii umane. Dupa opinia sa, chiar si cei ce fac formatiuni false le-ar realiza primind sugestii din nestiut, fiind ghidati de undeva, ca intr-un imens experiment social, catre un nou mod de a gandi si de a comunica. Andrews adauga ca „presimtirea mea ferma este ca gandirea umana are acces la ceea ce unii numesc Camp Akashic, si acesta este utilizat efectiv atat de catre extraterestrii cat si de oameni”. Poate – crede el – acea „particula a lui Dumnezeu”, pe care o cauta cei de la acceleratorul LHC de la CERN Geneva, va elimina bariera vitezei luminii, inlesnind intelegerea comunicarii instantanee la orice distanta. http://www.revistamagazin.ro/content/view/7490/4/ RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - anuk - 02-10-2010 11:14 AM Cele mai ciudate 10 fenomene meteo

De-a lungul istoriei, noi oamenii am vazut multe chestii de-a dreptul dubioase: ploi cu broaste, grindina rosie, viscol cu viermi sau diavoli de foc, cazand din cer. Propunandu-si sa explice acestea, LIVESCIENCE a publicat un top al celor mai ciudate 10 fenomene meteorologice. 5|P a g e

Pe locul 10 în clasament au fost plasate fenomenele optice - fata morgana si aurora boreala, p 9 - “bombele” de gheata, iar pe locul 8 “luna albastra”. Fenomenul de luna albastra are o explicatie interesanta. Luna nu are lumina proprie dupa cum stim. O vedem, alb galbuie, cand este luminata de soare si reflecta catre noi lumina solara. Dar intre luna si observatorul de pe Pamant se afla atmosfera si daca aceasta este incarcata cu particule de fum si praf care absorb o parte din culorile spectrului luminii, atunci este posibil ca la observator sa ajunga o lumina albastruie. Fenomenul este rar si s-a observat dupa incendiile de padure din Suedia in 1950 si in Canada in 1951. Scrierile si picturile din anii 1880 vorbesc de luna albastra care s-a observat timp de cativa ani dupa eruptia vulcanului indonezian Krakatoa. Se spune ca acest vulcan a aruncat in atmosfera 25 de milioarde de metri cubi de roca, fum si piatra ponce. Pe locul 7 sunt situate “focurile Sfantului Elm”. Focurile sau luminile Sfântului Elm sunt un fenomen de natura electrica, o descarcare electrostatica luminoasa de culoare albastru-alb, ce inconjoara ca o aureola partile proeminente ale obiectelor inalte cum sunt clopotnitele sau hornurile castelelor sau chiar varfurile muntoase. Atmosfera trebuie sa fie puternic ionizata asa cum se intampla adesea in prezenta norilor de furtuna, mai ales la munte. Fenomenul a fost observat mai intai la catargele corabiilor aflate pe mare de furtuna si de aceea poarta numele patronului marinarilor, sfantul Elm. La munte de cele mai multe ori luminile lipsesc, insa fenomenul se aude si se simte: descarcarile electrice produc trepitatii ale aerului, ca un zumzet de albine, corpul este invadat de o curioasa senzatie si parul de pe cap se zbarleste. Pe locul 6 in topul fenomenelor ciudate il ocupa monstrii marini si trombele pe mare. Pe 5 se afla tornadele, pe locul 4 specialistii au considerat “Soarele triplu”. Soarele triplu sau soarele inconjurat de un inel luminos nu este altceva decat fenomenul de halo, un fenomen optic care se produce in jurul soarelui. Fenomenul se datoreaza reflexiei si refractiei luminii in cristalele de gheata din atmosfera. Simetria hexagonala a cristalelor de gheta face ca haloul sa aiba mereu aceeasi dimesiune, il vedem sub un unghi de 22 de grade. Daca concentratia de cristale de gheata din atmosfera este mare, atunci haloul este foarte intens si soarele apare inconjurat de inca 2 sau 3 copii, care se numesc “cainii de paza ai soarelui”. Pe 3, sunt fulgerele globulare, pe locul 2 al topului celor mai ciudate fenomene naturale se regasesc zapada si grindina roşie. Cazurile de ploaie colorata nu sunt putine. Cel mai frecvent, analizele au identificat particule colorate din cauza carora ploaia nu mai este transparenta: nisip si praf din zonele aride (Sahara, de exemplu) sau particule vulcanice ridicate si purtate la distante mari de curentii atmosferici. De asemenea s-au identificat in ploile colorate particule poluante de la diferite obiective industriale mari. Pe primul loc sunt plasate ploile cu broaste si pesti. Cum au ajuns insa broastele in atmosfera? Fenomenele naturale le-au luat de pe pamant si curentii atmosferici le-au deplasat deasupra altor zone. Este vorba de tornadele si trombele marine, fenomene caracterizate deputernici curenti elicoidali ascendenti, adevarate pompe aspiratoare. Trombele marine ridica mari cantitati de apa, dar si vietuitoarele din ea.

http://daniilsihastru.blogspot.com/2009/07/cele-mai-ciudate-10-fenomene-meteo.html RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - anuk - 02-10-2010 09:56 PM Adevarul despre pasiunile erotice ale Mariei-Tereza

Este ideea de la care a pornit istoricul german Gunther Frauberger, in articolul publicat intr-un recent numar al 6|P a g e

prestigioasei reviste franceze „L'Histoire”. Efectuand cercetari in biblioteci din Austria si Germania, Frauberger a reusit sa reconstituie viata particulara a imparatesei si in principal ultimele sale zile. Istoricul german incuviinteaza faptul ca regina iubea foarte mult caii, dar era o dragoste ce nu implica in nici un caz aspecte sexuale. „Maria-Tereza a fost mereu complexata de feminitatea ei, scrie Frauberger. Stapana peste unul dintre cele mai mari imperii europene, tratand de la egal la egal cu puternicii barbati de stat ai continentului, ea se simtea intrucatva inferioara acestora, dar facea tot posibilul sa-i urmeze: tragea cu pistolul, se interesa de stiinta si arta, se implica in treburile economice si comerciale, si nu in ultimul rand era o foarte buna calareata, o veritabila amazoana!”. „Decesul s-a datorat unei hemoragii cerebrale” Aceasta pasiune pentru echitatie nu i-a fost insa de bun augur, insisi servitorii de la numeroasele castele imperiale de pe cuprinsul Austro-Ungariei scornind, se pare, primele rumori referitoare la bizarul amor carnal pe care imparateasa il impartasea cu naravasii ei armasari. In privinta sfarsitului ei, despre care legendele spun ca s-ar fi petrecut pe cand Maria-Tereza, aflata in plin elan erotic cu un armasar, l-a biciuit pe acesta, fiind apoi macinata intre copitele calului, Frauberger este cat se poate de clar: nimic nu este adevarat. „Maria-Tereza a murit nu intr-un grajd, sub copitele vreunui armasar, ci singura, in patul ei, in seara zilei de 5 noiembrie 1780. Potrivit marturiilor, de care nu ne putem indoi, ale apropiatilor sai, in acea zi imparateasa s-a sculat dis-de-dimineata, si-a baut cafeaua si s-a tolanit inapoi in asternuturi, pregatindu-se a citi corespondenta. Dupa trei ore, sambelanul sau, nedumerit ca inca nu fusese chemat de imparateasa, ca de obicei, a intrat in camera ei si a gasit-o in pat, in stare de inconstienta. Stare din care, cu toate eforturile depuse de medicii personali, imparateasa nu avea sa se mai trezeasca niciodata, incetand din viata la ora 9:45 p.m., in aceeasi zi. Autopsia urma sa scoata la iveala ca decesul ei s-a datorat unei hemoragii cerebrale. Cu alte cuvinte, un sfarsit deloc spectaculos, precum cel vehiculat de amatorii de zvonuri si de glume fara perdea pe socoteala impunatoarei imparatese... GABRIEL TUDOR http://www.revistamagazin.ro/content/view/5069/8/ Maria Tereza RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - anuk - 02-11-2010 11:23 PM Obiecte din traista vrajitorilor

Exercitarea practicilor vrajitoresti a presupus dintotdeauna, un anumit inventar de obiecte miraculoase. Vracii si preotii din Antichitate au imaginat un bogat arsenal de astfel de obiecte pe care le-au experimentat, selectandu-le pe cele care ar fi avut efectele scontate asupra persoanelor vizate, iar traditia artefactelor magice s-a pastrat pana in zilele noastre. Oul Cel mai sugestiv simbol al vietii. Iata de ce e utilizat uneori pentru a face farmece oamenilor sau animalelor. Cand e vorba de oameni, vrajitorul transforma oul intr-un „dublu” al persoanei vizate. Acesta sparge o parte a coajei si introduce in interior o bucata de tesatura apartinand victimei, laolalta cu ace de gamalie groase. Papusa E confectionata de vrajitor din argila, pasta de lemn, sarma acoperita cu ceara, fire de par. Papusa e vopsita in culori realiste pentru ca reprezinta „dublul” persoanei vizate. Pentru ca identificarea sa fie completa, in 7|P a g e

interiorul papusii e inserata o fotografie cu chipul victimei sau o mesa din parul sau, bucati de unghii sau o fasie din hainele sale. In final, in papusa sunt plantate ace de gamalie sau cuie. Penele Cand victima descopera o adunatura de pene innodate, stie ca e opera unui vrajitor care incearca sa-l sufoce in timp ce doarme. Penele apartin zburatoarelor care pot colporta farmecele la mari distante. Medalia Sfantului Mihai O alta arma sigura impotriva Raului, pentru ca sfatul e un supercampion al Binelui, comandant al fortelor celeste. In Biblie scrie ca a ucis dragonul triumfand asupra lui Lucifer si a demonilor sai. E un protector pe care e bine sa-l ai cu tine. E ciudat faptul ca un vrajitor recurge la un sfant catolic. In realitate e vorba doar de puterea sfantului pe care vrajitorul incearca s-o foloseasca. Marele si Micul Albert Sunt doua carti ce contin retete de baza pentru a vraji o victima. Au fost scrise in secolul XIII de mai multi autori printre care alchimisti si calugari pasionati de magie. Aici gasesti indicatii legate de confectionarea amuletelor si talismanelor pentru a te proteja de rele, sau legate de prepararea bauturilor magice. Poti gasi si retete pentru a impiedica o femeie sa se indragosteasca de altcineva. Pentru asta ai nevoie de sexul unui lup, de peri si pleoape, uscate si transformate in pudra care vor fi dizolvate intr-o cupa cu apa pe care femeia o va bea pana la fund. Ingrediente greu de procurat, dar de o eficacitate garantata! Ametistul Vrajitorul poarta cu el aceasta piatra semipretioasa cunoscuta din Antichitate cand era folosita pentru a combate betia. O reputatie care vine dintr-o legenda: Amethyst era o nimfa pe care zeita Artemis a transformat-o in piatra pentru a o proteja de asalturile lubrice ale zeului vinului, Dionysos. Dar pentru a face vraji, vrajitorii trebuie sa alunge tentatia bauturii care le-ar afecta concentrarea. Pe de alta parte, aceasta piatra le confera o putere fenomenala. Cel putin asa spune traditia. Mandragora Grecii antici erau convinsi ca aceasta planta are proprietati magice. In Odisseea lui Homer, Cicero transforma in porci tovarasii lui Ulise cu ajutorul unei potiuni pe baza de mandragora. In Evul Mediu e folosita pentru a face pe cineva sa se indragosteasca. Azi, vrajitorii o folosesc, convinsi ca planta ii ajuta sa intre in gratiile divine. DORIN MARAN

http://www.revistamagazin.ro/content/view/7540/30/ RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - anuk - 02-12-2010 04:45 PM Aurul lui Hitler ascuns in Alpi?

Legenda mirificelor bogatii ascunse de ocupantii nazisti la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, in adancurile unui lac austriac din Alpi a fascinat mii de cautatori de comori. Se spune ca in mijlocul taului montan Toplitz ar zace, inchise in lazi metalice, sute de kilograme de aur, bijuterii si documente de o valoare inestimabila. 8|P a g e

Dupa ce expeditiile trecute nu au dus la depistarea imensului tezaur, ba au provocat si o multime de drame (aproape 20 de scafandri si-au pierdut viata in adancuri), recent organizatia americana „Simon Wiesenthal Center” a anuntat demararea celei mai ample cercetari in zona. Organizatia, care reuneste supravietuitori evrei ai holocaustului nazist, a anuntat ca este interesata mai ales de recuperarea documentelor aflate pe fundul lacului, documente ce vor dezvalui multe dintre afacerile murdare ale celui de-al treilea Reich, in special cele vizand deposedarea de averile lor a evreilor din tarile Europei cotropite de Hitler. Membrii organizatiei au apelat la compania de scufundari „Oceaneering Technologies”, celebra pentru descoperirea, in urma cu aproape un deceniu si jumatate, a epavei „Titanicului”. „Daca aurul si documentele se afla inca acolo, jos, noi le vom gasi negresit!”, a anuntat Ridge Albaugh, seful companiei. Americanii vor folosi un mini-batiscaf, botezat „Viespele”, care poate gazdui doi oameni, cu o autonomie de submersie de 24 ore. Dotat cu reflectoare puternice si o cusca, unde pot fi carate obiectele recuperate, mini-batiscaful va scana fundul lacului Toplitz cu o productivitate de 500 metri patrati pe zi. Problema rezida insa in conditiile dificile, specifice acestui „lac blestemat”, ce a rapus atatea vieti: dincolo de adancimea de 20 metri nu mai exista un strop de oxigen, fapt ce face ca toate obiectele, ori bustenii care au cazut, de-a lungul vremii, in lac, sa ramana perfect conservate. „Este un fel de strat protector, un paienjenis de craci printre care cu greu s-ar putea scufunda vreun om. De altfel, cei care au murit aici, din aceasta cauza au murit, caci s-au blocat in stratul de craci si nu au mai putut gasi drumul spre suprafata!”, apreciaza Albaugh. Scufundatorii americani vor sa dinamiteze aceasta „bariera”, pentru a crea o bresa suficient de mare ca sa permita patrunderea minibatiscafului lor, iar primele rezultate ale expeditiei vor fi anuntate in toamna acestui an.

http://www.revistamagazin.ro/content/view/42/20/ RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - anuk - 02-14-2010 02:51 PM Centura fotonica _______________O nouă teorie face senzaţii pe internet, teoria centurii fotonice. Ia-ta ce am găsit în legătură cu tot ceea ce înseamnă intrarea omenirii în centura fotonică. Acest fenomen a fost descoperit in 1962, deci cu mai mult de 40 ani in urma. Cu toate acestea, informatiile nu au fost facute publice decat cu mult mai tarziu, si numai unui numar mic de oameni. Centura fotonica si radiatia aferenta au un impact mult mai mare decat ne-am putea imagina. Din punct de vedere stiintific, este vorba de miscarea de rotatie a sistemului nostru solar (impreuna deci cu toate planetele sale) in jurul soarelui central al galaxiei, numit Alcyone (in constelatia Pleiadelor). O rotatie completa se realizeaza in 25.860 ani. Intregul nostru sistem solar, impreuna deci cu Pamantul si Luna, trebuie sa treaca de doua ori, in timpul unei rotatii complete, prin aceasta centura de fotoni. Distanta de timp intre cele doua momente este de 10.500 ani, perioada in care intunericul este covarsitor. Dupa acesti 10.500 ani urmeaza intrarea in centura fotonica ce dureaza 2.000 ani, si este o perioada de crestere spirituala pentru intreg sistemul planetar Citeva lucruri care s-ar putea intimpla o data cu intrarea in Centura ar putea fi astfel sintetizate: 1. Centura Fotonica si radiația manasica sunt modalități de transformare. Radiația este emanatie Christica. Prin aceste unelte spirituale ni se da posibilitatea sa rupem barierele negativitatii si sa mergem spre Tarimul de pe care suntem originari ca Spirite. Oricum, alegerea ne apartine.

2. Eclipsa din 1999 a inceput sa transfrme constiinta spre un echilibru in cadrul caruia noi sa devenim parti 9|P a g e

egale din masculin si feminin, asa cum spunea Iisus ca vom deveni androgini. Accentul e pus mai ales pe feminin pentru ca acum energiile masculine sunt discordante, anarhice si mult prea fixate. Daca ne uitam in jur vedem ca multe femei au inceput sa se poarte ca barbatii si invers. Se poate usor vedea cresterea impresionanta a numarului de travestiti. Se pare ca partea feminina va trebui sa se transforme si sa ia cu ea aceste vechi scheme de gindire paternalista, dominatia Masculului, inainte sa se cristalizeze pe Terra Energia Christica. Cu totii vedem slabirea masculinitatii si intarirea feminitatii. S-a marit extrem de mult numarul celor care fac partedin culte religioase care adora Zeita Mama, vechea Zeita din perioada matriarhatului. In procesul de transformare vor aparea noi curente de gindire in domenii de relatii , sanatate, apreciere de sine. Nu peste mult vom fi capabili sa ne controlam si sa ascundem defectele. Subiectivul ( femininul) va iesi la iveala aducind cu el toate nemultumirile din subconstient si toate schemele de gindire negativa pe care pina acum nu le puteam controla. Nu ne mai putem ascunde dupa deget. Partea feminina a devenit o raza transformatoare, oferind iubire, acceptare si toate trasaturile dumnezeiesti. 3. 12 evenimente majore se vor intimpla pe Terra pina la Marea Intilnire.Ele sunt destinate sa distruga si sa reformeze vechile si arhaicele energii tridimensionale actuale. Unul dintre ele ar putea fi condamnarea globala a ultimului razboi din Orientul Mijlociu. Acest razboi avea, din punct de vedere metafizic, 2 obiective: sa anihileze vechile energii ultramasculine ale terorii si sa le faca gata sa se transforme in energii masculine noi si blinde, si, sa faciliteze ajungerea in frunte a energiilor feminine. 4. Pentru a rezista comprimarii Timpului si Spatiului , corpurile noastre fizice vor trebui sa fie reconstruite, ceea ce are de-a face cu elemente cheie . Sunt de asteptat mari rearanjari ale constiintei, perceptiei, inmultirea sistemului de chakre, cresterea numarului spiralelor de ADN, eliberarea energiilor masculine si feminine pentru a ajunge la androginism si accelerarea frecventei vibratiei atomice in concordanta perfecta cu noile energii ale Luminii. Glanda pineala, al treilea ochi, se va redeschide pentru toti si va reveni la marimea ei originala. Toti vor deveni clarvazatori, telepati, asa cum a spus si Iisusca” vor fi mari profeti si vizionari”. Felul de a vorbi se va schimba , toate vor fi facute ” In numele Creatorului Divin”, iar gindurile trebuie sa fie controlate si directionate perfect pentru ca ele sunt mai reale decit corpul fizic. 5. Asa cum corpurile se vor transforma inLumina, gindurile, actiunile non fizice, vor deveni realitatea imediata. Ceea ce vom gindi, se va materializa pe data. Vom deveni ca niste ecrane Tv pe care se vor proiecta toate gindurile ca sa fie vazute si auzite de toti.Vom gindi liber, cu posibilitatea de a corecta pe loc orice probleme prin Iubire , Lumina si Iertare. 6. Lumea noastra actuala de iluzie si polaritate va dispare. Acum ne simtim vulnerabili si confuzi, insa va trebui sa decidem urgent daca vom ramine in lumea veche sau vom dori sa ne mutam corpurile in Lumina si sa recunoastem ca acestia sutem noi cei adevarati. 7. Intreaga planeta si-a schimbat axa de 330 de ori . Se prevede o noua schimbare a Polilor Magnetici de la sensul orar la sensul antiorar. Sensul antiorar este cel normal, spiritual. Sensul orar ne-a fost impus de Cei care au hotarit ca planeta va colecta si transforma toata negativitatea din Sistemul Solar. Timp de 10.000 de ani noi am indeplinit aceasta sarcina extrem de importanta. Acum , ca sa fim in acord cu intregul Sistem solar, trebuie sa se inverseze din nou Polii Magnetici. Strigatul Terrei, ca fiinta vie, a fost auzit in Univers. 8. Asa cum Terra actuala va ascede in alta dimensiune, de acolo va cobori o alta planeta similara, care va ramine la dispozitia celor neadaptati inca 10.000 de ani de Intuneric in a treia dimensiune. 9. Nu peste mult timp vom fi capabili sa vedem fiintele angelice. Ajutorul lor va fi imens, ca intotdeauna. Lumea animala se va transforma la fel cu toate celelalte. Pe masura ce noi vom trece in regnul urmator, animalele se vor apropia tot mai mult de constiinta umana. Impreuna cu ele vor deveni oameni si elementalii si spiritele naturii. Se asteapta masive descresteri in cimpul magnetic al Terrei-gravitatie si densitate–. Cum noi vom deveni Lumina, efectul asupra noastra nu va mai exista. Pentru a ajunge fiinte umane galactice, sunt de asteptat schimbari care ne vor face fiinte cu constienta deplina, 10 | P a g e

capabile a lucra cu energii si fiinte interdimensionale. 10. Este de asteptat sa vedem in curind culori vii, configuratii geometrice sacre, nuante, umbre neobisnuite. Cerurile vor aparea ca fiind in flacari. Dar este vorba de un foc rece, care nu va afecta pe nimeni. Va fi un semn ca ne apropiem de destinatia finala. Sursa:esoterism Un fapt clar este că centură fotonică există la locul ei iar intrega galaxie o să treacă pentru o perioadă prin această dar de aici şi până la speculaţii există un drum foarte lung. Lumea de când există este într-o transformare permanenta dar în ultima perioadă se poate spune că lucrurile curg în jurul nostru cu o viteză impresionantă. Evenimente precum cutremure sau eclipse se soare sau de lună se manifestă din ce în ce mai des dar să fie aceste evenimente prevestitoare pentru ceea ce va urma?

http://www.borator.ro/almanah/centura-fotonica/ RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - anuk - 02-15-2010 06:40 PM Bizarerii ale lumii vii

Lumea terestra pare sa detina un bagaj de insusiri inepuizabil, uluitoare pentru noi. Mediul acvatic bate toate recordurile in acest sens, in special in zonele marine, desi, uneori, ochiul (in)discret al omului vrea sa arate ca nu-i scapa nimic. Cine priveste – fara a sti despre ce e vorba – banalul peste, in a carui gura deschisa se afla „durduliul” si aparent resemnatul mic crustaceu, va crede ca pestele tocmai isi inghite prada. De fapt, victima e chiar el. Parazitul numit Cymothoa exigua se fixeaza solid in gura gazdei si ii devoreaza linistit limba, neputand fi eliminat. In asemenea conditii, pestele ar trebui sa moara, fara limba nemaiavand cum sa inghita. Totusi, la „locul faptei” se naste o simbioza bizara. Parazitul ia locul organului gustativ (pe care tot el l-a consumat) si astfel ajuta pestele sa traiasca aproape normal, in acelasi timp hranindu-se si el cu cate ceva din ceea ce-i trece prin gura victimei devenite un fel de coleg de masa. Nu tot ce-am invatat cu totii la scoala este valabil in natura. Despre broaste, biologii afirma ca se inmultesc prin multe-multe oua depuse in apa. Exista totusi o specie care ii contrazice, pentru ca isi poarta puii in... stomac, pana la ecloziunea propriu-zisa. Broasca respectiva traieste in Australia si, dupa fecundare, inghite cele 20-25 de oua, tinandu-le astfel la loc sigur, pe parcursul celor sase-sapte saptamani, cat dureaza procesul intreg de metamorfoza al viitorilor pui. In toata aceasta perioada isi tine stomacul in time-out, pentru a nu-si digera progeniturile. Odata sorocul implinit, mama isi regurgiteaza, practic, puii, avand o singura problema: din cauza marimii si a numarului lor, nasterea dureaza o zi si jumatate. Cercetatorii confirma din pacate un epilog dramatic. Doua specii de broaste australiene isi aduceau pe lume urmasii in acest fel, insa din motive necunoscute, dupa 1985 nu a mai fost observat nici un exemplar. Doua vietati minuscule pot fi reperate traversand impreuna Pacificul, impresia vizuala fiind cea a unei inclestari pe viata si pe moarte. De fapt, o specie de meduza de talie mica reprezinta vehiculul ideal pentru larva langustei californiene, lunga de numai 2-3 centimetri. La asemenea dimensiuni, aceasta din urma trebuie sa parcurga sute si chiar mii de kilometri in ocean, performanta imposibila fara ajutorul dezinteresat al meduzei. „Autostopistul” actioneaza doar noaptea, ziua ascunzandu-se de pradatori. La adapostul intunericului, se agata de corpul meduzei dotate cu propriul sistem de propulsie si astfel, dupa o calatorie incredibila ajunge in zona unde va trai ca adult. 11 | P a g e

ADRIAN-NICOLAE POPESCU RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - anuk - 02-16-2010 12:41 PM Ciudatenie filmata pe cerul Mexicului

O filmare efectuată în Mexic ne arată o formă ciudată pe cer. Cei mai mulţi dintre specialiști cred că este vorba de un OZN care survola zona.Este posibil să fie şi un organism viu, venit de nu se ştie unde şi care are diverse forme. O altă ipoteză spune că această formă ciudată de viaţă vroia să transmită un mesaj pământenilor Priviti şi va minunați! http://www.borator.ro/diverse/ciudatenie-filmata-pe-cerul-mexicului/ RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - anuk - 02-17-2010 08:02 PM Cea mai infricosatoare insecta din lume Există aproximativ 10.000.000.000.000.000.000 de insecte de pe pământ in acest moment. Serios, chiar este un numar real. Pentru fiecare dintre noi, exista 1.5 miliarde de insecte. Dar unele sunt atat de inspaimantatoare, incat doar un exemplar e de ajuns.

Viespea gigantica japoneza (vespa mandarinia japonica) Aceasta viespe este de marimea degetului tau mare. Pare inventata nu? O viespe de 8 cm ce scuipa venin, asa ca sa atragem atentia... Am spus ca veninul il scuipa in ochii tai? Si ca feromonii din acesta atrag celelalte viespi din stup sa te intepe pana mori? Crezi ca poti fugi? Aceasta viespe zboara 80 km intr-o zi. Daca cumva ai un drum spre tokio, am vrea sa iti spunem sa nu iti faci griji, ca ele traiesc doar in varfuri de munti, dar nu, ele sunt peste tot in Japonia. 40 de oameni mor in chinuri in fiecare an datorita acestor insecte.

O viespe gigantica calatoreste zeci de km in cautarea hranei. Uneori gaseste cate un stup de albine, il stropeste cu venin pentru a chema ajutoare si 30 de astfel de viespi decima 30 000 de albine si dupa cum spune si videoclipul, nu e o batalie ci un masacru.

Dupa cum ati putut vedea, viespile ataca albinile cu clestii lor imensi rupandu-le in bucati una cate una pana ce le extermina pe toate. In 3 ore se aduna mormane de bucati de albine, ce cu greu iti dai seama ca au fost in viata candva, iar viespile pleaca cu odraslele albinelor. Ce vor fi mancate. http://www.youtube.com/watch?v=6fTrSOFyfxs&feature=player_embedded# hhg RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - anuk - 02-18-2010 03:56 PM 12 | P a g e

Furnica glonte (Paraponera clavata)

Este gasita in padurile tropicale din Nicaragua pana in Paraguay. Este de 2.5 cm si se catara in copaci, de unde sare pe tine pentru a te speria ca sa ii lasi stupul in pace, de care tu nici macar nu stiai ca exista pentru ca e tocmai sus in copac. Si inainte sa faca asta, aceasta furnica tipa la tine. Aceasta furnica, vezi tu, poate tipa. Si se numeste furnica glonte, deoarece, atunci cand te inteapa, te simti de parca ai fost impuscat. Dupa spusele celor ce au fost muscati de diferite insecte, furnica glonte are cea mai dureroasa intepatura dintre toate artropodele. Si vreau sa evidentiez asta, pentru mai mult stres: tipa la tine inainte sa te atace! Te crezi o persoana dura? Una ce rezista la durere? Unele dintre popoarele indigene din zona utilizeaza furnici glonte, ca parte a actului de iniţiere la ceremonia de maturitate pe care acestia le fac. Si acest ritual nu se face o singura data la ei. Pentru a deveni barbat, fiecare trebuie sa indure acest proces de 20 de ori RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - mod1 - 02-18-2010 04:59 PM Daca e sa mai discutam despre asemenea orori, vezi ca e si un peste mic, traieste in Amazon, care intra in organul masculin al omului si nu mai iese de acolo. RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - anuk - 02-18-2010 05:34 PM Sa termin cu insectele

:

RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - mod1 - 02-18-2010 05:37 PM Mai ai insecte??? Numai gandaci sa nu pui RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - anuk - 02-18-2010 05:41 PM

RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - anuk - 02-19-2010 04:05 PM Albina africanizata (Apis mellifera scutellata)

Se gaseste in America de sud ,America centrala, si in sud-vestul americii. Problema este ca nu poti sa le deosebesti de albinile melifere europene in nici un fel. In schimb poti sa iti dai seama dupa comportamentul lor. Albinile normale iti lasa ragaz circa 9 secunde inainte sa te atace, timp suficient incat sa mergi mai departe. Si chiar daca cumva se abat asupra ta, dupa circa 100 de metri nu te mai urmaresc. Albinile africanizate hotarasc in aproximativ jumatate de secunda daca esti o amenintare pentru ele si pornesc asupra ta toate, numarul lor poate ajunge chiar la cateva zeci mii de albine. 13 | P a g e

Si bineinteles ca o vei lua la fuga, dar aceste albine te vor urmari aproximativ 800 de metri. Albinele africanizate au fost create de Warwick E. Kerr in Brazilia in 1950. Cercetatorul urmarea sa creeze un nou hibrid in ideea dezvoltarii productiei de miere, incrucisand albina europeana cu cea africana. Totusi, rezultatul nu a fost pe placul lor. Albina africana a scapat si a „dominat” specia celei melifere, inlocuind-o aproape total. http://www.inventie.net/2009/06/cele-mai-infricosatoare-insecte-din.html RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - anuk - 02-20-2010 02:49 PM Cunoscut sub denumirea de “Raul in Cinci Culori” sau “Raul Curcubeu”, Cano Cristales din Columbia este una dintre cele mai uimitoare varsari de apa din lume.

In cea mai mare parte a anului, Cano Cristales este la fel de comun ca oricare alta apa curgatoare. Dar, pentru o scurta perioada de timp, el devine scena unui spectaculos festival natural de culori. Iar algele speciale care cresc pe platoul de roci de sub rau se fac "vinovate" de magnificul fenomen . Debitul de apa al lui Cano Cristales regleaza cantitatea de lumina solara care ajunge la alege, iar in timpul sezonului ploios, impiedica razele sa ajunga pe fund. In sezonul uscat, apa este prea scazuta pentru a intretine viata. Dar intre aceste doua sezoane, conditiile sunt optime pentru ca nuantele vii ale raului sa isi faca aparitia. In acest interval, intregul pat al raului este acoperit de o adevarata paleta de culori, variind de la albastru, la verde si rosu, cu nenumarate nuante intermediare. Miracolul cromatic dureaza, din pacate, numai cateva zile, intre sezonul cu precipitatii si cel uscat. Cano Cristales este localizat intr-o zona nepopulata, in apropierea orasului La Macarena. Cu o latime a albiei de 20 metri, raul-minune este accesibil numai calare si doar cateva agentii de turism organizeaza excursii aici.

http://www.descopera.ro/dnews/5562677-cano-cristales-raul-curcubeu-foto RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - anuk - 02-26-2010 09:37 AM Misterioasele sculpturi din padurea tropicala australiana Ascunse adanc in padurile tropicale ale Australiei, sculpturile in lut ale lui William Ricketts exprima stransa comuniune dintre indigeni si natura. Nascut in 1898, William Ricketts a fost un priceput sculptor si olar australian care a dezvoltat o puternica legatura spirituala cu bastinasii din Australia Centrala. Timpul petrecut in sanul acestor triburi, intre 1949 si 1960, i-a inspirat lucrarile din Sanctuarul Lutului, cunoscut acum sub denumirea de Sanctuarul William Ricketts.

Cele 92 de sculpturi complexe in ceramica, dispuse de-a lungul mai multor poteci, par a se contopi cu flora inconjuratoare, creand impresia dalturirii lor direct in copaci si exprimand foarte plastic conexiunea simbiotica dintre bastinasi si natura. Modelat ca un loc unde spiritul uman se contopeste cu natura, Sanctuarul William Ricketts inspira pe oricine sa protejeze lumea vie in loc sa o exploateze. William Ricketts si-a petrecut cea mai mare parte din existenta in acest sanctuar, localizat pe Muntele Dandenong, in apropiere de Olinda, unde a si decedat in 1993, la varsta de 94 de ani. 14 | P a g e

RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - anuk - 02-27-2010 03:38 PM Cel mai traznit show: deghizarea cainilor in alte animale Desi seamana cu ursi panda, camile sau cocosi, la origine sunt doar niste caini, cei mai buni prieteni ai omului. Neavand gura sa-si spuna parerea sau putere sa se impotriveasca ideilor stapanilor, au ajuns fara voia lor sa arate ca alte animale pe care le recunoastem cu totii. Stapanii acestor patrupede si-au inscris "odraslele" la un concurs de frumusete din SUA, ce presupune ca participantii la show sa isi transforme animalele in alte animale. Acestia trebuie sa arate cat mai aproape de animalul ales. Cel care a realizat fotografiile la acest concurs, Ren Netherland, obisnuieste sa urmeze organizatorii la aproape toate concursurile de acest gen pentru a surprinde cele mai traznite deghizari. Stapanii au voie sa isi aranjeze participantii la concurs cat mai pompos pot: le este permisa aplicarea de unghii false, agrafe, coronite, vopseluri, pampoane sau peruci, si orice altceva mai este nevoie pentru ca animalul in cauza sa fie identic cu originalul. Fotograful, care a acumulat experienta de-a lungul timpului fiind prezent la expozitii de gen, a observat ca patrupedele iubesc toata aceasta nebunie care li se intampla. Ce l-a socat in cei 10 ani de cand merge la show-uri canine a fost deghizarea unui caine intr-un cal. Premiul cel mare la un astfel de concurs este in valoare de 1.000 de dolari, o suma simbolica avand in vedere spectacolul in sine.

RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - anuk - 02-28-2010 03:22 PM S-a pictat tabloul viu .

S-ar putea oricand confunda cu o pictura din secolul XIX. In realitate, este vorba despre o femeie in carne si oase, vopsita pe tot corpul si pozitionata inaintea unui fundal pictat.

"Makeup Girl" este o metoda ingenioasa de promovare, remarcata si fotografiata de Peter Kun Fray, la intrarea intr-un magazin de produse cosmetice, din Hawaii, conform Odditycentral, preluat de descopera.ro.

Personajul este un model vopsit cu mare maiestrie, ce pozeaza in dreptul unui perete colorat in acuarele. Poate ca pare dezbracat, dar poarte haine in toate partile esentiale. Meritele spectaculosului efect i se datoreaza artistului care a aplicat umbrele si nuantele, dar si modelului care sta aproape perfect nemiscat si clipeste foarte rar. 15 | P a g e

http://www.agentia.org/monden/Genial-S-a-pictat-tabloul-viu-1346.html u RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - anuk - 02-28-2010 04:28 PM Totul despre Alcatraz .

Insula Alcatraz este defapt o stanca, avand lungimea de 500 m, o inaltime de 41 m, cu o suprafata de 85.000 m patrati. Insula a fost descoperita de cercetatorul spaniol Juan Manuel de Ayala, ce a navigat in golf in anul 1775. Pe aceasta insula a fost construita o fortareata, numita “Fort Alcatraz”, iar ulterior inchisoarea vestita “Alcatraz” ce a fost inchisa in anul 1963, devenind astazi o atractie turistica.

In anul 1847, lordul John Charles Fremont, a cumparat insula pentru SUA de la Mexic cu 5000 de dolari. In anul 1854 s-a construit pe aceasta insula cel mai vechi far de pe coasta de est americana, iar in 1859 au fost finalizate lucrarile la fortareata. Numarul infractiunilor a crescut considerabil in anii 1920 – 1930 din pricina marii recesiuni economice prin care trecea socitetatea. Crima organizata, care capatase proportii ingrijoratoare, devenea un pericol real pentru public. La 12 octombrie 1933 s-au inceput lucrarile pentru a transforma fortul intr-o inchisoare federala a Statelor Unite. De-a lungul timpului, inchisoarea a gazduit cei mai periculosi criminali. Se faceau periodic transporturi cu prizonieri, iar in anul 1934, printre alti condamnati s-a aflat si celebrul mafiot Al Capone. In septembrie 1934, a fost adus la Alcatraz si George Kelly, un alt cap al criminalitatii organizate. In anii 1940, un alt prizonier faimos al inchisorii Alcatraz a fost Richard Stroud, numit si “Omul-Pasare” din Alcatraz, datorita studiilor sale asupra pasarilor. Stroud a fost condamnat pentru omor.

Celulele inchisorii aveau o suprafata de 1,5 x 2,7 m, cu lavoar, toaleta si pat. Timpul petrecut in celula era intre 18 si 23 de ore pe zi. Cei care dovedeau o purtare exceptionala faceau exceptii, fiind pusi sa lucreze in spalatorie, sau la bucatarie. Conditiile erau destul de bune in inchisoare. Alcatraz era singura inchisoare din SUA cu dusuri cu apa calda, pentru a nu permite detinutilor sa se obisnuiasca cu apa rece din golf.

Incercari de evadare In 29 de ani, niciun detinut n-a reusit sa evadeze, acestia murind impuscati, inecati in apa rece sau au fost mancati de rechini. Insa se presupune ca unul singur ar fi reusit, fiind dus de curentul puternic la nord de Golden Gate. Alti 55 de detinuti au fost dati disparuti, presupundandu-se ca au murit. Desi tentativele de evadare au fost numeroase, nu se cunoaste niciun prizonier care sa fi reusit sa evadeze din celebra inchisoare. Cadavrele celor evadati despre care se crede ca au murit in apele ce inconjoara insula nu au fost descoperite niciodata. In 29 de ani (1934 – 1963) cat a functionat inchisoarea, 38 de oameni au fost implicati in 14 tentative separate de evadare. 23 de evadati au fost prinsi, 6 au fost impuscati si ucisi iar doi s-au inecat. http://pentru-curiosi.blogspot.com/2010/02/totul-despre-alcatraz.html RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - anuk - 03-02-2010 12:15 PM 16 | P a g e

Curiozitati despre lilieci Liliecii nu sunt prea indragiti de cei mai multi oameni, avand si o reputatie destul de proasta. Pe nedrept, au fost asociati cu vampirii, insa in realitate, exista doar cateva specii care se hranesc cu sangele altor animale. Liliecii care traiesc pe continentul european sunt in exclusivitate insectivori. In timpul unei vieti, un liliac consuma aproximativ 10 kilograme de tantari. Liliecii folosesc ca adapost pesterile, scorburile copacilor, fisurile stancilor si podurile nelocuite. Speciile care traiesc in zona temperata, inclusiv cei din Romania, hiberneaza sau migreaza pentru a putea supravietui anotimpului rece. Liliacul este probabil singurul mamifer zburator (capabil de zbor sustinut). Face parte din ordinul Chiroptera (Cuvantul Chiroptera vine din greaca, cuvintele kheir = mana, pteron = aripa). Aceasta denumire vine de la caracterul esential al acestuia de a-si transforma membrele anterioare in aripi. De pe laturile corpului porneste o pielita subtire care uneste membrele anterioare , ce au 4 degete alungite cu membrele posterioare (care au degete scurte si ghiare ascutite cu care se agata) si coada, lunga si subtire. In timpul zborului, pielita este mai bine intinsa prin prin indepartarea degetelor. Capul este mic si alungit, are o gura larga, ochi foarte mici, iar urechile au pavilioane lungi. Corpul de marimea unui soricel, este scurt, indesat, cu scheletul usor, format din oase subtiri. Osul pieptului are o carena mica (proeminenta alungita in forma de creasta a sternului pe care sunt fixati muschii pieptului si care actioneaza aripile) pe care se fixeaza mischii aripilor, bine dezvoltati. Organele de simt: Zburand mai mult noaptea, are vederea slaba. Mirosul, pipaitul si auzul sunt foarte bine dezvoltate.

In timpul zilei liliacul sta ascuns in locuri intunecate, si se agata cu ghiarele membreleor posterioare atarnat cu capul in jos, infasurat in aripi. Hranirea liliacul se hraneste cu insecte pe care le prinde in zbor, cu ajutorul dintiilor care au varfuri foarte ascutite ca niste ace cu care sfarama corpul insectelor. Inmultirea perioadele de gestatie la femelele lilieci sunt cuprinse intre 44 de zile si 8 luni la diferite specii. Prin luna mai femela liliac naste un pui orb si fara par pe care-l hraneste cu laptele produs de mamele. Cand este mic, puiul, se agata de parul de pe pieptul mamei. Exista si lilieci care nu hiberneaza, iar o data cu sosirea toamnei, fac calatorii li\ungi, ca si pasarile calatoare. In lume exista aproximativ 1100 de specii, reprezentand circa 20 la suta din toate speciile de mamifere. Aripa celui mai mare liliac are aproximativ 1,5 – 2 metri lungime, iar cel mai mic liliac cantareste mai putin decat o simpla moneda. In America de Nord liliecii sunt considerati mamiferele cu cel mai mare risc de disparitie. Acestia sunt considerati cel mai bun control natural asupra imultirii insectelor. Saptezeci la suta dintre speciile de lilieci se hranesc cu insecte. Vazul acustic – ecolocatia Cercetatorii au fost dintotdeauna fascinati de abilitatile unice ale liliecilor, in special de ecolocatie. Liliecii nu au un vaz bun, insa dispun de o un alt “simt”. Toti liliecii din subordinul Microchiroptera se orienteaza si se hranesc cu ajutorul ecolocatiei. Liliecii emit vibratii de sunete cu frecvente inalte care sunt reflectate inapoi ca ecouri in urechile liliacului dinspre suprafetele inconjuratoare indicand pozitia, distanta relativa si chiar natura obiectelor din mediu asemenea unui sonar. Vazul acustic le permit liliecilor sa se orienteze chiar si cand este intuneric complet. Proprietatile fizice ale sunetelor emise variand in functie de specie. Sunetele se formeaza in laringe si sunt emise prin gura sau prin nari (in functie de specie). Liliecii in mitologie Liliecii au fost adesea desenati si folositi ca emblema anumitor orase si s-au realizat chiar statui. In mitologie, in perioada clasica, liliecii au fost pictati ca simbolizand taramul mortilor, sau a lumii de jos. Ei 17 | P a g e

au simbolizat si distrugerea si decaderea. Zapotecii ii pictau adesea pe monumentele funerare si erau asociati cu moartea. Aspectul lor putin inspaimantator a creat o serie de legende si mituri de-a lungul timpului. Probabil singurii care au vazut in lilieci ceva bun au fost chinezii. In chineza, “liliac” inseamna si “bucurie”. In perioada antica chinezii au observat ca liliecii se hranesc cu insecte, impiedicand raspandirea malariei. In Europa, in perioada medievala, in folclorul traditional liliecii erau atribuiti vrajitoriei si intruparea Raului. Dragonii si demonii erau adeseori pictati cu aripi de liliac. Asocierea cu vampirii a aparut in secolul al XVIII, cand zoologistul Georfes Louis Leclerc de Buffon a examinat liliecii din America de Sud. Acestia se hraneau cu sange. In aceeasi perioada, horrorul in stil gotic a devenit la moda in Europa, fiind scrise multe povesti fantastice ce identificau liliecii ca fiind vampiri.

http://domnul-castor.blogspot.com/2010/02/curiozitati-de-spre-lilieci.html RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - alerim_61 - 03-07-2010 12:01 PM Top 10 locuri cu reputatie paranormala 1.Triunghiul Bermudelor 2.Insula Alcatraz,SUA 3.Balete Drive,Filipine 4.Boy Scout Lane,SUA 5.Ben MacDhui,UK 6.Heizhu Vallei,China 7.The Hermitage,Canada 8.Mapimi,Mexic 9.Myrties Plantation,SUA 10.Monte Cristo Homestead,Australia http://www.descopera.ro/travelling/5533412-top-10-locuri-cu-reputatie-paranormala RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - anuk - 03-07-2010 12:18 PM Hai sa le dezvoltam pe rand.Vrei? RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - alerim_61 - 03-07-2010 12:47 PM Bineinteles,mi s-a parut interesant. RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - anuk - 03-07-2010 01:50 PM TRIUNGHIUL BERMUDELOR

In Oceanul Atlantic, intre trei tari, se regaseste legendarul Triunighi al Bermudelor. Cele trei orase care il inconjoata sunt Bermuda, Puerto Rico si Fort Lauderdale. De-a lungul anilor in aceasta zona au disparut in mod misterios nave, oameni si aeroplane a caror urma nu a mai fost gasita vreodata. In scurt timp zona a capatat numele de Triunghiul diavolului , fiind tinta superstitiei umane ca diavolul a acaparat zona si rade de calatorii pierduti pe care ii supune la diferite incercari. Sa fie oare diavolul care ne joaca feste? Sau poate extrateresti folosesc acest loc drept baza militara pe pamant? Dar, poate ca triunghiul contine un vortex mistic 18 | P a g e

ce atrage oamenii intr-o a treia dimensiune!!! Mitul triunghiului misterios a inceput pe data de 16 septembrie 1950, intr-un articol al reporterului E.V.W. Jones ce relata disparitia misterioasa a catorva nave si avioane intre coasta Floridei si Bermude. La doar doi ani dupa aparitia articolului, revista Fate publica la randul sau un articol scris de George X. Sand cu privire la o serie de disparitii maritime ce nu au lasat nici o urma in triunghiul de apa dintre Florida, Bermude si Puerto Rico. Nu a trecut mult timp pana ce au inceput sa apara idei si teorii ciudate cu privire la aceasta portiune de ocean. M.K. Jessup a scris despre disparitiile repetate din aceasta zona, sugerand ca forte extraterestre ar fi cauza principala. Aceeasi opinie era impartasita si de Donald E. Kyhoe in cartea Conspiratia Farfuriei Zburatoare. Cel care a inventat denumirea de Triunghiul Bermudelor a fost Vincent Gaddis ce a scris un articol in editia din luna februarie a Argosy, o marturisire ce avea sa apara mai tarziu in cartea sa Orizonturi Invizibile sub denumirea de Triunghiul Bermudelor Mortal. Astfel a luat nastere denumirea a ceea ce avea sa fie mitul Triunghiului Bermudelor. De-a lungul anilor au aparut nenumarate articole, carti si filme ce ilustrau misterul disparitiilor din Triunghiul Bermudelor. Orice om pragmatic cu siguranta se intreaba cum se poate ca in zilele noastre sa dispara barci, avioane si calatori, intr-o singura bucatica de apa?, Nu le-ar fi oare teama avioanelor internationale de calatori sa survoleze aceasta zoan a oceanului? . Ei bine lasati-ma sa va spun ca asta m-am intrebat si eu la randul meu si am ajuns la o concluzie legata de aceasta poveste. Nu-i totul decat un mit ce a supravietuit de-a lungul anilor, hranit fiind de intamplari nascocite si povesti exagerate ce au mers din generatie in generatie datorita unor oameni carora la place sa asculte povesti misterioase cu un final neprevazut! MISTERIOASA DISPARITIE A ZBORULUI NOUASPREZECE Una dintre cele mai faimoase povesti din triunghiul Bermudelor este disparitia misterioasa a zborului 19. Cum s-a intamplat totul? Pe data de 5 decembrie 1945, 5 bombardiere Avanger au parasit aeroportul naval de la Fort Lauderdale. Acestea nu s-au mai intors niciodata la baza. Bomabardierele Avenger aveau la bord 14 oameni din care 13 erau in ultimul stagiu de pregatire al antrenamentului alaturi de Locotenentul Charles Taylor. Cei cinci piloti fusesera transferati de curand de la statia navala din Miami. Locotenentul Taylor cunostea foarte bine Florida dar nu zburase de foarte multe ori deasupra inspre Bahamas, care era chiar destinatia zborului 19. Misiunea lor din acea zi era antrenamentul de bombardare a unei baze care se afla da 56 de mile departare. Odata indeplinita misiunea, bombardierele trebuiau sa mearga inspre este pentru inca 67 de mile si apoi catre nord saptezeci si trei de mile, urmarind sa se intoarca acasa prin sud vest. In alte cuvinte acestia zburau in forma de triungi exact in zona ce avea sa se numeasca mai taziu triunghiul Bermudelor. La ora 3:50 pm in acea dupamiaza unul dintre piloti si instructorul sau de zbor, locotenentul Robert Cox se pregateau sa aterizeze in aeroportul de la Fort Lauderdale. In acel moment au auzit o transmisiune radio adresata unei persoane pe nume Powers, care a raspuns ca nu stia unde se afla si ca probabil se pierduse dupa ultima tura. Putin mai tarziu locotenentul Cox a reusit sa stabileasca legatura cu alt pilot dintre cei pierduti. Vorbind cu locotenentul Taylor acesta a aflat ca busolele nu mai functionau si ca pilotul era sigur ca se aflau desupra cheiurilor Floridei si nu stia cum sa ajunga la Fort Lauderdale.In acel moment Cox l-a indemnat sa zboare catre nord inspre Maiami. Taylor se insela amarnic, de fapt nu se afla deasupra chiurilor, era deasupra insulelor Bahamas si urmandu-i sfatul lui Cox si zburand catre nord nu facea decat sa se indeparteze de tarm inspre mare. Eforturile depuse de Cox si alti specialisti de a descoperi locatia in care se afla zborul 19 au fost zadarnicite de mijloacele de comunicatie slabe. La un moment dat taylor a fost indrumat sa lase comanda unuia dintre studentii saiaparent acesta nu a facut-o! Odata cu apusul cei de la Fort Lauderdale si-au dat sema cu oroare ca locotenentul Taylor si pilotii sai nu aveau nici o ide unde se afla, erau complet pierduti. Interferentele radio si semnalul s-au inrautatit la rasaritul soarelui, astfel comunicarea cu zborul 19 a devenit imposibila. Inainte de pierderea legaturii locotenentul taylor a apucat sa spuna ca vor zbura spre nord est pentru o vreme scurta si apoi se vor indrepta catre nord. Ultima replica a locotenentului Taylor a fost un indemn adresat celor ce il insoteau in care le spunea ca atunci cand vor ramane fara combustibil sa se adune pentru a ateriza cu totii. Soarele apunea deasupra Fort Lauderdale la ora 5 29 pm. Vremea rea venea dinspre nord si situatia se transforma intr-una de maxima urgenta. Nimeni nu stia unde se alfau cei din zborul 19. La ora sase fix, pentru o clipa doar, comunicarea a devenit mai buna, insa din nefericire statiile comerciale cubaneze au bruiat mesajul celor de la Fort Lauderdale pentru zborul 19. La un anumit moment cei de la centrul de evaluare maritime ComGulf au crezut ca au reperat pozitia aproximativa a pilotilor, undeva la est de plaja New Smyrna, in Florida. Primul zbor de salvare a fost ordonat la ora 6:20. Era vorba de o nava zburatoare Dumbo ce a pierdut contactul cu tarmul facandu-I pe cei ce asteptau la sol sa creada ca si ea era pierduta. De fapt problema se datora unei antene inghetate care a refuzat sa mai functioneze. Intr-o ora de la incetarea semnalului mai multe nave au fost trimise in cautare celor pierduti. Prognoza meteo si marea se aratau potrivnice si turbulente. Unul dintre pilotii navelor de cautare a raportat ca a observat la un moment dat o explozie puternica, apoi multe resturi si o pata de ulei in mijlocul oceanului. Nu a mentionat existenta nici unui supravietuitor sau cadavru. Din cauza conditiilor meteo foarte proaste nu s-a 19 | P a g e

mai facut nici un demers pentru gasirea eventualilor supravietuitori. Pana la demararea de noi cautari combustibilul zborului 19 se terminase iar cautatorii credeau ca pilotii celor 5 bombardiere erau deja morti. Nici o urma n-a mai fost gasita vreodata. Pe data de 3 aprilie 1946 a aparut si rezolutia data de comisia ce a investgat accidental: accidentul a fost cauzat de proasta orientare a pilotului ce credea ca se afla in apropierea cheiurilor Floridei, credinta ce i-a afectat toate deciziile ulterioare si ordinele catre subalterni. Mama lui Taylor si matusa acestuia au refuzat sa accepte acest verdict, fortand oarecum armata sa revizuiasca raportul in cauza. In luna august a aceluiasi an comisia intrunita pentru a revizui respectivul raport a dat acelasi verdict necrutator. Furioase, cele doua femei au angajat un avocat si au programat o audiere in luna octombrie. Pe data de 19 noiembrie Consiliul de Judecata al Marinei a retractat decizia originala si a clasat dosarul drept Cauze necunoscute!. Disparitia totala a celor cinci bombardiere se poate datora furtunii puternice la care au fost supuse. Cunoscute drept pasarile de fier ale armatei, acestea cantareau 14000 de tone fara nici un fel de incarcatura la bord. La un impact puternic acestea s-ar fi scufundat imediat ajungand pe fundul oceanului. Orice alta urma ar fi fost inghitita de oceanul agitat. Pe la inceputul anilor 50 au inceput sa apara informatii inselatoare privind disparitia zborului 19. Povestile despre locul misteros in care nave si avioane dispar au inceput sa capteze imediat atentia publicului, legenda Triunghiului Bermudelor perpetuandu-se pana in zilele noastre. Multe publicatii au dat citate false facute de locotenentul Taylor in timpul zborului ajungand chiar sa afirme ca acesta a spus intr-o transmisie catre cei de la baza: Arata de parka ar fi extraterestrii nu venii dupa mine sau totul e pe dosciudatoceanul nu arata cum arata de obicei. De fapt locotenentul nu a afirmat niciodata asa ceva. De aici la relatarea unor povesti caraghioase nu a fost decat un pas. La un moment dat s-a spus chiar ca cele cinci bombardiere au fost rapite de catre o nava spatiala ce inca mai bantuie deasupra Triunghiului Bermudelor. Sunt multe povesti legate de disparitii cidate de vapoare si avioane in Triunghiului Bermudelor. Adevarul e ca, dintr-un motiv sau altul accidente chiar au loc...de exemplu Titanicul parea indestructibil cand a fost pus la apa. Cercetarile facute de Larry Kusche au demolat multe ipoteze si neadevaruri privind Tiunghiul Bermudelor. Dupa indelungi cautari in ziare, rapoarte ale politiei, buletine meteo si alte documente oficiale, Kusche a realizat (dupa cum suspecta) ca Triunghiul Bermudelor nu era mai special decat oricare alt loc din lumii. O maturie clara a acestei concluzii este insasi cartea sa denumita Misterul Triunghiul Bermudelor - Rezolvat!. Pe data de 4 aprilie 1975 in revista Fate a aparut o declaratie oficiala a Marinei engleze conform careia 428 de nave au fost declarate disparute in intreaga lume din anul 1955, dar Triunghiul Bermudelor nu pare a inghiti mai multe nave decat alte locuri din lumea larga. http://www.calificativ.ro/TRIUNGHIUL_BERMUDELOR-a10440.html

Imi pare rau ca ne-am suprapus. Alege alt subiect (Alcatraz este deja) .Te astept . RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - alerim_61 - 03-07-2010 02:39 PM Poti continua tu,daca vrei,fiindca am putina treaba. RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - anuk - 03-07-2010 08:08 PM Meduzele ascund un adevar tulburator

Ignorate de stiinta timp de zeci de ani, enigmaticele celenterate ( familie din care fac parte meduzele) au inceput sa le ridice tot mai multe intrebari cercetatorilor, care studiindu-le au constatat serioase lacune in informatiile lor referitoare la originile diversitatii vietii. Fascinantele creaturi marine le-au amintit oamenilor de stiinta ca aproape tot ceea ce cred ca stiu despre evolutie poate fi rasturnat intr-un moment. Desi potrivit morfologiei lor, meduzele sunt in aparenta animale 20 | P a g e

simple, fara axa bilaterala fata - spate, cele mai recente studii sugereaza o complexitate nebunuita pana acum a acestor organisme. Ele poseda genele responsabile de trasatura bilaterala, doar ca nu le utilizeaza. Sau le folosesc, dar pentru a le specializa creierele intr-o maniera foarte subtila. Acest lucru i-a condus pe oamenii de stiinta la ideea ca familia celenteratelor este de fapt descendenta din organisme mai complexe, bilaterale, adoptandu-si ulterior, pe cale evolutiva, forma mai simpla. Asadar, in timp ce stramosul comun al celenteratelor a stabilit trecerea de la buretii de mare la organismele bilaterale, ele au continuat sa evolueze intr-o directie proprie pana au devenit meduzele pe care le stim astazi. Pentru noi oamenii, cea mai nelinistitoare parte este aceea ca genele in discutie sunt identice cu cele prezente la toate vertebratele. Deci cateva din trasaturile atribuite in general corpului vertebrat ar putea fi in realitate mult mai vechi decat se credea. Iar tulburatorul adevar este acela ca prin simpla lor existenta meduzele contrazic ideile deja stabilite vis-à-vis de evolutie si ne arata ca mai avem multe lucruri de invatat pana sa accedem la adevarul stiintific. http://www.descopera.ro/dnews/4570624-meduzele-ascund-un-adevar-tulburator

RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - anuk - 03-08-2010 05:28 PM Fortăreaţa

Masada, ceea ce în ivrit înseamnă “fortăreaţă”, reprezintă una din cele mai cunoscute forme de relief ciudat, fiind detaşată prin eroziune de apele tributare Mării Moarte faţă de restul Munţilor Hebron. Văile care s-au adâncit în versanţii munţilor din jur au aspect de canion: sunt văi cu versanţi simetrici, abrupţi, cu profil în trepte, impus de structura orizontală a formaţiunilor geologice dure. Prin apropierea obârşiilor a doua canioane vecine(Masada şi Arugol) a rezultat un martor de eroziune înalt de 462m(faţă de nivelul Mării Moarte, dar cu numai 54m deasupra nivelului 0 al Oceanului Mondial). În jur, platourile Deşertului Iudeea, care trec de 600m deasupra Mării Moarte, domină cu puţin martorul de eroziune, dar, ca şi acesta, sunt delimitate prin abrupturi de peste 400-500m faţă de şesul de pe fundul grabenului. Astfel, impunătoarea stâncă reprezintă o adevarată fortăreaţă naturală, amplasată în planul mai larg al abrupturilor care ne amintesc de expresia consacrată a geografului român Victor Tufescu, cu privire la ţara Vrancei: “se apără prin propria ei natură”. Platoul superior ce retează stânca, datorat structurii cvasiorizontale, este uşor înclinat de la vest la est(70m diferenţă de nivel) şi are exact dimensiunile necesare unui asemenea punct strategic: 610m lungime, 200m lăţime şi o circumferinţă de 1330m. Pe acest platou se află azi ruinele fortificaţiilor Masada, apărate de povârnişurile stâncii. Şi tot aici s-a salvat Herod, regele evreiilor, împreună cu tânăra sa soţie Mariamne, când parţii au cucerit Ierusalimul în anul 42 î. Cr. Deşi aceste abrupturi au reprezentat un sistem de apărare natural, abil valorificat de triburile evreieşti, Herod a ordonat construirea unui zid şi a unui şir de cazermate pe muchia platoului, un efort uriaş pentru acele vremuri. Dar ambiţiile sale nu s-au mărginit doar la fortificarea stâncii; el a impus ridicarea în interior a unei reşedinţe regale, cu palate somptuoase, băi publice, locuinţe pentru înalţii funcţionari şi pentru armată. Mai mult, pentru toţi aceştia s-au amenajat excavaţii ce permiteau stocarea unei mari cantităţi de hrană, iar cele 12 rezervoare enorme puteau reţine peste 40.000 m3 de apă pentru alimentaţie, băi şi chiar pentru culturi agricole pe platou, în acest mediu semiarid. Lucrările au făcut din Masada o fortăreaţă inexpungabilă la asedii. După căderea Ierusalimului şi distrugerea templelor evreieşti de armata romană în anii 70, aici s-au refugiat ultimii apărători cu familiile lor. În faţa trupelor romane asediatoare, conduse de guvernatorul roman al 21 | P a g e

Palestinei, Flavius Silva, ei au opus o rezistenţă eroică timp de doi ani. Aceasta a culminat cu crearea unei breşe de către asediatori în zidul de pe muchie; capturarea evreilor devenea iminentă, aşa că fanaticul conducător Eleazar ben Yair ordonă o sinucidere în masă onorabilă, preferabilă sclaviei. Legenda a sporit interesul pentru vizitarea stâncii fortificate, astfel că s-au amenajat căi de acces, dar şi de protecţie, teritoriul fiind inclus în sistemul Parcurilor Naţionale Israeliene sub numele de Parcul National Masada.

http://curiozitati.net/ RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - mod1 - 03-08-2010 08:52 PM anuk, ceva despre pestii abisali gasesti? RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - anuk - 03-08-2010 09:06 PM Pestii abisali

Zona abisala incepe la limita inferioara a patrunderii luminii si se intinde pana in fundul apelor. Conditiile care predomina aceasta zona sunt foarte omogene si vitrege, din care cauza fauna acestei zone este foarte saraca atat in ceea ce priveste numarul speciilor cat si cel al indivizilor. in aceasta zona predomina intunericul etern de aceea majoritatea pestilor k abisali sunt inzestrati cu organe luminoase, care servesc pentru atragerea prazii, indepartarea dusmanului sau pentru gasirea sexului opus. Ochii acestor pesti sunt mici sau lipsesc complet, uneori sunt telescopici si cu ajutorul acestora pestii pot percepe si lumina I cea mai slaba. Conditiile de reproducere si de hranire din aceasta zona sunt nefavorabile. Lipsind { lumina, aici nu traiesc plante. Pentru acest motiv, pestii abisali sunt rapitori sau se hranesc I cu cadavre. Unii dintre ei au gura si stomac extrem de mari (Macropharynx, Melanocoetus, I Linophryne). La multi pesti abisali, masculii sunt paraziti pe femele, nefiind capabili de o ; viata independenta. Acest parazitism al masculilor se poate explica prin adaptarea la I reproducere, in conditiile vitrege de aici. Datorita acestui parazitism este asigurata B apropierea sexelor opuse si supravietuirea speciei. Multi dintre pestii abisali au fost candva larg raspanditi in mari, dar astazi traiesc numai Bta aceste zone. Supravietuirea lor se datoreste faptului ca in cursul erelor geologice, conditiile din aceasta zona nu s-au "schimbat prea mult. Formele mai recente provin din zona litorala si pelagica, o parte dintre pestii acestor zone in cursul timpurilor adaptandu-se conditiilor vitrege ale zonei abisale.

http://www.clopotel.ro/enciclopedia/Ecologia_animalelor_Ecologia_pestilor-454.html Pestele cu cap transparent Macropinna microstoma este un peste care atinge doar 15 centimetri lungime, fapt care nu-l impiedica sa fie un pradator redutabil in lumea abisala. Traieste la adancimi de peste 600 metri, in zone unde vizibilitatea este aproape nula. Cercetatorii americani au descoperit ca pestele isi petrece majoritatea timpului stand nemiscat. Cele doua formatiuni care, la prima vedere, par ochii sai, sunt de fapt organele olfactive, prin care "simte" particularitatile mediului sau ambiant. Ochii sunt situati in crestetul capului, avand forma si rolul unor periscoape. Aceiasi ochi neobisnuiti au proprietatea de a se roti in jurul propriilor axe. Pozitia ochilor il ajuta sa distinga prada pe dedesubt, o calitate speciala a pestilor care vaneaza in adancul intunecat al Oceanului Pacific. Calmarul de sticla 22 | P a g e

Calmarul de sticla Teuthowenia pellucida este o vietuitoare fascinanta, pe care putini cercetatori au norocul sa il observe in mediul sau natural. Este un cefalopod (inrudit cu sepiile si caracatitele) care populeaza etajul abisal al Oceanului Planetar. Puii sai traiesc in ape de suprafata dar, odata ce calmarul de sticla se maturizeaza, migreaza spre apele adanci, unde traieste in intuneric absolut pana la sfarsitul zilelor, adaptat perfect la presiunea enorma din acele locuri. Dupa cum certifica si denumirea data de primii scafandri care l-au scos la suprafata pentru cercetari, calmarul de sticla este printre cele mai transparente vietati ale oceanelor. aca rudele sale din familia Cranchiidae pot atinge si lungimi de 3 metri, micul Teuthowenia pellucida are doar cativa centimetri la maturitate. Singurul organ intern vizibil in trupul sau transparent este glanda digestiva, organ echivalent ficatului vertebratelor. Calmarii de sticla au organe bioluminiscente situate in apropierea ochilor si poseda capacitatea de a se rula intr-o minge transparenta, deplasandu-se astfel mai usor in curentii de apa. Ca mai toate vietatile abisale, calmarii de sticla sunt pradatori de temut pentru pestii mici cu care impart adancurile inghetate si reci ale oceanelor http://www.cauta.ro/blogs/107-oanas-blog/posts/1006-top-10-animale-transparente Pestele de gheata Denumit uneori si pestele-de-gheata crocodil (poate din cauza gurii sale pline de dinti?) acesta creatura nu este, in ciuda denumirii sale, nici crocodil si nici alcatuita din gheata. Grupa pestilor abisali din familia Channichthyidae, dupa cum i-au denumit ihtiologii, cuprinde in randurile sale mai multe specii de pesti cu corp transparent. Adaptarea lor la lipsa totala de lumina din abisul oceanelor consta nu doar in lipsa pigmentilor colorati din tesuturi, acesti pesti fiind printre putinele specii de animale vertebrate care au sange transparent. De fapt, pestii de gheata sunt singurele animale vertebrate fara hemoglobina.Metabolismul lor se bazeaza doar pe oxigenul dizolvat in propriul sange, oxigen care este absorbit din apa prin pielea transparenta. Rata metabolica se accentueaza astfel pe masura ce pestele ajunge in ape reci, care sunt in mod natural mai bogate in oxigen decat apele calde. La cinci specii de pesti crocodili de gheata, gena mioglobinei din muschi a disparut total, speciile respective prezentand inclusiv organe interne transparente. Sunt pradatori redutabili, hranindu-se cu krill, copepode si pesti. http://www.cauta.ro/blogs/107-oanas-blog/posts/1006-top-10-animale-transparente Amfipodul transparent Amfipodele din specia Phronima sedentaria au fost descoperite recent de o expeditie submarina care cerceta zona abisala din partea de nord a Oceanului Atlantic. Pentru a-si spori sansele de supravietuire, acest nevertebrat prezinta transparenta inclusiv la nivelul organelor interne. Cu toate ca, la prima vedere, pare o specie de crevete, Phronima este foarte diferit de crustaceele care se hranesc cu fitoplancton. Este un mic, dar feroce animal carnivor, care nu depaseste lungimea de 2,5 centimetri. Isi pandeste prada in deplin intuneric, stand ascuns in crevasele abisale. Prazile sale favorite sunt micile vietati din plancton pe care le vaneaza fara crutare. Natura sa violenta a servit drept sursa de inspiratie pentru artistul elvetian Hans Ruedi Giger, creatorul Xenomorf-ului din seria de filme Alien, dupa cum amintesc si producatorii britanici ai seriei de documentare aparute sub egida BBC, Planeta Albastra. http://www.cauta.ro/blogs/107-oanas-blog/posts/1006-top-10-animale-transparente RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - mod1 - 03-08-2010 10:09 PM Foarte interesant, nu? Merci anuk RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - anuk - 03-09-2010 09:40 AM MISTERIOASA PADURE DE LA KALININGRAD 23 | P a g e

Pe fasia de dune numita Istmul Curonian, care desparte Laguna Curoniana de Marea Baltica, se manifesta unul dintre cele mai ciudate fenomene naturale de pe Pamant. Cunoscuta ca Padurea Dansatoare de ingrijitorii Parcului National al Istmului Curonian si ca Padurea Beata de localnici, aceasta padure neobisnuita de pini este populata cu arbori de diferite forme, cu trunchiuri cel mai adesea contorsionate in forme circulare sau spiralate. Cu cativa ani in urma, directorul parcului a invitat studenti de la universitatile locale, pentru a desfasura studii menite sa dezlege misterul. De atunci,cateva teorii au fost emise, intre care una sugerata de un medium care sustine ca padurea este amplasata intr-un loc unde mari fluxuri de energie pozitiva si negativa intra in conflict. Altii cred ca ratiunile sunt de natura geologica si ca trebuie sa aiba ceva de-a face cu solul nisipos instabil. Dar teoria cel mai larg acceptata este aceea ca Padurea Dansatoare a fost modelata de vanturile puternice care sufla in zona.

http://www.cauta.ro/blogs/107-oanas-blog/posts/1047-misterioasa-padure-dansatoare-din-kaliningrad RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - anuk - 03-09-2010 10:24 PM OMUL CORAL Lin Tianzhuan, in varsta de 38 de ani, din orasul chinez Shuimen, botezat ”reciful coral uman”, a fost tratat cu succes pentru o rara afectiune care ii acoperea intregul corp cu o crusta asemanatoare unei cochilii. Barbatul a descoperit pentru prima oara bizarele excrescente pe brate si pe picioare la varsta de 13 ani. A incercat sa estompeze procesul cu diferite alifii si antibiotice, dar, in loc sa se amelioreze, situatia s-a inrautatit. Stratul cornos a inceput sa ii acopere in intregime membrele si i s-a extins chiar si pe spate si cap. Nu a fost nevoie de mai mult pentru ca baiatul sa devina o ciudatentie si sa fie nevoit sa se ascunda in casa de vecinii si prietenii care il botezasera "Baiatul Coral". "Treptat, cochilia mea a inceput sa devina tot mai groasa pana cand nu mi-am mai putut articula bratele si picioarele. A fost inspaimantator. Daca eram nevoit sa ies din casa, ma infasuram tot in paturi, pentru ca oamenii se panicau si incepeau sa tipe cand ma vedeau", declara Lin. Insa acum barbatul pare sa isi revina din bizara stare gratie medicilor unei clinici speciale de dermatologie care au inceput un studiu pe marginea cazului sau. Acum, la un an dupa tratament si dupa mai multe interventii chirurgicale, Lin se recupereaza total avand numai cateva portiuni de piele depigmentate care ii mai amintesc de infioratoarea boala. http://hellboyvasi.blogspot.com/2009/09/omul-coral.html RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - bodo - 03-10-2010 09:59 AM uite o curiozitate utila pentru gogutu. si nu numai... http://www.go4it.ro/curiozitati/gata-cu-mareamahmureala-a-aparut-bautura-alcoolica-ideala-5682612/ . eu as inscri-o la necesitate, da merge si aici.

24 | P a g e

RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - anuk - 03-11-2010 01:29 PM In Carpati exista o Poarta catre un alt univers

E.H. este un om ca oricare altul.Nimic misterios sau "paranormal" in aspectul lui ori comportamentul sau. Fost inginer , a iesit la pensie in 1988 si a putut sa consacre integral pasiunii sale :drumetiile montane.Divortat din 1974 , fara copii, aceasta pasiune de multe ori excesiva nu intampina nici un fel de piedica.N-a fost niciodata atras de alpinism , era mai curand un iubitor al naturii: nu i-au placut piscurile accesibile doar "la coarda" , ci traseele lungi , la capatul carora placerea este si un rezultat al efortului. Lecturile sale nu aveau nimic in comun cu paginile volumului nostru. Era ( si , intr-un anumit fel , a ramas) o fire pragmatica , care n-ar fi fost in nici un caz atras de titlul acestui material. Totul s-a schimbat intr-o zi din toamna anului 1990, in masivul Piatra Mare. Domnul E.H. ne-a vizitat la redactie si ni s-a destanuit , dar ne-a rugat sa-i protejam numele. Acestea fiind scrise, sa-i lasam cuvantul: "Imi amintesc ca si cum ar fi fost ieri. Era in ziua de 22 septembrie 1990. pe la ora 11. Plecasem pe unul din traseele mele favorite.Piatra Mare pe la Sapte Scari. Ziua era foarte frumoasa , calduroasa chiar in umbra padurii.In jurul orei 11, mai aveam cam o jumatate de ora pana la cabana si incetinisem ritmul , ca sa ma bucur de frumusetea peisajului. Parasisem cursul izvorului si incepusem un fel de ...ratacire intentionata, ca sa mai schimb ceva din monotonia cararii. Drumeagul meu urca catre o culme impaturita si , la un moment dat , am zarit ceva bizar, ca o sclipire , in dreapta mea; soarele , reflectat intr-un obiect. M-am gandit imediat la nesimtitii care lasa mormane de conserve si borcane prin padure. O curiozitate stupida m-a impins catre acel loc: eram convins ca e vorba de vreo sticla de vin aruncata, dar vroiam sa ma conving. Cand am zarit-o prima data, lucirea era undeva cam la vreo 20 , 30 de metri catre culme. Am inceput sa urc, dar n-am vazut nimic .In mod evident , eram in alt unghi fata de lumina soarelui. Dupa cateva minute de urcat , am inceput sa-mi pun oaresce intrebari: eram intr-un luminis , totul imi era vizibil , dar nu vedeam nici un obiect capabil sa reflecte lumina. Eram pe cale sa plec mai departe, cand am vazut...imi este greu sa va descriu. Era o forma eliptica, verticala , pe care nu o sesizam decat prim modificarea luminii. Stiti cum arata fenomenul optic denumit "Fata Morgana" ? pe sosele , din cauza caldurii la sol , se produce frecvent acest fenomen: peisajul era deformat , unduit, ca si cum ar fi privit printr-un geam curb. Acelasi lucru, cu o deformare in unghiuri drept , il aveam eu in fata ochilor. Era un brad in spatele formei:portiunea de trunchi din spatele elipsei ciudate era deformata, voalata. Daca vreti o alta comparatie , mai semana cu o perspectiva unduita pe care o aveti prin vaporii de benzina. M-am apropiat si am constatat cu uimire ca nu vedeam nici un obiect material care sa poata genera un asemenea efect. In locul respectiv nu era nimic. Un nimic care arata ca o diafragma , o suprafata eliptica intinsa in aer , aparent concava. 25 | P a g e

Mai uimitor era faptul ca din spate, forma respectiva nu mai exista. M-am intrepus intre ea si bradul despre care v-am mai spus si n-am mai vazut-o. Nici nu mai stiam unde era. A trebuit sa revin in pozitia initiala pentru a o revedea. Elipsa avea cam 1 metru , 1 metru si 20 in diametru mare, adica inaltimea, si maximum 40 de centimetri in cel mic, in latime. Baza era cam la 25-30 de centimetri de sol. Plutea. Era perfect transparenta , in afara de fenomenul de unduire , de voalare, a spatiului din spatele ei. Marginile erau foarte netede , adica fenomenul de alterare optica se termina brusc.Ce-am facut ? m-am gandit ca ar putea fi vorba de vreo panza de paianjen foarte fina ,dar cred ca incercam sa ma conving ca aveam in fata un fenomen natural , ceea ce in mod evident , dupa cum aveam sa ma convins, nu era. M-am fatait cateva clipe in jurul ei si apoi am incercat sa o ating. Din fericire , un fel de instinct , de teama nemotivata (forma parea perfect inofensiva) m-a facut sa iau mai intai o creanga de brad de pe jos. Prima data am atins marginile elipsei .Creanga intampina o rezistenta elastica ca si cum as fi apasat pe un balon. Elipsa se deforma foarte putin in locul in care apasau eu, dar rezistenta era de netrecut dupa doar cativa centimetri castigati. Atunci am apropiat creanga de centrul elipsei. Nu am intampinat nici un fel de rezistenta: creanga intra fara probleme in forma aceea ciudata, dar nu mai era vizibila. Era ca un fel de gaura in care varful crengii disparuse total; in tot acest timp , continuam sa vad perfect peisajul unduit din spate. Creanga avea vreo 50 de centimetri lungime si disparuse pe jumatate inauntru. Cand am retras-o, am vazut cu groaza ca nu mai avea decat 20 de centimetri lungime. Portiunea intrata in forma aceea disparuse cu totul. Capatul era perfect sectionat, ca si cum un fierastrau de mare precizie ar fi functionat pe partea cealalta. Atunci m-am gandit ce s-ar fi intamplat daca ar fi fost mana mea in locul crengii.... Am repetat operatia cu alte crengi, apoi am legat o piatra cu sfoara si am aruncat-o in elipsa ; rezultatul a fost acelasi de fiecare data. Orice patrundea in acea forma nu se mai intorcea. In acel moment m-am cam speriat. In plus, se facuse cam tarziu si m-am hotarat sa plec mai departe catre cabana. Mai inainte insa, am fost nevoit sa fac, pentru prima data in viata, gestul necivilizat de a scrijeli copacii din padure. Ca sa recunosc locul , am insemnat toti brazii din luminis cu un cutit. Am ajuns la cabana putin dupa pranz. O supa calda si un ceai mi-au mai refacut moralul, dar problema continua sa ma macine.Il cunosteam pe cabanier si i-am povestit toata intamplarea. Omul ma stia , asa ca nu si-a batut joc de mine.Mi-a spus ca el n-a vazut niciodata asa ceva in padure, dar ca totul este posibil si ca nu s-ar mira daca ar fi vorba de "vreo noua dracovenie de-a armatei". Asa cum se intampla deseori pe munte, vremea s-a stricat brusc pe la ora 15.A inceput sa bata vantul , s-a racorit si era limpede ca se pregatea de o furtuna.Cum eram si obosit,m-am hotarat sa rman peste noapte si am vorbit cu cabanierul. Seara, la masa, s-a apropiat de mine Stefan, baiatul cabanierului , un pusti de 12 ani. Il cunosteam destul de bine si din cauza asta a venit la masa mea fara timiditate. - Am auzit ca ati vorbit la pranz cu tata ,mi-a spus el. Stiti, eu am vazut stafia din padure! 26 | P a g e

Am inceput sa-l descos si am aflat ca Stefan era impreuna cu doi ciobani cand a zarit prima data elipsa .Curios din fire , a revenit de mai multe ori in acel loc; tot de la el am aflat ca forma trece prin cel putin doua faze distincte : cand are aspect transparent (starea in care o vazusem eu), ea permite intrarea unor obiecte ; cand asa cum o vazuse Stefan o singura data , devine albicioasa si ceva mai mare , functioneaza in sens invers, adica era inchisa pentru noi si lasa obiecte din partea cealalta sa treaca prin ea. A doua zi de dimineata am plecat si , din cauza vremii foarte proaste, n-am mai trecut prin luminis. M-am intors in Piatra Mare dupa doua saptamani. De data asta am mers direct la cabana, l-am luat pe Stefan si am plecat catre locul cu pricina. Cu noi a venit si un baiat de la o stana din apropiere , unul dintre cei care il insotisera pe Stefan in preumblarile sale prin padure. Ajunsi in luminis , dezamagirea noastra a fost imensa: nu mai era nici un fel de elipsa. Pur si simplu disparuse. Numai brazii marcati de mine imi dadeau certitudinea ca nu visasem.

Pe tot timpul iernii am ramas in Bucuresti si, treptat, forma din padure mi-a iesit din minte. Apoi, in februarie 1991, un prieten caruia ii povestisem toata intamplarea mi-a facut o vizita. Era foarte agitat si mi-a aratat o revista germana in care aparea un material despre fenomenele similare celui observat de mine. Articolul mentiona existenta unei organizatii care studia ciudatele elipse, ODRG (Open doors research group). Le-am scris o scrisoare in care povesteam tot ce vazusem si auzisem si, in luna aprilie , am primit din partea lor un colet. Imi scrisesera o scrisoare de multumire pentru informatiile furnizate , asigurandu-ma ca Poarta vazuta de mine a intrat pe listele lor. Pe langa scrisoare , imi trimisesera mai multe materiale din care am aflat totul despre Portile Deschise. Am ramas de atunci in corespondenta si tot ce urmeaza este rodul informatiilor primite de mine. Forme precum aceea vazuta de mine ar fi aparut din timpuri imemoriale , ele fiind prezente , sub diferite descrieri, in nenumarate texte vechi. In anul 1962, Barry Roscott, un inginer englez, a vazut o Poarta in timpul plimbarilor sale prin imprejurimile orasului Manchester. Poarta a ramas deschisa timp de 2 luni, iar Roscott a apucat sa faca mai multe observatii si experimente. In urma acestei experiente s-a infiintat grupul ODRG, care si-a facut membri in toate colturile lumii . Din 1963 pana astazi .ODRG a inregistrat nu mai putin de 238 de Porti Deschise pe Terra.Cele mai multe par a fi fost in SUA, iar cele mai recente provin din Rusia (18 Porti observate intre anii 1988 si 1995) , Polonia (3 porti) si Romania ( Poarta observata de mine in masivul Piatra Mare). In medie, o Poarta ramane deschisa intre 2 luni si un an. S-a observat o legatura intre durata ei si marime. Cu cat o Poarta este mai mare, cu atat are sanse sa existe mai mult timp. Portile de 1 an au cel putin 1 metru latime. Majoritatea au forma eliptica observata de mine (verticala sau orizontala),dar au fost consemnate si porti circulare. O poarta trece prin 4 faze distincte : deschidere, stare de acces, stare de sursa si inchidere. Fazele 2 si 3 nu apar neaparat in aceasta ordine. Nimeni nu a asistat pana astazi la deschiderea unei Porti sau la inchiderea ei. Tot ce se stie , gratie unor observatii facute pe teren , este faptul 27 | P a g e

ca la deschidere este prezenta o radiatie extrem de intensa , care poate fi daunatoare organismelor biologice. Starea de acces este cea in care am observat-o eu : Poarta este deschisa pentru lumea noastra, noi putem introduce in ea orice obiect sau fiinta, dar nimic nu vine din partea cealalta. In aceasta stare , ea este transparenta , prezentand doar fenomenele de modificare optica descrise mai sus. Starea de sursa este cea descrisa de Stefan ; in aceasta faza, Poarta de o culoarea albicioasa , nu permite accesul din partea noastra, ci functioneaza ca o usa deschisa pentru cealalta parte. Din ea pot iesi obiecte, (fiinte?) , descrise intotdeauna ca fiind de forma unor mingi albicioase , care se deplaseaza cu foarte mare viteza, rostogolindu-se pe sol sau planand la mica inaltime. Faza de inchidere , niciodata observata , pare a genera aceeasi radiatie foarte intensa.

http://www.dirobenelu.com/romania-pitoreasca-f6/legende-romanesti-t1174.htm RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - anuk - 03-11-2010 07:48 PM Descifrand trecutul – 8 scrieri inca necunoscute

Scrisul este considerat si astazi drept una dintre cele mai mari inventii ale umanitatii. Poate cea mai mare. Fara scris nu ar fi existat cunoastere, insemnari istorice sau stiinta. Nu mai vorbim de carti, jurnale si internetul de azi. Fara scris, omenirea ar fi trait probabil inca in epoca de piatra. Mii sau zeci de mii de limbi si dialecte au ajuns sa fie scrise pe piele, os, lut sau hartie ducand specia umana spre ceea ce este azi, dar din acestea au supravietuit doar cateva. La fel de putine au ajuns sa fie descifrate in timp. Misterul din spatele vechilor scrieri persista inca iar descifrarea lor echivaleaza cu o adevarata fereastra spre un trecut despre care nu stim inca nimic. Prima scriere a lumii a aparut in urma cu aproape sase milenii si este cunoscuta sub numele de scrierea cuneiforma sumeriana. Egiptul a inventat sistemul hieroglifelor la scurt timp dupa aceea, ulterior scrierea dezvoltandu-se separat in China, Europa si America Centrala. A fost ca si cum scrisul s-a aflat in genele noastre, el aparand cam in aceeasi perioada de timp in toate colturile planetei. Unele limbaje scrise au evoluat si au supravietuit timpului, asa cum este cel pe care il cititi chiar acum. Cele mai multe insa au disparut, luand cu ele secretele a sute de generatii de oameni. Ramasite ale lor le putem vedea si astazi, dar oare ce ne spun ele? Atunci cand hieroglifele egiptene au fost descifrate, mai precis in anul 1823, istoria cunoscuta a lumii s-a extins cu peste 2000 de ani si ne-a permis tuturor sa citim cuvintele lui Ramses cel Mare sau ale celorlalti monarhi ai Egiptului Antic. Descifrarea glifelor mayase in secolul XX a dus la descoperirea unei lumi contemporane cu Imperiul Roman si cel putin fel de impunatoare ca acesta, alimentand si mai mult curiozitatea celor care inca asteapta talmacirea unor scrieri necunoscute.Cat de dificil este insa sa descifrezi o astfel de scriere?

Lingvistii sustin ca exista doua cerinte majore, fara de care talmacirea unor texte necunoscute este aproape imposibila. Prima este cea a existentei de suficient material scris care sa poata fi analizat. Si cea de a doua, cea a corelarii inscriptiilor nedescifrate cu un limbaj cunoscut. Astfel, sustin cercetatorii in domeniu, putem clasifica scrierile necunoscute in trei mari categorii: -scriere necunoscuta intr-un limbaj cunoscut -scriere cunoscuta intr-un limbaj necunoscut -scriere necunoscuta intr-un limbaj necunoscut 28 | P a g e

Daca in cazul primelor doua categorii exista sanse destul de mari ca ele sa fie talmacite – desi aceasta operatiune poate dura chiar si zeci de ani - , in cazul celei de a treia categorii, sansele de reusita sunt aproape nule, fapt care insa nu ii impiedica pe lingvisti sa incerce. In fond, o performanta de acest gen aduce, pe langa uriasul aport pentru stiinta, un bilet sigur catre istorie si catre nemurire pentru orice cercetator. In aceasta ordine de idei, va invit sa analizam impreuna opt dintre cele mai misterioase si mai incitante provocari ale lingvistilor din zilele noastre. 1.Scrierea etrusca (scriere cunoscuta/limbaj necunoscut) Pentru cei pasionati de stiinta limbilor moarte, etrusca reprezinta poate cea mai frustranta dintre provocari. Si asta pentru ca a descifra etrusca este ca si cum ai incerca sa deslusesti de la zero o limba moderna, citind doar inscriptiile de pe pietrele funerare. Scrierea etrusca este realizata in vechiul alfabet grecesc, dar sensul cuvintelor, cu mici exceptii, reprezinta o mare enigma. Astfel, daca inscrisurile etrusce pot fi citite, nimeni nu are habar de ceea ce vor ele sa spuna. Exceptie fac doar cateva substantive proprii ce denumesc localitati sau personalitati deja cunoscute. Etruscii au fost un popor preistoric, cu origini inca larg dezbatute de istorici, care s-au dezvoltat in nordul peninsulei italice si care au fost absorbiti de Imperiul Roman in secolul I i.Hr. Este clar astazi ca acesti oameni erau literati, lasand in urma mii de texte scrise. La fel de evident este si faptul ca ei au imprumutat literele vechiului alfabet grecesc de la colonistii eleni care isi fac aparitia in nordul Italiei acelor vremuri in jurul anului 775 i.Hr. Dar daca etruscii au imprumutat literele de la eleni, limbajul in care le-au folosit ramane nedescifrat. Asta si pentru ca etruscii scriau de la dreapta la stanga, opus fata de scrierea grecilor. Lingvistii europeni au incercat vreme de peste un secol sa gaseasca un corespondent al limbii etrusce in limbile moderne, inclusiv in basca. Totusi, incercarile lor au fost sortite esecului. Etrusca este clar o limba non-indo-europeana si este privita ca un idiom izolat, asa cum este limba bascilor din nordul Spaniei. Singurele realizari ale cercetatorilor au fost reprezentate de descifrarea catorva cuvinte, in special nume proprii (Ruma – Roma, Clevsina – numele unei cetati etrusce, Fufluns – Dionisos). Pe langa acestea, au mai fost identificate circa 250 de cuvinte (vezi cazul termenilor ci – trei, avil – ani), desi disputele asupra corectitudinii acestor speculatii sunt inca departe de a fi finalizate.

2. Scrierea meroitica (scriere cunoscuta/limbaj necunoscut) In primul mileniu inainte de Hristos, pe teritoriul Sudanului de azi, se dezvoltase o civilizatie infloritoare. Biblia vobeste despre Regatul Kus, in timp ce oamenii de stiinta mentioneaza Civilizatia Kusita (sau Meroitica, dupa numele capitalei Meroe), una dintre cele mai mari puteri ale acelor vremuri in Africa subsahariana. Kusitii au reusit chiar sa cucereasca in 712 i.Hr. Egiptul marilor faraoni, dand nastere celei de a 25a dinastii, Dinastia faraonilor negri. 70 de ani au condus acestia destinele Egiptului, pana in anul 656 i.Hr., atunci cand conflictul cu asirienii ii silea sa se intoarca in tara lor de origine. Hieroglifele meroitice dateaza in special din perioada care a urmat acestei infrangeri. Faraonii kusiti foloseau hieroglifele egiptene dar, incepand cu secolul al III-lea i.Hr., apar primele semne ale unei scrieri noi, scrierea meroitica. La fel ca si in Egipt, existau, de fapt, doua tipuri de scriere: cea oficiala, hieroglifica, folosita pe monumente, si scrierea cursiva, de zi cu zi. Pana in prezent au fost descifrate toate cele 23 de caractere care formau aceasta scriere antica, un veritabil alfabet asemanator celor moderne. Cel care a dus la aceasta performanta a fost egiptologul britanic, Francis Llewellyn Griffith, in anul 1911. El reusea la acea data descifrarea foneticii ambelor tipuri de scriere, folosind un artefact pe care erau reprezentate atat hieroglife egiptene cat si caractere meroitice.

La fel ca si scrierea etrusca, cea meroitica poate fi citita. Frustrant este insa faptul ca lingvistii nu au nici cea mai mica idee despre ceea ce spun scrierile kusite, si asta pentru ca meroitica este o limba total necunoscuta. 29 | P a g e

Pot fi recunoscute cateva nume proprii, la fel ci si cativa termeni comuni (tenke – vest, ato - apa), dar asta e tot. In ciuda eforturilor din ultimul secol si a previziunilor lui Griffith, nu s-a identificat nicio limba africana care sa isi gaseasca un corespondent in vechea meroitica. 3.Scrierile olmeca, zapoteca si istmica (scrierea olmeca – scriere necunoscuta/limbaj necunoscut; scrierea zapoteca – scriere necunoscuta/limbaj posibil cunoscut; scrierea istmica – scriere necunoscuta/limbaj posibil cunoscut) Se stie astazi ca civilizatia maya, care a inflorit in America Centrala intre secolele III – VIII d.Hr., era una extrem de avansata si, implicit, literata. In fond, scrierea maiasa a fost descifrata in secolul XX, mai precis in anul 1952, de catre lingvistul rus Yuri Knorosov, scotand la iveala marturii ale existentei unui imperiu ce rivaliza din toate punctele de vedere cu Roma antica. Cu toate acestea, originile scrisului in Lumea Noua sunt cu mult, mult mai vechi si mai misterioase. Trei dintre ele atrag in mod deosebit atentia lingvistilor, cat despre ceea ce ne pot spune ele, nu putem decat sa speculam.

Probabil cea mai veche scriere central-americana, despre care avem informatii certe, este cea olmeca. Putine lucruri se stiu astazi despre civilizatia olmeca ce inflorea in urma cu aproape trei milenii si jumatate pe teritoriul de astazi al Mexicului (statele Veracruz si Tobasco). Cert este ca in cazul olmecilor putem vorbi de prima mare civilizatie din Mezoamerica. In fapt, olmecii au precedat cu circa un mileniu mult mai celebrele civilizatii Azteca si Maia si, mai mult, pot fi considerati parintii culturali ai acestora. Oamenii de stiinta au fost convinsi ca olmecii nu cunoasteau scrierea, asta pana in 1990, atunci cand arheologii scoteau la lumina un artefact pe care se aflau 62 de caractere olmece. Era dovada de netagaduit a unei scrieri antice pierdute. Fara descoperirea altor inscrisuri, nu exista insa nicio sansa de descifrare a acestui alfabet din negura timpului.

Civilizatia zapoteca, dezvoltata in regiunea Oaxaca inca din urma cu 2500 de ani, a avut, categoric, un sistem de scriere propriu. In sprijinul acestei afirmatii vin cele peste 1200 de artefacte pline de inscrisuri descoperite pana in prezent. Scrierile dateaza din perioada anilor 600 – 400 i. Hr., iar specialistii care au analizat calendarul zapotecilor, au ajuns la concluzia ca acesta se afla la baza impresionantului calendar mayas. Chiar daca mai exista vorbitori ai acestei limbi, descifrarea glifelor zapotecilor s-a dovedit cu mult mai dificila decat se asteptase cineva. Ultima si poate cea mai controversata dintre scrierile mezoamericane este cea istmica. Unii savanti au numit-o epi-olmeca, desi dezbaterile asupra originii sale sunt inca foarte controversate. Dovezi ale existentei sale au aparut pentru prima data in anul 1992. Atunci, o statueta de jad, reprezentand un barbat imbracat ca o rata, acoperit cu circa 70 de simboluri necunoscute, era scoasa la lumina intr-un sit olmec. Statuia, botezata Tuxtla, a fost transportat la Institutul Smithsonian din Washington DC si, pana in 1986, a ramas singura dovada a acestei scrieri misterioase. In 1986 insa, mai multi pescari mexicani au scos din apa unui rau o placa uriasa de bazalt, cu o greutate de circa 4 tone, acoperita in intregime cu inscriptii in aceeasi scriere istmica. Artefactele dateaza din secolul II d. Hr., iar limbajul in care au fost scrise este probabil cel al nativilor din regiunea Tehuantepec. Cu toate acestea, cele doua texte sunt considerate insuficiente pentru a putea duce la descifrarea scrierii istmice.

4. Scrierea minoica (scriere cunoscuta partial/limbaj necunoscut) In anul 1900, reputatul arheolog britanic, Arthur Evans, descoperea la Knossos, in Creta, nu una ci doua scrieri necunoscute, apartinand vechii civilizatii minoice. Ambele erau redate pe placute de lut, si au fost numite: Scrierea Liniara A si Scrierea Liniara B. Ultima a fost descifrata in anul 1952 de catre arhitectul britanic Michael Ventris, ceea ce aducea in fata lumii cea mai veche scriere cunoscuta din Europa. Celalalt tip de scriere, Liniar A, a ramas, insa, nedescifrat pana astazi. 30 | P a g e

Scrierea Liniara B dateaza din anul 1450 i.Hr. Este o forma arhaica a limbii grecesti vorbita de grecii care cucereau Creta in acea perioada. Cealalta scriere, Liniara A, este cu mult mai veche si dateaza din secolul al XVIII-lea i.Hr. Este vorba de inscrisuri in limba minoana si reprezinta, de fapt, singura urma palpabila a culturii acestei misterioase civilizatii. Astazi exista circa 1500 de texte in minoana, majoritatea descoperite in Creta si alte parti ale Greciei, Turcia si chiar Israel. Cele mai multe dintre ele sunt, insa, scurte sau puternic afectate de trecerea timpului.

Simbolurile celor doua scrieri seamana izbitor, dar asta nu inseamna ca ele reprezinta acelasi lucru, pentru simplul motiv ca limba greaca si cea minoana erau diferite. Lingvistii pot citi Scrierea Liniara A folosind simbolurile din Liniara B dar nu pot fi siguri ca toate cuvintele sunt exprimate corect. Chiar si printr-un asemenea exercitiu, este evident ca sunetele sunt altele decat cele din limba greaca. 5.Rongo-Rongo (scriere necunoscuta/limbaj probabil cunoscut) Insula Pastelui a fost de secole un loc al misterelor, iar scrierea vechilor locuitori ai insulei, rongo-rongo, nu putea face exceptie de la aceasta regula. Nimeni nu stie cand a aparut, desi legendele spun ca ea ar fi fost adusa cu barcile de primii oameni care au calcat tarmul Insulei Pastelui. Atunci cand olandezii au descoperit insula, in 1722, nu au descoperit nicio urma a acestei scrieri. Nici 48 de ani mai tarziu, in 1770, atunci cand spaniolii au incheiat primele tratate cu bastinasii, acestia din urma „au semnat” tratatele, dar scrierea lor nu semana deloc cu rongo-rongo. Nici capitanul James Cook, care a acostat pe Insula Pastelui in 1774, nu o mentioneaza. Primele relatari despre misterioasele inscrisuri apar in 1864, atunci cand un misionar francez nota descoperirea unei scrieri a carei stiinta a disparut in timp.In ciuda eforturilor episcopului de Tahiti, in 1870, nu s-a descoperit nici un localnic care sa o poata citi sau interpreta.

Lingvistii au descoperit asemanari intre simbolurile rongo-rongo si cele din scrierea vechii civilizatii a Indusului, dar o apropiere cat de mica intre ele doua este total exclusa. Un singur lucru se stie cu certitudine despre rongo-rongo, si acela este modul in care trebuie citit un inscris in aceasta limba. Cititorul incepe citirea textului din partea stanga, jos, a tablitei. Simbolurile sunt urmarite de la stanga la dreapta, pana la capatul randului. Apoi, tablita este intoarsa la 180 de grade, iar textul continua cu randul imediat urmator, tot de la stanga la dreapta. Ajuns din nou la capat, cititorul este nevoit sa intoarca din nou tablita la 180 de grade, operatiune care se repeta pana la finalizarea textului. 6. Scrierea civilizatiei Indusului (scriere necunoscuta/limbaj posibil cunoscut) Stravechea civilizatie a Indusului s-a dezvoltat acum circa 5 milenii si jumatate intr-o zona in care regasim astazi o mare parte din Pakistan si din nord-vestul Indiei. Este o civilizatie invaluita in mister, cu atat mai mult cu cat nivelul sau de dezvoltare rivaliza si poate chiar intrecea culturile mesopotamiana si egipteana cu care a fost contemporana. Apogeul l-a atins acum circa 4500-3900 de ani, pentru ca incepand cu anul 1700 i.Hr, impunatoarele sale orase sa fie parasite in mod ciudat. Scrierea lasata in urma de acesti oameni este si ea o mica piesa din puzzle-ul misterului ce inconjoara civilizatia Indusului. Astazi exista circa 5000 de inscrisuri in aceasta limba, cele mai multe dintre ele fiind descoperite pe peretii caselor sau, mai bine spus, ai ruinelor fostelor orase. Inscrisurile nu au mai mult de cinci simboluri, desi cel mai lung are 20 de semne. Un simbol care apare cu precadere este cel care reprezinta un animal mitologic, asemanator unicornului. Limba civilizatiei Indusului a murit probabil, odata cu locuitorii ei, desi se speculeaza ca ea si-ar putea gasi un corespondent in limbajele dravidiene care inca sunt vorbite in sudul Indiei. Daca aceasta ipoteza este corecta, ar fi posibil pentru lingvisti sa gaseasca asemanari intre scrierea civilizatiei Indusului si vechea forma de Tamil, idiom dravidian vorbit inca in India.

31 | P a g e

Spre exemplu, un alt simbol des intalnit este pestele. In vechiul Tamil, „peste” se pronunta „min”. Dar „min” are si un alt inteles, acela de „stea” sau „planeta”. In aceasta situatie, pestele poate deveni o imagine care sa desemneze un corp astral – la fel cum ai folosi o pictograma. Interesant este faptul ca, pana in prezent, au aparut peste 100 de variante ale descifrarii acestei scrieri. Nici una nu a fost confirmata de specialisti. 7. Proto-Elamita (scriere cunoscuta partial/limbaj necunoscut) Proto-Elamita este cea mai veche scriere nedescifrata a omenirii – asta daca presupunem ca simbolurile din care este alcatuita reprezinta intr-adevar o scriere completa. A fost folosita acum peste 5 milenii in Elam, numele biblic al zonei vestice din Iran. Este o scriere aproape la fel de varstnica precum cea cuneiforma sumeriana, iar despre cei care au inventat-o se stiu la fel de putine lucruri pe cat se stiu despre scriere insasi. Aceste inscrisuri au precedat o alta scriere partial descifrata, Elamita Liniara, folosita in aceeasi regiune circa 750 de ani mai tarziu. La randul ei, Elamita Liniara a fost urmata de o alta scriere, una cuneiforma, folosita incepand cu secolul al XIII-lea i.Hr. Aceasta din urma este singura dintre cele trei scrieri descifrata complet.

Exista astfel trei tipuri de inscrisuri elamite, fiecare separate de aproximativ 800 de ani. Din nefericire nu exista nicio sursa care sa permita crearea unei legaturi intre ele. Apropierea dintre Proto-Elamita si Elamita Liniara este iarasi una controversata. Atunci cand primele marturii arheologice ale Proto-Elamitei au fost scoase la lumina in secolul XX, specialistii au fost convinsi ca este vorba de doua scrieri ce au la baza acelasi limbaj. Nu exista insa nicio dovada care sa sustina o atare afirmatie sau, mai mult, o legatura intre oamenii care au folosit cele doua sisteme. Proto-Elamita a fost studiata asiduu, dar intelesul simbolurilor a ramas inca un mister. 8.Discul Phaistos (scriere necunoscuta/limbaj necunoscut) De la descoperirea sa in Creta, in anul 1908, discul Phaistos si-a castigat celebritatea in lumea oamenilor de stiinta, nu atat pentru mesajul pe care l-ar putea contine cat, mai ales, datorita suspiciunilor care vizeaza direct autenticitatea sa. In fapt, multi lingvisti il numesc Omul din Piltdown al vechilor scrieri, aluzie la faptul ca nu ar fi decat un fals extrem de bine realizat. De aceea, putini au fost cei care au incercat sa descifreze mesajul simbolurilor sale. Discul, cu un diametru de circa 15 centimetri, este alcatuit din lut ars si este acoperit cu 241242 de simboluri (unul dintre ele pare sters), formate la randul lor din 45 de gravuri. Este tot ceea ce se poate spune despre acest artefact, fara teama de a depasi limitele stiintei.

Suspiciunile pleaca de la faptul ca discul, descoperit intr-un sit din secolul XVIII i.Hr., prezinta o scriere ce nu are corespondent printre vechile scrieri grecesti. Atunci, de ce nu s-au descoperit si alte inscrisuri care sa sustina ipoteza existentei unei civilizatii inca necunoscute? De ce simbolurile sunt unice in lumea elena? O teorie sustine ca discul a fi fost adus din Anatolia, si asta pentru ca unul dintre simboluri se regaseste pe o piatra funerara antica din aceasta zona. Daca totul ar fi adevarat pana la aceasta afirmatie, este posibil sa avem in fata dovada unei limbi non-grecesti? Din pacate, lingvistii care au o reputatie de aparat evita sa discute despre discul Phaistos. Cel putin pana cand un alt inscris asemanator va fi gasit. Sursa: New Scientist

Scrisul este considerat si astazi drept una dintre cele mai mari inventii ale umanitatii. Poate cea mai mare. Fara scris nu ar fi existat cunoastere, insemnari istorice sau stiinta. Nu mai vorbim de carti, jurnale si internetul de azi. Fara scris, omenirea ar fi trait probabil inca in epoca de piatra. Mii sau zeci de mii de limbi si dialecte au ajuns sa fie scrise pe piele, os, lut sau hartie ducand specia umana spre ceea ce este azi, dar din acestea au supravietuit doar cateva. La fel de putine au ajuns sa fie descifrate in timp. Misterul din spatele vechilor scrieri persista inca iar descifrarea lor echivaleaza cu o adevarata fereastra spre un trecut despre care nu stim inca 32 | P a g e

nimic. Prima scriere a lumii a aparut in urma cu aproape sase milenii si este cunoscuta sub numele de scrierea cuneiforma sumeriana. Egiptul a inventat sistemul hieroglifelor la scurt timp dupa aceea, ulterior scrierea dezvoltandu-se separat in China, Europa si America Centrala. A fost ca si cum scrisul s-a aflat in genele noastre, el aparand cam in aceeasi perioada de timp in toate colturile planetei. Unele limbaje scrise au evoluat si au supravietuit timpului, asa cum este cel pe care il cititi chiar acum. Cele mai multe insa au disparut, luand cu ele secretele a sute de generatii de oameni. Ramasite ale lor le putem vedea si astazi, dar oare ce ne spun ele? Atunci cand hieroglifele egiptene au fost descifrate, mai precis in anul 1823, istoria cunoscuta a lumii s-a extins cu peste 2000 de ani si ne-a permis tuturor sa citim cuvintele lui Ramses cel Mare sau ale celorlalti monarhi ai Egiptului Antic. Descifrarea glifelor mayase in secolul XX a dus la descoperirea unei lumi contemporane cu Imperiul Roman si cel putin fel de impunatoare ca acesta, alimentand si mai mult curiozitatea celor care inca asteapta talmacirea unor scrieri necunoscute.Cat de dificil este insa sa descifrezi o astfel de scriere?

Lingvistii sustin ca exista doua cerinte majore, fara de care talmacirea unor texte necunoscute este aproape imposibila. Prima este cea a existentei de suficient material scris care sa poata fi analizat. Si cea de a doua, cea a corelarii inscriptiilor nedescifrate cu un limbaj cunoscut. Astfel, sustin cercetatorii in domeniu, putem clasifica scrierile necunoscute in trei mari categorii: scriere necunoscuta intr-un limbaj cunoscut scriere cunoscuta intr-un limbaj necunoscut scriere necunoscuta intr-un limbaj necunoscut Daca in cazul primelor doua categorii exista sanse destul de mari ca ele sa fie talmacite – desi aceasta operatiune poate dura chiar si zeci de ani - , in cazul celei de a treia categorii, sansele de reusita sunt aproape nule, fapt care insa nu ii impiedica pe lingvisti sa incerce. In fond, o performanta de acest gen aduce, pe langa uriasul aport pentru stiinta, un bilet sigur catre istorie si catre nemurire pentru orice cercetator. In aceasta ordine de idei, va invit sa analizam impreuna opt dintre cele mai misterioase si mai incitante provocari ale lingvistilor din zilele noastre. 1.Scrierea etrusca (scriere cunoscuta/limbaj necunoscut) Pentru cei pasionati de stiinta limbilor moarte, etrusca reprezinta poate cea mai frustranta dintre provocari. Si asta pentru ca a descifra etrusca este ca si cum ai incerca sa deslusesti de la zero o limba moderna, citind doar inscriptiile de pe pietrele funerare. Scrierea etrusca este realizata in vechiul alfabet grecesc, dar sensul cuvintelor, cu mici exceptii, reprezinta o mare enigma. Astfel, daca inscrisurile etrusce pot fi citite, nimeni nu are habar de ceea ce vor ele sa spuna. Exceptie fac doar cateva substantive proprii ce denumesc localitati sau personalitati deja cunoscute. Etruscii au fost un popor preistoric, cu origini inca larg dezbatute de istorici, care s-au dezvoltat in nordul peninsulei italice si care au fost absorbiti de Imperiul Roman in secolul I i.Hr. Este clar astazi ca acesti oameni erau literati, lasand in urma mii de texte scrise. La fel de evident este si faptul ca ei au imprumutat literele vechiului alfabet grecesc de la colonistii eleni care isi fac aparitia in nordul Italiei acelor vremuri in jurul anului 775 i.Hr. Dar daca etruscii au imprumutat literele de la eleni, limbajul in care le-au folosit ramane nedescifrat. Asta si pentru ca etruscii scriau de la dreapta la stanga, opus fata de scrierea grecilor. Lingvistii europeni au incercat vreme de peste un secol sa gaseasca un corespondent al limbii etrusce in limbile moderne, inclusiv in basca. Totusi, incercarile lor au fost sortite esecului. Etrusca este clar o limba non-indo-europeana si este privita ca un idiom izolat, asa cum este limba bascilor din nordul Spaniei. Singurele realizari ale cercetatorilor au fost reprezentate de descifrarea catorva cuvinte, in special nume proprii (Ruma – Roma, Clevsina – numele unei cetati etrusce, Fufluns – Dionisos). Pe langa acestea, au mai 33 | P a g e

fost identificate circa 250 de cuvinte (vezi cazul termenilor ci – trei, avil – ani), desi disputele asupra corectitudinii acestor speculatii sunt inca departe de a fi finalizate.

2. Scrierea meroitica (scriere cunoscuta/limbaj necunoscut) In primul mileniu inainte de Hristos, pe teritoriul Sudanului de azi, se dezvoltase o civilizatie infloritoare. Biblia vobeste despre Regatul Kus, in timp ce oamenii de stiinta mentioneaza Civilizatia Kusita (sau Meroitica, dupa numele capitalei Meroe), una dintre cele mai mari puteri ale acelor vremuri in Africa subsahariana. Kusitii au reusit chiar sa cucereasca in 712 i.Hr. Egiptul marilor faraoni, dand nastere celei de a 25a dinastii, Dinastia faraonilor negri. 70 de ani au condus acestia destinele Egiptului, pana in anul 656 i.Hr., atunci cand conflictul cu asirienii ii silea sa se intoarca in tara lor de origine. Hieroglifele meroitice dateaza in special din perioada care a urmat acestei infrangeri. Faraonii kusiti foloseau hieroglifele egiptene dar, incepand cu secolul al III-lea i.Hr., apar primele semne ale unei scrieri noi, scrierea meroitica. La fel ca si in Egipt, existau, de fapt, doua tipuri de scriere: cea oficiala, hieroglifica, folosita pe monumente, si scrierea cursiva, de zi cu zi. Pana in prezent au fost descifrate toate cele 23 de caractere care formau aceasta scriere antica, un veritabil alfabet asemanator celor moderne. Cel care a dus la aceasta performanta a fost egiptologul britanic, Francis Llewellyn Griffith, in anul 1911. El reusea la acea data descifrarea foneticii ambelor tipuri de scriere, folosind un artefact pe care erau reprezentate atat hieroglife egiptene cat si caractere meroitice.

La fel ca si scrierea etrusca, cea meroitica poate fi citita. Frustrant este insa faptul ca lingvistii nu au nici cea mai mica idee despre ceea ce spun scrierile kusite, si asta pentru ca meroitica este o limba total necunoscuta. Pot fi recunoscute cateva nume proprii, la fel ci si cativa termeni comuni (tenke – vest, ato - apa), dar asta e tot. In ciuda eforturilor din ultimul secol si a previziunilor lui Griffith, nu s-a identificat nicio limba africana care sa isi gaseasca un corespondent in vechea meroitica. 3.Scrierile olmeca, zapoteca si istmica (scrierea olmeca – scriere necunoscuta/limbaj necunoscut; scrierea zapoteca – scriere necunoscuta/limbaj posibil cunoscut; scrierea istmica – scriere necunoscuta/limbaj posibil cunoscut) Se stie astazi ca civilizatia maya, care a inflorit in America Centrala intre secolele III – VIII d.Hr., era una extrem de avansata si, implicit, literata. In fond, scrierea maiasa a fost descifrata in secolul XX, mai precis in anul 1952, de catre lingvistul rus Yuri Knorosov, scotand la iveala marturii ale existentei unui imperiu ce rivaliza din toate punctele de vedere cu Roma antica. Cu toate acestea, originile scrisului in Lumea Noua sunt cu mult, mult mai vechi si mai misterioase. Trei dintre ele atrag in mod deosebit atentia lingvistilor, cat despre ceea ce ne pot spune ele, nu putem decat sa speculam.

Probabil cea mai veche scriere central-americana, despre care avem informatii certe, este cea olmeca. Putine lucruri se stiu astazi despre civilizatia olmeca ce inflorea in urma cu aproape trei milenii si jumatate pe teritoriul de astazi al Mexicului (statele Veracruz si Tobasco). Cert este ca in cazul olmecilor putem vorbi de prima mare civilizatie din Mezoamerica. In fapt, olmecii au precedat cu circa un mileniu mult mai celebrele civilizatii Azteca si Maia si, mai mult, pot fi considerati parintii culturali ai acestora. Oamenii de stiinta au fost convinsi ca olmecii nu cunoasteau scrierea, asta pana in 1990, atunci cand arheologii scoteau la lumina un artefact pe care se aflau 62 de caractere olmece. Era dovada de netagaduit a unei scrieri antice pierdute. Fara descoperirea altor inscrisuri, nu exista insa nicio sansa de descifrare a acestui alfabet din negura timpului.

34 | P a g e

Civilizatia zapoteca, dezvoltata in regiunea Oaxaca inca din urma cu 2500 de ani, a avut, categoric, un sistem de scriere propriu. In sprijinul acestei afirmatii vin cele peste 1200 de artefacte pline de inscrisuri descoperite pana in prezent. Scrierile dateaza din perioada anilor 600 – 400 i. Hr., iar specialistii care au analizat calendarul zapotecilor, au ajuns la concluzia ca acesta se afla la baza impresionantului calendar mayas. Chiar daca mai exista vorbitori ai acestei limbi, descifrarea glifelor zapotecilor s-a dovedit cu mult mai dificila decat se asteptase cineva. Ultima si poate cea mai controversata dintre scrierile mezoamericane este cea istmica. Unii savanti au numit-o epi-olmeca, desi dezbaterile asupra originii sale sunt inca foarte controversate. Dovezi ale existentei sale au aparut pentru prima data in anul 1992. Atunci, o statueta de jad, reprezentand un barbat imbracat ca o rata, acoperit cu circa 70 de simboluri necunoscute, era scoasa la lumina intr-un sit olmec. Statuia, botezata Tuxtla, a fost transportat la Institutul Smithsonian din Washington DC si, pana in 1986, a ramas singura dovada a acestei scrieri misterioase. In 1986 insa, mai multi pescari mexicani au scos din apa unui rau o placa uriasa de bazalt, cu o greutate de circa 4 tone, acoperita in intregime cu inscriptii in aceeasi scriere istmica. Artefactele dateaza din secolul II d. Hr., iar limbajul in care au fost scrise este probabil cel al nativilor din regiunea Tehuantepec. Cu toate acestea, cele doua texte sunt considerate insuficiente pentru a putea duce la descifrarea scrierii istmice.

4. Scrierea minoica (scriere cunoscuta partial/limbaj necunoscut) In anul 1900, reputatul arheolog britanic, Arthur Evans, descoperea la Knossos, in Creta, nu una ci doua scrieri necunoscute, apartinand vechii civilizatii minoice. Ambele erau redate pe placute de lut, si au fost numite: Scrierea Liniara A si Scrierea Liniara B. Ultima a fost descifrata in anul 1952 de catre arhitectul britanic Michael Ventris, ceea ce aducea in fata lumii cea mai veche scriere cunoscuta din Europa. Celalalt tip de scriere, Liniar A, a ramas, insa, nedescifrat pana astazi. Scrierea Liniara B dateaza din anul 1450 i.Hr. Este o forma arhaica a limbii grecesti vorbita de grecii care cucereau Creta in acea perioada. Cealalta scriere, Liniara A, este cu mult mai veche si dateaza din secolul al XVIII-lea i.Hr. Este vorba de inscrisuri in limba minoana si reprezinta, de fapt, singura urma palpabila a culturii acestei misterioase civilizatii. Astazi exista circa 1500 de texte in minoana, majoritatea descoperite in Creta si alte parti ale Greciei, Turcia si chiar Israel. Cele mai multe dintre ele sunt, insa, scurte sau puternic afectate de trecerea timpului.

Simbolurile celor doua scrieri seamana izbitor, dar asta nu inseamna ca ele reprezinta acelasi lucru, pentru simplul motiv ca limba greaca si cea minoana erau diferite. Lingvistii pot citi Scrierea Liniara A folosind simbolurile din Liniara B dar nu pot fi siguri ca toate cuvintele sunt exprimate corect. Chiar si printr-un asemenea exercitiu, este evident ca sunetele sunt altele decat cele din limba greaca. 5.Rongo-Rongo (scriere necunoscuta/limbaj probabil cunoscut) Insula Pastelui a fost de secole un loc al misterelor, iar scrierea vechilor locuitori ai insulei, rongo-rongo, nu putea face exceptie de la aceasta regula. Nimeni nu stie cand a aparut, desi legendele spun ca ea ar fi fost adusa cu barcile de primii oameni care au calcat tarmul Insulei Pastelui. Atunci cand olandezii au descoperit insula, in 1722, nu au descoperit nicio urma a acestei scrieri. Nici 48 de ani mai tarziu, in 1770, atunci cand spaniolii au incheiat primele tratate cu bastinasii, acestia din urma „au semnat” tratatele, dar scrierea lor nu semana deloc cu rongo-rongo. Nici capitanul James Cook, care a acostat pe Insula Pastelui in 1774, nu o mentioneaza. Primele relatari despre misterioasele inscrisuri apar in 1864, atunci cand un misionar francez nota descoperirea unei scrieri a carei stiinta a disparut in timp.In ciuda eforturilor episcopului de Tahiti, in 1870, nu s-a descoperit nici un localnic care sa o poata citi sau interpreta.

35 | P a g e

Lingvistii au descoperit asemanari intre simbolurile rongo-rongo si cele din scrierea vechii civilizatii a Indusului, dar o apropiere cat de mica intre ele doua este total exclusa. Un singur lucru se stie cu certitudine despre rongo-rongo, si acela este modul in care trebuie citit un inscris in aceasta limba. Cititorul incepe citirea textului din partea stanga, jos, a tablitei. Simbolurile sunt urmarite de la stanga la dreapta, pana la capatul randului. Apoi, tablita este intoarsa la 180 de grade, iar textul continua cu randul imediat urmator, tot de la stanga la dreapta. Ajuns din nou la capat, cititorul este nevoit sa intoarca din nou tablita la 180 de grade, operatiune care se repeta pana la finalizarea textului. 6. Scrierea civilizatiei Indusului (scriere necunoscuta/limbaj posibil cunoscut) Stravechea civilizatie a Indusului s-a dezvoltat acum circa 5 milenii si jumatate intr-o zona in care regasim astazi o mare parte din Pakistan si din nord-vestul Indiei. Este o civilizatie invaluita in mister, cu atat mai mult cu cat nivelul sau de dezvoltare rivaliza si poate chiar intrecea culturile mesopotamiana si egipteana cu care a fost contemporana. Apogeul l-a atins acum circa 4500-3900 de ani, pentru ca incepand cu anul 1700 i.Hr, impunatoarele sale orase sa fie parasite in mod ciudat. Scrierea lasata in urma de acesti oameni este si ea o mica piesa din puzzle-ul misterului ce inconjoara civilizatia Indusului. Astazi exista circa 5000 de inscrisuri in aceasta limba, cele mai multe dintre ele fiind descoperite pe peretii caselor sau, mai bine spus, ai ruinelor fostelor orase. Inscrisurile nu au mai mult de cinci simboluri, desi cel mai lung are 20 de semne. Un simbol care apare cu precadere este cel care reprezinta un animal mitologic, asemanator unicornului. Limba civilizatiei Indusului a murit probabil, odata cu locuitorii ei, desi se speculeaza ca ea si-ar putea gasi un corespondent in limbajele dravidiene care inca sunt vorbite in sudul Indiei. Daca aceasta ipoteza este corecta, ar fi posibil pentru lingvisti sa gaseasca asemanari intre scrierea civilizatiei Indusului si vechea forma de Tamil, idiom dravidian vorbit inca in India.

Spre exemplu, un alt simbol des intalnit este pestele. In vechiul Tamil, „peste” se pronunta „min”. Dar „min” are si un alt inteles, acela de „stea” sau „planeta”. In aceasta situatie, pestele poate deveni o imagine care sa desemneze un corp astral – la fel cum ai folosi o pictograma. Interesant este faptul ca, pana in prezent, au aparut peste 100 de variante ale descifrarii acestei scrieri. Nici una nu a fost confirmata de specialisti. 7. Proto-Elamita (scriere cunoscuta partial/limbaj necunoscut) Proto-Elamita este cea mai veche scriere nedescifrata a omenirii – asta daca presupunem ca simbolurile din care este alcatuita reprezinta intr-adevar o scriere completa. A fost folosita acum peste 5 milenii in Elam, numele biblic al zonei vestice din Iran. Este o scriere aproape la fel de varstnica precum cea cuneiforma sumeriana, iar despre cei care au inventat-o se stiu la fel de putine lucruri pe cat se stiu despre scriere insasi. Aceste inscrisuri au precedat o alta scriere partial descifrata, Elamita Liniara, folosita in aceeasi regiune circa 750 de ani mai tarziu. La randul ei, Elamita Liniara a fost urmata de o alta scriere, una cuneiforma, folosita incepand cu secolul al XIII-lea i.Hr. Aceasta din urma este singura dintre cele trei scrieri descifrata complet.

Exista astfel trei tipuri de inscrisuri elamite, fiecare separate de aproximativ 800 de ani. Din nefericire nu exista nicio sursa care sa permita crearea unei legaturi intre ele. Apropierea dintre Proto-Elamita si Elamita Liniara este iarasi una controversata. Atunci cand primele marturii arheologice ale Proto-Elamitei au fost scoase la lumina in secolul XX, specialistii au fost convinsi ca este vorba de doua scrieri ce au la baza acelasi limbaj. Nu exista insa nicio dovada care sa sustina o atare afirmatie sau, mai mult, o legatura intre oamenii care au folosit cele doua sisteme. Proto-Elamita a fost studiata asiduu, dar intelesul simbolurilor a ramas inca un mister. 8.Discul Phaistos (scriere necunoscuta/limbaj necunoscut) De la descoperirea sa in Creta, in anul 1908, discul Phaistos si-a castigat celebritatea in lumea oamenilor de stiinta, nu atat pentru mesajul pe care l-ar putea contine cat, mai ales, datorita suspiciunilor care vizeaza direct 36 | P a g e

autenticitatea sa. In fapt, multi lingvisti il numesc Omul din Piltdown al vechilor scrieri, aluzie la faptul ca nu ar fi decat un fals extrem de bine realizat. De aceea, putini au fost cei care au incercat sa descifreze mesajul simbolurilor sale. Discul, cu un diametru de circa 15 centimetri, este alcatuit din lut ars si este acoperit cu 241242 de simboluri (unul dintre ele pare sters), formate la randul lor din 45 de gravuri. Este tot ceea ce se poate spune despre acest artefact, fara teama de a depasi limitele stiintei.

Suspiciunile pleaca de la faptul ca discul, descoperit intr-un sit din secolul XVIII i.Hr., prezinta o scriere ce nu are corespondent printre vechile scrieri grecesti. Atunci, de ce nu s-au descoperit si alte inscrisuri care sa sustina ipoteza existentei unei civilizatii inca necunoscute? De ce simbolurile sunt unice in lumea elena? O teorie sustine ca discul a fi fost adus din Anatolia, si asta pentru ca unul dintre simboluri se regaseste pe o piatra funerara antica din aceasta zona. Daca totul ar fi adevarat pana la aceasta afirmatie, este posibil sa avem in fata dovada unei limbi non-grecesti? Din pacate, lingvistii care au o reputatie de aparat evita sa discute despre discul Phaistos. Cel putin pana cand un alt inscris asemanator va fi gasit. Sursa: New Scientist Etrusca Meroitica Olmec Zapotec Isthmian Liniara Rongorongo indus protoelamite Phaistos RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - anuk - 03-12-2010 05:51 PM DRUMUL MORTII

De departe cel mai periculos drum din lume, numit si Drumul Mortii agreat de toti cei dornici de adrenalina este drumul dintre La Paz si Coroico din Bolivia. Pe langa cateva fotografii ale acestui periculos drum va mai arat si alte locuri periculoase pe unde se mai plimba lumea. drum periculos in Bolivia drum intre La paz si Coroico drum abrupt 37 | P a g e

drum 8 paso Libertados drum 5 drumj http://pentru-curiosi.blogspot.com/2010/02/drumul-mortii.html RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - anuk - 03-14-2010 02:49 PM CELE SAPTE ( 7 ) MINUNI ALE LUMII Ca si acum si in trecut cele sapte 7 minuni ale lumii au fost tinta unor indelungate dispute pe seama alegerii lor.Fara indoiala ca cele sapte minuni alese nu erau singurele constructii extraordinare.Anticii greci iubeau sa clasifice structurile miraculoase din lumea lor. Desi astazi ne gandim la “Cele 7 Minuni ale Lumii” ca la o singura lista a lor, de fapt, au existat mai multe liste in care erau cuprinse numai o parte dintre ele, dar si alte constructii care erau considerate “Minuni”. Aceste liste au fost facute de diversi scriitori greci. Prima referire la notiune de “Lista a Minunilor Lumii” a fost gasita in scrierea lui Herodot numita “Istoria”. Aceasta prima lista cuprindea numai Piramidele si Gradinile Suspendate dintre cele 7, alaturi insa si de alte constructii. Lista pe care o stim azi este atribuita poetului si istoricului Antipater din Sidon doar ca, lista contine “Zidurile Babilonului” in loc de “Farul din Alexandria”.Lista finala privind “Cele 7 Minuni ale Lumii” a fost stabilita in Evul Mediu de catre marele arhitect olandez Maerten van Heemskerck.

FARUL DIN ALEXANDRIA

Farul din Alexandria a fost construit pentru ca marinarii din aceea vreme sa poata gasi tarmul cand se intorceau din calatoriile pe mare . A fost primul far din lume si a rezistat timp de 1500 de ani. Farul era amplasat pe vechea insula Pharos, un fel de peninsula inglobata in cadrul orasului Alexandria. El se mai numea si Pharos, dupa numele insulei. Orasul Alexandria a fost fondat in 331 inainte de Hristos de catre Alexandru cel Mare, regele Macedoniei.Dupa moartea sa , Ptolemeu Soter, rege al Egiptului, a stabilit aici capitala.In fata coastelor se gasea o mica insula, Pharos, al carei nume se presupune ca venea de la “insula lui Pharaon.” Insula a fost legata de uscat printr-un dig numit Hepstadion, fiindca avea sapte stadii lungime, adica 1300m. Din cauza conditiilor de navigatie foarte periculoase in lungul coastelor, se impunea construirea unui far. Proiectul a fost conceput si initiat de catre Ptolemeu Soter in jurul anului 290 i.C., dar a fost realizat dupa moartea acestuia , de catre Ptolemeu al ll-lea Filadelful. Sostratus a fost arhitectul, dar detaliile si calculele au revenit Bibliotecii din Alexandria. Monumentul era construit in cinstea Zeilor Salvatori: Ptolemeu si sotia sa Berenice. Dintre cele sase minuni disparute ale lumii, Farul din Alexandria pare a fi ultimul supravietuitor. De aceea i se cunosc atat pozitia cat si aspectul. Scrierile lui Strabon si ale lui Pliniu cel Batran descriu turnul si splendida marmura alba in care era imbracat. Farul era construit din trei turnuri sau etaje, ridicate pe un fundament extrem de solid. In partea inferioara se gasea un turn de forma patrata, cu latura de 30m si inaltimea de 55m , cu 300 de camere de locuit, pentru garnizoana care deservea farul. Urma apoi un turn octogonal in care se insirau scari in forma de spirala , cu latura de 18,3m si o inlatime de 27,45m. Cu ajutorul scarilor se ajungea in cel de-al treilea turn , cilindric, cu o inlatime de 7,3m in care se facea focul si se aflau oglinzile. In varf se gasea statuia lui Poseidon. Inaltimea farului era de 117 m. Pentru mentinerea focului era necesara o cantitate imensa de combustibil. Lemnele erau transportate , dupa 38 | P a g e

unii autori, cu carute trase de cai sau catari care urcau pe o rampa in forma de spirala, iar dupa altii, cu ajutorul unor scripeti de la prima la a doua terasa si apoi pe scara. In spatele focului se gaseau oglinzi uriase de bronz, care reflectau lumina la distante de peste 50km, luminand rada si ghidand corabiile.In timpul zilei era folosita lumina solara, care era amplificata de uriasele oglinzi. Dupa ce au cucerit Egiptul, arabii s-au indragostit de Alexandria si de bogatiile ei. Dar noii conducatori au mutat capitala la Cairo si cu aceasta ocazie au vrut sa mute si oglinda farului. Dar ea a fost coborata gresit si a fost sparta. In anul 956 d.C.un cutremur a zgaltait Alexandria, provocand numeroase stricaciuni farului, urmat de alte doua, in 1313 si 1323. In 1480, sultanul Qait Bey a decis fortificarea Alexandriei si a construit un fort medieval pe amplasamentul vechiului far, folosind chiar piatra si marmura din ceea ce mai ramasese.Acum , langa actualul Fort Qait Bey, sub apele linistite ale marii se zaresc asa numitele fundatii ale farului. Desi nu a supravietuit, Farul din Alexandria a fost luat drept model pentru numeroase monumente inaltate pe malurile Mediteranei si chiar in Spania. http://art-zone.ro/editorial/Farul_din_alexandria_cele_sapte_7_minuni_ale_lumii.html

RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - anuk - 03-15-2010 11:10 PM Grădinile suspendate ale Semiramidei

Grădinile suspendate ale Semiramidei sau, mai corect, Grădinile suspendate din Babilon au fost construite de regele Nabucodonosor al II-lea (605-562 î.Ch.) pentru una din soţiile sale, Amytis sau Amuhea. Ele figurau în antichitate printre cele Şapte minuni ale lumii antice. După o veche legendă, răspândită în special de scriitorii greci, ar avea o origine mult anterioară: ele ar fi fost construite de regele Ninus întemeietorul oraşelor Ninive şi Babilon, pentru soţia sa Semiramida (sau Semiramis). După informaţiile istoricului Diodor din Sicilia, uriaşele grădini ocupau o suprafaţă de 15000 m² şi se ridicau în patru terase până la 77 metri înălţime. Pe terase erau plantaţi arbori din mai multe specii, unii dintre ei fiind înalţi de 24 metri. Erau udaţi de pompe cilindrice, al căror secret nu se cunoaşte încă. Sub terase, sprijinite pe mai multe coloane, se găseau camere răcoroase pentru familia regală. După unele relatări, se pare că vestitele grădini au fost dărâmate de perşi, în timpul ocupării Babilonului, tot atunci fiind dărâmat şi Turnul Babel.

RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - anuk - 03-16-2010 05:31 PM Piramida lui Keops - Piramida cea mare de la GIZEH

Piramidele de la Gizeh (In Egipt, langa orasul Cairo) au fost construite in timpul dinastiei a IV-a de faraoni si sunt atribuite faraonilor Keops (Khufu original si Keops sau Cheops in greaca) (Piramida ce mare), Kefren (fiul lui Keops) si Mikerinos (nepotul lui Keops). Pentru a le putea compara sunt necesare inaltimile celor trei piramide: 148 m (piramida lui Keops), 143 m (piramida lui Kefren) si 66 m (piramida lui Mikerinos). Cele patru fete ale acestor piramide sunt egale intre ele si sunt orientate catre cele patru puncte cardinale. La vremea respectiva, piramidele erau construite in Egipt nu numai pentru a pastra ramasitele pamantesti ale faraonilor, ci si pentru a coplesi, prin maretia lor, pe supusi. Prestigiul faraonilor era mare la vremea 39 | P a g e

respectiva, dat fiind faptul ca in urma amplelor expeditii de cotropire, acestia cucereau noi teritorii, reuseau sa acumuleze noi bogatii, deveneau stapanii unei mari mase de sclavi. Despre Marea Piramida putem spune ca a fost terminata in jurul anului 2580 i.Hr. si se presupune ca la constructia ei au muncit, timp de 20 de ani, peste 100.000 de oameni. Au fost folosite peste 2.000.000 de blocuri de piatra, fiecare cantarind aproximativ 2,5 tone. Transportul acestor blocuri de piatra s-a facut cu ajutorul rampelor, parghiilor, rolelor. Ingeniozitatea egiptenilor e pusa in evidenta si de faptul ca blocurile de calcar au fost fixate atat de strans unele fata de altele incat intre ele nu se putea introduce nici macar o foaie de hartie. Piramida a fost placata cu piatra alba, perfect slefuita, iar in lumina soarelui piramida stralucea puternic. Din pacate, astaza se mai pot vedea doar cateva blocuri din calcar. Privita de la distanta de cativa kilometri, Piramida cea Mare are aspectul unui corp geometric, cu fete plane, muchii drepte si varful ascutit. Insa, pe masura ce privitorul se apropie, constata ca fetele sunt formate din trepte foarte Mari, ca muchiile un sunt drepte, iar in local varfului ascutit se vede o platforma (in prezent marii piramide ii lipseste varful). Impresionanta este si greutatea piramidei, care cantareste 6 milioane de tone. Intrarea in piramida se afla la 15 m deasupra bazei. Deasupra intrarii se afla o inscriptie in limba franceza, care aminteste de expeditia franceza din Egipt (1799-1801). Piramida cea Mare (de la Gizeh), una dintre operele arhitecturale cele mai vechi, impresioneaza si astazi prin dimensiunile sale hiperbolice, ea putand fi considerata drept cel mai reprezentativ monument al egiptului antic.

Consemnarile privind minunile acestei lumi au ramas pentru posteritate, dar efectiv, din ceea ce numim “Cele sapte minuni ale lumii antice”, doar una singura mai exista in prezent. Este vorba de Marea Piramida a lui Keops, minunat edificiu al lumii antice, majestuos monument ce a stiut sa reziste multe milenii si care, cu siguranta, va dainui in eternitate.

http://www.krimket.ro/piramida-lui-keops.php

RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - anuk - 03-17-2010 12:34 PM Situat pe malul marelui fluviu Nil, langa Cairo, ansamblul celor trei piramide egiptene de la Giseh este singura dintre cele sapte minuni ale lumii antice care mai exista in zilele noastre. Imensele constructii au o vechime de peste 4500 de ani, cea mai mare dintre piramide fiind considerata si azi cel mai mare edificiu cladit vreodata. Piramidele lui Keops, Kefren si Mikerinos au fost ridicate intre anii 2700 - 2500 i.e.n, langa vechea capitala egipteana Memphis, in cinstea celor trei faraoni egipteni carora le poarta numele. Dupa toate probabilitatile, primele piramide au aparut in jurul anului 2900 i.e.n., in timpul dinastiei a III-a. Pentru ca cei care le-au construit doreau ca acestea sa aiba inaltimi de 70-80 de metri si o panta superioara de 50 la suta, arhitectii au fost obligati sa rezolve o serie de probleme aparent insurmontabile. Imhotep a fost primul care s-a luptat cu aceste greutati, iar solutia aleasa de el a fost cea a folosirii unor pietre de dimensiuni mici, unite printr-un liant din argila, deoarece blocurile de piatra de care dispunea, extrase din carierele locale, 40 | P a g e

erau dificil de taiat in figuri regulate. Din pacate, insa, priza se facea foarte lent, iar stabilitatea pe termen scurt nu putea fi asigurata, motiv pentru care Imhotep a optat pentru o piramida in trepte. Concret, a construit pereti interni de sustinere, inclinati spre interior, paraleli si regulat spatiati, partea lor superioara formind contratreapta treptelor piramidei. Acesti pereti au fost realizati din blocuri de dimensiuni mici, iar spatiile dintre ele au fost umplute cu diferiti lianti. Acest sistem a fost adoptat de toti faraonii din cea de-a III-a dinastie. Resturile piramidei de la Meidum, construita de ultimul faraon al acestei dinastii, demonstreaza ca tehnica a fost perfectionata foarte mult in timp, peretii interni de sustinere fiind aproape perfecti. Intre piramida lui Djeser, de la Saqqarah, prima construita de Imhotep, si cele ridicate ulterior exista, totusi, unele mici diferente, chiar daca principiul dupa care au fost construite a ramas acelasi. In timp ce in cazul primei piramide camera funerara era sapata in piatra, sub piramida, in cazul celorlalte camera a fost ridicata la nivelul bazei. Unul din marile secrete ale marii piramide este acela ca aceasta respecta prin constructie proportiile misteriosului numar de aur. Astazi se stie despre constructia piramidelor, templelor si mormintelor din Egipt ca sunt asezate astfe incat acestea dau o proiectie fidela a unor constelatii si chiar a Caii Lactee. Unii oameni de stiinta precum Roky McCollumn sau Robert Bauval au descoperit ca aliniamentul celor trei piramide de la Ghizeh formeaza o spirala de aur (ce pastreaza proportia exacta a numarului de aur f = 1,218…) care se suprapune exact peste harta astronomica a “braului lui Orion” iar sfinxul se afla pe axa de simetrie a dreptunghiului de aur in care se inscrie spirala. Robert Bouval a fost primul care a aratat ca structurile de la Ghizeh reflecta ordinea stelelor din constelatia Orion. Egiptenii credeau ca Osiris isi avea resedinta in aceasta constelatie sugerandu-se deci importanta acesteia in religia lor. Totodata axul coluarului de acces la mormantul din piramida este centrat pe steaua polara cu o precizie impresionanta: 4 minute fata de unghiul facut in raport cu una din stelele Dragonului care prezinta exact nordul geografic. Cele 4 unghiuri ale bazei patrate se afla indreptate pe cele 4 puncte cardinale cu o perfecta exactitate sau inmultind inaltimea piramidei cu 1 miliard rezulta exact distanta de la Pamant la Soare, adica 150 milioane de kilometrii. Nenumaratele exemple ar putea continua. Piramidele au un amplasament de o complexitate arhitecturala colosala ce tradeaza multe insusiri si aplicatii stiintifice sau mistice. Toate acestea vrand sa reflecte perfectiunea si cunoasterea. Din cele mai vechi timpuri geomantia, amplasarea, forma si proportiile aveau o mare importanta in culturile marilor popare luind nastere adevarate stiinte ca Feng Shui sau geomantia indiana chiar mai veche decat aceasta. Toata aceasta stiinta conferea echilibrul optim spiritual si material. De aceea unele constructii mai speciale precum piramidele de la Ghizeh, aveau rolul de a modifica starea de constiinta adaptand-o la parametrii optimi pe care constructia ii reflecta. In acest caz conferind inalte experienta spirituale. In acest sens cunoscutul gazetar si publicist englez Paul Brunton in “Egiptul secret” trasand anumite paralele intre traditiile antice si forme, bazandu-se pe texte scrise spunea ca piramidele au fost utilizate in practicarea anumitor ritualuri cum ar fi dedublarea astrala o practica foarte des intalnita in antichitate. Prin forma si proportiile lor piramidele facilitau astfel practicarea inaltelor stiinte oculte ce deschideau spre misterele universului. Astfel calatoriile in constelatia Osiris se faceau in stare de transa extatica, dedublare astrala. In acest sens s-au gasit numeroase potiuni din amestecuri de plante sau alte substante, incantatii si forme de practica rituala care favorizau aceasta. Construirea ultimelor piramide nu a intimpinat dificultati majore. Kefreu a beneficiat de infrastructura lasata de Keops, dar piramida lui Mykerinos a dezvaluit semnele unui declin inevitabil, care a vizat nu numai dimensiunile, ci si calitatea constructiilor. Toate piramidele construite in timpul celei de-a V-a dinastii au fost supuse eroziunii, iar constructiile de la Abu-Sir, dintre Saqqarah si Giza, sint elocvente in acest sens, prezentindu-se astazi sub forma unor gramezi de pietre! Mult mai mici decit primele piramide, noile constructii au constituit, totusi, adapostul unor comori inestimabile: textul gravat pe peretii camerelor funerare a devenit astazi cel mai vechi corpus religios din istoria omenirii. In timpul dinastiei a VI-a, eforturile arhitecturale s-au desfasurat in sensul protejarii camerelor funerare si ale textelor sacre, restul constructiei cazind undeva pe locul al doilea. De altfel, toata aceasta decadere nu a facut altceva decit sa anunte sfirsitul Vechiului Imperiu. Constructorii piramidelor nu erau scavi ci muncitori platiti, fapt ce se pare ca a contribuit la declinul lor, odata cu scaderea autoritatii faraonilor. Dupa perioada de dezordine care a urmat, citiva faraoni au persistat in a 41 | P a g e

construi piramide din piatra. Dar, succesorii lor au abandonat pina la urma aceasta traditie si si-au cautat refugiul in Valea Regilor . Desi, in timp, piramidele si-au pierdut maretia si importanta pentru egipteni, ele raman cele mai impunatoare constructii facute vreodata. Chiar si Napoleon, cand a invadat Egiptul in 1798, si-a exprimat admiratia printr-o celebra maxima: “Soldati! Priviti varful acestor piramide! De acolo, de sus, ne privesc peste 40 de secole!†“Omul se teme de Timp, iar Timpul se teme de Piramide.†piramida lui kukulkan RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - Old DG - 03-17-2010 04:18 PM Festivaluri ciudate in lume! http://www.salvatdeclopotel.com/stiri/festivaluri-ciudate-in-lume.html RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - anuk - 03-18-2010 05:41 PM Meteora – cu un pas mai aproape de ingeri

Exista un loc in care forta naturii a modelat muntii facandu-i sa arate aidoma unor stalpi ce sustin insusi cerul. Exista un loc pe care oamenii l-au intarit prin credinta si puterea lor launtrica. Un loc in care Dumnezeu le-a zambit oamenilor, oferindu-le adapost acolo unde nimeni nu se astepta... Meteora... lacasul ingerilor. In acest articol: Locuind la portile cerului Ultimele lacasuri ale Meteorei Locuind la portile cerului Cuvantul meteora inseamna, in limba greaca, "suspendat in aer" si, desigur, se refera la manastirile seculare ridicate aici de sfintii ortodoxiei. Ceea ce a creat acea unica aglomerare de stanci ramane un mister al naturii, si asta in ciuda teoriilor avansate de oameni de stiinta, teorii nedemonstrate pana astazi. Insa cu atat mai spectaculos este peisajul oferit de Meteora cu cat artei naturii omul i-a alaturat arta sa, creand unul dintre cele mai frumoase locuri nu numai din Grecia, ci din intreaga lume. Nu intamplator, manastirile de la Meteora au fost incluse in patrimoniul UNESCO ca bunuri inestimabile ale intregii omeniri.

In secolul al IX-lea, un grup de ermiti greci si-a cautat adapostul in grotele greu accesibile ale Meteorei. Ei au fost primii locuitori din aceste tinuturi neprimitoare in aparenta si au continuat sa traiasca aici timp de trei secole, pana la ridicarea primelor asezaminte monastice. La inaltimi care ajung uneori si la 550 de metri, ermitii traiau in solitudine, intalnindu-se doar in zilele de duminica si in zilele de sarbatori, atunci cand se rugau impreuna intr-o capela construita la baza stancii Dhoupiani. La finalul secolului al XII-lea, este atesta o prima comunitate monastica grupata in jurul bisericii Theotokos (Maica Domnului) care exista si astazi. Sfantul Athanasios este cel care aduce de la Muntele Athos, in anul 1344, un grup important de calugari si punele bazele manastirii cu hramul Theotokos (1381-1388), devenita ulterior Manastirea cu hramul Schimbarii la Fata a Mantuitorului. A fost doar inceputul, pentru ca, pana la finele secolului al XIV-lea, nu mai putin de 20 de manastiri fusesera ridicate pe inaltimile ametitoare ale Meteorei. A fost, poate, vointa divina cea care i-a impins pe acei oameni sa isi ridice valorile pe inaltimi pe care nu traiesc decat vulturii. Se spune ca intreaga cultura a Greciei s-a pastrat in manastirile de la Meteora si ca, in lipsa asezamintelor monahale inexpugnabile in fata atacurilor turcesti, toate valorile elene s-ar fi pierdut sub tavalugul otoman. 42 | P a g e

Pentru cei care le-au vizitat de-a lungul timpului, mai ales cei care au facut-o pana in secolul al XVII-lea, accesul extrem de dificil in manastiri, facut exclusiv cu ajutorul franghiilor care se intindeau chiar si pe sute de metri, nu putea simboliza decat fragilitatea vietii si a vointei divine. Memorabila ramane replica unui calugar medieval care, intrebat daca schimba vreodata franghiile cu care sunt trasi pana in manastire atat oameni cat si marfuri, ar fi raspuns: Evident ca schimbam funia. O schimbam ori de cate ori se rupe! Incepand, insa, cu anul 1920, conditiile de acces in manastiri au fost radical imbunatite, si asta datorita afluxul mare de credinciosi veniti din toate partile lumii. Trepte au fost sapate in piatra si poduri suspendate au fost construite in lacasurile de cult pentru a facilita accesul vizitatorilor si preotilor deopotriva. Un veritabil masacru a avut loc in timpul celui de al doilea razboi mondial, atunci cand manastirile au fost bombardate si jefuite de o mare parte a valorilor pe care le pastrasera de secole. Parte dintre ele au fost recuperate ulterior si redate preotilor care inca mai vietuiau pe inaltimile Meteorei. In fapt, astazi, din cele 24 de manastiri existente in secolul al XVI-lea, doar sase, cinci de calugari si una de maicute, mai sunt locuite, fiecare dintre ele avand mai putin de 10 persoane. Ultimele lacasuri ale Meteorei Megalo Meteoro, sau Manastirea cu hramul Schimbarii la Fata a Mantuitorului, este si cea mai impunatoare manastire de la Meteora. Construit intre anii 1387-1388 de catre Sf. Athanasios, una dintre cele mai importante figuri din ortodoxie, lacasul a fost inchinat, initial, Fecioarei Maria, pentru ca apoi sa capete hramul Schimbarii la Fata. Manastirea a fost extinsa gratie eforturilor tarului sarb Simeon Uros, cel care a decis sa isi doneze intreaga avere manastirii si sa devina al doilea ei fondator, calugarindu-se. De altfel, craniul sau, alaturi de cel al Sf. Athanasios, se afla inca in Megalo Meteoro. Manastirea a fost, inca o data, reconstruita in anul 1544 si, in anii urmatori, extinsa constant. Intre zidurile sale se afla veritabile comori ale ortodoxiei: stravechi artefacte, picturi, sculpturi si, mai ales, documente originale (peste 640 de manuscrise) dintre care cel mai vechi dateaza din anul 861.

Manastirea Sf Nicolae Anapafsas (Sfantul Nicolae Odihnitorul), cea mai mica dintre manastirile meteore, a fost zidita in secolul al XIV-lea de catre Sfantul Dionisie cel Milostiv. Frescele sale, de o mare calitate artistica, au fost realizate de Teofan Cretanul, unul dintre cei mai importanti reprezentanti ai Scolii Cretane de Pictura. In capela Sf. Anton, picturile originale din secolul al XIV-lea sunt inca vizibile.

Manastirea Varlaam, a doua ca marime dupa Megalo Meteoro, a fost numita astfel dupa ermitul cu acelasi nume, care si-a gasit refugiul aici in anul 1350. Acelasi Varlaam a construit o capela de mici dimensiuni peste care, in anul 1517, doi frati din Ioannina, Theophanes si Nektarios Apsarades, au ridicat manastirea de astazi. Frescele care dateaza din anii 1548 si 1566, si care apartin curentului teban din pictura, sunt inca vizibile.

Agias Triadas, sau Manastirea cu hramul Sfintei Treimi, ofera, poate, cea mai spectaculoase vedere de ansamblu asupra localitatii Kalambaka si asupra Muntilor Pindului. Datorita celor 140 de trepte sapate in stanca, pe care vizitatorii trebuie sa le urce, Agias Triadas este, probabil, si cea mai putin vizitata manastire de la Meteora. Ea a fost ridicata in secolul al XV-lea de catre parintele Dionisie. Doi frati, ambii preoti, Nicolaos si Antonios, i-au decorat peretii in anul 1741, in timp ce picturile de pe stanca din biserica Sfantul Ioan Botezatorul dateaza din anul 1682. Aici au fost filmate mai multe cadre din filmul de actiune James Bond: For Your Eyes Only.

Manastirea Rusanu, numita astfel dupa fondatorul ei din secolul al XV-lea, se inalta pe una dintre cele mai 43 | P a g e

falnice dintre stancile Meteorei. Inconjurata de abis de jur imprejur, manastirea a fost ridicata de fratii macedoneni Maxim si Ioasaf in anul 1545. Fresca ce impodobeste manastirea dateaza din anul 1561. Cele mai multe dintre manuscrisele pastrate la manastirea Rusanu de-a lungul timpului au fost mutate la Biblioteca Nationala din Atena.

Agios Stefanos, sau Manastirea cu hramul Sfantul Arhidiacon Stefan, dateaza din secolul al XV-lea si este, totodata, singura manastire de maici de la Meteora, calitate pe care a capatat-o de abia in 1961. Nu se stie cu exactitate de cand dateaza primele constructii deasupra carora a fost ridicata manastirea, unele teorii sugerand chiar anul 1192. Manastirea adaposteste, printre altele, craniul Sfantului Haralambie, donat manastirii chiar de domnitorul valah Vlad Tepes.

RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - anuk - 03-19-2010 11:35 AM COLOSUL DIN RHODOS ( RODOS ) GRECIA

Colosul din Rhodos a fost o statuie imensă construită în antichitate pe insula Rhodos din Grecia, una din cele şapte minuni ale lumii. Statuia îl înfăţişa pe zeul grec al Soarelui, Helios şi măsura cca 34 m. Construcţia s-ar fi realizat în 12 ani şi ar fi fost finalizată în anul 282 î.C. După unii, străjuia intrarea în portul din insulă. Conform cercetărilor mai noi, s-ar fi aflat aproximativ pe locul unde în prezent este intrarea în Castelul Templierilor .

Locul presupus de amplasament al Colosului din Rhodos (în faţa intrării în Castelul Templierilor)Rhodos devine în anul 408 î.C. capitala mai multor teritorii unite şi un important port comercial. Se bazează pe un aliat (Ptolemeu I al Egiptului). Macedonenii încearcă să rupă acestă alianţă, însă locuitorii din Rhodos sunt uniţi şi rezistă asediului. Colosul din Rhodos a fost construit în cinstea zeului soarelui, Helios, ca mulţumire pentru protecţia locuitorilor în timpul asediului. Chares din Lindos, un sculptor de pe această insulă, a fost angajat pentru construcţia statuii. Statuia ar fi străjuit intrarea în port timp de 56 de ani. Când soarele răsărea dimineaţa, se reflecta în suprafaţa de bronz şi făcea ca figura zeului să strălucească. În 225 î.C., în urma unui cutremur, i s-a rupt un picior. După prăbuşirea statuii, locuitorii din Rhodos au vrut să o reconstruiască, primind chiar o ofertă de la Ptolemeu al III-lea,însă un oracol le-a interzis. După ce arabii au cucerit insula în anul 653, statuia a fost vândută de către aceştia unui evreu din Siria, care a cărat-o pe 900 de cămile, după cum spune legenda. Statuia era construită din bronz şi întărită ulterior cu fier şi piatră. Se spune că au fost folosite 15 tone de bronz şi 9 tone de fier, însă calculele arată că aceste cantităţi au fost chiar mai mari. Avea o înălţime de 33 m şi stătea pe un soclu înalt de 15 m. Teoria că acest colos stătea cu câte un picior pe fiecare mal al portului este doar o legendă, pentru că în nici o scriere nu se specifică acest lucru. Se crede că ea a inspirat sculptorul francez Auguste Bartholdi care a construit Statuia Libertăţii din SUA

RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - anuk - 03-21-2010 07:09 PM Tuaregii – poporul care refuza sa piara 44 | P a g e

Strainii i-au numit in deradere „tuaregi”, preluand un stravechi termen arab, twareg, ce insemna „cei abandonati de zei”, aluzie la traiul lor dur din inima celui mai mare desert al planetei. Ei si-au spus simplu Imashaghen – oamenii liberi. Si poate ca, in imensitatea de nisip si in noptile reci ale desertului din care razbateau acordurile cutremuratoare ale muzicii lor, ei au stiut cel mai bine ceea ce sunt... ultimii rebeli ai Saharei.

Astazi exista extrem de putine texte antice care sa vorbeasca despre originile tuaregilor si despre prima parte a istoriei lor. E ca si cum ei ar fi fost dintotdeauna in inima Saharei. Primul istoric care ii mentioneaza este Herodot. El ii numeste garamantes, termen de originea greaca, si ii descrie drept locuitori ai unei natiune marete, o natiune ale carei granite se intindeau de la limita vestica a Egiptului pana aproape de Oceanul Atlantic. Tot Herodot ne spune ca acesti garamantes isi construisera complicate sisteme subterane de irigatii, ca vanau trogloditii din pesteri folosindu-se de care de lupta trase de cate patru cai, ca avea turme imense de cai si de vite si ca organizau caravane, facilitand comertul dintre marile orase ale Africii de Nord. Religia lor se asemana cu cea a egiptenilor iar defunctii erau inmormantati in mici piramide.

Romanii, la randul lor, au intretinut stranse relatii comerciale cu garamantii, cumparand de la acestia sclavii obtinuti in urma luptelor cu triburile vecine, sare si grau. Roma oferea, in schimb, vin, ulei si, nu in ultimul rand, influenta ei civilizatoare. Astfel se face ca vechii tuaregi foloseau baile dupa model roman in fosta lor capitala, Garama. Si totusi, romanii nu i-au considerat niciodata civilizati, si au adaugat denumirii lor termenul „barbarus” – cel devenit cu timpul, berber. Razboinici caliti in luptele din desertul arzator al Saharei, garamantii nu s-au sfiit insa sa atace in secolul I d.Hr. forturile romane, si sa intre in conflict cu cea mai puternica armata a lumii antice. In fruntea cetelor de nomazi se afla un luptator pe care Roma nu avea sa il uite multa vreme, Tacfarinas.

Tiqfarin – spiritul darz al tuaregilor Primele revolte au izbucnit in anul 5 d.Hr, in randul tribului Musulamii (nomazi originari din Algeria si Mauretania de azi), si s-au intins pe durata a aproape doi ani. Roma insa era prea puternica pentru rebelii dezorganizati, si distrugea rapid incercarile acestora de autonomie . Nu avea de unde sa stie ca in randurile propriei armate se afla un tanar soldat al carui scop era tocmai acela de a deprinde tacticile de lupta ale legionarilor si de a le impartasi apoi celor de un sange cu el. Nu se stiu exact motivele care au dus la revolta ulterioara a musulamiilor. Cel mai probabil, ocuparea de catre romani a locurilor de pasunat pentru vite precum si intentia acestora de a-i transforma pe nomazi intr-o populatie sedentara prin interzicerea accesului pe vechile rute ale caravanelor, eu fost motive suficiente pentru declansarea razboiului. Iar acesta izbucneste in anul 15 d.Hr, odata cu dezertarea lui Ticfarinas (numele latinizat al lui Tiqfarin) si cu preluarea de catre acesta a puterii militare in randul tribului Musulamii. Sub ordinele sale, bandele dezorganizate de rebeli erau de acum o armata in toata puterea cuvantului. Organizati in batalioane si detasamente, dupa un model apropiat de cel latin, musulamii lovesc repetat armata romana si izbutesc o serie de victorii minore. Era momentul in care flacara revoltei incepea sa se aprinda si in randul altor triburi de garamanti. Maurii condusi de rebelul Mazippa, si Cinithii din sudul Tunisiei de azi, au fost primii care au raspuns chemarii razboinice a lui Tacfarinas.

Patru consuli l-au infruntat pe liderul nomad timp de 10 ani, fara ca vreuna dintre parti sa poata pretinde o 45 | P a g e

victorie decisiva. La Roma, in schimb, pretul graului crescuse ametitor din cauza conflictelor iar imparatul Tiberius se vedea pus in fata unor revolte fara precedent din partea populatiei. Mai mult, rebelii ii trimit soli prin care cer recunoasterea libertatii si retragerea armatei romane, facandu-l pe imparat sa exclame in culmea indignarii: „Nici macar salbaticul de Spartacus nu a indraznit sa isi trimita solii la imparat!”. De cealalta parte, Tiqfarin reusise sa distruga aproape in toatalitate legiunea a III-a Augusta si sa sadeasca in randul semenilor sai ideea unui razboi de eliberare nationala. Astfel, in ciuda pierderilor mari de vieti omenesti, armata rebelului continua sa creasca si asta impotriva faptului ca musulamii aveau in fruntea lor, mai nou, un rege pro-roman. Parea ca viteza net superioara a barbarilor, capacitatea acestora de a se face nevazuti in desert si de a lovi pe neasteptate acolo unde nimeni nu se astepta, nu va putea fi contracarata niciodata de lentele legiuni ale Romei. Dar poate ca tocmai aceasta incredere a vechilor tuaregi a fost si cea care le-a adus infrangerea.

In fruntea armatelor romane din provincia Mauretania Caesariensis era numit Publius Cornelius Dolabella, un barbat pentru care retragerea nu era niciodata o optiune. In anul 24 d.Hr, dupa respingerea unui asediu al garamantilor, proconsulul roman decide sa faca ceea ce nimeni nu incercase inaintea sa, urmarirea rebelilor in inima desertului. Era practic o sabie cu doua taisuri, Dolabella fiind constient ca o mobilizare a musulamiilor ar fi echivalat cu un dezastru pentru Roma. Intregul succes al operatiunii ar fi trebuit sa fie dat de elementul surpriza. Iar tactica romanului a functionat. Impartindu-si armata in patru corpuri expeditionare, pentru a putea acoperi o suprafata cat mai mare, Publius Cornelius Dolabella s-a indreptat spre ascunzatoarea rebelilor, Auzea (Sour el-Ghozlane, in Algerul de azi), ascunzatoare a carei locatie o aflase in urma tradarii unui prizonier. A fost poate mana destinului ca mandrul Tacfarinas sa nu trimita santinele si garzi in acea noapte fatidica. Fara a fi constienti de pericol, increzatori in siguranta refugiului lor, rebelii s-au trezit inconjurati de legionarii al caror singur gand era acela de a razbuna 10 ani de umilinte. Iar ceea ce s-a intamplat atunci avea sa intre in istorie. Realizand ca nu exista cale de scapare, razboinicii lui Tiqfarin s-au aruncat intr-o lupta sangeroasa ce a degenerat, la final, intr-un veritabil macel. Garzile de corp ale liderului rebel au ramas langa acesta pana cand au fost ucise pana la ultima, iar nisipul desertului incepuse sa musteasca de sangele miilor de morti. Constient ca nu mai existau sorti de izbanda, Ticfarinas aleagea atunci sa isi ia singur viata, aruncandu-se asupra unui rastel de sulite. Rezistenta sa fusese infranta... nu insa si cea a nomazilor desertului. Dupa doar doua decenii,in anul 45 d.Hr, musulamii se ridicau din nou la lupta.

Incercarile imparatilor romani de a-i sedentariza au esuat lamentabil si nici macar tentativa imparatului Traian de a le oferi un teritoriu chiar mai mare decat cel pe care il avusesera in prealabil nu a convins prea multi rebeli sa renunte la stilul lor de viata. Imensitatea desertului, libertatea si traiul nomad se aflau de prea multe milenii in sangele vechilor tuaregi.

Rebelii desertului Sub influenta romana, tuaregii adopta religia crestina, religie pe care o vor pastra insa doar cateva secole. Este perioada in care ei isi formeaza adevarata identitate nationala, sub conducerea lui Tin Hinan, eroina legendara venita, se spune, din Muntii Atlas. Respectul pentru ea este prezent si astazi, nomazii numind-o inca „Mama a tuturor”. Tin Hinan s-a remarcat prin rezistenta indarjita in fata valului arabo-islamic din Africa de Nord, reusind o serie de victorii rasunatoare impotriva cuceritorilor arabi. Uniti initial in jurul primei lor Tamenokalt (regina), tuaregii au refuzat insa planurile acesteia de distrugere a resurselor de hrana si a oraselor, ca tactica de descurajare a arabilor. Tin Hinan a fost ucisa in timpul unui asediu (cel mai probabil in secolul al VIII-lea) iar tuaregii s-au convertit cu timpul la religia islamica.

Chiar si asa, rebelii desertului si-au pastrat vechile obiceiuri si, o recunosc chiar ei, nu sunt cei mai ferventi 46 | P a g e

practicanti ai islamismului. In fapt, spun tuaregii, ceea ce au adoptat de la arabi a fost respectul fata de semeni, refuzul de a consuma carne de porc si rugaciunea, desi aceasta din urma nu are loc in moschei ci in corturi metamorfozate in lacasuri de cult la purtator. Mai mult, tuaregii continua si azi sa se inchine zeilor desertului: piatra, apa, focul, muntii, oazele si copacii. Ritualul spalarii mainilor a fost inlocuit cu spalatul simbolic al mainilor cu nisip, o deviatie usor de inteles daca ne gandim cat de pretioasa este apa in imensitatea desertului. Tuaregii sunt si azi convinsi ca in spatele fiecarui om exista un spirit – numit de ei djenun – ce poate influenta viata acetuia in rau sau in bine.

Drama nomazilor desertului incepe odata cu secolul al XIX-lea si cu tendintele coloniale ale Frantei. Au avut loc numeroase lupte intre cele doua tabere si, nu de putine ori, masacrele au inrosit nisipul Saharei cu sangele a mii de oameni nevinovati. Poate cel mai cunoscut lider tuareg din timpul razboaielor cu Franta a fost Moussa ag Amastan, un indarjit luptator pentru libertatea neamului sau, silit insa, dupa decenii de razboi, sa semneze pacea de la Paris. Incepand cu 1917, Franta ocupa in totalitate fostele teritorii ale tuaregilor iar confederatia de triburi a acestora a fost desfiintata si reorganizata.

Nici dupa obtinerea independentei fostelor colonii franceze, soarta tuaregilor nu a fost insa mai fericita. De fapt, teritoriul pe care il stapanisera pana nu demult a fost impartit intre nu mai putin de cinci state: Mali, Niger, Algeria, Libia si Burkina Faso. Deportati din Algeria in zone extrem de sarace si lipsite de apa, arestati abuziv doar pentru a fi siliti sa paraseasca tarile in care traiesc, obligati de noile guverne, in special cel din Mali, sa renunte la vechile obiceiuri si sa se indrepte catre agricultura sau munca in marile orase, tuaregii s-au ridicat la lupta in anul 1960, revolta fiind stinsa cu greu, trei ani mai tarziu, de armata. Dar nu a fost decat inceputul. In 1990, rebelii s-au strans din nou si au intrat in conflict cu autoritatile din Mali si din Niger, declarand independenta fostelor lor teritorii. A fost nevoie de interventia Frantei si a Algeriei ca negociatori, pentru ca partile beligerante sa ajunga la un compromis. Dupa alte lupte sporadice care au avut loc dupa anul 2000, violentele intre fortele guvernamentale si insurgentii tuaregi ce militeaza pentru un teritoriu al lor au reinceput in anul 2007.

Oamenii albastri Istoricii spun ca tuaregii ar putea fi cei mai vechi locuitori ai Africii de Nord, poate chiar mai vechi decat stramosii egiptenilor, si ca existenta lor se poate intinde pe mai mult de 10.000 de ani. Este posibil ca ei sa fi fost autorii celebrelor picturi rupestre din Tassili n’Ajjer (Algeria), vechi de circa 8000 de ani, care infatiseaza o Sahara ce abunda de viata si care se aseamana cu o savana infloritoare.

Tuaregii, grup al berberilor, au propria limba (tamashek) si propriul alfabet compus din semne geometrice (tifinagh), descendent direct al stravechilor scrieri pre-romane din antica Numidie. Mandri, individualisti, razboinici de temut, ei au refuzat cu obstinatie sa fie asimilati in viata marilor centre urbane. Au preferat sa ramana pana in ziua de azi stapanii rutelor din desert, si nimeni nu poate spune ca va cunoaste tainele Saharei mai bine decat o fac tuaregii. Nimeni si nimic nu i-a putut supune in totalitate, iar faptul ca existenta lor continua neintrerupt si nechimbat de atatea milenii este cea mai buna dovada in acest sens.

Li se mai spune si oamenii albastri, aluzie la turbanul celebru (tagelmust) pe care orice adult il poarta si la 47 | P a g e

hainele traditionale din par de camila vopsite, evident, in albastru. De fapt, tagelmust este unul dintre simbolurile barbatiei, care se ofera tinerilor la 16 ani, alaturi de o sabie cu doua taisuri, ca semn al intrarii acestora in randul celor maturi. Dupa casatorie, barbatul este obligat sa poarte turbanul permanent, chiar si atunci cand doarme. Se crede ca acesta il va apara de spiritele rele. Este cert insa ca in desert el este un lucru indispensabil. Doar cine nu a fost in Sahara nu poate cunoaste utilitatea unui tagelmust in timpul unei furtuni de nisip.

Chiar daca sunt musulmani, tuaregii au adaptat religia islamica mai vechilor lor credinte. Astfel, femeile se bucura de o mare libertate, fiindu-le permise chiar si relatiile cu barbati inainte de casatorie, un fapt de neacceptat intr-un stat islamic. Ele nu sunt obligate sa isi acopere fata, iar daca o fac, se intampla numai pentru a se proteja de nisipul care vine de peste tot. Mai mult, societatea tuarega este una matriliniara, a nu se confunda cu una matriarhala (puterea se afla totusi in mainile barbatilor). Ca si nomazi, tuaregii refuza sa cultive plante. Ei prefera sa obtina grau sau alte cereale in urma comertului, oferind la schimb produse animale: piei, carne, lapte sau branzeturi. Negocierea reprezinta o alta traditie, orice targ fiind precedat de discutii contradictorii care pot dura chiar si cateva ore.

Viata tuaregilor se schimba insa. Locul vechilor caravane este luat de automobilele de teren ale companiilor straine din tarile nord-africane, mult mai rapide si mai rezistente decat camilele. Incalzirea globala a dus la desertificarea multor zone de pasunat, iar secetele majore din perioada anilor 1968-1973 si 1981-1985 au facut ca peste 80% dintre animalele comunitatilor de tuaregi sa piara de sete. Mii de oameni si-au pierdut viata, multi dintre ei fiind copii. Iar daca tuaregii au acceptat ajutoare internationale pentru a-si putea hrani copiii, adultii mandri au refuzat, ca intotdeauna, orice mana intinsa. Este povestea unui neam mandru ce refuza cu obstinatie sa piara sau sa renunte la modul sau de viata.

http://www.descopera.ro/cultura/4613317-tuaregii-poporul-care-refuza-sa-piara Herodot Roma tuareg tuaregi

RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - anuk - 03-22-2010 11:50 AM Top 10 - Mituri false despre romani si Roma antica

Opinia publica de pretutindeni isi face o idee despre vechile civilizatii, in special dupa vizionarea si intiparirea in memorie a unor aspecte larg prezentate in filme ca: Gladiator, Spartacus, Barrabas, Ben Hur si multe alte productii Made in Hollywood. Tinand cont ca imperiul si civilizatia romana au existat un numar atat de mare de secole, este evident ca firul adevarului istoric, care s-a transmis pana in zilele noastre, a fost greu de 48 | P a g e

urmarit. Sa vedem, prin urmare, unele dintre cele mai controversate mituri si imagini asociate cu una dintre cele mai stralucite civilizatii din bazinul mediteranean!

Acest gest, facut intotdeauna de imparatul roman si hotarator cu privire la viata invinsului din arena, este o imagine tip regasita in aproape toate filmele despre romani. Contrar parerii comune, imparatul nu semnaliza prin degetul mare orientat in sus sau in jos viata sau moartea gladiatorului invins. Imparatul si numai el era singurul care hotara soarta invinsului prin semnul palmei, nu al degetului. Daca cezarul arata palma deschisa, acesta era ordinul pentru crutarea vietii, daca era aratat pumnul inclestat, invinsul era ucis. Nici un gladiator invins nu era ucis fara aprobarea imparatului, in caz contrar celalalt gladiator era acuzat de crima si avea de infruntat un lung proces.

9. Atia si a ei viata Preponderent in filme si seriale care au ca subiect Roma antica, mama lui Octavian Augustus si nepoata dupa sora a lui Iulius Cezar, nobila Atia, este reprezentata drept o femeie de moravuri foarte usoare…egoista, complotista si maestra a intrigilor politice. Mai mult chiar, si in productii cinema foarte recente, Atia este reprezentata drept insasi amanta lui Marc-Antoniu. In realitate Atia a fost o femeie de inalta tinuta morala (depinde ce inseamna asta in Roma antica…). Tacit ne spune despre ea ca: “ In prezenta ei, nici un cuvant ofensator nu era spus si nici o gresala nu era infaptuita. Femeie foarte religioasa si delicata, Atia nu doar ca-isi indeplinea toate atributiunile fara cusur, dar firea ei placuta o indemna sa guste in egala masura relaxarea si jocurile”.

8.Vomitoria… Unul dintre cele mai persistente mituri despre romani este acela referitor la ospetele lor. Ospete urmate evident de orgii, dar ospetele erau cu adevarat pantagruelice iar romanii mancau pana cand isi umpleau stomacul pana la refuz si erau nevoiti sa vomite…pentru a-si putea continua din nou festinul pana la epuizarea fizica. Conform mitului romanii aveau o camera destinata exclusiv acestui gest, denumita sugestiv – Vomitoria. Acesta este un mit clar- vomitoriile erau de fapt pasajele care permiteau spectatorilor sa patrunda dinspre intrare spre locurile rezervate in amfiteatre. Conform studiilor istorice, romanii care se indopau la limita evacuau continutul direct de la ferestrele personale…

7.Romanii vorbeau latina? Este adevarat ca romanii vorbeau limba latina , dar latina de vorbita pe strazile Romei era clar diferita de latina clasica, in care stiinta si-a gasit sursa de inspiratie pentru multe denumiri. Limba latina clasica este limba care se studiaza in prezent in universitati aceeasi cu limba in care erau scrise majoritatea manuscriselor si textelor din Evul Mediu Occidental. Latina Vulgata sau latina vulgara era limba vorbita de cetatenii romani si in acelasi timp limba din care au evoluat mai apoi limbile romanice precum italiana, sarda, romana, franceza, spaniola.

6. Plebea cea saraca? Astazi ne-am obisnuit sa credem ca plebeii erau amaratii, cersetorii si muritorii de foame de pe strazile Romei. In realitate populatia Romei era impartita doar in doua categorii – patricienii adica acea clasa de privilegiati, nobili si conducatori militari si restul. Iar restul erau denumiti plebei. Acestia erau de fapt negustori, 49 | P a g e

agricultori, soldati de ranguri mici si medii, navigatori, prostituate, mercenari, practic orice gen de cetatean care nu era de rang nobil. Printre acestia existau unii plebei foarte bogati, unii dintre ei mai bogati chiar decat multi patricieni. Cu toate acestea bogatia nu le schimba clasa, un nascut plebeu murea plebeu. 5.Romanii purtau toga Cand ne gandim la cetatenii Romei antice, ni-i imaginam de obicei imbracati in togi. De fapt toga era o piesa de imbracaminte formala purtata rareori. Sa spunem despre romani ca purtau tot timpul togi, ar echivala cu ipoteza ca englezii ar fi purtat toti in trecut faimoasele palarii cilindru. Ceea ce evident ca nu a fost adevarat in ambele cazuri.Juvenal spune ca: “Sunt multe parti ale peninsulei italice unde sincer sa fiu, un barbat poarta toga doar in momentul in care este ingropat. Romanul obisnuit poarta zinic doat tunica sa”.

4. Sararea Cartaginei Exista un mit po r foarte raspandit care sustine ca in momentul in care romanii au invadat Cartagina, au presarat sare peste intinsele ogoare ale acestui imperiu nord-african pentru a impiedica astfel sa creasca orice cereala cultivata si in consecinta armatele cartagineze sa sufere de foame. Acest mit nu are nici un fel de sustinere istorica. In realitate, cand romanii au cucerit Cartagina, au trecut din casa in casa capturand sclavi si ucigandu-i pe ceilalati cartaginezi prea batrani pentru a fi luati in robie. Orasul a fost ars si zidurile distruse astfel incat foarte multe informatii istorice despre civilizatia cartagineza au fost definitiv pierdute.

3.Si tu, Brutus? Ultimele cuvinte ale lui Cezar au fost de fapt “Ei bine, si tu ?”dupa cum ne transmite Suetoniu. Aceasta intrebare i-a fost puse de Cezar nepotului sau Brutus dupa ce aceste l-a injunghiat. Probabil din acesta cauza William Shakespeare a interpretat intrebarea cu subiect “Si tu Brutus?” pentru a evidentia intentia lui Cezar de a i se adresa personal nepotului sau. Ei bine, varianta din opera lui Shakespeare a avut castig de cauza si a ramas impregnata de secole in memoria tuturor, cu toate ca intrebarea, initial, suna altfel. Conform expertilor in subintelesurile latinei, intrebarea” Ei bine, si tu?” adresata lui Brutus ar fi fost de fapt un avertisment, avand sensul declaratiei “Tu vei urma, Brutus”. Cezar era bilingv, fiind un vorbitor in egala masura de latina si greaca veche.

2.Toti gladiatorii erau barbati. Adevarul este ca au existat si femei gladiator, si nu putine. Doamnele razboinice ale amfiteatrelor romane erau denumite Gladiatrices sau Gladiatrix la singular, in limba latina. Cu toate ca prima mentionare exacta a acestora exista din timpul imparatului Nero (37-68 e.n.), au existat unele documente care sugereaza aparitia lor cu ani buni inainte de domnia acestuia. O condamnare virulenta a femeilor gladiator din timpul imparatilor Flavius si Traian poate fi gasita in Satira a IV-a de Juvenal. Acesta le acuza pe femeile luptatoare cum ca nu ar fi fost decat niste membre ale familiilor nobile si bogate care se aventurau in arena in cautarea atentiei si a senzatiilor limita, stiind de fapt ca nici un gladiator n-ar indrazni sa le raneasca datorita originii lor nobile si privilegiate. Imparatul Severus a interzis prezenta femeilor gladiator in arene, undeva in jurul anului 200 e.n. cu toate ca exista unele dovezi conform carora femeile gladiator ar fi continuat sa lupte in clandestinitate.

1. Nero a dat foc Romei In prezent multi istorici au convenit asupra faptului ca imparatul Nero nu era nici macar in Roma cand au izbucnit primele incendii. Focul a izbucnit in pravaliile celor care vindeau lichide inflamabile in timp ce Nero 50 | P a g e

se afla, de fapt, in Antium. Odata ce a auzit de incendiu, imparatul Nero s-a reintors in graba in Orasul celor Sapte Coline pentru a organiza detasamentele care sa lupte impotriva propagarii focului. Istoricul roman Tacit ne spune ca populatia turbata de furie cauta un tap ispasitor si primul invinuit a fost chiar imparatul Nero, acuzat de un numar din ce in ce mai mare de voci datorita reputatiei care il preceda inca din timpul vietii. Pentru a scapa de acuzatiile care veneau din toate partile, Nero a dat vina pe ceea ce la acea ora era denumita Secta Crestinilor. Nero a ordonat aruncarea unui numar cat mai mare de crestini in arena, prada leilor. Cat despre adevaratul autor al incendierii Romei, acesta a ramas nedescoperit pana in prezent.

http://www.descopera.ro/cultura/2685019-top-10-mituri-false-despre-romani-si-roma-antica/p2 RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - anuk - 03-23-2010 11:49 AM Cele mai scumpe nuduri din lume

Benefits Supervisor Sleeping" de Lucien Freud, "Eve, grand modele-version sans rocher " a lui Rodin, "Study of Nude with Figure in a Mirror" de Francis Bacon sau "Nude in a Black Armchair" a lui Picasso se numără printre cele mai scumpe nuduri din lume, potrivit unui clasament realizat de askmen.com. Nu assis sur un divan (la belle Romaine) -16, 77 milioane de dolari

Amedeo Modigliani a fost un artist italian care a avut o viaţă tumultoasă din cauza drogurilor, alcoolului şi sărăciei, care în final, i-au adus moartea la vârsta de 36 de ani. Totuşi, a reuşit să lase în urma sa opere remarcabile printre care şi "Nu assis sur un divan (la belle Romaine)" Pictura a fost realizată în 1919 şi a fost scoasă la licitaţie în 1999. Potrivit experţilor, stilul operei nu poate fi concret definit, deşi s-ar putea spune că sunt influenţe de la Toulouse-Lautrec şi Cezanne. Les Femmes d'Alger (J) - 18, 6 milioane de dolari Opera semnată de Picasso a fost vândută cu aproape 19 milioane de dolari în 2005. Realizată iluzionist şi figurativ, pictura a fost creată în 1955 şi a fost inspirată de opera lui Eugene Delacroix din 1855 " Women of Algiers in their Apartment". Eve, grand modele-version sans rocher - 18, 97 milioane de dolari Sculptura a fost realizată de unul dintre cei mai faimoşi sculptori din lume, Auguste Rodin. Iniţial, Eve trebuia să mai aibă un partener, Adam, însă opera nu a fost finalizată în totalitate. Naked Portrait with Reflection - 23,5 milioane de dolari Pictura a fost realizată de Lucien Freud în 1980 pe pânză în ulei ca o renaştere a realismului. "Reflecţia" din titlu se referă la picioarele care apar în spatele canapelei, care ar fi ale artistului. Naked Portrait with Reflection - 23,5 milioane de dolari Pictura a fost realizată de Lucien Freud în 1980 pe pânză în ulei ca o renaştere a realismului. "Reflecţia" din titlu se referă la picioarele care apar în spatele canapelei, care ar fi ale artistului. Nu Couche de Dos - 26, 9 milioane de dolari Vânzarea picturii semnată de Modigliani pentru aproape 27 de milioane de dolari a stabilit un nou record de 51 | P a g e

preţ pentru o operă semnată de artistul italian. Les Femmes d'Alger (O) - 32 de milioane de dolari Varianta O a picturii Les Femmes d'Alger este cea mai valoroasă din seria creată de Picasso şi se spune că, odată ce se îndrepta spre sfârşitul alfabetului creştea şi calitatea picturilor artistului spaniol. Tabloul a fost vândut în 1997. Benefits Supervisor Sleeping - 33, 6 milioane de dolari Pictura realizată de Lucien Freud în 1995 este considerată de critici una dintre cele mai reprezentative opere ale artistului din anii '90. Este o imagine simplă cu o femeie tolănită pe canapea. Poate cel mai interesant aspect al operei este că nu este realizată conform standardelor moderne de frumuseţe Study of Nude with Figure in a Mirror - 39, 7 milioane de dolari Opera este semnată de Francis Bacon şi a devenit valoroasă după moartea artistului. Bacon a încetat din viaţă în 1992. Nude in a Black Armchair - 45, 1 milioane de dolari Pictată de Picasso în 1932, opera plină de culoare reprezintă formele feminine voluptoase şi o plantă care semnifică fertilitatea.

http://www.mediafax.ro/cultura-media/cele-mai-scumpe-nuduri-din-lume-galerie-foto-5767639/

RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - anuk - 03-23-2010 04:47 PM Cele mai halucinante locuri de pe Terra Casa lui Alice din Ţara Minunilor Cea mai recentă ecranizare a filmului a fost realizată în peninsula Rame, din Cornwall, Marea Britanie. Casa Antony a fost folosită drept locuinţa lui Alice, cu tot cu grădina şi parcul din apropiere. Aici puteţi vizita dormitorul lui Alice, grădina cu piese gigantice de şah şi de crochet şi să luaţi parte la petrecerile Pălărierului Nebun. Desenele Nazca din Peru Aceste linii curioase au fost trase în mijlocul deşertului între anii 500 î.Hr şi 500 d.Hr. Ele înfăţişează fiinţe vii precum păsări, animale şi un om ciudat, cunoscut drept astronautul. Ele pot fi văzute cel mai bine din aer, dar o vizită la Nazca este plină de mister, întrucât liniile par a avea funcţii rituale astronomice. Companiile de transport din zonă vă oferă un zbor deasupra desenelor. Câmpurile de lavă ale vulcanului Kilauea, Hawaii Kilauea este unul dintre cei mai activi vulcani din lume, care este înconjurat de câmpuri imense de lavă solidificată. În funcţie de condiţiile locale, puteţi să vă plimbaţi pe lava răcită şi chiar să ajungeţi până la marginea craterului. Altfel, puteţi lua avionul şi să urmăriţi showul de deasupra. În sudul insulei, puteţi vedea cu lava incandescentă se scurge în ocean, creând un nou pământ sub valuri. Mina de sare din Cracovia, Polonia 52 | P a g e

Dacă intri acolo, ai impresia că eşti într-o altă lume, o lume subterană cu lacuri şi sculpturi ciudate din sare, cu statuete extrem de diverse, incluzând un altar al zeului minei. Lacul meduzelor Puteţi să faceţi snorkelling împreună cu vreo 13 milioane de meduze, într-un lac din Palau. Din fericire, şi-au pierdut capacitatea de a înţepa, întrucât nu au prădători naturali. Dacă vă mişcaţi încet, puteţi să înotaţi împreună cu ele.

Canionul Bryce, SUA Un pământ unic din Utah, cu formaţii de stâncă erodate care au luat înfăţişări deosebite. Acest mic parc naţional are amfiteatre naturale de piatră şi munţi perfecţi pentru drumeţii. Namaqualand, Africa de Sud Călătoriţi în Namaqualand între lunile august şi octombrie şi veţi vedea cum deşertul se transformă într-un covor superb de flori. Spectacolul depinde de vreme, mai ales dacă plouă suficient în timpul iernii. Peşterile troglodite, Turcia Peşterile aflate în formaţiuni ciudate de stâncă din Uchisar nu sunt doar o atracţie de pe altă lume, ci oferă turiştilor chiar şansa să locuiească în ele. unele dintre ele, construite în cenuşa vulcanică, sunt surprinzător de luxoase. Valea Lunii, deşertul Atacama, Chile Vreţi să mergeţi pe Lună? Puteţi să experimentaţi sentimentul în deşertul Atacama, aflat la picioarele Alpilor. Acolo puteţi găsi şi formaţiuni din sare cristalizată şi geizere. Realitatea

http://www.ghidulbacaului.ro/2010/03/cele-mai-halucinante-locuri-de-pe-terra-foto/

RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - anuk - 03-24-2010 12:51 PM Cele opt noi minuni naturale ale lumii .

Opt noi minuni naturale ale lumii, printre care se numara si Rezervatia Fluturelui Monarh, au fost adaugate patrimoniului UNESCO. Potrivit UNESCO, cele opt locatii selectate pentru a intra pe lista celor 878 de situri protejate de organizatia mai sus amintita, constituie “valori exceptionale ale umanitati”. Joggins Fossil Cliffs din Canada, Parcul National Sanqingshan din China, Lagunele din Noua Caledonie, Insula Surtsey din Islanda, Saryarca din Kazahstan, Rezervaţia Fluturelui Monarh din Mexic, zona tectonică Sardona din Elvetia si arhipelagul Socotra din Yemen, supranumit „Insulele Galapagos ale Oceanului Indian” sunt cele opt locuri incluse pe lista minunilor naturale al lumii. 53 | P a g e

Insula Surtsey

Surtsey , o mica insula care s-a format langa coasta Islandei in 1960, este un exemplu elocvent despre cum colonizeaza animalele si plantele teritoriile tinere. Arhipeleagul Socotra

Arhipeleagul Socotra din Yemen este cunoscut si sub numele de `Insulele Galapagos ale Oceanului Indian` si adaposteste peste 800 de specii. Peste 90 % dintre speciile de reptile din arhipeleag nu mai pot fi gasite nicaieri in lume. Saryarka

Cele peste 200 000 de hectare de stepa din Saryarka, Kazahstan alaturi de cele doua lacuri Korgalzhyn-Tengiz formeaza un sit cheie pentru pasarile migratoare. Parcul National de lamuntele Sanqisham

Parcul National de la muntele Sanqisham din China este recunoscut pentru frumusetea lui naturala. Zona tectonica Sardona

Zona tectonica Sardona din Elvetia reprezinta un sit geologic important pentru intelegerea procesului de formare a muntilor. Joggins Fossils Cliffs

Joggin Fossils Cliffs din Canada sunt considerate de referinta pentru era carbunelui de acum aproximativ 300 de milioane de ani si pastreaza fosile ale primelor reptile din istorie. Rezervatia naturala a Fluturelui Monarh

Rezervatia naturala Mariposa Monarca din Mexic este habitatul fluturelui Monarh pe timpul anotimpului rece. Lagunele din Noua Caledonie

Lagunele din Noua Caledonie, Franta, adapostesc ecosisteme variate si nenumarate recifuri de corali.

Sursa: LiveScience.com 54 | P a g e

http://www.askmen.ro/Cele_opt_noi_minuni_naturale_ale_lumii-a6273.html RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - anuk - 03-25-2010 02:44 PM CELE MAI SPECTACULOASE CASCADE DUN LUME.

Victoria niagara iguazu

plitvice dettifoss angel tugela RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - anuk - 03-26-2010 05:57 PM 10 minuni ale lumii despre a caror existenta nu stiai

Expresia „cele 7 minuni ale lumii” s-a impamantenit in constiinta maselor sub forma acelor realizari ingineresti de exceptie din lumea antica, stereotip ce i-a privat pe multi de descoperirea, fie ea si pe hartie sau pe ecranului computerului, a celorlalte „minuni” create de-a lungul timpului de om sau de natura. Demersul nostru este acela de a va aduce in fata 10 destinatii despre a caror existenta, cei mai multi dintre noi, nici macar nu aflasera vreodata, 10 destinatii uluitoare ce ar merita oricand o pozitie fruntasa pe lista celor mai frumoase locuri de pe Pamant. 10.Terasele de orez din Banaue - Filipine Terasele de orez din Banaue au cel putin 2000 de ani vechime si au fost sapate pe coastele muntilor filipinezi de catre stramosii localnicilor de astazi. Filipinezii le mai numesc si "A opta minune a lumii", termen deloc exagerat daca ne gandim ca totul a fost realizat cu un minim de echipament si utilaje, in cea mai mare parte fiind construite manual. Situate la o altitudine de circa 1500 de metri, terasele de orez acopera o suprafata uimitoare de 10.360 de kilometri patrati si inca sunt irigate de un sistem ingenios ce s-a pastrat din Antichitate. Se spune ca daca toate trepetele teraselor ar fi puse cap la cap, lungimea lor ar egala jumatate din lungimea Ecuatorului. Localnicii le folosesc si astazi pentru a planta orez si legume, iar lucrarile de consolidare si intretinere a teraselor au loc in fiecare an din cauza eroziunii puternice. Terasele de orez din Banaue au fost incluse in patrimoniul UNESCO in anul 1995.

9.Sigiriya - Sri Lanka Sigiriya, sau Stanca Leului, este o fortareata antica sapata pe varful unei stanci uriase din centrul districtului Matale din Sri Lanka. Chiar daca doar ruinele mai amintesc de gloria de odinioara a fortaretei, stanca inca este 55 | P a g e

inconjurata de reteaua de gradini, rezervoare de apa si structuri adiacente unei asemenea constructii. Una dintre cele mai populare atractii ale anticei fortarete o reprezinta frescele ce acopera intregul perete vetic al cetatii. Intinse pe o suprafata lunga de 140 de metri si inalta de 40 metri, ele sunt considerate unice, atat ca stil cat si ca mod de realizare. Fortareata a fost construita in timpul regelui Kassapa (477 - 495 d.Hr.) si a intrat inca din anul 1982 in patrimoniul UNESCO

8.Turnul lui Hercule - Spania Turnul lui Hercule (Torre de Hercules) este un stravechi far roman situat pe o peninsula, la doar 1,5 kilometri de orasul La Coruna, Spania. Insusi numele de Corunna se spune ca deriva de la vechile coloane (columna) romane din zona. Farul are 55 de metri inaltime si peste 1900 de ani vechime. A fost reamenajat in anul 1791 si este cel mai vechi far roman din lume aflat inca in functiune. In acelasi timp, Turnul lui Hercule este al doilea far ca marime din Spania. Din anul 2009 a fost inclus pe lista monumentelor aflate in patrimoniul UNESCO

7.Torun - Polonia Cei care indragesc turismul in locuri incarcate de istorie, pot gasi la Torun destinatia ideala pentru acest gen de calatorii. Oras natal al lui Nicolaus Copernic, Torun isi pastreaza inca aspectul medieval fapt ce atrage an de an zeci de mii de turisti. Situat pe malul Vistulei, in nordul Poloniei, orasul are o vechime impresionanta, dovezile arheologice aratand ca zona era locuita inca din anul 1100 i.Hr. Totusi, primul fort si primele constructii cu adevarat durabile au fost ridicate in secolele VII-XIII. In aceeasi perioada, mai precis intre anii 1230-1231, ordinul Cavalerilor Teutoni a finantat ridicarea unui castel in imediata vecinatate a localitatii. Cinci decenii mai tarziu, orasul atinsese deja zidurile cetatii, aceasta devenind parte a Torun-ului si, impreuna, au intrat in Liga Hanseatica, ceea ce a dus la transformarea asezarii intr-un important centru comercial medieval. Dupa cum lesne se poate observa si din fotografii, infatisarea Toron-ului nu difera cu mult de cea de acum opt secole.

6. Pesterile Ajanta - India Pesterile Ajanta din Maharastra, India, dateaza din secolul al V-lea i.Hr. si contin picturi si sculpturi considerate varfuri ale artei religioase budiste. Ele au fost abandonate de catre creatorii lor in anul 480 d.Hr., ramanand in urmatorii 1300 de ani complet uitate pana si de localnici. In primavara anul 1819, insa, un ofiter britanic aflat la vanatoare de tigri in India a patruns intamplator intr-una dintre grotele artificiale acoperite complet de vegetatia luxurianta. Desi devenisera un loc in care se mai refugiau numai pasarile, liliecii si animalele de mici dimensiuni, pesterile au revenit atunci in atentia publicului international mai puternic ca niciodata. Din anul 1982, pesterile Ajanta au intra in patrimoniul UNESCO. Una dintre atractiile neobisnuite, si de data mai recenta, este chiar semnatura ofiterului britanic, John Smith, inca vizibila pe unul dintre peretii pesterii

5.Biblioteca lui Celsus - Turcia A fost construita in anul 135 d.Hr. in memoria lui Tiberius Julius Celsus Polemaeanus, un po r consul roman din anul 92 si guvernator al Asiei din anul 115, chiar de catre fiul acestuia, Gaius Julius Aquila. Biblioteca si urias mormant al lui Celsus, monumentul a pastrat intre zidurile sale peste 12.000 de manuscrise de o valoare inestimabila. Este cu atat mai neobisnuit cu cat romanii nu isi ingropau mortii in biblioteci (nu o faceau nici macar intre zidurile oraselor), ceea ce nu face decat sa sublinieze inalta apreciere de care se bucura eruditul Celsus Polemaeanus. In acelasi timp, este dovada faptului ca romanii erau dornici sa isi extinda cultura in toate colturile imperiului, numai un astfel de argument putand explica ridicarea in Asia Mica a uneia dintre cele mai impunatoare biblioteci din toata istoria Romei. Reamenajata, fatada cladirii este un exemplu graitor al frumusetii arhitecturii publice romane. Imaginea aceleiasi fatade a fost imprimata pe una dintre fetele vechii bancnote de 20 de milioane de lire turcesti (intre 2001 - 2005), fiind apoi preluata pe bancnota noua de 20 de 56 | P a g e

lire.

4. Nessebar - Bulgaria Construit pe vechile ruine ale asezarii trace Mesambria si situat intre Varna (100 km.) si Burgas (35 km.), Nessebar este unul dintre cele mai vechi orase ale Europei, cu o istorie continua ce se intinde pe aproape 2600 de ani. Denumita si Perla Marii Negre, mica asezare este situata pe o insula de 350 pe 800 de metri, legata de tarmul continental printr-un dig. La Nessebar inca sunt locuite cladirile de lemn, tipic marinaresti, ale vechilor pescari greci si bulgari, fapt ce confera un plus de savoare unei localitati ce atrage an de an zeci de mii de turisti. Pe langa aspectul sau medieval si monumentele ce dateaza inca din primele secole de dupa Hristos, Nessebar se bucura de una dintre cele mai frumoase plaje de la Marea Neagra, nisipul extrem de fin fiind deja celebru printre amatorii de plimbari romantice la malul marii. Mica localitatea bulgareasca, cu doar 10.000 de locuitori, a intrat in patrimoniul UNESCO inca din anul 1983.

3. Bagan - Myanmar Bagan, denumit pe vremuri si Pagan, este un urias oras medieval burmez, situat in centrul Myanmarului, in districtul Mandalay. Pe numele sau originar, Arimaddanapura sau Arimaddana, Bagan a fost construit intre anii 1000 si 1200 d.Hr. si a fost, de-a lungul timpului, capitala mai multor regate burmeze. In prezent, un scandal urias se leaga de stravechea asezare din Myanmar, asta ca urmare a refuzului UNESCO de a introduce unul dintre cele mai frumoase si mai bine pastrate orase medievale in patrimoniul acestei prestigioase organizatii. Motivatia reprezentantilor UNESCO a fost aceea ca juntele militare din Myanmar au inlocuit multe dintre constructiile originale cu unele noi, ce nu au legatura cu Primull Regat Burmez, fapt dezmintit de autoritatile din Myanmar. Mai mult, acestea din urma sustin ca decizia de a nu include Bagan in patrimoniul UNESCO tine strict de interesele politice din zona.

2.Leptis Magna - Libia Proeminent oras din stravechiul Imperiu Roman, Leptis Magna a fost abandonat in anul 650 de catre locuitorii sai, din cauza repetatelor atacuri berbere si ca urmare a cuceririi Tripolitaniei de catre arabi. Cu toate acestea, chiar daca doar ruinele mai amintesc de gloria sa de odinioara, Leptis Magna este inca in masura sa dea fiori celor ce il viziteaza. Ruinele se afla la circa 130 de kilometri est de Tripoli si sunt catalogate si astazi drept unele dintre cele mai frumoase si mai impunatoare vestigii romane din bazinul mediteraneean. Orasul a fost fondat de catre fenicieni in jurul anului 1100 i.Hr, dar nu si-a atins maretia decat in momentul in care Cartagina a ajuns sa domine Marea Mediterana. A devenit parte a Imperiul Roman in anul 146 i.Hr., fiind apoi cucerit de catre vandalii lui Genseric in anul 439. Recucerit de generalul bizantin Belizarie in anul 543, Leptis Magna a devenit imediat capitala provinciei Imperiului Bizantin. Situl a devenit parte a patrimoniul UNESCO inca din anul 1982.

1. Valea Florilor din Himalaya - India Aproape inaccesibila turistilor din cauza altitudinii ridicate la care se afla si a distantei uriase fata de cea mai apropiata localitate, Ghangaria (aproape 8 ore de urcat pe versantul himalayan), Valea Florilor a fost si este considerata unul dintre cele mai frumoase locuri de pe Pamant. Prezenta inclusiv in mitologia hindusa, ea a fost redescoperita publicului international in anul 1931, atunci cand un alpinist britanic, Frank S. Smythe, a ajuns intamplator la marginea uriasei gradini naturale. Sute de flori salbatice, cu tot atatea culori diferite, acopera complet aceasta depresiune din Himalaya, creand un spectacol ce iti taie respiratia. In prezent, Valea Florilor face parte din Parcul National Nanda Devi (parc ce acopera o suprafata de peste 85.000 de kilometri patrati) si a fost inclusa, in anul 1988, in patrimoniul UNESCO. Localnicii sunt convinsi si astazi ca valea este locul in care inca salasluiesc zanele si spiridusii.

57 | P a g e

RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - anuk - 03-27-2010 03:29 PM Incredibilul Yemen si orasele sale nepamantene

Cu siguranta ca nu multi dintre romani au trecut Yemenul pe lista destinatiilor turistice imediate sau macar dintr-un viitor apropiat. Pentru cei mai multi dintre noi, Yemenul este doar o tara exotica din sudul Peninsulei Arabiei, o tara indepartata pentru vizitarea careia numai biletul de avion ar scoate din buzunarul turistului o suma frumusica sau, probabil, tara faimoasei insule „extraterestre”, Socotra.. Dar, pentru cei care se incumeta sa calatoreasca pana in Yemen, va asiguram ca absolut orice colt al acestei tari merita cu prisosinta vizitat. In acest articol: Shibam – Manhattan-ul desertului Al Hajjara – Orasul de stanca Yemenul este o tara destinata, parca, turismului, si asta desi, paradoxal, nu exista cai ferate si nici drumuri moderne care sa inlesneasca deja cunoscutul confort occidental. Dar, hei, ce ar fi un concediu perfect fara putina aventura? Preturile sunt uneori atat de mici incat vi s-ar parea ridicole, acesta este si motivul pentru care cea mai comoda si mai accesibila modalitate de a vizita Yemenul este inchirierea unei masini si chiar a unui sofer care sa o conduca. Farmecul acestui stat pierdut, parca, intre vecinii sai mult mai bogati, Arabia Saudita si Emiratele Arabe Unite, este, insa, coplesitor chiar si pentru cineva obisnuit cu turismul in tarile arabe. Nu vom starui aici asupra bucatariei yemenite, un unicat in lumea araba si cu atat mai mult in cea occidentala, nici asupra plajelor si insulelor sale, nici macar asupra ospitalitatii proverbiale a oamenilor din aceste locuri. Astazi va vom vorbi despre un element care da culoare Yemenului si care atrage anual zeci de mii de turisti, unicitatea si aspectul nepamantean al vechilor sale orase...

Shibam – Manhattan-ul desertului Vazut de departe, Shibam pare, mai degraba, un miraj, o Fata Morgana rasarita de niciunde in deserturile din sudul peninsulei arabice. Pe masura, insa, ce te apropii, ai senzatia ca te afli in fata unui urias conglomerat de blocuri de pamant creat de niste fiinte asemanatoare termitelor, un bloc compact de cladiri uriase ce se ridica din nisip la inaltimi ametitoare. Ei bine, acesta este Shibam, orasul primilor zgarie nori ai lumii - Manhattan-ul desertului. Cu secole inainte ca americanii din New York si Chicago sa ridice primii zgarie nori, Orientul Mijlociu excela, in felul sau, in constructii de acest gen. Iar Shibam-ul, oras datand inca din secolul al II-lea d.Hr., este cel care se poate mandri cu primele cladiri de pamant din istorie care au sfidat norii. Construite exclusiv din caramizi de lut facute chiar de localnici, casele turn ale Shibam-ului se ridica la inaltimi de peste 30 de metri si au, cele mai inalte dintre ele, chiar si 11 etaje. Scopul lor, asemenea zidului care inconjoara ineditul oras, a fost acela de a apara populatia locala de triburile de beduini. Caci, da, casele sunt vechi si locuite permanent, in marea lor majoritate, de peste 500 de ani. Planul orasului a fost astfel realizat incat sa fie strabatut de strazi inguste si intortocheate, improprii pentru o caravana sau un grup mare de oameni, suficient ca sa ii faca pe potentialii atacatori sa se gandeasca bine inainte de a patrunde intr-un atare viespar. Chiar si casele par niste fortificatii strategic amplasate. Cine s-ar fi incumetat sa cucereasca peste 500 de veritabile forturi aparate de oameni inarmati pana in dinti si decisi sa isi apere familiile pana la moarte? Acesta este poate si motivul pentru care sudul Yemenului nu a fost niciodata cucerit. Shibamul are o vechime de 2000 de ani desi multi il considera, mai repede, un oras din secolul al XVI-lea, perioada in care au fost construite cele mai multe dintre uriasele sale cladiri. Si cu toate acestea, eroziunea si ploile, chiar daca rare, au dus la reparatii si imbunatatiri constante astfel incat nimeni nu mai poate spune cu exactite cat de vechi sunt casele sau, macar, anumite parti ale lor. Acum, Shibam-ul se considera un oras modern, lipsit de poluare si de zgomotul infernal al marilor metropole, mandru sa fie posesorul celor mai 58 | P a g e

vechi zgarie nori si, totodata, al celor mai inalte blocuri de pamant din lume. Trebuie spus, insa, ca in imediata apropiere a Shibamului, in orasul Tarim, se ridica moscheea Al Muhdar, una dintre celea mai inalte cladiri de pamant din lume, cu o inaltime de nu mai putin de 53 de metri.

Orasul a intrat in patrimoniul UNESCO inca din anul 1982, odata cu cea de a 6-a reuniune a prestigioasei organizatii, eveniment ce a avut loc la Paris. Poate acesta a si fost motivul pentru care autoritatile yemenite au investit enorm in prezervarea cladirilor si in imbunatatirea nivelului de trai al celor 7000 de localnici, mai ales ca Shibam a fost amenintat sa devina un oras fantoma odata cu migratia masiva a locuitorilor de acum 20 de ani. Noul pericol vine, insa, din partea tensiunilor militare si a schimbarilor climatice. Astfel, in anul 2008, o puternica furtuna tropicala, urmata de inundatii masive, a afectat o mare parte a stravechilor fundatii ale cladirilor din Shibam. Apoi, in anul 2009, doua atentate ale teroristilor Al Qaeda au dus la moarta a patru turisti coreeni si ranirea altora. Si cu toate acestea, guvernul yemenit ne asigura ca nimic nu va putea vreodata sa puna capat existentei milenare a orasului Shibam si impunatoarelor sale cladiri. Pentru ei, pentru yemeniti, Shibam-ul a fost si inca mai este simbolul rezistentei si ingeniozitatii unui popor ce nu s-a dat batut niciodata. Al Hajjara – Orasul de stanca Orasul Al Hajjara (stanca in limba araba), pare deopotriva modern si antic. Casele sale, atarnate intr-un echilibru ce pare sa se rupa in orice moment, aduc si ele cu vestitii zgarie nori americani, dar intr-un stil rupt din povestile Seherezadei. Construit in intregime din piatra, neobisnuitul oras este ridicat in intregime pe si intr-o stanca din muntii Haraz, la doar 40 de kilometri de capitala Sana'a. Scopul? Acelasi sistem defensiv intalnit si in Shibam. Localnicii se mandresc si astazi ca nu putini au fost atacatorii care le-au patruns in oras si in case, dar ca niciunul nu a mai apucat vreodata sa se intoarca din paienjenisul de cladiri, camere si strazi intortocheate din piatra. Al Hajjara este renumit si pentru traditiile locale, dansurile de aici fiind printre cele mai apreciate atat de yemeniti cat si de straini. Tot la Al Hajjara puteti incerca si qat, o planta locala ale carei frunze, extrem de apreciate, sunt mestecate pana formeaza un veritabil bol. Efectele sale terapeutice sunt recunoscute, asta pe langa efectul usor stimulant pentru organism. Nu va sfiiti sa cereti cateva, localnicii vor fi intotdeauna fericiti sa le ofere fara sa ceara nimic in schimb. In plus, ganditi-va ca unul dintre motivele pentru care nu veti vedea yemeniti cu kilograme in plus este chiar aceasta misterioasa frunza de qat.Dar ceea ce ofera unicitate orasului yemenit de stanca este sistemul ingenios de terase prin care nativii si-au asigurat roadele unei agriculturi prospere. Chiar daca nu ati fost vreodata in Yemen, cu siguranta ati auzit de celebra cafea Mocha, una dintre cele mai apreciate marci de profil, obtinuta din soiul de cafea cultivat la Aj Hajjara, soi care nu se mai regaseste nicaieri in lume si care este prelucrat si azi dupa metode vechi de secole. De altfel cei care au descoperit proprietatile boabelor de cafea nu sunt altii decat stravechii locuitori ai Yemenului. Terasele au fost orientate catre vest, acolo de unde primesc bogatele rafale de ploaie ce vin dinspre Arabia. Pomi fructiferi, bumbac, sorg sau mango, orz, cafea si chiar grau cresc din abundeta pe terasele Al Hajjarei. Poate ca nu intamplator, legendele locale spun ca insusi Shem, fiul lui Noe, a ridicat, la doar 40 de kilometri departare de Al Hajjara, stravechea capitala Sana'a iar numele de "Bijuteria ascunsa a Arabiei", nume dat acesteia de catre pelerinii medievali, nu este nici el unul intamplator. Pentru ca, in ceea ce il priveste, Yemenul, cu toate minunile sale inca ascunse publicului larg, este, su siguranta, o bijuterie a lumii arabe. Cladiri traditionale din capitala Sana'a gfg Shibam – Manhattan-ul desertului

Al Hajjara – Orasul de stanca Cladiri traditionale din capitala Sana'a Stravechi fort yemenit, astazi sat, din Muntii Haraz 59 | P a g e

Turnul Imamului sau Dar al-Hajar din Whadi Dhahr

http://travel.descopera.ro/5746879-Incredibilul-Yemen-si-orasele-sale-nepamantene RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - anuk - 03-29-2010 10:22 AM Asezarile de la capatul lumii

Nu e vorba despre asezarile temporar locuite, acele statiuni de cercetare care exista si in sudul, si in nordul Pamantului si unde vin sa lucreze, pentru cateva luni, mii de cercetatori care, apoi, se retrag sa-si analizeze rezultatele in laboratoarele lor confortabile de la latitudini mai prietenoase; nici de bazele militare construite in regiunile polare si unde personalul se schimba periodic, nici de statiunile meteorlogice polare. E vorba despre asezari permanente - sate, catune sau chiar orasele - unde traiesc comunitati adevarate de oameni, (chiar daca foarte mici, uneori) nu cu gandul de a pleca dupa cateva luni, ci de a ramane toata viata.

Pe acest Pamant “aproape rotund”, asa cum am invatat la geografie, n-ar trebui sa existe capete – doar asa ne invata logica elementara. Si totusi, perceptia noastra, ca traitori pe aceasta planeta, ne face sa simtim ca exista un mijloc, acel Ecuator care incojoara planeta, si ca exista si doua capete – polii planetei. Pe masura ce mergi dinspre mijlocul bogat, cu diversitatea lui biologica uluitoare, cu viata lui luxurianta, si te indrepti spre poli, fie spre nord, fie spre sud, ai cu adevarat senzatia ca te indrepti spre “un capat”, spre un sfarsit de ceva, spre finis mundi. Natura e tot mai aspra si mai zgarcita cu darurile ei, diversitatea formelor de viata se micsoreaza, oamenii devin si ei tot mai rari. Si atunci, ai senzatia ca ai ajuns, intr-adevar, la capatul lumii cunoscute. Nu intamplator, bogatia de viata, incluzand oamenii, s-a concentrat in regiunile mai primitoare ale planetei. E vorba despre resurse si despre confort. Si totusi, exista si oameni pentru care nici conditiile de trai din apropierea polilor nu sunt destul de aspre pentru a-i descuraja: exista, pana la distante destul de mici de polii planetei, asezari omenesti. In nord, ele trec chiar dincolo de cercul polar arctic. In sud, ajung pana aproape de cercul polar corespunzator. Nimic nu i-a oprit pe acesti putini oameni sa stea acolo. Infruntand cumplitele ierni polare, au gasit in fiinta lor puterea de a rezista, de a duce viata si civilizatia umana pana acolo unde ai spune ca ele n-ar putea dainui. Si totusi dainuie. La ora actuala, multe dintre asezarile polare si subpolare sunt fie statiuni de cercetari stiintifice, fie statii meteorologice, fie baze militare, care nu au o populatie stabila pe termen lung. Alaturi de acestea – care sunt foarte multe, atat in nord, cat si in sud – exista si cateva asezari “civile” cu populatie permanenta. Nu intotdeauna e usor de trasat o granite intre categorii. Uneori, in foste baze stiintifice ori militare, tarile proprietare au inceput sa mentina o mica populatie permanenta, ceea ce face din ele niste localitati “hibride”, locuite tot timpul, dar dependente de institutiile care le-au creat – armata, institute de cercetare etc. Alteori e vorba despre foste asezari ale vanatorilor de balene sau ale vanatorilor de animale cu blana, de pe vremea cand acestea erau indeletniciri de pe urma carora traiau multi. Unele au aparut ca extensii ale unor baze militare ori statiuni de cercetari sau ca urmase ale acestora, insa au ajuns sa se deosebeasca de baze & statiuni prin felul traditional in care sunt organizate – avand, mai mult sau mai putin, facilitatile necesare pentru sederea permanenta – si prin felul in care se desfasoara viata oamenilor ce vietuiesc acolo. Sunt locuri unde traiesc familii, unde se nasc copii, unde oamenii isi castiga traiul fie cu indeletiniciri traditionale, fie ca salariati, unde copii merg la scoala – si pot face asta pentru ca un invatator sau doi au ales sa traiasca acolo ca sa-i invete –, unde oamenii sunt ingrijiti cand sunt bolnavi – pentru un medic a ales sa lucreze acolo ca sa-i ajute. Asezarile de la capetele lumii noastre sunt dovada ca putem face, practic, orice.

Spre marginea de miazanoapte a lumii 60 | P a g e

Nunavut este cel mai nordic si, totodata, cel mai nou declarat teritoriu al Canadei (Canada are 10 provincii si doua teritorii). Si este, in acelasi timp, cea mai mare dintre diviziunile administrative canadiene, dar si cea mai saraca in locuitori: circa 30.000 de oameni traiesc imprastiati pe o suprafata de uscat de aprope 2 milioane de kmp. Asta pentru ca Nunavut se gaseste asezat mult inspre polul de miazanoapte al planetei, iar aici se afla cateva dintre cele mai nordice asezari ale lumii. Multe dintre ele sunt situate dincolo de cercul polar de nord, aflat la 66034′03″. Mai toate au un mic numar de locuitori, pentru ca – nu-i asa? – viata in preajma Cercului Polar nu-i pentru oricine. Catunul Alert, pe insula Ellesmere (82°28' N), avea, dupa recensamantul din 2006, doar 5 locuitori permanenti, dar, practic, traiau acolo, temporar, cateva zeci de persoane, de vreme ce mica asezare slujeste ca baza militara si de cercetari asupra mediului. Este cea mai septentrionala asezare din America de Nord, desi nu o asezare “civila” in sensul corect si adevarat al expresiei. Titlul de cea mai nordica asezare “adevarata” s-ar cuveni, mai degraba, satului (sau catunului, asa-i de mic) Grise Fiord, o asezare inuita (a eschimosilor, cum ne-am obisnuit noi sa-i numim pe inuiti) din Nunavut, unde traiesc cca. 140 locuitori. Cea mai joasa temperatura inregistrata aici a fost -62 grade C, cea mai inalta 22 grade C; timp de opt luni pe an, temperaturile sunt sub zero grade. De altfel, denumirea asezarii, in limba inuitilor, este Aujuittuq, care inseamna “locul care nu se topeste nicodata”, ceea ce spune totul despre conditiile de trai de acolo. Insula Baffin, din acelasi teritoriu Nunavut – care, e in mare parte, arhipelag – are si ea cateva asezari mici, dar pline de viata, cu atat mai interesante cu cat sunt locuite din vremuri vechi.; in regiunea Arctic Bay, de pilda, in jurul localitatii cu acelasi nume, inuitii traiesc de vreo cinci mii de ani. Azi, Arctic Bay (73°02' N) e o mica localitate (690 de locuitori in 2006) cu gradinita, scoala, aeroport si tot ce trebuie.

Orasele Nordului Groenlanda a avut candva surprinzator de multe asezari pentru un tinut atat de friguros. Foste tabere ale vanotorilor s-au transformat in mici asezari care, in ultimul secol, odata cu declinul indeleticirii de vanator de animale pentru blana, au fost abandonate. Cei care au rezistat, deloc surprinzator, sunt cei care traiau aici de sute de ani – tot eschimosii (inuitii). Cea mai nordica asezare groenlandeza actuala este un sat inuit, Siorapaluk, care avea, in 2005, 87 de locuitori. Multi dintre ei sunt descendenti directi ai inuitilor sositi aici in cursul ultimei migratii pornite din Canada, eveniment care a avut loc in secolul trecut. Inca se mai indeletnicesc cu vanatoarea, dar la Siorapaluk exista si o uzina electrica, o mica biblioteca puiblica, un magazin, telefonie, radio si televiziune prin satelit. Asa se traieste dincolo de Cercul Polar in secolul XXI! Svalbard e un arhipelag de insule marunte, asezat in oceanul inghetat ce desparte Peninsula Scandina de Polul Nord. Apartine Norvegiei si este asezat intre 74 si 81 grade latitudine nordica. Trei dintre insulele lui sunt locuite: Spitsbergen, Bear Island si Hopen. Cea mai mare asezare de aici este Longyearbyen, avand cca. 2000 de locuitori. Norvegiei ii apartine si cel mai nordic oras din lume – oras “adevarat”, cu peste 50.000 de locuitori. Este Tromso, asezat trei grade mai incolo de Cercul Arctic, la 69°40' N; are aproximativ 60.000 de locuitori. Oricum, in materie de orase asezate departe-departe, spre nord, campioana mondiala e Rusia, care are 6 orase de peste 50.000 de locuitori asezate dincolo de cercul polar; cel mai mare dintre ele e Murmansk (336.000 locuitori). In imensul teriotoriu rusesc de dincolo de Cercul Polar de Nord se gasesc numeroase asezari mai marunte, o multime de baze militare (cate anume, probabil stiu foarte putini oameni) si baze de cercetare (nici despre acestea nu se stie chiar tot cea ar fi interesant de stiut). Cele mai multe se gasesc in regiunea Krasnoiarsk Krai, din mijlocul Siberiei, in Republica Sakha (Iakutia), de asemenea in Siberia, si in arhipelagul Franz Joseph, un manunchi de 191 de insulite mititele, acoperite de gheata, din Oceanul Arctic, la numai 1.000 de km de Polul Nord.

Viata pe continentul inghetat 61 | P a g e

Daca ne mutam la celalalt capat al lumii, cel dinspre sud, cautand si acolo sate si orase, primul lucru interesant este ca in emisfera sudica nu exista asezari civile permanente dincolo de Cercul Polar de Sud (Cercul Antarctic). In nord, chiar in jurul Cercului Arctic si dincolo de el, in insulele din Oceanul Inghetat de Nord, clima e totusi suportabila pentru om, gratie unui fenomen natural – existenta Curentului Golfului (Gulf Stream), un curent oceanic cald, datorita caruia chiar in Svalbard, de pilda, clima e mai putin rece decat ar fi de asteptat. In sud, nimic de acest gen; doar un enorm continent inghetat, Antarctica, pe care totusi, asa cum veti vedea, exista viata umana. Si nu doar activitate stiintifica ori militara, ci viata “normala”, de familie, cu activitati dintre cele mai obisnuite, asa cum se intalnesc in orice societate de tip occidental.

In general, sudul e slab po t, desi sunt multe statiuni de cercetari in Antarctica. Daca vreti o asezare obisnuita mai maricica, trebuie sa mergeti sa vedeti Ushuaia, considerata cel mai sudic oras al planetei. Se afla la 54º48' latitudine sudica, pe malul Canalului Beagle, in partea argentiniana a Tarii de Foc (arhipelagul Tara de Foc, din coada Americii de Sud, este impartit intre Argentina si Chile). In imagini arata ca un fermecator orasel cu case colorate, inconjurat de inaltimi muntoase si de paduri; viata acolo este, totusi, mai putin idilica decat rezulta din fotografii, caci clima este una aspra, subpolara. Temperatura medie iarna e de 1grad C, vara de 9 grade C si se intampla adesea sa ninga chiar si in timpul scurtei veri australe. Ceea ce face frigul si mai greu de suportat sunt vanturile foarte puternice care bat tot timpul anului, deformand coroanele copacilor ce capata o infatisare caracteristica – numita “steag” –, cu crengile indreptate in directia opusa celei din care sufla vijeliile. Altminteri, un orasel plin de viata, cu confort modern, cu institutii in stil occidental; are doua canale de televiziune, ziare, scoli, are chiar si campus universitar! (acesta apartine de Universidad Nacional de la Patagonia San Juan Bosco si are facultati de inginerie, economie si stiinte sociale).

E uimitor felul in care a evoluat acest oras care, pana pe la jumatatea secolului XX, era o colonie penitenciara! Argentina trimitea in inchisoarea de aici, din care era, practic, imposibil sa evadeze cineva, infractorii vinovati de delicte grave. Treptat, fostii puscariasi au devenit colonisti si, exploatand lemnul din padurile invecinate, au cladit orasul, construind aici cea mai sudica dintre caile ferate ale lumii. Ushuaia e azi un oras important nu doar simbolic, in calitatea sa de cea mai sudica asezare urbana din lume, ci si practic: e poarta de acces catre regiunile mai sudice si, mai ales, catre continentul antarctic. Aeroportul International din Ushuaia este legat prin zboruri regulate de capitala argentiniana – Buenos Aires – si de cea chileana – Santiago de Chile. De aici pornesc multe expeditii, dar nu toata lumea vine la Ushuaia doar ca sa plece mai departe spre sud, caci orasul e o atractie in sine, un centru turistic interesant si exotic. In apropiere se afla parcul national Tierra de Fuego, in care ajungi cu Trenul spre Capatul Lumii (Tren del Fin del Mundo – denumire mult mai incitanta si sugestiva in original decat am redat-o eu in traducere).

Daca nu va multumiti cu Ushuaia si dorul de aventura va impinge mai departe spre sud, la latitudinea sudica de 54º48' se afla un sat (apartinand Republicii Chile) numit Puerto Williams, cu cca. 2000 de locuitori; si mai la sud, un catun, tot chilean, zis Puerto Toro, cu doar vreo 30 de locuitori. Si daca nici acum nu va potoliti, atunci mergeti si vedeti, ca sa va linistiti odata, asezarile de pe continentul antarctic, dintre care doua sunt considerate localitati permanente si chiar merita vazute, daca tot ati ajuns pana la acest capat de lume.

Permanenta – un act de sacrificiu Sigur, daca e vorba despre cea mai mare comunitate umana din Antarctica, acesta e statiunea stiintifica McMurdo, apartinand Statelor Unite ale Americii si unde lucreaza, de obicei, peste 1000 de persoane in timpul verii si vreo 200 iarna. Dar McMurdo e numai un centru de cercetari, un loc unde vin si lucreaza, pentru cateva saptamani sau luni, doar oameni « mari ». Pe langa McMurdo, mai functioneaza in Antarctica alte vreo 40 de statiuni de acest gen, desi mai mici. Mai interesante sunt, insa, cele doua marunte asezari permanente – 62 | P a g e

una chileana si alta argentiniana – in care locuiesc si duc o viata obisnuita cateva familii care au ales traiul la marginea sudica a Pamantului, pentru ca membrii lor sa nu se desparta, ci sa ramana impreuna.

Base Esperanza este un satuc-statiune stiintifica locuit permanent, chiar si in timpul lungilor ierni antarctice, de cca. 55 de persoane, incluzand 10 familii. Asezat la 63º24' latitudine sudica, e un loc friguros, unde temperatura rareori depaseste 0 grade C chiar si in timpul verii, iarna invartindu-se in jurul valorii de - 10 grade C. Da, stiu ca nu vi se pare chiar foarte-foarte frig, dar cand nici vara nu e mai cald de 0 grade C… nu, sigur nu e usor sa traiesti acolo tot timpul. Dar iata ca oamenii traiesc, lucreaza, au o viata de familie, ba chiar fac copii: Base Esperanza este localitatea unde a venit pe lume Emilio Marcos Palma, primul om nascut pe continentul antarctic (1978). Aici se gasesc laboratoare de cercetare, unde lucreaza multi dintre locuitori; exista o scoala cu doi invatatori si, ca sa mai insufleteasca locul, vin aici si turisti (aproximativ 1000 in fiecare an), Base Esperanza avand facilitati pentru gazduirea acestora. Din 1975, de cand a fost intemeiata asezarea, care apartine Argentinei, oamenii continua sa reziste si sa vietuiasca aici, in spiritul devizei lor: “Permanenta – un act de sacrificiu”.

Cealalta localitate cu populatie permanenta este Villa Las Estrellas, inaugurata in 1984, o extensie a statiunii meteorologice chiliene Eduardo Frei Montalva (instalata in 1969). Astazi, traiesc aici vreo 12 familii si un numar de cca 20 de copii frecventeaza scoala si gradinita; in total, locuiesc aici aproximativ 100 de oameni, multi dintre ei facand parte din personalul Fortelor Aeriene. Faptul ca detine un aerodrom care functioneaza tot timpul anului a transformat Villa Las Estrellas intr-un punct important de tranzit pentru cei care calatoresc spre statiunile antarctice de cercetari. Localitatea e atat de bine organizata si echipata, incat pare un minuscul oras: exista aici oficiu postal, banca, spital (cu numai doua paturi, dar cu un medic si cu o asistenta care locuiesc si ei permanent in localitate; in plus, aici se practica, de necesitate, dar in mod performant, telemedicina, spitalul fiind legat prin linii de comunicatie cu spitale mari de pe continentul sudamerican). Nu lipsesc nici biserica, nici computerele conectate la Internet, nici sala de sport care, de fapt, slujeste nu doar pentru meciurile de fotbal si volei ale copiilor, ci si pentru sarbatorirea aniversarilor, pentru jocul de bingo si tot felul de activitati culturale. Exista chiar si un magazin de suveniruri, destinate turistilor care se aventureaza pana aici, desi nimic nu poate fi mai valoros, ca amintire, decat impresiile cu care se intorc acasa dupa ce au vizitat acest catun si au vazut cat de intensa si bogata poate fi viata aici, la capatul lumii.

RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - anuk - 03-30-2010 04:59 PM Imagini extraordinare ale chipului unei preotese egiptene Cercetatorii americani au reusit sa scaneze mumia preotesei Meresamun, care a trait in Egipt, in urma cu trei milenii, fara sa-i deschida sarcofagul S-a odihnit netulburata vreme de circa 3000 de ani in sarcofagul ei si ar fi fost nedrept sa fie deranjata. Extraordinarele imagini ale sicriului preotesei Meresamun, care a trait in Egipt in urma cu trei milenii, au fost imortalizate de o echipa de cercetatori americani condusi de profesorul Michael Vannier gratie supertehnologicului scanner Philips Brilliance iCT. Fara a-i deschide sarcofagul, oamenii de stiinta au reusit au reusit sa obtina imagini tridimensionale, in care poate fi observat cu claritate trupul mumiei, impachetat in mai multe straturi de panza de in. Corriere della Sera

http://www.descopera.ro/dnews/3889654-imagini-extraordinare-ale-chipului-unei-preotese-egiptene 63 | P a g e

RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - anuk - 04-04-2010 11:18 AM Oul – Universul intr-o coaja .

Cu siguranta cel mai cunoscut simbol al Pastelui, banalul ou cel de toate zilele, pe care ne-am obisnuit sa-l vedem in farfurie gatit sub diferite forme, ascunde in cochilia sa o nebanuita si interesanta epopee. Va invit asadar, la o calatorile fascinanta si surprinzatoare prin istoria, simbolismul si chiar ezoterismul care inconjoara oul.

Despre germenele ascuns al Lumii "Simbolul Oului Cosmic reprezinta mai mult decat ar putea reda orice limbaj si mai mult decat ne-ar putea reda ratiunea." - Mircea Eliade Cu forma sa rotund-ovala care inspira, in acelasi timp, liniste si mister, oul nu avea cum sa fie trecut cu vederea de oameni. Si aceasta inca din cele mai vechi timpuri. Trecand peste inegalabila sa valoare alimentara (alaturi de spirulina, miere si lapte, fiind singurul aliment complet), oul, acest miraculos germene al vietii, ascunde in sine insusi una dintre enigmele esentiale ale existentei, exprimata po r in intrebarea « cine a fost primul, Oul sau Gaina? » Unul dintre cei care a raspuns potrivit la aceasta enigma a fost inteleptul chinez Chouang Tseu, in opinia caruia oul se afla in gaina, iar gaina in ou. Stralucitul sau raspuns vizeaza armonia complementara a inceputului tuturor lucrurilor, reveland profanilor ca dualitatea este continuata in mod potential in unitate, aceeasi dualitate rezolvandu-si contrariile tot in unitate. Oul apartine, in egala masura, si simbolismului odihnei, a repaosului creator, laolalta cu casa, cuibul, cochilia, sanul matern, al caror substitut este deseori. Asa se face ca, adesea, Oul este o reprezentare a puterii de creatie a Luminii. Se considera ca oul contine germenele misterios al Creatiei. Picatura de Viata din care se dezvolta manifestarea, fiind asadar un simbol universal perfect care se explica de la sine, prin sine.

Nasterea Lumii si a Lumilor, pornind de la Oul Primodial, este o idee comuna in mitologiile stravechi, precum cele ale grecilor, canaaneenilor, fenicienilor, vietnamezilor, chinezilor, japonezilor, populatiilor tribale din Asia de sud-est sau Siberia, celtilor, tracilor si multor altora. Reputatul istoric al religiilor Mircea Eliade a demonstrat magistral ca, in esenta tuturor acestor cosmogonii, oul joaca imaginea cliseu a Intregului si a Totalitatii care succed Haosului Primordial, ca un prim pricipiu de organizare. Oul subliniaza actul renasterii si ciclul repetitiv al Naturii, functia sa cicilica fiind aici o consecinta a primului sau rol.

Daca mergem mai departe pe firul aspectului ezoteric al oului, descoperim paradoxul existential al fiintei libere, precum si al celei inlantuite. Transpus in plan fizic, avem aici momentul in care puiul sparge gaoacea, calduta, sigura si latenta a oului, eliberat fiind de principiul Actiunii care guverneaza acelasi plan fizic. Oul, ca si mama, va marca aventura omului, atat la nivel de specie, cat mai ales de individ. Deoarece oul, care isi imparte atributele cu mama de mai tarziu, va simboliza conflictul interior al oricarei fiinte intre dorinta de confort si siguranta si aceea de aventura si explorare. Mai departe, daca exploram aspectul psihologic, regasim principiul oului care contine cerul si pamantul, germenii raului si ai binelui, bagajul personalitatilor si tipologiilor umane, precum si legea renasterilor si desavarsirii acelorasi personalitati.

64 | P a g e

Povestea oului pe alte meleaguri "D'apoi cum, draga domnule... Pamantul e in chipul unui ou; fundul oului este Pamantul, iar varful e Ceriul; el sta pe ape" -Taran roman anonim, intervievat in anul 1928 de catre prestigiosul folclorist, lingvist si filolog evreu de nationalitate romana, Ion Aurel Candrea Oul a fost dintotdeauna in centrul mitologiilor si credintelor uitate de timp ale tuturor popoarelor lumii. Procesul de manifestare a misterului din cochilie imbraca, insa, aspecte diverse, chiar daca in esenta cuprinde aceleasi mituri primordiale care vizeaza Creatia, Desavarsirea, Misterul si Renasterea.

Oul este simbol arhetipal al inceputului tuturor lucrurilor. Filonul mitologic al oului cosmic din care s-a creat lumea se regaseste pe toate continentele. De altfel, oul, alaturi de Lut si Aluat, reprezinta arhetipuri ale genezei. Dintr-un ou (care, deseori, este din aur) ce pluteste in fluidul Haosului Nemarginit Primordial, se naste intregul Univers. Din partea superioara a cojii apare Cerul, din cea inferioara - Pamantul, galbenusul transformandu-se in Soare. Lebada Hamsa din din mitologia hindusa cloceste Oul Cosmic direct pe apele primodiale. Lebada divina Hamsa semnifica aici Suflul Divin care se desparte in doua pentru a da nastere Cerului si Pamantului. In mod similar, in mitolodia greaca, oul Ledei da nastere celor doi frati Dioscuri, fiecare impodobiti cu o coafura in forma de semisfera, sugerand astfel principiul Yin-Yang, polarizarea Unitatii si natura duala a omului. In credintele shintoiste din Japonia, oul cosmic este impartit in doua jumatati, cea usoara fiind, evident Cerul, iar cea grea - Pamantul. Bunaoara, oul mistic eliminat pe gura de Kneful egiptean sau de Dragonul chinez reprezinta manifestarea existentiala prin Cuvant, prin Verb datator de viata si actiune. Omul primordial ia nastere dintr-un ou, cum este cazul lui Prajapati din Vede sau al lui Pangu - primul om din mitul genezei vechilor chinezi. Mitologia egipteana ni-l ofera pe Nun, oul scos la suprafata de valurile oceanului primordial. Din oul Nun va tasni la viata zeul Hnum care va da nastere, la randul sau, la mai multe oua din care vor aparea zeii.

In Orientul Mijlociu, traditia caananeana vorbeste despre Mochus, zeul suprem care a creat eterul si aerul din care s-a nascut Oulomos (interesant nume!), adica Infinitul. Oulomos a creat, la randul sau, propriul ou cosmic, faurind Cerul si Pamantul din cele doua jumatati ale acestuia. Vechii persi credeau ca Cerul, Pamantul, Apa si toti reprezentantii regnurilor mineral, vegetal si animal, sunt inchisi intr-un ou. Cerul fiind deasupra si dedesubtul pamantului, iar pamantul - inlauntrul cerului, aidoma galbenusului din ou. Persanii credeau ca, la inceputul lumilor, este doar Fiinta Divina nedefinita, iar peste intregul spatiu al haosului domnea intunericul. Doctrinele Bon tibetane, de dinainte de patrunderea budismului in Tibet, dicteaza ca oul, care nu este primordial in acceptiunea tibetana a genezei, ramane totusi la originea unei lungi si neintrerupte genealogii umane, din esenta celor 5 elemente aparand, in mod miraculos, un ou mare care a dat nastere unui lac alb din care au iesit stramosii.

In cealalata parte a lumii, in America pre-columbiana, oul isi continua epopeea revelatoare sub forma placii de aur in forma ovoida care orna marele templu incas al lui Coricancha de la Cuzco, capitala Imperiului Inca. In Africa, mitul oului cosmic este regasit la dogonii si triburile bambara din Mali, unde oul se formeaza si incetul cu incetul se separa de Vibratia Creatiei, se umfla, se mentine singur in spatialitatea nedefinita, pentru a se sparge apoi, lasand sa cada cele douazeci si doua de elemente fundamentale ale mitologiei dogonilor, care vor supraveghea la randul lor asezarea Creatiei in tot atatea categorii. Adanc in junglele impenetrabile din Congo, triburile likuba si likuala considera si astazi ca oul este imaginea 65 | P a g e

perfectiunii. In cosmogonia lor, galbenusul reprezinta menstruatia feminina, iar albusul - sperma masculina. Coaja este aceeasi coaja provenita din oul cosmic care ar fi ars Lumea fara interventia salvatoare a Creatorului, care a ordonat membranei sa se transforme in atmosfera umeda care inconjoara Terra. In padurile inghetate ale Finlandei, intr-un minunat exemplu de samanism european, mitul Kalevalei ne spune ca inainte de nasterea timpului, zeita fecioara a apelor si-a scos genunchiul la suprafata Oceanului Primordial. La indemnul zeitei apelor, rata, ea insasi o zeita stapana a aerului, isi depune cele sapte oua (sase de aur si unul de fier) direct pe apa. In mormintele scitice din stepa rusa au fost descoperite oua din lut, cei care le-au pus langa morti sugerand astfel ca oul este un element al nemuririi si simbol al invierii.

Hermeneutica, Alchimie si... Ovobiologie "Oul poarta in el insusi un germene al mortii ascuns in interiorul vietii si un germene al vietii in interiorul mortii. Cei doi germeni opereaza unul asupra celuilalt, creand astfel un nou inceput." - Jaques d'Arles Pentru initiati si ezoteristi, niciun alt obiect viu nu putea sugera mai bine ideea-forta a transcenderii absolutului, precum umilul ou servit la masa. Ca tot amintisem de ouale de lut din kurganele scitice, in Tracia meridioanla, in mormintele antice din Beotia tronau statuetele lui Dionysos, tinand in mana cate un ou, ca o fagaduinta si semn al viitoarei intoarceri la viata. In aceste conditii, doctrinele spirituale care condamna incarnarile succesive, recomandand, in schimb, ruperea lantului karmic si iesirea din lantul incarnarilor fara de sfarsit, resping folosirea oualor atat ca alimente, cat mai ales obiecte de cult! Spre exemplu, orfismul respingea consumul oricaror tipuri de oua, acesta nemaifiind altceva decat obiectul care leaga sufletul de ciclul nasterilor succesive, de care el vrea sa scape.

Traditia alchimica a Oului Filozofic in rol de vatra a Universului sugereaza inchiderea in interiorul sau a elementelor vitale. Un manuscris hermeneutic anonim, citat de E. Mnod-Herzen, dezvaluie ca Oul Filozofic era numit in vechime piatra encephala, piatra de Armenia sau piatra egiptenilor. Cuptorul alchimistilor reprezinta si el oul cosmic, sediu si locatie al tuturor transmutatiilor. Pentru alchimisti, Oul Filozofic este locatia sacra in care era savarsita, in faze succesive, insasi Marea Opera. Oul era, asadar, un vas in forma de alambic covoidal, inchis, neted si realizat din sticla pura de Venetia, fara bule de aer sau impuritati. In acest ou-replica a Creatiei, alchimistul efectua amestecul sau din fier, arama, cositor si plumb - bine macinate si puse la foc potrivit timp de 30 de zile, dupa care urmau a fi tratate, in secret, cu potiuni de sulf si mercur. Initiatii afirma ca intr-una din zilele urmatoare, acest Ou Filozofal se va transforma in insasi Piatra Filozofala, Piatra Intelepciunii sau Piatra Nemuririi. In traditiile alchimice, Piatra Filozofala este mentionata ca fiind de culoare rosu inchis si avand intotdeauna forma unui ou.

In traditiile ascunse ale Orientului, oul are un rol apropiat acela al altor simboluri arhetipale, cum sunt matricea, scoica, pestera, centrul, inima, ombilicul sau centrii ocultati ai Lumii. Totul se leaga de punctele de pornire ale dezvoltarii interioare, spatiale, temporale si chiar biologice ale fiintei omenesti, in drumul omului spre desavarsirea spirituala. In budism, actul clocitului patroneaza peste anumite aspecte simbolice interesante: unele secte contemplative budiste considera gaina care cloceste drept simbol al concentrarii spirituale, al acumularii energiei si al fortei vitale. Ermitii daoisti din muntii izolati ai Chinei au o parabola foarte frumoasa si explicita, in care compara invatarea teoretica, pur exterioara, cu ouale nefecundate, lipsite de germene. Mai aproape de zilele noastre, cercetatorul belgian Robert Vendelanotte si-a consacrat o mare parte a vietii studiului filozofiei oului, creand in aceasta directie o noua disciplina de studiu care se numeste ovobiologie. Robert Vendelanotte afirma ca: "Barbatul, privit in intregul sau, este un ou. Femeia - la fel, este si ea tot un ou. Inlantuirea lor da nastere, ca atare, unui alt ou. Astfel vedem cum se infaptuieste miracolul creatiei, caci unu plus unu egal trei in acesta 66 | P a g e

noua formula existentiala. Observati, deci, ca toate stiintele, pana si matematica, dupa cum am subliniat mai sus, capata un alt aspect atunci cand sunt abordate din perspectiva oului. Insasi planeta noastra este un ou, iar Sfanta Treime din crestinism se regaseste in acelasi Ou Universal: albusul, galbenusul si cochilia, caci nu este oare porumbelul cel alb, Sfandul Duh, simbolizat de albus, insusi simbolul pacii? Dumnezeu a faurit lumea in sase zile. Iar 6 impartit in 3 face 2. Acestia reprezinta cei doi piloni pe care se sprijina Universul. Si daca Pamantul se invarteste in jurul Soarelui pe o traiectorie in forma de elipsa, adica ovoidala, atunci acest aspect surprinzator poate fi considerat un adevarat suvenir al Oului Cosmic."

Hristos a Inviat! Povestea Oului de Pasti "Cand oamenii n-ar mai inrosi oua de Pasti, atunci lumea se va potopi" - credinta populara culeasa de marele etnolog si folclorist roman Simion Florea Marian si publicata in lucrarea Sarbatorile la Romani, aparuta in anul 1899 Desi astazi, asociem ouale rosii sarbatorii pascale - cea mai mare si mai importanta sarbatoare a tuturor crestinilor -, traditia oualor vopsite in culori este mult mai veche decat crestinismul. Surse arheologice si marturii istorice atesta faptul ca, in urma cu cateva milenii, in China antica exista obiceiul de a se face cadouri oua colorate, in cadrul unor sarbatori sezoniere. In ajunul Anului Nou chinezesc, cu ocazia sarbatorii Tsingming, care cadea in luna aprilie, vechii chinezi isi ofereau unul altuia oua vopsite. La vechii persi, in apropierea sarbatorii Newroz, de Anul Nou persan, care cadea in ziua echinoxului de primavara, preotii zoroastrieni vopseau oua pe care le ofereau credinciosilor. In Roma Antica, tinerii vopseau ouale in rosu si le trimiteau celor dragi, cu ocazia sarbatorii lui Ianus. Vechii slavi aveau si ei obiceiul de a-si darui oua rosii la sarbatoarea primaverii. Finlandezii purtau in buzunare oua rosii, atunci cand trageau prima brazda de plug primavara, iar estonienii mancau oua in timpul campaniilor agricole.

Daca, la evrei, oul de Pasti simbolizeaza creatia universala, pentru crestini el inseamna re-crearea Lumii, inceputa prin suprema jertfa a Mantuitorului. Ouale rosii sunt alimente sfinte de care nu ai voie sa iti bati joc sau se le iei in deradere. De fapt, oul rosu este cel mai sacru aliment al crestinului ortodox. El aduce aminte de cosul cu oua asezat sub crucea pe care Mantuitorul patimea pentru pacatele noastre, devenind rosii in urma sangelui care picura din ranile Lui. Ciocnirea oualor vopsite este un ritual mostenit de la primii crestini care isi daruiau oua rosii de Pasti, se sarutau pe obraji si spuneau salutul sfant "Hristos a Inviat!" urmat de "Adevarat a Inviat!". Pentru daco-geti, ouale vopsite erau o ofranda rituala destinata divinitatilor htoniene si stramosilor. Ca o ramasita a acelor vremi, folclorul romanesc retine Pastele Blajinilor, cand daco-romanii dau pe apa cojile oualor rosii, spre a se duce in "Tara Blajinilor". La sate, ouale rosii sunt simboluri ale nemuririi vigorii vietii, de unde si obiceiul de a se spala cu apa in care a fost pus un ou rosu "ca sa fii rumen si sanatos" (Elena Niculita Voronca - Datinile si credintele poporului roman adunate si asezate in ordine mitologica, Cernauti, 1903). In medicina si cosmetica arhaica a romancelor, cojile de oua rosii sunt un stimulent al frumusetii si sanatatii, prin mecanismul magiei simpatetice si al celei contagioase. "La Pasti, cine merge la biserica sa-si puie cu un ou rosu la san, ca sa fie intotdeauna rosu" scria Simion Florea Marian in Sarbatorile la romani. Traditia spune ca ouale rosii sfintite la Biserica Ortodoxa sunt un antidot redutabil contra farmecelor si magiei negre. Taranul roman le punea in brazda pentru a spori astfel recoltele sau le ingropa in vie, pentru a feri viile de grindina.

In afara oualor vopsite, la romani exista o adevarata arta a incondeierii oualor, nemaiintalnita nicaieri in lume. Daca geto-dacii vopseau ouale cu galben, semnificand culoarea Soarelui pe bolta cereasca sau in portocaliu culoarea discului solar la rasarit si apus, odata cu patrunderea crestinismului, ouale au inceput sa fie vopsite in 67 | P a g e

rosu sau decorate cu chipul lui Hristos, cu siluete de ingeri, cu motivul mielului, motive astrale, cu forme animale sau vegetale. Conform izvoarelor istorice, vecinii nostri slavi au imprumutat obiceiul incondeierii de la comunitatile daco-romane cu care au intrat in contact in perioada migrarii lor in Europa de est si Balcani. In Bucovina si Maramures, spre exemplu, exista peste 70 de desene diferite, fiecare avand o denumire "Crucea Pastelui", "Furca de tors", Desaga popii" , "Bradutul", "Turma de Stele" etc. Acelasi Simion Florea Marian semnaleaza ca: "Pastele este cea mai mare, mai insemnata, mai sfanta si mai imbucuratoare sarbatoare de peste an, dupa spusa romanilor de pretutindeni. De la casa celui mai mare bogatan si pana la bordeiul celui mai de pe urma sarman se cunoaste apropierea acestei mari sarbatori, caci in ajunul ei sunt toate acuma curatite si indreptate, toate sunt unse si varuite, hainele zvantate si curate, barbatii barbieriti si spalati, iar femeile laute si chitite."

Sarbatori fericite si Hristos a Inviat! RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - anuk - 04-07-2010 08:22 PM 8 lucruri pe care nu le stiai despre China

- China execută de trei ori mai multi oameni decat restul lumii. Pentru 2008 Amnesty International a estimat ca au fost aproximativ 1718 de execuţii, dar unii analisti spun ca numarul real ar fi in jur de 6000. Numărul exact este un secret de stat. Tribunal chinezesc2- Numarul de cretini din China il depaseste pe cel din Italia. Datorita expasiunii rapide a crestinismului in China, numarul acestora este estimat la 54 milioane (40 milioane protestanţii şi 14 milioane catolici). Italia are doar 47.4 milioane de creştini, adica cu 12% mai puţin decât China. 3- Peste 4000 de copii nascuti in preajma Jocurilor Olimpice din China au fost numiti "Jocurile Olimpice" (in chineza "Aoyun"). Comportamentul ascesta l-am mai vazut si pe la noi, dar cu alte nume: Elvis, JR, Dolar, etc. Copil la Jocurile Olimpice4- China foloseşte 45 miliarde betisoare de lemn pe an. Ca sa va faceti o idee, petru fabricarea lor se folosesc aproximativ 1,7 milioane de metri cubi de cherestea sau 25 de milioane de copaci pe deplin crescuti. 5- 200 milioane de oameni din China trăiesc cu mai puţin de 1 dolar (30 lei) pe zi. Rata sărăciei în China a fost de 10% din po ţie în 2004. Saracia in China6- Peste 700 de milioane de oameni din China beau apă poluată. China are circa 20% din po ţia lumii, dar numai 7% din resursele de apă la nivel mondial. Pentru a face lucrurile si mai rele, 90% din apele subterane oraşelor şi 75% din râurile şi lacurile sale sunt poluate. Apa poluata7- Peste 50% din mărfurile contrafăcute din UE provin din China. 8- In China inca mai exita persoane bolnave de ciuma.

http://www.zori.ro/turism/8-lucruri-pe-care-nu-le-stiai-despre-china

RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - bodo - 04-07-2010 08:36 PM 68 | P a g e

natie de ciudati...cum o iei RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - anuk - 04-07-2010 08:38 PM si cum o pui

:

RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - bodo - 04-07-2010 08:50 PM mai ales cum o pui RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - anuk - 04-07-2010 09:29 PM Nu pot sa comentez postarea Ramaianei decat aici

:

Festivalul falusului Festivalul Penisului este un festival al fertilităţii care se desfăşoară timp de trei zile la templul Tagata din orăşelul Komaki, din provincia Aichi, Japonia. Obiectul central al festivalului este falusul, în diverse reprezentări. Tradiţia japoneză spune că femeile care îl ating rămân însarcinate mai repede.

Oraşul Kawasaki, situat la sud de capitala niponă Tokyo, este gazda unuia dintre cele mai cele mai neobişnuite manifestări pentru europeanul de rând: Kanamara Matsuri (în traducere Festivalul Falusului de Oţel). Evenimentul se desfăşoară anual, în prima duminică din luna aprilie şi în zilele următoare, fiind o tradiţie legată de shintoism, confesiunea majoritară din Japonia. În 2010, festivalul a început pe 4 aprilie. Credincioşii se roagă la un altar pe care se află un obiect de forma unui penis uriaş, pentru prosperitatea familiei, armonie în cuplu şi facilitarea căsătoriilor. De asemenea, se crede că participarea la Kanamara Matsuri protejează credincioşii de bolile cu transmitere sexuală, inclusiv sindromul HIV. http://www.click.ro/pe_glob/mapamond/Penis-Otel-celebrat-Japonia-FOTO_0_933506752.html RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - bodo - 04-07-2010 09:50 PM marfa. si cat tine festivalul asta? cred ca l-am ratat... RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - anuk - 04-07-2010 09:53 PM Gata pe anul asta din timp

: retine pt anul viitor,in prima duminica din luna aprilie. Imi cer scuze, trebuia sa postez

RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - bodo - 04-07-2010 10:19 PM ai facut-o special. stiu eu. RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - anuk - 04-07-2010 10:29 PM

69 | P a g e

M-ai prins , recunosc, ma roade invidia

:.

RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - bodo - 04-07-2010 10:32 PM esti o rea. ce-ai zis? daca nu poti ajunge tu, sa atingi minunea

, sa nu ajunga nici altii.

brava!!!

RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - anuk - 04-07-2010 10:47 PM mai pardon,rationamentul era ,daca eu am fost ,de ce sa te duci si tu ? RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - ramanya - 04-07-2010 10:47 PM O sa caut vechea semnificatie a acestui tip de juramant. E interesant de aflat de unde a plecat si ce insemna la origini. RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - bodo - 04-07-2010 11:01 PM (04-07-2010 10:47 PM)anuk Wrote: mai pardon,rationamentul era ,daca eu am fost ,de ce sa te duci si tu ? ufff. greu cu tine. in acest caz, e mai grav

esti de-a dreptu...haina

RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - anuk - 04-07-2010 11:04 PM (04-07-2010 10:47 PM)ramanya Wrote: O sa caut vechea semnificatie a acestui tip de juramant. E interesant de aflat de unde a plecat si ce insemna la origini. Ar fi interesant de aflat, din pdv biblic . RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - anuk - 04-09-2010 11:49 AM Top 10 Inventii atribuite gresit .

Cu totii am citit despre faimosi inventatori ale caror creatii au schimbat atat cursul omenirii, cat si propriile noastre vieti. In bagajul de cunostinte al majoritatii oamenilor s-au impamantenit, astfel, figurile inventatorilor de renume mondial care ne-au oferit produsele lor emblematice. Dar, cum ar fi daca, intr-o buna zi, ai afla ca inventatorul calculatorului nu este cel pe care il credai tu? Sau ca radioul, becul, telescopul sau avionul au alti autori decat cei vehiculati in manuale? Pentru o rearanjare a piedestalului inventatorilor nedreptatiti, va invitam sa parcurgeti topul urmator. 10. Conceptul de computer desktop Inventator "oficial": Microsoft (prin Windows) Inventatator real: Xerox PARC Conceptul de interfata grafica integrat intr-un computer desktop controlat prin mouse este creditat ca fiind o inventie realizata prin intermediul sistemului de operare Microsoft Widows. Credinta comuna a majoritatii oamenilor este, inclusiv astazi, ca Microsoft l-a produs pentru prima data. Adevarul este cu totul altul. Avem de-a face cu o lunga si complicata poveste care, spusa pe scurt, suna cam asa: adevaratul inventator este concernul Xerox.

70 | P a g e

In 1973, aceasta companie a produs prima interfata grafica din istorie, pentru Xerox Alto Personal Computer, sistemul purtand amprenta creatorului sau, Doug Engelbart (inventatorul care, 10 ani mai devreme, in 1963, concepuse si primul mouse) care si-a prezentat inventia celor de la Macintosh (Apple), care, la randul lor, s-au declarat atat de incantati incat l-au cumparat pe loc, dezvoltandu-si ulterior propriul sistem, puternic influentat de Xerox Alto Personal Computer. Astfel, Macintosh a lansat primul computer personal pentru uz public pe data de 24 ianuarie 1984. Deoarece Apple inca detinea patentul invenitiei care avea sa revolutioneze lumea, Microsoft a lansat primul Windows de-abia in luna noiembrie a anului 1985. Pe atunci, sistemul celor de la Microsoft nu era complet operabil, fiind doar o interfata care functiona in MS-DOS.

9 Automobilul de serie Inventator "oficial": Henry Ford Inventator real: Karl Benz Cu cativa ani buni inainte ca Hery Ford sa inaugureze prima fabrica de produs automobile in serie din S.U.A., pe Batranul Continent, in Germania mai precis, mai multi ingineri de mare prestigiu, printre care celebrii Gottlieb Daimler, Wilhelm Maybach, Siegfried Marcus si Karl Benz lucrau separat si in acelasi timp la programe concurente care sa dea nastere primei linii de asamblare a automobilelor din lume. De fapt, primul automobil in adevaratul sens al cuvantului, actionat de un motor pe benzina, a fost construit in orasul german Mannheim, de Karl Benz, in anul 1885 si a fost patentat in luna ianuarie a anului urmator sub auspiciile companiei fondata in anul 1883, Benz & Cie. Automobilul avea un design integral, incluzand piese si tehnologii revolutionare pentru perioada in cauza. Karl Benz a inceput sa-si vanda pe scara larga automobilele cu propulsie proprie in anul 1888. Ford a creat automobilul cu propulsie proprie de-abia in anul 1896, la o diferenta de peste 10 ani in favoarea inginerului Benz, co-fondator, in 1886, al celebrei companii producatoare de masini Mercedes-Benz.

8. Razele X Inventator "oficial": Thomas Edison Inventator real: Wilhelm Rontgen Cu toate ca fluoroscopul inventat de Edison a fost un instrument de referinta in medicina sfarsitului de secol XIX, acesta nu a fost primul exemplu aparat de radiografie X. Pe data de 22 decembrie 1895, fizicianul de nationalitate germana Wilhelm Rontgen a vizionat in premiera mondiala o placa fotografica unde era imprimata radiografia mainii sotiei sale. Acesta radiografie, celebra astazi, este prima radiografiere a unei parti din trupul uman realizata cu ajutorul razelor X. Contributia inventiei profesorului german la dezvoltarea ulterioara a stiintei si medicinei a fost atat de mare incat, razele X sunt deseori denumite raza Rontgen.

7 Aparatul de filmat Inventator "oficial": Thomas Edison (de fapt, primul concept de pelicula filmata, atribuit lui, a fost inventat de un angajat de al sau, pe nume William Dickson) Inventator real: Louis Le Prince Primele imagini filmate din istorie au fost inregistrate cu viteza de 12 cadre pe secunda de catre inventatorul francez Louis Le Prince. Imaginile au fost filmate in casa lui Joseph si Sarah Whitley din Ropundhay, la Leeds, in Anglia, pe data de 14 octombrie 1888. Personajele care apar pe celebra pelicula sunt fiul lui Louis, Adolphe Le Prince, Sarah Whitley si Harriet Hartley. Doi ani mai tarziu, marele inventator francez a avut un sfarsit misterios, disparand fara urma din trenul care circula intre Dijon si Paris. In 1892, Alphonse, fiul cel mare al lui Louis Le Price, a murit impuscat in New York dupa ce ulterior, intentase, prin compania American Mutoscope, un proces impotriva lui Edison. Filmul lui Edison, intitulat Monkeyshines a aparut anul 1889, sau, dupa alti autori, in anul 1890.

71 | P a g e

6 Telescopul Inventator "oficial": Galileo Calilei Inventator real: Hans Lippershey Primul telescop functional a aparut in anul 1608, fiind creat de catre Hans Lippershey. Multi alti manufacturieri, printre care Zacharias Janssen din Middelburg si Jacob Metius din Alkmaar, si-au atribuit cu de la sine putere paternitatea valorosului instrument care avea sa revolutioneze din temelii astronomia. Primul concept structural al telescopului primitiv consta in simpla alaturare dintre un obiectiv cu lentile convexe si un vizor concav. Galileo, cel care adesea este considerat inventatorul aparatului, a folosit, de fapt, telescopul cu un an mai tarziu decat olandezul Hans Lippershey. In anul 1611, alt mare om de stiinta, Johannes Kepler a descris pentru prima data modalitatea prin care functiona un telescop alcatuit din lentile convexe. Mai tarziu, in zorii anului 1655, astronomul Christiaan Huygens a construit dupa metodele kepleriene telescoape puternice, de dimensiuni uriase, precursoare ale telescoapelor de astazi.

5. Aparatul de inregistrat sunete Inventator "oficial": Thomas Edison Inventator real: Edouard-Leon Scott de Martinville Thomas Alv Edison a conceput principiul de inregistrare si redare a sunetelor intre lunile mai si iulie ale anului 1877. Initial, Edison dorea sa creeze o modalitate prin care mesajele telegrafice sa fie transformate in transmisii depozitate sub forma de banci audio. Pe data de 21 noiembrie 1877, Edison si-a anuntat inventia, sub forma primului fonograf, un aparat care inregistra si reda sunetele. Insa, de fapt, nu inventase nimic nou, totul era doar manipulare si propaganda. In urma cu 17 ani de la acea data, mai precis in anul 1860, francezul Edouard-Leon Scott de Martinville inventase deja un aparat cu proprietati asemanatoare pe care il denumise fonautograf. Aparatul inventatorului francez putea transforma sunetul intr-un mediu vizibil, dar nu il putea reda. Originala transcriptie, denumita fonautograma, a fost redata cu succes inainte-inapoi, de-abia in anul 2008, cu ajutorul tehnologiei computerizate. Melodia inregistrata in urma cu 151 de ani de numea "Au clair de la lune" 4. Becul Inventator "oficial": Thomas Edison Inventator real: Sir Humphry Davy In anul 1802, Sir Humphry Davy era in posesia celei mai puternice baterii electrice din acea perioada, obiect detinut cu mandrie la Institutul Regal al Marii Britanii. In acelasi an, a fost produsa prima forma de lumina incandescenta prin transmiterea unui flux de curent electric prin intermediul unui fir subtire de platina, metal ales datorita rezistentei sale deosebite la topire. Noua forma de iluminare nu era indeajuns de puternica sau rezistenta pentru a fi folosita in aplicatii practice, dar a fost primul obiect care emitea lumina prin intermediul curentului electric. De abia in anul 1879, Thomas Edison a creat becul comercial.

3. Radioul Inventator "oficial": Guglielmo Marconi Inventator real: Nikola Tesla In anul 1895, Marconi a descins la o intrunire a oamenilor de stiinta din Londra, anuntand plin de emfaza ca tocmai inventase radioul. In ciuda propagandei galagioase a echipei din jurul italianului, primul aparat de radio din lume este, de fapt, tributar pricipiilor transpuse pentru prima data in practica de genialul si controversatul inventator Nikola Tesla. Sistemul in patru benzi cu care se lauda Marconi, fusese deja creat si probat de Tesla si doi dintre studentii sai, Olivier Lodge si J.S. Stone. Tesla, adevaratul parinte al telegrafiei fara fir, cum era denumit radioul in acea perioada, a fost primul om din lume care a patentat emisiile undelor radio. Chiar Tesla scria ca "Oamenii cred ca munca mea la telegraful fara 72 | P a g e

fir a pornit in anul 1893, dar cercetarile mele la acest proiect incepusera deja cu doi ani mai devreme. Inca din 1891 investigam si probam tot felul de aparate, multe dintre ele fiind asemanatoare cu cele din prezent.

2. Avionul Inventatori "oficiali": Fratii Wright Inventator presupus: Richard Pearse Inventator real: Traian Vuia In majoritatea manualelor si enciclopediilor, fratii Wright sunt creditati ca fiind inventatorii avionului, in ciuda evidentelor istorice care plaseaza in timp avioanele faurite de Traian Vuia si Richard Pearse inainte ca prototipul fratilor americani sa decoleze pentru prima data, eveniment petrecut pe data de 17 decembrie 1903. Daca pe data de 31 martie 1903, monoplanul lui Richard Pearse se inalta de la sol, Traian Vuia a fost de fapt cel care a creat primul avion care a reusit sa decoleze. Inca din luna iulie a anului 1902, romanul lucra, la Paris, la contructia primului avion, pe care l-a denumit "aeroplanul-automobil" si cu care a zburat pe data de 16 februarie 1903. erformanta epocala a romanului nu a fost insa recunoscuta din pricina unei neintelegeri cu Academia Franceza de Stiinte. Membrii acesteia au fost solicitati de Traian Vuia sa vina pentru a fi martorii zborului din data de 16 februarie, insa au refuzat printr-o scrisoare care nu mai are nevoie de niciun comentariu: "Domnule Vuia, nici nu se pune problema ca un obiect mecanizat mai greu decat aerul, sa reauseasca sa se ridice de la sol si sa zboare vreodata. Nu este nimic altceva decat o iluzie, o himera".

1.Internetul Inventator "oficial": Al Gore (fostul "cel mai bun posibil presedinte" nu s-a erijat in parinte al Internetului, dar a declarat in numeroase ocazii ca "In timpul activitatii mele din Congresul Statelor Unite, am luat initiativa crearii Internetului") Inventatori reali: Vinton Cerf, Leonard Kleinrock si Robert Kahn (cercetatorii retelei ARPANet, din care s-a dezvoltat Internetul). Vinton Cerf este un expert american in computere, creditat de cei mai multi experti din Silicon Valley ca fiind adevaratul parinte al Interntului. Contributiile sale la crearea retelei mondiale care ne-a schimbat existenta a fost recunoscuta in numeroase ocazii. In tineretea sa, Vinston Cerf a fost studentul profesorului doctor Gerald Estrin, seful departamentului de Computer Science de la prestigioasa UCLA. Mai tarziu, Vint a lucrat in colaborare cu profesorul Leonard Kleinrock, pentru a crea sistemul care a conectat primele noduri ale retelei ARPANet, precursoarea Internetului. Pe vremea cand activa in cadrul UCLA, Cerf l-a intalnit pe Robert E. Kahn, alt geniu al informaticii, care lucra in acelasi timp la definitivarea ARPANet. Eforturile conjugate ale celor trei cercetatori au dus la inventarea retelei ARPA. Din 2005, Cerf lucreaza pentru gigantul GOOGLE, avand functia de vice-presedinte si Chief Internet Evangel. http://www.descopera.ro/stiinta/5802351-top-10-inventii-atribuite-gresit RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - alerim_61 - 04-09-2010 06:31 PM „Ciudateniile” pe teritoriul Romaniei continua.. Printre o serie de descoperiri bizare se numara si izvoarele cu apa termala din Mlastina Mangaliei. Nu pentru ca izvoarele ar fi fierbinti, ci pentru ca nimeni nu a reusit sa dea un raspuns exact asupra originii lor. Initial, geologii au zîmbit si au spus ca izvoarele fierbinti nu sînt unice în lume si ca se formeaza simplu, prin parcurgerea unui platou calcaros, trecînd prin niste concretiuni carbonice mai ciudate. Mai exact, izvoarele existau sub vechea Mare Sarmatica, cea care acoperea în urma cu milioane de ani teritoriul României. Depunerile sedimentare le-au acoperit si le-au conservat pentru mai tîrziu, iar schimbarea reliefului marin întrunul de cîmpie ar fi adus la suprafata si vechiul fund al marii si odata cu el izvoarele termale. Numai ca explicatia asta nu tine, afirma geologii. Pentru ca în nici un alt loc identic nu exista ape termale! Si atunci, cum 73 | P a g e

au aparut izvoarele din Mlastina Mangaliei? Toate cele 20 - 30 de izvoare curg prin niste concretiuni sub forma de trunchi de con care prezinta un orificiu central. Iar trunchiul de con este realizat artificial, ceea ce înseamna ca avem de-a face cu un sistem de încalzire centrala vechi de mii de ani.

Undeva, pe cel mai înalt deal dintre Ceahlau si Urali, se gasea pîna nu demult singura cetate acoperita din lume. Pornindu-se de la importanta constructiei, s-a ajuns la concluzia ca, în vremuri îndepartate, dealul Catalina, apartinînd judetului Iasi, îndeplinea, pe lînga un rol de aparare în fata navalitorilor si unul initiatic, fiind un perimetru sacerdotal important. Avînd o vechime de peste 3000 de ani, cetatea era protejata de un acoperis care se ridica la o înaltime de aproximativ 30 de metri. Dar, daca motivatia construirii zidurilor a fost una de ordin strategic si militar, pentru existenta acoperisului nu s-a gasit, deocamdata, nici o explicatie logica si acceptabila de marea majoritate a specialistilor. Si totusi… În anii ‘70, înca mai exista un basorelief în care apareau aparatorii cetatii care luptau cu niste inamici nevazuti din aer. Dar cine putea sa atace din aer acum 3000 de ani?! Se spune ca triburile care locuiau în zona au construit-o de teama zeilor care îsi pedepseau din cînd în cînd supusii, ori de cîte ori acestia nu-si aduceau prinosul pe altarele lor. Dar cine erau acei zei, acei luptatori care se puteau deplasa prin aer? Arheologii care s-au ocupat în urma cu zeci de ani de studierea ramasitelor cetatii, au constatat ca, pe o raza de aproximativ 600 de metri fata de locul constructiei, pamîntul nu era deloc fertil, iar la o adîncime de aproximativ 80 de centimetri exista o pelicula de pamînt carbonizat, cu o grosime de circa 25 de centimetri. Concluzia a fost stranie si inacceptabila pentru istoricii de atunci: urme de ardere pe o adîncime asemanatoare putea lasa doar o arma… atomica de putere medie. Cu toate acestea, cetatea nu a fost mistuita de foc, ceea ce demonstreaza ca aparatorii sai stiau sa se apere. Oare aveau arme cel putin la fel de redutabile cu ale atacatorilor?

Mihailesti, judetul Arges. Ani de zile, localnicii au dezgropat trunchiuri de copaci, fara sa stie ca în sobele lor ardea lemn multi-milenar. Padurea de la Mihailesti este îngropata la o adîncime cuprinsa între 25 si 30 de metri si contine soiuri disparute de mult de stejar, gorun, fag si tei, toate cu o vechime cuprinsa între 10.000 si 12.000 de ani. Copacii au fost extrem de bine conservati din cauza compozitiei sarate a nisipului care i-a acoperit. Cercetarile extinse au aratat ca pe linia Glina-Bobesti, Jilava, Domnesti, Mihailesti-Cornetu, se gaseau locuri asemanatoare, totul trecînd granita catre Bulgaria. Dar nu descoperirea în sine a fost bizara, cît mai ales compozitia nisipului, care i-a determinat pe specialisti sa emita o ipoteza fascinanta: nisipul a fost depus de un val seismic cu o înaltime ametitoare de circa 150-200 metri si care ar fi maturat zona Europei de sud, inclusiv actualul teritoriu al României. Urme de valuri seismice uriase au fost descoperite peste tot în lume si producerea lor a fost pusa pe seama caderilor de meteoriti, functie de marimea lor si a exploziilor vulcanice. Un astfel de meteorit a generat si uriasul val care a maturat teritoriul Românieia si care, în mod sigur, a distrus tot ce exista în urma cu 1012.000 de ani.

Orastie. Resturi de cetati dacice. Ani de zile, istoricii si arheologii au facut sapaturi pentru a dezlega misterul mortarului dacic. Si în timp ce încercau sa dea niste raspunsuri, au aparut alte întrebari. E vorba despre terasele pe care au fost construite cetatile si care nu retin deloc apa de ploaie. Ca si cum interiorul muntelui ar fi gol. S-a mers mai departe si s-a analizat solul terasei. Stupoare, compozitia sa este identica cu cea a otelului inoxidabil. Dar cum s-a putut obtine o astfel de puritate în urma cu mii de ani si de catre cine? Pentru ca dacii nu aveau nici macar sabiile din otel. Poate ca si aceste cetati sa fi apartinut altei civilizatii? Aceleiasi civilizatii care a construit bai speciale pentru stapînii cetatilor de pe vîrf de munte. Baile erau alimentate concomitent de izvoare reci, care veneau din interiorul muntelui, dar si de izvoare 74 | P a g e

termale, pe alocuri sulfuroase. Iar în mijlocul imenselor bazine exista un mic stîlp facut din cristale. Se spunea ca daca regii faceau baie în anumite zile în acele bazine, erau feriti de boli si nu-i învingea nici un adversar. Dar baile erau aproape necunoscute oamenilor de la munte, luptatorilor care aveau cusme si postavuri din lîna si mai putin din cînepa. Atunci cine a realizat ciudatele constructii? Este o întrebare care va ramîne multa vreme fara raspuns.

Bucegii sînt un alt loc unde s-a spus ca ar fi trait atlantii, ca acolo, sus, la Babele, ar fi ultimul loc ramas dupa scufundarea Atlantidei. Greu de spus ce e realitate si ce e legenda, dar toti voievozii acestui popor îsi pregateau soldatii sus, pe platourile Bucegilor si ascundeau tezaurul tarii în pesterile si raurile care strabat muntii în toate partile.

Mai mult, în ultimii ani, radiestezisti si alte persoane cu diverse capacitati paranormale, sustin ca au descoperit pe teritoriul Romaniei cîmpuri si linii de forta de o putere fantastica. Unii dintre ei spun ca au contactat entitati superioare care s-au prezentat ca fiind spirite ale atlantilor de demult, iar altii sustin ca, de fiecare data cînd sînt în zona, simt prezenta unor entitati energetice...

Surse: http://en.wikipedia.org http://www.informatiabt.com http://www.monitorulexpres.ro http://www.octogonul.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=82%3Aatlantida-se-afla-peteritoriul-romanesc&catid=54%3Alegende-romanesti&Itemid=89&lang=ro&limitstart=1 RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - alerim_61 - 04-09-2010 07:43 PM Disparitiile de la Bozioru Autor: ADINA MUTAR Muntii Buzaului sunt cunoscuti in mediile oculte, si in cele foarte „terestre“, mai ales ale armatei, ca regiune unde se manifesta fenomene ciudate: disparitii de persoane, aparitii de Obiecte Zburatoare Neidentificate, ape vii, izvoare radioactive, defectari ale aparaturii electrice, voalarea filmelor fotografice etc. coordonate ezoterice au fost stabilite in vremurile de dinainte de Marele Potop, cand pe Pamant domneau zeii, dupa cum ne transmit toate mitologiile lumii, incepand cu cea sumeriana, considerata cea mai veche. Coordonatele respective includeau zone unde se manifestau anomalii magnetice, zone cu potential energetic care se manifesta in plan fizic si spiritual, numite de catre expertii in parapsihologie „perimetre energoinformationale“. In astfel de perimetre se petrec fenomene ciudate, corpul se dematerializeaza, calatorind in spatii atemporale sau primeste informatii telepatice de la entitati necunoscute, iar subsolurile sunt intotdeauna bogate in zacaminte de mare interes. Oamenii cu perceptii extrasenzoriale se simt foarte „apasati“ de incarcatura energo-informationala existenta in asemenea zone geografice sacre, de care Romania este plina. Este suficient sa citesti „Dacia preistorica“ a lui Nicolae Densusianu ca sa ai dimensiunile geografiei sacre ale tarii noastre.

75 | P a g e

CERUL STRANIU Zona la care ne referim in acest material este o regiune „sihastrita“, ce cuprinde comuna Bozioru, cu satul Fisici, catunul Nucu, pana dincolo de Lacul Gotes, zona intinsa peste culmi stravechi, unde poti vedea straturile geologice ridicate aproape pe verticala, in urma unor contorsiuni ale scoartei petrecute in vremuri imemoriabile. Satele si catunele cu putini locuitori urmeaza o linie serpuita peste culmi salbatice, unde ursii sunt la ei acasa (iar ursii de pe aici sunt renumiti pentru ferocitatea lor). Peste aceasta zona se intinde un „cer straniu“, care uneori capata o intensitate ce nu poate fi descrisa prin cuvinte, pe care oamenii de stiinta o masoara in grade Kelvin, avand valoarea de peste 23.000. Pentru comparatie, azurul cerului deasupra marilor orase abia depaseste 16.000 de grade Kelvin. Avem norocul sa observam cu ochii nostri acest fenomen. Treptat, cerul senin, acel albastru curat ca in zilele frumoase, capata nuante atat de profunde, incat parca devine un vortex. Cu cat te uiti mai mult, cu atat simti ca te absoarbe infinitul. Este ca o vraja care iti cuprinde toata fiinta si-ti paralizeaza simturile, nu mai auzi nimic in jur, iar pupilele se dilata. Suntem scosi din aceasta stare de companionii nostri care ne spun zambind: „Ati simtit cum se deschid portile energetice ale Universului, cand toata fiinta devine spirit“. Cel mai straniu ni s-a parut noua faptul ca eram foarte aproape sa ratam momentul, daca nu ni s-ar fi atras atentia fiind preocupati sa ne uitam pe unde calcam, prin bolovanisurile cararii.

SECRETELE DIN ADANCURI Ne dam seama cat de usor este sa ratezi un astfel de fenomen, fiind dezobisnuiti sa privim cerul. Cercetatorul Vasile Rudan ne spune ca testele extrasenzoriale au rezultate maxime atunci cand cerul capata acea intensitate de peste 23.000 de grade Kelvin, perceptia fiind acuta. In anii ’80, Vasile Rudan a coordonat un grup de copii carora le testa aptitudinile extrasenzoriale. Acestia nu constientizau puterile lor deosebite, participand la teste ca si cand ar fi fost jocuri normale. Erau impartiti pe grupe, asezati pe anumite culmi si li se spunea sa transmita prin puterea gandului, de la o grupa la alta, diferite informatii. Aceste transmisii telepatice aveau o mare acuratete cand cerul ajungea la intensitatea maxima. In plus, ei au indicat cu precizie, tot prin perceptie extrasenzoriala, locuri unde se afla vestigii antice, fapt ce i-a uimit pe arheologii care fusesera chemati pentru experiment. De unde stiau? Percepeau informatii ca si cand pamantul le dezvaluia tainele sale. Aici ar trebui amintita alta coincidenta stranie cu denumirile oculte ale civilizatiei sumeriene. „Buzuru“ (Bozioru ), avand ca simbol un triunghi cu baza pe verticala, se referea la un zeu enigmatic „care rezolva secretele din adancuri“, asociat de unii sumerologi cu un zeu al minelor. Era ca si cand acest enigmatic zeu intrase in „rezonanta“ cu micii cercetatori.

CELALALT TARAM Cu siguranta, cele mai ciudate fenomene din zona sunt disparitiile de persoane. Aceste disparitii se manifesta in doua moduri. Unele persoane au disparut si nu au mai reaparut - eveniment relatat de Monitorul de Iasi, iar altele au disparut dintr-un loc si au aparut in altul, dupa o perioada de timp, fara sa-si aduca aminte ce s-a intamplat, dupa cum reiese din povestirile satenilor, stranse de profesorul de romana din comuna Bozioru, Ilie Mandricel. Despre „celalalt taram“, care, in unele conditii, „absoarbe“ pe nenorocosii care se afla in preajma, exista destule relatari cat sa merite o cercetare stiintifica a fenomenului. Din punctul de vedere al studiului fenomenelor paranormale (si ne referim la testele paranormale la care au participat numai oameni de stiinta, rezultatele acestora fiind publicate in „Enciclopedia Fenomenelor Paranormale“ de Brian Inglis), teleportarea este „transferul materiei prin materie“, pana nu demult un nonsens. Acest transfer presupune vointa „cuiva“ sau anumite conditii electromagnetice, obiecte sau persoane disparand dintr-un loc si aparand in altul sau pur si simplu, disparand in „neant“. Obiectul sau persoana transportata se numeste „aport“, putand fi incadrata in anumite coordonate fizice, spatiu, timp, greutate etc.

TELEPORTAREA DOAMNEI GUPPY Anul 1871. Intr-un imobil din Conduit Street, Londra, se stransese un grup de oameni de stiinta, pentru a participa la demonstratiile de teleportare efectuate de mediumuri renumite ale timpului. Era o adevarata piatra de incercare sa se admita ca un obiect se poate dematerializa dintr-un loc si materializa in alt loc. Demonstratiile erau facute cu obiecte, care apareau sub ochii oamenilor de stiinta, dar ei se declarau nemultumiti, invocand tot felul de „inselatorii“. Insa Madame Guppy era sa-i dea gata, cand a fost dematerializata din casa ei din nordul Londrei si materializata in sala de sedinta. Madame Guppy, o femeie 76 | P a g e

corpolenta, i-a privit nauca si jenata (era in capot) cateva secunde, apoi a fost „dusa“ inapoi. O vizita rapida, discreta in privinta scopului, la domiciliul acesteia a confirmat faptul ca era imbracata in acelasi capot. Nu era constienta de „calatoria“ ei, crezand ca avusese o „viziune“ provocata de o indigestie. Straniu era faptul ca nici unul dintre mediumurile prezente in sala de testari nu-si aducea aminte sa fi vrut sa faca aceasta demonstratie, dar erau exasperati ca „aportarile“ de obiecte nu erau luate in considerare de oamenii de stiinta. „Experimentul Guppy“ a fost trecut la „iluzionism“.

BRAILENI PIERITI IN NEANT Tinem sa precizam ca vortexul din Bozioru nu are nici o legatura cu experimentele militare supervizate de gen. Ilie Ceausescu, nimic in comun cu „Experimentul Philadelphia“ sau „Proiectul Montauk“, „ocultii“ generalului doar profitand de particularitatile zonei pentru a-si imbunatati performantele metapsihice. In aceasta zona par ca se deschid porti temporale in mod natural, in care oamenii sunt absorbiti si uneori este posibil sa pateasca ce a patit echipajul de pe USS Eldridge. O prima referire la astfel de disparitii face Dan Fodor, in Monitorul de Iasi. El relateaza despre doi braileni (sursa reporterului i-a cerut sa nu le dezvaluie numele), care, in anul 1980, au plecat spre catunul Nucu, dar, intr-un loc numit „La Tiharie“, unul dintre ei s-a gandit sa faca o urcare pe una dintre stancile cu forme ciudate din zona. Folosind echipamente de alpinism, tanarul a urcat pana in varf, de unde a strigat la prietenul sau: „Uite ce am gasit!“.S-a aplecat, a ridicat ceva ce parea a fi un lant metalic si… a disparut. O vreme, cel ramas jos a asteptat ca prietenul sau sa termine cu glumele, apoi s-a convins ca s-a intamplat ceva cumplit. L-a anuntat pe fratele disparutului, care a sosit din Braila cu o echipa de zece insi, cativa dintre ei lucrand in Ministerul de Interne. Chiar fratele disparutului a urcat pe stanca. A gasit si el lantul metalic, pe care l-a ridicat si… a disparut si el. Nimeni n-a mai indraznit sa repete „figura“. Cei doi frati, cautati in zadar prin imprejurimi, n-au mai aparut niciodata.

ENIGMATICA CIVILIZATIE Chestionat in privinta disparitiei celor doi braileni, Alexandru Mironov, care fusese de vreo opt ori prin regiune, a tinut sa sublinieze ca zona este intr-adevar foarte deosebita si fara astfel de disparatii misterioase. Printre altele, a precizat ca aceasta zona nu este, in primul rand, identificata arheologic, desi acolo au fost descoperite fragmente de ceramica a unei civilizatii careia nu i s-a putut preciza epoca, diferita de vestigiile cunoscute deja din punct de vedere arheologic. A amintit despre anomaliile magnetice, despre un pisc care atrage toate fulgerele, despre izvoare radioactive si despre o regiune unde solul este negru, ca si cand, odata, acolo, a ars „ceva“, probabil o constructie imensa. Am vazut si noi stratul gros de sol ars si o bucata dintr-un zid ciclopic, care probabil inconjura intreaga asezare. In regiunea amintita de A. Mironov, in anii ’80, grupurile de copii telepati, condusi de cercetatorul Vasile Rudan, au indicat, prin perceptie extrasenzoriala, locurile unde exista vestigii. In acele locuri au fost descoperite urme ale acelei asezari necunoscute, dar „experienta“ arheologilor nu a mers mai departe de demonstratiile copiilor, dintr-un dezinteres imposibil de inteles. Ce civilizatie stranie a inflorit oare pe acest „vortex“ natural si cum a disparut ea?!

EXPERIMENTUL PHILADELPHIA In timp, teleportarile, cu toate fenomenele fizice care le implica, au fost admise sub denumirea de „manifestari complexe“. In urma testarilor renumitului guru Sai Baba, din Andhra Pradesh, India, care teleporta obiecte fara sa se concentreze profund, s-au observat chiar niste detalii de „decor“ care insotesc teleportarea, anume ca materializarea da impresia de „aruncare“ a obiectului respectiv, de parca ar fi azvarlit de undeva. In unele cazuri se aude un zgomot, ca o plesnitura, care insoteste teleportarea, iar obiectul este cald, ceea ce demonstreaza efortul energetic in timpul materializarii. In ceea ce priveste teleportarile de persoane, in afara de „madame Guppy“, nu s-au mediatizat alte experimente. Evident, daca nu tinem seama de „Experimentul Philadelphia“, un proiect ultrasecret al Marinei Americane in privinta „invizibilitatii“, efectuat in 1943, in urma caruia nava USS Eldridge a disparut, fiind deschisa o „poarta“ in timp, de 40 de ani. Cand a aparut, personalul navei era iremediabil „marcat“.

PORTILE TIMPULUI Dr. John Von Neumann, un savant in domeniul fizicii si informaticii, si-a dat seama ce nu a mers bine in „Experimentul Philadelphia“: campurile electro-magnetice care produsesera invizibilitatea navei afectasera 77 | P a g e

structura biologica a organismului uman, astfel ca membrii echipajului au fost scosi din punctul lor de referinta temporala, afectandu-le orientarea in timp si spatiu. „Aducerea“ lor inapoi a fost posibila doar cand marinarii au constientizat carui timp apartin, dar multi dintre ei nu au supravietuit „prezentului“ si au disparut pana la urma definitiv. Ulterior, s-a desfasurat Proiectul Montauk, dupa numele bazei din Long Island unde dr. Neumann, bazandu-se pe rezultatele „Experimentului Philadelphia“, a inventat „scaunul psihotropic“, cu ajutorul caruia un medium reusea sa deschida „porti temporale“, calatorind prin tuneluri spiralate care-i absorbea dintr-un loc si-i azvarlea intr-altul. Din nefericire, aceste experimente n-au fost niciodata recunoscute oficial, de aceea par numai scenarii de filme gen „Star Gate“ Sursa:www.ziarulcn.com Nu este de mirare ca in Muntii Buzaului stabilise generalul Ilie Ceausescu o subunitate cu un caracter ocult, pentru a „puncta“ si antrena soldati pentru unitatea de paranormali pe care voia s-o infiinteze. In aceasta incursiune in necunoscut, suntem insotiti de o echipa de extrasenzoriali, condusa de cercetatorul Vasile Rudan, care, in anii ’80, a efectuat o serie de teste in regiune, la cererea gen. Ilie Ceausescu. Cu ajutorul acestor ghizi psihici am descoperit o lume de dincolo de noi, pe care localnicii o numesc „Tara Luanei“, o lume a misterelor, a mesajelor ocultate si a manifestarilor paranormale.

GEOGRAFIA SACRA Muntii Buzaului au fost inclusi, din cele mai vechi timpuri, in geografia sacra a lumii. RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - anuk - 04-10-2010 11:12 AM Orase pierdute

Un oras devine "pierdut" atunci cand este abandonat de locuitorii sai si este lasat in paragina. Acest lucru poate surveni dupa un razboi, o migratie sau o epidemie, insa in fiecare caz, aceste orase devin precum niste capsule ale timpului, oferind sansa posteritatii sa descopere o civilizatie antica, practic neatinsa. In timp ce majoritatea oraselor au fost redescoperite, exista altele pe care cercetatorii nu au reusit nici pana in ziua de azi sa le gaseasca, devenind astfel legende. Chiar daca sunt realitate sau mit, urmatoarele 10 orase pierdute sunt cele care au captat de-a lungul timpului atentia celor mai multi istorici, arheologi sau aventurieri, relateaza Toptenz.net. 10. Orasul pierdut Z Se presupune ca orasul ar fi construit in jungla Braziliana, si ca civilizatia care a trait acolo ar fi dispus de o sofisticata retea de poduri, drumuri si temple. Speculatiile despre orasul Z au inceput dupa ce un document al unui explorator portughez a fost descoperit, acesta relatand ca in anul 1753 a vizitat orasul. Totusi, de-a lungul timpului nu s-a gasit nicio dovada in legatura cu existenta sa. Un alt explorator, Percy Fawcett, a incercat in 1925 sa descopere orasul Z, insa a disparut fara urma, iar in ultimul secol, multi alti aventurieri au murit, in incercarea de a ajunge in Z. Acum cativa ani, un oras numit Kuhikugu a fost descoperit in padurea Amazoniana, iar multi au speculat ca este orasul Z, datorita infrastructurii si ingineriei foarte sofisticate. Top 10 orase pierdute 09. Orasul Cezarului Cunoscut si drept "Orasul Ratacit" sau "Orasul Patagoniei", Orasul Cezarului este unul mitic si se spune ca ar fi fost amplasat in partea sudica a Americii Latine, in regiunea Patagonia. Asezamantul nu a fost niciodata gasit si in acest moment este considerat mai mult legenda decat orice altceva. Se spune ca supravietuitorii spanioli ai unui naufragiu au descoperit orasul si ca acesta era plin de aur si bijuterii. Alte povesti legate de Orasul Cezarului spuneau ca era locuit de oameni uriasi care masurau peste 3 metri, sau ca era un oras al fantomelor, care apareau si dispareau dupa voia lor.

78 | P a g e

Top 10 orase pierdute 08. Troia Facut faimos de epicul poem al lui Homer, Troia a fost legendarul oras localizat pe teritoriul Turciei de astazi. Pe langa faptul ca a fost locul de batalie in Razboiul Troian, Troia antica era una dintre cele mai bine fortificate cetati, fiind situata pe un deal, langa raul Scamander. Mult timp Troia a fost considerata o legenda, pana in momentul primei sale excavari, realizate de Heinrich Schliemann in anul 1870. Acesta spunea ca a descoperit ceva uimitor. In acelasi loc, cu timpul, mai multe orase au fost construite unul peste celalalt. Datorita numeroaselor excavari si a numarului foarte mare de turisti care au vizitat locul, Troia de astazi nu mai arata deloc impresionant.

Top 10 orase pierdute 07. Petra Cu siguranta cel mai frumos oras dintre toate de pe lista, Petra este localizat in Iordan, langa Marea Moarta si se crede ca in trecut ar fi fost centrul comercial Nabataean. Fiind un oras cioplit direct in piatra si inconjurat de munti, Petra era o fortareata naturala. Prosperitatea orasului a durat cateva sute de ani, din anul 100 I.H. pana in 363 D.H., cand Imperiul Roman a cucerit regiunea, iar un puternic cutremur de pamant a distrus majoritatea cladirilor. Petra a fost abandonat la scurt timp de locuitori si a fost descoperit abia in anul 1812, de catre un explorator elvetian.

Top 10 orase pierdute 06. El Dorado Regii Zipa obisnuiau sa-si acopere trupul cu aur, iar pentru zeitatea lor, Guatavita, obisnuiau sa lase in mijlocul lacului sacru diferite comori. Vechea traditie Muisca sta la originea legendei El Dorado. Unul dintre cele mai faimoase orase legendare este cu siguranta El Dorado, un imperiu mitic descoperit in jungla Sud Americana. Cunoscut si dupa pseudonimul de “Orasul Aurului” in spaniola, se spune ca era condus de un rege foarte puternic care detinea o avere enorma de aur si diamante. Pe timpul conquistadorilor, El Dorado a atras nenumarate expeditii nereusite. Una dintre cele mai cunoscute a fost cea condusa de Gonzalo Pizarro, din anul 1541, care a plecat cu circa 300 de soldati si cateva mii de indieni in jungla, in cautarea orasului. Acestia nu au descoperit nici urma de comoara sau de oras, iar dupa ce au fost decimati de boli, de foame si au fost atacati de nativi, expeditia a fost abandonata.

Top 10 orase pierdute 05. Memphis Fondat in anul 3100 I.H., Memphis-ul era capitala Egiptului antic si a servit drept centru administrativ timp de sute de ani, inainte de a fi parasit de locuitori, care au migrat spre Theba si Alexandria. In vremurile sale bune, se crede ca Memphis-ul ar fi fost cel mai mare oras al antichitatii, cu peste 30,000 de locuitori. De-a lungul anilor, locatia Memphis-ului s-a pierdut si a fost un subiect de dezbatere intens discutat de arheologi, inainte de a fi redescoperit de Napoleon in anii 1700. Abia atunci au fost studiate cu atentie sfinxul, statuile si templele. Din pacate, multe parti ale orasului au fost distruse din cauza turismului si a sapaturilor din zona.

Top 10 orase pierdute 04. Angkor Regiunea Angkor a Cambogiei a servit drept centrul puterii pentru Imperiul Khmer incepand cu anul 800 D.H., pana in 1400 D.H. Regiunea a fost abandonata dupa un declin usor care s-a sfarsit cu invazia armatelor Thai in 1431, lasand marele oras si sutele de temple Budiste sa fie inghitite de jungla. Orasul a fost practic neatins pana in 1800, cand un grup de cercetatori francezi l-au gasit. Angkor si imprejurimile sale au aceeasi intindere ca Los Angeles-ul de astazi si a fost recunoscut drept cel mai mare oras pre-industrial din lume, iar marele templu Angkor Wat este considerat cel mai mare monument religios care a existat vreodata. 79 | P a g e

Top 10 orase pierdute 03. Pompeii Orasul roman Pompeii a fost distrus in anul 79 D.H. dupa ce vulcanul Vezuviu a erupt si a ingropat intreaga comunitate in cenusa si lava. Se presupune ca in Pompeii locuiau peste 20,000 de oameni si era considerat unul dintre cele mai bune locuri de vacanta pentru clasa de varf a societatii din Roma. Dupa eruptie, ruinele au ramas intacte timp de 1700 de ani, fiind descoperite accidental, in 1748, de muncitorii care construiau un castel pentru regele Nepalului, iar de atunci, orasul Pompeii a fost o sursa constanta de explorari pentru arheologi. Ironic, dezastrul cauzat de vulcanul Vezuviu a conservat perfect arhitectura orasului, cat si nenumarate sculpturi si fresce, facand din Pompeii o cheie importanta a istoriei moderne si de intelegere a vietii din Roma antica.

Top 10 orase pierdute 02. Atlantis In ziua de astazi, orasul Atlantis este cu siguranta cel mai legendar oras al antichitatii, reusind de-a lungul timpului sa fie o sursa de speculatie, inca din timpurile lui Platon, care a scris pentru prima data despre el, in anul 360 I.H. Platon spunea ca in Atlantis locuia o populatie avansata si cu o formidabila putere navala, iar ca intindere, Atlantisul ar fi ocupat mult din teritoriul european, inainte sa se scufunde in mare, din pricina unui mare dezastru natural. In timp ce scrierile lui Platon au fost interpretate mai mult drept opere fantastice, descrierile lui in privinta mult evoluatei civilizatii, au fost subiectul numeroaselor carti publicate mai tarziu si a nenumaratelor expeditii de cautare a orasului. Cea mai faimoasa expedietie a avut loc la inceputul celui de-al Doilea Razboi Mondial, cand nazistii au organizat o expeditie in Tibet, cu scopul de a descoperii ramasitele culturii Atlantiniene.

Top 10 orase pierdute 01. Machu Picchu Dintre toate orasele pierdute, care au fost regasite in timp si studiate, probabil niciunul nu este mai misterios decat Machu Picchu. Izolat in valea Urubamba din Peru, orasul nu a fost niciodata gasit de conquistadori si nu a fost vizitat de nimeni pana la istoricul Hiram Bingham, care l-a redescoperit in anul 1911. Orasul era impartit in districte si era, de asemenea, sapat in stanca. Istoria ne spune ca a fost construit in anul 1400 de Incasi si abandonat cu mai putin de 100 de ani mai tarziu, din pricina epidemiei de variola adusa din Europa. Exista multe speculatii in legatura cu Machu Picchu. Unii spun ca ar fi fost un templu sacru, altii sunt de parere ca era o inchisoare, insa din prisma cercetarilor recente, specialistii cred ca a fost constuit personal pentru imparatul incas Pachacuti, iar locatia ar fi fost aleasa intre munti, din pricina inclinatiilor astrologice ale Incasilor. http://lifestyle.ele.ro/Timpul-liber/Descopera-lumea/Top-10-orase-pierdute_--a11577.html

RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - anuk - 04-12-2010 10:04 AM Locuri de legenda din Romania Sarmizegetusa Regia Sarmizegetusa Regia, este situata la cca. 30 km la sud de Orastie. Istoricii estimeaza construirea lor in secolele III – II i.e.n, insa sunt si calcule raportate la ziua solstitiului de vara, din care reiese o vechime cu 600 de ani mai mare. Monumentul “soarele de andezit” este foarte asemanator cu celebrul calendar Maya. Construirea acestui 80 | P a g e

monument ramane un mister, tinand cont ca materialele au fost aduse de la Magura Calan, la cel putin 100 km departare. Marele sanctuar rotund este si el foarte asemanator cu cel de la Stonehenge, creand impresia ca planurile au fost desenate de acelasi om. Ruinele care au infruntat veacurile dezvaluie, cu glasul lor de piatra, franturi din ceea ce a construit podoaba si mandria statului dac odinioara. Nu departe de ruinele cetatii, se gasesc resturile unor constructii cu caracter religios. “Sanctuarul Mare” si “Sanctuarul Mic” rotund. Blocurile de piatra ale “Sanctuarului Mic” sunt asezate intr-o anumita succesiune, simbolizand razele soarelui si avea un rol calendaristic. Este alcatuit din 114 piese, dintre care 13 sunt lespezi care separa 13 grupuri de stalpi cu urmatoarea structura: 8 grupe de cate 8 stalpi, 1 grupa de cate 7 stalpi, 3 grupe de cate 8 stalpi si o grupa de cate 6 stalpi. “Sanctuarul Mare” este compus din 3 cercuri concentrice, avand o axa de simetrie si o axa a pragurilor. Cercul exterior este alcatuit din 104 blocuri de andezit lipite unul de altul. Cercul urmator este format din 210 piese, dintre care 30 sunt lespezi de separare a 30 de grupari a cate 6 stalpi. Cel de-al treilea cerc este format din 4 grupuri de lespezi ce separa 4 grupari de stalpi. Absida centrala este alcatuita din 2 grupari de lespezi ce separa 2 grupari de stalpi. Dupa calculele efectuate s-a descoperit ca 47 de circumferinte ale “Sanctuarului Mic” corespund la 13 ani astronomici, dupa care mai este necesara o corectura de o zi. Din aceste calcule a rezultat ca dacii aveau un calendar bazat pe ciclurile a 13 ani, iar un an avea 47 de saptamani. “Sanctuarul Mic” fiind impartit in 13 grupe, realizandu-se inceperea unui nou an dacic numai in prima zi a unei grupe – a unei saptamani, iar toate cele 13 zile de inceput ale celor 13 grupuri sunt, in decurs de un ciclu, o singura data inceput de an. Dupa absida centrala a “Sanctuarului Mare” s-a ajuns la concluzia ca anul era impartit in trei trimestre de 13, 21, si din nou 13 saptamani. Interesant este faptul ca cele 21 de saptamani corespund “perioadei vegetative” a vitei de vie si altor cateva culturi, perioada ce probabil constituia o durata distincta din an, mai ales pentru un popor de agricultori si pastori. In aceste locuri s-au gasit diverse obiecte, monede, arme, diverse vasuri de ceramica, dovezi graitoare ale vietii ce s-a desfasurat pe aceste meleaguri. Dupa un vas de ceramica ce purta stampila Decebalus per Scorilo (Decebal fiul lui Scorilo) au dat posibilitatea cercetatorilor sa considere asezarea ca existand in vremea cand Dacia a fost condusa de Burebista si apoi de Decebal. Cum puteti ajunge la Sarmizegetusa Regia Pentru a ajunge la Sarmizegetusa Regia (azi localitatea Gradistea de Munte, comuna Orastioara de Sus) puteti lua un tren pana in municipiul Orastie. Acolo se gasesc autobuze care duc la comuna Costesti. Tot aici, se gaseste cazare pentru toate buzunarele. Se pot vizita cetatile Costesti si Blidaru, traseele sunt mici si usoare de aproximativ o ora. Cetatea Blidaru este putin mai greu de gasit, mai ales in lipsa unui ghid. Drumul este o poteca de padure care trece pe langa un gard si destul de dificil de gasit. Cel mai bine este sa intrebati localnicii. Samizegetusa Regia se afla la 20 de km de satul Costesti, iar distanta poate fi un obstacol daca nu aveti masina proprie. Drumul este marcat si usor de urmat. Cucuteni In 1885 si 1910 s-au efectuat niste sapaturi, unde au fost scoase la iveala vestigii neolitice datand din anii 4000 – 2000 i.e.n. Comuna Cucuteni se afla in judetul Iasi si se poate ajunge pe drumul de la Targu Frumos la Harlau. Cultura de la Cucuteni impresioneaza printr-o ceramica de foarte buna calitate, bogat si variat pictata. Este unica in Europa, gasindu-se unele asemanari doar intre ceramica Cucuteni si o ceramica dintr-o cultura neolitica din China. Diferenta fiind ca cea din China a aparut dupa circa un mileniu fata de cea de la Cucuteni. In locuintele de la Cucuteni au fost intalnite cateva cazuri unde, in podeaua locuintelor au fost descoperite oase umane, o posibila marturie a faptului ca oamenii se ingropau la temelia caselor, in mod ritualic. Lucru ce pare sa fie sustinut si de lipsa necropolelor. Cercetatorii vorbesc si despre un cult al zeitei-mama, dovada fiind statuetele antropomorfe descoperite. La aceste descoperiri s-au adaugat, la mijlocul secolului trecut, un tezaur de aur si un mormant tumular princiar apartinand civilizatiei geto-dacice, care, impreuna cu cele neolitice, ilustreaza doua dintre cele mai marete civilizatii preistorice si protoistorice din spatiul romanesc. Satul Nucu – Complexul de biserici rupestre 81 | P a g e

Un loc mai putin cunoscut si plin de mister: satul Nucu din judetul Buzau. Se gaseste in drumul de la Buzau la Brasov, unde se deschide un drum de tara in dreapta, spre satul Nucu la zece km inainte de a ajunge la Intorsura Buzaului. E de fapt un catun uitat de lume in creierul muntilor unde cu greu se poate ajunge cu masina. Intre satele Nucu (comuna Bozioru) si Alunis (comuna Colti), pe culmile Crucii Spatarului si Martirei se afla cel mai important complex de vestigii rupestre din muntii Buzaului. Aici se gasesc nu mai putin de 10 pesteri. Alunis (sec. IV – VI), Agatonul Vechi, Agatonul Nou, Bucataria, Pestera lui Dionisie Torcatorul (sec. IV – VI), Fundatura, Fundul Pesterii, Ghereta, Piatra Ingaurita (Pestera lui Iosif, sec. III – IV i.e.n) si Pestera de la Culmea Pietrei (Usa Pietrei). Bisericile si chiliile rupestre din satul Nucu erau folosite ca locuri de refugiu si de cult. In zona localitatilor Nucu si Colti exista 29 de lacasuri de cult sapate in roca. Bisericuta din fundul pesterii dateaza din perioada getodacica si este un monument istoric important. Cetatea Poenari Cetatea de la Poenari se afla in judetul Arges, la 50 de metri de barajul Vidraru, in varful muntelui Cetatuia. La cetate se poate ajunge urand 1480 de trepte din beton care serpuiesc printr-o padure de fag. Aici, la o altitudine de 850 m, protejata de pante abrupte, s-a inaltat cetatea “cuib de vulturi al vitejilor de temut”, care facea parte dintr-un lant de fortificatii ce aparau hotarul nordic al Tarii Romanesti. Ascunsa intre munti, batrana cetate Poenari isi tainuieste inca secretele, desi, mai nou, e scormonita caramida cu caramida de admiratorii modernului Dracula. In cautare de moroi, spirite ascunse in iarba, risipa de sange in nopti de orgie, vanatorii de vampiri sunt putin dezamagiti sa gaseasca, la capatul unui drum epuizant, doar cateva ruine roscate si tacute: zidurile care l-au aparat odinioara pe infricosatorul domn, asupu, dar precum spune letopisetul, aparator de dreptate. Acum peste 700 de ani exista doar un turn din piatra bruta, dar in secolul al XIV-lea, fortificatia a fost imbracata cu ziduri groase din piatra captusite in partile superioare cu caramida. Atestarile istorice au demonstrat ca Vlad Tepes s-a ingrijit de refacerea cetatii. In “Letopisetul Cantacuzinesc” se spune ca cetatea a fost ridicata din porunca lui Vlad Tepes care, voind sa pedepseasca pe boieri: “… pe toti i-a dus la Poenari si au lucrat la cetate pana li s-au spart hainele dupre ei…”, insa aceasta intamplare este legata doar de refacerea sau completarea ei ulterioara. Cetatea a fost ultimul refugiu al lui Tepes inainte de a pleca in Transilvania. A fost una din fortificatiile care au contribuit la victoria finala a romanilor din anul 1462. In anii 1969 – 1972 s-au efectuat niste lucrari de restaurare, unde s-au consolidat si inaltat zidurile si s-au construit trepte de acces care permit vizitarea in cele mai bune conditii. O legenda despre cetatea Poenari, cunoscuta sub numele de Raul Doamnei, vorbeste despre sotia domnitorului, care stiind ca turcii sunt in apropiere si simtind ca nu mai are nici o scapare, s-a urcat pe meterezele dinspre raul Arges si a strigat soldatilor ca prefera sa se omoare decat sa fie prizoniera turcilor. Apoi doamna tarii s-a aruncat in prapastie, trupul zdrobindui-se de stancile udate de apa raului. Locul unde a cazut s-a inrosit datorita sangelui doamnei, si acest lucru este vizibil si in zilele noastre.

http://www.descopera.org/locuri-de-legenda-din-romania/ RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - Gogu - 04-12-2010 10:34 PM 10 aprilie 2010, Preşedintele polonez Lech Kaczynski, soţia sa şi alţi oficiali polonezi au murit sâmbătă dimineaţă în urma prăbuşirii avionului care îi aducea în Rusia. Liderii din întreaga lume au transmis sâmbătă condoleanţe poporului polonez, aflat în doliu după moartea preşedintelui. http://www.realitatea.net/presedintele-poloniei-a-murit-intr-un-accident-aviatic---vezivideo_708409.html 10 aprilie 2010, liderii polonezi marcanti ce s-au opus euro si vaccinului impotriva gripei porcine mor in acelasi accident aviatic 82 | P a g e

http://theflucase.com/index.php?option=com_content&view=article&id=3270:top-polish-leaders-opposingeuro-and-swine-flu-vaccines-wiped-out-in-mysterious-plane-crash&catid=41:highlightednews&Itemid=105&lang=pl 10 aprilie 2010, presedintele Poloniei si principalii 2 contracandidati mor in accidentul aviatic http://theflucase.com/index.php?option=com_content&view=article&id=3269:president-and-twopresidential-candidates-killed-reports-wsj&catid=1:latest-news&Itemid=64&lang=pl 10 aprilie 2010 Moartea lui Slawomir Skrzypek, guvernatorul Bancii Centrale a Poloniei (acelasi accident aviatic) ridica "intrebari" asupra politicii monetare, aceasta schimbandu-se de la fosta politica ce presupunea cresterea profiturilor si cresterea bugetului, spre o politica ce slabeste zlotul, moneda locala http://www.cnbc.com/id/36361620 Ca urmare a acestui accident, Bronisław Komorowski este acum presedinte, boss de parlament, guvernator al bancii centrale, boss al armatei, etc, cum s-ar spune, tartore in Polonia (aceasta situatie nu a mai fost din vremea lui Józef Piłsudski ). Interesant este ca numele lui Bronisław Komorowski este strans legat de numele lui Andrzej Olechowski , nume ce se regaseste in la o intalnire Bildeberg si in Comisia Trilaterala. Si nu numai http://www.namebase.org/xoea/Andrzej-Olechowski.html Interesant, nu? RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - anuk - 04-15-2010 12:26 PM Cel mai neobisnuit copac din lume

Se numeste Jabuticaba, sau aborele de struguri, si se gaseste numai in jungla amazoniana din Brazilia. Ceea ce il face de-a dreptul neobisnuit este modul in care fructele sale apar direct pe trunchiul copacului si nu pe ramuri, asa cum se intampla in cazul tuturor celorlalti pomi fructiferi. Fructele, jaboticabas, sunt comestibile si pot fi consumate crude, fara a necesita o preparare prealabila.

RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - bodo - 04-16-2010 12:15 PM ARTA, ISTORIE, MITOLOGIE IN OPERA LUI CONSTANTIN BRANCUSI

Cu toţii îl recunoaştem pe Constantin Brâncuşi ca fiind cel mai mare sculptor român al tuturor timpurilor. De asemenea, îi cunoaştem bine şi operele reprezentative, în speţă “Coloana Infinitului”, “Măiastra”, “Domnişoara Pogany”, etc. Chiar şi un necunoscător în ale artei fiind, nu ai cum să nu apreciezi geniul artistic al acestui om şi modul în care el a reuşit să expună în artă elementele mişcării şi trancendenţei seculare. Probabil elementele mişcării le identificăm cu toţii în operele “Măiastra”, “Cocoşul” sau “Pasăre în spaţiu”. De unde şi până unde transcendenţa seculară în operele lui Brâncuşi? Ehhh, de aici începem altă poveste şi ne legăm de alte detalii ce depăşesc un pic sfera artei contemporane. Până la conlcuzii, hai să trecem un pic printr-o localitate din România contemporană, care se zbate să supravieţuiască în anomimatul liniştit al vechilor vetre săteşti originate în negura vremilor de mult apuse . . . Graţie Romaniei Libere, am ajuns printr-un reportaj în satul Loman din judeţul Alba, un cătun de ciobani, pierdut prin Munţii Sebeşului, în care se păstrează obiceiuri vechi de mii de ani. Cimitirul acestui sat pastrează tradiţii nu de mult apuse şi care la începutul secolului XX se regăseau pe arii extinse şi în alte zone ale României. Ce ne sare imediat în ochi? Mormintele bărbaţilor trecuţi în Lumea Cealaltă înainte de însurătoare sunt decorate cu monumente funerare individuale (făurite de meşteri locali şi răsplătite cu o oaie!), reprezentând coloane de lemn asemănătoarea cu mult mediatizata operă a lui Brâncuşi, 83 | P a g e

Coloana Infinitului. De asemenea, din loc în loc se regăsesc în vărful acestor coloane păsări imortalizate cu aripile deschise , pregătite de zbor, îndreptate spre răsărit, simbolizand sufletul celui dus, care s-a întruchipat în pasăre măiastră şi astfel trăieşte veşnic. În plus, coloanele sunt împodobite cu motive populare vechi reprezentând Soarele, Luna sau Stelele. Oamenii acestor locuri păstrează credinţa că sufletul omului e luat de Gaia şi dus din lumea viilor în cea a morţilor. (Gaea, Ga, Gaia, Baba Caia reprezintă în istoria antică Zeiţa Pământ; aceste nume se regăsesc şi la alte popoare vechi - Varro / De Lingua Latina V.64 ne spune că la Romani, Caius şi Caia sunt acelaşi lucru cu Gaius şi Gaia – urmare a faptului că o parte din divinităţile locale au fost preluate şi apreciate şi de alte popoare ale vremi; aş accepta şi varianta inversă în cazul în care ar mai exista alte obiceiuri similare în alte locuri europene). Avem astfel o explicaţie logică a originii blestemului “înghiţi-te-ar pământul” sau “luate-ar Gaia”! Tot timpul copilariei mele, am trăit cu ideea că această Gaia este o pasăre, făcând aceiaşi confuzie cu majoritatea românilor. Nu, Gaia este de fapt Pământul şi expresia face aluzie la moartea celui asupra căruia este aruncat acest “blestem”. De unde confuzia cu o pasăre? Ma gândesc că explicaţia rezidă tot în credinţele vechilor locuitori care au fost oarecum alterate în decursul trecerii timpului. Dacă vă amintiţi, tot în credinţa strămoşilor noştri apare Pasărea Phoenix (Phoenica ulterior Păunica) simbolizând imortalitatea şi transcendenţa! În zona de sud a Carpaţilor Meridionali unde de altfel s-a născut Brâncuşi, se regăseau obiceiuri funerare similare. Influenţat de aceste vechi tradiţii, Brâncuşi a intenţionat să ridice la Târgu Jiu o Coloană Infinită, după modelul acestor stâlpi funerari, iar în vârful acesteia să aşeze un Phoenix, o pasăre a sufletului. Până la urmă a triumfat varianta în care stâlpul funerar (Coloana Infinitului) şi Pasărea (Măiastră) au fost concepute şi expuse separat. bogdane.ro Lucian Boia : “Fiecare comunitate, de la triburi la naţiunile moderne se justifică pe sine prin recursul la origini. În toate timpurile şi în toate culturile menţionatele origini sunt preţuite mai mult decât orice altceva şi mereu reiterate şi comemorate … miturile începuturilor aduc în atenţie însăşi conştiinţa comunităţii.” Iar românii nu fac excepţie de la aceasta! Mitologia românească este foarte bogată, în mituri care se întrec unele pe altele a ne dezvălui cât mai multe lucruri despre începuturi. Theodor Damian întocmai ca şi Lao Tzu, iese din tiparele conform cărora, oamenii preistoriei erau primitivi: “Religia preistoriei a cunoscut o bogată varietate a formelor de manifestare. Departe de a fi fost un fenomen simplu, cum se asumă de multe ori pentru că omul acelor timpuri e considerat “primitiv”, credinţa acelor comunităţi era tot atât de elaborată şi rafinată pe cât cultura lor se arată a fi fost”. Sunt foarte multe exemple de reprezentarea a zeităţilor, încă din neolitic, sub forma unor păsări. Spre exemplu grecii o portretizau pe zeiţa Athena sub forma unei păsări sau alături de o pasăre, Apollo ( lui îi era consacrată Pasărea Pheonix), şi Artemis de asemenea, erau portretizaţi sub forma a diferite păsări. În mitologia scandinavă Freya era reprezentată uneori ca o pasăre ce culegea sufletele vitejilor de pe cămpul de luptă. În mitologia română lucrurile sunt mai complicate, dar având în vedere aceste tradiţii funerare în legătură cu pasărea măiastră care ajută sufletele morţilor să se ridice şi cunoscând faptul că mitologia greacă este preluată de la pelasgi, putem spune că zeiţă Artemis, Diana, Freya, Iana Sânziana este Zeiţa Pasăre la strămoşii noştri Pelasgi, Traci, Geto-Daci. La vechii europeni, cu centrul la Dunărea de jos, nu exista un zeu al morţii şi altul al învierii, zeiţa pasăre simboliza ambele, şi viaţa şi moartea. Viaţa, moartea şi învierea, o trinitate indestructibilă la vechii europeni. Acest lucru este probat de nişte versuri populare aflate în cartea “Dacia Preistorică a lui Nicolae Densuşianu! “Păsărica Ceriului Ceriului şi Domnului” Tot Densuşianu ne spune: “Păsările au avut în credinţele şi superstiţiile poporului pelasg un rol forte 84 | P a g e

important, cu deosebire la Etrusci şi la Latini” Theodor Damian concluzionează: “Este absolut necesar a remarca faptul că simbolistica religioasă legată de cultul zeiţei pasăre, pe cât de complexă, abstractă, elaborată şi sofisticată s-a dovedit a fi, cu sensul profund al ritmului, simetriei şi superbului rafinament ce o caracterizează se găseşte pe tot cuprinsul ariei balcanice, de multe ori în mod identic, în locuri despărţite de lanţul carpatic, aflate la sute de kilometri distanţă, şi în timp, la diferenţă de milenii, ceea ce dovedeşte existenţa pe tot acest teritoriu a unei singure religii, a unei singure culturi şi familii de triburi (popoare), – pelasgii, tracii – dincolo de diferenţele zonale în elemente de mai mică importanţă ce în mod firesc au putut exista; cu alte cuvinte, deşi fiecare arie culturală din vechea Europă are propriul ei mod de a portretiza zeiţa pasăre (sau şarpe), pentru a rămâne la religie ca element fundamental al unei culturi, totuşi simbolismul acesteia indică o unitate de concepţie în toate zonele, la mare depărtare între ele în timp şi spaţiu, ceea ce este semnificativ”. http://ramaniamyblog.wordpress.com/tag/arta-istorie-mitologie-constantin-brancusi-coloana-infinituluipasarea-maiastra-pelasgi-traci-daci-gaia-apollo-artemis-phoenix-paunica-vechea-europa/ RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - anuk - 04-17-2010 12:11 PM Procesele animalelor - ciudatele apucaturi ale justitiei

Pare greu de crezut azi ca a fost o vreme cand, in Europa, porci, oi si cai, boi si magari, ba chiar lacuste si alte goange daunatoare erau judecate, uneori condamnate, iar sentinta era executata fara zabava. Aceste procese ale animalelor, despre care exista relatari in documente vest - europene, au ramas in amintire ca unle dintre cele mai stranii intamplari ale istoriei medievale.

Nimeni nu stie, la ora aceasta, daca asemenea procese erau ceva obisnuit sau erau mai degraba rare. Ca au existat, asta e sigur; au ramas documente, mai mult sau mai putin bogate in amanute, asupra desfasurarii lor. Uneori e vorba despre simple mentiuni dar, pe ici-pe colo se mai gasaste si cate o relatare mai minutioasa – chiar cu detalii socante! –, asa cum este cazul celebru al scroafei din Falaise. Istoricii francezi, de pilda, au descoperit cca. 60 de cazuri, petrecute intre anii 1266 si 1586. Dar procese ale animalelor au existat si pe teritoriile unde se intind azi Italia, Germania sau Elvetia. Unele dintre aceste procese erau procese penale, implicand judecarea unor animale – de cele mai multe ori domestice; in 90% dintre cazuri fiind vorba despre porci – urmata de condamnarea si pedepsirea lor. Alteori, era vorba despre procese ce implicau autoritatea ecleziastica. Aici, erau judecate mai ales animale marunte si daunatoare precum rozatoarele sau lacustele care, neputand fi judecate individual, erau judecate si condamnate colectiv si primeau, adesea, cea mai grava pedeapsa pe care o putea da autoritatea bisericeasca: excomunicarea! Verdict: crima. O sa arzi in focurile cele mari ale iadului, porcule!

Toate acestea par absurde si, totusi, aceste procese nu numai ca au existat, ci erau chiar luate in serios. Procedura se desfasura in mare masura ca si in cazul inculpatilor umani. In cazul animalelor judecate pentru “fapte rele” comise individual – precum cazurile porcilor care omorasera copii mici, acestea fiind si cele mai frecvente cazuri – toata procedura se desfasura riguros si amanuntit. Animalul era luat (arestat, acesta ar fi cuvantul corect), intemnitat si era interogat (uneori sub tortura, si exista chiar consemnarea incredibila a unor marturisiri facute de animale!). Urma procesul: animalul era adus la tribunal, i se citea rechizitoriul, erau audiati martorii, luau cuvantul avocatul apararii si procurorul, judecatorul prezida, grav si constient de importanta misiunii sale – si, daca respectivul animal era gasit vinovat, ii erau aduse la cunostinta verdictul, apoi sentinta, dupa care urma pedepsirea. Ca lucrurile erau facute cu toata seriozitatea, nu incape nici o indoiala, intrucat toate aceasta desfasurare a procedurii implica niste costuri. Tocmai in arhivele judiciare se 85 | P a g e

gasesc cele mai multe mentiuni asupra acestor procese, in documente in care, daca nu se relateaza amanuntit desfasurarea proceselor, sunt oricum consemnate cheltuielile legate de acestea. Incarcerarea presupunea niste costuri (animalul trebuia hranit in acest rastimp, nu-i asa?); aducerea sa la tribunal (ceea ce se facea, de obicei, cu o caruta, care trebuia inchiriata), paza de catre oameni anume tocmiti, apararea sa de catre un avocat din oficiu, platit, de asemenea, din banii publici si, in fine, executia, realizata profesionist, de catre un calau anume tocmit, care trebuia si el platit – toate costau bani si trebuia tinuta o evidenta a acestor cheltuieli. Asa au ajuns pana la noi marturii asupra acestor practici, care azi ne par de necrezut.

Infractoarea roz. Cazul femelei infanticide Un caz bine cunoscut, pentru ca, intamplator, este relatat pe larg in documentele vremii, este cel al scroafei din Falaise, despre care am amintit. Cazul reprezinta un exemplu standard pentru genul acesta de procese. In 1386, animalul a mutilat un copil sugar, devorandu-i bratul si o parte a fetei, copilasul murind in urma acestui atac. O paranteza – asemenea cazuri par niste intamplari oribile, dar tocmai ele alcatuiau grosul infractiunilor comise de animalele domestice. Rareori apare prin arhive cazul vreunui cal sau al unei vite care ar fi ranit un om; in schimb, porcii infanticizi sunt numerosi. Daca n-ati mai auzit pana acum despre porci care au mancat copii, sa stiti ca se poate intampla si la noi, ca in toata Europa: la sate acesta era unul dintre multele pericole care ii pandeau pe copilasi. Porcii sunt omnivori; ca dovada, mistretii – stramosii porcilor nostri domestici – consuma cadavre, atunci cand le gasesc, iar pentru un porc, un pui de om, fara aparare, nu era decat o hrana aflata la indemana. La tara, se stie bine ca bebelusii, lasati nesupravegheati, pot fi victime ale porcilor infometati. In Evul Mediu, porcii erau nu numai foarte numerosi, ci si vagabonzi; lasati liberi, ei rataceau prin sate si chiar prin orase, hranindu-se cu tot ce gaseau comestibil. Din pacate, uneori dadeau peste copilasi mici care, culcati intr-un cos asezat pe pamant, cum se intampla uneori, scapati din vedere de catre parintii coplesiti de treburi, deveneau victime ale porcilor flamanzi. Faimosul proces al scroafei infanticide din Falaise

Documentele procesului scroafei din Falaise (desen, sus), asa cum s-au pastrat, descriu pe larg felul in care porcul a fost adus si pus in detentie, a fost dus la tribunal – imbracat cu haine! oare de ce? veti vedea, exista explicatii! – interogat; apoi, dupa audierea martorilor si a pledoariilor avocatilor, i-a fost adus la cunostinta verdictul, a fost pronuntata sentinta si apoi s-a procedat la executarea pedepsei. Pedeapsa a fost foarte cruda, reflectare a climatului de violenta care domnea in perioada medievala si a acelei “legi a talionului” care domina nu numai razbunarile personale, ci iata, si justitia oficiala. Legata de un cal, scroafa a fost tarata pe strazile orasului – aceasta fiind, in sistemul de pedepse ale Evului mediu, o practica infamanta, menita sa umileasca vinovatul – si a fost apoi urcata pe esafod. Executia a fost foarte sangeroasa: scroafa a fost mutilata in acelasi fel in care ea isi mutilase victima. Calaul i-a crestat ratul si unul dintre picioare, apoi a spanzurat-o de picioarele din spate, iar animalul a sangerat pana a murit. Naucitoare este “pompa”, daca putem spune asa, cu care s-a desfasurat acest proces, fara indoiala unul dintre cele mai spectaculoase din istoria acestor practici, acesta fiind poate motivul pentru care a ramas consemnat cu asemenea belsug de detalii. Judele magistrat a poruncit ca la executie sa asiste posesorii de porci din tinut, dar nu singuri, ci insotiti de porcii lor! Acesti oameni nu vedeau oare ridicolul acestor practici, sau lucrurile sunt mult mai complexe si trebuie sa cautam o explicatie dincolo de absurdul evident al unor amanunte?

Poate ca magistratul care a regizat desfasurarea acestui proces si a executiei – Regnaud Rigault – nu era o minte prea luminata si nu-si punea defel intrebari asupra naturii rationale a animalelor; poate era dornic sa iasa in evidenta prin ceva sau avea o urma de sadism in firea lui. Poate. (De altfel, el a comandat si executarea unei fresce avand drept subiect procesul scroafei infanticide; pictura a decorat biserica Sfintei Treimi din Falaise, dar s-a pierdut in urma unor renovari stangace ale lacasului.) Dar faptul ca au existat si alte procese, care chiar daca sunt descrise mai sumar, aveau, in buna masura, caracteristici asemanatoare, ne arata ca aici era vorba despre ceva mai mult decat grandomania sadica si lipsa de simt al ridicolului de care puteau da dovada unii 86 | P a g e

oameni.

Neinteles sau explicabil? Lucrurile devin oarecum mai limpezi daca legam aceste intamplari de peisajul intelectual medieval, dominat de preocupari si dezbateri teologice si filosofice asupra naturii sufletului si a raporturilor sale cu corpul si cu divinitatea. Invatatii sau mai putin invatatii vremii isi puneau intrebari, cu toata seriozitatea, asupra existentei unui suflet la animale si asupra deosebirilor dintre acestea si om. Aveau animale un suflet? Era acesta la fel cu al omului? Erau ele fiinte rationale si morale? Erau ele capabile sa deosebeasca binele de rau? Daca da, insemna ca erau responsabile de faptele lor si in acest caz, pedepsirea lor pentru cruzimi precum uciderea unui copil era justificata. Daca, insa, ele nu erau inzestrate cu o morala si o ratiune similare celor umane si nu faceau decat sa se poarte asa cum le lasase firea, atunci asa-zisa lor “cruzime” nu era o purtare josnica, ci doar manifestarea unui instinct firesc si era absurd sa fie considerate responsabile pentru accidentele grave pe care le produceau. Deci, aceste procese, care ne produc oroare, tulburand spiritul cu atatea detalii odioase, n-ar trebui incadrate totusi, scurt, la capitolul “extravagante medievale”, n-ar trebui considerate pur si simplu niste tampenii dezgustatoare, facute de niste oameni ignoranti si cruzi. Ele sunt reflexii ale spiritului vremurilor, oglindirea in viata de zi cu zi a unor nedumeriri existentiale care framantau spiritul oamenilor, chiar si pe al celor mai ignoranti si cruzi. Se confruntau aici doua scoli de gandire. Una dintre ele afirma opozitia categorica intre om – plamadit dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu – si animal, o fiinta care, desi tot creatie a Domnului, era considerata, in cel mai bun caz, imperfecta, deci inferioara omului. Celalalt curent de gandire aduce in scena ideea unor asemanari neindoielnice intre om si animale, rezultat al unei evolutii biologice ce porneste din aceeasi radacina. Chiar daca, pe vremea aceea, practic toata lumea era adepta ideilor creationiste si nu se stia mai nimic despre evolutie, exista totusi, cum spune un reputat istoric francez, Michel Pastoureau, “un sentiment mai mult sau mai putin difuz al unei legaturi intre fiinte si al unei inrudiri – nu doar biologice, ci si transcendentale – intre om si animal.”

Din aceste sentimente contradictorii privind animalele cu care omul impartea Pamantul s-au nascut marile controverse care azi ne fac sa zambim, dar care, pe vremea aceea, erau privite la modul cel mai serios si dezbatute pasionat si doct in marile universitati medievale. La Sorbona, dupa cum ne spune acelasi Michel Pastoureau, aveau loc, la sfarsitul secolului al XIII-lea, discutii scolastice foarte erudite ce urmareau sa raspunda unor intrebari de genul: Ce se intampla cu animalele dupa moarte? Vor invia si ele la judecata de apoi? Vor urca la cer? Si daca da, unde anume, in raiul tuturor sau intr-un loc anume rezervat lor? Au suflet? Sunt responsabile moral de faptele lor? Au voie sa lucreze duminica? Trebuie sa tina post, la fel ca oamenii? Ciudate intrebari, din punctul nostru de vedere, dar care reflectau nivelul de cunoastere si preocuparile oamenilor epocii. Dincolo de aspectul superficial al insolitului acestor idei si al practicilor judiciare ce decurgeau din ele, se afla mentalitatea unei societati impartite intre doua simtaminte contrarii: ideea crestina a unei inrudiri intre toate vietuitoarele, nu pentru ca ele impart acelasi cod genetic, ci pentru ca toate reprezinta creatia lui Dumnezeu, si ideea – tot crestina, bazata pe diverse pasaje din Geneza si din alte carti biblice – ca exista un prag ce desparte omul rational de animalul instinctual.

Intre bine si rau Multi dintre carturarii mediavali considerau ca animalele sunt inferioare omului in toate privintele, inclusiv in ceea ce priveste sufletul/intelectul, ca ele nu “gandesc”in termeni de bine si rau, ci se comporta pur si simplu 87 | P a g e

in acord cu instinctele lor de supravietuire. Chiar Sfantul Toma d’Aquino, cea mai mare autoritate bisericeasca a Evului Mediu apusean, s-a aratat ostil proceselor impotriva animalelor, considerand ca pedepsele sunt inutile in cazul unor fiinte al caror intelect nu le permitea sa discearna raul de bine. Celalta factiune considera, insa, ca toate fapturile vii sunt creatii ale Domnului, care le inzestrase, intr-o masura mai mare sau mai mica, cu o “gandire” de un fel oarecare si, astfel, animalele, chiar inzestrate cu un intelect inferior, erau raspunzatoare de faptele lor si trebuiau sa dea socotelal de “relele” pe care le faceau. Dupa cum stim, acest punct de vedere a pierdut teren, treptat, pana in zilele noastre, desi dezbaterile asupra sufletului animalelor continua si azi, luand forma moderna a psihologiei animale.

Cealalta categorie de procese intentate animalelor cuprinde actiuni indreptate impotriva unor fapturi ce aduceau pagube prin actiunile lor colective. In documente, uneori ele apar denumite explicit – soareci, sobolani, lacuste, omizi – alteori numite, generic si nediferentiat, “daunatori.” De cele mai multe ori, era vorba despre invazii de animale ce distrugeau recoltele. Sa nu uitam ca vorbim despre o vreme in care spectrul foametei atarna sinistru deasupra fiecarei comunitati, cand recolta era la bunul plac al intamplarii si o invazie de lacuste putea fi urmata de moartea pe capete a oamenilor, in iarna urmatoare. Fireste ca e naiv sa-ti imaginezi ca poti scapa de lacuse blestemandu-le sau excomunicandu-le dar, in acele vremuri in care nu existau pesticide, cu ce puteau apara bietii oameni ignoranti, traind la limita saraciei si infricosati pana la panica de perspectiva unui an intreg fara paine? Procesiune medievala pentru alungarea lacustelor

De altfel, autoritatile bisericesti profitau de aceste spaime colective pentru a-si consolida puterea asupra enoriasilor. In cazul oricarei invazii distrugatoare, in primul rand se organiza o procesiune – cu moaste, steaguri, efigii ale sfintilor si tot ce mai trebuia in asemenea cazuri –, se faceau slujbe, prilejuri cu care, asa cum se arata in marturiile scrise ce ne-au ramas, episcopii le aminteau insistent oamenilor sa-si platasca darile catre biserica. Apoi, animalele erau somate sa paraseasca livezile sau ogoarele cu pricina, uneori chiar oferindu-li-se, cu generozitate, terenuri virane pe care sa-si desfasoare activitatea. Iar daca aceste mijloace nu dadeau rezultatul asteptat, urmau judecarea si pedepsirea animalelor. Ne-au ramas mentiuni ale practicilor amanuntite ce insoteau desfasurarea actiunii: citirea acuzatiilor, audierea pledoariei unui aparator al animalelor invinuite, pronuntarea sentintei, apoi aplicarea pedepsei. Existau, deci cel putin doua mari deosebiri fata de categoria precedenta: aceste procese erau de resortul autoritatii ecleziastice, nu al justitiei seculare – laice –, iar masurile luate – respectiv pedepsele – erau cu mult mai putin eficiente decat in cazul animalelor vinovate de ucideri si raniri. Evident, nici sobolanii, nici lacustele, nici omizile sau mustele nu se sinchiseau de blesteme si de excomunicare si continuau sa-si vada de treaba. Dupa cateva zile, era posibil ca animalele cu pricina sa dispara dintr-un loc, plecand, duse de instinctele lor naturale, sa pustiasca alte tinuturi. Acesta era cazul de succes. Dar ce se intampla in caz de esec? Poate va intrebati daca nu cumva biserica iesea cam sifonata in caz de nereusita. Nici o grija, exista un plan de rezerva. Daca orice mijloace, inclusiv excomunicarea, dadeau gres, autoritatile clericale trageau in mod oficial concluzia ca flagelul respectiv era dincolo de sfera de actiune a bisericii, fiind o pedeapsa dumnezeiasca trimisa enoriasilor, drept sanctiune pentru pacatele lor. Asadar, oameni buni, nu-i nimic de facut decat sa va pocaiti, sa va rugati, sa veniti mai des la biserica, sa aratati cinstire preotilor. (Si sa nu uitati sa va platiti darile!)

Si totusi, de ce? Aceste practici – judecarea si pedeapsa colectiva aplicata animalelor daunatoare – infloresc in perioada de propasire a crestinismului in Europa, aceeasi epoca in care a fost instituita Inchizitia, in care biserica ajunge la apogeul rolului ei justitiar si de reglementare a vietii oamenilor. In mod evident, intentia este de a extinde controlul si competenta tribunalului ecleziastic si asupra altor vietuitoare, in incercarea de a-si afirma si 88 | P a g e

consolida puterea. Multi istorici au sugerat ca aceste procese intentate animalelor, atat colectiv, cat si individual, aveau ca motivatie – poate nu intodeauna declarata si evidenta – pe aceea de a promova sistemul judiciar ca fiind unul drept si vigilent, caruia nu-i scapa nimic si care nu iarta nici o fapta rea, indiferent cine ar fi comis-o. Din nou, situatia reflecta epoca: este vremea in care institutiile medievale – sistemul de legi, organizarea sociala – oglindeau societatea medievala matura. Cu alte cuvinte, totul poate fi vazut ca un soi de exercitiu de imagine, destinat zugravirii unei justitii exemplare – iata, dreptatea e una pentru toata lume, fara deosebire de specie. Si astfel, procesele medievale intentate animalelor devin fascinante nu pentru interesul lor anecdotic, ci pentru rolul lor de oglinda a lumii, in acele vremuri atat de nedrept numite Evul Intunecat.

RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - mod1 - 04-17-2010 01:12 PM

RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - bodo - 04-20-2010 08:50 AM Combustia spontana – focul launtric Combustia spontana ocupa un loc privilegiat in panoplia fenomenelor stranii, data fiind pozitionarea sa pe linia subtire dintre misticism si stiinta, motiv pentru care o accepta atat entuziastii paranormalului, cat si comunitatea stiintifica. Daca explicarea acestui fenomen este simpla, cauzele care stau la baza lui continua sa lase loc speculatiilor. Oamenii de stiinta nu au putut ignora numeroasele dovezi de combustie umana spontana acumulate de-a lungul timpului. Combustia spontana ocupa un loc privilegiat in panoplia fenomenelor stranii, data fiind pozitionarea sa pe linia subtire dintre misticism si stiinta, motiv pentru care o accepta atat entuziastii paranormalului, cat si comunitatea stiintifica. Daca explicarea acestui fenomen este simpla, cauzele care stau la baza lui continua sa lase loc speculatiilor. Oamenii de stiinta nu au putut ignora numeroasele dovezi de combustie umana spontana acumulate de-a lungul timpului. O definitie, doua perspective diferite Ce anume diferentiaza un corp supus combustiei spontane de unul mistuit intr-un incendiu obisnuit? Unul dintre cei mai impatimiti investigatori ai fenomenulului de combustie spontana, Larry Arnold, descrie fenomenul ca fiind “procesul prin care o persoana se aprinde dintr-o data fara a intra in contact cu o sursa de foc exterioara si apoi poate fi transformata in cenusa, pe cand materialele inflamabile din apropiere, in mod paradoxal, scapa nearse aproape deloc”. Dictionarul Oxford noteaza o definitie asemanatoare a combustiei interne: “fenomenul in urma caruia materia organica ia foc fara vreo cauza aparenta, in special prin intermediul caldurii generate de oxidarea rapida din interiorul organismului”. O alta definitie a combustiei afirma ca aceasta consta in aprinderea unei mase fara ca ea sa fi intrat in contact cu o alta masa care arde. Chiar daca si-a gasit loc printre paginile unui dictionar reputat, combustia spontana ramane un fenomen din sfera paranormalului, insa unul pe care stiinta si-l disputa de ceva vreme cu credinta oamenilor in miraculos sau in pedeapsa divina. O tipologie Fenomenul are o serie de caracteristici care il diferentiaza de orice alt fel de combustie: 89 | P a g e

•Arderea nu are niciodata loc fara declansator (conform teoriei candelei, o sursa de aprindere este intotdeauna prezenta in vecinatatea victimei); •Corpul supus combustiei spontane prezinta, de obicei, arsuri mult mai severe; arsurile nu sunt distribuite uniform pe corp; extremitatile pot ramane neatinse, in timp ce trunchiul este adesea complet pulverizat, oasele fiind transformate in cenusa; •80% dintre cazurile de combustie spontana au ca victime femei, dintre care majoritatea sunt fie supraponderale, fie alcoolice. Moartea survine, de regula, dupa ce victima a consumat alcool; •Arderea este localizata in corp. Obiectele din jur si, deseori, hainele victimei raman neatinse de foc; •Podeaua din jurul cadavrului ramane, in cele mai multe cazuri, acoperita de un lichid vascos, galben, uleios si urat mirositor; •Toate cazurile s-au petrecut in spatii inchise. Victima este intotdeauna singura pentru lungi perioade de timp. Martorii din apropiere nu aud niciodata sunete, urlete de durere sau strigate de ajutor.

Stiinta sau… Circumstantele in care se petrec aceste combustii spontane sunt ele insele misterioase. Cel mai des fara martori si mai ales, fara supravietuitori. In majoritatea cazurilor, victimele erau supraponderale si aveau un viciu, fie ca e vorba de tigari, fie de alcool. Pana aici, nimic paranormal. Ceea ce nu a putut fi explicat inca de la inceput este cum poate lua foc un corp uman, brusc, fara o sursa puternica exterioara si mai ales, cum poate arde atat de repede si cu asemenea putere, insa fara a afecta lucrurile din jur? O echipa constituita in 1996 si alcatuita din experti in incendii a inceput investigarea catorva dintre cele mai recente cazuri de combustie spontana. Punctul de plecare a cercetarilor avea sa adanceasca, insa, si mai mult misterul. In crematoriile umane, desi temperaturile ating valori extrem de ridicate, oasele nu ard in intregime; de cealalta parte, combustia spontana incinereaza cu o asemenea eficienta, incat oasele sunt prefacute complet in cenusa. Stiinta a gasit o explicatie, insa argumentele nu sunt chiar imbatabile. Oamenii de stiinta incearca sa descrie producerea fenomenului prin intermediul “efectului de candela”. Scenariul este urmatorul: este necesara o sursa cat de mica de caldura, spre exemplu, cea provocata de o tigara aprinsa, pentru ca focul sa arda hainele si pielea, suficient cat sa elibereze grasimea subcutanata. Aceasta va juca rolul unui combustibil, iar corpul va arde atata timp cat va fi grasime. In sustinerea acestei teorii par sa vina faptul ca in majoritatea cazurilor, membrele erau mai putin afectate, in vreme ce trunchiul era ars integral. Mai mult decat atat, unul dintre semnele care indica o combustie spontana este prezenta unei substante galbui, grase si urat mirositoare, ceea ce nu este altceva decat grasimea arsa. In anii ’80, doctorul John de Haan, de la Institutul Criminalistic din California, a avansat ipoteza potrivit careia cauza combustiei spontane ar putea fi topirea grasimii corporale. Deoarece porcii poseda tesut adipos asemanator celui uman, doctorul Haan a utilizat in experimentele sale un porc mort, pe care l-a infasurat intr-o patura si a picurat deasupra o cantitate redusa de petrol. Astfel ambalat, cadavrul a fost introdus intr-o incapere tinuta sub observatie si i s-a dat foc. Dupa cinci ore, ramasitele erau similare celor rezultate in urma combustiei umane spontane, in timp ce obiectele din camera ramasesera neatinse de flacari. Desi inovator, experimentul ignora complet conditiile in care mai multe persoane au asistat pe viu la combustii spontane. Povestile acestora contrazic teoria efectului de candela, ducand mai departe aura de mister a celor care pier arsi de teribilul foc interior. …paranormal? Cunoscuta si semnalata de sute de ani, combustia spontana a primit si alte explicatii, dintre care una sustinea 90 | P a g e

ca o persoana ar putea izbucni in flacari din pricina unor acumulari prea mari de furie sau din pricina consumului excesiv de bauturi spirtoase. Focul ar mistui pe dinauntru individul in cauza, trasformand corpul in cenusa in doar cateva minute. Toata temelia de argumente aparent solide ale acestei teorii este, insa, corodata de un detaliu uimitor: in timp ce corpul arde ca o torta, mediul din apropiere (inclusiv hainele) ramane intact! Cu alte cuvinte, corpurile izbucnesc in flacari fara vreo cauza exterioara, cand, se stie, in conditii normale, corpul uman arde greu, deoarece este alcatuit, in proportie de aproximativ 80% din apa. In scopul arderii ramasitelor umane, crematoriile folosesc cuptoare incalzite la temperaturi intr-atat de ridicate, incat daca ar fi posibil ca ele se produca cumva intr-o casa, ar arde-o din temelii si ar afecta si imprejurimile. Si cu toate acestea, chiar si in crematoriu oasele nu ard complet, asa cum se intampla in cazul misterioasei combustii spontane. Dar aceasta nu este singura nepotrivire in ceea ce priveste teoria efectului de candela. In cazurile semnalate, combustia propriu-zisa dura foarte putin, insa indeajuns incat sa mistuie trupul. Ori in crematorii, durata de ardere este de cateva ore, spre deosebire de cele cateva zeci de minute cat dureaza ciudatul fenomen. In toata istoria scrisa a combustiei interne au existat foarte putini martori. Insa si mai putini supravietuitori… Supravietuitorii Unul dintre putinii norocosi este Jack Angel, un comis-voiajor prosper, care in 1974 s-a trezit in camera sa de hotel cu arsuri serioase. La spital, medicii au avut surpriza sa descopere arsuri interne grave, insa fara ca pacientul sa fi fost afectat de vreo sursa externa. Intr-un alt caz, persoana in cauza a realizat ca arde efectiv pe dinauntru, ceea ce, probabil, i-a salvat viata. Profesorul de matematica din cadrul universitatii Nashville a vazut cum ii tasneste din picior o flacara albastra si stralucitoare pe care a reusit sa o opreasca cu palmele, un gest disperat de a stinge focul care izvora din... interior. Desi pana in prezent s-au semnalat zeci de cazuri, putini dintre cei care au trecut printr-o asemenea experienta au supravietuit pentru a furniza detalii menite sa ofere noi indicii asupra acestei enigme numita combustia interna. http://www.descopera.ro RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - anuk - 04-20-2010 09:00 AM Fereasca Dumnezeu de asa ceva ,asta in cazul in care fenomenul este real . Calaul – intre teroarea mortii si puterea divina .

„Uciderea legala a unui om iti confera o putere exorbitanta. Totul se petrece ca intr-un film rapid. Ei iti aduc o persoana, apoi inca una, si in 20 de secunde doi oameni au fost deja decapitati. In acel moment traiesti un extraordinar sentiment al puterii – doar Dumnezeu poate face asta!” - Fernand Meyssonnier (1931 - 2008), ultimul calau francez din Algeria, cu peste 200 de executii prin ghilotinare efectuate intre 1947 si 1961.

Cu totii ni-l inchipuim pe acest sumbru executant al pedepselor capitale in nota conceptiei generale nascute din productiile hollywoodiene si din romanele de capa si spada ale lui Alexandre Dumas sau ale altor autori din secolele trecute. Gluga neagra ce ii acoperea toata fata, corpul urias si diform, securea ascutita si esafodulpe care victimele isi asteptau resemnate sfarsitul, sunt doar cateva dintre imaginile stereotip ce definesc tabloul tenebros al unuia dintre cele mai contestate si mai hulite personaje din istoria umanitatii – calaul. Cat adevar exista, insa, intr-o astfel de descriere romantioasa ramane sa descoperim impreuna in cele ce urmeaza. Inainte de a incepe, insa, se cuvine sa oferim cititorilor nostri o scurta explicatie. Poate pentru cei deja 91 | P a g e

obisnuiti cu articolele Descopera, publicarea unui material despre calai in ziua de vineri, zi dedicata exclusiv razboinicilor, civilizatiilor sau, pur si simplu, personajelor care si-au pus amprenta asupra mersului istoriei, ar putea parea o exagerare. Justitiar pentru unii, creator de spectacole sau demon pentru altii, calaul nu ar fi niciodata capabil sa isi gaseasca loc in galeria elitista a eroilor umanitatii. Privita, insa, din alta perspectiva, aceea a securii metaforice sub care au cazut laolalta proscrisi si capete incoronate, sub care s-au incheiat si sau nascut epoci, problematica executantilor pedepsei capitale poate fi catalogata ca una decisiva in schimbarea cursului istoric al vremurilor.

Pedeapsa capitala – povara de pe umerii umanitatii Orice incercare de a gasi originile pedepsei capitale in istorie nu poate fi descrisa decat ca o misiune imposibila. Practic, pedepsele de acest gen apar mentionate inca de acum 6000 de ani, odata cu inventarea limbajului scris in Sumer. Mai mult, dovezile arheologice imping practica uciderii rituale sau ca masura punitivo-coercitiva chiar la inceputurile umanitatii. Vom opta aici pentru catalogarea propusa de profesorul doctor Paul Stefanescu, cel care defineste trei mari etape istorice ale pedepsei cu moartea: prima, cea a executiilor desfasurate dupa un anumit ritual, ca un spectacol dedicat multimii, cu scopul de a impresiona pe potentialii faptuitori ai unor acte interzise; cea de a doua, caracterizata prin inlaturarea actelor de cruzime si cu accentul pus pe actul executiei in sine; si cea de a treia, cea a tentativelor de interzicere a pedepsei capitale si aplicarea acesteia doar in cazuri exceptionale. Din pacate, chiar daca definesc perioade istorice distincte, cele trei etape nu si-au gasit o finalitate si se regasesc simultan in culturile si civilizatiile din zilele noastre. In ochii unui legiuitor, pedeapsa capitala poate fi privita ca o masura de protectie a societatii in fata criminalilor care atenteaza la viata, securitatea, bunurile materiale sau spirituale ale membrilor ei. In fapt, aceasta a fost si prima reactie a societatii umane in fata actelor deviante ale anumitor indivizi. Asa cum am mentionat si mai devreme, dovezile arheologice arata faptul ca executia era intalnita ca practica inca din timpul societatilor tribale. Cu toate acestea, cazurile in care se impunea o asemenea masura erau extrem de rare, cu atat mai mult cu cat in sanul unor grupuri restranse crimele si actele antisociale sunt rar intalnite. O atare stare a lucrurilor s-a intalnit pana in urma cu circa patru milenii si jumatate. Astfel, in timpurile biblice, uciderea unui membru al societatii putea fi pedepsita cu aceeasi moneda de catre rudele victimei, in spiritul legii talionului. Cutumele si legile pamantului s-au dovedit, insa, nu odata, mult mai complexe decat par la prima vedere. In aceeasi ordine de idei, cei lezati puteau solicita despagubiri materiale pe masura pierderii lor de la autorul crimei, aceasta constituind o practica des intalnita pe parcursul istoriei trecute. Decisiva in schimbarea cursului istoric este conceptia conform careia „varsarea sangelui reprezenta un pacat divin”. In litera acestei idei, odata cu instituirea unor autoritati puternice si cu aparitia primelor sisteme de legi scrise, sunt interzise platile compensatorii, iar crimele intra sub jurisdictia necrutatoare a legii. Vom spicui aici, ca exemplu, cateva dintre normele lui Hammurabi (1792-1750 i.H), regele babilonian autor al unuia dintre primele coduri de legi cunoscute: Daca un om ii scoate ochiul unui om liber, i se va scoate si lui ochiul. Daca el rupe oasele unui om liber, i se vor rupe si lui oasele. Daca un fiu isi loveste parintele, i se va taia mana. Daca o femeie a cauzat moartea sotului ei pentru un alt om, acea femeie va fi trasa in teapa. Daca un hot este descoperit in timp ce fura, va fi omorat. Daca un barbat foloseste violenta asupra sotiei altui barbat pentru a se culca cu ea, el va fi omorat, iar femeia considerata fară vina. (Codul lui Hammurabi – Editura Proema, 2001) Lua astfel nastere si profesia de calau, acel personaj menit sa duca la finalizare legile instituite de autoritatea centrala. Chiar daca istoria veche nu ofera date despre cei meniti sa execute pedepsele capitale, cel mai 92 | P a g e

probabil ei erau recrutati din randul sclavilor sau din cel al soldatilor aflati in slujba regelui. Aceleasi conceptii se regasesc si in Grecia Antica, prima mare civilizatie europeana, acolo unde varsarea sangelui era privita ca o ofensa dincolo de orice despagubire baneasca. Chiar daca unele familii ar fi preferat o remuneratie consistenta, legile draconice ale vechilor eleni erau exemplare. Odata acuzat, faptuitorul crimei devenea un proscris si oricine il intalnea avea dreptul, si chiar obligatia de cetatean, de a-l ucide. Poate cel mai elocvent exemplu in acest sens este cel al lui Ephialtes, tradatorul spartanilor de la Termopile, care avea sa fie ucis de Athenades dupa ce, in prealabil, fusese declarat indezirabil in toate cetatile grecesti. Chiar daca executia a avut loc la mai multi ani dupa momentul tradarii, spartanul Athenades a fost catalogat de catre contemporanii sai si a ramas in istorie drept un veritabil erou. O alta trasatura caracteristica vechiului sistem de legi elen este aceea ce permitea anumitor condamnati la moarte varianta „onorabila” a sinuciderii. In cu totul alt mod decurgeau lucrurile in societatea romana. In anticele texte latine, infractiunile erau desemnate prin termenul de delicte, indiferent daca faceau obiectul dreptului public sau al celui privat, iar cele mai multe dintre ele erau sanctionate cu pedeapsa capitala. Crimele, marturiile false, ofensele aduse zeilor sau chiar unei statui a imparatului erau pedepsite cu moartea. Tot in epoca romana apar si executiile ca spectacol public, uneori cu implicatii rituale. Astfel, cel care jura fals intr-un proces, intrucat juramantul se facea prin invocarea zeilor, era ucis prin aruncarea de pe stanca Tarpeiana. Asasinatul, denumit parricidium chiar daca initial nu se referea la uciderea parintelui, era pedepsit exemplar. In fata multimii, acuzatul era torturat, dupa care capul ii era invelit intr-o piele de lup, era introdus intr-un sac din piele de vita alaturi de un cocos, un caine, o maimuta si o vipera si era transportat pe strazilei Romei pana la malul Tibrului. Executia se finaliza prin aruncarea infractorului in apele raului. De mentionat insa ca o astfel de pedeapsa nu se impunea decat in cazul celor care ucideau un cetatean roman, uciderea unui sclav, spre exemplu, fiind sanctionata cu o amenda conforma cu valoarea baneasca a celui omorat. In aceeasi societate latina ce se dorea un izvor al civilizatiei pentru proprii cetateni si pentru lumile barbare, arta uciderii legale atinge un nivel nemaintalnit pana in acele vremuri. Practic, executiile ajung la rangul unei arte macabre. Daca nobililor li se mai permitea inca, asemenea grecilor antici, varianta sinuciderii, infractorii de joasa speta faceau obiectul unor spectacole grotesti. Poate cea mai umilitoare si mai dureroasa pedeapsa era cea a crucificarii, pedeapsa exemplara, destinata celor mai rai dintre criminali. Totodata, sentintele capitale erau indeplinite prin arderi pe rug, mutilari, aruncarea in arena in mijlocul animalelor salbatice ori a gladiatorilor sau chiar prin reprezentatii ale unor piese de teatru in care scenele mortii erau reale. Ceea ce poate parea de neinteles pentru noi, cei de astazi, este deliciul pe care astfel de executii il produceau multimii. Orice pedeapsa cu moartea se bucura, inevitabil, de o prezenta masiva a publicului. Ca si in perioada Babilonului, calaii nu reprezentau o clasa aparte, ei fiind selectati aleatoriu din randul sclavilor sau al soldatilor, oameni pentru care un corp crucificat, dezmembrat sau decapitat nu ar mai fi reprezentat o scena respingatoare.

Calaul – Demonul Mortii sau Justitia Divina? Chiar daca fragmentul destinat pedepsei capitale ca realitate istorica este departe de a fi incheiat, aparitia calailor profesionisti in societatile medievale impune tratarea acestui aspect intr-un capitol separat. Nu vom starui aici asupra atrocitatilor savarsite de „Bratul secular”, asa cum era numita Inchizitia, si nici asupra miilor de torturi si de modalitati de a ucide un om pe care legiuitorii clerului le inventasera pentru a aplica, asa cum in mod eronat declarau, „Justitia Divina”. Vom incerca, in schimb, sa punctam acel aspect ce face subiectul prezentului articol – rolul calaului in societatea umana. Chiar daca trecerea de la Antichitate la Evul Mediu si chiar pana la inceputurile epocii moderne ar fi impus o schimbare a mentalitatii, lucrurile tind sa urmeze si chiar sa dezvolte aspectele negative ale societatii umane. Legea talionului castiga teren chiar si dupa destramarea celor doua Imperii Romane si odata cu aparitia monarhiilor europene. Pentru sute de ani, pretul sangelui nu va fi altul decat sangele insusi, cu specificatia ca legile medievale impun ca raspuns la cruzime, o cruzime si mai mare. Se credea pe atunci ca o o pedeapsa exemplara poate stavili pornirile criminale ale celor tentati sa le infaptuiasca. Iar pentru a putea aplica o pedeapsa capitala intr-un mod exemplar, era nevoie de un veritabil profesionist. Astfel, apare in Europa clasa 93 | P a g e

distincta a calailor. Motivatia pentru care unii oameni optau pentru aceasta profesie difera de la caz la caz. O remuneratie consistenta, iertarea pacatelor, absolvirea de o pedeapsa similara, celebritatea, privilegiile sau o simpla metoda de subzistenta reprezentau in acele vremuri motive suficiente pentru a imbratisa cariera de ucigas legal. De fapt, in societatile occidentale, plata acestor servicii era privita ca un semn de civilizatie. Meseria se transmitea din tata in fiu si, nu odata, au aparut veritabile dinastii de calai. Poate cele mai cunoscute sunt Sanson si Meyssonnier, dinastii dezvoltate in Franta medievala, cu practicanti ai acestei meserii pana aproape si chiar in secolul XX. De ce a fost nevoie de specializarea unor personaje in practicarea pedepsei capitale? Privit in context istoric, raspunsul este unul destul de simplu. O executie trebuia efectuata exemplar sau, dupa caz, trebuia sa scurteze chinurile ori sa prelungeasca agonia unui condamnat. Fie ca era vorba de tragere pe roata, de decapitare, spanzurare, tragere in teapa, dezmembrare, eviscerare, ardere pe rug, fierbere sau alte metode de ucidere, calaul trebuia sa fie un profesionist. Nu odata s-a intamplat ca in cazul unei executii stangace, calaul sa fie apostrofat de multime si sa i se ceara inlocuirea, fapt cu serioase repercursiuni asupra veniturilor acestuia si chiar asupra viitorului sau ca practicant al executiilor publice. „Nu trebuie sa lasi niciodata timp de gandire condamnatului la pedeapsa prin decapitare. Daca faci acest lucru, el va incepe sa isi miste capul si se va crea o intreaga harababura. Lama va trece prin maxilarul sau si atunci va trebui sa folosesti un cutit de macelar pentru a termina treaba. Trebuie, insa, sa fii atent. Un calau nepriceput isi poate pierde degetele sau chiar mana sub lama ghilotinei”, declara pentru BBC, in urma cu mai putin de sase ani, Fernand Meyssonnier. Ar fi o greseala, totusi, sa credem ca doar in Europa pedeapsa cu moartea ajunsese la un asemenea grad de rafinament. De fapt, o simpla privire aruncata asupra civilizatiilor asiatice ar fi putut sa-i faca pe calaii europeni sa para niste simpli inocenti. Daca in tarile cu o religie predominant islamica se aplicau legile Coranului, asa cum se intampla si astazi in unele state musulmane, in China si India executiile publice mergeau pana aproape de perfectiune, daca putem folosi un astfel de epitet. Astfel, in tara in care se inventau, printre altele, hartia, praful de pusca, abacul, artificiile, busola sau umbrela, apareau, inca din secolul IX, adevarate scoli destinate calailor. In fond, una dintre cele mai populare metode de executie, folosita din Antichitate si pana la instaurarea regimului comunist, era cea denumita „pedeapsa celor 1000 de taieturi”. In timpul unei asemenea executii, condamnatul era supus unui supliciu greu de imaginat, calaul taindu-i sistematic mici bucati de tesut muscular. Tinea doar de profesionalismul executantului ca o pedeapsa de acest gen sa dureze cat mai mult timp cu putinta, inainte ca victima sa isi piarda cunostinta. Doar cei mai priceputi dintre calai puteau executa cele 1000 de taieturi cerute de public, iar o atare performanta era cu atat mai apreciata de multime. In schimb, in India, calaii erau selectati din randul ingrijitorilor de elefanti si doar cei mai eficienti dresori castigau dreptul de a executa condamnatii. De altfel, dezmembrarea unui condamnat cu ajutorul elefantului, sau zdrobirea acestuia cu ajutorul acelorasi uriase pachiderme era privita ca o nobila arta. Este usor de imaginat ca dresarea unui elefant care sa dezmembreze o victima umana fara a-i atinge un organ vital, era o meserie extrem de grea dar si de bine platita. Conform cerintelor vremii, elefantul ar fi trebuit sa imobilizeze victima cu talpa, fara a o ucide, dar suficient de puternic pentru a o putea dezmembra cu trompa. Abia dupa ce toate membrele nefericitului condamnat ar fi fost smulse, animalul ii putea zbrobi pieptul sau capul, incheindu-i agonia.

Calaii in tarile romanesti Aplicarea pedepsei cu moartea in tarile romanesti a cunoscut, intr-o prima etapa, aceeasi evolutie ca si lumea occidentala. Diferenta dintre cele doua perceptii asupra executiilor este data de faptul ca romanii nu au pus niciodata accent pe rafinamentul acestora. In fapt, singurul element de originalitate este dat de Vlad Tepes, cel care desi a preluat tragerea in teapa de la popoarele germanice si din Imperiul Otoman, a dus aceasta forma de pedeapsa capitala la nivelul unor executii in masa. 94 | P a g e

Un aspect interesant este dat insa de faptul ca, exceptand cateva cazuri extrem de rare, membrii populatiei autohtone romanesti nu faceau parte din randul calailor. Cel mai des, autoritatile apelau la membri din comunitatile albaneza, tiganeasca, saseasca sau, pur si simplu, la slujbasii domesti. De fapt, originile cuvantului „calau” vin din termenul tiganesc „kalo”-negru. In Moldova, spre exemplu, calaul, cunoscut si sub numele de „gade” in cazul celor care spanzurau, si "gealat", pentru cei care trebuiau sa execute decapitari, era selectat din randul condamnatilor eliberati sau a recidivistilor. Ultimul calau semnalat in istoria Moldovei a fost Gavrila Buzatu, cel care era nevoit sa traiasca in temnita de la Iasi si care si-a pierdut functia odata cu incetarea ultimelor executii si batai in anul 1863. In schimb, in Tara Romaneasca, situatia este total diferita. Astfel, in timpul domniei lui Alexandru Ghica (1834 – 1842), lipsa unui calau oficial dusese la o situatie cel putin neobisnuita. Poate cel mai elocvent exemplu este chiar o scrisoare a domnitorului adresata, in 1838, capitanului St.Stoica: „Eu nu tin minte mai inainte daca a avut tara noastra un gade in post platit dinadins. De la reforma incoace s-a tocmit si postul acesta (ca un semn de civilizatie). Leafa acestui slujbas este de 500 de lei pe luna ca a unui sef de masa. Trei ani a fost postul vacant si nu se gasea nimeni sa-l poata primi, nimeni, domnul meu, nici din sapatori, nici din hamali, nici chiar din talharii sloboziti, nimeni n-a vrut sa ia 500 de lei pe luna si se multumea cu ceea ce ii da munca lui cu ziua. In sfarsit, s-a gasit unul si acesta n-a fost roman ci albanez. S-a pus dupa oranduiala in slujba si n-a sezut decat cateva luni…”. Cronicile vremii mai amintesc faptul ca un calau nu avea voie sa intre in biserica si nu era primit in nicio casa. Afurisit de oameni si de preoti, acesta era nevoit sa traiasca sub paza strasnica a domnitorului, de cele mai multe ori intr-o camera din temnita, de teama multimii care l-ar fi putut linsa. In Bucuresti, executiile prin decapitare aveau loc in curtea palatului domnesc, in timp ce pedepsele prin spanzurare se executau in apropierea Oborului. Un alt loc de executie mai putin cunoscut il constituia o locatie de pe actuala strada Ilioara. Aici, la fel ca la Obor, erau duse la indeplinire pedepsele prin spanzurare. In ceea ce priveste costumatia calailor, ca o incheiere, trebuie mentionat faptul ca nu s-a acordat nicicand o mare atentie a modului in care acestia trebuia sa fie imbracati. Poate ca o exceptie o constituie cazul calailor spanioli, cei care purtau o uniforma speciala: vesta bruna, centura galbena si o palarie pe care era brodat un cap de mort. De altfel, se stie ca in Moldova, ultimul calau, Gavrila Buzatu, avea ca semn distinctiv o caciula de oaie neagra cu acelasi insemn, capul de mort. In schimb, gadele albanez din Tara Romaneasca alegea sa isi poarte costumul national si iataganul specific acelor vremuri. http://www.descopera.ro/cultura/3363697-calaul-intre-teroarea-mortii-si-puterea-divina RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - anuk - 04-20-2010 04:01 PM Cele mai vechi 10 lucruri de pe Terra

Cu o varsta de „doar” 4,5 miliarde de ani, comparativ cu cei 14 miliarde de ani de existenta ai Universului, atat cat se estimeaza ca a trecut de la producerea Big Bang-ului, Pamantul ar putea parea un adolescent printre suratele sale din imensitatea cosmosului. Si totusi, raportat la o viata de om, toate aceste cifre impresionante ne fac sa privim Terra ca pe un venerabil batran cu o varsta incredibila. Cat de mici suntem in raport cu timpul universal si cat de batrana este planeta pe care traim, va invitam sa aflati din urmatorul top al celor mai vechi lucruri de pe Terra. 10.Cel mai batran munte Nu se stie cu exactitate momentul in care a inceput sa se formeze scoarta terestra. Geologii estimeaza ca primul supercontinent al Terrei, Vaalbara, ar fi luat nastere in urma cu circa 3,6 miliarde de ani, acesta disparand pentru a lasa loc unei alt continent urias, Ur, acum aproximativ 3 miliarde ani. In aceeasi ordine de idei, ramasite ale Vaalbarei pot fi vazute si astazi, in asa-numita Centura Barberton din Africa de 95 | P a g e

SudFormatiunile de roci au o vechime de-a dreptul impresionanta, 3,5 miliarde de ani, si se spune ca intreaga istorie geologica a Pamantului poate fi „citita” in straturile sedimentare din acesti primi munti ai Terrei. Doar in Centura Isua din Groenlanda si in zona deluroasa Jack Hills din Australia exista roci mai vechi decat cele din Africa (roci cu o vechime de 3,9 - 4,4 miliarde de ani), dar acestea sunt rezultatul activitatilor vulcanice din anii de inceput in Terrei.

9. Cea mai veche roca Majoritatea oamenilor de stiinta a cazut de acord asupra faptului ca rocile cu cea mai mare vechime de pe Terra au fost cele descoperite in anul 2008, in nordul Quebecului. Varsta lor? 4,28 miliarde de ani. Silicat de zirconiu, cu o vechime de 4,404 miliarde de ani, a fost scos la lumina in Australia, in regiunea numita Jack Hills, si reprezinta cel mai vechi material terestru cunoscut. Acesta a precedat formarea primelor roci si isi are originea in meteoriti si in activitatea vulcanica.

8. Cea mai veche forma de viata de pe Terra Atunci cand vine vorba de viata, nu exista niciun dubiu in randul cercetatorilor. Cele mai vechi „vietuitoare” ale Terrei au fost archeobacteriile – organisme unicelulare primitive, fara nucleu si organite celulare. Primii “locuitori” ai Pamantului nu aveau nevoie de oxigen (in fapt, oxigenul era toxic pentru astfel de microorganisme). Archeobacteriile au aparut acum 3,5 miliarde ani si au putut fi identificate in straturile de roca datand din perioada respectiva. Comparativ cu ele, eucariotele, primele microorganisme ale caror celule erau inzestrate cu un nucleu, apar de abia in urma cu 1,8 miliarde de ani, iar primele animale nu apar mai devreme de acum 600 de milioane de ani. Ca o concluzie, putem spune, pe drept cuvant, ca Terra a fost si este o planeta a microoganismelor.

7. Primul animal al Pamantului Viata a aparut in imensitatea oceanelor primordiale. Ar fi fost imposibil ca ea sa apara pe uscat, acolo unde ar fi fost supusa bombardamentelor razelor ultraviolete. Oamenii de stiinta au fost convinsi ca primele organisme animale au fost reprezentate de buretii (spongieri) preistorici. Un studiu recent, realizat in anul 2008, arata, insa, ca ipoteza a fost una eronata.

Spre surprinderea cercetatorilor, studiile bazate pe informatii genetice, au demonstrat ca primele organisme complexe din oceane au fost ctenoforele, forme de viata inrudite cu meduzele, desi, mai mult ca sigur, aspectul lor diferea substantial fata de cel de astazi. Din motive lesne de inteles, nu prea exista fosile ale unor asemenea vietati, astfel ca data aparitiei lor nu poate fi estimata. Este cert, insa, ca ele au reprezentat primele animale de pe Terra, iar varsta lor (una speculativa), este de circa 600 de milioane de ani.

6. Cea mai veche primata Aparitia proto-primatelor acum circa 60-55 de milioane de ani, animale de mici dimensiuni (aproximativ 500 de grame greutate), asemanatoare veveritelor sau lorisilor de azi, a fost considerata, pentru multa vreme, drept punctul de inceput al evolutiei primatelor si, ulterior, al oamenilor. Fosilele, extrem de rare si de fragmentate, au dus la identificarea a doar 60 de specii, grupate de paleontologi in doua familii majore: Adapidae si 96 | P a g e

Omomyidae. Nu mai departe de anul 2009, o descoperire de senzatie, asa cum a fost catalogata „Ida”, fosila veche de 50 de milioane de ani a unei vietati complet necunoscute pana in prezent, a dat peste cap toate teoriile cu privire la aparitia primatelor.

Animalul, nu mai mare decat o pisica, pare sa fie acea veriga lipsa atat de cautata de antropologi si arunca intreaga istorie veche a evolutiei umane intr-o lumina cu totul noua. Degetul opozabil, lipsa ghearelor, precum si celelalte trasaturi extrem de avansate pentru un astfel de animal, o fac pe Ida concurentul perfect pentru titlul de prima proto-primata cunoscuta a lumii.

5. Cele mai vechi urme ale lui Homo Sapiens Doua cranii umane, scoase la lumina de catre arheologi in anul 1967, in Etiopia, s-au dovedit cele mai vechi fosile apartinand speciei Homo Sapiens. Vechimea lor este, practic, cea care a dus la ipoteza existentei omului modern inca de acum 200.000 de ani, nicio alta fosila, mai veche de aceasta perioada, nefiind descoperita pana in prezent.

Paleoantropologii din cadrul Universitatii Witwaterstrand din Johannesburg, Africa de Sud, au reusit, totusi, sa identifice in coproliti (excremente fosilizate) de hiena, urme de par uman datand de acum circa 257.000 de ani. Cu toate acestea, nu se poate spune cu exactitate daca parul apartinea unui Homo Sapiens, unui contemporan din acea perioada, Homo Heidelbergensis, sau unui alt hominid inca necunoscut. Astfel, titlul de cea mai veche fosila umana cunoscuta ramane adjudecat de cele doua cranii etiopiene.

4. Cel mai vechi copac in viata Dateaza inca de la finalul ultimei glaciatiuni, si are o vechime de-a dreptul incredibila, 9.550 de ani. Este vorba de un molid descoperit in Suedia in urma cu numai un an. Copacul a fost identificat intr-un grup compact de padure in Muntii Fulu din provincia Dalarna. Specialistii au gasit in acest loc un numar de patru generatii de molizi datati cu varste matusalemice. Au fost, astfel, catalogati arbori cu varste de 375, 5660, 9000 si 9550 de ani. Varsta acestora a fost stabilita cu ajutorul clasicei deja datari cu Carbon 14 de catre un laborator din Miami, Statele Unite.

Pana la acesta descoperire, in cercurile stiintifice se credea ca cei mai batrani arbori sunt pinii din America de Nord, datorita faptului ca in cadrul acestei specii s-au gasit exemplare de pini cu varste cuprinse intre 4000 si 5000 de ani. Trebuie mentionat ca din venerabilul copac, doar radacina acestuia are varsta de 9550 de ani, din ea crescand sute de generatii succesive de molizi. Specialistii sugereaza ca varsta molidului reprezinta maximul pe care il poate atinge un copac din nordul Europei, zona fiind acoperita de o imensa patura de gheata in perioada ultimei ere glaciare.

3. Cea mai veche civilizatie umana Este impropriu sa discutam despre cea mai veche civilizatie umana care s-a nascut vreodata pe Terra, atata vreme cat datele mai vechi de 6000 de ani, care ar putea identifica o posibila civilizatie necunoscuta, lipsesc cu desavarsire. Istoricii considera ca sumerienii au pus bazele primei civilizatii, desi nu neaga faptul ca 97 | P a g e

inaintea acestora ar fi putut exista si alte culturi avansate. Istoria omenirii incepe, practic, cu sumerienii. Ei sunt cei care au facut trecerea de la preistorie catre istorie, prin inventarea scrisului si mentionarea, in premiera, a tuturor cunostintelor si credintelor pe care le aveau.

Ar fi suficient, poate, sa mentionam, intr-o ordine aleatorie, ca in Sumerul antic erau inventate: scrierea, roata, matematica, astronomia, calendarele, sistemele de irigatii, armura, carul de lupta, sabiile, harnasamentul cailor, cuiele, morile, sandalele, roata olarului, harponul, dalta, inelele, seile sau acul. Tot din Sumer ne-au parvenit si primele date despre o religie politeista. Astfel, pana in momentul in care descoperirile arheologice vor arata ca au existat si alte civilizatii mai vechi de sase milenii, trebuie sa acordam credit cercetatorilor sa sa ii consideram pe sumerieni drept intemeietorii primei civilizatii pe Terra.

2. Cea mai veche sculptura Poate fi subiectul unei glume bune dar, da, prima sculptura din lume reprezinta o femeie goala. Este vorba despre o statueta cu o lungime de numai 6 centimetri, realizata dintr-un fragment de fildes de mamut, ce are o varsta de 35.000 de ani.

Denumita „Venus”, sculptura reprezinta, probabil, imaginea unei zeitati stravechi a fertilitatii, si a fost descoperita pe teritoriul Germaniei alaturi de fragmente de os, piatra si ramasite fragmentate ale unor unelte preistorice. Creatorii statuetei sunt nimeni altii decat stramosii europenilor de azi, oamenii de Cro-Magnon, care au patruns in vestul si nordul Europei in urma cu circa 35.000 - 40.000 de ani.

1.Cel mai vechi oras al lumii Nu numai ca este cel mai vechi oras din lume, dar este cel vechi oras locuit permanent de pe Pamant, cu o vechime de 11.000 de ani. A fost intemeiat de primele comunitati agricole din Orientul Mijlociu, iar urmele continuitatii sale sunt evidentiate de multiplele straturi arheologice. Este vorba de Ierihon, oras situat pe teritoriul Palestinei de azi. Ierihonul reprezinta si in prezent un subiect extrem de controversat, atata vreme cat pare sa isi depaseasca timpul cu milenii bune.

Primele dovezi ale stabilirii unei comunitati permanente in aceasta locatie dateaza de acum 11.000 de ani, pentru ca dupa numai un mileniu, mai precis acum 10.000 de ani, Ierihonul sa fie deja dotat cu ziduri de aparare, un altar religios si un turn inalt de 7 metri, prevazut cu scara interioara. Daca ne gandim ca in Europa acelor vremuri nu existau decat grupuri de vanatori-culegatori, ne putem face o idee asupra avansului tehnologic al celor care au pus bazele acestui oras preistoric, dar si sa ne ridicam serioase semne de intrebare cu privire la originea misterioasa a celor care ar fi atacat asezarea si in fata carora fusesera ridicate asemenea sisteme impresionante de aparare. In competitie cu Ierihonul se afla si Damascul din Siria de azi. Autoritatile din Damasc sustin ca vechimea orasului este chiar mai mare decat cea a asezarii din Palestina si ca varsta sa reala ar fi de nu mai putin de 12.000 de ani. Controversele existente i-au determinat, insa, pe istorici sa atribuie capitalei siriene, pana la aparitia unor dovezi concludente, o etate de „doar” 10 milenii.

http://www.descopera.ro/cultura/4780582-cele-mai-vechi-10-lucruri-de-pe-terra

98 | P a g e

RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - mod1 - 04-20-2010 06:04 PM Cum o fi sa traiasca un copac 9.550 de ani? Sa supravietuiasca atator evenimente? RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - anuk - 04-20-2010 08:25 PM asa am cetit ,asa am postat RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - Gogu - 04-20-2010 09:50 PM (04-12-2010 10:34 PM)Gogu Wrote: 10 aprilie 2010, Preşedintele polonez Lech Kaczynski, soţia sa şi alţi oficiali polonezi au murit sâmbătă dimineaţă în urma prăbuşirii avionului care îi aducea în Rusia. Liderii din întreaga lume au transmis sâmbătă condoleanţe poporului polonez, aflat în doliu după moartea preşedintelui. http://www.realitatea.net/presedintele-poloniei-a-murit-intr-un-accident-aviatic---vezivideo_708409.html 10 aprilie 2010, liderii polonezi marcanti ce s-au opus euro si vaccinului impotriva gripei porcine mor in acelasi accident aviatic http://theflucase.com/index.php?option=com_content&view=article&id=3270:top-polish-leaders-opposingeuro-and-swine-flu-vaccines-wiped-out-in-mysterious-plane-crash&catid=41:highlightednews&Itemid=105&lang=pl 10 aprilie 2010, presedintele Poloniei si principalii 2 contracandidati mor in accidentul aviatic http://theflucase.com/index.php?option=com_content&view=article&id=3269:president-and-twopresidential-candidates-killed-reports-wsj&catid=1:latest-news&Itemid=64&lang=pl 10 aprilie 2010 Moartea lui Slawomir Skrzypek, guvernatorul Bancii Centrale a Poloniei (acelasi accident aviatic) ridica "intrebari" asupra politicii monetare, aceasta schimbandu-se de la fosta politica ce presupunea cresterea profiturilor si cresterea bugetului, spre o politica ce slabeste zlotul, moneda locala http://www.cnbc.com/id/36361620 Ca urmare a acestui accident, Bronisław Komorowski este acum presedinte, boss de parlament, guvernator al bancii centrale, boss al armatei, etc, cum s-ar spune, tartore in Polonia (aceasta situatie nu a mai fost din vremea lui Józef Piłsudski ). Interesant este ca numele lui Bronisław Komorowski este strans legat de numele lui Andrzej Olechowski , nume ce se regaseste in la o intalnire Bildeberg si in Comisia Trilaterala. Si nu numai http://www.namebase.org/xoea/Andrzej-Olechowski.html Interesant, nu? Ca tot vorbeam deunazi de Andrzej Olechowski, se pare ca el va candida la presedintia Poloniei. http://www.businessweek.com/news/2010-04-13/poland-may-set-date-for-early-presidential-electionstomorrow.html Voi va gandeati la asta? Bineinteles ca prabusirea avionului a fost doar un accident, la momentul potrivit si care a decapitat Polonia... RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - bodo - 04-21-2010 09:33 AM Stigmatele – miracolul ranilor divine Crestinii le vad ca pe o dovada de netagaduit a existentei lui Dumnezeu, un miracol menit sa ne aminteasca de sacrificiul Mantuitorului si de menirea noastra ca rod al creatiei divine. Scepticii, in special cei mai inversunati dintre ei, sunt convinsi ca totul nu este decat o masinatiune a clericilor, o incercare de a mani credinciosii si de profita de pe urma credulitatii lor. Oamenii de stiinta nu au o explicatie plauzibila pentru aceste fenomene 99 | P a g e

misterioase si, de cele mai multe ori, inclina sa le trimita inspre acea categorie in care intra tot ceea ce nu poate fi inteles... paranormalul. Ele sunt stigmatele, ranile divine ale muritorilor. Crestinii le vad ca pe o dovada de netagaduit a existentei lui Dumnezeu, un miracol menit sa ne aminteasca de sacrificiul Mantuitorului si de menirea noastra ca rod al creatiei divine. Scepticii, in special cei mai inversunati dintre ei, sunt convinsi ca totul nu este decat o masinatiune a clericilor, o incercare de a mani credinciosii si de profita de pe urma credulitatii lor. Oamenii de stiinta nu au o explicatie plauzibila pentru aceste fenomene misterioase si, de cele mai multe ori, inclina sa le trimita inspre acea categorie in care intra tot ceea ce nu poate fi inteles... paranormalul. Ele sunt stigmatele, ranile divine ale muritorilor. De la Sfantul Francisc de Assisi la Padre Pio – o istorie de opt secole a stigmatelor Stigmatele pot fi definite ca manifestari spotane, reprezentate de rani sangerande sau de dureri atroce – similare cu cele suferite de Iisus in timpul crucificarii. Cei care le-au descris le vad ca pe niste experiente divine sau mistice, iar istoria pomeneste de sute de credinciosi care au ajuns, de-a lungul timpului, sa poarte ranile crucificarii fara ca aceasta sa fi avut loc in prealabil. In acest caz, apar asa numitele stigmate vizibile. Exista insa si un alt fel de stigmate, cele invizibile, in care persoanele in cauza resimt doar durerile crucificarii, fara ca vreo urma sa fie detectabila pe corpul lor. De cele mai multe ori, ranile sunt asociate cu arome de flori sau cu alte mirosuri placute, nimic din ceea ce ar putea trada o rana de lunga durata. Nu exista marturii credibile ale aparitiei stigmatelor, mai vechi de secolul al XIII-lea. In fapt, cei mai multi istorici si cercetatori considera ca Sfantul Francisc de Assisi ar fi primul om care a „primit” ranile divine, in anul 1224, in localitatea italiana La Verna. Cel care a descris fenomenul nemaintalnit pana atunci a fost chiar insotitorul sfantului in peregrinarile sale prin Italia. In seara de 14 septembrie 1224, abatele Leo lasa o marturie care avea sa strabata veacurile si sa devina o trasatura definitorie a stigmatizarii: „Dintr-o data, el a avut o viziune. A vazut atunci un serafim, inger cu sase aripi ce statea pe o cruce. Iar ingerul i-a dat darul celor cinci rani ale lui Hristos”. Din cronicile vremii reiese faptul ca Sfantul Francis de Assisi a suferit o forma extrema a stigmatelor, prezentand toate cele cinci rani ale Mantuitorului, dar si excrescente ale pielii mainilor si picioarelor care intruchipau cuiele folosite in momentul crucificarii. Astfel de cazuri sunt extrem de rare si au fost semnalate doar la putine persoane, in cele aproape opt secole care au trecut de la moartea sfantului, survenita la 16 iulie 1226. O cronica engleza vorbeste totusi despre un caz care ar fi avut loc in anul 1222, cu doi ani mai devreme decat cel al Sfantului Francisc, atunci cand un taran englez, Stephen Langton, a prezentat aceleasi rani inexplicabile. Sursa este insa una contestata de istorici, astfel ca Francisc de Assisi a fost catalogat drept primul stigmatizat din istorie. De atunci si pana in prezent au fost semnalate peste 500 de cazuri asemanatoare, iar in panteonul Bisericii Catolice exista nu mai putin de 62 de sfinti stigmatizati. Ele au continuat sa apara chiar si in secolul XX, sub privirile neputincioase ale oamenilor de stiinta si in ciuda tehnologiei medicale care s-a dovedit incapabila in a oferi o explicatie plauzibila. Poate cel mai faimos caz a fost cel al Sfantului Pio de Pietrelcina, cunoscut mai bine bine sub numele de Padre Pio, care a purtat stigmatele vreme de 57 de ani, si care s-a stins din viata in 1968. S-a spus despre Parintele Pio ca a avut o viata de sfant in adevaratul sens al cuvantului. Multi s-au grabit sa il compare cu biblicul Iov, si asta ca urmare a nenumaratelor boli care l-au macinat inca din copilarie. La varsta de numai sase ani, italianul Francesco Forgione (pe numele sau mirean) s-a imbolnavit subit de gastroenterita, pentru ca la 17 ani sa sufere de febra tifoida. Inca de atunci, sfantul se lupta cu insomnii, migrene, lipsa apetitului si oboseala cronica. Nu putea consuma decat cantitati mici de lapte, iar deseori, atunci cand se ruga, aveau loc fenomene inexplicabile. Cei care au asistat la aceste scene sustin ca in timpul rugaciunilor, sunete ciudate, asemanatoare unor tipete sau mormaieli, se auzeau din peretii sau din tavanul camerei sale. In tot acest timp, Padre Pio intra in transa, fiind incapabil sa mai auda sau sa reactioneze la ceea ce se intampla in jurul sau, iar preotii capucini afirma ca acesta era capabil sa leviteze. De-a lungul timpului, sfantul a suferit de astm, pietre la rinichi, gastrita si, ulterior, ulcer, inflamatii ale ochilor, urechilor, nasului si gatului. Pana in 1925, medicii ii indentificasera forme severe de rinita si otita. Dupa acest an, preotul capucin a fost operat de hernie inghinala, pentru un chist urias care ii aparuse in zona gatului si pentru a i se extirpa o tumora maligna din zona urechii. In ultimii ani de viata, Padre Pio a fost 100 | P a g e

afectat de pleurezie si artrita, boli care l-au determinat sa sustina ca dragostea de Dumnezeu este strans legata de suferinta corpului. Prietenii apropiati ai preotului sustin ca acesta a fost intr-un continuu razboi cu diavolul, iar bolile si suferinta sa au fost urmarea luptei pe care a purtat-o de-a lungul intregii sale vieti. Iata ce scria parintele Augustine, unul dintre confidentii lui Padre Pio: „Diavolul ii aparea sub forma unei tinere care dansa goala, sub forma unui crucifix, a unui prieten, a unui preot, a unui inger sau chiar sub forma Papei. Uneori, acesta se ivea sub chipul unui inger de lumina care ii distrugea scrisorile primite de la confesori si de la inaltii ierarhi”. Ceea ce l-a facut faimos pe Sfantul Pio de Pietrelcina a fost, insa, primirea stigmatelor, fenomen care a avut loc in anul 1911. Atunci, Padre Pio ii scria parintelui Benedetto din San Marco: „Aseara s-a intamplat ceva ce nu pot intelege si nici explica. In mijlocul palmelor mi-au aparut semne rosii, de marimea unei monede, insotite de dureri acute ce vin direct din mijlocul semnelor. Durerea pare sa fie mai puternica in palma stanga, astfel incat o pot simti si acum. De asemenea, simt durere si in talpi.” Era doar inceputul unui fenomen care sa accentuat odata cu anul 1918, si care avea sa dureze 57 de ani, pana in momentul mortii prelatului. Venerat de sute de mii de credinciosi care asteptau zeci de ore pentru a-l putea intalni sau asculta in timpul slujbelor, Padre Pio a avut de infruntat furia prelatilor si a medicilor care credeau ca acesta nu este decat un impostor. Unul dintre fondatorii Universitatii Catolice a Sfintei Inimi din Milano, reputatul medic si psiholog Agostino Gemelli, concluziona intr-un interviu acordat unei publicatii italiene: „Padre Pio nu este decat un ignorant si un psihopat care se automutileaza pentru a exploata credulitate oamenilor”. In acelasi timp, un consiliu de la Vatican i-a interzis sa mai predea adolescentilor, motivand ca el nu este „decat un nou Socrate, capabil sa perverteasca sufletele fragile ale tinerilor”. Acuzatiile au curs continuu, mergand pana acolo incat sa se afirme ca Padre Pio si-a hartuit sexual enoriasele in timpul confesiunilor si ca si-a provocat singur stigmatele, folosind acid. Mirosul placut al acestora ar fi fost indus prin intermediul unui simplu flacon cu apa de colonie. Incercarea de a-i interzice sa mai predice a fost retrasa dupa ce autoritatile bisericesti s-au trezit in fata unei revolte la scare mare a credinciosilor. De abia in anii ‘60, Papa Paul al VI-lea a retras toate acuzatiile la adresa sa si a permis ulterior sanctificarea Parintelui Pio. In ciuda numeroaselor teste la care a fost supus, nicio explicatie nu a putut fi oferita cu privire la aparitia stigmatelor si a faptului ca acestea nu se infectau niciodata. Dupa moartea sa, ele au disparut complet, nelasand decat urme minuscule, ca si cum ar fi fost facute de un creion. In fapt, Pio de Pietrelcina a ales sa nu isi expuna ranile, preferand sa poarte bandaje si maneci lungi care sa le acopere. Unele dintre cele mai recente cazuri de stigmatizare au fost semnalate la parintele Roque (decedat in anul 1998), membru al ordinului Los Hijios de los Hijos de la Madre de Dios, din Villavicencio, Columbia. Alaturi de el se afla preotul italian Georgio Bongiavani si Lilian Bernas din Canada, care au inceput sa isi expuna stigmatele in anul 1992. Posibile explicatii ale stigmatelor Asa cum am mentionat mai sus, exista numerosi sceptici, unii chiar din sanul bisericii, care afirma ca stigmatele nu sunt decat inselaciuni bine puse la cale pentru a profita de pe urma credulitatii oamenilor. Este celebru cazul Magdalenei de la Cruz (1487-1560) care, dupa ce devenise faimoasa in urma ranilor sale, a recunoscut, intr-un final, ca acestea erau rodul unei fraude. Iar acesta nu este un caz singular, numerosi alti stigmatizati marturisind intr-un final ca si-au produs singuri ranile. Medicii vorbesc astazi despre sindromul Munchausen, manifestat prin dorinta acuta a bolnavului de a primi atentie. Oamenii care sufera de acest sindrom isi produc deseori rani sau mimeaza anumite boli, pentru a putea fi transportati la spital, acolo unde vor primi atentie si ingrijire. Exista si cazuri in care farsori dornici de recunoastere si-au produs stigmatele sperand ca vor fi sanctificati de catre biserica, obtinand astfel aprecierea pe care credeau ca o merita. Ei au fost demascati dupa ce, tinuti sub observatie atenta, ranile lor s-au vindecat natural fara a mai da semne de reaparitie. Stigmatele clasice apar in cinci parti ale corpului, reprezentand Sfintele Rani ale Mantuitorului, desi rareori subiectii ajung sa le posede pe toate: •Ranile de pe frunte, simbolizand urmele lasate de coroana de spini •Ranile de pe spate, identice cu cele rezultate in urma biciurii 101 | P a g e

•Semnul sangerand dintre coaste, similar celui lasat de sulita cu care a fost strapuns Iisus •Ranile din palme si talpi - uneori ele apar in zona incheieturilor mainii si a gleznelor •Formatiuni carnoase, sub forma unor cuie, care apar in palme si talpi Adeseori, ranile sunt asociate cu un puternic miros de iasomie, considerat de catre credinciosi drept mirosul divinitatii. Exista o singura mentiune a stigmatelor urat mirositoare, in cazul Sfintei Rita din Cassia (1386 1456), desi acestea nu au prezentat urme de infectie sau de descompunere. In cazurile stigmatelor reale, cercetatorii au remarcat un alt fapt imposibil de explicat, acela al prezentei a doua tipuri de sange, unul apartinand subiectului in cauza si altul de origine necunoscuta. Crestinii vad in aceasta misterioasa grupa de sange pe cea a Mantuitorului. Au fost semnalate de-a lungul timpului si situatii exceptionale in care sangele care curge din rani o face impotriva legilor gravitatie, ca si cum persoana afectata ar fi avut mainile suspendate in aer. Evident, astfel de fenomene nu isi gasesc o explicatie stiintifica plauzibila, cu atat mai mult cu cat stigmatele reale nu au putut fi vindecate in urma interventiei medicilor. In lucrarea sa „Ospitalitate si suferinta”, teologul austriac Ivan Illich (1926 – 2002) sustine ca ranile divine apar ca urmare a unor senzatii extrem de puternice traite de stigmatizati, ele nefiind altceva decat actiuni ale propriului psihic. „Credinta este atat de puternica si atat de adanc inradacinata incat conduce la aparitia ranilor contemplate de subiect. Ele rezulta dintr-o puternica convingere religioasa si din dorinta celor care vor sa se asocieze cu suferintele lui Hristos”. In fapt, in mediul stiintific, aceasta este si singura ipoteza in masura sa ofere o explicatie cat de cat credibila (alta decat cea a interventiei divine) in aparitia stigmatelor. O dovada in plus a veridicitatii acestei teorii, sustin scepticii, este si aparitia ranilor in palme sau in incheieturi, in talpi sau in glezne, in functie de modul in care stigmatizatul vede ranile Mantuitorului. Preluand informatiile despre modul in care au aparut stigmatele Sfantului Francisc de Assisi, medicii au presupus ca poate fi vorba despre un tip rar de malarie, produs de parazitul numit Plasmodium malariae. In cazul celor infectati cu acest protozor, bolnavii prezinta hemoragii ale pielii si, totodata, resimt dureri puternice in zona ficatului, a splinei si a stomacului. Uneori apar si echimoze care, in imaginatia unora, pot parea semnele unor cuie. Ipoteza nu poate totusi explica de ce stigmatele apar in exact aceleasi zone ale corpului uman in care au fost atestate ranile Mantuitorului. Astfel, ea ramane doar o simpla speculatie a medicilor, cu atat mai mult cu cat parazitul Plasmodium malariae nu a fost identificat la stigmatizatii din ultimul secol. Nici ipoteza care sustine ca ranile sunt produse in atacuri de somnambulism nu prezinta o credibilitate prea mare. Persoane stigmatizate au fost tinute sub observatie luni in sir fara a fi remarcata o tulburare a somnului care sa duca la aparitia ranilor. Medicul francez, Pierre Janet, a mers pana acolo incat a introdus piciorul unui stigmatizat intr-un pantof special de cupru prevazut cu o fereastra minuscula, astfel incat evolutia ranii sa poate fi observata. Era imposibil pentru cineva sa atinga stigmatul, si totusi, rana a continuat sa sangereze cu regularitate. Iar ca misterul sa fie si mai adanc, trebuie mentionat ca stigmatele, desi apar in marea lor majoritate la crestini, au fost semnalate si la persoane de alte credinte. Stigmatele budiste, spre exemplu, apar deseori in arta medievala asiatica. In acelasi timp, la populatiile Mapuche din Chile, sau la cele Waraw din delta fluviului Orinoco, stigmatele au continuat sa apara, desi sub influenta unor zeitati pagane pe care subiectii le-au caracterizat drept spirite de lumina. Si in cazul acestora, ranile au fost vizibile, in marea lor majoritate, in zona palmelor si a talpilor. RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - bodo - 04-23-2010 08:15 AM 6 dezastre extra-tereste care ne bucura ca traim pe Pamant

Pamantul se confrunta zi de zi cu diverse calamitati naturale: tornade, cutremure care sterg orase de pe harta lumii, tsunami care scufunda insule, vulcani care erup si paralizeaza un continent intreg. Insa nici restul sistemului solar nu este un loc mai linistit, iar daca acolo ar exista vreo forma de viata, cu siguranta pagubele ar fi destul de insemnate. 102 | P a g e

*Eruptia vulcanilor de pe Io [attachment=2382] Vulcanii ne dau batai de cap noua "pamantenilor", inca din cele mai vechi timpuri. Acestia ar putea intr-o fractiune de secunda sa distruga tot in calea lor, fiind printre putinele calamitati naturale care pot sterge o intreaga civilizatie de pe fata pamantului. Dar acest lucru nu se intampla doar pe Terra. Si pe Io, una dintre lunile planetei Jupiter, exista vulcani care erup. Din cauza ca pe suprafata acestei planete traverseaza un camp magnetic foarte puternic, pe Io sunt constant eruptii vulcanice sulfuroase. Exploziile cauzate de acesti vulcani pot arunca material vulcanic in aer, la distante de pana la 200 de km, generand rauri de lava pe distante de sute de mile. Acest lucru se intampla cu vulcanul Krakatoa, deci peisajul nu e cu nimic mai ciudat fata de cel de pe pamant, unde vulcanii schimba climatul si mediul inconjurator, dupa ce erup zilnic, ani la rand. Pamantul se confrunta zi de zi cu diverse calamitati naturale: tornade, cutremure care sterg orase de pe harta lumii, tsunami care scufunda insule, vulcani care erup si paralizeaza un continent intreg. Insa nici restul sistemului solar nu este un loc mai linistit, iar daca acolo ar exista vreo forma de viata, cu siguranta pagubele ar fi destul de insemnate. *Cometa Shoemaker-Levy 9

Pe Pamant, caderile de comete nu sunt evenimente foarte des intalnite, insa cand acestea ajung pe pamant (inainte de a se descompune in atmosfera), impactul este destul de puternic. Sa luam drept exemplu explozia meteoritului de la Tunguska, care a avut loc pe 30 iunie 1908, in Rusia, in apropierea raului PodkamennayaTunguska, acum regiunea Krasnoyarsk Krai. Desi meteoritul sau cometa (specialistii nu stiu exact originea corpului) a explodat in aer inainte de a atinge suprafata Pamantului, impactul a fost major. Energia implicata a fost intre 5 si 15 megatone de TNT (21- 63 PJ), echivalenta cu forta bombei termonucleare de la Castle Bravo, testata de SUA pe 1 martie 1954, si de 1.000 de ori mai puternica ca bomba atomica de la Hiroshima, Japonia. Impactul meteoritului a fost comparat de asemenea cu Tsar Bomba, cea mai mare arma nucleara detonata vreodata. Explozia de la Tunguska a distrus aproximativ 80 de milioane de copaci, iar socul produs a fost echivalent cu un cutremur de 5 grade pe scara Richter. Insa acesti meteoriti si comete nu cad doar pe suprafata Pamantului. Avem ca exemplu, cometa ShoemakerLevy 9, care s-a lovit de Jupiter, in iulie 1994, furnizand prima observare directa a unei coliziuni extra-terestre a unui corp din sistemul solar. Aceasta coliziune a provocat multe valuri in media si a fost indeaproape observata de catre astronomi din intreaga lume. Aceasta a fost prima cometa care a intrat in orbita unei planete. Daca acest fenomen ar fi avut loc pe Pamant, cataclismul ar fi schimbat putin configuratia vietii pe planeta noastra. Multe dintre corpurile care au intrat in contact cu planeta Jupiter atunci erau de marimea Terrei, iar mingile de foc au ajuns la o temperatura de 24,000 ° Kelvin, 42740.33 ° Fahrenheit Pamantul se confrunta zi de zi cu diverse calamitati naturale: tornade, cutremure care sterg orase de pe harta lumii, tsunami care scufunda insule, vulcani care erup si paralizeaza un continent intreg. Insa nici restul sistemului solar nu este un loc mai linistit, iar daca acolo ar exista vreo forma de viata, cu siguranta pagubele ar fi destul de insemnate. *Marea Pata Rosie de pe Jupiter

Planeta Jupiter se pare ca este gazda celor mai puternice uragane din intregul sistem solar. Marea Pata Rosie este o furtuna care le-a dat bataie de cap astronomilor timp de 300 de ani, fara a se stabili insa, modul in care s-a format. Potrivit Astro-Urseanu.ro, Pata Rosie este de doua ori mai mare decat Pamantul si se roteste in sens invers fata 103 | P a g e

de atmosfera lui Jupiter. Observata de Giovanni, in jurul anului 1600, nu a fost luata in seama pana ce aeronava Pioneer 10 a NASA nu a trecut pe langa ea in 1974, scrie Universe Today. Mai tarziu, misterul a fost elucidat, cand sonda Voyager 2 a trecut pe langa Jupiter (in 1989): Marea Pata Rosie a fost decretata drept o furtuna gigantica, a caror nori se ridica la 8 km deasupra atmosferei. Singura enigma este culoarea petei: nimeni nu stie de ce aceasta furtuna este colorata. Acum un secol Marea Pata Rosie avea un diametru de 40.000 de km, insa acum s-a redus la jumatate, micsorandu-se constant, spre uimirea astronomilor, care nu stiu cat o sa mai dureze. In martie 2006, astronomii amatori au descoperit o noua pata rosie, mai mica decat Marea Pata. *Vanturile de pe Neptun Incepand cu acest fenomen, comparatiile dintre calamitatile de pe Pamant si celelalte planete se micsoreaza constant, din moment ce planeta noastra este scutita (din fericire) de asemenea activitati naturale, cum sunt vanturile de pe planeta Neptun. Cel mai puternic vant inregistrat vreodata pe planeta noastra a fost in 1934, pe varful montan Washington New Hampshire, cand vantul a atins o viteza de 231 Mph (372 km/h). Vantul de pe Neptun atinge in mod normal o viteza de 600m/s, ceea ce face ca aceasta planeta sa aiba cele mai violente conditii meteorologice din intregul sistem solar, insa, din fericire, deoarece nu exista conditii prielnice pentru a intretine viata, nu trebuie sa plangem nimanui de mila. Ca si Jupiter, Neptun are o "pata", Marea Pata Neagra, insa spre deosebire de Pata rosie, care este o furtuna cu nori rosii, pata de pe Neptun este un vant ciclonic, fara nori. De fapt, este ca o gaura gigantica in planeta, unde vanturile sunt atat de puternice, incat atmosfera se deschide si isi scoate la iveala dedesubturile. Pata Neagra apare si dispare la un interval nedeterminat de ani, comportandu-se asemanator cu uraganele de pe Pamant. *Furtunile de nisip de pe Marte Daca va gandeati ca, pentru ca Marte are aproape jumatate din marimea Pamantului, situatia e mai roz acolo, v-ati inselat. De fapt, lucrurile sunt mai serioase: canioane mai mari, ghetari mai mari, vulcani mai mari. Oricum, micuta noastra vecina rosie are si cele mai puternice furtuni de nisip din intregul sistem solar. Acestea pot varia intre furtuni pe areale mici si furtuni ce acopera intreaga planeta. Ele tind sa apara cand Marte e in pozitia cea mai apropiata de Soare, si creste temperatura la sol. Furtunile de nisip de aici se produc cu regularitate, insa uneori sunt atat de severe incat, privelistea chiar si de la milioane de mile departare este infioratoare, putand fi observate si cu un telescop obisnuit. Furtuni de asemenea anvergura ar putea cu usurinta sa acopere o planeta cu o dimensiune de doua ori mai mare decat Pamantul, tinand cont de faptul ca uneori acopera toata planeta Marte. *Venus: Cel mai grav scenariu de incalzire globala Chiar daca ne intrebam daca oamenii sunt de vina pentru incalzirea globala, este sigur ca temperatura de pe Pamant se schimba in mod constant, spre incalzire. Cel mai teribil scenariu ar fi ca vom sfarsi intr-o lume acvatica, toate orasele vor fi inundate si supravietuitorii vor fi nevoiti sa-si construiasca locuinte lacustre. Insa chiar si acest scenariu paleste in fata situatiei prezente de pe acea steluta alba pe care o vedem in fiecare noapte, dupa ce soarele merge la culcare. Norii planetei Venus sunt imbibati cu acid sulfuric, iar temperatura ambientala se schimba de la zi la noapte, media fiind de 237 de grade Celsius. In plus, in afara de caldura insuportabila si ploaia care topeste totul in jur, presiunea aerului de pe suprafata planetei este de 93 de ori mai mare decat cea a Pamantului, la nivelul marii. Insa cea mai inspaimantatoare veste este ca oamenii de stiinta ai gasit dovezi cum ca acum un miliard de ani, Venus era foarte asemanatoare Pamantului, in ceea ce priveste apa si conditiile atmosferice, insa un efect de sera galopant a condus la situatia actuala.

104 | P a g e

http://www.9am.ro RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - anuk - 04-23-2010 09:41 AM Traditiile de nunta in jurul lumii .

Se vorbeste in secolul XXI despre globalizare, pierderea identitatii, uitarea specificului national, insa in realitate nimeni nu isi doreste, chiar daca tara sa face parte dintr-o uniune internationala, sa isi serbeze botezurile, nuntile sau inmormantarile dupa o reteta general valabila. Si chiar daca am ajuns sa ne bucuram de Halloween sau sa serbam Valentine's day pe 14 februarie, tinem ca asa-numitele "rituri de trecere" din viata noastra sa se petreaca dupa tiparul stabilit de catre cei care au trait cu mult inaintea noastra. Iar farmecul individualitatii este dat tocmai de faptul ca nu se repeta, asa cum nici ziua cunoscuta sub denumirea de "cea mai frumoasa zi din viata unei femei" nu este la fel peste tot in lume. In acest articol Africa Asia America de Nord America de sud Europa Africa Africa este considerata a fi leaganul civilizatiei moderne, insa dincolo de teoriile antropologice, "continentul negru" gazduieste o mare diversitate de religii si culturi, reflectata in bogatele si in acelasi timp, diferitele traditii de nunta. In ciuda acestui fapt, importanta familiei reprezinta o trasatura comuna care face ca aceste diferente sa nu fie chiar atat de categorice pana la urma. O nunta africana, indiferent de religia care adaposteste juramintele, simbolizeaza in primul rand unirea a doua persoane si in acelasi timp unirea familiilor sau chiar a triburilor din care provin viitori soti. Conceptul de familie descrie una dintre ideile unificatoare prin care se remarca continentul african. Exista peste 1 000 de nuclee culturale in Africa si fiecare cultura, fiecare trib isi are propriile traditii de nunta, multe dintre ele avandu-si radacinile cu sute sau chiar mii de ani in urma. Toata aceasta diversitate sta sub semnul distinctiei religioase, caci "continentul negru" adaposteste laolalta crestini, hindusi, musulmani sau evrei. In multe parti ale Africii fetele sunt pregatite de mici pentru a deveni sotii, iar aceasta indeletnicire este luata cat se poate de in serios, atata vreme divorturile sunt o raritate in aceasta parte a lumii. Printre primele tehnici in care sunt initiate tinerele femei este cea a limbajului cifrat, cu ajutorul caruia femeile maritate pot discuta intre ele, fara ca sotii lor sa aiba habar despre ce vorbesc. Importanta vietii de familie este atat de importanta in cadrul societatilor mai mici, incat in multe cazuri fetitele sunt logodite chiar inainte sa se nasca. De regula, nuntile africane dureaza cateva zile, insa durata petrecerii este conditionata de zona geografica si de cultura in cadrul careia se desfasoara. In Sudan si in zonele adiacente se practica obiceiul ca barbatul sa plateasca familiei miresei o dauna, sub forma de vite sau oi, care trebuie sa compenseze pierderea unei forte de munca in cadrul familei. De multe ori, barbatul care isi recompenseaza socrii pentru pierdere, ajunge in imposibilitatea de a-si sustine proaspat intemeiata familie. O varianta a terapiei de cuplu moderne care se poarta in cadrul societatilor avansate a fost dezvoltata pe continentul african si are avantajul ca este mai putin costisitoare, fiind in acelasi timp mai …personala. Si asta deoarece problemele de cuplu sunt discutate si rezolvate cu ambele familii ale sotilor si cateodata cu intreg satul. Astfel, toata lumea se simte utila pentru ca participa la salvarea unei casatorii. Ca si in alte tari musulmane, o nunta traditionala marocana dureaza de la patru pana la sapte zile. In ziua nuntii, mireasa trebuie sa treaca printr-un ceremonial de purificare care implica baia cu lapte inaintea ritualului pictarii cu henna, denumit beberiska, care se executa pe maini si pe picioare. Dupa ce juramintele au fost rostite si inainte ca mireasa sa devina stapana noului camin, ea trebuie sa inconjoare casa de trei ori. 105 | P a g e

In Africa de Sud, cele 12 simboluri ale vietii au fost inglobate si in ceremonialul de nunta. Acestea sunt: vinul, faina, piperul, sarea, ierburile aromate, oala, lingura, matura, mierea, lancea, scutul si o copie a bibliei sau a coranului. Fiecare dintre ele reprezinta un aspect diferit al dragostei si al puterii care uneste cele doua familii. Pentru a marca inceputul unei noi vieti impreuna, familiile celor doi proaspat casatoriti aduc din caminele lor foc, pe care il aprind in noua casa.

Asia Fara indoiala, pentru multi dintre noi Orientul isi pastreaza inca alura misterioasa, dar in acelasi timp romantica, pe care am simtit-o in lecturile noastre din adolescenta sau in cazul celor mai norocosi, in calatoriile pe continentul estic. Insa cand este vorba despre ceremoniile de casatorie, diversitatea culturilor asiatice, traditiilor si religiilor face ca nuntile sa se transforme in veritabile spectacole multiculturale. In Japonia, culoarea dragostei este purpuriul, fiind exprimata din plin prin intermediul kimono-urilor de matase, decorate cu motive florale pe care miresele le poarta dupa depunerea juramintelor. Trusoul de nunta al unei mirese japoneze este compus din mai multe tinute, pe care le va schimba in functie de momentul ceremoniei. Un aspect intalnit numai la miresele din Tara Soarelui Rasare este machiajul deosebit de elaborat, executat din cap pana in picioare in culoarea alb, o declaratie a statutului de domnisoara fata de zei. In timpul ceremoniei religioase rochia este alba, in vreme ce mirele va purta un costum traditional negru. Inainte de petrecere, mireasa va schimba rochia alba pe una in nuante mult mai vii, care sa descrie bucuria momentului. In timpul depunerii juramintelor, cele doua familii vor sta fata in fata, urmand ca la terminarea ceremoniei, tatii sa isi prezinte membrii propriei familii. Una dintre piesele de rezistenta ale ritualului de nunta japonez, la propriu, este consumarea celor noua cupe de sake, dupa care cuplul este considerat unit. Dulciurile, ouale si banii sunt temele centrale ale unei nunti traditionale indiene. Acestea simbolizeaza o viata fericita, fertilitate si prosperitate. O ceremonie hindu traditionala include ritualuri speciale de alungare a spiritelor rele. Miresele indiene poarta in ziua nuntii sari (rochia traditionala indiana) in culoarea rosu sau roz, impodobindu-se cu cat mai multe bijuterii. Tatuajele cu henna, o forma de arta locala, nu au fost inca date uitarii. Ca atare, in ajunul nuntii, dupa un ceremonial traditional de purificare, viitoarei mirease i se vor picta mainile si picioarele cu henna, respectand anumite motive traditionale. Rosu este tema centrala a unei nunti traditionale chinezesti. Culoarea simbolizeaza dragostea, veselia, prosperitatea si este folosita din plin in cadrul unei nunti chinezesti: casele mirilor sunt decorate in rosu, invitatiile sunt rosii, cutiile de cadouri asemenea. Chiar si plicurile in care se inmaneaza cadoul de nunta sub forma de bani poarta culoarea dragostei. Inainte de nunta, mireasa se poate izola impreuna cu cele mai bune prietene, obicei care se aseamana intrucatva cu o petrecere a burlacelor, insa semnificatia este una mai dramatica: miresei i se ofera un ragaz pentru a deplange despartirea de prieteni si familie. Ziua nuntii nu este aleasa intamplator in China, ea trebuie sa corespunda unor semne astrologice astfel incat sa se desfasoare sub auspicii bune. Ceremonia va incepe intotdeauna la jumatatea orei, astfel incat, odata juramintele depuse, noua pereche sa isi inceapa viata in comun in momentul in care limbile ceasului vor urca de la jumatate catre fix, in loc sa coboare de la fix catre jumatate.

America de Nord Si America de Nord se poate mandri cu o varietate de obiceiuri si traditii, in mare parte ca urmare a influentelor europene. Traditiile de nunta mexicane stau sub semnul cultural al Spaniei si Frantei, insa pe langa aceste influente de data oarecum recenta, in obiceiurile de nunta inca se mai regasesc ecouri ale culturilor stravechi, care merg pana la civilizatiile precolumbiene. Aici, mirii sunt uniti cu ajutorul unui rozariu in timpul ceremoniei, si tot atunci mirele trebuie sa ofere sotiei sale 13 monede din aur pentru a-i garanta acesteia suportul material in noua viata de cuplu. La receptia de nunta, invitatii trebuie sa formeze o figura in forma de inima in jurul cuplului, in timp ce acesta va dansa primul dans ca sot si sotie. 106 | P a g e

Traditiile canadiene au fost influentate invariabil atat de cele englezesti, cat si cele frantuzesti, reusind insa sa realizeze un melanj reusit intre cele doua culturi europene. La capitolul influente, Statele Unite se prezinta cel mai bine, intrucat oamenii ajunsi aici din toate colturile lumii au adus cu ei si cultura in sanul carora s-au dezvoltat. Tocmai partea de istorie recenta face ca in aceasta tara obiceiurile de nunta sa fie foarte flexibile, prin urmare, oricat de ciudat este scenariul unei nunti, aici este realizabil. In ultimii ani, la mare moda sunt nuntile intime, care se desfasora in gradina din spatele casei. Traditiile nu reprezinta o trasatura comuna, in mare parte si din cauza faptului ca aici insusi cuvantul "traditie" poate comporta o multime de acceptiuni. Prin urmare, ingaduinta cu care este privita desfasurarea ceremoniilor de casatorie, le permite viitorilor soti sa isi elaboreze propriul scenariu al nuntii, fara a fi conditionati in vreun fel. In vreme ce in alte colturi ale lumii ceremonialul religios al uniunii are un caracter sacru, in Statele Unite perechile au libertatea de a-si scrie singure juramintele prin intermediul carora isi declara dragostea si angajamentul unul fata de celalalt cu propriile lor cuvinte, exprimandu-si sentimentele intr-un mod unic.

America de sud In continentul sudic, influentele europene si in mod deosebit cele spaniole se resimt mai puternic decat in oricare parte a lumii, exceptand, bineinteles, Europa. Aspectul religios al nuntilor este deosebit de important si este tratat cu toata consideratia de catre familiile inca ancorate intr-un spirit mai degraba traditional, decat modernist. In Argentina, domnisoarele sau cavalerii de onoare nu au facut niciodata parte din ceremonialul de nunta. Mama mirelui si tatal miresei sunt cei care escorteaza cuplul la biserica si tot ei sunt cei care stau langa acestia in timpul oficierii ceremoniei. O alta traditie locala este ca inelele sa fie schimbate in timpul logodnei si nu in timpul depunerii juramintelor. Conceptul de familie joaca un rol important in viata sociala a Venezuelei, de aceea pretendentul trebuie sa ceara intai tatalui permisiunea de a-i cere fiica in casatorie. In timpul ceremoniei oficiale cele doua familii vor schimba 13 monede din aur, ca un simbol al prosperitatii si al norocului. O alta traditie este ca proaspetii casatoriti sa fuga de la propria petrecere de nunta fara sa anunte pe nimeni, pentru ca norocul sa binecuvanteze uniunea.

Europa In ceea ce priveste traditiile de nunta de pe "batranul continent", acestea ajung, de cele mai multe ori, sa se piarda in negura timpului. Desi conservarea si perpetuarea lor a cunoscut urcusuri si coborasuri, in ultimii ani s-a observat o revenire la bunele obiceiuri de altadata. Ca si in alte zone ale lumii, traditiile de nunta au rolul de a invoca viata indelungata, fertilitatea, fericirea si prosperitatea. In Cehia, exista obiceiul ca prietenele miresei sa sadeasca un copac in gradina casei acesteia, copac pe care il vor decora cu coji de oua colorate. Credinta spune ca mireasa va trai la fel de mult ca si copacul. Printre obiceiurile referitoare la fertilitate este acela ca un copil sa fie intins in patul viitorului cuplu. Dupa ceremonie, noua familie va sparge farfurii pentru ca numarul de cioburi sa prevesteasca succesul mariajului: cu cat acestea vor fi mai multe cu atat fericirea va fi mai mare. In Ungaria, miresele poarta coafuri elaborate in care ascund boabe de grau, un simbol al fertilitatii, pentru a asigura sanatatea copiilor care vor intregi familia. Acelasi rol il are si un ou ascuns in timpul ceremoniei si spart ulterior. In Polonia, o variatie pe tema fertilitatii este intampinarea tinerilor casatoriti de catre parintii lor cu vin si cu paine a carei coaja va fi acoperita de sare. Painea este simbolul indestularii materiale, in vreme ce prezenta sarii le aminteste tinerilor ca viata poate fi si grea uneori, iar vinul este urarea de sanatate si fericire. O tanara mireasa bulgaroaica va arunca peste cap inainte de nunta o farfurie in care se vor afla faina, oua si monede. Daca farfuria se sparge inseamna ca norocul va proteja noua familie. Este, de asemenea, si un semn al fericirii viitoare daca mirele si mireasa pasesc in biserica prima data cu piciorul drept. La inceputul petrecerii, mama miresei va arunca flori in drumul tinerilor casatoriti pentru a le asigura sanatatea, fericirea si puritatea, in vreme ce mama mirelui le va oferi prajituri cu miere pentru ca mariajul sa fie lung si "dulce". In Croatia exista obiceiul ca dupa ceremonie toti invitatii sa inconjoare o fantana de trei ori, simbol referitor la 107 | P a g e

Sfanta Treime, dupa care fiecare trebuie sa arunce cate un mar in fantana, pentru a asigura fertilitatea cuplului. Una dintre vechile traditii europene care sunt inca respectate si astazi este aceea de a oferi un inel de logodna ca o dovada a bunelor intentii fata de domnisoara curtata. Radacinile traditiei se pierd in negura timpului, insa in anul 860 e.n., Papa Nicolae I a declarat ca nu este de ajuns oferirea unui inel pentru a incheia un angajament de casatorie, ci este necesar ca acesta sa fie din aur, ca o dovada a suportului financiar pe care barbatul il va oferi viitoarei sotii. In 1477, regele Maximilian i-a daruit logodnicei sale, Maria de Burgundia un inel de logodna din aur, impodobit cu un diamant. Se spune ca inca de atunci, diamantele au devenit cele mai bune prietene ale unei femei. Un alt obicei po r in aproape toata lumea, este taierea tortului de nunta, insa putini stiu ca radacinile lui se intind pana in primul secol i.e.n., si a pornit din Italia, unde se obisnuia ca o prajitura sau o paine sa fie rupta deasupra capului viitoarei mirese pentru ca aceasta sa fie fertila. Facts De ce se atarna conserve de masina? Traditia vest-europeana de a lega cutii de conserve in spatele masinii care ii transporta pe proaspetii casatoriti isi are originile in perioada dinastiei Tudor din Anglia. Dupa ce mirele si mireasa urcau in caleasca, invitatii se descaltau si aruncau cu pantofii in aceasta, in credinta ca fiecare lovitura reusita va aduce proaspatului cuplu mult noroc. Cum in zilele prezente nu este o idee prea buna sa lovesti o masina pentru simplul fapt ca pagubele ar putea deveni serioase, si cum nici invitatii desculti nu reprezinta o imagine prea vesela, nuntasii sau aratat mai practici, limitandu-se la legarea unor inofensive cutii de conserve de spatele masinii. De ce poarta ghinion ca mirele sa vada mireasa inainte de biserica? Timp de sute de ani, casatoriile aranjate intre tati si familia mirelui, au reprezentat o reala sursa de emotii pentru ambele parti. Insa pentru a se asigura ca viitorul sot, ales cu grija, nu va da inapoi in fata altarului, uimit de “frumusetea” miresei sale, tatal miresei se asigura ca un val plasat strategic va duce angajamentul la implinire. De aici a pornit credinta ca aduce ghinion ca mirele sa vada mireasa inaintea nuntii, insa nu este foarte clar cine era ghinionistul. De ce se poarta inelul pe al treilea deget al mainii, denumit dupa aceasta traditie, inelar? Asezarea verighetei pe al treilea deget al mainii stangi are la origine o credinta din Egiptul antic, conform careia vena dragostei stabilea o legatura directa intre inima si cel de-al treilea deget al mainii stangi. Un inel asezat pe acel deget era cel mai potrivi simbol al dragostei eterne. De unde vine moda rochiei albe? Traditia rochiei albe nu este chiar atat de veche pe cat pare si se pare ca va iesi cam sifonata din secolul XXI, atata vreme cat tot mai multe mirese aleg sa poarte o alta culoare in cea mai frumoasa zi a vietii lor. Regina Victoria a Angliei, care a domnit intre anii 1837 si 1901 a fost cea care a dat tonul acestei mode, atunci cand, cu ocazia casatoriei cu varul ei, Printul Albert, a imbracat o rochie alba decorata cu flori de portocal. Desi in acea perioada, epoca tabloidelor era inca departe, a fost suficient ca un model de eleganta sa faca aceasta alegere, pentru ca moda sa fie lansata si imbratisata de generatiile urmatoare de mirese.Asocierea prezenta a rochiei albe cu puritatea este de fapt o conceptie deviata si adaptata noilor canoane, deoarece in trecut albul era culoarea bucuriei, in vreme ce albastru semnifica puritatea. Inainte ca proverbiala rochie pe care o porti doar o singura data in viata sa existe, miresele se imbracau in ziua nuntii cu cea mai buna rochie pe care o aveau in dulap, chiar daca acesta era neagra. Ceva vechi, ceva nou, ceva imprumutat, ceva albastru? O cerinta comuna in ceea ce priveste pregatirile de nunta in Anglia este ca mireasa sa poarte in timpul ceremonialului ceva vechi, ceva nou, ceva imprumutat si ceva albastru. Acest obicei exprimat in rime se refera la o serie de credinte specific englezesti, care au fost exportate si peste ocean, cateva secole mai tarziu. Radacinile se regasesc in epoca victoriana cand, purtate in aceasta combinatie, lucrurile aveau sa aduca miresei mult noroc in noua viata in care pasea. Obiectul vechi este legatura miresei cu familia si trecutul ei, in vreme ce obiectul nou reprezinta noua viata pe care o incepea alaturi de noua familie. Obiectul imprumutat trebuia sa provina de la o femeie care deja avusese succes in mariaj si in acest mod transmitea din norocul sau si noii mirese. Culoarea albastra reprezinta o suita de trasaturi pe care orice viitoare sotie trebuia sa le aiba: 108 | P a g e

credinta, loialitate si puritate. Care este rolul cavalerului? Traditia cavalerului de onoare se pare ca a inceput in Germania, iar inceputurile sale sunt departe de inocenta acestei “functii” din zilele moderne. Departe de a fi un moft, cavalerul era o necesitate, iar rolul sau in cadrul alaiului era foarte bine conturat. Daca din diferite motive, mirele nu ajungea la o intelegere cu viitorul socru, acesta isi rapea mireasa. Cavalerul de onoare era complicele si avea rolul de a tine rudele miresei departe de cuplu, pentru a nu impiedica finalizarea ceremoniei. In comparatie cu cavalerii de onoare, rolul domnisoarelor a fost gandit in scopuri mai pasnice, insa departe de a fi inocente. Prezenta lor alaturi de mireasa in alaiul de nunta avea menirea de a scoate in evidenta, prin comparatie, frumusetea si gateala miresei, personajul care se bucura de cea mai multa atentie in ziua nuntii ei.

http://www.descopera.ro/cultura/3668438-traditiile-de-nunta-in-jurul-lumii RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - anuk - 04-24-2010 11:26 AM SENZATIONAL! Barfe, zvonuri & can-canuri !

Barfa si zvonurile se raspandesc in interiorul societatii cam ca un virus, al carui purtatori sanatosi suntem toti. Cea mai recenta descoperire in materie este insa ca, pe cat se pare, adultii barfesc la birou mai abitir ca adolescentii. Daca nu va vine sa credeti, atunci probabil ati ratat aticolul din New York Times in care este prezentata pe larg aceasta stire, bazata pe un studiu publicat in ultimul numar de anul trecut al Revistei de Etnografie Contemporana (Journal of Contemporary Ethnography). Editorii publicatiei au renuntat la promovarea stirilor bizare din Amazon si Marile Sudului, dupa ce etnografii s-au intors de pe teren cu inregistrari ale unui ritual bastinas cu adevarat salbatic: cel al profesorilor dintr-o scoala primara Midwest balacarindu-l de mama focului (evident, in lipsa!) pe directorul institutiei de invatamant. Aceste stiri neobisnuite despre asa-numitele "episoade de gossip" au facut obiectul unor dezbateri aprinse si de lunga durata printre antropologi si sociologi. Unii, adeptii scolii de gandire "functionalista", considera barfa drept un instrument folositor pentru intarirea regulilor sociale si mentinerea solidaritatii de grup; altii o interpreteaza drept o stradanie mai "belicoasa" a indivizilor in demersu lor egoist de a-si urmari propriile interese.

Dar realitatea este ca ambele scoli de gandire au petrecut mai mult timp teoretizand decat observandu-i pe barfitori in habitatul lor natural, pana acum, graficele stiintelor sociale bazandu-se preponderent pe cele cateva conversatii inregistrate pe santiere sau in cantinele din scolile medii americane. Primele studii in materie au aratat ca odata ce cineva face un comentariu negativ despre o persoana care nu este de fata, conversatia va deveni rapid "marsava" in cazul in care nimeni nu sare imediat in apararea "tintei"; altminteri, printre adulti si pusti deopotriva, insultele vor curge "garla", din cauza existentei unei mari presiuni sociale exercitate asupra indivizilor de a fi de acord unii cu altii. Cascada de insulte inregistrata in primul studiu realizat in cantina scolii medii de Donna Eder si Janet Lynne Enke de la Universitatea Indiana, a implicat un grup de fete de clasa a 8-a care-si barfeau o colega supraponderala, al carui piept a fost taxat "la unison" ca fiind mult prea generos pentru varsta ei. De aceasta data, noul studiu a descoperit ca desi barfa adultilor la locul de munca are aceeasi tendinta de a fi negativa, insultele sunt totusi mai subtile si mai elaborate (mai precis, nimeni n-a fost "gratulat" cu sintagma 109 | P a g e

"vaca grasa", ca in cazul elevelor de liceu), iar conversatiile mult mai putin previzibile, a comentat Tim Hallett, sociolog la Indiana University (Dr. Hallett a condus acest studiu impreuna cu Dr. Eder si Brent Harger de la Albright College). "Barfa de birou poate fi o forma de razboi al reputatiilor. Seamana cu gluma familiara sau neprotocolara, dar este mai bogata si mult mai elaborata. Are mai multe straturi pentru ca oamenii practica nesinceritatea si eschivarea. Adultii sunt mai precauti, constienti fiind de faptul ca-si pot pierde nu numai un prieten, ci chiar si slujba", a explicat Hallet.

Sub protectia anonimatului Pe parcursul celor doi ani in care a studiat dinamicile de grup de la scoala elementara din Midwestern, unde i s-a permis accesul cu conditia sa pastreze anonimatul dascalilor implicati, Dr. Hallett a remarcat totusi ca acestia s-au simtit atat de confortabil in prezenta lui si a camerei de filmat incat n-au avut nicio retinere in a-si insulta liber sefii pe parcusul interviurilor individuale. Altfel au stat totusi lucrurile in cadrul intalnirile formale de grup, unde profesorii erau constienti ca unul dintre ei i-ar putea raporta directorului insultele, fiind in consecinta mai discreti.

In acest caz, in loc sa critice direct, profesorii s-au lansat in comentarii sarcastice menite a testa apele, unii dintre ei dovedindu-se adevarati "maestri" in colportarea barfelor. La o intalnire, dupa ce cineva s-a plans de un elev care obisnuia sa vina la scoala cu parul "coafat" cu coarne, grupul de profesori a inceput sa dea vina lipsei de disciplina pe adjunctul directorului. Comentariile s-au "inflamat" devenind extrem de rautacioase pana cand unul dintre ei, aliat al adjunctului, a intervenit aplanand situatia. La inceput, profesorul a intrerupt atacul intreband care este numele elevului cu coarne, si acest lucru a deturnat barfa in directia dificultatilor scolare ale acestuia si a comportamentului lui excentric. Apoi, printr-o adevarata lovitura de maestru, profesorul respectiv a reusit sa schimbe total tema discutiei, amintindu-le tuturor de o problema disciplinara diferita atribuita unui personaj la fel de "nepo r": directorul insusi, care a devenit prompt tinta comentariilor furioase ale corpului profesoral. Evident, pe masura ce oamenii au inceput sa-si "verse" nemultimirile suscitate de seful cel mare, atmosfera s-a otravit semnificativ. La randul lui, directorul la urechile caruia nu aveau cum sa nu ajunga unele zvonuri, a fost si el deranjat ca autoritatea ii este stirbita si a trecut la represalii; in cele din urma, si profesorii si administratorii si-au dat demisia, iar situatia scolara a elevilor a avut de suferit. "Barfa a servit la consolidarea solidaritatii printre profesori, dar in acest caz a fost deopotriva o forma de razboi care a afectat pe totata lumea", a conchis Hallett. Dar barfa nu este doar o arma foarte eficienta: adeseori are chiar mai multa "greutate" decat realitatea faptelor. A demonstrat-o studiul realizat de echipa condusa de Ralf Sommerfeld de la prestigiosul Max Planck Institute din Germania. Pusi in situatia de a-si forma o parere despre un individ anume, 44% dintre "cobai" (un grup de 126 studenti) si-a schimbat parearea despre acesta sub influenta barfei, chiar si atunci cand cele auzite intrau in contradictie cu ceea ce ei vazusera cu proprii lor ochi.

Si asta nu e totul. Potrivit studiului, barfele nu ar influenta numai parerea oamenilor despre personajele din lumea spectacolului, inducand si opinii si comportamente in viata de zi cu zi. "Cercetarile recente au evidentiat ca, de exemplu, doua persoane din trei considera barfele drept o sursa de a invata lucruri noi: nu conteaza daca zvonurile respective se dovedesc in final a fi false. Ele devin oricum realitate", a explicat psihologul german Ralf Sommerfeld, seful echipei de cercetare. 110 | P a g e

Daca lucrurile stau intr-adevar asa, barfa ar cam trebui sa ne dea fiori. Desigur nu toate barfele sunt false, doar buna parte din ele, dar lucrul considerat de specialistii in domeniu surprinzator este lipsa totala de spirit critic de care dam dovada atunci cand auzim anumite povesti aberante, si mai ales disponibilitatea inconstienta de a continua sa transmitem si celor din jur lucruri in care nici macar noi nu credem.

De la greci vine barfa Realitatea este ca, din Grecia Antica si pana in prezent, nimeni nu a reusit sa se salveze de barfe, bune sau rele cum vor fi fost ele. Si daca tot paternitatea barfei ii este oficial atribuita lui Socrate, nu-i de mirare ca unii cred ca fara barfa nici macar n-am fi evoluat. Cel putin asa spun studiile realizate de cercetatorii americani, care in 2008 au descoperit ca obiceiul de a barfi dateaza din "noaptea timpurilor", fiind cel mai probabil unul dintre motoarele care au facut creierul uman sa evolueze. Explicatia? Daca barbatii au putut dintotdeauna sa se bazeze pe muschi, femeile au ripostat si ele cum au putut: cu primele grupuri sociale, bazate pe cooperare si mai ales, pe forme de comunicare foarte intensa. Limbajul, sustine Nicole Hess de la University of California din Santa Barbara, s-a nascut ca forma de aparare inteligenta impotriva fortei brute, iar barfa a fost arma pentru crearea sau distrugerea statutului indivizilor, modeland forme ale puterii in continua schimbare. De altfel, barfele si zvonurile sunt expresia unor temeri si dorinte inconstiente, sustin unii."Mai curand decat de intentii rele, ele sunt de multe ori stimulate de dorinta celui care le spune de a se arata fosrte familiar cu persoana care face obiectul curiozitatii", explica psihologul italian Sergio Benvenuto, psiholog in cadrul Consiliului National pentru Studii Stiintifice (CNR) din Italia. In fapt, precizeaza el, "motorul" barfelor este o dorinta nerecunoscuta ca atare, majoritatea povestilor puse in circulatie servind la a atribui altora opinii si sentimente pe care nu avem curajul sa le declaram in mod deschis, pentru ca din diferite motive le consideram reprobabile, explica psihologul.

In plus, caracteristica epocii nostre este ca informatiile se propaga tot mai rapid, creand in scurt timp, din nimic, adevarate legende (vezi, de exemplu, viralele de pe internet). In anii '40, doi psihologi americani, G. W. Allport si L. J. Postman, au observat ca mecanismul care genereaza zvonurile este in totalitate asemanator cu cel al memoriei. "Trecerea unei informatii initiale de la o persoana la alta echivaleaza cu procesul memoriei. Zvonul reprezinta deformarea unei stiri, cauzata de trecerea lui din gura in gura. Tocmai ca o amintire este rezultatul perceptiei initiale care, in decursul timpului, a fost filtrata, modificata sau deformata in totalitate", explica Benvenuto, precizand ca aceste studii confirma si aprofundeaza o viziune care dateaza din antichitate, de la greci, cei care credeau ca in spatele oricarui mit s-ar afla un "sambure" de adevar istoric. Oricine poate deveni subiect de barfa, nu doar personajele faimoase: este suficient ca persoana barfita sa fie considerata importanta de cel care vorbeste despre ea. In acest sens, studiile realizate in scolile americane arata ca cei care intra cel mai adesea in colimatorul barfitorilor sunt liderii grupurilor in timp ce, in general, aceia care pun barfele in circulatie fac parte din categoria "arivistilor", adica a celor care incearca sa stea cat mai aproape de "seful bandei" pentru a urca in ierarhia sociala. Si nu este vorba despre un mecanism apanaj al adolescentilor, dimpotriva.

Restul e tacere Si daca lumea spectacolului reprezinta tinta preferata a barfitorilor, astazi preocuparea pentru starea de sanatate a asa-ziselor vip-uri este depasita doar de interesul maniacal pentru viata sentimentala si gusturile in 111 | P a g e

materie de sex ale acestora. Dar actorii, cantaretii si oamenii de televiziune, crede Sergio Benvenuto, fac parte dintr-un cerc special unde barfa se naste si se alimenteaza cu un element in plus: "Pentru asa-numitele vip-uri, barfa este o confirmare sigura a celebritatii. Tacerea le starneste mult mai multa frica".. Sunt la ordinea zilei "indiscretiile" soferilor, chelnerilor si ale baby sitter-elor care povestesc presei fapte din viata de zi cu zi a familiilor pentru care lucreaza. "Cel mai adesea barfele cele mai suculente privesc aspecte de natura sexuala pentru ca suntem toti impinsi de un impuls voyeurist, care are radacini extrem de vechi. Sa stim desfasoara si o importanta functiune sociala: inscrierea cuiva in reteaua de relatii din jurul nostru".

In ultima instanta, in barfa sunt implicate doua aspecte-cheie ale psihicului, autostima si narcisismul, iar a vorbi rau de alta persoana nu este decat un mod indirect de a vorbi de bine despre sine, considera Massimo Di Giannantonio, psiholog la Universitatea Gabriele d'Annunzio din Chieti, Italia. In opinia acestuia, tocmai din acest motiv obiectul preferat al barfei sunt persoane de aceeasi varsta si sex cu fiecare "colportor" in parte; lucru demonstrat de altfel si de studiile antropologului Jerome Barkow de la Dalhousie University din Canada. Surprinzator sau nu, a barfi nici macar nu este o chestiune de slabiciune sau de mediocritate. Potrivit unei analize realizata pentru revista Personal Relationships de profesoara Jennifer Bosson de la Universitatea Tampa, Florida, barfa te ajuta sa relationezi cu necunoscutii si-ti intareste legaturile cu prietenii. Bosson a descoperit acest fapt aratand unui grup foarte eterogen de persoane fimari cu conversatii private intre doua persoane. Concluzia? Necunoscutii solidarizeaza mult mai rapid cand se pune problema sa dea o judecata negativa legata de cineva care nu este de fata. Si iata ca astfel ne intoarcem la inceputurile fiintei umane: barfa, sustine psihologul Roy Baumeister de la Florida State University, ajuta la trasarea granitelor intre cei care fac parte dintr-un clan si «outsideri» si la intelegerea regulilor de convietuire.

Revenind la mituri, daca multi cred ca femeile sunt cele mai barfitoare, in realitate, spune Di Giannantonio, evolutia a condus la un soi de "scor egal", echilibru si nivelare. Asa se face ca, in prezent, femei sau barbati, toti practicam barfitul in egala masura, doar temele pot fi diferite: sexul "slab" se pare ca s-ar concentra mai mult asupra celor legate de sexualitate si moda, in timp ce barbatii pe cele legate de bani si putere. Desigur, in satul global al secolului XXI, tintele preferate sunt tot mai mult asa-numitele "vedete", spun specialistii: de la cele de calibru mic, lipsite de consistenta, aparute meteoric la televizor, pana la starurile de la Hollywood si la super-bogati.

Punct si de la capat Cercetarile facute de psihologi si psihopedagogi au mai aratat si ca, in mass-media, la fiecare 11 minute este lansata o barfa, la fiecare 15 minute are loc o asa-zisa dezvaluire amoroasa si in general, la fiecare 23 de minute un scandal in centrul caruia se afla o persoana publica. Care este diferenta fundamentala intre o barfa si o stire? Barfa este in esenta inutila, nu transmite nimic important sau vital, nimic care sa merite tinut minte. A fi la curent cu o barfa cel mai probabil nu-ti va aduce vreun avantaj, in afara unui eventual subiect de discutie.

Nu exista niciun eveniment normal intr-o barfa pe care o citim intr-un tabloid: orice lucru este scandalos, de neconceput, nemaiauzit. Apoi, o barfa este desigur secreta, chiar daca a fost anuntata intr-o conferinta de presa. Daca vedeta X s-a casatorit la biserica este cu siguranta un lucru exceptional ca n-a facut-o la primarie; daca din intamplare a facut-o doar la primarie, este exceptional ca n-a facut-o la biserica. De asemenea, daca rochia de mireasa a fost alba este vorba despre o alegere bizara, la fel de demna de comentat ar fi fost insa si 112 | P a g e

rosie, galbena, ce sa mai vorbim de violet. Ca atare, in publicatiile dedicate barfelor mondene, redactorii trebuie sa se dedea unor sofisticate contorsionari lexicale pentru a reusi sa descrie pe un ton exceptional o intamplare cat se poate de banala; la fel de adevarat este si ca, de cele mai multe ori, ajunge si daca fraza/propozitia este scrisa cu litere de-o schioapa si cu semnul exclamarii la final. RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - anuk - 04-25-2010 01:56 PM Amazon: fluviul-rege al lumii. Un curs de apa ce aduna ploile ce cad pe o jumatate de continent. O intindere uriasa de pamant, strabatuta de nenumarate rauri si acoperita de paduri. Cinci milioane de kmp de jungla, unde s-a adunat o treime din tot ceea ce vietuieste pe Pamant. Amazonia: raiul biodiversitatii si "iadul verde", unde fiecare zi petrecuta inseamna nenumarate pericole si nenumarate descoperiri.

"Vazut" pe o harta, asa cum l-am vazut cei mai multi dintre noi, apare ca o linie albastra serpuita care, chiar daca e mai lata si mai lunga decat alte linii albastre serpuite, tot nu ne impresioneaza cine stie ce. Dar daca lam vedea cu adevarat… Intreaga jumatate nordica a marelui continent sudamerican isi varsa apele in acest fluviu. Potopul care se revarsa in fiecare an, in anotimpul ploilor, asupra padurilor tropicale, arunca in Amazon enorme cantitati de apa, astfel incat fluviul cel mare cara el singur o cincime din apa dulce care se varsa in ocean la scara intregii planete. Bazinul Amazonului - aria de pe care isi aduna apele, prin intermediul afluentilor sai - este cel mai mare bazin hidrologic din lume: 7 milioane kmp.

Nici un epitet nu e destul de expresiv pentru a descrie acest curs de apa din punct de vedere al marimii sale, pentru a ne da o ideea precisa asupra dimensiunilor lui. Imens, enorm, urias, gigantic, colosal… toate sunt marunte, sterse, aproape insignifiante cand e vorba despre Amazon. Va trebui sa le folosim pe acestea, caci nu am inventat inca altele, dar sunt mult, mult prea sarace. Poate cifrele ne vor fi de mai mare ajutor pentru a intelege cum este Amazonul. In punctul sau cel mai lat, masoara 10-11 km de la un mal la celalalt, distanta care ajunge la 40 km in anotimpul ploios. Un fluviu lat de 40 km! (Distanta dintre Constanta si Neptun…) Iar la gura de varsare, trecerea apelor fluviului in Oceanul Atlantic se face printr-un estuar imens: 325 km latime. Marile nave oceanice pot naviga in sus pe fluviu pana in orasul brazilian Manaus, asezat la 1.500 km in amonte de gura de varsare. Vasele mai mici pot urca inca si mai sus, pana la Iquitos (Peru), situat la 3.600 km departare de ocean. Din perspectiva unor asemenea dimensiuni colosale, pana si cuvantul "fluviu" pare nepotrivit pentru Amazon: el e mai degraba o mare curgatoare.

Cea mai bogata padure a lumii Dar fluviul nu poate fi despartit de ceea ce il inconjoara, caci tocmai ceea ce il inconjoara i-a facut faima: in bazinul Amazonului se intinde unul dintre cele mai extraordinare ecosisteme ale planetei, coplesitor atat prin intindere, cat si prin fantastica bogatie de specii carora le este casa. Desi descoperit de europeni de o jumatate de mileniu, explorarea lui e departe de a se fi incheiat, iar misterele nu i-au fost toate dezvaluite: orice 113 | P a g e

calatorie poate aduce noi revelatii si noi aventuri. Amazonia - regiunea din care fluviul, prin afluentii sai, isi aduna apele - se intinde pe o enorma suprafata de 7 milioane de kmp, din care 5,5 milioane sunt acoperiti de padurea tropicala umeda - selva.

Noua tari impart acesta bogatie: Brazilia (care detine 60% din padurea amazoniana), Peru (13%), Columbia, Venezuela, Ecuador, Bolivia, Surinam, Guyana si Guiana Franceza. Amazonul, afluentii sai si padurea amazoniana adapostesc o treime dintre speciile de vietuitoare ale lumii. Din totalul suprafetelor acoperite de jungla de pe glob, padurea amazoniana cuprinde jumatate. E cea mai mare si mai bogata in specii dintre padurile tropicale ale lumii intregi. Peste 3000 de specii de pesti au fost descoperite pana in prezent si, bazandu-se pe faptul ca aproape in fiecare an sunt descrise noi specii, unii specialisti estimeaza ca Amazonul ar putea gazdui peste 5000 de specii. Printre acestia, se afla arapaima, cel mai mare dintre pestii de apa dulce ai lumii; au fost pescuite exemplare care atingeau 3 m lungime si greutatea de 200 kg. Dar nu numai marimea conteaza: pestii primejdiosi ai Amazonului sunt mult mai modesti ca dimensiuni. Exemplu clasic: piranha ("cei feroce", dupa cum ii descrie toata literatura de calatorie.) Nu toate speciile de piranha traiesc in carduri, si unele se hranesc doar cu pesti; totusi, anumiti piranha pot deveni cu adevarat periculosi pentru om, mai ales atunci cand se aduna in numar mare.

Ocazional, in Amazon se pot intalni si rechini: rechinul-taur (Carcharhinus leucas) e in stare sa urce pe fluviu pana la distante de mii de km in interiorul continentului, gratie tolerantei sale mari la schimbarile de salinitate ale apei. Daca pestii nu va sunt de ajuns, in categoria creaturilor fascinante (si primejdioase) ce traiesc in apele Amazonului se afla si reptile: caimanii - niste rude ceva mai mici, dar la fel de periculoase, ale crocodililor -, si anaconda, unul dintre cei mai mari serpi, putand ajunge deseori la 5-6 metri lungime. Una peste alta, apele Amazonului sunt primejdioase. Intamplarile palpitante si dramatice sunt aici la indemana oricui dar, daca vrei sa ajungi sa-ti si povestesti aventurile, trebuie sa fii cu ochii-n patru si sa-si folosesti cunostintele si bunul simt.

Pentru europeni, cel putin, o calatorie amazoniana inseamna descoperirea unei vegetatii si a unei faune complet noi, straine si uluitoare. Nimic din ceea ce traieste acolo nu pare sa semene cu ceea ce poti vedea pe Batranul Continent. Explicatii exista, bineinteles; lunga istorie geologica a Terrei, in cursul careia continentele s-au separat unul de altul in urma cu sute de milioane de ani, a determinat dezvoltarea unor vietuitoare diferite. In primul rand, e coplesitoare diversitatea formelor de viata existente aici. Daca pentru primii exploratori ai Amazonului erau fascinante plantele si animalele insele, pentru cercetatorii moderni sunt impresionante in primul rand bogatia faunistica si vegetala a ecosistemului amazonian si dinamica sa caracteristica. Dar, pentru cei care calatoresc acolo pur si simplu din dorinta de a vedea fluviul si padurea ce-l inconjoara, impresiile sunt foarte asemanatoare cu cele pe care, pesemne, le-au incercat primii exploratori europeni: uimire nemarginita la vederea serpilor uriasi, a caimanilor cu dinti amenintatori, a pestilor enormi, a zecilor de feluri de pasari colorate, a copacilor gigantici sprijiniti de radacini ca niste contraforturi, a speciilor de mamifere cu totul deosebite de ceea ce cunosteau ei "de acasa".

114 | P a g e

Aici exista rozatoare de 50 de kg - capibara sau ronsoco -, placide animale cu blana cafenie, adastand in mici turme, in apa sau pe mal. Aici traiesc, in apa dulce a fluviului, delfini - da, delfini de apa dulce - numiti boto (Inia geoffrensis), iar malurile fluviului sunt pline de legende stravechi despre aceste vietati care, noaptea, se transforma in tineri chipesi care seduc fetele intalnite, iar la ivirea zorilor se arunca in apa, prefacandu-se iarasi in delfini. In ciuda a nenumarate expeditii si a multelor studii realizate, padurea tropicala amazoniana e inca plina de taine: faptul ca in fiecare an se descopera specii noi de vietuitoare ii face pe savanti sa se intrebe: oare cate specii vor fi existand, de fapt, in acest fantastic ecosistem? Abia in ultimii ani, de pilda, a inceput sa fie explorata sistematic o parte ce ramasese multa vreme inaccesibila cercetatorilor: coronamentul copacilor inalti care, in structura stratificata a padurii, alcatuieste patura cea mai departata de sol. Ajutati de dirijabile, macarale cu brate enorme, poduri suspendate de la un arbore la altul, oamenii de stiinta au inceput sa cerceteze frunzisul arborilor inalti de 60, 80 sau 100 de metri - uriasii junglei - si au fost uluiti. O noua lume s-a deschis privirii celor ce s-au aventurat pana acolo, un univers po t cu vietuitoare necunoscute pana atunci si care traiesc numai acolo. Cercetarile de zoologie si botanica au devenit ele insele un sport extrem, implicand zborul si catararea la zeci de metri deasupra pamantului, in cautarea unor noi forme de viata.

Popoarele junglei Dar, oricat ar parea de primejdios acest teritoriu, oricat de mult ar parea el un taram al creaturilor salbatice, in aceasta tulburator de vasta padure care se intinde de-a lungul Amazonului si al marilor sai afluenti au locuit dintotdeauna oameni. Iar oamenii Amazoniei, spun cercetatorii, si-au avut, in preistorie, rolul lor important in edificarea societatilor agrare care au trait in America de Sud in epoca precolumbiana. Totusi, in padurea amazoniana au mai ramas populatii care nu practica agricultura si cresterea animalelor ca principal mod de a-si procura cele necesare traiului, ci se hranesc, in mare masura, din ceea ce le ofera, generos, jungla, cel mult cultivand, pe suprafete foarte mici, cateva plante - doar atat cat consuma.

Membrii multor triburi amazoniene au avut multa vreme, o imagine de razboinici sangerosi, fiind categorisiti printre primejdiile pe care trebuiau sa le infrunte cei ce explorau jungla sud-americana. Vanatorii de capete ai tribului Shuar, sagetile otravite ale indigenilor Korubo, legende despre canibalism - cultura populara e plina de povesti de groaza despre populatiile care locuiesc in satele ascunse in jungla Amazoniei. Multe dintre aceste povesti reprezinta exagerari si denaturari sau interpretari gresite ale unor fapte; cu siguranta, acesti bastinasi nu erau mai violenti decat cuceritorii spanioli si portughezi care au invadat America de Sud si au incercat, veacuri in sir, sa le impuna indigenilor o cultura straina.

Ceea ce i-a fascinat pe oamenii de stiinta, stimuland cercetarile in acest domeniu si atragand atentia lumii asupra acestor populatii este extrema lor vulnerabilitate, faptul ca in epoca moderna, confruntati cu impactul civilizatiei de tip occidental, ei isi pierd treptat cultura proprie, disparand, pur si simplu… Contactele cu reprezentantii unor lumi straine - la inceput soldati, apoi misionari, apoi reprezentanti ai autoritatilor, apoi mineri, mai recent antropologi, jurnalisti si turisti, au determinat schimbari profunde in modul de trai al acestor oameni. Multe triburi au fost decimate in urma acestor contacte, mai ales datorita contractarii unor boli aduse de acesti straini, boli impotriva carora indigenii nu aveau imunitate. Mai exista inca in jungla triburi ce locuiesc in zone izolate, greu accesibile, si acestia isi pastreaza inca, in mare masura, felul de viata traditional, dar acestea sunt tot mai putin numeroase. Multi dintre membrii populatiilor locale amazoniene s-au amestecat cu locuitorii de origine europeana sau africana, iar caracteristicile lor fizionomice sunt vizibile pe chipurile locuitorilor din asezarile insirate de-a 115 | P a g e

lungul Amazonului si al afluentilor sai.

Majoritatea acestor asezari sunt sate, sate ce n-ar putea fi descrise drept prospere; totusi, asa cum se intampla mereu, locuitorii s-au adaptat felului de viata impus de conditiile de aici. Pescuiesc, cultiva plante, confectioneaza tot felul de obiecte de artizanat, fac comert cu produsele indeletnicirilor lor, impletind astfel felul de viata traditional cu cel modern. Sunt obisnuiti cu calatorii straini, fie ei savanti, ziaristi ori turisti, si ii calauzesc adesea pe apele fluviului si pe cararile junglei, avertizandu-i asupra pericolelor si invatandu-i sa guste aventura fara incheieri fatale. Asezari mari sunt foarte putine. Belem, oras-port brazilian cu 1.400.000 de locuitori e asezat in apropiere de varsarea Amazonului in Atlantic; Manaus (tot al Braziliei), port si important centru turistic (de aici pleaca o mare parte a expeditiilor in Amazonia) e situat la 1.500 km mai sus de estuar, in apropierea locului unde unul dintre cei mai mari afluenti, Rio Negro, se varsa in Amazon; Iquitos (Peru), cu 370.000 de locuitori, se afla la peste 3.000 de km departare de Atlantic, inconjurat de padurea tropicala.

Despre pericolele care ii pandesc pe oameni in jungla s-a scris mult. Prea putin tinem seama insa de pericolul pe care il reprezinta oamenii pentru jungla. Aceste paduri uriase, cu toata maretia lor coplesitoare, sunt, din ce in ce mai mult, victime ale civilizatiei. Ritmul in care se prabusesc copacii junglei sub muscatura lamelor de otel ar trebui sa ne inspaimante, chiar daca nu suntem acolo, sa vedem cum se intampla totul. Poate ar fi mai limpede si mai convingator daca mai multi oameni ar merge acolo sa vada toate acestea, sa inteleaga cum functioneaza complexele mecanisme ecologice care tin in viata acest ecosistem si sa-si dea seama, astfel, ca dincolo de cifrele statisticilor se afla o realitate.

E drept, Amazonul si jungla sa nu sunt pentru oricine, dar merita vazute. Chiar in epoca moderna a excursiilor organizate, cu ghizi experimentati, echipament performant si ambarcatiuni moderne, o calatorie in Amazonia nu e chiar o plimbare relaxanta. E nevoie de spirit de aventura si de o indarjita hotarare de a suporta "duritatile" cu care Amazonul isi intampina vizitatorii, de dragul descoperirii unor lucruri pe care putini oameni, in afara de localnici, le-au vazut. Povestile, surprizele si suferintele Amazoniei Pororoca este denumirea unui fenomen care se petrece de doua ori pe an la gura de varsare a Amazonului, cand apele Oceanului Atlantic se napustesc in sus pe fluviu, formand valuri care pot atinge inaltimi de 4 m si se deplaseaza cu 15-25 km/h in sens contrar curgerii Amazonului. Surferii amatorii de senzatii tari profita de acest fenomen, desi a face surf pe pororoca e o indeletnicire foarte periculoasa, din cauza bucatilor de lemn (uneori trunchiuri intregi de copaci) si a altor resturi de care e plina apa fluviului la varsarea in ocean. Amazonul (deja cunoscut ca fiind cel mai mare fluviu din lume ca volum de apa) "a devenit", totodata, cel mai lung curs de apa. In enciclopedii si in cartile de scoala, multa vreme, cel mai lung fluviu a fost Nilul. Dar, de curand, cercetari mai atente si masuratori mai precise au detronat fluviul african. In urma cu doi ani, Societatea Geografica din Lima (Peru), sprijinindu-se pe concluziile mai multor studii recente, a anuntat ca a fost stabilit drept origine a fluviului un punct aflat la altitudinea de 5.150, intr-o zona muntoasa din sudul Peru-ului. In acest fel, Amazonul ar fi mai lung decat Nilul cu cca. 400 km, masurand, de la izvor si pana la varsarea in Atlantic, 7.062 km. De unde vine numele de Amazon? Ca de obicei, exista mai multe ipoteze. Exploratorul spaniol Francisco de Orellana (sec. al XVI-lea), a relatat despre conflictele cu triburile sud-americane, afirmand ca femeile indigene participa la lupte alaturi de barbati. Pentru europeni, prototipul femeii razboinice erau amazoanele din mitologia greaca, de unde numele de Raul Amazoanelor. (Dar unii istorici considera ca exploratorul s-a inselat, luand drept femei pe barbatii cu fetele vopsite si imbracati in "fuste" din fibre vegetale.) Alta ipoteza : numele provine de la un cuvant local, transcris in portugheza ca amassonas si in spaniola ca amazonas si care 116 | P a g e

ar fi insemnat "distrugator de barci", referindu-se la radacinile submerse ale unor copaci, care produceau avarii ambarcatiunilor. Peste Amazon nu exista poduri! Nu neparat din cauza latimilor mari (cu tehnologia actuala se pot construi poduri cu lungimea de mai multi kilometri), ci mai ales din cauza faptului ca fluviul este, in cea mai mare parte, inconjurat de jungla, existand foarte putine orase si drumuri. Amazonul are peste 1000 de afluenti, 17 dintre acestia avand peste 1.000 de km lungime. Padurea amazoniana e pe cat de grandioasa, pe atat de fragila. Suprafata ei se micsoreaza rapid, copacii fiind taiati pentru extinderea suprafetelor necesare pentru cultivarea plantelor (mai ales soia) si cresterea animalelor, constructia autostrazii trans-amazoniene, construirea hidrocentralelor, comertul cu cherestea (in mare parte ilegal). Defrisarea distruge cu repeziciune habitatul a numeroase specii de animale. In afara de scaderea dramatica a efectivelor unor specii amazoniene, aceasta pierdere a habitatului animalelor poate avea efecte neasteptate si suparatoare asupra oamenilor, chiar pe termen scurt. In luna martie a anului 2008, orasul Belem, situat la gura de varsare a Amazonului, s-a confruntat cu o neasteptata invazie de serpi. Goniti din padurile care se restrang pe zi ce trece, serpii isi cauta adapost in orase, spre groaza locuitorilor, care traiesc cu spaima ca intr-o buna zi un sarpe ar putea aparea in baie, venind prin tevile de canalizare. Un rai neotropical Ca simplu iubitor de natura, poti sa te bucuri oarecum pasiv de ceea ce Amazonia iti ofera cu atata generozitate - privelisti inedite si tot felul de alte impresii interesante. Dar, daca ai o fire aventuroasa, tot aici poti avea parte din plin de provocarile si senzatiile tari pe care le cauti. In cazul acesta, ceea ce-ti trebuie tie e un program gen "survival". Vestea buna e ca exista astfel de programe speciale, centrate pe insusirea metodelor de supravietuire in jungla amazoniana. Lectiile te invata, printre altele: cum sa construiesti un adapost, sa-ti faci rost de hrana (tot felul de radacini, frunze sau fructe ale plantelor salbatice si chiar larve - sa vezi ce bune vor fi dupa cateva zile de foame!); sa construiesti plute, sulite, arcuri si sageti (si sa le folosesti), sa recunosti plantele medicinale utile in caz de febra, dizenterie, muscaturi de serpi etc. Climatul Amazoniei este unul de tip tropical, cald in tot timpul anului si cu numai doua anotimpuri: unul ploios - aproximativ din ianuarie pana in iunie - si unul uscat, cam din iulie pana in decembrie, cu variatii ce se datoreaza distantei fata de Ecuator, de ocean si pozitiei fata de muntii Anzi. Fiecare dintre anotimpuri are atractiile sale: in cel umed, multe plante infloresc sau fac fructe, atragand numeroase vietuitoare (pasari, maimute) pe care vizitatorii au astfel sanse mai bune de a le vedea; in anotimpul uscat, datorita nivelului mai scazut al apelor, pot fi observate mai usor vietuitoare acvatice cum sunt pestii, testoasele si caimanii. Unul dintre "superlativele" Amazoniei: rezervatia Tambopata-Candamo din Peru, infiintata in 1990, si-a capatat renumele de a fi una dintre zonele cu cea mai mare bogatie de specii, vegetale si animale deopotriva (numerosi sud-americani, in general, si peruani, in special, o descriu - dintr-o mandrie lesne de inteles - drept "zona cu cea mai mare biodiversitate din lume"). Cercetari sistematice au identificat, intr-adevar, in padurile intinse din aceasta regiune, o incredibila varietate de specii, ceea ce face din acest tinut un paradis al biodiversitatii. Numai pe o mica arie de 5,5 kmp, studiata de biologi in urma cu 30 de ani, au fost identificate peste 500 de specii de pasari, 91 de specii de mamifere, 127 de specii de amfibieni si reptile si 94 se specii de pesti, iar pe un singur hectar de padure tropicala din aceasta zona botanistii au gasit peste 150 de specii de arbori. Infiintarea rezervatiei, cu o suprafata de peste 1 milion de hectare, a fost stimulata tocmai de dorinta de a pastra aceasta fantastica diversitate, una dintre marile bogatii ale Peru-ului (si ale lumii intregi, pana la urma). Eco-turismul a devenit o activitate importanta in regiune, atragand mii de pasionati dornici sa vada cu ochii lor aceste minuni exotice, vietatile junglei, pe care multi dintre noi nu le-am vazut niciodata altfel decat "in poze" ori la televizor. Aici, insa, zeci de specii de papagali, vidrele uriase amazoniene, tapirii, caimanii, jaguarii sau felinele salbatice mai mici, cum sunt ocelotul si jaguarundi, sunt la ele acasa, iar calatoriile ofera sansa unor descoperiri si a unor impresii pentru care merita sa strabati o jumatate de lume.

117 | P a g e

http://travel.descopera.ro/5959295-Amazon-fluviul-rege-al-lumii

RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - anuk - 04-25-2010 11:27 PM Copilul din vulcan isi ajuta credinciosii

O legenda indoneziana relateaza despre o printesa care si-a aruncat copilul in craterul unui vulcan sperand ca astfel sa recastige bunavointa zeilor. In zilele noastre, o procesiune care comemoreaza sacrificiul facut de printesa Roro Ateng are loc in fiecare an, cu ocazia zilei de nastere a acesteia. In prezent, mii de pelerini urca Muntele Bromo din Insula Java pentru a aduce ofrande spiritelor muntelui. Alimente, animale vii sau diverse sume de bani sunt aruncate in craterul vulcanului Bromo, care se inalta la 2 329 metri deasupra nivelului marii. Datorita acestui ritual public, Muntele Bromo a devenit una dintre cele mai renumite atractii turistice din Indonezia. Saracii din regiune sosesc, la randul lor, la poalele muntelui, inarmati cu plase de pescuit pentru a prinde banii, animalele si obiectele aruncate de credinciosi, jertfe care nu reusesc sa cada in craterul stins al vulcanului… Ritualul Yadnya Kasada a inceput odata cu secolul 15, spre sfarsitul Imperiului Majapahit de credinta hindusa. Printesa Roro Ateng alaturi de sotul sau, Joko Seger, s-au stabilit la baza vulcanului. Lipsiti de darul de a avea copii, cei doi nobili indonezieni s-au rugat neincetat zeitatilor locale care au decis, intr-un final, sa-i ajute, cu conditia consacrarii unui copil in cinstea lor. Cei doi soti au fost de acord, ei avand impreuna, conform legendei, nu mai putin de 25 de copii. Cand a venit timpul sa sacrifice copilul zeilor, printesa a refuzat. In consecinta, zeii au pedepsit regiunea cu inundatii si cutremure pana cand cei doi si-au tinut cruda promisiune. Astazi, localnici cred ca Kesuma, spiritul copilului aruncat in vulcan, raspunde rugaciunilor credinciosilor si pazeste de boli copii din regiune. RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - bodo - 04-26-2010 08:19 AM Telekinezia, puterea de a misca lumea din loc Cati dintre noi nu si-au imaginat oare, macar o data si chiar fara a fi familiarizati cu numele ori existenta propriu-zisa a fenomenului, cum ar fi sa poata jongla liber si exact, dupa bunul plac, cu obiecte de orice natura, marime si consistenta, coordonandu-le cu pricepere prin aer fara ca macar sa se apropie prea mult de ele? Ce elev nu si-a privit macar o data instrumentul de scris, visand cu ochii deschisi cum acesta “danseaza” pe foaia de hartie lasand in urma notitele fara a-i mai obosi mana si ce gospodina nu a vrut sa-si priveasca doar, matura facand curat in locul ei? Fantezii copilaresti, escapade ale mintii, pentru noi cei multi. Insa nu pentru a caracteriza produsul imposibil al imaginatiei a aparut termenul “telekinezie”, menit sa inglobeze sub umbrela sa intamplari precum cele de mai sus. Cati dintre noi nu si-au imaginat oare, macar o data si chiar fara a fi familiarizati cu numele ori existenta propriu-zisa a fenomenului, cum ar fi sa poata jongla liber si exact dupa bunul plac, cu obiecte de orice natura, marime si consistenta, coordonandu-le cu pricepere prin aer fara ca macar sa se apropie prea mult de ele? Ce elev nu si-a privit macar o data instrumentul de scris, visand cu ochii deschisi cum acesta “danseaza” pe foaia de hartie lasand in urma notitele fara a-i mai obosi mana si ce gospodina nu a vrut doar sa-si priveasca matura facand curat in locul ei? Fantezii copilaresti, escapade ale mintii, pentru noi cei multi. Insa nu pentru a caracteriza produsul imposibil al imaginatiei a aparut termenul “telekinezie”, menit sa inglobeze sub umbrela sa intamplari precum cele de mai sus. Telekinezia se refera la actiunile mecanice exercitate de la distanta asupra obiectelor materiale. Asadar, este 118 | P a g e

vorba despre un subiect capabil sa miste sau sa loveasca lucruri fara a le atinge. Activitatea consta in deplasarea, ridicarea sau proiectarea la distanta a obiectelor, precum si in emiterea zgomotelor asemanatoare unor ciocanituri sau izbituri. Interesant de observat in toate aceste situatii este ca intotdeauna apare un subiect uman viu. Mereu exista o persoana care declanseaza fenomenul psihokinetic, in absenta acesteia fenomenul disparand. O ilustrare plenara a acestei idei poate fi realizata observand biografia unui astfel de subiect paranormal, rusoaica Nelia Mihailova. Nelia Mihailova Naturalistul sud-american Lyall Watson, autor a numeroase tratate despre fenomenele paranormale in termeni biologici, afirma astfel despre femeie: “nimeni nu are mai mult talent si mai multe reusite decat Nelia Mihailova.” Ea s-a nascut la 10 ani dupa Revolutia Rusa, iar la 14 ani lupta pe front impreuna cu Armata Rosie. A fost ranita de un bombardament de artilerie spre sfarsitul razboiului si a durat mult pana si-a revenit din spital. In timpul acestei perioade a inceput sa manifeste facultati stranii. „Intr-o zi eram foarte iritata si bulversata”, isi aminteste ea. „Ma indreptam spre un bufet cand deodata un ulcior a inceput sa se deplaseze spre marginea raftului, a cazut si s-a spart in cioburi”. Apoi tot felul de schimbari incep sa se produca in jurul ei. Obiectele se deplasau singure, usile se deschideau si se inchideau, luminile se aprindeau si se stingeau. Totusi, spre deosebire de majoritatea indivizilor capabili de fenomene tip poltergeist, Nelia si-a dat seama ca, intr-un fel sau altul, ea era responsabila de evenimente si ca ar putea comanda aceasta energie. A reusit s-o declanseze si s-o dirijeze dupa vointa. Unul din primii care au studiat-o pe Nelia a fost Eduard Naumov, biolog la Universitatea de Stat din Moscova.In cursul unui test efectuat in laboratorul sau, el a imprastiat pe masa continutul unei cutii de chibrituri; Nelia s-a plimbat mainile in mod circular pe deasupra chibriturilor, tremurand de efort, pana cand un grup intreg de bete s-a asezat in sir. Betele s-au deplasat spre marginea mesei, cazand unul dupa altul. Pentru a evita influenta curentilor de aer, eventualele fraude produse prin intermediul filamentelor metalice subtiri sau prin orice alt mijloc, Naumov a pus chibriturile sub un ecran de plexigals; dar Nelia a generat acelasi tip de fenomene. Apoi s-au plasat cinci tigari sub plexiglas si Nelia a aratat ca poate fi selectiva, miscand doar una. Ulterior, tigarile au fost desfacute, pentru a demonstra ca nu au nimic ascuns in ele. Ghenadi Sergheiev, neurofiziolog la Institutul Utomski din Leningrad, a organizat o serie de teste intr-un laborator de fiziologie. Mai intai, Mihailova a fost conectata la un encefalograf si la un cardiograf si i s-au masurat reactiile in stare de repaos. Sergheiev a descoperit ca ea avea in jurul corpului un camp magnetic de 10 ori mai redus decat acela al Pamantului. Faptul a fost confirmat pin examenele intreprinse la Institutul de Meteorologie din Leningrad. De asemenea, Sergheiev a constatat ca Nelia prezenta un tip neobisnuit de unde cerebrale, voltajul produs in partea din spate a capului fiind de 50 de ori mai mare decat cel produs in partea din fata. Experimentul a inceput cu unul dintre cele mai impresionante si mai dificile demonstratii de psihokinezie (PK). S-a spart un ou crud intr-o solutie salina, continuta de un acvariu plasat la 1,80 metri de Nelia, apoi – sub privirile camerelor care inregistrau permanent – ea s-a concentrat pana a reusit sa separe albusul de galbenus si sa le indeparteze unul de altul – act pe care nimeni nu-l va putea pune vreodata pe seama unor fire sau a unor magneti ascunsi. In timpul demonstratiei, electroencefalograma Neliei dovedea o intensa excitatie emotionala. Se produsese o activitate sustinuta in straturile profunde ale formatiunii reticulate, cea care coordoneaza si filtreaza informatiile in creier. Cardiograma arata o miscare neregulata a inimii, cu aparitia confuziei intre cavitati, ceea ce e tipic pentru situatiile de mare neliniste. Pulsul s-a ridicat pana la 240 batai/minut, de patru ori mai mare decat era normal, si s-au inregistrat niveluri ridicate de zahar in sange precum si tulburari endocrine. Testul a durat 30 de minute in cursul carora Nelia a pierdut aproape un kilogram. La sfarsit se simtea foarte slabita si si-a pierdut temporar vederea. Simtul gustului i se alterase, acuza dureri in brate si picioare, ameteli, si n-a putut dormi mai multe zile. Iata, deci, ca manifestarile de tip PK se asociaza cu profunde modificari fiziologice ale subiectului paranormal. Fenomenul psihokinetic se instaleaza pe fondul unei puternice stari de stres, cu efecte organice deosebite. Sistemul nervos al Mihailovei era atat de afectat, incat se ajungea pana la pierderea temporara a simturilor fundamentale - subiectul a acuzat orbiri periodice. Obiectele influentate de Nelia Mihailova se comportau de parca erau magnetizate. Subiectul paranormal capabil de manifestari PK actioneaza concomitent si cu egala eficienta atat asupra campului electromagnetic, cat si asupra celui gravitational. De aici provine 119 | P a g e

senzatia de “magnetizare” a obiectelor resimtita de specialistii participanti la experimente. “Razele rigide” Dar specialistii nu s-au oprit aici. La inceputul secolului XX, au descoperit un medium de exceptie, numit Eusapia Palladino. Eusapia, care a fost remarcabila teleplasta, era in stare sa dezvolte la distanta o forta de trei ori mai mare decat forta sa reala atestata. Pentru aceasta, ea sustinea ca isi foloseste “dublul ectoplasmatic”; intr-adevar, s-au facut experimente multiple, ce au pus in relatie directa teleplastia cu telekinezia. Conform maturiilor unor participanti la experientele facute cu acest subiect, in tip ce Eusarpia isi exercita forta telekinetica asupra unor obiecte, aparea, in semiobscuritate, o mana ectoplasmatica. Aceasta apuca obiectul si se resorbea imediat, dupa ce indeplinise actiunea telekinetica. Uneori, mana parea o prelungire ori mai multe prelungiri informe. Cercetari speciale au demonstrat ca asemenea prelungiri ieseau din orice parte a corpului Eusapiei si luau orice forma adecvata scopului. Ele puteau fi parghii, tije cu extremitati adezive, brate sau maini. Botazzi le-a denumit “membre mediumnice” si a descoperit ca sunt dotate cu simt. Eusapia avea o raza de actiune limitata la trei metri, dar alti subiecti paranormali depasesc considerabil aceasta distanta. Din experimentele desfasurate cu ajutorul Eusapiei Palladino, s-a desprins si teoria razelor rigide. Eusapia efectua in mod curent demonstratii de telekinezie, miscand diverse obiecte mici. Ea obtinea relativ simplu performante remarcabile: chiar la lumina zilei, intr-o usoara stare hipnotica, isi plimba mainile deasupra ori imprejurul obiectelor, facandu-le sa se deplaseze. In momentul producerii fenomenului, subiectul declara ca simte o senzatie de frig de-a lungul coloanei vertebrale, precum si “furnicaturi in varful degetelor”. La Palermo, in 1902, a fost vazut un filament aidoma unui fir de par care iesea din mana Eusapiei. S-a tras de el, filamentul s-a intins ca un fir de cauciuc, s-a rupt si a disparut instantaneu. Simultan, Eusapia a simtit o puternica scuturatura nervoasa. Aceste manifestari sunt tipice pentru ectoplasma; prin urmare, s-a dedus ca era vorba despre un fir ectoplasmatic. Este intaia “raza rigida atestata”. Teoria razelor rigide a fost elaborata de catre psihologul polonez Julian Leopold Ochorowicz in anul 1909, pe baza a numeroase experimente. El a lucrat cu un anumit medium polonez, Stanislawa Tomczyk. Stanislava dobandea capacitati telekinetice sub hipnoza. Pentru a i le testa, Ochorowicz i-a cerut sa opreasca o pendula, care era protejata in cutia ei cu usa de sticla. Subiectul a apasat palmele pe sticla si s-a concentrat. Incet-incet, greul balansier s-a oprit. Apoi, Stanislawa a preluat initiativa; ea a executat, din proprie vointa, urmatoarele experimente: •a repus in functiune balansierul, prin aceeasi metoda; •a deschis usa de sticla a cutiei si a oprit din nou pendula, numai prin forta privirii; •a repus pendula in miscare, pentru a doua oara. Dar Ochorowicz era interesat de afirmatia Eusapiei, care sustinea ca telekinezia se produce prin fire rigide ectoplasmatice. Asadar, el incepe sa studieze. Alege obiecte greu de ridicat cu fire sau filamente obisnuite: o busola, o minge, un cilindru de sticla (pentru a evita posibilitatea vreunei fraude). Stanislawa, aflata in transa hipnotica, le ridica. Apoi, ridica si mana lui Ochorowicz – care a simtit atunci un suflu rece si contactul unui fir foarte fin. De asemenea, subiectul putea pune in miscare acul unei busole cu capacul inchis si dirija bila la ruleta spre casuta dorita. Totusi, Stanislawa nu putea influenta corpurile ce se deplasau prea repede: de pilda, obiecte aflate in cadere libera. Teleplastie vs telekinezie Ochorowicz a descoperit ca “razele rigide” pot trece prin foc (dand o senzatie agreabila subiectului), dar nu pot deplasa un obiect in apa si nici nu pot patrunde printr-o pelicula fina de apa cu sapun. In plus, razele lui Ochorowicz nu sunt deviate de campul magnetic si inchid circuitele electrice. Marind fotografiile facute unor asemenea fenomene facea sa se observe veritabile eflorescente care ieseau din degete si se indreptau catre obiectul de ridicat, adaptandu-se scopului miscarii, in coordonare cu miscarile musculare ale mainii. Telekinezia se petrece insa si fara ectoplasma; ceea ce inseamna ca nu o putem reduce la teleplastie. In cazurile de telekinezie autentica, obiectele sunt deplasate fara niciun soi de mana ori unealta, fie ele chiar ectoplasmatice. Asadar, ori de cate ori un teleplast executa diverse actiuni la distanta cu ajutorul unor membre 120 | P a g e

ectoplasmatice, el nu face psihokinezie. Ori de cate ori un asa-zis spirit misca masa sau zgaltaie tablourile dintr-o camera, el produce o falsa telekinezie. Pentru adevarata telekinezie, atat spiritul, cat si omul trebuie sa actioneze de la distanta – fara ajutorul ectoplasmei sau al altei substante cunoscute ori necunoscute. Totusi, este important de remarcat faptul ca, in cazul experimentelor telekinetice cu obiecte plasate in vid, fenomenul paranormal nu se putea manifesta. Rezultatul indica doua posibilitati: fenomenul telekinetic are nevoie de prezenta substantei, adica de o oarecare densitate a atomilor in mediul inconjurator. Cand densitatea scade sub o anumita limita, in conditii de vid relativ, fenomenul inceteaza. Sau materialul din care au fost fabricati peretii vasului unde se facea vid ecraneaza, pur si simplu, influenta telekinetica. Asa cum s-a descoperit in unele cazuri, exista materiale care pot altera efectul fortei telekinetice. De asemenea, in urma experimentelor, s-a constatat ca o modificare a creierului uman printr-o trauma suferita poate modifica un individ obisnuit intr-un ins cu puteri paranormale. Desi nu exista inca date clare, se pare ca respectiva modificare actioneaza o serie de centri neutilizati ai creierului. Prin acesti centri ascunsi, spiritul poate actiona nestingherit asupra materiei. In acelasi timp, activitatea respectivilor “centri paranormali” ai creierului contravine sanatatii organismului. Astfel, sanatatea trupului functioneaza ca o cenzura redutabila; niciun individ, oricat de paranormal, nu rezista la experiente prelungite de telekinezie. Cu exceptia marilor asceti, care si-au infrant trebuintele fizice si isi controleaza deplin sanatatea.

http://www.descopera.ro RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - anuk - 04-26-2010 01:02 PM Mistere: Unde se ascunde cetatea Atlantilor?

A existat oare, cu adevarat, Atlantida? Si daca raspunsul este da, unde ar trebui s-o cautam? In timp ce Jules Verne a descris viitorul folosindu-si imaginatia, noua, dimpotriva, ne revine sarcina de a descoperi realitatea care a stat la temelia a ceea ce, ulterior, s-a crezut a fi doar imaginatie.

Cand dezastrul a lovit, a facut-o cu o iuteala terifianta. A debutat cu un cutremur de proportii, urmat de un gigantic val tsunami, care a maturat aproape intreaga insula. Supravietuitorii au trait doar cat sa fie martorii unei si mai mari orori. Neputincioasa in fata stihiilor dezlantuite, insula s-a scufundat in intregime. Acesta a fost destinul Atlantidei - cel putin dupa spusele lui Platon. Chiar si astazi, dupa aproape 2.400 de ani de la nasterea legendei, repovestirea ei nu pierde nimic din spectaculozitate si tragism Pana de curand, putini oameni de stiinta au privit cele relatate de Platon altfel decat ca preluari si prelucrari ale unui mit. Din iulie 2005, insa, au inceput sa apara dovezi care sustin si din punct de vedere stiintific afirmatiile filosofului. Anul trecut, in cadrul unei conferinte desfasurate pe insula Milos din Grecia, mai multi savanti au dezvaluit si au dezbatut rezultatele unor ample studii geologice si istorice intreprinse de catre o echipa internationala de cercetatori in vestul Stramtorii Gibraltar. Aceste rezultate acreditau ideea ca, in zona in care s-a desfasurat investigatia, a existat intr-adevar o insula lovita de un cutremur devastator si acoperita de un val tsunami chiar in perioada la care face referire Platon. Cunoscuta din lucrarile filosofului grec Platon (427-247 i.Hr.), legenda Atlantidei face referire la o civilizatie extrem de avansata ("un pamant feeric, pasnic, prosper, cu cladiri monumentale si tehnologii inalte, create de catre o civilizatie superioara") care a pierit ca urmare a unei calamitati de proportii.

De atunci, invatatii si savantii au dezbatut de nenumarate ori veridicitatea istorisirii lui Platon. Multi au 121 | P a g e

catalogat-o drept un simplu mit, altii o considera o relatare trunchiata ce descrie efectele unei uriase eruptii vulcanice care a afectat asezarile de la Marea Mediterana cu peste o mie de ani inainte de vremea in care a trait Platon. Niste structuri bizare descoperite pe fundul Mediteranei, in dreptul coastei cipriote, au fost desemnate, in 2004, drept vestigii ale orasului disparut. Insa o locatie mult mai probabila a Atlantidei se apreciaza a fi o mica portiune din dreptul Stramtorii Gibraltar - ipoteza insulei Spartel, reacreditata la inceputul acestui an. Seful echipei de cercetatori, dr. Marc-Andre Gutscher, de la Institutul European de Studii Marine din Plouzane, Franta, considera ca asemanarea dintre legenda si realitatea geologica descoperita este izbitoare: "Posibilitatea ca un cutremur de mare magnitudine si un val tsunami sa devasteze regiunea geografica aleasa de Platon pentru legenda sa pare a fi mai mult decat o intamplare." Inca din timpul vietii filosofului grec, relatarea acestuia despre orasul-cetate scufundat a fost socotita neplauzibila sub mai multe aspecte, printre sceptici numarandu-se chiar si (la fel de ) celebrul elev al lui Platon, Aristotel. Nu putini au fost, totusi, cei care au dat crezare povestii. "Platon a spus raspicat ca nici egiptenii - care au transmis legenda Atlantisului grecilor - nu au fost creatorii acesteia, textul fiind tradus in limba lor dintr-o sursa mai veche si dintr-o limba ramasa necunoscuta", precizeaza profesorul Robert Sarmast, autorul lucrarii "Descoperirea Atlantidei". Platon plaseaza evenimentul scufundarii acesteia "...cu 9.000 de ani inainte de Solon" - om politic atenian care a trait in jurul anului 600 i.Hr. -, adica acum aproximativ 11.610 de ani, o perioada din care nu s-au pastrat nici un fel de dovezi scrise. In aceste conditii, nu este de mirare ca descrierea unei "civilizatii deosebit de avansate", localizata intr-o "metropola infloritoare, cu ziduri aurite", a provocat atata indoiala.

FACTS. Sa fi nascocit Platon Atlantida? Daca da, de ce? In lucrarile sale, filosoful a facut mereu diferenta intre mit si realitate. Nascut la Atena in anul 427 i.Hr., Platon este recunoscut drept fondatorul filosofiei clasice (si cel mai mare filosof din toate timpurile), fiind elevul lui Socrate si profesorul lui Aristotel. In doua dintre celebrele sale dialoguri, "Timaios" si "Criton", filosoful a sustinut ca vechea civilizatie a atlantilor ar fi avut legaturi cu cea ateniana, pe care a premers-o. Platon descrie Atlantida drept o insula de circa 15 kilometri diametru "gazduind un oras inconjurat de un imens zid circular". "In interior se gaseau o serie de inele concentrice din piatra si canale de apa", acestea din urma fiind folosite de navele comerciale pentru a patrunde in oras. Platon ofera detalii amanuntite privind forma si dimensiunile unor structuri, in timp ce altele sunt doar schitate si lasate in ceata. De asemenea, filosoful nu ne spune prea multe despre majoritatea tehnologiilor atlantilor, specificand doar faptul ca erau foarte avansate, "nepamantene". In plus, el evoca lirico-metaforic, in pagini intregi, sistemul de canalizare si pe cel de alimentare cu apa rece si calda a orasului. Sa fie oare toate acestea simple fabulatii? Platon sustine ca relatarea sa este bazata pe o descriere obtinuta de catre marele om de stat atenian Solon de la preotii egipteni, in timpul calatoriilor acestuia in tara piramidelor.

Redescoperirile Atlantidei 122 | P a g e

Intemeiata pe o mare varietate de argumente contradictorii, pozitionarea Atlantidei a fost facuta, de-a lungul istoriei, in mai multe zone ale globului. In 1882, omul de stat si scriitorul american Ignatius Donnelly a realizat poate cea mai relevanta incercare de a urma cat mai fidel firul legendei, plasand Atlantida chiar in Oceanul Atlantic. Potrivit deductiilor sale, ingeniosii locuitori ai Atlantidei ar fi inventat printre altele praful de pusca si tehnici agricole extrem de avansate. Aceste opinii indraznete au fascinat publicul larg, dar multi intelectuali au ramas sceptici. Starea lucrurilor s-a schimbat in 1939, cand arheologul grec Spyridon Marinatos a sustinut ideea ca legenda scufundarii Atlantidei isi are originea intr-un eveniment real: disparitia unei insule in urma unei eruptii vulcanice Astfel, relatarea lui Platon a revenit in atentia arheologilor si a istoricilor din intreaga lume. In primul rand, Marinatos a propus ca loc al dezastrului Thera - o insula care a existat dincolo de Coloanele lui Hercule, cum numea Platon Stramtoarea Gibraltar. Acelasi cercetator afirma ca pe acea insula a avut loc o eruptie vulcanica de proportii gigantice, pe care a plasat-o in jurul anului 1500 i.Hr. - cu aproximativ 900 de ani inainte de Solon si nu cu 9.000, cum sustine Platon. In plus, facand legatura intre eruptia vulcanica de pe insula Thera si disparitia faimoasei civilizatii minoice, Marinatos acorda credit existentei unei civilizatii avansate care s-a stins in urma dezastrului. Misterul mediteranean In anii '90 ai secolului trecut, Robert Sarmast sustinea ca Atlantida s-ar fi aflat la aproximativ 80 de kilometri sud-est de insula Cipru si ca ar fi fost distrusa in timpul inundarii bazinului mediteranean, cu circa 12.000 de ani in urma. In cursul anului 2004, profesorul Sarmast a dat publicitatii imagini ale unor structuri bizare descoperite in timpul unor scufundari de pana la 1.500 de metri adancime. "Aceste imagini arata ceea ce cred eu ca este cea mai veche structura construita de om", mentiona el. Sarmast nu se sfieste sa admita ca exista multe goluri in teoria sa. Unii geologi contraargumenteaza ca bazinul mediteranean a fost inundat cu peste 5 milioane de ani in urma si ca asa-zisele "structuri construite de om" sunt in intregime naturale. Chiar si asa, Sarmast spera sa produca dovezi hotaratoare in viitorul apropiat. "Intentia noastra este sa trimitem o sonda operata de la distanta sau chiar un submarin-prototip cu echipaj uman care sa cerceteze aceste structuri, astfel incat oamenii sa poata vedea vestigii ale Atlantidei." Chiar daca ideile lui Sarmast au atras interesul opiniei publice, in momentul de fata oamenii de stiinta sunt preocupati sa cerceteze o teorie de ultima ora care se apropie mult mai mult de descrierea lui Platon. In 2001, dr. Jacques Collina-Girard, de la Universitatea Mediteraneana din Franta, a subliniat un fapt relativ trecut cu vederea de catre alti specialisti, si anume ca, in urma cu aproximativ 12.000 de ani, a existat intr-adevar o insula chiar dincolo de Coloanele lui Hercule. Urmare a ultimei glaciatiuni, insula Spartel se afla in prezent complet sub apa, dupa ce a fost acoperita de oceanul in crestere. Dr. Collina-Girard a scos in evidenta si faptul ca Spartel se afla intr-o zona puternic activa din punct de vedere seismic si maturata de valuri tsunami - exact tipul dezastrelor naturale presupuse a fi distrus Atlantida. Ar putea fi relatarea lui Platon, atat de contestata de-a lungul timpului, adevarata pana la urma? Cele mai recente cercetari facute in zona au darul sa intrige. Marc-Andre Gutscher a relevat faptul ca sedimentele de pe fundul oceanului indica producerea unui cutremur devastator in regiunea respectiva in urma cu 12.000 de ani si ca valul tsunami rezultat ar fi atins inaltimi de peste 20 de metri. Pe de alta parte, indiciile spun ca insula Spartel nu ar fi avut un diametru mai mare de 500 de metri. Potrivit profesorului geolog Floyd McCoy, de la Universitatea din Hawaii, este necesara analiza unor roci din regiune pentru a putea da un verdict final. Floyd glumeste: "Va rog sa retineti ca fac referire doar la roci. Fac cinste cu o masa la restaurant daca se va gasi vreun vestigiu arheologic." Nimeni nu isi face iluzii ca istorisirea lui Platon - care cuprinde descrieri ale unor porturi intinse, ale unor temple si ale unui taram guvernat de fiii lui Poseidon - se va adeveri in intregime. Dar devine din ce in ce mai probabil ca povestea sa faca referire la un eveniment real - disparita unei civilizatii, produsa in vremuri preistorice. 123 | P a g e

Astfel, legenda Atlantidei ar putea fi interpretata ca un avertisment transmis de-a lungul mileniilor cu privire la nepasarea si la neputinta oamenilor in fata fenomenelor naturale. Asa cum au relevat cumplitele ravagii care au avut loc nu de mult in Oceanul Indian, nu suntem in masura sa controlam aceste forte nici in zilele noastre. Cum ar fi putut sa o faca atlantii in urma cu 12.000 de ani?

Prabusirea Imperiilor Sa fie responsabile dezastrele naturale de distrugerea unora dintre cele mai avansate civilizatii umane? De-a lungul timpului, istoricii s-au confruntat cu numeroase mistere asemanatoare celui al Atlantidei. De exemplu, disparitia culturii akkadiene, infloritoare in centrul actualului Irak in urma cu 4.000 de ani, a ramas o enigma pana in 2001, cand imagini luate din satelit au relevat existenta in zona a unei forme de relief cu diametrul de 3 kilometri care duce cu gandul la un crater. Imaginile sugereaza ca Orientul Mijlociu a fost lovit de un meteorit care a devastat regiunea cu o forta echivalenta celei obtinute prin detonarea a o suta de bombe cu hidrogen. Acum circa 3.600 de ani, asezarile de pe Thera, o insula vulcanica din Marea Mediterana, au fost distruse de o eruptie gigantica urmata de un tsunami. Se pare ca acest cataclism a cauzat si colapsul & disparitia civilizatiei minoice de pe insula Creta. Multi cercetatori sunt astazi de parere ca Atlantida si-a gasit sfarsitul cu aproximativ 12.000 de ani in urma. Daca este asa, aceasta data ar putea face legatura intre scufundarea Atlantidei si potopul biblic. Istorisiri referitoare la un potop de apa care a acoperit Pamantul se regasesc in mitologiile multor culturi antice. Stiintific, potopul s-ar explica prin cresterea nivelului marii cu 100 de metri, in urma unei incalziri bruste a climei. In urma cu 12.000 de ani, acest fenomen a dus la topirea galopanta a ghetarilor. Cercetarile geologice acrediteaza ideea ca potopul a afectat in proportii diferite intreaga Europa si o parte din Asia, epicentrul dezastrului aflandu-se in bazinul Mediteranei si in cel al Marii Negre. Dar, pentru oamenii care l-au trait si iau supravietuit, evident ca o astfel de calamitate a avut valente universale.

FACTS. Atlantida, prin ochii unui clarvazator In 1927, Edgar Cayce, un celebru clarvazator american, a declarat ca are cunostinta despre locatia celebrei cetati disparute. In timpul transelor sale hipnotice, Cayce a descris cu lux de amanunte o civilizatie avansata care a inflorit langa insula Bimini din Marea Caraibelor si care a cazut victima unui terifiant dezastru natural. In 1940, clarvazatorul a facut o predictie care s-a dovedit relativ adevarata: "Vestigiile Atlantidei vor fi descoperite spre finalul anilor '60." Cayce a decedat in 1945, iar spusele sale au devenit oarecum realitate cand, in 1968, au fost descoperite blocuri de piatra cu inscriptii necunoscute si vestigii ale unor coloane de marmura scufundate langa insula Bimini. Totusi, analiza expertilor a demonstrat ulterior ca respectivele coloane fusesera construite in jurul anului 1800 si ca erau, probabil, materiale de constructie destinate conacelor de pe plantatiile de bumbac din sudul Statelor Unite. Cum au ajuns ele pe fundul marii ramane insa un mister. 10 posibile localizari ale Atlantidei Bimini. Insula din Bahamas. Atlantida a fost "vazuta" aici de catre medium-ul american Edgar Cayce. Marea Sargaselor. In secolul al XIX-lea, pe baza unor dovezi mai apoi contestate, congresman-ul american Ignatius Donnelly sugera ca insula scufundata se afla in acest perimetru. Insula Spartel. In anul 2001, francezul Jacques Collina-Girard a demonstrat ca, in urma cu 12.000 de ani, la vest de Stramtoarea Gibraltar se inalta din apa insula Spartel. In 2005, Dr. Marc-Andre Gutscher a sustinut, pe baza unor probe geologice, ca respectiva insula a fost chiar Atlantida. 124 | P a g e

Insula Thera (Santorini) In 1939, arheologul grec Spyridon Marinatos a indicat aceasta insula drept posibila gazda a cetatii atlantilor. In apropierea coastei cipriote. La sfarsitul secolului XX, profesorul Robert Sarmast a pozitionat Atlantida la 80 de kilometri departare de Cipru. Insula Spitzbergen. Astronomul francez Joan Bailly a indicat o posibila situare a Atlantis-ului in largul coastei norvegiene. Insulele Canare. In secolul al XVII-lea, calugarul iezuit Athanase Kircher a formulat pentru prima oara ipoteza ca Insulele Canare ar fi ramasite ale Atlantidei. Teoria germanului a fost reluata in secolul XX. In inima Saharei. In 1919, romancierul Pierre Benoit a imaginat un tinut ascuns in nisipurile desertului saharian. El a declarat ca si-a fundamentat viziunea pe tezele unui botanist francez din secolul al XVIII-lea, D.A. Godron, care "avea dovezi" ca ruinele Atlantidei se afla sub nisipurile din nordul Africii. Insula Heligoland. Teoreticianul national-socialist Arthur Rosenberg a dezvoltat teza ca arienii erau un popor ales, descendenti ai atlantilor. Rosenberg se baza si pe ipotezele profesorului Jurgen Spanuth, conform carora vechea capitala a Atlantidei ar fi fost chiar aceasta insula germana situata in Marea Nordului. Antarctica. Aceasta este situarea sugerata in anul 1993 de doi scriitori canadieni, Rand si Rose Flem-Ath, in romanul "When the Sky Falls "

http://www.descopera.ro/stiinta/5375845-mistere-unde-se-ascunde-cetatea-atlantilor[h RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - bodo - 04-27-2010 09:58 AM Civilizatia de sub Marea Neagra

Robert Ballard, cel care a descoperit epava Titanicului, este un savant ale carui metode, desi controversate, au dat roade pana acum. Pentru ca ipotezele sale, de cele mai multe ori diferite de ale majoritatii cercetatorilor, erau demonstrate in final de descoperirile facute, descoperiri care-i faceau pe multi sa-si bage capul in nisip, facandu-se ca uita ca tot ei erau printre cei mai vasnici contestatari ai ipotezelor emise. In urma cu cativa ani, Ballard a mai emis o ipoteza, anume aceea ca Potopul descris de Biblie ar fi fost localizat pe actualul teritoriu al Marii Negre. Asa ca o echipa condusa de Ballard a poposit pe tarmul Turciei, reusind sa filmeze, la mai putin de 20 km de tarm, mai multe artefacte specifice perioadei comunei primitive. Mai exact, era vorba despre o stânca cioplita si de doua unelte de piatra dotate cu câte o gaura, probabil pentru suportul lor lemnos. In plus, submarinul a reusit sa filmeze si niste bârne foarte bine conservate de apa marii, pe care se vad semne de pNicucrare artificiala. Aceste descoperiri arata ca, in urma cu multi ani, Marea Neagra a fost un lac al carui tarm era locuit. In perioada de sfârsit a erei glaciare, datorita incalzirii atmosferei si topirii ghetarilor nivelul Mediteranei a crescut fara precedent. Apoi, in urma cu 7000 de ani, datorita presiunii apei – si probabil in urma vreunui cutremur - fâsia de pamânt care separa Mediterana de lac a fost efectiv pulverizata si apele sarate ale Mediteranei au inundat micul lac, transformându- l in ceea ce este astazi. Torentul a fost fantastic. Forta apei a depasit de 2 – 300 de ori pe cea a cascadei Niagara, calculându-se ca pentru echilibrarea nivelelor apelor ar fi fost nevoie de aproximativ 40 de zile. In sprijinul acestei teorii, cercetatorii arata ca in anumite zone ale fundului Marii Negre, exista ape dulci, ramasite ale vechiului lac. Din cauza lipsei curentilor si a oxigenului, acele ape au ramas neamestecate cu apa marii. Mai mult, mediul de acolo este lipsit de oxigen, ceea ce inseamna ca exista conditii optime de conservare a habitatului de acum câteva mii de ani. Echipa lui Ballard a descoperit pe fundul Marii Negre, cateva specii de 125 | P a g e

scoici, unele disparute, altele pe cale de disparitie, dar toate cu o vechime cuprinsa intre 7.500 – 15.000 de ani, ceea ce i-a facut pe cercetatori sa afirme ca Marea Neagra a fost, pe vremuri, un lac cu apa dulce. Mai mult, cativa membri ai echipei lui Ballard sustin ca acesta este convins ca actuala Mare nu a existat in urma cu 10 – 15.000 de ani, aici traind o civilizatie prospera, careia ii apartin constructiile ciudate semnalate de sonar pe fundul apei. Si ca totul sa fie si mai incurcat, s-a pronuntat cuvintul Atlantida. Harta intocmita cu ajutorul sonarelor a lasat sa se intrevada ca pe vremuri, fundul marii era, in fapt, “ un tarm plat, cu o plaja de nisip care cobora lin”, dupa spune insusi coordonatorul lucrarilor. Potopul a inceput in Romania Biblia vorbeste despre un mare potop caruia nu i-a supravietuit decat Noe si familia sa. Mergand pe firul Bibliei, constatam ca, dupa ce fiii lui Noe s-au despartit si a plecat care incotro. Numai ca, desi in afara lor nu mai ramasese nici un om pe Pamant, fiii lui Noe s-au intalnit, totusi, cu oameni. dar nu de inadvertentele Bibliei ne vom ocupa in acest material. Analizind scrierile vechi ale fiecarui popor, constatam ca la fiecare gasim cate un potop din care s-au salvat foarte putini. Ce e mai interesant, e faptul ca legendele românesti vorbesc, la randul lor, despre diverse inundatii catastrofale, dar cine sa ia seama la niste ‘povesti’, cum le spun majoritatea românilor. Si totusi, atunci cand aceste “povesti” sunt demonstrate fizic, cu vestigii fizice descoperite, lumea stiintifica amuteste, da putin inapoi si apoi incearca sa demonstreze noua ipoteza, uitind ca tot ea refuza sa accepte niste idei ce pareau a depasi realitatea construita cu migala, de unii pseudo-cercetatori, timp de ani de zile. Sfirsitul Atlantidei si inceputul Potopului Michael Robinson este profesor la Universitatea Ohio si este specializat in inundatiile catastrofale care s-au abatut asupra Pamantului din cele mai vechi timpuri. A fost unul dintre cei care au imbratisat ipoteza emisa de Robert Ballard, cand acesta afirma ca Potopul Biblic a inceput in bazinul Marii Negre. Numai ca, spre deosebire de Ballard, Michael Robinson a preferat pentru cercetarile sale nu tarmul turcesc, unde echipa primului a descoperit doar o epava de corabie veche de cateva mii de ani, ci tarmul nordic românesc, in apropiere de insula Serpilor, si unde aparatura a inregistrat niste constructii ciclopice stranii, piramide si catadele ce par de neinchipuit pentru zilele noastre. “In cercetarile mele m-am bazat foarte mult pe textele mistice care arata ca toate civilizatiile isi au radacinile pe teritoriul patriei dumneavoastra si am avut acces la toate descoperirile facute in România, din acest punct de vedere, descoperiri de care românii nici macar nu au auzit”. Robinson face mai mult. El isi face cercetarile in lungul bazinelor riurilor românesti, despre care considera ca sunt ramasite ale unui fluviu imens care strabatea continentul eurasiatic sau chiar ale unui lac cu apa dulce care acoperea România in urma cu mai multe zeci de mii de ani. Ipoteza sa este destul de indrazneata, dar nu singulara. Afirma ca pe teritoriul României Mari ar fi fost fantastica Atlantida si ca cetatile descoperite in munti nu sunt decat ramasite a ceea ce a mai ramas din stravechea civilizatie, dupa scufundarea acesteia. Mai mult, suprapune aceasta ipoteza cu o alta, cea a originii Potopului, punind egalitatea intre cele doua evenimente. “Ceea ce oamenii au numit Noe si familia sa, au fost, in fapt, singurii atlanti care au supravietuit cataclismului. Iar arca a fost construita din lemn de cedru la dumneavoastra, in România, locul de unde a inceput si marea inundatie a Pamantului”. Padurea ingropata La mijlocul anilor `80, autoritatile centrale de la Bucuresti au decis, cu o simpla semnatura, sa stearga sate intregi de pe harta României, sa stramute populatia, sa distruga vestigii arheologice cu o vechime de cateva mii de ani. Si totul in numele unui asa zis proiect de canalizare a Argesului, de faurire a maretului canal Dunare – Bucuresti.. Atunci, in mai putin de o saptamana, cateva localitati au disparut definitiv din peisajul administrativ românesc. Nu au fost iertati nici macar mortii. 126 | P a g e

“Cu buldozerele si excavatoarele i-au dezgropat, domnule. I-au incarcat in camioane, ca erau morti de zeci de ani sau de o saptamana, pe toti i-au urcat in camioane si nu i-am mai vazut de atunci. L-au luat pe tatica si pe aia batrini, nu si-ar gasi niciodata odihna”, spune cu obida Nicusor Tudor, un batrin de 74 de ani din Mihailesti, care inca se mai tine bine, ca toti cei de prin partea locului. Numai ca, dupa ce au sapat vreo 5 – 6 metri in adancime, cupele excavatoarelor au inceput sa se umple cu tot felul de resturi vegetale. Nimeni nu s-a sesizat in afara inginerilor care coordonau lucrarile. Acestia au inteles ca acolo, la adancime, este ceva. Si au chemat arheologii.. Nu mica a fost surpriza tuturor cand, continuin cu atentie sapaturile, au constatat ca la o adancime 15 – 25 de metri, se gasea nici mai mult, nici mai putin, decat o... padure preistorica. Mai mult, nisipul care le acoperise conservase atat de bine lemnul copacilor, incat acestia, eliberati de sub pamant, pareau inca in viata si se puteau deosebi soiurile. Marea inundatie glaciara Specialistii adusi de la Bucuresti au descoperit soiuri vechi de stejar, fag, gorun si tei. Datarea cu carbon a aratat ca nisipul care acoperise padurea de foioase avea o vechime cuprinsa intre 10.000 – 12.000 de ani. Ceea ce insemna ca padurea in sine era mult mai veche.. Putini au fost cei care si-au pus atunci intrebari referitoare la cum ajunsese padurea sa fie acoperita de ape. Se stia ca teritoriul României a fost sub ape acum milioane de ani, dar nu se cunostea si motivul inundatiei. Nimeni nu banuia ca peste cateva zeci de ani, Ballard urma sa vina si sa emita o ipoteza fantastica, anume ca aici, avusese loc marele Potop descris de Biblie. Parte din cauza topirii ghetarilor si cresterea nivelului Mediteranei mult peste nivelul normal, fapt care a generat surparea limbii de pamant care o unea cu Marea Neagra. Apele din sud au facut ca nivelul vechiului Pont Euxin sa creasca pana peste poate si apele sa se reverse pe teritoriile din jur. Dar ulterior apele s-au retras si au permis aparitia unei noi flore si a unei noi faune. Padurea descoperita sub fosta albie a Argesului, facea parte, se pare, din noua flora. Si atunci a mai venit o inundatie, mai recenta, in urma cu 10 – 12 milenii. Ceea ce insemna ca padurea in sine era mult mai veche. Putini au fost cei care si-au pus atunci intrebari referitoare la cum ajunsese padurea sa fie acoperita de ape. Se stia ca teritoriul României a fost sub ape acum milioane de ani, dar nu se cunostea si motivul inundatiei. Nimeni nu banuia ca peste cateva zeci de ani, Ballard urma sa vina si sa emita o ipoteza fantastica, anume ca aici, avusese loc marele Potop descris de Biblie. Parte din cauza topirii ghetarilor si cresterea nivelului Mediteranei mult peste nivelul normal, fapt care a generat surparea limbii de pamant care o unea cu Marea Neagra. Apele din sud au facut ca nivelul vechiului Pont Euxin sa creasca pana peste poate si apele sa se reverse pe teritoriile din jur. Dar ulterior apele s-au retras si au permis aparitia unei noi flore si a unei noi faune. Padurea descoperita sub fosta albie a Argesului, facea parte, se pare, din noua flora. Si atunci a mai venit o inundatie, mai recenta, in urma cu 10 – 12 milenii... Probabil ca dintre cei care catesc aceste randuri sunt multi care au vazut pe viu o inundatie. Si atunci au remarcat si cantitatea de nisip si mil care ramane dupa ce se retrag apele. Sa fie de vreo 20 – 30 de centimetri cel mult. Asta in conditiile in care apa ajunge sau chiar depaseste doi metri. Si atunci nu pot sa nu-mi pun o intrebare: oare ce cantitate de apa s-a revarsat asupra zonei argesene, pentru ca nisipul ramas in urma ei sa aiba o adancime de 15 – 20 de metri.. Calculati singuri si veti ajunge la o adancime a apei cuprinsa intre 100 – 150 de metri. Ce ape puteau alimenta o astfel de inundatie? Tsunami pe Arges? Descoperirea padurii preistorice sub pamanturile Argesului, i-au determinat pe specialisti sa efectueze cercetari si in alte zone apropiate. Rezultatele au fost fantastice: padurea se intindea pe o suprafata mare, intre localitatile Glina-Bobesti, Jilava, Domnesti, Mihailesti-Cornetu. In plus, prospectiunile arata ca se intinde mult in sud, aria terminindu-se, probabil, undeva pe teritoriul Bulgariei. In toate locatiile, rezultatul cercetarilor a aratat un singur lucru: apele au acoperit zonele intr-o perioada extrem de scurta de timp, pe care arheologii au estimat-o la doar cateva saptamani. “Ori asa ceva, nu se putea intampla din cauza topirii gheturilor, afara doar de cazul in care Terra nu a fost lovita de vreu meteorit. Ori din ce stim noi, in perioada de acum 10.000 – 12.000 de ani, nici un meteorit nu a lovit Pamantul”, afirma Codrin Niculescu, paleontolog si biolog. Domnia sa insa, are o terorie foarte interesanta, desprinsa parca din filmele SF. Ipoteza sa pleaca de la basoreliefurile si scrierile foarte vechi in 127 | P a g e

care nici un popor din antichitate nu mentioneaza Luna, celebrul astru al noptii. Ori, daca Luna ar fi fost atunci in apropierea Pamantului, este imposibil ca acest lucru sa nu fi fost remarcat de cei vechi, buni astrologi, care urmareau mersul astrelor pe cer si influenta lor asupra vietii oamenilor. Si atunci, inseamna ca Luna nu a fost dintotdeauna satelitul natural al Pamantului. “Mai mult ca sigur ca, in momentul in care Terra a primit Luna, Pamantul intreg a cunoscut activitatea dezastruoasa a marilor valuri. De exemplu, urmele lasate in Hawai atesta ca pe acolo au fost valuri ucigase – cum le spunem noi – sau tsunami, cum le numesc japonezii, inalte de cateva sute de metri. E posibil ca pe Arges sa avem de-a face tot cu un val imens, nu cu o inundatie catastrofala” . In sprijinul teoriei sale, domnul Niculescu aduce lipsa aproape completa a sedimentelor de animale marine pe linia pe care se intinde padurea preistorica. “Lipsa aceasta ne arata clar ca zona nu a fost una marina, permanenta, ci a fost inundata pur si simplu intamplator. Iar compozitia nisipului sarat a conservat foarte bine copacii”. Bizara fortificatie de lemn Dar nu padurea subterana a fost cea mai interesanta descoperire a arheologilor veniti la fata locului. Intr-una din zile, sapatorii au scos la iveala o constructie bizara din lemn, alcatuita sub forma unei mici fortificatii. Cu toate astea, nu s-au gasit deloc schelete umane sau de animale, in conditiile in care s-a presupus ca respectiva constructie nu s-a ridicat singura. “Unde au disparut cei care au construit ciudata fortificatie de lemn, este iarasi o intrebare fara raspuns. Pe de o parte, e posibil ca valul urias sa-i fi surprins pe locuitori iar ulterior trupurile lor, luate de apa, sa fi fost mancate de animalele marine. Dar la fel de posibil este ca locuitorii sa fi aflat din timp despre iminenta valului ucigas si sa se fi retras pe inaltimile muntilor. Si atunci, daca acceptam cea de a doua ipoteza ca fiind mai plauzibila, de unde puteau sti niste primitivi ca oceanul va matura zona Agesului?” Referitor la cetatea descoperita, locuitorii sunt convinsi ca nu a fost vorba de o fortificatie in sine, ci despre casa lui... Noe. Numai asa poate fi explicata lipsa pietrelor din fortificatie, prin aceea ca era vorba doar de o casa de locuit, fortificata impotriva actiunilor unor animale. Unii oameni de stiinta sustin ca in perioadele de mari transformari continentale, animalele – si mai tarziu oamenii – paraseau unele zone periculoase pentru altele mai ferite de primejdii. Asa s-a intamplat, probabil, si cu fortificatia de lemn, locuitorii acesteia migrand, pur si simplu catre o zona mai sigura. Pornind de la padurea antica descoperita pe linia Argesului, ulterior s-au facut sapaturi in partea opusa, pe Valea Prutului. Si... surpriza. au fost descoperite depuneri stratificate de nisip cu aceeasi compozitie ca si cel din sudul tarii si datind din aceeasi perioada de timp, respectiv sfirsitul paleoliticului si inceputul neoliticului. Doar paduri nu au fost gasite de data asta, dar probabil ca zona nu era una impadurita, ci una de cimpie. “In acel moment am fost pusi in fata unei intrebari fara precedent. Ce fel de val putea sa mature intreg cuprinsul tarii si sa aiba o inaltime de peste 100 de metri? Cum s-a format acel val? A devastat doar teritoriul României sau toata Europa? A fost un val oceanic, cu apa sarata sau un val cu apa dulce?” Copacii milenari Dincolo de ipotezele cercetatorilor, locuitorii din Mihailesti continua sa scoata din carierele de piatra trunchiurile vechi de mii de ani si sa le arda in sobe. Pe ei nu-i impresioneaza faptul ca distrug acele vestigii arheologice aproape unice in lume. Lor le e frig si nu au cu ce se incalzi. Le e foame si trebuie sa gateasca inca pe plite, pastrate si acestea din batrini, dar niste batrini mai apropiati de zilele noastre. Si distrug copaci care au cativa metri grosime, asa cum probabil nu vor mai creste niciodata pe aceste meleaguri. Florea Dumitru, imi spune: “Domnule, noi suntem unicat in lumea asta. Noi nu mergem la padure ca sa taiem vreun copac. Noi mergem sa dezgropam copacii de care avem nevoie pentru foc. Si numai Bunul Dumnezeu stie cum au ajuns pomii 128 | P a g e

astia sub nisip. Cei mai batrini spun ca asa au ramas de la Potopul cel mare de pe vremea lui Noe.” Deocamdata nici o ipoteza nu a fost pe deplin demonstrata. Iar numarul copacilor milenari descreste de la o zi la alta... Trebuie oare sa condamnam localnicii pentru ca incearca sa supravietuiasca distrugand urmele trecutului? La urma urmelor, nu asa au facut dintotdeauna oamenii? Fiecare civilizatie noua a distrus-o pe cea veche. Si se pare ca nu din rautate, ci din simpla dorinta de a supravietui. http://www.nationalgeographic.com RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - anuk - 04-27-2010 01:37 PM Nava-gradina va purifica apele .

Pare ceva desprins din filmele stiintifico-fantastice, insa aceasta creatie spectaculoasa ar putea fi raspunsul concret la problematica poluarii apelor. Poreclita "gradina plutitoare", extraordinara nava este proiectata sa transporte nautic pasageri, purificand, in acelasi timp, apa pe care o strabate. Impresionanta masinarie "verde" genereaza suficienta energie pentru a se autoalimenta si a sustine diversitatea vasta de plante aflate la bord. Botezata "Physalia", ambarcatiunea a fost denumita astfel dupa specia de meduze Physalia pysalis, sau Galera Portugheza. Creatorul navei, Vincent Callebaut, a folosit creatura marina cu aspect bizar ca inspiratie, desenandu-si vasul astfel incat sa imite corpul ca un balon alungit al meduzei. Acoperisul costisitor al Physaliei este realizat din celule fotovoltaice, care absorb lumina Soarelui si folosesc energia astfel obtinuta pentru a propulsa vasul. Hidro-turbinele de sub punte inmagazineaza si ele energia miscarii apei, pentru a alimenta nava pe jumatate amfibie Iar structura din aluminiu a masinariei este construita pentru a reactiona la razele ultraviolet, astfel incat sa purifice apa si sa reduca poluarea. Physalia are zero emisii de carbon, este confectionata prin mijloace regenerabile si produce mai multa energie decat consuma. La bord, pasagerii se pot plimba prin patru "gradini" diferite: "Gradina de Apa" coincide cu intrarea si contine o podea enorma de sticla, suspendata chiar deasupra apei. Intr-o alta parte se afla laboratorul denumit "Gradina de Pamant", proiectat pentru cercetare. Peretii acestei incaperi sunt acoperiti cu plante. Gradina de Foc" se afla dedesubtul Physaliei. Supranumita si "apartamentul subacvatic", aceasta camera este destinata relaxarii. In final "Gradina Aerului" sau "amfiteatrul ecologic" este un spatiu deschis, care ofera o priveliste deosebita a imprejurimilor

RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - alerim_61 - 04-28-2010 09:32 AM "Cimitirul diavolului"ucide in Siberia

Exista un petec de pamant denumit “Cimitirul Diavolului” nu departe de satul Kova din regiunea siberiana Krasnoyarsk, acoperit cu cadavrele unor pasari si animale care, in mod misterios, “refuza” sa intre in descompunere. Vegetatia locului este saracacioasa, nu traiesc animale aici iar oamenii care se intampla sa tranziteze regiunea acuza "din senin" migrene inexplicabile si ciudate stari de anxietate. Se crede ca energia funesta a locului, 129 | P a g e

responsabila de toate aceste lucruri, are de a face cu prabusirea de acum un secol a unui meteorit in apropierea raului Tunguska.

Intr-un interval de zece ani, intre 1980 si 1990, aproximativ 75 de persoane care au pornit in cercetarea "Cimitirului Diavolului" si-au aflat sfarsitul in taigaua siberiana. Trei grupuri organizate au disparut fara urma. Spre exemplu, in 1992, un grup de turisti din orasul Nabarezhnye Chelny a luat calea acestei destinatii si nu sa mai intors niciodata. De asemenea, mai multe expeditii au fost initiate de armata pentru explorarea locurilor, dar echipele fie au disparut fie, sesizand distrugerea brusca a echipamentelor si experimentand stari si intamplari ciudate, si-au abandonat misiunile.

Multi experti sunt de parere ca explicatia ciudatelor fenomene vine dinspre evenimentul din 1908 al presupusei prabusiri a unui meteorit in Krasnoyarsk Krai, in dimineata zilei de 30 iunie 1908. Unele documentari de atunci atesta faptul ca vitele scoase la pascut de satenii din apropiere au murit in masa numai apropiindu-se de zona in care a avut loc explozia care a luminat cerurile de deasupra a peste o jumatate de Glob. La sfarsitul anilor '20, un zoolog expert, Shemchenko, a incercat un experiment in zona "Cimitirului Diavolului". El a aruncat o sfoara cu o greutate la capat in groapa din centrul campiei. Aceasta a cazut in abis cateva zeci de metri, fara a ii atinge fundul. Semchenko este cel care a observat ca pasarile moarte zac numai in apropierea gropii iar pielea lor are o ciudata tenta purpurie.

O alta versiune de explicare a fenomenului vine de la profesorul de fizica si matematica Victor Zhuralev, care in anii '80 a sugerat ca un foc subteran arde mocnit sub "Cimitirul Diavolului". Un zacamant de carbuni trece prin acea regiune. In caz de lipsa de oxigen, arderile de carbuni sunt acompaniate de emisiile incolore si inodore de monoxid de carbon, un gaz otravitor pentru organismele vii. Totusi, aceasta teorie din urma nu explica distrugerea echipamentelor si disparitia unor harti care indica drumul pana la "cimitir". Sursa: Pravda RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - anuk - 04-28-2010 10:26 AM 30 lucruri pe care nu le stii despre... Moarte

Fara indoiala, putine ganduri ne inspaimanta mai mult decat cel al Marii Treceri. Exista viata dupa moarte? Unde vom ajunge? Vom fi pedepsiti? Ce se va alege de sufletul nostru? Din cele mai vechi timpuri, oamenii au fost intrigati, ingroziti si fascinati in egala masura de acest moment-limita. Toate religiile si credintele noastre au ca punct central episodul parasirii acestei dimensiuni, iar din negura timpului, antropologii ne spun ca primele culturi si civilizatii s-au ridicat in stransa legatura cu riturile de trecere. Poate ca acest scurt ghid pentru Lumile de Dincolo va ajuta sa va familiarizati cu fenomenul. Nu de alta, dar Moartea este inevitabila... 1. Studiile efectuate de medicii din cadrul Armatei Imperiale Japoneze, in timpul celui de-al doilea Razboi Mondial, au demonstrat ca, dupa momentul decapitarii, nefericita persoana ramane constienta intre minimum 15 si maximum 20 secunde. Nici o secunda mai mult... 130 | P a g e

2. "Incotro te duci, Ghilgamesh? Viata vesnica pe care o cauti N-o vei gasi niciodata. Cand zeii i-au creat pe oameni, Ei le-au harazit moartea, Iar viata vesnica Au pastrat-o pentru ei." Epopeea lui Ghilgamesh

3. La stravechii azteci, nu meritele si virtutile dobandite in timpul vietii pamantesti erau considerate cele care determina conditia sufletului in lumea cealata, ci imprejurarile in care s-a petrecut moartea. Cel mai bine este sa mori in lupta. Astfel, sufletul intra in categoria Qunateca (tovarasii vulturilor) si ajunge in Tonatiuhichan, Paradisul de Est. Acolo, nou-venitul defunct va adasta in dreapta Zeului Razboiului si va petrece Eternitatea in extaz. 4. In tara bascilor, cand un apicultor moare, prietenii si tovarasii sai trebuie sa stropeasca cu cerneala neagra biodegradabila toate albinele sale, astfel incat insectele zburatoare sa decoleze a doua zi pastrand doliul dupa ingrijitorul lor. Traditia se pastreaza si in prezent. 5. In mitologia indienilor yanomami de pe Amazon, o poveste spune cum Creatorul suprem al tuturor lumilor ar fi hotarat, odinioara, sa-i faca pe oameni nemuritori. I-a adunat pe toti si le-a poruncit: "Duceti-va pe malul marelui fluviu. Veti vedea trecand trei barci. Sa nu cumva sa le opriti pe primele doua. Asteptati-o pe cea de-a treia si imbratisati Spiritul care se afla in ea. Din fata primei barci, plina cu schelete si cadavre descompuse, oamenii s-au tras inapoi scarbiti. Dar, cand a aparut a doua, au vazut in ea un om mort de curand si s-au repezit cu totii sa-l consoleze. Cand, in a treia barca a aparut Spiritul Principiului Creator, era deja prea tarziu. El a constatat cu tristete si dezamagire ca oamenii imbratisasera Moartea. Deci, alesesera..."

6. O veche credinta scotiana sustine ca daca usile unei case in care a murit cineva sunt incuiate in noaptea urmatoare decesului, sufletul celui mort nu are pe unde sa iasa. 7. "Vrei sa traiesti cum se cuvine? Invata intai sa mori " - Confucius

8. La vechii greci, moartea era semnificata de zeul Thanatos, fiul Noptii si fratele somnului. Zeu crunt, temut si necrutator, Thanatos este intotdeauna insotit de Eurynoumos, duh infernal a carui functie este aceea de a devora carnea mortilor, imediat ce acestia sunt pogorati in morminte. 9. Cand inventatorul si, in egala masura, farsorul Thomas Edison a murit in anul 1931, bunul sau prieten, milionarul Henry Ford, a colectat intr-o sticla pusa la gura muribundului, ultima rasuflare pe care a dat-o Edison. Sticla a fost pastrata nedesfacuta pana in ziua de astazi si nu este de vanzare, urmasii lui Ford refuzand o oferta de 20 milioane $ venita recent din partea unui miliardar.

10. La mayasi, nu exista conceptia de Rai sau Paradis. Toti mortii se incolonau ordonat si pleacau spre un Infern numit Mitnal. Acolo, demoni cu cap de jaguar torturau sufletul prin foame, frig, sete si tristete pentru o perioada de timp, apoi sufletul era reincarnat pe Pamant. 11. Lumea de dupa moarte a celtilor si galilor este un tinut secret numit Annwn, unde nu exista moarte, nici iarna, nici munca (frumos, nu ?). Taramul de dincolo al celtilor este locuit de zei, animale, spirite si oameni vesnic tineri. Acolo, in centru, troneaza doua cazane: cazanul Invierii, care-i readuce la viata pe razboinicii cazuti eroic in lupta, si cazanul Abundentei, care furnizeaza mancarea ce-i transforma in nemuritori pe cei care 131 | P a g e

o consuma. Pentru celtii din Irlanda, Annwn are aceeasi realitate ca lumea materiala. 12. Daca cineva se hotaraste sa se sinucida aruncandu-se de pe Muntele Everest... mai bine s-ar razgandi. Cercetatorii americani au studiat fenomenul si au experimentat aruncand cadavrul unui porc cu o greutate asemanatoare cu aceea a unui om adult. A durat circa 2 minute si 39 secunde, pana cand porcul a atins solul!

13. Indieni de pe Amazon credeau ca la inceputul lumii, oamenii nu mureau. Totusi, intr-o buna zi, o fetita s-a intalnit cu Zeul Batranetii. Fetitei i s-a facut mila de pielea zbarcita si ridata a Zeului si, intr-un acces de darnicie inocenta, i-a propus acestuia sa-si schimbe pielea ridata cu a ei, care era supla si catifelata. De atunci, toti oamenii imbatranesc si mor. 14. Sunteti stangaci? Ar fi cazul sa folositi tot mai des mana dreapta. Studii recente au demonstrat ca aproximativ 2.500 de stangaci mor in fiecare an... din cauza ca incearca sa foloseasca unelte si produse construite pentru persoanele dreptace. 15. "Viata ne obisnuieste cu Moartea prin Somn. Viata ne avertizeaza ca exista o alta viata prin vise" Eliphas Levi, Mistica Kabbalei 16. "Si mai afla ca: In afara halucinatiilor tale, Nu exista nici Stapan Judecator al Mortilor, Nici demoni, Nici invingatori ai Mortii, Manjusri. Intelege asta si elibereaza-te". Bardo-Thodol, Cartea tibetana a mortilor 17. "Şi mi-a arătat, apoi, râul şi apa vieţii, limpede cum e cristalul şi care izvorăşte din tronul lui Dumnezeu şi al Mielului, Şi în mijlocul pieţei din cetate, de o parte şi de alta a râului, creşte pomul vieţii, făcând rod de douăsprezece ori pe an, în fiecare lună dându-şi rodul; şi frunzele pomului sunt spre tămăduirea neamurilor." Apocalipsa dupa Ioan, 22:1 18. In anul 1907 doctorul Duncan McDougal a facut un experiment macabru si interesant deopotriva. Americanul a cantarit trupurile a 6 pacienti bolnavi de tuberculoza in faza terminala pentru a observa daca parasirea sufletului in momentul mortii are vreun impact asupra greutatii corporale. Spre stupefactia echipei de cercetatori conduse de McDougal, in momentul mortii fiecaruia din cei 6 subiecti umani, greutatea corporala a acestora a scazut, invariabil, cu 21 de grame. Nici mai mult, nici mai putin. Nu conta daca proaspatul decedat cantarea 120 de kilograme sau doar 45. Cifrele cantarului aratau o scadere de fix 21 grame. Rezultatele au fost publicate in acelasi an in toate revistele prestigioase de stiinta ale vremii. Studiile similare ale doctorului McDougal pe caini muribunzi asezati pe cantare, au aratat in schimb ca greutatea corporala a patrupedelor nu se modifica deloc dupa momentul mortii. Ceea ce l-a facut pe sugubatul Duncan McDougal sa declare ca sufletul cainilor este usor si lipsit de pacate, pe cand sufletele oamenilor "aduna" in medie circa 21 de grame de pacate in decursul unei vieti....

19. La anumite culturi, in trecut, exista obiceiul de a elimina batranii considerati o povara pentru comunitate: inapti pentru vreo contributie economica sau sociala. Spre exemplu, eschimosii se debarasau de bunicii senili ducandu-i cat mai departe pe o banchiza, unde nenorocosii batrani sfarseau invaribil sub forma de hrana pentru lupi sau ursi polari. In general, batranii eschimosi plecau singuri,din proprie initativa, atunci cand se intampla sa fie un an cu recolte slabe la vanatoare si pescuit. Unele popoare ale stepei, precum ungurii si pecenegii, procedau cumva asemanator cu batranii inapti sa mai tina pasul cu peregrinarile hoardei. Batranii deveniti neproductivi, deci inutili pentru trib, erau dusi la primul popas, unde serveau drept tinte vii pentru tinerii viitori arcasi, care aveau astfel ocazia sa-si perfectioneze trasul la tinta si sa-si "formeze mana". Cronicarii si calatorii straini care au descris sangerosul obicei au notat ca batranii nu se eschivau deloc de la 132 | P a g e

aceasta ultima sumbra datorie pentru trib, ci chiar erau bucurosi ca, prin moartea lor, hoarda a dobandit niste arcasi mai priceputi...Nici in Europa lucrurile nu stateau prea diferit. Pana in secolul XIX, in Normandia a persistat obiceiul ca batranii familiei sa fie pusi sa urce pe o scara cu ultimele trepte taiate. Se pronunta fraza rituala: "Vino bunicuto sa urci in pod", iar apoi se se astepta... inevitabilul!

20. "Allah le-a atribuit razboinicilor si martirilor dupa moarte un rang mai inalt decat celorlati. El le-a facut promisiuni frumoase tuturor, dar le-a harazit luptatorilor o recompensa mult mai mare decat celor care raman la vetrele lor." Coranul, Sura IV. 97 21. "Groaznica este ziua in care omul paraseste lumea aceasta. Cele 4 puncte cardinale il pun sub acuzare, pedepsele vin peste el din cele 4 colturi deodata. Cele 4 elemente, apa, focul, pamantul si aerul se infrupta lacom din trupul omului, fiecare tragadu-l de partea sa. Atunci se apropie un mesager divin al carui mesaj se aude in cele 20 de lumi. Daca omul respectiv se dovedeste demn de acesta solemnitate, atunci este primit cu bucurie in toate lumile si moartea lui devine o sarbatoare. Dar, daca situatia sta altfel, daca omul este nedemn, atunci nenorocire lui!" Zoharul, cea mai importanta carte din Talmudul ebraic 22. « Trebuie negresit ca sufletul omului sa fie purificat si vindecat. Daca nu a fost in viata lui pamanteasca, vindecarea va avea loc in vietile viitoare ce urmeaza... » Sfantul Grigorie din Nyassa 23. "A cincea parte dintre morti vor iesi din morminte, cu acelasi trup si infatisare pe care le-au avut in clipa mortii. Chiar din locul acela unde suflarea le-a parasit trupul. Se vor ivi doi cate doi. Tata si fiu, nevasta si sot, maestru si discipolul, cel care stapaneste si cel care se supune. Ridicati-va, o, fiinte trupesti, voi care ati respectat Yasat, voi care ati murit pe acest pamant!" Mitologie zoroastriana 24. "Pentru fiecare fiinta omeneasca exista o Carte a Vietii in care sunt inregistrate toate faptele si gandurile din vietile anterioare si, de asemenea, sunt trecute posibilele vieti viitoare trebuincioase stingerii karmei. Cartea se numeste Cronica Akasha si sta marturie pentru orice om. Spiritul poate sa-si alega orice viata potentiala, avand chiar libertatea sa-si achite datoriile karmice facute intr-o existenta de acum cateva sute de ani, decat datoriile din ultima lui viata. Raul savarsit in ultima reincarnare poate ca este deja platit de binele facut intr-o viata trecuta." Mitologie hindusa 25. V-ati gandit vreodata la capacele de pixuri ca la niste bilete numai dus pentru Lumea de Apoi? Ei bine, conform estimarilor, la ora actuala circa 100 de persoane mor anual, in intreaga lume, sufocate accidental cu capace de pixuri si stilouri. Prin comparatie, in prezent, doar 30-40 oameni mai mor ucisi de sabie. Ceea ce ne duce cu gandul la vechea zicala: "Condeiul e mai puternic decat spada." 26. Indienii Chippewa care traiesc pe malurile Lacului Superior din statul american Wisconsin, sunt convinsi ca, dupa momentul mortii, viata continua exact ca inainte, fara sfarsit, si fara niciun progres sau evolutie in orice directie. Ca un film care se repeta in mod continuu, fara obiectiv, fara morala, fara sens...

27. "Moartea este calea samuraiului. Daca trebuie sa alegi intre viata si moarte, alege fara sa stai pe ganduri moartea. Nimic nu ar trebui sa fie mai simplu. Aduna-ti curajul si actioneaza. Daca insa mori fara sa-ti indeplinesti misiunea, este zadarnic... Calea samuraiului se deschide odata cu pasiunea fata de moarte. Daca un razboinic este stapanit de o astfel de pasiune, nici 10 000 de oameni nu vor fi in stare sa-l invinga. Cu totii vor simti frica in fata unui astfel de om. Nu va asteptati ca femeile, agricultorii, copii, betivii si alte fiinte inferioare sa inteleaga asa ceva... Trebuie sa fii cuprins de fanatism si dragoste de moarte pentru a savarsi fapte vitejesti. Altfel nu se poate! Daca permiti ratiunii si discernamantului sa te stapaneasca, vei pierde acesta 133 | P a g e

forta... Calea samuraiului spune ca loialitatea si mila filiala sunt de prisos pentru un razboinic adevarat. Singura care conteaza este fascinatia pentru moarte. Razboinicul sa fie fara griji. Loialitatea si mila vor veni singure in inima lui, dupa ce va trai viata ca pe o moarte.... " Hagakure

28. Gandacii de bucatarie sunt aproape nemuritori. In cadrul unui experiment s-a demonstrat ca mai multi gandaci decapitati au trait linistiti pana la 9 zile fara capete. Intr-un final, nemaiavand guri, voracele insecte au murit de....foame 29. Mai multe experimente de prestigiu au stabilit ca, in momentul mortii, primul simt care dispare este vazul, urmat de simtul tactil. Ultimul simt care dispare cand sufletul paraseste trupul, este auzul. Asa ca fiti atenti la ce vorbiti cand privegheati... 30 "Inteleptul iubeste acesta viata atata timp cat dureaza, nu mai mult. Dupa care o uita pentru o alta viata. Cel care este una cu Sufletul Universal isi pastreaza constiinta indiferent unde va merge dupa moarte. Nu fiti prosti, viata continua fara incetare..." Inteleptul daoist Chouang Tseu

http://www.descopera.ro/cultura/5975572-30-lucruri-pe-care-nu-le-stii-despre-moarte RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - Old DG - 04-28-2010 05:44 PM Seria paranormal: mortii printre noi (fotografii incredibile!) http://satirikon.radardemedia.ro/2010/04/28/seria-paranormal-mortii-printre-noi-fotografii-incredibile/ Surse citate: http://ghoststudy.com/ http://descopera.ro http://paranormalphotos.tripod.com/ http://www.whispy.com/paranormal-resources.html RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - bodo - 04-29-2010 09:25 AM Misterele Ceahlaului: Fenomene paranormale pe muntele lui Zamolxis Dincolo de maretia peisajului, menita sa taie pur si simplu respiratia privitorului, Ceahlaul a intrat si a ramas insa in istorie datorita misterelor care il inconjoara. Departe de a a egala prin inaltime alte piscuri din tara, masivul poate fi totusi vazut, in zile senine si in anumite conditii de luminozitate a soarelui, de pe tarmul Marii Negre aflat la aproape 500 de kilometri distanta, sau de pe malul la fel de indepartat al Nistrului.La orele rasaritului, deasupra Ceahlaului se produc jocuri de lumini unice si inexplicabile. Localnicii vad deseori aparitii misterioase pe cer si descopera pe pasunile din jur cercuri perfect trasate, pe care le pun pe seama altor fiinte din Univers. Cei din vechime considerau muntele ca fiind salas al zeului Zamolxis, iar cei de astazi spun ca masivul este strabatut de cea mai puternica axa energetica a globului pamântesc. Salasul zeilor comparat cu Muntele Athos Geograful antic grec, Strabon, povestea in scrierile sale despre muntele sfânt Kogaion, unde traia marele preot Zamolxis, devenit, mai apoi, zeu suprem al dacilor locuitori pe acele meleaguri.Legenda spune ca Dochia, fiica lui Decebal , a ales drept loc de refugiu din calea romanilor acelasi Ceahlau al zeului Zamolxis. impresurata de ostile imparatului Traian, ea s-a rugat divinitatii si s-a prefacut in stana de piatra. Stânca Dochiei strajuieste si astazi masivul, fiind considerata de unii cercetatori ca fiind o creatie a mâinii omenesti, 134 | P a g e

asemeni Sfinxului. Martial povesteste despre „muntele cel faimos din tara hyperboreenilor (identificati a fi stramosii nostri daci – n.r.) unde zeii olimpici se legasera cu juramânt in fata altarului cel mare sa lupte contra gigantilor”. La spusele grecului se adauga o legenda care circula si azi printre localnicii de la poalele Ceahlaului si care istoriseste ca plaiurile acestuia au fost locuite cândva „de un neam de uriasi, grozav de inalti si de tari, care au fost in cele din urma infrânti de urgia cereasca”. Cercetarile arata ca, poate deloc intâmplator, aici s-a facut reala tranzitie intre religia pagâna si crestinismul de la noi, pe Ceahlau fiind ridicate unele din primele altare crestine din tara noastra. Astazi, prin numarul impresionant de biserici si de manastiri inaltate pe cuprinsul lui, Ceahlaul este considerat drept al doilea munte sfânt al crestinatatii ortodoxe, dupa Athos. si poate ca acest lucru nu a fost deloc intâmplator. Poate ca primii crestini din tara noastra s-au conformat unei porunci biblice in care li se spunea sa ridice, pe Ceahlaul considerat sfânt, locuri de inchinare catre Dumnezeu. Fiindca in Biblie, Dumnezeu i s-a aratat lui Ghedeon si i-a spus sa ridice altarul Sau pe stâncile muntelui, in locul altarului lui Baal si-al stâlpului acestuia de inchinaciune (Judecatori -6, 25). Astazi, pe Ceahlaul zilelor noastre, una din frumusetile naturale admirata cu prisosinta de turisti este locul numit Altarul lui Ghedeon, sau Piatra Lata a lui Ghedeon. Iar numele strabun al Ceahlaului este Pion, sau Peon, cuvânt care provine din greaca veche si care, in traducere, inseamna „casa stâlpului” –cu referire la stâlpii de tip obelisc, pe care anticii ii ridicau ca locuri de inchinare la zei. Holograme ciudate si aparitii luminoase inexplicabile Ceahlaul nu se ridica, nici pe departe, la altitudinea altor piscuri muntoase din România sau din tarile vecine. Cu toate acestea, in mod paradoxal, el este singurul masiv care poate fi vazut de la sute de kilometri departare. in anumite conditii atmosferice si de luminozitate solara, piscurile Ceahlaului se zaresc cu o deosebita claritate de pe tarmul Marii Negre si de pe malurile Nistrului. Gheorghe Asachi scria despre acest fenomen inca din anul 1859: „Corabierul de pe Marea Neagra vede piscul cel inalt al acestui munte, de la Capul Mangaliei si pâna la Cetatea Alba. Locuitorul de pe tarmul Nistrului vede soarele apunând dupa masa acestui munte, iar pastorul nomad, dupa ce si-a iernat turmele sale pe câmpiile Bugeacului, se intoarce catre casa având in vedere vârful Pionului, sau Ceahlaului”. Acesta nu este, insa, singurul lucru uimitor care se leaga de existenta masivului muntos. Pe Ceahlau se petrec an de an, cu regularitate, doua fenomene optice inexplixabile. in prima decada a lunii august, sub lumina rasaritului de soare, umbrele vârfurilor Toaca si Piatra Ciobanului formeaza, timp de peste o ora si jumatate, o holograma naturala imensa, având forma unei piramide perfecte. Din acest motiv, fenomenul a fost denumit Umbra Piramidei. Tot in aceeasi perioada a anului si tot la rasaritul soarelui, deasupra vârfului Toaca se produce un fenomen optic care dureaza doar câteva minute si pe care localnicii l-au numit, inca din vechime, Calea Cerului. Practic, deasupra muntelui se formeaza un stâlp de o luminozitate intensa si stranie, care se pierde in imensitatea cerului si care este marginit pe laturi de doua benzi intunecate. Unii cercetatori ai respectivelor fenomene sunt de parere ca acestea se datoreaza faptului ca prin Ceahlau, respectiv prin vârful Toaca, trece una din axele energetice ale globului pamântesc. Varful Toaca, o piramida cu baza patrata La aceasta teorie trebuie adaugat ca vârful Toaca reprezinta el insusi un mister. Acesta are aspectul unei piramide cu baza patrata, figura considerata a se forma extrem de rar in mod natural. Masuratorile efectuate de specialisti au aratat ca laturile bazei au exact dublul lungimii piramidei lui Keops, din Egipt, iar unghiul pantelor este cu doar 10 grade mai mare decât cel al aceleiasi piramide. Acest lucru ar fi putut fi catalogat doar ca o simpla si intâmplatoare coincidenta, daca la numai 30 de kilometri distanta de Ceahlau nu ar fi fost descoperita celebra cultura Cucuteni, datând din perioada anilor 4.800 inainte de Hristos. Printre vestigiile scoase la iveala s-au gasit nenumarate obiecte din ceramica, ce aveau imprimate proiectii in plan ale unor piramide cu baza patrata si cu diagonalele perfect trasate. in zilele noastre, localnicii din zona Ceahlaului sunt, frecvent, martori ai unor fenomene inexplicabile cu care, deja, s-au obisnuit. Tit Tihon este renumit profesor de matematica in Roman si autor al unor carti de specialitate, deci o persoana a carui credibilitate poate fi pusa greu la indoiala. Originar din Bicaz, localitate aflata la poalele masivului Ceahlau, el se afla in vizita la parinti si a fost martorul unei aparitii luminoase pe cer, chiar in noaptea revelionului acestui an. Profesorul Tihon a surprins fenomenul cu ajutorul unui telefon mobil dotat cu camera foto, insa imaginea de o calitate extrem de slaba nu le-a permis specialistilor, ulterior, sa stabileasca daca este vorba de un obiect neidentificat aflat in zbor sau de o simpla reflexie optica. Alti localnici declara, cu mâna pe inima, ca vad deseori fâsii de lumina strabatând padurile Ceahlaului. Calugarii de la Schitul Durau fac afirmatii asemanatoare, sustinând ca vad, in miez de noapte, când se duc la rugaciune, ploi de luminite albastre pogorându-se deasupra piscurilor muntelui. 135 | P a g e

Ei spun ca acest lucru este harul lui Dumnezeu, care ii indeamna la credinta pe monahii tuturor manastirilor ce impânzesc masivul Ceahlau. Zona Ceahlaului, vizitata de extraterestri In vara acestui an, la Trifesti, localitate aflata in zona in care poalele Ceahlaului se pierd pe coame de dealuri, au aparut peste noapte nu mai putin de cinci cercuri perfect trasate pe islaz, sub forma unor inele, fiecare având, cu o regularitate uimitoare, diametrul de 20 de metri si grosimea de 50 de centimetri. Incredintati ca satul lor fusese vizitat de OZN-uri, oamenii locului si-au facut cruce, apoi au chemat autoritatile si specialistii in domeniu. La fata locului au venit reprezentanti ai Agentiei pentru Protectia Mediului si ai organizatiei “Romanian UFO Network”. Acestia au luat probe ale solului ars, au facut masuratori, analize si fotografii, insa nu au reusit sa dea o explicatie plauzibila fenomenului. Faptul a fost catalogat ca inexplicabil, la fel cum au fost, sunt si inca vor fi catalogate toate celelalte fenomene care fac din Ceahlau si din imprejurimile sale un veritabil tarâm al misterelor de nepatruns. http://2012en.wordpress.com/ RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - anuk - 04-29-2010 11:50 AM Cele mai crunte pedepse divine

Zicalele, vorbele de duh ale umanitatii, au fost inspirate de anumite contexte, idei sau fapte. Majoritatea vin si se duc, insa cateva trec nestirbite printre ani, veacuri si milenii. Este si cazul lui “dupa fapta si rasplata”. Fapta este apanajul oamenilor, rasplata insa este oferita cu multa “generozitate” de catre fortele divine. Pe rand, rabdarea zeilor din Olimp, a lui Iehova sau a lui Allah, a fost greu incercata de catre oameni, insa nici reactia divina nu s-a lasat asteptata. Morala celor cateva episoade cu talc adunate in articolul de fata ar fi urmatorea: nu este sanatos sa te pui cu zeii pentru simplul motiv ca “sufera” de o imaginatie debordanta… 10. Narcis Povestea lui Narcis suporta mai multe acceptiuni, de la versiunea greceasca si romana, pana la cea a calatorului grec Pausanias. Morala legendei ramane, in esenta, aceeasi. Narkissos sau Narcis era un erou din orasul grecesc Thespia, insa celebritatea sa era data de frumusetea aproape nepamanteana a chipului sau. In ciuda acestui atribut fizic, inima ii era de piatra, aratandu-se nemilos cu toti pretendentii sai, fie ca acestia erau femei sau barbati. De el se indragosteste nebuneste nimfa Echo, care se stinge incet din cauza iubirii neimpartasite. Un alt personaj care a avut nesansa de a se indragosti de acest tanar frumos a fost Ameinias. Narcis l-a respins violent, daruindu-i in acelasi timp o sabie pe care nefericitul Ameinias o foloseste pentru a se sinucide pe treptele casei celui pe care il iubea. Inainte de a muri, se roaga la Nemesis, zeita razbunarii , ca intr-o buna zi nemilosul Narcis sa aiba parte la randul lui de o iubire neimpartasita. PEDEAPSA: Nemesis planuieste razbunarea victimelor lui Narcis intr-un mod inedit: il face pe acesta sa se indragosteasca de propria imagine . Intr-o buna zi, Narcis isi vede imaginea oglindita in apa unui izvor si se indragosteste pe loc de tanarul din apa. Zdrobit de durere din cauza neputintei de a ajunge la acesta, Narcis moare din dragoste. Nimfele il jelesc, iar trupul lui se transforma intr-o floare cu un parfum imbietor: narcisa. 9. Tiresias Ca si in cazul altor personaje mitologice, variantele legendei difera. In cazul lui Tiresias, profetul orb din Theba, exista una foarte interesanta. Tiresias se plimba pe muntele Cyllene, cand a dat peste doi serpi care co u. Din motive numai de el stiute, cel care venise neinvitat ucide femela cu toiagul. Suparata, Hera, il 136 | P a g e

transforma in femeie. Si asa avea sa ramana pentru multi ani. Ca femeie, Tiresias devine preoteasa in templul Herei, se casatoreste si are copii. La un moment dat, soarta pare sa ii zambeasca din nou, dupa ce se intrevede sansa de a redeveni barbat. Ambiguul Tiresias intalneste in aceleasi circumstante o alta pereche de serpi. Aici, povestile se despart. Unele spun ca Tiresias a trecut mai departe, in vreme ce altele sustin ca acesta este momentul in care a lovit masculul. Dupa aceasta actiune incerta, povestile se leaga din nou: Tiresias isi recastiga masculinitatea. Aventurile lui nu aveau sa se opreasca aici. In urma unei discutii aprinse intre Zeus si Hera legata de care parte dintr-un cuplu este mai castigata in ceea ce priveste placerile sexuale, Tiresias este chemat sa dea verdictul. Hera sustinea ca barbatii primesc mai multa placere, in vreme ce Zeus era convins ca femeile sunt mai norocoase. Avand experienta ambelor tabere, Tiresias ii da dreptate lui Zeus. PEDEAPSA: Hera, ca orice femeie, fie ea si zeita, nu a suportat sa fie contrazisa, prin urmare se razbuna pe arbitru, orbindu-l. RASPLATA: Zeus nu indrazneste sa isi infrunte sotia, insa il capatuieste pe sarmanul Tiresias cu darul profetiei si cu inca sapte vieti umane. 8. Prometeu Prometeu este unul dintre titani, frate cu Atlas si mare iubitor de oameni. Atat de mult i-a iubit, incat nu a ezitat sa atraga asupra sa mania lui Zeus, care l-a condamnat la chinuri vesnice pentru indrazneala de a fura focul din Olimp. Prometeu ii ajuta pe oameni sa puna la cale un siretlic cu ajutorul caruia sa nu mai jertfeasca drept ofranda pe altarul lui Zeus carnea animalelor, ci doar oase cu grasime. Zeus cade in capcana, insa realizeaza repede ca a fost inselat. Cum deja suntem familiarizati cu temperamentul conducatorului din Olimp, stim ca acesta s-a infuriat teribil si a cautat razbunare. Prin urmare, a hotarat sa le ia oamenilor focul. Lasati in intuneric si privati de hrana gatita, oamenii s-au speriat. Prometeu le sare in ajutor din nou, promitandu-le ca va fura focul din Olimp pentru a-l aduce pe Pamant si chiar se tine de cuvant.

PEDEAPSA: Zeus ii pedepseste pe oameni trimitand-o in lume pe Pandora, prima femeie de pe Pamant, facuta din lut de catre Hefaistos, adusa la viata de catre cele patru vanturi si binecuvantata cu daruri de catre zeitele din Olimp . Insa intentiile bune sunt departe de zei. Curioasei Pandora i-a fost incredintata o cutie, pe care, fara a-si putea infrange curiozitatea, o deschide. Toate nenorocirile si rautatile se abat asupra oamenilor lui Prometeu. Insa nu totul era pierdut. Oamenilor le mai ramanea speranta. Prometeu a fost inlanutit pe o stanca inalta, pedepsit ca in fiecare zi sa ii fie devorat ficatul de catre un vultur urias. Noaptea, ficatul se regenera, doar pentru ca a doua zi penitenta sa se repete. Suferintele sale sunt curmate de catre Heracle (Hercule), care ucide cu sagetile sale otravite vulturul si il elibereaza pe Prometeu. 7. Sisif In mitologia greaca, Sisif, fiul lui Eol si al Enaretei, este fondatorul mitic al Corintului. Acesta a avut impreuna cu nimfa Merope mai multi copii: Glaucus, Halmus si Thersander. Unele surse il mentioneaza ca fiind adevaratul tata al lui Ulise. De la Homer incoace, Sisif isi pastreaza reputatia de a fi cel mai viclean dintre oameni: el a contribuit la dezvoltarea navigatiei si a comertului, insa s-a dovedit a fi avar si inselator, violand legile ospitalitalitii prin uciderea calatorilor care-i cadeau in mana. Departe de a-i ridica probleme de morala, crimele pe care le infaptuia ii intareau pozitia dominanta. Insa marsaviile sale nu se opreau aici. Sisif si-a sedus nepoata, si-a detronat fratele si i-a tradat secretul lui Zeus, ceea ce i-a adus intr-un final, condamnarea vesnica. Pentru ca nu a stiut sa pastreze tacerea cu privire la rapirea Aeginei de catre Zeus, acesta din urma i-a ordonat lui Thanatos, zeul mortii, sa il inlantuiasca pe Sisif in Tartar (Iad). Condamnat pentru eternitate, Sisif incearca sa il pacaleasca pe Thanatos, cerandu-i sa ii arate cum functioneaza lanturile care ii erau dedicate. Spre uimirea 137 | P a g e

tuturor (zeilor, muritorilor si cititorilor moderni de mitologie greaca), Thanatos cade in capcana si ramane inlantuit in Tartar. Urmarea? Ingerul mortii si-a luat un concediu prelungit, iar pamantenii au rasuflat usurati, pana cand Ares, zaul razboiului, plictisit de faptul a nimeni nu mai murea pe campul de lupta, raporteaza neregula catre Mai-Marele zeilor. Situatia este rapid remediata, iar Sisif este trimis inapoi in iad. Cum resemnarea nu era punctul sau forte, Sisif mai testeaza inca o data rabdarea zeilor. De aceasta data avea sa fie si ultima. Condamant la moarte, Sisif incearca sa testeze iubirea pe care i-o purta sotia sa, lasandu-i instructiuni clare ca dupa moartea sa, aceasta sa ii arunce corpul dezgolit in mijlocul unei piete mari. Sotia sa obedienta ii indeplineste ultima dorinta, ceea ce ii provoaca spasme de furie sotului ei, care se "odihnea" acum in iad. Pentru ca doreste sa o pedepsesca pentru lipsa de consideratie fata de corpul lui neinsufletit, Sisif ii cere Persefonei sa ii permita o plimbare la suprafata. Aceasta este de acord, insa odata ajuns in Corint, Sisif refuza sa se mai intoarca. Hermes a avut dificila misiune de a aduce fugarul inapoi.

PEDEAPSA: pentru indrazneala de a se socoti mai istet si mai viclean decat zeii, Sisif a fost condamnat pe vesnicie sa impinga un bolovan urias pana aproape de varful unui deal, fara a reusi sa atinga varful. Imediat ce Sisif pare ca isi termina cazna, bolovanul o ia la vale, iar munca trebuie luata de la capat. 6. Onan Onan este un personaj biblic, al doilea fiu al lui Iuda. Dupa moartea fratelui sau mai mare, acesta trebuie sa se supuna legii evreiesti a leviratului, conform careia daca murea un barbat fara sa lase urmas, femeia trebuia sa-l ia in casatorie pe fratele neinsurat al sotului decedat. Primul copil rezultat din aceasta casatorie trebuia sa poarte numele celui mort, pentru a-i mosteni averea si pentru a-i duce numele mai departe. Prin urmare, conform legii poporului sau, Onan trebuia sa se casatoreasca cu Tamar, vaduva fratelui sau, in scopul procrearii unui mostenitor pentru fratele sau. Onan refuza, preferand sa "isi imprastie samanta pe pamant", fara ca in Biblie sa se mentioneze ce presupunea exact acest act. Aceasta omisiune le-a permis insa exegetilor Bibliei sa isi imagineze si sa dezbata pe marginea acestui subiect delicat.

PEDEAPSA: Onan moare, condamnat de judecata divina. In explicarea gestului lui Onan, se intrec doua acceptiuni: cea evreiasca si cea crestina. Inteleptii Israelului sunt de parere ca nu este vorba despre masturbare sau de coitus interruptus, ci de faptul ca nu exista o retentie a materiei seminale, ci o dispersie exterioara a acesteia. Faptul ca Onan a fost condamnat la moarte de catre Dumnezeu este urmarea unui blestem ce se intindea de-a lungul a patru generatii, cauzat de tatal lor, Iuda. Varianta crestina vede in condamnarea divina a lui Onan o urmare a nerespectarii legii leviratului si a utilizarii contraceptiei. Infruntand aceste legi prin actul de coitus interruptus (exegetii moderni cred ca pasajul biblic nu se refera la masturbare), Onan reuseste sa impiedice conceptia. Or, conceptia este Viata, iar prin gestul sau sfidator Onan se opunea Vietii (data de Dumnezeu), ceea ce i-a adus in final o condamnare la moarte. 5. Iov In Vechiul Testament, Iov ne este infatisat drept un om evlavios si credincios. In Coran, Iov este unul dintre primii profeti premergatori Islamului. Caracterul acestuia era integru, traia o viata corecta, in concordanta cu legile religioase. Totul se schimba insa cand "isi baga dracul coada". Invidios, Satan ii propune lui Dumnezeu sa ii permita sa testeze credinta lui Iov si in conditii mai dure. Dumnezeu este de acord si isi ia mana incet incet de pe protejatul sau, lasandu-l prada raului. PEDEAPSA: Satan isi face treaba ca la carte, neomitand nimic. Ii ia toate bunurile, copiii si sanatatea in incercarea de a-l face pe Iov sa il blesteme pe Dumnezeu. In ciuda necazurilor care sa abatusera asupra sa, Iov nu isi reneaga Dumnezeul si nici nu il acuza de nedreptate, ci incearca sa isi dea seama unde a gresit. RASPLATA: Convins de dragostea neconditionata ce i-o poarta, Dumnezeu il binecuvanteaza pe Iov cu mai 138 | P a g e

multe bucurii decat cele pe care le avea inainte de a pierde tot si cu o viata lunga. 4. Sodoma si Gomora Sodoma si Gomora faceau parte dintr-un grup de cinci cetati, asezate pe malul sud al Marii Moarte, intr-o zona de campie. Cele cinci orase care intruchipau Pentapolis-ul erau: Sodoma, Gomora, Adma, Teboim ( Tzeboim) si Toar (Tzoar). Din cauza depravarii si a vietilor pline de pacate ale locuitorilor cetatilor de la malul Marii Moarte, Dumnezeu decide sa ii pedepseasca pe acestia abatand asupra lor o ploaie de foc si de pucioasa. In Geneza, Dumnezeu trimite doi ingeri sub chipul a doi barbati catre Avraam, aflat in campiile Mamvriei. Dupa ce ingerii au fost primiti cum se cuvine de catre Avraam, acestia ii revela planul lui Dumnezeu de a distruge Sodoma si Gomora din cauza pacatelor de care se faceau vinovati locuitorii cetatilor. In consecinta, Avraam se roaga ca putinii oameni drepti care traiesc in aceste cetati sa nu fie pedepsiti . Dumnezeu se incumeta sa probeze spusele lui Avraam si trimite doi ingeri la casa lui Lot, nepotul lui Avraam. Acesta din urma ii gazduieste si ii hraneste cum se cuvine pe cei doi barbati care i-au batut la usa. Afland ca Lot a gazduit doi straini, locutorii Sodomei se strang cu mic cu mare si ii inconjoara casa, cerandu-i sa isi predea musafirii. Lot refuza, in schimb le propune sa le predea pe cele doua fiice ale sale necasatorite, "care nu au cunoscut barbatul", sa faca ce vor cu ele. Oferta este refuzata, iar casa lui Lot este luata cu asalt. Aici intervin oaspetii, care isi dezvaluie natura divina, aratandu-i lui Lot planurile pe care Dumnezeu le are cu cele doua cetati. PEDEAPSA: Ingerii protejeaza familia care ii gazduise, orbindu-i pe cei care vroiau sa ii atace si sfatuindu-i pe fugari sa nu se uite in urma, orice ar fi si orice ar auzi. Indepartandu-se de cetate, nevasta lui Lot nu isi poate infrange curiozitatea si se uita in spate, transformandu-se instantaneu in stana de sare. Gomora, la fel ca si Sodoma si alte cetati din jur, a fost distrusa de mania divina. Mai departe, aflam ca dupa ce au trecut de cetatea Ţoarului, Lot s-a adapostit impreuna cu fetele sale intr-o pestera. Aici, acestea isi imbata tatal si se culca cu el. Din relatia incestuasa, fata cea mare il naste pe Moab, in vreme ce cea mica il naste pe Ben-Ammi, tatal ammonitilor. 3. Oedip Oedip, unul dintre regii Thebei, este in acelasi timp si unul dintre oamenii nedreptatiti de soarta inca dinainte de a se naste. Profetia oracolului din Delfi anunta cuplul regal format din Laius si Iocasta ca in cazul in care vor avea un baiat, acesta isi va ucide tatal si se va insura cu mama sa, aducand dezastrul asupra orasului si familiei sale. Legenda a fost respusa in mai multe variante si a fost utilizata de Sigmund Freud pentru a elabora teoria complexului lui Oedip. Probabil ca povestea nefericitei familii ar fi stat altfel daca nu ar fi consultat oracolul inaintea nasterii copilului. Profetia acestuia era de-a dreptul infricosatoare, insa si mai infricosator era faptul ca un astfel de monstru ar fi putut sa se nasca. Zeii nu tin cu regii Thebei si Iocasta naste un baietel. Laius indeparteaza plodul de la curtea regala, dand ordin sa fie ucis pentru a evita dezastrul iminent. Cel care are aceasta misiune nu se indura si il da mai departe. Printr-o suma de coincidente, micul Oedip este adoptat de un alt cuplu regal, regele Polybus si regina Merope din cetatea Corintului. Peste ani, Oedip afla de profetie si, convins de faptul ca acestia sunt parintii sai naturali, se hotaraste sa paraseasca cetatea. Destinul sau este pe cale sa se implineasca atunci cand porneste catre Theba si pe drum isi ucide adevaratul tata, regele Laius, intr-un gest de autoaparare. Aproape de intrarea in cetate se afla un Sfinx care avea prostul obicei de a-i manca pe cei care nu ii raspundeau corect la intrebare. Printr-un capriciu al sortii, Oedip reuseste sa rezolve ghicitoarea, fiind primit ca un erou in cetatea sa de bastina. Drept rasplata, o primeste de nevasta pe regina vaduva, Iocasta. Profetia se implinise, fara stirea actorilor-marioneta. Cei doi au avut impreuna patru copii, doua fete si doi baieti. PEDEAPSA: Dupa ceva vreme, in cetate nu se mai nasc copii deloc. Intrebat, Oracolul spune ca trebuie gasit 139 | P a g e

ucigasul lui Laius pentru ca blestemul sa fie ridicat de pe umerii cetatii. In final, Oedip afla ca este fiul sotiei sale si ca si-a omorit tatal, prin urmare se autopedeseste, impungandu-si ochii cu doua ace. Iocasta se sinucide, Oedip orbeste si rataceste prin lume pana moare, iar cei doi fii ai sai se lupta pentu tronul cetatii pana se ucid reciproc. La tron vine fratele Iocastei, Creon, care decide ca Polynice, fiul lui Oedip, a fost un tradator, prin urmare nu va fi ingropat. Sfidandu-l, Antigona, de asemena fiica lui Oedip cu Iocasta, ingroapa ramasitele fratelui ei. Drept pedeapsa, Creon o inchide intr-o pestera, unde Antigona isi va gasi sfarsitul. Profetie implinita. 2. Cele 10 plagi ale Egiptului Termenul se refera la cele 10 calamitati pe care Dumnezeu le-a trimis asupra Egiptului pentru a pedepsi indaratnicirea pe care faraonul o arata in chestiunea eliberarii sclavilor evrei. Episodul plagilor care s-au abatut asupra Egiptului sunt recunoscute in atat in religia ebraica si in cea crestina, cat si in cea musulmana. Moise si Aaron ii cer faraonului Egiptului sa ii elibereze pe sclavii evrei pentru a se putea inchina liberi Dumnezeului lor. Dupa primul refuz al faraonului, Dumnezeu ii trimite inapoi pe Moise si pe Aaron pentru a-i proba necredinciosului faraon o mostra a puterii divina. In cursul intrevederii, toiagul lui Aaron se transformat intr-un sarpe. Deloc impresionati, vrajitorii faraonului isi transforma si ei slujitorii in serpi, insa sarpele lui Aaron i-a inghit pe acestia din urma, inainte de a apuca sa isi reia forma umana. Faraonul respinge avertizarea primita, atragand asupra tarii sale unele dintre cele mai grozave calamitati. PEDEAPSA: Prima dintre ele a fost prefacerea Nilului in sange, urmata de invazia broastelor, a paduchilor si a celei reprezentate de musca caineasca. Au urmat animalele domestice, care au fost ucise de ciuma, varsatul negru care i-a afectat inclusiv pe vrajitorii faraonului, pusi in situatia de a nu se mai putea salva nici pe ei insisi, piatra si focul, lacustele, intunericul greu asupra Egiptului si in cele din urma, moartea intailor nascuti. De cea din urma pedeapsa nimeni nu a scapat: nici primul nascut al ultimului servitor, nici macar primul nascut al faraonului. Copiii evrei au fost protejati de catre un semn pe usa casei facut cu sange de miel, astfel incat, la final, au murit numai copiii egiptenilor. Ultima pedeapsa l-a facut, in sfarsit, pe faraon sa promita eliberarea evreilor si chiar sa isi implineasca promisiunea. Pedepselor cazute asupra egiptenilor le urmeaza exodul, care marcheaza plecarea sclavilor evrei din Egipt. 1. Potopul In Cartea Facerii ni se dezvaluie un episod biblic care a suscitat discutii intense pe marginea adevaratei naturi a potopului lui Noe. In acele vremuri, oamenii devenisera intr-atat de rai, vicleni si corupti, incat Dumnezeu a simtit nevoia unei "curatenii". Pentru ca printre acestia existau si oameni fara de prihana, Dumnezeu ii porunceste lui Noe sa construiasca o corabie mare, pe care sa se imbarce impreuna cu familia sa si cu cate o pereche din fiecare specie de animal si pasare, laolalta cu proviziile necesare.

PEDEAPSA: In aceeasi zi in care Noe s-a imbarcat pe arca recent coonstruita, se porneste potopul. Apele se ridica pana la inaltimea muntelui, distrugand orice le statea in cale. Doar Noe si sufletele care se aflau pe Arca reusesc sa supravietuiasca. Dumnezeu opreste potopul. In a saptea luna, arca odihneste pe muntele Aarat, iar in a zecea luna se vad varfurile muntilor. Noe trimite intai un corb si apoi un porumbel sa vada daca apele au scazut suficient. Porumbelul se intoarce cu o ramura de maslin in cioc. Noe mai asteapta inca sapte zile, dupa care trimite din nou porumbelul in recunoastere. De data aceasta, nu se mai intoarce si Noe stie ca acum poate cobori impreuna cu familia sa si toate animalele pe care le-a salvat. In religia islamica, Noe (Nuh) este unul dintre cei cinci profeti principali ai Islamului. Ca profet, Noe propovaduieste catre poporul sau, insa putini sunt cei care ii asculta invatamintele. Noe se roaga pentru izbavire, iar Allah ii spune sa isi pregateasca o corabie in vederea potopului care va urma. Oamenii rai si pervertiti urmau sa fie pedepsiti, iar singurii care aveau scapare erau cei care il urmau pe Noe. Prin urmare, pe corabie urca 78 de oameni (70 de credinciosi si 8 membri ai familiei). Cum cei 70 nu aveau copii, umanitatea dupa potop descinde din cei trei fii a lui Noe. Potopul distruge intreg poporul lui Noe, inclusiv pe fiul sau, Canaan, care nu si-a ascultat tatal, refuzand sa urce pe arca. 140 | P a g e

RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - anuk - 04-29-2010 10:45 PM Cele mai temute arme bacteriologice .

Inca din cele mai vechi timpuri specia umana a cautat cu asiduitate cele mai eficiente metode de suprimare a semenilor sai. In zilele noastre, oamenii au reusit sa tranforme in arme de distrugere in masa, unele dintre cele mai ucigatoare virusuri si bacterii din natura. Metoda nu este veche, inca de acum 3 500 de ani hititii trimiteau oameni infestati in taberele inamice. Astazi, cand virusii si bacteriile nu mai par suficienti de mortali, laboratoarele stiintifice lucreaza la turatie maxima pentru descoperirea celor mai teribile arme bacteriologice.

Aceasta afectiune grava este cauzata de virusul variolei. Cea mai comuna forma a acestei boli provoaca o rata a mortalitatii de cel putin 30 %. Semnele imbolnavirii cu variola debuteaza sub forma unor dureri musculare urmate de febra mare si de acoperirea corpului cu basici umplute cu lichid. Boala se transmite prin contact direct cu o persoana infestata, cu hainele sau obiectele atinse de aceasta, sau poate fi raspandita in spatii inchise. Primul act intentionat de folosirea a variolei drept arma biologica, dateaza din perioada colonizarii Americii de Nord de catre emigrantii englezi. In anul 1763, la ordinul comandantului Jeffery Amherst, trupele britanice au distribuit triburilor amerindiene din Ottawa, paturi infestate cu variola . Locuitorii originali ai Americilor nu aveau nici un fel de imunitate naturala fata de bolile aduse de europeni. In urma infamului act de genocid etnic, zeci de triburi de amerindieni au fost eradicate deliberat, in mai putin de doua saptamani. Centrul national american pentru prevenirea dezastrelor clasifica variola in Categoria A a tuturor armelor bacteriologice, datorita mortalitatii ridicate provocate de acest virus, cat si faptului ca variola poate fi transmisa foarte usor prin intermediul aerului.

9. Antraxul Isteria cetateanului american obisnuit a ajuns la cote maxime cu ocazia scandalurilor din toamna anului 2001, cand o serie de plicuri pline cu antrax au infestat 22 de functionari americani, ucigand 5 dintre acestia. Plicurile in cauza contineau teribila bacterie Baccilus anthracis, cunoscuta po r sub denumirea de antrax. Datorita ratei ridicate a mortalitatii si a rezistentei sale indelungate in mediul ambiant, bacteria antraxului este, de asemenea, considerata o arma biologica de Categoria A. Aceasta bacterie traieste in sol de unde ajunge sa contamineze animalele domestice precum vitele, oile si caii. Oamenii sunt infestati cu antrax prin contactul fizic, inhalare si ingerare. Majoritatea cazurilor de infestare sunt cu antrax cutanat, transmis prin contactul pielii cu bacteria. Cea mai mortala forma este cea a antraxului inhalat. In cazurile de antrax inhalat, mortalitatea este de 100% in cazurile netratate, si 75% daca pacientul a fost dus urgent la medic. Punctul forte al acestei arme biologice este dat de longevitatea sa, bacteriile de antrax putand rezista in pamant mai mult de 40 de ani...Primele experimente cu antrax au fost inteprinse in anul 1930 de catre armata japoneza, in incinta temutei unitati 731 din Manciuria, unde prizonierii de razboi erau supusi infestarii. Fortele armate britanice au experimentat bombele cu antrax in 1942, cand au infestat in cadrul unui test, mica insula Gruinard. Peste 44 ani de la acest incident, au fost necesare peste 280 tone de formaldehida pentru decontaminarea insulei. In anul 1979, Armata Sovietica a lansat antrax pe calea aerului in Afganistan, ucigand 66 de oameni. In prezent, Baccilus anthracis ramane una dintre cele mai temute arme bacteriologice. Numeroase programe militare produc inca stocuri masive de antrax pentru un eventual razboi…

8. Ebola 141 | P a g e

Virusul care este responsabil de temuta febra hemoragica Ebola poate provoca, de fapt, peste 20 de tipuri de febra hemoragica marcate prin sangerari abundente care duc intr-un final la moartea bolnavului. Comunitatea stiintifica a intrat pentru prima oara in contact cu virusul Ebola in perioada anilor 1970-1980, cand au fost semnalate primele cazuri in Zair si Sudan, ocazie in care au murit sute de bastinasi. In anii care au urmat, virusul Ebola si-a consolidat titlul de cel mai mare pericol al Africii. Denumit dupa regiunea Ebola din Congoul actual, unde a fost descoperit pentru prima data, acest virus traieste, in mod normal, intr-o gazda reprezentata de un animal african, care inca nu a fost descoperit pana in prezent. Odata prezent intr-o gazda, acest virus infesteaza orice fel de organism viu care intra in contact cu sangele sau orice fel de secretii corporale ale gazdei purtatoare. Odata infestat, omul repectiv simte primele semne ale Ebolei intr-un interval de timp cuprins intre 2-21 zile. Simptomele apar sub forma de dureri de cap si musculare, senzatia de gura uscata, urmate de voma. Intre 60-90 % dintre persoanele infestate mor dupa 16 zile, restul oamenilor se sting in intervalul urmator de 2 saptamani. Medicina moderna nu isi poate inca explica de ce un procent foarte mic dintre cei infestati cu Ebola supravietuiesc. De asemenea, inca nu exista leac sau vaccin impotriva acestui virus. In ciuda eforturilor oamenilor de stiinta de a izola acest virus in padurile africane sau in laboratoare bine pazite, o echipa de cercetatori din fostul regim sovietic a reusit sa transforme acest virus intr-o arma. Cu toate ca initial au intampinat dificultati in cultivarea acestui virus in conditii de laborator, in anul 1986, armata sovietica detinea deja mai multe rachete capabile sa imprastie Ebola. Armata americana nu s-a lasat mai prejos astfel incat la mijlocul anilor ’90, detinea la randu-i arme biologice echipate cu incarcaturi de virusi Ebola.

7.Ciuma Denumita “Moartea Neagra” in perioada Evului Mediu, temuta ciuma a decimat mai mult de jumatate din populatia Europei in decursul secolului 14. In mod clar o arma biologica de categoria A, bacteria ciumei, Yersinia bacterium poate declansa doua tipuri de ciuma, cea bubonica si cea pneumatologica. Ciuma bubonica prezinta o mortalitate mult mai mare decat cea pneumetologica, si se transmite prin muscaturile de purici si paduchi, alaturi de contactul fizic cu fluidele corporale ale unei persoane infestate. Simptomele apar odata cu inflamarea gatului, organelor genitale si a zonelor inghinale, urmate de febra, friguri, dureri intense de cap si epuizare generala a organismului. Netratate in primele 24 de ore de la infestare, circa 70% din persoanele bolnave de ciuma, mor in zilele urmatoare. In anul 1940, armata japoneza a declansat o adevarata epidemie in China, dupa ce a bombardat orasele chinezesti cu …saci plini de purici infestati cu ciuma bubonica! In prezent, armatele Canadei, Egiptului, Germaniei, Japoniei, Coreei de Nord, Rusiei si Statelor Unite poseda bacterii ale ciumei bubonice, stocate in cazul unui atac biologic.

6. Tularemia Cu toate ca tularemia este cunoscuta mai mult drept o bolala care decimeaza iepurii, iar gradul sau de mortalitate la oameni este putin peste 5%, bacteria care declanseaza acesta boala este una dintre cele mai infectioase bacterii de pe Terra. In timpul asediului Stalingradului, petrecut in cel de al II-lea Razboi Mondial, atat rusii cat si partea germana s-au acuzat reciproc de folosirea tularemiei drept arma biologica, circa 100 000 de soldati din ambele tabere decedand din cauza acesteia. Bacteria Francisnella tularensis se gaseste in aproximativ 50% de organisme, in majoritate specii de iepuri si sobolani. Oamenii ajung sa fie infestati cu tularemie in urma contactului cu aceste rozatoare, prin muscaturi de insecte, consumarea carnii de iepure si prin inhalarea bacteriei in forma de aerosoli. Simptomele apar in 3-5 zile, depinzand de forma de infestare. Victimele acuza friguri si febra, diaree, dureri de cap atroce, dureri musculare si ale incheieturilor, tuse uscata si stare de slabiciune generala. Netratata, tularemia duce la soc respirator urmat de moarte. Din fericire, tularemia poate fi tratata prin vaccinare. Pentru a contracara acest lucru, armatele Statelor Unite, Canadei, Marii Britanii si fostei Uniuni Sovietice au creat la finele celui de al II-lea Razboi Mondial o forma de tularemie care se poate vaporiza usor in atmosfera. RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - bodo - 04-30-2010 09:07 AM 142 | P a g e

Telepatia – misterioasa comunicare fara de cuvinte Charles Richet ii spunea criptestezie. Leonid Vasiliev o denumea sugestie ideatoare la distanta, iar altii o numeau telestezie, biocomunicatie, transmisiune perceputa la distanta, radiocomunicatie biologica sau transfer de informatie biologica. Denumirea de “telepatie” a fost propusa in 1882 de Frederic W.H. Myers, cercetator britanic in domeniul parapshihologiei, dezvoltator al ideii de niveluri multiple ale constiintei. Termenul provine din limba greaca, unde “tele” inseamna “departe”, iar “pathos” este “simtire” si exprima fenomenul de transmitere a gandului intre doua sau mai multe persoane pe alte cai de comunicare decat cele accesibile simturilor. Aceasta reprezinta cel mai raspandit si, poate, cel mai vechi fenomen parapshihologic. Totusi, dificultatea sa incepe odata cu definitia. Charles Richet ii spunea criptestezie. Leonid Vasiliev o denumea sugestie ideatoare la distanta, iar altii o numeau telestezie, biocomunicatie, transmisiune perceputa la distanta, radiocomunicatie biologica sau transfer de informatie biologica. Denumirea de “telepatie” a fost propusa in 1882 de Frederic W.H. Myers, cercetator britanic in domeniul parapshihologiei, dezvoltator al ideii de niveluri multiple ale constiintei. Termenul provine din limba greaca, unde “tele” inseamna “departe”, iar “pathos” este “simtire” si exprima fenomenul de transmitere a gandului intre doua sau mai multe persoane pe alte cai de comunicare decat cele accesibile simturilor. Aceasta reprezinta cel mai raspandit si, poate, cel mai vechi fenomen parapshihologic. Totusi, dificultatea sa incepe odata cu definitia. Daca interpretam telepatia ca pe o transmitere de ganduri, atunci o legam de idee sau de minte – adica de nivelul constientului. Iata prima eroare, caci fenomenul telepatic se petrece la nivelul inconstientului. In fine, daca o limitam numai la persoane, adica la oameni, atunci eliminam total arbitrar marele capitol al telepatiei animale, ori cel dintre om si animal. Intr-adevar, astazi, dupa studiile parapshihologilor britanici Carrington si Sanderson, se pare ca multe specii practica in mod curent telepatia. Astfel isi transmit unii paianjeni structura modelului panzei si tot asa comunica la distanta furnicile si albinele. Toate speciile, inclusiv omul, manifesta telepatia intre mama si pui, pe baza careia se fac in ultimii ani valoroase experimente militare. Alte experimente militare se refera la telepatia dintre om si delfin. Asadar, iata-ne in situatia paradoxala de a avea un fenomen puternic atestat, unanim recunoscut si totusi prost definit. Magnetizatorii Ca sa nu mai luam in calcul faptul ca unii il asimileaza psihologiei, scotandu-l din parapsihologie. Confuzia e mare dar, din fericire, actualmente s-au clarificat destule aspecte.Este important de inteles ca telepatia este cel mai vechi sistem de comunicare la nivelul viului. Ea reprezinta un sistem universal, deci nu tine cont de bariera dintre specii. Pretutindeni unde exista lume vie, exista si telepatie. Primii care s-au ocupat intens de fenomen au fost discipolii lui Mesmer, medic german, fondatorul teoriei pseudostiintifice a magnetismului animal, numit ulterior mesmerism. Acestia se numeau magnetizatori si lucrau cu subiecti aflati in stare de somn artificial, in general in stare de transa hipnotica. Magnetizatorii emiteau comenzi mentale la distanta, pe care subiectul le asculta. De asemenea, erau capabili sa induca hipnoza la distanta. O alta categorie de experiente a fost denumita simpatism organic si cuprinde transmiterea senzatiilor. Magnetizatorul transmitea senzatii gustative, olfactive ori tactile. El putea transmite stari sufletesti sau organice (oboseala, sanatatea, durerile, emotiile), ceea ce a readus in discutie stravechea activitate a vrajitorilor. Magnetizatorii realizau simpatismul organic sub hipnoza, iar in privinta aceasta trebuie sa deosebim doua fenomene: transmiterea unei senzatii ori a unei stari este un act telepatic; in schimb, faptul ca respectiva senzatie ori stare actioneaza efectiv asupra subiectului nu mai tine de telepatie, ci de hipnoza. Iata un exemplu clar: hipnotizatorul transmite senzatia de arsura, iar pe pielea subiectului apare arsura reala. Este evident ca subiectul a receptat telepatic senzatia arsurii, dar telepatia se opreste aici. Materializarea arsurii e un alt fenomen, de natura tipic hipnotica. Experimentele magnetizatorilor au cazut o vreme in uitare. Abia in 1876, fizicianul englez William Barrett le reia, incercand insa sa evite folosirea hipnozei. Din 1883 incepe o ampla actiune de studiere a telepatiei, prin intermediul Societatii Britanice de Cercetari Psihice si prin intermediul testelor publice initiate de Gurney si Myers. Confuzia era mare: telepatia era initial amestecata cu halucinatia, apoi, ani in sir, cu teleplastia si 143 | P a g e

clarviziunea. Astfel, in 1885, Myers si Frank Podmore, autor englez de tratate pe teme psihice, o analizeaza in legatura cu “fantomele viilor”, iar in 1899 astronomul francez Cammile Flammarion le calca pe urme. In cautarea puritatii Telepatia are mai multe forme si e dificil de izolat in stare pura. Cand e vorba de oameni, ea se petrece la nivelul inconstientului si nu tine cont de distante. Presupune doi actanti. Primul, cel care transmite, se numeste agent. Al doilea, cel care receptioneaza, se numeste receptor. Receptorul trebuie sa fie neaparat dotat parapsihologic, el este subiectul real al telepatiei. Dar actiunea sa e pasiva, el primeste pur si simplu un mesaj. Daca receptorul face efortul de a citit gandurile cuiva, nu mai avem de a face cu telepatia, ci cu clarviziunea. In practica, foarte des, nu se poate diferentia telepatia de clarviziune, de aceea fenomenele poarta denumirea comuna de perceptie extrasenzoriala. Incercarile de clasificare a telepatiei marturisesc aceeasi dificultate. Mai intai, se deosebeste o telepatie reala de alta aparenta. Telepatia aparenta a fost bine studiata de psihologul polonez Julian Leopold Ochorowicz in lucrarea sa “Despre sugestia mentala”. El o imparte in patru categorii: •falsa telepatie datorata imprejurarilor ( subiectul observa unele indicii si deduce in mod normal mesajul); •falsa telepatie datorata asociatiei de idei (doua persoane traiesc impreuna si isi cunosc obisnuintele de rationament; cand una evoca o idee, ambele asociaza in mod automat alte idei identice); •falsa telepatie datorata relatiei hipnotice (intre hipnotizator si subiectul cu care lucreaza indelung se stabileste un soi de limbaj secret, insesizabil profanilor); •Cumberlandismul (descrie falsa telepatie datorata miscarilor inconstiente; receptorul trebuie sa ghiceasca locatia unui obiect ascuns iar agentul, instinctiv, cunoscand-o, o tradeaza prin miscari involuntare). Dar intreaga problematica a falsei telepatii este astazi depasita Ea are loc numai intre persoane aflate una aproape de alta; or, marile experimente telepatice se petrec la distante cateodata uriase. Cand sunt implicate distante mari, niciuna din categoriile lui Ochorowicz nu mai functioneaza. Telepatia reala poate fi spontana sau experimentala. Ea mai poate fi voluntara sau involuntara, dupa caracterul voluntar sau nevoluntar al actiunii agentului. In fine, se mai vorbeste despre o telepatie pura si alta generala, adica despre fenomene ce se datoreaza exclusiv telepatiei sau pot fi interpretate si altminteri. In privinta telepatiei pure, efortul cel mai mare a fost depus de parapshihologii britanici Samuel Soal si F. Bateman. Cei doi au lucrat cu un mediu codificat drept doamna Stewart. Ei considerau ca in telepatia pura receptorul trebuie sa ghiceasca un gand, nu un obiect material. Dificultatea consta in a sti daca subiectul afla gandul, sau, prin agentul transmitator, intra in contact extrasenzorial cu obiectul ce inspirase respectivul gand. Asadar, ei au inventat diverse precautii experimentale. Au folosit cinci carti de joc care contineau cate o litera fiecare. Operatorul le amesteca, le etala cu fata in sus si primea, pe un ecran, o cifra intre 1 si 5 dintr-o serie scrisa dupa regula hazardului (conform unor tablele elaborate de matematicieni). Literele corespundeau unor nume de animale, iar animalele la randul lor, corespundeau cu 5 prieteni ai celor 2 experimentatori, pe care doamna Stewart nu-i cunoastea. In acest mod, experimentatorii trebuiau sa se gandeasca pentru a indica obiectul, iar subiectul urma sa receptioneze gandul. S-a realizat un procent ridicat de reusite, echivalat cu o probabilitate a hazardului de 1 la 100.000 de milioane. Totusi, telepatia pura n-a putut fi demonstrata. Mai intai, nimeni nu stie de ce ghicirea unui gand ar fi mai telepatica decat ghicirea unui obiect la care agentul se gandeste. Psihologic vorbind, ambele cazuri sunt identice. Apoi, nu se stie daca doamna Stewart primea in mod pasiv mesajul sau il afla in mod activ, citind gandurile experimentatorilor. Adica nu se stie cat a fost telepatie pura si cat clarviziune, deoarece agentul poate intra in armonie cu receptorul, iar semnalele pot fi extrase si nu transmise. SPR Primele investigatii sistematice si pertinente in materie de telepatie incep in anul 1883, dupa constituirea Societatii Britanice pentru Cercetari Psihice, numita prescurtat SPR. SPR organizeaza diferite tipuri de teste 144 | P a g e

pentru a afla legile acestui fenomen paranormal. Persista intrebarea: ce anume se transmite optim prin telepatie? SPR experimenteaza cu diferite obiecte: carti de joc, desene, numere. Iata cadrul standard al testului: subiectul, cu ochii legati si urechile astupate, statea in fata unei mese. Agentul se afla in spatele lui si privea obiectul. Linistea era obligatorie si se instituiau toate precautiile pentru a nu exista comunicare normala. Uneori agentul statea intr-o camera alaturata, la 10 metri de receptor, avand interpusi doi pereti intermediari. De fiecare data transmiterea gandului s-a petrecut in mod incontestabil. Aceasta a fost prima constatare. Apoi, tot in 1883, Myers si Gurney initiaza teste de transmitere a numelor proprii. Au fost experiente foarte instructive, chiar si prin erori. Astfel, s-a obtinut “Freemore” in loc de “Frogmore” sau “Jobson” in loc de “Johnson” si s-au demonstrat cel putin doua lucruri: a) prin telepatie se pot transmite sunete, la fel ca in limbajul articulat; b) apare frecvent o doza de imperfectiune si incertitudine in mesajul telepatic; c) exista asa zise ”zile bune” si “zile rele” in realizarea fenomenului telepatic; d) reusitele scad pe masura ce se instaleaza plictiseala si rutina; e) daca agentul manifesta indoieli, el inhiba experienta; f) asistentii par sa influenteze experimentul (neincrederea il altereaza, increderea nelimitata il ajuta). Mai mult decat atat, receptorul unui experiment telepatic trebuie sa se afle fie in transa, fie in stare alfa. In urma unor experimente telepatice si mai riguroase, derulate de inginerul chimist si parapshilog francez Rene Warcollier, in anii 1920, se ajunge la noi si importante concluzii referitoare la telepatie. Astfel, s-a constatat ca mai multi agenti, actionand conjugat, nu par sa aiba o influenta cumulativa; senzatiile se transmit cel mai bine si nu este neaparat necesar sa existe o relatie de simpatie intre agent si receptor, iar incercarile la mare distanta, de pilda Franta-America de Nord, au fost mai reusite decat cele locale. Telepatia se realizeaza la nivelul inconstientului si devine vizibila in cazul indivizilor aflati in raport de electivitate; odata stabilit, raportul de electivitate dintre fiinte nu mai dispare nicicand. Astazi au aparut noi ipoteze, de exemplu ipoteza inconstientului colectiv. Inconstientul colectiv, comun speciei, nu faciliteaza (oare) telepatia intre toti membrii acelei specii? Oare nu exista un inconstient colectiv al intregii lumi vii, care poate asigura transmisia telepatica la nivelul oricarei fiinte? Spiritual vorbind, oricine se afla in raport cu oricine, dar exista raporturi privilegiate, cele numite de electivitate. Acestea permit actualizarea mesajului telepatic in constiinta. Undele alfa Am subliniat putin mai devreme ca, in telepatie, receptorul trebuie sa se afle intr-o stare denumita alfa. Denumirea provine de la undele cerebrale alfa, care caracterizeaza encefalograma subiectului pregatit pentru receptionarea mesajului telepatic. Ritmul alfa are frecventa cuprinsa intre 8 si 12 cicli/secunda si caracterizeaza relaxarea, reveria, introspectia, granita dintre somn si trezire. Pentru a intra in ritm alfa, individul trebuie sa elimine orice stimul exterior si sa realizeze repausul psihic. Experimental, starea alfa se realizeaza sub hipnoza, in transa, in timpul premergator visului sau, pur si simplu, intr-o camera linistita si intunecoasa, avand ochii inchisi si urechile astupate. Starea alfa pura caracterizeaza recepetia telepatica precum si clarviziunea. In anul 1963, Leonid Vasiliev, unul dintre pionierii studiului parapsihologiei, desfasoara experimente de sugestie mentala la distanta, reusind sa comande miscari pe care subiectii le executau fara a fi constienti ca asculta ordine. Acest fapt deschide nebanuite perspective asupra telepatiei, recomandand-o drept tehnica valoroasa pentru manipularea indivizilor. Autoritatile devin brusc interesate si i se cere lui Leodin Vasiliev sasi continue cercetarile in vederea construirii unor aparate de sugestie mentala. Astazi au aparut indicii ca asemenea aparate exista. Leonid Vasiliev a incercat sa demonstreze implicarea undelor in fenomenul telepatic, dar a dat gres, agentul si receptorul putand comunica chiar la distanate de peste 1.500 kilometri, in timp ce se aflau in custi Faraday, despre care se stie bine ca impiedica propagarea undelor electromagnetice. 145 | P a g e

Telepatia “fireasca” S-a constatat ca, in afara experimentelor, fenomenul telepatic apare mai ales in contextele primare, odata cu pericolul sau moartea si vehiculeaza informatii primare, adica accesibile oricarei fiinte. Aceste informatii primare se refera la stari organice (somn, oboseala, suferinta, spaima), la forme si dimensiuni ale obiectelor, ori la senzatii si miscari. In anul 1975, bulgarul Athanas Smilov face o serie de experiente revelatoare privind telepatia planta-animal. In prezenta unor plante, el ucide broaste prin metode torturante. Cu cat tortura era mai acuta, cu atat raspunsul telepatic al plantei devenea mai vehement. Raspunsul maxim a fost obtinut atunci cand broastele erau fierte de vii. Asadar, telepatia devine eficienta in primul rand in cazul pericolului si suferintei ce ameninta viata. Durerea victimelor se transmite aproape intotdeauna; depinde insa cine o receptioneaza si ce se intampla cu acea receptie. Telepatia are unele probleme de acuratete, insa ea prezinta si cateva avantaje formidabile. In primul rand, nu depinde de distanta, in al doilea rand nu poate fi impiedicata de niciun obstacol. In al treilea rand, nu necesita instalatii sofisticate sau costisitoare, iar in al patrulea rand comunicarea este aproape instantanee. Daca telepatia s-ar generaliza la nivelul tuturor oamenilor, iar mesajul ei ar atinge performantele limbajului articulat, intregul sistem mass-media ar suferi o revolutie greu de imaginat. Oamenii s-ar intelege imediat, indiferent de limba: aceasta e situatia dinaintea construirii turnului Babel. Poate ca aceasta legenda conserva tocmai amintirea vreunei perioade arhaice, dominata de comunicarea telepatica. Acum 30-40.000 de ani manifestarile umane erau tulburator de identice pe toata suprafata Pamantului; inclusiv arta era aceeasi. Nu este chiar de neinchipuit ca uniformitatea uneltelor, sculpturilor sau picturilor paleolitice s-ar datora si legaturilor telepatice.In ziua de azi ramane clar faptul ca functioneaza diferite niveluri ale telepatiei: nivelul primar, care anunta pericolul ori moartea, eficient pe intregul regn viu si foarte activ in manifestare; nivelul animal, care presupune informatii ori comenzi simple si care nu tin cont de bariera intre speciile animale; nivelul specific, limitat la indivizii aceleiasi specii, in cadrul caruia se pot transmite mesaje mai complexe, mergand pana la detalii ale obiectivelor; nivelul individual, care e strict limitat la doi sau cativa indivizi aflati in raport personal de electivitate si in cadrul caruia se transmit cele mai complexe tipuri de mesaje. Deocamdata, performantele raman relativ limitate: chiar si in granitele nivelului individual mesajul nu atinge parametrii limbajului articulat. Desigur, este legitima intrebarea daca acesti parametri nu pot fi cumva imbunatatiti.

http://www.descopera.ro RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - bodo - 05-01-2010 08:04 AM Levitatia – stiinta pura sau posedare demonica?

Dar divin, interventie diavoleasca sau magie? Levitatia este unul dintre fenomenele invaluite in mister, chiar si in zilele prezente, cand creierul uman a devenit cel mai fascinant organ uman in ochii savantilor din intreaga lume. Lumea stiintifica nu inceteaza sa se minuneze de capacitatile cu care am fost inzestrati de la natura, insa pe care nu stim sa le utilizam la o capacitate optima. Dar divin, interventie diavoleasca sau magie? Levitatia este unul dintre fenomenele invaluite in mister, chiar si in zilele prezente, cand creierul uman a devenit cel mai fascinant organ uman in ochii savantilor din intreaga lume. Lumea stiintifica nu inceteaza sa se minuneze de capacitatile cu care am fost inzestrati de la natura, insa pe care nu stim sa le utilizam la o capacitate optima. Desi decodarea stiintifica a levitatiei este abia la inceput, directia catre care se indreapta atentia cercetatorilor este asupra unui teren indelung studiat, care se incapataneaza sa ramana un mister: puterea mintii umane. 146 | P a g e

In prezent, levitatia este privita ca un fenomen de psihokinezie, in cadrul caruia obiecte, oameni sau animale sunt ridicate in aer in lipsa oricaror mijloace fizice, reusind insa sa pluteasca deasupra solului. In opinia majoritatii, acest fenomen este stapanit de mediumi sau de samani sau se mai poate manifesta in cazul transelor, a episoadelor mistice sau a posedarilor demonice. Multe dintre cazurile de levitatie par a aparea spontan, in vreme ce adepti ai magiei sustin ca aceste episoade pot fi controlate in mod constient. Un fenomen asemanator este magnetismul dar, deoarece acesta poate fi masurat obiectiv, nu poate fi inclus in sfera paranormalului. Arta studiata vs. fenomen paranormal Daca, in prezent, fenomenul levitatiei este privit mai degraba ca o curiozitate in cercurile stiintifice sau ca un numar de magie in cazul populatiei, asemenea episoade erau privite in trecut ca apartinand Diavolului. In opinia populara, levitatia nu putea avea loc decat daca insusi Diavolul ridica trupul posedat de la pamant. Credinta era aplicata chiar si fetelor bisericesti, intrucat oamenii nu doreau sa creada ca si Dumnezeu poate infaptui asemenea minuni. Fenomenul levitatiei a fost privit din perspective diferite pe doua continente care descriu culturi foarte diferite: Europa si Asia. In vreme ce pe “batranul continent” levitatia era un fenomen demonic (desi cel mai des “posedatii” erau chiar clerici), in Asia era o adevarata arta, pe care doar cei initiati si experimentati o puteau practica. In religiile orientale, una dintre diferentele semnificative dintre zei si oameni era aceea ca primii posedau darul zborului. Desi, aparent fara nicio explicatie, multi muritori au invatat, de-a lungul timpului, tehnicile artei unice a levitatiei. Brahmani, yoghini, pustnici, magicieni si fakiri si-au impresionat audienta cu abilitatile lor, infruntand gravitatia si incalcand multe reguli ale fizicii. Vedele indiene reprezinta un veritabil manual de levitatie pentru initiati, insa secolele scurse de la scrierea lor pana in prezent au aruncat un val de mister asupra multor cuvinte cheie, devenind greu de tradus astazi. In trecut, cei care practicau levitatia se puteau ridica pana la aproximativ 90 centimetri deasupra pamantului, doar pentru ca aceasta pozitie le facilita contactul cu divinitatea. Practica avea un sens strict religios, nefiind niciodata folosita in scopul crearii spectacolelor. Primele marturii asupra levitatiei apar in zona Indiei si Tibetului, in jurul anului 527 i.e.n.. Se spune despre fondatorul budhismului zen, Bodhidharma, ca a vizitat o manastire tibetana a shaolinilor pentru a-i invata pe acestia cum sa isi folosesca energia in scopul levitarii. Aceasta practica ii era atribuita atat lui Budha, cat si mentorului acestuia, Sammat, despre care se spune ca putea sta in aer pana la cateva ore. Arta levitatiei nu s-a pierdut intre calugarii din zona Asiei, secretele ei fiind cunoscute si impartasite in cercuri inchise. In ciuda faptului ca istoria a inregistrat numeroase cazuri de oameni care reuseau sa isi depaseasca conditia umana supusa legilor naturii, levitatia inca pare un episod science-fiction sau un numar de magie reusit pentru majoritatea dintre noi. Chiar daca nu oricine este capabil de asemenea performante, levitatia a devenit in prezent o arta, tainele acesteia fiind predate de maestrii initiati. Rata succesului este destul de mare, mai ales in randul celor care practica yoga. Asii zborului Desi europenii nu stapaneau tehnicile spirituale necesare ridicarii in aer, neexistand un astfel de concept, aveau un lucru in comun cu cei care locuiau la celalalt capat al lumii: majoritatea cazurilor de levitatie in Europa au ca subiecti oameni implicati intr-un fel sau altul in serviciul religios, multi dintre ei fiind canonizati dupa moarte. Spre deosebire de asiatici, care cautau si practicau constient aceasta arta, europenii incercau un soi de extaz religios care le permitea sa zboare, fara a fi insa constienti de acest lucru. Unul dintre cele mai cunoscute cazuri din istoria de secol XVII a Bisericii Catolice, care a provocat o adevarat isterie in masa la vremea respectiva este cel al lui Joseph de Copertino. Suferind de debilitate mintala, acesta ar fi fost condamnat uitarii in anonimat, daca nu ar fi avut ciudatul obicei de a-si mai lua zborul din cand in cand. Inteligenta sa limitata a facut ca Joseph sa nu fie acceptat in ordinul calugarilor franciscani, insa la insistentele acestuia, calugarii l-au primit in calitate de frate mirean. Joseph era un credincios impatimit, iar autobiciuirea in scopul iertarii pacatelor constituia o practica frecventa. Cu toate pacatele imaginare sau nu ale mireanului, uneori era de ajuns pomenirea numelui Fecioarei Maria pentru ca acesta sa se ridice de la pamant. Exercitiul sau nu era doar un simplu act de levitatie, ci se transforma intr-un adevarat zbor deasupra capetelor bisericesti. 147 | P a g e

Doua dintre intamplarile extraordinare ce il au ca protagonist pe mireanul Joseph au fost consemnate pentru posterioritate. Odata, fratele laic a plutit in biserica, pana la altarul impanzit de lumanari aprinse. Spre uimirea tuturor, acesta a reusit sa “aterizeze” in mijlocul lumanarilor fara a rasturna vreuna si, mai ales, fara a suferi vreo arsura. Cu o alta ocazie a zburat deasupra gradinii manastirii, oprindu-se tocmai in coroana unui maslin. Ghinionul lui a facut ca starea de extaz sa dispara in acel moment, prin urmare, a avut nevoie de o scara pentru a cobori din copacul in care poposise. Desigur ca asemena “escapade” nu puteau scapa atentiei vigilente a bisericii. Prin urmare, fratele Joseph a fost anchetat, investigat de catre inchizitori si chiar propus pentru beatificare. Chiar si cele mai sceptice fete bisericesti au fost convinse de autenticitatea acestor mici miracole, dand inapoi in fata atator argumente imbatabile si mai ales a descrierilor martorilor oculari, printre care se afla si cea a papei Urban al VIII-lea. Se spune ca atunci cand a aflat ca a fost invitat la o audienta cu Papa, acesta a intrat intr-o stare extrema de levitatie, incat a fost de nevoie de interventia celor prezenti pentru a-l readuce in simtiri. Joseph nu a putut fi condamnat pentru nimic, fiind clar pentru toata lumea ca nu isi provoca deliberat levitatiile si nici nu le putea controla. “Apetenta” acetuia pentru ceea ce de cele mai multe ori depasea stadiul de simpla levitatie nu a putut fi explicata multumitor niciodata, cu atat mai mult cu cat in acea perioada bazele stiintifice pentru studierea acestor fenomene erau, practic, inexistente. Intr-un final, fratele Joseph a decedat la 60 de ani, iar biserica l-a sanctificat, fiind sarbatorit anual in data de 18 septembrie, ziua in care a trecut in nefiinta. Dupa cum spuneam, in Europa aceasta “boala” a levitatiei parea sa ii ameninte mai cu seama pe cei care alegeau calea Domnului si isi petreceau mult timp in rugaciune si in meditatie. Este si cazul calugaritei Teresa de Avila, care a trait in secolul XVI. Aceasta se confrunta des cu episoade de levitatie, de care era inspaimantata la propriu. Pentru ca fenomenul iesea din sfera lucrurilor pamantesti, ea si-a rugat surorile din manastire sa nu povesteasca despre ceea ce vedeau. Cu toate acestea, marturii s-au pastrat si se pare ca deseori calugarita era nevoita sa se tina de bare in timpul rugaciunilor pentru a nu se ridica de la pamant. Chiar ea marturiseste la un moment dat despre ceea ce simtea in timpul acestor ridicari: “Marturisesc ca m-a aruncat intr-o mare spaima. Dar exista si o mare dulceata daca nu te opui”. Teresa de Avila era sigura ca nu este vorba despre un vis sau despre o iluzie: “Simturile nu se pierd; cel putin eu eram destul de stapana pe mine insami ca sa-mi dau seama ca ma ridicam in sus”. Levitatiile calugaritelor despre care se credea ca sunt vrajite au fost raportate amanuntit in cadrul procesului “Diavolilor din Loudun”, dar si in cadrul altor materiale despre vrajitorie. Mai multi martori oculari au depus marturie despre cum au vazut-o pe Margaret Rule, o presupusa victima a vrajitoarelor, ridicata fiind din pat “pe de-a-ntregul de o forta nevazuta, cale lunga spre tavanul odaii, unde a ramas”. Aceasta plutea in ciuda faptului ca mai multe persoane o trageau in jos, in incercarea de a-i stopa ascensiunea. Desigur ca tabara celor care credeau mai degraba in posesii demonice decat intr-o experienta paranormala nu a intarziat sa apara si chiar sa se mentina, in ciuda faptului ca teoria lor nu era suportata de prea multe argumente. Este cazul adolescentei de 16 ani, Clara Germana Cele din Africa de Sud. Cei din jurul ei erau de acord ca aceasta era victima unei posedari demonice, deoarece atunci cand levita si era stropita cu apa sfintita revenea la starea normala. Savantii vremii erau la curent cu aceste zboruri pe care, de altfel, le-au notat in insemnarile lor. Chiar daca majoritatea acestora erau performate de oameni ai bisericii, aflati sub puterea extazului spiritual, religia nu privea cu ochi buni aceste “ridicari”. Conform unor documente ale bisercii, au fost inregistrate 300 astfel de zboruri in prezenta a numerosi martori. Cronicile din Moscova pomenesc despre un anume Vasile cel Binecuvantat care, purtat de o forta necunoscuta, a trecut pe deasupra raului Moscova, in fata unei audiente numeroase. Nu a durat foarte mult pana la transformarea unui extaz religios in spectacol pentru curiosi. Cel mai cunoscut performator al artei zborului din secolul XIX este Daniel Dunglas Home. Debutul acestuia a fost timid, dar in scurt timp si-a perfectionat aceasta arta, reusind sa intre in stare de levitatie de cate ori dorea. Timp de 40 de ani, acesta a oferit spectacole prietenilor sai, in fata multimilor sau in fata celebritatilor care voiau sa il admire in exercitiul sau. Printre fanii sai s-au numarat si William M. Thackeray, Mark Twain sau Napoleon al III-lea, iar in toata istoria reprezentatiilor sale nu a fost acuzat nici macar o data de inselaciune. Martorii povestesc ca l-au vazut “inaltandu-se incet, cu o miscare de lunecare continua, pentru a ramane la sase degete deasupra solului, timp de mai multe secunde, dupa care a coborat lent”. Cu alta ocazie, un martor ocular povesteste: 148 | P a g e

“Am fost invitat sa ma apropii de el, cand s-a ridicat la paisprezece degete inaltime si mi-am trecut mainile pe sub picioarele lui, primprejurul trupului si pe deasupra capului, in timp ce se afla in aer”. Spre deosebire de alte cazuri de levitatie, cand cei aflati in apropiere puneau mana de la mana, la propriu, pentru a stopa tendinta ascendenta a levitatorului, in cazul lui Home, puterea levitatiei se extindea, ce-i drept, cu o mai mica frecventa, si la cei aflati in jurul acestuia. Nu o data, sotia acestuia s-a surprins ridicandu-se de la pamant la o inaltime mai mica, cu tot cu scaunul pe care statea. Unul dintre cele mai faimoase episoade de levitatie este acela cand, in prezenta unor prieteni, a iesit pe geamul casei in care se afla, pentru a se intoarce pe fereastra alaturata. Unii dintre initiatii in arta levitatiei au incercat sa se foloseasca de abilitatile lor pentru a dobori anumite recorduri. Acesta este si cazul englezului Maurice Wilson, care a inceput sa practice yoga si levitatia timp de cativa ani, pentru a incerca, in final, sa escaladeze muntele Everest in salturi mari. Un an mai tarziu cadavrul sau inghetat a fost gasit pe munte, foarte aproape de ceea ce trebuia sa fie implinirea visului sau. O explicatie stiintifica Astfel de fenomene, analizate si studiate temeinic in timpurile noastre, ar avea mai multe sanse de a-si dezvalui misterele publicului larg, dar si mintilor iscoditoare ale oamenilor de stiinta. Insa, in trecut, ele constituiau o minune sau un semn diavolesc, iar astfel de episoade erau privite cu uimire si puse, invariabil, pe seama unei forte supranaturale, fie ea divina, fie malefica. Descrierile senzatiilor pe care le incercau levitatorii in perioadele trecute sunt destul de putine, insa toate se invart in jurul unui punct. Este consemnata marturia Sfantului Philip Neri din secolul al XVI-lea care declara ca era ca si cum cineva il lua in brate si il ridica “in chip minunat”, senzatie care se potriveste intrucatva cu cea a calugaritei Teresa de Avila care spunea, la randul ei, ca in momentul in care nu te mai impotriveai, exista o “mare dulceata”. Cu toate acestea, stiinta nu are inca o explicatie clara pentru neobisnuitul fenomen. Cazurile de levitatie inca sunt considerate exceptii, purtand generic numele de “miracole” sau de fenomene misterioase care contrazic legile fizice. Unii cercetatori sunt de parere ca levitatia este rezultatul interactiunii campului biogravitational cu energia radiata de creierul uman. Alexander Dubrov, doctor in biologie, este de parere ca cel care leviteaza creaza in mod deliberat un camp bio-gravitational, ceea ce ii da posibilitatea de a controla directiile zborului. O alta explicatie imposibil de verificat, cel putin pentru moment, este aceea ca persoanele capabile sa leviteze isi pot utiliza anumite parti ale creierului, parti a caror utilitate inca este necunoscuta oamenilor de stiinta. http://www.descopera.ro RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - anuk - 05-02-2010 11:23 AM Cu baia printre secole

Pentru omul modern, baia reprezinta nu numai o necesitate, dar si o obisnuinta, deoarece nu putini sunt aceia care se imbaiaza nu atat spre a-si curata corpul, ci spre a se relaxa, dupa o zi de munca istovitoare, apeland la baie ca la un ritual binefacator. Dar nu intotdeauna lucrurile au stat asa. Si oricat ar parea de curios, au existat epoci in care accesul la bai era fie ingradit, fie privit ca un pacat, cand baile erau distruse, fiind considerate focare de epidemii sau „catedrale ale carnii”. O privire de ansamblu asupra baii, de-a lungul timpului, incercam sa va oferim, in randurile urmatoare. Remediu pentru boli Desi elemente care sa ateste ca baia, in acceptia moderna a termenului, era cunoscuta si utilizata si de primele populatii aparute pe scena istoriei – sumerian, asirian, babilonian etc. –, cel care face prima mentiune scrisa la „baie” este Homer, in a sa „Iliada”, unde vorbeste despre pasiunea grecilor pentru imbaiat. Ruinele unei bai descoperite in orasul Olynthus si datand de pe timpul lui Alexandru Macedon, ne confera o imagine asupra bailor grecesti. Apa era adusa de la mari distante, din izvoarele montane, prin intermediul unor conducte din lut ars. Cazile aveau forma unor vase largi din marmura, in care oamenii stateau in picioare, urmand sfatul lui Hippocrat, potrivit caruia era mai sanatos sa faci baie stand in picioare decat tolanit. De asemenea, cum acelasi 149 | P a g e

Hippocrat sustinea ca baile cu apa rece erau un remediu pentru majoritatea bolilor, grecii ii urmau cu sfintenie sfaturile. De altfel, ei insisi considerau ca a te imbaia cu apa calda era un obicei „feminin” si de aceea, baia lor consta in aruncarea mai multor galeti de apa pe cap, fie iarna, fie vara! Caligula isi petrecea zile intregi in baie! Dintre toate popoarele lumii, insa, cei care au avut un veritabil cult al baii au fost romanii. Devenite, o data cu epoca imperiala, „cafenele” sui-generis, in care se intalnea toata crema intelectualitatii latine, baile, sau „termele” romane erau construite dupa un model standard, respectat cu sfintenie, singurul lucru care varia fiind marimea constructiei – cea mai mare baie fiind a imparatului Diocletian, cu o capacitate de 6000 de locuri! Aproape ca nu exista roman care sa nu aprecieze baia, desi Seneca, faimosul filosof, sustinea ca singura modalitate laudabila de a face trupul sa transpire este nu baia, ci munca fizica grea! Dar prea putini se sinchiseau de moralistul Seneca, iar despre unii imparati, precum Tiberiu sau Caligula avem informatii cum ca si-ar fi petrecut zile intregi in terme!

Fiecare baie romana continea patru sali. Prima dintre ele, numita tepidarium, era cea mai larga si mai luxoasa din toata terma. Aici, clientii se relaxau in apa racoroasa a bazinului si erau unsi de catre sclavi cu uleiuri parfumate. Urma trecerea in caldarium, o sala plina cu cazi individuale, umplute cu apa calda si incalzite de un urias cazan, plasat chiar sub podeaua de piatra. In laconicum, clientul statea foarte putin timp, fiind supus unui masaj aspru, urmat de curatirea pielii cu o lama de silex, numita strigil. In fine, ultima sala, frigidarium, continea o pisicina cu apa foarte rece, destinata revigorarii organismului. „Catedralele carnii” Caderea Imperiului Roman de Apus a dus si la un dezinteres generalizat fata de igiena. Noii stapani, barbarii veniti din stepele Asiei, nu aveau nici cea mai mica inclinatie spre curatenie, iar distrugerea uriaselor terme romane a facut ca si interesul populatiei autohtone pentru imbaiat sa scada. Nu-i de mirare ca in aceste conditii, din cauza mizeriei, apar plagi cumplite, precum ciuma sau holera, puse insa de Biserica crestina, ce incepea sa detina un rol de prim rang in societate, pe seama unei pedepse divine. Mai mult, sacerdotii crestini numesc termele „catedrale ale carnii”, facand aluzie la orgiile desfasurate aici, pe timpul romanilor, si lumea, temandu-se de focul Gheenei, incepe sa le ocoleasca si mai mult... Cea mai costisitoare baie Cu totul altfel stau lucrurile la arabi, care, in aceeasi perioada cand Occidentul era terorizat de ciuma, sunt ocoliti de epidemii tocmai datorita curateniei in care-si duc viata cotidiana. Baile arabe, numite „hammam”, au proliferat o data cu raspandirea islamismului, Mahomed insusi incurajandu-i pe evlaviosii sai adepti sa se imbaieze. De retinut ca arabii nu faceau niciodata baie in albii individuale, ci preferau bazinele largi, in care apa trebuia sa fie incalzita. In 642, cand ei au capturat Alexandria, baile romane din acest oras au fost incalzite, timp de sase luni, cu pergamente si papirusuri din faimoasa biblioteca Ptolemeica! In acest fel, 700.000 de manuscrise antice au fost distruse, fapt unanim considerat astazi drept cel mai mare „cataclism cultural” din istoria omenirii. Baia la mahomedani avea insa si o componenta religioasa. Inainte de a intra intro moschee, barbatii erau obligati sa treaca mai intai pe la hammam, iar construirea unui asemenea stabiliment il absolvea pe „sponsor” de pacate. Din acelasi motiv, constructorul dadea de veste intregului oras despre initiativa sa, invitandu-i pe localnici, bogati si saraci, sa faca baie gratis in hammam-ul lui. Femeile musulmane, care nu aveau voie sa se imbaieze alaturi de barbati, puteau totusi sa intre aici dupa ce nasteau sau atunci cand erau bolnave. Legea islamica prevedea ca, in cazul in care sotul ii refuza accesul la hammam, consoarta era indreptatita chiar sa divorteze! Nasterea in baie alunga duhurile rele Una dintre cele mai bizare, dar si mai placute modalitati de scaldat o constituie, fara indoiala, baia ruseasca. Temperaturile scazute si apa fierbinte duceau la formarea unui abur dens, privit ca o binefacere de catre toti cei ce simteau pe propria piele capriciile iernii rusesti. Prima referire la baile rusesti apare intr-un tratat semnat intre rusi si bizantini, in 906, prin care se sti ca negustorilor rusi aflati in Constantinopol sa li se permita sa150 | P a g e

si construiasca aici o baie „dupa obiceiul lor”. Dar prima descriere a unei „bania” o consemnam intr-o cronica din anul 1113. Ea se refera insa la calatoria misionara a Apostolului Andrei, despre care se scrie ca ar fi intalnit acest obicei la popoarele slave, de dincolo de Volga: „Acesti slavi se imbaiaza in mari cazi de lemn, in care intra toti dezbracati si incep a se biciui, pe spate, cu legaturi de urzici, atat de rau ca ai zice ca n-o sa mai scape cu viata. Apoi se arunca in apa rece si isi revin, dar baia asta unui strain i se pare nu un lucru placut, ci o tortura”. Neobisnuitele bai rusesti au fost totusi apreciate de majoritatea calatorilor straini ce au vizitat Moscova, in secolele urmatoare, printre ei aflandu-se si celebrul curtezan Giovanni Casanova, ce se lauda chiar ca ar fi avut parte de o fantastica partida de amor in „bania”! Pentru rusi, baia nu avea doar rolul igienic, ci si unul de protectie impotriva spiritelor rele care, in acceptia populara, ar declansa bolile. Nu-i de mirare ca momentele importante ale vietii erau puse in legatura cu atributele magice ale baii. Rusoaicele au fost primele femei care au nascut in apa, tocmai pentru a-si proteja pruncii de influenta spiritelor demonice. Imediat dupa nastere, moasa copilului isi baga mainile in apa, le scutura si striga: „Asa cum se duce apa de pe palmele mele, asa sa se duca raul de la acest slujitor al Domnului”. „Regele Soare” se scalda in aur, nu insa si in apa... In secolele XVII-XVIII, pana la Revolutia franceza, Europa Occidentala va cunoaste, in mod paradoxal, o moda a „nespalarii”, moda data de insisi suveranii epocii. Despre Ludovic al XIV-lea se stie cu siguranta ca nu s-a imbaiat complet decat de doua ori in viata. In rest, „baia” lui consta in stergerea mainilor si a fetei cu un prosop inmuiat in apa de trandafiri. La fel de certata cu sapunul era si favorita urmasului sau, doamna de Pompadour, care, pentru a se apara de paduchii ce-i misunau sub peruca folosea o bagheta de aur, terminata cu o gheara, pentru scarpinat... La cumpana secolelor XVIII-XIX, baile publice reapar si in paralel se dezvolta si industria sapunului, produs devenit accesibil tuturor categoriilor sociale. Sporirea constanta a nivelului de trai la orase aduce cu sine introducerea, mai intai in castele si vile, apoi si in casele oamenilor simpli, a apei curente. Fenomenul ia o amploare si mai mare o data cu producerea energiei electrice si aparitia incalzirii centrale, ajungandu-se pana intr-acolo incat, la construirea oricarei cladiri, sa se prevada expres dotarea ei cu sali de baie. RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - anuk - 05-02-2010 04:37 PM 21 de minuni ale lumii

Reprezentari explicite ale grandorii, puterii si influentei de care s-au bucurat conducatorii politici, militari si religiosi, cele 7 mari minuni ale lumii fascineaza la randu-le prin grandoare. Ele s-au inaltat din setea de eternitate a unor muritori, care au indraznit sa puna pariu cu Timpul si sa sfideze obstacolele naturii. Asemenea oameni, putini la numar, s-au nascut in mai toate secolele, asa incat cele 7 minuni antice au fost concurate in Evul Mediu, iar apoi in epoca moderna, de alte si alte constructii fara egal.

Povestea minunilor Fie ca sunt castigate prin forta, fie prin consens, si puterea laica, si cea religioasa au avut si au nevoie permanenta de legitimitate. Iar cel mai eficient mijloc de a pastra legitimitatea este, conform sociologilor, impunerea la nivel macrosocial a unor simboluri care sa aminteasca in mod constant supusilor de maretia si puterea zeilor si a regilor. Forta acestor simboluri tine atat de prosperitatea societatii in cauza, cat si de maretia conducatorilor respectivi. Daca majoritatea simbolurilor legate de autoritate si putere – cetati, temple, statui – au fost cunoscute si respectate, multa vreme, doar la nivel local si regional, cateva dintre ele au devenit arhicunoscute in intreaga lume datorita in special dimensiunilor colosale, ostentative, iesite din comun. Cantate in balade, evocate in poezii, reproduse in desene si sculpturi, simbolurile-gigant si-au capatat o noua identitate, devenind minunile acestei lumi. Din cele sapte minuni ale lumii antice, astazi mai exista doar Marea Piramida de la Gizeh. Celelalte – Statuia 151 | P a g e

lui Zeus din Olimpia, Mausoleul de la Halicarnas, Gradinile Suspendate din Babilon, Colosul din Rodos, Farul din Alexandria si Templul zeitei Artemis din Efes – s-au pierdut in negura timpului, din pricina razboaielor, a jafurilor sau a cataclismelor naturale, asa incat astazi ni le mai amintim doar gratie operelor literar-artistice in care au fost evocate. Criteriile dupa care s-a format lista celor sapte minuni antice sunt subiective si circumscrise conditiilor politice ale vremurilor stravechi. Astfel, in secolul V i.Hr., istoricul grec Herodot mentiona pentru prima data existenta a sapte constructii faimoase. Intre ele se regaseau Marea Piramida si Gradinile Suspendate. In anul 225 i.Hr., matematicianul Philon din Bizant a alcatuit la randu-i o ierarhie, in care figurau si Zidurile Babilonului. Clasificarea lui Philon a fost reconfirmata in 130 i.Hr. de catre Antipater din Sidon. Lista celor sapte minuni a fost definitivata, in forma pe care o cunoastem astazi, in Evul Mediu timpuriu, de catre scriitorii greci. Acestia au alcatuit-o pe baza celor mai importante constructii ce se regaseau intre granitele imperiului lui Alexandru cel Mare. De atunci si pana astazi, lumea s-a mai imbogatit cu cateva sute de minunatii arhitectonice. Din secolul al XIX-lea, etichete precum „cea mai mare“ sau „cea mai inalta“ au inceput sa fie atribuite, deceniu dupa deceniu, altor si altor constructii. O parte dintre acestea au cazut ulterior in uitare; altele, insa, au intrat pentru totdeauna in panteonul superlativelor.

Lista celor sapte Marea Piramida de la Gizeh Multi arhitecti considera Piramida de la Gizeh cea mai mare si mai elaborata constructie din piatra realizata vreodata. Timp de aproximativ 4.000 de ani, Marea Piramida, inaltata din porunca regelui Hufu (cunoscut si drept Keops, dupa numele dat de greci) pe malul de apus al Nilului, a fost la vremea ei si cea mai inalta constructie din lume – 147 de metri. Misterele si controversele legate de ridicarea Marii Piramide continua si astazi. De mai bine de 100 de ani, comunitatea stiintifica, in special egiptologii, propune o sumedenie de ipoteze si teorii care incearca sa explice cum a fost posibila ridicarea unui asemenea gigant de piatra. Ce este cert? In anul 2550 i.Hr., pe baza planurilor Piramidei de la Dahshur, 20.000 de muncitori, supravegheati de o armata de arhitecti, au reusit sa niveleze aproape perfect platoul de calcar de la Gizeh. Apoi, dintr-o cariera aflata la 300 de metri departare, au extras 3 milioane de metri cubi de piatra, din care, cu ajutorul unor parghii, scripeti si care, au ridicat piramida.

Statuia lui Zeus din Olimpia In 441 i.Hr., in sudul Greciei, la Olimpia, intr-un templu enorm, sculptorul Fidias isi incepea lucrul la ceea ce avea sa devina, din anul 433 i.Hr., cea mai inalta (13 m) si cunoscuta statuie a lui Zeus. Conform expertilor, daca statuia ar fi fost sculptata astazi, intreaga manopera ar fi costat in jur de 50 de milioane de dolari. Pentru a realiza trupul lui Zeus, Fidias a apelat la un cadru de lemn pe care l-a placat cu fildes; vesmantul era alcatuit din folii de aur, ochii erau fauriti din diamante, sceptrul era din argint, iar tronul pe care sedea zeul era sculptat din lemn de cedru, impodobit cu aur, pietre pretioase, abanos si fildes. Caligula, conducatorul Imperiului Roman intre anii 37-41 d.Hr., a incercat sa fure statuia, dar – conform legendelor – soldatii sai au luat-o la sanatoasa ingroziti pana in maduva oaselor, in momentul in care, in timpul jafului, statuia lui Zeus a inceput sa rada de ei.

Mausoleul de la Halicarnas 152 | P a g e

Construit in secolul al IV-lea i.Hr. de catre arhitectii greci Pytheos si Satyos, pentru a-i servi drept mormant regelui persan Mausol, Mausoleul de la Halicarnas este cea mai longeviva minune a lumii antice, dupa Marea Piramida. Avariat in urma mai multor cutremure, edificiul a disparut abia in anul 1522, cand a fost daramat de cruciati, pe considerente de strategie militara: fortareata cavalerilor trebuia intarita in fata puternicului atac turcesc condus de Soliman Magnificul. Mausoleul avea forma patrata si 50 de metri inaltime, era sustinut de coloane si impodobit cu sute de statui, iar in varful sau piramidal se afla un car tras de patru cai, care ii purta pe Mausol si pe sotia sa Artemisa. Conform lui Pliniu cel Batran, statuile de pe cele patru parti ale Mausoleului au fost realizate de sculptori diferiti. Astfel, Scopas a modelat si decorat partea de rasarit, Bryaxis pe cea de miazanoapte, Timotheus pe cea de miazazi, iar Leochares pe cea de apus. Pliniu ne mai dezvaluie ca, dupa moartea regelui si a sotiei sale, cei patru sculptori celebri ai Antichitatii au hotarat sa ramana in Halicarnas si sa termine monumentul fara a mai fi platiti. Ceea ce au realizat a facut ca Mausoleul din Halicarnas sa fie inclus pe lista celor sapte minuni la nici 50 de ani de la terminarea sa.

Gradinile Suspendate din Babilon Cele sapte minuni ale Antichitatii e posibil sa fi fost doar sase. Asta pentru ca relatarile facute in vechime despre orasul Babilon nu ii mentioneaza Gradinile, iar arheologii moderni nu au gasit nici o dovada a existentei lor. Potrivit legendei, Nabucodonosor II, intemeietorul Imperiului Babilonian si conducator al acestuia intre 605 si 562 i.Hr., ar fi construit Gradinile Suspendate pentru a le oferi in dar sotiei sale, Amytis, nefericita din cauza climei desertice din regatul barbatului ei. Dupa ce a fost cucerit de persani, in anul 539 i.Hr., orasul a fost abandonat, asa incat tot ce stim despre Gradinile Suspendate provine din legende, povesti si cantece care au fost apoi consemnate de diversi scriitori. Unii dintre acestia mentionau ca Gradinile erau cu adevarat suspendate in aer, insa e posibil ca expresia sa provina dintr-o traducere defectuoasa. Cel mai probabil, constructia era alcatuita din cinci sau sapte terase suprapuse si retrase succesiv, pe care erau amenajate gradini cu vegetatie luxurianta, menite a-i aduce aminte reginei de peisajele din Media, tara ei de bastina. Gradinile au fost ridicate in coltul nord-estic al palatului lui Nabucodonosor, langa poarta zeitei Ishtar. Daca e sa dam crezare reconstituirilor facute de arhitecti, ele aveau la baza un patrat cu latura de 123 de metri, iar inaltimea era de 23 de metri.

Colosul din Rodos Imensa statuie din bronz, de 32 de metri inaltime, a fost construita pe parcursul a 12 ani, fiind desavarsita in anul 280 i.Hr. Locuitorii din portul Rodos, asediati timp de zeci de ani de Demetrios Poliorketes, au reusit sa invinga, in anul 292 i.Hr., armata tiranului, iar din vanzarea echipamentelor abandonate de acesta au hotarat sa faureasca cea mai inalta statuie a zeului Soarelui, Helios. Potrivit legendei, profesorul Lisip, care construise majoritatea templelor din Rodos, era adeptul perfectiunii in arta, iar discipolul sau, Chares din Lindos, care a sculptat statuia, s-a sinucis in momentul in care, dupa terminarea Colosului, a fost sesizat un mic defect al acestuia. Din cele sapte minuni ale lumii antice, Colosul a avut cea mai scurta viata: 60 de ani; din nefericire, in 226 i.Hr., un cutremur devastator i-a fisurat genunchii, iar statuia s-a prabusit in mare. Cea mai frecventa reprezentare a Colosului in picturile antice si medievale este aceea a unui barbat cu coroana pe cap si cu o faclie in mana. Picioarele sale deschid, in majoritatea picturilor antice, intrarea in port, insa, conform specialistilor, acest lucru ar fi fost imposibil de realizat. 153 | P a g e

Farul din Alexandria In anul 332 i.Hr., intr-un satuc de pescari, Alexandru cel Mare fonda orasul Alexandria. Dezvoltarea exploziva a cetatii a facut ca, la moartea imparatului, urmasul acestuia, Ptolemeu Soter, presat de desele naufragii care aveau loc in Alexandria, sa ordone construirea unui far pe masura portului. Ridicarea celui mai inalt far din lume i-a revenit arhitectului Sostrate din Cnid, care a ales drept locatie o mica insula din apropierea portului – Pharos (de unde numele de Far). A fost construit intre 285 si 247 i.Hr. In momentul finisarii, Ptolemeu dispunea de o cladire formata din trei corpuri suprapuse, retrase succesiv: la baza era un plan patrat, la mijloc unul octogonal, iar in varf unul cilindric. Alcatuit in intregime din granit imbracat in marmura alba, Farul avea o inaltime de 110 metri si era cel mai mare din lume. Acest record nu a fost egalat niciodata. In jurul Farului s-au nascut nenumarate legende. Astfel, se spune ca de teama unui posibil atac prin surprindere, Ptolemeu a incartiruit in garnizoana de la postamentul Farului sute de arcasi, dupa care a zidit usile, nepermitandu-le acestora sa mai iasa vreodata. Oglinda pentru semnalizare, faurita din bronz lustruit, se spune ca a fost conceputa de invatatul grec Arhimede. Istoricul evreu Flavius Josephus mentioneaza ca lumina Farului putea fi zarita de la o distanta de 300 de stadii, adica de la aproximativ 57 de kilometri. Alti scriitori antici pretind ca in oglinda lui Arhimede, in zilele cu cer senin, se putea zari Bizantul – care se afla la 1.250 de kilometri distanta de Alexandria.

Templul zeitei Artemis Templul Dianei din Efes, cunoscut si sub numele de Artemison, a fost inceput in anul 620 i.Hr., de Chersiphron, refacut de Paeonis din Efes in anul 550 i.Hr. si complet reconstruit de Deinocrates, intre 350 si 323 i.Hr. Edificiul a fost modelat in stil ionic si avea 127 de coloane decorate cu reliefuri. Se pare ca Templul lui Artemis a fost una dintre cele mai frumoase constructii ale Antichitatii. Masura 114 metri lungime si 55 de metri latime, zidurile erau din calcar acoperit cu marmura alba, deasupra coloanelor trona o friza pictata cu diverse figuri de femei razboinice, iar pe fatada se afla o sculptura ce reprezenta capul Meduzei. In interiorul templului exista si o statuie din aur a zeitei Artemis (fiica lui Zeus si a lui Leto si sora geamana a lui Apollo), inalta de 15 metri. Philon din Bizant marturisea: „Am admirat Zidurile Babilonului, Statuia lui Zeus din Olimpia, Colosul din Rodos, Marile Piramide si Mormantul lui Mausol, dar, cand am vazut Templul din Efes, toate aceste minuni au ramas in umbra.“

Alte minuni stravechi Marele Buddha de pe munte In sud-vestul Chinei, la confluenta raurilor Minjiang, Dadu si Qingyi, intr-o stanca din muntele Lingyun, este sculptata cea mai mare statuie a lui Buddha: 71 de metri. Numai nasul este de trei ori cat statura unui om! Monumentul, a carui constructie a durat 90 de ani, a fost inceput de catre maestrul Haitong, un calugar de la manastirea Leshan, care – conform legendelor – dorea ca statuia lui Buddha sa infranga monstrul ce salasluia in cele trei rauri si provoca nenorociri pescarilor din regiune. Cei doi discipoli ai maestrului, Zang Chou si Wei Gao, au finalizat constructia in anul 623 i.Hr., iar de atunci se spune ca monstrul raurilor nu s-a mai aratat niciodata.

154 | P a g e

Razboinicii de teracota Timp de aproape doua milenii, Xi’an, unul dintre cele mai stravechi orase din China, a fost capitala dinastiilor imperiale chinezesti. In 1974, un grup de muncitori care sapa o fundatie langa oras a descoperit o groapa enorma, in care se afla o adevarata armata de soldati din teracota. Cei peste 6.000 de razboinici, sculptati in marime naturala, sunt considerati una dintre cele mai importante descoperiri arheologice ale secolului XX, multi specialisti catalogand lucrarea drept a opta minune a lumii. Se pare ca soldatii aveau misiunea de a apara mormantul primului imparat chinez, Qin Shi Huangdi (259-210 i.Hr.).

Ritualul eternei reintoarceri din insula Pastelui Fara indoiala, sunt cele mai bizare statui din lume: cercetate de mai bine de 50 de ani, nici in ziua de astazi nu exista o teorie asupra constructiei lor care sa fie general acceptata de catre comunitatea stiintifica si sa dea seama de toate misterele ce le invaluie. Cert este ca in anul 1722, intr-o zi de Paste, spaniolii au ajuns pe o insula din Pacific, situata la 3.700 km de Chile, unde au descoperit o misterioasa armata de statui. Se pare ca acestea – botezate de bastinasi moai – au fost sculptate din roci vulcanice, in jurul anului 1000 d.Hr., de catre o populatie astazi disparuta, care, conform legendelor, urmarea sa reinvie niste zei necunoscuti, apusi de milenii.

Minunile Evului Mediu Labirintul bucatarului Thynn In anul 1540, fostul bucatar al regelui englez Henric al VII-lea, John Thynn, a cumparat ruinele unui vechi castel din tinutul Wiltshire, Marea Britanie. Thynn a refacut castelul, langa care a construit un labirint vegetal. De atunci, an dupa an, labirintul a fost marit de urmasii sai, iar in 1978, actualul proprietar, marchizul Alexander Thynn, a reamenajat domeniul, transformandu-l intr-un imens parc de distractii, deschis publicului.

Cu aceasta ocazie, s-a constatat ca labirintul de la Longleat este cel mai mare labirint natural din lume. Lungimea potecilor sale masoara 3 km, iar pentru a-l parcurge de la un capat la altul sunt necesare aproximativ doua ore – asta daca urmezi constant drumul cel bun.

Taj Mahal, mormantul lui Mumtaz Aflat pe malul raului Jumna, mormantul lui Mumtaz Mahal, sotia imparatului mongol Shah Jehan, a fost construit in anul 1643, de catre 2.000 de muncitori. Monumentul este tributar arhitecturii islamice: cupola sa e asemanatoare cupolei unei moschei, cele patru minareturi circulare care inconjoara mormantul sunt identice acelora din care imamii cheama populatia la rugaciune, iar decoratiunile intregului edificiu abunda in motive florale.

Templul lui Shiva Enormul complex care alcatuieste templul de la poalele orasului Madurai (India) este dedicat lui Shiva si 155 | P a g e

sotiei sale Meenakshi. Constructia templului a fost inceputa de dinastia Pandya, dar forma si splendoarea pe care le are astazi se datoreaza in totalitate Nayakanilor, regii Maduraiului intre secolele XVI si XVIII. Complexul este format din 12 turnuri inalte, ornamentate cu statui.

Minunile secolului XX Sfanta Familie din Barcelona Sagrada "Familia" este cea mai ciudata catedrala a lumii catolice. Constructia sa, inceputa in 1884 de catre celebrul arhitect spaniol Antonio Gaudi, nu a fost terminata nici pana in ziua de astazi. Comandat de un burghez spaniol, proiectul initial al Sagradei prevedea un templu cu inaltimea de 85 de metri si cu trei turnuri. Pana la moartea sa, in 1926, Gaudi a schimbat insa, an de an, infatisarea catedralei: asemenea unei fiinte vii, aceasta a crescut in lungime, in latime si in splendoare. Astazi, Sagrada are trei fatade, fiecare dintre ele cu turnuri gigantice (cel mai mare masoara 112 metri) si este un conglomerat de simboluri si motive atipice constructiilor catolice. Se pare ca abia in 2015 constructia va fi, in sfarsit, finalizata.

Libertate, libertate, libertate Statuia Libertatii a fost construita in anul 1884 la Paris, de catre sculptorul Frederic Auguste Bartholdi, din 91 tone de folii de cupru. Doi ani mai tarziu, conform dorintei creatorului si a statului francez, statuia a fost daruita americanilor: descompusa in 350 de bucati, ea a fost reasamblata in New Jersey, New York, pe un schelet din fier, realizat de Alexandre Gustave Eiffel, arhitectul celebrului turn parizian. Notorietatea de care s-a bucurat, incepand cu sfarsitul secolului al XIX-lea, a transformat Statuia Libertatii intr-un simbol mondial al libertatii si al democratiei. Din 15 octombrie 1924, Statuia a devenit monument national al Americii.

Cladirea imperiala din New York 40 de milioane de USD investiti in 331.122 tone de piatra, otel si aluminiu, 448 de metri inaltime, 102 etaje, 1.860 de trepte, 6.500 de ferestre, 5.633 km de cablu telefonic, 75 de lifturi – in trei cuvinte: Empire State Building. Opera a arhitectilor Lamb si Harmon Shreve, inaugurata, dupa 410 zile de constructie, la 15 mai 1931, a fost vreme de 40 de ani, pana la aparitia gemenilor World Trade Center, cea mai inalta cladire din lume. In zilele senine, de la ultimul sau etaj, poti vedea pana la 120 de km departare. Mantuitorul vegheaza la Rio Construita de inginerul Heitor da Silva Costa si inaugurata la 12 octombrie 1931, pentru a celebra 100 de ani de independenta a Braziliei, statuia lui Hristos Mantuitorul vegheaza asupra orasului Rio de Janeiro de pe varful muntelui Corcovada – 710 metri deasupra nivelului marii. Intregul monument, construit din steatit si beton, masoara 38 de metri inaltime. Drept piedestal are o capela in care incap 150 de oameni.

Piramida din San Francisco Din 1972, cea mai inalta cladire din San Francisco este sediul general al corporatiei Transamerica: 48 de etaje, dispuse pe o inaltime de 260 de metri. Constructia piramidei Transamerica a inceput in 1968, pe baza unei 156 | P a g e

schite a arhitectului William Pereira. Pana la terminarea edificiului, Pereira s-a confruntat cu nenumarate critici care vizau neconcordanta dintre cladire si restul orasului. Dupa finalizarea proiectului insa, piramida a devenit cea mai populara constructie din San Francisco si unul dintre simbolurile-cult ale Americii.

Luxul lui Luxor Hotelul Luxor a devenit, incepand cu anul 1993, cea mai faimoasa si mai scumpa cladire din Las Vegas: construirea sa a costat 229 de milioane de dolari. Masoara 107 metri inaltime, are 4.400 de camere, o arena de 1.100 de locuri, un cazinou enorm, o piscina olimpica, o clona a Sfinxului si o imitatie a fluviului Nil. Farul din varful cladirii, atintit spre cer, este atat de puternic, incat se vede din Cosmos.

Gemenii Petronas Din 1998, anul inaugurarii, turnurile Petronas, cu o inaltime de 451,9 metri, sunt consemnate oficial in Cartea Recordurilor drept cel mai inalt ansamblu de cladiri din lume. Ele au fost concepute de catre arhitectul argentinian Cesar Pelli, care a dispus pentru ridicarea colosilor de un buget de 1,6 miliarde USD.

Stadionul Olimpic din Sydney 510 milioane USD, 110.000 de locuri, panouri electronice si ecrane video gigantice – Stadionul Olimpic din Sydney este cel mai mare stadion olimpic construit vreodata. A fost terminat in anul 1999 si a gazduit Jocurile Olimpice din 2000. Astazi, capacitatea sa a fost redusa la 60.000 de locuri.

RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - bodo - 05-03-2010 08:49 AM Calatoriile astrale - Drumuri catre alte lumi Cea mai importanta intrebare pe care si-a pus-o omenirea de alungul existentei sale nu este aceea daca exista sau nu Dumnezeu. Intrebarea care fascineaza, inspaimanta si macina pe orice om indiferent de rasa credinta, varsta, nivel financiar sau intelectual este o una implacabila:-Exista ceva “Dincolo”? Pentru a raspunde, oamenii au cercetat din cele mai vechi timpuri “lumile nevazute” care ne inconjoara. Iar una dintre cele mai folosite metode a fost aceea a dedublarilor astrale. Cea mai importanta intrebare pe care si-a pus-o omenirea de alungul existentei sale nu este aceea daca exista sau nu Dumnezeu, ci una inrudita cu aceasta. Dilema care fascineaza, inspaimanta si macina pe orice om indiferent de rasa credinta, varsta, nivel financiar sau intelect este o una implacabila: "Exista ceva Dincolo?" Pentru a cauta raspunsuri, oamenii au cercetat din cele mai vechi timpuri "lumile nevazute" care ne inconjoara. Iar una dintre cele mai folosite metode a fost aceea a dedublarilor astrale. Omul, fiinta cu mai multe corpuri Pentru a intelege mai bine controversatul fenomen si experientele ultime care insotesc procesul dedublarii fizice si al calatoriilor astrale, fiinta umana trebuie inteleasa in toata complexitatea ei. Daca te uiti in oglinda, te vezi cu un singur trup. Foarte adevarat, atat poate arata orice oglinda. Cand ne simtim fericiti sau tristi, resimtim totul in suflet. Cand ne rugam sau meditam, spiritul este acela care rezoneaza cu Divinul. Suntem indreptatiti, asadar, sa credem ca omul in deplinatatea lui este alcatuit din trup material, suflet si spirit? Da si nu, am putea spune. Asta pentru ca fiinta omeneasca are mai multe straturi invizibile ochiului neinitiat, 157 | P a g e

nerezumandu-se triadei clasice existentiale. Inca din cele mai vechi timpuri, samanismul, spiritualitatea yoghina, daoismul, tantrismul tibetan si hindus au descris mai multe invelisuri subtile sub care salasluieste spiritul. Cunoscute in sanscrita sub numele de Kosha, acestea reprezinta cele 6 invelisuri ale lui Atman, sinele divin din conceptia vedica. Dintre cele 6, Manomaya Kosha corespunde perfect cu acea parte invizibila a omului descris la randu-i de ezoterismul occidental sub denumirea de corp astral. In ultimele secole, aceste corpuri invizibile au fost consacrate in intreaga literatura de specialitate prin denumiri specifice, unii dintre termeni fiind preluati din vechile scrieri sancrite. Avem, prin urmare, corpul eteric - denumit uneori dublura eterica a omului, corpul astral, corpul mental inferior, corpul mental superior, corpul cauzal, corpul budic si corpul atmic. In multe religii, initiatii si maestrii spirituali din diverse cai, cad de acord asupra faptului ca trupul astral este intermediar intre trupul fizic si constiinta spirituala a fiecarui om. Potrivit acestora, corpul astral nu trebuie confundat cu sufletul decedatului care paraseste pentru totdeauna trupul lipsit de viata. Corpul astral este uneori vizibil sub forma aurei colorate in diverse nuante, aura care este vizibila doar pentru initiati sau oameni care in urma meritelor din alte vieti, s-au nascut cu Ajna, chakra mintii, sau cel de-al treilea ochi deschis. In urma acestei capacitati, anumite persoane, foarte rare ca numar, pot vedea uneori nu doar corpul astral al celorlalti omeni ci si crampeie din Universul Astral, dimensiunea imediat urmatoare celei vizibile, materiale sau terestre. Universul astral este cel de-al doilea plan al Existentei, desupra sa fiind dimensiunea suprema, sau Planul Cauzal, de unde isi au originea fiintele divine si zeitatile. Planul astral este survolat de fiecare dintre noi, noapte de noapte, cand visam si contiinta noastra este decuplata. Ca rezultat direct, calatorim in multitudinea de lumi cuprinsa de planul astral. Universul astral si lumile sale Planul astral nu are nicio legatura cu astrele cunoscute sub numele de corpuri ceresti, stele, planete sau meteori. Denumirea sa, data de ezoteristii antichitatii grecesti, trimite cu gandul la sferele celeste care adapostesc multitudinea de lumi cuprinse in ele. Planul astral este prezent in apropierea fiecarei planete, inconjurand-o precum o atmosfera vie, frematatoare dar invizibila pentru orice aparat de detectie. Mai mult decat atat, planul astral este omniprezent oriunde, la serviciu, acasa, la munte, la mare, in orice tara si in orice camera. Cu ochii mintii deschisi, unii pot vedea multitudinea de spirite si entitati bune sau rele care ne inconjoara... In epoca moderna, invataturile stravechi cu privire la investigarea “Lumilor de Dincolo” au fost intens cercetate in egala masura de catre o serie de cercetatori, initiati si oameni de stiinta. Se pare ca, in perioada Renasterii, personaje precum Paracelsus, Contele de Saint Germain sau Servetus au continuat eperimentele si cercetarile cu privire la descoperirea unei cai de acces intre noi si realitatea invizibila. Mai aproape de zilele noastre, ezoteristi precum Franz Anton Mesmer, Elena Blavatsky, Eliphas Levi, Alice Bailey, C.W. Leadbeater sau Gurdjieff au descifrat in continuare secretele calatoriilor astrale, studiind vechi traditii, hinduse, ebraice, grecesti, islamice, rozicruciene si alchimice. Totul pentru a avea o imagine cat mai clara a planului astral si a imensitatii sale fara sfarsit. Aceasta deoarece la fel cum Universul galaxiilor si planetelor este infinit, tot asa se poate afirma si despre planul astral ca este, deopotriva, invizibil si infinit. In linii mari, orice ezoterist crede ca planul astral este o dimensiune unde spiritualitatea atinge culmi de neinchipuit pentru lumea in care traim, dar inferioare totusi, nivelurilor indescriptibile ale spiritualitatii totale din Universul Cauzal. Subdimensiunile planului astral au o varietate incredibila, aici intalnindu-se cele mai elevate paradisuri despartite definitiv de cele mai negre iaduri. Scripturile hinduse vorbesc despre extreme incredibile, existand milioane de paradisuri in functie de nivelul de vibratie al fiintelor care le populeaza. Milioanele de lumi paradisiace se confrunta insa cu contraponderea milioanelor de infernuri, cumplitele Maharaurava, pe langa care iadul din conceptia religioasa iudeo-islamico-crestina, pare un loc absolut banal. Tot in planul astral exista asa numita Cronica Akasa, o forma de stocare a informatiilor cu toate existentele si faptele fiintelor din planul terestru si cel astral. Cunoscuta in crestinism sub numele de Cartea faptelor fiecarui om, Cronica Akasa serveste ca baza de informatii si punct de reper despre nivelul de evolutie sau involutie al 158 | P a g e

fiecarui spirit. Pasi spre cealalta lume… Mesmeristii primei jumatati a secolului al XIX-lea mentionau deseori cazuri de “clarviziune calatoare” dar intr-un sens incomplet si nelamurit. Ei rugau un subiect hipnotizat sa viziteze o alta incapere in aceeasi cladire sau o casa din alt oras, pentru a o descrie in detaliu. Odata cu crearea Societatii pentru Cercetari Metapsihice in preajma anilor 1880, a urmat o perioada de experimente febrile in cadrul carora sute de cercetatori metapsihici (multi amatori sau sarlatani printre ei…), incercau sa calatoreasca prin intermediul corpului astral pentru a-si vizita rude decedate sau mari personalitati din istorie. Asa a intrat omenirea in contact cu ceea ce astazi se cunoaste a fi dedublarea astrala, momentul in care constiinta paraseste la comanda corpul fizic, pentru a calatori mai apoi prin multitudinea de “usi” care dau spre lumile planului astral. Intr-un studiu din anul 1954 asupra proiectiei astrale, Hornell Hart, profesor de sociologie la universitatea Duke, a facut distinctia din punct de vedere stiintific, intre experientele simple de evadare accidentala sau in joaca, in afara trupului si cazurile serioase care prezentau dovezi ca persoanele in cauza au calatorit mai departe de propriul dormitor sau camera de experiment in care si-au contemplat pentru prima data trupul fizic. Insa prima relatare amanuntita referitoare la folosirea calatoriilor astrale apartine lui Robert Monroe, un om de afaceri american care a publicat in anul 1971, “Journeys Out of the Body”, lucrare care si astazi este considerata de multi pasionati ai fenomenului drept un veritabil varf de lance in domeniu. Monroe a fost la inceput infricosat de calatoriile in afara corpului, dar apoi a ajuns aproape dependent de extracorporalizari. Odata, de exemplu, si-a propus sa afle ce face un angajat al sau care motivase ca era bolnav si a fost surprins sa isi vada angajatul bine sanatos, in timp ce isi cheltuia fericit banii intr-un club de streap-tease. Experientele sale au fost reluate si de Karlis Osis care a studiat indeosebi legatura intre relatarile pesoanelor cu capacitate de medium si cele expuse de persoanele initiate care cunosc pasii dedublarilor si calatoriilor astrale constiente. Orice fel de initiat provenit din orice cale spirituala autentica avertizeaza impotriva riscurilor mari la care se supune un neofit in momentul in care se lanseaza in prima sa experienta de dedublare constienta. Exista bineinteles si exceptii reprezentate de persoane care se nasc cu aceasta capacitate si carora dedublarea li se pare un act fluent si natural. In general s-a constatat ca femeile au aptitudini mai pronuntate pentru calatoriile astrale, fapt pus pe seama naturii feminine Yin, receptiva prin definitie. In final, relatarile celor care calatoresc frecvent in afara corpului descriu cu o precizie uimitoare aceleasi etape inainte de a parasi trupul. In primul rand omul intra intr-o stare indermediara celei de somn, vis sau veghe, in care isi observa sistemul chakrelor si corpul astral de consistenta eteric-stravezie, care se ridica incepand cu regiunea picioarelor pentru a iesi prin chakrele din zona fruntii sau a crestetului capului. In momentul in care se iese din trup la propriu, se resimte o usoara senzatie de raceala concomitent cu observarea propriului corp asezat inert pe pat. Una dintre primele observatii ale celui proaspat iesit din trup este cea a asa numitului “cordon de argint” o legatura de lumina argintie care palpaie usor. Cordonul de argint este permanent legat intre ombilicul corpului astral si cel al corpului aflat in planul fizic. Daca cordonul de argint este rupt, constiinta nu se mai poate intoarce niciodata in trup. Trup care ramane in stare de coma, spiritul nesabuitului calator astral ramanand prins “intre lumi” cum se zice po r. http://www.descopera.ro/ RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - anuk - 05-03-2010 09:13 AM Haremul - inchisoarea femeilor favorite

Chiar daca este cel mai adesea asociat societatilor medievale arabe, care i-au dat de altfel si denumirea („harim”, in limba araba, inseamna „locul interzis”), haremul reprezinta un fenomen social larg raspandit in Asia, marturii despre existenta unor asemenea palate ale placerilor provenind din China si India antica. In India, ele se numeau purdah sau zenana, in vechea Persie, andarun. Se spune ca regele hindus Tamba din Banaras (secolul VI i. Chr.) ar fi avut un harem cu 16.000 de femei – o cifra desigur exagerata, dar care ne da 159 | P a g e

o idee despre importanta acordata acestei institutii. Peste aceasta armata de femei era stapana favorita regelui, frumoasa Sussondi, care il cucerise pe acesta, spune legenda, prin talentul ei la aruncatul zarurilor... Regii persi aveau si ei haremuri cu sute de fete si devenise o traditie ca, dupa o expeditie de prada, satrapii sa trimita suveranilor cele mai frumoase femei capturate.

Saracii eunuci bogati... Desigur, cele mai cunoscute haremuri au apartinut sultanilor turci, iar aceasta institutie, care de multe ori a dictat politica unui intreg imperiu, nu va dispare decat in 1909, odata cu abdicarea ultimului sultan, Abdul alHamid al II – lea. La ora actuala, oricat ar parea de curios, exista inca haremuri in unele tari arabe, dat fiind faptul ca religia islamica permite barbatilor sa aiba mai multe femei, functie de avere. Va imaginati, asadar, de ce „colectii” pot dispune bogatii seici petrolisti ai Arabiei... Haremul lui XerxesHaremul sultanilor turci adapostea sute de femei, dintre care multe nici nu ajungeau vreodata sa treaca prin patul stapanului, mucezind pana la batranete dincolo de zidurile intangibile ale palatului imperial. Toate erau sub supravegherea stricta a mamei sultanului, care alegea ea insasi favoritele pentru fiul sau, dintre cele mai frumoase si mai distinse tinere din harem, si a eunucilor. Acestia erau barbati care devenisera impotenti prin mutilarea sau indepartarea totala a organelor genitale externe. De obicei, lor li se taiau, inca din copilarie, testiculele, dar initial, in antichitate, solutia adoptata era una mult mai radicala: copiilor de sex masculin destinati sa devina eunuci nu li se mai dadea voie sa bea apa trei zile, apoi li se retezau, cu un brici ascutit, toate organele sexuale, legate cu o sfoara. Pentru a nu se infecta, rana era arsa cu fierul rosu si deasupra se presara cenusa. Timp de alte cateva zile, li se umezeau doar buzele cu apa, apoi, cand rana de sub pantece prindea coaja, li se administrau mari cantitati de apa. In cele din urma, lichidul venit pe tractul urinar reusea sa „sparga” coaja, intr-un loc, si de atunci inainte, bietii oameni urinau doar pe acolo... Putinii care rezistau acestui tratament – mortalitatea era de aproape 90% – intrau in slujba suveranilor. Ultimul eunuc al ultimului imparat Desi sunt asociati haremurilor orientale, eunucii au cunoscut gloria mai intai in societatea romana si cea bizantina (termenul eunouchos este de origine greaca si inseamna „pazitorii camerei de culcare”). Intr-adevar, in Roma imperiala, eunucii aveau ca sarcina paza imparatului si a sotiei acestuia, precum si educatia tinerelor lor odrasle. Si in China, unde eunucii au o traditie milenara, ei erau insarcinati cu supravegherea femeilor din casa imperiala. Interesant e faptul ca multi eunuci proveneau din familii nobile, care vedeau in castrarea fiilor lor o cale de a-si sluji imparatul. Privati de placerile sexuale, eunucii agoniseau averi uriase si deseori deveneau mai puternici decat stapanii lor. In secolul XVII, bunaoara, eunucul Wei Zhongxian a condus efectiv China, inchizandu-l pe imparat in harem! Un alt eunuc, Zheng He, a devenit amiral, descoperind se pare America inaintea lui Columb. Sun Yaoting, ultimul eunuc chinez a murit in 1996, la venerabila etate de 94 de ani, dupa ce-l slujise cu credinta pe ultimul imparat, Pu Yi.... Organizare si diversificare Revenind la harem, sa spunem ca, in afara sotiilor si concubinelor suveranului, ori a eunucilor, el mai gazduia si fiii naturali ai sultanilor, ce nu implinisera inca varsta maturitatii. De altfel, acesta era si scopul haremului: sa ofere cat mai multi potentiali urmasi la tron, intr-o perioada cand nivelul mortalitatii infantile era foarte crescut. Organizarea era exemplara si regulile respectate cu strictete. Imparatii chinezi dispuneau de o sotie principala – care purta titlul oficial de imparateasa, trei prime-concubine, noua sotii de rang secund, 27 concubine de rangul trei si 81 de ranguri mai mici, in total 121 de femei aflate permanent la dispozitia lor. Sultanii turci aveau, de obicei, 300 de femei, iar gradele erau in ordine inversa decat la chinezi: cele de rangul unul erau doar slujnice, cele de rangul doi se culcasera o singura data cu stapanul, cele de rangul trei treceau frecvent prin patul acestuia si in sfarsit, cele de rangul patru erau considerate „favorite”, ele daruindu-i sultanului copii. Desigur, dintre acestea cea mai apreciata era cea care ii oferea suveranului primul nascut de stirpe barbateasca. Daca micutul devenea candva, la randul sau, sultan, mama lui era numita sultana „valide”, primind puteri discretionare asupra intregului harem. Odaliscele au inventat jocul de carti 160 | P a g e

Spre deosebire de femeile din haremurile turcesti, care puteau fi si sclave sau prizoniere de razboi, imparatii chinezi nu acceptau decat fete de rang inalt, provenite din randurile aristocratiei si beneficiind de o educatie fara cusur. Femeile sultanilor primeau aceasta educatie abia in harem, ele avand dascali eunuci care le invatau sa scrie, sa citeasca, sa cante la instrumente muzicale, si fiind initiate in arta placerilor de catre concubinele mai experimentate, in asa fel incat sa stie cum sa trezeasca simturile sultanului. Ca o anecdota, sa adaugam ca tot femeile din harem au fost cele care au inventat jocul de carti, probabil din plictiseala... Femeile care ii daruiau fii sultanului aveau un statut social foarte ridicat. Ele primeau propriile apartamente, erau inconjurate de armate intregi de servitoare si eunuci si adunau averi fabuloase. La turci, ca si la chinezi, sultanul isi alegea partenerele nu vazandu-le direct, ci admirand tablourile acestora, pictate de artistii de la curte. Abia dupa ce parcurgea o intreaga asemenea „expozitie”, sultanul era in masura sa decida daca o femeie merita sau nu sa fie aleasa... Recorduri incredibile Printre cele mai numeroase hareme atestate ca atare un loc fruntas il ocupa cel al seicului arab Ghiyas-ud-Din Khilji, care a domnit in secolul XV. Pana la varsta de 50 de ani, cand a preluat tronul, la moartea tatalui sau, acesta se dedicase exclusiv pasiunilor sale: vanatoarea si strangerea cat mai multor femei in harem. Daca auzea despre existenta vreunei fete frumoase, Ghiyas nu se lasa pana nu o cucerea, ori cu bani, ori cu forta armelor, declansand adevarate razboaie din aceasta cauza. Regele Mongkut al Siamului (1804-1868) se putea lauda si el cu 9000 de sotii si concubine, care locuiau intr-un oras special construit pentru ele, Nang Harm (Orasul femeilor cu val). Inconjurata de ziduri puternice, asezarea nu gazduia decat femei si eunuci, orice barbat in putere care indraznea sa patrunda acolo fiind ucis pe loc. Nu-i de mirare ca, avand o asemenea „baza de reproductie”, suveranul siamez a lasat in urma 66 de copii... Un alt campion in domeniu a fost hanul mongol Kublai (1215-1294), ce dispunea de 7000 de concubine, care erau inlocuite la fiecare doi ani de alte fete, tinere si proaspete. RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - Old DG - 05-03-2010 09:40 AM Poze inedite din America anilor 1930, in plin boom economic! http://www.filehost.ro/976001/America_1930_ppt/ RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - bodo - 05-04-2010 08:12 AM Poltergeist – latura intunecata a paranormalului Exista de cand lumea. Se intampla chiar langa noi, desi ne este greu sa acceptam ca asa ceva poate fi real. Nu stie nimeni cum l-au inteles si explicat primii oameni, dar poate ca acel cadavru vechi de 7000 de ani, descoperit in Bulgaria, peste care fusese asezata o piatra imensa, ar putea face lumina asupra vechilor credinte in spiritele malefice. Este terifiant, controversat, negru si de neinteles. Intr-un cuvant… Poltergeist. Ceea ce este impresionant la un fenomen paranormal extrem, asa cum este poltergeistul, este faptul ca s-a manifestat in toate culturile lumii, inca de la inceputuri sub, strict, aceleasi caracteristici. Oameni care nu aveau cum sa se cunoasca, descriu experiente inspaimantatoare identice, si asta nu de ieri sau de azi, ci inca din cele mai vechi timpuri. Poate cea mai veche mentiune scrisa a unui fenomen de tip poltergesit vine din secolul I d.Hr., atunci cand istoricul roman de origine evreiasca, Flavius Titus, mentioneaza cazuri de „posedare” si „bantuire”, in termeni identici cu cei care descriu astazi activitatile poltergeist. Jacob Grimm, unul dintre celebrii frati Grimm, descrie in a sa Deutsche Mythologie, un amplu tratat de mituri si legende germanice, o serie de cazuri tipice de poltergeist. Cel mai cunoscut este cel care a avut loc la Bingen-amRhein, in anul 305, atunci cand in casa unui localnic oamenii au inceput sa fie ridicati in aer, aruncati din pat si loviti violent de o forta nevazuta. Marturiile vremii sustin ca pietrele se ridicau singure si erau aruncate spre trecatori de o mana invizibila, in timp ce acelora care indrazneau sa se apropie, aceeasi forta le sfasia hainele. In tot acest timp, in locuinta afectat de fenomenele misterioase se auzeau zgomote puternice si glasuri galagioase ale unor oameni ce nu puteau fi vazuti. 161 | P a g e

In calatoria pe care a efectuat-o in jurul Tarii Galilor, in 1191, preotul cronicar Giraldus Cambrensis nota in ampla sa lucrare, Itinerarium Cambriae, o intamplare pe care nu avea sa o uite niciodata. Acesta afirma ca intro casa din Pembrokeshire isi gasisera loc „spirite necurate”, si ca acestea aruncau murdarii si obiecte dure care persoanele aflate in apropiere. Mai mult, „spiritele” se adresau martorilor uluiti si, nu o data, au dezvaluit multimii secrete din vietile intime ale unora dintre cei prezenti. Nu mai putin faimos este cazul „Tobosarului din Tedworth” din Anglia anului 1661 . Intamplarea a fost mentionata de filozoful Joseph Glanvill in lucrarea Saducismus Triumphatus, si face referire la intamplarile terifiante care au avut loc dupa arestarea unui tobosar vagabond. Acuzat ca obtinea bani prin mijloace necuvenite, tobosarul a fost inchis, iar toba sa a fost confiscata. Nu era decat inceputul cosmarului pentru locuitorii micutei asezari medievale. Imediat dupa arestare, pe timpul noptii, oamenii au inceput sa aude sunetele puternice ale tobei cu toate ca nimeni nu il putea vedea pe cel care provoca teribila harmalaie, iar manifestarile misterioase au durat saptamani in sir. Iar daca la aceste intamplari o adaugam si pe cea din 1817, denumita „bantuirea vrajitoarei lui Bell”, un caz de altfel celebru in Statele Unite, nu putem decat sa intregim un tablou sumbru al fenomenelor poltergeist din istorie. Numerosi martori oculari au declarat ca la ferma lui John William Bell Sr., din Tennessee, au avut loc o serie de evenimente inexplicabile in anul de gratie 1817. Totul a inceput in momentul in care Bell Sr. a intalnit un animal nemaivazut, de o statura uriasa. Acesta avea trup de caine si cap de iepure, si a reusit sa fuga inainte de a fi prins in catarea armei de catre fermier. Imediat dupa aceasta intalnire, voci ale unor creaturi nevazute au inceput sa se faca auzite noapte de noapte. „Spiritele” radeau lugubru si atacau oamenii care venea in vizita la ferma. Intr-un final, ele au incetat in momentul mortii misterioase a lui John William Bell Sr. Langa trupul inert al acestuia a fost descoperit un flacon ce continea un lichid necunoscut. Testat pe pisica familiei, lichidul s-a dovedit a fi o otrava extrem de puternica si de rapida. Nimeni nu stie cine i-a dat flaconul fermierului si nici cum a fost acesta convins sa ii bea continutul. Poltergeist in secolul XX 1972. Thorton Hearth, Anglia. In casa unei familii de mici industriasi englezi urma sa se petreaca unul dintre cele mai inspaimantatoare cazuri de poltergeist inregistrate vreodata. Totul a inceput in luna august a acelui an, 1972. Trecuse de miezul noptii atunci cand membrii familiei in cauza au fost treziti de zgomotul asurzitor al radioului care pornise, pare-se, de unul singur si, in plus, isi si schimbase frecventa pe cea a unui post strain. Strania intamplare a fost urmata de caderea abajurului uneia dintre veiozele din casa. Doar coincidente ciudate, si-au spus proprietarii locuintei. Aceleasi intamplari au inceput insa sa se repete cu regularitate. Radioul pornea in timpul noptii in timp ce abajurul incepuse sa sara din ce in ce mai departe prin camera. Era doar inceputul unor fenomene care aveau sa se intinda pe aproape patru ani. Intamplarile s-au agravat in Craciunul aceluiasi an. Familia ingrozita a descris cum pomul de iarna a inceput sa se zguduie violent, scuturat parca de o entitate nevazuta, iar un ornament a zburat prin incapere lovind pe unul dintre membrii familiei. Incepand din acea zi, zgomote de pasi si voci ciudate au inceput sa se auda in camerele in care nu ar fi trebuit sa se afle nimeni. Usile se deschideau cu zgomot, izbindu-se de pereti, iar becurile electrice din casa se aprindeau si se stingeau fara ca vreo persoana sa actioneze intrerupatoarele. Prietenii familiei au asistat neputinciosi la drama celor din casa si au propus acestora sa cheme mai multi preoti care sa le binecuvanteze locuinta. Dar acest lucru nu a facut decat sa inrautateasca lucrurile. In prezenta a numerosi martori, printre care politisti, preoti si chiar ziaristi, fenomenele terifiante au continuat. Scaunul pe care se afla unul dintre politisti s-a ridicat impreuna cu acesta in aer, prabusindu-se apoi pe podea. Obiectele au inceput sa zboare prin casa si sa ii loveasca pe cei prezenti. Cele patru sedinte de exorcizare a casei nu au dat niciun rezultat. In disperare de cauza, familia a apelat la un medium. Acesta le-a spus ca in locuinta se afla trei spirite: cel al unui fermier pe nume Chatterton, al sotiei acestuia si al unei batrane carunte, care poarta un sort alb de bucatarie. Se parea ca spiritele devenisera violente pentru ca locuinta, pe care o considerau a lor, fusese ocupata de straini. Spre surprinderea tuturor, atunci cand au fost verificate arhivele primariei locale, s-a aflat ca, intr-adevar, un anume Chatterton locuise in aceeasi casa undeva prin secolul al XVIII-lea. Familia a parasit 162 | P a g e

locuinta dupa ce membrii sai au declarat ingroziti ca pe ecranul televizorului aparuse chipul lui Chatterton. Acesta nu spunea nimic, dar parea sa ii urmareasca cu o privire amenintatoare pe cei aflati in fata televizorului. Odata cu plecarea proprietarilor, orice fenomen poltergeist a incetat si nu a mai fost raportat niciun alt incident de catre cumparatorii casei. Iar acesta nu este decat unul dintre miile de cazuri raportate anual in intreaga lume. Poltergeist VS Stiinta Termenul impamantenit de poltergeist vine din limba germana si s-ar traduce prin „spirit zgomotos” (poltern – a face zgomot, geist – fantoma, spirit). Ideea care a dus la aparitia unui asemenea cuvant a fost aceea a entitatilor nevazute care se manifesta violent, mutand obiectele si facand sa leviteze oameni si animale. A existat initial o confuzie intre aparitiile fantomelor, asa numitele bantuiri, si poltergeist. Specialistii in paranormal considera insa ca aceste doua manifestari sunt, in realitate, complet diferite. Daca in cazul bantuirilor este vorba de spiritul unei persoane decedate intr-un anume loc, in cazul poltergeistului este posibil ca fantomele sa nu existe deloc. Cel mai probabil, sustin oamenii de stiinta, este vorba de o forma puternica, inconstienta si incontrolabila de psihokinezie. De altfel, numele stiintific pentru astfel de fenomene este Psihokinezie Spontana Recurenta (RSPK). In atari situatii, se pare ca o persoana influenteaza, fara sa vrea, aparitia cazurilor de poltergeist. In plus, chiar daca impart elemente comune (aparitiile, zgomotole, mirosurile si miscarea obiectelor), bantuirile si poltergeistul se diferentiaza prin modul de manifestare. O bantuire nu este niciodata violenta, desi spaima este probabil al fel de mare. In cazul poltergeistului, pericolul la adresa celor vii este extrem de mare si se poate solda, uneori, chiar cu moartea celor prezenti. Atunci, ce anume genereaza aparitia unor fenomene de acest gen? Lasand la o parte farsele si glumele nesarate ale unora, cazurile de poltergeist care se afla in afara oricarui dubiu au la baza prezenta unui agent uman. Cercetarile au demonstrat ca, in majoritate, astfel de agenti sunt reprezentati de adolescenti si copii. Cea mai plauzibila explicatie stiintifica, daca o putem numi astfel, este aceea ca schimbarile hormonale majore din perioada pubertatii, intensitatea maxima a trairilor, specifica varstei copilariei si adolescentei, pot activa anumite parti ale creierului vinovate de producerea psihokineziei. In astfel de situatii, au loc fenomene de tip poltergeist. Este deja celebru cazul in care birourile unei companii germane au fost afectate de aceleasi zgomote inexplicabile, de obiecte care zboara fara motiv si de geamurile care se spargeau fara a fi fost atinse. „Vinovata” de situatie s-a dovedit a fi o secretara care, fara sa realizeze, genera intregul spectacol grotesc. In momentul in care a fost eliberata din functie, fenomenele poltergeist au incetat. Evident, exista si sceptici care sustin ca in intreaga lume exista zeci de milioane de adolescenti care au trecut prin traume sau care sufera din cauza modificarile hormonale. Si cu toate acestea, doar un procent extrem de mic din randul acestora ajunge sa genereze cazuri de poltergeist. Ce anume se poate spune despre situatiile in care a fost dovedit ca fenomene paranormale aveau loc fara ca in apropiere sa se afle vreo persoana cu probleme de natura emotionala? In aceeasi ordine de idei, ce explicatii pot fi oferite acelor manifestari in care se aud voci, si asta in situatia in care toti cei prezenti sunt monitorizati atent? Evident, religia poate oferi o explicatie. Demonii sau, mai rar, spiritele care nu au reusit sa isi gaseasca drumul catre Lumea de dincolo, se intorc printre cei vii. Prezenta lor poate fi una prietenoasa sau poate deveni violenta, in functie de personalitatea fiecarei entitati. Ramane la alegerea fiecaruia ce explicatie i se pare mai plauzibila. Un singur lucru este insa cert. Faptul ca astfel de fenomene apar in toate colturile lumii, in culturi si medii diferite, ca sunt relatate de mii de ani si ca natura lor ramane inca una inexplicabila, face ca poltergeistul sa fie, probabil, cel mai mare si mai complex mister din lumea activititatilor paranormale. RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - anuk - 05-04-2010 05:34 PM Cele mai bizare recorduri ale Antichitatii 163 | P a g e

Performantele extreme si curiozitatile au fascinat umanitatea inca din zorii ei. Evident, Antichitatea nu face nici ea exceptie de la aceasta regula iar cea mai buna dovada in acest sens o reprezinta cele 7 minuni ale lumii. Acestea sunt, insa, cele mai cunoscute. Pe langa piramide, Colosul din Rhodos sau Farul din Alexandria, lumea antica se mai dadea in vant si dupa statistici, recorduri si informatii mai putin obisnuite, iar cei care sa le aduca in atentia publicului nu erau nici ei putini. De la cel mai mare schelet uman la cele mai desfranate femei, de la cel mai potent barbat pana la cel mai rau vecin, si de la cele mai ciudate armuri pana la cei mai mari betivi din Antichitate, ei bine, acestea erau subiecte de care nu se sfiau sa scrie nici chiar cei mai mari invatati ai acelor vremuri... Despre oameni Cei mai inalti oameni - Conform invatatului latin Aulus Gellius (125-180 d.Hr.), limita pana la care un om se poate inalta este cea de sapte picioare (2,07 metri). Cu toate acestea, Pliniu cel Batran (23-79 d.Hr.), in a sa Istorie Naturala, pomeneste cazul unui arab pe nume Gabarra care a fost adus in fata imparatului Claudiu ca o curiozitate extrema. Sclavul masura nu mai putin de 2,89 metri inaltime. Acelasi Pliniu sustine, insa, ca nu Gabarra era recordmanul absolut ci un cuplu roman, Pusio si Secundilla, ambii cu o inaltime de 3,02 metri. Istoricul mentioneaza chiar si locul in care au fost ingropati cei doi, anume gradinile vilei lui Salustius. Cei mai scunzi oameni - Tot Pliniu cel Batran aminteste si de cel mai scund om despre care ar fi existat mentiuni scrise in Antichitate. Este vorba de piticul Conopis, sclavul preferat al Iuliei, nepoata imparatului Octavian Augustus. Conform marturiilor ilustrului istoric roman, Conopis nu ar fi depasit inaltimea de 70 de centimetri. El este, insa, contrazis de Suetonius, un alt autor celebru al Antichitatii, care afirma ca Lycius, un cavalerist roman din vremea aceluiasi Augustus, avea o maxima inaltime de 60 de centimetri. Cel mai puternic om - Gladiatorul Athanatos (Nemuritorul) putea candida cu succes, in opinia lui Pliniu cel Batran, la titlul de cel mai puternic om din lume. Istoricul sustine ca luptatorul aparea echipat cu o platosa de plumb ce cantarea nu mai putin de 163 de kilograme, si asta in conditiile in care greutatea maxima pe care un legionar roman trebuia sa o care era de doar 35-40 de kilograme. Si totusi, un centurion din garda personala a imparatului Augustus, Vinnius Valens, se spune ca era atat de puternic incat putea ridica de la pamant o caruta plina cu amfore de vin si ca putea opri un car de curse aflat in plina viteza. De altfel, ispravile sale herculeene i-au fost notate in detaliu pe piatra funerara din Roma, chiar la dorinta acestuia .Cei mai longevivi oameni - Mare amator de curiozitati, Pliniu cel Batran nu uita sa mentioneze si recordurile absolute legate de varsta pe care o poate atinge un om. El sustine ca la Roma exista un anume Marcus Aponius, un barbat cu venerabila varsta de 140 de ani. Totusi, un recensamant din anii 70 d.Hr. arata ca in peninsula italica traiau 4 barbati cu aceasta varsta si tot atatia de cate 137 de ani. Un caz cert, desi mai putin spectaculos decat Marcus Aponius, este cel al oratorului Gorgias din Sicilia, omul care a atins varsta de 108 ani, o performanta incredibila pentru acele vremuri. Cei mai virili barbati - Daca Aristotel sustinea convins ca un barbat poate procrea doar pana la varsta de 70 de ani, in timp ce o femeie poate da nastere doar pana la 50 de ani, Pliniu cel Batran il contrazice, mentionand cazul cenzorului Cato, fericitul tata al unui baiat pe care l-a conceput la varsta de 80 de ani. Si cu toate acestea, regele Masinissa al Libiei (240 - 148 i.Hr) detine un record de invidiat de toti barbatii din lumea romana, acolo unde virilitatea era aproape un cult, el devenind tata la incredibila varsta de 88 de ani. Despre sex, dragoste si vicii Cea mai lunga partida de sex - Ii apartine Messalinei, sotia imparatului Claudius. Conform lui Dio Cassius (155 - 229 d.Hr.), aceasta ar fi provocat-o la un duel nonconformist pe cea mai cunoscuta prostituata din Roma, castigatoare urmand a fi desemnata cea mai rezistenta din punct de vedere sexual. Prostituata a abandonat dupa 24 de ore, Messalina rezistand cu o ora mai mult. In tot acest timp, imparateasa a fost satisfacuta de nu mai putin de 25 de barbati. Tot Messalina detine si recordul pentru cea mai desfranta femeie a Antichitatii, nicio alta pretendenta la acest trist titlu nereusind mai multe infamii decat ea, ne asigura acelasi Dio Cassius. Cel mai rezistent barbat din punct de vedere sexual - O varianta masculina a desfranatei Messalina o reprezenta imparatul Commodus. Acesta era deosebit de apreciat si laudat pe strazile Romei pentru faptul ca 164 | P a g e

nu era seara in care sa nu se retraga in dormitorul sau insotit de 300 de concubine alese pe spranceana dintre prostituate si femei libere, laolalta. Ca si cum nu era de ajuns, imparatul cumparase si 300 de sclavi homosexuali. Cei mai mari betivi ai Antichitatii - Locuitorii Bizantului isi creasera o faima atat de mare de bautori inveterati, incat in toata lumea antica umbla vorba ca acestia locuiesc mai mult in bodegi decat in propriile case, acestea din urma fiind inchiriate calatorilor si negustorilor. Istoricul Aelian (175-235d.Hr.) sustine chiar ca in timpul unui asediu, generalul Leonides a fost nevoit sa ordone crearea unor bodegi mobile pe metereze, astfel incat soldatii sai sa nu mai dezerteze pentru a-si umple burtile cu vin in oras. Cea mai lunga perioada de virginitate - Iulius Cezar mentiona in a sa De Bello Gallico ca triburile germanice aveau un obicei cel putin ciudat pentru un roman obisnuit cu moravurile Cetatii Eterne. Astfel, era considerata o mare rusine pentru un barbat sa cunoasca femeia inaintea varstei de 20 de ani. De altfel, cei care reuseau sa isi pastreseze castitatea cat mai mult se bucurau de mare stima in randul conationalilor lor. Se credea ca aceasta practica ii facea pe barbati mai puternici, mai inalti si mai buni luptatori. Cei mai rai vecini ai lumii antice - Tot Iulius Cezar sustine ca germanicii, prin natura lor razboinica, erau cei mai rai vecini pe care cineva ii putea avea. Idealul unui asemenea barbar era sa traiasca singur intr-o padure, conform scrierilor dictatorului roman. Aceasta insemna ca reusise sa isi izgoneasca toti vecinii din jur. Despre razboi Cel mai de succes gladiator - Istoricul Herodianus din Siria (170-240 d.Hr.) sustine ca doar imparatul Commodus putea detine un astfel de record. Obsedat de ideea de a se confunda cu Hercule si renumit pentru faptul ca nu pregeta sa coboare in arena alaturi de gladiatori, Commodus a iesit invingator de 735 de ori din tot atatea infruntari. In medie, un gladiator isi gasea sfarsitul dupa aproximativ 10 confruntari. Cu toate acestea, pe piatra funerara a unui gladiator pe nume Flamma se indica faptul ca razboinicul a participat la 33 de lupte, a invins in 21 dintre ele, a pierdut 8 si a fost gratiat de 4 ori. Cel mai inalt turn de asalt - In timpul asediul asupra cetatii Rhodos din anii 306-307 i.Hr., regele Demetrios I al Macedoniei (337-283 d.Hr.) a dat ordin soldatilor si inginerilor sai sa ridice cel mai mare turn de asalt construit vreodata. Uriasa masinarie de razboi avea, in momentul finalizarii constructiei, o inaltime de 40-43 de metri, conform spuselor istoricului Diodor din Sicilia (80 - 21 i.Hr.). Acelasi istoric sustine ca platforma ultimului dintre cele noua nivele avea o suprafata de 82 de metri patrati, iar fiecare nivel era dotat cu catapulte capabile sa arunce bolovani grei de peste 80 de kilograme. Faptele sunt confirmate si de scriitorul, inginerul si arhitectul roman Vitruviu (80-15 i.Hr.), cel care afirma ca turnul nu a ajuns niciodata sa isi indeplineasca scopul, si asta pentru ca, datorita greutatii sale enorme, el s-ar fi scufundat in dejectiile aruncate de locuitorii cetatii Rhodos in calea sa. Intr-un final, el a fost abandonat iar din lemnul sau a fost ridicata o ofranda in cinstea zeului Helios. Cea mai ciudata armura - Istoricul grec Pausanias (sec II d.Hr) era convins ca sarmatii de la nordul Dunarii aveau cele mai ciudate armuri create vreodata. Daca este sa ii dam crezare invatatului elen, sarmatii isi confectionau armurile din copite de cai. Acesteau erau spalate, despicate si modelate, astfel incat sa semene cu solzii unui sarpe. Apoi erau legate cu tendoane de vite sau cai. Armurile aveau un aspect frumos si erau la fel de eficiente ca si cele grecesti din bronz sau fier, putand opri o sabie, o sulita sau o sageata. Cea mai neconventionala arma - Pe cand asediau cetatea greceasca Ambrakia, in anul 189 i.Hr., romanii s-au vazut pusi in fata primului gaz de lupta, o arma cel putin neconventionala pentru acele timpuri. Incapabili sa se apropie de ziduri prin intermediul masinariilor lor de razboi, romanii au sapat tuneluri prin care sa iasa in spatele zidurilor inamice. Planul lor a fost, insa, dejucat iar grecii au plasat in tunelul roman un cazan ciuruit plin cu carbuni aprinsi si pene. Fumul gros si inecacios a fost suficient ca sa ii determine pe romani sa renunte la planul lor. Marturia apartine istoricului grec Polibiu (203-120 i.Hr). Cea mai slaba cavalerie - Renumiti pentru modul lor de viata desfranat, lasciv si luxos, locuitorii orasului Sybaris au dat chiar nastere termenului de sibarit (persoana care traieste in lux si desfrau). Astfel, una dintre placerile acestor oameni era aceea de a-si vedea caii dansand la banchete, o placere care se transformase intrun veritabil obicei. Traditia s-a dovedit, insa, fatala in momentul unei batalii cu armata cetatii rivale, Croton. Intamplarea cu iz de anecdota este sustinuta atat de istoricul latin Aelian, cat si de retorul Athenaios (sec. II 165 | P a g e

d.Hr.). Cunoscand obiceiul sibaritilor de a-si invataa caii sa danseze, sute de soldati din Croton au venit pe campul de lupta inarmati... cu instrumente muzicale. Atunci cand harmalaia muzicantilor improvizati a ajuns la urechile patrupedelor, acestea au inceput sa isi execute tumbele si piruetele binecunoscute, fiind incapabile sa execute un atac. Victoria in acea zi a revenit, evident, soldatilor din Croton. Cea mai stupida infrangere - In timpul invaziei celtilor in Grecia anului 279 i.Hr., istoria a fost decisa de o intamplare cel putin neobisnuita. Istoricul Pausanias (sec II d.Hr), la unison cu Diodorus Siculus (80 -21 I.Hr.), afirma ca intr-o noapte fatidica, in apropiere de Delfi, celtii au fost cuprinsi de nebunia lui Pan (de aici si termenul de panica), crezand ca sunt atacati de eleni. Nici vorba de asa ceva, dar celtii s-au retras in graba lasand in urma 10.000 de morti. Se pare ca in retragerea lor pripita, atacatorii si-au ucis inclusiv tovarasii mai lenti de picior, totul pentru a grabi marsul supravietuitorilor. Despre mistere Cel mai misterios exponat - Amiralul cartaginez Hanno a efectuat in secolul al VI-lea i.Hr. o calatorie de-a lungul coastei apusene a Africii. Conform spuselor sale, preluate de istoricul Pliniu cel Batran, Hanno si marinarii sai au observat grupuri de oameni neobisnuiti pe tarmul Continentului Negru. Femeile aveau trupul complet acoperit cu par, in timp ce barbatii erau atat de puternici si de agili incat nu a putut fi prins niciunul. In schimb, doua femei au fost ucise si jupuite, iar pielea lor a fost expusa ca o curiozitate intr-un templu din Cartagina. Se pare totusi ca Hanno reusise sa captureze doua... gorile, animale complet necunoscute in bazinul mediteranean. Cea mai mare fosila umana - Acelasi Pliniu cel Batran afirma in Istoria Naturala ca, in timpul unui cutremur devastator care a lovit Creta, un intreg perete de munte s-a naruit complet. Catastrofa a dezvaluit cretanilor ramasitele misterioase ale unui individ de proportii uriase. Masuratorile au aratat ca oasele apartineau unui barbat cu o inaltime de 20,4 metri. Cel mai mare dinte - Un caz asemanator este mentionat si de catre Phlegon din Tralles (sec II d.Hr.), cel care sustine ca, in timpul domniei lui Tiberius, la curtea acestuia din insula Capri a fost adus un dinte uman urias, de 30 de centimetri lungime, dinte dezvelit in urma unui cutremur ce avusese loc in Asia Mica. Mai mult, cei care i-au adus dintele imparatului, sustineau ca se afla in posesia unui schelet colosal. Tiberius nu a acceptat, insa, ca acesta sa fie transportat, multumindu-se cu o copie a craniului in marime naturala. Tiberius si-a motivat alegerea prin respectul cuvenit celor trecuti in nefiinta, fie ei uriasi sau oameni normali. Cea mai mare sepie capturata vreodata - Cu o meticulozitate specifica doar marilor istorici si naturalisti, Pliniu cel Batran mentioneaza un caz cel putin ciudat petrecut in sudul peninsulei Iberice, in orasul Crateia, in jurul anului 150 i.Hr. Istoricul sustine ca o sepie de dimensiuni colosale isi facuse un obicei din a patrunde in bazinele artificiale ale localnicilor si de a se infrupta cu pestele acestora. Atunci cand a fost prinsa si ucisa, ea a fost adusa in fata generalului roman Lucullus, care si-a notat in detaliu dimensiunile acesteia. Astfel, sepia uriasa avea un cap echivalent cu 15 amfore, aproximativ 390 de litri, iar tentaculele sale se intindeau fiecare pe lungimea de 9 metri. Resturile bestiei cantareau nu mai putin de 230 de kilograme, in timp ce ventuzele sale erau echivalentul unor cupe cu capacitatea de 10 litri. Cel mai violent peste - Claudius Aelianus "Aelian" (175-235 d.Hr.) mentioneaza existenta unui peste de dimensiuni uriase, inarmat cu dinti taiosi, mult mai mare decat un rechin, care se dadea in vant dupa carnea umana si care obisnuia sa rastoarne fara mari probleme ambarcatiunile pescarilor. Acelasi Aelian sustine ca monstrul putea crea valuri uriase in momentul in care izbea apa cu coada si ca astfel arunca oamenii de pe stanci. Se pare ca monstrul descris de Claudius Aelianus nu era altceva decat un casalot. Sursa: Cartea recordurilor lumii antice - Allan&Cecilia KlynneEditura Hous of Guides, RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - bodo - 05-05-2010 08:37 AM Enigmele deja vu sau amintirile despre viitor Peste 70 % din populatia Terrei sustine ca a experimentat, macar odata, un straniu sentiment de familiaritate fata de lucruri care, in mod normal, ar fi trebuit sa fie total necunoscute. O vizita in premiera la un magazin in care totul pare deja cunoscut, o discutie ce lasa impresia ca a mai avut loc, desi ea nu s-a mai intamplat niciodata, sau chipul familiar al unei persoane care, in realitate, este vazut pentru prima oara, sunt doar cateva 166 | P a g e

dintre simptomele neexplicate, insa considerate normale, ale senzatiei de deja vu. Peste 70 % din populatia Terrei sustine ca a experimentat, macar odata, un straniu sentiment de familiaritate fata de lucruri care, in mod normal, ar fi trebuit sa fie total necunoscute. O vizita in premiera la un magazin in care totul pare deja cunoscut, o discutie ce lasa impresia ca a mai avut loc, desi ea nu s-a mai intamplat niciodata, sau chipul familiar al unei persoane care, in realitate, este vazut pentru prima oara, sunt doar cateva dintre simptomele neexplicate, insa considerate normale, ale senzatiei de deja vu. Unele persoane ajung pana in punctul in care pot da detalii amanuntite despre locuri pe care le vad pentru prima oara ca si cum, intr-o experienta sau existenta anterioara, ar fi trait exact aceleasi senzatii, iar sentimentul de deja vu poate fi atat de intens incat apare tendinta de a fi asociat cu aspecte mistice ale vietii. Este deja celebru cazul lui Carl Gustav Jung, ilustrul psiholog elvetian si fondator al psihologiei analitice, cel care a descris un puternic sentiment de deja vu in momentul in care s-a aflat in fata unui tablou ce ilustra un medic. Senzatia de familiaritate a psihologului fata de pantofii si hainele personajului din tablou l-a determinat intr-un final pe acesta sa concluzioneze: persoana pictata era el insusi in timpul unei vieti anteriorare, explicatie cel putin ciudata, tinand cont ca este vorba de unul dintre cei mai mari oameni de stiinta ai secolului XX. Ce este senzatia de deja vu? Desi in prezent exista peste 40 de teorii care incearca sa explice bizarele feste ale mintii umane, oamenii de stiinta sunt inca rezervati asupra acestui delicat subiect. Primul care a analizat senzatiile de deja vu si cel care, de altfel, a impamantenit acest termen, a fost medicul francez Emil Boirac. In volumul sau intitulat "L'Avenir des Sciences Psychiques", volum ce a fost publicat in anul 1876, omul de stiinta francez definea trei tipuri de deja vu: deja vecu – deja trait, deja senti – deja simtit si deja visite – deja vizitat. Ulterior, derivat din primele trei tipuri, a fost definit si sentimentul de deja entendu – deja auzit, precum si antonimul jamais vu – nemaivazut, senzatie opusa celei de deja vu, in care o persoana revenita intr-un loc familiar, spre exemplu, realizeaza ca nu mai recunoaste nimic. Desi senzatiile de deja vu apar pe toata durata vietii, medicii au reusit sa identifice intervalele de varsta in care ele apar cel mai des, asta si ca o explicatie e existentei lor. Varstele critice sunt cele cuprinse in intervalul 15 – 19 ani si 35 – 40 de ani. Daca in cazul adolescentilor o posibila explicatie a aparitiei senzatiei de deja vu este data de reactia creierului in fata unor experiente noi si intense pe care subiectul nu le-a mai trait, in cazul persoanelor de varsta medie, vinovata de senzatiile misterioase ar fi criza varstei mijlocii, cea care incepe sa le joace feste subiectilor, dandu-le acestora false senzatii despre experiente care nu au avut loc. Posibile explicatii ale sentimentului de deja vu Dat fiind faptul ca senzatiile de deja vu nu sunt anuntate de simptome si nu dureaza mai mult de 30 de secunde, fenomenul in sine este unul extrem de dificil de studiat. Unul dintre primii oameni de stiinta care a incercat o aprofundare a misteriosului sentiment a fost Sigmund Freud. Acesta a vazut in falsele amintiri un rezultat al reprimarii inconstiente a memoriei de catre creierul uman in fata unor experiente traumatizante traite la o varsta frageda. De altfel, fenomenul descris de Freud, numit paramnezie, a fost general acceptat pentru o mare perioada din secolul XX, pana in momentul in care deja vu-ul a reintrat in atentia oamenilor de stiinta. Ignorate o buna perioada de timp in mediile academice, datorita tot mai desei lor asocieri cu fenomene care ies din sfera stiintei (reincarnarile, fenomenele OZN sau parapsihologia), senzatiile de deja vu au reintrat de curand in atentia cercetatorilot dupa ce acestia au reusit sa aprofundeze studiul creierului uman. Una dintre cele mai cunoscute teorii acceptate de catre cercetatori este cea a psihiatrului Alan Brown de la Universitatea Duke din Statele Unite ale Americii si a colegei sale, Dr. Elizabeth Marsh, teorie cunoscuta sub numele de atentie distributiva sau teoria mesajelor subliminale. Intr-unul dintre testele efectuate de cei doi oameni de stiinta, acestia au prezentat unui grup de studenti o serie de fotografii ale unor locatii pe care nici unul dintre subiecti nu le mai vazuse vreodata. Cu putin timp inainte de inceperea testelor, cercetatorii au bombardat practic cu mesaje subliminale – imagini care nu durau mai mult de 10-20 de milisecunde (suficient 167 | P a g e

de mult pentru ca in creierul unei persoane sa poate fi inregistrata imaginea, dar nu suficient de mult pentru ca aceasta sa fie constienta), o parte din studentii participanti la experiment. Rezultatul a fost ca persoanele supuse mesajelor subliminale au declarat ca au un straniu sentiment de familiaritate fata de imaginile din fotografii, desi acest lucru ar fi fost, in mod normal, imposibil. O alta teorie acceptata de catre oamenii de stiinta este cea a medicului olandez, Hermon Sno. Acesta sustine ca memoria se comporta asemenea unei holograme, creierul fiind capabil sa creeze imagini tridimensionale ale unor fragmente minuscule de amintiri sau senzatii. Conform cercetatorului olandez, senzatia de deja vu nu ar fi altceva decat reminiscente ale unor asemenea imagini holografice create de creierul nostru, imagini care, din stare latenta, revin la suprafata in momentul in care gasesc un corespondent in lumea reala. Nu putea lipsi din aceasta lista psihiatrul american Robert Efron, cel care a dat nastere teoriei care ii poarta numele si care mai este cunoscuta si ca teoria procesarii duale. In urma studiilor efectuate pe pacientii din Spitalul de Veterani din Boston, Efron a concluzionat ca senzatia de deja vu isi are explicatia in procesele neurologice. Astfel, creierul care este asaltat zilnic de milioane de informatii poate sa nu se sincronizeze perfect atunci cand este vorba de asimilarea acestora. Medicul american a observat ca emisfera stanga a creierului este responsabila de sortarea si asimilarea informatiilor primite. De asemenea, omul de stiinta a sesizat faptul ca senzatiile pot fi percepute cu o anumita intarziere, fapt ce duce la inregistrarea acestora ca experiente trecute, in realitate ele nefiind mai vechi de cateva secunde. Senzatia de deja vu si visele premonitorii Una dintre cele mai aprigi dispute ale oamenilor de stiinta este cea legata de asocierea senzatiei de deja vu cu visele premonitorii. Omul de stiinta elvetian Arthur Funkhouser sustine ca visele pot fi cauza misterioaselor amintiri despre viitor. Desi nu exista o explicatie general acceptata a aparitiei unor asemenea vise, testele efectuate de savantul elvetian pe studentii de la Universitatea Oxford arata ca un procent de aproape 13 % dintre persoane au intr-adevar vise premonitorii. Un studiu realizat in 1988 de un psihiatru american, Dr. Nancy Sodow, confirma teoria lui Arthur Funkhouser, desi procentul indicat de aceasta din urma nu este mai mare de 10%. Si totusi, in ciuda celor peste 100 de ani de studii ai fenomenului deja vu, oamenii de stiinta recunosc faptul ca teoriile emise in ultimul secol nu sunt suficiente pentru a explica misterioasle senzatii. Probabil ca tehnologia viitorului sau intelegerea extrem de complicatului creier uman poate duce la clarificarea totala a acestor fenomene. Pana atunci, lupta dintre stiinta si pseudostiinta poate lasa loc interpretarilor de orice fel. BIZZARE FACTS •Desi nu este considerat drept un sentiment de deja vu, senzatia pe care au pilotii in timpul zborurilor cu avioane supersonice este similara cu cea pe care copiii o au in visele lor. Visele in care este retraita senzatia de zbor apar numai in timpul copilariei si dispar odata cu varsta adolescentei. Cu toate acestea, exista un procent, desi extrem de mic, al persoanelor care au declarat ca viseaza ca zboara chiar si la maturitate. •Multi dintre cei care au experimentat senzatia de deja vu, sustin ca aceasta apare in urma rapirilor extraterestre si ca urmare a reprimarii memoriei de catre potentialele fiinte din spatiul extraterestru. Sedintele de hipnoza nu au adus nici un rezultat plauzibil, atata vreme cat unele concluzii par sa sustina asemenea declaratii hazardate. •Desi o senzatie de deja vu nu dureaza mai mult de 30 de secunde, exista persoane pentru care un astfel de sentiment dureaza mult mai mult, fara a fi asociat cu vreo boala psihica. Este celebru cazul unui inginer britanic pensionat care s-a plans in repetate randuri familiei de prezenta unor indelungate senzatii de deja vu. Sfatuit de membrii familiei sa viziteze o clinica de psihologie, acesta a raspuns resemnat: „Nu are nici un rost. Stiu deja cum va fi”. Cazul a fost studiat de Dr. Chris Moulin, pisholog in cadrul Universitatii din Leeds. Cercetatorul a declarat ca a fost socat in momentul in care, intalnindu-l pe britanicul in cauza, acesta i-a descris in detaliu parintii pe care nu exista nicio posibilitate sa ii fi intalnit vreodata. http://www.descopera.ro

168 | P a g e

RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - anuk - 05-05-2010 12:21 PM Haremul - inchisoarea femeilor favorite (2)

Atunci când auzim cuvântul harem, imaginatia ne poarta imediat catre tarâmuri exotice, catre palate fabuloase, desprinse parca din "o mie si una de nopti", catre frumoase diafane, cu trupurile invaluite in valuri stravezii si cu chipurile ascunse privirii muritorilor de rând, lasând sa se vada doar ochii migdalati... Adevarul este insa mai putin romantic decât aceasta imagine languroasa, intrucât de-a lungul vremii haremurile au reprezentat locuri unde s-au tesut cele mai mârsave intrigi si s-au comis cele mai groaznice crime. O istorie a acestor stabilimente fascinante si in egala masura terifiante ne-am propus sa va infatisam in rândurile ce urmeaza... Suveranul se culca in fiecare noapte cu o fecioara Marele cuceritor mogul Akbar (1542-1605) a dobândit, de-a lungul domniei sale asupra Indiei, mii de sotii si concubine. Luminatul suveran nu era deloc pretentios in ceea ce priveste vârsta lor sau aspectul fizic, intrucât singurul lucru dupa care se ghida era importanta politica a acestor "achizitii". Asa se face ca in haremul sau convietuiau fetiscane abia iesite din copilarie, cu femei aproape batrâne, dar care se inrudeau cu stapânitorii regatelor invecinate, asigurându-i astfel abilului rege aliati puternici. Mai mult decât atât, Akbar si-a format chiar o garda personala de "amazoane" din Rusia si Abisinia, care-l aparau cu indârjire de orice tentativa de asasinat - si acestea nu au lipsit. Desi se declara un musulman fanatic, Akbar nu avea nici un fel de retinere in a incalca regulile impuse de Coran, intretinând peste 300 de neveste "cu acte in regula" cum am spune noi. Un supus al lui Akbar, nobilul Ismail Quli Khan, intretinea, la rândul sau, un harem de 1200 de femei. El era atât de gelos, incât, neincrezator in eunuci, poruncea ca ferestrele palatului unde locuiau frumoasele sale concubine sa fie sigilate, peste zi. Grija exagerata pentru femeile lui iau atras insa ura acestora, iar Quli Khan a pierit otravit. Si regele Marocului, Mulai Ismail (1646-1727), manifesta o apetenta deosebita pentru sexul slab, adapostind in palatul sau aproape 4000 de tinere fete. Istoricul britanic Ockley scrie, citând surse apropiate suveranului african, ca acesta "se culca in fiecare noapte cu câte o fecioara". Haremul sau era probabil cel mai cosmopolit din câte se cunosc, caci aici se regaseau fete din Spania, Italia, Georgia, Arabia, Anglia, Franta, Rusia si din multe alte tari. Pentru a nu veni in contradictie cu preceptele musulmane, fetele erau convertite - la nevoie, prin tortura - la Islam. Pe "scaunul placerilor" Tot un conducator cu vadite deviatii de comportament si cu un apetit sexual insatiabil a fost si imparatul chinez Yang Ti, din dinastia Sui (569-618), posesor al unui harem de 3000 de femei. Printre metodele sale de a face amor se numara si asa-numitul "scaun al placerilor", inventie a mestesugarilor de la curtea sa. Indata ce o femeie se aseza pe scaunul respectiv, se trezea imobilizata de niste catuse metalice, ce ieseau din el, picioarele ii erau departate iar un mecanism ii impingea trupul in fata, expunându-l astfel poftelor imparatului. Când calatorea, acesta avea permanent la dispozitie zece fetiscane goale, plimbate in trasuri deschise, inaintea sa, gata oricând sa-l satisfaca.

Sahul persan Firuz, ce a domnit intre 1351 si 1388, si-a neglijat total atributiile de conducator, lasând guvernarea tarii in seama vizirilor sai si dedicându-se "colectionarii" de femei. Negustorii lui strabateau lumea in lung si-n lat, selectând cele mai frumoase femei si trimitându-le stapânului, care nu se uita la bani... Trecând la islamism, el a consultat invatatii musulmani si, când a aflat ca religia ii permite sa se insoare cu 300 de femei, a facut nunta cu toate 300 intr-o singura zi. In ciuda exceselor sale sexuale, sahul a trait pâna la 80 de ani, având o sanatate de fier si o vedere excelenta, dovada certa asadar ca lipsa activitatii sexuale duce la orbire... Misteriosul palat Topkapi 169 | P a g e

Revenind la sultanii turci, cei mai faimosi posesori de haremuri din lume, sa spunem ca initial, pâna la stabilirea capitalei Imperiului Otoman la Constantinopole-Istanbul, femeile nu aveau un palat special destinat, ci traiau in apartamentele sultanului ori il insoteau pe sultan in expeditiile sale razboinice, alaturi de o numeroasa suita. Abia dupa caderea Bizantului, Mehmed al II-lea va ridica palatul Topkapi, resedinta suveranilor turci pentru urmatoarele patru secole. In limba turca, Topkapi inseamna "poarta cu tunuri", trimitere la faptul ca palatul era puternic fortificat, fiind inaltat pe o colina, intre Bosfor, Cornul de Aur si tarmul Marii Marmara. Nu trebuie sa ne imaginam insa ca Topkapi era un palat destinat exclusiv haremului. Initial, el adapostea intreaga curte otomana, aproape patru mii de sclavi, functionari si militari, dedicati trup si suflet slujirii sultanului. Daca in aripa palatului numita "selamlik", barbatii aveau acces, caci aici sultanul isi primea oaspetii si se sfatuia cu ministrii sai, in harem nimeni, in afara eunucilor albi sau de culoare, nu putea patrunde. Cele mai apreciate odalisce proveneau din Caucaz si erau faimoasele sclave circaziene. Dar nici europencele nu erau de lepadat. Roxelana - o odalisca, ajunge stapâna Imperiului De altfel, mama lui Mehmed Fatih a fost o sclava provenita de pe coasta Adriaticii, Dobra, o fiica a doamnei Chiajna (apriga vaduva a lui Mircea Ciobanu) a fost daruita sultanului Murad al III-lea, iar Roxelana, sotia lui Soliman Magnificul, era rusoaica. Aceasta femeie apriga a condus practic destinele Imperiului Otoman in perioada lui de apogeu; dupa ce l-a convins pe Soliman sa-l numeasca pe Ibrahim-Pasa, favoritul ei, mare vizir, aceeasi Roxelana, vazând ca demnitarul nu-i mai asculta ordinele, a tesut intrigi, determinându-l pe sovaielnicul Soliman sa ordone executarea lui. Când noul vizir, Lufti-Pasa, l-a avertizat pe sultan ca niciodata in istoria Imperiului nu se mai pomenise ca femeile din harem sa dicteze decizii politice, s-a trezit si el inlaturat. Roxelana a manevrat in asa fel incât fiul ei preferat, Mehmed, sa fie numit succesor al sultanului, in locul lui Mustafa, cel mai vârstnic fiu al lui Soliman, un tânar sârguincios si talentat, caruia toti ii prevesteau o domnie glorioasa. Intrigile Roxelanei l-au facut insa pe Soliman sa-si piarda capul si sa porunceasca decapitarea lui Mustafa... Dar curând, si Mehmed, beizadeaua aleasa, a murit si in locul sau va domni un alt fiu al rusoaicei, Selim, poreclit, din pricina viciului sau, "cel betiv". El si-a dedicat viata placerilor, intretinând un numeros harem si schimbându-si deciziile, ca si Soliman, in functie de influenta favoritelor sale. Unul dintre sultanii cei mai ahtiati dupa placeri carnale a fost Murad al III-lea (1546-1595), care a preferat sa-si petreaca viata izolat intre zidurile haremului, in vreme ce imperiul cladit de Baiazid, Mehmed Fatih si Soliman se risipea... Placerea cea mai mare a acestui sultan era sa priveasca zbenguiala odaliscelor, pe când acestea se imbaiau, goale, inaintea lui. Se pare ca acest act de voyeurism avea un efect deosebit de excitant, de vreme ce sultanul a lasat in urma nu mai putin de 103 odrasle, care s-au macelarit apoi intre ele, slabind considerabil forta otomanilor. De altfel, timp de aproape sapte decenii, pâna in 1656, Imperiul va fi guvernat nu de sultani, ci de concubinele lor, aceasta perioada ramânând in istorie sub denumirea de "sultanatul femeilor". Cum aratau insa frumoasele de ai caror nuri se bucurau sultanii? Erau frumoase, trebuie sa o spunem, dupa standardele musulmane, caci ambasadorii straini care aveau ocazia rarisima de a le vedea le considerau "munti de grasime", din simplul motiv ca pentru musulmani frumusetea era data si de numarul kilogramelor. Ca urmare, femeile din harem nu doar ca erau epilate, parfumate si date cu henna, un fel de praf de carbune, cu care li se pictau pleoapele si partile intime, dar si supuse unui regim barbar de ingrasare, fiind indopate cu carne grasa si dulciuri! RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - bodo - 05-06-2010 08:41 AM Reincarnarea, ADN-ul spiritului Gnosticii credeau in reincarnare. Dupa cum se stie, Evanghelia dupa Ioan este impregnata cu gnosticism, iar printre Parintii Bisericii se numara remarcabili gnostici: in primul rand Origene, dar si Clement din 170 | P a g e

Alexandria, ori Sfantul Ieremia. Toti acestia au fost convinsi ca spiritul se reincarneaza, teorie antica a umanitati, intalnita la egipteni, indoeuropeni si in aproape toate marile doctrine ezoterice. Abia in anul 325 d.Hr. a inceput o ampla actiune de “purificare” a doctrinei crestine. Imparatul Constantin cel Mare, impreuna cu mama sa, Elena, scot din Noul Testament orice referinta la ideea reincarnarii. Iar al doilea Consiliu din Constantinopol le valideaza definitiv initiativa in 553 d.Hr., declarand reincarnarea drept erezie. Gnosticii credeau in reincarnare. Dupa cum se stie, Evanghelia dupa Ioan este impregnata cu gnosticism, iar printre Parintii Bisericii se numara remarcabili gnostici: in primul rand Origene, dar si Clement din Alexandria, ori Sfantul Ieremia. Toti acestia au fost convinsi ca spiritul se reincarneaza, teorie antica a umanitati, intalnita la egipteni, indoeuropeni si in aproape toate marile doctrine ezoterice. Abia in anul 325 d.Hr. a inceput o ampla actiune de “purificare” a doctrinei crestine. Imparatul Constantin cel Mare, impreuna cu mama sa, Elena, scot din Noul Testament orice referinta la ideea reincarnarii. Iar al doilea Consiliu din Constantinopol le valideaza definitiv initiativa in 553 d.Hr., declarand reincarnarea drept erezie. Desi argumentele folosite atunci erau de nivel metafizic, se pare ca un considerent foarte practic a primat: reincarnarea presupune salvarea tuturor, fie credinciosi, fie necredinciosi. Avand sansa unei noi vieti, spiritul se poate perfectiona in viitor, adica intr-o alta viata, indiferent de ceea ce face el acum. Asadar, macar teoretic, spiritul nu poate fi condamnat irevocabil, nici nu poate fi anatemizat, exceptand situatia unui pact cu Diavolul. Biserica Militanta nu are cum sa-l constranga la dreapta credinta si nici nu-l poate infricosa cu pedeapsa absoluta a iadului. Ceea ce a fost considerat intolerabil. Astfel, reincarnarea devenea erezie. Simboluri Putini au inteles sau inteleg mesajul lui Iisus Hristos. El anunta ferm existenta vietii de dupa moarte, anunta o Judecata, precum si o reincarnare (unica si finala) a dreptilor, numita Inviere.In ce priveste Iadul, daca tinem cont de patimile christice, rezulta ca acesta ar putea deveni insusi Pamantul, adica viata in corp fizic, supusa nedreptatii, bolii, nevoilor si suferintei. Intoarcerea pe Pamant este o pedeapsa, o indepartare de Imparatia Cerurilor. In memorabilele versete ale invietii lui Lazar, Iisus afirma la un moment dat, adresandu-se Martei: “Eu sunt invierea si viata. Cine crede in Mine, chiar daca ar fi murit, va trai/ Si oricine traieste si crede in Mine, nu va muri niciodata.” (Ioan, 11; 25-26). Astfel, e limpede ca doctrina crestina pune pret pe spirit si pe viata eterna. Ideea de reincarnare se exprima cel mai pregnant in hinduism, cu toate ca si aici ea a trecut printr-o serie de reinterpretari. Cele mai vechi texte, Vedele (Rigveda) nu pomenesc nimic despre aceasta idee. Abia in Upanishade, vechea teorie a platii a fuzionat cu ideea de reincarnare. In Upanishade, identificarea Sinelui (atman) cu Absolutul (brahman) nu poate avea loc decat daca Sinele incheie ciclul infernal al existentei (samsara), adica sirul de reincarnari succesive. Salvarea inseamna oprirea revenirilor pe Pamant si nicidecum inmultirea numarului de reincarnari, cum pretind adeptii occidentali ai unui hinduism deformat. Nu este vorba aici despre o noua nastere; omul se naste o singura data, dar nu moare cu adevarat: din reincarnare in reincarnare, el nu-si schimba decat trupul, pana ce ajunge la adevarata libertate, in Nirvana. Principiul care dirijeaza calatoria dintr-un corp in altul este dorinta sau legea karmei. Scopul spiritualitatii hinduse este acela de eliberare de aceasta legatura karmica, pentru a se putea uni cu brahman. Prin Bakhti (curent de devotiune) se insista asupra harului divin ca unic mod de salvare. Omul nu este agentul propriei eliberari din ciclul reincarnarilor. Hinduismul culmineaza printr-o mistica a eliberarii, dar nu si prin explicarea raului si mortii prin reincarnare. Ideea de reincarnare, sub diferite forme si legi, a mai fost analizata si promovata si in culte ori curente ca Buddhismul, filosofia moderna si spiritismul precum si in randul rozicrucienilor si al antropozofilor. Desi in prezent conceptul este mai degraba unul desuet, aceasta nu inseamna ca reincarnarea a disparut din peisaj. Ea se mentine, cel putin in credintele si istoriile oamenilor. Si exista chiar si unele relatari in acest senscare, fireste, pot fi cu usurinta contestate – cuprinse in documente de specialitate. Destul de recent, autorii Peter si Mary Harrison au publicat o carte intitulata “The Children That Time Forgot” (Copiii pe care timpul ia uitat), in care au strans o serie de dovezi extrem de interesante privind cazuri tipice de “reincarnari spiritiste”, dintre care cel putin cateva merita mentionate. Mandy 171 | P a g e

Englezoaica Gillian divortase in urma unei puternice traume morale. Cea de-a doua fiica a sa, Mandy, murise imediat dupa nastere din pricina unei grave deficiente cardiace. Sfatuita de toti, Gillian a facut efortul de a-si uita complet trecutul: s-a mutat in alta localitate si s-a recasatorit in curand cu un anume George Seabrook. Au avut patru copii: Wendy, Sean, John si o fetita, nascuta in 1972, pe care au botezat-o Mandy (fiindca semana mult cu prima Mandy). Cativa ani mai tarziu, familia Seabrook face o excursie la tara, trecand intamplator prin localitatea Hunslet, acolo unde se afla mormantul lui Mandy I. Din acest moment incepe straniul: “Priveste, mami!”, striga Mandy aratand cimitirul cu degetul. “Acolo m-ai ingropat si era sa cazi lesinata pe sicriul meu!” Parintii n-au reusit sa scoata niciun cuvant. Muti, se priveau amandoi cu groaza. “Fraza lui Mandy m-a cutremurat pana in maduva oaselor”, isi aminteste Gillian, in timp ce George marturisea ca se simtea ca pe scaunul electric. Bineinteles, nimeni nu-i povestise micutei Mandy nimic despre prima intamplare, despre cimitir sau despre ceva in legaturea cu aceasta. Dar ea a dat si alte amanunte, unele mai curioase decat altele: a pomenit o mica bratara de argint cu brelocuri si o inscriptie, care ii fusese pusa in sicriu. Intr-adevar, Mandy I fusese ingropata cu bratara sa, cadoul de la unul din unchi, un anume Patrick, pe care Mandy II nu-l vazuse niciodata. De altminteri, ea si-a amintit inscriptia: “Pentru scumpa mea Mandy, unchiul Patrick.” Aceasta fetita va relata si alte detalii de la inmormantare, cateva necunoscute mamei, dar adeverite dupa investigatii. Ea semana ca doua picaturi de apa cu prima Mandy si era convinsa ca s-a reincarnat. La 12 ani facea urmatoarea declaratie: “Imi amintesc ca am mai fost o data Mandy. Fiindca toata lumea era atunci destul de trista din pricina bolii mele, am revenit, ca prietenii mei sa nu mai planga.” Totusi, Mandy II dovedea si certe capacitati de clarviziune. Astfel, ea l-a interpelat intr-o zi pe tatal sau in legatura cu un anume Stevie, care era fericit acum pentru ca putea sa mearga. Or, George Seabrook avusese un baiat, dintr-o casnicie anterioara, numit Stephen si alintat Stevie. Acesta fusese handicapat, cu ambele picioare paralizate si murise de mult. El era un subiect tabu: George n-a pomenit nimanui din noua sa familie despre acest copil. Darul clarviziunii, foarte manifestat la Mandy II, este esential si in el se poate gasi explicatia uluitoarei ei aptitudini. Simon Brown Intr-un alt caz, la varsta de 5 ani, Simon Brown isi va uimi mama, declarandu-i cu seriozitate: “Mami, eu nu traiesc acum pentru prima oara. Inainte locuiam pe o nava mare, plina de panze si corzi. Dar am cazut in apa, cu capul in jos, si m-am inecat.” Totusi, mama, Susan Brown, isi va reveni rapid din mirare, decretand ca micutul visase urat. Dupa catva timp, Simon reia povestea, adaugand ca apa era foarte murdara si ca se inecase impreuna cu cainele sau, de care nu s-ar fi despartit niciodata. Ulterior, intr-un moment de neatentie, baiatul scapa un borcan de dulceata care se face tandari sub ochii mamei. Inspaimantat, striga: “Aoleu! Sper ca n-o sa fiu de corvoada!” Cuvantul “corvoada” va produce o revolutie in familia Brown. Nimeni nu-l cunostea. Micutul Simon explica: era o pedeapsa aplicata marinarilor care greseau. Consta in munca fortata si reducerea ratiei de alcool si alimente. Uimirea parintilor creste; copilul le relateaza cu amanunte viata de zi cu zi pe un velier (sustinea ca fusese pe o nava cu trei catarge). Intr-o zi soseste din Australia Peter Rawlings, prieten cu Greg Brown, tatal lui Simon. Acesta era marinar; el confirma toate spusele baiatului, inclusiv chestiunea corvoadei. De atunci familia Brown isi modifica radical convingerile privind fenomenul reincarnarii. Iata ce declara Susan: “Simon nu cunoaste pe nimeni care sa fie initiat in materie de jargon maritim. Cunostintele sale sunt vaste si foarte complexe; noi am ajuns la concluzia ca trebuie sa fi fost marinar inainte.” Iata acum opiniile lui Greg: “Stie mult mai multe lucruri decat mine, vasele cu panze n-au secrete pentru el. Cunoaste numele diferitelor panze, ale diferitelor cordaje. Mi-a explicat semnificatia arborelui artimon si care era rolul acestuia pe o nava cu trei catarge. Credeam ca inecul e o chestie dramatica. Faptul ca a murit deja o data nu il sperie deloc. Singurul lucru care il deranjeaza este murdaria apei in care s-a inecat! De parca asta ar schimba ceva.” In legatura cu momentul inecului, Simon insusi relateaza urmatoarele: “O ceata imi acoperea ochii pe masura ce coboram catre adancuri. In jurul meu era multa liniste. Am vazut ca si cainele era langa mine. Nu stiu unde ne aflam, dar totul devenise mai limpede. Ma simteam obosit si pana la urma am adormit.” Cand s-a trezit, se numea Simon Brown, fiu al lui Susan si al lui Greg. Cazul Simon Brown este foarte interesant mai ales prin 172 | P a g e

convingerea personajelor implicate ca baiatul poseda cunostinte pe care nimeni din anturajul sau nu le are. O asemenea situatie ar elimina posibilitatea clarviziunii. Dar, iata, apare acel Peter Rawlings, prieten bun al lui Greg Brown si marinar in marina comerciala. Existenta lui Rawlings trebuie neaparat retinuta, caci aici se reintoarce ipoteza clarviziunii. Carl Edon La noua ani, Carl Edon, copil englez din Middlesborough, sustinea infocat ca fusese pilot al Luftwaffe, in al doilea Razboi Mondial. Intr-o zi, el se apuca sa deseneze lucruri ciudate: insigne si embleme. Mama lui, care l-a surprins, recunoaste svastica. Uimita, il ia la intrebari, iar Carl raspunde cu inocenta: Astea sunt insignele pe care le purtam pe uniforma cand eram pilot”. Carl era, intr-adevar, un ins ciudat: la cinci ani a desenat carlinga avionului “sau”. Cunostea toate instrumentele de bord, precum si rolul precis al fiecaruia. A explicat ca se inrolase in aviatie la 18 ani si a fost instruit intr-o tabara militara. Despre unele obiceiuri de acolo isi aminteste astfel: “Mergeam intr-o sala mare, unde se afla doar o fotografie imensa a lui Hitler. Defilam cu capul intors catre Hitler si mana ridicata in semn de salut.” Isi insoteste vorbele cu exemplificari concrete. E capabil sa descrie cu exactitate uniforma aviatorilor germani. Cat priveste accidentul care l-ar fi ucis odinioara, Carl Edon are amintiri precise. Sustine ca avionul i-ar fi cazut catre o cladire, iar redresarea n-a reusit. Sub impact, aparatul a fost strivit, iar piciorul drept i-a fost smuls. Moartea a survenit in incendiul care a devorat ramasitele avionului. Dar baiatul mai are si alte “amintiri”. El stie ca a fost fiul unui anume Frtiz, un om vesel pe care l-a iubit mult: “Era un tata foarte intelegator, ma facea mereu sa rad, ma plimba prin padurea care se invecina cu casa noastra. Stia totul despre natura si imi transmitea cunostintele lui”. Din activitatile copilariei germane, Carl isi aminteste cel mai bine taierea si stivuirea lemnelor. Trebuie observat in cazul lui Carl Edon numele german al copilului englez. S-a dovedit ca familia Edon avea puternice relatii cu mediul german. Iata declaratia Valeriei Edon, mama lui Carl: “Cumnata mea este de origine germana si tatal ei a servit ca pilot in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Este oare o coincidenta faptul ca acest om a murit doborat de apararea antiaeriana engleza? La armistitiu, mama cumnatei mele a intalnit un englez si l-a luat de barbat. Cativa ani mai tarziu ei s-au stabilit in Marea Britanie, unde ea traieste si azi”. Aceasta declaratie pare a explica intregul caz. La fel cum si celelalte pot fi explicate prin cele cateva detalii cheie. Cum? Prin “prozopopeza”, termen propus in 1956 de parapsihologul Rene Sudre pentru a descrie schimbarea brusca – spontana sau provocata – a personalitatii psihologice. ... si totusi reincarnare In anumite circumstante anormale, anumiti subiecti isi abandoneaza brusc personalitatea obisnuita si dobandesc o personalitate total diferita. Memoria le dispare, caracterul lor se transforma; ei au nume, idei si tendinte diferite. Noua persoana o poate cunoaste pe cea veche, dar vorbeste despre ea ca despre cineva strain, uneori ca despre un dusman. Aceasta alterare poate aparea spontan sau poate fi sugerata. Ea poate dura cateva momente sau ani intregi si nu este deloc vorba de o simulare, ci de un fenomen perfect autentic, cunoscut inca din Antichitate. Cunoscand aceste lucruri, este greu de spus cu exactitate ce fel de fenomen s-a manifestat in cele trei cazuri de pretinsa reincarnare mentionate anterior. Reincarnarea in sine este o ipoteza ce nu trebuie exclusa din chestiune, in cel putin una dintre cele trei situatii ea putand fi explicatia valabila a celor petrecute. Insa capacitatile de clarviziune ale copiilor precum si aceasta posibilitate a convingerii unei persoane ca este altcineva decat in realitate, sunt premise solide, care atesta oricum manifestari de ordin paranormal, dar combat macar partial teoria reincarnarii. Considerata ca invatatura spirituala, reincarnarea presupune existenta unei memorii a sufletului in care sunt incluse lectii pe care le avem de invatat in fiecare viata, cu scopul de a evolua. Un mijloc de a patrunde in memoria abisala este regresia hipnotica prin care putem accede la continutul vietilor anterioare. Poate singura dovada de necontestat a existentei reincarnarii este xenoglosia, vorbirea intr-o limba straina, necunoscuta subiectului. Se cunosc numeroase cazuri in care subiectii, sub hipnoza, vorbesc si chiar converseaza in limbi straine, unii dintre ei avand, in stare naturala, mari carente de cultura care fac imposibila cunoasterea unei limbi straine pe care, insa, in regresia hipnotica o cunosc la perfectie. Indubitabil, xenoglosia este legata de 173 | P a g e

amintiri dintr-o viata anterioara. Tot astfel, starea de "deja vu", dar si unele "amintiri" dintr-o viata anterioara spontane ale copiilor. Cu toate acestea, astazi putini mai cred in memoria sufletului si este de mirare ca se admite mostenirea genetica a trasaturilor fizice si de caracter, dar se refuza recunoasterea mostenirii karmice, ADN-ul nostru spiritual.

http://www.descopera.ro/ RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - anuk - 05-06-2010 09:13 AM Top 10 “de ce?”

1) De ce barbatul trebuie sa mearga, alaturi de femeie, pe partea exterioara a drumului? Originile acestui obicei de buna purtare, dar si de precautie, nu au o incadrare foarte precisa in istorie, dar fac referire la prevenirea expunerii damei in fata eventualelor pericole ce ar putea veni dinspre exteriorul drumului. Unii considera ca astfel, daca un vehicul ar trece in viteza pe drum, foarte aproape de trotuar, barbatul si nu femeia ar fi cel stropit de eventualele balti si noroaie. De asemenea, din acea pozitie, barbatului i-ar fi mai usor sa isi apere compania feminina, trimitand-o mai lesne la adapost si, inca o data, ferind-o de expunerea in calea primejdiei. 2) De ce dau barbatii "noroc" cu mana dreapta atunci cand se intalnesc? Trebuie mentionat ca in trecut, gestul de a da mana diferea un pic de forma sa de astazi. Barbatii isi prindeau reciproc bratele drepte din zona antebratelor, pentru a pipai atat palma cat si maneca, cautand existenta unei eventuale arme. Sigur ca aceasta putea fi ascunsa in mana stanga, dar cum cei mai multi oameni sunt dreptaci, se considera ca nimeni nu ar risca sa foloseasca mana stanga pentru a injunghia pe cineva. Stangacii erau priviti cu ochi rai, deoarece te puteau injunghia in timp ce iti strangeau mana. Mai mult, in diverse societati medievale, inainte de aparitia hartiei igienice, exista obiceiul ca oamenii sa isi foloseasca mana stanga pentru a se curata la dos. De aceea, aceasta era considerata murdara si, in consecinta, niciodata intrebuintata pentru salut. 3) De ce ridica barbatii palaria atunci cand saluta? Descoperirea capului denota in sine un gest de smerenie si respect, infatisandu-l pe omul dinainte asa cum este el, la statura cu care a fost inzestrat. Totusi, manifestarea pare sa aiba radacini foarte clare in trecutul nu foarte indepartat al civilizatiei umane, reiterand obiceiul de ridicare a coifului prin care cavalerii, la sfarsitul unui turnir, isi descopereau chipul, spre a fi recunoscuti si adulati de public. 4) De ce barbatul intra primul in restaurant? Este unul dintre putinele locuri unde "lipsa de politete" este o virtute. Explicatia este simpla. De regula, cand se deschide usa restaurantului, oamenii din local isi vor indrepta privirile spre intrare. Barbatul intra primul, tocmai pentru a feri femeia care il insoteste, de privirile indiscrete. La masa, gentlemanul ii va oferi damei scaunul cu spatele spre sala. Astfel, va putea manca linistita, nederanjata fiind de privirile curiosilor 5) De ce spunem "Noroc" sau "Sanatate" atunci cand cineva stranuta? Prezenta acestui gest este discutabila in "topul" de fata, deoarece, conform normelor de buna purtare, daca cineva stranuta in imediata noastra vecinatate, comportamentul corect este ignorarea momentului si evitarea oricarei remarci, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Totusi, in acceptiunea generala, este consideat un gest de buna credinta sa faci aceasta "urare" persoanei ce da semene de guturai. Originile? Oarecum multiple. In anul 77 d.Hr., oamenii credeau ca stranutul cauzeaza pierderea sufletului sau incetarea batailor inimii, asa ca "Fii binecuvantat!" ("Noroc, sanatate" la romani) era folosita ca o formula menita sa previna aceste nenorociri. In plus, in vremurile de demult, medicina era rudimentara si facuta dupa ureche, oamenii mureau adesea din 174 | P a g e

simple gripe sau raceli si o astfel de urare avea o insemnatate mult mai mare decat astazi, fiind inzestrata, in constiinta oamenilor, cu puteri oarecum vindecatoare. 6) De ce barbatii le ofera flori femeilor? Explicatia este mai degraba respingatoare, dar se pare ca acest obicei este originar din Evul Mediu. Atunci, igiena corporala era neglijata pentru ca baia era considerata ceva murdar (crestinii disociindu-se de bunele obiceiuri ale romanilor), fiind un eveniment care se intampla aproximativ o data pe an, iar florile aveau menirea de a indeparta izurile neplacute ale doamnelor. Avem de a face, aici, mai mult cu o forma de politete interesata, barbatii facandu-si, mai degraba, lor insisi un serviciu, prin oferirea de flori parfumate femeilor cu mirosuri... tari. 7) De ce nu trebuie sa ne descaltam atunci cand mergem in vizita si de ce trebuie sa le cerem oaspetilor nostri acest lucru? Precum in cazul oferirii de flori, si evitarea descaltarii provine tot din Evul Mediu si este un obicei care tine tot de cauza indepartarii eventualelor mirosuri neplacute care ar putea emana din picioarele goale. In plus, invitatul poate avea parte de un accident nefericit, cum ar fi o soseta rupta si degete la vedere, o situtie jenanta pentru toti cei prezenti. 8) De ce barbatul trebuie sa intre primul in taxi? Poate parea o pornire paranoida, dar raspunsul este: de teama ca nu cumva taximetristul sa porneasca in tromba cu domnita! Perspectiva nu este foarte hilara nici astazi, avand premise plauzibile, insa aceasta precautie isi gaseste o justificare solida in vremurile medievale ale curtezanelor si amorezilor de tip Cassanova. Nu de putine ori, acesti amanti perfecti s-au substituit rolului de birjari ai unor calesti sau trasuri, pentru a le fura aristocratilor, chiar de sub nas, pretuitele "achizitii" feminine. Ca sa evite asemenea surprize neplacute, domnii s-au gandit sa isi dea lor insisi intaietatea la "imbarcari", tendinta pastrata pana in zilele noastre. 9) De ce punem mana la gura atunci cand cascam? In afara faptului ca multa lume nu mai are acest bun obicei si ca explicatia sa evidenta este neexpunerea interiorului cavitatii bucale spre vazul tuturor, aceasta grija de a ne acoperi gura atunci cand cascam are la baze o superstitie destul de veche. Ca si in cazul stranutului, si in cel al cascatului oamenii de odinioara vedeau pericolul eliberarii sufletului din corpul uman sau patrunderea necuratului in acesta. De aceea, printr-o metoda pe cat de simpla, pe atat de eficienta, astuparea gurii cu mana inlatura eficient aceste ingrijorari. 10) De ce era un mare sacrilegiu ca glezna unei femei sa fie vazuta de un barbat, altul decat sotul sau? La sfarsitul secolului al XIX-lea, in anumite tari din Europa, se nasteau chiar dueluri pe viata si pe moarte pentru un astfel de eveniment, care astazi pare de-a dreptul ridicol. Cu atat mai caraghioasa pare situatia, cu cat decolteul generos al femeilor, nu doar "avea voie", dar era musai sa fie arborat fara nicio grija, in toata plenitudinea lui, in vazul lumii... de dragul expunerii bijuteriilor. Piciorul, in schimb, era acoperit intotdeauna cu ciorap, fiind considerat, pe atunci, un fel de organ intim al femeilor, motiv suficient ca surprinderea sa cu privirile sa nasca tragedii. Secretul unui comportament agreabil si civilizat in societate se poate obtine prin decantarea bunelor obiceiuri filtrate si adaptate de la o generatie la alta. Familia, scoala, anturajul au un rol capital in formarea unei existente normale a oricarui individ. Un adevar cunoscut ,dar neasimilat suficient ,spune ca drumul libertatii trece prin cultura. RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - bodo - 05-07-2010 08:41 AM Galceava savantilor sceptici cu pasionatii paranormalului 175 | P a g e

Probabil de cand e lumea lume, oamenii s-au impartit astfel: unii erau inclinati sa creada in interventia unor forte care nu puteau fi cunoscute si nici controlate, pentru a-si explica feluritele fenomene cu care aveau de-a face; altii, impinsi de o tainica, uneori, dar neclintita convingere ca pot gasi o explicatie naturala, accesibila intelegerii umane, sapau adanc in necunoscut, scotand argumente pentru a demonstra ca totul se poate explica firesc. Probabil de cand e lumea lume, oamenii s-au impartit astfel: unii erau inclinati sa creada in interventia unor forte care nu puteau fi cunoscute si nici controlate, pentru a-si explica feluritele fenomene cu care aveau de-a face; altii, impinsi de o tainica, uneori, dar neclintita convingere ca pot gasi o explicatie naturala, accesibila intelegerii umane, sapau adanc in necunoscut, scotand argumente pentru a demonstra ca totul se poate explica firesc.

Cand stiinta explica paranormalul (sau macar incearca) Atunci cand vorbim despre fenomene paranormale si despre felul in care se raporteaza la ele oamenii de stiinta, rasar brusc o gramada de intrebari dificile si, incercand sa raspundem la ele, ne trezim in mijlocul unor dezbateri stufoase si pline de capcane. Iata una dintre dileme: Credinta in paranormal sa fie doar rodul ignorantei? Sau cei care cred in astfel de fenomene sunt, intr-un fel, superiori celor care le resping, superiori prin faptul ca au o conceptie mai larga asupra a ceea ce exista, admitand complexitatea lumii in care traim, recunoscand - poate cu un tainic sentiment al miracolului -, ca materia si energia pot fi si altfel decat stie toata lumea si ca Universul e plin de lucruri inaccesibile (cel putin deocamdata) intelegerii celor mai multi oameni? Pe masura ce volumul de cunostinte acumulate de oameni despre ceea ce-i inconjoara sporeste, tot mai putine lucruri raman neexplicate. Daca paranormal ar insemna, pur si simplu, ceea ce nu putem explica inca, la un moment dat, atunci paranormalul a pierdut mult teren, de-a lungul secolelor si al mileniilor, in fata explicatiilor rationale. Eclipsele, fulgerul si tunetul, fenomene ceresti spectaculoase, pentru care stramosii nostri aveau explicatii supranaturale, sunt acum explicate stiintific copiilor, la scoala. Ce-a mai ramas, asadar, din paranormal? Destul de multe; inca exista pe lume fenomene daca nu inexplicabile, oricum neexplicate inca. Ce se intampla, asadar, cand oamenii de stiinta isi baga nasul in aceste fenomene paranormale? Sa luam un exemplu istoric: mesele de spiritism. Aceste sedintele de spiritism au aparut ca o aplicatie in practica a teoriei numite tot spiritism in Franta si spiritualism in tarile de limba engleza; e vorba despre conceptia conform careia lumea ar fi populata de spirite ale celor morti, iar comunicarea celor vii cu spiritele mortilor ar fi posibila in anumite conditii. Sedintele de spiritism au devenit la moda in jurul anului 1850; intalnirile se organizau in jurul unor mese; participantii isi tineau mainile pe masa, sperand ca miscarile mesei sa tradeze prezenta spiritului chemat si sa permita comunicarea cu acesta. Unii o luau in serios, pentru altii era un soi de distractie; oricum, lumea se ocupa intens de sedinte spiritiste, pana cand Michael Faraday (tablou, jos), unul dintre cei mai renumiti fizicieni – nu doar ai vremii sale, ci ai tuturor timpurilor – care nu credea in spiritism, a construit un dispozitiv simplu cu ajutorul caruia a demonstrat ca mesele nu se misca sub actiunea vreunui spirit, ci doar ca rezultat al unor miscari musculare involuntare ale participantilor . Dispozitivul era alcatuit din doua placute intre care se gaseau niste bile de sticla, placile fiind prinse intre ele cu o banda de cauciuc, in asa fel incat, sub actiunea unei presiuni aplicate lateral, placa de deasupra putea aluneca, deplasandu-se in raport cu placa de dedesubt intr-un anumit grad, limitat de legaturile de cauciuc. Deplasarea putea fi observata datorita unui ac indicator. Cu ajutorul aparatului, Faraday a putut demonstra ca degetele sunt cele care misca masa, si nu invers. De atunci, popularitatea sedintelor de spritism a scazut mult; ce curios ca lumea, care parea atat de interesata si convinsa de posibilitatea comunicarii cu spritele, a abandonat atat de repede credinta in entitatile nevazute dupa ce un om de stiinta a arata ca sedintele de spiritism in jurul mesei nu erau decat o (auto)pacaleala! Se pare ca multi dintre cei ce parusera convinsi nu erau, de fapt, ci ascundeau in suflet un sambure de scepticism, pe care spiritul pozitivist al experimentelor lui Faraday l-a ajutat sa se dezvolte. 176 | P a g e

Controversa la zi Care mai e azi situatia “meciului” dintre savantii sceptici si cei convinsi de existenta fenomenelor paranormale? Controversa care opune cele doua tabere e azi mai vie ca oricand. Progresul tehnologic a venit in ajutorul pozitivistilor sceptici, iar rafinarea continua a tehnicilor de investigatie scoate tot mai mult la lumina firescul unor fenomene considerate candva paranormale. Evident, tehnologia nu e de ajuns; e nevoie in continuare de lucrul de care a fost nevoie intotdeauna: de inclinarea de a cerceta fenomenele in spirit pozitivist. Asa au aparut – si acesta e un fenomen recent, apartinand secolului XX - organizatii specializate, dedicate investigarii paranormalului, dar nu pentru a dovedi ca el exista, ci pentru a dovedi ca o mare parte din ceea ce se sustine ca ar fi paranormal e perfect explicabil in termenii cunoasterii stiintifice actuale. Unele dintre aceste organizatii merg foarte departe in incercarea lor de a indeparta valul de mister de pe anumite fenomene si adesea reusesc sa scoata la iveala lucruri destul de neplacute: erori, minciuni, abordari superficiale ale unor lucruri serioase. E bine? E rau? Intr-un fel, e bine, in masura in care cercetarile lor dezvaluie erori sau inselatorii, chiar cu pretul dezamagirii incercate de cei care chiar crezusera, la un moment dat, in realitatea paranormala a ceea ce vazusera. Dintr-un alt unghi de vedere, poate fi si rau: daca in Univers exista lucruri inca necunoscute (e clar ca exista, si sunt mult mai multe decat cele cunoscute), neintelese si neexplicate, aceste dezvaluiri brutale ale scepticilor discrediteza teoriile asupra paranormalului, facandu-le sa cada in derizoriu si astfel impiedicand, poate, initierea unior investigatii care ar putea largi aria cunoasterii. Cea mai cunoscuta organizatie care se ocupa de astfel de studii este Comitetul pentru Investigatii Sceptice (Committee for Skeptical Inquiry - CSI), o organizatie americana infiintata in 1976 si dedicata investigarii unor fenomene presupus paranormale si a unor teorii apartinand stiintelor de granita. Semnificativ este faptul ca aceasta organizatie a fost cunoscuta, pana in urma cu cativa ani, drept Committee for the Scientific Investigation of Claims of the Paranormal (CSICOP), fiind asadar orientata in mod special spre cercetarea in spiritul scepticismului stiintific a unor teorii si fenomene din sfera foarte larga a paranormalului. •CSI afirma, in programul sau, ca nu respinge a priori nici o afirmatie privind existenta paranormalului, ci investigheaza problema in mod obiectiv. •CSI publica o revista populara, intitulata Skeptical Inquirer, urmarind sa educe cititorii si consumatorii in vederea adoptarii unei atitudini critice (nu de respingere, ci doar critice) cu privire la tot ceea ce inseamna paranormal, ocult, supranatural. •Un domeniu caruia ii acorda o atentie deosebita este cel care implica siguranta si sanatatea populatiei, cu referire la anumite terapii alternative bazate pe teorii pseudostiintifice si care, utilizate fara discernamant, aduc beneficii numei celor care le comercializeaza (uneori chiar beneficii enorme) punand, in schimb, in pericol sanatatea si viata consumatorilor. •Printre membrii – actuali si fosti – ai CSI se numara personalitati ale stiintei precum (de la stanga la dreapta, foto) Francis Crick (1916- 2004), laureat al premiului Nobel pentru contributia la descifrarea structurii ADN; Carl Sagan (1934 – 1996), unul dintre cei mai cunoscuti astronomi ai secolului XX; celebri biologi evolutionisti ca Richard Dawkins (n. 1941) si Stephen Jay Gould (1941 – 2002), faimosul autor de romane SF (si profesor de biochimie) Isaac Asimov…

Una dintre figurile cele mai remarcabile este cea a lui James Randi, un personaj insolit si, prin urmare, controversat. James Randi, nascut in 1928, pe numele sau adevarat Randall James Hamilton Zwinge, a lucrat ca iluzionist profesionist (sub numele de scena Uimitorul Randi) pentru ca, dupa ce s-a pensionat, la varsta de 60 de ani, sa se dedice cercetarii fenomenelor asa-zis supranaturale, paranormale et. comp., si luptei impotriva credintelor irationale si a fascinatiei lipsite de obiectivism a oamenilor fata de puterile paranormale ale unor 177 | P a g e

pretinsi vindecatori, ghicitori sau vrajitori. Unul dintre motivele pentru care Randi este adeptul unei atitudini foarte sceptice fata de pretinsele puteri paranormale ale unor indivizi este faptul ca prin, natura meseriei sale, stie foarte bine ce poate face un bun magician (sau, mai bine spus, un iluzionist), cat de eficient poate sa se joace cu perceptiile oamenilor si, prin urmare, cu mintea lor. Cunoscand trucurile meseriei, lui Randi nu i-a fost greu sa demaste cativa autoproclamati “posesori de capacitati paranormale”, dezvaluind ca asa-zisele lor puteri miraculoase erau doar mistificari abil puse in scena cu ajutorul unor trucuri de iluzionism. Randi a infiintat o fundatie cu scop educativ (James Randi Educational Foundation -JREF) care a instituit un premiu de 1 milion USD, ce urmeaza sa fie acordat oricarei persoane care poate demonstra realitatea unui fenomen din categoria paranormal/supranatural/ocult in conditii experimentale ce urmeaza sa fie acceptate de ambele parti. S-au prezentat peste 1000 de candidati, dar nici unul nu a reusit sa treaca de testerile preliminare (efectuate in conditii cu care atat reprezentatii fundatiei, cat si candidatul, fusesera de acord in prealabil). Oferta ramane valabila pana in martie anul viitor, cand premiul de 1 milion de dolari va fi retras, banii urmand a fi folositi pentru alte proiecte ale fundatiei. Una dintre dezvaluirile cele mai senzationale in care a fost implicat James Randi (stanga, foto sus) este cea a mistificarii intreprinse de Uri Geller (dreapta), un extrem de cunoscut si po r medium (autoproclamat) din anii '70, care sustinea ca poate indoi linguri numai prin puterea mintii si afirma ca aceste puteri i-au fost conferite de extraterestri. Randi a demonstrat ca indoirea lingurilor implica pur si simplu trucuri de iluzionism. Randi a intreprins si investigatii care au aratat cat de putin riguroase sunt unele dintre studiile asa-zis stiintifice prin care diversi cercetatori au urmarit sa demonstreze existenta unor fenomene sau capacitati paranormale. Cu bune si cu rele Exista si alte organizatii, in intreaga lume, dedicate cercetarii in spirit sceptic-stiintific a paranormalului. In acesta lupta dintre stiinta si pseudostiinta, cat de utila se dovedeste existenta unor astfel de organizatii? Printre criticile aduse CSI se numara, de pilda cea privind o abordare dogmatica si agresiva a problemelor paranormalului, abordare bazata pe idei preconcepute. O alta critica - decurgand din prima - este aceea ca acest stil agresiv descurajeaza investigatiile serioase asupra fenomenelor paranormale. Ceea ce face bine CSI este faptul ca ajuta la pastrarea unui echilibru. Mass media e avida de paranormal (uitati-va la noi!) si intamplarile de asemenea gen starnesc uneori adevarate furtuni mediatice, propagand idei pe care prea adesea oamenii le preiau din zbor (daca asa scrie in ziar!) si si le insusesc, fara a mai lua in considerare faptul ca pot exista si alte interpretari. Aceste alte interpretari pot fi oferite de organizatii precum CSI si multe altele de acelasi gen, ceea ce ne ajuta sa privim problema in mod mai obiectiv. Iar ca argument pentru afirmatia ca in randul savantilor sceptici exista minti cuprinzatoare, care inteleg imaginea de ansamblu, cu toate implicatiile ei, iata un lung citat din scrierile astronomului Carl Sagan, el insusi un fost membru al CSI (pe vremea cand acesta se numea CSICOP – vezi mai sus) si cu adevarat un savant sceptic luminat.: “Am auzit vreodata de un sceptic exprimandu-se pe un ton superior si plin de dispret? Cu siguranta, da. Spre mahnirea mea retrospectiva, am auzit acel ton neplacut chiar in vocea mea. Exista imperfectiuni umane de ambele laturi ale problemei. Chiar cand e folosit cu grija, scepticismul stiintific poate fi perceput drept arogant, dogmatic, insensibil si dispretuitor fata de sentimentele si credintele profunde ale altor oameni. CSCIOP este imperfect. In unele cazuri, criticile la adresa lui sunt justificate. Dar, din punctul meu de vedere, CSICOP slujeste unui scop social important – e o organizatie binecunoscuta la care presa poate apela atunci cand vrea sa afle si cealalta versiune a povestii, in special atunci cand se considera ca vreo intamplare uimitoare din sfera pseudostiintei poate deveni subiect de stiri. CSICOP reprezinta o contragreutate - desi inca nu destul de puternica - pentru aviditatea fata de pseudostiinta, care pare sa fie o a doua natura pentru atat de multe publicatii.” Ajunsi in acest punct, trebuie sa recunoastem ca paranormalul – in masura in care, prin paranormal, intelegem lucrurile care nu sunt, deocamdata, explicate stiintific, dovedite experimental si cu rezultate constante in conditii de testare controlate – exista, chiar daca adesea in forme prea putin spectaculoase. Probabil ca fiecarte dintre noi a avut candva un vis premonitoriu, o impresie de deja-vu, o senzatie de pericol iminent care s-a dovedit a fi corecta… Gradul in care ne lasam impresionati, sedusi sau inspaimantati de aceste manifestari ale 178 | P a g e

unei realitatii inca necunoscute variaza de la o persona la alta. Pentru unii dintre noi, lumea e plina de semne care au toate un inteles; altii admit, intr-un spirit mai “stiintific”, ca totul poate fi explicat, dar vremea acelor explicatii nu a venit inca. Personal, cred ca lumea nu se reduce la ceea ce putem percepe cu simturile sau inregistra cu aparatele, cred ca e posibil sa exista, in Universul din jur, forme de energie inca necunoscute, pentru care nu au fost inventate aparatele de detectie si masura corespunzatoare. A existat o vreme cand magnetismul, de pilda, era o forta neinteleasa, cunoscuta prin efectele ei, dar neexplicata, iar straniile proprietati ale pietrei negricioase care magnetiza un ac de fier, facandu-l sa se indrepte spre nord, erau privite ca un soi de magie naturala. Treptat, am invatat sa cunoastem, sa intelegem si sa stapanim aceste forte, sa construim si aparatele de masura care ne spun cand actioneaza aceste forte si cat de mari sunt. Cu o abordare critica si obiectiva putem spera nu doar sa demontam masinariile de minciuni – care exista si prolifereaza, din pacate, in acest domeniu – ci sa atingem si cealalta latura a problemei: sa aflam, poate, lucruri noi si extraordinare despre alte forme de manifestare a ceea ce exista in Univers. Cine stie daca, intr-o buna zi, copiii copiilor nostri nu vor invata la scoala despre telepatie, asa cum invata azi despre gravitatie si electricitate? http://www.descopera.ro/ RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - anuk - 05-07-2010 05:09 PM O descoperire care explica multe: oamenii de Neanderthal traiesc printre noi

Se pare ca omul de Neanderthal n-a disparut. Oamenii de stiinta au descoperit ca multi dintre noi avem gene care au apartinut acestuia, ba chiar intr-un suprinzator procentaj de 4%. Descoperirea a socat multi experti, pana acum crezandu-se ca omul de Neanderthal nu a avut nicio contributie sau foarte putina in mostenirea noastra genetica, relateaza BBC. Concluzia a aparut dupa studierea genomului omului de Neanderthal, descoperindu-se ca intre 1 si 4% dintre genele oamenilor din Eurasia vin de la omul de Neanderthal. Genele omului de Neanderthal au fost gasite atat in ADN-ul oamenilor din Europa, cat si in al celor din Asia si Oceania. "Nu a disparut complet. In unii dintre noi ei continua sa traiasca", a explicat profesorul Svante Paabo de la Institutul Max Planck din Germania. oase de neanderthalieniEchipa pe care el a condus-o împreună cu Richard Green de la Universitatea din California şi cu David Reich de la Facultatea de medicină din Harvard a comparat materialul genetic colectat din oasele a trei oameni din Neanderthal cu cel prelevat de la cinci oameni din zilele noastre. Concluziile lor, publicate vineri în revista Science, stabilesc o relaţie între oamenii din Neanderthal şi oamenii moderni care trăiesc în afara Africii, a precizat Paabo. Ea sugerează că încrucişările au avut loc în Orientul Mijlociu, unde oamenii din Neanderthal şi reprezentanţii Homo Sapiens au trăit concomitent în urmă cu mii de ani, a adăugat el. Reprezentanţii Homo Sapiens sunt originari din Orientul Mijlociu şi s-au dispersat apoi în alte regiuni ale lumii. O relaţie genetică cu omul din Neanderthal a fost stabilită pentru po ţiile din Europa, din China şi din Papua-Noua Guinee, dar nu şi pentru po ţiile din Africa. (L.N.) RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - bodo - 05-08-2010 07:48 AM 4 dintre cele mai fascinante fenomene naturale Cu totii stim cat de fascinanta poate sa fie natura si cu totii ii cunoastem incredibila putere devastatoare, dar si farmecul pe care poate sa il ofere privirii. Cine nu a auzit, sau nu a vazut frumusetea aureolelor boreale, ori incredibilele forme geografice sculptate de natura? 179 | P a g e

Iata 4 fenomene fascinante. Valuri de gravitatie Ondulatoarele valuri de gravitatie iau nastere datorita aerului plasat pe verticala, de obicei acesta fiind rezultatul curentului ce vine dinspre munti ori din timpul furtunilor. Un val de nori in forme caudate se formeaza in momentul in care un curent de aer ascendant patrunde intr-un pachet de aer stabil. Acest lucru creeaza schimbari in atmosfera, alterand dinamica fluidului. Natura incearca sa restabileasca schimbarile produse, care se manifesta prin modele oscilante ale norilor. Mareele rosii Asa numitele Maree rosii, este de fapt un fenomen care se manifesta in momentul in care se acumuleaza alge in cantitati mari in apa si confera zonei pe care o acopera din ocean sau plaja, culoarea rosie. Acest fenomen este cauzat de cantitatea mare de fitoplancton acumulat pentru a forma nori densi aproape de suprafata apei. Unele formatiuni din acestea sunt total inofensive, dar altele pot fi de-a dreptul letale pentru pesti, pasari si mamiferele marine. In anumite cazuri, chiar si oamenii au fost afectati de mareele rosii, desi nu au fost cazuri mortale.Desi pot fi fatale, fitoplanctonul din mareele rosii nu este daunator in cantitate mica. Pietrele miscatoare Misterioasele pietre miscatoare din desertul Valea Moarte au reprezentat centrul controverselor stiintifice de decenii. Pietre cantarind cateva kilograme, se deplaseaza cateva sute de metri in acelasi timp. Oamenii de stiinta au au explicat ca o combinatie intre vanturile puternice is suprafata de gheata este de vina pentru aceste ciudate miscari. Totusi, aceasta teorie nu explica de ce pietrele incep sa se miste una langa alta si apoi o iau in directii diferite. Vartej de foc Vartejul de foc, cunoscut si ca focul diavolului, ori tornada de foc, este un fenomen rar, in care, un foc, in anumite conditii, depinzand de temperature aerului si curenti, capata verticalitate si formeaza un vartej, sau un fel de tornado. Aceste vartejuri de foci au nastere in timpul incendierilor de tufisuri. Inaltimea vartejurilor poate atinge pana la 600 de metri inaltime si 30 latime, in numai cateva minute. [attachment=2653][attachment=2654][attachment=2655][attachment=2656][attachment=2657] RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - Old DG - 05-09-2010 08:37 AM Marea bariera de corali din Australia! http://satirikon.radardemedia.ro/2010/05/08/minutul-de-cultura-marea-bariera-de-corali/ RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - alerim_61 - 05-09-2010 10:33 AM Vestigiile umanitatii

Ati avut vreodata curiozitatea de a va intreba ce va ramane la 10.000 de ani dupa disparitia rasei umane? Cu siguranta ca, daca ne vor vizita planeta, arheologii extraterestri ar putea rataci printre nenumarate urme ale civilizatiei noastre infloritoare. Dar va mai ramane oare ceva din aceasta civilizatie? Semnale spatiale 180 | P a g e

Cele mai speciale amprente ale umanitatii nu se gasesc pe Pamant ci in Univers. Pioneer 10 si 11 poarta mesajul unui desen, al unui barbat si al unei femei goi. Voyager 1 si 2 au la bord un disc placat cu aur ce contine fotografii cu peisaje, cu diverse sunete din cotidian si cu muzica. Informatiile ar putea sa fie consultate timp de un miliard de ani. Extraterestrii sunt invitati deopotriva sa capteze semnale radio sau emisiuni de televiziune, trimise in spatiu in 2006 de lantul Arte. Teoretic, aceste unde ar trebui sa se propage (atenuanduse cu timpul) pana in ultimele zile ale Universului. Daca dispun de receptoare adecvate, aceste emisiuni, ar putea sa fie vizionate de extraterestri. Carcase de sateliti Scurta noastra istorie va ramane totusi in memoria Pamantului. Carcasele satelitilor nostri meteo si tele vor calatori in continuare pe orbita lor la 36.000 km altitudine. La aceasta inaltime, nu exista suficiente molecule de gaz pentru a incetini miscarea lor si a-i obliga sa coboare. In schimb, satelitii de observatie a Pamantului si instalatiile de genul Statiei Spatiale Internationale aflata la 2000 km altitudine, au cazut pe Pamant de aproximativ 8000 de ani. Au lasat insa pe orbita resturi rezultate din coliziuni si explozii ale rezervoarelor. Un nor de vestigii care se depalaseaza cu 10 km/s si care poate strapunge navele spatiale extraterestre. Statuia Libertatii Va avea nevoie de 100.000 de ani ca sa se prabuseasca de pe solul instalat in insula Manhattan. Osatura de fier se va descompune dar formele statuii pot fi ghicite. Pentru ca AugusteBartholdi a avut ideea de a le acoperi cu placi de cupru, un fiabil strat de protectie. Chiar si fata de apa marii in care se va scufunda pe jumatate. Orase subterane Nici un imobil nu va supravietui, cu foarte putine exceptii. Una dintre ele s-ar putea regasi in Turcia, in Derinkuyu, unde solul din tuf vulcanic a permis in secolul VII construirea unor orase subterane, pe care invadatorii persi si arabi sa nu le poata cuceri. Cavitatile rezista in ciuda intemperiilor si, probabil, vor rezista multa vreme. Fosile high-tech In solul insulei Taiwan exista nenumarate discuri striate. E vorba de galete din siliciu folosite pentru componentele electronice care au invadat cotidianul. Rezista la temperaturi de 1700sC, care topesc orice componente sintetice. E greu de crezut ca extraterestrii le vor gasi, dar cu siguranta vor fi la locul lor peste cateva mii de ani. Mai putin probabil e sa dea de urma lingourilor de aur (inoxidabil) depozitate la zeci de metri sub pamant in adaposturi care rezista la un atac atomic. In afara cazului in care isi vor activa detectoarele de metale pretioase. Suprematia deseurilor Un amalgam de chiuvete din ceramica, fabricate dintr-un material pe care arheologii de azi le-au descoperit venind din timpuri stravechi, din urma cu 15.000 de ani. Durabilitatea sa rezida in compozitia din sedimente bogate in silicati. Extraterestrii nu se vor impiedica doar de ele ci si de nemuritoarele deseuri din plastic si inox. Scrierile nu sunt nemuritoare La doar un secol dupa disparitia noastra, orice urma scrisa va disparea. Hartia din pasta de lemn se acidifica si se autodistruge. Nici macar inscriptiile in piatra sau metal nu vor rezista. Poate doar cele de pe lingourile de aur din bunkere. DORIN MARAN http://www.revistamagazin.ro/content/view/7804/20/ 181 | P a g e

RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - bodo - 05-09-2010 11:14 AM Triunghiul Bermudelor – conspiratie sau inselatorie? Pe tema Triunghiului Bermudelor, regele neincoronat al misterelor acestei planete, s-au scris mii de articole si de carti, s-au difuzat zeci de programe de televiziune, toate incercand sa ofere o explicatie bizarelor disparitii despre care s-a vorbit de-a lungul timpului. De la extraterestrii rauvoitori la vortexuri care duc inspre dimensiuni paralele, de la monstri marini, atlanti supravietuitori ai cataclismului de acum 9000 de ani, demoni si furtuni inexplicabile pana la anomalii magnetice si dilatari ale timpului, nicio ipoteza fie ea stiintifica sau fictionala nu a scapat de filtrul impatimitilor acestui gen de mistere. E adevarat, subiectul este de-a dreptul fascinant dar, poate si de aceea, putini au incercat sa dea crezare celor care au afirmat ca totul nu este decat o inscenare grosolana. Arta manipularii Daca veti fi vreodata suficient de curiosi incat sa va incumetati a studia arhivele cu privire la fenomenul Triunghiului Bermudelor (sau al Triunghiului Diavolului, daca preferati varianta mai inspaimantatoare), sa nu fiti surprinsi daca nu veti gasi referiri mai vechi de aproximativ 60 de ani. De ce? Pentru ca, pur si simplu, atunci a luat nastere isteria, daca putem sa-i spunem astfel, legata de fenomenul disparitiilor inexplicabile dintre Miami, Bermuda si Puerto Rico (capetele celebrului triunghi). Iar ca o scurta continuare, sa nu fiti surprinsi nici daca nu veti gasi vreo alta disparitie care sa fi avut loc dupa 1989 si ale carei cauze sa nu fie pe deplin cunoscute. Sa le analizam insa pe rand. Primul articol in care legenda disparitiilor misterioase a fost luata in discutie a aparut la 16 septembrie 1950. Atunci, un ziarist american, E.V.W. Jones, a mentionat pentru prima data existenta unor fenomene inexplicabile in jurul Marii Sargaselor. Doi ani mai tarziu, un alt om de presa american, George X. Sand, publica un scurt articol in revista Fate, articol pe care il intitula "Sea Mystery At Our Back Door" si in care facea referire la cateva disparitii ale unor nave si avioane, printre care si celebrul Zbor 19 care avusese loc in 1945. Era pentru prima data cand cineva trasa liniile triunghiului mortii. Totusi, aveau sa treaca inca 12 ani pana cand Vincent Gaddis, un obscur jurnalist de peste ocean, numea misterioasa zona „Triunghiul Mortal al Bermudelor”, o denumire care a facut senzatie inca de la aparitia sa in presa, in februarie 1964. Lumea deja incepea sa vorbeasca despre fenomenele bizare din sud-estul Statelor Unite ale Americii iar de aici si pana la aparitia unui adevarat fenomen nu a mai fost decat un pas. Au urmat cartile lui John Wallace Spencer (Limbo of the Lost) in 1969, si cea a lui Richard Winer (The Devil’s Triangle) din 1974, care nu au facut decat sa ridice semne de intrebare si sa augmenteze un fenomen care se afla deja in plina dezvoltare. Apogeul lucrarilor scrise pe tema Triunghiului Bermudelor este legat insa de aparitia in 1974 a cartii intitulata chiar „Triunghiul Bermudelor”, volum semnat de Charles Berlitz, un fost angajat al serviciilor speciale din armata SUA. In scrierile sale, Berlitz, un autor recunoscut de altfel pentru pasiunea sa pentru misterele lumii si pentru romanele ce aveau ca subiect Atlantida, Incidentul Roswell, Arca lui Noe, Incidentul Philadelphia sau Apocalipsa, facea un adevarat rechizitoriu al navelor, submarinelor, avioanelor si chiar ale iahturilor si ambarcatiunilor de mici dimensiuni care disparusera vreodata in Triunghiul Bermudelor. Sau, cel putin, despre care sustinea acesta ca disparusera in zona in cauza. Cartea s-a dovedit un best-seller si s-a vandut in peste 20.000.000 de exemplare, aducandu-i lui Charles Berlitz o avere deloc de neglijat, motiv pentru care acesta si-a indreptat atentia si catre un alt „triunghi” celebru, Triunghiul Dragonului din vestul Japoniei, un fel de frate mai mic al celui din Atlantic. Si pentru ca amatorii de castiguri usoare nu au lipsit niciodata, cartile care sa dezbata si chiar sa adauge alte si alte cazuri celor cateva sute mentionate de Berlitz au inceput sa apara cu zecile. Triunghiul Bermudelor devenise deja o afacere de sute de milioane de dolari. Lawrence David Kusche VS Charles Berlitz Inainte de a continua periplul nostru printre itele incalcite ale dezinformarii se impune sa spunem si cateva cuvinte despre „parintele” Triunghiului Bermudelor, americanul Charles Berlitz. Berlitz s-a nascut la New York, la 20 noiembrie 1914, ca nepot al renumitului Maximilien Berlitz, intemeietorul Scolii de Limbi Straine Berlitz. Inca de la varsta adolescentei, tanarul Charles stapanea perfect 182 | P a g e

opt limbi straine, pentru ca la maturitate sa comunice fluent in nu mai putin de 32 de limbi. In fapt, americanul este considerat si astazi, la sase ani de la moartea sa, unul dintre cei mai mari lingvisti din toate timpurile. Dupa ce a absolvit Universitatea Yale, Berlitz a fost recrutat in serviciile speciale ale armatei americane, acolo unde a petrecut aproape 13 ani. Dupa retragere, acesta si-a dedicat timpul cartilor despre fenomene inexplicabile, strangand o suma considerabila din romane cu titluri pompoase si subiecte controversate: Misterele Atlantidei, Misterele lumilor uitate, Apocalipsa 1999, Lumea fenomenelor stranii, Triunghiul Dragonului, Experimentul Philadelphia – Proiectul invizibilitatii, Atlantida – continentul pierdut, acum dezvaluit, asta ca sa numim doar cateva dintre titlurile sale celebre. Marea lovitura a dat-o insa cu „Triunghiul Bermudelor” din 1974, roman care i-a adus pe langa celebritatea internationala si Premiul Dag Hammarskjöld pentru cele peste 20 de milioane de exemplare vandute. Si totusi, au existat si oameni care au pus la indoiala veridicitatea afirmatiilor lui Berlitz. Unul dintre acestia a fost Lawrence David Kusche, un fost pilot american devenit intre timp bibliotecar in orasul sau natal, Phoenix, Arizona. Fascinat de subiectul tratat atat de generos de Charles Berlitz, Kusche a hotarat sa profite de avantajele serviciului sau si si-a dedicat timpul strangerii de informatii cu privire la incidentele devenite deja celebre in articolele si cartile vremii. Asa cum avea sa afirme ulterior in cartile sale „Misterul Triunghiului Bermudelor – rezolvat”-1975 si „Disparitia Zborului 19” – 1980, americanul a fost surprins sa descopere ca multe dintre cazurile descrise de Berlitz fusesera preluate fara o verificare prealabila de cei mai multi dintre autorii care i-au urmat acestuia, propagand in mass-media un fals grosolan. Nu numai ca unele incidente nu avusesera loc in Triunghiul Bermudelor sau ca altele aveau explicatii cat se poate de normale, dar multe nu se petrecusera niciodata. Kusche publica la scurt timp dupa succesul enorm al „Trunghiului Bermudelor” al lui Charles Berlitz o lista de concluzii pe care multi nu au luat-o in acel moment in considerare. Timpul avea insa sa ii dea dreptate: * Numarul navelor si avioanelor care au disparut in Triunghiul Diavolului nu a fost niciodata mai mare decat in alte parti ale lumii. * Acelasi numar a fost voit exagerat, ignorandu-se informatiile pe care autoritatile locale le puteau pune la dispozitie. * In Triunghiul Bermudelor au loc dese furtuni tropicale, un fenomen cat se poate de normal de altfel, acesta fiind si principalul motiv al celor cateva disparitii certe. * Unele disparitii nu au avut loc niciodata, fapt certificat atat de rapoartele armatei cat si de cele ale autoritatilor portuare. Charles Berlitz si alti autori au ignorat, pur si simplu, datele in care acostarea vaselor era inregistrata in registrele porturilor, acestia anuntandu-le ca disparut. Concluzia? Legenda Triunghiului Bermudelor a fost una fabricata in mod intentionat, din dorinta de a vinde un subiect senzational, si a fost perpetuata ori din aceleasi motive, ori in necunostinta de cauza. Kusche aduce in discutie chiar punctul forte al celor care sustin cu tarie existenta unor fenomene inexplicabile intre Miami, Bermude si Puerto Rico, celebrul Zbor 19. Dupa verificarea amanuntita a arhivelor militare de la 1945, americanul a ajuns la concluzia ca disparitia escadrilei de cinci avioane de vanatoare s-a datorat unei furtuni puternice care a dereglat aparatura precara de bord a acestora. Ceea ce nu s-a spus in nicio alta carte despre Triunghiul Bermudelor si Zborul 19, este ca avioanele erau de fapt unele de antrenament, toate fiind ghidate de pilotul principal, locotenentul Charles Taylor. Lipsite de aparatura standard a avioanelor de vanatoare, acestea ar fi zburat haotic pana au ramas fara combustibil. Cel de al saselea avion trimis in cautarea acestora, despre care se spune ca a disparut in acelasi mod, a explodat in realitate din cauza unei defectiuni la unul dintre motoare. Ramasitele celor 5 avioane au fost descoperite la inceputul anilor 90, in apele oceanului, la numai 250 de kilometri de Florida, confirmand spusele lui Larry Kusche. Un alt caz celebru, reluat de un alt contestatar al lui Berlitz, Howard L. Rosenberg, este cel al navei SS Marine Sulphur Queen, nava a carei disparitie a avut loc la 3 februarie 1963. In opinia lui Charles Berlitz, nava cu un echipaj de 39 de marinari a disparut brusc de pe radar fara a emite macar un semnal SOS. Singura dovada materiala a „volatilizarii” cargoului a fost o vesta de salvare, descoperita in timp ce plutea in deriva, la cateva zile dupa incident. Ce a omis insa sa spuna Berlitz este ca SS Marine Sulphur Queen era, in momentul disparitiei, incarcata cu 15.000 de tone de sulf lichid. Sulful era depozitat in patru containere uriase, fiecare incalzit de o retea de boilere la temperatura de 135 de grade Celsius, ceea ce facea din ambarcatiune o 183 | P a g e

veritabila bomba plutitoare. Berlitz a omis sa mentioneze si raportul pazei de coasta din Honduras, care a mentionat in ziua disparitiei navei SS Marine Sulphur Queen, prezenta unui persistent miros de sulf in zona de coasta. Cel mai probabil, sustine Rosenberg, nava a explodat in urma unei scurgeri de sulf, cea mai mica scanteie fiind capabila sa declanseze dezastrul. Este evident ca intr-o atare situatie, nimeni nu a mai avut timp sa emita vreun semnal SOS iar daca, prin absurd, ar fi existat supravietuitori, acestia nu ar fi avut nicio sansa de salvare in apele intesate de rechini si baracude. Vom incheia expunerea noastra, desi lista ar putea continua cu zeci de exemple, cu un caz de asemenea celebru, cel al disparitiei submarinului USS Scorpion, in timpul Primului Razboi Mondial. Legenda spuna ca acesta a disparut brusc in Triunghiul Bermudelor, iar informatiile obtinute ulterior de la armata germana, arata fara doar si poate ca acesta nu a fost supus tirului vreunui submarin. In realitate, epava submarinului a fost descoperita de nava USNS Mizar, testele dovedind faptul ca acesta s-a scufundat in urma unei defectiuni tehnice. Mai mult, submarinul a fost identificat la aproape 650 de kilometri distanta de cel mai apropiat punct al Triunghiului Bermudelor. Conspiratie sau doar simpla dezinformare? Desi este evidenta dezinformarea masiva in ceea ce priveste realitatea Triunghiului Bermudelor, unii dintre cei care au contestat legendele emise de Berlitz si alti autori au mers chiar mai departe cu supozitiile. De ce autoritatile americane nu au negat niciodata afirmatiile acestora si de ce s-au multumit doar sa declare ca nu recunosc existenta unui Triunghi al Bermudelor, asta abia dupa 1989 de cand, in fapt, nu a mai disparut nicio nava? Lawrence David Kusche este poate cel mai radical dintre toti si afirma ca subiectul era atat de ridicol incat nici un savant nu si-ar fi patat numele incercand sa demonstreze un adevar atat de evident. De ce ar fi facut-o guvernul SUA? Nu toti sunt insa de parere cu el. Au existat voci care au sustinut ca atat Triunghiul Bermudelor, cat si Incidentul Roswell sau Experimentul Philadelphia, asta ca sa enumeram doar cateva exemple clasice, nu au fost altceva decat acel celebru „paine si circ” menit sa distraga atentia populatiei de la adevaratele probleme ale natiunii americane. O tacere complice care nu implica in nici un fel autoritatile dar care le rezolva o parte dintre probleme. In fond, toate aceste mistere au aparut in timpul Razboiului Rece, o perioada tulbure in care ecourile conflictelor mascate dintre SUA si URSS razbateau din aproape toate colturile lumii. Poate ca nu intamplator, pozitia SUA vis-a-vis de Triunghiul Bermudelor a venit doar dupa caderea blocului comunist. In fond, subiectul era deja „fumat” iar opinia publica tindea sa dea uitarii disparitiile din ce in ce mai contestate. Poate ca venise timpul ca pe scena lumii sa apara un alt tip de circ. http://brosteni.ning.com/ RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - Old DG - 05-09-2010 01:24 PM De citit si de vazut cu instrumente simple pe cer! http://satirikon.radardemedia.ro/2010/05/08/cele-mai-interesante-obiecte-ceresti-vizibile-cu-ochiul-liber-saucu-un-instrument-mic/ RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - bodo - 05-10-2010 08:21 AM Cazul Roswell - un secret bine pastrat

Zvonuri neconfirmate spun ca resturilepresupusei prabusiri a unui OZN la Roswell, în 4 iulie 1947, au ajuns la baza militara Wright Patterson de langa Dayton (Ohio), unde ar fi fost depuse într-o misterioasa „camera albastra”, sub cel mai sever secret. Ceea ce se stie ceva mai sigur, este ca Barry M. Goldwater general în rezerva al Air Force, senator, presedintele comitetului senatorial pentru serviciile secrete, fost candidat 184 | P a g e

republican la presedintia SUA în 1964, a facut, la începutul anilor saizeci, o vizita la baza Wright-Patterson. Cu acest prilej, i-ar fi cerut prietenului sau apropiat, generalul Curtis LeMay, seful Statului Major al Air Force, sa-i permita sa vada faimoasa „camera albastra” despre care circulau atatea istorii. Se afirma ca LeMay i-ar fi spus „La naiba, nu! Eu nu pot sa intru, tu nu poti sa intri si sa nu-mi mai ceri asta niciodata”. De data aceasta, ca o dovada solida, cunoastem trei scrisori ale senatorului Goldwater catre prieteni ai sai, în care el face aluzie la neplacutul incident. Citam mai jos din acestea. „Problema OZN-urilor ma preocupa de mult timp. Acum zece sau doisprezece ani am facut o tentativa de a afla ce anume era în cladirea, din baza Air Force de la Wright-Patterson, în care sunt pastrate informatiile culese de Air Force, dar am fost refuzat din motive lesne de înteles. Problema este clasificata si acum mai presus de Top Secret. Am auzit totusi ca exista un plan, în curs de realizare, pentru a face cunoscut, în viitorul apropiat, acest material, în parte, daca nu cumva în întregime. Sunt tot atat de nerabdator ca si dumneavoastra sa vad acest material si sper sa nu avem prea mult de asteptat” (28 martie 1975). „Este adevarat ca mi-a fost interzis accesul la Wright-Patterson. Pentru ca nu am intrat, nu pot spune ce se afla înauntru. Dar amandoi cunoastem zvonurile” (11 aprilie 1979). „Am renuntat de mult sa mai primesc acces la asa numita Camera Albastra de la Wright-Patterson, deoarece am avut parte de un lung sir de refuzuri de la mai multi sefi s...t Nu cunosc pe nimeni care sa fi avut acces la Camera Albastra si nici nu am cunostinta despre continutul ei sau despre vreo schimbare a amplasarii ei s...t Ca sa va spun drept, domnule Graham, problema este clasificata la un grad de secret atat de înalt încat, desi o buna parte din informatii au si fost divulgate, este pur si simplu imposibil sa pui mana pe ceva” (19 octombrie 1981). Istoria cazului Roswell a stat îngropata treizeci de ani. Cand a iesit din nou la iveala, Air Force va da, pe rand, mai multe explicatii. Ca de fapt nu a fost un balon meteorologic ci un balon militar „Fugo” trimis peste ocean de japonezi. Cand s-a spus ca razboiul se terminase de doi ani, Air Force s-a scuzat, zicand ca nu a fost un balon „Fugo” ci o racheta V2 cu cimpanzei. Cand s-a descoperit ca astfel de experiente s-au facut abia în iunie 1948, cu maimute de marimea unei pisici, s-a spus ca nu a fost o racheta ci un balon „strict secret” al proiectului „Mogul” destinat detectarii unor eventuale explozii nucleare sovietice. Dar acest proiect era cunoscut ofiterilor bazei, deci nu putea fi luat drept OZN s.a.m.d. În 1995 Biroul General de Conturi al SUA (GAO), la solicitarea Congresului SUA, a constatat ca au fost distruse arhivele administrative si cele cu mesaje, dintre anii 1946 si 1949, ale bazei 509 de la Roswell, în mod nemotivat, fara aprobarile necesare si nu se stie din ordinul cui, ceea ce constituia o grava încalcare a legii. A disparut si arhiva din perioada respectiva a companiei 1395 de politie militara din Roswell, aflata sub comanda maiorului Easley. Din Arhivele presedintelui SUA Truman, au fost sustrase înregistrarile convorbirilor telefonice pentru zilele de 4, 5 si 6 iulie 1947. Ancheta GAO admite, în concluzie, ca „dezbaterea privind ce anume s-a prabusit la Roswell continua”... Pentru a mai adauga o pata de culoare la acest mozaic, mentionam ca locotenent colonelul Philip J. Corso, fost sef al Diviziei de Tehnologii Straine a departamentului de Cercetare-Dezvoltare al Armatei Terestre SUA, a scris în 1997 în cartea sa The Day After Roswell (publicata la varsta de 82 de ani, cu un an înainte de a muri, si tradusa si în romaneste) ca realizari ale industriei militare SUA ca: microprocesoarele, armele cu laser de mare energie, antisatelit si antiracheta, aparatura bazata pe fibre optice, kevlarul folosit la vestele antiglont, binoclurile în infrarosu etc. au fost realizate pe baza studierii obiectelor recuperate din OZN-ul de la Roswell, pe care chiar el însusi le-a transmis companiilor IBM, Hughes Aircraft, Bell Labs etc., ca fiind procurate prin spionaj de la „adversari”. El mai afirma ca a vazut în 1947 cadavrele extraterestrilor recuperati. Autopsia unui extraterestru - adevar sau fictiune Daca filmul este autentic, atunci devine clara recunoasterea la scara mondiala a faptului ca planeta noastra a fost vizitata, ca guvernele stiau asta de aproape o jumatate de secol si nu ne-au spus. Lumea nu va mai fi niciodata la fel. La inceputul lunii mai a anului 1995, producatorul si omul de afaceri londonez Ray Santilli prezenta pentru prima oara un film, care parea sa constituie veriga lipsa a unui controversat eveniment OZN, ce fascinase 185 | P a g e

lumea timp de aproape o jumatate de secol. Filmul parea insa sa eclipseze evenimentul initial, petrecut in iulie 1947. Intr-un interviu luat de Sightings in cursul aceluiasi an, Ray Santilli a povestit ca a intrat in posesia filmului original in anul 1992, pe cind lucra la un documentar despre Elvis Presley. El s-a intilnit la Cleveland cu un fost cameraman militar, de la care a achizitionat un clip inregistrat in ultima perioada a aparitiilor lui Presley pe estrada. Putin inainte de plecarea lui Santilli, fostul cameraman i-a aratat circa 22 de role de film alb-negru, pe care acesta le filmase imediat dupa incidentul de la Roswell. Batrinul cameraman ii povestise ca, in iulie 1947, pe cind era in armata, i s-a spus ca urma sa filmeze resturile unui avion sovietic de cercetare, prabusit in statul New Mexico. Totul parea cit se poate de verosimil, deoarece America se afla in plin razboi rece cu Uniunea Sovietica. Dupa spusele fostului cameraman, cind a ajuns acolo, el a constatat ca a trebuit sa filmeze cu totul altceva: resturile unei farfurii zburatoare, precum si autopsia a doi dintre membrii echipajului acesteia. Santilli a hotarit sa cumpere filmul, promitind totodata ca nu va dezvalui niciodata identitatea cameramanului. Dupa doi ani, filmul a fost transpus pe pelicula video. Portiuni ale acestuia au fost difuzate in fata unor cercetatori, medici si tehnicieni de film, precum si a unor potentiali cumparatori. Pe masura ce filmul era vizionat de mai multa lume, atitudinea fata de el era tot mai contradictorie. La 21 iunie 1995, filmul a fost difuzat pe canalul francez TF1, in cadrul unei emisiuni prezentate de J. Pradel (L’Odysee de l’etrange). Apoi, imaginile s-au raspindit pe Internet in lumea intreaga, devenind subiect de disputa pentru multi specialisti. Pentru a intelege mai bine faptele prezentate, sa ne intoarcem insa la evenimentul petrecut in iulie 1947. Derularea evenimentelor de la Roswell Povestea cu OZN-ul prabusit a inceput in noaptea de 2 spre 3 iulie 1947, cind radarele de la Alamogordo, White Sands& Roswell au interceptat un obiect zburator, care prezenta caracteristici diferite de cele ale unor aparate de zbor conventionale. Catre orele 23.30, el a disparut de pe ecranele radarelor, totul indicind o catastrofa aeriana. Fermierul William Brazel (Mac) si Dee Proctor, copilul unor vecini, descopera la 4 iulie resturile unei nave necunoscute, in apropierea ranch-ului sau. Intrigat, Brazel ii arata serifului George A. Wilcox mici fragmente ale aparatului prabusit si acesta telefoneaza imediat la Roswell Army Air Field. Jesse Marcel, ofiter de informatii, soseste la fata locului, cerceteaza fragmentele de epava si ii trimite un raport comandantului sau, colonelul William Blanchard. Fragmentele aparatului prabusit, puse in patru saci, sint expediate la Fort Worth Army Air Field si direct la Washington DC. In primul comunicat de presa oferit publicitatii la 8 iulie de catre Walter Haut, purtator de cuvint al Roswell Army Air Field, se mentiona: Numeroasele zvonuri cu privire la existenta farfuriilor zburatoare s-au confirmat ieri, cind serviciul de informatii din cadrul 509 Bomb Group of the Eight Air Force a reusit sa captureze acest UFO. Roswell Daily Record a mai infrumusetat aceasta stire, adaugindu-i si un titlu incitant: RAAF captureaza o farfurie zburatoare in regiunea Roswell. Armata dezminte comunicatul initial Informatia este preluata imediat de Associated Press si numeroase apeluri din intreaga lume sint trimise la Roswell. Comunicatul de presa este dezmintit de generalul Roger M. Ramey, care afirma ca la Roswell s-a prabusit un balon meteorologic. Pentru a fi cit mai convingator, el prezinta resturile unui balon-sonda presei, care se intreaba, pe buna dreptate, de ce bucatile unui simplu balon-sonda au fost transportate asa de repede in Texas, la locul conferintei. 186 | P a g e

Ziarele Chicago Daily News, New York Times, Washington Post, Chicago Tribune, Los Angeles Herald Express, San Franciso Examiner, care publicasera deja versiunea initiala, comenteaza aceasta noua versiune, pusa pe seama tulburarilor de natura emotionala ale purtatorului de cuvint. Citeva zile mai tirziu, Mac Brazel este vazut pe strazile din Roswell, escortat de militari. El a negat ulterior marturia sa initiala, legata de resturile navei gasite in apropierea ranch-ului, si a refuzat sa mai discute despre acest subiect. Ceilalti martori ai incidentului au tacut si ei multi ani la rind, temindu-se de ceea ce li se putea intimpla lor si familiilor lor. Farfuria zburatoare avea la bordul sau extraterestri........................... Nici unul dintre martori nu a vorbit insa despre corpurile extraterestrilor, gasite in apropierea locului catastrofei, desi zvonuri in aceasta privinta au existat. Unul dintre acestia, inginerul Grady Barney, a afirmat ulterior ca descoperise un disc cu diametrul de 8-10 m si patru cadavre ale unor umanoizi de talie mica, imbracati in costume gri. Oficialii militari i-au interzis sa-si mai desfasoare cercetarile (el lucra in domeniul conservarii solului) si i-au interzis sa discute despre cele vazute. Cele patru cadavre au fost transferate la baza Edwards, in California, pentru a fi examinate. Apoi, catre sfirsitul anului 1954, ele au fost transferate la baza Wright-Patterson, in Ohio, unde, in asa-numita Camera Albastra, se presupune ca se afla si alte cadavre ale unor extraterestri. De aici, o parte din resturile OZN-ului si cadavrele conservate au fost mutate la Langley, sediul CIA, in anul 1978. Zvonurile sint dezmintite de armata, care pretinde ca a fost vorba doar de niste manechine. Timp de mai multi ani, intre 1954 si 1959, armata lanseaza manechine de la mare altitudine. La 21 mai 1959 un balon se prabuseste. Cei trei militari aflati in balon supravietuiesc, insa au fetele acoperite de hematoame. Martorii care au afirmat ca au vazut niste creaturi ciudate sint pusi acum in incurcatura. Tacerea se risipeste .................................................................. Citiva ani mai tirziu, Inez Wilcox, sotia serifului George Wilcox, i-a povestit nepoatei sale, Barbara Dugger, ca familia sa fusese amenintata cu moartea, in cazul in care ar fi vorbit despre incidentul de la Roswell. In anul 1978, maiorul Jesse Marcel a afirmat ca bucatile de metal colectate de el nu erau ale unei nave terestre si ca dezmintirea data de generalul Ramsey nu era decit o poveste. El a mai adaugat ca fusese obligat sa nu spuna presei decit ceea ce i se ceruse sa spuna. In anul 1980 apare cartea The Roswell Incident, scrisa de Charles Berlitz si William L. Moore, in care sint prezentate rezultatele unor investigatii amanuntite pe care acestia le efectuasera in cazul Roswell, impreuna cu fizicianul Stanton Friedman. Prima stire, potrivit careia la locul catastrofei au fost insa gasite corpurile unor extraterestri, a fost oficial difuzata in anul 1984, cind a fost descoperit si facut public un memorandum top secret din 18 noiembrie 1952, intitulat Majestic-12 sau MJ-12. La inceputul anilor ’90, rumoarea in jurul cazului Roswell creste si Congresul American este obligat sa ia masuri. Steven Schiff din Albuquerque (New Mexico) contacteaza Departamentul Apararii (DOD) si cere informatii despre incidenul de la Roswell. DOD pretinde ca nu este in posesia unor astfel de informatii si-l sfatuieste pe Schiff sa apeleze la Arhivele Nationale, dar aici acestuia i se spune ca nu exista nici un fel de inregistrari din acea perioada. Schiff contacteaza General Accounting Office (GAO), pentru a primi inregistrari cu privire la evenimentele din 1947. In septembrie 1994, deci la opt luni dupa ce Schiff isi incepuse ancheta, Armata Aerului a fost obligata sa faca public primul sa raport privind OZN-urile, dupa atitia ani de tacere. In raport se explica faptul ca resturile epavei gasite la Roswell erau de fapt ale unei sonde, ce urma sa detecteze exploziile nucleare si care facea parte dintr-un proiect secret, intitulat MOGUL (din nou explicatii plauzibile pentru perioada Razboiului Rece cu Uniunea Sovietica - n.n.). Nu este furnizata in schimb nici o informatie cu privire la corpurile unor extraterestri, ceea ce relanseaza ideea unui complot al tacerii din partea guvernului american. 187 | P a g e

Pareri pro si contra in legatura cu filmul .................................... Pentru miile de ufologi entuziasti, filmul lansat in anul urmator de Roy Santilli putea constitui o proba. Pe masura ce filmul era vizionat, parerile despre el deveneau din ce in ce mai contradictorii. Jesse Marcel Jr., fiul maiorului care fusese martor ocular al evenimentului din 1947, declara: Eu cred ca in iulie 1947 linga Roswell s-a prabusit o nava extraterestra. Cred ca guvernul a pus la cale o operatiune militara importanta si as vrea ca filmul autopsiei sa fie autentic. Intuitia imi spune insa ca probabil acesta este un fals. Walter Haut, autorul primului comunicat de presa din iulie 1947, adauga: Nu cred ca este o autopsie reala. Cred ca este un fals si probabil ca cineva scoate bani din asta. Ray Santilli, la rindul sau, pretinde ca originalul filmului fusese autentificat de Kodak. In schimb, P.G.Wilson, purtatorul de cuvint al Kodak, declara: Simbolurile pe care le-am vazut pe mostrele filmului sugereaza ca filmul a fost turnat in 1927, 1947 sau 1967. In consecinta, nu putem afirma categoric ca filmul a fost realizat in anul 1947. Clifford Stone, fost sergent in armata SUA, a declarat intr-un interviu acordat in anul 1996 lui Ted Loman, cunoscut si reputat ufolog, ca el vazuse un film asemanator, pe teritoriul unei baze militare din statul Virginia. Potrivit spuselor lui, Stone se plimba prin baza impreuna cu un pilot si cei doi au ajuns, la un moment dat, in fata unei incaperi ce parea a fi o sala de teatru. Sala era plina de ofiteri si ei au urmarit prin geamul de plexiglas citeva scene dintr-un film in care se facea autopsia unor corpuri, ce nu erau, in mod evident, ale unor paminteni. Poate ca cei doi ar fi putut ramine cu impresia ca militarii urmareau un film SF, dar au fost retinuti de o garda si interogati, dupa care li s-a atras atentia sa nu vorbeasca cu nimeni despre cele vazute. Steve Johnson, specialist in efecte speciale si proprietar al companiei XFX, care a realizat creaturile din filmele Cosmarul de pe strada Elm, Poltergeist II si Vinatorul de fantome, este de parere ca filmul, ca si creatura care apare in el, au fost contrafacute: Pentru mine si pentru majoritatea specialistilor in efecte speciale, este destul de clar ca este un fals bine realizat. Englezul Robert Townsend, de asemenea specialist in efecte speciale, afirma: In film este prezentat un extraterestru construit dupa tiparul clasic, a carui piele a fost confectionata probabil din gelatina, care se preteaza bine la astfel de imitatii. Raspunsul lui Santilli la comentariile specialistilor in efecte speciale este prompt: Companiile de efecte speciale pot recrea orice. Dar intre a recrea ceva si evenimentul real este o mare diferenta. In cursul unui interviu acordat in iulie 2001 lui Philip Mantle, un cunoscut ufolog din Marea Britanie, Santilli a declarat: Dupa parerea mea, nu exista decit doua posibilitati. Prima ar fi aceea ca avem de-a face cu un extraterestru, ce facea parte din echipajul navei prabusite. Cea de-a doua ar fi ca americanii au creat sau transformat o fiinta, efectuind apoi diverse experimente biologice. Filmul, ca si incidentul de la Roswell continua sa fascineze, fara ca adevarul sa fie totusi cunoscut. Lumea doreste sa primeasca totusi un raspuns la o serie de intrebari cum ar fi aceea daca armata americana cunoaste adevarul, sau incearca sa-l ascunda, sau daca acel corp, prezentat in filmul lui Santilli, este al unui extraterestru sau al unei fiinte umane pe care medicii militari americani au efectuat experiente. Lista intrebarilor ramine in continuare deschisa. Dar mai presus de orice, cu totii am vrea sa stim acum, cind s-au implinit deja 55 de ani de la incidentul de la Roswell, daca SINTEM SAU NU singuri in Univers…

188 | P a g e

RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - bodo - 05-11-2010 10:32 AM La hotarul dintre viaţă şi moarte. Copiii povestesc despre lumea de dincolo Faptul că unii copii, chiar foarte mici, au experienţe de moarte clinică zdruncină foarte serios scepticismul materialiştilor. Într-adevăr, ar fi absurd să-i acuzăm pe copii de proiecţii imaginative condiţionate de mediul social sau de delir indus de traume timpurii. De altfel, studiile au arătat cât este de redusă influenţa convingerilor existente în familie asupra conţinutului experienţelor de moarte clinică ale copiilor. Se pare că există un nucleu comun tuturor experienţelor de moarte clinică, ceea ce ne permite să presupunem că apare o puternică influenţă din partea inconştientului colectiv şi că s-a format un fel de arhetip al experienţelor de moarte clinică. Cu alte cuvinte, există anumite structuri psiho-fiziologice formate înainte de naşterea noastră, pe care se grefează trăsături specifice propriei noastre personalităţi. Cazuistica acestui fenomen dispune de mai puţine mărturii ale unor copii decât ale unor adulţi. Cu toate acestea, nu se poate spune că experienţele de moarte clinică ale copiilor sunt mai rare, ci din contră. Într-adevăr, în ceea ce priveşte relatările copiilor, trebuie întotdeauna să ţinem cont de bariera impusă de părinţii lor: noi nu putem afla despre aceste trăiri decât în măsura în care copiii îndrăznesc să le relateze părinţilor, prietenilor sau psihologilor. De aceea, modul în care vor integra experienţa depinde de deschiderea celor apropiaţi faţă de existenţa planurilor subtile. Experienţa lui Emanulelle: „divizare” şi „teletransport” Cercetătoarea Evelyne-Sarah Mercier a avut ocazia să întâlnească părinţi care, deşi nu credeau în existenţa planurilor subtile ale manifestării, erau totuşi suficient de deschişi pentru a-şi lăsa copiii să se exprime liber. Astfel, ea a avut ocazia de a discuta cu Emmanuelle, o fetiţă de 12 ani, la 2 ani şi jumătate după producerea accidentului care i-a declanşat o experienţă de moarte clinică. Relatarea a apărut brusc, într-o atmosferă destinsă, pe când Emanuelle făcea baie iar mama ei, Elisabeth, se spăla pe dinţi. Atunci, deodată, Emanuelle ia spus mamei sale: - Mămico, ştii, când eram în comă, am zburat prin aer. M-am întors pentru că ştiam că tu mă iubeşti. - Cum adică te-ai întors? a spus Elisabeth uluită. - Păi, dacă aş fi vrut, aş fi putut să nu mă întorc, adică să mor. La vârsta de 10 ani, Emmanuelle a avut un accident de maşină în momentul în care a încercat să traverseze strada în fugă pentru a o întâlni pe mama sa. Urmările accidentului au fost foarte grave: traumatism cranian, comă de gradul II, internare la secţia de reanimare. Apoi s-a constatat că micuţa intrase într-o stare de comă de gradul III. Şase zile mai târziu, ea a fost supusă unei intervenţii neurochirurgicale. Emanuelle este o fetiţă foarte simplă, puţin timidă, care nu înfloreşte lucrurile. Vorbele sale, stranii dar pline de candoare, au un farmec aparte, care te face să izbucneşti în râs. Ea nu spune decât ceea ce crede cu adevărat. Râsul este singura sa replică faţă de aparenta enormitate a afirmaţiilor sale, dacă le evaluăm în spiritul raţionalist predominant în zilele noastre. Mama sa, Elisabeth, este psiholog. Ea i-a sugerat să aştearnă în scris povestea experienţei sale. Emmanuelle şi-a redactat cu grijă amintirile într-un caiet pe care şi-ar fi dorit să-l publice. El este dedicat „tuturor celor care au putut cunoaşte lumina”. Iată câteva extrase din acest caiet: „În interiorul tuturor celor care mă priveau era întuneric beznă; cât despre mine, ce să mai vorbim! Zilele treceau, iar eu eram în continuare adormită, închisă. Mă trezeam încetul cu încetul, iar medicii se simţeau mai puţin stresaţi. Atunci, parcă m-am «divizat», m-am înălţat şi m-am dus la capul patului meu, rămânând în continuare întinsă. În acele clipe, lumina mă însoţea. Deşi am rămas în patul meu, m-am «divizat» şi am străbătut întregul spital: am trecut prin holuri, am coborât scările, am trecut prin faţa chioşcului de jucării. Am ieşit chiar şi până afară. Pare absurd, dar este adevărat! Este un noroc (dacă se poate spune aşa ceva) să fii în comă, pentru că atunci ştii tot ce gândesc oamenii şi te simţi protejată în coconul alb de lumină. La şcoală, lumea îşi bate joc de mine şi mă face nebună din cauza acestui accident. Dacă credeţi acelaşi lucru despre mine, atunci închideţi acest caiet. Sper ca toţi oamenii care vor citi acest 189 | P a g e

caiet să trăiască ce am trăit şi eu (şi să scape cu viaţă, bineînţeles). Mulţumesc pentru răbdarea de a citi aceste rânduri şi de a reflecta la fiecare frază cu multă atenţie.” Emmanuelle s-a întors pentru că ştia că astfel i-ar fi făcut plăcere mamei sale. Acum nu se mai teme de moarte, pentru că ştie că se va întâlni din nou „cu iepuraşul ei, cu bunica şi cu toţi cei dispăruţi”. Ea nu se mai simte a fi aceeaşi, deoarece „a cunoscut viaţa adevărată”, iar acum „ghiceşte la ce se gândesc oamenii”. Lumina nu se mai află la capătul unui tunel, ci în apropierea sa: „este un fel de lumină care vine nu se ştie de unde şi este foarte puternică, întocmai ca un soare, foarte frumos; ea mă ajută să mă trezesc, să merg pe calea cea bună. Am văzut-o înaintea ieşirii mele din corp. Era lângă mine, dar pleca din când în când.” În explicaţiile sale referitoare la decorporalizare, se simte influenţa condiţionărilor, dar din când în când se manifestă şi lipsa de surprindere faţă de câte o situaţie inedită: „M-am ridicat din pat aşa cum fac în fiecare dimineaţă, şi l-am împins pe un medic, făcându-l imbecil, căci ar fi putut să mă evite. Îmi spuneam în sinea mea: Nici măcar nu m-a băgat în seamă! Am traversat câţiva medici fără să simt nimic! Mi se pare normal să-i traversez! Când am ieşit din cameră, în lift, am văzut nişte medici cu o targă. Mi s-a făcut frică pentru că ei nu mă puteau vedea. Nici în stradă oamenii nu mă vedeau, am crezut că sunt debili mintali. Apoi am înţeles că nu ei erau de vină, ci eu nu eram acolo, nu era decât conştiinţa mea. Nici acum nu reuşesc să-mi explic cum s-au petrecut lucrurile. M-am întors pentru că mi-a fost teamă să nu mor, simţeam că dacă m-aş fi îndepărtat prea mult, aş fi murit. Revenirea în corp a fost brutală, dintr-o dată. În această stare, eşti ca un fel de abur, dar totuşi, ai impresia de a avea un corp, ca o umbră. În avionul care mă transporta la Paris m-am «teletransportat» până în cabina de pilotaj.” Despre starea de comă: „era cea mai completă seninătate; eşti liniştit şi fericit. Totul este perfect, ai scăpat de toate problemele. Ai impresia că ai putea face orice, chiar şi să sari pe fereastră. Eşti normal şi anormal în acelaşi timp.” Emmanuelle a avut anumite viziuni premonitorii: în timpul comei sale, survenite în oraşul Annecy, ea a ajuns într-o încăpere mobilată într-un fel foarte aparte. Această încăpere era cea în care, trei săptămâni mai târziu, la Paris, avea să urmeze o şedinţă de reeducare funcţională. În timpul în care a rămas în comă, ea a asistat la scene din Cartea egipteană a morţilor, pe care le-a recunoscut, mai târziu, la şcoală: cântărirea sufletelor, monstrul care devora inima condamnaţilor etc. Convingerile sale actuale sunt uneori identice cu cele ale altor subiecţi care au trăit acelaşi gen de experienţe: „războiul este o prostie – eu visez o lume a întrajutorării; viaţa este o minune, nu trebuie să o distrugem; după moarte rămâi aşa cum eşti, sufletul continuă să trăiască, nu mori niciodată, eşti veşnic; moartea este viaţă, iar viaţa este moarte; dacă la naştere sufletul se agaţă de învelişul trupesc, la moarte el părăseşte un înveliş uzat; sufletul seamănă cu primele imagini ecografice ale unui fetus – este ca un desen cu marker-ul pe un zid: spălările succesive îl vor atenua, dar nu-l vor putea şterge niciodată.” Este greu de decelat cât din actualele convingeri ale fetiţei au fost moştenite din mediul familial. La 4 ani, ea avea deja vise premonitorii şi credea în lumile invizibile. Însă mama sa, Elisabeth, nu i-a spus nimic special în legătură cu moartea. Este remarcabilă originalitatea anumitor imagini, sau a unor expresii, precum şi încadrarea lor într-un fond cultural comun. La fel ca şi în cazul altor mărturii, aici nu ne putem baza decât pe propria intuiţie spirituală. Reacţiile copiilor faţă de experienţele de moarte clinică După ce a intervievat-o pe Emmanuelle, Evelyne-Sarah Mercier s-a îmbolnăvit grav şi timp de şase luni nu a mai putut comunica cu ea. Foarte dezamăgită, Emmanuelle şi-a rupt caietul, pe care doamna Mercier apucase totuşi să-l xerocopieze. Acest incident arată cât de sensibili sunt experimentatorii în privinţa atitudinii celorlalţi faţă de relatarea lor. A povesti înseamnă a-ţi deschide inima, este o dovadă de încredere, o situaţie delicată. Dacă persoana respectivă simte cea mai mică umbră de neîncredere sau de scepticism din partea interlocutorului, acest fapt îi poate cauza răni sufleteşti profunde. În funcţie de personalitatea sa, copilul poate adopta mai multe atitudini faţă de anturajul său: 190 | P a g e

- să tacă, dar să-şi păstreze convingerea interioară, dacă nu este destul de sigur şi dacă simte că familia nu va accepta relatarea sa - să vorbească spontan despre ea şi să simtă fie că este ascultat cu interes, fie că i se impune o interpretare reducţionistă - să accepte în universul său lăuntric convingerile celor apropiaţi şi să-şi refuleze experienţa - este de asemenea posibil cazul contrar, în care copilul să influenţeze, printr-un fel de propagare în exterior a experienţei sale, întregul anturaj, părinţii, prietenii, care încep să manifeste o mai mare deschidere spirituală. Un caz de posibilă refulare este cel al lui Tony, care a trecut printr-o experienţă asemănătoare la vârsta de 3 ani. La întoarcerea sa de la spital el a povestit printre altele, că s-a întâlnit cu bunicul lui, care murise înainte de naşterea sa. În urma unor dificultăţi şcolare, a fost dat pe mâna unui psiholog care, auzind această poveste, i-a ordonat să o uite, argumentând că ţinea de trecut, deci că luase sfârşit. Acum, micuţul nu-şi mai aduce aminte despre acea experienţă. Din mărturiile culese se desprinde destul de clar concluzia că, în general, copiii care au avut experienţe de moarte clinică preferă să nu vorbească despre ele. Instinctiv, copilul urmăreşte să-şi protejeze integritatea. La fel ca şi în cazul înzestrărilor de factură paranormală, copilul înţelege că este preferabil să „rămână normal”. Adeseori, copiii reuşesc fie să transpună în cuvinte (dacă sunt prea mici sau prea inhibaţi), fie să recunoască faptul că au trăit o experienţă de moarte clinică, de-abia cu ocazia unor lecturi sau discuţii pe această temă sau auzind relatarea unei experienţe similare. De exemplu, o femeie care a fost foarte bolnăvicioasă în copilărie, având stări frecvente de leşin, îşi aminteşte de o experienţă pe care a trăit-o la vârsta de 6 ani: după ce a trecut printr-un fel de puţ, a avut senzaţia că se află în apă, fără a fi însă deranjată de aceasta, după care a ajuns într-un peisaj neobişnuit de frumos, cu tot felul de obiecte insolite. Se simţea „nespus de fericită”. După ce a revenit, a devenit un obicei pentru ea să îşi examineze spatele în oglindă, aşteptându-se să vadă aripi crescându-i. În mod indirect, prin acest simbol al zborului, înţelegem că fetiţa a trăit o stare de decorporalizare. A fost necesară apariţia a două evenimente pentru ca ea să înţeleagă ce i s-a petrecut: o nouă experienţă de moarte clinică la vârsta maturităţii şi lectura cărţilor lui Raymond Moody. Katie, fetiţa care a vorbit cu DUMNEZEU Pediatrul Melvin Morse, un binecunoscut cercetător al experienţelor de moarte clinică ale copiilor, menţionează un caz interesant. Katie, în vârstă de 9 ani, s-a zbătut timp de 3 zile între viaţă şi moarte, după ce a căzut în piscină. Când orice speranţă părea a fi pierdută, ea s-a trezit parcă dintr-un somn profund şi, în doar 24 de ore, şi-a redobândit toate facultăţile. Cazul ei rămâne un mister pentru medicină. Pentru a şti ce tratament să-i prescrie lui Katie, Melvin Morse a dorit să afle condiţiile în care se produsese accidentul. Încă de la prima lor întâlnire, Katie l-a recunoscut imediat pe doctorul Morse, a luat-o drept martor pe mama ei şi a descris acţiunile realizate de medici în timpul stării sale de comă, fapt confirmat de dr. Morse. Apoi, la o întrebare vagă pe care i-a adresat-o medicul, referitor la amintirile ei din perioada în care se afla în apă, ea a răspuns: „Adică atunci când l-am văzut pe Tatăl Ceresc?” Uimit, dar deschis, dr. Morse a rugat-o să continue. Ea nu-şi aminteşte de senzaţia de înec, ci mai întâi de o obscuritate şi de o anumită senzaţie de greutate. Nu se mai putea mişca. Apoi a ajuns într-un tunel şi din acel tunel a ieşit o femeie pe care nu o mai văzuse niciodată, numită Elisabeth. Înaltă, surâzătoare şi binevoitoare, cu părul auriu şi îmbrăcată în alb, ea a însoţit-o pe Katie în tunel şi a condus-o la bunicul ei decedat, precum şi la doi băieţei necunoscuţi, Andy şi Mark, care erau suflete în aşteptarea încarnării. S-au împrietenit şi s-au jucat împreună. În acea etapă a aventurii sale, lui Katie i s-a „dat voie” să-şi viziteze părinţii. Ea a raportat un număr mare de detalii precise, verificate ulterior, referitoare la preocupările părinţilor săi în timp ce ea se afla în spital: locul unde stătea fiecare în camere, ce haine purtau, ce gătea mama ei… 191 | P a g e

Apoi, Elisabeth a condus-o în faţa lui DUMNEZEU TATĂL şi a lui Iisus. Dumnezeu i-a propus să rămână cu el şi Iisus a întrebat-o dacă vrea să îşi revadă mama. La răspunsul ei afirmativ, s-a trezit imediat în patul de la spital. Imediat după trezire şi în timpul convalescenţei a cerut în mod repetat să-i vadă pe Mark şi pe Andy. Pentru ea, toată această călătorie nu fusese decât un episod amuzant al vieţii sale de copil. Explicaţii ştiinţifice Melvin Morse a publicat, împreună cu alţi patru cercetători, un articol ştiinţific despre experienţele de moarte clinică trăite de copii, în revista ştiinţifică americană The American Journal of Children’s diseases, din noiembrie 1986, vol. 140. Concluziile sale sunt mai prudente decât cele publicate în alte reviste, dar ipotezele sale sunt foarte interesante. Potrivit lui Morse, experienţele de moarte clinică ale copiilor sunt mai simple decât cele ale adulţilor, mai concrete, mai puţin mistice. Spre deosebire de adulţi, copii se întâlnesc cu persoane apropiate care sunt în viaţă: colegi de clasă, profesori etc. Există un nucleu comun al experienţei: decorporalizarea, viziunea propriului corp fizic, obscuritatea, tunelul, revenirea în corpul fizic la voinţă. În general, lipsesc aspectele de transcendere a individualităţii: trecerea în revistă a propriei vieţi, modificarea percepţiei timpului, senzaţia de detaşare. Melvin Morse a verificat convingerile familiale ale acestor copii în ceea ce priveşte moartea şi religia şi nu a constatat corelaţii semnificative. De aici, el a ajuns la concluzia că există un „nucleu” invariabil al experienţei de moarte clinică care apare la copii şi un proces concomitent sau secundar care se dezvoltă la adulţi – transcenderea individualităţii limitate. El a înaintat ipoteza potrivit căreia fenomenul de moarte clinică ar fi consecinţa activării conexiunilor neuronale ale lobului temporal. Generată ca un răspuns faţă de tensiunea indusă de iminenţa morţii, el afirmă că experienţa-nucleu este apoi impregnată de diverse elemente personale, proprii trecutului experimentatorului, aceste elemente secundare fiind halucinatorii, însă necesare pentru a conferi sens experienţei. Aceste explicaţii pot fi considerate mult prea reducţioniste şi simpliste faţă de complexitatea şi de impactul extrem de profund al fenomenului asupra conştiinţei subiecţilor. Într-adevăr, este dificil de acceptat faptul că simple procese de natură chimică pot genera trăiri atât de nuanţate precum cele relatate de experimentatorii morţii clinice. De pildă, americanul Goran Grip a trăit la vârsta de 5 ani o experienţă de moarte clinică completă, care nu are nimic patologic şi nu ţine de domeniul psihiatriei: comunicarea cu un punct de lumină care urmărea să afle tot despre el şi de care ar fi dorit să scape, experienţa iubirii copleşitoare, sentimentul de a se situa în afara spaţiului şi timpului, învăţături despre consecinţele faptelor sale etc. În urma acestei experienţe, el a ajuns să ştie, dincolo de cuvinte, tot ce gândesc şi percep ceilalţi oameni, chiar şi la modul inconştient. Didier Dumas, un psihanalist care lucrează foarte mult cu copiii, consideră că dacă la ora actuală copiii nu mai sunt atât de reprimaţi în privinţa sexualităţii, în schimb lucrurile nu stau la fel în ceea ce priveşte spiritualitatea lor. El afirmă că spiritualitatea copiilor, deşi este în mod firesc mult mai „vie”, este adeseori inhibată de mediul lor familial, datorită îndepărtării societăţii actuale de valorile spirituale autentice, ceea ce face ca mulţi copii să refuze să-şi împărtăşească experienţele de moarte clinică, pentru a nu pierde afecţiunea celor apropiaţi. Specialiştii au realizat cât de important este studiul fenomenelor de moarte clinică la copii şi îi încurajează să relateze cât mai liber şi deschis cele trăite. Într-adevăr, dacă am primi încă de mici o educaţia în acest sens, am înţelege ce este de fapt moartea, faptul că nu este o anihilare ci o translaţie a sufletului într-o altă lume. Am reuşi să înţelegem şi să trăim viaţa dintr-o perspectivă mai vastă, spirituală şi cu siguranţă că, în felul acesta, o mare parte din răul care există în lume ar muri. http://www.yogaesoteric.net/ RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - bodo - 05-12-2010 09:11 AM 192 | P a g e

Experienţa morţii şi lumea de dincolo Ce vom vedea când vom muri... şi după Există, în momentul de faţă, mii de relatări făcute de oameni de diferite religii, clase sociale şi naţionalităţi, privind experienţele din preajma morţii. Acestea ne pot ajuta să aruncăm o privire, fie ea şi sumară, dincolo de limetele acestei lumi, pentru a înţelege ce este misterioasa Lume de Dincolo. Sunt oare aceste relatări doar simple viziuni ascunse şi indiscrete furate unei realităţi care nu ne este accesibilă până în pragul morţii? Aflându-se în pragul morţii, dar reuşind să se salveze, fie printr-un miracol, fie datorită tehnicilor de reanimare moderne, aceşti „reveniţi” – care au trăit experienţa morţii iminente – întorcându-se, nu cu o viziune a neantului, cum ar putea crede materialiştii, ci a unui Altceva, clar întrevăzut şi descris ca o călătorie în altă lume – au văzut oare, precum Orfeu, intrarea în regatul morţii? Tunelul luminii Acest caz tipic este relatat în primul buletin al Asociaţiei Internaţionale pentru studiul stărilor ce apar în preajma morţii. Domnul Chouraki, aprod în justiţie, a fost foarte grav accidentat pe o autostradă, în clipa în care îşi pornea în mod imprudent maşina ce rămăsese în pană. Ca urmare a acestui şoc el a rămas şapte ore în comă, trăind o experienţă uluitoare. Iată ce a povestit mai târziu: „Am avut o veritabilă viziune a morţii, simţind la început o separare de propriul meu trup. Mi-am văzut corpul inert... apoi un fel de tunel în care eram atras fără a mă putea opune. La capătul acestui tunel strălucea o lumină foarte vie... Mi-am văzut viaţa, derulându-se în întregime în faţa ochilor, în secvenţe extrem de rapide şi am simţit dorinţa foarte intensă de a mă agăţa de ea. Îmi este foarte clar acum că numai astfel am putut reveni din comă.” O experienţă trăită de opt milioane de oameni Aceste mărturisiri, rezervate altădată doar revistelor medicale specializate, ar fi rămas necunoscute marelui public fără opera doctorului Raymond Moody. Ele au fost prezentate într-o carte publicată în 1975, carte ce sa bucurat de un imens succes. Publicată într-un tiraj de 3,5 milioane de exemplare şi vândută în întreaga lume, cartea sa „Viaţa de după moarte” a jucat rolul unui revelator; reacţiile au fost atât de intense şi de numeroase încât s-a aflat astfel că o proporţie deloc neglijabilă a po ţiei fusese se confruntase cu asemenea experienţe tulburătoare (conform unui sondaj realizat în America, în 1988, este vorba de 8 milioane de oameni). În plus, această experienţă are un caracter general uman, indienii din Amazonia fiind şi ei incluşi în sondaj; este de remarcat şi independenţa de cultură, de nivel social, de inteligenţă şi religie, a persoanei care trăieşte experienţa. Algoritmul morţii Iată cum prezintă doctorul Moody fazele caracteristice fiecărei experienţe, faze care apar cel mai adesea în relatările celor ce au trecut la un pas de moarte. 1) Apare mai întâi un sentiment incredibil că ai murit. După un timp oarecare de confuzie, de cele mai multe ori însoţit de teamă, rănitul sau bolnavul realizează că este mort şi imediat starea de teamă se transformă într-o fericire inexplicabilă. 2) Pacea şi absenţa durerii; chiar dacă a fost precedată de o durere, experienţa aceasta este total nedureroasă. 3) „Mortul” are impresia că şi-a părăsit corpul şi că îl priveşte acum din exterior, ca pe un lucru abandonat (fenomen cunoscut în parapsihologie şi sub denumirea de autoscopie). 4) Traversarea tunelului întunecat. Experimentatorul simte că străbate un tunel cufundat în obscuritate, la capătul căruia se află însă o lumină orbitoare. Acolo îl aşteptă fiinţă de lumină ce iradiază în jurul lor pace şi bunăvoinţă; aceştia sunt prietenii sau părinţii decedaţi. 193 | P a g e

5) Întâlnirea cu însăşi Fiinţa Supremă, sursă nesfârşită de iubire, compasiune şi înţelegere. 6) Bilanţul vieţii: înainte de întoarcerea la viaţa obişnuită, i se proiectează ca într-o străfulgerare, într-o succesiune accelerată, în secvenţe viu colorate şi tridimensionale, tot ceea ce a trăit încă de la naştere, ca şi cum s-ar reactualiza într-o clipă toate experienţele esenţiale trăite într-o viaţă, spre a nu mai fi uitate niciodată. 7) Urcarea rapidă la cer; ea se realizează în unele cazuri încă de la intrarea în tunel, fără derularea firului vieţii. Este o senzaţie de ascensiune rapidă către o dimensiune superioară. 8) Întoarcerea în corpul fizic, adesea împotriva propriei dorinţe. Experienţa „începutului de moarte” este atât de fascinantă şi de beatifică la unele fiinţe (mai ales la cele care au trăit o viaţă pură), încât ele nu mai doresc reîntoarcerea în planul fizic. Concluziile ştiinţei Dacă doctorul Moody a făcut cunoscute întregii lumi experienţele empirice trăite în preajma morţii, doctorul Keneth Ringh, profesor de psihologie la Universitatea din Connecticut, a fost primul care a întreprins o cercetare ştiinţifică aprofundată a acestora. Dincolo de diferenţele ce apar uneori în descrierea fenomenelor produse în timpul agoniei, acestea exprimă întotdeauna pentru cel ce le trăieşte aşa-numita „experienţă a substratului”. În primul rând, Ringh confirmă descoperirile lui Moody, subliniind extraordinara similitudine între descoperirile celor două cercetări. Pornind de la relatările a 102 persoane, cu privire la stările trăite de acestea în agonie, dintre care 52 de bolnavi, 26 de accidentaţi şi 24 cu tentative de sinucidere, el recapitulează diferitele stadii ale tranziţiei în „Lumea de Dincolo”, ce cuprind: o senzaţie de bine adesea extatică, dedublarea, perceperea uneia sau mai multor prezenţe, o retrospectivă vizuală rapidă şi clară a vieţii trăite până atunci, apoi „întoarcerea”, deci reintegrarea în corpul fizic, ce se realizează uneori pătrunzând prin cap, alteori prin ombilic sau piept. Vedem deci că, în termeni uşor diferiţi, de data aceasta ştiinţifici, aparţinând domeniului psihologiei, sunt prezentate aceleaşi trăiri. Nu suntem cu toţii egali în faţa morţii? Continuând cercetările, Ringh obţine în studiul său rezultate inedite. Conjuncturile şi cauza care determină agonia ar putea schimba oare cu ceva scenariul trăirilor în preajma morţii? Este totuşi cert că accidentaţii trăiesc mai intens acea experienţă a bilanţului vieţii, şi că pentru sinucigaşi „nu există tunel, nici lumină strălucitoare, nici prezenţe benefice, nici pătrunderea într-o lume transcendentă de o frumuseţe supranaturală, doar perceperea unei lumi întunecate, ostile, o lume de coşmar”. Concluzia este evidentă şi ea aparţine tuturor religiilor: sinuciderea este cel mai mare păcat; ea nu pune capăt suferinţei, ci măreşte agonia deznădejdi după actul criminal. Continuându-şi cercetările, Ringh ajunge la concluzia că nu există clase de indivizi privilegiate, înclinate predominant către aceste experienţe. Nici culoarea pielii, nici starea civilă nu influenţează în vreun fel experienţa; ea poate surveni la orice vârstă şi rămâne total independentă de credinţa religioasă sau de cunoaşterea prealabilă a fenomenului. În statisticile efectuate în ultimii ani se evidenţiază faptul că cei care trăiesc aceste experienţe extraordinare sunt în marea lor majoritate printre aceia care nu au auzit niciodată de doctorul Moody. Acesta este un fapt explicabil căci, în ciuda succesului considerabil al cărţilor sale, există încă foarte mulţi oameni care ignoră total acest subiect. O mare parte a studiilor este consacrată consecinţelor, repercusiunilor intime pe care o asemenea experienţă le exercită asupra celui care a trăit-o. Mai întâi, „întrezărirea morţii”, deşi poate părea curios, îl „cheamă la viaţă” pe cel ce a ajuns dincolo. Concluzia este totuşi relativă, deoarece putem presupune că şi cei care părăsesc definitiv planul fizic trec printr-o experienţă asemănătoare şi cu toate acestea nu se mai întorc, setea de viaţă stingându-li-se. 194 | P a g e

Un fapt sigur este însă acela că tuturor celor ce revin li se transformă fundamental modul de a privi viaţa. Un astfel de om devine din ce în ce mai înţelegător cu ceilalţi, iar atitudinea sa în faţa religiei se modifică radical. Chiar şi cei mai sceptici se conving de existenţa unei Realităţi Esenţiale ce poate fi numită Dumnezeu. Dispare total şi sentimentul apartenenţei la o religie anumită, însă credinţa în Dumnezeu devine mult mai fermă. Sentimentul „fricii de Dumnezeu” este sublimat într-o beatifică stare de recunoştinţă. În conştiinţa omului survin mult mai clar întrebările fundamentale ale existenţei: De unde venim? Unde ne ducem? Cine suntem noi cu adevărat? Întrebări la care încep să întrezărească răspunsuri. Apare totodată o vădită detaşare faţă de preocupările materialiste, faţă de dorinţa de a acumula bani sau bunuri. Gândurile unei fiinţe care a trăit o astfel de experienţă devin mult mai elevate, cu o tendinţă permanentă de generalizare şi universalizare. Relaţiile cu ceilalţi devin dominate de un spirit fratern şi de compasiunea celui ce a văzut şi dincolo de ceea ce ochii obişnuiţi pot să vadă. Acesta este rezultatul unei evoluţii spirituale „cosmice” mult accelerate şi nu al unei banale schimbări a religiei. În orice caz, experienţa „vieţii de după moarte” este cel mai puternic antidot împotriva fricii de moarte. Ea poate fi asimilată, într-o oarecare măsură, unui vaccin psihologic. Cei ce trec printr-o astfel de experienţă capătă cel mai adesea certitudinea că viaţa se continuă după moarte şi, mai mult decât atât, ea continuă într-un mod extraordinar de frumos, fascinant, beatific. „Eu nu mai percep moartea ca pe o anulare, ci ca pe o renaştere,” a spus unul dintre ei. „Moartea fizică îţi permite să renaşti pentru a cunoaşte o viaţă mai senină.” Aceasta nu înseamnă, în nici un caz, că experienţa ar trebui încercată în mod deliberat, prin sinucidere! Aşa cum am arătat, consecinţele ar fi dezastruoase. Singura deosebire, în raport cu concluziile lui Moody, este că nici una dintre persoanele consultate de Ringh nu a relatat că a întâlnit Fiinţa de Lumină. Ringh a conchis că această experienţă post-mortem trebuie să fie cu totul excepţională şi că nu orice fiinţă poate avea acces la ea. De altfel, studii ulterioare au demonstrat că aceasta este o fază foarte avansată în procesul desprinderii de planul fizic şi de aceea oamenii se întorc adesea înainte de a o trăi. Există şi experienţe infernale? Nici Ringh nici Moody nu au vorbit niciodată despre experienţele infernale ce le-au fost relatate. Cardiologul M. Rawlings a cules însă şi mărturii în acest sens. Pentru unii, „tunelul” s-ar sfârşi într-un teren tenebros şi incert unde colcăie „personaje groteşti ţesute în umbră şi adunate pe malul unui lac de foc”. În ceea ce priveşte ipotezele posibile ale stării de agonie, descrierile relatate de dr. Ringh în urma cercetărilor sale, sunt printre cele mai frumoase pagini scrise vreodată referitoare la moarte şi la această prelungire semi sau supra-conştientă a sa. O simplă halucinaţie? Dr. Susan Blackmorede la Universitatea din Bristol, una dintre cele mai aprige contestatare a ideilor şi experimentelor pe care vi le-am prezentat, consideră experienţele din preajma morţii ca nefiind altceva decât rezultatul unei activităţi a creierului. În anumite circumstanţe, legate de apropierea morţii, creierul ar fi supus unor halucinaţii, generând aceste senzaţii post-mortem. Moyes şi Kletti au avansat ideea că bilanţul panoramic al vieţii ar putea să se datoreze „descărcărilor neuronice de natură epileptică în lobul temporal”. Savantul Carl Sang, supranumit de către unii confraţi ai săi domnul „Eu ştiu tot”, a găsit de cuviinţă să se pronunţe şi asupra acestui subiect „transcendent”. Pentru a nu-şi periclita reputaţia, Sagan speculează că senzaţia de tunel urmată de linişte, pace, fericire este legată de fenomenul de reamintire a experienţei naşterii, şi anume faptul că la venirea pe lume noi traversăm un astfel de „tunel” la capătul căruia ne aşteptă lumina orbitoare a sălii de operaţie şi fiinţele „atotputernice”, medicii! Această analogie se loveşte însă de faptul că totuşi asemenea experienţe au trăit şi oamenii născuţi prin cezariană, dar aici, savantul Sagan se închide definitiv în tăcere. Lucrarea lui Blakmore, pe care ea a numit-o „Cartea sufletului care moare” nu este totuşi lipsită de interes. 195 | P a g e

Când moartea este iminentă, afirmă ea, creierul nu mai are oxigen şi suferă de anoxie, stare susceptibilă să declanşeze o dezinhibare, provocând descărcarea rapidă şi dezordonată a neuronilor. Aceasta ne duce cu gândul la efectele mescalinei sau ale LSD-ului. Faptul că există mai mulţi neuroni centrali, în procesul viziuni, ar induce iluzia că există un tunel iluminat în mijlocul său. Endorfinele, substanţe naturale cu efecte identice cu ale morfinei, care sunt produse de creier, ar reduce durerea şi ar induce o stare de euforie foarte eficientă împotriva stresului, având efecte secundare aceste viziuni şi lumini strălucitoare. Opinia doctorului Ringh este însă alta. El afirmă că interpretările psihologice şi fiziologice sunt „inadecvate şi inadmisibile” şi aduce numeroase argumente împotriva lor. Totuşi el nu respinge ideea că lipsa de oxigen a creierului ar putea provoca o „stare modificată de conştiinţă” care, la rândul său ar activa „matrici inconştiente”, compunând astfel elementele unei experienţe din preajma morţii. De aici rezultă ideea unui „program integrat” care s-ar pune în mişcare în momentul morţii aparente. Cum s-ar explica în această situaţie faptul că în timpul experienţei, aparatele medicale conectate la bolnav arată totuşi activitate cerebrală nulă? Iată însă ideea de bază a teoriei holografo-psihologice a Dr. Ringh: „Problemele ridicate de aceste experienţe sunt imposibil de interpretat, fără a le confrunta cu spiritualitatea.” În acest context, el propune un concept care se inspiră din bazele ocultismului şi ale tehnicii de avangardă a holografiei. Ştiinţă şi spiritualitate „Teoria holografică mi se pare o speranţă reală pentru a furniza o fundamentare ştiinţifică pentru înţelegerea "substratului", a acelei realităţi fundamentale a lumii” – continuă Dr. Ringh. „Mă gândesc că există un univers, frecvent cunoscut sub numele de plan astral, creat de interacţiunile structurii trăirilor emoţionale şi gândurilor.” După părerea sa, tot ceea ce noi ştim din parapsihologie şi din holografie „poate să justifice virtual fiecare din aspectele profunde ale acestor experienţe uimitoare.” Ringh adoptă, prin aceasta, modelul neurochirurgului Karl Pribram, care a descoperit un posibil mod de funcţionare de tip holografic al creierului, în care reţelele de neuroni funcţionează într-un spaţiu fără timp „codând şi decodând holograme”, veritabile creaţii născute în mintea noastră, având ca bază un univers mai abstract, sintetic. Pentru a se crea o imagine holografică este necesară o hologramă, suport al unor franje de interferenţă şi o lumină coerentă: laserul. Analogic vorbind, holograma universului e înscrisă în mintea fiecăruia dintre noi, iar lumina conştiinţei noastre, a Sinelui, este precum lumina laserului ce dă viaţă imaginii. Procesul experienţelor din preajma morţii ar putea fi decodarea unei astfel de holograme, încrustate în mintea noastră încă de la naştere sau dinainte şi care s-ar declanşa în apropierea morţii. În plus, conform principiului holografiei „programul integrat” ar proveni de la un spaţiu fără timp unde totul este cuprins şi oglindit în fiecare parte. Este una din caracteristicile interferenţei undelor laser, care stau la baza creierii luminii holografice, descoperită de Denis Gabor în 1948. După moarte rămânem noi înşine, însă simţim mai clar că facem parte dintr-un TOT, din Dumnezeu, într-un „Dincolo” pe care creierul nostru nu-l poate concepe acum, şi în care timpul se deformează treptat până întrun punct în care dispare. Spre OMEGA Dacă imaginaţia noastră cu privire la ceea ce se poate întâmpla după moarte este limitată, aceasta se datorează în mod cert faptului că trăim în plan fizic, cu alte cuvinte că ceea ce trăim acum pare a fi pentru fiecare dintre noi singura realitate posibilă. Doctorului Ringh îi place să vadă în amploarea actuală a „experienţelor substratului”, datorate ameliorării constante a tehnicilor de reanimare, indiciul faptului că suntem pe pragul unei noi etape evolutive în care s-ar putea declanşa un fel de desprindere a conştiinţei umane ataşată până acum doar creierului şi lumii materiale, făcând-o capabilă să sesizeze şi să integreze realitatea superioară. 196 | P a g e

Prin căutările sale de natură spirituală putem spune că dr. Ringh a plecat el însuşi „În drum spre Omega” – titlul ultimei sale cărţi. Textual, el se întrebă: „Experienţele din preajma morţii ar putea oare să fie un mecanism evolutiv, care să aibă ca efect un salt al indivizilor şi o translaţie în noul stadiu de dezvoltare umană, neogeneza lui Theilhard de Chardin sau supramentalul lui Sri Aurobindo – deblocându-le oamenilor facultăţile spirituale adormite până atunci? Şi tot el răspunde: „O nouă rasă de fiinţe umane evoluate spiritual, homo noeticus, a lui John Wite, este pe cale să se nască, rasă ce ar putea să transforme planeta”. Perspectivă cu adevărat fascinantă. Însă datoria noastră de oameni conştienţi este să căutăm în permanenţă să ne apropiem de această cunoaştere de ordin spiritual şi nu să aşteptăm pasiv eventualitatea unei experienţe în pragul morţii. De altfel, experienţele astrale ale ocultiştilor nu sunt altceva decât replica, în condiţii normale de sănătate, a trăirilor din preajma morţii. http://www.yogaesoteric.net/ RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - bodo - 05-17-2010 12:01 PM 10 CIUDATENII DESPRE EINSTEIN Albert Einstein Daca ai crezut pana acum ca stii cate ceva despre Albert Einstein, ei bine trebuie sa te fi inselat. Geniul absent care ne-a daruit teoria relativitatii (sau mai bine spus teoriile relativitatii) este o adevarata sursa de ciudatenii, mai ales cand vine vorba de propria existenta. 1.EINSTEIN A FOST UN COPIL GRAS CU CAPUL MARE ALBERT EISTEINLa nastere, Paulie Einstein, mama marelui geniu, a crezut ca fiul sau are un cap diform datorita marimii si gropitelor pe care le prezenta. Intrucat spatele capului parea mult prea mare, familia a crezut initial ca au dat nastere unui monstru. Fizicianul i-a calmat totusi candva mai tarziu, peste doar doua saptamani, cand capul sau si-a mai schimbat putin forma. Cand l-a vazut bunica pentru intaia oara a fost complet uimita de obezitatea acestuia. Contrar tuturor parerilor Einstein s-a dezvoltat normal insa a ramas putin cam incet. 2.COPIL FIIND EINSTEIN AVEA PROBLEME DE VORBIRE Copil fiind, Einstein nu vorbea foarte des. Cand o facea vorbea rar, repetand in mod sistematic propozitia in cap inainte de a o spune cu voce tare. Conform familiei, acesta a continuat sa faca acest lucru pana la varsta de 9 ani. Acestia erau speriati la gandul ca acesta era retardat - bineinteles, aceste ganduri erau total nefondate! 3. EINSTEIN SI-A GASIT INSPIRATIA INTR-O BUSOLA EINSTEIN SI BUSOLALa varsta de cinci ani, pe cand statea bolnavior in pat, tatal sau i-a adus ceva ce avea sa-I starneasca interesul pentru stiinta: o busola. Ceea ce l-a uimit profund pe copilul Einstein a fost faptul ca oriunde o intorcea, acul busolei era mereu indreptat in aceeasi directie. Atunci a fost momentul cand s-a gandit pentru intaia oara ca trebuie sa existe o forta nevazuta care actiona asupra acului busolei. Acest incident, comun in multe cazuri din viata marilor savanti, a fost evocat de nenumarate ori de catre 197 | P a g e

Einstein in interviurile pe care le-a dat presei. 4.EINSTEIN A PICAT EXAMENUL DE ADMITERE LA FACULTATE ALBERT EINSTEIN A PICAT EXAMENUL DE ADMITERE LA FACULTATEIn anul 1895, la varsta de 17 ani, Albert Einstein a dat examen de admitere la Universitatea Politehnica din Elvetia. Acesta a trecut examenele de matematica si stiinta dar a picat examenele de istorie, limba si geografie. Acesta a trebuit sa se inscrie la o scoala de meserii inainte de a repeta examenul de admitere anul imediat urmator. 5.EINSTEIN A AVUT UN COPIL NELEGITIM ? MILEVA MARICI, MAMA FIICEI NELEGITIME A LUI EINSTEINIn anii '80 scrisorile private ale marelui geniu au dezvaluit ca acesta avea o fiica nelegitima cu una dintre fostele sale studente Mileva Maric, cu care ulterior Einstein s-a si casatorit. In anul 1902, cu un an inainte de casatoria cu Albert, Mileva a dat nastere unei fete pe nume Lieserl, pe care Einstein nu a vazut-o niciodata si a carei soarta a ramas necunoscuta pana in zilele noastre. Mileva a dat nastere copilei in casa parintilor sai de la Novi Sad. Totul se intampla la sfarsitul lunii ianuarie 1902, in timp ce Einstein se afla la Berna. Se presupune, sursa fiind chiar scrisorile dintre cei doi, ca nasterea a fost una dificila. Fetita a fost botezata crestineste, numele tatalui ramanand oficial necunoscut. In scrisori aceasta era denumita numai Lieserl. Viata ulterioara a copilei nu este cunoscuta. Michele Zackheim concluzioneaza in cartea sa "Fiica lui Einstein" ca Lieserl a fost nascuta cu deficiente mentale si a ramas alaturi de familia Milevei. Mai mult de atat, aceasta este convinsa ca Lieserl a murit in urma unei infectii cu scarlatina in luna septembrie a anului 1903. Din scrisori se poate intelege insa ca Lieserl a fost data spre adoptie imediat dupa nastere. Lieserl a fost mentionata pentru ultima data intr-o scrisoare de la Einstein catre Mileva, datand din septembrie 1903. Dupa acest moment nimeni nu mai stie nimic despre tanara Lieserl Einstein - Maric. 6.EINSTEIN S-A INDEPARTAT DE SOTIA SA PROPUNANDU-I UN `CONTRACT` CIUDAT Mileva MaricDupa casatorie, Einstein si Mileva au avut doi copii: Hans Albert si Eduard. Succesele academice ale lui Einstein si calatoriile in jurul lumii au avut si ele pretul lor - Einstein s-a indepartat de sotie. O vreme cuplul a incercat sa-si rezolve problemele, Einstein propunandu-i chiar un "contract ciudat" pentru a continua sa traiasca cu ea. Acest asa-zis contract era de fapt un set de reguli pe care Einstein i le specifica sotiei sale intr-o scrisoare . Titlul era de-a dreptul odios: "Conditii!"

A. Vei avea grija ca: 1. Hainele mele si lenjeria mea sa fie curate si aranjate 2. Sa primesc cele trei mese la ore fixe in camera mea 3. Biroul si dormitorul meu sa fie curate si disponibile doar pentru mine

B. Vei renunta la toate relatiile personale pe care le avem atata timp cat nu prezinta o necesitate sociala maxima

In scrisoare mai apar si alte replica taioase precum "vei inceta sa mai vorbesti cu mine daca iti ceri sa o faci." 198 | P a g e

Sotia sa a acceptat conditiile! Mai tarziu acesta i-a scris din nou, pentru a se asigura ca nu va avea nici o alta pretentie de afectiune pe viitor: "Orice aspect personal al relatiei noastre trebuie redus la maxim." In schimb acesta ii jura ca "ma voi purta asa cum trebuie cu tine, asa cum trebuie sa se poarte un strain cu o femeie."

7.EINSTEIN NU SE INTELEGEA DELOC CU FIUL SAU MAI MARE Hans Albert EINSTEINDupa divort relatia lui Einstein cu fiul sau mai mare, Hans Albert, s-a inrautatit. Hans il acuza pe tatal sau ca a parasit-o pe Mileva, si dupa ce Einstein a castigat Premiul Nobel, pentru faptul ca i-a dat acces fostei sotii doar la dobanda premiului castigat si nu la suma reala castigata, facandu-i astfel viata grea din punct de vedere financiar. Discutiile s-au intensificat atunci cand Einstein s-a opus vehement casatoriei dintre Hans si Frieda Knecht. De fapt Einstein s-a opus casatoriei intr-un mod atat de brutal incat a depasit scena pe care i-o facuse mama sa atunci cand s-a casatorit cu Mileva. In anul 1927, Hans s-a indragostit la doar 23 de ani de o femei mai in varsta si - dupa parerea lui Einstein - mai urata ca el. Tatal sau condamna uniunea dintre cei doi, jurand ca mireasa fiului sau nu il privea pe acesta decat ca pe o prada. Cand toate incercarile lui de a-i desparti pe cei doi au esuat, Einstein l-a implorat pe fiul sau sa nu faca copiii, lucru ce ar face ca un viitor divort sa fie mai dificil. Mai tarziu, Hans Albert a emigrat in Statele Unite unde a devenit profesor de Inginerie Hidraulica la UC Berkley. Desi intr-o alta tara, tatal si fiul au continuat sa aibe dispute. La moartea lui Einstein, acesta avea sa lase foarte putine lucruri mostenire fiului sau Hans Albert. 8.EINSTEIN ERA UN ADEVARAT DON JUAN Elsa Lowenthal EinsteinDupa ce a divortat de Mileva, Einstein s-a casatorit cu Elsa Lowenthal. Einstein a avut la un moment dat intentia de a se casatori cu fiica acesteia Ilse mai intai, insa aceasta a ezitat prea mult: Conform lui Overbye Ilsa, cu 18 ani mai tanara decat Einstein, nu era atrasa de Albert, il iubea ca pe un tata si avea bunul simt de a nu se implica intr-o relatie cu acesta. Spre deosebire de Mileva, prima problema a Elsei in ceea ce-l privea pe Einstein era sa aiba grija de sotul sau. Aceasta cu siguranta cunostea infidelitatile sotului sau da I de tolera. Avem drept dovada scrisorile dintre cei doi! Scrisorile mai vechi arata ca mariajul sau dintai cu Mileva, mama celor doi fi ai lui Einstein, fusese dezastruos. Acestia au divortat in anul 1919, Albert casatorindu-se la scurt timp cu verisoara sa Elsa, pe care o insela cu secretara sa Betty Neumann. Einstein descrie in scrisorile sale cel putin sase femei cu care isi petrecea timpul si de la care primea diverse "cadouri" in timpul casatoriei cu Elsa. Printre acestea Einstein le enumera pe : Estella, Ethel, Toni si "Spionul rus amanta - Margarita". Multe dintre ele sunt mentionate doar cu initiale: M si L. "E adevarat ca M a mers cu mine in Anglia, si faptul ca ma urmareste mereu a devenit exagerat�ii spunea Albert lui Margot intr-una din scrisorile sale in anul 1931. Dintre toate aceste dame ma simt atasat numai de domisoara L care este absolut inofensiva si decenta." 9.INSTEIN, PACIFISTUL INRAIT, L-A INDEMNAT PE ROOSEVELT SA CONSTRUIASCA BOMBA ATOMICA EINSTEIN, PACIFISTUL INRAIT, L-A INDEMNAT PE ROOSEVELT SA CONSTRUIASCA BOMBA 199 | P a g e

ATOMICAIn anul 1939, alarmat de rapiditatea cu care crestea Germania Nazista, fizicianul Leo Szilard, l-a convins pe Einstein sa-I scrie o scrisoare presedintelui Franklin Delano Roosevelt prin care sa ii arate ca Germania Nazista dezvolta o bomba atimica, sugerandu-I in acelasi timp sa porneasca o astfel de cercetare si in Statele Unite.

Scrisoarea redactata de cei doi a fost catalogata destul de des drept unul dintre motivele pentru care Roosevelt a inceput proiectul secret Manhattan prin care dezvolta o bomba atomica. Totusi mai tarziu s-a descoperit ca bombardarea Pearl Harbor in anul 1941 a fost motivul principal al pornirii acestui proiect mai degraba decat scrisoareea lui Einstein.

Desi acesta era un fizician desavarsit, armata il considera pe Einstein un risc pentru securitate, si - spre bucuria lui Albert - nu l-a invitat sa participe la dezvoltarea proiectului. 10.MISTERUL CREIERULUI LUI EINSTEIN creierul lui EinsteinDupa moartea sa in anul 1955, creierul lui Einstein a fost extras, cu permisiunea familiei , de catre Thomas Stoltz Harvey, patologul spitalului Princeton, cel care a facut autopsia cadavrului. Harvey a dus creierul acasa si l-a pastrat intr-un recipient de sticla. Acesta a fost concediat cand a refuzat sa renunte la organul pe care il prelevase. Multi ani mai tarziu, Harvey, care primise permisiunea lui Hans Albert (fiul cel mare al lui Einstein) sa cerceteze creierul marelui geniu, a timis bucati din creierul acestuia catorva cercetatori din intreaga lume. Unul dintre acestia era Marian Diamond de la UC Berkley, care a descoperit ca, spre deosebire de creierul unei persoane normale, creierul lui Einstein prezenta mai multe celule gliale in regiunea de creier responsabila pentru sintetizarea informatiei. In alte studii, Sandra Witelson de la Universitatea McMaste arata ca Einstein nu prezenta o cuta anume numita "Fisura Silviana". Witelson specula ca aceasta anatomie neobisnuita permita neuronilor sa comunice mai bine intre ei. Alte cercetari sugerau ca acest creier de geniu era mai dens si ca lobul inferior parietal, asociat de cele mai multe ori cu abilitatile matematice, era mai mare decat in cazul persoanelor obisnuite. Saga creierului lui Einstein poate deveni pe alocuri sinistra: La inceputul anilor '90, Harvey a pornit intr-o calatorie cu scriitorul liber profesionist Michael Paterniti intr-o calatorie in California pentru a o intalni pe nepoata marelui geniu. Acestia au condus din New Jersey in Buickul lui Harvey, insotiti fiind de creierul lui Einstein, pastrat intr-un borcan, in porbagaj! Mai tarziu scriitorul avea sa relateze pe larg aceasta experienta in cartea sa "Conducandu-l pe domnul Albert: o excursie de-alungul Americii alaturi de creierul lui Einstein!" In anul 1998, la varsta de 85 de ani Harvey i-a oferit creierul lui Einstein doctorului Elliot Krauss, patologul de la Universitatea Princeton urmasul sau de la universitate. "...dupa ce a pastrat creierul ani de zile ca pe o relicva sfanta - si pentru multi chiar asa a fost - l-a oferit in liniste departamentului de patologie de la Universitatea Princeton - universitate si oras in care Einstein si-a petrecut ultimele decenii din viata." "La un moment dat te saturi de responsabilitatea de a-l avea cu tine... eu m-am saturat in urma cu un an", a afirmat Harvey. "Am renuntat la aceasta responsabilitate chiar atunci..." - asta se intampla in anul 1998 ! http://celebritati.scienceline.ro RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - bodo - 05-18-2010 09:36 AM Top 10: cele mai scurte razboaie din istorie 200 | P a g e

In fiecare an au loc conflicte armat, iar cauzele sunt din cele mai diverse. In realitate numai una conteaza: puterea. Cele mai multe batalii s-au soldat cu sute, mii sau milioane de morti si s-au intins pe o perioada indelungata de timp. Citeste in randurile urmatoare despre razboaie ce au durat de la 42 de zile la 45 de minute.

Argentina vs Marea Britanie Durata: 42 zile Rezultat: victoria britanicilor Acest razboi a fost purtat in 1982 de argientinieni si britanici pentru insulele Falkland, situate la est de Argentina. Razboiul a inceput cand Argentina a ocupat una dintre insulele Falkland pe 19 martie 1982 si s-au sfarsit cand Argentina a capitulat pe 14 iunie 1982. Razboiul nu a fost declarat oficial de nici una dintre parti. Argentina a considerat invadarea insulei recuperarea unui teritoriu care de fapt ii apartine, iar Marea Britanie a vazut-o ca pe o atentare la teritoriile britanice de peste ocean.

Polonia vs Lituania Durata: 37 zile Rezultat: victoria polonezilor Acest razboi a fost purtat in 1920, la scurt timp dupa ce cele doua tari isi redobandisera independenta si a fost urmarea unui conflict mai mare intre cele doua parti cu privire la teritoriile Vilnius, Suwalki si Augustow. Polonia a castigat si a semnat un acord de incetare a ostilitatatilor, dar a incalcat invoiala si a creat statul provizoriu Republica Centrala Lituania, concentrata in jurul capitalei istorice a Lituaniei Vilnius. Statul nu a primit recunoastere internationala si in 1922, prin alegeri, a fost atribuit Poloniei. Lituania nu a recunoscut niciodata rezultatul alegerilor. Al doilea razboi Balcanic Durata: 32 zile Grecia, Serbia, Muntenegru, Romania si Imperiul Otoman vs Bulgaria Rezultat: infrangerea Bulgariei In 1913 Grecia si Serbia s-au aliat cu Romania si Imperiul Otoman impotriva Bulgariei. Rezultatul nu putea fi altul decat invingerea Bulgariei. De pe urma rezultatului Serbia, aliat al Imperiului Rus, a devenit o putere regionala importanta, alarmand Imperiul Austro-Ungar si oferind unul din motivele pentru Primul Razboi Mondial. Romania s-a ales cu Dobrogea, iar Imperiul Otoman si-a recuperat teritoriile pierdute in Primul Razboi Balcanic. Zece luni mai tarziu Primul Razboi Mondial a inceput. Grecia vs Turcia Durata: 30 zile Rezultat: victoria Turciei Razboiul dintre Grecia si Turcia din 1897 este cunoscut si sub numele de razboiul de 30 de zile. Pe atunci Creta era ocupata de otomani. Pe 21 ianuarie 1987 armata greaca a venit in Creta pentru a uni insula cu Grecia. Puterile europene au intervenit si au declarat Creta sub protectorat international. Otomanii au castigat razboiul in doar cateva saptamani, dar nu si-au putut pastra cuceririle din cauza puterilor europene. China vs Vietnam Durata: 27 zile Rezultat: ambele parti sustin victoria In 1979 a avut loc al treilea razboi Indochinez si desi a fost unul scurt, a fost extrem de sangeros. Dupa ce vietnamezii au invadat Cambodgia, chinezii au declarat razboi si dupa o scurta incursiune in nordul Vietnamului, acestia s-au retras. Ambele parti sustin ca au castigat batalia. Razboiul s-a soldat cu pierderi masive pentru vietnamezi. Georgia vs Armenia Durata: 24 zile Rezultat: adiministrare comuna a teritoriului disputat 201 | P a g e

Razboiul a fost purtat in 1918 pentru provinciile Lori, Javakheti si districtul Borchalo, care aveau o populatie majoritara armeana, dar fusesera istoric biculturale. La sfarsitul Primului Razboi Mondial, Imperiul Otoman detinea o parte dintre aceste teritorii. Cand acestea au fost abandonate, atat Georgia cat si Armenia au revendicat teritoriile. De pe 7 pana pe 31 decembrie 1918 cele doua tari s-au luptat, avand rezultate care variau. Pe 31 decembrie au semnat armistitiul englez si au lasat teritoriile cu administrare comuna. Serbia vs Bulgaria Durata: 14 zile Rezultat: victoria Bulgariei Pe 19 noiembrie 1885 Bulgaria si Serbia si-au declarat razboi. Doua saptamani mai tarziu Bulgaria deja il castigase. La un an dupa, pe 19 februarie 1886 un tratat de pace a fost semnat la Bucuresti.

India vs Pakistan Durata: 13 zile Rezultat: Bangladesh devine stat independent 13 a fost numar cu noroc pentru locuitorii Bangladesh-ului. In 1971 a izbucnit un razboi intre India si Pakistan, care a fost asociat cu razboiul de independenta al Bangladesh-ului. Acesta a fost purtatl intre pakistanii din vest dominanti si cei din est, care erau majoritari. In timpul alegerilor pakistanii din est si-au asigurat majoritatea in parlament, castigand 167 de locuri din 313. Razboiul de sase zile Durata: 6 zile Israel vs Egipt, Siria, Iordania, Irak Rezultat: victoria israelienilor Dupa ce Israel a amenintat Siria in 1967, Egipt, aliatul acesteia, a trimis 1000 de tancuri si 100.000 de soldati la granita peninsulei Sinai si a cerut fortelor arabe sa se uneasca impotriva Israelului. Iordania a atacat Ierusalim si Netanya. La sfarsitul razboiului teritoriul israelian se marise de trei ori. Rezultatul razboiului afecteaza si astazi geopolitica regiunii.

Anglia vs Zanzibar Durata: 45 minute Rezultat: victoria Angliei Pe 27 august 1896 a avut loc cel mai scurt razboi din istorie. Anglia si Zanzibar s-au luptat 45 de minute din cauza unei dispute cu privire la, pe atunci, viitorul Sultan al Zanzibarului. Dupa ce Sultanul Hamad bin Thuwaini a murit, nepotul acestuia trebuia sa-i ia locul. Totusi, englezii sustineau un alt candidat, cu care, credeau ei, ar fi fost mai usor de lucrat. Nepotul lui Thuwaini a refuzat sa abdice si englezii au trimis cinci vapoare de razboi pe tarmul Zanzibarului in fata palatului regal. Desi Sultanul a incercat sa negocieze pacea, a fost prea tarziu si englezii au deschis focul asupra palatului. In 45 de minute au castigat razboiul si l-au numit pe candidatul lor ca sultan. De asemenea au cerut despagubire pentru cartusele consumate pentru razboi. RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - anuk - 05-19-2010 11:54 AM Atlantida. Vizavi de misteriosul continent Atlantida exista multe ipoteze, dar toate acestea nu ar fi incepu niciodata daca nu ar fi existat relatarile lui Platon, filozof grec (427-347 i.Hr). In doua dialoguri ale sale el povesteste urmatoarele: Atlantida era o insula mult mai mare decat Asia si Libia luate la un loc si s-ar afla dincolo de coloanele lui Hercule (probabil stramtoarea Gibraltar). Cu 6 milenii inainte de Solon (640-558 i.Hr), Atlantida era un regat puternic cu o civilizatie rafinata o constitutie politica rafinata si cu baze politice ideale. Din cauza decaderii si a dorintei de a cucerii atlantii au starnit mania zeilor si Atlantida a fost scufundata sub ape. Platon spunea ca auzise povestea de la Critias, care o auzise la randul lui de la bunicul lui, iar strabunicul lui Critias o auzise de la Solon insusi. 202 | P a g e

O poveste similara era cunoscuta si in Egipt (2000-1700 i.Hr). Intr-un papirus se povesteste de intamplarile unui calator naufragiat egiptean, care in timp ce calatorea spre minele faraonului, corabia sa a esuat. Dup ace a fost aruncat pe tarmul unei insule necunoscute, de valuri, acesta a fost tras de catre un dragon in salasul lui, fara insa ai face un rau. Dragonul i-a povestit ca insula era canva locita de 75 de dragoni feiiti, si ca insula ar fi fost un taram al dorintelor implinite si al bogatiei. Dar in present nu mai traia decat el, restul fusesera arsi de o stea cazatoare. Dragonul, dup ace l-a asigurat ca va fi salvat de o corabie egipteana a adaugat ca niciodata nu va mai revedea aceasta insula caci ea va fi inghitita de ape. O alta poveste despre o fericita si prospera insula care avea sa fie scufundata in mare apare si in Mahabharata, epopeea indienilor, putand fi vorba de un mit comun mai multor popoare sau ca acestea ar fi avut cunostinta sau contact cu Atlantida. Dovezi istorice recente presupun faptul ca in trecut ar fi existat o astfel de insula, arheologii incercand sa o localizeze in teren. Arheologul grec S. Marinatos, a gasit centrul unui mare oras in care casele s-au conservat cu toate cele 2 sau 3 etaje ale infatisand scene din viata de zi cu zi. Au fost gasite de asemenea aproape intacte mobilierul, vase de ceramica insa nici o urma de oseminte omenesti sau bijuterii. Toate acestea au fost descoperite pe mica insula vulcanica Santorini din Marea Egee. Multi sunt de parere ca acest Vulcan izbucnind ar fi acoperit si scufundat misteriosul continent Atlantida, pentru ca in urma calculelor vulcanologice explozia a fost de 4 ori mai puternica decat cea a vulcanului Cracatoa aflat intre Sumatra si Java. Cenusa scuipata in urma exploziei ar fi putut acoperi anumite portiuni ale insulei cu un strat de 30 de m grosime. O alta ipoteza a fost lansata de vulcanologul francez Fouque Ferdinand, care a descoperit pe insula Tera in Marea Egee un oras ingropat in cenusa vulcanica peste 3000 de ani in urma. Autorii medievali cosiderau Atlantida drept un loc real, cunoscand povestea Atlantidei de la geografii arabi. Ei considerau Atlantida o insula paradisiacal numita insula fericitilor, insula celor 7 orase sau insula Brendan si erau toate marcate pe hartile secolelor XIV-XV. Vindecatorul si mediumul ameican Edgar Cayce (1877-1945), a profetit ca continenul Atlantidei va incepe din nou sa se ridice de sub ape, precizand chiar si locul, in Bahamas in anul 1968 sau 1969. O extraordinara coincidenta facea ca pilotii unei linii aeriene sa fotografieze in 1968 siluetele unor constructii in largul acestei insule Bimini, din Bahamas iar explorarile submarine au scos la iveala pe fundul marii drumuri pietruite, ziduri ciclopice, piramide si cercuri din pietre. Edgar Cayce credea ca atlantii controlau energia Atomica si cunosteau principiile zborului si ca civilatia ar fi fost distrusa de 3 dezastre nucleare, ultimul in jur de anul 10.000 i.Hr. Madam Blavatsky sustinea ca Atlantida se afla in Atlanticu de nord si era populate de atlanti foarte rafinati care descindeau din lemurieni ca "a patra rasa originala a omenirii". De asemenea alti ocultisti sunt de parere ca atlantii mani u energia cristalelor si a elementelor naturii folosind tehnologii foarte avansate, bazate pe principiile naturii. Se presupune ca erau finite foarte avansate spiritual, putand comunica telepatic, avand o constitutie bazata pe iubire si toleranta mentinandu-si astfel mult timp imperiul spiritual. RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - bodo - 05-20-2010 08:38 AM Secretul mortii lui Marilyn Norma Jeane Mortensen, mai bine cunoscuta sub numele de Marylin Monroe, s-a nascut la data de 1 iunie 1926 in Los Angeles. A fost data spre adoptie familiei Bolender unde, se pare, Marylin nu a trait o copilarie foarte fericita. In primii ani de viata fetita ce avea sa devina diva incontestabila a tuturor timpurilor nu a stiut care ii sunt adevaratele origini. Despre mama sa adoptiva, Marylin povesteste: "niciodata nu ma lua in brate, nu ma saruta si nici macar nu imi zambea". La varsta de sapte ani i-a spus mama, iar aceasta a corectat-o dezvaluindu-i fetitei adevarul despre adoptia sa. Secretul mortii lui MarilynDupa moartea parintilor sai adoptivi (mama a murit intr-un spital de boli mintale, iar tatal suferea de sifilis) Marylin este trimisa la orfelinatul din Los Angeles. 203 | P a g e

La 16 ani se casatoreste cu James Dougherty, primul sot dintr-un lung sir de iubiti ce vor trece prin viata sa. Incepe cel de-al doilea razboi mondial, James este inrolat, iar Marilyn, ramasa singura nu pierde timpul degeaba: fiind descoperita de un fotograf militar, tanara ajunge sa colaboreze cu agentia de modelling The Blue Book. Din acest moment chipul angelic al blondei devine o prezenta constanta pe coperata revistelor de succes. In acest mod, drumul catre cariera in cinematografie se scurteaza considerabil. La numai 20 de ani Marilyn Monroe incepe sa joace in filme scurte precum Scudda Hoo! Scudda Hay! si Dangerous Years. Productiile au fost un dezastru din punct de vedere al incasarilor, iar tanara se vede nevoita sa isi intrerupa cariera de actita, revenind la modelling. Doi ani mai tarziu Johnny Hyde, un faimos agent la Hollywood o remarca pe Marylin si isi foloseste relatiile pentru a o distribui in cateva roluri secundare: All About Eve si The Asphalt Jungle. Secretul mortii lui MarilynOdata cu rolul din Niagara, Marilyn devine practic instantaneu vedeta. Pozeaza nud in primul numar ar revistei Playboy si devine cunoscuta drept una dintre cele mai nonconformiste vedete ale momentului. Filme precum Gentlemen Prefer Blondes si How to Marry a Millionaire ii consolideaza aceasta imagine, iar Marylin devine cea mai dorita femeie a momentului. Isi incununeaza succesul cu rolul din The Seven Year Itch in care joaca faimoasa scena in care i se ridica fusta. La data de 14 ianuarie 1954 Marilyn se recasatoreste. Norocosul este faimosul jucator de baseball Joe DiMaggio care facuse o pasiune pentru vedeta inca din primii ani de succes ai acesteia. La mai putin de un an de la casatorie, Marilyn cere divortul fiindca gelozia sotului sau atinge cote violente. Acesta o agresa fizic si psihic justificandu-si actiunile prin comportamentul libertin al actritei. Povestea de dragoste dintre Joe DiMaggio si Monroe a fost extrem de controversata, insa iubirea jucatorului de baseball nu poate fi pusa sub semnul intrebarii: acesta a continuat sa trimita flori la mormantul ei in fiecare zi, pentru tot restul vietii lui. In 1961 Marylin se recasatoreste, de aceasta data cu scenaristul Arthur Miller, desi zvonurile unei impacari cu cel de-al doilea sot al sau erau in voga. Arthur Miller a scris scenariul filmului The Misfits unde Marylin a jucat alaturi de Clark Gable. Filmarile au fost realizate in desertul Nevada, in conditii dificile pe care actrita (bine cunoscuta pentru mofturile de pe platou) le-a facut insuportabile. Clark Gable moare din pricina unui atac de cord la putin timp dupa incheierea filmarilor, iar presa o invinuieste pe Marilyn pentru decesul actorului. Intr-adevar, comportamentul acesteia devenise insuportabil, dar greu de crezut ca ar fi fost chiar letal. Un an mai tarziu, la data de 5 August 1962, Marilyn a fost gasita moarta in casa sa. Se pare ca s-a sinucis luand o doza crescuta de barbiturice. Speculatiile din jurul mortii vedetei au fost nenumarate: sinucidere, crima, supradoza de draguri si alcool (ultima varianta este extrem de plauzibila, vedeta fiind bine cunoscuta pentru viciile sale). Cea mai interesanta varianta este cea conform careia Marilyn a fost asasinata datorita unei aventuri cu presedintele John F. Kennedy. Este adevarat, Marilyn este una din putinele persoane care au ajuns pe prima pagina a ziarelor numai pentru ca a cantat "La multi ani". Sarbatoritul din melodia "Happy Birthday, Mr. President" este chiar Kennedy, iar interpretarea cantecului a marcat ultima paritie publica importanta a actritei. Autoritatile nu au confirmat nicio teorie misterioasa legata de moartea vedetei. Explicatia simpla a mortii prin intoxicatie cu barbiturice a inversunat si mai mult fanii. Pe internet au inceput sa circule tot felul de presupuneri: unii sustin ca Marilyn ar fi avut legaturi cu Mafia, ca intreaga sa casa era plina de microfoane si camere video ascunse. Mai mult, se spune ca asasinarea vedetei ar fi fost inregistrata, iar barbatul care supraveghea inregistrarile a murit in circumstante neelucidate. Zvonurile legate de conexiunea dintre moartea lui Marilyn si John F. Kennedy au fost sustinute de afirmatiile vedetei: aceasta repeta constant ca are prieteni in functii foarte importante. O alta teorie sustine ca aceste cunostinte i-ar fi povestit lui Marilyn despre planul de asasinare a lui Kennedy. Actrita ar fi incercat sa il avertizeze, dar a fost ucisa pentru a se evita divulgarea planului. 204 | P a g e

Poate ca toate aceste ipoteze au un sambure de adevar, sau poate ca fanii au incercat sa o readuca permanent in ochii publicului prin aceste legende ce au luat nastere in urma decesului vedetei... in definitiv, si despre Elvis se spune ca inca mai traieste! RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - Old DG - 05-20-2010 09:05 AM Adevarul despre Zona 51! http://satirikon.radardemedia.ro/2010/05/zona-51-part-one-ce-este-area-51-si-ce-mistere-planeaza-asupra-sa/ RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - bodo - 05-21-2010 08:36 AM Marea conspiraţie a atacurilor “teroriste” de la 11 septembrie 2001 : 9/11 a fost o lovitură de stat!

9-11 1Evenimentele de la 11 septembrie 2001 reprezintă un exemplu tipic de lovitură de stat, prilejuită de un caz spectaculos de terorism de stat, ascuns sub un stindard fals sau, mai degrabă, de un caz de terorism sintetic modern. Promotorii loviturii de stat urmăreau o reorganizare radicală şi împotriva cursului istoriei, a structurii mondiale, pornind de la o acţiune violentă, iar proiectul lor continuă sub sloganul „război total declarat terorii”. Puciştii doreau să dezlănţuie o nouă versiune a „ciocnirii civilizaţiilor” teoretizată de Samuel Huntington în cartea sa celebră cu acelaşi nume. Rezultatele operei lor pot fi admirate în Afganistan, Iraq, Somalia şi în multe alte ţări. Provocările îndreptate împotriva imperiului anglo-american şi a cheii de boltă a economiei şi finanţelor, dolarul american, au fost reprimate, iar dominarea SUA şi a Marii Britanii a fost prelungită, chiar dacă preţul a fost teribil. Scopul acţiunii de la 11 septembrie 2001: crearea unei psihoze războinice şi paranoice Lovitura de la 11 septembrie 2001 nu a fost îndreptată împotriva regimul lui George W. Bush, deşi Bush a fost, fără niciun dubiu, un obiectiv potenţial sacrificabil. Obiectivul era de a provoca un şoc întregului sistem politic din Statele Unite – Casa Albă, departamentele, Congresul, curţile de justiţie, partidele, mass-media, lumea editorială şi jurnalistică şi opinia publică în general – pentru a-l smulge din inerţia vieţii normale de zi cu zi şi a-l duce într-un soi de psihoză războinică şi obsesie paranoică. Statele Unite trebuiau să se mobilizeze, pe baza isteriei pure, pentru ciocnirea civilizaţiilor. Ţara, care a ieşit învingătoare din două războaie mondiale şi din Războiul Rece şi care avea în realitate cele mai puţine motive să se teamă, trebuia să fie convinsă că se găsea în faţa unei ameninţări superioare, mai mare chiar şi decât cea care pluteşte asupra micului stat Israel.

Oligarhia financiară americană controlează din umbră guvernul american Ideea că fostul preşedinte George Bush şi fostul vice-preşedinte Dick Cheney sunt cei care au conceput sau care au realizat 11 septembrie se prăbuşeşte sub greutatea propriei absurdităţi. Trebuie să ne reamintim că Statele Unite tind să fie dominate, de deasupra şi în umbra Biroului Oval, de un grup de bancheri de la Londra şi New York, pe care îi putem numi guvernul invizibil sau secret. Forma actuală a unei astfel de dinamici a puterii apare în 1895 atunci când preşedintele Grover Cleveland a cedat în faţa cererii lui J.P. Morgan, reprezentantul oficial al guvernului englez şi mare bancher, care solicita ca bancherii să-şi asume controlul datoriei publice a Statelor Unite. După câţiva ani, în 1901, a fost asasinat preşedintele McKinley, care l-a propulsat la Casa Albă pe Theodore Roosevelt, un rasist fanatic şi imperialist, dar şi un servitor devotat al casei Morgan. În 1912, Theodore Roosevelt a divizat Partidul Republican în două tabere, pentru a garanta alegerea lui Woodrow Wîlson, o altă marionetă a lui Morgan. Puţin după aceea s-a născut Rezerva Federală, care a instituţionalizat controlul financiar al lui Morgan asupra guvernului Statelor Unite. Odată cu intrarea în război a Statelor Unite, la 6 aprilie 1917, dominaţia guvernului invizibil se consolidează sub egida dictaturii agresive a lui Wilson. De atunci, guvernul invizibil şi-a făcut în general public propriul 205 | P a g e

punct de vedere printr-o portavoce; în decursul anilor şi-au asumat acest rol personaje ca Andrew Mellon, Henry Stimson, George Marshal, John J. McCloy, McGeorge Bundy şi George Shultz. Preşedinţii standard au acţionat ca nişte marionete în mâinile acestui grup de putere. Două excepţii mai recente sunt Franklin D. Roosevelt şi John F. Kennedy. În prezent, oligarhia financiară apare împărţită între o facţiune de neoconi extremişti, gravitând în jurul lui George Shultz şi Rupert Murdoch, şi o latură mai moderată de imperialişti malthusieni, regrupaţi în jurul lui James Baker III şi ai prinţului Charles. Oricum, lecţia crucială este că orice preşedinte al Statelor Unite trebuie să fie considerat ca o marionetă în mâinile bancherilor anglo-americani, cu excepţia cazului în care există motive serioase pentru a demonstra contrariul. Bush şi Cheney confirmă pe deplin această regulă. 11 septembrie 2001 nu e opera lui bin Laden Mitul lui 11 septembrie este, în consecinţă, instrumentul menit să legitimeze tendinţele rasiste, militariste şi fasciste ale timpul nostru. Atacurile de la 11 septembrie nu pot fi atribuite grupării Al Qaeda, lui bin Laden, celor nouăsprezece piraţi ai aerului, lui Atta, lui Khaleed Sheikh Mohammed; nu au fost reconectaţi şi nu ar putea fi la un calculator portabil într-o grotă dintr-un colţ oarecare al mitologicului Hindukush. Trebuie să fie mai degrabă consideraţi ca rezultatul unei operaţiuni combinate pe scară largă, pentru care au fost cheltuite sute de milioane, dacă nu chiar miliarde de dolari, şi multe luni sau ani de pregătire, ai cărei protagonişti sunt CIA, NSA (Agenţia pentru Siguranţă Naţională), Departamentul Apărării, aparate ale Continuity of Government, anumite industrii de război private, curente de opinie din interiorul multinaţionalelor informaţiei din Statele Unite şi forţe aflate în legătură cu acestea. Cum se realizează terorismul de stat? O analiză a terorismului de stat acoperă trei planuri: victimele desemnate, cârtiţele şi tehnicienii. Victimele desemnate, ca de exemplu Lee Harvey Oswald (aşa-zisul asasin al lui J.F. Kennedy), sunt ţapii ispăşitori, adesea neştiutori, care sunt acuzaţi de acte teroriste şi a căror etnie, credinţă religioasă sau identitate politică sunt folosite pentru a permite identificarea şi defăimarea grupului pe care facţiunea loviturii de stat vrea să-1 vadă detestat de opinia publică. Cârtiţele sunt funcţionarii plasaţi în punctele-cheie ale aparatului de stat (sau ale societăţilor private) pentru a împiedica forţele de ordine să zădărnicească acţiunile teroriste înainte de finalizare. Aceştia coordonează înşelătoria de după acţiuni, acestora le revine rolul-cheie de a transforma victimele în vinovaţi. Tehnicienii sunt specialiştii care duc la îndeplinire acţiunile pe care victimele desemnate sunt incapabile din punct de vedere fizic şi tehnic să le realizeze. Sunt aceia despre care oamenii obişnuiţi nu prea aud vorbinduse, având în vedere că acţionează în spatele scenei şi caută anonimatul. Acţiunile teroriste, aşa cum sunt percepute de opinia publică mondială, reprezintă iluzia optică, politică şi epistemologică ce apare, odată îndeplinită acţiunea şi din cauza reconstituirilor mistificatoare şi complicităţii mass-media. Exerciţiile teroriste ale “cârtiţelor” din Guvernul american Exerciţiile militare sunt utilizate, de multă vreme, ca stratagemă pentru înşelarea adversarilor. Exemplul clasic este acela în care ţara A doreşte să adune trupele pentru a invada ţara B. Pentru a masca mobilizarea, ţara A anunţă că forţele sale de pace fac manevre de rutină de-a lungul graniţei cu ţara B. Când trupele sunt desfăşurate, atunci exerciţiul devine realitate şi începe invazia. Încă şi mai neliniştitoare este posibilitatea ca o facţiune care pregăteşte o lovitură de stat să se folosească de exerciţiile militare pentru a-i păcăli pe oficialii ce nu îşi cunosc propriul aparat militar şi de securitate. Esenţa unei lovituri de stat este că o parte a guvernului atacă o altă parte, ceea ce înseamnă că partea atacată nu trebuie să ştie de pregătiri. Imaginaţi-vă că pucistul unei facţiuni subversive lucrează la computer alături de un agent patriot fidel Constituţiei. La un moment dat, agentul loial priveşte ecranul şi exclamă: „Să lovim Pentagonul cu o rachetă sol aer, ce exerciţiu mai e şi ăsta?” Pucistul, politicos, răspunde: „Este Amalgam Virgo ‘01 şi oricum tu nu eşti autorizat, aşa că nu mai întreba nimic”. Şi agentul loial, care ar fi putut contracara lovitura dacă ar fi ştiut, întoarce capul în tăcere. Pucistul poate continua. 206 | P a g e

Din acest exemplu putem deduce regula: un atac terorist similar unui exerciţiu programat chiar în perioada în care s-a realizat acţiunea teroristă ne permite să presupune că acţiunea teroristă a fost condusă sau pregătită clandestin, folosind exerciţiul ca paravan. Sau, din punctul de vedere al acelora care controlează asemenea acţiuni, putem afirma că pentru a îndeplini o acţiune teroristă, în ciuda birocraţiei militare sau a sistemelor de securitate, este bine ca aceasta să coincidă cu un exerciţiu asemănător acţiunii. În acest mod se camuflează intenţiile criminale, iar atacul terorist poate fi organizat prin intermediul unei serii de abateri aparent irelevante de la scenariul exerciţiului. De exemplu, oamenii de ştiinţă care au analizat asasinarea lui John F. Kennedy sunt de acord cu faptului că Operaţiunea Mangusta a CIA, prezentată oficial ca un plan pentru asasinarea lui Fidel Castro în Cuba, a fost reutilizată ca parte a acţiunii de asasinare a preşedintelui Kennedy. Pentru ca un exerciţiu să prindă viaţă este nevoie de efortul comun al mai multor persoane care acţionează pe nivele de informare radical diferite. Unii sunt victime sacrificabile, oameni simpli sau fanatici care nici măcar nu ştiu că sunt implicaţi în ceea ce ar fi trebuit să fie un exerciţiu. Alţii sunt agenţi care se gândesc că iau parte la o simplă probă şi că se vor întoarce la casele lor, la bordelurile lor, la barurile lor, la fumul lor de opiu sau la discotecile lor, de la caz la caz. Unii ar putea şti că este vorba de un exerciţiu care trebuie să producă schimbări semnificative. Alţii ar putea încerca să evite consecinţele, dat fiind că au intuit cât de neplăcute pot fi acestea. Unul dintre participanţi ar putea fi informat că exerciţiul este pe punctul de a se transforma într-un masacru şi chiar ar putea primi sarcina să-l comită, schimbând cursul evenimentelor. În centrul întregului proces sunt cruzimea şi minciuna deversate în realitatea lugubră a unui fenomen social oscilând între iluzie şi asasinat în masă, în funcţie de unghiul din care sunt privite. În jurul datei de 11 septembrie 2001 au avut extrem de multe exerciţii militare Principiul prin care un exerciţiu oficial care simulează îndeaproape un act real de terorism devine vehicul pentru acţiunea teroristă este foarte bine fundamentat, iar obiecţia inevitabilă a celor care susţin că ar fi vorba despre simple coincidenţe nu trebuie să ne preocupe în această situaţie. Atunci când abordăm tema 11 septembrie, descoperim din informaţiile cunoscute deja de publicul larg că în acele zile a avut loc cea mai mare concentraţie de exerciţii militare şi manevre din istoria de până atunci a Statelor Unite şi probabil din toată istoria. În funcţie de modul de evaluare, putem stabili că au fost între 15 şi 20 de exerciţii care au precedat direct atentatele, sunt legate de fapte, ori s-au realizat în dimineaţa zilei de 11 septembrie. Şi mai dramatică este aprecierea că, virtual, fiecare aspect de la 11 septembrie corespunde unui sau mai multor dintre exerciţiile despre care am aflat. Există un exerciţiu pentru fiecare aspect important al acelei zile, pentru fiecare informaţie al mitului. În consecinţă, putem porni de la ipoteza că atentatele teroriste de la 11 septembrie au fost realizate, conduse şi camuflate prin intermediul unor astfel de exerciţii. Aceasta este confirmarea teoriei M.I.H.O.P. (acronim pentru Made It Happen On Purpose – făcut să se întâmple intenţionat) care se referă la 11 septembrie, teorie care afirmă că guvernul Statelor Unite sau, mai exact, o facţiune a acestuia, a cauzat şi a creat evenimentele de la 11 septembrie. 1) Izolarea bazelor şi pregătirea loviturii de stat: * Forturile Hamilton, Meade (Agenţia pentru siguranţă naţională), Belvoir, Ritchie, Myer şi McNair. Începând cu 15 august 2001 armata a limitat accesul publicului în bazele din apropierea Washingtonului, invocându-se o presupusă creştere a nivelului de alertă la nivel naţional din cauza ameninţărilor teroriste. * Fort Meyer, Virginia, Fort McNair, Washington, Infanteria a treia. 5 Septembrie 2001: bazele armatei din apropierea Washingtonului pun în vigoare „accesul controlat total”. Fort McNair este cartierul general al Districtului Militar din Washington. * Fort Meyer, Virginia. „Exerciţiu de apărare al forţelor armate”, stabilit pentru săptămâna de după 11 septembrie. 207 | P a g e

* Fort Belvoir, Virginia. 11 septembrie 2001: a doua zi de marţi a „exerciţiului de control al garnizoanei” ca presupusă „testare a securităţii bazei în caz de atac terorist”. 2) Dezactivarea securităţii şi sabotarea contraspionajului: * Exerciţii de pregătire realizate de FBI la Monterey, California. La 11 septembrie, echipe antiteroriste ale FBI şi CIA nu se aflau în cartierele lor generale din Washington. 3) Suspendarea apărării antiaeriene şi multiplicarea deturnărilor: * Exerciţiu anual al NORAD în buncărul din Muntele Cheyenne, în apropiere de Colorado Springs, Colorado. „Sistem complet” pentru un exerciţiu fundamental cu scopul de a testa fiecare parte a organizaţiei. * Vigilant Guardian. Apărarea antiaeriană împotriva deturnărilor. * Northern Guardian. Apărarea antiaeriană reală, nu exerciţiu. De la finele lunii august la începutul lunii decembrie 2001, avioane de luptă ale bazei Aviaţiei Militare din Langley (Virginia) au fost desfăşurate în baza Keflavik din Islanda pentru a contracara presupuse bombardiere ruseşti. * Vigilant Warrior. Exerciţii ale NORAD. * Operaţiunea Northern Vigilance. NORAD desfăşoară avioane de vânătoare în Alaska şi în Canada de Nord pentru a contracara exerciţiile bombardierelor ruseşti. * Operaţiunea Northern Watch. Lupte aeriene reale; nu un exerciţiu; 6 avioane de vânătoare şi 115 militari trimişi de la baza Langley la Incirlik (Turcia) pentru a impune zona de nonsurvol asupra părţii de nord a Irakului. * Operaţiunea Southern Watch. Aproximativ 100 de membri ai 174 Fighter Wing din Garda Aeriana Naţională, New York, sunt desfăşuraţi în baza din Sultan, în Arabia Saudită, pentru a impune zona de nonsurvol asupra părţii de sud a Irakului, august-septembrie 2001. * Exerciţii locale ale bazei aeriene Andrews, lângă Washington. 3 F-16 trimise în Carolina de Nord pentru misiuni de antrenament aer-sol. * Amalgam Virgo 2002. Scenariul presupunea utilizarea avioanelor Delta 757, cu piloţi adevăraţi şi actori care interpretau pasagerii, în zbor de la Salt Lake City, Utah, la Honolulu, Hawaii. Avionul trebuia să fie „deturnat” de agenţi ai FBI care interpretau rolul teroriştilor. Un DC-9 ar fi fost deturnat de poliţia canadiană în apropiere de Vancouver. În program pentru iunie 2002. Pe 11 septembrie 2001, majoritatea avioanelor de vânătoare americane se aflau în afara SUA La 11 septembrie, FBI a desfăşurat toţi agenţii speciali şi pe cei de la Antiterorism într-un exerciţiu de antrenament (în care erau angajate toate elicopterele şi toate avioanele uşoare ce ar fi putut acţiona) la Monterey, în California. În consecinţă, pe 11 septembrie „agenţia federală care avea comanda prevenirii crimelor de acest fel era inactivă”. Deoarece toate zborurile au fost ţinute la sol, personalul biroului a rămas blocat în California şi, deci, scos din circulaţie pentru mai multe zile. În acea dimineaţă funestă, o serie importantă de exerciţii a impus suspendarea apărării antiaeriene pe coridorul dintre Washington şi Boston. Impactul general al exerciţiilor şi al operaţiunilor a fost acela de a multiplica numărul posibil de avioane deturnate şi de a diminua drastic numărul de avioane de interceptare disponibile pentru a gestiona criza. În special Operaţiunea Vigilant Guardian folosea avioane adevărate, civile şi militare, care erau în zbor şi semnalau că erau victime ale deturnărilor. Mai mult, un birou al NORAD avea posibilitatea de a introduce date şi semnale pe ecranul radar al NEADS (sectorul nord-estic al apărării aeriene) aflat în baza Griffis, în apropiere de Rome, în statul New York. Semnalele ar fi trebuit să reprezinte avioane deturnate. Rezultatul acestor operaţiuni a fost că, la un moment dat, NEADS încerca să urmărească 29 de 208 | P a g e

rapoarte diferite de deturnare. La rândul său, generalul-maior Larry Arnold a declarat că a primit 21 de semnalări de avioane deturnate. Un exemplu foarte cunoscut al acestei confuzii este modul în care Dawn Deskins, oficial NORAD, a fost derutat de o „simulare de deturnare a unui avion care se îndrepta spre aeroportul JFK din New York”. În acest timp, avioanele de vânătoare de interceptare erau consemnate departe, în Alaska, în nordul Canadei, în Islanda, în Turcia şi în Arabia Saudită. Trei dintre avioanele rămase în zonă au fost trimise în Carolina de Nord pentru toată dimineaţa. Rezultatul acestor deplasări a fost acela că în 11 septembrie două treimi dintre avioanele de vânătoare de la baza Langley se aflau în afara Statelor Unite. Pentru personalul de nivel inferior de la NEADS, care nu ştia nimic, situaţia a fost complicată de confuzia dintre exerciţii şi realitate. Acest lucru este evident într-o convorbire dintre doi operatori: trafic aerian„08.37.52 CENTRALA DIN BOSTON: Salut. Aici Boston T.M.U. (Unitate de gestionare a traficului aerian), avem o problemă. Avem un avion deturnat care se îndreaptă către aeroportul din New York şi avem nevoie ca voi… cineva să dispună să decoleze F-16 sau ceva în genul acesta. Ajutaţi-ne. POWELL: Este o operaţiune reală sau un exerciţiu? CENTRALA DIN BOSTON: Nu, nu este vorba de un exerciţiu. De un test.” Întrebarea dacă este vorba de realitate sau de ficţiune este repetată de mai mult ori în timpul acestei convorbiri. Mai târziu, un alt membru al staffului NEADS comentează: FOX: N-am mai văzut să se întâmple atâtea lucruri reale în timpul unui exerciţiu. La un moment dat, un oficial gradat al NEADS a exclamat: „Cineva a început exerciţiul mai repede, deturnarea ar fi trebuit să fie iniţiată peste o oră”. Atunci când criza s-a accentuat, acelaşi oficial îşi manifesta umorul negru: 08:57:11 NASYPANY: Cred că trebuie să oprim exerciţiul. Ce zici? (Râsete). Un alt oficial al NEADS se plângea de un semnal fals pe monitorul radarului: 09:04:50. Cred că au fost introduse nişte date al naibii de aiurea, să fim sinceri. Angajaţii NEADS erau foarte dezorientaţi şi în ceea ce priveşte zborul American 11, cel mai probabil pentru că erau cel puţin două zboruri American 11. Toate acestea vin să susţină ipoteza că nu este posibil să abordăm 11 septembrie din punctul de vedere al aviaţiei civile. Faptele trebuie să fie analizate ţinând cont de exerciţiile militare si de operaţiunile de depistare. NEADS, conform datelor cuprinse în mai multe rapoarte, avea numai patru avioane de interceptare pentru a apăra coridorul dintre Boston şi Washington. Dacă se ia în consideraţie faptul că toţi comandanţii NORAD sau format în timpul Războiului Rece, cu coşmarul permanent al decapitării strategice a Statelor Unite printr-un atac sovietic surpriză la Washington, nu este niciun dubiu că orice oficial ar fi ştiut ce măsuri să ia în funcţie de apariţia a patru avioane, două sau unul: ar fi trimis toate mijloacele disponibile pe cerul de deasupra Washingtonului, cu scopul de a apăra autoritatea supremă a naţiunii şi s-ar fi lăsat atacat personal, în loc să pornească în urmărirea unor semnale radar de provenienţă dubioasă. Comandantul operaţiunilor NEADS în acea dimineaţă, colonelul Bol Marr, nu a acţionat aşa. Într-un anumit moment, colonelul Marr a primit cererea de a trimite două avioane de la baza aeriană din Langley către New York, dar a refuzat-o. A ordonat avioanelor de vânătoare să fie gata, dar nu le-a permis să decoleze. Iată explicaţia absurdă dată de Marr: „Problema era că aş fi avut toate avioanele de vânătoare în zbor în acelaşi timp, ceea ce însemna că ar fi rămas în acelaşi timp fără carburant”. Când avioanele de vânătoare au decolat în sfârşit, s-au îndreptat către vest, spre o zonă de exerciţii numită Whiskey 386, nu către Washington. Colonelul Marr este unul dintre numeroşii oficiali ai NORAD suspectaţi că ar fi acţionat drept cârtiţă, pentru facţiunea implicată în lovitura de stat. telefon mobilSimulare de apeluri telefonice date de pe telefonul mobil din avion Imediat după 11 septembrie, unul dintre mijloacele cele mai importante utilizate de guvernul Statelor Unite pentru a-l influenţa pe omul obişnuit şi a-l face să creadă versiunea oficială a evenimentelor a constat în difuzarea înregistrărilor presupuselor apeluri telefonice ale victimelor deturnărilor. Dramatismul acestor 209 | P a g e

apeluri telefonice a avut un impact emoţional important asupra a milioane de persoane care s-au identificat cu victimele fără apărare. Relatarea, care nu este susţinută de nicio probă, a oficialului Theodore Olsen despre apelul telefonic primit de la soţie este exemplul cel mai elocvent. Dar chiar şi acest aspect al atentatului de la 11 septembrie a fost programat şi inclus în scenariul exerciţiilor. Pretextând că pregăteşte protecţia şi paza pentru olimpiada de iarnă din 2002 de la Salt Lake City, unitatea de criză a Departamentului Transporturilor – care după mai puţin de două săptămâni a devenit un element-cheie – a realizat exerciţii care presupuneau deturnarea unui avion şi apeluri de pe telefonul mobil de la bordul avionului. Ellen Engleman, administratorul Unităţii de cercetare şi programe speciale din Departamentul Transporturilor, a comentat că „era vorba de mult mai mult decât un simplu exerciţiu”. A adăugat: „Printre multe alte aspecte îngrijorătoare, o parte din scenariu, şi e un lucru destul de interesant, se referea la un avion deturnat şi la apeluri iniţiate de pe telefonul mobil. Spun îngrijorător pentru că, douăsprezece zile mai târziu, aşa cum ştiţi, filmul evenimentelor s-a desfăşurat cu adevărat”. Această tentativă cinică de a exploata emoţiile oamenilor demonstrează degradarea profundă a facţiunii implicate în lovitură, dar şi pregătirea vastă şi meticuloasă a fiecărui aspect al atrocităţii înscenate la 11 septembrie. avion in WTCExerciţii dinainte de 2001 despre avioane care se izbesc în clădiri! * Un exerciţiu al NORAD simulează impactul cu clădiri din Statele Unite. Între 1991 şi 2001, una dintre agenţiile NORAD simulează un impact al unui avion de linie cu o clădire importantă, ţinută secretă, din interiorul Statelor Unite. * Exerciţii la Casa albă, conduse de Ţarul Terorii, Richard Clarke. 1998: terorişti antiamericani încarcă un avion Lear cu explozibil şi încearcă să lovească Washingtonul într-un atac sinucigaş. * Exerciţii NORAD 1999-2001. „Cu doi ani înainte de atacurile de la 11 septembrie, comandamentul apărării aerospaţiale al Statelor Unite conduce exerciţii care simulează ceea ce Casa Albă a definit atunci drept inimaginabil: avioane de linie deturnate, utilizate ca arme pentru a se izbi de obiective sensibile, provocând un masacru… multe tipuri de avioane civile şi militare” au fost utilizate pe post de false avioane deturnate. Unul dintre obiective era World Trade Center. * Exerciţiul Biroului Naţional de Recunoaştere, Chantilly, Virginia. „Serviciile secrete ale Statelor Unite trebuiau să simuleze impactul unui avion cu o clădire a guvernului în data de 11 septembrie 2001. Pentru acea zi, serviciile secrete aveau în program un exerciţiu în care un avion ieşit de sub control se izbea de o clădire importantă”. Aşa cum este normal, această ultimă simulare, intitulată NRO, este de un interes notabil, întrucât corespunde cu momentele în care avioanele s-au izbit de World Trade Center. NRO este o coproducţie a CIA, NSA si a celorlalte servicii secrete ale Statelor Unite; rolul său era acela de a se ocupa de controlul sateliţilor de spionaj americani. Opinia comună este că aceştia sunt în măsură să identifice ruta avioanelor, fără a face apel la radar. Datorită tehnologiei Global Hawk, se pot chiar controla de la distanţă avioanele interceptate. Booz Allen Hamilton a fost omul-cheie al NRO. Exerciţiul era condus de John Fulton, comandantul biroului strategic de simulări de război al NRO şi de prietenii săi de la CIA. Organizatorii susţin că „imediat ce au început evenimentele reale, exerciţiul a fost anulat” iar cele trei mii de persoane din stafful NRO au primit ordinul de a se întoarce acasă. Un scenariu mai degrabă improbabil într-un stat care, cel puţin teoretic, se află sub atacul unei ţări străine. Ce s-a întâmplat în clădirea NRO după ce angajaţii au plecat? Ipoteza este că avioanele îndreptate spre clădiri civile si-au continuat drumul către clădiri civile din Manhattan. Simularea unei clădiri prăbuşite…exerciţiu ce a avut loc în New York cu jumătate de an înainte de 11 septembrie 2001 210 | P a g e

La 11 mai 2001, în New York a avut loc exerciţiul “Red Ex”, prin care s-a simulat un avion prăbuşit pe o clădire care şi ea se prăbuşeşte, obiectul exerciţiilor OEM (Biroul pentru gestionarea situaţiilor de urgenţă), al FDNY (pompierii din New York), şi al FBI. În Red Ex s-au realizat exerciţii cuprinzând aspectele cele mai spectaculoase de la 11 septembrie: printre ele, demolarea controlată şi prăbuşirea clădirilor. Totul era atât de veridic, că, după cum a afirmat unul dintre participanţi, „după cinci minute de la începere au uitat toţi că era vorba de un exerciţiu”. După cum a declarat Richard Sheirer, directorul OEM din New York: „Operaţiunea Red Ex a reprezentat un teren de antrenament şi o simulare importantă pentru multele provocări pe care oraşul ar fi putut să le înfrunte, ca evenimente climaterice, stare de urgenţă din cauza căldurii, prăbuşirea de clădiri, incendii şi probleme legate de securitate şi sănătatea publică”. Ulterior, vechiul prieten corupt al lui primarului New-Yorkului, Giuliani, Bernard Kerick, comisar la poliţia din New York, a declarat Comisiei de anchetă a atentatelor de la 11 septembrie că, printre situaţiile de urgenţă pentru care oraşul se pregătea, se putea afla şi „prăbuşirea clădirilor lovite de avioane”. Red Ex a fost instrumentul perfect de acoperire a demolărilor controlate şi care au fost supuse Turnurile Gemene şi clădirea 7 a World Trade Center. 11092001-3Simulări privind rachete sau avioane care atacă Pentagonul Înainte de evenimentele de la 11 septembrie 2001, coincidenţă sau nu, au avut loc două exerciţii de simulare de rachete de croazieră sau avioane telecomandate care atacă Pentagonul. * Positive Force 2001: Exerciţiu realizat de o duzină de agenţii, inclusiv NORAD, pentru a pune la încercare planurile pentru asigurarea „continuităţii operaţiunilor” care ar fi trebuit să garanteze constanţa capacităţii de răspuns sub atac. Conţinea „o serie de atacuri împotriva diferitelor sectoare ale marinei, armatei şi aviaţiei”. Scenariul iniţial, care prevedea „deturnarea unui avion de linie de către un grup de terorişti şi impactul ulterior cu Pentagonul” se pare că a fost respins de Statul-Major, deoarece era „prea nerealist”. * Amalgam Virgo 2001: Exerciţiu comun al diferitelor agenţii din Statele Unite şi din Canada conţinea un avion gol provenind dintr-o ţară a lumii a treia, cel mai probabil un avion telecomandat NQM-107 lansat de pe o navă în Golful Mexic sau de pe un vas lansator de rachete de croazieră în Oceanul Atlantic. Amalgam Virgo 01Pentru observatorii mai serioşi este de mai mult timp clar că niciun avion civil n-a lovit Pentagonul, dar cel mai probabil a fost vorba de o rachetă de croazieră sau de un avion telecomandat, probabil cu ajutorul încărcăturilor explozive plasate în interiorul clădirii. Simularea Positive Force 2001, presupunând deturnarea unui avion civil care ar fi trebuit să se prăbuşească pe Pentagon, a fost dezvoltată se pare de oficialii din comandamentul forţelor speciale ale armatei (SOCOM), antrenaţi să “gândească la fel ca teroriştii”. Ar fi interesant să ştim mai mult despre acest grup şi care este direcţia ulterioară pe care ar fi putut să o ia programul lor. Amalgam Virgo 2001 reprezintă o aproximare foarte fidelă a ceea ce s-a întâmplat in realitate: scenariul se referă la lansarea neautorizată a unui avion împotriva unei ţinte din Statele Unite. Avionul ar fi putut fi lansat de la sol sau din aer sau poate de la o bază sau un ponton de pe o suprafaţă de apă, de pildă unul dintre Marile Lacuri sau de pe un fluviu… Programul Amalgam Virgo 2001, elaborat de NORAD, avea pe copertă o fotografie a lui Osama bin Laden; pe ultima copertă era arătat un avion care zbura de la vest la est pe o linie care traversa Statele Unite şi se termina în vârful palatului US Capitol. Aceste materiale au fost publicate cu mult înainte de 11 septembrie. 11092001-4Exerciţii de pregătire după un eventual atac terorist Înainte de 11 septembrie 2009, au avut loc o serie de exerciţii care aveau ca scop pregătirea primelor reacţii locale şi a personalului pentru situaţii de urgenţă. Acestea au fost: * 24-28 octombrie 2000: Exerciţiul MASCAL al Pentagonului. Personalul de la Pentagon şi de la baza Arlington County însărcinat cu primele reacţii se întruneşte în sala de reuniuni a Secretariatului Apărării de la Pentagon pentru un exerciţiu de simulare a unui masacru. Pentru aceasta s-a folosit un model de carton al Pentagonului şi machete de avioane în flăcări ce înfăţişează un „avion comercial” lovind Pentagonul. 211 | P a g e

* Fort Belvoir, Virginia, inclusiv baza de elicoptere Davison Army Airfield, 29 iunie 2001, exerciţiu privind un masacru (MASCAL), pornind de la scenariul că un avion loveşte Pentagonul. Exerciţiul este proiectat pentru a creşte capacitatea de reacţie şi de gestionare a efectelor unui atac terorist, care includea o explozie. Generalul Lance Lord de la comandamentul aerospaţial al Statelor Unite a susţinut că asemănările cu 11 septembrie „sunt o pură coincidenţă, scenariul pentru acel exerciţiu prevedea un avion care lovea o clădire”. * Atac la centrul comercial, 2001, Westmoreland County, Pennsylvania, 16 iunie 2001. Exerciţiul pregătea primele reacţii in regiunea din apropiere de Shanksville; locul este centrul comercial din Greengate, Hempfield, Pennsylvania; implică 600 de persoane însărcinate cu primul ajutor şi responsabili cu situaţiile de urgenţă. * Antrenamentul pompierilor pentru operaţiuni de salvare în aeroport, Fort Meyer, Virginia. Pregăteşte pompierii cu un „curs actualizat privind incidentele aeriene”. * Tripod II, New-York. Ripostă la atacurile biochimice; pregăteşte posturi de comandă alternative pentru primarul New-York-ului de atunci, Giuliani. * Timely Alert II, Fort Monmouth, New Jersey. Ripostă de urgenţă la atentate cu explozibili. În primăvara şi în vara anului 2001, Pentagonul era foarte ocupat cu primele exerciţii, cu manevre, cu o sesiune de antrenament, în luna mai, pentru personalul medical, care pornea de la scenariul unui Boeing 757 prabuşindu-se pe clădirea Pentagonului, cu o serie de exerciţii ale Departamentului Apărării în timpul verii şi cu operaţiunile MASCAL în august, care prevedeau că un avion se prăbuşea pe clădire. bushputinConvorbirea dintre Putin şi Bush: dovada teoriei conspiraţiei Centrul de greutate geostrategic de la 11 septembrie este reprezentat de convorbirea telefonică dintre Bush şi Puţin, de obicei ignorată de criticii teoriei oficiale. Această convorbire este un ultimatum dat de Statele Unite, Moscovei: vom invada Afganistanul şi ne vom dispune baze în republicile ex-sovietice din Asia Centrală. Înţelept, Puţin a adoptat o atitudine defensivă, flexibilă în situaţia dată. Înţelegea că nebunii fascişti de la conducerea SUA, obsedaţi de problemele Israelului, lansaseră o provocare conform căreia, sub leadership-ui lor, Statele Unite erau gata să atace o serie de ţări islamice şi arabe din Orientul Mijlociu, operaţiune care ar fi generat uzura şi dispersia forţei militare a Statelor Unite. Acestea s-ar fi epuizat, în timp ce Rusia ar fi devenit din ce în ce mai puternică. în loc să-i răspundă lui Bush cu un tradiţional „Nyet”, Puţin decide să lase americanilor suficientă frânghie, cât să se spânzure singuri, lucru pe care l-au şi făcut. Dar ce s-ar fi întâmplat dacă Putin ar fi respins la cererea lui Bush în legătură cu Afganistanul şi cu Asia Centrală, pretinzând Statelor Unite să rămână la distanţă de sfera de influenţă rusă pentru a evita consecinţe teribile, şi nu în cele din urmă o posibilă escaladare nucleară? Reţeaua de nelegiuiţi luase în consideraţie şi această posibilitate. Starea de alertă nucleară declanşată de SUA înainte ca “atacul terorist” să fi avut loc În dimineaţa zilei de 11 septembrie, înainte de a se fi înregistrat deturnarea vreunui avion, Statele Unite instauraseră o stare de alertă nucleară comparabilă cu aceea din timpul crizei rachetelor din Cuba: bombardiere de luptă B-1 şi B-52 erau în zbor, submarinele nucleare erau în poziţie de lansare, pare-se în apropierea Rusiei şi posibil a Chinei, iar bazele terestre ale ICMB (bazele de rachete de la sol) erau gata de lansare. Şi apărarea antiaeriană din America de Nord era în stare de alertă maximă, atât cu avioanele de interceptare, cât şi cu sistemul orbital de apărare. Totul era gata pentru un conflict nuclear, cu opţiunea unui atac preventiv din partea Statelor Unite, despre care fasciştii de la conducerea SUA vorbiseră atât de mult în decursul ultimilor ani. Toate acestea sunt observate de la Moscova de către generalul Leonid Ivaşov şi de colegii săi din Statul-Major rus. Combinaţia dintre pregătirea conflictului nuclear şi atacul terorist autoprovocat de la 11 septembrie era fără niciun dubiu proiectată pentru a-i furniza lui Bush baza de a-l anunţa pe preşedintele Puţin şi apoi imediat lumea întreagă că Statele Unite erau gata să invadeze Afganistanul şi să se stabilească în republicile ex212 | P a g e

sovietice din Asia Centrală. Cine ar fi încercat să se opună acestui plan s-ar fi aflat în faţa armamentului nuclear al Statelor Unite, care cel mai probabil era în mâinile nebunilor fascişti care au organizat atacurile. Armele nucleare ar fi putut fi lansate şi fără acordul preşedintelui SUA O semnificaţie deosebită o are şi faptul că traseul aerian al lui Bush în data de 11 septembrie ar fi putut trece pe la baza aeriană de la Barksdale sau pe la cea de la Offutt, două centre de comandă nucleară care făceau parte din Global Guardian. Global Guardian era un exerciţiu amplu pentru contracararea ameninţării nucleare, mai impunător decât Able Archer din 1983. Global Guardian furniza şi o soluţie care să le permită celor implicaţi în lovitură să lanseze rachete nucleare fără a se apela la coduri despre care se presupune că ar trebui să fie de competenţa exclusivă a preşedintelui. Conform IAnewsletter, o publicaţie a Pentagonului, o parte din Global Guardian, în 1998 şi în anii precedenţi, a fost Computer Network Attack (CNA) urmată de STRATCOM; forţele inamice simulate, care lansau atacul, făceau „apeluri de război” pe sistemul telefonic al STRATCOM pentru a-l ţine ocupat şi supraîncărcau faxul comandamentului cu mesaje de dezminţire a atacului. Ward Parker, de la Comandamentul strategic al Statelor Unite, a declarat şi a fost citat de IAnewsletter, „Pentru a realiza atacurile urma să implicăm membrii echipei roşii a comandamentului şi alte organizaţii care trebuiau să interpreteze rolul agenţilor inamici. Obiectivul nostru era acela de a tăia posibilitatea continuării atacurilor, apoi erau toate legate între ele şi clasificate în funcţie de gravitate. Atacurile presupuneau de la tentative de violare a bazei de date a Comandamentului prin internet, până la ipoteza unei persoane infiltrate care avea acces la chei şi la sistemul de control”. Aceasta implică faptul că, dacă falsul infiltrat ales pentru exerciţiu s-a transformat într-un adevărat infiltrat, un pucist care lucra pentru o „altă organizaţie”, să zicem reţeaua ticăloşilor, rachetele ar fi putut fi lansate cu adevărat. Iată calea invizibilă de ieşire a guvernului pentru escaladarea atomică, dacă la 11 septembrie s-ar fi dovedit necesară. 11092001-2Pregătirea pentru războiul din Afghanistan…se făcea înainte din 11 septembrie 2001! Rezultatul imediat al atacurilor de la 11 septembrie a fost invadarea Afganistanului. Un atac similar nu ar fi putut fi improvizat rapid, în special de o forţă slăbită din punct de vedere logistic cum era cea a Statelor Unite. Unified Vision 2001 a fost un exerciţiu care pregătea tranziţia de la atacurile de la 11 septembrie la agresiunile externe din partea Statelor Unite; era proiectat pentru a pregăti „o desfăşurare globală într-o ţară fără ieşire la mare cu condiţii geologice dificile şi lipsa de baze şi acorduri cu ţările limitrofe”, aşadar o ţară ca Afganistanul. Dave Ozolek, directorul adjunct al operaţiunilor a comentat: „Ameninţarea descrisă era reprezentată de o ţară instabilă şi ostilă, dar adevăratul inamic nu era reprezentat de statul în sine, ci de un actor transnaţional cu baza în afara zonei, cu conexiuni globale, capabil şi dornic să întreprindă acţiuni teroriste în interiorul Statelor Unite, ca parte integrantă în conflict”. Serviciul de presă al forţelor armate ale Statelor Unite a notat că în cazul atacurilor de la 11 septembrie s-au desfăşurat scenarii similare cu acelea din cadrul Unified Vision. Ozolek s-a lăudat: „Nostradamus nu ar fi fost capabil să prevadă prima bătălie a următorului război cu atâta precizie cu cât am făcut-o noi… De această dată am avut dreptate”. Mulţi participanţi au alunecat, fără să aibă posibilitatea de a mai scăpa, dintr-un exerciţiu, în războiul real. Precizia cu care a fost anticipat pachetul format din atacurile de la 11 septembrie şi războiul din Afganistan ar pune la grea încercare şi pe cel mai fanatic susţinător al teoriei coincidenţelor întâmplătoare. AWACSDacă Bush s-ar fi împotrivit, puciştii ar fi preluat puterea în SUA Două avioane ale AWACS (Airborne Warning And Control System, Sistemul de control şi alarmă aeropurtat) au fost alertate în prealabil de generalul Larry Arnold să patruleze în cele două puncte unde ar fi putut avea loc o lovitură de stat vizând schimbarea la nivel înalt: la Washington, unde se afla Autoritatea Naţională de Comandă, şi în Florida, unde se afla Bush. Ce s-ar fi întâmplat dacă Bush i-ar fi acuzat pe pucişti de înaltă trădare, dacă ar fi subliniat că era preşedintele Statelor Unite şi ar fi jurat că trădătorii vor primi pedeapsa corectă? În acel caz, unul dintre diversele pericole care ameninţă Air Force One (avionul prezidenţial) s-ar fi putut 213 | P a g e

materializa, iar Cheney ai fi devenit preşedinte. Evident că aceasta ar fi generat o creştere substanţială a isteriei colective, avantaj parţial redus de faptul că Cheney este un borator mult mai puţin eficient decât s-a dovedit a fi Bush în perioada 2001-2004. Ce s-ar fi întâmplat dacă Cheney nu ar fi supravieţuit atentatelor de la 11 septembrie, dacă ar fi cedat unui alt atac cardiac, având în vederea faptul că suferise cu puţin timp înainte o operaţie pe inimă şi-i fusese implantat un pacemaker? In acest caz, clica de ticăloşi ar fi recurs la un soi de Comitet de Securitate Publică, ale cărui baze fuseseră deja imaginate la baza din Offutt. Următorul este “Îngerul” Proba cea mai relevantă în legătură cu atacurile de la 11 septembrie este apelul telefonic „Următorul este îngerul” sau „Air Force One este următorul”, deoarece acesta este momentul în care facţiunea pucistă iese din umbră şi vorbeşte. Apelul telefonic a fost relatat de William Safire în New York Times şi confirmat în interviuri televizate de Condoleezza Rice, responsabilul cu securitatea naţională. Apelul telefonic a fost clar un ultimatum adresat lui Bush din partea facţiunii puciste. Dacă nu ar fi proclamat ciocnirea civilizaţiilor şi nu ar fi atribuit atacurile lui bin Laden şi Al Qaeda, ar fi fost lichidat. Surse israeliene, franceze şi ruse au confirmat existenţa apelului telefonic şi că acesta conţinea o serie de cuvinte de cod top secret, ceea ce demonstrează că apelantul se găsea la un nivel înalt în interiorul birocraţiei militare şi al serviciilor secrete. O analiză israeliană, prezentată pe site-ul Debka, a pus accentul pe cantitatea de informaţii secrete controlate de conspiratori şi pe reţeaua care ar fi fost necesară pentru a strânge aceste informaţii. Conform Debka, mesajul „Air Force One este următorul” a sosit la serviciul secret al Statelor Unite la ora nouă dimineaţa. Debka subliniază că numele de cod al Air Force One este schimbat în fiecare zi şi că „mesajul din partea «teroriştilor» care ameninţau avionul prezidenţial era transmis folosind parola strict secretă din acea zi”. Debka îşi imaginează că „… teroriştii obţinuseră codul de la Casa Albă şi întreaga gamă de semnale strict secrete. Aceasta ar fi făcut posibil ca o forţă ostilă să localizeze cu precizie maximă Air Force One, destinaţia sa şi procedurile secrete. În realitate, piraţii interceptau şi descifrau toate transmisiile care intrau şi ieşeau din centrul de comunicării al avionului prezidenţial”. Ultimatum asupra lui Bush Thierry Meyssan consideră că apelul telefonic al „îngerului” a venit din partea „sponsorului atacurilor teroriste de la New York şi Washington”. Susţine că „aproximativ de la zece dimineaţa până la opt seara, oficialii americani au înţeles că atacurile nu erau opera unor terorişti din Orientul Mijlociu şi că făceau parte dintr-o tentativă de lovitură de stat militară a extremiştilor din Statele Unite, capabili să provoace un război nuclear”. Conţinutul apelului telefonic nu era suficient ca să se afirme o responsabilitate directă asupra atacurilor, dar cu siguranţă scopul era acela de a „da un ultimatum, de a forţa mâna preşedintelui Statelor Unite”. Atuul conspiratorilor era posibilitatea de a avea acces la codurile de lansare ale focoaselor nucleare şi de a ameninţa că „într-un interval de zece ore, preşedintele Bush ar fi fost obligat să plece din Washington şi să meargă la Comandamentul Strategic al Statelor Unite (Offutt, Nebraska) pentru a prelua controlul forţelor armate; şi în special pentru a evita ca altcineva să-i uzurpe identitatea şi să dezlănţuie un conflict nuclear”. În viziunea lui Meyssan, imediat după apelul telefonic al „îngerului”, „niciunul dintre membrii. Consiliului de Securitate Naţională nu se mai gândea la atacurile teroriste, toţi îşi imaginau un puci militar în curs de desfăşurare. Calmul s-ar fi restabilit numai la opt şi jumătate seara”. 11 septembrie 2001: încercarea unui lovituri de stat Meyssan rezumă evenimentele de la 11 septembrie în aceşti termeni: „Atacurile nu au fost comandate de un fanatic care voia să dea o pedeapsă divină, ci de un grup până acum prezent în interiorul aparatului de stat american, care a reuşit să-şi impună politicile proprii preşedintelui Bush. Mai degrabă decât o lovitură de stat care ţintea să dea jos de la putere instituţiile existente, nu este oare vorba de o operaţiune de preluare a puterii, iniţiată de un anume grup secret care acţionează în interiorul instituţiilor?” Acest model de lovitură de stat secretă s-a dovedit foarte eficient pentru a explica atacurile de la 11 septembrie. În cadrul operaţiunilor Global Guardian, de la baza militară Offutt au fost lansate trei avioane Doomsday sau Looking Glass, avioane E-4B de la National Airborne Operations Center, care sunt proiectate să funcţioneze 214 | P a g e

ca un cartier general din care poate fi coordonat un conflict nuclear. La bordul unuia dintre aceste aparate, oficial cu scopul de a observa desfăşurarea Global Guardian, se afla generalul Brent Scowcroft, directorul Consiliului de Securitate Naţională al lui Bush senior şi eminenta cenuşie a establishment-ului. Scowcroft făcea parte din SAG (Grupul consultativ strategic, numit uneori Comitetul consultativ federal) al STRATCOM, grup din care nu se mai cunoaşte niciun alt membru. SAG, instituţie destul de obscură, ar fi trebuit să „ofere consultanţă Comandamentului Strategic al Statelor Unite cu privire la probleme cu caracter ştiinţific, tehnic, de informaţii şi de politică externă, în timpul dezvoltării planului de război, inclusiv discuţia cu privire la informaţii secrete”.

Investitorul multimiliardar Warren Buffett, un membru al facţiunii din care făcea parte şi George Schultz (om politic şi om de afaceri) sau Rupert Murdoch (alt multimiliardar), s-a prezentat în acea zi la baza din Offutt, împreună cu alţi „oameni de afaceri importanţi”, sub pretextul că participă la o strângere de fonduri. Mai târziu în cursul aceleiaşi zile, Scowcroft, Buffett şi alţi câţiva oameni de afaceri şi militari şi-ar fi asumat controlul guvernului Statelor Unite, dacă Bush şi Cheney ar fi căzut pe parcurs, în acelaşi mod în care Yanaev, Pugo, Yazov, Pavlov şi ceilalţi din comitetul celor nouă (Comitetul de stat pentru situaţii de urgenţă sau G.K.Ch.P.) au încercat să-l înlocuiască pe Tentativa de a lichida vastul aparat probatoriu este evident absurdă. Chiar dacă ar fi fost vorba numai de suspendarea apărării antiaeriene şi proliferarea exerciţiilor pentru 11 septembrie, nu ar fi fost posibil ca Al Qaeda să se decidă să atace tocmai în acea zi printr-o coincidenţă norocoasă şi nici nu se poate afirma că ar fi infiltrat un agent în aparatele de comandă ale Statelor Unite. Oricum, nici chiar aceste argumentări disperate nu pot explica exerciţiile care au fost argumentul esenţial pentru închiderea unor baze aeriene importante şi pentru a face avioanele să intre în coliziune cu World Trade Center, pentru demolarea controlată a Turnurilor Gemene şi pentru a ghida un obiect zburător către Pentagon. O ultimă obiecţie este aceea că teoria de faţă ar necesita ca prea multe persoane să fi fost informate în legătură cu lovitura de stat, iar secretul nu ar fi putut fi păstrat după evenimente. Primul răspuns este că majoritatea participanţilor la aceste exerciţii, din cauza obsesiei militarilor de a compartimenta informaţia, nu aveau perspectiva structurii din care făceau parte. Pentru sutele de persoane care ar fi trebuit să cunoască acea structură sau măcar o parte considerabilă din ea, ameninţarea mereu prezentă că ar putea fi asasinaţi, ei şi familiile lor, este o intimidare formidabilă. În orice caz, modul în care explică oficialii americani 11 septembrie nu stă în picioare, iar înlăturarea responsabililor reali şi a reţelei criminale din care fac parte, înainte să poată provoca un nou 11 septembrie şi să declanşeze alte războaie de mai mare anvergură, devine din ce în ce mai urgentă. http://www.lovendal.net/ RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - Old DG - 05-21-2010 09:23 AM Partea a doua la Zona 51! http://satirikon.radardemedia.ro/2010/05/zona-51-part-two-incidentul-roswell/ RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - Gogu - 05-21-2010 03:56 PM Zilele acestea s-a creat un genom artificial, genom folosit pentru a "invia" o bacterie. Dupa 15 ani de studii si vreo 40 de milioane de dolari cheltuiti. http://www.sciencesetavenir.fr/actualite/fondamental/20100521.OBS4284/un-genome-artificiel-auxcommandes-d-une-cellule.html http://www.romanialibera.ro/stiinta-tehnica/descoperiri/oamenii-de-stiinta-au-creat-primul-organism-viuartificial-readucand-la-viata-o-bacterie-187394.html http://www.livemint.com/2010/05/21001213/Scientists-use-synthetic-genom.html 215 | P a g e

Interesant, nu? Un pas imens pentru stiinta, parerea mea. RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - bodo - 05-23-2010 10:41 AM Cele mai importante 10 descoperiri stiintifice din 2009

Spre deosebire de anii precedenti, 2009 a fost un an foarte saracacios in descoperiri stiintifice. Intr-un fel, acest lucru este de inteles – comunitatea stiintifica (o comunitate in care banii investiti aduc profit, daca-l aduc, in prea multi ani pentru a imbia filantropii sa investeasca) a fost afectata de recesiunea economica mai dur decat orice megacorporatie. Laboratoarele, institutele si universitatile au avut de suferit, multe s-au inchis, si mai multe au ramas fara fondurile necesare producerii unei descoperiri capitale. In ciuda acestui serios impediment, in anul ce tocmai se sfarseste s-au facut, totusi, cateva descoperiri remarcabile. Vi le prezentam pe cele mai importante 10, invitandu-va pe voi sa le aranjati intr-un top efectiv. Ardi, cel mai batran stramos al nostru Degete lungi si elegante, de pianist, o statura de hobbit (nu a fost mai inalta de 1,2 m) si un cap asemanator cu cel al unui babuin - micuta Ardi, cel mai vechi hominid preuman descoperit vreodata, este imposibil sa nu-ti starneasca simpatia. Scheletul ei a fost reconstituit din peste 100 de bucati identificate in Etiopia, incepand cu 1992. Ardipithecus ramidus (Ardi, pe scurt) a fost biped, a trait in zone impadurite, in urma cu 4,4 milioane de ani si a ramas in deplin anonimat pana cand o echipa de paleontologi, in frunte cu Tim D. White de la Universitatea Berkeley din California, a reconstituit fosila si si-a publicat descoperirea in revista Science, in octombrie, a.c. Citeste mai multe despre Ardi.

Descifrarea epigenomului uman Descifrarea genomului uman, in urma cu aproape 10 ani, i-a facut pe oamenii de stiinta sa se astepte ca, in viitorul foarte apropiat, sa inteleaga absolut toate influentele pe care ereditatea le poate avea asupra vietii noastre. Astfel, a aparut un nou domeniu de cercetare, epigenetica, care porneste de la ipoteza ca comportamentul genelor poate fi modificat de influente externe si ca aceste modificari sunt transmise generatiilor viitoare. De exemplu, oamenii care fumeaza de tineri produc schimbari la nivel epigenetic ce se transmit nepotilor. O echipa de cercetatori americani de la Institutul Salk a reusit sa demonstreze aceasta ipoteza de abia la sfarsitul acestui an, realizand prima harta detaliata a epigenomului uman. Utilitatea ei? Cancerul si o multime de alte boli isi pot afla leacul in anii care urmeaza. Citeste mai multe despre epigenetica.

Terapia genetica reda vederea Stiinta moderna ofera deja moduri de a ne imbunatati dispozitia mentala, apetitul sexual, performantele atletice, nivelul de concentrare si, in mare, starea generala de sanatate, dar un studiu din luna septembrie sugereaza ca intensificarea diverselor atribute umane ar putea ajunge, in scurt timp, la un nivel demn de un roman SF. O echipa de oftalmologi de la Universitatea Washington a reusit, in cadrul unui experiment, sa injecteze in ochii unor maimute incapabile sa distinga culorile, gene care au produs proteine ce le-au facut pe primate sa perceapa culorile rosu si verde pentru prima data. Pe baza acestui tratament, oamenii de stiinta anunta disparitia ochelarilor, profetind ca, in viitorul apropiat, se va vindeca orice defect de vedere, inclusiv orbirea din nastere.

Robot, cercetator stiintific 216 | P a g e

Identificarea rolului catorva mii de gene dintr-o celula de drojdie nu este o operatiune chiar complicata necesita studiu si timp, dar, in principiu, o poate realiza orice genetician. Cu toate acestea, cand aceasta operatiune este infaptuita de catre un robot, se schimba radical datele problemei. Adam, un robot-cercetor stiintific inventat la Universitatea Aberystwyth din Marea Britanie este primul sistem robotic care a reusit o asemenea performanta, si asta fara a fi controlat sau programat in acest sens de catre ciberneticieni. Robotii se folosesc de multa vreme in experimente stiintifice. Vasta lor capacitate computationala ii fac, de fapt, indispensabili in cercetare, dar Adam este primul care savarseste independent un ciclu de cercetare complet: formuleaza o ipoteza si o experimenteaza pentru a o dovedi, oamenii neintervenind nicaieri in acest parcurs. Ross King, inventatorul lui Adam, marturiseste ca, in viitorul nu foarte indepartat, inteligenta artificiala va avea un potential aproape nelimitat din punct de vedere stiintific, si ca intr-o zi un computer va fi in stare sa descopere o lege la fel de importanta precum teoria relativitatii a lui Albert Einstein. Citeste mai multe despre Adam.

Peste pe uscat In Australia, intr-o pescarie aflata pe continent, un banc de pesti ton bluefin - pradatori pretuiti pentru carnea lor gustoasa - a inceput sa depuna icre, fenomen care a durat peste o luna. Majoritatea oamenilor de stiinta au fost initial sceptici, crezand ca este vorba despre o farsa: nici un peste marin nu s-a mai inmultit in captivitate si, mai ales, in bazine aflate in afara oceanelor. Datorita pescuitului industrial, populatia de ton bluefin a scazut cu peste 90% din 1950 pana in prezent. Pentru a mentine specia in viata, diversi biologi au incercat sa construiasca rezervatii artificiale in oceanul Pacific, dar nu au avut prea mult succes. Printr-o metoda revolutionara, cercetatorul Hagen Stehr a facut ca tonul sa se inmulteasca in bazine situate pe uscat, iar importanta descoperirii lui este aceea ca prin aceasta metoda, nu doar tonul bluefin, ci o multime de alte specii de pesti aflati pe cale de disparitie au o noua sansa la viata.

Apa pe Luna Exista apa pe Luna!, declarau irevocabil oamenii de stiinta in luna noiembrie. Mii de litri de apa! Pe 9 octombrie, NASA a folosit o racheta - practic a bombardat Luna - pentru a crea o gaura cu un diametru de 30 de metri in suprafata selenara. Resturile exploziei au scos la iveala vapori de apa si gheata. Unii oameni de stiinta sustin ca pe Luna ar exista suficienta apa cat sa sustina o viitoare colonie de cercetatori si astronauti. Altii afirma ca depozitul de apa de pe Luna ofera indicii pretioase privind formarea sistemului solar. Una peste alta, in acest an, cand s-au implinit 40 de ani de la aselenizare, Luna si-a recapatat misterul: dupa ce agentiile spatiale NASA si ESA au ignorat-o in ultimii ani, planificand viitoare expeditii pe Marte, in urma acestei descoperiri, o revenire a omului pe Luna este o necesitate prioritara pentru orice viitor program spatial.

Lema fundamentala a fost rezolvata In 1979, matematicianul canadian Robert Langlands a dezvoltat o ambitioasa si revolutionara teorema care conecta doua ramuri ale matematicii, teoria numerelor si teoria grupului. Apeland la conjecturi si presupuneri, teorema a surprins simetriile dintre ecuatiile cu numere intregi, expunand ceea ce este astazi cunoscut drept programul Langlands. Matematicianul stia ca sarcina de a demonstra ipotezele pe care se intemeia teoria sa va fi o munca de generatii. In acelasi timp, insa, era convins ca o confirmare preliminara a teoriei se va face printr-o asa numita lema fundamentala. Lema este un enunt preliminar a carui demonstrare ajuta la rezolvarea unei teoreme (ofera matematicianului siguranta ca teorema este corecta si demonstrabila, desi nu o demonstreaza ca atare). Cu toate acestea, 30 de ani a durat ca aceasta lema sa fie formulata si demonstrata, performanta apartinandu-i unui matematician vietnamez de la Princeton, Ngo Bao Chau, si fiind catalogata de comunitatea stiintifica drept cea mai importanta descoperire matematica din ultimii 5 ani.

Teleportarea In curand, realitatea va contine numeroase tehnologii si elemente pana nu demult fictionale din universuri SF 217 | P a g e

precum Star Trek. Cercetatorii de la Institutul Joint Quantum din Maryland au reusit in acest an sa teleporteze cu succes un atom pozitionat intr-un container controlat si monitorizat in alt container, aflat la un metru departare. Totul s-a facut prin intermediul unui fenomen cunoscut drept procesarea informatiei la nivel cuantic. Experimentul de acest fel nu ar putea teleporta un corp intreg dintr-o dimensiune in alta; mai degraba, el presupune disparitia atomului dintr-un loc si clonarea acestuia in alt loc, atomul gazda preluand toate caracteristicile celui disparut. Cu toate ca pana la teleportarea gen Star Trek mai sunt multe descoperiri de facut, aplicatia cercetatorilor de la Maryland este totusi capitala pentru dezvoltarea unor super si ultra rapide computere.

LHC a inviat! Cel mai amplu si mai costisitor experiment stiintific realizat vreodata, Large Hadron Collider de la CERN, a necesitat peste 25 de ani de planificari si constructii si a inghitit deja 15 milioane de euro. In ciuda teoriilor alarmiste de anul trecut, LHC nu a adus nicio apocalipsa, ba mai mult de atat - s-a stricat de nenumarate ori, iar lucrarile de reparatie si mentenanta ale masinariei care trebuie sa ne dezvaluie secretele formarii Universului ai ale expansiunii imediat de dupa Big Bang au mai supt cateva milioane. Pe 29 noiembrie, in acest an, LHC-ul - in sfarsit! - a inceput sa functioneze in parametri optimi, trimitand o unda cu protoni cu o energie de 1,05 trilioane de volti, depasind recordul detinut de laboratorul Femi din Illinois si devenind ceea ce trebuia sa fie: cel mai puternic accelerator de particule din lume. In 2010, daca LHC va avea norocul sa nu se defecteze din nou, oamenii de stiinta vor putea demonstra prin experimentele de aici existenta particulei ipotetice subatomice Higgs boson, responsabila pentru impartirea mesei tuturor corpurilor din Univers.

Un nou Pamant A fost descoperit recent, in luna decembrie, se afla la 50 de ani lumina de Terra si orbiteaza in jurul unei stele foarte asemanatoare cu soarele nostru. Marea diferenta dintre noua exoplaneta si Pamant este aceea ca, in ciuda faptului ca din observatiile preliminare, planeta seamana destul de mult cu Terra, aici putand exista chiar si apa, corpul ei de 10 pana la 40 de ori mai mare decat acela al lui Jupiter. GJ 758 B - asa cum este denumita deocamdata noua planeta - a fost descoperita cu ajutorul telescopului Subaru din Hawaii. http://www.descopera.ro RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - anuk - 05-23-2010 01:01 PM Atlantidele Romanesti Legende venite parca de dincolo de timp, vorbesc despre pamnturi sfinte aflate pe locul unde acum domina Marea Neagra. Unii cercetatori afirma ca aici este localizata stravechea Atlantida, cu templele sale, in special Templul lui Apollo, zeul soareluri, a carui origine hiperboreana incepe sa capete un contur tot mai precis. Din stravechea Atlantida a ramas doar Insula Serpilor.

La ora actuala, Insula Serpilor nu mai apartine stapinilor de drept, adica noua romanilor. Si desi s-a bagat in fata motivul marilor rezerve de petrol existente in zona, realitatea este cu totul alta. Insula Serpilor a fost un teren mistic, un loc de trecere intre doua lumi. Aici, pe colturile de stinca acum pustii, se ridica pe vremuri un superb templu care a fost inchinat solarului Apollo. Apele marii ii protejau pe preotii solari de vizitele curiosilor si ale profanilor. Oare stie cineva din cei ce citesc aceste rinduri de unde isi trage numele Marea Neagra?

Unii ar spune ca e din cauza lipsei, la anumite adancimi, a florei si faunei, din cauza toxicitatii apelor. Altii 218 | P a g e

vor spune ca numele vine de la valurile care altadata scufundau corabiile care se avintau sa o strabata. In schimb, istoricii misticii, in special ai istoriei atlante, stiu ca numele provenea de la stapinitorii marii. Cei care au fost cunoscuti sub numele de Cavaleri Negri si ai caror urmasi au dat Tarii Romanesti si Moldovei, pe cei mai de seama descalecatori, intre care si Negru Voda.

Multi vor fi uimiti sa afle ca printre cei care cunosteau secretul misticei Atlantide a Marii Negre a fost si Mihai Eminescu, care a vorbit in versurile sale de enigmaticul tarim magic. Recititi <Memento mori>: “Din Fundul Marii Negre, din inalte-adance hale / Dintre stance arcuite, din gigantice portale / Oastea zeilor Daciei in lungi siruri au iesit... “Zeii Daci ajung la marea, ce deschide-a ei portale, / Se reped pe trepte nalte si cobor in sure hale / Cu lumina, ei ingroapa a lor trai intunecos; / Dara ea, infiorata de adanca ei durere, / In imagini de talazuri cant-a Daciei cadere / Si cu-albastrele ei brate tarmii mangaie duios.” ”Marele Diodor amintea in scrierile sale Insula Serpilor, cunoscuta ca Insula Leuky: “In fata tinutului celtilor, in partile Oceanului, este o insula numita Leuky, adica Alba. Latona, mama lui Apollo, s-a nascut aici si din cauza asta Apollo este mai venerat aici decat ceilalti zei... Aceasta insula era numita si Helixea (Felicia) sau , Insula Preafericitilor. Nu departe de acolo erau muntii Riphei (Carpati)...” Preafericitii sau Blajinii erau urmasii atlantilor, cunoscuti si sub numele de ramani. Despre ei textele vechi amintesc ca locuiau pe langa apele cele mari in care se varsa toate apele, iar folclorul romanesc spune ca in acele taramuri isi are Dumnezeu cetatea de unde guverneaza toate ale lumii, bune si rele. Ipoteza existentei unei Atlantide pe teritoriul actualei Mari Negre a fost imbratisata si de Robert Ballard. Acesta sustine ca in urma cu circa 7.000 de ani, fisia de pamint care separa Mediterana de lacul Marii Negre a cedat sub presiunea apei. Revarsarea acesteia a fost catastrofala pentru civilizatia momentului respectiv. Forta apei a distrus totul in calea ei, iar egalizarea celor doua nivele s-a facut abia dupa 40 de zile. O serie de constructii ciudate a fost depistat, cu ajutorul sonarului, pe fundul marii. Sa fie oare vorba despre Atlantida?!... Cei care ajung sa vada ruinele Histriei raman uimiti inaintea constructiei in sine. Pentru ca, inca de la intrare, ochiul specialistului depisteaza o “anomalie” a tehnicii vechi. Este vorba despre un sistem de coloane orizontale peste care a fost construit zidul propriu zis. Pentru cei care nu sunt specialisti le spunem doar ca astfel de constructii folosesc, la ora actuala, arhitectii japonezi pentru a atenua socul cutremurelor. Este celebrul sistem de “cladiri pe role” care asigura siguranta inaintea cutremurelor de orice fel. De unde cunosteau grecii veniti aici, pe tarmul Marii Negre, aceasta tehnica? Si daca o cunosteau, de ce cetatile din patria lor si din alte zone colonizate, nu au fost construite in acelasi mod?... Dar asta nu e tot. Printre o serie de descoperiri bizare se numara si izvoarele cu apa termala din mlastina Mangaliei. Nu pentru ca izvoarele ar fi fierbinte, ci pentru ca nimeni nu a reusit sa dea un raspuns exact asupra originii lor. Initial geologii au zimbit si au spus ca izvoarele fierbinti nu sunt unice in lume si ca se formeaza simplu, prin parcurgerea unui platou calcaros, trecand prin niste concretiuni carbonice mai ciudate. Mai exact, izvoarele existau sub vechea Mare Sarmatica, cea care acoperea in urma cu milioane de ani teritoriul Romaniei. Depunerile sedimentare le-au acoperit si le-au conservat pentru mai tirziu, iar schimbarea reliefului marin intr-unul de cimpie, ar fi adus la suprafata si vechiul fund al marii si o data cu el izvoarele termale. Ca fierbinteala este data de depunerile in adancime ale carbonatului de calciu. “Numai ca explicatia asta nu tine”, afirma domnul Marius Toader, profesor de geografie si pasionat geolog. “Pentru ca in nici un alt loc identic, nu exista ape termale”, spune domnul Toader. Si atunci, cum au aparut izvoarele din mlastina Mangaliei?Toate cele 20 – 30 de izvoare, curg prin niste concretiuni sub forma de trunchi de con care prezinta un orificiu central. Iar trunchiul de con este realizat artificial, ceea ce inseamna ca avem de-a face cu un sistem de incalzire centrala vechi de mii de ani. Undeva, pe cel mai inalt deal dintre Ceahlau si Urali, se gasea pana nu demult, singura cetate acoperita din lume. Pornindu-se de la importanta constructiei, s-a ajuns la concluzia ca, in vremuri indepartate, dealul Catalina, 219 | P a g e

apartinand judetului Iasi, indeplinea, pe langa un rol de aparare in fata navalitorilor si unul initiatic, fiind un perimetru sacerdotal important. Avand o vechime de peste 3000 de ani, cetatea era protejata de un acoperis care se ridica la o inaltime de aproximativ 30 de metri. Dar, daca motivatia construirii zidurilor a fost una de ordin strategic si militar, pentru existenta acoperisului nu s-a gasit, deocamdata, nici o explicatie logica si acceptabila de marea majoritate a specialistilor. Si totusi... In anii `70, inca mai exista un basorelief in care apareau aparatorii cetatii care luptau cu niste inamici nevazuti din aer. Dar cine ar sa atace din aer acum 3000 de ani? Se spune ca triburile care locuiau in zona au construit-o de teama zeilor care isi pedepseau din cand in cand supusii, ori de cate ori acestia nu-si aduceau prinosul pe altarele lor. Dar cine erau acei zei, acei luptatori care se puteau deplasa prin aer? Arheologii care s-au ocupat in urma cu 22 de ani de studierea ramasitelor cetatii, au constatat ca, pe o raza de aproximativ 600 de metri fata de locul constructiei pamantul nu era deloc fertil, iar la o adancime de aproximativ 80 de centimetri exista o pelicula de pamant carbonizat cu o grosime de circa 25 de centimetri. Concluzia a fost stranie si inacceptabila pentru istoricii de atunci: urme de ardere pe o adancime asemanatoare putea lasa doar o arma... atomica de putere medie. Cu toate acestea, cetatea nu a fost mistuita de foc, ceea ce demonstreaza ca aparatorii sai aveau arme cel putin la fel de redutabile cu ale atacatorilor. Mihailesti, judetul Arges. Ani de zile, localnicii au dezgropat trunchiuri de copaci, fara sa stie ca in sobele lor ardea lemn multi-milenar. Padurea de la Mihailesti este ingropata la o adancime cuprinsa intre 25 – 30 de metri si contine soiuri disparute de mult de stejar, gorun, fag si tei, toate cu o vechime cuprinsa intre 10.000 – 12.000 de ani. Copacii au fost extrem de bine conservati din cauza compozitiei sarate a nisipului care i-a acoperit. Cercetarile extinse au aratat ca pe linia Glina-Bobesti, Jilava, Domnesti, Mihailesti-Cornetu, se gaseau locuri asemanatoare, totul trecand granita catre Bulgaria. Dar nu descoperirea in sine a fost bizara, cit mai ales compozitia nisipului, care i-a determinat pe specialisti sa emita o ipoteza fascinanta: nisipul a fost depus de un val seismic cu o inaltime ametitoare de circa 150-200 metri si care ar fi maturat zona Europei de sud, inclusiv actualul teritoriu al Romaniei. Urme de valuri seismice uriase au fost descoperite peste tot in lume si producerea lor a fost pusa, pe seama caderilor de meteoriti, functie de marimea lor si a exploziilor vulcanice. Un astfel de meteorit a generat si uriasul val care a maturat Romania si care, in mod sigur, a distrus tot ce exista in urma cu 10-12.000 de ani. Orastie. Resturi de cetati dacice. Ani de zile istoricii si arheologii au facut sapaturi pentru a dezlega misterul mortarului dacic. Si in timp ce incercau sa dea niste raspunsuri au aparut alte intrebari. E vorba despre terasele pe care au fost construite cetatile si care nu retin deloc apa de ploaie. Ca si cum interiorul muntelui ar fi gol. Sa mers mai departe si s-a analizat solul terasei. Stupoare, compozitia sa este identica cu cea a otelului inoxidabil. Dar cum s-a putut obtine o astfel de puritate in urma cu mii de ani si de catre cine? Pentru ca dacii nu aveau nici macar sabiile din otel. Poate ca si aceste cetati sa fi apartinut altei civilizatii? Aceleiasi civilizatii care a construit bai speciale pentru stapinii cetatilor de pe virf de munte. Baile erau alimentate concomitent de izvoare reci, care veneau din interiorul muntelui, dar si de izvoare termale, pe alocuri sulfuroase. Iar in mijlocul imenselor bazine exista un mic stilp facut din cristale. Se spunea ca daca regii faceau baie in anumite zile in acele bazine, erau feriti de boli si nu-i invingea nici un adversar. Dar baile erau aproape necunoscute oamenilor de la munte, luptatorilor care aveau cusme si postavuri din lina si mai putin din cinepa. Atunci cine a realizat ciudatele constructii? Este o intrebare care va ramane multa vreme fara raspuns. Bucegii sunt un alt loc unde s-a spus ca ar fi trait atlantii, ca acolo, sus, la Babele, ar fi ultimul loc ramas dupa scufundarea Atlantidei. Greu de spus ce e realitate si ce e legenda, dar toti voievozii acestui popor isi pregateau soldatii sus, pe platourile Bucegilor si ascundeau tezaurul tarii in pesterile care strabat muntii in toate partile. Mai mult, in ultimii ani, radiestezistii si alte persoane cu diverse capacitati paranormale, sustin ca au 220 | P a g e

descoperit cimpuri si linii de forta de o putere fantastica. Unii dintre ei spun ca au contactat entitati superioare care s-au prezentat ca fiind spirite ale atlantilor de demult, iar altii sustin ca, de fiecare data cand sunt in zona, simt prezenta unor entitati energetice. http://www.razboiulnevazut.com/atlantidele-romanesti.html RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - bodo - 05-26-2010 09:21 AM 6 lucruri pe care corpul tău le face zi de zi iar ştiinţa nu le poate explica Omul a escaladat cele mai înalte culmi, a cartografiat cele mai adânci oceane şi a pus piciorul pe Lună. Dar există o frontieră care rămâne în mare parte învăluită în mister: corpul omenesc. Cracked.com prezintă şase fenomene care crezi că ţi-au fost explicate cu mulţi ani în urmă, dar, în realitate, dacă pui aceste întrebări unui om de ştiinţă, se va bâlbâi puţin după care va da din umeri sau va inventa ceva porcărie cu iz de credibilitate. #6 Căscatul Căscatul este pentru experţi inexplicabil din două motive. Unu, pentru că nu pare să folosească la ceva. Serios, reprimă-ţi nevoia de a căsca şi vezi ce se întâmplă. Ai convulsii, te doare, îţi dă sângele pe nas? Nope. În egală măsură deruntantă este şi natura contagioasă a căscatului. Cască şi vei vedea că cei din jurul tău vor începe la rândul lor să caşte. Există chiar şanse să caşti doar pentru că ai citit, mai sus, în repetate rânduri cuvântul căscat. De ce? Ştiinţa presupune că: Probabil că şi manualul tău de anatomie din liceu spunea că....nivelul scăzut de oxigen din sânge a declanşat căscatul iar căscatul provoacă un aflux urgent de gaz. Aceasta este teoria predominantă care datează încă de pe vremea vechilor greci. Se dovedeşte încă o dată că oamenii din trecut habar n-aveau despre ce vorbesc. Defapt, s-a dovedit că...căscatul scade nivelul de oxigen din sânge. Ceea ce sună destul de logic. Nu am văzut nicio dată un sportiv care cască frenetic în timpul exerciţiilor. Din păcate, alternativa acestei teorii este şi mai stupidă. O teorie şi mai stupidă ar fi că...căscatul este o metodă de a controla temperatura creierului. Exact. Oamienii de ştiinţă compară complexitatea creierului nostru cu o maşină de epocă. Deci dacă eşti căscat poate fi din cauză că obişnuieşti să porţi o pălărie. Dovada a fost experimentul care a arătat că oamenii care au atasate de cap recipiente cu gheaţă nu cască. Sau poate există şi alte motive pentru care oamenilor care stau pe un scaun într-un laborator de ştiinţă şi cărora le atârnă ghaţă de cap nu prea le arde de căscat. În ceea ce priveşte faptul că....căscatul este contagios, oamenii de ştiinţă presupun că are legătură cu oamenii primitivi şi spiritul de turmă. Adică, căscatul ar fi fost un semn că se apropie ora colgate. Cracked.com nu spune mai mult de atat despre cascat dar eu am aflat ca..cascatul relaxeaza muschii gatului si accelereaza bataile inimii. Ar fi o explicatie pentu care cascam des atunci cand suntem obositi. # 5 Adolescenţa Se pare că mama natură a fost foarte crudă cu rasa umana, pentru că este singura din regnl animal obligată să suporte adolescenţa şi sutele de coşuri care le aduce pe chipurile noastre firave. Ce scop o vi avut evoluţionismul când a condamnat băieţii să se baricadeze în casă doar cu un tub de Clearasil tocmai în primii 221 | P a g e

ani ai vieţii sexuale? Oamenii de ştiinţă nici măcar nu se pot pune de acord când faza de adolescenţă a evoluat. Unii cred că adolescenţii datează peste un milion de ani, încă de pe vremea lui Homo Erectus. Iar alţii cred că fenomenul a apărut mult mai recent. Unii oameni de ştiinţă presupun că mama natură ne obligă să trecem prin periada nefastă cu scopul de ne forţa să dezvoltăm metode de a atrage sexul opus, ca simţul umorului, talentul artistic, aptitudini conversaţionale. #4 Efectul placebo E evident cum funcţionează anumite tratamente de tip placebo. Dacă cineva spune ca-l doare stomacul iar tu îi dai o "pastilă" de zahăr spunându-i că aşa îi va trece durerea, nu se mai îngrijorează de starea sa iar stomacul se poate relaxa. La fel funcţionează şi industria care produce medicamente false pentru potenţă, ca ExtenZe. Tu iei pastila ştiind că aceasta îţi va spori performanţa sexuală. E simplu să ne imaginăm cum funcţionează. Dar efectul placebo înseamnă mult mai mult de atât. Terapia cu medicamente false s-a dovedit a fi de succes în tratarea unei varităţi de boli printre care cele de inimă şi astm. Doctorii au efectuat chiar si operaţii de genunchi false care s-au dovedit a fi aproape la fel de eficiente ca cele adevărate. Oamenii de ştiinţă se contrazic chiar şi asupra ideii cum că efectul placebo ar exista sau nu. Unii cred că cele mai multe recuperări miraculoase se datorează capacităţii uimitoare a corpului uman de a se videca. Pe de altă parte, există studii care arată că 50-60% din boli pot fi vindecate cu ajutorul placebo. Nu ar fi mai mişto sa economisim 50-60% din banii care îi dam pentru sănătate şi în loc să stăm internaţi in spitale, să stăm în faţa televizorului până când ne vindecăm? O daaaaa.. Alţii au emis ipoteza conform căreia efectul placebo poate fi, defapt, rezultatul reprimării durerii în mod inconştient de către pacient pentru a scăpa de mersul la doctor. Cred că eu aş reprima durerea în mod conştient dacă ar trebui să stau de câteva ori pe săptămână, nu ştiu câte ore, pe ceva holuri de spital. Plus că medicul respectiv s-ar simţi foarte bine gândindu-se că stăpâneşte perfect efectul placebo. Cum ar veni....eu m-aş folosi inconştient de placebo pentru ca doctorul respectiv să ajungă să stăpânească mai bine terapia prin placebo. Oai...îs un geniu. #3 Visatul Deşi oamenii sunt obsedaţi de disecarea şi interpretarea viselor, ştim extrem de puţine despre ce anume produce visatul sau la ce foloseşte. Vechea teorie freudiana este ca visele sunt expresia dorintelor noastre inconstiente, dar in zilelele noastre nu mai exista niciun psiholog cool care sa fi ramas adeptul lui Freud. Mi-e imposibil să cred că în ciuda fobiei mele cronice de serpi imi doresc sa se incoloceasca pe langa picioarele mele si sa ma urmareasca cand explorez ceva padure tropicala. Altii au sugerat ca visatul este o metoda a creierului nostru de a formula idei noi prin utilizarea "permutări de gânduri aleatorii" . O alta teorie afirma ca visatul este modul in care creierul se destinde si elimina gandurile nefolositoare. Desigur, amble teorii sunt absurde avand in vedere ca si animalele viseaza. Imagineaza-ti ca atunci cand catelul tau viseaza elimina ganduri nefolositoare din creierul sau supraincarcat. 222 | P a g e

Poate si mai ciudat e faptul ca visele noastre, de multe ori, nu sunt influentate de creierul nostru ci din exterior. Sunetele si mirosurile din jurul nostru au efecte asupra continutului viselor. Mai mult de atat, fac pariu ca matusa ta care interpreteaza vise nu obisnuieste sa ia in considereare activitatea geotermatica a Pamantului. #2 Roşitul Rositul este una dintre cele mai ciudate expresii umane si oamenii de stiinta au pierdut o groaza de timp incercand sa explice de ce corpul uman ne da de gol cand mintim sau ne simtim vulnerabili, avand in vedere ca vietile si relatiile noastre se bazeaza pe adevaruri omise si jumatati de minciuni. Dupa un secol de cercetari, nu stim mai multe despre imbujorat decat stia si Darwin. O primă teorie spune ca ar fi fost o modalitate de a ne declara vasalitatea fata de membrii dominanti ai societatii. Nu prea are sens, s-a dovedit ca rositul este involuntar. dominanti sau nu, oamenii rosesc oricum. Alti cercetatori au mers pe o idee complet diferita sustinand ca rositul nu este un semn de supunere ci unul de revolta. Pornind de la ideea ca in adancul inimii toti suntem narcisisti, cand cineva ne ironizeaza in public sau ne face sa ne simtim inconfortabil avem tendinta, involuntar, de a-l trimite la dracu. Cativa oameni de stiinta, observand ca femeile rosesc mai des decat barbatii, au sugerat ca imbujoratul s-a dezvoltat pentru a fi o dovada de onestitate si supunere in fata barbatilor. Sunt sigur ca feministele adora teoria asta ) . Oricum, teoria e putin mai plauzibila decat cea a neo-nazistilor care spun ca deoarece rositul este specific oamenilor albi dovedeste ca albii sunt singurii oameni veritabili creati de Dumnezeu. #1 Părul pubian Oricine a fost la gradina zoologica si a aruncat o privire mai indiscreta la jucaria unui cimpanzeu poate atesta faptul ca distributia parului pe corp la om este deosebita de cea a verisorilor nostri mai retarzi. Daca omul este practic lipsit de par pe toata suprafata corpului cu exceptia zonelor intime, la maimute e exact invers. De ce jucariile noastre sunt acoperite de parul care atrage bacterii, paduchi si face ca filmele porno din anii 80 sa fie imposibil de vizionat? Ideea traditionala a fost ca parul are rolul de a mentine temperatura si a proteja organele sexuale de praf, infectii samd. Ideea pare ok, pentru femei, dar daca te gandesti ca barbatilor, partea esentiala le ramane tot descoperita, teoria isi pierde din credibilitate. Anyway, o teorie mai noua spune ca parul pubian exista pentru a ne proteja de transpiratie. Altii spun (fi-ti atenti) ca este un ornament sexual. Altii sustin ca acum avem mai putin par decat in perioada in care vanam mamuti si este un efect al evolutiei. Bun, si mai este ipoteza ,foarte veche, conform careia...parul pubian exista pentru ca nou nascutii sa se poata agata de el. Ma duce cu gandul la ceva forma foarte rudimentara de marsupiu. Si oricum suna foarte dureros. Iti dai seama ce pateai in preistorie daca un copil iti confunda frizura pubiana cu cea a parintelui său? http://freakish-blog.blogspot.com/ RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - anuk - 05-26-2010 03:07 PM Top 10 cele mai sinistre locuri de pe Pamant . Fara indoiala, oamenii sunt niste creaturi fascinante, plamadite din ratiune, suflet si materie, capabile de savarsirea unora dintre cele mai remarcabile frumuseti. Nenumarate exemple prezente in intreaga lume certifica incontestabil potentialul creator de bine al umanitatii. Aceasta dimensiune admirabila nu pare insa a 223 | P a g e

exclude deprinderile aflate la antipodul sau, aceleasi creaturi “divine” virand cu lejeritate si spre grotesc, pe care il modeleaza cu o maiestrie similara. Iata cateva exemple ale unora dintre cele mai sinistre locuri de pe Pamant, atent conturate de sumbrul geniu omenesc. In acest articol 10. Muzeul de Istorie Medicala Mütter 9. Laguna Truk 8. Piata de vrajitorie din Sonora, Mexic 7. Insula Pastelui, Chile 6. Mlastina Manchac, Louisiana 5. Catacombele Parisului 4. Casa Winchester din San Jose, California 3. Domeniul lui Mary King, Edinburgh 2. Abatia din Thelema, Sicilia 1. Prypiat, Ucraina 10. Muzeul de Istorie Medicala Mütter A fost fondat in anul 1858, in orasul Philadelphia din statul american Pennsylvania, de catre medicul Thomas Dent Mütter, pentru a-i initia pe studentii scolilor de medicina in tainele anatomiei umane si ale anomaliilor pe care aceasta le poate manifesta. Muzeul este unul al patologiei, al vechilor instrumente medicale si al exponatelor biologice. Institutia este cunoscuta mai ales pentru vasta sa colectie de cranii, dar prezinta si numeroase elemente biologice unice. Intre acestea, cadavrul unei femei transformata in lesie in pamantul in care a fost ingropata, gemenii siamezi ce impart acelasi ficat sau acelasi craniu, scheletul unui copil cu doua capete si multe alte exponate hidoase.

9. Laguna Truk O mare parte din fosta flota aviatica japoneza zace in prezent in adancurile Lagunei Truk, din Micronezia, aflata in oceanul Pacific, la sud-est de Arhipelagul Hawaii. Fundul acestei lagune, pe care Jacques Yves Cousteau a explorat-o in 1971, este acoperit aproape in intregime de epave ale vaselor de razboi scufundate in anul 1944, la sfarsitul celui de-al doilea Razboi Mondial. Laguna a devenit o mare atractie pentru scafandri, desi multi se tem de posibila influenta nefasta a spiritelor echipajelor care nu si-au parasit niciodata posturile de lupta. Recifuri de corali au crescut in jurul distrugatoarelor si al aeronavelor, insa multi scufundatori nu se mai intorc la suprafata din aventurarile lor subacvatice intreprinse pentru explorarea acestora.

8. Piata de vrajitorie din Sonora, Mexic Vrajitoarele din Sonora sed ca niste stranii statui de piatra si asteapta rabdator in micile lor dughene din piateta mexicana, vesnic inconjurate de un aer sumbru. Atunci cand nu mediteaza taciturn, isi promoveaza cu pricepere marfa si harul, fagaduindu-le clientilor entuziasti si creduli ca ii pot scapa de saracie sau de infidelitatea partenerilor de viata pentru numai 10 dolari. Piata este zilnic deschisa pentru pelerinii din Mexic, dar si pentru turistii straini, care vin in Sonora special pentru a afla mici amanunte referiatoare la viitorul lor. Oricine poate cumpara de aici statuete blestemate, potiuni misteroase, sange de reptila sau pasari-colibri mumificate pentru a-si stimula norocul.

224 | P a g e

7. Insula Pastelui, Chile Insula Pastelui reprezinta unul dintre cele mai misterioase locuri de pe Pamant. Desi se afla in Oceanul Pacific, la 4.200 de kilometri departare de statul sud-american Chile, este considerata teritoriu al acestuia. Insula este cel mai bine cunoscuta pentru Moai, statuile sale uriase sculptate in piatra, cu un aspect misterios si cu priviri indreptate simbolic spre cer, spre ocean sau spre anumite obiective de pe insula. Nimeni nu stie cu exactitate cine le sunt autorii, care a fost soarta lor si pentru ce au sculptat masivele statui. Niciun locuitor al insulei nu poseda cunoasterea artei prelucrarii lor si nimeni nu poate explica felul in care a fost posibila crearea acestor colosi din piatra inalti de pana la 20 metri si grei de pana la 90 tone. Mai mult de atat, ulterior sculptarii statuilor in apropierea carierei de unde erau extrasi monolitii, uriasele corpuri erau transportate pe distante de pana la 20 de kilometri de la sursa, lucru de nerealizat astazi.

6. Mlastina Manchac, Louisiana Mlastina Manchac, situata in statul american Louisiana, in apropierea orasului New Orleanes, mai este cunoscuta si sub denumirea de “mlastina fantomelor”. In imprejurimi circula convingerea conform careia aceasta mlastina sinistra a fost blestemata de o adepta de rang inalt a cultului voodoo, la inceputul anilor ’20 ai secolului trecut, atunci cand localnicii au intemnitat-o, sub acuzatia de vrajitorie. Trei mici sate aflate in apropierea mlastinii au fost rase de pe fata pamantului in urma unui uragan ce a maturat totul in cale la scurt timp dupa presupusul descantec al femeii. In prezent, locul este izolat, are un aspect sinistru si prezinta o incarcatura stranie pentru toti cei care il viziteaza.

5. Catacombele Parisului Catacombele Parisului sau Catacombes de Paris resprezinta un faimos osuar subteran, amplasat sub capitala Frantei. Peretii lungilor coridoare subpamantene sunt intesati de cranii si oase. Aerul este extrem de uscat si transporta o usoara “aroma” de descompunere. Abia atunci cand patrunzi in catacombele de sub Paris, incepi sa intelegi de ce autori de renume mondial, precum Victor Hugo si Anne Rice, au tratat in celebrele lor romane subiectul acestor temnite. Galeriile de oase structurate pe trei nivele se intind pe o distanta de aproximativ 187 de kilometri pe dedesubtul intregului oras, dar numai o mica parte este disponibila spre vizitare publicului larg. Se spune chiar ca legendara politie subtera patruleaza aceste catacombe, desi legiunile de zombie si vampiri par a fi mai potrivite decorului.

4. Casa Winchester din San Jose, California Misterioasa casa Winchester este atat o constructie colosala, cat si caminul mai multor mituri si controverse. Se pare ca o ghicitoare i-a spus candva lui Sarah Winchester, mostenitoarea unei companii producatoare de arme, ca va fi bantuita de fantome pentru tot restul vietii sale, asa incat va trebui sa plece din localitatea natala Connecticut si sa calatoreasca spre vest, unde va avea sa construiasca o casa foarte mare, a carei ridicare sa dureze pe toata durata vietii femeii. Construirea casei a inceput in San Jose in anul 1884 si nu a incetat timp de 38 de ani, atat cat Sarah a mai trait. In prezent, cladirea este locuita de fantome ale nebuniei ei: scari care duc spre tavane, usi in mijlocul peretilor, candelabra uriase si carlige infipte in grinzi. Din pricina decorului sumbru, chiar si cei sceptici cu privire la fenomenul poltergeist, sustin ca au auzit sau au vazut lucruri ciudate in timpul vizitelor facute in casa Winchester.

225 | P a g e

3. Domeniul lui Mary King, Edinburgh Este vorba despre cateva strazi cu trecut sumbru, ascunse in Vechiul Oras medieval al Edinburghului, din Scotia. Acest loc, unde victime ale ciumei au fost lasate sa moara in secolul al XVII-lea, este cunoscut pentru pronuntatul fenomen poltergeist care se manifesta in limitela teritoriului sau. Turistii care viziteaza bizara locatie sustin ca o entitate invizibila ii atinge in mod sesizabil. Localnicii cunosc bine fenomenul si sustin ca vinovata de acesta se face fantoma unei fete pe nume Annie, ai carei parinti au plecat din oras in anul 1645, lasand-o prada ciumei. O mare cladire a fost construita pe “Domeniul lui Mary King” cu o suta de ani mai tarziu, iar de atunci locul este bantuit de stafia acestei fete. Spatiul s-a deschis pentru turisti in 2003.

2. Abatia din Thelema, Sicilia Este vorba despre un mic stabiliment fondat in anul 1920, in Sicilia, de catre infamul ocultist Aleister Crowley si folosit de acesta pe post de templu pentru organizarea unor ritualuri pagane. Numele a fost inspirat din satira Gargantua si Pantagruel, a lui Francois Rabelais, unde un loc cu acelasi nume era descris ca fiind un centru de promovare a existentei independente de religie si reguli, ghidandu-se in schimb dupa legea liberului arbitru si a placerii individului. Crowley a vrut sa faca din Abbey o scoala de magie, de practici ritualice de adoratie a soarelui, dar si de munca fizica. In jurul creatiei sale au inceput insa sa planeze suspiciuni si acuzatii ce vizau orgiile sexuale, sacrificiile sataniste de animale si de copii, consumul de droguri si mutilarea. Cladirea exista si astazi, dar se afla intr-o stare precara, fiind total dezafectata si concentrand in jurul sau o energie grea si cu rezonante malefice.

1. Prypiat, Ucraina Prypiat este un oras parasit din Ucraina nordica, in regiunea Kiev, in apropiere de frontiera cu Belarus. Orasul a fost abandonat in anul 1986 din cauza calamitatii nucleare de la Centrala Atomoelectrica Cernobil, care se afla la 14,5 km spre nord-vest de localitate. La data de 26 aprilie 1986, ora 01:23 noaptea cel de-al patrulea reactor al Centralei a explodat si toti locuitori permanenti ai orasului si imprejurimilor acestuia au fost evacuati pentru ca nivelul de radiatie in aria respectiva devenise extrem de periculos. Chiar daca orasul este in principal nelocuit, cativa oameni traiesc inca acolo. O mica parte a orasului a fost restaurata, iar acum acolo traieste o populatie de aproximativ 2.000 locuitori, inclusiv vizitatori si turisti. Casele ocupate nu sunt diferite fata de cele nelocuite, insa pe ele se afla scrieri care declara ca „proprietarul acestei case traieste aici”.

RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - bodo - 05-27-2010 09:42 AM Noua Ordine Mondiala? Efectele dramatice ale crizei mondiale au facut sa se auda mai des ca niciodata in ultimele doua decenii voci care invoca, mai mult sau mai putin imperativ, venite din directii de mai mare sau mic calibru, necesitatea unei noi ordini financiare/mondiale. In absenta unei viziuni concrete despre cum ar trebui sa arate o asemenea "ordine", dezbaterile pe aceasta tema ramin simple intentii. 226 | P a g e

Acum vocile care sustin necesitatea unei schimbari dramatice de paradigma in privinta economiei globale nu mai vin preponderent din zona "lumii a treia", cum se intimpla in anii '70 - fostele colonii, mai ales, considerindu-se excluse de la masa avutiei comune - ci chiar din interiorul marilor natiuni care compun G-8 sau G-20. Pentru a intelege ce anume ar trebui schimbat - si de ce - ar trebui sa vedem mai intii cam ce inseamna "ordine financiara/mondiala" astazi. Din punct de vedere economic exista doi colosi care domina (impreuna) comertul mondial: unul este un jucator national (SUA) iar al doilea unional (Uniunea Europeana, cu marile sale motoare statale - Germania, Franta, Regatul Unit, Olanda, etc). Numai consumatorii din SUA cumpara in fiecare an marfuri echivalente cu aproape o treime din tot produsul intern al lumii, sustinind, asadar, zeci si sute de milioane de locuri de munca din afara Americii. Mai exista colosul economic numit Japonia (ale carei forte de jucator regional/global sunt sporite prin existenta Tratatului de Securitate Japonia-SUA). Pe o harta a puterii economice gasim apoi Rusia, cu imensele sale resurse energetice, o China in plina ascensiune, "jaguarii" Americii latine de tipul Braziliei si Argentinei, capitalul tarilor arabe exportatoare de petrol. In topul primelor zece banci din lume inainte de criza (2007) gaseam o banca din China, doua din Marea Britanie, patru din SUA, una din Spania, una din Elvetia si una din Italia (dupa valoarea de piata). Daca alcatuim topul in functie de valoarea activelor, dispare din peisaj China si intra Franta, Japonia si Germania, ultima prin Deutsche Bank. La rindul sau, banca spaniola - Banco Santander - desfasura o bogata activitate in America latina. Asadar, vedem cam aceeasi "jucatori" din G-8/G-20 si pe piata capitalului. Grupul Bancii Mondiale si Fondul Monetar International - nascute in 1944 la Bretton Woods, in SUA reprezinta cel mai important grup de monitorizare, analiza/expertiza si imprumuturi de pe Glob, avind ca membri peste doua treimi din cele aproximativ 200 de natiuni existente in lume. Organizatia Natiunilor Unite (ONU) este cel mai inalt - macar teoretic - forum de decizie in privinta securitatii globale, prin rezolutiile Consiliului de securitate. In rest exista zeci, sute si mii de organizatii de anvergura regionala/continentala/globala, formale si informale, care tes pinza de paianjen a complicatelor relatii mondiale in virtutea principiilor dreptului international. In istoria ultimelor decenii, acestea s-au dovedit mai fragile sau mai dinamice, in functie de conjunctura. Uneori jucatorii statali si-au subliniat mai apasat rolul, alteori institutiile internationale au reusit sa-si impuna punctul de vedere. Cum ar arata o ALTA ordine globala? In privinta avutiei/capitalului, ar fi dificil de redesenat, macar pe termen mediu, pentru ca marii jucatori se bazeaza atit pe resurse (hard) cit si pe expertiza adunata in secole si decenii (soft). Cei mai multi dintre ei cumuleaza puterea financiara cu una militara pe masura. Este limpede ca rolul ONU sa diminuat pina la dilutie in unele situatii conflictuale din ultimele doua decenii, insa ramine ceea ce este, in conformitate cu scopul care a dus la nasterea sa dupa cel de-al doilea razboi mondial. La fel, puterea militara - macar conventionala - este sever concentrata de o alianta (NATO) de o anvergura unica in istorie, alianta care dezvolta un parteneriat (chiar daca uneori sincopat) cu fostul mare inamic al razboiului rece, Rusia. Nici aceasta situatie nu se va schimba, previzibil, in viitor, pentru ca bugetele militare ale "marilor puternici" cresc, nu scad, pe masura fortei economice. 227 | P a g e

Identificare unor chestiuni globale, de tipul pandemiilor, efectului de sera sau crizei alimentare impun abordari globale si nu secventiale. Or asta inseamna institutii si cadru de dialog si nu secventializarea mai accentuata a acestora. Chiar si criza economica a devenit, destul de rapid, o problema globala si nu aceea a unei natiuni sau a unui grup de natiuni. Ce soi de institutie/institutii ar trebui sa inlocuiasca ONU, de pilda sau care ar fi coordonatele unei reforme interne ale acesteia? Dar pentru FMI&BIRD? In absenta unor raspunsuri coerente la acest gen de intrebari, apelurile patetice la o noua ordine mondiala au o rezonanta de tinichea. In aceste conditii, corectarea unor deficiente interne ale acestor organizatii ramine o miza rezonabila si nu inlocuirea lor cu un cadru deocamdata lipsit de baze conceptuale solide. Analiza de Eugen Ovidiu Chirovici http://www.bloombiz.ro/finante/noua-ordine-mondiala RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - anuk - 05-28-2010 11:47 AM Hotelul confectionat din 200.000 de carduri de acces Hotelul Holiday Inn Key Card din New York a fost construit de catre excentricul artist Bryan Berg, din 200 000 de carduri de acces, colectate de la hotelierii care aveau de gand sa se descotoroseasca de ele. Pentru a marca relansarea lantului de hoteluri Holiday Inn, compania care detine 1.200 de cladiri a inaugurat primul hotel din cartele de plastic, in Manhattan, New York. Acesta consta dintr-o camera de oaspeti, o baie si un culoar, fiind amenajat pe interior cu mobila in marime naturala, realizata tot din carduri.

Bryan Berg, care a stabilit un record cu prima sa casa din carduri la varsta de numai 17 ani, in 1992, sustine ca acesta a fost cel mai solicitant proiect al sau, deoarece nu a mai creat niciodata pana acum structuri la scara umana. Hotelul Key Card a fost deschis spre vizitare din 17 pana pe 21 septembrie. In timpul evenimentului de cinci zile, Bryan Berg a mai construit si o replica a Empire State building, in interiorul excentricului hotel. Sursa: Oddee uji ji09 bu8 mkop RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - emerem - 05-28-2010 06:49 PM Stiinta si spiritualitate: ADN-ul este influentat de cuvinte Cele mai recente cercetari rusesti explica fenomene ca intuitie, clarviziune, vindecari miraculoase spontane, autovindecari, influenta mentalului asupra climei, etc. Grazyna Fosar si Franz Bludorf arata ca ADN-ul poate fi influentat si re-programat prin cuvinte si anumite frecvente. Aceste descoperiri deschid calea unui nou tip de medicina in care ADN-ul poate fi re-programat 228 | P a g e

folosind cuvintele si anumite frecvente, deci fara a-l sectiona si inlocui anumite gene. Chirurgia genetica are un concurent redutabil! Doar 10 % din ADN-ul uman este folosit pentru a fabrica proteine. Doar aceasta mica parte face obiectul cercetarilor occidentale deja cunoscute Si popularizate. Restul de 90 % este considerat “material de balast”, adica fara importanta. Cu toate acestea, cercetatorii rusi, convinsi ca natura nu este deloc risipitoare, s-au alaturat unor lingvisti si geneticieni hotarati sa descopere adevaratul rol al celei mai mari parti din adenomul uman. Rezultatele si concluziile acestor cercetari sunt revolutionare! Cuvintele care vindeca Conform acestora, ADN-ul uman nu este doar responsabil pentru construirea corpului nostru, dar serveste si ca depozit de informatii si cale de comunicare. Adica un fel de Internet. Lingvistii rusi au descoperit ca intregul cod genetic, indeosebi partea de 90 % declarata inutila de occidentali, respecta aceleasi reguli folosite in toate limbile umane. Astfel, ei au comparat regulile sintactice (modul in care cuvintele formeaza fraze si propozitii), semantice (studiul intelesurilor intr-un anumit limbaj) si cele gramaticale de baza. Astfel, au descoperit ca moleculele alcaline din ADN respecta regulile gramaticale obisnuite folosite in toate limbajele umane. Cu alte cuvinte, limbajele umane nu au aparut “la intamplare”, ci sunt rezultatul ADN-ului. Biofizicianul si biologul rus Piotr Gariaev si colegii sai au explorat si comportamentul vibrational al ADNului, adica efectul anumitor frecvente asupra acestuia. Concluzia este stupefianta: cromozomii vii functioneaza exact ca si computere holografice/solitonice folosind radiatie laser generata endogen chiar in interiorul ADNului! Cu alte cuvinte, ei au reusit sa moduleze anumite modele vibratorii pe o raza laser cu care au influentat ADNul si informatia genetica. Si din moment ce structura ADN-ului este aceeasi cu cea a limbajului uman, se pot folosi cuvinte si propozitii in mod direct pentru a influenta ADN-ul, nefiind nevoie de nici o decodificare. Acest lucru s-a demonstrat experimental! ADN-ul viu (din tesuturi, nu “in vitro”) reactioneaza prompt la raze laser modulate prin cuvinte si propozitii, dar chiar si la unde radio, daca se folosesc frecventele corespunzatoare. In acest fel se explica stiintific de ce afirmatiile, antrenamentul autogen, hipnoza si gandirea pozitiva pot avea efecte atat de puternice asupra omului. Este deci normal si natural ca ADN-ul sa reactioneze la limbaj. In timp ce cercetatorii occidentali extrag “chirurgical” anumite gene din lantul ADN si le introduc in alta parte pentru a face experimentari, rusii au lucrat entuziasti la dispozitive care le permit sa influenteze metabolismul celular prin frecvente radio si luminoase corespunzatoare si astfel sa repare anumite defecte genetice. Grupul de cercetatori al lui Gariaev a reusit sa demonstreze ca, folosind aceasta metoda, pot fi reparati cromozomii afectati de razele X. Mai mult, ei au “capturat” modele informationale dintr-un ADN si le-au transmis altuia, in acest fel re-programand celulele pentru un alt genom. Astfel, au transformat embrioni de broasca in embrioni de salamandra, doar prin transmiterea modelului informational corespunzator! In acest fel, intreaga informatie a fost transmisa fara nici un efect secundar de tipul celor intalnite in practicile occidentale. Aceasta reprezinta una dintre cele mai mari revolutii in stiinta medicala, care va duce cu siguranta la transformari uluitoare! Rezultatele spectaculoase au fost obtinute doar prin folosirea vibratiilor si a limbajului in locul tehnicilor oarecum “barbare” de chirurgie moleculara. Aceste experimente arata imensul potential al geneticii vibrationale care are evident o mai mare influenta in formarea organismelor fata de procesele biochimice ale secventelor alcaline din ADN (partea de doar 10 % din total). Invatatorii spirituali si esoterici cunosteau de mii de ani faptul ca acest corp uman este programabil prin limbaj, cuvinte si prin gand. Acum s-a demonstrat si explicat stiintific acest lucru. Desigur, frecventa folosita trebuie sa fie cea corespunzatoare. Si de aceea nu oricine are succes totdeauna sau nu obtine rezultate de aceeasi anvergura. Omul trebuie sa “lucreze” asupra proceselor interioare si sa obtina o anumita maturitate spirituala pentru a putea stabili o comunicare directa si constienta cu ADN-ul. Cercetatorii rusi lucreaza la un 229 | P a g e

dispozitiv care va asigura succesul cu conditia folosirii frecventei corecte. Fiecare face propria revolutie interioara Insa un om cu o constiinta spirituala inalta nu are nevoie de nici un fel de dispozitiv! El nu depinde de vreun aparat pentru a-si reprograma ADN-ul. Fiecare dintre noi putem sa realizam acestea, iar stiinta confirma! Cercetatorii rusi au descoperit ca ADN-ul uman creeaza tipare morfologice in vid, si produce asa-numitele “gauri de vierme” magnetice. Acestea sunt echivalentele microscopice ale celebrelor “poduri” Einstein-Rosen care se gasesc in apropierea gaurilor negre cosmice si care fac legatura intre doua pucte foarte indepartate, un fel de scurtatura. Acestea sunt ca niste tunele avand capetele in diverse zone din cosmos prin care informatia poate fi transmisa in afara legilor spatiului si timpului. ADN-ul atrage astfel de informatii din macrocosmos si le transmite constiintei noastre. Este ca un rezonator multiplu, ca un aparat de radio capabil sa receptioneze mai multe posturi diferite, in functie de frecventa pe care acestea emit. Acest proces de hipercomunicare este extrem de eficient intr-o stare de relaxare profunda. Stresul, grijile sau un mental hiperactiv obstructioneaza acest proces Si informatiile primite sunt distorsionate si inutile. Natura foloseste acest fel de hipercomunicatie de milioane de ani. Omul modern cunoaste doar o mica parte sub numele de intuitie. Un exemplu din natura: in cadrul unui musuroi de furnici, daca regina este separata spatial de colonie, furnicile continua sa construiasca musuroiul conform planului initial. Daca insa regina este omorata, intreaga activitate din colonie se opreste. Nici o furnica nu stie ce sa mai faca. Se pare ca regina transmite furnicilor ce si cum sa faca, prin intermediul constiintei de grup, iar furnicile o asculta orbeste, ca si cum nu ar avea constiinta proprie. Omul experimenteaza acest fel de hipercomunicare atunci cand are o intuitie sau o inspiratie. Timp de mai multe zeci de luni, un barbat de 42 de ani visa noaptea ca este conectat la un sistem de informatii de tip CDROM. In acest mod, cunostinte verificabile, din domenii foarte diverse, i-au fost transmise, iar el le verifica dimineata. O adevarata cascada de informatii - ca o enciclopedie! Marea majoritate a lor erau din afara sferei sale personale de cunoastere si atingeau detalii tehnice despre care el nu stia nimic. Efectul de ADN fantoma Acest fel de hipercomunicare genereaza efecte spectaculoase, atat in ADN, cat si in fiinta umana. Cercetatorii rusi au iradiat o mostra de ADN cu lumina laser, iar pe ecranul aparatului a aparut modelul de unda care era de asteptat. Atunci cand ei au scos mostra de ADN, forma de unda nu a disparut, ci a continuat sa existe! Mai multe experimente de acest fel au aratat ca forma de unda este totusi generata de mostra indepartata, al carei camp energetic ramane. Acest efect a fost numit efectul “ADN fantoma”. “Gauri de vierme” microscopice Se afirma ca energia din afara spatiului si timpului obisnuit continua sa “curga” prin “gaurile de vierme” activate, chiar si dupa ce ADN-ul este indepartat din experiment. Efectul secundar observat este acela ca si in jurul fiintelor umane capabile de hipercomunicare s-au detectat astfel de campuri electromagnetice inexplicabile. Dispozitive electronice ca CD playere sau similare pot sa inceteze sa functioneze timp de cateva ore. Pe masura ce campul electromagnetic incepe sa dispara, aceste dispozitive revin la o functionare normala. Multi vinedecatori si terapeuti cunosc aceste efecte de mult timp. Cu cat atmosfera este mai incarcata iar energia este mai mare, cu atat sansele ca aparatul de inregistrat sa se opreasca devin mai mari. Iar butonarea aparatului nu-l va repune in functiune decat dupa cateva ore, timp in care energia a disparut. In cartea lor “Vernetzte Intelligenz” (Inteligenta Conectata), Grazyna Gosar si Franz Bludorf explica aceste fenomene foarte clar si precis. Ei citeaza surse care afirma ca in trecut, umanitatea era conectata foarte strans, la fel ca si celelalte forme de viata, la constiinta de grup si actiona ca un grup. Insa, pentru a experimenta si modul individual de constiinta, oamenii au trebuit sa uite de hipercomunicare, aproape in totalitate. Constiinta de grup superioara 230 | P a g e

In acest moment, la nivel de umanitate, constiinta individuala este relativ stabila, si se poate creea o noua forma de constiinta de grup, cu adevarat superioara, in care putem sa avem acces la intreaga informatie prin intermediul rezonatorului biologic prezent in fiecare celula din corpul nostru - ADN-ul - fara sa fim fortati sau manipulati de la distanta in ceea ce priveste informatia in sine. Ca si in Internet, ADN-ul nostru poate sa transmita propriile informatii in aceasta vasta retea care este VIATA, poate sa primeasca informatii din aceasta retea si poate chiar sa stabileasca contacte directe cu alti participanti din retea. Vindecarile miraculoase de la distanta, telepatia, clarviziunea, pot fi astfel explicate cu usurinta si in mod natural. De exemplu, unele animale de casa cunosc dinainte cand se vor intoarce acasa stapanii lor. Acest lucru poate fi interpretat prin prisma hipercomunicarii si a constiintei de grup. Orice constiinta colectiva nu poate fi folosita la nesfarsit fara o constiinta individuala. Altfel, ne-am intoarce la o stare primitiva in care instinctul de turma ar putea fi extrem de usor de mani t. Hipercomunicarea in acest moment inseamna ceva cu totul diferit: cercetatorii spun ca daca oamenii (care dispun de o constiinta individuala) isi vor regasi accesul la constiinta de grup, vor avea atunci puteri de creatie supraumane cu care vor putea sa modeleze intreaga viata de pe planeta. Cert este ca umanitatea se indreapta evident spre o astfel de constiinta de grup superioara. Se estimeaza ca 50 % din copiii care se nasc acum vor avea mari probleme la scoala. Ei sunt cunoscuti sub numele de “copii indigo” datorita aurei lor de aceasta culoare care indica o inalta constiinta si o puritate exemplara. In acelasi timp, se nasc din ce in ce mai multi copii cu puteri de clarviziune (conform cartii “Copii indigo din China” de Paul Dong). Acesti copii ne invata pe noi, adultii, ce inseamna constiinta de grup superioara, prin exemplul personal. De exemplu, clima nu poate fi influentata de un singur om, de regula. Insa poate fi iunfluentata de o constiinta de grup - nimic nou pentru unele triburi care aduc ploaia prin dansurile lor. Vremea este puternic influentata de frecventele proprii de rezonanta ale Pamantului, asa-numitele frecvente Schumann. Dar acestea sunt exact aceleasi frecvente care sunt produse in creierul nostru, iar atunci cand mai multi oameni actioneaza in sincronicitate, la unison, se formeaza un efect similar luminii laser - acela de manifestare “in aceeasi faza”. Astfel se explica in termeni stiintifici cum se poate influenta vremea! Cercetatorii constiintei de grup au formulat teoria “Civilizatiei de tip I”. O umanitate care a trecut la stadiul constiintei de grup superioare nu ar avea nici probleme de mediu, si nici lipsa de energie. Pentru ca ar avea un control natural si firesc asupra tuturor energiilor si proceselor de pe intreaga planeta. Aceasta include si un control asupra eventualelor catastrofe! Iar o “Civilizatie de tipul II” ar putea avea control asupra energiilor din intreaga ei galaxie. Constiinta de grup superioara creeaza ordine Si acum, o adevarata “bomba”: atunci cand un numar foarte mare de oameni se concentreaza asupra unui acelasi scop (de exemplu un meci de fotbal, sarbatoarea Craciunului sau alte evenimente similare ca anvergura), s-a demonstrat experimental ca generatoarele de numere aleatoare incep sa ofere numere ordonate, in loc de numere aleatoare. Cu alte cuvinte, o constiinta de grup superioara (ordonata) creeaza ordine in intreg mediul! Experimente din mediul universitar au demonstrat ca lumea fizica si lumea mentala sunt conectate si interdependente! Pentru mai multe detalii asupra rezultatelor proiectului, vizitati http://noosphere.princeton.edu/fristwall2.html ADN-ul este acum privit si ca un superconductor organic ce functioneaza la temperatura normala a corpului, spre deosebire de superconductoarele artificiale care necesita temperaturi foarte joase, intre -200 Si -400 grade Celsius. Toate superconductoarele sunt capabile sa stocheze lumina, si deci, informatie. Si in acest mod se poate explica cum de ADN-ul poate stoca si transmite informatie atat de bine. In ceea ce priveste asa-numitele “gauri de vierme” (wormhole), acestea sunt, in mod normal, foarte instabile si dispar in numai o fractiune de secunda. In anumite conditii, astfel de “gauri de vierme” se pot organiza de la sine formand zone de vid in care, de exemplu, gravitatea se poate transforma in electricitate. Astfel de zone de vid sunt ca niste mingii radiante de gaz ionizat care dispun de o energie imensa. 231 | P a g e

Puterea constiintei Esista anumite zone din Rusia unde astfel de mingii radiante apar foarte des. Rusii au inceput programe masive de cercetare care au condus la cateva concluzii uimitoare. Foarte multi oameni cunosc aceste zone de vid sub forma unor mingii stralucitoare care apar pe cer. Privesc atent la ele si se intreaba ce ar putea fi. Odata am gandit : “Salut! Daca sunteti OZN-uri, zburati in triunghi”. Si, dintr-o data, sferele au format un triunghi. Cu alta ocazie, le-am spus ca sa accelereze de la zero la viteza infinita, si asa au facut. Evident, am crezut ca sunt OZN-uri. Prietenoase, din moment ce au facut ce le-am rugat eu, ca sa-mi faca pe plac. Acum, rusii au gasit in acele zone unde apar sferele luminoase, ca aceste mingii pot fi ghidate prin gand. Pentru ca s-au detectat frecvente foarte joase in jurul acestor sfere, frecvente similare cu cele produse de creierul nostru. Din cauza acestei similitudini, sferele reactioneaza la gandurile noastre! Trebuie sa va avertizez ca nu este o idee prea buna sa sari pe una dintre aceste mingii care este asezata pe sol. Pentru ca energia pe care o detine este asa de mare incat ar putea sa ne provoace mutatii genetice… Sau ar putea sa nu. Pentru ca, spre exemplu, se stie ca multi invatatori spirituali produc astfel de sfere vizibile de energie atunci cand se afla in stari adanci de meditatie, declansand astfel stari placute si inaltatoare spiritual. Este deja celebru cazului unui invatator spiritual care medita pe scaunul lui, iar cand cineva a vrut sa-l fotografieze, in poza nu se vedea decat un nor alb-stralucitor, ca o ceata. Pur si simplu, acest fel de fenomene trebuie sa fie in legatura cu gravitatia si anti-gravitatia, cu acele “gauri de vierme” care sunt stabilizate prin gand, si cu hipercomunicatia, adica o legatura cu energii din afara structurii noastre spatio-temporale obisnuite. Generatiile anterioare, care au avut astfel de experiente de contact prin hipercomunicare si sfere luminoase, le numeau experiente cu ingeri. Desi multe din aceste interactiuni se crede ca au fost doar transferuri de energie spirituala dinspre acele sfere inspre om, asta nu inseamna ca nu exista ingeri! Stiinta oficiala cunoaste deja zone de pe aceasta planeta cu anomalie gravitationala (care contribuie la formarea unor astfel de sfere luminoase de vid). Pana acum devierea gravitationala era de sub 1 % din valoarea totala a campului. Recent, s-au descoperit alte zone care au o anomalie gravitationala de 3 - 4 %. Unul din aceste locuri este Rocca di Papa, la sud de Roma (pentru localizarea exacta, consultati cartea “Vernetzte Intelligenz”). Acolo, diverse obiecte de felurite forme, de la sfere pana la autobuze (da, nu e greseala tipografica), se inalta spre cer. Referinta: “Vernetzte Intelligenz” de Grazyna Fosar Si Franz Bludorf, ISBN 3930243237, http://www.fosarbludorf.com/ SURSA: Active Information Media link-vecini RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - bodo - 05-30-2010 08:47 AM Marea criza economica din perioada 1929-1933

In ultimele luni s-a tot vorbit despre marea criza economica din perioada interbelica si am considerat ca ar fi util pentru toti cititorii acestui blog sa scriu un articol pe aceasta tema, in care sa explic ce si cum s-a intamplat. Iar dupa cateva zile de documentare, a „iesit” articolul de mai jos – cam lung, dar mai scurt nu se putea avand in vedere intentia mea de a explica mai pe larg situatia. Deci, sa incepem. I Premisele crizei America tocmai isi revenea dupa primul razboi mondial iar economia intra intr-o noua era. Dezvoltarea fara precedent a inovatiilor tehnice si stiintifice din timpul razboiului si imediat dupa, a creat o prapastie intre capacitatea industriei de a genera produse competitive si capacitatea salariatilor de a le cumpara, in timp ce 232 | P a g e

rata de economisire a populatiei cu venituri peste medie era mai mare decat cresterea oportunitatilor de investitii, ceea ce a dus la o crestere fara precedent a preturilor unor active – actiuni si imobiliare in principal. Activitatea economica a explodat in perioada 1920-29, indicele productiei industriale calculat de FED crescand de la 81 de puncte in 1920 la 114 in 1929 (deci o crestere de 41%), in timp ce rata medie anuala de crestere a PIB-ului SUA in aceeasi perioada a fost de 4.6%. Ben Bernanke mentioneaza intr-o carte publicata in 1983 ca intre 1925-1929, industria SUA a produs aproximativ jumatate din totalul productiei industriale a lumii. Insa conform NBER, toata aceasta perioada de crestere economica a fost marcata de trei recesiuni de mai mica amploare: prima recesiune a durat 18 luni, in perioada ianuarie 1920 – iulie 21 si a dus la scaderea PIB cu 2%, a doua a avut loc intre mai `23 si iulie`24 iar a treia intre octombrie `26 – noiembrie`27, insa fara sa aiba implicatii economice serioase. Tot in aceasta perioada, FED a inceput sa utilizeze politica monetara in scopul atenuarii fluctuatiilor ciclurilor economice iar sfarsitul primei recesiuni mentionate anterior a fost grabit de noua atitudine a FED care, prin imprumuturile pe care le-a acordat in special bancilor, a dus la cresterea investitiilor in economie, cu efect direct in cresterea PIB. In ceea ce priveste bursa, aceasta a crescut spectaculos timp de 8 ani inainte de 1929, indicele Dow Jones crescand cu peste 600% (de la 63.9 puncte in 24 august 1921 la 381.17 puncte in 4 sept. 1929) iar motivele au fost urmatoarele (cf American History 102): 1. Cresterea numarului investitorilor Investitiile la bursa au fost vazute drept o cale usoara de imbogatire (easy money) si se estimeaza ca in orice moment al perioadei 1925-29, cel putin 4 milioane de americani detineau actiuni la bursa. Intrarea permanenta a unor noi investitori concomitent cu iesirea altora, a asigurat un flux continuu de „bani noi” in piata ceea ce a dus la o crestere fara precedent a pretului actiunilor. 2. Cresterea ratei de economisire Datorita cresterii economice, tot mai multi americani isi permiteau sa faca economii, iar o parte din aceste economii erau investite la bursa 3. Politica banilor ieftini In aceasta perioada, bancile ofereau americanilor posibilitatea contractarii de imprumuturi mult mai usor decat inainte si este foarte probabil ca pe langa masini si case, multi dintre cei care au luat credite au investit o parte din bani si la bursa 4. Investitiile companiilor au creat supraproductie In 1925, in industrie au devenit vizibile primele semne ale supraproductiei (cresterea stocurilor). Insa, anticipand cresterea cererii, managementul companiilor a decis reinvestirea profitului in noi capacitati de productie, accentuand o problema deja existenta. Au fost angajati noi muncitori care la randul lor au inceput sa cumpere pe datorie produse si servicii, generand astfel o crestere a productiei si implicit o crestere a pretului actiunilor. 5. Lipsa reglementarilor privitoare la activitatea bursiera La momentul respectiv, cadrul legal era unul extrem de permisiv si drept urmare, companiile isi cresteau dupa voie capitalul social prin emiterea de noi actiuni care erau vandute investitorilor. Tranzactionarea „in marja” a explodat, investitorii, convinsi de continuitatea trendului ascendent, cumparau actiuni in marja (platind doar o fractiune din valoare) urmand sa le vanda peste cateva luni la un pret mai mare si sa castige diferenta, ceea ce a dus la crearea unui urias joc piramidal avand in vedere ca majoritatea banilor care erau investiti la bursa de fapt nu existau. 233 | P a g e

6. Psihoza consumului Anii `20 au reprezentat pentru americani o perioada de consum feroce iar drept exemplu, am sa va dau cateva cifre: productia de masini a crescut de la 2M in 1920 la 5.5M in 1929 iar numarul biletelor de cinema vandute a crescut de la 40 la 100 de milioane pe saptamana, cinematografia devenind a zecea industrie ca importanta. Americanii cumparau orice, de la masini, aparate de radio si aspiratoare, la bilete de cinema si excursii in Europa, deci nu este de mirare ca actiunile companiilor de orice fel au crescut la bursa intr-un mod complet necontrolat. Optimismul in ceea ce priveste evolutia economiei era atat de mare incat, la alegerea sa in 1928, presedintele Hoover a declarat ca „America se afla astazi mai aproape de triumful bogatiei asupra saraciei decat a fost in toata istoria sa” iar la inceputul anului 1929, John Jacob Raskob, CEO General Motors, a scris un articol numit „Toata lumea trebuie sa se imbogateasca” in care a sugerat ca orice american poate deveni bogat daca va investi saptamanal la bursa $15, desi la momentul respectiv venitul unui muncitor nu depasea $17$22/saptamana. Nota: recunoasteti in cele spuse mai sus o parte din Romania anilor 2004-2008? II Cifre si fapte In luna octombrie a anului 1929, istoria a considerat ca a venit momentul ca America sa plateasca pentru toate excesele facute in ultimii 10 ani. Bursa s-a prabusit cu 40% si doua au fost zilele care au ramas in memoria investitorilor: 24.10 – black Thursday – joia neagra, ziua in care trendul bursier s-a transformat din bullish (crescator) in bearish (de scadere) si, in special, 29.10 – black Tuesday – martea neagra, cea mai devastatoare zi din toata istoria bursiera a SUA, zi in care s-a anulat toata cresterea bursei din ultimul an. Doar in perioada 29 oct-13 nov, de pe bursa s-au evaporat 30 de miliarde de dolari, suma comparabila cu totalul cheltuielilor SUA in primul razboi mondial. In trei ani, indicele Dow Jones a pierdut 89% din valoare, scazand de la 381.17 puncte in 03.09.1929 la 41 de puncte in 05.07.1932 si ii vor trebui 26 de ani pentru a isi depasi din nou maximul atins inaintea crizei. Oficial, criza economica a durat din august 1929 pana in martie 1933, iar evolutia PIB-ului SUA a fost urmatoarea: 1929 – $87 miliarde; 1930 – $75 (-13%); 1931 – $59 (-21%); 1932 – $42 (-29%); 1933 – $40 (5%). Ca urmare a scaderii activitatii industriale, in 1933 aproximativ 25% (15 milioane) dintre americanii apti de munca erau someri iar venitul mediu al celor care aveau totusi de lucru a scazut cu 43%. In ceea ce priveste sectorul bancar, daca in anii premergatori crizei apareau banci noi intr-un ritm de 4-5 pe zi, in timpul crizei au falimentat in medie doua pe zi. Criza din sectorul bancar a avut trei faze: 1. octombrie-decembrie 1930, moment in care pentru prima data, unele banci au inceput sa dea semne de slabiciune iar lipsa oricarei garantari a depozitelor a facut ca panica sa se raspandeasca rapid. Daca inainte de crearea FED in 1913, bancile private aveau posibilitatea de a lupta impotriva unei recesiuni economice prin imprumuturi acordate prin intermediul unor case de clearing si/sau suspendarea temporara a dreptului de a lichida un depozit, dupa crearea FED, luarea unor astfel de masuri a devenit responsabilitatea acesteia dar in 1930, Rezervele Federale fie nu au dorit, fie nu au putut sa opreasca raspandirea acestei crize in sistemul bancar. 2. iunie-decembrie 1931. Aceasta faza a fost prefatata de falimentul celei mai mari banci austriece, Kreditanstalt (mai 1931), moment care a adus panica si in sistemul bancar european. In anul respectiv in SUA, indicele preturilor a scazut cu 9.4% (deci deflatie), indicele productiei industriale s-a prabusit cu 15%, masa monetara M1 s-a redus cu 5.7% iar rata dobanzii a ramas stabila la 11.3%. 3. decembrie 1932 – martie 1933. Aceasta a treia faza a reprezentat apogeul Marii Crize. Comparativ cu 1929, datele macroeconomice aratau astfel: rata somajului a crescut de la 3% la 25%, bursa a pierdut 80% din capitalizare, indicele productiei industriale a scazut cu 52%, masa monetara s-a contractat cu 33%, indicele 234 | P a g e

preturilor a scazut cu 33% iar o treime dintre banci ori au dat faliment, ori au fost preluate. III Renasterea Sfarsitul crizei a coincis cu instalarea la putere a presedintelui F.D. Roosevelt, care a venit la Casa Alba cu un plan ce a ramas in istorie: The New Deal. Printre masurile luate de noul guvern se regasesc: (i) infiintarea Reconstruction Finance Corporation, o entitate prin intermediul careia au fost furnizate lichiditati sistemului financiar; (ii) adoptarea Securities Exchange Act prin care s-au reglementat tranzactiile in marja si s-a stabilit cadrul legal in ceea ce priveste imprumuturile pe care bancile le pot acorda pentru astfel de tranzactii; (iii) bancile de investitii s-au separat de cele comerciale prin Glass-Steagal Act. Pentru combaterea somajului, noul guvern a infiintat „Civilian Conservation Corps”, o organizatie care angaja tineri intre 18 si 25 de ani pentru munca in folosul comunitatii (plantare de copaci, ecologie, etc), tineri care erau platiti cu $30 pe luna. Se estimeaza ca aproximativ doua milioane de americani au fost inrolati in acest program. In ceea ce priveste agricultura, Congresul a aprobat legea numita Agricultural Adjustment Act, prin care statul acorda fermierilor o compensatie baneasca pentru ca acestia sa renunte la cultivatea unei parti a pamantului (avand in vedere scaderea preturilor din perioada anterioara, scadere care a dus la falimentul agriculturii, acum statul incerca sa creasca pretul alimentelor prin reducerea productiei). Intre 1932-35, venitul fermierilor americani a urcat cu 50% iar pana in 1940, se estimeaza ca aproximativ 6 milioane de fermieri au primit un astfel de ajutor. Industria a beneficiat de aparitia in 1933 a „the National Industrial Recovery Act (NIRA)” prin care guvernul a stabilit noi reguli de business si a incurajat crearea a noi locuri de munca insa, NIRA a fost declarat neconstitutional in 1935 datorita faptului ca incuraja formarea cartelurilor si favoriza companiile mari. Toate aceste masuri (si multe altele), au dus la o crestere foarte rapida a economiei in anii care au urmat insa in 1935, productia industriala inca era cu 25% mai mica decat in 1929, in timp ce somajul scazuse de la 25% la 17%. Doar in 1940 se poate spune ca economia SUA si-a revenit complet dupa aceasta criza. IV Concluzii Putem compara efectele crizei economice actuale cu cele generate de criza din 1929-33? Raspunsul la aceasta intrebare poate fi impartit in doua: - da, pentru ca si aceasta criza a fost cauzata de specularea in exces a unor active financiare, in special actiuni si imobiliare (sa nu uitam, creditele subprime au declansat aceasta criza economica), active al caror pret a crescut complet necontrolat in ultimii 10 ani iar acum, cand pretul acestora se apropie de valori mai normale, descoperim ca bogatia mondiala s-a redus cu 30.000 de miliarde de dolari. In plus, este evident faptul ca guvernele si diferitele institutii de reglementare nu au tinut pasul cu vremurile iar cadrul legislativ existent in unele domenii este complet depasit. - nu, pentru ca acum exista mai multa bogatie, situatia economiei mondiale este incomparabil mai buna decat a fost in urma cu 80 de ani iar guvernele au fonduri pentru a lupta impotriva acestei crize. Cei mai pesimisti analisti indica pentru 2009, an considerat ca reprezentand apogeul crizei, o scadere a PIB-ului SUA de 3-4% in timp ce rata somajului nu va trece de 8-9%. Comparati aceste cifre cu cele de acum 80 de ani si veti vedea de ce situatiile nu se compara daca discutam in procente. In cifre absolute insa, pierderile de acum sunt mult mai mari avand in vedere ca in perioada 1929-33, o scadere a bursei cu 80% a dus la pierderi de zeci de miliarde de dolari in timp ce acum, o scadere de doar 40% a DJIA a dus la pierderi de mii de miliarde. Nu stiu nici cand si nici cum se va termina aceasta criza, insa sunt convins ca in perioada urmatoare, in SUA se vor pune bazele unui nou „New Deal” prin care vor fi reglementate tranzactiile la bursa, piata bancara si modul in care se evalueaza valoarea activelor depuse drept garantii pentru credite. La 80 de ani de la cea mai mare criza financiara din istorie, businessul mondial are nevoie de noi legi si reguli 235 | P a g e

pentru a functiona. Capitalismul in forma actuala si-a demonstrat limitele iar pentru a continua sa produca bogatie, fundamentele acestuia trebuie ajustate. Vor invata guvernele si investitorii ceva din actuala criza mondiala? Doar timpul ne-o va arata Interesant articol si obesrvam ca exista multe similitudini cu situatia actuala. http://khris.ro/index.php/01/2009/marea-criza-economica-din-perioada-1929-1933/ RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - bodo - 05-31-2010 09:46 AM A doua mare depresie economica 2007-2020 Omul, motorul economic Fie ca esti in Romania sau aiurea ai auzit probabil vorbindu-se de actuala "criza". Incercand sa deslusesti ce se intampla probabil ai trecut cu vederea faptul ca fenomenul este descris incomplet. Ce fel de criza ? Felul in care cuvintele descriu fenomene sau evenimente din viata reala are semnificatie foarte mare pentru perceptie, cu cat cuvintele sau frazele sunt mai vagi cu atat au darul de a stimula partea emotionala a creierului trecand peste cea cognitiva, rationala. Retine, cuvintele vagi pot impresiona emotional ! Pentru acest motiv politicienii vorbesc vag, enuntand idei care au sens la modul general dar pe care fiecare individ le interpreteaza asa cum crede de cuviinta. De aceea Obama a electrizat electoratul. Spre exemplu daca un politician spune "ma voi ocupa de ridicarea calitatii invatamantului", el se poate bucura de consensul unei intregi audiente, desi unii membri din audienta pot intelege prin aceasta fraza ca politicianul doreste sa investeasca bani in scoli, iar altii cred ca e vorba de a mari salariile profesorilor, in timp ce altii sunt convinsi ca politicianul vrea schimbarea programei scolare cu una superioara.

Termenii vagi sunt deosebit de inselatori in comunicare, fiind niste entitati incomplete, creierul le da o conotatie metaforica, si atunci au efect imediat asupra subconstientului sau partii emotionale din creier. Notiunea de criza descrie incomplet ce se intampla acum, da senzatia ca exista o criza generalizata. Ceea ce se intampla este o "criza economica". Atunci cand atentia noastra este focalizata corect asupra unei probleme, exista sanse de a-i gasi si rezolvarea. Sa incepi acum sa rezolvi o ecuatie asa la modul general este imposibil. Dar daca ti se spune ca ecuatia are nu stiu cate necunoscute si mai este definita si de alti parametri numai atunci poti lucra la rezolvarea ei. Mai mult, atunci cand trebuie sa rezolvi o problema bine definita, cum este cea de a deslusi ce se intampla acum cu criza economica, te poti inarma cu cunostintele necesare, iar informatia iti da putere. S-ar putea sa iti pierzi serviciul oricum, sau sa dai faliment, dar intelegand ce se intimpla la nivel macro, te ajuta cu siguranta in pasii urmatori pe care ii vei face. Daca esti un observator atent al societatii ai putea sa observi ca de la Vest la Est lumea este cuprinsa de un fenomen de masa: FRICA. Frica de a pierde serviciul, frica datorata incertitudinii economice, frica de pierderi banesti, frica de regres economic. Canalele de stiri erau pline pana de curand de stiri negative, si vor fi din nou in curand estimez eu, lumea e confuza si nu stie ce se intampla. Frica este o emotie foarte puternica, este mai puternica decit sora ei mai mare, dar care se afla la polul opus: lacomia. In vremurile de avant economic oamenii cauta sa se extinda, pe masura ce progresul avanseaza oamenii devin tot mai increzatori, au planuri pe termene tot mai indelungate si sunt convinsi ca totul va merge bine, viata lor, viata celor apropiati, locul unde lucreaza si economia in care se afla. Oamenii incep sa afiseze trasaturi optimiste, se imbraca intr-un stil mai deschis, prietenos, construiesc mai mult si mai mare, cheltuie mai mult si mai ales se imprumuta mai mult! Imprumutul atrage dupa sine o si mai mare crestere economica, se deschid noi piete si se fac noi investitii (Romania?) si se proiecteaza capacitati de productie care sa tina seama de cereri de produse viitoare. 236 | P a g e

Companiile se unesc sau se cumpara unele pe altele, natiunile se unesc sau formeaza aliante puternice, monedele sufera transformari pozitive (Euro), cultura, arta, filmele, sunt optimiste iar oamenii nu sunt chiar asa de deranjati de politicienii care nu se tin de promisiuni. In final se asterne o complacere generalizata, nimic nu pare sa tulbure ordinea obsteasca si apare "proiectia liniara", fiecare presupune ca daca anul asta are de doua ori mai mult decit anul trecut, tot astfel si anul viitor ar putea avea de doua ori mai mult decat anul asta. Aproape toata lumea proiecteaza trecutul liniar in viitor. Oamenii detesta incertitudinea. In mediul de afaceri, si in viata financiara a fiecaruia apetitul pentru risc creste, ce se poate intimpla rau la urma urmei, se intreaba fiecare ? Cand riscul este crescut apar si castiguri colosale, pentru ca se gasesc metode tot mai sofisticate de imprumut, cu magnificare tot mai mare, poti sa imprumuti 100 de dolari punind ca gaj doar 1 dolar, care si ala poate fi imprumutat din alta parte. Bancile sunt increzatoare ca isi vor recupera datoriile, iar oamenii doresc ca guvernele lor sa nu se amestece in treburile financiare, pentru ca sistemul de productie al "prosperitatii" sa mearga la capacitate maxima. Se insista pe ideea de liberalism economic, desigur din nou un termen vag. Apar si proiecte grandioase. Apar cei mai mari zgarie nori (alo, Dubai?), viziuni grandioase pentru orase ("metropola Bucuresti"), planuri pentru calatorii spatiale cat mai indepartate (proiectul Marte), cuceriri tehnice deosebite, mijloace noi de comunicare. Oamenii vor sa stea in contact unii cu altii, mijloacele de comunicare prolifereaza. Vanzarea si cumpararea de bunuri cunoaste tot mai putine ingradiri, economia de piata devine cuvant cheie, fiecare considera ca e dator sa aiba mai mult decat poate cumpara cu banii din buzunar. Valorile mobiliare (burse) si imobiliare sunt in continua crestere. Sa nu uitam, bancile maresc creditele crescand in acest fel masa monetara, acesti bani trebuie sa se duca undeva... Totul culmineaza cu lacomia. Nu toti sunt lacomi, pentru ca nu toti au posibilitati. Dar "noile valori" au asemanari puternice cu lacomia. Devine inadmisibil (de fapt si imposibil) sa nu platesti mancarea sau mobila pe cartea de credit, sa nu ai masina cumparata cu maximul de bani de care te poti imprumuta, sau sa nu locuiesti intr-un apartament pe care il vei putea achita doar peste 20 de ani. Intreaga societate traieste acest lucrul neverosimil, poate sa cumpere orice si sa plateasca mai tarziu ! Publicul larg este needucat in materie de credit si masa monetara, unul din 10.000 de oameni intelege cum functioneaza sistemul bancar modern, in care bancile creeaza bani din promisiunea de a plati, teoretic maximul de bani care poate fi creat este atat cat poate fi dat cu imprumut. Banii pe care bancile ii dau cu imprumut in fapt nu exista. Se poate ajunge in situatia actuala in care toata lumea pare sa fie indatorata simultan, atat guverne cat si indivizi. Undeva la punctul culminant al expansiunii economice unele credite care trebuie sa fie restituite devin neperformante la scurt timp dupa ce au fost emise, atragand vanzarea bunurilor care au fost puse ca gaj (sa zicem terenuri, materii prime, titluri, etc) , ceea ce face ca alte credite date nu cu mult timp in urma sa poata deveni si ele neperformante, atragand noi vanzari de bunuri. Astfel se intra intr-o spirala a contractiei creditului, masei monetare si economiei. Mai pe larg in urmatoarele mesaje. Aceste bunuri nu sunt doar apartamente sau lucruri pentru care in mod obisnuit se dau credite, ele pot fi o linie de credit pentru fabricile GM, sau un imprumut pentru Romania, sau unul pentru a salva o banca de pe Wall Street, da si chiar pentru zgarie norii din Dubai. Crizele economice apar intotdeauna in momente de maxim optimism, si iau pe toata lumea prin suprindere. Sunt persoane sau analisti care avertizeaza ca urmeaza schimbari profunde, dar acestia sunt luati in deradere inaintea crizelor. Lumea nu vrea sa asculte decat de cei care le fac promisiuni placute. Cu toate acestea se asteapta sa fie cu totii castigatori de pe urma avantului economic ce pare fara de sfarsit. Inaintea crizei economice majoritatea oamenilor este optimista. Apoi urmeaza un drum lung in care majoritatea urmeaza sa devina pesimista, iar economiile in general mult mai mici. Oamenii devin din optimisti tristi. Formele de exprimare in masa, arta, filmele, discursurile se schimba. De la "Gladiator" se trece la "Codul lui DaVinci". Frica ii face pe oameni conservativi, presa se straduie sa ii educe pe oameni sa nu mai cheltuie ci sa devina economi, lucru care inrautateste de fapt contractia economica. La un 237 | P a g e

moment dat, oamenii vand panicati case, titluri sau afaceri, unii uitand complet motivele pentru care au cumparat initial. Se cauta cai de investitii "sigure" de data asta, nimeni nu mai vrea sa riste nici pentru cea mai buna idee de afacere, si sunt tratate cu dezgust orice instrumente financiare bazate pe credite ipotecare sau de alt fel. Guvernele realizeaza ca programele lor grandioase nu se mai pot realiza si fie taie din costuri, fie ridica taxele, sau mai rau se imprumuta, amanand momentul scadentei inca o data. Ideile extremiste isi fac loc in politica, tot astfel si demagogii, pentru ca oamenii cauta explicatii la ce se intampla, si aceste doua categorii ofera exact mesajele pe care electoratul le cauta, cele emotionale. Cei care pana mai ieri erau considerati genii financiare ajung la zidul infamiei sau la inchisoare, sau sunt de rasul multimii, pentru ca ei erau de fapt milionari pe hartie. Acelasi public adulant care le urmarea atent miscarile in presa de can can, ii priveste acum cu dezgust si ii considera mincinosi. Valorile se schimba. Guvernele nu pot face nimic, ele sunt totdeauna in URMA evenimentelor, ele fiind prin definitie consensul unanim, multimea. Trebuie ca un grup de oameni majoritar sa isi doreasca o actiune din partea guvernului pentru ca acesta sa o execute, deci guvernul nu poate fi conducatorul fenomenelor economice, el vine doar la urma impunand masuri ca sa nu se mai intample ceea ce deja s-a intamplat si s-a si incheiat. Legile date de catre guvernul american pentru a preintampina o depresie economica au fost date la incheierea depresiei, cand nu mai era nevoie de ele. Una peste alta, simplificat, ciclul economic are la baza ciclul optimism - pesimism. Aceste doua stari emotionale subconstiente sunt motoarele expansiunii creditului si al economiei. Se trece de la pesimism de masa la optimism de masa si invers. Se stie ca "Marea Depresie din 1929 a ramas adanc inradacinata in constiinta omenirii"; e clar ca doar perceptia a ramas inradacinata, consecintele economice insa nu, pentru ca cei care au saracit atunci nu au ramas si ei perpetuu saraci, ci s-au redresat. Perceptia adanc inradacinata a fost de fapt frica. http://mareadepresie.blogspot.com/ RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - anuk - 05-31-2010 11:05 AM Descoperiri SCHELETE SI OASE IMPOSIBILE

Printre amprentele misterioase pe care arheologii le-au gasit pe Terra se afla fosile “umane” aproape pretutindeni in lume cu care ne pun cu adevarat pe ganduri si ne lasa perplecsi. Iata o succinta lista, prezentanta cronologic, cu ceea ce consideram ca merita intr-adevar atentia dumneavoastra, a acestor descoperiri absolut stranii. 1837 : resturi de pigmei Schelete care masora 0,90 si 1,35m inhumate in cosciuge din lemn, au fost descoperite in Ohio in 1837. Alaturi de ele nu se afla insa niciun obiect pentru a permite datarea culturii acestor pigmei. Numarul lor i-a facut pe oamenii de stiinta sa considere ca trebuie sa fi apartinut locuitorilor unor aglomerari umane considerabile. 1880 : cranii cu coarne Cranii umane cu coarne au fost gasite pe un pamant funerar din Sayr (Pennsylvania). In afara de acestea si de arcade sprancenate, aceste schelete poseda o anatomie normala. Dar marimea lor era dincolo de medie, adica aveau circa 2,10m. Cercetatorii cred ca au fost inhumati in jurul anului 1200 e.n. Aceasta descoperire este surprinzatoare. Unele dintre aceste oase au fost trimise la American Investigating Museum din Philadelphia. 1973 : doua schelete de 100 de miloane de ani In statul american Utah, buldozerele au scos la lumina zilei doua schelete in perfecta stare. Ele au fost examinate de profesorul de antropologie J.P. Marwitt. In opinia sa, formatiunea in care au fost inhumate 238 | P a g e

scheletele dateaza de cel putin 100 de milioane de ani. Oasele nu au fost nici sparte, nici deranjate si nu au fost transportate din acel loc de inundatii. Aparent, cele doua personaje au murit in acelasi loc unde s-au gasit scheletele lor. Avand un aspect relativ modern, fosilele nu au fost cele ale unor hominizi primitivi. Ceea ce este misterios in aceasta poveste este ca osemintele au fost fotografiate si filmate apoi trimise la universitatea din Utah. Dar, nimeni nu a cunoscut rezultatele datarii. Se stie ca seful lucrarilor, Lin Ottinger, a recuperat osemintele lasate negligent, dintr-un motiv necunoscut de Marwitt. Amprente misterioase Nicio teorie nu poate fi considerata viabila daca nu se bazeaza pe probe solide. Printre anomaliile din lumea in care traim, amprentele si fosilele stranii ne obliga de a revedea cele mai solide convingeri ale noatre. Printre aceste urme si aceste schelete incredibile, unele descoperiri nu pot fi respinse. Nu le putem explica, insa trebuie sa le intelegem. Le putem oare ignora? Aceste anomalii sunt prea numeroase pentru a fi tratate intr-un singur dosar. Sa patrundem deci in aceasta calatorie a imposibilului. Descoperile pe care vi le prezentam sunt clasate in ordine cronologica. Amprentele trecutului Amprente de 270 milioane de ani Pe o placa de calcar , de pe malul vestic al raului Mississippi la Saint Louis, in 1817, George Rappe a gasit amprente stranii. Ele masurau 266 milimetri lungime, 101 milimetri latime. Aceste amprente au fost studiate de etnologul Henry R. Schoolcraft care a facut urmatorul raport in 1822 : “Degetele de la picioare erau foarte departate si amprenta piciorului se afunda asa cum se vede la oamenii obisnuiti de a face marsuri lungi fara incaltaminte. Amprentele sunt de o mare precizie. Ele arata detaliile musculaturii si umflaturile calcaiului si degetelor. Toate indiciile conduc la concluzia ca aceste amprente dateaza din epoca in care solul era destul de mobil pentru a le conserva prin presiune si ca ele sunt autentice”. Dupa datare, acest calcar ar fi trebuit sa se intaresca acum aproximativ 270 de miloane de ani. 1880 : amprente in Carbonifer In muntii Cumberland (Kentucky), o pista de carute a scos la lumina zilei un strat de gresie din Carbonifer. Acest strat, vechi de 300 de milioane de ani, a revelat o serie de amprente : amprente de urs, amprentele unui animal apropiat de un cal mare si amprente de picioare de oameni. Degetele lor erau net marcate. Aceste urme au fost studiate de profesorul J.F.Brown, de la Colegiul Berea.

1938 : zece amprente de picioare Dr. Wilbur Burroughs, de la facultatea de geologie a Colegiului Berea, a anuntat in 1938 descoperirea a zece amprente de picioare umanoide, intr-o gresie carbonifera de la Rockcastle. Picioarele masurau 240 de milimetri in lungime si 152 milimetri in latime. Marimea pasilor era de 45cm. Nu a gasit nicio urma de coada sau de membre anterioare. Microfotografia si infrarosiile nu au aratat nicio urma de fasonare artificiala. Numaratoarea microscopica a grauntelor de nisip a indicat o compresie a solului sub amprente. Asta indica, fara contestare, ca a avut loc o presiune a unui picior uman, imposibil de reprodus prin sculptura. Roca care purta amprentele a fost estimata la 250 de miloane de ani. Din nefericire, aceasta roca a fost distrusa. 1968 : cea mai veche amprenta din lume Un colectionar amator de fosile a descoperit in 1968 amprenta unui picior incaltat cu o sandala care zdrobea un trilobit. Daca aceasta amprenta este ceea ce pare a fi, ea ar data de 300-600 milioane de ani. Amprenta a fost descoperita la Antilope Spring (Utah, S.U.A.). Sandala care zdrobeste un trilobit masoara 262 milimetri in lungime si 77 in latime. Calcaiul este putin mai uzat decat talpa. La 20 iulie 1968, dr. Clifford Burdick, geolog la Tucson, a acceptat de a veni pe sit. El a descoperit la randul sau, intr-un strat de sist, amprenta unui picior de copil. El a aratat aceasta amprenta la doi geologi si la un paleontolog. Unul dintre geologi a admis ca ea a parea a fi cea a unui fiinite umane, dar paleontologul a respins descoperirea. Niciun om de stiinta nu a acceptat de a studia aceasta amprenta.

1971 : amprenta si vulcan Amprenta unei fiinta umane parand a fugi de o eruptie vulcanica in directia fluviului Gediz, a fost descoperita 239 | P a g e

in cenusa vulcanica in 1771 in Turcia. Institutul de cercetare mineralologica din Ankara, a evaluat varsta cenusei la 250.000 de ani. Laboratorul medico-legal din Suedia a declarat amprenta de origine umana. Nimeni nu stie insa carui tip de umanoid apartine aceasta amprenta. 1976 : urme de picior si de dinozauri Se pot observa pe fundul raului Paluxy (Texas, S.U.A.) urme de dinozauri. Autenticitatea acestor urme de-a lungul raului nu a fost contestata. Geologul Jack Walper a masurat urma dintre amprente. El estimeaza ca aceasta a fost lasata de un dinozaur biped. In acelasi timp, acolo unde paleontologii nu mai sunt de acord, este ca aceste urme sunt insotite de amprente umane. Se stie ca a fost dezvaluita o frauda. Mai multe persoane din regiune au declarat ca au sculptat amprente umane pentru a le vinde turistilor in timpul crizei din 1930. Totusi, ei au declarat ca au realizat aceste copii plecand de la originale. In 1976, Jack Walper si Jon Grun au explorat fundul acestui lac. Cu ajutorul unor diguri si pompe, ei au scos la suprafata amprente de dinozauri si de picioare umane. Ceea ce surprinde este ca amprentele erau scufundate . Ar fi trebuit deci de a lucra sub apa pentru a realiza amprentele false. Dupa observatiile lor, toate urmele prezentau pe conturul lor o perna insemnand ca corespunde presiunii unui picior, care se afunda in mal. Amprentele masoara in medie 455 milimetri in lungime si 125-175 milimetri in latime.

1931-1981 : amprente gigantice In 1931, s-au descoperit amprente apartinand oamenilor in New-Mexico. In anul urmator, patru cercetatori care au studiat urmele au descoperit 13 amprente. In pofida marimii lor mari, le-au atribuit unei origini umane. De forma ovala, ele masurau 40-55 centimetri in lugime si 20-27 centimetri in latime. Pe acest sit s-a revenit in 1972, 1974 si 1981. S-au descoperit noi amprente in muntii San Andres. Nu este nicio indoiala asupra provenientii lor umana. Urmele au fost protejate in vederea cercetarilor viitoare. Teorie privind formarea amprentelor inexplicabile Dr. William Greely Burraughs, de la Colegiul Berea (Kentucky), a emis urmatoarea ipoteza : Daca o depresiune se formeaza intr-o roca purtatoare de fosile, ea se poate umple timp de mult timp cu sedimente. Aceste sedimente devin materialul in care se fosilizeaza amprenta unui picior. Aceasta faza secunda de fosilizare fiind incheiata, roca de formatie recenta poate sa apara din soclul vechi. Noile fosile par deci contemporane primelor. O obiectie majora la aceasta teorie Fosilele anormale se intalnesc la jonctiunea stratelor sedimentare insa si in adancimea rocii care nu arata niciun semn de formare discontinua. Studiul straturilor nu arata nicio discordanta in majoritatea cazurilor. Principiul de baza al stratigrafiei este ca straturile cele mai tinere se depun pe cele mai vechi. Aceasta ordine poate fi uneori bulversata. De exemplu, deriva continentelor sau formarea muntilor creand cateodata rasturnari ale straturilor. O discordanta este deci o veche suprafata de eroziune care este situata intre doua straturi ca urmare a unui fenomen neasteptat. Dar aceste discordante complica enorm seria straturilor si deci reconstituirea istoriei Terrei. In cazul amprentelor noastre stranii, nu a fost observat niciun fenomen de acest gen. RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - bodo - 06-01-2010 11:45 AM Mizele si efectele crizei

Ceea ce face actuala criza din zona Euro cu totul speciala e miza enorma. O miza mult mai mare decit in celelalte cazuri, pentru ca in joc nu mai e doar o tara, ci intreaga constructie europeana. Lumea e intr-o mare agitatie in aceste zile. La Bursa New York am asistat la momente dramatice, o cadere fara precedent, de peste 1000 de puncte - ulterior partial recuperata, la Bruxelles liderii politici ai tarilor din 240 | P a g e

zona euro, reuniti de urgenta, au anuntat vineri ca sint hotariti sa introduca un mecanism de stabilizare financiara menit sa descurajeze speculatiile care vizeaza moneda unica europeana, iar in Islanda o noua intensificare a emisiilor de cenusa vulcanica da fiori intregii industrii aeronautice. Si Romania e in mare parte in stare de soc, dupa severele masuri de austeritate anuntate de presedintele Basescu ca parte a demersului de a impiedica explozia deficitului bugetar. Daca punem lucrurile cap la cap, avem o prima lectie. O lume tot mai interdependenta si circuitele mass media globale fac ca unda de soc provocata de evenimente aparent disparate sa aiba efecte generalizate. Spre exemplu, in Europa exista temeri majore ca daca Grecia va intra in incapacitate de plata, vor urma, in lant, alte economii cu distorsiuni majore din flancul de sud al continentului, precum Portugalia si Spania. Ceea ce ar putea pune in discutie nu doar viitorul Euro, ci si chiar al Uniunii Europene in ansamblu. Asa se si explica activitatea frenetica de la Bruxelles, unde ministrii de finante ai tarilor membre s-au intilnit intr-o reuniune de urgenta pentru a stabili un plan de masuri concrete menit sa impiedice escaladarea crizei financiare alimentate de situatia din Grecia. La drept vorbind, nu e prima data cind o tara se confrunta cu acest gen de probleme . Cu noua ani in urma, Argentina chiar a intrat "in faliment", ceea ce inseamna ca de atunci are accesul blocat, ca tara, la toate pietele financiare internationale. La un moment dat, si Mexicul a trecut prin acelasi gen de momente dramatice, fiind salvata in ultimul moment printr-o interventie masiva a Statelor Unite. Ceea ce face actuala criza din zona Euro cu totul speciala e miza enorma. O miza mult mai mare decit in celelalte cazuri, pentru ca in joc nu mai e doar o tara, ci intreaga constructie europeana. In ceea ce priveste Romania, prin forta lucrurilor, e prinsa si ea in tot acest virtej economic si politic care zdruncina din temelii toata arhitectura institutionala a Uniunii Europene. Desi nu are nici pe departe o datorie publica de dimensiunea celei a Greciei (care procentual e de aproape 4 ori mai mare), Bucurestiul se confrunta cu doua probleme structurale severe, care agraveaza lucrurile: 1. are o baza fiscala restrinsa (e vorba de raportul dintre buget si PIB); 2. statul roman, la nivel central si local, e un foarte prost administrator al banilor publici. Ca sa nu mai amintim coruptia din acest system, care face ca multe din proiectele finantate din bani publici sa fie nu doar adesea mult mai scumpe decit ar fi normal, ci si prost executate. Acesta e si motivul pentru care, desi pare logic si inteligent ca taierile bugetare sa nu fie facute in bloc, asa cum s-a anuntat recent, ci individualizat, in realitate acest lucru sa nu fie posibil. Pentru ca, pur si simplu, un instrument atit de greoi si ineficient ca administratia publica din Romania nu e in stare sa actioneze asa. Acest ultim aspect trebuie avut in vedere ori de cite ori discutam situatia din tara si eventualele solutii. In Franta, de pilda bugetul de stat reprezinta circa 55 de procente din PIB. Un model excesiv de etatist, fara indoiala. Insa institutiile statului francez functioneaza. Serviciile publice sint bine puse la punct si, in ansamblu, statul francez se dovedeste a fi un administrator relativ eficient al banilor publici. Problema e ca, daca incerci sa aplici un astfel de model in alte tari, precum Grecia sau Romania, rezultatele vor fi dezastruoase. Dupa cum se vede deja in aceste zile la Atena si dupa cum arata de fapt lucrurile si la noi. Din pacate, aceste distorsiuni nu tin de o anumita echipa ministeriala. E o boala de sistem care in cel mai fericit caz poate fi partial vindecata doar intr-o perioada destul de lunga de timp. Masurile anuntate de presedinte vor provoca, cu siguranta, multe valuri sociale, dar, in realitate, in ciuda previzibilelor discursuri de infierare venite atit din zona politica cit si din cea sindicala, exista putine alternative in situatia concreta in care se afla tara in acest moment. Pentru ca putem vorbi, de pilda, cu indreptatire, de risipa banilor alocati proiectelor finantate de la buget. De ceea ce se intimpla la licitatiile publice. Dar este iluzoriu sa credem ca un fenomen atit de extins si de generalizat poate fi readus sub control intr-un timp scurt. Chiar daca s-ar face imediat toate demersurile necesare in plan legislativ si la nivelul executivului, ceea ce in sine e indoielnic. Nu trebuie sa vedem insa totul in negru. Intr-o astfel de situatie de criza exista si oportunitati. Datorita imensei presiuni sociale asupra clasei politice, e, poate, un moment unic in care acest gen de masuri de reforma, de reasezare a administratiei pe baze mai rationale si mai eficiente, demersuri blocate in trecut pe fata ori in culise, au sanse sa fie pina la urma promovate.

241 | P a g e

http://www.ziaruldeiasi.ro/ RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - anuk - 06-01-2010 12:52 PM Canionul Bryce – poate cel mai frumos canion al Terrei.

Legendele amerindienilor Paiute spun ca, dupa crearea Oamenilor de Legenda - primii oameni care au vazut lumina Soarelui sub obladuirea Marelui Spirit- un duh malefic, cel al coiotului, ar fi pacalit o mare parte a acestora si i-ar fi transformat in stane de piatra pe vecie. Anka-ku-was-a-wits, insemnand „cei cu chipurile pictate in rosu”, stramosii oamenilor, metamorfozati in bizare formatiuni calcaroase, pazesc si astazi ceea ce colonistii mormoni din Utah au numit Canionul Bryce si stancile sale uluitoare... poate cel mai bizar si, totodata, mai frumos canion al planetei. La portile sale si-au dus existenta misteriosii Anasazi, cultura precolumbiana veche de milenii ale carei urme au fost descoperite in America de Nord, la fel ca si membrii culturii Fremont, cultura al carei apogeu era atins inca din secolul al XII-lea. Lor le-au urmat indienii Paiute, cei care au dat nastere unora dintre cele mai frumoase legende ale lumii, si primii oameni care au cultivat cu succes terenurile semi-aride ale canionului. Apoi, colonistii europeni, metamorfozati in credinciosi mormoni, au pus capat existentei tribului amerindian din canion, aducandu-si vitele si gonind nativii in rezervatii in care doar amintirea Raiului in care traisera le mai putea alina trista existenta. Povestile spun ca primul alb stabilit in canion a fost un fermier scotian, Ebenezer Bryce, urmat de sotia sa Mary. Dupa el, sute de imigranti mormoni s-au ingramadit in locul pe care l-au botezat, in memoria sa, Bryce Canyon - Canionul lui Bryce. A fost, poate, frumusetea de neinchipuit a canionului din Utah cea care i-a determinat pe americani, inca din anul 1916, sa ceara stoparea distrugerilor facute de fermierii, taietorii de lemne si vanatorii mormoni. 7 ani mai tarziu, la 8 iunie 1923, Canionul Bryce era numit Monument National inca in existenta. Cuvintele sunt, insa, prea sarace pentru a descrie perfectiunea atinsa de natura in cazul Canionului Bryce. Pozitionat in forma unui amfiteatru, canionul strabatut de mii de stanci, arcuri naturale si brazi, este considerat si astazi o minune naturala a lumii.

RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - anuk - 06-02-2010 06:30 PM GIULGIUL DIN TORINO GIULGIUL DIN TORINO De cateva secole, Giulgiul din Torino constituie obiectul unor aprinse controverse. Credinciosii crestini sustin ca ar fi lintoliul cu care Iisus ar fi fost acoperit dupa coborarea de pe cruce, scepticii ca ar fi un fals rafinat. Avand imaginea lui Iisus intiparita pe el, giulgiul are o istorie zbuciumata si a starnit controverse aprige în lumea cercetatorilor. A treia zi de la moartea lui Iisus Hristos, apostolii Ioana si Petru au intrat in mormant, dar acesta era gol. Trupul lui Iisus disparuse, dar giulgiul in care fusese infasurat era aruncat pe jos si intr-un colt, impaturita, se afla panza cu care chipul Mantuitorului fusese sters de sudoare si sange. Istoria giulgiului din Torino ramane invaluita in mister. Prima dovada a existentei giulgiului apare intr-una din scrisorile Episcopului din Saragosa, la mijlocul secolului al VII-lea. 242 | P a g e

Pana in secolul al XII-lea, in Occident, nu s-a stiut mai nimic despre Giulgiu, in Rasarit, evlavia pentru panzele infasurarii, venerarea pentru marama si inchinarea la Chipul Domnului erau mijloace si cai de verificare a credintei, mai ales dupa Sinodul VII Ecumenic (787). In anul 944 giulgiul a fost dus de la Edessa in capitala Bizantina, Constantinopol. In anul 1172, Amonis, regele Ierusalimului, insotit de cronicarul Wilhelm de Tyr vin la Curtea Bizantului. Imparatul Manuil Comnenul, obisnuit cu vizite si cu faste ceremonii, arata oaspetilor comorile Bizantlui din timpul lui Constantin cel Mare, Teodosie, Justinian etc. Cei doi raman uimiti de cele aflate despre Iisus Hristos, de vederea cuielor, sulitei, buretilor pentru otet si Giulgiului, lucruri atat de cinstite in Cetatea sfanta eliberata cu atatea jertfe omenesti.

In jurul anului 1200, Nicolae Messoritis, la cererea Curtii Bizantine si patriarhului de Constantinopol face un nou inventar la Capela Sf. Maria pune Giulgiul, alte relicve si numeroase obiecte sfinte intr-o ladita si le transfera pentru mai multa siguranta in Biserica Manastirii Vlahernelor, notand: Giulgiul este din panza obisnuita de in, miroase inca tare a smirna…. Cel mai mult au fost atrasi de mirajul Giulgiului apusenii. Cavalerul Roberto de Clari, cronicarul cruciadei a IV-a, scria inca din 1203: desi am vederea slaba cred ca am vazut chipul lui Hristos pe o panza din Bizant…. Armata cruciatilor, in 1204, cucereste Constantinopolul si avida dupa obiecte sfinte pentru comert. Othon de la Roche, pe ascuns a impachetat Giulgiul sub hainele sale de cavaler si l-a trimis tatalui sau, Donche de la Roche, care il primeste in 1206, la Lirey (Franta). Acesta daruieste panza episcopului Amedeo de Bessancon. La randul sau Bessancon o depune in Biserica Sf. Stefan. In 1349, un fanatic aprinde focul langa incinta si un incendiu mistuie biserica; ca prin minune, Giulgiul este salvat fara a suferi vreo stricaciune. Nobilul Geofrey de Charny plateste sume mari de bani si ridica relicva de la Lirey, ducand-o la Trieste. Dupa putina vreme, panza este depusa in biserica Sf. Ipolit, transportata cu mare cinste la Chymy(Belgia). Prima prezentare publica a Giulgiului in Europa a avut loc in anul 1357 la Lirey. In 1450, Contesa Margareta, nepoata de fiu a lui Giofrey de Charny, ofera Panza ducelui Ludovic I. Acesta, mai rece si strain de sensibilitatile crestine, daruieste Panza familiei Savoia. In cinstea Panzei, considerata cu adevarat sfanta, Casa de Savoia ridica o capela la Chambery, care, in 1532 este mistuita de flacari, dar din nou Panza iese nevatamata. Cu un ceremonial deosebit Panza este dusa, in 1578, la Catedrala Sf. Ioan Botezatorul din Torino. In 1898, cavalerul Secondo Pia a avut ideea de a fotografia panza sfanta pentru publicitate in toata lumea, dar pe negativ in loc de fasii obisnuite, a aparut imaginea unui om in suferinta. Cei credinciosi n-aveau nevoie de demonstratii fotografice, cei curiosi au navalit asupra panzei si valva declansata a determinat municipalitatea din Torino sa inchida lada cu relicva. Pentru prudenta, giulgiul nu a mai fost expus. In 1931 cardinalul din Torino iarasi a incuviintat expunerea panzelor, nu numai giulgiul, ci si alte fasii banuitoare, care ar poseda puteri miraculoase (husa cu care a fost invelit giulgiul). De data aceasta, savantii de diferite indeletniciri au inceput investigatiile. Cand toata lumea credea ca pe panza a fost pictat chipul Domnului, iata ca biologii si antropologii constata fantasticul: chipul aparut este al unui om si inca din sange nu din vopsele. In 1946, Giulgiul a fost expus din nou in acelasi loc. Cu toata amaraciunea razboiului pelerinajul s-a reluat. 243 | P a g e

Un raport de medicina legala publicat in anii1970 in U.S.A., inaintea analizelor din 1978, a constatat urmatoarele: anatomic (indiferent de felul cum au luat nastere) amprentele nu sunt false. Patologic si fiziologic corespund unor detalii care in urma cu 150 de ani nu putea fi cunoscute de un falsificator. Persoana a avut 1.80 m inaltime, cca. 77 kg., de tip semitic. Pe cap, pe ceafa si pe frunte se observa o multime de rani mici din care s-a scurs sange. Incheietura de la mana stanga (negativul imprimat pe giulgiu este proiectia inversa a corpului ! ) arata o rana destul de mare. Mana dreapta este acoperita de mana stanga. Rana mainii stangi este tipica modului roman de rastignire. Ranile si umflaturile de pe umeri arata ca condamnatul a trebuit sa poarte un obiect destul de greu. Pe partea dreapta a pieptului (pe fotografie pe partea stanga !) se observa o rana ingusta (locul unde a fost intepat de lancea lui Longinus !). Ranile de la picioare corespund locului prin care s-au fixat cuiele. Se pot constata, deci, paralele intre raportul de medicina legala publicata in anii 1970 si relatarile Evangheliilor asupra executiei lui Iisus. Totusi, rezultatele acestui raport nu au fost suficiente pentru a confirma autenticitatea Giulgiului. O comisie de specialisti urma sa stabileasca daca amprentele sunt autentice (urme ale unui corp uman), daca persoana a fost crucificata (pe vremea luin Iisus sau mai tarziu) sau daca este unfals. Spre mijlocul anilor 1970 s-a constituit in U.S.A. o grupa de cercetatori, care si-a propus elucidarea prin mijloace moderne a misterului Giulgiului din Torino. Inainte de deplasarea la Torino, pe baza unei fotografii din 1973, s-a constatat (prin studiu microscopic) ca culorile de pe Giulgiu nu indica directii anumite, cum sunt totdeauna culorile pictate cu pensula, ci sunt neorientate. Chipul de pe giulgiu nu a luat nastere, nici prin pictura cu ulei, nici cu vopsele de apa. Fotografia a fost analizata si cu un microcomputer, obtinandu-se o imagine tridimensionala nedeformata a persoanei crucificate (picturile obisnuite ofera si ele pe computer proiectii tridimensionale, dar puternic deformate, ireale !). Persoana crucificata de pe Giulgiu apre intr-o imagine nedeformata, ceea ce presupune dozarea naturala a luminii si umbrelor. Imaginea prezinta cu siguranta un om crucificat. cu o expresie prietenoasa a fetei, cu par lung, cu barba si mustata. In 1978, cu prilejul implinirii a 400 de ani de la predarea giulgiului Domului din Torino, biserica a permis studiul giulgiului de catre doua comisii independente: una americana si una italiana. Timpul de studiu a fost limitat la 5 zile, Giulgiul fiind expus in acest rastimp intr-o sala a Palatului Reale de langa Dom, fosta resedinta a familiei Savoya din Torino. Giulgiul are lungimea de 4,36 m, latimea de 1,10 m ,si este alcatuit din fire de in tors manual, iar tesatura urzita (tot manual). Pe tesatura apar doua amprente: partea din fata si din spate a unui barbat neimbracat, biciuit si crucificat. Corpul a fost asezat pe spate, pe jumatatea inferioara a giulgiului, petrecandu-se cealalta jumatate a giulgiului pe deasupra. Materialul prezinta numeroase gauri (in prezent peticite), locurile arse la incendiul din 1532 si mai multe pete de apa de la stingerea acestui incendiu. Cercetatorii au fost siguri ca pe giulgiu se afla imprimat intr-adevar un om martirizat si crucificat, ca nu poate fi vorba de un fals, insa s-a pus problema datarii corecte a varstei materialului si a urmelor imprimate pe giulgiu, spre a se constata daca giulgiul are vechimea crezuta. Pentru determinarea varstei relative s-au executat cateva analize de polen, constatandu-se ca doua specii de polen provin din Palestina. Prin spectroscopie de reflexie s-au pus in evidenta urme de murdarie pe talpi, ceea ce denota ca condamnatul a umblat descult in ultimele ore de viata, urme invizibile ochiului, excluzandu-se prin aceasta posibilitatea adaugarii lor intentionate pe tesatura. Unul dintre membrii comisiei a sustinut insa ca substanta galbena ca paiul, cu care este impregnat giulgiul, ar fi un amestec de oxizi de fier si gelatina, folosit de catre falsificator si aplicat cu mana pe tesatura. Afirmatiile 244 | P a g e

sale s-au bazat insa numai pe analize nechimice, microscopice. Alti membrii ai comisiei au sustinut din contra, pe baza analizelor chimice, ca acea substanta este un compus organic, iar pe alocuri (langa rani) ar fi urme sigure de sange. Comisia a mai constatat rani la nas si la barbie (datorate unei probabile cazaturi), urme de lovituri pe fata, cat si fluierele picioarelor intacte. Neclarificata a ramas problema modului cum s-a putut imprima pe tesatura conturului crucificatului si daca sangele provine din rani vii ,sau daca e sange coagulat al unui om deja mort la intinderea pe panza. In urma rezultatelor provizorii, cercetatorii si-au pus logica intrebare: giulgiul a invelit un om mort sau un om inca viu ? In pofida dubiilor exprimate, analizele spectrale au indicat existenta sigura a unor pete de sange pe giulgiu. Se stie ca un cadavru nu mai sangereaza. Interesantaeste analiza sangelui, care pe pelicula are numeroase mutatii in functie de intensitatea luminii, de radiatii.Abia acum este indreptatit, dupa doua secole, si Secondo Pia care a observat, cand a primit negativele, ca petele de sange se deosebesc de imagine. Partile de sange, de obicei apar in alb pe negativ, ceea ce dovedeste ca acestea sunt pozitive, in timp ce imaginea trupului este, dupa cum am vazut, negativa.Alta enigma intre sange si trup: cand s-a desfacut partea din spate a giulgiului, specialistii, inmarmuriti, au observat ca un lichid vascos a patruns prin panza. Totusi, imaginea trupului nu poate fi vazuta prin spatele giulgiului. Concluzia: cele doua suprafete au fost pregatite in mod diferit. Supuse razelor X si ultravioletelor, imaginile dovedesc ca sunt pete de sange si reactioneaza in acelasi mod. Cei care cred in autenticitatea giulgiului au primit cu indignare rezultatele testelor cu carbon radioactiv, potrivit carora panza nu ar avea mai mult de 700 de ani, datand din perioada 1260 -1390. Rezultatele acestor teste au fost insa spulberate de recentele descoperiri ale unui grup de cercetatori de la Societatea Americana de Microbiologie, care, dupa ce au examinat monstre de dimensiuni microscopice, au constatat ca firele giulgiului erau impregnate cu bacterii si ciuperci mai tinere decat panza. Din acest motiv, varsta aratata de teste este de fapt media dintre cea a panzei si cea a microorganismelor. In mai 1933, dr. Leoncio A. Garza Valdes, seful echipei de cercetatori americani, a calatorit la Torino si a examinat o monstra din lintoliu, cu aprobarea Bisericii Catolice. De indata ce am privit bucatica de panza la microscop, am descoperit ca era foarte contaminata, a spus dr. Garza. Mi-am dat seama imediat ca testele cu radiocarbon au stabilit data unui amestec al inului cu bacteriile si ciupercile care au crescut pe fire de-a lungul secolelor. In Evanghelia de la Ioan se arata ca, intrand in mormant, apostolii au vazut giulgiul aruncat pe jos si stergarul, cu care a fost infasurat chipul lui Iisus Hristos, impaturit si pus intr-un colt. In prezent, acest stergar se afla in catedrala din Oviedo. Relicva din Oviedo este o bucata de panza masurand aproximativ 84x53 cm, dar pe care nu este imprimata nici o imagine. Istoria stergarului este bine documentata si mult mai simpla decat a giulgiului. Studiile efectuate asupra acestei relicve de o echipa de cercetatori spanioli sugereaza ca omul a carui fata a fost infasurata cu el a murit in pozitie verticala. Mai mult, cercetatorii au descoperit urme de mir si aloe, mirodenii despre care Biblia afirma ca sunt folosite pentru a unge trupul lui Hristos. Petele au fost studiate si din punct de vedere antropologic si s-a constatat ca chipul cu care panza a venit in contact avea trasaturi tipice evreiesti (pometii obrajilor pronuntati si nas proeminent). Analizele asupra stergarului din Oviedo au dezvaluit informatii suficiente pentru a sugera ca acesta a fost in contact cu fata lui Hristos dupa rastignire. Insa dovezile cele mai fascinante, afirma oamenii de stiinta, ies la iveala atunci cand aceasta panza este comparata cu giulgiul din Torino. Prima si cea mai frapanta coincidenta 245 | P a g e

este aceea ca sangele gasit pe ambele panze apartine aceleiasi grupe, AB. Lungimea nasului, calculata dupa asezarea petelor de fluid pe stergar, are 7 cm, adica exact aceeasi dimensiune cu nasul barbatului de pe giulgiu. Cercetatorii au aplicat diverse tehnici de suprapunere a imaginilor si au descoperit ca 70 de pete de pe fata stergarului si 50 de pete coincid cu cele de pe giulgiu. Singura concluzie posibila, afirma savantii spanioli, este ca relicva din Oviedo a acoperit aceeasi fata ca si giulgiul din Torino.

Controversele pe aceasta tema nu au incetat nici in ziua de azi, in ciuda nenumaratelor teste stiintifice la care a fost supusa pretioasa relicva. Disputa poate fi sintetizata în declaratia cercetatorului american John Walsh: "Giulgiul din Torino este fie cea mai cutremuratoare si instructiva dovada ca Iisus a existat... fie este una dintre cele mai ingenioase produse ale mintii si mainilor umane cunoscute pana astazi. Ori este una, ori alta. Nu exista cale de mijloc." RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - bodo - 06-03-2010 09:56 AM Cele mai ciudate afectiuni medicale Omul care nu se poate ingrasa Domnul Perry de 59 de ani sufera de o boala de care multe femei ar vrea sa se molipseasca. Poate sa manance orice, de la cartofi prajiti si hamburgeri la zeci de prajituri, si nu se poate ingrasa. Copil fiind era mai dolofan insa la varsta de 12 ani a slabit aproape peste noapte. Dupa aceea s-a chinuit sa se ingrase la loc, a mancat cat de mult a putut, cat de gras posibil, insa fara niciun rezultat. Nu putea nicicum sa se ingrase. Dupa zece ani de teste, medicii au reusit sa-i puna un diagnostic bolii. Se numeste lipoatrofie si face ca corpul sa arda extrem de repede grasimea, neputand sa se ingrase. Corpul sau produce de sase ori nivelul normal de insulina. Omul care nu simte frigul Wim Hof din Olanda este cunoscut mai degraba cu porecla Iceman. A inotat sub gheata, a stat intr-o lada plina de gheata, a urcat pe Mt. Blanc in pantaloni scurti, a depasit orice record mondial legat de indurarea frigului. Medicii nu prea pot sa-si explice gradul uimitor de ridicat in care barbatul de 48 de ani indura frigul, insa este clar ca rezista in fata unor temperaturi scazute care pentru noi, oamenii obisnuiti, ar fi fatale. Fata alergica la apa Cu totii stim ca exista hydrophobia, insa in cazul fetei de 19 ani Ashleigh Morris nu este vorba de o fobie. Ea este alergica la apa. Daca inoata, face dus sau are cel mai mic contact cu apa ii apar pe piele iritatii dureroase. Sufera de o afectiune rara numita urticarie acvagena, existand cazuri extrem de rare in toata lumea cu acesta boala ciudata. Femeia care nu poate uita AJ, cum a fost poreclita femeia de 40 de ani care doreste sa-si pastreze anonimatul, isi poate aminti cu lux de amanunte ce i s-a intamplat in fiecare zi de mai bine de 25 de ani. Memoria ii lucreaza fara incetare, automat si incontrolabil astfel ca, daca alegi o data la intamplare din ultimii 25 de ani, iti va putea spune cu cele mai mici detalii ce i s-a inmplat ei in ziua respectiva, chiar si evenimentele din acea zi care i-au atras atentia, ce zi din saptamana era si starea vremii. Fata care mananca doar Tic Tac 246 | P a g e

Meet Natalie Cooper este o fata de 17 ani care nu poate manca nimic fara sa i se faca rau. Nimic inafara de Tic Tac. Micutele bombonele sunt singurele pe care stomacul ei le accepta. Doctorii nu pot sa dea o explicatie acestui fenomen. Si cum nu poate trai doar din Tic Tac, fata este hranita printr-un tub cu un amestec nutritiv special creat de catre doctori. Fata care se prabuseste cand rade Kay Underwood, de 20 de ani, sufera de cataplexy, aduca orice fel de sentiment puternic face ca muschii sa i se slabeasca dramatic. Frica, bucurie, nervozitate, supriza, uimire, orice sentiment puternic o poate face sa cada din picioare pe loc. In unele zile Kay poate sa cada si de 40 de ori fiind slabita de sentimentele ei. Femeia alergica la tehnologie Pentru majoritatea dintre noi este cat se poate de firesc sa vorbim la mobil, sa lucram la computer, sa ne uitam la televizor, sa gatim la cuptorul cu microunde. Insa pentru Debbie Bird tote aceste lucruri normale o afecteaza extrem de tare. Femeia de 39 de ani este alergica la campul electromagnetic, asa ca de fiecare data cand se afla in preajma computerelor, telefoanelor mobile, cuptoarelor cu microunde, chiar si a unelor masini pielea i se irita dureros si pleoapele i se umfla de trei ori marimea normala. http://www.media1.ro/magazin/cele-mai-ciudate-afectiuni-medicale/ RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - anuk - 06-03-2010 11:11 AM Simbolistica oculta . Un simbol reprezinta simplificarea unui concept, a unei idei etc. intr-o forma grafica acceptata general ca un reprezentant al ideii respective. Spre exemplu, recunoastem crucea ca simbol al crestinatatii, simbolul “+” ca simbol al adunarii in matematica iar simbolul “$” - moneda Statelor Unite. Ce se intampla totusi atunci cand reprezentarea general valabila este una gresita? Ce se intampla atunci cand simbolurile carora le atribuim un anumit inteles reprezinta mai mult decat ne imaginam? Exista 7 astfel de simboluri in acest articol: 1. Crucea intoarsa 2. Svastica 3. Steaua lui David 4. Pentagrama 5. Simbolul infinitului 6. Inima 7. Caduceul

1 Crucea intoarsa sau Crucea Sfantului Petru. Simbolul din figura 1.1 este vazut in genere ca un simbol satanic, probabil datorita negatiei martiriatului lui Hristos. Media si legendele moderne legate de apocalipsa si conspiratii satanice intretin intelegerea incorecta (sau poate doar incompleta) a simbolului. In fapt, reprezentarile din figurile 1.1 si 1.2 sunt numite de cunoscatori “Crucea Sfantului Petru”. Se spune despre Sfantul Petru, unul dintre cei 12 apostoli ai lui Iisus, ca a refuzat sa fie crucificat asemeni lui Iisus, din umilinta. Ca rezultat, sfantul a fost martirizat invers. Figura 1.3 reprezinta “Crucea Lorraine”, un simbol apropiat de crucea intoarsa prin compozitia grafica. Originea este diferita: folosita initial de Ducele de Lorraine (de unde si numele), a fost adoptata de alchimisti in perioada Renasterii ca simbol al pamantului si al sufletului materiei. 247 | P a g e

In 1940 simbolul Crucii Lorraine a fost folosit de Amiralul d’Argenlieu, ca simbol al rezistentei Franceze, simbol opus svasticii naziste 2 Svastica.

departe unul dintre cele mai controversate si prost intelese simboluri in cultura europeana recenta, svastica este un simbol ce traverseaza culturile intregului pamant. De la mozaicurile romane, la vasele Greciei Antice, la templele hinduse, picturile budiste, cultura nativilor Nord Americani, svastica este vazuta ca un simbol religios. Numele “Svastica” provine din sanscrita unde “su” inseamna “bun” iar “vasti” insemna viata. Traducerea aproximativa ar fi “Viata buna”. Figurile 2.1 si 2.2 sunt reprezentari ale simbolului hindus Manji, reprezentand legatura universului cu pamantul si a binelui cu raul , toate aflate intr-un echilibru dinamic, dat de terminatiile crucii solare. Figura 2.3 : civilizatiile precrestine din Europa vedeau Svastica drept un simbol solar, al fertilitatii si puterii. Grafismul din figura 2.3 este reprezentarea “crucii tunetului”, marca zeului tunetului Perkons. Figura 2.4 este o svastica decorativa. Un simbol mai nou, derivat din svastica nazista este simbolul neonazist din figura 2.6. Acest simbol este format din 3 cifre 7, ce formeaza impreuna “777″, simbol al biruintei asupra anticristului. Figura 2.5 a fost marca sectei Raelitilor pana in 1991. Grafismul descrie o galaxie ce se invarte intr-o Hexagrama. Simbolul a fost considerat nepotrivit si a fost redesenat in 1991. De mentionat ca secta raelitilor nu are nicio legatura cu miscarea neonazista, 3 Steaua lui David. Steaua lui David sau “Magen David” in ebraica, este o hexagrama ce apare ca simbol in perioada 800-600 i.H. Simbolul este recunoscut ca marca a iudaismului si imagine a Israelului. Hexagrama este compusa din alaturarea a 2 triunghiuri, orientate in sus, respectiv in jos. Cele 2 triunghiuri au fost folosite in evul mediu de catre alchimisti pentru a simboliza apa respectiv focul. Ce altceva simbolizeaza cele doua triunghiuri? uniunea intre femeie si barbat, echilibrul intre bine si rau, relatia dumnezeu - om si in acelasi timp, in Kabala - perfectiunea, “Sefirah Tifaret” . In antichitate simbolul hexagramei a fost cunoscut ca semn al imperiului ebraic. Odata cu cucerirea acestuia si imprastierea poporului evreu, a inceput sa se raspandeasca si simbolul. “Sigiliul lui Solomon”, cum mai este cunoscuta steaua in lumea araba si in practicile oculte, este simbolizata, contrar aparentelor, prin litera 7, formata prin adunarea celor 6 colturi cu centrul hexagramei. Figura 3.1 reprezinta simbolul poporului evreu, adoptat in 1948 alaturi de culoarea albastra. Figura 3.2 este un simbol Rasta, aparut in aceasta religie prin practicile si credintele zioniste. Figura 3.3 este denumita Hexagrama Unicursala, numele fiind dat de posibilitatea de a desena acest simbol fara intrerupere. Este un simbol creat de Aleister Crowley, ocultist, francmason si scriitor. Simbolul este purtat de adeptii miscarii religioase Thelema. Figurile 3.4, 3.5 si 3.6 sunt in ordine: Steaua Mesianica (imagine folosita de primele miscarile crestine), Hexagrama Raelitilor (descrisa la punctul II) si Sigiliul Mesianic (compus din simbolul mesianic al pestelui, folosit de primii crestini pentru a-si declara apartenenta la crestinatate, steaua lui David si Menorah, unul dintre cele mai vechi simboluri religioase iudaice). 248 | P a g e

Pe ultimul rand gasim Shatkona, in figura 3.7, o imagine hindusa folosita pentru a simboliza creatia si legatura intre barbat si femei, apa si foc. Cea mai interesanta reprezentare a hexagramei o gasim in figura 3.8, alaturarea intre un echer si un compas, unul dintre cele mai cunoscute simboluri masonice. Alaturarea simbolizeaza creatia divina si intelegerea de catre umanitate a importantei creatiei. De multe ori simbolul este prezentat avand litera “G” (God) in centru. Daca veti cerceta veti descoperi ca hexagrama insasi este des folosita in simbolistica masonica. 4 Pentagrama. Pentagrama - un simbol transcultural, ce se poate gasi in cultura hindusa, greaca, romana, babiloniana etc. In ultimul secol insa a fost legat de trei mari concepte cultural - religioase: Satanismul, miscarea Wicca si Francmasoneria. De notat este ca in general pentagrama reprezinta in multe culturi cele 4 elemente (pamant, foc, apa, aer) plus ceea ce este numit “suflet”. Alaturarea acestor 5 elemente da nastere luminii, ordinii in univers. In genere pictograma satanica este reprezentata asemeni figurilor 4.1 , cu un colt indreptat in jos iar in interiorul stelei - Capra Sabatica, gresit asemanata zeitatii oculte Baphomet. Uneori simbolul este reprezentat inconjurat de 2 cercuri si numere pitagoreice. Un amanunt important este ca steaua satanica nu este o negare a pentagramei Wicca iar diferentierea orientarii colturilor (sus sau jos) este o diferentiere moderna, aceasta neexistand pana in secolul 19. Pictograma Wicca este incadrata intr-un cerc de obicei, imaginea fiind un simbol al credintei adeptilor. Totusi, tinerii adepti ce se tem de raspunsul social negativ pe care l-ar putea avea convingerea lor religioasa poarta obiecte ce reprezinta pentagrame stilizate asemeni celor din figura 4.2 . Pentagrama este de asemenea un puternic simbol in Masonerie unde este folosita atat cu un colt orientat in sus cat si cu el in jos in cazul simboluilui" Steaua Estului" simbol al Grupurilor Masonice Feminine (figura 4.3 ) 5 Simbolul Infinitului Simbolul infinitului (5.1) a fost descoperit in anul 1655 de catre matematicianul John Wallis si a fost botezat 40 de ani mai tarziu de catre Bernoulli “lemniscus”, ceea ce in latina inseamna “funda”. Partea interesanta vine atunci cand privim simbolul din figura 5.2, simbolul alchimist pentru sulf, echivalentul in alchimie al sufletului uman. Totusi, odata cu acapararea simbolului de catre biserica satanica lui Anton La Vey, simbolul este mai des vazut drept “Crucea Pontificala a lui Satan’.

5 Simbolul inimii. Un simbol vechi, de asemenea transcultural, asociat mai degraba judecatii si sentimentelor decat organului ca atare, simbolul inimii dateaza dinaintea epocii de gheata si reprezinta un semn al apropierii, afectiunii si iubirii. Totusi, este de notat intelesul hazliu pe care simbolul il are in Suedia, unde este asociat toaletelor si defecarii. Nu trimiteti suedezilor inimioare. Cea mai comuna reprezentare a inimii ca simbol semn al dragostei este cea din figura 6.1. Simbolul se gaseste si in cultura greaca, aici repezentandu-l pe Dionysos, zeul vinului. Figurile 6.2 si 6.3 sunt variante africane ale simbolului, prima reprezentand intoarcerea iar cea de-a doua durere si suferinta. Printre multele interpretari pe care le poate gasi simbolul se afla: insemn al placerii carnale, al penetrarii si 249 | P a g e

pasiunii cand este reprezentata strapunsa de o sageata (figura 6.4), simbol religios Voodoo (figura 6.5 insemnul zeitei Erzulie, patroana a dragostei), sau simbolul prieteniei in cultura Irlandeza - Claddagh (figura 6.6). Claddagh este format din 2 maini apropiate de o inima, simbolizand prietenia si o coroana deasupra inimii, simbolizand loialitatea. In crestinism exista 2 reprezentari deosebite ale inimii, de multe ori incurcate de necunoscatori. Prima (figura 6.7) este cunoscuta sub numele Sacre-Coeur (inima sacra) si este cunoscuta inca din secolul al saptesprezecelea, nascuta din viziunile sorei Maria Margareta. Imaginea simbolizeaza legatura intre uman si divin conform viziunilor sfintei. Interesanta este si legatura cu simbolul sulfului ( vezi V. SIMBOLUL INFINITULUI ), daca ar fi sa inlocuim inima cu funda lui Bernoulli. O dovada ca stiinta empirica si religia se impleteau inca din acea perioada. O alta inima caracteristica religiei crestine catolice este Inima Imaculata a Fecioarei Maria ( figura 6.7 ), simbol al durerii si al suferintei. Inima este prezentata strapunsa de un pumnal (uneori de 7, ca simbol al celor sapte dureri ale Fecioarei) si inconjurata de trandafiri si flori de liliac.

7 Caduceul, Toiagul lui Asclepios si Pocalul Hygeei .

Trei simboluri, reprezentand in aparenta acelasi lucru: Caduceul (figura 7.1) - simbolul zeului grec Hermes (Mercur la romani), ocrotitor al comertului si al hotilor. Caduceul este intruchipat de 2 serpi incolaciti in jurul unui toiag ce prezinta in partea superioara 2 aripi. Simbolul este folosit in mod eronat de anumite institutii medicale in locul Toiagului lui Asclepios (figura 7.2). Asclepios sau Esculap este zeul medicinei si este cunoscut ca fiul al lui Apollo. Se spune despre Asclepios ca ar fi fost educat in arta vindecarii prin medicina de catre centaurul Chiron. Asclepios ar fi fost, conform mitologiei grece, medicul argonautilor, atat de priceput in arta vindecarii incat putea aduce la viata mortii. Se mai spune despre Esculap ca avea 3 fiice: Meditrine, Hygeia and Panacea, simboluri ale medicinei, igienei si vindecarii. De la Hygeia vine cel de-al treilea simbol al medicinei - Pocalul Hygeiei ( figura 7.3 ), simbol al vindecarii si regenerarii. VIII. La sfarsit Simbolistica este un domeniu ametitor. Atatea informatii si atatea concepte inradacinate in noi si in lumea ce ne inconjoara. Am discutat despre 7 simboluri insa exista zeci, poate sute de mii de simboluri uitate, ascunse, abia asteptand sa isi spuna povestea. Tot ceea ce trebuie sa faci este sa o asculti. RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - bodo - 06-04-2010 09:21 AM TOTUL DESPRE CRIZĂ: „Trăim eşecul intervenţionismului masiv al statului în economie” Cum putem denumi situaţia economică actuală? Este o criză, o sumă de crize sau depresie economică? Care sunt rădăcinile şi cât de adânci în istorie sunt ele? Care sunt soluţiile viabile? Pentru a găsi răspunsuri la aceste de întrebări am stat de vorbă cu deputatul Varujan Pambuccian pentru primul dintr-o serie de INTERVIURI CAPITAL.RO cu specialişti care oferă explicaţii de profunzime legate de criza economică. Cunoscut pentru activitatea sa legată de industria IT&C (fiind membru al Comisiei pentru Tehnologia Informaţiei şi Comunicaţiilor din cadrul camerei inferioare a Parlamentului), pentru faptul că este reprezentantul minorităţii armene din România şi - de ignoranţi - pentru faptul că are acelaşi prenume ca liberalul Varujan Vosganian, Pambuccian îşi prezintă concepţiile sale asupra evenimentelor economice la care suntem martori. În timp ce mulţi caută justificări în trecutul apropiat şi cred că această criza nu va mai dura mult, el vede mai în profunzime, identificând rădăcinile acestei depresii economice în prima parte a secolului 250 | P a g e

trecut. De la „New Deal”-ul din SUA, la cota de impozitare de 4% în România Depresia aceasta poate fi un final al perioadei începute odată cu proiectul „New Deal” al preşedintelui SUA Franklin Delano Roosevelt, care a introdus intervenţionismul excesiv al statului în economia liberă, program alimentat de renunţarea la legătura strânsă dintre dolar şi aur şi de creditarea lejeră din ultimii ani. În acelaşi timp, depresia poate marca începutul unei noi perioade economice. Astfel, argumentele nu stau numai creditarea lejeră, dar şi în deciziile majore pe plan economic ale secolului XX, precum şi în punctul central al economiei: chiar conceptul de bani. Soluţiile imediate ar fi în deplin acord cu agenţii economici sufocaţi de lipsa banilor şi în totală contradicţie cu politicienii dependenţi de fiscalitatea excesivă: o cotă de impozitare de 4% şi o Taxă pe Valoarea Adăugată de 25%. În discuţia capital.ro cu Varujan Pambuccian, am încercat să identificăm cauzele, motivaţiile, justificările, argumentele şi soluţiile. Interviul apare sub forma a două versiuni. În varianta multimedia am redat pe suport video punctele nodale ale discuţiei, iar în cea de-a doua vă prezentăm transcrierea clasică a întregului interviu. „Sfârşitul socialismului lejer” Am putea considera această criză drept un final al socialismului politic lejer şi a celui monetar apărute după Marea Depresie din 1929-1933, odată cu programul „New Deal” al preşedintelui american Roosevelt, crede Varujan Pambuccian. Soluţia miraculoasă de atunci a funcţionat cu rezultate bune pe termen scurt, dar a fost apoi continuată în timp, îmbunătăţită, acaparând astfel pârghiile economice şi înlocuind piaţa liberă 100% cu o piaţă liberă în care statul intervenţionist are un cuvânt greu de spus. Asemănările dintre socialismul în care statul este unicul jucător, cum a fost cel trăit de noi, şi socialismul în care statul intervine constant, cum se întâmplă acum, pot fi surprinzătoare. Situaţia actuală poate fi un sfârşit al acestui tip de socialism lejer. Pambuccian consideră că socialismul de acest tip a fost promovat de politicienii care au văzut în el metoda ideală de a-şi mulţumi foarte uşor electoratul. Folosind capacitatea statului de a interveni în economie, politicienii aflaţi la putere după programul „New Deal” au făcut mai mult proiecte pe termen scurt. Din nefericire, în această manieră a fost conservată în timp ideea de intervenţionism. „Ajung doi ani la guvernare ca folosind o forţă a statului să poţi realiza nişte proiecte? Da, dacă forţa statului este suficient de mare şi dacă economia este suficient de dependentă de stat. Ce poţi să faci? Protecţie socială. Cum? Redistribuind. Luând bani masiv cu taxe şi impozite din economie şi redistribuind după cum ai tu electoratul. Este cel mai simplu lucru. Poţi să te implici direct în economie, făcând fabrici, uzine, autostrăzi şi alte lucruri. Pe care nu contează dacã le faci prost sau bine, contează că angajezi lume, că se vede ceva! Toate generaţiile de politicieni care s-au succedat dupã New Deal au gândit în felul acesta. Şi lucrul acesta, pas cu pas a dus la o mai masivã intervenţie a statului în economie şi au necesitat în continuu resurse financiare din ce în ce mai mari”, apreciază el. „Totul a început de la creditarea foarte facilă a orice” Momentul de astăzi şi depresia economică de acum au rădăcini istorice. Mai întîi eliminarea dolarului emis privat în SUA, crearea Fed-ului la începutul secolului XX, programul „New Deal” din 1933, conferinţa de la Bretton Woods din 1944, ruperea dolarului de aur în 1971. Pentru a compensa şocul de încredere care a lovit pieţele în acel moment, preşedintele Richard Nixon a garantat dolarul cu totalitatea depozitelor băncilor americane. „În 1971, SUA aveau datorii mari, pe care trebuiau să le plăteascã. Erau datorii mari externe, era războiul din Vietnam, Nixon era preşedinte. La un moment dat a trebuit să aleagă cum să-şi plătească datoriile. Dar cum? Bani nu mai erau. Ce putea să facă era să mobilizeze o cantitate de aur pe care o avea şi să o transfere. 251 | P a g e

A preferat un lucru bun pe termen scurt, dar care pe termen lung e chiar un lucru periculos. A rupt legătura dintre aur şi dolar. S-a numit „Nixon shock” şi a luat multă lume pe nepregãtite. Era un şoc de încredere. Până atunci, o mare putere, SUA, garantau o convertibilitate la o rată fixă a propriei monede cu o marfă tangibilă de foarte mare încredere care era aurul. În momentul acela nu mai exista această legătură. Legătura acesta trebuie fãcutã cu altceva. Foarte simplist explicând - acesta este sistemul în care trăim acum - garantarea monedei s-a fãcut prin totalitatea depozitelor băncilor comerciale la banca centrală”, precizează Pambuccian. Dar tocmai acest sistem de garantare a banilor a dus la situaţia în care băncile puteau să creeze, practic, bani din nimic. Împrumutând bani în valoare de şase ori mai mare decât cea a depozitelor constituite la banca centrală, băncile puneau în circulaţie bani creaţi din promisiuni. Lovitura de graţie a venit în momentul în care administraţia americană a iniţiat un program prin care orice american îşi putea lua o casă pe credit. Astfel a început creditarea foarte facilă a orice. „Pe sfârşitul mandatului lui Clinton a fost un mesaj de genul acesta. A fost campanie electorală, se spun multe într-o campanie. Partea proastă e cã mesajul a fost reluat în administraţia Bush într-o intensitate mult mai mare. În mod absolut surprinzãtor, cu un an înainte de realegerea preşedintelui Bush, Fed a avut cea mai mică taxă de scont din istoria lui: 1%. Iar condiţiile bancare au fost relaxate major. Şi dublate de mesajul acesta cum că orice american merită o casă. Orice om merită orice, cã e un om. Dar problema este dacă şi poate. Dacă îşi permite ce merită. Toată nebunia care a apărut atunci, dezvoltare pe un credit insolvabil de la început stă la originea accelerării finalului pe care îl vedem acum. Oricum s-ar fi ajuns aici, dar mai lent. Adică s-a trecut din viteza întâi în viteza a doua sau a treia la socialismul de care vorbim acum. Sigur că lucrul acesta a fost foarte repede stopat pentru că Greenspan şi-a dat seama că nu e în ordine. Dar deja apucase să-şi facă efectul. Şi a început creditarea foarte facilă a orice. În continuare, băncile au găsit oportunitatea de piaţă pentru a putea face profituri imense utilizând aceste mecanisme, precum şi oportunităţile date de piaţă prin programe de genul „o casă pentru fiecare”. De asemenea, mediul concurenţial a alimentat dorinţa cât mai multor bănci de a credita, mai mult temându-se de eventualele succese ale concurenţei. Cea mai periculoasă criză: cea a cash-ului operaţional Probleme care au început să apară ca urmare a creditelor neperformante au fost absorbite prin diverse instrumente financiare, mai exact achiziţionarea de datorii, explică Pambuccian. Apoi, când sistemul s-a prăbuşit, s-a apelat la stat pentru a acoperi daunele şi a salva situaţia. Pambuccian consideră că, tocmai din cauza ideii că statul poate să vină oricând şi să plătească oalele sparte s-a ajuns la astfel de mutări riscante. Depresia economică de acum este o încrengătură de crize, generate de lipsa banilor din piaţă. Cea mai periculoasă criză în opinia lui Varujan Pabuccian este cea a cash-ului operaţional. Efectele devastatoare s-au văzut anul trecut în SUA. În România cel puţin, lipsa banilor de la buget poate să creeze grave probleme. Dincolo de problemele sociale, politicienii pot avea probleme în alegeri. În opinia lui Pambuccian, lipsa de bani ar putea fi compensată de stat prin emiterea de monedă în plus. Astfel, banii în plus ar acoperi temporar lipsa de bani, dar ar crea inflaţie. Cel puţin teoretic ar putea să echilibreze balanţa, în situaţia în care ne-ar aştepta o perioadă de deflaţie ca urmare a scăderii consumului. Dar, în mod practic, Pambuccian se teme de reacţii stranii ale economiei. În fond, teoria ca teoria, dar practica ne omoară... Statul-problemă Statul ajunge el însuşi să pună probleme economiei, prin blocajul financiar pe care îl creează, spune 252 | P a g e

Pambuccian: „Prima criză a fost cea de cash bancar, a doua de cash operaţional. A treia, pe care deja o trăim şi noi, şi la rădăcina acestei crize este însuşi statul. Este blocajul financiar. Deja îl trăim şi-n foarte multe zone, la rădăcina blocajului financiar este statul”. Astfel, într-o asemenea perioadă, în care supravieţuirea este o reuşită, mediul de afaceri nu se mai gândeşte la profit ci la păstrarea afacerii pe linia de plutire, ajungem în situaţia în care cetăţeanul este mai solvabil decât statul. Într-o asemenea fundătură, soluţia pe termen scurt poate fi impozitarea excesivă pentru a putea acoperi rapid neajunsurile, dar creând dezechilibre economice majore pe termen lung. O altă soluţie este reprezentată de relaxarea fiscală, pentru atragerea puţinelor investiţii disponibile încă pe piaţă şi relansarea consumului. Cu o cotă unică de 4% România ar deveni o destinaţie atractivă de afaceri, trasformându-ne astfel în ţara care ar putea chiar să profite de pe urma crizei. Această măsură trebuie urmată de cea prin care statul să ia TVA la încasare, nu la facturare. Astfel, companiile nu mai sunt vlăguite de puţinii bani pe care îi au şi care sunt necesari menţinerii pe linia de plutire. „Mai avem 4-5 ani până să ieşim din criză” Ne mai aşteaptă o perioadă de scădere, crede Pambuccian. Momentul critic al depresiei, de la care puteam lua în calcul creşterea economică este, în opinia lui Pambuccian, cel în care criza banilor va atinge ultima redută a economiei: alimentaţia. Atunci când oamenii îşi vor reduce drastic cheltuielile cu mâncarea. „Nu ieşim repede din chestia asta. Este logic ce spun. Legătura dintre descreşterea consumului şi disponibilizări, asta e cheia. Chestia asta se va tot duce până când se va stabiliza la un anumit nivel. De abia de acolo poate începe creştere. Care va fi nivelul, când va fi momentul acela? Momentul acela va fi când o să fie afectat producãtorul agricol. Până acolo o să meargă pârjolul acesta care este depresia economică pe care o trăim acum. Până atunci mai e mult. Eu cred că vom mai avea 4-5 ani de trăit aşa ceva”, analizează Pambuccian. Viitorul se arată sumbru în continuare. Marele pericol este reprezentat de regimurile politice autoritare, care promit peste măsură pentru a atrage voturi, dar sunt incapabile să realizeze ceva. Mulţi dintre oameni vor crede deoarece speră ca visele îndeplinite pe credit să revină în actualitate. „Este nevoie de un Copernic pentru economie” În definitiv, soluţia este reprezentată de modificarea structurală a sistemului. Varujan Pambuccian dă exemplul lui Copernic, care a reuşit sã revoluţioneze astronomia modificând structural concepţiile. Până când nu se va întâmpla în economie ceva similar, nu se vor găsi decât soluţii alicabile pe termen scurt şi neviabile pe termen lung. Un moment plin de speranţã a fost întrunirea G20 de la Londra, când nu s-a modificat structural sistemul. „Când Ptolemeu a fãcut sistemul geocentric, a plecat de la două ipoteze simple. Că planetele se mişcă pe cercuri, având centrul în centrul Pământului, şi că cercurile astea sunt descrise uniform. Modelul lui a funcţionat. A dat predicţie bună vreo 50 de ani. Dupã care nu a mai dat predicţie bună. Atunci, elevii lui au zis că sistemul era perfect, era cu cercuri, era foarte frumos... Dar era mai complicat decât s-a gândit el. Era primul pas. De fapt, au spus ei, planetele se mişcă pe cercuri având centrul pe un cerc cu centrul în centrul Pãmântului. Adică au mai adãugat un cerc. Sistemul a dat o predicţie bună mai mult timp, dupã care iar nu a mai dat o predicţie corectă. Şi tot s-a adăugat, până se ajunsese la unele planete pe vremea lui Copernic care aveau 5-7 epiciclii din aceştia. Copernic a constatat cã e mai simplu să muţi centrul decât să mai adaugi cercuri. Eh, G20 a mai adăugt un epiciclu. Noi suntem acum în perioada în care, la sistemul geocentric, sau mai bine zis, la sistemul egocentric al fiecăruia dintre noi, se mai adaugã un epiciclu. Şi va trebui să vină un moment în care un Copernic în economie să mute centrul sistemului acolo unde locul lui firesc”, explică Varujan Pambuccian în finalul primei întâlniri din seria INTERVIURILOR CAPITAL.RO. 253 | P a g e

http://www.capital.ro/ RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - anuk - 06-05-2010 05:00 PM Crime celebre Crime care au fascinat lumea si au atras atentia atat presei cat si populatiei, au ramas in istorie cu semnatura ‚autorului necunoscut'. Cateva sunt foarte cunoscute, savarsite de personaje devenite legendare, ale caror povesti au inspirat scrierea de carti sau realizarea de filme. Topul celor mai cunoscute crime cu autor necunoscut: 1. Cazul tinerei de doar 6 ani, JonBenet Ramseys a impresionat lumea. Aceasta era cunoscuta deoarece participa la mai multe consursuri pentru copii in Statele Unite. Fetita a fost gasita moarta in subsolul casei in care locuia impreuna cu parintii, la aproape opt ore de cand fusese data disparuta. Politia nu a reusit sa identifice autorul, crima fiind clasata cu 'autor necunoscut'. Insa in anul 2003 au fost gasite noi probe, printre care si ADN-ul criminalului, identificat ca apartinand unui barbat caucazian. Insa cautarea ADN-ului pentru o potrivire in baza de data interntionala, unde se afla mai mult de 1.6 milioane de persoane inregistrate, majoritatea fosti criminali, nu a adus niciun rezultat. Acum, saptamanal cautarea este reluata pentru a se incerca prinderea si tragerea la raspundere a autorului. 2. Elisabeth Short in varsta de 22 de ani fost ucisa la data de 15 ianuarie 1947 in parcul Leimert din Los Angeles. Crima savarsita intr-un mod oribil a atras atentia presei si astfel a avut un impact foarte mare asupra populatiei. Acest lucru a inspirat realizarea mai multor filme care dezbateau acest eveniment socant din iarna anului 1947. Crima insa avea sa ramana cu autor necunoscut. Desi peste 60 de oameni au marturisit ca ei sunt adevaratul criminal, printre care si femei, niciunul nu a putut fi acuzat. Datorita impactului enorm asupra opiniei publice, mai multe nume mari ale vremii au fost suspectate. In Statele Unite povestea a inceput sa fie asociata cu cea a legendarului Jack Spintecatorul. 3. Crima petrecuta in dimineata zilei de 4 august 1892 a socat comunitatea locala a orasului Fall River, Massachusetts. Andrew si Abby Borden au fost gasiti morti in propria casa. Andrew fusese lovit de mai multe ori in cap in timp ce se afla pe canapea, iar sotia sa fusese omorata in acelasi mod, in dormitor. Cei doi soti au fost gasiti de fata lor, Lizzie, care se afla si ea in casa la momentul producerii crimei. Mai tarziu, s-a aflat ca aceasta a incercat sa cumpere cu o zi inainte otrava, iar dupa incident a ars o rochie care ii apartinea, in cuptor. Arma crimei nu a fost gasita niciodata. Desi acuzata de crima, Lizzie nu a primit condamnare din lipsa de probe. Insa societatea orasului in care traia a renegat-o si a devenit un paria. 4. Cazul “The Zodiac killer” reprezinta un caz de crime in serie care s-au produs la sfarsitul anului 1968 si inceputul anului 1969. 5 victime au fost atribuite acelusi criminal. Desi s-a facut asocierea intre victime ale “zodiacului” si a alte victime, acest lucru nu a fost dovedit. In incercarea de identificare a criminalui au fost interogati mai mult de 2500 de posibili suspecti, insa nici pana astazi nu a fost nimeni condamnat. 5. Primul loc in topul celor mai renumite crime al caror autor nu a fost identificat niciodata este bineinteles Jack The Ripper. Se crede ca acesta a omorat 5 femei in Londra in anii 1888-1889. Tehnica sa era de fiecare data aceeasi, mai intai strangulandu-si victimele, pentru ca apoi, dupa ce le aseza, sa la taie artera jugulara. Dupa moartea victimei, Jack Spintecatorul incepea un poces de mutilare in care anumite parti ale corpului erau indepartate. De la fiecare victima pastra cate o parte ca suvenir. Acest caz a ramas in istorie ca fiind cel mai renumit caz de crime in serie. Multe filme au fost realizate avand ca sursa de inspiratie povestea lui “Jack Spintecatorul” RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - bodo - 06-07-2010 10:56 AM Criza financiara mondiala - un fenomen ciclic 254 | P a g e

Crizele economice nu se incadreaza intr-un anumit model Teoriile economice moderne resping ideea unei teoretizari generale a crizelor economico - financiare, conform carora acestea pot fi incadrate intr-un model general valabil, considerandu-se ca fiecare criza financiara este unica, fiecare reprezentand de fapt un accident istoric, generat de factori specifici, intr-o anumita conjunctura social - economica și politica. Conform acestor teorii crizele nu pot fi anticipate, astfel incat efectele negative ale acestora sa fie aduse la un nivel minim. Cu toate acestea, istoria ne arata ca, desi crizele economico financiare nu apar si nu produc efecte in parametrii identici, ele sunt strans legate de caracterul ciclic al proceselor economice. Desi cauzele evolutiei ciclice a proceselor economice nu au fost inca identificate, caracterul ciclic al acestora este evident. Ciclurile economice, indiferent ca sunt pe termen scurt, mediu sau lung se compun din doua faze - expansiunea si recesiunea. In faza de expansiune are loc o crestere a eficientei economice, generata de introducerea in circuitul economic a unor inovatii tehnologice semnificative, in timp ce in recesiune are loc o slabire a resorturilor care au produs propulsia economica. Daca ciclurile economice pe termen scurt (cu durata intre 10 și 40 de luni) si lung (asa- numitele cicluri seculare, care dureaza intre 40 și 60 de ani) se incheie cu perioade de recesiune caracterizate printr-o incetinire a creșterii economice, ciclurile decenale ( denumite și cicluri de afaceri, care dureaza de la 4 și 6 ani, pana la 10 - 12 ani) se caracterizeaza prin prezenta fenomenului de criza, in cadrul careia cererea, productia, gradul de ocupare al fortei de munca, produsul intern brut, lichiditatile, scad in mod dramatic, iar nivelul de trai se inrautateste. Crizele economicofinanciare au aparut inca din timpul Imperiului Roman, iar gradul lor de complexitate a crescut odata cu dezvoltarea societatii capitaliste in general, respectiv odata cu configurarea economiei mondiale - incepand cu sec. al - XVI - lea - și formarea relatiilor de interdependenta intre statele lumii, atingand un punct de maxima complexitate in actuala criza economico - financiara. In continuare, insa, vom aborda crizele economicofinanciare semnificative din punct de vedere al spatiilor geo - economice afectate, precum si al duratei și efectelor economice și politice pe care le-au produs. Criza economica din 1929 - cea mai severa! Ca amploare teritoriala, durata si efecte economice si politice, criza din anul 1929, cunoscuta si sub denumirea de Marea Depresiune, consideram ca pana la momentul actual este cea mai severa. Marea Depresiune economica, declanșata in Statele Unite ale Americii, a fost precedata de o perioada de 9 ani (intre 1920 și 1929) de dezvoltare economica, ce a avut ca suport creșterea masei monetare in circulatie de catre Banca Centrala a Americii - Federal Reserve (FED) precum și o politica de relaxare a creditelor și de reducere a ratei dobanzilor. Urmare a acestei politici monetare și financiare a FED, populatia a cumparat masiv actiuni, care au inregistrat o creștere constanta la bursa, pana la momentul septembrie 1929, cand s-a produs marele crah bursier de pe Wall Street. FED intervine prin restrangerea masei monetare și prin restrictionarea creditelor, iar urmarea a fost producerea de falimente in toate sectoarele economiei : agricultura, industrie, banci. Productia nationala a scazut la jumatate și a crescut șomajul. Statele Unite ale Americi au adoptat o politica de restrangere a importurilor prin masuri protectioniste, fapt care a condus la extinderea crizei și in Europa, statele europene fiind afectate in calitate de state exportatoare. La randul lor, statele europene au adoptat masuri prohibitive fata de exportul american. Primele programe de reconstructie a economiei SUA apar in 1931. Cea mai grava consecinta a crizei o constituie adoptarea de catre unele state europene a politicilor de extrema dreapta sau stanga, care au favorizat venirea la putere a unor dictatori (Adolf Hitler, Benito Mussolini, Iosif Vissarionovici Stalin). Dupa cel de-al -II - lea razboi mondial și pana la inceputul anilor 70 - timp de 25 de ani - economiile tarilor industrializate au cunoscut o foarte puternica dezvoltare, urmare a unor factori economici și politici favorabili. Dintre factorii economici mentionam existenta și mentinerea unui raport corect intre cerere și oferta, promovarea politicilor economice de ocupare completa a fortei de munca, crearea unui cadru institutional international stabil ( ale carui baze au fost puse la conferinta de la Bretton Woods din 1944). Iar dintre factorii politici mentionam existenta unui consens intre statele puternic industrializate in ceea ce privește adoptarea politicilor economice. Dupa aceasta perioada de puternica dezvoltare economica a statelor din America de Nord, Europa Occidentala și Japonia, la inceputul anilor 70 s-a declanșat o perioada de recul, care a durat 10 ani, perioada cunoscuta sub denumirea de Marea Stagflatie. Mentionam ca perioadele de stagflatie economica se caracterizeaza in principal prin creșterea inflatiei și scaderea creșterii economice, respectiv scaderea produsului intern brut. La baza acestor tulburari economice au stat o serie de factori conjuncturali specifici perioadei respective : adoptarea de catre SUA a unor politici macroeconomice inflationiste ( generate de decizia administratiei americane de acoperire a costurilor conflictului din Vietnam prin supraevaluarea 255 | P a g e

dolarului ). O decizie corecta ar fi fost acoperirea costurilor generate de escaladarea conflictului din Vietnam printr-o politica fiscala de creștere a impozitelor . Un alt factor il constituie declanșarea in 1973 a primei crize a petrolului, care a produs creșterea enorma a pretului la petrol. In toata aceasta perioada productivitatea muncii in tarile industrializate a scazut și a crescut șomajul. Pe scurt, aceasta situatie se poate caracteriza in termenii economiei de piata prin scaderea ofertei pe fondul reducerii productivitatii muncii, reducerea consumului pe fondul reducerii veniturilor, a creșterii șomajului și a creșterii inflationiste a preturilor. Perioada de recul a luat sfarșit odata cu triumful bancilor centrale (americana, germana și japoneza) care au promovat politici stricte anti-inflatie. Un moment de referinta al deceniului 70 il constituie inlocuirea sistemului monetar international al cursurilor fixe , institutionalizat la conferinta de la Bretton Woods din 1944, cu un sistem al cursurilor flexibile. Mentionam ca odata cu introducerea sistemului monetar international a cursurilor flexibile, au aparut și derivativele, ca instrumente bancare menite sa asigure investitorii impotriva evolutiei fluctuante a cursurilor de schimb. N-a scapat nici Asia O alta criza financiara de proportii internationale s-a produs la sfarșitul anilor 90 (1997) - criza financiara din Asia de Sud - Est, care a cuprins Thailanda, Indonezia, Hong - Kong, Coreea de Sud . Factorul determinant al acestei crize - cu efecte economice și financiare devastatoare pentru tarile respective, și nu numai l-a constituit retragerea masiva a capitalului investitorilor straini, care la inceputul anilor 90 au facut investitii de miliarde de dolari pe pietele emergente ale Asiei de Sud Est. Retragerea capitalului strain s-a datorat slabirii increderii investitorilor in sistemul bancar și financiar al tarilor din Asia de Sud Est, prea afectat de lipsa de reforme, de capitalismul de familie, de nepotism și practici discutabile. O serie de economiști celebri au dezvoltat inainte de 1997 teorii conform carora, datorita schimbarilor economice și institutionale produse la nivelul economiei globale, crizele financiare au o probabilitate mica de producere, iar daca totuși acest lucru se intampla, acest fapt se datoreaza unor imprejurari istorice de exceptie, și nu modului de functionare a sistemului capitalist. Lipsa unei viziuni și a unor puncte de vedere in consens a majoritatii economiștilor de profesie in ceea ce privește problematica crizelor financiare și economice explica de ce nu s-au putut anticipa tulburarile financiare din Asia de Sud - Est din anul 1997, și mai ales cum a fost posibila producerea actualei crize financiare. Milton Friedman (1912 - 2006) , laureat al premiului Nobel pentru Economie in 1976, promotor al teoriilor cu privire la economia de piata și la minimalizarea rolului statului in coordonarea economiei, a sustinut ca intrucat actorii economici sunt intotdeauna rationali, intr-o economie de piata nu sunt posibile speculatiile, iar așa - numita “speculatie” reprezinta incercarea investitorilor de a se proteja impotriva actiunilor irationale ale guvernelor. Charles P. Kindleberger (1910 - 2003) in lucrarea sa “Manii, panici și crize : o istorie a crizelor financiare”, arata ca și daca s-ar accepta rationalitatea investitorului individual, istoria a demonstrat in repetate randuri ca pietele au un comportament uneori irational, cea mai buna explicatie a “maniilor” financiare fiind oferita de “psihologia multimilor” : cu toate ca actorii economici individuali pot fi rationali, speculatia financiara este un fenomen de turma, in care actiunea rationala a mai multor indivizi produce consecinte irationale. Kindleberger considera crizele financiare ca fiind o trasatura inerenta a capitalismului international. Hyman Minsky, un economist neconformist , sustine , intr-o serie de articole, teoria “instabilitatii financiare” ca factor de producere a crizelor financiare. Conform acestei teorii, crizele financiare reprezinta o trasatura inevitabila a sistemului capitalist și urmeaza un curs vizibil și previzibil. Astfel, primul semn care anunta o viitoare criza financiara il constituie un șoc din exterior asupra economiei, care poate imbraca forma unui razboi, a unei recolte foarte bogate sau foarte sarace, inventarea și raspandirea unei noi și importante tehnologii. Acest factor exogen puternic, conduce la creșterea șanselor de profit intr-unul din sectoarele majore ale economiei și reduce oportunitatile economice din alte domenii. Creșterea șanselor de profit intr-un anumit sector economic atrage sursele de finantare, generand o explozie sau o manie a investitiilor. Febra investitiilor este alimentata de creșterea substantiala a creditului bancar precum și de atragerea fondurilor personale și ale firmelor. Atragerea creditelor conduce la creșterea impulsului de a specula, manifestat prin creșterea preturilor la activele și bunurile cu mare cautare. Creșterea preturilor conduce la creșterea șanselor de profit, atragand noi investitori pe piata. In goana lor dupa profit, tot mai multi investitori ignora regulile de comportament rational și investesc intr-o piata care este deja riscanta prin supraevaluarea activelor. Intr-o urmatoare etapa, o parte dintre investitori observa ca piata a atins un punct de maxim și cauta sa-și transforme activele supraevaluate in bani sau active de calitate. Ulterior, tot mai multi investitori sesizeaza pericolul și cauta sa-și vanda activele riscante și supraevaluate, fapt care conduce la o prabușire a preturilor. Evenimentul care anunta pericolul și creeaza panica poate fi caderea unei banci sau falimentul unei corporatii. Dupa declanșarea crizei in investitii urmeaza o criza a creditului provocata de faptul ca bancile nu mai acorda 256 | P a g e

credite. Falimentele se declanșeaza in lant, iar economia poate intra in recesiune sau chiar in depresiune economica. In final starea de panica se calmeaza, economia se reface iar piata revine la o stare de echilibru, dar cu plata unui pret foarte mare. Actuala criza americana este criza “de manual”? Criza financiara actuala, declansata in SUA, a izbucnit in anul 2007, deci la zece ani de la ultima criza financiara de proportii din Asia de Sud - Est. S-ar putea spune ca reprezinta finalul unui ciclul decenal (mediu) sau de afaceri despre care am mentionat la inceput. Daca ar fi sa comparam modul in care s-au desfașurat evenimentele in timpul scurs de la declanșarea crizei (2007 - 2008) cu modelul lui Minsky, putem constata ca “faptele” s-au derulat conform modelului. Astfel, socul exogen asupra economiei l-a constituit crearea cadrului legislativ favorabil constructiei de locuinte personale și cladiri precum și a unui cadru financiar relaxat, care a permis accesul la credite pentru locuinte a populatiei cu venituri mici. Pe acest cadru creat, tot mai multe banci, fonduri de investitii, societati de asigurare, au acordat imprumuturi considerabile pentru cumpararea de locuinte unor clienti care nu aveau posibilitatea sa-si achite creditele. Pe fondul incurajarii creditarii ipotecare prin scaderea repetata a ratei dobanzilor de catre Federal Reserve, bancile, fondurile de investitii, societatile de asigurare, au fost stimulate sa-și mareasca profiturile. Și acest lucru l-au facut prin acordarea de imprumuturi (cu dobanda foarte mare) la un numar tot mai mare de clienti cu grad mare de risc. Pentru a se asigura impotriva riscurilor de neincasare a ratelor, bancile mai sus enuntate au procedat la vanzarea (profitabila) a imprumuturilor și a dobanzilor, sub forma de produse financiare viabile, unor entitati financiare specializate in operatiuni cu grad mare de risc (tip hedge) . Disponibilitatea excesiva a fondurilor de credit a aruncat multe produse financiare pe piata : credite pentru case individuale, cladiri, terenuri, mașini, carti de credit. Domeniul de actiune s-a extins cu timpul și la imprumuturi facute de administratiile regionale și locale, la creditele industriale și comerciale. Cu alte cuvinte aici este vorba de acea etapa a crizei in care se manifesta irationalitatea investitorilor. Pe masura ce bancile, fondurile de investitii, societatile de asigurare nu și-au mai incasat ratele de la clienti, nu și-au mai putut desfașura activitatea și au intrat in faliment. Acum se manifesta semnalul de alarma pe piata creditelor imobiliare. Semnalele au fost percepute ca un pericol de catre societatile bancare de tip hedge care cumparasera produsele financiare . Acestea au incercat sa valorifice titlurile detinute prin vanzare pe piata bursiera. Numarul mare de titluri din domeniul imobiliar de pe piata bursiera a determinat scaderea pretului acestora. Manifestarea fazei de panica . Au urmat falimentele in lant, despre care am auzit nu demult, la sfarșitul anului 2008, criza creditelor, declanșata ca urmare a pierderii de catre banci a capitalului, dar si datorita aplicarii de politici prudentiale, de protejare a activelor. Putem spune ca ne aflam in ultima etapa a crizei, cand panica s-a calmat, iar acum se evalueaza consecintele dezastrului și se adopta masurile de reconstructie. Putem spune ca aceasta criza a creat conditiile propice pentru o urmatoare perioada de recesiune (care poate imbraca forma stagflatiei) la nivelul economiei mondiale, si se va resimti ca atare in special de catre tarile puternic dezvoltate. Economiile acestora deja se preconizeaza ca vor creste intr-un ritm foarte lent, productivitatea muncii și consumul vor scadea in timp ce preturile vor crește. Se vor dezvolta in special activitatile legate de cercetare, invatamant, sanatate, mediu, cu alte cuvinte cele care nu sunt direct productive, ci cele care pregatesc conditiile pentru o viitoare reașezare ramurilor in economiile nationale dar și in cea mondiala. Necesitatea unor perioade cu creștere economica lenta decurge din imperativul protejarii a resurselor planetei, mai ales in contextul actual cand asistam la o escaladare a consumului. http://gandeste.org/ RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - bodo - 06-08-2010 09:07 AM Deja vu-urile Deja vu-ului Teorii vechi si noi

Ati avut vreodata sentimentul ca, desi va aflati intr-un loc pentru prima data, totul va este foarte familiar? Sau vi s-a intamplat vreodata sa aveti senzatia ca subiectul pe care il discutati cu un prieten a mai fost dezbatut o data, desi stiti sigur ca nu este asa? Sau poate l-ati vazut pe unul din colegi facand ceva, un lucru minor, deschizand o usa sau intinzand mana dupa cana cu cafea si ati avut busc sentimentul ca stiati dinainte ca asta urmeaza sa se intample? Acest fenomen a fost numit de catre societate si oamenii de stiinta �Deja vu". Desi 257 | P a g e

nu reprezinta un fapt de maxima importanta pentru omenire, in sensul ca nu poate aduce nici o revelatie in problemele majore cu care aceasta se confrunta, deja vu-ul are un impact profund asupra multora dintre noi. Aproximativ 60 - 70% din populatia globului admite ca a avut cel putin un deja vu, sub diverse forme, de la forme minore ca cele mentionate mai sus, pana la serii intregi de deja vu-uri, reprezentand conversatii sau evenimente de amploare. Dar ce este un deja vu? Termenul a fost consacrat in 1876 de catre savantul francez Emile Boirac, in cartea sa intitulata "L'Avenir des Sciences Psychiques" (�Viitorul Stiintelor Paranormalului"). Desi a fost primul om de stiinta care a studiat bizarul fenomen, despre care stim atat de putin datorita complexitatii creierului uman, acesta nu a aprofundat studiile in privinta deja vu-ului. Deja vu se traduce �deja vazut"; variatiile termenului deja vu includ �deja vecu", adica �deja trecut prin/trait", sau �deja senti", adica �deja simtit". Deja vu este, simplu spus, perceptia umana asupra unui lucru trait sau vazut recent, ca si cand s-ar mai fi intamplat odata, desi persoana implicata stie ca nu este adevarat. O interpretare gresita a termenului este legata de experientele sau visele precognitive, in care persoana stie exact ce se va intampla intr-o anumita situatie si se dovedeste ca aceasta are dreptate. Aceasta teorie a avut multi sustinatori, incepand cu omul de stiinta elvetian Arthur Funkhouser, apoi inginerul de aeonautica J. W. Dunne care a efectuat, la randu-i, studii asupra acestui subiect in 1939 si Nancy Sondow in 1988, care a desfasurat, de asemenea, un studiu, obtinand rezultate asemanatoare cu predecesorii. Cu toate acestea, distinctia majora intre cele doua este ca deja vu-urile sunt traite IN TIMPUL evenimentului, iar fenomenele precognitive au loc INAINTE ca evenimentul sa aiba loc. Incercand sa definim acest fenomen in termeni medicali, ne aventuram pe un teren foarte alunecos datorat, in primul rand elusivitatii fenomenului deja vu din punct de vedere stiintific. Una dintre cele mai des intalnite si, sa spunem, contemporane definitii ale deja vu-ului a fost data in 1983 de catre Dr. Vernon Neppe, Directorul Institutului Pacific de Neuropsihiatrie din Seattle, care a definit patru subcategorii ale deja vu-ului: tipul asociativ este cel mai des intalnit, experimentat de persoane sanatoase si normale, acesta fiind bazat pe faptul ca subiectul vede, aude, miroase sau traieste efectiv un eveniment care ii produce senzatia ca a mai vazut, auzit, mirosit sau trait odata evenimentul in cauza. Deja vu-ul biologic este des intalnit la suferinzii de epilepsie de lob temporal, care experimenteaza deja vu-uri chiar inainte de inceputul unei crize. Bolnavii de epilepsie le permit doctorilor sa identifice care parte a creierului produce deja vu-ul. Celalalte doua subcategorii, cea subiectiva si formele schizofrenice nu sunt chiar asa de greu de imaginat datorita denumirilor: deja vu-ul are loc ca urmare a conditiei psihiatrice a subiectilor, ca anxietatea, depresia (in primul caz) si schizofrenia (in cel de-al doilea), cazuri in care oamenii cred cu tarie ca au avut o viziune a viitorului. Motivul pentru care fenomenele deja vu sunt dificil de studiat, si deocamdata nu prezinta explicatii adecvate, este pentru ca pur si simplu nu exista simptome care sa le anunte aparitia, episoadele sunt scurte, se intampla doar unora, nu tuturor, nu exista manifestari fiziologice, in afara de faptul ca persoana in cauza afirma ca a avut un deja vu. Studiilor de cercetare din acest domeniu le lipseste fie informatia fie credibilitatea. De exemplu, Sigmund Freud, cel permanent obsedat de subconstient, a afirmat ca aceste experiente de tip deja vu sunt consecinta unor dorinte sau amintiri legate de un eveniment traumatic, pe care mintea umana le-a reprimat. Aceasta teorie, a ceea s-a numit �paramnezie", a dominat stiinta secolului 20 in acest domeniu. (Legat de acest aspect, eu recunosc ca nu reusesc sa inteleg modalitatea in care o simpla imagine a cuiva care apuca manerul unei clante sau ia o ceasca de cafea in mana, sau orice alt fapt trivial, poate sa fie consecinta unei amintiri sau dorinte reprimate in legatura cu un eveniment traumatic, dar pe de alta parte, nu sunt Freud, si nu sunt nici de acord cu el). Cu toate ca, la un moment dat, oamenii de stiinta au renuntat sa mai investigheze episoadele de deja vu, pentru ca acestea au inceput sa fie asociate cu experiente dintr-o alta viata, PES (perceptiile extrasenzoriale) si chiar... rapiri ale extraterestrilor, recent, episoadele de deja vu au inceput sa-si castige popularitate printre oamenii de stiinta, care au inceput sa foloseasca tehnologia imagisticii pe creierul uman pentru a intelege o data pentru totdeauna ce sunt aceste deja vu-uri. Si, deci, ce au descoperit aceste studii pana la urma? Nimic original (un deja vu as spune) si nimic exact. S-a descoperit ca, de exemplu, fenomenul se intampla unui procent de 60 la suta din populatie, dar este si mai frecvent la adolescenti, cu varste cuprinse intre 15 si 25; ca cei care au sanse mai mari sa li se intample sa aiba un deja vu, au salarii mai mari (oricare ar fi importanta acestui amanunt pentru acest fenomen), calatoresc mai mult, au studii superioare, au o imaginatie activa si capacitatea de a-si aminti cu exactitate visele, sunt mai obositi si stresati (sau invers, sunt mai relaxati si mai odihniti). Oamenii care au fost intr-adevar interesati de 258 | P a g e

acest subiect, ca Alan Brown si Elizabeth Marsh de la Universitatea Duke si SMU, au condus o serie de teste pe un grup de studenti, bazandu-se pe ideea ca episoadele de deja vu isi au originea in sugestia subliminala. Ceea ce au reusit sa elaboreze a fost teoria telefonului celular (sau a atentiei distributive) care presupune ca, de fiecare data cand atentia noastra ne este distrasa de ceva, reusim totusi sa fim constienti de ceea ce se intampla in plan secundar sau tertiar in jurul nostru, cu toate ca nu inregistram constient acele lucruri care se intampla. Cand ne intoarcem la ceea ce faceam inainte ca atentia sa ne fie distrasa, orice lucru care apartine mediului inconjurator ni se pare mult mai familiar, desi nu ar trebui. Hermon Sno, un psihiatru olandez, a venit cu alta teorie, asa numita teorie a hologramei, care spune ca amintirile sunt ca niste holograme, insemnand ca oricine poate sa recreeze o imagine intreaga dintr-un fragment. Dupa parerea lui, episoadele de deja vu apar cand un detaliu mic din mediul in care ne aflam este similar sau identic unei �ramasite" de amintiri din trecutul nostru, ceea ce impulsioneaza creierul sa creeze o intreaga imagine bazandu-se doar pe acel fragment . Il avem si pe Robert Efron, care a venit cu o alta teorie, la fel de valida, in 1963, si care poarta numele de procesare duala (sau imagine intarziata). Potrivit lui, creierul uman, sau ca sa fim mai exacti, lobul temporal al emisferei stangi a creierului, primeste informatii pe atat de multe canale in acelasi timp incat este cateodata posibil ca informatiile sa nu se sincronizeze adecvat si asta poate sa dea nastere la aceste episoade de deja vu. Au fost altii care au adoptat teorii identice cu cele referitoare la originile viselor. Cu alte cuvinte, episoadele de deja vu pot fi generate de amintiri din vietile noastre personale, dar si din filme, poze pe care le-am vazut si ne-au impresionat, sau carti pe care le-am citit. Fie ca sunt vise precognitive, dorinte sau traume reprimate, holograme, bucati de informatii prost sincronizate, reminiscente din trecut sau luate din carti, filme sau fotografii, episoadele de deja vu sunt foarte fecvente, si, in ciuda acestui fapt, raman frustrant de evazive in ceea ce priveste cauzele lor. Asta inseamna ca fiecare dintre noi are o sansa sa vina cu o idee sau teorie mai buna, daca sunt interesati de acest subiect... despre care, a propos, cred ca am avut un deja vu! http://news.softpedia.com/ RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - anuk - 06-08-2010 09:24 AM Fetita de 7 ani, in corp de bunica! Imbatraneste de 8 ori mai repede In interior este la fel ca orice alt copil de 7 ani, insa exteriorul seamana cu infatisarea unei batrane. Ashanti Elliott-Smith sufera de o boala extrem de rara, care o face sa imbatraneasca de opt ori mai repede decat un om normal. tAGurI: curiozitati, boli Asta inseamna ca atunci cand va avea 10 ani, din punct de vedere fizic va fi ca o femeie de 80 de ani. Insa chiar si acum, cand se joaca impreuna cu prietenii sai, sau cand danseaza pe muzica ei favorita, micuta Ashanti se lupta cu problemele unui om batran: artrita, sau inima prea fragila. Insa Phoebe, mama de 24 de ani a lui Ashanti este hotarata sa ii ofere micutei sale o copilarie cat mai normala si mai fericita. Cumplita boala ii scurteaza durata vietii la doar 13 ani, insa chiar acest lucru i-a determinat pe membrii familiei Elliott-Smith sa traiasca fiecare zi la maxim! Ashanti masoara putin peste 1 metru, iar greutatea pe care o are este cea corespunzatoare unui copil de 3 ani, iar din acest punct de vedere parintii ei sunt foarte atenti la alimentele pe care micuta la mananca. Anul trecut, parintii au dus-o pe Ashanti la o clinica specializata cu tratarea acestor afectiuni din Franta, insa tratamentul la care este supusa fetita nu ii poate lungi viata, insa cu siguranta i-o imbunatateste. "Cel mai greu lucru din lume este sa ii spunem fiicei noastre ca va pleca dintre noi prea curand...", au declarat indurerati cei doi parinti. 259 | P a g e

http://stirileprotv.ro/stiri/international/fetita-de-7-ani-in-corp-de-bunica-imbatraneste-de-8-ori-mairepede.html

RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - anuk - 06-10-2010 08:30 AM Biserica din oase de om. Kostnice Sedlec (Osuarul din Sedlec) este o micuta capela romano-catolica, aflata intr-un foarte frumos orasel ceh cu origini medievale, numit Kutna Hora si intrat, in 1953, pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Biserica asta - sau, mai exact, original-macabrul ei decor - are in spate o poveste cu pelerini, cu ciuma si, evident, cu multi morti. Hai s-o luam de la inceput: in 1278, abatele manastirii cisterciene din Sedlec (astazi o suburbie a orasului Kutna Hora) a plecat in pelerinaj in Palestina - in ceea ce crestinii numeau, pe atunci, Pamantul Sfant. Intors de acolo, abatele ar fi adus cu el o mana de pamant luat de pe muntele Golgota, pamant pe care l-a imprastiat prin cimitirul manastirii. Cum, pe vremea aceea, toti crestinii din Europa purtau un mare respect Pamantului Sfant, ca fiind locul nasterii lui Iisus Hristos, vestea despre cimitirul astfel "sfintit" s-a raspandit prin tinut si multi localnici au lasat cu limba de moarte sa fie ingropati neaparat acolo.

In cele doua secole care au urmat au mai trecut prin zona si doua epidemii de ciuma, care au lasat in urma atat de multi morti, incat cimitirul a devenit curand neincapator si a trebuit extins. In jurul anului 1400, in mijlocul cimitirului a fost construita o biserica, prevazuta si cu o incapere menita sa slujeasca drept osuar, pentru a adaposti ramasitele pamantesti dezgropate cu prilejul lucrarilor de constructie sau scoase din pamantul cimitirului pentru a face loc mortilor "proaspeti" (e clar ca spatiul devenise deja o mare problema). Si asa, an dupa an, oasele s-au tot adunat in osuarul capelei. Constructia a fost renovata si extinsa intre anii 1703-1710, dar oasele se tot ingramadeau in ea. In 1870, seniorii locului, familia Schwarzenberg, l-au insarcinat pe un anume František Rint, de meserie tamplar si cioplitor in lemn, sa puna ordine in gramezile de oase adunate de veacuri in biserica.

Rint, insa, care avea, se vede, o vana artistica secreta, nu s-a multumit sa aseze oasele pe caprarii - cranii langa cranii, omoplati langa omoplati si vertebre langa vertebre - ci, intrevazand potentialul lor ca elemente de decor, a avut uluitoarea inspiratie de a transforma aceste ramasite intr-o podoaba pentru biserica - o idee care, desi extravaganta, parea, in acelasi timp, pioasa, astfel incat nimeni n-a avut nimic de obiectat.

Si asa se face ca, astazi, bisericuta din Sedlec este faimoasa pentru cutremuratorul ei decor. Boltile sunt marginite cu siruri de cranii, un candelabru impunator e mesterit artistic din oseminte imbinate cu grija, pana si blazonul familiei Schwarzenberg este "interpretat" in os, iar in colturile bisericii, 4 imense gramezi de oseminte reamintesc tuturor vremelnicia existentei pamantesti. Memento mori!

260 | P a g e

RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - anuk - 06-11-2010 12:12 PM De la Ingerul Mortii, la pradatoarea sexuala Multa vreme s-a crezut ca femeia este incapabila sa ucida. Se sustinea existenta unui soi de diferenta biologica intre cele doua sexe: corpul feminin, predispus sa dea viata, nu putea fi capabil s-o ia. Infanticidul, in mod deosebit, era de neconceput: femeile: care totusi il comiteau nu puteau fi altfel decat nebune si “nefemei”, intrucat doar pierderea feminitatii si a instinctului matern ar fi putut oarecum justifica o astfel de fapta. In acest articol * Femeia dezlantuita * Profilul femeii criminale * Tipolgia femeilor-killer Femeia dezlantuita Potrivit psihiatrului italian Vittorino Andreoli, timp de secole societatea le-a tinut "in frau" pe femei. Barbatul era educat sa fie razboinic, ea sa aduca copii pe lume. "A fost suficient sa li se dea femeilor un pistol, in miscarile de rezistenta din timpul ultimului razboi mondial si mai apoi in anii terorismului, pentru a se constata cat de capabile erau si ele sa ucida. Acum se folosesc de arme la fel si chiar mai bine ca barbatii, iar egalitatea sociala le permite sa se apere si sa-si descarce agresivitatea prin metode care pe vremuri erau de competenta exclusiva a barbatilor." Disparitatea cantitativa intre delincventa feminina si cea masculina a fost observata inca de la primele studii criminologice care s-au ocupat de asasinii in serie. Incidenta statistica mai redusa a criminalitatii feminine a primit multiple interpretari, de unde se poate banui ca nici una nu s-a dovedit suficient de convingatoare. Si ar putea fi mai mult aparenta decat reala. Poate ca, spun "gurile-rele", femeile doar au avut mai multe posibilitati de a-si "acoperi urmele", de a-si ascunde crimele comise de obicei in mediul familial, acolo unde ele traiau si se afirmau si unde isi dezlantuiau si pasiunile criminale. Realitatea este ca, in mod traditional, femeile nu erau educate sa fie agresive, ci mai degraba pasive, si toate conditionarile sociale faceau astfel incat femeile sa ajunga mai rar la crima. Rudyard Kipling scria ca femela din orice specie animala este mult mai feroce decat masculul si de-a lungul timpului au existat si unii cercetatori ai fenomenului care au considerat femeia mai cruda decat barbatul in razbunare, neobosita in urmarirea victimei si cu mai putine scrupule si procese de constiinta. S-a mai spus si ca femeile care ajung sa ucida gasesc solutii extreme la probleme cu care mii de alte femei convietuiesc pasnic in fiecare zi; sau ca o asasina este doar o femeie obisnuita care a facut o criza de nervi. Intr-un studiu asupra criminalitatii feminine devenit clasic, psihiatrul Cesare Lombroso a infatisat femeia criminala ca ansamblul tuturor caracteristicilor criminale masculine insumate celor mai mari defecte ale femeilor: in opinia acestuia, siretenia, ranchiuna si inselatoria. Lombroso mai credea si ca femeia criminala se joaca cu ideea ca dispune de victima din motive pe care le considera intemeiate, dar care pot sa nu fie asisderea pentru un barbat; atunci cand aceasta decide sa ucida este capabila sa-si justifice actul in fata propriilor ochi, inventandu-si o moralitate proprie, adecvata cazului respectiv.

Profilul femeii criminale Sunt persoane aparent normale, de cele mai multe ori casatorite si cu un loc de munca. La fel ca barbatii, si ele cresc in familii cu probleme, aproape toate suportand vreo forma de abuz in copilarie. La multe dintre ele se dezvolta o sexualitate precoce si intensa, insotita de o personalitate agresiva, violenta si dominatoare. Apoi, in timp ce barbatii isi aleg in general victime cu care sa nu fi avut niciun tip de raport anterior, femeile "prefera" sotii, amantii sau rudele si cunoscutii. Motivatiile acestora sunt diferite de cele ale barbatilor, dupa cum 261 | P a g e

diferita este si tipologia victimelor. Daca, in general, barbatii sunt destul de "flexibili" in alegerea victimelor, sunt activi ca "pradatori sexuali" si isi selecteaza vitimele din randul femeilor adulte, femeile nu-si aleg victimele in functie de sex; ele sunt "stabile" din punct de vedere geografic, adica au tendinta de a ucide intotdeauna in acelasi loc, aceasta diferenta datorandu-se probabil traditionalei concentrari a activitatilor feminine in jurul casei si al familiei. Asadar, ele nu se deplaseaza pe distante lungi pentru a-si comite delictele: mai degraba isi atrag victimele in "vizuina" lor printr-o tehnica cunoscuta in criminologie drept "tehnica paianjenului"; atunci cand crimele nu se consuma in spitale sau case de batrani. Cele care dau dovada de cea mai mare mobilitate sunt femeile care ucid in cuplu sau in grup, care decid de fapt sa-si urmeze barbatul in deplasarile lui. De asemenea, in general, femeile nu-si tortureaza victimele inainte de a le ucide si nici nu se gratifica sexual asistand la suferintele acestora, desi o otravirea lenta (modalitatea preferata de reprezentantele sexului frumos) cauzeaza o lunga agonie considerata de multi o forma mai "subtila" de tortura. Pe de alta parte, daca motivatiile si traseele delictului feminin erau diferite pana in urma cu circa 50 de ani, azi seamana din ce in ce mai tare cu cele comise de barbati. Mania, razbunarea, rivalitatea invidia, ura, interesul. Doar recent unii criminologi au inceput sa ia in considerare importanta influentei structurilor sociale asupra crimei feminine. Si printre aceste influente, banul pare a fi motivul fundamental al omuciderilor comise de reprezentantele sexului frumos. Intr-un studiu realizat in Statele Unite pe 22 asasine in serie, motivele in ordinea relevantei s-au dovedit a fi: banii, razbunarea, placerea de a ucide, sexul, drogurile. La ora actuala, fenomenul "serial killer"-ului este unul in crestere in toata lumea, si cu precadere in tarile industrializate. Intr-un top al ororilor comise de reprezentantele sexului frumosi, locul I este detinut de Statele Unite, urmate de Marea Britanie, Franta, Canada, Japonia si Italia. La nivel mondial, se considera ca femeile serial killer sunt un numar cuprins in 5% si 10% din cel total al asasinilor in serie. Potrivit estimarilor, in America, femeile serial killer reprezinta circa 8% din numarul total, dar cele americane reprezinta 75% din totalul criminalelor in serie din lume.

Tipolgia femeilor-killer Vaduva neagra Incepe sa ucida la maturitate, este foarte inteligenta, manipulatoare, extrem de organizata si rabdatoare. Cea care se descotoroseste de soti sau amanti omorandu-i reprezinta cea mai atenta si meticuloasa categorie de asasina in serie, iar motivatia ei este cel mai adesea interesul economic. Isi incepe cariera de obicei dupa 25 de ani, ucizand soti, amanti, rude, cunoscuti. De obicei ucide pe parcursul a 10-15 ani inainte de a fi identificata, cu un numar de victime care oscileaza intre 6 si 8. Arma preferata este otrava, utilizata inteligent, astfel incat sa induca simptome care sa fie confundate cu cele ale unor boli usor diagnosticabile. Succesul actiunii face asasina sa intre in posesia averii victimei. * Ingerul mortii Asa-numita "inger al mortii" este cea care ucide persoane aflate in ingrijire, sau de care trebuie sa se ocupe; se considera ca este motivata in principal de dorinta de a domina, obsedata de nevoia de a controla vietile celor din jur. Acest tip de asasina are tendinta de a discuta despre crime infaptuite cu alte persoane, fiind capabila sa 262 | P a g e

gaseasca justificari crimelor, transformandu-le in "acte de compasiune" Ingerul mortii ucide adesori in spitale si case de batrani, atacand pacientii de care se ocupa, persoane slabe si lipsite de aparare, copii si batrani. Incepe sa ucida de obicei pe la 20 de ani, in locuri unde moartea constituie un eveniment natural: spitale, clinici, case de batrani. Unde crima poate fi cu usurinta ascunsa, iar asasina poate experimenta puterea de a decide cine trebuie sa traiasca si cine sa moara. Aici si mijloacele sunt la indemana: e suficienta adaugarea unui medicament la terapie, marirea dozei, intreruperea fluxului de oxigen. O inclinatie perversa de a se lauda cu propria omnipotenta ii scurteaza "cariera" la un an-doi, cu un numar mediu de victime in jurul a opt persoane. * Pradatoarea sexuala Este cel mai rar tip de asasina in serie, actioneaza singura si isi alege victimele in functie de sex. Cel mai probabil, cu trecerea timpului, aceasta tipologie este destinata sa devina mai "populara", considera specialistii, cu o progresiva apropiere a modalitatilor feminine de cele masculine. * Razbunatoarea Potrivit studiilor facute asupra acestui gen de serial killer, aceasta isi incepe cariera in jurul varstei de 22 de ani, si ataca atat membrii familiei, cat si persoane identificate simbolic cu contextul in care a fost maltratata sau umilita. Victimele sunt trei-patru, intr-o perioada de doi ani, desi in anumite cazuri pot trece si cinci ani inainte de a fi prinsa. Desi razbunatoarea este suficient de capabila sa-si controleze emotiile pentru a-si duce la bun sfarsit actiunile, de multe ori se dovedeste incapabila de o planificare meticuloasa. In mod paradoxal, cand este capturata, poate manifesta remuscari profunde pentru crimele comise, intr-o tentativa de a compensa intensitatea faptei. Si acesta este un tip destul de rar de serial killer femeie, dar si in general, intrucat vendetta prin definitie se consuma violent intr-un unic episod. * Asasina pentru bani Isi ucide sistematic victimele in decursul comiterii altor infractiuni, actioneaza singura si nu este asimilabila vaduvei negre. Isi concentreaza energia distructiva asupra unor persoane straine familiei sale si intotdeauna pentru un profit economic. Este o asasina foarte organizata, plina de resurse si atenta la detalii, prin urmare foarte greu de prins. Incepe sa ucida la o varsta intre 25 si 30 de ani, si "cariera" ei poate dura un deceniu sau chiar mai mult. * Asasina psihopata Suferind de o psihoza, ucide ca reactie la un delir cu halucinatii. Crimele sunt comise aleatoriu, fara un mobil clar si univoc. Dotata cu o inteligenta superioara mediei si introvertita, se simte neinteleasa si considera ca astfel i-si ia revansa fata de viata, isi exprima superioritatea si devine celebra. De obicei aceasta asasina nu are copii si nici o viata de familie stabila, si chiar si atunci cand este casatorita, relatia este una care nu functioneaza. Nu este deloc integrata in societate, chiar daca uneori nu se vede.Este o asasina foarte organizata si isi premediteaza cu foarte mare grija delictele. Delictele nu sunt de obicei descoperite imediat. Victimele lor par a fi murit din cauze naturale si de obicei nu sunt prinse inainte de opt ani de la primul delict, o perioada dubla fata de cea in care sunt prinsi barbatii De asemenea, daca un barbat criminal in serie comite prima crima inainte de 30 de ani, femeia de obicei dupa 31. 263 | P a g e

RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - bodo - 06-16-2010 08:59 AM Energii malefice. Exista numeroase teorii despre puterea subconstientului si influenta lui in descoperirea suferintelor oamenilor si in vindecarea acestora. Dna Silvia Pirvulescu, din Ploiesti, membru al Asociatiei Nationale pentru Terapii Complementare din Romania, nu este un simplu teoretician in materie, ci un practician al unor astfel de tratamente: “Fiecare caz intilnit nu seamana cu altul. Fiecare om are specificul lui, iar cauza imbolnavirii difera de la om la om. Pentru a realiza vindecarea unui om a carui boala, din punct de vedere medical, nu are leac, metoda de tratament trebuie gasita cea mai corespunzatoare cazului respectiv. Pentru aceasta, bolnavul trebuie sa intre intr-o comuniune perfecta cu mine, chiar telepatic. Am foarte multi pacienti care, dupa o perioada de ani de zile de cind au fost la mine, isi regleaza singuri tensiunea arteriala si isi revin din starea de rau utilizind puterea subconstientului”. Dna Pirvulescu pretinde ca 80 la suta dintre pacientii care ii solicita ajutorul sint bolnavi din cauza trimiterilor malefice. Prin sedintele de comunicare cu subconstientul pacientului, ea intra in legatura cu cei care au facut acest rau si le pune chiar sa “desfaca”, asa cum se spune, ceea ce au facut cu ani de zile in urma: “Comunic perfect cu subconstientul persoanei care a facut raul si aflu chiar si cine a pus-o sa faca rau, raspunsul la orice intrebare de-a mea fiind de o sinceritate perfecta. Obtin, in acelasi timp, informatii utile pentru a alege metoda potrivita de tratament care sa vindece persoana in cauza”. Cele mai grave trimiteri, spune dna Pirvulescu, sint acelea care se fac cu demoni care patrund in corpul fizic. Acestea nu se petrec imediat, ci in timp si totul depinde de credinta celui pentru care au fost trimise. Pe un om cu credinta puternica, aceste trimiteri malefice nu il pot patrunde dar se pot fixa la o alta persoana din familie, apropiata sufleteste de acesta. “Am avut cazuri cind asemenea trimiteri s-au facut pentru o mama, aceasta fiind nora persoanei care a fost la vrajitoare, iar efectul a fost asupra fiului, adica asupra nepotului persoanei care a dorit sa moara nora. Acesti demoni se localizeaza in cap, in abdomen, se pot plimba prin casa de la unul la altul, afectind si pe ceilalti din familie. Reactiile sint de tot felul: lipsa de viata, discutii nervoase, lipsa somnului, indemnuri de a face rele, de a se certa, de a bea. O persoana care are deja acesti demoni asupra ei nu are putere singura de a iesi din impas, dar, familia trebuie sa lupte pentru curatirea spatiului, adica a casei, prin sfestanii, Sfintul Maslu, rugaciuni si alte ritualuri de dezlegare facute de cei cu un nivel spiritual foarte ridicat”. Analizele medicale nu reflecta in nici un fel aceste “facaturi” sau vreo prezenta a demonilor. Numai persoana in cauza poate realiza acest lucru sau numai cei care au cunostinte despre aceste fenomene: “O pensionara simtea in abdomen dureri groaznice dar analizele erau perfecte. Cind am pus ambele miini, conform pozitiei din tehnica radianta: ficat-pancreas, a inceput sa vibreze tot corpul de parca era racordata la o priza electrica. Un baiat de 10 ani, in timp ce ii faceam tratament, pe masa de masaj, s-a ridicat si a inceput sa latre exact ca un ciine. Unei alte persoane care avea fixate astfel de maleficitati in abdomen, i-am facut pase de scoatere si, mentalizind indepartarea, acestea au fugit in cap; am incercat sa fac pase de scoatere din cap si au fugit in abdomen. Operatiunea de indepartare definitiva, mai ales acolo unde demonii s-au fixat la toti membri familiei, este foarte grea. In primul rind, cei care sint posedati trebuie sa se roage din suflet si sa faca fapte bune, pentru ca sa echilibreze raul si chiar aceste fapte sa depaseasca raul”. Dna Pirvulescu ne-a marturisit ca nu a cunoscut in timpul vietii sale o perioada atit de puternic dominata de aceste energii malefice, cum este cea din ultimii ani. Multa ura si energii negative care duc la multe nenorociri, o lume plina de victime ale unor idei bolnave, cu atitea persoane satisfacute ca au distrus un om, o familie, care au lasat in urma numai jale pentru urmasii celor care mor din cauza acestor facaturi diavolesti: “Ramin uimita in fata unor cazuri de trimiteri malefice care vin de la cei apropiati: sora pentru sora, sora pentru frate, cumnata pentru cumnata, nora pentru soacra, vecina pentru vecina, toate determinate de niste idei diavolesti”. Nimeni nu se gindeste, spune dna Pirvulescu, ca aceste facaturi, blesteme sau farmece se rasfring, imediat sau in timp, asupra urmasilor celui care a ordonat raul. sursa : evenimentul.ro RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - anuk - 06-16-2010 10:59 AM 3 enigme care rezista timpului 264 | P a g e

Mesaje ciudate? Limbi necunoscute? Exista o serie de documente vechi sau moderne pe care specialistii nu au reusit sa le descifreze desi au recurs la cele mai sofisticate si eficace programe informatice de decodificare. Sensul acestor mesaje continua sa ramana greu de priceput, desi nu putini sunt aceia care afirma ca ele nu reprezinta decat "falsuri elaborate" sau pur si simplu "pacaleli" facute pe seama posteritatii! Impas documentar Tablitele de argila gravate, datand din mileniile III si II i.Ch., descoperite in Creta la inceputul secolului XX, sunt gravate cu o scriere necunoscuta in care sunt amestecate semne silabice si ideograme. In total, contin peste 200 de semne care au fost utilizate in perioada civilizatiei minoice. Unul dintre marii specialisti in decriptarea scrierilor vechi, epigraful Hubert La Marle, a incercat ani de zile, sa le traduca recurgand la instrumente clasice de criptanaliza, cum ar fi, de pilda, frecventele de repetitie ale simbolurilor. Dar pentru asta avea nevoie de un numar apreciabil de texte, ori esantioanele disponibile, rare si fragmentare care i-au fost puse la dispozitie, i-au complicat cercetarea. Daca ar beneficia de cat mai multe tablete, raspandite la colectionari, in mare parte necunoscuti, si prin muzee, beneficiind totodata de concursul unor specialisti, La Marle ar putea face pasi importanti in decodarea scrierii (nu se stie din ce limba face parte) furnizand astfel informatii importante legate de civilizatia minoica. Manuscrisul Voynich Unii matematicieni folosesc litere si cifre pentru a masca un mesaj. Manuscrisul Voynich (secolul XV) descoperit de o persoana (in 1912) al carei nume si-a lasat amprenta asupra acestuia, e compus din 160 de pagini pe care sunt desenate si pictate 100 de flori, frunze si simboluri si notate 17.000 de glife. Continutul e un mister. Criptanalistii Agentiei Nationale de Securitate americana au incercat prin 1951 sa-l decripteze, dar fara nici un rezultat. In 2004, lingvistul scotian Gordon Rugg a folosit o grila pentru a separa literele de simboluri, fara a reusi sa desluseasca vreun sens. „Comoara” lui Thomas Beale Ce poate fi mai stimulativ decat sa incerci sa decodezi un mesaj care-ti permite sa descoperi o comoara de cateva tone de aur? Aviz amatorilor, enigma rezista din 1885 dupa ce englezul Simon Singh a descris-o in 1999 in a sa „Istorie a codurilor secrete”. Manuscrisul e compus din 3 documente cifrate, scrise prin 1820 de un cautator de aur american – Thomas Beale – care ar fi indicat locul din New-Mexico in care ar fi fost ingropata „comoara”. Textele au nevoie de o cheie pentru a fi descifrate. Primul document a fost decriptat in 1885 de un anonim care s-a folosit in demersul sau de Declaratia de independenta a SUA. Celelalte doua insa rezista miilor de incercari de decriptare. DORIN MARAN RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - bodo - 06-19-2010 08:34 AM Experientele traite in stare de moarte clinica au explicatii biologice Misterioasele experiente traite de oameni in starea cunoscuta sub denumirea de “moarte clinica” ar putea fi provocate de activitatea electrica intensa care se petrece la nivelul creierului in momentele dinaintea mortii. Inainte de deces, activitatea creierului se intensifica, iar aceasta ar putea fi explicatia trairilor “spirituale” raportate de cei care si-au revenit din moartea clinica. “Cred ca experientele din apropierea mortii pot fi provocate de un val de electricitate emis de creier atunci cand ramane fara oxigen“, spune dr. Lakhmir Chawla, specialist in terapie intensiva la centrul medical al 265 | P a g e

Universitatii George Washington din Washington, citat de telegraph.co.uk. “Odata ce viteza cu care circula sangele se diminueaza si nivelul de oxigen scade, celulele cerebrale emit un ultim impuls electric. Acesta debuteaza intr-o parte a creierului, dupa care se raspandeste in tot creierului si poate da pacientului senzatii foarte intense”. Numerosi pacienti au declarat ca s-au simtit scaldati in lumina sau ca au trait un sentiment puternic de pace si liniste pe masura ce inaintau printr-un tunel luminos. Unii chiar au avut viziuni ale unor entitati religioase, precum Isus, Mohamed sau Krishna, in timp ce altii descriu cum au simtit ca plutesc deasupra propriului corp, pe care il puteau vedea intins pe pat. Dr. Chawla considera ca aceste experiente au mai degraba o explicatie biologica decat o explicatie metafizica. Pentru a cerceta acest fenomen el a folosit encefalograful, un aparat cu ajutorul caruia se poate masura activitatea cerebrala, pentru a monitoriza pacientii in stare terminala. Scopul medical al acestei analize era acela de a se asigura ca pacientii aflati in stare grava primesc doza optima de calmante si nu au dureri foarte mari. In acest context, dr. Chawla a remarcat o intensificare puternica a activitatii cerebrale in momentele dimaintea mortii, care dureaza de obicei intre 30 de secunde si trei minute. Activitatea este similara si in cazul persoanelor care erau deplin consiente si nu aveau tensiunea arteriala ridicata. La scurt timp dupa incetarea fenomenului, pacientii au fost declarati morti. Cercetarea doctorului Chawla a fost publicata in Journal of Palliative Medicine si este considerata prima care demonstreaza ca experientele din apropierea mortii au o cauza fiziologica. Desi studiul sau descrie doar cazurile a sapte pacienti, Lakhmir Chawla sustine ca acelasi fenomen s-a petrecut de “cel putin 50 de ori”. http://medlive.hotnews.ro/ RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - alerim_61 - 06-20-2010 09:29 AM Misterul nedeslusit al “ Hartii Creatorului”

Profesorul Alexandr Chuvyrov, doctor în stiinte fizice si matematice la Universitatea de Stat a Baskiriei (republica rusa din sudul Muntilor Ural), a decis sa cerceteze, împreuna cu studentul sau chinez Huan Hun, ipoteza unei posibile migratii stravechi, a chinezilor, în Siberia si în Ural. O expeditie în Baskiria le-a adus si confirmarea mult-dorita: inscriptii rupestre într-o limba chineza veche, care vorbeau în special despre comert, casatorii si decese. Dar, în arhivele guvernatorului general din Ufa (capitala republicii) au gasit si consemnari datând din sec. 18, despre circa 200 de placi albe, acoperite cu semne si motive ciudate, studiate de oameni de stiinta rusi, începând chiar din sec. 17. Alte surse indicau asemenea cercetari si pentru începutul de secol 20. Astfel a început o cautare în necunoscut, a unui lucru ce parea a nu fi altceva, decât un mit. În curtea unui oficial local, prof. Chuvyrov si echipa sa au gasit o lespede, dezgropata ulterior si transportata la universitate, unde a fost foarte bine curatata. Avea laturile de 106/148 centimetri, grosimea de 16 centimetri si circa o tona greutate. În mod uimitor, ea se dovedea a fi alcatuita din trei straturi: primul (14 cm), din dolomita; al doilea, dintr-un gen de sticla numita diopsida, realizat printr-o tehnologie înca inaccesibila omului, astazi; al treilea, dintr-un portelan menit sa asigure protectie stratului mijlociu, cel care este de fapt o harta a Muntilor Ural. Harta modelata – nu manual, ci cu ajutorul unei tehnologii înalte. A fost numita „Piatra Daskai” sau „Harta Creatorului”, apreciindu-se însa ca ea face parte dintr-un „puzzle” de circa 340/340 metri, care ar reprezenta suprafata în relief a întregului glob. Mai mult decât atât, dintre numerosii specialisti din cele mai diferite domenii, care au început sa studieze misteriosul obiect, o echipa de cartografi americani din Wisconsin a precizat ca o asemenea harta nu putea fi realizata decât pe baza unor relevee aeriene. 266 | P a g e

O asemenea metoda de lucru utilizeaza date furnizate prin sateliti, ceea ce americanii au pus in functiune nu de mult . Vârsta hartii e si ea obiect de controverse. La început, Chuvyrov a avansat cu prudenta o vechime de „doar” 3.000 de ani, însa datarile ulterioare au împins limitele în timp la o incredibila perioada, situata cu 50 milioane, pâna la 120 milioane de ani în urma! Nici scrierea verticala nu si-a deslusit tainele. Din hieroglifele ce o compun, un singur semn a fost descifrat, cel ce reprezinta latitudinea Masivului Ufa. Si mai bizar, harta prezinta si cursuri de apa din Ural, si falia Ufa – Sterlitimak, dar si elemente mai stupefiante: un sistem de irigatii urias, incluzând 12 baraje lungi de 10 km, late de 300-500 m si înalte de 3 km, canale largi de 500 m si chiar râuri artificiale. Ceea ce s-a remarcat cu aceeasi surprindere este absenta oricarei cai de comunicatie terestra, ca si cum cei ce traiau în acea epoca nu foloseau decât mijloace de deplasare pe apa si aeriene. Sa fie vorba despre o straveche civilizatie disparuta? – se întreaba „armata” de specialisti angajata în studierea ciudatei pietre, luând în calcul si pregatirea unei colonizari a regiunii, de catre misteriosii navigatori în timp. Profesorul Chuvyrov ramâne însa circumspect, în privinta autorului hartii tridimensionale: „Nu-mi place sa vorbim despre OZN sau despre extraterestri. Sa-l numim deci, pe autorul acestei harti, simplu: Creatorul!” http://astrologykom.blogspot.com/2010/06/misterul-nedeslusit-alhartii.html?utm_source=feedburner&utm_medium=feed&utm_campaign=Feed%3A+CodulOmega+%28codu l+omega%29 RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - anuk - 06-20-2010 09:54 AM Harta Creatorulu Oamenii de stiinta de la universitatea republicii ruse Bachkiria au facut o descoperire fantastica: o tablita din piatra reprezentand o harta in relief, estimata la 120 de milioane de ani! Alexandr Cuvirov, profesor doctor in stiinte fizice si matematice si studentul sau chinez Huan Hun, s-au decis in 1995, sa studieze ipoteza unei posibile migratii vechi a chinezilor in Siberia si Ural. In cursul expeditiei pe care cei doia au efectuat-o in Bachkiria, au descoperit mai multe gravuri rupestre chinezesti (tratand mai ales comertul si casatoria, confirmand ipoteza lor). In timpul cercetarilor lor, ei au descoperit in arhivele de la Ufa note din sec al XVIII-lea care raportau existenta a aproximativ 200 de tablite din piatra gravate, neobisnuite, in apropierea satului Chandar, in regiunea Nurimanov. Altele indicau faptul ca in secolele 17 si 18, expeditii stiintifice ruse le studiasera. Ele contineau diferite semne si motive. Alte note aratau ca la inceputul secolului 20, arheologul A. Schmidt vazuse aceste tablite albe din micuta republica rusa. In 1998, profesorul Cuvirov si echipa sa au facut o ancheta, dar a esuat. Concluzia? Totul era o legenda. Dar la 21 iulie 1999, Vladimir Kradnov, fostul presedinte al consiliului local al agriculturii, i-a aratat lui Cuvirov o tablita pe care a descoperit-o in curtea sa. O saptamana mai tarziu s-au facut sapaturi acolo, de unde s-a extras piatra de la Dashka, care a fost dusa la Universitatea de la Ufa pentru a fi studiata. Dupa ce au curatat-o, oamenii de stiinta au ramas uimiti: piatra era o harta tridimensionala!

Piatra are aproape o tona, are 1,48 metri inaltime, 1,06 m largime si o grosime de 16 cm, fiind compusa din trei straturi. Baza groasa de 14 cm este din dolomit. Al doilea strat este cel mai ineteresant, pe care este gravata imaginea este din diopsid, dar tehnologia prin care a fost construita este inca necunoscuta. Al treilea strat gros de 2 mm este din portelan din calciu si asigura protectia hartii contra oricarui impact exterior. Analiza sa cu raze X a relevat faptul ca era de origine artificiala. Piatra a fost uzinata cu ajutorul unor utilaje de mare precizie si relieful sau nu a fost executat de catre un gravor in piatra. Se pare ca ea facea parte dintrun puzzle de 340 m X 340 m. Relieful central al micutei republici Bachkiria nu s-a prea schimbat in cateva milioane de ani. Astfel, s-a putut identifica cu usurinta muntele Ufa si mai ales canionul sau, diferite rauri din Ural ceea ce confirma marea vechime a hartii. Fantastic este faptul ca harta arata un sistem gigantic de irigatii cu doua sisteme de canale de 500 m largime, 12 baraje intre 300 si 500 m largime, lungi de 10 km si adanci de 3 km fiecare. Aceste baraje care serveau la 267 | P a g e

alimentarea diferitelor retele au necesitat extractia a cel putin 10 metri cubi de pamant! In comparatie cu el, canalul de la Volga la Don pare a fi extrem de mic. In plus, actualul Belaya pare sa fi fost la origine un rau artificial.

Mai intai, oamenii de stiinta s-au gandit ca harta stranie ar fi putut fi opera chinezilor din cauza inscriptiilor verticale care figureaza pe tableta. Dar ele nu au putut fi decifrate. Profesorul Cuvirov crede ca ele ar reprezenta altitudinea Ufei. Care sa fie vechimea hartii? Datarile cu carbon 14 au dat erori. Oamenii de stiinta cred insa ca ea are peste 3 mii de ani. O analiza fina a pietrei a aratat prezenta in cadrul ei de cochilii caracteristice, una de 50 de milione de ani, alta de 120 milione de ani dar nimic nu poate sa spuna ca aceste cochilii nu se gaseau deja in roca in momentul confectionarii hartii... Profesorul Cuvirov si echipa sa cred ca aceasta harta a fost creata cand polul magnetic a fost situat in Terra Franz Joseph acum 120 de milione de ani! Exista multe intrebari privind aceasta piatra stranie, in special legate de datarea sa si modul in care a fost fabricata. Conform Centrului de Critografie Istorica din Winsconsin(SUA), care a studiat elementele pietrei de la Dashka, aceasta harta de navigatie a putut fi efectuata doar prin observatii aeriene, care necesita un tratament informatic extrem de puternic si utilizarea de date prin satelit. Se pare insa ca cei care au construit harta nu utilizau caile maritime sau aeriene caci nu exista nici o urma de drum. Autorii sai (probabil o civilizatie anterioara disparuta?) nu locuiau poate in acest loc dar prevedeau o colonizare? Nu se stie cine a creat-o si nici cand. „Cu cat invat mai mult despre ea cu atat mai mult realizez ca nu stiu nimic”, declara profesorul Cuvirov.

http://www.enigme.ro/articole/articol/316/harta-creatorului.html

............Mai exista o parere, conform careia autorii hartii nu ar fi locuit acolo dar ar fi pregatit locul pentru o asezare ulterioara canalizind pamintul. Asta pare a fi cea mai probabila teorie, pt ca nimic nu ne poate da un indiciu asupra perioadei istorice. Asa ca de ce sa nu presupunem ca autorii ar fi apartinut unei civilizatii care ar fi existat mult mai devreme ? . Cele mai recente investigatii ale hartii au adus senzatii noi. Acum oamenii de stiinta sunt aproape convinsi ca acesta era doar un fragment dintr-o harta mult mai mare a intregii planete. Conform unor ipoteze, mai exista 348 de alte fragmente. Acestea ar putea fi descoperite in alte locuri. In zona Chandar, specialistii au luat 400 de probe de sol si au aflat ca locul cel mai probabil al hartii mari ar fi Muntele Sokolina. Dar odata cu trecerea glaciatiunii, harta ar fi fost sparta in bucati. Dar daca oamenii de stiinta ar gasi piesele acestui mozaic, harta ar putea avea atunci dimensiunile de 340 x 340 m. Dupa studierea arhivelor, Chuvyrov a devenit convins de faptul ca cel putin 4 bucati ar putea fi situate in Chandar sub diferite asezaminte precum un hambar, o gara, un bazin si respectiv sub un pod. Intre timp oamenii de stiinta din Bashkir au trimis informatiile lor la diferite centre de cercetare din lume si la mai multe congrese internationale. Au intocmit si un raport cunoscut sub numele Harta civila de executie avansata a unei civilizatii din Sudul Uralilor. Descoperirile de la Bashkir sunt fara precedent si unice. Cu o singura excludere: Atunci cind cercetarile se aflau la culmea lor, o mica piatra de chalcedonit a ajus la profesorul Chuvyrov pe masa de lucru, continind forme asemanatoare. RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - bodo - 06-21-2010 09:46 AM Exista viata dupa moarte?!...

268 | P a g e

Totusi, in ciuda dovezilor stiintifice coplesitoare, un procent mare din populatie continua sa creada ca viata este mai mult decat o suma de organe, iar sufletul transcede forma fizica. De ce nu acceptam ce spune stiinta? Poate ca este vorba despre o trasatura umana, aroganta, care ne face sa credem ca suntem prea speciali ca sa murim pur si simplu. Sau este vorba de frica? Oamenii de stiinta inca incearca sa descopere unde se localizeaza subconstientul, cum si de ce este necesar sa visam, de ce exista diferente in structura creierului la mai multe nationalitati, femei, barbati, dreptaci, stangaci, homosexuali. Exista ceea ce s-ar numi o memorie a speciei? Si lista poate continua. O intrebare mai interesanta, potrivit Unexplained-mysteries, este: Ce dovezi sunt care sa sugereze ca mai este si un alt plan de existenta - viata de dupa moarte? De ce sunt atat de multi care nu cred ce spune stiinta? Oamenii care au vazut moartea cu ochii Sunt foarte multi oameni, care au fost resuscitati, si care vorbesc despre lumina de la capatul tunelului si intalniri cu rude care murisera. In mod surprinzator si deranjant, exista povesti si despre unii oameni care ajung intr-un loc al torturii si durerii. Multe dintre descrieri sunt identice, iar atunci cand oamenii de stiinta au observat acest lucru, au inceput sa studieze in mod serios fenomenul. Concluzia stiintifica, pana in 2008, era ca lumina de la capatul tunelului este un produs combinat al cortexului privat de oxigen si al endorfinelor care se elibereaza in corp in apropierea mortii. Totusi, stiinta nu poate explica modul in care persoanele care au "experimentat" moartea si-au parasit corpul si au vazut tot ceea ce se intampla in jurul lor. Sau cum au primit mesaje de la rude decedate, continand informatii si detalii pe care nu ar fi avut cum sa le stie. Samanii din padurile tropicale Etnobotanistii, cei care studiaza relatia dintre plante, oameni si medicina, au povestit despre un fenomen incredibil, intalnit in mai multe mici triburi. Exista peste 100.000 de specii de plante in padurile tropicale din intreaga lume, dar, triburile individuale pot combina cateva pentru a face un medicament eficient in tratarea bolilor locale. Matematic, sansele ca o astfel de combinatie sa fie utila sunt minime, dar, studiind un trib din Samoa, s-a ajuns la concluzia ca remediile lor sunt eficiente in proportie de 86%.In plus, mai multe triburi, care nu puteau sa comunice unele cu altele, aveau acelasi tratament pentru o boala, cu mici variatii regionale.Atunci cand au fost intrebati despre cum stiu ce plante sa combine, membrii triburilor au spus ca samanul a obtinut informatia in timp ce se afla intr-un alt plan spiritual. Samanii sunt considerati sfinti si isi petrec viata in meditatie si rugaciune. Ei ofera consiliere membrilor tribului in orice problema, incluzandu-le pe cele medicale.Pentru a atinge alt plan spiritual, multi samani folosesc substante halucinogene naturale, printre care si "ciuperci magice". Odata ajunsi in acest plan, ei se consulta cu spirite atoatestiutoare, care le raspund la intrebari. Dovada? O gasim in intelepciunea si cunostiintele lor. Reincarnarea Sunt multe cazuri bine documentate care par sa ofere dovezi indiscutabile ale reincarnarii. O mare parte dintre acestea au ca subiect copii, care intr-un mod surprinzator, sunt constienti de fiecare aspect al vietii unei persoane decedate - detalii pe care nu aveau cum sa le stie din propriile experiente.In cazul lui Cameron McCauley, nascut in Glasgow, in Scotia, de la varsta de doi ani, acesta a inceput sa vorbeasca despre viata sa pe mica insula Barra, aflata la mai mult de 220 de mile departare.Cameron a explicat cum ca pe tatal sau din Barra il chema Shane Robertson si a murit calcat de o masina. Isi descria in detaliu locuinta, unde ii placea sa se joace cu cainele sau.Ii era atat de dor de vechea sa viata, incat familia sa l-a dus pe insula Barr. Au gasit casa, care la exterior era exact asa cum o descrisese Cameron, desi interiorul fusese modernizat.Prin intermediul unui genealogist, a fost descoperita o anule Gillian Robertson, care isi aducea aminte de cainele familiei. Shane Robertson nu a fost de gasit. Multi oameni cred ca sufletul ramane intact dupa moarte si renaste intr-un corp nou. De obicei, memoria vietii anterioare nu este accesibila, dar poate ramane undeva ascunsa, cauzand frici neobisnuite sau irationale, 269 | P a g e

pasiuni si interese. Teorii despre un Univers constient Exista persoane care cred ca Universul este o entitate constienta, si ca acesta a produs viata ca rezultat al unui gand constient. Aceste idei sunt sprijinite de unele zone teoretice din fizica cuantica. Doctorul Gerald Schroeder a propus o teorie potrivit careia creierul uman functioneaza ca un aparat radio, receptand informatii de la constient, care este extern creierului, si care, mai mult, adauga experiente individuale si sentimente, colectivului. Ce spune fizica cuantica Pe taramurile fizicii cuantice, corpul uman, descompus in particule de baza, este energie.Toata materia este energie - energie sub forma de unde de lumina, parte din spectrul electro-magnetic.Materia nu este de fapt solida. La o "privire mai atenta", materia este compusa din electroni, care se invart in jurul unui nucleu, si protoni.Faimoasa ecuatie a lui Einstein, E= MC2, (E este energia, M materia si C este viteza luminii) arata ca materia si energia sunt de fapt acelasi lucru.Legea conservarii energiei arata ca aceasta poate fi transformata, dar nu poate fi creata sau distrusa. Cantitatea de energie din Univers este mereu aceeasi.Bazandu-ne pe aceasta lege, energia corpului uman a existat inca de la Big Bang, atunci cand a aparut acest Univers. Intrebarea interesanta este daca energia poate sa retina informatie in legatura cu formele anterioare. Este o tema care va fi dezbatuta in continuare timp de nenumarati ani. O intrebare arzatoare, al carei raspuns il vom afla poate intr-o zi. http://www.opinii.md/ RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute - anuk - 06-21-2010 10:36 AM Stonehenge Stonehenge este un monument neolitic aflat în Anglia, în comitatul Wiltshire. Ansamblul Stonehenge este format din patru cercuri concentrice construite din pietre. Cercul exterior (cercul Sarsen), de 33 m în diametru, este construit din 30 de blocuri imense de gresie (megaliţi – menhire), aşezate vertical; astăzi doar 17 dintre aceste blocuri mai sunt în picioare. Desupra acestor blocuri de piatră au fost aşezate ca nişte praguri (buiandrugi) alte blocuri curbate (în formă de arc de cerc). În interiorul acestui lanţ exterior se află un alt cerc de blocuri mai mic din piatră vânătă. Acestea împrejmuiesc un aranjament în formă de potcoavă, construit tot din piatră vânătă, în interiorul căreia se află o placă din gresie mecacee, denumită Piatra de Altar. Toată construcţia este înconjurată de un lanţ circular care măsoară 104 m în diametru. În interior, se ridică un banc de nisip care cuprinde 56 de morminte cunoscute sub numele de “găurile lui Aubrey” (după numele celui care le-a descoperit John Aubrey). Terasamentul şi lanţul sunt intersectate de un Bulevard, o cale procesională lată de 23 m şi lungă de aproape 3 km. Aproape de intrare în Bulevard se află Piatra Sacrificiului. Pe partea opusă se află Piatra Călcâi. Planul ansamblului astăzi Planul actual al ansamblului Construcţia ansamblului Stonhenge a început în anul 3.000 î.C. Este construit din pietre cu înalţime de 6 metri şi greutate de până la 50, aduse aici probabil de la o distanţă de 322 de km din Câmpia Salisbury din sudul Angliei. Deşi nu se ştie exact rolul ansamblului, se crede că cei care au construit-o aveau cunoştinţe în astronomie, şi că ziua de 21 iunie (Solstiţiul de vară) avea o semnificaţie deosebită, probabil religioasă. Solstiţiu la Stonehenge Anul construcţiei 270 | P a g e

Stonehenge este, probabil, cel mai important monument preistoric din Anglia. Nu se cunoaste exact cand a fost construit si de catre cine. O teorie destul de cunoscuta a avansat ipoteza ca ar fi construit de druizi, o populatie existenta in Anglia inainte de cucerirea romana.Tehnicile arheologice moderne au demonstrat insa ca Stonehenge a fost construit cu cel putin 1000 de ani inaintea druizilor, in anul 2950 i.C, ajungand la forma pe care o cunoastem azi in anul 1600 i.C. Locaţie Ruinele megalitice cunoscute sub denumirea de Stonehenge se află în Câmpia Salisbury, la 3 km vest de oraşul Amesbury, Wiltshire, in sudul Angliei. Stonehenge – Mistere Puţini sunt oamenii care nu au auzit de misteriosul monument Stonehenge, situat în comitatul Wiltshire din Anglia. Ansamblul de pietre uriaşe care se înalţă în sudul Marii Britanii, ia Stonehenge, marchează apogeul civilizaţiei megaliţilor, care se propagă de-a lungul ţărmurilor Europei Occidentale în mileniul al lll-lea şi dispare fără urmă, în jurul anului 1 500 î.Hr. Data înălţării acestei construcţii nu se cunoaşte şi nici autorul sau autorii înălţării ei. În jurul monumentului planează foarte multe întrebări al căror răspuns nu s-a aflat nici până în ziua de azi. Tot ce au reuşit istoricii şi specialiştii să facă este să formuleze o serie de speculaţii şi de ipoteze. Nu se ştie de ce oamenii au avut ideea, în acea epocă, să introducă în pământ blocuri de piatră şlefuite rudimentar, de mai mulţi metri înălţime ( aşa-numitele menhire ), după ce reguli, de nepătruns pentru noi, stau alineate pe tot întinsul ţinutului, de ce, în altă parte, sunt aşezate în cerc – cromlehurile – în jurul unor tumuli funerar, căror rituri mortuare se supun aceşti oameni atunci când pun pe mormintele lor colective dalele imense ale dolmenelor un singur lucru e sigur şi anume că este greu ca, apropiindu-te de Stonehenge, aventurându-te printre pietrele sale, să nu resimţi măreţia sacră, cosmică a lumii căreia ele au aparţinut cândva. Stonehenge a fost, în mod evident, un sanctuar. Acest ansamblu celtic este format din patru cercuri concentrice construite din pietre. Cercul Sarsen este cel exterior, având 33 de metri în diametru. Este construit din treizeci de blocuri imense de gresie (megaliţi), aşezate vertical; astăzi doar 17 dintre aceste blocuri mai sunt în picioare Începând cu sfârşitul mileniului al lll-lea sau mai înainte, un cerc de gropi rituale, înconjurat de un şanţ şi de un taluz circular, sacralizează locul în interiorul căruia sunt înălţate menhirele din Stonehenge. Vreo 40 dintre ele sunt încă şi astăzi în picioare. înalte, majoritatea, de 4,15 m, ele sunt legate, două câte două, prin lintouri monolitice – grele traverse orizontale – dintr-un singur bloc. Ele conturau la origine un cerc cu diametrul de 31 m, care se remarcă fără greutate. Ceea ce este ciudat despre Stonehenge, este faptul ca este departe de a fi unic in Anglia, dar este cel mai bine păstrat si elaborat astfel de monument. Sunt cunoscute peste 100 de cercuri din pietre pe teritoriul Insulelor Britanice si in nordul Frantei. Unele dintre ele erau mici, de numai 3 metri in diametru. Cel mai mare este cel de la Avebury care se intinde pe o suprafata de aproximativ 4.000 de metri patrati. Unele dintre pietrele de la Avebury cantaresc 60 de tone. Cum or fi mutat constructorii blocurile imense de pietre pe distante atat de lungi nu se stie exact. Se crede ca le-au tras pe sanii din lemne. Cele mai multe astfel de cercuri din piatra sunt mai mici decat Avebury si mult mai simple decat Stonehenge. Se apreciază că situl de la Stonehenge număra la origine 125 de menhire. Pietrele sale cele mai grele cântăresc vreo 50 de tone. Ele au fost tăiate în cariere aflate la aproximativ 30 km distanţă. Celelalte provin din munţii Prescilly, situaţi la 217 km în linie dreaptă. Menhirul de la Locmariaquer, din Bretagne, dacă azi nu era spart în patru bucăţi, ar putea, se zice, rivaliza cu obeliscul din Place de la Concorde, din Paris! Se admite, în general, că pietrele de la Stonehenge, ca toate cele din zonele megalitice ale epocii, au fost aduse pe butuci la marginea gropii săpate anume pentru a le primi. Ele au fost apoi basculate în groapă în interiorul acestui prim cerc, menhirele mai mici descriu un al doilea perimetru circular, vizibil şi în prezent. 271 | P a g e

Făcute fiecare din trei blocuri, cele cinci menhire din centru ating 6,70 m înălţime şi sunt aşezate în formă de potcoavă. Blocuri sparte zac pe jos. Ele concurează cu măreţia sitului, cu dimensiunea sa. Drumul străjuit de menhirele astăzi dispărute, care ducea la sanctuar, era orientat pe axa răsăritului soarelui la solstiţiul de vară. Or, în ceea ce priveşte aliniamentele menhirelor de la Carnac, în Bretagne (Franţa), cele mai cunoscute din lume, acestea sunt dictate de cursa soarelui în diferite perioade ale anului. De aceea este tentant să se concluzioneze că Stonehenge, ca toate marile situri megalitice din Europa acelei epoci, corespundea unui cult solar. Stonehenge este inclus pe lista UNESCO, din anul 1986. Stonehenge este proprietatea companiei English Heritage, iar terenul pe care se afla aparţine National Trust, ceea ce demonstreaza valoarea lui pentru englezi, dar si pentru umanitate. Datorită unui rambleu, apoi fixate cu pământ şi pietricele pentru a le asigura pentru totdeauna stabilitatea. Oricum ar fi fost, este vorba de o muncă ce nu se poate imagina decât printr-o mobilizare, sub conducerea autoritară a unui şef necruţător, a nenumărate braţe omeneşti şi a unor specialişti experimentaţi. http://www.despre2012.ro/2010/06/04/stonehenge/ Complexul megalitic de la Stonehenge

Încărcat de mister, magie şi sacralitate, ansamblul de la Stonehenge, unic în lume din punct de vedere arhitectonic, este unul dintre cele mai faimoase monumente preistorice din lume. Nu se cunoaşte exact când a fost construit şi de către cine, iar rolul ansamblului rămâne, şi el, încă necunoscut. Complexul este situat în Câmpia Salisbury, la 3 km vest de oraşul Amesbury, Wiltshire, în sudul Angliei. Monumentul este format din patru cercuri concentrice de 110 pietre masive, cunoscute sub denumirea de menhire (cele verticale) şi dolmene (cele orizontale), având înălţimi de până la şase metri şi greutate de până la 50 tone. Acestea sunt înconjurate de un lanţ de întărituri din pământ care măsoară 104 m în diametru. Cercul exterior (cercul Sarsen), cu diametrul de 33 m, este construit din treizeci de blocuri imense de gresie (megaliţi), aşezate vertical; astăzi doar 17 dintre aceste blocuri mai sunt în picioare. Deasupra acestor blocuri de piatră au fost aşezate, ca nişte praguri, alte blocuri curbate în formă de arc de cerc. În interiorul acestui lanţ exterior se află un alt cerc de blocuri mai mici din piatră vânătă. Acestea împrejmuiesc un aranjament în formă de potcoavă, construit tot din piatră vânătă, în interiorul căreia se află o placă din gresie denumită Piatra de Altar. În interiorul cercului se află un banc de nisip care cuprinde 56 de morminte cunoscute sub numele de „găurile lui Aubrey”, după numele celui care le-a descoperit în secolul al XVII-lea, John Aubrey. Multe dintre gropi conţin rămăşiţe umane, dar arheologii au dovedit că ele au fost săpate, cu mult înainte ca cenuşa rezultată, ca urmare a incinerărilor, să fi fost îngropată în ele, nefiind exclus ca scopul lor să fie altul decât cel funerar. În valul de pământ care înconjoară ansamblul există o unică intrare prin care se poate ajunge la monument, din care porneşte o cale procesională lungă de aproape 3 km. La intrarea în monument se află Piatra Sacrificiului, pe partea opusă se află Piatra Călcâi. Conform celor mai recente cercetări, complexul a fost construit în trei etape pe parcursul a aproximativ 1600 de ani, fiecare etapă preluând şi îmbogăţind construcţia anterioară. În prima etapă, în jurul anului 2900 î.c. a fost construită partea exterioară a ansamblului, constând dintr-un cerc din lemn înconjurat de un canal cu apă şi un val de pământ. Acum 4500 de ani, în jurul anului 2500 î.c., a fost construit primul cerc din piatră, cel din blocuri mai mici, din piatră vânătă. Acum 4300 de ani, în jurul anului 2300 î.c., a fost construit al doilea cerc de piatră. La forma pe care o cunoaştem astăzi s-a ajuns în jurul anului 1600 î.c. 272 | P a g e

Nu s-a descoperit încă modul în care au fost transportate şi cum au fost ridicate şi fixate în poziţie verticală pietrele, dintre care unele cântăresc 45-50 de tone. Legende Misterul cromlehului de la Stonehenge a dat naştere la numeroase legende fără de care povestea sa ar fi poate incompletă. Acestea urmăresc să descopere înţelesurile şi rosturile neştiute ascunse în acest loc. Legenda spune că Stonehenge, ca şi alte locuri asemănătoare, este o poartă către o lume din care venim, de fapt. Se mai spune că la fiecare 5000 de ani aceste porţi pot fi deschise, moment care poate fi folosit în mod benefic, dar în acelaşi timp poate prilejui catastrofe imense. Forţele oculte magice au fost de asemenea asociate cu Stonehenge. Unul dintre aceste mituri se referă la povestea unui gigant care a cumpărat pietre uriaşe magice de la o vrăjitoare. Apoi le-a transportat prin aer până în Câmpia Salisbury, unde a provocat locuitorii satului să numere pietrele într-un fel de ghicitoare. Călugărul satului a spus că pietrele sunt prea multe ca să poată fi numărate (acesta este un alt mit, care spune că este imposibil să numeri toate pietrele din care este alcătuit Stonehenge). Atunci uriaşul s-a supărat şi a aruncat cu una dintre aceste pietre după călugăr lovindu-l într-un călcâi. Călugărul n-a fost rănit, însă piatra respectivă a rămas de atunci ciobită şi este cunoscută sub numele de Piatra Călcâi. Cel mai po r dintre miturile legate de Stonehenge este din categoria celor care încearcă să explice modul în care pietrele uriaşe au fost transportate. Povestea a fost scrisă în secolul al XII-lea de către Geoffrey of Monmouth. El spune că pietrele de la Stonehenge sunt de fapt pietre vindecătoare, aduse din Africa în Irlanda de giganţi tocmai pentru aceste calităţi vindecătoare ale lor. De aceea ele au fost numite „Dansul Uriaşilor”. Regele Aurelius Ambrosias (secolul al V-lea) voia să construiască un monument în cinstea celor 3000 de nobili care au murit în lupta cu saxonii şi au fost înmormântaţi la Salisbury. La sfatul magicianului Merlin, a ales Stonhenge ca monument funerar. Merlin şi Uther Pendragon (tatăl regelui Arthur), au fost trimişi să aducă pietrele din Irlanda, împreună cu 15.000 de cavaleri. Aceştia au eşuat în încercarea de a urni pietrele ajutându-se de frânghii şi bazându-se doar pe forţa braţelor lor. Atunci Merlin, folosindu-şi capacităţile magice a dislocat cu uşurinţă pietrele şi le-a dus la locul dedicat lor la Salisbury. Aurelius a murit la scurt timp şi a fost îngropat şi el în interiorul monumentului, în „Inelul Giganţilor de la Stonehenge”. Teoria vortexului energetic Conform acestei teorii, locul pe care este amplasat complexul megalitic de la Stonehenge este considerat a fi un vortex energetic, un focar energetic din cele mai importante din reţeaua energetică a Pământului. Se mai presupune că acest focar şi cel care se află pe locul Marii Piramide din Egipt acţionează în consonanţă în scopul contracarării efectelor negative care apar în structura energetică a Pământului. Toate acţiunile, gândurile şi emoţiile locuitorilor Terrei afectează acestă structură. Astfel, Complexul de la Stonehenge, ar fi un „panou de control” pentru Marea Piramidă, alcătuind împreună un fel de sistem-antenă. Acesta a ajutat la stabilizarea orbitei Pământului după scufundarea Atlantidei şi la restabilirea polarităţii energetice pe planetă. „Un vortex este o masă de energie care se mişcă în spirală, creând astfel un vacuum în centru... Aceste focare de putere ale Pământului se manifestă ca nişte coagulări energetice sub formă de spirală, ele reprezentând calităţile electrice, magnetice ori electromagnetice ale energiei vieţii.” Astfel defineşte vortexul Page Bryant în lucrarea sa Terravision: A Traveler's Guide to the Living Planet Earth. Un vortex este o zonă de intensă concentrare de energie. Aceste zone sunt considerate ca fiind porţi către alte planuri. În mod obişnuit, în locurile în care există vortexuri, apar anomalii gravitaţionale. Cele mai cunoscute astfel de zone sunt Marea Piramidă din Egipt şi Complexul Megalitic Stonehenge. Ipoteze emise privind rolul complexului megalitic de la Stonehenge 273 | P a g e