Dictionar Metodic De Limba Romana

Vasile BAHNARU, Veronica PURICE–PĂCURARU

DICŢIONAR EXPLICATIV METODIC PENTRU ELEVI

Chişinău 2014

PREFAŢĂ Dicţionarul explicativ metodic pentru elevi (DEME) reprezintă o variantă, revăzută şi extinsă, a Dicţionarului explicativ pentru elevi publicat la Chişinău în 1991. Astfel, caracteristica principală a DEME constă în determinarea exactă a destinatarilor săi: elevii de licee şi colegii. Pornind de la ideea că perioada studiilor la acest ciclu de învăţământ este decisivă în procesul de formare a lor ca vorbitori competenţi ai limbii naţionale, DEME are drept scop să pună la dispoziţia utilizatorilor săi un repertoriu de cuvinte, sensuri şi expresii întâlnite frecvent în procesul de acumulare a cunoştinţelor la acest nivel de studii şi care au grade de accesibilitate diferite. Prezenţa în titlul lucrării a termenului „metodic” relevă tendinţa autorilor de a conjuga un punct de vedere lexicografic „practic” cu unul „teoretic”, fapt care permite a construi un sistem de prezentare a unităţilor lexicale din dublă perspectivă: atât sub unghiul de vedere al diferitelor relaţii lexicale ce caracterizează cuvintele descrise ca unităţi ale codului limbii, cât şi sub aspectul particularităţilor de funcţionare discursivă a lor. Prin aceasta se urmăreşte scopul nu numai de a contribui la îmbogăţirea vocabularului destinatarilor nemijlociţi ai lucrării, dar şi de a-i ajuta să stăpânească cât mai bine şi să utilizeze corect limba română în diferite contexte pragmatice, în acţiune şi interacţiune comunicativă, oral şi în scris. În această ordine de idei, accentul este pus pe contextualizarea maximală a unităţilor de dicţionar, operată prin mijloace lexicografice diverse, care permit indicarea contextului discursiv obişnuit al cuvintelor descrise, în special al celor cu statut de predicat semantic (verbe, adjective), ilustrarea funcţionării discursive a unităţilor lexicale prezentate, prin intermediul unor exemple clişeizate (sau contexte actualizatoare), relevarea diferitor parametri pertinenţi ai contextelor pragmatice potenţiale ale cuvintelor şi sensurilor prezentate, cu ajutorul unor menţiuni lexicografice de natură pragmatică şi stilistică, care precizează domeniul de practici sociale de care ţine, în mod obişnuit, cuvântul sau sensul respectiv, repere ale situaţiei comunicative în care poate fi utilizat cuvântul sau sensul corespunzător, valorile conotative pe care le comportă sensurile derivate ale unora dintre cuvintele polisemantice inserate în dicţionar şi mecanismele de transfer semantic care le-au generat, mărcile stilistice care reflectă diferitele tipuri de variere (diatopică, diacronică, socială) a unităţilor lexicale descrise etc. Anume din aceste considerente DEME nu este o simplă reluare amplificată a Dicţionarului explicativ pentru elevi, ci o nouă şi, în multe privinţe, revoluţionară lucrare lexicografică care se impune, în primul rând, prin calitatea şi numărul unităţilor de registru, dar şi prin modalitatea de explicare a acestora, întrucât ele sunt prezentate nu doar ca elemente ale sistemului limbii, cu funcţie denominativă, ci, mai ales, ca unităţi de limbaj, cu funcţie comunicativă. Problema cardinală, pe care o înaintează redactarea unui atare dicţionar, este bineînţeles determinarea registrului de cuvinte şi sensuri. Şi de această dată, am ţinut seamă de necesităţile destinatarilor prioritari ai lucrării, pentru care dicţionarul urmează să constituie o sursă de informare sigură şi practică. În baza acestui principiu am inclus în DEME cuvinte, sensuri şi expresii folosite la cursurile şi în manualele acestui ciclu de studii preuniversitare, precum şi în lucrările subiacente disciplinelor de studiu din această arie curriculară. În mod cert, în condiţiile dezvoltării ştiinţifico-tehnice contemporane şi a transformărilor sociale şi economice actuale, reflectate reprezentativ în manuale şcolare, ponderea cea mai mare în registrul dicţionarului trebuie să o aibă neologismele cu conţinut ştiinţific, tehnic, politic, în special cele din domeniile ştiinţelor socioumanistice, 2

fizicii, chimiei, matematicii, artelor, medicinei, educaţiei, ştiinţelor naturii, ştiinţei şi tehnologiilor informaţiei, comunicării şi tehnicii comunicaţiilor etc. Pe lângă acestea, am introdus în registru şi un număr relativ mare de unităţi livreşti, populare, regionale, arhaice, învechite, precum şi sensuri ale unor cuvinte cu valori conotative (sensuri figurate), întâlnite în operele beletristice studiate la acest nivel de învăţământ. Cuvintele, sensurile şi expresiile comune ale limbii generale sunt consemnate în dicţionar în măsură redusă, numai atunci când ele înlesnesc explicarea unor sensuri speciale, dezvoltate pe baza lor şi folosite în manualele şcolare, în textele specializate, dar şi în vorbirea curentă. Întrucât DEME este destinat unui public în curs de formare intelectuală, el nu înglobează formaţiile artificiale ocazionale, întâlnite în unele texte jurnalistice şi de specialitate, precum şi multitudinea de cuvinte împrumutate în ultimul timp din engleză, care, în mod firesc, ar trebui să aibă puţine şanse de a se generaliza în limba română actuală. Totodată, dat fiind că dicţionarul trebuie să constituie nu numai o sursă de informare, ci şi un mijloc de promovare a limbii normate, din toate punctele de vedere, în DEME sunt explicate numai unităţile lexicale literare, în timp ce variantele acestora sunt incluse în registru, făcându-se trimitere la forma literară. Dat fiind volumul restrâns al DEME, deşi acesta conţine un număr considerabil de unităţi derivate, întrucât tinde să reflecte relaţiile morfo-semantice dintre unităţile sistemului limbii, am renunţat la includerea în registru a unor diminutive sau derivate, ca infinitivele lungi, participiile substantivate şi adjectivale, dacă acestea nu cunosc accepţiuni speciale în literatura metodică şi în manualele şcolare. Orice dicţionar este o listă de cuvinte puse într-o anumită ordine, cea mai frecventă şi mai practică pentru lucrările informative fiind cea alfabetică, care însă, după cum se ştie, are şi o serie de inconveniente, întrucât sinonimele şi elementele din aceeaşi familie de cuvinte sunt separate în ordinea alfabetică de aşa-zisele cuvinte „intruse”. Acest dezavantaj este, într-o măsură oarecare, neutralizat în DEME, datorită aplicării metodei analogice de elaborare a dicţionarului, care constă aici în regruparea cuvintelor şi a sensurilor, prin intermediul unor definiţii metalingvistice şi relaţionale, după relaţiile lor formale şi semantice. Astfel, orice derivat este explicat printr-o definiţie metalingvistică, care îl raportează la cuvântul primar; orice membru al unei serii sinonimice comportă o definiţie analitică identică; orice membru al unei serii antonimice este pus în evidenţă printr-o definiţie metalingvistică (de tipul: în opoziţie cu...), care specifică şi precizează relaţia de contrarii a cuvântului definit; pentru sensurile derivate ale cuvintelor polisemantice sunt explicitate, de obicei, mecanismele de transfer semantic care le generează (prin analogie, prin contiguitate, prin restricţie, prin extensiune, prin generalizare, prin specializare, prin exagerare etc.). În cazul polisemiei externe, delimitările diferitelor sensuri ale unui cuvânt polisemantic se operează prin intermediul definiţiilor referenţiale, dar şi prin menţiuni stilistice care indică ştiinţa sau domeniul de practică socială, de care ţine nemijlocit sensul respectiv al cuvântului. Cuvintele omonime sunt descrise în bloc, fiind unite între ele, dar şi separate totodată, ca unităţi lexicale autonome, prin cifre romane (I, II, III ...). Fiecare unitate de registru a DEME este prezentată, aşadar, în strictă ordine alfabetică, indicându-se accentul, variantele de accentuare fiind trimise la formele cu accent literar. Unităţile lexicale cu o singură formă morfologică (conjuncţiile, prepoziţiile, interjecţiile, adverbele, substantivele şi adjectivele invariabile) sunt urmate de menţiuni gramatical-funcţionale speciale privind apartenenţa la clasa morfologică respectivă, precum şi particularităţile lor de funcţionare discursivă (mai ales la pl., la sing., adj. invar., adj. f., adj. m. etc.). Celelalte 3

cuvinte sunt prezentate în mod tradiţional, cu forma lor iniţială, ca fiind cea mai caracteristică: substantivele şi adjectivele la masculin singular, după care urmează formele de plural (la substantive), formele de feminin şi de plural pentru masculin şi feminin (la adjective). Verbele sunt prezentate în forma lor firească, de infinitiv, caracterizat prin morfemele distinctive a şi a se, după care urmează forma de indicativ prezent a persoanei întâi sau a persoanei a treia singular (pentru verbele unipersonale, cu specificarea de rigoare) şi menţiunea tranz. sau intranz. Întrucât verbele şi adjectivele sunt cuvintele care posedă prin excelenţă calitatea de predicat semantic, am ţinut neapărat să reflectăm în dicţionar această particularitate referenţială a lor, indicând pentru ele, în conformitate cu principiul declarat al contextualizării, elemente de contexte discursive potenţiale, reprezentate prin subiectele şi obiectele lor semantice (în cazul verbelor) sau prin determinaţii lor potenţiali, adică prin acei referenţi cărora le poate fi atribuită cutare sau cutare calitate sau însuşire (în cazul adjectivelor), oferind astfel utilizatorilor dicţionarului nişte scheme actanţiale sau modele comunicative ce corespund normelor uzuale, fapt care urmăreşte sporirea competenţelor lor comunicative, dar nu exclude posibilitatea varierii în exprimare, în situaţiile concrete de comunicare. În aceste condiţii adjectivele, dată fiind posibilitatea majorităţii lor de a avea atât funcţie atributivă, cât şi de nume predicativ, comportă în DEME două modalităţi de definire: una lungă, de tipul „care...” şi alta mai scurtă, semantic echivalentă cu prima, dar care, sub aspect formal, corespunde funcţiei de nume predicativ, întrucât reprezintă o construcţie substituibilă în contextele discursive cu adjectivul care joacă rolul de nume predicativ. Explicarea sensurilor cuvintelor din registru respectă, de regulă, un principiu director major: fiecare sens este dotat cu o definiţie lexicografică analitică, care trebuie să corespundă principiului substituibilităţii, conform căruia definiţia lexicografică numai atunci este reuşită, când substituie perfect în context cuvântul din registru. În aceste condiţii, explicaţia redusă la simpla corespondenţă sinonimică a fost exclusă completamente. Dat fiind că formularea definiţiei analitice a sensului unităţilor lexicale constituie un miljloc didactic fundamental în procesul de dobândire a competenţelor semantice şi de comunicare într-o limbă, într-un dicţionar destinat unui public în curs de formare intelectuală definiţia lexicografică reprezintă realmente cheia succesului, instrumentul care poate asigura însuşirea utilizării corecte a cuvintelor din limba română. Din aceste considerente autorii s-au străduit ca definiţiile să fie cât mai accesibile, facilitând astfel însuşirea semnificaţiei cuvintelor de către beneficiari. Distribuirea sensurilor în cadrul cuvintelor polisemantice urmează în DEME atât criteriul istoric, care urmăreşte scopul de a pune în lumină filiaţia sensurilor şi mecanismele generatoare de sensuri derivate, cât şi pe cel al frecvenţei de utilizare a lor în contemporaneitate. Întrucât dicţionarul oferă în registrul său un spaţiu considerabil modernităţii, prin prezenţa masivă a cuvintelor şi a sensurilor din limba română contemporană, a unităţilor din limbajele ştiinţifice şi tehnice din lumea actuală, care tot mai frecvent apar în mass-media cotidiene, sperăm ca DEME să fie de un real folos nu numai destinatarilor săi prioritari, aflaţi în curs de formare intelectuală şi profesională, dar şi tuturor acelora care doresc să posede un vocabular cât mai bogat, pentru a înţelege cât mai multe lucruri noi din lumea modernă, şi care se îngrijesc de exprimarea lor corectă în limba româna.

Autorii

4

LISTA ABREVIERILOR

abstr. = abstract adj. = adjectiv admin. = administraţie adv. = adverb agric. = agricultură anal. = analogie anatom. = anatomie arh. = arhaic arhit. = arhitectură astrol. = astrologie astron. = astronomie biol. = biologie bis. = biserică; termen bisericesc bot. = botanică chim. = chimie cib. = cibernetică cinema = cinematografie concr. = conret conj. = conjuncţie constr. = construcţie cont. = contabilitate contig. = (prin) contiguitate cosm. = cosmografie cosmet. = cosmetică culin. = culinărie depr. = depreciativ did. = didactică dipl. = diplomaţie econ. = economie ed. = educaţie; ştiinţe ale educaţiei electricit. = electricitate ex. = exemplu exag. = (prin) exagerare electron. = electronică entom. = entomologie est. = estetică etc. = etcetera (şi alţii, şi altele) ext. = (prin) extensiune f. = (substantiv) feminin

fam. = familiar farm. = farmaceutică fig. = figurat filoz. = filozofie fin. = finanţe fiz. = fizică fiziol. = fiziologie folc. = folclor fonet. = fonetică fotogr. = arta fotografiei gastron. = gastronomie gener. = (prin) generalizare geodez. = geodezie geogr. = geografie geol. = geologie geometr. = geometrie geomorf. = geomorfologie gram. = gramatică iht. = ihtiologie ind. = industrie inform. = informatică interj. = interjecţie intranz. = (verb) intranzitiv invar. = invariabil iron. = ironic ist. = istorie înv. = învechit jur. = termen juridic lexicogr. = lexicografie lexicol. = lexicologie lingv. = lingvistică literat. = literatură livr. = livresc log. = logică m. = (substantiv) masculin manag. = management mar. = marină; termen marinăresc matem. = matematică mec. = mecanică med. = medicină meteor. = meteorologie

minier. = minierit milit. = termen militar mitol. = mitologie morfol. = morfologie muz. = muzică; termen muzical n. = (substantiv) neutru ornitol. = ornitologie pedagog. = pedagogie peior. = peiorativ pict. = pictură pl. = (la) plural plast. = (arte) plastice poet. = poetic; poetică polemol. = polemologie poligr. = poligrafie polit. = politică; politologie pron. = pronunţat prep. = prepoziţie psihol. = psihologie reg. = regional rel. = religie; termen religios restr. = (prin) restricţie retor. = retorică s. = substantiv sing. = (la) singular silv. = silvicultură societ. = societate sociol. = sociologie spec. = (prin) specializare stil. = stilistică teh. = tehnică; termen tehnic tehn. = tehnologie telecom. = telecomunicaţii teol. = teologie text. = (industria) textilă tipogr. = tipografie transp. = transporturi tranz. = (verb) tranzitiv unipers. = (verb) unipersonal v. = vezi zool. = zoologie

5

A

A ABANDONÁ abandonéz tranz. 1) (familie,

mâhnit.

copii) A lăsa în voia soartei; a părăsi, lăsând fără

ABCÉS ~e n. med. Acumulare de puroi (într-o

sprijin material. 2) (locuri, persoane) A lăsa (pentru

cavitate naturală sau accidentală a corpului); buboi.

un timp sau pentru totdeauna); a părăsi. A-şi

~ cald. ~ rece.

abandona patria. A-şi abandona coechipierul. 3)

A ABDICÁ abdíc intranz. 1) (despre suverani) A

(competiţii sportive) A lăsa, renunţând de a mai

renunţa la tron. Regele a abdicat. 2) fig. (despre

participa.

persoane) A înceta de a mai râvni (la ceva); a

ABANÓ//S ~şi m. 1) bot. Copac exotic cu lemn

renunţa. Am abdicat de la ideea de a mai obţine

tare, de culoare neagră, foarte preţios. 2) Lemnul

acest post.

acestui arbore.

ABDOMÉN ~e n. anatom. (la om şi la animale)

ABÁ//TE ~ţi m. rel. (la catolici) Preot sau superior

Parte a corpului, dintre torace şi bazin, în care se

al unei mănăstiri.

află stomacul, intestinele şi alte organe; pântece;

A ABÁTE abát 1. tranz. 1) A determina să se

burtă.

îndepărteze (de la o direcţie iniţială sau de la o

ABERÁŢI//E ~i f. 1) Deviere de la normal; abatere

anumită normă morală sau linie de conduită); a face

de la normele obişnuite. A constata o ~e. 2) fiz.

să devieze (de la ceva). A-l ~ (pe cineva) din

Deformare a unei imagini într-un sistem optic. 3)

drum. 2) (arbori) A culca la pământ; a doborî. 3)

fig. Abatere de la dreapta judecată şi de la bunul

(persoane) A face să se abată. Vestea tristă m-a

simţ, dusă până la absurd; absurditate. A spune ~i.

abătut. 2. intranz. (despre intenţii, idei) A trece

ABÍL ~ă (~i, ~e) adj. (despre persoane şi fapte,

(cuiva) prin minte; a veni (cuiva) pe neaşteptate. Ce

acţiuni, manifestări ale acestora) 1) Care vădeşte

ţi-a abătut?

agerime (în mişcări) şi competenţă; îndemânatic;

A SE ABÁTE mă abát intranz. 1) A-şi schimba

dibaci; iscusit. Muncitor ~. Degete ~e. 2) Care este

direcţia iniţială; a devia. Avionul s-a abătut de la

făcut cu dibăcie şi inteligenţă; iscusit. Manevră ~ă.

culoarul indicat. 2) (despre persoane) A deveni

Operaţie ~ă. Intrigă ~ă.

trist; a se amărî; a se scârbi; a se întrista, 3) (despre

ABILIT//ÁTE ~ắţi f. 1) Caracter abil; capacitate

persoane) A se opri, făcând o vizită scurtă şi

de a face totul cu uşurinţă şi iscusinţă; dibăcie;

renunţând la traseul iniţial; a trece. 4) (despre

îndemânare; pricepere; dexteritate. A avea ~ate în

fenomene ale naturii) A veni pe neaşteptate şi cu

mişcări. A acţiona cu multă ~ate. 2) mai ales la

putere; a se declanşa. S-a abătut o furtună cu

pl. Manifestare abilă; lucru sau act făcut cu

grindină asupra localităţii.

ingeniozitate şi fineţe. A ave ~ăţi de comunicare.

ABAT//ÓR ~oáre n. Întreprindere prevăzută cu

ABÍS ~uri n. geomorf. Adâncime fără capăt;

instalaţii

prăpastie fără fund; genune; noian; hău.

speciale

pentru

sacrificarea

vitelor

destinate consumului.

ABJÉC//T ~tă (~ţi. ~te) adj. (despre persoane şi

ABĂTÚ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. (despre persoane)

manifestările lor) Care trezeşte dezgust (prin

Care este plin de tristeţe şi descurajat; întristat;

caracterul său josnic); demn de dispreţ; infam. 6

Comportament ~.

ABRÚP//T ~tă (~ţi ~te) adj. (despre povârnişuri,

A ABJUDECÁ abjúdec tranz. jur. (drepturi,

pante, căi de comunicaţie) Care este aproape

titluri) A anula printr-o decizie judiciară.

vertical; greu de urcat sau de coborât. Maluri ~te.

ABNEGÁŢIE f. Jertfire de sine în folosul cuiva;

Cărare ~tă. Podiş ~.

devotament fără rezerve; sacrificare. A întreprinde

A ABRUTIZÁ abrutizéz tranz. (persoane) A face

un act de ~. A munci cu ~.

să se abrutizeze; a transforma în brută.

A ABOLÍ abolésc tranz. jur. (legi, instituţii,

A SE ABRUTIZÁ mă abrutizéz intranz. (despre

hotărâri, dispoziţii oficiale) A declara nul printr-un

persoane) A deveni brută; a se transforma în brută.

ordin; a abroga; a desfiinţa; a anula; a infirma; a

ABSÉN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) Care este lipsă (de

contramanda; a revoca.

la locul unde ar putea sau ar trebui să fie). 2) fig.

A ABONÁ abonéz tranz. A face să se aboneze.

(despre persoane sau manifestările lor) Care

A SE ABONÁ mă abonéz intranz. A-şi face un

vădeşte lipsă de atenţie şi desconcentrare; distrat;

abonament. ~ la o bibliotecă publică.

neatent. A avea un aer ~. Privire ~tă.

ABONAMÉNT ~e n. 1) Înţelegere dintre o

A ABSENTÁ absentéz intranz. A fi absent; a nu fi

persoană şi un furnizor pentru livrarea sistematică

prezent (undeva); a lipsi. A absenta de la ore.

(sau pe un anumit timp) a unor produse, publicaţii ş.

A ABSOLVÍ I absolvésc tranz. (instituţii de

a. sau pentru folosirea unor servicii (în schimbul

învăţământ, ani sau cicluri de studii) A termina cu

unei sume de bani). ~ la bibliotecă. ~ la o revistă.

succes (susţinând examenele corespunzătoare). Am

~ de circulaţie. 2) Sumă plătită de abonat. 3)

~it liceul teoretic.

Document pe care-l obţine abonatul şi care-i oferă

A ABSOLVÍ II absólv tranz. 1) (acuzaţi) A scuti

dreptul la anumite servicii.

de pedeapsă. 2) rel. (credincioşi) A elibera de

A ABORDÁ abordéz. 1. tranz. 1) (probleme,

păcate; a ierta.

chestiuni, subiecte) A pune în discuţie. 2)

ABSOLUTÍSM n. 1) polit. Formă de guvernământ,

(persoane) A opri pentru a intra în vorbă. M-a

în care toată puterea este concentrată în mâinile

abordat în plină stradă. 2. intranz. (despre nave)

unui

1) A se apropia de ţărm sau de chei; a trage la ţărm;

totalitarism. 2) Concepţie ideologică care stă la

a acosta. 2) A se apropia de bord pentru a ataca.

baza unei asemenea forme de guvernământ.

ABORIGÉN ~ă (~i, ~e) adj. şl substantival

A ABSORBÍ absórb tranz. 1) (despre corpuri

(despre persoane) Care face parte din populaţia de

poroase) A trage în sine; a suge; a îmbiba. 2) fig.

bază a unei regiuni; originar din locurile unde

(despre lucruri, gânduri, idei, ocupaţii etc.) A

trăieşte; băştinaş; indigen; autohton.

preocupa în întregime; a captiva. Romanul acesta

A ABREVIÁ abreviéz tranz. (cuvinte, expresii) A

mă absoarbe.

face mai scurt prin reducerea numărului de litere

ABSÚR//D ~dă (~zi, ~de) adj. şi adverbial. Care

sau de silabe; a prescurta.

este contrar gândirii sănătoase şi bunului simţ;

A ABROGÁ abróg tranz. jur. (legi, tratate,

aberant.

instituţii, dispoziţii oficiale) A declara nul printr-un

Căsătorie ~dă. E absurd!

ordin; a aboli; a desfiinţa; a anula; a infirma; a

A SE ABŢÍNE mă abţín intranz. (despre

contramanda; a revoca.

persoane) 1) şi absolut A considera inacceptabil

suveran;

regim

Raţionamente

absolutist;

~de.

autocraţie;

Părere

~dă.

7

pentru sine. S-a abţinut de la comentarii. Eu mă

ceva. 2) Semn diacritic, pus de obicei de asupra

abţin. 2) A-şi înfrâna pornirile; a se reţine; a se

unei vocale, pentru a marca anumite particularităţi

stăpâni; a se feri; a se opri. Mă abţin de la

de pronunţare. 3) Totalitatea particularităţilor de

dulciuri.

pronunţie ale unei comunităţi lingvistice. A avea un

A ABUNDÁ abúndă intranz. 1) A conţine ceva în

~ străin.

cantitate mare. Solul abundă în humus. 2) A fi din

A ACCENTUÁ accentuéz tranz. 1) A evidenţia

belşug; a se conţine din abundenţă. Fosforul

prin accent. A ~ corect cuvintele. 2) fig. A pune în

abundă în peşte.

evidentă în mod deosebit; a reliefa; a sublinia.

ABUNDÉNŢ//Ă ~e f. Cantitate mare (de resurse,

Accentuez această idee.

bunuri etc.) care depăşeşte necesităţile; belşug;

A ACCEPTÁ accépt tranz. A primi în mod

bogăţie; prisosinţă. ♦ Din ~, foarte mult; din belşug;

voluntar. Accept propunerea ta.

din plin; cu prisosinţă.

ACCEPTÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. Care poate fi

ACALMÍE f. 1) Stare de linişte (temporară),

acceptat. O propunere ~ă.

instaurată după potolirea sau încetarea

unui

ACCÉS I ~uri n. 1) Posibilitate de a ajunge sau de

fenomen al naturii (vânt, furtună, ploaie etc.) 2) fig.

a pătrunde într-un anumit loc; intrare. ~ul în acest

Răstimp scurt de linişte (într-o perioadă de

parte este interzis. ~ liber. A avea ~ la o

frământări sociale, politice). 3) încetare momentană

bibliotecă. 2) Posibilitate de a utiliza ceva sau de a

a unei activităţi, crize, stări de boală etc.

beneficia de ceva. A avea ~ la internet. A avea ~

ACÁR I ~i m. 1) Muncitor feroviar care

la un fişier. A avea ~ la fondurile europene de

manipulează dispozitivele de acţionare a acelor cu

dezvoltare. ♦ Drum (sau cale) de ~, drum (sau

macaz la calea ferată, pentru a înlesni trecerea

cale) care face legătură cu o localitate sau cu o rută

trenurilor de pe o cale pe alta; macagiu. 2) înv.

mai importantă. 2) Posibilitate de a se apropia de

Persoană care confecţiona (şi vindea) ace.

cineva. A avea ~ pe lângă (sau la) ministru.

ACÁR II ~e n. Cutiuţă sau pernuţă specială pentru

ACCÉS II ~e n. 1) Manifestare bruscă şi violentă

păstrarea acelor; acarniţă.

(repetată la intervale diferite) a unei stări (fizice)

ACARÉT ~uri n. 1) Construcţie auxiliară (grajd,

patologice; criză. ~ de tuse. 2) Stare emotivă

şopron, hambar, garaj ş. a.) într-o gospodărie

intensă şi de scurtă durată, manifestată prin anumite

individuală. 2) la pl. Totalitatea construcţiilor dintr-

acţiuni iraţionale. ~ de furie.

o curte.

A ACCESÁ acceséz tranz. 1) A face funcţional; a

A ACCELERÁ acceleréz tranz. (acţiuni, procese,

folosi; a utiliza. ~ fonduri europene. 2) tehn.

mişcări etc.) A face să se desfăşoare într-un ritm

inform. (fişiere, programe, informaţii, reţele etc.) A

mai rapid (uneori nejustificat); a grăbi; a pripi; a

obţine prin pătrundere, cu scopul de a folosi. ~

zori; a precipita. A accelera pasul.

informaţiile de pe hard.

ACCÉNT ~e n. 1) Pronunţare mai intensă sau cu

ACCESÍBIL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care poate fi ajuns

vocea acută a unei silabe dintr-un cuvânt sau a unui

sau obţinut fără prea multe eforturi; aflat la

cuvânt dintr-un grup de cuvinte (pentru a scoate în

îndemână. Un loc ~. O carte ~ă. O informaţie de

evidentă). ~ tonic. ~ ritmic. ♦ A pune ~ul (pe

pe internet ~ă. 2) Care poate fi înţeles cu uşurinţă.

ceva), a scoate în evidentă (ceva); a insista asupra a

Un text ~ copiilor. 8

ACCIDÉNT I ~e n. 1) Întâmplare nefericită, care

A ACIDULÁ aciduléz tranz. (soluţii, lichide,

aduce pagube materiale, leziuni corporale sau

produse alimentare) A trata cu acidulanţi; a face să

moarte; catastrofă. ~ rutier. ~ (la locul) de muncă.

aibă o aciditate mai mare.

2) Eveniment neprevăzut, care vine să întrerupă în

A ACIUÁ aciuéz tranz. A face să se aciueze.

mod neplăcut ritmul obişnuit sau starea normală a

A SE ACIUÁ mă aciuéz intranz. A-şi găsi adăpost;

ceva; incident; neplăcere. 3) Neregularitate a

a se pripăşi; a se oploşi.

reliefului. ~e de teren.

A ACLAMÁ aclám tranz. A aproba cu aclamaţii; a

ACCIDÉN//T II ~ţi m. muz. Semn (becar, bemol,

ovaţiona.

diez) care alterează intonaţia unei note.

A ACLIMATIZÁ aclimatizéz tranz. A face să se

A ACCIDENTÁ accidentéz tranz. A face să se

aclimatizeze; a adapta; a acomoda; a conforma.

accidenteze.

A SE ACLIMATIZÁ mă aclimatizéz intranz. 1)

A SE ACCIDENTÁ mă accidentéz intranz. A

(despre plante, animale) A ajunge în stare de

suferi un accident (rutier). Terenul s-a accidentat.

armonie cu un anumit mediu; a se adapta; a se

Pasagerii din autocar s-au accidentat.

acomoda; a se conforma. 2) (despre persoane) A

ACCIDENTÁ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. şi substantival

obţine o anumită obişnuinţă; a se obişnui (cu un

(despre persoane) 1) Care a suferit într-un accident.

anumit mediu); a se deprinde; a se acomoda.

2) (despre terenuri, relief) Care prezintă accidente;

ACOLÍ//T ~ţi m. 1) şi peior. Persoană care, alături

cu neregularităţi.

de alta căreia i se supune, ia parte la o acţiune (de

A ACETIFICÁ acetífic tranz. A face să se

obicei, reprobabilă); complice pe care o persoană îl

acetifice.

târâie în permanenţă după ea. 2) rel. (la catolici)

A SE ACETIFICÁ se acetífică A se transforma în

Slujitor de rang inferior, având funcţia de a ajuta la

acid acetic.

oficierea serviciului divin.

A ACHITÁ achít tranz. 1) (datorii) A compensa în

A ACOMODÁ acomodéz tranz. A face să se

bani sau în obiecte; a plăti. 2) (persoane) A declara

acomodeze; a adapta; a aclimatiza; a conforma.

ca fiind nevinovat printr-o hotărâre judecătorească).

A SE ACOMODÁ mă acomodéz intranz. 1)

3) fam. A lipsi de viaţă; a omorî; a ucide.

(despre plante, animale) A ajunge în stare de

ACHIZÍŢI//E ~i f. 1) Formă de comerţ, constând

armonie cu un anumit mediu; a se adapta; a se

în procurarea unor cantităţi mari de produse

aclimatiza; a se conforma. 2) (despre persoane) A

(alimentare) sau de materiale (prin încheierea unor

obţine o anumită obişnuinţă; a se obişnui (cu un

contracte

anumit mediu); a se deprinde; a se aclimatiza.

speciale).

2)

Bun

procurat

prin

intermediul unei astfel de forme de comerţ. 3)

A ACOMPANIÁ acompaniéz tranz. 1) (interpreţi

Procurare a unor obiecte rare. ♦ A face o ~, a

sau melodii interpretate de cineva) A susţine cu un

procura un lucru rar sau ceva de preţ în condiţii

acompaniament muzical (de obicei, instrumental,

avantajoase.

dar şi vocal). 2) (persoane) A urma în calitate de

A

ACHIZIŢONÁ

achiziţionéz

tranz.

1)

însoţitor; a însoţi; a întovărăşi; a conduce.

(materiale, produse agroindustriale) A procura prin

ACOMPANIAMÉNT ~e n. muz. 1) Însoţire

achiziţie; a colecta. 2) (obiecte rare) A obţine prin

(instrumentală sau vocală) a unei melodii, pentru a

cumpărare; a procura.

obţine o armonie deplină. 2) Parte muzicală 9

(instrumentală sau orchestrală), care susţine un

aborda. 2. tranz. fig. (persoane) A opri pentru a

solist (vocal sau instrumental) sau un ansamblu

intra în vorbă; a aborda. M-a acostat în plină

coral.

stradă.

ACÓNT ~uri n. Parte dintr-o sumă de bani (salariu,

A ACREDITÁ acreditéz tranz. 1) A investi cu

preţ, retribuţie, împrumut etc.), plătită sau primită

drepturi de reprezentant diplomatic. A acredita un

cu anticipaţie; avans; arvună.

ambasador. 2) A face să dispună de un acreditiv.

ACÓRD ~uri n. 1) Stare care rezultă din

ACROBAŢÍ//E ~i f. 1) Exerciţiu complicat de

comunitatea sau coincidenţa de sentimente, idei,

echilibristică sau de gimnastică, executat de un

intenţii etc. ale unor persoane sau comunităţi; stare

acrobat. 2) Ocupaţia sau arta acrobatului. 3) fig.

de concepţii comune asupra unor

chestiuni;

mai ales la pl. Efort inuman făcut în scopul de a ieşi

înţelegere; armonie; concordanţă. ♦ A fi de ~, a

dintr-o încurcătură mare sau de a depăşi o situaţie

avea aceeaşi părere sau intenţie; a avea opinie

grea. 4) fig. Inconsecvenţă în idei şi atitudini.

comună. ♦ A cădea de ~, a accepta propunerea

ACROSTÍH ~uri n. literat. Poezie sau strofă, în

cuiva; a se învoi cu ceva. ♦ De comun ~, în deplină

care literele iniţiale ale fiecărui vers formează un

înţelegere. ♦ De ~! bine, accept. 2) Înţelegere dintre

cuvânt sau o propoziţie.

două sau mai multe părţi (state, instituţii, persoane

ACT ~e n. 1) Hârtie scrisă, emisă de o autoritate,

particulare etc.), prevăzând anumite drepturi şi

prin care se identifică o persoană sau se constată un

îndatoriri. ~ comercial. ♦ Plată în ~, sistem de

fapt, o convenţie, o obligaţie etc. ~ de stare civilă.

retribuire a muncii prestate în dependenţă de

~ de deces. ~ de succesiune. ♦ ~ de acuzare,

rezultatele obţinute. ♦ Muncă în ~, muncă normată,

constatare în scris, alcătuită de organele judiciare,

retribuită în dependenţă de îndeplinirea normei. 4)

în care sunt enumerate motivele acuzării unui

muz. Îmbinare de (cel puţin trei) sunete muzicale

inculpat. ♦ A lua ~ (de ceva), a face cunoştinţă în

care, emise simultan, formează o armonie. A cânta

mod formal (cu ceva) (în vederea utilizării

un ~ la pian. ~ de terţă. 5) lingv. Raport formal,

ulterioare). Eu iau ~ de promisiunea ta. 2)

exprimând potrivirea unor forme gramaticale (gen,

Întâmplare care a avut loc în realitate; fapt. ~

număr, caz) ale unor cuvinte aflate în raport

istoric. 3) Manifestare a activităţii umane; realizare

sintactic

~ul

obiectivă a voinţei omului; faptă. ~ de curaj civic.

determinat.

♦ A face ~ (de ceva), a manifesta (ceva); a da

de

adjectivului

determinant/determinat. cu

substantivul

Greşeală de ~.

dovadă (de ceva). ♦ A face ~ de prezenţă, a se

A ACORDÁ I acórd tranz. 1) A pune la dispoziţie

prezenta în mod formal (undeva) pentru un timp

(printr-un acord); a oferi. A acorda un drept. 2) A

scurt. 4) Parte principală a unei opere dramatice

oferi cu bunăvoinţă. A acorda atenţia cuvenită. 3)

(subdivizată în scene), care conţine o etapă din

(părţi de propoziţie) A uni prin acord gramatical.

desfăşurarea acţiunii.

A ACORDÁ II acordéz tranz. 1) (instrumente

ACTÍV I ~ă (~i, ~e) adj. 1) şi adverbial (în

muzicale) A regla, stabilind tonalitatea necesară. 2)

opoziţie cu pasiv) (despre persoane şi manifestările

(sisteme tehnice) A regla, egalând frecvenţa.

lor) Care vădeşte energie şi iniţiativă; energic. ♦

A ACOSTÁ acostéz 1. intranz. (despre nave) A se

Membru ~ , membru al unei organizaţii sau

apropia de bord sau de chei; a trage la ţărm; a

instituţii, care are anumite drepturi şi obligaţii 10

permanente. 2) Care se manifestă prin rezultate

ACUITÁTE f. 1) Grad sporit de sensibilitate;

efective; eficace. A lua parte ~ la ceva. Remediu

agerime. ~ vizuală. 2) Caracter ascuţit; intensitate.

~. ♦ Metodă ~ă, metodă de învăţământ, care se

~ea durerii. ♦ Cu ~, în mod necesar. 3) muz.

bazează pe participarea nemijlocită a elevului la

Sonoritate puternică (şi neplăcută). ~ea vocii.

propria educaţie şi instruire. ♦ Populaţie ~ă, parte a

A ACUMULÁ acumuléz tranz. A aduna treptat,

populaţiei unei ţări, care este aptă de muncă. ♦

sporind mereu cantitatea; a înmagazina.

Apărare ~ă, apărare prin contraatacuri. 3) Care

ACURATÉŢE f. Atenţie deosebită şi exactitate;

implică o activitate. ♦ Vocabular ~, parte a

stăruinţă sporită (în executarea unui lucru).

vocabularului unei limbi, folosită în mod curent în

ACÚ//T ~tă (~ţi. ~te) adj. 1) Care a atins un grad

vorbire; vocabular uzual. 4) gram. (despre verbe şi

înalt de intensitate şi prezintă pericol; ascuţit.

categorii verbale) Care are forme ce indică faptul

Contradicţie ~tă. Conflict ~. 2) (despre dureri,

că acţiunea este înfăptuită şi suferită de subiect.

boli) Care produce suferinţe mari (punând în pericol

Diateză ~ă. 5) chim. (despre elemente, corpuri)

viaţa); ajuns la o stare critică. Apendicită ~tă. 3)

Care intră uşor în reacţie. 6) fin. (despre conturi,

Care necesită o rezolvare urgentă. Problemă ~tă. 4)

bilanţuri, operaţii) Care aduce profit. 7) milit. Care

muz. (despre sunete, note) Care are frecvenţă mare;

este în serviciu efectiv; aflat sub drapel. Armată

înalt. 5) muz. Care cuprinde sunete cu frecvenţă

~ă. ♦ Militar ~, militar de profesie.

mare; înalt. Registru ~.

ACTÍV II ~e n. 1) econ. (în opoziţie cu pasiv)

A ACUZÁ acúz tranz. (persoane) A declara ca

Parte a bilanţului contabil, care reflectă sursele

fiind culpabil; a învinovăţi.

mijloacelor financiare după componenţa, destinaţia

ACVÁRI//U ~i n. Vas sau bazin în care, în condiţii

şi apartenenţa lor. 2) econ. Totalitatea bunurilor

asemănătoare cu cele naturale, se ţin animalele şi

materiale care aparţin unei întreprinderi sau

plantele acvatice.

instituţii. 3) Totalitatea celor mai energici şi

ÁCVIL//Ă ~e f. 1) Pasăre răpitoare diurnă, de talie

devotaţi membri ai unei organizaţii, colectivităţi,

mare, cu cioc puternic şi încovoiat la vârf, cu

întreprinderi, instituţii; totalitatea activiştilor.

gheare lungi şi ascuţite, cu aripi mari, care îşi face

ACTUÁL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care există sau se

cuibul în regiuni montane; vultur imperial; pajură.

produce în momentul când se vorbeşte; din timpul

2) Simbol reprezentând o pasăre de acest fel, cu

de faţă; de acum; din prezent. Vocabularul ~ al

unul sau două capete, care se imprimă de obicei pe

limbii române. 2) Care este de o importanţă

steme, blazoane, drapele, monede etc.

deosebită în timpul când se vorbeşte; de actualitate.

ACVILÍN ~ă (~i, ~e) adj. 1) (despre nas) Care este

O lucrare ~ă.

asemănător cu ciocul acvilei; ca de acvilă; coroiat.

ACTUALMÉNTE adv. În timpul de faţă; în

2) (despre privire, ochi) Care este pătrunzător şi

prezent; acum.

tăios; aspru ca de acvilă; caracteristic pentru acvilă.

ACUARÉL//Ă ~e 1) mai ales la pl. Vopsea, solidă

ADÁGIO I adv. muz. În tempou rar.

sau în formă de pastă, care, fiind dizolvată în apă,

ADÁGIO II n. Bucată sau piesă muzicală care se

se întrebuinţează în pictură. 2) arte plast. Tehnică

execută la un tempou rar, lent.

picturală în care sunt folosite culori diluate în apă.

A ADAPTÁ adaptéz tranz. 1) A modifica pentru a

3) Tablou efectuat cu vopsele dizolvate în apă.

face să corespundă unor anumite cerinţe; a potrivi. 11

2) (opere artistice) A transpune dintr-un gen în

A elabora o strategie ~.

altul. A adapta un roman pentru film. 3) A face să

ADÍO I interj. (se foloseşte pentru a exprima

se adapteze; a ajuta să se conformeze (la ceva sau

despărţirea de cineva (sau de ceva) pentru un timp

cuiva); a acomoda; a aclimatiza;.

îndelungat sau chiar pentru totdeauna) Rămas bun

A SE ADAPTÁ mă adaptéz intranz. A ajunge în

(pentru totdeauna); rămâi cu bine.

stare de armonie; a se aclimatiza; a se acomoda; a

ADÍO II ~uri n. Rămas bun (de cineva sau de

se conforma.

ceva) pentru totdeauna sau pentru un timp

A ADĂSTÁ adắst 1. tranz. poet. A întâmpina,

îndelungat. A sosit momentul ~ urilor. ♦ A-şi lua

stând pe loc un anumit timp; a aştepta. 2. intranz. A

~ de la cineva (sau de la ceva), a) a se despărţi de

sta în expectativă; a aştepta.

cineva (sau de ceva) pentru un timp îndelungat sau

ADECVÁ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) Care corespunde

pentru totdeauna; b) a socoti pierdut pentru

perfect (stării reale de lucruri); în deplină

totdeauna.

corespundere (cu realitatea obiectivă); just. Un

A ADJUDECÁ adjúdec tranz. (bunuri, lucrări

răspuns ~. O definiţie ~tă. 2) Care este adaptat

puse în vânzare în cadrul unei licitaţii) A atribui

unui anumit scop; corespunzător unei anumite

persoanei care oferă preţul cel mai mare.

situaţii; convenabil; apropriat. Am găsit un loc ~.

ADJÚNC//T ~tă (~ţi, ~te) adj. şi substantival

A ADEMENÍ ademenésc tranz. 1) A atrage prin

(despre persoane) Care este asociat unei persoane

calităţile sale deosebite. Muntele şi marea mă

pentru a o ajuta în exercitarea unor funcţii (de

ademenesc. 2) A induce în eroare; a păcăli; a

conducere),

amăgi; a fraieri; a şmecheri; a înşela. M-a

Redactor-şef ~. Procuror ~.

ademenit cu vorbe măgulitoare. 3) (persoane) A

ADJUTÁN//T ~ţi m. milit. Ofiţer de grad mic,

determina

îndeplinind funcţia de secretar al unui comandant

să

întreţină

relaţii

sexuale

prin

într-o

anchetă

etc.

Director

~.

promisiuni false, profitând de încredere şi abuzând

militar superior.

de buna credinţă; a seduce.

A ADMINISTRÁ administréz tranz. 1) (afaceri,

ADÉP//T ~ţi m. Persoană care susţine şi adoptă

întreprinderi, proiecte etc.) A conduce în calitate de

ceva (o cauză, o doctrină, un partid); partizan. ~ al

director

adevărului. ~ al liberalismului democratic.

(medicamente) A introduce în organism în scopuri

A ADERÁ adér intranz. 1) A deveni adept sau

curative.

membru al unei mişcări sau organizaţii, al unui

A ADMIRÁ admír tranz. A privi cu bucurie,

partid sau curent ideologic etc. Republica Moldova

mirare şi plăcere.

a ~at la CEDO (Convenţia Europeană a

ADMIRÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. Care merită a fi

Drepturilor Omului). 2) fiz., teh. A fi strâns lipit.

admirat; demn de admiraţie.

ADEVERÍNŢ//Ă ~e f. Document oficial prin care

A ADMÍTE admít tranz. 1) (urmat, mai ales, de o

se certifică ceva; act oficial prin care se adevereşte

completivă) A recunoaşte ca fiind adevărat sau

ceva.

posibil. Admit că el are dreptate. 2) A accepta

AD-HÓC adj. şi adverbial Care este făcut special

provizoriu în calitate de simplă ipoteză. Admit

pentru un anumit scop; destinat în exclusivitate

această idee. 3) (cereri, doleanţe, reclamaţii etc.) A

pentru un uzaj special. Este necesară o unealtă ~.

recunoaşte ca fiind valabil. 4) (persoane sau fapte

administrator;

a

gestiona.

2)

med.

12

supărătoare) A accepta în mod conştient şi tacit; a

Care a atins maturitate în dezvoltare; aflat în

suferi; a suporta; a răbda; a tolera; a permite. 5)

perioada matură a dezvoltării sale; ajuns la sfârşitul

(candidaţi la examene, solicitatori) A permite să

creşterii sale. Plantă ~tă. Un urs ~.

participe.

ADÚL//T II ~ţi m. Persoană aflată la vârsta

A ADMONESTÁ admonestéz tranz. 1) (persoane)

maturităţii; om având vârsta între 18 şi 50 de ani;

A mustra cu severitate în calitate oficială. 2)

matur. Profesii pentru tineri şi ~ţi.

(subalterni) A dojeni cu asprime.

ADÚLT//Ă ~e (feminin de la adult) v. ADULT II.

A ADNOTÁ adnotéz tranz. 1) (lucrări scrise,

A ADUMBRÍ adumbrésc tranz. A cuprinde cu

texte) A prevedea cu note explicative. 2) (lucrări

umbra; a ţine în umbră; a umbri.

scrise) A prezenta succint, în formă rezumativă.

A SE ADUMBRÍ mă adumbrésc intranz. A sta la

ADOLESCÉN//T ~ţi m. Persoană aflată la vârsta

umbră; a se afla sub umbriş; a se umbri.

adolescenţei.

ADVÉR//S ~să (~şi, ~se) adj. 1) Care se află în

ADOLESCÉNŢĂ f. Perioadă a vieţii omului de

opoziţie; situat de cealaltă parte. Forţe ~se. Partid

trecere de la vârsta copilăriei la cea a maturităţii.

~. 2) fig. Care manifestă duşmănie; duşmănos. ♦

ADÓNIS m. 1) mitol. Numele unui personaj din

Parte ~să, persoană (fizică sau juridică) care se

legendele antice. 2) fig. mai ales iron. Tânăr foarte

opune alteia într-un proces judiciar.

frumos.

ADVERSÁR ~i m. şi adjectival 1) Persoană (sau

A ADOPTÁ adópt tranz. 1) (copii) A primi în

echipă) care se opune alteia într-o competiţie, într-o

familie cu drept de copil legitim; a lua de suflet; a

luptă sau într-un conflict. 2) Persoană care

înfia. 2) (păreri, idei) A accepta, considerând

manifestă ostilitate faţă de ceva (cauză, doctrină,

valabil; a-şi însuşi. 3) (legi, hotărâri etc.) A accepta

practică etc.). Prefer să nu am adversari. A fi

prin vot.

advresar al agresiunii.

ADOPTÍV ~ă (~i, ~e) adj. 1) (despre părinţi) Care

AÉ//D ~zi m. înv. Poet-cântăreţ la grecii antici.

a adoptat un copil străin. 2) (despre copii) Care a

A AERÁ aeréz tranz. 1) (corpuri lichide sau

fost adoptat; luat de suflet; înfiat. Fecior ~. ♦ Patrie

granuloase) A trata cu aer (în vederea păstrării). 2)

~ă, a doua patrie; patrie de adopţie.

A expune la soare şi la aer pentru a usca; a zvânta.

A ADORÁ adór tranz. 1) A iubi cu pasiune

AEROLÍ//T ~ţi m. Meteorit format din silicaţi.

nelimitată; a zeifica; a diviniza; a idolatriza. 2)

AERONAÚ//T ~ţi m. Persoană care dirijează (sau

(divinităţi, persoane) A trata cu a stimă exagerată; a

călătoreşte cu) o aeronavă.

venera; a idolatriza; a diviniza.

AERONÁV//Ă ~e f. Navă aeriană.

ADORÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. 1) (despre persoane)

AEROSTÁT ~e n. Aparat de zbor, având forma

Care poate fi adorat; demn de adoraţie. Femele ~ă.

unui balon umplut cu un gaz mai uşor decât aerul,

2) Care este de o frumuseţe rară; foarte frumos.

care

Zâmbet ~. Jucărie ~ă.

atmosferă; balon; dirijabil.

A ADULMECÁ adúlmec tranz.1) (urme, hrană

AFÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. (despre oameni şi

etc.) A simţi cu ajutorul mirosului; a mirosi. 2) fig.

manifestările

(despre persoane) A încerca să afle.

bunăvoinţă în felul de a primi pe cei care se

ADÚL//T I ~tă (~ţi, ~te) adj. (despre fiinţe, plante)

adresează. Un ministru ~. Ton ~.

permite

ascensiunea

lor)

Care

şi

menţinerea

vădeşte

politeţe

în

şi

13

AFACERÍSM n. depr. Mijloc necinstit de a obţine

reacţie una cu alta. 3) jur. Legătură de rudenie,

profituri personale.

stabilită prin căsătorie între unul dintre soţi şi rudele

AFACERÍ//ST ~şti m. depr. Individ care obţine

celuilalt soţ.

profituri personale prin mijloace necinstite.

A AFIRMÁ afírm tranz. 1) A enunţa în mod ferm.

AFÉCT ~e n. psihol. Stare emoţională puternică cu

2) A declara ca fiind adevărat.

evoluţie violentă şi de scurtă durată.

A SE AFIRMÁ mă afírm intranz. A se manifesta

A AFECTÁ I afectéz tranz. (bani, bunuri

în mod deosebit (undeva, prin ceva); a se remarca; a

materiale) A destina unui scop determinat; a aloca;

se reliefa; a se evidenţia; a se impune; a se ilustra; a

a asigna.

se deosebi; a se distinge; a se diferenţia; a diferi; a

A AFECTÁ II afectéz 1. tranz. 1) (persoane) A

excela. M-am ~at în mediul internauţilor. A se ~

indispune, provocând un sentiment neplăcut; a

prin competenţe speciale într-un domeniu.

aduce în stare de afect. 2) (stări sufleteşti,

A AFÂNÁ afânéz tranz. (sol, fân, paie etc.) A face

sentimente) A prezenta ca real, recurgând la

mai puţin îndesat; a înfoia.

înşelăciuni; a simula. ~ sentimente de compasiune.

AFLUÉNŢ//Ă ~e f. Concentraţie mare (de oameni)

~ regretul.

care se îndreaptă spre un loc anumit; sosire masivă

AFECTU//ÓS

~oásă

(~óşi,

~oáse)

adj.

şi

(de oameni) într-un loc anumit; aflux.

adverbial (despre persoane şi manifestările lor)

AFLÚX ~uri n. 1) Curgere abundentă şi intensă (a

Care vădeşte atenţie şi duioşie; plin de afecţiune;

unui lichid organic, mai ales a sângelui) spre o parte

tandru. Copil ~. Tratament ~. A se comporta ~.

a corpului. 2) fig. Concentraţie mare (de persoane)

AFECŢIÚN//E I ~i f. Atitudine plină de atenţie şi

care se îndreaptă spre un loc anumit; sosire masivă

duioşie (faţă de cineva); tandreţe. A trata (pe

(de oameni) într-un loc anumit; afluenţă. ~ de

cineva) cu multă ~.

vizitatori.

AFECŢIÚN//E II ~i f. Alterare a sănătăţii,

AFRÓNT ~uri n. Ofensă adusă cuiva în public (cu

considerată din punct de vedere al manifestărilor

scopul de a-l dezonora şi/sau de a-l umili).

actuale, în afara cauzelor care au generat-o. ~

ÁGĂ ági m. înv. 1) Ofiţer care făcea parte din

cardio-vasculară.

vechea armată turcă, în perioada de până în sec.

AFERÍM interj. înv. (exprimă aprobare entuziastă)

XIX. 2) Şef de agie pe teritoriul unui judeţ, în

Bravo! Foarte bine; minunat.

perioada de până în sec. XIX.

A SE AFILIÁ se afiliáză intranz. (despre

AGÁLE adv. şi adjectival Fără grabă; în voie;

organizaţii, instituţii, societăţi) 1) A deveni membru

încet; domol; alene; pe îndelete. A merge ~. Paşi ~.

al unei afiliaţii. 2) A fi membru al unei afiliaţii.

AGÁP//Ă ~e f. 1) Petrecere îmbelşugată şi plină de

A AFINÁ afinéz tranz. 1) (mase metalice) A curăţa

fast, organizată de obicei într-un cerc de prieteni;

prin afinaj. 2) (fibre textile de bumbac, lână etc.) A

banchet; party. 2) înv. Masă comună la care luau

subţia prin afinaj; a face foarte fin.

parte primii creştini.

AFINIT//ÁTE ~ăţi f. 1) Apropiere între persoane

A AGASÁ agaséz tranz. (persoane) A supăra foarte

(pe baza asemănării de păreri, caracter, gusturi,

mult; a scoate din răbdări; a mânia; a înfuria; a

preferinţe, preocupări etc.); asemănare morală. 2)

exaspera; a intoxica.

chim. Proprietate a două substanţe de a intra în

AGÉND//Ă ~e f. 1) Carnet special, având 14

prevăzută câte o pagină pentru fiecare zi, în care se

A AGESTÍ agestésc

notează ceea ce trebuie făcut. 2) Program de

curgătoare) A opri cu ajutorul unui agest; a zăgăzui;

chestiuni ce urmează să fie discutate într-o şedinţă

a îndigui; a iezi; a stăvili; a bara.

sau de acţiuni care trebuie realizate; ordine de zi. ~a

A SE AGESTÍ mă agestésc intranz. înv. reg. 1)

unei reuniuni. ~a unei zile. 3) Cărţulie specială

(despre buşteni, crengi etc.) A forma un agest; a se

care cuprinde anumite îndrumări practice într-un

îngrămădi la cotitura unei ape. 2) fig. A găsi

domeniu oarecare de activitate. ~ a bibliotecarului.

adăpost; a se aciua (undeva); a se oploşi; a se

AGÉN//T ~ţi m. 1) Persoană care îndeplineşte o

pripăşi.

misiune specială, fiind angajată în serviciul unui

AGHESMUÍ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) rel. Care a

stat, guvern, al unei societăţi sau persoane

fost supus aghesmuirii; stropit cu agheasmă; sfinţit.

particulare. ~ de securitate. ~ de asigurări. ~

2) fig. (despre persoane) pop. peior. Care a

comercial. ~ diplomatic. ~ de legătură. 2) Factor

consumat (puţin) alcool; aflat în stare de ebrietate;

(forţă, corp, substanţă etc.) cu acţiune determinantă

cherchelit; ameţit; cinstit.

în producerea unui anumit fenomen. ~ chimic. ~

AGHI//ÓS ~oáse n. 1) rel. Cântare liturgică. 2): ♦

atmosferic.

A trage (la) ~oáse, pop., fam. a) a cânta întins şi

3)

lingv.:

Nume

de

~,

nume

tranz. înv.

reg. (ape

(substantiv, adjectiv) indicând autorul acţiunii

monoton. b) a dormi sforăind.

exprimate de un verb.

AGHIOTÁN//T ~ţi m. înv. v. ADJUTANT.

AGENŢÍ//E ~i f. 1) Instituţie având funcţia

AGÍ//E ~i f. înv. ist. (în Moldova sec. XVIII-XIX) 1)

principală de intermediar. ~ economică. ~ de bilete.

Organ administrativ însărcinat cu menţinerea

~ de călătorii. ~de turism. ♦ ~ de presă (sau

ordinii

telegrafică), instituţie care culege informaţii din

persoanelor care îşi făceau serviciul la această

toate domeniile vieţii şi le furnizează presei sau

instituţie. 3) Funcţia de agă.

televiziunii.

diplomatică

AGÍL ~ă (~i, ~e) adj. (despre persoane şi

permanentă a unui stat într-un alt stat străin;

manifestările lor) 1) Care vădeşte uşurinţă şi

ambasadă; consulat. 3) Subdiviziune economico-

rapiditate (în mişcări); ager; iute; vioi; sprinten. 2)

financiară, situată pe un teren diferit de cel al

Care vădeşte dexteritate şi pricepere; îndemânatic;

unităţii (întreprinderii, instituţiei) în subordinea

dibaci.

căreia se află; sucursală; filială. ~ia unei bănci.

AGILITÁTE f. Caracter agil.

ÁGER ~ă (~i, ~e) adj. 1) (despre persoane şi

A AGITÁ I agít tranz. (persoane) 1) A convinge

manifestările lor) Care vădeşte uşurinţă şi rapiditate

(să ia o poziţie, să adopte o atitudine etc. în

(în mişcări); iute; vioi; sprinten; agil. Un copil ~.

favoarea a ceva sau a cuiva), făcând agitaţie. 2) A

Mişcările ~e ale degetelor. 2) (despre persoane şi

convinge de justeţea unui lucru, pentru a atrage de

manifestările lor) Care vădeşte promptitudine în

partea sa.

efectuarea

să

A AGITÁ II agít tranz. 1) A face să se agite. ~

înţeleagă foarte repede; isteţ; agil. Minte ~ă. 3)

batista. 2) (substanţe lichide) A amesteca clătinând

(despre ochi, privire) Care cercetează cu multă

vasul, pentru a face să se dizolve.

atenţie şi descoperă cu uşurinţă cele mai mici

A SE AGITÁ mă agít intranz. A se mişca în mod

detalii; scrutător.

neregulat în direcţii diferite; a se clătina; a flutura.

2)

Reprezentanţă

operaţiilor

intelectuale;

capabil

publice

în

capitală.

2)

Totalitatea

15

2) fig. (despre oameni) A fi cuprins de agitaţie; a se

adverbial (despre scrieri) Care conţine greşeli

nelinişti; a se îngrijora; a se frământa; a se

elementare de ortografie şi gramatică; cu multe

impacienta; a se zbuciuma. 3) (despre ape) A se

greşeli de limbă.

mişca în valuri; a se tulbura; a se zbuciuma.

AGRÁR ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de pământ şi

AGITÁŢÍ//E ~i f. 1) Mişcare continuă, intensă a

de exploatarea lui; privitor la pământ şi la

unei mulţimi (de oameni, vehicule etc.) în diferite

proprietatea asupra lui. Lege ~ă. Reformă ~ă. 2)

sensuri, pe un anumit spaţiu; animaţie. Pe străzi e

Care are drept ramură principală a economiei

mare ~. 2) Stare de tensiune nervoasă, declanşată

agricultura; bazat pe agricultură. Stat ~.

de emoţii puternice şi manifestată în mişcări

A AGRAVÁ agravéz tranz. A face să se agraveze;

dezordonate şi în acţiuni necontrolate de raţiune. A

a înrăutăţi; a înăspri; a complica. Nu agrava şi mai

manifesta ~.

tare starea de lucruri.

A AGLOMERÁ aglomereáză tranz. (despre unele

A SE AGRAVÁ se agraveáză intranz. A deveni

substanţe) A uni cu un liant, încât părţile

mai grav; a se înrăutăţi; a se înăspri; a se complica.

componente să formeze un tot omogen.

Sănătatea i s-a agravat.

A SE AGLOMERÁ mă aglomeréz intranz. A se

A AGREÁ agreéz tranz. 1) (persoane) A trata cu

aduna în număr mare într-un spaţiu restrâns; a se

agrement; a vedea cu ochi buni; a simpatiza. El mă

îngrămădi; a se înghesui. Mulţimea s-a aglomerat

agrează. 2) (proiecte, iniţiative etc.) A primi

la ieşirea de pe stadion.

favorabil; a obţine consimţământul din partea cuiva.

AGNÓSTIC ~i m. filoz. Adept al agnosticismului.

Conducerea a agreat această iniţiativă. Proiectul

AGNOSTICÍSM n. filoz. Concepţie filozofică

a fost agreat de comisia de experţi. 3) dipl.

idealistă care declară imposibilitatea cunoaşterii

(reprezentanţi diplomatici) A accepta în misiune,

(parţială sau chiar totală) a lumii obiective şi a

dându-le agrementul. Ambasadorul a fost agreat.

legităţilor ei.

AGREÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care produce

AGONÍ//E ~i f. 1) Perioadă (foarte scurtă) din viaţa

plăcere; plăcut. Muzică ~ă. Miros ~. 2) (despre

unui organism, care precedă moartea acestuia. ♦ (A

persoane şi manifestările lor) Care trezeşte un

fi) în ~, (a fi) pe moarte, (a fi) muribund. 2) fig.

sentiment de simpatie. Are un comportament ~.

Stare de declin, care precedă dispariţia a ceva! ~ia

AGRESIÚN//E ~i f. 1) Atac armat, brutal şi

unul regim politic.

neaşteptat, împotriva unui stat cu scopul de a-i

AGONIS//EÁLĂ ~éli f. Câştig dobândit prin

cotropi teritoriile. A comite o serie de ~i contra

muncă şi economie.

unui stat. 2) Atac violent contra unei persoane. Nu

A AGONISÍ agonisésc tranz. (avere, bunuri

admit ~ea contra nimănui.

materiale) A dobândi prin muncă şi sârguinţă.

AGRESÍV ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care are caracter de

A AGONIZÁ agonizéz intranz. (despre fiinţe) A fi

agresiune. Acţiune ~ă. Bloc ~. 2) (despre persoane)

în agonie.

Care are tendinţa să atace (mai ales în cuvinte);

AGRAMÁ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) şi substantival

pornit sau pus pe ceartă.

(despre persoane) Care face greşeli de limbă

AGRESÓR ~i m. şi adjectival Persoană sau stat

elementare. 2) fig. (despre persoane) Care nu are

care comite o agresiune. Stat ~.

cunoştinţe elementare; necărturar; ignorant. 3) şi

AGRICULTÚR//Ă ~i f. 1) Cultivare a pământului. 16

A avea drept ocupaţie principală ~a. 2) Ramură a

anapoda. 2) şi adjectival Contrar regulilor moralei;

economiei

rău; anapoda.

naţionale

care

cuprinde

cultivarea

pământului şi creşterea animalelor utile omului.

AJÚR ~uri n. 1) Găuri decorative, obţinute prin

AGROBIOLOGÍE f. Ramură a ştiinţei, care se

scoaterea sau tăierea unor fire în interiorul

ocupă cu studiul acţiunii legilor biologice asupra

motivelor unei broderii sau dantele. 2) Broderie sau

culturii plantelor şi a creşterii animalelor.

dantelă cu asemenea găuri decorative. 3) text.

AGROTÉHNICĂ

Tricotaj cu găurele decorative, obţinute în timpul

f.

Totalitatea

procedeelor

tehnice, folosite în cultura plantelor.

tricotării prin operaţii speciale. 4) arhit. Ornament

AGROZOOTÉHNICĂ f. 1) Ramură a agriculturii,

constând din diferite rărituri şi găurele, care permit

care se ocupă de exploatarea păşunilor şi de

pătrunderea luminii.

cultivarea plantelor furajere. 2) Totalitatea utilajelor

A AJUSTÁ ajustéz tranz. 1) teh. (piese) A adapta

tehnice folosite la cultivarea plantelor furajere şi la

la un ansamblu. 2) (elemente vestimentare) A

creşterea animalelor.

potrivi pe corp.

AGURÍ//D ~dă (~zi, ~de) adj. (mai ales despre

ALABÁSTRU m. constr. Ghips microgranulos de

poamă, struguri) Care are bobiţele verzi (de obicei

culoare albă, întrebuinţat în construcţie sau la

mărunte) şi foarte acre.

modelarea unor obiecte ornamentale.

AGURÍDĂ f. Strugure cu bobitele verzi şi foarte

ALÁI ~uri n. 1) Mulţime de oameni care participă

acre, (de obicei mărunte).

la o ceremonie, mergând (solemn) în aceeaşi

AHTIÁ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. (despre persoane)

direcţie;

Care se ahtiază; stăpânit de o dorinţă puternică (de a

gălăgioasă de oameni, care însoţeşte pe cineva. 3)

face ceva); dornic; setos. A fi ~ după ceva (sau

Gălăgie produsă de o asemenea mulţime. 4) înv.

după cineva).

Suită care însoţea sau întâmpina un domnitor. ♦ Cu

AÍDOMA adv. 1) În mod asemănător (cu); la fel

mare ~, cu mare pompă; cu mult fast. ♦ A face

(ca); asemenea, 2) şi adjectival În mod real; în

cuiva ~, a întâmpina sau a petrece pe cineva

conformitate cu realitatea; realmente; într-adevăr;

zgomotos şi cu mare pompă.

aievea.

ALANDÁLA adv. 1) Fără rost; fără nici o noimă.

AIÉVEA adv. şi adjectival 1) În mod real; în

A umbla ~. 2) La întâmplare; în dezordine. A pune

conformitate cu realitatea; realmente; într-adevăr;

lucrurile ~. 3) Contrar normei; pe dos; anapoda. A

aidoma. 2) În mod concret; clar; distinct; lămurit.

îmbrăca o haină ~. A face totul ~.

AÍSBERG ~uri n. Bloc mare de gheaţă, care s-a

ALÁRM//Ă ~e f. 1) Semnal care anunţă apropierea

desprins de la calotele glaciare polare şi pluteşte

(sau existenţa) unei primejdii. A da ~a. ~ aeriană.

prin apele mărilor şi oceanelor polare spre zona

2) Frică de care este cuprins cineva la apropierea

caldă; gheţar plutitor.

unui pericol sau în faţa a ceva necunoscut.

A AIURÁ aiuréz intranz. (dsepre persoane) 1) A

ALBATRÓ//S ~şi m. ornitol. Pasăre marină de talie

vorbi fără înţeles, fiind în inconştienţă; a delira. 2)

mare, cu penaj alb şi suriu, cu aripi lungi ascuţite şi

fig. fam. A vorbi mult şi fără rost; a trăncăni; a

cu ciocul încovoiat, care trăieşte mai ales în mările

pălăvrăgi; a îndruga.

australe.

AIÚREA adv. 1) În altă direcţie decât trebuie;

ALCHIMÍ//E ~i f. Chimie ocultă medievală, care

procesiune;

cortegiu.

2)

Mulţime

17

avea drept scop principal găsirea pietrei filozofale,

ALIÁJ

~e n. Produs metalic, rezultat din

care se pretindea că ar preface toate metalele în aur

combinarea prin topire a mai multor metale, a unor

şi ar da oamenilor tinereţe şi nemurire.

metale cu metaloizi sau prin incorporarea unora în

ALCÓV ~uri n. 1) Adâncitură sau firidă în peretele

masa celorlalţi. ~ dur. ~ tipografic. Oţelul este un

dormitorului, unde se aşează patul (sau paturile). 2)

~ dur.

înv. Cameră special amenajată pentru dormit;

ALIÁNŢ//Ă ~e f. 1) Înţelegere (dintre două sau

dormitor.

mai multe state) în vederea realizării unui scop

ALDÍN ~ă (~i, ~e) adj. şi substantival (despre

comun pe bază de un tratat. 2) Legătură sau

caractere sau litere tipografice) Care are contur mai

înţelegere (dintre diferite clase, partide politice sau

gros decât cel obişnuit; gras.

grupări sociale) în vederea atingerii unui scop

ALEÁN ~uri n. 1) Stare de tristeţe profundă;

comun. ~a pentru integrare europeană.

suferinţă provocată de imposibilitatea de a revedea

ALIBÍ ~uri n. jur. 1) Dovadă de nevinovăţie,

ceva drag şi scump; întristare. ♦ A-l ajunge ~ul (pe

constând în faptul că în momentul comiterii

cineva), a-l apuca dorul (pe cineva). 2) Atitudine

infracţiunii persoana acuzată se găsea într-un loc

duşmănoasă (faţă de cineva); vrăjmăşie; ură;

diferit de cel unde a fost comisă crima. A invoca un

duşmănie; ostilitate.

~. A furniza/a asigura (cuiva) un ~. 2) fig.

ALÉ//E ~i f. Drum dintr-un parc, aşternut cu nisip,

Circumstanţă sau activitate care îi permite cuiva să

prundiş sau asfalt şi mărginit de arbori, arbuşti şi

se dezvinovăţească.

verdeaţă.

ALÍC//Ă ~e f. mai ales la pl. 1) Proiectile sferice

ALEGÓRIC ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care conţine o

mici de plumb cu care se încarcă cartuşele la armele

alegorie; bazat pe alegorie. Pictură ~ă. 2) Care

de vânătoare. 2) constr. Piatră sau cărămidă

exprimă o alegorie. Personaj ~.

fărâmiţată, folosită ca material de umplutură la

ALEGORÍ//E ~i f. 1) Procedeu artistic de

prepararea betonurilor.

exprimare a unei idei abstracte printr-o imagine

A

concretă, printr-un tablou, printr-o fiinţă vie etc. 2)

proprietăţi, bunuri etc.) A face să intre în posesia

Lucrare artistică, care are la bază acest procedeu.

altcuiva (printr-un act oficial); a îndepărta.

ALÉNE adv. şi adjectival Fără grabă; în voie;

ALIENÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. jur. (despre drepturi,

încet; domol; agale; (pe) îndelete. A se mişca ~.

fonduri, bunuri etc.) Care poate fi alienat.

Vorbă ~.

ALIENÁ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. şi substantival

A ALFABETIZÁ alfabetizéz tranz. (persoane

(despre persoane) Care suferă de o boală mintală şi

analfabete) A învăţa să citească şi să scrie.

necesită internare într-un spital de psihiatrie;

A ALIÁ aliéz tranz. 1) (metale sau metale şi

dement; nebun. ♦ Spital de ~ţi, ospiciu.

metaloizi) A combina prin topire pentru a obţine un

ALIFÍ//E ~i f. Preparat medicamentos sau cosmetic

aliaj. 2) A face să se alieze.

sub formă de pastă sau emulsie consistentă, compus

A SE ALIÁ mă aliéz intranz. 1) (despre state,

din substanţe grase şi elemente active; cremă cu

popoare, grupări politice etc.) A încheia o alianţă.

proprietăţi

2) (despre persoane) A se face aliat; a deveni aliat

unsoare.

(cu cineva).

ALIMÉNT ~e n. Substanţă sau produs care

ALIENÁ

alienéz

curative

sau

tranz.

jur.

cosmetice;

(drepturi,

unguent;

18

serveşte la nutriţia unui organism viu; hrană;

dans.

nutriment.

ALMANÁH ~uri n. 1) Calendar cuprinzând

A ALINÁ alín tranz. A face să se aline. A-i alina

informaţii cu caracter popularizant din diferite

cuiva durerea. A alina o persoană.

domenii ale vieţii sau ştiinţei. 2) Publicaţie

A SE ALINÁ mă alín intranz. A ajunge la o stare

periodică (de obicei anuală), ce conţine materiale cu

de linişte; a se linişti; a se calma; a se potoli. Mă

caracter enciclopedic, având la bază un calendar.

alin cu gândul la plecare.

A ALOCÁ alóc tranz. (bani, materiale) A destina

ALINEÁT ~e n. 1) Rând retras dintr-un text scris

unui scop determinat; a afecta; a asigna.

sau tipărit, care începe mai la dreapta decât celelalte

ALOCÁŢI/E ~i f. 1) Acţiunea de a aloca. 2) Sumă

rânduri (pentru a pune în evidentă începutul unui

de bani acordată de stat sau de o instituţie pentru un

pasaj nou, a anunţa o nouă idee); rând nou. 2) Pasaj

anumit scop; ajutor bănesc. A beneficia de o ~ de

de text, cuprins între două rânduri de acest fel. 3)

stat.

jur. Pasaj al unui articol de lege.

ALOGÉN ~ă (~i, ~e) adj. Care este străin ca

A ALINIÁ aliniéz tranz. 1) (traseul unei străzi) A

origine şi esenţă de mediul în care trăieşte. Element

aranja pe o linie dreaptă. 2) A face să se alinieze.

~.

A SE ALINIÁ mă aliniéz intranz. (despre

ALPACÁ I f. Aliaj metalic inoxidabil, asemănător

persoane) 1) A se aşeza pe o linie dreaptă; a se

cu argintul, din care se fac tacâmuri, instrumente

aranja. 2) fig. A se conforma cu fidelitate; a adera.

medicale etc.

Mă aliniez la părerea ta.

ALPACÁ II ~le f. 1) zool. Animal domestic, înrudit

ALIOTMÁN n. înv. Neam turcesc; turcime.

cu lama, răspândit în America de Sud şi renumit

ALIŞVERÍŞ ~uri n. înv. Proces de realizare a

prin lâna sa fină, lungă şi subţire de culoare albă sau

mărfurilor sub formă de vânzare-cumpărare; negoţ;

neagră. 2) Stofă subţire, fabricată din lâna acestui

comerţ. ♦ A face ~, a se ocupa cu afaceri

animal.

comerciale.

ALPÍN ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care este caracteristic

ALITERÍŢI//E ~i f. stil. Procedeu stilistic care

pentru munţii Alpi sau pentru regiunile muntoase;

constă în repetarea aceluiaşi sunet sau a unui grup

propriu munţilor Alpi sau regiunilor muntoase.

de sunete în cuvinte succesive (pentru a crea

Climă ~ă. Peisaj ~. 2) Care se află în munţii Alpi

impresia că aceste cuvinte rimează).

(sau la munte); din munţii Alpi (de munte).

ALIV//ÁNCĂ ~énci f. culin. Produs alimentar

Staţiune ~ ă.

preparat la cuptor, dintr-un amestec de făină de

A ALTERÁ alteréz tranz. 1) (acte, texte etc.) A

păpuşoi cu lapte acru şi cu ou bătut.

prezenta drept veritabil prin denaturare intenţionată;

ALIVÁNTA I interj. (exprimă un ordin, o

a falsifica; a contraface. 2) muz. (înălţimea

supărare) Pleacă de aici; pe aici ţi-e drumul.

sunetelor

ALIVÁNTA II adv. Peste cap; de-a dura; de-a

accidenţilor muzicali. 3) A face să se altereze.

rostogolul.

A SE ALTERÁ se altereáză intranz. 1) A pierde

ALIVÉNCI f. pl. 1) Dans popular moldovenesc,

proprietăţile pozitive sub acţiunea factorilor externi;

jucat de mai multe perechi cu paşi mărunţi, într-un

a se strica; a se descompune. 2) (despre sunete) A-şi

ritm vioi. 2) Melodie după care se execută acest

modifica calitatea.

muzicale)

A modifica

cu

ajutorul

19

A ALTERNÁ alternéz tranz. A face să se

ALVEÓL//A ~e f. 1) Cavitate din osul maxilarului,

alterneze.

în care este implantată rădăcina dintelui. ~ dentară.

A SE ALTERNÁ se alterneáză intranz. 1) A se

2) Cavitate sferică de dimensiuni foarte mici,

succede prin alternanţă. 2)

situată la capătul subdiviziunilor bronhice. 3)

(despre sunetele

vorbirii) A se modifica prin alternanţă.

Celulă din ceară, făcută de albină în fagure.

ALTERNÁNŢ//Ă ~e f. 1) Succesiune regulată, în

ALVÍŢ//Ă ~e f. gastronom. Preparat culinar dulce,

timp şi în spaţiu, a elementelor unei serii. 2) lingv.

pregătit din zahăr sau miere, nuci şi albuş de ou sau

Schimbare regulată a unui sunet din temă prin alt

amidon; nuga.

sunet în diferitele forme flexionare ale aceluiaşi

AMÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. (despre persoane şi

cuvânt. ~ consonantică. ~ vocalică.

manifestările lor) Care vădeşte bun simţ şi

ALTERNATÍV ~ă (~i, ~e) adj. Care alternează.

serviabilitate; politicos.

ALTERNATÍV//Ă ~e f. 1) Posibilitate de a alege

AMALGÁM ~e n. 1) Aliaj metalic, conţinând

între două soluţii, situaţii, lucruri etc. care se exclud

mercur. ~ de argint. 2) fig. Amestec de diferite

reciproc. 2) Sistem din două judecăţi, dintre care

elemente

una este adevărată, iar cealaltă este neapărat falsă

elemente

(din punct de vedere logic).

conglomerat.

ALTÉŢ//Ă ~e f. 1) (folosit mai ales ca formulă de

A AMALGAMÁ amalgaméz tranz. 1) A uni,

adresare) Titlu de nobleţe, dat prinţilor sau

formând un amalgam. 2) fig. (elemente eterogene)

prinţeselor de sânge. ~ a sa prinţesa. 2) Persoană

A combina, formând un amestec.

care poartă asemenea titlu.

AMÁN interj., înv. (exprimă o rugăminte) Iertare!

ALTITÚDIN//E ~i f. Înălţime a unui loc de pe faţa

îndurare! ♦ A fi (sau a ajunge) la ~, a fi (sau a

pământului, considerată în raport cu nivelul mării.

ajunge) la mare nevoie; a fi la strâmtoare. ♦ A lasă

ALTÍŢ//Ă ~e f. Porţiune ornamentală (brodată sau

(pe cineva) la ~, a părăsi (pe cineva) în momentul

împodobită cu găurică), situată în partea de sus a

cel mai greu.

mânecii unei ii.

AMÁNET ~e n. Obiect depus drept garanţie a

ALTRUÍSM n. (în opoziţie cu egoism) Atitudine

întoarcerii unei datorii; zălog; gaj. A pune ~. A lăsa

de grijă dezinteresată sau devotament faţă de alte

~ un ceas.

persoane.

A AMANETÁ amanetéz tranz. 1) (obiecte) A da în

ALÚRĂ f. 1) Fel de a se mişca, de a umbla (al unei

calitate de amanet; a zălogi. 2) (obiecte) A lua în

persoane); mers; umblet. 2) Fel de a se prezenta (al

calitate de amanet; a zălogi.

unei persoane); aparenţă generală; înfăţişare.

AMAZOÁN//Ă ~e f. 1) mitol. (în mitologia

ALUVIÚN//E ~i f. Strat de nămol, nisip şi pietriş,

greacă) Femeie făcând parte dintr-un trib războinic

depus în albia unei ape curgătoare sau pe şes.

de femei, care erau bune călăreţe şi arcaşe. 2)

ALÚZI//E ~i f. Cuvânt sau expresie prin care se

Femeie care practică călăria. 3) Costum de călărie

evocă ideea unei persoane sau a unui lucru, fără a se

pentru femei.

face referire directă la ele; subînţeles. ♦ A face ~ (la

A AMBALÁ I ambaléz tranz. A pune într-un

cineva sau ceva), a vorbi pe ocolite despre cineva

pachet în vederea transportării, depozitării sau

sau ceva.

vinderii; a împacheta.

eterogene; care

se

îngrămădire exclud;

haotică

de

talmeş-balmeş;

20

A AMBALÁ II ambaléz tranz. A face să se

cu un mecanism care urmează a fi pus în mişcare.

ambaleze.

AMBREIÁJ ~e n. mec. 1) Organ de maşină care

A SE AMBALÁ mă ambaléz intranz. 1) (despre

asigură o legătură temporară între doi arbori

cai) A trece la fuga în galop. 2) (despre motoare) A

coaxiali,

depăşi turaţia normală. 3) fig. (despre persoane) A

comandate sau automate în timpul funcţionării. 2)

căpăta tot mai mult suflet; a se însufleţi; a se

Dispozitiv prin care se leagă solidar, pe un timp

înflăcăra; a se anima.

anumit, două mecanisme, permiţând cuplarea sau

AMBASADÓR ~i m. Reprezentant diplomatic

decuplarea în timpul funcţionării. ~ mecanic.

permanent al unui stat într-o ţară străină.

AMBRÓZI//E ~i f. 1) mitol. (în mitologia greacă)

AMBIÁNŢ//Ă ~e f. Mediu material, moral sau

Substanţă aromată, care servea drept hrană zeilor

intelectual, care înconjoară o persoană (sau un grup

din Olimp, dându-le tinereţe veşnică şi nemurire. 2)

de persoane); atmosferă materială sau spirituală;

fig. Mâncare delicioasă.

climat.

AMBULÁN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) (despre

AMBIGUIT//ÁTE ~ăţi f. 1) Caracter ambiguu;

meşteri, cântăreţi, artişti etc.) (mai ales în trecut)

ambivalenţă;

Care se deplasează în diferite locuri pentru a-şi

echivoc.

2)

Expresie

ambiguă;

permiţând

cuplarea

şi

decuplarea

echivoc.

exercita activitatea profesională. Negustor ~. 2)

AMBÍGU//U ~ă (~i, ~e) adj. (despre cuvinte,

fig.: ♦ Bibliotecă ~tă, persoană foarte cultă; om

expresii, enunţuri) Care prezintă două sau mai

erudit, cu multe lecturi.

multe sensuri posibile, oferind posibilitatea de a fi

AMBULÁNŢ//Ă ~e f. 1) Vehicul special amenajat

interpretat în mai multe feluri; echivoc; ambivalent.

pentru transportarea bolnavilor sau a răniţilor la

AMBÍŢI//E

spital; salvare. 2) mil. Spital ambulant, care

~i

f.

1)

Dorinţă

puternică

şi

permanentă de onoruri, glorie şi succes, izvorâtă din

însoţeşte unităţile militare.

aprecierea (uneori exagerată) a propriilor capacităţi.

AMBULATÓRI//U

2) Dorinţă arzătoare de a obţine ceva. ♦ A-şi pune

tratamente medicale) Care se face fără internare în

~ia, a-şi pune în gând de a realiza ceva cu orice

spital.

preţ.

AMBULATÓRI//U II ~i n. Instituţie curativ-

A AMBIŢIONÁ ambiţionéz tranz. (persoane) A

profilactică, în care bolnavilor li se acordă asistenţă

face să se ambiţioneze.

medicală, fără a fi internaţi.

A SE AMBIŢIONÁ mă ambiţionéz intranz.

A AMBUTISÁ ambutiséz tranz. (foi de metal) A

(despre persoane) 1) A avea ambiţie; a fi stăpânit de

prelucra la rece sau la cald, prin deformare plastică,

ambiţie. 2) A stărui cu ambiţie într-o acţiune sau

pentru a obţine anumite obiecte (cutii, capace,

într-o atitudine; a se îndărătnici; a se încăpăţâna; a

farfurii etc.).

se obstina.

A AMELIORÁ amelioréz tranz. A face să se

ÁMBR//Ă ~e f. Substanţă ceroasă fosilizată, dură,

amelioreze; a îmbunătăţi.

de culoare galben-cenuşie şi transparentă, formată

A SE AMELIORÁ se amelioreáză intranz. A

în intestinul unei specii de animale (acvatice) şi

deveni mai bun (din punct de vedere calitativ) sau a

folosită în industria parfumurilor; chihlimbar.

reveni la starea precedentă; a se îmbunătăţi.

A AMBREIÁ ambreiéz tranz. (motoare) A cupla

A AMENAJÁ amenajéz tranz. 1) (case, terenuri,

I

~e

(~i)

adj.

(despre

21

interioare etc.) A prepara în vederea unei utilizări

ÁMFOR//Ă ~e f. Vas mare de lut, de formă

determinate; a aranja. 2) (valorificarea pădurilor) A

ovoidală sau sferică, cu două torţi, în care în

organiza în aşa fel, încât să se poată realiza o

antichitate se păstrau grânele sau lichidele (vinul,

productivitate optimă.

untdelemnul ş. a.).

A AMENDÁ I amendéz tranz. (persoane) A

AMÍC ~i m. (folosit şi ca termen de adresare)

supune unei amende.

Fiecare dintre persoanele legate printr-un sentiment

A AMENDÁ II amendéz tranz. 1) jur. (legi, texte)

de simpatie, stimă şi ataşament reciproc, luate în

A ameliora printr-un amendament. 2) (soluri) A

raport una cu alta; prieten.

trata cu amendamente.

AMIGDÁL//Ă ~e f. anatom. Fiecare dintre cele

AMENDAMÉNT ~e n. 1) jur. Modificare propusă

două glande în formă de migdală, aşezată în fundul

pentru textul unei legi, destinate unei asamblei

gurii, de o parte şi de alta a omuşorului.

deliberative, cu scopul de a-l îmbunătăţi. 2) agron.

AMIRÁL ~i m. 1) Cel mai înalt grad în flota

Operaţie efectuată în scopul măririi fertilităţii

maritimă. 2) Ofiţer de marină cu cel mai înalt grad.

solului.

AMIRALIT//ÁTE ~ăţi f. 1) Corp de amirali;

A AMENINŢÁ amenínţ tranz. 1) (fiinţe) A speria

comandament superior maritim. 2) Clădirea unde îşi

cu o pedeapsă printr-o vorbă sau printr-un gest. 2) A

are sediul acest comandament.

avertiza cu un gest asupra eventualelor consecinţe.

AMNÁR ~e n. înv. Bucată de oţel menită să scoată,

3) A pune în primejdie; a face să fie în primejdie. 4)

prin lovire, scântei din cremene.

înv. A semnaliza prin sine însuşi; a prevesti.

A AMNISTIÁ amnistiéz tranz. 1) (deţinuţi) A

A

AMERIZÁ

amerizéz

intranz.

(despre

elibera printr-o amnistie. 2) fig. (persoane) A scuti

hidroavioane) A se aşeza pe apă.

de o vină; a ierta; a scuza.

AMETÍST ~e n. Piatră scumpă străvezie, de

AMNÍSTI//E ~i f. Act al puterii legislative prin

culoare violetă.

care se prescrie suprimarea pedepsei penale a unei

AMFÍBI//U ~e (~i) adj. şi substantival 1) zool.

(sau a mai multor) categorii de condamnaţi;

Care poate trăi şi în apă, şi pe uscat. 2) teh. (despre

graţiere.

vehicule) Care poate merge şi pe apă, şi pe uscat.

AMÓR ~uri n. 1) Sentiment de afecţiune puternică

AMFITEÁTR//U ~e n. 1) (la vechii greci şi la

(de natură erotică); dragoste; iubire. 2) fig.: ♦ ~

romani) Construcţie (deschisă) de formă circulară

propriu preţuire (deseori exagerată) a propriilor

sau ovală cu o arenă (în centru) şi locuri pentru

calităţi; mândrie.

spectatori, etajate în gradene (trepte), unde aveau

AMÓRAL ~ă (~i, ~a) adj. Care este contrar

loc jocurile publice. 2) Sală mare de conferinţe

moralei; în afara moralităţii; imoral.

(într-o instituţie de învăţământ), în care locurile sunt

AMÓRF ~ă (~i, ~e) adj. 1) (despre corpuri) Care

dispuse în gradene. 3) Parte a unei săli de

nu are o formă anumită; lipsit de formă proprie; fără

spectacole, în care locurile pentru spectatori sunt

formă. 2) fig. (despre persoane) Care nu are reacţie

dispuse în trepte sau pe plan înclinat.

promptă; lipsit de energie şi iniţiativă.

AMFITRIÓN ~i m. 1) Persoană care oferă o masă

A AMORTIZÁ amortizéz tranz. econ., fin. 1)

oaspeţilor săi; stăpân al casei considerat în raport cu

(credite, datorii) A stinge treptat prin plăţi

oaspeţii sau chiriaşii săi; gazdă.

succesive. 2) (valoarea mijloacelor fixe) A scădea 22

treptat, ca urmare a uzării în perioada de utilizare.

stare să amuze; hazliu; distractiv. O întâmplare ~tă

A AMPLIFICÁ amplífic tranz. 1) A face să se

de tot.

amplifice. 2) (valori electrice, acustice, optice) A

AMV//ÓN ~oáne n. Construcţie specială (catedră

spori în intensitate.

sau balcon) în biserică, de unde se predică sau se

A SE AMPLIFICÁ se amplífică intranz. A căpăta

citeşte evanghelia.

amploare; a deveni mai amplu; a se mări.

ANACREÓNTIC ~ă (~i, ~e) adj. (despre creaţii

AMPLITÚDIN//E ~i f. 1) fix. Îndepărtare maximă,

poetice) Care cântă plăcerile vieţii; în spiritul odelor

în raport cu poziţia de echilibru, a unui corp (sau a

erotice ale poetului antic grec Anacreon. ♦ Vers ~,

unei mărimi) care oscilează. ~ea unei unde. ~ea

vers cu structura metrică proprie poeziilor lui

unei pendule. ~ea temperaturii diurne. 2) mat.

Anacreon.

Distanţă, pe linie dreaptă, dintre punctele externe

ANACRÓNIC ~ă (~i, ~e) adj. (despre fapte,

ale unui arc sau ale unei curbe. 3) fig. Desfăşurare

lucruri, obiceiuri, idei etc.) Care este dintr-o epocă

largă; amploare; întindere; extindere; anvergură.

trecută; în dezacord cu actualitatea; neactual;

AMPLOÁRE f. 1) Caracter amplu. 2) fig.

învechit; perimat; vetust.

Desfăşurare largă; amplitudine; anvergură. De

ANAFÓR//Ă ~ e f. 1) ret. Procedeu stilistic,

mare ~. În toată ~ea.

constând în repetarea aceluiaşi cuvânt (sau grup de

ÁMPL//U ~ă (~i, ~e) adj. Care este de o mărime ce

cuvinte) la începutul mai multor fraze sau părţi de

depăşeşte cu mult mărimea medie (în ceea ce

frază, pentru accentuarea unei idei sau pentru

priveşte lărgimea, suprafaţa, cantitatea, importanţa,

obţinerea

intensitatea etc.); mare; vast; extins; întins.

sintactico-semantic de coeziune a discursului,

AMPRÉNT//Ă ~e f. 1) Urmă lăsată de un obiect

constând în reluarea printr-un substitut (numit

prin apăsare pe o suprafaţă sau prin contact cu ea.

anafor sau anaforic) a unui termen deplin

~e digitale. 2) fig. Urmă lăsată de o idee, de un

referenţial, exprimat anterior (numit antecedent).

sentiment, de o boală etc.; trăsătură specifică;

ANAGRÁM//Ă

pecete. ~ a unui scriitor. ~ a vremii.

schimbarea ordinii literelor unui alt cuvânt (de ex.:

A AMPUTÁ amputéz tranz. 1) (membre ale

car-rac-arc).

corpului) A tăia pe cale chirurgicală. 2) fig. (spaţii,

ANAHORÉ//T ~ţi m. rar Credincios care s-a retras

opere artistice etc.) A reduce ca volum fără

într-un loc ferit de lume, petrecându-şi viaţa în post

discernământ; a ciopârţi; a trunchia.

şi în rugăciuni; pustnic; schimnic; sihastru; ermit;

AMULÉT//Ă ~e f. Obiect mic, căruia superstiţioşii

ascet.

îi atribuie puterea magică de a aduce noroc celui

ANÁLE f. pl. 1) Scriere istorică, în care

care îl poartă sau de a-l feri de primejdii; talisman;

evenimentele importante din viaţa unui popor (a

fetiş.

unui oraş, a unei familii) sunt descrise în ordine

A AMUZÁ amúz tranz. A face să se amuze; a

cronologică, an după an; cronică; letopiseţ. 2)

înveseli; a distra.

Publicaţie ştiinţifică anuală. 3) fig. Istorie a unui

A SE AMUZÁ mă amúz intranz. A fi cuprins de

popor.

amuzament; a se înveseli.

ANALFÁBE//T ~tă (~ţi, ~te) adj. şi substantival

AMUZÁN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. Care amuză; în

(despre persoane) Care nu ştie să scrie şi să

unor

simetrii.

~e

f.

2)

lingv.

Cuvânt

Fenomen

obţinut

prin

23

citească; neştiutor de carte; necărturar.

analogie; bazat pe analogie. Raţionament ~. ♦

ANALÍTIC ~ă (~i, ~e) adj. Care are la bază

Modificare ~ă, lingv. schimbare a unui element de

analiza; bazat pe analiză. Gândire ~ă. ♦ Chimie

limbă sub influenţa unui element asemănător.

~ă, ramură a chimiei, care se ocupă cu studiul

ANANGHÍ//E ~i f. Situaţie materială grea;

elementelor chimice şi a combinaţiilor acestora. ♦

strâmtoare. A fi (sau a cădea) la mare ~.

Limbă ~ă, lingv. limbă în care raporturile

ANÁPODA adv. 1) Contrar bunului simt; pe dos. A

gramaticale sunt exprimate cu ajutorul unor cuvinte

face totul ~ 2) În altă direcţie decât trebuie; aiurea.

aparte (auxiliare).

A merge ~. 3) Tare de tot; straşnic; grozav. L-au

A ANALIZÁ analizéz tranz. 1) A supune analizei;

cercetat ~. 4) şi adjectival Contrar regulilor

a cerceta; a studia; a investiga; a considera. 2) chim.

moralei; aiurea; rău.

(structura substanţelor) A stabili prin analiză.

ANARHÍ//E ~i f. Dezordine (într-un stat sau într-o

ANALÍZ//Ă ~e f. 1) Operaţie intelectuală, constând

instituţie), rezultând din lipsa unei puteri organizate,

în izolarea elementelor esenţiale care constituie un

a unor legi şi norme unice, a unor obligatorii pentru

întreg (pentru a cunoaşte raporturile dintre aceste

toţi. Ţara este în ~. ~ în producţie.

elemente şi modul în care ele formează acest

ANATÉM//Ă ~e f. rel. Excludere publică din

întreg). 2) filoz. (în opoziţie cu sinteză) Metodă

rândul bisericii (a unei persoane declarate eretic sau

ştiinţifică

duşman al credinţei); excomunicare; afurisenie.

de

cercetare

descompunerea

elemente

prin

A ANATEMIZÁ anatemizéz tranz. (persoane) A

cunoaştere de la compus la simplu. 3) Examinare

supune unei anateme; a exclude dintr-o comunitate

amănunţită a unui fenomen (pentru a-l cunoaşte în

religioasă; a excomunica; a afurisi; a blestema.

detalii). ♦ În ultimă ~, în concluzie. 4) chim.

ANCESTRÁL ~ă (~i, ~e) ) adj. 1) Care este

Procedeu de determinare a compoziţiei chimice a

caracteristic pentru strămoşi; propriu strămoşilor;

unei substanţe. 5) lingv. Descompunere a cuvintelor

din vremuri străvechi; străbun. 2) Care este

şi a propoziţiilor în elemente constitutive pentru a

moştenit de la strămoşi; transmis din neam în neam;

determina valoarea lor gramaticală şi funcţia lor. ~

strămoşesc; străbun. Tradiţii ~e.

gramaticală. ~ sintactică. 6) literat.: ♦ ~ literară,

ANCHÉT//Ă ~e f. 1) Cercetare amănunţită,

cercetare a conţinutului ideatic, a mesajului artistic

efectuată de o persoană oficială autorizată, cu

şi a formei unei opere literare.

scopul de a stabili împrejurările în care s-a produs

ANALÓG I ~i m. Lucru sau fiinţă care prezintă o

un fapt şi de a descoperi vinovatul. 2) Fază a unui

asemănare parţială cu ceva sau cu cineva;

proces judiciar, incluzând interogarea. 3) Cercetare

corespondent; echivalent.

ştiinţifică făcută pe teren, constând în interogarea

ANALÓG II ~ă (~i, ~e) adj. Care prezintă o

unui număr mare de persoane după un chestionar

analogie; asemănător.

pregătit anterior. ~ dialectală. ~ sociologică.

ANALOGÍ//E ~i f. Asemănare (parţială) între două

A ANCHILOZÁ anchilozéz tranz. A face să se

sau

anchilozeze.

multe

în

fenomenelor

constitutive;

mai

lor

a

fenomene,

obiecte,

noţiuni;

similitudine. ~ de păreri. A face ~. ♦ Prin ~, prin

A SE ANCHILOZÁ mă anchilozéz intranz. 1) A

asociere.

căpăta o anchiloză; a se îmbolnăvi de anchiloză. 2)

ANALÓGIC ~ă (~i, ~e) ) adj. Care are la bază o

fig. A pierde agerimea minţii; a deveni rutinar. 24

ANCHILÓZ//Ă ~e f. Suprimare (totală sau

îmbucă una în alta (pentru a-şi transmite mişcarea).

parţială) a mişcărilor într-o articulaţie; înţepenire

2) fig. Înlănţuire de circumstanţe sau de acţiuni care

(totală sau parţială) a unei încheieturi.

capătă un caracter mecanic.

A ANCORÁ ancoréz intranz. 1) (despre persoane)

ANGRÓ adv. 1) (cu referire la cumpărarea-

A scufunda ancora pentru a opri o navă din plutire.

vânzarea mărfurilor) În cantitate mare; cu ridicata;

2) (despre nave sau corpuri plutitoare) A se opri

cu toptanul; cu hurta. 2) prin ext. În linii mari; fără

din plutire. ~ în port.

a intra în detalii.

ANCÓR//Ă ~e f. Dispozitiv greu de metal, cu mai

A ANIHILÁ anihiléz tranz. (acţiuni, activităţi,

multe braţe, cu gheare ascuţite, care este coborât de

efecte etc.) A reduce, la nimic; a neutraliza.

pe o navă cu un lanţ (sau cu o parâmă) la fundul

ANGROSÍ//ST ~şti m. Persoană sau întreprindere

apei pentru a opri nava şi a o imobiliza.

care vinde şi cumpără marfa angro.

ANDÁNTE I adv. muz. (despre modul de

A ANIMÁ aním tranz. A face să se anime; a

executare a unei bucăţi muzicale) Cu o mişcare

însufleţi; a înflăcăra; a ambala.

moderată; lin; rar; liniştit.

A SE ANIMÁ mă aním intranz. (despre persoane)

ANDÁNTE II n. 1) Mişcare muzicală moderată. 2)

A căpăta tot mai mult suflet; a deveni din ce în ce

Compoziţie muzicală (sau numai o parte din ea),

mai vesel; a se însufleţi; a se înflăcăra; a se ambala.

concepută în această mişcare muzicală.

ANIMÁŢI//E ~i f. 1) Mişcare continuă şi

ANEMÍ//E ~i f. Stare de slăbire a organismului,

zgomotoasă a unei mulţimi (de fiinţe, vehicule) într-

provocată de scăderea cantitativă sau de schimbarea

un loc public. 2) Manifestare de trăire sufletească

calitativă a globulelor roşii din sânge.

intensă; interes; zbucium sufletesc; vivacitate. A

A ANESTEZIÁ anesteziéz tranz. (persoane, părţi

discuta cu ~.

ale corpului) A lipsi de durere cu ajutorul

ANIMOZIT//ÁTE ~ắţi f. 1) Dorinţă persistentă de

anesteziei.

a cauza cuiva neplăceri (mai ales prin cuvinte

ANESTEZÍ//E ~i f. med. Diminuare sau suprimare

sarcastice); atitudine ostilă. 2) Neînţelegere între

a sensibilităţii la durere (locală sau totală), obţinută

două persoane.

în mod artificial prin utilizarea unor substanţe

A ANIVERSÁ aniverséz tranz. (evenimente

medicamentoase speciale.

importante, zile memorabile) A marca printr-o

ANEVOI//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) adj. Care

solemnitate; a serba; a sărbători; a celebra.

prezintă dificultăţi în realizare; dificil; greu;

ANODÍN ~ă (~i, ~e) adj. 1) (despre leziuni

obositor.

corporale) Care este fără urmări grave. Torsiune

A ANEXÁ anexéz tranz. 1) (obiecte, piese, părţi

~ă. 2) fig. Care este de mică importanţă sau valoare;

secundare etc.) A alătura în calitate de anexă. 2) fig.

fără

(teritorii străine) A alipi cu forţa.

neprimejdios. Critică ~ă. 3) fig. Care nu are

ANÉXI//E ~i f. polit. Alipire cu forţa a teritoriului

răutate; lipsit de răutate; inofensiv; nevinovat.

unei ţări la altă ţară; încorporare violentă a

ANOMALÍ//E ~i f. 1) Deviere de la normal;

teritoriului unei ţări la altă ţară, fără a ţine seamă de

abatere de la starea normală obişnuită sau teoretică.

părerea populaţiei.

2) fig. Excepţie de la regulă; neajuns grav; cusur;

ANGRENÁJ ~e n. 1) Sistem de roţi dinţate care se

meteahnă.

însemnătate;

neînsemnat;

insignifiant;

25

ANONÍM ~ă (~i, ~e) adj. 1) (despre persoane)

război; premergător unui război. Perioadă ~ă.

Care nu-şi indică numele. 2) (despre texte, lucrări,

Eveniment ~.

societăţi etc.) Care nu are autorul cunoscut; cu autor

ANTEBRÁŢ ~e n. Parte a mâinii de la cot până la

necunoscut.

încheietura palmei.

ANORGÁNIC ~ă (~i, ~e) adj. Care nu este de

ANTECEDÉNT ~e n. 1) Fapt, acţiune sau

origine organică; neorganic.

întâmplare trecute, care au precedat momentului

ANORMÁL ~ă (~i, ~e) adj. Care nu este normal;

actual sau unei anumite stări; fapt trecut, pe care se

ieşit din comun; nenormal.

bazează un fapt actual. 2) mai ales la pl. Fiecare

ANÓ//ST ~stă (~şti, ~ste) adj. Care nu prezintă

dintre fenomenele patologice care au precedat o

interes; lipsit de interes; plictisitor. A povesti

boală considerată în starea ei actuală.

lucruri ~ste.

ANTEDILUVIÁN ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de

ANSÁMBLU ~ri n. 1) Tot alcătuit din mai multe

timpurile străvechi; de dinainte de perioada

elemente izolate (reunite la un loc) cu însuşiri

glaciară; de până la potop. Perioadă ~ă. 2) fig. Care

comune; totalitate. ~ arhitectural. 2) Unitate,

nu este în corespundere cu cerinţele timpului; foarte

armonie dintre elemente diverse. ♦ De ~, general;

vechi; demodat; învechit; perimat.

unitar. Privire de ~. ♦ În ~, în linii mari; neglijând

ANTEMERIDI//ÁN ~ánă (~éni, ~éne) adj. Care

anumite detalii. 3) Grup de persoane (mai ales de

ţine de prima jumătate a zilei; de până la amiază.

artişti), formând un colectiv (artistic). ~ vocal. ~

Ora 10 ~. ANTEPENÚLTIM ~ă (~i, ~e) adj. Care

instrumental. 4) Piese de vestimentaţie (de

vine sau se află pe locul al treilea, socotind de la

îmbrăcăminte) asortate, special confecţionate pentru

capăt; înainte de penultimul.

a fi postate împreună. ~ de plajă. ~ vestimentar.

ANTERÍ//OR

ANTAGONÍSM ~e n. 1) Stare de opoziţie dintre

adverbial 1) (cu valoare temporală) Care a avut loc

elemente, forţe sau principii diferite. 2) Contradicţie

înaintea timpului despre care se vorbeşte; care a

de neîmpăcat dintre grupuri sociale sau clase cu

precedat

interese fundamentale opuse.

Eveniment ~. 2) (cu valoare spaţială) Care se află

ANTÁL ~e n. rar 1) Vas mare din doage (de stejar)

în partea de dinainte; din faţă. 3) lingv. (despre

cercuite, cu capetele mai înguste decât mijlocul, (cu

sunete) Care este articulat în partea de dinainte a

o capacitate de 50 de vedre), în care se păstrează

cavităţii bucale. Vocale ~ oare.

mai ales vinul; butoi; poloboc. 2) Conţinutul unui

ANTERÍ//U ~e n. 1) Haină lungă până la pământ,

asemenea vas.

de culoare neagră, cu nasturi de sus până jos,

ANTÁRCTIC ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de

purtată de preoţi în afara slujbelor religioase;

Antarctida sau de polul sud; propriu Antarctidei sau

sutană. 2) înv. Haină lungă, purtată în vechea

polului sud; austral. Climă ~ă. 2) Care se află în

Moldovă.

regiunea polului sud; de la polul sud; austral.

ANTÉT ~uri n. Text, cuprinzând indicaţii despre o

Emisferă ~ă. Continent ~.

instituţie (numele, adresa, numărul de telefon etc.),

ANTEBÉLIC ~ă (~i, ~e) adj. Care a avut loc (a

imprimat în partea de sus a unei hârtii oficiale de

existat, s-a produs, s-a desfăşurat) înaintea unui

corespondenţă sau pe un plic.

război; de dinaintea unui război; anterior unui

ANTIAERI//ÁN ~ánă (~éni, ~éne) adj. Care are

în

~oáră

timp;

(~óri,

~oáre)

precedent;

adj.

şi

premergător.

26

menirea să combată atacurile aeriene; destinat să

ANTIEPIDÉMIC ~ă (~i, ~e) adj. Care este folosit

apere contra atacurilor aeriene. Apărare ~ă.

în lupta contra epidemiilor.

ANTÍC ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care aparţine unei epoci

ANTILÓP//Ă ~e f. 1) Animal rumegător sălbatic,

foarte îndepărtate; din trecutul de demult; străvechi.

de talie medie, care este suplu la corp şi trăieşte în

O tradiţie ~ă. 2) Care aparţine antichităţii; din

unele ţări din Asia şi Africa. 2) Pielea acestui

antichitate. Cultură ~ă. 3) Care este caracteristic

animal (sau material care imită această piele),

pentru antichitate; propriu antichităţii. Stil ~. 4) fig.

folosită la confecţionarea unor obiecte.

Care este foarte vechi; ieşit din modă; demodat;

ANTIPÁTIC ~ă (~i, ~e) adj. (în opoziţie cu

vetust; perimat; arhaic. Automobil ~.

simpatic) Care inspiră antipatie; nesuferit.

ANTICÁMER//Ă

~e

f.

1)

Vestibul

într-un

ANTIPÁTI//E ~i (în opoziţie cu simpatie)

apartament mare. 2) Cameră aflată în vecinătatea

Sentiment de ostilitate instinctivă (faţă de o

nemijlocită a unui birou, cabinet ministerial etc., în

persoană sau faţă de conduita sa). A inspira ~. A

care aşteaptă cei care vor audientă; sală de

nutri ~ pentru cineva.

aşteptare. ♦ A face ~, a aştepta audientă la o

ANTIPÓ//D ~zi m. 1) geogr. Punct sau loc de pe

persoană.

suprafaţa globului pământesc, diametral opus altuia.

ANTICÁR I adj. invar. mil. Care este menit să

2) fig. Persoană, lucru sau idee cu caracter contrar

distrugă tancurile; antitanc.

opus altei persoane, idei sau altui lucru.

ANTICÁR II ~i m. 1) Persoană care cumpără şi

ANTIRÁBIC ~ă (~i, ~e) adj. (despre vaccinuri,

vinde obiecte de artă şi cărţi vechi şi rare; vânzător

medicamente) Care combate rabia; întrebuinţat

de antichităţi. 2) Persoană care colecţionează

contra turbării.

obiecte preţioase din punct de vedere istoric;

ANTIREÁLI//ST ~stă (~şţi, ~ste) adj. Care este în

colecţionar de antichităţi.

opoziţie cu realismul sau cu realitatea; contrar

ANTICHIT//ÁTE ~ắţi f. 1) Epocă a civilizaţiilor

realismului sau realităţii.

vechi (mai ales greco-romane). ~ egipteană. 2) la

ANTISÉPTIC ~ă (~i, ~e) adj. (despre remedii,

pl. Monumente şi obiecte de artă, care ţin de epoca

medicamente) Care previne sau înlătură infecţia şi

civilizaţiei greco- romane sau a unei civilizaţii

împiedica putrefacţia.

foarte vechi. 3) la pl. Obiecte de artă sau de mobilă

ANTITÁNC adj. invar. mil. Care este menit să

care ţin de o perioadă veche, de trecut. Vânzător de

distrugă tancurile; anticar.

~ăţi.

ANTITÉZ/Ă ~e f. 1) Fenomen (lucru, persoană,

A ANTÍCIPA anticipéz 1) tranz. A realiza înainte

idee, calitate, acţiune etc.) contrar, opus unui alt

de termenul prevăzut. 2) intranz. A efectua sau a

fenomen 2) filoz. Stare de opoziţie totală între doua

spune un lucru înainte de timp.

fenomene, ca proces dialectic; contrast. 3) lit.

ANTICLERICÁL ~ă (~i, ~e) adj. Care este

Figură de stil bazată pe opoziţia dintre două

îndreptat contra clerului şi a influenţei acestuia în

cuvinte, expresii, noţiuni, chipuri etc. care se

viaţa publică şi în învăţământ.

accentuează reciproc.

ANTIDÓT ~uri n. 1) med. Substanţă care

ANTITOXÍN//Ă ~e f. med. Substanţă produsă de

neutralizează acţiunea unei otrăvi; contraotravă. 2)

organism,

fig. Remediu contra unui rău (moral).

acţiunea toxinelor microbiene; anticorp.

având

proprietatea

să

neutralizeze

27

ANTOLOGÍ//E ~i f. Culegere de texte literare (sau

(despre

muzicale)

asemănător omului.

reprezentative,

aparţinând

diferitor

maimuţe)

Care

seamănă

cu

omul;

autori, alcătuită în urma unei selecţii minuţioase.

ANTROPOMORFÍSM n. 1) Tendinţă de a

ANTONOMASÍ//E ~i f. lit. Procedeu stilistic,

reprezenta zeii şi divinitatea în chip de om. 2)

constând în folosirea unui nume propriu în focul

Credinţă mistică, conform căreia toate lucrurile,

unui nume comun şi invers; antonomază.

fiinţele şi fenomenele din natură ar avea însuşiri

ANTONOMÁZ//Ă ~e literat. Procedeu stilistic,

omeneşti.

constând în folosirea unui nume propriu în focul

ANTURÁJ ~e n. Totalitatea persoanelor care îl

unui nume comun şi invers; antonomasie.

înconjoară în mod obişnuit pe cineva; ansamblu de

ANTRÁCT ~e n. 1) Pauză între două acte ale unui

persoane care formează mediul social obişnuit al

spectacol (teatral). 2) Compoziţie muzicală de

cuiva.

proporţii mici, interpretată în pauza dintre două acte

ANUÁR ~e n. Publicaţie care apare anual şi

sau tablouri ale unui spectacol muzical.

conţine informaţii variabile de natură diferită

A ANTRENÁ antrenéz tranz. 1) (persoane,

(comercială, administrativă, ştiinţifică etc.) despre

echipe, animale) A prepara cu ajutorul unor

evenimentele anului trecut. ~ telefonic.

exerciţii speciale pentru a obţine o performanţă

A ANULÁ anuléz tranz. 1) (ordine, dispoziţii, legi)

sportivă. 2) (maşini sau organe de maşină) A pune

A declara nul printr-o dispoziţie oficială; a

în mişcare. 3) A face să se antreneze.

desfiinţa; a contramanda; a abroga; a aboli; a

A SE ANTRENÁ mă antrenéz intranz. A căpăta

revoca. 2) matem. (expresii matematice) A egala cu

tot mai mult suflet; a deveni din ce în ce mai activ.

zero.

ANTREPRÍZ//Ă ~e f. 1) Formă de organizare şi

ANÚNŢ ~uri n. 1) Informaţie care se aduce la

efectuare a unor lucrări (agricole, de construcţie, de

cunoştinţa publicului (pe cale orală sau scrisă);

reparaţie etc.) pe bază de contract (cu o unitate

aviz; înştiinţare. A face un ~. 2) Text care conţine o

specială, cu o persoană particulară sau cu un grup

asemenea informaţie. A insera un ~ în ziar. A afişa

de asociaţi). Contract de ~. 2) Întreprindere

un ~. A posta un ~ pe internet.

particulară (aparţinând unei singure persoane sau

A ANUNŢÁ anúnţ tranz. 1) (persoane) A pune în

unui grup de persoane asociate) care execută

cunoştinţă de cauză printr-un anunţ; a aduce la

anumite lucrări pe bază de contract cu o unitate

cunoştinţă printr-un anunţ; a înştiinţa; a vesti; a

specială. 3) Lucrare executată în asemenea condiţii.

informa; a preveni. 2) A stabili din timp prin

ANTRÉU ~ri n. Prima cameră prin care se intră

deducţie sau intuiţie, aducând la cunoştinţă; a

într-o locuinţă; tindă; hol; vestibul.

prevesti; a prezice. 3) (numele unei persoane sosite)

ANTRÍC//OT ~oáte n. 1) Bucată de carne de vită

A vesti cu voce tare, aducând la cunoştinţă; a

sau de porc, tăiată din regiunea intercostală. 2)

prezenta. 4) A semnaliza ca urmând să se producă

Friptură din asemenea carne.

în viitor. 5) (ştiri, veşti, informaţii) A aduce la

ANTROPOFÁG ~ă (~i, ~e) adj. şi substantival

cunoştinţă publicului larg; a transmite; a comunica;

Care mănâncă carne de om; mâncător de oameni;

a relata; a emite.

canibal.

ANVELÓP//Ă ~e f. Înveliş protector de cauciuc

ANTROPOÍ//D ~dă (~zi, ~de) adj. şi substantival

sau de piele al camerei de aer a unei mingi sau a 28

unei roţi de vehicul.

localuri de acest fel; locuinţă; domiciliu.

ANVERGÚR//Ă ~i f. 1) Lungime a aripilor

APARTENÉNŢ//Ă ~e f. Faptul de a aparţine (la un

desfăcute ale unei păsări în zbor sau ale unui avion.

anumit mediu). ~ socială. ~ etnică.

2) fig. Desfăşurare largă; amplitudine; întindere;

APÁŞ ~i m. înv. Persoană cu apucături suspecte,

amploare; extindere. ♦ De mare ~, a) de importanţă

gata oricând să comită fapte urmărite de lege;

mare; b) foarte mare; vast; extins.

individ din lumea interlopă a oraşelor mari.

AÓRT//Ă ~e f. anat. Arteră principală (la

APÁTIC ~ă (~i, ~e) adj. Care este cuprins de

vertebrate), care începe de la ventriculul stâng şi

apatie; stăpânit de apatie; nepăsător; moleşit; pasiv;

distribuie sângele de la inimă prin tot organismul.

inert; indolent. Om ~. Privire ~ă.

APANÁJ ~e n. 1) înv. ist. (în Evul Mediu) Porţiune

APATÍE f. Stare de indiferenţă totală, de moleşeală

din domeniul suveranului, dată în proprietate fiilor

sau de depresie, manifestată prin incapacitatea de a

săi sau unor membri din familia domnitoare. 2) Bun

reacţiona la ceva; indolenţă; inerţie.

(material sau spiritual) care este atribuit în

APEDÚCT ~e n. Instalaţie hidrotehnică, constând

exclusivitate unei persoane sau este însuşit cu forţa

dintr-un sistem de conducte prin care apa de la un

de către cineva; bun exclusiv al cuiva. 3) fig.

rezervor este adusă până la locul de consum.

Particularitate proprie în exclusivitate unei persoane

APÉL ~uri n. 1) Rostire succesivă a numelor unor

sau unui lucru. Punctualitatea este ~ul său.

persoane care fac parte dintr-un grup, pentru a

APARÉN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) Care apare (se

verifica prezenţa lor într-un anumit loc. A face ~ul.

prezintă) altfel decât este în realitate; nereal;

2) Chemare (orală sau scrisă) adresată maselor

înşelător. 2) Care iese la iveală de la prima vedere;

pentru a le mobiliza la o acţiune. A lansa un ~. ♦ A

bătător la ochi; vizibil; evident; manifest.

face ~ la cineva, a cere ajutorul cuiva; a ruga pe

APARÉNŢ//Ă ~e f. Aspect exterior (al unei

cineva să intervină într-o chestiune. 3) jur.

persoane sau al unui lucru) care apare (se prezintă)

Recurgere la o instanţă judecătorească superioară

la prima vedere; semn ce se aruncă în ochi la prima

pentru a obţine schimbarea sau anularea hotărârii

vedere. ♦ În ~, judecând după exterior, după felul

unei instanţe inferioare. ♦ Fără drept de ~,

cum apare. ♦ După toate ~le, după cum se vede. ♦

iremediabil.

A salva ~le, a da intenţionat (unui lucru, eveniment,

A APELÁ apeléz intranz. A face apel (la ceva sau

unei situaţii etc.) strălucire exterioară pentru a

cineva); a recurge.

masca neajunsurile interne.

APÉNDICE n. 1) Parte secundară, care prelungeşte

APARÍŢI//E ~i f. 1) Acţiunea de a apărea (undeva),

o parte principală (a ceva) şi pare a fi adăugată la

de a se arăta privirii; ivire. ♦ A-şi face ~ia

aceasta. 2) med., anatom. Cavitate mică, îngustă, de

(undeva), a apărea (undeva). 2) Faptul de a se

formă alungită, care constituie o prelungire a

naşte, de a lua început; naştere. ~ia vieţii pe

intestinului gros (la om). 3) Ansamblu de note,

Pământ. 3) Publicaţie (recent) ieşită de sub tipar.

documente, informaţii etc., care nu au încăput în

Noi ~ii editoriale.

corpul unei lucrări şi sunt plasate ca adaos la

APARTAMÉNT ~e n. Local pentru locuit, compus

sfârşitul acesteia; anexă.

din mai multe încăperi comunicante (şi din

APENDICÍTĂ f. Stare patologică, constând în

dependinţe) într-un imobil care conţine mai multe

inflamaţia apendicelui. ~ acută. ~ cronică. 29

APERITÍV ~e n. Gustare luată înainte de masă, de

insolenţă. A vorbi cu ~.

obicei pentru a ridica pofta de mâncare.

APOCALÍPS n. 1) Scriere religioasă, care descrie

APETISÁN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. fig. Care trezeşte

sfârşitul lumii în culori negre. 2) Eveniment

pofta, atrăgând prin aromă sau prin înfăţişare

înspăimântător; catastrofă ale cărei dimensiuni şi

plăcută.

gravitate sunt comparabile cu sfârşitul lumii.

APICULTÚRA f. 1) Ramură a ştiinţei care

APOCRÍF ~ă (~i, ~e) adj. şi substantival (despre

studiază metodele de creştere şi de întrebuinţare a

texte) Care este atribuit altui autor, decât celui

albinelor. 2) Ramură a zootehniei care se ocupă cu

adevărat; de o autenticitate îndoielnică. O scrisoare

creşterea şi îngrijirea albinelor; albinărit. 3)

~ă a lui Napoleon.

Ocupaţia apicultorului.

APOGÉ//U ~e n. 1) Punctul cel mai depărtat de

A

APLANÁ

(conflicte,

Pământ al orbitei Soarelui sau Lunii. 2) fig. Punct

neînţelegeri, certuri etc.) A face să dispară. 2)

culminant (în dezvoltarea unui fenomen); cel mai

(suprafeţe, terenuri, drumuri etc.) A face să devină

înalt grad (de intensitate, dezvoltare etc.); culme.

plan; a nivela; a netezi; a îndrepta.

APOLÍTIC ~ă (~i, ~e) adj. Care este rupt de viaţa

A APLICÁ aplíc tranz. 1) (lucruri, piese etc.) A

politică; indiferent faţă de politică.

uni, făcând un corp comun. 2) (metode, procedee,

APOLOGÉ//T ~ţi m. Persoană care susţine cu zel,

cunoştinţe, teorii etc.) A pune în practică; a folosi; a

proslăvind (mai ales în mod nejustificat) o

întrebuinţa; a utiliza. 3) (principii generale) A

persoană, o idee, o concepţie, o politică.

raporta la un caz concret. 4) (medicamente,

APOLOGÍ//E ~i f. Laudă exagerată (a ceva sau a

proceduri medicale) A da sau a recomanda (unui

cuiva); susţinere servilă.

bolnav) în cadrul unui tratament; a dministra. 5) şi

APOPLEXÍ//E

absolut (dosare, candidaturi) A prezenta (la un

sensibilităţii şi a capacităţilor locomotoare, fără

concurs) în vederea obţinerii unui post, a unei burse

întreruperea respiraţiei şi a circulaţiei sângelui. 2)

etc.; a depune.

Boală care constă în revărsarea bruscă de sânge

APLICÁŢI//E I ~i f. 1) Folosire în practică;

într-un organ.

aplicare. 2) Ornament obţinut în urma aplicării pe o

APÓRT I interj. (strigăt cu care câinii sunt

stofă (sau pe un obiect) a unor desene tăiate din altă

îndemnaţi să aducă vânatul sau un obiect aruncat

stofă sau din alt material. 3) milit. Formă de

special) Adă. ♦ A face ~, a) a aporta; b) fig. a se

pregătire a comandamentelor şui a trupelor, care

linguşi pe lângă cineva, înjosindu-se, pentru a

constă în rezolvarea practică a unor situaţii ipotetice

obţine ceva.

de luptă. 4) tehn. inform. Program sau complex de

APÓRT II ~uri n. Contribuţie reală (materială,

programe destinat unei folosiri specifice (elaborare

morală intelectuală, ştiinţifică etc.) la realizarea

de texte, gestionare de baze de date etc.)

unei cauze comune; concurs; prinos; obol.

APLICÁŢI//E II ~i f. Însuşire deosebită, cu care

APOSTÁ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. şi substantival

natura l-a înzestrat pe cineva; capacităţi deosebite

(despre persoane) 1) Care a renunţat public la o

(ale unei persoane) pentru o anumită activitate;

credinţă; care a săvârşit o apostazie. 2) fig. Care a

aptitudine; vocaţie. A avea ~ la muzică.

renunţat la convingerile sale anterioare; renegat.

APLÓMB

n.

aplanéz

tranz.

Îndrăzneală

1)

obraznică;

tupeu;

~i

f. 1) Pierdere

bruscă a

APOSTERIÓRI adv. (în opoziţie cu apriori) În 30

conformitate cu faptele constatate, bazându-se pe

(administrative, juridice, fiscale). 2) ist. Tânăr dintr-

experienţă.

o familie de boieri, aflat în serviciul domnitorului.

A APOSTROFÁ apostroféz tranz. (persoane) A

3) Slujbaş într-o instituţie, având datoria de a păzi

trata cu o apostrofă; a întrerupe printr-o adresare

sălile şi de a introduce persoanele.

bruscă, pentru a cere explicaţii sau pentru a insulta;

A APROFUNDÁ aprofundéz tranz. 1) (probleme,

a intercepta.

teze etc.) A cerceta profund; a studia temeinic; a

APOTEÓZ//Ă ~e f. 1) arh., ist. (în Roma antică)

adânci. 2) (idei, teorii etc.) A completa cu idei noi;

Solemnitate de divinizare a imperatorului (sau a

a dezvolta; a adânci.

eroilor), după moartea acestora. 2) fig. Proslăvire

APROPÓ I interj. (exclamaţie emisă în timpul unei

exagerată (ajunsă până la divinizare) a unei

discuţii) Fiindcă a venit vorba; deoarece veni vorba.

persoane; onoruri extraordinare, acordate unei

APROPÓ II adv. Referitor la; cu privire la. Ce ai a

persoane; preamărire; glorificare.

spune ~ de discuţie?

A APRECIÁ apreciéz tranz. 1) (bunuri destinate

APROPÓ III ~uri n. 1) Vorbă spusă la momentul

vânzării) A examina cantitativ şi calitativ, stabilind

oportun; cuvânt adecvat momentului. 2) Acţiune

preţul sau valoarea; a preţui; a evalua; a estima. 2)

întreprinsă la momentul potrivit.

(persoane) A trata cu consideraţie; a cinsti; a

A APROVIZIONÁ aprovizionéz tranz. A asigura

considera; a stima; a respecta; a preţui. 3) A preţui

(cu ceva necesar), punând la dispoziţie sub formă

printr-o judecată, de obicei, drept favorabil, bun; a

de provizii.

socoti (într-un anumit fel); a considera (într-un

APROXIMATÍV ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care este făcut

anumit fel, de obicei bun, pozitiv); a crede.

cu aproximaţie; bazat pe aproximaţie; imprecis.

ÁPRIG ~ă (~i, ~e) adj. şi adverbial 1) Care este

Calcul ~. 2) Care este doar aproape de adevăr;

foarte energic; iute din fire; înfocat; impulsiv. 2)

imprecis; vag. A se exprima în termeni ~i.

Care manifestă răutate; fără de milă; aspru;

Răspuns ~.

nemilos. Duşman ~. Privire ~ă. 3) Care este

AP//T ~tă (~ţi, ~te) adj. (despre persoane) Care

neobişnuit

a.);

este înzestrat de la natură cu facultatea/capacitatea

nemaipomenit; extraordinar; straşnic. Ger ~. Luptă

de a face ceva; bun de/pentru a realiza ceva. ~ de

~ă.

muncă.

APRIÓRI adv. şi adj. invar. (în opoziţie cu

APTITÚDIN//E ~i f. Calitate înnăscută a unei

aposteriori) 1) Fără a se fonda pe experienţă; fără o

persoane, constând în priceperea de a realiza

cercetare prealabilă. 2) În conformitate cu o teorie

anumite activităţi; predispoziţie spre un anumit

considerată în prealabil drept intangibilă.

domeniu de cunoaştere sau de activitate practică;

A APROBÁ aprób tranz. 1) (păreri, propuneri

capacitate.

etc.) A susţine, exprimându-şi acordul; a consimţi; a

ARABÉSC

încuviinţa. 2) (cereri, propuneri) A soluţiona în

caracteristic monumentelor de artă decorativă

mod favorabil. 3) A susţine în mod oficial printr-un

arabă.

act autentic; a consfinţi.

ARÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. (despre terenuri) Care

APRÓ//D ~zi m. înv. 1) ist. Dregător la curtea

poate fi arat; bun pentru arat.

domnului,

A ARANJÁ aranjéz tranz. 1) A aşeza într-o

(ca

proporţii,

învestit

cu

intensitate

diferite

ş.

funcţii

~uri

n.

arhit.,

arte

Ornament

31

anumită ordine; a ordona. 2) (activităţi, acţiuni etc.)

desfăşurarea reglementară a unei competiţii sau

A stabili din timp, conform unui plan chibzuit,

probe de sport.

prestabilit; a organiza. 3) (aparate, mecanisme,

A ARBORÁ arboréz tranz. 1) (steaguri, drapele,

automobile etc.) A repune în funcţiune; a repara; a

pavilioane etc.) A instala la o anumită înălţime (ca

drege; a tocmi. 4) (afaceri, probleme, chestiuni etc.)

un arbore); a înălţa. 2) (catarge) A monta la bordul

A pune la punct printr-un acord mutual. 5) fig.

unei nave. 3) (ţinute, atitudini etc.) A afişa în mod

(persoane) A pune la respect. 6) (persoane) A pune

ostentativ.

într-un post sau într-o funcţie bună. 7) (despre fapte,

ARBÚ//ST ~şti m. Plantă lemnoasă de dimensiuni

stări de lucruri etc.) A satisface sub toate aspectele.

mai mici ca ale arborelui, având mai multe tulpini

8) muz. (piese muzicale) A prelucra pentru a fi

care se ramifică de la rădăcină. ~ decorativ.

interpretat de instrumente sau pentru voce. 9) A face

ARCÁD//Ă ~e f. 1) Element arhitectural format din

să se aranjeze.

unul sau mai multe arce şi din puncte de sprijin

A SE ARANJÁ mă aranjéz intranz. (despre

(piloni, coloane, ziduri etc.); deschizătură în formă

persoane) 1) A-şi ajusta toaleta. 2) A-şi face un rost

de arc la o construcţie. 2) Formaţie anatomică în

(în viaţă). 3) A se aşeza pe o linie dreaptă; a se

formă de arc. ~a sprâncenelor.

alinia.

ARCÁŞ ~i m. 1) arh. ist. Ostaş înarmat cu arc. 2)

ARANJAMÉNT ~e n. muz. Adaptare (a unei

Sportiv care practică tragerea ca arcul. 3) la sing.,

compoziţii muzicale) la alte instrumente, decât cele

articulat

prevăzute iniţial. ~ pentru pian.

australă; săgetătorul.

A ARBITRÁ arbitréz tranz. 1) (litigii, diferende

ARCHEBÚZ//Ă ~e f. arh. ist. Armă de foc

etc.) A soluţiona în calitate de arbitru. 2) sport

portativă din evul mediu.

(competiţii sportive) A conduce în calitate de

ÁRCTIC ~ă (~i, ~e) adj. 1) geogr. Care ţine de

arbitru.

Arctica sau de polul nord; propriu Arcticii sau

ARBITRÁJ ~e n. 1) Rezolvare a unui diferend (a

polului nord; boreal. Faună ~ă. 2) Care se află în

unei neînţelegeri) dintre două părţi prin recurgerea

regiunea polului nord; de la polul nord.

de comun acord la un arbitru sau la o comisie de

A ARCUÍ arcuiésc tranz. A face să se arcuiască; a

arbitri. 2) Funcţia de arbitru. 3) Executarea funcţiei

coroia; a încovoia; a cambra; a curba.

de arbitru.

A SE ARCUÍ mă arcuiésc intranz. A căpăta formă

ARBITRÁR ~ă (~i, ~e) adj. 1) şi adverbial

de arc; a se curba; a se cambra; a se încovoia; a se

(despre acţiuni) Care depinde de bunul plac sau de

coroia.

capriciul cuiva; realizat fără a se ţine seamă de

ARDÉN//T ~ă (~ţi, ~te) adj. 1) (despre persoane şi

anumite reguli sau legi; samavolnic; despotic;

manifestările lor) Care vădeşte ardere interioară;

injust. 2) Care depinde de voinţa omului; lipsit de

plin de energie şi pasiune. El este o natură ~tă.

motivare; nemotivat. Cuvintele sunt nişte semne

Temperament ~. 2) Care este la cel mai înalt grad

~e.

de intensitate; foarte puternic; arzător; înflăcărat. O

ARBÍTR//U ~i m. 1) Persoană aleasă de părţile în

dorinţă ~tă. 3) mar. (despre corăbii) Care se

conflict sau autorizată să soluţioneze un diferend. 2)

întoarce cu prora în direcţia de unde bate vântul.

sport Persoană calificată, aleasă să supravegheze

ARÉN//Ă ~e f. 1) arh. (în antichitatea greco-

Constelaţie

zodiacală

din

emisfera

32

romană) Spaţiu circular, aflat în centrul unui

îndepărtată. 2) (despre cuvinte, expresii, construcţii

amfiteatru special amenajat pentru reprezentaţii şi

etc.) Care era folosit într-o epocă îndepărtată; ieşit

înconjurat de tribunele pentru spectatori. 2) Spaţiu

din uzul curent; învechit; vetust.

(mai ales de formă circulară) special amenajat

ARHEOLOGÍ//E ~i f. Ştiinţă care se ocupă cu

pentru reprezentaţii într-un circ. 3) fig. Sferă sau loc

studiul vestigiilor materiale ale trecutului istoric,

de desfăşurare a unei anumite activităţi; teren unde

descoperite de obicei în timpul unor săpături.

se discută anumite probleme. ~a politică. ~a

ARHICUNOSCÚ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. Care este

internaţională.

foarte cunoscut.

A ARENDÁ arendéz tranz. (bunuri materiale) 1) A

ARHIMILIONÁR ~i m. Persoană a cărei avere

da în arendă. 2) A lua în arendă.

poate fi evaluată în multe milioane; om extrem de

AREOPÁG ~uri n. 1) arh. ist. Tribunal suprem în

bogat.

Atena antică, situat pe colina Areios. 2) fig.

ARHIPLÍN ~ă (~i, ~e) adj. Care este foarte plin;

Asamblee sau grup de persoane eminente (scriitori,

extrem de plin; supraplin.

savanţi, pictori, jurişti etc.).

ARHÓN m. înv. ist. (în perioada fanariotă) Titlu

A

ARESTÁ

arestéz

(infractori,

de politeţe, adresat în vorbirea curentă unui boier.

delincvenţi) A reţine prin/în arest. 2) (bunuri) A

ARHONDARÍC ~e n. Încăpere specială într-o

pune sub arest; a sechestra.

mănăstire, rezervată oaspeţilor.

A ARGĂSÍ argăsésc tranz. (piele de animale) A

ARÍ//D ~dă (~zi, ~de) adj. 1) (despre terenuri)

trata cu tananţi (pentru a da însuşirile necesare); a

Care este lipsit de apă sau de umezeală şi nu poate

dubi; a tăbăci.

produce nimic; sec; uscat; sterp; steril. 2) (despre

ARGÍL//Ă ~e f. Rocă sedimentară, moale şi

climă) Care se caracterizează printr-o umiditate

lipicioasă, care constă, în special, din silicaţi de

(extrem de) scăzută.

aluminiu hidrataţi şi care este folosită în construcţie

ÁRI//E I ~i f. Teren special amenajat (prin

şi în olărit; lut. ~ roşie. ~ albă. ~ refractară. Vas

bătătorire, tasare sau cimentare) pentru treieratul

de ~ neagră.

cerealelor; făţare; harman. 2) Orice suprafaţă plană.

ARGÓU ~ri n. lingv. Totalitatea cuvintelor,

3) Mărime a unei suprafeţe (exprimată în unităţi de

expresiilor şi a formelor gramaticale, folosite

măsură a suprafeţei). ~ia cercului. 4) Teritoriu

conştient de către vorbitorii unui grup social sau

ocupat (în permanenţă) de anumite fiinţe sau plante;

profesional pentru a se distinge de ceilalţi vorbitori

areal; zonă. 5) Loc (de răspândire) al anumitor

ai limbii; limbaj convenţional. ~ militar. ~ ul

fenomene, activităţi; domeniu. ~ lingvistică. ~ia

elevilor/liceenilor.

preocupărilor cuiva.

ARGUMÉNT ~e n. Raţionament destinat să

ÁRI//E II ~i f. muz. 1) Compoziţie muzicală

susţină sau să respingă o afirmaţie; dovadă întru

interpretată de un solist (acompaniat de obicei de

susţinerea sau combaterea unei teze.

orchestră), reprezentând, de regulă, un fragment

A ARGUMENTÁ argumentéz tranz. A adeveri

dintr-o operă, dintr-o operetă, dintr-un oratoriu. 2)

prin argumente; a dovedi; a demonstra; a proba.

Melodie a unei bucăţi muzicale. A fredona o ~ la

ARHÁIC ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de trecutul

modă.

(foarte)

ARIERG//ÁRDĂ ~ắrzi f. Parte a unui corp de

îndepărtat;

tranz.

dintr-o

1)

epocă

(foarte)

33

armată, care merge la o distanţă oarecare de grosul

se afla în armonie perfectă; a se potrivi; a cadra; a

trupelor, în urmă, încheind coloana.

concorda; a corespunde.

ARÍTMIC ~ă (~i, ~e) adj. şi adverbial Care este

ARMÚR//Ă ~i f. ist. (în perioada antică şi

lipsit de ritm; fără ritm.

medievală) Echipament militar compus dintr-un

ARIVÍ//ST ~şti m. Persoană lipsită de scrupule,

ansamblu de plăci metalice, purtat de un om de

care vrea să ajungă cu orice preţ şi prin orice

arme pentru protecţia individuală.

mijloace la o situaţie bună în societate.

ARNĂÚ//T ~ţi m. ist. 1) Soldat mercenar (de

ARLECHÍN ~i m. Personaj comic din vechea

obicei de origine albaneză) care slujea în garda

comedie italiană, purtând un costum făcut din piese

domnitorilor din principatele dunărene. 2) Persoană

triunghiulare de diferite culori şi o mască neagră.

însărcinată cu prinderea răufăcătorilor; poteraş.

ARMÁŞ ~i m. arh. ist. Dregător domnesc, având

ARNÍCI n. Aţă de bumbac vopsită în diferite culori

misiunea de a păzi temniţele, de a aplica pedepsele

şi folosită la brodat.

corporale şi de a aduce la îndeplinire pedepsele

A AROGÁ aróg tranz. (drepturi, calităţi) A-şi

capitale.

atribui cu de la sine putere. Îmi ~ dreptul de a

ARMĂŞÉ//L ~i m. arh. ist. (diminutiv de la armaş)

abandona proiectul.

Armaş de grad inferior; subaltern al marelui armaş.

AROGÁNŢĂ f. Atitudine de trufie şi de dispreţ

ARMĂŞÍE f. ist. 1) Funcţia de armaş. 2) Instituţie

faţă de cei din jur, bazată pe o părere falsă despre

unde îşi exercita funcţia armaşul.

propria persoană; îngâmfare insultătoare.

ARMISTÍŢI//U ~i n. Întrerupere temporară a

ARÓM//Ă ~e f. Miros plăcut (şi îmbietor) emanat

ostilităţilor în urma unei înţelegeri între părţile

de diferite substanţe naturale sau artificiale;

beligerante.

mireasmă; parfum.

ARMONÍ//E ~i f. 1) Potrivire totală între părţile

ARPACÁŞ m. Crupe obţinute din grâu sau din orz

unui întreg; acord; comunitate; conformitate. 2)

decorticat şi şlefuit.

Înţelegere

ÁRP//Ă ~e f. v. HARPĂ.

bună

între

două

persoane

sau

colectivităţi; relaţii bune între diferite persoane sau

ARSENÁL ~e n. 1) milit. Fabrică sau depozit de

colectivităţi. A avea ~ în familie. 3) Frumuseţe

arme şi de muniţii. 2) fig. Totalitate de mijloace şi

regulată. ~ia proporţiilor unui tablou. ~ia feţei. 4)

de posibilităţi de care dispune cineva în realizarea

muz. Ramură a teoriei muzicii, care are drept obiect

unui scop sau în practicarea unei profesii, activităţi

de studiu înlănţuirea simultană a sunetelor.

etc..

ARMÓNI//U ~i n. Instrument muzical aerofon cu

ÁRT//Ă ~e f. 1) Activitate umană creatoare,

claviatură, asemănător cu orga.

constând în exprimarea realităţii cu ajutorul unor

A

ARMONIZÁ

armonizéz

1.

tranz.

1)

mijloace

specifice

(pentru

a

produce

valori

(acompaniamente) A compune în conformitate cu

estetice); exprimare a unui ideal estetic prin creaţii

legile armoniei şi ale un stil, tradiţie muzicală etc.

ale omului. Operă de ~. Obiect de ~. Om de ~. ~

2) A face să se armonizeze; a pune în armonie. 2.

populară. 2) Fiecare dintre modalităţile de

intranz. A fi în armonie.

exprimare a frumosului, a esteticului. ~ teatrală. ~

A SE ARMONIZÁ mă armonizéz intranz. 1) A

cinematografică. ~e plastice. ~a dansului. 3)

deveni armonios. 2) A fi în concordanţă deplină; a

Totalitate de cunoştinţe şi de priceperi, necesare 34

pentru

activarea

într-un anumit

domeniu.

~

A ASAMBLÁ asambléz

tranz. teh. (piese,

militară. ~ oratorică. ~a scrisului.

mecanisme etc.) A reuni, formând un ansamblu.

A ARTICULÁ articuléz tranz. 1) (sunete, silabe,

A ASANÁ asanéz tranz. 1) (râuri, mlaştini,

cuvinte etc.) A emite cu ajutorul organelor vorbirii;

terenuri, ape etc.) A face să rămână sec; a seca; a

a rosti; a pronunţa. 2) (substantive sau echivalente

usca. 2) (lacuri, bălţi etc.) A face să devină salubru.

ale sale) A prevedea cu articol.

3) fig. A readuce la starea normală; a îmbunătăţi; a

A SE ARTICULÁ se articuleáză intranz. fonet.

redresa.

(despre sunete) A se uni prin articulaţie.

A ASASINÁ asasinéz tranz. A omorî prin asasinat.

ARTICULÁŢI//E ~i f. 1) Legătură între două sau

ASASINÁT I ~te n. Omor cu premeditare. ~ul lui

mai multe oase; încheietură. 2) lingv. Mod de

J. Kennedy.

pronunţare a sunetelor cu ajutorul organelor de

ASASINÁ//T II ~tă (~ţi, ~te) adj. Care a fost

vorbire.

supus asasinării; omorât prin asasinat. Prinţul ~.

ARTIFICIÁL ~ă (~i, ~e) adj. 1) (în opoziţie cu

ASCENDÉN//T I ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) (în opoziţie

natural) Care este făcut de om după modelul

cu descendent) Care urcă; suitor. 2) fig. Care

naturii; nenatural. Mătase ~ă. Ploaie ~ă. 2) (despre

constituie un progres; progresiv. Mişcare ~tă.

persoane şi manifestările lor) Care vădeşte lipsă de

ASCENDÉN//T II ~ţi m. 1) Rudă în linie directă,

naturaleţe; lipsit de sinceritate; prefăcut; nesincer;

care face parte dintr-o generaţie anterioară. 2) mai

fals.

ales la pl. Persoană care aparţine generaţiilor

ARTIFÍCI//U ~i n. 1) Mijloc iscusit şi amăgitor,

anterioare; străbun.

folosit pentru a deghiza realitatea; înfrumuseţare

AŞCENSIÚN//E ~i f. 1) Acţiunea de a se ridica;

artificială a realităţii. 2) la pl. Amestec de substanţe

mişcare de jos în sus (a unui corp); suire; urcare. 2)

chimice (colorate) uşor inflamabile şi de carburanţi,

fig. Dezvoltare progresivă; mişcare spre progres. A

folosit (prin aprindere) la semnalizare sau în scopuri

fi în ~.

decorative. Foc de ~ii.

ASCENS//ÓR ~oáre n. Cabină sau platformă

AS áşi m. 1) arh. ist. Monedă de aramă sau de

pentru transportul pe verticală a persoanelor sau a

bronz, folosită în Roma antică drept unitate

diferitelor greutăţi (într-o clădire cu mai multe

monetară. 2) Carte de joc cu valoarea cea mai mare,

etaje).

având desenat pe ea un singur ochi. 3) fig. Persoană

ASCÉ//T

care se evidenţiază prin cunoştinţe, prin deprinderi

consacrându-se vieţii spirituale, s-a retras într-un

şi priceperi (într-un anumit domeniu de activitate).

loc ferit de lume, petrecându-şi timpul în rugăciuni

ASÁLT ~uri n. milit. Atac violent cu caracter

şi privându-se de plăceri materiale; sihastru;

decisiv în cucerirea unei fortificaţii sau în spargerea

schimnic; pustnic; anahoret; ermit. 2) fig. Persoană

apărării inamicului, în care sunt angajate în special

care îşi impune o viaţă austeră şi retrasă.

(mari) forţe umane. ♦ A lua cu ~, a cuceri printr-un

A ASEDIÁ asediéz tranz. milit. (cetăţi, fortificaţii)

atac violent.

A supune unui asediu.

A ASALTÁ asaltéz tranz. 1) A lua cu asalt. 2)

ASÉDI//U ~i n. milit. Încercuire a unei fortificaţii

(persoane) A deranja insistent; a copleşi. ~ cu

cu scopul de a-i tăia legăturile cu cei din afară şi de

întrebări.

a grăbi astfel cucerirea ei. ♦ Stare de ~, regim

~ţi

m.

1)

rel.

Credincios

care,

35

special, constând în punerea în aplicaţie a unei

învăţătură; a însuşi; a-şi apropria. 4) (produse,

legislaţii excepţionale, care prevede suprimarea

tehnologii noi) A introduce în procesul de

libertăţilor individuale în vederea menţinerii ordinii

fabricaţie. 5) A face să se asimileze.

pe timp de război.

A SE ASIMILÁ mă asimiléz intranz. 1) A se

A ASELENIZÁ aselenizéz tranz. (despre nave

integra în alt grup naţional sau social, pierzând

cosmice) A se aşeza pe Lună.

caracteristicile individuale. 2) (despre sunete) A

ASENTIMÉNT n. Act prin care cineva aderă în

deveni asemănător, modificându-şi proprietăţile

mod voluntar la o opinie, la o poziţie sau acceptă o

fonetice.

propunere; învoire; consimţământ. ♦ A-şi da ~ul, a

ASÍN ~i m. Mamifer domestic de talie mai mică

consimţi; a-şi da consimţământul.

decât cea a calului, cu păr şi piele de culoare

ASERŢIÚN//E

~i

f.

Propunere

înaintată

şi

cenuşie, cu capul mare şi urechile lungi, folosit în

susţinută de cineva ca fiind adevărată.

special ca animal de tracţiune; măgar.

A ASERVÍ aservésc tranz. (popoare, ţări etc.) A

A ASISTÁ asíst 1. intranz. A fi prezent; a se afla în

aduce în stare de serv; a înrobi; a supune; a subjuga;

prezenţă. A ~ la ore. 2. tranz. (persoane) A susţine,

a îngenunchea.

acordând ajutor (în calitate de asistent). A ~ un

A

ASEZONÁ

asezonéz

tranz.

(mâncăruri,

chirurg în timpul operaţiei.

alimente) A trata cu ingrediente; a drege.

ASISTÉN//T ~ţi m. şi f. 1) Persoană care asistă pe

A ASFIXIÁ asfixiéz tranz. A face să se asfixieze; a

cineva într-o acţiune sau la o primejdie (pentru a-i

înăbuşi.

acorda ajutor). 2) ed. Grad didactic în învăţământul

A SE ASFIXIA mă asfixiéz intranz. A suferi o

superior, inferior lectorului. 3): ~ medical, cadru

asfixie; a se înăbuşi; a se sufoca.

tehnic mediu, specializat în munca medico-

ASIDUIT//ÁTE ~ắţi f. 1) Stăruinţă deosebită şi

sanitară.

permanentă a unei persoane în achitarea de anumite obligaţii; râvnă. 2) Atenţie continuă faţă de cineva. A ASIGNÁ asignéz tranz. (bani, materiale) A destina unui scop determinat; a aloca; a afecta. garanţie; a garanta. ~ securitatea cuiva. 2) A face să fie sigur; a încredinţa. Te asigur de susţinerea mea. 3) A face să se asigure.

A face să se asocieze. asociat; a se face membru al unei asociaţii. 2) A lua parte (în calitate de asociat); a participa. ASOLAMÉNT ~e n. Procedeu de exploatare a terenurilor

A SE ASIGURÁ mă asígur intranz. 1) A încheia un contract de asigurare. 2) A lua măsurile de precauţie necesare.

agricole,

constând

în

schimbarea

succesivă şi alternativă a culturilor pe un teren pentru a păstra fertilitatea solului. A ASORTÁ asortéz tranz. 1) (obiecte variate,

ASIMETRÍ//E ~i f. Lipsă totală de simetrie.

culori, haine etc.) A face să se asorteze. 2)

A ASIMILÁ asimiléz tranz. 1) (substanţe nutritive) A transforma în substanţă proprie. 2) (fiinţe, obiecte)

reprezentări) A uni printr-o asociaţie. 2) (persoane) A SE ASOCIÁ mă asociéz intranz. 1) A deveni

A ASIGURÁ asígur tranz. 1) A adeveri printr-o

fenomene,

A ASOCIÁ asociéz tranz. 1) (idei, imagini,

A

considera

ca

fiind

asemănătoare. 3) (cunoştinţe) A dobândi prin

(magazine) A aproviziona cu mărfuri necesare. A SE ASORTÁ se asorteáză intranz. (despre obiecte, haine etc.) A fi în concordantă deplină; a se armoniza; a se combina. 36

ASPÉCT ~e n. 1) Fel în care cineva sau ceva se

combate cu vehemenţă. 3) fig. (chestiuni, probleme)

prezintă privirii cuiva; formă exterioară a unei fiinţe

A aborda cu îndrăzneală. 4) A supune unor acţiuni

sau a unui lucru; înfăţişare. 2) Fiecare dintre părţile

nocive. Fumatul atacă plămânii. 5) (bucăţi

esenţiale diferite ale unui obiect sau fenomen

muzicale) A executa pentru prima dată. 2. intranz.

complex; faţetă; latură. ♦ Sub toate ~le, din toate

1) A fi în atac. 2) sport A începe atacul într-un joc

punctele de vedere. 3) gram. Categorie gramaticală,

sportiv.

caracteristică anumitor limbi, care arată stadiul şi

ATÁŞ ~e n. Anexă de metal, prinsă de un vehicul

durata de realizare a acţiunii exprimate de un verb.

(mai ales de o motocicletă) şi destinată transportului

ASPERIT//ÁTE ~ắţi f. Neregularitate (în formă de

de persoane sau de încărcături.

zgrunţ) a unei suprafeţe.

A ATAŞÁ ataşéz tranz. (obiecte, persoane etc.) A

ASPÍD//Ă ~e f. 1) Varietate de viperă; şarpe

alătura temporar.

veninos. 2) fig. Femeie foarte rea; viperă; scorpie.

A SE ATAŞÁ mă ataşéz intranz. A se apropia

A ASPIRÁ aspír 1. tranz. 1) (aer sau/şi alte

sufleteşte (de cineva sau de ceva); a se lega printr-

corpuri pulverulente) A trage în plămâni; a inspira.

un ataşament.

2) (despre aparate, pompe, lichid, praf, gaze) A

ATAŞAMÉNT

trage în sine. 2. intranz. fig. A pretinde, fiind

(puternică şi durabilă) şi de fidelitate faţă de cineva

stăpânit de o dorinţă puternică; a năzui; a tinde; a

sau de ceva. ATEÍSM n. Concepţie materialistă

ţinti; a jindui; a râvni.

despre lume, care neagă existenta divinităţii şi a

ASPIRAT//ÓR I ~oáre (~óri, ~oáre) adj. Care

altor puteri supranaturale; negare a lui Dumnezeu.

aspiră; cu proprietatea de a aspira.

ATEÍ//ST I ~stă (~şti, ~ste) adj. Care ţine de

ASPIRAT//ÓR II ~oáre n. Aparat de ut casnic

ateism; propriu ateismului. Educaţie ~ stă.

folosit pentru aspirarea prafului, fumului, gazelor,

ATEÍ//ST II ~şti m. Adept al ateismului; ateu.

diferitelor lichide etc.

ATENÉ//U ~e n. 1) arh. (în antichitatea greacă)

ASPIRÁŢI//E ~i f. 1) Aspirare (a unor fluide). 2)

Sanctuar al zeiței Atena. 2) Clădire publică, în care

fig. Dorinţă puternică; năzuinţă; tendinţă.

au loc diferite manifestaţii cultural-artistice.

ASTROLOGÍE f. Pseudoştiinţă care determină

A ATENTÁ atentéz intranz. 1) A comite un

influenţa aştrilor asupra derulării vieţii omului şi

atentat; a face o tentativă criminală (la ceva). ~ la

pretinde să prezică viitorul.

viaţa cuiva. 2) fig. A pretinde (la ceva considerat

ASTRONOMÍE f. Ştiinţă care se ocupă cu studiul

valoros), punând în pericol. ~ la onoarea cuiva. ~

corpurilor cereşti, a legilor mişcării lor şi a

la siguranţa financiară a ceva sau a cuiva.

structurii Universului.

ATENTÁT ~e n. 1) Tentativă criminală contra unei

ÁSTRU áştri m. Corp ceresc (planetă, stea,

persoane (şef de stat sau de guvern) (mai ales din

cometă).

motive politice). 2) Atac ilegal asupra unor bunuri,

A ASUMÁ asúm tranz. A lua asupra sa.

drepturi, sentimente colective, consfinţite prin lege.

AŞÍJDERI adv. Tot aşa; de asemenea.

3) Tentativă de răsturnare a ordinii sociale sau

A ATACÁ atác 1. tranz. 1) (state, adversari,

politice într-un stat.

armate etc.) A lovi, pornind un atac. 2) fig. (teorii,

A ATENUÁ atenuéz tranz. (procese, acţiuni etc.)

concepţii, situaţii existente sau adepţii acestora) A

A face să se atenueze; a estompa; a slăbi; a dilua; a

n.

Sentiment

de

afecţiune

37

diminua.

cruzime

excesivă;

extrem

A SE ATENUÁ se atenueáză intranz. A deveni

monstruos;

mai puţin intens; a-şi încetini ritmul; a se dilua; a

Crimă ~. Răzbunare ~. 2) Care este foarte greu de

slăbi; a se estompa; a diminua.

suportat; insuportabil. Suferinţi ~. 3) Care trezeşte

A ATERIZÁ aterizéz intranz. (despre nave

groază şi dezgust; foarte neplăcut. Timpuri ~.

aeriene) A se aşeza pe pământ.

Urâţenie ~.

A ATESTÁ atestéz tranz. 1) A prezenta ca adevărat

A AŢÍNE aţín tranz. (persoane) A opri pentru scurt

(prin dovezi sau prin fapte concrete); a demonstra; a

timp cu un scop predeterminat.

proba; a dovedi. 2) A întâlni într-un text. 3) (cadre

A SE AŢÍNE mă aţín intranz. 1) A sta în cale. 2) A

didactice, cercetători ştiinţifici etc.) A confirma

ţine mereu în câmpul vizual; a urmări.

într-o funcţie sau într-un post, stabilind gradul de

A SE ATROFIÁ se atrofiáză intranz. (despre

pregătire profesională.

ţesuturi sau organe) A suferi o atrofie; a degenera.

ATÉ//U ~i m. Adept al ateismului; ateist.

A AUDIÁ audiéz tranz. 1) jur. (martori) A asculta

ATITÚDIN//E ~i f. 1) Poziţie a corpului unei

în vederea soluţionării unui proces. 2) (concerte,

persoane; fel de a-şi ţine corpul; ţinută; poză;

cursuri de lecţi, lucrări muzicale etc.) A asculta,

postură. 2) Fel de a se comporta cu cineva;

urmărind cu atenţie.

dispoziţie exterioară, vădind anumite sentimente

AUDIÉNŢ//Ă ~e f. Întrevedere oficială, acordată

(faţă de cineva sau ceva).

unui solicitator de către o persoană care deţine un

ATRÁCŢI//E ~i f. 1) fiz. Proprietate a corpurilor de

post de răspundere. ♦ A primi în ~ (pe cineva), a

a se atrage reciproc; acţiune reciprocă între corpuri,

acorda (la cerere) o întrevedere oficială unei

care tind să se apropie. Forţă de ~. ~ magnetică.

persoane. ♦A cere o ~ (unei persoane oficiale), a

Legea ~ei universale. 2) Afecţiune (puternică şi

solicita o întrevedere (unei persoane oficiale).

durabilă) pentru o anumită activitate sau pentru o

AUDITÓRI//U ~i n. 1) Mulţime de persoane care

persoană; interes nestăvilit (faţă de cineva sau de

ascultă un curs, o conferinţă sau asistă la un

ceva). ~ pentru muzică. 3) Ceea ce atrage pe

concert; totalitate de auditori; asistenţă. 2) Sală de

cineva; centru de interes. Acest monument de artă

conferinţe într-o instituţie de învăţământ (superior).

veche este o ~ pentru turişti. 4) mai ales la pl.

AUGMENTATÍV ~ă (~i, ~e) adj. şi substantival

Număr impresionant dintr-un spectacol de circ sau

lingv. 1) (despre afixe) Care, fiind ataşat la un

de estradă.

cuvânt, serveşte la formarea unui cuvânt nou, ce

A ATRIBUÍ atríbui tranz. 1) A considera ca fiind

denumeşte un obiect de proporţii mai mari decât cel

propriu (cuiva sau la ceva). 2) A pune pe seama

denumit prin cuvântul de bază. 2) (despre cuvinte

(cuiva sau la ceva); a pune în socoteala cuiva.

derivate) Care este format cu ajutorul unui astfel de

ATRIBÚŢI//E ~i f. mai ales la pl. Sferă de

afix.

activitate, de autoritate sau de competenţă a cuiva

AUGÚR I n. 1) Prevestire a viitorului (făcută de

sau a ceva (a unei administraţii, a unei funcţii, a

auguri). 2) Semn căruia i se atribuie rolul de a

unui serviciu etc.); puteri atribuite deţinătorului

prevesti ceva. ♦ A fi de bun (sau de rău) ~, a fi

unei funcţii sau unui organ de stat.

semn bun (sau rău). ♦ Pasăre de bun (sau rău) ~,

ATRÓCE adj. invar. şi adverbial 1) Care este de o

persoană care aduce noutăţi bune (sau rele).

îngrozitor;

de

crud;

feroce;

înspăimântător;

oribil.

38

AUGÚR II ~i m. arh. ist. (în antichitatea romană)

Caracter auster. ~ea vieţii. ~ea unui stil.

Preot căruia i se atribuia facultatea de a putea

AUSTRÁL ~ă (~i, ~e) adj. (în opoziţie cu boreal)

prezice viitorul sau de a descifra voinţa zeilor după

1) Care ţine de polul sud; propriu polului sud;

anumite semne.

sudic. Emisferă ~ă. 2) Care se află la polul sud; de

ÁUL//Ă ~e f. Sală mare de festivităţi şi/sau de

la polul sud; sudic. Pământuri ~e.

conferinţe într-o instituţie de cultură sau de

AÚSTRU n. Vânt secetos, care bate dinspre sud

învăţământ.

sau sud-vest.

AUREÓL//Ă ~e f. 1) arte pl. (în pictura religioasă)

AUTÉNTIC ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care este în

Cerc sau triunghi luminos (aurit) desenat în jurul

corespundere cu realitatea, cu adevărul; conform cu

capului persoanelor divine; nimb; aură 2) fig.

adevărul, cu realitatea; veridic; veritabil. Fapte ~e.

Totalitate de calităţi care impresionează, trezind

2) Care nu trezeşte îndoieli în ceea ce priveşte

respect şi admiraţie; nimb; prestigiu; strălucire;

originea; aparţinând cu adevărat persoanei căreia îi

grandoare; măreţie.

este atribuit. Un testament ~. Un Rembrandt ~. 3)

AURIFÉR ~ă (~i, ~e) adj. (despre minereuri,

Care exprimă o trăire profundă a unui individ;

soluri, râuri, roci etc.) Care conţine aur.

străin de convenţii. Un sentiment ~.

AURÓR//Ă ~e f. 1) Strălucire roşie-portocalie care

A AUTENTIFICÁ autentífic tranz. (acte, scrisori,

apare pe cer la orizont înainte de răsăritul soarelui.

semnături) A recunoaşte drept autentic (aplicând o

2) Interval de timp, înainte de răsăritul soarelui,

ştampilă); a declara ca fiind valabil; a legaliza; a

când pe cer apare o asemenea strălucire; zori de zi.

certifica.

♦ ~ boreală, arc luminos care apare în atmosferă în

AUTOAPĂRÁRE f. Apărare prin mijloace proprii.

regiunea polară; fenomen atmosferic luminos,

AUTOBÁND//Ă ~e f. Şosea modernă largă, cu

propriu regiunilor de la polul nord. 3) fig. Moment

două sensuri de circulaţie separate, fără întretăieri şi

sau perioadă de început. ~a reformei. ~a vieţii.

treceri pe alte căi de comunicaţie, pentru circulaţia

AUSPÍCI//U ~i n. arh. ist. (în antichitatea romană)

cu viteză mare a autovehiculelor; autostradă.

Prevestire făcută după zborul păsărilor. ♦ Sub ~iile

AUTOBIOGRAFÍE

(cuiva), sub protecţia sau sprijinul (cuiva); cu

persoane, scrisă de ea însăşi.

susţinerea şi ajutorul (cuiva); sub egida (cuiva); sub

AUTOCAMÍ//ON ~oáne n. Automobil mare, cu

patronajul (cuiva). ♦ Sub ~ii favorabile,

caroserie deschisă, prevăzut cu o benă sau cu o

în

~i

f.

Biografie

a

unei

împrejurări favorabile, fericite.

platformă pentru transportul diferitor încărcături.

AUSTÉR ~ă (~i, ~e) adj. 1) (despre oameni) Care

AUTOCONSERVÁRE f. Conservarea propriei

este foarte sever cu sine (privându-se de plăceri

vieţi.

materiale şi înfrânându-şi orice dorinţă). Femeie

AUTOCRAŢÍ//E ~i f. 1) Formă de guvernământ,

~ă. 2) Care nu admite nici o abatere; de o severitate

în care toată puterea este concentrată în mâinile

extremă. Viaţă ~ă. Morală ~ă. 3) fig. (despre

unui suveran (monarh, duce) (care nu admite nici

lucruri) Care nu are podoabe de prisos; lipsit de

un

ornamente; trist şi rece; sever; sobru. Rochie ~ ă.

totalitarism. ~ ţaristă. 2) Stat cu asemenea formă de

Stil ~.

guvernământ.

AUSTERITÁTE f. 1) Manifestare de om auster. 2)

AUTODETERMIN//ÁRE ~ắri f. Principiu politic,

control);

regim

absolutist;

absolutism;

39

conform căruia un stat sau o naţiune are dreptul de

cu viteză mare a autovehiculelor; autobandă.

a-şi determina singur propriul statut politic.

AUTOSUGÉSTI//E ~i f. Sugestie (voluntară sau

AUTODIDÁC//T ~ţi m. şi adjectival Persoană care

involuntară), exercitată asupra propriei persoane.

şi-a însuşit singură, fără îndrumarea unui profesor

AUXILIÁR ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ajută la ceva

sau fără a frecventa o formă regulată de învăţământ,

prin concursul său (fără a fi indispensabil). Mijloc

un anumit bagaj de cunoştinţe şi un nivel de cultură

~. 2) Care are funcţie secundară faţă de ceva

într-un domeniu oarecare.

principal; ajutător. 3) gram. şi substantival (despre

AUTOGRÁF ~ă (~i, ~e) adj. şi substantival

verbe). Care ajută la formarea timpurilor şl

(despre semnături sau texte) Care este scris cu

modurilor compuse.

mâna proprie a autorului. Scrisoare ~ ă.

AVALÁNŞ//Ă ~e f. 1) Cantitate mare de zăpadă, de

AUTOHTÓN ~ă (~i, ~e) adj. 1) şi substantival

pietre etc., care se rostogoleşte din munţi la vale;

Care face parte din populaţia de bază a unei regiuni;

lavină. 2) fig. Cantitate mare şi năvalnică (de ceva);

originar din locurile unde trăieşte; băştinaş; indigen;

ploaie; furtună; aversă. O ~ de injurii. O ~

aborigen; 2) (despre floră, faună, elemente de

verbală.

limbă, obiceiuri etc.) Care a luat naştere şi s-a

AVANG//ÁRDĂ ~ắrzi f. 1) Parte a unei armate,

dezvoltat într-o anumită regiune; specific unui

care merge înaintea grosului trupelor (pentru a

anumit ţinut. Folclor ~. Elementul ~ în creaţia

efectua recunoaşterea şi a le proteja). 2) fig. Ceea ce

unui poet.

se află în capul progresului sau depăşeşte timpul

AUTOMOT//ÓR ~oáre n. Vehicul de cale ferată,

său (prin îndrăzneală). Literatură de ~. Rol de ~. ♦

prevăzut cu motor propriu, folosit pentru transportul

(A fi) în ~, (a fi) în frunte; (a fi) în primele rânduri.

de pasageri şi de mărfuri.

AVANPÓST ~uri n. milit. 1) Detaşament de

AUTONOMÍ//E ~i f. 1) Drept (al unui stat, al unei

armată, dispus în faţa grosului trupelor (pentru a le

regiuni, naţiuni, minorităţi naţionale, etnii etc.) de a

proteja contra unui atac subit). 2) Poziţia cea mai

se

înaintată a unei linii de apărare.

guverna

după

propriile

legi;

drept

de

autoguvernare; independenţă, 2) Situaţie a unei

AVÁNS ~uri n. 1) Parte dintr-o sumă de bani

naţiuni de a se autoguverna în componenţa unui stat

(salariu, preţ, retribuţie, împrumut etc.), plătită sau

federal 3) Drept al unei persoane de a dispune liber

primită cu anticipaţie; acont; arvună. A primi ~. A

de propria voinţă.

da (sau a lua) cu titlu de ~. 2) la pl. Demersuri sau

AUTOPSÍ//E ~i f. med. Disecare şi examinare a

concesii făcute unei persoane pentru stabilirea (sau

unui cadavru pentru a stabili cauza morţii;

reînnoirea) unor relaţii (de prietenie sau de

necropsie.

dragoste). A face (cuiva) ~uri. 3) Interval de timp

A AUTORIZÁ autorizéz tranz. 1) (persoane) A

sau de spaţiu, care anticipează producerea unui

învesti cu o autorizaţie; a pune în dreptul (de a face

fenomen. ~ la aprindere.

ceva); a împuternici. 2) (fondarea unor organizaţii)

A AVANSÁ avanséz 1. intranz. 1) A merge înainte;

A permite în mod oficial.

a înainta. 2) A păşi înainte pe calea progresului; a

AUTOSTR//ÁDĂ ~ắzi f. Şosea modernă largă, cu

progresa;

două sensuri de circulaţie separate, fără întretăieri şi

proeminenţe etc.) A ieşi (cu mult) în afară; â depăşi

treceri pe alte căi de comunicaţie, pentru circulaţia

un plan; a înainta. 4) fig. A obţine un post mai

a

înainta.

3)

(despre

peninsule,

40

important; a înainta. A ~ pe scara socială. A ~ în

nechibzuite. 2) Persoană care se ocupă cu intrigile

post. 2. tranz. 1) A plăti cu anticipaţie drept avans.

şi cu chestii nelegale (pentru a-şi realiza anumite

2) (persoane) A ridica într-un post sau grad mai

scopuri meschine).

înalt; a promova; a înainta. A-l ~ (pe cineva) în

AVÉRS n. la sing. (în opoziţie cu revers) Faţa unei

post.

monede

AVANSCÉN//Ă ~e f. 1) Parte a scenei de dinaintea

emiţătorului, stema statului, simboluri ale unor

cortinei. 2) Fiecare dintre cele două loje, dispuse de

evenimente de importanţă istorică etc.).

o parte şi de alta a scenei.

AVÉRS//Ă ~e f. 1) Ploaie neaşteptată şi violentă, de

AVANTÁJ ~e n. 1) Calitate sau bunuri (materiale,

scurtă durată. 2) fig. Cantitate mare şi năvalnică (de

spirituale) care permit unei persoane să deţină

ceva) amintind aversa; ploaie; furtună; avalanşă. O

superioritatea în raport cu alţii. ~ natural. A poseda

~ de reproşuri.

~ul experienţei. 2) Drept excepţional, acordat unei

AVERSIÚN//E ~i f. Sentiment sau senzaţie de

persoane spre deosebire de alţii; privilegiu. A se

dezgust profund (faţă de cineva sau ceva); antipatie

bucura de ~e. 3) Câştig (material sau spiritual) pe

foarte puternică (faţă de cineva sau ceva); repulsie;

care o persoană îl are din ceva; folos; profit; venit;

repugnanţă; scârbă.

beneficiu. ♦ În ~ul (cuiva), în folosul (cuiva). A se

AVERTISMÉNT ~e n. 1) Acţiunea de a avertiza;

pronunţa în ~ul (cuiva).

apel

AVÁR I ~ă (~i, ~e) adj. şi substantival (despre

preîntâmpinare. 2) Măsură disciplinară preventivă,

persoane) Care adună bani sau bunuri materiale

aplicată cu severitate unui subaltern, unui elev etc.

fără a le întrebuinţa (chiar la necesitate); zgârcit.

3) sport Prevenire (a unui sportiv, a unei echipe) din

AVÁR II ~i m. ist. Persoană care făcea parte dintr-o

partea arbitrului pentru comportare nereglamentară

populaţie nomadă de origine turcică, aşezată cu

în timpul unei competiţii.

traiul la începutul evului mediu în unele regiuni din

A AVERTIZÁ avertizéz tranz. (persoane) A

Balcani şi de pe malurile Mării Caspice, ale Mării

înştiinţa în prealabil printr-un avertisment; a

Negre şi Dunării.

preveni; a preîntâmpina; a aviza.

A AVARIÁ avariéz tranz. A face să se avarieze; a

AVICULTÚRĂ f. 1) Ştiinţă care se ocupă cu

strica; a deteriora.

studiul şi elaborarea metodelor raţionale de creştere

A SE AVARIÁ se avariáză intranz. (despre

a păsărilor de curte în scop economic şi de

sistemele tehnice) A suferi o avarie; a ieşi din

ameliorare a speciilor acestora. 2) Ramură a

funcţiune; a se strica; a se deteriora.

sectorului zootehnic care se ocupă cu creşterea

AVÁRI//E ~i f. Stricăciune considerabilă, survenită

păsărilor de curte. 2) Ocupaţia avicultorului. A

unor construcţii, instalaţii, vehicule ş. a. (care

practica o ~ modernizată.

împiedică buna lor funcţionare). Corabia a suferit

AVIDITÁTE f. 1) Dorinţă fierbinte şi nestăvilită de

o ~ gravă.

a poseda sau de a devora ceva; voracitate. 2)

AVARÍŢI//E ~i f. 1) Manifestare de om avar;

Lăcomie foarte mare; sete de bunuri materiale;

zgârcenie. A fi de o ~ sordidă. 2) Caracter avar.

cupiditate; voracitate. 3) Vivacitate în satisfacerea

AVENTURIÉR ~i m. 1) Persoană care caută

unor dorinţe puternice.

aventuri; om care se lansează în acţiuni riscante şi

AVITAMINÓZĂ

la

sau

medalii

prudenţă

f.

(reprezentând

şi

atenţie;

Boală

chipul

prevenire;

determinată

de 41

insuficienţa sau lipsa de vitamine în alimentaţie.

unui corp în jurul lui însuşi; osie. ~ cardanic.

A AVIVÁ avivéz tranz. (ţesături sau piei) A trata

ÁX//Ă ~e f. 1) Linie imaginară care trece prin

cu anumiţi coloranţi (pentru a obţine o nuanţă de

centrul de rotaţie al unui corp în jurul lui însuşi. ~ a

culoare mai vie).

pământului. 2) Dreapta (reală sau imaginară) care

AVÍZ ~e n. 1) Document prin care se aduce la

traversează un corp în direcţia lungimii sale,

cunoştinţă ceva (în mod oficial); înştiinţare;

trecând prin centru. ~ a corpului. 3) matem.

notificare. A primi un ~ de plată. ~ de recepţie a

Dreaptă pe care este definită o valoare. ~ a lui x, y.

unei scrisori recomandate. A afişa un ~. 2) Părere

♦ ~ă de simetrie, dreaptă în raport cu care sunt

oficială competentă a unei instituţii sau a unei

simetrice punctele unei figuri geometrice.

persoane (din afară) într-o problemă în discuţie sau

AXIÓM//Ă ~e f. Adevăr fundamental evident; teză

asupra unei lucrări. A solicita ~ul experţilor într-o

ştiinţifică care nu necesită demonstraţie.

problemă delicată.

AZÍL ~uri n. Loc de adăpostire în caz de pericol;

A AVIZÁ avizéz 1. tranz. (persoane) A înştiinţa în

adăpost de siguranţă; refugiu. A cere ~ politic.

prealabil printr-un aviz; a preveni; a preîntâmpina; a

AZIMÚT ~uri n. geogr. Unghi format de un plan

avertiza. 2. intranz. A-şi da avizul; a-şi spune

vertical fix, de obicei planul meridian al unui loc,

părerea.

cu planul vertical care trece prin locul respectiv şi

AVOCÁ//T ~ţi m. Persoană oficială care reprezintă

printr-un punct dat şi care se măsoară de la sud spre

şi apără interesele părţilor în faţa justiţiei, face

vest.

actele de procedură sau dă consultaţii cetăţenilor în

AZÚR ~uri n. 1) Culoarea valurilor mării; albastru-

chestiuni juridice.

deschis. Un cer de ~. 2) Cer senin de culoare

A AVORTÁ avortéz intranz. 1) A pierde fătul prin

albastru-deschis. 3) Vopsea de culoarea cerului

avort. 2) fig. A suferi un eşec; a eşua.

senin.

AX áxe n. Bară care susţine elementele unei maşini, aflate într-o mişcare circulară, sau rotirea

B

BABILONÍ//E ~i f. 1) Exprimare (orală sau scrisă)

susţinut de absolvenţii liceului la sfârşitul studiilor

încurcată şi confuză. 2) Învălmăşeală mare;

pentru a obţine o diplomă şi un grad special şi

dezordine generală; haos.

dreptul de a se înscrie la o instituţie de învăţământ

BABÓRD ~uri n. 1) marin. Partea din stângă a

superior. 2) Titlu obţinut în urma promovării acestui

unei nave, privită în direcţia mersului acesteia. 2)

examen.

aviatică

BACALAUREÁ//T II ~ţi m. ed. Persoană care a

Partea

din

stânga

longitudinală

a

fuzelajului unui avion, privit în direcţia zborului

obţinut diploma şi gradul de bacalaureat.

acestuia.

BACANÁL//Ă ~e f. mai ales la pl. arh. 1) ist. (în

BACALAUREÁT I ~e n. ed. 1) Examen general

Roma antică) Sărbătoare cu dansuri, cântece, 42

petreceri, închinată lui Bahus, zeul vinului. 2)

BAHMÉ//T ~ţi m. înv. Cal tătăresc.

Petrecere desfrânată; orgie; saturnalii.

BÁHN//Ă ~e f. pop. reg. Loc cu apă stătătoare,

BACÁNT//Ă ~e f. arh. 1) (în Roma antică)

provenită mai ales din ploi, acoperit cu iarbă sau cu

Preoteasă a zeului Bahus, care celebra bacanalele.

stuf; smârc.

2) Femeie desfrânată, de moravuri uşoare.

BAIADÉR//Ă ~e f. Dansatoare indiană care

BACC//EÁ ~éle f. fam. depr. Bătrân ramolit, cu

execută dansuri de ritual la ceremoniile religioase

idei retrograde.

hinduiste.

BÁCI ~ m. Cioban care conduce o stână.

BAIONÉT//Ă ~e f. Armă ascuţită, care se fixează

BACÍL ~i m. Bacterie patogenă în formă de

la ţeava puştii şi este folosită în luptele corp la corp.

bastonaş.

BAIRÁC ~e n. înv. ist. 1) Drapel de mătase, de

BACLAVÁ ~le f. culin. Prăjitură preparată din foi

dimensiuni foarte mari. 2) ist. (în Principatele

de plăcintă, miez de nucă sau migdale şi stropită cu

Dunărene) Unitate militară (de voluntari) care

miere sau sirop de zahăr.

servea sub acelaşi drapel.

BACŞÍŞ ~uri n. Sumă de bani dată cuiva peste

BAIRÁM ~uri n. 1) Denumire a două mari

plata cuvenită, pentru un serviciu personal sau

sărbători la musulmani. 2) fam. Petrecere mare;

pentru a-i câştiga bunăvoinţa.

chef; party.

BÁFT//Ă ~e f. fam. Concurs de împrejurări

BALAMÚC ~uri n. 1) pop. Spital pentru alienaţii

favorabile; noroc; şansă; fortună.

mintali; casă de nebuni; ospiciu. 2) fig. Gălăgie

BAGÁ f. Material obţinut din carapacea broaştelor

mare, însoţită de o dezordine extremă.

ţestoase şi folosit la confecţionarea de pieptene,

BALÁNŢ//Ă ~e f. Aparat pentru măsurarea

brăţări, mânere, tabachere, rame de ochelari.

greutăţii corpurilor, format dintr-un mecanism cu

Ochelari de ~.

pârghie, care se echilibrează cu greutăţi etalonate.

BAGATÉL//Ă ~e f. 1) Lucru sau fapt lipsit de

BALÁST ~uri n. 1) Ansamblu de greutăţi (saci de

importanţă; lucru frivol; fleac; nimic. 2) Compoziţie

nisip sau pietriş) care contribuie la menţinerea

muzicală instrumentală de dimensiuni mici, scrisă

echilibrului unei nave sau la reglarea înălţimii unui

pe o temă uşoară.

aerostat; lest. 2) Amestec de pietriş şi nisip,

BAGDADÍ//E ~i f. pop. Suprafaţă (orizontală) care

întrebuinţat ca material de construcţie. 3) fig. Lucru

formează partea superioară a unei încăperi; tavan;

de prisos; greutate sau umplutură nedorită.

plafon; pod.

A BALASTÁ balastéz tranz. (terasamentul căilor

BAGHÉT//Ă ~e f. 1) Vergea mică, subţire şi

ferate, şoselelor etc.) A acoperi cu balast.

flexibilă (cu diferite întrebuinţări). ♦ ~ a arcuşului,

BALCẦZ ~ă (~i, ~e) rar pop. reg. Care are o

vergea pe care este întins părul arcuşului. ♦ ~ele

înfăţişare foarte neplăcută; lipsit de frumuseţe şi

toboşarului, fiecare dintre cele două bastonaşe cu

armonie; foarte urât.

care se bate toba mică şi triangulul. ♦ ~a

BALDACHÍN ~uri n. 1) Acoperământ (fix sau

dirijorului, beţişor subţire şi uşor cu care dirijorii

mobil) din stofe scumpe, instalat drept podoabă

conduc un ansamblu muzical. ♦ ~ă magică, beţişor

deasupra unui pat, tron sau catafalc. 2) Lucrare

de care se serveşte iluzionistul. ♦ Sub ~a (cuiva),

arhitecturală

sub conducerea (dirijorală) (a cuiva).

decorativ. 3) Acoperământ din pânză, purtat

care

imită

acest

acoperământ

43

deasupra capului unui demnitar laic sau bisericesc

baluştri uniţi în partea de sus cu o leasă şi folosit

la anumite procesiuni.

pentru a mărgini un balcon, o terasă, o scară etc.;

BALIVÉRN//Ă ~e f. Vorbă goală, lipsită de

parapet; parmaclâc.

importanţă; palavră; braşoavă.

BÁMBU//S ~şi m. 1) Nume generic pentru plantele

BÁLMOŞ

n.

(ciobănească)

exotice arborescente, care au tulpină dreaptă,

preparată de obicei din caş dulce, fiert în lapte de

cilindrică, cu noduri şi goală pe dinăuntru. 2) prin

oaie, la care se adaugă făină de porumb.

restr. Plantă exotică de acest fel, folosită de obicei

BALNEÁR ~ă (~i, ~e) adj. Care ţine de băile

la fabricarea mobilei, a bastoanelor etc.

curative; privitor la băile curative; de băi curative.

BANÁL ~ă (~i, ~e) adj. Care este lipsit de

Staţiune ~ă.

originalitate; foarte ordinar; comun; obişnuit;

A BALONÁ balonéz tranz. A face să se baloneze.

trivial. Stil ~. Răspuns ~. Vorbă ~ă.

A SE BALONÁ mă balonéz intranz. 1) A căpăta

A BANALIZÁ banalizéz tranz. A face să se

forma unui balon; a se umfla ca un balon. 2)

banalizeze.

(despre fiinţe) A avea abdomenul umflat din cauza

A SE BANALIZÁ se banalizeáză intranz. A

acumulării de gaze.

deveni banal.

BALÓT ~uri n. Pachet mare de mărfuri (mai ales

BANÁN ~i m. v. BANANIER.

de textile) ambalate în pânză sau în hârtie.

BANANIÉR ~i m. 1) bot. Plantă tropicală

A BALOTÁ I balotéz tranz. (obiecte, produse,

arborescentă înaltă, cu frunze foarte mari şi cu

mărfuri)

vederea

fructe comestibile, dispuse în ciorchini. 2) prin

transportării, depozitării sau comercializării; a

contig., mar. Navă care servește la transportul

împacheta; a ambala.

bananelor.

BALOTÁJ ~e n. Situaţie în care nici unul dintre

BANÁN//Ă ~e f. Fruct de formă alungită, cu pulpă

candidaţi n-a obţinut la primul tur al unor alegeri cu

făinoasă, cu coajă groasă de culoare galbenă,

scrutin majoritar numărul necesar de voturi pentru a

produs de bananier; fructul bananierului.

fi ales.

BÁNC I ~uri n. 1) geomorf. Îngrămădire de diverse

BALZÁM ~uri n. 1) Substanţă mirositoare,

materiale (nisip, pietriş sau nămol) formată pe

secretată

în

fundul mărilor sau al fluviilor şi care, ajungând

farmaceutică, în parfumerie, în pictură etc. 2) farm.

până la suprafaţa apei, periclitează navigaţia. 2)

Preparat mirositor, folosit drept calmant sau pentru

Cârd mare de scoici sau de peşti (de mare, de obicei

a împiedica descompunerea cadavrelor. 3) fig.

de aceeaşi specie), care se deplasează dintr-un loc

Factor ce face să scadă necazurile, neliniştea; ceea

în altul.

ce calmează o durere morală; mângâiere; alinare.

BÁNC II ~uri n. Masă sau platformă special

BALTÁG ~e n. 1) Topor mic, de obicei cu două

amenajată pentru efectuarea unor lucrări ce ţin de

tăişuri, cu coada lungă, folosit în trecut şi ca armă

exercitarea profesiilor manuale. ~ de tâmplărie. ~

(mai ales de ciobani). 2) şi fig. Lovitură aplicată cu

de ceasornicar.

o asemenea armă.

BÁNC III ~uri n. 1) Nume dat unui joc de cărţi;

BALUSTRÁD//Ă ~e f. Element de construcţie în

bacara. 2) pop. Anecdotă scurtă şi glumeaţă.

formă de îngrăditură joasă, constând din mai mulţi

BANCHÉR I ~i m. Proprietar sau mare acţionar al

A

de

culin.

pune

Mâncare

într-un

anumite

balot

plante

şi

în

utilizată

44

unei bănci.

materialelor sau fabricatelor într-o întreprindere

BANCHÉR II ~i m. (la unele jocuri de cărţi)

producătoare.

Persoană care conduce jocul şi dispune de o sumă

BANDERÓL//Ă ~e f. 1) Fâşie de hârtie, cu care se

suficientă de bani pentru a acoperi mizele celorlalţi

înfăşoară prin lipire un ambalaj sau o carte nou apărută (în scopul controlului integrităţii acestora).

jucători. BANCHÉT ~e n. Masă fastuoasă, de obicei solemnă, care reuneşte un anumit număr de persoane invitate cu ocazia unui eveniment (sărbătoare, căsătorie, aniversare etc.). BANCHÍZ//Ă ~e f. Îngrămădire de gheţari plutitori, formată în regiunile polare de-a lungul ţărmurilor marii. BANCNÓT//Ă ~e f. Hârtie de valoare cu acoperire în aur, emisă de stat şi folosită ca mijloc de plată; bilet de bancă. BANDÁJ ~e n. Fâşie de tifon sau de pânză, cu care se leagă o rană sau se imobilizează o parte a corpului bolnav; pansament. A BANDAJÁ bandajéz tranz. (răni sau organe vătămate) A înfăşură cu un bandaj; a pansa. BÁND//Ă I ~e f. 1) Grup de răufăcători, având în frunte o căpetenie; ceată de hoţi; clică. 2) fig. fam. Ceată de prieteni. BÁNDĂ II bénzi f. Fâşie (lungă şi îngustă) din diferite materiale (stofă, pânză, hârtie etc.) cu care se înfăşoară, se leagă, se întăreşte sau se împodobeşte ceva. ♦ ~ă izolatoare, fâşie îngustă de material, acoperită pe una din feţe cu un strat de cauciuc lipicios, folosită la izolarea legăturilor electrice. ♦ ~ă magnetică, suport material în formă de fâşie îngustă şi lungă, destinat înregistrării magnetice a semnalelor electrice.

♦ ~ă de

magnetofon, fâşie de material plastic, acoperit cu un strat de material magnetic şi folosită la înregistrarea şi reproducerea sunetelor cu ajutorul magnetofonului.

♦

~ă

de

imagini,

peliculă

cinematografică. ♦ ~ă rulantă, fâşie mobilă, acţionată mecanic, care serveşte la transportarea

2) Bandă din pânză (purtând o inscripţie), care se pune în jurul braţului ca semn al unei anumite însărcinări; brasardă. BÁNIŢ//Ă ~e f. înv. 1) Unitate de măsură a capacităţii pentru cereale, cu valoarea variind între 20 şi 30 l. 2) Vas special, făcut din doage, având o asemenea capacitate. BAOBÁB ~i m. bot. Arbore tropical de dimensiuni uriaşe, care creşte în Africa. BAR báruri n. 1) Local public, unde consumatorii servesc cafea sau diferite băuturi stând în picioare sau pe scaune înalte în faţa unei tejghele. 2) Local de noapte luxos cu program muzical-distractiv; cabaret.

3)

Dulap

special

amenajat

sau

compartiment dintr-un dulap, unde se păstrează sticle cu băuturi alcoolice fine. A BARÁ baréz tranz. 1) (căi, drumuri, accese) A opri cu ajutorul unei bare. 2) (torente de apă) A opri cu ajutorul unui baraj; a stăvili; a iezi; a zăgăzui; a îndigui. BARÁJ ~e n. Construcţie hidraulică, care are menirea de a ridica nivelul apei unui râu (prin stăvilire), de a forma un lac de acumulare sau de a schimba cursul unui râu; dig; zăgaz. BÁR//Ă ~e f. 1) Bucată lungă şi rigidă (de lemn, metal etc.) cu diferite întrebuinţări în construcţie, în tehnică etc.; druc. 2) Fiecare dintre cele trei elemente constitutive ale porţii la unele jocuri sportive (hochei, fotbal, polo, handbal). A trimite balonul în ~. 3) jur. Loc într-o sală de judecată rezervat avocaţilor pentru a ţine pledoaria. 4) Linie (verticală sau orizontală) care separă anumite părţi în interiorul unui text. 45

BARBARÍ//E ~i f. 1) Stare de înapoiere social-

uşoară.

culturală a unui popor. 2) Comportament care

BARÓC ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care se distinge printr-o

denotă obrăznicie şi lipsă de respect faţă de cultură

neregularitate bizară; de un caracter şocant. Ce idee

şi civilizaţie; atitudine de barbar. 3) Crimă odioasă,

~ă! 2) şi substantival (despre un stil artistic) Care

bazată pe ură şi dispreţ faţă de cultură şi civilizaţie;

se caracterizează prin libertatea formelor, prin

act de vandalism sălbăticie; cruzime.

bogăţia şi profunzimea ornamentelor şi prin

BARBARÍSM ~e n. Cuvânt care, la o etapă

tendinţa

anumită, nu există într-o limbă, dar se foloseşte în

construcţii, mobilă, sculptură, pictură etc.) Care

mod greşit, fiind împrumutat din altă limbă străină.

este realizat în acest stil.

BARBÉT//Ă ~e f. mai ales la pl. Barbă lăsată

BARÓN ~i m. 1) ist. (în perioada feudalismului

special să crească de o parte şi de alta a feţei (de la

timpuriu, în apusul şi centrul Europei) Titlu dat

tâmple până la bărbie); favorit.

unui mare senior, posesor al unui domeniu. 2) ist.

BARCAGÍ//U ~i m. Persoană care are ocupaţia de

Titlu de nobleţe, în ierarhia feudală, superior

a conduce o barcă; luntraş.

cavalerului şi inferior vicontelui. 3) ist. Posesor al

BARCARÓL//Ă ~e 1) Cântec al gondolierilor

unui asemenea titlu. 4) Persoană aparţinînd acestui

veneţieni. 2) Piesă muzicală lirică, cu mişcare

grad nobiliar.

ritmică (în care se imită legănatul valurilor şi ritmul

BAR//ÓS ~oáse n. Ciocan mare şi greu, folosit mai

bătăilor de vâslă).

ales în lucrările de fierărie.

BÁRCĂ bắrci f. Vas de navigaţie mic, fără punte,

BARÓ//U ~uri n. 1) înv. (în vechea organizare a

pus în mişcare de vâsle, pânze sau motor şi destinat

justiţiei) Corp constituit care îngloba totalitatea

transportului de oameni şi de încărcături la distanţe

avocaţilor pledanţi dintr-un judeţ. 2) Organizaţie

mici; luntre.

profesională a avocaţilor; corp de avocaţi (pe lângă

BARD bárzi m. 1) ist. (la celţi) Poet care celebra

un tribunal sau pe lângă o curte de apel); colegiu al

eroii şi faptele lor vitejeşti. 2) Poet eroic. 3) prin

avocaţilor. 3) Sediul local al acestei organizaţii.

ext. Poet naţional.

BASAMÁC n. pop. Rachiu de calitate inferioară,

BÁREM adv. Cel puţin; măcar; încaltea.

obţinut în condiţii casnice.

A BARICADÁ baricadéz tranz. (căi de acces,

BÁSCĂ băşti f. Acoperământ moale de cap

drumuri etc.) A închide cu o baricadă.

fabricat din lână, de formă rotundă şi plată, cu

A SE BARICADÁ mă baricadéz intranz. A se

marginile îndoite înăuntru; beretă.

pune la adăpost, ascunzându-se după o baricadă.

BASCÚL//Ă

BARICÁD//Ă ~e f. Întăritură improvizată din

corpurilor cu greutăţi mari cu ajutorul unor greutăţi

materiale şi obiecte diverse aflate la dispoziţie,

etalon mici.

folosită ca mijloc de apărare, mai ales în luptele

BÁSM ~e n. 1) Creaţie populară epică, în care se

stradale, în unele acţiuni de insurecţie. ♦ A fi de

redau întâmplări fantastice cu personaje aflate în

cealaltă parte a ~ei, literal şi fig. a fi în tabăra

luptă cu forţele nefaste ale naturii sau ale societăţii;

opusă, adeversă.

poveste. 2) fig. Vorbe plăsmuite special şi puse în

BARÍŞ ~e n. 1) Ţesătură fină şi subţire de lână.

circulaţie cu rea voinţă; născocire; scornire.

Rochie de ~.

BASORELIÉF ~uri n. Lucrare de sculptură,

2) Broboadă de lână, subţire şi

spre

monumentalism.

~e

f. Aparat

3)

pentru

(despre

cântăritul

46

executată în relief pe un fond (de piatră) uni, cu

Basma (subţire şi colorată) în patru colţuri.

care face corp comun.

BATÍST ~uri n. Ţesătură foarte subţire şi fină din

BASTÁR//D ~zi m. si adj. Copil născut în afara

fire de bumbac sau de in.

căsătoriei; urmaş nelegitim; copil din flori. Un

BATÍR n. Fir de bumbac răsucit uşor, întrebuinţat

copil legitim şi un ~.

la însăilat.

BASTIMÉNT ~e n. mar. Navă militară de mare

BATÓG ~uri n. 1) Carne de pe spinarea unui

tonaj; vas maritim mare de război.

morun sau nisetru, sărată şi afumată. 2) prin ext.

BASTI//ÓN ~oáne n. 1) milit. ist. Fortificaţie

Carne de peşte sărată şi afumată.

proeminentă de formă cilindrică, construită la

BATÓZ//Ă

colţurile unei fortăreţe. 2) fig. Ceea ce constituie

cerealelor; treierătoare.

centrul de rezistenţă (al unei organizaţii, teorii,

A BAZÁ bazéz tranz. (organizaţii, grupări,

doctrine etc.) ~ul radicalismului. ~ul păcii.

publicaţii, teorii, argumente etc.) A posta pe o bază

BÁŞBUZUC ~i m. 1) înv. ist. Ostaş voluntar în

reală (ajutând să ia fiinţă sau să existe); a întemeia;

armata neregulată turcească, care trăia din jaf. 2)

a înfiinţa; a fonda; a inaugura.

fig. Om care încalcă în mod grosolan legile de

A SE BAZÁ mă bazéz intranz. A pune bază; a se

convieţuire socială; persoană violentă şi grosolană.

întemeia; a se sprijini; a se fonda.

BAŞ-CIOHODÁR ~i m. înv. ist. Primul ciohodar;

BAZACÓNI//E ~i f. 1) Lucru bizar, de necrezut. 2)

mai marele cămăraşilor la curtea domnească.

fam. Faptă sau vorbă nesocotită cu urmări

BAŞ-RĂZÉŞ ~i m. înv. ist. Răzeş de frunte,

neplăcute, dar lipsită de gravitate; năzbâtie; poznă.

înstărit, avut.

BAZA//ÓCHI ~oáche (~óchi, ~oáche) adj. rar 1)

BÁŞTIN//Ă ~e f. Loc unde cineva s-a născut şi a

Care este orientat cruciş; încrucişat; saşiu. Ochi ~.

trăit (tot timpul sau o bună parte din viaţa sa);

2) fam (despre persoane ) Care se ţine de nebunii;

pământ natal; patrie. ♦ De ~ă, de loc; originar. ♦

pus pe şotii; nebunatic; şotios.

Locuitor de ~ă, băştinaş; localnic; autohton;

BAZILÍC//Ă ~i f. 1) arh. ist. (la vechii romani)

indigen.

Edificiu public cu interiorul împărţit, prin şiruri de

BATALI//ÓN ~oáne n. milit. Subunitate de

coloane, în trei sau cinci părţi egale, care servea

infanterie formată din două sau mai multe

drept loc de judecată sau de adunări. 2) (la catolici)

companii.

Biserică sau catedrală impunătoare, de proporţii

BÁTẨR adv. Cel puţin; măcar; barem.

mari, cu coloane în interior. ~ Sfântul Petru de la

BATERÍ/E ~i f. 1) milit. Subunitate de artilerie,

Roma.

înzestrată cu tunuri sau aruncătoare de mine. 2) fiz.

BAZÍN ~e n. 1) Rezervor deschis de proporţii mari,

Grup de aparate, dispozitive sau piese care

construit special pentru colectarea şi păstrarea

îndeplinesc aceeaşi funcţie. ♦ ~ electrică, ansamblu

diferitelor lichide destinate unor operaţii tehnice sau

de acumulatoare electrice legate în serie; pile

pentru practicarea înotului; piscină. 2) Regiune din

uscate. 3) Vas cu gheaţă, în care se pun la răcire

care un fluviu, un lac, o mare etc. îşi colectează

sticle cu băuturi (de obicei, una cu vin şi una de

apele. ~ul Mării Negre. 3) Regiune bogată în

sifon).

zăcăminte minerale. ~ carbonifer. 4) anat. Cavitate

BATÍC ~uri n. 1) Ţesătură imprimată în culori. 2)

formată de cele două oase iliace; pelvis.

~e

f.

Maşină

pentru

treieratul

47

BĂBĂTÍ//E ~i f. fam. 1) Femeie bătrână (urâtă şi

BĂNÁT ~uri n. pop. Stare de durere sufletească;

răutăcioasă); babă. 2) Soţie bătrână şi urâtă.

dispoziţie rea; mâhnire; amărăciune; supărare;

BĂCĂNÍ/E ~i f. 1) Magazin mic sau raion al unui

indispoziţie. ♦ A nu-i fi cuiva cu ~, a nu-i fi cuiva

magazin unde se vând diferite produse alimentare.

cu supărare; a nu lua în nume de rău ceva (o

2) la sing. Ocupaţia băcanului. 3) mai ales la pl.

întrebare, o rugăminte etc.).

înv. Substanţă cu un gust şi aromă puternică, menită

BĂRĂGÁN ~uri n. Loc neted şi întins, situat la o

să îmbunătăţească gustul alimentelor; mirodenie.

altitudine mică, prezentând caractere de stepă.

A BĂDĂDĂÍ bădădăiésc intranz. reg. A umbla

BĂRBẤNŢ//Ă ~e f. pop. reg. Vas de dimensiuni

fără rost; a se plimba de colo-colo.

medii, făcut din doage, folosit mai ales pentru

BĂDĂRÁN ~i m. fam. Persoană care manifestă

păstrarea laptelui şi a brânzeturilor.

grosolănie în comportare; mitocan; mojic.

BĂRDÁC//Ă I ~e f. pop. 1) Cană de lut, emailată

BĂHNÍ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. pop. (despre ape)

(sau de lemn) cu toartă, folosită pentru băut. 2)

Care are miros greu (ca de bahnă); clocit; stătut;

Conţinutul unei astfel de căni. Toarnă o ~ de apă.

bâhlit; stagnant.

BĂRDÁC//Ă II ~e f.

BĂÍ f. numai la pl. Loc cu izvoare şi ape minerale

indigene

cu proprietăţi curative, unde oamenii vin pentru a-şi

strangulate spre coadă, care se coc vara devreme.

vindeca anumite boli; staţiune balneară.

A BĂSNÍ băsnésc tranz. înv. A crea în imaginaţie

A BĂIŢUÍ băiţuiésc tranz. (suprafaţa unor

(ca o basnă); a izvodi; a născoci; a ticlui; a inventa;

obiecte) A acoperi cu un strat subţire de baiţ.

a broda.

BĂJENÁR ~i m. înv. Persoană nevoită să-şi

BĂTÉLIŞT//E ~i f. pop. reg. 1) Loc bătătorit de

părăsească temporar locul de baştină din cauza

vite. 2) Loc unde se adună animalele sălbatice. 3)

invaziei duşmanilor, a persecuţiei politice sau a

Loc de întâlnire, de adunare (a oamenilor).

asupritorilor; refugiat.

A BÂIGUÍ bẩigui intranz. 1) (despre copii) A

A BĂLĂCÍ bălăcésc tranz. A face să se

vorbi, articulând sunetele neclar şi incoerent. 2) fig.

bălăcească.

(despre persoane) A vorbi incoerent şi confuz.

A SE BĂLĂCÍ mă bălăcésc intranz. 1) A se

BẤLCI ~uri n. 1) Târg mare, cu petreceri şi

zbengui în apă (la scăldat); a se bălăcări. 2) A se

sărbători populare, organizat în anumite perioade

tăvăli într-o băltoacă.

ale anului la zile de sărbători; iarmaroc. 2) fig.

BĂLĂRÍ//E ~i f. 1) Buruiană mare şi stufoasă. 2)

Gălăgie mare, produsă de o mulţime de oameni care

Loc năpădit de asemenea buruieni.

strigă, se ceartă, se amuză; hărmălaie; zarvă;

BĂLTĂR//ÉŢ ~eáţă (~éţi, ~éţe) adj. 1) Care este

vacarm; tevatură.

din regiunea bălţilor; de baltă. 2) şi substantival

A BÂRFÍ bârfésc 1. tranz. (persoane) A face

(despre vânturi) Care este cald şi umed, suflând

subiect de bârfe; a trata cu bârfe; a vorbi de rău. 2.

dinspre miazăzi, (din partea bălţilor).

intranz. A vorbi mult şi fără rost; a pălăvrăgi; a

BĂLŢÁ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) (despre părul sau

trăncăni.

penajul animalelor) Care are pete sau dungi de altă

A SE BÂRFÍ mă bârfésc intranz. (despre

culoare; tărcat. 2) fam. (despre stofe, haine) Care

persoane) A face schimb (concomitent) de bârfeli

este multicolor şi fără gust.

(unul cu altul); a se ponegri.

dulci,

de

bot. Varietate de prune formă

lunguiaţă,

puţin

48

BÂRLIGÁ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) fam. (despre

BECÍSNIC ~ă (~i, ~e) adj. şi substantival pop.

nas) Care este întors în sus; cârn. 2) (despre coada

(despre oameni) 1) Care este lipsit de putere fizică

animalelor) Care este îndoit în formă de cârlig şi

şi trezeşte milă; neputincios; slăbănog; debil. 2) fig.

ridicat în sus.

Care este lipsit de individualitate şi inteligenţă;

BẤRN//Ă ~e f. 1) Grindă de copac cojit, folosită,

nepriceput; incapabil; neputincios.

mai ales, în construcţii. 2) Aparat de gimnastică,

BEDREÁG ~uri n. reg. Butuc sau scaun de lemn,

constând dintr-o grindă îngustă, dispusă orizontal la

care, fiind aşezat vertical, serveşte drept suport de

o anumită înălţime, pe care se fac exerciţii de

lucru lemnarului, rotarului, cizmarului.

echilibru.

BEDUÍN ~i m. şi adjectival, 1) mai ales la pl.

BÂRNÉŢ ~e n. înv. 1) Brâu îngust, brodat, cu care

Persoană care aparţine unei populaţii arabe nomade

se încingeau femeile peste catrinţă. 2) Şiret, sfoară

din Peninsula Arabă şi din nordul Africii; arab

sau curea cu ajutorul cărora ţăranii îşi legau iţarii,

nomad. 2) adj. Care aparţine acestei populaţii de

ciorapii etc.; brăcinar.

nomazi.

BÂRSÁN ~ă (~i, ~e) adj. 1) şi substantival (despre

BÉI m. ist. (în Evul Mediu, în Imperiul Otoman) 1)

oi) Care are lână lunga şi aspră. 2) (despre lâna

Guvernator al unui oraş sau al unei provincii

oilor) Care este lung şi aspru. 3) Care ţine de Ţara

turceşti. 2) Titlu de guvernator dat de turci

Bârsei; din Ţara Bârsei.

domnitorilor din Principatele Dunărene.

BÂRZÓI adv.: ♦ A-şi face coada ~, a o rupe la

BEIZAD//EÁ ~ éle m. înv. ist. Fiu de domnitor;

fugă cu coada ridicată în sus.

prinţ; principe.

BẤT//Ă ~e f. pop. Băţ lung şi gros (cu măciulie la

BEJ adj. invar. Care este de culoarea cafelei cu

un capăt); măciucă; ghioagă; ciomag.

lapte; cafeniu foarte deschis.

BÂZDÂG//ÁNIE ~ắnii f. pop., fam. Fiinţă urâtă,

BEJĂNÁR ~i vezi BĂJENÁR

de

BEL//EÁ ~ éle f. fam. Situaţie complicată, din care

dimensiuni

neobişnuit

de

mari

şi

neproporţionate; matahală.

este greu să găseşti o ieşire; încurcătură; bucluc. A

BEATITÚDINE f. Stare de fericire deplină;

intra în ~. A-şi găsi ~ua. A da de ~.

euforie.

BELETRÍSTIC ~ă (~i, ~e) adj. (despre scrieri, stil

BÉC ~uri n. 1) înv. Partea din interior sub formă de

etc.) Care ţine de (sau este caracteristic pentru)

sită a unei lămpi (cu gaz), în care se formează

literatura artistică; propriu literaturii artistice.

flacăra. 2) Lampă alcătuită dintr-un soclu şi un bulb

BELETRÍSTICĂ f. 1) Totalitatea operelor literare;

de sticlă având în interior un filament care devine

literatură

incandescent când este străbătut de curentul

(gramatica, elocvenţa şi poezia).

electric; corp de iluminat electric. ~ electric.

BELIC//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) adj. 1) Care este

BECÉR ~i m. înv. ist. (în epoca fanariotă, în Ţările

totdeauna gata de război; pus pe luptă; războinic.

Româneşti) Boier de rang inferior, însărcinat la

Un şef de stat ~. 2) şi fig. Care cheamă la luptă;

curtea domnească cu supravegherea beciului şi a

care îndeamnă la proteste, nesupunere. Un discurs

bucătăriei domneşti.

~. 3) fig. iron., peior. (despre persoane) Care este

BECHÉR ~i m. fam. Bărbat adult necăsătorit;

mereu pus pe ceartă şi bătaie; bătăios; agresiv. Un

flăcău tomnatic; holtei; celibatar; burlac.

copil ~.

artistică.

2)

înv.

Ştiinţe

frumoase

49

BELIGERÁN//T ~tă, (~ţi, ~te) adj. (despre state,

umblă cu şiretlicuri şi înşelăciuni; om şiret şi

popoare) Care este în stare de război; aflat în litigiu.

viclean.

Puterile ~te.

BEREGÁT//Ă ~e f. pop. 1) Partea superioară a

BELZEBÚ//T ~ţi m. 1) Unul dintre numele date

traheii, unde se află coardele vocale; laringe. 2)

dracului. 2) prin restr. Căpetenia dracilor. 3) fig.

Cavitatea interioară a gâtului, care cuprinde organe

Om rău, cu apucături ca de drac.

ale aparatelor digestiv, respirator şi articulator;

BÉN//Ă

~e

f.

transp.,

constr.

1)

Parte

a

gâtlej. ♦ A lua pe cineva de ~, fig. a) a trage pe

autocamionului, în care se pune încărcătura (în

cineva la răspundere; b) a pune cu forţa pe cineva

special, betonul armat şi alte materiale de

să accepte ceva.

construcţie); coş. 2) Cupă metalică la macarale,

BERÉT//Ă ~e f. Acoperământ moale de cap,

escavatoare etc., formată din două semicupe care se

fabricat din lână, de formă rotunda şi plată, cu

unesc şi cu care se ridică diferite încărcături.

marginile îndoite înăuntru; bască.

BÉNCHET ~e şi ~uri n. pop. Petrecere mare cu

BÉRNĂ f. : ♦ Pavilion (sau drapel) în ~, pavilion

oaspeţi mulţi şi lăutari, organizată cu ocazia unui

sau drapel naţional coborât pe jumătate, în semn de

eveniment fericit; chef; zaiafet; party.

doliu (sau, uneori, în semn de pericol). ♦ A fi în ~, a

A BENEFICIÁ beneficiéz intranz. A avea un

fi în doliu

beneficiu; a profita.

BÉRT//Ă ~e f. reg. Broboadă croşetată din lână şi

BENEVÓL ~ă (~i, ~e) adj. 1) (despre persoane)

purtată de femei pe umeri sau pe cap.

Care face ceva din proprie dorinţă, fără a avea

BESACT//EÁ ~éle f. înv. Cutie mică (din lemn sau

vreun profit. O infirmieră ~ă. 2) Care se face din

din alt material) frumos ornamentată, în care se

propria dorinţă a cuiva; oferit din proprie iniţiativă

păstrau bijuterii, obiecte de cusut, tutun etc.

şi în mod gratuit. Ajutor ~.

BÉSCHI//E ~i f. Ferăstrău alcătuit dintr-o pânză

BÉNGHI ~uri n. pop. Semn pe obraz sau pe corp,

lată cu muchia tăietoare curbată, prevăzut cu

în formă de pată mică (naturală sau artificială),

mânere la ambele capete (pentru a fi acţionat de doi

având de obicei culoarea neagră.

lucrători) şi folosit, în special, la tăiatul buştenilor.

BERBÁN//T ~ţi m. înv. şi fam. Bărbat care înclină

BESTIÁL ~ă (~i, ~e) adj. (despre oameni) 1) Care

să flirteze cu orice femeie; bărbat uşuratic;

este asemănător cu bestiile; ca bestiile. 2) (despre

afemeiat; crai.

manifestări ale oamenilor) Care este propriu

BÉRC beárcă (bérci, bérce) adj. 1) (despre

bestiilor; (ca) de bestie; animalic; crud; feroce.

animale) Care are coada scurtă sau tăiată; cu coadă

BÉSTI//E ~i f. 1) Animal sălbatic de talie mare, cu

scurtă sau fără de coadă. 2) (despre căciuli) Care nu

instincte sângeroase; fiară. 2) fig. Om crud, lipsit de

are vârf; fără ţugui; teşit; turtit.

milă, cu apucături sau cu instincte de animal

BERECHÉ//T I n. pop. reg. 1) şi adverbial

sălbatic; fiară.

Cantitate care depăşeşte cu mult necesarul; cantitate

BEŞL//EÁGĂ ~égi m. 1) înv. ist. Căpitan de beşlii.

mai mare decât necesarul; (din) belşug; (din)

2) fig. fam. Bătrân neputincios şi urât; babalâc;

abundenţă. A avea timp ~. 2) Situaţie înfloritoare

boşorog.

(neaşteptată); prosperitate; noroc.

BEŞLÍ//U ~i m. înv. ist. Soldat (turc) de cavalerie,

BERECHÉ//T II ~ţi m. pop. reg. Persoană care

care făcea serviciul de curier domnesc sau de 50

jandarm.

BICOLÓR ~ă (~i, ~e) adj. Care are două culori; cu

BET//EÁLĂ ~éli f. 1) Mănunchi de fire metalice

(sau de (în) două culori.

lungi, lucioase (argintii sau aurii), cu care se

BICÓRN ~uri n. 1) înv. Pălărie bărbătească cu

împodobesc miresele; podoabă pentru mirese,

două prelungiri în formă de corn, purtată în trecut

făcută din fire metalice lungi şi lucioase. 2) literal

drept uniformă de către ofiţeri şi jandarmi. 2)

şi fig. Fir lung de metal auriu sau argintiu.

Pălărie bărbătească (de uniformă) cu două colţuri,

BEZMÉTIC ~ă (~i, ~e) adj. şi adverbial Care şi-a

care se mai poartă şi azi în Occident de către

pierdut temporar limpezimea minţii (din cauza

academicieni, diplomaţi, militari etc. la solemnităţi.

fricii, somnului, unei mari neplăceri etc.); zăpăcit;

BIDIN//EÁ ~éle f. Perie mare din păr, de obicei

buimac; năuc. ♦ A umbla ~, a umbla fără rost.

rotundă, cu coada lungă, folosită la văruitul

BÉZNĂ f. 1) Întuneric de nepătruns. 2) fig.

pereţilor.

Adâncime fără capăt; abis.

BIDIVÍ//U ~i m. şi adj. Cal tânăr, iute şi frumos,

BIANUÁL ~ă (~i, ~e) adj. şi adverbial 1) Care are

folosit mai ales în călărie.

loc de două ori pe an. Întâlnire ~ă. 2) (despre

BIENÁL ~ă (~i, ~e) adj. 1) şi s.f. (despre

publicaţii periodice) Care apare de două ori pe an.

manifestaţii) Care are loc o dată la doi ani.

Almanah ~.

Expoziţie ~ă. Festival ~. ~a teatrului absurdului.

BIATÓMIC ~ă (~i, ~e) adj. (despre molecule ale

2) Care durează doi ani; de doi ani. Rotaţie ~ă.

substanţelor) Care are doi atomi; format din doi

A SE BIFURCÁ se bifúrcă intranz. A se

atomi; cu doi atomi.

diviza/despica în două (în formă de furcă).

BIBELÓU ~ri n. Obiect decorativ mic şi curios, cu

BIGÁM ~ă (~i, ~e) adj. (despre persoane) Care,

care se împodobesc interioarele.

fiind deja căsătorit, încheie o nouă căsătorie, fără a

BIBILÍC//Ă ~i f. Pasăre domestică de talie medie,

o desface legal pe prima; aflat în două căsătorii

cu penajul pestriţ (cenuşiu şi alb) şi cu o ridicătură

concomitent.

cornoasă mai sus de cioc; pichere.

BIGÓ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. şi substantival (despre

BIBÍLURI m. pl. 1) Dantelă lucrată cu acul sau

persoane) Care respectă orbeşte şi cu stricteţe toate

cusătură cu zimţişori, aplicată ca garnitură la

prescripţiile religiei; bisericos; habotnic; fanat.

marginea obiectelor de lenjerie. 2) fig. Lucruri

BIJUTERÍ//E ~i f. 1) Mic obiect lucrat, preţios

migăloase.

datorită materialelor din care este confecţionat (de

BIBLIOFÍL ~i m. Persoană care are pasiunea de a

obicei, metale nobile şi pietre scumpe) sau felului în

colecţiona cărţi (în special, rare şi preţioase).

care este executat şi folosit ca podoabă; giuvaier. 2)

BIBLIOGRAFÍ//E ~i f. 1) Listă (cu indicaţii

mai ales la pl. Magazin în care se vând (iar uneori

asupra autorului, titlului, anului şi locului tipăririi) a

şi se repară, se confecţionează) asemenea obiecte.

scrierilor care se referă la o anumită problemă. 2)

3) fig. Lucrare (de obicei, de proporţii şi forme

Totalitate de materiale informative asupra unei teme

relativ mici), care se distinge prin eleganţă şi prin

(de cercetare, de studiu etc.) 3) Totalitatea operelor

minuţiozitatea detaliilor; obiect asemănător cu o

unui autor.

bijuterie (în ceea ce priveşte formele şi eleganţa).

A BICHIRÍ bichirésc intranz. pop. reg. A lucra cu

BILÁNŢ ~uri n. 1) fin. Tablou rezumativ al

multă tărăgăneală.

inventarului

şi

al

contabilităţii

(activului

şi 51

pasivului)

unei

întreprinderi

financiare

într-o

construcţie sau de reparaţie.

anumită perioadă. 2) Document care reflectă acest

A SE BINDISÍ mă bindisésc intranz. reg.

tablou. 3) fig. Rezultat global (al unei activităţi

(construit cu prep. de) A fi cuprins de nelinişte; a

desfăşurate într-o anumită perioadă).

avea grijă; a se îngrijora; a se nelinişti; a se sinchisi.

BILATERÁL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care are două

BINÉŢE f. pl. pop.: ♦ A(-şi) da ~ (unul altuia), a

laturi; cu două laturi. 2) Care ţine concomitent de

se saluta.

două laturi (sau aspecte) ale unui întreg. 3) (despre

BINÍŞ ~uri n. înv. ist. Haină lungă, strânsă pe bust

frunze, flori etc.) Care este aşezat simetric faţă de

şi largă în poale, cu mânecile largi şt despicate,

un ax. 4) (despre convenţii, contracte etc.) Care

căptuşită cu blană şi purtată de boieri la diferite

obligă în egală măsură ambele părţi contractante.

ceremonii.

BÍLĂ I f. med., anat. Lichid galben-verzui, amar,

BIOBIBLIOGRAFÍ//E ~i f. Scriere cuprinzând

care este secretat de ficat şi contribuie la digestie;

biografia şi lista lucrărilor unui autor.

fiere.

BIOCHIMÍE f. Ramură a chimiei, care studiază

BÍL//Ă II ~e f. Obiect sferic din diferite materiale

compoziţia chimică a materiei vii în corelaţie cu

(metal, os, lemn, sticlă, mase plastice etc.) şi cu

procesele ei biologice; chimie biologică.

diverse întrebuinţări (în tehnică, la unele jocuri

BIOLOGÍE f. Ştiinţă care se ocupă cu studiul

etc.).

naturii vii şi al legilor de dezvoltare a vieţii

BILÍNGV ~ă (~i, ~e) adj. 1) şi substantival (despre

organice.

persoane) Care cunoaşte şi vorbeşte în mod curent

BIOMETRÍE f. 1) Metodă de cercetare a

două limbi. 2) Care este făcut în două limbi.

organismelor şi organelor vii, prin măsurători şi

Învăţământ ~. Ziar ~. Dicţionar ~. 3) (despre

prin

medii, comunităţi etc.) Care are două limbi de

Totalitatea

comunicare; cu două limbi de comunicare.

organismelor vii, în scopul cercetării lor.

BILUNÁR ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care are loc de două

BIOMÉTRIC ~ă (~ci, ~ce) adj. 1) Care ţine de

ori pe lună; bimensual. Seminar ~. 2) (despre

biometrie; propriu biometriei. ♦ Paşaport ~,

publicaţii periodice) Care apare de două ori pe

paşaport care conţine un chip cu informaţii

lună; bimensual. Revistă ~ă.

personalizate (imaginea feţei, amprente digitale

BIMENSUÁL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care are loc de

etc.), unice pentru un individ. 2) tehn. inform.

două ori pe lună; bilunar. 2) (despre publicaţii

(despre sisteme de securitate computerizate) Care

periodice) Care apare de două ori pe lună; bilunar.

este capabil să recunoască amprentele digitale,

BIMESTRIÁL ~i (~i, ~e) adj. 1) Care are loc o

timbrul vocii, matricele vaselor de sânge de pe

dată în două luni. Consfătuire ~ă. 2) (despre

retină, ritmul de lucru la tastele unui calculator sau

publicaţii periodice) Care apare o dată la două luni.

la clapele unei maşini de scris, pentru a identifica o

Buletin lingvistic ~.

persoană, permiţându-i accesul în interiorul unei

BIMILENÁR ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care durează două

clădiri ori instalaţii, la un birou, la un calculator etc.

milenii. Dezvoltare ~ă. 2) Care are o vechime de

BIPÉ//D ~dă (~zi, ~de) adj. şi substantival Care

două milenii. Civilizaţie ~ă. Cultură ~ă.

are două picioare; cu două picioare. Fiinţă ~dă.

BINÁ ~le f. înv. Clădire de zidărie în curs de

BIPLÁN ~e n. Avion cu două rânduri de aripi,

aplicarea

calculului

măsurătorilor

probabilităţilor. efectuate

2)

asupra

52

aşezate unul deasupra altuia.

invariabil ce serveşte drept , fiind antepus unui

BIRJÁR ~i m. înv. Vizitiu (şi posesor) al unei birje.

nume ce denumeşte un titlu sau o funcţie, are

BÍRJ//Ă ~e f. înv. Trăsură special amenajată pentru

valoarea de „fost” şi contribuie la formarea unor

transportul pasagerilor.

substantive; de ex.: biv vel vornic.

BÍRNIC ~i m. înv. ist. Persoană obligată să

BIVUÁC ~uri n. 1) mil. Popas temporar (în corturi

plătească bir.

sau sub cerul liber) al unor trupe aflate în marş, în

BIROCRÁ//T ~ţi m. Funcţionar care practică

afara localităţilor; tabără; cantonament; campament.

birocratismul; persoană oficială care se preocupă în

2) Loc de oprire în timpul unui marş; loc de popas;

mod exagerat de aspectele secundare, formale în

cantonament; tabără. 3) prin ext. Adăpost pentru

rezolvarea unor chestiuni.

noapte făcut de alpinişti sau turişti.

BIRÓU ~ri n. 1) Masă de scris (cu sertare). 2)

A BIVUACÁ bivuachéz intranz. (despre unităţi

Cameră într-o instituţie, unde este instalată masa de

militare, turişti, alpinişti etc. ) A se afla în bivuac.

scris

BIZANTÍN ~ă (~i, ~e) adj. Care ţine de Bizanţ;

şi

mobilierul

necesar;

cabinet.

~ul

directorului. 3) Loc de lucru al funcţionarilor şi

propriu Bizanţului; din Bizanţ. Imperiul ~.

slujbaşilor unei instituţii. 4) Secţie administrativ-

BIZÁR ~ă (~i, ~e) adj. Care iese din comun prin

cancelărească sau instituţie cu caracter gospodăresc

felul său de a fi; ciudat; straniu; insolit.

şt financiar. 5) Organ de conducere electiv al unor

BIZÓN ~i m. 1) Mamifer din familia bovidelor, de

organizaţii politice, de masă, obşteşti. ~ de partid.

talie mare, având părul cafeniu-închis, frunte mare,

~ul Parlamentului. 6) Grup de persoane ales de o

bombată

adunare pentru a conduce lucrările acesteia.

rezervaţiile naturale din S.U.A. şi Canada. 2) Pielea

BIRT bírturi n. înv. Restaurant particular, mic şi

prelucrată a acestui animal, din care se fac diferite

modest.

obiecte.

A BISÁ biséz tranz. 1) (despre spectatori) A

BÍHL//Ă ~e f. 1) pop. reg. Loc cu apă stătută;

aclama cu strigăte de „Bis”. 2) (numere de

acumulare de apă stagnantă (bâhlită). 2) fig.

program) A repeta la cererea spectatorilor. Pianista

Mâhnire profundă; tristeţe amară.

a bisat.

BLAJÍN ~ă (~i, ~e) adj. 1) (despre persoane) Care

BISCUÍ//T ~ţi m. Prăjitură dulce, bine deshidratată

are multă bunătate; cu suflet bun; blând. 2) (despre

prin coacere.

manifestări ale oamenilor) Care vădeşte bunătate şi

BISÉCT adj. m.: ♦ An ~, an de 366 de zile, adică

căldură sufletească; blând. Privire ~ă.

an care are cu o zi mai mult în luna februarie.

BLAM

BISTURÍ//U ~e n. Instrument chirurgical în formă

condamnare publică; opropbriu.

de cuţit; cuţit de disecţie.

A BLAMÁ blaméz tranz. 1) A dezaproba în public

A BITUMÁ bituméz tranz. 1) (mase granulare) A

printr-un blam. 2) prin ext. A vorbi de rău; a

amesteca cu bitum. 2) (şosele) A acoperi cu

defăima; a critica.

bitumaj. 3) (spaţiile dintre pavelele sau dalele de

A BLAZÁ blazéz tranz. A face să se blazeze.

beton ale unei şosele) A umplea cu o substanţă

A SE BLAZÁ mă blazéz A deveni indiferent.

bituminoasă.

BLAZÁ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. Care este dezgustat

BIV– înv. Element de compunere care, adjectiv

de toate; indiferent faţă de tot şi de toate; incapabil

şi

coarne

blámuri

scurte,

n.

care

trăieşte

Dezaprobare

în

publică;

53

de sentimente sau de emoţii puternice. BLAZ//ÓN

~oáne

n.

Ansamblu

BLINDÁ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) Care are blindaj; de

semne

înzestrat cu blindaj. Tren ~. 2) (despre unităţi

distinctive, care constituie emblema unui stat, a

militare) Care este dotat cu maşini de luptă cu

unei colectivităţi, familii nobile etc.; armoarii; herb.

blindaj.

♦ A-şi păta blazonul, fam. a se dezonora, a se

BLOC blócuri n. 1) Bucată mare dintr-o materie

compromite.

solidă şi grea. Bloc de piatră. 2) Ansamblu de

BLÉG bleágă (blégi, blége) adj. 1) (despre

elemente care alcătuiesc o masă unică, compactă,

animale) Care are urechile mari, atârnând în jos; cu

omogenă. ♦ ~ de desen, grup de foi de hârtie (de

urechile mari şi lăsate în jos; clăpăug. 2) (despre

obicei de format mare), prinse între două scoarţe

urechi) Care este moale şi atârnă în jos; pleoştit. 3)

tari şi folosite la desenat. ♦ În ~, împreună, fără a

fig. fam. (despre oameni) Care este lipsit di vigoare

despărţi; în totalitate. 3) Clădire mare cu multe

şi energie; molău; prost; molatec; nătărău.

etaje; blochaus. A locui la ~. 4) Înţelegere încheiată

A BLEOJDÍ I bleojdésc tranz. pop. fam. (ochii) A

între diferite părţi (state, partide, grupuri etc.)

deschide larg (de spaimă, nedumerire sau mirare); a

pentru realizarea unor scopuri comune; coaliţie

holba; a zgâi.

(politică). ~ul celor de dreapta.

A SE BLEOJDÍ I mă bleojdésc intranz. pop. fam.

A BLOCÁ blochéz tranz. 1) (state, oraşe, porturi

A se uita cu ochii larg deschişi şi cu prea mare

etc.) A izola prin blocadă; a supune unei blocade. 2)

insistenţă şi curiozitate; a se holba; a se zgâi.

(căi de comunicaţie, mişcarea vehiculelor sau a

A BLEOJDÍ II bleojdésc tranz. pop. fam. A face

persoanelor) A închide printr-un blocaj; a bara. 3)

să se bleojdească; a pleoşti.

(folosirea unor produse sau a unor fonduri) A

A SE BLEOŞDÍ III se bleojdésc intranz. pop.

interzice în mod legal pentru o anumită perioadă de

fam. (despre părţi ale corpului, la unele animale şi

timp. 4) (completarea unor posturi vacante) A

la om) A atârna, pierzându-şi forma; a se pleoşti.

întrerupe ca fiind suficient; a suspenda. 5) sport A

A BLEŞTÍ bleştésc intranz. pop. fam. 1) A răsufla

neutraliza printr-un blocaj. 6) A face să se blocheze.

(din) greu. 2) A vorbi, pronunţând cu greu şi

A SE BLOCÁ se blocheáză intranz. 1) teh.

nedesluşit cuvintele. 3) A vorbi mult şi fără rost; a

(despre organe de maşini) A se opri brusc din cauza

trăncăni; a flecări; a pălăvrăgi; a bârfi.

unei defecţiuni; a se gripa. 2) (despre organe ale

BLEUMARÍN adj. invar. şi substantival Care este

corpului) A înceta să mai funcţioneze din cauza

de culoare albastru-închisă.

unei maladii.

BLIDÁR ~e n. Dulap de bucătărie (cu sau fără uşi),

BLOCÁD//Ă ~e f. Sistem de măsuri (politice,

prevăzut cu poliţe pe care se pun blidele; dulap

economice, militare), aplicate faţă de un stat, oraş

pentru veselă.

etc. cu scopul de a-l izola de lumea înconjurătoare,

A BLINDÁ blindéz tranz. (tancuri, maşini de

obligându-l să accepte anumite condiţii impuse.

luptă, vase maritime de război etc.) A acoperi cu

BLOG blóguri n. tehn. inform. (în internet) Jurnal

blindaj.

în linie (online) creat de o persoană pentru a-şi

BLINDÁJ ~e n. Înveliş protector din plăci metalice

împărtăşi gândurile şi pe care îl completează, de

groase, cu care se acoperă tancurile, maşinile,

obicei, zilnic.

vasele de război etc.

BLÓGGER ~i m. tehn. inform. (în internet) Autor 54

al unui blog.

din populaţia de bază a Moldovei (istorice); originar

BLUF blúfuri n. Şiretlic folosit pentru a speria sau

din Moldova (istorică); moldovean.

a induce în eroare pe cineva; faptă sau atitudine

BOIANGÍ//U ~i m. înv. Meseriaş care se ocupă cu

menită să deruteze sau să intimideze un adversar.

vopsitul diferitelor materiale (ţesăturilor, obiectelor

BOÁ m. Şarpe tropical mare (cu lungimea de până

de îmbrăcăminte, firelor de lână etc.); persoană care

la 4 m), neveninos şi care îşi omoară victima

practică vopsitul fibrelor,

încolăcind-o.

vopsitor.

BOÁIT//Ă ~e f. pop. 1) Vită slabă. 2) fig. fam. Om

BOICÓT ~uri n. 1) Metodă de luptă (politică sau

care comite fapte reprobabile, nedemne; nemernic;

economică) constând în sistarea organizată a

mârşav; ticălos; netrebnic.

oricăror relaţii sau a oricăror munci prestate (în

BOÁCĂN ~ă (~i, ~e) fam. Care este lipsit de

semn de protest). 2) Suspendare a relaţiilor cu

inteligenţă şi deplasat; absurd; stupid; prostesc;

cineva în semn de protest faţă de anumite acţiuni.

inept; inadecvat. ♦ A o face ~ă, a face ceva cu totul

A BOICOTÁ boicotéz tranz. A supune unui

nepotrivit; a proceda în mod prostesc.

boicot. ~ alegerile.

BOÁRE f. Suflare uşoară, răcoroasă şi plăcută (de

BOIERÉSC I n. înv. ist. (în Evul mediu) Muncă

vânt); adiere; briză.

neplătită pe care ţăranii erau obligaţi să o presteze

A BOBINÁ bobinéz tranz. (fire, cabluri etc.) A

pe moşiile boierilor (pentru o bucată de pământ,

înfăşura pe o bobină.

primită spre folosire).

BOBÂRNÁC ~e n.1) Lovitură dată cu degetul

BOIER//ÉSC II ~eáscă (~éşti) adj. Care este

mijlociu, destins brusc şi cu putere de sub degetul

propriu boierilor; caracteristic pentru boieri; de

mare. 2) fig. fam. Aluzie răutăcioasă (la adresa

boier. Conac ~. Moravuri ~eşti.

cuiva); înţepătură.

BOJDÉUC//Ă ~i f. pop. Casă mică, veche şi

BOCÁNC ~i m. Gheată din piele brută şi durabilă,

sărăcăcioasă.

cu talpa groasă şi grea (destinată, mai ales,

BOJÓC ~i m. pop. (la om şi la unele animale)

militarilor, sportivilor).

Fiecare dintre cele două organe de respiraţie,

BOCC//EÁ ~éle f. Legătură cu diferite obiecte

aşezate în cavitatea toracică; plămân; pulmon.

(menite a fi transportate), făcută dintr-o bucată de

A BOLDÍ boldésc tranz. 1) v. A ÎMBOLDI. 2)

pânză cu colţurile înnodate în cruce.

(ochii) fam. A deschide larg, privind încordat.

BODÉG//Ă ~e f. Local mic, unde se consumă

A SE BOLDÍ mă boldésc intranz. fam. A se uita cu

aperitive şi băuturi alcoolice.

ochii larg deschişi şi aţintiţi într-un punct fix.

BOÉM I ~i m. Persoană care face parte din

BÓLF//Ă ~e f. pop. 1) Umflătură pe corp de

populaţia de bază a Boemiei (Cehia) sau este

provenienţă diferită. 2) fam. Falcă mare şi groasă.

originar de acolo.

BOLÍ//D ~zi m. 1) Meteorit de dimensiuni mari

BOÉM II ~i m. Persoană, mai ales artist, care duce

care cade pe Pământ cu viteză mare. 2) şi fig.

o viaţă dezorganizată, manifestându-şi astfel spiritul

Verhicul de mare viteză.

nonconformist faţă de societate; om care trăieşte de

BÓL//TĂ ~ţi f. 1) Element de construcţie (din

azi pe mâine, fără a se gândi la viitor.

piatră, cărămidă, beton) cu suprafaţa interioară de

BOGDÁN ~i m. înv. ist. Persoană care face parte

formă concavă, care acoperă spaţiul unei încăperi.

al ţesăturilor etc.;

55

2) Încăpere (gang, galerie) cu tavanul concav. ♦ ~a

să procure anumite bunuri. 2) Notă de plată cu care

cerească sau ~a cerului, cerul. ~a palatină,

se achită sau se ridică marfa într-un magazin. ~ de

palatul; cerul gurii. 3) Construcţie specială din

casă. 3) fin. Hârtie de valoare, emisă de stat sau de

vergele de lemn sau metal, îndoită în formă de arc,

o instituţie bancară. ♦ ~ de tezaur, obligaţie emisă

care serveşte drept sprijin plantelor agăţătoare.

de stat pentru a obţine împrumuturi (cu dobândă) de

A BOLTÍ boltésc tranz. A face să se boltească; a

la cetăţeni sau de la bănci; titlu de credit emis de

face să capete formă de boltă.

stat pentru a atrage investiţii private.

A SE BOLTÍ se boltéşte intranz. 1) A căpăta formă

BÓN//Ă ~e f. Femeie angajată într-o familie

de boltă. 2) A avea formă de boltă.

înstărită pentru a se ocupa de educaţia şi îngrijirea

A BOMBÁ bombéz tranz. A face să se bombeze; a

copiilor.

face să devină arcuit sau convex.

BOND//ÓC ~oácă (~óci, ~oáce) adj. 1) (despre

A SE BOMBÁ mă bombéz intranz. A deveni

persoane) Care este mic de statură şi gros; îndesat.

arcuit sau convex.

Un băiat ~. 2) fig. (despre lucruri, obiecte) Care

BOMBÁSTIC ~ă (~i, ~e) adj. (despre stil, felul de

este de talie mică şi gros.

a se exprima) Care abundă de cuvinte tari şi

BONÉT//Ă ~e f. 1) Acoperământ de cap, pentru

mizează pe efecte ieftine; plin de emfază;

femei sau copii, confecţionat din pânză sau stofă şi

pretenţios; pompos; emfatic.

având două panglici, care se leagă sub bărbie. 2)

BOMBÁ//T ~tă (~ţi ~te) Care este rotunjit în afară

Tichie din pânză albă, purtată mai ales de

(ca o bombă); convex. Frunte ~tă.

personalul sanitar, de bucătari etc. în scopuri

A BOMBARDÁ bombardéz tranz. 1) (state,

igienice. ~ de bucătar. 3) Capelă fără cozoroc, de

localităţi,

unui

formă lunguiaţă, purtată de militari. ♦ ist.: ~

bombardament; a ataca, lansând bombe sau obuze.

frigiană, acoperământ de cap, purtat în antichitate

2) fig. fam. (persoane chestionate) A ataca

de robii frigieni eliberaţi, iar mai apoi, în sec.

vehement; a deranja mereu, cu insistenţă. ~ (pe

XVIII, de revoluţionarii francezi, ca simbol al

cineva) cu întrebări. 3) fig. fam. (deţinători de

libertăţii.

posturi) A numi brusc şi pe neaşteptate (într-un

BONGOÁSE f. pl. pop. Istorioare cu haz; poveşti

post). 4) fiz. (nuclee atomice) A acţiona cu particule

hazlii; snoave.

elementare.

A BONIFICÁ bonífic tranz. ec. 1) (sume de bani)

A BOMBĂNÍ bombănésc 1. intranz. 1) A vorbi

A scădea din valoarea unei facturi în calitate de

încet şi nedesluşit; a bodogăni; a îngăima; a

despăgubire. 2) (preţuri) A micşora prin rabat. 3) A

îndruga; â zbârnâi. 2) (despre copiii mici) A vorbi

face să se bonifice.

nearticulat. 2. tranz. 1) (persoane) A sâcâi,

A SE BONIFICÁ se bonífică intranz. A deveni

manifestându-şi nemulţumirea prin vorbe spuse

mai calitativ; a se ameliora; a se îmbunătăţi. Solul

încet şi confuz.

s-a bonificat.

BOMBONIÉR//Ă ~e f. Vază sau cutie în care se

BONJURÍ//ST ~ şti m. înv. Nume (adesea ironic)

servesc sau se păstrează bomboanele.

dat pe la mijlocul sec. XIX tinerilor întorşi de la

BON bónuri n. 1) Document care dă dreptul

studii din Franţa (de regulă, cu idei progresiste şi

deţinătorului să primească suma indicată pe el sau

având obiceiul de a saluta cu „bonjour”).

obiective

etc.)

A

supune

56

BONT boántă (bónţi, boánte) adj. 1) Care are

luminos, care se produce în ionosferă deasupra

vârful rotunjit sau retezat; cu vârful tocit. Cui ~. 2)

regiunilor polare în emisfera nordică.

(despre degete, mâini, picioare) Care este scurt şi

BORFÁŞ ~i m. pop. Hoţ de boarfe; tâlhar de

gros.

lucruri mărunte.

BONTÓN n. 1) Cod de maniere elegante al înaltei

BORMAŞÍN//Ă ~i f. Maşină de găurit materialele

societăţi. 2) fam. (adesea ironic) Ansamblu de

dure (metale, piatră etc.), prevăzută cu un burghiu

reguli de comportament ce trebuie respectate de

rotitor (acţionat de un motor electric).

cineva care doreşte să fie pe placul aşa-zisei

A BORNÁ bornéz tranz. (terenuri, drumuri,

societăţi alese.

suprafeţe) A însemna cu borne; a demarca prin

BOR bóruri n. Margine circulară, răsfrântă, care

borne.

înconjoară calota unei pălării. Pălărie cu boruri.

BOSCÁR ~i m. pop. reg. Actor de circ care face

BORANGÍC n. 1) Fire de mătase naturală, obţinute

scamatorii; scamator; prestidigitator; iluzionist.

din gogoşile viermilor de mătase. 2) Pânză ţesută

BOSCHÉT ~e n. Grup de arbori sau de arbuşti

din asemenea fire de mătase.

plantaţi într-o grădină pentru umbră sau pentru

BORCÁN ~e n. Vas de formă cilindrică, fără torţi,

agrement.

din sticlă (sau din plastic), folosit pentru păstrarea

BOSCHETÁR ~i m. 1) Persoană fără adăpost, care

diferitor produse, medicamente etc.

doarme prin parcuri, sub poduri etc.; vagabond. 2)

BORD bórduri n. marin. 1) Fiecare dintre cele

fig. fam. peior. Persoană cu apucături îndoielnice;

două părţi laterale ale punţii unei nave. Bordul

personaj dubios.

navei. 2) Fiecare dintre cele două margini ale

BOŞOR//ÓG ~oágă (~ógi, ~oáge) adj. (despre

fuzelajului unei nave aeriene sau ale unui profil de

persoane) 1) pop.Care suferă de hernie; bolnav de

aripă. ♦ (A se afla) la bord, (a fi prezent) pe puntea

vătămătură. 2) şi substantival fam. Care este lipsit

unei nave (sau într-un avion).

de vigoare fizică şi intelectuală;

BORDERÓU ~ri n. Document (tabel sau listă) în

neputincios; ramolit.

care se înregistrează sumele unui cont, materialele

BOŞTÍN//Ă ~e f. pop. 1) Masă rămasă din fagure

dintr-un depozit, documentele şi hârtiile dintr-un

după ce s-a stors mierea şi ceara. 2) Masă rămasă

dosar.

din struguri, după ce aceştia au fost traşi la teasc;

BORDÓ adj. invar. şi substantival Care este de

hoştină.

culoarea vişinei coapte; roşu-închis.

A BOTANIZÁ botanizéz tranz. (plante) A

BORDÚR//Ă ~i f. 1) Margine a unui obiect, făcută

colecţiona în scopuri ştiinţifice.

din alt material, pentru a-l proteja sau a-l

BOTÍN/Ă ~e f. Gheată înaltă (pentru dame sau

înfrumuseţa. 2) Bandă îngustă, formată din blocuri

copii) ajustată pe picior. ~ă cu şireturi.

de piatră, cu care se mărginesc de obicei trotuarele.

BÓUR ~i m. 1) Taur sălbatic, care trăia odinioară şi

BOREÁL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care este situat în

pe meleagul nostru, considerat strămoş direct al

partea de nord a globului pământesc; de la nord; din

vitelor cornute mari. 2) ist. Stema veche a

emisfera nordică; septentrional. 2) Care ţine de

Moldovei, reprezentând capul acestui animal. 3)

regiunile de nord; propriu regiunilor de nord;

Partea de dinainte a tălpii de la sanie, ridicată în sus

nordic; septentrional. ♦ Auroră ~ă, fenomen

(în formă de coarne de bour).

bătrân şi

57

A BOXÁ boxéz 1. intranz. 1) A fi boxer; a practica

BRAVÁDĂ f. Manifestare faptică sau verbală, prin

boxul. 2) A fi angajat într-o luptă de box. 2. tranz.

care cineva sau ceva este sfidat; cutezanţă; sfidare.

fam. A lovi cu pumnii (ca la box).

BRAVÍSIMO interj. (forma superlativă de la

BÓX//Ă ~e f. Compartiment de dimensiuni reduse,

bravo) Excelent; foarte bine; extraordinar.

îngrădit sau izolat, în interiorul unui local. ♦ ~a

BRÁVO interj. (exclamaţie de laudă, de apreciere,

acuzaţilor, parte izolată dintr-o sală de tribunal,

care însoţeşte, de regulă, aplauzele) Foarte bine;

rezervată pentru inculpaţi, în timpul proceselor

extraordinar.

judiciare.

BRAVÚR//Ă ~i f. 1) Caracter brav; vitejie; curaj. 2)

A BRACONÁ braconéz intranz. A face braconaj;

Faptă de om brav; manifestare de curaj.

a fi braconier.

BRĂDÉT ~uri n. Pădure de brazi; brădiş.

BRACONIÉR ~i m. Persoană care practică

BREÁSLĂ brésle f. 1) înv. ist. (în orânduirea

braconajul; om care vânează sau pescuieşte fără a

feudală) Asociaţie de meşteşugari din aceeaşi

deţine permisiune legală.

branşă, creată cu scopul de a lupta contra

BRÁGĂ brắgi f. Băutură răcoritoare cu gust

exploatării feudale şi pentru limitarea concurenţei

acrişor, preparată din făină (de grâu, porumb, orz

pe piaţă. 2) prin ext. Ramură specială a practicilor

etc.) fiartă şi fermentată sau din bucăţele de pâine

sociale (producţie, ştiinţă, tehnică, artă etc.);

fermentate în apă.

specialitate. 3) Categorie socială sau profesională;

BRÁNDENBURG ~uri n. Şiret sau şnur folosit ca

tagmă.

podoabă, mai ales la uniformele militare; ceapraz;

BRET//ÓN I ~oáne n. Păr lăsat pe frunte şi retezat

pasmant; firet; găitan.

în linie dreaptă.

BRANCÁRD//Ă ~e f. Pat portativ, constând de

BRETÓN II ~ă (~i, ~e) adj. şi substantival (despre

obicei dintr-o pânză tare, bine întinsă şi fixată pe

persoane) Care face parte din populaţia de bază a

două bare paralele de lemn sau de metal, folosit

provinciei Bretagne din Franţa; din Bretagne.

pentru transportul bolnavilor şi al răniţilor; targă.

BRÉŞ//Ă ~e f. 1) Spărtură făcută într-o fortificaţie a

BRÁNIŞT//E ~i f. 1) Pădure rară sau parte de

inamicului cu scopul de a o cuceri; străpungere a

pădure (cu copaci bătrâni), în care este interzisă

unui front sau a unui dispozitiv de luptă. 2) Spărtură

tăierea arborilor; pădure (bătrână) rezervată pentru

făcută într-un gard, zid, dig etc. 3) fig. Punct slab,

păstrare. 2) înv. reg. Pământ moşieresc, rezervat

care prezintă pericol pentru un lucru oarecare.

pentru păşune şi fâneaţă.

BREVÉT ~e n. Document oficial, care permite

BRÁNŞ//Ă ~e f. 1) Diviziune a unui sistem

titularului să exercite anumite funcţii sau drepturi. ~

complex (economie, industrie etc.); ramură. 2)

de studii. ♦ ~ de invenţie, document prin care

Domeniu de activitate (în meserii, negoţ etc.).

organul de stat competent îi conferă autorului

Sindicat de ~ă.

invenţiei dreptul exclusiv de proprietate; patentă.

BRAŞOÁV//Ă ~e f. fam. mai ales la pl. Vorbă

A BREVETÁ brevetéz tranz. (invenţii, descoperiri

goală; afirmaţie neserioasă; balivernă; palavră.

etc.) A recunoaşte în mod oficial prin eliberarea

A BRAVÁ bravéz 1. tranz. (primejdii) A înfrunta

unui brevet; a patenta.

cu bărbăţie; a sfida. 2. intranz. A se expune inutil,

BREVIÁR ~e n. 1) rel. (la catolici) Carte a

făcând demonstraţie de bravadă.

oficiului divin, care conţine rugăciunile pe care 58

preoţii şi călugării le citesc la anumite ore ale zilei.

înnegri.

2) Lucrare în care sunt expuse sumar noţiuni, date

A SE BRONZÁ mă bronzéz intranz. 1) (despre

indispensabile dintr-un anumit domeniu.

persoane şi corpul lor) A deveni negru (ca urmare a

BRIC brícuri n. mar. Corabie (militară sau

acţiunii razelor solare); a se pârli; a se înnegri. 2)

comercială) cu două catarge şi cu pânze pătrate.

(despre persoane) A se supune acţiunii razelor

BRIC//EÁG ~ége n. Cuţitaş de buzunar, cu una sau

solare (pentru a înnegri corpul).

mai multe limbi pliante, care încap între plăsele.

A BROŞÁ broşéz tranz. 1) (coli sau foi) A coase

A

într-o copertă moale. 2) (piese de metal) A prelucra

BRICHETÁ

brichetéz

tranz.

(materiale

mărunte sau pulverulente) A face brichete; a

cu broşa; a uzina prin aşchiere.

comprima în formă de brichetă.

BROŞÚR//Ă ~i f. Lucrare tipărită sub formă de

BRICHÉT//Ă I ~e f. Aparat de buzunar, care

carte cu un număr redus de pagini, legate într-o

produce foc şi serveşte la aprinsul ţigărilor. ~ cu

copertă subţire şi moale.

gaz. ~ cu benzină.

BRÓWSER [cuvânt engl.] n. tehn. inform. (în

BRICHÉT//Ă II ~e f. Produs de formă geometrică

internet) Interfaţă grafică pentru accesarea paginilor

regulată, obţinut prin presarea (brichetarea) unor

de Web.

materiale mărunte sau pulverulente.

A BRUIÁ bruiéz tranz. (emisiuni radiofonice,

BRIGHID//ẮU ~ắie n. pop. reg. Instrument sub

convorbiri telefonice etc.) A împiedica să fie audiat;

forma unui băţ cu o rotiţă cu găuri la capăt, cu

a perturba prin emiterea de semnale parazite cu

ajutorul căruia se bate smântâna în putinei pentru a

aceeaşi frecvenţă.

alege untul; bătător.

BRUMÁR m. Numele popular al lunii noiembrie.

BRILIÁNT ~e n. Diamant mic şlefuit, cu

BRUN brúnă (brúni, brúne) adj. 1) Care este de

numeroase faţete care accentuează reflexul luminii

culoare cafenie-închisă. Urs ~. Zahăr ~. 2) (despre

(folosit de obicei ca podoabă aplicată la bijuterii).

oameni) Care are tenul întunecat şi părul negru;

BRÍŞ//CĂ ~ti f. pop. Trăsurică cu două roţi, pe

negricios; smad.

arcuri, uşoară şi neacoperită.

A BRUNÁ brunéz tranz. (obiecte sau piese de

BRODERÍ//E ~i f. 1) Cusătură decorativă efectuată

metal) A acoperi cu un strat subţire de oxizi pentru

în relief pe o ţesătură, cu fire din acelaşi material

a proteja de coroziune.

sau speciale. 2) Obiect brodat; ţesătură împodobită

BRU//SC brúscă (brúşti, brúşte) adj. şi adverbial

cu motive decorative brodate. 3) Arta de a broda.

1) Care se produce repede şi pe neaşteptate; fără

A BRODÍ brodésc tranz. pop. fam. 1) A termina cu

pregătire prealabilă; neaşteptat; subit. Oprire ~scă.

succes. 2) (planuri, trebi etc.) A pune la cale; a

2) (despre persoane şi manifestările lor) Care este

aranja. 3) (persoane) A întâlni din întâmplare, la

fără

momentul potrivit; a întâlni pe neaşteptate.

întrerupe ~ pe cineva.

A SE BRODÍ mă brodésc intranz. pop. fam. A se

A BRUSCÁ bruschéz tranz. 1) A trata cu vorbe

afla din întâmplare; a se întâmpla; a se nimeri.

aspre; a repezi. 2) (desfăşurarea unor acţiuni) A

A BRONZÁ bronzéz tranz. 1) (obiecte sau piese

accelera în mod forţat.

de metal) A acoperi cu un strat subţire de bronz; a

BRUT brútă (brúţi, brúte) adj. 1) (despre

spoi cu bronz. 2) A face să se bronzeze; a pârli; a

materiale) Care n-a fost încă prelucrat; aflat în stare

menajamente;

cu

brutalitate;

brutal.

A

59

naturală; netransformat încă în produs finit;

caractere chirilice)

neprelucrat. 2) (despre greutatea unor mărfuri)

2) Orice carte tipărită cu alfabet chirilic.

Care constă din greutatea propriu-zisă şi greutatea

BUCÓLIC//Ă ~i f. literat. Creaţie artistică de

ambalajului sau a vehiculului de transport. 3)

dimensiuni mici, în care sunt idealizate frumuseţile

(despre venituri) Care este evaluat fără a scădea

vieţii rurale (în special, a păstorilor); poem pastoral

impozitul sau cheltuielile aferente. 4) fig. Care nu a

de dimensiuni mici; eglogă; idilă; pastorală.

fost supus unor operaţii intelectuale. Fapte ~e.

BUDẮ//I ~e n. pop. reg. 1) Vas (de dimensiuni

BRUTÁL ~ă (~i, ~e) adj. 1) (despre persoane)

reduse) din doage, mai strâmt la gură decât la bază,

Care face uz de violenţă şi grosolănie în relaţiile cu

în care se păstrează laptele, diferite băuturi sau se

oamenii; lipsit de delicateţe; grosolan; dur. 2)

duc bucatele în câmp. 2) Uluc la fântână, făcut

(despre manifestări ale oamenilor) Care vădeşte

dintr-un trunchi de copac scobit.

lipsă de delicateţe; fără menajamente; (ca) de brută;

BUDÍSM n. rel., filoz.

şocant. Sinceritate ~ă.

popoarelor din Asia de Sud-Est, întemeiată în India

A BRUTALIZÁ brutalizéz tranz. (persoane) A

în

trata în mod brutal; a maltrata.

propovăduieşte renunţarea la plăcerile vieţii şi

BRÚTO adv. 1) În total; fără a scădea greutatea

scufundarea în nefiinţă (nirvana).

ambalajului. 2) Fără a scădea impozitul şi taxele.

BUDOÁR ~e n. Odaie intimă a unei femei (mai

BRÚT//Ă ~e f. 1) Animal sălbatic, care nu poate fi

ales în aşa-zisa societate înaltă).

îmblânzit. 2) fig. fam. Om cu manifestări de animal;

BUFÓN ~i m. 1) ist. Personaj comic care era

persoană care vădeşte violenţă în comportare şi

angajat la curţile medievale să distreze un suveran

lipsă de intelect.

sau un senior cu diferite glume, caraghioslâcuri;

BUCÁL ~ă (~i, ~e) adj. Care ţine de gură; propriu

măscărici. 2) fig. fam. Persoană care amuză prin

gurii; de gură. Cavitate ~ă. ♦ Pe cale ~ă, a) prin

glume sau prin gesturi ridicole.

gură; b) oral.

BUFONÁD//Ă ~e f. 1) Reprezentaţie scenică

BUCHETIÉR//Ă ~e f. înv. Fată sau femeie care

comică, în care râsul rezultă dintr-o intrigă de

vinde flori; vânzătoare de flori; florăreasă. ~a din

situaţie; farsă. 2) Vorbă sau gest de bufon, care

Florenţa.

provoacă râsul; bufonerie

BÚCIUM ~e n. Instrument muzical de suflat, de forma unui tub conic, lung de aproape 3 m, confecţionat din coajă de tei sau din lemn, folosit (mai ales de ciobani) pentru a da semnale. BÚCL//Ă ~e f. 1) Şuviţă de păr răsucită în spirală; zuluf; cârlionţ. 2) Îndoitură a firului din care e alcătuit ochiul unui tricot. 3) tehn. inform. Secvenţă din instrucţiunile unui program care se execută de mai multe ori până se satisfac anumite condiţii BUCOÁVN//Ă ~e f. înv. 1) Manual pentru învăţarea scrisului şi a cititului; abecedar (cu

sec.

6-5

î.e.n.

de

Religie şi filozofie a către

Buddha,

care

BUGÉT ~e n. econ., fin. Balanţă a veniturilor şi cheltuielilor unui stat (sau a unei instituţii, familii, etc.) pe o perioadă determinată (de regulă, un an). BUI//ÁC ~ácă (~éci, ~éce) adj. pop. (despre plante) Care creşte foarte repede şi mare; des. 2) (despre fiinţe) Care este foarte energic şi vesel; zburdalnic; neastâmpărat. BUIÉSTRU n. Mers particular al calului şi al altor animale, în timpul căruia acestea calcă deodată cu ambele picioare din aceeaşi parte. BÚJENIŢĂ f. pop. reg. Muşchi afumat de 60

căprioară sau de iepure.

munca salariată şi deţine puterea de stat. ♦ Marea

BUJÍ//E ~i f. teh. Dispozitiv prevăzut cu doi

~e, pătură a clasei burgheze, care stăpâneşte

electrozi, între care se produce scânteia necesară

întreprinderile industriale mari şi băncile. ♦ Mica

aprinderii combustibilului unui motor cu aprindere

~e, categorie socială, intermediară între burghezie şi

electrică.

proletariat, formată din micii producători şi

BULDÓZER ~e n. Maşină alcătuită dintr-un

comercianţi. 2) înv. ist. (în societatea feudală)

tractor foarte puternic cu şenile, având în faţă o

Ansamblu de locuitori de la oraşe. 3) înv.

lamă mare de oţel, folosit în lucrări de terasament,

Totalitatea burghezilor (dintr-o ţară sau dintr-o

de deszăpezire a drumurilor etc.

localitate).

BULEVÁRD ~e n. Stradă urbană, largă şi dreaptă,

BURGHÍ//U ~e n. Unealtă, constând dintr-o tijă de

de mare circulaţie, de obicei plantată cu arbori pe

oţel spiralată cu muchii ascuţite, cu care prin rotaţie

margini.

se pot face găuri cilindrice într-un material solid;

BULEVARDIÉR ~ă (~i, ~e) adj. 1) rar Care este

sfredel. ~ electric. ~ de foraj. ♦ Regula ~ului,

propriu bulevardelor; de bulevard. 2) depr. (despre

regula prin care se asociază unei mişcări de rotaţie

spectacole, reprezentaţii etc.) Care este de valoare

un sens de înaintare de-a lungul axei de rotaţie.

dubioasă; în spiritul bulevardului; uşor.

BURLÁC ~i m. Bărbat neînsurat; holtei; celibatar.

BULÚC I adv. 1) În masă; cu grămada. 2) Unul

BURLÁN ~e n. 1) Tub de tinichea, prin care se

peste altul; înghesuindu-se.

scurge apa de ploaie de pe acoperişurile caselor. 2)

BULÚC II ~uri n. 1) Mulţime de oameni strânşi la

Tub de tinichea sau de olane, prin care trece fumul

un loc în dezordine; droaie; gloată. 2) înv. ist. (în

din sobă. 3) Tub de oţel, de mare rezistenţă, care se

Evul Mediu) Unitate militară formată din mercenari,

introduce în găurile sondelor pentru a susţine pereţii

având aproximativ efectivul unei companii.

acestora.

BULUCBÁŞ//Ă ~i m. înv. ist. Comandant de buluc.

BURLÉ//SC ~scă (~şti) adj. 1) Care este de un

BUMERÁNG ~uri n. 1) Armă a aborigenilor din

comism extravagant; foarte comic şi vulgar. Film ~.

Australia, din lemn curbat, care, fiind aruncată,

2) Care este foarte ridicol şi absurd; grotesc;

revine la locul iniţial, dacă n-a atins ţinta.

caraghios. O idee ~scă.

2) fig. Acţiune ostilă orientată împotriva cuiva, care

BÚRS//Ă I ~e f. Ajutor bănesc acordat (de către stat

însă se întoarce împotriva acelei persoane care a

sau de anumite organizaţii, instituţii, persoane etc.)

iniţiat-o.

unui elev sau student, pentru efectuarea studiilor;

BÚND//Ă ~e f. 1) Cojocel scurt, fără mâneci, din

pensiune acordată unui elev sau student.

piele de miel, împodobit cu ornament din piele sau

BÚRS//Ă II ~e f. 1) Reuniune periodică a unor

brodat cu fire de lână colorată. 2) Haină bărbătească

persoane pentru a negocia anumite hârtii de valoare

lungă şi largă din piei de oaie cu lâna în afară.

şi valute străine sau pentru a încheia tranzacţii de

BUNGÉT ~uri n. Codru sau porţiune de pădure

mărfuri. 2) Instituţie sau piaţă, unde au loc

deasă; desiş de pădure.

asemenea reuniuni. ♦ ~a neagră, comerţ clandestin.

BURGHEZÍ//E ~i f. 1) Clasă socială dominantă,

~a muncii, instituţie care înregistrează şomerii şi

care,

aranjează angajarea lor la lucru.

în

societatea

capitalistă,

stăpâneşte

principalele mijloace de producţie, exploatează

A BURZULUÍ burzuluiésc tranz. A face să se 61

burzuluiască.

BUTNÁR ~i m. pop. Meşter care face sau repară

A SE BURZULUÍ mă burzuluiésc intranz. înv. 1)

vase din doage (butoaie, căzi, putine etc.); dogar.

A se ridica la luptă împotriva nedreptăţilor (sociale

BUTONIÉR//Ă ~e f. 1) Tăietură mică într-un

şi/sau economice); a face răscoală; a se răscula; a se

obiect de îmbrăcăminte sau lenjerie, cu marginile

răzvrăti; a se revolta. 2) A se mânia brusc. 3) pop.

întărite, prin care se trece un nasture sau buton. 2)

(despre timp) A se schimba în rău; a deveni

Parte a reverului unei haine, unde se înfige o floare,

nefavorabil; a se strica. 4) (despre păr) A se face

o broşă.

vâlvoi; a se zbârli; a se ciufuli.

A BUTUCÍ butucésc tranz. înv. (persoane) A trage

BUST bústuri n. 1) Partea superioară a corpului

în butuci.

omenesc, de la cap până la brâu. 2) Sculptură care

BUZDUGÁN ~e n. 1) Măciucă sau ghioagă cu

reprezintă această parte a corpului omenesc.

măciulia ţintuită, folosită în trecut ca armă de luptă.

BÚTC//Ă ~i f. înv. Trăsură de lux, pe arcuri foarte

2) înv. Simbol al puterii domneşti.

flexibile; caleaşcă.

C CABÁZ ~i m. pop. reg. Persoană poznaşă; om

împletind. 2) (blocuri, case etc.) A uni la un cablu

năzbâtios şi glumeţ.

de telecomunicaţii. 3) înv. (telegrame, ştiri, veşti,

CABESTÁN ~e n. Dispozitiv de ridicat şi de

informaţii etc.) A transmite de la distanţă prin cablu

deplasat greutăţi pe distanţe relativ scurte, constând

telegrafic; a telegrafia.

dintr-un troliu cu arbore vertical pe care se

CÁBLU ~ri n. 1) Frânghie groasă din fire vegetale

înfăşoară cablul de tracţiune, folosit mai ales pe

sau metalice răsucite, folosită la tracţiune, la ridicat

nave şi pe autovehicule grele.

greutăţi etc. 2) Conductă formată dintr-un fascicul

CABÍN//Ă ~e f. 1) Cameră pentru pasageri la

de fire metalice izolate, servind la transportul

bordul unui vas (de navigaţie). 2) Încăpere mică

energiei electrice.

unde persoanele se pot izola pe o plajă pentru a se

CABOTÍN ~i m. 1) înv. ist. (în Franţa din trecut)

îmbrăca sau pentru a se dezbrăca. 3) Local rezervat

Actor ambulant. 2) Actor mediocru; comediant fără

piloţilor sau maşiniştilor, în avion şi în tren. 4) Loc

talent. 3) prin ext. Persoană care caută să obţină

special amenajat pentru şoferul unui camion. 5)

succes prin mijloace ieftine.

Încăpere mică amenajată într-un loc public, în care

A CABRÁ cabréz 1. intranz. 1) (despre animale

este instalat un post de telefon. 6) : ~ spaţială,

patrupede, mai ales despre cai) A se ridica pe

compartiment al unei nave cosmice în care stau

picioarele din urmă. 2) (despre avioane) A se ridica

astronauţii în timpul zborului; capsulă cosmică.

cu partea anterioară în sus. 3) fig. (despre persoane)

A CABLÁ cabléz tranz. 1) (fire metalice) A uni

A-şi manifesta revolta; a se revolta; a se indigna. 2.

prin răsucire sau împletire, în vederea confecţionării

tranz. (animale patrupede) A face să se ridice pe

unui cablu; a transforma în cablu, răsucind sau

picioarele din urmă. 62

CABRIOLÉT//Ă ~e f. Vehicul uşor, cu două roţi,

CADÉ//T II ~ţi m. înv.

ist. (în Rusia ţaristă)

cu capot mobil, tras de obicei de un singur cal;

Membru al partidului constituţional-democrat.

trăsurică uşoară; brişcă.

CADÍ//U ~i m. înv. ist. Judecător musulman care

CACOFONÍ//E ~i f. 1) Asociaţie de sunete

exercita funcţii civile şi religioase.

dezagreabile în vorbire. 2) muz. Amestec de sunete

A CADMIÁ cadmiéz tranz. (obiecte sau piese de

discordante; lipsă de armonie.

metal) A acoperi cu un strat subţire de cadmiu; a

CÁCTU//S ~şi m. bot. Plantă exotică, adaptată la

spoi cu cadmiu.

secetă prin tulpina cărnoasă şi grasă, plină cu suc

CADÓU ~ri n. 1) Obiect oferit unei persoane

apos sau lăptos, şi prin frunzele sale verzi în formă

pentru a-i produce plăcere; obiect primit sau oferit

de spini, cultivată (la noi) ca plantă ornamentală.

în dar; suvenir; prezent. A face ~. A oferi (cuiva)

A CADASTRÁ cadastréz tranz. 1) (proprietăţi

un ~. 2) înv. Divertisment (concert, bal, plimbare

funciare) A determina din punct de vedere

etc.) oferit unei dame.

cantitativ, prin lucrări de cadastru. 2) (bunuri

A CADRÁ cadréz intranz. A fi în acord deplin; a

imobiliare) A înscrie în cadastru.

se afla în armonie perfectă; a se potrivi; a se

CADÁVR//U ~e n. Corp al unui om sau al unui

armoniza; a concorda; a corespunde. A ~ cu ceva.

animal mort; trup neînsufleţit.

CADRÁN ~e n. 1) (la ceasuri, la aparate şi

CÁDĂ cắzi f. 1) Vas pentru îmbăiat. 2) Recipient

instrumente de măsurat) Suprafaţă plană sau

(de lemn, de metal sau de beton) pentru lichide,

rotundă, divizată şi gradată, pe care se deplasează

folosit în diverse operaţii tehnologice. 3) Vas conic

un ac, indicând o anumită valoare (de timp, de

din doage, în care se strivesc strugurii pentru a fi

presiune, de viteză, de diferenţă, de potenţial etc.)

lăsaţi să fermenteze; zăcătoare.

2) Arc care echivalează ca un sfert de cerc.

A CADENŢÁ cadenţéz tranz. 1) (melodii, versuri

CADRÍL ~uri n. 1) Dans de origine franceză, la

etc.) A reliefa prin elemente de cadenţă; a ritma. 2)

modă în sec. XIX, executat de patru perechi, cu

(mişcări) A conforma unei anumite cadenţe.

mişcări lente, în cursul căruia partenerii se schimbă

CADENŢÁ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. Care are cadenţă;

între ei. 2) Melodie după care se execută acest dans.

executat în cadenţă; ritmat. Pas ~. Frază ~tă.

CADRILÁ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. (despre ţesături)

CADÉNŢ//Ă ~e f. 1) Mişcare regulată şi uniformă;

Care are desene cu carouri contigue; ornat cu

ritm. 2) (în muzică, versificaţie, dans) Succesiune

carouri contigue.

regulată şi armonioasă a sunetelor sau a mişcărilor

CÁDR//U I ~e n. 1) Bordură rigidă, ovală sau

după o anumită frecvenţă; ritm; tact. 3) Succesiune

patrulateră, în care se fixează un obiect (un tablou,

regulată în timp (a unor elemente); ritm. 4) Număr

o fotografie, o oglindă, o sticlă etc.); ramă. 2)

de lovituri pe care o armă le poate trage pe minut.

Tablou sau fotografie dispusă într-o astfel de

5) Grad de iuţeală în sistemul de producţie; ritm al

bordură. 3) fig. Persoană foarte frumoasă. 4) Chenar

muncii. ~ înaltă.

de scânduri care acoperă spaţiul dintre tocul unei

CADÉ//T I ~ţi m. înv. ist. 1) (în Rusia ţaristă, în

uşi sau al unei ferestre şi perete; pervaz; ramă. 5)

Germania şi Franţa din trecut) Elev al unei şcoli

Deschizătură în zid formată de locul ocupat de o

militare; iuncher. 2) Fiu de nobil sau de ofiţer care

uşă sau de o fereastră. 6) Desen care mărgineşte o

se pregătea pentru cariera militară.

hartă, un text sau o fotografie. 7) Spaţiu care 63

cuprinde o imagine pe o peliculă fotografică sau

guvernator, judecător şi şef de poliţie.

cinematografică. 8) Schelet din bare de lemn, de

CAIMÁC ~uri n. 1) Strat subţire de grăsime care

metal sau de beton, folosit în diferite construcţii

se formează la suprafaţa laptelui fiert. 2) Spumă

(clădiri, poduri, galerii etc.) ca suport de rezistenţă;

care se formează la suprafaţa cafelii ca urmare a

osatură; carcas. 9) fig. Ansamblu de circumstanţe

fierberii.

materiale sau morale care înconjoară o persoană;

CAIMACÁM ~i m. înv. ist. (în Moldova

situaţie materială sau morală; ambianţă; climat;

medievală) Locţiitor al domnitorului, însărcinat cu

mediu; anturaj; atmosferă; decor. 10) prin ext.

adlministrarea Moldovei şi Ţării Româneşti până la

Ansamblu de limite prevăzute sau impuse într-o

instalarea pe tron a noului domn.

acţiune, într-o activitate, în soluţionarea unei

A CALÁ caléz tranz. (vehicule, organe sau piese

probleme etc.

de maşină) A imobiliza cu ajutorul unei cale; a pune

CÁDR//U II ~e n. 1) mai ales la pl. Efectiv de bază

în poziţie fixă.

care include oamenii dintr-o întreprindere, instituţie

CALAFÁT n. Material alcătuit din călţi (sau cărpe)

sau organizaţie. 2) mai ales la pl. Personal de

destrămat şi îmbibat cu smoală, cu care se etanşează

conducere şi de comandă din armată. 3) Persoană

bărcile şi punţile navelor.

care face parte din efectivul unei întreprinderi,

A CALAFATÁ calafatéz tranz. (spaţiile dintre

instituţii, organizaţii etc. ~ didactic.

scândurile de bordaj ale unei nave, bărci etc.) A

CADÚC ~ă (~i, ~e) adj. 1) (despre frunze, flori)

astupa cu calafat.

Care cade în fiecare an şi de timpuriu; cu

CALAMBÚR ~uri n. Joc de cuvinte fondat pe

proprietatea de a cădea devreme. 2) fig. Care este

echivocul rezultat din similitudinea sonoră a unor

sortit pieirii; trecător; muritor. 3) (despre acte

cuvinte cu sens distinct.

juridice) Care a căzut în desuetudine; fără putere

CALAMIT//ÁTE ~ắţi f. Nenorocire mare, care se

legală.

abate asupra unei colectivităţi; dezastru; catastrofă;

CAFTÁN ~e n. înv. ist. Haină lungă şl largă, de

urgie; flagel; prăpăd; cataclism.

culoare albă, împodobită cu fire de aur sau de

CALAP//ÓD ~oáde n. 1) Piesă de lemn de forma

mătase, pe care o purtau domnitorul şi boierii.

labei piciorului, pe care se lucrează încălţămintea

CAIÁF//Ă ~e f. 1) Persoană făţarnică; om care îşi

sau pe care se pune încălţămintea pentru a nu se

ascunde caracterul veritabil; ipocrit. 2) prin ext.

deforma. 2) Formă de lemn pe care se întind

Persoană aflată în serviciul cuiva pentru a culege şi

căciulile sau pălăriile; calup. 3) Obiect după care se

furniza informații; informator. CAÍC ~e n. 1) Ambarcaţie îngustă cu două catarge. 2) Luntre uşoară, lungă şi îngustă, încovoiată la capete. CAÍD I ~uri n. Catalog public sau particular în care se înscriu diferite date sau însemnări cu caracter administrativ; registru; catastif. CAÍ//D II ~zi m. ist. (în Africa de Nord) Funcţionar musulman care deţine concomitent funcţiile de

reproduc multiple exemplare identice; model; tipar; şablon; formă; calup. CÁL//Ă I ~e f. Piesă de forma unei prisme, din lemn sau din metal, care se aşează în faţa roţii unui vehicul pentru a-l imobiliza. CÁL//Ă II ~e f. mar. Încăpere în fundul unei nave, destinată încărăcăturilor care se transportă pe aceasta; hambar CÁL//Ă III ~e f. bot. Plantă erbacee perenă, din 64

familia araceelor, cu flori mari, albe, răsucite în

poate fi calculat; în stare să fie calculat; pasibil de a

formă de cornet, cultivată în scopuri decorative.

fi calculat.

CÁLC ~uri n. 1) Hârtie transparentă folosită la

CALCULÁ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. fig. (despre

calchiere. 2) Copie a unui desen tehnic executată pe

persoane) Care îşi calculează acţiunile; preocupat

această hârtie. 3) lingv. Fenomen de limbă constând

de propriile interese; socotit.

în atribuirea de sensuri noi, după un model străin,

CALCULAT//ÓR ~oáre n. 1) Dispozitiv tehnic

unor cuvinte şi expresii existente în limbă sau în

pentru

formarea unor cuvinte sau expresii noi prin

matematice şi logice. ~ de buzunar. 2) cibern.,

traducerea dintr-o limbă străină a elementelor

electron., tehn. inform. Instalaţie sau aparat

componente ale acestora. ~ semantic.

constituite din sisteme mecanice, electromecanice şi

CALCAVÚR//Ă ~i f. înv. Lovitură dată cu palma

electronice, cu ajutorul cărora se efectuează

sau cu un obiect; scatoalcă.

automat anumite operaţii matematice şi logice şi se

A CALCHIÁ calchiéz tranz. 1) (desene sau schiţe

prelucrează informaţii; computer; ordinator. 3)

tehnice) A copia cu ajutorul hârtiei de calc; a

Aparat electronic pentru prelucrarea şi vizualizarea

decalca. 2) (cuvinte, expresii, sensuri etc.) A forma

informaţiilor provenite de la o serie de periferice;

prin calc lingvistic.

computer;

A SE CALCIFICÁ se calcífică intranz. 1) (despre

Calculator numeric (sau digital). Calcultor

ţesuturi, oase etc.) A căpăta consistenţă prin

personal (sau PC).

depunerea sărurilor de calciu. 2) (despre substanţe)

CALDARẨM ~uri n. 1) Strat de material rezistent

A acumula (în cantităţi mari) carbonat de calciu.

(lemn, piatră, asfalt etc.) cu care se acoperă un

A CALCINÁ calcinéz tranz. (substanţe chimice) A

drum pentru a înlesni circulaţia pe orice timp al

supune acţiunii unei temperaturi înalte (în vederea

anului; pavaj. 2) Drum pietruit sau asfaltat.

eliminării apei, a unor compuşi volatili etc.).

CALE//ÁŞCĂ ~éşti f. Trăsură luxoasă şi elegantă

CÁLCUL I ~e n. 1) Ansamblu de operaţii

cu patru roţi pe arcuri foarte flexibile.

matematice efectuate în vederea determinării valorii

CALEIDOSC//ÓP ~oápe n. 1) Jucărie pentru copii

unei mărimi; socoteală. 2) mat. Succesiune de

constând dintr-un tub cilindric opac, în fundul

operaţii efectuate cu ajutorul unor simboluri ce

căruia sunt dispuse fragmente mobile de sticlă

reprezintă anumite valori. 3) fig. mai ales la pl.

colorată, care prin rotire produce o infinitate de

Ansamblu de reflecţii realizate în scopul de a obţine

combinaţii

un avantaj sau de a realiza o acţiune; planuri;

Succesiune rapidă de senzaţii sau de impresii vii şi

combinaţii; socoteli.

variate.

CÁLCUL II ~i m. med. Concreţiune care se

CALEMBÉC m. înv. Arbore exotic cu lemn negru,

formează în unele organe interne ca urmare a

plăcut mirositor.

depunerii de săruri minerale conţinute în lichidul

CALÉNDE f. pl. arh. (în Roma antică) Prima zi a

din organism; piatră. ~ biliar. ~ renal.

fiecărei luni. ♦ La ~le greceşti, niciodată.

A CALCULÁ calculéz tranz. 1) A determina prin

CÁLF//Ă ~e f. înv. Lucrător calificat care, după

calcul; a socoti. 2) fig. (planuri, proiecte) A elabora

perioada de ucenicie, era obligat să mai lucreze un

din timp. CALCULÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. Care

timp la patronul său.

efectuarea

automată

a

unor

ordinator. Calculator

de

imagini

calcule

electronic.

multicolore.

2)

fig.

65

A CALIBRÁ calibréz tranz. 1) (piese sau

(despre natură) Care se caracterizează prin lipsă de

semifabricate metalice) A prelucra mecanic pentru

agitaţie; aflat în stare de linişte deplină. 2) (despre

a obţine un anumit calibru. 2) (produse industriale

persoane) Care îşi stăpâneşte sentimentele şi

finite) A măsura pentru a determina calibrul. 3)

acţiunile; stăpân pe sine; cu stăpânire de sine. 3)

(produse agricole, puieţi etc.) A sorta după mărime

(despre sentimente şi manifestări ale oamenilor).

sau după calitate.

Care denotă stăpânire de sine; caracterizat prin

A CALICÍ calicésc 1. tranz. pop. A face să se

cumpănire; cumpănit.

calicească; a schilodi; a ologi; a schilăvi; a mutila.

CALM II n. 1) Lipsă de agitaţie în natură; stare de

2. intranz. pop. fam. A umbla cu cerutul; a cerşi.

linişte

A SE CALICÍ mă calicésc intranz. pop.

nervozitate; stăpânire de sine; sânge rece.

1) A

în

atmosferă;

acalmie.

2)

Lipsă

de

deveni calic; a căpăta o infirmitate fizică vizibilă; a

A CALMÁ calméz tranz. A face să se calmeze; a

se ologi; a se schilodi; a se schilăvi; a se mutila. 2)

linişti; a potoli; a astâmpăra; a domoli; a tempera.

fam. (despre persoane) A deveni sărac; a se ruina; a

A SE CALMÁ mă calméz intranz. A deveni calm;

sărăci; a scăpata. 3) fam. A manifesta zgârcenie; a

a se linişti; a se potoli; a se astâmpăra; a se domoli;

se zgârci; a se scumpi.

a se tempera.

CALÍF ~i m. ist. (la unele popoare orientale din

CALMÁN//T I ~tă (~ţi, ~te) adj. (despre

trecut) Conducător politic şi religios al statului,

substanţe, tratamente, factori etc.) Care calmează;

considerat drept succesor al lui Mahomed.

capabil să calmeze; sedativ; consolant; reconfortant.

CALIFÁT ~e n. 1) Teritoriu supus autorităţii unui

CALMÁNT II ~e n. Medicament care are

calif. 2) Durată de domnie a unui calif sau a unei

proprietatea de a calma durerea sau excitaţiile

dinastii musulmane. 3) Demnitate de calif.

nervoase. A administra (cuiva) un ~.

A CALIFICÁ calífic tranz. 1) A face să se califice.

CALOMNIATÓR ~i m. Persoană care calomniază;

2) (fiinţe sau obiecte) A caracteriza reieşind din

hulitor; defăimător; detractor; bârfitor; clevetitor.

calităţile interne sau externe, intrinsece sau

A CALOMNIÁ calomniéz tranz. (persoane) A

extrinsece; a numi; a face; a eticheta; a taxa; a

ataca cu calomnii; a defăima; a denigra; a bârfi; a

caracteriza.

blama; a cleveti; a detracta.

A SE CALIFICÁ mă calífic intranz. 1) A obţine

A SE CALOMNIÁ mă calomniéz intranz. A se

calificaţie; a însuşi cunoştinţe speciale; a se

ataca cu calomnii (cu cineva); a se bârfi; a se

specializa. 2) A obţine dreptul de a concura la o

defăima; a se denigra; a se cleveti.

etapă superioară (în competiţii sportive).

CALOMNÍ//E ~i f. Acuzaţie falsă care atacă

CALIFICÁ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) Care a obţinut

reputaţia sau onoarea cuiva; defăimare; bârfă;

o calificare profesională; pregătit profesional. 2)

detractare.

jur. (despre infracţiuni) Care este comis în

CALOMNI//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) adj. Care

circumstanţe agravante; săvârşit în împrejurări

conţine o calomnie; bazat pe calomnie; clevetitor;

speciale. Furt ~.

defăimător; denigrator. Acuzaţii ~oáse.

A CALIGRAFIÁ caligrafiéz tranz. (caractere,

CALORIFÉR ~e n. 1) Instalaţie de încălzire a

litere) A scrie caligrafic.

interiorului caselor cu ajutorul unui fluid (abur, aer

CALM I cálmă (cálmi, cálme) adj. şi adverbial 1)

sau apă caldă) încălzit într-o centrală termică şi care 66

circulă printr-un sistem de ţevi şi de corpuri de

stabilind relaţii de familiaritate; prieten; amic;

încălzire. 2) Bloc din această instalaţie de încălzire,

tovarăş.

constând din tuburi sau coloane tubulare, prin care

CAMARADERÍE f. Relaţie (familiară) între

circulă un fluid cald; radiator.

camarazi;

CALÓT//Ă ~e f. 1) Parte a unei sfere obţinută prin

prietenie; tovărăşie.

secţionarea acesteia cu un plan; emisferă. ~ă

CAMARÍL//Ă ~e f. 1) ist. Grup de curteni din

sferică. 2) Boltă cu suprafaţa interioară în formă de

anturajul regelui (sau al unui şef de stat) care

semicerc. 3): ♦ ~ă craniană, partea superioară

influenţează politica statului (de obicei, în interesul

rotunjită a cutiei craniene; boltă craniană. 4) Parte a

lor personal). 2) prin ext. Grup de intriganţi

unei pălării care acoperă creştetul capului şt este

(politici) cu mare forţă de influenţă.

mărginită de boruri. 4) Bonetă mică ce acoperă

CÁM//ĂTĂ ~ete f. Dobândă (excesivă) încasată de

numai vârful capului; tichie.

o persoană pentru sumele date cu împrumut.

CALP cálpă (cálpi, cálpe) adj. şi adverbial 1) înv.

CAMBIÁL ~ă (~i, ~e) adj. Care ţine de cambie; de

(despre monede) Care este imitat în scopuri

cambie. Drept ~. Act ~.

frauduloase;

fals;

CÁMBI//E ~i f. Document financiar prin care

contrafăcut. 2) şi adverbial fig. Care este lipsit de

semnatarul se obligă să achite la un anumit termen

valoare şi sinceritate; făţarnic; ipocrit; prefăcut.

o sumă de bani.

Vorbe care sună ~.

CÁMBIUM n. Ţesut vegetal dintre lemn şi liber

CALTABÓŞ ~i m. Varietate de cârnaţ făcut din

care asigură creşterea în grosime a tulpinii şi

măruntaie de porc amestecate cu orez şi mirodenii.

rădăcinii.

CALÚP ~uri n. pop. 1) Obiect după care se

A CAMBRÁ cambréz tranz. A face să se

reproduc multiple exemplare identice; model; tipar;

cambreze; a arcui; a curba; a încovoia; a coroia.

şablon; formă; calapod. 2) Bucată de material

A SE CAMBRÁ mă cambréz intranz. A căpăta

(săpun, brânză etc.) de formă paralelipipedică. 3)

formă de arc; a se arcui; a se curba; a se încovoia; a

Formă de lemn pe care se întind căciulile sau

se coroia.

pălăriile; calapod.

CAMELEÓN ~i m. 1) Reptilă arboricolă şi

CALVÁR ~uri n. Succesiune de suferinţe fizice

insectivoră care are proprietatea de a-şi modifica

sau morale grele; chin îndelungat şi dureros.

culoarea corpului în funcţie de mediul înconjurător.

CALVINÍSM n. ist. rel. Curent religios reformator

2) fig. Persoană care îşi schimbă cu facilitate

în biserica catolică, apărut în sec. XVI în Franţa.

opiniile

A CALVINIZÁ calvinizéz tranz. ist. A face să se

circumstanţele de moment.

calvinizeze.

CAMÉLI//E ~i f. 1) Arbust ornamental, originar

A SE CALVINIZÁ mă calvinizéz intranz. ist.A

din China şi din Japonia, cu frunze ovale,

trece la calvinism; a deveni calvinist; a dopta

strălucitoare şi persistente, cu flori mari şi foarte

calvinismul.

frumoase. 2) Floare a acestui arbust. „Dama cu ~i”

CAMARÁ//D ~zi m. 1) Tovarăş de arme. 2) prin

CAMELÓT//Ă ~e f. 1) Marfă de valoare mică. 2)

ext. Persoană care îşi petrece timpul liber cu alte

Lucru de cârpaci; obiect de calitate proastă.

persoane, având deprinderi şi ocupaţii comune şi

CAMERÍ//ST ~şti m. înv. Om de serviciu, care

cu

autenticitate

aparentă;

legătură

şi

prietenească;

conduita,

în

colegialitate;

conformitate

cu

67

îngrijea camerele într-o instituţie; odăiaş.

A SE CAMUFLÁ mă camufléz intranz. 1) A se

CAMERÍST//Ă ~e f. 1) înv. Femeie aflată în

proteja de vederea inamicului; a se ascunde de

serviciul personal al unei doamne; fată în casă. 2)

inamic prin diverse mijloace şi procedee. 2) prin

Femeie de serviciu, care face curat în camerele unui

ext. A se ascunde sub aparenţe înşelătoare cu scopul

hotel, motel etc.

de a induce în eroare; a se masca; a se deghiza; a se

CAMIZÓL ~e n. înv. Haină scurtă pentru femei, cu

travesti.

mâneci, purtată în casă.

CAMUFLÁJ ~e n. 1) Artă de camuflare a tehnicii,

A CAMPÁ campéz intranz. A se stabili într-un

a obiectivelor şi a trupelor militare. 2) Material

campanament.

întrebuinţat pentru camuflare.

CAMPÁNI//E ~i f. 1) Ansamblu de operaţii

CANÁBIS n. livr. 1) Cânepă indiană. 2) Substanţă

militare; expediţie militară. 2) Acţiune politică,

cu proprietăţi toxice, extrasă din cânepă indiană;

economică, culturală, comercială etc., susţinută de

stupefiant obţinut din cânepă indiană.

importante mijloace de propagandă şi promovare. ~

CANÁF ~uri 1) n. Element ornamental de formă

electorală. ~ agricolă. ~ de presă. ~ publicitară. ~

conică sau rotundă, constând dintr-un mănunchi de

promoţională.

fire legate sau împletite cu care se împodobesc

CAMPÉ//STRU ~stră (~ştri, ~stre) adj. poet. rar

diferite obiecte; ciucure; motocel; pompon.

Care este caracteristic câmpului (sau vieţii de la

CANÁLI//E ~i f. Persoană care săvârşeşte fapte

ţară); de câmp; câmpenesc; pastoral; bucolic.

nedemne; nemernic; mişel; ticălos.

Tablou ~.

A CANALIZÁ canalizéz tranz. 1) (cursuri de apă)

CÁMPUS ~uri n. 1) ed. (în învăţământul superior)

A direcţiona printr-un canal. 2) (localităţi, terenuri,

Complex cuprinzând ansamblul de construcţii şi

sisteme tehnice) A prevedea cu canale de scurgere;

dotări necesare pentru învăţământ, cercetare, locuit,

a dota cu sistem de scurgere. 3) fig. (acţiuni) A

agrement etc. 2) Teren pe care este situat un

orienta într-o anumită direcţie.

asemenea complex din învăţământul superior, cu

CANAP//EÁ ~ele f. Mobilă în formă de scaun

toate dotările necesare. ~ universitar.

lung, cu spătar şi cu braţe, de obicei capitonate, pe

CAMPIÓN ~i m. 1) Persoană sau echipă care

care se poate şedea şi dormi.

obţine cele mai bune rezultate (într-o competiţie

CANÁR ~i m. Pasăre cântătoare exotică originară

sportivă, într-un concurs etc.). 2) fig. Persoană care

din insulele Canare, de talie mică, cu penaj de

susţine o cauză cu multă ardoare; luptător înflăcărat

culoare galbenă.

al unei cauze.

A CANARISÍ canarisésc tranz. (nave) A înclina

A CAMUFLÁ camufléz tranz. 1) milit. (surse de

transversal, descoperind parţial carena, în vederea

lumină) A ascunde pentru a nu fi văzut în timpul

curăţării sau reparaţiei.

nopţii, ca să nu servească drept ţintă pentru inamic.

A SE CANARISÍ se canariséşte intranz. (despre

2) (obiective militare) A ascunde de inamic, prin

nave)

diverse mijloace şi procedee. 3) A face sau a

dezechilibrului sau a unei spărturi.

determina să se camufleze. 4) prin ext. A prezenta

CANÁT ~uri n. Parte mobilă a unei uşi, a unei

sub aparenţe înşelătoare, cu scopul de a induce în

porţi sau ferestre.

eroare. ~ adevărul.

CANAVÁ ~le f. 1) Pânză rară, din fire groase de

A

se

înclina

transversal

din

cauza

68

bumbac, care serveşte drept fundal pentru o

A CANELÁ caneléz tranz. (piese, coloane) A

broderie. 2) prin comp., fig. Ansamblu de momente

înzestra cu caneluri (prin aşchiere).

principale dintr-o operă literară; planul schiţat al

CANELÚR//Ă ~i f. Şanţ îngust, făcut pe suprafaţa

unei lucrări literare.

unui obiect (piesă, arbore, coloană etc.).

CANCÁN I ~uri n. 1) Dans excentric francez, de

CÁNGE cắngi f. 1) Prăjină de lemn prevăzută cu

cabaret, executat de femei, pe o melodie vioaie. 2)

un cârlig de fier la un capăt, care serveşte la

Melodie după care se execută acest dans.

împingerea sau la apucarea unor obiecte aflate la

CANCÁN II ~uri n. 1) mai ales la pl. Pălăvrăgeală

distanţă. 2) Formaţie cornoasă, ascuţită şi curbată

calomnioasă răspândită pe seama cuiva; vorbe

de la vârful degetelor unor animale (reptile, păsări,

răutăcioase despre cineva; bârfeală; bârfe. 2)

mamifere), care serveşte drept organ de apărare şi

Întâmplare sau faptă scandaloasă, devenită publică.

de atac; gheară ascuţită şi încovoiată, la unele păsări

CANCELÁR ~i m. 1) (în Austria şi Germania) Şef

răpitoare.

al guvernului. 2) ist. (în unele ţări din Evul mediu)

A SE CANGRENÁ se cangreneáză intranz.

Şef al cancelariei şi al arhivelor statului.

(despre ţesuturile unui organism animal) A

CÁNCER n. 1) med. Tumoare malignă, constând în

contracta o cangrenă; a deveni cangrenos.

multiplicarea dezordonată a celulelor dintr-un ţesut;

CANIBÁL ~i m. şi adjectival 1) Animal care se

neoplasm; rac. 2) Boală a plantelor provocată de

hrăneşte cu indivizi din aceeaşi specie. 2) Persoană

unele ciuperci şi bacterii parazite. 3) Semn zodiacal,

care se hrăneşte cu carne de om; antropofag. 3) fig.,

situat pe locul al patrulea şi corespunzând perioadei

depr. Om care vădeşte cruzime excesivă; persoană

dintre 22 iunie şi 22 iulie.

feroce.

A CANCERIZÁ cancerizeáză tranz. A face să se

CANIBÁLIC ~ă (~i, ~e) adj. Care ţine de canibali;

cancerizeze.

propriu canibalilor; de canibal. Ferocitate ~ă.

A SE CANCERIZÁ se cancerizeáză intranz. A se

CANIBÁLISM n. 1) Practică a canibalilor;

transforma în cancer; a deveni canceros. Tumoarea

obişnuinţă de a se hrăni cu carne de om;

s-a ~at.

antropofagie. 2) fig. Caracter feroce; ferocitate;

CANDELÁBR//U ~e n. Suport de luminat, cu mai

cruzime.

multe braţe pentru luminări sau becuri electrice,

CANÓE f. 1) sport Ambarcaţie sportivă uşoară,

suspendat de plafon.

condusă cu o pagaie. 2) sport Gen de sport practicat

CANDÍ//D ~dă (~zi, ~de) adj. 1) Care are

cu astfel de ambarcaţie. 3) Ambarcaţie îngustă şi

candoare; plin de candoare; inocent; neprihănit;

lungă, făcută dintr-un trunchi de copac scobit, din

pur; ingenuu; cast. 2) (despre manifestări ale

scoarţă de copac sau din piei cusute (folosită de

oamenilor) Care exprimă candoare; caracterizat

amerindieni, de populaţia din Oceania etc.); pirogă.

prin candoare. Privire ~dă.

CAN//ÓN ~oáne n. 1) bis. Lege ecleziastică. 2)

A CANDIDÁ candidéz intranz. 1) A fi candidat; a

bis. Dogmă bisericească. 3) Regulă de conduită. 4)

fi propus în calitate de candidat (la un concurs, la

Ansamblu de cărţi religioase, considerate ca fiind

un post etc.). 2) A-şi înainta candidatura.

inspirate de Dumnezeu. 5) Pedeapsă aplicată pentru

CANDOÁRE f. Curăţenie morală; nevinovăţie;

încălcarea legilor bisericeşti. 6) Suferinţă fizică sau

inocenţă; puritate; simplitate; ingenuitate.

morală cumplită; caznă; tortură; supliciu. 7) est. 69

Principiu în artă care se cere a fi urmat cu stricteţe.

CANT//ÓN ~oáne n. 1) Clădire aflată în imediata

8) prin ext. Regulă rigidă, bazată pe principii

apropiere a unei căi de comunicaţie, în care se

formale. 9) muz. Compoziţie riguroasă, pentru două

păstrează diferite utilaje şi care serveşte drept

sau mai multe voci care execută aceeaşi melodie

locuinţă pentru persoana care supraveghează calea

într-o anumită succesiune. 10) Cântec bisericesc.

de comunicaţie. 2) Subdiviziune silvică condusă de

CANONÁD//Ă ~e f. Ansamblu de trageri de

un pădurar. 3) Locuinţă a pădurarului; casa

proiectile, executate concomitent de mai multe

pădurarului.

piese de artilerie.

administrativ-teritorială. 5) Fiecare dintre statele

CANON//EÁLĂ ~éli f. pop.

4)

(în

unele

ţări)

Diviziune

Suferinţă cumplită; tortură; supliciu; chin.

care compun Federaţia Elveţiană.

A CANONÍ canonésc tranz. A face să se

A CANTONÁ cantonéz intranz. (despre militari)

canonească; a supune unui canon; a chinui; a

A

munci; a tortura.

cantonament.

A SE CANONÍ mă canonésc intranz. A se supune

CANTONAMÉNT

unui canon; a suporta o suferinţă morală grea; a se

temporară a trupelor într-o localitate, efectivul fiind

căzni; a se chinui; a se munci; a se trudi.

cazat pe la case particulare. 2) Loc de cantonare a

CANÓNIC I ~i m. 1) Preot catolic care face parte

trupelor; cartier. 3) Loc special de cazare a

din consiliul episcopal. 2) Superior al unei

sportivilor în vederea pregătirii lor pentru a

catedrale.

participa la o competiţie sportivă.

CANÓNIC II ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de

CANTONIÉR ~i m. Persoană însărcinată cu

canoane; propriu canoanelor. 2) Care este bazat pe

supravegherea şi întreţinerea unui canton.

canoane; în conformitate cu canoanele. 3) Care

CANŢONÉT//Ă ~e f. 1) Cântec popular italian, de

coincide

proporţii reduse. 2) Poezie lirică italiană constituită

cerinţelor

bisericeşti;

recunoscut

de

se

stabili

într-un ~e

cantonament; 1)

milit.

a

face

Staţionare

biserică.

din versuri scurte. 3) Cântec scurt.

CANONIÉR//Ă ~e f. Navă militară mică şi uşoară,

CÁNURĂ

echipată cu tunuri şi folosită pe fluvii şi în

pieptenului după dărăcit.

apropierea coastei la patrulare, escortare şi în

CAPÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. 1) (urmat de

serviciul de pază.

determinări introduse cu prepoziţia de) Care poate;

A CANONIZÁ canonizéz tranz. rel. (persoane

în stare; apt. 2) Care posedă calităţi deosebite; dotat

decedate) A trece în rândul sfinţilor; a ridica la rang

cu calităţi necesare. Elev ~. Director ~.

de sfânt; a sfinţi; a sanctifica; a sacraliza.

CAPACIT//ÁTE ~ắţi f. 1) Cantitate care poate

CANOTÁJ n. sport Gen de sport nautic, practicat

încăpea într-un recipient; volum. 2) Proprietate a

în ambarcaţii cu vâsle.

unui corp sau sistem de a conţine o anumită

CANOTÓR ~i m. Sportiv care practică canotajul.

cantitate de substanţă sau de energie. 3) Posibilitate

CANTÁT//Ă ~e f. muz. Compoziţie muzicală

de acţiune; facultate; aptitudine. 4) Proprietate de

religioasă sau profană, cu caracter solemn sau liric,

pătrundere în esenţa lucrurilor; competenţă.

pentru voci, solo, cor şi orchestră.

A CAPELÁ capeléz tranz. mar. (cabluri, parâme)

CANTÍN//Ă ~e f. Local unde se serveşte masa, pe

A lega de un catarg.

lângă o întreprindere sau instituţie. ~ studenţească.

CAPÉL//Ă I ~e f. Şapcă de postav cu cozoroc,

f. Lână scurtă rămasă

în dinţii

70

purtată de militari.

pânză, piele etc.); a tapisa. 2) (uşi, pereţi) A acoperi

CAPÉL//Ă II ~e f. 1) muz. Ansamblu coral care

cu un material izolator de zgomote. 3) (pereţii unei

întruneşte un număr mare de corişti. 2) Orchestră de

încăperi) A acoperi cu tapet; a tapeta.

proporţii reduse.

CAPITONÁ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. Care a fost supus

CAPÉL//Ă III ~e f. 1) Biserică mică într-un cimitir

capitonării; căptuşit. Uşă ~tă.

sau într-o clădire; paraclis; oratoriu. 2) Parte a

CAPITÓLIU m. la sing. 1) (în Roma antică)

bisericii unde se află altarul.

Colină unde se află o mică cetate cu templul lui

CAPELMÁI//STRU ~ştri m. muz. 1) Dirijor al

Zeus. 2) (în unele ţări) Edificiu public care serveşte

unei orchestre mici. 2) Dirijor al unei fanfare

drept centru al vieţii municipale şi politice.

militare.

A CAPITULÁ capituléz intranz. 1) A se preda

CAPICHEHÁIE ~ m. v. CAPUCHEHAIE.

unui inamic printr-un pact. 2) fig. A-şi abandona

CAPIŞ//ÓN ~oáne n. Bonetă largă de stofă sau de

poziţia; a ceda în fata greutăţilor.

lână, care acoperă capul, formând partea superioară

CAPITULÁN//T

a unui mantou, a unei pelerine sau scurte.

capitulează. 2) fig. Om laş, care evită acţiunile

CÁPIŞTE f. înv. ist. 1) Templu sau altar păgân

făţişe.

destinat zeităţilor din antichitate. 2) Biserică de rit

CAPODÓPER//Ă ~e f. Operă artistică care atinge

neortodox.

perfecţiunea.

CAPITÁL I ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care este foarte

CAP//ÓT I ~oáte n. Haină comodă, lungă şi largă,

important;

de casă; halat.

de

primă

importanţă;

esenţial;

~ţi

m.

1)

Persoană

care

primordial; principial; suprem; cardinal. 2) tipogr.

CAP//ÓT II ~oáte n. înv. ist. Manta boierească sau

(despre caractere tipografice) Care are dimensiuni

militară.

mai mari şi o formă distinctă; majuscul; verzal. 3)

A

(despre litere) Care este mai mare decât literele

autovehicule) A se răsturna peste cap în urma unui

obişnuite, fiind folosit la începutul frazei sau al

accident. 2) (despre avioane) A cădea, intrând cu

versurilor şi al numelor proprii; majuscul; verzal.

partea anterioară în pământ.

CAPITÁL II ~uri n. 1) econ. Avuţie sub formă de

CAPÓT//Ă ~e f. 1) Acoperitoare metalică, care

bani, mărfuri, bunuri materiale. Capital mobil şi

protejează un motor. 2) (la autovehicule) Acoperiş

imobil. 2) Sumă de bani investiţi într-o afacere. 3)

pliabil.

Ansamblu de mijloace de producţie. 4) fig.

CAPRICI//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) adj. (despre

Totalitate de bunuri intelectuale, spirituale sau

persoane şi manifestările lor) Care are capricii; cu

morale. Capital de cunoştinţe.

capricii; cu mofturi; cu toane; inconsecvent;

A CAPITALIZÁ capitalizéz 1. tranz. (sume de

schimbător; mofturos. Copil ~. Decizie ~oasă. 2)

bani) A transforma în capital. 2. intranz. A acumula

(despre lucruri) Care îşi modifică deseori forma; cu

capital.

aspect variabil. Construcţie ~oasă. Modă ~oasă.

CAPITÉL ~uri n. arhit. Parte superioară a unei

Proiect ~. 3) fig. (despre timp) Care se schimbă des

coloane sau a unui pilastru.

şi pe neaşteptate; schimbător. Vreme ~oásă.

A CAPITONÁ capitonéz tranz. 1) (obiecte de

CAPRÍCI//U ~i n. 1) Dispoziţie de moment, bruscă

mobilier) A acoperi cu materiale speciale (stofă,

şi stranie; moft; naz; toană. 2) Dorinţă extravagantă

CAPOTÁ

capotéz

intranz.

1)

(despre

71

şi trecătoare. 3) Modificare imprevizibilă şi

A CAPTÁ captéz tranz. 1) (lichide, gaze) A

frecventă. ~ile modei. 4) Compoziţie muzicală

colecta într-un recipient special. 2) fig. (persoane)

instrumentală sau vocală, de formă liberă, cu

A atrage de partea sa cu ajutorul unor şiretlicuri; a

caracter de improvizaţie, care prezintă surprize

prinde în mreji; a ademeni.

compoziţionale şi treceri neaşteptate.

CAPTÍV ~ă (~i, ~e) adj. şi substantival 1) Care

CAPRICÓRN n. 1) Constelaţie din emisfera

este făcut prizonier în timpul războiului; prins şi

australă. 2) Semn zodiacal situat pe locul al zecelea

privat de libertate. 2) Care sa află în stare de

şi corespunzând perioadei dintre 22 decembrie 21

constrângere; supus unei constrângeri.

ianuarie.

A CAPTIVÁ captivéz tranz. 1) (persoane) A

A CAPSÁ capséz tranz. 1) (obiecte, foi) A prinde

preocupa în întregime; a absorbi. 2) A face captiv

cu o capsă. 2) A prevedea cu o capsă.

prin însuşiri deosebite; a prinde în mreji; a capta; a

CAPSAT//ÓR ~oáre n. Dispozitiv de birou, care

ademeni; a fermeca; a subjuga; a fascina.

serveşte la prinderea foilor de hârtie cu ajutorul

CAPTIVÁN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. Care captivează;

capselor.

cu proprietate de a captiva. Film ~. Lectură ~tă.

CÁPS//Ă ~e f. 1) Piesă metalică folosită la legarea

CAPTIVÁ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. Care a fost supus

unor foi de hârtie, la încheierea unor obiecte de

captivării; reţinut prin seducţie; cucerit; fermecat;

îmbrăcăminte sau de încălţăminte şi la consolidarea

subjugat.

unei butoniere. 2) Dispozitiv prevăzut cu materie

CAPTIVITÁTE f. Stare de captiv; lipsă de

explozivă, folosit ca detonator la cartuşele armelor

libertate; prizonierat.

de foc la provocarea unei explozii.

A CAPTURÁ capturéz tranz. 1) (unităţi militare,

A CAPSULÁ capsuléz tranz. (sticle) A închide

militari) A face prizonier; a lua în prizonierat. 2)

ermetic cu o capsulă.

(bunuri materiale aparţinând inamicului) A lua în

CAPSÚL//Ă ~e f. 1) Fruct cu învelitoare uscată şi

posesie prin luptă. 3) (răufăcători) A retine, privând

dură, în care se dezvoltă şi se păstrează până la

de libertate; a prinde. 4) (animale sălbatice) A lua

maturitate seminţele unor plante. 2) Formaţie

în stăpânire, folosind diverse mijloace; a prinde.

anatomică cu funcţie de învelitoare. ~ă articulată.

CAPTÚR//Ă ~i f. 1) Bun material capturat de la

~ă bacteriană. 3) Înveliş solubil, în care se conţin

inamic; pradă de război; trofeu. 2) tehn. inform.

diverse medicamente cu gust dezagreabil. 4) Vas

Informaţie audio sau video înregistrată în calculator

semisferic, de metal sau dintr-un material refractar,

cu ajutorul plăcii video sau al plăcii de sunet. ~ de

care serveşte la încălzirea sau la evaporarea unor

ecran.

substanţe chimice în condiţii de laborator. 5)

CAPUCHEHÚIE f. ist. Reprezentant sau agent

Cilindru mic de metal, care conţine bioxid de

diplomatic al domnitorului la Poarta Otomană.

carbon sub presiune, folosit la prepararea unei

CAPUGÍ//U ~i m. ist. Persoană trimisă de sultan în

băuturi gazoase în sifoane speciale. 6) Capac

scopul de a schimba domnitorul.

metalic cu care se astupă unele sticle. 7): ♦ ~ă

CARÁCTER ~e n. 1) Ansamblu de proprietăţi

cosmică sau spaţială, aparat cosmic de formă

psihice şi morale fundamentale care condiţionează

sferică, în care se instalează cosmonauţii în timpul

comportamentul, ideile şi acţiunile unei persoane;

zborului.

natură; temperament; fire. ~ optimist. 2) Ansamblu 72

de dispoziţii înnăscute, care constituie structura

substantival Care provoacă râsul; în stare să

psihică a unui individ. ~ flegmatic. 3) Personalitate

stârnească râsul; comic; ridicol.

care demonstrează fermitate în acţiuni. ~ puternic.

CARAGHIOSLẤC ~uri n. 1) Faptă sau vorbă

4) Proprietate morală care se manifestă prin

caraghioasă; lucru care provoacă râsul. 2) Faptă sau

perseverenţă, vigurozitate şi corectitudine. A avea

glumă nepotrivită, de prost gust.

~. 5) Erou literar dotat cu proprietăţi psihice şi

CARAMBÓL ~uri n. 1) (la jocul de biliard)

morale complexe. 6) Semn particular al unui lucru

Atingere cu bila proprie a celorlalte două bile (prin

sau al unei persoane, care exprimă un aspect

care se marchează un punct). 2) Punct marcat astfel.

remarcabil; proprietate; indice; marcă; calitate;

A CARAMBOLÁ caramboléz tranz. (bile de

atribut; trăsătură; particularitate. ~ ereditar. 7)

biliard) A lovi, realizând un carambol.

Ansamblu de trăsături care denotă specificul

CARAMÉL ~uri n. Zahăr topit de culoare brună-

personal; originalitate. Stil lipsit de ~. 8) Formă

roşcată, obţinut prin deshidratare la încălzire şi

particulară de existentă; fel de a fi; mod. 9) Semn

folosit în cofetărie şi la colorarea unor băuturi.

convenţional. ~ algebric. 10) Ansamblu de semne

CARAM//EÁ ~éle f. v. CARAMELĂ.

de scriere sau de tipuri de imprimare. ~e grase. ~e

CARAMÉL//Ă ~e f. Bomboană cu caramel.

italice. ~e gotice. 11) tehn. inform. Semnal sau

A CARAMELIZÁ caramelizéz tranz. (zahăr) A

element de informaţie folosit în codul unui

face să se caramelizeze. 2) (apă sau alte lichide) A

calculator.

amesteca cu caramel.

CARACTERÍSTIC

~ă

(~i,

~e)

adj.

Care

A SE CARAMELIZÁ se caramelizează intranz.

reprezintă proprietăţile de bază ale unui caracter; cu

(despre zahăr) A se transforma în caramel.

funcţie

specific;

CARANTÍNĂ f. 1) Izolare preventivă de durată

particular;

variabilă (la origine de patruzeci de zile), impusă

de

distinctiv;

semn

remarcabil;

determinant;

tipic;

esenţial;

personal; propriu.

călătorilor şi mărfurilor care au fost în contact cu un

CARACTERÍSTIC//Ă ~i f. 1) Marcă distinctivă;

bolnav contagios sau care vin dintr-o ţară sau

trăsătură particulară. ~ a motorului. 2) Curbă care

regiune unde bântuie o epidemie. 2) Punct sanitar

reprezintă relaţiile dintre diferite mărimi variabile

special amenajat pentru cercetarea şi izolarea

ale unor fenomene, sisteme sau dispozitive tehnice.

persoanelor, vaselor şi mărfurilor care vin dintr-o

A

ţară sau dintr-o regiune bântuită de o epidemie.

CARACTERIZÁ

caracterizéz

tranz.

1)

(persoane, lucruri) A descrie, indicând trăsăturile

CARAPÁCE f. Organ dur, format din tegumente

caracteristice; a defini. 2) (persoane) A prezenta ca

osoase care protejează corpul unor animale; ţest.

aparţinând

CARÁT ~e n. 1) Cantitate de aur curat conţinută

în

mod

inerent.

Modestia

îl

caracterizează.

într-un aliaj al acestui metal şi constituind a

CARACÚD//Ă ~e f. 1) Peşte dulcicol teleostean, de

douăzeci şi patra parte din masa totală. 2) Unitate

baltă, de talie mică, cu corpul plat şi lung. 2) Peşte

de măsură pentru masa pietrelor preţioase, egală cu

mic. 3) fig. Participant la o adunare sau membru al

0,2 g.

unei organizaţii sau al unui partid, care nu are nici o

CARAÚL//Ă ~e f. 1) Serviciu constând în

importanţă.

supravegherea unor obiective militare sau a unei

CARAGHI//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) adj. şi

stări de lucru; pază; strajă; gardă. 2) Soldat sau grup 73

de soldaţi care are misiunea de a supraveghea un

pentru a înlesni torsul); a dărăci; a scărmăna.

loc sau o persoană; pază; gardă; strajă; santinelă.

CARDIÁC ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de inimă;

CARAVÁN//Ă ~e f. 1) Grup. de persoane şi de

propriu inimii. Arteră ~ă. Nerv ~. Insuficienţă ~ă.

animale de povară, mai ales, cămile, care merg în

Centru ~. Muşchi ~. Nevralgie ~ă. 2) şi

şir şi care transportă mărfuri prin pustiuri. 2) Grup

substantival Care suferă de inimă; bolnav de inimă.

de persoane sau de vehicule care urmează acelaşi

CARDINÁL I ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care este foarte

itinerar.

important;

CARAVANSERÁI ~uri n. (în ţările din Orient)

primordial; principal; fundamental; suprem. 2): ♦

Han mare pentru caravane.

Punct ~, fiecare dintre cele patru puncte de reper

CARAVÉL//Ă ~e f. Navă rapidă cu pânze, de tonaj

(nord, sud, est, vest) care permit orientarea în

mic sau mediu, folosită de spanioli şi portughezi în

spaţiu. 3): ♦ Numeral ~, numeral care exprimă un

sec. XV-XVI pentru călătorii în scopul de a

număr întreg sau un număr determinat de obiecte.

descoperi pământuri noi.

CARDINÁL II ~i m. Prelat care ocupă cel mai

CARBONÁR ~i m. ist. (în Italia din sec. XIX)

înalt post în ierarhia bisericii catolice, după cel de

Membru al unei organizaţii secrete care lupta pentru

papă, având funcţia de consilier papal şi participând

libertatea naţională.

la guvernarea bisericii.

CARBONIFÉR ~ă (~i, ~e) adj. 1) (despre roci,

CARDIOGRÁF ~e n. Aparat care execută

terenuri) Care conţine zăcăminte de cărbuni; cu

înregistrarea grafică a activităţii cardiace.

cărbuni în componenţă. 2) Care ţine de extracţia şi

A CARENÁ carenéz tranz. 1) (nave) A repara în

prelucrarea cărbunilor; referitor la extracţia şi

partea carenei. 2) (nave) A curaţa de corpurile

prelucrarea cărbunilor. Proces ~.

străine (alge, scoici etc.), lipite de carenă. 3) (nave)

A CARBONIZÁ carbonizéz tranz. A face să se

A instala pe o coastă, în vederea reparaţiei. 4)

carbonizeze.

(vehicule de mare viteză) A acoperi cu tablă pentru

A SE CARBONIZÁ se carbonizează intranz. 1)

a micşora rezistenţa aerodinamică.

(despre substanţe) A se transforma în carbon. 2)

CARÉU ~ri n. 1) Suprafaţă cu patru unghiuri

(despre lemne) A se preface în cărbuni prin ardere.

drepte şi cu patru laturi rectilinii egale. 2) mil.

3) (despre materii organice, cărbuni) A se

Trupă dispusă în formă de pătrat pentru a putea

descompune sub acţiunea unei surse puternice de

respinge atacul inamicului din patru părţi. 3) Grup

căldură.

de persoane sau de obiecte dispuse în formă de

A CARBURÁ carburéz tranz. 1) (fier sau aliaje

pătrat. 4) (la unele jocuri sportive) Suprafaţă

ale acestuia) A trata cu carbon. 2) (carburanţi) A

delimitată cu linii albe, în care se aplică unele reguli

amesteca cu aer.

speciale. 5) (pe navele maritime) Cameră comună,

CÁRCER//Ă ~e f. (în închisori, cazărmi, şcoli)

unde ofiţerii iau masa. 6) (la pocher) Grup de patru

Cameră

cărţi de aceeaşi culoare, ţinute într-o singură mână.

foarte

mică

şi

întunecoasă

pentru

de

primă

importanţă;

esenţial;

detenţiunea temporară a unei persoane pedepsite.

CARGOBÓT ~uri n. Navă maritimă comercială

A CARDÁ cardéz tranz. (lână sau alte materiale

pentru distanţe mari.

fibroase) A prelucra la cardă; a răsfira cu carda,

CARGÓU ~ri n. v. CARGOBOT.

înfoind (pentru a îndepărta corpurile străine şi

CARIATÍD//Ă ~e f. (în arhitectura greacă) Statuie 74

de femeie care susţine cu capul o coloană sau o

Atitudine ~ă. Gest ~. Operă ~ă. Acţiune ~ă.

cornişă.

CARITÁTE f. 1) Virtute manifestată prin dragoste

CARICATURÁL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de

faţă de cei apropiaţi. 2) Binefacere constând în

caricatură;

ajutorarea şi ocrotirea celor săraci; filantropie.

referitor

la

caricatură.

Profil

~.

Trăsătură ~. 2) Care deformează realitatea prin

CARLÍNG//Ă ~i f. Compartiment al unui avion,

exagerarea unor aspecte defavorabile; prezentat în

unde se află pilotul şi unde sunt instalate comenzile

formă de caricatură; grotesc; burlesc. Descriere ~ă.

şi aparatele de zbor.

Interpretare ~ă.

CARMÍN n. şi adjctival 1) Colorant roşu-aprins de

CARICATÚR//Ă ~i f. 1) Portret simplificat al unei

origine vegetală sau animală, folosit în cosmetică şi

persoane, realizat prin, exagerarea unor trăsături

în pictură; cârmâz. 2) Culoare roşie aprinsă.

defavorabile în scopuri satirice sau de agrement;

CARNAVÁL ~uri n. 1) (în unele ţări) Perioadă

şarjă. 2) Reproducere sumară, care denaturează sau

care precedă postul şi când au loc petreceri

desfigurează realitatea. 3) fig. Persoană îmbrăcată

populare cu deghizări, care alegorice şi focuri de

sau machiată în mod ridicol.

artificii. 2) Spectacol popular de divertisment,

A

CARICATURIZÁ

(persoane

sau

lucruri)

caricaturizéz A

prezenta

tranz. printr-o

însoţit de jocuri mimice, deghizări, mascări, care are loc cu diferite ocazii.

caricatură; a înfăţişa într-o formă caricaturală.

CARNAXÍ interj. înv. (exprimă supărare, ciudă

A CARIÁ cariáză trariz. A face să se carieze. Un

sau spaimă).

dinte cariat poate caria şi dinţii vecini.

CARÓ carále n. (la cărţile de joc) Serie de cărţi a

A SE CARIÁ se cariáză intranz. (despre dinţi) A

căror marcă distinctă este un romb de culoare roşie.

face carii.

CAROSÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. şi s.n. 1) (despre

CARIÉR//Ă I ~e f. 1) Teren de unde se extrage un

drumuri) Care permite circulaţia vehiculelor rutiere;

material de construcţie (piatră, marmură, roci etc.).

bun pentru circulaţia vehiculelor rutiere. 2) (despre

2) Exploatare minieră la suprafaţa solului.

partea unui drum) Care este prevăzut pentru

CARIÉR//Ă II ~e f. 1) Profesiune căreia i se

circulaţia rutieră; rezervat circulaţiei rutiere. Partea

consacră toată viaţa; domeniu de activitate. 2)

~ă a drumului. A merge pe ~.

Ansamblu de etape parcurse în ierarhia profesională

CAROSERÍ//E ~i f. Carcas al unui automobil, care

sau socială. 3) Poziţie socială; situaţie, bună.

acoperă roţile şi osiile, special amenajat pentru

CARIERÍSM n. Activitate profesională sau socială

transportul mărfurilor (sau al oamenilor).

care

CARÓU ~ri n. Figură pătrată, imprimată sau ţesută

urmăreşte

numai

satisfacerea

ambiţiilor

personale; tendinţă spre a face o carieră.

pe o stofă, fiind formată din dungi de altă culoare

CARIERÍ//ST ~şti m. Persoană pentru care

decât fondul.

activitatea profesională socială sau politică nu este

CART cárturi n. mar. Serviciu de patru ore (iniţial

decât un pretext pentru a-şi face carieră.

de şase ore), executat pe schimburi, de către o parte

CARITÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. 1) (despre persoane)

a echipajului unei nave. Ofiţer de ~. Marinar de ~.

Care manifestă caritate; plin de caritate; milos;

A lua ~ul.

generos. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care

A CARTÁ cartéz tranz. 1) (detalii ale unui teren)

denotă caritate; inspirat de caritate. Inimă ~ă.

A transpune pe o hartă topografică prin semne 75

convenţionale.

2)

(corespondenţa

poştală)

A

2) Tub de metal sau de carton prevăzut cu exploziv

distribui după adresele destinatarilor.

sau cu praf de puşcă, folosit la producerea

CARTÉL ~uri n. econ. Uniune monopolistă, în

exploziilor în găurile de mină. 3) Cutie de carton

cadrul căreia se concentrează întreprinderile din

care conţine un anumit număr de pachete de ţigări.

aceeaşi ramură de producţie, printr-o convenţie, în

CARTÚŞ II ~e n. 1) Ornament sculptat, gravat sau

vederea stabilirii preţurilor, a pieţelor de desfacere,

desenat, în formă de sul desfăcut parţial, având la

a eliminării concurentei şi a obţinerii unui profit

mijloc diferite inscripţii. 2) Text încadrat de pe o

maxim.

pagină. 3) Chenar care încadrează un text tipărit.

CARTÉL//Ă ~e f. 1) Carneţel, bucată de hârtie sau

A CASÁ I caséz tranz. 1) jur. (sentinţe ale unei

de carton cu bonuri detaşabile, cu ajutorul cărora se

instanţe judecătoreşti inferioare) A anula în urma

procură produse deficitare. 2) Suport informaţional

unui recurs sau a unui apel. 2) (mijloace fixe,

de carton, de hârtie sau de material plastic. ♦ ~

lucruri vechi, maşini deteriorate) A scoate din

magnetică, dreptunghi din material plastic, acoperit

folosinţă; a da la reformă; a reforma.

cu

fi

A CASÁ II caséz tranz. rar (obiecte fragile) A

înregistrată informaţia, prin magnetizarea unor zone

face să-şi piardă integritatea (prin lovire, ciocnire,

de suprafaţă într-un cod prestabilit. 3) tehn. inform.:

apăsare etc.); a sparge.

♦ ~ perforată, carton mic de format special sau

CASÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. 1) (despre decizii

bandă de hârtie care conţine informaţii sub formă

judecătoreşti) Care poate fi casat; în stare să fie

de perforaţii, utilizabile direct în calculatoare.

casat. 2) v. CASANT.

CARTIÉR ~e n. 1) Parte a unui oraş, care are o

CASÁN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. Care se sparge sau se

fizionomie proprie şi o anumită unitate. 2) milit.

sfărâmă uşor; fragil. Metal ~. Oţel ~.

Organ de conducere militară, care include şi

CASÁP ~i m. reg. 1) Persoană care se ocupă de

personalul

de

tăierea animalelor pentru consum şi de vânzarea

transmisiuni. Marele ~ general. 3) Loc de

cărnii lor; măcelar. 2) prin ext. fig., fam. Om crud şi

cantonare a trupelor; cantonament.

brutal; măcelar.

CARTOGRAFÍE f. Artă şi tehnică grafică care se

CASÁŢIE f. jur. Organ judecătoresc superior, care

ocupă de întocmirea, redactarea şi editarea hărţilor

este în drept să caseze o sentinţă pronunţată de un

şi a planurilor topografice.

organ judecătoresc inferior. Curtea de ~.

A CARTONÁ cartonéz tranz. (cărţi, caiete,

CASCÁD//Ă ~e f. geogr. Cădere naturală de apă

planşe etc.) A prevedea cu scoarţă de carton (de

pe cursul unui râu; cataractă. ~a Niagara.

pânză sau de piele); a lega în copertă.

CASCADÓR ~i m. 1) (la circ) Acrobat care

CARTOTÉC//Ă ~i f. 1) Totalitate de fişe de

execută căderi, salturi periculoase. 2) cinema

evidenţă care cuprind date speciale, aranjate după

Acrobat care execută într-un film secvenţele

anumite criterii, într-o ordine dată; cartonieră. A

periculoase, în calitate de dublor al actorului de

completa ~a.

bază.

substannţă

de

magnetică,

deservire,

pe

şi

care

poate

mijloacele

2) Dulap sau cutie în care se

păstrează o totalitate de fişe; fişieră.

CÁSCĂ cắşti f. 1) Acoperământ pentru cap, din

CARTÚŞ I ~e n. 1) Tub de metal sau de carton,

metal, piele sau cauciu, folosit de militari, de unii

care conţine încărcătura unei arme de foc portative.

sportivi şi muncitori pentru protecţia capului. 2) 76

Dispozitiv metalic, în forma unei căciuli, folosit la

incapabil de a procrea; a jugăni; a scopi; a steriliza;

uscatul părului în atelierele de coafat. 3) uneori la

a emascula; a evira.

pl. Dispozitiv alcătuit din unul sau două receptoare

CAŞALÓ//T ~ţi m. Mamifer marin de talie mare,

fixate pe urechi, care serveşte la scultarea

asemănător cu balena, dar care diferă de aceasta

transmisiunilor radiofonice, telefonice etc., fără a-i

prin prezenţa dinţilor pe falca inferioară.

deranja pe cei din jur.

CAŞCAVÁL n. Varietate de brânză fină, în formă

CASCHÉT//Ă ~e f. 1) Şapcă de stofă cu cozoroc,

de turte sau de roţi, preparată din caş de lapte de

cu fund lat şi rotund, făcând parte, de obicei, din

vaci sau de oaie.

uniforma militarilor, poliţiştilor etc. 2) Bonetă de

CAŞMÍR ~uri n. 1) Rasă de capre cu păr foarte fin

cauciuc sau de material plastic, folosită de înotători

şi mătăsos, crescută în Caşmir şi în Tibet. 2)

pentru a feri părul de apă.

Ţesătură foarte fină şi moale confecţionată din părul

CAST cástă (cáşti, cáste) adj. Care are candoare;

acestei rase de capre.

plin de candoare; fără prihană; neprihănit; curat;

CATACLÍSM

pur; inocent; ingenuu; candid.

distrugătoare şi neaşteptată, de mare intensitate,

CASTANIÉT//Ă ~e f. Instrument de percuţie

care are loc ca urmare a dezlănţuirii unor fenomene

constând din două plăci de lemn sau de fildeş unite

naturale; calamitate. 2) fig. Nenorocire mare care se

între ele cu un cordon şi prinse de degete, care,

abate asupra unei colectivităţi; răsturnare bruscă,

fiind lovite una de alta, acompaniază un dans.

distrugătoare în viaţa socială; dezastru; catastrofă;

CÁST//Ă ~e f. 1) (în India şi alte ţări orientale)

urgie; flagel; prăpăd; calamitate.

Clasă socială delimitată prin originea, ocupaţia şi

CATACÓMB//Ă ~e f. 1) ist. Galerie subterană

privilegiile comune. 2) prin ext. Grup social închis,

naturală, unde se reuneau primii creştini, servind ca

cu privilegii şi spirit exclusiv; clan; clică.

loc de refugiu şi de înmormântare. 2) Galerie

CASÉT//Ă ~e f. 1) Cutie mică în care se păstrează

subterană artificială în formă de coridor lung şi

bani sau mici obiecte preţioase. 2) Cutie ermetică ce

îngust, apărută ca urmare a exploatării unor

conţine un film de cinema sau o bandă magnetică,

minereuri.

care se pot mişca în ambele direcţii. 3) video,

CATAFÁLC ~uri n. Postament înalt, decorat, pe

cinema Cutie anexă a camerelor de luat vederi, în

care se aşează sicriul unui defunct în vederea unei

interiorul căreia se află pelicula cinematografică.

ceremonii funebre.

CASIÉR ~i m. Persoană care are în sarcina sa casa de bani, distribuirea şi încasarea banilor într-o întreprindere sau într-o instituţie. CASIÉRI//E ~i f. Cameră într-o instituţie sau într-o întreprindere unde se încasează, se distribuie şi se păstrează banii. CASTITÁTE f. Însuşirea de a fi cast; caracter cast; feciorie; nevinovăţie; inocenţă. A CASTRÁ castréz tranz. (animale) A lipsi de glande sexuale (pe cale terapeutică), făcând

~e

n.

1)

Schimbare

bruscă,

CATAHRÉZ//Ă ~e f. stil. Figură de stil care constă în folosirea unui cuvânt cu alt sens decât cel obişnuit. A CATALIZÁ catalizéz tranz. chim. (reacţii chimice) A supune unei catalize; a influenţa, cu ajutorul unui catalizator. CATAL//ÓG ~oáge n. Listă dintr-un caiet, registru sau sistem de fişe care conţine prezentarea metodică a unor nume de fiinţe, de obiecte sau titluri de cărţi după anumite criterii şi cu anumite scopuri. 77

A CATALOGÁ cataloghéz tranz. 1) (cărţi,

realitate. ~ estetică. 3) Grup special în care sunt

tablouri, materiale de expoziţie) A înregistra într-un

clasaţi

catalog. 2) fig. (idei, fapte, evenimente) A expune

proprietăţi (greutate, vârstă, sex etc.). ~ de vârstă.

pe rând; a înşira; a rândui. 3) (persoane) A aprecia

4) filoz. Proprietate care poate fi atribuită unui

într-o manieră definitivă; a clasa; a califica; a taxa.

subiect. ~ filozofică. 5) Clasă care include obiecte

~ pe cineva la leneşi.

de aceeaşi natură; specie; familie; gen; ordin; serie.

A CATAPULTÁ

catapultéz

tranz.

(corpuri,

sportivii

sau

echipele

după

anumite

6) Ansamblu de persoane care au anumite

avioane etc.) A lansa cu catapulta.

caracteristici sociale comune. ~ socială.

CATAPULT//Ă ~e f. 1) ist. (în antichitate şi în

A CATEGORISÍ categorisésc tranz. 1) A divide

Evul Mediu) Maşină de război care servea la

sistematic în categorii sau în clase; a clasa. 2) fig.

aruncarea pietrelor sau a butoaielor cu substanţe

(persoane) A aprecia într-o manieră definitivă; a

inflamabile asupra inamicului. 2) Dispozitiv de

cataloga; a clasa; a taxa; a califica. 3) fig.

lansare a avioanelor. 3) Dispozitiv pentru aruncarea

(persoane) A vorbi de rău.

din avion a pilotului, împreună cu scaunul sau cu

CATEHÍSM ~e n. 1) rel. Expunere a principiilor

cabina, în vederea paraşutării lui în caz de pericol.

religiei creştine sub formă de întrebări şi răspunsuri.

CATÁRG ~e n. Stâlp de lemn sau de metal fixat

2) Carte religioasă care cuprinde această expunere.

vertical pe o navă, de care se susţin pânzele sau

3) fig. Lucrare în care se expune în mod riguros

antenele de telegraf fără fir; arbore.

esenţa unei doctrine sau a unei concepţii.

CATASTÍF ~uri n. înv. şi fam. Caiet gros, de

CATERÍNC//Ă ~i f. Instrument muzical portativ,

format mare, în care se notează diferite date sau

asemănător unei orgi, acţionat cu ajutorul unei

însemnări cu caracter administrativ; condică;

manivele; flaşnetă; minavet.

registru.

CATIF//EÁ ~éle f. Stofă moale, de mătase sau

CATASTROFÁL ~ă (~i, ~e) adj. Care are caracter

bumbac, având pe faţă fire dese şi scurte,

de catastrofă; cu proporţii de catastrofă; dezastruos.

perpendiculare pe suprafaţa ţesăturii.

CATASTRÓF//Ă ~e f. 1) Eveniment tragic şi

CATIFELÁ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) Care are

brusc, care provoacă nenorociri de mari proporţii.

fineţea catifelei; cu aspect de catifea. 2) fig. (despre

2) Accident în care îşi pierde viaţa un număr mare

sunete sau voce) Care are sonoritate dulce; plăcut la

de oameni.

auz.

CATEGÓRIC ~ă (~i, ~e) adj. 1) (despre persoane)

CATIGORÍ//E ~i f. înv. Acuzaţie falsă, care atacă

Care lansează decizii definitive; caracterizat prin

reputaţia sau onoarea cuiva; clevetire; defăimare;

judecăţi definitive. 2) (despre comportament,

calomnie.

judecăţi, afirmaţii) Care exclude orice incertitudine;

CATIHÉ//T ~ţi m. înv. Învăţător care preda

fără echivoc.

elevilor catehismul; profesor de religie.

CATEGORÍ//E ~i f. 1) Ansamblu de persoane, de

CATRÉN ~e n. 1) literat. Poezie constând din

obiecte sau de fenomene care prezintă proprietăţi

patru versuri. 2) Strofă de patru versuri.

distinctive comune. 2) Noţiune fundamentală şi de

CATRÍNŢ//Ă ~e f. Piesă de îmbrăcăminte din

maximă generalizare, care exprimă proprietăţile şi

portul popular femeiesc, constând dintr-o bucată

relaţiile esenţiale ale obiectelor şi fenomenelor din

dreptunghiulară de stofă brodată, care serveşte ca 78

fustă sau ca şorţ.

amabilitate în purtări; gentilom. 7) Tânăr neînsurat;

CAŢAVEÍC//A ~i f. Haină ţărănească scurtă

holtei; burlac.

(îmblănită), cu mâneci largi, purtată mai ales de

CAVALERÍ//ST ~şti m. Militar din cavalerie.

femei; scurteică.

CAVÉRN//Ă ~e f. 1) Cavitate naturală şi adâncă,

A

CAUCIUCÁ

cauciuchéz

(obiecte,

scobită într-o rocă; peşteră; grotă. 2) med. Cavitate

ţesuturi textile) A acoperi cu un strat subţire de

patologică, formată într-un organ ca urmare a

cauciuc.

eliminării unui ţesut necrozat, fiind de cele mai

A CAUTERIZÁ

cauterizéz

tranz.

tranz.

(obiecte,

multe ori de origine tuberculoasă.

ţesuturi bolnave) A arde cu cauterul (sau cu o

CAVIÁR n. Icre negre sărate.

substanţă caustică) în vederea dezinfectării sau

CAVIT//ÁTE ~ắţi f. 1) Spaţiu vid în interiorul unui

vindecării.

corp solid. 2) Parte concavă şi vidă a corpului

A CAUZÁ cauzéz tranz. A face să se producă; a

uman, unde sunt situate diverse organe. Cavitatea

provoca în calitate de cauză; a pricinui; a produce; a

bucală. Cavitatea abdominală.

provoca.

CAVÓU ~ri n. Construcţie subterană într-un cimitir

CAUZÁL ~ă (~i, ~e) adj. Care exprimă un raport

sau într-o biserică, servind în calitate de mormânt;

de cauză; referitor la cauză; de cauză.

criptă.

CAUZALITÁTE f. Raport cauzal; relaţie obiectivă

CAZ I cázuri n. 1) Stare de lucruri; realitate

între cauză şi efect. ♦ Principiul (sau legea) ~ăţii,

concretă; împrejurare; circumstanţă; situaţie. A face

axiomă conform căreia orice fenomen are o cauză.

un

CÁUZ//Ă ~e f. 1) Fenomen care provoacă sau

imprevizibil; situaţie neaşteptată; accident. Un ~

determină direct alt fenomen; factor care generează

tragic.

un efect; pricină; motiv. 2) Problemă socială care

îmbolnăvire. Un ~ de scarlatină. 4) Acţiune

interesează o întreagă colectivitate şi pentru

definită prin legea penală. A supune un ~

realizarea căreia se duce o luptă susţinută. ~a păcii.

judecăţii. Un ~ grav.

3) Pretext al unei acţiuni; motiv; pricină; mobil. 4)

CAZ II cázuri n. lingv. 1) Categorie gramaticală a

jur. Bază juridică a unei acţiuni; pricină. 5) jur.

numelui care exprimă raporturile logice dintre

Acţiune judecătorească; proces, pricină. ~ penală.

nume şi diferite părţi ale propoziţiei, indicând

CAVÁL ~e n. Fluier mare, făcut de obicei din lemn

funcţiile sintactice ale acestuia. 2) Forma concretă a

de paltin sau de alun.

numelui care corespunde unei funcţii sintactice

CAVALCÁD//Ă ~e f. 1) Plimbare călare în grup;

determinate în frază.

alergare de cai. 2) Grup de călăreţi.

A CAZÁ cazéz tranz. 1) (persoane) A stabili cu

CAVALÉR ~i m. 1) ist. (în Evul mediu, în ţările

traiul. ~ un oaspete la hotel. 2) (unităţi militare

occidentale) Nobil militar. 2) ist. (în unele ţări din

sau militari) A instala vremelnic într-o localitate; a

trecut) Membru al unui ordin laic sau religios. 3)

încartirui.

(în unele ţări) Posesor al unei decoraţii importante.

CAZÁN ~e n. 1) Vas mare de metal, folosit în

~ al Palmelor Academice. 4) Persoană călare;

gospodărie la încălzit sau la fiert. 2) Instalaţie

călăreţ. 5) Persoană care însoţeşte o doamnă. 6)

constând dintr-un rezervor mare şi un sistem de

Persoană politicoasă, care manifestă eleganţă şi

ţevi, folosită pentru încălzirea apei sau pentru

studiu de 3)

~.

Fenomen

2)

Eveniment caracteristic

fortuit unei

şi

boli;

79

vaporizarea acesteia în vederea utilizării vaporilor

de indulgenţă; aspru; sever; dur; milităros. A vorbi

la încălzirea caselor. 3) Instalaţie care serveşte la

pe un ton ~.

distilarea alcoolului.

CAZUÁL I ~ă (~i, ~e) adj. Care ţine de un caz

CAZANGERÍ//E ~i f. Atelier de reparat şi

concret; cu caracter întâmplător; accidental.

construit cazane şi alte utilaje din tablă groasă de

CAZUÁL II ~ă (~i, ~e) adj. lingv. Care indică

oţel.

cazul gramatical; cu valoare de caz. Desinenţă ~ă.

CAZANGÍ//U ~i m. 1) Muncitor specializat în

Raport ~.

construirea şi repararea cazanelor. 2) Muncitor care

CAZUALITÁTE f. Caracter cazual.

lucrează într-o cazangerie.

CAZUÍSTICĂ f. 1) Parte a teologiei şi a eticii, care

CAZÁNI//E ~i f. rel. 1) Discurs rostit de un

se ocupă de cazurile de conştiinţă. 2) fig. Subtilitate

reprezentat al cultelor în biserică la sfârşitul

excesivă

liturghiei, în care se explică şi se comentează un

argumentează o teză falsă sau dubioasă.

text biblic sau se dau credincioşilor indicaţii

A SE CĂCIULÍ mă căciulésc intranz. fam. A se

morale; omilie; predică. 2) Carte religioasă care

închina cu umilinţă (scoţând căciula), spre a obţine

cuprinde predici sau comentarii ale textelor din noul

ceva.

testament. ~a lui Varlaam.

A CĂFTĂNÍ căftănésc tranz. 1) arh. ist.

CAZEMÁT//Ă ~e f. Adăpost, construit de obicei

(domnitori) A urca în tron, dăruind un caftan ca

din beton armat, care protejează de proiectile şi

semn distinctiv. 2) ist. (înalţi demnitari) A pune în

bombe şi în care sunt instalate tunuri sau mitraliere.

posesia unui rang de boierie; a face boier. 3) fig.

CAZIÉR ~e n. 1) Dulap compartimentat în care se

fam. (persoane) A bate tare peste spate.

păstrează diverse documente (acte, dosare, scrisori

A CĂINÁ căinéz tranz. (persoane) A trata cu

etc.). 2) jur. Fişă de evidenţă a antecedentelor

compasiune; a compătimi; a deplânge; a deplora; a

penale ale unei persoane. ~ juridic.

jelui; a jeli.

CAZINÓU ~ri n. Local public unde sunt autorizate

A SE CĂINÁ mă căinéz intranz. A-şi împărtăşi

jocurile de noroc, prevăzut şi cu restaurant, săli de

neplăcerile, jeluindu-se cuiva; a se plânge; a se

dans, de spectacole etc.

tângui; a se văita.

CAZMÁ ~le f. 1) Unealtă pentru săpat pământul,

CĂÍNŢ//Ă ~e f. Părere de rău; regret.

constând dintr-o lamă metalică ascuţită, fixată la o

CĂLĂ//U ~i m. 1) Persoană însărcinată cu execuţia

coadă

condamnaţilor la moarte; gâde; hoher. 2) fig. Om

de

lemn;

hârleţ.

2)

Unealtă

pentru

şi

sofisticată,

în

baza

căreia

se

desfundarea pământurilor tari sau pentru spargerea

crud; persoană sângeroasă; tiran; satrap; ucigaş.

rocilor, constând dintr-o bara de oţel, ascuţită la un

CĂLĂUZ//Ă ~e f. 1) Persoană însoţitoare, care

capăt şi lată la celălalt, fixată la o coadă de lemn.

arată drumul; ghid; cicerone. 2) Carte care conţine

CÁZN//Ă ~e f. 1) Suferinţă fizică sau morală foarte

reguli şi recomandaţii utile; îndreptar; îndrumar. ~

puternică; tortură; supliciu. 2) fig. Efort fizic sau

de

intelectual extrem; străduinţă; silinţă; sârguinţă.

CĂLĂUZITOR.

CAZÓN ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de cazarmă;

CĂLĂUZIT//ÓR ~oáre (~ori, ~oáre) adj. şi

propriu cazărmii; de cazarmă; milităresc. 2) prin

substantival Care călăuzeşte; cu misiunea de a

ext., peior. Care exclude abaterile de la normă; lipsit

călăuzi; îndrumător; conducător.

conversaţie

română-engleză.

3)

v.

80

CĂLÍN ~i m. bot. Arbust sălbatic cu flori albe şi cu

A SE CĂTRĂNÍ mă cătrănésc intranz. 1) A

fructe roşii necomestibile, grupate în ciorchine.

depune mult efort (pentru realizarea unui lucru); sa

CĂLUŞÉ//L ~i f m. 1) (diminutiv de la cal) Cal

se chinui; a se munci; a se necăji; a se căzni; a se

mic; căluţ. 2) la pl. Instalaţie constând din mai

trudi. 2) fig. A devini trist; a se întrista; a se mâhni;

mulţi cai mici de lemn pe care încalecă copiii şi

a se amârî; a se scârbi.

care se roteşte în jurul unui ax; carusel.

CĂTÚN ~e n. Sat mic cuprinzând câteva case, care

CĂMÍN I ~e 1) Construcţie pentru copt pâinea şi

nu formează o unitate administrativă aparte.

alte produse de panificaţie; cuptor; vatră. 2)

CĂTÚŞ//Ă ~e f. Dispozitiv constând din două inele

Construcţie făcută deasupra vetrei, care trage fumul

de metal unite cu un lanţ, cu care se imobilizează

din cuptor; horn. 3): ♦ ~ cultural, instituţie care

mâinile sau picioarele unui arestat.

propagă cultura, mai ales la sate; casă de cultură. 4):

CĂUZÁŞ ~i m. înv. Persoană care participa la o

♦ ~ studenţesc, bloc locativ pentru studenţi.

conspiraţie;

CĂMÍN II ~uri n. 1) Sobă joasă, cu vatra larg

conspirator.

deschisă, zidită în peretele camerei. 2) fig. Casă

CẤRCĂ f.: ♦ (A duce) în ~, a) (a duce) în spinare.

părintească; vatră. 3) Totalitate a membrilor unei

b) fig. a avea în grija sa; a avea drept povară.

case; familie. ~ul

familial. 4) constr. Încăpere

CÂRCIÓG ~uri n. pop., fam. Mijloc viclean,

subterană, zidită şi acoperită cu un capac de fontă,

folosit pentru a înşela buna credinţă; şiretlic; truc;

care permite accesul la o conductă de apă sau de

manevră; tertip.

canalizare.

CÂRCOTÁŞ ~ă (~i, ~e) adj. şi substantival Care

CĂRĂÚŞ ~i m. înv. Persoană care transporta

caută mereu ceartă; înclinat în permanenţă spre

mărfuri sau persoane cu căruţa; căruţaş.

ceartă, certăreţ; gâlcevitor.

A CĂSĂPÍ căsăpésc tranz. A tăia în bucăţi; a

CÂRLIÓNŢ ~i m. Şuviţă de păr răsucită în formă

măcelări.

de spirală; buclă, zuluf.

CĂSĂPÍ//E ~i f. înv. Prăvălie în care se vindea

A CÂRNOSÍ cârnosésc tranz. 1) A rupe în bucăţi

carne; măcelărie.

(cu mâinile, colţii, ghearele etc.); a sfâşia; a

A CĂŞUNÁ căşunéz 1. tranz. A face să aibă loc,

sfârteca. 2) (piei de animale) A pregăti pentru

servind drept cauză; a pricinui; a provoca; a

tăbăcit, înlăturând rămăşiţele de carne.

produce; a cauza. 2. intranz. 1) A trece prin cap pe

CÂRPÁCI

neaşteptate; a veni în gând prin surprindere. 2) A

încălţămintea sau îmbrăcămintea. 2) fam. Persoană

avea duşmănie; a fi cuprins de ostilitate.

care lucrează prost.

CĂTÁN//Ă ~e f. înv. Militar de rând în termen;

CẤRP//Ă ~e f. 1) Bucată de stofă sau de pânză

soldat; ostaş.

veche folosită în gospodărie (la ştergerea prafului, a

CĂTĂNÍE f. înv. Serviciu militar; militărie.

vaselor, la spălatul podelelor etc.); petică 2) fig.

A CĂTRĂNÍ cătrănésc tranz. 1) (stâlpi, traverse,

fam. Persoană lipsită de caracter; petică.

ziduri, frânghii etc.) A îmbiba cu catran pentru a

A CÂRTÍ cârtésc intranz. pop., fam. A-şi

proteja de acţiunea umezelii. 2) fig. (inima, sufletul)

manifesta mereu nemulţumirea, bombănind sau

A face să se cătrănească; a otrăvi; a învenina; a

criticând în surdină.

mâhni; a întrista; a amârî.

CÂRTIT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) adj. Care

participant

~

m.

1)

la

o

cauză

Meseriaş

care

secretă;

repară

81

cârteşte; nemulţumit mereu.

numeros şi, de obicei, neorganizat; droaie. O ~ de

CEACÁR ~ă (~i, ~e) adj. 1) (despre ochii unei

copii. 2) înv. ist. (în Evul mediu) Unitate militară cu

fiinţe) Care au culori diferite; de diferite culori;

efectiv redus; pâlc; stol.

saşiu; zbanghiu; ponciş; strabic. 2) şi substantival

CECITÁTE f. Lipsă a vederii; ablepsie; orbire. ~

(despre fiinţe) Care are ochi de culori diferite; cu

nocturnă.

ochi de diferite culori; saşiu; zbanghiu; ponciş;

A CEDÁ cedéz 1. tranz. 1) (bunuri aflate în

strabic. 3) (despre persoane) Care suferă de

proprietatea cuiva) A da (benevol) din propria

strabism; cu privire încrucişată; strabic.

posesiune. ~ locul. ♦ ~ poziţia (sau poziţiile), a se

CEAÍR ~uri n. înv. şi reg. 1) Teren, de regulă

retrage. 2) (mărfuri, mai ales deficitare) A trece

împrejmuit, din apropierea unei ape, folosit pentru

prin vânzare (în posesia altei persoane); a abandona

păşunat. 2) Teren necultivat din apropierea unei ape.

în schimbul unei despăgubiri. 2. intranz. 1) A înceta

CEALMÁ

orientale)

de a mai opune rezistenţă (fizică sau morală); a se

Acoperământ de cap pentru bărbaţi, format dintr-o

recunoaşte învins. ~ într-o discuţie. ~ unei ispite.

fâşie lungă de stofă care se înfăşoară în jurul

2) (despre lucruri, construcţii, piese etc.) A nu mai

capului; turban.

rezista (la acţiunea unor factori exteriori). Digul a

CEAPRÁZ I ~uri n. Sfoară de bumbac îmbrăcată

~at sub presiunea apelor. 3) fig. (despre boli,

în mătase sau în fir şi folosită ca podoabă pentru

dureri etc.) A scădea din intensitate; a se potoli; a se

unele obiecte (uniforme militare, draperii, tapiţerii

domoli; a se ogoi.

etc.); şnur; găitan; brandenburg; pasmant.

CÉDR//U ~i m. 1) Arbore exotic uriaş, cu ramuri

CEAPRÁZ II ~uri n. 1) Poziţie a dinţilor

dispuse orizontal şi cu lemn foarte rezistent, folosit

ferăstrăului, constând în înclinarea acestora într-o

ca arbore decorativ sau în scopuri industriale. 2)

parte şi în alta în raport cu planul pânzei, pentru a

Lemn al acestui arbore.

uşura tăierea materialului. 2) Unealtă constând

CEFÁLIC ~ă (~i, ~e) adj. Care ţine de cap;

dintr-o lamă plană de oţel prevăzută cu crestături

caracteristic capului; din zona capului. Arteră ~ă.

pentru rostuirea pânzelor de ferăstrău; călcător.

CÉG//Ă ~i f. Peşte dulcicol de talie medie sau

CEÁRCĂN ~e n. 1) Dungă vânătă care se

mare, cu botul alungit în formă de cioc şi cu o serie

formează în jurul ochilor unui om obosit sau

de discuri osoase pe partea dorsală şi pe laturi.

bolnav. 2) pop. Cerc luminos de vapori care se

A CELEBRÁ celebréz tranz. 1) (acte publice sau

formează uneori în jurul unui astru sau al unei surse

private) A înfăptui cu solemnitate; a oficia. ~ o

de lumină; ţărcălan; halo.

căsătorie. ~ o mesă. 2) (evenimente importante,

CEÁRDAŞ ~uri n. 1) Dans popular maghiar,

zile memorabile) A marca în mod solemn; a serba; a

executat de perechi şi constând dintr-o parte lentă şi

sărbători. ~ o aniversare.

alta din ce în ce mai rapidă. 2) Melodie după care se

CELEBRIT//ÁTE ~ắţi f. 1) Caracter celebru;

execută acest dans.

notorietate. 2) Reputaţie celebră. 3) Persoană

CEASL//ÓV ~oáve n. rel. Carte bisericească de

celebră.

rugăciuni şi cântări religioase, care servea în trecut

CELÉBR//U ~ă (~i, ~e) adj. Care se bucură de

şi ca abecedar.

mare faimă; foarte cunoscut; renumit; vestit; ilustru.

~le

CEÁTĂ céte f.

f.

(în

unele

ţări

1) (despre persoane) Grup

CELÉ//ST ~stă (~şti, ~ste) adj. 1) Care ţine de cer; 82

caracteristic pentru cer; ceresc. Spaţiu ~. 2) fig.

află în subordinea celor centrale.

Care se impune printr-o frumuseţe ieşită din comun;

A CENTRALIZÁ

uimitor de frumos; minunat; splendid; divin.

concentra într-un singur centru. ~ puterea de stat.

CELIBATÁR ~i m. Bărbat neînsurat; burlac;

2) A face să depindă de un singur centru. ~ un stat.

holtei.

~ economia.

CELOFÍBR//Ă ~e f. Fibră textilă sintetică,

CÉNTR//U I ~e n. 1) Punct interior situat la

obţinută din celuloză.

distanţe egale în raport cu toate punctele unei linii

CELULÓZĂ f. Substanţă organică din grupul

sau suprafeţe exterioare. 2) fiz. Punct în care

glucidelor, care se conţine în membrana celulelor

acţionează rezultanta unui sistem de forme. ~ de

vegetale şi care are diferite întrebuinţări (la

gravitate. ~ de atracţie. 3) fig. Punct esenţial;

fabricarea hârtiei, fibrelor sintetice, lacurilor,

lucru principal. Problema dată este ~ul discuţiei.

maselor plastice, explozivelor etc.).

4) Mijloc (sau parte de mijloc) al unui spaţiu sau al

CENÁCLU ~ri n. 1) Cerc de literaţi sau de oameni

unei suprafeţe. Provincie de ~u. 5) Loc sau

de creaţie, având un program estetic comun. ~

localitate unde este concentrată o anumită activitate.

literar. 2) Reuniune periodică a unui asemenea

~ universitar. ~ ştiinţific. 6) fig. Punct în care sunt

cerc.

concentrate anumite forţe. ~ul răului.

CENTENÁR I ~e n. 1) Aniversare de o sută de ani.

CÉNTR//U II ~i m. 1) med.: ♦ ~ nervos, grup de

2) Solemnitate consacrată unei asemenea aniversări.

celule

CENTENÁR II ~ă (~i, ~e) adj. Care are o sută de

organismului. 2) sport. Jucător care acţionează în

ani; de o sută de ani; secular.

mijlocul liniei de atac sau de apărare.

CENTIR//ÓN ~oáne n. Centură militară purtată

CENTÚRI//E ~i f. ist. (în antichitatea romană) 1)

peste uniformă.

Subunitate militară constând din o sută de soldaţi.

A CENTRÁ centréz tranz. 1) A fixa în centru (pe o

2) Subdiviziune politică şi administrativă constând

axă comună sau într-o poziţie corectă); a regla după

din o sută de cetăţeni.

o axă; a axa. ~ o roată. 2) A amplasa în centru. ~ un

CENTURIÓN ~i m. ist. (în armata romană)

desen. ~ imaginea fotografică. 3) fig. (elemente

Comandant al unei centurii.

răzleţe) A dispune în jurul unui nucleu. 4) sport.

CÉNZOR ~i m. 1) ist. (în antichitatea romană)

(mingi) A trimite de la marginea terenului spre

Magistrat însărcinat cu recensământul persoanelor

centru.

şi al averilor şi cu dreptul de a controla moravurile

CENTRÁL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care se află în

cetăţenilor. 2) Persoană oficială care efectuează

centru; situat în centru. Punct ~. Cartier ~. 2)

cenzura. 3) Persoană care efectuează recensământul

(despre instituţii, organe, foruri etc.) Care conduce

persoanelor şi/sau al bunurilor populaţiei.

şi dirijează activitatea într-un anumit domeniu; cu

A

rol conducător. Putere ~ă. 3) fig. Care constituie o

emisiuni, spectacole etc.) A supune cenzurii.

esenţă; cu valoare de esenţă. Idee ~ă.

CENZÚR//Ă ~i f. 1) Control prealabil (de stat)

CENTRÁLISM n. Sistem de organizare şi de

asupra conţinutului publicaţiilor, a emisiunilor de

conducere centralizată a vieţii politice, economice

radioteleviziune,

şi administrative, conform căruia organele locale se

corespondenţei, pentru a le autoriza apariţia sau

centralizéz

nervoase

CENZURÁ

care

cenzuréz

a

tranz.

reglează

tranz.

spectacolelor

1) A

funcţiile

(publicaţii,

şi

a

83

difuzarea. 2) Organ oficial care exercită acest

raţiune; preocupat în exclusivitate de gândirea

control. 3) arh., ist. (în Roma antică) Funcţie de

abstractă. Persoană ~ă. 4) Care se bazează mai ales

cenzor

pe raţiune; realizat pe principiile raţiunii. Poezie ~ă.

CERÁMICĂ f. 1) Artă şi tehnică de fabricare a

CEREMONIÁL ~e n. Ansamblu de ritualuri după

vaselor prin modelarea şi arderea argilelor. 2)

care se desfăşoară o ceremonie.

Material obţinut prin modelarea şi arderea argilelor.

CEREMONÍ//E ~i f. 1) Act solemn şi regularizat

3) Obiect produs din asemenea material.

de desfăşurare a unui eveniment social important.

CERÁ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. Care este tratat cu

2) Eveniment solemn care se desfăşoară după

ceară; acoperit sau impregnat cu un strat de ceară.

anumite reguli prestabilite. 3) Politeţe exagerată;

CÉRBER ~i m. 1) mitol. (în mitologia greacă)

etichetă excesivă.

Fiinţă imaginară reprezentată în chip de câine fioros

CÉR//T ~tă (~ţi, ~te) adj. Care este lipsit de

cu trei capete, care păzeşte poarta infernului. 2) fig.,

îndoială; fără îndoială; neîndoielnic; sigur.

mai ales depr. Paznic sever şi intransigent.

A CERTÁ cert tranz. 1) A trata cu vorbe de ocară

CERBÍC//E ~i f. (la om şi la animale) Parte

sau dojeneală, exprimându-şi nemulţumirea sau

posterioară a gâtului; ceafă; grumaz.

supărarea; a ocărî. 2) A face să se certe; a sfădi.

A CERCETÁ cercetéz tranz. 1) A supune unui

A SE CERTÁ mă cert intranz. 1) A face

examen atent (pentru a cunoaşte mai bine); a

(concomitent) schimb de vorbe de ocară (unul cu

analiza sub toate aspectele; a studia; a investiga. ~

altul); a se sfădi; a se gâlcevi. 2) A rupe relaţiile de

terenul. ~ cazul. 2) jur. A supune unei anchete

prietenie; a se sfădi.

(pentru a afla şi restabili detaliile, circumstanţele); a

CERTIFICÁT ~e n. Act oficial, eliberat de o

ancheta. ~ un acuzat.

instituţie competentă, prin care se certifică un statut

CERCETÁŞ ~i m. 1) milit. Soldat care cercetează

sau anumite drepturi ale purtătorului. ~ de studii. ~

poziţiile inamicului în caz de război. 2) Persoană

de căsătorie.

care are misiunea de a culege informaţii secrete din

CERTITÚDIN//E ~i f. Caracter cert; convingere

alte ţări.

fermă.

CERCEV//EÁ ~éle f. Cadru în care se fixează

A CERUÍ ceruiésc tranz. A acoperi cu un strat

geamul la o fereastră sau la o uşă.

subţire de ceară.

CEREÁL//Ă ~e f. bot. 1) la pl. Grup de plante

CERVICÁL ~ă (~i, ~e) adj. Care ţine de cerbice;

graminee

din regiunea cefei; de la ceafă. Vertebră ~ă. Nerv

(reprezentanţi;

grâul,

secara,

orzul,

porumbul etc.) cu tulpini neramificate şi fructele

~. Zonă ~ă.

cariopse, cultivate pentru boabele lor şi folosite ca

A CERŞÍ cerşésc 1. intranz. A umbla cu cerutul. 2.

hrană pentru om, ca nutreţ pentru animale şi ca

tranz. 1) A cere de pomană. 2) fig. A cere cu

materie primă pentru industria uşoară. 2) la sing.

umilinţă (ca un om calic).

Plantă care face parte din acest grup.

CESIONÁR ~i m. Persoană care beneficiază de o

CEREBRÁL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de creier;

cesiune.

caracteristic pentru creier. Congestie ~ă. 2) Care

CESIÚN//E ~i f. jur. 1) Act juridic prin care o

ţine de spirit; bazat pe intelect; spiritual; intelectual;

persoană cedează altei persoane un drept de creanţă

raţional; mintal. 3) Care se conduce numai de

în baza unui contract. 2) Drept sau bun cesionat. A 84

da cuiva un bun în ~e.

gară

CETÁŞ ~i m. 1) Membru al unei cete; ortac. 2)

pasagerilor, la încărcarea şi descărcarea mărfurilor.

Căpitan al unei cete de haiduci.

A CHELFĂNÍ chelfănésc tranz. pop., fam.

CETĂŢENÍE f. 1) Condiţie juridică a cetăţeanului;

(persoane) A bate puternic.

drept juridic de cetăţean. 2) Calitatea de a fi

A SE CHELFĂNÍ mă chelfănésc intranz. pop.,

cetăţean al unui stat; naţionalitate. A avea ~a

fam. (despre persoane) A se bate puternic (unul cu

Republicii Moldova. A avea ~a română.

altul).

CETERÁŞ ~i m. înv. Muzicant care cânta la ceteră;

A CHELÍ chelésc intranz. A deveni chel; a pierde

viorist.

părul de pe cap; a pleşca: a pleşuvi; a chelboşi.

CÉTER//Ă ~e f. Instrument muzical constând

CHÉLNER ~i m. Persoană (mai ales bărbat) care

dintr-o cutie ovală de rezonanţă, pe care sunt întinse

serveşte consumatorii într-un local de consumaţie;

patru coarde care produc sunete fiind atinse cu

ospătar; servitor.

arcuşul sau ciupite; scripcă; vioară; violină.

A CHELTUÍ cheltuiésc tranz. 1) (bani) A folosi în

CÉTIN//Ă ~i f. 1) Creangă de brad. 2) Arbust sau

calitate de contravaloare (a unei mărfi) la

arbore conifer.

cumpărare. 2) (bani, avere) A folosi în mod

CEZÁR ~i m. ist. 1) arh. (în Roma antică) Titlu dat

nechibzuit; a irosi; a prăpădi; a pierde; a toca. 3)

împăraţilor. 2) Conducător absolut al ţării; suveran;

(energie, putere, timp etc.) A folosi (excesiv) într-un

monarh; împărat.

anumit scop.

CEZÚR//Ă ~i f. (în versificaţie) Pauză ritmică în

A SE CHELTUÍ mă cheltuiésc intranz. (despre

interiorul unui vers după o silabă accentuată, care

persoane) A-şi risipi forţele intelectuale şi/sau

împarte versul în două emistihuri, susţinând cadenţa

fizice.

poeziei şi uşurând recitarea ei.

CHENÁR ~e n. 1) Margine colorată sau desenată,

CHAT ~uri [cuvânt engl.] n. tehn. inform. Mod de

care circumscrie o suprafaţă plană (hartă, desen,

comunicare în scris şi, de regulă, în direct, a mai

ilustraţie etc.). 2) Element decorativ construit în

multor utilizatori de calculatoare concetate într-o

jurul unui obiect (panou, uşă, fereastră etc.).

reţea; convorbire în scris în reţea, pe internet.

A CHENĂRUÍ chenăruiésc tranz. (obiecte) A

A CHEFNÍ chefnéşte intranz. (despre câini) A

prevedea cu un chenar.

lătra sacadat, repetat şi agitat, urmărind vânatul sau

CHENZÍN//Ă ~e f. 1) Salariu pentru o jumătate de

exprimându-şi bucuria.

lună. 2) Perioadă de timp pentru care se plăteşte

CHEHAIÁ chehaiéle f. înv. ist. 1) Slujbaş vamal.

acest salariu.

2) Şef de poştă. 3) Şef al pădurarilor. 4) Intendent al

CHEPÉNG ~uri n. Uşă orizontală sau uşor

unui vizir sau al unui paşă turc. 5) Reprezentant

înclinată în podeaua unei încăperi (pivniţă, demisol

diplomatic al domnitorului la Poarta otomană.

etc.) sau în puntea unei nave; trapă.

CHÉI ~uri n. 1) Construcţie special amenajată într-

CHÉRĂ f. înv. (folosit şi ca termen de adresare)

un port pentru acostarea, încărcarea şi descărcarea

Femeie căsătorită; cucoană; doamnă.

navelor,

CHERÉM ~uri n.: ♦ A fi la ~ul cuiva, a fi la

servind

concomitent

la

consolidarea

servind

la

îmbarcarea

malului şi la apărarea acestuia de acţiunea apelor. 2)

discreţia, la bunul plac al cuiva.

Stradă de-a lungul malului unei ape. 3) Platformă în

CHEREST//EÁ ~éle f.

şi

debarcarea

Material lemnos de 85

construcţie, obţinut din tăierea buştenilor la gater.

CHIBZUÍNŢĂ f. 1) Analiză atentă a situaţiei. 2)

CHERHÁN//Ă ~e f. Construcţie pe malul unei ape

Judecată cumpănită.

unde se sortează, se prelucrează şi se depozitează

CHÍCIURĂ f. meteor. Fenomen hidrometeorologic

peştele prins pentru realizare.

constând într-o pojghiţă subţire de cristale de gheată

CHERSÍN ~e n. reg. Covată adâncă, largă şi

poroasă, care se formează şi se depune iarna pe

scurtă, folosită mai ales la frământarea aluatului.

ramurile copacilor şi pe obiecte; promoroacă.

CHÉSTI//E ~i f. v. CHESTIUNE.

CHICHIN//EÁŢĂ ~éţe f. pop., fam. Casă mică şi

A CHESTIONÁ chestionéz tranz. 1) (persoane) A

sărăcăcioasă; cocioabă.

determina să răspundă asupra unei probleme; a

CHICLÁZ ~uri n. reg. Sulfat fieros.

întreba; a interoga. 2) (martori, inculpaţi) A supune

A CHICOTÍ chicotésc intranz. A produce chicote;

la un interogatoriu; a interoga. 3) (elevi sau

a râde pe ascuns cu hohote sau cu izbucniri

studenţi) A supune unui examen oral; a întreba; a

zgomotoase, intermitente.

asculta; a examina; a interoga.

CHÍFL//Ă ~e f. Produs de panificaţie rotund sau

CHESTIONÁR ~e n. 1) Serie de întrebări puse

oval, ca o pâine mică, făcut din făină albă de grâu.

după o anumită metodă, în vederea realizării unei

A CHIFTÍ chiftéşte intranz. 1) (despre lichide) A

anchete. 2) Formular în care este înscrisă această

ieşi din pământ la o apăsare uşoară. 2) (despre

serie de întrebări.

obiecte, alimente îmbibate cu lichid) A elimina

CHESTIÚN//E ~i f. 1) Subiect despre care există

lichid sub acţiunea unei presiuni mici.

cunoştinţe incomplete şi care necesită a fi examinat

CHIHLIMBÁR

sau discutat; problemă. ~ea zilei. 2) Situaţie

transparentă sau translucidă, de culoare galbenă,

complicată cu aspecte discutabile sub aspect

brună sau verzuie, extrasă din anumite specii de

teoretic sau practic; problemă; obiect al unei

pini şi folosită la confecţionarea unor obiecte de

preocupări;

podoabă.

temă.

4)

Întrebare pusă

de

un

~e

n.

Substanţă

răşinoasă,

examinator unui elev, student sau candidat. 5) Fapt

CHILÍ//E ~i f. 1) Odăiţă într-o mănăstire, în care

divers; întâmplare.

locuieşte un călugăr sau o călugărită. 2) prin ext.,

CHEZÁŞ ~i m. pop. 1) Persoană care garantează

fam. Cameră mică de locuit; cămăruţă.

cu averea sa pentru altul; garant. 2) Persoană care

CHILÍM ~uri n. 1) Covor (turcesc) cu două feţe.

îşi asumă responsabilitatea morală pentru altul.

2) Broderie cusută cu fire de lână sau de mătase, pe

A CHEZĂŞUÍ chezăşuiésc tranz. înv., pop. 1) A

etamină sau pe canava.

asigura în calitate de chezaş; a garanta. 2) A asigura

CHIMÍR ~uri n. 1) Cingătoare lată de piele,

printr-o chezăşie; a garanta.

frumos ornamentată şi prevăzută cu buzunare,

A CHIBZUÍ chibzuiésc 1. tranz. 1) (acţiuni,

purtată de ţărani; şerpar. 2) Săculeţ de piele sau de

situaţii, stări etc.) A cumpăni, luând în considerare

pânză cu băieri, în care se ţin banii sau alte obiecte

eventualele posibilităţi. 2) (acţiuni) A pune la cale,

mărunte; pungă.

elaborând un plan de acţiune; a plănui; a chiti. 2.

A CHIMIZÁ chimizéz tranz. 1) (plante, sol,

intranz. 1) A gândi adânc şi îndelung; a cugeta; a

materiale industriale) A supune prelucrării chimice.

medita; a reflecta. 2) A sta pe gânduri; a cugeta; a

2) (agricultura, industria) A prevedea cu procedee

cumpăni.

şi mijloace chimice de prelucrare. 86

CHIMONÓ ~uri n. 1) Haină japoneză lungă şi

chiui; a hăuli. 2) (despre o încăpere, un loc întins

largă, confecţionată dintr-o singură piesă, cu

etc.) A se umple de sunete puternice, prelungite prin

capetele puse unul peste altul în partea din faţă şi

ecou; a răsuna.

susţinută de o cingătoare. 2) Haină comodă, lungă

CHIPARÓ//S ~şi m. bot. Arbore răşinos cu

şi largă, purtată de femei acasă. 3) Croială de haină

coroană conică, cu frunze persistente şi cu lemn

femeiască cu mânecile dintr-o singură bucată cu

rezistent şi parfumat, întrebuinţat în industrie.

restul hainei.

CHÍPEŞ ~ă (~i, ~e) adj. Care are aspect atrăgător;

CHINCHÍN//Ă ~e f. bot. 1) Arbore tropical din

cu chip frumos.

scoarţa căruia se extrage chinina. 2) Scoarţa acestui

CHIPÍU ~ri n. Şapcă de stofă cu cozoroc, cu fund

arbore.

rotund şi tare.

CHINDÍ//E ~i f. 1) Parte a zilei, când soarele

A CHIIRĂÍ chírăi intranz. 1) (despre greieri) A

începe să scapete spre asfinţit. 2) Masă care se

scoate sunete repetate, scurte şi ascuţite; a ţârâi; a

serveşte în această parte a zilei. 3) Loc pe cer unde

sfârâi. 2) (despre păsări) A produce sunete scurte şi

se află soarele în această parte a zilei. 4) Dans

repetate. 3) fam. depr. (despre persoane) A vorbi pe

popular asemănător cu sârba. 5) Melodie după care

un ton răstit; a striga; a răcni; a ţipa; a vocifera.

se execută acest dans.

A CHIRCÍ chircésc tranz. A face să se chircească.

CHINTÁL [scris şi quintal] ~e n. Unitate de

A SE CHIRCÍ mă chircésc intranz. pop., fam. 1)

măsură, mai ales pentru masa cerealelor, egală cu

(despre fiinţe) A se strânge ghem; a se aduna

100 kg.

grămadă; a se ghemui. 2) A se opri din dezvoltare

CHINTESÉNŢĂ f. 1) (în filozofia şi cosmologia

sau a-şi micşora dimensiunile; a rămâne sau a

antică) Principiu material al lumii, substanţă

deveni mic; a se pipernici; a se prizări.

eterată, considerată ca fiind al cincilea element

CHIRFOS//EÁLĂ ~éli f. reg. Tulburare mare,

material din care sunt compuse corpurile cereşti. 2)

însoţită de gălăgie şi scandal; tărăboi; hărmălaie;

Principiu care rezumă esenţa profundă a unei idei

tevatură.

sau fenomen.

CHIRIÁŞ ~i m. Persoană care închiriază o

A CHINUÍ chinuiésc tranz. 1) A face să se chinuie.

locuinţă.

2) (persoane) A supune unor necazuri; a necăji; a

CHIRÍ//E ~i f. Plată pentru folosirea temporară a

supăra.

unui lucru străin (mai ales a unei locuinţe).

A SE CHINUÍ mă chinuiésc intranz. 1) A suferi

CHIRIGÍ//U ~i m. înv. Persoană care transportă cu

un chin; a îndura suferinţe fizice sau morale. 2) A

căruţa oameni sau mărfuri; cărăuş.

depune eforturi susţinute; a se strădui din răsputeri;

CHIROMÁN//T ~ţi m. Persoană care practică

a se trudi; a se căzni; a se munci.

chiromanţia.

CHIÓŞC ~uri n. 1) Pavilion mic în grădini sau în

CHIROMANŢÍE f. Practică superstiţioasă care

parcuri. 2) Construcţie uşoară şi mică, instalată în

pretinde că poate determina caracterul şi prezice

locuri publice (străzi, gări, stadioane, parcuri), unde

viitorul unei persoane prin interpretarea liniilor din

se vând lucruri mărunte (ziare, răcoritoare, dulciuri

palmă.

etc.); gheretă; tonetă.

CHIS//EÁ I ~éle f. Vas mic în care se ţine dulceaţă.

A CHIOTÍ chiotésc intranz. 1) A produce chiote; a

CHIS//EÁ II ~éle f. Pungă în care se ţine tutunul 87

sau banii.

comestibile.

CHISNOVÁ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. şi substantival,

A CHITUÍ chituiésc tranz. 1) (geamuri) A lipi cu

pop. reg. Care face pozne; pus pe năzbâtii; poznaş;

chit, fixând de rama ferestrei. 2) (suprafeţe, tavan,

şotios; năzbâtios.

pereţi) A da cu chit. 3) (găuri, crăpături etc.) A

CHIT I adv. 1): ♦ A fi ~, a se debarasa de o datorie.

astupa cu chit, pentru a obţine o suprafaţă netedă.

2): ♦ ~ că, chiar dacă; cu riscul de; admiţând

CHIŢIBÚŞ ~uri n. fam. 1) Obiect lipsit de

posibilitatea.

importanţă; mărunţiş; fleac. 2) Manevră iscusită

CHIT II n. constr. Pastă care se întăreşte în aer şi

prin care se maschează realitatea; şiretlic; truc;

care este folosită la fixarea geamurilor în cercevele

tertip.

şi la astuparea găurilor din lemn în vederea vopsirii.

CHIŢIBUŞÁR ~i m. fam. Persoană care acordă

CHIT III chíţi m. înv. Mamifer marin de talie

importanţă chiţibuşurilor.

foarte mare, cu lame cornoase lungi în loc de dinţi;

A CHIŢĂÍ chíţăie intranz. (despre şoareci,

balenă.

guzgani etc.) A scoate sunete stridente şi repetate.

CHITÁNŢ//Ă ~e f. Document scris, prin care se

A CHIUÍ chíui intranz. pop. 1) (despre persoane)

certifică primirea unei sume de bani sau a unor

A scoate un strigăt ascuţit, puternic şi prelung, de

bunuri materiale.

bucurie sau de chemare; a produce chiote; a hăuli; a

CHITANŢIÉR ~e n. Carnet cu foi detaşabile

chioti. 2) A declama chiuituri în timpul jocului; a

pentru eliberarea chitanţelor.

striga.

CHITÁR//Ă ~e f. Instrument muzical cu coarde

CHÍVĂR//Ă ~e f. înv. ist. Chipiu înalt, purtat de

care produce sunete prin lovire sau ciupire cu

militari.

degetele. CHITARÍ//ST ~şti m. Persoană care

CHIVERNIS//EÁLĂ ~éli f. înv., reg. 1) Situaţie

cântă la chitară; interpret la chitară.

materială bună; bunăstare. 2) Totalitate de bunuri

A CHITÍ I chitésc tranz. pop. 1) A lua la ochi; a

care a fost chivernisită de o persoană; avere.

ochi; a ţinti. 2) A atinge cu un proiectil sau cu un

A CHIVERNISÍ chivernisésc tranz. reg. 1) înv. A

obiect aruncat; a nimeri; a ochi; a ţinti.

conduce în calitate de administrator; a administra.

A CHITÍ II chitésc pop. 1. tranz. 1) A găsi de

2) (avere, bunuri, materiale) A dobândi prin muncă

cuviinţă; a gândi; a crede; a socoti; a considera. 2) A

şi sârguinţă; a agonisi; a aduna. 3) A face să se

pune la cale, elaborând un plan de acţiune; a

chivernisească.

chibzui; a plănui. 3) A face să se chitească. 2.

A SE CHIVERNISÍ mă chivernisésc intranz.

intranz. A gândi adânc şi îndelung; a cugeta; a

pop., reg. 1) A-şi crea o situaţie materială bună în

medita; a reflecta; a chibzui.

viaţă; a se pricopsi; a se căpătui. 2) A ajunge să fie

A SE CHITÍ mă chitésc intranz. A se îngriji de

îndestulat.

propriul exterior, îmbrăcându-se frumos.

CHIX chíxuri n. fam. Rezultat rău; lipsă de reuşită;

CHITÍC ~i m. iht., reg. Peşte neajuns la maturitate;

nereuşită; insucces; eşec. ♦ A da ~, a da greş; a

peşte mic; peştişor.

suferi eşec; a nu reuşi.

CHÍTR//Ă ~e f. bot. Fruct al chitrului.

CICATRÍC//E ~i f. 1) Urmă lăsată pe piele de o

CHÍTR//U ~i m. bot. Arbore exotic cu flori

rană, constând din ţesut conjunctiv. 2) fig. Urmă

frumoase

lăsată de o suferinţă morală.

mari,

de

culoare

albă,

cu

fructe

88

A CICATRIZÁ cicatrizeáză tranz. A face să se

cifru; a nota cu ajutorul unui cifru; a codifica; a

cicatrizeze.

coda. ~ un mesaj. ~ o telegramă. 2) (indici

A SE CICATRIZÁ se cicatrizeáză intranz. 1)

economici, financiari etc.) A nota cu cifre; a evalua

(despre răni) A se prinde la loc, închizându-se şi

în cifre.

formând o cicatrice. 2) fig. (despre dureri sufleteşti)

CÍFRU ~ri n. 1) Sistem de semne convenţionale

A înceta de a se mai manifesta; a se atenua.

folosit pentru a transmite o informaţie secretă; cod

A CICĂLÍ cicălésc tranz. (persoane) A nu lăsa în

secret. 2) Combinaţie de cifre sau de litere, care

pace, reproşând mereu diferite lucruri; a morocăni.

permite deschiderea unei încuietori secrete.

CÍCLIC ~ă (~i, ~e) adj. 1) şi adverbial Care se

A CIMENTÁ cimentéz tranz. 1) A acoperi cu un

produce în cicluri; cu proprietatea de a se realiza la

strat de mortar (pentru a lega trainic, pentru a face

intervale regulate; periodic. Mişcare ~ă. Criză ~ă.

durabil etc.). ~ o casă. 2) fig. A face să se

2) (despre compuşi chimici) Care este constituit din

cimenteze; a întări; a consolida. ~ prietenia.

molecule ce formează un ciclu închis. 3) (despre

A SE CIMENTÁ se cimenteáză intranz. A deveni

opere muzicale sau literare) Care conţine câteva

durabil.

părţi independente; constituit din câteva părţi

CIMILITÚR//Ă ~i f. Creaţie populară, mat ales în

independente.

versuri, în care se descrie în termeni metaforici un

CICLÍSM n. Gen de sport practicat cu biciclete

obiect ce urmează a fi identificat; ghicitoare.

speciale. Turul de ciclism al Franţei.

CIMITÍR ~e n. Loc special unde se îngroapă

CICL//ÓN ~oáne n. 1) meteo Vânt foarte puternic,

morţii; ţintirim.

caracteristic, mai ales, pentru zonele tropicale, cu

CIMP//ÓI ~oáie n. Instrument muzical popular de

mişcarea giratorie a aerului, însoţit de ploi

suflat, constând dintr-un burduf şi din mai multe

torenţiale.

fluiere care produc sunete la trecerea prin ele, sub

2)

tehn.

Aparat

pentru

separarea

particulelor materiale din aer sau dintr-un gaz cu

presiune, a aerului din burduf.

ajutorul forţei centrifuge.

CIN

CICLÓP ~i m. 1) mitol. (în mitologia greacă)

administrativă; stare socială; rang.

Fiinţă imaginară reprezentată în chip de uriaş

A CINÁ cinéz intranz. A lua cina; a servi masa de

antropofag cu un singur ochi în mijlocul frunţii. 2)

seară.

biol. Crustaceu dulcicol, minuscul, cu un singur

CÍN//Ă ~e f. 1) Masa de seară. 2) Mâncare

ochi.

pregătită pentru masa de seară. 3) Timp când se

CÍCLU ~ri n. 1) Ansamblu de fenomene care se

serveşte masa de seară.

produc în evoluţia unui proces şi care constituie un

CINCINÁL I ~e n. înv. 1) Perioadă de cinci ani. 2)

cerc închis. 2) Succesiune de manifestări sau

Plan economic întocmit pentru cinci ani.

activităţi având o temă şi obiective comune. ~ de

CINCINÁL II ~ă (~i, ~e) adj. Care durează cinci

lecţii. ~ de învăţământ. ~ de studii la licenţă. 3)

ani; prevăzut pentru cinci ani.

chim. Lanţ închis de atomi din molecula unor

CINEÁ//ST ~şti m. Persoană specializată în arta

compuşi chimici.

sau în tehnica cinematografică.

A CIFRÁ cifréz tranz. 1) (texte) A transpune într-

CINEMÁ n. v. CINEMATOGRAF.

un sistem de semne convenţionale, folosind un

CINEMATÉC//Ă ~i f. 1) Colecţie de filme;

cínuri

n.

înv.

Poziţie

într-o

ierarhie

89

filmotecă. 2) Cinematograf unde se pot viziona

fam. A se certa uşor (unul cu altul) pentru lucruri

filme vechi.

mărunte; a se ciorovăi.

CINEMATOGRÁF ~e n. 1) Local special unde se

A CIOPÂRŢÍ ciopârţésc tranz. 1) (fiinţe sau

proiectează filme. 2) v. CINEMATOGRAFIE.

obiecte) A tăia la nimereală, în bucăţi mărunte şi

CINEMATOGRÁFIE f. 1) Artă şi tehnică de

neregulate; a bucăţi; a ciocârti. 2) (materiale, piese

înregistrare pe o peliculă specială a unor secvenţe

etc.) A lucra rău, inestetic, dând dovadă de

din realitate şi de a le proiecta pe ecran, creând

neîndemânare.

impresia unei realităţi vii. 2) Industrie producătoare

CIORBAGÍ//U ~i m. înv. ist. 1) Ofiţer de ieniceri.

de filme.

2) Comandant al unei unităţi de ieniceri.

CINERÁR//Ă ~e adj. f.: ♦ Urnă ~ă, vas în care se

CIÓRB//Ă ~e f. Fel de mâncare lichidă, preparată

păstrează cenuşa morţilor după incinerare; cenuşar.

din carne sau din peşte şi acrită; zeamă.

CINÉTIC ~ă (~i, ~e) adj. Care ţine de mişcare;

CIORCHÍN//E ~i f. bot. 1) Inflorescenţă cu florile

caracteristic mişcării. Energie ~ă.

grupate pe o axă centrală. 2) Grup de fructe

CÍNIC ~ă (~i, ~e) adj. 1) (despre persoane) Care

dezvoltate dintr-o inflorescenţă; strugure.

exprimă fără menajamente gânduri şi sentimente

CIÓRN//Ă ~e f. Variantă iniţială a unei lucrări;

contrare moralei şi convenţiilor sociale; brutal;

lucrare scrisă în prima redacţie; concept; bruion.

amoral. 2) (despre manifestări ale omului) Care

A SE CIOROVĂÍ mă ciorăvăiésc intranz. pop.,

denotă o atitudine sfidătoare; caracterizat prin

fam. A ce certa uşor (unul cu altul) pentru lucruri

sfidarea normelor sociale; brutal; amoral. 3) şi

mărunte; a se ciondăni.

substantival filoz. Care ţine de filozofia socratică ce

CIRITÉ//L ~i m. 1) Tufiş de arbuşti sau de copăcei.

preconiza revenirea în natură şi dispreţul pentru

2) la pl. Totalitate de copăcei care formează un

normele şi convenţiile sociale.

tufiş. CÍRCA adv. Cam; cam la; la vreo;

CINÍSM ~e n. 1) Filozofie cinică. 2) Atitudine

aproximativ; aproape.

cinică. 3) Faptă sau vorbă cinică.

CIRCUÍT ~e n. 1) Mişcare pe un cerc închis, cu

CIÓB ~uri n. Fragment dintr-un vas spart; hârb.

revenire la punctul iniţial. 2) Sistem de medii sau de

CIOCÓI m. înv. 1) Persoană bogată, parvenită din

conducte prin care circulă un fluid. 3) Succesiune

rândul arendaşilor sau vătafilor; boier parvenit;

continuă de conductori electrici.

ciocofleandră. 2) Servitor la un boier.

A CIRCULÁ círcul intranz. 1) (despre pietoni,

CIOFLINGÁR ~i m. pop., fam. 1) Om de nimic;

vehicule etc.) A se mişca (incontinuu) într-un

persoană care pierde timpul în zadar; pierde-vară;

anumit sens; a se deplasa încolo şi încoace (pe căile

târâie-brâu. 2) depr. Persoană care purta haine

de comunicaţie). 2) (despre gaze, lichide, aer etc.)

orăşeneşti; pantalonar.

A se mişca (incontinuu) într-un anumit circuit; a se

CIOHODÁR ~i m. înv., ist. (în Moldova feudală)

schimba în permanenţă prin mişcare. 3) (despre

Slujbaş la curtea domnească, care răspundea de

bani) A fi în uz; a trece din mână în mână. 4)

încălţămintea domnului.

(despre zvonuri, idei, vorbe, informaţie etc.) A trece

A CIONDĂNÍ ciondănésc tranz. pop., fam.

de la unul la altul; a deveni cunoscut unui cerc larg

(persoane) A certa în mod insistent şi permanent.

de persoane; a se propaga; a se răspândi.

A SE CIONDĂNÍ mă ciondănésc intranz. pop.,

CIRCULÁR ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care are formă de 90

cerc; în formă de cerc. Bazin ~. 2) Care descrie un

texte etc.) Care se poate citi uşor; lizibil.

cerc; de jur împrejur; giratoriu; rotativ. Mişcare ~ă.

CIUBÚC I ~uri n. pop., fam. Câştig obţinut fără

CIRCULÁR//Ă ~e f. Scrisoare a unui organ

muncă; venit ilicit. A da (sau a lua) ~.

superior, reprodusă în mai multe exemplare şi

CIUBÚC II ~e n. 1) Pipă de tip oriental cu tub

expediată mai multor destinatari aflaţi în subordine,

lung. 2) constr. Ornament în formă de dungă în

pentru a le transmite diferite ordine, dispoziţii sau

relief, la un perete sau la o fereastră.

informaţii.

CIÚCUR//E ~i m. 1) Ornament de formă conică

CIRCULÁŢI//E ~i f. 1) Mişcare circulară. 2)

sau rotundă, constând dintr-un mănunchi de fire

Deplasare a oamenilor sau a vehiculelor pe o cale

legate sau împletite, cu care se împodobeşte

de comunicaţie; mişcare rutieră.

marginea unor obiecte; canaf; motocel; popmpon.

CIRCUMSPÉC//T ~tă (~ţi, ~te) adj. (despre

2) Ţurţure de gheată. 2) Ornament de cristal sau de

persoane şi manifestările lor) Care dă dovadă de

sticlă, ce atârnă la o lustră.

prudenţă

CIUDÁ//T ~tă (~ţi. ~te) adj. Care şochează prin

cugetată;

caracterizat

prin

atenţie

deosebită; prevăzător; prudent; precaut. Om ~.

exteriorul său; ieşit din comun; straniu; bizar.

Atitudine ~tă.

CIUDĂŢÉNI//E ~i f. 1) Comportament ciudat. 2)

CIRCUMSPÉCŢI//E ~i f. Caracter circumspect;

Caracter ciudat; bizarerie.

precauţie; prudenţă.

CIUFULÍ ciufulésc tranz. 1) (părul, barba) A face

CIRCUMSTÁNŢ//Ă ~e f. 1) Ansamblu de fapte

vâlvoi; a zbârli. 2) (persoane) A bate, trăgând de

care însoţesc un eveniment. 2) Situaţie care

păr.

caracterizează un moment concret; conjunctură. A

CIÚNG ~ă (~i, ~e) adj. 1) (despre mâini) Care a

profita de ~e. 3) Eveniment particular.

fost retezat; supus retezării; ciunt. 2) (despre

CIRCUMVOLÚŢI//E ~i f. 1) anatom. Cută

persoane) Care este lipsit de o mână; fără o mână.

sinuoasă de pe suprafaţa creierului. 2) Mişcare

3) prin ext. (despre plante) Care are părţi rupte sau

circulară în jurul unui punct central sau al unei axe.

tăiate; cu crengi rupte sau tăiate; ciunt.

A CISLUÍ cisluiésc 1. tranz. înv. ist. 1) A supune

CIÚN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) (despre părţi ale

unui impozit. 2) A considera vinovat; a învinui; a

corpului) Care a fost retezat; supus ciuntirii; ciung.

acuza. 2. intranz. pop., fam. A întreţine o

2) şi substantival (despre fiinţe) Care este lipsit de o

conversaţie plăcută pe teme lipsite de importanţă; a

parte a corpului; fără o parte a corpului 3) prin ext.

sta la taifas; a tăifăsui; a sporovăi.

(despre plante) Care are părţi rupte sau tăiate; cu

CISTÉRN//Ă ~e f. Rezervor cilindric cu mare

crengi , rupte sau tăiate; ciung.

capacitate, folosit la transportarea sau la păstrarea

A CIUNTÍ ciuntésc tranz. 1) (persoane) A face să

lichidelor.

devină ciunt; a lipsi de o parte a corpului. 2)

CITÁŢI//E ~i f. Act oficial prin care o persoană

(plante) A scurta prin tăierea crengilor, vârfurilor.

este invitată să se prezinte în faţa unei instanţe

CIÚR ~uri n. 1) Unealtă de cernut materiale

judecătoreşti sau a unei autorităţi.

granulare sau pulverulente. 2) Maşină de sortat

CITÉŢ I ~i m. rel. Slujitor bisericesc care citeşte

materiale granulare.

unele texte religioase în timpul slujbei; anagnost.

CIÚRD//Ă ~e f. 1) (despre vite cornute mari)

CIT//ÉŢ II ~eáţă (~eţi, ~eţe) adj. (despre scris,

Mulţime de reprezentanţi ai aceleiaşi specii adunaţi 91

împreună; cireadă. 2) prin ext., fig., fam. Mulţime

A SE CIZELÁ mă cizeléz intranz. (despre

neorganizată de persoane.

persoane) A căpăta deprinderi de comportare

CIURÉC ~uri n. Plăcintă cu brânză.

politicoasă; a deveni manierat; a se cultiva; a se

CIÚT ciútă (ciúţi, ciúte) adj. şi substantival

ciopli; a se şlefui; a se civiliza.

(despre animale cornute) Care este lipsit de coarne;

CLÁD//Ă ~e f. pop., reg. Cantitate relativ mare de

fără coarne.

obiecte sau de materiale strânse în dezordine la un

CIÚT//Ă ~e f. 1) Femelă a cerbului; cerboaică. 2)

loc; grămadă; movilă; claie.

fig. Femeie suplă şi elegantă.

CLÁIE clắi f. 1) (despre snopi de cereale, fân etc.)

CÍVIC ~ă (~i, ~e) adj. Care aparţine cetăţenilor;

Grămadă mare şi înaltă, clădită în formă de cilindru

propriu cetăţenilor; caracteristic pentru cetăţeni;

cu vârf conic; stog. 2) prin ext. Cantitate relativ

cetăţenesc. Drept ~. Curaj ~. Atitudine ~ă.

mare de obiecte sau de materiale strânse în

CIVÍL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de raporturile

dezordine la un loc; grămadă; movilă; cladă.

dintre

stat;

CLÁM//Ă ~e f. Piesă de metal care serveşte la

caracteristic raporturilor dintre cetăţeni sau dintre

prinderea părului la femei sau a mai multor foi

cetăţeni şi organele puterii de stat. Drept ~. 2) şi

volante împreună.

substantival (în opoziţie cu militar) Care este în

CLAN clánuri n. 1) ist. (în societatea primitivă)

afara vieţii militare; fără caracter militar. Aviaţie

Comunitate gentilică, bazată pe relaţii de rudenie şi

~ă. Autoritate ~ă. Populaţie ~ă. Militarii şi ~ii.

de limbă. 2) fig. Grup social închis, cu privilegii şi

A CIVILIZÁ civilizéz tranz. A face să se

cu spirit exclusiv; clică.

civilizeze.

CLANDESTÍN ~ă (~i, ~e) adj. Care are un

A SE CIVILIZÁ mă civilizéz intranz. 1) (despre

caracter ilicit; făcut în ascuns; ilegal; conspirativ.

colectivităţi) A atinge la un înalt grad de dezvoltare

Comerţ ~.

(materială şi spirituală); a trece la o stare socială

CLÁNŢ//Ă ~e f. 1) Mâner la broasca uşii. 2) Limbă

mai evoluată; a deveni dezvoltat sub toate

de metal instalată sub clempuş, cu care se deschide

aspectele. 2) (despre persoane) A căpăta deprinderi

uşa; clampă. 3) fig. fam., depr. Organ de vorbire şi

de comportare politicoasă; a deveni manierat; a se

de hrană; gură; cloanţă; clanţ.

ciopli; a se şlefui; a se cultiva; a se cizela.

A CLAPONÍ claponésc tranz. (cocoşi) A face să

CIVILIZÁŢI//E ~i f. 1) Nivel de dezvoltare

devină clapon; a lipsi de glandele sexuale pe cale

materială şi spirituală, atins de o formaţie social-

terapeutică; a castra; a steriliza; a emascula; a evira;

economică. 2) Nivel înalt de dezvoltare a unei

a jugăni; a scopi.

societăţi. 3) prin ext. Epocă istorică, caracterizată

CLAR cláră (clári, cláre) adj. 1) (despre imagini

printr-o anumită cultură materială şi spirituală. ~a

vizuale) Care se distinge bine; posibil de a fi văzut

antică. ~a contemporană.

distinct; vizibil. 2) (despre ape) Care este străveziu

A CIZELÁ cizeléz tranz. 1) (mai ales piese

ca urmare a lipsei de impurităţi; curat şi transparent;

metalice) A aduce la condiţiile dorite, perfecţionând

limpede. 3) (despre cer, vreme) Care este fără nori;

prin anumite operaţii; a definitiva; a finisa. 2) fig.

lipsit de nori; limpede; senin. 4) (despre surse de

(texte) A îmbunătăţi prin redactare minuţioasă; a

lumină)

ciopli; a şlefui 3) A face să se cizeleze.

strălucitoare. 5) (despre sunete sau voce) Care este

cetăţeni

sau

dintre

cetăţeni

şi

Care

luminează

bine;

cu

lumină

92

distinct şi curat; cu timbru distinct. 6) (despre idei,

propriu clasicismului. Literatură ~ă. Muzică ~ă.

gânduri, vorbe) Care are un sens distinct; exprimat

Arhitectură ~ă. 2) Care ţine de antichitatea greco-

fără echivoc; uşor de înţeles; lămurit; desluşit;

romană; din antichitatea greco-romană. Studii ~e.

evident;

facultăţile

Limbi ~e. Latina ~ă. 3) Care serveşte drept model

intelectuale) Care pătrunde în esenţa lucrurilor; în

de perfecţiune; considerat ca fiind demn de imitat.

stare să înţeleagă uşor esenţa. Minte ~ă. Judecată

4) Care este elaborat în conformitate cu canoanele

~ă. Spirit ~. 8) (despre persoane) Care se exprimă

tradiţionale; realizat în conformitate cu tradiţia. 5)

limpede; caracterizat prin exprimare limpede, fără

Care constituie o autoritate recunoscută; de valoare

echivocuri.

mare. 6) (despre scriitori) şi substantival Care a

A CLARIFICÁ clarífic tranz. 1) A face să se

scris o operă de valoare incontestabilă; inclus în

clarifice. 2) (probleme, chestiuni, situaţii confuze) A

patrimoniul cultural al unui popor sau al lumii.

face clar; a lămuri; a limpezi; a desluşi; a elucida; a

CLASICÍSM n. 1) estet. Ansamblu de caractere

decanta.

proprii marilor opere literare şi artistice ale

A SE CLARIFICÁ mă clarífic intranz. 1) (despre

antichităţii greco-romane, bazate pe un ideal de

persoane) A ajunge să înţeleagă clar. 2) (despre

frumuseţe armonioasă, echilibrată şi senină. 2)

lichide) A deveni clar; a se face limpede; a se

Curent în arta şi cultura europeană, apărut în sec.

limpezi; a se decanta.

XVII în Franţa, caracterizat prin cultul pentru

CLARITÁTE f. Caracter clar; limpezime.

cultura greco-romană, prin căutarea perfecţiunii în

CLARVĂZĂT//ÓR ~oáre (~óri, ~oắre) adj. 1)

formă, prin respectul pentru măsură, prin gustul

(despre persoane) Care vede clar desfăşurarea

pentru analiza psihologică, prin ordine, echilibru şi

evenimentelor în timp; dotat cu capacitatea de a

claritate. 3) Ansamblul de producţii literare şi

vedea clar desfăşurarea evenimentelor în timp. 2)

artistice şi al autorilor lor care ţin de acest curent.

(despre

CLASICÍ//ST ~şti m. Persoană care studiază

inteligibil.

acţiuni)

Care

7)

(despre

vădeşte

perspicacitate;

caracterizat prin spirit pătrunzător.

limbile şi cultura clasică din antichitate.

CLARVIZIÚNE f. Caracter clarvăzător, viziune

A CLASIFICÁ clasífic tranz. 1) A divide

clară şi lucidă.

sistematic în clase sau în categorii; a categorisi. 2)

A CLASÁ claséz tranz. 1) (mărfuri, produse,

(persoane) A face să se clasifice.

obiecte etc.) A repartiza în clase sau categorii pe

A SE CLASIFICÁ mă clasífic intranz. (despre

baza unei selecţii; a tria. 2) (obiecte) A aşeza într-o

persoane) A se plasa pe un anumit loc pe baza

anumită ordine; a aranja; a ordona. 3) (procese

rezultatelor obţinute în cadrul unui concurs sau

penale) A declara ca fiind încheiat din lipsă de

examen.

dovezi. 4) (materiale) A scoate din uz ca urmare a

A CLAUSTRÁ claustréz tranz. A face să se

degradării sau a învechirii. 5) (persoane) A aprecia

claustreze.

într-o manieră definitivă; a cataloga; a categorisi; a

A SE CLAUSTRÁ mă claustréz intranz. 1) A se

taxa; a califica.

retrage într-o mănăstire; a deveni călugăr; a se

CLASAMÉNT ~e n. Ordine în care sunt clasate

călugări. 2) fig. A se îndepărta de tumultul vieţii,

persoanele sau obiectele după anumite criterii.

trăind în singurătate; a se retrage; a se închide; a se

CLÁSIC ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de clasicism;

pustnici; a se sihăstri; a se schimnici; a se călugări; 93

a se izola.

a comite furturi fără a urmări un profit personal.

CLAVECÍN ~e n. Instrument muzical cu claviatură

CLERICALÍSM n. Curent politic care susţine

şi cu coarde.

imixtiunea bisericii şi a clerului în viaţa politică,

CLAVIATÚR//Ă ~i f. Totalitate de clape cu care

socială şi culturală a unei ţări.

este dotat un instrument muzical, o maşină de scris

CLEŞTÁR n. v. CRISTAL.

sau un dispozitiv tehnic.

A CLEVETÍ clevetésc tranz. (persoane) A ataca

CLAVÍR ~e n. rar Instrument muzical de percuţie,

cu calomnii; a defăima; a denigra; a bârfi; a blama;

constând dintr-o cutie mare de rezonanţă aşezată pe

a detracta; a calomnia.

trei picioare şi dintr-un sistem de coarde metalice,

A SE CLEVETÍ mă clevetésc intranz. (despre

care produc sunete când sunt lovite de nişte

persoane) A se ataca cu calomnii (cu cineva); a se

ciocănaşe acţionate cu ajutorul claviaturii; pian.

calomnia.

CLAX//ÓN ~oáne n. Dispozitiv de semnalizare

CLÍC//Ă ~i f. Grup de persoane unite în scopuri

sonoră cu comandă electrică sau mecanică, folosit

reprobabile; bandă; gaşcă.

la autovehicule.

CLICK clíckuri [cuvânt engl.] n.tehn. inform.

A CLAXONÁ claxonéz intranz. A semnala cu

Acţiunea de a apăsa pe unul din butoanele

claxonul.

şoricelului, în timp ce cursorul este poziţionat pe

CLĂBÚC ~i m. 1) Spumă de săpun. 2) Spumă la

una din imaginile-aplicaţii afişate pe ecranul

suprafaţa unor lichide agitate. 3) Sudoare care apare

calculatorului, pentru a selecta imaginea necesară

pe corpul animalelor (mai ales al cailor) din cauza

sau fişierul dorit sau pentru a iniţia o comandă. A

efortului sau al căldurii. 4) Salivă spumoasă, care

face click pe dreapta.

apare, mai ales, la cai. 5) la pl. Succesiune de

CLIÉN//T ~ţi m. 1) Persoană care face cumpărături

rotocoale de fum.

regulat la un magazin sau care consumă regulat într-

CLĂCÁŞ ~i m. 1) înv. Ţăran obligat să facă clacă

un local public. 2) Persoană care se adresează după

pe moşia feudalului. 2) Persoană care participă la o

servicii unuia şi aceluiaşi specialist (avocat, medic,

clacă.

frizer etc.). 3) pop., fam., depr. Om nedeterminat;

CLĂTÍT//Ă ~e f. culin. Produs alimentar făcut din

reprezentant al speciei umane; individ; persoană;

foi subţiri de aluat umplute cu dulceaţă, marmeladă,

cetăţean; tip.

carne sau brânză, rulate şi prăjite în grăsime.

CLIENTÉL//Ă ~e f. Totalitate de clienţi ai unei

A CLEFĂÍ cléfăi intranz. 1) A mânca lacom,

persoane.

făcând zgomot cu limba şi cu buzele; a plescăi 2) A

CLIMATÉRIC ~ă (~i, ~e) adj. Care ţine de climă;

plesni din buze, în semn de plăcere sau de uimire; a

referitor la climă.

plescăi. 3) fig. A vorbi nedesluşit, producând un

CLÍNIC//Ă ~i f. med. 1) Aşezământ medical în

zgomot urât la pronunţarea cuvintelor.

care viitorii medici îşi fac practica la patul

CLEPSÍDR//Ă ~e f. Ceasornic de apă sau de nisip.

bolnavilor

CLEPTOMÁN ~i m. Persoană care suferă de

Ansamblul de cunoştinţe acumulate prin observaţii

cleptomanie.

directe asupra bolnavilor.

CLEPTOMANÍE

f.

Manie

patologică,

caracterizată prin impulsul obsedant şi irezistibil de

sub

îndrumarea

profesorilor.

2)

A CLINTÍ clintésc tranz. A face să se clintească. A SE CLINTÍ mă clintésc intranz. 1) A se mişca 94

(puţin) din loc; a se strămuta; a se urni. 2) A se

CLOÁNŢ//Ă ~e f. 1) fam. Babă urâtă, fără dinţi şi

abate de la convingerile şi deciziile anterioare.

arţăgoasă. 2) pop., fam., depr. Organ de vorbire şi

CLÍP//Ă ~e f. Timp scurt; moment; secundă.

de hrană; gură; clanţă.

A CLIPÍ clipésc intranz. 1) A mişca repede şi

CLONDÍR ~e n. Vas de sticlă cu gâtul îngust şi

ritmic pleoapele. ♦ Cât ai clipi din ochi, foarte

scurt, în care se păstrează băuturi.

repede. 2) (despre surse de lumină) v. A SCLIPI.

CLONŢ clónţuri n. 1) Organ cornos care

CLIPÍT//Ă ~e f. v. CLIPĂ.

constituie o prelungire a capului păsărilor; plisc;

CLIPOC//EÁLĂ ~éli f. Stare intermediară între

cioc; clanţ. 2) pop., fam., depr. Organ de vorbire şi

somn şi trezie; moleşeală; toropeală; piroteală;

de hrană; plisc; cioc; clanţ; clanţă; cloanţă.

moţăială; somnolenţă.

A CLORIZÁ clorizéz tranz. (apă potabilă) A trata

A CLIPOCÍ I clipocésc intranz. 1) (despre fiinţe)

cu clor pentru a dezinfecta.

A mişca des din pleoape pentru a îndepărta somnul.

A CLORURÁ cloruréz tranz. (molecule ale unor

2) A aţipi repetat, la intervale scurte, şezând sau

compuşi organici) A trata cu atomi de clor.

stând în picioare; a moţăi; a picoti; a dormita; a

CLOVN clóvni m. Comediant de circ.

somnola; a picura.

CLÚCER ~i înv. ist. Dregător care se ocupa de

A CLIPOCÍ II clipocéşte (despre ape curgătoare)

aprovizionarea curţii domneşti.

A produce un zgomot lin, continuu şi plăcut; a

CNEZÁT ~e n. înv. ist. Regim social-economic

murmura; a susura; a şopti.

guvernat de un cneaz; principat.

CLIRONÓM ~i m. înv. jur. Moştenitor al unui bun

CNOCÁUT ~uri n. sport. Scoatere din luptă a

sau al unui drept.

boxerului care, ca urmare a loviturii aplicate de

A CLIRONOMISÍ clironomisésc tranz. înv. jur.

adversar, nu se poate ridica de jos înainte de a fi

(drepturi, bunuri materiale) A obţine în calitate de

trecut zece secunde, fiind astfel considerat învins.

clironom; a căpăta prin clironomie; a moşteni.

A CNOCAUTÁ cnocautéz tranz. (boxeri) A

CLÍS//Ă ~e f. 1) Pământ argilos, îmbibat cu apă,

învinge prin cnocaut; a scoate din luptă prin

având aspectul unei mase cleioase. 2) Aliment

cnocaut.

nedospit sau necopt bine, cu aspect de masă

CNOCDÁUN ~uri n. sport. Situaţie a unui boxer

cleioasă. 3) rar Grăsime care formează un strat gros

căzut la pământ ca urmare a unei lovituri aplicate de

între pielea şi carnea porcului; slănină.

adversar, care se ridică şi reia lupta înainte de a

CLIŞÉ//U ~e n. 1) fotogr. Imagine negativă, după

expira zece secunde.

care se realizează fotografiile. 2) Placă sau film

A COABITÁ coabitéz intranz. A locui împreună; a

fotografic developat. 3) tipogr. Placă metalică

convieţui; a conlocui.

comportând reproducerea în relief a unei pagini de

COACUZÁ//T ~ţi m. Persoană care este acuzată în

compoziţie care urmează a fi imprimată. 4) fig.

acelaşi timp cu alta.

Expresie sau idee banalizată ca urmare a utilizării

A COAFÁ coaféz tranz. 1) (părul) A aranja în

frecvente; loc comun; şablon; stereotip.

coafură. 2) (persoane, mai ales femei) A supune

CLIT clíturi n. (despre obiecte omogene) Movilă

unei acţiuni de aranjare a părului în coafură.

cu elementele constitutive aşezate ordonat unele

COAFÉZ//Ă ~e f. Femeie care coafează.

peste altele; teanc; vraf.

COAFÓR I ~i m. 1) Bărbat care coafează. 2) prin 95

gener. Meţter care coafează

coromâslă.

COAFÓR II ~uri n. 1) Salon de coafură. A merge

COBLIZÁN ~i m. pop., fam., peior. Băiat sau tânăr

la ~.

înalt şi voinic; lungan; vlăjgan.

COAFÚR//Ă ~e f. (mai ales la femei) Aranjament

COBÚZ ~e n. 1) Varietate de fluier sau de caval. 2)

al părului; mod de dispunere a părului.

Instrument muzical cu coarde, asemănător cu lăuta.

A COAGULÁ coaguléz tranz. A face să se

COBZÁR ~i m. Lăutar care cântă la cobză.

coaguleze; a închega; a conglutina.

CÓBZ//Ă ~e f. Instrument muzical cu coarde,

A SE COAGULÁ se coaguleáză (despre substanţe

constând dintr-o cutie de rezonanţă foarte bombată,

organice lichide) A deveni vâscos; a căpăta un grad

care produce sunete prin ciupire.

mai mare de densitate (intermediar între starea

COC cócuri n. Pieptănătură femeiască, realizată

lichidă şi cea solidă); a se închega; a se conglutina;

prin strângerea şi răsucirea părului la ceafă sau în

a se prinde. Sângele se coagulează. Laptele s-a

creştetul capului în formă ovoidală; moţoc; conci.

coagulat.

COCÁRD//Ă ~e f. Insignă cu culorile naţionale,

COALIŢÍ//E ~i f. Reuniune temporară între state,

purtată de militari la chipiu sau de civili la piept cu

forţe, partide sau persoane în vederea realizării unor

diferite ocazii.

scopuri comune; alianţă.

CÓCĂ f. 1) Pastă obţinută din făină amestecată cu

A SE COALIZÁ mă coalizéz intranz. A se uni

apă şi cu alte ingrediente, din care se prepară

printr-o coaliţie; a constitui o coaliţie.

produse de panificaţie sau de patiserie; aluat. 2)

COÁPS//Ă ~e f. 1) (la persoane) Parte a piciorului,

Pastă cleioasă, preparată din făină şi apă, folosită la

cuprinsă între şold şi genunchi. 2) (la animale)

lipit hârtie; pap.

Parte superioară a membrelor posterioare, cuprinsă

COC//EÁN ~éni m. 1) (la plantele cultivate)

între crupă şi gambă.

Tulpină folosită ca nutreţ. 2) Ştiulete eliberat de

COASOCIÁ//T ~ţi m. Persoană care este asociată

boabe, folosit în calitate de combustibil; ciocălău.

într-o acţiune comună cu alte persoane.

3) (la fructe şi legume) Mijloc tare; cotor.

COAUTÓR ~i m. 1) Autor care a scris o carte

COCHÉ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) (despre persoane)

împreună cu altă persoană. 2) Persoană care a comis

Care cochetează; preocupat de ideea de a plăcea

o crimă împreună cu altă persoană.

unei persoane de sex opus. 2) (despre manifestări

CÓBE f. 1) Boală a găinilor constând în apariţia

ale oamenilor) Care denotă eleganţă; cu purtare

unei excrescenţe sub limbă. 2) Găină care suferă de

plăcută. Gest ~. Zâmbet ~. 3) (despre obiecte) Care

această boală. 3) (în superstiţii) Pasăre sau fiinţă

se impune prin eleganţă; cu aspect plăcut. Mobilier

care prevesteşte o nenorocire.

~. Interior ~. Vilă ~tă.

A COBÍ cobésc 1. intranz. A prevesti o nenorocire.

A COCHETÁ cochetéz intranz. A fi cochet; a face

2. tranz. (nenorociri) A stabili din timp prin

cochetării.

deducţie sau intuiţie.

COCHETĂRÍ//E ~i f. 1) Comportament cochet. 2)

COBILÍŢ//Ă ~e f. Unealtă constând dintr-o bucată

Dorinţă de a plăcea prin originalitatea exteriorului

de lemn curbată, cu toartă, cârlige sau crestături la

şi a comportării.

capete, care se poartă pe umeri şi serveşte la

COCLÁURI n. pl. pop., fam.Locuri pustii şi

transportul găleţilor cu apă sau a coşurilor;

prăpăstioase. 96

COCOÁŞ//Ă ~e f. 1) Protuberanţă pe spinarea unor

transmitere a informaţiei ereditare.

animale, formată din grăsime. 2) Deformare

A CODÁ codéz tranz. (texte, informaţii) A

patologică a coloanei vertebrale, care duce la

transpune într-un sistem de semne convenţionale,

formarea unei proeminenţe dorsale; gheb; cifoză.

folosind un cod; a cifra.

COCOL//ÓŞ ~oáşe n. 1) Bucată sferică dintr-un

CODÁLB ~ă (~i, ~e) adj. 1) (despre animale) Care

material; boţ; ghemotoc. 2) Bulgăre de făină, rămas

are coadă albă; cu coadă albă. 2) (despre persoane)

nefiert într-o mâncare care nu a fost bine

Care are păr blond; cu pâr blond; bălan.

amestecată. Mămăligă cu ~oaşe.

CODÁN ~ă (~i, ~e) adj. (despre animale) Care are

COCÓS m.: ♦ Nucă de ~, fruct comestibil al

coadă lungă şi stufoasă; cu coadă lungă şi stufoasă.

cocotierului. ♦ Lapte de ~, suc lăptos, extras din

CODÁN//Ă ~e f. Fată tânără (cu cozi); fetişcană.

fructul cocotierului. ♦ Ulei de ~, substanţă grasă,

COD//EÁLĂ ~éli f. fam. Stare de codire; şovăială;

extrasă din fructul cocotierului şi folosită la

ezitare; nehotărâre.

fabricarea săpunurilor de toaletă.

CÓDEX ~uri n. înv. v. CODICE.

COCOŞÁ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. şi substantival Care

CÓDICE n. 1) Culegere de legi; cod. 2) Culegere

a făcut cocoaşă; care s-a cocoşat; cu cocoaşă.

de texte vechi manuscrise.

COCOTIÉR ~i m. bot. Palmier cu trunchiul lung,

A CODIFICÁ codífic tranz. (norme, dispoziţii

în vârf având un fascicul de frunze, care produce

legislative) A reuni într-un cod.

fructe comestibile.

CÓDR//U ~i m. 1) Pădure mare şi bătrână. ~ii

COCTÉIL ~uri n. 1) Băutură obţinută din amestec

Moldovei.

de alcooluri şi de siropuri. 2) prin ext. Recepţie cu

alimentar (pâine, mămăligă, brânză etc.).

un număr redus de participanţi (la care se serveşte

COECHIPIÉR ~i m. Persoană care face parte

această băutură).

dintr-o echipă împreună cu alte persoane.

COD códuri n. 1) Ansamblu de reguli, de precepte

COERÉN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. Care constă din

sau de prescripţii referitoare la conduită. ~ de

elemente strâns legate între ele; constituit din părţi

onoare. ~ul vieţii. 2) Act normativ care cuprinde o

unite ordonat între ele; închegat; logic; armonios.

culegere sistematică de reguli juridice dintr-o

COERÉNŢ//Ă ~e f. 1) Legătură internă strânsă;

anumită ramură a dreptului. ~ul muncii. ~ penal. 3)

caracter coerent; unitate; aderenţă; coeziune. 2)

Culegere de legi; codice. 4) Sistem de simboluri

Relaţie armonioasă între idei; lipsă de contradicţii.

care are destinaţia de a reprezenta şi a transmite o

A COEXISTÁ coexíst intranz. A exista simultan; a

informaţie; cifru. ~ secret. 5) Culegere de

vieţui paralel, tolerându-se reciproc.

simboluri. ~ internaţional. 6) Sistem riguros de

COEXISTÉNŢ//Ă ~e f. Existenţă simultană. ♦ ~ă

relaţii structurale între semne şi ansambluri de

paşnică,

semne. ~ lingvistic. ~ grafic. ♦ ~ poştal, sistem de

internaţionale dintre state cu sisteme sociale diferite

şase cifre, primele trei indicând localitatea, iar

potrivit căruia statele renunţă la aplicarea forţei,

ultimele trei oficiul poştal al destinatarului, care se

pledând pentru soluţionarea tuturor litigiilor pe

înscrie pe trimiterile poştale, pentru ca acestea să fie

calea tratativelor.

identificate cu ajutorul tehnicii automate. ♦ ~

COEZIÚN//E ~i f. 1) Forţă care uneşte părţile

genetic, sistem de înregistrare, conservare şi de

componente ale unei substanţe materiale; atracţie

2)

Bucată

principiu

de

mare

dintr-un

bază

al

produs

relaţiilor

97

moleculară. 2) fig. Legătură internă strânsă; caracter

împreună cu alte persoane asupra unei opere

unitar; aderenţă; coerenţă; unitate.

comune; om care colaborează.

COGNOSCÍBIL ~ă (~i, ~e) adj. Care poate fi

COLÁN ~e n. 1) Podoabă purtată în jurul gâtului;

cunoscut; în stare să fie cunoscut.

salbă; colier. 2) Salbă cu decoraţii purtată la gât. 3)

COHÓRT//Ă ~e f. 1) ist. (în armata romană)

Cingătoare împodobită purtată de femei; colier.

Unitate de infanterie, egală cu a zecea parte dintr-o

A

legiune. 2) fig. Grup mare de oameni.

manuscrise sau imprimate, copii etc.) A compara

CÓIF ~uri n. 1) înv. Acoperământ de metal pentru

pentru a stabili exactitatea sau pentru a constata

protecţia capului în timpul luptei. 2) Caschetă de

asemănările şi deosebirile existente; a confrunta.

hârtie cu care se joacă copiii sau folosită pentru a

A COLECTÁ colectéz 1. tranz. 1) (obiecte,

proteja capul de soare.

monede, timbre) A aduna după anumite principii

A COINCÍDE coincíde intranz. 1) (despre acţiuni,

într-un singur loc pentru un anumit scop; a strânge,

evenimente, fenomene) A se produce simultan; a

formând

avea loc în acelaşi timp. 2) (despre scopuri, sarcini

agroindustriale) A strânge în mod organizat în

etc.) A corespunde exact; a se potrivi întocmai. 3)

conformitate cu prevederile planului de stat; a

mat. (despre figuri geometrice) A se suprapune

procura prin achiziţie; a achiziţiona. ~ fructe. 3)

perfect; a se acoperi pe toate liniile.

(fluide) A aduna într-un recipient. 2. intranz. med.

COINCIDÉN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. Care coincide;

(despre abcese sau răni) A face puroi.

cu proprietate de a coincide; corespunzător;

COLECTÍV I ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care se face

congruent; echivalent.

împreună; realizat prin participarea mai multor

COINCIDÉNŢ//Ă ~e f. 1) Caracter coincident;

persoane; comun. Muncă ~ă. Operă ~ă. Contract

concordanţă;

~. 2) Care aparţine tuturor; aflat în posesiunea

corespondenţă.

~a

figurilor.

2)

COLAŢIONÁ

o

colaţionéz

colecţie.

comun;

2)

înv.

(texte

(produse

Eveniment care se produce întâmplător împreună cu

tuturor;

altul; concurs de circumstanţe; corespondenţă. Prin

Proprietate ~ă.

~ă. ~ă curioasă.

COLECTÍV II ~e n. Grup de persoane antrenate

A COINTERESÁ cointereséz tranz. (persoane) A

într-o activitate comună.

interesa să participe la realizarea unei acţiuni

COLECTIVIT//ÁTE ~ắţi f. Grup social ai cărui

comune împreună cu alţii; a face să participe la o

membri trăiesc împreună sau posedă bunuri

acţiune comună, trezind interesul material sau

materiale şi interese comune; comunitate.

spiritual.

A COLECTIVIZÁ colectivizéz tranz. înv. ist. 1)

COINTERESÁ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. Care este

(mijloace de producţie) A trece din proprietate

interesat împreună cu altă persoană.

particulară

A COLABORÁ colaboréz intranz. 1) A lucra

naţionalizare sau expropriere. 2) (agricultura) A

împreună; a participa la elaborarea unei opere sau

transforma pe principii socialiste, prin unirea

acţiuni comune; a coopera; a conlucra; a concurge.

gospodăriilor ţărăneşti individuale în gospodării

2) A scrie sistematic materiale (pentru o publicaţie

colective

periodică). ~ la un ziar.

individuali)

COLABORATÓR ~i m. Persoană care lucrează

cooperativiza.

în

mari;

general;

tranz.

public;

proprietate

a

A face

colectivă

cooperativiza. să

se

universal.

3)

prin

(ţărani

colectivizeze;

a

98

A SE COLECTIVIZÁ mă colectivizéz intranz.

gramineelor, cu tulpină subţire, erectă, cu peri albi

înv. ist. A se uni în gospodării colective mari; a se

în vârful seminţelor.

cooperativiza.

COLILÍ//U ~e (~i) adj. Care este alb ca şi colilia;

COLECTÚR//Ă ~i f. Oficiu de colectare a cărţilor

de culoarea coliliei.

pentru aprovizionarea bibliotecilor.

COLÍN//Ă ~e f. Ridicătură mică de teren de formă

COLÉCŢI//E ~i f. 1) Ansamblu de obiecte

rotundă.

colectate şi clasate din curiozitate, din intenţii

COLIVÍ//E ~i f. Cuşcă mică din vergele de metal

estetice sau ştiinţifice. 2) Serie de publicaţii

sau de lemn, în care sunt ţinute păsările cântătoare

formând o unitate, apărute în cadrul unei edituri. 3)

sau decorative.

med. Acumulare de puroi.

COLÍZI//E ~i v. COLIZIUNE.

A COLECŢIONÁ colecţionéz tranz. (obiecte,

COLIZIÚN//E ~i f. 1) Ciocnire bruscă şi violentă

monede, timbre etc.) A aduna după anumite

între două corpuri; şoc. 2) Dispută contradictorie;

principii într-un singur loc pentru un anumit scop; a

lipsă de acord; dezacord.

strânge, formând o colecţie; a colecta.

COLNÍC ~e n. 1) v. COLINĂ. 2) Drum îngust

COLECŢIONÉR ~i m. Persoană care face colecţii.

care trece peste o colină sau prin pădure.

COLÉG ~i m. Persoană care învaţă sau activează

COLOCATÁR ~i m. Persoană care este locatar cu

împreună cu alte persoane; confrate.

alţii în acelaşi imobil.

COLEGIÁL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de colegi;

COLÓCVI//U ~i n. 1) Discuţie pe o temă

propriu

ştiinţifică. 2) ed. (în unele sisteme de învăţământ)

colegilor;

de

coleg;

tovărăşesc;

camaraderesc. 2) Care se face în colectiv; exercitat

Control

periodic

în comun. Conducere ~ă. Convenţie ~ă.

constând în discuţii, lucrări practice sau lucrări de

COLEGIALITÁTE f. 1) Caracter colegial. 2)

laborator.

Comportament colegial.

COLONÁD//Ă ~e f. Serie de coloane, aranjate în

COLÉGI//U I ~i n. ed. (în unele ţări) Instituţie de

unul sau mai multe rânduri, formând un ansamblu

învăţământ mediu sau superior.

arhitectural.

COLÉGI//U II ~i n. 1) Organ de conducere

COLONIÁL ~ă (~i, ~e) adj. Care ţine de colonii;

colectivă. ~ redacţional. ~ul ministerului de

provenit din colonii.

cultură. 2) Reuniune de persoane cu demnitate sau

COLONIÁLE f. pl. Articole de băcănie (ceai,

funcţiune identică. ~ de cardinali. ~ de avocaţi.

cafea etc.), importate din colonii.

COLÉT ~e n. Pachet expediat destinatarului prin

COLONIALÍSM

poştă.

imperialiste, constând în cucerirea, subjugarea

COLÍBRI m. Pasăre exotică de talie foarte mică,

economică şi politică a unor ţări slab dezvoltate şi

cu penaj viu colorat, cu cioc lung, care zboară

în transformarea lor în colonii.

foarte repede; pasăre-muscă.

COLONÍ//E ~i f. 1) arh., ist. (la finicienii şi grecii

COLIÉR ~ e n. 1) Podoabă purtată de femei la gât;

antici) Cetate sau oraş întemeiate în scopuri militare

colan; salbă. 2) Cingătoare împodobită purtată de

sau comerciale pe un teritoriu străin. 2) Ţară slab

femei; colan.

dezvoltată,

COLILÍ//E ~i f. bot. Plantă erbacee din familia

economică a unui stat expansionist. 3) Grup

aflată

al

n.

sub

cunoştinţelor

Politică

a

dominaţia

studenţilor,

unor

state

politică

şi

99

compact de persoane de aceeaşi naţionalitate, care

colos; extraordinar de mare; gigantic; titanic;

locuiesc într-o ţară străină sau în alt teritoriu. 4)

enorm. 2) şi adverbial Care depăşeşte cu mult un

Reuniune de animale din aceeaşi specie, care trăiesc

anumit

în comun.

extraordinar; nemaipomenit; teribil; fabulos.

COLONÍ//ST ~şti m. Persoană originară dintr-o

A COLPORTÁ colportéz tranz. 1) (cărţi) A

metropolă şi stabilită cu traiul într-o colonie.

transporta cu sine pentru vânzare. 2) (ştiri, zvonuri

A COLONIZÁ colonizéz tranz. 1) (teritorii, ţări)

false) A aduce la cunoştinţă; a transmite; a relata; a

A transforma în colonie. 2) (ţări sau regiuni

comunica.

cucerite) A popula cu colonişti. 3) (regiuni slab

COLŢÁR ~e n. 1) Dulăpior sau poliţă situată în

populate sau depopulate) A popula cu oameni aduşi

colţul unei camere. 2) Instrument folosit la trasarea

din alte regiuni (ale ţării).

unghiurilor drepte sau a liniilor perpendiculare;

COLONIZAT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) adj.

echer. 3) constr. Piesă de metal sau de lemn în

(despre persoane, state, popoare) Care exploatează

formă de unghi drept, folosită la consolidarea unei

o colonie; cu posesiuni coloniale. Naţiune ~ă.

îmbinări.

A COLORÁ coloréz tranz. 1) (obiecte) A acoperi

COLÚMN//Ă ~e f. arhit. Monument (antic) în

cu o culoare sau cu un colorant; a vopsi. 2) fig.

formă de coloană izolată, ridicat în cinstea unui

(stilul, exprimarea) A reliefa prin nuanţe expresive;

eveniment istoric important. ~a lui Traian.

a nuanţa.

A COMANDÁ cománd tranz. 1) (armate, trupe,

COLORÁN//T I ~tă (~ţi, ~te) adj. Care colorează;

detaşamente, echipe, vase militare) A conduce,

cu proprietatea de a colora. Materie ~tă. Şampon

exercitându-şi autoritatea printr-o comandă. 2)

~. Substanţă ~tă.

(acţiuni) A anunţa printr-o comandă sau printr-un

COLORÁN//T II ~ţi n. Substanţă de provenienţă

semnal. 3) (urmat de o propoziţie complementară)

naturală sau artificială, care serveşte la colorarea

A cere în mod autoritar şi oficial; a porunci; a

diverselor materiale.

ordona; a dispune. 4) (îmbrăcăminte, încălţăminte,

COLORATÚR//Ă ~i f. 1) Virtuozitate tehnică în

obiecte, lucruri) A solicita să producă la comandă.

interpretarea vocală, manifestată prin triluri, rulade

5) (mâncare, băuturi) A solicita, făcând comandă

şi cadenţe. 2) Varietate de culori. 3) Aspect

într-un local de consum.

particular de culoare. ~ a pielii.

COMANDAMÉNT ~e n. 1) milit. Organ de

COLORÍT ~uri n. 1) Nuanţă delicată şi agreabilă a

conducere militară. 2) fig. Ordin scurt.

culorilor. 2) Artă de folosire a culorilor. 3) Efect

COMANDÁN//T ~ţi m. milit. Persoană (de obicei

care rezultă din îmbinarea armonioasă a culorilor

militar cu grad de ofiţer) aflată la post de comandă;

unui tablou. 4) Totalitate de culori ale unui obiect

conducător. ~ul trupelor aeropurtate. ~ul navei.

sau tablou. 5) fig. (despre stil, opere literare)

COM//ÁNDĂ ~énzi f. 1) Dispoziţie, scrisă sau

Nuanţă expresivă; varietate de imagini.

orală, emisă de o autoritate sau de o persoană

COLÓ//S ~şi m. 1) Statuie de măreţie şi proporţii

oficială, spre a fi îndeplinită de cei vizaţi; ordin;

enorme. 2) Obiect de mărime neobişnuită. 3) prin

poruncă. 2) Funcţie de conducere militară. 3)

ext. fig. Persoană de statură şi cu forţă foarte mare.

Cerere prin care se solicită livrarea unui produs,

COLOSÁL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care are proporţii de

executarea unei lucrări sau prestarea unui serviciu.

nivel

de

calitate,

intensitate

etc.;

100

4) Marfă comandată. 5) Operaţie prin care se

(despre atomi, molecule sau radicali ai unor

manevrează un sistem tehnic. 6) Element al unui

substanţe) A se uni printr-o reacţie chimică,

mecanism, care asigură funcţionarea ansamblului.

formând un compus stabil.

7)

transmisă

COMBINÁT I ~e n. Unitate economică care

calculatorului spre îndeplinire; parte integrantă a

reuneşte mai multe întreprinderi cu activitate de

informaţiei

producţie interdependentă; complex. ~ul chimic.

tehn.

inform. transmise

Instrucţiune calculatorului

de

către

utilizator.

COMBINÁ//T II ~tă (~ţi, ~te) adj. Care este

A COMANDITÁ comanditéz tranz. econ., fin.

format prin combinarea mai multor elemente;

(fonduri) A pune la dispoziţie prin comandită unei

realizat prin reunirea unor componente diferite.

întreprinderi industriale sau comerciale.

COMBINÁŢI//E ~i f. 1) Asamblare a elementelor

COMÁRNIC ~e n. pop., reg. 1) Construcţie

într-o ordine determinată; reunire combinată a

primitivă în care locuiesc ciobanii la stână. 2) Poliţă

elementelor; aranjament. ~ia culorilor. 2) Măsură

la stână pe care se pune caşul la uscat.

luată în vederea asigurării succesului unei acţiuni

A COMASÁ comaséz tranz. (terenuri, instituţii,

reprobabile;

unităţi agricole, industriale sau comerciale) A uni

maschează realitatea; şiretlic; truc; tertip. 3) chim.

în vederea obţinerii unui randament optim; a uni

Reacţie chimică dintre două substanţe simple. 4)

pentru a optimiza.

Substanţă compusă obţinută din această reacţie.

COMBATÁN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. şi substantival

COMBINEZ//ÓN ~oáne n. 1) Articol de lenjerie

1) Care ia parte la lupte; participant la un război. 2)

femeiască purtat sub rochie, împodobit cu dantelă

fig. Care luptă activ pentru o cauză; luptător înfocat;

sau cu aplicaţii; furou. 2) Îmbrăcăminte de lucru,

militant.

constând dintr-o vestă unită cu pantalonii, purtată

A COMBÁTE combát tranz. 1) (idei, teorii,

peste hainele obişnuite, pentru a le proteja de

atitudini sau persoane care le susţin) A respinge,

murdărie; salopetă.

aducând contraargumente. 2) (calamităţi naturale,

COMEDÍ//E ~i f. 1) Piesă de teatru destinată să

epidemii, maladii) A face să dispară, făcând uz de

producă râsul prin prezentarea ridicolului de

eforturi şi procedee corespunzătoare.

situaţii, de moravuri şi de caractere. 2) Ansamblu de

COMBÁTIV ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care luptă cu

acţiuni care provoacă râsul. 3) literat. Gen literar

dârzenie şi cu perseverenţă; caracterizat prin luptă

care este bazat pe comicul situaţiilor şi caracterelor.

activă şi dârză. 2) (despre manifestări ale

COMÉDI//E ~i f. pop., fam. 1) Întâmplare sau

oamenilor) Care denotă dorinţă de luptă; orientat

situaţie ciudată; poznă. 2) Acţiune sau lucru

spre luptă. Instinct ~. Spirit ~.

surprinzător şi dezagreabil.

COMBATIVITÁTE f. Caracter combativ.

COMEMOR//ÁRE ~ắri f. Ceremonie solemnă

A COMBINÁ combín 1) (lucruri, elemente

prin care se comemorează amintirea unei persoane

diferite) A uni într-o ordine determinată. 2) (intenţii,

sau a unui eveniment.

planuri, idei etc.) fam. A reprezenta în minte; a

COMEMORATÍV

schiţa în gând; a urzi; a zămisli; a plăsmui; a

comemorează un eveniment sau o personalitate;

concepe. 3) chim. A face să se combine.

destinat să comemoreze. Monument ~. Placă ~ă.

A SE COMBINÁ se combínă intranz. chim.

COMENSURÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. mat. (despre

manevră

~ă

iscusită,

(~i,

prin

~e)

care

adj.

se

Care

101

două sau mai multe mărimi) Care are o unitate de

în sfera sa motivele şi situaţiile ce provoacă râsul.

măsură comună; în stare a fi măsurat cu aceeaşi

2) Factor care provoacă râsul.

unitate de măsură. Linii ~e. Numere ~e.

CÓMIC III ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de

A COMENTÁ comentéz tranz. 1) (evenimente,

comedie; propriu comediei. Stil ~. Piesă ~ă. 2)

fapte, fenomene) A expune, atribuind o semnificaţie

Care provoacă râsul; plin de haz; hazliu; nostim;

personală; a interpreta. 2) (texte literare, istorice,

amuzant. Situaţie ~ă. Faţă ~ă. Gând ~

articole de lege) A explica printr-un comentariu.

CÓMICS ~uri n. Povestire în imagini (desene),

COMENTÁRI//U ~i n. 1) Ansamblu de note scrise

însoţite de scurte texte, sub forma unor seriale

sau de remarci orale prin care se comentează un

publicate în presă sau în broşuri; bandă desenată.

text. 2) Expozeu critic de noutăţi sau informaţii. 3)

CÓMI//S ~şi m. înv. ist. Dregător care avea în grija

Material publicistic care conţine un astfel de

sa caii şi grajdurile curţii domneşti.

expozeu.

COMISI//ÓN ~oáne n. 1) Sarcină dată unei

COMENTATÓR ~i m. 1) Autor de comentarii

persoane constând în procurarea sau în transmiterea

literare, istorice sau juridice. 2) Persoană care

unui obiect. 2) Plată în bani ce revine persoanei

comentează ştiri de actualitate (la radio, la

care a îndeplinit o astfel de sarcină.

televiziune, în presă).

A COMISIONÁ comisionéz tranz. (mărfuri,

COMERCIÁL ~ă (~i, ~e) adj. Care ţine de comerţ;

bunuri etc.) A procura prin comision; a obţine prin

propriu comerţului; de negoţ; negustoresc. Bancă

intermediul unui comisionar.

~ă. Muzică ~ă.

COMISIONÁR ~i m. 1) Persoană care mijloceşte

A

COMERCIALIZÁ

comercializéz

tranz.

o operaţie comercială în schimbul unei remuneraţii;

(mărfuri, bunuri materiale) A face să devină obiect

intermediar. 2) Persoană care se ocupă de

de comerţ; a pune în circulaţie în calitate de obiect

transmiterea scrisorilor şi pachetelor pe cale

de comerţ.

particulară.

COMERCIÁN//T ~ţi m. Persoană care face comerţ

A COMÍTE comít tranz. (acţiuni reprobabile) A

privat; negustor.

transpune în fapt; a face să aibă loc; a săvârşi; a

COMÉRŢ n. 1) Activitate economică de realizare a

înfăptui.

mărfurilor prin procesul de vânzare-cumpărare;

COMITÉT ~e n. Organ de conducere colectivă.

negoţ. 2) Ramură a economiei naţionale, în care se

COMÓ//D ~dă (~zi, ~de) adj. 1) Care poate fi

realizează circulaţia mărfurilor.

folosit sau mânuit cu uşurinţă; potrivit la utilizare;

COMESTÍBIL ~ă (~i, ~e) adj. Care poate servi

uşor

drept aliment pentru om; bun de mâncat. Ciuperci

confortabil. 2) fig. (despre persoane) Care duce o

~e. Fructe ~e.

viaţă liniştită; obişnuit să trăiască fără eforturi

COMÉT//Ă ~e f. Astru nebulos care descrie în

deosebite; indolent.

jurul soarelui o elipsă foarte alungită şi care este

COMÓD//Ă ~e f. Mobilă joasă cu sertare mari

însoţit de un apendice luminos; stea cu coadă.

suprapuse în care se păstrează lenjeria; scrin.

CÓMIC I ~i m. 1) Actor de comedie. 2) Autor de

COMODIT//ÁTE ~ắţi f. 1) Stare comodă; confort.

comedii.

2) Atitudine comodă. 3) la pl. Ansamblu de obiecte

CÓMIC II n. 1) est. Categorie estetică care include

care formează o stare de confort.

de

întrebuinţat;

practic;

convenabil;

102

COMÓŢI//E ~i f. 1) med. Traumă a organismului

COMPATÍBIL ~ă (~i, ~e) adj. Care poate exista

sau a unei părţi a acestuia, cauzată de un şoc brusc

sau activa împreună; în stare să existe sau să

şi violent. ~e cerebrală. 2) fig. Emoţie violentă.

activizeze împreună. Factori ~i. Caractere ~e.

COMPÁC//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) Care este format

COMPATRIÓ//T ~ţi m. Persoană care este

din elemente coerente; constituit din elemente

originară din aceeaşi ţară, în raport cu altele.

strâns legate între ele; îndesat; dens. 2) (despre

A

mulţimi, grupuri de oameni) Care este format din

(persoane) A trata cu compasiune; a deplânge; a

multe persoane strânse la un loc.

deplora; a jeli. 2. intranz. A fi cuprins de

A COMPACTÁ compactéz tranz. 1) (materiale,

compasiune faţă de suferinţele cuiva; a suferi

sol etc.) A face să devină compact; a presa pentru a

împreună.

reduce volumul. 2) (cărţi) A coase într-o copertă

A COMPENSÁ compenséz tranz. 1) (pierderi,

moale; a lega; a broşa.

lucruri consumate sau cheltuite) A acoperi printr-o

COMPANÍ//E ~i f. 1) Grup de companioni uniţi

compensaţie. 2) (pagube, prejudicii) A plăti atât cât

prin relaţii de prietenie; tovărăşie. 2) Reuniune de

costă; a răsplăti. 3) (efectul unor forţe) A neutraliza

persoane care îşi petrec timpul liber împreună;

în mod reciproc. 4) (organisme) A face să se

societate. 3) econ. Întreprindere comercială sau

compenseze.

industrială cu un statut comun; societate.

A SE COMPENSÁ se compenseáză intranz.

COMPÁNI//E ~i f. milit. Subunitate militară mai

(despre

mare decât plutonul şi mai mică decât batalionul,

funcţional; a reveni la starea de funcţionare

sub ordinele unui căpitan; roată.

normală.

COMPANIÓN ~i m. Persoană care îşi petrece

COMPENSÁŢI//E

timpul liber împreună cu alte persoane, având

compensează o pierdere 2) Operaţie financiară de

deprinderi şi ocupaţii comune şi stabilind relaţii de

reglare a vânzărilor şi cumpărărilor prin virament

familiaritate; prieten; amic; camarad, tovarăş.

reciproc.

A COMPARÁ compár tranz. (fiinţe, obiecte) A

COMPETÉN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) Care dispune

examina simultan sau succesiv în vederea stabilirii

de informaţie vastă; cu cunoştinţe profunde. 2) Care

similitudinilor şi diferenţelor; a confrunta.

are atribuţie legală de a se ocupa de o anumită

COMPARTIMÉNT ~e n. 1) Cabină într-un vagon

problemă; în drept să studieze o afacere. Autoritate

de cale ferată separată prin pereţi subţiri şi având

~tă. Judecată ~tă.

banchete pentru două, patru sau şase persoane;

COMPETÉNŢ//Ă ~e f. 1) Caracter competent. 2)

cupeu. 2) Spaţiu limitat, obţinut prin divizarea unei

Ansamblu de informaţii teoretice şi deprinderi

suprafeţe plane. 3) Diviziune dintr-o încăpere sau

practice; cunoştinţă. A avea ~ă. A studia cu ~ă. A

dintr-o mobilă. 4) Domeniu de activitate; sector;

dobândi ~ele profesionale necesare. 3) Persoană

sferă. 5) Porţiune a unei lucrări scrise; parte;

competentă (într-un domeniu de practici sociale). A

subdiviziune.

consulta o ~ă.

COMPASIÚNE f. Sentiment de înţelegere a

COMPETÍŢI//E ~i f. 1) Luptă între două sau mai

suferinţelor

multe persoane sau state, organizaţii care urmăresc

compătimire.

şi

a

nenorocirilor

cuiva;

milă;

COMPĂTIMÍ

organisme)

compătimésc

A-şi

~i

f.

restabili

1)

1.

tranz.

echilibrul

Avantaj

care

acelaşi avantaj sau acelaşi rezultat; concurs; 103

concurentă;

rivalitate;

întrecere.

2)

Reuniune

reclamă un efort intelectual pentru a fi înţeles; greu

constând în lupta pentru întâietatea în una sau în

de

mai multe probe sportive, învingătorii căreia sunt

Mecanism ~.

declaraţi campioni şi li se acordă o anumită

COMPLÉX II ~e n. 1) econ. Unitate economică

distincţie; întrecere sportivă; concurs.

care reuneşte mai multe întreprinderi cu activitatea

A COMPILÁ compiléz tranz. (idei, fapte de

de producţie interdependentă, combinat. 2) arhit.

împrumut, documente variate) A reuni, elaborând o

Ansamblu de construcţii reunite în funcţie de

lucrare lipsită de originalitate.

utilitatea lor. ~ turistic. ~ sportiv. 3) psihol.

COMPILÁŢI//E ~i f. Lucrare compilată; operă

Ansamblu de sentimente, de tendinţe şi de stări de

lipsită de originalitate, conţinând idei extrase din

spirit inconştiente, formate în copilărie, care

diverse surse.

condiţionează comportamentul ulterior al unei

A COMẨNDÁ comândéz tranz. pop. înv. A da în

persoane. ♦ A avea ~e, a fi timid. ♦ Fără ~e, care

calitate de comând.

acţionează în mod firesc; fără ezitare. ♦ ~ de

A SE COMPLĂCEÁ mă complác intranz. 1) A

inferioritate, sentiment de neîncredere în forţele

avea plăcere; a găsi satisfacţie. 2) A fi mulţumit (de

proprii. ♦ ~ul lui Oedip ataşament erotic faţă de un

o anumită situaţie), fără a căuta să o depăşească.

părinte de sex opus.

COMPLÉC//T ~tă (~ţi, ~te) adj. v. COMPLET.

COMPLEXITÁTE f. Caracter complex. ~ a

A

COMPLECTÁ

complectéz

tranz.

v.

A

înţeles;

complicat;

dificil.

Situaţie

~xă.

situaţiei. ~ de calcul.

COMPLETA.

A COMPLICÁ complíc tranz. A face să se

COMPLÉ//T I ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) Care include

complice.

elemente necesare; constituit din toate părţile

A SE COMPLICÁ se complícă intranz. (despre

componente impuse; desăvârşit; întreg; deplin. Joc

stări de lucruri, situaţii) A deveni mai dificil, mai

~. Serviciu ~. Opere ~te. Echipaj ~. Eşec ~. 2)

grav; a se înrăutăţi; a se înăspri; a se agrava.

(despre recipiente, săli, vehicule de transport în

COMPLÍC//E I ~i m. Persoană care participă sau

comun) Care are toate locurile ocupate; fără locuri

contribuie la realizarea unei fapte reprobabile;

libere. 3) (despre persoane) Care are toate

acolit. ~ele asasinului.

facultăţile dezvoltate; fără lacune în dezvoltare.

COMPLÍCE II adj. invar. Care favorizează

COMPLÉT II ~uri n. 1) Obiect de îmbrăcăminte

săvârşirea unei acţiuni reprobabile; caracterizat

din două (sau trei) piese asortate; costum. 2) jur.: ~

printr-un acord secret. Ton ~. Tăcere ~. Aparenţă

de judecată, colectiv alcătuit din numărul legal de

~. Atitudine ~. Surâs ~.

judecători şi asesori care iau parte la soluţionarea

COMPLICITÁTE

unui litigiu, în sala de judecată.

participare intenţionată la săvârşirea unei fapte

A COMPLETÁ completéz tranz. A face să fie

f.

1)

Acţiune

complice;

reprobabile. 2) Acord tacit, spontan şi deseori

complet (adăugind ceea ce lipseşte); a întregi; a

inexprimabil între persoane. Zâmbet de ~.

complini.

COMPLÓT ~uri n. Proiect elaborat în secret, prin

COMPLÉ//X I ~xă (~cşi, ~xe) adj. 1) Care conţine

care un grup de persoane unelteşte săvârşirea unor

mai multe elemente diferite; format din mai multe

acţiuni împotriva statului sau a unei persoane;

părţi; complicat. Frază ~xă. Personaj ~. 2) Care

conspiraţie; conjuraţie. ~ul lui Brutus. 104

A COMPLOTÁ complotéz intranz. A pune la cale

COMPRIMÁ//T II ~tă (~ţi, ~te) adj. Care a fost

un complot; a unelti; a conspira; a conjura.

supus comprimării; cu volumul redus prin presare.

COMPLOTÍ//ST ~şti m. Persoană care participă la

Aer ~. Pudră ~tă.

un complot; om care complotează.

COMPROMÍ//S I ~să (~şi, ~se) adj. 1) (despre

COMPONÉN//T I ~tă (~ţi, ~te) adj. Care

persoane) Care s-a compromis; cu reputaţia pătată;

constituie, intră în compoziţia unui ansamblu; aflat

discreditat; dezonorat. 2) (despre acţiuni, planuri

în compoziţia unui corp; alcătuitor. Parte ~tă.

etc.) Care este pus în pericol; aflat în primejdie;

Element ~. Forţă ~tă.

primejduit; zădărnicit. Recoltă ~să.

COMPONÉN//T II ~ţi m. 1) Element din structura

COMPROMÍS II ~uri n. 1) Acord obţinut prin

unui corp. 2) Substanţă care face parte dintr-un

cedări reciproce; concesie. 2) Convenţie prin care

compus chimic. 3) Element integrant dintr-un

părţile cointeresate apelează la un arbitru în vederea

sistem tehnic.

rezolvării unui litigiu dintre ele.

COMPONÉNŢ//Ă

~e

f.

1)

Modalitate

de

A

COMPROMÍTE

compromít

tranz.

1)

structurare internă a elementelor componente ale

(persoane, teorii, cauze etc.) A face să se

unui întreg; compoziţie. 2) Ansamblu de elemente

compromită; a discredita. 2) A expune unui pericol;

componente; compoziţie.

a primejdui; a periclita.

A COMPORTÁ compórt tranz. 1) A include în

A SE COMPROMÍTE mă compromít intranz. A-

sine; a conţine. Toate regulile comportă excepţii. 2)

şi pierde buna reputaţie, admiţând un compromis; a

A implica în mod necesar; a cere; a necesita; a

se discredita.

reclama.

COMPROMIŢĂT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) adj.

A SE COMPORTÁ mă compórt intranz. A se

Care compromite; în stare să compromită. Opinie

impune prin conduită; a se purta.

~oare. Scrisoare ~ oare. Om ~or. Relaţii ~oare.

A COMPOSTÁ compostéz tranz. (bilete, facturi

A COMPÚNE compún tranz. 1) (ansambluri,

etc.) A viza sau a valida cu compostorul.

totalităţi etc.) A forma prin reunire; a constitui.

A COMPRIMÁ comprím tranz. 1) (corpuri,

Literatura de lingvistică compune partea cea

obiecte etc.) A reduce din volum cu ajutorul unei

mai mare a bibliotecii sale. 2) (opere artistice) A

forţe exterioare. 2) (sentimente, stări sufleteşti) A

produce în urma unui efort susţinut; a plăsmui; a

împiedica să se manifeste; a stăvili printr-un efort

crea; a realiza.

de voinţă; a înăbuşi; a înăduşi; a înfrâna. 3)

COMPÚ//S I ~să (~şi, ~se) adj. Care constă din

(personalul unei întreprinderi) A face mai mic, ca

mai multe elemente; format din mai multe părţi

urmare a limitării statelor; a reduce. 4) (texte) A

componente.

micşora din volum; a reduce; a condensa; a

COMPÚ//S II ~şi m. chim. Corp constând din mai

prescurta.

multe substanţe; substanţă compusă; combinaţie.

COMPRIMÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. Care poate fi

COMPÚTER ~e n. cibern., electron., tehn. inform.

comprimat; în stare să fie comprimat; compresibil.

Aparat electronic pentru prelucrarea şi vizualizarea

COMPRIMÁT I ~e n. Preparat farmaceutic, dozat,

informaţiilor provenite de la o serie de periferice;

de forma unui disc, care se administrează pe cale

calculator (electronic); ordinator.

bucală; pastilă; tabletă; hap; bulin.

COMÚN ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care aparţine mai 105

multor persoane; referitor la mai multe persoane.

între diferite puncte; legătură; contact. 2) Sistem

Casă ~ă. Pământ ~. Caracter ~. 2) Care se face

tehnic prin care comunică persoanele. 3) Mesaj

împreună; realizat de mai multe persoane; colectiv.

comunicat prin acest sistem tehnic; anunţ; aviz.

Muncă ~ă. Operă ~ă. Acţiune ~ă. 3) Care aparţine

COMUNIT//ÁTE ~ắţi f. 1) Caracter comun;

tuturor; aflat în posesiunea tuturor; obştesc; general;

unitate. ~atea gusturilor. ~ate de interese. 2) Grup

public; universal; colectiv. Bun ~. Interes ~. Voinţă

social ale cărui membri trăiesc împreună sau posedă

~ă. Drept ~. 4) Care este lipsit de originalitate; de

bunuri materiale şi interese comune; colectivitate.

rând; obişnuit; ordinar; banal; uzual; vulgar.

3) Totalitate de persoane care trăiesc în aceeaşi

Metodă ~ă. Figură ~ă. Stil ~. Manieră ~ă. ♦ În ~,

localitate. 4) Ansamblu de state, unite prin interese

împreună. ♦ Loc ~, idee banală; banalitate. ♦ A ieşi

economice, politice şi culturale comune. ~atea

din ~, a se deosebi; a se distinge.

Europeană.

COMUNÁL ~ă (~i, ~e) adj. Care aparţine unei

A COMUTÁ comút 1. tranz. 1) (conexiunile unui

comune; referitor la o comună. Şcoală ~ă. Drum ~.

circuit electric) A modifica succesiv. 2) (aparate

COMUNÁR//D ~zi m. ist. Participant la Comuna

electrice) A racorda la reţea. 3) (unităţi de limbă) A

din Paris (1871).

substitui consecutiv. 2. intranz. (despre unităţi de

A COMUNICÁ comúnic 1. tranz. 1) (informaţii,

limbă) A putea fi substituit într-un anumit context.

noutăţi, ştiri etc.) A face cunoscut; a aduce la

COMUTATOÁRE

cunoştinţă; a transmite; a relata. 2) (căldură,

transformă curentul alternativ în curent continuu şi

mişcare etc.) A face să treacă (de la un obiect la

invers.

altul); a transmite; a conduce. 2. intranz. 1) (despre

COMUTAT//ÓR ~oáre n. Dispozitiv care permite

persoane, comunităţi sociale) A întreţine relaţii

comutarea unui circuit electric sau a conexiunilor

permanente; a fi în legături de prietenie. 2) A fi în

între circuituri; întrerupător.

legătură printr-o trecere. Coridorul comunică cu

CONABÍ//U ~e (~i) adj. şi substantival Care are

bucătăria.

culoare roşie-închisă; de culoarea vişinei coapte;

COMUNIC//ÁRE ~ắri f. 1) Informaţie anunţată

vişiniu.

publicului pe cale orală sau scrisă; anunţ; ştire;

CONAŢIONÁL ~i m. Persoană care face parte din

veste; înştiinţare. 2) Referat ştiinţific de proporţii

aceeaşi naţiune împreună cu alte persoane.

reduse.

A CONĂCĂRÍ conăcărésc intranz. A fi conăcar; a

COMUNICÁT ~e n. Anunţ pe care un organ

practica ocupaţia de conăcar.

competent îl comunică publicului. ~ de presă.

A CONĂCÍ conăcésc înv. 1. intranz. A face un

COMUNICÁTIV ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care

popas (la un conac); a poposi. 2. tranz. (persoane)

comunică uşor; capabil să stabilească uşor relaţii cu

A primi temporar în gazdă; a găzdui.

oamenii; sociabil. Spirit ~. 2) (despre manifestări

A CONCASÁ concaséz tranz. (materiale solide) A

ale oamenilor) Care comunică cu facilitate;

sparge în bucăţi mici.

caracterizat prin tendinţa de a câştiga simpatie.

A CONCÉDE concéd tranz. (drepturi, privilegii) A

Privire ~ă. Râs ~.

acorda în calitate de favoare.

COMUNICÁTIVITATE f. Caracter comunicativ.

A CONCEDIÁ concediéz tranz. (persoane) A da

COMUNICÁŢI//E ~i f. 1) Mijloc de comunicare

afară ca fiind necorespunzător; a elibera; a scoate; a

f.

Maşină

electrică

care

106

răsturna; a zbura; a destitui.

CONCESIÚN//E ~i f. jur. Contract prin care unei

CONCÉDI//U ~i n. Perioadă de timp în care

persoane fizice sau juridice i se acordă dreptul de a

salariaţii sunt scutiţi în mod legal de a munci, fiind

exploata diferite servicii (publice) sau bunuri (ale

remuneraţi în mod corespunzător. ~ de odihnă. ~

statului).

medical.

CONCETĂŢ//EÁN ~éni m. Persoană care este

A CONCENTRÁ concentréz tranz. 1) A face să se

cetăţean al aceluiaşi stat împreună cu alte persoane.

concentreze. 2) milit. (rezervişti) A chema temporar

A CONCHÍDE conchíd 1. tranz. A termina,

în timp de pace sub arme pentru instrucţie, pentru

trăgând o concluzie; a conclude. 2. intranz. A trage

perfecţionarea pregătirii militare sau pentru alte

o concluzie.

motive. 3) (trupe militare) A aduna într-un singur

CÓNCI ~uri n. Pieptănătură femeiască realizată

loc în scopuri strategice.

prin strângerea şi răsucirea părului la ceafă sau în

A SE CONCENTRÁ mă concentréz intranz. 1) A

creştetul capului în formă ovoidală; coc; moţoc.

se strânge în cantitate mare (într-un singur loc).

A CONCILIÁ conciliéz tranz. 1) (opinii, interese

Demonstranţii s-au concentrat în faţa gării. 2) A-

etc.) A face să devină compatibil, înlăturând

şi fixa în mod conştient forţele intelectuale sau

contradicţiile; a pune în concordanţă, făcând

fizice (într-o singură direcţie); a se încorda.

abstracţie

A CONCÉPE concép 1. tranz. 1) A elabora printr-

(persoane) A împăca, aplanând un litigiu.

un concept; a realiza în gând; a schiţa; a eboşa. 2) A

CONCILIÁN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. Care cade de

pătrunde cu mintea; a pricepe; a înţelege; a sesiza.

acord; înclinat spre cedări.

2. intranz. A rămâne însărcinată; a purcede grea.

CONCILIAT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) adj. 1)

CONCÉPT ~e n. 1) Idee generală; reprezentare

Care conciliază; orientat spre concilierea unor părţi

generală şi abstractă; noţiune. 2) Variantă iniţială

opuse. Remediu ~. 2) şi substantival Care caută o

schematică a unei lucrări; ciornă; schiţă; eboşă;

soluţie de compromis; cu caracter de compromis;

crochiu.

împăciuitorist. Rol de ~.

CONCEPTUÁL ~ă (~i, ~e) adj. Care ţine de

CONCÍ//S ~să (~şi, ~se) adj. şi adverbial Care

concepte; referitor la concepte; abstract.

constă din puţine cuvinte; exprimat în puţine

CONCÉPŢI//E ~i f. 1) Mod de concepere. 2)

cuvinte; succint; laconic; lapidar; concentrat.

Proces de apariţie a unei fiinţe ca urmare a

Informaţie ~să. A se exprima ~.

fecundării. 3) Ansamblu de idei generale; sistem de

CONCÍZIE f. Caracter concis; exprimare laconică;

concepte.

laconism.

A CONCERTÁ concertéz intranz. A da concerte;

A CONCLÚDE conclúd tranz. rar A termina

a fi în concert.

trăgând o concluzie; a conchide.

CONCÉSI//E ~i f. 1) Renunţare benevolă la un

CONCLUDÉN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. şi adverbial

drept în folosul altuia. 2) Acord obţinut prin cedări

1) Care convinge; care aduce o confirmaţie; bazat

reciproce; compromis.

pe probe convingătoare; confirmativ; probant.

A CONCESIONÁ concesionéz tranz. jur. (bunuri

Experienţă ~tă. Rezultat ~. 2) Care conclude;

materiale) A da în concesiune; a pune la dispoziţie

exprimat în calitate de concluzie; conclusiv. Decizie

printr-un act oficial.

~tă.

de

divergenţele

existente.

2)

jur.

107

CONCLUSÍV ~ă (~i, ~e) adj. Care conclude;

a unui tratament termic.

exprimat în calitate de concluzie; concludent.

A CONCURÁ concuréz 1. intranz. 1) A participa

Decizie ~ă. Propoziţie ~ă.

la un concurs; a lua parte la o competiţie. 2) A duce

CONCLÚZI//E ~i f. 1) Consecinţă dedusă dintr-o

spre un scop comun; a tinde spre acelaşi rezultat; a

serie de argumente sau constatări; raţionament final;

converge. 3) econ., comerţ A fi în concurenţă; a se

deducţie. 2) Parte finală a unei opere sau a unei

afla în concureţă (unul cu altul). 4) A lupta pentru

expuneri, care cuprinde ideile esenţiale de bază.

întâietate. 2. tranz. (persoane, întreprinderi etc.) A

CONCOMITÉN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. şi adverbial

întrece în concurenţă.

Care se produce în acelaşi timp; coincident în timp;

A SE CONCURÁ mă concuréz intranz. A se lupta

simultan. Evenimente ~e. A vorbi ~.

(unul cu altul) făcând concurenţă.

A CONCORDÁ concórdă intranz. A fi în acord

CONCURÉN//T I ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) Care

deplin; a se afla în armonie perfectă; a se potrivi; a

concurează; aflat în concurenţă. Monopoluri ~te.

cadra; a se armoniza; a corespunde.

2) Care tinde spre acelaşi rezultat; orientat spre

CONCORDÁN//T ~tă concordă;

cu

(~ţi, ~te) adj.

proprietatea

de

a

Care

concorda;

acelaşi scop. Forţe ~te. CONCURÉN//T II ~ţi m. 1) Persoană care

corespunzător. Versiuni ~te.

concurează cu alta în vederea atingerii aceluiaşi

CONCORDÁNŢ//Ă ~e f. Caracter concordant;

scop; rival; adversar. 2) Participant la un concurs;

corespondenţă;

emul. 3) Agent economic sau comercial aflat în

coincidenţă;

congruenţă.

~a

timpurilor.

concurenţă.

CONCÓRDIE f. Stare de bună înţelegere între

CONCURÉNŢ//Ă ~e f. 1) Luptă între două sau

membrii unui grup; acord; armonie. Aici domneşte

mai multe persoane (sau state, organizaţii) care

~ia.

urmăresc acelaşi avantaj sau acelaşi rezultat;

A CONCRÉŞTE concréşte intranz. (despre

concurs; întrecere; competiţie; rivalitate. 2) Raport

organisme vegetale sau animale, lucruri, fenomene

între doi sau mai mulţi producători, comercianţi

etc.) A creşte împreună, unindu-se într-un tot.

care luptă pentru acapararea pieţei, a clientelei, în

CONCRÉ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. şi substantival 1)

vederea obţinerii unui profit maxim.

Care poate fi perceput cu organele de simţ; cu

A CONCÚRGE concúrg intranz. înv. 1) A se

proprietatea de a fi perceput cu simţurile; real;

orienta spre un punct comun, venind din diferite

material; palpabil; perceptibil. Lucru ~. 2) Care

direcţii; a converge. 2) A lucra împreună; a participa

exprimă realitatea cu claritate; lipsit de confuzii;

la elaborarea unei opere sau acţiuni comune; a

precis. Spirit ~. Idee ~tă. Imagine ~tă.

colabora; a conlucra; a coopera.

A CONCRETIZÁ concretizéz tranz. 1) A prezenta

CONCÚRS ~uri n. 1) Luptă între două sau mai

în mod concret. 2) A face să se concretizeze.

multe

A SE CONCRETIZÁ se concretizeáză intranz. A

organizaţii) care urmăresc acelaşi avantaj sau

deveni concret; a căpăta contururi reale.

acelaşi rezultat; întrecere; concurenţă; competiţie;

A

concreţioneáză

rivalitate. 2) Probă prin care mai mulţi candidaţi

intranz. (despre compuşi metalici sau organici) A se

concurează pentru ceva (pentru obţinerea unui post,

transforma în concreţiune; a deveni solid ca urmare

a unei burse, pentru admiterea într-o instituţie de

SE

CONCREŢIONÁ

se

persoane

fizice

sau

juridice

(state,

108

învăţământ etc.), în condiţiile unui număr de locuri

deferentă; stimă; respect; consideraţie. A da

limitat. 3) sport. Reuniune constând în lupta pentru

dovadă de condescendenţă. 3) fig. Aer de

întâietate în una sau mai multe probe sportive,

superior; trufie; semeţie. A trata pe cineva cu

învingătorii cărora sunt declaraţi campioni şi li se

condescendenţă.

acordă o anumită distincţie; întrecere sportivă;

CÓNDIC//Ă ~i f. Caiet gros de mare format, în

competiţie. 4) Aport material; ajutor; sprijin;

care se notează diferite date sau însemnări cu

contribuţie. ♦ ~ de împrejurări, ansamblu de

caracter administrativ; registru; catastif.

împrejurări care influenţează la un moment dat o

CONDIMÉNT ~e n. Substanţă savuroasă care este

stare de lucruri; coincidenţă de fapte.

folosită pentru a da gust sau aromă unor produse

A CONDAMNÁ condámn tranz. 1) (persoane

alimentare; ingredient; mirodenie.

culpabile)

A

A

pedepsi

printr-o

hotărâre

CONDIMENTÁ

(mâncăruri,

(fapte, acţiuni, persoane etc.) A blama cu severitate.

condimente.

3) (bolnavi) A declara ca fiind fără nici o speranţă

CONDÍŢI//E ~i f. 1) Factor exterior de care depind

de salvare. 4) (persoane) A supune unei acţiuni

fiinţele sau lucrurile; stare; situaţie; poziţie;

penibile. Situaţia financiară ne condamnă la

circumstanţă; împrejurare. 2) mai ales la pl.

economie maximă. 5) A interzice în mod formal.

Concurs de împrejurări în care se produce un

Legea condamnă bigamia. 6) (uşi, ferestre,

fenomen; context; conjunctură; circumstanţă. 3)

deschizături etc.) A astupa definitiv.

(despre acorduri, convenţii ş. a.) Dispoziţie

CONDAMNÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. Care poale fi

suplimentară; clauză. 4) Situaţie socială; loc în

condamnat; în stare să fie condamnat; pasibil de

societate. ♦ De ~e, care are calităţi morale înalte;

condamnare; reprobabil.

nobil. 5) Situaţie de moment. În ~ia noastră. 6)

CONDÉ//I ~ie n. 1) Unealtă de scris în formă de

Situaţie juridică. ~ia unei persoane.

beţişor, prevăzut la un capăt cu un dispozitiv special

A CONDIŢIONÁ condiţionéz

pentru peniţă; toc. 2) Creion special folosit la

determina printr-o condiţie. 2) (acţiuni, stări de

înnegrirea sprâncenelor. 3) fig. Talent scriitoricesc;

lucru) A admite cu anumite condiţii.

pană.

CONDIŢIONÁL ~ă (~i, ~e) adj. Care depinde de

A CONDENSÁ condenséz tranz. 1) A face să se

o condiţie; supus unei condiţii; ipotetic. Eveniment

condenseze. 2) (texte) A micşora în volum; a

~. Clauză ~ă.

reduce; a prescurta; a comprima.

CONDOLEÁNŢE f. pl. Mărturie verbală de

A SE CONDENSÁ se condenseáză intranz.

participare la durerea unei persoane căreia i-a murit

(despre vapori) A trece din stare gazoasă în stare

cineva apropiat.

lichidă; a se transforma în lichid. 2) A deveni mai

CONDÓR ~i m. Specie de vultur de talie mare, cu

dens.

penaj negru, cu pete albe pe aripi, cu capul şi gâtul

CONDESCENDÉN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. Care

golaş, complet mut, care trăieşte în munţii din

manifestă bunăvoinţă; plin de respect; respectuos.

America de Sud.

CONDESCENDÉNŢĂ

A CONDÚCE

1)

Caracter

condescendent. 2) Comportament condescendent;

culinare)

tranz.

judecătorească; a supune unei osânde; a osândi. 2)

f.

preparate

condimentéz

condúc

tranz.

A trata

cu

tranz. 1) A

1)

(instituţii,

organizaţii, colectivităţi, activităţi) A îndruma în 109

calitate de şef; a orienta, stând în frunte; a dirija; a

A

dirigui. 2) (persoane) A urma în calitate de

(mărfuri, produse, piese etc.) A produce în serie,

însoţitor; a însoţi; a întovărăşi; a acompania. ~

prelucrând materia primă sau semifabricatele (la o

copilul la şcoală. 3) (persoane) A însoţi pe

fabrică sau la o uzină); a fabrica. 2) (îmbrăcăminte,

parcursul unui drum (din politeţe, pentru siguranţă

încălţăminte) A crea prin muncă; a produce.

etc.); a petrece. 4) (animale, vehicule) A face să

CONFEDERÁŢI//E ~i f. 1) Uniune de state

meargă într-o anumită direcţie (printr-o acţiune

asociate pe baza păstrării suveranităţii lor. 2)

continuă). 5) (electricitate, căldură) A face să

Reunire de organizaţii obşteşti în vederea apărării

treacă (de la un corp la altul); a transmite; a

intereselor comune.

comunica. 6) (discuţii) A supraveghea în calitate de

CONFERENŢIÁR ~i m. 1) Persoană care ţine o

responsabil.

conferinţă. 2) ed. Grad didactic în învăţământul

A SE CONDÚCE mă condúc intranz. A fi în

superior, intermediar între lector şi profesor. 3)

imediata apropiere, conformându-se; a se ţine.

Persoană

CONDÚCT//Ă ~e f. 1) Ţeava sau ansamblu de ţevi

corespunzător

prin care se transportă fluide sau materiale

superior).

pulverulente. 2) Fir sau cablu prin care circulă un

A CONFERÍ confér 1. tranz. (premii, decoraţii,

curent electric.

distincţii, titluri etc.) A da drept recompensă pentru

CONDUCTÍBIL ~ă (~i, ~e) adj. Care poate

succesele obţinute într-un anumit domeniu de

conduce curentul electric; în stare să transporte

activitate; a decerna. 2. intranz. A discuta asupra

curentul electric.

unor probleme importante.

CONDUCTIBILITÁTE f. Caracter conductibil;

A SE CONFESÁ mă confeséz intranz. A

proprietate de a conduce curentul electric.

încredinţa o confesiune; a face confidenţă; a se

CONDUÍT//Ă ~e f. Modalitate de comportare;

destăinui; a se spovedi; a se confia.

comportament; manieră.

CONFESÍUN//E ~i f. 1) Comunicare în secret a

CONDÚR ~i m. înv., poet. Pantof femeiesc de

unor fapte sau gânduri ascunse; spovedanie;

stofă, cu toc înalt, împodobit cu broderii.

pocăinţă; penitenţă; confidenţă. 2) rel. Ritual creştin

A CONECTÁ conectéz tranz. 1) (conducte

constând în mărturisirea păcatelor pentru a obţine

electrice, de apă, de căldură, de gaze etc.) A uni

iertarea lor; spovedanie. 3) Formă a conştiinţei

prin conexiune; a lega împreună. 2) (abonaţi ai

sociale, în care realitatea este reflectată şi

unei

interpretată în mod fantastic, ca fiind dependentă de

reţele

telefonice

sau

diferite

posturi

CONFECŢIONÁ

care

confecţionéz

deţine într-o

tranz.

acest grad (şi instituţie

de

1)

postul

învăţământ

telegrafice) A pune în legătură directă.

forţe şi fiinţe supranaturale; religie; cult. 4) literat.

CONECT//ÓR ~oáre n. teh. Dispozitiv care

Scriere literară cu caracter autobiografic, în care

conectează.

autorul este de o sinceritate totală.

A CONEXÁ conexéz tranz. (lucruri, probleme,

CONFÉTI f. la pl. Hârtie multicoloră, tăiată în

chestiuni etc.) A uni conex.

cerculeţe sau în fâşii lungi, pe care participanţii la

CONFÉCŢI//E ~i f. 1) Proces de confecţionare. 2)

baluri şi la carnavaluri şi le aruncă unii altora.

mai ales la pl. Articol vestimentar confecţionat în

A CONFIÁ confiéz tranz. 1) (lucruri, misiuni,

serie după un anumit model.

copii etc.) A lăsa în grijă; a da în primire (unei 110

persoane demne de încredere); a încredinţa. 2)

dezacord; diferend; disensiune; dispută; divergentă;

(secrete, gânduri intime) A comunica în mod

gâlceavă; litigiu; vrajbă; neînţelegere. 2) Luptă

confidenţial; a face cunoscut pentru a găsi sprijin

armată dintre state sau dintre clase sociale; război. ~

spiritual sau moral; a împărtăşi.

armat.

A SE CONFIÁ mă confiéz intranz. 1) A încredinţa

CONFLUÉNŢ//Ă ~e f. Loc de unire; punct de

o confesiune; a face confidenţe; a se destăinui. 2)

întâlnire. ~ a râurilor. ~ă a două cursuri de ape.

rel. A-şi mărturisi păcatele, pentru a obţine iertarea

CONFÓRM I ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care are acelaşi

lor; a se spovedi; a se confesa.

conţinut; cu acelaşi conţinut, analog; identic. Copie

CONFIDÉN//T ~ţi m. Persoană aflată în relaţii

~ă a unui act civil. 2) Care corespunde; în acord cu

confidenţiale; persoană care deţine o confidenţă. A

cerinţele. Viaţă conformă tradiţiei.

fi ~tul cuiva.

CONFÓRM II adv. În conformitate cu; după;

CONFIDÉNŢ//Ă ~e f. Declaraţie făcută în secret;

potrivit. A se comporta conform uzanţelor.

comunicare în taină a unor gânduri sau fapte

A CONFORMÁ conforméz tranz. A face să se

ascunse; spovedanie; confesiune; penitenţă. A face

conformeze; a adapta: a aclimatiza; a acomoda. A-

~ţe cuiva.

si conforma sentimentele atmosferei create.

CONFIDENŢIÁL ~ă (~i, ~e) adj. Care are

A SE CONFORMÁ mă conforméz intranz. 1) A

caracter de confidenţă; bazat pe confidenţă.

deveni conform; a ajunge în stare de armonie; a se

Scrisoare ~ă. Convorbire ~ă. Întâlnire ~ă.

adapta; a se acomoda; a se aclimatiza. 2) A se

A SE CONFIGURÁ se configureáză intranz. A

supune din proprie iniţiativă (unor dispoziţii sau

căpăta o anumită configuraţie.

prescripţii). Mă conformez rigorilor.

CONFIGURÁŢI//E ~i f. 1) Formă exterioară;

CONFORMÁŢI//E ~i f. Formă exterioară; aspect

aspect general; conformaţie; contur. Lucrurile

general; configuraţie; constituţie.

capătă ~e. 2) Ansamblu de relaţii existente între

CONFORMÍSM n. 1) Respect absolut şi servil

părţile componente ale unui sistem. ~a forţelor

faţă de tradiţie şi faţă de uzanţele sociale. 2)

politice.

Atitudine deliberat pasivă (în raport cu ceva sau

A

CONFIRMÁ

confírm

tranz.

1)

(fapte,

cineva). A manifesta conformism în atitudine.

adevăruri, afirmaţii, ipoteze etc.) A susţine ca fiind

CONFORMÍ//ST I ~stă (~şti, ~ste) adj. 1) (despre

autentic; a adeveri; a corobora; a valida. 2)

persoane) Care se conformează; înclinat spre

(persoane) A numi definitiv (într-un post sau într-o

conformism. 2) Care este bazat pe conformism.

situaţie); a definitiva; a întări. 3) (decizii, sentinţe

Spirit ~. Morală ~stă.

ale unei instanţe inferioare) A susţine ca fiind just.

CONFORMÍ/ST II ~şti m. Persoană care se

4) rel. (în biserica catolică) (copii) A unge cu mir; a

conformează; adept al conformismului.

supune confirmaţiei.

CONFORMITÁTE f. Caracter conform; acord

A CONFISCÁ confísc tranz. (bunuri materiale) A

total; concordanţă.

lua cu forţa şi fără despăgubire în baza unei decizii

CONFÓRT n. Ansamblu de condiţii care constituie

judecătoreşti sau a unei autorităţi.

comoditatea vieţii materiale.

CONFLÍCT ~e n. 1) Ciocnire materială sau morală

CONFORTÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. şi adverbial Care

violentă; situaţie controversată; stare de duşmănie;

oferă confort; cu confort. Casă ~ă. A se instala ~ în 111

fotoliu.

CONGÉSTI//E ~i f. 1) Aflux excesiv de sânge într-

CONFRÁ//TE ~ţi m. Persoană care învaţă sau

o parte a corpului. 2) Boală provocată de un astfel

activează împreună cu alte persoane; coleg (de

de aflux. ~e cerebrală.

studii, de profesiune, de meserie etc.).

A SE CONGESTIONÁ mă congestionéz intranz.

A CONFRUNTÁ confrúnt tranz. 1) (fiinţe,

1) A căpăta o congestie. 2) A deveni roşu la fată; a

fenomene, obiecte) A examina simultan sau

se înroşi; a se îmbujora.

succesiv în vederea stabilirii similitudinilor şi

CONGESTIONÁ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) (despre

diferenţelor; a compara. ~ textul cu originalul. 2)

persoane) Care are o congestie; aprins la fată;

jur. (martori) A interoga concomitent pentru a

îmbujorat. 2) (despre părţi ale corpului) Care

verifica autenticitatea declaraţiilor anterioare.

denotă prezenţa unei congestii; cu un aflux anormal

A CONFUNDÁ confúnd tranz. (fiinţe, noţiuni,

de sânge. Ten ~.

obiecte) A percepe în mod confuz; a identifica,

CONGLOMERÁT ~e n. 1) Rocă sedimentară,

comiţând o confuzie.

formată din fragmente ale unor roci mai vechi,

A SE CONFUNDÁ mă confúnd intranz. A se uni,

cimentate cu calcar pe cale naturală. 2) fig.

formând un tot; a se împreuna; a se îmbina; a se

Structură constituită din părţi diferite; corp de

contopi.

elemente eterogene; amestec. Un ~ de citate

CONFÚZ ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care se distinge cu

disparate.

multă greutate; lipsit de claritate; indistinct. Masă

A CONGLUTINÁ conglutinéz tranz. A face să se

~ă. Murmur ~. Amintire ~ ă. 2) (despre persoane

conglutineze; a coagula; a închega.

şi manifestările lor) Care este tulburat

de

A SE CONGLUTINÁ se conglutineáză intranz.

sentimente; cuprins de zăpăceală; încurcat; zăpăcit.

(despre substanţe organice lichide) A deveni

Spirit ~.

vâscos; a căpăta un grad mai mare de densitate

CONFÚZI//E ~i f. 1) Caracter confuz; stare

(intermediar între starea lichidă şi cea solidă); a se

confuză; lipsă de claritate; încâlcitură; încurcătură.

închega; a se coagula; a se prinde.

2) Eroare rezultată din confundarea lucrurilor sau a

CONGRUÉN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) Care

fiinţelor. ♦ ~ mintală, formă de alienare mintală

concordă;

pasageră sau persistentă, constând în pierderea

corespunzător; coincident; echivalent. 2) (despre

clarităţii gândirii.

numere întregi) Care, fiind împărţit la un număr

A CONGELÁ congeléz tranz. 1) (lichide) A

întreg, dă acelaşi rest.

solidifica prin răcire. 2) (produse alimentare) A

CONGRUÉNŢ//Ă

supune acţiunii frigului pentru a conserva. A

coincidenţă; corespondentă; concordanţă. ~ ă a

congela fructele.

figurilor.

CONGELÁ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. Care a fost supus

A CONJECTURÁ conjecturéz tranz. A judeca

congelării; conservat prin congelare; îngheţat. Peşte

după conjectură.

~. Fructe ~e.

A CONJUGÁ conjúg tranz. (verbe) A face să se

CONGENITÁL ~ă (~i, ~e) adj. Care se trage din

conjuge.

viaţa

A SE CONJUGÁ se conjúgă intranz. 1) (despre

intrauterină;

din

Malformaţie ~ă. Cretin ~.

naştere;

înnăscut.

cu

proprietatea

~e

f.

de

a

Caracter

coincide;

congruent;

verbe) A se modifica după categoriile gramaticale 112

de persoană, timp, mod şi diateză. 2) fig. A se uni

încetăţeni; a înrădăcina; a împământeni; a consfinţi.

într-o ordine determinată. Culorile se conjugă

A SE CONSACRÁ mă consácru intranz. 1)

armonios.

(despre obiceiuri, idei etc.) A intra adânc în uz; a

CONJUGÁL ~ă (~i, ~e) adj. Care ţine de soţi;

deveni obişnuit; a se statornici; a se încetăţeni; a se

legat de căsătorie. Amor ~.

împământeni; a se înrădăcina. 2) (despre persoane)

CONJÚNC//T ~tă (~ţi, ~te) adj.: ♦ Forme ~te,

A se pune la dispoziţie în întregime; a se dedica; a

forme scurte ale verbului a fi la indicativ prezent

se deda; a se devota. M-am consacrat copiilor.

(oamenii-s

ale

CONSACRÁ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) Care este

pronumelui personal la dativ şi acuzativ (mi-a spus,

stabilit prin uz sau prin tradiţie; sancţionat de uz sau

l-am văzut).

de tradiţie. Termen ~. Formulă ~tă. 2) (despre

CONJUNCTÚR//Ă ~i f. Concurs de împrejurări în

persoane) Care are merite deosebite într-un anumit

care se produce un fenomen; condiţie; circumstanţă;

domeniu; recunoscut ca fiind o autoritate într-un

context. ~ă favorabilă.

anumit domeniu; notabil; renumit; celebru. Scriitor

A CONJURÁ conjúr 1. tranz. (persoane) A ruga

consacrat.

cu insistenţă şi cu umilinţă. 2. intranz. A pune la

CONSĂT//EÁN ~éni m. Persoană care locuieşte

cale o conjuraţie; a unelti; a complota; a conspira.

sau este originară din acelaşi sat cu alta.

CONJURÁŢI//E ~i f. Proiect realizat în secret,

CONSECÍNŢ//Ă ~e f. Situaţie provocată de o

prin care un grup de persoane unelteşte săvârşirea

acţiune; urmare; rezultat. A avea ~e grave.

unor acţiuni împotriva statului sau a unei persoane;

CONSECUTÍV ~ă (~i, ~e) adj. Care urmează

complot; conspiraţie. ~a lui Catilina.

neîntrerupt unul după altul; cu proprietatea de a se

A CONLOCUÍ conlocuiésc intranz. A locui

succeda;

împreună; a convieţui; a coabita.

Evenimente ~e.

CONLOCUIT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) adj. şi

CONSECVÉN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) (despre

substantival Care locuieşte împreună cu altcineva.

persoane) Care acţionează în conformitate cu

A CONLUCRÁ conlucréz intranz. A lucra

principiile proprii; credincios convingerilor sale. A

împreună (cu cineva); a participa la elaborarea unei

fi ~. 2) (despre fenomene, acţiuni etc.) Care se

opere sau acţiuni comune; a colabora; a concurge.

produce în mod logic; produs ca urmare firească.

A CONSACRÁ consácru tranz. 1) (o operă

Luptă ~tă.

proprie) A destina printr-o dedicaţie; a dedica. 2)

CONSECVÉNŢ//Ă ~e f. Caracter consecvent.

(timp, perioadă din viaţă, tinereţe etc.) A oferi în

CONSÉMN ~e n. 1) Ansamblu de obligaţii stricte,

întregime; a dedica; a destina. ~ viaţa luptei

date unui militar în timpul exercitării serviciului de

pentru pace. Consacru mult timp lecturii.

pază. 2) Sarcină imperativă, scrisă sau orală, emisă

Consacru tot timpul educaţiei copiilor. 3)

de o autoritate; ordin; dispoziţie. 3) Sancţiune

(biserici) A inaugura printr-un ritual special; a

disciplinară

târnosi; a sfinţi. 4) (acte, mandate, hotărâri,

militarilor pentru un anumit timp din cazarmă sau

proceduri) A recunoaşte ca fiind valabil; a valida; a

din navă.

consfinţi.

această

A CONSEMNÁ consemnéz tranz. 1) (menţiuni

iniţiativă. 5) A face să se consacre; a statornici; a

din cadrul unui proces juridic) A reda în scris într-

duşi) şi

Adunarea

forme

a

neaccentuate

consacrat

în

raport

constând

de

succesiune;

în

succesiv.

interzicerea

ieşirii

113

un proces-verbal; a înregistra; a nota. 2) (militari,

uz; a consacra; a încetăţeni; a statornici; a

elevi interni etc.) A opri printr-un consemn să iasă

înrădăcina; a împământeni. 2) (mandate, acte,

din cazarmă, de pe navă, din internat (din diferite

proceduri, hotărâri) A recunoaşte ca fiind valabil; a

motive). 3) (bani) A pune la păstrare; a depune.

valida; a consacra. Consiliul a consfinţit planul

A CONSERVÁ conservéz tranz. 1) (alimente) A

elaborat. 3) (relaţii, atitudini etc.) A face să capete

prelucra pentru a preface în conserve. 2) (sănătatea,

caracter legal; a legaliza; a oficializa. Şi-au

forţele etc.) A menţine în stare bună; a păstra. 3) A

consfinţit dragostea prin căsătorie.

face să se conserveze.

A CONSIDERÁ consíder tranz. 1) (de regulă,

A SE CONSERVÁ mă conservéz intranz. 1)

urmat de o completivă) A spune, exprimând o

(despre persoane) A avea grijă de sănătate, fără a

opinie; a socoti; a opina; a crede. 2) A preţui printr-

abuza de propriile forţe; a se menaja; a se păstra. 2)

o judecată favorabilă; a socoti; a crede; a gândi; a

A rămâne neschimbat (în timp); a se păstra; a se

aprecia; a estima. Acest semn îl consider de bun

menţine. Datinile s-au conservat.

augur. 3) (persoane) A caracteriza, reieşind din

CONSERVATÍSM n. Ataşament faţă de formele

calităţile interne sau externe; a numi; a face; a

vechi ale vieţii (sociale, politice, economice,

eticheta; a califica; a taxa. Îl consider drept

culturale, cotidiene etc.), manifestat în tendinţa de a

răufăcător. 4) (persoane) A trata cu consideraţie; a

le menţine şi de a se opune faţă de ce e nou.

preţui; a cinsti; a respecta; a aprecia; a stima. Satul

CONSERVÁTIV

~ă

(~i,

~e)

adj.

1)

v.

îl consideră în mod sincer. 5) A supune analizei; a

CONSERVATOR I. 2) fiz. (despre câştiguri de

analiza; a cerceta; a studia; a investiga; a observa.

forţă) Care conservă energia; cu proprietatea de a

CONSIDERÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care merită

conserva energia.

să fie luat în seamă; de o importanţă ce nu poate fi

CONSERVÁT//OR I ~oáre (~óri, ~oáre) adj. şi

neglijată;

substantival

cu

Personalitate ~ă. Poziţie ~ă. 2) Care se impune

proprietatea de a conserva alimente. Produs ~. 2)

prin cantitate mare; caracterizat prin cantitate mare;

polit. (despre persoane, partide) Care susţine

impunător; enorm; important. Depăşire ~ă. Sumă

conservatismul; ataşat de conservatism.

~ă. Muncă ~ ă.

CONSERVÁTOR II ~i m. Persoană însărcinată cu

CONSIDERÁŢI//E ~i f. 1) Sentiment de preţuire

păstrarea şi administrarea unui bun public. ~ de

înaltă; dragoste fierbinte şi afectuoasă; deferenţă;

muzeu. ~ de bibliotecă.

condescendenţă;

CONSERVÁT//OR III ~oáre n. Instituţie de

CONSIDERENT. ♦ A avea (sau a lua) în ~e, a

învăţământ superior, unde se studiază muzică şi în

avea în vedere; a ţine cont.

care se pregătesc compozitori, interpreţi vocali şi

CONSIDERÉNT ~e n. 1) Pretext al unei acţiuni;

instrumentali, dirijori, muzicologi, profesori de

pricină; motiv; suport; cauză; mobil; raţiune; temei.

muzică, actori şi regizori de teatru.

Din ce ~e ai procedat astfel? 2) Poziţie

A SE CONSFĂTUÍ mă consfătuiésc intranz. A

intelectuală; punct de vedere; părere; judecată; idee;

face schimb de sfaturi (cu cineva); a se consulta.

opinie; reflecţie. Care sunt ~ele tale? 3) jur. Factor

A CONSFINŢÍ consfinţésc tranz. 1) (obiceiuri,

care motivează o decizie a unui organ de jurisdicţie.

idei, tradiţii, ritualuri etc.) A face să intre adânc în

CONSIGNÁŢI//E ~i f 1) Depunere a unui obiect

1)

Care

conservă

alimente;

remarcabil;

stimă;

notabil;

respect;

important.

cult.

2)

v.

114

spre păstrare sau vânzare la un magazin specializat.

redusă; solid; vârtos; dur. 2) (despre hrană) Care

2) Magazin specializat, în care se vând sau se

conţine multe substanţe nutritive; bogat în substanţe

păstrează obiecte depuse de persoanele particulare.

nutritive; substanţial.

A CONSILIÁ consiliéz tranz. (persoane) A trata

CONSISTÉNŢĂ f. 1) Caracter consistent; grad de

cu sfaturi; a sfătui.

coeziune dintre părţile unui corp; soliditate;

CONSILIÉR ~i m. 1) înv. ist. Persoană cu care se

densitate. 2) fig. Spirit ferm; fermitate; stabilitate;

sfătuia un monarh în problemele de conducere;

trăinicie. Consistenţa unui argument.

sfetnic. 2) fig. Persoană care dă sfaturi; sfetnic;

CONSOÁN//Ă ~e f. 1) fonet. Sunet uman produs la

povăţuitor; sfătuitor. 3) Membru al unui consiliu,

trecerea curentului de aer prin canalul fonator, în

ales prin sufragiu general. ~ municipal. 4)

care întâmpină obstacole. 2) Semn grafic care

Specialist care rezolvă problemele deosebite într-un

notează un asemenea sunet.

domeniu. ~ în probleme de marketing. ~ juridic.

CONSOÁRT//Ă ~e f. Persoană căsătorită de sex

5) Înalt funcţionar de stat, aflat în serviciul unui şef

feminin în raport cu soţul ei; soţie; nevastă; femeie.

de stat. ~ prezidenţial. 6) jur. Titlu al unor

A CONSOLÁ consoléz tranz. (persoane) A face să

funcţionari din înaltele instanţe de judecată sau de

se consoleze; a linişti.

verificare.

A SE CONSOLÁ mă consoléz intranz. A ajunge la

CONSÍLI//U ~i n. 1) Organ de conducere (electiv),

o stare mai liniştită sau mai favorabilă; a se linişti.

constituit dintr-un grup de persoane care au sarcina

CONSOLÁN//T

de a dezbate, de a-şi spune părerea asupra unor

consolează; capabil să consoleze; reconfortant;

probleme

calmant; liniştitor. Noutate ~tă. Gând ~.

sociale

sau

particulare.

~l

de

~tă

(~ţi,

~te)

adj.

Care

administraţie. ~l director al bîncii. 2) Organ

A CONSOLIDÁ consolidéz tranz. A face să se

executiv superior de stat sau politic. ~ municipal.

consolideze.

3) Organ colegial de conducere; sfat. ~ pedagogic.

A SE CONSOLIDÁ se consolideáză intranz. 1) A

CONSIMŢĂM//ẤNT ~ínte n. 1) Act prin care se

deveni solid. Construcţia s-a consolidat. 2) A

consimte o propunere; acord între persoane;

deveni

asentiment; aprobare; încuviinţare. 2) Aprobare

consolidat.

benevolă; adeziune. A-şi da ~ul.

CONSONÁN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. Care produce

A CONSIMŢÍ consímt 1. tranz. (de regulă, urmat

consonanţe; format din consonanţe; armonios.

de o completivă) A-şi exprima consimţământul,

Acord ~. Interval ~. Fraze ~te.

susţinând; a încuviinţa. 2. intranz. A-şi da

CONSONÁNŢ//Ă ~e f. 1) Ansamblu de sunete

consimţământul; a fi de acord.

armonioase. 2) Uniformitate de sunete finale a două

A CONSISTÁ consístă intranz. 1) A fi compus; a

sau a mai multor cuvinte. 3) Succesiune de sunete.

consta. Apartamentul consistă din patru camere.

4) fig. Potrivire de idei, de păreri; armonie;

2) A se manifesta ca bază a existenţei; a consta; a

înţelegere; acord. A fi în ~ă cu cineva.

rezida; a se reduce. În ce consistă esenţa

A CONSPECTÁ conspectéz tranz. (expuneri,

problemei?

lucrări) A nota într-un conspect.

CONSISTÉN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) (despre

A CONSPIRÁ conspír intranz. 1) A pune la cale o

corpuri) Care este în stare de pastă; cu fluiditate

conspiraţie; a unelti; a complota; a conjura. 2) fig. A

stabil,

durabil.

Relaţia

noastră

s-a

115

acţiona în vederea atingerii unui scop comun.

constipe; a astupa; a încuia.

CONSPIRATÍV ~ă (~i, ~e) adj. Care are caracter

A SE CONSTIPÁ mă constíp intranz. A căpăta

de

constipaţie; a se astupa; a se încuia.

conspiraţie;

făcut

în

conspiraţie;

ilegal;

clandestin.

CONSTITUÁN//T

CONSPIRATÓR ~i m. Persoană care participă la o

CONSTITUTIV. ♦ Adunare ~tă, polit. reuniune a

conspiraţie; căuzaş.

reprezentanţilor aleşi de popor în vederea adoptării

CONSPIRÁŢI//E ~i f. Proiect elaborat în secret,

sau modificării unei constituţii.

prin care un grup de persoane unelteşte săvârşirea

CONSTITUÉNT I ~e n. Element constitutiv.

unor acţiuni împotriva statului sau a unei persoane;

CONSTITUÉN//T II ~tă (~ţi, ~te) adj. v.

complot; conjuraţie.

CONSTITUTIV.

A CONSTÁ cónstă intranz. 1) A fi compus (din...);

A CONSTITUÍ constítui tranz. 1) (ansambluri,

a consista. Apartamentul constă din patru odăi.

totalităţi etc.) A forma prin reunire; a compune.

2) A se manifesta ca bază a existenţei; a consista; a

Acest capitol constituie un tot unitar. 2) A

rezida; a se reduce.

însemna prin sine; a reprezenta.

CONSTÁN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) Care persistă

CONSTITUTÍV ~ă (~i, ~e) adj. Care constituie un

într-o

întreg; din constituţia unui întreg; alcătuitor.

anumită

neschimbată;

stare;

existent

permanent;

într-o

continuu;

stare

statornic;

~tă

(~ţi,

~te)

adj.

v.

Elemente ~e.

persistent. Preocupare ~tă. Interes ~. 2) (despre

CONSTITÚŢI//E I ~i f. 1) Mod de constituire a

persoane)

neschimbate;

elementelor

unui

convingeri;

compoziţie.

2)

caracterizat

Care

are

prin

convingeri

fermitate

de

întreg;

structură;

Ansamblu

de

factură;

particularităţi

perseverent; stabil; ferm; statornic.

morfologice, funcţionale şi psihologice ale unui om.

CONSTÁNŢĂ f. Caracter constant; statornicie;

3) Aspect general; formă exterioară; conformaţie;

perseverenţă; permanenţă; continuitate; stabilitate.

configuraţie. ~ia corpului.

A

(adevărul,

CONSTITÚŢI//E II ~i f. 1) Lege fundamentală a

realitatea) A identifica prin experienţă directă ca

unui stat, care determină forma de guvernământ,

fiind real sau adevărat; a stabili. Medicul a

structura social-economică şi politică, modul de

constatat absenţa simptoamelor.

organizare şi de funcţionare a organelor de stat,

CONSTELAŢÍ//E ~i f. 1) Ansamblu aparent de

drepturile esenţiale şi obligaţiile cetăţenilor. 2)

stele care prezintă o figură convenţională şi stabilă.

Carte care cuprinde această lege.

2) fig. Grup de persoane ilustre, unite în activitatea

CONSTITUŢIONÁL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care este

lor prin idei şi scopuri comune; pleiadă.

în conformitate cu constituţia; bazat pe constituţie.

A CONSTERNÁ consternéz tranz. (persoane) A

Lege ~ă. 2) Care ţine de constituţie; referitor la

uimi

constituţie. Drept ~. Consiliu ~. 3) (despre

CONSTATÁ

provocând

constát

nedumerire

tranz.

amestecată

cu

indignare şi mâhnire.

administraţii, forme de guvernământ) Care este

CONSTERNÁ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. Care a fost

supus unei constituţii; limitat de constituţie.

supus consternării; cuprins de uimire profundă;

Monarhie ~ă.

stupefiat; contrariat.

A CONSTRẤNGE constrấng tranz. (persoane) A

A CONSTIPÁ constípă tranz. A face să se

face să acţioneze într-un anumit fel împotriva 116

voinţei; a forţa; a sili; a obliga; a impune.

într-o instituţie, având misiunea de a da indicaţii

A CONSTRUÍ construiésc tranz. 1) (clădiri, case,

într-un anumit domeniu; consilier.

edificii etc.) A realiza prin lucrări de construcţie; a

CONSULTATÍV ~ă (~i, ~e) adj. Care este instituit

zidi; a clădi; a dura; a ridica; a înălţa; a edifica. 2)

pentru a da consultaţii; cu caracter de consultaţie.

(maşini) A face după un plan determinat. 3) (figuri

Vot ~. Comitet ~.

geometrice) A trage după o schemă. 4) fig. A

CONSULTÁŢI//E ~i f. 1) Indicaţie dată în legătură

transforma în fapt printr-un efort creator; a făuri; a

cu anumite probleme de specialitate. 2) Examinare

edifica. 5) (enunţuri, fraze, propoziţii) A emite,

a unui pacient de către medic în vederea stabilirii

aşezând cuvintele în conformitate cu regulile

diagnosticului şi a indicării tratamentului. 3) Formă

gramaticale sau cu efectul stilistic scontat. 6) fig. A

de consolidare a cunoştinţelor elevilor, studenţilor,

crea în imaginaţie; a născoci; a ticlui; a izvodi; a

doctoranzilor etc., constând în dezbaterea unor

zidi; a inventa. ~ o lume nouă.

probleme teoretice sau practice împreună cu

CONSTRUCTÍV ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care

profesorul sau cu conducătorul ştiinţific.

construieşte; destinat să construiască. 2) fig. Care

CONSÚM ~uri n. 1) Proces de consumare a

serveşte la elaborarea unei soluţii pozitive; capabil

produselor naturale sau industriale. ~ curent. 2)

să elaboreze o soluţie bună; creator. Spirit ~.

Cantitate de materiale, alimente, materii prime,

Critică ~ă.

energie etc. consumate în procesul de satisfacere a

CONSTRÚCŢI//E c f. 1) Proces de construire. 2)

necesităţilor umane sau economice. ~ul de energie

Obiect care se construieşte; edificiu. 3) Obiect

estimativ.

construit;

Ansamblul

A CONSUMÁ consúm tranz. 1) (bunuri materiale,

tehnologiilor care permit construirea diferitelor

mărfuri) A întrebuinţa în procesul de consum; a

obiecte. 5) Industrie care se ocupă de construirea

folosi pentru a-şi satisface cerinţele proprii sau

diferitelor obiecte. 6) lingv. Grup stabil de cuvinte.

pentru

~e participială. 7) Mod de eşalonare a cuvintelor în

alimentare) A întrebuinţa în calitate de hrană; a

propoziţii şi a propoziţiilor în fraze.

mânca. 3) (băuturi) A bea în mod regulat. 4)

CÓNSUL ~i m. 1) ist. (în Roma antică, în Franţa

(combustibil, energie etc.) A folosi în mod curent.

din trecut) Titlu dat magistraţiolr care deţineau

Soba consumă multe lemne. Motorul consumă

puterea executivă supremă. 2) Agent diplomatic cu

multă benzină. 5) (probleme, teme, discuţii,

misiunea de a apăra interesele compatrioţilor săi din

subiecte etc.) A trata sub toate aspectele; a cerceta

străinătate şi de a furniza guvernului său informaţii

din toate punctele de vedere. 6) A face să se

politice şi comerciale.

consume; a epuiza.

A CONSULTÁ consúlt tranz. 1) (persoane) A

A SE CONSUMÁ mă consúm intranz. 1) (despre

întreba pentru a obţine o părere sau un sfat. ~ un

bunuri materiale) A se termina prin folosire; a se

prieten. ~ medicul. 2) (texte, lucrări, ştiinţifice) A

epuiza. 2) (despre persoane) A pierde forţa şi

examina pentru a se documenta.

energia; a se obosi peste măsură; a se istovi; a se

A SE CONSULTÁ mă consúlt intranz. A face

sfârşi; a se slei; a se extenua; a se epuiza.

schimb de sfaturi (cu cineva); a se consfătui.

CONSUMATÓR ~i m. 1) Persoană care consumă

CONSULTÁN//T ~ţi m. Persoană care activează

bunuri materiale pentru satisfacerea necesităţilor

clădire;

edificiu.

4)

a

obţine

alte

produse.

2)

(produse

117

sale. 2) Client care consumă mâncare sau băutură

lucrări de contabilitate.

într-un local public.

CONTABILIT//ÁTE ~ắţi f. 1) Ansamblu de

CONSUMÁŢI//E ~i f. 1) Proces de consumare a

operaţii constând în înregistrarea şi în evidenţa

bunurilor naturale sau industriale. 2) Totalitate a

fondurilor

alimentelor consumate de o persoană într-un local

întreprinderi sau instituţii; totalitate de conturi. 2)

public.

Secţie a unei întreprinderi sau instituţii unde se fac

CONŞTIÉN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) (despre

aceste operaţii. 3) Ştiinţă care se ocupă de teoria şi

persoane) Care are conştiinţă; caracterizat prin

practica

existenţa conştiinţei. 2) (despre manifestări ale

materiale şi financiare.

oamenilor) Care denotă conştiinţă; bazat pe

A CONTABILIZÁ contabilizéz tranz. (operaţii

conştiinţă.

economice sau financiare) A înscrie la contabilitate;

CONŞTIINCI//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) adj. 1)

a opera într-un cont.

(despre persoane) Care se supune conştiinţei

CONTÁCT ~e n. 1) Poziţie a unor corpuri care se

morale; caracterizat prin înaltă conştiinţă morală; cu

ating. 2) Conexiune între două conductoare de

scrupule; scrupulos. 2) (despre acţiuni) Care este

curent. 3) Piesă care serveşte la realizarea acestei

făcut cu conştiinţă; executat cu conştiinţă. Vizită

conexiuni. 4) Relaţie între persoane.

~oasă.

A CONTAGIÁ contagiéz tranz. (persoane) A face

CONŞTIINCIOZITÁTE f. Caracter conştiincios;

să se contagieze; a contamina; a infecta; a molipsi;

corectitudine; scrupulozitate.

a umple.

CONT cónturi n. 1) Ansamblu de operaţii constând

A SE CONTAGIÁ mă contagiéz intranz. A

din debit şi credit, care exprimă valoric existenţa şi

contracta o contagiune; a deveni contagios; a se

mişcarea unui mijloc sau proces economic într-o

infecta; a se contamina; a se molipsi.

anumită perioadă de timp 2) Registru care conţine

CONTAGI//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) adj. 1) (despre

astfel de operaţii. 3) Listă în care este trecut preţul

boli) Care contagiază; cu proprietatea de a se

unei consumaţii într-un local public. 4) Sumă de

transmite de la om la om; molipsitor; pestilenţial. 2)

bani depusă la o bancă de economii de o persoană.

şi substantival (despre persoane) Care suferă de o

5) tehn. inform. Adresă care certifică înscrierea la o

boală molipsitoare; susceptibil să transmită o boală.

reţea, pe un site în internet. Mi-am făcut un ~

3) Care favorizează o contagiune; cu proprietatea de

Yahoo.

a contribui la o contagiere. Agent ~. Miasmă

A CONTÁ contéz intranz. 1) A pune temei; a se

~oasă.

întemeia; a se sprijini; a se fonda; a se baza. 2) A

CONTAGIÚN//E ~i f. Transmitere a unei boli prin

reprezenta o anumită valoare; a se impune prin

contact direct sau printr-un agent intermediar.

calităţile sale; a preţui; a valora. Aceasta puţin

A CONTAMINÁ contaminéz tranz. (persoane) A

contează.

face să se contamineze; a infecta; a molipsi; a

CONTÁBIL I ~ă (~i, ~e) adj. Care ţine de

umple; a contagia.

contabilitate; referitor la contabilitate. Plan ~.

A SE CONTAMINÁ mă contaminéz intranz. A

Chitanţă ~ă. Evidenţă ~ă.

contracta o infecţie; a se îmbolnăvi, venind în

CONTÁBIL II ~i m. Persoană specializată în

contact cu o sursă de infecţie; a se molipsi; a se

materiale

înregistrării

şi

şi

financiare

evidenţei

ale

unei

fondurilor

118

infecta; a se contagia; a se umple.

CONTINENTÁL I ~e (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de

CONTẮŞ ~e n. înv. 1) ist. Haină boierească,

continent; propriu continentului. Climă ~ă. 2) Care

îmblănită, lungă şi luxoasă. 2) Haină bărbătească,

se află pe continent; situat pe continent. Ape ~e.

îmblănită, scurtă până la brâu.

CONTINENTÁL II ~i m. (în opoziţie cu insular)

CÓN//TE ~ţi m. 1) înv. ist. (în Europa occidentală

Persoană care locuieşte pe continent.

din Evul mediu) Conducător al unei provincii,

CONTINGÉNT I ~e n. 1) milit. Totalitate de

având funcţii militare şi administrative. 2) Nobil cu

persoane născute în acelaşi an şi luate la evidenţa

titlu ereditar, intermediar între viconte şi marchiz.

comisariatelor militare. 2) milit. Efectiv de recruţi

A

(viaţa,

chemaţi în acelaşi timp să-şi facă serviciul militar.

realitatea, natura etc.) A privi atent şi meditativ, cu

3) milit. An de recrutare; leat. 4) Grup omogen de

admiraţie şi cu emoţie.

persoane.

CONTEMPLATÍV ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care

CONTINGÉN//T II ~tă (~ţi, ~te) adj. Care se

contemplă; înclinat spre contemplare; visător;

produce printr-o întâmplare; caracterizat prin

meditativ. Spirit ~. 2) Care se reduce la

realizare

contemplare; limitat la contemplare. Viaţă ~ă.

întâmplător; fortuit.

CONTEMPORÁN ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de

A CONTINUÁ contínuu 1. intranz. 1) (despre

timpurile noastre; existent în epoca noastră; actual;

acţiuni) A se desfăşura în timp; a ţine; a dura; a se

modern. Limbă ~ă. Istorie ~ă. 2) şi substantival

prelungi. 2) (despre localităţi, lanuri, păduri,

(despre persoane) Care trăieşte în aceeaşi epocă;

drumuri etc.) A se prelungi în spaţiu; a se întinde. 2.

din aceeaşi epocă.

tranz. 1) (acţiuni începute) A duce mai departe. ~

CONTEMPLÁ

contémplu

CONTEMPORANEITÁTE

tranz.

f.

1)

Epocă

imprevizibilă;

ocazional;

accidental;

discuţia. ~ lupta pentru pace. 2) (linii, rute) A

contemporană. 2) Caracter contemporan; existenţă

prelungi în spaţiu.

simultană.

CONTINUATÓR ~i m Persoană care continuă o

A CONTENÍ contenésc 1. intranz. (despre

acţiune, o cauză etc. începute de altul.

procese) A-şi opri desfăşurarea; a înceta. 2. tranz.

CONTINUIT//ÁTE ~ ắţi f Caracter continuu;

(acţiuni) A opri să se producă; a înceta. ~ vorba.

statornicie; perseverenţă; permanenţă; constanţă.

A CONTESTÁ contést tranz. (adevăruri, fapte,

CONTÍNU//U ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care se produce

fenomene etc.) A pune la îndoială; a considera ca

fără întrerupere în timp sau în spaţiu; lipsit de

fiind discutabil; a tăgădui; a contrazice.

întrerupere;

CONTESTÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. Care poate fi

persistent. Mişcare ~ă. Efort ~. 2) Care se

contestat; în stare să fie contestat; discutabil. Fapt

prelungeşte fără întrerupere; constituit din părţi

~. Argument ~. Idee ~ă.

neseparate. Linie ~ă. Funcţie ~ă.

CONTÉXT ~e n. 1) Parte a unui text în care se

A CONTOPÍ contopésc tranz. A face să se

găseşte un cuvânt sau o frază, care determină

contopească; a împreuna.

semnificaţia sau valoarea acestora. 2) Coincidenţă

A SE CONTOPÍ mă contopésc intranz. A se uni,

de fapte; condiţie; conjunctură; circumstanţă.

formând un tot; a se împreuna; a se îmbina; a se

CONTINÉNT ~e f. Suprafaţă vastă de pământ

confunda.

limitată, total sau parţial, de mări şi de oceane.

A

neîntrerupt;

CONTORSIONÁ

neîncetat;

contorsionéz

constant;

tranz. 119

(articulaţii, părţi ale corpului) A face să se

A CONTRACTÁ I contractéz tranz. (acorduri,

contorsioneze.

tratate, convenţii, datorii, obligaţii) A adopta printr-

A

SE

CONTORSIONÁ

contorsioneáză

un contract; a consimţi să respecte printr-o

intranz. (despre articulaţii, părţi ale corpului) A

înţelegere reciprocă; a încheia. ♦ ~ o datorie, a se

contracta o contorsiune.

îndatora; a se împrumuta.

CONTORSIÚN//E ~i f. Contracţie involuntară şi

A CONTRACTÁ II contractéz tranz. 1) (maladii)

violentă a muşchilor; crispaţie.

A prinde venind în contact cu o sursă de infecţie. 2)

A CONTRÁ contréz tranz. 1) (persoane) A

(deprinderi, obişnuinţe, sentimente etc.) A căpăta

întrerupe,

prin anumite eforturi; a obţine; a dobândi.

exprimând

o

se

opinie

contrară;

a

contrazice. 2) sport (la box, scrimă, lupte, judo) A

A CONTRACTÁ III contráct tranz. A face să se

da o contră.

contracteze.

A SE CONTRÁ mă contréz intranz. 1) A discuta

A SE CONTRACTÁ mă contráct intranz. 1)

în contradictoriu (cu cineva), a se contrazice. 2) A fi

(despre fiinţe) A se face ghem; a se ghemui; a se

contra El se contrează când vine vorba de muncă.

zgribuli; a se zgârci; a se strânge. 2) (despre

CONTRAATÁC ~uri n. Atac brusc, constând în

corpuri) A-şi reduce dimensiunile sau volumul sub

trecerea de la defensivă la ofensivă.

acţiunea unor factori fizici sau chimici. Muşchii se

A

CONTRAATACÁ

contraatác

tranz.

1)

contractă.

(inamici) A lovi printr-un contraatac. 2) sport

CONTRADICTÓRI//U ~e (~i) adj. 1) Care

(adversari) A respinge printr-o ripostă.

conţine o contradicţie; caracterizat prin contradicţie

A CONTRABALANSÁ contrabalanséz tranz. 1)

Afirmaţie ~e. Reuniune politică ~e. 2) Care se

A aduce în stare de echilibru; a cumpăni. 2) fig.

află în relaţii de excludere reciprocă; în raport de

(acţiuni) A compensa prin altă acţiune.

lipsă de coexistenţă; antinomic; incompatibil. A

CONTRABÁNDĂ f. 1) Trecere clandestină într-o

vădi o tendinţă ~e.

ţară a unor mărfuri interzise sau sustrase de la

CONTRADÍCŢI//E ~i

achitarea taxei vamale. 2) Marfă trecută peste

fenomene, idei, expresii etc., care se contrazic

graniţa unui stat în acest fel.

reciproc; contrazicere. 2) Relaţie internă dintre

CONTRABANDÍ//ST ~şti m. Persoană care face

obiectele şi fenomenele din natură şi societate,

contrabandă.

constând în existenţa unei opoziţii reciproce. 3)

CONTRACANDIDÁ//T ~ţi m. Persoană care

Lipsă de armonie; caracter opozit.

candidează împotriva alteia pentru ocuparea unei

A

funcţii sau a unei demnităţi.

adevăruri, obiecte etc.) A prezenta drept veritabil,

A CONTRACARÁ contracaréz tranz. (planuri,

denaturând în mod intenţionat; a imita în scop de

intenţii, acţiuni etc.) A face să eşueze; a împiedica;

fraudă; a falsifica.

a zădărnici; a strica; a dejuca.

A SE CONTRÁGE se contráge intranz. lingv.

CONTRÁCT ~e n. 1) Acord permanent între două

(despre vocale învecinate) A se uni formând o

persoane sau între două grupuri sociale; convenţie.

singură emisiune vocalică.

2) Tratat internaţional cu caracter bilateral sau

A

multilateral; pact; convenţie.

(ordine, dispoziţii, legi, convenţii) A declara nul

CONTRAFÁCE

f. 1) Situaţie dintre

contrafác

CONTRAMANDÁ

tranz.

contramandéz

(acte,

tranz.

120

printr-o dispoziţie oficială; a desfiinţa; a abroga; a

împotrivă; a se opune. Faptele lui ~ legii.

aboli; a anula; a infirma; a revoca.

CONTRAVENIÉN//T ~ţi m Persoană care a comis

CONTRAM//ÁRCĂ ~ắrci f. Parte a unui bilet de

o contravenţie.

spectacol, care rămâne la spectator ca dovadă a

CONTRAVENŢÍ//E ~i jur. f. 1) Infracţiune

dreptului său de a ocupa locul indicat; cupon.

reglementară, care nu este pedepsită de legea

CONTRAÓRDIN ~e n. Ordin prin care se

penală, ci este sancţionată pe cale administrativă. 2)

anulează un ordin dat anterior.

Amendă pentru comiterea unei astfel de infracţiuni.

CONTRAPÁGIN//Ă ~i f. Parte din dos a unei

A CONTRAZÍCE contrazíc tranz. 1) (persoane)

pagini; verso.

A întrerupe, exprimând o opinie contrară; a contra.

CONTRÁR I ~ă (~i, ~e) adj. Care se află în

2) (declaraţii, fapte, fenomene) A pune la îndoială;

opoziţie totală; caracterizat prin diferenţă maximă;

a considera ca fiind discutabil; a contesta; a tăgădui.

advers; opus; invers; potrivnic.

Mărturiile contrazic această declaraţie.

CONTRÁR II prep. Contra; împotriva.

A SE CONTRAZÍCE mă contrazíc intranz. 1) A

CONTRÁR III ~ii n. mai ales la pl. Ansamblu de

emite idei contrare celor afirmate anterior; a-şi

trăsături, de tendinţe ale obiectelor opuse unele

exprima dezacordul cu sine însuşi. 2) (despre

altora. A susţine ~ul. Principiul filozofic al luptei

adepţii unor opinii, teze etc.) A discuta în

şi unităţii contrariilor.

contradictoriu; a se contra. 3) (despre opinii,

A CONTRARIÁ contrariéz tranz. (persoane) A

afirmaţii etc.) A fi în contradicţie; a se bate cap în

indispune puternic prin vorbe şi acţiuni neaşteptate

cap; a se ciocni.

şi nedorite.

A CONTRIBUÍ contríbui intranz. A-şi aduce

CONTRARIÁ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. (despre

contribuţia; a lua parte; a participa. A ~ material şi

persoane) Care a fost supus contrarierii; cuprins de

logistic la ceva.

uimire profundă; consternat; stupefiat.

CONTRIBUŢÍ//E ~i f. Parte cu care cineva

CONTRÁRI//U ~i n. v. CONTRAR III.

contribuie la o acţiune sau la o cheltuială comună. ♦

A

CONTRASEMNÁ

contrasemnéz

tranz.

A pune la ~, a folosi.

(documente, acte) A semna după o persoană

A CONTROLÁ controléz tranz. 1) A supune unui

superioară în ierarhia respectivă.

control; a inspecta. ~ activitatea unei instituţii. 2)

CONTRASEMNĂTÚR//Ă ~i f. Semnătură pusă

A ţine sub control; a avea în dominaţie. Stat care

pe un act după ce a fost semnat de superior.

controlează această regiune. 3) (emoţii, reacţii,

CONTRÁST ~e n. Opoziţie puternic marcată între

pasiuni etc.) A stăvili printr-un efort de voinţă; a

două obiecte, persoane sau acţiuni.

înăbuşi; a înfrâna; a domina. Trebuie să-ţi

A CONTRASTÁ contrastéz intranz. A fi în

controlezi emoţiile.

contrast; a se opune în mod frapant. Culorile

A SE CONTROLÁ mă controléz intranz. A-şi

contrastează.

înfrâna pornirile; a se stăpâni; a se reţine. E bine să

CONTRATORPIL//ÓR ~oáre n. milit. Navă

înveţi a te controla.

militară uşoară şi rapidă, destinată să atace şi să

CONTROLÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. Care poate fi

distrugă torpiloarele inamicului; distrugător.

controlat; în stare să fie controlat.

A CONTRAVENÍ

contravín

intranz.

A fi

A

CONTROVERSÁ

contraverséz

tranz. 121

(probleme de principiu) A dezbate, subliniind

Moment ~. Salariu ~. A se afla într-o situaţie ~ă.

controversele.

A CONVENÍ convín 1. intranz. 1) A fi pe plac; a fi

CONTROVÉRS//Ă

în

conform anumitor dorinţe, gusturi sau posibilităţi.

contradictoriu, motivată de lipsă de coincidenţă în

Ora aceasta îmi convine. 2) A cădea de acord; a

opinii; polemică.

ajunge la o înţelegere; a se împăca; a se învoi; a se

CONTÚR ~uri n. 1) Limită exterioară. ~ul tablei.

înţelege. Am convenit referitor la ora de

2) Linie sinuoasă. ~ul râului.

întâlnire. 2. tranz. A recunoaşte ca fiind adevărat

A CONTURÁ conturéz tranz. 1) (obiecte, corpuri

sau posibil; a admite.

etc.) A prezenta în contur. 2) (planuri, proiecte etc.)

CONVENIÉNŢ//Ă ~e f. Regulă de conduită,

A face să se contureze; a schiţa; a trasa.

statornicită prin tradiţie; practică uzuală; uzanţă;

A SE CONTURÁ se contureáză intranz. A apărea

convenţie.

ca ceva distinct; a căpăta forme precise; a se

CONVÉNŢI//E ~i f. 1) Acord permanent stabilit

închega.

între două persoane sau între două grupuri sociale;

A CONTURBÁ contúrb tranz. (persoane) A

contract. 2) jur. Tratat internaţional cu caracter

împiedica să se simtă liber în acţiuni; a stingheri; a

bilateral sau multilateral; pact; contract. A semna o

stânjeni; a incomoda.

~e de colaborare interuniversitară. 3) Principiu

A CONTUZIONÁ confuzionéz tranz. (persoane,

admis în mod tacit şi ipotetic pentru comoditatea

părţi ale corpului) A supune unei contuzii; a

descrierii sistematice. 4) mai ales la pl. Regulă de

trauma, provocând o contuzie.

conduită, statornicită prin tradiţie; practică uzuală;

CONTÚZI//E ~i f. Leziune fără manifestare

uzanţă; convenienţă.

exterioară, produsă de un şoc.

CONVENŢIONÁL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care este

CONŢ cónţuri n. înv. Teanc format din 24 de coli

stabilit prin convenţie; rezultat dintr-o convenţie;

de hârtie; ansamblu de 24 de coli de hârtie aşezaite

arbitrar. Valoare ~ă. Limbă ~ă. Semn ~. 2) Care

una peste alta.

corespunde unei convenţii sociale învechite; în

A CONŢÍNE conţín tranz. 1) (despre recipiente) A

conformitate cu o convenţie perimată; artificial.

avea în interior; a permite să încapă în interiorul

Politeţe ~ă. Purtare ~ă. 3) (despre fire, caracter,

său. 2) (despre texte, cărţi, minerale etc.) A avea în

vorbe, afirmaţii etc.) Care conţine o prefăcătorie;

sine; a cuprinde; a îngloba.

lipsit de naturaleţe; nenatural; prefăcut; factice;

CONŢOPÍ//ST ~şti m. înv. Funcţionar care

artificial.

exercita lucrări mărunte de cancelarie.

include armele atomice. ♦ Mijloace ~e, mijloace

CONVALESCÉN//T

~e

~tă

f.

(~ţi,

Discuţie

~te)

adj.

şi

♦ Armament ~, armament care nu

clasice.

substantival Care se află în convalescenţă; pe cale

CONVENŢIONALÍSM

de însănătoşire. Pacient ~.

convenţional.

CONVALESCÉNŢĂ f. Perioadă de tranziţie între

convenţional. A face uz de un ~.

starea activă a unei boli şi revenirea deplină la

A CONVÉRGE convérg intranz. 1) A se orienta

sănătate. A fi (sau a se afla) în convalescenţă.

spre un punct comun, venind din diferite direcţii. 2)

CONVENÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. Care convine; în

fig. A tinde spre acelaşi rezultat; a se mişca

conformitate cu cerinţele; acceptabil; favorabil.

apropiindu-se;

~ul

a

n.

1)

Caracter

ideilor.

2)

Procedeu

concura.

Interesele noastre 122

converg.

convinge; cu putere de convingere. Argument ~.

CONVERGÉN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) Care

Faptă ~oare.

converge; orientat în aceeaşi direcţie. Linie ~tă. ♦

A CONVÍNGE convíng tranz. (persoane) A face

Lentilă ~tă, lentilă care adună toate razele într-un

să recunoască ca fiind adevărat sau necesar,

singur focar. 2) Care tinde spre acelaşi rezultat;

aducând argumentele de rigoare.

orientat spre acelaşi scop. Eforturi ~te.

A SE CONVÍNGE mă convíng intranz. 1) A fi

CONVERGÉNŢ//Ă ~e f. 1) Caracter convergent.

impus de circumstanţe să accepte ca fiind adevărat.

~a liniilor. ~a eforturilor. 2) mat. Proprietate a

2) A accepta ca fiind adevărat, bazându-se pe

unei serii suma termenilor căreia este un număr

argumente probatoare.

finit. 3) fiz. optică Distanţă focală inversă a unei

A CONVOCÁ convóc tranz. (persoane, organe

lentile, exprimată în dioptrii.

oficiale etc.) A chema la o reuniune. Am fost

A CONVERSÁ converséz intranz. A ţine o

convocat de urgenţă în şedinţă. A fost convocată

conversaţie; a sta de vorbă; a convorbi; a discuta.

sesiunea consiliului municipal.

CONVERSÁŢI//E ~i f. 1) Schimb de vorbe sau de

CONV//ÓI ~oáie n. 1) Grup de vehicule care fac

idei, realizat de obicei pe cale orală (dar şi în scris);

aceeaşi rută, orientându-se spre un punct comun.

discuţie; convorbire; dialog. ~e telefonică. ~e pe

Un ~oi militar. 2) Grup de persoane care însoţeşte

internet. A avea o ~e între patru ochi cu cineva.

o ceremonie sau o personalitate; suită; alai;

2) Manieră de a conversa. 3) Discuţie purtată în

cortegiu.

vederea încheierii unui acord sau a unei convenţii;

A CONVORBÍ convorbésc intranz. A sta de

negociere; tratative. ~e secretă. ~e diplomatică.

vorbă; a conversa; a disputa; a discuta.

CONVERSIÚN//E ~i f. 1) fin. Modificare a

CONVÚLSI//E ~i f. 1) Contracţie violentă,

condiţiilor unui împrumut. 2) fin. Schimbare a unei

involuntară şi sacadată a muşchilor; spasm; crampă;

sume de bani în alta (aparţinând altui stat). ~e în

comă. 2) fig. Agitaţie violentă; tulburare bruscă.

valută forte. 3) Trecere la altă credinţă. ~ea unui

A SE CONVULSIONÁ mă convulsionéz intranz.

eretic la creştinism. 4) Modificare a esenţei unui

A fi cuprins de convulsii.

lucru. ~ea metalelor. 5) lingv. Trecere de la o parte

CONVULSÍV ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care produce

de vorbire la alta. ~ea adjectivului în adverb.

convulsii; caracterizat prin convulsii; spasmodic.

A CONVERTÍ convertésc tranz. 1) A face să se

Maladie ~ă. Tuse ~ă. 2) Care are caracter de

convertească. 2) (bani de hârtie, avere, imobile etc.)

convulsie; caracterizat prin violenţă. Agitaţie ~ă.

A trece în aur, în alte bunuri materiale sau în altă

Mişcare ~ă. Râs ~. Gest ~.

valută; a schimba.

A COOPERÁ cooperéz intranz. A opera în comun

A SE CONVERTÍ mă convertésc intranz. A trece

(cu cineva); a activa împreună; a conlucra; a

de bună voie la o altă convingere religioasă; a-şi

concurge; a colabora.

schimba

A COOPERATIVIZÁ cooperativizéz tranz. înv.

benevol

confesiunea

religioasă.

S-a

convertit la creştinism.

econ. (muncitori, mici producători) A atrage în

A CONVIEŢUÍ convieţuiésc intranz. A vieţui

cooperative (pe baza liberului consimţământ).

împreună; a conlocui; a coabita.

COOPERÁŢI//E ~i f. econ. Formă de organizare

CONVINGĂT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) adj. Care

colectivă a muncii; sistem cooperativ. 123

A COOPTÁ cooptéz tranz. (persoane) A admite

COPI//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) adj. şi adverbial

într-o

Care abundă; în cantitate mare; din abundenţă;

colectivitate,

într-un

proiect

etc.

cu

consimţământul membrilor acestora.

abundent; îmbelşugat; bogat. Masă ~oásă. A

COÓKIE [cuvânt engl.] n. tehn. inform. (în

mânca ~os.

internet) Fişier de mici dimensiuni, în general

COPÍ//ST ~şti m. înv. Persoană care se ocupa de

alcătuit din litere şi cifre, dar şi din anumite icoane,

copierea actelor, manuscriselor, notelor muzicale

care este descărcat în memoria unui calculator (sau

etc.

a altui echipament folosit pentru navigare în linie –

A COPLEŞÍ copleşésc tranz. 1) (despre stări

telefon mobil, tabletă etc.), atunci când utilizatorul

sufleteşti sau fizice) A cuprinde brusc şi cu putere; a

accesează un anumit site web.

năpădi; a doborî. M-a copleşit tristeţea. M-a

A COORDONÁ coordonéz tranz. 1) (părţi

copleşit somnul. 2) (persoane) înv. A înconjura din

componente) A dispune într-o anumită ordine

toate părţile, anunţând înfrângerea; a doborî; a

pentru a obţine un ansamblu coerent. 2) (activităţi,

învinge. 3) (persoane) A emoţiona puternic; a

acţiuni) A orienta în vederea obţinerii rezultatului

mişca, producând emoţii puternice.

scontat; a dirija; a gestiona.

COPLEŞIT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) adj. Care

COP//ÁIE ~ắi f. pop. reg. 1) Vas de lemn de formă

copleşeşte; în stare să copleşească; covârşitor.

alungită, făcut dintr-un trunchi scobit; albie; covată.

Bucurie ~oáre. Insistenţă ~oáre.

2) Ladă de lemn în care curge făina la moară.

COPÓI ~ m. 1) Câine de vânătoare de talie mare,

COPĂRTÁŞ ~i m. pop. Persoană care participă

care urmăreşte vânatul după miros. 2) Câine poliţist

împreună cu alta la o afacere.

folosit la urmărirea infractorilor. 3) fam. depr.

A COPERTÁ copertéz tranz. (cărţi, caiete etc.) A

Agent de poliţie. 4) fam. depr. Persoană care se

prevedea cu un înveliş proptector; a pune în

poartă ca un câine, urmărind şi adulmecând.

coperte; a lega; a broşa.

CÓPUL//Ă ~e f. 1) lingv. Cuvânt de legătură. 2)

A COPIÁ copiéz 1. tranz. 1) (texte scrise) A

log. Cuvânt care face legătura dintre subiect şi

reproduce în scris cu exactitate; a transcrie. 2)

predicat.

(opere de artă) A reproduce cu servilism, elaborând

CORÁL I ~e n. muz., rel. (în biserica protestantă)

o copie lipsită de originalitate. 3) (felul de a fi, de a

1) Cântec religios liturgic pentru cor. 2) Compoziţie

gândi, de a acţiona al cuiva) A lua drept model; a

pentru orgă pe tema unui cântec liturgi. Coralele

adopta în mod servil drept exemplu de urmat; a

lui Bach.

imita. 4) (vocea, felul de a vorbi al cuiva) A reda cu

CORÁL II ~ă (~i, ~e) adj. Care este destinat

fidelitate; a imita. 2. intranz. (despre elevi) A scrie o

corului; pentru cor. Cântec ~. Muzică ~ă.

lucrare, folosind pe furiş, în mod fraudulos,

CORÁL III ~i m. 1) zool. Animal din mările calde,

necinstit lucrarea unui coleg sau alte surse de

cu scheletul calcaros de culoare roşie sau albă, care

inspiraţie (notiţe, manuale, copiuţe etc.).

trăieşte la o anumită adâncime în colonii, fromând

A COPILĂRÍ copilărésc intranz. A petrece anii de

recife; polip din mările calde; mărgean. 2) Bijuterie

copilărie.

confecţionată din scheletul acestui polip.

A COPILÍ copilésc tranz. (plante) A curăţa de

CORÁN n. 1) rel. Carte care conţine dogmele şi

copili; a lipsi de copileţi.

tezele religiei musulmane. 2) fig. Carte de căpătâi. 124

CORAP//ÓRT ~oárte n. Raport care completează

simpatie; căldură.

un raport principal, prezentat de altă persoană.

CORD//ÓN ~oáne n. 1) Panglică de piele sau de

CORAPORTÓR ~i m. Persoană care prezintă un

alt material, care serveşte la încins sau la ajustat

coraport.

îmbrăcămintea; cingătoare; centură; curea; brâu. 2)

A SE CORĂSLÍ se corăsléşte intranz. (despre

Panglică lată de mătase purtată diagonal pe piept,

lapte) A căpăta aspectul coraslei; a se face dens la

pe care sunt prinse decoraţii înalte. 3) anatom.: ♦ ~

fierbere; a se brânzi.

ombilical, organ care face legătură între făt şi

CORBÍ//U ~e (~i) adj. Care are culoarea penelor

placenta corpului mamei. 4) Succesiune omogenă;

de corb; negru ca pana corbului.

serie;

A SE CORCÍ mă corcésc intranz. pop. reg. 1)

interminabil. Un ~ de miliţieni. 5) înv. Linie de

(despre animale sau plante de specii diferite) A

demarcaţie care desparte diferite ţări sau regiuni;

deveni corci; a se modifica prin amestecul de

graniţă; frontieră; hotar.

specii; a se amesteca. 2) fig. A pierde proprietăţile

CORÉC//T ~tă (~ţi, ~te) adj. şi adverbial 1) Care

iniţiale (prin amestec, încrucişare etc.).

corespunde normelor; în conformitate cu normele;

A CORCOLÍ corcolésc tranz. pop. A face să se

conform; exact; fidel. Copie ~tă. Frază ~tă. A

corcolească.

vorbi şi a scrie ~. 2) Care corespunde uzanţelor

A SE CORCOLÍ mă corcolésc intranz. pop. 1) A

sociale; în corespundere cu morala; decent.

se alinta peste măsură (simţindu-se admirat); a se

Conduită ~tă. Ţinută ~tă. A proceda ~. 3) (despre

răzgâia; a se răsfăţa. 2) A acţiona extrem de încet; a

persoane) Care respectă convenienţele sociale;

zăbovi mult asupra unui lucru.

caracterizat prin respect pentru principiile moralei

CORD I córduri n. Organ central al aparatului

sociale; cinstit.

circulator, situat în partea stângă a toracelui, care

A CORECTÁ corectéz tranz. 1) (greşeli, note,

asigură circulaţia sângelui în organism; inimă. Atac

lacune, defecte etc.) A modifica în bine; a îndrepta;

de ~.

a corija. 2) A face să se corecteze.

CORD II n. 1) Ţesătură subţire şi rară, cu urzeală

A SE CORECTÁ mă corectéz intranz. (despre

din fire răsucite şi foarte rezistente. 2) Ţesătură

persoane) A deveni mai bun; a reveni la starea

specială, folosită la fabricarea anvelopelor.

normală de comportare; a se îndrepta; a se

CORD III córduri n. Cuţit special, folosit în

îmbunătăţi; a se corija.

pielărie în operaţiile de depilare.

CORECTITÚDINE f. 1) Caracter corect; lipsă de

CORD//ÉA ~éle f. 1) înv. Fâşie îngustă de material

greşeli. 2) Ţinută corectă. 3) Comportament corect.

textil folosită ca ornament pentru îmbrăcămintea

CORECTÍV ~e n. Vorbă sau faptă prin care se

feminină; panglică. 2) zool. Vierme plat şi foarte

corectează ceva. A introduce ~ele necesare.

lung, care parazitează în intestinul subţire al

CORECŢÍ//E ~i f. Pedeapsă corporală; bătaie. ♦

mamiferelor şi al omului; tenie. 3) zool. Peşte

Casă de ~, instituţie unde îşi ispăşesc pedeapsa

teleostian marin în formă de panglică.

infractorii minori.

CORDIÁL ~ă (~i, ~e) adj. Care porneşte din

CORECŢIONÁL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de o

inimă; plin de afecţiune. Manieră ~ă. Sentiment ~.

acţiune calificată drept delict; referitor la o

CORDIALITÁTE f. Caracter cordial; afecţiune;

infracţiune.

rând;

şir.

Soldaţii

Pedeapsă

~ă.

formează

2)

Care

un

~

reprimă 125

infracţiunile; însărcinat cu reprimarea infracţiunilor.

CORIFÉ//U ~i m. 1) înv. ist. (în tragedia şi în

Poliţie ~ă. Tribunal ~.

comedia greacă antică) Conducător de cor. 2) fîg.

COREGRÁFIC ~ă (~i, ~e) adj. Care ţine de

Personalitate de frunte.

coregrafie; referitor la coregrafie. Ansamblu ~.

CORIGÉN//T ~ţi m. Elev care, la încheierea anului

COREGRÁFIE f. Artă a dansului şi a baletului.

şcolar sau a unei sesiuni de examene, nu a obţinut

A CORELÁ coreléz 1. tranz. A pune în corelaţie; a

nota de trecere la una sau la mai multe discipline

face să fie în legătură reciprocă. 2. intranz. A fi în

din curriculum, urmând să fie reexaminat.

corelaţie; a se afla în legătură reciprocă.

CORIGÉNŢ//Ă ~e f. 1) Situaţie de corigent. 2)

CORELATÍV ~ă (~i, ~e) adj. Care corelează; în

Examen susţinut repetat de un corigent.

corelaţie.

CORIGÍBIL ~ă (~i, ~e) adj. Care poate fi corijat;

CORELÁŢI//E reciprocitate.

~i 2)

f.

1)

Relaţie

Dependenţă

reciprocă;

în stare să fie corijat; pasibil de a fi corijat.

reciprocă;

A CORIJÁ corijéz tranz. 1) (greşeli, note, lacune,

interdependenţă; corespondenţă.

defecte etc.) A modifica în bine; a îndrepta; a

A CORESPONDÁ corespondéz intranz. A fi în

corecta. 2) A face să se corijeze.

corespondenţă; a întreţine relaţii prin scrisori.

A SE CORIJÁ mă corijéz intranz. (despre

CORESPONDÉN//T I ~ţi m. 1) Colaborator al

persoane) A deveni mai bun; a reveni la starea

unei publicaţii periodice, care furnizează informaţii

normală de comportare; a se îndrepta; a se

(de la locul sau din localitatea în care se află). 2)

îmbunătăţi; a se corecta.

Persoană care întreţine relaţii epistolare cu cineva.

CORNÁC ~i m. Persoană care îngrijeşte şi conduce

CORESPONDÉN//T II ~tă (~ţi, ~te) adj. 1): ♦

elefanţii (sau alte animale).

Membru ~, membru al unei academii sau instituţii

CORNÁR ~i m. înv. ist. Slujbaş care încasa

ştiinţifice cu drept de vot consultativ. 2) geometr.: ♦

cornăritul.

Unghiuri ~, unghiuri formate de două drepte

A CORNĂRÍ I cornărésc vorb. intranz. înv. reg. A

paralele tăiate de o secantă şi situate de aceeaşi

ara, ţinând plugul de coarne.

parte a secantei, unul fiind intern, iar altul extern.

A CORNĂRÍ II cornărésc intranz. înv. ist. A fi

CORESPONDÉNŢ//Ă ~e f. 1) Schimb de scrisori

cornar; a strânge cornăritul.

sau de mesaje. 2) Totalitate de scrisori sau de

CORNĂRÍT n. înv. ist. Impozit perceput pentru

mesaje, primite sau expediate. 3) Cronică realizată

vitele cornute.

într-o publicaţie periodică de către un corespondent.

CORNÉT I ~e n. 1) Pachet în formă de corn;

4)

recipient conic de hârtie; fâşic. 2): ♦ ~ acustic,

Dependenţă

reciprocă;

interdependenţă;

corelaţie.

aparat în formă de pavilion, destinat să amplifice

A CORESPÚNDE corespúnd intranz. 1) A fi

sunetele, folosit de persoanele cu auzul slab. 3)

conform; a coincide prin calităţi, esenţă etc.

anatom.: ♦ ~ nazal, ansamblu de şase lame osoase

Spusele tale corespund adevărului. 2) A fi în

care sunt situate pe pereţii laterali ai foselor nazale.

raport de simetrie; a se afla pe acelaşi plan. Fiecărei

4) Instrument muzical de suflat, din alamă,

camere îi corespunde un balcon. 3) A răspunde

asemănător cu trompeta, dar de dimensiuni mai

unor aşteptări; a satisface; a aranja. Propunerea ta

mici, cu registru intermediar între cel al cornului şi

îmi corespunde.

cel al trompetei. 5) culin. Produs de patiserie cu 126

cremă, în formă de corn.

caracterizat

CORNÉ//T II ~ţi m. înv. ist. 1) Ofiţer inferior de

urzicător; usturător; caustic. Inteligenţă ~ă.

cavalerie. 2) Portdrapel de cavalerie.

CORPOLÉN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. Care are corp

A CORNIFICÁ cornifíc tranz. A face să se

mare şi gras; cu corp mare şi gras; trupeş.

cornifice.

CORPOLÉNŢĂ f. Caracter corpolent; însuşirea de

A SE CORNIFICÁ se cornifícă intranz. A se

a fi corpolent; configuraţie viguroasă; trupeşie.

transforma în ţesut cornos.

CORPORÁL ~ă (~i, ~e) adj. Care ţine de corp;

CORN//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) adj. Care are

propriu corpului; trupesc. Necesitate ~ă. Pedeapsă

consistenţa cornului (de animale); cu consistenţă de

~ă. Percheziţie ~ă.

corn. Piele ~oasă. Strat ~os.

CORPORÁŢI//E ~i 1) ist. (în feudalism) Asociaţie

A

COROBORÁ

coroboréz

tranz.

(fapte,

prin

critică

violentă;

înţepător;

de meseriaşi, grupaţi în vederea apărării intereselor

adevăruri, afirmaţii, ipoteze etc.) A susţine ca fiind

lor;

breaslă;

autentic; a adeveri; a confirma.

profesională; comunitate organizată (prin lege) de

A CORODÁ corodéz tranz. (materiale, metale) A

persoane care au aceeaşi profesie. 3) (în SUA şi în

distruge lent şi progresiv printr-o reacţie chimică.

unele

Umiditatea corodează metalele.

Întreprindere mare. ♦ ~e-mamut, corporaţie foarte

A COROIÁ coroiéz tranz. A face să se coroieze; a

dezvoltată.

arcui; a încovoia; a cambra; a curba.

CORPÚSCUL ~i m. 1) Corp de dimensiuni foarte

A SE COROIÁ se coroiáză intranz. A căpăta

mici; porţiune mică de materie. 2) fiz. Element

formă de arc (asemănătoare cu ciocul coroiului); a

atomic de dimensiuni extreme; particulă elementară

se încovoia; a se arcui; a se curba; a se cambra.

care provine din dezintegrarea unui atom.

COROIÁ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) (despre ciocul

CORSÁR ~i m. 1) înv., ist. (în trecut) Căpitan al

păsărilor şi nasul oamenilor) Care este curbat în

unei nave particulare care, fiind autorizat de guvern,

sus; cu vârful ridicat în sus; acvilin. 2) (despre

jefuia şi captura navele ce aparţineau altor state. 2)

persoane) Care are nasul încovoiat; cu nasul ridicat

prin ext. Hoţ de mare; pirat.

în sus.

CORT córturi n. Adăpost portativ şi demontabil,

COROLÁR ~e n. 1) mat. Concluzie care se deduce

constând dintr-o pânză rezistentă şi impermeabilă

direct dintr-o teoremă demonstrată. 2) Idee care

sau din material plastic, care se întinde pe o

derivă din alta. 3) Stare ce rezultă dintr-o acţiune;

carcasă; tabernacol; şatră.

consecinţă; rezultat; urmare; efect.

CORTÉGI//U ~i n. Grup de persoane care

COROPCÁR ~i m. 1) înv. Negustor ambulant, care

însoţeşte o ceremonie sau o personalitate; alai;

îşi punea marfa în cutii. 2) fig. fam., depr. Persoană

suită; convoi.

care se deplasează fără încetare şi fără rost; hoinar;

CORTÍN//Ă ~e f. Perdea de stofă sau de catifea

vagabond.

care închide şi deschide scena într-o sală de

COROZÍV ~e (~i, ~e) adj. 1) (despre substanţe,

spectacole.

medii, agenţi) Care corodează; cu proprietatea de a

CORUPAT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) adj. şi

coroda. Amestec acid ~. 2) fig. (despre persoane şi

substantival Care corupe; cu capacitatea de a

manifestările lor) Care exprimă aluzii răutăcioase;

corupe; înclinat spre corupţie. Spectacol ~or.

ţări)

isnaf;

Societate

rufet.

pe

2)

Organizaţie

acţiuni.

4)

econ.

127

A SE CORÚPE mă corúp intranz. 1) A ajunge în

pentru îngrijirea feţei sau a părului. 2) Care ţine de

stare de declin moral; a se desfrâna; a se destrăbăla;

cosmetică; referitor la cosmetică. Industrie ~ă.

a se dezmăţa; a se strica; a se vicia; a decădea; a se

Laborator ~. 3) fig. (despre reparaţii, îmbunătăţiri,

deprava; a degrada; a se perverti; a se declasa; a se

operaţiuni etc.) Care nu atinge sau nu vizează

deşănţa. 2) (despre idei, sentimente, fenomene

fondul; de suprafaţă; superficial. Rezolvare ~ă a

sociale etc.) A pierde integritatea sau puritatea

unei probleme.

iniţială.

COSMÉTICĂ f. 1) Artă şi practică de îngrijire

CORÚP//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) (despre persoane)

igienică a tenului cu ajutorul unor metode şi

Care încalcă normele morale; în stare să se corupă;

preparate speciale. 2) Ocupaţie a cosmeticianului.

înclinat spre corupţie; depravat; desfrânat; stricat. 2)

COSMETICI//ÁN ~éni m. Persoană care se ocupă

(despre cuvinte) Care are formă sau semnificaţie

de cosmetică.

deformată; cu formă sau semnificaţie deformată;

CÓSMIC ~ă (~i, ~e) adj. Care ţine de cosmos;

impropriu;

referitor la cosmos. Spaţiu ~. Navă ~că.

deformat;

denaturat.

3)

(despre

persoane) Care a luat mită; implicat în acte de luare

COSMOGONÍE f. Compartiment al astronomiei

de mită; mituit. Judecător ~. Medic ~.

care studiază formarea şi evoluţia corpurilor cereşti.

CORUPTÍBIL ~ă (~i, ~e) Care poate fi corupt; în

COSMOGRAFÍ//E

stare să fie corupt; uşor de corupt; pasibil de

astronomiei care se limitează la simpla descriere a

corupere; venal. Judecător ~.

universului şi a fenomenelor cosmice.

CORUPŢÍ//E ~i f. 1) Stare de corupere; situaţie în

COSMOLOGÍE f. Compartiment al astronomiei

care se produce coruperea. 2) Abatere de la

care se ocupă de cercetarea legilor generale ce

moralitate; desfrâu; depravare.

guvernează universul, a structurii şi a evoluţiei

CORVÉT//Ă ~e f. 1) înv. Vas militar cu trei

universului.

catarge, prevăzut cu artilerie uşoară, intermediar

COSMOPOLÍ//T ~tă (~ţi. ~te) adj. 1) Care ţine de

între fregată şi bric. 2) mar. Navă militară mică, de

cosmopolitism;

mare mobilitate, echipată cu armament special şi

Concepţie ~tă. 2) Care se consideră cetăţean al

folosită împotriva submarinelor şi în escortare.

universului; capabil să trăiască în orice ţară. 3) Care

A COSÍ cosésc tranz. 1) (cereale, plante de nutreţ,

cuprinde persoane originare din toate ţările; populat

iarbă etc.) A tăia cu coasa (sau cu cositoarea). 2)

de naţionalităţi diferite. Oraş ~.

fig. (persoane) A omorî în masă; a nimici în

COSMOPOLITÍSM n. Concepţie politică care

cantităţi mari.

preconizează indiferenţa faţă de patrie, de tradiţie şi

A SE COSÍ mă cosésc intranz. 1) (despre cai) A se

de cultura naţională, suveranitatea şi independenţa

lovi potcoavă de potcoavă în mers. 2) (despre

naţională fiind considerate perimate.

persoane) A merge, lovind picior de picior. 3)

CÓSMOS n. 1) Spaţiu infinit, ce înconjoară

(despre manşeta pantalonilor) A se roade în timpul

atmosfera Pământului şi în care materia se află în

mersului.

continuă mişcare şi transformare; univers. 2) Spaţiu

COSMÉTIC ~ă (~i, ~e) 1) adj. şi substantival

extraterestru.

(despre preparate, produse, cremuri, loţiuni) Care

COST cósturi n. econ. 1) Sumă de bani cheltuită

serveşte la îngrijirea feţei sau a părului; folosit

pentru cumpărarea, producerea, extragerea unui

~i

f.

propriu

Compartiment

al

cosmopolitismului.

128

produs sau pentru prestarea unui serviciu. 2): ♦

COŞÁR III ~ i m. Persoană care face coşuri.

Costul vieţii, totalitatea cheltuielilor necesare

COŞCIÚG ~uri n. Ladă de formă specială, în care

pentru consumul unei familii standard, care

se pune mortul pentru a fi înmormântat; raclă;

înregistrează variaţiile de preţ ale unor bunuri

sicriu.

alimentare şi nealimentare, precum şi ale serviciilor

COŞMÁR ~uri n. 1) Vis penibil şi apăsător. 2) fig.

utilizate,

Grijă mare şi obsedantă.

ale

locuinţei

etc.

într-o

perioadă

determinată.

A COTÁ cotéz 1. tranz. 1) A marca cu cote; a

A COSTÁ cóstă 1. intranz. 1) A avea un anumit

numerota conform unei anumite ordine. ~ un plan.

cost; a reprezenta o anumită valoare; a face; a

2) (cursul la bursă al hârtiilor de valoare, al

preţui; a valora. Cartea costă douăzeci de lei. 2) A

acţiunilor etc.) A fixa pornind de la valoarea reală

avea un preţ mare; a fi scump. A cumpărat o casă

şi de la conjunctura pieţei. 3) (persoane) A trata cu

care costă. 2. tranz. (persoane) A obliga la eforturi

consideraţie; a preţui; a cinsti; a respecta; a aprecia;

(sau

a stima; a considera. 4) (dimensiuni ale unor

cheltuieli)

fizice

sau

morale

susţinute.

Biruinţa ne-a costat mult.

obiecte) A nota pe un desen tehnic. 2. intranz.

COSTELÍV ~ă (~i, ~e) adj. Care are corp format

(despre hârtii de valoare, acţiuni etc.) A avea o

numai din muşchi şi oase; cu corp constând numai

anumită valoare la bursă.

din muşchi şi din oase; uscăţiv.

CÓT//Ă ~e f. 1) Contribuţie bănească la o acţiune

COSTISIT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) adj. Care

comună;

costă mult; care impune cheltuieli mari; cu preţ

dimensiune pe un desen sau o diferenţă de nivel

ridicat; scump. Studii ~oáre.

dintre două puncte. 3) Altitudine indicată pe o hartă.

A COSTUMÁ costuméz tranz. A face să se

♦ ~a apelor, nivelul apelor.

costumeze; a îmbrăca cu un costum.

COTIDI//ÁN I ~ánă (~éni, ~éne) adj. Care se face

A SE COSTUMÁ mă costuméz intranz. 1)

în fiecare zi; de fiecare zi; zilnic.

(despre persoane) A se îmbrăca cu un costum

COTIDI//ÁN II ~éne n. Gazetă care apare în

special (pentru balul mascat). 2) (despre actori) A

fiecare zi.

îmbrăca un costum corespunzător rolului dat

A COTIZÁ cotizéz intranz. A plăti o cotizaţie; a

(pentru a ieşi în scenă).

vărsa o cotă-parte, aducând o anumită contribuţie.

COSTUMIÉR ~i m. Persoană care răspunde de

A SE COTIZÁ mă cotizéz intranz. A accepta să

păstrarea costumelor actorilor de teatru, al artiştilor,

contribuie cu o anumită sumă de bani la o cheltuială

interpreţilor etc. implicaţi în spectacole.

comună.

COŞÁR I ~e n. 1) Loc îngrădit pentru închiderea

COŢIZÁŢI//E ~i f. 1) Sumă fixă de bani, plătită

vitelor; ocol; ţarc. 2) Construcţie cu pereţii din

periodic de membrii unei organizaţii sau asociaţii.

nuiele împletite sau din scânduri bătute rar pentru

2) Contribuţie bănească la o acţiune comună; cotă.

păstrarea porumbului în ştiuleţi; pătul; porumbar;

COT//ÓR ~oáre n. 1) (la plante) Tulpină care

sâsâiac; leasă.

susţine frunzele, florile şi fructele. 2) Parte de jos a

COŞÁR II ~i m. Lucrător specializat în curăţatul

tulpinii. ~ul viţei de vie. 3) (la chitanţiere) Parte

coşurilor de funingine; persoană care curăţă

rămasă după ruperea foilor detaşabile. 4) (la cărţi,

coşurile şi sobele de funingine; hornar.

registre, caiete etc.) Parte laterală unde se leagă

cotizaţie.

2)

Cifră

care

indică

o

129

foile. 5) (la fructe, legume) Mijloc tare; cocean.

A SE COXIFICÁ se coxífică intranz. (despre

COTOROÁNŢ//Ă ~e f. fam., depr. Femeie bătrână

cărbune de pământ sau despre reziduuri de petrol)

şi rea; hoanghină; hoaşcă; hoancă; hârcă; baborniţă;

A se transforma în cox.

zgripţuroaică.

CRÁI m. înv. 1) înv. ist. (în unele state feudale)

A COTROPÍ cotropésc tranz. 1) (teritorii, ţări) A

Conducător absolut al ţării; rigă; rege; monarh;

ocupa prin violenţă; a lua în stăpânire cu forţa,

suveran; împărat. 2) fig., peior. Bărbat uşuratic, care

încălcând hotarul; a invada. 2) fig. A cuprinde din

se ţine de chefuri şi de aventuri amoroase; craidon.

toate părţile; a învălui; a învălura; a împresura; a

CRAIDÓN ~i m. peior. Bărbat uşuratic, care se ţine

înfăşura.

de chefuri şi de aventuri amoroase: crai.

COTROPIT//ÓR I ~oáre (~óri, ~oáre) adj.

CRÁINIC ~i m. 1) înv. ist. Persoană care aducea la

(despre persoane, puteri, state) Care cotropeşte;

cunoştinţă mulţimii poruncile suveranului sau ale

năvălitor; invadator.

autorităţilor; vestitor. 2) Persoană care citeşte

COTROPITÓR II ~i m. Persoană sau popor care

informaţiile,

cotropeşte teritorii străine; năvălitor; invadator.

programul la un post de radio sau de televiziune;

COTRÚŢ//Ă ~e f. pop. 1) Vatră mică. 2) Spaţiu gol

spicher.

între cuptor şi perete, folosit în calitate de blidar.

CRÁM//Ă ~e f. Clădire la o vie, unde se

COŢCÁR ~i m. Persoană necinstită, care înşeală pe

prelucrează strugurii, se prepară şi se păstrează

alţii, profitând de naivitatea şi credulitatea lor;

vinul şi uneltele de lucru.

potlogar; şarlatan; şnapan; pungaş.

CRÁMP//Ă~e f. 1) Contracţie violentă, involuntară

COŢCĂRÍ//E ~i f. Faptă de coţcar; şarlatanie;

şi sacadată a muşchilor; spasm; convulsie. 2) la pl.

pungăşie; potlogărie.

Durere gastrică, provocată de contracţia muşchilor

A COVĂSÍ covăsésc tranz. pop. (laptele dulce) A

pereţilor stomacali.

acri cu smântână sau cu lapte prins; a acidula.

A SE CRAMPONÁ mă cramponéz intranz. 1) A

A COVÂRŞÍ covârşésc tranz. 1) A lăsa (cu mult)

se agăţa cu putere, ţinându-se ca un crampon. 2) fig.

în urmă (din punctul de vedere al dimensiunii,

A sta cu fermitate pe aceleaşi poziţii, fără a ceda; a

cantităţii sau al forţei); a întrece; a depăşi. 2) A bate

se înverşuna; a persista.

într-o luptă sau într-o întrecere; a birui; a învinge; a

CRANI//ÁN ~ánă (~éne, ~éne) adj. Care ţine de

înfrânge.

craniu; referitor la craniu. Os ~an.

COVÂRŞIT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) adj. Care

CRÁNI//U ~i n. 1) Ansamblu de oase ale capului;

covârşeşte; mai mare ca număr, ca dimensiuni sau

ţeastă; tidvă. 2) Schelet al capului descarnat al unui

ca forţă; copleşitor. Diferenţă ~oáre.

om sau animal mort; hârcă.

COVÉRT//Ă ~e f. Punte superioară a unei nave;

CRÁTER ~e n. Depresiune situată în partea

punte de manevră.

superioară a unui vulcan, prin care se revarsă lava

COVILTÍR ~e n. Acoperiş de căruţă, constând

în timpul erupţiilor.

dintr-un schelet de nuiele peste care se întinde o

CRÁTIM//Ă ~e f. Liniuţă de unire.

rogojină sau o pânză groasă.

A CRAVAŞÁ cravaşéz tranz. A bate cu cravaşa.

A COXIFICÁ coxífic tranz. (cărbune de pământ

CRAVÁŞ//Ă ~e f. Vărguţă flexibilă de piele sau

sau reziduuri de petrol) A face să se coxifice.

îmbrăcată în piele, cu care călăreţii îndeamnă caii la

comunicările

oficiale,

anunţă

130

mers.

condiţia restituirii); a împrumuta. 3) (mărfuri) A

CRÂMPÉI ~e n. 1) Parte mică; fărâmă; frântură;

vinde pe credit. 4) (sume de bani, materiale) A

porţiune. 2) (despre fraze, vorbe, gânduri etc.) Parte

înscrie în creditul unui cont.

izolată fără semnificaţie; fragment; frântură.

CREDITÓR ~i m. Persoană care a acordat un

A

credit.

CRÂMPEIÁ

crâmpeiéz

tranz.

(obiecte

integrale) A împărţi în crâmpeie.

CREDÚL ~ă (~i, ~e) adj. Care crede uşor; lesne

CRÂNCÉN ~ă (~i, ~e) adj. (despre persoane,

crezător; naiv.

războaie, lovituri, bătăi etc.) Care aduce multă

CREDULITÁTE f. Caracter credul; naivitate.

vărsare de sânge; cu înverşunare mare; cumplit;

A CREIONÁ creionéz tranz. 1) (desene, tablouri,

aprig; crud; înverşunat; feroce. Luptă crâncenă.

chipuri etc.) A executa în prealabil în linii generale

CRÂNG ~uri n. Pădurice tânără; tufăriş; desiş.

cu creionul; a schiţa; a eboşa. 2) (portrete,

A CREÁ creéz tranz. 1) A realiza prin efort fizic

caractere generale) A prezenta sumar, în linii

sau intelectual; a face. 2) A produce în urma unui

generale; a schiţa.

efort intelectual sau fizic susţinut; a realiza; a

CREM adj. invar. Care este de culoarea untului;

plăsmui; a inventa; a născoci; a scorni. ♦ ~ un rol, a

alb-gălbui.

interpreta un rol cu multă pricepere şi originalitate.

A CREMÁ creméz tranz. (cadavre sau substanţe

3) (persoane) A pregăti temeinic (pentru o anumită

organice) A arde, transformând în cenuşă; a supune

ocupaţie).

cremaţiei; a incinera.

CREÁNŢ//Ă ~e f. fin. 1) Drept al creditorului de a

CREMATÓRI//U ~i n. 1) Clădire prevăzută cu

cere debitorului executarea unei obligaţii. 2) Act

instalaţii speciale pentru incinerarea cadavrelor. 2)

care certifică acest drept.

Cuptor pentru arderea gunoaielor.

CREATÓR ~i m. 1) Persoană sau colectivitate care

CREMAŢIÚN//E ~i f. Ardere a cadavrelor;

creează; făuritor. 2) rel. (în religia creştină) Fiinţă

incinerare.

imaginară, înzestrată cu puteri supranaturale, care

CRÉM//Ă ~e f. 1) Preparat culinar obţinut printr-un

ar fi creat lumea; dumnezeu.

amestec de lapte, ouă, zahăr, unt, ciocolată etc., care

CREATÚR//Ă ~i f. 1) Fiinţă creată; vietate;

se serveşte la desert ori se adaugă la unele prăjituri.

făptură. 2) fam. Persoană necunoscută; tip; individ.

2) Produs cosmetic obţinut din grăsime, uleiuri şi

CREÁŢI//E ~i f. 1) Proces de creare. 2) Obiect

ingrediente; alifie. 3) Lichior siropos fin. 4) fig.

creat.

Parte de calitate superioară; frunte; smântână;

CRÉDIT ~e n. 1) fin. Operaţie prin care o persoană

lamură; floare; elită. Crema societăţii.

împrumută o sumă de bani altei persoane. 2) Sumă

CRENÉL ~uri n. Deschizătură în partea superioară

de bani acordată prin această operaţie. 3) Parte a

a parapetului unui turn de apărare, a unei cetăţi sau

unui cont unde se înregistrează sumele de bani

a unui castel, prin care se aruncau proiectile asupra

împrumutate. 4) fig. Autoritate de care se bucură o

asediatorilor.

persoană; trecere. A da credit de încredere cuiva.

CRENELÁ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. Care are

A CREDITÁ creditéz tranz. 1) fin. (sume de bani,

creneluri; prevăzut cu creneluri.

bunuri materiale) A da pe credit; a acorda prin

CRÉNVURŞT ~i m. Cârnăcior preparat din carne

credit. 2) (sume de bani) A da pentru un timp (cu

de vită şi slănină tocate fin. 131

CREÓL ~i m. Persoană de rasă albă, născută în

imbecilitate; stupiditate.

coloniile intertropicale.

CREUZÉT ~e n. Vas produs dintr-un material

CREP n. 1) Cauciuc natural, din care se fac tălpi

rezistent la căldură, folosit pentru reacţii chimice la

pentru încălţăminte. 2) Ţesătură subţire şi fină,

temperaturi înalte.

confecţionată din fire de mătase sau de lână

CREZ crezuri n. 1) Ansamblu de principii şi

suprarăsucite.

convingeri; concepţie despre viaţă. 2) rel. Simbol al

CREPÓN n. Ţesătură gofrată, având ondulaţii în

credinţei creştine.

relief; crep gros.

CRICHÉT n. sport Joc sportiv de origine engleză

CREPONÁ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. (despre ţesături,

între două echipe a câte unsprezece persoane care

hârtie etc.) Care are aspect de crepon; asemănător

lovesc mingea cu nişte bastoane speciale pentru a o

cu creponul; încreţit; gofrat.

introduce în poarta adversarului.

CREPS n. înv. Joc cu zaruri, originar din Anglia.

CRÍM//Ă ~e f. 1) Infracţiune foarte gravă,

CREPÚSCUL ~e n. 1) Perioadă a zilei dinainte de

pedepsită aspru de lege. 2) Infracţiune constând în

răsăritul

uciderea unei persoane; omor; omucidere.

soarelui

şi

după

apusul

lui,

când

întunericul nu este complet. 2) Lumină slabă;

CRIMINÁL I ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care constituie o

semiîntuneric. 3) fig. Perioadă de declin; sfârşit;

crimă; cu caracter de crimă. Acţiune ~ă. 2) Care a

apus. Crepusculul vieţii.

comis o crimă; vinovat de săvârşirea unei crime;

CREPUSCULÁR ~ă (~i, ~e) adj. Care ţine de

culpabil. Şef ~. 3) Care ţine de crime; referitor la

crepuscul; propriu crepusculului. Lumină ~ă.

crime. Drept ~. Cod de instrucţiune ~ă.

CRESCÉNDO adv. muz. Crescând progresiv în

CRIMINÁL II ~i m. Persoană care a săvârşit o

intensitate.

crimă.

CRÉŞ//Ă ~e f. ed. Instituţie pentru educaţia şi

CRIMINALÍ//ST

îngrijirea copiilor până la vârsta de trei ani.

criminalistică.

A CREŞTINÁ creştinéz tranz. A face să se

CRIMINALÍSTICĂ f. Ştiinţă şi practică care se

creştinizeze.

ocupă de cercetarea mijloacelor şi metodelor

A SE CREŞTINÁ mă creştinéz intranz. A deveni

folosite

creştin; a adopta creştinismul; a se boteza în religia

infracţiunilor.

creştină.

CRIMINALITÁTE f. 1) Caracter criminal. 2)

CRETÍN ~ă (~i, ~e) adj. şi substantival (despre

Ansamblu de infracţiuni comise într-o ţară dată pe

persoane) 1) Care suferă de cretinism; atins de

parcursul unei perioade date.

cretinism; idiot; imbecil. 2) fig., fam., depr. Care

CRIMINOLOGÍE

denotă lipsă de inteligenţă; lipsit de inteligenţă,

criminalitatea, cauzele şi determinarea metodelor de

prost; neghiob; nătărău; nătâng; netot; nerod;

prevenire a ei.

stupid; tâmpit.

CRIN críni m. 1) bot. Plantă erbacee perenă, cu

CRETINÍSM n. 1) Formă de debilitate mintală şi

tulpina erectă, cu flori albe, strălucitoare, în formă

de degenerare psihică, provocată de dezvoltarea

de pâlnie, cu miros foarte puternic. 2) Floare a

insuficientă a glandei teroide şi a creierului 2) fig.

acestei plante.

Lipsă

CRÍPT//Ă ~e f. 1) Construcţie subterană într-un

de

inteligenţă;

tâmpenie;

idioţenie;

pentru

~şti

m.

descoperirea

f.

Ştiinţă

Specialist

şi

care

în

prevenirea

studiază

132

cimitir sau într-o biserică, servind în calitate de

~ă. ♦ Ediţie ~ă, ediţie realizată pe baza colaţionării

mormânt; cavou. 2) Capelă subterană folosită ca loc

textelor originale. ♦ Spirit ~, atitudine care nu

de înmormântare sau de păstrare a relicvelor, fiind,

acceptă

de regulă, mai veche decât biserica sub care se află.

autenticitatea ei. 3) Care ţine de o criză; referitor la

3) anat. Cavitate de formă neregulată pe suprafaţa

o criză. Fază ~ă. Perioadă ~ă a unei boli. 4) Care

unui organ.

produce o schimbare importantă; caracterizat printr-

CRIPTOGRAFÍE f. 1) Cod grafic care poate fi

un moment de criză; hotărâtor; decisiv; crucial.

descifrat numai de autor şi destinatar. 2) Disciplină

Situaţie ~ă. Vârstă ~ă. Punct ~. 5) Care ţine de

care se ocupă cu descifrarea criptogramelor.

critică; referitor la critică. Materiale ~e.

CRIPTOGRÁM//Ă ~e f. Text scris cu caractere

CRÍTIC II ~i m. Specialist care analizează,

secrete; scriere cifrată.

interpretează şi apreciază operele de artă. Critic

A CRISPÁ crispéz tranz. A face să se crispeze. El

literar. Critic de teatru. Critic muzical.

şi-a crispat faţa.

A CRITICÁ crític tranz. 1) (persoane, stări de

A SE CRISPÁ se crispeáză intranz. (despre faţă,

lucruri) A examina, evidenţiind calităţile şi

degete, persoane etc.) A se strânge involuntar ca

defectele şi indicând cauzele şi mijloacele de

urmare a unei convulsii. Ce te crispezi?

îndreptare. 2) (opere de artă) A aprecia critic,

CRISTALÍN ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care are

subliniind valorile etice şi artistice. 3) (persoane,

transparenţă de cristal; cu transparentă de cristal;

lucruri) A condamna cu răutate, inventând defecte

limpede; transparent. 2) (despre sunete, voce) Care

şi greşeli; a vorbi de rău; a blama; a defăima.

sună ca şi cristalul; cu sonoritate puternică (ca de

CRITICÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. Care poate fi

cristal); sonor; sunător.

criticat; pasibil de critică; în stare să fie supus

A CRISTALIZÁ cristalizéz 1. tranz. A face să se

criticii.

cristalizeze. 2. intranz. A trece în stare cristalină.

CRÍTIC//Ă ~i f. 1) Disciplină estetică, care se

A SE CRISTALIZÁ se cristalizeáză. A deveni

ocupă de analiza, interpretarea şi aprecierea

cristal; a se transforma în cristale.

operelor

CRITÉRI//U ~i n. 1) Principiu de apreciere sau de

muzicală. 2) Ansamblu de aprecieri asupra unei

clasificare; punct de vedere. Criteriu de evaluare.

opere de artă. 3) Ansamblu de persoane care se

A pune mai multe criterii la baza unei clasificări.

ocupă de aprecierea valorii operelor artistice. 4)

2) Suport raţional (al unei aserţiuni). Criteriile

Examinare

adevărului. Criterii de dezbatere.

autenticităţii. ~a declaraţiilor. 5) Judecată ostilă;

CRÍTIC I ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care decide calităţile

tendinţă spre a emite aprecieri defavorabile. A

şi defectele unei opere, situaţii, ale unor fenomene

lansa critici virulente în adresa cuiva.

sau persoane; orientat spre determinarea calităţilor

CRÍZ//Ă ~e f. 1) Moment grav în viaţa socială,

şi

~ă.

constând în manifestarea violentă a contradicţiilor

Consideraţii ~e. 2) Care examinează valoarea

economice, politice şi sociale. 2) Lipsă acută pe

logică a unei aserţiuni sau autenticitatea unui text;

scară largă; penurie. ~ă de profesori. ~ă de

realizat

sau

cereale. 3) Moment critic în evoluţia unei boli. ~ă

autenticităţii. Notă ~ă. Remarcă ~ă. Bibliografie

cardiacă. ~ă de epilepsie. 4) fig. Zbucium

defectelor.

în

Analiză

scopul

~ă.

Imaginaţie

determinării

valorii

nici

de

o

aserţiune

artă.

detaliată

Critică

a

fără

a

literară.

exactitudinii

examina

Critică

sau

a

133

sufletesc; tensiune.

CRONOGRÁF II ~e n. Aparat automat de

CROAZIÉR//Ă ~e f. Călătorie turistică pe mare.

precizie, prevăzut cu un mecanism de ceasornic,

CROCHÉT n. sport Joc sportiv de origine engleză

care

în aer liber, în care participanţii lovesc pe rând nişte

eveniment sau fenomen.

bile de lemn cu un ciocan special cu coadă lungă,

CRONOLÓGIC ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de

făcându-le să treacă prin nişte portiţe instalate pe

cronologie; referitor la cronologie; bazat pe

terenul de joc.

cronologie. Date ~e. 2) Care corespunde ordinii

CROCHÍU ~ri n. 1) Desen rapid executat, mai

desfăşurării în timp; dispus în ordinea succesiunii în

ales, în creion sau în cerneală, care reprezintă

timp. Expunere ~ă a evenimentelor.

numai trăsăturile esenţiale; creionare; schiţă; eboşă.

CRONOLOGÍ//E ~i f. 1) Compartiment auxiliar al

2) Relatare succintă.

istoriei, care urmăreşte stabilirea datelor de

A CROHMĂLÍ crohmălésc tranz. reg. (rufe,

desfăşurare a evenimentelor istorice. 2) Succesiune

ţesături sau fire textile) A clăti în apă cu crohmală,

de evenimente în timp.

dând rigiditate şi aspect; a scrobi; a apreta.

A CRONOMETRÁ cronometréz (durata unei

CROMÁTIC ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de culori;

acţiuni, a unui proces, fenomen etc.) A măsura cu

referitor la culori. Aspect ~. 2) Care posedă

ajutorul cronometrului.

semitonuri consecutive; cu semitonuri consecutive.

CRONOMÉTR//U ~e n. Instrument de precizie,

Gamă ~ă. Scară ~ă.

care funcţionează pe principiul ceasornicului şi

CROMOFOTOGRAFÍ//E ~i f. 1) Procedeu de

permite măsurarea timpului în minute, secunde şi

realizare a fotografiilor în culori. 2) Fotografie

fracţiuni de secundă.

obţinută prin acest procedeu.

CROS crósuri n. Probă sportivă de alergare pe

CRÓNIC ~ă (~i, ~e) adj. 1) (despre boli) Care

distanţe lungi, cu teren variat şi cu obstacole.

durează mult timp; cu evoluţie lentă şi de durată.

A CROŞETÁ croşetéz (dantele, tricoturi etc.) A

Bronşită ~ă. 2) fig. Care se prelungeşte multă

împleti cu croşeta.

vreme; de lungă durată. Şomaj ~. Lipsă ~ă de

CROŞÉT//Ă ~e f. Ac lung de metal, de os sau de

bani.

material plastic, cu vârful în formă de cârlig, folosit

CRONICÁR ~i m. 1) înv. Autor de cronici sau de

la maşinile de tricotat sau ca unealtă pentru croşetat

letopiseţe.

şi împletit.

2)

Colaborator

al

unei

publicaţii

înregistrează

durata

desfăşurării

unui

periodice, care scrie sau redactează cronici.

CRUCIÁL ~ă (~i, ~e) adj. Care produce o

CRÓNIC//Ă ~i f. 1) Culegere în care faptele

schimbare

istorice sunt descrise în ordinea succesiunii lor în

hotărâtor; decisiv; radical; critic. Chestiune ~ă.

timp; letopiseţ; anale. 2) Articol de ziar sau de

Punct ~. Moment ~.

revistă, emisiune radiodifuzată sau televizată,

A CRUCIFICÁ crucífic tranz. 1) înv. ist. (un

consacrate zilnic sau periodic informaţiilor şi

condamnat, în antichitate) A executa prin pironire

comentariilor de actualitate; curier. 3) Ansamblu de

pe cruce; a pune pe cruce; a răstigni. Christos a

noutăţi care circulă la un moment dat. ~ă locală.

fost crucificat. 2) fig. A supune la chinuri

CRONOGRÁF I ~e n. Scriere populară, care

groaznice; a schingiui; a tortura; a răstigni.

reprezintă o sinteză a istoriei universale.

CRUCIŞĂT//ÓR ~oáre n. mar. Navă militară

importantă;

de

importanţă

mare;

134

rapidă, protejată de o cuirasă şi înzestrată cu tunuri

cheltuieşte cu măsură; caracterizat prin cheltuieli

de mare calibru şi cu rachete, folosită în calitate de

cumpătate; econom. Om ~.

avangardă a unei escadre şi în misiunile de

A CTITORÍ ctitorésc 1) (biserici, mănăstiri) A

recunoaştere.

întemeia, suportând cheltuielile necesare; a fonda

CRUN//T crúntă (crúnţi, crúnte) adj. 1) (despre

fiind ctitor. 2) fig. (instituţii, aşezăminte, proiecte,

persoane) Care provoacă suferinţe grave; însetat de

asociaţii etc.) A face să ia fiinţă; a întemeia; a

sânge; crud; neomenos; barbar; feroce; sălbatic. 2)

înfiinţa; a fonda.

şi adverbial (despre lupte, încleştări, lovituri etc.)

CUÁNTUM

Care aduce multă vărsare de sânge; cu multe

neprecizată) la care se ridică o cheltuială sau un

victime omeneşti; sângeros; crâncen; crud; cumplit;

credit. Cuantumul cheltuielilor.

aprig; înverşunat; feroce. 3) Care inspiră groază;

A CUCERÍ cucerésc tranz. 1) A lua în stăpânire cu

caracterizat prin groază; înfiorător; înspăimântător;

forţa armată; a ocupa. 2) fig. A face captiv prin

îngrozitor; înfricoşător; groaznic; sinistru.

însuşiri deosebite (pentru a câştiga simpatia,

CRÚST/Ă ~e f. 1) Strat format prin solidificare sau

dragostea sau bunăvoinţa); a capta; a ademeni; a

prin uscare la suprafaţa unor corpuri moi. ~a

fermeca; a subjuga; a fascina; a robi. 3) A obţine

laptelui. 2) Strat exterior, care acoperă tulpina şi

prin luptă sau prin muncă susţinută. ~ simpatia

ramurile plantelor lemnoase; scoarţă; coajă. 3) Strat

maselor.

solid de săruri depuse pe pereţii unui recipient sau

CÚCUR//Ă ~e f. înv. Toc pentru săgeţi; tolbă;

ai unei ţevi, în care se află sau prin care curge un

faretră.

lichid; sediment. 4) Strat uscat, care se formează la

CÚF//ĂR ~ére n. 1) Ladă cu capac în care se

suprafaţa terenului arabil. 5) Înveliş impregnat cu

păstrează sau se transportă diferite obiecte. 2) pop.,

săruri de calciu la unele animale nevertebrate;

înv. Geamantan de lemn.

carapace.

CÚGET ~e n. 1) Facultate de gândire. 2)

A CRUŞÍ cruşésc tranz. pop. reg. (piei de animale)

Reprezentare intelectuală elaborată în procesul de

A trata cu tananţi (pentru a da însuşirile necesare); a

gândire; idee; gând. 3) Facultate de formare a

dubi; a argăsi.

imaginilor ideale; imaginaţie; fantezie. Are un ~

A CRUŢÁ cruţ tranz. 1) (persoane) A scuti de

bogat. 4) Aptitudine intelectuală; isteţime în

pedeapsă; a trata cu bunăvoinţă, iertând greşelile. ♦

gândire; minte; intelect; deşteptăciune; inteligenţă.

~ viaţa cuiva, a lăsa pe cineva în viaţă după ce i-a

5) fig. Scop precis (al unei acţiuni); intenţie;

fost hotărâtă moartea. 2) (persoane) A trata cu

obiectiv; ţintă. 6) Capacitate de înţelegere; simt de

înţelegere; a supune unui comportament delicat; a

răspundere; conştiinţă.

menaja. 3) (obiecte, provizii etc.) A consuma cu

A CUGETÁ ~cúget 1. intranz. A fi cu cugetul

economie; a economisi. 4) (obiecte) A folosi cu

concentrat; a se gândi adânc şi îndelung; a reflecta;

moderaţie, pentru ca să ţină mai mult. 5) (viaţa,

a chibzui; a medita. 2. tranz. 1) (mai ales, urmat de

sănătatea, eforturile etc.) A păzi cu prudenţă.

o subordonată completivă) A avea în vedere; a lua

CRUŢĂT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) adj. pop. 1)

în consideraţie; a gândi; a crede. Cuget că vei

Care cruţă; plin de milă; milos; milostiv; îndurător;

pleca. 2) A plăsmui în minte; a-şi închipui; a-şi

iertător. Om ~. A avea o atitudine ~oare. 2) Care

imagina. Te cuget cu ochii închişi.

n.

Sumă

de

bani

(de

obicei,

135

A SE CUGETÁ mă cúget intranz. rar A sta pe

culminează; aflat la nivelul maximal. Proces ~. ♦

gânduri; a cumpăni; a chibzui.

Punct ~, moment de vârf.

CUGETĂTÓR ~i m. Persoană care cugetă;

CULOÁR ~e n. 1) arhit. Loc de trecere, îngust şi

gânditor.

lung, care permite accesul în mai multe camere;

Celebra

sculptură

a

lui

Rodin

reprezintă un ~.

coridor. 2) Loc de trecere în compartimentele unui

CUIRASÁT ~e n. mar. Navă militară de mare

vagon de cale ferată.

tonaj, blindată puternic şi armată cu artilerie grea.

CULPÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care a comis o

CÚJB//Ă ~e f. 1) Bucată de lemn cu un capăt

culpă; responsabil de o culpă; vinovat. 2) Care a

bifurcat, care se fixează în pământ şi de care se

comis o crimă; vinovat de săvârşirea unei crime;

agaţă ceaunul deasupra focului. 2) reg. Nuia pârlită

criminal.

în foc şi răsucită, folosită în loc de frânghie.

CULPABILITÁTE

CULEŞÉR ~e n. reg. Unealtă de bucătărie în formă

vinovăţie. Ancheta a stabilit ~ea acuzaţiei. 2)

de băţ cilindric, folosită la mestecarea mămăligii;

Situaţie de culpă. A fi în ~.

melesteu; făcăleţ.

CULPÁŞ ~i m. înv. Persoană care a comis o culpă.

CULINÁR ~ă (~i, ~e) adj. Care ţine de bucătărie;

CÚLP//Ă ~e f. 1) Faptă ilicită cu urmări

referitor la pregătirea bucatelor. Reţetă ~ă. Produs

păgubitoare; vină. 2) Abatere de la anumite reguli

~. ♦ Artă ~ă, pricepere deosebită în pregătirea şi

sau obligaţii; greşeală; vină; vinovăţie. A comite un

servirea bucatelor.

accident din ~ă.

CULÍS//Ă ~e f. 1) Parte a scenei, situată în dosul

CULT I cúlte n. 1) Dragoste ferventă şi afectuoasă;

decorului sau a cortinei şi ascunsă spectatorilor, de

sentiment

unde actorii intră în scenă. 2) mai ales la pl., prin

condescendenţă; consideraţie; respect; stimă. 2)

ext., fig. Parte ascunsă a unei acţiuni sau a unei

filoz. Formă a conştiinţei sociale, în care realitatea

stări de lucruri. El cunoaşte ~ele politicii.

este reflectată şi interpretată în mod fantastic, ca

CÚLM//E ~i f. 1) Parte superioară prelungită (a

fiind dependentă de forţe şi fiinţe supranaturale;

unui munte, deal); vârf; creastă; creştet; pisc;

religie; confesiune. 3) rel. Ansamblu de ritualuri

coamă; spinare. 2) astronom. Punct aflat la o

dintr-o anumită religie. 4) Serviciu religios; slujbă

altitudine maximală în drumul parcurs de un corp

religioasă.

ceresc. 3) fig. Punct culminant; grad superior (de

CUL//T II cúltă (cúlţi, cúlte) adj. Care a acumulat

intensitate); apogeu; zenit. ~ea măreţiei. ~ea

multă cultură şi cunoştinţe; cu o cultură avansată şi

obrăzniciei. ~ea ignoranţei. 4) pop., reg. Prăjină

cunoştinţe vaste; instruit; erudit; cultivat. Spirit ~.

lungă, fixată orizontal de grinzi într-o casă

Om ~.

ţărănească, de care se atârnă haine sau diferite

A CULTIVÁ I cultív tranz. 1) (pământ, sol,

obiecte casnice.

terenuri etc.) A lucra pentru a produce plante

A CULMINÁ culminéz intranz. 1) astronom.

folositoare omului. 2) (plante agricole) A supune

(despre aştri) A atinge punctul culminant; a ajunge

unor acţiuni pentru a favoriza dezvoltarea. 3) prin

la apogeu. 2) fig. A ajunge la culme; a atinge

ext. (relaţii, atitudini, sentimente etc.) A consolida

nivelul maxim.

în mod sistematic; a inspira cu regularitate. A-i

CULMINÁN//T

~tă

(~ţi,

~te)

adj.

Care

de

f.

1)

preţuire

Caracter

înaltă;

culpabil;

deferentă;

cultiva cuiva dragostea faţă de ceva sau cineva. 136

A CULTIVÁ II cultív tranz. 1) (persoane) A face

9) Plantă cultivată. 10) Ansamblu de operaţii

să se cultive; a învăţa; a pregăti; a prepara; a instrui.

agrotehnice necesare pentru cultivarea plantelor

2) (spiritul, gustul, memoria) A dezvolta prin

agricole şi a animalelor domestice.

lectură sau experienţă.

CUMBARÁ ~le f. înv. Proiectil de artilerie; obuz.

A SE CULTIVÁ mă cultív intranz. A deveni cult;

A CUMINECÁ cumínec tranz. rel. 1) (credincioşi,

a-şi îmbogăţi cunoştinţele (şi/sau experienţa); a se

creştini) A supune ritualului de cuminecătură; a

instrui.

împărtăşi; a griji. 2) (păcate, greşeli) A ierta prin

CULTIVÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. Care poate fi

cuminecătură.

cultivat; în stare să fie cultivat. Teren ~.

A SE CUMINECÁ mă cumínec intranz. rel. A

CULTIVÁ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) (despre

primi cuminecătura; a se împărtăşi; a se griji.

terenuri) Care este prelucrat în scopuri agricole; pus

CUMINECĂTÚR//Ă ~i f. rel. 1) Ritual creştin

în valoare; valorificat. 2) (despre plante) Care se

constând în gustarea unor bucăţele de pâine

cultivă; supus cultivării. 3) (despre persoane) Care

(anafură) cu vin roşu, care simbolizează „trupul şi

are multă cultură şi cunoştinţe vaste; cu o cultură

sângele lui Christos”; grijanie; împărtăşanie. 2)

avansată şi cunoştinţe vaste; erudit; cult; instruit.

Amestec de anafură cu vin roşu, folosit în acest

A CULTURALIZÁ culturalizéz tranz. A face să

ritual.

se culturalizeze.

A CUMINŢÍ cuminţésc tranz. A face să se

A SE CULTURALIZÁ mă culturalizéz intranz. A

cuminţească.

deveni cultural; a creşte din punct de vedere

A SE CUMINŢÍ mă cuminţésc intranz. 1) A

cultural.

deveni cuminte; a se face ascultător. 2) A deveni

CULTÚR//Ă ~i f. 1) Ansamblu complex de bunuri

mai serios sau mai cumpătat; a prinde la minte.

materiale şi spirituale create de o comunitate umană

CÚMPĂT n. Judecată dreaptă; echilibru sufletesc;

în

stăpânire de sine; calm; chibzuinţă; înţelepciune;

procesul

practicii

social-istorice,

care

se

transmite de la o generaţie la alta. 2) Stare de spirit

moderaţie; socoteală.

a unui om aflat în posesiunea unor cunoştinţe (şi a

CUMPĂTÁ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) şi adverbial

unei experienţe) vaste şi variate. 3) Ansamblu de

Care are simţul măsurii; cu stăpânire de sine; cu

cunoştinţe achiziţionate care permit dezvoltarea

cumpăt; calculat; echilibrat; măsurat; moderat;

spiritului critic, a gustului şi a raţiunii; educaţie;

ponderat. 2) Care manifestă reţinere în satisfacerea

ştiinţă; instruire. 4) Nivel înalt de dezvoltare

necesităţilor; reţinut la plăceri; stăpânit; rezervat;

intelectuală. 5) Ansamblu de vestigii materiale şi

temperat; sobru.

spirituale, aparţinând unei civilizaţii. ~a greacă. ~a

CUMPLÍ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) Care terorizează;

latină. ~ă occidentală. 6) ed.: ♦ ~ fizică, ansamblu

aducător de teroare; teribil; terifiant; groaznic.

de exerciţii fizice efectuate în vederea fortificării şi

Viscol ~. Veste ~tă. 2) Care aduce multă vărsare de

antrenării organismului. 7) sociol.: ♦ ~ă de masă,

sânge; cu mare înverşunare; crud; crâncen; aprig;

ansamblu de bunuri spirituale comune unei mase de

înverşunat; feroce. Război ~.

persoane, luate în afara deosebirilor lor sociale,

CÚMUL ~uri n. Deţinere concomitentă a mai

difuzate cu ajutorul mijloacelor tehnice, industriale,

multor funcţii remunerate.

mass-media etc. 8) agric. Teren cultivat; plantaţie.

A CUMULÁ cumuléz tranz. 1) (posturi, funcţii 137

remunerate) A deţine prin cumul; a avea în

hrăpăreţ; rapace; avid. Rubedenii ~de.

stăpânire simultan. 2) (acţiuni, operaţii, sume de

CUPIDITÁTE

bani) A uni formând o totalitate; a aduna la un loc

aviditate.

pentru a face un tot.

A CUPLÁ cupléz tranz. 1) teh. (aparate) A uni

CUMULÁR//D ~zi m. Persoană care cumulează

între ele, formând un cuplu. ~ două motoare în

mai multe funcţii remunerate.

serie. 2) prin ext. (piese, aparate, forţe motrice etc.)

CUNEIFÓRM ~ă (~i, ~e) adj. Care are formă de

A uni două câte două pentru a putea acţiona solidar

cui; cu formă de cui. Os ~. Scriere ~ă. Caractere

şi simultan.

~e.

A SE CUPLÁ mă cupléz intranz. (despre

CUNOŞTÍNŢ//Ă ~e f. 1) Activitate intelectuală,

persoane) A se uni (unul cu altul), formând un

constând în acumularea de informaţii teoretice şi

cuplu; a face o pereche.

practice. 2) Ansamblu de informaţii teoretice şi

CUPLÉT ~e n. 1) muz. Piesă vocală de proporţii

practice; competentă. 3) Persoană cunoscută;

reduse, cu caracter vesel sau satiric. 2) literat.

relaţie. 4) Aptitudine intelectuală; isteţime în

Poezie satirică, constând din mai multe strofe şi un

gândire; judecată; intelect; gândire; minte; raţiune;

refren. 3) muz. Parte a unui cântec, care conţine

cuget. 4): ♦ A-şi pierde ~a, a nu mai şti de sine; a

acelaşi număr de versuri şi care este separată prin

leşina.

refren; strofă.

CUPÁR ~i m. înv. ist. Dregător domnesc, care ajuta

CÚPLU ~ri n. 1) Grup de două persoane de sex

paharnicul să umple cupele cu vin.

opus (uniţi prin căsătorie sau ocazional); pereche. ~

CÚP//Ă ~e f. 1) Pahar de metal sau de sticlă, cu

potrivit. ~ de dansatori. 2) prin ext. Ansamblu de

picior lărgit în partea superioară, din care se beau

două forţe egale şi antiparalele.

băuturi alcoolice. 2) Conţinut al acestui pahar. 3)

CUPÓL//Ă ~e f. Boltă semisferică, care formează

sport Vas sau obiect de artă, în general din metal

acoperişul unui edificiu. ~a bisericii.

preţios,

CUP//ÓN ~oáne n. 1) Parte detaşabilă dintr-un

care

învingătorului

se sau

atribuie echipei

drept

recompensă

victorioase

f.

Caracter

cupid;

rapacitate;

într-o

bilet sau document, care conferă deţinătorului un

competiţie sportivă. 4) sport Competiţie sportivă,

anumit drept. 2) Rest dintr-un val de stofă (sau din

învingătorul căreia obţine un astfel de vas. Cupa

orice alt material).

mondială la fotbal. 5) Recipient deschis al unei

A CURÁ I curéz tranz. med. (bolnavi, maladii) A

maşini, în care se încarcă diverse materiale. ~a

supune unei cure; a trata printr-un regim curativ.

excavatorului.

A CURÁ II curéz tranz. (instituţii, colective,

CUPÉU ~ri n. 1) înv. Vehicul luxos închis, cu

persoane) A ţine în câmpul de observaţii, urmărind

tracţiune animală sau mecanică, cu patru roţi,

activitatea.

prevăzut cu două locuri. 2) Cabină într-un vagon de

CURÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. (despre persoane, boli)

cale ferată, separată prin pereţi subţiri şi având

Care poate fi vindecat; în stare să fie tratat.

banchete pentru două, patru sau şase persoane;

CURÁN//T ~tă (~ţi, ~te)adj., med. : Medic (sau

compartiment.

doctor) ~, medic care îngrijeşte un bolnav (într-o

CUPÍ//D ~dă (~zi, ~de) adj. Care caută să se

clinică).

îmbogăţească cu orice preţ; lacom de câştig;

CURÁTIV ~ă (~i, ~e) adj. Care vindecă; cu 138

proprietatea de a vindeca. Tratament ~. Remediu

CURIÉR I ~i m. 1) Factor poştal; poştaş. 2)

~. Regim alimentar ~.

Persoană din serviciul unei instituţii, care duce la

CÚR//Ă ~e f. 1) Tratament medical de o anumită

destinaţie corespondenţa. 3) înv. Persoană care duce

durată. 2) Metodă terapeutică particulară. ~ de

scrisori sau mesaje urgente; ştafetar.

slăbire.

CURIÉR II ~e n. 1) Publicaţie periodică cu

A CURBÁ curbéz tranz. A face să se curbeze; a

caracter informativ. 2) Articol de ziar sau de revistă,

arcui; a coroia; a încovoia; a cambra.

consacrat zilnic sau periodic informaţiilor sau

A SE CURBÁ mă curbéz intranz. A deveni curb; a

comentariilor de actualitate; cronică. ~ extern.

căpăta formă de curbă; a se arcui; a se cambra; a se

CURI//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) adj. 1) Care vrea să

coroia; a se încovoia.

cunoască; animat de dorinţa de a cunoaşte. Spirit ~.

CURÉN//T I ~ţi m. 1) Mişcare continuă orientată,

2) Care manifestă un interes nemotivat; caracterizat

provocată de o diferenţă de temperatură; flux. ~ de

prin interes lipsit de discreţie; indiscret. 3) Care

aer. 2) Mişcare în direcţia pantei; curs. ~ de apă. 3)

atrage atenţia; cu proprietatea de a surprinde;

Deplasare

amuzant; surprinzător. Comportament ~. Remarcă

a

particulelor

electrice

printr-un

conductor. ~ electric. ~ alternativ. ♦ A fi la ~, a fi

~oasă.

informat. ♦ A ţine la ~, a informa.

CURIOZIT//ÁTE ~ắţi f. 1) Caracter curios. ~atea

CURÉNT II ~e n. Ansamblu de idei, opinii

ştiinţei.

(politice, ştiinţifice, artistice, estetice etc.), adoptate

curioasă; indiscreţie. A da dovadă de multă ~ate.

la un moment dat de un grup de persoane. ~ literar.

A manifesta ~ate excesivă faţă de ceva sau

CURÉN//T III ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) (despre

cineva. 3) Lucru curios. Magazin de ~ăţi.

vorbire) Care se produce liber; uşor şi plăcut;

CURẤND adv. 1) Peste puţin timp, îndată; imediat.

curgător; cursiv; fluent. 2) (despre an, lună, zi,

2) Degrabă; repede.

perioadă etc.) Care există sau se desfăşoară în

CURMÁL ~i m. bot. Palmier din Africa de Nord şi

momentul de faţă; în curs; actual. 3) Care se

din Orientul Mijlociu, cu trunchiul lung şi frunze

produce în fiecare zi; de fiecare zi; zilnic; uzual;

foarte mari, care produce fructe comestibile,

obişnuit; ordinar. Limbaj ~. Afaceri ~te. Practică

grupate în ciorchine, lungi, cu miez zaharos.

~tă. Expresie ~tă. 4) Care circulă; aflat în

CURMÁL//Ă ~e f. Fruct al curmalului.

circulaţie; în curs. Preţ ~. Monedă ~tă. Valoare

CURMÉI ~e n. 1) Capăt de funie. 2) Funie de

~tă. Bani ~ţi. 4): ♦ Apă ~tă, instalaţie de apă

calitate inferioară.

potabilă care poate fi folosită în permanenţă.

CURS I cúrsuri n., 1) Mişcare în direcţia pantei;

A CURENTÁ curentéz 1. tranz. 1) (despre

curent. ~ de apă. ~ impetuos. 2) Spaţiu temporal;

conductori electrici) A expune curentului electric

interval. Voi veni în ~ul zilei. 3) Mişcare în timp;

prin atingere. 2) (persoane) A expune curentului de

mers. ~ul anilor. 4) Preţ de vânzare. A se interesa

aer dintr-o încăpere. 2. intranz. A provoca un şoc

asupra ~ului de autovehicule. ~ul aurului. ~ul la

uşor, fiind expus acţiunii curentului electric sau

zi al leului. 5) Putere de circulaţie. ~ legal. ~ de

curenţilor de aer.

schimb. ~ul banilor.

A SE CURENTÁ mă curentéz intranz. A se atinge

CURS II cúrsuri n. ed. 1) Materie de studii,

de un conductor electric, contractând un şoc uşor.

predată sub forma unui ciclu de lecţii sau de

2)

Comportament

curios;

atitudine

139

prelegeri. ~ de filozofie. 2) Ciclu de lecţii asupra

deosebită pentru a câştiga favoarea, simpatia sau

materiei date. 3) Grad sau nivel de studii. ~

dragostea.

gimnazial. ~ liceal. ~ inferior. ~ seral. ~

CÚR//TE I ~ţi f. 1) Spaţiu îngrădit în jurul unei

elementar. ~ complementar. 4) Carte (în formă

case; ogradă. 2) înv. Casă boierească la ţară; conac.

publicată sau postată în linie) care reproduce

3) Palat al unui suveran. 4) Reşedinţă a suveranului.

materia de studii predată în cadrul unui ciclu de

5) Suită a suveranului. 6) Ansamblu de persoane

lecţii.

care deţin funcţii înalte la palat.

CURSÁN//T ~ţi m. ed. Persoană (elev, student)

CÚRTE II f. Comportament politicos şi galant faţă

care urmează un curs special; cursist.

de o femeie, adoptat pentru a-i câştiga favoarea,

CÚRS//Ă I ~e f. 1) Traseu parcurs regulat într-o

simpatia sau dragostea. A-i face cuiva curte.

direcţie şi în cealaltă; navetă. 2) Vehicul sau vas de

CURT//EÁN ~éni m. 1) înv., ist. Persoană care

transport în comun (autobuz, vagon, garnitură de

exercita anumite funcţii la curtea unui suveran sau

tren, avion, vapor etc.) care parcurge regulat un

care făcea parte din suita suveranului. 2) înv., ist.

asemenea traseu; navetă. 3) Probă sportivă,

Oştean care făcea parte din garda curţii domneşti

constând în parcurgerea unei distanţe date. 4) mai

sau din garda personală a domnitorului.

ales la pl., hip. Alergare de cai. 5) teh. Mişcare

CUSÚR ~uri n. 1) (despre persoane) Insuficienţă

rectilinie alternativă a unui organ mecanic (piston,

fizică sau spirituală; meteahnă; neajuns; slăbiciune;

bielă etc.).

lipsă; carenţă; defect; deficienţă; lacună; viciu. A

CÚRS//Ă II ~e f. 1) Dispozitiv de prins animale

avea multe ~uri. 2) Înclinaţie spre rău; patimă;

sălbatice; capcană. 2) Teren pregătit special în jurul

nărav; dar; neajuns; viciu. 3) (despre lucruir)

acestui dispozitiv pentru a ademeni animalul;

Insuficienţă sau fizică sau axiologică; defect;

capcană. 3) fig. Mijloc viclean folosit pentru a

neajuns; imperfecţiune; lipsă; carenţă; deficienţă;

înşela buna credinţă; şiretlic; truc; manevră; tertip;

lacună.

cârciog. A-l prinde pe cineva în ~ă.

A CUTÁ cutéz tranz. A face să se cuteze.

CURSÍV ~ă (~i, ~e) adj. 1) (despre scriere sau

A SE CUTÁ mă cutéz intranz. 1) (despre produse

vorbire) Care se produce liber; uşor şi plăcut;

textile, confecţii etc.) A face cute; a căpăta cute. 2)

fluent; curent; curgător. 2) (despre caractere de

(despre scoarţa terestră) A se deforma în cute sub

tipar) Care seamănă cu scrisul de mână; aplecat

acţiunea proceselor interne. 3) (despre faţă, piele

spre dreapta; italic. Litere ~e.

etc.) A căpăta cute; a se încreţi; a se zbârci; a se

CURSIVITÁTE f. Caracter cursiv; fluenţă. ~ea

rida. 4) (despre persoane) A deveni bătrân (la faţă

unui discurs, a unei expuneri.

acoperindu-se cu cute).

CURS//ÓR ~oáre n. 1) Piesă mică mobilă, care

CÚT//Ă ~e f. 1) Îndoitură adâncă într-un obiect de

alunecă pe o riglă, pe o tijă etc. gradată sau care se

îmbrăcăminte; încreţitură; fald; pliu. 2) Loc cutat,

învârteşte în jurul unei piese circulare gradate,

pe o pânză sau pe o hârtie. 3) Încreţitură apărută pe

permiţând citirea gradaţiilor; glisor. 2) tehn. inform.

piele; creţ; zbârcitură; rid.

Linie de subliniere clipitoare, afişată de un

A CUTEZÁ cutéz tranz. (urmat, mai ales, de o

calculator pe prima poziţie liberă.

subordonată completivă) A risca, biruind frica sau

A CURTÁ curtéz tranz. (femei) A trata cu atenţie

jena; a îndrăzni; a se încumeta. 140

CUTEZÁNŢ//Ă ~e f. Caracter cutezător; atitudine

amabil.

cutezătoare; bărbăţie; curaj; îndrăzneală; temeritate.

CUVIÍNŢ//Ă ~e f. Conduită care corespunde

A avea ~ă. A vădi ~ă.

moralei sociale; comportament cuviincios; politeţe;

CUTEZĂT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) adj. Care

amabilitate.

cutează; plin de hotărâre; îndrăzneţ; brav; curajos;

A CUVÂNTÁ cuvântéz 1. tranz. 1) A reda prin

inimos; temerar.

cuvinte; a exprima prin grăi; a vorbi; a zice; a

A SE CUVENÍ se cuvíne intranz. unipers. 1)

spune; a relata; a comunica; a declara. 2)

(drepturi, sarcini, bunuri materiale sau spirituale)

(discursuri) A prezenta în faţa unui public. 2.

A aparţine în mod firesc; a reveni; a se impune; a

intranz. A fi în stare să-şi exprime gândurile prin

incumba. 2) A fi dator, reieşind din cerinţele

cuvinte; a avea facultatea de a se exprima prin viu

morale; a se cădea. ♦ Cum se cuvine, bine; cum se

grai; a vorbi.

cere; cum se cade, cum trebuie.

A SE CVADRUPLÁ se cvadrupleáză intranz. A

CUVERTÚR//Ă ~i f. Piesă de stofă cu care se

deveni de patru ori mai mare; a se împătri.

înveleşte o masă, un pat sau un om când doarme;

Eforturile s-au cvadruplat.

învelitoare.

CVADRILATERÁL ~ă (~i, ~e) adj. Care are patru

CUVIINCI//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) adj. Care se

laturi; cu patru laturi. Poligon ~. Figură ~ă.

poartă frumos; cu purtare respectuoasă; politicos;

D

DACÁPO adv. 1) muz. Din nou; de la început; încă

laur.

o dată. 2): ♦ ~ al fine, de la început până la sfârşit;

DÁJDIE dắjdii f. înv. Plată obligatorie, în bani sau

integral.

în natură, stabilită prin lege, pe care cetăţenii o

DACTILOGRÁF ~i m. Persoană care practică

vărsau din venitul lor în bugetul statului; bir; dare;

dactilografia.

impozit.

A

DACTILOGRAFIÁ

dactilografiéz

tranz.

DAMÁSC ~uri n., mai ales la sing. Ţesătură de in,

(texte) A scrie la maşina de scris; a tapa.

de bumbac sau de mătase, cu desene în relief,

DACTILOGRAFÍE f. 1) Tehnică de a scrie la

folosită mai ales la confecţionarea feţelor de masă,

maşina de scris. 2) Profesie de dactilograf.

a lenjeriei de pat etc.

DADAÍSM n. literat. Curent în literatură şi în artă,

A DAMASCHINÁ damaschinéz tranz. 1) A tapisa

apărut în 1916 în Europa occidentală, care neagă

cu damasc. 2) (obiecte de oţel sau de fier) A

legătura dintre gândire şi forma de expresie,

incrusta cu firicele de aur sau argint.

ridicând hazardul la rangul de principiu de creaţie;

DAMBLÁ ~le f. pop. 1) Stare patologică, constând

dada.

în oprirea bruscă şi aproape completă a funcţiilor

DÁFIN ~i m. bot. Copac tropical înalt, cu frunze

sistemului nervos, cu pierderea conştiinţei şi a

lucioase şi mirositoare, folosite drept condiment;

capacităţii de a face mişcări voluntare; paralizie; 141

apoplexie. 2) fam. Acces de furie. ♦ A-l apuca (pe

aduce în dar; a face cadou; a dona.

cineva) ~ua, a avea un acces de furie. 3) fam.

A DĂSCĂLÍ dăscălésc 1. tranz. 1) înv. (persoane)

Dorinţă nestăvilită de a avea sau de a face ceva;

A face să capete anumite cunoştinţe şi/sau

chef; gust; poftă.

deprinderi; a învăţa; a pregăti; a prepara; a instrui 2)

DANDANÁ ~le f. pop. 1) Gălăgie mare; zarvă,

(persoane) A trata cu dojeni; a dojeni; a mustra. 3)

tămbălău; tărăboi 2) Situaţie complicată, fără ieşire;

pop. fam. A trata cu poveţe; a sfătui; a îndruma; a

belea, încurcătură; daraveră; bucluc.

povăţui. 4) (persoane) A bate la cap, reproşând

A DANTELÁ danteléz tranz. (batiste, pânze) A

mereu diferite lucruri; a cicăli; a morocăni. 2.

cresta pe margine, dând aspect de dantelă.

intranz. A practica ocupaţia de dascăl; a fi dascăl.

DARÁC ~e n. Unealtă pentru pieptănat lâna,

A DEBARASÁ debaraséz tranz. A face să se

cânepa sau inul, constând din dinţi de metal montaţi

debaraseze; a descotorosi; a degaja; a dezbăra.

pe un suport de lemn.

A SE DEBARASÁ mă debaraséz intranz. A reuşi

DARAVÉL//Ă ~e f. v. DARAVERĂ.

să sa izbăvească; a scăpa; a se descotorosi; a se

DARAVÉR//Ă ~e f. pop. 1) Situaţie complicată,

degaja; a se dezbăra.

fără ieşire; belea; încurcătură; bucluc. 2) fam.

A DEBARCÁ debárc 1. intranz. 1) A părăsi o

Combinaţie negustorească; afacere.

navă; a coborî pe mal de pe o navă. 2) A ieşi din

DARN adv. arh.: ♦ În ~, zadarnic; degeaba.

tren sau din alt vehicul. 3) fam. glumeţ A se aşeza

A DATÁ datéz 1. tranz. 1) (evenimente, fapte din

cu traiul pentru mai mult timp. 2. tranz. 1) A face să

trecut) A localiza în timp, stabilind data exactă. 2)

iasă de pe o navă. 2) (persoane) A da afară; a

(scrieri, acte etc.) A prevedea cu data de realizare.

scoate; a izgoni; a alunga.

2. intranz. A avea început; a-şi trage existenţa.

DEBÍL ~ă (~i, ~e) adj. 1) (despre persoane,

Fenomenul datează din secolul trecut.

organisme) Care este lipsit de rezistentă fizică şi

DÁTIN//Ă ~i f. Obişnuinţă de viaţă, proprie unui

vigoare; firav; slab; plăpând. 2) şi substantival

popor sau unei comunităţi omeneşti, consfinţită ca

(despre persoane): ♦ ~ mintal, individ care se

tradiţie şi devenită lege nescrisă.

caracterizează prin slabe capacităţi mintale native.

DÁUN//Ă ~e f. 1) Act sau eveniment care provoacă

A DEBILITÁ debilitéz tranz. A face să se

cuiva pierderi morale sau materiale; pagubă;

debiliteze.

stricăciune. 2) mai ales la pl. Pierdere (morală sau

A SE DEBILITÁ mă debilitéz intranz. A deveni

materială) cauzată cuiva. ♦ În ~a (cuiva), în

debil.

detrimentul (cuiva); în paguba (cuiva).

DÉBIT I ~e n. fin., cont. 1) Sumă pe care cineva o

A DĂINUÍ dăinuiésc intranz. 1) A-şi perpetua

datorează

existenţa; a continua să fie; a dura; a se menţine; a

creditoare. 2) Coloană a unui registru contabil, unde

stărui; a persista. 2) (despre fiinţe) A se afla în viaţă;

se înscriu veniturile şi reducerile de pasiv

a fi viu; a vieţui; a trăi.

(cheltuielile).

A DĂNUÍ dănuiésc tranz. înv. (bunuri materiale)

DÉBIT II ~e n. 1) Cantitate de fluid care trece într-

A pune la dispoziţie printr-o danie; a aduce în dar; a

o unitate de timp prin secţiunea unui canal, a unei

dărui; a dona.

conducte. 2) Vânzare permanentă a mărfurilor cu

A DĂRUÍ dăruiésc tranz. (bunuri materiale) A

bucata. 3) fig. Fel de a vorbi al unei persoane. ~

unei

persoane

fizice

sau

juridice

142

rapid, lent.

A SE DECALIBRÁ se decalibreáză intranz.

A DEBITÁ I debitéz tranz. 1) (mărfuri) A vinde

(despre arme de foc) A deforma calibrul din cauza

prin debit; a realiza cu amănuntul. 2) (fluizi,

uzurii sau a unui accident.

materiale, energie) A pune la dispoziţie în mod

A DECAPITÁ decapitéz tranz. 1) (condamnaţi) A

sistematic; a furniza. 3) fig., fam. A reda în cuvinte

executa prin tăierea capului. 2) (bovine) A tăia,

multe, inoportune şi plictisitoare. A debita prostii.

înlăturând capul. 3) fig. (bande, organizaţii

4) (buşteni) A tăia la gater, pentru a obţine

periculoase) A reduce la neputinţă prin înlăturarea

cherestea.

capilor; a anihila.

A DEBITÁ II debitéz tranz. fin., cont. (sume de

A DECARBURÁ decarburéz tranz. (aliaje de

bani, materiale) A înscrie în coloana de debit.

fier) A face să-şi reducă cantitatea de carbon din

DEBITÓR ~i m. Persoană care datorează cuiva

componenţă.

sume de bani (sau mărfuri).

DECASILÁBIC ~ă (~i, ~ e) adj. (despre versuri)

A DEBLOCÁ deblochéz tranz. 1) (artere de

Care are zece silabe; alcătuit din zece silabe.

comunicaţie) A elibera de obstacole (pentru a

A DECĂDEÁ decád intranz. 1) A cădea într-o

repune în circulaţie); a degaja. 2) teh. (maşini,

stare inferioară celei precedente; a se afla în declin;

instalaţii blocate) A repune în funcţiune. 3) econ.

a regresa. 2) A ajunge în stare de declin moral; a

(sume de bani sau valori băneşti blocate) A repune

degrada; a se desfrâna; a se destrăbăla; a se

în circulaţie.

dezmăţa; a se strica; a se deprava; a se perverti; a se

A DEBORDÁ debordéz 1. intranz. (despre ape

declasa; a se deşănţa; a se corupe; a se vicia; a

curgătoare) A ieşi din albie; a trece peste maluri; a

degenera.

se revărsa; a erupe. 2. tranz. (alimente) A da afară

A DECEDÁ decedéz intranz. (despre persoane) A

din stomac pe gură; a vomita.

înceta de a mai trăi; a se stinge din viaţă; a se sfârşi;

A DEBREIÁ debreiéz tranz. teh. (legătura dintre

a muri; a se petrece; a răposa; a sucomba.

motor şi roţi) A întrerupe prin debreiaj.

DECEDÁ//T ~ă (~ţi, ~te) adj. şi substantival

DEBUŞÉU ~ri n. 1) comerţ Mijloc de a asigura

(despre persoane) Care a încetat din viaţă; mort;

larga desfacere a mărfurilor. 2) Loc unde are loc

răposat; defunct.

vinderea uşoară şi pe scară largă a mărfurilor.

DECEMVÍR ~i m. arh.. ist. (în Roma antică)

DEBÚT ~uri n. 1) Prima încercare, pe care cineva

Fiecare dintre cei zece magistraţi romani, care în

o face într-un anumit domeniu de activitate (în

anii 451-450 î.e.n. au luat parte la întocmirea

special, literară şi artistică); început. 2) Lucrare cu

codului de legi cunoscut sub numele de „cele 12

care se realizează intrarea într-o profesiune.

table”.

A DEBUTÁ debutéz intranz. 1) (despre persoane)

DECENÁL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care durează un

A-şi face debutul. 2) (despre acţiuni) A se manifesta

deceniu; de zece ani. Perioada ~ă. 2) şi adverbial

prin primele semne caracteristice.

Care are loc o dată într-un deceniu; din zece în zece

A DECALCÁ decálc tranz. 1) (desene sau schiţe)

ani. Întrunire ~ă.

A copia cu ajutorul hârtiei de calc; a calchia. 2)

DECÉNI//U ~i n. Perioadă de zece ani succesivi.

(cuvinte, expresii, sensuri etc.) A forma prin calc

DECÉN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. (despre persoane şi

lingvistic; a calchia.

manifestările lor) Care este în conformitate cu 143

decenţa; cum cere buna cuviinţă; cuviincios;

A DECLANŞÁ declanşéz tranz. A face să se

rezervat.

declanşeze.

DECÉNŢĂ f. Respectare a regulilor de bună

A SE DECLANŞÁ se declanşeáză intranz. 1)

purtare, a convenienţelor şi a moralei; bunăcuviinţă;

(despre acţiuni, stări, fenomene) A începe brusc şi

pudoare.

cu violenţă; a se stârni; a se dezlănţui; a izbucni; a

DECÉPŢI//E ~i f. Pierdere a iluziilor; înşelare a

se declara. S-a declanşat o furtună puternică. S-a

speranţelor; dezamăgire; deziluzie.

declanşat războiul. S-a declanşat o maladie

A DECEPŢIONÁ decepţionéz tranz. (persoane) A

gravă. Explozia s-a declanşat subit. 2) (despre

face să se decepţioneze; a deziluziona; a dezamăgi.

mecanisme sau dispozitive) A se pune brusc în

A SE DECEPŢIONÁ mă decepţionéz intranz.

funcţiune, prin înlăturarea unei piedici.

(despre persoane) A cădea în decepţie; a ajunge în

A DECLARÁ declár tranz. 1) A aduce la

stare de decepţie; a se deziluziona; a se dezamăgi.

cunoştinţă pe cale orală sau scrisă. I-am declarat

A DECERNÁ decernéz tranz. (premii, decoraţii,

noutatea. 2) (intenţii, acţiuni) A comunica în mod

distincţii, titluri etc.) A da drept recompensă pentru

oficial. A declara zi de doliu naţional. 3)

succesele obţinute într-un anumit domeniu de

(sentimente, ataşamente, atitudini) A face să fie

activitate; a conferi.

cunoscut; a mărturisi; a destăinui. A-i declara

DECÉS ~e n. Încetare din viaţă (a unei persoane);

cuiva credinţă. 4) (persoane) A califica pe baza

moarte (naturală).

anumitor circumstanţe sau motive. A declara

A DECÍDE decíd tranz. 1) (persoane) A face să se

învingător în concurs. A declara pe cineva în

decidă. L-am decis să participe la concurs. 2)

afara pericolului. 5) (persoane) A învinui printr-o

(despre persoane) A admite cu fermitate; a hotărî; a

declaraţie; a pârî; a turna; a denunţa. L-au declarat

dispune. Am decis să nu mai plec.

la poliţie.

A SE DECÍDE mă decíd intranz. (despre

A SE DECLARÁ mă declár intranz. 1) A expune

persoane) A lua o decizie; a se hotărî.

o părere; a da un aviz. Mă declar solidar cu tine.

A DECIMÁ deciméz tranz. 1) (despre războaie,

2) (despre procese, fenomene) A începe brusc şi cu

epidemii etc.) A omorî în proporţii mari; a cosi; a

violenţă; a se stârni; a se dezlănţui; a izbucni; a se

zeciui. 2) înv., ist. (unităţi militare din Roma antică

declanşa.

şi medievală) A pedepsi, executând pe câte unul din

A DECLASÁ declaséz tranz. sport. 1) sport

zece soldaţi, prin tragere la sorţi.

(sportivi, jucători, echipe) A deplasa într-o clasă

DECÍ//S ~să (~şi, ~se) adj. 1) (despre persoane)

inferioară. 2) A face să se declaseze.

Care nu ezită în luarea unei hotărâri; hotărât;

A SE DECLASÁ mă declaséz intranz. (despre

neşovăielnic. 2) Care este ferm în principii şi

persoane) A ajunge în stare de declin moral; a

convingeri. 3) (despre evenimente, acţiuni etc.)

degrada; a degenera; a decădea; a se desfrâna; a se

Care a fost stabilit din timp; stabilit cu anticipaţie.

destrăbăla; a se dezmăţa; a se strica; a se deprava; a

A DECLAMÁ declám tranz. 1) (texte, mai ales în

se perverti; a se deşănţa; a se corupe.

versuri) A spune pe de rost, expresiv şi cu intonaţia

DECLASÁ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. şi substantival

adecvată; a recita. 2) (cuvinte, propoziţii) A

(despre persoane) Care şi-a pierdut locul ce-l

pronunţa pe un ton retoric, cu emfază.

deţinea în societate; decăzut din punct de vedere 144

moral şi social; degradat.

A SE DECONECTÁ mă deconectéz intranz. 1)

DECLÍN ~uri n. 1) Coborâre a unui astru pe bolta

(despre curentul electric) A înceta să alimenteze un

cerului înspre orizont; apus; asfinţit. 2) fig. Stare de

consumator, fiind întrerupt. 2) (despre persoane) A

decădere morală, spirituală (a unei persoane,

se odihni după o perioadă de încordare fizică sau

colectivităţi,

mintală; a se destinde; a se relaxa.

civilizaţii),

care

poate

duce

la

dispariţie treptată.

A DECONGELÁ decongeléz tranz. (corpuri,

A DECLINÁ I declín tranz. 1) gram. (substantive,

produse congelate) A readuce în starea de dinainte

adjective, pronume, numerale, articole) A trece prin

de congelare.

paradigma cazurilor şi numerelor. 2) (nume de

A DECONTÁ decontéz tranz. (sume de bani

persoane) A face să fie cunoscut; a prezenta; a

cheltuite, bunuri materiale) A motiva printr-un

recomanda. 3) (sarcini, funcţii, obligaţii) A supune

decont.

unei soluţionări negative; a respinge. Îmi declin

A

orice obligaţie. 4) A pune la îndoială; a considera

(obiecte, spaţii etanşe) A curăţa de substanţe

ca fiind nesigur.

radioactive.

A DECLINÁ II declín intranz. (despre aştri) A se

DECÓR ~uri n. 1) Totalitatea obiectelor folosite

lăsa spre sau după orizont; a asfinţi; a apune; a

pentru a crea cadrul necesar desfăşurării acţiunii

scăpăta. Soarele a declinat.

într-un spectacol sau film. 2) fig. Ansamblu de

A DECODÁ decodéz tranz. (mesaje codificate) A

împrejurări şi obiecte, în care se petrece o acţiune;

transpune în limbaj natural, folosind un cod; a

cadru; ambianţă; atmosferă. 3) Ornament sau

descifra.

podoabă care serveşte pentru a împodobi ceva (o

A

DECOFRÁ

decofréz

tranz.

(piese

sau

DECONTAMINÁ

decontaminéz

tranz.

clădire, un interior etc.); ornamentaţie.

construcţii de beton) A elibera de cofraj.

A DECORÁ I decoréz tranz. (săli, clădiri etc.) A

A DECOLÁ decoléz intranz. (despre nave aeriene)

împodobi cu decoruri; a înzestra cu elemente

A se ridica în aer; a-şi lua zborul.

ornamentale; a ornamenta.

A DECOLONIZÁ decoionizéz tranz. (state

A DECORÁ II decoréz tranz. (persoane) A

coloniale) A elibera de sub jugul colonial.

menţiona cu o decoraţie.

A DECOLORÁ decoloréz tranz. 1) A face să se

DECORATÍV ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care serveşte

decoloreze. 2) A trata cu un decolorant, pentru a-şi

pentru a decora ceva; folosit pentru înfrumuseţare;

pirde culoarea; a face incolor.

ornamental. Motiv ~. 2) Care produce efect

A SE DECOLORÁ se decoloreáză intranz. A

ornamental de suprafaţă, exterior.

pierde culoarea; a deveni incolor.

A DECORTICÁ decortichéz tranz. 1) (seminţe) A

DECOLORÁN//T substantival

~tă

(despre

(~ţi,

~te)

substanţe)

adj. Care

şi

curăţa de coajă în vederea consumului sau

are

prelucrării ulterioare; a egrena. 2) (arbori) A curăţa

proprietatea de a decolora; capabil să decoloreze.

de coajă în scopul nimicirii insectelor vătămătoare.

A DECOLTÁ decoltéz tranz. (haine de damă) A

3) med. (creier, rinichi) A dezveli de învelişul

prevedea cu decolteu.

cortical printr-o intervenţie chirurgicală.

A DECONECTÁ deconectéz tranz. (curentul

DECRÉT ~e n. Act oficial, emis de şeful statului

electric) A face să se deconecteze.

sau de organismul careexercită această funcţie, care 145

conţine o decizie prin care se reglementează

A DEDÚCE dedúc tranz. (concluzii) A desprinde

situaţiile generale sau individuale concrete. Decret

prin deducţie. Din spusele tale am dedus

prezidenţial.

adevărul.

A DECRETÁ decretéz tranz. 1) A stabili prin

DEDUCTÍV ~ă (~i, ~e) adj. Care operează cu

decret. A decreta independenţa. A decreta starea

deducţii; bazat pe deducţii.

de asediu. 2) fig. A declara în mod categoric; a

DEDÚCŢI//E ~i f. 1) Operaţie mintală, prin care se

exprima cu ton sentenţios.

deduce. 2) Raţionament căpătat în rezultatul unor

A DECUPÁ decupéz tranz. (figuri, desene) A tăia

operaţii mintale; rezultat al deducerii.

după un anumit model sau contur desenat pe hârtie

DEFAVORÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. Care nu este

sau pe stofă.

favorabil; nefavorabil; neprielnic; nociv.

A DECUPLÁ decupléz tranz. teh. (sisteme

A DEFAVORIZÁ defavorizéz tranz. (persoane) A

tehnice) A scoate din cuplaj.

lipsi de favoruri; a pune în defavoare; a

A DECURGÉ decúrge intranz. 1) A avea drept

dezavantaja; a frustra.

rezultat; a rezulta; a urma; a reieşi. Din aceasta

A

decurge că trebuie să pleci imediat. 2) A avea loc;

componente) A desprinde dintr-un tot. 2) fin. (sume

a se petrece; a se întâmpla. Cum decurge

băneşti) A da la o parte dintr-un cont. 3) (proiecte,

examenul? 3) A-şi urma cursul (firesc); a evolua.

lucrări etc.) A repartiza pe etape sau pe oameni. 4)

Boala decurge normal.

(terenuri) A împărţi în loturi.

DECÚRS n.: ♦ În ~ de sau în ~ul a, în timp de; pe

A DEFAZÁ defazéz tranz. (circuite electrice) A

durata a; în răstimp de. Voi reveni în decursul a 3

prevedea cu un defazaj.

zile.

A DEFĂIMÁ defăiméz tranz. (persoane) 1) A lipsi

A SE DEDÁ mă dedáu intranz. 1) A se pune la

de faimă; a vorbi de rău; a critica; a blama. 2) A

dispoziţie în întregime; a se consacra; a se devota; a

aprecia sub valoarea reală; a subaprecia; a

se dedica. M-am dedat complet muzicii. 2) A se da

subestima; a subevalua. 3) A pune într-o situaţie de

din obişnuinţă.

inferioritate, lezând demnitatea; a umili; a înjosi.

A DEDICÁ dedíc tranz. 1) (opere proprii) A

A SE DEFĂIMÁ mă defăiméz intranz. A se face

destina printr-o dedicaţie; a închina; a consacra. 2)

de râs; a căpăta faimă rea.

A face să se dedice. 3) (viaţă, tinereţe etc.) A oferi

DEFÉC//T I ~e (~i, ~e) adj. Care prezintă

în întregime; a destina; a consacra. ~ viaţa luptei

imperfecţiuni; cu neajunsuri; imperfect. Aparat de

pentru adevăr şi dreptate.

cafea defect. Post de telefon defect.

A SE DEDICÁ mă dedíc intranz. A se pune la

DEFÉCT II ~e n. Lipsă a unei însuşiri necesare sau

dispoziţie în întregime; a se devota; a se deda; a se

dorite; neajuns; cusur. Om cu defecte morale şi

consacra.

fizice.

A DEDUBLÁ dedubléz tranz. A face să se

A DEFECTÁ defectéz tranz. (sisteme tehnice) A

dedubleze.

face să se defecteze; a strica; a deteriora.

A SE DEDUBLÁ mă dedubléz intranz. A căpăta

A SE DEFECTÁ se defecteáză intranz. (despre

simultan sau succesiv două aspecte sau două forme

sisteme tehnice) A căpăta un defect; a ieşi din

distinctive.

funcţiune (ca urmare a exploatării îndelungate sau a

DEFALCÁ

defalchéz

tranz.

1)

(părţi

146

unui accident); a se deteriora; a se strica. Aparatul

A DEFINÍ definésc tranz. 1) (concepte, noţiuni) A

de radio s-a defectat.

determina

A DEFEMINIZÁ defeminizéz tranz. A face să se

ansamblul de trăsături identificatoare specifice; a

defeminizeze.

prevedea cu o definiţie. 2) A stabili cu exactitate; a

A SE DEFEMINIZÁ mă defeminizéz intranz. A-

preciza; a determina; a delimita. 3) (cuvinte) A

şi pierde calităţile de femeie.

descrie, enumerând sensurile. 4) (persoane, lucruri)

DEFENSÍV ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care este destinat

A

pentru apărare; de apărare. Tactică ~ă. 2) Care dă

caracteriza.

prioritate apărării. Strategie ~ă.

A SE DEFINÍ mă definésc intranz. (despre

A DEFERÍ defér tranz. 1) (persoane) A trimite

persoane) 1) A se caracteriza pe şine însuşi; a se

spre judecare. ~ justiţiei un acuzat. 2) (distincţii,

autocaracteriza. 2) A pătrunde cu mintea; a se

onoruri, demnităţi) A pune la dispoziţie.

clarifica; a se limpezi. M-am definit în această

A

DEFERIZÁ

deferizéz

tranz.

teh.

(ape

descrie,

printr-o

formulă

indicând

concisă,

trăsăturile

indicând

esenţiale;

a

problemă.

feruginoase) A epura de excesul de fier în vederea

DEFINITÍV ~ă (~i, ~e) adj. şi adverbial Care este

consumării.

fixat în aşa fel, încât nu mai necesită (sau nu

A DEFERTILIZÁ defertilizéz tranz. (solul) A

admite) o revenire; irevocabil; iremediabil. ♦ În ~,

face să se defertilizeze.

în cele din urmă; la urma urmelor.

A SE DEFERTILIZÁ se defertilizeáză intranz.

A DEFINITIVÁ definitivéz tranz. 1) (obiecte,

(despre sol) A deveni nefertil; a pierde fertilitatea.

piese) A aduce în stare definitivă; a face să capete

DEFICIÉN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) Care produce

forma finală. 2) (persoane) A numi definitiv (într-

mai puţin decât e prevăzut. 2) şi substantival

un post sau într-o situaţie); a confirma; a întări.

(despre persoane şi manifestările lor) Care prezintă

DEFINIŢÍ//E ~i f. 1) Operaţie prin care se

o insuficienţă organică sau mintală; slab dezvoltat.

defineşte conţinutul unui concept, enumerându-se

Inteligenţă ~tă. Copil ~.

trăsăturile lui identificatoare sau obiectele cu care

DEFICÍT ~e n. 1) econ., fin. Sumă de bani,

acesta se asociază. 2) Frază care defineşte (prezintă

reprezentând diferenţa cu care cheltuielile depăşesc

explicaţia) unui element de lexic (cuvânt, expresie

venitul; pierderi. ~ bugetar. 2) Absenţă a unei

etc.). ~e lexicografică. ~e enciclopedică.

însuşiri strict necesare; lipsă.

A DEFLORÁ defloréz tranz. (fecioare) A face să-

A DEFILÁ defiléz inlranz. 1) (despre trupe sau

şi piardă virginitatea; a dezvirgina.

coloane organizate de oameni) A trece în pas

A DEFOLIÁ defoliéz tranz. (plante) A lipsi de

cadenţat în coloană de marş prin faţa unui

frunze (înainte de vreme) cu ajutorul unor substanţe

comandament sau autorităţi (cu ocazia unei parade,

chimice, (în scopul de a urgenta coacerea sau de a

inspecţii, demonstraţii sau serbări). 2) fig. (despre

mecaniza recoltarea).

persoane, cortegii) A trece în şir prin faţa cuiva. 3)

A DEFORMÁ deforméz tranz. 1) A face să se

A se succeda fără întrerupere.

deformeze. 2) fig. (adevărul, realitatea) A prezenta

DEFILÉU ~ri n. Vale îngustă şi adâncă, cu versanţi

în mod voit inexact; a denatura; a altera; a falsifica.

abrupţi, constituind o cale naturală de trecere între

A SE DEFORMÁ mă deforméz intranz. A-şi

munţi; trecătoare; pas.

modifica forma primitivă; a-şi pierde forma iniţială. 147

A DEFRAUDÁ defraudéz tranz. (bani publici) A

2) fig. A ajunge în stare de declin moral; a degrada;

sustrage prin fraudă din avutul statului; a delapida;

a decădea; a se desfrâna; a se destrăbăla; a se

a deturna.

dezmăţa; a se strica; a se deprava; a se perverti; a se

A DEFRIŞÁ defrişéz tranz. (terenuri) A face bun

delăsa; a se deşănţa; a se corupe; a se vicia. 3) fig. A

pentru agricultură sau pentru construcţii prin tăierea

se schimba în (mai) rău; a se preface în ceva (mai)

sau arderea arborilor şi arbuştilor; a despăduri.

rău sau mai grav, pierzând aspectul sau caracterul

DEFÚNC//T ~tă (~ţi, ~te) adj. şi substantival

iniţial. Discuţia a degenerat în ceartă.

(despre persoane) Care a încetat din viaţă; mort;

A DEGERMINÁ degerminéz tranz. (seminţe de

răposat;

cereale) A separa de embrion (în procesul de

decedat.

A DEGAJÁ degajéz tranz. 1) A face să se

obţinere a făinei sau a crupelor).

degajeze; a răspândi; a propaga; a exala; a emana.

A DEGHIZÁ deghizéz tranz. A face să se

2) (gaze) A elimina dintr-o combinaţie chimică. 3)

deghizeze; a travesti.

(artere de circulaţie) A elibera de obstacole (pentru

A SE DEGHIZÁ mă deghizéz intranz. 1) A-şi

a repune în circulaţie); a debloca. 4) (persoane) A

schimba îmbrăcămintea pentru a nu putea fi

elibera de o obligaţie. 5) (terenuri, suprafeţe) A

recunoscut; a se travesti. 2) A se ascunde sub

elibera de surplusul de materiale pentru a înlesni

aparenţe înşelătoare, cu scopul de a induce în

lucrările ulterioare. 6) sport (situaţii periculoase) A

eroare; a se masca; a se camufla; a se travesti.

descărca prin trimiterea balonului cât mai departe

A DEGRADÁ degradéz 1. tranz. 1) A face să

de poarta proprie.

ajungă în stare de declin moral; a corupe; a perverti;

A SE DEGAJÁ mă degajéz intranz. 1) (despre

a strica. 2) (militari) A lipsi de grad sau a coborî în

lumină, căldură, sunete, mirosuri etc.) A cuprinde

grad. 3) (sol, terenuri agricole) A face să-şi piardă

spaţii tot mai mari; a se răspândi; a se propaga. 2)

productivitatea; a face infertil. 4) (terenuri) A face

fig. (despre idei, concluzii, sentimente etc.) A reieşi

să-şi pairdă integritatea; a eroda; a şubrezi. 2.

dintr-un text, dintr-un discurs, dintr-o faptă etc; a

intranz. 1) A ajunge în stare de declin moral; a

decurge.

decădea; a se desfrâna; a se deşănţa; a se deprava; a

DEGAJÁ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. şi adverbial (despre

se corupe; a se destrăbăla; a se perverti; a se

persoane şi manifestările lor) Care vădeşte libertate

dezmăţa; a se strica; a se vicia; a se declasa; a

(în mişcări, în comportament); liber (în mişcări);

degenera. 2) (despre sisteme tehnice sau obiecte

nestânjenit; dezinvolt. A fi ~. A avea un aer ~.

materiale) A înceta să funcţioneze normal; a se

A DEGAZÁ degazéz tranz. (spaţii închise,

deteriora; a se strica. 3) (despre sol, terenuri

suprafeţe gazate) A curaţa de gaze sau de substanţe

agricole) A-şi pierde productivitatea; a deveni

toxice prin ventilaţie sau cu ajutorul unor substanţe

infertil. 4) (despre terenuri) A-şi pairde integritatea;

speciale.

a se eroda; a se şubrezi.

A DEGAZIFICÁ degazífic tranz. 1) (cărbune de

A DEGRESÁ degreséz tranz. 1) (lucruri, obiecte,

pământ) A curaţa de substanţe volatile. 2) (lichide)

inclusiv vestimentare) A curăţa de pete de grăsime.

A elibera de gaze.

2) teh. (obiecte de metal) A debarasa de grăsimea

A DEGENERÁ degeneréz intranz. 1) A pierde

de pe suprafaţă prin diverse procedee chimice în

calităţile ereditare caracteristice genului sau speciei.

vederea prelucrării ulterioare. 3) (alimente grase) A 148

lipsi de grăsimi în scopuri dietetice sau tehnologice.

adunări legislative) A examina sub toate aspectele

A DEGROŞÁ degroşéz tranz. (piese brute) A

pentru a lua o hotărâre. 2. tranz. (probleme,

prelucra prin aşchiere, atribuind o formă apropiată

chestiuni) A examina în detaliu, oferind o soluţie; a

de cea definitivă.

rezolva; a dezlega; a soluţiona.

A DEGUDRONÁ degudronéz tranz. (cărbune

DELIBERATÍV ~ă (~i, ~e) (în opoziţie cu

distilat) A separa de gudron.

consultativ) Care deliberează; în drept să ia

A DEGUSTÁ degustéz tranz. (băuturi sau

anumite decizii. ♦ Vot ~, vot cu caracter decisiv şi

alimente) A gusta pe îndelete pentru a aprecia

rezultat obligatoriu.

calitatea. Sommelierii degustează vinul.

DELÍCI//U ~i n. Plăcere foarte mare şi aleasă,

A

DEHIDROGENÁ

dehidrogenéz

tranz.

delicată; desfătare; încântare.

(molecule ale compuşilor organici) A elibera de

DELÍCT ~e n. jur. 1) Încălcare a legii, pedepsită cu

atomii de hidrogen pe cale termică sau catalitică.

amendă penală sau cu închisoare corecţională;

A DEIFICÁ deífic tranz. 1) (persoane) A iubi fără

infracţiune de gravitate mai mică. ♦ Corp de ~,

limite şi fără argumente logice (ca pe un zeu); a

dovadă materială a încălcării legii. 2) Act nepermis

adora; a diviniza; a zeifica. 2) (fiinţe) A trece în

de lege şi sancţionat printr-o pedeapsă corecţională;

rândul zeităţilor; a diviniza; a se zeifica.

contravenţie; infracţiune; crimă. ♦ În flagrant ~,

A DEJUCÁ dejóc tranz. (acţiuni, planuri, uneltiri)

infracţiune care e în curs de a se comite sau care s-a

A face să devină zadarnic; a face să eşueze; a

comis recent. A fost surprins în flagrant delict.

împiedica; a strica; a zădărnici; a contracara.

A DELIMITÁ delimitéz tranz. 1) A determina prin

DEJÚN ~uri n. Mâncare de dimineaţă (sau de

trasarea limitelor; a demarca; a hotărnici; a ţărmui.

amiază). ♦ Micul dejun, mâncarea de dimineaţă.

A delimita un teren de construcţie. 2) A reduce la

A DEJUNÁ dejunéz intranz. 1) A mânca de

anumite limite; a restrânge; a limita. 3) (poziţii,

amiază; a lua masa de prânz; a lua dejunul; prânzi.

atitudini) a preciza într-un anume context; a

2) A mânca de dimineaţă; a lua masa de dimineaţă;

determina; a defini. 4) A stabili cu exactitate,

a lua micul dejun.

indicând trăsăturile distinctive; a determina; a

A DELAPIDÁ delapidéz tranz. (bani sau alte

defini. A delimita noţiunea de metaforă de cea de

bunuri materiale) A sustrage din avutul statului; a

metonimie. 4) A face să se delimiteze; a profila; a

defrauda; a deturna; a fura.

contura.

A DELECTÁ delectéz tranz. A face să se

A SE DELIMITÁ se delimiteáză intranz. A căpăta

delecteze; a fermeca; a vrăji; a incita; a fascina; a

limite precise; a se închega în contururi precise; a se

bucura. Variietatea delectează.

profila; a se contura.

A SE DELECTÁ mă delectéz intranz. A fi cuprins

DELICVÉN//T ~ţi m. şi adjectival jur. v.

de uimire şi admiraţie; a se bucura; a se desfăta.

DELINCVENT

A DELEGÁ delég tranz. (persoane) 1) A însărcina

DELINCVÉN//T ~ţi m. şi adjectival jur. Persoană

cu o delegaţie. 2) A numi temporar responsabil de

care a comis un delict.

efectuarea sau organizarea unor lucrări.

DELÍR ~uri n. 1) med. Stare a unui bolnav (mintal

A DELIBERÁ deliberéz 1. intranz. (mai ales,

sau cu febră mare) caracterizată prin tulburarea

despre membrii unei instanţe judecătoreşti, ai unei

conştiinţei, halucinaţii; aiureală. 2) fig. Stare de 149

exaltare, cauzată de emoţii sau de pasiuni puternice;

militare) A se descoperi din cauza nerespectării

entuziasm exuberant; extaz.

cerinţelor de mascare.

A DELIRÁ deliréz intranz. A fi în delir; a aiura.

A DEMATERIALIZÁ dematerializéz tranz. A

DELÍ//U ~e (~i) înv. adj. (despre persoane) Care

face să se dematerializeze.

este voinic şi curajos; viteaz.

A SE DEMATERIALIZÁ mă dematerializéz

DELÚVI//U ~i n. Material sedimentar, provenit din

intranz. A pierde caracteristicile materiale.

dezagregarea unor roci şi transportat de ape pe

DEMÉN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. (despre persoane)

pantele unor versanţi.

Care are tulburări psihice grave; atins de demenţă;

A DEMACHIÁ demachiéz tranz. (persoane) A

ieşit din minţi; nebun; alienat; smintit; scrântit.

face să se demachieze.

DEMÉRS ~uri n. Intervenţie făcută pe lângă o

A SE DEMACHIÁ mă demachiéz intranz. A-şi

persoană sau pe lângă o administraţie cu scopul de a

şterge machiajul, grima sau fardul.

obţine ceva. A face un ~ la primăria oraşului.

A DEMAGNETIZÁ demagnetizéz tranz. (corpuri

A DEMILITARIZÁ demilitarizéz tranz. (ţări,

magnetizate

regiuni, persoane) A face să se demilitarizeze; a

sau

magnetice)

A face

să

se

demagnetizeze. A demagnetiza ceasul.

dezarma.

A SE DEMAGNETIZÁ se demagnetizeáză

A SE DEMILITARIZÁ mă demilitarizéz intranz.

intranz. (despre corpuri magnetice) A pierde

1) (despre ţări, regiuni, persoane) A renunţa (total

magnetismul.

sau parţial) la forţa armată, armament, instalaţiile

DEMAGÓG ~i

m. Persoană care foloseşte

aferente şi orice acţiune militară; a se dezarma. 2)

demagogia; om care face demagogie.

(despre instituţii militarizate) A obţine din nou

DEMAGOGÍ//E ~i f. Metodă de înşelare a maselor

statut civil.

populare, practicată de politicieni, constând în

A

flatarea pasiunilor poporului pentru a le putea

(substanţe organice) A elimina dintr-un amestec,

exploata mai cu uşurinţă.

dintr-o substanţă organică.

A DEMARÁ demaréz 1. intranz. 1) (despre

A SE DEMINERALIZÁ se demineralizeáză

autovehicule) A se pune în mişcare; a porni. 2)

intranz. (despre substanţe organice) A pierde

sport. A porni cu avânt; a se avânta. 2. tranz. mar.

sărurile minerale proprii.

(corăbii) A elibera de parâme (în vederea plecării).

DEMÍSI//E ~i f. 1) Declaraţie (scrisă) prin care

A DEMARCÁ demarchéz tranz. A determina prin

cineva renunţă la un post sau la o funcţie (de bună

demarcaţie; a delimita; a hotărnici; a ţărmui. A

voie sau fiind constrâns). 2) Act care susţine o

demarca terenul.

asemenea declaraţie. Ministrul apărării şi-a depus

A SE DEMARCÁ mă demarchéz intranz. sport.

demisia de onoare.

(despre jucători de fotbal, handbal etc.) A ieşi de

A DEMISIONÁ demisionéz intranz. A-şi da (sau

sub supravegherea unui adversar.

a-şi depune) demisia.

A DEMASCÁ demásc tranz. A face să se demaşte.

DEMIÚRG ~i m. 1) filoz. (în concepţiile idealiste)

A SE DEMASCÁ mă demásc intranz. 1) A-şi

Nume dat creatorului lumii. 2) fig. Forţă creatoare.

scoate masca. 2) fig. A-şi arăta adevăratele intenţii.

DEMN démnă (démni, démne) adj. 1) Care merită

3) milit. (despre inamic, intenţii ascunse, obiective

(ceva); vrednic (de ceva); destoinic. O persoană ~ă

DEMINERALIZÁ

demineralizéz

tranz.

150

de admiraţie. 2) Care corespunde după anumite

dărâma, desfăcând piesă cu piesă (în scopul

criterii (cu ceva sau cuiva); în concordanţă (cu ceva

amplasării unei construcţii noi sau al realizări unei

sau cu cineva); pe măsura (cuiva sau a ceva). Un

amenajări). 2) fig. (persoane sau creaţii, realizări,

roman ~ de un mare scriitor. 3) Care impune

convingeri, idei, teze ale acestora) A distruge în

respect; respectabil; sobru.

întregime; a nimici.

DEMNITÁR ~i m. Persoană care deţine un înalt

A DEMONETIZÁ demonetizéz tranz. (monede) A

post de stat; înalt funcţionar de stat.

retrage din circulaţie.

DEMNIT//ÁTE

~ăţi

f.

1)

Caracter

demn;

A SE DEMONETIZÁ se demonetizeáză intranz.

destoinicie; prestigiu; măreţie. 2) Înaltă funcţie de

(despre monede) A pierde valoarea; a se devaloriza.

stat.

Rubla s-a demonetizat.

A DEMOBILIZÁ demobilizéz tranz. milit. 1)

A DEMONSTRÁ demonstréz 1. tranz. A adeveri

(persoane mobilizate) A lăsa la vatră; a trece la

prin raţionamente sau prin fapte concrete; a dovedi;

viaţa civilă. 2) A face să se demobilizeze.

a proba; a valida. 2. intranz. A participa la o

A SE DEMOBILIZÁ mă demobilizéz intranz. 1)

demonstraţie; a manifesta. A demonstra contra

fig. (despre persoane) A slăbi forţa, combativitatea,

discriminării sociale.

vigilenţă sau tenacitatea în realizarea unui scop. 2)

A DEMONTÁ demontéz tranz. 1) (mecanisme,

milit. (despre militari în termen sau de profesie) A

aparate, instalaţii montate) A desface în părţile

se retrage din armată.

componente. 2) fig. (persoane) A face să piardă

A DEMOCRATIZÁ democratizéz tranz. (state,

siguranţa în forţele proprii; a descuraja; a

instituţii) A reorganiza pe principii democratice.

demoraliza; a deprima.

A SE DEMOCRATIZÁ mă democratizéz intranz.

A DEMORALIZÁ demoralizéz tranz. A face să se

A deveni democrat; a se conforma unor principii

demoralizeze; a demonta; a descuraja; a deprima.

democratice. Statul s-a democratizat. Limba s-a

A SE DEMORALIZÁ mă demoralizéz intranz. A

democratizat.

pierde siguranţa în forţele proprii; a se descuraja; a

DEMOCRAŢÍ//E ~i f. 1) Formă de organizare şi

se demoraliza; a se deprima.

de conducere politică a societăţii, prin care

A DEMULÁ demuléz tranz. (obiecte mulate) A

poporului i se consfinţeşte suveranitatea. 2)

scoate din mulaj.

Orânduire politică în care puterea supremă aparţine

A DEMULTIPLICÁ demultíplic tranz. (mişcări

poporului.

de rotaţie) A transforma în altă mişcare de rotaţie,

A SE DEMODÁ mă demodéz intranz. A înceta să

mai înceată, cu ajutorul unui angrenaj.

corespundă modei; a ieşi din modă; a se învechi.

A DENATURÁ denaturéz tranz. 1) (substanţe,

DEMOGRAFÍ//E ~i f. Ştiinţă care studiază

produse) A prezenta drept veritabil, în realitate fiind

statistica, repartiţia geografică, structura şi mişcarea

amestecat cu substanţe străine; a altera; a falsifica.

populaţiei umane.

2) (sensul unor cuvinte, conţinutul unor idei etc.) A

DEMOGRÁFIC ~ă (~i, ~e) adj. Care ţine de

schimba în mod intenţionat (mai ales, în scopuri

demografie; referitor la demografie. Indice ~.

necinstite)

Factor ~.

A DENEGÁ denég tranz. 1) (fapte, fenomene,

A DEMOLÁ demoléz tranz. 1) (construcţii) A

afirmaţii) A declara ca neadevărat; a tăgădui; a 151

nega. 2) (drepturi ale unei persoane) A pune la

DEPENDÉN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. Care depinde

îndoială.

(de ceva sau de cineva); subordonat.

A DENICOTINIZÁ denicotinizéz tranz. (tutun,

DEPENDÉNŢĂ f. 1) Caracter dependent. 2)

ţigări) A lipsi (total sau parţial) de nicotină.

Situaţie a două lucruri, fapte etc., când unul depinde

A DENOTÁ denótă tranz. A arăta printr-o

de altul; raport; corelaţie. Lucrurile vor evolua în

trăsătură caracteristică. A denota indiferenţă.

dependenţă de circumstanţele geopolitice. 3)

DEN//S dénsă (dénşi, dénse) adj. 1) (despre

Situaţie sau stare dependentă; subordonare. A fi în

corpuri, substanţe) Care se caracterizează printr-un

dependenţă finaciară faţă de cineva.

înalt grad de concentraţie; foarte concentrat; des;

DEPENDÍNŢ//Ă ~e f. mai ales la pl. 1) Ansamblu

gros. Ceaţă ~ă. Lapte ~. 2) Care conţine multe

de încăperi accesorii (baie, bucătărie etc.) ale unei

elemente într-un spaţiu restrâns. Populaţie ~ă.

locuinţe. 2) Ansamblu de construcţii (garaj,

A DENUCLEARIZÁ denucleariréz tranz. (state,

magazie etc.) care constituie accesoriile unei

zone etc.) A face să renunţe la producerea, stocarea,

clădiri.

experimentarea şi folosirea armei nucleare.

A DEPERSONALIZÁ depersonalizéz tranz. A

DENÚNŢ ~uri n. Informaţie despre comiterea unei

face să se depersonalizeze.

infracţiuni de către o persoană, pusă la dispoziţia

A SE DEPERSONALIZÁ mă depersonalizéz

unei instanţe penale sau a unei autorităţi; pâră.

intranz.

A DENUNŢÁ denúnţ tranz. 1) (persoane) A

impersonal.

învinui printr-un denunţ; a pârî; a turna; a declara.

DEPÉŞ//Ă ~e f. înv. Înştiinţare transmisă pe cale

2) (tratate, acte etc.) A declara în mod unilateral ca

urgentă; telegramă.

încetând a fi în vigoare; a delcalara nul, nevalabil.

A SE DEPIGMENTÁ se depigmenteáză intranz.

A DEPANÁ depanéz tranz. (autovehicule, maşini)

(despre piele sau păr) A se decolora ca urmare a

A repune în funcţiune, înlăturând o pană; a repara.

dispariţiei sau micşorării conţinutului de pigment

A DEPARAZITÁ deparazitéz (încăperi, plante,

melanic.

animale) A curaţa de microorganisme şi organisme

A DEPILÁ depiléz tranz. 1) (piei pentru tăbăcit) A

parazite.

curăţa de păr. 2) (părţi ale corpului) A lipsi de păr

DEPARTAMÉNT ~e n. 1) Sector administrativ

în scopuri igienice sau estetice; a epila.

care revine unui ministru. 2) (în unele state)

A DEPÍNDE depínd intranz. 1) A fi în dependenţă

Subdiviziune a unui minister. ♦ Deparatmentul de

(de ceva sau de cineva); a ţine. Decizia consiliului

stat, titulatura oficială a Ministerului Afacerilor

depinde de evoluţia ulterioară a evenimentelor.

Externe al SUA. .3) Diviziune administrativă a

2) (despre acţiuni, manifestări, sentimente etc.) A fi

teritoriului unui stat (de exemplu, a Franţei).

în funcţie (de ceva sau cineva) ; a fi legat în mod

A DEPAVÁ depavéz tranz. (străzi, trotuare, pieţe

necesar. 2) A se afla în subordine; a fi subordonat.

etc.) A curăţa de pavaj.

A DEPISTÁ depistéz tranz. (obiecte tăinuite) A da

A DEPĂŞÍ depăşésc tranz. 1) A lăsa în urmă; a

de urmă; a descoperi.

întrece; a dovedi. 2) (limite, norme, măsuri,

A DEPLASÁ deplaséz tranz. 1) (persoane,

niveluri) A întrece sub aspect cantitativ. 3) A întrece

obiecte) A schimba dintr-un loc în altul; a muta. 2)

din punctul de vedere al competenţei.

A face să se deplaseze.

A

pierde

personalitatea;

a

deveni

152

A SE DEPLASÁ mă deplaséz intranz. 1) (despre

represivă; a trimite în exil; a exila; a surghiuni.

persoane) A pleca în altă localitate (în interes de

A DEPOSEDÁ deposedéz tranz. (persoane) A face

serviciu). 2) (despre terenuri, obiecte) A-şi schimba

să nu mai posede ceva; a face să ducă lipsă (de

poziţia iniţială; a se disloca; a aluneca.

ceva); a lipsi; a priva. Un hoţ de buzunare m-a

DEPLAS//ÁRE ~ări f. 1) Acţiunea de a deplasa

deposedat de portmoneu.

sau a se deplasa. ♦ În ~, în călătorie în altă

DEPÓU ~ri n. Clădire specială, în care se

localitate pentru interes de serviciu. 2) fiz. : ♦

adăpostesc şi se repară locomotivele şi vagoanele

Deplasare virtuală, ansamblul deplasărilor în

de tren sau de tramvai.

spaţiu, geometric posibile, ale elementelor unui

DEPÓZIT ~e n. 1) Loc sau construcţie specială,

sistem mecanic (puncte rigide), chiar dacă acestea

unde se păstrează mărfuri, obiecte de valoare,

nu se produc în mod real.

materiale; magazie. 2) Obiect sau sumă de bani care

DEPLASÁ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) Care a fost

au fost depuse pentru păstrare (la o bancă). A avea

supus deplasării sau s-a deplasat; strămutat. 2) Care

un depozit bancar.

nu este la locul său; aflat în situaţie inapropriată;

A DEPOZITÁ depozitéz tranz. 1) (materiale,

nepotrivit. 3) fig. Care contravine convenienţelor;

produse, mărfuri etc.) A pune în depozit; a

de prost gust; incorect. Vorbe ~te. A adresa o

înmagazina. 2) (lucruri) A pune la păstrare ca

întrebare ~tă.

depozit.

A DEPLẤNGE deplấng tranz. (persoane, situaţii)

A SE DEPOZITÁ se depoziteáză intranz. (despre

A trata cu compasiune; a compătimi; a deplora; a

substanţe solide) A forma un depozit; a se separa

jelui; a jeli; a căina.

dintr-o soluţie, aşezându-se în strat, la fund; a se

A DEPLORÁ deplór tranz. (persoane) A trata cu

depune; a se sedimenta; a se precipita. Sărurile s-

compasiune; a compătimi; a deplânge; a jelui; a jeli.

au depozitat pe fundul vasului.

DEPLORÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. Care merită a fi

DEPOZÍŢI//E ~i f. jur. Declaraţie făcută de un

deplâns; demn de a fi deplorat; lamentabil; jalnic.

martor în faţa organelor de anchetare sau a instanţei

A DEPOLARIZÁ depolarizéz tranz. fiz. A face să

judecătoreşti, prin care face cunoscut fapte care pot

se depolarizeze.

contribui la lămurirea pricinei; mărturie; testimoniu.

A SE DEPOLARIZÁ se depolarizeáză intranz.

A SE DEPRAVÁ mă depravéz intranz. A ajunge

fiz. (despre electrozi, fascicule de lumină) A pierde

în stare de declin moral; a se corupe; a se desfrâna;

capacitatea de polarizare.

a decădea; a se perverti; a se destrăbăla; a se

A DEPOLUÁ

depoluéz

tranz.

(apa,

solul,

dezmăţa; a se strica; a se vicia; a se deplasa; a

atmosfera etc.) A curăţa de substanţe poluante; a

degenera; a se deşănţa; a degrada.

dezinfecta, înlăturând poluarea sau distrugând

DEPRAVÁ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. şi substantival

sursele care o provoacă.

(despre persoane şi manifestările lor) Care a

DEPONÉN//T ~ţi m. Persoană care depune undeva

decăzut din punct de vedere moral; corupt

sau la cineva ceva de valoare pentru păstrare;

moraliceşte. A avea un comportament ~.

depunător. A fi deponent la o bancă.

A DEPRECIÁ depreciéz tranz. 1) (persoane sau

A DEPORTÁ deportéz tranz. (persoane) A trimite

lucruri) A aprecia sub valoarea reală; a subaprecia;

forţat

a subestima; a subevalua. 2) econ., fin. A face să se

într-o

regiune

îndepărtată

ca

măsură

153

deprecieze. Fluctuaţia dolarului depreciază leul.

tramvaie) A sări de pe şine. 2) (despre persoane) A

A SE DEPRECIÁ se depreciáză intranz. econ.,

se abate de la subiect. 3) fig. A pierde facultatea de

fin. (despre monede, hârtii de valoare) A-şi pierde

a judeca normal; a-şi ieşi din minţi; a se ţicni; a se

valoarea; a se devaloriza; a se degrada. Leul s-a

scrânti; a se sminti; a înnebuni.

depreciat simţitor.

A DERANJÁ deranjéz tranz. 1) (lucruri) A

DEPRECIATÍV ~ă (~i, ~e) adj. şi substantival

supune unui deranj; a pune în dezordine. 2)

(despre persoane şi manifestările lor) Care vărdeşte

(persoane) A împiedica să se simtă liber în acţiuni;

lipsă de consideraţie sau dispreţ. A avea o atitudine

a stingheri; a stânjeni; a incomoda; a conturba.

~ă faţă de cineva. 2) (despre cuvinte, expresii,

A SE DERANJÁ mă deranjéz intranz. 1) uneori

sensuri) Care redă o atitudine defavorabilă; cu

şi iron. A depune eforturi susţinute; a se osteni; a se

valoare defavorabilă; peiorativ. A folosi un cuvânt

obosi; a se strădui. 2) fam. A se strica la stomac.

cu sens depreciativ.

A DERAPÁ derapeáză intranz. (despre roţi de

DEPRESIÚN//E ~i f. 1) geomorf. Formă de relief

cauciuc sau despre vehicule cu astfel de roţi) A

concavă, aflată la un nivel mai jos în comparaţie cu

aluneca într-o direcţie deviată faţă de direcţia de

regiunile din jur; adâncitură a reliefului. 2) psih.

mers din cauza aderenţei reduse.

Stare patologică de apăsare sufletească profundă şi

A DERATIZÁ deratizéz tranz. (spaţii, încăperi) A

persistentă; deprimare; dezolare.

debarasa de şoareci sau de şobolani.

A DEPRIMÁ deprím tranz. (persoane) A aduce în

A DEREGLÁ deregléz tranz. A face să se

stare de depresiune.

deregleze.

DEPRIM//ÁRE ~ắri f. psihol. Stare patologică de

A SE DEREGLÁ se deregleáză intranz. (despre

apăsare

sisteme tehnice) A ieşi din funcţiune; a înceta să

sufletească

profundă

şi

persistentă;

depresiune; dezolare.

funcţioneze normal; a se strica; a se defecta.

A DEPÚNE depún tranz. 1) (obiecte) A lăsa din

A DERIVÁ derív 1. intranz. 1) A fi de origine; a se

mâini, punând într-un anumit loc. 2) (bani, hârtii de

trage; a proveni; a rezulta. 2) (despre cuvinte) A fi

valoare, bagaje etc.) A pune la păstrare; a

format prin afixare. 3) (despre vase plutitoare sau

consemna. 3) (acte, cereri, memorii etc.) A înainta

avioane) A se abate de la direcţia de mers sub

(unui

~

influenţa vânturilor sau a curenţilor; a devia. 2.

mandatul, a renunţa la o demnitate, la un post,

tranz. 1) lingv. (cuvinte) A forma cu ajutorul

invocând diverse motive. ♦ ~ muncă (sau efort,

afixelor. 2) mat. (funcţii) A determina prin calcul

osteneală), a munci cu străduinţă. ♦ ~ armele, a se

pentru a obţine derivata. 3) (ape curgătoare) A

lăsa învins, a se preda. ♦ ~ jurământ, a jura în mod

abate din albie, dând cursului o direcţie nouă. 4)

solemn. 4) (despre martori la un proces) A jura în

(vehicule) A orienta de pe o cale de comunicaţie pe

privinţa autenticităţii faptelor care urmează să fie

alta.

declarate. 5) (despre militari) A jura în mod solemn

A DEROGÁ deróg intranz. A se abate în mod

privind îndeplinirea datoriei faţă de patrie. ♦ ~

excepţional (de la prevederile unui act normativ, ale

mărturie, (despre martori) a face declaraţii în faţa

unui statut, ale unei convenţii etc.) în baza unei

unei instanţe judecătoreşti sau penale.

permisiuni speciale. ~ de la lege.

A DERAIÁ deraiéz intranz. 1) (despre trenuri,

A DERULÁ deruléz tranz. (materiale textile, fire

for

competent)

spre

examinare.

♦

154

etc.) A desfăşura de pe un sul.

a altor provincii) ca stat. Descălecatul Ţării

A DERUTÁ derutéz tranz. A abate de la ruta

Moldovei.

aleasă; a induce în derută; a zăpăci; a dezorienta; a

DESCĂLECĂTÓR ~i m. înv. ist. Întemeietor de

încurca.

ţară (în limba cronicarilor).

A SE DERUTÁ mă derutéz intranz. A-şi pierde

A DESCĂTUŞÁ descătuşéz tranz. A face să se

siguranţa în modul de a gândi sau acţiona; a fi în

descătuşeze.

derută; a se zăpăci; a se dezorienta; a se încurca.

A SE DESCĂTUŞÁ mă descătuşéz intranz. 1) A

DÉRVIŞ ~i m. (la musulmani) Călugăr cerşetor.

se elibera din cătuşe, din fiare sau din lanţuri. 2) fig.

A DESALINIZÁ desalinizéz tranz. A face să se

A deveni liber; a redobândi libertatea; a se elibera; a

desalinizeze; a desăra.

se dezrobi. 3) fig. A scăpa de o constrângere morală

A SE DESALINIZÁ se desalinizeáză intranz.

sau de un complex inferior.

(despre ape) A deveni mai puţin sărat; a se desăra.

DESCENDÉN//T I ~tă (~ţi, ~te) adj. Care

A DESĂVÂRŞÍ desăvârşésc tranz. 1) A face să se

coboară; în coborâre; coborâtor. Accent ~.

desăvârşească; a perfecţiona. 2) (lucrări, opere etc.)

DESCENDÉN//T II ~ţi m. Persoană care descinde

A produce în urma unui efort susţinut; a crea; a

dintr-un anumit neam sau dintr-o familie oarecare;

plăsmui; a realiza. 3) (acţiuni) A face să se

om care are anumiţi strămoşi; urmaş; coborâtor. A fi

desăvârşească.

descendent dintr-o familie de vechi nobili.

A SE DESĂVÂRŞÍ mă desăvârşésc intranz. 1) A

A DESCÍNDE descínd intranz. 1) A avea drept

deveni mai bun din punct de vedere calitativ; a se

descendenţă; a-şi avea originea; a se trage. 2) A se

perfecţiona. 2) (despre acţiuni) A căpăta formă

da jos; a coborî. 3) (despre drumeţi, călători etc.) A

definitivă.

se opri pentru odihnă; a poposi. 4) (despre organele

A DESCALIFICÁ descalífic tranz. 1) (persoane)

în drept) A se deplasa la locul incidentului sau al

A face să se descalifice. 2) sport (sportivi sau

criemi (pentru a cerceta sau pentru a percheziţiona).

echipe sportive) A exclude dintr-o competiţie pentru

A DESCIFRÁ descifréz tranz. 1) (mesaje, texte

purtare

cifrate sau scrise într-o limbă străină) A transpune

nedemnă

sau

pentru

încălcarea

regulamentului.

în limbaj natural, folosind un cifru; a decoda. 2)

A SE DESCALIFICÁ mă descalífic intranz. 1) A

(texte neciteţe) A citi în urma unui efort. 3) (planuri,

deveni nedemn de stima altora (din cauza unei fapte

hărţi) A interpreta, explicând locurile neclare. 4)

reprobabile). 2) A-şi pierde calificarea profesională.

(bucăţi muzicale) A interpreta după partitură, citind

A DESCĂLECÁ descálec intranz. 1) A se da jos

la prima vedere. 5) fig. (sensul unor lucruri

de pe cal. 2) înv. ist. A se stabili definitiv (într-un

obscure) A pătrunde cu mintea; a înţelege; a sesiza.

loc) punând începuturile unei ţări. 3) înv. A se opri

A

pentru odihnă (în cursul unui drum); a face un

descântător; a se ocupa cu descântecele; a rosti

popas; a poposi.

descântece. 2. tranz. (persoane) 1) A supune

DESCĂLEC//ÁRE ~ắri f. v. DESCĂLECAT.

acţiunii unui descântec. 2) pop. A trata cu vorbe de

DESCĂLECÁT n. 1) Acţiunea de a descăleca;

ocară; a ocărî; a certa; a dojeni; o mustra.

coborâre de pe cal. 2) ist. Termen folosit mai ales de

A DESCOMPLETÁ descompletéz tranz. A face

cronicari pentru a denumi întemeierea Moldovei (şi

să se descompleteze.

DESCÂNTÁ

descânt

1.

intranz.

A

fi

155

A

SE

DESCOMPLETÁ

mă

descompletéz

formă de urmă, ca rezultat al mişcării.

intranz. A deveni incomplet.

A SE DESCUAMÁ se descuameáză intranz.

A DESCOMPÚNE descompún tranz. A face să se

(despre epidermă) A pierde coaja (din cauza unei

descompună.

boli contagioase sau de piele); a se coji.

A SE DESCOMPÚNE mă descompún intranz. 1)

A DESCURAJÁ descurajéz tranz. A face să se

(despre

descurajeze.

corpuri)

A

se

desface

în

părţile

componente; a se disocia; a se dezagrega; a se

A SE DESCURAJÁ mă descurajéz intranz. A-şi

dezasambla. 2) fig. (despre colectivităţi) A-şi pierde

pierde curajul.

coeziunea internă; a se dezmembra; a se dezagrega;

A DESECÁ deséc tranz. 1) (terenuri mlăştinoase)

a se dezarticula. 3) (despre substanţe organice) A

A lipsi de surplusul de apă (în vederea valorificării

pierde proprietăţile pozitive (sub influenţa factorilor

sau în scopuri sanitare); a face sec (în scopuri

exteriori); a se strica; a se altera. 4) (despre

sanitare sau de cultivare). 2) (materiale) A lipsi

persoane) A-şi modifica aspectul moral sau fizic. 5)

(complet sau parţial) de apă; a deshidrata.

(despre faţă) A se convulsiona momentan şi

A DESEMNÁ desemnéz tranz. 1) (persoane) A

involuntar

numi în vederea exercitării unei activităţi sau

(sub

acţiunea

unei

suprasolicitări

nervoase); a se crispa; a se contracta. A

DESCONCENTRÁ

desconcentréz

ocupării unei funcţii sau demnităţi. 2) (lucruri, tranz.

scopuri etc.) A indica printr-un gest sau printr-un

(militari concentraţi) A lăsa la vatră; a elibera din

semn.

efectivul activ al armatei; a demobiliza.

A DESENÁ desenéz 1) A reprezenta sau a sugera

A DESCONGESTIONÁ descongestionéz tranz. A

prin desen. 2) A face să se deseneze: a profila; a

face să se descongestioneze.

contura.

A

se

A SE DESENÁ mă desenéz intranz. A se arăta în

descongestioneáză intranz. unipers. 1) (despre

contururi precise; a se profila; a se contura; a se

organe sau părţi ale corpului) A se elibera de o

zugrăvi.

congestie. 2) (despre localităţi, regiuni) A se elibera

A

de surplusul de populaţie. 3) (despre căi de

(persoane, părţi ale corpului acestotra) A face să se

comunicaţie) A deveni mai puţin aglomerat.

desensibilizeze.

A

SE

DESCONGESTIONÁ

DESCONSIDERÁ

desconsíder

tranz.

DESENSIBILIZÁ

A SE

desensibilizéz

DESENSIBILIZÁ

mă

tranz.

desensibilizéz

(persoane) A lipsi de consideraţie; a trata cu

intranz. (despre persoane, părţi ale corpului

desconsideraţie; a nesocoti; a ignora; a neglija.

acestotra) A pierde sensibilitatea (faţă de anumite

A DESCOTOROSÍ descotorosésc tranz. pop. A

medicamente, vaccinuri, seruri sau faţă de acţiunea

face să se descotorosească.

anumitor factori).

A SE DESCOTOROSÍ mă descotorosésc intranz.

DESÉRT ~uri n. 1) gastron. Fel de mâncare

pop. A reuşi să se elibereze; a se dezbăra.

constând de obicei din fructe, dulciuri, brânzeturi şi

A DESCRÍE descríu tranz. 1) (aspecte din

servit la sfârşitul mesei. 2) Moment al mesei, când

realitate) A reprezenta în scris sau oral, enumerând

se serveşte acest fel de mâncare.

detaliile. 2) (curbe, arcuri etc.) A marca printr-o

A DESERVÍ I deservésc tranz. (persoane) A face

linie subţire; a trasa. 3) (traiectorii etc.) A lăsa în

să suporte un rău serviciu; a prejudicia. 156

A DESERVÍ II deservésc tranz. 1) (persoane,

persoane) A se deda desfrâului; a ajunge în stare de

colectivităţi) A servi cu mult zel. 2) (maşini,

declin moral; a degrada; a decădea; a se destrăbăla;

agregate) A supraveghea în timpul funcţionării.

a se dezmăţa; a se strica; a se deprava; a se perverti;

DESFÁCER//E ~i f. 1) Acţiunea de a desface sau

a se deplasa; a se deşănţa; a se corupe; a se vicia; a

de a se desface; despărţire; descompunere. 2) jur.

degenera.

Suprimare retroactivă (a efectelor unui act juridic);

A DESHIDRATÁ deshidratéz tranz. A face să se

anulare. ~ea unui contract. ~ea unei căsătorii. 3)

deshidrateze; a deseca.

comerţ Transmitere (a unei mărfi) în proprietatea

A SE DESHIDRATÁ se deshidrateáză intranz. A

unui achizitor în schimbul unei sume de bani;

pierde (parţial sau total) apa din componenţă.

vânzare; realizare.

A

A DESFĂTÁ desfắt tranz. A face să fie cuprins de

oseminte) A scoate din humă; a dezmormânta; a

uimire şi admiraţie; a fermeca; a vrăji; a fascina; a

dezgropa; a exhuma.

încânta. Lectura cărţilor desfată spiritul.

A DESIGILÁ desigiléz tranz. (încăperi, obiecte

A SE DESFĂTÁ mă desfắt intranz. 1) A fi cuprins

sigilate) A deschide, scoţând sigiliul aplicat la

de uimire şi admiraţie; a se bucura; a se delecta. 2)

închidere; a despecetlui.

A consuma timpul în distracţii; a se deda

DESINÉNŢ//Ă ~e f. lingv. Element morfologic

petrecerilor lumeşti; a petrece; a se veseli; a se

variabil, care se adaugă la tema cuvintelor flexibile

distra; a se delecta.

pentru a exprima anumite categorii gramaticale

A DESFĂTUÍ desfătuiésc tranz. (persoane) A

(forme de declinare sau de conjugare); terminaţie.

sfătui să renunţe (la o intenţie); a disuada.

A SE DESOLIDARIZÁ mă desolidarizéz intranz.

A DESFERECÁ desférec tranz. A face să se

A înceta de a mai fi solidar; a rupe relaţiile de

desferece.

solidaritate. Mă desolidarizez de afirmaţiile tale.

A SE DESFERECÁ mă desférec intranz. 1)

A DESPĂDURÍ despădurésc tranz. 1) (locuri) A

(despre roţi, car) A pierde şinele de fier. 2) (despre

lipsi de pădure prin tăierea neraţională a acesteia. 2)

persoane) A se elibera din fiare, din cătuşe sau din

(terenuri, suprafeţe) A face bun pentru agricultură

lanţuri; a se descătuşa. 3) (despre pietre de moară)

sau construcţii prin tăierea arborilor şi arbuştilor; a

A-şi toci zimţii de fier, care zdrobesc boabele.

defrişa.

A DESFÍDE desfíd tranz. 1) (persoane) A provoca

A DESPERÁ despér 1. intranz. A-şi pierde

la o acţiune sortită eşecului. 2) (persoane) A declara

speranţa; a ajunge în stare de deznădejde; a

ca fiind incapabil de o activitate concretă. 3)

deznădăjdui. Nu despera din această cauză. 2.

(persoane, acţiuni periculoase, lucruri etc.) A

tranz. (persoane) A face să-şi piardă speranţa; a

înfrunta cu dispreţ; a sfida.

aduce în stare de deznădejde; a deznădăjdui.

A DESFIINŢÁ desfiinţéz tranz. 1) A face să-şi

Rezultatele obţinute la examene l-au desperat.

înceteze existenţa; a lichida; a nimici; a suprima. 2)

A DESPERSONALIZÁ despersonalizéz tranz. v.

(legi, contracte, decrete, convenţii) A declara nul

A DEPERSONALIZA.

printr-o dispoziţie oficială; a abroga; a aboli; a

A SE DESPERSONALIZÁ mă despersonalizéz

anula; a infirma; a contramanda; a revoca.

intranz. v. A SE DEPERSONALIZA.

A SE DESFRÂNÁ mă desfrânéz intranz. (despre

DÉSPO//T ~ţi m. şi adjectival 1) Suveran care

DESHUMÁ

deshuméz

tranz.

(cadavre,

157

guvernează în mod absolut şi arbitrar; tiran;

(părţi ale corpului) A trage înapoi; a retrage; a

dictator. Un rege despot. 2) fig. Persoană care

strânge. Destindeţi picioarele!

exercită o autoritate tiranică. Un copil ~.

A SE DESTÍNDE mă destínd intranz. 1) A deveni

A DESPUIÁ despói tranz. 1) A face să se despoaie.

mai puţin încordat; a se relaxa. 2) (despre nervi sau

2) (persoane) A lipsi (complet) de avere; a prăda; a

stări de spirit) A reveni la starea normală; a pierde

jecmăni; a jefui; a jupui. 3) (animale) A curăţa de

tensiunea, la care a fost expus. 3) (despre fiinţe,

piele; a beli; a jupui; a jumuli. 4) rar (arbori, plante

corpul lor sau părţi ale corpului) A se întinde în

etc.) A curaţa de coajă; a coji; a jupui. 5) (materiale

toată lungimea în scopuri de relaxare; a se deşira.

dintr-un text, dintr-un dosar sau dintr-o lucrare,

A DESTITUÍ

publicaţie etc.) A extrage în vederea studierii sau

exerciţiul funcţiei) A înlătura (dintr-un post) ca fiind

întocmirii unui studiu ştiinţific; a excerpta. ♦ ~

necorespunzător; a da afară (din post); a elibera; a

scrutinul, a extrage din urnă buletinele de vot

concedia; a scoate; a răsturna; a zbura. ~ din postul

pentru a stabili rezultatele unei alegeri.

de preşedinte.

A SE DESPUIÁ mă despói intranz. 1) (despre

A SE DESTRĂBĂLÁ mă destrăbăléz intranz. A

persoane) A se dezbrăca în pielea goală; a-şi scoate

deveni destrăbălat; a ajunge în stare de declin

toate hainele. 2) (despre arbori) A rămâne fără

moral; a se desfrâna; a se deprava; a se perverti; a

verdeaţă; a se desfrunzi.

degenera; a degrada; a se deşănţa; a se corupe.

DESTÍN ~e n. 1) Putere supranaturală care,

A DESTROIENÍ destroienésc tranz. (drumuri,

conform unor credinţe, ar determina în mod

locuri, spaţii etc.) A curăţa de troiene; a deszăpezi.

irevocabil cursul evenimentelor; fatalitate; soartă;

DESUÉ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. Care nu mai

ursită. 2) Ansamblu de evenimente consecutive,

corespunde timpului actual; dintr-o epocă veche;

întâmplătoare, care nu depind de voinţa unui om şi

demodat; învechit; perimat. O gravură ~tă.

compun viaţa lui; soartă. Destinul i-a fost crud. A

DESUETÚDINE f.: ♦ A cădea în ~e, a ieşi din uz;

avut un destin fericit.

a fi părăsit; a se învechi. Legea a căzut în ~e.

A DESTINÁ destinéz tranz. 1) A stabili dinainte

A DESULFITÁ desulfitéz tranz. (vin) A curăţa de

prin destin. 2) A stabili din timp pentru un anumit

bioxid de sulf.

scop. 3) A prepara din timp şi temeinic. 4) (viaţă,

A DESZĂPEZÍ deszăpezésc tranz. (drumuri,

tinereţe etc.) A oferi în întregime; a dedica; a

locuri, spaţii etc.) A curăţa de zăpadă; a destroieni.

consacra. ~ viaţa luptei pentru pace. 5) v. A

A SE DEŞĂNŢÁ mă deşănţéz intranz. (despre

PREDESTINA.

persoane) A deveni deşănţat; a ajunge în stare de

DESTINÁŢI//E ~i f. 1) Întrebuinţare hotărâtă

declin moral; a se destrăbăla; a se desfrâna; a se

dinainte (a unui lucru sau a unei persoane). Banii

dezmăţa; a se strica; a decădea; a se deprava; a

aceştia au o destinaţie specială. 2) Loc către care

degrada; a se corupe; a se perverti; a se delăsa; a

se îndreaptă cineva sau unde se trimite ceva. A

degenera.

ajunge cu bine la ~e. A decolat avionul cu ~a

A DEŞELÁ I deşél tranz. v. A DEŞEUA.

Roma.

A DEŞELÁ II deşél tranz. (persoane sau animale

A DESTÍNDE destínd tranz. 1) A face să se

de tracţiune) A face să se desele; a speti.

destindă. Periodic, trebuie să-ţi destinzi ochii. 2)

A SE DEŞELÁ mă deşél intranz. (despre persoane

destítui

tranz.

(persoane

în

158

sau animale de tracţiune) A-şi vătăma şalele din

destinde. 5) (despre privelişti) A se întinde în faţa

cauza unor eforturi excesive; a se îmbolnăvi de

privitorului; a se deschide privirii; a se deşterne.

speteală; a se speti.

A DEŞTEPTÁ deştépt tranz. A face să se deştepte.

DEŞÉRT I ~uri n. 1) biogeogr. Regiune cu condiţii

A SE DEŞTEPTÁ mă deştépt intranz. 1) A trece

improprii pentru viaţă, cu ariditate pronunţată (sau

de la starea de somn la cea de veghe; a se trezi; a se

cu îngheţuri veşnice), lipsită de populaţie (sau cu

scula. 2) A reveni (dintr-o stare de letargie, de

populaţie

speciale);

visare sau de amorţeală) la starea de sesizare

pustiu. Beduinii locuiesc în deşertul Sahara. 2)

conştientă a vieţii; a se trezi. 3) (despre natură) A

prin ext. fig. Spaţiu gol, ; pustietate; pustiu.

începe un nou ciclu de vegetaţie; a reveni la viaţă; a

DEŞ//ÉRT II ~ártă (~érţi, ~érte) adj. 1) (despre

se trezi. Primăvara natura se trezeşte la viaţă, 4)

recipiente, spaţii) Care nu conţine nimic în interior;

(despre sentimente, idei, dorinţe etc a.) A începe să

gol; vid. A avea paharul ~. 2) (despre terenuri,

capete contururi precise; a prinde consistenţă; a se

ţări, regiuni) Care este lipsit de vietăţi şi de

înfiripa; a înmuguri; a încolţi. 5) (despre persoane)

vegetaţie; pustiu. 3) fig. (despre vorbe, afirmaţii,

A deveni conştient; a ajunge să înţeleagă realitatea.

promisiuni etc.) Care este lipsit de temei ;

6) A deveni mai inteligent.

amăgitor ; înşelător. 4) fig. (despre speranţe, iluzii,

A DEŞTÉRNE deştérn tranz. (aşternuturi, feţe de

planuri)

masă, cuverturi, covoare etc.) A strânge de pe o

foarte

Care

rară,

este

cu

lipsit

adaptări

de

siguranţă,

de

statornicie ; trecător ; zadarnic ; pierdut ; van.

suprafaţă (pat, masă, podea etc.) unde era aşternut,

A DEŞERTÁ deşért tranz. 1) (recipiente) A lăsa

întins.

deşert, lipsind de conţinut; a goli; a zvânta. 2) fam.,

A SE DEŞTÉRNE se deştérne intranz. 1) (despre

depr. (pahare cu băuturi) A bea până la fund.

aşternuturi, cuverturi, covoare etc.) A se aduna pe o

A SE DEŞERTÁ se deşártă (despre localităţi) A

suprafaţă unde era aşternut, întins; a se îngrămădi.

deveni deşert; a rămâne pustiu.

2) fig. (despre privelişti) A se întinde în faţa

DEŞÉU ~ri n. mai ales la pl. Parte a unei materii

privitorului; a se deşira.

prime sau a unui material, care a fost respinsă ca

A DEŞURUBÁ deşurubéz tranz. 1) (şuruburi) A

fiind inutilizabilă sau inconsumabilă.

scoate prin învârtire din locul de înşurubare. 2)

A DEŞEUÁ deşeuéz tranz. (animale de călărie) A

(obiecte înşurubate) A desprinde din şuruburi.

elibera de şa.

DETALIÁ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. Care scoate în

A DEŞIRÁ deşír tranz. A face să se deşire.

evidenţă cele mai mici detalii; în detalii; cu de-

A SE DEŞIRÁ mă deşír intranz. 1) (despre

amănuntul; amănunţit. Am prezentat o descriere

obiecte înşirate pe aţă, mai ales despre mărgele) A

~tă a evenimentului la care am asistat.

ieşi de pe aţă (împrăştiindu-se). Perlele s-au

DETÁLI//U ~i n. 1) Element (neesenţial) dintr-un

deşirat. 2) (despre ghemuri sau aţa înfăşurată pe

ansamblu; parte (secundară) a unui lucru; amănunt.

un ghem) A se desface într-un fir lung şi incontinuu;

♦ În ~, amănunţit; detaliat. 2) comerţ : ♦ (A vinde

a se desfăşura. 3) (despre obiecte împletite) A se

sau a cumpăra) în ~u, (a vinde sau a cumpăra) în

desface, îndepărtându-se fir de la fir; a se răsfira. 4)

cantităţi mici; cu bucata; cu amănuntul.

(despre persoane sau corpul acestora) A se întinde

A DETALIÁ detaliéz tranz. A prezenta în detalii; a

în toată lungimea (în scopuri de relaxare); a se

expune în mod amănunţit. 159

A DETAŞÁ detaşéz tranz. 1) A face să se detaşeze.

preciza în calitate de determinant; a explica. 6) A

2) (militari sau unităţi militare) A trimite cu o

face să se determine; a decide.

misiune specială.

A SE DETERMINÁ mă determín intranz. A lua o

A SE DETAŞÁ mă detaşéz intranz. 1) (despre

decizie; a se decide; a se hotărî.

sportivi) A se desprinde de concurenţii unei

A DETESTÁ detést tranz. (persoane, lucruri) A

competiţii, întrecându-i cu mult. 2) A ieşi în

trata cu aversiune.

evidenţă; a se evidenţia. 3) (despre slujbaşi) A se

A SE DETESTÁ mă detést intranz. (despre

transfera temporar.

persoane) A se dispreţui profund (unul cu altul).

DETAŞAMÉNT ~e n. Grup (mic) de oameni,

A DETONÁ detonéz 1. tranz. (bombe, proiectile

reuniţi pentru a îndeplini o misiune specială.

etc.) A face să producă detonaţie; a exploda. 2.

A DETECTÁ detectéz tranz. (obiecte, fenomene

intranz. A produce detonaţie; a exploda. Bomba a

ascunse) A identifica ca fiind existent în realitate; a

detonat.

descoperi.

A SE DETRACÁ intranz. (se foloseşte numai la

DETECTÍV ~i m. jur. (în unele state) Agent secret,

timpurile compuse) 1) (despre oameni) A pierde

aflat în serviciul poliţiei sau al unor persoane

facultatea de a judeca normal; a-şi ieşi din minţi; a

particulare, având misiunea de a efectua o anchetă

se sminti; a se scrânti; a înnebuni; a se trăsni; a se

sau anumite investigaţii. Am angajat un detectiv

ţicni. 2) (despre sisteme tehnice) A ieşi din

care să-l urmărească.

funcţiune (ca urmare a exploatării îndelungate sau a

A DETERIORÁ deterioréz tranz. A face să se

unui accident); a se deteriora.

deterioreze.

A DETRACTÁ detractéz tranz. (persoane) A trata

A SE DETERIORÁ se deterioreáză intranz. 1)

cu vorbe de ocară; a vorbi de rău; a huli; a ponegri;

(despre sisteme tehnice) A ieşi din funcţiune (ca

a ponosi; a denigra.

urmare a exploatării îndelungate sau a unui

DETRIMÉNT n.: ♦ În ~ul cuiva (sau a ceva), în

accident); a se defecta; a se detraca; a se delabra. 2)

paguba cuiva (sau a ceva); în dauna...; în

fig. A-şi pierde calităţile; a a junge în stare rea; a se

dezavantajul... Navigarea îndelungată în internet

strica. Sănătatea mi s-a deteriorat.

este în detrimentul sănătăţii.

DETERIORÁ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. Care a fost

A DETRONÁ detronéz tranz. 1) A deposeda de

supus deteriorării; ajuns într-o stare rea sub acţiunea

tron; a lipsi de suveranitate. 2) A înlătura dintr-o

unor factori nocivi (defavorabili); uzat; stricat.

funcţie sau dintr-o demnitate.

A DETERMINÁ determín tranz. 1) A face să se

A DETUNÁ detún 1. intranz. 1) A se produce un

producă în mod necesar; a provoca; a pricinui; a

zgomot puternic (în urma unei descărcări electrice

genera; a cauza; a condiţiona; a produce. 2) (timp,

în atmosferă): a trăsni. 2) A bubui puternic; a se

dată, termene, valoare, mărime, clauze ale unui

auzi sunând tare şi prelung; a răsuna. 3) fig., fam.

tratat etc.) A fixa printr-o înţelegere prealabilă; a

(despre persoane) A-şi descărca mânia în mod

stabili; a hotărî; a decide. 3) (corpuri, plante etc.) A

zgomotos; a trăsni. 4) (despre arme de foc) A se

delimita cu precizie pe baza trăsăturilor specifice; a

descărca cu zgomot; a bubui; a trăsni. 2. tranz. 1)

identifica. 4) A stabili cu exactitate; a preciza; a

(fiinţe, lucruri) A lovi trăsnetul; a trăsni; a fulgera.

defini; a delimita. 5) gram. (cuvinte, propoziţii) A

2) fig., fam. (persoane) A nimici prin cuvinte. 4) A 160

face să răsune. A

DETURNÁ

A DEVIÁ deviéz intranz. 1) A se abate de la deturnéz

tranz.

1)

(bunuri

direcţia dată, sub influenţa vânturilor sau a

materiale, fonduri băneşti etc.) A folosi în mod

curenţilor; a deriva. Mingea lansată a deviat. 2)

ilegal în alte scopuri decât cele prevăzute de stat. 2)

fig. (despre persoane) A se abate de la calea bună,

(sume de bani sau alte bunuri materiale) A sustrage

comiţând fapte reprobabile. 3) fig. A se abate de la

din avutul statului; a delapida; a defrauda. 3)

subiectul discuţiei.

(avioane, aparate de zbor) A face să-şi schimbe

DEVÍZ//Ă ~e f. Formulă care exprimă concis

direcţia de zbor. 4) (avioane) A fura în scopuri de

crezul, linia de conduită şi de activitate a cuiva.

şantaj sau ca act de piraterie aeriană.

A DEVORÁ devoréz tranz. 1) (despre animale) A

A DEŢÍNE deţín tranz. 1) (bunuri materiale, acte

mânca sfâşiind cu dinţii. 2) fig., iron. (despre

de identitate etc.) A avea în posesie (sau în

persoane) A mânca repede şi cu lăcomie (înghiţind

păstrare); a stăpâni; a poseda. A deţine un

fără a mesteca); a înfuleca. 3) (despre flăcări) A

paşaport biometric. 2) (secrete, premii, recorduri,

arde până la temelie; a mistui. 4) fig. (despre

putere etc.) A avea în stăpânire (în mod legitim sau

persoane) A citi repede şi cu aviditate. ♦ ~ (sau a

ca urmare a unui efort). 3) (persoane) A ţine în

sorbi) cu privirea (sau cu ochii) pe cineva, a se

captivitate.

uita cu multă dragoste la cineva.

DEŢINÚ//T ~ţi m. Persoană care este menţinută în

A SE DEVOTÁ mă devotéz intranz. (despre

detenţiune; om aflat în stare de arest; arestat; captiv;

persoane) A se pune la dispoziţie în întregime; a se

întemniţat. ~ politic.

dedica; a se deda; a se consacra. S-a devotat

A DEVALORIZÁ devalorizéz tranz. A face să se

familiei şi copiilor.

devalorizeze.

DEVOTAMÉNT n. Ataşament sincer şi total faţă

A SE DEVALORIZÁ mă devalorizéz intranz. A-

de o persoană sau faţă de o cauză anumită.

şi reduce valoarea.

DEXTERITÁTE f. Însuşirea de a face ceva cu

A DEVANSÁ devanséz tranz. 1) A lăsa în urmă; a

multă uşurinţă; îndemânare (mai ales manuală),

întrece; a depăşi. 2) A face să se devanseze. A

iscusinţă, dibăcie; abilitate.

devansa un eveniment.

A DEZABONÁ dezabonéz tranz. (persoane) A

A SE DEVANSÁ se devanseáză intranz. A se

lipsi de un abonament.

produce înainte de timpul prevăzut sau cel normal.

A

A DEVASTÁ devastéz tranz. 1) (teritorii străine,

(instrumente muzicale) A face să se dezacordeze; a

localităţi, case etc.) A transforma în ruine; a pustii;

lipsi de acordaj. 2. intranz. A fi în dezacord; a

a ruina. Tornada a devastat localităţi întregi. 2)

discorda, a distona.

(persoane, ţinuturi etc.) A lipsi cu forţa de avere; a

A SE DEZACORDÁ se dezacórdă intranz.

prăda; a jefui.

(despre instrumente muzicale cu coarde) A pierde

A DEVELOPÁ developéz tranz. 1) (pelicule,

acordajul; a se discorda. Pianul s-a dezacordat.

plăci, hârtii fotografice, filme) A trata cu un reactiv

A DEZACTIVÁ dezactivéz tranz. 1) (spaţii

chimic special pentru a obţine imaginea; a releva. 2)

etanşe, obiecte etc.) A curăţa de substanţe

(scrisori cifrate) A trata cu cerneală simpatică

radioactive; a decontamina. 2) (particule de

pentru a putea citi.

substanţe) A face inactiv.

DEZACORDÁ

dezacordéz

1.

tranz.

161

A DEZAERÁ dezaeréz tranz. (conducte, cazane

A SE DEZASAMBLÁ se dezasambleáză intranz.

de abur, rezervoare, seringi etc.) A lipsi de aer prin

(asamblaje) A se separa în părţile asamblate; a se

evacuarea acestuia.

desface în părţile constitutive; a se dezagrega; a se

A DEZAGLOMERÁ dezaglomeréz tranz. A lipsi

descompune; a se disocia.

de aglomeraţie; a face mai puţin aglomerat; a

A DEZASFALTÁ dezasfaltéz tranz. (suprafeţe

descongestiona.

asfaltate) A curăţa de asfalt.

DEZAGREÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. Care displace; în

DEZÁSTR//U ~e n. 1) Eveniment funest, cu

stare să producă un sentiment de neplăcere;

consecinţe dăunătoare. 2) Nenorocire mare şi grea

neplăcut; supărător. Privelişte ~ă.

(produsă de dezlănţuirea violentă a unor forţe), care

A DEZAGREGÁ dezagrég tranz. A face să se

se abate asupra cuiva; calamitate; catastrofă;

dezagrege.

cataclism.

A SE DEZAGREGÁ se dezagrégă intranz. 1)

DEZAVANTÁJ ~e n. 1) Situaţie de inferioritate

(despre corpuri) A se separa în părţi agregate; a se

(faţă de cineva sau ceva). A fi în ~ faţă de cineva.

desface în părţile componente; a se descompune; a

2) Împrejurare care cauzează o situaţie nefavorabilă

se disocia; a se dezmembra. 2) (despre nuclee

(pentru cineva sau ceva); inconvenient. Am avut

atomice) A se transforma spontan în alte nuclee

~ul de a fi primul în listă.

atomice; a se dezintegra. 3) (despre comunităţi) A-

A

şi pierde coeziunea internă; a se dezmembra; a se

(persoane) A pune în dezavantaj; a lipsi de un

dezarticula; a se descompune. 4) (despre roci) A se

avantaj; a frustra. Condiţiile concursului mă

distruge sub acţiunea factorilor externi (ploaie, vânt

dezavantajează.

etc.).

A DEZAVUÁ dezavuéz tranz. 1) (acţiuni, vorbe) A

A DEZAMĂGÍ dezamăgésc tranz. A face să se

declara ca fiind neplauzibil; a condamna; a

dezamăgească; a deziluziona; a decepţiona.

combate; a dezaproba. 2) A refuza să recunoască

A SE DEZAMAGÍ mă dezamăgésc intranz. A

pentru sine.

cădea în deziluzie; a ajunge în stare de deziluzie; a

A DEZAXÁ dezaxéz tranz. A face să se dezaxeze.

se deziluziona; a se decepţiona.

A SE DEZAXÁ mă dezaxéz intranz. 1) (despre

A DEZAPROBÁ dezaprób tranz. (acţiuni, fapte,

obiecte fixate) A-şi schimba poziţia prin deplasarea

afirmaţii) A considera ca fiind defavorabil sau

axei. 2) fig. (despre persoane) A pierde echilibrul

reprobabil.

moral sau mintal; a se dezechilibra.

A SE DEZARTICULÁ se dezarticuleáză intranz.

A SE DEZBĂIERÁ dezbăieréz tranz. A desprinde

1) (despre mâini, picioare, degete) A ieşi din

din băieri.

articulaţie; a se disloca; a se luxa; a se scrânti. 2)

A SE DEZBĂRÁ mă dezbár intranz. 1) A reuşi să

fig. (despre colectivităţi) A pierde coeziunea

se izbăvească (de ceva sau de cineva), renunţând; a

internă; a se dezagrega; a se dezmembra; a se

scăpa; a se dezobişnui; a se dezvăţa. S-a dezbărat

descompune.

de unele obiceiuri proaste. 2) A obţine să se

A DEZASAMBLÁ dezasambléz tranz. (despre

elibereze; a se descotorosi.

obiecte,

A DEZBOBINÁ dezbobinéz tranz. (fire, sârmă) A

lucruri

asamblate)

dezasambleze; a dezagrega.

A

face

să

se

DEZAVANTAJÁ

dezavantajéz

tranz.

desfăşura de pe o bobină. 162

A DEZECHILIBRÁ dezechilibréz tranz. A face

decepţiona.

să se dezechilibreze.

A SE DEZILUZIONÁ mă deziluzionéz intranz.

A

SE

DEZECHILIBRÁ

mă

dezechilibréz

(despre persoane) A cădea în deziluzie; a ajunge în

intranz. 1) (despre obiecte) A pierde echilibrul; a

stare de deziluzie; a se dezamăgi: a se decepţiona.

ieşi din echilibru. 2) (despre persoane) A pierde

DEZINÉNŢ//Ă ~e f. v. DESINENŢĂ.

echilibrul moral sau fizic; a se dezaxa. 3) econ., fin.

A DEZINFECTÁ dezinfectéz tranz. (spaţii,

(despre buget) A ajunge la dezechilibru între

suprafeţe, lucruri, produse etc.) A trata cu un

venituri şi cheltuieli.

dezinfectant.

DEZECHILÍBRU n. 1) Lipsa de echilibru;

A DEZINFORMÁ dezinforméz tranz. (persoane)

instabilitate. Dezechilibru total. 2) Stare psihică

A induce în eroare cu o dezinformaţie.

caracterizată prin lipsă de judecată clară; tulburare

A DEZINTEGRÁ dezintegréz tranz. A face să se

mintală. Dezechilibru psihoemoţional.

dezintegreze; a dezagrega.

A DEZECHIPÁ dezechipéz tranz. milit. (trupe,

A SE DEZINTEGRÁ se dezintegreáză intranz.

militari, vase de război) A lipsi de echipament.

(despre nuclee atomice) A se transforma spontan în

A DEZERTÁ dezertéz intranz. 1) (despre militari)

alte nuclee atomice; a se dezagrega.

A părăsi serviciul militar fără permisiune. 2) A trece

A SE DEZINTERESÁ mă dezintereséz intranz. A

de partea inamicului. 3) A trece de partea

manifesta dezinteres; a avea lipsă de interes; a

adversarului politic, ideologic sau de clasă. 4) fig. A

pierde interesul.

abandona în mod nejustificat locul sau obligaţiile.

DEZINTERESÁ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. şi adverbial

A DEZGROPÁ dezgróp tranz. 1) (obiecte

Care nu urmăreşte nici un interes personal; străin de

îngropate) A scoate din groapă (prin săpături); a

orice scop utilitar. Un gest ~.

aduce la suprafaţă. ~ via. 2) (cadavre, oseminte) A

A DEZINTOXICÁ dezintoxíc tranz. A face să se

scoate din mormânt; a dezmormânta; a deshuma; a

dezintoxice.

exhuma. 3) fig. A readuce în memoriesau în

A SE DEZINTOXICÁ mă dezintoxíc intranz. A

actualitate; a scoate din uitare; a dezmormânta; a

se vindeca de o intoxicaţie.

deshuma; a exhuma.

DEZINVÓL//T

A DEZGUSTÁ dezgúst tranz. A face să se

persoane şi manifestările lor) Care manifestă exces

dezguste.

de libertate şi un pic de insolenţă; degajat;

A SE DEZGUSTÁ mă dezgúst intranz. 1) A

nonşalant.

pierde gustul. 2) (despre persoane) A fi cuprins de

DEZINVOLTÚRĂ f. 1) Comportare dezinvoltă. 2)

dezgust; a avea dezgust.

Caracter dezinvolt.

DEZIDERÁT ~e n. 1) Lucru râvnit, sperat;

A SE DEZMĂŢÁ mă dezmăţ intranz. (despre

dorinţă; vrere. 2) Cerinţă exprimată în mod oficial;

persoane, societăţi etc.) A se deda dezmăţului; a

doleanţă.

ajunge în stare de declin moral; a degrada; a

DEZILÚZI//E ~i f. Pierdere a iluziilor; înşelare a

decădea; a se desfrâna; a se destrăbăla; a se deşănţa;

speranţelor; dezamăgire; decepţie.

a se strica; a se deprava; a se perverti; a se declasa;

A DEZILUZIONÁ deziluzionéz tranz. (persoane)

a se corupe; a se vicia; a degenera.

A face să se deziluzioneze; a dezamăgi; a

A DEZMORMÂNTÁ dezmormântéz tranz. 1)

~tă

(~ţi,

~te)

adj.

(despre

163

(cadavre, oseminte) A scoate din mormânt; a

acţiona sau de a cugeta; a se zăpăci.

dezgropa; a deshuma; a exhuma. 2) fig., fam. A

A DEZOXIDÁ dezoxidéz tranz. chim. (substanţe,

readuce în memorie; a scoate din uitare; a dezgropa;

corpuri) A lipsi de oxigen; a trata cu un dezoxidant.

a deshuma; a exhuma. ~ o teorie veche.

A DEZUMANIZÁ dezumanizéz tranz. A face să

A DEZNAŢIONALIZÁ deznaţionalizéz tranz. 1)

se dezumanizeze.

A face să se deznaţionalizeze. 2) (întreprinderi,

A SE DEZUMANIZÁ mă dezumanizéz intranz. A

instituţii naţionalizate) A înapoia vechilor stăpâni.

pierde caracteristicile umane.

A SE DEZNAŢIONALIZÁ mă deznaţionalizéz

A DEZVINOVĂŢÍ

intranz. A pierde particularităţile naţionale (ca

(persoane) A face să se dezvinovăţească; a

urmare a unei politici şovine).

disculpa; a dezvinui; a justifica. 2) (acuzaţi) A

A DEZNADĂJDUÍ deznădăjduiésc 1. intranz. A

scoate din culpă; a recunoaşte ca fiind nevinovat; a

ajunge în stare de deznădejde; a-şi pierde speranţa;

disculpa.

a dispera. 2. tranz. A aduce în stare de deznădejde;

A SE DEZVINOVĂŢÍ mă dezvinovăţésc intranz.

a face să-şi piardă speranţa; a despera.

(despre persoane) A-şi demonstra nevinovăţia; a se

A DEZODORIZÁ dezodorizéz tranz. (obiecte,

disculpa; a se dezvinui; a se justifica.

spaţii închise) A trata cu un dezodorant.

A DEZVINUÍ dezvinuiésc tranz. (persoane) A

A DEZOLÁ dezoléz tranz. (persoane) 1) A mâhni

face să se dezvinuiască; a dezvinovăţi; a disculpa; a

profund.

justifica.

2)

A

supune

unei

depresiuni

dezvinovăţésc

tranz.

1)

psihoemoţionale; a deprima.

A SE DEZVINUÍ mă dezvinuiésc intranz. (despre

DEZOL//ÁRE ~ări f. Stare sufletească apăsătoare;

persoane) A-şi demonstra nevinovăţia; a se

mâhnire profundă; tristeţe adâncă; depresiune;

dezvinovăţi; a se disculpa; a se justifica.

deprimare.

A DEZVIRGINÁ dezvirginéz tranz. (fecioare) A

DEZOLÁ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. Care este stăpânit

face să-şi piardă virginitatea; a deflora.

de dezolare; foarte trist; mâhnit. Sunt ~.

DIABÓLIC ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de diavol;

A DEZONORÁ dezonoréz tranz. (persoane) A

propriu

face să se dezonoreze; a face de ruşine; a necinsti.

demonic. Putere ~ă. 2) Care vădeşte răutate şi

A SE DEZONORÁ mă dezonoréz intranz.

viclenie; drăcesc. Invenţie ~ă.

(despre persoane) A pierde onoarea; a se face de

DIÁC diéci m. 1) arh. ist. (în Moldova şi Muntenia

ruşine.

medievală) Slujbaş în cancelaria şi vistieria

A

DEZORGANIZÁ

dezorganizéz

tranz.

diavolului;

(ca)

de

diavol;

drăcesc;

domnească, însărcinat cu scrierea uricelor; uricar;

(persoane) A face să se dezorganizeze.

grămătic. 2) rel. Mai marele peste cântăreţii unui

A SE DEZORGANIZÁ mă dezorganizéz intranz.

cor bisericesc.

(despre persoane) A pierde buna organizare.

DIACRÍTIC adj. lingv.: ♦ Semn ~, semn grafic

A DEZORIENTÁ dezorientéz tranz. (fiinţe) A

care, fiind pus la o literă, îi conferă acesteia o

face să se dezorienteze.

anumită valoare.

A SE DEZORIENTÁ mă dezorientéz intranz. 1)

DIACRÓNIC ~ă (~i, ~e) adj. Care este în plan

A pierde simţul orientării; a se zăpăci. 2) (despre

istoric; în desfăşurare istorică; evolutiv. Abordare

persoane) fig. A pierde siguranţa în modul de a

~ă a unor fapte de limbă. 164

DIADÉMĂ//~e f. 1) Podoabă în formă de cunună,

multă iscusinţă. 2) A căuta cu multă stăruinţă. 3) A

confecţionată din metal şi împodobită cu pietre

descoperi după o căutare îndelungată; a găsi; a

scumpe, purtată pe cap de suverani sau de unele

dibui.

feţe bisericeşti. 2) Obiect de podoabă în formă de

A DIBUÍ dibuiésc pop. 1. intranz. 1) A merge

cunună, purtat de femei pe cap sau pe frunte (la

şovăielnic, căutând un drum. A dibui prin

anumite ocazii).

întuneric. 2) prin ext. A căuta cu stăruinţă. 2. tranz.

DIAFÁN ~ă (~i, ~e) adj. 1) (despre materiale sau

1) A căuta pipăind prin întuneric; a bâjbâi. 2)

corpuri) Care lasă să pătrundă prin sine razele de

(lucruri) A descoperi după o căutare îndelungată; a

lumină, fără a permite să se distingă clar forma

găsi; a dibăci. 3) (persoane care se ascund) A

obiectelor; translucid. Pânză ~ă. 2) fig. Care este

descoperi unde se află.

foarte subţire şi delicat. Piele ~ă. Mâini ~e.

A DICHISÍ dichisésc tranz. pop. 1) A face să se

A DIAFANIZÁ diafanizéz tranz. A face să se

dichisească. 2) (lucruri) A prevedea cu toate

diafanizeze.

dichisurile.

A SE DIAFANIZÁ mă diafanizéz intranz. A

A SE DICHISÍ mă dichisésc intranz. pop. 1) A se

deveni diafan.

îmbrăca cu dichis; a se găti frumos şi curat. 2) A se

DIAGNÓSTIC ~e n. med. Identificare a unei boli

găti prea mult, manifestând o grijă exagerată faţă de

după simptoame sau după rezultatele examenului de

aspectul exterior; a se ferchezui; a se spilcui; a se

laborator; diagnoză.

sclivisi.

A DIAGNOSTICÁ diagnostichéz tranz. (boli) A

A DICTÁ dictéz tranz. 1) (fraze, texte) A pronunţa

recunoaşte punând diagnosticul.

rar şi desluşit (pentru a fi scris). 2) A impune printr-

DIAGRÁM//Ă ~e f. 1) Reprezentare geometrică

un dictat; a obliga în mod forţat. 3) fig. A îndemna

sumară a părţilor unui ansamblu şi a dispoziţiei lor

la o acţiune. Fă cum îţi dictează conştiinţa.

unele în raport cu altele. 2) Reprezentare grafică a

DIDÁCTIC ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de

desfăşurării şi variaţiilor unui fenomen.

învăţământ; propriu învăţământului. Activitate ~ă.

A DIALOGÁ dialoghéz intranz. A întreţine un

2) Care este menit să instruiască; destinat instruirii.

dialog.

Metode ~e.

DIAMÁNT ~e n. 1) Piatră scumpă, transparentă,

DIERÉZ//Ă ~e f. lingv., fonet. Disociere a unui

foarte strălucitoare şt foarte dură 2) Instrument de

diftong în elementele sale componente în timpul

tăiat sticlă, având la un capăt o lamă de diamant.

pronunţiei.

DIÁT//Ă ~e f. arh. Document în care o persoană îşi

A DIEZÁ diezéz tranz. 1) (sunete muzicale) A urca

fixează dispoziţiile (în special cu privire la avere),

cu un diez. 2) (note muzicale) A marca cu un diez.

care urmează să fie îndeplinite după moartea

DIÉT//Ă ~e f. Regim alimentar special, recomandat

acesteia; testament.

de medici în scopuri terapeutice sau pentru scăderea

DIBÁC//I ~e (~i, ~e) adj. (despre persoane şi

greutăţii corpului.

manifestările lor) Care vădeşte pricepere şi

A DIFERENŢIÁ diferenţiéz tranz. 1) (fiinţe,

îndemânare; îndemânatic; abil; iscusit. A avea

lucruri) A delimita stabilind diferenţa. 2) mat.

mâini ~e.

(funcţii) A stabili prin calcul diferenţial.

A DIBĂCÍ dibăcésc tranz. 1) (lucruri) A potrivi cu

A SE DIFERENŢIÁ mă diferenţiéz intranz. 165

(despre persoane) A se impune prin trăsături

A DIFUZÁ difuzéz tranz. 1) A face să se difuzeze;

distincte; a se manifesta în mod deosebit; a se

a propaga; a răspândi; a transmite. 2) (idei, ştiri

remarca; a se reliefa; a se evidenţia; a se distinge; a

etc.) A aduce la cunoştinţa publicului larg; a

diferi; a se deosebi; a excela.

transmite; a propaga; a răspândi. 3) (cărţi,

A DIFERÍ diféră intranz. A se impune prin

publicaţii etc.) A pune în vânzare; a vinde.

trăsături distincte; a se manifesta în mod deosebit; a

A SE DIFUZÁ se difuzeáză intranz. 1) (despre

se remarca; a se reliefa; a se evidenţia; a se distinge;

lumină, căldură, sunete, mirosuri, boli etc.) A

a se diferenţia; a se deosebi; a excela.

cuprinde spaţii tot mai mari; a se împrăştia în toate

DIFICÍL ~ă (~i, ~e) adj. 1) (în opoziţie cu facil)

părţile; a se răspândi; a se propaga. 2) (despre

Care se face cu mari eforturi; greu de realizat;

moleculele unui corp) A pătrunde în masa altui

penibil; dur; anevoios. 2) Care necesită un mare

corp.

efort intelectual şi capacităţi. Problemă ~ă. 3) Care

DIFUZ//ÓR ~oáre n. Aparat care transformă

provoacă griji şi incomodităţi. O situaţie ~ă.

energia

Poziţie ~ ă. 4) (despre persoane) Care se împacă

întrebuinţat în radiorecepţie, la televizoare sau la

greu cu alţii; greu de satisfăcut; exagerat de exigent;

instalaţiile de amplificare a sunetelor.

capricios; mofturos. Copil ~.

DIG díguri n. Construcţie (de piatră, beton sau

DIFICULT//ÁTE ~ắţi f. 1) Caracter dificil. 2) şi la

pământ), făcută de-a lungul malului unui curs de

pl. Factor care face ca ceva să fie dificil de realizat;

apă şi menită să apere malurile de năvălirea apei.

greutate. ♦ A face (sau a crea) ~ăţi, a pune piedici;

A DIGERÁ digér tranz. 1) fiziol. (produse

a se opune.

alimentare) A supune digestiei; a mistui. 2) fig.

DIFÓRM ~ă (~i, ~e) adj. (mai ales despre fiinţe şi

(lucruri plictisitoare sau supărătoare) A suporta cu

părţi ale corpului lor) Care nu are forma şi

răbdare.

proporţiile naturale; cu anomalii; deformat; pocit.

DIGÉSTI//E ~i f. fiziol. Proces fiziologic, constând

A DIFRACTÁ difractéz tranz. fiz., opt. (raze de

în transformarea alimentelor ingerate în substanţe

lumină, fascicule de radiaţie, unde acustice) A face

asimilabile.

să se difracte.

DIGRESIÚN//E ~i f. Abatere de la subiectul tratat

A SE DIFRACTÁ se difáctă intranz. fiz., opt.

(în cursul unei expuneri orale sau scrise), menită să

(despre raze de lumină, fascicule de radiaţie, unde

învioreze şi să varieze expunerea.

sonore) A suferi o difracţie.

DIHÓNI//E ~i f. pop. Neînţelegere violentă şi

A DIFTONGÁ diftonghéz tranz. fonet. (vocale) A

durabilă între persoane; dezbinare; discordie;

face să se diftongheze.

disensiune; conflict; litigiu.

A SE DIFTONGÁ se diftongheáză intranz. fonet.

DÍJM//Ă ~e f. arh. ist. (în Evul Mediu) Plată

(despre sunete vocale) A se transforma în diftong.

obligatorie, în natură, reprezentând a zecea parte

DIFÚZ ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care este răspândit în

din recoltă, pe care ţăranii o dădeau boierilor;

toate direcţiile; împrăştiat; risipit. Lumină ~ă.

zeciuială.

Durere ~ă. 2) fig. (despre persoane şi manifestările

A DIJMUÍ dijmuiésc tranz. 1) arh. ist. (ţărani) A

lor) Care vădeşte incoerenţă; confuz; echivoc;

face să plătească dijma; a zeciui. 2) (bunuri străine)

haotic; încâlcit. Scriitor ~. Stil ~.

A-şi însuşi în mod abuziv, în baza unei situaţii

electrică

în

energie

acustică,

fiind

166

privilegiate; a zeciui.

dimensiuni.

A DILATÁ dilát tranz. A face să se dilate.

DIMERLÍ//E ~i f. înv. Veche măsură pentru

A SE DILATÁ se dilátă intranz. 1) (despre

cereale; baniţă; merţă.

corpuri) A-şi mări volumul sau dimensiunile sub

A DIMINUÁ diminuéz tranz. A face să se

acţiunea căldurii. 2) (despre organe sau unele părţi

diminueze; a micşora; a reduce; a împuţina.

ale corpului) A deveni mai mare; a se mări. Mi s-au

A SE DIMINUÁ se diminueáză intranz. A deveni

dilatat venele. I s-au dilatat pupilele.

mai mic la număr, dimensiune sau intensitate; a se

DILÉM//Ă ~e f. 1) log. Judecată care conţine două

micşora; a se împuţina; a scădea; a se reduce; a

soluţii contrare sau contradictorii ale uneia şi

descreşte.

aceleiaşi probleme, dintre care trebuie aleasă una,

DIMINUTIVÁL ~ă (~i, ~e) adj. 1) (despre afixe,

deşi ambele duc la acelaşi rezultat. 2) prin ext.

particule) Care serveşte la formarea diminutivelor;

Situaţie în care se afla cineva, când trebuie sa

cu valoare diminutivă. 2) (despre cuvinte) Care este

aleagă între două posibilităţi cu perspective

derivat cu un sufix diminutiv.

(aproape) identice; încurcătură; alternativă. A fi în

DINAMÍSM n. 1) filoz. (în opoziţie cu statism)

dilemă.

Doctrină filozofică care consideră mişcarea sau

DILETÁN//T ~ţi m. Persoană care se ocupă de

devenirea drept factor primordial al existenţei. 2)

ceva (artă, ştiinţă, tehnică) numai din plăcere, fără a

Putere de acţiune şi mişcare; energie; vitalitate.

poseda cunoştinţele profesionale respective; amator.

A DINAMITÁ dinamitéz tranz. A distruge cu

DILIGÉNŢ//Ă ~e f. înv. Trăsură mare, cu multe

ajutorul dinamitei sau al altui exploziv; a arunca în

locuri, care servea în trecut ca mijloc de transport

aer cu dinamită sau cu alt exploziv.

pentru pasageri şi poştă la distanţe mari; poştalion.

A DINAMIZÁ dinamizéz tranz. A face să devină

A DILUÁ diluéz tranz. 1) (lichide, soluţii) A trata

(mai) dinamic; a activiza.

cu un diluant; a face să aibă o concentraţie mai

DINASTÍ//E ~i f. 1) Familie de suverani (regi,

mică (cu ajutorul unui diluant). 2) fig. A face să se

împăraţi)

dilueze; a slăbi; a estompa; a atenua.

consecutiv la cârma ţării. 2) Serie de suverani dintr-

A SE DILUÁ se dilueáză intranz. (despre procese,

o astfel de familie; neam domnesc. ~ia domnească

acţiuni etc.) A deveni mai puţin intens; a-şi încetini

a Muşatinilor.

ritmul; a slăbi; a se atenua; a se estompa.

A DINŢÁ dinţéz tranz. (obiecte) A prevedea cu

DILUVI//ÁN ~ánă (~éni, ~éne) adj. 1) Care ţine

crestături în formă de dinţi.

de diluviu; propriu diluviului; provenit din diluviu.

DIONISIÁC ~ă (~i, ~e) adj. Care ţine de Dionisos

Ape ~ene. 2) şi substantival (despre perioade

(zeul vinului la greci); propriu lui Dionisos; bahic.

istorice) Din timpuri străvechi; pleistocen.

Serbări ~e.

DILÚVI//U ~i n. 1) rel. Inundaţie de mari proporţii,

A DIRIGUÍ diriguiésc tranz. înv. (instituţii,

care îneacă totul; potop biblic. 2) Perioada glaciară

organizaţii, colectivităţi, activităţi) A îndruma în

din istoria omenirii; pleistocen.

calitate de diriguitor; a conduce; a dirija.

A DIMENSIONÁ dimensionéz tranz. 1) (piese,

A DIRIJÁ

aparate, maşini, construcţii) A măsura pentru a

organizaţii, colectivităţi, activităţi) A îndruma în

stabili dimensiunile. 2) (lucruri) A sorta pe

calitate de dirijor; a conduce; a dirigui. 2)

ai

cărei

dirijéz

reprezentanţi

1.

tranz.

se

1)

perindă

(instituţii,

167

(orchestre, coruri etc.) A conduce în calitate de

A DISCRIMINÁ discriminéz tranz. (în societatea

dirijor. 2. intranz. A fi dirijor; a practica ocupaţia de

bazată pe exploatarea omului de către om)

dirijor.

(persoane) A lipsi de egalitate în drepturi; a limita

DISCERNĂMẤNT n. Însuşirea de a discerne;

în drepturi (în comparaţie cu ceilalţi cetăţeni).

facultatea de a pătrunde lucrurile, apreciindu-le la

DISCRIMIN//ÁRE

justa lor valoare; bun simţ. A avea ~. A fi fără ~.

defavorabilă făcută între două sau mai multe

A

(lucruri

lucruri. A face ~ ea între esenţial şi ireleveant. 2)

confundabile) A distinge prin discernământ. 2)

Diferenţiere însoţită de restricţia drepturilor pentru

(lucruri) A aprecia la justa valoare.

o parte a populaţiei unei ţări sau pentru o

A DISCIPLINÁ disciplinéz tranz. A face să se

organizaţie; limitare în drepturi. ~ rasială. ~

disciplineze.

religioasă. ~ naţională.

A SE DISCIPLINÁ mă disciplinéz intranz. A se

A DISCUÍ discuiésc tranz. (solul) A lucra,

obişnui cu disciplina; a căpăta spirit de disciplină.

mărunţind bulgării cu ajutorul plugului cu disc.

DISCÍPOL ~i m. Persoană care adoptă (şi

A DISCULPÁ discúlp tranz. 1) (persoane) A face

continuă) învăţătura unui maestru cu renume (mai

să se disculpe; a dezvinovăţi; a dezvinui; a justifica.

ales în domeniul ştiinţelor umanistice), care î-a fost

2) (acuzaţi) A scoate din culpă; a recunoaşte ca

îndrumător; ucenic; elev.

fiind nevinovat; a dezvinovăţi; a dezvinui.

DISCÉRNE

discérn

DISCONTINUIT//ÁTE

tranz.

~ắţi

f.

1)

Lipsa

de

~ắri

f.

1)

Deosebire

A SE DISCULPÁ mă discúlp intranz. A-şi

continuitate.

demonstra nevinovăţia; a se dezvinovăţi; a se

DISCONTINÚ//U ~ă (~i, ~e) adj. Care nu este

dezvinui; a se justifica.

continuu; lipsit de continuitate; cu întreruperi;

DISCÚRS ~uri n. 1) Expunere oratorică (mai ales

intermitent.

politică), făcută în faţa unei reuniuni de persoane;

A DISCORDÁ discordéz 1. intranz. A fi în

alocuţiune, cuvântare. ~ politic. ~ funerar. ~

discordanţă; a distona; a dezacorda. 2. tranz.

inaugural. ~ final. ~ de recepţie. 2) lingv. Secvenţă

(instrumente muzicale cu coarde) A face să se

continuă de propoziţii sau fraze, structurată şi

discordeze; a dezacorda.

coerentă, scrisă sau orală, considerată ca sistem

A SE DISCORDÁ se discordeáză intranz. (despre

abstract al limbii; vorbire.

instrumente muzicale) A pierde acordajul; a se

A DISCUTÁ discút 1. intranz 1) A ţine o discuţie;

dezacorda.

a sta de vorbă; a disputa; a conversa; a convorbi. 2)

DISCORDÁNŢ//Ă ~e f. Nepotrivire între două sau

A vorbi în contradictoriu; a disputa. 2. tranz.

mai multe obiecte sau fenomene; lipsă de armonie.

(lucrări, proiecte, probleme etc.) A analiza într-un

DISCÓRDI//E ~i f. Neînţelegere violentă şi

colectiv printr-un schimb de păreri (în vederea

durabilă între persoane; disensiune; dezbinare.

luării unei hotărâri).

A DISCREDITÁ discreditéz tranz. (persoane,

A DISECÁ diséc tranz. 1) (organisme animale sau

teorii, organizaţii etc.) A face să se discrediteze; a

vegetale) A supune unei disecţii; a diviza prin tăiere

compromite.

în părţile componente (pentru a studia structura). 2)

A SE DISCREDITÁ mă discreditéz intranz. A-şi

fig. A examina minuţios (pentru a descoperi

pierde creditul, consideraţia; a se compromite.

proprietăţile ascunse). 168

DISÉCŢI//E ~i f. Deschidere sau secţionare prin

DISPARÁ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. Care nu are

mijloace chirurgicale a unui corp sau a unor părţi

legătură cu obiecte de acelaşi fel; răzleţ; izolat;

ale lui în scopul studierii lor anatomice sau pentru a

desperecheat. Lucruri, obiecte ~e.

efectua o operaţie.

A DISPĂREÁ dispár intranz. 1) A se face nevăzut;

A DISJÚNGE disjúng tranz. jur. 1) (pricini,

a înceta să mai fie în câmpul vizual; a pieri; a se

cauze, procese) A despărţi în două pentru a cerceta

eclipsa. 2) A înceta să mai existe; a se stinge. 3) A

şi judeca în mod separat. 2) (chestiuni) A separa în

se pierde fără urmă. 4) fig. (despre fiinţe) A înceta

două în mod conştient.

de a mai trăi; a se stinge din viaţă; a se sfârşi; a

A DISIMILÁ disimiléz tranz. fonet. (sunete ale

muri; a se petrece; a răposa; a sucomba.

vorbirii) A face să se disimileze.

DISPÉCER ~i m. Slujbaş sau sistem automat, care

A SE DISIMILÁ se disimileáză intranz. fonet.

urmăreşte

(despre sunetele vorbirii) A suferi o disimilaţie.

desfăşurarea unui proces (tehnic sau de producţie)

A DISIMULÁ disimuléz tranz. A prezenta într-o

sau a unei circulaţii rutiere.

formă aparentă, ascunzând adevărul; a camufla; a

A DISPENSÁ dispenséz tranz. (persoane) A face

masca.

să fie liber; a scuti; a elibera. A dispensa pe cineva

A DISLOCÁ dislóc tranz. 1) A face să se disloce.

de plata unei taxe.

2) (trupe) A muta din locul de staţionare. 3) lingv.

A SE DISPENSÁ mă dispenséz intranz. A înceta

(termeni ai unei construcţii sintactice) A separa prin

de a mai fi dornic; a se lipsi. ~ de comodităţi.

intercalarea altor elemente. 4) (nave) A repartiza în

DISPENSÁR ~e n. med. Aşezământ medico-

porturi sau în baze maritime speciale.

sanitar,

A SE DISLOCÁ mă dislóc intranz. 1) A se mişca

ambulatorie şi consultaţii.

din loc; a se strămuta; a se deplasa. 2) (despre oase

A DISPENSARIZÁ dispensarizéz tranz. med.

sau membre) A ieşi din articulaţii; a se dezarticula;

(persoane) A trata într-un dispensar.

a se luxa; a se scrânti. 3) (despre straturi geologice)

A DISPERSÁ disperséz tranz. A face să se

A-şi

disperseze.

modifica

poziţia

iniţială

sub

acţiunea

şi

unde

reglementează

se

acordă

în

asistenţă

permanenţă

medicală

mişcărilor tectonice.

A SE DISPERSÁ mă disperséz intranz. 1) A se

A DISOCIÁ disociéz tranz. 1) (corpuri, substanţe)

răspândi în diferite direcţii sau pe un spaţiu mai

A face să se disocieze. 2) (probleme, idei) A

mare; a se împrăştia; a se risipi. 2) chim. (despre

despărţi, făcând o delimitare riguroasă.

particule de substanţe). A produce o dispersie. 3)

A SE DISOCIÁ se disociáză intranz. (despre

chim. (despre substanţe) A fi în dispersie. 4) fiz.

corpuri, substanţe) A se separa în părţile asociate; a

(despre unde, radiaţie) A se descompune într-un

se desface în părţile componente; a se descompune;

spectru de frecvenţă diferită sau de radiaţii

a se dezasambla; a se dezagrega.

monocromatice. 5) poemol. (despre populaţia sau

DISONÁN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. Care produce o

instituţiile dintr-o localitate mare) A se evacua din

disonanţă. Sunet ~t.

centrele aglomerate, care pot fi atacate de inamic, în

DISONÁNŢ//Ă ~e f. 1) Lipsă de consonanţă între

regiuni mai îndepărtate. 6) (despre persoane) A se

sunete. 2) Împreunare de sunete, a căror succesiune

ocupa de activităţi foarte variate.

simultană produce o impresie dezagreabilă.

A DISPLĂCEÁ displác intranz. A înceta de a fi pe 169

plac; a nu plăcea.

aranja; a orândui; a insera; a ordona. 2. intranz. 1) A

DISPONÍBIL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care poate fi

se folosi (de ceva) după bunul plac. 2) A repurta o

folosit după bunul plac al cuiva; la dispoziţia cuiva.

victorie într-o competiţie sportivă; a învinge; a

Un loc ~. 2) (despre persoane) Care nu este ocupat

birui.

cu nimic; liber. La moment, sunt ~ă.

A SE DISPÚNE mă dispún intranz. A căpăta o

DISPONIBILIT//ÁTE

~ắţi

f.

1)

Caracter

bună dispoziţie; a deveni vesel; a se înveseli.

disponibil. 2) Situaţie a unui funcţionar care nu este

A DISPUTÁ dispút 1. tranz. (despre persoane,

angajat şi poate fi rechemat la serviciu. ♦ A pune în

colectivităţi etc.) A pune în luptă pentru a avea în

~e (pe cineva), a concedia. 3) mai ales la pl. Lucru

posesiune. ~ un premiu. 2. intranz. 1) A ţine o

de care poate dispune cineva la nevoie; rezervă.

dispută; a discuta; a conversa. 2) A vorbi în

Poţi beneficia de toate ~ile.

contradictoriu; a discuta.

DISPOZITÍV ~e n. 1) Ansamblu de piese sau de

A SE DISPUTÁ se dispútă intranz. (despre

organe legate între ele şi dispuse în aşa fel, ca să

competiţii sportive) A avea loc; a se petrece.

poată îndeplini o anumită funcţie într-un sistem

DISTÁN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. (despre persoane)

tehnic. 2) milit. Ansamblu de mijloace şi forţe

Care ţine la distanţă pe cei din jur, afişând un aer de

militare, dispuse în conformitate cu un plan în

superioritate; rezervat; necomunicativ; rece.

vederea unui anumit scop.

A DISTANŢÁ distanţéz tranz. (lucruri) A

DISPOZÍŢI//E ~i f. 1) Acţiunea de a dispune

îndepărta la o anumită distanţă.

anumite obiecte; aranjare a unor obiecte într-o

A SE DISTANŢÁ mă distanţéz intranz. 1) A se

anumită ordine; distribuire. 2) admin., legisl.

depărta tot mai mult ~ de fruntea coloanei. 2) fig.

Precept obligatoriu (conţinut într-un act normativ),

A se deosebi sub aspect calitativ (în idei sau

emis de o persoană (oficială) sau de o instanţă. ♦ La

concepţii). 3) fig. A se distinge prin valoarea fizică

~, la îndemână. A avea la ~ o oră, a dispune de o

sau intelectuală.

oră. ♦ A fi (sau a sta) la ~ia cuiva, a aştepta

DISTÍH ~uri n. Grup de două versuri, de obicei cu

ordinele cuiva, fiind gata să le îndeplinească. 3)

structură metrică diferită, care exprimă împreună un

Stare sufletească (bună sau rea). A avea ~ bună.

gând şi alcătuiesc o strofă.

DISPRÉŢ n. Atitudine care denotă lipsă de

A DISTILÁ distiléz tranz. (lichide) A curăţa de

consideraţie (de respect) faţă de cineva sau ceva. A

substanţe străine (prin evaporare şi condensare

trata cu ~.

succesivă).

A DISPREŢUÍ dispreţuiésc tranz. A trata cu

DISTÍNC//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) Care se distinge

dispreţ; a desconsidera.

de ceva sau cineva apropiat sau analog; diferit. 2)

DISPROPORŢÍ//E ~i f. Lipsă de proporţie (între

(despre voce, sunete etc.) Care este perceput net;

două sau mai multe lucruri, fenomene etc.);

fără ambiguitate; desluşit; clar; lămurit.

diferenţă mare (între două sau mai multe lucruri).

DISTINCŢÍ//E ~i f. 1) Acţiunea de a distinge, de a

A DISPÚNE dispún 1. tranz. 1) (soluţii, verdicte

recunoaşte ceva (sau pe cineva) ca diferit;

etc.) A admite cu fermitate; a decide; a hotărî. 2) A

diferenţiere. A face ~e între bine şi rău. 2)

cere în mod autoritar şi oficial; a porunci; a ordona.

Caracter distinct. 3) (în opoziţie cu vulgaritate)

3) (obiecte, fiinţe) A aşeza într-o anumită ordine; a

Atitudine de delicateţe şi rezerve în ţinută şi în 170

maniere. Gesturile sale vădesc multă ~e. 4) Marcă

localităţi etc.) A face să nu mai existe; a şterge de

de stimă şi onoare, care recompensează un merit al

pe faţa pământului; a nimici; a prăpădi; a zvânta; a

cuiva. A se învrednici de o înaltă ~e de stat.

zdrobi.

A DISTÍNGE distíng tranz. 1) (persoane) A

A SE DISTRÚGE mă distrúg intranz. 1) (despre

învesti pentru meritele deosebite. ~ pe cineva cu o

construcţii) A se preface în ruine; a se dărâma; a se

medalie. 2) (obiecte, fenomene) A percepe distinct;

ruina. 2) fig. (despre persoane) A deveni sărac; a-şi

a deosebi. 3) A face să se distingă.

pierde întreaga avere; a se ruina. 3) A pierde

A SE DISTÍNGE mă distíng intranz. 1) A se

sănătatea.

manifesta în mod deosebit; a se remarca; a se

A DISUADÁ disuadéz tranz. (persoane) A face să

reliefa; a se evidenţia; a excela; a se deosebi; a se

renunţe (la o intenţie); a desfătui; a deconsilia.

diferenţia; a diferi; a se afirma; a se ilustra. 2) A se

DITIRÁMB ~i m. 1) arh. Poem liric antic, dedicat

afirma prin merite, rezultate sau realizări deosebite.

zeului Dionisos şi recitat la serbările dionisiace. 2)

DISTÍN//S ~să (~şi, ~se) adj. 1) Care se impune

fig. Laudă exagerată adusă cuiva; elogiu emfatic;

prin anumite însuşiri; remarcabil prin rangul sau

panegiric; apologie.

meritele sale; eminent; deosebit; ilustru. 2) Care are

DITIRÁMBIC ~ă (~i, ~e) adj. retor. (despre vorbe,

o atitudine de demnitate (exagerată); plin de

stil etc.) Care are caracter de ditiramb; plin de laude

distincţie.

exagerate. A vorbi în termini ~i.

A DISTONÁ distonéz intranz. 1) A fi în

DIÚRN ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care are loc în timpul

distonanţă; a dezacorda; a discorda. 2) (despre

zilei; de zi. Temperaturi ~e. 2) Care presupune o

sunete) A suna fals.

zi; de o zi; de 24 de ore. Medicul mi-a recomandat

A DISTRÁ distréz tranz. 1) A face să se distreze.

o doză ~ă de 5 mg.

2) (persoane sau manifestările lor) A abate de la o

DIÚRN//Ă ~e f. Sumă de bani, plătită cuiva de

preocupare sau de la un gând, încurcând; a sustrage;

către întreprinderea sau instituţia unde lucrează

a distrage.

pentru acoperirea cheltuielilor zilnice, făcute în

A SE DISTRÁ mă distréz intranz. A consuma

interes de serviciu într-o deplasare în altă localitate.

timpul în distracţii, a se deda plăcerilor lumeşti; a

A DIVAGÁ divaghéz intranz. 1) A se abate de la

petrece; a se veseli; a se desfăta.

tema luată în discuţie; a face o divagaţie. 2) fig.,

DISTRÁCŢI//E ~i f. 1) Lipsă de atenţie (obişnuită

fam. A vorbi aiurea; a bate câmpii.

sau momentană); neatenţie. 2) Ocupaţie care îl face

DIVÁN ~e n. 1) Canapea fără spate, pe care se

pe om să uite de problemele esenţiale ce ar trebui

poate şedea sau dormi. 2) arh. ist. (în Moldova şi

să-l preocupe; petrecere plăcută a timpului de scurtă

Muntenia medievală) Sfat domnesc. 3) arh. ist.

durată; divertisment; amuzament.

Adunare, şedinţă ţinută de acest sfat.

A DISTRIBUÍ distríbui tranz. (persoane sau

DIVERGÉN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) (un opoziţie

obiecte) A împărţi în mai multe locuri sau la mai

cu convergent) (despre linii, raze dintr-un fascicul)

multe

Care diverge; care, plecând din acelaşi punct, se

persoane;

a

repartiza.

A

distribui

corespondenţa.

depărtează în diverse direcţii. 2) fig. (despre

A DISTRÚGE distrúg tranz. 1) A face să se

concepţii, idei, atitudini, viziuni etc.) Care vine în

distrugă; a ruina. 2) (persoane, animale, plante,

contradicţie unul cu altul. 171

DIVERGÉNŢ//Ă ~e f. 1) Caracter divergent. 2)

care în concepţiile religioase e prezentată sub formă

Nepotrivire

dezacord;

de fiinţă omenească şi considerată a fi cârmuitoarea

contrazicere; neînţelegere. Între ei există multe ~e

lumii; Dumnezeu; zeu. 2) fig. Natura dumnezeiască;

de opinie.

caracter divin. 3) fig. Fiinţă sau lucru foarte adorat.

DIVÉR//S ~să (~şi, ~se) adj. Care prezintă aspecte

A DIVINIZÁ divinizéz tranz. 1) (persoane) A iubi

sau trăsături diferite; variat; felurit. ♦ (Fapte) ~se,

ca pe o divinitate; a zeifica; a adora. 2) (fiinţe) A

fapte care nu pot fi reunite la o rubrică specială şi

trece în rândul divinităţilor; a zeifica; a deifica; a

formează, de obicei, ultimul punct din ordinea de zi

idolatriza. 3) (divinităţi, persoane) A trata cu o

a unei adunări, întruniri. ♦ Fapt ~, întâmplare

stimă exagerată; a idolatriza; a venera; a adora.

banală. Totul nu e decât un fapt ~.

A DIVIZÁ divizéz tranz. 1) A face să se divizeze.

A DIVERSIFICÁ diversífic tranz. A face să se

2) mat. A supune operaţiei aritmetice prin care se

diversifice.

determină de câte ori un număr se cuprinde în altul;

A SE DIVERSIFICÁ se diversífică intranz. A

a împărţi. 3) (instrumente de măsură) A prevedea

deveni divers; a obţine forme multiple şi variate.

cu diviziuni.

DIVERSIT//ÁTE ~ắţi f. Caracter divers; varietate;

A SE DIVIZÁ mă divizéz intranz. 1) (despre

felurime.

obiecte integrale) A se desface în două sau mai

DIVERTISMÉNT ~e n. 1) Ocupaţie care îl face pe

multe părţi; a se împărţi; a se divide. 2) (despre

om să uite de problemele esenţiale ce ar trebui să-l

persoane) A înceta de a se mai înţelege; a se

preocupe; petrecere plăcută a timpului de scurtă

dezbina.

durată; distracţie; amuzament. 2) muz. Compoziţie

DIVIZÍBIL ~ă (~i, ~e) adj. Care poate fi divizat.

muzicală instrumentală cu caracter distractiv. 3)

DIVIZIBILITÁTE f. 1) Caracter divizibil. 2) mat.

muz. Suită alcătuită dintr-o serie de bucăţi muzicale

Proprietate a două numere de a se împărţi exact

cu caracter distractiv şi variat.

(fără de rest) între ele.

A DIVIDÉ divíd tranz. A face să se dividă.

DIVIZIONÁR ~ă (~i, ~e) adj. 1) econ., fin.: ♦

A SE DIVIDÉ se divíde intranz. (despre obiecte

Monedă ~ă, monedă care reprezintă o fracţiune a

integrale) A se desface în două sau în mai multe

unităţii băneşti. Banul este moneda ~ă a leului. 2)

părţi; a se împărţi: a se diviza.

şi substantival (despre persoane) Care face parte

DIVIDÉND ~e n. Cotă parte din profitul unei

dintr-o divizie.

societăţi pe acţiuni, care îi revine unui acţionar, în

DIVIZIÚN//E ~i f. 1) Acţiunea de a divide;

raport cu valoarea acţiunilor pe care le posedă.

împărţire; separare. 2) Fragment (de ceva) obţinut

DIVÍN ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care este considerat ca

în urma unei împărţiri. 3) Liniuţă care corespunde

provenind de la Dumnezeu sau de la zei;

unei anumite valori, marcată pe scara sau pe

dumnezeiesc. 2) Care este făcut în cinstea lui

cadranul unui instrument de măsură.

Dumnezeu. Cult ~. 3) fig. Care se caracterizează

DIVÓRŢ ~uri n. Desfacere legală a unei căsătorii.

printr-un înalt grad de desăvârşire într-o ierarhie de

A DIVORŢÁ divorţéz 1. intranz. (despre soţi) A

valori; sublim. Muzică ~ă. 4) fig. Care este uimitor

se despărţi prin divorţ; a desface căsătoria în mod

de frumos; încântător; minunat; splendid; celest.

legal. 2. tranz. 1) A determina la divorţ. 2) A

DIVINIT//ÁTE ~ắţi f. 1) Presupusă forţă naturală,

despărţi printr-un proces civil de divorţ.

de

păreri,

concepţii;

172

A DIVULGÁ divúlg tranz. (taine, secrete) A aduce

cunoştinţe vaste şi temeinice; cu orizont larg;

la cunoştinţa publicului.

erudit; savant.

A DIZGRAŢIÁ dizgraţiéz tranz. înv. A lipsi de

A DOCTORÍ doctorésc 1. tranz. (bolnavi) A trata

favorurile acordate; a scoate din graţii.

cu mijloace empirice. 2. intranz. A fi doctor.

A DIZOLVÁ dizólv tranz. A face să se dizolve.

A SE DOCTORÍ mă doctorésc intranz. (despre

A SE DIZOLVÁ mă dizólv intranz. 1) (despre

bolnavi) A se face sănătos în urma unui tratament.

substanţe) A se dispersa într-o substanţă lichidă,

DOCTRÍN//Ă ~e f. Ansamblu de teze şi principii

formând o soluţie omogenă. 2) (despre societăţi,

fundamentale, prin care se pretinde a furniza o

organizaţii, adunări) A-şi înceta activitatea; a se

interpretare a lumii sau a unor fenomene şi a dirija

desfiinţa.

dezvoltarea lor; dogmă; sistem; teorie. ~ filozofică,

DOBẤN//DĂ ~zi f. 1) Sumă de bani, plătită de

religioasă, ştiinţifică.

către un debitor creditorului pentru un împrumut

A DOCUMENTÁ documentéz tranz. A argumenta

bănesc; câştig căpătat din banii daţi cu împrumut. 2)

pe bază de documente. A-şi documenta discursul.

fam. Câştig pe care îl are cineva din ceva; profit;

A SE DOCUMENTÁ mă documentéz intranz. A

venit; beneficiu.

se pune la curent pe bază de materiale documentare;

A DOBÂNDÍ dobândésc tranz. 1) A deţine în

a se informa.

posesie în urma unui efort; a căpăta; a obţine; a

DÓG//E ~i m. arh. ist. 1) Titlu purtat în trecut de

achiziţiona; a procura. 2) înv. (oraşe, cetăţi etc.) A

conducătorii politici ai unor republici italiene

lua în stăpânire prin luptă; a cuceri.

Veneţia şi Geneva. 2) Persoană carea deţinea acest

A DOBORÎ dobór tranz. (obiecte sau fiinţe aflate

titlu; prim magistrat.

în poziţie verticală) A culca la pământ; a prăvăli.

A DOGÍ dogésc tranz. A face să se dogească.

A DOBZĂLÁ dobzăléz tranz. pop. (persoane) A

A SE DOGÍ se dogéşte intranz. 1) (despre butoaie,

bate foarte tare; a zdrobi în bătăi; a toropi; a tăbăci;

putini etc.) A fi cu doagele desfăcute. 2) fig., fam.

a făcălui; a stâlci; a ucide; a stropşi; a snopi.

(despre voce) A căpăta un timbru răguşit şi

DOC I n. Ţesătură groasă de bumbac, din care se

înfundat; a suna ca din butoi.

confecţionează obiecte de îmbrăcăminte, salopete,

DOGÍ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) Care este făcut din

prelate; dril.

doage. 2) Care are doagele desfăcute; cu doagele

DOC II dócuri n. 1) Bazin vast, înconjurat de

desfăcute. 3) fig., fam. (despre voce) Care este

cheiuri

îngroşat şi slab (din cauza unei inflamaţii); răguşit.

şi

destinat

încărcatului

navelor.

2)

Construcţii speciale, situate pe malurile unui

A DOGMATIZÁ dogmatizéz 1. tranz. (teorii,

asemenea bazin şi destinate reparaţiilor şi lansării

concepţii etc.) A transforma în dogmă; a prezenta în

pe apă a navelor.

calitate de dogmă. 2. intranz. A-şi exprima opiniile

DOCÁR ~e n. Trăsură mică şi uşoară cu două sau

în formă de dogmă.

cu patru roţi.

A DOGORÍ dogorésc 1. intranz. 1) (despre surse

DOCHÉR ~i m. Muncitor care lucrează în docuri.

de căldură) A emite radiaţii fierbinţi; a răspândi

DOCÍL ~ă (~i, ~e) adj. Care ascultă de cineva cu

căldură foarte mare; a arde; a pârjoli; a pârli; a

uşurinţă; ascultător; supus.

frige. Soarele dogoreşte. 2) (despre persoane sau

DOC//T dóctă (dócţi, dócte) adj. Care posedă

părţi ale corpului) A fi înfierbântat (din cauza unei 173

boli sau emoţii); a avea fierbinţeală. Obrazul îi

naţional. ♦ Zi de ~, zi care aminteşte de un

dogoreşte. 2. tranz. 1) A înroşi uşor la faţă sub

eveniment tragic. 2) Semn exterior consacrat

acţiunea unei senzaţii de căldură puternică sau a

(îmbrăcăminte de o anumită culoare sau bandă la

unei emoţii puternice. 2) A face să devină fierbinte;

mână), prin care cineva îşi exprimă doliul. A fi în ~.

a înfierbânta.

A purta ~.

A SE DOGORÍ mă dogorésc intranz. (despre

DOLMÁN ~e n. Haină militară scurtă, îmblănită şi

persoane) A se expune la fierbinţeala (dogoarea)

împodobită cu brandengurguri, purtată de ofiţeri.

unei surse de căldură (foc, soare etc.) pentru a se

DOLOFÁN ~ă (~i, ~e) adj. Care are forme pline şi

încălzi. M-am dogorit la soare.

rotunjite; durduliu; rotofei; grăsulean.

DÓIC//Ă ~i f. Femeie angajată să alăpteze şi să

A DOMESTICÍ domesticésc tranz. 1) (animale

îngrijească un copil străin.

sălbatice) A face să se deprindă cu omul, să trăiască

A DOICÍ doicésc intranz. A fi doică.

pe lângă casă şi să fie folosit în avantajul acestuia; a

DÓIN//Ă ~e f. folc. 1) literat. Specie a liricii

îmblânzi. 2) A face să se domesticească.

populare româneşti, care exprimă un sentiment de

A SE DOMESTICÍ se domisticéşte intranz. 1)

dor, de jale, de dragoste, de revoltă etc., (de obicei,

(despre animale) A deveni domestic. 2) (despre

însoţită de o melodie adecvată conţinutului). 2)

persoane) A deveni mai liniştit sau mai sociabil.

muz.

DOMICÍLI//U ~i n. Loc (casă) în care locuieşte

Specie

muzicală

a

creaţiei

folclorice

româneşti, care exprimă diferite sentimente (jale,

cineva în permanenţă şi în mod legal.

dor, dragoste etc.).

A DOMICILI//Á domiciliéz intranz. A-şi avea

A DOINÍ doinésc 1. tranz. (melodii de jale, de dor

domiciliu; a locui. Domiciliez în Chişinău.

etc.) A interpreta din gură, din fluier sau din frunză.

A DOMINÁ domín 1. tranz. 1) (persoane, idei,

2. intranz. A cânta o doină.

concepţii etc.) A ţine în supremaţia sau în dominaţia

DOJ//ÁNĂ ~éni f. Observaţie făcută cuiva pentru

sa. 2) (lucruri, împrejurimi etc.) A depăşi în mod

faptul de a comite o greşeală (uşoară); mustrare.

considerabil prin înălţime. 3) (emoţii, reacţii,

A DOJENÍ dojenésc fam. A trata cu dojeni.

pasiuni etc.) A stăvili printr-un efort de voinţă; a

A SE DOJENÍ mă dojenésc intranz. fam. A se

înăbuşi; a înfrâna; a controla. 4) (adversari) A

trata cu dojeni (unul cu altul).

întrece prin superioritate într-o competiţie sportivă.

DÓLDORA adj. invar. 1) Care este plin peste

2. intranz. 1) v. A PREDOMINA. 2) A se afla într-

măsură; umplut până la refuz; arhiplin; ticsit. Avea

o poziţie de superioritate (prin volum, forţă,

rucsacul ~. 2) (urmat de determinări cu prepoziţia

intensitate, valoare, înălţime etc.) faţă de ceea ce

de) Care are o cantitate sau un număr mare (de

este în jur; a trona; a domni; a se înălţa.

ceva). Copac ~ de mere.

A SE DOMINÁ mă domin intranz. A-şi înfrâna

DOLEÁNŢ//Ă ~e f. 1) Stare sufletească a celui

pornirile; a se stăpâni; a se reţine; a se controla.

care doreşte ceva; dorinţă. 2) mai ales la pl. Cerere

DOMINÁN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. Care domină ceva

oficială, adresată unei autorităţi pentru înlăturarea

sau pe cineva.

unei nedreptăţi; plângere; reclamaţie.

DOMINÁŢI//E ~i f. 1) Acţiunea de a domina. 2)

DÓLIU ~ri n. 1) Durere adâncă, provocată de

Autoritate absolută; stăpânire nemărginită. 3)

moartea cuiva sau da o mare nenorocire comună. ~

Influenţă exercitată asupra cuiva sau a ceva. 174

DOMINI//ÓN ~oáne n. polit., admin. Fiecare

unghiul de înclinare.

dintre statele care formau Uniunea Britanică,

A DONÁ donéz tranz. (bunuri materiale) A pune la

duceau aceeaşi politică ca şi metropola şi care se

dispoziţie printr-o donaţie; a aduce în dar; a dărui.

bucurau de o anumită independenţă.

DONATÁR ~i m. Persoană care primeşte un dar;

DOMINÓ ~úri n. 1) Vechi costum de bal mascat,

om căruia i se face o donaţie.

constând dintr-o mantie lungă cu glugă. 2) fig.

DONATÓR ~i m. Persoană care face o donaţie; om

Persoană îmbrăcată în asemenea costum. 3) Joc de

care donează ceva.

societate, la care se folosesc 28 de piese plate

DONÁŢI//E ~i 1) Act prin care o persoană

dreptunghiulare împărţite în două, fiecare având

(donatorul) transmite cu titlu gratuit şi irevocabil un

însemnate pe ea un număr de puncte (de la 0 la 6).

bun al său altei persoane (donatarului) care îl

A DOMNÍ domnésc intranz. 1) ist. A fi domn; a

acceptă.

conduce un stat (un principat, o ţară) în calitate de

DONCHIŞÓ//T ~ţi m. 1) Erou principal din

domn; a trona; a guverna. Ştefan cel Mare a

romanul cu acelaşi nume de Cervantes. 2) fig., fam.

domnit în Moldova în secolele XV-XVI. 2) A se

Persoană nerealistă, generoasă, care ia partea

afla într-o poziţie de superioritate (prin volum,

oprimaţilor, bravează pericole imaginare, urmărind

forţă, intensitate, valoare, înălţime etc.) faţă de ceea

scopuri irealizabile.

ce este în jur; a domina; a trona. 3) A fi stăpânitor; a

A DONDĂNÍ dondănésc pop., fam. 1. intranz. 1)

stăpâni. 4) fig. A o duce foarte bine (ca un domn).

A vorbi încet pentru sine în semn de nemulţumire; a

DOMÓL ~ă (~i, ~e) adj. 1) (despre oameni şi

bombăni; a bodogăni; a mormăi. 2) A vorbi mult şi

manifestările lor) Care vădeşte lipsă de iuţeală, de

fără rost; a pălăvrăgi; a flecari; a trăncăni 2. tranz.

repeziciune; încet; liniştit; blând; blajin. 2) fig.

1) (persoane) A deranja întruna, repetând insistent

(despre senzaţii, sentimente) Care este de o

acelaşi lucru; a necăji; a plictisi; a pisa. 2) A spune

intensitate scăzută; moderat. 3) (despre climă, vânt,

vorbe multe şi lipsite de legătură.

atmosferă) Care este de o intensitate mică sau

DONJUÁN ~i m. 1) Personaj dintr-o comedie a lui

medie în manifestare; nici rece, nici cald; dulce;

Molière. 2) fam., iron. Bărbat care umblă după

temperat. 4) şi adverbial Care este fără grabă; încet;

aventuri amoroase; seducător fără scrupule; fante.

lin. Mers ~. A vorbi ~.

DÓRIC ~ă (~i, ~e) adj. arhit. (despre stil) Care se

A DOMOLÍ domolésc tranz. 1) A face să se

caracterizează prin coloane robuste, fără bază şi cu

domolească; a potoli; a modera; a tempera. 2) (caii)

capitel lipsit de ornamente; simplu şi sobru.

A stăpâni cu ajutorul frâului sau al hăţurilor; a

Coloană ~ ă.

struni.

DORMÉZ//Ă ~e f. Canapea fără speteze, de obicei

A SE DOMOLÍ mă domolésc intranz. 1) A se

cu căpătâi, pe care se poate dormi.

mişca mai domol. 2) (despre fenomene ale naturii)

A DORMITÁ dormitéz intranz. A aţipi repetat, la

A pierde din intensitate (până la încetare); a se

intervale scurte, pe şezute, culcat sau stând în

potoli; a se ogoi. Gerurile s-au domolit. 3) (despre

picioare; a clipoci; a moţăi; a picoti; a picura; a

persoane)

somnola.

A

deveni

calm

în

manifestări,

înfrânându-se; a se calma; a se potoli.. 4) (despre

DORMIT//ÓR ~oáre n. 1) Odaie de dormit. 2)

pante, dealuri etc.) A deveni mai lin; a-şi reduce

Garnitură de mobilă specială pentru camera de 175

dormit.

A DOVEDÍ dovedésc tranz. 1) A adeveri prin

DÓRN//Ă ~e f. pop. Loc pe cursul unei ape, unde

dovezi sau prin fapte concrete; a demonstra; a

curentul de apă capătă o mişcare de rotaţie, formând

proba; a atesta; a valida. 2) pop. (adversari, inamici

o adâncitură şi antrenând tot ce nimereşte acolo;

etc.) A înfrânge într-o luptă sau într-o întrecere; a

bulboană; vârtej; sorb.

învinge; a birui; a depăşi. 3) A duce până la capăt; a

DOROBÁNŢ ~i m. mil. arh. ist. (în Moldova şi

sfârşi; a isprăvi; a încheia; a mântui; a termina. 4) A

Muntenia) 1) la pl. Corp de ostaşi pedeştri, care

reuşi în realizarea unei acţiuni. Am dovedit să

primeau leafă. 2) Ostaş care făcea parte dintr-un

ajung la timp. 5) A însemna prin sine; a vădi în

astfel de corp.

mod evident; a demonstra; a arată. Aceasta

DORSÁL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de spate;

dovedeşte că el a avut dreptate.

propriu spatelui. Partea ~ă a corpului. 2) Care se

A DOZÁ dozéz tranz. 1) (substanţe sau materiale)

află în regiunea spatelui; de la spate. Muşchii ~i.

A potrivi într-o doză justă, pentru a forma

DOSÉLNIC ~ă (~i, ~e) adj., înv., pop. Care se află

amestecul dorit. 2) (componentele unui tot) A

într-un loc puţin umblat; dosnic; retras; lăturalnic;

distribui după o anumită doză. 3) fig. (lucruri,

izolat.

vorbe, acţiuni, argumente etc.) A folosi în doze

A DOSÍ dosésc 1. tranz. pop. 1) A face să se

judicioase. Trebuie să-ţi dozezi spusele.

dosească; a ascunde. 2) (bunuri străine) A pune la

DÓZ//Ă ~e f. l) Cantitate anumită de o substanţă

dos în scopul sustragerii ulterioare. ♦ A o ~, a pleca

oarecare.

grăbit şi pe neobservate, a o şterge.

medicament oarecare, care trebuie administrată o

A SE DOSÍ mă dosésc intranz. pop. A se pune la

singură dată.

dos (pentru a nu fi văzut); a se ascunde.

DRACÓNIC ~ă (~i, ~e) adj. (despre legi,

A DOSPÍ dospésc intranz. 1) (despre aluat) A

dispoziţii, măsuri etc.) Care se caracterizează printr-

creşte, transformându-se într-o masă afinată sub

o severitate excesivă; foarte aspru; drastic; violent.

acţiunea drojdiilor sau a altor fermenţi. 2) (despre

A DRAGÁ draghéz tranz. 1) (fundul unei ape) A

substanţe lichide sau amestecuri) A fi în proces de

săpa cu draga în vederea curăţării sau adâncirii. 2)

transformare sub acţiunea fermenţilor; a fermenta; a

(căi navigabile) A curaţa de mine maritime; a

fierbe.

demina cu draga.

A DOTÁ dotéz tranz. 1) (obiecte, întreprinderi,

DRÁGHIN//Ă ~e f. Fiecare dintre cele două bare

instituţii, laboratoare) A asigura pentru a putea să

de lemn de la loitra unui car sau a unei căruţe.

acţioneze

DRAGOMÁN ~i m. arh. ist. Tălmaci oficial, care

normal;

a

înzestra.

A

dota

o

2)

med.

Cantitate

precisă

de

un

întreprindere cu tehnică modernă. 2) (fete la

însoţea în ţările din orient o solie străină.

căsătorie) A pune în posesia unei dote; a înzestra.

DRÁHM//Ă ~e f. 1) arh. Monedă de aur din Grecia

3) fig. (despre natură) A prevedea în mod firesc (cu

antică. 2) Unitate monetară din Grecia de azi.

anumite avantaje spirituale). Natura l-a dotat cu

DRAGÉU ~ri n. 1) Bomboană mică, de formă

talent artistic.

sferică, acoperită cu glazură de ciocolată sau de

DOTÁ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. (despre persoane) Care

zahăr. 2) farm. Medicament de o asemenea formă,

posedă

acoperit cu glazură.

însuşiri

native

(artistice,

morale) deosebite; înzestrat.

intelectuale,

DRAM drámuri n. 1) arh., ist. Veche unitate de 176

măsură a greutăţii şi a capacităţii, folosită în

dragoste (unul cu altul); a se iubi.

Moldova şi Muntenia. 2) fig. Cantitate foarte mică;

A DRĂMĂLUÍ drămăluiésc tranz. 1) (materiale,

ţâră; pic; strop; fărâmitură.

substanţe etc.) A măsura sau a împărţi (dram cu

A DRAMATIZÁ dramatizéz tranz. 1) (opere

dram) cu multă precizie sau cu multă minuţiozitate;

epice) A transforma în dramă. A dramatiza un

a cântări; a socoti. 2) fig. A cântări profund şi în

roman. 2) fig. A face să devină dramatic. 3) fig.

amănunt (cu mintea); a cumpăni.

(situaţii, evenimente etc.) A prezenta cu un

A DRĂNIŢÍ drăniţésc tranz. pop., reg. (case,

dramatism exagerat; a lua în tragic. Nu dramatiza

clădiri) A acoperi cu draniţă.

lucrurile!

DREGĂTÓR ~i m. arh. ist. (în Moldova şi

DRÁNIŢ//Ă ~e f. pop. reg. Scândurică din lemn de

Muntenia) Mare demnitar la curtea domnească,

brad, folosită pentru acoperitul caselor ţărăneşti.

având

A DRAPÁ drapéz tranz. 1) (ferestre, uşi) A

judecătoreşti.

prevedea cu o draperie. 2) (pereţi, mobile) A

A DRENÁ drenéz tranz. 1) (terenuri) A debarasa

acoperi cu stofă (aranjată în pliuri). 3) (elemente

de excesul de apă cu ajutorul drenurilor. 2) (răni) A

vestimentare) A prevedea cu pliuri dispuse artistic.

curăţa de puroi cu ajutorul drenului.

4) (persoane) A face să se drapeze.

DRENÁJ ~e n. 1) Uscare a unui teren mlăştinos

A SE DRAPÁ mă drapéz intranz. A se îmbrăca cu

prin scurgerea excesului de apă din sol cu ajutorul

o draperie.

unui dren (sistem de tranşee şi canale). 2) med.

DRAPERÍ//E ~i f. Perdea grea de stofă groasă,

Scurgere a puroiului dintr-o rană cu ajutorul unui

căzând în falduri şi aşezată la o fereastră, uşă sau

dren.

nişă.

A DRESÁ I dreséz tranz. 1) (animale) A învăţa să

DRÁSTIC ~ă (~i, ~e) adj. 1) (despre măsuri, legi,

execute la poruncă, cu docilitate şi regularitate,

dispoziţii etc.) Care se caracterizează printr-o

anumite figuri, mişcări sau comenzi. 2) fig.

severitate excesivă; foarte aspru; draconic; violent.

(persoane) A deprinde să se comporte într-un mod

2) (despre medicamente sau tratamente) Care are

prestabilit.

efect puternic şi rapid; foarte efectiv.

A DRESÁ II dreséz tranz. (acte, procese-verbale

A DRĂCUÍ drăcuiésc tranz. pop., fam. A certa,

etc.) A întocmi în scris.

pomenind de dracul.

DREZÍN//Ă ~e f. Vehicul mic de cale ferată,

A SE DRĂCUÍ mă drăcuiésc intranz. pop., fam.

acţionat manual, cu pedale sau cu un motoraş,

(despre persoane) A face schimb de vorbe de ocară

folosit la transportul unor încărcături uşoare.

(unul cu altul); a se sfădi; a se gâlcevi; a se certa.

A DRIBLÁ dribléz 1. intranz. sport (la fotbal,

DRĂGĂNÉLE f. pl. pop. 1) Putere de atracţie

handbal, baschet, hochei) A conduce mingea sau

deosebită a unei femei; farmec; nuri. 2) Soi de

pucul cu abilitate, ocolind adversarii cu mişcări

cireşe mari, cărnoase şi cu gust dulce.

înşelătoare. 2. tranz. 1) (adversari în diferite

A DRĂGOSTÍ drăgostésc tranz. pop., fam. A trata

sporturi) A depăşi prin conducerea înşelătoare a

cu cuvinte sau cu gesturi de dragoste.

mingii sau a pucului. 2) fig. (persoane) A face să ia

A SE DRĂGOSTÍ mă drăgostésc intranz. pop.,

un neadevăr drept adevăr; a păcăli; a amăgi; a

fam. (despre persoane) A se afla în relaţii de

înşela; a fraieri; a şmecheri.

atribuţii

administrative,

militare

şi

177

DRÍBLING ~uri n. sport Procedeu tehnic de

DÚB//Ă ~e f. Vehicul închis, cu ferestruici

înaintare

prevăzute cu gratii, folosit la transportul deţinuţilor.

cu

mingea,

constând

în

driblarea

adversarului.

A DUBÍ dubésc tranz. 1) (piei de animale) A trata

DRIC drícuri n. 1) Corp al unui car sau al unei

cu tananţi (pentru a avea însuşirile necesare); a

căruţe, fără loitre şi roţi. 2) Trăsură folosită pentru

tăbăci; a argăsi. 2) fig. fam. A bate foarte tare; a

transportarea mortului la cimitir; car mortuar; car

zdrobi în bătăi; a snopi; a toropi; a stâlci; a stropşi;

funebru. ♦ A fi pe ~, a) a fi pe patul de moarte; b) a

a tăbăci; a făcălui; a ucide. 3) (plante textile) A ţine

fi pe punctul de a eşua. 3) fig. Punct culminant al

în apă pentru a separa fibrele de tulpină; a topi.

unui fenomen în desfăşurare; toi. În ~ul iernii.

DUBÍ//OS ~oásă (~óşi, ~oáse) adj. Care trezeşte

DRIL dríluri n Ţesătură groasă de bumbac, din

dubiu; îndoielnic; nesigur; suspect. Circumstanţe

care se confecţionează obiecte de îmbrăcăminte,

~oáse.

salopete, prelate; doc.

DÚBI//U ~i n. Lipsă de încredere; neîncredere;

DROÁIE f. Grup numeros (de fiinţe) în dezordine;

îndoială. Apune ceva la ~. A sta la ~i. Nu am nici

ceată. O droaie de copii.

un ~ în privinţa lui.

DROG dróguri n. mai ales la pl. 1) Substanţă de

A DUBLÁ dubléz tranz. 1) A face să se dubleze; a

origine vegetală, animală sau minerală, folosită la

îndoi. 2) (materiale) A pune în dublu; a uni două

prepararea unor medicamente. 2) farm. Substanţă

câte două. 3) (opere, lucrări, obiecte) A mări de

psihotropă cu efect toxic, nociv; stupefiant. 3) fig.,

două ori, producând un exemplar similar şi cu

fam. Lucru de care cineva nu se poate dispensa.

scopuri identice. 4 (titularul unui rol de teatru) A

Muzica clasică este ~ul meu. Sportul e ~ul meu.

înlocui din diferite motive în interpretarea unui rol.

DROGHERÍ//E ~i f. Magazin unde se vând

5) (roluri de teatru) A interpreta alternativ cu

produse de parfumerie, chimice, farmaceutice şi

titularul. 6) (filme) A transpune în altă limbă prin

articole de tualetă de primă necesitate.

dublaj. 7) (haine) A prevedea cu o căptuşeală; a

DROMADÉR ~i m. Cămilă cu o singură cocoaşă.

căptuşi.

DRÓN//Ă ~e f. cibernet. Robot de ultimă generaţie,

A SE DUBLÁ se dubleáză intranz. A se mări de

de obicei sub forma unui aparat de zbor fără pilot,

două ori; a deveni dublu.

ghidat la distanţă, calitativ mai performant, uşor de

DÚBL//U ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care se repetă de două

controlat şi de dimensiuni foarte mici.

ori. 2) şi adverbial Care este de două ori mai mare;

DRÓŞ//CĂ ~te f. înv. Trăsură mică, descoperită, pe

îndoit. Trebuie să munceşti ~. 3) Care este alcătuit

arcuri.

din două elemente identice sau asemănătoare.

DRUÍ//D ~zi m. arh. ist. Preot la vechii celţi sau

Odaie ~ă (la hotel).

gali.

DÚC//E ~i m. 1) Titlu purtat de conducătorul unui

A DRUMUÍ drumuiésc 1. tranz. pop. (suprafeţe

ducat. Ducele de Luxembourg. 2) ist. (în

pe teren) A compara cu triangulaţia geodezică

feudalism) Titlu nobiliar superior marchizului şi

respectivă. 2. intranz. A merge pe drum; a fi în

inferior prinţului. 3) Persoană care purta acest titlu.

drum.

DUÉL ~uri n. 1) Luptă desfăşurată după anumite

DUBÁS ~uri n. Luntre mare, folosită pentru

reguli între două persoane înarmate, dintre care una

pescuit şi transport.

cere rezolvarea unui diferend. 2) fig. Schimb viu de 178

opinii sau replici între două părţi adverse (persoane

cu penajul albastru-verzui (care trăieşte de obicei

sau publicaţii).

prin dumbrăvi).

A DUELÁ dueléz intranz. A lupta la duel.

A DUMERÍ dumerésc tranz. (persoane) A face să

A SE DUELÁ mă dueléz intranz. A fi în duel (unul

se dumerească; a clarifica; a lămuri; a edifica.

cu altul).

A SE DUMERÍ mă dumerésc intranz. (despre

A SE DUELGÍ mă duelgésc intranz. înv. A fi

persoane) A ajunge să pătrundă clar cu mintea; a se

duelgiu.

lămuri; a se clarifica; a se edifica.

DUELGÍ//U ~i m. înv. Persoană care are mania de

A DUMICÁ dúmic tranz. pop. 1) (produse

a se duela; om pus pe dueluri.

alimentare) A rupe în bucăţi; a bucăţi; a fărâma. 2)

DUELÍ//ST ~ şti m. Fiecare dintre persoanele care

(alimente) A frământa în gură cu dinţii; a mesteca.

participă la un duel.

3) (persoane) A tăia la nimereală în bucăţi mărunte

DÚGLIŞ ~ă (~i, ~e) adj. şi substantival pop. fam.,

şi neregulate; a bucăţi; a ciocârti; a ciopârţi. 4) A

depr. (despre persoane) Care evită munca, efortul

face să nu mai existe; a distruge; a nimici; a fărâma.

fizic; căruia nu-i place să muncească; trândav;

DUMICÁ//T ~ţi m. pop. Cantitate dintr-un aliment,

leneş; lenos.

cât poate fi muşcată cu gura o dată; îmbucătură.

DUIÚM n. pop. Mulţime mare, compactă de fiinţe

DÚN//Ă ~e f. geomorf. Val sau colină de nisip fin,

sau lucruri. ♦ Cu ~ul, în număr mare; cu grămada.

format de vânt pe malul unei mări sau într-un

DULÁM//Ă ~e f arh. ist. 1) Haină scumpă,

deşert.

îmblănită şi împodobită cu decoraţii din metale

A DUPLICÁ duplíc tranz. 1) (acte oficiale) A

scumpe, purtată în trecut de domni şi de boieri la

copia pentru a realiza un duplicat. 2) rar A mări de

diferite ceremonii. 2) Haină lungă, de obicei

două ori; a dubla.

îmblănită, purtată în trecut de ţărani.

DUPLICÁT ~e n. 1) Exemplarul doi al unui

DULGHÉR ~i m. Muncitor calificat, care execută

document sau act. 2) Copie textuală a unui

construcţii şi obiecte din lemn; lemnar; tâmplar.

document sau act, având aceeaşi valoare ca şi

A DULGHERÍ dulgherésc intranz. A practica

originalul.

ocupaţia de dulgher; a fi dulgher; a lemnari; a

DUPLICITÁTE f. Atitudine a unei persoane, ale

tâmplări.

cărei gânduri şi sentimente sunt în dezacord cu felul

DULÚŢĂ f. pop., reg.: A se duce ~, a pleca urgent;

de a se comporta; ipocrizie.

a fugi în graba mare; a-şi lua tălpăşiţa.

DUR dúră (dúri, dúre) adj. 1) (despre corpuri

DUMBR//ÁVĂ ~ắvi f. 1) Pădure de stejari. 2)

solide) Care nu se lasă a fi distrus cu uşurinţă;

Pădure tânără şi rară.

rezistent la acţiunea unor forţe din exterior; tare. 2)

DUMBRÁVNIC ~i m. bot. Plantă erbacee perenă,

Care este greu de suportat; penibil. Climă ~ă.

medicinală şi meliferă, cu frunze late şi cu flori

Pedeapsă ~ă. 3) (despre apă) Care conţine săruri

purpurii sau albe, având un miros plăcut.

peste limita admisă. 4) fig. (despre persoane şt

DUMBRĂV//EÁN ~eánă (~éni, ~éne) adj. Care

manifestările lor) Care vădeşte lipsă de milă şi de

ţine de dumbravă; propriu dumbrăvii; de dumbravă.

indulgenţă; inuman.

DUMBRAVEÁNCĂ

şi

A DURÁ I duréz tranz. 1) (clădiri) A realiza prin

dumbrăvénci f. Pasăre migratoare de talie medie,

lucrări de construcţie; a ridica; a clădi; a înălţa; a

dumbrăvénce

179

construi; a edifica. 2) (stoguri, girezi, clăi) A ridica

DURITÁTE f. 1) Însuşirea de a fi dur. Duritatea

prin aşezarea materialului în straturi; a clădi. 3)

apei. 2) Caracter dur.

(obiecte) A produce prin muncă. 4) (foc) A face să

DURLÍGI f. pl. pop., reg.: În sau cu ~, cu-

se aprindă.

picioarele goale; desculţ.

A DURÁ II dureáză intranz. unipers. 1) (despre

A DUŞMĂNÍ duşmănésc tranz. (persoane) A trata

acţiuni) A se desfăşura în timp; a ţine; a continua.

cu duşmănie; a vrăjmaşi.

2) A-şi perpetua existenţa; a continua să fie; a se

A SE DUŞMĂNÍ mă duşmănésc intranz. (despre

menţine; a dăinui; a stărui; a persista. 3) (despre

persoane, comunităţi etc.) A se afla în relaţii de

obiecte) A rezista multă vreme la uzură; a fi trainic.

duşmănie (unul cu altul); a se vrăjmăşi.

DÚRD//Ă ~e f. arh. Armă de foc primitivă, cu

DUŞUM//EÁ ~éle f. Pardoseală de scânduri (a unei

ţeava lungă, cu cremene şi cu fitil; flintă.

încăperi). În caz de infecţii respiratorii, ~eaua

DURDULÍ//U ~e (~i) adj. Care are forme pline şi

urmează a fi curăţată zilnic.

rotunjite; dolofan; grăsulean; rotofei. Bebeluş ~.

DUZÍN//Ă ~e şi ~i f. Grup de douăsprezece obiecte

A DURIFICÁ durífic tranz. A face să se durifice.

de acelaşi fel. ♦ De ~, a) de calitate inferioară; b) cu

A SE DURIFICÁ mă durífic intranz. A deveni

capacităţi ordinare; mediocru. Lucruri de ~ă.

mai dur.

E

EBÉN n. Lemn de culoare întunecată, obţinut din

Distanţă interioară dintre şinele unei căi ferate.

arbori exotici, în special din abanos, folosit la

A ECHILIBRÁ echilibréz tranz. 1) A face să se

confecţionarea mobilei de lux şi a unor instrumente

echilibreze; a aduce în stare de echilibru. 2) (valori,

muzicale.

preţuri, bugete) A proporţiona just.

EBENÍN ~ă (~i, ~e) adj. Care este de culoarea

A SE ECHILIBRÁ se echilibreáză intranz. 1) A

abanosului;

ajunge în stare de echilibru. 2) A fi în stare de

negru ca

abanosul;

de

culoarea

ebenului.

echilibru.

EBRÁIC ~ă (~i, ~e) adj. Care aparţine vechilor

ECHILÍBR//U ~e n. 1) Stare a ceva care este supus

evrei; propriu vechilor evrei.

acţiunii unor forţe egale şi opuse, care se anulează

EBRIETÁTE f. Stare provocată de consumul

reciproc, fără a-i modifica starea de repaos sau de

excesiv de alcool; beţie.

mişcare; moment de stabilitate (a unui corp,

A ECARISÁ ecariséz tranz. teh. 1) (buşteni) A

fenomen, sistem etc.). ♦ A avea echilibru, a avea

tăia, transformând în scânduri prismatice. 2)

stabilitate bună. 2) Poziţie verticală sau atitudine

(animale moarte) A priva de piele prin înlăturare; a

stabilă (a unui corp sau a unei persoane ♦ A pierde

jupui.

~ul, a fi pe punctul de a cădea. 3) Concordanţă între

ECARTAMÉNT ~e n. teh. 1) Distanţă dintre

lucruri opuse sau diferite; armonie. 4) fig. Stare de

urmele roţilor de pe aceeaşi osie ale unui vehicul. 2)

linişte sufletească. Echilibru emoţional. 180

A ECHIPÁ echipéz tranz. 1) (nave, avioane, trupe

Stare de egalitate (de valoare, mărimi, semnificaţie

militare, soldaţi) A prevedea cu cele necesare (în

etc.). ♦ Examen de ~ă, examen pe care trebuie să-l

vederea realizării unei acţiuni). 2) (întreprinderi,

susţină persoanele care cer recunoaşterea, cu

instalaţii etc.) A dota cu echipament.

drepturi

A SE ECHIPÁ mă echipéz intranz. (despre

(nerecunoscute de stat) sau care vor să treacă de la

persoane) A-şi pune echipamentul.

un tip de şcoală (sau studii) la altul.

ECHIPÁJ ~e n. 1) Personal care conduce şi

ECHIVÓC I ~ă (~i, ~e) adj. Care poate fi înţeles

deserveşte o navă (sau un vehicul militar). 2) arh.

în

Trăsură luxoasă cu personalul care o deserveşte şi

interpretări; neclar; ambiguu. Expresie ~ă.

cu caii înhămaţi la ea. ~ul prinţului.

ECHIVÓC II ~uri n. 1) Cuvânt sau expresie cu

ECHIPAMÉNT ~e n. 1) Totalitate a obiectelor de

sens ambiguu, neclar. 2) Situaţie sau atitudine

îmbrăcăminte, încălţăminte şi a accesoriilor care

neclară.

servesc pentru a echipa o persoană. 2) Totalitate a

A ECLATÁ eclatéz intranz. 1) A străluci cu putere.

aparatelor, dispozitivelor şi mecanismelor care

2) A se manifesta brusc şi violent.

asigură funcţionarea unei maşini sau instalaţii.

ECLATÁN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. Care produce un

ECHÍP//Ă ~e f. 1) Grup de oameni care au scopuri

efect puternic; manifestat cu o intensitate deosebită.

comune şi îndeplinesc o acţiune comună sub

Culoare ~tă. Voce ~tă.

conducerea unui şef. ~ de pompieri. 2) Grup de

ECLECTÍSM n. 1) Îmbinare mecanică a mai

sportivi care se antrenează împreună şi participă la

multor idei sau concepţii eterogene sau opuse. 2)

competiţii. ~ de fotbal.

Lipsă de consecvenţă în convingeri sau în idei. 3)

ECHIPIÉR ~i m. Membru al unei echipe (mai ales

filoz. Curent filozofic care împrumută elemente din

sportive).

mai multe sisteme filozofice.

ECHITÁBIL că (~i, ~e) adj. Care este bazat pe

A ECLIPSÁ eclipséz tranz. 1) (aştri) A pune în

adevăr; just; cinstit; imparţial. Relaţii ~e.

eclipsă. Soarele a eclipsat Luna. 2) fig. A face să

ECHIT//ÁTE ~ắţi f. Principiu care preconizează

pălească (în faţa altui lucru); a pune în umbră; a

reglarea raporturilor socio-culturale dintre oameni

umbri; a întuneca. 3) (persoane) A depăşi prin

şi state pe bază de dreptate şi egalitate.

merite sau prin strălucire.

A ECHIVALÁ echivaléz 1. tranz. A face să se

A SE ECLIPSÁ mă eclipséz intranz. fam. (despre

echivaleze; a face să devină egal, identic (cu ceva).

persoane) A se face nevăzut; a înceta să mai fie în

A echivala scorul jocului. A echivala o diplomă

câmpul vizual; a pleca pe furiş; a dispărea; a pieri.

de studii. 2. intranz. A fi egal (cu ceva); a avea

A ECLUZÁ ecluzéz 1. tranz. 1) (ape navigabile) A

valoare identică (cu ceva). Tăcerea ta echivalează

închide cu o ecluză. 2) (nave) A face să treacă

cu refuzul.

printr-o ecluză. 2. intranz. (despre nave) A trece

A SE ECHIVALÁ mă echivaléz intranz. A deveni

printr-o ecluză.

echivalent; a se face egal.

ECLÚZ//Ă ~e f. Construcţie hidrotehnică, situată

ECHIVALÉN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. Care are

pe traseul unei căi navigabile şi destinată să reţină

aceeaşi valoare sau funcţie; cu parametri la fel.

apa sau să-i dea drumul după necesităţi, pentru a

ECHIVALÉNŢ//Ă ~e f. 1) Caracter echivalent. 2)

permite trecerea navelor mari prin locuri cu nivel de

mai

egale,

multe

a

unei

feluri;

diplome

permiţând

de

mai

studii

multe

181

apă diferit.

A SE EDIFICÁ mă edífic intranz. (despre

A ECRANÁ ecranéz tranz. (sisteme tehnice,

persoane) A ajunge să pătrundă clar cu mintea; a se

acustice, optice, electrice, magnetice etc.) A

dumeri; a se clarifica; a se lămuri. M-am edificat

prevedea cu un ecran.

în privinţa acestei chestiuni.

A ECRANIZÁ ecranizéz tranz. 1) (spectacole de

EDIFICAT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) adj. Care

balet sau de teatru) A înregistra pe o peliculă

edifică; în stare să lămurească ceva. Date ~oáre.

specială în vederea proiectării pe ecran; a filma; a

EDIFICÍ//U ~i n. 1) Construcţie arhitecturală de

cinematografia. 2) (opere literare sau muzicale) A

proporţii impunătoare (de obicei, cu destinaţie

pune la baza creării unei opere cinematografice.

publică). 2) Ansamblu vast şi organizat.

ECUMÉNIC ~ă (~i, ~e) adj. rel. Care se extinde

EDÍL ~i m. 1) arh. ist. (în antichitatea romană)

asupra întregii biserici creştine. Mişcare ~ă.

Magistrat însărcinat cu administrarea construcţiilor,

ECUS//ÓN ~oáne n. 1) Bucată mică de stofă,

instalaţiilor publice şi cu aprovizionarea unui oraş.

cusută pe anumite uniforme şi indicând apartenenţa

2) Persoană din conducerea unui oraş, care se ocupă

la o unitate, organizaţie. 2) Mică bucată de metal

cu administrarea şi aprovizionarea oraşului. Edilii

sau de plastic, având imprimată pe ea unele date

municipiului Chişinău.

identificatoare privind persoana care o poartă.

A EDITÁ editéz tranz. 1) (cărţi, reviste, broşuri,

EDECLÍ//U ~i m. înv. ist. Slujitor la curtea

articole etc. ) A face să apară pe calea tiparului; a

domnească.

publica; a tipări. 2) (opere literare sau ştiinţifice) A

A SE EDEMAŢIÁ se edemaţiáză (despre ţesuturi)

pregăti pentru tipar, înzestrând cu adnotările şi

A forma un edem.

comentariile necesare; a îngriji. 3) tehn. inform.

EDÉM

obicei

(imagini, texte, articole, bloguri, ştiri, pagini web

nedureroasă, rezultată din infiltrarea sau din

etc.) A face să apară în linie; a publica în spaţiul

acumularea unui lichid seros într-un ţesut celular

virtual; a posta.

subcutanat.

A EDUCÁ edúc tranz.

EDÉN n. 1) rel. Loc al fericirii supreme, unde se

calităţi, însuşiri etc.) A dezvolta prin educaţie; a

crede că ar nimeri după moarte sufletele celor

forma.

evlavioşi; rai; paradis. 2) fig. Loc care încântă şi

EFÉCT ~e n. 1) Rezultat al unei cauze; consecinţă.

desfată; rai; paradis. 3) fig. Stare de fericire

♦ A-şi face ~ul, a provoca urmările scontate; a da

absolută; rai; paradis.

rezultatul dorit. 2) Impresie puternică (produsă de

EDÍCT ~e n. înv. ist. 1) (în antichitate şi în Evul

cineva sau de ceva asupra cuiva).

Mediu) Program de activitate al unui magistrat. 2)

EFECTÍV I ~e n. Număr reglementar de oameni

Decret de mare importanţă, emis de un monarh sau

care constituie o colectivitate organizată, mai ales o

de o autoritate bisericească superioară. Edictul de

unitate militară. ~ul diviziei. ~ul corporaţiei.

la Nantes.

EFECTÍV II ~ă (~i, ~e) adj. adesea şi adverbial

A

~e

EDIFICÁ

n.

med.

edífic

Umflătură,

tranz.

1)

de

(construcţii

(persoane, deprinderi,

Care se încununează de rezultate reale; cu efect;

monumentale) A făuri prin lucrări de construcţie; a

real; adevărat.

construi; a înălţa. 2) (persoane) A face să se edifice;

A EFECTUÁ efectuéz tranz. 1) A transforma în

a lămuri; a clarifica; a dumeri; a explicita.

fapt; a face să devină realitate; a înfăptui; a realiza. 182

A efectua pregătirile necesare de călătorie. 2) A

morale pentru obţinerea unui rezultat dorit.

face în conformitate cu prevederile; a aduce la

EFUZIÚN//E ~i f. Exprimare puternică a unor

efectul urmărit; a îndeplini. A efectua controlul de

sentimente nobile.

rutină.

EGÁL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care este la fel cu altul

EFEMÉR ~ă (~i, ~e) adj. (în opoziţie cu durabil)

sau cu altcineva în ceea ce priveşte anumiţi

Care trece foarte repede; de scurtă durată; trecător.

parametri (cantitate, dimensiuni, calitate, valoare

Stare depresivă ~ă. Floare cu existenţă ~ă.

etc.). 2) (despre oameni) Care are aceleaşi drepturi

EFEMINÁ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) (despre

şi îndatoriri; de acelaşi rang. ♦ Fără ~, care nu are

bărbaţi) Care are caractere fizice şi psihice

asemănare; fără seamăn; inegalabil. ♦ A trata pe

aparţinând tradiţional femeilor; cu aspect sau

cineva de la ~ la ~, a trata pe cineva ca fiind de

caracter feminin. 2) fîg. (despre persoane) Care este

acelaşi rang sau în aceeaşi situaţie; a fi pe picior de

lipsit de forţă (morală); fără vlagă (şi voinţă); slab.

egalitate cu cineva. 3) Care rămâne neschimbat în

EFÉNDI m. arh. 1) Termen de politeţe, folosit de

permanenţă; mereu acelaşi; constant. Puls ~. Ritm

către turci pe lângă numele proprii, de obicei ale

cardiac ~.

învăţătorilor şi

A EGALÁ egaléz tranz. 1) A face să se egaleze. 2)

funcţionarilor civili. 2) Persoană

care avea acest titlu.

(suprafeţe, terenuri) A face să devină neted; a

EFERVESCÉN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) (despre

netezi; a îndrepta; a nivela. 3) (scoruri, meciuri) A

lichide, medicamente etc.) Care are capacitatea de a

face să ajungă la egalitate de puncte marcate.

fierbe zgomotos, degajând cu putere gaze. Aspirină

A SE EGALÁ mă egaléz intranz. A deveni egal

~tă. 2) fig. (despre persoane şi manifestărilşe lor)

(sub aspect calitativ sau cantitativ).

Care este în efervescenţă; agitat; exaltat; frământat;

A EGALIZÁ egalizéz tranz. (obiecte, mărimi,

avântat. Spirit ~.

situaţii etc.) A face să fie egal; a echivala.

EFERVESCÉNŢ//Ă ~e f. 1) Fierbere zgomotoasă,

EGÍD//Ă ~e f. Putere protectoare,care ajută la

provocată de degajarea activă a unor gaze în masa

realizarea unor acţiuni (culturale, sociale, politice

unui lichid, care intră în reacţie cu o substanţă

etc.); auspiciu. ♦ Sub ~a (cuiva sau a ceva), cu

oarecare. 2) fig. Stare pasageră a unui om cuprins

ajutorul protector (al cuiva sau a ceva); sub

de griji şi nelinişte; stare emotivă puternică, dar

auspiciile. Întrunire realizată sub ~a UNESCO.

trecătoare; agitaţie; frământare.

EGOÍSM n. (în opoziţie cu altruism) 1) psihol.

EFICÁCE adj. invar. şi adverbial Care produce

Trăsătură morală negativă, constând în preocuparea

efectul dorit; cu acţiune pozitivă; eficient. Un

exagerată de propria persoană şi în neglijarea

tratament ~. Un primar ~. A interveni ~.

intereselor obşteşti; dragoste de sine exagerată. 2)

EFICIÉN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. şi adverbial Care

Tendinţă (a membrilor unui grup social) de a

produce efectul dorit; cu acţiune pozitivă; eficace.

subordona totul propriilor interese. ~ social.

Un manager ~. A lucra ~.

A EGRENÁ egrenéz tranz. 1) (seminţe) A separa

EFIGÍ//E ~i f. Reprezentare în relief a figurii unei

cu ajutorul unei maşini speciale din fibrele de

personalităţi (în special, a unui suveran) pe o

bumbac, pentru a obţine ca puful de bumbac să fie

monedă sau pe o medalie.

curat. 2) (grăunţe) A curăţa de coajă în vederea

EFÓRT ~uri n. Încordare a forţelor fizice şi/sau

consumului sau prelucrării ulterioare; a decortica. 183

EGÚMEN ~i m. rel. Călugăr căruia i s-a încredinţat

dota cu electricitate; a înzestra cu o sarcină

conducerea unei mănăstiri; stareţ.

electrică. 2) fig. (persoane) A face să se electrizeze;

A EGUMENÍ egumenésc intranz. rel. A exercita

a înflăcăra; a însufleţi; a anima.

funcţia de egumen; a fi egumen.

A SE ELECTRIZÁ mă electrizéz intranz.1)

A ELABORÁ elaboréz tranz. 1) (idei, doctrine,

(despre corpuri) A căpăta sarcină electrică. 2) fig.

planuri, texte, programe, lucrări, proiecte etc.) A

(despre persoane) A căpăta tot mai mult suflet; a se

produce printr-un efort intelectual susţinut, în baza

însufleţi, a se înflăcăra, a se anima.

documentării, a consultării unor date, a efectuării

A

unor calcule necesare etc.; a crea; a realiza; a

tranz. med. (ţesuturi patologice) A prelucra cu

plăsmui. 2) A obţine ca urmare a efectuării unor

electrocauterul.

investigaţii speciale; a descoperi; a inventa. A

A ELECTROCUTÁ electrocutéz tranz. A face să

elabora un nou sistem de protecţie anticorozivă.

se electrocuteze.

ELÁN I ~uri n. Stare de excitare puternică a

A SE ELECTROCUTÁ mă electrocutéz intranz.

spiritului, cauzată de un viu sentiment; imbold

(despre persoane) A fi afectat de curentul electric; a

lăuntric puternic; entuziasm; exaltare; înflăcărare;

muri sub influenţa curentului electric.

ardoare; avânt. A avea ~ tineresc. A lucra cu ~.

ELEGÁN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) şi adverbial

ELÁN II ~i m. zool. Mamifer rumegător din

(despre persoane şi creaţiile lor) Care se distinge

ţinuturile de nord, de talie mare, cu cap mare şi

prin armonie, graţie şi simplitate; cu graţie şi

coarne plate, ramificate ca un evantai.

simplitate; graţios. Bărbat ~. Mişcări ~te. Gest ~.

ELÁSTIC ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care are proprietatea

2) (despre atitudini, manifestări ale persoanelor)

de a reveni la forma şi volumul iniţial după

Care este privat de brutalitate; plin de rafinament;

încetarea acţiunii unei forţe exterioare. 2) fig.

ales. Maniere ~te. Comportament ~. 3) (despre

(despre persoane şi manifestările lor) Care este

îmbrăcăminte) Care este făcut cu gust şi conferă

lipsit de rigoare; uşor adaptabil la situaţii diferite;

persoanei un aspect frumos. Un costum ~.

maleabil; schimbător. Conştiinţă ~ă.

ELEGIÁC ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care are caracter de

ELASTICITÁTE f. 1) Însuşirea de a fi elastic. 2)

elegie; trist, melancolic. Accente ~e. Versuri ~e.

Caracter elastic.

Ton ~. 2) (despre poeţi) Care scrie elegii sau lucrări

ELECTÍV ~ă (~i, ~e) adj. Care este numit sau

cu caracter de elegie.

conferit prin alegeri; bazat pe alegeri. Organ ~.

ELEMENTÁR ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de

ELECTORÁL ~ă (~i, ~e) adj. şi s.f. Care ţine de

esenţa unui lucru sau fenomen; de foarte mare

alegeri; propriu alegerilor. Lege ~ă. Listă ~ă.

importanţă; esenţial; fundamental. Principiu ~. 2)

Campanie ~ă.

Care cuprinde principiile şi noţiunile de bază ale

A ELECTRIFICÁ electrífic tranz. 1) (regiuni,

unei discipline sau arte. Curs ~. Carte ~ă. 3) Care

localităţi, case, ramuri ale economiei naţionale

este puţin complicat; simplu de tot; primitiv;

etc.) A dota cu energie electrică. 2) A face să

rudimentar. Noţiuni ~e.

funcţioneze folosind energia electrică. A electrifica

ELÉN ~ă (~i, ~e) adj. Care ţine de Grecia antică;

calea ferată.

propriu Greciei antice. Cultură ~ă.

A ELECTRIZÁ electrizéz tranz. 1) (corpuri) A

ELENÍSM n. Cultură a epocii elene.

ELECTROCAUTERIZÁ

electrocauterizéz

184

ELEVAT//ÓR ~oáre n. Dispozitiv folosit pentru

ELÍT//Ă

transportul greutăţilor pe direcţie verticală şi la

remarcabile, făcând parte dintr-un grup social,

distanţe relativ mici.

dintr-o comunitate. ♦ De ~, a) care aparţine elitei; b)

A ELIBERÁ eliberéz tranz. 1) A face să se

cu calităţi deosebite; distins; ales; eminent. 2) fig.,

elibereze. 2) (angajaţi) A da afară (dintr-un post,

adesea depr. Grup de oameni privilegiaţi, care se

dintr-o funcţie) ca fiind necorespunzător; a destitui;

identifică, de obicei, cu aristocraţia şi care au

a concedia. ~ dintr-un post. 3) (adeverinţe, acte

pretenţii de superioritate.

oficiale) A pune la dispoziţie ca urmare a unei

ELIXÍR ~e n. 1) înv. Băutură cu proprietăţi

solicitări; a emite. ~ unei persoane un certficat de

miraculoase,

naştere. 4) (marfă) A preda în baza bonului de plată

alchimiştii din evul mediu. Elixirul dragostei.

achitat. 5) (încăperi, terenuri) A lăsa liber. ~

Elixirul tinereţei veşnice. 2) farm. Preparat

camera. 6) (deţinuţi) A pune în libertate. ~ un

farmaceutic cu proprietăţi terapeutice, reprezentând

criminal. 7) (militari în exerciţiu) A face să fie liber

un amalgam de siropuri, uleiuri volatile şi alcool.

de serviciul militar.

ELIZÉ//U ~e n. mitol. Loc unde, conform credinţei

A SE ELIBERÁ mă eliberéz intranz. 1) (despre

vechilor greci, se duc după moarte sufletele

popoare, state, regiuni etc.) A deveni liber; a

oamenilor vârstnici.

redobândi libertatea; a se dezrobi; a se descătuşa. 2)

ELOCVÉN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) (despre

A reuşi să se izbăvească; a scăpa. ~ de prejudecăţi.

persoane) Care are elocvenţă. 2) Care este plin de

~ de urmăritori. 3) A căpăta timp liber; a avea

conţinut şi expresivitate; expresiv. Un gest ~. 3)

răgaz. Vin după ce mă eliberez. 4) (despre

Care vorbeşte de la sine, constituind o dovadă;

militari) A termina serviciul militar; a se retrage din

probant. Cifre ~te.

armată; a se demobiliza. 5) chim. (despre atomi) A

ELOCVÉNŢĂ f. Însuşirea de a vorbi frumos şi

se desprinde dintr-o moleculă, rămânând în stare

convingător; arta de a se exprima bine; vervă;

liberă.

elocinţă.

ELÍCE ~ f. Dispozitiv rotitor, format din două sau

A ELOGIÁ elogiéz tranz. A trata cu elogii; a ridica

mai multe pale dispuse simetric pe un ax care, fiind

în slavă; a preamări; a slăvi; a glorifica; a exalta. A

acţionat de un fluid, pune în mişcare avioane, nave,

elogia o persoană.

ventilatoare. Motor cu ~.

ELOGI//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) adj. 1) Care

A ELIMINÁ elímin tranz. 1) (substanţe, materii,

conţine elogii. Un discurs ~. 2) Care are caracter de

alternative etc.) A îndepărta printr-o selecţie. 2)

elogiu. A vorbi în termeni ~.

(elevi) A da afară (pentru nereuşită sau lipsă de

ELÓGI//U ~i n. 1) Vorbe de celebrare â cuiva sau a

disciplină); a exclude; a exmatricula. ~ un elev din

ceva, conţinând o apreciere foarte favorabilă. A

şcoală. 3) A face să nu mai existe; a suprima; a

aduce ~i cuiva. 2) fig. Laudă exagerată, adusă

lichida. ~ dificultăţile. ~ o necunoscută.

cuiva; proslăvire neîntemeiată; panegiric; ditiramb;

ELÍPS//Ă ~e f. lingv. Omitere (în vorbire sau în

apologie.

scris) a unui sau a mai multor cuvinte dintr-o frază

ELUCUBRÁŢI//E ~i f. mai ales la pl. Combinaţie

care,

de idei haotice şi absurde, construită cu exces de

în

consecinţă,

neschimbat sensul.

continuă

să-şi

păstreze

~e

f.

pe

1)

care

Ansamblu

tindeau

de

s-o

persoane

descopere

zel. 185

A ELUCIDÁ elucidéz tranz. (probleme, chestiuni,

stat a navelor străine ancorate în porturile sale în

situaţii confuze) A face clar; a clarifica; a lămuri; a

caz de conflict cu alte state.

limpezi; a desluşi; a descâlci.

EMBLÉM//Ă ~e f. 1) Obiect sau imagine cărora li

A ELUDÁ eludéz tranz. (persoane, discuţii etc.) A

se

trece în mod conştient cu vederea; a înconjura în

simbolizând ceva. 2) Figură sau atribut, destinate să

mod intenţionat, ferindu-se; a evita; a ocoli. ~ o

reprezinte o colectivitate, a autoritate, o meserie.

discuţie.

EMERÍ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) (folosit pe lângă

A EMAILÁ emailéz tranz. (obiecte de metal sau

substantivele ce denumesc profesii) Care s-a afirmat

de ceramică) A acoperi cu un strat subţire de email;

din plin, evidenţiindu-se în mod deosebit în

a smălţui.

domeniul unde activează. Învăţător ~. Artist ~. 2)

A EMANÁ emán 1. tranz. (mirosuri, arome,

Care posedă cunoştinţe profunde şi experienţă

parfumuri, gaze, vapori etc.) A împrăştia în toate

bogată într-un anumit domeniu; experimentat;

părţile; a face să cuprindă spaţii tot mai largi; a

versat; priceput.

răspândi; a propaga; a degaja; a exala. 2. intranz. A-

EMFÁTIC ~ă (~i, ~e) adj. Care este plin de

şt trage originea; a avea o anumită origine; a

emfază. Un discurs ~. Ton ~. Stil ~. Accent ~.

proveni; a deriva. Decretul emană de la guvern.

EMFÁZĂ f. l) Lipsă de naturaleţe şi simplitate în

A EMANCIPÁ emancipéz tranz. 1) (persoane) A

comportare şi în vorbire; atitudine nenaturală şi

face să se emancipeze. 2) jur. (în unele state)

pretenţioasă,

(minori) A scoate de sub tutelă, conferind dreptul de

comportare. 2) fig., depr. Folosire abuzivă sau

a dispune de bunurile sale înainte de majorat.

deplasată a tonului declamator şi a stilului elevat.

A SE EMANCIPÁ mă emancipéz intranz. 1)

A EMIGRÁ emigréz tranz. (despre cetăţenii unui

(despre

stat) A părăsi patria pentru a se stabili cu traiul în

persoane)

A

deveni

independent,

atribuie

o

anumită

manifestată

semnificaţie;

în

vorbire

figură

şi

în

eliberându-se de convenienţele morale şi sociale; a-

altă ţară; a se expatria.

şi dobândi libertatea sau independenţa. 2) fig., fam.,

EMIGRÁN//T ~ţi m. Persoană care a emigrat; om

peior. (despre minori) A se comporta prea liber

care din anumite motive şi-a părăsit patria.

pentru vârsta pe care o are; a avea purtări libertine.

EMINAMÉNTE adv. (precedă adjectivul pe care

A EMASCULÁ emasculéz tranz. 1) (fiinţe de sex

îl determină, mai ales la superlativul absolut) La

masculin) A lipsi de glandele sexuale pe cale

cel mai înalt grad; în măsura cea mai mare; prin

chirurgicală; a scopi; a castra; a steriliza; a jugăni; a

excelenţă; cu deosebire; deosebit de; foarte tare.

evira. 2) A face să se emasculeze; a evira.

Este o persoană ~ distinsă.

A SE EMASCULÁ mă emasculéz intranz. (despre

EMINÉN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) Care este mai sus

fiinţe de sex masculin) A deveni impotent; a se

de nivelul comun; de ordin superior. Un savant ~.

evira.

Un diplomat ~. 2) (despre persoane, creaţii,

EMBARGÓ ~uri n. 1) Interdicţie statală, constând

realizări ale acestora) Care se impune prin calităţi

în oprirea importului şi exportului de mărfuri în sau

(intelectuale)

din alt stat, ca sancţiune pentru încălcarea unor

remarcabil; excelent. O pictură ~tă. Un sculptor ~.

reguli sau a unor drepturi internaţionale sau ca

3) şi substantival (despre elevi, studenţi) (mai ales

mijloc de presiune politică. 2) Reţinere de către un

în trecut) Care este apreciat cu nota maximă (la

deosebite;

demn

de

preţuire;

186

examene).

EMPÍRIC ~ă (~i, ~e) adj. Care se bazează exclusiv

EMÍR ~i m. 1) Titlu dat guvernatorilor sau

pe experienţă şi pe simţuri. Metodă ~ă.

principilor domnitori din unele ţări musulmane. 2)

EMÚL ~i m. Persoană care, concurând cu cineva

Persoană care poartă acest titlu.

într-un domeniu oarecare de activitate, caută să-l

EMISÁR I ~e n. Bazin sau canal unde se

egaleze sau să-l depăşească; concurent.

colectează apele uzate sau cele menajere, provenite

EMULÁŢI//E ~i f. Tendinţă de a egala sau de a

de la întreprinderi industriale sau din centre

întrece pe cineva într-un domeniu oarecare de

populate.

activitate; întrecere; competiţie.

EMISÁR II ~i m. 1) Agent al unui stat,

A

împuternicit să îndeplinească o misiune secretă

(substanţe) A transforma în emulsie. 2) (suporturi

(neoficială). 2) fig. Persoană trimisă undeva să

fotografice) A acoperi cu emulsie. 2. intranz.

îndeplinească o anumită misiune.

(despre substanţe) A se transforma în emulsie; a

A EMÍTE emít tranz. 1) (ipoteze, teorii, opinii) A

forma o emulsie.

exprima în termini neţi sau într-o formă precisă; a

ENCICLOPEDÍE ~i f. Lucrare de tip lexicografic,

lansa; a enunţa. 2) (legi, decrete) A pune în vigoare

care conţine informaţii complete dintr-un singur

în mod oficial; a elabora. 3) (bancnote, hârtii de

domeniu sau din toate domeniile de activitate

valoare) A pune în circulaţie. 4) (adeverinţe, acte

umană.

oficiale) A pune la dispoziţie ca urmare a unei

enciclopedie.

solicitări. 5) (raze de lumină sau de căldură, unde

ENCICLOPÉDIC ~ă (~i, ~e) adj. Care are

electromagnetice sau sonore etc.). A împrăştia în

caracter de enciclopedie; atotcuprinzător. Dicţionar

toate direcţiile; a transmite radial; a radia; a iradia.

~. A avea o pregătire ~ă.

6) (ştiri, veşti, informaţii) A aduce la cunoştinţă

ENCICLOPEDÍST ~şti m. 1) şi adjectival

publicului larg; a transmite; a comunica; a relata; a

Persoană care posedă cunoştinţe enciclopedice; om

anunţa; a difuza.

care denotă cunoştinţe vaste, în diverse domenii.

EMOTÍV ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de emoţii;

Un spirit ~. 2) ist. Nume purtat de cugetătorii

propriu emoţiilor; de emoţie; emoţional. Stare ~ă.

progresişti francezi din sec. XVIII, care s-au grupat

2) (despre persoane) Care poate fi emoţionat cu

în

uşurinţă;

meşteşugurilor”.

predispus

la

emoţii

puternice;

EMULSIONÁ

jurul

emulsionéz

Enciclopedia

„Enciclopediei

1.

tranz.

universală.

ştiinţelor,

1)

Om-

artelor

şi

impresionabil. Un copil ~.

ENERGÍ//E ~i f. 1) Capacitate de a acţiona efectiv,

EMÓŢI//E ~i f. Stare afectivă intensă, de durată

cu multă forţă şi fermitate; vitalitate fizică. 2)

relativ scurtă, provocată de factori externi şi

Mărime care este egală cu capacitatea unui sistem

caracterizată printr-o bruscă perturbaţie fizică şi

material de a efectua un lucru mecanic şi care există

psihică.

sub forme diferite. ~ mecanică, termică, electrică.

A EMOŢIONÁ emoţionéz tranz. (persoane) A

A ENERVÁ enervéz tranz. A face să se enerveze.

face să se emoţioneze.

A SE ENERVÁ mă enervéz intranz. A deveni din

A SE EMOŢIONÁ mă emoţionéz intranz. (despre

ce în ce mai nervos; a se irita.

persoane) A fi cuprins de o emoţie; a ajunge în

ENIGMÁTIC ~ă (~i, ~e) adj. Care are caracter de

stare emotivă.

enigmă; greu de pătruns cu înţelegerea; misterios. 187

ENÍGM//Ă ~e f. Lucru necunoscut sau greu de

A EPATÁ epatéz tranz. şi absolut (despre

pătruns cu mintea omenească; mister; taină.

persoane şi manifestările lor, lucruri, fenomene

ENÓRM ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care este de proporţii

etc.) A uimi peste măsură; a ului; a stupefia. El îi

foarte mari; din cale afară de mare; gigantic; uriaş;

epata pe toţi cu eleganţa sa. Luxul lor epatează.

colosal; imens. O statuie ~ă. Pierderi ~e. 2) şi

A SE EPATÁ mă epatéz intranz. (despre

adverbial

persoane) A rămâne uluit; a fi puternic impresionat;

Care

depăşeşte

cu

mult

limitele

admisibile; anormal; exagerat. Eforturi ~e. Am

a se extazia.

cheltuit ~ de mult. 3) Care este foarte intens; foarte

EPÁV//Ă ~e f. 1) Rest al unei nave naufragiate. 2)

tare; foarte puternic; foarte viu. Bucurie ~ă. Dureri

Urmă care rămâne după un cataclism. 3) fig., fam.,

~e.

depr. Persoană care a decăzut şi nu-şi mai găseşte

ENORMIT//ÁTE ~ắţi f. 1) Caracter enorm;

locul în societate.

dimensiuni anormale sau exagerat de mari. M-a

EPICÉNTR//U ~e n. 1) Punct de pe suprafaţa

impresionat ~atea pădurii.

2) Greşeală foarte

Pământului situat deasupra focarului unui cutremur

gravă; faptă sau vorbă de necrezut; absurditate.

de pământ. 2) Centru sau focar al unui eveniment.

Aceasta e o adevărată ~ate.

~ul revoltei studenţeşti.

A ENTUZIASMÁ entuziasméz tranz. (persoane)

EPIDEMÍ//E ~i f. 1) med. Maladie contagioasă,

A face să se entuziasmeze.

care se extinde în acelaşi timp şi în aceeaşi

A SE ENTUZIASMÁ mă entuziasméz intranz.

localitate asupra unui număr mare de fiinţe. 2) fig.,

(despre persoane) A căpăta tot mai mult entuziasm;

fam., depr. Extindere prin contaminare a unei

a se înflăcăra; a se însufleţi; a se anima.

deprinderi (urâte), a unei mode etc. ~a scrisului. ~a

ENTUZIÁSM n. Stare de excitare puternică a

copiatului.

spiritului, cauzată de un viu sentiment; imbold

EPIGÓN ~i m. Succesor al unor predecesori iluştri

lăuntric

(scriitori sau artişti) care imită fără spirit creator

puternic;

elan;

exaltare;

înflăcărare;

ardoare; avânt.

ideile şi metodele lor. ~ii lui Eminescu.

ENTUZIÁ//ST ~stă (~şti, ~ste) adj. şi substantival

EPIGRÁF ~e n. 1) Citat scurt, pus în capul unei

1) (mai ales despre persoane) Care vădeşte

opere sau al unui capitol pentru a sublinia ideea

entuziasm; plin de entuziasm. 2) Care este foarte

principală a scrierii. 2) arh. Inscripţie scurtă, făcută

devotat unei cauze sau idei. Spirit ~.

pe o piatră de mormânt sau pe faţada unei

A ENUMERÁ

enúmăr

tranz.

(idei,

fapte,

construcţii, a unui edificiu antic etc.

evenimente) A număra succesiv; a expune pe rând;

EPIGRÁFI//E ~i f. 1) Ştiinţă istorică auxiliară,

a înşira; a cataloga.

care se ocupă cu studiul inscripţiilor vechi, făcute

ENUMERATÍV ~ă (~i, ~e) adj. Care enumeră.

pe piatră, lemn, metal etc. 2) Totalitate de epigrafe

ENÚNŢ ~uri n. 1) Succesiune de unităţi de limbă,

(inscripţii vechi), care constituie obiectul unui

care exprimă o judecată sau un conţinut complet. 2)

studiu. ~a latină.

mat. Formulare a datelor unei probleme.

EPILÓG ~uri n. Rezumat al unei lucrări literare,

A ENUNŢÁ enúnţ tranz. (ipoteze, teorii, opinii) A

plasat la sfârşitul acesteia.

exterioriza printr-un enunţ; a exprima în termeni

A EPILOGÁ epiloghéz tranz. 1) (acţiuni, procese

neţi sau într-o formă precisă; a lansa; a emite.

etc.) A termina cu un epilog firesc. 2) fig. A spune 188

în plus, aducând comentarii lungi.

A SE EPUIZÁ mă epuizéz intranz. 1) (despre

EPIS//ÓD ~oáde n. 1) Acţiune secundară într-o

bunuri materiale) A se termina prin folosire; a fi

operă artistică (film, piesă, roman), menită să

folosit până nu mai rămâne nimic; a se termina; a se

varieze

mică

sfârşi; a se consuma. 2) (despre persoane) A pierde

importanţă) din viaţa unui om sau din desfăşurarea

forţa şi energia; a se obosi peste măsură; a se istovi;

unui eveniment.

a se sfârşi; a se slei; a se extenua; a se consuma.

EPISTOLÁR ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de

A EPURÁ epuréz tranz. 1) (amestecuri, soluţii,

epistole. Relaţii ~e. 2) Care are caracter de epistolă;

substanţe etc.) A face pur prin eliminarea corpurilor

realizat sub formă de epistolă. Roman ~. Stil ~.

străine. 2) fig. (instituţii, organizaţii, întreprinderi)

EPÍSTOL//Ă ~e f. 1) Comunicare în scris,

A

transmisă cuiva (de obicei, prin poştă); scrisoare;

necorespunzătoare; a curăţa. 3) (gustul, moravurile,

răvaş. 2) literat. Lucrare literară care are forma de

limba, biblioteci etc.) A curăţa de lucruri inutile sau

scrisoare.

dăunătoare.

EPITÁF ~uri n. Inscripţie funerară, făcută pe placa

ERÁT//Ă ~e f. Listă anexată la sfârşitul unei cărţi,

de la mormântul cuiva.

în care se trec rectificările greşelilor observate.

EPITRÓP ~i m. 1) înv. Persoană care tutela pe

ÉR//Ă ~e f. 1) Perioadă de timp îndelungată, care

cineva; om care avea grijă de o persoană incapabilă

porneşte de la un anumit eveniment sau fapt ce

de a acţiona independent (minor, bătrân etc.) şi

constituie punctul de la care începe numărătoarea

administra

anilor. 2) Perioadă de timp din dezvoltarea istorică a

expunerea.

bunurile

2)

lui

Secvenţă

materiale.

(de

2)

arh.

consolida

prin

eliminarea

persoanelor

Administrator al unor bunuri, mai ales bisericeşti.

omenirii sau a universului, marcată de anumite

EPOCÁL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care formează o

evenimente importante sau caracterizată printr-o

epocă. Descoperire ştiinţifică ~ă. 2) Care face

anumită stare de lucruri; epocă. Era glaciară. Era

epocă; de importanţă deosebită pentru o perioadă

cosmosului. Era atomului.

anumită; memorabil. Întâlnire ~ă.

EREDITÁR

ÉPOC//Ă ~i f. 1) Perioadă de timp din dezvoltarea

particularităţile fizice sau psihice ale fiinţelor) Care

istorică a omenirii sau a universului, marcată de

se transmite prin ereditate. Boală ~ă. 2) jur. (despre

anumite evenimente importante sau caracterizată

bunuri, privilegii, drepturi etc.) Care se moşteneşte;

printr-o stare de lucruri; eră. ~a bronzului. 2) Timp

transmis prin succesiune; moştenit. 3) Care vine de

marcat de un anumit eveniment sau de anumite

la strămoşi ca tradiţie sau obişnuinţă. Duşman ~.

fenomene caracteristice. ~ a marilor ninsori.

EREDITÁTE

EPOLÉ//T ~ţi m. Ornament militar, constând dintr-

organismelor vii de a transmite caracterele şi

o fâşie mică de stofă, prinsă pe umăr şi indicând

particularităţile

gradul militar (şi genul de arme). Poartă ~ţi de

biochimice) la urmaşi.

general.

ERETÍC ~i m. Persoană care propovăduieşte sau

A EPUIZÁ epuizéz tranz. 1) A face să se epuizeze;

susţine o erezie.

a consuma. 2) (probleme, teme, discuţii etc.) A trata

EREZÍ//E ~i f. 1) Doctrină sau credinţă religioasă,

sub toate aspectele; a cerceta din toate punctele de

născută ca opoziţie în sânul bisericii catolice şi

vedere.

persecutată de aceasta. 2) fig. Opinie, teorie sau

~ă

(~i,

f. lor

~e)

Însuşire

adj.

1)

(despre

fundamentală

(morfologice,

a

fiziologice,

189

practică contrară celor fireşti sau considerate ca

contrafaceri.

unicele juste; rătăcire.

A ESCALADÁ escaladéz tranz. (obstacole înalte)

A ERIJÁ erijéz tranz. (monumente, statui etc.) A

A frece, căţărându-se sau folosind o scară.

pune în poziţie verticală; a înălţa.

ESCÁL//Ă ~e f. 1) Oprire prevăzută a unei nave

A SE ERIJÁ mă erijéz intranz. (despre persoane)

maritime sau aeriene, făcută pe cursul itinerarului

fam., depr. A se prezenta în mod ilegal sau din

pentru a îmbarca sau a debarca pasagerii (sau

proprie iniţiativă. ~ în rol de moralist.

mărfurile) şi pentru aprovizionare. A face o ~ă în

ERMÉTIC ~ă (~i, ~e) adj. 1) (despre sisteme,

port. 2) Localitate unde se face o asemenea oprire.

dispozitive de închidere) Care închide sau astupă la

ESCAPÁD//Ă ~e f. 1) Plecare de scurtă durată de

maxim de perfect; etanş. Capac ~. 2) (despre

acasă sau de la serviciu, făcută uneori pe ascuns, cu

recipiente) Care nu permite nici intrarea, nici ieşirea

scopul de a petrece sau de a se odihni. 2) Părăsire

fluidelor; etanş. Vas ~. 3) fig. Care este dificil sau

pentru scurt timp a obligaţiilor şi obişnuinţelor

imposibil de înţeles; impenetrabil; obscur. Stil ~.

cotidiene.

Scriitor ~.

A SE ESCHIVÁ mă eschivéz intranz. (despre

ER//OÁRE ~óri f. Cunoştinţă greşită sau falsă

persoane) 1) A se da la o parte, folosind şiretenia

despre realitate; viziune greşită; greşeală. ♦ A

sau frauda; a se sustrage ~ de la muncă. 2) A se

induce (pe cineva) în ~, a înşela (pe cineva); a

retrage, evitând să fie văzut. Când l-a văzut, el s-a

amăgi.

eschivat.

ERONÁ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. şi adverbial Care

A ESCORTÁ escortéz tranz. 1) (persoane oficiale)

conţine erori; constituind o eroare; fals; greşit;

A conduce sub escortă; a acompania pentru a face

inexact. Afirmaţie ~tă. Părere ~tă. A gândi ~.

onoare sau pentru a asigura securitatea în timpul

ERÓTIC ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de dragoste;

deplasării; a însoţi. 2) (deţinuţi) A ţine sub escortă;

propriu dragostei. 2) (despre lucrări artistice) Care

a avea în pază pentru a împiedica să fugă. A escorta

proslăveşte dragostea; de dragoste. Poezie ~ă.

un arestat. 3) (nave comerciale sau de transport) A

ERUDÍ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) şi substantival

proteja de atacul inamicului. Escadrila escortează

(despre persoane) Care are erudiţie; cultivat; doct.

două nave petroliere.

2) (despre lucrări ştiinţifice) Care denotă erudiţie.

ESCÓRT//Ă ~e f. 1) Grup de oameni înarmaţi care

ERUDÍŢIE f. Cunoaştere profundă şi temeinică a

însoţesc un deţinut în timpul mersului, păzindu-l să

uneia sau a mai multor ştiinţe (mai ales umanistice),

nu fugă. 2) Grup de oameni care însoţesc un înalt

a surselor, documentelor şi textelor istorice.

demnitar pentru a-l onora sau pentru a-i asigura

A ERÚPE erúpe intranz. 1) (despre lavă, magmă,

securitatea; suită.

petrol, gaze) A ieşi cu putere printr-o deschizătură

ESCRÓC ~i m. Persoană care obţine anumite

îngustă; a ţâşni; a izbucni. 2) (despre vulcani) A

bunuri nemeritate prin înşelătorii şi prin manevre

produce erupţie. 3) (despre pete, beşicuţe etc.) A se

frauduloase; om care face şarlatanii; pungaş;

forma în număr mare pe piele.

şarlatan.

ERZÁŢ ~uri n. 1) Produs calitativ inferior unui alt

A ESCROCÁ escrochéz tranz. (persoane) A înşela

produs pe care îl substituie şi cu care are doar o

printr-o escrocherie; a păgubi prin manopere

asemănare aparentă; surogat. 2) fig. Rezultat al unei

frauduloase. 190

ESCROCHÉRI//E ~i f. Faptă de escroc; şarlatanie;

prelucra cu o estompă. 2) (contururile unui desen)

pungăşie.

A slăbi din intensitate, dotând cu o umbră

ESÉNŢ//Ă

I

~e

f.

Ansamblu

de

trăsături

imprecisă. 3) A face să se estompeze; a atenua; a

fundamentale stabile ale unui lucru, care fac ca

dilua; a slăbi.

acesta să se deosebească de altele; natură internă a

A SE ESTOMPÁ mă estompéz intranz. (despre

unui lucru. Trebuie să vezi ~a problemei.

imagini, culori, senzaţii etc.) A deveni mai puţin

ESÉNŢ//Ă

intens; a se face vag; a se atenua; a se dilua; a slăbi.

II

~e

f.

Substanţă

mirositoare

concentrată sau amestec de asemenea substanţe,

Durerea s-a estompat.

extrase din plante şi folosite în stare diluată în

ESTOMPÁ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) (despre desene,

parfumerie sau în cofetărie.

tablouri) Care are umbrele şi contururile şterse,

ESENŢIÁL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care constituie

potrivite cu o estompă. 2) fig. Care se vede ca prin

esenţa unui fenomen sau lucru; de esenţă.

ceaţă; cu contururi neclare; ceţos; şters; vag.

Trăsătură ~ă. 2) Care este de primă importanţă;

A ESTORCÁ estorchéz tranz. 1) (lucruri, favoruri

foarte important; principial; primordial. Deosebire

etc.) A obţine prin mijloace necinstite. 2) (persoane)

~ă.

A despuia de bani sau de alte bunuri materiale; a

ESÉU ~ri n. Lucrare literară, filozofică sau

jecmăni; a jefui; a jumuli.

ştiinţifică în proză, de factură liberă, care tratează

EŞAFÓD ~uri n. arh. (în Evul Mediu) Platformă

un subiect fără a-l epuiza.

de lemn înălţată în pieţele publice, destinată

ESPERÁNTO n. numai la sing. lingv. Limbă

executării condamnaţilor la moarte.

artificială, creată la sfârşitul sec. XIX cu scopul de a

A

servi drept limbă internaţională.

manifestări) A distribui în timp; a repartiza la date

ESTÉ//T ~ţi m. Adept al estetismului.

succesive. 2) (lucruri) A dispune la anumite distanţe

ESTÉTIC ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de estetică;

unele de altele. 3) (trupe militare) A dispune pe

propriu esteticii. Principiii ~e. 2) Care este în

eşaloane.

corespundere

EŞÁRF//Ă ~e f. 1) Fâşie de formă dreptunghiulară,

cu

normele

esteticii.

Gust

~.

EŞALONÁ

eşalonéz

tranz.

1)

(acţiuni,

Comportament ~.

confecţionată din stofă sau tricotată, care se poartă

ESTÉTICĂ f. Ştiinţă care studiază formele

în jurul gâtului sau pe umeri (în scopuri decorative

frumosului în artă (considerată ca cea mai înaltă

sau pentru a proteja de frig); fular. 2) Fâşie lungă de

formă de creare şi de receptare a frumosului) şi în

stofă, care se poartă de-a curmezişul pieptului, ca

viaţă.

semn al unei distincţii, al unei funcţii sau demnităţi.

ESTETÍSM n. Curent în artă, care absolutizează

EŞÉC ~uri n. Nerealizare a unei acţiuni, la care s-a

latura estetică, aspectul formal al artei, neglijând

depus un efort fizic sau intelectual susţinut;

importanţa conţinutului artistic.

insucces; nereuşită. A suferit un mare ~.

A ESTIMÁ estiméz tranz. (obiecte) A examina

A EŞUÁ eşuéz intranz. 1) (despre persoane) A

calitativ şi cantitativ, stabilind valoarea; a aprecia; a

suferi un eşec. 2) (despre acţiuni) A se termina

evalua; a preţui. ~ importanţa unei lucrări. ~

printr-un eşec. 3) (despre nave) A se aşeza cu

preţul unei construcţii.

fundul pe un banc de nisip; a se împotmoli în nisip.

A ESTOMPÁ estompéz tranz. 1) (desene) A

A ETAJÁ etajéz tranz. A face să se etajeze; a 191

suprapune.

nici sfârşit în timp; în afara timpului; veşnic.

A SE ETAJÁ se etajeáză intranz. A se dispune în

Primăvară ~ă. Viaţă ~ă. Dragoste ~ă.

etaje; a se aşeza în rânduri suprapuse; a se

ETERNITÁTE f. 1) Fiinţare fără sfârşit. 2)

suprapune.

Caracter etern. 3) Perioadă de timp foarte lungă.

A ETALÁ etaléz tranz. 1) (merite, bunuri

Despărţirea a durat o ~e. 4) Durată având un

materiale sau spirituale etc.) A demonstra cu

început, dar neavând sfârşit.

ostentaţie publicului; a exhiba. ~ erudiţia. ~

A ETERNIZÁ eternizéz tranz. A face să dureze la

talentul. 2) (mărfuri de vânzare) A expune în

nesfârşit; a face să devină etern; a înveşnici.

vitrină.

A SE ETERNIZÁ se eternizeáză intranz. A

ETAL//ÓN ~oáne n. şi adjectival Model legal de

rămâne în memorie pentru posteritate.

mare precizie al unei unităţi de măsură a greutăţii,

ETEROGÉN ~ă (~i, ~e) adj. (în opoziţie cu

lungimii, timpului etc., care serveşte ca bază de

omogen) 1) Care este de natură sau de origine

comparare. ~ul metrului. ~ul kilogramului. Ceas-

diferită. Eroi ~i.

etalon. Gram-etalon.

compus

A ETALONÁ etalonéz tranz. 1) (instrumente de

Concepţie ~ă.

măsură) A verifica cu ajutorul unui etalon. ~ un

ÉTIC ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de morală;

termometru. 2) (scara unor instrumente de

propriu moralei. Principiu ~. 2) Care este în

măsură) A grada în conformitate cu un etalon. ~

corespundere cu principiile morale dintr-o anumită

scara unui manometru. 3) (măsuri-model) A

epocă; bazat pe morală. Comportament ~.

compara cu un etalon; a determina cu ajutorul unui

A ETICHETÁ etichetéz tranz. 1) (obiecte) A

etalon. A etalona metrul.

marca cu o etichetă. 2) fig. (persoane) A caracteriza

A ETANŞÁ etanşéz tranz. (aparate, recipiente,

pe baza calităţilor interne sau externe; a numi; a

încăperi etc.) A face să fie etanş; a aduce în stare de

face; a taxa; a califica; a considera. 3) fig. (idei,

etanşietate. A etanşa ferestrele unei încăperi.

concepţii) A clasa după anumite criterii.

ETÁTE f. Timp socotit de la naşterea unei fiinţe

ETICHÉT//Ă I ~e f. 1) comerţ Bucată de hârtie,

până la un anumit moment din viaţa ei; vârstă. ♦ (A

carton etc. care se fixează pe un obiect pentru a

fi) în ~, (a fi) la o vârtsă înaintată, respectabilă.

indica

A ETATIZÁ etatizéz tranz. 1) (pământuri, imobile,

informaţii. 2) tehn. inform. Semn sau ansamblu de

întreprinderi etc.) A trece din proprietate particulară

semne

în proprietatea statului; a naţionaliza. 2) (instituţii,

instrucţiune în programul unui calculator; marcă;

organizaţii) A trece de sub conducere particulară

tag.

sub conducerea statului.

ETICHÉTĂ II f. Ceremonial stabilit prin tradiţie şi

A ETERIZÁ eterizéz tranz. 1) (pacienţi sau

obişnuit în relaţiile diplomatice sau cu ocazia unor

organe, părţi ale corpului acestora) A anestezia cu

acte solemne; protocol. Aşa presupune ~.

eter. 2) A face să se eterizeze.

ETIMOLOGÍ//E ~i f. lingv. 1) Ramură a ştiinţei

A SE ETERIZÁ mă eterizéz intranz. A obţine

lingvistice, care studiază provenirea cuvintelor,

caracter de eter; a deveni diafan ca eterul.

stabilind evoluţia formei şi a sensului lor. 2)

ETÉRN ~ă (~i, ~e) adj. Care nu are nici început,

Stabilire a originii unui cuvânt.

din

Substanţe ~e. 2) Care este

elemente

conţinutul, servind

diferite.

destinaţia,

pentru

a

Amestec

preţul

indica

o

şi

~.

alte

anumită

192

A ETIRÁ etiréz tranz. (metale) A alungi sau a

începutul celui capitalist.

întinde prin tragere.

A EVACUÁ evacuéz tranz. 1) (spaţii, localităţi,

ÉTNIC ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de rasă sau de

regiuni, imobile etc.) A părăsi în masă (din

etnie; referitor la rasă sau etnie. Apartenenţă ~că.

necesitate sau prin ordin). 2) (persoane, bunuri

2) Care ţine de cultura materială şi spirituală a unui

materiale, animale) A expedia în mod organizat

popor; bazat pe cultura materială şi spirituală a unei

dintr-o regiune expusă primejdiei (în timp de război

rase sau etnii. Comunitate ~că.

sau în timpul dezlănţuirii calamităţilor naturale),

ETÚV//Ă ~e f. Instalaţie cu temperatură înaltă,

pentru a preveni eventuale distrugeri. 3) (răniţi,

destinată menţinerii unor substanţe sau piese la

bolnavi etc.) A transporta din teatrul operaţiilor

temperatură ridicată, în scopul sterilizării sau al

militare în spatele frontului. 4) (trupe militare) A

deparazitării.

scoate din motive tactice sau sub presiunea

EUFONÍ//E ~i f. fonet., poet. Succesiune de sunete

inamicului (dintr-o regiune sau dintr-o localitate

vocale şi consonante, care produce o impresie

deţinute anterior); a retrage. 5) (gaze, apă, reziduuri

plăcută auzului.

etc.) A elimina printr-o operaţie specială. 6) (fecale)

EUNÚC ~i m. înv. Bărbat castrat, care îndeplinea la

A elimina din intestine.

turci funcţia de paznic al haremului sultanului.

A EVADÁ evadéz intranz. 1) (despre deţinuţi) A

EUROPARLAMENTÁR I ~i m. Deputat în

scăpa din detenţie prin fugă şi pe ascuns; a fugi. A

Parlamentul European; membru ales în Parlamentul

evada din închisoare. 2) A se izola de tumultul

Uniunii Europene.

vieţii; a se retrage. ~ în lectură. ~ la ţară.

EUROPARLAMENTÁR II ~ă (~i, ~e) adj. Care

A EVALUÁ evaluéz tranz. 1) (bunuri destinate

se referă la Parlamentul Uniunii Europene; propriu

vânzării) A examina calitativ şi cantitativ, stabilind

Parlamentului Uniunii Europene. Alegeri ~e.

preţul; a preţui; a aprecia; a estima. A evalua costul

Comisie ~ă.

unui produs. 2) (greutatea, durata, măsura,

A EUROPENIZÁ europenizéz tranz. A face să se

cantitatea, numărul, mărimea unui lucru) A

europenizeze; a occidentaliza.

determina cu aproximaţie.

A SE EUROPENIZÁ mă europenizéz intranz. A

A EVANGHELIZÁ evanghelizéz tranz. A face să

adopta limba, cultura şi obiceiurile europenilor; a

se evanghelizeze; a creştina.

deveni asemănător cu europenii occidentali; a se

A SE EVANCHELIZÁ mă evanghelizéz intranz.

occidentaliza.

A trece la creştinism; a se creştina.

EUROSCÉPTIC ~i m. şi adjectival Persoană care

EVANTÁI ~e n. Obiect pliabil, din hârtie, mătase

manifestă euroscepticism.

sau alte materiale, folosit mai ales de femei pentru

EUROSCEPTICÍSM n. Atitudine defavorabilă

a-şi face vânt.

faţă de procesele economice şi politice de integrare

A EVAPORÁ evápor tranz. A face să se evapore; a

europeană.

vaporiza.

EV évuri n. Perioadă mare din istoria omenirii, care

A SE EVAPORÁ mă evápor intranz. 1) (despre

se distinge prin anumite trăsături proprii. ♦ Evul

lichide) A se transforma în vapori; a trece din stare

Mediu, perioadă istorică, care se extinde de la

lichidă în stare gazoasă; a se vaporiza. 2) fig. fam.

apariţia modului de producţie feudal până la

(despre persoane) A se face nevăzut; a înceta să mai 193

fie în câmpul vizual; a dispărea; a pieri.

deosebi; a se diferenţia; a diferi; a se ilustra; a

A EVAZÁ evazéz tranz. (obiecte) A lărgi la una din

excela.

extremităţi. A evaza pantalonii.

A EVÍNGE evíng tranz. rar A supune unei

EVAZÍV ~ă (~i, ~e) aadj. şi adverbial Care este

evicţiuni; a face să sufere o evicţiune.

lipsit de claritate şi precizie; imprecis; vag.

A EVIRÁ eviréz tranz. 1) (fiinţe) A lipsi de

Răspuns ~.

glandele

EVENIMÉNT ~e n. Întâmplare de importanţă

chirurgicală; a jugăni; a scopi; a castra; a steriliza; a

pentru om sau pentru societate.

emascula. 2) fig. A face să se evireze; a emascula.

A EVENTRÁ eventréz tranz. med. (persoane) A

A SE EVIRÁ mă eviréz intranz. A-şi pierde

opera la vintre.

vigoarea; a deveni impotent; a se emascula.

EVENTUÁL ~ă (~i, ~e) adj. şi adverbial Care se

A EVITÁ evít tranz. 1) (persoane, discuţii etc.) A

poate întâmpla în viitor; posibil în viitor. O ~ă

înconjura în mod intenţionat, ferindu-se; a ocoli; a

întâlnire la vârf. Dacă o voi întâlni ~, am să-i

eluda. ~ o întâlnire. ~ o ceartă. ~ inamicul. 2)

spun totul.

(acţiuni reprobabile) A preîntâmpina pentru a nu se

EVGHENIC//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) adj. arh.

produce. 3) A ocoli, apelând la motive false. ~

Care ţine de evghenie; propriu nobililor; nobil.

munca fizică.

EVGHÉNI//E ~i f. arh. Condiţie de nobil; nobleţe;

EVITÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. (în opoziţie cu

boierie.

inevitabil) Care poate fi evitat. Un final ~.

A EVIDÁ evidéz tranz. (obiecte din lemn sau din

EVLÁVIE f. 1) Sentiment religios, manifestat în

alt material) A lăsa vid în interior, scoţând o parte

îndeplinirea scrupuloasă a practicilor bisericeşti;

de materie; a exciza; a scobi.

pietate; cucernicie. 2) fig. Atitudine de respect şi

EVIDÉN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. şi adverbial Care se

duioşie faţă de cineva sau ceva; pietate.

impune

EVLAVI//ÓS

şi

nu

necesită

dovezi;

manifest;

sexuale

pe

~oásă

cale

(~óşi,

terapeutică

~oáse)

adj.

sau

şi

neîndoielnic; vădit. Un furt intelectual ~.

substantival (despre persoane) Care este stăpânit de

EVIDÉNŢ//Ă ~e f. 1) Caracter evident. ♦ A scoate

evlavie; plin de evlavie; cuvios; cucernic; pios;

(sau pune) în ~ă, a face să apară clar; a reliefa; a

religios.

evidenţia;

(într-un

A EVOCÁ evóc tranz. 1) (fapte, evenimente din

document) a stării de lucruri într-un anumit

trecut) A aduce în memorie; a aminti. 2) (persoane,

domeniu. ♦ A ţine ~a, a avea la îndemână tabloul

lucruri din trecut etc.) A descrie (prin cuvinte) cu

stării de lucruri dintr-un anumit domeniu.

multă măiestrie artistică.

A EVIDENŢIÁ evidenţiéz tranz. 1) A face să se

EVOCAT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) adj. Care are

evidenţieze; a reliefa; a distinge; a remarca; a

proprietatea de a evoca ceva; cu putere de evocaţie.

deosebi. 2) (meritele sau succesele unei persoane)

Imagine ~oare.

A recunoaşte în mod oficial.

A EVOLUÁ evoluéz intranz. 1) A trece printr-o

A SE EVIDENŢIÁ mă evidenţiéz intranz. (mai

serie de schimbări spre o treaptă superioară; a se

ales, despre persoane şi manifestările lor) A se

afla în evoluţie; a progresa; a propăşi; a se dezvolta;

manifesta în mod deosebit; a se distinge; a se

a se transforma. 2) A-şi urma cursul (firesc); a

reliefa; a se remarca; a se afirma; a se impune; a se

decurge. Boala ~ează normal. 3) (despre avioane,

a

sublinia.

2)

Oglindire

194

nave etc.) A descrie mişcări circulare; a executa

mai mult suflet, elan; a se însufleţi; a se înflăcăra; a

evoluţii; a se roti. 4) (despre trupe) A-şi schimba

se anima.

poziţia printr-o serie de manevre. 5) sport A susţine

EXALT//ÁRE ~ắri f. Stare de excitare puternică a

un meci; a juca. 6) (despre artişti, echipe,

spiritului, cauzată de un viu sentiment; imbold

ansambluri, formaţii, trupe etc..) A se prezenta în

lăuntric puternic; ardoare; entuziasm; înflăcărare;

faţa publicului în cadrul unei competiţii sportive sau

elan.

în cadrul unui program artistic; a se produce.

EXALTÁ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. (despre persoane şi

EVOLÚŢI//E ~i f. Proces treptat de dezvoltare

manifestările lor) Care s-a exaltat; aflat în stare de

continuă;

excitare

dezvoltare

gradată

relativ

lentă;

puternică

a

spiritului;

entuziasmat;

schimbare; transformare. ~ia lucrurilor. ~ia unei

înflăcărat. Spirit ~.

specii biologice. ~ia ideilor.

A EXAMINÁ examinéz tranz. 1) (elevi, studenţi,

A

EXACERBÁ

exacerbéz

tranz.

(dureri,

candidaţi la un post etc.) A supune urnii examen; a

sentimente, pasiuni etc.) A aduce la paroxism; a

face să răspundă pentru a verifica cunoştinţele,

intensifica în cel mai înalt grad.

competenţele; a întreba; a interoga; a asculta; a

EXÁC//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) (despre lucruri)

chestiona. 2) (lucruri, situaţii etc.) A privi cu atenţie

Care corespunde totalmente realităţii şi adevărului;

(pentru a cunoaşte mai bine); a analiza din toate

conform realităţii şi adevărului; întocmai; precis. 2)

punctele de vedere; a cerceta; a studia; a investiga.

Care reproduce cu fidelitate realitatea, originalul

3) (bolnavi) A cerceta pentru a pune diagnosticul şi

sau modelul; conform originalului. Copie ~tă a

pentru a stabili tratamentul. Medicul ~ează

unui text. 3) Care este egal cu o mărime supusă

pacientul.

măsurii; precis. Valoare ~tă. 4) (despre persoane)

A EXASPERÁ exasperéz tranz. A aduce în stare

Care face cele promise la timpul convenit; punctual.

de iritare excesivă; a enerva foarte mult.

EXACTITÁTE f. Caracter exact.

EXASPERÁN//T

EXACTITUDÍN//E ~i f. v. EXACTITATE.

exasperează. Un comportament ~.

A EXAGERÁ exageréz tranz. 1) (fapte) A

EXASPER//ÁRE ~ắri f. Stare de iritare puternică;

denatura, mărind proporţiile reale; a prezenta în

enervare extremă; supraexcitare.

proporţii denaturate. 2) (realitatea) A deforma

A EXCAVÁ excavéz tranz. (pământ) A săpa făcând

mărind proporţiile unui fapt; a denatura.

o cavitate (mai ales cu excavatorul).

A EXALÁ exál tranz. (mirosuri, arome, parfumuri,

A EXCEDÁ excedéz tranz. 1) A depăşi din punct

gaze, vapori etc.) A împrăştia în toate părţile; a face

de vedere cantitativ sau calitativ. 2) (despre stări

să prindă spaţii tot mai largi; a răspândi; a propaga;

sufleteşti sau fizice) A cuprinde brusc şi cu putere; a

a degaja; a emana.

copleşi; a năvăli; a năboi; a năpădi.

A EXALTÁ exaltéz tranz. 1) A face să se exalteze;

A EXCELÁ exceléz intranz. A fi excelent; a se

a însufleţi; a înflăcăra; a anima. 2) A trata cu

manifesta în mod deosebit; a se distinge; a se

exaltaţie; a ridica în slăvi; a slăvi; a preamări; a

remarca; a se reliefa; a se evidenţia; a se deosebi; a

glorifica; a elogia.

se diferenţia; a diferi.

A SE EXALTÁ mă exaltéz intranz. A se ridica

EXCELÉN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. Care excelează;

deasupra unei stări de spirit ordinare; a căpăta tot

impunător prin calităţile sale; minunat.

~tă

(~ţi,

~te)

adj.

Care

195

EXCELÉNŢ//Ă ~e f. 1) Titlu onorific, folosit ca

zădărî.

adresare pentru anumiţi demnitari (ambasadori,

A SE EXCITÁ mă excít intranz. 1) A ajunge în

miniştri etc.). 2) Caracter excelent. ♦ Prin ~, a) într-

stare de iritaţie. 2) A deveni senzual.

un mod foarte reprezentativ, caracteristic; b) în cel

A EXCÍZÁ excizéz tranz. med. 1) (tumori, organe

mai înalt grad; cu deosebire; eminamente.

sau părţi ale unor organe bolnave) A înlătura

EXCÉNTRIC ~ă (~i, ~e) adj. Care depăşeşte

printr-o intervenţie chirurgicală; a scoate printr-o

limitele bunului simţ; ieşit din comun; extravagant;

excizie; a extirpa. 2) (obiecte de lemn sau de alt

neobişnuit; ciudat; bizar. Persoană ~ă. Coafură ~ă.

material) A lăsa vid în interior, scoţând o parte de

2) (despre puncte) Care este situat în afara centrului

materie; a evida; a scobi.

unei figuri.

A EXCLAMÁ exclám tranz. (cuvinte, sunete,

A EXCEPTÁ exceptéz tranz. A lăsa la o parte; a

fraze) A rosti cu un ton ridicat, exprimând spontan

da afară; a lipsi de atenţie; a exclude; a elimina; a

o emoţie sau un sentiment.

înlătura.

EXCLAMÁŢI//E ~i f. Cuvânt sau strigăt, rostit cu

EXCÉPŢI//E ~i f. Ceea ce vine în contradicţie cu

o intonaţie deosebită, care exprimă o stare afectivă

normele generale, obişnuite. ♦ Cu excepţia (cuiva

puternică. A emite o ~e de surpriză.

sau a ceva), în afară de (cineva sau ceva);

A EXCLÚDE exclúd tranz. 1) A da afară; a lăsa la

exceptând. ♦ Fără ~, fără deosebire. ♦ De ~, care

o parte; a elimina; a înlătura; a excepta. A ~ un

constituie o excepţie; excepţional.

candidat din concurs. A ~ pe cineva din serviciu,

EXCEPŢIONÁL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care constituie

ca măsură represivă. 2) A respinge ca finnd

o excepţie. Un caz ~. 2) Care se distinge prin

incompatibil, străin sau contrar. A ~ orice amestec

anumite calităţi şi suscită mirare sau admiraţie;

străin.

curios;

A SE EXCLÚDE se exclúde intranz. A se respinge

neobişnuit;

nemaipomenit;

nemaiauzit;

extraordinar; insolit. Capacităţi muzicale ~e.

(unul cu altul) ca fiind incompatibili.

EXCÉS

limitele

EXCLÚ//S I ~să (~şi, ~se) adj. 1) Care a fost supus

normalului; abuz. ~ de viteză. ♦ Cu ~, fără măsură;

excluderii; înlăturat; îndepărtat; eliminat. Jucător ~

exagerat. ♦ Fără ~, moderat. ♦ ~ de putere, acţiune

din competiţie. 2) (despre lucruri, acţiuni) Care nu

care depăşeşte prevederile legii.

poate avea loc; imposibil. Împăcare ~să.

EXCESÍV I ~ă (~i, ~e) adj. Care constituie un

EXCLÚS

exces; depăşind limita dorită sau admisibilă; peste

inadmisibil. ~ ca el să mai vină.

măsură; exagerat. Temperaturi ~e.

EXCLUSÍV I adv. 1) Excluzând alte alternative; în

EXCESÍV II adv. Peste măsură (de); din cale afară

exclusivitate; numai. 2) În afară de; cu excepţia;

(de); exagerat. Fire ~ de zbuciumată.

exceptând.

A EXCITÁ excít tranz. 1) fiziol. (ţesuturi, organe,

EXCLUSÍV II ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care exclude

celule şi funcţii ale lor) A face să-şi intensifice

orice împărţire; prevăzut numai pentru o singură

activitatea; a stimula. 2) (sisteme fizice) A prevedea

persoană. Privilegii ~e. 2) Care exclude tot ce este

cu un surplus de energie. 3) (maşini electrice) A

străin sau jenant. Pasiune ~ă de pictură. 3) (despre

asigura cu un câmp magnetic. 4) (persoane) A face

lucruri abstracte) Care exclude orice alternativă.

să se excite; a întărâta; a stârni; a irita; a aţâţa; a

Opiniii ~e.

~e

n.

Ceea

ce

depăşeşte

II

adv.

Cu

neputinţă;

imposibil;

196

EXCLUSIVÍ//ST

~stă

(~şti,

~ste)

adj.

şi

EXECUTANT.

substantival (despre persoane) Care manifestă

EXECUTÓR II ~i m. 1) Persoană care execută un

exclusivism; refractar la părerile altora.

condamnat; călău. 2) jur.: ♦ ~ judecătoresc,

A EXCOMUNICÁ excomúnic tranz. (persoane) A

funcţionar care execută hotărârile unei instanţe

exclude dintr-o comunitate religioasă; a supune unei

judecătoreşti. ♦ ~ testamentar, persoană care

anateme; a anatemiza; a afurisi; a blestema.

asigură executarea ultimei voinţe a autorului unui

A EXCORIÁ excoriéz tranz. (piele) A face să se

testament.

excorieze.

EXEMPLÁR I ~e n. 1) Obiect făcând parte dintr-o

A SE EXCORIÁ se excoriáză intranz. (despre

serie de obiecte la fel; obiect dintr-o serie de obiecte

piele) A se răni uşor; a se juli; a se jupui; a se zdreli.

care reproduc un tip comun. 2) Reprezentant izolat

A EXCRETÁ excretéz tranz. (substanţe inutile

al unei specii; individ făcând parte dintr-o specie.

sau dăunătoare) A elimina din organism; a evacua.

EXEMPLÁR II ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care merită a fi

EXCÚRS ~uri n. Abatere de la subiectul tratat (în

luat

cursul unei expuneri orale sau scrise) pentru a

pozitive); pilduitor. Cetăţean ~. 2) Care poate servi

lămuri o chestiune secundară. A face un ~ în

drept avertisment; de învăţătură. Pedeapsă ~ă.

istoria picturii impresioniste.

EXÉMPL//U ~e n. 1) Lucru, acţiune, persoană,

A EXECUTÁ execút tranz. 1) A realiza printr-un

conduită etc., care trebuie sau poate fi imitat;

efort fizic sau spiritual. 2) (exerciţii de gimnastică

model. ♦ A da (sau a fi) ~ (pentru cineva), a servi

sau figuri de dans, de balet) A face cu multă

drept model de urmat (pentru cineva). 2) Fapt tipic,

iscusinţă şi cu multă dexteritate. 3) (melodii, piese

care este citat pentru a demonstra sau a sprijini o

muzicale) A cânta în mod personal; a interpreta. 4)

teză; pildă. 3) Lucru comparabil sau asemănător cu

(sancţiuni judiciare, măsuri etc.) A aduce la

altul, despre care se vorbeşte.

îndeplinire; a transpune în fapt. 5) (condamnaţi la

A EXERCITÁ exércit tranz. 1) (meserii, profesii,

moarte) A supune la pedeapsa cu moartea. 6)

specialităţi etc.) A pune în aplicare în mod

(sentinţe de condamnare la moarte) A traduce în

sistematic; a practica; a profesa; a exersa. Exercit

viaţă; a aplica. 7) (debitori) A face să-şi

meseria de cofetar. 2) (influentă, drepturi) A face

îndeplinească obligaţiile.

să aibă efect. A exercita influenţă asupra cuiva.

A SE EXECUTÁ mă execút intranz. 1) A proceda

EXERCÍŢI//U ~i n. 1) Activitate (fizică sau

în modul corespunzător. 2) A se pune în dependenţă

intelectuală) desfăşurată sistematic cu scopul

totală faţă de cineva; a da ascultare; a se supune.

formării sau perfecţionării anumitor deprinderi. 2)

EXECUTÁN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. şi substantival

milit. Antrenament al soldaţilor în vederea însuşirii

(despre persoane) Care execută ceva (un ordin, o

artei militare. 3) Ansamblu de acţiuni, mişcări etc.,

misiune, o lucrare etc.).

destinat să exerseze într-un domeniu particular. ~i

EXECUTÍV ~ă (~i, ~e) adj. Care are sarcina de a

vocale. ~i gramaticale. 4) Temă dată elevilor

pune în aplicare legile, dispoziţiile unui organ

pentru a controla şi a consolida competenţele

superior (legislativ); obligat să execute legile,

dobândite. 5): ♦ În ~ul funcţiunii, în timpul sau în

dispoziţiile. Putere ~ă. Organ ~.

cadrul serviciului legal (al unui funcţionar sau al

EXECUT//ÓR I ~oáre (~óri, ~oáre) adj. v.

unei persoane oficiale).

drept

exemplu

(datorită

calităţilor

sale

197

A EXERSÁ exerséz 1. tranz. A face exerciţii. 2.

viu; a trăi; a vieţui.

tranz. (meserii, profesii, specialităţi etc.) A pune în

EXISTÉN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. Care există; aflat în

aplicare în mod sistematic; a practica; a profesa; a

realitate.

exercita.

EXISTÉNŢ//Ă ~e f. 1) Faptul de a exista; fiinţare.

EXHAUSTÍV ~ă (~i, ~e) adj. Care tratează un

2) Viaţă a unui individ, considerată în durata şi

subiect epuizându-l; în întregime; complet.

conţinutul ei. 3) Totalitate a mijloacelor materiale

A EXHIBÁ exhibéz intranz. (merite, bunuri

necesare pentru trai.

materiale sau spirituale etc.) A demonstra cu

A EXMATRICULÁ exmatriculéz tranz. (elevi,

ostentaţie publicului; a etala. A-şi ~ hainele.

studenţi) A exclude dintr-o instituţie de învăţământ.

EXHIBÍŢI//E ~i f. Prezentare ostentativă în public

EXORBITÁN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. Care depăşeşte

a unor lucruri.

limitele normale; exagerat de mare; excesiv. Preţ ~.

EXHUMÁ exhuméz tranz. 1) (cadavre, oseminte)

A EXORCIZÁ exorcizéz tranz. (în credinţele

A scoate din mormânt; a dezgropa; a dezmormânta;

mistice) (diavolul) A alunga din corpul omului,

a deshuma. 2) fig. A readuce în memorie; a scoate

pronunţând

din uitare; a dezmormânta; a dezgropa; a deshuma.

descântece.

EXIGÉN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) Care vădeşte

A EXORTÁ exortéz tranz. (persoane) A determina

multe pretenţii faţă de ceva sau cineva; sever. Un

prin discursuri persuasive (să realizeze o acţiune); a

profesor ~. 2) Care manifestă grijă sporită şi

îndemna.

corectitudine în îndeplinirea anumitor obligaţii sau

EXÓTIC ~ă (~i, ~e) adj. (despre locuri, ţinuturi)

lucrări. Un elev ~ în raport cu sine.

1) Care se află foarte departe şi are trăsături

EXIGÉNŢ//Ă ~e f. 1) Atitudine exigentă. A da

neobişnuite. 2) (despre plante, fructe, animale etc.)

dovadă

exigent.

Care provine dintr-o regiune foarte îndepărtată şi

Comportamentul său denotă ~ă. 3) Sarcină sau

posedă însuşiri neobişnuite. 3) (despre lucruri,

condiţie care trebuie îndeplinită neapărat; cerinţă.

persoane) Care are un caracter sau un aspect

Lucrarea corespunde tuturor ~elor.

neobişnuit.

EXÍL ~uri n. 1) (în unele ţări) Măsură represivă

EXOTÍSM n. 1) Caracter exotic. 2) Totalitate de

aplicată faţă de o persoană, constând în obligarea de

lucruri şi fenomene exotice.

a părăsi locul de trai în semn de pedeapsă;

EXPANSÍBIL ~ă (~i, ~e) adj. Care tinde să se

expulzare; deportare; surghiun. A trimite în ~ pe

dilate la nesfârşit; susceptibil de expansiune. Gaz ~.

cineva. ~ politic. 2) Situaţie a unei persoane supuse

EXPANSÍV ~ă (~i, ~e) adj. (despre persoane) Care

unei asemenea măsuri represive. A fi în ~. 3)

se exprimă cu efuziune; predispus să-şi deschidă cu

Plecare benevolă din propria ţară a unei persoane,

uşurinţă sufletul; comunicativ; exuberant.

de regulă din motive politice; expatriere.

A EXPATRIÁ expatriéz tranz. A face să se

A EXILÁ exiléz tranz. A trimite în exil; a

expatrieze; a expulza.

surghiuni; a deporta.

A SE EXPATRIÁ mă expatriéz intranz. A părăsi

A SE EXILÁ mă exiléz intranz. A pleca în exil.

patria, stabilindu-se cu traiul în altă tară; a emigra.

A EXISTÁ exíst intranz. 1) A se afla în realitate; a

A EXPECTORÁ expectoréz tranz. (flegmă,

fi; a fiinţa. 2) (despre fiinţe) A se afla în viaţă; a fi

mucozităţi)

de

~ă.

2)

Caracter

cuvinte

A

magice,

elimina

prin

rugăciuni

tuse

din

sau

căile 198

respiratorii.

acţiunile sau vorbele; a se justifica. 2) A se edifica

A EXPEDIÁ expediéz tranz. 1) (corespondenţă,

în privinţa unei chestiuni litigioase.

colete, mărfuri) A trimite (prin poştă) la o

EXPLICÍ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) (în opoziţie cu

destinaţie. 2) fig., fam. (persoane) A trimite în altă

implicit) (despre vorbe, idei, gânduri etc.) Care

parte (pentru a se debarasa).

este exprimat clar, concis şi nu lasă loc la nici un

EXPEDIÉNT ~e n. 1) Procedeu (ingenios) de a ieşi

dubiu. 2) (despre persoane) Care se exprimă clar şi

dintr-o încurcătură. 2) Mijloc, adesea ilicit, de a

fără echivocuri.

procura bani.

A EXPLOATÁ exploatéz tranz. 1) econ., societ.

EXPEDITÍV ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care îşi face

(colectivităţi, persoane) A asupri, însuşind fără

repede şi cu uşurinţă obligaţiunile; activ. 2) Care

echivalent o parte a muncii străine. 2) (state

rezolvă lucrurile repede şi fără ezitări. 3) fig., fam.

coloniale) A asupri din punct de vedere politic şi

(despre persoane şi manifestările lor) Care vădeşte

economic, obţinând un profit maxim. 3) (solul,

grabă şi lipsă de respect.

bogăţiile

EXPERIMÉNT ~e n. Procedeu de cercetare în

prelucra în vederea obţinerii unui profit. 4) (forţe şi

ştiinţă, constând în provocarea intenţionată a unor

mijloace de producţie, mecanisme, construcţii,

fenomene pentru a le studia în anumite condiţii;

edificii etc.) A folosi conform destinaţiei. 5) şi fig.

experienţă.

A folosi în mod abuziv, trăgând profit personal. A ~

A EXPERIMENTÁ

experimentéz

tranz.

A

munca

naturale,

minorilor.

zăcămintele

A

~

din

minerale)

plin

A

aceste

verifica prin experimente.

circumstanţe favorabile.

EXPÉR//T ~ţi m. 1) Specialist cu o pregătire înaltă;

A EXPLODÁ explodéz 1. intranz. 1) (despre

om care posedă cunoştinţe fundamentale într-un

explozive, proiectile, gaze etc.) A produce explozie;

anumit

a detona. 2) (despre instalaţii care acţionează cu

domeniu

de

activitate.

2)

Specialist

însărcinat de un organ de stat să facă o expertiză.

gaze sau substanţe explozive) A se sfărâma sub

A EXPIÁ expiéz tranz. (greşeli, fapte reprobabile)

acţiunea presiunii interne; a sări în aer. 3) (despre

A răscumpăra prin acţiunile ulterioare.

vulcani) A erupe brusc. 4) fig. (despre persoane) A

A EXPIRÁ expír 1. tranz. (aer inspirat) A elimina

interveni brusc şi violent într-o discuţie; a izbucni.

din plămâni în procesul respiraţiei. 2. intranz. 1)

2. tranz. (bombe, proiectile etc.) A face să producă

(despre contracte, convenţii etc.) A înceta de a mai

explozie; a detona.

fi valabil. 2) (despre perioade de timp, termene etc.)

A EXPLORÁ exploréz tranz. 1) (ţări, ţinuturi,

A ajunge la sfârşit; a se consuma în întregime; a se

regiuni necunoscute) A cerceta cu grijă în scopuri

împlini. 3) fig. A înceta de a mai trăi; a muri; a

ştiinţifice. 2) A analiza din toate punctele de vedere;

pieri; a deceda.

a cerceta; a studia; a investiga. 3) (zăcăminte

A EXPLICÁ explíc tranz. 1) (persoane) A face să

minerale) A cerceta pentru a determina posibilităţile

înţeleagă; a lămuri. 2) (lecţii, materie de studiu) A

de exploatare.

expune oral în faţa auditoriului (într-o instituţie de

EXPLORATÓR ~i m. 1) Persoană care explorează

învăţământ) cu scop instructiv; a preda. 3) (cauze,

ceva (o ţară, o regiune etc.) în scopuri ştiinţifice,

motive etc.) A afla printr-o analiză serioasă.

economice, culturale etc. 2) fig. Persoană care

A SE EXPLICÁ mă explíc intranz. 1) A-şi motiva

descoperă noi drumuri, noi piste de cercetare într-un 199

domeniu de practică socială.

intenţionat. A efectua o vizită ~ă. Am venit ~

EXPONÁT ~e n. Obiect expus într-un muzeu, în

pentru tine. 3) jur. Care este formulat în termeni

cadrul unei expoziţii, într-o vitrină etc. ~ de muzeu.

clari; exprimat fără echivoc. O clauză ~ă.

EXPONÉN//T ~ţi m. 1) Persoană (sau grup de

EXPRESÍV ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care exprimă ceva

oameni) care reprezintă şi apără anumite idei,

în mod clar şi adecvat; elocvent; semnificativ. Un

concepţii, interese. 2) matem. Semn (număr sau

gest ~. O linişte ~ă. 2) Care evocă ceva în mod viu

literă) scris sus la dreapta unei mărimi matematice,

şi plastic; sugestiv. O fizionomie ~ă.

pentru a arăta puterea la care această mărime

A EXPRIMÁ exprím tranz, (gânduri, sentimente,

trebuie ridicată.

idei etc.) A exterioriza prin cuvinte sau prin gesturi;

A EXPORTÁ expórt tranz. (mărfuri) A expedia în

a zugrăvi; a reda.

altă ţară pentru vânzare sau pentru schimb

A SE EXPRIMÁ mă exprím intranz. A-şi reda

comercial.

gândurile sau sentimentele.

EXPOZÉU ~ri n. 1) Expunere amănunţită şi

A EXPROPRIÁ expropriéz tranz. 1) econ., societ.

sistematică a unor fapte, idei etc., făcută oral sau în

(producători) A deposeda în mod forţat de

scris; dare de seamă; analiză; raport. 2) Discurs

produsele muncii şi de mijloacele de producţie. 2)

scurt pe un subiect anume; comunicare.

(proprietari) A lipsi în mod forţat de mijloacele de

EXPOZITÍV ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care are scopul de

producţie şi de bunurile acumulate (prin exploatarea

a explica. Propoziţie ~ă. 2) did. (despre lecţii) Care

muncii altora).

are caracter de expozeu; în formă de expunere. ♦

A EXPULZÁ expulzéz tranz. 1) (persoane) A

Metodă ~ă, metodă de predare în învăţământ, care

obliga să părăsească ţara; a izgoni dintr-un stat. 2) A

constă în prezentarea conţinutului unei lecţii în

da afară; a forţa să iasă.

formă de expozeu, de naraţiune.

A EXPÚNE expún tranz. 1) (gânduri, idei,

EXPOZÍŢI//E ~i f. 1) Prezentare publică a unor

concepţii etc.) A reda prin cuvinte sau în scris; a

opere de artă, a unor produse etc. 2) Totalitate de

relata. 2) (obiecte) A prezenta în faţa publicului, de

obiecte expuse. 3) Loc sau clădire unde sunt expuse

obicei în scopuri comerciale. 3) (obiecte, persoane)

obiecte speciale; salon. 4) lit. Parte iniţială a unei

A pune pentru a fi supus unei acţiuni. L-ai expus

lucrări literare. 5) fot. Timp necesar pentru

primejdiei. 4) (filme, plăci fotografice) A supune

întipărirea imaginii pe un material fotosensibil.

acţiunii luminii pentru a obţine un clişeu sau o

EXPRÉ//S I ~să (~şi, ~se) adj. 1) şi substantival: ♦

fotografie. 5) A face să se expună.

(tren) ~, (tren) care merge la destinaţie cu o viteză

A SE EXPÚNE mă expún intranz. A se afla într-o

mare, oprindu-se doar la un număr restrâns de staţii

situaţie periculoasă sau neplăcută.

(principale). 2) (despre scrisori, colete) Care, în

A EXPURGÁ expúrg tranz. (cărţi, texte) A curăţa,

schimbul unei suprataxe, ajunge la destinatar mai

eliminând pasajele sau expresiile indecente, care

repede decât în mod obişnuit.

contravin unor principii morale, idei politice sau

EXPRÉ//S II ~să (~şi, ~se) adj. 1) Care este

ideologice.

exprimat cu claritate; clar; limpede; lămurit. Un

EXTÁTIC ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care are caracter de

ordin ~. 2) şi adverbial Care se realizează cu o

extaz; caracteristic extazului. Viziune ~ă. 2) Care

intenţie specială; făcut din intenţie; deliberat;

este în extaz. Persoană ~ă. 200

EXTÁZ ~e n. 1) Stare psihică de mare intensitate,

EXTERITORIÁL ~ă (~i, ~e) adj. (despre

când omul pare că pierde legătura cu lumea

persoane diplomatice) Care, aflându-se pe teritoriul

exterioară. 2) Stare de exaltare, provocată de o

unei ţări străine, are privilegiul de a se supune

bucurie mare sau de o admiraţie extremă.

legilor ţării sale; supus principiului exteritorialităţii.

A EXTAZIÁ extaziéz tranz. A face să se extazieze.

A EXTERMINÁ extérmin tranz. (fiinţe) A

A SE EXTAZIÁ mă extaziéz intranz. A ajunge în

distruge în întregime; a nimici în masă; a extirpa.

stare de extaz; a cădea în extaz.

EXTÉRN I ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care este situat în

EXTENSIÚN//E ~i f. 1) Acţiunea de a se extinde;

spaţiul de dinafară a ceva (sau al cuiva); exterior.

extindere;

~ea

Pereţii ~i ai clădirii. 2) Care vine din afară; străin.

teritoriilor. 2) med. Mişcare prin care un membru

Ministerul de Afaceri Externe. Forţe ~e. ♦

se întinde sau se alungeşte (în caz de luxaţie sau de

Politică ~ă, politică a unui stat în raport cu alte

fractură). A avea o ~ a ligamenttelor la gambă.

state. 3) (despre medicamente şi felul lor de

A EXTENUÁ extenuéz tranz. A face să se

aplicare) Care se aplică numai la suprafaţa

extenueze; a epuiza; a istovi.

corpului. Medicament de uz ~. 4) mat.: ♦ Unghi ~,

A SE EXTENUÁ mă extenuéz intranz. A ajunge

unghi format de o latură a unui triunghi cu

într-o stare de slăbiciune totală; a se obosi peste

prelungirea altei laturi.

măsură; a se epuiza; a se sfârşi; a se slei; a se istovi.

EXTÉRN II ~i m. 1) Elev care urmează cursurile la

EXTENU//ÁRE ~ắri f. Acţiunea sau starea de a

o şcoală, dar ia masa şi locuieşte în afara acesteia.

(se) extenua; oboseală extremă; istovire. A ajunge

2) Student în medicină, care face practica într-un

în stare de ~are.

spital.

EXTERI//ÓR I ~oáre n. 1) Parte de dinafară a

A EXTÍNDE extínd tranz. A face să se extindă.

unui obiect (şi spaţiul care-l înconjoară). ~ul unei

A SE EXTÍNDE mă extínd intranz. A cuprinde

case.

spaţii tot mai largi; a se răspândi; a se întinde; a se

2)

mărire;

Aspect

creştere;

al

unei

amplificare.

persoane

(ţinuta,

îmbrăcămintea, fizionomia, comportarea) care este

propaga.

accesibil privirii. Are un ~ agreabil.

EXTÍNDER//E ~i f. Acţiunea de a (se) extinde.

EXTERI//ÓR II ~oáră (~óri, ~oáre) adj. 1) Care

A EXTIRPÁ extírp tranz. 1) (plante dăunătoare)

este situat în spaţiul de dinafară a ceva (sau a

A smulge din rădăcini. 2) (tumori, organe sau părţi

cuiva); extern. A efectua lucrări de amenajare

ale unor organe bolnave) A înlătura printr-o

~oare. 2) Care poate fi văzut de dinafară; vizibil.

intervenţie chirurgicală; a exciza. 3) fig. A distruge

Aspect ~. Manifestare ~oară. 3) Care este dincolo

în întregime, din rădăcină; a nimici; a stârpi. A ~ un

de o limită; extern. ♦ Comerţ ~, comerţ făcut (de o

obicei prost.

ţară) cu ţările străine.

A

A EXTERIORIZÁ exteriorizéz tranz. (idei,

promisiuni, bunuri, favoruri etc.) A obţine fără

gânduri, sentimente etc.) A face să se exteriorizeze.

liberul consimţământ (prin ameninţări, violentă,

A SE EXTERIORIZÁ se exteriorizeáză intranz.

şantaj) al deţinătorului. A ~ pe cineva de bani.

(despre

gânduri, idei, sentimente) A căpăta

EXTRABUGETÁR ~ă (~i, ~e) adj. Care este în

manifestare exterioară (prin cuvinte, gesturi sau

afara bugetului; neprevăzut de buget. Mijloace ~e.

fizionomie).

Cheltuieli ~e. Venituri ~e.

EXTORCÁ

extorchéz

tranz.

(lucruri,

201

A EXTRÁGE extrág tranz. 1) (substanţe) A separa

extravagantă. 2) Caracter extravagant.

dintr-un material (prin diverse procedee). A ~

A SE EXTRAVAZÁ se extravazeáză intranz.

benzina din petrol. 2) (zăcăminte minerale) A

med. (despre sânge, lichide organice, tumori) A se

dobândi prin extracţie; a scoate. A ~ cărbune din

vărsa din canalele sale.

mină. 3) (obiecte) A scoate din locul în care s-a

A

format sau în care a intrat. ~ un dinte. ~ un glonte.

condamnaţi) A preda la cerere, în conformitate cu

4) (citate, fragmente) A copia (dintr-un text) cu un

convenţiile internaţionale, statului faţă de care s-a

anumit scop. 5) mat. (rădăcina pătrată sau cubică)

făcut vinovat.

A determina prin calcul; a calcula.

EXTRÉM ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care este la cel mai

EXTRAORDINÁR ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care vine în

înalt grad; foarte mare; extraordinar. Frumuseţe ~ă.

contradicţie flagrantă cu normele obişnuite; ieşit cu

Răutate ~ă. ♦ La ~, foarte tare; în afara oricărei

totul din comun; neobişnuit; anormal. Întâmplare

măsuri; până la ultima limită. 2) Care termină un

~ă. 2) Care se distinge prin anumite calităţi şi

spaţiu, o durată; aflat la cel mai îndepărtat punct;

suscită mirare sau admiraţie; curios; insolit;

ultim. Limită ~ă.

neobişnuit; excepţional; nemaipomenit; nemaiauzit.

EXTRÉM//Ă ~e f. 1) Partea cea mai îndepărtată a

Talent ~. 3) (despre persoane) Care se deosebeşte

unei suprafeţe; limită maximă; margine; capăt. ♦ A

vădit de toţi ceilalţi; înzestrat cu calităţi deosebite.

cădea dintr-o ~ în alta, a trece de la o atitudine

Un om ~. 4) (despre evenimente, şedinţe, adunări

exagerată la alta, tot exagerată. ♦ A cădea în ~, a

etc.) Care nu a fost prevăzut din timp; în afara

avea o atitudine greşită, exagerată. 2) sport Jucător

planului

al unei echipe de fotbal, hochei, handbal etc., care

stabilit

anterior.

Şedinţa

~ă

a

EXTRĂDÁ

extrădéz

tranz.

(criminali,

Parlamentului.

ocupă locul cel mai înaintat din stânga sau din

EXTRÁS ~ e n. 1) Fragment scos dintr-o scriere

dreapta. A fi ~a dreaptă.

sau dintr-un document (proces-verbal, regulament,

EXTREMIT//ÁTE ~ắţi f. 1) Partea de la capătul

lege etc.) ♦ În ~, reprodus parţial. 2) Articol dintr-o

unui spaţiu sau al unui lucru; parte extremă (a unui

publicaţie comună (revistă, culegere) prezentat

spaţiu sau lucru); capăt; terminaţie. Mă aflu la ~ea

separat (sub formă de broşură).

dreaptă a peronului. 2) mai ales la pl. Parte

EXTRAŞCOLÁR ~ă (~i, ~e) adj. Care este făcut

periferică a corpului; parte terminală a unui organ.

în afara programului sau activităţii şcolare.

3) la pl. societ. Decizie sau acţiune extremă; abuz

EXTRAURBÁN ~ă (~i, ~e) adj. Care este situat în

de violenţă. A ajunge la ~ăţi.

afara oraşului; din afara oraşului.

EXTRINSÉC ~ă (~i, ~e) adj. (în opoziţie cu

EXTRAVAGÁN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) Care

intrinsec) Care nu aparţine esenţei unui lucru;

depăşeşte limitele bunului simţ; ieşit din comun;

străin de natura unui lucru sau fenomen. Cauze ~e.

bizar; neobişnuit; ciudat. Idei ~te. Îmbrăcăminte

A EZITÁ ezít intranz. (despre persoane) A fi în

~tă. 2) (despre persoane) Care acţionează contra

stare de incertitudine; a fi inapt de a lua o decizie; a

bunului simţ; ieşit din comun; excentric.

sta la îndoială; a pregeta; a şovăi.

EXTRAVAGÁNŢ//Ă

~e

f.

1)

Comportare

202

F

FABUL//ÓS ~oásă (~óşi, ~oásă) adj. 1) (despre

A beneficia de ~ăţi.

averi, preţuri, sume de bani etc.) Care depăşeşte

FACSIMÍL ~e n. Reproducere exactă (prin copiere,

imaginaţia;

fotografiere, scanare etc.) a unui text sau a unui

colosal

de

mare;

foarte

mare;

extraordinar; fantastic. A avea venituri ~oase. 2)

desen.

Care ţine de fabule, de domeniul imaginaţiei;

FÁCTOR I ~i m. 1) Condiţie esenţială, care

imaginar. Un personaj ~.

determină apariţia unui proces sau fenomen;

FÁBUL//Ă ~e f. 1) literat. Creaţie literară alegorică

element care contribuie la producerea unui fenomen

de proporţii mici, de obicei în versuri, în care sunt

sau proces. ~i externi, interni. ~ determinant. 2)

satirizate unele moravuri umane, prin alegorie şi

mat. Element constitutiv al unui produs; termen al

prin

unei înmulţiri. ~ul la înmulţire. 3) fiz. Raport dintre

personificarea

animalelor,

plantelor

sau

lucrurilor. 2) fig. Relatare în care elementele

două valori ale aceleiaşi mărimi. ~ de presiune.

imaginare nu se disting de cele reale; istorisire

FÁCTOR II [acc. şi factór] ~i m.: ♦ ~ poştal,

mincinoasă; plăsmuire. Nu spune ~e! Nu este

funcţionar la un oficiu poştal, care duce şi distribuie

adevărat, e o ~ă. 3) (în creaţiile literare) Sistem de

corespondenţa

fapte, în ordinea lor temporală şi cauzală, folosit ca

destinatarilor; poştaş.

material de către scriitor, într-un text narativ;

FACTÚR//Ă I ~i f. 1) Mod de organizare a

schemă a acţiunii; element narativ; subiect; tramă.

elementelor sau a părţilor constituente ale unui

Care este ~a acţiunii?

ansamblu; constituţie; structură. 2) Constituţie

FACHÍR ~i m. 1) (în ţările din Orient) Călugăr sau

intelectuală, psihică, morală etc. a unei persoane. 3)

ascet musulman sau hindus, care practică exerciţiile

Caracter specific al unei opere de artă. Roman de

ioga. 2) prin ext. Actor de circ sau de estradă, care,

~ă psihologică.

făcând uz de agerimea mâinilor şi rapiditatea

FACTÚR//Ă II ~i f. 1) Act contabil sau comercial

gesturilor, produce iluzii optice; prestidigitator;

care indică cantitatea, calitatea şi preţul mărfurilor

iluzionist.

sau serviciilor executate. 2) Notă de plată. 3)

FACIÁL ~ă (~i, ~e) adj. Care ţine de faţă; propriu

Formular tipărit, pe care se întocmeşte o astfel de

feţei. Nerv ~. Pareză ~ă.

notă de plată.

FACÍL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care se face fără efort;

FACULT//ÁTE I ~ắţi f. ed. Subdiviziune didactică

uşor realizabil. Operaţie ~ă. Calcul ~. 2) Care

şi administrativă în cadrul unei instituţii de

necesită eforturi mici pentru realizare; realizat cu

învăţământ superior, condusă de un decan şi care

puţine eforturi. Versuri ~e. Literatură ~ă. 3)

cuprinde un ansamblu de specialităţi şi descipline

(despre persoane şi caracterul, spiritul lor) Care se

de studiu înrudite, în cadrul căreia se pregătesc

acomodează cu uşurinţă; care se lasă mulţumit cu

specialişti de calificare înaltă într-un anumit

puţin. Om ~. Spirit ~.

domeniu.

FACILIT//ÁTE ~ắţi f. 1) Caracter facil. 2) mai

FACULT//ÁTE II ~ắţi f. 1) Posibilitate de acţiune;

ales la pl. Condiţie specială acordată unei persoane.

capacitate; aptitudine; proprietate. Magnetul are

şi

publicaţiile

periodice

203

~atea de a atrage fierul. 2) Dispoziţie naturală (a

de orientare fascistă. 4) prin ext. Grup compact şi

persoanelor)

omogen de persoane, care luptă pentru o cauză

pentru

o

anumită

activitate

(intelectuală); capacitate; aptitudine. A dezvolta ~

comună.

ăţile copilului. 3) Forţă morală sau intelectuală.

FALÁNG//Ă III ~e f. înv., ist. 1) (în feudalism)

FA//D fádă (fázi, fáde) adj. 1) gastronom. (despre

Instrument de tortură, constând dintr-un sul de lemn

mâncăruri) Care este lipsit de gust; fără de gust;

cu care se imobilizau picioarele unui vinovat pentru

searbăd; insipid. 2) fig. Care este lipsit de expresie;

a fi bătut la tălpi. 2) Pedeapsă executată cu acest

fără expresivitate; şters; spălăcit; palid; searbăd.

instrument de tortură.

Culoare ~ă. Miros ~.

FALÁNSTER ~e n. 1) înv., filoz. (în doctrina

FAET//ÓN I ~oáne n. 1) Trăsură înaltă cu arcuri,

utopistă a lui Ch. Fourier) Asociaţie mare de

cu patru roţi şi cu o capotă pliabilă pentru scaunul

producători care lucrează şi trăiesc în comun. 2)

din faţă. 2) Vehicul uşor, cu două roţi, cu arcuri, cu

Loc unde trăieşte şi munceşte această asociaţie. 3)

o singură banchetă pentru persoane, tras de un

fig., prin ext. Grup de fiinţe care trăiesc în comun.

singur cal; şaretă; cabrioletă. 3) Autoturism de

FALÉZ//Ă ~e f. 1) Ţărm înalt şi abrupt, format sub

model vechi, fără capotă, cu două sau cu patru

acţiunea erozivă a valurilor. 2) Fâşie de teren de-a

locuri.

lungul

FAETÓN II ~i m. Pasăre acvatică exotică, de talie

plimbări.

medie, cu cioc ascuţit şi cu coadă prelungită cu

FALIMÉNT

două pene mari, care se hrăneşte cu peşte.

insolvabilitate a unui om de afaceri, constatată de o

FAIÁNŢ//Ă ~e f. Produs ceramic poros, emailat, de

instanţă judecătorească. 2) fin. Stare a unui debitor

culoare albă, din care sunt confecţionate obiecte de

care nu-şi poate plăti datoriile sau nu-şi poate

uz casnic sau tehnico-sanitare. Plăci de ~ă pentru

respecta angajamentele. 3) fig. Eşec complet;

căptuşirea pereţilor.

nereuşită totală; fiasco.

FÁIM//Ă ~e f. 1) Apreciere publică înaltă pentru

FALÍ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. şi substantival (despre

calităţile

reputaţie;

persoane) 1) Care este declarat insolvabil de o

popularitate. Are ~a de bun familist. 2) Opinie

instanţă judecătorească; aflat în faliment. 2) fig.

publică (favorabilă sau defavorabilă); reputaţie. Un

Care a suferit eşec total.

local de proastă ~ă. 3) rar Veste surprinzătoare;

FÁLNIC I ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care manifestă fală;

ştire falsă; zvon. S-a împrăştiat ~a unui divorţ la

plin de fală; îngâmfat; înfumurat; semeţ. Om ~.

curtea regală .

Mers ~. 2) Care are un aspect impresionant; cu

FALÁNG//Ă I ~e f. Os mic, care formează

aspect senzaţional; măreţ; grandios; impunător.

scheletul unui deget.

Marş ~. Ţinută ~ă. 3) (despre persoane) Care

FALÁNG//Ă II ~e f. 1) arh., ist. (în Grecia antică)

trădează demnitate şi mândrie; plin de demnitate şi

Formaţiune de luptă, constituită dintr-o unitate

mândrie; măreţ; trufaş; semeţ.

compactă de pedestraşi înarmaţi cu lănci. 2) înv.,

FÁLNIC II adv. Cu fală. A păşi ~ înainte.

filoz. (în doctrina utopistă a lui Ch. Fourier).

FAL//S I fálsă (fálşi, fálse) adj. 1) Care induce în

Ansamblu de locuitori ai unui falanster. 3) ist. (în

eroare; contrar adevărului; mincinos. Mărturie ~să.

Spania franchistă) Grupare politică şi paramilitară

Impresie ~ă. 2) Care constituie un adevăr aparent;

deosebite;

renume;

slavă;

unui

ţărm, ~e

special n.

1)

amenajată econ.

pentru

Situaţie

de

204

lipsit de autenticitate; imitat; artificial; contrafăcut.

bravura sa (reală sau presupusă); caracterizat prin

Document ~. 3) (despre persoane şi manifestările

exces de laudă pentru calităţile sale; lăudăros. 2)

tor)

fără

(despre manifestări ale oamenilor) Care denotă o

sinceritate; prefăcut; nesincer; artificial; ipocrit;

afecţiune de bravură; marcat prin bravură exagerată.

făţarnic. Zâmbet ~. 4) şi adverbial (despre sunete)

Atitudine ~ă în faţa pericolului.

Care contravine legilor armoniei; cu armonie

FANFARONÁD//Ă ~e f. Comportament fanfaron;

incorectă.

laudă de sine exagerată; lăudăroşenie.

FALS II fálsuri n. 1) Lucru contrafăcut. 2) Act

FANFÁR//Ă ~e f. Orchestră constând din interpreţi

care denaturează adevărul, conţinând adaosuri,

care cântă la instrumente de suflat din alamă şi la

ştersături sau imitarea semnăturii cuiva în scopuri

instrumente de percuţie. ~ă militară.

frauduloase.

FANI//ÓN ~oáne n. 1) Steag mic, de formă

FALSÉT ~e n. muz. 1) Sunet din registrul cel mai

triunghiulară, care serveşte drept indiciu de

acut al vocii unui interpret. 2) Executare falsă a

întâietate într-o competiţie. ~ transmisibil. 2) Steag

unei piese muzicale.

mic, folosit pentru semnalizare; flamură.

FÁMEN ~i m. 1) înv. Bărbat castrat, care păzea

FANTASMÁGORI//E ~i f. 1) Fantezie bizară şi

femeile în harem; eunuc; hadâmb. 2) fig. Bărbat

absurdă; ansamblu haotic de idei eterogene şi lipsite

decăzut din punct de vedere moral.

de sens; elucubraţie. 2) Privelişte fantastică;

FANARIÓ//T I ~tă (~ţi, ~te) adj. ist. Care

spectacol ireal; vedenie; nălucire. 3) înv. Spectacol

aparţinea fanarioţilor; caracteristic fanarioţilor.

de teatru cu fantome. 4) Efect artistic obţinut prin

FANARIÓ//T II ~ţi m. 1) ist. Grec nobil, care

folosirea abuzivă a mijloacelor supranaturale şi

locuia în cartierul Fanar din Constantinopol. 2) ist.

fantastice.

Dregător sau domn originar sau descendent din

FANTÁSM//Ă ~e f. 1) (în superstiţii) Fiinţă

grecii din Fanar. 3) fig., fam., depr. Persoană fără

imaginară, creată de fantezie, care provoacă spaimă

scrupule.

şi care se crede că ar fi manifestarea unei persoane

FANÁTIC ~ă (~i, ~e) adj. şi substantival 1)

decedate; nălucă; arătare; vedenie; fantomă. 2)

(despre persoane) Care este dominat de un zel

Imagine vizuală bizară; iluzie; himeră; halucinaţie.

excesiv; animat de o pasiune exagerată. Naţionalist

FANTÁ//ST ~ şti m. 1) Persoană cu idei fantastice.

~. Suporter ~. 2) (despre sentimente şi manifestări

2) Scriitor care face literatură fantastică.

ale

zel;

FANTÁSTIC ~ă (~i, ~e) adj. 1) şi substantival

caracterizat prin pasiune exagerată. Idei ~e.

Care este creat de imaginaţie; inexistent în realitate;

Credinţă ~ă. Violenţă ~ă.

plăsmuit de fantezie; ireal. Personaj ~. 2) Care este

FANATÍSM n. 1) Comportament fanatic. 2)

bazat pe fantezie; dominat de supranatural. Roman

Credinţă fanatică.

~. 3) şi adverbial (mai ales, la superl. absolut) Care

A SE FANDOSÍ mă fandosésc intranz. pop., fam.

iese din comun prin aspectul exterior; cu calităţi

A se comporta pretenţios şi nechibzuit; a face

excepţionale; extraordinar. Lux ~. Frumuseţe ~ă.

fasoane; a se marghioli; a se fasoni; a se sclifosi.

Ea dansează ~. Ai evoluat ~ de bine.

FANFARÓN ~ă (~i, ~e) adj. 1) şi substantival

FANTEZÍ//E ~i f. 1) Imaginaţie creatoare; spirit

(despre persoane) Care se laudă în mod exagerat cu

original. 2) Operă de imaginaţie, în care creaţia

Care

denotă

oamenilor)

lipsă

Care

de

denotă

sinceritate;

exces

de

205

artistică nu este supusă, de regulă, unor reguli

vrăjitor. 2) fig. Persoană şireată şi vicleană.

formale. 3) fam., depr. Dorinţă ieşită din comun;

FÁRS//Ă I~e f. 1) literat. Piesă comică de proporţii

gust bizar; capriciu. 4) fig., fam., iron. Lucru

mici cu un subiect simplu, în care comicul rezultă

născocit; plăsmuire. 5) muz. Piesă muzicală

din vorbe de spirit şi din situaţii amuzante. 2) fig.

instrumentală de formă liberă.

Faptă prin care este păcălită o persoană; păcăleală;

FANTÓM//Ă ~e f. 1) (în superstiţii) Fiinţă

festă. A face cuiva o ~ă.

imaginară, creată de fantezie, care provoacă spaimă

FÁRS//Ă

şi care se crede că ar fi manifestarea unei persoane

condimentată, cu care se umple o pasăre, un peşte,

decedate; nălucă; arătare; vedenie; fantasmă. 2) fig.

o legumă etc.; umplutură.

Fapt ireal; lucru imaginar care nu are corespondent

FASCÍCUL ~e n. Mănunchi de obiecte similare.

în realitate.

Un ~ de vergele. Un ~ de raze luminoase.

FAR fáruri n. 1) Turn înalt, construit pe o coastă

FASCÍCUL//Ă ~e f. 1) Parte a unei lucrări de mari

sau pe o insulă, prevăzut cu o sursă puternică de

proporţii, care se publică pe etape în broşuri

lumină în partea superioară, servind în calitate de

succesive. ~le ale unui dicţionar. 2) Broşură care

reper la orientarea navelor şi avioanelor în timpul

conţine o parte dintr-o operă artistică publicată în

nopţii. 2) Dispozitiv de iluminare, instalat în partea

fragmente succesive. O ~ă dintr-un roman.

din faţă a unui vehicul şi destinat să lumineze

tipogr. Coală tipografică fălţuită.

drumul. 3) fig. Lucru care luminează o cale nouă. 4)

A FASCINÁ fascinéz 1) A face să fie cuprins de

fig. Persoană care se află în fruntea unui domeniu

uimire şi admiraţie; a atrage în mod irezistibil (prin

de activitate, servind drept exemplu demn de urmat.

anumite calităţi excepţionale, frumuseţe rară, şarm,

FARAÓN ~i m. 1) arh., ist. (în Egiptul antic)

prestigiu, conţinut neobişnuit etc.); a încânta; a

Conducător absolut al ţării; monarh; suveran. 2)

fermeca; a vrăji; a hipnotiza. 2) A pune stăpânire pe

fig., fam., depr. Persoană rea sau poznaşă.

deplin, împiedicând să reacţioneze prompt sau să

FARD fárduri n. Produs cosmetic care se aplică pe

înţeleagă starea reală a lucrurilor.

piele pentru a-i modifica aspectul natural sau pentru

FASCINÁN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. Care fascinează;

a masca un defect.

cu proprietatea de a produce o impresie foarte

FARISÉIC ~ă (~i, ~e) adj., depr. Care ţine de

puternică;

moravurile fariseilor; caracteristic pentru farisei; de

fermecător. Spectacol ~. Privelişte ~tă.

fariseu; lipsit de sinceritate; ipocrit; făţarnic.

FAS//ÓN ~oáne n. 1) Mod de realizare a unui

Comportament ~. Zâmbet ~. Laude ~e.

lucru. 2) Obiect care serveşte drept formă ideală

FARISÉ//U ~i m. 1) arh., ist. (la vechii evrei)

pentru o serie de obiecte ce urmează să fie

Membru al unei grupări politico-religioase din

reproduse sau imitate după acesta; model. ♦ ~ de

perioada precreştină, care exprima, mai ales,

costum, croială a unui costum. 3) mai ales la pl.

interesele păturilor înstărite ale populaţiei orăşeneşti

pop., fam. Dispoziţie de moment, neaşteptată şi

şi care se caracteriza prin pedantism şi ipocrizie în

stranie; naz; moft; toană; capriciu. A face ~oane.

respectarea ritualului mozaic. 2) fig. Persoană

A FASONÁ fasonéz tranz. 1) (obiecte) A aduce în

ipocrită şi orgolioasă.

corespundere cu un fason; a face să capete (prin

FARMAZÓN ~i m. 1) Persoană care face vrăjitorii;

prelucrare) o anumită formă; a modela. 2) fig. rar

II~e

f.

culin.

hipnotizant;

Carne

seducător;

tocată

şi

3)

captivant;

206

(caractere, firi, individualităţi etc.) A supune unei

corp de bărbat cu coarne, urechi lungi şi picioare de

influenţe dirijate pentru a modifica; a modela.

ţap, care era considerat drept protector al câmpiilor,

FAST I n. Demonstrare de măreţie şi de lux

al pădurilor şi al turmelor. «Amiaza unui ~ ».

excesiv; splendoare; pompă. A da o petrecere cu

FÁUN//Ă ~e f. Ansamblu de animale care

mult ~.

populează globul sau o regiune determinată; regn

FA//ST II fástă (fáşti, fáste) adj. (despre zile,

animal.

evenimente) Care aduce fericire; în stare să fie

FÁUR I ~i m. înv. v. FĂURAR I.

reuşit; favorabil. Zile ~ste şi nefaste.

FÁUR II m. pop. Lună a anului, care urmează după

FATÁL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care are consecinţe

ianuarie; februarie.

dezastruoase; cu urmări extrem de grave; nefast;

FAV//OÁRE ~óri f. Bunăvoinţă care avantajează o

funest. Greşeală ~ă. 2) Care aduce moarte;

persoană; avantaj acordat cu preferinţă unei

aducător de moarte; mortal. Lovitură ~ă. Accident

persoane. ♦ În ~oarea (cuiva), în folosul (cuiva); în

~. Maladie ~ă. 3) şi adverbial Care urmează să se

profitul (cuiva).

producă în mod obligatoriu; imposibil de a fi evitat;

FAVÓR ~uri v. FAVOARE.

inevitabil. Deznodământ ~. Destin ~.

FAVORÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. 1) (despre fenomene,

FATALIT//ÁTE ~ắţi f. 1) (în unele superstiţii)

circumstanţe,

Forţă

ar

caracterizat prin favoare; prielnic; propice. Vânt ~

predetermina desfăşurarea evenimentelor; soartă;

zborului. Climă ~ă sănătăţii. 2) (despre persoane

ursită. 2) Concurs de circumstanţe imprevizibile şi

sau manifestări ale oamenilor) Care denotă

inexplicabile; hazard. Nu cred în ~. 3) Caracter

favoare; cuprins de favoare; binevoitor. Opinie ~ă.

fatal. ~atea morţii.

Privire ~ă. 3) Care convine; cu proprietăţi

FATÍDIC ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care denotă o

avantajoase; convenabil; comod; oportun. Teren ~.

intervenţie a destinului; fixat prin destin. Noapte

Zi ~ă. Moment ~. Timp ~.

~ă. Sentinţă ~ă. 2) Care duce la nenorociri;

FAVORÍ//T I ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) Care constituie o

aducător de nenorociri. Semn ~.

preferinţă; care place în mod deosebit; preferat în

supranaturală,

FATUITÁTE

f.

care

se

crede

Comportament

care

că

denotă

mod

acţiuni

particular.

etc.)

Formaţia

Care

mea

favorizează;

~tă.

2)

şi

satisfacţie faţă de propria persoană şi înfumurare

substantival (despre persoane) Care se află în

sfidătoare

favoarea cuiva; protejat în mod deosebit.

şi

dispreţuitoare;

trufie;

vanitate;

superbie.

FAVORÍ//T II ~ţi m. Participant la o competiţie,

FÁTUM n. Destin implacabil.

considerat ca având cele mai mari şanse de reuşită.

FAŢÁD//Ă ~e f. 1) Parte anterioară a unei clădiri,

FAVORÍ//T III ~ţi m. mai ales la pl. Barbă care

unde se află intrarea principală. 2) Parte exterioară

încadrează faţa de ambele părţi, lăsând bărbia

verticală a unei clădiri. ~ă laterală.

liberă.

FAŢÉT//Ă ~e 1) Suprafaţă plană mică a unui corp.

A FAVORIZÁ favorizéz tranz. 1) (acţiuni,

2) Faţă şlefuită a unui corp. ~ele unei piramide. 3)

fenomene, evenimente etc.) A înlesni, creând

fig. Aspect specific. ~a problemei. ~ele situaţiei.

condiţii favorabile, a avantaja. ~ comerţul. ~ o

FÁUN ~i m. mitol. (în mitologia romană) 1) Zeu al

pasiune. 2) (persoane) A susţine în mod abuziv,

fecundităţii. 2) Personaj imaginar, reprezentat cu un

acordând

favoruri

(adesea

nemotivat

şi

în 207

detrimentul altora); a avantaja; a privilegia; a

sau de agitaţie; emoţie; nelinişte. A fi în ~a

proteja.

pregătirilor de examen.

FAZÁN ~i m. Pasăre sedentară de talie medie, cu

FECÚN//D ~dă (~zi, ~de) adj. 1) (despre fiinţe)

coadă lungă şi ascuţită, cu penaj viu colorat, înalt

Care este apt de reproducere; capabil să se

apreciată pentru carnea delicioasă.

reproducă. 2) Care se înmulţeşte uşor şi repede; cu

FÁZ//Ă ~e f. 1) Spaţiu temporal în evoluţia unui

proprietatea de a se înmulţi uşor şi repede. 3)

fenomen natural sau social; etapă; stadiu. Proces

(despre sol, terenuri, pământ etc.) Care dă roade

inflamatoriu în ~ă incipientă. 2) Aspect sub care

mari; cu productivitate mare; roditor; mănos; fertil.

se prezintă succesiv Luna sau alte planete unui

4) fig. (despre persoane) Care produce mult şi

observator terestru în timpul mişcării lor de

repede; cu capacitatea de a produce mult şi repede;

revoluţie. 3) electricit. Circuit care face parte dintr-

fructuos. Autor ~. Romancier ~. 5) (despre idei,

un sistem de circuite electrice.

imaginaţie, principii, subiecte etc.) Care oferă

FĂGÁŞ ~uri n. 1) Urmă adâncă şi continuă, făcută

posibilităţi variate de dezvoltare; inepuizabil.

în pământ de apele de ploaie sau de roţile unui

FEDELÉŞ ~uri n. înv., pop. Butoi mic, prevăzut cu

vehicul. 2) fig. Cale de dezvoltare; direcţie;

o toartă, în care se transporta sau se păstra apă ori

orientare. A fi pe un bun ~ de dezvoltare. A

vin. ♦ A lega ~, a lega strâns.

schimba ~ul discuţiei.

FÉE ~ f. mitol. (în mitologia populară) Fiinţă

FĂGÉT ~e n. Pădure de fagi.

imaginară în chip de femeie, înzestrată cu forţă

FĂT féţi m. 1) (la om şi la mamifere) Organism în

supranaturală şi cu influenţă asupra destinelor

stadiul intrauterin de viaţă, din momentul când

omeneşti; zână.

începe să se mişte şi până la naştere. 2) poet.

FEÉRIC ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de lumea

Persoană de sex masculin în raport cu părinţii săi;

feelor; propriu feelor. 2) Care seamănă cu o feerie;

băiat; fiu; fecior; copil.

de

FĂURÁR I ~i m. 1) înv. Meşter care confecţiona

Spectacol ~. Privelişte ~ă.

obiecte de fier sau din alte metale; fierar. 2) poet.

FEERÍ//E ~i f. 1) mitol. Lume fantastică, unde

Persoană care are darul făuririi.

acţionează feele. 2) Reprezentaţie de teatru sau de

FĂURÁR II m. v. FAUR II.

circ cu fee şi alte personaje fantastice, îmbrăcate în

A FAURÍ făurésc tranz. 1) poet. (obiecte

costumaţie plină de fantezie, care necesită o

impunătoare cu caracter abstract) A concepe şi a

montare specială şi efecte scenice considerabile. 3)

transforma în fapt printr-un efort creator (ca un

fig. Spectacol splendid; privelişte de o frumuseţe

meşter faur); a construi cu mult elan. ~ o viaţă

încântătoare.

nouă. ~ viitorul. 2) înv. (metale) A prelucra la cald

A FELICITÁ felícit intranz. A trata cu urări de

sau la rece, bătând cu ciocanul (pentru a da o formă

bine, exprimând admiraţie (în legătură cu un

bine definită) ~ zale ostăşeşti. ~ aurul.

eveniment).

FÉBR//Ă ~e f. 1) Stare maladivă, caracterizată prin

FELÍN ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de feline;

ridicarea anormală a căldurii corpului; temperatură.

propriu felinelor. Corp ~. Rasă ~ă. 2) (despre

2) Boală caracterizată prin temperatură ridicată. ~

feline şi manifestările lor) Care denotă graţie şi

cerebrală. ~ă eruptivă. 3) fig. Stare de tensiune

eleganţă; suplu. Mişcare ~ă.

o

frumuseţe

ireală;

încântător;

splendid.

208

FELÍN//Ă ~e f. 1) la pl. Familie de mamifere

de lemn, de metal sau de beton, constituind

carnivore cu corpul mlădios, cu coadă lungă şi cu

scheletul unei construcţii şi destinat să susţină

gheare (reprezentanţi: pisica, leul, tigrul, leopardul,

acoperişul acesteia.

jaguarul etc.). 2) la sing. Mamifer din această

FERMÉN//T ~ţi m. 1) biochim. Substanţă proteică,

familie.

care

FÉNIX m. 1) mitol. : ♦ Pasărea ~, pasăre

organismele animale şi vegetale şi care facilitează

fabuloasă, imaginată ca un vultur care, conform

procesele metabolice; enzimă. 2) Microorganism

legendei, trăia mai multe secole şi care simţindu-şi

care

sfârşitul vieţii, se arunca în foc şi renăştea din

organice dintr-o formă în alta.

propria ei cenuşă. 2) fig. Persoană superioară, unică

FERMIÉR ~i m. Proprietar sau arendaş al unei

în genul său. 3) fig. Simbol al reînnoirii eterne.

ferme.

FÉRCHEŞ ~ă (~i, ~e) adj. şi adverbial (despre

FERMITÁTE f. 1) Caracter ferm; energie morală.

persoane şi manifestările lor) Care denotă mult gust

2) Siguranţă în acţiuni; hotărâre; decizie. A acţiona

(în felul de a se îmbrăca, a se purta etc.); cu

cu multă fermitate.

înfăţişare plăcută; dichisit; elegant.

FERÓC//E ~e (~i, ~e) adj. şi adverbial Care

A FERECÁ feréc tranz. 1) (obiecte) A înveli cu

vădeşte multă cruzime; extrem de crud; atroce.

plăci de metal (pentru a mări rezistenţa sau pentru a

Animal ~e. Om ~e. Privire ~e. Crimă ~e.

înfrumuseţa). 2) (fiinţe) A pune în fiare; a lega cu

FEROVIÁR I ~i m. Funcţionar sau muncitor la

lanţuri; a încătuşa. 3) (porţi, uşi etc.) A închide

calea ferată.

trainic (cu zăvorul); a zăvorî. 4) (pietre de moară) A

FEROVIÁR II ~ă (~i, ~e) adj. Care ţine de calea

acoperi cu crestături; a cresta. 5) (monede) A

ferată. Reţea ~ă.

înzestra cu zimţi pe la muchii; a zimţui. 6) fig. A

FERTÍL ~ă (~i, ~e) adj. 1) (despre sol, pământ,

izola închizând undeva; a claustra.

terenuri etc.) Care dă roade mari; cu productivitate

FERM férmă (férmi, férme) 1) adj. şi adverbial

mare; roditor; mănos; fecund. 2) fig. Care produce

Care denotă decizie şi siguranţă; plin de decizie şi

mult; cu proprietatea de a produce mult; productiv;

de siguranţă; neclintit, neşovăitor; sigur. Persoană

rodnic.

~ă. Decizie ~ă. Poziţie ~ă. 2) (despre tranzacţii,

FERTILITÁTE f. Caracter fertil; fecunditate;

contracte, acorduri etc.) Care este stabilit definitiv;

rodnicie.

fără posibilitatea de a fi schimbat.

FERVÉN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) (despre

FÉRM//Ă I ~e f. econ., agric. 1) Exploataţie

persoane) Care acţionează cu fervoare; caracterizat

agricolă mare, specializată în producţia animală

prin fervoare în acţiuni; zelos, înflăcărat; pasionat.

şi/sau vegetală; întreprindere agricolă cu profil

2) (despre manifestări ale oamenilor) Care denotă

vegetal, zootehnic sau mixt. 2) Subunitate agricolă

fervoare; cuprins de fervoare. Amor ~.

mică, aflată în gestiune proprie; gospodărie agricolă

FERVÉNŢĂ f. v. FERVOARE.

particulară, care include construcţii, efective de

FERVOÁRE f. 1) Caracter fervent. ~ea credinţei.

animale, suprafaţe de teren şi utilajele cu care sunt

2) Pasiune ferventă; ardoare; zel. A lucra cu ~.

prelucrate acestea.

FÉS//Ă ~e f. Fiecare dintre cele două părţi pereche

FÉRM//Ă II ~e f. constr. Ansamblu format din bare

cărnoase, care formează partea dorsală a omului şi a

catalizează

contribuie

reacţiile

la

biochimice

transformarea

din

substanţelor

209

unor animale; bucă.

sau obiecte) A fi prezent (în calitate de participant)

FÉST//Ă ~e f. Faptă prin care este păcălită o

într-un ansamblu sau la o acţiune. ~ ca martor. ~

persoană; păcăleală; farsă. ♦ A face (sau a juca)

printre delegaţi. 2) A fi înscris (ca obiect de

cuiva o festă (sau festa), a păcăli (pe cineva).

discuţie sau de analiză, ca participant etc.). ~ în

FETÍ//D ~dă (~zi, ~de) adj. 1) (despre mirosuri,

listă. Spectacolul figurează în repertoriul actual

emanaţii, aer) Care este extrem de dezgustător;

al teatrului. 3) (despre persoane) A juca în calitate

imposibil de suportat; extrem de respingător. 2)

de personaj accesoriu (în spectacolele de teatru sau

(despre substanţe sau corpuri) Care are miros

de cinema).

respingător; cu miros dezagreabil.

A FIGURÁ II figuréz tranz. înv (construit cu un

FETÍŞ ~uri n. 1) arh. (în societatea primitivă)

substantiv în dativ) A-şi reprezenta în gând; a-şi

Obiect căruia i se atribuie calităţi supranaturale,

închipui; a-şi imagina. Îţi figurează că eu pot veni.

forţă magică şi benefică, crezându-se că e în stare

FIGURÁN//T ~ţi m. 1) Dansator de balet, care

să-l ajute pe posesorul acestuia. 2) fig. Obiect al

execută figuri de dans secundare. 2) Personaj de

unei veneraţii exagerate.

teatru sau de cinema, care interpretează un rol

FETIŞÍSM n. 1) Cult al fetişurilor; credinţă în

secundar şi, de regulă, mut. 3) fig., fam. Persoană

fetişuri. 2) fig. Admiraţie exagerată şi fără rezerve

care figurează numai de formă în desfăşurarea unui

faţă de o persoană sau faţă de un lucru.

eveniment.

FIÁSCO n. Eşec complet; nereuşită totală (într-o

FIGURÁ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) (despre sensuri)

acţiune sau într-o afacere); faliment. A suferi un ~.

Care comportă un transfer semantic; întrebuinţat cu

FÍBR//Ă ~e f. 1) Corp subţire şi lung, de origine

valoare semantică modificată. 2) (despre limbaj,

vegetală sau animală, în formă de fir. 2) Formaţie

stil, exprimare) Care conţine figuri de stil sau tropi;

organică filiformă din componenţa unui ţesut

bogat în figuri de stil sau în tropi.

vegetal sau animal. ~ă lemnoasă. ~ă musculară.

FIGURÍN//Ă ~e f. Figură mică, ce reprezintă o

FICTÍV ~ă (~i, ~e) adj. şi adverbial 1) Care există

fiinţă şi serveşte în calitate de ornament; statuetă de

numai în aparenţă; creat în imaginaţie; imaginar.

dimensiuni mici.

Personaj ~. 2) Care există numai în virtutea unui

FILANTRÓP ~i m. Persoană care practică

acord între persoane; realizat printr-o convenţie;

filantropia.

convenţional. Căsătorie ~ă. Valoare ~.

FILANTROPÍE f. Binefacere în folosul celor

FIDÉL ~ă (~i, ~e) adj. şi adverbial 1) Care

săraci; faptă de caritate.

manifestă un ataşament constant; caracterizat prin

FILATELÍE f. 1) Disciplină care studiază timbrele

statornicie în convingeri; credincios; devotat.

poştale. 2) Ocupaţie care constă în colecţionarea

Câinele e un animal ~. 2) Care reproduce cu

timbrelor poştale; îndeletnicirea filatelistului.

exactitate

FILATELÍ//ST ~şti m. Colecţionar de timbre

un

model;

conform

originalului.

Traducere ~. Copie ~. A reproduce ~ un text.

poştale; persoană care practică filatelia.

FIDELITÁTE f. 1) Caracter fidel; devotament. ~

FILATÓR ~i m. text. Muncitor specializat în

conjugală. 2) Exactitate în reproducerea unui

filarea fibrelor textile.

model. ~ea traducătorului.

FILATÚR//Ă ~i f. text. Întreprindere industrială, în

A FIGURÁ I figuréz intranz. 1) (despre persoane

care se filează fibrele textile; torcătorie. 210

FÍLDEŞ I ~uri n. Substanţă osoasă, dură, de

lumii şi vieţii. 2) Ştiinţă care se ocupă de studierea

culoare albă, din care sunt formaţi colţii elefantului

legilor şi principiilor generale ale existentei şi

şi din care se fac diverse obiecte ornamentate şi de

dezvoltării naturii, societăţii şi gândirii. 3) Bază

toaletă; ivoriu.

metodologică; ansamblu de principii metodologice.

FÍLDEŞ II ~i m. 1) Colţ de elefant; dinte incisiv al

~a limbii. 4) Atitudine specifică; comportament

elefantului. 2) înv. Mamifer exotic cu corpul masiv,

personal. ~a vieţii mele. 5) prin ext., fig. Problemă

cu trompă lungă, mobilă, cu urechi mari şi cu doi

greu de rezolvat; lucru greu de făcut.

colţi mari; elefant.

FIN I fíni m. (în ritualul creştin) Persoană luată în

FILFIZÓN ~i m. pop., fam., peior. Tânăr lipsit de

raport cu naşii săi (de botez sau de cununie).

seriozitate, având pretenţii de eleganţă.

FIN II fínă (fíni, fíne) adj. 1) (despre obiecte) Care

FILIÁL ~ă (~i, ~e) adj. Care emană de la fii;

este foarte mic; cu dimensiuni extrem de reduse; cu

propriu fiilor; de fiu. Dragoste ~. Pietate ~ă.

aspect plăcut. Talie ~ă. 2) Care denotă multă

FILIÁL//Ă ~e f. Unitate (industrială, comercială,

gingăşie; plin de gingăşie; delicat. Faţă ~ă. Mâini

bancară etc.) aflată în subordinea unei unităţi

~e. 3) Care se impune prin grosime foarte mică;

centrale.

foarte subţire şi transparent. Pânză ~. Hârtie ~ă.

FILIÁŢIE f. 1) Legătură de rudenie între copii şi

Dantelă ~ă. 4) Care se impune prin calitate foarte

părinţi; descendenţă. 2) Legătură de rudenie în linie

bună; de calitate superioară. Parfum ~. Vin ~. 5)

dreaptă între generaţii. 3) fig. Succesiune logică. ~

(despre

de idei.

comportament subtil; cu purtări alese; manierat. 6)

FILIÉR//Ă ~e f. 1) tehn. Piesă de oţel prevăzută cu

(despre manifestări ale oamenilor) Care denotă o

un orificiu prin care se trece un metal pentru a-l

sensibilitate delicată; caracterizat prin nuanţe

transforma în fire cu o anumită secţiune. 2) Piesă

subtile. Aluzie ~ă. Ironie ~ă. 7) (despre simţuri)

cilindrică de metal, prevăzută cu un orificiu, prin

Care vădeşte sensibilitate şi rafinament; de acuitate

care se trag fire textile obţinute pe cale artificială.

puternică. Miros ~. Ureche ~ă. Auz ~. Gust ~. Nas

3) Unealtă folosită pentru tăierea fileturilor

~. 8) (despre metale) Care este de o mare puritate;

exterioare. 4) fig. Cale mediatoare; intermediu. Am

foarte pur. 9) Care discerne cele mai subtile relaţii

obţinut aceşti bani printr-o ~ă străină.

dintre lucruri; caracterizat prin subtilitate spirituală

FILÍPIC//Ă ~i f. retor. Discurs violent, acuzator

deosebită; ingenios. Spirit ~. Judecată ~ă.

împotriva unei persoane. Filipicele lui Cicero.

Observaţie ~ă.

FILISTÍN ~i m. Persoană cu gusturi vulgare.

FINÁL I ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care se află la fine;

FILOMÉL//Ă ~e f. poet. Pasăre migratoare de talie

plasat la sfârşit. Acord ~. Vocală ~ă. Punct ~. 2)

mică, cu penajul brun-cafeniu, care produce sunete

Care indică scopul; de scop. Propoziţie ~ă.

foarte melodioase; privighetoare.

Complement ~.

FIL//ÓN ~oáne n. geodez. Masă compactă şi

FINÁL II ~e şi ~uri n. 1) Etapă care constituie

continuă de roci eruptive sau de substanţe minerale,

finele unei acţiuni sau al unei lucrări. 2) muz. Parte

existentă în crăpăturile scoarţei; vână.

care încheie, constituind finele unei compoziţii

FILOZOFÍ//E ~i f. 1) Concepţie generală despre

muzicale. ~ul operei.

lume şi viaţă; formă a conştiinţei sociale asupra

FÍNE n. Moment prin care un lucru sau o fiinţă

persoane)

Care

se

distinge

prin

211

încetează să existe ori să se producă; punct

FÍŞ//Ă I ~e f. Foaie mică şi groasă de hârtie sau din

terminal; sfârşit.

carton de formă dreptunghiulară, pe care se fac

A FINISÁ finiséz tranz. (fabricate, piese, lucrări

diferite însemnări.

etc.) A aduce la condiţiile dorite prin anumite

FÍŞ//Ă II ~e f. Piesă metalică care se adaptează la

operaţii; a duce la bun sfârşit; a definitiva.

capetele unui cordon, utilizată în electricitate pentru

FINISÁJ ~e n. Operaţie prin care se finisează un

a stabili contact între un receptor mobil şi reţeaua

obiect.

electrică; ştecăr.

FIÓL//Ă ~e f. Flacon mic de sticlă, închis ermetic,

FIX fíxă (fícşi, fíxe) adj. 1) şi adverbial Care se

în care se păstrează medicamente în stare sterilă.

află într-o poziţie sau într-un loc determinat; situat

FIÓRD ~uri n. geomorf. Golf marin sinuos şi

într-un loc sau într-o poziţie care nu se schimbă;

îngust, cu maluri înalte şi abrupte, care pătrunde

neclintit; nemişcat; imobil. Bară ~ă. Telefon ~.

adânc în interiorul uscatului.

Suport ~. 2) Care are valoare constantă; cu valoare

FIÓNG ~uri n. Fundă confecţionată din panglici cu

constantă pentru un timp determinat; neschimbat;

ciucuri, purtată de femei ca podoabă.

stabil; invariabil. Preţ ~. Meniu ~. Mijloace ~e. 3)

FÍRAV ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care are un aspect fizic

(despre ore) Care este indicat cu precizie maximă;

delicat; cu constituţie fără vigoare; slab; plăpând;

exact; precis.

gingaş, fragil. 2) (despre idei, teorii, concepţii etc.)

FÂRTÁ//T ~ţi m. pop., fam. Prieten nedespărţit,

Care poate fi uşor combătut; slab argumentat;

legat prin jurământ; frate de cruce.

şubred.

FLAGÉL I ~uri n. 1) înv. Vargă sau mănunchi de

FIRÉŞTE adv. Bineînţeles; desigur; natural;

vergi folosită în trecut pentru aplicarea pedepselor

negreşit.

corporale. 2) fig. Catastrofă de mari proporţii;

FIRÍD//Ă ~e f. arhit. Cavitate arcuită în partea

prăpăd; dezastru; calamitate.

superioară, făcută într-un perete în scop decorativ

FLAGÉL II ~i m. 1) Filament nobil care serveşte

sau utilitar; ocniţă.

drept organ locomotor la unele protozoare şi la

FIRMAMÉNT ~e n. poet. Boltă cerească; cer.

spermatozoizi. 2) Excrescenţă care creşte din

FIRMÁN ~e n. înv., ist. (în Imperiul Otoman)

tulpină şi se întinde la suprafaţa solului.

Ordin emis de sultan privind numirea sau mazilirea

FLAGRÁN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) Care a avut loc

guvernatorilor şi domnitorilor aflaţi în dependenţă

în prezenţa unui martor ocular; comis sub ochii

turcească.

celui care constată. Delict ~. 2) Care sare în ochi;

FISC n.

Instituţie de stat care se preocupă de

imposibil de a fi negat din cauza caracterului său

stabilirea şi perceperea impozitelor şi taxelor.

evident. Injustiţie ~tă. Contradicţie ~tă.

FÍSTUL//Ă ~e f. med. 1) Canal artificial sau de

FLAGRÁNŢĂ f. 1) Caracter flagrant. 2) Fapt

origine congenitală sau patologică, prin care un

incontestabil.

organ comunică în mod anormal cu alt organ sau cu

FLÁMUR//Ă ~e f. 1) Piesă de stofă ataşată la un

exteriorul şi prin care se scurg secreţiile interne. 2)

suport, purtând culorile, emblemele unei naţiuni, ale

Ulceraţie adâncă într-un ţesut al organismului.

unui stat, ale unei unităţi militare sau ale unei

FISÚR//Ă ~i f. Crăpătură pe suprafaţa sau în

organizaţii şi servind ca semn distinctiv sau simbol

interiorul unui corp, organ sau material.

al acestora; steag; drapel; stindard. 2) Pavilion mic 212

în formă de steag triunghiular, reprezentând

capabile a se deplasa una faţă de alta.

emblema marinei unui stat sau semnul distinctiv al

FLEXIONÁR ~ă (~i, ~e) adj. lingv. (despre limbi)

unui stat. 3) Pavilion mic în formă de steag

Care posedă flexiune.

triunghiular, folosit în codul internaţional de

FLEXIÚN//E ~i f. 1) Mişcare de îndoire; mlădiere.

semnalizare pentru semnalizarea cifrelor; fanion.

~ea genunchilor. 2) lingv., gram. Ansamblu de

FLAŞNÉT//Ă ~e f. Instrument muzical portativ,

modificări pe care le suferă un cuvânt, pentru a

asemănător cu o orgă mică, acţionat cu o manivelă;

exprima diverse valori gramaticale.

caterincă; minavet.

FLÍNT//Ă ~e f. Puşcă primitivă, cu cremene şi cu

A FLATÁ flatéz tranz. (persoane) A lăuda în mod

fitil; sâneaţă.

exagerat (pentru a câştiga bunăvoinţa); a linguşi; a

FLIRT flírturi n. 1) Conversaţie curtenitoare între

măguli; a adula.

un bărbat şi o femeie. 2) Aventură amoroasă; relaţie

FLEGMÁTIC ~ă (~i, ~e) adj. (despre persoane şi

de dragoste ocazională şi superficială.

manifestările lor) Care îşi poate controla uşor

FLORÉT//Ă ~e f. sport 1) Sabie sportivă, lungă şi

emoţiile; cu un caracter calm; cu sânge rece;

flexibilă, cu lama în patru muchii, cu gardă şi

indiferent;

mâner, folosită în exerciţiile de scrimă. 2) Probă

impasibil;

imperturbabil;

placid.

Temperament ~.

sportivă practicată cu această armă.

FLEGMATÍSM n. 1) Caracter flegmatic. 2)

A FLUCTUÁ fluctueáză intranz. şi fig. A fi în

Comportament flegmatic.

continuă mişcare şi schimbare; a vădi inconsistenţă.

FLÉGMĂ I f. Caracter calm; spirit lipsit de

Cadrele ~ează. Opinia publică ~ează.

emotivitate; impasibilitate; indiferenţă; placiditate;

FLUCTUÁŢI//E ~i f. 1) Abatere mică şi temporară

nepăsare; răceală.

în raport cu o constantă. 2) Mişcare alternativă

FLÉGM//Ă

II

~e

expectorează

pe

căile

f.

Mucozitate respiratorii

care

se

prin tuse;

continuă; oscilaţie. ~a cadrelor. FOIŞ//ÓR ~oáre n. 1) Construcţie uşoară şi

expectoraţie; spută.

pitorească într-o grădină, într-un parc sau în curtea

FLEXÍBIL I ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care poate fi uşor

unei case, care serveşte, de regulă, drept adăpost de

deformat sub acţiunea unei forţe exterioare; cu

ploaie sau de soare; chioşc; pavilion. 2) Terasă

proprietatea de a se curba uşor; mlădios; elastic;

deschisă, ieşită din linia faţadei unei case, cu

pliabil; suplu. Material ~. Ţeavă ~ă. Tub ~. Disc ~.

balustradă, cu acoperiş susţinut de stâlpi; cerdac;

2) fig. (despre persoane) Care cedează uşor;

pridvor.

adaptabil la circumstanţe; maleabil; docil; maniabil.

FOILET//ÓN ~oáne n. 1) Articol (de literatură, de

3) fig. Care poate fi adaptat cu uşurinţă; mobil.

ştiinţă, de artă sau de critică) sau fragment de

Program de muncă ~. 4) lingv., gram. (despre

roman, care apare cu regularitate, fiind plasat în

cuvinte sau părţi de vorbire) Care dispune de forme

partea de jos a unui ziar. 2) prin ext. Spaţiu din

speciale pentru exprimarea categoriilor gramaticale;

partea de jos a paginii unui ziar, rezervat unei

dotat cu flexiune. Parte de vorbire ~ă.

rubrici permanente. 3) Articol publicistic cu

FLEXÍBIL II ~e n. teh. Dispozitiv constând dintr-

caracter satiric, pe o temă de actualitate, publicat

un grup de lamele subţiri de cupru, utilizat drept

într-un ziar sau într-o revistă şi în care sunt criticate

element de legătură electrică dintre două piese

şi condamnate fenomenele negative din viaţa 213

socială.

publică

unde

A FOJGĂÍ fojgăiésc intranz. pop. şi fig. (despre

economică şi culturală şi unde se ţineau procesele

mulţimi de fiinţe, mai ales de insecte, aflate pe un

judiciare. Forul lui Traian. 2) Organ de stat;

spaţiu restrâns) A se mişca fără întrerupere, grăbit

autoritate. ~ul legislativ. 3) Organ politic sau

şi haotic (pe acelaşi loc); a umbla iute încolo şi

ştiinţific, care se bucură de mare autoritate.

încoace (ca furnicile); a furnica; a foi; a forfoti; a

FORMÁL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de formă;

mişuna; a roi; a viermui.

propriu formei. Analiză ~ă. Plan ~. Clasificare ~ă.

FOND fónduri n. 1) filoz. (în opoziţie cu formă)

2) şi adverbial Care acordă atenţie deosebită

Parte interioară de bază, care poate fi sesizată cu

formei; făcut de formă. Politeţe ~ă. Act ~.

ajutorul raţiunii; esenţă; conţinut. 2) (în pictură)

Participare ~ă. 3) Care cultivă mai ales forma;

Plan uniform al unui tablou, pe care sunt imprimate

preocupat mai ales de formă. Scriitor ~. Muzică

motivele sau desenele; culoare de bază; câmp. 3)

~ă.

Bază sensibilă, care pune în valoare senzaţiile de

FORMALIT//ÁTE ~ắţi f. 1) Norma formală de

altă natură. ~ sonor. 4) Element de bază, esenţial

conduită, impusă de regulile de politeţe. 2) Operaţie

sau permanent. ~ul onestităţii. ~ul popular al

prescrisă, folosită la întocmirea unor acte legale. 3)

limbii. 5) econ., fin. Totalitate de mijloace

Act legal lipsit de importanţă, eliberarea căruia nu

financiare şi materiale cu o anumită destinaţie. 6)

prezintă dificultăţi.

Totalitate de valori esenţiale, aparţinând unui

FORMIDÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. şi adverbial Care

domeniu. ~ de cărţi. 7) Instituţie menită să acorde

uimeşte prin însuşiri sau dimensiuni neobişnuite; cu

asistenţă materială sau sprijin social-cultural. ~

calităţi

literar. ~ de caritate.

extraordinar; colosal, uluitor; uimitor. Efect ~.

A FONDÁ fondéz tranz. 1) A face să ia fiinţă

Lovitură ~ă. Carte ~. Dansează ~.

(asigurând cheltuielile lucrărilor de început sau

FORT fórturi n. Construcţie de fortificaţie în

baza conceptuală); a crea; a întemeia; a înfiinţa. ~

formă de poligon, care face parte dintr-un sistem de

un oraş. ~ un partid. ~ o teorie. ~ un ziar. 2) A

întărituri şi care e destinată apărării unui centru

face să aibă drept fundament; a baza.

important sau a unei linii strategice.

A SE FONDÁ mă fondéz rar intranz. (urmat de

FORTĂR//EÁŢĂ ~éţe f. Cetate cu un sistem

un substantiv cu prepoziţia pe) 1) A pune temei; a

suplimentar de fortificaţii.

se întemeia; a se sprijini; a se baza. Mă fondez pe

FORTIFIÁN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) (despre

teoria relativităţii. 2) A avea drept bază; a se baza.

substanţe, medicamente, factori etc.) Care fortifică

Mă fondez încrederea reciprocă.

organismul;

FONOGRÁM//Ă ~e f. 1) Bandă pe care sunt

organismul; reconfortant; tonic. Medicament ~.

înregistrate sunetele cu ajutorul mijloacelor tehnice.

Exerciţii fizice ~te. 2) fig. (despre fiinţe, activităţi,

2) Mesaj transmis prin telefon sau prin telegraf şi

ocupaţii etc.) Care dă forţe noi (fizice şi morale);

înregistrat automat pe un formular special.

capabil să fortifice; tonic; reconfortant. Ea este o

FONOTÉC//Ă ~i f. Colecţie de înregistrări sonore

prezenţă ~tă în viaţa mea. Lectură ~tă.

pe discuri sau pe benzi magnetice. ~a radio.

FÓRŢ//Ă ~e f. 1) Capacitate a fiinţelor vii de a

FOR fóruri n. 1) arh., ist. (în Roma antică) Piaţă

depune un efort fizic sau intelectual; vigoare; tărie;

sau

era

concentrată

dimensiuni

cu

viaţa

ieşite

proprietatea

de

din

a

socială,

comun;

fortifica

214

putere. 2) Ansamblu de capacităţi fizice sau morale.

în rocile sedimentare ale Pământului. 2) fig. fam.,

A-şi menaja ~ele. 3) fig. Persoană înzestrată cu

depr. Persoană de vârstă înaintată, cu concepţii

multă energie şi putere; autoritate. El este o mare ~

despre viaţă demodate sau cu idei retrograde.

în partid. 4) Grup politic sau social, care are mare

FÓT//Ă ~e f. Fustă care face parte din costumul

influentă asupra maselor; putere. ~ă politică. ♦ ~e

naţional femeiesc, constând dintr-o bucată de stofă

armate (sau militare), armată. 5) Capacitate de

de

rezistenţă. ~a barierei. ~a unui perete. 6)

ornamentată, care se înfăşoară în jurul corpului, sau

Intensitate de acţiune. ~a vântului. ~a loviturii. ~a

din două părţi, una acoperind partea din faţă a

medicamentului.

corpului, iar alta, pe cea din spate.

7)

Putere

de

constrângere;

lână

de

formă

dreptunghiulară,

bogat

violenţă. ~a justiţiei. A recurge la ~. 8) Caracter

FOTOGÉNIC ~ă (~i, ~e) adj. 1) (despre persoane)

irezistibil. ~a obişnuinţei. 9) pedagog. Putere de

Care posedă o aparenţă plăcută, în film sau pe

convingere, de educare, de influenţare. (Prin) ~a

fotografie. Actor ~. 2) Care impresionează bine o

exemplului. 10) fiz., teh. Cauză care poate modifica

placă fotografică. Claritate ~ă.

starea de repaos sau de mişcare a unui corp. ~ă

FOTÓLI//U ~i n. 1) Scaun mare şi comod, cu

centripetă.

spetează şi cu braţe, de obicei capitonat, pentru o

FÓRUM I ~uri n. Adunare sau întrunire (de mare

singură persoană; jilţ. 2) fig., prin ext. Post de

amploare şi importanţă), în care au loc dezbateri şi

conducere. ~ de ministru. ~ de preşedinte. 3) Loc

negocieri; for. ~ul mondial al tineretului studios.

situat în primele rânduri ale unei săli de spectacole.

FÓRUM II ~uri n. tehn. inform. 1) Instrument de

FRACTÚR//Ă ~i f. 1) med. Leziune constând în

comunicare foarte utilizat pe internet, care permite

ruperea unui os sau a unui membru. 2) Loc unde s-a

promovarea dezbaterilor prin mesaje publicate în

produs o asemenea leziune. 3) geod. Ruptură în

legătură cu o chestiune de interes larg. 2) Discuţie

scoarţa terestră; falie.

pe internet referitoare la un subiect de interes

FRACŢIÚN//E ~i f. 1) Parte dintr-un întreg sau

comun.

dintr-o totalitate. ~e de secundă. 2) Grupare

FOSFORESCÉN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. Care emite

politică cu o platformă distinctă în raport cu linia

lumină în obscuritate; dotat cu fosforescenţă.

generală a unui partid sau altei organizaţii. ~e

Animal ~. Vestă ~tă. Fâşie ~tă.

parlamentară. 3) chim. Produs obţinut prin

FOSFORESCÉNŢ//Ă ~e f. 1) Luminiscenţă a

distilarea unui amestec de lichide.

fosforului. 2) fiz. Proprietate a unor substanţe de a

FRAGÍL ~ă (~i, ~e) adj. 1) (despre obiecte) Care

emite

radiaţii

se sparge, se sfarmă sau se frânge uşor; lipsit de

(ultraviolete). 3) biol. Proprietate a unor organisme

rezistentă la acţiunea unor forţe externe mici. 2) fig.

de a emite lumină în obscuritate.

(despre fiinţe) Care are un aspect fizic delicat; cu

FOSÍL ~ă (~i, ~e) adj. (despre resturi de

constituţie fără vigoare; slab; plăpând; gingaş; firav.

organisme animale sau vegetale) Care a rămas

FRANC I fráncă (fránci, fránce) adj. 1) şi

conservat în rocile sedimentare din trecutul

adverbial (despre persoane) Care se exprimă

geologic al pământului.

deschis; cu claritate; fără reticenţe; neprefăcut,

FOSÍL//Ă ~e f. 1) Rest de organism animal sau

sincer; onest. 2) (despre manifestări ale oamenilor)

vegetal din epocile geologice anterioare, conservat

Care denotă claritate în exprimare; prezentat în mod

lumină

după

ce

au

absorbit

215

direct. Ostilitate ~ă. Surâs ~. Faţă ~ă. 3) (despre

obişnuit. Întâlniri ~te.

acţiuni) Care corespunde legilor de onoare şi

A FREDONÁ fredonéz tranz. A cânta cu jumătate

probitate; în conformitate cu onoarea şi probitatea

de voce, fără cuvinte şi fără a deschide gura. ~ o

morală; loial; onest; cinstit. Mulţumire ~ă.

arie de operă.

Procedeu ~.

A FREMĂTÁ freámăt intranz. 1) (despre frunze,

FRANC II fráncă (fránci, fránce) adj. ist. Care

păduri, ape, codri etc.) A produce un zgomot uşor

aparţine francilor; referitor la franci. Limbă ~ă.

şi înăbuşit, mişcându-se încet (sub acţiunea

Trib ~. Colonie ~ă.

vântului, ploii etc.). 2) (despre grupuri de oameni)

FRANC III fránci m. mai ales la pl., ist. Persoană

A-şi exprima atitudinea (mai ales, dezaprobarea)

făcând parte din triburile germanice de vest, care

prin agitaţie şi murmur. 3) (despre persoane) A se

locuiau în sec. III pe cursul inferior şi mediu al

agita profund (din cauza unei emoţii puternice); a

Rinului şi în regiunea maritimă din Belgia şi

palpita; a vibra. 4) fîg. A se mişca în tremur.

Olanda.

Freamătă dealul.

FRANC IV fránci m. 1) înv. Unitate monetară

FRENÉTIC ~ă (~i, ~e) adj. şi adverbial Care este

principală din Franţa, Elveţia, Belgia şi din alte ţări.

cuprins de frenezie; stăpânit de exaltare violentă; în

2) la pl. Sumă nedeterminată de bani.

stare de frenezie; cu frenezie. Căutare ~ă. A sărit ~

FRANCHÉŢE

f.

Caracter

franc;

sinceritate;

în sus.

onestitate; cinste.

FRENEZÍ//E ~i f. Exaltare violentă; pasiune

A FRAPÁ frapéz tranz. 1) A impresiona puternic

puternică.

(prin caracteristici ieşite din comun); a uimi; a

FRÉSC//Ă ~e f. 1) Pictură murală monumental-

fermeca; a încânta. Asemănarea lor m-a frapat. 2)

decorativă, executată pe tencuiala încă umedă. 2)

A răci cu ajutorul gheţii.

fig. Operă literară vastă, care prezintă un tablou de

A frapa vinul,

şamapania.

ansamblu al unei epoci sau al unei societăţi.

FRAPÁN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. Care frapează; cu

FRIGÍ//D ~dă (~zi, ~de) adj. 1) Care manifestă

proprietatea de a produce o impresie vie; izbitor;

indiferenţă; lipsit de afectivitate; rece. Inimă ~dă.

şocant; impresionant. Discordanţă ~tă.

Suflet ~. 2) (despre persoane) Care vădeşte

A FRATERNIZÁ fraternizéz intranz. 1) (despre

aversiune şi indiferenţă faţă de actul sexual; lipsit

persoane sau colectivităţi) A intra în relaţii fraterne

de plăcere sexuală.

(unul cu altul); a face act de fraternitate (unul cu

FRIGIDÉR ~e n. Dulap prevăzut cu o instalaţie

altul); a se înfrăţi. 2) (despre militari sau unităţi

frigorigenă electrică, în care se păstrează la

militare) A înceta ostilităţile (ca protest împotriva

temperaturi

unui război nedrept). Soldaţii au ~ cu populaţia.

frigorifer de uz casnic.

FRÁUD//Ă ~e f. 1) Faptă de rea credinţă, comisă

FRIGIDITÁTE f. 1) Caracter frigid. ~ de

de o persoană în scopul de a sustrage bunuri

marmură. 2) Absenţă permanentă a atracţiei

materiale încredinţate ei pentru păstrare. 2) Sumă

sexuale şi incapacitate de a obţine satisfacţie

de bani sustrasă prin comiterea unei astfel de fapte.

sexuală; anafrodizie.

FRECVÉN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. Care se produce

FRIGORIFÉR I ~e n. teh. Sistem tehnic pentru

des; repetat la intervale mici; curent; ordinar;

producerea frigului artificial, instalat într-un local,

scăzute

alimente

uşor

alterabile;

216

unde se păstrează în cantităţi mari produse uşor

Serviciu ~. Marş ~. 2) Care evocă ideea morţii;

alterabile; instalaţie frigoriferică.

care suscită o tristeţe profundă; plin de o tristeţe

FRIGORIFÉR II ~ă (~i, ~e) adj. (despre sisteme

sumbră; funest; lugubru. Motiv ~.

fizico-chimice, tehnice sau despre agenţi fizici) Care

FUNERÁLII n. pl. Ceremonie fastuoasă de

produce şi menţine frigul artificial; prevăzut pentru

înmormântare a unei personalităţi; ceremonie

producerea şi menţinerea frigului artificial.

funebră. Funeralii naţionale.

FRIGORIGÉN ~ă (~i, ~e) adj. Care produce frig

FUNERÁR ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de procesul

(artificial); producător de frig. Aparat ~.

înmormântării unei personalităţi; de înmormântare;

FRIS//ÓN ~oáne n. Succesiune de convulsii slabe,

mortuar; funebru. 2) Care ţine de un mort; referitor

susţinută de senzaţia de frig, care indică, de obicei,

la un mort. Cruce ~. Piatră ~ă. Coloană ~ă.

începutul unei maladii febrile.

FUNÉ//ST ~stă (~şti, ~ste) adj. 1) Care are

FRÍŞCĂ f. 1) Smântână proaspătă, care se ridică la

consecinţe dezastruoase; cu urmări extrem de

suprafaţa laptelui nefermentat sau care se extrage

grave; nefast; fatal. Eroare ~stă. 2) Care evocă

din acesta cu ajutorul separatorului. 2) gastronom.

ideea morţii; care suscită o tristeţe profundă; plin de

Smântână proaspătă, bătută cu zahăr şi folosită ca

o tristeţe sumbră; funebru; lugubru. Cântec ~.

desert sau ca garnitură la prăjituri.

FURNÁL ~e n. Construcţie specială în formă de

FRIVÓL ~ă (~i, ~e) adj. 1) (despre persoane) Care

turn, care serveşte în calitate de cuptor pentru

se ocupă de lucruri neserioase; lipsit de seriozitate;

topirea minereurilor în vederea extragerii metalelor;

uşuratic. 2) (despre lucruri, acţiuni etc.) Care are

cuptor înalt.

puţină importanţă; lipsit de importantă; de nimic;

A

insignifiant.

materiale, provizii etc.) A pune la dispoziţie, dând

FRIVOLIT//ÁTE ~ắţi f. 1) Caracter frivol. 2)

în posesie, în mod sistematic (în baza unor

Vorbă sau faptă frivolă. 3) Comportament frivol. 4)

înţelegeri prealabile); a livra. 2) (informaţii, ştiri

Lucru frivol.

etc.) A pune la dispoziţie cu regularitate. Agenţia

FRONTISPÍCI//U

~i

n.

1)

arhitect.

Parte

FURNIZÁ

furnizéz

tranz.

1)

(mărfuri,

furnizează ştiri în flux permanent.

superioară a faţadei unui edificiu sau a unui

FURTÚN ~uri n. Tub flexibil de cauciuc sau de

monument. 2) Faţadă principală a unui edificiu. 3)

material plastic, care serveşte la transportarea

Pagină a unei cărţi, pe care este imprimat titlul şi

fluidelor la distanţe. ~ de udat. ~ de pompier.

numele autorului; foaie de titlu. 4) Parte superioară

FUZELÁJ ~e n. Corp al unui aparat de zbor

a primei pagini de ziar, cuprinzând numele ziarului

(avion, elicopter, planor), de care sunt fixate aripile.

şi alte indicaţii.

A FUZIONÁ fuzionéz intranz. (despre lucruri

FRUGÁL ~ă (~i, ~e) adj. (despre mese, recepţii

distincte) A realiza o fuziune; a se uni formând un

etc.) Care constă din alimente simple şi puţine;

tot; a se contopi. Organizaţiile mici au ~at.

alcătuit din bucate puţin abundente şi simple. Un

FUZIÚNE f. 1) Unire într-un singur tot (a unor

dejun ~.

organizaţii, instituţii, societăţi etc.) prin combinare

FUNEBR//U ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de

sau prin întrepătrundere; contopire. ~ea inimilor şi

procesul înmormântării unei personalităţi; de

spiritelor. 2) fiz. Unificare prin trecere la stare

înmormântare;

lichidă sub acţiunea căldurii. ♦ Punct de ~,

mortuar;

funerar.

Pompă

~ă.

217

temperatură de topire a unui corp solid. ♦ ~

atomice uşoare se unesc, formând unul mai greu.

nucleară, reacţie nucleară prin care două nuclee

G

GABARÍT ~e n. Contur care constă din liniile ce

minerilor la zăcământ. 2) arhit. Coridor de formă

mărginesc dimensiunile maxime ale unui obiect, ale

boltită, mai mult lungă decât largă şi acoperit cu

unei construcţii. ~ul unui camion de mare tonaj.

sticlă sau cu un material transparent, care serveşte

GARRIOLÉTĂ f. v. CABRIOLETĂ.

drept loc de plimbare sau de trecere dintr-o clădire

GADGÉT [cuvânt engl.] ~uri n. 1) Termen

în alta; pasaj; pasarelă. 3) arhit. Balcon situat la cel

generic, care denumeşte o categorie de obiecte

mai înalt nivel într-o sală de teatru. 4) Muzeu sau

tehnologice mici (dispozitive, aparate etc.), care

secţie a unui muzeu, unde sunt expuse opere de

îndeplinesc anumite funcţii, fiind de obicei o

pictură şi sculptură; sală de expoziţii pentru opere

noutate. 2) prin ext. fig., fam. Orice mărunţiş

de artă . ~e de artă. Galeria de la Drezden. 5)

ingenios, de folos practic. 3) fig., fam. Obiect de

Magazin unde se vând obiecte şi opere de artă. 6)

utilitate frivolă, în măsură să satisfacă un capriciu.

Centru comercial (de obicei, de lux). Galeriile

GÁF//Ă ~e f. Acţiune sau vorbă nesocotită şi

Lafayette.

intempestivă (nelalocul ei), care poate ofensa pe

GÁLĂ ~e f. Sărbătoare mare, cu caracter solemn,

cineva. Am făcut o mare ~ă.

cu reprezentaţii artistice. ♦ De ~, de sărbătoare;

GAJ gájuri n. 1) Obiect sau sumă de bani depusă

solemn; de ceremonie. ♦ ~ de box, spectacol de

pentru a garanta achitarea unei datorii; amanet;

sport, constând din mai multe meciuri de box.

zălog. A pune casa în gaj. 2) (la jocurile de

GALIMÁTIAS n. Vorbire sau scriere confuză.

societate) Penitenţă pe care trebuie s-o execute

GALIMÁTI//E ~i f. v. GALIMATIAS.

jucătorul care pierde.

GALICÍSM ~e n. lingv. 1) Cuvânt sau expresie

GALÁN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) (despre bărbaţi)

specifică pentru limba franceză (şi greu de tradus în

Care este foarte politicos cu femeile; cu maniere

altă limbă). 2) Împrumut francez într-o altă limbă.

alese; curtenitor; manierat. 2) (despre persoane)

GALOMANÍE f. Admiraţie exagerată faţă de tot ce

Care este foarte atent (cu cineva); politicos; amabil.

vine din Franţa.

GALANTÁR ~e n. Vitrină a unui magazin, în care

GAL//ÓN I ~oáne n. 1) Unitate de măsură a

se expun mostre de mărfuri.

volumului, egală cu circa 4 l. şi folosită în ţările

GALANT//ÓN ~oánă (~óni, ~oáne) adj. fam.

anglofone. 2) Garafă mare pentru băuturi, având o

(despre persoane) Care este gata să ofere cu

asemenea capacitate.

uşurinţă şi dezinteresat altora ceea ce îi aparţine

GAL//ÓN II ~oáne n. 1) Fâşie de stofă sau bandă

personal; generos; darnic.

de metal care se prinde pe epoleţii sau pe mâneca

GALERÍ//E ~i f. 1) minier. Drum subteran, în

unei uniforme de ofiţer pentru a indica gradul. 2)

forma unui coridor lung, care asigură accesul

Şiret de mătase, de lână etc., cusut ca podoabă la 218

haine sau la pălării.

răspunde de plata unei datorii făcute de altă

GALÓP ~uri n. 1) Mersul cel mai rapid, în salturi

persoană.

succesive, al calului. 2) Vechi dans de societate

GARANŢÍ//E ~i f. 1) Obligaţie în virtutea căreia

francez, cu ritm sacadat şi cu mişcări foarte iuţi. 3)

cineva asigură cuiva posibilitatea de a beneficia de

Melodie după care se execută acest dans.

un lucru, de un drept sau îl protejează pe cineva de

A GALOPÁ galopéz intranz. 1) (despre cai) A

o primejdie oarecare. 2) Mijloc prin care se asigură

alerga în galop. 2) fig., fam. (despre persoane) A se

executarea unei asemenea obligaţii. 3) Ceea ce

deplasa repede (ca un cal în galop). 3) (despre

garantează ceva, serveşte drept asigurare.

motoare) A funcţiona neuniform, având variaţii

GARDERÓB//Ă ~e f. 1) Loc special amenajat la

mari de viteză.

intrarea într-un local public sau într-o sală de

GÁM//Ă ~e f. 1) muz. Succesiune de note muzicale

spectacole, unde vizitatorii pot lăsa paltoanele şi

în ordine naturală (ascendentă sau descendentă),

pălăriile; vestiar. Mi-am lăsat umbrela la ~ă. 2)

cuprinse într-un interval de o octavă, care ia numele

Totalitate a obiectelor de îmbrăcăminte ale unei

notei cu care începe succesiunea. ~a do major. 2)

persoane. ~a unei femei.

prin ext. Serie de culori într-o gradaţie naturală şi

GARDI//ÁN ~éni m. Persoană care are misiunea de

armonioasă.

a păzi o instituţie, o închisoare.

GAMÉL//Ă ~e f. Vas de metal, prevăzut cu capac,

A GARNISÍ garnisésc tranz. A prevedea cu o

în care soldaţii îşi primesc porţia de mâncare de la

garnitură; a împodobi; a înfrumuseţa; a orna.

bucătăria de campanie.

GARNITÚR//Ă ~i f. 1) Accesoriu folosit drept

A GALVANIZÁ galvanizéz tranz. 1) (obiecte sau

completare sau ornament al unui obiect. 2) Adaos

piese de metal) A supune galvanostegiei; a

de legume, salată, orez etc., care se serveşte la

metaliza. 2) med. (ţesuturi sau organe ale corpului)

friptură şi la alte mâncăruri. 3) Grup de obiecte

A trata prin galvanoterapie. 3) fig. A anima cu o

asortate, care alcătuiesc un ansamblu; totalitate de

energie neaşteptată. A galvaniza publicul.

obiecte de acelaşi gen cu destinaţie specială. ~ de

GANG gánguri n. Loc de trecere, situat la nivelul

scule. ~ de mobilă. ♦ ~ de tren, totalitatea

terenului între clădiri sau pe sub boltitura unei case

vagoanelor care formează un tren.

cu mai multe etaje; pasaj.

GÁŞCĂ gắşti f. fam. depr. Grup restrâns de

GÁNGSTER ~i n. Nume dat în S.U.A. membrilor

oameni,

unei bande organizate, ai unei asociaţii de

reprobabile pentru a-şi satisface anumite interese

răufăcători; escroc.

personale.

A GARÁ garéz tranz. 1) (automobile, troleibuze,

GAVÓT//Ă ~e f. 1) Vechi dans franţuzesc, dansat la

tramvaie etc.) A pune la adăpost într-un garaj, într-

curte. 2) Melodie după care se execută acest dans.

un depou sau într-o parcare. 2) (trenuri, locomotive)

A GAZÁ gazéz tranz. 1) (spaţii limitate) A expune

A manevra pe o linie de garaj.

acţiunii unor gaze toxice în vederea distrugerii unor

A GARANTÁ garantéz 1. tranz. 1) A asigura în

organisme dăunătoare. 2) (persoane) A intoxica cu

calitate de garant. 2) A asigura printr-o garanţie. 3)

un gaz de luptă. 3) (câmpuri de luptă sau zone cu

A lua pe răspunderea proprie. 4) A asigura de

populaţie civilă) A trata cu gaze toxice. 4) (lichide)

calitatea şi funcţionarea bună. 2. intranz. A

A satura cu gaze. 5) (ţesuturi) A trece peste o

care,

unindu-se,

recurg

la

acţiuni

219

flacără pentru a arde capetele de fibre ieşite la

GEAMANTÁN ~e n. Obiect portabil, de formă

suprafaţă.

rectangulară şi relativ plată, confecţionat din carton,

GAZÉL ~uri n. literat. Poezie lirică orientală, în

piele sau plastic şi servind la transportul lucrurilor

care se cântă, de obicei, plăcerile vieţii, cu formă

necesare pentru călătorie; valiză; cufăr.

fixă, constând din distihuri, strofa întâia având rimă

GEAMBÁŞ ~i m. Negustor de cai.

împerecheată, iar în strofele următoare al doilea

GEAMGÍ//U ~i m. Persoană care se ocupă cu

vers rimând cu versurile primei strofe.

vânzarea sau instalarea geamurilor.

A GAZIFICÁ gazífic tranz. 1) (combustibili solizi

GEAMÍ//E ~i f. Locaş de cult la musulmani.

sau lichizi) A transforma în combustibil gazos. 2)

GEAMLẤC ~uri n. 1) Perete constând din

(localităţi, spaţii locative, întreprinderi etc.) A

geamuri. 2) Coridor sau verandă cu pereţii din

asigura cu gaze naturale pentru consum.

geamuri.

GAZ//ÓN ~oáne n 1) Iarbă scurtă şi fină, semănată

GEAMPARÁLE f. pl. 1) Dans popular cu mişcări

în scopuri decorative, stropită şi tunsă des. 2) Teren

foarte vioaie. 2) Melodie după care se execută acest

(de o anumită formă), semănat cu asemenea iarbă;

dans. 3) Instrument muzical de percuţie, constând

peluză.

din două piese mici de lemn în formă de găvan,

GĂITÁN ~e n. Şiret din fire de bumbac, mătase,

unite printr-un şiret, care, fiind lovite una de alta,

lână sau metal, cusut ca podoabă la obiectele de

produc un sunet special; castaniete.

îmbrăcăminte; pasmant.

A GELATINIZÁ gelatinizéz tranz. (granule de

GĂLIGÁN ~i m. pop., fam. Om foarte lacom la

amidon, soluţii coloidale) A face să se gelatinizeze.

mâncare; mâncău.

A SE GELATINIZÁ se gelatinizeáză intranz. 1)

GĂOÁCE găóci f. 1) Coajă tare a oului. 2) Fiecare

(despre granule de amidon, soluţii coloidale) A se

dintre jumătăţile unei coji de nucă sau de alună. 3)

transforma în gelatină. 2) (despre obiecte) A se

Căpăcel al unei ghinzi. 4) pop. (la animale) Organ

îmbiba cu gelatină.

cavitar musculos, care face parte din aparatul

A GELIFICÁ gelífic tranz. (soluţii coloidale) A

genital feminin, în care se dezvoltă embrionul şi

transforma în gel.

fătul la mamifere; mitră; uter.

GELOZÍ//E ~i f. 1) Sentiment de îndoială

GĂTÉJ ~e n. pop. mai ales la pl. Ramură sau

chinuitoare şi obsedantă, provenit din faptul sau

creangă subţire şi uscată, cu care se face focul;

presupunerea că fiinţa iubită nu este credincioasă.

vreasc.

2) Sentiment de nemulţumire egoistă, provocat de

GĂVÁN ~e n. 1) Adâncitură într-un obiect;

realizările cuiva; invidie; pizmă; zaviste.

cavitate; scobitură. 2) pop. Orbita ochiului. 3)

GEL//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) adj. Care are gelozie;

Strachină sau blid de lemn.

stăpânit de gelozie.

A GĂVOZDÍ găvozdésc tranz. pop., fam. A face să

A GELUÍ geluiésc tranz. (piese de lemn) 1) A

se găvozdească.

prelucra cu gealăul. 2) A prelucra cu rindeaua; a da

A SE GAVOZDÍ mă găvozdésc intranz. pop., fam.

la rindea.

A se aduna în număr mare într-un spaţiu restrâns,

A GÉME gem intranz. 1) (despre fiinţe) A scoate

împingându-se în dezordine; a se înghesui; a se

sunete înfundate (din cauza unei dureri fizice sau

îmbulzi; a se buluci.

spirituale). 2) fig. prin anal. (despre frunze, păduri, 220

ape etc.) A produce un zgomot surd şi înăbuşit; a

GENER//ÓS ~oásă (~óşi, ~oásă) adj. (despre

fremăta; a murmura. 3) fig. prin anal. (despre vânt)

persoane) Care are sentimente nobile şi e gata să

A produce un zgomot prelung, puternic şi înăbuşit;

acorde altora ajutor dezinteresat; foarte bun la

a vui; a vâjâi. 4) fig. A fi arhiplin; a fi supraîncărcat.

suflet; mărinimos; darnic.

Trenul geme de lume.

GENEROZIT//ÁTE ~ắţi f. 1) Atitudine generoasă.

GENEALOGÍ//E ~i f. 1) Succesiune de membri de

2) Caracter generos.

diferite generaţii ale unei familii, care alcătuiesc o

GENÉTIC ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de geneză;

filiaţie. 2) Ştiinţă care are ca obiect de studiu

propriu genezei. 2) Care ţine de ereditate; transmis

diferite filiaţii; istorie a unui neam.

prin ereditate. Boală ~ă. Cod ~.

GENEALÓGIC ~ă (~i, ~e) adj. Care ţine de

GENÉZ//Ă ~e f. Procesul naşterii şi formării unui

genealogie; propriu genealogiei. Document ~. ♦

lucru sau al unei fiinţe.

Arbore ~, reprezentare grafică, sub formă de

GENIÁL ~ă (~i, ~e) adj. Care este dotat cu (sau

arbore, a unei genealogii.

vădeşte) calităţi creatoare deosebite; înzestrat cu

A GENERÁ generéz tranz. A face să ia naştere în

geniu; de geniu. Savant ~. Descoperire ~ă.

mod necesar; a provoca; a pricinui; a cauza; a

GÉNI//U I ~i n. 1) Ansamblu de aptitudini

condiţiona; a produce; a determina.

spirituale superioare, care oferă unei persoane

A GENERALIZÁ generalizéz tranz. 1) (fapte,

posibilitatea de a crea lucrări de o extraordinară

fenomene, situaţii etc.) A aplica la un ansamblu sau

valoare şi originalitate. ~ muzical. ~ poetic. ♦ de ~,

la majoritatea indivizilor; a extinde asupra unui tot,

genial. 2) prin ext. Persoană care posedă asemenea

atribuindu-i caracter general. 2) A folosi, extinzând

aptitudini. 3) Trăsături distinctive, care formează

asupra unui ansamblu ceea ce este specific pentru

esenţa unui lucru sau a unei fiinţe. ~ul poporului.

un număr limitat de cazuri. 3) A face să se

4) milit.: ♦ Trupe de ~, trupe specializate în

generalizeze; a universaliza.

executarea unor lucrări tehnice.

A SE GENERALIZÁ se generalizeáză intranz. 1)

GÉNIU II m. mitol. Fiinţă supranaturală, care se

A obţine caracter general; a se universaliza. 2)

crede că influenţează asupra destinului cuiva; spirit

(despre boli) A se extinde asupra întregului

protector.

organism.

GENTÍL ~ă (~i, ~e) adj. (despre persoane şi

GENERÁŢI//E ~i f. 1) Totalitate a indivizilor

manifestările lor) Care vădeşte delicateţe morală şi

dintr-o comunitate, care trăiesc în acelaşi timp, fiind

tact; curtenitor; amabil.

cam de aceeaşi vârstă. 2) Totalitate a animalelor de

GENTILÉŢE f. l) Comportare gentilă. 2) Caracter

anumită rasă sau specie, născute în acelaşi an.

gentil.

GENÉRIC I ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de un gen;

GENTILÓM ~i m. 1) înv. (în Europa apuseană din

propriu unei categorii. 2) Care îmbrăţişează toate

Evul Mediu) Persoană din societatea înaltă; nobil;

lucrurile

aristocrat. 2) fig. Persoană cu purtare curtenitoare;

sau

fenomenele

de

acelaşi

fel;

identificator. Nume ~.

om amabil.

GENÉRIC II ~e n. Parte a unui film (de obicei, de

GENÚN//E ~i f. Prăpastie foarte mare; abis; hău.

la început), unde este indicat titlul şi numele

GEOLOGÍE f. Ştiinţă care se ocupă cu studiul

autorilor, colaboratorilor, actorilor etc.

structurii şi evoluţiei scoarţei terestre. 221

A GERÁ geréz

tranz. econ. (întreprinderi,

GHEÉNĂ f. rel. Loc de chinuri veşnice, unde se

instituţii, afaceri etc.) A administra în locul (şi pe

crede că ar nimeri după moarte sufletele celor

socoteala) altei persoane.

păcătoşi; iad; infern.

A GERMANIZÁ germanizéz tranz. (popoare,

GHÉIZER ~e n. Izvor intermitent, care la anumite

oameni) A face să se germanizeze; a nemţi.

intervale de timp aruncă apă fierbinte şi vapori de

A SE GERMANIZÁ mă germanizéz intranz.

forma unei coloane.

(despre popoare, oameni) A adopta limba, cultura şi

GHERGHÉF ~uri n. 1) Cadru de lemn sau de

obiceiurile germanilor; a deveni asemănător cu

metal, pe care se întinde o bucată de pânză pentru

germanii; a se nemţi.

brodat. A coase sau a broda la ~. 2) Ţesătură

GÉRMEN ~i m. 1) biol. Element (microscopic)

întinsă pe un asemenea cadru.

care, dezvoltându-se în condiţii prielnice, dă naştere

GHERÉT//Ă ~e f. 1) Construcţie mică din

unui organism viu nou. 2) Primul vlăstar care creşte

scânduri, care serveşte drept adăpost (pentru un

dintr-un grăunte, bob, tubercul. 3) fig. Element sau

paznic, o santinelă etc.). 2) Construcţie specială,

principiu esenţial din care se dezvoltă ceva; cauză.

având forma unei case de proporţii mici, de obicei

♦ În ~, la începutul devenirii; într-un stadiu iniţial.

din lemn, în care se vând alimente, ziare etc.;

Răul trebuie distrus în ~.

chioşc.

A GERMINÁ germineáză intranz. 1) (despre

GHÉRL//Ă ~e f. pop. şi fam. Instituţie în care îşi

seminţe, tuberculi, bulbi, plante) A da germen; a

ispăşesc pedeapsa cei condamnaţi la privaţiune de

începe un ciclu nou de vegetaţie; a încolţi. 2)

libertate; închisoare; puşcărie; temniţă; penitenciar.

(despre organe sau materii organice) A trece de la o

GHIAÚR ~i m. arh. ist. Nume batjocoritor, dat în

stare latentă sau embrionară la viaţa activă.

trecut de către turci popoarelor de altă credinţă

GERMINÁŢI//E ~i f. Proces biologic, prin care un

decât cea mahomedană (mai ales creştinilor).

germene porneşte dezvoltarea şi dă naştere unui nou

GHI//D I ghízi m. Persoană care conduce un grup

organism.

de turişti, de vizitatori prin diferite locuri, dându-le

A GERUÍ geruiésc 1. intranz. A fi ger; a fi frig

explicaţiile necesare.

foarte mare. Afară geruieşte de câteva zile. 2.

GHID II ghíduri n. Broşură sau carte care

tranz. (rufe, lucruri) A ţine la ger (pentru a usca sau

cuprinde informaţii utile pentru orientare într-un

a împrospăta).

muzeu, oraş, într-o regiune, într-un anumit domeniu

GEST gésturi n. 1) Mişcare a corpului (în special a

de activitate etc. Ghid de conversaţie român-

capului sau a mâinilor), care înlocuieşte vorbirea şi

francez.

exprimă o stare psihologică sau o intenţie. 2) fig.

A GHIDÁ ghidéz tranz. 1) (persoane) A conduce

Faptă cu o anumită semnificaţie. A face un gest

în calitate de ghid; a îndruma; a călăuzi; a orienta.

generos.

2) (funcţionarea unor mecanisme) A conduce prin

A GESTICULÁ gesticuléz intranz. A face gesturi;

ghidaj, inprimând o anumită mişcare.

a da din mâini.

GHIDUŞÍ//E ~i f. Glumă nevinovată; faptă sau

GET-BEGÉT adj. invar. (despre persoane) Care

vorbă de om ghiduş; poznă.

are o apartenenţă etnică de netăgăduit; din moşi-

A GHILÍ ghilésc tranz. pop. reg. (pânză) A înălbi,

strămoşi; veritabil.

muind în apă şi întinzând la soare de mai multe ori. 222

GHILÓŞ ~uri n. 1) Ornament gravat, constând din

metal, cu sau fără substanţă explozivă, folosit în

linii fine întretăiate. 2) Desen complex, folosit la

vechea artilerie.

obţinerea fondului unor hârtii de valoare (bancnote,

GHIVÉC//I I ~e n. Vas de lut ars, în care se

cecuri etc.).

plantează flori; glastră.

A GHILOŞÁ ghiloşéz tranz. (obiecte de sticlă, de

GHIVÉCI II ~uri n. 1) culin. Mâncare preparată

lemn, de metal sau hârtii de valoare) A prevedea cu

dintr-un amestec de zarzavaturi (cu sau fără carne),

un ghiloş. A ghiloşa bancnotele.

tăiate mărunt şi coapte la cuptor. 2) fig. peior.

A GHILOTINÁ ghilotinéz tranz. ist. A decapita cu

Creaţie artistică eterogenă şi lipsită de valoare.

ghilotina.

GHIZD ghízduri n. 1) Căptuşeală (din piatră,

GHILOTÍN//Ă ~e f. Instrument de execuţie a

bârne de lemn şi alte materiale) cu care se prevede

condamnaţilor la moarte prin decapitare (folosit

o fântână. 2) Împrejmuire (din piatră, ciment şi alte

pentru prima dată în Franţa în Evul Mediu).

materiale) a unei fântâni, de la pământ în sus.

GHINI//ÓN ~oáne n. Întâmplare sau concurs de

A GHIZDUÍ ghizduiésc tranz. (fântâni) A

împrejurări nefavorabile; lipsă de noroc; nenoroc;

prevedea cu ghizduri.

nonşansă; neşansă. A avea ~. A fi cu ~.

GIGÁN//T ~ţi m. şi adjectival 1) Persoană care are

GHIOÁG//Ă ~e f. 1) arh. Bâtă cu gămălie la un

o talie anormală, ce o depăşeşte cu mult pe cea

capăt, folosită în trecut ca armă de luptă; măciucă.

medie; om de proporţii vădit exagerate. 2) fig.

2) pop. Capăt bombat şi nituit al unui buzdugan.

Persoană care se impune prin aptitudini spirituale

GHIÓL ~uri n. pop. Lac cu apă stătătoare şi fundul

superioare; geniu. ~ în ştiinţă. Constructor de

mâlos.

avioane ~. 3) fig. Construcţie, întreprindere,

CHIONOAÍE ghionói şi ghionoáie f. pop. Pasăre

eveniment, acţiune etc. de importanţă şi proporţii

sedentară de talie mică, cu cioc drept, puternic, cu

foarte mari; uriaş; colos.

ajutorul căruia sparge coaja copacilor prin ciocănit

Întreprindere ~t. Descoperire ~t.

pentru a căuta insecte; ciocănitoare.

GIMNAZÍ//U ~i n. 1) arh. ist. (în Grecia antică)

GHIORLÁN ~i m. fam. înv. (în limbajul claselor

Şcoală în care tinerii absolvenţi ai palestrei îşi

dominante din trecut) Persoană cu apucături

desăvârşeau educaţia fizică şi intelectuală. 2) ed.

grosolane; bădăran; ţopârlan; necioplit; mitocan;

Şcoală în care se poate învăţa după terminarea

mârlan; toromac.

şcolii primare. 3) ed. Ciclu de studii preuniversitare,

GHIRLÁND//Ă ~e f. 1) Împletitură decorativă în

care vine după şcoala primară şi precede liceul.

formă de lanţ, confecţionată din frunze sau flori

GIN gínuri n. Băutură alcoolică, fabricată în ţările

naturale sau artificiale etc. 2) Ornament de acest fel.

anglo-saxone din cereale, prin adăugarea boabelor

GHIŞÉ//U ~e n. Deschizătură mică, făcută în uşa

de ienupăr.

sau în peretele unui birou, prin care se poate vorbi

A GINERÍ ginerésc tranz. rar (tineri) A face

sau se pot face anumite operaţii cu funcţionarii

ginere, dând fiica de soţie.

biroului.

GÍNGAŞ ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care este foarte delicat

GHIÚJ ~i m. pop., fam. Om bătrân şi neputincios;

şi sensibil la influenţele exterioare; dotat cu o mare

moşneag.

delicateţe şi sensibilitate; fin. Plantă ~ă. Fiinţă ~ă.

GHIUL//EÁ ~éle f. milit. înv. Proiectil sferic, de

2) şi fig. Care are o constituţie lipsită de vigoare;

~t al industriei.

223

slab; plăpând; firav. Copil ~.

rece; distant. Privire ~ă.

GINGĂŞÍ//E ~i f. 1) Aparenţă gingaşă. Ea are

GLADIATÓR ~i m. arh. ist. (în Roma antică) Rob

multă ~e. 2) Caracter gingaş. Gesturile sale vădesc

sau prizonier de război, care lupta pe arena unui

~e. 3) Comportare gingaşă. M-a tratat cu ~e.

circ cu un luptător sau cu o fiară sălbatică.

GÍN//TĂ ~ţi f. 1) arh. ist. Comunitate de oameni,

GLÁSTR//Ă ~e f. Vas de lut ars, în care se

bazată pe rudenie de sânge, constituind principala

plantează flori; ghiveci.

formă de organizare socială în comuna primitivă;

GLÍ//E ~i f. 1) Brazdă de pământ cu iarbă, care

neam. 2) fig. Apartenenţă etnică; neam; origine.

poate fi desprinsă o singură dată cu hârleţul. 2)

Suntem de ~tă latină.

Teren pregătit special pentru culturi agricole; ogor;

GIR gíruri n. Semnătură pusă pe dosul unei

ţarină. 3) poet. Pământ strămoşesc. ♦ Sub ~, în

cambii, prin care semnatarul garantează achitarea

mormânt.

ei. A-şi pune girul. ♦ A-şi da girul, a consimţi.

GLIGÁN ~i m. 1) înv. Porc sălbatic; mistreţ. 2) fig.

A GIRÁ giréz tranz. (poliţe, cambii) A garanta

fam. Om foarte înalt; lungan.

printr-un gir.

A GLISÁ gliséz intranz. 1) (despre piese tehnice)

GIUB//EÁ ~éle f. arh. Haină de postav, lungă şi

A aluneca de-a lungul altei piese. 2) (despre

largă, purtată în trecut de boieri.

hidroavioane) A aluneca la suprafaţa apei.

A GIUGIULÍ

giugiulésc

tranz.

pop.,

fam.

GLOÁT//Ă ~e f. 1) pop., fam. Grup de oameni

(persoane) A atinge uşor şi repetat cu palma, în

strânşi într-un loc în dezordine; mulţime. 2)

semn de afecţiune, spunând concomitent vorbe de

Totalitate a oamenilor simpli; prostime. 3) arh. ist.

dragoste; a mângâia; a drăgosti.

(în Moldova şi Muntenia medievală) Ceată de

A SE GIUGIULÍ mă giugiulésc intranz. pop.,

pedestraşi, formată din ţărani.

fam. (despre persoane) A-şi demonstra (unul altuia)

GLOBÁL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care este aplicat la un

afecţiunea prin atingeri uşoare de mână sau prin

ansamblu; de ansamblu. O abordare ~ă. 2) Care

vorbe de dragoste; a se mângâia; a se drăgosti.

este luat în întregime; întreg; total. Populaţia ~ă.

A GIULGIUÍ glulgiuiésc tranz. A acoperi cu un

Venit ~.

giulgiu.

A GLOBALIZÁ globalizéz tranz. 1) (elemente

GIÚLGIU ~ri n. 1) Pânză foarte subţire şi fină. 2)

disparate) A reuni într-un tot. 2) (economie,

Bucată de pânză subţire, cu care se acoperă mortul;

cultură, fenomene etc.) A face să se răspândească

linţoliu.

sau să se producă la scară mondială; a determina să

GIUVAIÉR ~e n. 1) Obiect confecţionat din metale

capete caracter universal.

preţioase şi pietre scumpe, servind ca podoabă;

GLOBALIZ//ÁRE ~ắri f. polit. Fenomen de

bijuterie. 2) fig. Obiect de mare valoare artistică;

transformare a lumii într-o unitate, care se

podoabă.

manifestă la scara întregului glob, prin mijloace

GẨ//DE gấzi m. arh. pop. Persoană care execută

specifice.

condamnaţii la moarte; călău.

GLOBULÁR ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care are formă de

GLACIÁL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care este rece ca

glob; în formă de glob; sferic; rotund. Jucărie ~ă.

gheaţa; foarte rece; de gheaţă. Vânt ~. 2) fig. Care

2) anat. Care ţine de globulele sângelui; propriu

este lipsit de căldură; de o răceală care îngheaţă;

globulelor. Indice ~. 224

GLÓRI//E ~i f. 1) Apreciere publică înaltă (a unei

cu un baston special în mai multe găuri aranjate

persoane sau a unui lucru) pentru calităţi deosebite;

succesiv pe un teren.

recunoaştere

slavă;

GOLF II ~uri n. geomorf. Parte a unei ape mari

popularitate. A merita ~a. 2) Succes deosebit de

(ocean, mare, lac), care înaintează în uscat printr-o

care se bucură cineva datorită meritelor sale; slavă;

deschizătură largă.

strălucire; splendoare. A se acoperi de ~e. A avea

GONDÓL//Ă ~e f. Luntre lungă şi uşoară, cu prora

~e. 3) prin ext., fig. Persoană de o valoare

şi pupa încovoiate în sus, condusă cu o singură

deosebită; om celebru; celebritate.

vâslă şi folosită pentru transportul de persoane (mai

A GLORIFICÁ glorífic tranz. A trata cu glorie; a

ales pe canalurile Veneţiei).

ridica în slavă; a slăvi; a preamări; a exalta; a

GONDOLIÉR ~i m. Persoană care conduce o

elogia.

gondolă. ~ii de la Veneţia.

A GLOSÁ gloséz tranz. 1) (cuvinte, forme

GONG gónguri n. 1) Instrument de metal, în formă

gramaticale dintr-un text) A explica prin glose. 2)

de disc, care, fiind suspendat şi lovit cu un

(texte) A comenta prin note speciale; a adnota.

ciocănaş, produce un sunet caracteristic, folosit ca

GLOSÁR ~e n. Listă de cuvinte puţin cunoscute

semnal (la teatru, radio, jocurile sportive etc.). 2)

(regionale,

Sunet produs ca semnal de un asemenea instrument.

unanimă;

învechite,

faimă;

rare

renume;

etc.),

însoţite

de

explicarea lor.

Gongul anunţă începutul spectacolului.

GLÓS//Ă ~e f. 1) Scurtă notă explicativă, care

GORGÁN ~e n. Movilă mare de pământ, care se

însoţeşte un cuvânt dificil sau un pasaj neînţeles

crede că ar fi un mormânt străvechi.

dintr-un text; comentariu; adnotare. 2) literat.

GORNÍ//ST ~şti m. Ostaş care dă semnale din

Poezie cu formă fixă, în care fiecare vers din prima

goarnă; trompetist; trâmbiţaş.

strofă este comentat succesiv în strofele următoare,

GÓŞTIN//Ă ~e f. arh. ist. (în Moldova şi Muntenia

ultima strofă reproducând în ordine inversă

medievală) Bir constând din porci şi oi.

versurile primei strofe.

GOT góţi m. 1) la pl. ist. Popor migrator din

GOÁRN//Ă ~e f. Instrument muzical de suflat,

ramura vechilor germani. 2) Persoană făcând parte

confecţionat din alamă şi folosit pentru semnalizări

din acest popor.

(mai ales în armată); trompetă; trâmbiţă.

GÓTIC ~ă (~i, ~e) adj. Care ţine de goţi; propriu

GOELÉT//Ă ~e f. mar. Corabie uşoară cu două

goţilor. Cultură ~ă. Elemente ~e. ♦ Stil ~, stil

catarge.

arhitectural, răspândit în Europa în secolele XII-

A GOFRÁ gofréz tranz. (stofe, ţesături, hârtie,

XVI, caracterizat prin monumente zvelte, cu arcuri

carton, tinichea etc.) A prevedea cu gofraj.

şi bolti ogivale. ♦ Scriere ~ă (sau litere ~e), scriere

GOFRÁJ ~e n. 1) Serie de cute paralele (şi

cu caractere drepte, colţuroase, întrebuinţată în Evul

ondulate), imprimate pe o ţesătură, pe o tablă de

Mediu în Europa apuseană.

tinichea, pe o hârtie etc. 2) text. Efect de finisare a

A GRADÁ gradéz tranz. 1) (instrumente sau scări

unor ţesături, care constă în aplicarea de desene

de măsură) A diviza în grade. 2) A argumenta în

imprimate în relief.

gradaţie. 3) (persoane) A mări în grad. A grada un

GOLF I n. sport Joc de origine scoţiană, practicat

militar. A grada un profesor de liceu.

în aer liber, care consta în introducerea mingii lovite

GRAFÍ//E ~i f. 1) Sistem de semne grafice; scriere; 225

scris. ~e latină. ~e chirilică. 2) Mod de scriere a

pedeapsă printr-o graţie.

unui cuvânt sau text.

GRÁŢI//E ~i f. 1) Fineţe şi uşurinţă în mişcări,

GRAFOLOGÍ//E ~i f. 1) Disciplină care se ocupă

forme, atitudini; drăgălăşenie. 2) la pl. mitol. (în

cu studiul scrisurilor individuale, în vederea

mitologia greacă): ♦ Cele trei ~ii, cele trei zeiţe

stabilirii autenticităţii unor acte, semnături etc. 2)

(Aglaia, Euphrosyne şi Thalia), considerate drept

Arta de a cunoaşte caracterul unei persoane după

întruchipare a feminităţii şi gingăşiei. ♦ A face ~ii,

felul cum scrie ea.

a) a căuta să pară atrăgător; b) a face mofturi. 3)

GRANDI//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) adj. 1) Care

înv.. Favoare acordată cuiva, constând în absolvirea

impresionează prin proporţii şi aspectul său;

unei pedepse; iertare a unui păcat; graţiere. 4) (cu

impunător; măreţ. Peisaj ~. 2) Care uimeşte prin

valoare de prepoziţie) Mulţumită (cuiva sau ceva);

caracterul său neobişnuit şi prin amploarea sa;

datorită. A m reuşit graţie sprijinului tău. 5)

măreţ;

Bunăvoinţă cu care este tratat cineva. ♦ Lovitură

magnific;

maiestuos

Victorie

~oasă.

Construcţie ~oásă. Proiect ~os.

de ~, a) acţiune care încununează de succes o luptă;

GRANDOMANÍ//E ~i f. Atitudine bolnăvicioasă a

b) argument suprem. ♦ A intra în ~a cuiva, a

unui om care se crede mare, important.

câştiga bunăvoinţa cuiva.

A

GRANULÁ

granuléz

tranz.

(materiale

GRAŢIOZIT//ÁTE

~ắţi

f.

1)

Atitudine

compacte sau pulverulente) A transforma în

curtenitoare faţă de cineva; amabilitate excesivă. 2)

granule.

la pl. Atitudine plină de afectare; politeţe exagerată.

GRANÚL//Ă ~e f. 1) Particulă mică, asemănătoare

GRAŢI//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) adj. Care are

cu un grăunte, care face parte din componenţa unor

(multă) graţie; cu (multă) graţie; elegant. Femeie

corpuri eterogene sau rezultă în urma sfărâmării

~oásă. Ţinută ~oásă.

unui corp solid. 2) la pl., med. Preparat farmaceutic,

GRAV grávă (grávi, gráve) adj. 1) Care poate

constând din bobiţe zaharoase, având înăuntru

avea urmări grele; susceptibil să aibă consecinţe

substanţe medicamentoase.

serioase; primejdios, periculos; critic. Boală ~ă.

A GRASEIÁ graseiéz intranz. A pronunţa sunetul

Situaţie ~ă. 2) Care necesită o atenţie deosebită; cu

„r” velar sau uvular (ca francezii).

multă pondere; important; serios. Chestiune ~ă. 3)

GRÁTIS adv. şi adjectival În mod gratuit; fără

(despre persoane şi manifestările lor) Care vădeşte

plată; pe degeaba.

multă seriozitate şi demnitate; foarte serios; solemn.

GRATITÚDIN//E ~i f. Sentiment durabil de

Un ton ~. 4) (despre sunete) Care este produs de

afecţiune, nutrit de o persoană faţă de cineva pentru

oscilaţii cu frecvenţă joasă; profund; jos. 5) lingv.:

un bine făcut; recunoştinţă.

♦ Accent ~, semn diacritic, orientat oblic de la

A GRATIFICÁ gratífic tranz. (persoane) A

stângă la dreapta, care se pune în unele limbi pentru

răsplăti printr-o gratificare; a recompensa.

a nota timbrul vocalelor deschise sau pentru a

GRATUÍ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) Care este dat sau

distinge anumite omonime.

primit fără plată. Învăţământ ~. 2) fig. Care nu are

A GRAVÁ gravéz tranz. (imagini, ornamente,

nici o bază reală; fără temei; arbitrar, neîntemeiat.

litere etc.) A trasa pe suprafaţa unui material cu

Ipoteză ~tă. Vorbe ~te.

ajutorul unor instrumente sau al unor procedee

A GRAŢIÁ graţiéz tranz. (condamnaţi) A scuti de

tehnice speciale, pentru a obţine un clişeu grafic sau 226

în scopuri decorative.

împovăra cu cheltuieli sau cu ipoteci. 2) fig.

A GRAVITÁ gravitéz intranz. 1) A se afla într-un

(persoane) A însărcina cu multe misiuni.

câmp de gravitaţie. Satelitul gravitează în jurul

GRÉV//Ă ~e f. Încetare organizată a muncii, totală

Pământului. 2) A tinde ca urmare a acţiunii legii de

sau parţială, cu scopul de a determina patronul,

gravitaţie. Pământului gravitează în jurul axei

angajatorul, guvernul etc. să satisfacă anumite

sale. 3) fig. A fi într-o anumită sferă de influenţă.

revendicări

GRAVÓR ~i m. Persoană specializată în arta

generală. Grevă pasivă. ♦ Grevă japoneză, grevă

gravării.

în care angajaţii continuă lucrul, dar poartă

GRAVÚR//Ă ~i f. 1) Arta gravării; măiestria de a

banderole sau alte însemne care atenţionează că

grava. 2) Lucrare realizată de un gravor. 3)

există un conflict de muncă.

Reproducere a unei asemenea lucrări, obţinută

GRI adj. invar. Care este de culoarea cenuşii;

printr-un procedeu special; stampă.

cenuşiu; sur. A avea ochi gri. Ţesătură gri.

GRĂDÍŞT//E ~i f. 1) geomorf. Ridicătură de

GRILÁJ ~e şi ~uri n. Îngrăditura făcută din

pământ, rămasă izolată în lunca unei ape curgătoare

zăbrele de metal, stinghii de lemn sau plasă de

în urma deplasării meandrelor acesteia. 2) ist. Loc

sârmă, pusă la o fereastră, la o uşă, în jurul unei

al unei aşezări istorice.

grădini etc.

GRĂMĂTÍC ~i m. arh. (în Evul Mediu) Scriitor

A GRIMÁ griméz tranz. (persoane) A face să se

sau secretar la cancelaria domnească sau la una

grimeze; a machia.

particulară.

A SE GRIMÁ mă griméz intranz. (despre

GRĂTÁR ~e n. 1) Obiect constând din vergele de

persoane) A se da cu grimă; a se machia.

fier dispuse paralel şi prinse pe la capete, folosit

GRIMÁS//Ă ~e f. Contorsiune involuntară sau

pentru a frige carnea de asupra jarului. 2) prin ext.

voită a muşchilor feţii; schimonosire a feţii;

Friptură preparată pe un asemenea obiect. 3)

strâmbătură. ~ de dezgust. ~ de durere.

Dispozitiv

sau

A GRIPÁ I gripeáză 1. intranz. unipers. (despre

încrucişate, sau dintr-o tablă găurită, care se pune în

motoare) v. A SE GRIPA I. 2. tranz. A face să se

sobe sau plite pentru a lăsa să pătrundă aerul şi să

gripeze.

cadă cenuşa, înlesnind arderea.

A GRIPÁ II gripéz tranz. A face să se gripeze; a

GRÉDER ~e n. teh., constr. Maşină grea, de tipul

molipsi de gripă. Nu te apropia de mine, că mă

excavatorului, folosită la lucrări rutiere (în special,

vei gripa.

la nivelarea pământului excavat).

A SE GRIPÁ I se gripeáză intranz. (despre

A GREFÁ greféz tranz. med. (organe, ţesuturi) A

motoare) A se bloca în timpul funcţionării din cauza

substitui printr-o grefă, pe cale chirugicală. A grefa

lipsei de lubrifianţi.

ficatul.

A SE GRIPÁ II mă gripéz intranz. A contracta

GREFIÉR ~i m. jur. Secretar la o instanţă

gripă; a se îmbolnăvi de gripă.

judecătorească.

GROBI//ÁN ~ánă (~éni, ~éne) adj. (despre

A GRESÁ greséz tranz. (piese de maşini sau de

persoane) Care vădeşte lipsă de educaţie; prost

mecanisme) A da cu unsoare.

crescut; necioplit; bădăran; grosolan; mitocan.

A GREVÁ grevéz tranz. 1) (proprietăţi, bugete) A

GROMÓVNIC ~e n. Carte populară cu caracter

din

bare

metalice,

paralele

economice,

politice

etc.

Grevă

227

astrologic, conţinând preziceri făcute pe baza

A SE GRUPÁ mă grupéz intranz. 1) A se reuni

interpretării tunetelor şi a fulgerelor, în funcţie de

într-un grup; a se aduna în grup. 2) A adera la o

zodia în care se produc acestea.

mişcare pe baza comunităţii de idei sau de scopuri.

GRÓT//Ă ~e f. Cavitate de proporţii într-o stâncă

A GUDRONÁ gudronéz tranz. (obiecte, suprafeţe)

sau într-un munte, cu ieşire la suprafaţă; peşteră;

A acoperi cu gudron.

cavernă. Grote preistorice.

A GUMÁ guméz tranz. 1) (obiecte) A acoperi cu

GROTÉSC I n. Corp de literă de tipar, având linii

un strat subţire de gumă. 2) (etichete, mărci poştale,

de o grosime egală şi fără talpă.

timbre) A trata cu clei în vederea lipirii.

GROTÉ//SC II ~scă (~şti) adj. Care stârneşte râsul

GURMÁN//D ~dă (~zi, ~de) adj. şi substantival

prin aparenţa sa bizară; de un comic exagerat;

(despre persoane) Care preferă şi, de obicei, ştie să

ridicol; bizar; caraghios; burlesc; extravagant. Un

aprecieze

tip ~. Vorbe ~eşti. Îmbrăcăminte ~escă.

mâncăruri bune şi gustoase; mâncăcios; gurmet.

GROTÉSC III ~uri n. 1) Caracter grotesc. El este

A GUVERNÁ guvernéz tranz. 1) (state, popoare)

de un grotesc respingător. 2) Categorie a esteticii,

A dirija, stând în fruntea guvernului. 2) (persoane

care reflectă realitatea în forme caricaturale, bizare,

sau conduita lor) A susţine cu sfaturi, cu

voit disproporţionate. Grotescul în artă.

recomandaţii; a povăţui; a sfătui; a îndruma; a

A GRUNDUÍ grunduiésc tranz. constr. (obiecte,

învăţa.

pereţi, ziduri etc.) A acoperi cu grund.

GUVERNATÓR ~i m. (în unele state) 1) admin.

A GRUPÁ grupéz tranz. 1) A face să se grupeze.

Conducător

2)

3)

administrative (provincie, ţinut, colonie etc.). 2)

(întreprinderi, instituţii etc.) A uni într-o singură

Conducător al unei instituţii de credit, numit de

unitate; a comasa.

obicei de guvern. ~ ul Băncii Naţionale.

A

împărţi

în

grupuri;

a

clasifica.

mâncărurile

al

unei

gustoase;

mari

amator

unităţi

de

teritorial-

H

HABÓTNIC ~ă (~i, ~e) adj. şi substantival rel.

însărcinată cu tăierea după un anumit ritual religios

(despre persoane) Care respectă cu stricteţe

a vitelor şi păsărilor. 2) înv. (la evrei) Marele rabin.

prescripţiile religiei; cuprins de o pasiune excesivă

HÁIDĂ//U ~i m. 1) înv. Persoana care păştea

pentru respectarea prescripţiilor religioase; bigot.

vitele; văcar. 2) pop., fam. depr. Bărbat înalt şi

HAGIOGRÁF ~i m. Autor de hagiografii.

puternic, care umblă fără rost; haidamac.

HAGIOGRAFÍ//E

~i f. 1) Literatură religioasă

HAIMANÁ ~le f. Persoană care umblă fără rost,

care descrie viaţa sfinţilor. 2) Ramură a teologiei

neavând o ocupaţie definită; hoinar; vagabond;

care se ocupă de studierea vieţii sfiiţilor. 3) Scriere

derbedeu.

despre sfinţi şi lucruri sfinte. 4) fig. Biografie

HAÍN ~ă (~i, ~e) adj. (despre oameni) 1) Care este

excesiv de înfrumuseţată.

rău la inimă; fără milă; câinos; hapsân; crud. 2) înv.

HAHÁM ~i m. 1) (la mozaicii) Persoană

Care şi-a călcat legământul dat; trădător; sperjur. 228

HALÁL interj. (exprimă o admiraţie) Bravo.

HANDICÁP I ~uri n. sport 1) Avantaj acordat unui

HÁL//Ă ~e f. 1) Piaţă acoperită. 2) Sală de

concurent mai slab. 2) Diferenţă de puncte dintre

dimensiuni foarte mari, servind pentru diverse

echipa învingătoare şi cea învinsă.

destinaţii (pentru expoziţii, competiţii sportive sau

HANDICÁP II ~uri n. 1) Deficienţă (fizică,

culturale, ca atelier, depozit etc.).

mintală, senzorială etc.) a unei persoane sau a unui

HÁLB//Ă ~e f. 1) Pahar special, cu o capacitate de

animal; beteşug; infirmitate. A avea un ~. 2) fig.

o jumătate de litru, din care se serveşte berea. 2)

Situaţie de inferioritate (determinată de obicei de o

Conţinutul unui asemenea recipient.

infirmitate, de o boală etc); dezavantaj; nenoroc.

HALEBÁRD//Ă ~e f. înv. Armă albă, în formă de

Am avut ~ul de a mă naşte în alt timp.

lance, având la capătul ascuţit o bardă şi un cârlig.

HANGÉR ~e n. Pumnal mare, cu lama încovoiată.

HÁLT//Ă ~e f. 1) înv. Staţie mică de cale ferată;

HÁOS ~uri n. 1) mitol. (în mitologia şi în filozofia

gară mică. 2) Oprire de scurtă durată în timpul unui

greacă) Spaţiu nemărginit, văzut în calitate de

marş sau al unei călătorii; popas. Am făcut o ~ă pe

amestec confuz de elemente şi materie, care ar fi

malul lacului din pădure.

existat până la crearea lumii. 2) Fiinţă imaginară,

HALUCINÁŢI//E ~i f. 1) Stare psihică constând în

care personifică acest spaţiu nemărginit. 3) fig.

perceperea unor lucruri inexistente în realitate. 2)

Dezordine completă; confuzie generală. Domină

Imagine vizuală bizară; iluzie; himeră.

un haos total.

HALVÁ ~le f. Produs alimentar de cofetărie,

HAÓTIC ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de haos;

preparat din seminţe oleaginoase (tahân, floarea

asemănător haosului; de haos. Mers ~. 2) şi

soarelui, arahide etc.) şi zahăr.

adverbial fig. Care se caracterizează printr-o

HAMÁC ~uri n. Pat suspendat, confecţionat dintr-

dezordine completă; lipsit de logică; dezordonat;

o bucată de pânză sau dintr-o plasă şi folosit în aer

dezorganizat. Discuţie ~ă. A vorbi mult şi ~.

liber sau în încăperi mici. ~ marin. A dormi în ~.

HAP I interj. pop., fam. (se foloseşte, uneori

HAMÁL ~i m. 1) Muncitor care transportă bagajele

repetat, pentru a reda zgomotul produs la înghiţirea

pasagerilor (în gări şi în porturi). 2) Muncitor

sau la apucarea bruscă a ceva).

specializat în lucrări de încărcare, descărcare şi

HAP II hápuri n. farm. Preparat medicamentos în

transportare a greutăţilor.

formă de pastilă sau de capsulă, pentru a putea fi

HAMBÁR ~e n. 1) Magazie în care se păstrează

înghiţit uşor.

produsele agricole, în special, cerealele. 2) mar. Loc

HAPSẤN ~ă (~i, ~e) adj. şi substantival (despre

sub puntea inferioară a unui vapor, unde se

oameni şi manifestările lor) 1) Care este rău la

depozitează mărfurile transportate; cală.

inimă; fără milă; câinos; hain; crud. Privire ~ă. 2)

HAN I hánuri n. înv. Local cu camere de dormit,

Care vădeşte o dorinţă cumplită; cuprins de o

cu ospătărie şi cu grajduri, unde se adăposteau peste

dorinţă nemoderată; lacom; cupid; avid; rapace.

noapte călătorii cu caii şi căruţele.

Om ~.

HAN II háni m. ist. (în Evul Mediu) (la popoarele

HAR háruri n. 1) Calitate naturală care trezeşte

din Orient, în special, la mongoli şi tătari)

admiraţie. A avea mult har. 2) fig. Aptitudine

Conducător suprem şi unic al unui stat; monarh;

naturală deosebită (pentru o activitate artistică sau

suveran. Hanul tătăresc.

ştiinţifică); talent; dar; vocaţie. A avea harul 229

desenului. 3) (în credinţa creştină) Graţie divină

fatalitate. 2) (în superstiţii şi în creaţia folclorică)

acordată omului. Har dumnezeiesc. 4) înv.

Forţă

Bunăvoinţă care avantajează o persoană; avantaj

predetermina desfăşurarea evenimentelor; ursită;

acordat cu preferinţă unei persoane; favoare.

destin; soartă; fatalitate. Nu cred în ~.

HARABÁ ~le f. reg. Car mare cu loitre lungi şi

HĂITÁŞ ~i m. (la vânătoare) Persoană care

înalte, folosit la transportarea poverilor, grânelor,

hăituieşte vânatul; gonaş.

paielor sau fânului.

A HĂITUÍ hăituiésc tranz. 1) (animale) A face să

HARDUGHÍ//E ~i f. pop., fam. depr. Clădire mare,

meargă, gonind (într-o anumită direcţie); a mâna

veche, dărăpănată şi inestetică; şandrama.

prin alungare din urmă; a goni. 2) fig., fam.

HARNAŞAMÉNT ~e n. Totalitate de obiecte

(persoane) A urmări permanent cu scopul de a face

necesare la înhămarea, înşeuarea şi conducerea unui

un rău; a prigoni cu insistenţă.

cal.

A HĂLĂDUÍ hălăduiésc intranz. 1) pop. A trăi în

HÁRP//Ă ~e f. Instrument muzical constând dintr-

tihnă, într-un loc ferit de primejdie. 2) înv. A ajunge

un cadru triunghiular pe care sunt întinse coarde cu

la rezultatul dorit (după o serie de eforturi); a izbuti.

lungimi inegale, producând sunete plăcute la

A HĂRĂZÍ hărăzésc tranz. 1) (despre soartă,

ciupirea coardelor cu degetele de la ambele mâini.

destin, ursită etc.) (în superstiţii şi în creaţia

HÁRŢ//Ă ~e f. 1) Ceartă însoţita de bătaie. A se

folclorică) A determina în prealabil ca având un

lua la ~ă cu cineva. 2) înv. Ciocnire armată uşoară

caracter inevitabil; a soroci; a sorti; a ursi; a

între două detaşamente potrivnice.

predestina. Destinul mi-a hărăzit acest noroc. 2)

A HAŞURÁ haşuréz tranz. (desene, hărţi, planşe

înv. A destina din timp în semn de omagiu; a

etc.) A acoperi cu haşuri.

închina; a dedica; a consacra. 3) înv. (titluri,

HAŞÚR//Ă ~i f. mai ales la pl. Ansamblu de linii

posturi, distincţii, privilegii etc.) A acorda din timp

paralele sau întretăiate, de grosime egală şi trasate

printr-un angajament.

la distanţe egale, pe o porţiune de desen, pe o hartă

HĂRŢÁŞ ~i m. înv. ist. Soldat care începea primul

sau pe o gravură pentru a indica umbrele,

harţa, lupta.

semitonurile sau accidentele de teren.

A HĂRŢUÍ hărţuiésc tranz. 1) (persoane) A

HÁTMAN ~i m. ist. 1) (în Moldova medievală)

deranja întruna cu repetarea insistentă a aceluiaşi

Boier de divan, care era însărcinat de domn cu

lucru (a unor pretenţii, reproşuri etc.); a necăji; a

comanda întregii oştiri; mare spătar. 2) (la cazaci şi

pisa. 2) (duşmani) A ataca repetat şi des, la intervale

polonezi) Mare comandant de oşti.

de timp mici, pentru a slei de puteri. 3) (fiinţe) A

HAVAI//ÁNĂ ~éne f. Instrument muzical cu coarde

irita peste măsură, în mod intenţionat; a zădărî; a

asemănător chitarei, care produce sunete line,

întărâta; a aţâţa; a indigna.

melodioase şi tărăgănate.

HĂU I hắuri n. Prăpastie fără fund; genune; abis.

HAVAL//EÁ ~éle f. înv. ist. (în Moldova

A cădea în hău.

medievală) Muncă pe care ţăranii erau obligaţi să o

HĂU II hắuri n. Zgomot produs de un obiect care

presteze în folosul domniei sau al moşierilor.

hăuie.

HAZÁRD ~uri n. 1) Concurs de circumstanţe

A HĂUÍ hắuie intranz. A răsuna prelung şi

imprevizibile şi inexplicabile; eveniment fortuit;

monoton; a aui; a vui. Hăuie valea.

supranaturală,

care

se

crede

că

ar

230

HĂULÍ hăulésc 1. intranz. 1) (despre oameni) A

aparţine eroului antic grec Hercule; caracteristic

emite un sunet puternic, ascuţit şi prelung (în semn

pentru Hercule. Munci ~ene. 2) fig. (despre oameni

de bucurie sau de chemare); a produce chiote; a

şi acţiunile, faptele lor) Care are o forţă fizică

chiui. 2) v. A HĂUI. 2. tranz. A cânta prelung şi cu

excepţională; extrem de puternic. Efort ~an.

chiuituri. ~ o doină.

HEXAMÉTR//U ~i m. (în versificaţia antică) Vers

HĂŢÁŞ ~i m. (la atelaje) Cal înhămat alături de un

compus din şase picioare.

lăturaş, care se mână cu hăţurile.

HEXAPÓ//D ~dă (~zi, ~de) adj. şi substantival

HÂD hẩdă (hẩzi, hẩde) adj. şi substantival, depr.

(despre fiinţe) Care are şase picioare; cu şase

(despre persoane) Care provoacă repulsie prin

picioare.

exteriorul său; foarte urât; hidos; dezgustător;

HIÁT ~uri n. 1) lingv., fonet. Fenomen fonetic

scârbos.

constând în întâlnirea a două vocale pronunţate

HÂRC//Ă ~i f. 1) fam., depr. Femeie bătrână şi rea;

succesiv în silabe diferite, fie în interiorul unui

hoanghină; hoaşcă; hoancă. 2) pop. Craniu de om

cuvânt, fie între două cuvinte enunţate fără pauză.

sau de animal mort.

2) prin ext., fig. Lipsă de continuitate între două

HÂRŢOÁG/Ă ~e f. pop., fam., depr. 1) Hârtie

fenomene; soluţie de continuitate; discontinuitate;

scrisă, lipsită de valoare. 2) Carte veche şi fără

pauză; întrerupere; gol.

valoare.

HID//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) Care provoacă

HÂRZ//ÓB ~oábe n. pop., reg. 1) Frânghie groasă

repulsie prin exteriorul său; foarte urât; hâd;

şi rezistentă, folosită la coborârea sau la ridicarea

dezgustător; scârbos.

greutăţilor din adâncime. 2) Coşuleţ împletit din

HIDRAÚLI//C ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care utilizează

crengi de cetină, în care se păstrează peştele afumat.

energia statică sau dinamică a apei; funcţionând cu

HEGEMÓN ~i m. polit. Forţă conducătoare

ajutorul unui lichid; mişcat de un lichid. Motor ~.

principală;

Turbină ~ă. Presă ~ă. Frână ~ă. Ascensor ~. 2)

forţă

motrice.

Hegemonul

unei

revoluţii.

Care ţine de circulaţia sau de distribuţia apei;

HEGEMONÍE f. polit. Rol de conducere (al unei

referitor la circulaţia sau la distribuţia apei.

clase sau al unui stat) faţă de alte clase sau state;

Instalaţie ~ă. Aparat ~. Lucrări ~e. Nod ~. 3)

poziţie

Care ţine de hidraulică; propriu hidraulicii.

dominantă;

supremaţie;

dominaţie;

preponderenţă. HELBÉT

interj.

HIDRAÚLICĂ f. Compartiment al fizicii, care (exprimă

siguranţă,

acord,

studiază legile mişcării şi ale stării de echilibru a

convingere etc.) Se înţelege. Fii fără grijă. Fii pe

lichidelor, precum şi metodele de aplicare a acestor

pace.

legi în tehnică.

HEMORAGÍ//E ~i f. med. Efuziune (internă sau

HIDROAVI//ÓN ~oáne n. Avion special construit

externă) a sângelui (în cazul unor leziuni ale vaselor

pentru a putea decola, ateriza şi staţiona pe

sangvine).

suprafaţa apei.

HERÁLDICĂ f. 1) Compartiment auxiliar al

HIDROCARBÚR//Ă ~i f. chim. Combinaţie

istoriei, care se ocupă cu studierea stemelor şi a

organică, constituită numai din carbon şi hidrogen.

blazoanelor. 2) Colecţie de steme şi blazoane.

HIDROCENTRÁL//Ă ~e f. electricit.

HERCULE//ÁN ~ánă (~éni, ~éne) adj. 1) Care

hidroelectrică.

Centrală

231

HIDROFÍL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care este predispus

HIPERTONÍE f. med. 1) Exces de tensiune

să absoarbă apa; cu proprietatea de a absorbi apa;

musculară. 2) Tensiune osmotică excesivă a unui

avid de apă. Sarea e o substanţă ~ă. 2) şi

lichid. 3) Tensiune arterială superioară celei

substantival (despre plante) Care are flori ce se

normale; hipertensiune.

polenizează în apă sau la suprafaţa apei; cu

HIPERTROFÍE f. med. 1) Stare patologică

proprietatea de a se poleniza în apă sau la suprafaţa

constând în creşterea excesivă a volumului unui

acesteia.

organ sau ţesut. 2) fig. Dezvoltare excesivă.

HIDROFÓB I ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care este

HIPERURBANÍSM ~e n. lingv. Element de limbă

incapabil să absoarbă apa; lipsit de proprietatea de a

folosit greşit din intenţia de a atribui exprimării un

absorbi apa. 2) (despre substanţe) Care este lipsit de

aspect mai literar.

afinitate pentru apă; incapabil să intre în reacţie cu

HIPÍSM n. sport Gen de sport practicat cu caii de

apa.

curse; exerciţiu ecvestru; călărie.

HIDROFÓB II ~i m. Persoană care suferă de

HIPNÓTIC ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de

hidrofobie.

hipnoză; propriu hipnozei. Stare ~ă. 2) şi

HIDROFOBÍE f. 1) Caracter hidrofob. 2) Teamă

substantival Care provoacă hipnoză; cu proprietatea

patologică pentru apă.

de a provoca hipnoză. Sugestie ~ă. Substanţă ~ă.

HIMÉR//Ă ~e f. 1) mitol. (în mitologia greacă)

3) v. HIPNOTIZANT.

Monstru fabulos, imaginat cu cap de leu, corp de

A HIPNOTIZÁ hipnotizéz tranz. 1) A aduce în

capră şi coadă de şarpe. 2) Motiv decorativ

stare de hipnoză; a adormi prin hipnoză. 2) fig. A

reprezentând un astfel de monstru. 3)

face să fie cuprins de uimire şi admiraţie; a atrage

fig.

Imaginaţie vană; idee fantastică; iluzie. A avea ~e.

în

mod

4) Organism viu, cu formă neobişnuită.

excepţionale); a încânta; a fermeca; a vrăji.

HIMÉRIC ~ă (~i, ~e) adj. Care se bazează pe

HIPNOTOZÁN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) Care

himere; lipsit de temei real; închipuit; iluzoriu;

hipnotizează; cu proprietatea de a hipnotiza. 2) fig.

fantastic; imaginar; ireal; utopic. Vis ~. Fiinţă ~ă.

Care produce o impresie irezistibilă; cu proprietatea

HINGHÉR ~i m. Lucrător din serviciul de ecarisaj,

de

care se ocupă de prinderea câinilor vagabonzi.

fermecător; seducător; captivant; fascinant.

HIPÉRBOL//Ă I ~e f. matem. Curbă formată din

HIPNÓZ//Ă ~e f. 1) Stare de somn incomplet,

ansamblul punctelor unui plan, pentru care diferenţa

provocată artificial, fie prin metode mecanice,

distanţelor faţă de două puncte fixe, numite focare,

psihice sau fizice, fie cu ajutorul substanţelor

este constantă.

chimice. 2) Atracţie irezistibilă; fascinaţie.

HIPÉRBOL//Ă II ~e f. stil. Figură de stil constând

HIPOCÉNTR//U ~e n. Centrul real al unui

în evidenţierea unei idei cu ajutorul unei expresii

cutremur, situat în adâncul scoarţei terestre; focar

exagerate, pentru a intensifica impresia artistică.

seismic.

HIPERSENSÍBIL ~ă (~i, ~e) adj. Care este foarte

HIPODRÓM ~uri n. Teren pentru hipism; stadion

sensibil; excesiv de sensibil.

de curse.

HIPERTENSIÚNE f. med. Tensiune arterială

HIPOFÁG ~ă (~i, ~e) adj. şi substantival Care

superioară celei normale; hipertonie.

mănâncă carne de cal.

a

irezistibil

produce

(prin

o impresie

anumite

foarte

calităţi

puternică;

232

HIPOTENSIÚNE

f. med. Tensiune arterială

2. tranz. (locuri) A străbate în lung şi în lat; a

inferioară celei normale; hipotonie.

cutreiera.

HIPOTONÍE f. med. 1) Deficit de tensiune

HORMÓN ~i m. Substanţă secretată de glandele

musculară. 2) Tensiune osmotică în insuficienţă a

endocrine. ~ii secretaţi de glanda tiroidă.

unui lichid. 3) Tensiune arterială interioară celei

HORTATÍV ~ă (~i, ~e) adj. lingv. (despre

normale; hipotensiune.

propoziţii sau forme verbale) Care exprimă un

HIPOTROFÍE f. med. Stare patologică constând în

îndemn, o poruncă.

creşterea

HORTÍCOL ~ă (~i, ~e) adj. Care ţine de

insuficientă

a

organismului

sau

a

volumului unui organ sau ţesut.

horticultură; referitor la horticultură. Procedeu ~.

A HIROTÓNISI hirotonisésc tranz. bis. (diaconi)

HORTICULTÚRĂ f. Ramură a agriculturii, care

A trece în tagma clerului; a face sa devină cleric.

se ocupă de metodele cultivării pomilor, a arbuştilor

HLAMÍD//Ă ~e f. arh., ist. 1) (în antichitatea

fructiferi şi decorativi, a plantelor legumicole şi a

greacă şi romană) Mantie confecţionată dintr-o

florilor.

bucată dreptunghiulară de stofă de culoare albă sau

HOTNÓG ~i m. înv. ist. milit. Comandant peste o

roşie, purtată la ceremonii sau în călătorii, fiind

sută de ostaşi; sutaş.

prinsă cu o agrafă pe umăr. 2) (în Imperiul bizantin)

A HRENTUÍ hrentuiésc tranz. pop. A face să se

Mantie de împărat sau de arhiereu.

hrentuiască. Vântul a ~it uşa.

HOÁNGHIN//Ă ~e f. pop., fam., depr. Femeie

A SE HRENTUÍ mă hrentuiésc intranz. pop. 1)

bătrână şi rea; hoaşcă; hârcă.

(despre construcţii, vehicule etc.) A se învechi,

HOÁRD//Ă ~e f. 1) arh., ist. (la popoarele

şubrezindu-se; a se hârbui; a se răblegi. 2) A se

mongole şi turcice din evul mediu) Organizaţie

răspândi în diferite direcţii; a se risipi; a se

militar-administrativă a nomazilor. 2) fig. Oştire

împrăştia. 3) fig. (despre persoane) A-şi pierde

cotropitoare.

sănătatea şi vigoarea; a se ramoli; a se hodorogi; a

HOÁŞ//CĂ ~te f. pop., fam., depr. Femeie bătrână

se şubrezi.

şi rea; hoanghină; hârcă; hoancă.

HRÚB//Ă ~e f. 1) geomorf. Galerie subterană

HÓBBY

[cuvânt

engl.]

n.

Ocupaţie

sau

servind ca loc de trecere. 2) Cavitate subterană

îndeletnicire, care pasionează o persoană în afara

servind pentru depozitarea şi păstrarea produselor

profesiei. Maşinile retro sunt un ~ de al său.

alimentare. 3) pop. Locuinţă rudimentară, aflată pe

HÓLD//Ă ~e f. 1) Teren agricol semănat cu plante

jumătate sub pământ.

de acelaşi fel (în special cerealiere). 2) mai ales la

HÚL//Ă I ~e f. pop. 1) Vorbă jignitoare; ofensă;

pl. Semănătură de grâu.

invectivă; injurie. 2) Faptă prin care se huleşte un

HOMÉRIC ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care aparţine

lucru sau o fiinţă, considerate ca fiind sfinte sau

scriitorului antic grec Homer; propriu lui Homer. 2)

demne de respect; profanare; blasfemie; sacrilegiu.

fig. Care este în felul operelor lui Homer; de

HÚL//Ă II ~e f. Mişcare ondulatorie succesivă,

proporţii foarte mari; grandios; monumental. ♦ Râs

care agită suprafaţa mării după furtună.

~, râs puternic, zgomotos, cu hohote.

A HULÍ hulésc tranz. pop. 1) (persoane) A trata cu

A HORNĂÍ horhăiésc pop. 1. intranz. A umbla

hule (pentru a calomnia); a vorbi de rău; a ponegri;

mult fără orientare şi fără rost (producând zgomot).

a denigra. 2) (lucruri sau fiinţe considerate sfinte) A 233

supune unui sacrilegiu; a pângări; a batjocori; a

activitate; lenevie; trândăvie. A o duce într-un

profana.

huzur.

HÚLPAV ~ă (~i, ~e) adj. şi adverbial, depr. Care

A HUZURÍ huzurésc intranz. pop., fam. A trăi o

mănâncă şi bea peste măsură; nesăţios la mâncare;

viaţă fără de griji; a o duce în huzur (neştiind ce-i

mâncăcios.

amarul); a se lăfăi. ♦ ~ de bine, a nu mai putea de

HUSÁR ~i m. înv. ist. (în armata Rusiei ţariste şi

bine.

în armatele unor state) Militar mercenar din

HYPERTÉXT ~e [scris şi HIPERTEXT] n. tehn.

cavalerie.

inform. 1) Mod nonsecvenţial de organizare şi de

HÚSĂŞ ~i m. reg. înv. Numele unei vechi monede

accesare a informaţiilor interconectate într-un grup

ungureşti de argint, cu circulaţie şi în Transilvania.

complex în internet, prin intermediul legăturilor

HUZÚR n. pop., fam. 1) Trai îmbelşugat şi lipsit de

(hyper-linkurilor). 2) Ansamblu de texte digitalizate

griji; lăfăială; răsfăţ. 2) Viaţă inactivă; lipsă de

şi înmagazinate pe un suport optoelectronic. I

IAC iáci m. zool. Mamifer rumegător, asemănător

la aprins focul cu ajutorul amnarului şi al cremenei.

cu bivolul, dar de talie mai mică, cu păr lung şi cu o

IASOMÍ//E ~i f. bot. Arbust cu coroana larg

cocoaşă pe ceafă.

ramificată, cu ramuri lungi şi verzi, cu flori albe sau

IACOBÍN I ~i m. 1) ist. Membru al clubului

galbene plăcut mirositoare, cultivat ca plantă

revoluţionar-democrat de orientare radicală în

decorativă, industrială şi medicinală.

timpul revoluţiei burgheze din Franţa de la sfârşitul

IATÁC ~uri n. reg. Cameră mică de dormit;

sec.

dormitor.

XVIII.

2)

înv.

Persoană

cu

concepţii

revoluţionare avansate.

IATAGÁN ~e n. înv. Sabie turcească de lungime

IACOBÍN II ~ă (~i, ~e) adj. ist. Care este

medie, cu lamă lată şi curbată şi cu două tăişuri.

caracteristic pentru iacobini; propriu iacobinilor.

IAÚRT ~uri n. gastronom. Produs lactat cu gust

IÁDEŞ ~e n. anatom. Os în formă de furcă din

acid şi plăcut, cu (sau fără) aromă specifică, care se

toracele păsărilor.

prepară din lapte de vacă, de oaie, de capră sau de

IÁHT ~uri n. 1) Navă mică şi elegantă, cu pânze

bivoliţă, prin fermentare, cu bacterii lactice din

sau cu propulsie mecanică, folosită pentru călătorii

adaosul de maia; lapte acru.

de agrement. 2) Navă mică cu pânze, folosită pentru

IÁZMĂ

regate.

supranaturală cu înfăţişare respingătoare, care face

IÁLOVIŢ//Ă ~e f. reg., înv. Vacă stearpă, mare şi

rău. 2) fig., fam., depr. Persoană slabă, urâtă şi

grasă, ţinută pentru carne.

respingătoare.

IÁMĂ adv.: ♦ A da ~, a da năvală, a se năpusti. ♦ A

IBÍDEM adv. (cuvânt folosit într-un text, la citare)

da ~ prin, a risipi (un bun); a cheltui fără rost (un

În aceeaşi lucrare sau în acelaşi pasaj; tot acolo.

bun).

ÍBI//S ~şi m. 1) zool. Pasăre din regiunile Africii şi

IÁSCĂ f. 1) Ciupercă parazită lemnoasă în formă

Americii, asemănătoare cu un cocostârc, având

de copită, care creşte pe trunchiul unor arbori. 2)

penajul alb-roşu şi ciocul lung, curbat în jos. 2)

înv. Material preparat din această ciupercă şi folosit

mitol. antic. Pasăre considerată sfântă de către

iézme

f.

1)

(în

superstiţii)

Forţă

234

egiptenii antici.

însuşirilor caracteristice ca aparţinând la o specie

IBRÍC ~e n. Vas de metal, cu toartă lungă în formă

sau la alta, la o clasă, la o categorie etc. ~ o plantă.

de coadă şi cu cioc, folosit pentru a fierbe cafeaua.

3) persoane) A recunoaşte pe bază de acte civile; a

IBRIŞÍN ~e n. Fir răsucit de aţă de mătase sau

stabili ca atare, în baza actelor de identitate.

bumbac, folosit la cusut, brodat sau tricotat. ♦ A-i

A SE IDENTIFICÁ mă identífic intranz. (despre

trage (cuiva) cu ~ pe la nas, a) a lua în râs; b) a

persoane) A deveni identic; a se confunda în gând

vorbi despre ceva neplăcut.

sau în fapt. Adesea actorii se identifică cu

A ICNÍ icnésc intranz. pop. 1) (despre persoane) A

personajele pe care le interpretează.

scoate un sunet scurt şi adânc, provocat de un efort

IDENTIT//ÁTE ~ắţi f. 1) Caracter identic sub

fizic puternic sau de o durere neaşteptată; a produce

toate aspectele. 2) Proprietate a unui lucru de a-şi

icnete. 2) A scoate involuntar un sunet scurt,

păstra timp îndelungat caracterele fundamentale. 3)

nearticulat,

Ansamblu de date care contribuie la identificarea

cauzat

de

contracţia

bruscă

a

diafragmei; a produce sughiţuri; a sughiţa.

unei persoane. Buletin de ~ate.

ICOSÁR ~i m. înv. 1) Monedă turcească de argint

IDEOGRAFÍE f. Sistem de scriere constând din

(sau de aur) care a circulat în trecut în Moldova şi

ideograme.

Muntenia. 2) Podoabă femeiască confecţionată din

IDEOGRÁM//Ă ~e f. Semn grafic, folosit în

astfel de monede.

scrierea unor limbi (egipteană, chineză, japoneză

IDEÁL I ~uri n. 1) Reprezentare sau întruchipare a

etc.) şi redând un cuvânt întreg (o idee).

unui tip perfect sau a unui model absolut. 2) Scop

IDEOLÓG ~i m. Teoretician şi susţinător al unei

suprem şi greu de atins, către care tinde cineva în

ideologii. ~ii Kremlinului. ~ul unui partid.

viaţă sau într-un domeniu de activitate.

IDEOLOGÍ//E ~i f. Ansamblu de doctrine sau

IDEÁL II ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care reprezintă cel

credinţe, care caracterizează o societate, un grup

mai înalt grad de perfecţiune; desăvârşit sub toate

social sau un partid politic. ~e liberal-democrată.

aspectele. Bărbat ~. Curăţenie ~ă. La modul ~. 2)

IDÍL//Ă ~e f. 1) literat. Lucrare poetică de

Care ţine de domeniul ideilor; existent numai în

dimensiuni reduse, cu largă circulaţie în sec. XVIII-

închipuirea

ireal;

XIX, având un subiect pastoral şi amoros; poem în

închipuit. Elemente materiale şi ~e. Lume ~ă.

care se idealizează viaţa fără griji în sânul naturii,

Dragoste ~ă.

într-un cadru rustic; bucolică. 2) fig. Existenţă

A IDEALIZÁ idealizéz tranz. (fiinţe, obiecte,

paşnică şi plină de fericire (a unor tinere persoane

fapte, idei) A prezenta ca având calităţi ideale,

de sex opus); mică aventură amoroasă şi naivă (a

excepţionale.

unor tineri de sex opus).

ÍDEM adv. (cuvânt folosit în texte la citare pentru

IDÍLIC ~ă (~i, ~e) adj. 1) (despre creaţii artistice)

a evita repetarea unui nume sau a unei referinţe

Care are caracter de idilă; bucolic; câmpenesc;

bibliografice) În mod identic; la fel; tot aşa.

pastoral. 2) (despre natură) Care aminteşte idila;

IDÉNTIC ~ă (~i, ~e) adj. Care este absolut la fel;

caracteristic vieţii de la ţară; câmpenesc; pastoral.

întru totul acelaşi; întocmai.

A IDILIZÁ idilizéz tranz. (realitate, viaţă, fapte

A IDENTIFICÁ identífic tranz. 1) A considera ca

etc.) A prezenta în mod idilic; a reda ca într-o idilă.

fiind identic. ~ două noţiuni. 2) A stabili (pe baza

Multe scene din roman idilizează realitatea.

omului;

imaginar;

nereal;

235

IDIÓM ~uri n. lingv. Sistem lingvistic cu o

ieftinească.

structură şi cu trăsături proprii, vorbit de un anumit

A SE IEFTINÍ se ieftinéşte intranz. (despre

grup etnic; limbă.

mărfuri) A deveni mai ieftin; a se reduce la preţ.

IDIOMÁTIC ~ă (~i, ~e) adj. lingv. Care ţine de un

A IERARHIZÁ ierarhizéz tranz. A aşeza după o

idiom; propriu unui idiom. ♦ Expresie ~ă, expresie

irarhie; a organiza într-o ordine ierarhică.

caracteristică unui idiom; idiotism.

A IERNÁ iernéz 1. intranz. A-şi petrece iarna; a

IDIOTÍSM ~e n. lingv. Construcţie sau expresie

trăi în timpul iernii. ~ la ţară. 2. tranz. (vite) A

caracteristică unui idiom, care nu poate fi tradusă în

îngriji în timpul iernii.

altă limbă cuvânt cu cuvânt, ci doar printr-un

A IERTÁ iért tranz. 1) (persoane) A înceta de a

echivalent; expresie idiomatică.

considera vinovat; a scuza. Vecinul l-a iertat. ♦ A-l

A IDIOTIZÁ idiotizéz tranz. A face să se

ierta dumnezeu (pe cineva), a înceta din viaţă

idiotizeze; a imbeciliza; a cretiniza; a îndobitoci.

(după o boală grea şi îndelungată). ♦ Dumnezeu să-

A SE IDIOTIZÁ mă idiotizéz intranz. (despre

l ierte, formulă spusă de credincioşi la adresa unui

oameni) A deveni idiot; a pierde calităţile

mort. ♦ Doamne, iartă-mă! expresie folosită de o

intelectuale şi morale; a se imbeciliza; a se

persoană care a spus sau e pe cale de a spune o

cretiniza; a se îndobitoci.

vorbă necuviincioasă. ♦ Ba să mă iertaţi: a) nu

IDIOŢÍ//E ~i f. 1) Stare de idiot; insuficienţă

sunt de acord; b) nici vorbă. 2) (greşeli, fapte

mintală. 2) fig., fam., depr. Vorbă sau faptă de idiot;

reprobabile) A trece cu vederea; a înceta de a lua în

neghiobie; prostie; nerozie; stupiditate; absurditate.

considerare; a da uitării. ~ o greşeală. 3) (persoane)

ÍDOL ~i m. 1) înv. Reprezentare antropomorfă a

A scuti de o pedeapsă. Instanţa l-a iertat. 4)

unei divinităţi (în formă de statuie, imagine etc.),

(datorii, obligaţii etc.) A declara nul; a anula; a

constituind obiect de adoraţie la păgâni; divinitate

suprima. ~ o datorie. 5) A da voie; a îngădui; a

păgână. 2) fig. Persoană sau lucru care este obiectul

încuviinţa; a permite. Iertaţi-mă, că am şi eu o

unei adoraţii.

propunere.

IDOLATRÍE f. 1) Credinţă în idoli; cult al idolilor.

A SE IERTÁ mă iért intranz. (despre persoane)

2) fig. Dragoste nemărginită faţă de cineva sau

A-şi lua rămas bun.

ceva; admiraţie exagerată.

A IEZÍ iezésc tranz. pop. reg. (torente de apă) A

A

IDOLATRIZÁ

idolatrizéz

intranz.

1)

opri cu ajutorul unui baraj; a stăvili; a zăgăzui; a

(persoane) A iubi cu idolatrie; a zeifica; a deifica; a

îndigui; a bara.

diviniza; a adora. 2) (divinităţi, persoane) A trata cu

IGIÉNĂ f. 1) Ramură a ştiinţei medicale, care

o stimă exagerată; a diviniza; a venera; a adora. 3)

studiază mijloacele de ocrotire a sănătăţii omului şi

(fiinţe) A trece în rândul idolilor; a diviniza; a

de prevenire a bolilor. 2) Ansamblu de principii şi

deifica; a zeifica.

de măsuri practice, menit să prezerve sănătatea.

ÍE íi f. Bluză femeiască din componenţa costumului

ÍGLIŢ//Ă ~e f. Unealtă specială în formă de ac

naţional românesc, confecţionată din pânză albă (de

lung, cu un cârlig la capăt, folosită pentru brodat şi

borangic) şi ornamentată cu broderii sau cusături,

croşetat; croşetă.

de obicei geometrice, pe piept, la mâneci şi la guler.

A IGNORÁ ignoréz tranz. 1) (studii, legi, carte

A IEFTINÍ ieftinésc tranz. (mărfuri) A face să se

etc.) A refuza în mod conştient să cunoască. 2) 236

(persoane) A trata fără consideraţie; a neglija. 3)

mâneci, acoperind corpul până la brâu şi împodobit

(probleme, datorii etc.) A trece cu vederea; a lăsa

cu găitane şi cu mărgele.

fără atenţie; a neglija; a omite.

ILIZÍBIL ~ă (~i, ~e) adj. (despre scris, texte) Care

IGNORÁN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. şi substantival

nu poate fi citit; neciteţ; indescifrabil.

(despre persoane) 1) Care vădeşte lipsă de

ILÓGIC ~ă (~i, ~e) adj. Care nu este logic; contrar

cunoştinţe sau de practică într-un anumit domeniu

logicii; alogic; nelogic. Afirmaţii ~e.

de activitate; incompetent; necompetent; neştiutor.

ILÓ//T ~ţi m. 1) arh. ist. (în Sparta antică) Sclav

2) depr. Care vădeşte lipsă totală de cunoştinţe şi de

aparţinând statului şi împrumutat proprietarilor

cultură; incult.

funciari pentru a le lucra pământul. 2) fig. Persoană

IGNORÁNŢĂ f. 1) Stare de ignorant; lipsă de

exploatată crunt; om oprimat.

cunoştinţe sau de practică într-un anumit domeniu

A ILUMINÁ iluminéz 1. tranz. 1) (încăperi, străzi,

de activitate; incompetenţă. A da dovadă de ~ în

suprafeţe etc.) A învălui cu lumină; a face luminos.

materie de matematici. 2) Caracter ignorant; lipsă

2) (persoane) A face să se ilumineze. 2. intranz. A

totală de instruire şi de cultură generală; incultură.

degaja lumină.

A demonstra o totală ~.

A SE ILUMINÁ mă iluminéz intranz. (despre

IGRASÍE f. Umezeală persistentă a pereţilor unei

faţă, ochi, spirit, minte, persoane) A deveni

clădiri, datorată reţinerii apei în porii materialelor

luminos; a-şi recăpăta buna dispoziţie; a se

din care sunt construiţi.

însenina; a se înveseli.

IHTIOLOGÍE f. Ramură a zoologiei, care se

ILUMINÁŢIE ~i f. Iluminare puternică (a unui

ocupă cu studiul peştilor.

oraş, a unor străzi etc.), realizată cu ocazia unor

ILÁR ~ă (~i, ~e) adj. Care provoacă râsul; în stare

festivităţi. ~ii de Crăciun.

să stârnească râsul (general); hazliu; ilariant;

A ILUSTRÁ ilustréz tranz. l) (probleme, teze,

amuzant; nostim; comic. Situaţie ~ă.

teorii etc.) A clarifica prin exemple. 2) (cărţi, texte,

ILARIÁN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. Care provoacă

comicsuri etc.) A prevedea cu ilustraţii. 3) (idei,

râsul; în stare să stârnească râsul (general); hazliu;

planuri, concepţii) A reprezenta prin material

ilar; amuzant; nostim; comic. Un caz ~t.

ilustrativ; a reda printr-un desen sau printr-o

ILARITÁTE f. Explozie generală de râs: acces

imagine.

brusc de veselie (generată). A stârni ~e.

A SE ILUSTRÁ mă ilustréz intranz. (despre

ILEGÁL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care este contrar legii;

persoane) A deveni ilustru; a se manifesta în mod

nelegal. Vânzări ~e. Venituri ~e. 2) Care nu este

deosebit; a se distinge; a se remarca; a se reliefa; a

recunoscut de lege sau de autorităţi; neadmis de

se evidenţia; a excela; a se deosebi; a se diferenţia;

lege; clandestin; conspirativ. Organizaţie ~ă.

a diferi.

Activitate ~ ă.

ILUSTRÁT//Ă ~e f. Carte poştală care are

A ILEGALIZÁ ilegalizéz tranz. rar A considera

imprimată o ilustraţie sau o imagine pe una dintre

ilegal; a declara în afara legii.

feţe; vedere.

ILEGALIT//ÁTE ~ắţi f. 1) Caracter ilegal. 2)

ILUSTRATÍV ~ă (~i, ~e) adj. Care ilustrează

Activitate ilegală. 3) Situaţie ilegală.

ceva; menit să ilustreze ceva. Materiale ~e pentru

ILÍC ~e n. Obiect de îmbrăcăminte ţărănească fără

lecţii. 237

ILUSTRÁŢI//E ~i f. Imagine sau desen care

imaginat. Rezultat ~.

însoţeşte un text pentru a-l împodobi, a-l completa

IMAGINÁR ~ă (~i, ~e) adj. şi substantival Care

sau a-l explica. ♦ ~ muzicală, fond muzical, care

există numai în imaginaţie; închipuit; ireal; nereal;

însoţeşte o reprezentaţie teatrală, o emisiune de

ideal. Personaj ~. ~ul romanului. ~ul colectiv. ~ul

radio sau de televiziune.

lingvistic.

ILÚ//STRU ~stră (~ştri, ~stre) adj. Care este

IMAGINÁŢI//E ~i f. 1) Facultate a creierului

foarte vestit prin calităţile sale excepţionale sau

uman de a crea idei sau reprezentări noi, pe baza

datorită anumitor merite; celebru; renumit; faimos;

reprezentărilor sau a ideilor anterioare, sau de a

glorios; notabil. Un pictor ~stru. Un vinificator

evoca imaginile obiectelor percepute anterior. 2)

~stru.

Produs al acestei facultăţi. A avea o ~e bolnavă.

ILÚZI//E ~i f. 1) Interpretare falsă, denaturată a

Copiii au multă ~e.

ceea ce este perceput din realitatea înconjurătoare.♦

IMÁGIN//E ~i f. 1) Reflectare a unui obiect din

~ optică, percepere vizuală denaturată a unor

realitatea obiectivă în conştiinţa omului în formă

obiecte sau imagini din realitate. 2) Aparenţă

senzorială sau logico-abstractă. 2) Reprezentare

neadecvată, ireală. A da ~e de prospeţime. 3) fig.

plastică a unui obiect sau a unui tablou din realitate

Idee cu caracter seducător, care înşeală; speranţă

prii mijloace artistice. ~e artistică. ~e poetică.

neîntemeiată;

deşarte,

IMÁM ~i m. 1) arh. ist. Şef suprem religios, politic

pierdute. ♦ A-şi face ~i, a spera lucruri irealizabile;

şi militar al unui stat feudal arab. 2) rel. Preot

a crede în van.

mahomedan; conducător al rugăciunii colective

A ILUZIONÁ iluzionéz tranz. (persoane) A face

într-o moschee.

să se iluzioneze.

IMAM//EÁ ~é f. arh. Parte a ciubucului turcesc,

A SE ILUZIONÁ mă iluzionéz intranz. (despre

care e ţinută în gură; muştiuc.

persoane) A-şi face iluzii; a se amăgi.

IMÁNEN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. Care se conţine în

ILUZÓRI//U ~e (~i) adj. Care are caracter de

însăşi natura sau esenţa unui lucru sau fenomen;

iluzie;

decurgând din natura lucrurilor sau fenomenelor;

lipsit

amăgire;

de

înşelare.

posibilităţi

~ii

reale;

amăgitor;

înşelător; nereal. Securitate ~e.

intrinsec. Nelinişte este trăsătură ~tă a existenţei

IMACULÁ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) (despre obiecte

umane.

de culoare albă) Care nu are nici o urmă de

IMATERIÁL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care nu are natură

atingere; fără nici o pată; de o albeaţă perfectă;

materială; existent numai în conştiinţă; nematerial.

curat. Zăpadă ~tă. Rochia e de un alb ~. 2) fig.

Folclor ~. 2) şi poet. Care este lipsit de consistenţă;

(despre persoane) Care este foarte curat sufleteşte;

fără formă precisă; impalpabil. Fiinţă ~ă.

fără nici un păcat; neprihănit; cast. Tânăr şi ~.

IMBECÍL ~ă (~i, ~e) adj. 1) şi substantival

A IMAGINÁ imaginéz tranz. (construit deseori cu

(despre persoane) Care este lipsit de inteligenţă; cu

un pronume în dativ) A crea în imaginaţie; a

capacităţi mintale foarte reduse; neghiob; nerod;

închipui; a născoci; a ticlui; a izvodi; a zidi; a

netot;

inventa. Mi-am imaginat cum voi arăta peste

persoanelor) Care vădeşte lipsă de inteligenţă;

zece ani.

propriu unei persoane cu capacităţi mintale reduse;

IMAGINÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. Care poate fi

stupid; idiot.

stupid.

2)

(despre

manifestări

ale

238

A IMBECILIZÁ imbecilizéz tranz. (persoane) A

Mărime extraordinară; proporţii uriaşe. O ~ate de

face să se imbecilizeze; a îndobitoci; a cretiniza.

valuri.

A SE IMBECILIZÁ mă imbecilizéz intranz.

A IMIGRÁ imigréz intranz. (despre ăpersoane) A

(despre persoane) A deveni imbecil; a pierde

sosi într-o ţară străină, pentru a se stabili aici cu

însuşirile intelectuale şi morale; a se îndobitoci; a se

traiul.

cretiniza.

IMIGRÁN//T ~ţi m. Persoană care imigrează (sau

IMBÉRB ~i adj. m. (despre persoane) şi

a imigrat recent) într-o ţară străină. A avea statut

substantival 1) Care (încă) nu are barbă; fără barbă.

de ~t.

Tânăr ~. 2) fig. Care este foarte tânăr; tânăr de tot;

IMINÉN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. Care este pe punctul

fără experienţă. Un medic ~.

de a se produce şi nu poate fi amânat sau evitat;

IMBÓLD ~uri n. Factor (intern sau extern) care

inevitabil. O criză ~tă. Un pericol ~. În mod ~.

îndeamnă la o acţiune; impuls; îndemn; stimulent. A

A IMITÁ imít tranz. 1) (felul de a fi, de a gândi,

avea un ~.

de a acţiona al cuiva) A lua drept model; a adopta

IMBROHÓR ~i m. arh. ist. (în Moldova şi

în mod servil în calitate de exemplu; a copia. 2)

Muntenia medievală) Trimis al sultanului turcesc,

(gesturile, felul de a vorbi sau de a cânta al cuiva)

având misiuni diplomatice înalte.

A reproduce cu măiestrie, provocând efecte comice;

IMEDIÁT I adv. În momentul cel mai apropiat;

a maimuţări. 3) (opera, stilul sau felul de a lucra al

fără

unui autor) A accepta în calitate de model; a

întârziere;

chiar

acum;

îndată;

acuşi;

neîntârziat.

considera ca fiind demn de urmat. 4) A reproduce

IMEDIÁ//T II ~tă (~ţi, ~te) adj. şi adverbial 1)

cu exactitate; a reda cu fidelitate; a copia. Copiii

Care precedă sau urmează fără intermediar (în

imită pe cei vârstnici.

spaţiu sau în timp), nemijlocit. Succesor ~. În ~ta

IMITÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. Care poate fi imitat;

apropiere. 2) Care are loc fără nici o întârziere;

susceptibil de imitare.

neîntârziat. Răspuns ~. Plec ~.

IMITATÓR ~i m. Persoană care imită ceva sau pe

IMEMORIÁL ~ă (~i, ~e) adj. Care ţine de o epocă

cineva.

atât de îndepărtată, încât a ieşit din memorie; din

IMÓBIL ~e n. 1) Construcţie pentru locuit (cu mai

vremuri străvechi. Timpuri ~e.

multe etaje); clădire; casă; edificiu. 2) Avere care nu

IMÉNS I adv. (urmat de un determinativ precedat

poate fi transportată sau mişcată dintr-un loc în

de prepoziţia de exprimă ideea de superlativ) La cel

altul.

mai înalt grad; extraordinar (de); enorm (de). Mă

IMOBÍL ~ă (~i, ~e) adj. (în opoziţie cu mobil) 1)

bucur ~ de mult.

Care nu se mişcă; nemişcat; ţeapăn; rigid. Picioare

IMÉN//S II ~să (~şi, ~se) adj. Care se impune prin

~e. 2) Care nu poate fi mişcat din loc; de neclintit.

dimensiuni, proporţii, intensitate; foarte mare;

Perete ~. Dulap ~.

enorm; vast; uriaş. Întindere ~să. Suprafaţă ~să.

IMOBILITÁTE f. 1) Stare imobilă; nemişcare;

Eforturi ~se.

neclintire. Imobilitatea e dăunătoare sănătăţii. 2)

IMENSIT//ÁTE ~ắţi f. 1) Caracter imens. M-a

Caracter imobil.

impresionat ~ea efortului său. 2) Întindere fără

A IMOBILIZÁ imobilizéz tranz. (fiinţe sau părţi

margini; nemărginire. Mă fascinează ~ea mării. 3)

ale corpului) A face să devină imobil; a aduce în 239

stare de imobilitate sau de inactivitate; a înţepeni; a

imperturbabil.

încremeni.

IMPECÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. Care este desăvârşit

IMORÁL ~ă (~i, ~e) adj. Care este în contradicţie

sub toate aspectele; fără nici un defect sau neajuns;

cu principiile moralei; contrar moralei; nemoral.

ireproşabil; perfect. Ţinută ~ă. Comportament ~.

Comportament ~. Faptă ~ă.

Coafură ~ă. Lucrare ~ă. Răspuns ~.

IMORALITÁTE

imoral.

IMPENETRÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care nu poate

Imoralitatea gestului său mă deprimă. 2) Faptă

fi traversat de nimic; de nestrăbătut. Un zid ~. 2)

sau purtare imorală. A comite o imoralitate. A da

fig. Care este greu sau imposibil de înţeles; de

dovadă de imoralitate.

nepătruns; de neînţeles. Rezistenţă ~ă.

A IMORTALIZÁ imortalizéz tranz. (nume,

IMPERATÍV I ~e n. 1) Necesitate categorică şi

persoane, acţiuni, opere etc.) A face să devină

necondiţionată; problemă de stringentă actualitate.

imortal în memoria oamenilor. A imortaliza opera

Plecarea ta e un adevărat ~. 2) Prescripţie de

cuiva.

ordin moral, estetic. ~ele modei.

A IMPACIENTÁ impacientéz tranz. (persoane) A

IMPERATÍV II ~ă (~i, ~e) adj. Care exprimă sau

face

impune un ordin; poruncitor. Un ton ~. ♦ Modul ~,

să

se

f.

1)

impacienteze.

Caracter

Aşteptarea

mă

impacientează.

lingv., gram. mod personal al verbului, prin care se

A SE IMPACIENTÁ mă impacientéz intranz. 1)

exprimă un ordin, un îndemn, o rugăminte. ♦

A deveni impacient; a ajunge la impacienţă. 2) A fi

Propoziţie ~ă, lingv., gram. propoziţie care exprimă

impacient; a manifesta impacienţă.

un ordin, un îndemn, o rugăminte.

IMPACIÉNŢĂ f. 1) Caracter impacient; lipsă de

IMPERCEPTÍBIL ~ă (~i, ~e) adj. Care nu poate

răbdare; nerăbdare. 2) Stare de nerăbdare.

fi perceput cu ajutorul simţurilor sau al gândirii; de

IMPÁR ~ă (~i, ~e) (despre numere întregi) Care nu

neperceput. Maliţie ~ă.

se împarte la doi fără rest şi fără a da numere

IMPERFÉC//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) Care nu este

fracţionare; nedivizibil cu 2; fără soţ.

perfect; cu defecte; nedesăvârşit. Construcţie ~ă.

IMPARŢIÁL ~ă (~i, ~e) adj. (despre persoane) 1)

2) Care nu este complet; neterminat; incomplet.

Care nu ţine parte nimănui; neutru; nepărtinitor.

Roman ~. Lucrare ~ă.

Trebuie să fii imparţial. 2) Care procedează în

IMPERFECŢIÚN//E ~i f. Lipsă de perfecţiune;

conformitate cu adevărul şi dreptatea; just; obiectiv.

caracter imperfect.

IMPARŢIALITÁTE f. 1) Caracter imparţial;

IMPERIÁL ~ă (~i, ~e) adj. Care ţine de un

nepărtinire; obiectivitate. 2) Atitudine imparţială. A

imperiu sau de un împărat; propriu unui imperiu sau

da dovadă de ~ate.

împărat; de imperiu sau de împărat; împărătesc.

IMPÁS ~uri n. 1) Situaţie încurcată, fără ieşire

Armată ~ă. Viena e fostă capitală ~ă.

favorabilă. A fi în ~. A ajunge în ~. 2) Stradă mică,

IMPERI//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) adj. Care este

fără ieşire; fundătură.

absolut necesar; necesitând o soluţionare imediată;

IMPASÍBIL ~ă (~i, ~e) adj. (despre persoane)

de

Care nu trăieşte sau nu trădează nici o emoţie, nici

Schimbarea se impune în mod ~.

un sentiment în orice împrejurări; indiferent în orice

IMPÉRI//U ~I n. 1) Stat condus de un împărat;

situaţie;

împărăţie. Imperiul Austro-Ungar. 2) Teritoriu

nepăsător;

insensibil;

nesimţitor;

mare

actualitate;

stringent;

obligator.

240

cuprinzând un stat dominant împreună cu teritoriile

stăvilit; cu manifestări violente; năvalnic. Un vânt

cucerite şi dominate de el (cu posesiunile sale

~. Un orator ~. O pornire ~oasă.

coloniale). Fostul Imperiu Britanic. 3) fig. Loc

IMPIEGÁ//T ~ţi m. Funcţionar de la calea ferată,

sau perioadă în care domină anumite stări de

cu pregătire specială, având grijă de mişcarea şi

lucruri; împărăţie. Imperiul miracolului. Imperiul

manevra trenurilor într-o gară.

răului.

IMPIETÁTE f. Lipsă de pietate, de respect faţă de

IMPERMEÁBIL I ~e n. Haină lungă de ploaie,

ceva considerat sfânt sau faţă de cineva demn de

confecţionată dintr-un material impermeabil (care

consideraţie; sacrilegiu.

nu permite trecerea prin el a ploii).

IMPLACÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. (despre persoane)

IMPERMEÁBIL II ~ă (~i, ~e) adj. Care nu

Care

permite trecerea prin el a lichidelor (în special, a

neînduplecat; neîndurător; inexorabil; intransigent;

apei) sau a gazelor.

inflexibil.

A IMPERMEABILIZÁ impermeabilizéz tranz. A

A IMPLICÁ implíc tranz. 1) A avea drept urmare;

face să se impermeabilizeze. A impermeabiliza o

a conţine în sine în calitate de consecinţă. Studiile

ţesătură.

implică multă asiduitate. 2) (persoane) A antrena

A

SE

IMPERMEABILIZÁ

se

nu

poate

fi

convins,

înduplecat;

de

în mod conştient. ~ într-un proces. ~ într-o

impermeabilizeáză intranz. (despre materiale,

afacere ilicită.

straturi etc.) A deveni impermeabil; a căpăta

IMPLICÍ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. şi substantival (în

caracter impermeabil.

opoziţie cu explicit) Care se cuprinde în mod

IMPERSONÁL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care nu se

virtual în ceva, fără a avea expresie formală; de la

referă la o persoană anumită; nepersonal. Legea

sine înţeles. Sens ~. Răspuns ~.

este ~ă. 2) lingv. gram. (despre verbe) Care

A IMPLORÁ implór tranz. 1) (persoane) A ruga

exprimă o acţiune fără subiect propriu-zis şi se

cu insistenţă şi cu umilinţă; a solicita cu lacrimi în

întrebuinţează numai la persoana a treia singular. 3)

ochi. 2) (ajutor, favoruri etc..) A cere cu insistenţă.

fig. Care este lipsit de individualitate; fără trăsături

IMPÓRT ~uri n. econ., comerţ 1) Totalitate de

particulare; neutru. Stil ~.

operaţii privind cumpărarea şi introducerea pe

IMPERTINÉN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. Care vădeşte

teritoriul naţional a unor produse sau mărfuri

neruşinare şi obrăznicie; de o familiaritate şocantă;

provenind din ţări străine. ~ul de produse agricole.

necorect; insolent. Un om ~. Întrebare ~tă.

2) Totalitate a mărfurilor şi produselor importate.

Comportament ~. O statuie ~tă.

~ul depăşeşte cu mult exportul.

IMPERTINÉNŢ//Ă ~e f. 1) Caracter impertinent;

A IMPORTÁ I impórt tranz. 1) comerţ (mărfuri)

insolenţă. ~a comportamentului său m-a şocat. 2)

A achiziţiona prin import. 2) fig. (obiceiuri, mode

Atitudine sau conduită impertinentă; insolenţă. Are

străine) A-şi însuşi de la alte popoare prin import; a

o ~ţă fără egal.

împrumuta; a adopta.

IMPERTURBÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. (despre

A IMPORTÁ II impórtă intranz. unipers. A avea

persoane) Care nu poate fi tulburat de nimic; stăpân

importanţă; a prezenta interes. Nu importă cât

pe sine în orice împrejurări.

costă.

IMPETU//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) Care nu poate fi

IMPORTÁN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) Care prezintă 241

valoare; însemnat. A avea rezultate ~te. Un

etc.) o varsă din venitul lor în bugetul statului în

scriitor ~t. 2) Care se impune prin mărime;

conformitate cu anumite norme de impunere. ~

considerabil. A avea un profit ~. 3) (despre

direct. ~ indirect. ~funciar. ~ imobiliar.

persoane) Care se impune prin situaţia sa; în stare

IMPRACTICÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care nu

să influenţeze pe alţii datorită situaţiei sale; cu

poate fi pus în practică; imposibil de aplicat în

pondere; influent. Un funcţionar ~. 4) fig. şi

practică;

substantival (despre persoane) Care îşi dă aere; plin

Proiect ~. 2) (despre drumuri, terenuri etc.) Care

de trufie; trufaş; vanitos; infatuat. A o face pe ~tul.

nu poate fi folosit (din cauza stricăciunilor); stricat.

IMPORTÚN ~i m. Persoană care plictiseşte sau

Rută ~ă. Pistă ~ ă.

jenează pe alţii prin prezenţa sau prin atitudinile

IMPRECÁŢI//E ~i f. 1) Cuvânt sau expresie prin

sale; om plicticos, supărător.

care cuiva i se doreşte răul; blestem proferat

IMPOSÍBIL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care nu este

împotriva cuiva. 2) retor. Figură de stil care conţine

posibil; cu neputinţă de realizat; irealizabil. Lucru

un blestem.

~. 2) Care nu poate să existe. Un final de acţiune ~.

IMPRECÍ//S ~să (~şi, ~se) adj. Care nu este

3) fig. fam. (despre persoane) Care nu poate fi

precis; lipsit de precizie; neprecis; inexact. Date

suportat; nesuferit; insuportabil. Un om ~.

~se.

IMPOSIBILIT//ÁTE ~ắţi f. Caracter imposibil;

A IMPREGNÁ impregnéz tranz. 1) A face să se

lipsă de posibilitate; neputinţă. A fi în ~ea de a face

impregneze; a îmbiba. A impregna o ţesătură cu

ceva.

amidon.

IMPOSTÓR ~i m. 1) Individ care abuzează de

a impregnat conştiinţa cu anumite prejudicii.

bunăvoinţă, căutând să înşele şi uzurpând o calitate;

A SE IMPREGNÁ se impregneáză intranz. A se

om care înşeală pe alţii, profitând de naivitatea sau

umplea în toată masa sa cu o substanţă (lichidă,

de încrederea lor; şarlatan; escroc. 2) Persoană care

gazoasă etc.); a se îmbiba. Casa s-a impregnat de

încearcă să se substituie cuiva pentru a lucra în

mirosuri străine.

numele lui.

IMPRESÁR ~i m. Persoană care se ocupă cu

IMPOSTÚR//Ă ~i f. 1) Faptă de impostor;

organizarea materială a unui spectacol, concert etc.

înşelătorie; şărlătănie. 2) Situaţie de impostor. A fi

şi cu angajarea unui artist; organizator de

în ~ă.

spectacole, concerte, turnee. Un artist bun trebuie

IMPOTÉN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. şi substantival

sa aibă un ~.

(depsre persoane) Care nu are putere (pentru a face,

IMPRÉSI//E ~i f. 1) Efect axiologic asupra unei

a realiza ceva); lipsit de vigoare; fără putere;

persoane sau asupra unui lucru (produs de o cauză

neputincios.

din afară); urmă morală (lăsată asupra unei

IMPOZÁN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. (depsre persoane)

persoane). Ce ~e ţi-a lăsat acest candidat? Am o

Care

datorită

~e foarte bună despre lucrarea ta. 2) Conştiinţă

calităţilor sale deosebite (înfăţişare, aspect, ţinută

imediată, elementară şi vagă după o primă luare de

etc.); impunător; impresionant; mândru.

contact (cu ceva sau cineva); convingere proprie;

IMPÓZIT ~e n. econ. Plată obligatorie, stabilită

senzaţie; sentiment. Am ~a că el va pleca. Am ~a

prin lege, pe care particularii (cetăţenii, instituţiile

că va ploua în curând. 3) mai ales la pl. Imagine

impune

respect

sau

admiraţie

inaplicabil;

nerealizabil;

irealizabil.

2) fig. A influenţa profund. Educaţia i-

242

sau gând, întipărit în memorie. ~ii de călătorie. A

IMPRESIONÁ

1)

IMPRIMÁ//T II ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) (despre

(persoane) A supune unei impresii vii; a zgudui

produse textile) Care are tipărite pe suprafaţă

sufleteşte:

pelicule

desene sau figuri colorate. 2) (despre texte) Care

fotografice, plăci etc.) A acţiona cu ajutorul luminii,

este reprodus pe hârtie cu caractere tipografice;

pentru a obţine imagine.

tipărit.

IMPRESIONÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. Care se

IMPRIMERÍ//E ~i f. 1) Atelier sau secţie dintr-o

impresionează repede; uşor de impresionat; emotiv;

întreprindere textilă, unde se imprimă ţesături. 2)

sensibil. Om ~.

Întreprindere în care se multiplică textele prin tipar;

IMPRESIONÁN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. Care

tipografie.

impresionează puternic; în stare să impresioneze;

IMPRIMÉU ~ri n. 1) Ţesătură împodobită cu

zguduitor; emoţionant. Un tablou ~t.

desene şi figuri colorate. 2) Desen imprimat pe o

IMPRESIONÁ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. (despre

ţesătură.

persoane) Care este stăpânit de o impresie

IMPROBÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care nu poate fi

puternică; mişcat; emoţionat; tulburat.

probat, dovedit. 2) Care nu poate să se întâmple;

A IMPRIMÁ imprím tranz. 1) A face să se

puţin probabil; nesigur; incert.

imprime (prin apăsare, deformare etc.); a întipări. A

IMPRÓPRI//U ~e (~i) adj. 1) Care nu este propriu

imprima amprentele digitale. 2) (bucăţi muzicale,

pentru ceva sau cineva; neindicat pentru ceva sau

discursuri, lecturi, convorbiri) A fixa prin metode

cineva;

electromagnetice (pe discuri sau pe bandă de

(despre cuvinte, expresii) Care nu redă exact ideea

magnetofon); a înregistra; a înscrie. 3) (texte,

ce trebuie exprimată.

imagini etc.) A reproduce pe hârtie cu mijloace

A IMPROVIZÁ improvizéz 1. tranz. 1) (poezii,

tipografice; a tipări. 4) (mişcări, impulsuri etc.) A

compoziţii muzicale, discursuri etc.) A compune la

comunica de la un organ de maşină la altul; a

moment, fără pregătire prealabilă. 2) (obiecte,

transmite. 5) fig. (calităţi, semnificaţii etc.) A

bucate etc.) A face repede, pentru moment, din

atribui în mod conştient. Scriitorul a imprimat

mijloace avute la îndemână. 2. intranz. A compune

nuvelei un suflu romantic.

o poezie sau o piesă muzicală, la momentul cerut.

A SE IMPRIMÁ se imprímă intranz. (despre

IMPROVIZÁ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. Care are

urme, desene etc.) A se reproduce prin apăsare; a se

caracter de improvizaţie; făcut la repezeală (din

întipări.

mijloace avute la îndemână).

IMPRIMÁNT//Ă ~e f. tehn. inform. Unitate

IMPRUDÉN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. Care nu este

periferică a unui calculator care, fiind conectată la

prudent; fără prudenţă; neprudent; nesocotit. A face

acesta, permite imprimarea documentelor de pe

un pas ~. A lua o decizie ~tă.

calculator;

IMPÚBER ~ă (~i, ~e) adj. Care încă nu a atins

a

impresionéz

pătrunde.

dispozitiv

2)

care

tranz.

tipografică gata; tipăritură.

(filme,

permite

tipărirea

necorespunzător;

nerecomandabil.

2)

documentelor de pe un calculator.

vârsta pubertăţii.

IMPRIMÁT I ~e n. 1) Foaie de hârtie, pe care este

IMPÚDIC ~ă (~i, ~e) adj. (despre persoane şi

imprimat ceva. 2) Formular care serveşte pentru

manifestările lor) Care nu este pudic; lipsit de

scrierea unor acte oficiate. 3) la pl. Producţie

pudoare;

fără

pudoare;

indecent;

neruşinat; 243

necuviincios. Cuvinte ~ce. Comportament ~.

simţ; lipsit de principii morale; imoral; corupt. A

IMPÚLS ~uri n. Factor (intern sau extern) care

avea intenţii ~e. Afacere ~ă.

îndeamnă (la o acţiune); imbold; îndemn; stimulent.

A IMPURIFICÁ impurifíc tranz. A face să se

A

impurifice. A impurifica apa. A impurifica aerul.

IMPULSIONÁ

impulsionéz

tranz.

1)

(persoane) A determina prin impulsuri; a îndemna;

A SE IMPURIFICÁ se impurífică intranz. A

a îmboldi. 2) (mişcarea) A face să se producă

deveni impur.

continuu.

A IMPUTÁ impút tranz. 1) (acţiuni sau fapte

IMPULSÍV ~ă (~i, ~e) adj. (despre persoane şi

reprobabile) A atribui ca imputaţie; a reproşa. 2)

manifestările lor) Care este dirijat în acţiuni de

fin. (persoane) A obliga să plătească în calitate de

primul impuls; enervabil; nestăpânit; năvalnic;

despăgubire.

violent. Un gest ~.

IMPUT//ÁRE ~ắri f. Dezaprobare verbală adusă

IMPUNĂT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) adj. Care

cuiva în semn de nemulţumire (pentru fapte sau

impune respect sau admiraţie datorită calităţilor sale

vorbe condamnabile); reproş.

deosebite;

IMUÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. Care nu se schimbă

impozant;

impresionant;

mândru;

încântător. O clădire ~oare. O privelişte ~oare.

nicicând;

permanent

A IMPÚNE impún 1. tranz. 1) (idei şi sarcini,

neschimbător.

obligaţii etc.) A prezenta în mod autoritar drept

IMÚN ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care are imunitate;

sarcină (pentru a accepta şi a urma). 2) (persoane)

rezistent la boli contagioase. 2) fig. Care este

A face să acţioneze într-un anumit fel împotriva

rezistent la anumite lucruri (de obicei, neplăcute). A

voinţei; a sili; a obliga, a forţa; a constrânge. A

fi imun la critici.

impune pe cineva să accepte o ofertă. 3)

IMUNIT//ÁTE ~ắţi f. Capacitate (înnăscută sau

(persoane) A face să plătească în mod obligator. A

dobândită) a unui organism de a rezista la anumite

~e populaţia unui impozit. 4) (persoane) A face să

boli

se impună. 2. intranz. A inspira stimă, datorită

organismului. A avea imunitate.

calităţilor inerente.

A IMUNIZÁ imunizéz tranz. (fiinţe) A face să se

A SE IMPÚNE mă impún intranz. A se manifesta

imunizeze.

în mod deosebit; a se remarca; a se reliefa; a se

A SE IMUNIZÁ mă imunizéz intranz. A deveni

evidenţia; a se afirma; a se distinge; a se deosebi; a

imun; a căpăta imunitate.

se diferenţia; a se diferi; a se ilustra. S-a impus

INABORDÁBIL ~ă (~i, ~e) 1) adj. şi fig. Care nu

drept un bun cunoscător în materie. S-a impus

poate

prin inteligenţă. 2) (despre sarcini, obligaţii) A

neabordat; inaccesibil. O persoană ~ă. O înălţime

aparţine în mod firesc; a incumba; a reveni; a se

~ă. O problemă ~ă. 2) Care nu este pe măsura

cuveni.

posibilităţilor tuturor; extrem de mare. Preţ ~.

IMPÚR ~ă (~i, ~e) adj. Care nu este pur; cu

INACCEPTÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. Care nu poate fi

impurităţi; murdar. Apă ~ă. 2) chim. (despre

acceptat; de neacceptat; neacceptabil. Condiţii ~e.

substanţe) Care are în componenţa sa substanţe

Situaţie ~ă.

străine. 3) fig. (despre persoane şi manifestările,

INACCESÍBIL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care nu este

acţiunile lor) Care este contrar moralei şi bunului

accesibil; nepermiţând accesul; de neabordat;

(infecţioase)

fi

abordat;

sau

acelaşi;

la

un

nepermiţând

constant;

produs

nociv

accesul;

de

244

inabordabil. Cale ~ă 2) Care nu poate fi înţeles; de

duşmănos; ostil. Teritorii ~e. Forţe ~e.

neînţeles. Materie ~ă.

INAMOVÍBIL ~ă (~i, ~e) adj. (despre funcţionari)

INACTÍV ~ă (~i, ~e) Care nu este activ; neactiv.

Care nu poate fi destituit sau mutat din funcţia pe

Factor ~.

care o deţine.

A INACTIVÁ inactivéz tranz. (agenţi patologici)

INANÍŢIE f. Slăbiciune fizică extremă, provocată

A face să se inactiveze; a neutraliza.

de lipsa cronică de hrană sau de unele mari defecte

A SE INACTIVÁ se inactiveáză intranz. (despre

în asimilarea hranei. A suferi de ~e.

agenţi patogeni) A deveni inactiv; a se neutraliza.

INAPLICÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. Care nu poate fi

INACTUÁL ~ă (~i, ~e) adj. Care nu este actual;

aplicat (în practică); de neaplicat; inutilizabil.

neactual. Subiect ~.

Cunoştinţe ~e.

INADAPTÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care nu poate fi

INAPRECIÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care nu poate

adaptat; neadaptabil. Plantă ~ă mediului. 2) Care

fi apreciat; de neapreciat; de foarte mare valoare;

nu se poate adapta; lipsit de posibilitatea de a se

inestimabil; prejos. Merite ~e.2) Care nu poate fi

adapta; neadaptabil. Copil ~.

măsurat (din cauza micimii). Cantitate ~ă.

INADECVÁ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. Care nu este

INÁP//T ~tă (~tă, ~te) adj. Care nu este apt (să

adecvat; neadecvat. Răspuns ~.

facă ceva); lipsit de aptitudini; incapabil. A fi ~ de a

INADERÉN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. Care nu aderă (la

înţelege unele lucruri.

ceva). Persoană ~ă.

INAPTITÚDIN//E ~i f. Lipsă de aptitudine;

INADMISÍBIL ~ă (~i, ~e) adj. Care nu poate fi

incapacitate.

admis; de neadmis; neadmisibil. Situaţie ~ă.

INATACÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. Care nu poate fi

INADVERTÉNŢ//Ă ~e f. 1) Greşeală comisă din

atacat; de neatacat. Persoană ~ă. Chestiune ~ă.

neatenţie. ♦ Prin ~, din neatenţie. 2) Lipsă de

A INAUGURÁ inauguréz tranz. 1) (instituţii,

concordanţă; neconcordanţă; nepotrivire.

întreprinderi, expoziţii, monumente, proiecte etc.) A

INALIENÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. jur. Care nu poate

deschide în mod solemn; a pune cu solemnitate la

fi alienat, înstrăinat, cedat. Teritoriu ~. Drepturi

dispoziţia publicului. 2) fig. (teorii, şcoli, orientări,

~e.

etc.) A face să ia fiinţă; a întemeia; a înfiinţa; a

INALTERÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care nu se

fonda; a baza.

alterează sau nu poate fi alterat; nealterabil. Produs

INAUGUR//ÁRE ~ắri f. Ceremonie prin care se

~. 2) fig. Care nu poate fi influenţat, schimbat cu

inaugurează ceva (un aşezământ, un local, o

nimic; de neclintit; constant. Dispoziţie ~ ă.

expoziţie etc.).

Sentiment ~.

INAVUÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care nu poate fi

INAMÍC I ~i m. 1) Persoană care manifestă

mărturisit; de nemărturisit. Impresii ~e. 2) Care

aversiune pentru cineva (sau ceva), căutând să-i

constituie o ruşine; nedemn; ruşinos. O situaţie ~ă.

facă rău; duşman; vrăjmaş. Un ~ mortal al

INC íncuri n. pop. Dispoziţie de joc şi zbenguială.

progresului. 2) Stat (sau armată) cu care un alt stat

INCALIFICÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. Care nu poate fi

este în stare de război; duşman; vrăjmaş.

calificat (din cauza caracterului său negativ); peste

INAMÍC II ~ă (~i, ~e) adj. Care aparţine

măsură de rău; nedemn; revoltător. Purtare ~ ă.

duşmanului; propriu duşmanului; de duşman;

INCALCULÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. Care nu poate fi 245

calculat; imposibil sau foarte greu de apreciat; de

INCHIZITÓR ~i m. 1) arh., ist. Judecător din

necalculat; considerabil; incomensurabil. Cheltuieli

tribunalul

~e. Eforturi ~e. Sume ~e.

anchetează în mod autoritar şi foarte aspru.

INCANDESCÉN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. Care emite

INCHIZÍŢIE f. 1) arh. ist. (în sec. XIII-XIX)

lumină şi radiaţii infraroşii datorită temperaturii

Instituţie judiciară, instituită de biserica romano-

înalte; în stare de incandescenţă. Corp ~.

catolică pentru judecarea celor acuzaţi de erezie

INCAPÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. şi substantival

sau de nesupunere faţă de biserică şi vestită prin

(despre persoane) Care nu este capabil (să facă

sentinţele sale de o mare cruzime. 2) fig. Atitudine

ceva); lipsit de capacitatea (de a face ceva); inapt.

de inchizitor; tiranie; despotism.

A INCARNÁ incarnéz tranz. 1) (fiinţe spirituale)

INCIDÉNT ~e n. Întâmplare neplăcută, care

A face să se incarneze. 2) (personaje) A reprezenta

survine în cursul unei acţiuni sau într-o situaţie. Am

într-un spectacol.

avut un ~.

A SE INCARNÁ mă incarnéz intranz. 1) (despre

INCIDENTÁL ~ă (~i, ~e) adj.şi adverbial Care

fiinţe spirituale) A se transforma în om sau animal;

are caracter de incident; neprevăzut; întâmplător;

a se întrupa. 2) fig. A-şi găsi expresie materială; a

accidental. Întâlnire ~ă.

căpăta formă concretă; a se întrupa; a se întruchipa;

A INCINERÁ incineréz tranz. (cadavre sau

a se materializa.

substanţe organice) A arde, transformând în cenuşă;

INCASÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. Care nu poate fi

a supune cremaţiei; a crema.

(uşor) spart. Sticlă ~ă.

INCÍNT//Ă ~e f. 1) Spaţiu închis, îngrădit, din

A INCENDIÁ incendiéz tranz. 1) A supune

interiorul unei construcţii. În incinta cetăţii. 2)

acţiunii unui incendiu; a face să ardă; a aprinde. A

Sală mare de şedinţe. Festivalul are loc în incinta

incendia o construcţie. 2) fig. (persoane) A

Sălii cu Orgă.

determina la acţiuni duşmănoase; a împinge; a

INCIPIÉN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. Care se află la

tulbura; a zădărî; a răscoli; a stârni; a aţâţa; a

început; de la început; începător. Stadiul ~ al bolii.

monta; a instiga; a incita.

A INCITÁ incít tranz. A determina la acţiuni

A SE INCENDIÁ mă incendiéz intranz. 1) A

duşmănoase; a împinge; a tulbura; a răscoli; a

începe să fie cuprins de incendiu; a prinde să ardă; a

zădărnici; a stârni; şi monta; a instiga; a incendia. A

se aprinde. 2) fig. (despre persoane, mulţimi) A

incita masele la revoltă.

începe acţiuni violente; a se ridica la acţiuni

INCITATÓR ~i m. Persoană care incită la ceva;

duşmănoase; a se aprinde; a se înfoca.

instigator. ~ de grevă.

INCÉNDI//U ~i n. Foc mare, care se propagă,

A INCLÚDE inclúd tranz. 1) A conţine în sine; a

cauzând mari pierderi materiale: pojar.

cuprinde; a întruni; a însuma; a îngloba. Lucrarea

INCÉR//T ~tă (~te, ~tă) adj. Care nu este cert;

include analize serioase. 2) A introduce ca parte

nesigur; îndoielnic; ipotetic. Lucru ~t.

componentă într-un tot; a îngloba; a încorpora; a

INCERTITÚDIN//E ~i f. 1) Situaţie incertă. 2)

integra. Trebuie să incluzi şi elemente de ordin

Lucru incert. 3) Stare a unei persoane incerte;

practic. 3) A face să se includă; a integra.

indecizie; perplexitate; nehotărâre; încurcătură. A fi

A SE INCLÚDE mă inclúd intranz. (despre

în ~e totală.

persoane) A se încadra într-un colectiv sau într-o

inchiziţiei.

2)

fig.

Persoană

care

246

acţiune; a se integra.

compatibil (cu ceva sau cineva).

INCLUSÍV adv. Împreună cu...; cuprinzând şi... Au

INCOMPATIBILITÁTE

plecat toţi, inclusiv directoarea.

compatibilitate. 2) med. Nepotrivire biologică a

INCÓGNITO adv. Făcând tot posibilul de a nu fi

unor organe, ţesuturi. ~ea unor grupe sanguine.

recunoscut. A călători ~.

INCOMPETÉN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) Care nu

INCOLÓR ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care nu are culoare;

este competent; fără competenţă. Un specialist ~.

fără culoare. Un gaz ~. 2) fig. Care este lipsit de

2) jur. (despre organe de stat) Care nu are

individualitate; fără expresie; şters; fad; palid;

competenţă juridică de a rezolva anumite probleme.

spălăcit; searbăd. Expresii ~e.

INCOMPLÉ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. Care nu este

INCOMENSURÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care nu

complet; fără unul sau mai multe elemente

poate fi măsurat; fără măsură; de proporţii foarte

constitutive; necomplet.

mari; de nemăsurat; incalculabil. Efort ~. 2)

INCONCILIÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. Care nu poate fi

(despre mărimi) Care nu este comensurabil; fără o

conciliat; de neîmpăcat. Adversari ~i.

măsură comună. Cantitatăţi ~e.

INCONSECVÉN//T ~tă (~ţe, ~te) adj. (despre

INCOMÓ//D ~dă (~zi, ~de) adj. 1) Care nu este

persoane şi manifestările lor) Care nu este

comod; fără comoditate. O haină ~ă. Un loc ~. 2)

consecvent; lipsit de consecvenţă (în acţiuni,

fig. (despre persoane) Care stinghereşte.

atitudini

A INCOMODÁ incomodéz tranz. (persoane) A

neconsecvent; instabil; nestabil.

face să aibă o jenă psihică în acţiuni; a împiedica să

INCONSECVÉNŢ//Ă ~e f. Lipsă de consecvenţă

se simtă liber în acţiuni; a zăticni; a stingheri; a

(în idei sau în acţiuni); atitudine inconsecventă.

stânjeni; a conturba. Haina mă incomodează.

INCONSISTÉN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. şi fig. Care

Situaţia mă incomodează.

nu este consistent; fără consistentă; neconsistent. O

A SE INCOMODÁ mă incomodéz intranz. .

mâncare ~ă. O contribuţie ~ă.

(despre persoane) A fi cuprins de incomoditate sau

INCONSOLÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. Care nu poate fi

de emoţie; a se stingheri; a se stânjeni. Mă

consolat; de neconsolat. Persoană ~ă. Durere ~ă.

incomodez să plec.

INCONSTÁN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. (despre

INCOMODIT//ÁTE comoditate;

situaţie

~ắţi

f.

1)

incomodă.

Lipsă A

etc.);

f.

1)

nestatornic;

Lipsă

de

schimbător;

de

persoane şi manifestările, atitudinile lor) Care nu

avea

este constant (în păreri, atitudini); nestatornic;

incomodităţi. 2) Caracter incomod. Incomoditatea

schimbător; inconsecvent.

situaţiei mă deprimă. 3) Situaţie neplăcută; jenă;

INCONSTÁNŢ//Ă ~e f. Lipsă de constanţă;

deranj; neplăcere. A fi în incomoditate.

atitudine inconstantă; nestatornicie. A da dovadă

INCOMPARÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. 1) (despre

de ~ă în atitudini.

lucruri, fiinţe etc.) Care nu poate fi comparat unul

INCONŞTIÉN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) (despre

cu altul; completamente diferit. 2) Care nu poate fi

persoane) Care nu este conştient; fără cunoştinţă. 2)

egalat (în ceea ce priveşte calităţile); de neîntrecut;

Care nu-şi dă seama de ceea ce face; lipsit de

inegalabil. Succesele sale sunt ~e cu ale altora de

conştiinţă; fără minte. 3) (despre acţiuni, fapte,

vârsta sa.

lucruri etc.) Care este făcut fără participarea

INCOMPATÍBIL ~ă (~i, ~e) adj. Care nu este

conştiinţei. 247

INCONTESTÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. Care nu poate

ţesut.

fi contestat; de netăgăduit; indiscutabil; sigur; cert.

INCRUSTÁ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. (despre obiecte)

Probă ~ă. Argument ~.

Care este împodobit cu incrustaţii; prevăzut cu

INCONVENÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. Care nu este

incrustaţii.

convenabil; neconvenabil. Condiţii ~e.

INCRUSTÁŢI//E ~i f. Ornament tăiat de obicei

INCONVENIÉNT ~e n. 1) Factor sau latură a unui

dintr-un material preţios şi împlântat în masa unui

lucru, care nu convine; dezavantaj. 2) Consecinţă

obiect.

neplăcută a unei acţiuni sau situaţii.

A INCULCÁ incúlc tranz. rar (idei, concepţii etc.)

INCORÉC//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) Care nu este

A fixa în memorie, prin repetare permanentă.

corect; eronat; greşit; inexact. Răspuns ~. 2)

A INCULPÁ inculpéz tranz. (culpe, delicte, crime,

(despre persoane şi manifestările lor) Care vine în

fapte, acţiuni etc.) A atribui în mod oficial (cuiva).

contradicţie cu buna cuviinţă; contrar bunului simţ;

INCULPÁ//T ~ţi m. jur. Persoană care este acuzată

deplasat.

de o infracţiune şi este parte într-un proces penal;

INCORECTITÚDIN//E ~i f. Purtare incorectă;

acuzat; învinuit.

lipsă de bună cuviinţă.

INCÚL//T ~tă (~ţi, ~te) adj. (despre persoane şi

INCORIGÍBIL ~ă (~i, ~e) Care persistă în greşeli

manifestările lor) Care nu este cult; lipsit de cultură

şi neajunsuri; imposibil de a fi corijat; incurabil.

elementară; ignorant.

Eşti un leneş ~.

A INCUMBÁ incúmbă intranz. (despre sarcini,

INCORUPTÍBIL ~ă

(~i,

~e)

adj.

(despre

obligaţii) A aparţine în mod firesc; a reveni; a se

persoane, în special aflate în funcţie de stat) Care

impune; a se cuveni. Voi face totul pentru a-mi

nu poate fi corupt; de o onestitate exemplară;

onora obligaţiile ce-mi incumbă.

integru; onest; cinstit.

INCURÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. 1) med. (despre boli

INCREDÚL ~ă (~i, ~e) adj. (despre persoane) 1)

sau bolnavi) Care nu poate fi vindecat; de

Care nu este credul; necredincios; neîncrezător;

nevindecat. 2) fig. (despre persoane) Care persistă

sceptic. 2) rel. Care încalcă dogmele unei religii sau

în greşeli şi neajunsuri; imposibil de a fi corijat;

nu crede în ea; eretic; necredincios.

incorijibil.

A INCRIMINÁ incriminéz tranz. (crime, delicte,

INCURSIÚN//E ~i f. 1) milit. Pătrundere masivă (a

fapte, acţiuni etc.) A atribui în mod deliberat.

unor forţe armate străine) pe teritoriul unui stat cu

A INCRUSTÁ incrustéz tranz. 1) (obiecte,

scopul de a-l cuceri sau de a-l subjuga; invazie. 2)

suprafeţe etc.) A orna cu cruste de metal preţios sau

Abordare (momentană) a unui subiect străin de

de fildeş; a înzestra cu incrustaţii. 2) fig. (amintiri,

tema tratată, de preocupările obişnuite. A face o

fapte, întâmplări etc.) A face să se incrusteze.

incursiune în istoricul problemei.

A SE INCRUSTÁ se incrusteáză unipers. intranz.

INDECÉN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. (despre persoane

1) (despre amintiri, fapte etc.) A se fixa, lăsând

şi manifestările lor) Care nu este decent; lipsit de

urme adânci pentru mai mult timp; a se întipări. ~ în

decenţă; contrar decenţei; necuviincios; impudic.

memorie grozăviile războiului. 2) (despre săruri

INDECÉNŢ//Ă ~e f. 1) Lipsă de decenţă;

dizolvate) A se depune sub formă de crustă pe

comportare indecentă; neruşinare. 2) Caracter

pereţii unui recipient, al unei conducte sau al unui

indecent; impudicitate. 248

INDECÍ//S ~să (~şi, ~se) 1) (despre persoane şi

sau scrisuri) Care nu poate fi descifrat; de

manifestările lor) Care nu este decis, hotărât;

nedescifrat; ilizibil; neciteţ.

nehotărât; şovăitor. 2) Care nu este clar; lipsit de

INDESCRIPTÍBIL ~ă (~i, ~e) adj. Care nu poate

claritate; indefinit; nesigur. Un răspuns ~.

fi descris sau redat în cuvinte; de nedescris. A avea

INDECLINÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. lingv. gram

nişte trăiri ~e.

(despre părţi de vorbire, cuvinte) Care nu se

INDESTRUCTÍBIL ~ă (~i, ~e) adj. şi fig. Care nu

declină; nedeclinabil.

poate fi (sau pare a nu putea fi) distrus; de

INDEFINÍ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) Care nu este

nedistrus; trainic; rezistent. Convingeri ~e. Relaţii

definit;

~e. Argumente ~e.

cu

limite

nedeterminate;

nedefinit;

nedeterminat; vag. Suprafaţă ~ă. 2) Care nu este

ÍNDEX ~uri n. Listă (alfabetică) a numelor citate,

clar; lipsit de claritate; nelămurit; neclar; confuz.

termenilor sau materiilor cuprinse într-o carte,

Condiţii ~e. 3) gram. Care indică caracterul

însoţită de referinţe; indice.

nedeterminat al unui obiect. Articol ~.

ÍNDIC ~ă (~i, ~e) adj. rar Care aparţine Indiei sau

INDELICATÉŢE f. 1) Lipsă de

delicateţe

populaţiei ei; din India; indian.

atitudine indelicată; nedelicateţe. 2) Comportament

A INDICÁ indíc tranz. 1) (fiinţe sau lucruri) A

indelicat.

face să fie văzut printr-un indice (gest, semn etc.).

A INDEMNIZÁ indemnizéz tranz. rar A dota cu o

2) (tratamente sau medicamente) A recomanda

indemnizaţie; a despăgubi.

printr-o reţetă; a prescrie. 3) (persoane) A propun ca

INDEMNIZÁŢI//E ~i f. 1) Sumă de bani, acordată

fiind potrivit; a numi.

cuiva în afara retribuţiei, pentru acoperirea unor

INDICAT//ÓR I ~oáre n. 1) Semn (săgeată, tăbliţă

cheltuieli excepţionale (deplasare în interes de

etc.), care prezintă anumite indicaţii (de direcţie,

serviciu, transfer etc.) sau pentru prestarea unei

circulaţie, distanţă etc.). 2) Instrument sau parte

munci speciale în afara funcţiei de bază. 2) Sumă de

componentă a unui sistem tehnic, care indică

bani plătită salariaţilor pentru timpul aflării în

valoarea unei mărimi. ~ de viteză. 3) Text tipărit,

concediu. 3) Despăgubire pentru un prejudiciu sau

care furnizează date sistematizate dintr-un anumit

pentru o pagubă suferită.

domeniu.

INDEPENDÉN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) Care nu

INDICATÓR II ~i m. chim. Substanţă care, prin

este dependent de nimeni sau nimic; liber de orice

schimbarea culorii, indică caracterul acid sau bazic

dependenţă; nedependent; autonom; neatârnat. Stat

al altei substanţe.

~. 2) Care nu vrea să se supună nimănui; cu

INDICAT//ÓR III ~oáre (~óri, ~oáre) adj. Care

iniţiativă personală. Spirit ~.

indică (ceva).

INDEPEDÉNŢĂ f. 1) Caracter independent;

INDICÁŢI//E ~i f. 1) Ceea ce indică ceva; semn

nonconformism. 2) Stare independentă; libertate de

aparent care indică ceva cu probabilitate; indiciu. 2)

a acţiona sau de a judeca independent. 3) Stare de

Ceea

libertate (politică, economică, naţională) a unui stat

recomandaţie. ~ii metodice.

sau popor; suveranitate; neatârnare. Statul şi-a

ÍNDIC//E ~i m. 1) mat., chim. Semn (număr sau

căpătat ~a.

literă), pus alături de o literă (la dreapta ei şi mai

INDESCIFRÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. (despre texte

jos) pentru a-i preciza valoarea şi semnificaţia. 2)

ce

este

indicat;

lămurire;

îndrumare;

249

Ac sau piesă mobilă care, la un instrument de

cap, greaţă, vome.

măsură, arată pe o scară gradată valoarea unei

A INDIGNÁ indignéz tranz. (persoane) A face să

mărimi măsurate. 3) Listă (alfabetică) a numelor

se indigneze.

citate, termenilor sau materiilor cuprinse într-o

A SE INDIGNÁ mă indignéz intranz. (despre

carte, însoţită de referinţe; index.

persoane) 1) A ajunge în stare de revoltă. 2) A fi

INDÍCI//U ~i n. 1) Semn după care poate fi

cuprins de revoltă; a manifesta revoltă; a se revolta.

recunoscut un obiect sau fenomen. ~iu al calităţii.

INDIGN//ÁRE ~ắri f. Sentiment de mânie

2) Semn după care se deduce existenţa unui lucru

puternică (provocat de o acţiune nedemnă, o

sau fenomen. Norii pe cer sunt ~ de ploaie.

nedreptate, o insultă etc.); revoltă sufletească. A fi

INDIFERÉN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. şi adverbial 1)

cuprins de ~are. A-şi arăta ~ea.

(despre persoane) Care nu manifestă interes pentru

INDIGÓ ~uri n. 1) Una dintre culorile de bază ale

nimeni şi pentru nimic; nepăsător; insensibil. 2)

spectrului de lumină, situată între albastru şi violet;

Care nu prezintă nici un interes; fără însemnătate;

culoare intermediară între albastru şi violet. 2)

neimportant; neînsemnat. Indiferent de rezultat,

Colorant natural albastru-închis, extras dintr-un

voi merge înainte.

arbust exotic. 3) Hârtie subţire colorată, tratată cu

INDIFERÉNŢĂ f. 1) Caracter indiferent; lipsă de

grafit, cu ajutorul căreia se pot multiplica materiale

interes faţă de tot. A da dovadă de ~ţă. 2) Atitudine

scrise; hârtie-carbon.

indiferentă; lipsă de atenţie şi bunăvoinţă faţă de

INDIRÉC//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) Care nu este

cineva; insensibilitate; răceală; nepăsare. A trata

direct. Itinerar ~. 2) Care se face prin mijlocirea

lumea cu ~ţă.

cuiva sau a ceva; cu intermediari. Influenţă ~tă.

INDIGÉN I ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care face parte din

INDISCRÉ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. (despre persoane

populaţia de la începuturi a unei ţări sau a unei

şi manifestările lor) 1) Care nu este discret; fără

regiuni; băştinaş; aborigen. Populaţie ~ă. 2)

discreţie. 2) Care vădeşte lipsă de discreţie.

(despre animale, plante, mărfuri etc.) Care a luat

Întrebare ~tă.

naştere şi s-a dezvoltat pe un teritoriu anumit;

INDISCRÉŢI//E ~i f. 1) Lipsă de discreţie;

specific pentru o regiune anumită.

destăinuire a unor secrete încredinţate de cineva. 2)

INDIGÉN II ~i m. Persoană care face parte din

Comportare indiscretă; lipsă de măsură în vorbă.

populaţia de la începuturi a unei ţări sau a unei

INDISCUTÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. şi adverbial Care

regiuni; aborigen; băştinaş.

nu poate fi pus în discuţie; de nediscutat; sigur;

A INDIGENÁ indigenéz tranz. înv. (persoane,

evident; neîndoielnic. Decizie ~ă.

animale, plante etc.) A face să se indigeneze; a

INDISOLÚBIL ~ă (~i, ~e) adj. Care nu poate fi

naturaliza; a încetăţeni.

distrus, desfăcut, destrămat; de nezdruncinat.

A SF INDIGENÁ mă indigenéz intranz. A deveni

Legătură ~ă.

indigen; a obţine dreptul de cetăţean al statului în

INDISPENSÁBIL ~ă (~i, ~e) adj.Care este absolut

care s-a mutat cu traiul; a se naturaliza; a se

necesar; de care nu te poţi lipsi.

încetăţeni.

INDISPONÍBIL ~ă (~i, ~e) adj.Care nu este

INDIGÉSTI//E ~i f. Indispoziţie, cauzată de

disponibil; de care nu poţi dispune (la nevoie);

tulburarea digestiei şi manifestată prin dureri de

nedisponibil. 250

INDISPONIBILIT//ÁTE ~ ắţi f. Stare de lucru

specimen diferă de alţii. Lucrarea aceasta denotă

indisponibil.

~e. 2) Persoană înzestrată cu calităţi deosebite,

INDISPOZÍŢI//E ~i f. 1) Lipsă de dispoziţie. 2)

excepţionale.

Boală uşoară.

A INDIVIDUALIZÁ individualizéz tranz. A face

A INDISPÚNE indispún iranz. A face să se

să se individualizeze; a particulariza; a singulariza.

indispună.

A-şi individualiza stilul.

A SE INDISPÚNE mă indispún intranz. A ajunge

A SE INDIVIDUALIZÁ mă individualizéz

în stare de indispoziţie; a pierde buna dispoziţie.

intranz. A căpăta trăsături strict individuale; a

INDISPÚ//S ~să (~şi, ~se) adj. 1) Care este prost

deveni

dispus; fără dispoziţie. 2) Care este afectat de o

singulariza.

indispoziţie; uşor bolnav.

INDIVIZÍBIL ~ă (~i, ~e) adj. Care nu poate fi

INDISTÍNC//T ~tă (~ţi, ~te) adj.Care nu este

divizat; de neîmpărţit. Proprietate ~ă. Număr ~.

distinct; greu de distins.

INDIVIZIBILITÁTE

INDIVÍ//D ~zi m. 1) Organism, având o existenţă

imposibilitate de a fi divizat.

proprie şi considerat ca unitate distinctă faţă de

INDOLÉN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. Care nu este în

specia din care face parte; exemplar. 2) Persoană

stare sau evită să facă eforturi; lipsit de energie;

considerată ca unitate particulară, distinctă faţă de

molatic; nepăsător; leneş; nonşalant. Martor ~.

toate celelalte persoane; ins. 3) fig. Persoană

INDOLÉNŢ//Ă ~e f. Stare de indolent; dispoziţie

(necunoscută) care trezeşte dispreţ; om suspect.

de a evita orice efort fizic sau moral; moleşeală;

INDIVIDUÁL ~ă (~i, ~e) adj. şi adverbial 1) Care

nonşalantă.

ţine de individ; propriu individului. Caracter ~. 2)

INDUBITÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. Care nu poate fi

Care aparţine unui singur individ; al unui singur

pus la îndoială; cert; incontestabil; neîndoielnic.

individ. Regim ~. 3) Care este realizat de im singur

Rezultat ~.

individ. Lucrare ~. A lucra ~.

A INDÚCE indúc tranz. 1) (raţionamente) A afla

INDIVIDUALÍSM n. 1) Concepţie retrogradă sau

prin inducţie. 2): ♦ ~ în eroare, a face să ia un

tendinţă care consideră individul drept valoare

neadevăr drept adevăr; a păcăli; a amăgi; a fraieri; a

supremă în toate domeniile vieţii (economice,

şmecheri. 3) (câmpuri electrice) A crea prin

politice, morale etc.). 2) Concepţie etică având ca

inducţie electromagnetică.

punct de plecare individul rupt de societate. 3)

INDUCTÍV ~ă (~i, ~e) adj. Care este bazat pe

Tendinţă nesănătoasă de a se preocupa în mod

inducţie; format prin inducţie. Raţionament ~.

exclusiv de propria persoană, ignorând interesele

INDÚCŢI//E ~i f. (în opoziţie cu deducţie)

altora. A da dovadă de individualism.

Operaţie mintală, constând în trecerea de la fapte la

INDIVIDUALÍST ~stă

(~şti,

~ste)

adj.

şi

individual;

a

se

f.

particulariza;

Caracter

a

se

indivizibil;

generalizări, de la particular la general.

substantival (despre persoane şi manifestările lor)

INDULGÉN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) (despre

1) Care manifestă individualism. A avea porniri

persoane) Care scuză; în stare să ierte cu uşurinţă

~ste. 2) Care împărtăşeşte individualismul.

greşelile cuiva; îngăduitor; tolerant. 2) (despre

INDIVIDUALIT//ÁTE ~ắţi f. 1) Totalitate a

manifestări ale oamenilor) Care vădeşte bună

trăsăturilor caracteristice prin care un individ, un

înţelegere; îngăduitor. O apreciere ~ă. 251

INDULGÉNŢĂ f. 1) Atitudine de persoană

INEPUIZÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care nu se

indulgentă; uşurinţă de a ierta; îngăduinţă; toleranţă.

epuizează; de neepuizat; interminabil. Energie ~ă.

A trata pe cineva cu ~ţă. 2) Caracter indulgent.

2) Care este din abundenţă; foarte abundent; extrem

A INDUSTRIALIZÁ industrializéz tranz. 1)

de bogat. Resurse ~e.

(state, regiuni, ţinuturi) A înzestra cu întreprinderi

INERÉN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. Care ţine în mod

industriale; a face să devină industrial (prin

firesc de natura unui lucru sau fenomen; propriu

dezvoltarea industriei). 2) (ramuri ale economiei

esenţei

naţionale) A exploata în mod industrial; a

Caracteristică ~tă.

transforma în industrie. ~ agricultura. 3) (materii

INÉR//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) Care nu are mişcare

prime) A prelucra în vederea obţinerii produselor

proprie; fără mişcare proprie; nemişcat. Gaz ~. 2)

industriale.

fig. Care nu dă semne de viaţă; lipsit de vigoare;

INDUSTRIÁŞ ~i m. înv. Proprietar al unei

molatic; molâu. Persoană ~tă. 3) chim. (despre

întreprinderi industriale; fabricant.

elemente sau substanţe) Care nu poate provoca

INEFICÁCE adj. invar. Care nu produce efectul

reacţia elementelor sau substanţelor, cu care intră în

dorit;

contact; lipsit de reactivitate.

fără

eficacitate;

neeficace;

neeficient.

unui

lucru

sau

fenomen;

intrinsec.

Activitate ~.

INERŢÍE f. 1) Stare inertă. 2) fiz. Proprietate a

INEDÍ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) (despre lucrări,

corpurilor de a-şi menţine starea de repaos sau de

texte, documente) Care nu a mai fost editat; publicat

mişcare atâta timp, cât asupra lor nu acţionează o

pentru prima dată. 2) Care anterior nu a fost

forţă exterioară.

cunoscut; nou; necunoscut. Un autor ~. Un film ~.

A INERVÁ inervéz tranz. med. (organe sau

INEGALÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. Care nu poate fi

ţesuturi) A asigura cu o reţea de nervi.

egalat (în ce priveşte calităţile); de neegalat; de

INESTÉTIC ~ă (~i, ~e) adj. Care nu este estetic;

neîntrecut; incomparabil. Succes ~. Rezultat ~.

urât. Râs ~.

INEGALIT//ÁTE ~ắţi f. 1) Lipsă de egalitate;

INESTIMÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. Care nu poate fi

neegalitate; diferenţă; disproporţie. 2) Lipsă de

estimat; de foarte mare valoare; de neapreciat;

uniformitate; neuniformitate; iregularitate. ~ăţi ale

inapreciabil. Contribuţie ~ă.

terenului.

INEVITÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. Care nu poate fi

INEGÁL ~ă (~ă, ~e) adj. 1) Care nu este egal;

evitat; de neocolit; ineluctabil; iminent. Pericol ~.

neegal. Părţi ~e. Eforturi ~e. Cheltuieli ~e. 2)

INEXÁC//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) Care nu este

Care are dimensiuni diferite. Masă cu picioare ~e.

exact; lipsit de exactitate; neexact; fals. Date ~e. 2)

3) Care nu este uniform; neted; neuniform. Teren

Care vădeşte lipsă de punctualitate; nepunctual.

~. 4) Care nu este constant; inconstant; neregulat.

Persoană ~ă. 3) Care nu corespunde adevărului;

Ritm ~. Puls ~.

neadevărat; greşit; incorect; eronat. Vorbe ~e.

A INELÁ ineléz tranz. 1) (păsări, peşti) A marca

INEXACTIT//ÁTE ~ắţi f. 1) Lipsă de exactitate.

cu inele speciale (pentru a stabili locul de migraţie

2) Comportare inexactă; lipsă de punctualitate;

sau unele aspecte ale modului de viaţă). 2) (pomi) A

nepunctualitate. 3) Deviere de la adevăr; neadevăr;

prevedea cu inele cleioase (pentru a proteja de

greşeală; eroare. A comite o ~ate.

unele insecte dăunătoare).

INEXISTÉN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) Care nu 252

există; ireal; nereal. Lucru ~. 2) fig. Care nu are

A ţintui la stâlpul ~ei, a supune oprobriului public;

valoare; fără eficacitate; nul; neeficient.

a înfiera.

INEXORÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. (despre persoane)

INFANTÍL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care este

Care nu poate fi înduplecat; fără milă; de

caracteristic pentru copii (în ceea ce priveşte nivelul

neînduplecat; neîndurător; implacabil; intransigent;

intelectual şi afectiv); propriu copiilor; copilăresc;

inflexibil.

pueril. Judecată ~ă. 2) Care ţine de prima

INEXPLICÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care nu poate

copilărie. Boală ~ă. 3) fig. (despre oameni maturi)

fi explicat; imposibil sau foarte greu de explicat; de

Care manifestă lipsă de seriozitate; neserios;

neexplicat. Cruzime ~ă. 2) fig. Care iese din comun

copilăros; naiv; pueril.

(prin felul de a fi); straniu; ciudat; bizar. Fenomen

A INFATUÁ infatuéz tranz. A face să se

~.

infantueze.

INEXPLORÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. Care nu poate fi

A SE INFATUÁ mă infatuéz intranz. (despre

explorat; imposibil de explorat; neexplorabil.

persoane) A deveni foarte fudul; a-şi da aere; a se

Ţinuturi ~e.

umfla în pene; a se îngâmfa; a se împăuna; a se

INEXPRESÍV ~ă (~i, ~e) adj. Care nu este

înfumura.

expresiv; lipsit de expresivitate; neexpresiv; şters;

INFÉC//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) (despre aer) Care

fad. Limbaj ~.

este imposibil de respirat; cu miros greu; viciat;

INEXPRIMÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. Care nu poate fi

stricat; puturos. 2) (despre oameni) Care provoacă

exprimat; imposibil sau foarte greu de exprimat; de

dezgust (prin aspectul exterior neîngrijit); cu

neexprimat;

~ă.

înfăţişare respingătoare; dezgustător; repugnant;

INEXPUGNÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. Care nu poate îi

neîngrijit; scârbos. 3) (despre obiecte) Care este de

luat cu asalt; de necucerit; de neînvins; invincibil. O

proastă calitate; rău; necalitativ.

fortăreaţă ~ ă.

A INFECTÁ infectéz tranz. 1) A face să se

INFAILÍBIL ~ă (~i, ~e) adj. 1) (despre persoane)

infecteze; a umplea; a contamina; a molipsi; a

Care nu poate greşi; nesupus greşelilor. 2) Care are

contagia. A infecta apa din râu. A infecta sângele.

rezultatele asigurate; sigur. Un remediu ~.

2) fig. (limba, vorbirea) A invada cu unităţi străine

INFÁM ~ă (~i, ~e) adj. 1) şi substantival (despre

(xenisme, barbarisme) sau incorecte.

persoane

posedă

A SE INFECTÁ mă infectéz intranz. 1) A contacta

pronunţate calităţi morale negative; în stare să

o infecţie; a deveni infect; a se umplea; a se

comită fapte nedemne; josnic; nemernic; ticălos;

contagia; a se molipsi; a se contamina. 2) fig. depr.

mârşav. 2) Care provoacă scârbă; respingător;

(despre persoane) A decădea din punct de vedere

dezgustător; repugnant; repulsiv. Faptă ~ă. Timp

moral; a se destrăbăla; a se desfrâna; a se corupe; a

~. Prostie ~ă.

se deprava; a se dezmăţa; a se strica.

INFAMÍ//E ~i f. 1) Caracter infam; ticăloşie;

INFÉCŢI//E ~i f. 1) Pătrundere a unor agenţi

josnicie; nemernicie. 2) Faptă infamă; ticăloşie;

patogeni într-un organism (animal sau vegetal). 2)

josnicie; mişelie; mârşăvie. ♦ Stâlpul ~ei, loc unde

med. Proces patologic care are loc într-un organism

în trecut erau ţinuţi legaţi infractorii şi criminalii,

infectat. 3) rar Miros rău, provenit de la materii

pentru a putea fi dezaprobaţi şi loviţi de mulţime. ♦

organice în putrefacţie; duhoare.

şi

indicibil;

inefabil.

manifestările

lor)

Stare

Care

253

INFECŢI//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) adj. (despre

INFÍM ~ă (~i, ~e) adj. Care este foarte mic; extrem

boli, procese) Care trece uşor de la un organism la

de

altul; provocat de o infecţie; contagios; molipsitor.

Contribuţie ~ă.

INFERI//ÓR ~oáră (~óri, ~oáre) adj.

1) (în

INFINÍ//T I ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) Care nu are nici o

opoziţie cu superior) Care se află în partea de jos;

limită; fără capăt; nelimitat; nesfârşit; nemărginit.

situat în partea de jos; de (din) jos. Etajul ~or. 2)

Spaţiu ~. 2) Care nu are sfârşit; fără sfârşit; etern.

(despre cursul unei ape curgătoare mari) Care este

Dragoste ~ă. Recunăştinţă ~ă. 3) Care este

mai aproape de mare; de aproape de mare. Cursul ~

considerabil sub aspectul mărimii, intensităţii,

al apei. 3) Care ocupă treapta cea mai joasă într-o

duratei, numărului etc.; nelimitat; imens. Putere

ierarhie. Titlul de conferenţiar este ~ celui de

~tă. Răbdare ~tă.

profesor. 4) Care este de valoare mai mică; mai

INFINÍT II ~uri n. Mărime abstractă care nu are

puţin important din punct de vedere calitativ.

nici început, nici sfârşit.

INFERIORIT//ÁTE ~ắţi f. 1) Caracter inferior. 2)

INFINITA/ÁTE ~ắţi f. Cantitate infinită; număr

Sfare inferioară. A pune pe cineva în ~ate. 3)

infinit.

Factor care face ceva sau pe cineva inferior;

INFÍRM ~ă (~i, ~e) adj. şi substantival (despre

dezavantaj.

persoane) Care a pierdut o parte a corpului sau nu

INFÉRN n. 1) rel. Loc de chinuri veşnice, unde se

se poate folosi de ea; cu beteşug; calic; schilod.

crede

sufletele

A INFIRMÁ infírm tranz. 1) (acte, decizii) A

păcătoşilor; iad; gheenă. 2) fig. Loc cu condiţii

declara nul printr-o dispoziţie oficială; a anula; a

insuportabile; iad.

aboli; a abroga; a infirma; a contramanda; a revoca.

INFERNÁL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de infern;

2) (teorii, teze, afirmaţii) A demonstra ca fiind

propriu infernului; de infern; diavolesc. Chinuri ~e.

nefondat.

Munci ~e. Pedeapsă ~ă. 2) fig. (despre zgomote)

INFIRMERÍ//E ~i f. Local destinat îngrijirii şi

Care

examinării

că

ar

trezeşte

nimeri

după

groază;

teribil;

moarte

înspăimântător;

mic;

minim;

minuscul.

bolnavilor

într-o

Particulă

cazarmă,

~ă.

într-un

îngrozitor. 3) fig. Care evocă infernul; ca din infern.

internat.

Legi ~e.

INFIRMIÉR

INFIDÉL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care nu este fidel (în

personalului sanitar inferior, care îngrijeşte bolnavii

dragoste, sentimente); necredincios. 2) Care nu redă

într-un spital sau într-o infirmerie.

sau nu exprimă fidel adevărul, realitatea; inexact.

INFIRMIT//ÁTE ~ ắţi f. 1) Stare de infirm. 2)

Traducere ~ă.

Defect fizic; beteşug.

INFIDELIT//ÁTE ~ắţi f. Atitudine sau purtare

A SE INFLAMÁ se inflameáză intranz. (despre

infidelă; lipsă de fidelitate.

ţesuturi, organe etc.) A ajunge în stare de

A INFILTRÁ infiltréz tranz. A face să se

inflamaţie; a se irita.

infiltreze.

INFLAMÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care se poate

A SE INFILTRÁ mă infiltréz intranz. 1) A

aprinde cu uşurinţă. Substanţă ~ă. Gaz ~. 2) fig.

pătrunde cu abilitate şi pe neobservate; a se insinua.

(despre persoane) Care manifestă o emotivitate

2) (despre lichide) A pătrunde treptat (într-un mediu

sporită; aprins; înfocat; entuziast.

poros).

INFLAMÁŢI//E ~i f. Proces patologic, cauzat de

~i

m.

Persoană

din

cadrul

254

pătrunderea unui agent patogen într-un organ sau

sistem.

ţesut şi caracterizat prin umflarea şi înroşirea

INFRACTÓR ~i m. jur. Persoană care comite o

acestuia.

infracţiune; delicvent.

INFLÁŢI//E ~i f. econ., fin. Dezvoltare şi scădere a

INFRACŢIÚN//E ~i f. jur. Violare a unei legi, care

puterii de cumpărare a banilor dintr-o ţară, datorită

merită a fi sancţionată prin pedeapsă penală; faptă

existenţei lor excedentare în circulaţie.

care prezintă pericol social.

INFLEXÍBIL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care nu este

INFRUCTU//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) adj. Care nu

flexibil; neflexibil; nemlădios. 2) fig. (despre

este fructuos; fără rezultate; neeficace; ineficace.

persoane) Care vădeşte hotărâre nestrămutată; de

Tratative ~oáse.

neînduplecat; ferm; intransigent;.

INFUZÍBIL ~ă (~i, ~e) adj. (despre unele

INFLUÉN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. Care poate

materiale) Care nu poate fi topit sau care se topeşte

influenţa (pe cineva sau ceva) prin autoritatea sa; cu

foarte greu.

prestigiu. Persoană ~tă. Factor ~t.

A INHALÁ inhaléz tranz. 1) (gaze, vapori sau

A INFLUENŢÁ influenţéz 1. tranz. (fiinţe,

lichide) A absorbi pe căile respiratorii (de obicei, în

lucruri) A supune unei influenţe; a acţiona printr-o

scopuri terapeutice). 2) (aer) A trage în plămâni în

influenţă; a înrâuri. 2. intranz. A avea influenţă.

procesul respiraţiei; a inspira.

A SE INFLUENŢÁ se influenţeáză intranz. A fi

INHALÁŢI//E ~i f. Proces constând în inhalarea

în influenţă (unul cu altul).

(unor aburi, gaze etc.) în scop terapeutic.

INFLUÉNŢ//Ă ~e f. 1) Acţiune pe care o exercită

A INHIBÁ inhibéz tranz. (procese fiziologice,

cineva sau ceva asupra unui lucru sau a unei fiinţe,

reacţii chimice) A împiedica să se manifeste; a

modificându-i

frâna.

forma,

conţinutul,

atitudinea,

caracterul, cursul etc. 2) Putere de a influenţa.

A SE INHIBÁ mă inhibéz intranz. (despre

A INFORMÁ informéz tranz. (persoane) A face

persoane) A-şi înfrâna pornirile; a se stăpâni; a se

să dispună de informaţie; a pune în cunoştinţă de

reţine; a se abţine.

cauză printr-o informaţie; a înştiinţa; a vesti; a

INGENI//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse adj.) 1) (despre

anunţa.

persoane) Care are imaginaţie bogată; ager la minte'

A SE INFORMÁ mă informéz intranz. A strânge

abil; iscusit; isteţ. 2) Care denotă multă pricepere;

informaţii; a se pune la curent pe bază de

inventiv. Răspuns ~. Soluţie ~oásă.

informaţii; a se documenta.

INGENIOZITÁTE f. Spirit ingenios; inventivitate;

INFORMÁTICĂ f. 1) Totalitate de cunoştinţe

dibăcie; abilitate.

asupra calculatorului şi a calculului. 2) Disciplină

A INGERÁ ingeréz tranz. rar (alimente) A face să

ştiinţifică, care se ocupă cu studiul proceselor

treacă din gură în stomac; a înghiţi; a ingurgita.

algoritmice care descriu şi transformă informaţia.

INGRÁ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) (despre persoane)

INFORMATÓR ~i m. Persoană care dă informaţii.

Care nu manifestă recunoştinţă (pentru ceva);

~ al poliţiei. ~ al agenţiilor secrete.

nerecunoscător. 2) fig. Care nu recuperează

INFORMÁŢI//E ~i f. 1) Date (despre ceva sau

eforturile depuse; necorespunzător muncii depuse;

cineva) care au menirea de a informa. 2) Semnal

dezavantajos. Efort ~.

material, capabil să declanşeze o reacţie a unui

INGRATITÚDINE f. Caracter ingrat; lipsă de 255

recunoştinţă; nerecunoştinţă.

~e intravenoasă. 2) Medicament astfel introdus în

INIMAGINÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. Care nu poate fi

organism. 3) Introducere sub presiune a unui fluid

imaginat; de neînchipuit. Frumuseţe ~ă.

într-un material sau într-un spaţiu închis. Motor cu

INIMITÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. Care nu poate fi

~e. 4) Pătrundere sub presiune a unui lichid într-o

imitat; de neimitat. Măiestrie ~ă.

substanţă.

ININTELIGÍBIL ~ă (~i, ~e) adj. Care nu poate fi

INJÚRI//E ~i f. 1) Vorbă care lezează demnitatea

înţeles; de neînţeles; incomprehensibil. Vorbe ~e.

sau reputaţia cuiva; insultă; ofensă. 2) Ofensă

ÍNIŞT//E ~i f. Teren cultivat cu in.

gravă, adusă cuiva în public; afront.

A INIŢIÁ iniţiéz tranz. 1) (persoane) A face să se

INJURI//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) adj. Care

iniţieze. 2) (acţiuni, activităţi, mişcări etc.) A

constituie o injurie; cu caracter de injurie;

realiza în partea iniţială; a începe; a porni; a intenta.

insultător; ofensator. Vorbe ~oase.

A iniţia un concurs.

INJÚ//ST ~stă (~şti, ~ste) adj. Care nu este just;

A SE INIŢIÁ mă iniţiéz intranz. A acumula

nedrept. Eşti ~ cu mine. Judecată ~ă.

noţiunile iniţiale, pentru a se putea descurca (într-un

INJUSTÍŢI//E ~i f. 1) Lipsă de dreptate;

domeniu de activitate). M-am iniţiat în biologie.

nedreptate. A comite o ~e în raport cu cineva. 2)

INIŢIÁL ~ă (~i, ~e) adj. (în opoziţie cu terminal)

Act

şi adverbial Care constituie primul element; aflat la

adevărului; neadevăr. E o ~e tot ceea ce aţi decis.

început; de la început; începător; incipient. Fază ~ă.

INOBSERVÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. Care nu poate fi

Ciclu ~.

observat; de neobservat. Plecare ~ă.

INIŢIÁ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. şi substantival

INOCÉN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. (despre persoane şi

(despre persoane) Care a beneficiat de (primele)

manifestările lor) 1) Care nu face nici un rău;

cunoştinţe într-un domeniu.

predispus să facă numai bine; curat la suflet;

INIŢIATÍV//Ă ~e f. 1) Predispoziţie de a

candid. A fi ~t ca un copil. 2) Care denotă

întreprinde primul ceva sau de a avea îndrăzneală să

curăţenie sufletească; cuminte; senin. Zâmbet ~.

facă ceva. Tânăr cu ~ă. 2) Chemare la o acţiune şi

Privire ~ă. 3) fig. Care nu este la curent cu toate;

organizarea realizării ei. A înainta o ~ă legislativă

naiv; credul; prostănac. 4) Care nu este vinovat de

în Parlament.

nimic; nevinovat. Copil ~t. 5) Care nu poate fi

INIŢIATÓR ~i m. Persoană care ia o iniţiativă; om

condamnat; nevinovat. Jocuri ~te. Un gest ~t.

care iniţiază ceva. ~ al unei mişcări ecologiste.

INOCÉNŢĂ f. 1) Caracter inocent; curăţenie

A INJECTÁ injectéz tranz. 1) (medicamente) A

morală; candoare; nevinovăţie. 2) Vorbă sau faptă

introduce (cu seringa) în organism; a inocula. 2)

de om inocent; naivitate; prostie.

(lichide sau suspensii) A face să pătrundă sub

A INOCULÁ inoculéz tranz. 1) (medicamente,

presiune în masa unui corp sau într-un spaţiu închis.

vaccinuri, seruri, substanţe etc.) A introduce (cu

A SE INJECTÁ se injecteáză intranz. unipers.

seringa) în organism; a injecta. 2) fig. (pasiuni, idei,

(despre ochi) A se înroşi uşor (din cauza unui aflux

concepţii, optimism etc.) A băga în cap; a sădi în

de sânge); a se congestiona.

minte.

INJÉCŢI//E ~i f. 1) med. Introducere (cu seringa)

INODÓR ~ă (~i, ~e) adj. Care nu emană nici un

sub presiune a unui medicament fluid în organism.

miros; lipsit de miros; fără miros. Un gaz ~.

sau

decizie

care

contravine

dreptăţii,

256

INOFENSÍV ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care nu produce

salubru; dăunător sănătăţii. Condiţii de trai ~e.

nimănui nici un rău; incapabil de a produce vreun

INSAŢIÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. (despre persoane)

rău; anodin; cuminte. Câine ~. 2) Care nu este

Care nu se poate sătura; nesăţios; lacom.

vătămător; nevătămător; anodin. Tratament ~.

INSCRÍPŢI//E ~i f. Text scurt, gravat sau scris pe

INOPINÁ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. Care se produce pe

un obiect pentru a păstra o amintire, a consemna o

neaşteptate; fără a fi anunţat din timp; neprevăzut;

dată sau a indica destinaţia.

neaşteptat. Vizită ~tă. Inspecţie ~tă.

mormânt.

INOPORTÚN ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care nu este

INSENSÍBIL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care nu are

oportun; produs la timpul sau locul nepotrivit;

sensibilitate fizică. A avea un deget ~. 2) (despre

intempestiv; deplasat. Control ~. 2) Care jenează,

persoane) Care nu se impresionează; lipsit de

stinghereşte; jenant; stingheritor; plictisitor. Vizită

sensibilitate

~ă.

impasibil; indiferent; rece. 3) Care nu poate fi

INORÓG ~i m. (mai ales în arta şi literatura

sesizat cu simţurile; imperceptibil; insesizabil.

medievală) Animal fabulos, imaginat sub forma

Miros ~. Efect ~.

unui cal cu un corn în frunte.

INSENSIBILITÁTE f. 1) Lipsă de sensibilitate

INOSPITALIÉR ~ă (~i, ~e) adj. şi fig. Care nu

fizică; nesimţire. 2) Lipsă de sensibilitate morală;

este ospitalier; neprimitor; neospitalier. Persoană

nepăsare faţă de suferinţe străine; indiferenţă.

~ă. Primire ~ă. Încăpere ~ă.

A

A INOVÁ inovéz 1. tranz. (domenii de activitate,

(persoane sau părţi ale corpului) A face să se

sisteme tehnice etc.) A supune unei inovaţii; a înnoi.

insensibilizeze.

2. intranz. A face inovaţii într-un anumit domeniu

A SE INSENSIBILIZÁ mă insensibilizéz intranz.

de activitate.

(despre persoane sau părţi ale corpului) A deveni

INOVATÓR ~i m. Persoană care inovează ceva;

insensibil; a fi inapt de a simţi durere.

om care introduce o inovaţie.

INSEPARÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care nu poate fi

INOVÁŢI//E ~i f. 1) Descoperire tehnică sau

separat (de ceva). 2) (despre persoane) Care se află

organizatorică, care constituie o noutate şi este

tot timpul alături (unul de altul); de nedespărţit.

introdusă într-o practică sau într-o activitate (pentru

Prieteni ~i.

a mări productivitatea muncii). 2) Achiziţie sau

A

realizare nouă (introdusă intr-un domeniu de

suplimentare) A introduce într-un text, într-un tabel

activitate); noutate; schimbare.

sau într-un şir de numere ca parte integrantă. A

INOXIDÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. (despre metale şi

insera o referinţă în text. 2) (materiale scrise) A

aliaje) Care nu se oxidează.

include în sumar. 3) teh. (materiale textile sau

INS ínşi n. Persoană considerată ca unitate

metalice) A introduce în masa unui alt material. 4)

particulară,

(obiecte, fiinţe) A aşeza într-o anumită ordine; a

distinctă

faţă

de

toate

celelalte

morală;

INSENSIBILIZÁ

INSERÁ

inseréz

~e pe o piatră de

nesimţitor;

nepăsător;

insensibilizéz

tranz.

1)

tranz.

(materiale

persoane; individ.

aranja; a orândui; a ordona; a dispune.

INSALUBRITÁTE f. 1) Caracter insalubru. 2)

INSÉRŢI//E ~i f. 1) Acţiunea ade a insera şi

Factor care înrâureşte dăunător asupra sănătăţii.

rezultatul ei; inserare. 2) Informaţie inserată într-o

INSALÚBR//U ~ă (~i, ~e) adj. Care nu este

publicaţie (text, revistă, ziar etc.). 3) teh. Strat de 257

material inclus în interiorul altui material sau între

INSOLÁŢI//E

~i

f.

feţele de contact a două materiale. 4) anat. Mod de

organismului, provocat de expunerea îndelungată la

fixare a capătului unui muşchi pe un os.

soare.

INSESIZÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. Care nu poate fi

INSOLÉN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. (despre persoane

sesizat; imperceptibil; insensibil. Schimbare ~ă.

şi manifestările lor) Care vădeşte neruşinare şi

INSÍGN//Ă ~e f. Obiect mic de diferite forme, cu

obrăznicie; de o familiaritate şocantă; necorect;

indicaţii grafice sau cu imagini simbolice, purtat ca

impertinent. Un răspuns ~t.

semn distinctiv de membrii unui grup, ai unei

INSOLÉNŢ//Ă

grupări, ai unei organizaţii etc.

impertinenţă. 2) Atitudine sau conduită insolentă;

A INSINUÁ insinuéz tranz. 1) (aluzii, idei

impertinenţă.

calomnioase etc.) A strecura cu dibăcie; a exprima

INSOLÚBIL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care nu este

pe ocolite. 2) (persoane) A face să se insinueze.

solubil; care nu se dizolvă (intr-un anumit lichid);

A SE INSINUÁ mă insinuéz intranz. A pătrunde

nerezolvabil. Substanţă ~ă. 2) fig. Care nu poate fi

cu abilitate şi pe nesimţite; â se infiltra.

soluţionat, rezolvat: de nedezlegat. Situaţie ~ă

INSINUÁN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) Care conţine o

INSOLVÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. Care nu este în stare

insinuare; cu caracter de insinuare. Vorbe ~te la

să-şi achite datoriile. Client ~. Întreprindere ~ă.

adresa cuiva. 2) (despre persoane) Care se

INSOMNÍ//E

insinuează undeva. 3) Care este propriu unei

organismului, caracterizată prin absenţa totală sau

persoane ce se insinuează.

prin reducerea duratei şi a profunzimii somnului;

INSINU//ÁRE ~ắri f. 1) Aluzie calomnioasă,

absenţă anormală a somnului.

făcută la adresa cuiva cu scopul de a-l defăima. 2)

INSONDÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care nu poate fi

Acţiunea de a se insinua; pătrundere pe nesimţite

sondat (din cauza adâncimii mari). Teren ~. Mare

undeva a unei persoane.

~ă. 2) fig. Care nu poate fi cercetat sau explicat;

INSIPÍ//D ~dă (~zi, ~de) adj. 1) Care nu are nici

insesizabil.

un gust; fără gust; fad; searbăd. Mâncare ~ă . 2)

A INSPIRÁ inspír tranz. 1) (aer) A trage în

fig. Care este lipsit de interes; fără spirit; plicticos;

plămâni în procesul respiraţiei; a inhala. 2)

anost; fad; searbăd; fastidios. Glume ~e.

(gânduri, sentimente, decizii etc.) A face să apară în

A INSISTÁ insíst intranz. 1) A manifesta fermitate

minte; a insufla. I-am inspirat o soluţie.

în acţiuni sau sentimente; a stărui; a persevera. 2) A

A SE INSPIRÁ mă inspír intranz. A împrumuta

se opri în mod special asupra unei teme.

gânduri, idei, mijloace de expresie, elemente,

INSISTÉN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) (despre

motive etc., folosindu-le în procesul pe elaborare a

persoane) Care insistă; neclintit în hotărâri, acţiuni,

unei opere; a lua în calitate de izvor de inspiraţie.

atitudini; stăruitor; perseverent; tenace. 2) (despre

INSPIRÁ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. l) (despre persoane)

manifestări ale oamenilor) Care vădeşte statornicie

Care este cuprins de inspiraţie; stăpânit de un

şi fermitate; stăruitor.

puternic avânt creator. 2) Care vădeşte inspiraţie;

INSISTÉNŢ//Ă ~e f. Caracter insistent; neclintire

pătruns de un puternic spirit creator. Versuri ~te.

în susţinerea unei păreri sau în realizarea unei

Discurs ~t.

acţiuni; stăruinţă; perseverenţă; tenacitate.

INSPIRÁŢI//E ~i f. 1) (în opoziţie cu expiraţie)

~e

~i

f.

f.

Stare

1)

Stare

de

tulburare

Caracter

de

a

insolent;

tulburare

a

258

Fază a respiraţiei, constând în introducerea aerului

A SE INSTAURÁ mă instauréz intranz. (despre

în plămâni; inhalare a aerului în plămâni. 2) Stare

stări) A se stabili domnind; a se întrona; a se

psihică care contribuie în cel mai înalt grad la

înscăuna. S-a instaurat pacea în ţară.

crearea unor bunuri spirituale; forţa lăuntrică

A INSTIGÁ instíg tranz. (persoane) A determina

creatoare; avânt. 3) fig. Idee apărută spontan în

la acţiuni duşmănoase; a împinge; a aţâţa; a incita; a

conştiinţă. Artiştii au nevoie de ~e.

monta; a incendia. A instiga la nesupunere civică.

INSTABÍL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care nu este stabil;

INSTIGATÓR ~i m. Persoană care instigă; om

schimbător; nestabil. Climă ~ă. Circumstanţe ~e.

care îndeamnă la ceva; incitator; aţâţător.

2) (despre persoane) Care îşi schimbă des starea

A INSTILÁ instiléz tranz. (medicamente, lichide)

afectivă şi comportamentul; nestabil; nestatornic;

A introduce picătură cu picătură; a administra

schimbător.

printr-o instalaţie; a pica; a picura.

INSTABILITÁTE f. 1) Lipsă de stabilitate;

A

caracter

Instabilitate

asociaţii, societăţi, grupări, teorii etc.) A organiza

vertebrală. 2) Atitudine instabilă; nestatornicie. A

în mod oficial; a fonda prin lege; a înfiinţa; a

demonstra instabilitate în opinii.

întemeia; a fonda.

A INSTALÁ instaléz tranz. 1) (maşini, aparate

INSTITÚŢI//E ~i f. Organ sau unitate (de stat) care

tehnice etc.) A aşeza la locul destinat, fixând toate

îndeplineşte

piesele pentru a funcţiona; a monta. 2) (persoane) A

economice, politice, cultural-educative etc.) sau

pune cu solemnitate (într-o funcţie). 3) (persoane)

îmbrăţişează un anumit domeniu de activitate.

A face sa se instaleze.

INSTRUCTÍV ~ă (~i, ~e) adj. Care instruieşte; în

A SE INSTALÁ mă instaléz intranz. 1) A se aşeza

stare să ofere anumite învăţăminte. Exemplu ~.

într-un loc determinat sau într-un mod specific. 2) A

Proces ~.

se aşeza cu traiul; a se statornici; a se stabili; a se

INSTRÚCŢI//E ~i f. 1) Ansamblu de cunoştinţe şi

fixa.

deprinderi care se predau şi se însuşesc într-o

INSTANTANÉ//U I ~e (~i, ~e) adj. Care se

instituţie de învăţământ; învăţătură; instruire. 2)

produce cu o repeziciune foarte mare, de scurtă

Activitate de pregătire teoretică şi practică a

durată; momentan; fulgerător.

militarilor. 3) jur. Activitate de cercetare prealabilă

INSTANTANÉ//U II ~e n. Fotografie obţinută cu

şi de adunare a probelor în vederea unui proces

expunere de foarte scurtă durată.

penal. ♦ Judecător de ~, magistrat însărcinat cu

INSTÁNŢ//Ă ~e f. 1) Organ de putere de decizie în

cercetarea cauzelor penale.

ierarhia unor organe de stat. 2) Organ de stat

INSTRUCŢIÚN//E ~i mai ales la pl. Lămurire

însărcinat cu aplicarea justiţiei. ~ judecătorească. ♦

(orală sau scrisă) dată cuiva pentru a şti cum să

Primă ~, prima treaptă în ierarhia jurisdicţiei. ♦ În

procedeze în vederea realizării unei acţiuni sau a

ultimă ~, în cele din urmă; până la urmă.

unei misiuni speciale.

A INSTAURÁ instauréz tranz. 1) A face să se

A INSTRUÍ instruiésc tranz. 1) (persoane) A pune

instaureze. 2) A transpune în viaţă (pentru prima

în posesiunea unor cunoştinţe şi deprinderi noi; a

dată); a face să ia fiinţă; a stabili, a statornici; a

face să capete cunoştinţe şi deprinderi într-un

înfiinţa. ~ alte reguli interne.

domeniu oarecare; a pregăti; a prepara; a învăţa; a

instabil;

nestabilitate.

INSTITUÍ

instítui

anumite

tranz.

funcţii

(întreprinderi,

(administrative,

259

cultiva. 2) (militari) A pregăti după un program

intolerabil. Climă ~ă. Condiţii ~e.

special în vederea însuşirii teoriei şi practicii

persoane) Care este foarte dezagreabil şi răutăcios;

militare. 3) jur. (cazuri, persoane) A supune unei

nesuferit.

anchete; a cerceta în prealabil; a ancheta.

INSURÉCŢI//E ~i f. Formă de luptă armată

A SE INSTRUÍ mă instruiésc intranz. A-şi

organizată,

îmbogăţi cunoştinţele şi/sau experienţa; a se cultiva.

progresiste, având ca scop răsturnarea unui regim

INSTRUÍT ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) Care denotă o

politic reacţionar sau izgonirea unei armate

instruire solidă; cu cunoştinţe profunde; învăţat. 2)

ocupante.

(despre ostaşi) Care a însuşit cunoştinţele de teorie

INSURGÉN//T ~ţi m. Persoană care participă la o

şi practică militară.

insurecţie; răsculat.

A INSTRUMENTÁ instrumentéz 1. tranz. 1)

INTÁC//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) Care nu a suferit

(piese

de

nici o daună; neştirbit; întreg. 2) (despre fiinţe) Care

instrumente. 2) (unelte, piese) A scoate cu ajutorul

nu a căpătat nici o leziune, infirmitate; teafăr;

unor dispozitive speciale (dintr-o mină sau dintr-o

nevătămat; întreg.

sondă). 2. intranz. A elabora contracte, procese-

INTANGÍBIL ~ă (~i, ~e) adj. Care trebuie

verbale şi alte acte publice.

menţinut intact; de neatins; inviolabil; sacru.

INSUCCÉS ~e n. Lipsă de succes; nereuşită; eşec.

Principii ~e.

INSUFICIÉN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. şi adverbial

A INTEGRÁ integréz tranz. 1) A face să se

Care

integreze; a incorpora. 2) mat. (funcţii) A supune

muzicale)

nu

este

A

aranja

pe

suficient;

grupuri

neîndestulător;

la

care

participă

2) (despre

forţele

sociale

nesatisfăcător. A fi ~ de pregătit în domeniu.

unui calcul integral.

A INSUFLÁ insúflu tranz. 1) (raze, vapori,

A SE INTEGRÁ mă integréz intranz. A intra într-

substanţe pulverulente) A face să pătrundă printr-un

un ansamblu ca parte integrantă; a se uni cu alte

suflu (într-un spaţiu închis). 2) fig. (gânduri,

elemente, formând un corp integral; a se incorpora.

sentimente, idei etc.) A face sa apară în minte; a

INTEGRÁL ~ă (~i, ~e) adj. şi adverbial Care nu a

inspira.

suferit nici o diminuare, nici o divizare; cu

INSULÁR I ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de insule;

integritatea

propriu pentru insule. Domeniu ~. Teritorii ~e ale

integritatea sa; întreg; complet; neîmpărţit. Text ~.

unui stat. 2) Care se află pe o insulă; situat pe o

♦ Făină ~ă, făină brută. ♦ Pâine ~ă, pâine din făină

insulă; de pe o insulă. Bază militară ~ă.

integrală.

INSULÁR II ~i m. Persoană care trăieşte pe o

INTEGRÁN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. : ♦ Parte ~tă,

insulă; locuitor al unei insule.

parte care intră în mod obligator în componenţa

A INSULTÁ insúlt tranz. (persoane) A trata cu

unui tot.

insulte;

INTEGRITÁTE f. 1) Caracter integru; sentiment

a

înjosi

prin

vorbe

sau

purtare

neatinsă;

în

totalitate;

în

toată

necorespunzătoare; a jigni; a ofensa.

al demnităţii, dreptăţii şi conştiinciozităţii, care

INSÚLT//Ă ~e f. Vorbă sau faptă care lezează

serveşte

demnitatea cuiva; jignire; ofensă.

onestitate; cinste; probitate. 2) Stare a unui lucru

INSUPORTÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care nu poate

întreg, intact.

fi suportat; greu de suportat; de nesuferit;

INTÉGR//U ~ă (~i, ~e) adj. (despre persoane)

drept

călăuză

în

conduita

omului;

260

Care este corect şi de bună credinţă; onest; cinstit;

putere sau forţă. Vântul scade din ~ate. Plouă cu

incoruptibil.

~tate. 2) Caracter intens. Mişcarea are ~ate.

INTELÉCT ~e n. Facultate a omului de a cugeta şi

INTENSÍV ~ă (~i, ~e) adj. şi adverbial Care se

de a înţelege sensul şi legătura fenomenelor;

face printr-un efort intens, susţinut; cu intensitate

judecată; gândire; minte; cuget; raţiune.

mare. Ritm ~. Mişcă-te mai ~.

INTELECTUÁL I ~ă (~i, ~e) adj. Care ţine de

A INTENTÁ intentéz tranz. (acţiuni juridice) A

intelect;

realiza în partea iniţială; a începe; a porni; a iniţia.

propriu

intelectului.

Activitate

~ă.

Proprietate ~ă.

INTÉNŢI//E ~i f. 1) Pornire interioară conştientă,

INTELECTUÁL II ~i m. Persoană care se ocupă

însoţită de un efort volitiv (de a înfăptui ceva);

cu munca intelectuală; om cu pregătire specială,

dorinţă; gând. 2) Plan premeditat (de a realiza

care lucrează în domeniul ştiinţei, artei etc.

ceva).

INTELECTUALITÁTE

f.

Totalitate

a

A INTENŢIONÁ intenţionéz tranz. A avea în

intelectualilor, considerată ca o pătură socială.

intenţie; a proiecta în gând.

INTELIGÉN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) Care vădeşte

INTENŢIONÁ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. şi adverbial

inteligenţă; plin de inteligenţă. Vorbă ~tă. 2) Care

Care se face cu o anumită intenţie; cu premeditare;

are capacităţi intelectuale deosebite. Copil ~t.

premeditat. Gest ~t. Am venit ~.

INTELIGÉNŢĂ f. Facultatea de a înţelege uşor şi

INTERACŢIÚN//E ~i f. Acţiune reciprocă (dintre

profund fenomenele, lucrurile; agerime a minţii;

obiecte sau fenomene); influenţă reciprocă.

deşteptăciune; înţelegere.

INTERASTRÁL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care se află

INTELIGÍBIL ~ă (~i, ~e) adj. Care poate fi

între aştri; dintre aştri. 2) Care cuprinde doi sau mai

înţeles;

mulţi aştri. Spaţiu ~.

uşor

de

înţeles;

clar;

limpede;

comprehensibil. Scris ~.

A INTERCALÁ intercaléz tranz. A face să se

INTEMPERÍ//E ~i f. mai ales la pl. Schimbare

intercaleze.

nefavorabilă a stării atmosferice; vreme rea.

A SE INTERCALÁ se intercaleáză intranz. A se

INTEMPESTÍV ~ă (~i, ~e) adj. Care se produce la

introduce într-o serie sau într-un ansamblu.

timpul nepotrivit; inoportun; deplasat. Plecare ~ă.

INTERCELULÁR ~ă (~i, ~e) adj. Care se află

INTENDÉN//T ~ţi m. Administrator al unei

între celulele unui ţesut.

instituţii sau al unui local.

A INTERCEPTÁ interceptéz tranz. 1) (obiecte) A

INTÉN//S ~să (~şi, ~se) adj. şi adverbial Care se

cuprinde în timpul mişcării sale, prin surprindere. 2)

produce cu forţă; foarte tare; viu; puternic. Un

(obiecte în zbor) A descoperi cu ajutorul unei

proces ~. Plouă ~.

instalaţii speciale. 3) (convorbiri telefonice) A

A INTENSIFICÁ intensífic tranz. A face să se

asculta fără permisiune.

intensifice; a înteţi; a întări; a potenţa.

INTERCONTINENTÁL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care

A SE INTENSIFICÁ se intensífică intranz. A

se raportează la două sau mai multe continente.

deveni (mai) intens; a creşte în intensitate; a se

Rachetă balistică ~ă. 2) Care se află între (două

întări; a se înteţi; a se potenţa. Durerea s-a

sau mai multe) continente; dintre continente. Ape

intensificat. Vântul s-a intensificat.

~e.

INTENSIT//ÁTE ~ắţi f. 1) Grad de activitate,

INTERDEPARTAMENTÁL ~ă (~i, ~e) adj. 1) 261

Care se realizează cu participarea mai multor

INTERIMÁR ~ă (~i, ~e) adj. şi substantival

departamente. Proiect ~. 2) Care coordonează

(despre persoane) Care exercită o funcţie un timp

activitatea mai multor departamente. Comisie ~ă.

limitat, până la întoarcerea sau la alegerea

3) Care ţine de diferite departamente; dintre

titularului; provizoriu; temporar. Preşedinte ~ al

departamente. Relaţii ~e. Drum ~.

ţării.

INTERDEPENDÉN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. Care

INTERIMÁT ~e n. 1) Funcţie interimară. A

depinde unul de altul; în stare de dependentă

exercita ~ul. 2) Perioadă de timp, cât este

reciprocă. Factori ~ţi. Discipline ~te.

exercitată o asemenea funcţie. A fi în ~.

INTERDEPENDÉNŢĂ f. Dependenţă reciprocă

INTERI//ÓR I ~oáre n. 1) Parte de dinăuntru a

(dintre diferite fenomene sau obiecte).

unui obiect; spaţiu limitat. 2) fig. Natură morală a

INTERDÍCŢI//E ~i f. Măsură (prevăzută de lege)

unei persoane; univers spiritual. 3) Post telefonic

prin care se interzice (de a săvârşi ceva); prohibiţie.

special în cadrul unei staţii centrale, care face

A pune (ceva) sub ~e. A avea ~a de a părăsi

legătura între diferite telefoane interne.

domiciliul. A fi sub ~a de a părăsi ţara.

INTERI//ÓR II ~oáră (~óri, ~oáre) adj. 1) Care

A INTERESÁ intereséz tranz. 1) (persoane) A

se află în partea de dinăuntru a ceva; de dinăuntru;

face să aibă interes; a preocupa în mod special,

intern; lăuntric. Spaţiu ~. 2) fig. Care ţine de psihic

trezind interes. 2) (persoane, colectivităţi etc.) A

sau de spirit. Lume ~oară a omului.

avea in vedere în mod obişnuit; a ţine în centrul de

INTERLOCUTÓR ~i m. Persoană cu care discută

interese; a privi; a viza; a ţinti, a ochi. Această

cineva; persoană cu care se întreţine cineva. ~ul

problemă îi interesează pe toţi. 3) (persoane) A

meu. El este un bun ~.

asocia la un profit; a face asociat la un câştig sau la

INTERLÓP ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care are o aparenţă

o acţiune.

suspectă. 2) Care are o reputaţie rea. 3) Care

A SE INTERESÁ mă intereséz intranz. A se

desfăşoară o activitate nelegală, suspectă. Lumea

preocupa cu interes deosebit; a avea grijă; a întreba;

~ă.

a se îngriji.

A INTERMEDIÁ intermediéz tranz. A susţine în

INTERF//ÁŢĂ ~éţe f. 1) fiz., chim. Suprafață de

calitate de intermediar; a mijloci. ~ negocierile. ~ o

separare a porțiunilor care reprezintă faze diferite

afacere.

dintr-un sistem fizico-chimic.2) tehn. inform.

INTERMEDIÁR I ~i m. 1) Persoană care face

Frontieră convenţională între două sisteme sau

legătura dintre două părţi interesate în vederea

unităţi, care permite schimbiul de informaţii după

încheierii unei tranzacţii; mijlocitor; mediator. 2)

anumite reguli. ~aţă grafică. ~aţă de încărcare.

Persoană

~aţa cu utilizatorul e deconectată. 3) Dispozitiv

mijlocitor; mediator.

care converteşte semnalele electronice astfel, încât

INTERMEDIÁR II ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care se află

două aparate sau sisteme să poată comunica între

la mijloc; de la mijloc. Stadiu ~. 2) Care realizează

ele. ~aţă electronică.

legătura dintre două elemente. Agent ~. Spaţiu ~.

A INTERFERÁ interfereáză intranz. unipers.

INTERMÉDI//U ~i n. 1): ♦ Prin ~ul cuiva (sau a

(despre mişcări vibratorii, unde etc.) A produce

ceva), prin mijlocirea cuiva (sau a ceva); cu ajutorul

interferenţă.

cuiva (sau a ceva). 2) Divertisment prezentat între

care

mijloceşte

afaceri

comerciale;

262

actele unei piese de teatru sau între părţile unui

Conexiune internet. ♦ A intra (sau a naviga) pe

spectacol.

internet, a căuta informaţii cu ajutorul internetului.

INTERMINÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care nu are

A INTEROGÁ interoghéz tranz. 1) (persoane) A

sfârşit (în timp sau în spaţiu); nesfârşit. Călătorie

determina să răspundă asupra unei probleme; a

~ă. Vacanţă ~ă. 2) Care are proporţii foarte mari;

întreba; a chestiona. 2) (martori, inculpaţi) A

de dimensiuni (sau de intensitate) foarte mari.

supune la un interogatoriu; a chestiona. 3) (elevi

Construcţie ~ă.

sau studenţi) A supune unui examen oral; a întreba;

INTERMITÉN//T ~tă

(~ţi,

~te)

adj.

Care

a asculta; a examina; a chestiona.

încetează şi reîncepe la anumite intervale; cu

INTEROGATÍV ~ă (~i, ~e) adj. Care conţine o

întreruperi. Lumină ~tă.

întrebare; întrebător. Privire ~ă. Propoziţie ~ă.

INTERMITENŢ//Ă ~e f. 1) Caracter intermitent.

INTEROGATÓRI//U

2) Oprire de scurtă durată în desfăşurarea unei

întrebărilor puse unui inculpat sau împricinuit de

acţiuni, a unui proces; lipsă de continuitate;

către judecătorul de instrucţie şi a răspunsurilor la

întrerupere; pauză. Ploaie cu ~ţe.

ele. 2) Document în care se înregistrează mersul

INTÉRN I ~ă (~i, ~e) adj. Care se află în partea de

unei anchete.

dinăuntru a ceva; de dinăuntru; lăuntric. ♦ Organe

A INTERPELÁ interpeléz tranz. 1) (persoane) A

~e, organe din cavitatea toracică şi din cea

întrerupe printr-o adresare bruscă, pentru a cere

abdominală. ♦ Boli ~e, boli ale acestor organe.

explicaţii sau pentru a insulta; a apostrofa. 2)

INTÉRN II ~i m. ed. Elev sau ucenic care locuieşte

(membri ai guvernului) A impune să dea explicaţii

şi ia masa în instituţia şcolară pe care o

asupra unui fapt.

frecventează.

INTERPEL//ÁRE ~ắri f. Întrebare adresată în

A

INTERNÁ

internéz

tranz.

1)

~i

n.

1)

Totalitate

a

(bolnavi,

şedinţă publică de către un deputat în parlament

accidentaţi, răniţi) A instala (în spital) pentru

unui membru al guvernului pentru a-i cere explicaţii

tratament medical; a spitaliza. 2) (persoane) A

asupra unui fapt.

închide (într-un ospiciu sau într-un loc de

INTERPENETRÁŢI//E ~i f. Pătrundere reciprocă

detenţiune), pentru a ţine sub supraveghere sau

(a două sau a mai multe substanţe, corpuri, materii

pentru reeducaţie; a izola de societate.

etc.); întrepătrundere.

INTERNAÚ//T ~ţi m. tehn. inform. Persoană

INTERPLANETÁR ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care se

conectată la internet, care utilizează frecvent

află între planete; dintre planete. Spaţiu ~. 2) Care

internetul.

cuprinde două sau mai multe planete. Zbor ~.

INTERNAÚT//Ă ~e f. tehn. inform., (feminin de la

A INTERPOLÁ interpoléz tranz. 1) (cuvinte,

INTERNAUT), v. INTERNAUT

fraze, fragmente) A introduce într-un text (pentru a-

INTERNÉT n. şi adjectival tehn. inform. Reţea

l explica sau pentru a-l completa). 2) mat. (termeni

informatică mondială între calculatoare conectate la

şi valori intermediare) A introduce într-o serie de

diferite reţele locale, cu ajutorul căreia persoane din

valori şi de termeni cunoscuţi, pentru a calcula

diferite părţi ale lumii pot face schimb de

expresia analitică aproximativă a funcţiei pentru

informaţii, pot trimite şi primi mesaje, pot

valorile unei variabile.

comunica în timp real etc. Adresă internet.

INTERPRÉ//T ~ţi m. 1) Persoană care realizează 263

traducerea orală dintr-o limbă în alta, mijlocind

evenimente, fenomene) A se produce între timp şi pe

comunicarea între oameni care vorbesc limbi

neaşteptate; a surveni.

diferite; traducător. 2) Persoană care interpretează

A INTERVERTÍ intervertésc tranz. (elementele

(cu vocea sau la un instrument) un rol de spectacol

unui tot, ale unei serii etc.) A schimba, inversând

sau o piesă muzicală; artist.

ordinea iniţială, punând un element în locul altuia.

A INTERPRETÁ interpretéz tranz. 1) (fapte,

INTERVÍ//U ~uri n.1) jurnalism Convorbire între

fenomene, evenimente) A expune, atribuind o

un jurnalist şi o personalitate politică, culturală etc.,

semnificaţie personală; a comenta. 2) (texte, visuri,

în timpul căreia jurnalistul pune întrebări, pentru a

acte etc.) A explica, clarificând locurile obscure; a

obţine păreri, informaţii, opinii în legătură cu unele

prevedea cu comentariile necesare; a comenta. 3)

probleme (de actualitate), în vederea difuzării lor în

(opere muzicale) A cânta în mod personal; a

mass-media. A lua (cuiva) un ~. A da un ~ fulger.

executa. 4) (roluri dintr-un spectacol sau dintr-un

2) Text al unei asemenea convorbiri, publicat sau

film) A juca într-o manieră proprie.

difuzat prin mass-media. 3) sociol. Convorbire a

INTERPRETATÍV ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de

unui

interpretare;

persoanele

propriu

interpretării.

2)

Care

sociolog-anchetator supuse

cu

cercetării

persoana

sau

sociologice.

4)

interpretează.

management Convorbire între un angajator (sau un

A INTERPÚNE interpún tranz. A pune între două

reprezentant al acestuia) şi un candidat în vederea

lucruri sau fiinţe (pentru a modifica mediul).

obţinerii unui loc de muncă. A merge (sau a se

A SE INTERPÚNE mă interpún intranz. (despre

prezenta) la un ~ de angajare.

persoane) 1) A se pune între două persoane pentru a

A INTERZÍCE interzíc tranz. 1) (desfăşurarea

le face să ajungă la o înţelegere. 2) A se amesteca în

sau producerea unor acţiuni) A încurca în mod voit;

relaţiile dintre două persoane.

a opri. I-am interzis să fumeze. A interzice o

A INTERSECTÁ intersectéz tranz. A tăia de-a

manifestaţie publică. 2) (producerea, vânzarea,

curmezişul; a întretăia.

importul sau exportul de mărfuri) A pune sub

A SE INTERSECTÁ se intersecteáză intranz.

interdicţie în mod oficial; a prohibi. 3) (publicaţii)

(despre drumuri, linii etc.) A veni din direcţii

A face să-şi înceteze apariţia.

diferite, întâlnindu-se într-un punct; a se încrucişa; a

INTESTÍN I ~e n. anat. Parte a aparatului digestiv

se întretăia.

în formă de tub, care urmează în continuarea

INTERURBÁN ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de

stomacului; maţ.

două sau mai multe oraşe; dintre două sau mai

INTESTÍN II ~ă (~i, ~e) adj. fig. Care se produce

multe oraşe. Relaţii de colaborare ~e. 2) Care

în interior; din interior; intern; lăuntric. Luptă ~ă.

cuprinde două sau mai multe oraşe. Transport ~.

ÍNTIM ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de însăşi esenţa

A INTERVENÍ intervín intranz. 1) (despre

unui lucru, fenomen; conţinut în adâncul unui lucru,

evenimente) A avea loc în momentul oportun şi/sau

al unui fenomen; esenţial; profund. Natură ~ă a

pe neaşteptate. 2) (despre persoane) A lua cuvântul

unui lucru. 2) (despre persoane) şi substantival

(într-o discuţie); a-şi expune opiniile (în cadrul unei

Care este strâns legat prin ceea ce există mai

dezbateri). 3) (despre persoane) A face o mediaţie

frumos, mai profund; ataşat prin sentimente

sau un demers (în favoarea cuiva). 4) (despre

puternice. Prieten ~. 3) Care ţine de viaţa personală 264

şi este tăinuit de alţii. Relaţii ~e. Preocupări ~e. 4)

unui obiect.

Care este foarte apropiat (unul cu altul). 5) Care se

INTRATÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care nu poate fi

produce într-un cerc restrâns. O sărbătoare ~ă.

tratat; de netratat; incurabil. Maladie ~ă. 2) fig.

A INTIMIDÁ intimidéz tranz. (persoane) A face

(despre persoane) Care nu poate fi convins să

să se intimideze.

cedeze; consecvent în acţiuni şi în convingeri;

A SE INTIMIDÁ mă intimidéz intranz. (despre

intransigent; incoruptibil.

persoane) A deveni timid; a se sfii.

A INTRIGÁ intríg 1. tranz. (persoane) A pune pe

INTIMIT//ÁTE ~ắţi f. 1) Caracter intim. 2)

gânduri, excitând curiozitatea, suspiciunea sau

Atmosferă intimă. A se întâlni în ~ate. 3) Prietenie

îngrijorarea. 2. intranz. (despre persoane) A face

intimă; legătură strânsă. 4) la pl. Chestiuni intime;

intrigi; a recurge la intrigi.

probleme pur personale.

INTRIGÁN//T ~tă (~ţi, ~te) adj.

INTOLERÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. Care nu poate fi

persoane) Care face intrigă pentru a-şi atinge

tolerat; de netolerat. Atmosferă ~ă. Chinuri ~e. Un

scopurile.

om ~.

INTRÍG//Ă ~i f. 1) Acţiune reprobabilă, pusă la

A INTONÁ intonéz tranz. 1) (piese muzicale) A

cale în taină pentru a stârni vrajbă sau a zădărnici

cânta, indicând tonul melodiei. 2) A cânta încet şi

ceva; uneltire. 2) literat. Ansamblu de evenimente

fără cuvinte, ca pentru sine; a cânta; a fredona. 3)

şi conflicte principale, care constituie subiectul unei

(compoziţii muzicale) A interpreta în mod solemn.

lucrări artistice; acţiune; colizie.

A ~a imnul ţării. 4) (cuvinte, fraze etc.) A rosti cu

INTRINSÉC ~ă (~i, ~e) adj. Care se conţine în

un ton specific.

însăşi natura sau esenţa unui lucru sau fenomen;

A INTOXICÁ intoxíc tranz. 1) A face să se

decurgând din natura lucrurilor sau fenomenelor;

intoxice; a otrăvi. 2) fig. (persoane) A supăra foarte

imanent.

mult; a scoate din răbdări; a mânia; a înfuria; a

INTRÚ//S ~şi m. Persoană care se introduce

exaspera; a agasa.

undeva fără a fi invitată sau dorită; oaspete nepoftit.

A SE INTOXICÁ mă intoxíc intranz. A-şi supune

A INTUÍ intuiésc tranz. (esenţa lucrurilor sau

(involuntar) organismul acţiunii unei substanţe

fenomenelor) A înţelege prin intuiţie.

toxice; a se otrăvi.

INTUITÍV ~ă (~i, ~e) adj. Care este bazat pe

INTRADUCTÍBIL ~ă (~i, ~e) adj. Care nu poate

intuiţie; făcut prin intuiţie. Deducţie ~ă.

fi tradus, de netradus; netraductibil. Expresie

INTUÍŢI//E ~i f. 1) Formă de cunoaştere a

idiomatică ~ă. Versuri ~e.

adevărului pe baza experienţei şi a cunoştinţelor

INTRANSIGÉN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. (despre

achiziţionate anterior, fără raţionamente logice

persoane şi manifestările lor) Care nu admite nici o

preliminare. 2) Sentiment instinctiv de intuire a

concesie sau nici un compromis; consecvent în

celor ce urmează să se întâmple; presentiment;

acţiuni şi în convingeri; intratabil. Un ton ~.

presimţire. A avea o ~e.

INTRANSIGÉNŢĂ f. 1) Caracter intransigent. 2)

INUMÁN ~ă (~i, ~e) adj. Care nu este uman; fără

Atitudine intransigentă.

milă; nemilos. Tratament ~.

INTRANZITÍV ~ă (~i, ~e) adj. (despre verbe)

A INUNDÁ inundéz tranz. 1) (terenuri, sonde,

Care exprimă o acţiune ce nu trece direct asupra

mine, locuinţe etc.) A acoperi cu apă; a potopi; a

(despre

265

îneca. 2) fig. (încăperi, pieţe, suprafeţe) A aglomera

Atitudine ~ă.

peste măsură; a supraaglomera; a invada. 3) fig.

INVÁZI//E ~i f. 1) Pătrundere masivă (a unor forţe

(despre sudoare, lacrimi, umbră, lumină etc.) A

armate străine) pe teritoriul unui stat cu scopul de a-

acoperi din abundenţă.

l cuceri sau de a-l subjuga; incursiune. 2) Apariţie

INUNDÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. (despre terenuri)

rapidă şi masivă a unor paraziţi sau a unor dăunători

Care poate fi inundat; supus inundaţiilor.

într-o regiune.

INUNDÁŢI//E ~i f. 1) Acoperire a unei întinderi de

INVECTÍV//Ă ~e f. Cuvânt sau expresie violentă,

pământ cu apă provenită din ploi abundente, din

jignitoare (la adresa cuiva). A ploua cu ~e la

revărsarea apelor etc. 2) Ape care inundă un teren.

adresa cuiva.

INUTÍL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care nu este util;

A INVENTÁ inventéz tranz. 1) A produce în urma

nefolositor; netrebuincios. Detalii ~e. 2) Care nu

unui efort (intelectual sau fizic) susţinut; a născoci;

are nici un rost; de prisos; zadarnic; van. Efort ~.

a scorni; a plăsmui; a realiza; a crea. A inventa o

Cheltuieli ~e.

nouă tehnologie. 2) A crea în imaginaţie; a izvodi,

INUTILIT//ÁTE ~ắţi f. 1) Caracter inutil. 2) Lipsă

a născoci; a ticlui. A inventa un motiv.

de utilitate; zădărnicie; netrebuinţă.

INVENTÁR ~e n. Document în care sunt trecute şi

INUTILIZÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. Care nu este

evaluate sub aspect cantitativ şi valoric toate

utilizabil; imposibil de a fi utilizat; de neutilizat.

mijloacele de care dispune la un anumit moment o

Spaţiu ~.

persoană fizică sau juridică.

INUZITÁ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. Care nu este uzitat;

A INVENTARIÁ inventariéz tranz. (bunuri

nefolosit. Instrumente~e. Cuvinte vechi ~e.

materiale) A înregistra în inventar.

A INVADÁ invadéz tranz. 1) (state, teritorii etc.)

INVENTATÓR ~i m. Persoană care a inventat

A ocupa prin violenţă; a lua în stăpânire cu forţa; a

ceva; om care a efectuat o invenţie.

încălca; a cotropi. 2) fig. (despre sentimente, emoţii

INVENTÍV ~ă (~i, ~e) adj. Care are capacitatea de

etc.) A lua în stăpânire deplină. 3) (despre plante şi

a inventa; în stare să inventeze. Spirit ~.

animale dăunătoare) A cuprinde în întregime.

INVÉNŢI//E ~i f. 1) Descoperire realizată pentru

Lăcustele au invadat plantaţia. 4) (încăperi,

prima dată, constituind un progres într-un anumit

suprafeţe etc.) A aglomera peste măsură; a

domeniu (ştiinţă, cultură, economie etc.). 2) Lucru

supraaglomera.

inventat; noutate ştiinţifică, tehnică etc. 3) fig.

INVALÍ//D ~dă (~zi, ~de) adj. 1) şi substantival

Afirmare a unor lucruri neadevărate, imaginate.

(despre persoane) Care nu este valid; inapt pentru

ÍNVER//S ~să (~şi, ~se) adj. şi adverbial Care este

muncă (din cauza sănătăţii rele sau a unor

opus (direcţiei, stării iniţiale sau fireşti); contrar. În

infirmităţi). 2) (despre acte, mandate, raţionamente

sens ~. Părere ~ă.

etc.) Care nu este valid; nevalavil; ineficace.

A INVERSÁ inverséz tranz. 1) A schimba în

A INVALIDÁ invalidéz tranz. (acte, mandate, legi,

invers. A inversa direcţia. 2) A prezenta invers. ~

alegeri etc.) A considera ca fiind lipsit de validitate;

lucrurile. ♦ ~ rolurile, a schimba rolurile invers.

a anula ca nevalabil.

INVERSIÚN//E ~i f. 1) Schimbare în opus (a stării

INVARIÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. Care nu este variabil;

sau a ordinii obişnuite). 2) lingv. Deplasare (a unui

neschimbător; constant. Mărime ~ă. Climă ~ă ă

cuvânt sau grup de cuvinte) în raport cu ordinea 266

firească a cuvintelor dintr-o frază sau construcţie.

Situaţie de invincibil.

A INVERTÍ invertésc tranz. 1) (sisteme tehnice) A

INVIOLÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. 1) (despre legi,

supune unei inversii; a face să se transforme; a

drepturi) Care nu poate fi încălcat; de neviolat. 2)

transforma; a schimba; a preface; a preschimba; a

(despre persoane) Care este apărat în mod legal de

modifica. 2) (zahăr) A transforma în glucoză şi

orice urmărire, atingere sau de orice pedepsire. 3)

fructoză cu ajutorul invertazei sau al unor acizi

(despre domicilii, lăcaşe etc.) Care nu poate fi

diluaţi.

percheziţionat

A INVESTÍ investésc tranz. (sume, capitaluri,

procurorului, în cazuri excepţionale.

eforturi etc.) A da ca investiţie pentru a fi folosit

INVIOLABILITÁTE f. 1) Caracter inviolabil. ~ea

într-o întreprindere; a plasa.

unei legi. 2) Situaţie inviolabilă. A respecta ~ea

A INVESTIGÁ investighéz tranz. A supune unei

persoanei şi a drepturilor sale.

investigaţii; a analiza din toate punctele de vedere;

A INVITÁ invít tranz. 1) (persoane) A chema în

a studia; a cerceta. A investiga un subiect de

mod politicos; a solicita printr-o invitaţie; a pofti. 2)

cercetare. A investiga un pacient. A investiga un

fig. (persoane) A impune în mod categoric şi

caz de evaziune fiscală.

insistent; a soma.

INVESTIGÁŢI//E ~i f. 1) Studiu amănunţit, făcut

INVITÁŢI//E ~i f. Acţiunea de a invita pe cineva

în mod sistematic (cu scopul de a cunoaşte ceva);

sau de a fi invitat (undeva); poftire. 2) Bilet sau

cercetare. 2) Lucrare scrisă, în care este studiat ceva

scrisoare prin care cineva este invitat undeva.

amănunţit; studiu. 3) med. Cercetare chimică şi de

INVIZÍBIL ~ă (~i, ~e) adj. Care nu poale fi văzut;

laborator a probelor luate de la un bolnav. A face ~i

nevăzut.

de laborator, pentru a stabili un diagnostic.

INVIZIBILITÁTE f. 1) Caracter invizibil. 2)

INVETERÁ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. (despre persoane

Situaţie de invizibil.

şi manifestările lor) Care este într-un anumit fel

A INVOCÁ invóc tranz. 1) (divinităţi) A chema în

(mai ales, negativ) de foarte mult timp; învechit. Un

ajutor. 2) A aduce drept argument. ~ legea.

alcoolic ~.

INVOCÁŢI//E ~i f. 1) Acţiunea de a invoca;

A INVIDIÁ invidiéz tranz. 1) A trata cu invidie; a

chemare în ajutor. 2) Citare ca argument întru

zavistui; a pizmui. 2) (lucruri străine) A dori foarte

susţinerea unei afirmaţii.

mult, intenţionând să acapareze; a râvni; a pofti; a

INVOLUNTÁR ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care nu este

jindui.

rezultatul unui act voluntar; făcut fără voie;

A SE INVIDIÁ mă invidiéz intranz. A se afla în

neintenţionat. Gest ~. 2) (despre persoane) Care se

relaţii de invidie (unul cu altul); a se pizmui.

află fără voie într-o anumită situaţie. Martor ~.

INVÍDI//E ~i f. Sentiment de nemulţumire egoistă,

INVULNERÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care nu poate

provocat de succesele, situaţia sau calităţile cuiva;

fi vătămat, rănit; nevulnerabil. 2) fig. Care nu poate

pizmă.

fi atacat sau acuzat. Diplomaţii sunt ~i.

INVINCÍBIL ~ă (~i, ~e) adj. Care nu poate fi

INVULNERABILITÁTE

învins; de neînvins; de nebiruit. Un adversar ~. O

invulnerabilă. 2) Caracter invulnerabil.

pasiune ~ă.

IOBÁG ~i m. arh. ist. (în epoca feudală) Ţăran

INVINCIBILITÁTE f. 1) Caracter invincibil. 2)

care depindea cu tot ce avea de stăpânul feudal,

decât

doar

cu

f.

autorizaţia

1)

Situaţie

267

căruia era obligat să-i presteze muncă şi impozite în

caracter de ipoteză; bazat pe presupuneri; nesigur;

bani sau în natură; şerb; serv.

îndoielnic; incert. Raţionamente ~ce. Gândesc ~. ~

A IOBĂGÍ iobagésc intranz. 1) înv. ist. A fi iobag.

admit, dar în realitate nu pot sa accept situaţia.

2) fig. A munci din greu; a presta o muncă grea.

IPOTÉZ//Ă

IÓC adv. fam. Nici câtuşi de puţin; de loc; nimic.

probabilităţi, prin care se încearcă a explica esenţa,

IÓL//Ă ~e f. Ambarcaţie sportivă de dimensiuni

cauza unui fenomen. A face ~e.

mici, condusă de o persoană cu ajutorul unei

A IRADIÁ iradiéz tranz. (raze de lumină sau de

singure vele.

căldură, unde sonore sau electromagnetice) A

IONI//ÁN ~ánă (~éni, ~éne) adj. arh. ist. Care ţine

împrăştia în toate direcţiile; a transmite radial; a

de Ionia (regiune din Grecia antică); din Ionia.

emite; a radia.

IÓNIC ~ă (~i, ~e) adj. arhit.: ♦ Stil ~, stil în

IRADIÁN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. Care iradiază

arhitectura veche greacă, caracterizat prin prezenţa

lumină sau căldură. Sursă ~tă. Aparat ~t de unde

unor coloane zvelte, cu capiteluri împodobite cu

electromagnetice.

volute.

IRASCÍBIL ~ă (~i, ~e) adj. (despre persoane şi

A IONIZÁ ionizéz tranz. 1) (medii, particule) A

manifestările lor) Care se irită sau se înfurie foarte

încărca cu ioni. 2) med. (persoane) A trata cu ioni

uşor; supărăcios; iritabil. Ton ~.

medicamentoşi.

IRAŢIONÁL ~ă (~i, ~e) adj. Care nu este raţional;

IORDÁN ~e n. rel. Sărbătoare a botezului lui Isus

contrar logicii; neraţional; alogic. Argument ~. ♦

Christos; bobotează.

Număr ~, matem. număr care nu este egal cu câtul

IÓT//Ă ~e f. fam.: ♦ Nici o ~ă, nimic; defel. Nu

nici unei perechi de numere întregi.

înţelege nici o iotă.

IRAŢIONALÍSM n. filoz. Curent în filozofie, care

IPING//EÁ ~éle f. arh. Haină lungă bărbătească cu

neagă posibilitatea de a cunoaşte realitatea pe cale

glugă, confecţionată din postav şi împodobită cu

raţională,

găitane.

instinctului, al credinţei.

IPOCHIMÉN ~i m. arh. Persoană considerată ca

IREÁL ~ă (~i, ~e) adj. Care nu este real; nereal;

unitate particulară, distinctă faţă de toate celelalte

imaginar. Personaj ~.

persoane; ins; individ.

IREALIZÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. Care nu poate fi

IPOCRÍ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. şi substantival

realizat; de nerealizat; nerealizabil. Angajament ~.

(despre persoane şi manifestările lor) Care nu este

IREGULÁR ~ă (~i, ~e) adj. Care nu este regulat;

sincer; prefăcut; făţarnic. Zâmbet ~.

neregulat. Puls, ritm ~.

IPOCRIZÍ//E ~i f. 1) Caracter ipocrit (al unei

IREGULARIT//ÁTE ~ắţi f. 1) Aspect iregular;

persoane); făţărnicie; prefăcătorie; falsitate. 2)

lipsă de regularitate; neregularitate. 2) Atitudine sau

Atitudine ipocrită; făţărnicie; prefăcătorie.

faptă iregulară; abatere de la regula generală, de la

IPOSTÁZ//Ă ~e f. Stare sau situaţie în care se

lege. A admite multe ~ăţi.

găseşte cineva.

IREMEDIÁBIL I ~ă (~i, ~e) adj. Care nu poate fi

A IPOTECÁ ipotechéz tranz. (bunuri, imobile) A

remediat; de neîndreptat; ireparabil; irecuperabil.

garanta printr-o ipotecă; a supune unei ipoteci.

Situaţie ~ă. Eroare ~ă.

IPOTÉTIC ~ă (~i, ~e) adj. şi adverbial Care are

IREMEDIÁBIL II adv. Pentru totdeauna; în mod

~e

f.

postulând

Presupunere

primatul

bazată

intuiţiei,

pe

al

268

definitiv. L-am pierdut ~.

IRITÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. Care se irită foarte uşor;

IREPARÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care nu poate fi

irascibil.

reparat; de nereparat. Mobilă ~ă. 2) Care nu poate

IRITÁN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. Care irită; în stare să

fi îndreptat; iremediabil; irecuperabil. Gafă ~ă.

irite; enervant; agasant.

IREPROŞÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. Care nu necesită

IRITÁ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) (despre persoane)

sau nu admite nici un reproş; fără neajunsuri; foarte

Care a fost supus iritării; în stare de iritare; enervat;

corect;

surescitat. 2) med. (despre ţesuturi, organe etc.)

impecabil;

perfect.

Ţinută

~ă.

Comportament ~. Lucrare ~ă.

Care este uşor inflamat sau congestionat.

IRESPIRÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. (despre aer) Care

A IRIGÁ irighéz (şi iríg) tranz. (suprafeţe arabile)

este penibil sau periculos de a fi respirat; sufocant.

A uda prin irigaţie; a supune irigaţiei.

IRESPONSÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. 1) (despre

IRMILÍC ~i m. înv. ist. Monedă turcească de aur

persoane) Care nu poate fi făcut responsabil (de

sau de argint, cu circulaţie în sec. XIX.

actele sale) în faţa legii. 2) (despre persoane) Care

IRM//ÓS ~oáse n. arh. bis. Început al unei cântări

este lipsit de simţul răspunderii; fără răspundere. 3)

bisericeşti.

(despre manifestări ale persoanelor) Care vădeşte

IRÓ//D ~zi m. 1) la pl. folc. Dramă populară, care

lipsă de răspundere. Atitudine ~ă.

se joacă la sărbătorile de iarnă de către tineri

IRESPONSABILIT//ÁTE ~ắţi f. Atitudine sau

costumaţi; vicleim. 2) Persoană costumată, care

faptă iresponsabilă; lipsa de responsabilitate.

umblă pe la case, interpretând această dramă.

IREVERENŢI//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) adj.

IRÓNIC ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care are caracter de

(despre persoane şi manifestările lor) Care nu este

ironie; batjocoritor. Vorbe ~e. 2) Care vădeşte

reverenţios;

ironie; cu ironie; batjocoritor. Surâs ~.

fără

respect;

nerespectuos;

necuviincios.

IRONÍ//E ~i f. Vorbă conţinând o uşoară batjocură

IREVERSÍBIL ~ă (~i, ~e) adj. Care se produce

(la adresa cuiva sau a ceva). ♦ ~ia soartei, joc al

numai într-un singur sens, neputând a fi întors sau

întâmplării, care pare a fi o urmare a unei intenţii

oprit. Fenomen ~. Evoluţie ~ă.

rele.

IREVOCÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. Care nu poate fi

A IRONIZÁ ironizéz tranz. (persoane) A trata cu

revocat; de neschimbat; hotărât; definitiv. Decizie

ironii; a lua în râs; a batjocori; a zeflemesi.

~ă.

A IROSÍ irosésc tranz. pop. (bani, avere, produse

IREZISTÍBIL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care face să nu

alimentare sau industriale, puteri etc.) A face să se

poţi rezista. O tartă ~ă. 2) Care face să râzi. Un

irosească; a pierde; a prăpădi; a risipi; a toca; a

spectacol ~.

consuma. A-şi irosi în van puterile. Ai irosit prea

A

IRIZÁ

irizéz

intranz.

A

iradia

lumini

mult zahăr cu dulceaţa.

multicolore; a scânteia cu lumini de curcubeu.

A SE IROSÍ mă irosésc intranz. rar 1) (despre

A IRITÁ irít tranz. A face să se irite.

bani, avere, produse alimentare sau industriale etc.)

A SE IRITÁ mă irít intranz. 1) A deveni din ce în

A fi folosit în mod nechibzuit; a se consuma prin

ce mai nervos; a se enerva. 2) (despre ţesuturi,

risipă. Materia primă s-a irosit în întregime. Mi

organe etc.) A ajunge în stare de inflamaţie; a se

s-a irosit toată averea. 2) (despre persoane) A se

inflama.

consuma, depunând eforturi mari şi inutile. Nu te 269

irosi, nu are rost.

obţine iscusinţă; a deveni mai îndemânatic. 2) A

A IRÚPE irúp intranz. 1) (despre acţiuni, stări,

deveni mai fin; a se rafina.

fenomene ale naturii) A începe brusc şi cu violenţă;

ISCUSÍNŢ//Ă ~e f. Calitatea de a fi iscusit;

a se stârni; a izbucni; a se dezlănţui; a se declanşa; a

îndemânare; abilitate; dibăcie; măiestrie.

se declara. 2) (despre lichide, aburi, gaze etc.) A

ISCUSÍ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) (despre persoane)

ieşi cu putere printr-o deschizătură îngustă; a ţâşni;

Care face totul cu uşurinţă şi competent; abil;

a izbucni. 3) fig. (despre persoane) A intra cu

îndemânatic; dibaci. Meşter iscusit. 2) Care este

violenţă (undeva). 4) (despre ape curgătoare) A ieşi

realizat cu dexteritate şi inteligenţă. Manevră ~tă.

din albie; a trece peste maluri; a se revărsa; a

ISLÁM n. rel. 1) v. ISLAMISM. 2) Totalitate a

deborda.

popoarelor musulmane şi civilizaţia lor.

IRÚPŢI//E ~i f. Pătrundere în masă, bruscă şi

ISLAMÍSM n. rel. Religie monoteistă, răspândită

violentă (într-un loc); invazie neaşteptată.

în Asia şi Africa, întemeiată de profetul Mahomed

A ISCÁ isc tranz. 1) A face să se işte. 2) A crea în

şi bazată pe perceptele Coranului; mahomedanism.

imaginaţie; a izvodi; a ticlui; a născoci; a inventa.

ISLÁZ ~uri n. v. IZLAZ.

3) A face să se producă; a avea drept efect; a

IS//ÓN

pricinui; a provoca; a produce; a cauza.

monoton, constând din sunete prelungi. ♦ A-i ţine

A SE ISCÁ mă isc intranz. A-şi face brusc apariţia;

cuiva ~ul, a) a acompania pe cineva care cântă o

a lua fiinţă pe neaşteptate; a apărea; a se arăta; a se

melodie. b) fig., fam. a susţine vorbele sau faptele

zări; a izbucni; a izvorî; a se ivi.

cuiva.

A ISCĂLÍ iscălésc pop. 1. tranz. (acte, articole,

ISPÁŞĂ f. arh. ist. Amendă plătită pentru paguba

cereri, scrisori etc.) A autentifica prin iscălitură; a

pricinuită de o vită care a pătruns pe un teren străin.

adeveri prin semnătură; a semna; a subscrie. 2.

A ISPĂŞÍ ispăşésc tranz. 1) (păcate, greşeli, fapte

intranz. A pune iscălitura sub un text, într-un

reprobabile etc.) A răscumpăra prin suferinţă. 2)

registru sau într-un act oficial; a semna.

(pedepse privative de libertate) A răscumpăra prin

ISCOÁD//Ă ~e f. 1) milit. înv. Persoană care

condamnare. 3) înv. (pagube aduse de vite unui

culegea pe ascuns informaţii în interesul cuiva;

proprietar) A stabili în baza faptelor reale.

spion. 2) pop., fam., peior. Persoană care iscodeşte;

ISPĂŞIT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) adj. Care

spion.

ispăşeşte o vină sau o greşeală. ♦ Ţap ~, fig., fam.

A ISCODÍ iscodésc tranz. 1) (persoane, lucruri) A

persoană asupra căreia se aruncă vina pentru o faptă

urmări pe ascuns (cu scopul de a raporta cuiva cele

comisă de altcineva.

aflate); a spiona. 2) (persoane) A întreba cu

ISPIS//ÓC ~oáce n. arh. ist. (în Moldova

insistenţă, recurgând la diverse vicleşuguri (pentru a

medievală) Carte domnească, prin care unui boier i

afla un secret); a ispiti. 3) A examina în mod

se dădeau anumite drepturi sau privilegii; hrisov.

insistent cu privirea. 4) A pătrunde cu mintea în

A ISPITÍ ispitésc tranz. 1) A supune unei ispite; a

esenţa lucrurilor. 5) fig., fam. A crea în imaginaţie; a

ademeni; a momi; a tenta; a atrage. Mă ispitesc

izvodi; a ticlui; a născoci; a inventa.

călătoriile la munte. 2) înv. (persoane sau

A ISCUSÍ iscusésc tranz. A face să se iscusească.

caracterul şi sentimentele lor) A pune la încercare.

A SE ISCUSÍ mă iscusésc intranz. 1) pop., reg. A

3) (persoane) A întreba cu insistenţă, recurgând la

~oáne

n.

Acompaniament

muzical

270

diverse vicleşuguri (pentru a afla un secret); a

Care manifestă agerime a minţii şi deşteptăciune.

iscodi. Ce mă tot ispiteşti?

A SE ISTEŢÍ mă isteţésc intranz. înv. A deveni

A SE ISPITÍ mă ispitésc intranz. înv. A cădea în

(mai) isteţ; a căpăta isteţime; a se deştepta.

ispită; a greşi.

ISTORIOGRAFÍ//E ~i f. 1) Ramură a ştiinţei

ISPRÁVNIC ~i m. înv. ist. Conducător al unui

istorice,

judeţ sau al unui ţinut.

Totalitate a scrierilor istorice dintr-o anumită ţară

A ISPRĂVÍ isprăvésc tranz. pop., reg. 1) (acţiuni)

într-o anumită perioadă. 3) Totalitate a lucrărilor

A duce până la capăt; a sfârşi; a termina; a mântui; a

istorice privitoare la o problemă.

încheia. A isprăvi o treabă importantă. 2) A face

A ISTORISÍ istorisésc tranz. (lucruri auzite,

să se isprăvească.

văzute sau însuşite) A relata într-o succesiune

A SE ISPRĂVÍ mă isprăvésc intranz. pop., reg. 1)

logică şi într-o formă anumită; a povesti; a nara.

A ajunge până la capăt; a se sfârşi; a se termina; a

ISTORÍSM

se încheia; a se mântui. S-a isprăvit cu traiul

conform căruia obiectele şi fenomenele din realitate

fericit. 2) (despre persoane) A înceta să mai existe;

trebuie privite în dezvoltare istorică, în legătură cu

a se pierde; a se prăpădi.

condiţiile concrete care le-au generat şi cu celelalte

ISPRĂVNICÉ//L ~i m. înv. ist. Supraveghetor al

fenomene existente în momentul istoric dat.

argaţilor în timpul muncii la o moşie; subaltern al

ÍSTOV n. înv. Parte cu care se termină sau se

vătafului.

încheie ceva; sfârşit; capăt. ♦ De ~, în întregime; cu

A ISPRĂVNICÍ isprăvnicésc înv. 1. tranz. A face

totul. ♦ Fără ~ fără încetare; necontenit.

să se isprăvnicească. 2. intranz. A practica ocupaţia

A ISTOVÍ istovésc tranz. A face să se istovească; a

de ispravnic; a fi ispravnic.

extenua; a epuiza; a consuma. Munca grea

A SE ISPRĂVNICÍ mă isprăvnicésc intranz. înv.

istoveşte de puteri.

A deveni ispravnic.

A SE ISTOVÍ mă istovésc intranz. 1) (despre

ISPRĂVNICÍ//E ~i f. înv. ist. 1) Instituţie condusă

persoane, fiinţe) A ajunge într-o stare de slăbiciune

de un ispravnic. 2) Local unde se află această

totală; a se obosi peste măsură; a se sfârşi; a se slei;

instituţie. 3) Funcţie de ispravnic.

a se epuiza; a se extenua; a se consuma. M-am

ISTÉRI//C ~ă (~i, ~e) adj. 1) (despre persoane)

istovit de oboseală. 2) (despre bunuri materiale) A

Care suferă de isterie; bolnav de isterie. 2) Care

se termina prin folosire; a fi folosit până nu mai

manifestă isterie. 3) Care este caracteristic pentru

rămâne nimic; a se epuiza; a se consuma. Proviziile

isterie. Simptoame ~e.

s-au istovit.

ISTERICÁLE f. pl. fam. Acces de isterie. A face

ISTOVIT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) adj. Care

(sau a avea) istericale.

istoveşte; foarte obositor; extenuant. Muncă ~oare.

ISTERÍE

f.

1)

Excitare

nervoasă

care

studiază

n.

filoz.

izvoarele

Principiu

istorice.

2)

metodologic,

extremă,

IŞLÍC ~e n. arh. ist. Căciulă mare de blană sau de

manifestată printr-un comportament violent şi prin

postav, rotundă sau cu fundul pătrat, purtată

pierderea controlului asupra propriei persoane. 2)

odinioară de domn şi de boieri.

med. Boală de nervi, manifestată prin convulsii şi

IŞLICÁR ~i m. arh. 1) Producător sau vânzător de

prin accese de râs sau de plâns.

işlice. 2) Persoană care purta işlic. 3) fam. Boier

IST//ÉŢ ~eáţă (~éţi, ~éţe) adj. (despre persoane)

conservator. 271

ITERATÍV adj. lingv., gram. (despre forme

IZ ízuri n. pop., fam. Miros (sau gust) specific, de

verbale sau propoziţii temporale) Care exprimă o

obicei neplăcut. A veni un iz de la ceva sau de la

acţiune repetată.

cineva.

ITINERÁR ~e n. 1) Drum fixat în prealabil, pe

A IZBĂVÍ izbăvésc tranz. pop., reg. (persoane) A

care circulă un vehicul sau pe care se desfăşoară o

face să se izbăvească. A izbăvi de păcate.

călătorie. 2) Orar al mişcării vehiculelor de

A SE IZBĂVÍ mă izbăvesc intranz. pop., reg. A

transport în comun.

obţine să se elibereze; a se dezbăra; a se

IŢÁRI m. pl. pop., reg. Pantaloni ţărăneşti, lungi şi

descotorosi. M-am izbăvit de rele.

strâmţi, confecţionaţi din bumbac sau din lână

IZBẤN//DĂ ~zi f. 1) Câştig într-o luptă; succes

(albă).

deplin; biruinţă; victorie. A avea (sau a căpăta)

A SE IŢÍ mă iţésc intranz. 1) A se expune vederii

izbândă în luptă. 2) Rezultat bun, precedat de un

pe furiş şi pentru un singur moment. 2) fig. A privi

efort fizic sau intelectual; reuşită; succes. A se alege

pe furiş şi în fugă; a se uita repede şi curios.

cu izbânda.

IUB//ÉŢ ~eáţă (~eţi, ~eţe) adj. şi substantival

A IZBÂNDÍ izbândésc 1. intranz. A obţine o

pop., fam. Care iubeşte mult; pătimaş în dragoste.

izbândă; a ieşi victorios; a birui; a învinge. 2. tranz.

IÚFT n. Piele de bovine groasă, tăbăcită, din care

1) (urmat, de obicei, de o completivă) A obţine

se confecţionează feţe de încălţăminte.

după o serie de eforturi a izbuti; a reuşi. Am

IÚNCHER ~i m. înv. ist. 1) (în Rusia ţaristă şi în

izbândit să prezint lucrarea în termen. 2) A

Germania din trecut) Elev al unei şcoli militare;

aduce la rezultatul cerut; a realiza; a îndeplini. Am

cadet. 2) (în Germania din trecut) Proprietar

izbândit amânarea procesului pentru mai târziu.

funciar.

A IZBÍ izbésc tranz. pop. 1) (persoane, obiecte) A

IÚREŞ ~uri n. 1) Act violent şi furtunos; năvală;

face să se izbească. 2) (despre lumină) A bate drept

atac; asalt. 2) Mers impetuos; fugă; goană. A o

în faţă. Lumina m-a izbit în ochi. 3) (inamicul) A

porni în ~.

lovi, pornind un atac; a ataca. 4) fig. (persoane) A

A IUREŞÍ iureşésc intranz. rar A veni în iureş; a

impresiona puternic. Impertinenţa lui m-a izbit.

da năvală; a năvăli; a se năpusti. Caii iureşeau.

A SE IZBÍ mă izbésc intranz. 1) A se lovi cu

IÚŞCĂ I f. pop., fam. : ♦ ~ de femeie, femeie

putere. Automobilul s-a izbit de parapet. 2)

şireată şi plină de temperament.

(despre persoane) A se arunca cu violenţă; a se

IÚŞCĂ II iúşte f. Bici scurt şi subţire; biciuşcă.

năpusti; a năvăli; a se repezi; a tăbărî; a năpădi.

ÍVĂR ~e n. reg. 1) Încuietoare primitivă la uşile

Mulţimea s-a izbit spre ieşire.

caselor ţărăneşti; clanţă. 2) Încuietoare la uşi,

A IZBUCNÍ izbucnésc intranz. 1) (despre acţiuni,

constând dintr-o bară orizontală mobilă, care intră

stări, fenomene ale naturii) A începe brusc şi cu

într-o ureche fixată pe uşor. Am închis uşa şi am

violenţă; a se dezlănţui; a se declanşa; a irupe; a se

tras ~ul.

declara; a se stârni. 2) (despre lichide, aburi, raze,

A SE IVÍ mă ivésc intranz. A-şi face brusc

flăcări etc) A ieşi cu putere printr-o deschizătură

apariţia; a se lăsa văzut pe neaşteptate; a apărea; a

îngustă; a ţâşni; a irupe. 3) fig. A-şi face brusc

se arăta; a se zări; a izbucni; a izvorî; a se isca. A se

apariţia; a se lăsa văzut pe neaşteptate; a apărea; a

ivi o ocazie potrivită.

se arăta; a se zări; a se ivi; a se isca. 4) (despre 272

zgomot, sunete, vorbire etc.) A începe brusc şi cu

conduc

curentul

electric

(pentru

a

evita

intensitate. 5) (despre persoane) A interveni brusc

accidentele).

şi violent într-o discuţie; a exploda.

A SE IZOLÁ mă izoléz intranz. (despre persoane)

A IZBUTÍ izbutésc 1. intranz. A avea succes; a

A se ţine la depărtare (de tumultul vieţii), trăind în

reuşi. A izbuti în toate. A izbuti în viaţă. 2. tranz.

singurătate; a se retrage; a se pustnici; a se sihăstri;

(urmat, mai ales, de o completivă) A obţine după o

a se schimnici; a se claustra; a se închide. M-am

serie de eforturi; a reuşi. Am izbutit să previn un

izolat de restul lumii. S-a izolat la ţară.

grav accident.

IZV//ÓD ~oáde n. arh. 1) ist. (în Moldova

A IZGONÍ izgonésc tranz. (fiinţe) A forţa să plece

medievală) Manuscris vechi. 2) Carte groasă, în

(în altă parte); a alunga; a goni. L-au izgonit din

care erau înscrise diferite date sau însemnări cu

propria ţară.

caracter administrativ; catastif; registru; condică.

IZLÁZ ~uri n. Loc necultivat, crescut cu iarbă şi

A IZVODÍ izvodésc tranz. înv. pop. 1) A crea în

destinat păscutului vitelor; imaş; păşune; suhat.

imaginaţie; a închipui; a născoci; a ticlui; a inventa.

A SE IZMENÍ mă izmenésc intranz. rar pop.

A izvodi în minte un plan de răzbunare. 2) (texte,

fam., depr. 1) A avea o comportare de om mofturos;

acte etc.) A formula în scris; a scrie; a redacta. A

a se fasoni; a se fandosi; a se marghioli; a se

izvodit o plângere.

sclifosi. 2) A-şi schimba expresia normală a feţei (în

A SE IZVODÍ mă izvodésc intranz. pop., reg. A se

mod voit sau involuntar); a face grimase; a se

arăta în contururi precise; a se profila; a se contura;

strâmba; a se sluţi; a se schimonosi.

a se desena; a se zugrăvi.

IZNOÁV//Ă ~e f. înv. pop. : ♦ De ~, de la început;

A IZVORÎ izvorắşte intranz. 1) (despre ape) A ieşi

din nou; iarăşi.

din izvor; a ţâşni din pământ. 2) (despre ape

A IZOLÁ izoléz tranz. 1) (obiecte, fiinţe) A

curgătoare) A-şi avea începutul; a începe să curgă.

despărţi de mediul înconjurător; a separa. 2)

Nistrul izvorăşte din munţii Carpaţi. 3) (despre

(bolnavi contagioşi) A separa de oamenii sănătoşi

lacrimi, sânge) A porni să curgă cu putere; a curge

pentru a evita contagiunea. 3) A proteja cu un

în şiroaie; a şiroi. Sângele tot izvora şi izvora. 4)

material izolant, pentru a exclude transmiterea

fig. A-şi face brusc apariţia; a apărea pe neaşteptate;

căldurii, frigului, umezelii, zgomotului etc. dintr-un

a se ivi; a răsări; a se isca; a se arăta; a se zări. A

mediu în altul. Am izolat odaia de frig printr-un

izvorît ca din pământ. 5) fig. A fi de o anumită

strat termoizolator. 4) (conductori electrici) A

origine; a-şi avea obârşia; a se trage; a proveni. Nu

acoperi cu un material, separând de alte corpuri care

se ştie nicicând de unde izvorăşte prostia. Î

A ÎMBARCÁ îmbárc tranz. 1) (persoane) A face

persoane) A se urca în calitate de călător într-un

să se îmbarce. 2) (lucruri, încărcături) A pune sau a

vehicul (mai ales într-o navă).

lua la bordul unui vehicul (mai ales, al unei nave

A ÎMBĂLSĂMÁ îmbălsăméz tranz. 1) (aerul,

aeriene sau maritime).

spaţii, încăperi etc.) A umple cu miros plăcut; a

A SE ÎMBARCÁ mă îmbárc intranz. (despre

înmiresma; a parfuma. 2) (cadavre) A îmbiba cu 273

balsam (pentru a preveni sau a întârzia putrezirea).

încercui. 2) fig. A strânge în braţe; a înconjura cu

A ÎMBIBÁ îmbíb tranz. 1) A face să se îmbibe; a

braţele; a îmbrăţişa; a cuprinde. 3) (fortificaţii,

impregna. 2) (despre materiale poroase) A trage în

trupe inamice etc.) A ataca din mai multe părţi

sine; a lăsa să pătrundă în sine, reţinând sau făcând

pentru a scoate din luptă; a încercui. ~ cetatea. ~ o

să dispară; a suge; a absorbi. 3) fig. (persoane) A

divizie. 4) înv. A deposeda în mod abuziv.

face să ştie prea multe, împuindu-i capul; a

A ÎMPUIÁ împuiéz tranz.: ♦ ~ capul (sau

impregna.

urechile) cuiva, a repeta cuiva insistent un lucru; a

A SE ÎMBIBÁ se îmbíbă intranz. (despre

ameţi pe cineva cu vorbăraia.

materiale poroase, spaţii, încăperi etc.) A se umple

A ÎMPURPURÁ împurpuréz tranz. A face să se

în toată mărimea sa (cu un lichid, cu un gaz etc.); a

împurpureze.

se impregna.

A SE ÎMPURPURÁ mă împurpuréz intranz. A

A ÎMBINÁ îmbín tranz. (elemente concrete sau

deveni roşu-aprins (ca purpura); a căpăta culoarea

abstracte) A face să se îmbine; a împreuna. ~ teoria

purpurei.

cu practica.

A ÎNAMORÁ înamoréz tranz. A face să se

A SE ÎMBINÁ se îmbínă intranz. (despre

înamoreze; a îndrăgosti; a amoreza.

elemente concrete sau abstracte) A forma un tot

A SE ÎNAMORÁ mă înamoréz intranz. A se

organic (pe baza unor afinităţi, elemente comune); a

pierde de dragoste (faţă de o persoană de sex opus);

se împreuna. Glasurile se îmbină armonios.

a se îndrăgosti; a se amoreza. ~ de cineva.

A SE ÎMBUFNÁ mă îmbufnéz intranz. (despre

A ÎNCADRÁ încadréz tranz. 1) A face să se

persoane) A deveni ursuz ca urmare a nemulţumirii

încadreze. 2) (persoane) A angaja în baza unei

de acţiunile sau vorbele cuiva; a se bosumfla, a se

legislaţii; a primi. A încadra o persoană în câmpul

oţeti, a se şifona.

muncii. 3) (tablouri, oglinzi, fotografii) A pune

A ÎMBUIBÁ îmbúib tranz. A hrăni peste măsură; a

într-un cadru; a înconjura cu o ramă; a înrăma.

ghiftui; a supraalimenta; a supranutri. A ~ un copil.

A SE ÎNCADRÁ mă încadréz intranz. 1) A fi în

A ÎMPILÁ împiléz tranz. (colectivităţi sau

armonie (cu un mediu oarecare); a se îmbina în mod

persoane) A lipsi de drepturi prin abuz de putere; a

armonios; a se armoniza. Tabloul se încadrează

asupri; a oprima.

bine în această ambianţă. 2) A accepta să

A ÎMPÂCLÍ împâclésc tranz. A face să se

participe; a consimţi să ia parte; a se integra. A se

împâclească.

îcadra într-un concurs. 3) A intra (într-un

A SE ÎMPÂCLÍ se împâcléşte intranz. A se

ansamblu) ca parte componentă; a se integra. A se

acoperi cu pâclă.

încadra într-o echipă.

A ÎMPREJMUÍ împrejmuiésc tranz. 1) (terenuri,

A ÎNCASÁ încaséz tranz. (sume de bani) A primi

suprafeţe de pământ etc.) A prevedea cu un gard

în calitate de venit. ♦ ~ o palmă, a primi o palmă ♦

sau cu un zid de jur împrejur (pentru a separa); a

A o ~, a mânca bătaie.

îngrădi. 2) fig. A cuprinde din toate părţile (ca într-

A ÎNCHIRIÁ închiriéz tranz. (spaţii, locuinţe,

un cerc); a încercui; a înconjura; a împresura.

obiecte etc.) 1) A da în chirie contra unei plăţi. 2) A

A ÎMPRESURÁ împresór tranz. 1) A cuprinde din

lua în chirie contra unei plăţi.

toate părţile (ca într-un cerc); a înconjura; a

ÎNCLINÁŢI//E ~i f. 1) Unghi format de o dreaptă 274

(sau de un plan) cu o dreaptă (sau cu un plan) de

ÎNDĂRẮTNIC ~ă (~i, ~e) adj. şi substantival 1)

referinţă. 2) Destinaţie naturală; atracţie înnăscută;

(despre fiinţe) Care manifestă lipsă de supunere;

aplecare; vocaţie; predispoziţie. A avea ~i pentru

caracterizat prin rezistenţă în poziţia ocupată sau în

dans.

convingerile împărtăşite; încăpăţânat; recalcitrant;

A ÎNCONDEIÁ încondeiéz tranz. 1) (mai ales

obstinat; nărăvaş. 2) (despre persoane) Care

obiecte de ceramică) A împodobi cu desene. 2)

vădeşte stăruinţă în acţiuni; caracterizat prin acţiuni

(genele sau sprâncenele) A vopsi cu negru; a da cu

sigure; perseverent; tenace; stăruitor.

rimel; a înnegri. 3) fig. (persoane) A prezenta în

ÎNDĂRĂTNICÍ//E ~i f. 1) Caracter îndărătnic;

lumină defavorabilă.

încăpăţânare; obstinaţie. 2) Acţiune îndărătnică;

A ÎNCORPORÁ încorporéz tranz. 1) A face să

stăruinţă; perseverenţă; tenacitate.

intre ca parte componentă (într-un tot); a uni cu alte

ÎNDELÉTE adv. Fără grabă; încet; în voie. ♦ Pe ~,

elemente pentru a forma un corp; a îngloba; a

cu încetul; fără pripă.

include; a integra. A încorpora făina în aluat. 2)

A SE ÎNDELETNICÍ mă îndeletnicésc intranz.

(teritorii) A alipi cu forţa; a anexa. 3) A încadra în

A-şi petrece timpul de muncă sau pe cel liber; a se

calitate de membru activ (în efectivul armatei); a

ocupa. ~ cu pescuitul.

înrola. A încorpora pe cineva în armată.

ÎNDEMÂNÁRE f. Caracter îndemânatic; uşurinţă

A ÎNCRÂNCENÁ încrâncenéz şi încrâncén

în realizarea unui lucru; abilitate; dibăcie; iscusinţă;

tranz. A face să se încrânceneze.

pricepere. A mânui un instrment cu multă ~.

A SE ÎNCRÂNCENÁ mă încrâncenéz şi mă

ÎNDEMÂNÁTIC ~ă (~i, ~e) adj. 1) (despre

încrâncén intranz. 1) (despre corp sau părţi ale lui)

persoane) Care lucrează cu uşurinţă; caracterizat

A se contracta în mod involuntar sub acţiunea unei

prin iscusinţă în acţiuni; iscusit; dibaci; priceput;

tensiuni nervoase; a se încreţi; a se înfiora. 2)

abil. 2) (despre instrumente, aparate, dispozitive,

(despre lupte) A deveni (mai) crâncen; a se

lucruri, obiecte etc.) Care poate fi folosit cu

desfăşura tot mai intens; a se înverşuna; a se îndârji.

uşurinţă; în stare a fi mânuit cu multă uşurinţă;

A SE ÎNCUMETÁ mă încúmet intranz. (urmat,

comod. Şurubelniţă ~ă.

mai ales, de o propoziţie completivă cu verbul la

ÎNDEMẤNĂ adv. Uşor; comod. ♦ La ~, la

modul conjunctiv) A risca, biruind frica sau jena; a

dispoziţie; accesibil. A avea o bibliotecă întreagă

cuteza; a îndrăzni. Mă încumet să-ţi reproşez

la ~a sa.

unele lucruri.

ÎNDOI//ÁLĂ

A ÎNCUVIINŢÁ încuviinţéz tranz. 1) A susţine,

neîncredere; rezervă; ezitare; şovăială; dubiu. Am

exprimându-şi acordul; a aproba. 2) (acţiuni) A da

mari ~eli.

voie (să se efectueze sau să aibă loc); a îngădui; a

ÎNDOIÉLNIC ~ă (~i, ~e) adj. 1) (despre persoane

permite.

şi manifestările lor) Care provoacă îndoieli; lipsit

ÎNDĂRẮT adv. 1) În partea din spate; în spate; în

de siguranţă; suspect; echivoc; dubios. Fapte ~e.

urmă; înapoi. A da îndărăt. A se uita îndărăt. 2)

Vorbe

La locul ocupat anterior; la locul de unde provine.

evenimente, acţiuni etc.) Care pare puţin probabil;

A se întoarce îndărăt. 3) Într-o perioadă trecută;

învăluit în nesiguranţă; nesigur. Ştire ~ă. 3) (despre

mai demult; în urmă; înapoi.

persoane) Care se îndoieşte; cuprins de îndoieli;

~e.

~éli

2)

f.

(despre

Lipsă

de

lucruri,

încredere;

fenomene,

275

şovăitor; nehotărât; indecis; ezitant.

pornirile.

ÎNDOLIÁ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) Care poartă

INFUMURÁ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. (despre

doliu; îmbrăcat în haine de doliu. 2) fig. Care este

persoane şi manifestările lor) Care vădeşte o părere

adânc îndurerat; cuprins de o durere adâncă.

exagerată faţă de meritele sale; plin de sine; fudul;

ÎNDRĂZN//ÉŢ ~eáţă (~éţi, ~éţe) adj. 1) (despre

încrezut;

persoane) Care înfruntă cu temeritate greutăţile şi

grandoman; infatuat; megaloman; orgolios. A avea

primejdiile; caracterizat prin temeritate în acţiuni;

un aer ~.

curajos; cutezător. 2) (despre acţiuni şi manifestări

A ÎNGĂIMÁ îngăiméz tranz. (cuvinte, propoziţii)

ale oamenilor) Care are proprietăţi specifice;

A pronunţa nedesluşit, confuz; a îndruga.

caracterizat prin noutate şi cutezanţă; original.

ÎNGER ~i m. 1) (în concepţiile religioase) Fiinţă

Atitudine ~eaţă. Răspuns ~. Conduită ~eaţă. 3)

supranaturală, considerată ca fiind mediator între

depr. Care îşi permite prea multe; lipsit de ruşine;

oameni şi divinitate. 2) fig. Persoană perfectă; om

obraznic;

cu conştiinţa nepătată. 3) fig., poet. Fiinţă pură,

neruşinat;

impertinent;

insolent;

îngâmfat;

trufaş;

semeţ;

ţanţoş;

necuviincios; neobrăzat.

nevinovată; inocent.

ÎNDREPTÁR ~e n. Carte ce cuprinde o colecţie de

A ÎNGLOBÁ înglobéz tranz. 1) A face să intre ca

norme, reguli şi recomandaţii practice într-un

parte componentă (intr-un tot); a include; a

anumit domeniu; călăuză; îndrumar; ghid. ~

încorpora; a integra. 2) A avea în sine; a conţine; a

ortografic şi ortoepic.

cuprinde; a întruni; a însuma; a comporta.

ÎNDRUMÁR ~e n. Carte ce cuprinde o colecţie de

A ÎNHUMÁ înhuméz tranz. (defuncţi) A pune în

norme, reguli şi recomandaţii practice într-un

mormânt (respectând ritualul); a înmormânta; a

anumit domeniu; călăuză; îndreptar; ghid. ~ de

îngropa.

gramatică.

A ÎNLESNÍ înlesnésc tranz. 1) (procese) A face

A ÎNDUPLECÁ îndúplec tranz.

(persoane) A

mai lesne de realizat; a uşura; a facilita. ~ munca

face să se înduplece; a convinge.

cuiva. ~ înţelegerea unei teme. 2) rar (persoane)

A SE ÎNDUPLECÁ mă îndúplec intranz. (despre

A sprijini, făcând activitatea sau viaţa mai uşoară. ~

persoane) A se lăsa convins (în urma unor

pe cineva la învăţătură. ~ cu bani pe cineva.

rugăminţi insistente).

A ÎNMĂRMURÍ înmărmurésc tranz. 1) (despre

A ÎNFIÁ înfiéz tranz. (copii) A primi în familie cu

fiinţe) A pierde capacitatea de a se mişca (din cauza

drept de copil legitim; a lua de suflet; a adopta.

unor emoţii puternice); a rămâne nemişcat; a

A ÎNFIERÁ înfieréz tranz. 1) (animale) A însemna

îngheţa; a încremeni; a înlemni; a împietri. ~ de

cu un fier roşu; a marca printr-o danga; a dăngălui;

groază. 2) fig. (în basme) A deveni stană (de

a săgni. 2) fig. (persoane, fapte etc.) A condamna în

piatră); a se preface în stană (de piatră).

mod public; a osândi; a stigmatiza; a blama.

ÎNMIRESMÁ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. Care conţine

A ÎNFRÂNÁ înfrânéz tranz. 1) (cai) A stăpâni,

sau

ţinând în frâu. 2) pop. (animale sălbatice) A face să

parfumat. Aer ~t.

se deprindă cu omul; a domestici. 3) fig.

ÎNSÉMN ~e n. rar Semn distinctiv al unei

(sentimente, stări, sufleteşti etc.) A stăvili printr-un

demnităţi, al unui rang, al unui ordin, al unui grad

efort de voinţă; a înăbuşi. A-şi ~ dorinţele,

etc.; simbol; logo; marcă. Steagul poartă ~ul

produce

o

mireasmă;

plăcut

mirositor;

276

puterii suverane.

perspectivă (pornind de la unele date cunoscute sau

ÎNSPICÁ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) Care a dat în

intuite); a prevedea; a întrezări. Eu ~ viitorul

spic; cu spice. Grâu ~t. 2) (despre păr) Care are

acestei afaceri.

fire cărunte; cu fire albe. 3) (despre păr) Care are

A SE ÎNTREVEDEÁ mă întrevắd intranz.

vârful în formă de spic. 4) (despre părul sau blana

(despre obiecte, fiinţe, lucruri etc.) A se vedea vag

unor animale) Care are vârful de culoare mai

(printre alte elemente, lucruri, fiinţe etc.); a se

deschisă.

întrezări.

5)

(despre

ţesături

şi

obiecte

confecţionate din ele) Care conţine fire de altă

A ÎNTREZĂRÍ întrezărésc tranz. 1) (obiecte,

culoare; cu fire de altă culoare; împestriţat.

fiinţe) A vedea foarte vag (din cauza depărtării, a

A ÎNSUMÁ însuméz tranz. A avea în sine; a

întunericului etc.); a întrevedea. 2) fig. A vedea în

conţine; a cuprinde; a întruni; a îngloba; a

perspectivă (pornind de la unele date cunoscute sau

comporta.

intuite); a prevedea; a întrevedea.

A ÎNTÂMPINÁ intẩmpin tranz. 1) (persoane) A

A SE ÎNTREZĂRÍ mă întrezărésc intranz.

aştepta, ieşind în cale (conform unei înţelegeri

(despre obiecte, fiinţe, lucruri etc.) A se vedea

prealabile). ♦ ~ o sărbătoare (sau o dată), a fi în

foarte vag; a se zări (printre alte elemente, lucruri,

aşteptarea unei sărbători (sau a unei date), pregătind

fiinţe etc.); a se întrevedea.

cele necesare pentru celebrare. 2) (obstacole,

A ÎNTRUCHIPÁ întruchipéz tranz. 1) (despre

greutăţi etc.) A găsi în calea sa; a întâlni.

proiecte,

ÎNTORTOCH//EÁT ~eátă (~éţi, ~éte) adj.

lucruri

imaginare)

A face

să

se

1)

întruchipeze; a întrupa; a materializa. A întruchipa

(despre drumuri, cursuri de apă etc.) Care are

în viaţă un proiect. 2) A prezenta, dând expresie

coturi neregulate; cu multe cotituri; sinuos; cotit. 2)

materială; a personifica; a întrupa; a încarna. El

(despre linii, fire etc.) Care are o orientare

întruchipează generozitatea.

neregulată; răsucit în direcţii diferite; încâlcit. 3)

A SE ÎNTRUCHIPÁ se întruchipeáză intranz.

fig. (despre modul de exprimare scrisă sau orală)

(despre proiecte, lucruri imaginare) A-şi găsi

Care este greu de înţeles; lipsit de claritate; neclar;

expresie materială; a căpăta chip concret; a se

confuz. Stil ~eat. 4) fig. (despre clădiri) Care are o

întrupa; a se materializa.

arhitectură bizară; cu planificare ieşită din comun.

A ÎNTRUPÁ întrupéz tranz. 1) A face să se

A ÎNTREMÁ întreméz tranz. A face să se

întrupeze; a întruchipa; a materializa. 2) înv. A uni

întremeze; a înzdrăveni; a înfiripa. A-şi întrema

într-un trup comun. 3) A prezenta, dând expresie

sănătatea.

materială; a personifica; a întruchipa; a încarna.

A SE ÎNTREMÁ mă întreméz intranz. (despre

A SE ÎNTRUPÁ se întrupeáză intranz. (despre

persoane) A-şi reveni după o boală; a recăpăta

proiecte, lucruri imaginare) A-şi găsi expresie

puteri; a se înfiripa; a se înzdrăveni.

materială; a căpăta formă concretă; a se întruchipa;

A ÎNTREPRÍNDE întreprínd tranz. (acţiuni) A

a se materializa.

începe a efectua.

A ÎNVĂPĂIÁ învăpăiéz tranz. A face să se

A ÎNTREVEDEÁ întrevắd tranz. 1) (obiecte,

învăpăieze.

fiinţe) A vedea vag (din cauza depărtării, a

A SE ÎNVĂPAIÁ mă învăpăiéz intranz. 1) A

întunericului etc.); a întrezări. 2) fig. A vedea în

deveni roşu-aprins (ca văpaia); a căpăta culoarea 277

văpăilor; a se înroşi tare. 2) fig. (despre persoane) A

înverşunare;

cuprins

de

dârzenie;

îndârjit;

căpăta tot mai mult suflet; a se înflăcăra; a se

neînduplecat; aprig.

încinge; a se însufleţi; a se anima; a se aprinde; a se

A ÎNVESTÍ învestésc tranz. 1) (persoane) A pune

entuziasma.

în mod oficial (într-o funcţie, într-un drept sau într-

A ÎNVEDERÁ învederéz tranz. 1) A face să iasă

o demnitate). 2) înv., ist. (în Evul Mediu) A supune

la iveală cu claritate; a arăta în mod evident; a

învestiturii; a dota cu o demnitate.

demonstra. Opera lui învederează un talent

ÎNVESTITÚR//Ă ~i f. Act prin care cineva este

veritabil. 2) rar (acţiuni sau rezultate ale acestora)

învestit cu o demnitate.

A face să devină cunoscut; a aduce la cunoştinţă.

A ÎNVEŞMÂNTÁ înveşmântéz tranz. 1) A

ÎNVEDERÁ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. Care se vede

îmbrăca în veşminte speciale (cu ocazia unei

bine; expus vederii; vizibil; evident.

solemnităţi). 2) fig. (idei, gânduri) A înzestra cu

A ÎNVERŞUNÁ înverşunéz tranz. A face să se

veşmânt verbal; a exprima prin cuvinte.

înverşuneze; a îndârji.

ÎNV//ÓLT ~oáltă (~ólţi, ~oálte) adj. 1) (despre

A SE ÎNVERŞUNÁ mă înverşunéz 1) (despre

flori) Care are petale multe şi dese; cu petale multe

persoane) A acţiona cu dârzenie sporită; a deveni

şi dese; bătut; înfoiat. 2) (despre petale) Care este

mai aprig; a se îndârji. 2) (despre lupte) A se

din abundenţă; în cantitate mare; bogat; numeros. 3)

desfăşura tot mai intens; a deveni (mai) crâncen; a

(despre păr, pene, coamă) Care are fire multe şi

se încrâncena; a se îndârji.

dese; cu fire multe şi dese; bogat.

ÎNVERŞUNÁ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. Care atacă cu

J

JACK jáckuri n. telecom. 1) înv. Piesă folosită la

JAL//ÓN ~oáne n. 1) Tijă de lemn sau metal, cu

telefonia manuală, care stabileşte legătura între

dungi albe şi roşii, folosită în lucrările de topografie

două linii prin introducerea unei fişe. 2) Dispozitiv

pentru marcarea unei linii, a unei direcţii etc. 2) fig.

de interconectare electrică la aparatura audio, video

Element care marchează un moment semnificativ

etc.

sau crucial în dezvoltarea unei acţiuni.

JAD jáduri n. Piatră semipreţioasa, foarte dură, de

A JALONÁ jalonéz tranz. 1) (linii sau puncte) A

culoare variind de la alb până la verde întunecat,

marca pe un teren cu ajutorul jaloanelor. 2) fig.

folosită la confecţionarea unor obiecte decorative;

(planuri, orientări, etapele principale ale unui

jadeit.

proiect sau ale unei activităţi) A elabora din timp în

JAF jáfuri n. Furt mare, însoţit de violenţă;

linii generale; a schiţa; a trasa.

prădare; despuiere.

JALUZ//EÁ ~éle f. Stor confecţionat din şipci

JAGUÁR ~i m. zool. Animal răpitor din familia

subţiri de lemn, metal sau plastic dispuse paralel în

felinelor, care are blana de culoare galbenă-roşcată

aşa fel, încât să poată fi strâns sau desfăcut la

cu pete negre şi trăieşte în America de Sud.

necesitate. 278

JAMBÓN ~óane n. gastronom. Produs alimentar

compasiune; a compătimi; a deplora; a deplânge; a

preparat din pulpă de porc ţinută în saramură cu

jelui. 3) (fapte sau acţiuni) A îndura cu greu, fiind

ingrediente şi mai apoi afumată sau fiartă; şuncă.

cuprins de regret; a regreta. 2. intranz. A deplânge

JARDINIÉRĂ ~e f. Suport de metal sau de lemn,

un mort; a boci.

aşezat la ferestre sau la balcoane, în care se pun

A SE JELÍ mă jelésc intranz. pop., reg. A-şi

ghivece cu flori.

împărtăşi jalea; a se tângui; a se plânge; a se căina;

JARGÓN ~oáne n. lingv. Limbaj particular, folosit

a se văieta.

de un grup social sau profesional şi caracterizat prin

A JELUÍ jeluiésc tranz. pop., reg. (persoane) A

abundenţă de cuvinte pretenţioase şi gramatică

trata cu compasiune; a compătimi; a deplânge; a

proprie; idiolect social.

jeli; a deplora.

JARTIÉR//Ă ~e f. Obiect de îmbrăcăminte

A SE JELUÍ mă jeluiesc intranz. pop., reg. 1) A-şi

accesoriu, confecţionat din elastic, care ţine

împărtăşi jalea; a se tângui; a se plânge; a se căina;

ciorapul întins pe picior.

a se văieta; a se jeli. 2) A se adresa cu o reclamaţie;

JAZ jázuri n. muz. 1) Muzică uşoară (de dans) cu

a se plânge; a reclama.

ritm viu, sincopat, având, de cele mai multe ori,

JÉMN//Ă ~e f. pop., reg. Pâine albă, de obicei

caracter de improvizaţie. 2) Orchestră sau formaţie

împletită, coaptă la anumite ocazii (mai ales la

care execută asemenea muzică.

nuntă).

A JĂRUÍ jăruiésc 1. tranz. (jăratic) A răscoli

A JENÁ jenéz tranz. 1) (persoane) A face să se

pentru a face să ardă mai bine cărbunii. 2. intranz.

jeneze. 2 ) (despre încălţăminte şi îmbrăcăminte) A

(despre foc) A arde înăbuşit (ca jarul); a mocni.

incomoda la mişcare; a supăra.

JDER jdéri m. zool. Mamifer carnivor, de talie

A SE JENÁ mă jenéz intranz. (despre persoane) A

mică, având corpul lung şi picioarele scurte, cu

fi cuprins de jenă; a se ruşina; a se sfii.

blană preţioasă de culoare cafenie.

A JERPELÍ jerpelésc tranz. A face să se

JECMĂN//EÁLĂ ~éli f. pop., reg. Delict constând

jerpelească; a ponosi.

în lipsirea cuiva de bunuri materiale prin folosirea

A SE JERPELÍ se jerpeléşte intranz. (mai ales

forţei şi a anumitor privilegii sociale.

despre obiecte de îmbrăcăminte şi de încălţăminte)

A

JECMĂNÍ

jecmănésc

tranz.

pop.,

reg.

A se învechi prin întrebuinţare excesivă; a se uza; a

(persoane) 1) A lipsi (complet) de avere; a prăda; a

se jerpeli.

jefui; a despuia; a jupui. 2) A despuia de bani sau de

JERSÉ//U ~e şi ~uri n. 1) Obiect de îmbrăcăminte

alte bunuri materiale (prin exploatare sau prin

tricotat, lung până la brâu şi deschis în faţă, purtat

violenţă); a jefui; a estorca; a jumuli.

peste bluză. 2) Ţesătură elastică, tricotată, din lână,

A JEFUÍ jefuiésc tranz. pop., reg. (persoane) 1) A

bumbac sau mătase, folosită la confecţionarea unor

lipsi (complet) de avere, comiţând un jaf; a prăda; a

obiecte de îmbrăcăminte; tricot.

jupui; a jecmăni; a despuia. 2) A lipsi de bani sau de

A JERTFÍ jertfésc tranz. 1) arh. (în antichitate)

alte bunuri materiale (prin exploatare sau prin

(fiinţe) A ucide după un anumit ritual, ca dar adus

violenţă); a jecmăni; a estorca; a jumuli.

divinităţii; a sacrifica. 2) A lipsi de viaţă premeditat;

A JELÍ jelésc pop., reg. 1. tranz. 1) (morţi) A

a omorî; a ucide. 3) (persoane)A face să se

deplânge cu jale; a boci. 2) (persoane) A trata cu

jertfească. 279

A SE JERTFÍ mă jertfésc intranz. (despre

A JINDUÍ jinduiésc (despre persoane) 1. tranz. A

persoane) A manifesta abnegaţie; a se devota fără

dori cu jind; a vrea foarte mult; a râvni; a pofti. 2.

rezerve; a se sacrifica.

tranz. A avea jind; a pretinde ţintind să acapareze; a

JET I jéturi n. Curent de lichid sau de gaz, care

râvni.

ţâşneşte cu presiune printr-un orificiu sau printr-un

JÍNTIŢ//Ă ~e f. Urdă nestrecurată, amestecată cu

ajutaj.

zer, care rămâne la fundul vasului după ce a fost

JET II jéturi n. Avion cu reacţie, pentru transportul

scoasă urda prin fierbere.

de pasageri.

A JINTUÍ jintuiésc tranz. (caşul) A frământa

JEŢ jéţuri n. înv. Scaun cu spătar înalt şi cu braţe;

pentru a separa de zer.

jilţ.

JIR n. Fruct al fagului, servind ca hrană pentru

A SE JIGĂRÍ mă jigărésc intranz. pop., fam. A

porci. ♦ A mâna (sau a duce) porcii la ~, fam.,

slăbi foarte mult; a-şi pierde vlaga; a se sfriji.

peior. a sforăi (tare) în timpul somnului.

A JIGNÍ jignésc tranz. 1) A înjosi prin vorbe sau

JITÁR ~i m. înv. Paznic la semănături; pândar.

purtare necorespunzătoare; a ofensa; a insulta. 2)

A JITĂRÍ jitărésc intranz. A fi jitar; a pândări.

înv. A face să suporte un prejudiciu; a prejudicia.

JITNICÉR ~i m. înv. ist. Boier de la curtea

JIGNIT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) adj. Care

domnească, care avea în grija sa jitniţele.

jigneşte; în stare să rănească demnitatea cuiva;

JÍTNIŢ//Ă ~e f. înv. Magazie pentru păstratul

ofensator; insultător. Ton ~. Comportament ~.

cerealelor; grânar; hambar.

Aluzie ~oare.

JIU-JÍTSU n. sport Gen de luptă în stil liber, de

JILÁV ~ă (~i, ~e) adj. Care conţine apă sau alt

origine japoneză.

lichid; pătruns de umezeală; umed. Pământ ~.

A JNĂPĂÍ jnắpăi tranz. pop., fam. A bate cu varga

Haine ~e.

sau cu palma, producând lovituri răsunătoare.

A JILĂVÍ jilăvésc tranz. A face să se jilăvească; a

JOÁRD//Ă ~e f. v. JORDIE.

umezi.

JOBÉN ~uri n. înv. Pălărie înaltă, cilindrică, cu

A SE JILĂVÍ se jilăvéşte intranz. A deveni jilav; a

boruri înguste, purtată în trecut de bărbaţi; cilindru.

se îmbiba uşor cu apă; a se umezi.

JOCHÉ//U ~i m. hipism Călăreţ profesionist,

A JIMBÁ jimbéz tranz. pop., reg. (persoane) A

specializat în conducerea cailor la alergările de

face să se jimbeze.

galop şi de obstacole.

A SE JIMBÁ mă jimbéz intranz. pop., reg.

1)

JOIMÍR ~i m. arh. ist. (în Moldova medievală)

fam., depr. (despre persoane) A-şi strâmba gura,

Soldat de origine poloneză, angajat cu leafă în

arătând dinţii şi râzând într-un fel nefiresc; a rânji.

armata Moldovei; mercenar polonez.

2) fig. (despre suprafaţa unei ape) A se mişca în

JONCŢIÚN//E ~i f. 1) Punere în contact a unor

valuri; a se tulbura; a se agita.

părţi, elemente sau lucruri; legătură; asamblare;

JÍMBL//Ă ~e f. înv., pop., reg. Pâine din făină albă,

împreunare. 2) Loc unde se realizează acest contact.

de obicei de formă lunguiaţă; franzelă.

A JONGLÁ jongléz intranz. 1) A lansa şi a prinde

JIND n. Dorinţă arzătoare de a căpăta ceva care e

alternativ şi cu multă iscusinţă mai multe obiecte

greu de obţinut; râvnire. ♦ A privi (sau a se uita) cu

care îşi intersectează traiectoria de zbor. 2) fig.

~, a privi sau a se uita cu dorinţă mare.

(cuvinte, expresii, maxime, date, cifre etc.) A folosi 280

cu multă îndemânare şi cu dezinvoltură; a mânui; a

cantitativ (pentru a stabili valoarea); a aprecia; a

manevra; a manipula; a mania.

preţui; a estima; a evalua. ~ lucrurile după

JÓRDI//E ~i f. pop., reg. Ramură lungă, subţire şi

aparenţe. 4) A fi de părere; a găsi de cuviinţă; a

flexibilă, curăţată de ramificaţii şi de frunze; nuia;

gândi; a crede; a socoti; a considera. 5) A face să se

vargă.

judece. 2. intranz. A se gândi adânc; a medita

JÓSNIC ~ă (~i, ~e) adj. 1) (despre acţiuni,

profund; a cugeta; a reflecta. El judecă serios.

activităţi etc.) Care înjoseşte; demn de dispreţ;

A SE JUDECÁ mă júdec intranz. 1) jur. A se afla

umilitor; degradant; înjositor. 2) (despre persoane

în proces judiciar (unul cu altul). 2) fam. A se trata

şi manifestări ale acestora) Care vădeşte lipsă de

cu vorbe de ocară (unul cu altul).

scrupule; capabil să săvârşească lucruri nedemne;

JUDÉŢ ~e n. admin. (în unele ţări) Unitate

infam; ticălos; nemernic.

administrativ-teritorială,

JOVIÁL ~ă (~i, ~e) adj. (despre persoane şi

componenţa căreia intră mai multe oraşe şi comune.

manifestările lor) Care este plin de veselie sinceră

JUDICIÁR ~ă (~i, ~e) adj. Care ţine de activitatea

şi spirit comunicativ; voios.

de

A JUBILÁ jubiléz intranz. (despre persoane) A

judecătoresc. Proces ~.

încerca o mare satisfacţie (în urma unei victorii); a

JUDICI//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) adj. 1) (despre

se bucura foarte mult; a triumfa.

persoane) Care are calitatea de a judeca adânc şi

JUBILIÁR ~ă (~i, ~e) adj. 1) (despre solemnităţi)

drept; cu judecată sănătoasă. 2) (despre idei,

Care are loc cu ocazia unui jubileu. 2) şi

concluzii, păreri etc.) Care rezultă dintr-o bună

substantival (despre persoane) Care are sau îşi

judecată; bine gândit, chibzuit.

sărbătoreşte un jubileu.

JÚLF//Ă ~e f. pop., reg. 1) Sămânţă de cânepă. 2)

JUBILÉ//U ~e n. 1) Sărbătoare organizată în

Mâncare de post, preparată prin fierbere din

onoarea unei persoane care deţine o funcţie de 50

sămânţă de cânepă pisată şi amestecată cu apă

de ani (sau de 25 de ani). 2) prin ext. Sărbătoare

îndulcită.

organizată cu prilejul împlinirii a 50 de ani. 3) prin

A JULÍ julésc tranz. (piele) A face să se julească; a

ext. Sărbătoare organizată cu prilejul împlinirii unui

excoria; a zdreli. Mi-am julit un deget.

anumit număr de ani de la producerea unui

A SE JULÍ mă julésc intranz. (despre persoane) A

eveniment important sau a unui număr de ani de

se răni uşor; a se zdreli; a se excoria; a se jupui. M-

activitate, de apariţie a unui periodic etc. ~ul de 70

am julit la mână.

de ani ai revistei de filologie.

A JUMULÍ jumulésc tranz. 1) (păsări tăiate) A

JÚ//DE ~zi m. arh. jur. Persoană oficială, care avea

curăţa de pene; a peni. 2) (păr, pene) A scoate din

atribuţia

rădăcină; a smulge. 3) (animale) A curăţa de piele;

de

a

soluţiona

într-o

instanţă

judecată;

propriu

de

rang

justiţiei;

superior,

de

în

justiţie;

judecătorească; judecător.

a beli; a jupui; a despuia. 4) fig., fam. (persoane) A

A JUDECÁ júdec 1. tranz. 1) jur. (cauze, conflicte,

despuia de bani sau de alte bunuri materiale; a

procese, persoane etc.) A supune unei decizii

jecmăni; a jefui; a estorca.

judiciare. 2) (persoane) A caracteriza într-un anumit

JÚN//E ~ă (~i, ~e) adj. înv. (despre persoane) Care

fel,

încă nu este matur; tânăr.

analizând

argumentele,

circumstanţele

şi

eventualele efecte. 3) A examina calitativ şi

JUNÉŢ//E ~i f. înv. Perioadă a vieţii omului, de la 281

adolescenţă până la vârsta medie.

JURISCONSÚL//T ~ţi m. jur. Specialist în materie

JUNGHÉR ~e n. înv. Armă albă, având vârf ascuţit

de drept, care dă consultaţii juridice.

şi lamă cu două tăişuri; pumnal.

JURISDÍCŢI//E ~i f. jur. Drept întărit prin lege, al

JÚNGL//Ă ~e f. Pădure subtropicală şi tropicală

unui judecător sau al unei instanţe judecătoreşti, de

deasă, cu multe tufişuri şi liane.

a efectua procese judiciare; putere de a judeca. A fi

JUNIÓR ~i m. 1) sport Sportiv tânăr, având vârsta

sub ~a statului.

între 13 şi 19 ani şi făcând parte dintr-o categorie

JURISPRUDÉNŢ//Ă ~e f. 1) Ansamblu de decizii

intermediară. 2) (folosit pe lângă un nume de

sau soluţii date de jurisdicţie în anumite probleme

persoană) Fiul considerat în raport cu tatăl său.

de drept. 2) Ansamblu de principii juridice; ştiinţă

Busch ~.

juridică.

JUPẤN ~i m. 1) înv. (folosit ca termen de adresare

JURÍ//ST ~şti m. 1) Persoană cu studii juridice

politicoasă faţă de persoane care ocupau o anumită

speciale; specialist în drept. 2) Persoană care

demnitate sau funcţie) Reprezentant al claselor

practică dreptul.

avute; boier; domn. ~ Dumitrache. 2) înv.

JÚRI//U ~i n. Grup constituit din specialişti într-un

Proprietar al unei întreprinderi, luat în raport cu

domeniu oarecare, având misiunea de a aprecia şi

salariaţii săi; patron. 3) fam., iron. Patron sau

de a clasifica candidaţii sau concurenţii la un

stăpân, considerta în raport cu subalternii săi.

concurs, la o competiţie.

A JUPUÍ jupuiésc tranz. 1) (animale) A curăţa de

A JURUÍ juruiésc tranz. pop., reg. 1) (bunuri

piele; a beli; a jumuli; a despuia. 2) (arbori, plante)

materiale) A promite în mod public şi în mod

A curăţa de coajă; a coji; a despuia. 3) fig., fam.

solemn. 2) (tineri de însurat) A făgădui de soţ sau

(persoane) A lipsi (complet) de avere; a prăda; a

de soţie.

jecmăni; a jefui; a despuia. 4) A face să se

A SE JURUÍ mă juruiésc intranz. pop., fam. A se

jupuiască; a juli.

angaja prin jurământ; a se jura.

A SE JUPUÍ mă jupuiésc intranz. (despre

JUST I adv. În corespundere cu adevărul; adevărat;

persoane) A se răni uşor; a se zdreli; a se excoria; a

drept. 2) Pe bună dreptate.

se juli.

JUST II jústă (júşti, júste) adj. 1) Care este în

A JURÁ jur (despre persoane) 1. tranz. 1) A

corespundere cu realitatea, cu adevărul; adevărat;

promite prin jurământ. ~ fidelitate. 2) (depoziţii sau

drept. Decizie justă. Concluzie justă. 2) (despre

mărturii) A confirma la judecată prin jurământ. 3)

persoane) Care acţionează şi judecă îi conformitate

(persoane) A ruga cu multă stăruinţă; a conjura. 2.

cu adevărul, cu dreptatea; drept; corect; cinstit.

intranz. A presta un jurământ.

A JUSTIFICÁ justífic tranz. 1) (acţiuni, opinii

A SE JURÁ mă jur intranz. (despre persoane) 1)

etc.) A considera ca fiind just sau legitim; a

A se angaja prin jurământ; a jurui. 2) A se lega prin

îndreptăţi. ~ absenţa. 2) (cheltuieli financiare sau

jurământ; a se afurisi; a se blestema. Mă jur pe tot

materiale) A demonstra documentar ca fiind folosit

ce vrei, că nu eu am spus-o.

după destinaţie. 3) (persoane) A face să se justifice;

JURÍDIC ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de drept sau

a dezvinovăţi; a disculpa; a dezvinui.

de legi; propriu dreptului sau legilor; de drept. 2)

A SE JUSTIFICÁ mă justífic intranz. (despre

Care se face în faţa justiţiei. Acţiune ~ă.

persoane) A-şi demonstra nevinovăţia; a se 282

disculpa; a se dezvinui; a se dezvinovăţi.

JUVENÍL ~ă (~i, ~e) adj. Care este caracteristic

JUSTIFICÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. Care poate fi

pentru tineri; propriu tinerilor; tineresc. Elan ~.

justificat. Faptă ~ă.

Aparenţă ~ă.

JUSTIFICATÍV ~ă (~i, ~e) adj. şi substantival

A JUXTAPÚNE juxtapún tranz. (obiecte) A pune

Care serveşte pentru a justifica ceva; justificator.

alături; a aşeza unul lângă altul; a alătura. 2) lingv.,

Acte ~e. Trebuie să aduci un ~, ca să-ţi motivezi

gram. (părţi de propoziţie) A face să se juxtapună.

absenţa.

A SE JUXTAPÚNE se juxtapún intranz. lingv.,

JUV//ẮŢ ~éţe n. Ochi care se poate strânge, fiind

gram. (despre părţi de propoziţie) A îmbina prin

format prin înnodare la capătul unei frânghii (şi

juxtapunere.

folosit pentru a prinde un animal); laţ.

K

KAKÍ I adj. invar. Care are culoare cafenie cu

KILOMETRÁJ ~e n. 1) Proces de determinare în

nuanţă galben-verzuie; de culoare cafenie cu nuanţă

kilometri a unei distanţe parcurse. 2) Distanţă

galben-verzuie.

parcursă într-o anumită unitate de timp. 3)

KAKÍ II n. bot. Fruct al unui arbore exotic, cu

Instrument montat la unele vehicule pentru a

pulpa moale şi dulce, având aspectul unei tomate.

determina distanţa parcursă.

KILOGRÁM ~e n. Unitate de măsură a greutăţii

KILOMÉTR//U ~i m. Unitate de măsură a

(egală cu o mie de grame).

distanţei (egală cu o mie de metri).

KILOCALORÍ//E ~i f. 1) Unitate de măsură a

KILOVÓL//T ~ţi m. fiz. Unitate de măsură a

energiei termice (egală cu o mie de calorii). 2)

tensiunii electrice (egală cu o mie de volţi).

Calorie mare.

KILOWÁ//TT ~ţi m. fiz. Unitate de măsură a

A KILOMETRÁ kilometréz tranz. (distanţe, rute

puterii (egală cu o mie de waţi).

etc.) A marca cu borne kilometrice.

KRIPTÓN n. chim. Element chimic, gaz nobil, incolor, fără miros şi fără gust.

L

LABIÁL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de buze;

LABÍL ~ă (~i, ~e) adj. 1) (despre persoane şi

propriu buzelor. Muşchi ~i. 2) (despre sunete) Care

manifestările lor) Care este lipsit de stabilitate; fără

se produce cu ajutorul buzelor; articulat cu

statornicie; instabil; schimbător. Dispoziţie ~ă.

participarea buzelor. Consoane ~e.

Caracter ~. Comportament ~. 2) med. (despre 283

stări, procese) Care se schimbă des şi rapid.

lexical. 2) Omisiune în textul unui autor sau în

LABIRÍNT ~uri n. 1) Edificiu constituit dintr-un

corpul unei opere. 3) fig. Parte ce lipseşte pentru o

număr foarte mare de camere, aşezate astfel încât

persoană, pentru un lucru sau un proces, ca să poată

ieşirea poate fi găsită cu foarte mare dificultate. 2)

fi considerate perfecte. A avea multe ~e în

fig. Compoziţie extrem de încurcată; lucru foarte

cunoştinţe.

complicat, încâlcit..

LACÚ//STRU ~stră (~ştri, ~stre) adj. 1) Care ţine

LABORI//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) adj. 1) Care

de lacuri; propriu lacurilor. Mal ~. 2) Care se află

necesită multă muncă şi eforturi mari; cu mare

pe lacuri sau pe malurile lor. Locuinţă ~stră. 3)

osteneală şi sforţare. Studii ~oase. 2) (despre

Care trăieşte sau creşte în lacuri. Faună ~stră.

persoane) Care munceşte mult şi cu folos; cu multă

Floră ~stră.

dragoste pentru muncă; harnic.

LAGÚN//Ă ~e f. geomorf.

LACHÉ//U ~i m. 1) înv. Servitor la curţile

marină, separată printr-o fâşie de pământ.

boiereşti; valet; fecior. 2) fig., fam., depr. Persoană

LÁI láie, lắi adj. (despre oi şi lâna lor) Care este

josnică şi servilă; slugoi.

de culoare neagră sau neagră-cenuşie; negru sau

LACÓNIC ~ă (~i, ~e) adj. şi adverbial 1) (despre

negru-cenuşiu.

acte dei vorbire) Care constă din puţine cuvinte;

LÁIE f. 1) Grup de ţigani nomazi. 2) pop.., fam.

exprimat în cuvinte puţine; concis; lapidar; succint.

Ceată zgomotoasă de copii sau de oameni.

2) (despre persoane) Care vorbeşte puţin şi precis.

LÁIC ~ă (~i, ~e) adj. Care nu ţine de biserică;

LACRIMOGÉN ~ă (~i, ~e) adj. 1) (despre

independent

substanţe) Care provoacă secreţia

nebisericesc; lumesc. Învăţământ ~.

lacrimilor;

de

toate

Întindere de apă

confesiunile

religioase;

producător de plâns. Gaz ~. Grenadă ~ă. 2) fig.

LAITMOTÍV ~e n. 1) muz. Motiv muzical, care

Care provoacă râsul cu mijloace ieftine. Film ~.

caracterizează un personaj sau o situaţie şi care se

LACTÁT I ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) Care este produs

reia când apare în scenă personajul sau situaţia dată.

din lapte; făcut din lapte. Produs ~. 2) Care conţine

2) Fragment sau motiv repetat într-o operă

lapte în componenţă.

muzicală. 3) fig. Idee principală asupra căreia se

LACTÁT II n. Sare a acidului lactic.

insistă în repetate rânduri (într-o operă ştiinţifică

LACTÉE adj. astron.: ♦ Calea ~, mulţime de stele

sau artistică).

având forma unui brâu luminos, care se vede pe

LÁM//Ă I ~e f. 1) Placă subţire de material dur

bolta cerească în timpul nopţilor clare; Calea

(metal, plastic, sticlă sau lemn) cu diverse

Laptelui; Calea (sau Drumul) robilor.

întrebuinţări în aparatura tehnică. 2) Parte ascuţită a

LÁCTIC adj.: ♦ Acid ~, acid-alcool care se

unui instrument, a unei unelte de tăiat sau a unei

conţine, mai ales, în laptele acru.

arme albe; ascuţiş; tăiş; custură; cuţitură. ~a

LACUNÁR ~ă (~i, ~e) adj. Care prezintă lacune;

cuţitului. 3) Placă dreptunghiulară de oţel, foarte

cu lacune; lacunos. Sistem ~. Cunoştinţe ~e.

subţire, de obicei cu două tăişuri, care se adaptează

LACÚN//Ă ~e f. 1) Spaţiu vid în interiorul unui

la un aparat mecanic de ras. ~ă de ras. 4) Placă

corp. ♦ ~ă lexicală, lingv. lipsă a unei unităţi

mică şi subţire de sticlă, pe care se aşează

lexicale, în sistemul unei limbi, pentru a denumi o

materialele ce urmează a fi examinate la microscop.

anumită noţiune, un anumit obiect, lucru etc.; vid

LÁM//Ă II ~e f. 1) zool. Mamifer rumegător, mai 284

mic decât cămila şi fără cocoaşe, care trăieşte în

LÁMURĂ f. Parte a unui lucru sau colectivităţi,

regiunile montane din America de Sud şi care, fiind

care se caracterizează prin calităţi sau valoare

domesticit, este folosit la transportul greutăţilor. 2)

superioară; partea cea mai bună a unui lucru sau a

Postav gros, care se face din lâna acestui animal.

unei colectivităţi; frunte; floare; smântână; cremă.

Un palton de ~ă.

LAN lánuri n. 1) Suprafaţă de pământ semănată cu

A SE LAMENTÁ mă lamentéz intranz. (despre

acelaşi fel de plante (de obicei, cereale); holdă. 2)

persoane) A-şi exprima îndelung suferinţele (fizice

Semănătură de cereale aflate într-un stadiu avansat

sau morale), scoţând strigăte de jale sau de durere; a

de dezvoltare, care cresc pe un astfel de teren

se văieta; a se văicări; a se tângui.

agricol. Un ~ de grâu.

LAMENTÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care se

LÁNCE lắnci f. înv. Veche armă albă de atac,

lamentează. Voce ~ă. 2) Care provoacă milă.

constând dintr-o vergea sau prăjină lungă, prevăzută

Spectacol ~. Orator ~. Un tip ~. Situaţie ~ă.

cu un vârf metalic ascuţit; suliţă.

A LAMINÁ laminéz tranz. teh. (metale, aliaje

LANDÓU ~ri n. 1) Vehicul luxos, cu două

etc.)

laminorului

banchete a câte două locuri şi aşezate faţă în faţă, cu

(transformând în plăci subţiri). 2) (fibre textile) A

capotă formată din două părţi pliabile. 2) Cărucior

lucra

pentru copiii mici, spaţios şi confortabil, acoperit cu

A cu

prelucra

cu

ajutorul

ajutorul

laminorului,

întinzând

şi

omogenizând. A lamina bumbacul.

o capotă.

LAMIN//ÓR ~oáre n. teh. 1) Instalaţie care

LANDŞÁFT ~uri n. Porţiune de suprafaţă terestră

transformă metalul în lame sau fire. 2) Maşină care

cu proprietăţi şi aspect specific.

întinde un material textil, pentru a-i uniformiza

LANGUR//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) adj. (despre

grosimea şi a-i face firele paralele. 3) Maşină

persoane şi manifestările lor) Care manifestă o

folosită la fărâmiţarea sau la măcinarea anumitor

melancolie sentimentală; plin de melancolism

materiale, pentru a obţine o pastă.

sentimental. Voce ~oasă.

LAMPADÁR ~e n. Suport vertical, având în partea

LANGÚST//Ă ~e f. Animal crustaceu marin,

superioară un aparat de iluminare a locurilor

asemănător cu racul, dar fără cleşti, cu antene foarte

publice.

lungi, cu carapace spinoasă, de culoare violacee,

LAMPAGÍ//U ~i m. înv. Persoană specializată în

foarte apreciat pentru carnea delicioasă.

aprinderea şi stingerea lămpilor de pe străzi;

A LANSÁ lanséz tranz. 1) (idei, realizări, proiecte,

fanaragiu.

ştiri, publicaţii etc.) A face cunoscut unui cerc larg

LAMPÁNT adj.: ♦ Gaz (sau petrol) ~, amestec de

de persoane; a pune în circulaţie; a răspândi; a

hidrocarburi, obţinut prin distilarea petrolului brut

difuza; a propaga. 2) (nave, bărci etc. nou

şi folosit drept combustibil în lămpi sau în unele

construite) A pune să plutească pentru prima dată.

motoare.

3) (rachete, torpile, sateliţi etc.) A propulsa (cu

LAMPI//ÓN

~oáne

transparentă

şi

înfrumuseţarea

n.

Felinar

colorată, ceremoniilor,

de

folosit a

hârtie

ajutorul unui dispozitiv special), trimiţând înspre o

pentru

ţintă.

locurilor

şi

LANTÉRN//Ă ~e f. 1) Dispozitiv de iluminat în

localurilor publice în zile de sărbătoare; lanternă

afara încăperilor, fix sau portativ, prevăzut cu un

veneţiană. A lansa un ~.

schelet metalic pentru petrol, pe care se instalează 285

un glob de sticlă pentru a proteja fitilul aprins;

perioada adultă.

felinar. 2) Lampă electrică portativă, de proporţii

LAŞ láşă (láşi, láşe) adj. şi substantival (despre

mici, care acţionează cu baterii. ♦ ~ veneţiană,

persoane şi manifestările lor) Care denotă lipsă de

lampion. ♦ ~ magică, dispozitiv optic, cu ajutorul

curaj şi de onestitate; fără curaj şi demnitate.

căruia se proiectează pe un ecran imaginea figurilor

LAŞITÁTE f. 1) Lipsă de curaj în faţa unui pericol.

de pe o placă de sticlă sau imprimate pe o placă

2) Faptă sau atitudine a unei persoane laşe.

fotografică. 3) arhit. v. LANTERNOU.

LATÉN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. Care există, fără însă

LANTERNÓU ~ri n. arhit. 1) Parte mai ridicată a

a se manifesta în exterior; existent în stare ascunsă.

acoperişului unei clădiri înalte, prevăzută cu multe

Maladie în formă ~tă. Proces ~t.

ferestre pentru ventilare şi iluminare. 2) Turn mic

LATERÁL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care se află pe una

cu colonete, aşezat în vârful unui edificiu.

din laturile unui lucru; situat pe o parte a unui

LAPIDÁR I ~ă (~i, ~e) adj. 1) (despre inscripţii,

obiect. 2) fig. Care se situează pe al doilea plan, din

ornamente) Care este cioplit în piatră. 2) (despre

punctul de vedere al importanţei; de importanţă mai

formule, expresii, stil, vorbire) Care se impune prin

mică; secundar; marginal. Problemă ~ă. 3) (despre

concizie; exprimat în puţine cuvinte; concis;

căi de comunicaţie) Care face o ramificaţie,

laconic; succint.

desprinzându-se de la linia principală. Drum ~.

LAPIDÁR II ~i m. Meseriaş specializat în

LATIFUNDIÁR ~i m. ist. Proprietar al unui

prelucrarea

latifundiu; moşier care posedă mari domenii

pietrelor

scumpe

(cu

excepţia

diamantelor).

agricole.

LÁPOVIŢĂ f. meteor. Depunere atmosferică sub

LATIFÚNDI//U ~i n. ist. Proprietate mare; moşie

formă de ploaie amestecată cu zăpadă.

de proporţii foarte mari; domeniu.

LÁPSUS ~uri n. 1) lingv. Eroare mecanică, comisă

LÁUR ~i m. 1) Arbust meridional, cu frunze

din neatenţie, în scris sau în vorbire. ~ de limbă. 2)

persistente, lucioase şi aromatice, folosite în calitate

Imposibilitate momentană de a-şi aminti ceva. ~ de

de condiment. 2) fig. mai ales la pl. Cunună din

memorie.

frunzele acestui arbust, oferită în trecut eroilor,

LAPTÓP [cuvânt engl.] ~uri n. Microcalculator

oratorilor drept semn distinctiv. ♦ A culege ~ii, a

personal portabil, de greutate şi dimensiuni reduse.

deveni celebru. ♦ A se culca pe ~i, a rămâne

LARGHÉŢE f. Atitudine binevoitoare, însoţită de

satisfăcut de succesele obţinute anterior, fără a mai

bunătate; generozitate; dărnicie; mărinimie.

depune eforturi suplimentare spre autodepăşire. 3)

LÁRMĂ f. Gălăgie mare; tămbălău.

Plantă veninoasă cu miros neplăcut, cu flori mari

LARVÁR ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de larve;

albe şi cu fructul capsulă epoasă, folosită în

propriu larvelor. Stare ~ă. 2) Care se află în stare

medicină. ♦ A mâncat ~ (sau ~i) sau Doar n-am

de larvă. 3) fig. Care este lipsit de posibilitatea de a

mâncat ~i, doar nu mi-am ieşit din minţi, vezi bine

se manifesta în exterior; fără capacitatea de a se

că n-am înnebunit.

exterioriza; ascuns; nevăzut; latent.

LAUREÁ//T ~ţi m. Persoană sau colectiv care a

LÁRV//Ă ~e f. Animal care se dezvoltă prin

obţinut un premiu (la începuturi, o cunună de lauri)

metamorfoză, aflat în prima fază evolutivă, când se

într-un concurs.

caracterizează printr-o formă diferită de cea din

LAVABÓU ~ri n. 1) Recipient conectat la o sursă 286

de apă şi dotat cu un canal de evacuare a apei

LĂSTÁR ~i m. Ramură tânără, care creşte din

consumate, care serveşte la spălatul curent al

rădăcina sau din tulpina unei plante lemnoase.

oamenilor; chiuvetă; lavoar. 2) Spălător comun în

Copacul a dat ~i.

cămine şi internate, prevăzut cu mai multe chiuvete

LĂTUNO//ÁIE ~i f. pop., reg. 1) Răritură la

şi cu alte instalaţii sanitare.

marginea pânzei ţesută manual, formată prin ruperea

LÁVĂ f. Materie în stare lichidă, incandescentă,

unor fire din urzeală. 2) Scândură cu o parte

aruncată la suprafaţă în timpul erupţiei unui vulcan.

plană, iar cu alta convexă, tăiată de la marginea

LAVÍN//Ă ~e f. Masă de zăpadă, care se desprinde

unui buştean.

de pe un munte şi se rostogoleşte în jos cu o putere

LĂUTÁR ~i m. 1) înv. Muzicant care cânta din lăută.

distrugătoare; avalanşă.

2) Muzicant popular, care cântă la un instrument cu

LAVOÁR ~e f. 1) Mobilă de toaletă, de înălţimea

coarde sau la orice alt instrument din componenţa

unei mese, prevăzută cu chiuvetă, robinete şi cu un

unui taraf.

sistem de evacuare, servind la spălat şi la păstrarea

LĂÚT//Ă ~e f. 1) Instrument muzical cu coarde

obiectelor necesare pentru spălat. 2) Recipient

asemănător cu cobza. 2) prin ext. Instrument

conectat la o sursă de apă şi dotat cu un canal de

muzical cu coarde, în genere.

evacuare a apei consumate, care serveşte la spălatul

LẨNCÉ//D ~dă (~zi, ~de) adj. 1) Care este lipsit

curent al oamenilor; chiuvetă; lavabou.

de vigoare; fără energie şi forţă vitală. 2) înv. Care

LÁVR//Ă ~e f. rel., bis. Mănăstire de mari

este lipsit de puteri; slăbit de puteri din cauza unei

proporţii, în unele ţări ortodoxe (Egipt, Grecia,

boli.

Rusia), în care călugării locuiesc în chilii separate,

LEÁL ~ă (~i, ~e) adj. (despre oameni şi

ca şi casele dintr-un sat aparte.

manifestările lor) Care

A SE LĂBĂRŢ//Á mă lăbărţéz intranz. pop. A

fidelitate în raport cu angajamentele luate;

creşte excesiv în dimensiuni (mai ales în lăţime),

caracterizat prin onestitate şi probitate; loial. A avea

pierzând forma; a se lăţi; a se deforma.

o atitudine ~ă faţă de cineva sau ceva.

A SE LĂFĂÍ mă lăfăiésc intranz. fam. 1) A sta

LEALITÁTE f. Caracter leal; loialitate.

comod, întinzându-şi corpul în voie. 2) A trăi din

LEFEGÍ//U ~i m. 1) înv. ist. (În Moldova şi

belşug şi fără griji; a huzuri. A se lăfăi în bine.

Muntenia medievală) Oştean tocmit cu leafă;

LĂL//ẤU ~ẩie (~ẩi, ~ẩie) adj. fam., depr. Care se

mercenar. 2) fig., fam. Persoană care primeşte leafă;

mişcă neîndemânatic şi greoi; cu mişcări lipsite de

salariat; funcţionar; slujbaş.

graţie.

LEF//T I léfţi m. înv. Monedă de metal scump

LĂNCIÉR ~i m. înv. Ostaş înarmat cu lance:

(din aur sau argint), din care se făceau salbe.

suliţaş.

LEFT II léfturi n. Salbă de monede din metal

LĂPT//ÓC ~ oáce n. pop., reg. Canal de scânduri,

scump.

prin care curge apa pentru a pune în mişcare roata

LÉFTER ~ă (~i, ~e) adj. Care nu are lefţi; fără

unei mori; uluc; scoc.

bani. ♦ A rămâne (sau a lăsa pe cineva) ~, a

A LĂRMUÍ lărmuiésc intranz. pop., fam. (despre

rămâne (sau a lăsa pe cineva) fără bani.

miulţimi de fiinţe) A face larmă; a ridica o gălăgie

A LEFTERÍ lefterésc tranz. fam. (persoane) A

foarte mare.

face să se lefterească; a face lefter.

denotă

respect

şi

287

A SE LEFTERỈ mă lefterésc intranz. fam.

hartă sau un plan şi care conţine o explicaţie

( despre persoane) A deveni lefter; a rămâne fără

textuală a semnelor convenţionale.

nici un ban.

LÉGHE f. Unitate de măsură a distanţelor terestre

LEFTERÍ//E ~i f. fam. Reputaţie bună. ♦ A-şi

sau maritime, folosită în unele ţări din Europa

mânca (sau a-şi pierde) ~ia, a-şi pierde buna

Occidentală, care variază între 3000 şi 7500 m.

reputaţie.

A LEGIFERÁ legiferéz 1. intranz. A elabora

LEGÁL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care este prescris de

legi. 2. tranz. A stabili prin lege; a face să fie

lege; în conformitate cu legea. Expulzare ~. 2)

legal. A legifera importul de produse.

Care ţine de lege; propriu legii. Dispoziţie ~ă.

LEGISLATÍV ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de

Act ~.

legi; cu referire la legi. Alegri ~e. 2) Care

A LEGALIZÁ legalizéz tranz. 1) (situaţii, stări de

elaborează şi adoptează legi; cu dreptul de a adopta

lucruri etc.) A face să fie legal; a face să fie în

legi. Organ ~. Putere ~ă.

corespundere cu legea, a regulariza. 2) (acte,

LEGISLATÓR ~i m. 1) Organ public, care are

documente, semnături) A califica drept autentic (prin

misiunea de a elabora legi. 2) Persoană în drept să

aplicarea unei ştampile); a face să fie valabil; a

legifereze; legiuitor.

autentifica; a certifica; a valida.

LEGISLATÚR//Ă ~i f. 1) Corp legislativ în

LEGÁŢI//E ~i f. 1) Reprezentanţă diplomatică

funcţiune. 2) Perioadă de timp pentru care este ales

permanentă a unui guvern în alt stat, unde nu

un organ legislativ.

există ambasadă. 2) prin ext. Local sau sediu al

LEGISLÁŢI//E ~i f. 1) Totalitate de legi

acestei reprezentanţe.

referitoare la un anumit domeniu. ~ia muncii. 2)

LEGĂM//ẤNT ~ínte n. 1) Promisiune solemnă. 2)

Corp de legi ale unul stat.

Situaţie dintre persoane sau dintre comunităţi care

LEGÍ//ST I ~şti m. 1) Specialitate în legislaţie;

ajung să se înţeleagă asupra unui lucru; înţelegere;

jurist. 2) Persoană care studiază legile; student la

acord; convenţie.

drept.

LEGENDÁR ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de

LEGÍST II adj. şi substantival : ♦ Medic ~, medic

legendă; caracteristic legendelor; de legendă;

care efectuează expertize ce interesează organele

fabulos. Personaj ~. 2) fig. Care a intrat în

judiciare.

legendă prin celebritatea sa; cu calităţi de

LEGIT//ÁTE ~ắţi f. Caracter legic; proprietate de a

legendă. Erou ~.

fi în conformitate cu legile obiective. Legităţi de

LEGÉND//Ă ~e f. 1) liter. Povestire tradiţională,

edzvoltare.

în proză sau în versuri, de obicei, transmisă cale

LEGÍTIM ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care este

orală, în care faptele fantastice sau miraculoase

consacrat prin lege; fondat pe lege. Drept ~.

pot avea un suport istoric real, trecut prin

Revendicare ~ă. ♦ ~ă apărare, act de violenţă,

imaginaţia

muzicală

folosit în scop de apărare şi justificat de lege, comis

instrumentală cu caracter narativ. 3) rel. Povestire

împotriva unei persoane care săvârşeşte un atac

din viaţa sfinţilor. ~ biblică. 4) fig. Povestire

ilegal. 2) (despre căsătorie) Care este consfinţit

deformată şi înfrumuseţată de imaginaţie. 5) Tabel

prin lege; încheiat cu respectarea prescripţiilor legale.

cu care se dotează o ilustraţie, o gravură, o

3) (despre soţi) Care se află în căsătorie consfinţită

populară.

2)

Piesă

288

prin lege; căsătorit legal. 4) (despre copii) Care a

LENTICULÁR ~ă (~i, ~e) adj. Care are formă de

căpătat viaţă dintr-o căsătorie legală sau este

lentilă; cu formă de lentilă.

recunoscut de tată; născut din părinţi aflaţi în

LENTÍL//Ă ~e f. Piesă din sticlă, folosită în

căsătorie legală sau recunoscut de tată. 5) Care este

aparatele optice şi servind la convergenţa sau

considerat ca fiind just; calificat ca fiind drept;

divergenţa unui fascicul de raze care o străbat.

îndreptăţit; justificat. Observaţie ~ă.

Lentile de ochelari.

A LEGITIMÁ legitiméz tranz. 1) (persoane) A

LÉSNE adv. Cu uşurinţă; fără multă greutate. ♦ ~

identifica pe bază de acte oficiale. 2) fig. (acţiuni,

crezător, om credul.

opinii etc.) A califica drept legitim, just; a

LÉSPE//DE ~zi f. Placă de piatră (de obicei, de

îndreptăţi.

forma dreptunghiulară) având diverse întrebuinţări.

LEGITIMÁŢI//E ~i f. Document eliberat de o

LEST lésturi n. Încărcătură specială

autoritate, prin care se legitimează identitatea unei

material greu (nisip, pietriş etc.), care asigură

persoane (sau se certifică anumite date juridice).

stabilitatea unei nave sau a unui dispozitiv de zbor;

LEGIUIT//ÓR I ~oáre (~óri, ~oare) adj.

balast; savură.

(despre persoane) Care legiuieşte; în drept să

LEŞ

elaboreze legi.

zdohnitură; hoit; stârv; cadavru.

LEGIUITÓR II ~i m. Persoană în drept să

LEŞÍN ~uri n. 1) Stare de pierdere subită şi

legiuiască; legislator.

temporară a cunoştinţei; nesimţire. A cădea în ~.

LEGIUITOÁRE ~ f. (feminin de la legiuitor II)

2) fig., prin ext. Stare de slăbiciune totală

v. LEGIUITOR II.

(provocată de foame, de sete sau de un efort fizic

LEÍ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) Care se aseamănă

foarte puternic); lipsă totală de forţă fizică.

perfect; foarte asemănător. ~ taică-său. 2) (despre

LETARGÍ//E

haine) Care este bine ajustat pe corp; turnat.

caracterizată prin somn profund şi de lungă durată

LEJÉR ~ă (~i, ~e) adj. (mai ales despre

şi prin suspendarea aparentă a funcţiilor vitale ale

îmbrăcăminte) Care, nefiind ajustat pe corp, nu

organismului; somn letargic. 2) fig., prin ext. Lipsă

incomodează mişcările.

de activitate totală; apatie completă. A cădea în ~e.

LÉLA adv.pop., fam.: ♦ A umbla ~, a fi hoinar; a

LETÁRGIC ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de letargie;

merge din loc în loc fără a urmări un scop precis;

propriu letargiei. Somn ~. Stare ~ă. 2) fig. Care

a hoinări; a vagabonda.

duce la somn; cu proprietatea de a provoca somnul.

LENITÍV I ~ă (~i, ~e) adj. med. Care poate

Discurs ~.

domoli durerea; cu proprietatea de a potoli

LEŢC//ÁIE ~ắi f. înv. 1) înv. Monedă de aramă cu

durerea; calmant. Remediu ~.

valoarea egală cu jumătate de para, care a circulat

LENITÍV II ~e n. Medicament care calmează

în jumătatea a doua a sec. XVIII în Principatele

durerea; calmant.

dunărene. 2) prin ext. Monedă de valoare foarte

LEN//T léntă (lénţi, lénte) adj. şi adverbial 1)

redusă. ♦ A nu face o ~, a fi lipsit de valoare. ♦ A

Care manifestă lipsă de rapiditate; fără grabă.

nu avea nici o ~ frântă (sau chioară), a fi fără nici

Mers ~. 2) Care se desfăşoară încet; cu ritm

un ban; a nu avea nici un ban.

scăzut. Proces ~.

LÉXIC n. lingv. Totalitate a cuvintelor dintr-o

léşuri

n.

~i

Animal

f.

1)

mort;

Stare

din

mortăciune;

patologică,

289

limbă sau dintr-o operă literară; vocabular. Lexic

LIÁN//Ă ~e f. Plantă agăţătoare, cu tulpina foarte

activ. Lexic pasiv. Lexic fundamental (sau de

lungă, subţire şi flexibilă, care creşte încolăcindu-se

bază).

de trunchiurile şi ramurile copacilor, mai ales, în

LEXICÁL ~ă (~i, ~e) adj. lingv. Care ţine de lexic;

pădurile tropicale, în junglă.

propriu lexicului; de lexic. Fond ~. Sens ~.

LIB//ÁRCĂ ~ắrci f. Gândac nocturn brun-roşcat,

LEXICOGRÁF ~i m. Persoană cu pregătire

care trăieşte mai ales prin bucătării şi se hrăneşte cu

specială, care elaborează dicţionare; specialist în

produse alimentare; gândac de bucătărie; şvab;

lexicografie.

taracan.

LEXICOGRÁFIC ~ă (~i, ~e) adj. Care ţine de

LIBELÚL//Ă ~e f. Insectă din ordinul adonatelor,

lexicografie; propriu lexicografiei; de lexicografie.

cu corp alungit, cu capul mare şi cu patru aripi

Lucrare ~ă. Concepţie ~ă.

membranoase şi transparente, care zboară repede,

LEXICOGRAFÍE f. 1) Disciplină a lingvisticii,

aproape de suprafaţa apei, capturând insecte mai

care stabileşte principiile teoretice şi metodele

mici şi ale cărei larve se dezvoltă în mediul acvatic;

practice de întocmire a dicţionarelor. 2) Ocupaţia

calul-popii.

lexicografului;

LÍBER I ~ă (~i, ~e) adj. (despre persoane) 1) Care

activitate

de

elaborare

a

dicţionarelor. 3) Totalitatea dicţionarelor dintr-o

dispune

ţară,

etc.

independent din punct de vedere social şi politic;

Lexicografia franceză din sec. XIX. 4) Totalitatea

slobod. 2) (despre state, colectivităţi) Care nu se

dicţionarelor consacrate unei limbi. Lexicografia

află sub stăpânire străină; în stare de independenţă

română. Lexicografia franceză. 5) Studiu teoretic

socială

al dicţionarelor; metalexicografie.

suveran. 3) Care este consfinţit prin lege; garantat

dintr-o

epocă,

dintr-un

domeniu

LEXICOLÓG ~i m. Persoană specializată în

de

şi

drepturi

naţională;

politice

şi

autonom;

cetăţeneşti;

independent;

de constituţie. Votare ~ă. 4) (despre acţiuni) Care

lexicologie.

se efectuează fără restricţii; care se face cu uşurinţă;

LEXICOLÓGIC ~ă (~i, ~e) adj. Care ţine de

fără efort; slobod. Respiraţie ~ă. 5) (despre

lexicologie; propriu lexicologiei; de lexicologie.

persoane) Care nu este ocupat (la un moment dat);

Studiu ~.

caracterizat

LEXICOLOGÍE f. Compartiment al lingvisticii,

neocupat; disponibil; slobod. 6) (despre persoane)

care studiază lexicul limbii.

Care poate acţiona după cum doreşte; care nu este

LEXIC//ÓN ~oáne n. Dicţionar special, care

lipsit de dreptul de a se deplasa după bunul său

include terminologia unui anumit domeniu.

plac; aflat în stare de independenţă fizică şi psihică.

A LEZÁ lezéz tranz. 1) arh. A supune unei leziuni

Eşti ~ să pleci când vrei.

corporale; a vătăma printr-o rană; a răni; a

LÍBER II ~e n. 1) Ţesut fibros al plantelor, prin ale

traumatiza. 2) fig. A înjosi prin vorbe sau purtare

cărui vase se transportă seva asigurând nutriţia. 2)

nedemnă; a jigni; a insulta.; a ofensa. A leza

Ansamblu de vase din ţesutul plantelor, prin care

demnitatea şi onoarea cuiva.

circulă seva.

LEZIÚN//E ~i f. Parte a unui ţesut organic, lezată

LIBERÁL I ~ă (~i, ~e) adj. 1) polit. Care ţine de

prin acţiunea unor factori cu efect traumatic; rană;

liberalism;

plagă. ~e corporală.

Doctrină ~ă. 2) înv. Care preferă libertatea; iubitor

prin

propriu

disponibilitate

liberalismului.

temporară;

Partid

~.

290

de libertate. 3) (despre persoane) Care tolerează

grad. 4) econ. Permisiune oficială de a practica o

greşelile şi purtările altora; caracterizat prin

anumită profesiune, de a importa sau de a exporta

indulgenţă faţă de alte persoane.

anumite mărfuri. 5) Autorizaţie în baza căreia

LIBERÁL II ~i m. polit. Adept al liberalismului.

posesorul unui brevet de invenţie cedează dreptul de

LIBERALÍSM

n.

şi

exploatare a invenţiei altei persoane. 6) Brevet care

economică, care promovează ideile de libertate

acordă acest drept. 7) Lipsă de bună cuviinţă;

individuală, politică, socială, economică, de gândire

purtare lipsită de respect. 8) literat. : ♦ ~

etc., limitarea puterii statului în ceea ce priveşte

poetică, abatere conştientă de la normele limbii

libertăţile individuale, iniţiativa privată etc. şi care

literare, condiţionată de legile versificaţiei sau de

se opune socialismului şi dirijismului. 2) fig.

necesitatea obţinerii unor efecte stilistice distincte.

Atitudine de toleranţă excesivă.

LICH//EÁ ~éle f. fam., depr. Om lipsit de

LIBERT//ÁTE ~ắţi f. Situaţie liberă; stare de

demnitate.

independenţă.

A LICHEFIÁ lichefiéz tranz. (gaze, corpuri solide)

LIBERTÍN ~ă (~i, ~e) adj. şi substantival (despre

A face să se lichefieze; a transforma în lichid.

persoane şi manifestările lor) Care vădeşte o

A SE LICHEFIÁ se lichefiáză intranz. A deveni

comportare şi o morală decăzută; dedat fără reţinere

lichid; a trece în stare lichidă.

plăcerilor carnale. Spirit ~. Mod de viaţă ~.

LICHÉN ~i m. 1) la pl. bot. Familie de plante

LIBRÁR ~i m. 1) Proprietar al unei librării. 2)

inferioare, cu talul format dintr-o ciupercă şi o

Vânzător într-o librărie. 3) Negustor de cărţi. 4) înv.

algă aflată în simbioză, foarte rezistente la secetă, la

Persoană care edita cărţi; editor.

frig şi la căldură, care cresc pe scoarţa arborilor

LIBRĂRÍ//E ~i f. 1) Magazin unde se vând cărţi.

bătrâni, pe ziduri, pe stânci şi pe sol. 2) la sing.

2) înv. Ocupaţia librarului.

Plantă care face parte din această familie.

LIBRÉT ~e n. Text al unei creaţii muzicale (operă,

LICHÍ//D I ~dă (~zi, ~de) adj. 1) (despre

operetă, oratoriu etc.).

corpuri, substanţe) Care curge sau tinde să curgă;

LIBRETÍ//ST ~şti m. Autor de librete.

în stare de agregare intermediară între starea

LÍCĂR ~e n. 1) Lumină slabă. 2) prin ext.

gazoasă şi cea solidă. 2) fin. (despre creanţe) Care

Obiect care sclipeşte.

poate

A LICĂRÍ licăreşte intranz. 1) (despre o sursă de

proprietatea de a fi transformat imediat în bani.

lumină) A răspândi o lumină difuză şi interminentă.

3)econ., fin. : ♦ Bani ~zi, bani care sunt

2) fig. A apărea abia desluşit; a căpăta contururi

imediat disponibi l i ; bani peşin; bani gheată. 4)

vagi.

lingv., fonet. (despre consoanele l, m, n şi r) şi

LICÉNŢ//Ă ~e f. 1) ed. (în unele ţări) Grad de

substantival Care se pronunţă uşor, atunci când

studii

precedă un iot; cu pronunţie uşoară.

universitare,

1)

Concepţie

intermediar

politică

între

cel

de

fi

convertit

imediat

în

bani;

cu

bacalaureat şi cel de masterat, obţinut după

LICHÍD II ~e n. 1) Substanţă în stare de agregare,

absolvirea studiilor superioare şi care permite

intermediară între starea cea solidă şi cea gazoasă,

exercitarea profesiunii corespunzătoare. 2) ed.

lipsită de formă stabilă proprie, din care cauză

Examen susţinut pentru a obţine acest grad

curge sub propria greutate şi ia forma vasului în

universitar. 3) ed. Diplomă care confirmă acest

care se află. 2) Substanţă care se bea (apă, lapte, vin 291

etc.).

unor părţi de organe.

A LICHIDÁ lichidéz tranz. 1) A face să nu mai

LIGATÚR//Ă ~i f. med. 1) Operaţie ce constă în

existe. 2) (datorii) A compensa în bani sau în

legarea provizorie sau definitivă a unui vas sangvin,

natură; a plăti; a achita.

a intestinului sau a ureterului, pentru a opri o

A LICITÁ licitéz 1. tranz. A supune unei licitaţii; a

hemoragie sau pentru a închide orificiul lor. 2) Fir

vinde la licitaţie. 2. intranz. A participa la o licitaţie

de aţă specială, cu ajutorul căruia se efectuează o

(înaintând propuneri asupra preţului).

atare operaţie.

LICITÁŢI//E ~i f. Vânzare în public a unor bunuri

LÍG//Ă ~i f. Asociaţie (de state, de oraşe, de

materiale ce revin persoanei care oferă cel mai înalt

colectivităţi, de sportivi etc.) constituită în vederea

preţ; mezat.

realizării unui scop comun.

LIC//OÁRE ~óri f. 1) Băutură delicioasă, îndulcită

LIGHIOÁN//Ă ~e f. pop., reg. 1) Animal sălbatic.

şi

2) Pasăre de casă; orătanie. 3) fig. depr. Persoană

aromatizată.

2)

Soluţie

cu

proprietăţi

medicamentoase. 3) Sare lichidă, folosită în calitate

mişelă şi josnică (ca un animal sălbatic).

de reactiv în diverse reacţii chimice.

LIGNÍT n. Cărbune natural de calitate inferioară,

LÍCTOR ~i m. arh. ist. (în Roma antică) Gardă

negru sau brun, compact.

care însoţea înalţii demnitari, mergând înaintea

LIHNÍ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. pop., fam. Care este

acestora şi ducând fasciile.

lipsit de puteri din cauza foamei; lipsit de vlagă;

LÍDER ~i m. 1) Persoană aflată în fruntea unei

hămesit.

mişcări sociale sau în fruntea unui partid politic. 2)

LIMÁN ~uri n. 1) Margine de pământ situată de-a

Sportiv care se află în fruntea unei echipe sau

lungul sau în jurul unei ape; ţărm; mal. ♦ A ieşi la ~,

competiţii. 3) prin ext. Persoană care conduce o

a) a ieşi la mal; b) a scăpa dintr-o încurcătură. 2)

echipă în vederea desfăşurării unei acţiuni sau

Loc de adăpost; refugiu; azil. A ajunge la (un) ~

activităţi. ~ul unui proiect.

sau a ajunge la ~, a atinge scopul urmărit. 3) Lac în

LIED ~uri [pronunţat lid] n. muz. Compoziţie

cursul inferior al unui fluviu, separat de mare printr-

muzicală vocală, de natură lirică, având la bază o

o dună de nisip, care comunică cu marea prin una

poezie de proporţii reduse.

sau mai multe guri.

LIFT lífturi n. Aparat care serveşte la transportarea

LIMBÚ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. fam., depr

pasagerilor sau a mărfurilor pe linie verticală în

substantival (despre persoane) Care spune vorbe

clădiri cu mai multe etaje sau în mine; ascensor.

goale; care limbuţeşte; flecar; guraliv.

LÍFT//Ă ~e f. fam. depr. 1) Termen injurios, folosit

A LIMITÁ limitéz tranz. A reduce la anumite

în raport cu o persoană sau cu un popor de altă

limite; a restrânge. ~ puterea cuiva. A ~ un buget.

religie. 2) Persoană sau popor care cotropeşte

A SE LIMITÁ mă limitéz intranz. A avea limită; a

teritorii străine; năvălitor; cotropitor; invadator. 3)

se mărgini.

fig. Om rău la suflet, la inimă.

LÍMIT//Ă ~e f. 1) Parte extremă, care marchează

LIGAMÉNT ~e n. anatom. Fascicul de fibre

sfârşitul unei întinderi sau al unei suprafeţe. ♦ ~

conjunctive, elastice şi rezistente, orientate în

teritorială, linie de demarcaţie, care desparte

aceeaşi direcţie, care unesc oasele în articulaţii sau

diferite ţări; hotar; graniţă; frontieră. 2) Ton al unei

servesc la menţinerea pe loc a unor organe sau a

voci sau al unui instrument, caracterizat prin

şi

292

înălţime sau prin profunzime extremă. 3) Punct

conductă, prin care curge un fluid fierbinte, pentru

extrem al unei acţiuni; linie de sus a unei evoluţii. ♦

a-i permite fluidului de a se dilata liber.

~ de vârstă, vârstă după care o persoană nu mai

LÍR//Ă II ~e f. Unitate monetară a unor ţări, în

poate exercita o anumită funcţie publică. 4) mat.

trecut şi în prezent. ~ italiană. ♦ ~ sterlină, unitate

Valoare fixă, spre care tind valorile unei mărimi

monetară din Marea Britanie.

variabile. 5) fig. Punct final, pe care îl pot atinge

LITERÁL ~ă (~i, ~e) adj. 1) şi adverbial Care este

posibilităţile, mijloacele sau capacităţile unei

reprodus în strictă conformitate cu textul original;

persoane.

transpus literă cu literă sau cuvânt cu cuvânt;

LIMUZÍN//Ă ~e f. Automobil de lux pentru patru

textual. Traducere ~ă. ♦ Sens ~, sensul direct al

sau şase persoane.

unui cuvânt sau al unei expresii. 2) mat. (despre

LINGOÁRE f. pop., reg. Febră tifoidă.

expresii sau mărimi) Care este reprezentat prin

LINGÓU ~ri n. Masă de metal sau de aliaj turnat.

litere; notat literă cu literă.

Un ~ de aur.

LITERALMÉNTE adv. În mod literal; în sensul

LINK línkuri [cuvânt engl.] n. tehn. inform.

strict al cuvântului. A înţelege ceva ~.

Conexiune a două (sau a mai multor) elemente într-

LITERÁR ~ă (~i, ~e) adj. Care ţine de literatură;

o structură de date, prin utilizarea unor variabile;

propriu literaturii. Concurs ~. Proces ~. ♦ Limbă

legătură.

~ă, forma cea mai elaborată a unei limbi naţionale,

A LINŞÁ linşéz tranz. A supune linşajului; a

prelucrată de scriitori, de publicişti şi de oameni de

executa prin linşaj.

ştiinţă şi constituind o sinteză a posibilităţilor de

LINŞÁJ ~e n. Omor fără judecată.

exprimare ale întregului popor.

LÍOT//Ă ~e f. pop., fam. Grup numeros (de

LITERÁ//T ~ţi m. Specialist în teoria, istoria

persoane); ceată; droaie.

literaturii.

LÍPCĂ adv. pop., fam.: ♦ A şedea ~, a sta mult şi

LITERATÓR ~i m. v. LITERAT.

nemişcat, incomodând alte persoane. ♦ A se ţine ~

LITIGI//ÓS ~oásă

de cineva, a se ţine scai de cineva.

provoacă un litigiu; cu caracter de litigiu.

LIPÍCI ~uri n. 1) Substanţă care serveşte la lipit

LITIGÍ//U ~i n. jur. Conflict (între persoane,

(mai ales hârtia). 2) Grup de plante erbacee, care

instituţii, state etc.) care poate constitui obiect de

secretă o substanţă lipicioasă. 3) fig. Calitate prin

dezbatere într-un proces.

care o persoană încântă sau seduce alte persoane. ♦

LITORÁL I ~uri n. Porţiune de teren aflat în zona

Cu ~ , care farmecă. O fată cu ~.

de contact dintre apa mărilor sau a oceanelor şi

LIPSCÁN ~i m. arh. Negustor de mărfuri aduse

uscat.

din Lipsea (Leipzig).

LITORÁL II ~ă (~i, ~e) adj. Care ţine de zona de

LÍR//Ă I ~e 1) Instrument muzical din antichitate,

contact dintre apa mărilor sau a oceanelor şi uscat;

cu coarde fixate pe o cutie de rezonanţă şi pe două

propriu malului mării sau oceanelor.

braţe în formă de coarne, servind la acompanierea

LITOSFÉRĂ f. Parte exterioară solidă a globului

recitalurilor de poeme. 2) fig. Simbol al poeziei

pământesc; scoarţă terestră.

lirice; talent poetic. 3) teh.: ~ de dilataţie,

LIVÍ//D ~dă (~zi, ~de) adj.

dispozitiv semicircular, care se introduce într-o

omului) Care este foarte pal; de culoare vânătă. 2)

(~óşi, ~oáse) adj. Care

1) (despre faţa

293

(despre persoane) Care are faţa palidă (de emoţie,

corpului; cu acţiune numai asupra unei părţi a

de frig etc.); cu faţa vânătă. 3) fig. (despre lumină)

organismului. Anestezie ~ă. Tratament ~.

Care este lipsit de intensitate; fără strălucire; palid.

LOCALIT//ÁTE ~ắţi f. Aşezare omenească; loc

LIVIDITÁTE f. 1) Aspect livid (al feţei). 2)

de trai.

Coloraţie violacee a pielii. ~ cadaverică.

A LOCALIZÁ localizéz tranz. 1) A face să se

A LIVRÁ livréz tranz. (mărfuri, materiale, provizii

localizeze. 2) (acţiuni, evenimente, fenomene etc.)

etc.) A da în posesiune în mod sistematic (în baza

A determina în spaţiu sau în timp. 3) (opere

unor înţelegeri prealabile); a furniza.

literare) A înzestra cu un colorit local. 4) med.

LIVR//EÁ ~éle f. Uniformă prevăzută cu galoane şi

(afecţiuni interne) A detecta prin stabilirea locului

fireturi, purtată de uşieri, ospătari şi lachei.

situării.

LIVR//ÉSC ~éscă (~éşţi) adj. 1) Care se reduce

A SE LOCALIZÁ se localizeáză intranz. 1) A se

numai la cunoştinţele aflate din cărţi; întemeiat

stabili într-un anumit loc sau într-un spaţiu.

numai pe informaţia din cărţi. Cunoaştere ~escă. 2)

Durerea s-a ~at în plămâni. 2) A se limita la un

(despre unităţi de limbă) Care are circulaţie numai

teritoriu redus de răspândire; a căpăta o arie de

în

instruiţi;

răspândire restrânsă; a deveni local. Incendiul s-a

caracteristic limbajului cărturăresc şi persoanelor

~at. Epidemia s-a ~at. 3) A căpăta proporţii

culte.

reduse; a obţine caracter local. Conflictul s-a ~at.

LIVRÉT ~e n. Document eliberat supuşilor

LOCÁŞ ~uri n. Încăpere de locuit; locuinţă. ♦ ~

militari, care indică situaţia militară şi datele

sfânt (sau dumnezeiesc), biserică sau mănăstire.

necesare referitoare la deţinător. ♦ ~ de economii,

LOCATÁR ~i m. Persoană care închiriază o casă

document eliberat de casele de economii, în care se

sau un apartament; chiriaş.

notează operaţiile de depunere şi de decontare a

LOCATÍV

banilor.

complementului circumstanţial de loc.

LIZÍBIL ~ă (~i, ~e) adj. (despre scris, texte etc.)

LOCATÍV II ~ă (~i, ~e) adj. Care ţine de casele

Care se poate citi uşor; citeţ.|

de locuit; propriu caselor de închiriat. Spaţiu ~.

LIZIÉR//Ă ~e f. 1) Margine a unei păduri. 2)

LOCÁŢI//E ~i f. 1) Situaţie de luare de dare în

Garnitură de stofă sau de mătase, aplicată la

chirie; închiriere. 2) Sumă plătită la intervale

cusăturile sau la îndoiturile unui obiect vestimentar.

regulate pentru închirierea unui apartament sau a

3) Margine care limitează în lungime stofa şi pe

unui obiect; taxă, de închiriere. 3) fur. Contract de

care este imprimată denumirea fabricii şi calitatea

închiriere.

stofei.

LÓCO adv. (despre destinaţia unei scrisori sau a

LOCÁL I ~uri n. 1) Clădire sau încăpere cu

unui

destinaţie publică. ~ al universităţii. 2) Sală unde

expeditorul.

se serveşte publicului mâncare şi băutură. A merge

LOCOMOBÍL ~ă (~i, ~e) adj. Care se poate mişca

într-un ~ pentru a lua cina.

pentru a-şi schimba locul; cu proprietatea de a se

LOCÁL II ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de un

mişca din loc.

anumit loc; caracteristic pentru locul dat. Vreme

LOCOMOBÍL//Ă ~e f. Maşină cu aburi sau cu

~ă. 2) med. Care afectează numai un anumit loc al

motor de explozie, montat pe roţi, care se poate

cărţi

şi

în

limbajul

oamenilor

colet

I

~e

poştal)

n.

În

lingv.,

gram.

aceeaşi

Caz

localitate

al

cu

294

deplasa dintr-un loc în altul pentru a pune în

LOGÓF//ĂT ~eţi m. ist. 1) (în Moldova medievală;

funcţiune alte maşini (industriale sau agricole).

folosit şi ca titlu pe lângă numele respectiv) Boier

LOCOMOTÍV//Ă ~e f. Vehicul motor de cale

cu funcţia de preşedinte al divanului, care avea în

ferată (cu sursă de energie proprie sau străină), care

grija

serveşte la remorcarea sau la deplasarea vagoanelor.

hrisoavelor

LOCOMOT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) adj. Care

domneşti.

ţine de locomoţie; caracteristic pentru locomoţie.

însărcinat cu copierea şi întocmirea actelor; copist;

Aparat ~.

grămătic; pisar; scrib. 4) Supraveghetor al slugilor

LOCOMÓŢIE f. 1) Mişcare dintr-un loc în altul.

de la o curte domnească sau boierească; vătaf.

Mijloc de ~e. 2) Funcţie a organismelor vii, mai

LOIÁL ~ă (~i, ~e) adj. (despre persoane şi

ales a animalelor, care asigură deplasarea lor în

manifestările lor) Care respectă fidel angajamentele

spaţiu. A avea capacitatea de ~e.

luate; caracterizat prin onestitate şi probitate; leal. A

LOCŢIITÓR ~i m. Persoană care ţine provizoriu

fi ~ statului. Atitudine ~ă.

locul unui titular într-o funcţie sau care îndeplineşte

LOIALIT//ÁTE ~ắţi f. Caracter loial; lealitate.

o parte din sarcinile acestuia.

LÓJ//Ă ~e f. 1) Compartiment dintr-o sală de

LOCUŢIÚN//E ~i f. Îmbinare de cuvinte formând

spectacole, separat de celelalte printr-un perete

un tot unitar din punct de vedere semantic şi

foarte subţire, având locuri numai pentru câteva

sintactic.

persoane. 2) bot. Cavitate a florii unei plante, în

LÓGIC ~ă (~i, ~e) adj. şi adverbial Care este în

care se află ovulele sau polenul. 3) bot. Cavitate în

conformitate cu cerinţele logicii; potrivit cu regulile

fructul unei plante, unde se află seminţele.

raţiunii; raţional. Un răspuns ~.

LOMBÁRD ~uri n. 1) Împrumut de bani cu

LÓGICĂ f. 1) Ştiinţă care se ocupă de studierea

garanţie constituită din hârtii sau obiecte, depuse în

formelor şi legilor fundamentale ale gândirii. 2)

calitate de gaj. 2) Instituţie de credit. care acordă un

Manual în care sunt expuse elementele de bază ale

astfel de împrumut.

acestei ştiinţe. 3) Modalitate de a gândi; fel de a

LONGEVÍV I ~ă (~i, ~e) adj. Care trăieşte mult;

raţiona. A avea o logică originală. 4) Raţiune

caracterizat prin viaţă lungă. Om ~. Plantă ~ă.

coerentă, consecventă şi temeinică. 5) Temei firesc

LONGEVÍV II ~i m. Persoană care trăieşte mult.

al unei acţiuni; raţiune; motiv. Logica lucrurilor.

LONGEVIT//ÁTE ~ắţi f. 1) Durată lungă a vieţii;

LOGÓDN//Ă ~e f. 1) Ceremonie prin care un tânăr

viaţă lungă. 2) Durată a vieţii în genere.

şi o tânără se angajează solemn să se căsătorească,

LONGER//ÓN

făcând schimb de verighete. 2) Promisiune solemnă

longitudinală, de metal sau de lemn, din osatura

făcută de logodnici. 3) Petrecere organizată cu acest

unei maşini sau a unui agregat, care sporeşte

prilej. 4) Perioadă cuprinsă între această ceremonie

rigiditatea şi rezistenţa acestora. 2) Bară metalică

şi nuntă.

principală din aripa avionului.

LOGÓDNIC ~i m. Persoană care s-a logodit; tânăr

LONGITUDINÁL ~ă (~i, ~e) adj. Care ţine de

care s-a legat prin logodnă cu o tânără.

longitudine; aşezat în lungime.

LOGÓDNIC//Ă ~e f. (feminin de la logodnic) v.

LONGITÚDIN//E ~i f. 1) Coordonată sferică a

LOGODNIC.

unui punct de pe suprafaţa terestră. 2) Distanţă

sa

pecetea

domnească

domneşti. 3)

înv.

2)

întocmirea

al

cancelariei

într-o

cancelarie,

Şef

Slujbaş

~oáne

şi

n.

teh.

1)

Grinda

295

unghiulară, măsurată în grade pe ecuator dintre

LUBRIFIÁN//T II ~ţi m. Material, mai ales de

meridianul ce trece prin punctul dat al suprafeţei

origine organică, cu proprietatea de a lubrifia

terestre şi meridianul zero.

suprafeţele de contact a două piese în procesul de

LORD lórzi m. (în Anglia) 1) Proprietar feudal cu

funcţionare a acestora sau în cel de fabricare a

domenii funciare mari. 2) Titlu nobiliar transmis

semiproduselor.

prin ereditate sau conferit de monarh. 3) Persoană

LUCÁRN//Ă ~e f. 1) Fereastră mică în acoperişul

care poartă acest titlu nobiliar. 4) Membru al

unei case, care serveşte la iluminarea şi aerisirea

camerei superioare în parlament.

încăperilor aflate la nivelul podului; lucernariu. 2)

LÓRI m. zool. Mamifer nocturn din subordinul

Ferestruică prin care se poate privi în exterior.

lemurianilor, cu corpul subţire şi lung, fără coadă,

LUCEÁFĂR lucéferi m. 1) Nume popular al unor

care trăieşte în India şi Ceilon şi se hrăneşte mai

stele foarte strălucitoare (în special, planeta Venus).

ales cu fructe şi seminţe.

2) fig. Personalitate cu calităţi deosebite într-un

LORNIÉT//Ă ~e f. Binoclu mic, folosit la

anumit domeniu de activitate spirituală.

vizionarea spectacolelor.

LUCÍ//D ~dă (~zi, ~de) adj. (despre persoane)

LORNI//ÓN ~oáne n. 1) Ansamblu constituit din

Care înţelege şi exprimă clar realitatea; cu mintea

două lentile care se fixează pe nas cu ajutorul unui

clară.

resort şi care apropie majorând imaginea. 2) v.

LUC//ÓARE

LORNIETĂ.

electromagnetică,

LÓTR//U ~i m. pop. reg. 1) Persoană care fură şi

luminiscente sau incandescente, care, acţionând

ucide. 2) fig., depr. Fiinţă şmecheră şi poznaşă.

asupra

LÓTU//S ~şi m. bot. Plantă tropicală cu flori mari,

înconjurătoare să fie vizibilă; lumină. 2) fig. Sursă

plăcut mirositoare, albastre, trandafirii sau albe,

care luminează spiritul.

crescând la suprafaţa apelor stătătoare.

LUCRATÍV ~ă (~i, ~e) adj. Care aduce câştig;

LOZINCÁR//D ~dă (~zi, ~de) adj. Care este

aducător de profit; rentabil. Întreprindere ~ă.

exprimat în termini de lozincă (fără a pătrunde în

Ocupaţie ~ă.

esenţă); cu caracter de lozincă. Discurs ~.

LUDOVÍC ~i m. înv. Monedă de aur franceză

LOZÍNC//Ă ~i f. 1) Adresare care exprimă într-o

(pusă în circulaţie de Ludovic al XIII-lea).

formă clară şi laconică o idee călăuzitoare sau o

LUGÚBR//U ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care este semn al

cerinţă politică. 2) Placardă ce conţine o astfel de

morţii; prevestitor de moarte. Glas ~. 2) fig. Care

adresare.

inspiră tristeţe profundă; în stare să provoace o

LÚBRIC ~ă (~i, ~e) adj. (despre persoane şi

tristeţe sumbră. Versuri ~e.

manifestările lor) 1) Care manifestă exces de

LÚJER ~i m. 1) bot. Tulpină sau porţiune de

senzualitate brutală; înclinat în permanenţă spre

tulpină (a unei plante erbacee). 2) Ramură tânără de

senzualitate. 2) Care provoacă senzualitate; cu

1-2 ani (a unei plante lemnoase).

proprietatea de a excita plăcerile senzuale.

LÚMEN I ~i m. fiz. Unitate de măsură a intensităţii

LUBRIFIÁN//T I ~tă (~ţi, ~te) adj. Care

fluxului luminos, corespunzând fluxului luminos

lubrifiază; cu proprietatea de a lubrifia. Materie

emis dintr-un unghi solid de un steradian de o sursă

~tă.

de lumină punctiformă cu o intensitate de o candelă.

retinei

~óri

f.

1)

arh.

Radiaţie

emisă

de

unele

corpuri

ochiului,

permite

ca

lumea

296

LÚMEN II ~i n. anatom. Canal în interiorul unui

LUNETÍ//ST ~şti m. milit. Trăgător specializat în

organ anatomic (intestin, vas sangvin) sau al unor

folosirea armei cu lunetă.

fibre textile sau plante (vase liberiene şi vase

LUNÉT//Ă ~e f. Instrument optic compus din mai

lemnoase).

multe lentile şi servind la mărirea dimensiunilor

LUM//ÉSC ~eáscă (~éşti) adj. 1) Care ţine de

obiectelor îndepărtate.

lume; propriu lumii; de lume. Moravuri ~eşti. 2)

LUNOMOBÍL ~e n. Vehicul autopropulsat, folosit

Care desfată simţurile; privitor la satisfacerea

pentru explorarea Lunii.

necesităţilor sexuale; trupesc; senzual. Plăceri

LUNONAÚ//T ~ţi m. Explorator al Lunii.

~eşti. 3) Care nu ţine de biserică; independent de

LUPÁN I ~i m. Pui de lupi.

toate confesiunile religioase; nebisericesc; laic.

LUPÁN II ~ă (~i, ~e) adj. Care este de culoarea

Poezie ~ ească.

blănii de lup.

LUMINISCÉN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. Care produce

LÚP//Ă ~e f. Instrument optic constând dintr-o

luminiscenţă; cu proprietatea de a emite raze

lentilă convexă care formează imagini vizuale

luminoase reci. Piatră ~tă. Substanţă ~tă. Sursă

mărite ale obiectelor cercetate.

~tă.

LUTERÁN I ~ă (~i, ~e) adj. rel. Care ţine de

LUMINISCÉNŢĂ f. Proprietate a unor corpuri

luteranism; propriu luteranismului.

lipsite de incandescenţă de a emite raze luminoase

LUTERÁN II ~i m. rel. Adept al luteranismului.

la temperaturi scăzute.

LUTERANÍSM n. rel. Protestantism german

LUMINÍŞ ~uri n. 1) Teren fără arbori (acoperit cu

întemeiat de Martin Luther, care punea accentul pe

iarbă şi flori) într-o pădure; poiană; colnic. Am ieşit

credinţă, dar nu pe cultul religios şi care a fost

la ~. 2) Porţiune de cer senin.

supus simplificării din acest motiv.

LUNÁTIC I ~ă (~i, ~e) adj. 1) (despre persoane)

LUX lúcşi m. fiz. Unitate de măsură a iluminării,

Care este bolnav de somnambulism; suferind de

echivalând cu iluminarea unei suprafeţe care

somnambulism; somnambul; noctambul. 2) (despre

primeşte un flux de lumină de un lumen, repartizat

somn,

uniform pe un metru pătrat.

comportare,

acţiuni)

Care

ţine

de

somnambulism; propriu somnambulismului; de

A LUXÁ luxéz tranz. med. (mâini, picioare, degete

somnambul; somnambulic. 3) fig. (despre persoane)

etc.) A scoate din articulaţie; a scrânti.

Care are idei şi comportări ciudate; cu idei şi purtări

LUXÁŢI//E ~i f. med. 1) Traumatism constând în

bizare. 4) (despre persoane) Care au apărut pe lume

deplasarea unui os din articulaţie; scrântitură. 2)

în aceeaşi lună; născuţi într-o lună.

Loc luxat; scrântitură.

LUNÁTIC II ~i m. Persoană care suferă de

LUXMÉTR//U ~e n. Instrument fotometric pentru

somnambulism; somnambul; noctambul.

măsurarea iluminării.

LUNÁTIC//Ă ~e f. (feminin de la lunatic I) v.

LUX//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) adj. 1) Care se

LUNATIC I.

impune prin lux; caracterizat prin lux; plin de lux;

LÚNC//Ă ~i f. 1) geomorf. Porţiune de teren situată

somptuos; fastuos. Trai ~os. Vilă ~oasă. Ţinută

de-a lungul unei ape curgătoare şi caracterizată

vestimentară ~oasă. 2) (despre persoane) Care are

printr-o vegetaţie specifică. 2) Pădurice situată pe

lux; îmbrăcat cu lux.

malul unei ape curgătoare; zăvoi.

LUXURIÁN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) (despre 297

vegetaţie) Care este foarte luxos; caracterizat prin

impune prin bogăţie şi vigoare; caracterizat prin

dezvoltare şi abundenţă remarcabilă. 2) fig. Care se

varietate şi forţă. Imaginaţie ~tă. Stil ~.

M

MACÁBR//U ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care evocă

tipărirea ei definitivă.

moartea sau morţii; referitor la moarte său la morţi.

MACHIAVÉLIC ~ă (~i, ~e) adj. Care vădeşte

♦ Dans ~, reprezentare alegorică a morţii, care

abilitate, perfidie şi lipsă de scrupule în atingerea

antrenează într-un cerc comun toţi morţii. 2) fig.

scopului urmărit; plin de viclenie şi perfidie în

Care provoacă groază; în stare să îngrozească;

comportare. Zâmbet ~.

îngrozitor; înfricoşător; înspăimântător; înfiorător;

MACHIAVELÍSM

sinistru. Tablou ~.

aparţinând lui Machiavelli, conform căreia scopul

MACADÁM ~uri n. constr. Pavaj rutier format din

scuză mijloacele, fapt care face dovada lipsei de

piatră măruntă, îndesată cu compresorul (şi

scrupule în atingerea scopului urmărit. 2) prin ext.

impregnată, de regulă, cu gudron sau cu alt material

fig. Conduită machiavelică; comportare perfidă şi

de legătură).

lipsită de scrupule.

MACAGÍ//U ~i m. Muncitor feroviar specializat în

MACROCÓSM ~uri n. Cosmos considerat ca

manevrarea macazurilor; acar.

lume în totalitatea ei, manifestată în diversele ei

MACARÁ ~le f. Sistem tehnic construit pe

forme de existenţă şi infinită în timp şi spaţiu;

principiul scripeţilor, care serveşte la ridicarea şi

univers.

deplasarea greutăţilor mari pe distanţe mici.

MACULAT//ÓR ~oáre n. Caiet, de regulă, din

MACARAGÍ//U ~i m. Muncitor care manipulează

hârtie de calitate inferioară, folosit de elevi şi de

o macara.

studenţi pentru a lua note la lecţie sau pentru a

MACÁT ~uri n. Cuvertură sau covor subţire, de

realiza o ciornă.

lână sau de bumbac, cu desene, care se pune pe

MACULATÚRĂ f. 1) Deşeu de hârtie obţinut din

perete.

operaţiile de imprimare tipografică. 2) Hârtie scrisă

MACÁZ ~uri n. Dispozitiv montat la locul de

sau tipărită, care şi-a pierdut importanţa, folosită în

ramificare a unei linii de cale ferată sau de tramvai,

calitate de materie primă la fabricarea ambalajelor.

care serveşte la trecerea vagoanelor de pe o linie pe

3) Hârtie de calitate inferioară, care serveşte pentru

alta; schimbător de cale; ac.

ambalaj. 4) fig., depr. Scriere lipsită de valoare

MACHÉT//Ă ~e f. 1) Model redus, care respectă

artistică.

fidel proporţia dimensiunilor şi aspectul exterior (al

MADRIGÁL ~uri n. 1) literat. Poezie lirică de

unui decor, a unei construcţii, a unui aparat sau a

proporţii reduse, care exprimă sentimente delicate

unei opere de artă). 2) tipogr. Text imprimat integral

sau complemente galante (adresate unei femei). 2)

sau fragmentar al unei lucrări, care premerge

muz. Compoziţie muzicală polifonică, de natură

n.

1)

Concepţie

politică

298

lirică, de regulă fără acompaniament instrumental.

MAGHIÁR//Ă ~e f. (feminin de la maghiar II). v.

MAÉ//STRU ~ştri m. 1) Persoană care manifestă

MAGHIAR II.

măiestrie (de obicei în dans, muzică, arte, sport) şi

MAGHIÁRĂ II f. Limbă vorbită de maghiari;

care instruieşte pe alţii în domeniul respectiv. 2)

ungară.

Persoană cu calităţi deosebite şi cu contribuţii

MAGHIARÍSM ~e n. lingv. Element de limbă

valoroase într-un anumit domeniu (mai ales în arte),

împrumutat din limba maghiară de altă limbă (şi

considerată, de regulă, model, creator de şcoală.

încă neadaptat la sistemul limbii care 1-a preluat).

MAG mági m. 1) arh., rel. Preot antic la popoarele

MAGHÉRNIŢ//Ă ~e f. 1) Casă mică, dărăpănată şi

orientale. 2) Persoană care prezice viitorul (după

sărăcăcioasă; construcţie primitivă. 2) Prăvălioară

poziţia aştrilor); astrolog. 3) fig. Om înţelept;

sărăcăcioasă. 3) înv. Bucătărie la o mănăstire.

persoană atotştiutoare; filozof. 4) Persoană care

MÁGIC ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de magie;

face vrăji; vrăjitor. 5) rel. Rege mitic (fiecare din cei

referitor la magie. Baghetă ~ă. 2) fig. Care

trei) despre care se spune că ar fi venit din Orient la

influenţează în mod extraordinar; cu proprietatea de

Bethleem, ca să se închine lui Isus Christos la

a exercita o influenţă foarte puternică. Efect ~.

naşterea lui. 6) fig. Persoană care duce sau aduce

MAGÍ//E ~i f. 1) Ansamblu de procedee oculte, cu

veşti; vestitor.

ajutorul cărora unele persoane încearcă să producă

MAGAZÍ//E ~i f. 1) Construcţie specială sau

fenomene inexplicabile, care contravin legilor

încăpere în care se păstrează, în cantităţi mari,

naturii. 2) fig. Influenţă puternică, inexplicabilă, pe

mărfuri sau diferite materiale; depozit. 2) Cutie

care o exercită arta sau natura asupra omului. 3)

metalică la armele de foc, în care se află cartuşele

Ocupaţie de magician.

înainte de tragere. 3) v. MAGAZIN I.

MAGISTRÁL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de

MAGAZÍN I ~e n. Întreprindere comercială, în

magistru sau de maestru; propriu magistrului sau

care mărfurile se păstrează, se expun şi se vând

maestrului; de maestru. 2) Care corespunde absolut

direct consumatorilor.

tuturor cerinţelor; lipsit de defecte; desăvârşit;

MAGAZÍN II ~e n. 1) Publicaţie periodică

perfect. O teză de doctorat ~ă. Un proiect ~. 3)

ilustrată, care apare lunar, bilunar sau trimestrial,

(despre conducte, căi de comunicaţie etc.) Care este

tratând subiecte diverse; revistă. ~ istoric. 2)

cel mai important; de importanţă mare; principal.

Emisiune periodică radiodifuzată sau televizată cu

MAGISTRÁL//Ă ~e f. Arteră de circulaţie rutieră

un anumit subiect. ~ sportiv.

sau feroviară de mare importanţă.

MAGAZINÉR ~i m. Persoană responsabilă de

MAGÍ//STRU ~ştri m. 1) livr., înv. Profesor cu

păstrarea şi eliberarea lucrurilor depozitate într-o

cultură aleasă; dascăl cu cunoştinţe vaste. 2) ed.

magazie.

Grad conferit la sfârşitul ciclului de studii

MAGAZINÉR//Ă ~e f. (feminin de la magaziner).

superioare la masterat. 3) Persoană care deţine acest

v. MAGAZINER.

grad.

MAGHIÁR I ~ă (~i, ~e) adj. Care aparţine

MAGIÚN n. gastronom. Produs alimentar sub

Ungariei sau populaţiei ei; din Ungaria; unguresc.

formă de pastă dulce, obţinută prin fierberea

MAGHIÁR II ~i m. Persoană care face parte din

îndelungată a prunelor (sau a altor fructe).

populaţia de bază a Ungariei; ungur.

MAGMÁTIC ~ă (~i, ~e) adj. Care ţine de magmă; 299

propriu magmei; de magmă. Lavă ~ă. Proces ~.

medicină în calitate de laxativ şi în industrie la

MÁGM//Ă ~e f. Masă minerală incandescentă,

fabricarea cărămizii refractare.

fluidă sau vâscoasă, aflată în interiorul scoarţei

MAGNEZÍT n. chim. Silicat de magneziu de

terestre şi formată din silicaţi cu un anumit conţinut

culoare albă-gălbuie sau brună, cu luciu sticlos,

de vapori de apă şi de gaze, care, ca urmare a

solubil în acizi, folosit în industria materialelor de

cutremurelor de pământ şi a erupţiilor vulcanice,

construcţie.

iese la suprafaţă şi, solidificându-se, formează

MAGNÉZIU n. chim. Metal solid, de culoare albă-

rocile eruptive.

argintie, uşor maleabil, ductil şi fuzibil, care arde în

MAGNÁ//T ~ţi m. 1) înv., ist. Proprietar de mari

aer, producând lumină puternică şi eliminând

latifundii din Polonia şi Ungaria medievală. 2)

magnezie şi care este folosit, mai ales, la fabricarea

Capitalist bogat şi cu mare influenţă. Acesta este

aliajelor uşoare, în pirotehnică, în fotografie şi în

un ~ al petrolului. 3) fig. Persoană bogată şi

metalurgia nichelului.

influentă, care deţine o funcţie înaltă sau un loc de

MAGNÍFIC ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care impresionează

frunte. Un ~ literar.

prin perfecţiunea calităţilor; cu calităţi perfecte;

MAGNÉ//T ~ţi n. Corp de fier sau cu compuşi ai

superb; splendid. 2) (cu valoare de superlativ) Care

fierului în componenţă, cu proprietatea de a atrage

se impune prin calităţi extraordinare; foarte frumos.

fierul şi alte câteva metale şi de a acţiona asupra

Peisaj ~.

acestora,

precum

străbătute

de

şi

curent

asupra

conductoarelor

MAGNÓLI//E ~i f. bot. Arbore exotic, originar din

electric,

transmiţându-le

Asia şi America, cu frunze strălucitoare, alterne, cu

calitatea de a atrage fierul. MAGNÉTIC ~ă (~i, ~e) adj.

flori mari, albe, roz sau violete, foarte mirositoare, 1) (despre forţe,

cultivat ca plantă decorativă pentru eleganţa sa.

fenomene) Care ţine de magnet sau de magnetism;

MAHARADJÁH ~i m. Prinţ indian.

cu proprietăţi de magnet sau de magnetism. 2)

MÁHĂR ~i m. 1) fam. Persoană puternică şi

(despre corpuri) Care poate fi magnetizat; în stare

influentă în lumea interlopă. 2) arg. Persoană aflată

să fie magnetizat. 3) fig. Care atrage în mod

într-un post sau într-o funcţie în raport cu cele din

irezistibil; în stare să influenţeze foarte puternic. Un

subordinea sa; şef. Mare ~.

roman ~.

MAHMÚR ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care este încă

MAGNETIZÁN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) (despre

buimac de beţie sau de somn; în stare de

câmpuri

cu

indispoziţie provocată de beţie sau de nesomn. 2)

proprietatea de a magnetiza. 2) (despre dispozitive)

fig. Care se află într-o stare de indispoziţie

Care produce un câmp magnetic; în stare să

sufletească; lipsit de bună dispoziţie; posomorât;

producă un câmp magnetic. 3) fig. Care produce

supărat.

impresie foarte puternică; fascinant; hipnotizant.

MAHOMEDÁN I ~ă (~i, ~e) adj. rel. 1) Care ţine

MAGNÉZIC ~ă (~i, ~e) adj. chim. (despre

de mahomedanism; propriu mahomedanismului;

compuşi chimici) Care conţine magneziu; cu

musulman;

magneziu în componenţă.

mahomedanismul; din credinţa lui Mahomed;

MAGNÉZIE f. chim. Oxid sau hidroxid de

musulman.

magneziu, sub formă de pudră albă, folosit în

MAHOMEDÁN

magnetice)

Care

magnetizează;

islamic.

II

2)

~i

Care

m.

rel.

profesează

Adept

al 300

mahomedanismului; musulman.

lefuri etc.) A face să fie mai mare (în număr, volum,

MAHOMEDÁN//Ă ~e f. rel. (feminin de la

cantitate, intensitate etc.); a mări; a spori. ~

mahomedan II) v. MAHOMEDAN II.

producţia. ~ salariile bugetarilor.

MAHOMEDANÍSM n. rel. Religie monoteistă

MAJORÁT n. 1) Vârstă începând cu care o

fondată de Mahomed în sec. VII şi profesată de

persoană beneficiază de toate drepturile civice şi

unele popoare orientale; islamism.

politice, devenind totodată responsabilă de acţiunile

MAHÓN ~i m. 1) bot. Specie de arbore tropical,

sale în faţa legii. A atinge ~ul. 2) Situaţie a unei

care creşte în America, cu lemn de culoare brună-

persoane majore. A fi la ~.

roşietică, foarte rezistent şi înalt apreciat la

MAJORDÓM ~i m. 1) înv., ist. (în Franţa

fabricarea mobilei fine. 2) Lemn al acestei specii de

medievală) Persoană responsabilă de administrarea

arbori.

domeniilor sau a palatului regal sau princiar. 2) prin

MAHONÍ//U ~e (~i, ~e) adj. Care este de culoarea

ext. Şef al personalului de serviciu din casele

lemnului de mahon; brun-roşcat. A avea părul ~.

nobililor şi ale marilor bogătaşi.

MAIDÁN ~e n. Loc viran în interiorul sau la

MAJORITÁR ~ă (~i, ~e) adj. Care reprezintă

marginea unei localităţi, unde se joacă copiii, folosit

majoritatea; care ţine de majoritate; propriu

în trecut şi ca loc de desfacere a mărfurilor.

majorităţii.

MAIEST//ÁTE ~ắţi f. 1) Caracter maiestuos;

MAJORIT//ÁTE ~ắţi f. Parte sau număr dintr-o

aspect măreţ şi solemn care provoacă admiraţie. 2)

colectivitate; ansamblu ce reprezintă numărul cel

Conducător suprem şi unic al unui stat (rege,

mai mare dintr-o colectivitate. ~e covârşitoare.

împărat, ţar, sultan etc.); monarh; suveran.

MAJÚSCUL//Ă ~e f. Literă mare; literă capitală;

MAIESTU//ÓS I ~oásă (~óşi, ~oáse) adj. Care

literă verzală. A scrie cu ~e.

impresionează prin caracterul său măreţ; impunător;

MALEÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. 1) (despre metale)

grandios; falnic. Imn ~.

Care poate fi prelucrat în foi subţiri; susceptibil de a

MAIESTUÓS II adv. 1) Cu măreţie. 2) Cu

fi întins în foi subţiri. 2) (despre unele materiale)

gravitate (exagerată); cu importanţă (forţată).

Care poate fi modelat cu facilitate; în stare să fie

MAIONÉZ//Ă ~e f. gastronom. Preparat culinar

prelucrat uşor. 3) (despre persoane) Care se

sub formă de sos rece, consistent, obţinut din

adaptează cu multă uşurinţă; uşor adaptabil.

gălbenuş de ou bătut cu untdelemn, suc de lămâie

MALÍŢIE f. 1) Înclinare spre rău; stare de spirit

(sau oţet) şi muştar, folosit în calitate de condiment.

constând în plăcerea de a face rău; răutate. A avea

MAIÓU ~ri n. Articol de lenjerie (cu sau fără

~e. 2) Acţiune sau faptă răutăcioasă.

mâneci), care se îmbracă direct pe corp, acoperind

MALIŢI//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) adj. (despre

partea superioară a acestuia.

persoane şi manifestările lor) Care posedă maliţie;

MAJÓR ~ă (~i, ~e) adj. 1) (despre persoane) Care

înclinat spre rău; caustic; răutăcios. Zâmbet ~os.

a atins vârsta când poate beneficia de drepturi civile

A MALTRATÁ maltratéz tranz. (fiinţe) 1) A trata

şi politice depline; ajuns la vârsta majoratului. A fi

cu brutalitate. ~ un copil. 2) A chinui, producând

deja ~. 2) Care se caracterizează prin importanţă

dureri fizice sau morale.

deosebită; foarte important. De interes ~.

MAMELÚC ~i m. 1) arh., ist. Soldat de cavalerie,

A MAJORÁ majoréz tranz. (preţuri, tarifari, taxe,

care făcea parte din corpul de gardă al sultanilor

Fracţiune

parlamentară

~ă.

301

egipteni. 2) Soldat care face parte din escadronul

folosită ca model în sculptură şi pictură sau ca

gărzii imperiale franceze. 3) fig., peior. Persoană

formă-suport pentru probarea şi expunerea hainelor.

lipsită de individualitate; om fără păreri proprii.

MANECHÍN II ~i m. 1) Persoană care prezintă

MAMÚ//T ~ţi m. Elefant gigantic, cu păr lung şi cu

într-o casă de mode noile modele de îmbrăcăminte;

fildeşii foarte dezvoltaţi, care a trăit în epoca

faţă publicitară; model. 2) fig., peior. Persoană

glaciară.

lipsită de caracter, influenţabilă şi condusă uşor.

MANAGÉR ~i m.1) Specialist în management. ~

MANÉJ ~uri n. 1) Loc special amenajat, folosit

al unui proiect. 2) Persoană care însoţeşte la

pentru dresarea cailor sau pentru antrenamente la

competiţii un sportiv sau o echipă sportivă, fiind

călărie. 2) Arenă de circ, unde evoluează animalele

responsabilă

dresate. 3) prin ext. Ansamblu de exerciţii folosite

de

probleme

financiare

şi

organizatorice.

la dresarea sau antrenarea cailor. 4) Instalaţie

MÁNĂ f. 1) bot. Lichen comestibil, care creşte pe

constituită dintr-un arbore vertical şi o prăjină

stânci în formă de mici ghemuri cenuşii (în Asia şi

orizontală, la care se înhamă un cal pentru a pune în

în Nordul Africii). 2) prin ext. Pâine făcută din

mişcare o maşină agricolă. 5) fig. Comportament

această plantă. 3) Boală infecţioasă a plantelor,

abil şi artificios, folosit pentru a atinge un scop

provocată de unele ciuperci parazite. 4) meteor.

anumit.

Ploaie pe vreme însorită de vară, care dăunează

MANÉT//Ă ~e f. teh. Pârghie mică, folosită la

plantelor. 5) Daună provocată plantelor imediat

declanşarea, oprirea şi manevrarea manuală a unui

după ploaie de soarele prea fierbinte. 6) fig. Lapte al

mecanism sau a unei instalaţii.

unor animale mulgătoare, folosit în alimentaţie;

MANÉVR//Ă ~e f. 1) mai ales la pl. milit.

frupt. 7) fig. Cantitate mare, care depăşeşte

Deplasare a trupelor, susţinută de regruparea

necesităţile; abundenţă.

organizată şi rapidă a acestora în timpul operaţiilor

MANDARÍN I ~i m. înv., ist. Funcţionar public din

militare, pentru a ataca inamicul pe neaşteptate sau

ierarhia superioară a Chinei feudale.

pentru a le reorganiza în urma unui insucces. 2)

MANDARÍN II ~i m. bot. Arbust fructifer exotic,

prin ext. Ansamblu de exerciţii tactice, prevăzut

cu fructe sferice comestibile, de culoare galbenă-

pentru instruirea militară a trupelor în condiţii

roşietică, mai mici decât portocalele.

asemănătoare cu cele de luptă. 3) Totalitate de

MANDARÍN//Ă ~e f. Fruct al mandarinului.

operaţii necesare pentru constituirea sau desfacerea

MANDÁT ~i n. 1) Misiune acordată unei persoane

unei garnituri de tren. 4) Ansamblu de operaţii

de o altă persoană de a acţiona în numele ei. 2)

executate în vederea schimbării direcţiei de

Document care certifică o astfel de misiune. 3)

deplasare a unei nave, mai ales în timpul acostării

Funcţiune deţinută de un membru ales prin vot. ~

sau ieşirii din port. 5) Parâmă folosită la fixarea şi

de deputat parlamentar.

mânuirea pânzelor şi a catargelor. 6) fig. Mijloc de a

MANDATÁR ~i m. Persoană căreia i s-a conferit

acţiona în vederea atingerii unui scop.

un mandat; deţinător al unui mandat.

MANGÁL ~uri n. 1) Cărbune obţinut prin arderea

MANECHÍN I ~e n. Figură confecţionată din

lentă şi incompletă a lemnului în cuptoare speciale.

diverse materiale (lemn, ceară, plastic etc.), care

2) prin ext. Vas de metal, în care se aprind cărbuni,

reprezintă corpul omenesc sau o parte a lui şi este

servind la încălzit în aer liber. 302

MANGÁN n. chim. Metal alb-cenuşiu, foarte dur şi

A SE MANIFESTÁ mă manifést intranz. 1)

foarte fărâmicios, care există în natură în stare de

(despre sentimente, calităţi, divergenţe etc.) A

oxid şi este folosit în metalurgie la fabricarea unor

căpăta expresie exterioară; a se exterioriza. 2)

aliaje.

(despre persoane) A apărea (într-un anumit fel) în

MANÍ//E

~i

f.

1)

med.

Stare

patologică,

faţa unei colectivităţi. ~ în sens bun. ~ ca un mare

caracterizată prin diverse tulburări mintale (exaltare

iubitor de artă.

euforică, instabilitate, expansibilitate, incoerenţă de

MANIFESTÁN//T ~ţi m. Persoană care participă

idei şi de activitate motrice). 2) Tulburare a

la o manifestaţie; demonstrant.

spiritului, manifestată prin prezenţa permanentă a

MANIFESTÁNT//Ă

unei idei fixe. 3) Obişnuinţă exagerată şi obsedantă;

manifestant) v. MANIFESTANT.

preocupare bizară.

MANIFESTÁŢI//E ~i f. 1) Formă colectivă şi

MANIERÁ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. (despre persoane

organizată de a manifesta solidaritatea sau protestul

şi manifestările lor) 1) Care se distinge prin purtare

faţă de un eveniment de interes general. 2) Mulţime

aleasă şi cuviincioasă; cu maniere frumoase.

de oameni ieşită pe străzile unei localităţi pentru a-

Comportament ~. 2) Care manifestă afecţiune

şi manifesta solidaritatea sau protestul în legătură

exagerată; lipsit de naturaleţe şi simplitate.

cu un eveniment de interes general.

MANIÉR//Ă ~e f. 1) Mod personal şi obişnuit de a

A MANIPULÁ manipuléz tranz. 1) teh. (aparate,

se purta; ţinută; comportare. 2) Comportament

mecanisme) A face să funcţioneze (cu mâna); a

conform regulilor bunei cuviinţe; amabilitate;

mânui; a manevra. 2) A aranja cu grijă (în vederea

politeţe. 3) Mijloc de a acţiona în vederea atingerii

executării unor experienţe sau a unor operaţii

unui anumit scop; mod de a proceda; modalitate;

tehnice, ştiinţifice, medicale etc.).

manoperă.

MANIPULÁN//T

MANIFÉST I ~e n. 1) Declaraţie publică solemnă,

manipulează (un sistem tehnic, un aparat sau o

prin care un guvern, o personalitate sau o grupare

maşină).

politică îşi expune programul său sau îşi justifică

MANIPULÁNT//Ă

poziţia sa. 2) Expunere teoretică lansată de o

manipulant) v. MANIPULANT.

mişcare literară. ~ul dadaiştilor. ~ul Pleiadei.

MANIPULÁŢI//E ~i f. Acţiune necinstită, făcută

MANIFÉ//ST II ~stă (~şti, ~ste) adj. 1) Care este

cu scopul de a înşela (pe cineva); şarlatanie;

declarat direct; prezentat fără ocolişuri; făţiş. Refuz

potlogărie; matrapazlâc; tripotaj.

~. 2) Care se caracterizează prin existenţă evidentă;

MANÍŞ//CĂ ~te f. 1) Garnitură în formă de piepţi

cu existenţă certă; indiscutabil. În mod ~.

scrobiţi, care se aplică în partea din faţă a unei

A MANIFESTÁ I manifést tranz. 1) (atitudini,

cămăşi bărbăteşti; plastron. 2) Garnitură detaşabilă

intenţii, voinţă etc.) A face cunoscut în mod

din partea din faţă a unei bluze sau a unei rochii;

manifest; a declara; a exprima; a revela. 2) A face să

plastron.

se manifeste; a exterioriza. ~ nemulţumire. ~

MANIVÉL//Ă ~e f. Pârghie curbată, care serveşte

nerăbdare.

la imprimarea unei mişcări de rotaţie a unui

A MANIFESTÁ II manifestéz intranz. A face

mecanism.

manifestaţie (politică sau sindicală).

MANOMETRÍE

~e

~ţi

~e

f.

m.

f.

f. Tehnică

(feminin

de

Persoană

(feminin

la

care

de

de măsurare

la

a 303

presiunii gazelor sau a vaporilor dintr-un spaţiu

caracterizată prin folosirea preponderentă a muncii

închis cu ajutorul manometrului.

manuale. 2) prin restr. Întreprindere industrială,

MANOMÉTR//U ~e n. Instrument care serveşte la

unde predomină munca manuală. 3) Produs textil;

măsurarea presiunii fluidelor aflate în recipiente

ţesătură.

închise.

MAPAMÓND ~uri n. Hartă care reprezintă globul

MANÓPER//Ă ~i f. 1) Muncă manuală, care este

pământesc

necesară

planisferă.

pentru

efectuarea

unei

lucrări.

2)

pe

o

suprafaţă

plană;

planiglob;

Remuneraţie plătită pentru această muncă. 3)

MÁP//Ă ~e f. 1) Obiect de birou, confecţionat din

Mijloc de a acţiona în vederea atingerii unui anumit

carton, piele sau material plastic, în care se

scop; manieră; modalitate; procedeu; manevră.

păstrează anumite hârtii sau documente. 2) Copertă

MANSÁRD//Ă ~e f. 1) Încăpere de locuit, situată

de protecţie a unei cărţi. 3) Servietă plată cu mai

direct sub acoperişul unei case. 2) Etaj aflat sub

multe deschizături.

acoperiş.

MARABÚ m. 1) Pasăre mare cu penaj alb-cenuşiu,

MÁNŞ//Ă I ~e f. teh. Pârghie de comandă a unui

cu capul şi gâtul golaş, asemănătoare cu barza. 2)

avion.

prin restr. Pană din coada acestei păsări, folosită ca

MÁNŞ//Ă II ~e f. sport (în motociclism, schi, tir

podoabă.

etc.) Etapă competiţională dintr-o probă.

MARAFÉT ~uri n. adesea la pl., pop., fam. 1)

MANŞÉT//Ă I ~e f. 1) Bandă fixă sau mobilă de

Dispoziţie de moment, neaşteptată şi stranie;

pânză, aplicată în partea de jos a mânecii unei

macaz; moft; naz; toană; capriciu. 2) Obiect lipsit

cămăşi sau bluze. 2) Margine răsfrântă în partea de

de valoare; fleac. 3) Podoabă pretenţioasă. 4)

jos a pantalonilor. 3) Piesă de cauciuc sau de piele

Capacitate de a lucra cu multă uşurinţă şi

în formă de inel sau de cilindru, care serveşte la

dexteritate; dibăcie; măiestrie; iscusinţă; pricepere.

etanşarea unor deschizături în instalaţiile tehnice.

A MARCÁ marchéz tranz. 1) A prevedea cu o

MANŞÉT//Ă II ~e f. 1) Titlu cu caractere grase,

marcă (pentru a putea deosebi sau recunoaşte); a

imprimat pe prima pagină a unui ziar sau a unei

evidenţia printr-un semn distinctiv; a însemna. 2)

publicaţii periodice, care anunţă o ştire importantă.

(obiecte din metale preţioase, mărfuri industriale)

2) Text scurt folosit ca titlu generic pentru mai

A înzestra cu un semn oficial (pentru a garanta

multe articole de ziar care tratează aceeaşi temă.

calitatea şi autenticitatea). 3) (terenuri, suprafeţe) A

MANŞ//ÓN ~oáne n. 1) Accesoriu vestimentar

indica printr-un jalon (stabilind limitele). 4) A

feminin, confecţionat din blană sau din stofă, de

indica printr-un semn; a scoate în evidenţă. ~

formă cilindrică, deschis la ambele capete şi folosit

greşelile. 5) sport (goluri, puncte etc.) A trece la

pentru a proteja mâinile de frig. 2) Piesă cilindrică,

activul său ori al echipei sale; a înscrie. 6) sport

care serveşte la îmbinarea a două ţevi sau cabluri.

(jucători din echipa adversă) A supraveghea

3) Capăt lărgit al unei ţevi sau tub, care serveşte la

îndeaproape, împiedicând să înscrie liber un gol. 7)

îmbinarea acestora cu un alt tub sau cu altă ţeavă.

A însemna prin sine; a fi un semn care permite a

MANTÓU ~ri n. Palton sau pardesiu pentru femei.

distinge sau a nota; a constitui; a reprezenta. 8) fig.

MANUFACTÚR//Ă ~i f. 1) econ. înv. Formă de

A servi drept dovadă care adevereşte; a demonstra;

producţie capitalistă premergătoare marii industrii,

a dovedi; a proba. 304

MARÉE f. Mişcare zilnică oscilatorie a apelor

influenţat de mare; determinat de acţiunea mării.

mărilor şi oceanelor, al căror nivel creşte şi

Climă ~ă. 3) Care se produce pe mare; realizat pe

descreşte alternativ ca urmare a atracţiei lunii sau a

mare. Navigaţie ~ă. 4) Care ţine de navigaţia pe

soarelui.

mare; propriu navigaţiei de mare. Drept ~.

MARGINÁL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care se află la

MARÓ adj. invar. Care are culoarea castanei

margine; situat la margine. 2) (despre note,

coapte; de culoare brun-roşcată; castaniu; cafeniu;

observaţii, comentarii) Care este scris pe marginea

maroniu.

unui text imprimat sau a unui manuscris; realizat pe

MAROCHÍN n. Piele subţire de capră, mai rar de

marginea unui text tipărit sau a unui manuscris. 3)

oaie sau de viţel, tăbăcită cu extracte vegetale şi

(despre chestiuni, probleme) Care este mai puţin

folosită la confecţionarea unor articole de galanterie

important; de importanţă minoră; secundar. 4) fig.

şi de încălţăminte; saftian.

(despre limbaj) Care vine în contradicţie cu normele

MARSUPIÁL ~e n. zool. 1) la pl. Ordin de

etice ale societăţii; plin de injurii şi cuvinte

mamifere, femela cărora îşi poartă puii născuţi în

scabroase; licenţios

marsupiu (reprezentanţi: cangurul, ursul australian,

MARGINÁLIA f. livr. Comentariu făcut pe

sariga). 2) la sing. Animal din acest ordin.

marginea unui text tipărit (sau a unui manuscris);

MARSUPÍ//U ~i n. zool. Cavitate abdominală în

notă marginală.

formă de pungă, în care femela marsupialelor îşi

MARIÁJ ~e f. Uniune legalizată dintre un bărbat şi

poartă puii.

o femeie; alianţă matrimonială; căsnicie; căsătorie.

MARTÍR ~i m. 1) Persoană care a murit sau a

MARÍN ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de mare;

suferit pentru o cauză; mucenic. 2) bis. Persoană

propriu mării; de mare. Flotă ~ă. 2) (despre picturi)

care a acceptat condamnarea la moarte fără a se

Care reprezintă marea; reprezentând un peisaj de

dezice de credinţa creştină. 3) fig. Persoană supusă

mare. 3) v. MARITIM.

unor suferinţe, tratamente sau persecuţii inumane.

MARINÁR ~i m. 1) Persoană care face parte din

MARTÍRI//U ~i n. 1) Suferinţă îndurată pentru

echipajul unei nave maritime; matelot. 2) Militar

anumite idei sau convingeri. 2) Suferinţă mare, mai

care îşi face serviciul în marină.

ales de natură morală.

MARÍN//Ă ~e f. 1) Totalitate de nave maritime ale

MARŢAFÓI m. fam. depr. Om de nimic; persoană

unui stat, luate împreună cu personalul respectiv;

fără

flotă năvală a unui stat. 2) Pictură care reprezintă un

secătură.

peisaj de mare.

MARŢIÁL I ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de război;

MARIONÉT//Ă ~e f. 1) Figurină reprezentând o

propriu războaielor; de război; războinic. Arte ~e. ♦

fiinţă umană sau un animal, acţionată cu mâna sau

Curte ~ă, tribunal militar care funcţionează pe timp

cu ajutorul unei sfori de o persoană ascunsă, pentru

de război. 2) Care manifestă deprinderi militare; cu

a interpreta un rol în teatrul de păpuşi. 2) fig., fam.,

purtări de militar. Voce ~ă. Alură ~ă. 3) Care

peior. Persoană uşor influenţabilă, lipsită de voinţă

denotă solemnitate şi gravitate; solemn şi grav. A

şi de personalitate; păpuşă; manechin.

vorbi cu un ton ~.

MARÍTIM ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care este în legătură

MARŢIÁL II ~ă (~i, ~e) adj. (despre substanţe)

cu marea; aflat pe malul mării. Port ~. 2) Care este

Care conţine fier; cu fier în componentă. ♦ Carenţă

preocupări

serioase;

puşlama;

derbedeu;

305

~ă, insuficienţă alimentară, care duce la anemie.

cineva); a disimula. ~ adevărul. 3) (mirosuri) A

MARŞRÚT ~e n. 1) Cale de urmat pentru a ajunge

înlocui prin altul de natură diferită.

dintr-un loc în altul; itinerar; traseu. 2) Act în care

A SE MASCÁ mă maschéz intranz. (despre

se indică staţiile de pe parcurs şi orele de plecare şi

persoane) A-şi acoperi faţa sau numai o parte a ei

sosire ale unui vehicul. 3) teh. Metodă de deservire

cu o mască (pentru a nu fi recunoscut).

a

MÁSCĂ mắşti f. 1) Obiect dintr-un material rigid

mai

multor

maşini

într-o

consecutivitate

prestabilită.

(stofă, carton etc.), reprezentând o faţă de om sau

MAS másuri n. pop., reg. 1) Oprire pentru odihnă

figura unui animal, cu care se acoperă faţa pentru a-

(peste noapte). 2) Loc de odihnă peste noapte.

i schimba aspectul natural. ~ de carnaval. 2) prin

A MASÁ I maséz tranz. 1) A strânge într-un tot; a

ext. Persoană mascată. 3) cosmet. Produs cosmetic

dispune în masă; a reuni; a îngrămădi. A masa

acre se aplică pe faţă sau pe aalte părţi ale corpului.

forţe militare. 2) A face să se maseze.

4) Dispozitiv care acoperă faţa sau alte părţi ale

A MASÁ II maséz tranz. (corpul sau părţi ale

corpului, pentru a le proteja. ~ antigaz.

acestuia) A supune masajului (pentru a înviora

MASCÚL ~i m. şi adjectival 1) Individ de sex

circulaţia sângelui, a activiza metabolismul sau a

bărbătesc. 2) fam., mai ales depr. Bărbat cu

favoriza eliminarea toxinelor din organism).

capacităţi sexuale normale; macho.

A SE MASÁ se maseáză intranz. 1) (despre

MASCULÍN ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de

persoane) A se concentra în număr mare; a se

mascul; propriu masculului. Caractere ~e. ♦ Gen

îngrămădi. 2) (despre trupe militare) A se dispune

~, lingv., gram. Formă gramaticală care cuprinde

mar aproape unul de altul; a se restrânge; a se

fiinţele de sex bărbătesc, cât şi numele de obiecte

concentra.

considerate prin tradiţie ca făcând parte din această

A MASACRÁ masacréz tranz. 1) A supune unui

categorie gramaticală. 2) lingv., gram. (despre

masacru; a nimici în masă; a măcelări. 2) fig., fam.

substantive, adjective etc.) Care ţine de genul

(lucruri) A aduce intr-o stare dezastruoasă. 3) fig.

bărbătesc; propriu genului bărbătesc. 3) (despre

(materiale, piese etc.) A strica involuntar în timpul

rime, versuri) Care are accent pe ultima silabă; cu

executării, dând dovadă de neîndemânare şi

accent pe ultima silabă.

brutalitate; a ciopârţi.

MASÍV I ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care posedă o masă

MASÁCR//U ~e n. Omor în masă; măcel.

bine închegată; cu masa constituită din părţi strâns

MASÁLĂ ~ le f. arh. Dispozitiv constând dintr-un

unite între ele. Un corp ~. 2) (despre obiecte) Care

băţ prevăzut la un capăt cu câlţi, cârpe sau cu un alt

constituie o masă grea şi compactă; cu masă

material îmbibat cu petrol, care serveşte la luminat,

compactă şi lipsită de goluri; plin; greu. 3) (despre

în special în timpul unor manifestaţii de masă;

fiinţe, construcţii etc.) Care se caracterizează prin

faclă; torţă.

dimensiuni impunătoare; de mari proporţii. 4) fig.

MASALAGÍ//U ~i m. arh. Persoană care purta sau

Care se produce pe scară largă; realizat în masă.

aprindea masalalele pe străzi.

Bombardament ~. Plecare ~ă.

A MASCÁ maschéz tranz. 1) A ascunde vederii; a

MASÍV II ~e n. 1) geomorf. Ansamblu de forme

face să nu se vadă; a camufla. 2) fig. A ascunde,

identice de relief, care constituie o unitate. ~

creând aparenţe false (pentru a induce în eroare pe

central. ~ muntos. 2) Grup compact, care formează 306

o totalitate (de arbori, de plante, de blocuri locative

revine sarcina să aplice taurului lovitura mortală.

etc.). ~ de pini. 3) Cantitate mare, care formează o

MÁTCĂ mắtci f. 1) hidrol. Albie a unei ape

masă compactă. ~ de cărbuni.

curgătoare; pat; făgaş. 2) Izvor al unei ape

MASTODÓN//T ~ţi m. arh. Animal fosil uriaş,

curgătoare. 3) fig. Apartenenţă socială sau etnică;

asemănător cu elefantul, care a trăit în erele terţiară

obârşie; origine; provenienţă. 4) apicult. Albină

şi cuaternară.

femelă care depune ouă.

MAŞALÁ interj. arh. (se foloseşte pentru a

MATELÓ//T ~ţi m. mar. Persoană care face parte

exprima admiraţia, entuziasmul, animaţia generală,

din echipajul unei nave maritime; marinar; matroz.

aprobarea) Bravo! De minune! Minunat!

MATEMÁTIC ~ă (~i, ~e) adj. Care ţine de

MAŞINÁL ~ă (~i, ~e) adj. 1) şi adverbial Care este

matematică; bazat pe principiile matematicii; de

făcut fără participarea raţiunii sau a voinţei (aşa

matematică.

cum funcţionează o maşină); realizat independent

MATEMÁTIC//Ă ~i f. Ştiinţă care studiază

de raţiune sau de voinţă; inconştient; automat;

mărimile, relaţiile cantitative şi formele spaţiale

mecanic; involuntar. 2) rar Care ţine de maşini;

care pot fi calculate şi măsurate.

propriu maşinilor; de maşină.

MATEMATICI//ÁN

MAŞINAŢÍ//E ~i f. Ansamblu de combinaţii

matematică.

secrete şi complicate vizând succesul sau eşecul

MATEMATICI//ÁNĂ ~éne f. (feminin de la

unei afaceri; intrigă; uneltire. A face ~i.

matematician) v. MATEMATICIAN.

MAŞINÍ//ST ~şti m. Persoană care conduce sau

MATERIÁL I ~ă (~i, ~e) adj. Care ţine de materie;

supraveghează un vehicul sau un motor; mecanic. ~

format din materie. Corp ~. 2) Care există

de tren.

independent de conştiinţa omului; cu existenţă

MÁŞTER II ~ă (~i, ~e) adj., înv., reg. 1) (despre

independentă; real. Lume ~ă. 3) Care poate fi

fraţi, surori) Care nu este rudă de sânge; devenit

perceput cu ajutorul simţurilor; cu aspect exterior ce

rudă printr-o nouă căsătorie a unuia dintre părinţi;

poate fi palpat; tangibil; palpabil. Obiect ~. 4) Care

vitreg. 2) fig., fam. Care este rău la inimă; lipsit de

ţine de corpul omenesc; propriu trupului; corporal;

milă; câinos; crud; hain.

carnal. Plăcere ~ă. 5) Care ţine de cerinţele

MÁŞTER//Ă ~e f. înv., reg. Mamă vitregă.

cotidiene ale aspectului economic sau pecuniar al

MAT I mátă (máţi, máte) adj. 1) Care este lipsit

existenţei; de trai sau de întreţinerea vieţii. Nivel ~.

de luciu; fără strălucire. Culoare mată. Privire

Interes ~. Avantaj ~. Dificultate ~ă.

mată. 2) (despre sticlă sau obiecte de sticlă) Care

MATERIÁL II ~e n. 1) Totalitatea de materii

este lipsit de transparenţă. 3) (despre sunete) Care

prime sau semifabricate din care se produc diverse

este lipsit de sonoritate; fără rezonanţă; şters; surd;

obiecte. ~e de construcţie. 2) textil. Produs textil;

înfundat.

ţesătură; stofă; pânză; materie. ~ de paltoane. 3)

MAT II n. (la şah) Situaţie în cadrul unei partide de

Ansamblu (de date, informaţii, documente etc.)

şah, în care regele uneia dintre părţi nu-şi poate

necesare pentru realizarea unei lucrări ştiinţifice. ~

părăsi locul fără a fi prins, determinându-se astfel

de analiză. 4) Totalitate de fapte, date sau informaţii

sfârşitul partidei în favoarea părţii adverse.

(referitoare la o anumită problemă sau domeniu de

MATADÓR ~i m. (la corida) Toreador căruia îi

activitate). A culege ~e informative.

~éni

m.

Specialist

în

307

MATERIALICÉŞTE adv. Din punct de vedere

MÁTIM//Ă ~i f. înv. 1) Oră şcolară consacrată unui

material; sub aspect material.

obiect de studiu. 2) Obiect de studiu. 3) Concluzie

MATERIALÍSM n. filoz. (în opoziţie cu idealism)

dedusă din practica vieţii sociale sau individuale;

Concepţie filozofică care consideră materia, lumea

învăţătură; învăţământ; lecţie.

înconjurătoare, natura, existenţa în genere ca fiind

MATINÁL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de

factor primordial, determinant, iar conştiinţa,

dimineaţă; care se produce dimineaţa; de dimineaţă.

spiritul, gândirea ca fiind factori secundari, derivaţi.

Oră ~ă. Plimbare ~ă. 2) (despre persoane) Care se

MATERIALÍ//ST I ~stă (~şti, ~ste) adj. filoz.

trezeşte

Care ţine de materialism; propriu materialismului.

activitatea devreme.

MATERIALÍ//ST II ~şti m. 1) filoz. Adept al

MATINÉ//U ~e n. 1) Spectacol care are loc în

materialismului. 2) depr. Persoană care urmăreşte

timpul primei jumătăţi de zi. 2) Festivitate

în activitatea sa să obţină doar profit material.

organizată la grădiniţa de copii sau la şcoală (de

MATERIALÍST//Ă

~e

f.

(feminin

de

la

materialist II) v. MATERIALIST II. MATERIALMÉNTE

adv.

de

dimineaţă;

obişnuit

să

înceapă

obicei, în prima jumătate de zi). MATRAPAZLẨC ~uri n. mai ales la pl. fam.

v.

Acţiune săvârşită în scopuri frauduloase; şarlatanie;

MATERIALICEŞTE.

înşelăciune; şmecherie.

MATÉRI//E ~i f. 1) filoz. Realitatea obiectivă

MATRIARHÁT n. 1) arh., ist. Perioadă istorică în

fundamentală, prin care există toate obiectele,

dezvoltarea orânduirii comunei primitive, în care

calităţile, fenomenele şi relaţiile dintre acestea

apartenenţa etnică se stabilea pe linia apartenenţei

independent şi în afara conştiinţei şi care sunt

materne şi în care femeii îi revenea rolul principal

reflectate de aceasta. 2) Substanţă din care sunt

în viaţa economică şi socială. 2) fig., peior. Formă

formate obiectele şi care posedă o masă mecanică.

de viaţă soacială, în care femeia deţine rolul şi locul

Structura ~ei. ♦ ~ colorantă, substanţă folosită la

central.

colorarea diverselor obiecte. ♦ ~ cenuşie, a)

MATRICÓL//Ă ~e 1) Registru de evidenţă, în care

substanţă a sistemului nervos central, aflată la

se înscrie numele persoanelor într-o instituţie. 2)

suprafaţa creierului şi în componenţa măduvei

ed. Registru care conţine numele, datele personale

spinării, care dă naştere fluxului nervos; b) fig.

şi reuşita elevilor. 3) ed. Carnet în care se notează

capacitate de a pătrunde în esenţa lucrurilor;

reuşita studenţilor pe tot parcursul studiilor într-o

inteligenţă. ♦ ~ primă, produs semifabricat destinat

instituţie de învăţământ.

prelucrării sau transformării într-un produs finit. 3)

MATRÍCE I ~ f. 1) matem. Sistem de numere

Produs textil; ţesătură; stofă; pânză; material. 4)

grupate într-un tablou dreptunghiular, care are un

Obiect de care se ocupă autorul unei lucrări sau al

anumit număr de coloane, linii sau rânduri în care

unei expuneri; temă. 5) Ansamblu de cunoştinţe

se trec anumite date, informaţii. 2) log. Tabel care

care constituie conţinutul unui obiect de studiu.

reprezintă valoarea de adevăr a unui enunţ, pe baza

MATÉRN ~ă (~i, ~e) adj. Care ţine de mamă;

valorii de adevăr a elementelor sale componente.

propriu mamei; provenit de la mamă. Dragoste ~ă.

MATRÍCE II ~ f. 1) înv., anat. Organ al

♦ Limbă ~ , limbă învăţată în fragedă copilărie în

mamiferelor, în care se dezvoltă fătul până la

sânul familiei.

naştere; uter. 2) prin ext. Formă în care îşi are 308

originea şi premisele de dezvoltare un fenomen

morfologice complete. 2) Ansamblu de modificări

(social, individual, cultural, spiritual, de creaţie

suferite de o celulă sexuală până a ajunge să fie aptă

etc.). ♦ ~ stilistică, totalitate de factori inconştienţi,

de fecundare. 3) Totalitate de transformări fizice sau

care, conform lui Lucian Blaga, determină structura

chimice, prin care trece o substanţă pentru a ajunge

stilistică a creaţiilor unor colectivităţi sau a unui

la proprietăţile ei optime.

individ, cu relativitate istorică sau geografică.

MATURITÁTE f. 1) Stare de dezvoltare fizică şi

MATRICEÁL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de

intelectuală completă. A ajunge la ~e. 2) Caracter

matrice; propriu matricei; de matrice. 2) Care

matur. A avea ~e în gândire. 3) Perioadă din viaţa

constituie o matrice; cu proprietăţi de matrice.

unui om, cuprinsă între tinereţe şi bătrâneţe. 4)

Sursă ~ă.

Stare de dezvoltare deplină (a unui fruct). 5) Nivel

MATRICÍ//D I ~zi m. şi adjectival Persoană care

avansat de experienţă, acumulat odată cu înaintarea

şi-a ucis mama.

în vârstă.

MATRICÍD II ~e n. jur. Crimă comisa de o

MÁUR I ~ă (~i, ~e) adj. Care aparţine părţii din

persoană care şi-a ucis mama.

nord-vestul Africii sau populaţiei ei; din nord-vestul

MATRIMONIÁL ~ă (~i, ~e) adj. Care ţine de

Africii; arab.

matrimoniu; propriu matrimoniului; de matrimoniu.

MÁUR II ~i m. ist. Persoană care făcea parte din

Servicii ~e. Anunţuri ~e.

populaţia de bază din nord-vestul Africii; arab.

MATRIMÓNI//U ~i n. Uniune legalizată dintre un

MÁUR//Ă ~e f. (feminin de la maur II) v. MAUR

bărbat şi o femeie; căsătorie; mariaj.

II.

MÁTRIŢ//Ă ~e f. 1) teh. Unealta folosită la

MÁUS ~uri n. tehn. inform. Dispozitiv periferic

modelarea prin deformare plastică sub presiune a

conectat la calculator, care, fiind acţionat manual şi

unor materiale. 2) tipogr. Formă în care se toarnă

deplasat pe o suprafaţă, antrenează deplasarea

caracterele la tipografie.

cursorului pe ecran; şoricel.

MATROÁN//Ă ~e f. 1) arh. ist. Soţie de cetăţean roman. 2) prin ext. Femeie căsătorită, care impune respect prin ţinuta exterioară şi gravitatea sa. 3) fam. depr. Femeie în vârstă, corpolentă şi vulgară. MATRÓZ ~i m. Persoană care face parte din echipajul unei nave maritime; marinar; matelot. MATÚR ~ă (~i, ~e) adj. 1) (despre organisme, fiinţe) Care se află în stare de dezvoltare deplină; ajuns în faza de dezvoltare completă. 2) (despre persoane

şi

manifestările

lor)

Care

denotă

profunzime şi seriozitate; cu înţelepciune profundă şi serioasă. Om ~. Judecată ~ă. Studiu ~. MATURÁŢI//E ~i f. 1) biol. Ansamblu de transformări sau de faze succesive prin care trece un organism până a ajunge la nivelul dezvoltării

MAUZOLÉ//U ~e n. Monument funerar somptuos, de proporţii foarte mari, ridicat în memoria unei personalităţi marcante sau a unor eroi. MÁXIM I ~ă (~i, ~e) adj. v. MAXIMAL I. MÁXIM II ~uri n. v. MAXIMUM. MAXIMÁL I ~ă (~i, ~e) adj. (despre dimensiuni, intensitate, durată, valoare etc.) Care constituie un maximum; în gradul cel mai înalt. MAXIMÁL II ~uri n. Tabel care indică limita superioară a preţurilor în piaţă pentru marfa micilor producători. MÁXIMĂ I f. Valoare extremă a unei mărimi variabile. MÁXIMĂ II ~e f. Enunţ formulat concis, care exprimă un principiu etic, o normă de conduită etc.; 309

aforism; sentinţă; adagiu. ~e latineşti.

realizarea unui lucru.

MÁXIMUM I n. Valoare în cel mai înalt grad

MẮRE interj. (exprimă nedumerire, admiraţie,

(atinsă de o cantitate variabilă); limită superioară.

surprindere).

~ul temperaturii.

MĂRGĂRITÁR I ~e n. 1) Formaţie dură şi

MÁXIMUM II adv. Cel mult.

strălucitoare, de cele mai multe ori sferică, extrasă

MAZÍL ~i m. arh. ist. 1) Domnitor sau mare

din

demnitar destituit din funcţie. 2) Boier mic (fără

confecţionarea bijuteriilor; perlă. 2) Obiect de

funcţie publică). 3) Cavalerist dintr-o unitate

valoare foarte mare.

militară constituită din boieri scoşi din funcţiile

MĂRGĂRITÁR II ~i m. 1) bot. Plantă cu formă

publice.

de arbust ramificat, care creşte pe crengile unor

4)

Slujbaş

însărcinat

cu strângerea

scoicile

unei

moluşte

şi

folosită

la

birurilor.

specii de stejar; vâsc de stejar. 2) pop., poet. Plantă

A MAZILÍ mazilésc tranz. 1) arh. ist. A face

erbacee cu flori mici şi albe, de forma lacrimilor,

mazil; a scoate din domnie; a detrona. 2) fam.

plăcut mirositoare; lăcrămioară.

(persoane) A scoate dintr-o funcţie, dintr-un post; a

MĂRGEÁN ~uri n. 1) zool. Animal celenterat cu

destitui; a detrona.

schelet calcaros de culoare roşie sau albă, care

MĂDULÁR I ~e n. pop. mai ales la pl. Parte

trăieşte în colonii în mările calde; coral. 2) prin

exterioară articulată a corpului uman sau a unor

contig.

animale, care serveşte la deplasare sau la simţire;

calcaros al acestui animal; coral.

membru.

MĂRGINÍ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) Care a fost

MĂDULÁR

II

fig., depr. (despre persoane şi manifestările lor)

comunităţi); membru.

Care denotă inteligenţă redusă; lipsit de agerime;

A MĂGULÍ măgulésc tranz. (persoane) A lăuda în

limitat.

mod exagerat sau pe nedrept (pentru a-i câştiga

MĂRINIMÍE

bunăvoinţa); a flata; a linguşi.

sacrificarea interesului personal în favoarea altei

A SE MĂGULÍ mă măgulésc intranz. înv. A trăi

persoane; generozitate; bunăvoinţă; largheţe.

cu speranţe; a-şi face iluzii.

MĂRINIM//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) adj. (despre

MĂGULIT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) adj. (despre

persoane şi manifestările lor) Care dă dovadă de

persoane şi manifestările lor) Care măguleşte;

mărinimie; plin de mărinimie; generos.

înclinat spre măgulire; linguşitor. Ton ~.

MĂRŢIŞ//ÓR I ~oáre n. folc. (la români şi la

MẮGUR//Ă ~i f. geomorf. 1) Deal mare izolat. 2)

unele popoare balcanice) Obiect mic de podoabă,

Ridicătură de pământ din regiunea de câmpie, mai

legat de un fir împletit de culoare roşie şi albă, care

mică decât dealul; movilă.

se poartă în cursul lunii martie ca simbol al

A MĂIESTRÍ măiestrésc tranz. 1) A executa cu

primăverii.

iscusinţă de maestru; a realiza cu multă pricepere şi

MĂRŢIŞÓR II ~i m. 1) pop. Nume dat primei luni

dibăcie. 2) înv. (acţiuni duşmănoase) A întreprinde

de primăvară; luna martie. 2) bot. Plantă erbacee

pe ascuns; a pune la cale în taină; a ţese; a unelti.

din familia rozaceelor, cu frunze adânc crestate şi

Iscusinţă

pop.

scheletul

considerată ca fiind parte componentă (a unei

f.

înv.,

din

supus mărginirii; redus printr-o margine; limitat. 2)

~i

m.

confecţionată

Persoană

MĂIESTRÍ//E

~i

Bijuterie

deosebită

în

f.

Sentiment

care

constă

în

cu flori galbene. 310

MĂSCĂRÍCI ~ m. 1) Actor comic de circ sau de

mişcare; produs prin mişcare. Energie ~ă. Reacţie

bâlci,

~ă.

vopsit

şi

îmbrăcat

caraghios;

paiaţă;

comediant. 2) fig., fam., depr. Persoană ridicolă; om

MECÁNIC II ~i m. 1) Fizician specializat în

neserios; saltimbanc.

mecanică. 2) teh. Persoană specializată în montarea,

A MĂSLUÍ măsluiésc tranz. 1) (cărţile de joc) A

întreţinerea şi repararea maşinilor, mecanismelor,

prevedea cu anumite semne sau a aranja într-un fel

motoarelor sau aparatelor. 3) Persoană care conduce

nepermis (cu scopul de a înşela pe ceilalţi jucători).

sau supraveghează un vehicul sau un motor;

2) fig., fam. A denatura în mod intenţionat,

maşinist. ~ de locomotivă.

prezentând drept veritabil.

MECÁNICĂ f. 1) fiz. Ramură a fizicii, care

A MĂTRĂŞÍ mătrăşésc tranz. fam. 1) (persoane

studiază mişcarea şi echilibrul corpurilor sub

nedorite) A îndepărta în mod forţat şi obraznic; a da

acţiunea forţelor exercitate asupra lor. 2) teh.

fără; a sili să plece; a alunga; a goni. 2) A face să se

Ramură a tehnicii, care se ocupă de construirea şi

mătrăşească. 3) (oameni, animale, plante, aşezări ş.

de funcţionarea maşinilor, îndeosebi a pieselor şi

a.) A face să nu mai existe; a şterge de pe faţa

mecanismelor care servesc la transmiterea mişcării.

pământului; a nimici; a prăpădi.

MECÉNA m. Persoană avută şi generoasă, care

A SE MĂTRĂŞÍ mă mătrăşésc intranz. A pleca în

protejează artele, literatura şi ştiinţa.

grabă şi fără voie; a se cărăbăni; a se căra.

MECENÁ//T ~ţi m, v. MECENA.

A MÂNECÁ mấnec intranz. pop. reg. 1) A se scula

MECÉT ~uri n. rel. 1) Moschee mică. 2) Cimitir

în zorii zilei; a se trezi cu noaptea în cap. 2) A pleca

turcesc.

disdedimineaţă.

MÉCI ~uri n. sport Competiţie sportivă între doi

MEÁNDRIC ~ă (~e, ~i) adj. Care formează sau

sau mai mulţi concurenţi ori între două sau mai

are meandre.

multe echipe. ~ de box. ~ de fotbal.

MEÁNDR//U ~e n. 1) geomorf. Porţiune sinuoasă

MEDALI//ÓN ~oáne n. Bijuterie de formă rotundă

(a unui drum sau a unui curs de apă); cotitură;

sau ovală, în care se închide o fotografie sau o

şerpuitură; corbură; sinuozitate. 2) Ornament

şuviţă de păr a unei persoane scumpe şi care se

arhitectural sau desen, format din linii ondulate care

păstrează, de obicei, la gât.

amintesc valurile unei ape curgătoare. 3) fig.

MEDIATOÁRE I ~ f. (feminin de la mediator) v.

Manevră iscusită, prin care se maschează realitatea;

MEDIATOR I.

şiretlic; truc; tertip. ~ele politicii liberale.

MEDIATOÁRE II ~ f. geom. Perpendiculară dusă

MECÁNIC I ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de

prin mijlocul unui segment de dreaptă.

mecanică; propriu mecanicii. Fizică ~ă. 2) teh. Care

MEDIATÓR I ~i m. Persoană care mediază un

este pus în mişcare de o maşină sau de un

acord între două sau mai multe persoane sau părţi;

mecanism; funcţionat de o maşină sau de un

mijlocitor; intermediar.

mecanism. Ceas ~. 3) fig. Care este făcut fără

MEDIAT//ÓR II ~oáre n. med. Substanţa secretată

participarea raţiunii sau a voinţei (aşa cum

de fibrele nervoase, care transmite influxul nervos

funcţionează o maşină); realizat independent de

celulelor adiacente.

raţiune sau de voinţă; inconştient; automat; maşinal;

MEDIAT//ÓR III ~oáre (~όri, ~oáre) adj.: ♦ Plan

instinctiv; involuntar. Gest ~. 4) Care rezultă din

~, geom. plan geometric care este perpendicular pe 311

mijlocul unui segment de dreaptă.

asupra unui lucru; cugetate adâncă; reflecţie. 2)

MÉDI//E ~i 1) Valoare mijlocie a multor mărimi.

literat. Poezie lirică în care se meditează asupra

2) Rezultat obţinut din adunarea notelor primite de

problemelor fundamentale ale existenţei umane. 3)

un elev sau de un student şi împărţirea acestora la

Lecţie particulară dată de un meditator.

numărul lor total. ~ semestrială. ~a academică.

MEDITERAN//EÁN ~eánă (~éni, ~éne) adj. Care

MEDIEVÁL ~ă (~i ~e) adj. Care ţine de Evul

ţine

Mediu; propriu Evului Mediu.

Mediterane. Bazin ~an. Climă ~ană. Regiune

MEDIOCRIT//ÁTE ~ắţi f. 1) Situaţie sau lucru

~ană.

mediocru. 2) Insuficienţă de calitate, de valoare sau

MÉDI//U I ~i n. 1) Ansamblu de factori, de obiecte

de merite. ~atea unei opere. 3) fig., depr. Persoană

materiale şi de condiţii fizice, chimice, climaterice,

mediocră.

care înconjoară şi influenţează organismele. ~u

MEDIÓCR//U ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care se află între

favorabil. 2) Spaţiu material în care se află un corp

două părţi extreme sau între două lucruri de aceeaşi

sau în care se desfăşoară un fenomen fizic. ~u

natură; lipsit de trăsături particulare; mijlociu;

acvatic. 3) Ansamblu de condiţii externe în care

ordinar. Pasiune ~ă. 2) Care este insuficient în

trăieşte şi se dezvoltă un individ uman. ~u

cantitate sau în calitate; lipsit de valoare cantitativă

ambiant. 4) Anturaj material sau moral al unei

sau calitativă. Salariu ~u. Hrană ~ă. 3) (despre

persoane; ambianţă; atmosferă. ~u intelectual.

persoane şi manifestările lor) Care manifestă

MÉDI//U II ~i m. (în practicile oculte) Persoană

insuficienţă intelectuală; lipsit de inteligenţă. Elev

dotată cu facultatea de a comunica cu spiritele,

~u. Spirit ~u. Capacitate ~ă.

servind ca intermediar între spirite şi cei vii.

A MEDITÁ meditéz (despre persoane) 1. intranz.

MÉDI//U III ~e (~i) adj. 1) Care se află la mijloc;

A gândi mult şi profund (asupra unui lucru); a

situat între două lucruri de acelaşi fel; de mijloc;

cugeta; a reflecta. 2. tranz. 1) înv. A supune unui

mijlociu. Cursul ~u al unui fluviu. 2) Care este de

examen amănunţit (pentru a cunoaşte mai bine); a

proporţii sau de valoare moderată; de natură foarte

analiza atent şi sub toate aspectele; a studia; a

obişnuită;

cerceta; a investiga. 2) înv. (acţiuni duşmănoase

reprezintă o medie; cu valoare de mijloc. Preţ ~u.

sau lucruri reprobabile) A organiza pe ascuns; a

Rezultat ~u.

pune la cale; a urzi; a ţese. 3) (planuri, lucrări, idei)

MEFISTOFÉLIC ~ă (~i, ~e) adj. şi adverbial

A-şi reprezenta în minte; a pregăti îndelung în

Care denotă răutate şi viclenie; cu perfidie şi

gând; a concepe; a plăsmui; a proiecta; a zămisli. 4)

duşmănie; satanic; diabolic; demonic. Râs ~.

(elevi, studenţi etc.) A face să capete cunoştinţe

MEGAF//ÓN ~oáne n. Aparat care serveşte la

adăugătoare într-un domeniu oarecare (în mod

amplificarea sunetelor; portavoce.

particular).

MEGALOMÁN ~ă (~i, ~e) adj. şi substantival

MEDITATÍV ~ă (~i, ~e) adj. Care meditează;

(despre persoane şi manifestările lor) 1) Care

înclinat spre meditaţie. Fire ~ă. Aer ~.

suferă de megalomanie; atins de megalomanie. 2)

MEDITATÓR ~i m. Persoană care meditează un

Care manifestă un orgoliu excesiv; cu ambiţie

elev; preparator.

nejustificată.

MEDITÁŢI//E ~i f. 1) Concentrare a gândurilor

MEGALOMANÍ//E ~i f. 1) Stare patologică,

de

Marea

mijlociu.

Mediterană;

Altitudine

propriu

~e.

3)

Mării

Care

312

caracterizată prin delir de grandoare şi prin delir de

melodie; propriu melodiei. Ritm ~. Fraza este

persecuţie. 2) Orgoliu excesiv.

puţin ~ă.

MELANCÓLIC ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de

MELÓDICĂ f. Ramură a muzicologiei, care se

melancolie; propriu melancoliei. Acces ~. 2) Care

ocupă de studiul melodiei.

suferă de melancolie; bolnav de melancolie.

MELODÍ//E ~i f. 1) muz. Succesiune de sunete cu

Individ ~. 3) Care este cuprins de melancolie;

înălţime şi durată diferită, ordonate după regulile

domnit de melancolie. Caracter ~. 4) Care inspiră

ritmului şi ale modulaţiei, pentru a constitui o

melancolie; în stare să producă melancolie. Muzică

formă, o structură perceptibilă şi agreabilă; melos.

~ă. Atitudine ~ă. Faţă ~ă. Privelişte ~ă.

2) Compoziţie muzicală, formată dintr-o serie de

MELANCOLÍ//E ~i 1) Stare de tristeţe susţinută

fraze cu acest caracter. Motivul ~ei. 3) Piesă vocală

de reverie şi de dorinţa de izolare. 2) Stare

compusă pe baza unui text scris; cântec. 4) fonet.,

patologică caracterizată prin tristeţe profundă, prin

poet. Ansamblu de caractere (sunete, accente, ritm)

pesimism general, prin diverse obsesii.

combinate agreabil; sonoritate plăcută; eufonie;

MELÁNIC ~ă (~i, ~e) adj. med. 1) Care ţine de

armonie; muzicalitate. ~ a versului.

melanină; propriu melaninei. Tumoare ~ă. 2) Care

MELODI//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) adj. 1) Care

conţine melanină; cu melanină în componenţă.

formează o melodie; plăcut auzului; armonios.

Sarcom ~. Pigment ~.

Versuri ~oase. 2) Care produce sunete plăcute

MELANÍNĂ f. Pigment organic brun-închis care

auzului; în stare să emită sunete agreabile. Voce

atribuie coloratură normală pielii, părului şi

~oasă. Pasăre ~ oasă.

irisurilor.

MELODRAMÁTIC ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care este

MELANOCÍT ~e n. Celulă dermică care conţine

de natura melodramei; cu caracter de melodramă. 2)

melanină.

fig., peior. Care denotă patetism exagerat; cu

MELANODERMÍE f. med. Pigmentare excesivă,

caracter patetic exagerat.

parţială sau generală, a pielii.

MELODRÁM//Ă ~e f. 1) Operă dramatică

MELEÁG ~uri n. Teritoriu de mare întindere,

acompaniată de muzică. 2) Operă teatrală în care

având anumite particularităţi proprii; ţinut; regiune;

scenele dramatice alternează cu cele comice.

zonă. ~ natal.

MELOMÁN ~i m. Persoană care manifestă

MELIFÉR ~ă (~i, ~e) adj. 1) (despre plante) Care

pasiune mare pentru muzică.

are flori cu mult nectar şi polen (din care albinele

MELOPÉ//E ~i f. Melodie monotonă.

produc miere); cu flori care conţin nectar şi polen.

MÉLOS ~uri n. muz. 1) Succesiune de sunete cu

2) (despre regiuni) Care este acoperit cu multe

înălţime şi durată diferită, ordonate după regulile

plante producătoare de miere; bogat în plante

ritmului şi ale modulaţiei, pentru a constitui o

producătoare de miere.

formă, o structură perceptibilă şi agreabilă;

MELIFÉR//Ă ~e s.f. entomol. 1) la pl. Grup de

melodie. ~ popular. 2) Compoziţie muzicală;

insecte (reprezentanţi: albina, viespea) care culeg

muzică. 3) Parte melodică a muzicii.

nectarul şi polenul din flori, producând miere şi

MEMBRÁN//Ă ~e f. 1) Ţesut subţire şi suplu,

ceară. 2) la sing. Insectă din acest grup.

natural sau vegetal, cu structură variată, care

MELÓDIC ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de

acoperă, uneşte, susţine sau delimitează anumite 313

celule, organe sau alte părţi de organe; piele subţire;

memorat; demn de a fi conservat în memorie.

peliţă. ~ fibroasă. ~ celulară. 2) Corp subţire şi

Eveniment ~. Zi ~ ă.

foarte flexibil în formă de foaie care, vibrând,

MEMORÁNDUM ~uri n. 1) dipl. Document

produce sau transmite sunete. ~ a telefonului.

diplomatic în care se expune punctul de vedere al

MEMBRAN//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) adj. 1) Care

unui guvern asupra unei probleme referitoare la

are

o

relaţiile dintre state, care va constitui obiectul

membrană. Ţesut ~. Aripă ~oasă. 2) Care conţine

viitoarelor negocieri. A semna un ~. A prezenta un

membrane; format din membrane. Cataractă

~. 2) arh. Carnet de note.

~oasă.

MEMORAT//ÓR ~oáre n. 1) Carnet de format

MÉMBR//U I ~e n. 1) anatom. Parte exterioară

mic, în care se expun sumar elementele de bază ale

articulată a corpului uman şi a unor animale, care

unei discipline sau ştiinţe; memento. 2) tehn.

serveşte la deplasare sau la simţire. ♦ ~ superior,

inform.

mână. ♦ ~ inferior, picior. ♦ ~e toracice, membre

înregistrează şi conservează informaţiile care

superioare. ♦ ~e abdominale, membre inferioare. ♦

necesită a fi prelucrate ulterior; memorie.

~ fantomă, senzaţie, uneori dureroasă, cauzată de

MEMORIÁL I ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care serveşte să

prezenţa unui membru (sau a unei părţi a acestuia)

aducă în memorie (un eveniment sau o personalitate

amputat. 2) Organ genital masculin; penis; mădular.

remarcabilă);

3) lingv. Parte componentă a unui enunţ. ~le frazei.

comemorativ. Muzeu ~. Casă ~ă. 2) Care este

MÉMBR//U II ~i m. 1) Persoană considerată ca

conservat în memorie; stocat, reţinut în memorie.

fiind parte componentă (a unei comunităţi). 2) şi

Eveniment ~.

adjectival Unitate, organizaţie sau stat, luată aparte

MEMORIÁL II ~e n. 1) literat. Scriere literară

ca parte componentă (a unei organizaţii, asociaţii

asemănătoare

sau alianţe). Ţară ~ al Uniunii Europene. 3) mat.

memoriile,

Parte a unei ecuaţii sau inegalităţi matematice,

impresii sau amintiri personale din timpul vieţii

situată fie în stânga, fie în dreapta semnului.

autorului.

MEMÉNTO n. 1) Notă sau semn care este făcut în

eveniment, a unor persoane celebre sau a unor eroi

scopul de a reaminti un lucru trecut sau un lucru

căzuţi pentru Patrie.

care urmează să fie făcut. 2) Carnet mic de buzunar,

MEMORIALÍ//ST ~şti m. Autor de memoriale sau

în care se notează anumite informaţii; agendă;

de memorii.

blocnot. 3) Carte de format mic, în care se expun

MEMORIALÍST//Ă

sumar elementele de bază ale unei anumite

memorialist) v. MEMORIALIST.

discipline sau ştiinţe; memorator. 4) Anunţ publicat

MEMÓRI//E ~i f. 1) Facultatea creierului care

în presa cotidiană, care indică lista spectacolelor şi

permite conservarea, recunoaşterea şi reproducerea

ale diverselor manifestări culturale; agendă.

în conştiinţă a experienţei din trecut (fapte,

A MEMORÁ memoréz tranz. (despre persoane,

evenimente,

sisteme informaţionale) A fixa în memorie (în mod

cunoştinţe). A avea o ~e bună. ~e vizuală. ~e

involuntar sau printr-un efort special).

auditivă. 2) Reprezentare mintală; păstrare în

MEMORÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. Care trebuie să fie

amintire; aducere aminte; amintire. 3) Minte

aspectul

membranei;

asemănător

cu

Dispozitiv

cu

cu

al

computerului

destinaţia

notele

de

care conţine 2)

senzaţii,

în

f.

a

aminti;

călătorie

observaţii

Monument

~e

de

care

şi

ştiinţifice,

memoria

(feminin

sentimente,

cu

unui

de

la

impresii,

314

considerată ca fiind sediul procesului de memorare.

MENAJÉR//Ă ~e f. Femeie care administrează

4) Amintire despre oamenii celebri şi despre

gospodăria cuiva; femeie care face menaj.

evenimentele marcante din trecut, păstrată de

MENAJERÍ//E ~i f. 1) Loc special amenajat, unde

posteritate. A purta ~a cuiva. 5) tehn. inform.

sunt ţinute animale sălbatice, pentru a fi studiate. 2)

Dispozitiv al computerului care înregistrează şi

Totalitate de animale ţinute într-un astfel de loc.

conservează informaţiile ce necesită a fi prelucrate

MÉNDRE f. la pl. fam.: ♦ A-şi face ~le, a-şi face

ulterior; memorator.

de cap; a-şi satisface capriciile.

MEMÓRI//U ~i n. 1) Expunere în care se descrie

MENESTRÉL ~i m. arh. (în Franţa medievală)

în mod amănunţit, documentat şi argumentat opinia

Poet şi muzicant ambulant.

autorului asupra unei probleme sau a unei activităţi.

MENÍNGE n. Membrană care acoperă creierul şi

2) la pl. Colecţie de conferinţe, referate, comunicări

măduva spinării.

şi discuţii, publicate de o societate savantă. 3) la pl.

MENINGÍT//Ă ~e f. med. Stare patologică,

literat. Scriere beletristică în care sunt evocate

caracterizată prin inflamarea meningelor.

evenimente din timpul vieţii autorului. 4) Cerere

MENÍSC ~uri n. 1) Lentilă cu o parte convexă şi

scrisă, mai ales colectivă, adresată unui organ al

cu cealaltă concavă. 2) anatom. Formaţie fibro-

puterii de stat, prin care se formulează o

cartilaginoasă în formă de disc, situată între unele

revendicare, aducându-se motivele de rigoare;

articulaţii ale corpului.

petiţie.

MENÍU ~ri n. 1) Totalitate de bucate care se

MENÁJ ~uri n. 1) Administrare a treburilor

servesc la o masă. 2) Listă de bucate şi de băuturi

casnice; gospodărire; gestiune. 2) Activitate de

care se servesc într-un local public.

administrae a treburilor casnice; ocupaţia unei

MENOPÁUZĂ f. 1) Proces fiziologic care constă

gospodine. ♦ Femeie de ~, menajeră. 3) Trai în

în încetarea funcţiei ovariene, caracterizată prin

comun al unui cuplu ( de obicei, persoane

încheierea definitivă a menstruaţiei. 2) Epocă când

căsătorite); căsnicie. A face ~ împreună.

se produce acest proces.

A MENAJÁ menajéz tranz. 1) (persoane) A trata

MENSTRUÁL ~ă (~i, ~e) adj. Care ţine de

cu menajamente (pentru a nu umili). 2) (bunuri) A

menstruaţie; propriu menstruaţiei; de menstruaţie.

întrebuinţa cu măsură; a consuma cu economie şi

Ciclu ~.

grijă; a economisi; a cruţa. A-şi ~ hainele. A-şi ~

MENSTRUÁŢI//E ~i f. Hemoragie fiziologică din

forţele. 3) A pregăti cu multă grijă şi abilitate; a

mucoasa uterină a femeilor, care se produce lunar

aranja. ~ o întrevedere.

(cu întreruperi temporare în perioada de sarcină şi

A SE MENAJÁ mă menajéz intranz. (despre

de alăptare), începând din perioada pubertăţii şi

persoane) A-şi păstra sănătatea şi forţele; a avea

până la menopauză.

grijă de sine.

MENSUÁL ~ă (~i, ~e) adj. Care se produce sau

MENAJAMÉNT ~e n. Procedeu de comportare

apare o dată pe lună; la interval de o lună; lunar.

folosit pentru a menaja o persoană sensibilă şi

Revistă ~ă.

perceptibilă.

MENTALIT//ÁTE ~ắţi f. Mod particular de a

MENAJÉR ~ă (~i, ~e) adj. Care ţine de menaj; de

gândi.

uz casnic; de menaj. Obiect ~.

MÉNTOR ~i m. Îndrumător spiritual experimentat. 315

MENUÉT ~e n. 1) Dans francez vechi în trei timpi,

merceologie.

cu caracter ceremonios, devenit dans de salon. 2)

MERCEOLÓG//Ă ~e f. (feminin de la merceolog)

Melodie după care se execută acest dans.

v. MERCEOLOG.

A MENŢÍNE menţín tranz. 1) A face să se

MERCEOLOGÍ//E ~i f. Disciplină care studiază

menţină; a păstra; a conserva. 2) fig. (persoane,

proprietăţile fizice şi chimice ale mărfurilor, pentru

familii) A asigura cu cele necesare pentru trai; a

a stabili calităţile şi condiţiile de păstrare a acestora.

întreţine.

MERCÚR n. chim. Metal de culoare alb-argintie,

A SE MENŢÍNE mă menţín intranz. A rămâne în

lichid la temperatură obişnuită, foarte dens şi mobil,

aceeaşi formă, stare sau situaţie; a rămâne

cu diverse întrebuinţări în tehnică şi în medicină;

neschimbat (în timp); a se conserva; a se păstra; a

argint-viu; hidrargir.

dura; a dăinui; a subzista.

MERCURIÁL I ~ă (~i, ~e) adj. Care conţine

A MENŢIONÁ menţionéz tranz. 1) A aduce la

mercur; cu mercur în componenţă. Vapori ~i.

cunoştinţă, atrăgând atenţia în mod special; a

MERCURIÁL II ~e n. comerţ Listă a preţurilor

semnala. 2) A aminti printre altele; a pomeni. 3)

curente pentru produsele alimentare, afişată zilnic

(persoane) A aprecia printr-o menţiune.

în pieţe.

MEOŢIÁN

n.

ist.

Stadiu

de

început

al

MERCÚRIC ~ă (~i, ~e) adj. chim. (despre săruri)

paliocenului.

Care conţine mercur bivalent; cu mercur bivalent în

MERCANTÍL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de

componenţă.

negustorie;

negustoresc;

MERCUR//ÓS ~oásă (~oşi, ~oáse) adj. chim.

comercial. 2) fig., depr. Care urmăreşte câştig

(despre săruri) Care conţine mercur monovalent; cu

material; preocupat de interese materiale. 3) (despre

mercur monovalent în componenţă.

sentimente) Care este fondat pe interese materiale;

MERÉU I adv. 1) Fără încetare; fără întrerupere;

bazat pe interese de căpătuire.

fără răgaz; întruna; continuu. A zâmbi mereu. 2)

MERCANTILÍSM n. 1) Doctrină economică

Tot mai mult; fără sfârşit. A fi mereu în creştere.

apărută la începutul dezvoltării capitalismului, în

MERÉ//U II ~e (~i, ~e) adj. Care se întinde fără

conformitate cu care avuţia statului era identificată

întrerupere; neîntrerupt.

cu banii şi cu metalele preţioase, iar sursa principală

MERIDIÁN ~e n. geogr. Linie imaginară formând

a veniturilor nu era considerată producţia, ci

un cerc, care trece prin cei doi poli geografici ai

circulaţia mărfurilor. 2) prin ext. Spirit mercantil. El

pământului şi care serveşte drept punct de reper

vădeşte mercantilism în relaţiile cu prietenii.

pentru determinarea longitudinii geografice.

MERCENÁR I ~ă (~i, ~e) adj. Care ţine de ostaşii

MERIDIONÁL I ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care este

aflaţi în solda unei armate străine; propriu lefegiilor.

situat la sud faţă de un punct de referinţă; de sud;

Spirit ~. Echipă ~ă.

sudic. 2) Care ţine de regiunile de sud; specific

MERCENÁR II ~i m. 1) Ostaş în solda unei

pentru regiunile de sud; sudic.

armate străine; lefegiu. 2) fig., fam. Persoană care

MERIDIONÁL II ~i m. Persoană care este

prestează orice activitate în schimbul unor avantaje

originară de la sud; om care locuieşte în ţările de

materiale.

sud. MERIDIONÁL//Ă ~e /: (feminin de la

MERCEOLÓG ~i m. Persoană specializată în

meridional) v. MERIDIONAL.

propriu

negustoriei;

316

MERÍNDE f. pl. Hrană (rece) luată cu sine la lucru

primită prin poşta electronică; mesaj de poştă

sau la drum.

electronică; e-mail.

MÉRIT ~e n. 1) Calitate deosebită care impune

MESCHÍN ~ă (~i, ~e) adj. 1) (despre persoane,

respect, laudă sau recompensă. 2) Ansamblu de

scopuri, gânduri etc.) Care urmăreşte interese

calităţi intelectuale sau morale.

personale

A MERITÁ merít 1. tranz. 1) (avantaje sau

neînsemnate. 2) (despre persoane, scopuri, gânduri

inconvenienţe) A obţine sau a suferi prin merit (în

etc.) Care denotă lipsă de nobleţe sufletească; lipsit

conformitate cu cele înfăptuite). ~ laudă. ~ o

de generozitate. 3) (despre lucruri abstracte) Care

pedeapsă. ~ respectul. 2) (despre acţiuni, lucruri)

manifestă lipsă de importanţă; lipsit de valoare;

A face să fie necesar; a necesita; a impune; a cere; a

neînsemnat; mărunt; banal.

reclama. Această noutate merită confirmarea. 3)

MESCHINĂRÍ//E ~i f. 1) Lipsă de generozitate. 2)

A fi demn de a avea alături de sine (în viaţă). 2.

Lipsă de importanţă. 3) Faptă meschină.

intranz. A avea merite (într-un anumit domeniu).

METABOLÍSM n. Ansamblu de transformări

MERITÓRI//U ~e (~i) adj. Care are merite mari;

chimice şi biologice, pe care le suferă substanţele

demn de laudă sau de recompensă; merituos.

într-un organism viu.

Savant ~. Eforturi ~ii.

METABÓLIC ~ă (~i, ~e) adj. Care ţine de

MERITU//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) adj. Care are

metabolism; propriu metabolismului. Procese ~e.

merite mari; demn de laudă sau de recompensă;

METACÁRP ~uri n. anatom. Ansamblu din cinci

meritoriu. Elev ~os.

oase, dispuse radiar, care formează scheletul mâinii

MÉTRIC ~e n. 1) Vas care servea drept măsură

între corp şi falange.

pentru cereale. 2) înv. Unitate veche de măsură a

METACARPI//ÁN

cerealelor, egală cu 2,5 kg. 3) Cantitate de cereale

anatom.

care încape într-un vas cu această măsură. 4) Plată

metacarpului. Ligament ~.

cu bani sau în natură, care se da la moară pentru

METAFÍZIC ~ă (~i, ~e) Care ţine de metafizică;

măcinat. 5) Porţie de hrană care se dă cailor sau

propriu metafizicii; de metafizică.

altor animale pentru un timp anumit; tain.

METAFÍZICĂ f. 1) filozof. Parte a filozofiei care

MESAGÉR ~i m. Persoană care transmite un

cercetează existenţa în sine (ca ontologie), în scopul

mesaj; sol.

cunoaşterii cauzelor, principiilor primordiale şi a

MESAGÉR//Ă ~e f. (feminin de la mesager) v.

esenţei lumii, precum şi cele mai generale principii

MESAGER.

ale cunoaşterii, ale gândirii (ca epistemologie),

MESÁJ ~e n. 1) Adresare orală sau scrisă, cu

înscopul stabilirii capacităţii acesteia de a cuprinde

caracter oficial, destinată întregului popor; apel. 2)

şi explica existenţa. 2) prin ext. Teorie generală

Conţinut al unei astfel de adresări. 3) Informaţie

abstractă; explicaţie filozofică. 3) fig. Judecată

care devine cunoscută; ştire; veste. 4) tehn. inform.

subtilă şi extrem de abstractă; abstracţiune.

Grup ordonat de caractere şi de comenzi de

METAFIZICI//ÁN ~éni n. Adept al metafizicii.

funcţiuni, destinat a comunica informaţii şi care

METAFIZICI//ÁNĂ

este transmis ca un tot de către un emiţător spre un

metafizician) v. METAFIZICIAN.

receptor. ♦ Mesaj electronic, scrisoare trimisă sau

METÁFOR//Ă ~e f. stil. Procedeu stilistic prin

mărunte;

Care

preocupat

~ánă

ţine

de

~éne

(~éni,

de

interese

~éne)

metacarp;

(feminin

adj.

propriu

de

la

317

care semnificaţia proprie a unui cuvânt este

Modificare completă a stării sau a caracterului unei

transmisă altui cuvânt în virtutea stabilirii unei

persoane sau a unui lucru. 4) literat. (în basme, în

comparaţii subînţelese.

mitologie) Schimbare miraculoasă a naturii sau a

METAFÓRIC ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de

unei persoane, constând mai ales în transformarea

metaforă; propriu metaforei. Expresie ~ ă. 2) Care

omului în animal.

se distinge prin folosirea unui număr mare de

METEÁHN//Ă ~e f. 1) Lipsă a unei calităţi

metafore; abundent în metafore. Stil ~.

necesare; neajuns; defect; cusur. 2) Înclinaţie

METÁL ~e n. 1) chim. Element chimic cu luciu

puternică, care nu poate fi înfrânată; viciu; patimă;

specific, caracterizat prin conductibilitate termică şi

slăbiciune; pasiune; nărav. 3) Parte vătămată a

electrică, opacitate, ductibilitate şi maleabilitate,

corpului.

care formează în combinare cu oxigenul acizi

METEÓR ~i m. 1) Fenomen care se produce în

bazici. 2) Aliaj format din două sau mâi multe

atmosfera terestră (fulger, trăsnet, ploaie etc.). 2)

elemente de acest fel.

Corp celest care, traversând atmosfera terestră,

METALAZBÉST ~uri n. Ţesătură de fire metalice

produce o dâră de lumină de scurtă durată; stea

şi de azbest, folosită la garnisirea diferitelor piese

căzătoare.

de maşini; ferodou.

METEÓRIC ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de

METÁLIC ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care este făcut din

meteori; propriu meteorilor. Apă ~ă. 2) Care apare

metal; produs din metal. Înveliş ~. 2) (despre luciu,

pe neaşteptate şi dispare repede; cu apariţie bruscă

culori, aspecte ale obiectelor) Care este asemănător

şi dispariţie rapidă.

cu metalul; cu caracteristici de metal. Strălucire

METEÓRICĂ f. astronom. Capitol al astronomiei

~ă. Luciu ~. 3) (despre sunete, zgomote) Care are

care se ocupă de studiul meteorilor.

sonoritatea de metal; cu rezonanţă de metal.

METEORÍ//T ~ţi m. Fragment de meteor care,

METALÓID m. chim. Element chimic, fără luciu

traversând atmosfera, cade la suprafaţa pământului,

specific, cu conductibilitate termică şi electrică

fără a se volatiliza definitiv.

slabă, care formează în combinaţie cu oxigenul

METEORÍTIC ~ă (~i, ~e) adj. Care ţine de

compuşi acizi sau neutri (reprezentanţi: hidrogenul,

meteoriţi; propriu meteoriţilor. Tuf ~.

fluorul, clorul, iodul, oxigenul, sulful, seleniul,

METEORÍTICĂ

telurul, azotul, fosforul, arseniul, carbonul, siliciul

astronomiei care se ocupă de studiul meteoriţilor.

şi borul).

METEOROLÓG ~i m. Specialist în meteorologie.

METALÚRGIC ~ă (~i, ~e) adj. Care ţine de

METEOROLÓG//Ă

metalurgie; propriu metalurgiei; de metalurgie;

meteorolog) v. METEOROLOG.

siderurgic. Combinat ~.

METEOROLÓGIC ~ă (~i, ~e) adj. Care ţine de

METAMORFÓZ//Ă ~e f. 1) biol. Ansamblu de

meteorologie; propriu meteorologiei. Buletin ~c.

modificări biologice succesive care survin în

Previziuni ~ce.

procesul dezvoltării unor animale inferioare la

METEOROLOGÍE f. Compartiment al geofizicii,

ieşirea din ou până la maturitate. 2) Modificare a

care se ocupă de studiul fenomenelor atmosferice

formei, a naturii sau a structurii unui organism

şi, în special,de pronosticarea timpului.

vegetal în procesul dezvoltării istorice. 3) prin ext.

METERÉZ ~e n. 1) Întăritură, constând dintr-un

f.

astronom.

~e

f

Capitol

(feminin

de

al

la

318

val de pământ susţinut cu bârne sau nuiele,

de bază ale acestui compartiment didactic; metodă.

prevăzută cu mici deschizături pentru tragere. 2)

METÓDIC I ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care este realizat

Parte superioară dintr-un turn sau dintr-un zid de

aplicându-se o metodă; rezultat după o anumită

apărare al unei cetăţi, prevăzută cu creneluri.

metodă; bazat pe un anumit sistem; sistematic.

METERHAN//EÁ ~éle f. arh. 1) Fanfară (militară)

Verificare ~ă. 2) Care ţine de metodică; propriu

turcească în care predominau tobele. 2) Instrument

metodicii. Consiliu ~.

muzical de percuţie, constând dintr-un cilindru cu

METÓDIC II adv. Cu metodă; în mod regulat;

interiorul vid, ambele capete ale căruia sunt

sistematic.

prevăzute cu o membrană subţire de piele bine

METÓDIC//Ă ~i f. 1) Compartiment al didacticii

întinsă, care produce sunete înfundate prin lovire cu

generale care studiază principiile, metodele şi

baghete speciale; tobă.

formele de predare proprie fiecărui obiect de

METICUL//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) adj. 1)

învăţământ; metodă. 2) Carte în care se tratează

(despre persoane) Care acordă atenţie deosebită

elementele de bază ale acestui compartiment

detaliilor; preocupat în mod special de amănunte. 2)

didactic; metodă.

(despre obiecte) Care este produs cu rigoare şi cu

METODÍ//ST ~şti m. Specialist în metodică.

scrupulozitate; realizat cu multă atenţie şi răbdare.

METODÍST//Ă ~e f. (feminin de la metodist) v.

METICULOZITÁTE f. Spirit meticulos; stăruinţă

METODIST I.

deosebită; migală.

METODOLOGÍE f. 1) Compartiment al filozofiei

METÍL m. chim. Radical organic monovalent,

care studiază metodele de cercetare ştiinţifică şi de

derivat din metan şi format dintr-un atom de carbon

transformare a realităţii. 2) Ansamblu de metode de

şi trei atomi de hidrogen.

investigaţie folosite într-o anumită ştiinţă. ~a

METÍLIC ~ă (~i, ~e) adj. chim.

Care conţine

cercetării. 3) Metodă de cunoaştere caracterizată

metil; cu metil în componenţă.

printr-un grad înalt de generalizare.

METÍ//S ~şi m. 1) Persoană care provine din

METONIMÍ//E ~i f. stil. Figură de stil prin care un

căsătoria a doi indivizi de rase diferite (de obicei,

concept se exprimă prin intermediul unui termen ce

dintre albi şi negri). 2) Organism (animal sau

desemnează alt concept în baza unui raport de

vegetal) provenit din încrucişarea a două specii

contingitate (parte pentru tot, cauza pentru efect,

diferite; corcitură; hibrid.

recipient pentru conţinut etc.).

METÍS//Ă ~e f. (feminin de la metis) v. METIS.

METONÍMIC ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de

METÓD//Ă ~e f. 1) Mod de cercetare, de

metonimie; propriu metonimiei. Transfer de sens

cunoaştere şi de transformare a realităţii obiective.

~. 2) Care conţine multe metonimii; abundent în

2) Mod de a proceda; manieră; modalitate;

metonimii. Conţinut ~.

procedeu. 3) Ansamblu de procedee folosite în

MÉTRIC I ~ă (~i, ~e) adj. 1) (despre sisteme de

vederea atingerii unui anumit scop. 4) didact.

unităţi de măsură pentru distanţe) Care are metrul

Compartiment al didacticii generale, care studiază

drept unitate de bază pentru lungime; bazat pe

principiile, metodele şi formele de predare proprie

metru. Sistem ~. 2) Care ţine de metru; măsurat în

fiecărei discipline de învăţământ; metodică. 5)

metri. Spaţiu ~.

Carte în care se tratează şi se ilustrează elementele

MÉTRIC II ~ă (~i, ~e) adj. literat. Care ţine de 319

structura ritmică a versurilor; propriu măsurii

Mâncare care se serveşte înainte de masă pentru a

versului. ♦ Vers ~, vers antic bazat pe alternanţa

stimula pofta de mâncare; gustare; aperitiv. 2)

regulată a silabelor lungi şi scurte.

Mâncare frugală. 3) fig. Obiect lipsit de valoare;

MÉTRICĂ I f. 1) Compartiment al teoriei

fleac; bagatelă.

literaturii,

MEZENTÉR

care

studiază

structura

ritmică

a

~e

n.

anatom.

Membrană

a

versurilor. 2) Ansamblu de reguli referitoare la

peritoneului care acoperă intestinul subţire şi îl

structura ritmică a versurilor; sistem de versificaţie.

uneşte cu partea posterioară a abdomenului.

MÉTRIC//Ă II ~e f. înv. Certificat de naştere.

MEZENTÉRIC ~ă (~i, ~e) adj. anatom. Care ţine

METRÓPOL//Ă ~e f. 1) Centru urban (de mari

de mezenter; propriu mezenterului; de mezenter.

dimensiuni); oraş principal; capitală. 2) arh., ist.

Arteră ~ă. Ganglion ~.

Oraş-stat din antichitate (luat în raport cu coloniile

MEZÍN ~ă (~i, ~e) şi substantival 1) (despre copii)

întemeiate). 3) Stat imperialist considerat în raport

Care este cel mai mic în familie; cel mai tânăr în

cu coloniile sale exterioare.

raport cu ceilalţi copii. 2) (despre fraţi) Care este

METROPOLITÁN I ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine

născut al doilea în raport cu ceilalţi fraţi; de mijloc;

de metropolă; propriu metropolei. Biserică ~ă. 2) şi

mijlociu.

substantival Care descinde dintr-o metropolă;

MEZODÉRM ~e n. anatom. Foiţă mijlocie a

originar dintr-o metropolă. Locuitor ~.

embrionului, situată între ectoderm şi endoderm şi

METROPOLITÁN II ~uri n. v. METROU.

care este generatoare a ţesutului conjunctiv, a

METRÓU ~ri n. 1) Cale ferată parţial sau total

oaselor, a sângelui, a inimii, a aparatului circulator

subterană, cu tracţiune electrică, care serveşte la

şi a celui urogenital.

transportul în comun al pasagerilor cu ajutorul unor

MEZODÉRMIC ~ă (~i, ~e) adj. anatom. Care ţine

trenuri speciale în perimetrul unei metropole. 2)

de mezoderm; propriu mezodermului.

Tren electric care circulă pe o astfel de cale ferată.

MEZOLÍTIC I n. 1) ist. Perioadă mijlocie din

MÉTR//U I ~i m. 1) Unitate principală de măsură a

epoca pietrei, cuprinsă între paleolitic şi neolitic. 2)

lungimii, egală cu aproximativ a zecea milioana

Strat geologic din această perioadă.

parte din sfertul meridianului terestru. 2) Instrument

MEZOLÍTIC II ~ă (~i, ~e) adj. ist. Care ţine de

de măsură a lungimii, egal cu această unitate de

perioada dintre paleolitic şi neolitic; propriu

măsură.

mezolitului.

MÉTRU II m. 1) retor. Grup de silabe lungi şi

MIÁSM//Ă ~e f. mai ales la pl. Miros neplăcut;

scurte (constituind măsura versului antic). 2) Grup

emanaţie rău mirositoare; duhoare; putoare.

de silabe accentuate şi neaccentuate (constituind

MICHIDÚŢĂ m. pop. 1) (în tradiţiile populare)

structura versului modern).

Personaj imaginar care reprezintă spiritul răului;

MEZÁT ~uri n. înv. Vânzare publică a averii unui

drac; diavol; satană. 2) fig., peior.

datornic; licitaţie.

apucături rele.

MEZÉL ~uri n. mai ales la pl. gastronom. Produs

MICROCÓSM

alimentar din carne afumată (salam, şuncă, jambon

dimensiuni reduse. 2) Univers al omului ca parte

etc.).

componentă a lumii.

MEZELÍC ~uri n. 1) mai ales la pl., gastronom.

MICROCOSMIC ~ă (~i, ~e) adj. Care ţine de

n.

1)

Imagine

Persoană cu a

lumii

cu

320

microcosm; propriu microcosmului.

MIGRÉN//Ă ~e f. 1) Durere intensă care afectează

MICROF//ÓN ~oáne n. teh. Aparat folosit în

o singură parte a capului şi care se manifestă sub

radioteleviziune şi telecomunicaţii, care transformă

formă de crize însoţite de greaţă şi vărsături. 2) prin

undele sonore în energie electrică care, după ce este

ext. Durere de cap.

transmisă prin fir sau prin unde electromagnetice,

MÍL//Ă ~e f. 1) Sentiment de înţelegere şi de

poate fi transformată în sunete.

compătimire faţă de suferinţele şi nenorocirile

MICROSC//ÓP

~oápe

n.

Instrument

optic

altora; compasiune; milostenie. A avea ~ă faţă de

constituit dintr-un sistem de lentile care permite a fi

cineva. 2) Atitudine binevoitoare; bunăvoinţă;

văzute obiecte invizibile cu ochiul liber.

îngăduinţă; înţelegere. A da dovadă de ~ă faţă de

MICROSCÓPIC ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care poate fi

cineva.

văzut numai la microscop; vizibil numai la

MILENÁR ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care are un mileniu;

microscop. Particulă ~ă. 2) Care se realizează la

existent de o mie de ani. Tradiţie ~ă. 2) Care există

microscop; produs la microscop. Operaţie ~ă.

de milenii; foarte vechi. Arbore ~. Civilizaţie ~ă.

Examen ~. 3) fig. Care are valoare, mărime,

MILÉNI//U ~i n. Perioadă de timp de o mie de ani.

cantitate foarte mică; mic din punct de vedere

A MILITÁ militéz intranz. 1) A participa în mod

cantitativ sau calitativ; infim.

activ la viaţa dintr-un domeniu social (făcând parte

MIELÍNĂ f. med. Substanţă lichidă prozodică

dintr-un partid, sindicat, asociaţie etc.). 2) A

complexă care înveleşte fibrele nervoase.

desfăşura o luptă intensă, fără violenţă, pentru

MIGÁLĂ f. Stăruinţă deosebită; spirit meticulos;

biruinţa unei idei sau a unei cauze.

meticulozitate.

MILITÁN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. şi substantival

MIGĂL//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) adj. 1) (despre

Care militează; în stare de luptă; luptător;

persoane) Care lucrează cu migală; caracterizat prin

combatant. Politică ~tă. ~ sindicalist.

migală în acţiuni. 2) (despre obiecte, lucruri) Care

MILÓG ~i m. pop., fam. 1) Cerşetor infirm. 2)

se produce cu migală; realizat cu migală.

Persoană care se milogeşte cu insistenţă pentru a

A MIGRÁ migréz intranz. 1) (despre colectivităţi)

obţine ceva. 3) Persoană care are un beteşug; om

A se deplasa dintr-o regiune în alta sau dintr-o ţară

calic.

în alta (pentru a căuta condiţii mai prielnice de trai).

MIL//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) adj. 1) Care

2) (despre specii animale, mai ales despre păsări

manifestă

sau peşti) A se deplasa periodic în masă dintr-un loc

nenorocirile altuia; milostiv, îngăduitor. 2) Care dă

în altul (pentru a găsi condiţii favorabile de trai sau

de pomană; bun la suflet; darnic; generos.

de reproducere).

MILOSTÉNI//E ~i f. 1) Sentiment de înţelegere şi

MIGRAŢIÚN//E ~i f. 1) (despre persoane,

de compătimire faţă de suferinţele şi nenorocirile

colectivităţi) Deplasare în vederea schimbării

altora; milă; compasiune. 2) Dar făcut unui nevoiaş;

locului de trai şi de muncă, determinată de factori

milă; pomană.

sociali, politici, economici sau naturali. 2) (despre

MIM mími m. Actor de pantomimă; pantomim.

unele animale) Deplasare periodică în masă,

MÍMIC ~ă (~i, ~e) adj. Care ţine de mim; propriu

condiţionată de factori climaterici, de necesităţi de

mimului; de mim. Poezie ~ă. Mişcări ~e.

reproducere sau de dobândire a hranei.

MÍMICĂ f. 1) Artă de exprimare pe scenă sau în

milă;

sensibil

la

suferinţele

şi

321

film a gândurilor şi sentimentelor prin gesturi sau

materie anorganică. Combustibil ~. Apă ~ă.

prin modificarea expresiei feţei. 2) Ansamblu de

MINERÁL II ~e n. Corp solid natural anorganic,

gesturi expresive şi de modificări ale fizionomiei,

cu o anumită compoziţie chimică, din componenţa

care însoţesc sau înlocuiesc limbajul verbal, muzica

rocilor şi minereurilor, care există în natură în stare

etc. 3) Ansamblu de trăsături specifice feţei;

cristalină sau amorfă.

expresie a feţei; mină; fizionomie.

MINERÉU ~ri n. Rocă cu unul sau mai multe

A MINÁ minéz tranz. A înzestra cu mine sau cu

minerale în componenţă care pot fi extrase pe scară

explozive (pentru a arunca în aer).

industrială; zăcământ mineral.

MINARÉT ~e n. arhit. Turn înalt al unei moschee,

MINIATÚR//Ă ~i f. 1) Operă de artă (în special

prevăzut în partea superioară cu un foişor sau cu un

pictură) de dimensiuni mici, realizată cu multă

balcon, de unde preoţii musulmani (muezinii)

măiestrie. 2) Desen decorativ care ornamenta

cheamă credincioşii la rugăciune.

manuscrisele vechi. 3) Obiect de artă de proporţii

MINAVÉT ~uri n. înv. Flaşnetă de dimensiuni

reduse, lucrat din lemn, os, fildeş, metal. 4) Operă

mici.

de artă (muzicală, dramatică sau literară) de

MÍN//Ă I ~e 1) Teren de unde se extrag zăcăminte

proporţii mici.

minerale. ~ subterană. ~ de suprafaţă. 2)

MINIATURÍ//ST ~şti m. Pictor specializat în

Ansamblu de lucrări şi de instalaţii aflate în

executarea miniaturilor.

subterană sau la suprafaţă şi legate de extragerea

MINIATURÍST//Ă

zăcămintelor minerale. ~ de cărbune. 3) Parte

miniaturist) v. MINIATURIST.

centrală, de grafit sau de alt material, a unui creion.

MÍNIM I ~ă (~i, ~e) adj. Care este cel mai mic

4) fig. Sursă inepuizabilă (de bogăţie). 5) milit.,

(din punct de vedere al duratei, al intensităţii, al

polemol. Armă explozivă, dispozitivul căreia poate

valorii etc.) foarte mic; infim; minimal.

exploda prin contact direct sau la distanţă şi care se

MÍNIM II ~uri n. v. MINIMUM.

instalează pe pământ sau în apă. Câmp de ~e.

MINIMÁL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care este cel mai mic

MÍN//Ă II ~e f. Expresie specifică a feţei, care

(din punct de vedere al duratei, al intensităţii, al

denotă o anumită stare de spirit sau o anumită

valorii etc.) foarte mic; infim; minim. 2) Care

atitudine; fizionomie; figură; mimică. A avea o ~ă

constituie un minim; cu valoare inferioară.

tristă.

A MINIMALIZÁ minimalizéz tranz. (valoarea

MÍN//Ă III ~e f. arh. ist. (în antichitatea greacă)

unei persoane, a unui lucru, a unei idei) A reduce la

Greutate sau monedă egală cu o sută de drahme.

minimum; a subaprecia pe nedrept.

MINDÍR ~e n. reg. 1) Saltea umplută cu paie. 2)

MINIMÚM ~uri n. Valoare inferioară a unei

Învelitoare de pat.

mărimi variabile; limită inferioară.

MINÉR ~i m. Muncitor specializat în lucrările din

MINÓR ~ă (~i, ~e) adj. 1) şi substantival (despre

mine.

persoane) Care încă nu a ajuns la majorat; neajuns

MINERÁL I ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de

la vârsta majoratului. Copil ~. 2) (despre lucruri)

corpurile anorganice; propriu substanţelor formate

Care este de importanţă sau de interes secundar;

din materie neorganică. Regn ~. Chimie ~ă. 2)

lipsit de importanţă sau de interes; neînsemnat.

Care conţine corpuri anorganice; constituit din

MINORÁT n. 1) Stare de minor. 2) Durată a

~e

f.

(feminin

de

la

322

acestei stări.

Persoană cu calităţi (fizice sau morale) ieşite din

MINORITÁR I ~ă (~i, ~e) adj. Care ţine de

comun.

minoritate; propriu unei minorităţi. Parte ~ă.

MINÚSCUL ~ă (~i, ~e) adj. Care are dimensiuni

Fracţiune parlamentară ~ă.

foarte mici; cu dimensiuni reduse la minimum;

MINORITÁR II ~i m. Persoană care face parte

minim; miniatural. Grădină ~. Obiect ~.

dintr-o minoritate naţională sau politică.

MINÚT ~e n. 1) Diviziune de timp egală cu a

MINORITÁR//Ă ~e f. (feminin de la minoritar II)

şaizecea parte dintr-o oră; interval de timp

v. MINORITAR II.

echivalent cu şaizeci de secunde. 2) Unitate de

MINORIT//ÁTE ~ắţi f. 1) Parte inferioară sub

măsură a timpului care echivalează cu a şaizecea

aspect cantitativ a unei colectivităţi sau a unei

parte dintr-o oră şi care cuprinde şaizeci de

colecţii de obiecte. 2) Grupare inferioară în număr

secunde. 3) Răstimp de durată foarte mică; clipă;

în cadrul unor alegeri. 3) Stare de minor; minorat.

moment. 4) matem. Diviziune de arc sau de unghi

MINOTÁUR ~i m. mitol. (în mitologia greacă)

egal cu a şaizecea parte dintr-un grad. 5) matem.

Monstru cu trup de om şi cap de taur.

Unitate de măsură pentru unghiuri şi arcuri, care

A MINŢÍ mint 1. tranz. A induce în eroare

echivalează cu a şaizecea parte dintr-un grad şi

(recurgând la minciuni); a face să ia un neadevăr

cuprinde şaizeci de secunde.

drept adevăr; a înşela; a păcăli; a amăgi. 2. intranz.

MINUTÁR ~e n. Ac de ceasornic care indică

A spune minciuni; a fi mincinos; a amăgi; a

minutele.

minciuni.

MINÚT//Ă ~e f. 1) v. MINUT. 2) Notă scrisă care

A MINUNÁ minunéz tranz. A face să se

cuprinde problemele luate în discuţie într-o şedinţă.

minuneze; a impresiona prin ceva neprevăzut; a

MINUŢI//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) adj. 1) (despre

surprinde; a uimi; a mira. ~ lumea.

persoane) Care acordă atenţie deosebită detaliilor;

A SE MINUNÁ mă minunéz intranz. A fi cuprins

preocupat în mod special de amănunte; meticulos.

de admiraţie; a rămâne profund impresionat; a se

2) (despre obiecte) Care este produs cu rigoare şi

uimi; a se mira.

scrupulozitate; făcut cu multă atenţie şi răbdare;

MINUNÁ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) Care minunează;

meticulos.

ieşit din comun. 2) Care încântă prin calităţile sale;

MINUŢIOZIT//ÁTE ~ắţi f. Caracter minuţios;

cu calităţi fermecătoare; uimitor; încântător. 3) (în

proprietate minuţioasă; migală; meticulozitate.

basme)

proprietăţi

MI//ÓP ~oápă (~ópi, ~oápe) adj. şi substantival 1)

supraomeneşti. 4) fam., peior. (despre persoane şi

Care are miopie; atins de miopie. 2) fig. Care este

manifestările lor) Care manifestă ciudăţenie; cu

lipsit de clarviziune; lipsit de perspicacitate.

spirit ieşit din comun; straniu; ciudat; bizar.

Politică ~oapă.

Purtare ~tă.

MIOPÍE f. 1) med. Anomalie de vedere constând

MINÚN//E ~i f. 1) (în concepţiile religioase, în

în imposibilitatea de a vedea distinct obiectele

superstiţii)

aflate la distanţă. 2) fig. Lipsă de perspicacitate. ~

Care

face

Fenomen

supranatural;

miracol.

extraordinare

şi

minuni;

cu

ieşit

din

comun;

2)

Lucru

cu

imprevizibile,

care

fapt

calităţi

intelectuală.

provoacă

A MIRÁ mir tranz.(persoane) A face să se mire; a

admiraţie; fapt care minunează; miracol. 3) fig.

impresiona prin ceva neprevăzut; a uimi; a 323

surprinde; a minuna.

incalculabilă; număr foarte mare.

A SE MIRÁ I mă mir intranz. (despre persoane) A

MIRÍFIC ~ă (~i, ~e) adj. poet. Care provoacă

fi cuprins de admiraţie; a rămâne profund

admiraţie ieşită din comun; în stare să producă

impresionat; a se uimi; a se minuna. ♦ Te miri

admiraţie extraordinară.

unde, în orice loc; oriunde. ♦ Te miri cine, un om

MIRODÉNI//E ~i f. 1) Parte de plantă (frunză,

întâmplător; oricine. ♦ Te miri ce, o cantitate

coajă, floare sau fruct) care se foloseşte pentru a

neînsemnată; foarte puţin.

drege bucatele, dându-le un gust picant sau aromat.

A SE MIRÁ II mă miréz intranz. înv. A se privi

2) gastronom. Substanţă savuroasă care se pune în

(îndelung) în oglindă; a se oglindi.

bucate pentru a trezi pofta de mâncare; condiment.

MIRÁCOL ~e f. 1) Fenomen inexplicabil prin

3) bot. Plantă erbacee din familia cruciferelor cu

cauze obiective, atribuit intervenţiei forţei divine;

tulpina erectă, cu flori galbene, plăcut mirositoare,

fapt supranatural; minune. 2) fig. Lucru cu calităţi

care creşte la marginea pădurilor. 4) bot. Plantă

extraordinare

erbacee cu tulpina erectă, cu frunze dinţate,

şi

imprevizibile,

care

provoacă

admiraţie; minune.

alungite,

cultivată

pentru florile

sale

plăcut

MIRÁJ ~e n. 1) Fenomen optic datorat refracţiei

mirositoare; nopticoasă.

inegale a razelor de lumină, când acestea străbat

MIRONOSÍŢ//Ă ~e f. 1) rel. Femeie evlavioasă. 2)

straturi de aer cu densităţi şi temperaturi diferite,

fig., peior. Femeie ipocrită, care simulează evlavie

provocând iluzia existenţei unei întinderi de apă la

şi nevinovăţie.

orizont sau a reflecţiei unor obiecte îndepărtate

MIR//T mírţi m. 1) bot. Arbust ornamental din

însoţite de imaginea lor răsturnată. ~ de deşert. 2)

regiunile meridionale cu frunze persistente, cu flori

fig. Aparenţă seducătoare şi înşelătoare; iluzie

mici, albe şi plăcut mirositoare. 2) Frunză a acestui

deşartă; himeră. ~ul gloriei. 3) fig. Ansamblu de

arbust. Coroană de ~.

calităţi care trezesc admiraţie; farmec; vrajă;

A MIRUÍ miruiésc tranz. 1) rel. (credincioşi,

fascinaţie.

creştini) A unge cu mir pe frunte. 2) (clerici,

MIRACUL//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) adj. 1) Care

domnitori) A supune ritualului de consfinţire în

ţine de miracol; referitor la miracol. Intervenţie

funcţie. 3) fig. fam. A lovi puternic drept în frunte.

~oasă. 2) Care provoacă admiraţie; cu efecte

MISIONÁR ~i m. Persoană care are misiunea de a

extraordinare şi imprevizibile. Spectacol ~.

propaga religia creştină sau doctrinele unor secte

MIR//EÁN I ~eánă (~éni, ~éne) adj. Care nu ţine

creştine în statele cu înaltă credinţă dominantă.

de biserică; independent faţă de confesiunile

MISIONÁR//Ă ~e f. (feminin de la misionar) v.

religioase; laic.

MISIONAR.

MIR//EÁN II ~éni m. rel. Creştin care nu face

MISÍR ~i m. Cal de rasă, originar din Misir (Egipt).

parte din tagma religioasă; laic.

MISÍ//T ~ţi m. 1) înv. Persoană care negocia o

MIREÁNC//Ă ~e f. (feminin de la mirean II) rel.

afacere; mijlocitor într-o tranzacţie comercială;

v. MIREAN II.

samsar. 2) Persoană împuternicită cu o misiune

MIR//EÁSMĂ ~ésme f. Miros plăcut şi îmbietor;

specială; trimis; delegat; sol; emisar.

parfum; aromă. ~ele primăverii.

MISIÚN//E ~i f. 1) Sarcină acordată în vederea

MIRIÁD//Ă ~e f. mai ales la pl. Cantitate

realizării unei anumite acţiuni. 2) Grup de persoane 324

care reprezintă o anumită colectivitate; delegaţie. 3)

MÍSTICĂ I f. (feminin de la mistic II) v. MISTIC

Scop care este determinat de natura internă (a

II.

lucrurilor sau a fiinţelor). ~ea universităţii. 4)

MÍSTICĂ II f. 1) Orientare în cadrul religiei sau al

Delegaţie de persoane (oficiale) trimisă de un stat în

gândirii filosofico-religioase care afirmă existenţa

străinătate cu un scop determinat (în special

forţelor supranaturale şi posibilitatea comunicării

diplomatic).

sau

directe dintre suflet şi divinitate. ~ medievală. 2)

reprezentanţă diplomatică a unui stat, cu grad de

Ansamblu de practici şi ritualuri religioase prin

ambasadă sau de legaţie, condusă de un ambasador

intermediul cărora sufletul ar intra în contact cu

sau de un ministru plenipotenţiar şi care este creată

divinitatea.

prin acordul dintre state, în urma stabilirii relaţiilor

MISTICÍSM n. 1) Concepţie idealistă despre lume

diplomatice. 5) rel. Organizaţie de creştini care

de natură religioasă, bazată pe mistică. 2) Stare de

propagă religia creştină în statele cu altă credinţă

spirit provocată de mistică.

dominantă.

A MISTIFICÁ mistifíc tranz. 1) (fapte, adevăruri

MISÍV//Ă ~e f. fam. glumeţ Comunicare adresată

etc.) A denatura în mod intenţionat, prezentând ca

cuiva în scris şi transmisă, de regulă, prin poştă;

veritabil; a prezenta într-o lumină seducătoare, dar

scrisoare; epistolă; răvaş.

falsă. 2) (persoane) A induce în eroare; a face să ia

MISOGÍN I ~i m. Bărbat cate manifestă ură faţă de

un adevăr drept neadevăr (recurgând la diferite

femei.

mijloace necinstite); a înşela; a amăgi; a păcăli; a

MISOGÍN II ~i (~ă, ~e) adj. Care urăşte femeile;

şmecheri.

cu atitudine ostilă faţă de femei.

MISTIFICATOÁRE

MISTÉR ~e n. 1) Lucru necunoscut sau nepătruns

mistificator) v. MISTIFICATOR.

de raţiune; taină; enigmă. 2) rel. Dogmă creştină

MISTIFICATÓR I ~i m. Persoană care mistifică.

considerată ca fiind inaccesibilă raţiunii omeneşti.

MISTIFICAT//ÓR II ~oáre (~óri, ~oáre) adj.

3) arh. (în antichitatea greco-latină). Ansamblu de

Care mistifică; înclinat spre mistificare.

dogme şi de practici religioase cunoscute numai

MISTRÁL n. Vânt violent, rece şi uscat din Franţa,

persoanelor iniţiate. 4) arh. (în Evul Mediu) Operă

care descinde din valea Ronului, fiind provocat de

dramatică cu caracter religios.

depresiunile atmosferice din Marea Mediterană.

MISTERI//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) adj. Care

MISTRÉŢ ~i m. Porc sălbatic.

conţine un mister; plin de mistere; învăluit în

MISTRÍ//E ~i f. Unealtă de zidărie, constând dintr-

mister; tainic; enigmatic; mistic. Plecare ~oasă.

o placă de oţel de diferite forme, prevăzută cu un

Vizită ~oasă.

mâner şi folosită în lucrările de construcţie.

MÍSTIC I ~ă (~i, ~e) 1) Care ţine de misticism;

A MISTUÍ místui tranz. 1) (alimente ingerate) A

propriu misticismului. Idei ~e. 2) (despre persoane)

transforma în substanţe asimilabile de organism; a

Care

de

digera. 2) fig. A consuma până la terminare; a

misticism. 3) Care conţine o taină; plin de mister;

epuiza; a irosi. Boala i-a ~ puterile. ♦ A nu ~ pe

învăluit în mister; tainic; misterios; enigmatic. Un

cineva sau ceva, fig. a nu putea suferi pe cineva sau

personaj ~.

ceva. 3) fig. A provoca chinuri sufleteşti; a chinui.

MÍSTIC II ~i m. Adept al misticismului.

4) A face să se mistuie.

vădeşte

♦

~

diplomatică,

misticism;

cu

oficiu

manifestări

f.

(feminin

de

la

325

A SE MISTUÍ mă místui intranz. 1) A se distruge

MÍTIC ~ă (~i, ~e) adj. Care ţine de mit; propriu

prin ardere; a se transforma în cenuşă. 2) A dispărea

mitului; legendar; fabulos. Personaj ~.

din câmpul de vedere al cuiva; a se face nevăzut; a

MÍTING ~uri n. Reuniune publică organizată în

se evapora. Trenul s-a mistuit în depărtare. 3) fig.

vederea dezbaterii unor probleme politice sau

A pierde treptat vigoarea fizică şi/sau morală (sub

sociale de mare importanţă.

influenţa unor factori nocivi).

MITOCÁN ~i m. fam., depr. Persoană cu

MISTUIT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) adj. Care

comportare grosolană; bădăran.

mistuie; cu proprietate de a mistui; nimicitor;

MITOCANÍ//E ~i f. fam. Comportare de mitocan;

ucigător; zdrobitor; distrugător. Durere ~oare.

bădărănie; grosolănie; mojicie.

MIŞ//ÉL ~eá (~éi, ~éle) adj. şi substantival 1) Care

MITOLOGÍE f. 1) Ansamblu de mituri, de legende

comite fapte nedemne; cu comportare josnică;

care aparţin unei civilizaţii, unui popor, unei religii

ticălos; mârşav; nemernic; netrebnic. 2) înv. Care

sau,

are o condiţie socială modestă; de rând. 3) înv. Care

Disciplină ştiinţifică care studiază miturile.

dispune de mijloace materiale foarte limitate; cu

MIXT míxtă (mícşti, mixte) adj. Care este format

surse de existenţă foarte reduse; sărac; sărman;

din mai multe elemente de natură diferită; constituit

mizer.

din părţi eterogene; amestecat; combinat. ♦ Şcoală

MIŞEL//ÉSC ~eáscă (~éşti) adj. (despre fapte)

mixtă, ed. şcoală în care învaţă elevi de ambele

Care este comis de un mişel; de mişel.

sexe. ♦ Cor ~, muz. cor în care participă bărbaţi şi

MIŞELÍ//E ~i f. 1) Caracter mişel; spirit mişelesc;

femei. ♦ Număr ~, matem. număr care constă din

ticăloşie. 2) Faptă de mişel; ticăloşie; josnicie;

numere întregi şi fracţii ordinare. ♦ Mariaj ~,

mârşăvie.

căsătorie între persoane de religii, de rase sau de

A MIŞUNÁ míşună intranz. 1) (despre mulţimi de

naţionalităţi diferite. ♦ Tren ~, tren care asigură

fiinţe) A se mişca în grabă, intermitent şi haotic (pe

concomitent transportul de pasageri şi de mărfuri.

acelaşi loc); a umbla grăbit încolo şi încoace (ca

MIXTÚR//Ă ~i f. 1) farm. Preparat farmaceutic

furnicile); a forfoti; a fojgăi; a furnica; a roi; a

lichid obţinut prin amestecarea unor substanţe după

viermui; a foşni. 2) (despre insecte, păsări etc.) A fi

o anumită corelaţie cantitativă. 2) fig. Amestec

în număr mare.

bizar

MIT míturi n. 1) literat. Povestire de origine

amestecătură. 3) constr. Amestec de substanţe sau

populară cu conţinut fabulos, care explică în mod

materiale lichide sau granulare, folosit la prepararea

alegoric originea lumii, fenomenele naturii şi viaţa

unor mortare sau a betonului.

socială. 2) fig. Lucru sau relatare lipsită de un temei

A MIZÁ mizéz tranz. 1) A pune în joc drept miză;

real; invenţie; scornitură.

a ponta; ~ o sumă mare de bani. 2) fig. A pune

MÍT//Ă ~e f. Dar în bani sau alte valori materiale

temei; a se sprijini; a se bizui; a se baza; a conta.

dat cuiva sau primit de cineva în schimbul unui

Mizez pe bunăvoinţa ta.

serviciu ilegal; şperţ.

MIZANTRÓP ~i m. 1) Persoană care manifestă

MITÉN//Ă ~e f. mai ales la pl.

în

şi

special,

antichităţii

întâmplător

de

greco-latine.

elemente

2)

diferite;

Mănuşă care

aversiune faţă de specia umană. 2) fig. Persoană cu

acoperă numai primele falange ale manii, lăsând

caracter sumbru, care preferă singurătatea, evitând

descoperite vârfurile degetelor.

contactul cu societatea. 326

MIZANTROPÍE f. 1) Ură faţă de oameni. 2) Spirit

A SE MLĂDIÁ mă mlădiéz intranz. 1) (despre

de mizantrop.

persoane sau alte fiinţe) A se îndoia cu uşurinţă şi

MIZANTRÓPIC ~ă (~i, ~e) adj. Care are caracter

graţie. 2) (despre voce) A trece uşor dintr-o

de mizantropie; provocat de mizantropie. Idee ~ă.

tonalitate în alta; a se modula. 3) fig. A se adapta cu

MÍZ//Ă ~e f. 1) Sumă de bani pe care o depune

uşurinţă la o anumită situaţie sau la anumite

fiecare participant la un joc de noroc şi care revine

împrejurări; a se acomoda.

câştigătorului. 2) fig. prin ext. Obiectiv al unei

MLADI//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) adj. 1) Care poate

dispute.

fi uşor mlădiat (îndoit, întins, deformat etc.) sub

MÍZER ~ă (~i, ~e) 1) adj. şi substantival (despre

acţiunea unei forţe exterioare; cu proprietatea de a

persoane) Care nu dispune de mijloace de existenţă;

fi mlădiat uşor; flexibil; elastic; suplu. 2) (despre

lipsit de mijloace materiale; sărman; sărac; nevoiaş.

fiinţe, corpul lor sau părţi ale corpului) Care

2) Care manifestă sărăcie extremă; în stare de mare

vădeşte graţie şi eleganţă; cu mişcări graţioase şi

sărăcie. Venituri ~e. Viaţă ~ă.

elegante. 3) (despre persoane sau caracterul lor)

MIZERÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. 1) şi substantival

Care se lasă influenţat uşor de voinţa altora; uşor

(despre persoane) Care este de nimic; în stare să

influenţabil de altcineva; maleabil. 4) (despre

comită fapte nedemne; ticălos; mârşav; netrebnic;

sunete, voce etc.) Care este plăcut auzului; cu

infam. 2) fig. Care este de calitate proastă; lipsit de

inflexiuni agreabile; armonios; melodios.

valoare. Fizician ~. 3) Care trăieşte în mizerie; în

MOÁC//Ă ~e f. 1) Bâtă ciobănească. 2) Băţ mare,

stare de sărăcie. 4) Care manifestă sărăcie; cu

gros şi noduros, având o măciulie la un capăt; bâtă;

aspect de mizerie.

măciucă; ghioagă; ciomag. 3) arh. Ansamblu de

MIZÉRI//E ~i f. 1) Sărăcie extremă; caracter

trăsături specifice feţei; chip; figură; fizionomie. 4)

mizer. A trăi în ~e. 2) Aspect exterior care denotă

fam., depr. Persoană (mai ales de sex feminin)

sărăcie, murdărie sau dezordine. 3) prin ext., fig.

proastă, fără vioiciune şi înceată la lucru.

Factor care provoacă o stare mizeră (greutăţi, griji,

MOBÍL I ~e n. 1) Fapt ce determină desfăşurarea

neplăceri, necazuri, suferinţe).

unei acţiuni; cauză; motiv; impuls; imbold. Care-i

MIZERICÓRDIE f. Sensibilitate faţă de mizeria

mobilul acţiunii tale? 2) Corp care se află în

altora; milă; îndurare.

mişcare.

MLÁDĂ mlắzi f. 1) Ramură tânără, subţire şi

MOBÍL II ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care poate fi mişcat;

flexibilă a unei plante lemnoase; lăstar; vlăstar. 2)

cu proprietatea de a-şi schimba locul sau poziţia.

Mulţime de lăstari; cârlig de lăstari; lăstăriş. 3)

Piesă ~ă. 2) Care se modifică mereu; cu

Pădure tânără şi deasă.

proprietatea de a se schimba; schimbător; variabil.

MLÁJĂ mlắji f. 1) Arbust asemănător cu salcia, cu

3) (despre faţă, ochi, figură) Care îşi modifică

ramuri lungi, subţiri şi flexibile, care creşte mai ales

mereu-expresia; aflat în continuă schimbare. 4)

pe malurile râurilor; răchită; lozie. 2) Ramură a

comunic. (despre mijloace de comunicare, în

acestui arbust, folosită la împletitul diferitelor

special telefonie) Care permite comunicarea la

obiecte sau la legatul viţei de vie. 3) Crâng de

distanţă mare între persoane aflate de obicei în

arbuşti de acest fel.

mişcare.

A MLĂDIÁ mlădiéz tranz. A face să se mlădieze.

MOBÍL III ~e n. telecom. Dispozitiv electronic 327

portabil care funcţionează fără fir (prin radio) pe

prea mult timp); a se mocăi.

baza reţelei GSM şi este folosit în general pentru

MOD mόduri n. 1) Formă particulară de existenţă,

comunicaţii personale la distanţă mare; telefon

de viaţă sau de gândire; fel; chip. Mod de viaţă

celular; telefon mobil.

sănătos. 2) Mijloc de a acţiona în vederea realizării

A MOBILÁ mobiléz tranz. (încăperi, locuinţe etc.)

unui anumit scop; modalitate; procedeu; manieră..

A prevedea cu mobilă; a completa cu mobilierul

3) lingv., gram. Categorie a verbului prin care se

necesar.

exprimă atitudinea subiectului faţă de acţiune.

MOBILIT//ÁTE ~ ắţi f. Caracter mobil. ♦ ~ate

MODALIT//ÁTE ~ắţi f. Mijloc de a acţiona în

academică, ed. schimb de elevi, studenţi, profesori

vederea realizării unui anumit scop; mod; procedeu;

între instituţii de învăţământ din state diferite, cu

manieră.

diverse programe de studii.

MODÉL ~e n. 1) Obiect care serveşte drept

A MOBILIZÁ mobilizéz tranz. 1) (forţele armate

orientare pentru o reproducere sau o imitaţie;

ale unui stat) A pune pe picior de război (adaptând

mostră. 2) Obiect cu dimensiuni reduse, care

structura la timpul de război). 2) (rezervişti) A

reprezintă un obiect real; machetă. 3) Obiect

chema sub arme în legătură cu trecerea la starea de

determinat după care se reproduc obiecte similare;

război. 3) (colectivităţi, persoane) A atrage într-o

tipar; calapod. 4) Reprezentare simplificată a unui

acţiune simplă de interes comun. 4) A concentra

proces sau a unui sistem. 5) Operă de artă care, prin

pentru a pune pe deplin în acţiune. A-şi ~ forţele.

calităţile sale, poate servi drept exemplu. 6)

A SE MOBILIZÁ mă mobilizéz intranz. A-şi

Persoană care pozează unui pictor şi sculptor. 7)

concentra toate forţele în vederea realizării unei

Persoană care prezintă pe podium obiecte sau

acţiuni.

colecţii vestimentare; faţă publicitară.

MOBILIZAT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) adj. Care

A MODELÁ modeléz 1. tranz. 1) (substanţe

mobilizează. Factor ~.

maleabile) A prelucra (prin frământare) pentru a

MOCÁN ~i m. pop., reg. 1) Cioban de la munte. 2)

aduce la forma dorită. 2) (obiecte) A face să capete

Locuitor din regiunile muntoase, mai ales în

(prin prelucrare) o anumită formă; a aduce în

Transilvania.

corespundere cu un model; a fasona. 3) A înzestra

MOCÍRL//Ă ~e f. 1) Apă stătătoare, plină de

cu o formă particulară. Eroziunea ~ează relieful.

nămol şi noroi. 2) fig. fam., depr. Mediu social

Rochia ~ează corpul. 4) fig. (caracterul, firea,

decăzut din punct de vedere moral.

individualitatea etc.) A supune unei influenţe

MOCIRL//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) adj. Care are

dirijate. 5) (obiecte sau fenomene inaccesibile

(multe) mocirle; plină de mocirle; mlăştinos. Teren

cercetării directe) A studia cu ajutorul unui model.

~os.

2. intranz. A realiza modelul unor obiecte, folosind

MOCOFÁN ~i m. fam. 1) Persoană lipsită de

ca materie primă substanţe maleabile.

inteligenţă. 2) Om necioplit; bădăran; mitocan;

A MODERÁ moderéz tranz. 1) A face să se

moglan; modoran; ţopârlan; mârlan; toromac;

modereze. 2) (şedinţe, lucrări ale unor conferinţe,

ghiorlan; mojic.

discuţii, dezbateri, mese rotunde etc.) A conduce,

A MOCOŞÍ mocoşésc intranz. fam. A realiza un

îndrumând şi trăgând concluziile.

lucru cu prea multă încetineală şi migală (pierzând

A SE MODERÁ mă moderéz intranz. 1) (despre 328

fenomene ale naturii) A deveni mai puţin intens; a

strălucire. Viaţă ~stă. 4) Care este de valoare mică;

pierde intensitatea; a se domoli; a se ogoi; a se

cu valoare redusă. Contribuţie ~stă. Salariu ~.

potoli; a se tempera. 2) (despre persoane şi

MODESTÍE

manifestările lor) A deveni mai puţin violent; a se

îngâmfare.

calma, înfruntându-se; a se tempera.

A MODIFICÁ modífic tranz. A face să se

MODERÁ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. Care a fost supus

modifice; a schimba; a preface; a preschimba; a

moderării.

transforma.

MODERATÓR ~i m. Persoană care moderează o

A SE MODIFICÁ mă modífic intranz. A căpăta o

discuţie, o dezbatere, o masă rotundă etc.

altă formă şi un alt conţinut, fără a-şi schimba

MODERÁŢIE f. Comportament lipsit de orice

esenţa; a suferi schimbări; a se schimba; a se

exces; purtare moderată.

transforma; a se preface.

MODÉRN ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de timpul

MODÂRLÁN ~i m. pop., fam. depr. Om necioplit;

prezent sau de trecutul apropiat; propriu timpului

mitocan;

prezent

toromac; ghiorlan; mojic; mocofan; modoran.

sau

trecutului

apropiat;

actual;

f.

bădăran;

Caracter

moglan;

modest;

ţopârlan;

lipsă

de

mârlan;

contemporan. Literatura ~ă. 2) Care beneficiază

MODORÁN ~i m. pop., fam. depr. Om necioplit;

de progresul recent al ştiinţei şi tehnicii; bazat pe

mitocan;

rezultatele recente ale ştiinţei şi tehnicii. Cercetare

toromac; ghiorlan; mojic; mocofan; modârlan.

~ă. 3) Care ţine de epoca posterioară antichităţii;

MODÚL I ~i m. 1) Valoare absolută (a unui număr

propriu epocii posterioare antichităţii. Istoria ~ă a

real). 2) Rădăcină pătrată luată cu semnul plus

românilor.

rezultată din suma pătratelor componentelor unui

MODERNÍSM n. 1) Curent în arta şi literatura

număr complex.

modernă, constând în negarea totală sau parţială a

MODÚL II ~e n. 1) (în arhitectura clasică) Unitate

tradiţiei şi în adoptarea unor principii noi de creaţie.

de măsură adoptată pentru determinarea proporţiilor

2) Preferinţă pentru tot ce este modern.

elementelor componente ale unei construcţii. 2)

A MODERNIZÁ modernizéz tranz. 1) A face

Coeficient care caracterizează proprietatea de

modern. A-şi ~ traiul. A-şi ~ gândirea. 2) A

rezistenţă mecanică a materialelor. ~ de rigiditate.

organiza

şi

~ de torsiune. 3) Parte principală a unui vehicul

o

spaţial. 4) ed., didact. Compartiment al unui curs, al

întreprindere. ~ construcţia unui avion. 3) (limba

unei discipline de studiu. 4) tehn. inform. Ansamblu

unor texte vechi) A adapta la normele limbii

de rutine şi structuri de date care execută o anumită

actuale.

aplicaţie sau un anumit subprogram ori introduce un

MODERNIZÁ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. Care a fost

anumit tip de date într-un calculator sau sistem.

supus modernizării. Un roman vechi ~.

MODULÁŢI//E ~i f. 1) muz. Trecere de la o

MODÉ//ST ~stă (~şti, ~ste) adj. (despre persoane)

tonalitate la alta, în conformitate cu regulile

Care manifestă atitudine rezervată faţă de propriile

armoniei. 2)

merite;

se

intensităţii sau a frecvenţei unui curent sau a unei

caracterizează prin purtare moderată; lipsit de

oscilaţii în vederea transmiterii unui semnal

pretenţii. 3) Care este simplu şi fără fast; lipsit de

purtător de informaţie.

în

mijloacele

conformitate

moderne.

lipsit

de

~

cu

necesităţile

învăţământul.

îngâmfare.

2)

~

Care

bădăran;

moglan;

ţopârlan;

mârlan;

fiz. Variaţie a amplitudinii, a

329

MOGÂLD//EÁŢĂ ~éţe f. 1) Imagine a unei

persoană este atrasă într-o cursă.

persoane sau a unui lucru, care apare neconturată

MOMÉNT ~e n. 1) Interval scurt de timp; clipă;

din cauza ceţii, a întunericului sau a distanţei. 2) fig.

secundă. 2) Interval de timp în desfăşurarea unui

Persoană de statură mică.

proces sau fenomen din natură sau din societate;

A MOGOROGÍ mogorogésc pop. reg. 1. intranz.

etapă; stadiu; fază. 3) Epizod din acţiunea unei

A vorbi nedesluşit, exprimându-şi în felul acesta

opere literare. 4) Timp când urmează să se producă

supărarea sau nemulţumirea; a bodogăni; a mormăi;

un eveniment; termen. Vei afla totul al ~ul

a bombăni. 2. tranz. (persoane) A nu lăsa în pace,

potrivit. 5) Situaţie favorabilă; ocazie; prilej.

reproşând mereu diferite lucruri; a morocăni; a

Trebuie să prinzi ~ul.

cicăli.

MOMENTÁN ~ă (~i, ~e) adj. Care durează un

MÓIN//Ă ~e f. 1) Vreme umedă şi relativ

moment;

călduroasă, care se stabileşte iarna după perioada

vremelnic.

îngheţurilor; timp moale. 2) Teren agricol lăsat

MONÁH ~i m. bis. Bărbat care, prin legământ,

necultivat pentru a-i spori productivitatea.

duce o viaţă de ascet şi trăieşte într-o mănăstire;

MOJÍC ~i m. 1) Om necioplit; mitocan; bădăran;

călugăr.

moglan; modoran; ţopârlan; mârlan; toromac;

MONAHÁL ~ă (~i, ~e) adj. bis. Care ţine de

ghiorlan. 2) pop. înv., reg. Persoană care se ocupă

monah; propriu monahului; de monah.

cu agricultura şi creşterea vitelor, trăind la ţară;

MONÁHI//E ~i f. bis. Femeie care, prin legământ,

ţăran. 3) prin ext. Om de rând.

duce o viaţă de ascet şi trăieşte într-o mănăstire;

MÓLCOM ~ă (~i, ~e) adj. Care a pierdut din

călugăriţă. MONÁRH ~i m. (în unele state)

intensitate sau din violenţă; cu intensitate sau

Conducător absolut al ţării; rigă; rege; suveran.

violenţă redusă; potolit; domol; liniştit; lin. Ploaie

MONARHÍ//E

~ă. Om ~.

guvernământ în care puterea politică supremă

MOLEŞ//EÁLĂ ~éli f. Stare de slăbire a forţei

aparţine unei singure persoane şi are caracter

fizice, însoţită de somnolenţă. A fi cuprins de ~.

ereditar. ~e constituţională. 2) Stat guvernat de un

MOLETIÉR//Ă ~e f. Element de vestimentaţie

monarh.

format dintr-o fâşie de stofă cu care se înfăşoară

MONARHÍ//ST I ~stă (~şti, ~şte) adj. Care ţine

piciorul de la încălţăminte până la genunchi, mai

de monarhie; propriu monarhiei.

ales la bărbaţi.

MONARHÍ//ST II ~şti m. Adept ai monarhiei.

MÓLIM//Ă ~e f. med. Maladie cu caractere de

MONARHÍST//Ă ~e f. (feminin de la monarhist)

epidemie.

v. MONARHIST II.

MOLÓZ n. Mulţime de materiale de construcţie

MONÁSTIC ~ă (~e, ~i) adj. 1) Care ţine de

(tencuială,

mănăstire; referitor la mănăstire; mănăstiresc. 2)

cărămidă,

mortar),

provenite

din

ţine

cu

durată

de

~i

de

f.

călugăr;

moment;

polit.

1)

propriu

temporar;

Formă

de

demolarea unei construcţii sau din lucrările de

Care

călugărului;

construcţie.

călugăresc.

MOM//EÁLĂ ~éli f. 1) Hrană folosită pentru

MONDÉN ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de păturile

ademenirea şi prinderea unor vietăţi (peşti, păsări,

privilegiate ale societăţii; caracteristic pentru

animale); nadă. 2) fig. Mijloc viclean prin care o

societatea înaltă. Viaţă ~ă. 2) (despre persoane). 330

Care are o deosebită preferinţă pentru viaţa

aplicat pe diverse obiecte prin scriere, brodare sau

societăţii înalte; caracterizat prin atracţie pentru

gravare.

distracţiile din societatea înaltă.

MONOLÍ//T I ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) Care constă

MONDENIT//ÁTE ~ắţi 1) de obicei la pl.

dintr-un singur bloc de piatră; format dintr-un

Eveniment sau particularitate din viaţa mondenă. 2)

singur bloc de piatră. Construcţie ~ă. 2) fig. Care

Caracter monden; stare specifică pentru societatea

constituie un tot întreg; bine închegat; unitar. Stat

înaltă.

~. Sistem ~.

MONDIÁL ~ă (~i, ~e) adj. Care ţine de lumea

MONOLÍT II ~e n. Monument constând dintr-un

întreagă; referitor la lumea întreagă. Pace ~ă.

singur bloc de piatră.

Deflagraţie ~ă. La scară ~ă.

MONOL//ÓG ~oáge n. 1) Scenă dintr-o lucrare

A MONDIALIZÁ mondializéz tranz. A face să

dramatică, în care un personaj vorbeşte cu sine

devină mondial.

însuşi. 2) Lucrare dramatică de mici proporţii,

A SE MONDIALIZÁ se mondializeáză intranz. A

destinată să fie interpretată de un singur actor. 3)

deveni mondial; a căpăta caracter mondial; a se

Discurs lung al unei persoane, care nu permite

răspândi pe întreg globul pământesc.

intervenţia interlocutorilor.

MONDIALIZÁRE f. 1) Acţiunea de a (se)

MON//ÓM ~oáme n. matem. Expresie algebrică

mondializa şi rezultatul ei. 2) econ. Proces care

compusă dintr-un singur termen.

relevă faptul că activităţile realizate de anumite

MONOPÓL ~uri n. 1) econ.

firme sau companii devin expresia unor operaţiuni

asupra unor bunuri sau valori, asupra efectuării

economice care se desfăşoară la scară mondială,

unor operaţii etc; privilegiu exclusiv de a fabrica, de

atât în ceea ce priveşte producţia, cât şi în ceea ce

a vinde, de a exploata anumite bunuri sau servicii,

priveşte comercializarea.

de a ocupa anumite pieţe. 2) Asociaţie de mari

MONÓCLU ~ri n. 1) Lentilă concavă sau convexă,

întreprinderi, care concentrează sub conducerea lor

care se fixează în orbita unui ochi pentru a corecta

producţia şi desfacerea produselor industriale în

un defect de vedere. 2) med. Pansament la un singur

vederea obţinerii unor profituri maxime. 3) prin

ochi.

ext., fig. Drept exclusiv asupra a ceva; privilegiu

MONOGÁM ~ă (~i, ~e) adj. şi substantival 1)

special.

(despre persoane) Care practică monogamia;

MONOPOLÍ//ST ~stă (~şti, ~ste) adj. 1) Care ţine

caracterizat prin monogamie. 2) (despre căsătorie,

de monopol; referitor la monopol. 2) Care ţine de

familie) Care are la bază monogamia; bazat pe

un monopol; cu drept de monopol.

monogamie.

MONOTÓN ~ă (~i, ~e) adj. 1) (despre sunete,

MONOGÁMIC ~ă (~i, ~e) adj. Care deţine de

melodii)

monogamie; bazat pe monogamie.

caracterizat

MONOGAMÍE f. Formă de căsătorie în care

caracterizează prin lipsă de variaţie; lipsit de

bărbatul poate avea o singură soţie, iar femeia un

variaţie; fără variaţii; uniform. Viaţă ~ă.

singur soţ.

MONOTONÍ//E ~i f. Caracter monoton.

MONOGRÁM//Ă ~e f. Cifru compus din literele

MÓN//STRU ~ştri m. 1) mitol., folc. Fiinţă

iniţiale ale numelui şi prenumelui unei persoane,

mitologică cu corpul format din părţi ale unor

Care

păstrează

prin

acelaşi

mereu ton.

Drept exclusiv

acelaşi 2)

Care

ton; se

331

animale diferite sau din unele părţi de om şi alte

monument. Operă ~ă. 3) Care se caracterizează

animale. 2) Animal real de dimensiuni gigantice. ~

prin proporţii de monument; cu dimensiuni de

marin. 3) fig., fam. Fiinţă cu mari anomalii fizice;

monument. Construcţie ~ă.

pocitanie. 4) fam. Persoană cu mari defecte morale.

MONUMENTALITÁTE f. Caracter monumental;

MONSTRU//ÓS ~oásă (~oáse, ~oşi) adj. 1) Care

grandoare; măreţie.

are aspect de monstru; asemănător cu un monstru.

MOPS I mόpşi m. 1) Rasă de câini cu trup mic şi

2) fig. Care se caracterizează prin calităţi morale de

îndesat, cu cap mare şi botul turtit, cu falca de jos

monstru; cu calităţi morale oribile. 3) (despre

proeminentă, cu labe scurte şi groase şi cu păr scurt

manifestări ale oamenilor) Care vădeşte cruzime

şi neted; buldog. 2) fam. Persoană cu nasul turtit.

sau oroare puternică; caracterizat prin cruzime şi

MOPS II mόpsuri n. Cleşte cu fălci curbate folosit

oroare excesivă. Caracter ~os. Crimă ~oasă.

în operaţiile de montare a ţevilor.

A MONTÁ montéz tranz. 1) (elemente ale unui

MORÁL I ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de morală;

sistem) A uni, formând un tot întreg, în vederea

referitor la morală. Cod ~. 2) Care corespunde

funcţionării; a asambla. 2) (obiecte sau părţi ale

moralei; în conformitate cu morala. Om ~.

acestora) A fixa definitiv, amplasând la locul de

Conduită ~ă. 3) Care ţine de lumea interioară a

funcţionare. 3) (pietre preţioase) A fixa în găvanul

omului; referitor la spiritul omului. Profilul ~ al

unei bijuterii. 4) (piese de teatru) A pregăti pentru

unei persoane.

reprezentaţie; a reda prin mijloace scenice; a pune

MORÁL II n. 1) Ansamblu de calităţi psihice şi

în scenă; a înscena. 5) fig. (acţiuni duşmănoase sau

spirituale ale unui om. 2) Stare de spirit în procesul

lucruri reprobabile) A organiza pe ascuns; a pune la

de suportare a dificultăţilor; tărie de caracter.

cale; a ţese; a urzi. 6) fig. (persoane) A aduce în

MORÁL//Ă ~e f. 1) Formă a conştiinţei sociale

mod intenţionat într-o stare de agitaţie; a porni; a

care reflectă şi fixează ansamblul deprinderilor,

aţâţa.

sentimentelor, convingerilor, atitudinilor şi relaţiilor

MONTÚR//Ă ~i f. 1) Accesoriu al unui sistem

dintre individ şi societate, încălcarea cărora nu este

tehnic, care serveşte la montarea unor părţi

sancţionată de lege, ci de opinia publică. 2)

componente ale sistemului dat. 2) Garnitură de

Disciplină ştiinţifică care se ocupă de studiul acestei

metal în care se montează mecanismul unui

forme a conştiinţei sociale. 3) Manual care conţine

ceasornic sau piatra preţioasă a unei bijuterii. ~

elemente de bază ale acestei discipline ştiinţifice. 4)

unui inel.

Observaţie cu caracter moralizator. 5) Concluzie

MONUMÉNT ~e n. 1) Operă arhitecturală sau

moralizatoare dedusă dintr-un eveniment sau dintr-

sculpturală, remarcabilă prin valoarea sa istorică,

o operă literară; învăţătură morală. Morala unei

estetică sau prin dimensiunile sale. 2) Construcţie

fabule, a unei poveşti.

arhitectonică care se impune prin valoarea sa ori

MORALIZAT//ÓR ~oáre (~óri, oáre) adj. 1) Care

prin proporţiile sale. 3) fig. Operă artistică, istorică

moralizează; caracterizat prin elucidarea sensului

sau ştiinţifică de importanţă universală.

moral al vieţii. Roman ~. Ton ~. 2) şi substantival

MONUMENTÁL ~ă (~i, ~e) adj. Care ţine de

(despre persoane) Care propagă principiile morale

monumente; referitor la monumente. 2) fig. Care

cu ostentaţie; propagator ostentativ al principiilor

are valoare de monument; cu importanţă de

morale. 332

MORÁVURI n. pl. Ansamblu de obiceiuri, tradiţii

drept orientare pentru o reproducere sau o imitaţie;

şi deprinderi ale unui popor, ale unei clase, ale unui

model. 3) Fapt ce poate fi considerat drept

mediu sau ale unei persoane; conduită morală;

învăţătură sau ca fiind demn de imitat sau de urmat;

moralitate. ~uri noi, ~uri vechi.

model; exemplu.

MORB

mόrburi

n.

Proces

care

afectează

MOTÍV ~e n. 1) Fenomen care provoacă sau care

organismele vii; boală; maladie.

determină un alt fenomen; factor ce generează un

MORBÍ//D ~dă (~zi, ~de) adj. 1) Care ţine de

efect; pricină; cauză. 2) Consideraţie susţinută de

morb; referitor la un morb; patologic; bolnăvicios.

anumite argumente pentru a ascunde mobilul

2) Care rezultă dintr-un morb. Stare ~dă.

veritabil; pretext. 3) muz. Frază sau pasaj care

MORBIDITÁTE f. 1) Caracter morbid; stare

formează desenul melodic sau ritmic al unei

patologică. 2) Ansamblu de cauze care pot provoca

compoziţii muzicale; temă. 4) arte plast., arhit.

un morb. 3) Număr care indică raportul dintre

Subiect pictural sau sculptural fundamental dintr-o

persoanele bolnave şi cele sănătoase de pe un

compoziţie decorativă sau arhitecturală. 5) literat.

teritoriu dat într-o anumită perioadă de timp.

Idee de bază (a unei opere literare).

MORDÁN//T ~ţi m. Substanţă utilizată la fixarea

A MOTIVÁ motivéz tranz. 1) (acţiuni, atitudini,

coloranţilor pe fibrele textile.

hotărâri etc.) A prezenta drept just, legitim,

MÓRG//Ă I ~i f. 1) Clădire specială într-un spital

aducând motive întru susţinere; a justifica. 2) A

unde se depun cadavrele neidentificate pentru a fi

explica servind drept motiv.

recunoscute şi unde se fac autopsii când se cere să

MÓTO motόuri n. Aforism sau citat scurt luat

fie constată cauza morţii. 2) Sală într-un spital sau

dintr-o operă consacrată sau semnată de un autor

într-o clinică unde se păstrează temporar morţii

celebru, care se pune la începutul unei opere

până la înmormântare.

artistice, al unui studiu ştiinţific sau al unui capitol

MÓRGĂ

II

f.

Atitudine

orgolioasă

şi

pentru a evidenţia ideea de bază; epigraf.

dispreţuitoare; trufie; aroganţă. A avea ~ă.

MOTONÁV//Ă ~e f. Navă maritimă sau fluvială cu

MORMÁN ~e n. Cantitate mare de obiecte sau de

motor cu ardere internă.

materiale omogene; grămadă.

A MOTORIZÁ motorizéz tranz. 1) rar A înzestra

MORMOLÓC ~i m. 1) Larvă a batracienilor. 2)

cu motor. 2) A dota cu vehicule cu motor; a înzestra

fig. Copil mic şi zglobiu. 3) fig. peior. Persoană

cu motor; a înzestra cu tracţiune mecanică; a

lipsită de energie şi cu mişcări încetinite.

mecaniza.

MORTÉZ//Ă ~e f. teh. Maşină de prelucrare, prin

agricultura.

aşchiere, a suprafeţelor metalice cu profil complex.

MOTORIZÁ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. Care foloseşte

MORTUÁR ~ă (~i, ~e) adj. Care ţine de

motoarele;

înmormântare;

Transport ~.

caracteristic

pentru

funeralii;

~

o

diviziune

prevăzut

cu

de

motor.

infanterie.

Divizie

~

~ă.

funebru; funerar. Cortegiu ~.

MÓTRICE adj. invar. Care mişcă; capabil să pună

MÓSTR//Ă ~e f. 1) Parte dintr-o serie de obiecte

în mişcare; motor. Forţă ~ce.

identice, dintr-o marfă, dintr-un material sau dintr-o

A MOŢĂÍ moţăiésc intranz. A aţipi, repetat, la

substanţă, după care se poate stabili calitatea

intervale scurte, şezând sau stând în picioare; a

întregului; probă; eşantion. 2) Obiect care serveşte

dormita; a picoti, a piroti; a somnola. 333

MOŢIONÁL ~ă (~i, ~e) adj. lingv., gram. Care

pierde din seriozitate.

ţine de moţiune; referitor la moţiune. Procedeu ~.

MUEZÍN ~i m. rel. Preot musulman care anunţă

Derivare ~ă.

din minaret rugăciunea ordinară.

MOŢIÚN//E I ~i f. lingv. Procedeu de formare a

MULÁJ ~e n. 1) Tipar negativ obţinut după un

substantivelor feminine de la cele masculine sau a

obiect prin mulare. 2) Reproducere prin mulare a

celor masculine de la cele feminine prin ataşarea

unei opere originale. 3) Model din hârtie sau din

unor sufixe speciale.

stofă, după care se croieşte o haină; tipar.

MOŢIÚN//E II ~i f. Decizie a unei adunări,

MULÁTR//Ă ~e f. (feminin de la mulatru) v.

aprobată prin vot, prin care se exprimă o atitudine,

MULATRU.

o doleanţă sau anumite revendicări într-o problemă

MULÁTR//U ~i m. Persoană născută dintr-un

de importanţă generală. ♦ ~ de cenzură, polit.

bărbat alb şi o negresă sau dintr-o femeie albă şi un

moţiune făcută într-o adunare naţională, într-un

negru.

parlament, care pune în cauză guvernul.

MULTIFÓRM ~ă (~i, ~e) adj. Care se prezintă sub

MOZAÍC ~uri n. 1) Operă de artă decorativă,

mai multe forme; cu forme, aspecte sau stări

formată prin asamblarea estetică a unor bucăţi de

numeroase şi variate.

materiale (piatră, sticlă, marmură, ceramică, smalţ)

MULTILATERÁL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care conţine

de culori diverse, fixate între ele cu mortar sau cu

mai multe laturi; cu mai multe laturi. Acord ~.

mastic. 2) prin ext. Ansamblu de elemente

Relaţii ~e. 2) Care ţine de mai multe aspecte ale

eterogene.

unei probleme; cu referire la diverse laturi ale

MOZÁIC I ~ă (~i, ~e) rel. Care ţine de mozaism;

realităţii. Abordare ~ă.

propriu mozaismului. Cultul ~.

A MULTIPLICÁ multíplic tranz. 1) A face să se

MOZÁIC II ~i m. rel. Adept al mozaismului.

multiplice; a înmulţi. 2) (obiecte, texte) A reproduce

MOZAICÁR m. arte plast. Persoană specializată

în mai multe exemplare prin diferite procedee

în lucrări de mozaic.

tehnice; a xeroxa; a fotocopia. 3) mat. (numere) A

MOZAÍSM n. rel. Religie monoteistă răspândită la

mări de atâtea ori, de câte ori indică celălalt număr;

evrei şi legată de numele lui Moise, bazele căreia

a înmulţi.

sunt cuprinse în Vechiul Testament; iudaism.

A SE MULTIPLICÁ mă multíplic intranz. A

MREÁJĂ mréje f. 1) Plasă de prins peşte în apele

creşte numeric sau cantitativ; a se înmulţi.

stătătoare sau în porţiunile liniştite ale unei ape

MULTIPLICAT//ÓR I ~oáre n. Dispozitiv de

curgătoare. 2) Îngrăditură rotundă de nuiele

multiplicare (mai ales a textelor, imaginilor);

împletite cu papură, folosită la prins peşte; coteţ. 3)

fotocopiator; xerox.

fig. Mijloc de ademenire a unei persoane pentru a o

MULTIPLICATÓR II ~i m. 1) Factor al unui

înşela; cursă; laţ. 4) Situaţie a unei armate atrasă

produs. 2) Persoană specializată în lucrări de

prin atare mijloc abil şi viclean. 5) Factor care

multiplicare.

încătuşează libertatea sau independenţa.

MULTIPLICATOÁRE

MUCALÍ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. şi substantival, şi

multiplicator II) v. MULTIPLICATOR II.

adverbial Care poate provoca râsul, păstrând un aer

MULTISECULÁR ~ă (~i, ~e) adj. Care are o

de seriozitate; în stare să stârnească râsul fără a

existenţă de mai multe secole.

f.

(feminin

de

la

334

MULTITÚDIN//E ~i f. Cantitate mare (de fiinţe,

zgomot lin, continuu; a susura; a şopti.

de obiecte etc.) considerată sau nu ca formând un

MÚRS//Ă I ~e f. Băutură alcoolică slabă, obţinută

ansamblu; mulţime. O ~e de exemple de acelaşi

prin

fel.

hidromel.

MULÚR//Ă ~i f. arhit. Ornament arhitectural cu

MÚRS//Ă II ~e f. Aluniţă artificială.

profil pronunţat.

A MURSECÁ múrsec tranz. pop. rar 1) A rupe în

MÚMI//E ~i f. 1) Cadavru conservat prin

bucăţi cu dinţii; a sfârteca; a sfâşia. 2) (despre

îmbălsămare specială. 2) fig., fam. Persoană foarte

oameni) A mânca cu lăcomie, înghiţind pe

slabă şi lipsită de puteri.

nemestecate; a devora. 3) A bate crunt; a snopi în

MUNÍŢI//E ~i f. Totalitate de proiectile şi de

bătaie.

accesorii ale acestora, folosite la armele de foc.

MUSACÁ ~le f. culin. Fel de mâncare din carne

MUNICIPÁL ~ă (~i, ~e) adj. Care ţine de

tocată şi din felii de legume (pătlăgele vinete,

municipiu; referitor la municipiu; de municipiu.

dovlecei sau cartofi), aşezate în straturi şi coapte la

Consiliu ~. Edil ~.

cuptor.

MUNICIPIALIT//ÁTE

amestecate

cu

apă;

MÚSAI adv. 1) În mod obligatoriu; numaidecât;

organelor de conducere şi de administrare a unui

neapărat; negreşit. 2) Cu multă îndărătnicie; morţiş.

municipiu.

MUSCÉL ~e n. geomorf. Porţiune de teren de la

MUNICÍPI//U ~i n. Oraş mare, care se impune

poalele munţilor, acoperită cu păşuni, fâneţe şi

prin importanţă deosebită în viaţa economică,

livezi, care constituie zona de tranziţie dintre munţi

socială, politică şi culturală a statului.

şi dealuri.

~dă

(~zi,

f.

mierii

Ansamblul

MURIBÚN//D

~ắţi

fermentarea

~de)

adj.

1)

şi

MUŞCHETÁR ~i m. arh., ist. Infanterist înarmat

substantival (despre persoane) Care trage să moară;

cu o muschetă.

pe moarte. 2) fig. Care este pe punct de dispariţie.

MUSCHÉT//Ă ~e f. arh., ist. Armă de foc

Economie ~dă.

portativă din Evul Mediu, asemănătoare cu

MÚRMUR ~e n. 1) Zgomot surd şi confuz de voci;

archebuza, pulberea căreia se aprindea cu un fitil,

rumoare; freamăt. 2) Zgomot monoton şi continuu,

iar tragerea se efectua de pe un suport fixat în

produs de un motor sau de o maşină în acţiune. 3)

pământ.

poet. Zgomot continuu, uşor şi monoton, produs de

A MUSTRÁ mustréz tranz. A trata cu reproşuri şi

unele

ape

observaţii aspre; a dojeni. ♦ A-l ~ pe cineva

de izvor. 4) Protest al unei

cugetul (sau conştiinţa), a avea remuşcări; a-i

fenomene

curgătoare etc.). ~

naturale

(frunze,

vânt,

mulţimi, manifestat prin producerea simultană a

părea rău pentru faptele comise.

unor sunete surde şi confuze.

MÚSTR//Ă ~e f. înv. Exerciţiu militar; instrucţie.

A MURMURÁ múrmur 1. tranz. 1) (cuvinte,

MUSULMÁN I ~ă (~i, ~e) adj. rel. 1) Care ţine de

sunete, propoziţii) A pronunţa cu voce joasă şi

mahomedanism; referitor la mahomedanism. 2)

nedesluşit. 2) (melodii, cântece) A cânta încet şi

Care profesează mahomedanismul; de credinţa lui

fără cuvinte, ca pentru sine; a îngâna; a fredona. 2.

Mahomed; mahomedan.

intranz. (despre ape curgătoare, frunze mişcate de

MUSULMÁN

vânt) A face să se audă un murmur; a produce un

mahomedanismului; mahomedan.

II

~i

m.

rel.

Adept

al

335

MUŞCHETÁR ~i m. v. MUSCHETAR.

prin amputarea unui membru); a schilodi; a sluţi; a

MUŞTERÍ//U ~i m. fam. Persoană care cumpără

schilăvi. 2) fig. (obiecte, lucrurim, creaţii etc.) A

mărfuri cu regularitate la acelaşi magazin sau

deteriora în mod grav; a strica. Mi-a mutilat textul.

frecventează în permanenţă acelaşi local public;

MÚTR//Ă ~e f. pop. depr. 1) Faţă antipatică. 2)

client.

Ansamblu de trăsături specifice feţei; expresie a

MUŞAMÁ ~le f. 1) Pânză cu o faţă impermeabilă,

feţei; chip; figură; fizionomie; mină. 3) Fiinţă

folosită în calitate de material protector. 2) Bucată

umană; om; persoană.

dintr-o astfel de pânză, folosită ca faţa de masă în

MUTUÁL ~ă (~i, ~e) adj. Care implică un raport

bucătărie.

dublu

A MUŞAMALIZÁ muşamalizéz tranz. 1) (fapte

concomitentă; reciproc. Ajutor ~.

reprobabile) A tăinui în mod intenţionat, prezentând

MÚZ//Ă ~e f. 1) Zeiţă a poeziei, inspiratoare a

într-o lumină favorabilă. 2) (lucruri neplăcute) A

poeţilor. 2) Inspiraţie poetică, evocată prin imaginea

ţine sub tăcere pentru a da uitării.

unei femei. 3) Izvor al inspiraţiei poetice. 4) Operă

MUTÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care poate fi mutat;

poetică.

în stare să fie supus mutării; deplasabil. 2) Care

MUZICI//ÁN ~éni m. 1) Persoană cu pregătire şi

poate fi transformat; în stare să fie supus

cunoştinţe speciale, care compune sau execută

transformării; transformabil.

compoziţii muzicale. 2) Persoană care cunoaşte arta

MUTÉLC//Ă ~i f. Piesă metalică, prevăzută cu o

muzicală şi poate aprecia muzica.

gaură filetată, care serveşte, împreună cu şurubul, la

MUZICI//ÁNĂ ~éne f. (feminin de la muzician) v.

asamblarea unor piese; piuliţă.

MUZICIAN.

A MUTILÁ mutiléz tranz. 1) (fiinţe) A face să-şi

MUZICÚŢ//Ă ~e f. Armonică de gură.

şi

simultan;

în

relaţie

bilaterală

şi

piardă integritatea fizică (printr-o rană gravă sau

N

NABÁB ~i m. 1) arh. (în India şi în alte ţări

izvoarelor; nimfă de apă. 2) fig. Femeie tânără,

orientale din epoca medievală; folosit şi ca titlu pe

frumoasă şi graţioasă; nimfă.

lângă numele respectiv) Guvernator de provincie

NÁI ~uri n. 1) Instrument muzical popular de

sau mare demnitar la curtea suveranului. 2) fig.

suflat, compus din mai multe fluiere de dimensiuni

Persoană foarte bogată, care îşi etalează opulenţa.

diferite, dispuse în ordinea mărimii lor şi unite între

NAGẤŢ I ~i m. zool. Pasăre de baltă, migratoare,

ele. 2) Fluier de trestie, prevăzut cu şapte găuri.

de talie mică, cu moţ şi penaj colorat; bibic.

NAÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care manifestă sinceritate şi

NAGẤŢ II ~i m. fam. Dispoziţie de moment, puţin

curăţenie morală; dotat cu candoare; ingenuu,

motivată logic, neaşteptată şi stranie; naz; moft;

candid; inocent. 2) (despre persoane) Care vădeşte

toană; capriciu. A avea ~i. A-şi arăta ~ii.

credinţă exagerată din lipsă de experienţă sau din

NAIÁDĂ f. 1) mitol.

(în mitologia greacă)

ignoranţă; lesne crezător; credul. 3) Care denotă o

Divinitate ocrotitoare a fântânilor, a râurilor şi

viziune copilărească; lipsit de maturitate; infantil; 336

pueril. Afirmaţie ~ă. 4) (despre artă, opere de artă)

legat prin naştere; de baştină. Pământ ~. Oraş ~.

Care ignorează perspectiva, legile proporţiilor şi ale

Sat ~.

compoziţiei. Pictură ~ă.

NATALITÁTE f. 1) Număr care exprimă raportul

NAIVIT//ÁTE ~ắţi f. 1) Caracter naiv; candoare;

dintre copiii născuţi şi numărul populaţiei dintr-o

ingenuitate; 2) Faptă comisă de un om naiv.

ţară. 2) Frecvenţă a naşterilor într-o anumită grupă a

A NARÁ naréz tranz. (întâmplări, istorii etc.) A

populaţiei. Sporirea ~ăţii.

expune într-o succesiune logică şi într-o formă

NATÁŢIE f. sport Gen de sport nautic care constă

anumită; a povesti; a istorisi.

din diferite probe de înot.

NARAŢIÚN//E ~i f. 1) Expozeu în care se narează

NATÍV ~ă (~i, ~e) adj.1) Care este moştenit prin

într-o formă literară anumite fapte; povestire;

naştere; propriu din naştere; înnăscut. Talent ~. 2)

istorisire. 2) Parte a unui discurs în care se narează

(despre metale şi unele minerale) Care se află în

faptele.

natură în stare pură; necombinat cu alte substanţe.

NARCÍ//S ~şi m. 1) peior. Om îndrăgostit de

Argint ~.

propria sa persoană. 2) Tânăr de o frumuseţe

NÁTRIU n. chim. Element chimic, metal alcalin,

deosebită.

alb-argintiu, maleabil şi ductibil, foarte reactiv,

NARCÍS//Ă ~e f. 1) bot. Plantă erbacee decorativă,

având diverse întrebuinţări în tehnică; sodiu.

cultivată pentru florile sale albe sau galbene, cu

NATRÓN m. chim. Carbonat hidratat de natriu.

parfum fin; zarnacadea. 2) Floare a acestei plante;

NATURÁL I adv. 1) În mod firesc; potrivit naturii

zarnacadea.

lucrurilor; uşor; simplu. 2) De acord; desigur;

NARCISÍSM n. Admiraţie exagerată, uneori chiar

bineînţeles; evident.

patologică, faţă de calităţile fizice ale propriei

NATURÁL II n. v. NATURALEŢE.

persoane.

NATURÁL III ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de

NARCOMÁN ~i m. Persoană care suferă de

natură; propriu naturii. Fenomen ~. 2) Care a

narcomanie.

apărut fără intervenţia omului; de la natură.

NARCOMANÍE f. Stare patologică, constând în

Resurse

atracţie morbidă pentru narcotice.

conformitate cu natura lucrurilor; potrivit naturii

NARCÓTIC I (~i, ~e) adj. 1) Care provoacă

lucrurilor; firesc; normal. Lucru ~. În mod ~. 4)

narcoză; cu proprietatea de a provoca narcoză.

(în opoziţie cu artificial) Care este obţinut direct

Substanţă ~ă. 2) (despre stări) Care a apărut sub

din natură; produs din mijloace existente real în

influenţa unei substanţe stupefiante; provocat de un

natură. Mătase ~ă. 5) Care este moştenit de la

stupefiant.

natură; transmis pe cale ereditară; înnăscut. A avea

NARCÓTIC

II

~e

n.

Substanţă

care

are

~e.

Bogăţii

~e.

3)

Care

este

în

un dat ~. 6) Care este conform cu natura cuiva;

proprietatea de a provoca narcoză.

propriu, specific cuiva; înnăscut, nativ. Abilitate

NARCÓZ//Ă ~e f. Stare de pierdere a sensibilităţii

~ă. 7) Care corespunde logicii interne a lucrurilor;

sau a cunoştinţei, provocată în mod artificial cu

în concordanţă cu natura lucrurilor. Explicaţie ~ă.

ajutorul

8) Care este lipsit de artificialitate sau rafinament;

unui

narcotic

(mai

ales

în

cazul

intervenţiilor chirurgicale); anestezie generală.

fără artificialitate sau rafinament. Ton ~. Gest ~.

NATÁL ~ă (~i, ~e) adj. Care ţine de locul naşterii;

NATURALÉŢE f. 1) Caracter natural; lipsă de 337

artificialitate. Apreciez ~ea gesturilor sale. 2)

uri.

Comportament natural; purtare lipsită de afecţiune.

NAVIGÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. (despre ape, căi) Care

A avea multă ~e în comportament.

permite navigaţia; bun pentru navigaţie.

NATÚR//Ă ~i f. 1) Ansamblu de fiinţe şi lucruri

NAVIGÁŢI//E ~i f. 1) Acţiunea de a naviga şi

aflate în jurul nostru; lume materială. 2) Ansamblu

rezultatul ei; navigare. 2) Transport naval. 3) Ştiinţă

de particularităţi fizice sau morale (proprii unei

care se ocupă de studiul navelor.

fiinţe sau unui om); caracter; fire. 3) Caracter

NAZ názuri n. mai ales la pl. fam. Dispoziţie de

specific; esenţă. ~a lucrurilor. 4) Principiu de

moment, puţin motivată logic, neaşteptată şi stranie;

organizare a lumii. Ordinea ~ii.

nagâţ; moft; toană; capriciu. A face ~uri.

NAŢIONÁL ~ă (~i, ~e) adj.1) Care ţine de naţie;

NAZÍR ~i m. 1) arh., ist. (în Imperiul otoman) Şef

propriu naţiei. Poet ~. 2) Care aparţine unui stat;

de departament bizantin. 2) Guvernator turc al unui

propriu unui stat. Venit ~.

oraş. 3) Funcţionar superior de administraţie,

NAŢIÚN//E ~i f. Comunitate istorică de oameni,

însărcinat

constituită în procesul apariţiei şi dezvoltării şi

supraveghetor administrativ.

caracterizată prin comunitatea teritoriului, a vieţii

NĂBĂDẮI f. pl. pop. Acces de mânie nestăpânită;

economice, a istoriei, a limbii şi a facturii psihice,

furie.

manifestate în particularităţi specifice ale culturii.

NĂBĂDĂI//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) adj. 1) uneori,

~ea română. ~ea franceză.

şi poet.Care are năbădăi; cu năbădăi; supărăcios.

A NAUFRAGIÁ naufragiéz intranz. 1) (despre

Copil ~os. Fire ~oasă. 2) (despre animale) Care are

nave maritime) A suferi un naufragiu. 2) fig.

nărav; cu nărav; nărăvaş. Un cal ~os.

(despre persoane) A suferi un eşec total în viaţă.

A NĂCLĂÍ năclăiésc tranz. pop. (obiecte care pot

NAUFRÁGI//U ~i n. 1) Accident suferit de o navă

absorbi lichide) A face să se năclăiască.

care duce la scufundarea sau la imposibilitatea de a-

A SE NĂCLĂÍ se năclăiéşte intranz. pop. 1)

şi continua calea; catastrofă maritimă. 2) fig. Ruină

(despre obiecte, materiale poroase etc.) A se

completă; eşec total.

acoperi sau a se îmbiba cu o substanţă cleioasă sau

NAÚTIC ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de navigaţia

cu murdărie. Părul s-a năclăit. 2) (despre sânge) A

pe apă; propriu navigaţiei pe apă. 2) (despre probe

deveni vâscos; a se închega; a se coagula.

sportive) Care se practică pe apă.

NĂDÚF n. pop. 1) Căldură înăbuşitoare; năduşeală.

NAVÁL ~ă (~i, ~e) adj. Care ţine de nave; propriu

2) Senzaţie de sufocare, fiind simptomul mai multor

navelor. Port ~. Transport ~.

boli; astmă. 3) Supărare, amestecată cu mânie sau

NÁV//Ă ~e f. Vehicul destinat transporturilor de

cu invidie.

mărfuri sau de pasageri (în mediul acvatic sau

NĂLÚC//Ă ~i f. 1) mitol. (în mitologia populară)

aerian).

Fiinţă imaginară, care provoacă spaimă; vedenie;

A NAVIGÁ navighéz intranz. 1) (despre nave

arătare;

maritime, aeriene, cosmice) A se deplasa plutind

înşelătoare şi fugitivă; iluzie; himeră; închipuire.

(pe apă, prin aer sau prin cosmos). 2) (despre

NĂMÉ//TE ~ţi m. Strat gros de zăpadă viscolită şi

persoane) A călători cu o navă. 3) prin spec., tehn.

îngrămădită în formă de val; troian. ~i de zăpadă.

inform. A căuta (pe internet), vizitând diferite site-

NĂPÁST//Ă ~e f. 1) Nenorocire grea. 2) Acuzaţie

cu

fantomă;

supravegherea

nălucire.

2)

personalului;

fig.

Imagine

338

fără temei. 3) înv., ist. Bir suplimentar plătit de

tâmp; tont; nătărău; nătâng; netot; nerod; stupid.

locuitorii unui sat în locul celor fugiţi.

NĂVRÁP ~i m. arh. ist. 1) Ostaş care făcea parte

A NĂPĂSTUÍ năpăstuiésc tranz. (persoane) 1) A

din armata neregulată a Imperiului Otoman. 2)

face să suporte o năpastă; a urgisi. 2) A învinui fără

Ostaş care făcea incursiuni într-o ţară străină în

nici un temei; a acuza fără motiv.

scopuri de jaf.

NĂPRÁSNIC ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care se produce

NEÁ f. poet. Precipitaţie atmosferică în formă de

pe neaşteptate; cu repeziciune şi violenţă; brusc,

fulgi albi, care se aşterne pe pământ; zăpadă; omăt.

fulgerător şi violent. O furtună ~că. 2) (despre

NEAGRESIÚNE f.: polemol. ♦ Pact de ~,

sentimente, acţiuni etc.) Care se manifestă cu forţă

convenţie dintre state prin care acestea se obligă să

de nereţinut; fără stăpânire; năvalnic; impetuos. 3)

nu întreprindă unul împotriva altuia acţiuni armate.

(despre persoane) Care are înclinaţie să acţioneze

NEÁNT n. 1) filoz. Lipsă de existenţă; nefiinţă;

sub influenţa imboldurilor momentane; înclinat spre

inexistenţă. 2) Spaţiu deşert; gol; hău; vid; abis.

acţiuni necugetate; nestăpânit; impulsiv.

NEÁOŞ ~ă (~i, ~e) adj. 1) (despre locuitori, limbă,

A NĂPUSTÍ I năpustésc tranz. pop. reg. A

datini, floră, faună etc.) Care este specific locului

înconjura din toate părţile; a năpădi; a împresura; a

dat; originar din locul respectiv; băştinaş; autohton;

învălui.

indigen. 2) (despre lucruri, creaţii etc.) Care se

A NĂPUSTÍ II năpustésc tranz. înv. reg. A lăsa să

distinge prin originalitate incontestabilă; cu caracter

rămână singur; a părăsi; a abandona.

adecvat; indiscutabil; veritabil; autentic.

A SE NĂPUSTÍ mă năpustésc intranz. (despre

NEAOŞÍE f. Caracter neaoş.

fiinţe) A se arunca cu lăcomie sau cu violenţă; a

NEAOŞÍSM ~e n. Element de limbă neaoş.

năvăli; a tăbărî; a se repezi, a năpădi.

NEAPĂRÁ//T I ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) Care este de

NĂTĂFL//ÉŢ

~eáţă

(~eţi,

~eţe)

adj.

şi

mare necesitate; absolut necesar; indispensabil.

substantival (despre persoane) Care este incapabil

Remarcă ~ă. 2) Care se produce în mod fatal;

de a se descurca singur; în stare a se lăsa uşor

imposibil de a fi ocolit; iminent. Deznodământ ~.

păcălit; nătâng; bleg.

NEAPĂRÁT II adv. În mod obligatoriu; cu orice

NĂTĂRẮ//U ~i adj. m. şi substantival (despre

preţ. Voi veni ~.

persoane) Care denotă lipsă de inteligenţă; greu de

NEBUL//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) adj. 1) Care este

cap; prost; neghiob, tâmp; tont; nătâng; netot;

lipsit de claritate; fără claritate; neclar; ceţos;

nerod; năuc; stupid.

pâclos; neguros; obscur. Imagine ~oasă. 2) Care se

NĂTẤN//G ~ă (~i) adj. şi substantival (despre

desluşeşte

persoane) Care denotă lipsă de inteligenţă; greu de

Contururi ~oase. 3) fig. Care este lipsit de

cap; prost; neghiob; tâmp; tont, nătărău; netot;

claritate; învăluit de mister; neclar; misterios;

nerod; năuc; stupid.

ciudat. Trecut ~os.

NĂÚC ~ă (~i, ~e) adj. şi substantival (despre

NECESÁR I ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care prezintă

persoane) 1) Care este incapabil să judece limpede,

trebuinţă imperioasă; reclamat în mod obligatoriu;

aflându-se într-o stare de tulburare temporară;

trebuincios. Condiţii ~e activităţii. Prezenţă ~ă. 2)

buimac; zăpăcit. A fi ~ de somn. 2) Care denotă

(despre persoane şi caracterele lor) Care reclamă

lipsă de inteligenţă; greu de cap; prost; neghiob;

prezenţă obligatorie; cerut în mod imperios;

cu

dificultate;

lipsit

de

precizie.

339

indispensabil.

Calitate

~ă.

Aptitudine

~ă

NFCRÓPOL//Ă ~e 1) arh., ist. (în antichitate)

cercetării.

Cimitir de proporţii mari, subteran sau aflat la

NECESÁR II n. Lucru care reclamă prezenţă

suprafaţa solului. 2) Cimitir mare, ornat cu

obligatorie pentru un mod normal de existenţă sau

monumente funerare.

de acţiune. A avea tot ~ul pentru demararea

NECROPSÍ//E ~i f. med., anatom. Disecare şi

proiectului.

examinare a unui cadavru în scopuri ştiinţifice sau

NECESARMÉNTE adv. În mod necesar; ca o

pentru a stabili cauza morţii; autopsie.

necesitate.

NECROFÁG ~ă (~i, ~e) adj. şi substantival

NECESIT//ÁTE ~ắţi f. 1) Caracter necesar. ~atea

(despre unele animale) Care se hrăneşte cu cadavre;

oxigenului. ~atea muncii. 2) Lucru necesar. ~ăţile

cu proprietatea de a se alimenta cu cadavre.

vieţii. 3) Stare care necesită, impune (o acţiune). ~

NECTÁR ~e n. 1) bot. Lichid zaharat secretat, mai

de a acţiona. 4) filoz. Categorie filozofică, care

ales, de florile plantelor melifere. 2) mitol. (în

reflectă relaţiile necesare, legice şi obiective dintre

mitologia greacă) Băutură a zeilor despre care se

fenomenele lumii materiale.

credea că ar conferi imortalitate celor care o beau.

NECHIBZUÍNŢ//Ă ~i f. 1) Lipsă de chibzuinţă;

3) fig. Băutură savuroasă. 4) Băutură răcoritoare,

nesăbuinţă. 2) Faptă nechibzuită; nesăbuinţă.

obţinută din pulpă de fructe sau reconstituită din

NECONDIŢIONÁ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. Care

concentrat de sucuri.

urmează să fie acceptat fără condiţii; fără rezerve.

NECTARIFÉR ~ă (~i, ~e) adj. Care produce

Pace ~ată.

nectar; producător de nectar. Plantă ~ă.

NECROLÓG ~uri n. 1) Articol consacrat unei

NECUVIÍNŢ//Ă ~e f. 1) Lipsă de bună cuviinţă;

persoane care a murit, conţinând date din viaţa şi

indecenţă. 2) Faptă sau vorbă necuviincioasă.

activitatea defunctului. 2) Anunţ de ziar prin care se

NECUVIINCI//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) adj.

aduce la cunoştinţă decesul cuiva. 3) Discurs rostit

(despre manifestări ale oamenilor) Care este lipsit

la o înmormântare.

de bună cuviinţă; fără bună cuviinţă; obraznic;

NECROLÓGIC ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de

indecent.

necrologie; prin care se anunţă decesurile. Rubrică

NEDELICATÉŢE f. 1) Lipsă de delicateţe;

~ă. 2) Care conţine un necrolog; consacrat unui

indelicateţe.

defunct. Articol ~. Notă ~ă.

indelicateţe. A comite o ~e în raport cu cineva.

NECROLOGÍE f. Listă în care sunt trecute

NEFÁ//ST ~stă (~şti, ~ste) adj. Care aduce

numele tuturor persoanelor celebre decedate într-o

nenorocire; cu consecinţe dezastruoase; fatal;

anumită perioadă de timp.

funest. Politică ~stă. Întâmplare ~ă.

NECROMÁN//T ~ţi m. Persoană care practică

NEFÉR ~i m. arh. ist. 1) Soldat turc. 2) Soldat din

necromanţia; spiritist.

corpul arnăuţilor; poteraş.

NECROMÁNTIC ~ă (~i, ~e) adj. Care ţine de

NEFIÍNŢĂ f. Lipsă de existenţă; inexistenţă;

necromanţie; propriu necromanţiei.

neant. A trece în nefiinţă.

NECROMANŢÍE f. Practică ocultă ce constă în

NEFRÍTĂ f. med. Stare patologică constând în

evocarea spiritelor celor morţi pentru a afla viitorul;

inflamarea rinichilor.

spiritism.

A NEGÁ neg tranz. (adevăruri, fapte, fenomene,

2)

Faptă

sau

vorbă

nedelicată;

340

lucruri) 1) A declara ca neadevărat; a tăgădui. 2) A

NEGOCIÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. Care poate fi

declara ca inexistent; a contesta.

negociat; bun de negociat. Preţ ~.

NEGHI//ÓB ~oábă (~óbi, ~oábe) adj. fam. 1) şi

NEGOCIÁN//T ~ţi m. 1) înv. Persoană care

substantival (despre persoane şi manifestările lor)

negociază;

Care manifestă lipsă de inteligenţă; lipsit de

substantival, comerţ Persoană care se ocupă cu

judecată; prost; nerod; netot; tâmp; nătâng; nătărău;

negoţul; negustor; comerciant.

tont; năuc; stupid. 2) Care denotă lipsă de

NEGÓŢ ~uri n. 1) Proces economic de realizare a

îndemânare; lipsit de îndemânare; neîndemânatic;

mărfurilor

stângaci.

comerţ;

NEGHIOBÍ//E ~i f. fam. 1) Caracter neghiob;

particulară; comerţ particular; negustorie.

spirit lipsit de inteligenţă. 2) Faptă sau vorbă

NEGRÉS//Ă ~e f. Femeie de rasă neagră.

neghioabă; prostie: nerozie.

NEGREŞÍT adv. Fără îndoială; cu siguranţă;

A NEGLIJÁ neglijéz tranz. A lăsa fără atenţie; a

neapărat.

lăsa fără grija cuvenită. ~ îndatoririle. A-şi ~

NEGUSTÓR ~i m. Persoană care negustoreşte;

sănătatea. A-şi ~ prietenii.

comerciant; negociant.

NEGLIJÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. Care poate fi

NEGUSTORÍ//E ~i f. 1) econ. Proces economic de

neglijat; în stare să fie trecut cu vederea. Factor de

realizare a mărfurilor sub formă de vânzare-

loc ~.

cumpărare; comerţ; negoţ. 2) comerţ Activitate

NEGLIJÉN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) şi adverbial

comercială particulară; comerţ particular; negoţ. 3)

(despre

Ocupaţie a negustorului. 4) Afacere comercială.

persoane şi manifestările lor) Care

participant

sub

la

formă

negustorie.

de

2)

negocieri.

2)

şi

vânzare-cumpărare;

Activitate

comercială

neglijează convenienţele; fără să acorde interesul

NEGUŢĂTÓR ~i m. v. NEGUSTOR.

cuvenit

etc.;

NÉICĂ m. pop. 1) (cuvânt de adresare a unei

nepăsător; indolent. Aspect exterior ~. Ţinută ~ă.

persoane tinere către un bărbat mai în vârstă)

A se îmbrăca ~.

Nene; bade. 2) (cuvânt de adresare a unei fete către

unor

reguli,

ritualuri,

etichete

2) (despre persoane şi

manifestările lor) Care desfide ordinea; neobişnuit

bărbatul iubit) Bade.

cu ordinea; dezordonat; indolent. 3) Care vădeşte

NEMÉRNIC ~ă (~i, ~e) adj. şi substantival

lipsă de grijă sau de interes; fără grijă sau interes.

(despre persoane) 1) Care produce dezgust prin

Scris ~. A trage o linie ~tă.

josnicia sa; capabil să producă fapte nedemne;

NEGLIJÉNŢ//Ă ~e f. 1) Atitudine neglijentă; lipsă

ticălos; mârşav; netrebnic. 2) fam., reg. Care este

de grijă; nepăsare; indolenţă. 2) Greşeală mică,

inutil ca valoare; lipsit de valoare; netrebnic. 3) înv.

făcută din neatenţie; lipsă de precizie. ~ de stil.

Care trezeşte compătimire; vrednic de milă;

A NEGOCIÁ negociéz 1. tranz. 1) (afaceri,

nenorocit; sărman; netrebnic.

înţelegeri, căsătorii etc.) A pune la cale ca

NEMERNICÍE

intermediar; a mijloci; a intermedia; a media. 2) înv.

netrebnicie.

(rente, titluri, hârtii de valoare etc.) A transmite

netrebnicie. A comite o ~e.

prin operaţii comerciale. 2. intranz. A duce tratative

NEOFÍ//T ~ţi m. 1) rel. Persoană convertită recent

(în vederea încheierii unor convenţii (economice,

la o religie; prozelit. 2) prin ext., polit. Adept recent

politice, culturale); a trata.

al unei doctrine sau al unui partid.

2)

f. Faptă

1) sau

Caracter

nemernic;

vorbă

nemernică;

341

NEOGRÉC ~ă (~i, ~e) adj. Care aparţine Greciei

NER//ÓD ~oádă (~ózi, ~oáde) adj. fam., 1) şi

moderne sau populaţiei ei; din Grecia modernă.

substantival depr. (despre persoane şi manifestările

Limba ~ă.

lor) Care denotă lipsă de inteligenţă; mărginit la

NEOLATÍN ~ă (~i, ~e) adj. 1) (despre limbi) Care

minte; prost; neghiob; tâmp; tont; nătărău; nătâng;

s-a dezvoltat din limba latină; de origine latină;

netot; năuc; stupid; imbecil. 2) Care nu are nici un

romanic. 2) (despre popoare) Care se trage de la

sens; lipsit de raţiune; prostesc; nătâng; stupid.

romani; descendent din romani.

Frică ~oadă.

NEOLOGÍSM ~e n. lingv. Element de limbă care a

NEROZÍ//E ~i f. 1) Caracter nerod. 2) Faptă sau

pătruns recent în uz.

vorbă neroadă; stupiditate.

NEOSTOÍ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. pop. 1) (despre

NESÁŢ n. Dorinţă foarte puternică; poftă fără

persoane) Care este mereu în mişcare, fără să

margini; aviditate; lăcomie. A sorbi o băutură cu

obosească; aflat în permanenţă în acţiune; neobosit;

~. A-l privi pe cineva cu ~.

neistovit; infatigabil. 2) (despre acţiuni, stări etc.)

NESĂBUÍNŢ//Ă ~e f. 1) Lipsă de săbuinţă;

Care se desfăşoară sau persistă fără întrerupere; fără

nechibzuinţă; nesocotinţă. 2) Faptă nesăbuită.

încetare;

necurmat;

NESĂBUÍ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. (despre atitudini,

necontenit; neobosit; nepregetat; continuu. Dureri

gesturi, vorbe, fapte, acţiuni ale persoanelor) Care

~te.

denotă nesăbuinţă; lipsit de chibzuinţă; nesocotit;

NEPĂRTINÍRE f. Caracter nepărtinitor; lipsă de

nechibzuit.

părtinire; obiectivitate; imparţialitate.

NESĂŢI//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) adj. 1) Care nu

NEPĂRTINIT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) adj.

este săţios; fără saţ; lacom; avid; nesătul. 2) Care nu

(despre persoane şi deciziile, acţiunile lor) Care nu

are saţ la mâncare sau băutură; lipsit de saţ. 3)

este părtinitor; fără părtinire; imparţial; obiectiv.

(despre mâncăruri) Care nu satură; incapabil să

NEPRECUPEŢÍ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. (despre

sature. 4) fig. Care are porniri nestăpânite; fără

ajutor, sprijin) Care nu precupeţeşte; acordat cu

astâmpăr.

generozitate; fără condiţii; necondiţionat.

NESIGURÁNŢĂ f. 1) Lipsă de siguranţă. 2) Lipsă

NEPREGETÁ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) (despre

de abilitate; stângăcie.

persoane) Care nu pregetă; fără zăbavă; harnic. 2)

NET nétă (néţi, néte) adj. 1) şi adverbial Care are

(despre acţiuni) Care se desfăşoară fără întrerupere;

caracter precis; lipsit de ambiguitate; categoric.

fără încetare; neîntrerupt; neîncetat; necurmat;

Răspuns net. 2) (despre venituri) Care rezultă după

necontenit; neobosit; neostenit; continuu.

scoaterea cheltuielilor şi impozitelor; fără cheltuieli

NEPRIHĂNÍ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) (despre

şi reţineri; curat; neto. 3) (despre greutatea

persoane) Care este fără prihană; plin de candoare;

mărfurilor) Care rezultă după scoaterea greutăţii

nevinovat; curat; pur; candid; cast. 2) fig. poet.

ambalajului; fără greutatea ambalajului; fără dara;

(despre obiecte concrete) Care este neatins; fără

neto.

pete; nepătat; imaculat.

NÉTO adj. invar, şi adverbial 1) comerţ (despre

NEPTÚNIU n. chim. Element chimic, metal

greutatea mărfurilor) Care rezultă după scoaterea

transuranian,

greutăţii ambalajului; fără greutatea ambalajului;

neîntrerupt;

argintiu,

neîncetat;

maleabil,

sintetizat pe bază de reacţii nucleare.

radioactiv,

fără dara; net. 2) econ. (despre venituri) Care nu 342

include cheltuielile şi impozitele; fără cheltuieli şi

sau efectul (printr-o altă culoare). 4) lingv. (unităţi

reţineri; curat; net.

de limbă) A pune în situaţia de a avea aceleaşi

NET//ÓT ~oátă (~óţi, ~oáte) adj. şi substantival

trăsături (pierzându-le pe cele distinctive). 5) chim.

(despre persoane şi manifestările lor) Care denotă

(compuşi chimici) A face să piardă atât caracterul

lipsă de inteligenţă; mărginit la minte; prost;

acid, cât şi cel bazic. 6) fiz. (corpuri fizice) A lipsi

neghiob; tâmp; tont; nătărău; nătâng; nerod; năuc;

de sarcină electrică; a face să piardă sarcina

stupid; imbecil.

electrică.

NETRÉBNIC ~ă (~i, ~e) adj. pop. 1) şi

A SE NEUTRALIZÁ mă neutralizéz intranz. A

substantival Care este inutil ca valoare; lipsit de

deveni neutru; a căpăta neutralitate.

valoare; nemernic. 2) fam., depr.

NEUTRALIZÁN//T

Care produce

~tă

(~ţi,

~te)

adj.

şi

dezgust prin josnicia sa; capabil să producă fapte

substantival Care neutralizează; cu proprietatea de a

nedemne; nemernic. 3) pop., fam. Care trezeşte

neutraliza. Factori ~ţi.

compătimire; vrednic de milă; nenorocit; sărman;

NEUTRALÍSM n. jur. (în dreptul internaţional)

nemernic.

Doctrină

NETREBNICÍE nemernicie.

2)

f. Faptă

1) sau

Caracter

netrebnic;

vorbă

netrebnică;

politică

care

preconizează

ideea

neutralităţii faţă de statele aflate în conflict. NEÚTR//U ~ă (~i, ~e) 1) adj. (despre state) Care

comportament netrebnic; nemernicie.

preconizează refuzul de a adera la una din părţile

NEURÁL ~ă (~i, ~e) adj. med. Care ţine de

aflate în conflict; în stare de neutralitate politică

sistemul nervos; propriu sistemului nervos.

(sau militară). 2) (despre persoane) Care refuză să

NEURASTÉNIC I ~ă (~i, ~e) adj. med. Care ţine

adere la partide sau curente politice sau religioase;

de neurastenie; propriu neurasteniei. Stare ~ă.

în stare de inaderenţă politică sau religioasă. 3)

NEURASTÉNIC II ~i m. med. Bolnav de

Care este lipsit de aderenţă politică sau religioasă.

neurastenie.

4) Care este lipsit de proprietăţi bine pronunţate;

NEURASTÉNIC//Ă ~e f. med. (feminin de la

fără originalitate; inexpresiv; şters. Culori ~e. Stil

neurastenic) v. NEURASTENIC II.

~. 5) lingv. (despre gen) Care nu are caracteristici

NEURASTENÍE

f.

med.

Nevroză

care

se

nici masculine, nici feminine; ambigen. 6) chim.

manifestă prin irascibilitate, insomnie, oboseală şi

Care nu are caracteristici nici de acid, nici de bază.

lipsă de voinţă.

Sare ~ă. 7) fiz. Care nu are sarcină electrică; cu

NEURÓN ~i m. med., anatom. Celulă nervoasă.

sarcină electrică pozitivă şi negativă egală.

NEUTRÁL ~ă (~i, ~e) adj. v. NEUTRU.

NEVEROSÍMIL ~ă (~i, ~e) Care pare a fi

NEUTRALITÁTE f. 1) Caracter neutral. 2) jur. v.

neadevărat; de necrezut; incredibil. Un caz ~.

NEUTRALISM.

NEVEROSIMILITÁTE

A NEUTRALIZÁ neutralizéz tranz. 1) A face

neverosimil.

neutru, inofensiv; a lipsi de posibilitatea de a se

NEVOIÁŞ ~ă (~i, ~e) şi substantival Care nu

manifesta activ; a reduce la neputinţa de a acţiona; a

dispune de mijloace de existenţă; lipsit de mijloace

anihila. 2) (teritorii, state, localităţi etc.) A declara

de existenţă; fără mijloace materiale; sărman; sărac;

neutru; a plasa în afara oricăror conflicte sau

mizer. Un om ~.

convenţii. 3) (culori) A face să piardă strălucirea

NEVÓLNIC I ~ă (~i, ~e) adj. pop. şi substantival

f.

rar

Caracter

343

Care este lipsit de putere; fără putere; neputincios.

altitudine de aproximativ 800 m şi aduc, de regulă,

NEVÓLNIC II ~i m. arh., ist. (în epoca feudală)

precipitaţii atmosferice.

Ţăran care depindea cu tot avutul său de stăpânul

NÍMBU//S ~şi v. NIMBOSTRATUS.

pământului pe care trăia; şerb; iobag; sclav.

NITRÁ//T ~ţi m. chim. Sare a acidului azotic;

NEVRÁLGIC ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de

azotat.

nevralgie; provocat de nevralgie. Boli ~ce. Dureri

NITRÚRĂ f. chim. Compus chimic rezultat din

~ce. ♦ Punct (sau centru) ~, a) parte a corpului în

combinarea azotului cu un metal; azotură.

care este localiuată o nevralgie; punct sensibil,

NIVÉL I ~e n. topogr. v. NIVELMETRU.

dureros. b) fig. Parte dificilă, greu de rezolvat a unei

NIVÉL II ~uri n. 1) Înălţime a unui loc în raport cu

situaţii, discuţii, probleme etc.; partea cea mai

un plan orizontal de referinţă. A fi la ~ul mării. 2)

spinoasă a unui lurcu.

fig. Etapă de ordin calitativ sau cantitativ (în

NEVRALGÍ//E ~i f. med. Stare patologică

dezvoltarea unui lucru sau a unui proces, fenomen

constând în durere acută de origine nervoasă,

etc); treaptă. 3) geod. Subdiviziune stratigrafică a

localizată în special la cap.

etajelor şi subetajelor. 4) topogr. Instrument care

NEVRÉDNIC ~ă (~i, ~e) adj. Care nu este

serveşte la efectuarea lucrărilor de nivelment; nivel.

vrednic; lipsit de vrednicie.

5) fiz., teh. Valoare intensivă a unei mărimi în raport

NEVREDNICÍE f. 1) Stare nevrednică. A trăi în

cu o valoare de referinţă. 6) lingv. Fiecare dintre

~e. 2) Caracter nevrednic. A-şi manifesta ~ia.

treptele structurii ierarhice a unităţilor limbii. ~ul

NÍCHEL

n.

chim.

Element

chimic,

metal

lexical al limbii.

feromagnetic alb-argintiu, strălucitor, maleabil şi

A NIVELÁ I niveléz tranz. 1) (suprafeţe, terenuri

ductibil, foarte rezistent, aproape inoxidabil, având

etc.) A face să devină neted, plan; a netezi; a

diferite întrebuinţări în tehnică.

îndrepta; a aplana. ~ un drum. 2) fig. A aduce la

NICOTÍNĂ f. Substanţă toxică alcaloidă sub formă

acelaşi nivel; a situa pe acelaşi plan; a egala.

de lichid incolor, uleios care se extrage din tutun.

A NIVELÁ II niveléz tranz. (diferenţa de înălţime)

NICOTINÍSM n. Stare patologică constând în

A determina cu ajutorul nivelului.

intoxicarea organismului cu nicotină; tabagism.

NIVÉL//Ă

~e

NICRÓM n. chim. Aliaj de nichel şi de crom (cu

verificarea

orizontalităţii

adaus de fier sau de mangan) folosit, mai ales, la

instalaţii etc. sau a verticalităţii unui perete în curs

fabricarea rezistenţelor electrice.

de construcţie.

NICTEMÉR n. med. Durată de 24 ore consecutive;

NIVELMÉNT ~e n. Ansamblu de metode,

interval de timp care cuprinde o zi şi o noapte.

procedee şi operaţii geodezice cu ajutorul cărora se

NIMB nímburi n. 1) (în pictura religioasă) Disc

determină nivelul punctelor terestre ale unui teren.

luminos executat în jurul capului la persoanele

NIVELMÉTR//U ~e n. Instrument care serveşte la

divinizate; aureolă. 2) fig. Zonă strălucitoare care

efectuarea lucrărilor de nivelment.

înconjoară un lucru sau o persoană. 3) fig. Aspect

NOATÉN ~i m. pop. 1) Miel de la înţărcare până la

care denotă prezenţa unor calităţi excepţionale.

doi ani. 2) Mânz între şase luni şi doi-trei ani.

NIMBOSTRÁTUS n. meteor. Varietate de nori, de

NÓBIL I ~i m. înv. (mai ales în statele feudale şi în

culoare cenuşie închisă, care se formează la o

unele state capitaliste) Persoană care face parte din

f.

constr.

Instrument

unei

piese,

pentru maşini,

344

pătura socială privilegiată având titlu ereditar;

NOCTÚRN//Ă ~e f. 1) muz. Piesă simfonică cu

aristocrat.

caracter

NÓBIL II ~ă (~i, ~e) adj. 1) (despre persoane şi

Competiţie sportivă care are loc seara.

manifestările lor) Care vădeşte înalte calităţi

NODÁL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care constituie nodul

morale; cu sentimente alese. 2) Care impune respect

unei probleme; referitor la esenţa unei chestiuni. 2)

şi admiraţie prin distincţia sau autoritatea sa

transp. Care ţine de locul de intersecţie a unor căi

firească; cu eleganţă perfectă. 3) Care se impune

de comunicaţie; referitor la punctul de întretăiere a

prin superioritate categorică; cu calităţi distincte de

mai multor căi de comunicaţie. Punct ~.

superioritate. ♦ Metal ~, metal preţios. 4) Care ţine

NOIÁN ~e n. 1) Cantitate sau număr mare;

de nobilime; propriu nobilimii; de nobil.

mulţime. Un ~ de vise. 2) Întindere fără margine;

NOBILÍME f. 1) Pătură socială a nobililor. 2)

nemărginire; nesfârşit; imensitate. 3) Prăpastie

Mulţime de nobili.

foarte adâncă; hău; abis; genune.

NOBILIÁR ~ă (~i, ~e) adj. Care ţine de nobil;

NÓIM//Ă ~e f. 1) Semnificaţie profundă şi ascunsă

propriu nobilului; de nobil. Titlu ~.

(a unei afirmaţii, a unui cuvânt sau lucru); tâlc. ♦

NOBLÉŢE f. 1) Caracter nobil. 2) Stare de nobil.

Cu ~, cu înţeles; logic. 2) Folosire prevăzută în

NOCÍV ~ă (~i, ~e) adj. 1) (despre substanţe, medii

funcţie de utilitate; scop; rost; sens. 3) înv. Imagine

etc.) Care poate aduce daune organismelor vii; în

convenţională, bazată pe o anumită corespondenţă;

stare să dăuneze organismelor vii; vătămător;

simbol.

dăunător. 2) fig. Care are o acţiune negativă; cu

NOÍŢ//Ă ~e f. pop. Pată mică, albă, care apare

repercusiuni negative; dăunător. Doctrină ~ă.

uneori pe suprafaţa unghiilor de la mână (considerat

Influenţă ~ă.

ca fiind un semn al procurării unui element

NOCIVITÁTE f. Caracter nociv. ~ a unei

vestimentar nou).

substanţe. ~ a unei doctrine.

NOJÍŢ//Ă ~e mai ales la pl. 1) Cureluşă sau şiret

NOCTAMBÚL ~i m. 1) Persoană care suferă de

care serveşte la legarea opincilor de picior. 2) Gaură

noctambulism; lunatic; somnambul. 2) fig. Persoană

prin care se trece această cureluşă.

care îşi petrece nopţile în distracţii.

NOMÁ//D I ~zi m. Persoană sau trupă de persoane

NOCTAMBULÍSM

n.

Stare

patologică

a

meditativ

şi

melancolic.

2)

sport

care practică nomadismul.

psihicului, constând în executarea inconştientă şi

NOMÁ//D II ~dă (~zi, ~de) adj. 1) Care ţine de

automată în timpul somnului a unor acţiuni

nomadism; propriu nomadismului. Viaţă ~dă.

complicate şi coordonate, de care bolnavul nu-si

Popor ~. 2) fig., fam. (despre persoane) Care se

poate aminti la trezire; somnambulism.

deplasează în permanenţă; obişnuit să-şi schimbe

NOCTÚRN ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de noapte;

mereu locul de trai.

propriu nopţii. Peisaj nocturn. 2) Care are loc

NOMENCLATÚR//Ă ~i f. 1) Ansamblu de

noaptea; din timpul nopţii. Plimbări ~e. 3) (despre

denumiri speciale clasificate riguros şi folosite într-

păsări răpitoare, insecte, animale) Care acţionează

un anumit domeniu (al ştiinţei, tehnicii, artei etc.).

noaptea; de noapte. 4) (despre flori) Care se

2) Listă sau catalog realizat după anumite principii,

deschide numai noaptea; cu proprietatea de se

care include enumerarea elementelor unei colecţii.

deschide doar noaptea; de noapte.

3) Schemă a unei instituţii în care se indică 345

posturile sau unităţile din subordinea sa. 4) prin ext.

NÓRDIC ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care se află la nord;

Totalitatea persoanelor care ocupă diferite posturi şi

situat în direcţia de nord. 2) Care vine de la nord

funcţii în cadrul acestei scheme. 5) fam., mai ales

sau este orientat spre nord. 3) şi substantival

peior. Categorie socială privilegiată a vârfurilor

(despre persoane) Care este originar de la nord.

politice, într-un regim dictatotial, care a acaparat

NOSTÁLGIC ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de

puterea politică şi economică absolută, beneficiind

nostalgie; propriu nostalgiei. Stare ~ă. 2) Care

de mari avantaje.

denotă nostalgie; plin de nostalgie. Un spirit ~.

NOMINÁL ~e (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de nume;

Versuri ~e.

propriu numelui; de nume. Valoare ~ă. 2) Care

NOSTALGÍ//E

conţine un nume; cu nume în componenţă. Indice

provocată de regretul obsedant pentru meleagul

~. 3) fig. şi adverbial Care figurează numai cu

natal,

numele; doar cu numele; formal; fictiv. A fi prezent

evenimente din trecut. 2) Dor de călătorii, de

doar ~. 4) lingv. Care face parte din categoria

necunoscut.

numelui; cu valoare sau funcţie de nume. Flexiune

NÓSTIM ~ă (~i, ~e) adj. l) Care provoacă râsul;

~ă. Clasă ~ă.

plin de haz; hazliu; spiritual; amuzant. Întâmplare

NOMINATÍV I ~i m. lingv. Caz direct al declinării

~ă. 2) Care trezeşte simpatie; capabil să atragă, prin

numelui, cu funcţie specifică de subiect.

calităţile sale; atrăgător; simpatic. Personaj ~.

NOMINATÍV II ~ă (~i, ~e) adj. Care numeşte; cu

Povestire ~ă.

proprietatea de a numi.

NOSTIMÁD//Ă ~e f. rar Vorbă sau faptă nostimă;

NONAÉDR//U ~e n. geom. Poligon cu nouă feţe.

glumă amuzantă.

NONAGENÁR ~ă (~i, ~e) adj. şi substantival Care

NOTÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. Care merită ă fi notat

a atins vârsta de nouăzeci de ani; cu vârsta de

(datorită

nouăzeci de ani.

remarcabil. Un savant ~. Un artist ~.

NONAG//ÓN ~oáne n. înv. geom. Poligon cu nouă

NOTABILIT//ÁTE ~ắţi f. 1) Caracter notabil. 2)

laturi şi cu nouă unghiuri; eneagon.

Persoană notabilă, care deţine un rang înalt în

NONSÉNS ~uri n. Vorbă sau faptă lipsită de sens;

ierarhia socială; personalitate.

absurditate.

NOTÁR ~i m. Funcţionar public învestit cu dreptul

NONVALOÁRE f. Lipsă de valoare.

de a autentifica acte juridice, a legaliza semnături, a

NOPTIÉR//Ă ~e f. Măsuţă de noapte.

elibera copii de legalizare ale unor documente etc.

NORD I n. 1) Punct cardinal, care se află în

NOTARIÁT ~e n. 1) Instituţie sau birou unde îşi

direcţia stelei polare; miază-noapte; septentrion. 2)

exercită funcţiile notarul. 2) Funcţie de notar. 3)

Parte (a globului pământesc, a unui continent, a

Durată de exercitare a acestei funcţii.

unei ţări etc.) situată în această direcţie, în raport cu

NOTORIET//ÁTE ~ắţi f. 1) Caracter notoriu;

restul teritoriului. 3) Ansamblu de popoare care

faimă; reputaţie. A se bucura de ~e. 2) Persoană

locuiesc în această regiune. 4) rar Vânt puternic,

notorie; celebritate. A fi ~e într-un domeniu.

care suflă din această direcţie; crivăţ.

NOTÓRI//U ~e (~i, ~e) adj. 1) Care este ştiut de

NORD II adj. invar v. NORDIC. A se deplasa în

toţi; cunoscut de toată lumea; renumit. Un nume

direcţia ~.

~u. 2) Care este recunoscut de toţi; cu faimă

~i

persoanele

meritelor

f.

1)

dragi

Stare

sau

sale);

melancolică

pentru

demn

de

anumite

atenţie;

346

deosebită; celebru; ilustru. Un artist ~u.

NUDÍSM n. 1) Doctrină care promovează ideea

NOŢIONÁL ~Ă (~i, ~e) adj. Care ţine de noţiuni;

vieţii în aer liber în stare de nuditate completă. 2)

propriu noţiunilor; conceptual. Aparat ~.

Expunere la soare a corpului gol în scopuri curative.

NOŢIÚN//E ~i f. 1) Formă logică generalizată şi

NUDIT//ÁTE ~ắţi f. 1) Stare nudă; corp omenesc

abstractizată a gândirii umane, care reflectă esenţa

nud; goliciune. 2) fig. Lipsă de artificii; simplitate.

obiectelor şi fenomenelor din realitate; concept. 2)

NUL núlă (núli, núle) adj. 1) Care este egal cu

Cunoştinţă intuitivă elementară despre valoarea

zero; lipsit de valoare; de nimic; lipsit de validitate.

unui obiect. 3) la pl. Cunoştinţe elementare dintr-un

2) sport (despre meciuri) Care se termină la

anumit domeniu.

egalitate. 3) jur. (despre acte) Care nu are valoare

NOVÍC//E ~i adj. m. şi substantival Care face

legală; considerat ca inexistent din lipsa valorii

primii paşi într-un domeniu de activitate; lipsit de

legale.

experienţă; începător.

NULIT//ÁTE ~ắţi f. 1) Caracter nul. 2) Persoană

NOVÁC ~i m. arh. mitol. (în mitologia populară)

nulă.

Personaj imaginar, foarte înalt şi înzestrat cu forţă

NUMERÁR n. Sumă de bani în monede sau

fizică fantastică; uriaş; gigant; colos; titan.

bancnote; bani gheaţă; bani peşin; bani cheş; bani

NUÁNŢ//Ă ~e f. l) Varietate pe care o poate avea o

lichizi.

culoare sau un sunet sub raportul intensităţii, fără a

NUMISMÁ//T

trece în altă culoare sau în alt sunet. 2) Formă de

colecţionează monede şi medalii vechi. 2) Specialist

manifestare (a realităţii) în procesul de trecere de la

în numismatică.

o stare la alta. 3) fig. Diferenţă minimă, abia

NUMISMÁTIC ~ă (~i, ~e) adj. Care ţine de

sesizabilă dintre lucruri de aceeaşi natură. 4) fig.

numismatică; propriu numismaticii.

Particularităţi delicate suplimentare; coloratură

NUMISMÁTICĂ f. 1) Disciplină auxiliară a

uşoară de altă natură.

istoriei, care se ocupă de studiul monedelor şi al

NUBÍL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care a ajuns la vârsta

medaliilor vechi. 2) Ocupaţia de numismat;

căsătoriei; aflat la vârsta la care poate să se

colecţionare de monede şi medalii vechi.

căsătorească. 2) rar (despre unele părţi ale

NUNŢIÁL ~ă (~i, ~e) adj. înv. v. NUPŢIAL.

corpului) Care este format complet din punct de

NUPŢIÁL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de nuntă; de

vedere anatomic; apt pentru reproducere.

nuntă. Ceremonie ~ă. Pat ~. 2) (despre animale)

NUBILITÁTE f. 1) Stare nubilă. 2) Perioadă

Care ţine de împerechere. Zbor ~ al albinelor.

nubilă.

NUR núri m. mai ales la pl. Capacitate (a unei

NUD I núdă (núzi, núde) adj. 1) (despre persoane

femei de a plăcea); vino-ncoace; lipic, sexapil.

sau despre corpul lor) Care nu este acoperit cu nici

Femeie cu nuri.

un veşmânt; fără nici o haină; neîmbrăcat; gol. 2)

NURLÍ//U ~e (~i) adj. (mai ales despre femei) Care

Care este exprimat direct; redat fără artificii. Stil ~.

are nuri; cu lipici.

Afirmaţie ~dă.

NUTRIMÉNT ~e n. Substanţă alimentară care

NUD II núduri n. 1) Corp omenesc complet

poate fi asimilată direct; hrană.

dezbrăcat. 2) Operă de artă plastică, care reprezintă

NUTRITÍV ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care nutreşte; cu

un corp de om complet dezbrăcat.

proprietatea de a nutri. Substanţă ~ă. 2) Care ţine

~ţi

m.

1)

Persoană

care

347

de nutriţie; propriu nutriţiei. Funcţie ~ă.

O

OÁCHEŞ ~ă (~i, ~e) adj. 1) (despre persoane)

sau a unei uşi, care se deschide separat şi serveşte la

Care are părul şi pielea de culoare închisă; cu părul

iluminarea sau aerisirea unei încăperi. 2) Fereastră

şi pielea de culoare negrie; negricios; smolit;

făcută în podul unei case sau în tavanul unei

brunet. 2) (despre lucruri) Care bate în negru; de

încăperi, pentru a permite pătrunderea luminii

culoare închisă. 3) (despre persoane şi ochii lor)

naturale; luminator; hublou.

Care are pete negre în jurul ochilor.

OBÉZ ~ă (~i, ~e) adj. şi substantival (despre

OÁSTE óşti f. 1) înv. Ansamblu de forţe armate ale

persoane) Care are exces de grăsime; foarte gras.

unui stat (sau o parte a acestora); armată. 2) fam.

OBEZITÁTE f. Stare obeză; exces de grăsime. A

Serviciu militar; cătănie. 3) pop. Mulţime de ostaşi.

avea ~e.

4) fig. Mulţime de persoane.

OBIÉCT ~e n. 1) Corp material solid, cunoscut

OÁZ//Ă ~e f. 1) Loc într-un pustiu nisipos, acoperit

direct cu ajutorul simţurilor; lucru. 2) Bun material

cu vegetaţie datorită existenţei unei surse de apă. 2)

rezultat din procesul muncii. ~ de consum. ~ de uz

fig. Loc sau moment ce creează condiţii pentru

casnic. 3) Materie asupra căreia este orientată

destindere şi recreaţie.

activitatea spirituală sau artistică. ~ de cercetare. ~

OBÁDĂ obézi f. 1) Parte periferică a unei roţi de

de descriere. 4) Fiinţă sau lucru pentru care cineva

lemn. 2) teh. Parte periferică a unei roţi de

manifestă un sentiment. ~ de admiraţie. 5) ed.

automobil, pe care se montează cauciucul. 3) la pl.

Disciplină de studiu într-o instituţie de învăţământ.

arh. (în Evul Mediu) Instrument de tortură format

6) filoz. Corp sau fenomen existent în realitate în

din două bucăţi de lemn, fiecare fiind prevăzută cu

afara subiectului şi independent de conştiinţa

câte o scobitură în formă de semicerc care,

acestuia. 7) lingv., gram. Parte de propoziţie care

închizându-se, imobilizau picioarele sau mâinile

indică asupra cui este orientată acţiunea verbului;

condamnaţilor.

complement.

OBẦRŞI//E ~i f. 1) Punct de plecare; punct iniţial;

OBIECTÍV I ~e n. 1) teh. Parte compusă din una

început; origine. 2) Apartenenţă prin naştere la un

sau mai multe lentile convergente, făcând parte

popor, la un neam sau la o pătură socială;

dintr-un aparat optic (lunetă, microscop, aparat de

provenienţă; origine. 3) Loc de naştere; baştină. 4)

fotografiat etc.), care este orientată spre obiectul

Loc unde porneşte albia unei ape curgătoare; izvor;

supus cercetării. 2) milit. Punct asupra căruia este

sursă.

orientată o operaţie militară; ţintă. 3) fig. Scop

OBELÍSC ~uri n. Monument comemorativ sau

precis spre care tinde cineva.

decorativ constând dintr-un singur bloc de piatră,

OBIECTÍV II ~ă (~i, ~e) adj. 1) şi adverbial

lucrat, de regulă, în faţete şi ascuţit la vârf.

(despre persoane şi manifestările lor) Care denotă

OBERLÍHT ~uri n. 1) Partea de sus a unei ferestre

exactitate în procesul de reflectare a realităţii; lipsit 348

de elementul personal, afectiv; nefalsificat; veridic.

de obligaţie. Învăţământ ~.

Declaraţii ~e. 2) filoz. (în opoziţie cu subiectiv)

OBLIGÁŢI//E ~i f. 1) Sarcină obligatorie; datorie.

Care există în afara conştiinţei şi independent de ea;

2) jur. Act juridic care obligă o persoană la o

cu existenţă independentă. Realitatea ~ă.

anumită acţiune. 3) econ., fin. Hârtie de valoare

OBIÉCŢI//E ~i f. Argument adus împotriva unei

care se emite cu ocazia unui împrumut de stat.

opinii sau afirmaţii pentru a o combate; observaţie.

ÓBLU oáblă (óbli, oáble) adj. şi adverbial 1) Care

A avea ~ii la ceva. A face o ~e cuiva.

are aspect de linie dreaptă; fără cotituri; drept. 2)

A OBLĂDUÍ oblăduiésc înv. 1. tranz. 1) A dirija,

(despre terenuri, câmpii) Care are o suprafaţă

stând în frunte; a conduce; a cârmui; a guverna; a

dreaptă; fără ridicături sau adâncituri; plan; neted.

administra. 2) A lua sub protecţie; a ocroti; a păzi; a

3) (despre înălţimi, urcuşuri) Care este aproape

supraveghea; a proteja. 2. intranz. A fi domn; a se

vertical; cu pantă repede; abrupt.

afla la domnie; a domni.

OBÓL I m. înv., ist. Monedă veche, egală cu a

ÓBLIC ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care se abate de la

şasea parte dintr-o drahmă, cu circulaţie şi în

verticala sau perpendiculara unei drepte sau a unui

Moldova medievală.

plan; fără caracter paralel sau perpendicular în

OBÓL II ~uri n. 1) Contribuţie adusă la realizarea

raport cu o dreaptă sau cu un plan; pieziş; plecat;

unei acţiuni. 2) Contribuţie la realizarea unei

înclinat. Linie ~ă. Plan ~. 2) (despre ochi) Care are

activităţi comune; prinos; aport. ♦ A-şi da ~ul (la

colţurile ridicate spre tâmple; cu părţile laterale

ceva), a-şi aduce contribuţia.

ridicate în sus; codat. 3) lingv., gram.: ♦ Caz ~,

OBÓR oboáre n. 1) Loc special amenajat pentru

orice caz cu excepţia nominativului.

vânzarea vitelor; târg de vite. 2) Loc împrejmuit,

ÓBLIC//Ă ~e f. Linie dreaptă care formează un

unde se ţin vitele; ţarc; ocol.

unghi diferit de 0° sau de 90° în raport cu un plan

OBOR//ÓC ~oáce n. 1) înv. Recipient cilindric larg

sau cu o altă dreaptă.

la gură, făcut, de obicei, din coajă de tei şi servind

A OBLIC//Í oblicésc tranz. 1) înv. A găsi după

la păstrarea şi transportul cerealelor. 2) Conţinut al

multă căutare; a dibui. 2) pop., fam. A prinde de

unui asemenea recipient. 3) Unitate de măsură a

veste; a afla.

capacităţii, folosite, de regulă, pentru cereale. ♦ ~

A OBLIGÁ oblíg tranz. (persoane) 1) A pune cu

mare, oboroc cu o capacitate de 44 ocale. ♦ ~ mic,

forţa (să facă ceva); a pune în necesitatea (de a face

oboroc cu o capacitate de 22 ocale. 4) Unealtă

ceva); a sili; a forţa; a constrânge; a impune. 2)

primitivă de pescuit, în formă de cilindru fără fund,

(despre îndatoriri de ordin juridic sau moral) A

împletită din nuiele.

face să fie dator; a îndatora. Legea ~ă. Nobleţea lor

OBSCÉN ~ă (~i, ~e) adj. (despre gesturi, cuvinte,

ne ~ă. 3) A servi, impunând să aibă recunoştinţă,

atitudini etc.) Care şochează prin lipsă de ruşine;

obligaţii. Nu vreau să-l oblig la ceva.

lipsit de pudoare; trivial; scabros; pornografic;

A SE OBLIGÁ mă oblíg intranz. A-şi asuma

neruşinat.

sarcina; a se însărcina.

OBSCÚR ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care este lipsit de

OBLIGAT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) adj.

v.

lumină; fără lumină; sumbru. Local ~. 2) fig. Care

OBLIGATORIU.

este greu de înţeles; lipsit de claritate. Discurs ~.

OBLIGATORÍ//U ~e (~i) Care obligă; cu caracter

Trecut ~. 3) fig. Care este puţin cunoscut sau chiar 349

necunoscut; fără merite sau calităţi deosebite; de

ÓCĂ ocále f. arh. 1) Unitate de măsură a greutăţii

importanţă redusă; mediocru. Personaj ~.

şi capacităţii (egală aproximativ cu un kilogram sau

OBSCURANTÍSM n. 1) Stare obscură; înapoiere

cu un litru şi jumătate). 2) Vas care corespunde

culturală. 2) Atitudine ostilă faţă de propagarea

acestei unităţi de măsură. 3) Cantitate de marfă

ştiinţei şi a culturii în mase.

măsurată cu acest vas.

OBSCURIT//ÁTE ~ắţi f. 1) Caracter obscur. 2)

OCÁZI//E ~i f. 1) Situaţie favorabilă; circumstanţă

Lipsă de inteligibilitate. 3) Stare obscură.

avantajoasă; moment oportun; prilej. 2) Eveniment

A OBSEDÁ obsedeáză tranz. (despre gânduri,

festiv; festivitate. 3) pop. Mijloc de transport găsit

idei, sentimente etc.) A preocupa în permanenţă şi

la întâmplare.

completamente; a urmări; a preocupa.

OCCIDÉNT n. 1) Punct cardinal situat spre soare-

OBSÉSI//E ~i f. 1) Gând sau imagine care

apune; vest; apus. 2) Spaţiu geografic situat spre

obsedează; preocupare mintală obsedantă; idee fixă;

soare-apune (în special Europa de vest). 3)

psihoză. 2) med. Tulburare a sistemului nervos

Ansamblu de ţări şi popoare situate în acest spaţiu;

manifestată prin apariţia involuntară în conştiinţă a

apus.

unor idei sau temeri obsedante.

A

OBSTÁCOL ~e n. 1) Factor care împiedică sau

(persoane,

îngreuiază realizarea unei acţiuni; stavilă; piedică;

occidentalizeze.

impediment. 2) sport Obiect material care se

A SE OCCIDENTALIZÁ mă occidentalizéz

instalează pe parcursul unei curse.

intranz. (despre persoane, cultură etc.) A deveni

OBSTRÚCŢI//E ~i f. 1) med. Astupare parţială sau

occidental; a căpăta caractere occidentale; a se

totală a unui canal anatomic tubular (trahee,

adapta culturii şi civilizaţiei occidentale.

bronhie, intestin, ureter etc.), care împiedică

OCHEÁD//Ă ~e f. Privire semnificativă aruncată

circulaţia materialelor solide sau lichide; ocluzie;

pe furiş; semn cu ochiul.

obliteraţie. 2) polit. (în unele state) Tactică de luptă

OCHEÁN

folosită în parlament de partidele şi fracţiile

examinarea amănunţită cu un singur ochi a

politice, constând în a împiedica sau a paraliza

obiectelor situate la distanţe mari de observator;

dezbaterile sau luarea unei hotărâri prin discursuri

lunetă.

interminabile.

OCÍN//Ă ~e f. înv. Suprafaţă de pământ moştenit.

OBTÚZ ~ă (~i, ~e) adj. 1) geom.: ♦ Unghi ~, unghi

OCNÁŞ ~i m. înv. Persoană condamnată la muncă

mai mare decât un unghi drept. 2) fig., fam. (despre

silnică în ocnă.

persoane şi manifestările lor) Care denotă lipsă de

ÓCN//Ă ~e f. 1) Mină de sare; sărărie; salină. 2)

pricepere intelectuală; lipsit de pătrundere; greu de

înv. Închisoare subterană pentru cei condamnaţi la

cap; opac. Expresie ~ă. Spirit ~.

muncă silnică în minele de sare. 3) pop. Instituţie

OBÚZ ~e n. Proiectil de artilerie.

corecţională

OBUZIÉR ~e n. milit. Tun de calibru mediu, cu

persoanele condamnate la privaţiune de libertate;

ţeava relativ scurtă, care lansează obuze pe o

puşcărie; închisoare; penitenciar.

traiectorie foarte înaltă, pentru a atinge o ţintă

ÓCNIŢ//Ă ~e f. pop., reg. Adâncitură în pereţii

situată în spatele unui obstacol.

caselor ţărăneşti, în care se păstrează obiecte de uz

OCCIDENTALIZÁ cultură

~e

în

n.

care

occidentalizéz

etc.)

A

Instrument

îşi

face

optic

ispăşesc

tranz. să

se

pentru

pedeapsa

350

casnic; nişă; firidă.

fam., afect. Fiinţă iubită. 4) la pl. Veşminte scumpe

A OCROTÍ ocrotésc tranz. (fiinţe, lucruri) A lua

şi obiecte de cult preţioase.

sub protecţie; a lua în paza sa; a păzi; a

ODÓR II ~uri n. pop. Miros plăcut; parfum;

supraveghea; a proteja.

mireasmă; aromă.

OCROTIT//ÓR I ~oáre (~óri, ~oáre) adj. Care

ODORÁN//T ~ tă (~ţi, ~te) adj. şi substantival

ocroteşte; chemat să ia sub ocrotire. Ton ~.

Care emană odor; cu miros plăcut; mirositor. Plante

OCROTITÓR II ~i m. Persoană care ia sub

~te.

ocrotire (pe cineva sau ceva).

ODRÁSL//Ă ~e f. 1) fam. Persoană (de orice

OCTAGENÁR ~ă (~i, ~e) adj. şi substantival Care

vârstă) în raport cu părinţii săi; copil. 2) Pui de

a atins vârsta de optzeci de ani; în vârstă de optzeci

animal domestic; prăsilă. 3) Ramură tânără, care

de ani.

creşte din rădăcina sau tulpina unei plante mature;

OCÚL//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) Care ţine de

lăstar; mlădiţă.

ocultism; propriu ocultismului. 2) Care este ascuns

A OFENSÁ ofenséz tranz. (persoane) A înjosi prin

şi necunoscut prin natura sa; cu înţeles ascuns;

vorbe sau purtare nedemne; a jigni; a insulta.

tainic; misterios. ♦ Ştiinţe ~te, pseudo-ştiinţe care

OFÉNS//Ă ~e f. Vorbă sau faptă care ofensează;

studiază aşa-zisele fenomene tainice, accesibile

insultă.

doar unui grup de oameni iniţiaţi.

OFENSÍV ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care participă sau

OCULTÍSM n. l) Concepţie pseudo-ştiinţifică, care

trece la ofensivă; în stare de ofensivă. Trupe ~e.

recunoaşte existenţa în natură a unor forte ascunse,

Acţiuni ~e. Apărare ~ă. 2) Care serveşte la

accesibile numai unor oameni „iniţiaţi”. 2) Obiect

ofensivă; pentru ofensivă. Armă ~ă.

de studiu şi practică pseudo-ştiinţifică a ştiinţelor

OFENSÍV//Ă ~e f. 1) milit. Acţiune de atac a unor

oculte.

forţe armate cu scopul de a nimici inamicul şi de a

ODALÍSC//Ă ~e înv. f. 1) Sclavă în serviciul

cuceri terenul ocupat de acesta. 2) sport Atac

femeilor din haremul turcesc; cadână. 2) Femeie din

organizat al unei echipe sportive asupra echipei

haremul turcesc. 3) Soţie de turc; cadână.

adverse. 3) fig. Acţiune energică de amploare,

ÓD//Ă ~e f. literat. Creaţie literală lirică cu caracter

realizată prin participarea mai multor persoane în

solemn, în care se face elogiu.

vederea atingerii unui scop anumit. ~ă diplomatică.

ODG//ÓN ~oáne n. 1) Funie groasă, gudronată şi

A OFERÍ ofér tranz.1) A pune la dispoziţie; a

folosită mai ales în marină. 2) Funie groasă.

propune. A oferi un ajutor. 2) A da în semn de

ODI//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) adj. (despre persoane

atenţie sau respect. ~ un cadou. ~ un buchet. 3)

şi manifestările lor) Care trezeşte o atitudine extrem

comerţ (preţuri) A da pentru o marfă (în cursul unor

de negativă, plină de indignare şi repulsie; cu

negocieri). 4) fig. A expune pentru a fi văzut; a

proprietatea de a provoca ură, indignare şi dezgust.

arăta vederii; a înfăţişa; a prezenta. Cerul oferă o

ODISÉE f. 1) fig., poet. Călătorie lungă şi cu multe

privelişte miraculoasă.

peripeţii. 2) Succesiune de peripeţii aventuroase.

OFERTÁN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. şi substantival

ODÓR I odoáre n. 1) înv. Obiect confecţionat din

Care face o ofertă.

metal preţios şi împodobit cu pietre scumpe;

OFÉRT//Ă ~e f. 1) Propunere făcută în legătură cu

giuvaier; bijuterie. 2) Obiect de mare valoare. 3)

realizarea unei acţiuni. A avea o ~ă de lucru 351

atrăgătoare. 2) jur. Act prin care se legalizează, de

guvern, a unui partid sau a unei grupări politice,

obicei, o astfel de propunere. 3) econ. Totalitate de

deşi nu este legat oficialmente de către acestea.

mărfuri aflate la un moment în circulaţie.

OFÍCI//U ~i n. 1) Serviciu administrativ special în

A OFICIÁ oficiéz tranz. 1) (acte publice sau

cadrul unei întreprinderi sau instituţii. ~ poştal. ~

private) A săvârşi cu mare solemnitate; a celebra. ~

comercial. ♦ Din ~, a) în conformitate cu o

o căsătorie. 2) (ritualuri bisericeşti) A îndeplini

dispoziţie a autorităţilor oficiale; b) în baza situaţiei

printr-o ceremonie religioasă.

oficiale; în mod automat. 2) Local al acestui

OFICIÁL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care provine de la

serviciu. 3) înv. ist. Decret domnesc. 4) rel.: ♦ ~

administraţia sau autorităţile de stat; stabilit prin

divin, slujbă bisericească; serviciul religios.

legi de stat. 2) Care reprezintă administraţia

A SE OFILÍ mă ofilésc intranz. 1) (despre plante)

statului; cu funcţie administrativă. Persoană ~ă. 3)

A pierde vlaga şi frăgezimea; a se veştezi. 2) fig.

şi adverbial Care este caracteristic pentru actele

(despre persoane) A pierde prospeţimea fizică; a se

guvernamentale sau documentele administrative; în

veştezi; a se ramoli.

maniera actelor de stat. Stil ~. A primi ~. 4) Care se

OFRÁND//Ă ~e f. 1) rel. Dar oferit divinităţii sau

face în conformitate cu cerinţele de stat; organizat

reprezentanţilor ei; prinos. 2) Dar oferit unei

de autorităţile competente. Ceremonie ~ă. Vizită

biserici; prinos. 3) fig. Donaţie oferită în semn de

~ă. 5) fig. (despre persoane şi manifestările lor)

veneraţie şi de recunoştinţă; prinos; omagiu. 4)

Care

Contribuţie materială filantropică.

manifestă

gravitate

şi

răceală

în

comportament; caracterizat prin comportament grav

OGÁR ~i m. Câine de vânătoare cu botul lung, cu

şi rece.

corpul suplu, înalt şi iute la fugă.

OFICIALIT//ÁTE ~ắţi f. 1) Caracter oficial;

OGIVÁL ~ă (~i, ~e) adj. arhit. Care are forma unei

atitudine oficială. 2) Persoană oficială. 3) mai ales

ogive; în formă de ogivă. Arcadă ~ă. Fereastră ~ă.

la pl. Reprezentant oficial al autorităţilor de stat.

OGÍV//Ă ~e f. 1) arhit. Arcadă caracteristică

A OFICIALIZÁ oficializéz tranz. A face să capete

stilului gotic, constituitş din două arcuri de cerc

caracter oficial; a legaliza. A oficializa căsătoria.

care, intersectându-se, dau naştere unui vârf în

OFICIALMÉNTE adv. În mod oficial; cu

formă de unghi ascuţit. 2) teh. Parte anterioară de

oficialitate.

formă conică a unui proiectil sau a unei rachete.

OFICINÁL ~ă (~i, ~e) adj. 1) (despre preparate

A OGOÍ ogoiésc tranz. A face să se ogoiască.

medicale) Care este produs în oficină; preparat în

A SE OGOÍ mă ogoiésc intranz. 1) (despre

farmacie; farmaceutic. 2) (despre plante) Care este

fenomene, acţiuni, stări etc.) A pierde din

folosit în oficină la prepararea medicamentelor;

intensitate (până la încetare); a se potoli; a se

utilizat în farmacologie.

domoli. Furtuna s-a ogoit. Durerea s-a ogoit. 2)

OFICÍN//Ă ~e f. 1) Laborator anexat la o farmacie,

fam. (despre fiinţe) A ajunge la o stare sufletească

unde se prepară unele medicamente. 2) Mediu

de linişte; a căpăta (din nou) calmul; a se linişti; a

social unde se urzesc intrigi, calomnii sau

se calma; a se domoli.

comploturi. ~ de spionaj. ~ de false noutăţi.

OGÚR ~uri n. rel. Semn prevestitor de bine; pează

OFICI//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) adj. şi substantival

bună.

(despre publicaţii) Care reprezintă poziţia unui

OLÁC I ~e n. arh., ist. 1) (în Moldova medievala) 352

Serviciu de curieri domneşti. 2) Serviciu de

legătura între făt şi corpul mamei.

transport pentru personal şi corespondenţă; trăsură

A OMÍTE omít tranz. A lăsa la o parte în mod

poştală; poştă; poştalion; diligentă.

voit; a trece sub tăcere.

OLÁC II ~i m. înv. ist. Curier domnesc (de obicei,

OMNIBÚZ ~e n. 1) Autobuz intraurban sau

călare).

interurban având o rută fixă. 2) înv. Trăsură cu

OLEAGIN//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) adj. (despre

multe locuri, folosită în trecut pentru transportarea

plante şi seminţele lor) Care conţine ulei; cu ulei în

în comun a călătorilor pe un traseu fix.

componenţă.

OMNIPOTÉN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. Care este

OLFACTÍV ~ă (~i, ~e) adj. Care ţine de olfacţie;

potent în toate; cu putere absolută; atotputernic.

destinat perceperii mirosurilor. Nerv ~. Senzaţie

OMNIPOTÉNŢ//Ă ~e f. Caracter omnipotent;

~ă. Mucoasa ~ă

putere absolută; atotputernicie.

OLFÁCŢI//E ~i f. Simţ al mirosului.

OMNIPREZÉN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. Care este

OLIGÁRH ~i m. Adept al oligarhiei; membru al

prezent pretutindeni; cu prezenţă în tot locul;

unei oligarhii.

ubicuu.

OLIGÁRHIC ~ă (~i, ~e) adj. Care ţine de

OMNISCIÉN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. Care ştie tot;

oligarhie; propriu oligarhiei.

cunoscător de toate; atotştiutor.

OLIGARHÍ//E ~i f. 1) Formă de conducere statală

OMNIVÓR ~ă (~i, ~e) adj. şi substantival Care se

în care puterea politică şi economică aparţine unui

nutreşte cu produse atât de origine vegetală, cât şi

grup restrâns de persoane privilegiate. 2) Stat cu o

de origine animală; în stare să mănânce de toate.

astfel de formă de guvernământ.

OMOFÓN ~ă (~i, ~e) adj. şi substantival lingv.

OLÍV//Ă ~e f. Fruct al măslinului; măslină.

(despre cuvinte) Care se pronunţă la fel (dar se scrie

OLÓG oloágă (ológi, oloáge) adj. şi substantival

diferit); cu pronunţarea identică (dar cu grafie

1) Care nu are ambele picioare sau are numai unul.

distinctă).

2) Care se află în imposibilitatea de a se folosi de

OMOGÉN ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care este constituit

picioare; cu picioarele paralizate. 3) (despre

din părţi componente de acelaşi gen; cu structură

picioare) Care nu funcţionează; incapabil să

uniformă. 2) mat. (despre funcţii, polinoame) Care

funcţioneze.

au termeni de acelaşi grad în raport cu ansamblul de

OMAGIÁL ~ă (~i, ~e) adj. Care este în semn de

variabile; cu termeni de acelaşi grad.

omagiu.

A OMOLOGÁ omologhéz tranz. 1) jur. (acte

OMÁGI//U ~i n. 1) Donaţie oferită în semn de

scrise particulare) A aproba în urma unei verificări

veneraţie şi de recunoştinţă; prinos; ofrandă. 2)

prealabile (dând valoare juridică); a valida. 2)

arh., ist. Jurământ prin care un vasal se declară om

(mostre de produse industriale) A aproba în mod

al

oficial în vederea fabricării în serie. 3) (obiecte) A

suveranului,

promiţându-i

fidelitate

şi

devotament absolut.

declara conform anumitor norme. ~ o piscină. 4)

OMBILÍC ~ uri n. Cicatrice rămasă pe abdomen

sport (rezultate, performanţe sportive) A recunoaşte

după căderea cordonului ombilical.

oficial (după verificarea corespunzătoare).

OMBILICÁL ~ă (~i, ~e) adj. Care ţine de ombilic;

ONCTU//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) adj. 1) Care are

propriu ombilicului. ♦ Cordon ~, organ care face

aspect de grăsime; îmbibat cu grăsime; unsuros. A 353

avea mâinile, faţa ~oáse. 2) fig. (despre persoane

ranguri.

şi manifestările lor) Care manifestă o amabilitate

A ONORÁ onoréz tranz. 1) (persoane) A

afectată şi artificială; cu purtare afectată şi

înconjura cu onor; a trata cu mult respect şi

artificială; mieros; dulceag.

consideraţie (pentru anumite merite) ~ un scriitor.

A ONDULÁ onduléz 1. intranz. 1) A se legăna ca

2) (despre persoane suspuse) A trata cu consideraţie

valurile unei ape; a undui. Părul ei ondulează pe

de pe o poziţie de superioritate (recurgând la un

spate. 2) A înscrie o linie şerpuitoare; a şerpui.

gest sau act care subliniază atitudinea respectivă

Râul ondulează. 2. tranz. A face să se onduleze.

faţă de inferiori). L-a ~at cu o strângere de mână.

A SE ONDULÁ se onduleáză intranz. 1) (despre

Ne ~ează cu (sau prin) prezenţa sa. 3) A umplea

păr) A se face bucle. 2) (despre păr) A fi aranjat în

de onoare; a face să se bucure de onoare. Această

bucle. 3) (despre materiale, stofe etc.) A căpăta

sinceritate vă ~ează. 4) A trata cu multă

formă de valuri.

consideraţie; a preţui în mod deosebit. A-şi ~

ONÉ//ST

~stă

(~şti,

se

profesia. 5) (datorii băneşti) A achita la termen. 6)

conformează corectitudinii morale; corect şi de

fig. (obligaţii, angajamente etc.) A îndeplini cu

bună credinţă; cinstit; integru.

corectitudine.

ONESTITÁTE f. 1) Caracter onest; probitate;

ONORÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. şi substantival Care

integritate;

poate fi onorat; demn de onoare.

cinste.

2)

~ste)

adj.

Care

Comportament

onest;

corectitudine; probitate.

ONORÍFI//C ~ă (~i, ~e) adj. 1) (despre titluri,

ONOÁRE f. 1) Demnitate morală, care onorează

funcţii etc.) Care conferă onoare (fără avantaje

conduita; cinste. 2) Autoritate morală de care se

materiale); acordat în semn de onoare (fără a fi

bucură cineva. 3) Amor propriu. 4) Semn distinctiv

retribuit). 2) (despre persoane) Care deţine un titlu

care se acordă cuiva pentru merite recunoscute;

sau exercită o funcţie de onoare.

cinste. A munci pentru ~. Panou de ~.

OPÁC ~ă (~i, ~e) adj. 1) (despre corpuri) Care se

ONOMASILOGÍE f. lingv. Disciplină lingvistică

opune trecerii luminii; lipsit de transparenţă;

care studiază denominaţia pornind de la noţiuni şi

intransparent; nestrăveziu; mat. 2) Care se opune

stabilind semnul verbal care corespunde noţiunii

trecerii radiaţiilor; impenetrabil de radiaţii. 3) Care

respective.

este lipsit de strălucire; fără strălucire; mat. 4) fig.

ONOMÁSTIC ~ă (~i, ~e) Care ţine de onomastică;

Care denotă lipsă de pricepere intelectuală; lipsit de

propriu onomasticii. Studiu ~. Sistem ~. ♦ Zi ~ă,

pătrundere; greu de cap; obtuz.

ziua numelui.

OPÁL ~e n. 1) Mineral format din siliciu hidratat

ONOMÁSTICĂ f. 1) Ansamblu de nume proprii

sau gelatinos cu aspect de sticlă, divers colorat,

dintr-o limbă. 2) lingv. Disciplină lingvistică care

întrebuinţat la confecţionarea obiectelor decorative.

studiază numele proprii. 3) Zi a numelui.

2) Piatră semipreţioasă confecţionată din acest

ONOMATOPÉE f. lingv. Cuvânt care prin forma

mineral.

sa sonoră imită sunete sau zgomote din natură;

OPALESCÉN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. Care conţine

cuvânt imitativ.

caracteristici de opal; cu reflexe şi culoare de opal.

ONÓR ~uri n. 1) Stimă deosebită; preţuire înaltă.

OPALESCÉNŢĂ f. fiz. Caracter opalescent; aspect

2) la pl. Funcţii administrative înalte; demnităţi;

de opal. 354

OPALÍN ~ă (~i, ~e) adj. v. OPALESCENT.

dramatică de proporţii mari scrisă pe un libret cu

OPERÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. Care poate fi operat; în

caracter sentimental, în care cupletele cântate

stare să fie supus unei operaţii.

alternează cu dialogul şi cu dansul. 2) Reprezentaţie

OPERÁN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. Care produce

teatrală a unei astfel de compoziţii. 3) prin contig.

efectul scontat; capabil să dea rezultatul dorit;

Clădire în care au loc asemenea reprezentaţii.

eficace. Criteriu ~t.

A OPINÁ opinéz 1. tranz. (de regulă, urmat de o

OPERATÍV ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de

completivă) A spune, exprimând o opinie; a fi de

operaţii; propriu operaţiilor. 2) (despre persoane)

părere; a socoti; a gândi; a considera. 2. intranz. A-

Care acţionează repede şi cu efect; expeditiv.

şi exprima atitudinea (acceptând sau respingând o

OPERATIVITÁTE f Caracter operativ.

părere); a lua poziţie; a-şi spune păsul; a-şi da cu

OPERATÓR ~i m. 1) Lucrător specializat în

părerea.

efectuarea unor operaţii tehnice sau în manipularea

OPÍNI//E ~i f. Poziţie intelectuală într-un domeniu

unor aparate. 2) Persoană care operează, execută o

determinat; punct de vedere asupra unui obiect;

acţiune. ~ de cinema. 3) înv. Medic specializat în

părere; judecată.

operaţii chirurgicale; chirurg.

A OPLOŞÍ oploşésc tranz. pop., fam. 1) A face să

OPERÁŢI//E ~i f. 1) Acţiune efectuată în vederea

se oploşească. 2) (persoane) A primi, acordând

realizării

favoruri abuzive şi nemeritate.

unui

scop.

2)

med.

Intervenţie

chirurgicală. 3) fin., comerţ Afacere comercială sau

A SE OPLOŞÍ mă oploşésc intranz. pop., fam.

financiară; tranzacţie. ~ avantajoasă. 4) milit.

(despre fiinţe pribege) A-şi găsi adăpost; a se

Ansamblu de manevre coordonate, efectuate de

adăposti; a se aciua: a se pripăşi.

trupele militare în vederea realizării unui plan de

OPONÉN//T ~ţi m. 1) Persoană care face parte

luptă. 5) matem. Calcul efectuat asupra unor

dintr-o opoziţie. 2) Persoană care face opoziţie

mulţimi de elemente.

cuiva într-o discuţie publică.

ÓPER//Ă I ~e f. 1) Activitate de amploare realizată

OPORTÚN ~ă (~i, ~e) adj. Care convine locului şi

cu un anumit scop pozitiv. 2) Lucrare de valoare

timpului respectiv; corespunzător situaţiei; prielnic;

într-un anumit domeniu de activitate (literatură,

favorabil; propice.

artă, ştiinţă). 3) Ansamblu de lucrări ale unui om de

OPORTUNÍSM

creaţie. ♦ Opera omnia, operă integrală a unui

principialitate a unei persoane sau a unui grup de

creator de artă, de literatură, a unui savant etc.4) la

persoane care, pentru a-şi atinge scopul, se

pl. Ediţie care cuprinde toate sau cele mai

conformează după circumstanţele oportune unor

reprezentative lucrări ale unui autor.

poziţii şi opinii contradictorii; conformism.

ÓPER//Ă II ~e f. muz. 1) Compoziţie muzical-

OPORTUNÍ//ST I ~stă (~şti, ~ste) adj. Care ţine

dramatică de proporţii mari scrise pe un libret cu

de oportunism; propriu oportunismului.

subiect literar şi interpretată de solişti, cor şi de

OPORTUNÍ//ST

orchestră. 2) Reprezentaţie teatrală a unei astfel de

oportunismului.

compoziţii. 3) prin contig. Clădire în care se dau

OPORTUNITÁTE f. Caracter oportun.

asemenea reprezentaţii; teatru liric.

OPOZÍŢI//E ~i f. 1) Raport dintre lucruri care nu

OPERÉT//Ă ~e f. muz. 1) Compoziţie muzical-

pot coexista decât opunându-se. 2) Relaţie dintre

n.

II

Atitudine

~şti

lipsită

m.

Adept

de

al

355

persoane cu idei sau interese opuse. 3) Grup de

optimism; propriu optimismului.

persoane care se opun majorităţii. 4) polit. Grup sau

OPTIMÍ//ST II ~şti m. Adept al optimismului;

partid politic care se opune partidului aflat la

persoană pătrunsă de optimism.

putere. ~e parlamentară.

OPULÉN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) Care manifestă

OPRESIÚN//E ~i f. 1) Ansamblu de acţiuni care

bogăţie; din belşug; bogat; îmbelşugat. Trai ~. 2)

oprimă omul; asuprire; împilare. 2) Greutate în

fig. (despre persoane sau părţi ale corpului lor)

respiraţie (însoţită de dureri pectorale); sufocaţie;

Care se caracterizează prin amploarea formelor; cu

dispnee; năduf. 3) fig. Tulburare psihică însoţită de

forme dezvoltate; corpolent. Femeie ~tă. Piept ~.

indispoziţie şi de depresiune sufletească.

ORÁCOL I ~e 1) arh. (în lumea antică) Voinţă a

OPRESÍV ~ă (~i, ~e) adj. Care oprimă; bazat pe

divinităţii exprimată prin profeţi şi apostoli. 2)

opresiune; asupritor; împilator.

Răspuns al divinităţii la întrebările adresate de

OPRESÓR ~i m. Persoană care oprimă; om care

oameni în locurile sfinte. 3) Loc (templu, sanctuar

exercită o opresiune; asupritor; împilator.

etc.) unde, potrivit unor credinţe religioase, se

A OPRIMÁ oprím tranz. (colectivităţi sau

consultă o divinitate). ~ul din Delphi. 4) fig.

persoane) A lipsi de drepturi prin abuz de putere; a

Sentinţă care pretinde a fi infailibilă.

asupri; a împila.

ORÁCOL II ~i m. 1) arh. (în antichitate)

OPRÓBRIU n. Dispreţ prin care societatea

Divinitate care se crede că prevesteşte viitorul. 2)

condamnă faptele nedemne sau persoanele care le

fig. Persoană cu mare autoritate, ale cărei

comit. ~ public. A arunca ~l asupra cuiva.

consideraţii

A OPTÁ optéz intranz. (urmat de un complement

indiscutabile.

indirect cu prepoziţia pentru) A se pronunţa făcând

ORÁNJ adj. invar. Care este format prin

alegerea între două sau mai multe alternative. ~

combinarea culorii galbene şi roşii; de culoare

pentru europenizare.

portocalie; portocaliu.

OPTATÍV ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care optează; în stare

ORANJÁD//Ă ~e f. Băutură răcoritoare, preparată

să exprime o dorinţă. 2) lingv., gram.: ♦ Mod ~,

din suc de portocale, zahăr şi apă.

mod al verbului care exprimă realizarea acţiunii ca

ORATÓR ~i m. 1) Persoană care ţine un discurs în

fiind dorită. ♦ Propoziţie ~ă, propoziţie care

public. 2) Persoană care are darul de a vorbi frumos

exprimă o dorinţă.

şi liber în public.

ÓPTIM ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care este cel mai bun,

ORATÓRI//U ~i n. 1) muz. Compoziţie muzicală

mai potrivit, mai favorabil sau mai indicat.

de proporţii, scrisă pe un libret cu subiect lirico-

Varianta ~ă. 2) Care asigură cea mai bună

dramatic de natură religioasă sau, de cele mai multe

eficienţă; în stare să corespundă cel mai bine

ori, laică şi interpretată de cor, solişti şi orchestra

intereselor urmărite. Condiţii ~e.

simfonică. 2) înv. Loc dintr-o încăpere rezervat

OPTIMÍSM

n.

1)

Concepţie

asupra

vieţii,

sunt

socotite

drept

adevăruri

pentru rugăciuni; capelă; paraclis.

dominată de încredere în viitor şi în oameni. 2)

ORÁŢI//E ~i f. 1) folc. Poezie populară ritualică,

Tendinţă de a vedea părţile pozitive ale oamenilor şi

ce conţine urări de bine, felicitări, recitată cu

ale realităţii.

diferite ocazii (de Anul Nou, la nuntă, la cumetrie).

OPTIMÍ//ST I ~stă (~şti, ~ste) adj. Care ţine de

~ de nuntă. 2) înv. v. ORAŢIUNE. 356

ORAŢIÚN//E ~i f. înv. Discurs ceremonios rostit

romană) Sărbătoare solemnă în cinstea lui Dionisos

cu anumite ocazii.

(la eleni) şi a lui Bachus (la romani), zeul vinului şi

ORĂT//ÁNIE ~ắnii f. Pasăre de curte.

al veseliei. 2) fig. Petrecere destrăbălată, cu exces

A ORBECĂÍ orbecaiésc intranz. A rătăci dintr-o

de mâncăruri şi de băutură; bacanală; saturnalii.

parte în alta prin întuneric, pipăind ca un orb.

ORGÓLI//U ~i n. Opinie foarte avantajoasă, de

ORBÍT//Ă ~e f. 1) Traiectorie în formă de curbă

cele mai multe ori exagerată, asupra valorii sau

închisă, descrisă de un corp căruia i se aplică o

importanţei personale, care depăşeşte categoric

mişcare periodică. 2) Traiectorie curbă a unui corp

aprecierile altora.

ceresc, având drept sursă de mişcare un alt corp

ORGOLI//ÓS ~oásă (~όşi, ~oáse) adj. 1) (despre

ceresc. 3) Cavitate osoasă în care se află globul

persoane) Care este plin de orgoliu; vanitos;

ocular. 4) fig. Sferă de acţiune sau de influenţă.

mândru;

ÓRDI//E ~i f. 1) arh. Oaste turcească sau tătară. 2)

sentimente ale oamenilor) Care denotă orgoliu;

pop. reg. Mulţime neorganizată de oameni; gloată.

trădând o vanitate exagerată. Un egoism ~.

ORDINÁR ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care este lipsit de

ORÍBIL ~ă (~i, ~e) adj. Care produce oroare; plin

particularităţi proprii; fără trăsături specifice;

de oroare sau de dezgust; abominabil. Crimă ~ă.

obişnuit; banal. Un caz ~. 2) Care urmează ordinea

Strigăt ~.

stabilită; de rând. Întâlnirea ~ă a şefilor de stat. 3)

ORIÉNT n. (în opoziţie cu occident) 1) Spaţiu

Care are o calitate obişnuită; lipsit de valoare; prost;

geografic situat spre soare-răsare (în special Asia şi

comun. Un tip ~. Un produs ~.

Africa de Est); răsărit; est. 2) Ansamblu de ţări şi

ORDINAT//ÓR ~oáre n. cibern., electron., tehn.

popoare situate în acest spaţiu; răsărit.

inform. Aparat electronic pentru prelucrarea şi

A ORIENTÁ orientéz tranz. 1) (persoane,

vizualizarea informaţiilor provenite de la o serie de

colective etc.) A face să se orienteze. 2) (instalaţii,

periferice; computer; calculator.

aparate etc.) A aranja într-o anumită poziţie faţă de

ORDONÁNŢ//Ă I ~e f. Ordin scris al unei autorităţi administrative. ORDONÁNŢ//Ă II ~e f. înv. Soldat aflat la dispoziţia unui ofiţer pentru servicii personale. ORFÁN ~ă (~i, ~e) adj. şi substantival Care a pierdut ambii părinţi sau numai pe unul dintre ei. ~ de tată. ORFELINÁT ~e n. Instituţie filantropică unde se întreţin şi se educă copiii orfani sau săraci. ÓRG//Ă ~i f. Instrument muzical pneumatic de mari proporţii constând dintr-un sistem de tuburi sonore, care, fiind acţionate de claviaturi şi pedale, emit sunete asemănătoare unei întregi orchestre simfonice. ORGÍ//E ~i f. 1) arh. (în antichitatea eleno-

încrezut.

2)

(despre

manifestări,

un anumit reper (un punct cardinal, o direcţie, un obiect). A SE ORIENTÁ mă orientéz intranz. 1) (despre fiinţe) A şti să determine locul aflării sau direcţia mişcării (după anumite semne). ~ pe teren. ~ după soare. 2) fig. A găsi soluţia cea mai bună (într-o anumită împrejurare). 3) (urmat de un complement indirect cu prepoziţia după) A acţiona conform unei linii de conduită; a se călăuzi; a se conduce. ORIENTÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. Care poate fi orientat; în stare să fie supus orientării. ORIENTÁL I ~ă (~i, ~e) adj. (în opoziţie cu occidental) 1) Care ţine de orient; propriu orientului. 2) Ore se află în orient; situat la orient; din orient. 3) Care descinde din orient; originar din 357

orient.

devină

ORIENTÁL II ~i m. (în opoziţie cu occidental)

decorative; a împodobi; a înfrumuseţa.

Persoană care face parte din populaţia de bază a

ORNAMÉNT ~e n. 1) Detaliu care ornează un

unei ţări sau regiuni din orient.

ansamblu; element decorativ. 2) muz. Notă sau grup

ORIENTATÍV ~ă (~i, ~e) adj. Care serveşte la

de note care servesc la ornarea unei melodii fără a-i

orientare; menit să orienteze; informativ. Reper ~.

modifica linia melodică.

ORIFÍCI//U ~i n. Loc deschis prin care o cavitate

A ORNAMENTÁ ornamentéz tranz. A împodobi

sau un spaţiu închis comunică cu exteriorul sau cu

cu ornamente; a înzestra cu elemente decorative; a

altă cavitate sau spaţiu închis.

decora.

ORIGINÁL I ~ă (~i, ~e) adj. 1) (despre acte,

ORNAMENTÁL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care conţine

documente, opere de artă, fotografii etc.) Care

ornamente; prevăzut cu ornamente. Stil ~. 2) Care

constituie forma de origine; produs pentru prima

serveşte

oară; servind bază pentru copii, reproduceri sau

ornamentare; decorativ. Element ~. Plantă ~ă.

multiplicări. 2) (despre opere, teorii, idei etc.) Care

ÓRNIC ~e n. înv. Ceasornic de perete.

se impune prin valoare irepetabilă; de valoare

ORNITÓLOG ~i m. Specialist în ornitologie.

autentică; inedit. 3) (despre oameni de artă sau

ORNITOLOGÍE f. Compartiment al zoologiei

ştiinţă) Care realizează o operă de valoare

care studiază păsările.

irepetabilă; producător de opere autentice. 4) Care

OROÁRE oróri f. 1) Sentiment de dezgust

se caracterizează prin trăsături puţin obişnuite; ieşit

puternic, amestecat cu groază. 2) Faptă sau vorbă

din comun; neobişnuit; bizar; curios.

oribilă. 3) Situaţie oribilă.

ORIGINÁL II ~e n. 1) (în opoziţie cu copie)

OROLÓGI//U ~i n. Ceas de dimensiuni mari, fixat

Exemplar iniţial şi unic, care constituie originea

în locuri publice (pe faţada unei clădiri sau pe un

unei opere de artă sau a unui act scris. 2) (în

turn) ori pe un perete interior şi prevăzut, de regulă,

opoziţie cu traducere) Lucrare în limba în care a

cu un mecanism sonor, care anunţă principalele

fost scrisă. 3) (în opoziţie cu variantă) Manuscris

unităţi de timp.

în forma prezentată de autor.

A OROPSÍ oropsésc tranz. 1) (persoane) A face să

ORIGINÁR ~ă (~i, ~e) adj. 1) (despre oameni,

suporte o pacoste, o năpastă, o urgie; a urgisi; a

animale, plante etc.) Care îşi trage originea; de

năpăstui. 2) înv. (fiinţe) A forţa să părăsească un

origine. 2) (despre acte, opere de artă şi literare)

loc; a alunga; a izgoni. 3) înv. (bătrâni, bolnavi,

Care este format de la început; iniţial. Versiune ~ă

copii) A lăsa fără îngrijire; a lăsa la voia

a textului. Sens ~ al cuvântului.

întâmplării.

ORÍGIN//E ~i f. 1) Moment iniţial al unei

ORTOGRAFÍ//E ~i f. lingv. Ansamblu de reguli

existenţe; punct de plecare; început; izvor; sursă. 2)

care stabilesc scrierea corectă a cuvintelor dintr-o

Apartenenţă

socială

limbă. ~a limbii române contemporane.

provenienţă;

ascendenţă.

sau

etnică; 3)

matem.

obârşie; Punct

(mai)

drept

frumos,

adăugând

ornament;

cu

elemente

destinaţie

de

ORTOGRÁM//Ă ~e f. lingv. Model de scriere

geometric, situat pe o axă, în raport cu care se

corectă

care

necesită

aplicarea

unei

reguli

stabileşte poziţia oricărui punct al axei.

ortografice.

A ORNÁ ornéz tranz. (lucruri, obiecte) A face să

ORTOMÁN ~ă (~i, ~e) adj. înv. 1) (despre 358

ciobani) Care posedă multe oi. 2) şi substantival

ecranul unui oscilograf.

Care se impune prin aspectul exterior; cu aspect

OSEMÍNTE n. pl. Totalitate de oase uscate şi

exterior impunător; chipeş; arătos; impozant. 3)

descărnate ale unei fiinţe moarte demult.

(despre cai) Care aleargă foarte repede; iute de

A OSIFICÁ osífic tranz. A face să se osifice.

picior.

A SE OSIFICÁ se osífică intranz. 1) A deveni os; a

OSANÁ I interj. (folosit ca exclamaţie, mai ales, în

se transforma în ţesut osos; a căpăta structură

imnurile religioase) Laudă! Mărire! Slavă!

osoasă.. 2) fig. A deveni tare ca un os; a căpăta

OSANÁ II ~le f. mai ales la pl. Laudă exagerată.

consistenţă de os.

A-i cânta cuiva ~le.

OSMÁN I ~ă (~i, ~e) adj. arh., ist. Care aparţinea

OSẤRDI//E ~i f. înv. Stăruinţă deosebită; râvnă;

populaţiei de bază a statului feudal turc.

ardoare; zel.

OSMÁN II ~i m. arh., ist. Persoană care făcea

A OSCILÁ osciléz intranz. 1) A se mişca alternativ

parte din populaţia de bază a statului feudal turc;

dintr-o parte în alta; a se legăna; a pendula. 2) fig. A

otoman.

nu se putea hotărî; a sta în cumpănă; a şovăi; a

OSMANLÍ//U I ~e (~i) v. OSMAN II.

ezita.

OSMANLÍ//U II ~i m. înv. v. OSMAN I.

OSCILÁN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) Care oscilează;

A OSPĂTÁ ospătéz tranz. (persoane) 1) A trata cu

cu ritm în oscilaţie. 2) fig. Care trece de la o

mâncare şi băutură (din belşug). 2) A face să bea

alternativă la alta; caracterizat prin şovăiri; şovăitor;

sau să mănânce oferind (din belşug); a servi; a trata

ezitant; fluctuant. A face un pas ~t.

~ cu cireşe.

OSCILAT//ÓR ~oáre n. Dispozitiv tehnic care

A SE OSPĂTÁ mă ospătéz intranz. (despre

generează oscilaţii.

persoane) 1) A sta la masă; a lua masa; a mesi; a

OSCILATÓRI//U ~e (~i) adj. 1) Care este de

mânca. 2) fam. A consuma timpul bând şi mâncând;

natura

a chefui; a benchetui.

oscilaţiilor;

asemănător

cu

oscilaţiile.

Fenomen ~. 2) Care ţine de oscilaţii; propriu

OSPÍCI//U ~i n. Spital pentru alienaţi mintali; casă

oscilaţiilor. Metodă ~e.

de nebuni; balamuc.

OSCILÁŢI//E ~i f. 1) Fenomen de mişcare

OSPITALIÉR ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care primeşte

alternativă şi simetrică, într-o direcţie şi în alta, a

bine oaspeţii; primitor. 2) (despre case, ţări etc.)

unui corp care revine în permanenţă la poziţia

Care oferă o primire bună.

iniţială; vibraţie; pendulare; balansare. 2) fiz.

OSTÁTIC ~i m. Persoană civilă, oferită sau

Variaţie periodică în timp a unei mărimi fizice,

reţinută de către cineva (un stat, o organizaţie, un

susţinută de transformarea unei energii dintr-o

terorist etc.) drept garanţie pentru realizarea unor

formă în alta. 3) Variaţie alternativă şi iregulată a

obligaţii asumate sau impuse ori pentru prevenirea

unei mărimi. ~a tensiunii arteriale. 4) fig. Lipsă de

unor acţiuni împotriva statului ori a organizaţiei sau

constanţă (în opinii sau în comportament). ~a

a persoanei respective.

conduitei.

OSTENTATÍV ~ă (~i, ~e) adj. şi adverbial (despre

OSCILOGRÁF

~e

n.

fiz.

Aparat

pentru

acţiuni, fapte, manifestări ale oamenilor) Care

înregistrarea grafică a oscilaţiilor.

manifestă

ostentaţie;

realizat

cu

ostentaţie;

OSCILOGRÁM//Ă ~e f. Diagramă obţinută pe

demonstrativ; provocator. Tuse ~ă. A râde ~. 359

OSTENTÁŢI//E ~i f. Etalare excesivă şi indiscretă

teren cosit sau păşunat. 2) Câmp pe care creşte

a unui avantaj sau a unei calităţi.

astfel de iarbă.

OSTÍL ~ă (~i, ~e) adj. (despre persoane şii

OTOMÁN I ~ă (~i, ~e) adj. arh., ist. Care făcea

manifestările lor) Care manifestă intenţii agresive;

parte din populaţia de bază a statului feudal turc;

caracterizat

osman.

printr-o

atitudine

plină

de

ură;

duşmănos; vrăjmaş; potrivnic; neprietenesc; inamic.

OTOMÁN II ~i m. arh., ist. Persoană care făcea

Privire ~ă.

parte din populaţia de bază a statului feudal turc;

OSTILIT//ÁTE ~ắţi f. 1) Caracter ostil. Acţiunile

osman.

lui au ~e. 2) Atitudine ostilă; duşmănie; vrajbă;

A SE OŢĂRĬ mă oţărắsc intranz. pop., fam. 1) A-

vrăjmăşie. Între ei e numai ~. 3) la pl. polemol.

şi ieşi din fire; a se burzului; a se mânia. 2) A se

Ansamblu de operaţii militare între statele aflate în

strâmba la faţă în semn că ceva (o mâncare sau o

război.

băutură) e rău la gust.

A OSTOÍ ostoiésc tranz. pop. reg. A face să se

OVÁL I ~uri n. Figură plană, formată dintr-o curbă

ostoiască.

convexă închisă, asemănătoare cu contururile unui

A SE OSTOÍ mă ostoiésc intranz. pop. reg. 1)

ou de găină.

(despre persoane) A-şi recăpăta echilibrul sufletesc;

OVÁL II ~ă (~i, ~e) adj. Care este de forma unui

a căpăta (din nou) calmul; a se linişti; a se domoli; a

ou de găină; cu forma unei curbe convexe închise;

se calma; a se ogoi. 2) (despre acţiuni sau procese)

eliptic.

A pierde din intensitate; a se ogoi; a se potoli.

OVÁŢI//E ~i f. mai ales la pl. Manifestare publică

A OSTRACIZÁ ostracizéz tranz. 1) (persoane) A

entuziastă a admiraţiei, însoţită de aprobare;

exclude din viaţa publică, persecutând. 2) fig.

aclamaţie.

(cuvinte sau expresii) A scoate din uz cu ostentaţie,

A OVAŢIONÁ ovaţionéz tranz. (persoane) A

considerând nedorit.

primi cu ovaţii; a susţine prin strigăte de aprobare; a

OSTRACÍSM n. 1) arh., ist. (în Grecia antică)

aclama.

Judecată a poporului, prin care un cetăţean,

OVIFÓRM ~ă (~i, ~e) adj. Care are forma unui

considerat ca fiind periculos pentru stat, era exilat

ou; de forma unui ou; ovoid.

pentru zece ani. 2) Decizie de excludere sau de

OVÍN ~ă (~i, ~e) 1) (despre animale) Care ţine de

îndepărtare de la putere a unei persoane sau a unei

oi şi de capre; caracteristic pentru oi şi capre. 2)

grupări politice.

(despre produse) Care vine de la oi sau de la capre.

OSTRÉŢ ~e n. 1) mai ales la pl. Vergea dintr-un

OVÍN//Ă ~e f. zool. 1) la pl. zool. Grup de animale

gard. 2) Gard din astfel de vergele. 3) Gard de

rumegătoare de talie medie, cornute (mai ales

nuiele sau de trestie, care se aşează de-a curmezişul

masculii),

unei ape pentru a opri trecerea peştilor şi a uşura

(reprezentanţi: oaia, capra, muflonul etc.). 2) la

prinderea lor.

sing. Animal care face parte din acest grup.

OSTR//ÓV ~oáve n. 1) Insulă în mare. 2) Insulă

OVOÍ//D ~dă (~zi, ~de) adj. Care are forma unui

fluvială sau lacustră, formată în urma unui proces

ou; de forma unui ou; oviform.

de acumulare.

OXIDATÍV ~ă (é, ~e) adj. 1) chim. Care se poate

OTÁVĂ f. 1) Iarbă care creşte în acelaşi an pe un

oxida; în stare să se oxideze; cu proprietatea de a se

având

corpul

acoperit

cu

lână

360

oxida. 2) biol. Care influenţează arderile din

formează în aer

când oxigenul

este

supus

organism; oxidant.

descărcărilor electrice, fiind folosit ca antiseptic şi

OZÓN n. Gaz odorant de culoare albastră, care se

la sinteze organice.

P

PACIÉN//T ~ţi m. 1) med. Persoană bolnavă care

lipsită de individualitate.

este obiectul unui tratament sau examen medical. 2)

PAJ páji m. arh. 1) (în Evul Mediu, în ţările

înv. Persoană supusă unui supliciu; martir; victimă.

occidentale) Fiu de nobil aflat în serviciul unui rege

PÁCT ~e n. 1) jur. Convenţie internaţională cu

sau mare demnitar pentru a deprinde mânuirea

caracter solemn, care reglamentează relaţiile dintre

armelor şi pentru a învăţa manierele de la curte. 2)

două sau mai multe state. A semna un ~ de

prin ext. Copil de casă. 3) Pieptănătură feminină,

neagresiune. 2) Document scris care certifică

care imită pe cea a pajului.

această convenţie. 3) Ansamblu de state legate

PÁJIŞT//E ~i f. Teren pe care creşte iarbă măruntă

printr-o astfel de convenţie.

şi deasă, folosită ca nutreţ sau pentru păşunat.

PÁDIN//Ă ~i f. geomorf. Suprafaţă plană sau uşor

PÁJUR//Ă ~i f. 1) Pasăre răpitoare de munte, de

adâncită, în vârful unui deal sau al unui munte.

talie mare, cu cioc puternic şi cu gheare lungi şi

PADIŞÁH ~i m. (în unele ţări din Orientul

ascuţite; vultur imperial. 2) Simbol care reprezintă

Apropiat şi Mijlociu) Conducător absolut al ţării;

o pasăre de acest fel cu unul sau două capete şi care

monarh; suveran.

serveşte

PAG págă (pági, páge) adj. (mai ales despre cai)

steagurile, peceţile şi monedele unor ţări. 3) Stemă

Care este de culoare neagră sau roşcată, având pete

sau emblemă cu asemenea simbol.

albe.

PAL pálă (páli, pále) v. PALID.

PÁGOD//Ă ~e f. (la unele popoare orientale)

PALÁNCĂ pălắnci f. înv. reg. 1) Construcţie

Edificiu de cult, constând din câteva etaje

primitivă de fortificaţie, făcută din trunchiuri de

suprapuse cu streşinile întoarse în sus.

copaci aşezate orizontal sau din pari groşi, bătuţi în

PAHÁRNIC ~i m. 1) arh., ist. (în Moldova

pământ şi legaţi între ei; palisadă. 2) Construcţie

medievală) Boier de divan responsabil de băutura

rudimentară folosită ca gard sau ca adăpost pentru

domnului, de administrarea podgoriilor domneşti,

animale.

de aprovizionarea curţii cu vin şi de strângerea

PALAVRAGÍ//U ~i m. Persoană care spune

impozitului pe vii şi pe vin. 2) fam. peior. Persoană

palavre; flecar; limbut; guraliv.

care toarnă băutură în pahare în timpul unei

PALÁVR//Ă ~e f. Vorbă goală; afirmaţie lipsită de

petreceri.

seriozitate; balivernă; braşoavă; fleac; parascovenie.

PAIÁŢ//Ă ~e f. 1) Actor comic de circ sau de bâlci,

PALEOGRÁF ~i m. Specialist în paleografie.

vopsit şi îmbrăcat caraghios; măscărici; comediant;

PALEOGRÁFIE f. Compartiment al istoriei, care

bufon; saltimbanc. 2) fig., fam. peior. Persoană

studiază textele vechi în scopul de a le descifra, de a

drept

semn

distinctiv

pe

stemele,

361

le data, de a le descrie şi de a stabili autenticitatea

răspuns ~. O voce ~ă.

lor.

PALIÉR ~e n. 1) teh. Organ de maşină pe care se

PALEONTOLÓG

~i

m.

Specialist

în

paleontologie. PALEONTOLOGÍE

fixează un ax sau un arbore şi care permite acestora o mişcare de rotaţie sau de oscilaţie; lagăr. 2) arhit.

f.

Ştiinţă

care

studiază

Parte orizontală plană de la fiecare cotitură a unei

organismele vii, existente pe pământ în perioada

scări din interiorul unui bloc; odihnă; platformă. 3)

preistorică, fiind bazată pe cercetarea fosilelor.

constr. Ansamblu al planşeelor unei construcţii

PALEOSLÁV ~ă (~i, ~e) adj. lingv. Care ţine de

situate la acelaşi nivel. 4) Porţiune orizontală a unei

limba veche slavă; propriu limbii vechi slave.

căi ferate sau a unui drum.

PALEOSLÁVĂ f. lingv. Limba veche slavă.

PALISÁD//Ă ~e f. Construcţie primitivă de

PALÉT//Ă ~e f. 1) arte plast. Placă de lemn pe care

fortificaţie, făcută din trunchiuri de copaci aşezate

pictorul îşi întinde şi îşi amestecă culorile. 2) prin

orizontal sau din pari groşi, bătuţi în pământ şi

ext. Ansamblu de culori, caracteristic pentru opera

legaţi între ei; palancă.

unui pictor; cromatică; colorit. 3) fig. Măiestrie

PALISÁNDR//U ~i m. 1) bot. Arbore exotic din

artistică a pictorului. 4) fig. Ansamblu de mijloace

America de Sud, cu lemn aromat, tare şi greu, de

expresive folosite în creaţia unui om de artă. 5)

culoare violacee cu nuanţe negre şi galbene, folosit

sport Rachetă mică de lemn, acoperită cu cauciuc

la confecţionarea mobilei scumpe şi a unor

sau cu plută şi folosită pentru a lovi mingea la ping-

instrumente muzicale. 2) Lemn al acestui arbore.

pong. 6) teh. Piesă a unei maşini cu rotor de forma

PALMÁ//T ~tă (~ţi, ~te) adj.

unei aripi cu feţe curbe.

frunze) Care are forma unei palme cu degetele

PALIATÍV I ~ă (~i, ~e) adj. 1) (despre

depărtate; în formă de palmă cu degetele desfăcute;

medicamente, tratamente etc.) Care atenuează

palmiform. 2) (despre picioarele unor animale sau

simptomele unei boli, fără a suprima cauza bolii. 2)

păsări) Care are degetele unite printr-o membrană.

fig. (despre propuneri, soluţii, măsuri etc.) Care are

PALMIÉR ~i m. 1) la pl. bot. Specie de arbori

un efect provizoriu şi aparent; cu eficacitate

exotici subtropicali, cu tulpina înaltă şi dreaptă,

incompletă şi pasageră.

neramificată, având în vârf o coroană de frunze

PALIATÍV II ~e n. med. Medicament care

palmate sau penate (reprezentanţi: cocotierul,

atenuează simptomele unei boli, fără a suprima

curmalul, rafia, sagotierul etc.). 2) la sing. Arbore

cauza ei.

din această specie.

PÁLI//D ~dă (~zi, ~de) adj. (despre oameni) 1)

PALMIPÉD ~e n. 1) la pl. zool. Grup de păsări

Care are tenul feţei de culoare galbenă; galben la

acvatice cu picioarele palmate (reprezentanţi: gâsca,

faţă (din cauza unei boli sau emoţii); livid. 2)

raţa,

(despre lumină) Care este lipsit de intensitate; fără

cormoranul,

strălucire; stins. 3) (despre culori) Care se

pinguinul). 2) la sing. Pasăre din acest grup.

caracterizează prin intensitate scăzută; cu intensitate

PAL//OÁRE ~ óri f. 1) Aspect pal; înfăţişare pală;

slabă; şters; estompat; spălăcit. 4) fig. Care este

paliditate. Paloarea feţei. 2) Culoare ştearsă.

lipsit de vigoare sau de colorit personal; fără

PÁLOŞ ~e n. înv. Sabie lată cu două tăişuri,

vigoare sau colorit individual; searbăd; fad. Un

încovoiată la vârf.

albatrosul,

1) bot. (despre

pinguinul-imperial,

goelandul,

pescăruşul,

lebăda, pelicanul,

362

A PALPÁ palpéz tranz. 1) med. (bolnavi sau

şi în medicina veche) Medicament universal,

regiuni ale corpului) A apasă uşor cu degetele

considerat ca având proprietatea de a vindeca toate

(pentru a determina afecţiunea); a pipăi. 2) teh.

bolile. 2) fig. Remediu împotriva tuturor relelor;

(obiecte, piese etc.) A examina cu palpatorul sau cu

formulă prin care se pretinde că pot fi soluţionate

mâna (pentru a determina asperităţile).

toate problemele.

A PALPITÁ palpít intranz. 1) (despre inimă) A

PANAMÁ ~le f. 1) Împletitură făcută din frunzele

bate mai repede şi mai puternic decât de obicei sau

unei specii de palmier. 2) Pălărie confecţionată

a bate neregulat (din cauza unei emoţii, a unui efort

dintr-o astfel de împletitură. 3) Ţesătură fină de

sau a unei boli); a zvâcni. 2) (despre oameni) A fi

bumbac sau de in, care imită această împletitură şi

cuprins de o emoţie puternică; a fremăta; a vibra. 3)

care este folosită la confecţionarea unor obiecte de

fig. A decurge într-un ritm viu; a pulsa. Viaţa ~ă.

îmbrăcăminte uşoară.

PALPITÁN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) Care palpită;

PANARÍŢI//U ~i n. med. Inflamaţie purulentă a

în stare de palpitaţie. Inimă ~ă. Ritm ~. 2) Care

ţesuturilor digitale; sugel.

provoacă palpitaţii; producător de emoţii puternice;

PANCÁRT//Ă ~e f. Panou fixat, care cuprinde o

emoţionant; mişcător. Scenă ~tă.

lozincă sau un anunţ.

PALPIŢÁŢI//E ~i f. 1) med. Bătaie neregulată şi

PANDEMÓNIU n. 1) mitol. Capitală imaginară a

mai accelerată a inimii (provocată de emoţii,

infernului. 2) Adunare a demonilor. 3) fig. Adunare

eforturi, boli etc.). 2) fig. Stare afectivă care se

neorganizată

manifestă prin modificări de ordin neuro-vegetativ

contradictorii. 4) fig. Loc unde domneşte corupţia şi

în funcţionarea organismului; emoţie puternică.

dezordinea.

PALÚ//STRU ~sţră (~ştri, ~stre) adj. Care ţine de

PANDÚR ~i m. arh. ist. 1) Soldat din oastea lui

bălţi; propriu bălţilor; de baltă. Regiune ~ă. ♦

Tudor Vladimirescu. 2) Militar din divizia „Tudor

Friguri ~stre, malarie.

Vladimirescu”. 3) Ţăran răzvrătit, care se retrăgea

PAMFLÉT ~e n. literat. Creaţie publicistică cu un

în păduri şi lupta împotriva asupritorilor, făcând

acut caracter satiric, de proporţii reduse, în proză

dreptate celor săraci; haiduc.

sau în versuri, în care sunt atacate cu violenţă

PANEGÍRIC ~e n. 1) arh. (în antichitate) Discurs

aspectele negative din viaţa societăţii.

public în care se proslăveau faptele de vitejie ale

PAMFLETÍ//ST ~şti m. Autor de pamflete.

strămoşilor sau se elogiau oamenii iluştri. 2) fig.

PAMPÁS ~uri n. 1) geomorf. (în zona subtropicală

Laudă

a Americii de Sud) Câmpie vastă, acoperită cu iarbă

apologie.

înaltă şi arbuşti. 2) Vegetaţie care acoperă această

PANOPLÍ//E ~i f. 1) Colecţie de arme (luate drept

câmpie.

trofeu) prezentate pe un panou, servind ca

PAN páni m. înv., ist. (în Evul Mediu) 1) Titlu dat

ornament. 2) Panou pe care este aranjată o astfel de

nobililor polonezi. 2) Nobil care purta asemenea

colecţie.

titlu. 3) prin analog. Titlu dat marilor dregători şi

PANORÁM//Ă ~e f. 1) Privelişte vastă, care poate

boieri din Moldova medievală. 4) Persoană care

fi contemplată din toate părţile; vedere circulară. 2)

purta acest titlu.

fig. Viziune de ansamblu. ~ istoriei literare. 3)

PANACÉ//U ~e n. 1) înv. (în practica alchimiştilor

Tablou de mari dimensiuni, cu obiecte în relief pe

a

exagerată;

unor

persoane

elogiu

emfatic;

cu

opinii

ditiramb;

363

prim-plan, executat pe peretele unei încăperi

panteismului.

circulare, iluminat într-un anumit fel şi destinat a fi

PANTEÓN ~uri n. 1) arh. (în antichitatea greacă

privit din centru. 4) Clădire circulară, în care este

şi romană) Templu consacrat tuturor zeilor. 2)

expus un asemenea tablou. 5) fam. Spectacol de

Criptă

bâlci, cu participarea scamatorilor, acrobaţilor şi a

oamenilor iluştri ai unei naţiuni. 3) fig. Ansamblu

animalelor exotice.

de personalităţi celebre.

PANÓU ~ri n. 1) Suprafaţă plană (de lemn, de

PANTÉR//Ă ~e f. 1) zool. Mamifer exotic carnivor,

metal, de stofă etc.) servind drept suport pentru

de talie mare, având corp puternic şi mlădios, coadă

inscripţii (afişe, anunţuri, avize, lozinci etc.); baner.

lungă şi blană galbenă cu pete negre; pardos. ♦ ~

~ publicitar. 2) Suport de lemn al unui tablou. 3)

africană, leopard. ♦ ~ americană, jaguar. ♦ ~ a

constr. Prefabricat folosit la construirea clădirilor.

zăpezilor, irbis. 2) Blană a acestui mamifer. 3) fig.

A PANSÁ panséz tranz. 1) (răni sau organe

fam., depr. Femeie rea, mânioasă şi violentă.

vătămate) A înfăşură cu un bandaj (aplicând

PANTOMÍM ~i m. Actor de pantomimă; mim.

medicamente), a bandaja. 2) (animale domestice) A

PANTOMÍM//Ă ~e f 1) Reprezentaţie teatrală în

curăţa cu ţesala; a ţesăla.

care acţiunea dramatică şi imaginile artistice sunt

PANSAMÉNT ~e n. Material steril (vată, tifon) cu

exprimate prin gesturi, dansuri şi mimică, fără a se

care se pansează o rană sau un organ vătămat,

recurge la limbaj. 2) Artă de exprimare a ideilor şi

pentru a le proteja de infecţii şi pentru a fixa

sentimentelor prin gesturi şi mimică. 3) Ansamblu

medicamentele.

de gesturi şi de mişcări cu ajutorul cărora se

PANTALONÁR ~i m. 1) înv. fam., depr. (în

exprimă anumite idei şi sentimente. 4) fig. Atitudine

secolul al XIX-lea) Tânăr cu idei progresiste, care

afectată şi ridiculă.

se îmbrăca după moda occidentală; bonjurist. 2)

PANŢÍR ~i m. milit. înv. ist. (în trecut) Soldat

pop. (în trecut) Persoană care purta haine

mercenar călare, care făcea parte dintr-o unitate

orăşeneşti; ciofligar. 3) înv. fam., depr. Persoană

militară însărcinată cu paza frontierei şi cu

care locuieşte la oraş; orăşean; târgoveţ. 4) Croitor

transmiterea ştirilor oficiale.

care confecţionează pantaloni.

PAPÁL ~ă (~i, ~e) adj. 1) bis. Care ţine de papa de

PÁNT//Ă ~e f. 1) geomorf. Porţiune de teren cu

la Roma; propriu papei de la Roma; pontifical.

suprafaţa înclinată faţă de un plan orizontal;

Tiară ~ă. 2) Care ţine de catolicism; propriu

povârniş; coastă. ~ă abruptă. 2) fig. Tendinţă spre

bisericii catolice.

viaţă uşoară şi spre rău. 3) mat. Unghi ascuţit,

PAPALITÁTE f. bis. 1) Instituţie de conducere

format de o dreaptă cu o orizontală sau cu un plan

religioasă şi politică a bisericii catolice în frunte cu

orizontal. 4) Tangenţă trigonometrică a acestui

papa. 2) Funcţie, autoritate de papă. 3) Durată de

unghi.

timp în care un papă îşi exercită funcţia; pontificat.

PANTEÍSM n. filoz. Doctrină filozofică metafizică,

PÁP//Ă ~i m. bis. Şef suprem al bisericii catolice.

care identifică divinitatea cu natura.

PAPETĂRÍ//E ~i f. 1) comerţ Magazin sau raion

PANTEÍ//ST I ~stă (~şti, ~ste) adj. filoz. Care ţine

al unui magazin, unde se vând articole de scris

de panteism; propriu panteismului.

(caiete, hârtie, creioane, tocuri etc.); birotică. 2)

PANTEÍ//ST

II

~şti

m.

filoz.

Adept

al

monumentală,

consacrată

memoriei

Fabrică de hârtie. 364

PAPI//ÓN ~oáne n. Cravată bărbătească, legată în

contradictorii, ce nu pot fi considerate nici

forma aripilor de fluture.

adevărate, nici false; antinomie.

PAPIÓT//Ă ~e f. 1) Sul mic de carton, pe care se

A PARALIZÁ paralizéz tranz. 1) (fiinţe sau părţi

înfăşoară aţa de cusut. 2) Aţă de cusut înfăşurată pe

ale corpului lor) A face să se paralizeze; a

un astfel de sul. 3) înv. Sul mic de hârtie pe care

damblagi. 2) A face imobil; a reduce la imobilitate;

femeile îşi răsuceau părul pentru a-l bucla.

a imobiliza. 3) fig. A reduce la neputinţă. 4) (acţiuni

PAPÍRU//S I ~şi m. Plantă erbacee acvatică (care

sau activităţi) A împiedica să se desfăşoare; a opri;

creşte pe malurile Nilului), tulpina căreia serveşte la

a neutraliza; a periclita. ~ transportul. ~ orice

împletirea coşurilor şi la fabricarea foilor de scris.

iniţiativă.

PAPÍRUS II ~uri n. 1) arh. Hârtie de scris obţinută

A SE PARALIZÁ mă paralizéz intranz. 1)

în antichitate din tulpina papiruşilor. 2) Manuscris

(despre fiinţe) A deveni paralitic; a se damblagi. 2)

vechi, realizat pe astfel de hârtie.

(despre părţi ale corpului) A fi lovit de paralizie; a

PAPÍ//ST ~şti m. rel. 1) Persoană de credinţă

înceta de a-şi îndeplini funcţiile vitale.

catolică; catolic. 2) Adept al papismului.

A PARAFRAZÁ parafrazéz tranz. (enunţuri

PAPISTÁŞ ~i m. înv. reg. peior Persoană de

străine) A reda prin parafrază; a exprima prin

credinţă catolică; catolic; papist.

cuvinte proprii.

A PARÁ paréz tranz. sport (lovituri la scrimă) A

PARAFRÁZ//Ă ~e f. 1) Expunere sau exprimare

face să nu-şi atingă ţinta (prin contralovituri).

dezvoltată a conţinutului unui text, al unei

PARACLÍS ~e n. bis. 1) Loc dintr-o încăpere,

comunicări orale etc., într-o formulare personală. 2)

rezervat pentru rugăciuni; capelă; oratoriu. 2) (în

Text sau comunicare orală cu o astfel de formulare.

biserica ortodoxă) Slujbă religioasă de laudă şi de

PARAFÚLGER ~e n. Instalaţie de protecţie

invocare a unui sfânt. 3) Culegere de rugăciuni

împotriva fulgerelor; paratrăsnet.

închinate sfinţilor.

PARAPÉT ~e n. 1) constr. Perete jos care serveşte

PARADÍGM//Ă ~e f. l) lingv., gram. Ansamblu

la delimitări (la terase, poduri, scări, şosele etc.);

asociativ de elemente ale limbii, aparţinând

parmaclâc; balustradă. 2) milit. Întăritură de pământ

aceleiaşi clase morfosintactice sau/şi semantice,

la redute sau la tranşee, având destinaţia de a

care posedă între ele relaţii virtuale de substituţie.

proteja combatanţii de focul inamicului.

2) Totalitate de forme flexionare ale unui cuvânt. 3)

PARAPÓN

Model de declinare sau de conjugare. 4) filoz. Lume

deprimantă; dispoziţie rea; supărare.

a ideilor; totalitate de idei.

PARASCÂNTÉI

PARADÍS ~uri n. 1) rel. Loc imaginar din cer,

împotriva incendiilor prin reţinerea scânteilor.

unde se crede că ajung după moarte sufletele celor

PARASCOVÉNI//E ~i f. de obicei la pl., fam.,

fără păcate; rai; eden. 2) fig. Loc care încântă şi

depr.

desfată privirea şi sufletul; rai; eden. 3) Stare de

balivernă; palavră; braşoavă; fleac. 2) Faptă

fericire perfectă; rai; eden.

nesocotită cu urmări neplăcute, dar lipsite de

PARADÓX ~uri n. 1) Opinie sau lucru care vine în

gravitate; boroboaţă; năzbâtie; bazaconie.

contradicţie cu raţiunea general acceptată. 2)

PARASÓL ~uri n. înv. Umbrelă de soare.

Raţionament, aparent just, care duce la concluzii

PARATRẮSNET ~e n. Instalaţie de protecţie

1)

n.

Vorbă

înv. n.

fam.

Stare

Instalaţie

goală;

sufletească

de

afirmaţie

protecţie

neserioasă;

365

împotriva trăsnetelor; parafulger.

PAREMIOLOGÍE f. 1) Disciplină care se ocupă

PARAVÁN ~e n. 1) Panou sau perete subţire de

de studierea şi sistematizarea paremiilor. 2)

lemn sau de stofă care izolează o parte a unei

Totalitate de paremii dintr-o limbă.

încăperi de restul spaţiului. 2) Obiect care

PARIT//ÁTE ~ắţi f. 1) Caracter par. 2) Egalitate

împiedică vederea. 3) fig. Lucru sau persoană care

valorică; echivalenţă de valoare sau de importanţă.

serveşte drept pretext pentru a ascunde un alt lucru

PARÍU ~ri n. Convenţie între două sau mai multe

sau persoană.

persoane care, susţinând lucruri contrare, se obligă

PARBRÍZ ~e n. teh. Geam montat în partea din

să dea o compensaţie materială (de obicei bănească)

faţă a unui vehicul.

persoanei care va avea dreptate; rămăşag; prinsoare.

PARCÉL//Ă ~e f. Porţiune de teren de mărimi

PARLAMÉNT ~e n. 1) Organ legislativ suprem,

variabile, delimitată în vederea exploatării.

total sau parţial eligibil. 2) Clădire în care îşi ţine

PARCHÉT I ~e n. constr. 1) Material de

şedinţele acest organ.

construcţie constând din piese de lemn de esenţă

PARLAMENTÁR I ~ă (~i, ~e) adj. Care ţine de

tare, înguste şi scurte, folosite la pardosirea

parlament; propriu parlamentului.

încăperilor. 2) Pardoseală făcută din acest material.

PARLAMENTÁR

PARCHÉT II ~e n. Porţiune dintr-o pădure în curs

parlamentului.

de exploatare.

PARLAMENTÁR III ~i m. Persoană delegată, pe

PARCHÉT III ~e n. jur. (în unele state) Instituţie

timp de război, să parlamenteze cu inamicul în

judiciară specială care funcţionează pe lângă

vederea stabilirii unui armistiţiu..

instanţele judecătoreşti şi este în drept să exercite

PARMÁC ~i m. pop., reg. Stâlp la prispă sau la

acţiuni penale şi să susţină acuzarea în procesele

pridvor, care susţine streaşina acoperişului; pop.

penale.

A PARODIÁ parodiéz tranz. 1) (opere artistice,

A PARCÚRGE parcúrg tranz. 1) (distanţe,

mai ales literare) A imita, făcând o parodie. 2)

drumuri etc.) A trece de la un capăt la altul (sau

(acţiuni, mişcări, gesturi) A reproduce în manieră

dintr-o parte în alta); a acoperi; a străbate; a

grotescă (pentru a obţine un efect comic sau satiric).

traversa. ~ toată regiunea. 2) (ziare, reviste, cărţi

PARÓL//Ă

etc.) A examina în grabă; a răsfoi; a frunzări; a

convenţională secretă, folosită de militari sau de

scana. ♦ ~ cu privirea (sau cu ochii), a citi în fugă.

membrii

PARDESÍU ~ri n. Palton subţire, care se poartă de

identificare reciprocă. 2) înv. rar Promisiune

obicei primăvara şi toamna.

solemnă; cuvânt de onoare. 3) tehn. inform. Cuvânt

PARDOS//EÁLĂ ~éli f. Strat dintr-un material

sau expresie care permite accesul la un calculator, la

rezistent (scânduri, parchet, asfalt, mozaic, ciment

un cont, la o reţea, la un site, la o pagină web etc.

etc.), cu care se pardoseşte o suprafaţă pe care se

PARONÍM ~e n. lingv., lexicol. Cuvânt asemănător

circulă.

cu altul din punctul de vedere al formei, dar

PAREMÍ//E ~i f. Expresie concisă, deseori

deosebit ca sens de acesta.

figurată, care conţine o generalizare în formă de

PAROXÍSM ~e n. 1) Grad superior de intensitate a

povaţă sau de gând înţelept; vorbă din bătrâni;

unui sentiment sau a unei stări; punct culminant. 2)

aforism popular; proverb.

rar Tulburare extremă; surescitare.

~e

unei

II

f.

1)

~i

m.

Cuvânt

organizaţii

Membru

sau

conspirative

al

formulă pentru

366

PARPALÉC ~i m. 1) înv. Vânzător ambulant de

cântă în unison.

covrigi şi de plăcinte. 2) fam., depr. rar Persoană cu

PARTITÚR//Ă ~i f. muz. Text al unei compoziţii

ocupaţii neserioase; covrigar.

muzicale cuprinzând toate părţile ei vocale sau

PARSÉC ~i n. astronom. Unitate de măsură a

instrumentale dispuse astfel pe portative, încât să

distanţei (egală cu 3,26 ani-lumină).

poată fi urmărite concomitent.

PARTENÉR ~i m. l) Persoană care participă la o

PARŢIÁL I ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care reprezintă

acţiune comună, luată în raport cu alta sau cu altele.

numai o parte a unui întreg; cu referire la numai o

2) Ţară cu care o altă ţară întreţine anumite relaţii.

parte a unui tot. Mişcare ~ă. 2) Care se produce

PARTENERIÁT ~e n. 1) econ. (în economia de

numai în parte; realizat doar în parte. Mobilizare

piaţă) Asociere a doi sau mai mulţi parteneri de

~ă. Eclipsă ~ă.

afaceri, în vederea realizării unui obiectiv comun.

PARŢIÁL II ~ă (~i, ~e) adj. (în opoziţie cu

2) prin ext. Sistem care asociază parteneri pe

imparţial) (despre persoane) Care este de partea

diverse criterii comune (politice, economice, sociale

cuiva, fără a ţine cont de adevăr; cu părtinire;

etc.).

părtinitor.

PARTÉR ~e n. 1) arhit. Parte a unei clădiri cu mai

PARŢIALITÁTE

multe etaje, situată la nivelul solului. 2) Parte a unei

imparţialitate) 1) Atitudine parţială; părtinire. 2)

săli de spectacole, cuprinsă între scenă şi fundul

Stare de spirit parţial.

sălii. 3) Totalitate de spectatori, aflaţi în această

A PARVENÍ parvín intranz. 1) A obţine în mod

parte a sălii. 4) Parte a unui parc sau a unei grădini

ilicit o situaţie materială nemeritată. 2) (despre ştiri,

publice, plantată cu flori sau cu iarbă.

scrisori etc.) A ajunge la destinaţie. 3) (despre

A PARTICIPÁ partícip intranz. 1) A acţiona

zgomote, sunete) A se răspândi, venind de departe,

alături de altcineva (la realizarea în comun a unui

până la un loc anumit.

lucru, a unei acţiuni); a lua parte. 2) A contribui cu

A PASÁ paséz tranz. 1) sport (mingea) A trimite

mijloacele proprii (la o acţiune de interes comun).

unui coechipier (în timpul jocului). 2) (lucruri, bani

3) A se afla alături de cineva, împărtăşind

etc.) A face să ajungă (direct sau indirect) la

sentimentele lui.

altcineva; a pune în posesiunea cuiva; a transmite.

PARTICULARIT//ÁTE particular;

notă

~ắţi

distinctivă.

f. 2)

1)

Caracter

Circumstanţă

f.

rar

(în

opoziţie

cu

3) (fructe sau legume) A zdrobi, trecând printr-o sită.

particulară.

PASÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. Care poate fi acceptat; în

PARTÍD//Ă ~e f. 1) Durată a unui joc sportiv sau

stare să fie acceptat fără a fi suficient de bun;

distractiv, la sfârşitul căreia se stabilesc câştigătorii.

acceptabil; admisibil. A avea o notă ~ă.

O ~ă de şah. 2) Acţiune de divertisment, organizată

PASÁJ I ~e n. 1) Stradă mică, care uneşte două

cu participarea mai multor persoane. 3) Căsătorie

artere de circulaţie, amenajată între două rânduri de

contractată în urma unor demersuri prealabile. 4)

clădiri şi folosită de pietoni ca loc de trecere dintr-o

Persoană care constituie obiectul contractării unei

stradă în alta. 2) Loc de traversare a unei străzi.

asemenea căsătorii. Şi-a ales o ~ă bună. 5) muz.

Folosiţi ~ele subterane. 3) Încrucişare la diferite

Fragment al unei partituri destinat unui interpret

niveluri a două sau a mai multor căi de

dintr-un ansamblu sau unui grup de interpreţi, care

comunicaţie. 367

PASÁJ II ~e n. Trecere periodică în masă a

păstori; propriu păstorilor; de păstor; păstoresc;

păsărilor călătoare dintr-o regiune în alta.

ciobănesc; mocănesc; păcurăresc. 2) Care ţine de

PASÁJ III ~e n. Fragment dintr-o lucrare artistică,

viaţa de la ţară; caracteristic vieţii de la ţară;

muzicală etc.

câmpenesc; rustic. 3) (despre creaţii literare sau

PASARÉL//Ă ~e f. 1) Punte mobilă care face

muzicale) Care zugrăveşte viaţa de la tară; cu scene

legătura dintre chei şi bordul unei nave ancorate. 2)

din viaţa păstorilor; idilic; câmpenesc; bucolic.

Pod îngust pentru pietoni, situat la înălţime peste o

PASTORÁL//Ă ~e f. literat., muz. Operă literară

cale de comunicaţie.

sau muzicală, în care este zugrăvită în mod idealizat

PÁSĂMITE adv.. pop. (exprimă probabilitatea,

frumuseţea vieţii pastorale; bucolică.

posibilitatea, eventualitatea unor vorbe, fapte,

PAŞALẤC ~uri n. 1) arh., ist. (în Imperiul

acţiuni, evenimente etc.) După cât se pare; pe

Otoman) Provincie guvernată de un paşă. 2) fig.

semne; probabil.

Ţară cu guvernare despotică.

PASIÉNŢ//Ă ~e f. (la jocul de cărţi) Combinare a

PÁŞ//Ă ~i m. arh., ist. (în Imperiul Otoman)

cărţilor de joc conform anumitor reguli, pentru a se

Guvernator al unei provincii sau înalt demnitar.

amuza sau pentru a ghici.

PATÉNT//Ă ~e f. 1) Document care adevereşte

A PASIONÁ pasionéz tranz. 1) A face să se

dreptul unui inventator asupra invenţiei sale; brevet.

pasioneze. 2) (despre cărţi, filme, ocupaţii etc.) A

2) econ. Certificat pentru dreptul de a face comerţ

interesa trezind un viu interes.

sau de a exercita o liberă profesie. 3) Impozit anual

A SE PASIONÁ mă pasionéz intranz. 1) A deveni

plătit de comercianţi sau de liber-profesionişti

plin de pasiune. 2)A fi cuprins de o pasiune.

pentru acest drept.

PASIÚN//E ~i f. 1) Sentiment de afecţiune

PATÉRN ~ă (~i, ~e) adj. şi adverbial Care este

puternică şi durabilă; patimă. A avea o ~e mare

propriu tatei; caracteristic pentru tată; de tată.

pentru lectură. 2) Obiect sau cauză a unui astfel de

PATERNITÁTE f. 1) Stare paternă. 2) Sentiment

sentiment. Teatrul e ~ea mea.

patern. 3) Legătură de rudenie între tată şi copilul

PASÍV ~ă (~i, ~e) adj. 1) (despre persoane şi

său. 4) Drept de autor.

manifestările lor) Care dă dovadă de lipsă de

PATÉTIC ~i (~i, ~e) adj. Care manifestă mult

interes; lipsit de iniţiativă personală; inactiv. 2)

patos; plin de patos. A vorbi pe un ton ~.

lingv., gram. şi substantival (despre verbe şi

PATETÍSM n. Caracter patetic; atitudine patetică.

categorii verbale) Care are formă ce indică faptul

PATÉU ~ri n. culin. 1) Preparat culinar din foi mici

că acţiunea realizată de cineva sau ceva o suferă

de aluat cu umplutură (de carne tocată, de brânză

subiectul. Diateză ~ă.

etc.), prăjit de obicei în unt sau ulei. 2) Preparat

PASIVITÁTE f. 1) Caracter pasiv; atitudine

culinar în formă de pastă, făcut din carne, ficat sau

pasivă. 2) Stare de spirit pasivă.

peşte, amestecat cu condimente; paştet.

PASTÍL//Ă ~e f. 1) Preparat farmaceutic de forma

PÁTIM//Ă ~i f. 1) Sentiment de afecţiune puternică

unui disc mic, care se administrează pe cale bucală;

şi durabilă; pasiune. 2) Înclinaţie spre rele; viciu. A

tabletă, hap; pilulă; comprimat. 2) Produs alimentar

avea ~a tutunului. 3) înv. Suferinţă fizică la care

zaharos de forma unui disc mic.

este supus cineva; caznă.

PASTORÁL ~ă (~i, ~e) adj.

1) Care ţine de

PATÍNĂ I f. 1) Strat subţire de culoare verde, care 368

se formează cu timpul pe suprafaţa obiectelor de

tatălui.

bronz sau de aramă, ca urmare a procesului de

PATRICÍ//D II ~zi m. şi adjectival Persoană care

oxidare. 2) Depunere care se formează pe suprafaţa

şi-a ucis tatăl.

unor obiecte din piatră, din lemn etc., sub influenţa

PATRIMÓNI//U ~i n. 1) Bun material moştenit de

factorilor atmosferici.

la părinţi; posesiune ereditară. 2) Totalitate de

PATÍN//Ă II ~e f. sport Obiect de metal format

bunuri materiale sau spirituale, care aparţin unei

dintr-o şină cu elemente de legătură, care se fixează

colectivităţi; bun public. ~ cultural.

perpendicular pe talpa ghetei pentru a luneca pe

PATRIOTÁR//D

gheaţă. ♦ ~ă cu role (sau cu role, pe rotile), obiect

substantival Care face paradă de patriotism; cu

de metal prevăzut cu patru role şi cu elemente de

manifestări de patriotism fals.

legătură pentru fixarea de talpa ghetei, cu care se

PATRIOTÍSM n. Sentiment profund de dragoste şi

poate deplasa pe sol, în mişcări asemănătoare cu

devotament faţă de patrie şi popor.

cele de pe patinoar; skating.

PATR//ÓN I ~oáne n. 1) Tub metalic sau de carton,

PATISERÍ//E ~i f. 1) Aluat fin, preparat cu mult

care conţine o capsă, material exploziv, proiectil sau

unt, din care se fac pateuri, plăcinte sau diferite

alice, folosit la armele de foc portative. 2) Bucată

prăjituri. 2) Mulţime de produse alimentare din

cilindrică de exploziv folosit în mine la dislocarea

acest aluat. 3) Local în care se vând şi se consumă

straturilor. 3) electr. Corp cilindric de porţelan, în

astfel de produse.

care este introdus firul fuzibil al unei siguranţe

PATOLOGÍE f. 1) Ramură a medicinei care se

electrice; buşon.

ocupă de studiul bolilor şi al efectelor provocate de

PATRÓN II ~i m. 1) arh., ist. (în Roma antică)

acestea. 2) Deviere de la starea normală de

Patrician care avea sub protecţie oamenii liberi, de

funcţionare a organismului; tulburare; afecţiune.

condiţie socială inferioară, numiţi clienţi. 2)

PÁTOS n. 1) Entuziasm înflăcărat. 2) Capacitate a

Proprietar al unei întreprinderi comerciale sau

unei opere de artă, muzicală sau figurativă, de a

industriale, care are în subordine muncitori salariaţi.

suscita o puternică emoţie afectivă sau estetică, ca

3) rel. Sfânt considerat drept ocrotitor al unei

urmare a intensităţii dramatice pe care o conţine.

persoane, al unei biserici sau al unei colectivităţi

Patosul muzicii lui Beethoven. 3) fig., depr.

care îi poartă numele. 4) înv. Persoană ocrotitoare.

Însufleţire falsă; emfază; afectare.

PATRONÁJ ~e n. 1) Ajutor sau sprijin acordat

PATRIARHÁL ~ă (~i, ~e) adj. Care aminteşte

cuiva; protecţie. Festival de teatru organizat sub

simplitatea moravurilor şi a traiului strămoşesc; în

~ul guvernului. 2) (în unele ţări) Societate de

spiritul tradiţiilor străvechi. Trai ~.

binefacere. ~ul săracilor.

PATRICI//ÁN ~éni m. arh., ist. 1) (în Roma

A PATRULÁ patruléz intranz. 1) milit. A fi

antică) Persoană care, prin naştere, aparţinea clasei

patrulă; a face serviciul de patrulă. 2) fig., fam. A

superioare de cetăţeni romani, bucurându-se de

merge mult.

mari privilegii; nobil roman. 2) (în Evul Mediu)

PATRUPÉ//D ~dă (~zi, ~de) adj. şi substantival

Persoană care făcea parte din nobilime; nobil;

(despre fiinţe) Care are patru picioare; cu patru

senior; aristocrat.

picioare; cvadruped.

PATRICÍD I n. Crimă care constă în uciderea

PAUPÉR ~ă (~i, ~e) adj. (despre oameni, grupuri

~dă

(~zi,

~de)

adj.

şi

369

sociale) Care se află într-o stare permanentă de

ocazia unor sărbători sau ceremonii).

sărăcie extremă; lipsit de mijloace de existenţă;

PÁV//ĂZĂ ~eze f. 1) arh., ist. (în antichitate şi în

foarte sărac; mizer.

Evul Mediu) Armă defensivă cu care luptătorii îşi

PAVÁJ ~e n. 1) Strat de blocuri (de piatră, de lemn

protejau corpul de loviturile inamicului; scut. 2) fig.

etc.) cu care se acoperă un drum sau un teren;

Persoană sau obiect care protejează; scut.

caldarâm. 2) Porţiune de teren acoperită cu un

PĂCURÁR I ~i m. reg. Persoana care păzeşte,

asemenea strat.

paşte şi îngrijeşte oile; cioban; păstor.

PAVILI//ÓN I ~oáne n. 1) arhit. Construcţie

PĂCURÁR II ~i m. 1) înv. Negustor ambulant,

uşoară, de dimensiuni mici, de regulă de formă

care vindea păcură şi gaz lampant prin sate; găzar.

circulară, situată într-o grădină, într-un parc, la

2) Muncitor care extrage păcură.

marginea unei păduri sau pe malul unui lac şi

PẮCURĂ f. Lichid vâscos de culoare brună-

servind mai ales ca adăpost. 2) Fiecare dintre

închisă, rămas după prelucrarea primară a ţiţeiului

clădirile

dintr-un ansamblu de

şi folosit, mai ales, drept combustibil şi la

construcţii destinate aceluiaşi scop (spital, cazarmă,

fabricarea uleiurilor de uns, a motorinei grele şi a

staţiune balneară etc.). 3) înv. Cort militar, care

altor produse; ţiţei brut; mazut.

servea drept adăpost pentru căpeteniile armatei.

PĂGẤN I ~i m. 1) Persoană care se închină zeilor

PAVILI//ÓN II ~oáne n. 1) Drapel care se

sau idolilor; idolatru. 2) (în concepţia credincioşilor

arborează pe navele maritime pentru a indica

creştini) Persoană de altă credinţă. 3) Persoană care

apartenenţa naţională, compania navală căreia îi

se abate de la dogmele religiei creştine; eretic. 4)

aparţine nava sau pentru a fi folosit la anumite

Persoană rea la suflet.

semnalizări pe mare. Navă sub ~ul Republicii

PĂGẤN II ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de religia

Moldova. 2) Drapel al unei organizaţii sau

politeistă sau de cultul idolilor; propriu religiei

asociaţii, care se arborează pe clădiri cu ocazia unor

politeiste sau cultului idolilor. 2) fig., mai ales depr.

festivităţi. ~ în bernă.

Care este cuprins de patimă; dominat de o patimă;

PAVILI//ÓN III ~oáne n. 1) Extremitate în formă

pătimaş; cumplit.

de pâlnie a unor instrumentelor muzicale de suflat.

PĂGUBÁŞ ~i m. Persoană care a suferit o pagubă.

2) Instrument acustic în formă de pâlnie, care

PĂLMÁŞ ~i m. înv. Ţăran sărac care, neavând vite

intensifică vibraţiile sonore, fiind folosit de

de muncă şi inventar agricol, îşi câştiga mijloace

persoanele cu auz slab; cornet acustic. 3) înv. Pâlnie

pentru existenţă muncind la alţii.

acustică a unui receptor telefonic sau a unui

PĂMĂTÚF ~uri n. 1) înv. Instrument primitiv,

megafon. 4) anatom. Lamă fibrocartilaginoasă

format dintr-un mănunchi de cârpe prinse de o

plisată, acoperită cu o piele fină, situată pe părţile

prăjină, cu care se curăţă funinginea din cuptoare

laterale ale capului, care face parte din urechea

sau sobe sau praful din încăperi. 2) Obiect format

externă şi care captează sunetele şi le dirijează spre

dintr-un smoc de fire de păr prinse într-un mâner,

canalul auditiv; parte exterioară vizibilă a urechii.

cu care se săpuneşte faţa la bărbierit. 3) Smoc de

~ul urechii.

pene cu care se ung preparatele culinare puse în

A PAVOAZÁ pavoazéz tranz. (clădiri, săli, străzi

cuptor.

etc.) A împodobi cu drapele, portrete şi placarde (cu

PẮNUR//Ă ~i f înv. Ţesătură groasă de lână, care

făcând parte

370

se producea în condiţii casnice şi din care se

unui sistem tehnic, care serveşte la evacuarea sau la

confecţionau haine ţărăneşti; aba; dimie.

încărcarea unui material. 4) geomorf. Depresiune de

PĂS pắsuri n. Durere sufletească apăsătoare. A-şi

teren de formă conică; văgăună.

spune păsul.

A PÂNGĂRÍ pângărésc tranz. 1) (lucruri sau

A PĂSÁ I pásă intranz. (de obicei, în construcţii

fiinţe considerate sacre) A supune unei batjocuri,

negative sau interogative) A fi cuprins de grijă; a se

unui sacrilegiu; a spurca; a huli; a profana. 2) A

nelinişti; a se îngrijora. ♦ Nu-i pasă de nimic, este

pune în contact cu ceva murdar; a spurca.

indiferent faţă de orice. ♦ Nici nu-mi pasă, nu mă

PÂRDÁLNIC I ~ă (~i, ~e) pop. rar şi substantival

interesează deloc.

(mai ales despre copii) Care face năzbâtii;

A PĂSÁ II pásă intranz. înv. A se deplasa,

năzbâtios.

părăsind locul iniţial; a pleca; a se duce. ♦ Pasă!

PÂRDÁLNIC II ~i m. mai ales art. pop., reg.

Pleacă! du-te! mergi!

Spirit rău; drac; diavol.

A PĂSUÍ I păsuiésc tranz. (persoane, instituţii) A

A SE PÂRGUÍ se pârguiéşte intranz. (despre

lăsa să beneficieze de răgazul necesar pentru a se

fructe, legume, cereale) A intra în faza maturităţii; a

achita de o obligaţie.

începe să se coacă.

A PĂSUÍ II păsuiésc tranz. teh. (piese tehnice) A

PÂRJOÁL//Ă ~e f. culin. 1) Bucată de carne friptă

face

pe grătar. 2) Chiftea mare, dată prin pesmeţi şi

să

se

potrivească

exact

(în

procesul

asamblării); a ajusta.

prăjită în grăsime.

A PĂŞUNÁ păşunéz 1. intranz. (despre animale

PÂRJÓL ~uri n. 1) Foc mare şi puternic; incendiu

erbivore) A mânca iarbă (sau alte plante), rupând cu

violent şi mistuitor. 2) fig. Nenorocire mare şi grea,

gura direct de pe teren; a paşte. 2. tranz. (vitele) A

care se abate asupra unei colectivităţi; dezastru;

supraveghea în timpul păscutului; a paşte; a păstori.

flagel; calamitate; prăpăd. 3) pop. Căldură mare şi

PĂŞÚN//E ~i f. Teren necultivat, acoperit cu

înăbuşitoare; arşiţă.

vegetaţie ierboasă, unde pasc vitele; imaş; islaz;

PÂRLEÁZ ~uri n. pop., reg. Trecătoare îngustă

suhat; toloacă.

peste un gard.

PĂTIMÁŞ ~ă (~i, ~e) adj. 1) (despre persoane)

PECUNIÁR ~ă (~i, ~e) adj. Care ţine de bani;

Care este cuprins de patimă; dominat de patimă;

propriu banilor; bănesc. Afaceri ~e.

păgân;

ale

PEDAGOGÍE f. Ştiinţă care se ocupă de studiul

oamenilor) Care denotă patimă; determinat de

metodelor de instruire şi de educare a tinerei

patimă; pasionat. Iubire ~ă. 3) înv. şi substantival

generaţii.

(despre persoane) Care suferă de o boală; suferind;

PEDÁN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. şi substantival

bolnav.

(despre persoane) 1) Care manifestă un spirit

PÂLNÍ//E ~i f. 1) Obiect de forma unui con gol şi

exagerat de disciplină şi de punctualitate (mai ales

prelungit printr-un tub îngust, care serveşte la

în

turnarea lichidelor în vasele cu gura strâmtă; leică.

meticulozitate deosebită. 2) Care face paradă de

2) Instrument acustic de formă conică, care serveşte

erudiţie afectată; cu pretenţii de erudiţie.

la amplificarea sunetelor emise sau recepţionate. 3)

PEDÉ//STRU

teh. Dispozitiv de formă conică din componenţa

substantival 1) (despre persoane) Care merge pe

cumplit.

2)

(despre

manifestări

lucruri

neînsemnate);

~stră

(~ştri,

caracterizat

~stre)

adj.

prin

şi

371

jos. 2) (despre ostaşi) Care se deplasează şi luptă pe

subţire. ~a exterioară a frunzei.

jos.

PELT//EÁ ~éle f. 1) culin. Produs alimentar în

PEDIATRÍE f. Ramură a medicinii care se ocupă

formă de jeleu, preparat din suc de fructe fiert cu

de studiul bolilor de copii, de tratarea şi de

zahăr. 2) fig. Vorbire sau scriere lipsită de concizie;

profilaxia acestora; medicină infantilă.

comunicare orală sau scrisă prolixă.

PEDOLOGÍE f. Ştiinţă care se ocupă de studiul

PELTÍC ~ă (~i, ~e) adj. 1) (despre persoane) Care

genezei, evoluţiei şi compoziţiei solurilor.

rosteşte defectuos unele sunete. 2) (despre vorbire)

PEGÁ//S I ~şi m. 1) mitol. (în mitologia greacă)

Care trădează o rostire defectuoasă.

Fiinţă imaginară în chip de cal cu aripi. 2) fig.

PELÚZ//Ă ~e f. Teren acoperit cu iarbă deasă şi

Simbol al inspiraţiei poetice.

tunsă scurt; gazon.

PEGÁS II m. astronom. Constelaţie din emisfera

PENÁJ ~e n. Totalitate de pene ale unei păsări;

nordică a cerului.

penet.

PEHLIVÁN ~i m. 1) înv. Actor de circ care

PENÁL I ~e n. v. PENAR.

prezenta în pieţe şi la bâlciuri exerciţii acrobatice

PENÁ//L II ~ă (~i, ~e) adj. jur. Care ţine de

uşoare; saltimbanc. 2) fig. Persoană care se ţine de

urmărirea şi pedepsirea infractorilor; cu caracter

înşelăciuni; şarlatan; coţcar; panglicar; saltimbanc.

represiv.

3) fig. Persoană pusă pe glume; om mucalit.

PENÁLTI ~uri n. sport (la fotbal, handbal)

PEIORATÍV ~ă (~i, ~e) adj. (despre cuvinte,

Lovitură directă executată de la 11 metri în poarta

expresii, afirmaţii, elemente de limbă) Care

echipei adverse pentru încălcarea regulilor de joc în

comportă o idee de rău; care depreciază lucrul sau

careul de 16 metri.

persoana denumită; cu sens defavorabil; depreciativ.

PENÁR ~e n. Cutioară dreptunghiulară în care

PELERÍN ~i m. 1) Persoană care face un pelerinaj;

elevii îşi ţin accesoriile pentru scris.

peregrin. 2) Persoană care călătoreşte mult; călător.

PENDÚL ~e n. 1) Corp solid care, sub acţiunea

PELERINÁJ ~e n. 1) rel. Călătorie făcută de

unei forţe, poate oscila în jurul unui punct sau al

credincioşi într-un loc considerat sfânt; hagealâc. 2)

unei axe fixe. 2) Dispozitiv care, oscilând, reglează

Călătorie în locuri renumite din punct de vedere

funcţionarea unui mecanism. 3) v. PENDULĂ.

istoric sau cultural. 3) Trecere continuă; perindare.

PENDÚL//Ă ~e f. Ceas de perete, funcţionarea

PELERÍN//Ă ~e f. 1) Haină largă fără mâneci,

căruia este reglată de un pendul.

adesea cu glugă, care se îmbracă peste alte haine şi

PENÉL ~uri n. 1) Pensulă mică cu care se

se încheie numai la gât. 2) Articol vestimentar

pictează. 2) fig. prin ext. Măiestrie artistică a unui

femeiesc în formă de guler foarte lat, care acoperă

pictor; stil propriu unui pictor.

umerii, purtat peste palton sau peste rochie.

PENÉT ~uri n. 1) Totalitate de pene ale unei

PELÍCUL//Ă ~e f. 1) Bandă subţire, flexibilă şi

păsări; penaj. 2) Mulţime de pene.

transparentă, de celuloid sau de alt material sintetic,

A PENETRÁ penetréz 1. tranz. (medii, obiecte

folosită în industria fotografică şi în cinematografie

sau organisme) A parcurge dintr-o parte în alta; a

pentru înregistrarea imaginii şi a sunetului; film. 2)

străbate. 2. intranz. A intra, avansând (într-un

Strat fin, format pe suprafaţa unei substanţe solide

mediu); a pătrunde.

sau lichide; pojghiţă. 3) Membrană organică foarte

PENETRÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. Care poate fi 372

penetrat; în stare să fie penetrat. Strat ~.

perceput; în stare să fie perceput; sesizabil. 2) Care

PENÍBIL ~ă (~i, ~e) adj. Care produce o impresie

poate fi pătruns cu mintea; în stare să fie înţeles cu

neplăcută; cu proprietatea de a provoca o jenă

facilitate; inteligibil; sesizabil. 3) fin. (despre

supărătoare. Stare ~ă.

impozite, taxe) Care poate fi încasat.

PENÍNSUL//Ă ~e f. geomorf. Porţiune de uscat

PERCEPTÍV ~ă (~i, ~e) adj. Care poate percepe;

care pătrunde adânc în mare, fiind scăldată de apă

în stare să perceapă.

din trei părţi.

PERCEPTÓR ~i m. înv. Funcţionar însărcinat cu

PENITENCIÁR ~e n. Instituţie în care îşi ispăşesc

încasarea impozitelor şi a taxelor oficiale.

pedeapsa persoanele condamnate la privaţiune de

PERCÉPŢI//E ~i f. 1) Proces psihic prin care

libertate; temniţă; închisoare; puşcărie.

obiectele şi fenomenele din realitatea obiectivă sunt

PENSI//ÓN ~oáne n. înv. (în unele state) Instituţie

percepute direct cu ajutorul organelor de simt. 2)

instructiv-educativă

psihol. Imagine a obiectelor şi fenomenelor din

particulară

sau

publică,

destinată, mai ales, copiilor de nobili.

lumea obiectivă, rezultată din acest proces psihic. 3)

PÉNSUL//Ă ~e f. Instrument de vopsit sau de

Capacitate perceptivă.

colorat, format dintr-un smoc de păr sau de fire

PERCHEZÍŢI//E ~i f. Cercetare a unei încăperi, a

sintetice, prins într-o coadă.

unei persoane suspectate sau a domiciliului

PENÚMBR//Ă ~e f. 1) Zonă de trecere între

acesteia, operată de reprezentanţii organelor în

lumină

drept în scopul descoperirii corpurilor delicte sau a

şi

umbră.

2)

Zonă

luminată

slab;

semiobscuritate; semiîntuneric.

altor probe materiale.

PENURÍE f. 1) Lipsă acută (a unor bunuri

PERC//ÍCĂ ~e f. pop., reg. 1) Smoc de păr lăsat

necesare); criză. ~ de bani. ~ de energie. 2) înv.

puţin pe frunte; moţ. 2) Şuviţă de păr care acoperă

Sărăcie mare; mizerie.

fruntea unui cal; perciune.

PEPINIÉR//Ă ~e f. 1) Teren agricol rezervat pentru

PERCIÚN//E ~i m. 1) mai ales la pl. Şuviţă de păr

cultivarea şi înmulţirea materialului săditor, 2) fig.

care acoperă tâmpla şi care se prelungeşte în jos pe

Instituţie care pregăteşte în permanenţă specialişti

obraz (la bărbaţi). 2) Barbă care creşte de o parte şi

într-un anumit domeniu activitate.

de alta a feţei, de la tâmple până la bărbie; favorit.

PEPÍT//Ă ~e f. Bucată de metal (mai ales de aur) în

3) rar Şuviţă de păr care acoperă fruntea unui cal;

stare nativă.

percică.

A PERCÉPE I percép tranz. (obiecte şi fenomene

A PERCUTÁ percutéz tranz. 1) med. (regiuni ale

din

prin

corpului) A lovi uşor şi repetat cu degetele, pentru a

mijlocirea organelor de simţ şi prin reflectare în

detecta şi diagnostica o afecţiune internă pe baza

conştiinţă; a sesiza prin simţuri şi cu ajutorul

sunetului produs. 2) milit. (capsa sau focosul unei

gândirii. Urechea omului nu ~ ultrasunetul. A ~ o

grenade, mine, bombe) A lovi cu percutorul, pentru

nuanţă.

a provoca aprinderea explozibilului.

A PERCÉPE II percép tranz. fin. (impozite, taxe,

PERCUT//ÓR ~oáre n. Piesă metalică a unei arme

sume de bani etc.) A primi drept contribuţie sau ca

de foc, care, lovind capsa sau focosul unei

amendă (de la persoane sau întreprinderi).

încărcături explozive, provoacă detonaţia.

PERCEPTÍBIL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care poate fi

PEREGRÍN ~i m. 1) rel. Persoană care face un

lumea

înconjurătoare)

A cunoaşte

373

peregrinaj; pelerin. 2) prin ext. Persoană care

duşmănoase; cu intenţii ostile ascunse; viclean;

cutreieră lumea.

făţarnic;

A PEREGRINÁ peregrinéz intranz. 1) (despre

oamenilor, fenomene etc.) Care este periculos fără

credincioşi) A merge timp îndelungat (pe jos) spre

a părea astfel; cu pericol ascuns.

un loc considerat sfânt; a face peregrinaj. 2) A

PERFIDÍ//E ~i f. 1) Caracter perfid. 2) Faptă sau

călători prin locuri îndepărtate sau prin ţări străine;

vorbă perfidă.

a cutreiera lumea.

A PERFORÁ perforéz tranz. 1) A supune unei

PEREGRINÁJ ~e n. rel. Călătorie făcută de

operaţii de găurire; a străpunge, făcând găuri. ~ o

credincioşi într-un loc considerat sfânt; hagealâc;

piesă metalică. ~ bilete. 2) A face să se perforeze.

pelerinaj.

A SE PERFORÁ se perforeáză intranz. 1) A se

PEREMPTÓRI//U ~e (~i) adj. Care este imposibil

deteriora prin apariţie de găuri; a se găuri. 2)

de a fi contestat; fără posibilitatea de a provoca

(despre organe sau ţesuturi) A căpăta o gaură (din

obiecţii;

cauza unei boli).

incontestabil;

neîndoielnic;

evident.

ipocrit.

2)

(despre

manifestări

ale

Dovadă ~e.

PERFORAT//ÓR I ~oáre n. Unealtă, maşină sau

PERÉN ~ă (~i, ~e) adj. 1) (despre plante) Care

aparat de perforat.

trăieşte şi rodeşte mai mulţi ani, având rădăcină

PERFORATÓR II ~i m. Muncitor specializat în

persistentă; cu capacitatea de a trăi şi a rodi mai

operaţii de perforare.

mulţi ani de-a rândul; vivace. 2) fig. Care durează

PERFORMÁNŢ//Ă ~e f. 1) Rezultat obţinut de o

un timp îndelungat; de durată mare; durabil;

persoană într-o competiţie sportivă. 2) Succes

persistent. Operă de artă ~ă.

deosebit obţinut într-un domeniu de activitate. 3)

PERFÉC//T I ~tă (~ţi, ~te) adj. Care corespunde

teh. Indice calitativ de funcţionare sau de

absolut

randament (al unui motor, sistem tehnic, al unei

tuturor

cerinţelor;

lipsit

de

defecte;

desăvârşit.

maşini-unelte etc.).

PERFÉCT II n. lingv., gram. Ansamblu de forme

PERGAMÉNT n. arh. 1) Piele de animal

verbale care exprimă o acţiune efectuată şi

prelucrată special, pe care se scria în trecut. 2) Text

terminată până la momentul vorbirii; trecut.

scris pe astfel de piele.

PERFÉCT III adv. 1) Foarte bine; excelent. 2) (în

PERGÓL//Ă ~e f. arhit. Construcţie uşoară într-un

replici) De acord; aşa este; exact.

parc sau într-o grădină, constând dintr-o reţea de

A PERFECŢIONÁ perfecţionéz tranz. 1) A face

grinzi de lemn susţinute de coloane, pe care se

să devină mai bun din punct de vedere calitativ; a

întind plante agăţătoare decorative.

face să se apropie de perfecţiune; a desăvârşi. ~ un

A PERICLITÁ periclitéz tranz. A împiedica,

aparat. 2) (persoane) A face să se perfecţioneze.

expunând unui pericol; a primejdui. A periclita

A SE PERFECŢIONÁ mă perfecţionéz intranz.

circulaţia rutieră.

(despre

calificarea,

PERÍCOL ~e n. Situaţie care ameninţă existenţa

acumulând cunoştinţe şi abilităţi noi într-un

sau integritatea unei fiinţe sau lucru; circumstanţă

domeniu de activitate.

ameninţătoare; primejdie.

PERFÍ//D ~dă (~zi, ~de) adj. 1) (despre persoane)

PERIFERÍ//E ~i f. Parte situată la margine. ~a

Care, sub aparenţe binevoitoare, ascunde intenţii

oraşului.

persoane)

A-şi

ridica

374

A SE PERIMÁ se perimeáză intranz. 1) (despre

încuviinţa. ~ intrarea în parc. 2) (construit cu

idei, concepţii etc.) A pierde valoarea odată cu

dativul subiectului şi urmat, de regulă, de un

trecerea timpului; a deveni neactual; a se învechi. 2)

conjunctiv sau un infinitiv) A-şi da voie în mod

jur. (despre acţiuni judiciare) A se anula în mod

conştient; a-şi asuma dreptul; a trece de limita bunei

automat din cauza depăşirii termenului prevăzut de

cuviinţe; a-şi îngădui. ♦ A-şi ~ prea multe, a fi

lege.

obraznic cu cineva.

A SE PERINDÁ se períndă intranz. (despre

PER//ÓN ~oáne n. Platformă într-o gară, situată

obiecte, lucruri, fenomene etc.) A trece unul după

de-a lungul căii ferate şi servind la înlesnirea urcării

altul (prin faţa ochilor).

şi coborârii pasagerilor în şi din vagoane.

PERIPEŢÍ//E ~i 1) Eveniment imprevizibil şi

A PERORÁ peroréz 1. intranz. A vorbi mult şi cu

impresionant. 2) Serie de situaţii riscante, care

emfază. 2. tranz. rar fam. (idei, probleme, teze etc.)

intervin într-o acţiune dramatică (descrisă într-o

A susţine cu multă ardoare.

operă literară); păţanie; aventură.

A PERPETUÁ perpetuéz tranz. A face să se

PERÍPL//U ~e n. Călătorie maritimă de lungă

perpetueze.

durată.

A SE PERPETUÁ se perpetueáză intranz.

PERISC//ÓP ~oápe m. milit. Aparat optic care

(despre procese, acţiuni etc.) 1) A deveni perpetuu.

permite unui observator să vadă câmpul de luptă

2) A fi perpetuu; a dura constant (mereu sau timp

dintr-un adăpost (tranşee, blindaj etc.), din tancuri

îndelungat); a se menţine veşnic. Din păcate,

sau din submarine.

această anormalitate se perpetuează.

PÉRL//Ă ~e f. 1) Formaţie, de regulă, sferică, de

PERPÉTU//U ~ă (~i, ~e) adj. Care durează la

culoare argintie, cu luciu de sidef, care se formează

nesfârşit; cu existentă nesfârşită; veşnic; etern.

în scoicile unor moluşte şi este utilizată la

PERPÉTUUM n. : ♦ ~ mobile, mecanism tehnic

confecţionarea bijuteriilor; mărgăritar. 2) Bijuterie

imaginar, care ar fi capabil să funcţioneze fără

din această formaţie. 3) fig. Persoană cu merite

încetare, să producă energie sau să efectueze lucru

mari. 4) fig. Lucru de valoare mare. 5) iron. Eroare

mecanic fără a primi energie din exterior.

grosolană şi ridicolă.

PERPLÉ//X ~ă (~cşi, ~e) adj. (despre persoane şi

PERMANÉN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. şi adverbial

manifestările lor) Care vădeşte surprindere şi

Care există fără întrerupere; cu durată lungă;

nedumerire; cu uimire şi dezorientare. Am rămas

neîntrerupt; continuu. A avea program ~.

~.

PERMEÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. Care permite

A PERSECUTÁ persecút tranz. 1) (persoane) A

trecerea unui lichid sau a unui gaz; cu proprietate de

urmări insistent, pricinuind neplăceri; a prigoni. 2)

a permite trecerea unui fluid.

fig. (despre idei, sentimente, amintiri) A nu slăbi

PERMÍS ~e n. Autorizaţie oficială scrisă, eliberată

nici pentru un moment; a stăpâni în permanenţă; a

de un organ competent, în virtutea căreia posesorul

prigoni; a chinui; a obseda; a urmări.

acesteia poate beneficia de anumite drepturi sau

A PERSEVERÁ perseveréz intranz. A păstra

poate exercita o anumită activitate.

statornicie (în acţiuni, atitudini sau sentimente); a

A PERMÍTE permít tranz. 1) (acţiuni) A da voie

sta cu fermitate pe aceleaşi poziţii; a stărui; a

(să se efectueze ori să aibă loc); a îngădui; a

persista; a stărui. 375

PERSEVERÉN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. (despre

persoane; individual. Merit ~. 3) Care comportă

persoane şi acţiunile, manifestările lor) Care

amprenta unei persoane; cu trăsături distincte

perseverează; cu multă stăruinţă; stăruitor; tenace.

proprii unei persoane. Idee ~ă.

Muncă ~tă.

PERSONALIT//ÁTE ~ắţi f. 1) Totalitate de

PERSEVERÉNŢ//Ă ~e f. 1) Caracter perseverent.

trăsături morale şi/sau intelectuale proprii unei

2) Atitudine perseverentă. A manifesta ~ă în

persoane, prin care se evidenţiază individualitatea.

acţiuni.

2) Persoană cu aptitudini şi calităţi morale

A PERSIFLÁ persifléz tranz. (despre persoane,

deosebite; persoană notabilă. ~e marcantă din

autori, aomeni de creaţie etc.) A trata cu batjocură;

domeniul lingvisticii.

a lua în derâdere; a zeflemisi. Scriitorul ~ează

A PERSONIFICÁ personífic tranz. 1) (animale,

moravurile timpului.

plante, fenomene, lucruri) A reprezenta ca pe o

A PERSISTÁ persíst intranz. 1) A păstra

persoană, înzestrând cu însuşiri omeneşti; a

statornicie (în acţiuni, atitudini sau sentimente); a

umaniza; a personaliza. Poetul personifică codrul.

sta cu fermitate pe aceleaşi poziţii; a stărui; a

2) A prezenta, dând expresie materială. El ~ă

persevera. 2) A-şi perpetua existenţa; a continua să

onestitatea. 3) A exprima ca pe un simbol; a

fie; a se menţine; a dăinui; a stărui; a dura. Gerurile

constitui

au ~at până în aprilie. Durerea mai ~ă.

personifică justiţia.

un

simbol;

a

simboliza.

Balanţa

PERSOÁN//Ă ~e f. 1) Reprezentant al speciei

PERSPECTÍV//Ă ~e f. 1) Aspect agreabil al unui

umane privit în ansamblul trăsăturilor sale fizice,

colţ din natură, văzut de la o anumită distanţă. 2)

psihice, morale; fiinţă umană; om; individ; ins. 2)

Aspect (al unui obiect) văzut din depărtare. ~a căii

Om (sau organizaţie) luat în raport cu societatea şi

ferate. 3) metodol. Modalitate de interpretare;

privit ca subiect de drepturi şi de obligaţii. ~ă

punct de vedere. Fenomen social cercetat din ~ă

fizică. ~ă juridică. 3) lingv., gram. Categorie

istorică. 4) mat. Reprezentare tridimensională a

gramaticală

unui obiect, reprodusă la scară diferită pe o

proprie

mai ales

pronumelor

şi

verbelor, care indică vorbitorul, interlocutorul sau

suprafaţă

pe cel despre care se vorbeşte.

dimensiunile obiectului. 5) fig. Posibilitate de

PERSONÁJ ~e n. 1) Persoană care joacă un rol

dezvoltare sau de realizare în viitorul apropiat.

important în viaţă sau în societate. Un ~

Proiectul are ~e.

controversat. 2) literat. Erou ai unei opere literare

PERSPICÁCE adj. invar. 1) (despre persoane)

sau teatrale. ~ central.

Care este dotat cu un spirit pătrunzător; capabil să

3) Figură umană

plană,

păstrând

proporţia

dintre

reprezentată într-o operă plastică. Un ~ pozitiv.

pătrundă în esenţa lucrurilor. 2) (despre mintea şi

PERSONÁL I n. Totalitate de persoane salariate

manifestările oamenilor) Care dă dovadă de spirit

(care lucrează într-o întreprindere sau într-o

de pătrundere; cu fineţe spirituală; pătrunzător;

instituţie).

subtil; sagace.

PERSONÁL II ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care aparţine

PERSPICACITÁTE f. Caracter perspicace; fineţe;

unei persoane; propriu unei persoane; particular;

inteligenţă; luciditate; sagacitate.

privat; individual. Bun ~. 2) Care este specific

A PERSUADÁ persuadéz tranz. (persoane) A face

pentru o anumită persoană; caracteristic unei

să creadă şi să adereze completamente la ceva. 376

PERSUASÍV ~ă (~i, ~e) adj. Care persuadează;

PESTRÍŢ ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care are pete mici de

capabil să convingă; convingător. Argument ~.

diferite culori; cu pete de culori diferite. Flori ~e.

PERTURBÁŢI//E ~i f. 1) Lipsă de regularitate în

2) fig. (despre lucruri, ansambluiri, colectivităţi

funcţionarea unui sistem sau a unui fenomen. ~ii

etc.) Care conţine elemente de natură sau de origine

atmosferice. 2) fig. Modificare în rău în viaţa unui

diferită; format dintr-un amestec de elemente de tot

individ sau a unei colectivităţi.

felul; amestecat; eterogen. Societate ~ă.

PERÚC//Ă ~i f. Obiect confecţionat din păr, din

PEŞCHÉŞ ~uri n. 1) arh., ist. Dar în bani sau în

lână sau din fiire sintetice etc., care se poartă pe

natură, oferit de domnitor Porţii Otomane. 2) fam.

cap, peste păr sau în locul părului natural; coafură

Obiect oferit cu o anumită ocazie; dar; cadou.

de păr fals.

PEŞÍN adj. şi adverbial, rar : ♦ Bani ~, bani în

PERUZ//EÁ ~éle f. 1) Mineral opac, de culoare

numerar; bani gheaţă; bani cheş. ♦ A plăti ~, a plăti

albastră-deschisă sau verzuie, folosit ca piatră

pe loc, în numerar; a plăti cheş.

semipreţioasă. 2) Piatră semipreţioasă din acest

PETÍŢI//E ~i f. Cerere scrisă, mai ales colectivă,

mineral; turcoază.

adresată unui organ al puterii de stat, în care se

A PERVERTÍ pervertésc tranz. (persoane) A face

formulează o opinie sau o revendicare de interes

să se pervertească; a strica; a deprava; a corupe.

general; memoriu.

A SE PERVERTÍ mă pervertésc intranz. (despre

A PETRIFICÁ petrífic tranz. A face să se

persoane) 1) A se abate de la normele morale,

petrifice.

aflându-se sub o influenţă dăunătoare; a pierde

A SE PETRIFICÁ se petrífică intranz. 1) A se

demnitatea şi cinstea; a se deprava; a se corupe; a se

transforma în piatră sau în mineral. 2) A deveni tare

strica. 2) (despre organe) A nu (mai) funcţiona

ca piatra. 3) (în basme) A se transforma în stană de

normal (datorită unei denaturări); a se deregla.

piatră.

PESIMÍSM n. (în opoziţie cu optimism) 1)

PEZEVÉNCHI m. fam. peior. Persoană care umblă

Viziune asupra vieţii pătrunsă de deznădejde, de

cu viclenii şi înşelăciuni; coţcar.

neîncredere în viitor şi în oameni. 2) filoz.

PIÁ//STRU ~ştri m. arh., ist. Monedă turcească de

Concepţie filozofică idealistă conform căreia în

argint, cu valoare variabilă, care a circulat şi în Ţara

lume predomină răul ca trăsătură inerentă. 3) Stare

Moldovei.

sufletească

PIC pícuri n. 1) Părticică globulară de lichid; strop.

de

deprimare,

de

nelinişte

şi

amărăciune.

~ de apă. 2) Parte minimală; fărâmă. ~ de pâine. 3)

PESIMÍ//ST I ~stă (~şti, ~ste) adj. (în opoziţie cu

Durată scurtă. ~ de timp. 4) Cantitate mică. Vreau

optimist) 1) Care ţine de pesimism; propriu

doar un ~ de vin.

pesimismului. Atitudine ~stă. 2) (despre persoane)

PICADÓR ~i m. Luptător călare într-o coridă, care

Care manifestă pesimism; pătruns de pesimism.

întărâtă taurul cu împunsături de suliţă sau intervine

PESIMÍ//ST II ~şti m. 1) Persoană predispusă la

în ajutorul toreadorului sau al matadorului când

pesimism. 2) Adept al pesimismului filozofic.

viaţa acestora este în pericol.

PESMÉ//T ~ţi m. gastron. 1) Felie sau bucată de

PICÁJ ~e n. Manevră prin care un avion pichează.

pâine uscată special în cuptor sau rolă; posmag. 2)

PICÁN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) (despre mâncăruri,

Pâine uscată, pisată mărunt.

băuturi etc.) Care pişcă de limbă; cu gust înţepător; 377

condimentat. 2) (despre gust, savoare etc.) Care

ansamblu);

parte

produce o senzaţie înţepătoare; caracterizat printr-o

exemplar. ~a unei colecţii. 2) (în jocurile sportive,

senzaţie neplăcută. 3) fig. (despre persoane şi

de societate şi mai ales, la şah) Obiect cu

manifestările lor) Care trezeşte interes; cu aspect

semnificaţie specială (rege, regină, nebun, cal, turn,

exterior atrăgător; nostim; seducător. 4) fig. (despre

pion); figură. 3) Ban de metal de mică valoare;

glume, anecdote) Care conţine o anumită doză de

monedă. 4) Act scris (cuprins într-un dosar sau într-

indecenţă; cu o uşoară nuanţă obscenă; pipărat.

o colecţie). 5) teh. Element component (al unui

PÍCĂ f. Animozitate ascunsă; pizmă. A avea pică

sistem tehnic). 6) literat. Operă dramatică; creaţie

pe cineva. A-i purta pică cuiva.

literară destinată reprezentării pe scenă. 7) Operă

PICHÉT ~e n. 1) milit. Subunitate militară care

muzicală

asigură securitatea trupelor în marş. 2) Subdiviziune

instrumentală); bucată; compoziţie.

de grăniceri însărcinată cu paza unui sector de

PIETÁTE f. 1) rel. Sentiment religios, care constă

frontieră.

în respectarea şi exercitarea conştiincioasă a

A SE PICHIRISÍ mă pichirisésc intranz. înv. fam.

practicilor

(despre persoane) A se simţi jignit; a se ofensa; a se

pioşenie. 2) prin ext. Atitudine plină de respect, de

ofusca.

dragoste şi duioşie.

PÍCI m. pop., fam. Copil de sex masculin; băiat

PIETÓN ~i m. Persoană care merge pe jos (pe o

mic; puşti; băieţel.

arteră de circulaţie).

PICNÍC ~uri n. Masă luată în comun la aer liber.

PIGMÉN//T ~ţi m. 1) Substanţă organică de

A PICOTÍ picotésc intranz. A aţipi repetat, la

origine vegetală sau animală, care colorează

intervale scurte, şezând sau stând în picioare; a

ţesuturile şi organele. 2) chim. Substanţă colorantă

moţăi; a dormita; a somnola.

de origine minerală, organică sau metalică, folosită

PICTURÁL ~ă (~i, ~e) adj. Care ţine de pictură;

în industria vopselelor şi a lacurilor.

propriu picturii.

PIGMÉ//U ~i m. 1) mitol. (în mitologia antică)

PICTÚR//Ă ~i f. 1) Ramură a artelor plastice, care

Persoană care aparţinea unei populaţii legendare de

reprezintă realitatea în imagini artistice create cu

pitici din regiunea Nilului. 2) Negroid făcând parte

ajutorul culorilor aplicate pe o suprafaţă plată

dintr-o populaţie de statură mică. 3) Persoană de

(pânză, hârtie, lemn, sticlă etc.). 2) Creaţie artistică

statură foarte mică; pitic; liliputan. 4) fig. depr.

pictată; operă creată de un pictor; tablou; pânză. 3)

Persoană lipsită de valoare; om de nimic; pitic.

Ansamblu de opere pictate.

PIJAMÁ ~le f. Îmbrăcăminte uşoară de noapte sau

PÍCUP ~uri n. Aparat pentru reproducerea şi

de interior constând din pantaloni şi bluză.

transformarea în curenţi variabil a sunetelor

PILÁF ~uri n. culin. Fel de mâncare pregătită din

înregistrate pe un disc; electrofon.

orez cu carne (de pasăre, de oaie etc.).

PIDÓSNIC ~ă (~i, ~e) adj. pop., fam. 1) (despre

PILÁ//STRU ~ştri m. arhit. Element arhitectural în

persoane) Care face totul pe dos; cu purtări ieşite

formă de stâlp paralelipipedic, prevăzut cu o bază şi

din comun. 2) (despre manifestări ale oamenilor)

cu un capitel şi angrenat în zidărie, care serveşte ca

Care este contrar aşteptărilor; ieşit din comun.

element decorativ sau/şi de rezistenţă.

PIÉS//Ă ~e f. 1) Element constitutiv (al unui

PÍL//Ă I ~e f. 1) teh. Dispozitiv care transformă

de

componentă

proporţii

bisericeşti;

(a

reduse

unui

(de

cucernicie;

tot);

obicei

cuvioşie;

378

energia termică sau chimică în energie electrică. 2)

reprezintă o protuberanţă, o proeminenţă sau o

fig., fam. Sprijin sau ajutor ilegal, dat cuiva de o

excrescenţă.

persoană (influentă) pentru a obţine un avantaj. ♦ A

PÍNTEN II ~i m. 1) Obiect de metal, în formă de

pune (sau a băga) o ~ă, a interveni în mod abuziv

potcoavă, prevăzut cu o rotiţă, fixat de călcâiul

în favoarea cuiva sau pentru sine; a solicita o

încălţămintei unui călăreţ, cu ajutorul căruia se

protecţie ilegală pentru cineva sau pentru sine. ♦ A

îmboldeşte calul la mers. 2) Lovitură dată cu un

avea ~e, a se bucura de protecţia cuiva.

astfel de obiect. A da ~i calului.

PÍL//Ă II ~e f. 1) Unealtă de lăcătuşerie, formată

PINTEN//ÓG

dintr-o bară de oţel călit, având pe toată suprafaţa

substantival 1) (despre unele animale) Care are pete

dinţi mărunţi şi ascuţiţi, cu ajutorul cărora se

de culoare albă în regiunea pintenilor; cu pete albe

prelucrează prin pilire piese metalice. 2) Instrument

în partea inferioară a picioarelor. 2) (despre păsări)

mic în formă de lamă, prevăzut cu crestături şi

Care are pinteni; cu pinteni.

folosit la netezirea unghiilor.

PIÓN ~i m. 1) (la jocul de şah) Figură de şah,

PILÓN ~i m. arhit. Stâlp de beton armat sau de

având cea mai mică valoare, care se aşează, la

metal, folosit în calitate de picior sau de suport la

începutul partidei, înaintea celorlalte piese. ~ul

bolţi sau ca element arhitectural decorativ.

reginei. 2) fig., fam., peior. Persoană lipsită de

PILÓ//T I ~ţi m. 1) Persoană specializată în

autoritate,

conducerea

consimţământul.

unui

avion;

aviator.

2)

Marinar

~oágă

fiind

(~ógi,

folosită

fără

~oáge)

a

i

adj.

se

şi

cere

specializat în manevrarea navelor (mai ales în

PIONIÉR I ~i m. înv., ist. (în fosta Uniune

condiţii grele de navigaţie). 3) Mecanic de

Sovietică şi în alte foste ţări) Membru al

locomotivă specializat în conducerea trenurilor pe

organizaţiei comuniste a copiilor de la 10 la 14 ani.

sectoarele cu circulaţie dificilă.

PIONIÉR II ~i m. 1) Colonist care se instalează

PILÓ//T II ~ţi m. constr. Stâlp care se bate în

primul într-un ţinut necunoscut pentru a-l defrişa. 2)

pământ la adâncime mare, pentru a consolida un

fig. Deschizător de drumuri noi într-un domeniu de

teren sau pentru a susţine o construcţie de mari

activitate umană.

dimensiuni.

PI//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) adj. 1) (despre

PILÚL//Ă ~e f. Preparat farmaceutic de forma unui

persoane) Care este stăpânit de pietate; pătruns de

disc mic, care se administrează pe cale bucală;

evlavie religioasă; cuvios; cucernic; evlavios. 2)

tabletă; hap; pastilă; comprimat.

(despre manifestări ale oamenilor) Care denotă o

PINACOTÉC//Ă ~i f. 1) Colecţie mare de opere

stimă deosebită; pătruns de respect afectuos.

pictate. 2) Muzeu în care se expune şi se păstrează

PIOŞÉNI//E ~i f. rar rel. Sentiment religios, care

colecţii de acest fel.

constă în respectarea şi exercitarea conştiincioasă a

PING//ÉA ~ éle f. Bucată de piele sau de cauciuc,

practicilor bisericeşti; cucernicie; cuvioşie; pietate.

care se aplică pe partea anterioară a tălpii la

PÍP//Ă ~e f. Obiect folosit la fumat, având o parte

încălţăminte, înlocuind-o pe cea uzată.

îngroşată cu o cavitate înăuntru, în care se pune

PÍNTEN I ~i m. 1) (la unele animale şi păsări)

tutunul, şi alta în formă de tub, prin care se trage

Proeminenţă cornoasă în partea de dinapoi şi de jos

fumul; lulea.

a piciorului. 2) (la unele plante) Parte care

A PIPERNICÍ pipernicésc tranz. pop. A face să se 379

pipernicească.

rotunjită la un capăt ca o măciucă, cu care se

A SE PIPERNICÍ mă pipernicésc intranz. pop. A

pisează boabe în piuă; pilug.

se

PISCICULTÓR ~i m. Specialist în piscicultură.

opri

din

dezvoltare

sau

a-şi

micşora

dimensiunile; a rămâne sau a deveni mic; a se

PISCICULTÚRĂ f. Ramură a zootehniei, care se

chirci; a se prizări.

ocupă de studierea metodelor de creştere şi de

PÍPOT//Ă ~e f. 1) Parte a aparatului digestiv al

înmulţire a peştilor.

păsărilor, în care se mistuie hrană; rânză. 2) fam. (la

PISCÍN//Ă ~e f. 1) Bazin într-un parc sau într-o

om) Parte a aparatului digestiv, în care se digeră

grădină, în care cresc peşti. 2) Bazin de înot.

alimentele; stomac.

PISCIVÓR ~ă (~i, ~e) adj. şi substantival Care se

PIRÓG//Ă ~i f. Barcă îngustă, lungă şi plată, făcută

hrăneşte cu peşte.

dintr-un trunchi scobit de copac, din scoarţă de

PITÁC I ~e n. înv. ist. 1) Act domnesc de ridicare

copac sau din piei cusute, folosită de unele popoare

la rang boieresc. 2) Dispoziţie scrisă.

din Africa şi Oceania.

PITÁC II ~i m. 1) înv. Monedă rusească sau

A PIROGRAVÁ

(desene,

austriacă, de argint sau de aramă, cu circulaţie şi în

inscripţii etc.) A grava pe o suprafaţă cu ajutorul

Ţara Moldovei. 2) pop., fam. Monedă de mică

unui vârf metalic incandescent.

valoare; ban; gologan.

A PIROTÍ pirotésc intranz. 1) v. A PICOTI. 2)

PITÁR ~i m. arh., ist. (în Moldova medievală)

(despre persoane) A fi într-o stare de depresie

Dregător care avea în grija sa aprovizionarea curţii

morală sau de moleşeală fizică; a lâncezi; a tânji. 3)

domneşti şi a oştirii cu pâine.

(despre fiinţe) A suferi îndelung de o boală; a zace;

PITECANTRÓP ~i m. Om fosil, descoperit pe

a gogi; a boli.

insula

PIRPIRÍ//U ~e (~i) adj. pop. 1) (despre organisme

maimuţele antropoide şi omul primitiv.

vii) Care s-a oprit din dezvoltare sau a degenerat; cu

A PITÍ pitésc tranz. 1) (fiinţe) A face să se

dimensiuni reduse din cauza dezvoltării anormale;

pitească. 2) (obiecte) A pune într-un loc ferit; a

pipernicit; jigărit. 2) (despre persoane) Care poartă

ascunde; a dosi.

haine

(despre

A SE PITÍ mă pitésc intranz. pop. (despre fiinţe)

îmbrăcăminte) Care este sărăcăcios, subţire şi

1) A-şi micşora statura prin aplecare sau ghemuire

nepotrivit cu vremea friguroasă; jerpelit.

(pentru a nu fi observat sau pentru a se feri de

PIRUÉT//Ă ~e f. 1). Figură de dans care constă

ceva); a se tupila. 2) A se pune la adăpost într-un loc

dintr-o rotire completă, pe loc, executată de

ferit; a se ascunde; a se dosi.

dansator pe vârful unui picior. 2) Rotire rapidă a

PITÍC I ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care s-a oprit din

corpului în jurul axei sale verticale. 3) fig. Trecere

dezvoltare (din cauza unei boli sau a lipsei de

bruscă de la o opinie la alta.

condiţii); cu dimensiuni reduse, ca urmare a unei

PISĂL//ÓG I ~oágă (~ógi, ~oáge) adj. şi

boli sau a condiţiilor nefavorabile; nedezvoltat. 2)

substantival (despre persoane) Care plictiseşte prin

(despre unele plante şi animale) Care aparţine unei

insistenţa sa supărătoare; caracterizat prin repetarea

specii puţin înalte; caracterizat prin înălţime mică,

supărătoare a aceluiaşi lucru; sâcâitor.

specifică speciei date. 3) fig. (despre obiecte) Care

PISĂL//ÓG II ~oáge n. Unealtă de uz casnic,

este de dimensiuni foarte reduse; caracterizat prin

sărăcăcioase

pirogravéz

sau

tranz.

subţiri.

3)

Iava,

cu

caractere

intermediare

între

380

proporţii mici; minuscul; miniatural.

(faţă de cineva); pică.

PITÍC II ~i m. 1) Persoană de statură foarte mică;

PIZMĂR//ÉŢ ~eáţă (~éţi, ~éţe) adj. v. PIZMAŞ.

pigmeu; liliputan. 2) fig. Persoană lipsita de

PLACÁRD//Ă ~e f. Placă de material (pânză,

valoare; om de nimic; pigmeu. 3) folc. (în basme)

hârtie, lemn) pe care este scris un text cu conţinut

Personaj fantastic de statură foarte mică, vioi şi

agitatoric; placat; pancartă; lozincă.

isteţ.

PLACÁT ~e n. Placă de material (pânză, hârtie,

PITÍT adv. Pitindu-se pentru a nu fi văzut; pe

lemn) pe care este scris un text cu conţinut

ascuns; pe neobservate; tiptil.

agitatoric; placardă; pancartă; lozincă.

PITOR//ÉSC ~eáscă (~éşti) adj. şi substantival) 1)

PLÁCĂ plắci f. Bucată de material (lemn, metal,

Care atrage atenţia prin varietatea coloritului şi a

piatră etc.) cu feţele plane şi de grosime uniformă şi

formei; caracterizat prin originalitate; plin de

mult mai mică în raport cu feţele.

farmec; încântător; fermecător. 2) (despre limbă,

PLACHÉT//Ă ~e f. Carte mică şi subţire, care

stil etc.) Care exprimă realitatea prin imagini vii;

cuprinde opere literare de dimensiuni reduse. ~ă de

caracterizat

versuri.

printr-o

manieră

originală

de

exprimare; colorat. 3) (despre tradiţii, obiceiuri,

PLÁCHI//E ~i f. reg., culin. 1) Fel de mâncare

cultură) Care se impune prin originalitate naţională;

asemănătoare cu pilaful, pregătită din orez sau din

caracterizat printr-un caracter naţional specific.

păsat, cu carne, cu peşte sau cu grăsime, dată la

PÍUĂ píve f. Vas (de metal, de lemn, de piatră etc.)

cuptor. 2) Fel de mâncare de peşte (cu multă ceapă,

de diverse forme, în care se pisează diferite produse

untdelemn, condimente), preparată la cuptor.

alimentare sau materiale solide.

PLACÍ//D ~dă (~zi, ~de) adj. şi adverbial Care

PIULÍŢ//Ă I ~e f. Piuă mică.

manifestă blândeţe şi calm; cu blândeţe şi calm.

PIULÍŢ//Ă II ~e f. teh. Piesă de metal, prevăzută

PLAF//ÓN ~oáne n. 1) Suprafaţă orizontală care

cu o gaură filetată, care serveşte, împreună cu

limitează o sală, o încăpere în partea ei superioară;

şurubul, la asamblarea altor piese; mutelcă.

tavan; pod; bagdadie. 2) fig. Limită superioară, care

PIUNÉZ//Ă ~e f. Cui mic cu capul rotund şi plat,

nu poate fi depăşită.

cu vârf triunghiular şi scurt, desprins din mijlocul

PLÁGĂ plắgi f. 1) Vătămare locală a unui ţesut

acestuia, folosit la fixarea colilor de hârtie pe o

organic, provocată de o traumă; rană; leziune. 2)

suprafaţă.

fig. Catastrofă de mari proporţii; nenorocire mare şi

PIVNICÉR ~i m. arh., ist. (în Moldova medievală)

grea, care se abate asupra unei colectivităţi;

Dregător care avea în grija sa viile şi pivniţele

pacoste; prăpăd; dezastru; calamitate; năpastă;

domnitorului.

flagel.

PIZMÁŞ ~ă (~i, ~e) adj. şi substantival 1) (despre

A PLAGIÁ plagiéz tranz. (mai ales texte literare

persoane) Care pizmuieşte; cu pizmă. 2) (despre

sau ştiinţifice străine) A reproduce integral sau

manifestări ale oamenilor) Care denotă pizmă;

parţial, prezentând drept creaţie proprie.

caracterizat prin pizmă.

PLÁI ~uri m. 1) Regiune de munte sau de dealuri,

PÍZM//Ă ~e f. 1) Sentiment de nemulţumire

aproape plană, acoperită cu păşuni. 2) Versant de

egoistă, provocat de situaţia cuiva în societate sau

munte sau de deal. 3) poet. Spaţiu de aşezare a unei

de realizările cuiva; invidie. 2) Animozitate ascunsă

comunităţi etnice. 4) Drum care trece printr-o 381

regiune muntoasă.

PLANT//ÓN ~oáne n. milit. Serviciu de pază în

PLAIVÁZ ~e n. pop., fam. Instrument de scris sau

interiorul cazărmilor sau al clădirilor militare,

de desenat; creion.

executat de ostaşi neînarmaţi.

PLÁJ//Ă ~e f. Porţiune de teren de pe malul unei

PLANTÚL//Ă ~e f. bot. Plantă mică nedezvoltată,

ape, acoperită cu nisip, unde se fac băi de soare.

abia ieşită din sămânţă.

A PLANÁ planéz intranz. 1) (despre păsări) A

PLANTUR//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) adj. (despre

zbura cu aripile întinse, fără a bate din ele. 2)

persoane şi părţi ale corpului lor) Care are forme

(despre avioane sau planoare) A pluti prin aer, fără

pline; cu forme proeminente. O femeie ~oasă.

a folosi motorul. 3) fig. A domina prin dimensiuni

PLÁPUMĂ plắpumi f. Învelitoare groasă pentru

sau prin valoare.

dormit; iorgan.

PLANETÁR ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de

A PLASÁ plaséz tranz. 1) A pune (printr-un efort

planete; propriu planetelor. 2) Care cuprinde

special) într-un anumit loc (realizând o intenţie). ~

întregul glob pământesc; propriu întregului glob

într-un post. ~ o minge. ~ o replică. ♦ ~ în câmpul

pământesc; mondial. Expansiune ~ă.

muncii, a aranja la lucru. 2) (sume, capitaluri etc.)

PLAN//ÓR ~oáre n. Aparat de zbor fără motor,

A folosi ca investiţie; a investi. 3) (mărfuri, bilete

care planează cu ajutorul curenţilor de aer.

etc.) A realiza contra cost sau gratuit.

PLÁNŞ//Ă ~e f. 1) Piesă plană de lemn, cu

PLÁS//Ă I ~e f. 1) Împletitură cu ochiuri mari,

lungimea mai mare decât lăţimea şi subţire. 2)

confecţionată din fire textile, sintetice sau metalice,

Coală de hârtie, mai groasă ca de obicei, pe care

din care se fac diferite obiecte; fileu. 2) Săculeţ

sunt reproduse desene, fotografii etc., folosită ca

pentru cumpărături confecţionat dintr-o astfel de

ilustraţie într-o carte. 3) Carton pe care este

pânză (cu ochiuri mai mici).

executată o ilustraţie servind ca material didactic;

PLÁS//Ă II ~e f. înv. admin. Subdiviziune

tabel. 4) Placă de lemn sau de metal, în care se sapă

administrativă în cadrul unui judeţ.

litere sau note muzicale, folosită în gravură. 5)

PLÁSMĂ f. 1) biol., med. Parte lichidă a sângelui,

Placă de beton folosită la pavarea drumurilor.

a limfei sau a lichidului seminal. ♦ ~, gazoasă

PLANŞÉT//Ă ~e f. 1) Planşă mică, care serveşte ca

substanţă gazoasă în stare ionizată. 2) fiz. Substanţă

suport pentru hârtie la desen sau pentru diferite

aflată într-o stare de agregare asemănătoare celei

lucruri tehnice. 2) Scândură lată, pe care se întinde

gazoase, puternic ionizată, alcătuită din particule

aluatul în foi.

neutre (atomi şi molecule) şi dintr-o însemnată

A PLANTÁ plantéz tranz. 1) (butaşi, puieţi, răsad

cantitate de purtători de sarcină liberi (electroni,

etc.) A pune în pământ, ca să crească; a sădi. 2)

ioni negativi şi ioni pozitivi), care emite radiaţii

(stâlpi, pari etc.) A înfige în pământ, fixând. ♦ A se

electromagnetice, îndeosebi lumină, şi care este

~ în faţa cuiva, a se posta provocator în faţa cuiva;

considerată cea de a patra stare de agregare a

a se înfige; a se proţăpi. ♦ ~ mine, a mina.

materiei. ♦ Televizor (sau ecran) cu ~ă, televizor

PLANTÁŢI//E ~i f. 1) Teren plantat; suprafaţă

sau ecran, la care pixelii sunt redaţi cu ajutorul unei

cultivată cu plante. 2) Gospodărie agricolă de mari

reţele de mici incinte în care se formează plasma şi

dimensiuni, specializată în cultivarea plantelor

ai

tehnice sau alimentare.

fluorescente care emit cele trei culori principale,

cărui

pereţi

sunt

acoperiţi

cu

substanţe

382

roşu, albastru şi verde.

orizontală a unui vehicul sau a unui aparat de

PLÁSTIC ~ă (~i, ~e) adj. 1) (despre corpuri

ridicat,

solide) Care poate fi uşor deformat; în stare să fie

transportat. 2) Vagon al unui vehicul public, fără

modelat; flexibil; maleabil. 2) (despre persoane)

acoperiş şi cu pereţii foarte joşi, folosit pentru

Care are muşchii şi articulaţiile foarte flexibile. O

transportarea mărfurilor. 3) Parte a unui vehicul de

gimnastă foarte ~ă. 3) Care ţine de sculptură şi

transport în comun din apropierea uşilor, pe unde

pictură; referitor la sculptură şi pictură. Arte ~e. 4)

urcă şi coboară pasagerii. 4) constr. Element de

literat. Care conţine o mare putere de evocare; cu

construcţie plan. 5) arhit. Parte orizontală plană de

multă putere de sugestie; sugestiv. O imagine ~ă.

la fiecare cotitură a unei scări din interiorul unui

PLASTICITÁTE

Caracter

instalează

obiectele

de

Însuşirea de a fi plastic. Material cu un grad mare

situată la o anumită altitudine. 7) fig. Ansamblu de

de ~. 3) fig. Caracter suplu; supleţe.

idei care este pus la baza unei acţiuni politice în

m.

plastic.

se

bloc; odihnă; palier. 6) Suprafaţă plană de teren,

~i

1)

care

2)

PLASTOGRÁF

f.

pe

Persoană

care

comun. ~ă electorală.

plastografiază; falsificator de documente sau de

PLATÓNIC ~ă (~i, ~e) adj. 1) filoz. Care ţine de

semnături.

filozofia lui Platon; propriu filozofiei lui Platon. 2)

PLASTR//ÓN ~oáne n. 1) Parte din faţă, apretată

prin ext. (despre sentimente) Care are caracter pur

şi detaşabilă, a unei cămăşi bărbăteşti; manişcă. 2)

ideal;

Garnitură detaşabilă din partea din faţă a unei bluze

spiritualizat. 3) Care are caracter teoretic; fără efect

sau rochii; manişcă. 3) Piesă de protecţie care

practic; lipsit de posibilitatea de a fi transpus în

acoperă pieptul unui scrimer.

practică. Protestaţie ~ă.

PLAT plátă (pláţi, pláte). adj. 1) (despre obiecte)

PLATONÍSM n. filoz. Doctrină filozofică a lui

Care are lăţimea şi lungimea cu mult mai mare

Platon şi a discipolilor săi, care afirma că reală este

decât grosimea; de formă lată şi turtită; lătăreţ. 2)

doar „lumea ideilor”, lumea materială fiind numai o

geomorf. (despre forme de relief) Care este întins şi

copie a celei dintâi.

neted; cu suprafaţă netedă şi întinsă. 3) (mai ales

PLÁTOŞ//Ă ~e f. înv

despre apa minerală) Care este lipsit de un conţinut

pieptar pe care îl îmbrăcau luptătorii, pentru a-şi

de gaz carbonic dizolvat; neacidulat; necarbogazos.

proteja pieptul şi spatele de loviturile adversarului;

4) fig. depr. Care este sărac în imagini artistice;

cuirasă.

lipsit de expresivitate artistică; searbăd; banal. 5)

PLATÓU I ~ri n. geomorf.

(despre persoane) fam., depr. Care se caracterizează

relativ plată, care este situată la o anumită altitudine

prin lipsă de personalitate; lipsit de caracter

şi domină împrejurimile; podiş.

personal.

PLATÓU

PLATÁN ~i m. Arbore exotic cu tulpina înaltă,

dreptunghiular sau circular, având o faţă plată, pe

groasă, cu scoarţa de culoare verzuie, ce se

care se fixează diferite obiecte în vederea

desprinde de pe tulpină, cu coroana mare, bogat

prelucrării sau verificării lor. 2) Tavă mare pe care

ramificată şi cu frunze adânc crestate, cultivat ca

se aduc mâncărurile la masă. 3) cinema : ♦ ~ de

plantă ornamentală.

filmare, interior special amenajat pentru filmare.

PLATFÓRM//Ă ~e f. 1) teh. Suprafaţă plană

PLAUZÍBIL ~ă (~i, ~e) adj. Care poate fi

pe

o

II

atracţie

~ri

pur

spirituală;

curat;

Armură de forma unui

n.

1)

Întindere de teren,

teh.

Dispozitiv

383

considerat ca fiind adevărat; în stare să fie admis ca

PLÉCTR//U ~e n. Placă mică cu care se pun în

fiind real; verosimil; admisibil. Argumente ~e.

vibraţie coardele unor instrumente muzicale de

PLĂPẤN//D ~dă (~zi, ~de) adj. 1) (despre fiinţe)

ciupit.

Care este lipsit de vigoare; firav; gingaş. 2) (despre

PLED pléduri n. Cuvertură viu colorată, de lână

plante) Care este lipsit de sevă; fără sevă. 3) fig.

sau de fire sintetice; pătură uşoară.

(despre persoane) Care se lasă uşor impresionat;

A PLEDÁ pledéz intranz. 1) jur. A apăra (în

sensibil.

calitate de avocat) interesele unei părţi (în faţa

PLĂS//EÁ ~éle f. Placă de metal, de os sau de

justiţiei). 2) A rosti o pledoarie. 3) fig. A se

lemn, care acoperă mânerul unui cuţit (sau al unei

pronunţa cu ardoare (pentru o idee, o cauză, o

unelte).

doctrină etc.).

PLĂV//ÁI ~áie (~ắi) adj. 1) (despre culoarea

PLEDOARÍ//E ~i f. 1) jur. Cuvântare rostită de un

părului sau a lânii la animale) Care este de culoare

avocat în cadrul unui proces, prin care pledează

alb-gălbuie sau alb-cenuşie. 2) (despre persoane)

pentru una din părţile implicate în proces. 2) fig.

Care are păr de culoare deschisă; cu păr blond;

Susţinere aprinsă, orală sau scrisă, a unei cauze sau

bălai.

a unei idei.

PLĂVÁN ~ă (~i, ~e) adj. (despre boi şi vaci şi

PLEIÁD//Ă ~e f. 1) Grup de persoane remarcabile,

culoarea părului lor) Care este alb-gălbui sau alb-

care activează în acelaşi domeniu şi sunt unite prin

cenuşiu.

concepţii şi scopuri comune. 2) chim. Grup de

A PLĂSMU//Í plăsmuiésc tranz. 1) A produce în

izotopi ai aceluiaşi element chimic. 3) la pl. art.

urma unui efort (intelectual sau fizic) susţinut; a

astronom. Ansamblu de stele din constelaţia

crea; a realiza. A plăsmui o operă de artă. 2)

Taurului; cloşca-cu-pui.

(planuri, idei, proiecte) A-şi reprezenta în minte; a-

PLENÁR ~ă (~i, ~e) adj. 1) (despre şedinţe,

şi schiţa în gând; a zămisli; a concepe; a plămădi.

adunări) Care se ţine cu participarea tuturor

PLÉBE f. arh., ist. 1) (în Roma antică) Populaţie

membrilor; în prezenţa întregii componenţe. 2) şi

liberă fără ocupaţie permanentă, care trăia din

adverbial

câştiguri ocazionale. 2) (în Evul Mediu) Pătură

componente; în componenţă integrală; deplin;

socială care includea orăşenii cei mai săraci. 3) (în

complet.

societatea burgheză) Pătură socială fără drepturi,

PLENÁR//Ă ~e f. Reuniune în plen; întrunire cu

asuprită şi exploatată.

participarea tuturor membrilor unui organ de

PLEBÉ//U ~i m. arh., ist. 1) (în Roma antică)

conducere.

Persoană care făcea parte din plebe. 2) (în Evul

PLENIPOTENŢIÁR

Mediu) Orăşean sărac. 3) (în societatea burgheză)

substantival Care reprezintă conducerea unui stat pe

Persoană

lângă guvernele altor state, având puteri depline.

fără

drepturi

sociale,

asuprită

şi

Care

include

~ă

toate

(~i,

~e)

elementele

adj.

şi

exploatată.

Ambasador extraordinar şi ~.

PLEBISCÍT ~e 1) arh., ist. (în antichitatea

PLENIPOTÉNŢ//Ă ~e f. 1) Potenţă deplină. 2)

romană) Lege adoptată la o asamblee a plebei. 2)

Împuternicire în baza căreia o persoană acţionează

polit. Metodă de consultare a voinţei poporului într-

într-o anumită problemă de stat. 3) Act prin care se

o problemă de importanţă generală; referendum.

acordă o astfel de împuternicire. 384

PLENITÚDINE f. Caracter deplin; stare plină;

jucător (de fotbal, de handbal, de volei etc.) realizat

plinătate.

în vederea interceptării mingii.

PLEONÁSM ~e n. lingv., stil. Eroare de exprimare

PLURIVÓC ~ă (~i, ~e) adj. Care poate avea mai

constând în folosirea paralelă a unor cuvinte sau

multe interpretări; cu mai multe înţelesuri; echivoc;

expresii identice sau apropiate ca sens.

ambiguu. Expresie ~ă.

PLEŞ pléşuri n. 1) Parte a capului de pe care a

PLUSVALOÁRE f. econ. Valoare creată în

căzut părul; chelie; calviţie. 2) geomorf. Suprafaţă

procesul de producţie peste valoarea forţei de

de teren lipsită de vegetaţie.

muncă.

PLEŞÚV ~ă (~i, ~e) adj. şi substantival 1) (despre

PLUTÁŞ ~i m. 1) Muncitor specializat în

persoane) Care are pleş; cu pleş; chel. 2) (despre

conducerea unei plute. 2) Meşter de plute.

suprafeţe, munţi etc.) Care este lipsit de vegetaţie;

PLÚT//Ă ~e f. 1) Ansamblu plutitor, format din

fără vegetaţie. 3) rar (despre arbori) Care este lipsit

trunchiuri de copaci prinse împreună şi transportate

de frunze; fără frunze; desfrunzit.

pe o apă curgătoare. 2) Ambarcaţie simplă făcută

PLÉTOR//Ă ~e f. 1) med. Supraabundenţă de

din buşteni sau din scânduri unite între ele.

sânge în organism sau într-o parte a lui. 2) Stare

PLUTOCRÁ//T ~ţi m. polit. (în societatea bazată

patologică provocată de supraabundenţă de sânge

pe exploatare) Persoană care face parte din

(sau de alt lichid). 3) fig. Cantitate mare; abundenţă.

plutocraţie.

~ă a produselor lactate pe piaţă.

PLUTOCRÁŢI//E ~i f. polit. 1) Formă de

PLIÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. Care poate fi pliat; în

guvernământ în care puterea de stat este concentrată

stare să fie pliat. Poster ~.

în mâinile celor mai bogaţi reprezentanţi ai claselor

PLICTIS//EÁLĂ ~éli f. Stare de plictisire.

dominante. 2) Pătură conducătoare dominantă, care

A PLISÁ pliséz tranz. (fuste, rochii) A înzestra cu

constituie baza materială a acestei forme de

pliseuri; a cuta.

guvernământ.

PLISC plíscuri n. 1) Organ cornos care constituie

PLUVIÁL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care este produs de

o prelungire a gurii păsărilor; cioc; clanţ. 2) fam.,

ploaie; provenit din ploaie. Apă ~ă. 2) Care ţine de

depr. Cavitate a capului omului, delimitată de buze,

ploaie; în raport cu ploaia. Regim ~.

în care se află limba şi dinţii şi care serveşte ca

PLUVIOGRÁF

organ al alimentării şi al vorbirii; gură. 3) prin ext.

înregistrator.

Parte a unor obiecte care are forma acestui organ al

PLUVIOMÉTR//U ~e n. meteor. Aparat pentru

păsărilor.

determinarea cantităţii de precipitaţii atmosferice,

PLÍU ~ri n. Cută adâncă făcută la un obiect de

căzută pe o anumită suprafaţă într-o anumită

îmbrăcăminte.

perioadă de timp.

PLOC//ÓN ~oáne n. 1) arh., ist. (în Moldova

PNÉU ~ri n. Ansamblu format din anvelopă şi din

medievală) Dar oferit de supuşi Porţii otomane

camera de aer, care se fixează la roţile unor

curţii domneşti sau moşierului. 2) fam. Cadou făcut

vehicule. POÁRĂ f. pop.: ♦ A se pune în ~ cu

unei persoane pentru a obţine o favoare sau drept

cineva, a) a se împotrivi cuiva; a se opune. b) a se

mulţumită pentru un serviciu; prinos.

lua la ceartă cu cineva.

PLONJ//ÓN ~oáne n. sport Salt orizontal al unui

POCÁL ~e n. 1) Pahar mare folosit mai ales pentru

~e

n.

meteor.

Pluviometru

385

băut. 2) Conţinutul unui astfel de pahar.

poezie. ~a lui Boileau. 3) Teorie generală despre

A POCĂÍ pocăiésc tranz. rel. (persoane) A face să

esenţa şi istoria poeziei.

se pocăiască.

POFÍDĂ f.: ♦ În ~a cuiva (său a ceva), în ciuda

A SE POCĂÍ mă pocăiésc intranz. rel. 1) A-şi

cuiva (sau a ceva).

recunoaşte păcatele făcute, cerând iertare de la

POG//ÁCE ~ắci f. pop., reg. gastronom. 1) Turtă

providenţă. 2) fam. A avea remuşcări; a regreta.

de mălai coaptă în cuptor. 2) Azimă din făină de

POCINÓG ~uri n. Început de bun augur.

grâu.

POCITÁNI/E ~i f. v. POCITURĂ.

POG//ÓN ~oáne n. 1) înv. Unitate de măsură

POCITÚR//Ă ~i f. pop., fam. peior. Fiinţă pocită;

pentru suprafeţe de teren agricol, egală aproximativ

fiinţă cu defecte fizice; monstru. 2) Lucru bizar.

cu jumătate de hectar. 2) Lot de pământ de această

PODGHEÁZ ~uri n. 1) înv. Unitate militară

mărime.

trimisă pentru jaf într-o ţară străină. 2) fam. : ♦ A

POI//ÁNĂ ~éni f. Teren fără copaci (acoperit cu

umbla în ~uri, a rătăci fără rost; a hoinări.

iarbă şi flori) dintr-o pădure; luminiş; colnic.

PODGOR//EÁN ~éni m. Persoană care se ocupă

A POLEÍ poleiésc tranz. 1) teh. (obiecte sau piese

de cultivarea viţei-de-vie; viticultor.

de metal) O acoperi cu un strat subţire de metal

A PODIDÍ podidésc tranz. 1) (despre plâns, râs,

inoxidabil (în scop protector sau decorativ); a sufla;

somn, etc.) A cuprinde în chip năvalnic; a năpădi. 2)

a spoi. ~ cu argint. 2) fig. (despre lumină sau surse

(despre lacrimi, sânge) A umple brusc, începând să

de lumină) A învălui într-o lumină strălucitoare; a

curgă cu putere.

face să strălucească (ca poleiul). 3) fig. (stări de

PÓDIUM ~uri n. 1) sport Platformă mică cu

lucruri, situaţii etc.) A prezenta într-o lumină mai

trepte, pe care urcă învingătorii unei probe sportive.

favorabilă decât este în realitate; a înfrumuseţa; a

2) Estradă demontabilă, instalată într-o sală sau la

şlefui.

aer liber, pe care se ţine o conferinţă sau se prezintă

POLÉMIC ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de

un spectacol.

polemică; referitor la polemică. Articol ~. 2) Care

PODGÓRI//E ~i f. 1) geomorf. Regiune, de obicei

are caracter de polemică; cu caracter de polemică.

deluroasă, cultivată cu mari plantaţii de viţă de vie;

Dezbatere ~ă.

regiune viticolă. 2) înv. Regiune de la poalele unui

POLÉMIC//Ă ~i f. Discuţie în contradictoriu. ~

munte.

literară. ~ ştiinţifică. ~ politică.

POETÁR//D ~zi m. peior. v. POETASTRU.

POLIÁNDR//Ă ~e f. şi substantival 1) bot. (despre

POETÁ//STRU ~şri m. peior. Poet lipsit de talent.

plante) Care are mai multe stamine; cu mai multe

A POETIZÁ poetizéz tranz. (fapte, idei etc.) A

stamine. 2) (despre femei) Care are mai mulţi soţi;

prezenta într-un aspect poetic; a înfrumuseţa.

cu mai mulţi soţi.

POÉTIC ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de poezie;

POLIANDRÍE f. arh. (mai ales în perioada

caracteristic poeziei. 2) Care ţine de poeţi; propriu

matriarhatului) Formă de căsătorie în care o femeie

poeţilor; de poet. Fire ~ă. 3) Care conţine caracter

are concomitent mai mulţi soţi.

de poezie; cu un conţinut de poezie. Peisaj ~.

POLICÁNDR//U ~i n. Suport cu mai multe braţe

POÉTICĂ f. 1) Ramură a teoriei literaturii care se

pentru lumânări sau becuri electrice, care se atârnă

ocupă de studiul creaţiei poetice. 2) Tratat de

de tavan; lustră; candelabru. 386

POLICRÓM ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care are mai multe

POLITIC//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) adj. Care

culori; decorat în mai multe culori. Lumini ~e. 2)

manifestă bun simţ şi serviabilitate; conform

fig. Care constă din mai multe componente variate,

regulilor bunei cuviinţe; amabil; gentil.

eterogene. Viaţă ~ă. Societate ~ă.

PÓLIŢ//Ă I ~e f. 1) Suport de scândură aşezat în

POLIÉDR//U ~e n. geom. Corp geometric cu mai

poziţie orizontală pe un perete sau într-un dulap, pe

multe feţe poligonale.

care se ţin diferite obiecte. 2) Mobilier prevăzut cu

POLIGÁM ~ă (~i, ~e) adj. 1) (despre plante) Care

astfel de suporturi.

are

flori

PÓLIŢ//Ă II ~e f. 1) fin. Act financiar în baza

hermafrodite şi unisexuate. 2) şi substantival

căruia debitorul este obligat, la ordinul creditorului,

(despre persoane) Cre este căsătorit în acelaşi timp

să plătească beneficiarului o sumă de bani la un

cu mai multe persoane de sex opus.

anumit termen; trată. ♦ A plăti cuiva ~a, se răzbuna

POLIGAMÍE f. 1) Căsătorie poligamă. 2) (la

pe cineva. 2) societ.: ♦ ~ă de asigurare, document

plante) Caracter poligam.

prin care se confirmă încheierea unui contract de

POLIGLÓ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) şi substantival

asigurare.

(despre persoane) Care vorbeşte mai multe limbi;

POLIVALÉN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) chim.

cunoscător al mai multor limbi. 2) (despre scrieri,

(despre elemente chimice sau radicali) Care are mai

opere etc.) Care este scris în mai multe limbi; cu

multe valenţe; cu valenţe multiple. 2) fig. Care are

corespondenţe în mai multe limbi. Dicţionar ~.

valori multiple; cu mai multe valori. Expresie ~tă.

POLISEMÁNTIC ~ă (~i, ~e) adj. lingv., lexicol.

POLTRÓN ~ă (~i, ~e) adj. şi substantival (despre

(despre cuvinte, expresii) Care are mai multe

persoane) Care este lipsit de curaj şi de demnitate;

sensuri; cu sensuri multiple.

fără curaj şi demnitate.

flori

masculine

POLISEMANTÍSM

şi

n.

feminine;

lingv.,

cu

lexicol.

v.

POLISEMIE. POLISEMÍE

A POLU//Á ~éz tranz. (medii înconjurătoare, ape, aer etc.) A face să devină nociv (din cauza unor

f.

lingv.,

lexicol.

1)

Caracter

polisemantic. 2) Fenomen de limbă care constă în posibilitatea unităţilor denominative de a avea mai

reziduuri, deşeuri, gazelor de eşapament etc.); a vicia. A SE POLU//Á se ~eáză intranz. (despre medii

multe sensuri.

înconjurătoare, ape, aer etc.) A deveni nociv (din

POLITÉHNIC ~ă (~i, ~e) adj. Care ţine de diferite

cauza unor reziduuri, deşeuri, gazelor de eşapament

domenii tehnice sau de diferite ştiinţe tehnice;

etc.); a se vicia.

propriu acestor domenii sau ştiinţe.

POLUÁRE f. Acţiunea de a (se) polua şi rezultatul

POLITÉŢ//E ~i f. 1) Comportament politicos;

ei; viciere. Poluarea sonoră este foarte nocivă

atitudine amabilă; amabilitate. 2) Vorbă sau gest

pentru organism. Poluare chimică.

care exprimă un astfel de comportament.

POLUÁN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. Care poluează;

POLITICI//ÁN ~éni m. 1) Om politic. 2) peior.

capabil să polueze. Factor ~. Sunete ~e.

Persoană care activează în politică, urmărind

POLUÁ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. Care a fost supus

interese personale; afacerist politic.

poluării; viciat. Aer ~t. Mediu ~t.

POLITICIANÍSM politician.

n.

peior.

Atitudine

de

A POMĂZUÍ

pomăzuiésc

tranz. arh.,

ist.

(domnitori, regi) A pune pe tron, ungând cu mir; a 387

mirui.

bârfeală; calomnie.

POMÉT I ~uri n. 1) Teren pe care cresc pomi

PONT pónturi n. rar Aluzie răutăcioasă; vorbă

fructiferi; livadă. 2) Mulţime de pomi fructiferi.

înţepătoare; împunsătură.

POMÉT II ~uri n. Mulţime de diferite fructe;

A PONTÁ I pontéz tranz. 1) (muncitorii, slujbaşii

cantitate mare de poame.

unei întreprinderi, ai unei instituţii etc.) A trece în

POMÉŢI

m.

pl.:

♦

Pomeţii

obrajilor,

listele de prezenţă la locul de muncă. 2) (timpul de

proeminenţele osoase ale obrajilor; umerii obrajilor.

muncă, volumul muncii prestate) A fixa într-un

A POMPÁ pompéz tranz. (lichide sau gaze) 1) A

registru special (în vederea retribuţiei).

trage (înăuntru) cu ajutorul unei pompe; a aspira. 2)

A PONTÁ II pontéz 1. intranz. A participa la

A împinge cu ajutorul unei pompe; a refula.

jocurile de hazard, mizând. 2. tranz. (sume de bani)

PÓMP//Ă I ~e f. teh. Maşină mecanică sau

A pune în joc drept miză; a miza.

manuală pentru pomparea unui fluid.

A PONTÁ III ponteáză intranz. (despre ogari,

PÓMP//Ă II ~e f. 1) Paradă plină de fast într-o

câini de vânătoare etc.) A se opri (brusc) locului,

ceremonie. 2) Frumuseţe plină de strălucire;

adulmecând vânatul.

splendoare; fast.

PÓNTIC ~ă (~i, ~e) adj. arh. Care ţine de Marea

POMP//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) adj. şi adverbial 1)

Neagră (numită în antichitate Pontul Euxin); din

Care se caracterizează prin pompă deosebită; plin

regiunea Mării Negre; caracteristic pentru Marea

de pompă; luxos; fastuos. 2) (despre stil, vorbire)

Neagră.

Care conţine o solemnitate ridiculă; plin de emfază;

PONT//ÓN ~oáne n. 1) Pod plutitor improvizat,

umflat; bombastic; emfatic.

format dintr-o platformă de scânduri susţinută de

PONDERÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care posedă

bărci sau de alte vase legate între ele. 2) Ambarcaţie

pondere; în stare să fie cântărit; cu greutate. Om ~.

care susţine platforma unui astfel de pod. 3)

2) fig. Care are valoare şi importanţă (mare).

Platformă construită pe o ambarcaţie şi destinată

Argument ~.

acostării navelor. 4) Vas fără motor şi fără punte,

PONDERÁL ~ă (~i, ~e) adj. Cate ţine de pondere;

care

propriu ponderii.

mărfurilor.

PÓNDER//E ~i f. 1) Forţă cu care un corp apasă

POPÍC ~e n. 1) la pl. (în jocurile de societate) Joc

asupra unei suprafeţe; greutate. 2) fig. Importanţă

distractiv cu nouă piese cilindrice de lemn, aşezate

recunoscută într-un anumit domeniu; prestigiu;

vertical, care constă în doborârea lor cu ajutorul

autoritate.

unei bile de lemn, aruncată pe un jgheab. 2) la sing.

PON//ÓR ~oáre n. pop., reg. Coastă abruptă

Piesă cilindrică de lemn folosită în acest joc.

rezultată din surpări sau prăbuşiri de teren.

POPICÁR ~i m. Jucător de popice.

PONORẤ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. pop., reg. (despre

POP//ÓR ~oáre n. 1) sociol. Comunitate de

terenuri) Care are multe ponoare; cu multe ponoare;

oameni care locuiesc pe acelaşi teritoriu, vorbesc

surpat.

aceeaşi limbă şi au aceleaşi tradiţii culturale. 2)

PON//ÓS ~oáse n. pop. reg. 1) Consecinţă

Ansamblu de persoane care locuieşte pe un anumit

neplăcută. A trage ~oasele. 2) Imputaţie falsă prin

teritoriu. 3) Totalitate de oameni de o anumită

care se discreditează o persoană; defăimare;

naţionalitate; neam; seminţie. 4) pop. Mulţime de

fiind

remorcat,

serveşte

la

transportul

388

oameni; lume.

obscenă.

POPORÁL ~ă (~i, ~e) adj. pop., înv. v.

POR//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) adj. 1) (despre

POPULAR.

corpuri solide) Care conţine mulţi pori; cu pori

POPORÁN I ~ă (~i, ~e) adj. pop., înv. v.

mulţi. 2) (despre sol) Care este bine afânat; înfoiat.

POPULAR.

PORTÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. Care poate fi uşor

POPORÁN II ~i m. înv. rel. Persoană credincioasă

purtat sau transportat; în stare să fie purtat sau

care făcea parte dintr-o parohie.

transportat; portativ. Telefon ~.

A POPULÁ populéz tranz. (teritorii) A ocupa,

PORTÁL ~uri n. 1) arhit. Intrare principală

stabilindu-se cu traiul.

monumentală, bogat ornamentată într-un edificiu.

POPULÁR ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de popor;

2) tehn. inform. Site web care oferă o multitudine

propriu poporului. Mişcare ~ă. 2) Care provine din

de servicii şi informaţii (e-mail, forum, motor de

popor; creat de popor. Cântec ~. Armată ~. 3) Care

căutare, ştiri etc).

este făcut pentru necesităţile poporului. 4) Care se

PORTATÍV I ~e n. muz. Sistem de cinci linii

bucură de simpatia poporului; iubit de popor.

paralele, egal distanţate între ele, pe care şi între

Melodie ~. 5) (despre persoane) Care se bucură de

care se scriu notele muzicale.

aprecierea

PORTATÍV II ~ă (~i, ~e) adj. Care poate fi uşor

poporului;

cunoscut

de

popor.

Personalitate ~ă.

purtat sau transportat; în stare să fie purtat sau

POPULARITÁTE f. 1) Caracter popular. 2)

transportat; portabil.

Apreciere populară înaltă pentru calităţi deosebite;

PORTĂRÉ//L ~i m. 1) arh., ist. Slujbaş la curtea

reputaţie; renume; faimă. A se bucura de

domnească subordonat portarului. 2) jur., înv.

popularitate.

Funcţionar care execută sentinţele judecătoreşti;

A

POPULARIZÁ

popularizéz

tranz.

(idei,

executor judiciar.

publicaţii, personalităţi etc.) A face să devină

PORTDRAPÉL I ~i n. 1) Persoană care poartă un

popular, cunoscut unui cerc mai larg de persoane; a

drapel; stegar. 2) fig. Persoană activă şi recunoscută

face să capete popularitate; a vulgariza.

ca fiind în fruntea unui curent sau a unei mişcări

POPULÁŢI//E ~i f. 1) Totalitate de persoane care

sociale, politice etc.

locuiesc pe un anumit teritoriu. 2) biol. Totalitate de

PORTDRAPÉL II ~e n. Toc de piele, prins de o

reprezentanţi ai unei specii de plante sau de animale

curea, în care se fixează coada drapelului pentru a-l

dintr-o anumită regiune geografică.

purta mai uşor.

PORNOGRÁF ~i m. Autor de scrieri sau desene

PORTIÉR//Ă ~e f. Uşă cu geam la un vehicul.

pornografice.

PORTMONÉ//U ~e n. Pungă de piele sau de alt

PORNOGRÁFIC ~ă (~i, ~e) adj. Care ţine de

material, în care se poartă banii de buzunar.

pornografie; cu conţinut de pornografie.

PORTOFÉL ~e n. Obiect de buzunar confecţionat

PORNOGRAFÍE f. 1) Interpretare obscenă şi

din piele sau din alt material, în formă de copertă cu

imorală a problemelor legate de sex. 2) Lucrare

mai multe despărţituri interioare, în care se poartă

pretins artistică (scriere, desen, fotografie etc.) care

bani (de hârtie) şi acte.

prezintă scene obscene, destinate a fi comunicate

PORTOFÓLI//U ~i n. 1) Funcţie de şef; post de

publicului. 3) fig., fam., depr. Faptă sau vorbă

conducere.

Ministru

fără

~.

2)

înv.

v. 389

PORTOFEL.

POSTÁ//RE ~ắri f. tehn. inform. 1) Acţiunea de a

A PORTRETIZÁ portretizéz tranz. (persoane) A

posta şi rezultatul ei. 2) Imagine, text, document

prezenta în formă de portret (prin mijloace

etc. plasate pe un site sau pe o reţea socială din

artistice).

internet; post.

PORTUÁR ~ă (~i, ~e) adj. Care ţine de port;

POSTBÉLIC ~ă (~i, ~e) adj. Care ţine de perioada

caracteristic portului; de port. Echipament ~.

de după război; din perioada de după război.

A POSEDÁ poséd tranz. 1) (bunuri materiale) A

POSTÉLNIC ~i m. arh., ist. 1) (în Moldova

deţine în calitate de proprietar; a avea în stăpânirea

medievală) Boier de divan care avea în grija sa

sa; a stăpâni. 2) (domenii de activitate teoretică sau

odaia de dormit a domnului şi audienţele de la

practică) A cunoaşte bine, a stăpâni. ~ materia.

curte. 2) (în sec. XVIII) Boier de divan care se

Acest medic ~ă o bogată experienţă.

ocupa de afacerile externe ale ţării,

POSÍBIL ~ă (~i, ~e) adj. şi substantival Care poate

POSTERI//ÓR ~oáră (~óri, ~oáre) adj. 1) Care se

avea loc; cu putinţă. Întâlnire ~ă.

petrece mai târziu în succesiune temporală.

POSIBILIT//ÁTE ~ắţi f. 1) Caracter posibil. 2)

Eveniment ~. 2) Care se află în partea de dinapoi;

Lucru posibil. E o ~e ce nu poate fi exclusă. 3)

aşezat în partea dindărăt. Partea ~ă a corpului. 3)

Mijloc posibil. Am mai mult ~ăţi de a acţiona. ♦

fonet. (despre sunete vocale) Care se articulează în

A avea ~ăţi materiale, a avea mijloace materiale

partea de dinapoi a cavităţii bucale; pronunţat în

substanţiale.

partea din urmă a cavităţii bucale. Vocală ~ă.

A POSPĂÍ pospăiésc tranz. pop., reg. 1) (obiecte)

POSTERITÁTE f. 1) înv. Succesiune de persoane

A acoperi cu un strat subţire. 2) fig. A realiza în

cu descendenţă comună. 2) Succesiune de generaţii

grabă, fără a depune toată străduinţa; a face de ochii

viitoare. Posteritatea ne va aprecia.

lumii.

POSTMERIDI//ÁN ~ánă (~áni, ~éne) adj. Care

A SE POSPĂÍ mă pospăiésc intranz. pop., reg.

are loc după amiază; din a doua jumătate a zilei. E

(despre persoane) 1) A ajunge la o situaţie materială

ora 6 ~.

relativ bună; a se chivernisi; a se înţoli. 2) A-şi

POST-MÓRTEM adv. şi adjectival După moarte;

potoli foamea cu te miri ce.

după încetarea din viaţă. Titlu post-mortem.

POSPOLÍ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. înv. ist. Care consta

POSTPÚ//S ~să (~şi, ~se) adj. lingv. (despre unele

din nobili polonezi; alcătuit din nobili polonezi.

părţi de vorbire) Care se pune după cuvântul

A POSTÁ postéz tranz. 1) (persoane, obiecte) A

determinat;

face să se posteze. L-am postat în faţa uşii. 2)

Articol ~.

tehn. inform. (imagini, texte, imprimări audio şi

POSTTÓNIC ~ă (~i, ~e) adj. lingv., fonet. (despre

video etc.) A plasa pe un site; a publica pe internet.

sunete şi silabe) Care urmează după o silabă sau

A SE POSTÁ mă postéz intranz. (despre

după o vocală accentuată; situat după o silabă sau

persoane) A ocupa o poziţie (ca de supraveghetor).

după o vocală accentuată.

POSTAMÉNT ~e n. constr., teh. Suport de piatră,

POSTULÁN//T ~ţi m. Persoană care caută un post.

de metal sau de lemn, servind ca bază de susţinere

POSTULÁT ~e n. Teză teoretică generală, care

sau de fixare pentru un monument, o maşină sau un

este recunoscută ca justă fără demonstraţie.

aparat.

POSTÚM ~ă (~i, ~e) adj. 1) (despre opere literare,

plasat

după

cuvântul

determinat.

390

ştiinţifice etc.) Care a văzut lumina zilei după

locuri etc.) A fixa pe o placă sau pe o hârtie

moartea autorului; publicat după moartea autorului.

fotografică (cu ajutorul unui aparat special); a

2) (despre distincţii) Care se conferă după moarte;

fotografia.

acordat după moarte. 3) jur. (despre copii) Care a

POZÍŢI//E ~i f. 1) Loc ocupat de cineva sau de

apărut pe lume după moartea tatei; născut după

ceva. 2) Mod de aşezare sau de situare în spaţiu. ~e

moartea tatei.

orizontală. 3) Situaţie dictată de circumstanţe. ~e

POŞÉT//Ă ~e f. Geantă mică în care femeile poartă

critică. 4) Situaţie socială; rang. ~ de director. 5)

acte, bani şi accesorii de toaletă.

Punct de vedere particular; părere; judecată, opinie.

POŞTALI//ÓN I ~oáne f. arh. Trăsură de poştă.

~a ta nu e clară. 6) milit. Loc pe care sunt situate

POŞTALIÓN II ~i m. arh. Cal de poştă.

trupele pe front sau vasele de război pe mare.

POŞTALIÓN III ~i m. arh. Surugiu de poştalion.

de luptă. ~e defensivă.

POT//ÁIE ~ắi f. 1) pop., fam. Câine jigărit; javră;

PRÁCTIC ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de practică;

cotarlă; jigodie. 2) fig. fam., depr. Persoană fără

caracteristic practicii. Aplicaţii ~e. 2) Care poate fi

caracter.

folosit sau mânuit cu uşurinţă; bine adaptat

POTÉNŢ//Ă ~e f. rar 1) Posibilitate de realizare.

necesităţilor cotidiene; comod. Instrument ~. 3)

2) Forţă fizică; putere; tărie; vigoare.

Care aduce profit; cu valoare reală. Consideraţii

POTL//ÓG ~oáge n. Petic de piele cu care se

~e. 4) (despre persoane şi manifestările lor) Care

cârpeşte încălţămintea.

posedă capacitatea de a se orienta în viaţa de toate

POTLOGÁR ~i m. 1) fam., depr. Persoană

zilele; cu simţul realităţii dezvoltat. Om ~. Spirit ~.

necinstită, care înşeală pe alţii (profitând de

Inteligenţă ~ă.

naivitatea sau încrederea lor); şarlatan. 2) înv.

A PRACTICÁ práctic tranz. 1) (o meserie, un

Cizmar care punea potloage la încălţăminte.

lucru etc.) A exercita în mod sistematic; a profesa.

POTPURÍU ~ri n. 1) Piesă de muzică uşoară, mai

~ medicina. ~ un mod de viaţă sănătos. 2) A pune

ales

în aplicare; a folosi; a întrebuinţa; a utiliza; a uzita.

instrumentală,

constând

din

fragmente

~e

împrumutate din diverse surse. 2) fig. Amestec de

~ o metodă de cercetare.

lucruri eterogene.

PRACTICÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care poate fi

POTRICÁL//Ă ~e f. reg., înv. 1) Unealtă de metal

practicat; în stare să fie aplicat în practică. Sport ~.

cu vârf ascuţit cu care se fac găuri în obiecte de

2) (despre drumuri, locuri) Care poate fi traversat

piele (curele, opinci etc.) sau în urechile vitelor (ca

fără pericole; în stare bună.

semn). 2) Gaură făcută cu această unealtă.

PRÁCTIC//Ă ~i f. 1) Activitate volitivă care

POTR//ÓC ~oáce n. reg. 1) la pl. Măruntaie de

vizează un rezultat concret; acţiune de transformare

pasăre. 2) Ciorbă acrişoară făcută din măruntaie de

a lumii materiale în procesul de producţie. 2) Mod

pasăre. 3) Mâncare foarte sărată. 4) Vin foarte acru.

concret de exercitare a unei activităţi. ~a vieţii. 3)

A POZÁ pozéz 1. intranz. (despre persoane) 1) A

Ansamblu de metode şi procedee aplicate în

lua o anumită poză (pentru a servi drept model unui

anumite

pictor, unui sculptor sau pentru a fi fotografiat). 2)

deprinderi

fig. A lua o atitudine afectată (pentru a produce

exercitării unei profesii sau specialităţi; experienţă.

impresie). 2. tranz. (imagini de fiinţe, obiecte,

5) Proces de aplicare şi de verificare într-un

condiţii

concrete.

concrete,

4) Ansamblu

dobândite

în

de

procesul

391

domeniu concret de activitate a cunoştinţelor

lăncii. 2) rel. Steag bisericesc, purtat la anumite

teoretice acumulate prin studiu.

solemnităţi sau procesiuni religioase.

PRACTICI//ÁN ~éni m. şi adjectival Persoană

PRÁPUR II ~i m. pop., reg. Membrană care

care cunoaşte latura practică a profesiei sale. Medic

acoperă

~.

peritoneu.

PRACTICÍSM n. 1) Tendinţă caracterizată prin

PRÁVIL//Ă ~e f. înv. 1) Regulă imperativă

preocuparea exclusivă de probleme practice. 2)

adoptată de organul legislativ al unei ţări şi apărată

Spirit sau simţ practic.

de puterea de stat; lege. 2) Carte care conţine astfel

PRAGMÁTIC ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de

de reguli imperative. 3) rar Normă tradiţională a

pragmatism;

şi

unei colectivităţi, legată de un ceremonial şi

substantival Care apreciază realitatea pornind de la

transmisă din generaţie în generaţie; datină; obicei;

valoarea practică a acesteia; fondat pe utilitatea

rânduială.

practică a realităţii. Spirit ~. 3) peior. (despre

PRAVOSLÁVNIC ~ă (~i, ~e) adj. 1) rel. Care ţine

oameni) Care acţionează (sau judecă) în funcţie de

de biserica creştină răsăriteană; propriu bisericii

conjunctură sau de utilitatea nemijlocită, în dauna

creştine răsăritene; ortodox. 2) şi substantival Care

obiectivităţii.

se conformează practicilor religioase ale bisericii

PRAGMÁTICĂ f. 1) Compartiment al semiologiei

creştine răsăritene; susţinător al bisericii creştine

care studiază valoarea semnelor verbale în funcţie

răsăritene. 3) fig. Care manifestă smerenie; plin de

de

cucernicie; smerit; cucernic; evlavios.

propriu

atitudinea

pragmatismului.

subiectului

vorbitor.

2)

2)

lingv.

organele

din

cavitatea

Disciplină care se ocupă cu studiul limbii privită nu

PRAVOSLAVNICÍE

ca sistem de semne, ci ca acţiune şi interacţiune

pravoslavnică; ortodoxie.

comunicativă. 3) tehn. inform. Ansamblul de relaţii

PRẦSLEA m. fam. 1) (Apelativ sau epitet pentru

dintre

un) copil născut ultimul într-o familie; mezin. 2)

caractere

sau

grupe

de

caractere

şi

f.

înv.

abdominală;

rel.

Religie

semnificaţia atribuită acestora în contextul în care

Copil mic; prichindel.

sunt utilizate.

PREÁJMĂ f. Loc în apropiere; împrejurime;

PRAGMATÍSM n. 1) filoz. Curent filozofic care

vecinătate.

susţine că unicul criteriu al adevărului este utilitatea

PREALÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. Care se realizează

practică a realităţii obiective. 2) prin ext. Atitudine

înaintea unei acţiuni; care precedă o acţiune; făcut

a unei persoane care pune preţ numai pe utilitatea

înainte de realizarea unei acţiuni; preliminar. ♦ În ~,

practică.

dinainte; din timp.

PRAGMATÍ//ST I ~stă (~şti, ~ste) adj. v.

PREÁMBUL ~uri n. 1) Parte introductivă (a unui

PRAGMATIC.

discurs, a unei lucrări sau a unui document). 2) fig.

PRAGMATÍ//ST

II

~şti

m.

1)

Adept

al

Moment care precedă o acţiune.

pragmatismului. 2) Persoană pragmatică; utilitarist.

PRECÁR ~ă (~i, ~e) adj. 1) (despre stări de

PRAMÁTI//E ~i f. fam., peior. Persoană josnică şi

lucruri, situaţii etc.) Care depinde de anumite

amorală.

condiţii nesigure; lipsit de siguranţă; incert. 2)

PRÁPUR I ~e n. 1) arh., ist. (în epoca medievală)

(despre construcţii) Care denotă lipsă de trăinicie;

Steag militar care era purtat de ostaşi în vârful

lipsit de rezistenţă; şubred. 3) fig. Care vădeşte lipsă 392

de valoare; lipsit de valoare. Judecată ~ă.

Informaţie ~să. 3) (despre instrumente de măsurat)

PRECÁU//T ~tă (~ţi, ~te) adj. (despre persoane)

Care funcţionează cu exactitate; la limită de

Care acţionează luând toate măsurile de protecţie;

exactitate. Un cântar ~.

în stare să prevadă eventualele pericole; prevăzător;

PRECÓC//E ~e (~i, ~e) adj. 1) (despre organisme

prudent; circumspect.

vegetale) Care se dezvoltă sau se coace înainte de

PRECAÚŢI//E ~i f. 1) Comportament precaut. 2)

timpul obişnuit; caracterizat prin dezvoltare sau

Atitudine

coacere înainte de momentul normal. 2) (despre

precaută;

prudenţă;

circumspecţie;

previziune.

organisme animale) Care se dezvoltă foarte repede;

A PRECEDÁ precéd tranz. (procese, lucruri etc.)

caracterizat prin creştere foarte rapidă.

A anticipa într-o succesiune (în timp sau/şi în

A PRECONIZÁ preconizéz tranz. l) (idei, teze,

spaţiu).

doctrine etc.) A aduce la cunoştinţă publică; a pune

PRECEDÉN//T I ~tă (~ţi, ~te) adj. Care precede

în circulaţie; a emite; a înainta; a lansa. 2) fig. A

(în spaţiu sau în timp); dinainte; antecedent;

recomanda (sau a dori) în mod insistent. Preconizez

anterior; premergător. Anul ~. Elevul ~.

să plec mai devreme.

PRECEDÉNT II ~e n. Fapt produs în trecut şi luat

A

drept exemplu sau justificare pentru faptele

(zarzavaturi, produse alimentare, pasări etc.) A

ulterioare similare. ♦ Fără ~, aşa cum nu s-a mai

cumpăra (de la unii) mai ieftin şi a vinde (altora)

văzut; nemaipomenit; nemaivăzut.

mai scump. 2) fig. (în construcţii negative)

PRECÉPT ~e n. 1) Formulă care exprimă o

(eforturi, viaţă, sănătate etc.) A nu cruţa în semn de

modalitate de comportare; principiu călăuzitor; linie

maximă participare (la ceva). 2. intranz. A practica

de conduită; regulă. ~e morale. 2) Propunere

ocupaţia de precupeţ; a fi precupeţ.

argumentată; sfat; recomandare.

PRECURSÓR ~i m. Persoană care, prin activitatea

A PRECIPITÁ precípit tranz. 1) A face să se

sa, creează condiţiile necesare pentru dezvoltarea

precipite; a grăbi; a zori; a accelera. A precipita

ulterioară a unei activităţi mai ample; înaintaş.

evenimentele. 2) A înfăptui cu prea multă grabă. ~

PRECUVÂNT//ÁRE ~ắri f. înv. Comentariu

afacerile.

plasat la începutul unei cărţi; cuvânt înainte; cuvânt

A SE PRECIPITÁ mă precípit intranz. 1) (despre

introductiv; preambul; prolog; prefaţă.

persoane) A acţiona (cu prea) multă grabă; a se

A PREDÁ predáu tranz. 1) (obiecte sau, mai rar,

repezi. 2) (despre evenimente, acţiuni etc.) A se

persoane) A da în mână; a înmâna; a remite. 2)

desfăşura mai repede ca de obicei; a căpăta un ritm

(lecţii, materii de studiu) A expune oral în faţa

accelerat de desfăşurare. 3) (despre particulele unor

auditoriului (într-o instituţie de învăţământ) cu scop

substanţe solide) A se separa dintr-o soluţie,

instructiv; a ţine.

aşezându-se la fund; a forma un precipitat; a se

A SE PREDÁ mă predáu intranz. A se lăsa învins.

depune; a se aşeza; a se sedimenta.

PREDECESÓR ~i m. 1) Persoană care a precedat

PRECÍ//S ~să (~şi, ~se) adj. 1) (despre gânduri,

pe

idei, enunţuri) Care este exprimat clar; lipsit de

premergător; înaintaş; antecesor. 2) mai ales la pl.

confuzii. 2) Care corespunde totalmente adevărului;

Persoană care a precedat generaţia actuală; înaintaş;

în

strămoş.

totală

conformitate

cu

realitatea;

exact.

PRECUPEŢÍ

cineva

precupeţésc

într-un

domeniu

1.

de

tranz.

1)

activitate;

393

A PREDESTINÁ predestinéz tranz. (în superstiţii

prolog.

şi în creaţia folclorică) A supune unor acţiuni

A PREFERÁ prefér tranz. 1) (despre persoane) A

viitoare, prestabilind mersul lucrurilor; a sorti; a

considera ca fiind mai acceptabil (în raport cu

soroci; a ursi; a hărăzi.

altceva sau cu altcineva). 2) A necesita în calitate de

A PREDICÁ prédic 1. intranz. rel. A rosti o

mediu sau de condiţii propice existenţei şi

predică; a propovădui. ♦ ~ în deşert (sau în

dezvoltării. Ciupercile ~ă terenurile umede. ♦ De

pustiu), fig. a vorbi în zadar. 2. tranz. fig. (idei,

preferat, de dorit; preferabil.

concepţii, învăţături etc.) A propaga cu insistenţă.

PREFERÍNŢ//Ă ~e f. Avantaj prin care este

PREDICÁT ~e n. lingv., gram. Parte principală a

preferată o fiinţă, un lucru sau o situaţie în raport cu

proporţiei care atribuie subiectului o acţiune, o stare

altele; precădere.

sau o însuşire.

PREFEUDÁL ~ă (~i, ~e) adj. Care precedă

PREDICATÓR ~i m. rel. 1) Persoană care predică;

feudalismul; anterior feudalismului. Epoca ~ă

propovăduitor. 2) Conducător al unei comunităţi

PREFÍX ~e n. lingv., morf. Afix care se ataşează

religioase creştine.

înaintea radicalului sau a temei pentru a forma un

PREDILÉC//T ~tă (~ţi, ~te) adj. Care produce o

derivat.

plăcere deosebită; cu proprietate de preferinţă;

PRÉGET

preferat; favorit. Elev ~. Materie de studiu ~ă.

inactivitate. ♦ Fără ~, neîntrerupt; fără încetare.

PREDILÉCŢI//E ~i f. Preferinţă deosebită. A avea

PREGNÁN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. Care este extrem

o ~e pentru cineva sau ceva.

de vizibil; care se impune prin evidenţă; cu caracter

PREDISPOZÍŢI//E I f. 1) Dispoziţie naturală;

implicit. Trăsătură ~ă.

atracţie înnăscută spre o anumită activitate;

PREGNÁNŢ//Ă ~e f. Caracter pregnant.

înclinaţie; aplecare; vocaţie. 2) Stare de sensibilitate

PREIMPERIALÍ//ST ~stă (~şti, ~ste) adj. Care

a organismului care permite să contracteze anumite

precedă imperialismul; anterior imperialismului.

boli.

PREISTÓRIC ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de

A PREDOMINÁ predómin intranz. A ocupa o

preistorie; caracteristic preistoriei. Epocă ~ă. 2) fig.

poziţie dominantă (prin cantitate, forţă, valoare,

peior. Care este foarte vechi; de mare vechime; ieşit

greutate, importanţă etc.); a avea superioritate

din uz; demodat. Haină ~ă.

numerică sau valorică; a precumpăni; a prepondera;

PREISTÓRIE f. Epocă din istoria umanităţii, de la

a prevala.

apariţia omului până la apariţia primelor izvoare

PREFABRICÁT I ~e n. 1) gastronom. Produs

scrise.

industrial

A PREÎNTÂMPINÁ preîntấmpin tranz. 1)

aflat

într-o

fază

intermediară

de

~e

A

n.

pop.

atenţiona

Lipsă

din

de

activitate;

prelucrare. 2) constr. Element de construcţie

(persoane)

timp

asupra

fabricat în prealabil într-o întreprindere pentru a fi

consecinţelor posibile ale unei acţiuni; a preveni. 2)

montat şi asamblat cu alte elemente pe şantier.

(fenomene, acţiuni etc.) A face să nu se producă,

PREFABRICÁ//T II ~tă (~ţi, ~te) adj. Care

recurgând la măsuri preventive de precauţie; a

serveşte la fabricarea unui produs industrial finit.

preveni.

PREF//ÁŢĂ ~éţe f. Comentariu plasat la începutul

PREJUDEC//ÁTĂ ~ắţi f. Opinie preconcepută, de

unei cărţi; cuvânt înainte; cuvânt introductiv;

cele mai multe ori eronată şi defavorabilă, impusă 394

de mediu sau de educaţie; prejudiciu.

PREMEDITÁ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. Care este

A PREJUDICIÁ prejudiciéz tranz. (persoane) A

meditat din timp; chibzuit dinainte; precugetat.

face să suporte un prejudiciu.

Omor ~.

PREJUDÍCI//U ~i n. 1) Pierdere materială sau

PREMERGĂT//ÓR I ~oáre (~óri, oáre) adj. (de

morală provocată cuiva; daună; pagubă. 2) Opinie

obicei, construit cu Dativul) Care premerge;

preconcepută, de cele mai multe ori eronată şi

precedent; anterior. Eveniment ~ întâlnirii de la

defavorabilă, impusă de mediu sau de educaţie;

vârf.

prejudecată.

PREMERGĂTÓR II ~i m. Persoană care a

PRELÉGER//E ~i f. 1) Lecţie făcând parte dintr-

precedat pe cineva într-un domeniu de activitate;

un curs universitar. 2) Conferinţă publică.

predecesor; antecesor; înaintaş.

PRELIMINÁR ~ă (~i, ~e) 1. adj. Care precedă

PREMERGĂT//ÓR III ~oáre n. Suport mobil,

pregătind un alt lucru considerat ca fiind mai

alcătuit dintr-un scăunel fixat pe un schelet cu roţi,

important. 2. s.n. la pl. v. PRELIMINARIU

care este folosit pentru a ajuta copiii mici (sau

PRELIMINÁRI//U ~i n. mai ales la pl. Ansamblu

bolnavii în stadiul de recuperare) să-şi păstreze

de operaţii preliminare; preparative.

echilibrul, atunci când învaţă să meargă (din nou).

A PRELUÁ preiáu tranz. (răspunderea, funcţii,

PREMIÉR//Ă ~e f. 1) Reprezentaţie primară în

sarcini etc.) A lua în grija sa; a lua asupra sa; a-şi

faţa publicului. ~a unui spectacol de teatru. 2)

asuma.

Eveniment care inaugurează o anumită activitate. ♦

A PRELUDÁ preludéz intranz. 1) muz. (despre

În ~ă, pentru prima dată.

muzicanţi, cântăreţi) A interpreta drept pregătire

PREMÍS//Ă ~e f. 1) Afirmaţie (sau factor) din care

începutul unei piese muzicale, încercându-şi vocea

decurge o concluzie; punct de plecare (al unei

sau instrumentul. 2) fig. A anticipa printr-o acţiune

acţiuni, al unei argumentaţii etc.). 2) log. Propoziţie

preliminară.

plasată, de regulă, înaintea unui raţionament, din

PRELÚDI//U ~i n. 1) muz. Succesiune de note

care se deduce o anumită concluzie.

cântate de un interpret pentru a lua tonalitatea

PRÉMI//U ~i n. Recompensă materială sau

necesară. 2) Parte introductivă a unei compoziţii

spirituală, acordată pentru succese deosebite sau

muzicale. 3) Piesă instrumentală independentă de

pentru realizări remarcabile într-un domeniu de

formă liberă, de proporţii mici. 4) fig. Acţiune care

activitate.

precedă altă acţiune, anunţând începutul ei; acţiune

PREMONOPOLÍ//ST ~stă (~şti, ~ste) adj. Care

preliminară.

precedă

PREMATÚR ~ă (~i, ~e) adj. 1) şi adverbial Care

dezvoltării monopolurilor. Industria ~ă.

se produce înainte de vreme; realizat prea devreme;

PRENÚME n. Nume individual dat unui om la

pretimpuriu. Naştere ~ă. 2) şi substantival (despre

naştere, prin care se distinge fiecare membru al unei

copii) Care a văzut lumina zilei înainte de termen;

familii; nume de botez; nume mic.

născut înainte de termen.

A PREOCUPÁ preocúp tranz. 1) (despre gânduri,

A PREMEDITÁ premeditéz tranz. (acţiuni

idei, sentimente etc.) A urmări un timp îndelungat.

reprobabile) A pune la cale dinainte, cu bună

2) (persoane) A face să se preocupe.

ştiinţă; a precugeta. A premedita un atac.

A SE PREOCUPÁ mă preocúp intranz. (despre

monopolurile;

anterior

apariţiei

şi

395

persoane) A se interesa îndeaproape.

vorbire auxiliară, invariabilă), care exprimă relaţiile

PREOPINÉN//T ~ţi m. Persoană care îşi exprimă

sintactice de subordonare dintre un substantiv (sau

opinia înaintea altei persoane în cadrul unei

un substitut al acestuia) şi un alt cuvânt.

întruniri, a unei dezbateri; antevorbitor.

PRÉRI//E ~i f. 1) geogr. (în America de Nord)

A PREPARÁ prepár tranz. 1) A face să fie gata de

Suprafaţă cu clima temperat-continentală, cu relief

cu vreme; a pregăti; a orândui. 2) chim. (substanţe

de câmpie uşor vălurită, cu podişuri netede,

noi) A obţine pe cale experimentală. 3) ed. A face

acoperită cu plante erbacee care sunt folosite ca

să capete cunoştinţe sau/şi deprinderi într-un

furaj. 2) biol. Vegetaţie care creşte pe o asemenea

domeniu oarecare; a învăţa; a pregăti; a instrui. 4)

suprafaţă.

culin. (bucate sau băuturi) A face printr-o operaţie

PREROGATÍV//Ă ~e f. Privilegiu (de a acţiona,

culinară (fierbere, coacere, prăjire etc.); a pregăti; a

de a interveni, de a decide etc.), acordat în

găti.

exclusivitate unui organ de stat sau unei persoane

PREPARATÍVE f. pl. Ansamblu de operaţii

oficiale. Aceasta este ~a Guvernului.

preliminare; preliminarii.

A PRESÁ preséz tranz. 1) (obiecte) A supune unei

PREPEL//EÁC ~éci m. pop., reg. Par cu crăcane

acţiuni de apăsare (pentru a face mai compact, a

scurte, înfipt în pământ, pe care se pun la ţară oalele

modifica, a forma sau a stoarce lichidul). 2) fig.

ca să se usuce sau de care se atârnă diferite obiecte;

(persoane)

olar.

permanentă şi îndelungată (să acţioneze într-un

PREPELICÁR ~i m. Câine de vânătoare de talie

anumit fel); a sili.

mare, cu urechile lăsate în jos şi cu părul scurt,

PRÉSĂ I f. 1) Ansamblu de publicaţii periodice şi

folosit, mai ales, la vânat de prepeliţe, potârnichi şi

cotidiene; literatură publicată (gazete, reviste, cărţi

alte păsări; brac.

etc.). Presă scrisă. Presă electronică. 2) Activitate

PREPONDERÉN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. Care

editorială. 3) prin ext. Corp al jurnaliştilor.

preponderează;

valoare

PRÉS//Ă II ~e f. 1) teh. Instalaţie destinată să

superioară; precumpănitor; dominant. Zonă ~tă.

exercite o presiune asupra unui corp solid pentru a-l

Temperaturi ~te.

comprima sau pentru a lăsa o urmă asupra acestuia.

de

importanţă

PREPONDERÉNŢ//Ă

~e

sau

f.

Caracter

A

determina

printr-o

presiune

2) poligr. Maşină tipografică de imprimat.

preponderent; precumpănire; superioritate.

A PRESCRÍE prescríu tranz. 1) (medicamente

PREPOTÉN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. (despre oameni)

sau tratamente) A recomanda (în scris) în scopul

Care este deosebit de potent sub aspect social; cu

însănătoşirii; a sfătui să urmeze cu scrupulozitate. ~

mare autoritate; foarte influent. Un politician ~t.

unui bolnav odihnă absolută. 2) înv. (texte) A

PREPOTÉNŢ//Ă ~e f. rar Caracter prepotent.

trece cuvânt cu cuvânt pe o altă foaie; a transcrie; a

PREPOZÍŢIE

I

f.

lingv.

(în

opoziţie

cu

copia. 3) rar (indicaţii, instrucţiuni, interdicţii etc.)

postpoziţie) Poziţie a unui element de limbă

A fixa ca obligator. 4) jur. (pedepse penale,

înaintea cuvântului la care se raportă său la

obligaţii băneşti etc.) A face să piardă valabilitatea

începutul cuvântului din componenţa căruia face

printr-o prescripţie; a anula.

parte.

PRESCRÍPŢI//E ~i f. 1) jur. Prevedere impusă

PREPOZÍŢI//E II ~i f. lingv., gram. Parte (de

printr-o

lege

sau

printr-un

regulament.

2) 396

Recomandare privind respectarea anumitor condiţii

Succesul ~ muncă.

în dependenţă de situaţia concretă. Trebuie să

PREŞ préşuri n. 1) Covor lung şi îngust, care se

urmezi întru totul ~ile medicului.

aşterne în încăperi, pe culoare sau pe scările unei

PRESENTIMÉNT ~e n. Sentiment subiectiv şi

clădiri. 2) Covor mic, aşezat la intrarea unei case,

instinctiv, de cunoaştere intuitivă şi vagă a realităţii,

de care se şterge talpa încălţămintei.

care nu poate fi cunoscută cu mijloace naturale;

PREŞCOLÁR ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de

presimţire. A avea un ~.

perioada care precedă vârsta şcolară; caracteristic

A PRESIMŢÍ presímt tranz. A simţi din timp (cu

pentru vârsta de dinainte de scoală. 2) şi

ajutorul intuiţiei); a întrevedea foarte vag. A

substantival (despre copii) Care are vârsta de

presimţi un pericol.

dinainte de şcoală; în vârsta de la 3 la 6 ani.

PRESIÚN//E ~i f. 1) Forţă care acţionează pe

A SE PRETÁ mă pretéz intranz. 1) (despre

suprafaţa unui corp. 2) fiz. Mărime fizică egală cu

persoane) A avea predispoziţie de a înfăptui ceva

raportul dintre forţele care acţionează asupra unei

(mai ales reprobabil). 2) A fi foarte convenabil; a

suprafeţe.

putea fi adaptat. Acest sol se ~ează anumitor

3)

fig.

Constrângere

morală

sau

materială. A exrcita ~e asupra cuiva. 4) fig. Stare

culturi.

de apăsare sufletească.

PRETENDÉN//T ~ţi m. 1) Persoană care pretinde

A PRESTÁ prestéz tranz. (munci, activităţi) A

ceva. ~ la un post de lucru. 2) Persoană care

efectua în virtutea unei obligaţii sau în calitate de

pretinde la puterea suverană. ~ la tron. 3) Bărbat

datorie.

care aspiră la căsătoria cu o femeie.

PRESTÁNŢĂ f. Atitudine impunătoare; aspect

PRETÉNŢI//E ~i f. 1) jur. Revendicare a unui

impozant.

privilegiu în baza unui drept pretins. 2) jur. Drept la

PRESTIDIGITATÓR ~i m. 1) Actor de circ sau de

care pretinde o persoană. 3) Opinie exagerată

estradă care, folosindu-se de agerimea mâinilor şi

despre

rapiditatea gesturilor, produce iluzii optice, făcând

ambiţioasă ca această opinie să fie susţinută şi de

ca obiectele să dispară, să apară, să-şi schimbe

alte persoane.

focul sau aspectul; iluzionist; fachir; scamator. 2)

PRETENŢI//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) adj. 1) Care

fig. Persoană care posedă o mare abilitate în

are pretenţii excesive; cu multe pretenţii. Copil ~.

mişcarea mâinilor. PRESTIDIGITÁŢIE f. Tehnica

Patron ~. 2) peior. (despre persoane) Care îşi dă

şi arta prestidigitatorului.

aere de superioritate nejustificată; plin de sine. 3)

PRESTIGI//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) adj. Care are

Care reclamă o atenţie deosebită. Un automobil ~.

prestigiu; cu prestigiu. Un festival de cinema ~.

O plantă ~oasă.

PRESTIGÍ//U ~i n. Autoritate exercitată de o

PRETÉXT ~e n. Cauză aparentă, invocată de o

persoană sau de un lucru asupra altora.

persoană pentru a ascunde adevăratul motiv al

A PRESUPÚNE presupún tranz. 1) (urmat, de

acţiunilor sale.

regulă, de o propoziţie completivă) A admite ca

A PRETÍNDE pretínd 1. tranz. 1) A solicita într-o

adevărat sau posibil; a bănui. Presupun că voi

formă categorică. ~ bani. 2) (urmat, de regulă, de o

reuşi. 2) (lucruri sau acţiuni prealabile) A avea

propoziţie completivă) A susţine cu insistenţă şi

drept condiţie de bază; a implica; a impune; a cere.

tărie. ~ că-i adevărat. 3) A implica în mod necesar;

meritele

proprii,

însoţită

de

dorinţa

397

a impune; a necesita; a cere; a reclama; a implica; a

PREVENTÍV ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care tinde să

presupune. Scrisul ~ talent. 2. intranz. A considera

prevină realizarea unui rău sau răspândirea unei

că are dreptul (la ceva); a aspira în mod deschis. ~

boli; destinat să preîntâmpine o calamitate. Măsuri

la un titlu.

~e. 2) jur. (despre arest, închisoare sau detenţiune)

PREŢI//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) adj. 1) Care are

Care constă în reţinerea provizorie a unui inculpat

preţ mare; de mare valoare materială sau spirituală;

în timpul unui proces judiciar.

valoros; important. Un studiu ~. 2) (despre

PREVÉNŢI//E

persoane) Care este înalt preţuit pentru intelectul

detenţiune preventivă.

sau chipul său moral. Un specialist ~. 3) Care se

A PREVESTÍ prevestésc tranz. 1) A stabili din

caracterizează prin rafinament exagerat; lipsit de

timp prin deducţie sau intuiţie, aducând la

naturaleţe şi simplitate.

cunoştinţă; a prezice. 2) fig. A semnaliza prin sine

PREŢIOZITÁTE f. 1) Caracter preţios (al unui

însuşi. Norii ~esc ploaie.

lucru). 2) Caracter afectat al limbii şi al stilului.

PREVESTÍR//E ~i f. Semn prevestitor.

A PREVALÁ prevaléz intranz. A ocupa o poziţie

PREVESTIT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) adj. şi

dominantă (prin cantitate, forţă, greutate, valoare,

substantival

importanţă etc.); a avea superioritate numerică sau

prevestească.

valorică; a predomina; a precumpăni; a prepondera.

PREVIZIÚN//E ~i f. 1) Capacitate de prevedere a

PREVĂZĂT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) adj. Care

unui eveniment sau a evoluţiei lui viitoare. 2)

prevede cu perspicacitate eventualele pericole; dotat

Opinie formată pe baza acestei capacităţi. 3) Fapt

cu darul de a evita neplăcerile posibile; precaut;

prevăzut.

circumspect.

PREZBÍ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. şi substantival med.

A PREVEDEÁ prevắd tranz. 1) A intui din timp

Care este atins de prezbitism; suferind de

(pe bază de date cunoscute); a vedea în perspectivă

prezbitism.

cu mult înainte; a întrevedea. A prevedea viitorul.

PREZBITÍSM n. med. Anomalie a văzului,

2) A asigura drept completare necesară (pentru a

constând în faptul că omul vede mai bine obiectele

întregi un ansamblu); a înzestra. A prevedea cu

îndepărtate decât pe cele apropiate.

răsuflătoare o încăpere. 3) jur. (despre legi) A

PREZENTÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. Care se prezintă

indica cu precizie (cum trebuie să se procedeze într-

bine; cu aspect plăcut; arătos; chipeş. Bărbat ~.

o anumită situaţie); a prescrie. Legea prevede

A PREZÍCE prezíc tranz. A stabili din timp prin

neamestecul în treburile persoanei.

deducţie sau prin intuiţie, aducând la cunoştinţă; a

A PREVENÍ prevín tranz. 1) (persoane) A face în

prevesti. ♦ A ~ viitorul, a pretinde că se poate afla

prealabil atent (asupra anumitor consecinţe posibile,

viitorul (ghicind în cărţi, în palmă, în bobi, în cafea,

a unei eventualităţi etc.); a avertiza; a preîntâmpina.

în aştri etc.).

2) (fenomene, acţiuni etc.) A face să nu se producă,

PREZÍDI//U ~i n. Grup de persoane alese de o

recurgând la măsuri de precauţie; a preîntâmpina. A

asistenţă pentru a prezenta o întrunire publică.

preveni un pericol. A preveni căderea unui corp.

PREZÚMŢI//E ~i f. 1) Opinie fondată numai pe

3) rar (dorinţe, gusturi etc.) A îndeplini înainte de a

aparenţe; presupunere; supoziţie. 2) Opinie prea

fi exprimat.

avantajoasă

~i

Care

şi

f.

jur.

Arest

prevesteşte;

neîntemeiată

în

preventiv;

stare

despre

să

sine; 398

supraestimare proprie. 3) jur. Recunoaştere a unui

(reprezentanţi: maimuţele şi omul). 2) la sing.

fapt ca autentic din punct de vedere juridic, până la

Animal din acest ordin.

proba contrară. ♦ ~e de nevinovăţie, considerare a

PRIMITÍV ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de primele

unui cetăţean acuzat şi implicat într-un proces

stadii ale societăţii umane; din perioada de început

judiciar ca nevinovat şi tratat ca atare, până la

a omenirii; străvechi. Comuna ~ă. Societatea ~ă.

pronunţarea sntinţei judecătoreşti (definitive).

2) (despre persoane) Care ignoră realizările

PREZUMŢI//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) adj. Care are

civilizaţiei; rămas în urmă în privinţa nivelului de

prezumţii; cu prezumţii.

dezvoltare; necivilizat; sălbatic. 3) Care are un

PRIB//EÁG ~eágă (~égi, ~ége) adj. 1) şi

caracter extrem de simplu; caracterizat prin

substantival Care rătăceşte din loc în loc; aflat în

simplitate extremă; rudimentar. Construcţie ~ă. 4)

pribegie. 2) şi substantival fam. Care umblă mult şi

fig. depr. (despre persoane şi manifestările lor)

fără rost; fără căpătâi; hoinar; vagabond. 3) fig.

Care se caracterizează prin lipsă de educaţie şi

Care stă singur; în singurătate; solitar. Stea ~eagă.

cultură; lipsit de educaţie şi cultură; necioplit; ;

A PRICOPSÍ pricopsésc tranz. pop. (persoane) A

înapoiat; grosolan. 5) Care se află în starea de

face să se pricopsească.

origine; în formă iniţială de existenţă. Viaţă ~ă.

A SE PRICOPSÍ mă pricopsésc intranz. pop.

PRIMITIVÍSM n. 1) Stare primitivă; caracter

(despre persoane) 1) A-şi crea o situaţie bună în

primitiv. 2) Lipsă de cultură; stare de înapoiere. 3)

viaţă (fără a o merita); a se căpătui. 2) înv. A

Tendinţă în arta din sec. XIX-XX, constând în

acumula cunoştinţe; a învăţa; a se instrui.

adoptarea

PRIHÁNĂ f. Vină morală. ♦ Fără ~, curat;

primitivă de dezvoltare a culturii.

nevinovat; neprihănit.

PRIMITIVITÁTE f. v. PRIMITIVISM.

PRIÍNŢ//Ă ~e f. rar Atitudine priincioasă;

PRIMORDIÁL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care există de la

bunăvoinţă.

început; în stare primară de existenţă; iniţial;

PRILÉJ ~uri n. Situaţie favorabilă; circumstanţă

originar. Instinct ~. 2) Care are mare importanţă; de

avantajoasă; moment oportun; ocazie.

primă importanţă; principal; esenţial.

PRIMADÓN//Ă ~e f. Solistă de operă sau de

PRINCIPÁL ~ă (~i, ~e) adj. Care are mare

operetă, care interpretează rolurile principale.

importanţă; de primă importanţă; de frunte;

PRIMÁR I ~i m. (în unele ţări) Conducător

esenţial; primordial. ♦ Propoziţie ~ă, gram.

administrativ al unui municipiu, oraş, sat sau al unei

propoziţie independentă din componenţa unei fraze

comune.

formate prin subordonare.

PRIMÁR II ~i (~i, ~e) adj. Care ocupă primul loc

PRINCIPÁT ~e n. Stat guvernat de un principe.

într-o

~ul Monaco.

succesiune;

de

prim

rang;

începător;

normelor

preconizate

în

perioada

primordial; iniţial.

PRÍNCIP//E ~i m. 1) Descendent al unei familii

PRIMÁT I n. 1) Caracter prim; întâietate. 2)

regale sau imperiale; prinţ. 2) Conducător al unui

Importanţă primordială; primordialitate. A deţine

principat. 3) arh., ist. (în Imperiul Roman)

~ul într-o ierarhie.

Conducător absolut al ţării; împărat; monarh;

PRIMÁT II ~e n. biol. 1) la pl. Ordin de mamifere

suveran.

superioare cu cea mai mare dezvoltare a creierului

PRINCIPÉS//Ă ~e f. 1) Fiică a unui suveran; 399

prinţesă. 2) Soţie a unui principe; prinţesă.

prea repede, în pripă; a se grăbi. 2) A-şi expune

PRINCIPIÁL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care are la bază

corpul pentru un timp scurt la o sursă de căldură; a

un principiu; conform unui principiu; bazat pe

se încălzi uşor (la foc sau la soare); a se pârpăli.

anumite principii. Chestiune ~ă. Atitudine ~ă. 2)

PRIP//ÓR ~oáre n. geomorf. Versant abrupt;

Care respectă anumite principii; cu principii. Om ~.

prăvăliş; repeziş; răsturniş.

PRINCIPIALITÁTE f. 1) Caracter principial. 2)

PRIPOR//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) adj. geomorf.

Atitudine principială.

(despre relief) Care are (multe) pripoare; plin de

PRINCÍPI//U ~i n. 1) Teză fundamentală; idee de

pripoare.

bază. 2) Cauză primară. 3) Punct de vedere propriu;

A PRISOSÍ prisosésc intranz. 1) A întrece prin

convingere personală.

cantitate limita necesară; a fi de prisos. 2) rar A fi

PRINÓS ~uri n. 1) rel. Dar oferit divinităţii sau

inutil.

reprezentanţilor ei; ofrandă. 2) Dar oferit unei

A PRIVÁ privéz tranz. (persoane, lucruri etc.) A

biserici; ofrandă. 3) prin ext. Donaţie oferită în

face să nu (mai) beneficieze (de ceva necesar); a

semn de veneraţie şi de recunoştinţă; ofrandă;

lipsi. ~ de drepturi.

omagiu; plocon. 4) înv. Contribuţie la o cauză

PRIVÁ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. Care aparţine unei

socială; aport; obol.

singure persoane ca individ izolat; în posesiunea

PRIORITÁR ~ă (~i, ~e) adj. Care este primul în

unui individ aparte; particular; personal; individual.

timp, în rang sau în drepturi; caracterizat prin

Proprietate ~tă.

întâietate. Domeniu ~.

PRIVAŢIÚN//E ~i f. mai ales la pl. Lipsă de

PRIORITÁTE f. Caracter prioritar; întâietate. A

mijloace necesare; sărăcie; mizerie. A se supune la

da ~e cuiva (sau la ceva).

~i.

PRIPÁS n. pop., înv. Pui de animal domestic. ♦ De

PRIVÉLIŞT//E ~i f. 1) Aspect al unui colţ din

~, fam. fără stăpân.

natură, privit dintr-un anumit punct. 2) fig.

PRÍPĂ f. Grabă mare. ♦ În ~, în grabă, repede. ♦

Spectacol sau eveniment neobişnuit care se

Fără ~, fără grabă.

desfăşoară înaintea ochilor.

A PRIPĂŞÍ pripăşésc tranz. pop., reg. A face să se

A PRIVILEGIÁ privilegiéz tranz. (persoane) A

pripăşească; a oferi adăpost; a oploşi.

susţine în mod abuziv, acordând privilegii (adesea

A SE PRIPĂŞÍ mă pripăşésc intranz. pop., reg.

nemotivat şi în detrimentul altora); a părtini; a

(despre fiinţe pribege) A-şi găsi adăpost; a se aciua;

avantaja; a favoriza; a proteja.

a se oploşi.

PRIVILÉGI//U ~i n. Drept particular acordat unui

A PRIPÍ pripésc tranz. pop. 1) (acţiuni, procese

individ sau unei colectivităţi, pe care ceilalţi

etc.) A face să se desfăşoare într-un ritm mai rapid

membri ai societăţii nu-l posedă; avantaj exclusiv.

(uneori nejustificat); a zori; a grăbi. 2) A supune

Gândirea este un ~ al speciei umane.

unui eşec din cauza realizării în pripă. 3) (carne sau

PRÍZ//Ă ~e f. 1) electric., teh. Dispozitiv pentru

alte alimente) A coace la repezeală numai pe de

conectarea unui receptor mobil de energie electrică

asupra; a pârpăli. 4) pop. (despre soare) A încălzi

cu o sursă de curent. 2) Dispozitiv prin care se

foarte puternic; a dogorî.

poate lua un fluid dintr-o conductă. 3) med. Doză

A SE PRIPÍ mă pripésc intranz. pop. 1) A acţiona

(mică) de medicament. 4) fig., fam. Simpatie de 400

care se bucură cineva; trecere. A avea ~ă la

organizare a ordinii administrative, folosite în

spectatori.

scopul de a atinge un anumit rezultat. 2) Serie de

A PRIZĂRÍ prizărésc tranz. pop., fam. (fiinţe,

formalităţi care trebuie executate într-un proces. 3)

plante) A face să se prizărească.

jur. Ramură a dreptului care determină sau studiază

A SE PRIZĂRÍ mă prizărésc intranz. pop., fam.

regulile de organizare a proceselor juridice. ~ă

(despre fiinţe, plante) A se opri din dezvoltare sau

judiciară.

a-şi micşora dimensiunile; a rămâne sau a deveni

PROCÉS ~e n. 1) Desfăşurare în timp a unui

mic; a se pipernici; a se chirci.

eveniment sau fenomen. 2) Succesiune de acţiuni

PROÁŞ//CĂ ~te f. pop. Şuvoi de apă sau de noroi

sau de operaţii prin care se realizează o lucrare. 3)

care ţâşneşte de undeva şi împroaşcă.

jur. Activitate realizată în vederea soluţionării unor

PROBÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care poate să se

litigii sau a stabilirii şi sancţionării faptelor care

producă; în stare să se producă. Eveniment ~. 2)

încalcă legea; acţiune judecătorească. ~ penal.

Care poate să se adeverească; posibil să fie

PROCES//Á ~éz tranz. 1) tehn. inform. (semnale,

adevărat. Ipoteză ~ă.

date etc.)

PROBABILIT//ÁTE ~ắţi f. Caracter probabil.

intermediul unui procesor. 2) fig. prin ext. (situaţii,

PRÓB//Ă ~e f. 1) Fapt care serveşte la confirmarea

afirmaţii etc.) A analiza în minte; a cântâri în minte,

unui adevăr. 2) Acţiune prin care se constată dacă

făcând anumite deducţii. 3) ind. alim. (materii

cineva sau ceva corespunde anumitor cerinţe;

prime, produse) A supune unor procese tehnologice

încercare. 3) Gen de sport. ~ă de canotaj. 4) Parte

de prelucrare.

dintr-un material sau substanţă după care se poate

PROCESÁ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) tehn. inform.

stabili calitatea întregului; mostră; eşantion. A lua

(despre semnale, informaţii etc.) Care a fost supus

~a apei din râu.

procesării; prelucrat prin intermediul unui procesor.

PROBITÁTE f. 1) Caracter onest; integritate;

2) (despre produse, alimente) Care a fost obţinut

onestitate;

printr-un proces de fabricaţie special. Mâncare ~tă.

cinste.

2)

Comportament

onest;

A prelucra pe un calculator, prin

corectitudine; onestitate.

PROCESIÚN//E ~i f. 1) Şir lung de persoane care

PROBLEMÁTIC ~ă (~i, ~e) adj. Care constituie o

merg în mod solemn în aceeaşi direcţie; alai;

problemă; cu existenţă sau reuşită dubioasă;

cortegiu. 2) rel. Ceremonie religioasă în cursul

îndoielnic; nesigur. Caz ~.

căreia credincioşii merg în coloană, cântând imnuri

A PROCEDÁ procedéz intranz. 1) A acţiona într-

şi rostind rugăciuni.

un anumit mod; a face un lucru într-un anumit fel.

PROCES//ÓR ~oáre n. 1) tehn. inform. Dispozitiv

Eu voi proceda anume astfel. 2) A-şi îndrepta

care are rolul de unitate centrală de control şi de

atenţia (spre o altă activitate decât cea interioară); a

calcul într-un calculator şi care interpretează şi

trece; a purcede. Să procedăm la desfăşurarea

execută instrucţiunile; nucleul funcţional al unui

agendei.

calculator. 2) Program general al unui sistem de

PROCEDÉ//U ~e n. Mijloc folosit pentru a ajunge

exploatare, care execută o funcţie complexă

la

omogenă. 3) electron. Aparat electronic sau circuit

un

anumit

rezultat;

manieră;

modalitate.

~eficient. ~ literar. ~ stilistic.

integrat, specializat pentru operaţii complexe sau

PROCEDÚR//Ă ~i f. 1) Ansamblu de reguli de

pentru transformarea esenţială a semnalelor. 401

PROCLÍTIC ~ă (~i, ~e) adj. lingv., gram. (despre

PRODÚF ~uri n. pop., reg. Gaură pe suprafaţa

elemente de limbă) Care, neavând accent propriu,

îngheţată a unei ape, prin care se prinde peşte sau se

este aşezat înaintea altui cuvânt, cu care formează

ia apă; copcă.

corp fonetic comun. Articol ~.

PRODÚS I ~e n. 1) Bun material obţinut dintr-un

A PROCOPSÍ procopsésc tranz. v. A PRICOPSI.

proces de muncă. 2) Substanţă obţinută pe cale

A SE PROCOPSÍ mă procopsésc intranz. v. A SE

naturală sau în laborator.

PROCOPSI.

PRODÚS II ~e n. 1) Rezultat al unui proces social.

A PROCREÁ procreéz tranz. A face să apară pe

2) Rezultat al activităţii psihice. 3) matem. Rezultat

lume; a naşte.

al unei înmulţiri.

A PROCURÁ procúr tranz. 1) A obţine în urma

PROEMINÉN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) Care

unui efort (contra paltă); a căpăta; a dobândi; a

depăşeşte în relief părţile din jur; ieşit în relief. 2)

achiziţiona. 2) rar A face să se producă; a pricinui;

fig. (despre persoane) Care se distinge prin calităţi

a cauza. Lectura îmi procură plăceri.

deosebite; ieşit din comun prin capacităţi.

PROCÚR//Ă ~i f. jur. 1) Drept acordat unei

PROEMINÉNŢ//Ă ~e f. 1) Caracter proeminent;

persoane de a acţiona în numele alteia. 2) Act

stare proeminentă. 2) Parte proeminentă; ridicătură;

legalizat care certifică acest drept.

protuberanţă.

PRODIGI//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) adj. Care

PROFÁN ~ă (~i, ~e) 1) adj. şi substantival (despre

uimeşte prin intensitate sau varietate; ieşit din

persoane) Care nu este iniţiat (într-un domeniu de

comun (prin bogăţie, varietate, intensitate, cantitate

activitate); fără cunoştinţe; neştiutor; ignorant. 2)

etc.); uluitor; uimitor. Idei ~e.

rel. Care nu ţine de religie; străin de religie; laic.

PRODUCTÍV ~ă (~i, ~e) adj. 1) econ. Care poate

A PROFANÁ profanéz tranz. (lucruri sau fiinţe

produce; eficient. Mijloace ~e. Întreprindere ~ă.

considerate sacre) A supune unei batjocuri, unui

2) (despre activităţi, acţiuni etc.) Care dă un mare

sacrilegiu; a pângări; a huli; a spurca.

randament; cu proprietatea de a aduce un randament

A

mare; eficent. 3) (despre animale sau plante) Care

blesteme etc.) A enunţa cu glas răstit.

se înmulţeşte uşor şi repede; cu proprietatea de a se

A PROFESÁ profeséz 1. tranz. 1) (meserii,

înmulţi cu rapiditate şi cu facilitate; fecund;

ocupaţii, activităţi etc.) A exercita în mod

prolific. 4) lingv., gram. (despre afixe, elemente de

sistematic; a practica. 2) (opinii, convingeri) A

compunere) Care formează mereu elemente noi; cu

susţine în mod public, argumentând. 2. intranz. A fi

derivate numeroase.

profesor; a preda o disciplină într-o instituţie de

PRODUCTIVITÁTE f. 1) Caracter productiv. ~ea

învăţământ.

efortului depus. 2) Capacitate de producere a

PROFÉ//T ~ţi m. 1) rel. Persoană care îşi atribuie

bunurilor materiale. ~ea unei întreprinderi.

darul de a fi capabilă să tălmăcească voinţa lui

PRODÚCŢI//E ~i f. 1) econ. Proces în cadrul

dumnezeu şi să prezică viitorul; proroc. 2) fig.

căruia oamenii creează bunuri materiale necesare

Persoană care, pătrunzând în esenţa lucrurilor,

existenţei şi dezvoltării societăţii. 2) Totalitate de

prevede desfăşurarea evenimentelor ulterioare;

produse obţinute în rezultatul procesului de muncă

proroc; vizionar.

(fizică sau intelectuală).

A

PROFERÁ

PROFETIZÁ

proferéz

tranz.

profetizéz

(ameninţări,

tranz.

rar

(în 402

concepţiile religioase) A prezice ca profet; a

politic, a unui guvern sau a unei organizaţii obşteşti.

proroci.

3) Conţinut al unei reprezentaţii (de teatru, de

A PROFEŢÍ profeţésc tranz. v. A PROFETIZA.

concert, de radio, de televiziune etc.). 4) Publicaţie

A PROFILÁ profiléz tranz. A face să se profileze;

în care este prezentat conţinutul unei asemenea

a contura.

reprezentaţii. 5) Desfăşurare a activităţii unei unităţi

A SE PROFILÁ se profileáză intranz. A-şi

(comerciale, prestatoare de servicii etc.) sau a unei

delimita bine profilul; a se închega în contururi

persoane, împărţită pe ore şi repetat periodic; orar. ~

precise; a se contura.

ul magazinului. A avea ~ de muncă redus. 6)

PROFILÁCTIC ~ă (~i, ~e) adj. med. Care ţine de

tehn. inform. Ansamblu de instrucţiuni codate cu

profilaxie;

ajutorul cărora un calculator electronic rezolvă o

propriu

profilaxiei;

de

profilaxie.

Mijloace ~e.

problemă dată.

PROFILAXÍE f. 1) med. Ansamblu de acţiuni

A PROGRAM//Á ~éz 1. tranz. 1) (activităţi,

medico-sanitare întreprinse pentru a preveni bolile

evenimente) A stabili printr-un program; a organiza

contagioase. 2) teh. Ansamblu de măsuri destinate

conform unui program. 2) (persoane) A include

să preîntâmpine defectarea şi uzarea mecanismelor.

într-un program. M-am programat la dentist. 3)

PROFÍT ~uri n. 1) econ. Formă transformată a

(evenimente) A planifica pentru o anumită dată.

plusvalorii, care reprezintă venitul unui producător.

Operaţia e programată pentru luna viitoare. 2.

2) fig. Venit material sau spiritual; câştig; folos;

intranz.

beneficiu.

program (software-urile)

A PROFITÁ profít intranz. A exploata anumite

realizate cu ajutorul calculatorului.

împrejurări pentru a obţine un profit.

PROGRAMATÓR I ~i m. tehn. inform. 1)

PROFÚN//D ~dă (~zi, ~de) adj. 1) (despre

Specialist

persoane) Care pătrunde uşor în esenţa lucrurilor;

profesionist care realizează programe (soft-uri) de

înzestrat cu mare putere de pătrundere; ager la

calculatoare.

minte;

calculatoarelor.

pătrunzător;

perspicace.

2)

(despre

tehn.

în

inform.

A elabora

produsele-

necesare

activităţilor

programarea 2)

Specialist

de în

calculatoare; întreţinerea

sentimente, gânduri, judecăţi etc.) Care manifestă o

PROGRAMATÓR II n. tehn. inform. Echipament

mare putere de pătrundere; cu multă pătrundere;

necesar pentru stabilirea conţinutului (programarea)

adânc. 3) (despre ochi, privire) Care denotă o

unei memorii permanente programabile; codificator.

intensă trăire interioară. 4) (despre voce, ton etc.)

PROGRÉS ~e n. 1) Proces de dezvoltare de la o

Care vine din fundul plămânilor; cu tonalitate joasă;

stare inferioară la una superioară; mers înainte;

adânc; grav.

dezvoltare în linie ascendentă; propăşire. 2)

PROGENITÚR//Ă ~i f. 1) Copil care descinde

Schimbare spre bine. A avea ~e.

dintr-o familie; urmaş; vlăstar. 2) Animal sau grup

PROGRESÍ/ST ~stă (~şti, ~ste) adj. 1) Care ţine

de animale tinere în raport cu animalele care le-au

de progres; contribuind la progres; favorabil

născut.

progresului. Factor ~st. 2) şi substantival (despre

PROGRÁM ~e n. 1) Plan de activitate, întocmit

persoane şi manifestările lor) Care este adept al

după etape. 2) Ansamblu de principii, de scopuri şi

progresului; susţinător al progresului. A avea

de sarcini, care privesc activitatea unui partid

gândire ~stă. 403

PROGRESÍV ~ă (~i, ~e) adj. şi adverbial Care

PROLETCULTÍ//ST

progresează; constituind un progres; în dezvoltare

proletcultismului.

continuă.

A PROLIFERÁ prolifereáză intranz. 1) (despre

A

PROHIBÍ

prohibésc

~şti

m.

Adept

al

(producerea,

organisme) A-şi mări numărul de exemplare ale

vânzarea, importul sau exportul de mărfuri) A

speciei prin generare; a se perpetua prin generare; a

interzice în mod oficial. A prohibi producerea şi

se înmulţi; a se reproduce. 2) (despre celule sau

vânzarea stupefiantelor.

ţesuturi celulare) A se înmulţi exagerat de repede.

PROHIBITÍV ~ă (~i, ~e) adj. Care interzice; care

PROLÍ//X ~xă (~cşi, ~xe) adj. 1) (despre acte de

opreşte în mod legal. Măsuri ~e.

vorbire, stil) Care conţine prea multe cuvinte;

PROHIBÍŢI//E ~i f. 1) Măsură prohibitivă asupra

exprimat prea detaliat şi incoerent. 2) (despre

producerii, vânzării, exportului sau importului unor

persoane) Care se exprimă confuz; lipsit de

mărfuri. 2) Măsură legală de interzicere; interdicţie.

concizie şi coerenţă.

~a fumatului în locuri publice. ~a consumului de

PROLÓG I ~i m. arh. (în teatrul antic) Actor care

alcool la volan.

recita partea introductivă a unei piese de teatru.

A PROHODÍ prohodésc tranz. l) rel. A supune

PROLÓG II ~uri n. 1) arh. (în teatrul antic) Parte

ritualurilor prohodului. 2) A duce la groapă, cântând

a unei piese de teatru, care preceda intrarea corului

prohodul.

în scenă şi în care se expunea subiectul piesei. 2)

PROIÉCT ~e n. 1) Plan prin care se intenţionează

Parte introductivă a unei opere literare sau

realizarea unor acţiuni viitoare. 2) Text iniţial al

muzicale; introducere. 3) Comentariu plasat la

unui plan de activitate socială. 3) teh. Schemă a

începutul

unui sistem tehnic sau a unei construcţii care

introductiv; prefaţă; preambul.

conţine calculele, desenele şi explicaţiile necesare.

PROMENÁD//Ă ~e f. livr. Mers în voie în scopul

PROIECTÍL ~e m. milit. Corp metalic exploziv,

de a se recrea.

care se lansează de o armă de foc sau este lăsat să

A PROMÍTE promít tranz. 1) A se angaja în mod

cadă peste o ţintă, pentru a o distruge.

verbal să ofere în viitor; a făgădui. A promite un

PROIECT//ÓR

~oáre

n.

tranz.

II

1) Aparat

unei

cărţi;

cuvânt

înainte;

cuvânt

pentru

împrumut. A promite o carte. 2) (urmat, de

proiectarea la distanţă a fasciculelor de lumină. 2)

regulă, de un conjunctiv) A accepta benevol ca

Aparat pentru proiectarea imaginilor pe un ecran;

angajament; a făgădui. A promis să vină. 3) fig. A

aparat de proiecţie.

arăta cu anticipare. Roadă promite să fie bună.

PROIECŢÍ//E ~i f. Imagine a unui corp proiectat

PROMOROÁCĂ f. meteor. Strat subţire de gheaţă,

pe un plan sau pe un ecran.

care se formează iarna pe ramurile copacilor şi pe

PROLETCULTÍSM n. înv.,ist. (în arta, literatura

alte obiecte; chiciură.

şi cultura sovietică din anii 1917-1932) Curent care

PROMORÁR m. pop. A unsprezecea lună a

promova ideea creării unei culturi noi, „pur

anului; noiembrie.

proletare”, rupte de tradiţie, renunţându-se la

PROMOTÓR ~i m. Persoană care dă primul

moştenirea culturală.

impuls; persoană care promovează pentru prima

PROLETCULTÍ//ST I ~stă (~şti, ~ste) adj. Care

dată (o acţiune, o idee etc.). ~i ai progresului.

ţine de proletcultism; propriu proletcultismului.

PROMÓŢI//E ~i f. Totalitate de persoane care 404

absolvesc în acelaşi an ciclul de învăţământ.

cerc larg de persoane; a răspândi; a disimina.

A PROMOVÁ promovéz tranz. 1) (persoane) A

A SE PROPAGÁ se propágă tranz. 1) (despre

ridica într-un post sau într-un grad superior; a

lumină, căldură, sunete, mirosuri, boli etc.) A

propune la o muncă mai responsabilă; a înainta; a

cuprinde spaţii tot mai largi; a se împrăştia în toate

avansa. 2) (elevi, studenţi etc.) A aprecia cu note

părţile; a se răspândi. 2) (despre idei, realizări,

pozitive, admiţând la etapa următoare de studii. 3)

publicaţii, ştiri etc.) A deveni cunoscut unui cerc

(o clasă, un curs, un ciclu de studii) A termina cu

larg de persoane; a se răspândi.

note pozitive. 4) (idei, cauze, doctrine etc.) A

A PROPĂŞÍ propăşésc intranz. înv. A trece printr-

susţine, făcând să se bucure de (un larg) succes.

o serie de schimbări spre o treaptă superioară (de

PROMP//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) şi substantival

dezvoltare); a face progrese; a progresa.

Care se produce repede şi fără întârziere; realizat

PROPĂŞÍRE f. înv. Proces de dezvoltare de la o

într-un timp foarte scurt. 2) (despre persoane) Care

stare inferioară la una superioară; dezvoltare în linie

acţionează repede şi la timp.

ascendentă; mers înainte; progres.

PROMPTITÚDINE f. Caracter prompt.

PROPÍCE adj. invar. 1) Care asigură atingerea

A PROMULGÁ promúlg tranz. jur. (legi,

unui scop; favorabil; oportun; prielnic. Moment ~.

convenţii etc.) A aduce la cunoştinţă publică cu

2) Care corespunde bine împrejurărilor; extrem de

titlul de document executoriu.

potrivit. Ploaie ~. Mediu ~ sănătăţii.

PRONOMINÁL ~ă (~i, ~e) adj. lingv. Care ţine de

PROPÓRŢI//E ~i f. Raport dintre dimensiunile

pronume; propriu pronumelui. Sistem ~. 2) Care

unor obiecte sau dintre dimensiunile părţilor unui

are valoare de pronume; cu valoare de pronume.

întreg. 2) Mărime fizică care poate fi măsurată;

Adjectiv ~.

dimensiune. ♦ A lua ~i, a creşte foarte mult. 3) mat.

PRONOSTÍC ~uri n. Ipoteză emisă asupra

Egalitate între două rapoarte constituite din patru

posibilităţilor de desfăşurare a unor evenimente,

elemente.

acţiuni sau fenomene, bazată pe cunoaşterea

A

împrejurărilor care le generează; prognoză.

(dimensiuni, cantităţi, bugete etc.) A potrivi într-o

A PRONUNŢÁ pronúnţ tranz. 1) (sunete. silabe,

proporţie justă; a distribui, conformând just; a

cuvinte etc.) A emite cu ajutorul organelor vorbirii;

echilibra. ~ cheltuielile cu venitul.

a rosti; a articula. 2) jur. (sentinţe, hotărâri etc.) A

PROPORŢIONÁL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care

declara, pornind de la prevederile legii; a aduce la

formează o proporţie. Numere ~e. 2) Care este în

cunoştinţa publicului după dezbaterile legale.

corespundere cu o anumită proporţie. ♦ Impozit ~,

A SE PRONUNŢÁ mă pronúnţ intranz. (despre

fin. Impozit stabilit în raport cu venitul cuiva.

persoane fizice sau juridice) A-şi exprima punctul

PROPORŢIONALITÁTE

de vedere (asupra unei chestiuni); a-şi expune

proporţional.

părerea; a se rosti.

PRÓPRI//U ~e (~i) adj. l) Care aparţine unei

A PROPAGÁ propág tranz. 1) (lumină, căldură,

persoane; aflat în proprietatea cuiva; personal. 2)

sunete, mirosuri, boli etc.) A face să se propage; a

Care individualizează în mod deosebit; cu trăsături

împrăştia în toate părţil; a răspândi. 2) (idei,

individualizatoare; individual; caracteristic. ♦ Sens

realizări, publicaţii, ştiri etc. A face cunoscut unui

~, sens iniţial (denotativ) al unui cuvânt. ♦ ~ - zis, la

PROPORŢIONÁ

proporţionéz

f.

tranz.

Caracter

405

drept vorbind; de fapt.

şi conţinutului unei lucrări în curs de apariţie. 2)

A SE PROPTÍ mă proptésc intranz. (urmat de un

Imprimat pliant care conţine parametrii tehnici,

substantiv – nume de obiecte concrete, cu

calităţile şi condiţiile de vânzare ale unui produs

prepoziţia de) A se folosi ca de o proptea; a se

(industrial, tehnic, farmaceutic, cosmetic etc.).

sprijini; a se rezema.

A PROSPECTÁ prospectéz tranz. 1) geodez.

A PROPULSÁ propulséz tranz. (mijloace de

(terenuri) A cerceta în prealabil cu scopul de a

transport, sisteme tehnice) A face să se mişte

detecta zăcăminte minerale utile. 2) econ. (preţuri,

înainte (prin exercitarea unei forţe de împingere).

cereri, oferte de piaţă) A studia în detalii pentru a

A PROPÚNE propún tranz. 1) (acţiuni, activităţi

descoperi surse de profit.

etc.) (urmat, mai ales, de o completivă) A face

PROSPÉR ~ă (~i, ~e) adj. Care se dezvoltă în

cunoscut în calitate de sfat (sau de dispoziţie); a

condiţii favorabile; aflat în stare de înflorire.

recomanda. Propun să nu renunţăm la această

Economie ~ă. Ţară ~ă. Viaţă ~ă.

idee. 2) (proiecte, rapoarte, candidaturi etc.) A

A PROSPERÁ prospér intranz. A se dezvolta în

prezenta spre examinare şi aprobare; a înainta; a

condiţii favorabile; a fi prosper.

recomanda. 3) A pune la dispoziţie (în semn de

PROSPERITÁTE f. 1) Caracter prosper. 2)

atenţie, respect, bunăvoinţă); a oferi.

Situaţie prosperă.

PRÓR//Ă ~e f. (în opoziţie cu pupă) Parte de

A SE PROSTERNÁ mă prosternéz intranz.

dinainte a unei nave.

(despre persoane) 1) A se închina adânc (în semn

PRORÓC ~i m. 1) rel. Persoană care îşi atribuie

de respect deosebit, de adoraţie sau de umilinţă). 2)

darul de a fi capabilă să tălmăcească voinţa lui

fig. A manifesta o admiraţie servilă (faţă de cineva);

dumnezeu şi să prezică viitorul; profet. 2) fig. prin

a se ploconi.

gener.

esenţa

PROSTRÁŢIE f. med. Stare patologică constând

evenimentelor

în indiferenţă totală faţă de toate cele din jur,

Persoană

lucrurilor,

care,

prevede

pătrunzând

desfăşurarea

în

ulterioare; profet; vizionar.

provocată de slăbire fizică sau psihică extremă;

A PROROCÍ prorocésc tranz. 1) (în concepţiile

lipsă de interes pentru orice activitate; apatie.

religioase) A prezice ca proroc; a profetiza. 2) fig.

PROTAGONÍ//ST ~şti m. 1) Interpret al rolului

prin ext. (evenimente viitoaare) A prevedea,

principal într-un spectacol de teatru sau într-un film.

anunţând; a profetiza; a prrevesti.

2) fig. prin ext. Personaj central. 3) fig. Animator al

A PROROGÁ proróg tranz. (şedinţe sau adunări

unei mişcări sau acţiuni.

ale forurilor superioare sau legislative cu date

A PROTECTÁ protectéz tranz. înv. v. A

fixate prin lege) A amâna pentru o dată ulterioară.

PROTEJA.

A PROSCRÍE proscríu tranz. 1) arh. (la romani)

PROTECT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) adj. 1) şi

A condamna crunt (la moarte sau la exil) fără

substantival

judecată (afişând numai numele celui osândit). 2)

protecţie. Organ de stat ~. 2) (despre manifestările

înv. (persoane) A expulza din ţară pentru o vină de

oamenilor) Care denotă bunăvoinţă; plin de

ordin politic. 3) fig. (idei, activităţi etc.) A pune sub

bunăvoinţă; binevoitor; condescendent. Zâmbet ~.

interdicţie; a interzice.

3) polit. (despre state) Care ţine în dependenţă

PROSPÉCT ~e n. 1) Expunere scurtă a concepţiei

colonială alt stat.

Care

protejează;

cu

funcţie

de

406

PROTECTORÁT ~e n. polit. 1) Formă de

un protest; de protest. Gest ~. Manifestaţie ~ă. 2)

dependenţă colonială care permite statului protector

şi substantival Care protestează; aflat în protest.

să dirijeze politica externă şi, într-o mare măsură,

PROTOISTÓRIE f. Epocă intermediară între

pe cea internă a statului protejat. 2) Stat sau

preistorie şi istorie.

teritoriu aflat în dependenţa unui stat protector.

PROTOTÍP ~uri n. 1) Tip primar; model prim;

PROTÉCŢI//E ~i f. 1) Persoană care protejează. 2)

original. 2) Exemplar prim de probă al unui sistem

Sprijin acordat cuiva de o persoană influentă. 3)

tehnic, care se experimentează înaintea producerii

Ansamblu de măsuri care protejează pe cineva sau

lui în serie. 3) fig. Model perfect (al cuiva sau a

ceva.

ceva).

A PROTEGUÍ proteguiésc tranz. înv. v. A

PROTUBERÁNŢ//Ă ~e f. 1) Parte proeminentă;

PROTEJA.

ridicătură; proeminenţă. 2) astron. Nor de gaz

PROTÉIC ~ă (~i, ~e) adj. 1) biochim. Care ţine de

incandescent care se formează pe marginea discului

proteină sau de proteidă; propriu proteinei sau

solar.

proteidei. 2) (despre unele substanţe) Care îşi

A PROŢĂPÍ proţăpésc tranz. pop., reg. A face să

modifică forma în permanenţă; cu formă în

se proţăpească. 2) A lovi cu putere; a izbi.

permanentă schimbare.

A SE PROŢĂPÍ mă proţăpésc intranz. pop., reg.

A PROTEJÁ protejéz tranz. 1) (fiinţe, lucruri) A

1) A ocupa o poziţie verticală fixă, stând ca un

pune la adăpost (de eventualele pericole sau

proţap. 2) fam., peior.

incidente); a lua sub paza sa; a păzi; a ocroti; a

(înaintea cuiva).

supraveghea. 2) (persoane) A susţine în mod

PROVENIÉNŢ//Ă ~e f. Apartenenţă socială sau

abuziv, acordând protecţie (adesea, nemotivat şi în

etnică; obârşie; origine; ascendenţă. A fi de ~ă

detrimentul altora); a avantaja; a privilegia; a

nobilă.

favoriza.

PROVÉRB ~e n. Expresie populară concisă,

PROTÉST ~e n. 1) Manifestare deschisă, prin care

deseori figurată, care conţine o generalizare a

o persoană îşi exprimă dezacordul faţă de o acţiune

experienţei de viaţă în formă de povaţă sau de gând

socotită ca fiind ilegitimă sau injustă. 2) polit. (în

înţelept; vorbă din bătrâni; aforism popular.

relaţiile

de

PROVERBIÁL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de

dezacord a unui stat faţă de acţiunile injuste sau

proverb; propriu proverbului. Fondul ~ al limbii

periculoase, comise de un alt stat. 3) jur. (în

române. 2) fig. Care este de natura proverbului; cu

economia unor state) Act public de constatare prin

caracter de proverb; cunoscut ca un proverb; de

judecată a neachitării la termenul stabilit a unei

pomină. Zgârcenie ~ă.

poliţe.

PROVIÁNT ~uri n. înv. Rezervă de hrană;

A PROTESTÁ protestéz 1. intranz. A-şi declara în

provizie.

mod deschis şi energic dezacordul faţă de o acţiune,

PROVIDÉNŢĂ f. 1) rel. Forţă divină; divinitate;

considerată ca nedreaptă; a exprima un protest. 2.

pronie; dumnezeire. 2) fig. Concurs de împrejurări

tranz jur., econ. : ♦ ~ o poliţă, a stabili pe cale

favorabile. 3) fig. Persoană care contribuie la

judiciară neachitarea în termen a unei poliţe.

salvarea sau la fericirea cuiva.

PROTESTATÁR ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care conţine

PROVIDENŢIÁL ~ă (~i, ~e) adj. 1) (în

internaţionale)

Atitudine

oficială

A se posta ostentativ

407

concepţiile religioase) Care vine de la providenţă;

PROZELÍ//T ~ţi m. 1) rel. Persoană convertită de

trimis de providenţă. 2) Care apare la momentul

curând la o altă credinţă; neofit. 2) fig. Adept nou şi

potrivit printr-un joc al hazardului; provocat de un

înflăcărat al unei doctrine sau al unei concepţii;

factor fericit; salutar. Întâlnire ~ă.

neofit.

PROVINCIÁL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de

PROZODÍE f. Ramură a poeticii, care se ocupă de

provincie; propriu provinciei. Mediul ~. 2) şi

studiul structurii versurilor.

substantival Care locuieşte în provincie; din

PRUDÉN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. şi adverbial Care

provincie. 3) fig. (despre persoane) şi substantival

acţionează luând toate măsurile de prevedere; în

Care denotă un comportament nemanierat (ca în

stare să prevadă eventualele pericole; prevăzător;

provincie); lipsit de maniere; necioplit.

precaut; circumspect.

PROVINCIALÍSM ~e n. 1) lingv. Element de

PRUDÉNŢĂ f. Comportament prudent; atitudine

limbă

prudentă; precauţie; circumspecţie; previziune.

caracteristic

numai

vorbitorilor

unei

provincii; regionalism. 2) fig., peior. Comportament

A PRUJÍ prujésc intranz. pop. reg. A spune

de provincie; atitudine provincială.

prujituri; a face glume; a şugui.

PROVÍNCI//E ~i f. 1) (în unele ţări) Unitate

PRUJITÚR//Ă ~i f. pop. reg. Povestioară hazlie;

teritorială şi administrativă. 2) Teritoriu al unei ţări,

snoavă; anecdotă.

situat în afara capitalei, având unele caracteristici

PRUNC prúnci m. 1) Copil în primele luni de

specifice. 3) arh., ist. (în antichitatea romană) Ţară

viaţă; bebeluş. 2) înv., reg. Persoană de sex

cucerită de romani şi administrată de un guvernator.

masculin luată în raport cu părinţii săi; fiu; fecior;

PROVÍZI//E ~i f. mai ales la pl. 1) Ansamblu de

copil.

lucruri utile sau necesare subzistenţei, apărării sau

A PRUNCÍ pruncésc intranz. pop. A trăi perioada

întreţinerii, care formează o rezervă pentru o

prunciei; a-şi petrece pruncia; a copilări.

anumită perioadă de timp. 2) Rezervă de hrană;

PRUNCÍE f. rar. Perioadă a vieţii copilului de la

proviant.

naştere până la adolescentă; viaţă de prunc;

PRÓXIM ~ă (~i, ~e) adj. Care se caracterizează

copilărie.

prin apropiere maximă; cel mai apropiat în timp sau

PRUNCUCIGÁŞ ~ă (~i, ~e) adj. şi substantival

în spaţiu.

jur. Care îşi ucide pruncul.

PROZÁIC ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de proză;

PRUND prúnduri n. Pietriş mărunt amestecat cu

caracteristic prozei. Genul ~. 2) (despre poezie)

nisip, care se află mai ales în albiile râurilor şi pe

fig. Care conţine multe elemente caracteristice

malurile apelor, fiind folosit în construcţie sau ca

prozei; lipsit de expresivitate; fără valoare artistică;

aşternut rutier.

plat. 3) fig. Care este lipsit de individualitate; fără

A PRUNDÍ prundésc tranz. rar v. A PRUNDUI.

originalitate; de rând; comun; banal; insipid.

A PRUNDUÍ prunduiésc tranz. (drumuri, curţi,

PROZAÍSM n. 1) Caracter prozaic. 2) fig. Prezenţă

terenuri etc.) A acoperi cu prund.

în poezie a elementelor prozaice; lipsă de

PSEUDONÍM ~e n. Nume de împrumut pe care îl

expresivitate; platitudine.

adoptă un om de creaţie (scriitor, artist, pictor,

PROZATÓR ~i m. Autor de opere literare în

savant etc.) şi sub care este cunoscut publicului;

proză.

criptonim. 408

PSEUDOPATRIÓ//T ~ţi m. Patriot fals.

colectivităţi (mari) de oameni; propriu unei (mari)

PSEUDOŞTIÍNŢ//Ă ~e f. Ştiinţă falsă.

colectivităţi de oameni. Conştiinţă ~ă. 2) Care

PSÍHIC l. n. 1) psihol. Capacitate a materiei

aparţine întregului popor; pus la dispoziţia tuturor.

superior organizate de a reflecta realitatea obiectivă.

Televiziune ~ă. 3) Care aparţine statului; de stat.

2) Ansamblu de procese şi fenomene de natură

Bunuri ~e. 4) Care are loc în faţa (sau cu

cognitivă, afectivă şi voliţională care se produce în

participarea) unei colectivităţi; prezentat în faţa (sau

sistemul nervos. 3) Structură sufletească proprie

cu participarea) unui număr mare de oameni.

unui om.

Dezbatere ~ă.

PSÍHIC II ~ă (~i, ~e) adj. Care ţine de structura

A PUBLICÁ públic tranz. 1) (cărţi, articole, ştiri,

sufletească a omului; propriu structurii sufleteşti a

hotărâri etc.) A face să apară pe calea tiparului; a

omului. Procesele ~e din organism.

tipări; a edita. 2) (ştiri, noutăţi etc.) A face cunoscut

PSIHOLOGÍ//E ~i f. 1) Ştiinţă care studiază

unui cerc larg de persoane (pe calea tiparului, a

activitatea psihică a omului (memorie, raţiune,

mijloacelor electronice etc.), a anunţa în mod

inteligenţă, temperament, caracter etc.), senzaţiile şi

public; a răspândi; a divulga.

percepţiile. 2) Ansamblu de fenomene psihice care

A SE PUBLICÁ mă públic intranz. (despre

caracterizează o persoană sau o colectivitate;

persoane) A fi mereu prezent în presă; a se tipări.

mentalitate.

PUBLICÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. Care poate fi

PSIHÓZ//Ă ~e f. 1) med. Stare patologică a

publicat; în stare să fie publicat.

psihicului,

ale

PUBLICÁŢI//E ~i f. 1) Scriere publicată (sau

afectivităţii

postată în mijloacele electronice); text tipărit (sau

bolnavului. 2) Gând sau imagine care obsedează;

postat în mijloacele electronice); tipăritură (sau

idee fixă; obsesie.

postare). ~ electronică. ~ tipărită. 2) Organ de

PÚBER ~ă (~i, ~e) adj. şi substantival (despre

presă care apare cu o anumită periodicitate.

persoane) Care a atins vârsta pubertăţii; ajuns la

PUBLICÍ//ST ~şti m. Scriitor sau jurnalist care se

pubertate.

ocupă de publicistică; autor care publică în presă

PUBERTÁTE f. Perioadă a vieţii omului, cuprinsă

articole cu tematică social-politică.

între copilărie şi adolescenţă, caracterizată prin

PUBLICÍSTICĂ f. 1) Literatură care tratează

accelerarea dezvoltării fizice, psihice şi prin apariţia

probleme

unor caractere sexuale secundare (la băieţi:

prezentată, mai ales, în publicaţii periodice (ziare şi

pilozitate, modificare a vocii; la fete: creştere a

reviste). 2) Totalitate a publicaţiilor periodice;

sânilor, menstruaţie).

presă.

PÚBLIC I n. 1) Număr mare de oameni;

jurnalistică; ziaristică.

colectivitate mare de persoane; mulţime; norod;

PUBLICITÁTE f. 1) Caracter public. 2) Difuzare

lume. 2) Ansamblu de persoane care asistă la un

în

spectacol sau la o conferinţă. ♦ Marele ~, masele

mijloacelor de informare în masă.

largi ale populaţiei. ♦ în ~, în văzul lumii; în faţa

PÚDIC ~ă (~i, ~e) adj. 1) (despre persoane) Care

unui număr mare de oameni.

are pudoare; plin de pudoare; ruşinos; decent. 2)

PÚBLIC II ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care aparţine unei

(despre manifestări ale oamenilor) Care denotă

constând

comportamentului,

în

gândirii

tulburări sau

3)

public

actuale

Ocupaţie

a

ale

de

vieţii

social-politice,

publicist;

informaţiilor

prin

gazetărie;

intermediul

409

pudoare; cu pudoare. Comportament ~. PUDICITÁTE

f.

1)

Caracter

A PULSÁ pulseáză intranz. 1) (despre sânge) A pudic.

2)

circula ritmic prin vasele sangvine. 2) (despre

Comportament pudic.

inimă) A-şi exercita funcţia; a funcţiona. 3) fig.

PUDOÁRE f. 1) Sentiment de decenţă în

(despre procese, lucruri etc.) A decurge într-un ritm

comportare; ruşine. 2) Curăţenie morală; castitate.

viu; a palpita.

PÚDR//Ă ~e f. 1) Produs cosmetic sub formă de

A PULVERIZÁ pulverizéz tranz. 1) (materiale

pulbere fină şi moale, uşor parfumat, folosit în

solide) A face să se pulverizeze. 2) fig. A preface în

calitate de fard. 2) Material solid transformat în

pulbere; a distruge complet; a desfiinţa. ~ un

particule mici şi fine; colb; pulbere. 3) Substanţă

duşman. 3) (substanţe lichide sau pulverulente) A

pulverulentă

împrăştia în diferite direcţii (transformând în

medicamentoasă,

folosită

contra

iritaţiilor pielii.

particule foarte mici).

PUDRIÉR//Ă ~e f. Cutioară pentru pudră.

A SE PULVERIZÁ se pulverizeáză intranz. A se

PUERÍL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de copii;

transforma în pulbere; a deveni pulbere.

propriu copiilor; de copil; copilăresc; infantil.

PUMNÁL ~e n. Armă albă în formă de cuţit cu

Maladie ~ă. 2) fig. Care denotă naivitate de copil;

lamă scurtă, cu două tăişuri şi cu vârful ascuţit;

lipsit de seriozitate; copilăros. Comportament ~.

jungher; stilet.

Gândire ~ă.

PUNCTIFÓRM ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care are formă

PUGILÍSM n. sport Gen de luptă intre doi

de punct; cu formă de punct. 2) Care apare şi

adversari care se bat pe ring cu pumnii, îmbrăcaţi în

dispare la anumite intervale; intermitent. Sclipire

mănuşi speciale, respectând anumite reguli stricte,

~ă.

box.

PUNCTUÁL ~ă (~i, ~e) adj. 1) (despre persoane)

PUGILÍ//ST

~şti

m.

Sportiv

care

practică

Care

respectă

întocmai

termenul

stabilit;

pugilismul; boxer.

caracterizat prin realizarea la timp a celor promise.

PÚLBERE f. 1) Material solid transformat în

2) şi adverbial Care are loc la momentul stabilit;

particule foarte mici şi fine; praf; colb; pudră. 2)

realizat la timpul fixat. 3) lingv., gram. (despre

înv. Praf de puşcă.

verbe) Care arată că acţiunea se petrece într-un

PULMÓN ~i m. anatom. Fiecare dintre cele două

singur moment.

organe de respiraţie, situate simetric în cavitatea

PUNCTUALITÁTE f. 1) Caracter punctual. 2)

toracică; plămân; bojoc.

Atitudine punctuală.

PULMONÁR ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de

PUNCTUÁŢI//E ~i f. lingv 1) Ansamblu de

pulmoni; propriu pulmonilor. Ventilaţie ~ă. 2) Care

sisteme grafice convenţionale, care marchează

este localizat la pulmoni. Tumoare ~ă.

structura

PULS púlsuri n. 1) Dilatare şi contractare ritmică a

intonaţiei. 2) Compartiment al gramaticii care

arterelor sub influenţa sângelui pompat de inimă. A

indică utilizarea corectă a acestor semne.

lua cuiva ~ul. 2) Loc unde se simte această dilatare

PUNGÁŞ ~i m. 1) Hoţ de buzunare. 2) fig., fam.,

şi contractare ritmică a arterelor. 3) fig. Mişcare sau

peior. Persoană şmecheră, care se foloseşte de

atmosferă dominantă. ~ul unei situaţii. ~unei

credulitatea oamenilor, trăgând foloase personale.

conferinţe.

PÚP//Ă ~e f. (în opoziţie cu proră) Parte

enunţului,

pauzele

şi

modificările

410

posterioară a unei nave.

acţiona într-un anumit mod; a face un lucru într-un

PUPÍL ~i m. Copil orfan aflat sub tutela cuiva.

anumit fel; a proceda.

PUPILÁR I ~ă (~i, ~e) adj. Care ţine de pupil;

A PURIFICÁ

propriu pupilului; de pupil.

materiale, medii etc.) A face să fie pur; a curăţa de

PUPILÁR II ~ă (~i, ~e) adj. anatom. Care ţine de

impurităţi. A purifica apa, aerul. 2) A elibera de

pupilă; propriu pupilei; de pupilă. Margine ~ă a

tot ce este dăunător sau inutil. A-şi purifica

irisului.

organismul. 3) (persoane) A face să se purifice.

PUPÍL//Ă I ~e f. anatom. Orificiu central al irisului

A SE PURIFICÁ mă purífic intranz. (despre

care permite pătrunderea luminii în ochi şi care are

persoane) A deveni (mai) curat moraliceşte.

rolul de a adapta vederea în funcţie de luminozitate

PURÍSM n. Tendinţă eronată de purificare a limbii

şi de distanţă; lumină a ochiului.

de elemente socotite străine.

PUPÍL//Ă II ~e f. (feminin de la pupil) v. PUPIL.

PURIT//ÁTE ~ắţi f. 1) Caracter pur; curăţenie;

PUR I púră (púri, púre) adj. 1) (despre corpuri,

limpezime; claritate. 2) Curăţenie sufletească;

substanţe etc.) Care are o compoziţie omogenă; fără

neprihănire;

elemente străine; curat; neamestecat. Apă ~ă. 2)

castitate.

Care este lipsit de imperfecţiuni fizice sau

PÚRPUR//Ă I ~e f. 1) Culoare roşie-închisă. 2)

materiale; fără defecte fizice sau fără pete; nepătat;

Substanţă

imaculat. Zăpadă ~ă. 3) (despre persoane) Care

(preparată pe cale sintetică, în trecut fiind extrasă

este lipsit de defecte de ordin moral; fără păcate;

din sucul unor moluşte); porfiră. 3) Stofă pluşată de

fără prihană; neprihănit; curat; cast. 4) Care

preţ, vopsită cu această substanţă; porfiră. 4) arh.

corespunde realităţii obiective; în conformitate cu

(mai ales la romani) Haină confecţionată din

realitatea obiectivă; veritabil; autentic. Adevărul ~.

această stofă şi purtată în trecut de regi, împăraţi

Raţiunea ~ă. 5) (despre sunete, voce etc.) Care are

sau domnitori; porfiră.

sonoritate bună; caracterizat prin sonoritate de

PÚRPUR//Ă II ~e f. med. Boală caracterizată prin

cristal; limpede; clar; cristalin. 6) Care nu este

apariţia pe piele şi pe mucoase a unor pete roşii,

nimic mai mult sau altceva (decât ceva); care se

hemoragice, ca urmare a ruperii capilarelor

limitează exclusiv la ceva. Teorie ~ă.

sangvine.

PUR II púri m. bot. Plantă erbacee comestibilă cu

PURPURÍ//U ~e (~i) adj. şi substantival Care are

gust de usturoi, având frunze lungi, liniare şi flori

culoarea purpurei; de culoarea purpurie; roşu-

roze sau roşii.

închis; vişiniu; rubiniu.

A PURCÉDE purcéd intranz. 1) (despre fiinţe) A

PURSẤNGE adj. invar. şi substantival (despre

pleca din locul în care se află; a se pune în mişcare,

unele animale, mai ales despre cai) Care este de

părăsind locul iniţial; a porni. A purcede la drum.

rasă pură; de sânge pur.

2) înv. (despre fiinţe, evenimente) A începe să se

PURULÉN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. (despre răni,

manifeste. ♦ ~ grea (sau îngreunată), a rămâne

bube, erupţii) Care elimină puroi; care puroiază; cu

însărcinată. 3) (despre persoane) A-şi îndrepta

puroi; supurant.

atenţia (spre o altă activitate decât cea anterioară); a

PURULÉNŢ//Ă ~e f. Stare purulentă.

trece; a proceda. A purcede la acţiune. 4) rar A

PÚRUREA adv. v. PURURI.

purífic

tranz. 1) (substanţe,

nevinovăţie;

colorantă

de

inocenţă;

culoare

candoare;

roşie-închisă

411

PÚRURI adv. înv. În tot timpul; veşnic; mereu;

derbedeu; haimana.

totdeauna. ♦ De-a pururi, (pentru) totdeauna; pe

PUŞTÁN ~i m. fam. Băiat ajuns la vârsta

veşnicie; în veci; veşnic.

adolescenţei; băieţandru; copilandru.

PÚSTNIC ~i m. 1) rel. Călugăr care s-a retras într-

PUŞTÁNC//Ă ~e f. fam. Fată ajunsă la vârsta

un loc ferit de lume, ducând o viaţă aspră; sihastru;

adolescenţei; fetişcană; copilandră.

schimnic; anahoret; ermit; ascet. 2) fig. Persoană

PÚŞTI m. fam. Băiat mic; băieţel; pici.

care duce o viaţă izolată şi aspră; sihastru.

PUTREFÁCŢI//E ~i f. 1) Proces de descompunere

PUŞCH//EÁ ~éle f. med. 1) Umflătură mică şi

a substanţelor organice (de natură animală sau

dureroasă care se face pe limbă; băşică; aftă. 2)

vegetală), care se produce în natură sau în interiorul

Boală care se manifestă prin apariţia unor astfel de

organismelor

umflături.

microbiene; putrezire. 2) fig. Stare de degradare

PUŞLAMÁ ~le f. fam. 1) Om de nimic; lichea;

morală; putreziciune.

vii

sub

influenţa

fermentaţiei

secătură. 2) Persoană fără ocupaţie serioasă;

Q

QATARI//ÁN

~ánă

(~éni,

~éne)

adj.

şi

elementar (trivium), în care se predau aceste

substantival (despre persoane) Care face parte din

discipline şcolare.

populaţia de bază a statului Qatar; originar din

QUARK quárkuri n. fiz. Particulă elementară,

Qatar.

considerată a fi indivizibiliă, ca şi electronul, care

QIGÓNG n. Complex de tehnici tradiţionale

interacţionează prin forţa nucleară puternică şi care

chineze, folosite pentru păstrarea energiei.

constituie

QUADRÍVIUM n. arh. 1) (în Evul Mediu) Grup de

barionică).

patru discipline şcolare (aritmetica, geometria,

QWÉRTY adj. invar. tehn. inform., electron.

astronomia, teoria muzicii) care, împreună cu cele

(despre tastatura unui calculator, a unui telefon

tri discipline din trivium (gramatica, retorica,

etc.) Care respectă standardele necesare scrierii în

dialectica), constitueau cele şapte arte liberale, care

limba engleză, având literele q, w, e, r ,t, y ca prime

formau materia de învăţământ a şcolilor latine. 2)

taste, de la stânga la dreapta, pe primul rând de sus.

materia

aşa-numită

„grea”

(sau

ed. Treaptă imediat următoare învăţământului

R

RABÁT ~uri n. comerţ Reducere din preţul unei

RABATÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. (despre elemente de

mărfi la vânzarea cu ridicata. ~ comercial.

construcţii, de mobilier, organe de maşini etc.) Care 412

se poate roti în jurul unei axe (orizontale). Fotoliu

RADIÁN ~i m. matem. Unitate de măsură a

~.

unghiurilor plane.

RÁBI//E ~i f. med. Boală provocată de o infecţie

RADIÁN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. Care radiază; în

virotică, frecventă la animale (câini, lupi, pisici) şi

stare să emită radiaţii. Substanţă ~tă.

transmisibilă şi la om, care se manifestă prin accese

RADIÁR ~ă (~i, ~e) adj. v. RADIAL.

nervoase

RADIAT//ÓR ~oáre n. 1) teh. Dispozitiv pentru

puternice

(convulsii,

paralizii

etc.);

turbare.

răcirea apei sau a uleiului în motoarele cu ardere

RÁBIN ~i m. rel. Conducător spiritual al unei

internă. 2) Bloc dintr-un sistem de încălzire

comunităţi mozaice, care oficiază ceremoniile şi

centrală, care constă din tuburi sau coloane tubulare

practică învăţământul religios.

şi prin care circulă un fluid; calorifer. 3) Dispozitiv

RÁBL//Ă ~e f. fam., depr. 1) Lucru vechi şi

de răcire a tranzistoarelor.

deteriorat; vechitură; hleab. 2) fig. Animal bătrân şi

RADIÁŢI//E ~i f. 1) Emisie de raze. 2) Ansamblu

slab; gloabă.

de unde sau de particule emise de un corp. ~e

RÁCL//Ă ~e f. pop., reg. Ladă de formă specială,

solară. ~e atomică.

în care se pune mortul pentru a fi înmormântat;

RADICÁL I ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de esenţa

sicriu; coşciug. 2) Cutie de lemn cu capac, în care

lucrurilor sau a fiinţelor; de bază; fundamental;

se păstrează unele produse alimentare. 3) Ladă de

esenţial. Schimbare ~ă. 2) şi substantival (despre

lemn de dimensiuni mari şi ornamentată (în care se

persoane şi manifestările lor) Care preconizează

păstrează hainele). 4) Despărţitură a unui hambar

reforme sociale profunde.

(unde se ţin cereale, fân etc.). 5) Porţiune

RADICÁL II ~i m. 1) matem. Număr care e ridicat

dreptunghiulară de teren, semănată cu legume sau

la o anumită putere de numărul dat. 2) matem.

cu flori (mărginită de cărări); vatră. 6) Pânză urzită

Simbol care indică operaţia de extragere a unui

cu două feluri de bumbac.

astfel de număr. 3) chim. Grup de atomi care se

A RADIÁ I radiéz 1. tranz. (raze de lumină său de

comportă în reacţiile chimice ca un element unic,

căldură, unde sonore etc.) A emite în toate

fără a se modifica. 4) lingv., morfol. Parte a unui

direcţiile; a împrăştia radiat. 2. intranz. (despre

cuvânt, dotată cu sens lexical, care este comună

persoane sau feţele lor) A exprima încântare. ~ de

tuturor cuvintelor din aceeaşi familie; rădăcină.

bucurie.

RADICÁL III adv. Din temelie; cu desăvârşire; cu

A RADIÁ II radiéz tranz. (cuvinte, inscripţii etc.)

totul; complet.

A face să dispară (dintr-un registru, dintr-o listă),

RADICÁL IV ~ă (~i, ~e) adj.

rozând cu o radieră sau tăind cu o linie de condei.

spini etc.) Care creşte de la rădăcină; crescut din

RÁD//Ă ~e f. geogr. Bazin natural de dimensiuni

rădăcină.

mari

la

RADIÉR//Ă ~e f. Obiect de birotică, constând

adăpostirea navelor împotriva vânturilor, a valurilor

dintr-o placă mică de cauciuc şi folosit la ştergerea

şi a curenţilor de apă.

celor scrise pe hârtie; gumă.

RADIÁL ~ă (~ir ~e) adj. Care se răspândeşte dintr-

RADIOÁCTIV ~ă (~i, ~e) adj. 1) (despre unele

un punct în direcţii diferite (ca nişte raze); dispus în

elemente

formă de raze. Străzi ~e.

proprietatea de a emite radiaţii. Substanţă ~ă. 2)

din

apropierea

unui

port,

servind

chimice)

Care

emite

(despre frunze,

radiaţii;

cu

413

(despre zăcăminte, surse) Care conţine corpuri cu

A RAMBURSÁ ramburséz tranz. (sume de bani

proprietatea de a emite radiaţii.

datorate) A întoarce prin ramburs; a achita la

RADIOACTIVITÁTE f. Proprietate pe care o

primirea unei mărfi expediate.

posedă unele elemente chimice (radiu, uraniu,

A SE RAMIFICÁ se ramífică intranz. (despre

stronţiu etc..) de a se transforma prin dezintegrare

arbori, drumuri, conducte, diferite structuri etc.) A

în alt element ca urmare a modificării nucleului

se despărţi în ramuri; a porni dintr-un punct în mai

atomic,

multe direcţii.

emiţând

radiaţii

corpusculare

sau

electromagnetice.

A SE RAMOLÍ mă ramolésc intranz. (despre

RADI//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) adj. 1) Care

persoane) A-şi pierde vigoarea fizică şi/sau

radiază; cuprins de strălucire; strălucitor; luminos.

intelectuală (în special din cauza vârstei înaintate);

Ochi ~şi. 2) (despre persoane sau despre figura lor)

a se răblăgi; a se rebegi; a se hârbui.

Care exprimă satisfacţie şi bunătate; cuprins de

RÁMP//Ă ~e f. 1) Platformă orizontală situată la

fericire şi satisfacţie; strălucitor. Faţă ~oasă.

nivelul pardoselii unui vehicul, care înlesneşte

RAFÁL//Ă ~e f. 1) Bătaie de vânt de scurtă durată,

operaţiile de încărcare sau descărcare a mărfurilor.

bruscă

2) constr. Balustradă a unei scări sau a unui pod. 3)

şi

puternică.

2)

Serie

continuă

de

împuşcături rapide ale unei arme de foc.

Parte din faţă a unei scene, unde sunt instalate

RAGLÁN ~e n. 1) şi adjectival Croială specială a

aparatele de iluminare. ♦ A vedea lumina ~ei, a fi

unor

partea

jucat în faţa publicului; a fi pus în scenă. ♦ A

superioară a mânecii începe de sub guler. 2) Haină

chema la ~, a cere prin aplauze ca artiştii să reapară

cu asemenea croială.

pe scenă la sfârşitul spectacolului. 4) geomorf.

RAIÁ ~le f. arh., ist. Teritoriu străin, ocupat şi

Porţiune înclinată a unui drum.

administrat de autorităţile militare turceşti.

RANCHIUN//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) adj. (despre

RÁID ~uri n. milit. Incursiune rapidă, întreprinsă

persoane) Care poartă ranchiună; obsedat de

de o unitate militară pe teritoriul inamicului.

ranchiună; răzbunător; duşmănos.

RÁIT//Ă ~e f.: ♦ A da (sau a trage, a face) o ~, a

RANCHIUN//Ă ~e f. Sentiment de ură ascunsă,

face o vizită scurtă.

susţinut de dorinţa răzbunării.

A SE RALIÁ mă raliéz intranz. (despre persoane,

RANDAMÉNT ~e n. 1) Folos obţinut în urma unui

trupe militare etc.) 1) A se grupa pentru a acţiona în

efort; eficienţă. 2) econ. Caracteristică a eficienţei

comun; a se uni. Trupele s-au ~at. 2) (despre

unui sistem tehnic, bazată pe raportul dintre energia

persoane) A se alătura, susţinând; a adera. ~ la o

folosită util şi energia consumată de acest sistem. 3)

părere. ~ la un partid.

Capacitate de producţie a unui muncitor într-o

RALÍU ~ri n. sport Competiţie automobilistică pe

anumită unitate de timp.

distanţe mari, combinată adesea cu probe speciale.

RANG ránguri n. 1) Treaptă într-o ierarhie

RAMBÚRS ~uri n. 1) Sistem de expediere a

administrativă sau diplomatică, în dependenţă de

mărfurilor prin poştă, conform căruia destinatarul

importanţa funcţiei. 2) Grad militar. A fost ridicat

achită contravaloarea mărfii sau taxa de transport.

la ~ul de colonel.

2) Cost de mărfuri sau al taxelor de transport plătit

RÁNIŢ//Ă ~e f. Sac purtat în spate în care soldaţii,

de către destinatar expeditorului.

vânătorii, turiştii îşi pun alimentele şi alte lucruri

elemente

vestimentare

la

care

414

necesare.

RAREFIÁN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. Care rarefiază;

RAPÁC//E ~ (~i) adj. 1) (despre persoane) Care

cu proprietatea de a rarefia.

caută să se îmbogăţească repede şi brutal; foarte

RARÍSIM ~ă (~i, ~e) adj. Care se întâlneşte

lacom de câştig; hrăpăreţ; cupid. 2) fig. Care tinde

extrem de rar. Efect ~.

să cuprindă tot mai mult şi mai repede; orientat spre

RÁS//Ă I ~e f. biol. 1) Categorie sistematică

învăluire totală şi rapidă. Flăcări ~.

intermediară între specie şi individ. 2) Ansamblu de

RAPACITÁTE f. Caracter rapac.

organisme animale cu anumite trăsături ereditare

RAPÍ//D ~dă (~zi, ~de) adj. şi adverbial 1) Care se

comune; soi. 3) Grup etnic mare, format pe un

efectuează repede; realizat într-un timp scurt. ♦

anumit teritoriu din cele mai vechi timpuri, unitar

Tren ~, tren care circulă cu viteză mare şi care

prin origine şi prin caracterele ereditare comune

opreşte numai la staţiile mari. 2) (despre fiinţe) Care

(pigmentaţia pielii, forma capului, a ochilor, a

acţionează repede; capabil să acţioneze cu viteză

nasului, a buzelor, proporţia grupurilor de sânge

mare.

etc.).

RAPIDITÁTE f. Caracter rapid.

RÁS//Ă II ~e f. Haină de postav, largă şi lungă

RAP//ÓRT I ~oárte n. 1) Comunicare orală sau

până la călcâi, purtată de preoţi şi călugări.

scrisă, prezentată în faţa unei adunări sau autorităţi,

RASIÁL ~ă (~i, ~e) adj. 1) biol. Care ţine de rasele

care conţine informaţii despre o activitate personală

umane; propriu raselor umane. 2) societ. Care ţine

sau colectivă. 2) milit. Prezentare verbală sau scrisă

de rasism; propriu rasismului.

a situaţiei unei unităţi militare, făcută de un

RASÍSM n. societ. 1) Teorie social-politică

subaltern unui comandant.

reacţIonară care susţine inegalitatea biologică şi

RAPÓRT II ~uri n. 1) Legătură pe care spiritul o

intelectuală a raselor umane, justificând astfel

stabileşte între diverse obiecte sau fenomene

dominarea şi exploatarea aşa-ziselor popoare

distincte; relaţie. 2) matem. Cât a două mărimi de

„inferioare”. 2) (în unele state) Acţiune de

acelaşi fel.

discriminare rasială.

RAPORTÓR I ~i m. Persoană care prezintă un

RASÍ//ST I ~şti m. Adept al rasismului.

raport; referent.

RASÍ//ST II ~stă (~şti, ~ste) adj. v. RASIAL.

RAPORT//ÓR II ~oáre n. geometr. Instrument în

A RATA ratéz 1. tranz. (ocazii) A nu folosi la timp.

formă de cerc sau de semicerc gradat, care serveşte

2. intranz. (despre arme) A nu lua foc (după

la măsurarea unghiurilor.

apăsarea pe trăgaci).

RAPSÓ//D ~zi m. 1) arh. (în Grecia antică)

A SE RATÁ mă ratéz intranz. rar (despre

Cântăreţ peregrin de poeme epice (mai ales ale lui

persoane) A nu izbuti să se realizeze prin crearea

Homer); aed. 2) Autor şi interpret de poeme epice;

unor valori reale.

poet epic.

RÁT//Ă ~e f. Cotă dintr-o datorie care urmează să

RAPSODÍ//E ~i f. 1) muz. Compoziţie muzicală

fie achitată regulat, la date stabilite din timp.

instrumentală, de formă liberă, care are la bază

RATÉU ~ri n. teh. 1) Defect în funcţionarea unui

motive de inspiraţie populară. ~ile lui G. Enescu.

motor, care constă în arderea incompletă a

2) arh. (în Grecia antică) Fragment dintr-un poem

combustibilului, producându-se o explozie falsă. 2)

epic recitat de un rapsod.

Explozie produsă de un motor cu un asemenea 415

defect.

RAŢIÚN//E ~i f. 1) Facultate a conştiinţei umane

RATICÍ//D ~dă (~zi, ~de) adj. (despre substanţe)

de a cugeta şi de a înţelege sensul şi relaţiile dintre

Care ucide şoarecii; cu proprietatea de a ucide

fenomene în conformitate cu anumite principii

şoarecii.

logice; judecată dreaptă; gândire; minte; intelect. 2)

RÁŢI//E ~i f. 1) Cantitate de alimente care revine

Explicaţie a unei acţiuni sau stări; motiv; temei;

unei fiinţe într-o zi, pentru a-şi menţine existenţa. 2)

cauză.

matem. Număr constant, egal cu diferenţa sau cu

RAVÁGI//U ~i n. Distrugere cauzată de forţele

câtul a doi termeni consecutivi ai unei progresii

naturii (inundaţii, furtuni, epidemii etc.). Furtuna a

aritmetice sau geometrice.

făcut ~ii.

A RAŢIONÁ I raţionéz intranz. (despre oameni şi

RÁZI//E ~i f. Control inopinat realizat de organele

unele fiinţe) 1) A pune în funcţiune raţiunea (pentru

în drept în scopul descoperirii unor infractori.

a-şi forma idei, păreri, concepţii etc.); a cugeta; a

RĂBÓJ ~uri n. 1) înv. Bucată de lemn pe care se

judeca. ~ asupra unei probleme. 2) A poseda

însemnau în trecut, prin crestături, diferite socoteli

facultăţi intelectuale; a avea raţiune; a fi capabil de

(zilele de muncă, banii datoraţi, numărul de vite

a efectua operaţii logice cu ajutorul raţiunii; a

etc.). 2) Calcul numeric; socoteală. 3) Crestătură

gândi; a cugeta. Delfinii ~ează.

făcută la urechea unei vite pentru a o putea deosebi.

A RAŢIONÁ II raţionéz tranz. (materiale,

RĂDVÁN ~e n. Trăsură de lux acoperită, montată

produse etc.) A împărţi în raţii (pentru a reduce

pe arcuri şi trasă de mai mulţi cai.

consumul).

A SE RĂFUÍ mă răfuiésc intranz. A cauza un rău

RAŢIONÁL ~ă (~i, ~e) adj. 1) şi adverbial Care

drept răsplată pentru prejudiciile aduse anterior; a

este în conformitate cu cerinţele raţiunii; potrivit cu

se răsplăti; a se socoti; a se achita. ~ cu duşmanul.

cerinţele raţiunii; logic. A avea un trai ~. A cheltui

A RĂPÍ răpésc tranz. 1) (fiinţe) A lua cu forţa,

banii ~. 2) (despre persoane) Care posedă raţiune

ducând cu sine şi ţinând în stăpânirea sa. 2) fig.

practică; dotat cu raţiune practică. 3) (despre

(mai ales despre moarte) A lipsi de zile (smulgând

manifestări ale oamenilor) Care manifestă raţiune;

dintre cei vii). ♦ ~ viaţa (sau zilele), a ucide. 3)

bazat pe raţiune. Spirit ~. Cultură ~ă.

(bunuri materiale etc.) A-şi însuşi prin abuz de

A RAŢIONALIZÁ raţionalizéz tranz. 1) (timp,

putere; a lua cu forţa, însuşindu-şi în mod nelegal. ~

activităţi) A face să devină mai eficient prin

teritorii

folosirea raţională şi prin introducerea unor metode

persoane) A face să nu mai posede. ~ libertatea. ~

avansate. 2) (materiale, produse etc.) v. A

liniştea. 5) fig. (persoane) A ademeni prin farmec;

RAŢIONA II. 3) matem. (expresii algebrice cu

a atrage, cucerind atenţia şi seducând; a captiva.

radical) A transforma într-o expresie echivalentă

Lectura l-a răpit completamente. ♦ ~ inima, a

fără radical.

cuceri dragostea.

RAŢIONAMÉNT ~e n. 1) Operaţie a raţiunii

A RĂPÚNE răpún tranz. pop. 1) (fiinţe) A lipsi de

constând dintr-o înlănţuire de judecăţi, în baza

viaţă (premeditat sau din întâmplare); a omorî; a

căreia se trage o anumită concluzie logică. 2)

ucide. L-a răpus printr-o împuşcătură. Boala l-a

Argument raţional prin care se afirmă sau se neagă

răpus. 2) şi fig. (inamici, adversari) A învinge,

ceva.

distrugând complet.

străine.

4)

(lucruri

inerente

unei

416

A RĂSFĂŢÁ răsfắţ tranz. (mai ales copii) A face

pe o parte şi pe alta, împrăştiind, amestecând

să se răsfeţe; a răzgâia.

(pentru a găsi ceva); a răscoli. 2) (părul) A

A SE RĂSFĂŢÁ mă răsfắţ intranz. 1) A se alinta

împrăştia în toate părţile. 3) fig. A supune unor

peste măsură (simţindu-se admirat); a se răzgâia. 2)

emoţii puternice; a răscoli; a tulbura. Amintirile i-

A se lefăi dedându-se plăcerilor; a se desfăta. 3) A

au răvăşit sufletul.

se întinde în voie (ocupând un loc mai mare decât

RĂZÉŞ ~i m. arh., ist. (în Moldova medievală)

trebuie).

Ţăran liber, care stăpânea în devălmăşie o bucată de

RĂSPẤNTI//E ~i f. 1) Loc de întretăiere a două

pământ din moşia satului, moştenită din tată în fiu;

sau a mai multor drumuri; răscruce; intersecţie. 2)

moşnean.

fig. Moment crucial în viaţa unei persoane sau a

RĂZL//ÉŢ ~eáţă (~éţi, ~éţe) adj. 1) Care este

unei colectivităţi; răscruce; cotitură.

situat aparte; despărţit de mediul din jur; stingher;

RĂSTÁV ~uri n. 1) Fâşie de pământ cultivată cu

separat; izolat. 2) Care rătăceşte din loc în loc; în

un singur fel de plante. 2) tipogr. Bară metalică

stare de vagabondaj; hoinar; pribeag. 3) (despre

dinţată folosită la fixarea formelor tipografice în

sunete, vorbe) Care este lipsit de legătură; fără

rame.

continuitate; izolat; sporadic.

RĂSTOÁC//Ă ~e f. pop., reg. 1) Loc puţin adânc al

RĂZLÓG ~i m. înv. Despicătură lungă din

unei ape stătătoare sau curgătoare; vad. 2) Braţ de

trunchiul unui copac, folosită la facerea gardurilor.

râu abătut din matca lui şi secat cu scopul de a

RĂZMERÍŢ//Ă ~e f. pop. Răscoală spontană şi

prinde mai uşor peşte.

neorganizată.

RĂSÚR//Ă ~i f. bot. Trandafir sălbatic; măcieş;

A RĂZVRĂTÍ răzvrătésc tranz. A face să se

rujă.

răzvrătească; a revolta.

RĂŞÍN//Ă ~i f. Substanţă lipicioasă inflamabilă,

A SE RĂZVRĂTÍ mă răzvrătésc intranz. 1) A se

secretată de conifere şi de alte plante sau obţinută

ridica la luptă (împotriva nedreptăţilor, abuzurilor,

pe cale sintetică, având diverse întrebuinţări (în

asupritorilor etc.); a înceta de a se supune; a face

prepararea lacurilor, cleiurilor, la obţinerea maselor

răscoală; a se răscula; a se revolta. 2) A întreprinde

plastice etc.).

un act de violenţă contra puterii de stat; a organiza o

A RĂŞLUÍ răşluiésc tranz. 1) (lemn, piatră etc.) A

rebeliune.

prelucra prin desprindere de aşchii. 2) (seminţe) A

RẤMNIC ~e n. pop., reg. Iaz pentru creşterea şi

curăţa de coajă: a descoji; a decortica. 3) pop.

înmulţirea peştilor; heleşteu.

(aşezări omeneşti) A şterge de pe faţa pământului.

RẤNCE//D ~dă (~zi, ~de) adj. (mai ales despre

4) fig. (bunuri materiale) A-şi însuşi prin abuz de

alimente) Care a căpătat gust şi miros neplăcut (din

putere; a lua cu forţa, însuşindu-si în mod nelegal; a

cauza alterării); cu gust şi miros neplăcut.

răpi.

A RÂNCHEZÁ râncheáză intranz. (despre cai) A

RĂTĂCÁN//Ă ~e f. pop. Groapă adâncă; hârtop.

scoate sunete stridente, prelungi şi răsunătoare,

RĂVÁŞ ~e n. 1) înv. Crestătură pe răboj. 2)

caracteristice speciei; a mihoti; a necheza.

Comunicare scrisă, trimisă unei persoane; scrisoare;

RÂNDÁŞ ~i m. înv. Persoană de serviciu, care

epistolă. 3) Scrisoare intimă.

făcea muncile de rând într-o gospodărie particulară;

A RĂVĂŞÍ răvăşésc tranz. 1) (lucruri) A întoarce

slugă. 417

A RÂURÁ râureáză intranz. rar 1) A curge fără

vedere; a lua atitudine.

încetare şi din abundenţă, ca un râu. 2) fig. A se

REÁL ~ă (~i, ~e) adj. 1) şi substantival Care există

asemăna cu valurile unui râu; a vălura. Mătasea

în lumea înconjurătoare independent de conştiinţa

râurează.

omului; cu existentă obiectivă. Fiinţe ~e. 2) Care

RẤVN//Ă ~e f. 1) Pornire lăuntrică intensă (de a

corespunde lumii înconjurătoare. Imagine ~ă. 3)

face ceva); aspiraţie; dorinţă. ~a de a cunoaşte

Care poate fi realizat; în stare să fie transpus în

multe. 2) Însufleţire deosebită (într-o acţiune, într-o

viaţă; realizabil. Plan ~. 4) Care posedă o calitate

activitate); sârguinţă; zel. A munci cu multă ~.

intrinsecă; cu originalitate indiscutabilă; autentic;

A REABILITÁ reabilitéz tranz. 1) A face să se

veritabil. Un talent ~.

reabiliteze. 2) jur. A repune în drepturi (anulând

REALIT//ÁTE ~ắţi f. 1) Existenţă obiectivă; stare

consecinţele

reală. 2) Lucru concret, care există în mod real. E o

juridice

ale

unei

condamnări

neîntemeiate).

~, nu o invenţie. 3) Caracter real. 4) Lume

A SE REABILITÁ mă reabilitéz intranz. A-şi

existentă în afara conştiinţei umane şi independent

recăpăta prestigiul ştirbit, buna reputaţie.

de ea; natură; univers. ~ înconjurătoare.

REACTÁNŢ//Ă ~e f. fiz. Rezistenţă pe care o opun

A REALIZÁ realizéz tranz. 1) (planuri, idei,

curentului

inductive

dorinţe, obligaţii etc.) A face să devină real; a aduce

(bobinele) şi cele capacitative (condensatoarele)

la îndeplinire; a transforma în fapt; a înfăptui. 2)

într-un circuit electric.

(lucrări, opere etc.) A produce în urma unui efort

REACTÍV

alternativ

I

~e

n.

elementele

chim.

Substanţă

care

susţinut; a crea; a plăsmui. 3) (mărfuri, produse,

reacţionează în mod specific într-o reacţie chimică.

bunuri, proprietăţi etc.) A lichida, transformând în

REACTÍV II ~ă (~i. ~e) adj. 1) fiz. Care ţine de

bani; a vinde; a desface.

reactanţă; propriu reactanţei. 2) Care exercită o

A SE REALIZÁ mă realizéz intranz. 1) (în

reacţie; în stare să provoace o reacţie. Forţă ~ă. 3)

special despre artişti) A se manifesta ca talent. 2)

Care apare sub acţiunea forţei de reacţie; provocat

(despre persoane) A-şi atinge scopurile; a-şi

de forţa de reacţie. 4) Care acţionează sub acţiunea

îndeplini dorinţele (mai ales cele care ţin de

forţei de reacţie; pus în funcţiune de forţa de

activitatea profesională).

reacţie.

REALIZÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. Care poate fi

REACŢÍ//E ~i f. 1) Acţiune provocată de o altă

realizat; în stare să fie transpus în viaţă; real.

acţiune. 2) chim. Interacţiune dintre două sau mai

REALMÉNTE adv. În mod real; în corespundere

multe substanţe, care sunt antrenate în transformări

cu realitatea; în realitate.

chimice. 3) Răspuns al unui sistem excitabil la un

A REANGAJÁ reangajéz tranz. A angaja din nou.

stimulent intern sau extern. 4) v. REACŢIUNE.

A SE REANGAJÁ mă reangajéz intranz. 1)

A REACŢIONÁ

1) A

(despre militari) A rămâne în rândurile armatei

manifesta o schimbare (ca răspuns la o acţiune sau

active după terminarea serviciului militar obligator.

o excitare exterioară). 2) (despre persoane) A

2) A reveni în forţă în câmpul muncii.

manifesta o schimbare de atitudine sau de

REÁVĂN reávănă (réveni, révene) 1) (despre sol,

comportament. ~ la complimente. ~ prompt. 3)

substanţe, materii) Care conţine o cantitate abia

(despre persoane) A-şi expune categoric punctul de

simţită de apă sau de alt lichid; cu o cantitate mică

reacţionéz

intranz.

418

de apă în componenţă. 2) (despre vânt, aer) Care

înregistrare statistică a populaţiei, a bunurilor, a

răcoreşte; cu adiere rece; răcoritor.

animalelor, a vehiculelor etc. dintr-o ţară sau dintr-o

A REBEGÍ I rebegésc tranz. (oameni, părţi ale

regiune. ~ul populaţiei şi al locuinţelor.

corpului acestora) A face să se rebegească. Frigul

RECÉN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. şi adverbial Care

mi-a rebegit mâinile.

există de puţin timp; petrecut sau apărut de curând;

A REBEGÍ II rebegésc intranz. (despre oameni,

proaspăt. Studiu ~. Construcţie ~ă.

mebre, părţi ale corpului lor) A îngheţa foarte tare,

A RECENZÁ I recenzéz tranz. (lucrări literare,

înţepenind.

ştiinţifice, cinematografice, spectacole teatrale etc.)

A SE REBEGÍ mă rebegésc intranz. (despre

A aprecia printr-o recenzie; a prezenta critic,

persoane)

indicând părţile pozitive şi cele negative.

A

pierde

vigoarea

fizică

şi/sau

intelectuală; a se răblăgi; a se hârbui; a se ramoli.

A RECENZÁ II recenzéz tranz. A supune unui

REBÉL ~ă (~i, ~e) adj. 1) şi substantival (despre

recensământ. A ~ populaţia.

persoane) Care participă activ sau instigă la o

RECENZÉN//T ~ţi m. Autor al unei recenzii.

rebeliune;

unei

RECÉNZI//E ~i f. Analiză scurtă, cu comentarii şi

rebeliuni; răzvrătit; revoltat. 2) fig. Care vădeşte

cu aprecieri critice, a unei lucrări ştiinţifice sau a

nesupunere; în stare de revoltă. Spirit ~.

unei opere de artă.

REBELIÚN//E ~i f. 1) Acţiune rebelă; răzvrătire;

RECENZÓR ~i m. Persoană care participă la

revoltă. 2) Totalitate de rebeli.

realizarea unui recensământ.

RÉBUS ~uri n. 1) Joc constând dintr-un ansamblu

A RECEPTÁ receptéz tranz. (unde sonore sau de

de desene, semne, litere sau cifre care reprezintă

lumină, radiaţii etc.) A prinde cu ajutorul unui

direct sau indirect cuvinte sau o frază ce urmează a

receptor; a recepţiona; a capta.

fi descifrate. 2) fig., fam. Scriere sau lucru greu de

RECEPTÍV ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care receptează; cu

descifrat; şaradă.

proprietatea de a recepta. Aparat ~. 2) (despre

REBÚT ~uri n. Produs care nu corespunde

persoane,

cerinţelor prevăzute de standarde şi nu poate fi

impulsurile din afară (informaţii, observaţii etc.);

utilizat în conformitate cu destinaţia sa.

capabil de a primi impresii din exterior.

RECALCITRÁN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. (despre

RECEPTIVITÁTE f. Caracter receptiv.

persoane) Care se opune cu îndărătnicie; în stare a

RECEPT//ÓR I ~oáre (~óri, ~oáre) adj. Care

nu

receptează; cu proprietatea de a recepta (o acţiune

se

participant

lăsa

convins;

sau

instigator

încăpăţânat;

al

îndărătnic;

minte

etc.)

Care

receptează

uşor

refractar; nesupus.

mecanică, un curent, un mesaj, un semnal etc.).

RECALCITRÁNŢ//Ă ~e f. Caracter recalcitrant.

Organ ~. Nerv ~.

A RECALIFICÁ recalífic tranz. A califica din

RECEPT//ÓR II ~oáre n. 1) Aparat sau instalaţie

nou; a supune unei noi calificări.

care receptează o energie brută transformând-o în

A RECAPITULÁ recapituléz tranz. (lucruri

energie utilizabilă. 2) Aparat destinat receptării

spuse, studiate sau întâmplate) A repeta punct cu

undelor

punct, examinând din nou şi punând accentul pe

telefonic, dispozitiv care transformă curentul

momentele esenţiale (pentru a ţine mai bine minte).

alternativ în unde sonore, reproducând sunetul

RECENSĂM//ẤNT ~ínte n. Acţiune oficială de

iniţial. 4) Parte a aparatului telefonic prin care se

electromagnetice.

3)

telecom.:

♦

~

419

ascultă şi prin care se vorbeşte.

bilaterală şi simultană; mutual. 2) (despre convenţii,

RECEPTÓR III ~i m. 1) lingv. Persoană care

acorduri etc.) Care obligă în egală măsură părţile

primeşte şi decodează un mesaj realizat conform

contractante.

reguluilor unui cod specific; interlocutor; cititor. 2)

RECIPROCIT/ÁTE ~ắţi f. Caracter reciproc.

med. (în opoziţie cu donator) Persoană care

A RECITÁ recít tranz. (texte, mai ales în versuri)

primeşte sânge de la un donator.

A spune pe de rost, expresiv şi cu intonaţia

RECÉPŢI//E ~i f. 1) Luare în primire a unor

corespunzătoare; a declama.

materiale pe baza verificării lor cantitative şi

RECITÁL ~uri n. Concert sau manifestaţie

calitative. 2) Serviciu dintr-un hotel, care se ocupă

artistică cu un program susţinut de un singur

de evidenţa şi cazarea oaspeţilor. 3) Reuniune cu

interpret (solist). ~ de pian. ~ de poezie.

caracter festiv, organizată de o persoană (oficială)

RECITATÍV ~e n. muz.

cu un anumit prilej. A da o ~. 4) teh. Primire a unei

dintr-o bucată muzicală, interpretate în formă de

anumite forme de energie brută pentru a o

declamaţie, care comentează acţiunea într-o operă şi

transforma în energie utilizabilă. 5) telecom.

face legătură între arii.

Captare a semnalelor de telecomunicaţii, urmată de

A RECLAMÁ I reclám tranz. 1) (drepturi, ceva

amplificarea şi transformarea lor într-un mesaj

care i se cuvine sau aparţine subiectului) A

(sonor, optic sau grafic) asemănător şi de aceeaşi

pretinde, pornind de la prevederile legii; a cere; a

natură cu mesajul transmis.

revendica. 2) jur. (persoane) A acuza de o

RECHIZÍTE f. pl. Totalitate de obiecte şi

infracţiune (făcând o plângere către o autoritate). 3

materiale de scris; ansamblu de accesorii pentru

(despre acţiuni) A face să fie necesar; a implica în

scris.

mod obligatoriu; a necesita; a impune; a cere.

RECHIZÍŢI//E ~i f. Măsură excepţională (aplicată

Cercetarea reclamă un efort continuu.

mai ales pe timp de război), prin care statul obligă

A RECLAMÁ II reclaméz tranz. (mărfuri, mode

pe cetăţeni să-i pună la dispoziţie diferite materiale.

etc.) A lăuda prin intermediul reclamei (subliniind

A RECHIZIŢIONÁ rechiziţionéz tranz. (bunuri

calităţile).

materiale) A lua temporar de la cetăţeni (în cazuri

RECLAMAGÍ//U I ~i m. fam., peior. Persoană

excepţionale) pentru nevoile statului; a folosi prin

care face reclamaţii, fără a avea motive suficiente.

rechiziţie; a supune unei rechiziţii.

RECLAMAGÍ//U II ~i m. . fam., peior. Persoană

RECIDÍV//Ă ~e f. 1) jur. Infracţiune comisă de o

care îşi face reclamă; lăudăros.

persoană condamnată anterior. 2) med. Reapariţie a

RECLAMÁN//T ~ţi m. 1) Persoană care reclamă.

unei boli după vindecare.

2) jur. Persoană care înaintează o reclamaţie unei

RECIPÍS//Ă ~e f. Document oficial, de obicei

instanţe judecătoreşti.

detaşat dintr-un carnet special, prin care se confirmă

RECLAMÁŢI//E ~i f. jur. Cerere oficială adresată

primirea pentru expediere a unor lucruri (bani,

unui organ administrativ de stat în legătură cu

bunuri materiale, expediţii poştale etc.).

încălcarea unui drept; jalbă; plângere.

RECIPRÓC ~ă (~i, ~e) adj. şi adverbial 1) Care

RECLÁM//Ă ~e f. 1) manag. Publicitate realizată

acţionează concomitent unul asupra altuia; care se

pe

influenţează unul pe altul; în raport de influentă

televiziune etc.) în scopul de a câştiga interesul

diverse

căi

Melodie sau fragment

(anunţuri,

publicaţii,

radio,

420

publicului pentru marfă, pentru un spectacol, pentru

RECONCILIÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. Care poate fi

o carte, pentru folosirea unor servicii etc. 2) Mijloc

reconciliat; în stare să fie conciliat din nou. Părţi

de publicitate (articol dintr-o publicaţie, afiş,

~e.

prospect, placardă, panou etc.) cu ajutorul căruia se

A RECONFORTÁ reconfortéz tranz. (persoane)

face această publicitate. 3) Prezentare elogioasă şi

A face să se reconforteze; a întrema.

exagerată a meritelor unei persoane în scopul de a-i

A SE RECONFORTÁ mă reconfortéz intranz.

crea popularitate. A-i face cuiva ~ă.

(despre persoane) A căpăta forţe noi (după o boală

A RECOLTÁ recoltéz tranz. 1) (cereale, legume.

sau după o stare de oboseală sau de depresiune); a

fructe etc.) A strânge de pe terenurile cultivate. 2)

se întrema; a-şi reveni. Bolnavul s-a ~at.

med. (spută, suc gastric, urină etc.) A lua în mici

RECONFORTÁN//T ~tă

cantităţi (pentru a face analize de laborator).

substantival

A RECOMANDÁ recománd tranz. 1) A formula

factori etc.) Care reconfortează; cu proprietatea de a

în calitate de sfat (sau dispoziţie); a propune. El îmi

restabili forţele fizice sau psihice; întăritor;

recomandă să fiu prudent. 2) A prezenta, lăudând

fortifiant; tonic. Aerul de munte este ~.

şi scoţând în evidenţă avantajele; a propune. ~ un

A RECONSIDERÁ reconsidér tranz. (opere,

produs. ~ o metodă. 3) (proiecte, rapoarte,

autori, evenimente care au fost deja apreciate) A

candidaturi etc.) A prezenta spre examinare şi

aprecia în alt fel (dintr-un punct de vedere nou). ~

aprobare; a înainta; a propune. 4) (persoane) A

moştenirea literară.

prezenta pentru a obţine bunăvoinţa şi protecţia

RECONSTITUÁN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. şi

(cuiva). 5) (persoane) A face să fie cunoscut,

substantival

menţionând numele şi alte informaţii; a prezenta. 6)

factori etc.) Care reconstituie forţele organismului;

(scrisori, colete poştale etc.) A supune unei taxe

cu proprietatea de a reda energie corpului;

speciale, care garantează înmânarea sub semnătura

remontant; întăritor.

destinatarului.

A RECONSTRUÍ reconstruiésc tranz. 1) A

RECOMANDÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. Care poate fi

construi din nou. 2) lingv. (elemente de limbă) A

recomandat; în stare să fie recomandat. Regim ~.

supune unei operaţii de identificare a fazelor

A RECOMPENSÁ recompenséz tranz. (persoane

anterioare de evoluţie (în special, pe baza legilor

sau acţiunile lor) A răsplăti printr-o recompensă. ~

fonetice).

munca cuiva.

RECÓRD ~uri n. 1) sport Rezultat obţinut într-o

RECOMPÉNS//Ă

~e

f.

1)

Favoare

(despre

(despre

(~ţi,

substanţe,

substanţe,

~te)

adj.

şi

medicamente,

medicamente,

care

competiţie sportivă, care depăşeşte nivelul atins mai

compensează; răsplată; gratificaţie. 2) Bun material

înainte, constatat şi înregistrat oficial. 2) Realizare

sau spiritual acordat pentru a compensa un serviciu,

remarcabilă

un merit particular sau o acţiune realizată; răsplată.

performanţă.

A da cuiva o ~ă (în bani sau în obiecte).

RECORDMÁN ~i m. sport Sportiv care a stabilit

A RECONCILIÁ reconciliéz tranz. A concilia din

un record.

nou; a împăca.

A RECREÁ I recreéz tranz. A crea din nou.

A SE RECONCILIÁ se reconciliáză intranz. A se

A RECREÁ II recreéz tranz. A face să se recreeze.

concilia din nou (unul cu altul); a se împăca.

A SE RECREÁ mă recreéz intranz. A se opri un

într-un

domeniu

de

activitate;

421

timp oarecare dintr-o activitate (pentru a-şi reface

nou; a începe a poseda din nou; a recâştiga; a

capacitatea de muncă); a se odihni; a se repauza.

redobândi. 2) (resturi sau deşeuri de materiale,

RECREATÍV ~ă (~i, ~e) adj. Care recreează; cu

energie) A aduna pentru a nu pierde şi a pune din

proprietatea de a recrea.

nou în folosinţă (total sau parţial). ~ fier vechi. 3)

A RECTIFICÁ rectífic tranz. 1) (texte, enunţuri,

(timp de lucru pierdut) A lucra ulterior înlocuind.

calcule etc.) A transforma din greşit în corect; a

RECUPERÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. Care poate fi

corecta. 2) A aduce în conformitate cu destinaţia sa;

recuperat.

a face să corespundă uzual. ~ traseul unei rute. 3)

RECURÉN//T I ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) (despre boli)

chim. (amestecuri lichide) A supune unei operaţii

Care recidivează; cu proprietatea de a reveni. 2)

de separare a componenţilor volatili prin distilare.

Care revine la punctul iniţial; cu proprietatea de a

4) teh. (suprafeţe metalice) A prelucra prin aşchiere,

reveni la poziţia iniţială. Nerv ~.

pentru a netezi (cu ajutorul unui abraziv).

RECURÉN//T II ~ţi m. jur. Persoană care face un

RÉCTO n. (în opoziţie cu verso) Parte din faţă a

recurs în justiţie.

unei pagini, medalii etc.

RECURÉNŢ//Ă ~e f. Caracter recurent. ~a unei

RECTILÍNI//U ~e (~i) adj. 1) (despre mişcări)

maladii.

Care se desfăşoară în linie dreaptă; în formă de linie

A RECÚRGE recúrg intranz. 1) A se adresa

dreaptă. 2) geom. (despre figuri geometrice) Care

pentru susţinere (într-o situaţie dificilă); a face apel

este mărginit de linii drepte; limitat de linii drepte.

pentru a cere ajutor; a apela. A recurge la cineva.

RECTITÚDIN//E ~i f. 1) Caracter rectiliniu. 2) fig.

2) A se servi în anumite circumstanţe; a se folosi

Spirit de dreptate; justeţe.

pentru a obţine ceva; a apela. ~ la minciuni. ~ la

RÉCTOR ~i m. Conducător al unei instituţii de

forţă.

învăţământ superior.

RECÚRS ~uri n. jur. Cerere adresată unei instanţe

A RECULÉGE reculég tranz. A culege din nou.

judecătoreşti superioare pentru a anula sau a

A SE RECULÉGE mă reculég intranz. (despre

modifica

persoane) 1) A-şi veni în fire (după o stare de

inferioare. A face ~.

emoţie puternică); a-şi recăpăta echilibrul sufletesc;

A RECUZÁ recúz tranz. jur. 1) (membri ai

a se regăsi. 2) A se adânci în meditaţie; a-şi aduna

completului

gândurile; a medita profund.

martori) A respinge ca incompatibil cu funcţia pe

RECUNOSCĂT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) adj.

care o exercită. 2) A nu recunoaşte ca adevărat; a

(despre

respinge ca inexact; a contesta. ~ un argument.

persoane şi manifestările lor) Care

decizia

de

unei

judecată,

instanţe

judecătoreşti

judecători,

asesori,

recunoaşte binele ce i s-a făcut; stăpânit de

RÉCVIEM ~uri n. 1) rel. (în biserica catolică)

recunoştinţă.

Slujbă religioasă oficiată pentru pomenirea unei

RECUNOŞTÍNŢ//Ă

~e

f.

1)

Sentiment

de

persoane decedate. 2) muz. Compoziţie muzicală

recunoaştere a datoriei faţă de un binefăcător;

compusă pe textul liturgic al mesei funebre.

gratitudine.

A REDACTÁ redactéz tranz. 1) (texte scrise) A

2)

înv.

Recompensă

pentru

o

binefacere.

controla şi a corecta sub aspectul formei şi al

A RECUPERÁ recuperéz tranz. (timp, bunuri

conţinutului conform unor cerinţe speciale (în

spirituale sau materiale etc. pierdute) A obţine din

vederea

pregătirii

pentru

tipar).

2)

(studii, 422

documente, scrieri etc.) A formula în scris; a scrie.

redus. 2) A avea drept esenţă; a consta; a se

REDÁCTOR ~i m. 1) Persoană specializată în

mărgini; a se limita; a se rezuma.

lucrări de redactare. 2) Persoană care lucrează în

neînţelegerea se reduce la ambiţie.

permanenţă la redacţia unui ziar, a unei edituri etc.,

REDUCTÍBIL ~ă (~i, ~e) adj. Care poale fi redus;

îngrijind şi răspunzând de lucrările care se tipăresc.

în stare să fie redus. Număr ~.

♦

redactor-şef),

REDUNDÁN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) Care ţine de

conducător responsabil al unei redacţii, al unei

redundanţă; propriu redundanţei. 2) Care reprezintă

publicaţii, care are răspunderea oficială a ceea ce se

o redundanţă; superfluu. Detalui ~.

publică.

REDUNDÁNŢ//Ă ~e f. 1) lingv., stil. Defect

REDINGÓT//Ă ~e f. Haină bărbătească de

stilistic constând în abundenţă inutilă de cuvinte şi

ceremonie, lungă până la genunchi, de culoare

expresii folosite la redarea unei idei. 2) Surplus

neagră, ajustată în talie şl prevăzută cu două rânduri

nejustificat de informaţie la transmiterea unui

de nasturi.

mesaj.

A REDRESÁ redreséz tranz. A face să se

REDÚT//Ă ~e f. arh. (în trecut) Fortificaţie mică

redreseze; a readuce la starea normală (după o

de formă poligonală, înconjurată de şanţuri.

perioadă de perturbare); a îndrepta; a reface; a

A REEDUCÁ reedúc tranz. (persoane) A educa

restabili. ~ o situaţie. ♦ ~ curentul electric, fiz. a

din nou; a supune unei noi educaţii.

transforma curentul electric alternativ în curent

REEXPÓRT ~uri n. Export de mărfuri importante.

continuu.

A REFERÁ refér tranz. v. A REFERI.

A SE REDRESÁ mă redreséz intranz. 1) A reveni

A SE REFERÁ mă refér intranz. v. A SE

la normal (după o perioadă de perturbare); a se

REFERI.

îndrepta; a se reface; a se restabili. Situaţia s-a

REFERÁT ~e n. 1) Dare de seamă (scrisă) asupra

redresat. 2) fig. (despre persoane) A-şi recăpăta

unei activităţi. 2) Apreciere critică a unei lucrări

starea normală (după o boală sau un stres); a-şi

ştiinţifice. 3) Raport scurt pe marginea unei

reveni. Bolnavul s-a redresat.

cercetări, prin care se propune o soluţie.

A REDÚCE redúc tranz. 1) A face să se reducă; a

REFERÉNDUM

împuţina; a scădea; a micşora; a diminua. ♦ ~ la

consultare prin vot deschis a voinţei poporului

tăcere, a face să nu spună nimic. 2) matem. (fracţii

referitoare la o problemă importantă de stat;

sau expresii algebrice) A micşora printr-un divizor

plebiscit.

comun; a simplifica. 3) (angajaţi) A elibera din

REFERÉN//T ~ţi m. 1) Specialist într-o instituţie,

serviciu în urma micşorării statelor. 4) chim.

competent într-un anumit domeniu, care informează

(substanţe, combinaţii) A elibera de oxigen cu

şi dă consultaţii în probleme legate de specialitatea

ajutorul unui agent chimic.

sa; consilier. 2) Persoană care prezintă un referat

A SE REDÚCE se redúce intranz. unipers. 1) A

într-o şedinţă; raportor.

deveni

A REFERÍ refér rar intranz. A face un referat.

Redactor-responsabil

mai

mic

la

(sau

număr,

dimensiuni

sau

~uri

n.

polit.

Toată

Metodă

de

intensitate; a scădea în număr, cantitate, dimensiuni,

A SE REFERÍ mă refér intranz. 1) (despre

intensitate etc.; a se micşora; a se împuţina; a

persoane) A face trimitere (ca la o autoritate) la o

scădea; a descreşte; a se diminua. Suferinţele s-au

sursă bibliografică. ~ la părerea cuiva. 2) A se 423

alătura printr-un raport; a avea atribuţie; a se

REFLÚX ~uri n. 1) (în opoziţie cu flux) Fenomen

raporta; a ţine (de). Aceasta se referă la altă

natural, constând în coborârea nivelului apei

chestiune.

mărilor şi oceanelor în cadrul fenomenului de

REFERÍNŢ//Ă ~e f. 1) Informaţie care se referă la

maree; maree descendentă. 2) fig. Micşorarea

o anumită persoană. Pentru a te angaja, ai nevoie

intensităţii unui proces.

de o ~ă. 2) : ♦ Lucrare de ~, lucrare (dicţionar,

REFÓRM//Ă ~e f. 1) Transformare radicală sau

îndrumar, ghid, tratat etc.) care este consultat în

parţială, operată în vederea ameliorării unei stări de

permanenţă. 3) Notă sau indicaţie precisă, care se

lucruri din viaţa politică, socială sau economică. ~ă

referă la o anumită lucrare. ~ă bibliografică.

socială. A opera ~a justiţiei. 2) arh., ist. (în

REFERIT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) adj. (urmat de

Europa din sec. XV-XVI) Mişcare socială, politică şi

prepoziţia la) Care se referă, se raportă; privitor.

religioasă, generată de ascensiunea burgheziei şi

A REFLECTÁ I refléct tranz. 1) A face să se

acutizarea contradicţiilor de clasă, care susţinea

reflecte. Oglinda reflectă obiectele. 2) (gânduri,

secularizarea

sentimente etc.) A exprima prin cuvinte sau prin alte

ierarhiei şi cultului catolic, introducerea limbilor

mijloace de expresie; a reda; a manifesta. Faţa sa

naţionale în serviciul divin şi revenirea la forma

nu reflectă nimic. 3) (realitatea în artă) A reda

primară a creştinismului, ceea ce a dus la apariţia

prin mijloace artistice; a oglindi; a înfăţişa; a

unui nou curent în creştinism – protestantismul.

reprezenta.

REFRACTÁR ~ă (~i, ~e) adj. 1) (despre unele

A REFLECTÁ II reflectéz intranz. A gândi mult

materiale) Care rezistă la temperaturi înalte; cu

şi profund (asupra unui lucru); a cugeta; a medita.

proprietatea de a rezista la temperaturi înalte.

Am reflectat mult asupra acestei situaţii.

Cărămidă ~ă. 2) fig. (despre persoane) Care opune

A SE REFLECTÁ mă refléct intranz. 1) (despre

rezistentă influenţei străine; lipsit de receptivitate. A

raze, unde, sunete etc.) A se întoarce în mediul

fi ~ la tot ce este nou.

iniţial după contactul cu alt mediu. 2) (despre

REFRÉN ~uri n. 1) Vers sau grup de versuri care

obiecte sau fiinţe) A-şi proiecta imaginea (pe o

se repetă după fiecare strofă a unei poezii. 2) muz.

suprafaţă lucioasă); a se oglindi; a se răsfrânge. 3) A

Frază muzicală care se repetă la sfârşitul fiecărui

avea impact; a se răsfrânge. Angoasele tale se

cuplet al unui cântec. 3) fig. Enunţ care se repetă

reflectă şi asupra mea.

mereu într-o formă invariabilă.

REFLÉCŢI//E ~i f. Examinare profundă asupra

REFRIGERÉNT I ~e n. teh. Aparat dintr-o

unei idei, situaţii sau probleme; meditaţie.

instalaţie de distilare, care serveşte la condensarea

REFLÉX I ~e n. 1) Reacţie adecvată (automată şi

vaporilor produşi prin distilare.

involuntară) a organismului la o excitare. 2) Rază

REFRIGERÉN//T II ~tă (~ţi, ~te) adj. Care

de lumină reflectată.

refrigerează;

REFLÉ//X II ~xă (~cşi, ~xe) adj. Care se produce

temperatura.

în mod spontan; produs fără participarea voinţei. A

A SE REFUGIÁ mă refugiéz intranz. şi fig. A se

avea un gest ~.

retrage (undeva, dintr-un loc periculos) pentru a-şi

REFLEXÍBIL ~ă (~i, ~e) adj. Care se poate

garanta securitatea; a părăsi un loc, evitând o

reflecta; în stare să se reflecte.

neplăcere. ~ în străinătate. ~ în indiferenţă.

averilor

cu

clerului,

proprietatea

simplificarea

de

a

scădea

424

REFÚGI//U ~i n. 1) Loc unde se refugiază o

REGÍM ~uri n. 1) Formă de guvernământ a unui

persoană pentru a se feri de o primejdie; azil;

stat. ~ parlamentar. 2) Sistem de reglementare a

adăpost. 2) Perioadă de timp petrecută ca refugiat

unei activităţi sau de funcţionare a unei instituţii sau

într-un anumit loc. 3) transp. Platformă din mijlocul

întreprinderi; program. ~ de activitate. ~de muncă.

unei străzi largi, care uşurează traversarea acesteia

~ non-stop. 3) teh. Ansamblu de condiţii care

de către pietoni.

determină funcţionarea unui sistem tehnic. 4) lingv.,

A REFUZÁ refúz tranz. 1) (oferte, solicitări etc.)

gram. Raport gramatical între două cuvinte

A nu consimţi să primească. ~ un cadou. ~

dependente unul de altul.

ajutorul cuiva. 2) (urmat de o propoziţie

REGIMÉNT ~e n. milit. 1) Unitate militară din

completivă cu verbul la conjunctiv) A considera

componenţa unei divizii, constând din câteva

inacceptabil pentru sine; a nu accepta. Refuză să

batalioane, divizioane sau escadrile. 2) Efectiv al

participe. 3) (persoane) A trata cu refuz. L-am

acestei unităţi.

invitat în ospeţie, dar m-a refuzat.

REGIONALÍSM ~e n. lingv. lexicol. Fapt de limbă

A REGENERÁ regeneréz tranz. 1) A face să se

caracteristic numai vorbitorilor dintr-o anumită

regenereze. 2) (materiale sau produse uzate) A

regiune; provincialism; localism.

repune în uz, restabilind proprietăţile iniţiale.

REGISTRATÚR//Ă ~i f. Serviciu dintr-o instituţie

A SE REGENERÁ mă regeneréz intranz. 1)

sau dintr-o întreprindere, care operează

(despre un organism sau despre părţile lui) A

înregistrări (programări, corespondenţă etc.).

reveni la condiţia iniţială; a-şi recăpăta integritatea

REGÍSTR//U I ~e n. admin. Caiet în care se

anatomică; a se restabili; a se reface. 2) (despre

înscriu

persoane) A-şi recăpăta starea normală (fizică

administrativ; condică; catastif.

sau/şi morală); a se reface.

REGÍSTR//U II ~e n. 1) teh. Placă care serveşte la

REGICÍD I ~e n. Crimă constând în asasinarea

reglarea deschiderii unei conducte. 2) telecom. (la

unui rege sau a unui monarh.

staţiile

REGICÍ//D II ~dă (~zi, ~de) adj. şi substantival 1)

serveşte la selectarea automată a numărului

(despre persoane) Care a ucis un rege. 2) (despre

telefonului chemat.

manifestări ale oamenilor) Care ţine de asasinarea

REGÍSTR//U III ~e n. muz. Scară muzicală a unui

unui rege; relativ la asasinarea unui rege. Revoluţie

instrument sau a unei voci, cuprinsă între nota cea

~dă.

mai de jos şi nota cea mai de sus.

REGÍ//E ~i f. 1) Concepţie specifică de interpretare

REGIÚN//E ~i f. 1) Teritoriu de proporţii mari,

a unui text dramatic. 2) Activitate de conducere a

care se impune prin anumite caractere specifice (de

jocului actorilor şi a montării unui spectacol

climă, de relief, resurse economice etc.); ţinut;

(teatral, cinematografic etc.). ~ artistică. ~ tehnică.

zonă.

3) Ocupaţie a regizorului. 4) (în unele societăţi)

administrativă şi teritorială, constând din mai multe

Mod de gestiune a unui serviciu public. ~ de

raioane şi oraşe.

transport electric. 5) înv. Chioşc sau mic magazin,

A REGIZÁ regizéz tranz. 1) (spectacole) A

unde se vindeau produse de tutun şi articole pentru

conduce în calitate de regizor. 2) fig. (acţiuni,

fumători; tutungerie.

operaţii etc.) A organiza pe ascuns; a pune la cale,

diferite

date

telefonice

2)

admin.

şi

acte

automate)

(în

unele

cu

diferite

caracter

Dispozitiv

ţări)

care

Unitate

425

conducând din umbră.

câmpul muncii.

REGIZÓR ~i m. Persoană specializată în regia

A RELATÁ relatéz tranz. (ştiri, evenimente, fapte

filmelor sau a spectacolelor.

etc.) A reda prin cuvinte (oral sau în scris) cu

A REGLEMENTÁ reglementéz tranz. A aduce în

precizie şi în detalii; a spune; a comunica. Ziarele

conformitate cu un regulament; a supune unor

~ează ultimele evenimente din lume.

norme. ~ circulaţia rutieră.

RELATÍV ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care constituie sau

REGLEMENTÁR ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care se face

implică o anumită relaţie; aflat în relaţie. 2) Care

sau este conform unui regulament; în concordanţă

prezintă o relaţie; aflat în raport reciproc.

cu un regulament. Timp ~. 2) Care ţine de

Dimensiuni ~e. 3) Care există numai în relaţie;

regulamente; propriu regulamentelor. Regim ~.

existent numai în relaţie. Totul este ~. 4) (urmat de

REGLÓR ~i m. Muncitor specializat la reglarea

un determinativ introdus cu prepoziţia la) Care se

unor sisteme tehnice.

raportează (la ceva sau la cineva); care are atribuţie

REGN régnuri n. Categorie sistematică, utilizată

(la ceva sau la cineva). Exemple ~e la cercetarea

în clasificarea lumii vii. ~ul animal. ~ul vegetal.

de faţă.

REGRÉS ~e n. 1) (în opoziţie cu progres)

RELÁŢI//E ~i f. 1) Legătură existentă între

Întoarcere de la o stare superioară de dezvoltare la

fenomene, obiecte, procese, proprietăţi sau între

una inferioară; mers înapoi (în dezvoltare). 2)

persoane; raport. ~e de rudenie. 2) matem.

Schimbare în rău; declin. A fi în ~.

Legătură între un cuplu de elemente. 3) Legătură de

A REGRESÁ regreséz intranz. A reveni la o stare

dependenţă sau de influenţă reciprocă (între

anterioară (scăzând în cantitate, calitate, intensitate

persoane, popoare sau state). ~ii de vecinătate. ~ii

etc.); a lua calea regresului; a da înapoi; a decădea.

internaţionale.

REGRÉT ~e n. Părere de rău; remuşcare; căinţă. A

RELAXÁN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. şi substantival

avea ~e târzii.

(despre substanţe, medicamente, factori etc.) Care

A REGRETÁ regrét 1. intranz. A fi cuprins de

relaxează; cu proprietatea de a relaxa. Exerciţii cu

regret. Regret sincer. 2. tranz. (fapte sau acţiuni) A

efect ~.

îndura cu greu, fiind cuprins de regret. ~ o

RELÉ//U ~e n. 1) teh. Dispozitiv care permite unei

pierdere.

energii relativ slabe să declanşeze o energie mai

REGRETÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. (despre acţiuni,

puternică. 2) teh. Dispozitiv care serveşte la

fapte etc.) Care poate fi regretat; în stare să producă

transmiterea

regret. Situaţie ~ă.

amplificându-l. 3) electric. Dispozitiv care permite

REGULAMÉNT ~e n. Ansamblu de reguli cu

comutarea unui circuit electric cu ajutorul unui

caracter normativ, care reglează diverse activităţi.

semnal de comandă. ~ electric. 4) Grup de cai de

REGULARIT/ÁTE ~ắţi f. Caracter regulat. ~ea

curse, de câini de vânătoare, de ştafete etc. care sunt

trăsăturilor. ~ea reliefului.

înlocuiţi prin alţii în timpul unei curse.

A REINTEGRÁ reintegréz tranz. (persoane) 1) A

A RELEVÁ relév tranz. A distinge din restul

face să se reintegreze. 2) A repune în drepturi.

elementelor de acelaşi fel; a scoate la iveală; a pune

A SE REINTEGRÁ mă reintegréz intranz. A se

în evidenţă; a evidenţia; a reliefa; a remarca; a

integra din nou. A se ~ în societate. A se ~ în

sublinia. A releva esenţa unui fenomen.

unui

semnal

radioelectronic,

426

RELÍCV//Ă ~e f. 1) Obiect păstrat ca o amintire

la starea de mai înainte; a îmbunătăţi; a ameliora; a

scumpă din trecut; vestigiu. ~e ale unei culturi

remania. Am remediat situaţia.

milenare. 2) la pl. rel., bis. Rămăşiţă (oseminte,

REMÉDI//U ~i 1) Substanţă care previne sau

resturi de îmbrăcăminte etc.) aparţinând unei

tratează o boală; leac; medicament. 2) fig. Mijloc de

persoane, considerată ca sfântă; moaşte.

remediere a unei stări de lucruri; soluţie.

RELIÉF ~uri n. 1) geomorf. Formă a suprafeţei

REMINISCÉNŢ//Ă ~e f. 1) Amintire vagă în care

terestre. ~ muntos. ~neted. 2) Proeminenţă care se

domină tonalitatea afectivă. ~e ale trecutului. 2)

evidenţiază pe un plan. A ieşi în ~.

Urmă materială, abia perceptibilă, a unor realităţi

A RELIEFÁ relieféz tranz. 1) A face să se

trecute; rămăşiţă vagă.

reliefeze. 2) A distinge din restul elementelor de

A REMÍTE remít tranz. 1) A da în mână; a da în

acelaşi fel; a scoate la iveală; a pune în evidenţă; a

posesie; a înmâna; a preda. A remite un colet

evidenţia; a releva; a remarca; a sublinia.

poştal. 2) fin., cont. (datorii ale debitorilor) A

A SE RELIEFÁ se reliefeáză intranz. (despre

şterge de pe lista de plată (renunţând la dreptul de a

obiecte care au contururi) A se distinge prin

reclama achitarea).

anumite trăsături; a ieşi în relief; a se remarca; a se

REMITÉN//T I ~tă (~ţi ~te) adj. (despre boli)

evidenţia.

Care slăbeşte din intensitate la anumite intervale de

A RELUÁ reiáu tranz. 1) A lua din nou. 2)

timp.

(activităţi întrerupte) A continua mai departe. A-şi

REMITÉN//T II ~ţi m. fin. 1) Posesor al unei

relua activitatea de muncă.

poliţe. 2) Persoană care transmite un titlu de credit

REMAIÁ remaiéz tranz. (ciorapi şi alte obiecte

(cambie, cec etc.) unei alte persoane prin girarea ei;

tricotate) A repara prinzând ochiurile scăpate sau

girant.

rupte.

REMÍZ//Ă ~e f. 1) (la şah) Situaţie în care

A REMANIÁ remaniéz tranz. 1) (organe de

partenerii consimt ca partida în care sunt angajaţi să

conducere) A supune unor modificări de natură

se termine la egalitate. 2) Remuneraţie sub forma

componenţială sau structurală; a modifica în ceea ce

unei cote procentuale, acordată lucrătorilor din

priveşte componenţa sau structura. A ~ guvernul.

comerţ în funcţie de cantitatea de mărfuri vândute.

2) (materiale, maşini etc.) A face să devină mai bun

A REMORCÁ remorchéz tranz. 1) (vehicule cu

din punct de vedere calitativ sau să revină la starea

sau fără motor, aflate în pană) A ataşa (cu un cablu

de mai înainte; a îmbunătăţi; a ameliora; a remedia.

sau cu un lanţ) şi a trage cu ajutorul unui vehicul

REMARCÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care poate fi

autopropulsat. 2) fig. (persoane) A lua cu sine (mai

remarcat; în stare să fie remarcat. Un detaliu ~. 2)

mult cu forţa); a duce după sine.

Care se remarcă prin calităţi deosebite; notabil. Un

REMÓRC//Ă ~i f. Vehicul fără autopropulsie,

savant ~.

remorcat de un autopropulsor şi destinat pentru

REMÁRC//Ă ~i f. Observaţie scrisă sau orală, cu

transportul de persoane sau de mărfuri.

caracter

REMORCHÉR ~e n. Navă de mic tonaj, cu motor

explicativ;

enunţ

care

conţine

un

comentariu; notă. A face o ~ă nedorită.

propriu

de

mare

forţă

de

tracţiune,

care

A REMEDIÁ remediéz tranz. A face să devină

remorchează ambarcaţii fără propulsie proprie.

mai bun din punct de vedere calitativ sau să revină

A REMUNERÁ remuneréz tranz. (persoane sau 427

activităţi ale lor) A plăti în bani sau în natură; a

acesteia să depună vre-o activitate productivă.

retribui. ~ o colaborare.

RENÚME

REMUNERÁŢI//E ~i f. Sumă de bani acordată

nefavorabilă), pe care o are publicul pentru o

pentru prestarea unui serviciu sau a unei munci;

persoană sau pentru un lucru; reputaţie. A avea un

plată; retribuţie. ~e în bani şi obiecte.

bun ~e. 2) Opinie publică pozitivă asupra unei

REMUŞC//ÁRE ~ắri f. Părere de rău chinuitoare;

persoane

mustrare de cuget; căinţă. A avea mari ~ări.

popularitate; reputaţie. Specialist cu ~e mondial.

RENÁŞTER//E ~i f. 1) Naştere nouă; trezire la o

RENUMÍ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. Care se bucură de

viaţă nouă; avânt fizic şi spiritual. ~e naţională. 2)

un nume bun; cu renume; vestit; cunoscut; popular;

Mişcare social-politică şi culturală în istoria

reputat. Un inventator ~. Un vin ~.

Europei Occidentale şi Centrale din sec. XIV-XVI,

A RENUNŢÁ renúnţ 1. tranz. (urmat de o

determinată

împotriva

propoziţie completivă cu predicatul la conjunctiv

feudalismului şi caracterizată prin promovarea unei

sau de o propoziţie infinitivală, introdusă prin

concepţii optimale despre demnitatea şi măreţia

prepoziţia de) A nu mai dori; a înceta în mod

omului, prin mari invenţii şi descoperiri geografice,

voluntar să mai vrea. A renunţat să participe. A

prin înflorirea ştiinţelor şi artelor şi prin trezirea

renunţat să-l mal viziteze. A renunţat de a mai

interesului pentru cultura antică. 3) Epocă istorică

pleca. A renunţat a-l mai vedea. 2. intranz. A

care include perioada de timp când s-a manifestat

înceta de a mai râvni (la ceva). ~ la anumite

această mişcare. ~ea italiană.

comodităţi. 2) A se retrage în mod benevol; a

A RENEGÁ renég iranz. 1) (doctrine, idei etc.) A

abdica. ~ la putere, la tron. 3) A înceta de a

nu (mai) recunoaşte ca aparţinând sie; a renunţa de

participa, de a exercita. ~ la un drept. 4) A înceta

a mai împărtăşi; a repudia. 2) (rude, prieteni, patrie

de a mai întrebuinţa sau de a practica. ~ la fumat.

etc.) A declara străin (negând relaţiile anterioare).

A REPARÁ repár tranz. 1) (obiecte) A readuce în

RENEGÁ//T ~ţi m. 1) Persoană care s-a lepădat de

stare bună; a repune în funcţiune; a drege; a tocmi.

patrie sau de creaţia sa. 2) Persoană care a renunţat

~ încălţămintea. 2) fig. A modifica în bine (făcând

la convingerile sale anterioare.

să dispară consecinţele grave); a îndrepta; a corecta;

A RENOVÁ renovéz tranz. A face sa devină iarăşi

a corija. ~ o greşeală. ~ o pierdere. 3) (daune,

nou; a reînnoi. A renova o clădire.

pagube) A plăti cu preţ echivalent; a acoperi; a

A RENTÁ renteáză intranz. A aduce rentă, câştig,

despăgubi.

beneficii. Micul comerţ rentează. ♦ (Nu) ~ează,

REPARÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care poate fi

(nu) merită osteneală; (nu) este rentabil.

reparat; în stare să fie reparat. Pantofi ~i. 2) fig.

RENTÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. şi adverbial Care

Care poate fi corectat; în stare să fie corectat;

rentează; în stare să aducă câştig; profitabil;

corigibil. Eroare ~ă.

avantajos. Afacere ~ă.

A REPARTIZÁ repartizéz tranz. 1) (bunuri

RÉNT//Ă ~e f. econ. Venit regulat pe care îl aduce

materiale, spirituale etc.) A da conform unor reguli

o proprietate imobiliară (clădiri, terenuri agricole)

sau principii (făcând parte fiecăruia); a împărţi; a

sau una mobiliară (capital în formă bănească sau

distribui. ~ rolurile. 2) (oameni) A distribui într-un

sub formă de hârtii de valoare), fără ca posesorul

spaţiu (dând fiecărui o anumită misiune). 3) A

de

lupta

burgheziei

n.

sau

1)

a

Opinie

unui

(favorabilă

lucru;

faimă;

sau

slavă;

428

împărţi în prealabil, prevăzând modul de utilizare; a

facilita consultarea. 2) Listă a pieselor care se joacă

eşalona (în timp şi în spaţiu). A ~ fondurile

într-un teatru în timpul unei stagiuni. ~ul teatrului

alocate.

liric. 3) Ansamblu de roluri sau de bucăţi muzicale

A

REPATRIÁ

repatriéz

tranz.

(emigranţi,

realizate de un interpret. Are în ~ roluri foarte

prizonieri etc.) A face să se repatrieze.

diferite.

A SE REPATRIÁ mă repatriéz intranz. (despre

REPETÉN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. şi substantival

emigranţi, prizonieri etc.) A se întoarce din nou în

Care repetă o clasă sau un an de studii, din cauză că

patrie; a reveni în patrie (după pribegie de mai mulţi

nu a obţinut note de trecere. Elev ~.

ani).

REPETITÓ//R I ~oáre n. Sală de meditaţie într-un

A SE REPAUZÁ mă repauzéz intranz. rar 1) A

internat. M-am retras în ~.

face un repaus; a se opri un timp oarecare dintr-o

REPETITÓR II ~i m. 1) Persoană care dă lecţii

activitate (pentru a-şi reface capacitatea de muncă);

particulare; meditator; preparator. Am nevoie de un

a se odihni; a se recrea. 2) înv. A fi în mormânt; a

~ la matematică. 2) ed. muz. Pianist care

dormi somnul de veci; a zace; a odihni.

acompaniază un vocalist sau un instrumentist.

REPÉR ~e n. 1) Obiect sau detaliu care serveşte

A REPLICÁ replíc intranz. A răspunde prompt şi

drept punct de orientare. ~e de teren. ~e teoretice.

categoric printr-o replică (pentru a respinge ceva

2) matem. Ansamblu de vectori având origine

sau pe cineva); a riposta.

comună şi formând un sistem de referinţă.

RÉPLIC//Ă ~i f. 1) Răspuns scurt şi răspicat, care

A REPERÁ reperéz tranz. 1) (poziţii, puncte etc.)

combate o afirmaţie; ripostă. A spune ceva în ~ă.

A determina cu ajutorul unui reper. ~ artileria

2) Răspuns brusc şi impertinent; ripostă. A da cuiva

duşmană. 2) A marca prin repere. A repera

~a necesară. 3) (la teatru) Parte din dialogul

trecerea pietonală.

scenic, care reprezintă răspunsul unui actor la cele

REPERCUSIÚN//E ~i f. Efect al unei acţiuni;

spuse anterior de partenerul său. 4) (în artele

urmare; consecinţă. A avea ~i grave asupra

plastice) Operă de artă care reproduce originalul şi

sănătăţii.

care este executată de autor sau sub supravegherea

A REPERCUTÁ I repercutéz tranz. A percuta din

lui; copie; reproducere. Există mai multe ~i ale

nou.

statuei Lupoaicei.

A REPERCUTÁ II repercutéz tranz. A face să se

REPORTÁJ ~e n. 1) Specie publicistică, uneori

repercuteze.

având valoare literară, care conţine informaţii

A SE REPERCUTÁ se repercuteáză intranz. 1)

asupra unor probleme generale sau ocazionale,

(despre unde sonore sau unde de lumină) A se

culese la faţa locului. 2) Articol publicat în presa

propaga reflectându-se. 2) fig. A se face simţit; a se

periodică, care conţine astfel de informaţie.

transmite, generând anumite efecte; a se propaga,

REPÓRTER ~i m. 1) Jurnalist specializat în

având anumite urmări; a se resimţi; a se răsfrânge.

realizarea reportajelor. 2) Autor de reportaje.

Stresul se repercutează asupra sănătăţii fizice şi

A REPREZENTÁ reprezínt tranz. 1) A aminti

morale.

prin forma sa concretă; a înfăţişa; a evoca.

REPERTÓRI//U ~i n. 1) Registru sau caiet în care

Restaurantul ~ă o cetate. 2) (lucruri absente sau

materia este clasată într-o anumită ordine, pentru a

abstracte) A face să apară în formă concretă (prin 429

intermediul unui alt obiect sau semn care îi

reprobat; în stare să fie reprobat; condamnabil. O

corespunde).

acţiune ~ă.

Macheta

reprezintă

viitoarea

construcţie. 3) (persoane sau obiecte) A exprima

A REPRODÚCE reprodúc tranz. 1) A face să se

prin sine ca exponent; a înfăţişa. ~ ţara. ~

reproducă; a înmulţi. 2) A reda exact; a reprezenta

conducerea. 4) (realitatea în artă) A reda prin

cu fidelitate. ~ cuvintele cuiva. ~ realitatea. 3)

mijloace artistice; a înfăţişa; a oglindi; a reflecta. 5)

econ.

A evoca prin mijloace plastice. Tabloul ~ă nişte

permanenţă. 4) (tablouri, desene, fotografii, texte

ruine. 6) A însemna prin sine; a constitui. 7)

etc.) A produce în mai multe exemplare identice

(imagini percepute anterior) A reproduce în

(după un original); a multiplica.

memorie; a-şi imagina. 8) (piese de teatru) A arăta

A SE REPRODÚCE se reprodúce intranz. 1) A se

publicului prin mijloace scenice; a interpreta; a

produce din nou; a se repeta. 2) biol. (despre

juca.

organisme) A-şi mări numărul de exemplare ale

REPREZENTÁN//T ~ţi m. Persoană autorizată cu

speciei prin generare; a se perpetua prin generare; a

drept reprezentativ. ~ plenipotenţiar al unui stat.

se înmulţi; a prolifera.

REPREZENTÁNŢ//Ă ~e f. dipl. Organ care

REPRODÚCŢI//E ~i f. 1) Reluare continuă a

reprezintă interesele unui stat pe teritoriul altui stat.

procesului de producţie. 2) biol. Proces de

~ă diplomatică a unui stat.

perpetuare a speciei prin generare; înmulţire. 3)

REPREZENTATÍV ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care

arte plast. (în opoziţie cu original) Lucrare în mai

reprezintă; cu proprietatea de a reprezenta. Lucrare

multe exemplare identice, făcută după un original.

lexicografică ~ă. 2) (despre organe sau sisteme de

REPRÓŞ ~uri n. Observaţie făcută în semn de

guvernare) Care reprezintă o colectivitate şi

nemulţumire sau de regret; imputare; mustrare;

acţionează în numele ei.

dojană. A face cuiva ~uri.

REPREZENTÁŢI//E ~i f. Prezentare în faţa

A REPROŞÁ reproşéz tranz. (acţiuni sau fapte

publicului

reprobabile) A atribui ca învinuire (sub formă de

coregrafice,

a

unor

opere

cinematografice,

artistice de

(teatrale,

circ

etc.);

(procesul

de

producţie)

A repeta

în

reproş); a imputa. A reproşa cuiva ceva.

spectacol. ~e teatrală.

REPROŞÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. Care poate fi

A REPRIMÁ reprím tranz. 1) (acţiuni de revoltă,

reproşat; în stare să fie supus reproşurilor. Gest ~.

de opoziţie etc.) A împiedica de a se desfăşura; a

A REPUDIÁ repudiéz tranz. 1) (persoane sau

potoli prin violenţă; a înăbuşi. 2) (sentimente,

lucruri) A îndepărta de la sine (din dispreţ); a

tendinţe) A împiedica de a se manifesta (sau de a se

respinge. 2) (păreri, concepţii, vederi etc.) A nu mai

dezvolta); a înfrânge.

recunoaşte ca aparţinând sie; a renunţa de a mai

REPRÍZ//Ă ~e f. 1) sport Parte a unui joc sportiv

împărtăşi; a renega.

(fotbal, hochei, baschet, handbal etc.). 2) Fază în

A REPUGNÁ repúgnă intranz. unipers. (construit

desfăşurarea unui proces. 3) teh. Etapă de lucru a

cu dativul) A inspira repugnanţă; a produce

unei operaţii tehnice.

repulsie; a displăcea totalmente. Gluma ta îmi

A REPROBÁ reprób tranz. (fapte) A considera

repugnă.

drept condamnabil; a nu încuviinţa; a condamna.

REPUGNÁN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. Care repugnă;

REPROBÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. Care poate fi

cu

proprietatea

de

a

repugna;

respingător; 430

dezgustător; repulsiv. Aluzie ~tă.

A SE RESPECTÁ mă respéct intranz. A ţine la

REPUGNÁNŢĂ f. Sentiment sau senzaţie care

autoritatea sa. Un profesor care se respectă.

repugnă, produce scârbă; dezgust; silă; aversiune;

RESPECTÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. şi substantival 1)

repulsie. A trezi cuiva ~ă.

Care poate fi respectat; demn de respect; stimabil.

REPÚLSI//E ~i f. Sentiment sau senzaţie care

Savant ~. 2) Care se impune prin mărime; de

produce

proporţii mari; considerabil. Vârstă ~ă.

scârbă;

dezgust;

silă;

aversiune;

repugnanţă. A avea ~e faţă de ceva sau cineva.

RESPECTÍV ~ă (~i, ~e) adj. şi adverbial 1) Care

REPULSÍV ~ă (~i, ~e) adj. Care produce repulsie;

se referă la persoana sau la obiectul despre care este

cu proprietatea de a produce scârbă; respingător;

vorba; corespunzător. 2)

dezgustător;

persoane sau despre mai multe lucruri) Care se

repugnant.

Comportament

~.

(despre

mai multe

Atitudine ~ă. Figură ~ă.

referă la fiecare în parte.

A REPURTÁ I repórt tranz. rar A purta din nou.

RESPECTU//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) adj. 1)

A REPURTÁ II repurtéz tranz.: ♦ ~ o victorie

(despre persoane) Care exprimă respect; plin de

(sau un succes), a ieşi învingător (mai ales într-o

respect. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care

competiţie sportivă).

vădeşte respect; cu respect.

REPUTÁŢI//E ~i f. 1) Opinie favorabilă sau

A RESPÍNGE respíng tranz. 1) A îndepărta de la

defavorabilă, pe care o are publicul pentru o

sine. 2) (rugăminţi, cereri etc.) A supune unei

persoană sau pentru un lucru; faimă; renume. A

soluţionări negative; a nu satisface. 3) (oferte,

avea o ~ bună sau proastă. 2) Opinie publică

solicitări etc.) A nu consimţi să primească; a refuza.

pozitivă asupra unei persoane sau a unui lucru;

4) (duşmani, armate etc.) A sili să se retragă.

faimă; slavă; popularitate; renume. Ai o ~ bună.

RESPONSÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. 1) şi substantival

A SE RESEMNÁ mă resemnéz intranz. (despre

(despre persoane) Care poartă o răspundere;

persoane) A se împăca (în cele din urmă) cu o

răspunzător. A fi ~ de un domeniu de activitate. 2)

situaţie defavorabilă (înfrângând propria voinţă); a

(în opoziţie cu iresponsabil) şi adverbial Care

accepta un rău sub presiunea împrejurărilor. M-am

vădeşte gândire matură şi poate constitui un sprijin

resemnat cu înfrângerea.

pentru cineva; cu spirit matur; serios. Om ~. A se

RESENTIMÉNT ~e n. Ostilitate faţă de o

comporta ~. 3) Care poartă o vină. A fi ~ de un

persoană, provocată de amintirea unor neplăceri

eşec.

suportate în trecut. A avea ~e faţă de cineva.

RESPONSABILITÁTE

RESPÉCT ~e n. Sentiment sau atitudine de înaltă

responsabil;

preţuire faţă de o persoană pentru vârsta, meritele

obligaţiile proprii. A avea simţul acut al ~ăţii. 2)

sau calităţile acesteia; cinste; stimă; consideraţie;

Funcţie sau sarcină responsabilă.

deferenţă.

A RESTABILÍ restabilésc tranz. 1) A face să se

A RESPECTÁ respéct tranz. 1) (persoane sau

restabilească. 2) A readuce la starea normală (după

valori umane) A trata cu respect (izvorât dintr-un

o perioadă de perturbaţie); a îndrepta; a reface; a

sentiment de înaltă apreciere); a stima. 2)

redresa.

(condiţiile unui contract, prevederile legii etc.) A

adevăruri, întâmplări etc.) A prezenta într-o lumină

îndeplini întocmai.

adevărată şi fără urmă de artificii. 4) lingv.

~

atitudine

economia

~ắţi

f.

responsabilă

naţională.

1)

Simţ

faţă

3)

de

(fapte,

431

(elemente de limbă) A supune unei operaţii de

A

RESTRUCTURÁ

identificare a fazelor anterioare de evoluţie (în

structura din nou; a supune unor schimbări privind

special pe baza legilor fonetice).

structura.

A SE RESTABILÍ mă restabilésc intranz. 1) A se

RESÚRS//Ă ~e f. mai ales la pl. Totalitate de

stabili din nou. 2) A reveni la condiţia iniţială; a se

rezerve care pot fi valorificate. ~e materiale. ~e

reface; a se regenera.

intelectuale.

RESTÁN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) Care se află în

REŞEDÍNŢ//Ă ~e f. 1) Sediu al unei autorităţi sau

restanţă; rămas în urmă. 2) (despre datorii, sume de

al

bani) Care nu este achitat la timp; neachitat la

prezidenţială. 2) Clădire (sau localitate) unde se

termen.

află acest sediu. ~a ambasadei. 2) Loc în care

RESTANŢIÉR ~ă (~i, ~e) adj. şi substantival Care

cineva trăieşte temporar. Ţară de ~ă. Oraş de ~ă.

are o restanţă; cu restanţe. Student ~.

RÉTOR ~i m. 1) arh. (în antichitatea greco-

RESTÁNŢ//Ă ~e f. 1) Sumă de bani neachitată la

romană) Profesor de retorică. 2) înv. Persoană

termen. 2) Lucrare nerealizată la timp. 3) Examen

elocventă, care poate ţine un discurs în public,

care nu a fost susţinut la timp.

făcând uz de stil elevat; orator.

A RESTAURÁ restauréz tranz. 1) (picturi,

RETÓRICĂ f. 1) Artă a elocvenţei. 2) Ştiinţă care

monumente de arhitectură etc.) A readuce la starea

se ocupă de studiul acestei arte.

iniţială, respectând forma şi stilul. 2) (forme de

A

guvernământ, dinastii, suverani etc.) A instaura din

împărtăşite anterior) A înceta de a mai susţine (ca

nou. 3) (persoane) A face să se restaureze.

nefiind drept); a retrage; a dezminţi. Îm retractez

A SE RESTAURÁ mă restauréz intranz. rar

afirmaţiile anterioare.

(despre persoane) A-şi recăpăta forţele fizice

A SE RETRACTÁ I mă retractéz intranz. A

mâncând; a se reface.

recunoaşte falsitatea celor spuse sau scrise anterior.

A RESTITUÍ restítui tranz. (obiecte împrumutate)

A RETRACTÁ II retractéz tranz. (ţesuturi sau

A da înapoi; a înapoia; a întoarce.

organe) A face să se retracteze; a contracta. Melcul

A RESTRẤNGE restrấng tranz. A reduce la

îşi retractează coarnele.

anumite limite; a limita. ~ cheltuielile.

A SE RETRACTÁ II se retracteáză intranz.

A SE RESTRẤNGE mă restrấng intranz. (despre

(despre ţesuturi sau organe) A se mişca înapoi,

persoane) A trece la un mod de viaţă mai modest;

micşorându-şi mărimea; a se retrage în interior; a se

a-şi limita cheltuielile pentru trai; a se strâmtora.

contracta.

RESTRICTÍV ~ă (~i, ~e) adj. Care restrânge; care

A RETRÁGE retrág tranz. 1) A face să se retragă.

produce restricţii; menit să limiteze; limitativ.

2) A mişca înapoi. ~ mâna. 3) A lua înapoi. Îmi

Legea prevede măsuri ~e.

retrag semnătura. Îmi retrag susţinerea. 4) A

RESTRÍCŢI//E ~i f. Măsură care restrânge un

renunţa de a mai prezenta; a înceta de a mai înainta.

drept sau o libertate; îngrădire. ~ii de circulaţie.

A-şi ~ candidatura. 5) (opinii împărtăşite anterior)

RESTRÍŞTE f. pop. Situaţie de încercări grele;

A înceta de a mai susţine (ca nefiind drept); a

vreme de cumpănă; şir de nenorociri. Timpuri de

dezminţi; a retracta.

restrişte.

A SE RETRÁGE mă retrág intranz. 1) A se

unei

persoane

RETRACTÁ

I

restructuréz

oficiale;

retractéz

tranz.

rezidenţă.

tranz.

A

~ă

(opinii

432

îndepărta, mergând spre locul de pornire. 2) A se da

tehnice etc.) A face din nou bun pentru folosire.

de o parte; a se duce într-o parte. 3) A pleca,

REVANŞÁR//D ~dă (~zi, ~de) adj. 1) şi

părăsind un loc (o încăpere, o localitate etc.). 4)

substantival (despre persoane şi atitudinile lor)

(despre armate) A da înapoi în fata duşmanului. 5)

Care caută să-şi ia revanşa cu orice preţ. A avea un

A părăsi un domeniu de activitate sau o funcţie. A

spirit ~. 2) polit. (despre persoane, grupări politic,

se retrage din post. 6) A se izola de tumultul vieţii;

state sau atitudini ale acestora) Care promiovează

a merge (într-un loc) pentru a-şi găsi refugiu. S-a

revanşa pentru o pierdere suportată. Acest stat

retras la ţară. 7) (despre ape) A reintra în albie

duce o politică ~ă. Grupare ~ă.

(după revărsare). 8) (despre mare) A fi în reflux.

A REVELÁ reveléz tranz. 1) A face să se reveleze;

A RETRIBUÍ retríbui tranz. (persoane sau

a face cunoscut; a dezvălui. 2) (pelicule fotografice,

activitatea lor) A plăti în bani sau în natură; a

filme etc.) A trata cu o soluţie chimică specială

remunera.

(pentru a căpăta imaginea latentă); a developa.

RETRIBÚŢI//E ~i f. Sumă de bani acordată pentru

A SE REVELÁ mă reveléz intranz. A deveni

prestarea unui serviciu sau a unei munci; plată;

cunoscut; a apărea în mod manifest; a se dezvălui; a

remuneraţie. A primi ~e în bani sau în obiecte.

se manifesta.

RETROGRÁ//D ~dă (~zi, ~de) adj. (în opoziţie cu

REVELAT//ÓR I ~oáre (~óri, ~oáre) adj. Care

progresist) (mai ales despre persoane şi atitudinile

revelează; cu capacitatea de a revela. O mărturie

lor) Care se opune progresului, susţinând o etapă

~oáre.

precedentă; reacţionar. Spirit ~.

REVELAT//ÓR II ~oáre n. fotogr. Soluţie chimică

RETROSPECTÍV ~ă (~i, ~e) adj. Care ţine de

folosită pentru a face vizibilă imaginea latentă;

retrospecţie; orientat spre trecut. O privire ~ă.

developator.

RETROSPÉCŢI//E ~i f. Privire în trecut.

REVELÁŢI//E ~i f. Descoperire neaşteptată a unui

RETÚŞ ~uri n. Rectificare făcută la o fotografie, la

fenomen sau a unui adevăr ascuns. Am avut o ~e

un tablou, la un desen sau la un text după

uluitoare.

terminarea procesului principal.

REVELI//ÓN ~oáne n. 1) Noapte de Anul Nou. 2)

A RETUŞÁ retuşéz tranz. (tablouri, fotografii,

Petrecere care se face în această noapte.

desene, texte etc.) A rectifica prin retuş.

A REVENDICÁ revéndic tranz. 1) (ceva care i se

REŢÉT//Ă ~e f. 1) Prescripţie eliberată de medic,

cuvine sau aparţine subiectului) A cere pe bază

în care se indică medicamentele necesare unui

legală; a pretinde, pornind de la prevederile legii; a

bolnav şi modul lor de întrebuinţare. 2) Formular pe

reclama. Îm revendic drepturile. 2) A-şi asuma

care este scrisă o asemenea prescripţie. 3) culin.

totalmente; a lua în întregime asupra sa. ~ o

Ansamblu de indicaţii privind proporţia de materie

responsabilitate.

primă şi modul de preparare a unei mâncări sau

REVENDICATÍV ~ă (~i, ~e) adj. Care revendică;

băuturi. ~ă culinară. 4) fig Soluţie practică pentru

cu proprietatea de a revendica. A înainta în

rezolvarea unei probleme dificile. El are ~e pentru

judecată o cerere ~ă.

toate situaţiile.

REVÉR ~e n. Porţiune a unei haine care se încheie

A REVALORIFICÁ revalorífic tranz. 1) A

în faţă, îndoită în afară, în prelungirea gulerului.

valorifica din nou. 2) teh. (organe de maşină, piese

REVERÉNŢ//Ă ~e f. 1) Plecăciune în semn de 433

profund respect. A face cuiva ~e. 2) Sentiment de

REVÓLT//Ă ~e f. 1) Mânie provocată de o

înaltă preţuire; veneraţie.

nedreptate; indignare. A fi plin de ~ă. 2) Acţiune

REVERENŢI//ÓS

~oásă

(~óşi,

~oáse)

adj.

violentă împotriva unei nedreptăţi; răzvrătire;

(despre persoane şi atitudinile, gesturile lor) Care

rebeliune. ~ă populară.

manifestă

REVOLTĂT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) adj. 1) Care

reverenţă;

deosebit

de

politicos;

ceremonios. A face o plecăciune ~ă.

provoacă revoltă; în stare să revolte. Chemare

REVERÍ//E ~i f. Stare plăcută de vis; visare.

~oare. Cinism ~or. 2) Crea exprimă revoltă; plin de

REVÉRS ~e n. 1) (în opoziţie cu avers) Parte din

revoltă. Ton ~. Voce ~oare.

dos a unui lucru (monedă, foaie, medalie etc.). 2)

REZÉCŢI//E ~i f. med. Intervenţie chirurgicală

fig. Aspect ascuns, diametral opus celui obişnuit.

prin care se taie şi se înlătură parţial sau integral un

Există şi ~ul problemei.

organ sau un ţesut afectat. ~e stomacală.

REVERSÍBIL ~ă (~i, ~e) adj. 1) (în opoziţie cu

A REZERVÁ rezérv tranz. 1) (locuri, bilete etc.)

ireversibil) Care poate reveni la starea iniţială; în

A pune în rezervă (cu destinaţie specială); a păstra;

stare să revină la loc. Un proces ~. 2) jur. (despre

a reţine. Mi-am rezervat un bilet de avion pentru

un bun) Care se întoarce în posesia fostului

luna octombrie. ♦ A-şi ~ dreptul, a păstra pentru

proprietar. 3) (despre rente, pensii) Care la moartea

sine dreptul. 2) fig. (în creaţiile populare) (despre

titularului poate trece asupra altei persoane. 4)

soartă, providenţă etc.) A stabili dinainte. Nu ştiu

(despre unele procese fizice, chimice) Care se poate

ce-mi rezervă destinul.

produce succesiv în sensuri diferite.

REZERVATÁR I ~ă (~i, ~e) adj. şi substantival

REVÍST//Ă ~e f. 1) Publicaţie periodică (cu

jur. 1) (despre moştenitori) Care are dreptul la

apariţie în formă de carte tipărită sau în formă

rezervă

electronică), în care se tratează probleme literare,

formulează o rezervă la încheierea unui tratat sau a

ştiinţifice, politice etc. şi care poate apărea lunar,

unei convenţii.

bilunar, trimestrial, anual. Revistă electronică.

REZERVATÁR II ~i m. Persoană care face o

Textos! este o ~ă în linie de semantică.

rezervare (de bilete, hotel etc.).

2)

succesorală.

2)

(despre

state)

Care

Spectacol de varietăţi. Am fost la teatrul de ~

REZÉRV//Ă ~e f. 1) Totalitate de bunuri materiale

„Constantin Tănase”.

puse la păstrare pentru a fi folosite în caz de nevoie.

A REVOCÁ revóc tranz. 1) (ordine, dispoziţii, legi

2) milit. Grup de persoane care au satisfăcut

etc.) A face nevalabil printr-o dispoziţie oficială; a

serviciul militar şi care urmează să fie mobilizaţi în

anula; a contramanda; a abroga; a aboli. ~ un arest.

caz de război. 3) Unitate militară neangajată în

2) (titulari) A înlătura din funcţie; a destitui; a

luptă, care intervine în luptă în caz de necesitate. 4)

demite.

Persoană sau obiect care poate fi folosit în caz de

REVOCÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. Care poate fi

nevoie. 5) Lipsă de încredere; îndoială. Am mari

revocat; în stare să fie revocat. Deputat ~.

~e în privinţa lui.

REVOLTÁN//T

I

~tă

(~ţi,

~te)

adj.

v.

REZERV//ÓR

~oáre

n.

Recipient

pentru

REVOLTĂTOR.

depozitarea fluidelor, materialelor pulverulente sau

REVOLTÁN//T II ~ţi m. Persoană care participă la

granulare. ~ de apă.

o revoltă; răsculat.

A REZIDÁ rezídă intranz. 1) A avea drept 434

principiu de bază al existenţei sale; a consta. 2) A se

REZOLÚŢI//E ~i f. 1) Decizie a unei colectivităţi,

manifesta ca esenţă. Dificultatea rezidă în lipsă de

a unei reuniuni, adoptată în urma dezbaterilor. A

timp.

adopta o rezoluţie. 2) admin. Inscripţie făcută de o

REZIDÉN//T I ~ţi m. dipl. 1) Reprezentant

persoană pe un document oficial, conţinând

diplomatic

hotărârea luată. A pune o rezoluţie pe un

inferior

în

grad

ministrului

plenipotenţiar sau ambasadorului. 2) Reprezentant

document.

diplomatic al unui stat colonial într-un protectorat.

A REZOLVÁ rezólv tranz. (probleme) A examina

REZIDÉN//T II ~tă (~ţi. ~te) adj. (depsre

amănunţit, oferind o soluţie; a dezlega; a soluţiona.

persoane) Care locuieşte într-un stat străin.

REZ//ÓN ~oáne n. 1) Temei justificativ. Acţiunile

REZIDÉNŢ//Ă ~e f. 1) Sediu al unui rezident;

tale nu au nici un rezon. 2) Judecată dreaptă;

reşedinţă. 2) Sediu al unei persoane oficiale;

raţiune. Ceea ce spui are rezon.

reşedinţă. ~ă prezidenţială.

REZONÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. 1) (despre persoane)

REZIDENŢIÁL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de

Care poate rezona bine; cu judecată; chibzuit. 2)

rezidenţi; propriu rezidenţilor. Misiune ~ă. 2) Care

(despre manifestări ale oamenilor) Care este făcut

serveşte drept reşedinţă; de reşedinţă. Palat ~.

în mod normal; în limitele normalităţii. A înainta

REZIDUÁL ~ă (~i, ~e) adj. Care formează un

pretenţii ~e.

reziduu. Ape ~e. Valoare ~ă.

A REZULTÁ rezúltă tranz. unipers. A decurge în

REZÍDUU ~ri n. Materie care rămâne din

mod firesc; a urma. Rezultă că eu am avut

prelucrarea chimică sau fizică a unui material brut.

dreptate.

A REZISTÁ rezíst intranz. 1) (despre persoane) A

A REZUMÁ rezúm tranz. 1) (cele scrise sau

manifesta tărie (la acţiunea unor forţe din afară); a

spuse) A reda pe scurt, relevând punctele principale;

nu se lăsa învins. ~ în lupte. ~ la frig. 2) (despre

a expune în mai puţine cuvinte. 2) înv. A conţine în

materiale) A nu se modifica sub acţiunea factorilor

sine; a cuprinde; a întruni; a îngloba; a însuma.

externi.

A SE REZUMÁ se rezúmă intranz. A avea drept

REZISTÉN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) Care rezistă;

esenţă; a se reduce; a consta; a se mărgini; a se

capabil să suporte acţiunea factorilor externi.

limita. Totul se rezumă la acest incident.

Material de construcţie ~ la frig. 2) (despre fiinţe)

REZUMATÍV ~ă (~i, ~e) adj. Care reprezintă un

Care suportă cu uşurinţă totul (oboseala, greutăţile,

rezumat; în formă de rezumat. A face o prezentare

boala etc.).

~ă a situaţiei.

REZISTÉNŢ//Ă ~e f. 1) Caracter rezistent.

A RICOŞÁ ricoşéz intranz. (despre proiectile,

Persoană cu multă rezistenţă. 2) Forţă de

gloanţe etc.) A-şi schimba brusc direcţia de zbor în

opunere. Rezistenţa metalelor la încălzire.

urma lovirii de un obstacol.

REZIST//ÓR ~oáre n. electricit. Element dintr-un

RÍCŞ//Ă I ~i f. transp. (în unele ţări din estul şi

circuit electric cu inductivitate şi capacitate redusă,

sudul Asiei) Cărucior cu două roţi, tras de un om,

care este prevăzut să degajeze o valoare termică

folosit pentru transportul de pasageri sau de

determinată şi este folosit în construcţia reostatelor,

încărcături.

a

RÍCŞ//Ă II ~i m. Persoană care trage o ricşă.

aparatelor

electrotehnică.

de

încălzire

electrică

şi

în

RID ríduri n. Încreţitură pe suprafaţa pielii (mai 435

ales pe obraz); zbârcitură; cută. A avea ~uri în

anuimte riscuri, pentru a reuşi.

jurul ochilor.

A RISCÁ risc 1. tranz. 1) A expune unui risc; a

RIDÍCOL I n. mai ales art. Motiv care provoacă

pune în primejdie. A-şi risca viaţa. 2) (urmat de o

râsul.

proporţie completivă cu conjunctiv) A-şi asuma

RIDÍCOL II ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care provoacă

riscul. El riscă să nu fie înţeles. 2. intranz. (despre

râsul; în stare să stârnească râsul; caraghios. A avea

fiinţe) A se expune unui risc.

un comportament ~. 2) (despre sume, cantităţi

A SE RISCÁ mă risc intranz. înv. A se expune

etc.) Care este de proporţii foarte scăzute; foarte

unui risc, biruind frica sau jena; a îndrăzni; a se

mic; neînsemnat; insignifiant; derizoriu.

încumeta; a cuteza.

RIGÍ//D ~dă (~zi, ~de) adj. 1) (în opoziţie cu

RISCÁN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. (despre acţiuni,

flexibil) Care rezistă la eforturile de deformare; cu

situaţii etc.) Care comportă risc; plin de riscuri;

proprietatea de a rămâne drept la acţiunea forţelor

periculos; primejdios. Aventură ~ă.

exterioare; inflexibil. Un guler ~. 2) fig. (despre

RIT ríturi n. 1) v. RITUAL. 2) rel. Credinţă

persoane sau manifestările lor) Care refuză

religioasă; cult; religie; confesiune. A fi de ~ vechi.

compromisurile; intransigent.

3) fig. Practică tipizată şi invariabilă; tipic.

RIG//OÁRE ~óri f. 1) v. RIGUROZITATE. 2) la

RITM rítmuri n. 1) Succesiune regulată în timp (a

pl. Principii severe. Trebuie respectate ~orile de

unor elemente). 2) (în muzică, versificaţie, dans)

redactare a lucrării.

Organizare armonioasă a sunetelor sau a mişcărilor;

RIGUR//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) adj. şi adverbial

tact; cadenţă. Muzică în ritm sincopat. 3) Viteză

1) Care se impune prin exigenţă şi stricteţe; de

de execuţie; grad de iuţeală. Totul s-a întâmplat

scrupulozitate deosebită şi strictă. Un stil ~.

într-un ritm vertiginos.

Principii ~oase. A urma ~ perscripţiile medicului.

RIVÁL ~i m. Persoană care rivalizează cu o altă

2) Care exclude orice abatere; de severitate

persoană în atingerea aceluiaşi scop; potrivnic;

inflexibilă. A efectua un control ~. Un examinator

adversar; concurent.

~.

ROBÓ//T ~ţi m. 1) teh. Mecanism automat care

RIGUROZITÁTE f. 1) Caracter riguros. 2)

poate executa, după un program stabilit, operaţii

Atitudine riguroasă.

complicate, asemănătoare cu cele realizate de om.

A RIPOSTÁ ripostéz 1. intranz. 1) A da ripostă

2) fig. Persoană redusă la stare de automat.

(cuiva sau la ceva); a obiecta în mod energic. 2)

ROBÚ//ST ~stă (~şti, ~ste) adj. 1) (despre

sport A răspunde printr-un atac îndată după atacul

persoane) Care are o constituţie fizică puternică,

adversarului; a contraataca. 2. tranz. (urmat, mai

bine dezvoltat fiziceşte. 2) fig. Care manifestă

ales, de o completivă) A răspunde prompt şi

putere şi rezistenţă; puternic şi rezistent. A avea o

categoric (pentru a respinge ceva sau pe cineva); a

sănătate ~ă.

replica. I-am ripostat că nu are dreptate.

ROH//ÁTCĂ ~ătci f. reg. înv. Loc de intrare în

RISÍP//Ă ~e f. Cheltuială nechibzuită. Nu e bine să

oraş, unde se încasau taxele pentru mărfurile ce se

faci ~ă.

aduceau spre vânzare; barieră.

RISC ríscuri n. Pericol eventual mul mult sau mai

RÓL//Ă ~e f. 1) teh. Piesă de forma unei roţi mici

puţin previzibil. Uneori, trebuie să-ţi asumi

sau a unui cilindru, care se roteşte în jurul unui ax, 436

pentru a face să lunece mai bine un lanţ, o curea de

noapte, care controlează santinelele.

transmisie etc. 2) teh. Piesă de contact la unele

RON//D II róndă (rónzi, rónde) adj. Care are

troleibuze, formată dintr-o roată cu şanţ, care se

formă circulară; cu formă circulară; rotund. Faţă ~

rostogoleşte pe firul cu curent electric. 3) reg.

dă. ♦ Scriere ~dă, scriere cu litere rotunde.

Cuptor al unei maşini de gătit.

RONDÓU ~ri n. 1) Loc de formă circulară,

ROMANCIÉR ~i m. Autor de romane.

amenajat în grădini, în pieţe sau în localuri. 2)

ROMÁNTIC I ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de

Manevră de schimbare a direcţiei unei nave în sens

romantism; propriu romantismului. Muzică ~ă. 2)

opus.

fig.

Care

RÓPOT ~e n. 1) Zgomot puternic, cadenţat şi

manifestă sensibilitate şi exaltare, pasiunea fiind

uniform, produs de unele fenomene naturale

mai

de

(ploaie, grindină, valuri, torente de apă), fiinţe sau

sensibilitate şi exaltare deosebită. E un ~ incurabil.

obiecte (copitele cailor, motoare etc.). 2) Goană a

ROMÁNTIC II ~i m. Om de creaţie (scriitor,

cailor.

artist, pictor, compozitor etc.) care se încadrează în

ROST rósturi n. 1) Destinaţie a unui lucru, în

romantism.

funcţie de utilitatea lui; noimă; sens; menire. 2)

ROMANTÍSM n. 1) Curent artistic şi literar,

Bază raţională care justifică existenţa unui lucru sau

apărut la începutul sec. XIX ca reacţie împotriva

realizarea unei acţiuni; sens. ~ul vieţii. 3) Situaţie

canoanelor formale ale clasicismului şi caracterizat

în societate. Şi-a făcut un rost în viaţă. 4) Stare de

prin tendinţa evadării în trecut, prin prevalarea

lucruri. A înţelege rostul lucrurilor. 5) reg. (la

sentimentului asupra raţiunii şi a imaginaţiei asupra

războiul de ţesut) Spaţiu în formă de unghi, format

analizei critice. 2)

de cele două plane ale firelor de urzeală, prin care

şi

substantival

puternică

(despre

decât

persoane)

raţiunea;

cuprins

fig. Atitudine romantică;

comportament romantic.

se trece suveica cu firul de ţesut.

ROMÁNŢ//Ă ~e f. 1) literat. Poezie lirică cu note

A ROSTUÍ rostuiésc tranz. 1) (activităţi, acţiuni,

sentimentale, având, de obicei, inspiraţie erotică. 2)

afaceri, evenimente etc.) A aşeza conform unor

muz. Cântec sentimental, având la bază o astfel de

cerinţe de ordin practic. 2) (persoane) A aranja într-

poezie.

un loc bun. 3) rar A găsi la repezeală. 4) (urzeala,

ROMANŢI//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) adj. 1)

la războiul de ţesut) A face să formeze un rost. 5)

(despre persoane) Care manifestă sensibilitate şi

constr. (rosturile dintre cărămizile unei construcţii)

exaltare; înclinat să idealizeze realitatea; visător. 2)

A astupa cu mortar sau cu alt material (pentru a

Care predispune la visare; în stare să provoace

împiedica pătrunderea apei).

melancolie. Atmosferă ~oasă.

ROTOFÉI ~e adj. 1) (despre fiinţe) Care are forme

ROMB rómburi n. geom. Paralelogram cu toate

rotunjite; cu forme rotunde; durduliu; dolofan. 2)

laturile egale şi unghiurile opuse egale.

(despre lucruri) Care are forme circulare; de formă

ROND I rónduri n. 1) Suprafaţă circulară, mai

circulară; rotund.

ridicată decât terenul din jur, cultivată cu flori. 2)

RUBEDÉNI//E ~i f. pop., fam. 1) Persoană care

Piaţă mică de formă circulară, de unde pornesc mai

face parte din aceeaşi familie cu alte persoane, unite

multe artere de circulaţie, având în centru o

între ele prin legături de sânge sau prin alianţă;

plantaţie de flori sau un monument. 3) Inspecţie de

neam; rudă. 2) Legătură de sânge sau prin alianţă 437

între persoane care fac parte din aceeaşi familie;

fig. (despre persoane) A deveni sărac; a sărăci.

rudenie.

RUJ rújuri n. cosmet. Preparat cosmetic folosit

RUBEÓL//Ă ~e f. med. Boală contagioasă şi

pentru colorarea buzelor; roşu de buze.

infecţioasă, provocată de un virus, frecventă la

RUJEÓLĂ

copii, care se manifestă prin erupţie de piele, febră

infecţioasă, provocată de un virus, frecventă la

şi inflamaţii ganglionare.

copii, care se manifestă printr-o erupţie de pete roşii

RÚBRIC//Ă ~i f. 1) Coloană dintr-un formular sau

pe piele şi pe mucoase; cori; pojar.

dintr-un registru, marcată prin două linii verticale

A RULÁ ruléz 1. tranz. 1) (materiale textile, fire

sau orizontale, care urmează a fi completată. 2)

etc.) A înfăşura în formă de sul; a suci. 2) (corpuri,

Compartiment

publicaţii

sisteme tehnice etc.) A face să se mişte prin

periodice, rezervat materialelor dintr-un anumit

rostogolire, împingând. ~ un fotoliu. 3) (terenuri,

domeniu.

suprafeţe) A netezi cu ajutorul unui obiect în

RÚD//Ă ~e f. Persoană care face parte din aceeaşi

rostogolire; a tasa. 4) econ., fin. (fonduri băneşti) A

familie cu alte persoane, unite între ele prin legături

face sa circule; a pune în circulaţie. 2. intranz. 1)

de sânge sau prin alianţă; neam; rubedenie. A fi

(despre vehicule) A se deplasa cu ajutorul roţilor

rudă cu cineva.

sau al rotilelor. 2) cinema (despre filme) A se

RUDÉNI//E ~i f. Legătură de sânge sau prin alianţă

proiecta pe ecran; a fi în circulaţie.

între persoane care fac parte din aceeaşi familie;

RULÁD//Ă I ~e f. muz. Vocaliză într-un tempo

rubedenie. A fi în relaţie de rudenie cu cineva.

rapid,

RUDIMÉNT ~e n. 1) Organ rudimentar. 2) fig. mai

interpretate pe o singură silabă.

ales la pl. Ansamblu de noţiuni elementare ale unei

RULÁD//Ă II ~e f. culin. 1) Prăjitură preparată din

ştiinţe sau arte.

foi de aluat rulate, coapte şi umplute cu dulceaţă, cu

RUDIMENTÁR ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care abia

cremă sau cu altă umplutură. 2) Fel de mâncare

începe să se formeze; aflat în stare incipientă de

preparat din muşchi de vacă sau de porc umplut cu

dezvoltare. În formă ~ă.

pireu de cartofi, cu ou, verdeaţă etc. şi copt la

permanent

al

unei

2) fig. Care conţine

f.

constând

med.

dintr-o

Boală

contagioasă

succesiune

de

şi

note

noţiuni la nivel neevoluat; elementar; primitiv.

cuptor în formă de rulou.

RUG I rúguri n. 1) arh. Foc format dintr-o

RULÁN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. Care rulează; în stare

grămadă de lemne, pe care se ardeau în antichitate

să se deplaseze prin rulare. Bandă ~tă.

jertfele aduse zeilor, iar în Evul Mediu ereticii. 2)

RULÉT//Ă ~e f. 1) Instrument pentru măsurarea

Foc format dintr-o grămadă de lemne, aprins cu

lungimilor, constând dintr-o panglică gradată, care

diferite ocazii (pentru a se încălzi, a lumina etc.).

se strânge prin rulare pe un disc, într-o cutie, cu

RUG II rúguri n. bot. 1) Tulpină târâtoare a unor

ajutorul unei manşe. 2) (la unele jocuri de noroc)

plante erbacee. 2) Arbust spinos din familia

Dispozitiv format dintr-un disc rulant, divizat în

rozaceelor, cu fructe negre; mur.

mai multe compartimente numerotate, şi dintr-o bilă

A RUINÁ ruinéz tranz. A face să se ruineze. ♦ A-şi

care se rostogoleşte odată cu discul, indicând la

ruina sănătatea, a-şi distruge sănătatea.

oprire numărul câştigător. 3) Joc de noroc în care se

A SE RUINÁ mă ruinéz intranz. 1) (despre

foloseşte acest dispozitiv.

construcţii) A se preface în ruine; a se dărâma. 2)

RUM//OÁRE ~óri f. Zgomot surd şi confuz, 438

produs de mai multe voci.

obţine ceva în mod ilegal; mită. 2) Obligaţie

RURÁL ~ă (~i, ~e) adj. Care ţine de sat; propriu

suplimentară, în muncă sau în natură, prestată de

satului; de la sat; sătesc. Drum ~. Zgomote ~e.

ţărani pe moşia boierilor.

RÚSTIC ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de viaţa de la

RÚT//Ă ~e f. Cale prestabilită, care urmează să fie

ţară; propriu vieţii de la ţară; câmpenesc. Port ~.

parcursă (de o persoană sau de un vehicul).

Tablou ~. 2) iron. Care vădeşte lipsă de educaţie şi

RUTIÉR ~ă (~i, ~e) adj. Care ţine de rute; propriu

delicateţe; lipsit de maniere alese; necioplit;

drumurilor. Trafic ~. Semne ~e.

grosolan.

RUTÍN//Ă ~e f. 1) Obişnuinţă de a gândi şi de a

RUŞFÉT ~uri n. arh. (în Moldova medievală) 1)

acţiona întotdeauna în acelaşi fel. 2) Abilitate

Sumă de bani sau dar adus unei persoane pentru a

obţinută printr-o practică îndelungată. ~a gătitului.

S

SABÁT ~uri n. 1) rel. (la mozaici şi la unele secte

~ă.

creştine) Zi de sărbătoare, marcată sâmbăta şi

SACERDOŢÍ//U ~i n. 1) Funcţie de sacerdot;

consacrată cultului divin. 2) arh. (în Evul Mediu)

demnitate de preot. 2) Totalitate de sacerdoţi; cler.

Adunare a vrăjitoarelor care, conform superstiţiilor

3) fig. Lucru demn de venerat.

populare, se ţinea sâmbăta la miezul nopţii sub

SACÓU ~ri n. Haină bărbătească uşoară, fără

preşedinţia Satanei. 3) fig. Agitaţie frenetică;

căptuşeală, purtată peste cămaşă, acoperind partea

zgomot produs de o mulţime gălăgioasă; vacarm.

superioară a corpului.

A SABOTÁ sabotéz tranz. (acţiuni colective,

SACÓŞ//Ă ~e f. Săculeţ pentru cumpărături.

situaţii, lucruri etc.) A împiedica în mod intenţionat

A SACRIFICÁ sacrífic tranz. 1) (vieţi, principii

şi pe ascuns, pentru a zădărnici; a căuta să

etc.) A oferi în formă de sacrificiu; a ceda benevol,

neutralizeze din rea voinţă. A sabota negocierile.

având conştiinţa unei privaţiuni. 2) (animale) A

SÁCÁ ~le f. înv. Butoi instalat pe un cadru cu două

ucide pentru satisfacerea unor necesităţi. 3) arh. (în

sau patru roţi, cu care se căra apă.

antichitate) (fiinţe) A oferi ca sacrificiu; a ucide

SACAGÍ//U ~i m. înv. Persoană care căra apă

după un anumit ritual, ca dar adus divinităţii; a

(potabilă) cu sacaua; apar.

jertfi.

SACẦZ ~uri n. Produs obţinut din răşină de

A SE SACRIFICÁ mă sacrífic intranz. (despre

conifere, cu diferite întrebuinţări (în industria

persoane) A se devota fără rezerve; a se deda cu

hârtiei, a lacurilor şi a cauciucului, în electronică, la

preţul propriului sacrificiu; a se consacra. ~ unei

frecarea arcuşurilor etc.); colofoniu. ~ de vioară.

cauze nobile.

SACERDÓ//T ~ţi m. livr. Persoană care oficiază

SACRIFÍCI//U ~i n. 1) Efort constând în

toate actele serviciului religios; preot.

renunţarea voluntară la un lucru scump în folosul

SACERDOTÁL ~ă (~i, ~e) adj. Care ţine de

cuiva sau pentru realizarea unui scop; jertfă. A face

sacerdoţi; propriu sacerdoţilor. Mantie ~ă. Castă

~ii mari pentru cineva. 2) arh. (în antichitate) 439

Ofrandă adusă divinităţii după un anumit ritual. A

pricepe uşor şi repede; cu minte ageră şi spirit

aduce un miel drept ~u.

pătrunzător; perspicace; subtil.

SACRILÉG ~ă (~i, ~e) adj. şi substantival înv.

SALAHÓR ~i m. înv. Lucrător necalificat, plătit cu

(despre persoane) Care comite un sacrilegiu;

ziua, care îndeplineşte munci grele şi rău plătite

culpabil de un sacrilegiu; profanator.

(mai ales la construcţii).

SACRILÉGI//U ~i n. Profanare a lucrurilor

SALÁM ~uri n. gastronom. Cârnaţ afumat şi uscat

considerate sacre sau demne de respect; pângărire.

pentru a se conserva mai bine.

SACROSÁNC//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) rel. (despre

SALÁRI//U ~i n. Sumă de bani acordată unui

persoane şi manifestările lor) Care denotă un

angajat pentru munca prestată; leafă; remuneraţie.

respect religios excesiv; cu respect religios foarte

A-şi ridica ~ul de la bancomat.

puternic.

drepturi

SÁLB//Ă ~e f. Podoabă, constând din unul sau mai

excepţionale; cu drepturi exagerate sau chiar

multe şiraguri de mărgele, monede sau de alte

absurde; intangibil; inviolabil.

obiecte decorative, purtată la gât.

SÁCR//U ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de religie; cu

SALÍN ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care conţine sare; cu sare

caracter religios; sfânt. Muzică ~ă. 2) fig. Care

în componenţă. Aer ~. 2) chim. Care are proprietăţi

inspiră sentimente luminoase şi înălţătoare; demn

de sare; cu caracter de sare. Oxid ~.

de veneraţie absolută; sfânt. Memorie ~ă.

SALINITÁTE f. 1) Caracter salin. 2) Cantitate de

SADEÁ adj. invar. 1) (despre substanţe, materiale

sare din componenţa unui sol sau a unei ape. A

etc.) Care are o compoziţie omogenă; neamestecat

stabili gradul de ~e a solului.

cu nimic; de un singur fel; curat; pur. 2) (despre

SAL//ÓN ~oáne n. 1) Cameră dintr-un apartament,

persoane) Care aparţine unei pături sociale sau

destinată primirii musafirilor. 2) Sală de expoziţii.

profesionale în mod evident; cu apartenenţă socială

3) Sală de festivităţi. 4) Cenaclu literar, artistic,

sau profesională de netăgăduit; veritabil; autentic.

filozofic etc., ai cărui membri au o orientare critică

SÁDIC ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care manifestă sadism;

asemănătoare, o estetică şi o ideologie comună.

înclinat spre sadism. 2) (despre manifestări ale

Salon muzical. 5) Cameră de spital, cu mai multe

oamenilor) Care vădeşte sadism; plin de sadism.

paturi, unde sunt ţinuţi şi îngrijiţi bolnavii.

SADÍSM n. Plăcere perversă de a vedea suferinţele

SALOPÉT//Ă ~e f. Haină de lucru purtată, de

altuia; cruzime extremă.

obicei, peste hainele obişnuite pentru a le proteja;

SAFÍR ~e n. 1) Mineral cristalizat şi foarte dur, de

combinezon. ~ă de constructor.

culoare albastră. 2) Piatră preţioasă obţinută din

SALT sálturi n. 1) Mişcare de desprindere bruscă a

acest mineral. Un inel de ~.

unui corp de pe poziţia iniţială şi de deplasare într-o

SAFTEÁ f. 1) Prima vânzare dintr-o marfă. 2) fig.

anumită

Început care prevesteşte o reuşită. 3) fig. fam. Prima

calititativă a obiectelor şi fenomenelor, determinată

întrebuinţare a unui lucru. I-am făcut safteaua!

de schimbările cantitative treptate în procesul

SÁGA f. literat. (în vechea literatură scandinavă)

dezvoltării. A face un ~ calitativ mare.

Povestire istorică cu elemente mitologice, în proză,

SALTIMBÁNC ~i m. 1) înv. Actor de circ cu

cu intercalări de versuri.

înfăţişare caraghioasă, care prezenta în pieţe şi la

SAGÁCE adj. invar. (despre persoane) Care

bâlciuri exerciţii acrobatice uşoare; pehlivan. 2) fig.

2)

fam.,

iron.

Care

are

direcţie;

săritură.

2)

Transformare

440

fam., peior. Persoană neserioasă, care manifestă

executorie. 2) Aprobare oficială a unui act de către

nestatornicie în păreri şi în atitudini.

o instanţă superioară celei care l-a emis, pentru a-i

SALUBRITÁTE f. 1) Caracter salubru. 2) Stare

imprima valabilitate. 3) jur. Măsură represivă

generală favorabilă a condiţiilor sanitare şi igienice

pentru încălcarea unei legi; pedeapsă. ♦ ~ penală,

dintr-o localitate. Serviciul de ~e al municipiului.

pedeapsă prevăzută de legile penale. 4) jur. (în

SALÚBR//U ~ă (~i, ~e) adj. (despre aer, climă

dreptul internaţional) Măsură de constrângere de

etc.)

natură politică, economică sau militară, aplicată

Care

are

o

acţiune

favorabilă

asupra

organismului; favorabil sănătăţii; sănătos.

unui stat de către o organizaţie internaţională,

A SALVÁ salvéz tranz. 1) (fiinţe sau obiecte) A

pentru a reprima un act de război sau posibilitatea

scoate dintr-o situaţie complicată; a scăpa. ♦ ~

unui asemenea act. A aplica sancţiuni unui stat.

aparenţele, a face faţă; a ascunde realitatea,

SÁNDVIŞ ~uri n. Fel de mâncare constituit din

prezentând numai aspectul voit. 2) rel. A face să

două felii de pâine între care se pun alimente reci

capele fericire eternă, eliberând de păcate; a mântui.

(unt, salam, jambon, brânză etc.).

SÁLV//Ă ~e f. Tragere simultană din mai multe

SANGEÁC I ~uri n. 1) arh., ist. (în Moldova

guri de foc.

medievală) Steag turcesc pe care-l trimitea Poarta

SAMAVÓLNIC ~ă ( ~i, ~e) adj. rar 1) (despre

otomană la înscăunarea noului domn. 2) v.

persoane) Care acţionează după bunul plac, fără a

SANGEACAT.

lua în consideraţie voinţa şi drepturile altora. 2)

SANGEÁC II ~i m. arh. Guvernator al unui

(despre acţiuni) Care este realizat în baza unei

sangeacat.

decizii personale; făcut după bunul plac; arbitrar.

SANGEACÁT ~e n. arh., ist. (în Imperiul otoman)

SAMAVOLNICÍ//E ~i f. l) Acţiune arbitrară. 2)

Subdiviziune administrativă a unui paşalâc.

Faptă samavolnică.

SANGUÍN//Ă ~e f. 1) Mineral care conţine oxid de

SAMSÁR ~i m. 1) Persoană care mijloceşte o

fier natural. 2) Creion roşu-nchis, mina căruia este

afacere negustorească; misit; intermediar. 2) fig.

confecţionată din acest mineral. 3) Desen executat

fam. Persoană care face din orice lucru obiect de

cu un asemenea creion. 4) Litografie care imită un

negoţ.

asemenea desen.

SANCTUÁR ~e n. 1) rel. Parte a unei biserici,

SANGUÍN ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de sânge;

declarată sfântă, unde accesul profanilor este

propriu sângelui. Grupă ~ă.

interzis; altar. 2) rel. Edificiu destinat oficierii

persoane) Care are o circulaţie activă a sângelui.

ceremoniilor religioase; lăcaş de cult. 3) fig. Loc

Temperament ~.

inviolabil; parte foarte intimă.

SANITÁR I ~i m. 1) Lucrător medical din

A SANCŢIONÁ sancţionéz tranz. 1) (legi,

personalul inferior, care se ocupă de îngrijirea

dispoziţii, acte etc.) A aproba, dând sancţiune

bolnavilor şi execută diverse lucrări auxiliare;

(printr-o semnătură); a confirma printr-o sancţie; a

infirmier. 2) Soldat instruit pentru a acorda primul

confirma. 2) (persoane) A pedepsi, aplicând o

ajutor răniţilor şi a-i ridica şi transporta de pe

sancţiune.

câmpul de luptă.

SANCŢIÚN//E ~i f. 1) Act prin care şeful statului

SANITÁR II ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de

aprobă o lege trecută prin parlament, pentru a o face

sănătate; propriu sănătăţii; de sănătate. 2) Care se

2) psihol. (despre

441

referă la ocrotirea sănătăţii publice; destinat

SARSAÍLĂ m. mitol. (în mitologia populară)

ocrotirii sănătăţii publice. Serviciu ~. 3) (despre

Personaj imaginar care reprezintă forţa răului,

aparate, instalaţii igienice) Care serveşte la

considerat drept duşman principal al lui Dumnezeu

distribuirea,

şi al omenirii; drac; necurat; demon; satană; diavol.

folosirea

şi

evacuarea

apei

din

apartamente. Bloc ~.

SAŞÍ//U ~e (~i, ~e) adj. 1) (despre persoane) Care

SANTINÉL//Ă ~e f. Soldat înarmat, care stă de

se uită cruciş; cu privire crucişă; încrucişat. 2)

pază la un post.

(despre privire, ochi) Care este orientat cruciş; cu

SARABÁND//Ă ~e f. 1) Vechi dans popular

orientare crucişă.

spaniol, executat într-un tempo lent şi lasciv. 2)

SATÁN//Ă ~e f. (în creştinism) Personaj imaginar

Melodie după care se execută acest dans. 3) Piesă

care reprezintă forţa răului, considerat drept duşman

muzicală compusă în ritmul acestui dans.

principal al lui Dumnezeu şi al omenirii; drac;

SARCÁSM ~e n. 1) Ironie insultătoare; batjocură

demon; diavol; sărsăilă; necurat.

usturătoare. 2) Vorbă aspră şi batjocoritoare.

SATÁNIC ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care este caracteristic

SARCÁSTIC ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care exprimă

satanei; în spiritul satanei; diabolic; demonic.

sarcasm; plin de sarcasm; caustic. Replică ~ă. 2)

Bucurie ~ă. 2) fig. Care denotă răutate şi viclenie;

Care face uz de sarcasm; înclinat spre sarcasm. Un

cu proprietăţi de satană; diabolic; demonic. Un tip

vorbitor ~.

~. Versuri ~e.

SARCOFÁG ~e n. 1) Sicriu antic din piatră sau din

SATELÍ//T ~ţi m. 1) Corp ceresc (natural sau

alt material dur, cu ornamente artistice. 2)

artificial) care gravitează pe o orbită eliptică în jurul

Monument funerar în formă de sicriu.

unei planete. 2) Roată dinţată a unui mecanism

SARDANAPÁLIC ~ă (~i, ~e) adj. (despre ospeţe,

planetar.

petreceri, mod de trai etc.) Care excelează în belşug

SATÍR ~i m. 1) mitol. (în mitologia greacă)

şi în lux; exagerat de îmbelşugat şi de luxos.

Personaj imaginar prezentat ca un monstru păros,

SARDANAPALÍSM n. Viaţă luxoasă şi amorală;

cu coarne mici, urechi mari şi ascuţite şi cu picioare

trai sardanapalic (în genul lui Sardanapal, regele

de cal sau de ţap, personificând brutalitatea. 2) fig.,

antic al Asiriei).

peior. Persoană cinică şi desfrânată.

SARDÓNIC ~ă (~i, ~e) adj. şi adverbial (despre

SATÍR//Ă ~e f. 1) literat. Specie a poeziei lirice, în

râs, zâmbet) Care exprimă o intenţie răutăcioasă; cu

care sunt atacate moravurile sociale şi cusururile

răutate; maliţios; batjocoritor; sarcastic. Un râs ~.

omeneşti. 2) Creaţie literară care are un asemenea

SARDÓNIX n. 1) Varietate de agat cu dungi albe

caracter. 3) Categorie estetică, care ridiculizează în

care alternează cu cele de culoare oranj. 2) Piatră

mod violent şi caricatural moravurile sociale şi

semipreţioasă din acest mineral.

cusururile omeneşti. 4) fig. Critică persiflantă.

SÁRIC//Ă ~i f. reg. Manta lungă şi miţoasă, ţesută

SATÍRIC I ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de satiră;

din fire groase de lână şi purtată, mai ales, de

propriu satirei. Teatru ~. 2) Care face uz de satiră;

ciobani.

înclinat spre satiră. Autor ~. Reportaj ~.

SARMÁ ~le f. culin. Preparat culinar din carne

SATÍRIC II ~i m. Autor de satire.

tocată amestecată cu orez şi alte ingrediente,

A SATIRIZÁ satirizéz tranz. (laturi negative ale

învelită în foi de varză sau de viţă de vie; găluşcă.

oamenilor sau ale realităţii) A biciui prin satiră; a 442

critica în mod batjocoritor. A satiriza viciile

aluat moale, copt în forme speciale, care se serveşte

sociale.

fiind îmbibat cu sirop şi cu lichior sau rom şi

A SATISFÁCE satisfác tranz. 1) (persoane) A

garnisită cu frişca bătută, gem sau marmeladă.

mulţumi, provocând satisfacţie. 2) (dorinţe, cereri

SAV//OÁRE ~óri f. 1) Gust ales. ~ea unui vin. 2)

etc.) A face să se realizeze; a traduce în fapt. 3)

fig. Calitate a unui lucru, care îl face deosebit de

(curiozitate, pofte) A mulţumi din plin. 4) (exigenţe)

agreabil. ~ea unei anecdote.

A respecta cu stricteţe.

A SAVURÁ savuréz tranz. 1) (mâncăruri gustoase

SATISFÁCTI//E ~i f. 1) Sentiment de mulţumire.

sau băuturi alese) A mânca sau a bea pe îndelete şi

2) Fapt ce produce mulţumire; motiv care satisface.

cu plăcere (pentru a prelungi senzaţiile gustative).

SATRÁP ~i m. 1) arh. (în Persia) Guvernator cu

2) fig. (privelişti, întâmplări, ştiri etc.) A percepe cu

puteri nelimitate al unei satrapii. 2) fig. Persoană

o deosebită satisfacţie. ~ crepusculul.

despotică; tiran.

SAVUR//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) adj. 1) Care este

SATRAPÍ//E ~i f. 1) arh. (în Persia) Diviziune

plin de savoare; cu gust plăcut; delicios. Gust ~.

administrativ-teritorială.

Băutură ~oasă. Peşte ~os. 2) fig. Care este

2)

fig.

Guvernare

despotică; tiranie.

deosebit de agreabil; cu calităţi agreabile; plin de

SATURÁŢIE f. 1) chim. Stare a unei soluţii

farmec; încântător. O melodie ~oasă.

saturate. 2) fig. Stare de intensitate maximă a unui

SĂLÁŞ ~e 1) Construcţie rudimentară improvizată

fenomen sau satisfacţie maximă. 3) fig. Dezgust

în câmp, servind ca adăpost; colibă; odaie. 2)

provocat de o asemenea stare.

Adăpost temporar; gazdă vremelnică. 3) Încăpere

SAŢIETÁTE f. Stare de satisfacţie completă a unei

sau grup de încăperi, în care locuieşte sau poate

necesităţi sau a unei dorinţe.

locui o persoană; locuinţă; casă. 4) înv. Aşezare

SAVÁN//Ă ~e f. geogr. (în zona tropicală) Câmpie

omenească de proporţii mici; cătun. 5) Adăpost

întinsă, acoperită cu vegetaţie rezistentă la secetă.

pentru animale. 6) Aşezăre mică de ţigani nomazi.

SAVÁN//T I ~i m. Persoană specializată în cercetări

A SĂLĂŞLUÍ sălăşluiésc 1. intranz. A-şi avea

ştiinţifice, având cunoştinţe vaste într-un anumit

sălaşul; a fi stabilit cu traiul; a locui; a trăi. 2. tranz.

domeniu; om de ştiinţă; învăţat. ~ cu renume

1) A asigura cu sălaş; a găzdui. 2) A face să se

mondial.

sălăşluiască.

SAVÁN//T II ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) (despre

A SE SĂLĂŞLUÍ mă sălăşluiésc intranz. A se

persoane) Care posedă cunoştinţe vaste şi profunde;

stabili cu traiul (într-un loc).

cu cunoştinţe multe şi variate; erudit; doct. 2) Care

A SĂRĂDUÍ sărăduiésc tranz. înv. (sumane) A

conţine multă ştiinţă; cu multă erudiţie. Creaţie ~ă.

împodobi cu găitane.

3) Care este inaccesibil publicului larg. Un text ~.

SĂRĂNTÓC ~i m. fam., peior. Persoană săracă.

4) lingv. (despre cuvinte, construcţii) Care este

SÂN//EÁŢĂ ~éţe f. înv. Puşcă primitivă cu

împrumutat (recent) din limba greacă sau latină sau

cremene; flinţă.

e format din elemente greceşti sau latineşti. 5) prin

SÂRG n.: ♦ Cu ~, a) cu râvnă; b) repede; iute. ♦ De

ext. (despre elemente de limbă) Care este folosit,

~ , repede; îndată.

mai ales, de oamenii instruiţi; livresc.

SCABR//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) adj. Care

SAVARÍN//Ă ~e f. culin. Prăjitură preparată din

şochează decenţa; lipsit de pudoare; trivial; obscen; 443

indecent. Expresii ~oase.

introducerea în calculator a imaginilor existente pe

SCABROZIT//ÁTE ~ắţi f. 1) Caracter scabros. 2)

suport extern (fotografii, texte, hărţi, desene

Vorbă sau faptă scabroasă.

tehnice, planuri etc.).

SCAFÁNDR//U I ~e n. 1) Aparat pentru scufundări

A SCÂLCIÁ scâlciez tranz. 1) (încălţămintea) A

individuale în apă. 2) Echipament izolant pentru

face să se scâlcieze; a şonţi; a scrombăi; a

piloţi şi cosmonauţi.

scălâmba. 2) fig. (cuvinte) A rosti greşit; a

SCAFÁNDR//U II ~i m. Persoană echipată cu un

schimonosi; a poci.

aparat special, care efectuează diverse lucrări sub

A SE SCÂLCIÁ se scâlciáză intranz. (mai ales

apă.

despre încălţăminte) A-şi pierde forma iniţială (prin

SCÁL//Ă ~e f. telecom. Placă gradată a unui aparat

întrebuinţare îndelungată sau neglijentă); a se şonţi;

de radio, pe care sunt indicate posturile şi lungimile

a se scrombăi; a se scălâmba.

de undă.

SCENARÍ//U ~i n. 1) Acţiune a unei piese (de

SCÁLPEL ~e n. med. (în medicina legală) Cuţit

teatru). 2) Text care cuprinde subiectul (unei piese

chirurgical cu tăiş convex, folosit mai ales la

de teatru, al unui spectacol sau al unui film),

disecţii.

precum şi indicaţiile tehnice şi de regie. 3) prin ext.

SCAMATÓR ~i m. Persoană care escamotează;

fig. Desfăşurare programată; plan desfăşurat (al

artist de circ care face scamatorii; iluzionist;

unei acţiuni). ~ul unui protest public.

prestidigitator. SCAMATORÍ//E ~i f. 1) Faptă de

SCENÉT//Ă ~e f. Piesă de teatru de proporţii

scamator; acţiune realizată de un scamator. 2)

reduse, într-un act şi cu puţine personaje.

Iscusinţă a scamatorului. 3) fig. Faptă sau acţiune

SCÉPTR//U ~e n. 1) Baston încrustat cu metal şi

asemănătoare cu cea a scamatorului; mistificare;

cu pietre scumpe, purtat de un suveran ca simbol al

înşelăciune; potlogărie; şarlatanie.

puterii supreme. 2) prin contig. fig. Autoritate

A SCANDÁ scandéz tranz. 1) (în special versuri

suverană; putere supremă; domnie. A deţine ~ul

latineşti sau greceşti) A recita cu voce tare,

puterii în stat.

evidenţiind

(îndemnuri,

SCHÉL//Ă ~e f. 1) mai ales la pl. Construcţie

sloganuri etc.) A striga într-un ritm susţinut,

provizorie auxiliară (de lemn sau de metal), care

evidenţiind fiecare cuvânt sau silabă (în timpul unor

serveşte ca suport pentru muncitori şi pentru

manifestaţii, competiţii etc.).

materiale, ridicată pe un şantier în vederea

SCANDÁL ~uri n. 1) Faptă imorală, săvârşită de

lucrărilor de construcţie sau de reparaţie a unei

persoane considerate ca fiind cinstite. 2) Vâlvă

clădiri; eşafodaj. 2) Punte de legătură dintre o navă

produsă de o astfel de faptă. 3) Gălăgie mare,

şi ţărm.

însoţită de scandări; larmă. A face ~. 4) Caz care

SCHEMÁTIC ~ă (~i, ~e) adj. şi adverbial 1) Care

provoacă

faptă

constituie o schemă; în formă de schemă. Crochiu

reprobabilă care provoacă indignarea publicului. ~

~. 2) Care este prezentat în linii generale; redus la

public.

caracterele esenţiale.

SCANDALAGÍ//U ~i m. Persoană care face

reprezentat într-o formă foarte simplificată; lipsit de

scandal; vociferant.

detalii; superficial.

SCÁNER ~e n. tehn. inform. Aparat folosit opentru

SCHEMATÍSM n. 1) Caracter schematic. 2)

structura

indignarea

metrică.

opiniei

2)

publice;

Plan ~. 3) Care este

444

Tendinţă spre schematizare.

neînţelegeri dogmatice şi a recunoaşterii unor

SCHÉM//Ă ~e f. 1) Desen care conţine trăsăturile

autorităţi diferite. 2) fig. înv. Dezbinare provocată

esenţiale ale obiectului reprezentat, fără a indica

de deosebiri de idei sau de principii; sciziune.

forma, ci numai relaţiile şi funcţionalitatea. 2) Plan

SCHÍŢ//Ă ~e f. 1) Plan redus, care permite o

redus, care permite o viziune de ansamblu şi sumară

viziune de ansamblu, sumară asupra unei lucrări;

asupra unei lucrări; schiţă.

schemă. 2) Formă iniţială a unei lucrări artistice sau

SCHÉPSIS n. fam. Capacitate de pătrundere în

ştiinţifice. 3) literat. Creaţie literară epică, în proză,

esenţa lucrurilor; spirit pătrunzător; perspicacitate.

de dimensiuni reduse, în care se redă, de obicei, un

SCHÉRZO n. muz. Piesă (sau parte dintr-o piesă)

singur episod din viaţa personajelor.

muzicală cu caracter viu, vesel şi rapid.

A SCINDÁ scindéz tranz. A face să se scindeze.

SCHÍU ~ri n. 1) Patină lungă (de lemn, metal sau

A SE SCINDÁ se scindeáză intranz. A se despărţi

plastic), folosită pentru a aluneca pe zăpadă. 2)

în elemente componente; a se descompune; a se

Sport de iarnă, practicat cu astfel de patine.

dezagrega. Coaliţia s-a scindat.

SCHÍJ//Ă ~e f. 1) Parte mică dintr-o bombă sau

A SCIZIONÁ scizionéz tranz. (colectivităţi,

dintr-un proiectil, rezultată prin explozia acestora.

organizaţii, mişcări etc.) A face să se scizioneze.

2) rar Aliaj de fier, carbon şi alte elemente (siliciu,

A SE SCIZIONÁ se scizioneáză intranz. (despre

fosfor, sulf etc.), produs, mai ales, în furnale; fontă;

colectivităţi, organizaţii, mişcări etc.) A suferi o

tuci.

sciziune; a se despărţi în fracţiuni (pe baza

SCHIL//ÓD

~oádă

(~ózi,

~oáde)

adj.

şi

diferenţierii de principii).

substantival 1) (despre fiinţe) Care are unul sau mai

SCLAV ~i m. 1) arh., ist. (în sclavagism) Persoană

multe membre anchilozate, mutilate sau deformate;

lipsită de drepturi şi de mijloace de producţie, de

cu o parte de corp anchilozată, mutilată sau

munca şi de viaţa căruia dispunea stăpânul; rob;

deformată. 2) (despre membre) Care a fost supus

serv. 2) prin ext. Persoană aservită; rob. 3) fig.

mutilării; ciuntit; deformat; anchilozat.

Persoană care se supune cu servilitate voinţei altuia;

SCHÍMNIC ~i m. rel. Persoană care trăieşte într-un

rob.

loc izolat de lume, petrecându-şi viaţa în post şi

SCLAVÍ//E ~i f. 1) Stare de sclav; situaţie de rob;

rugăciuni; pustnic; sihastru; anahoret; ermit; ascet.

robie. 2) Dependenţă totală din punct de vedere

A SCHINGIUÍ schingiuiésc tranz. 1) A supune

politic, social şi economic; robie.

unor chinuri (fizice sau morale) groaznice; a

SCLERÓZ//Ă

tortura. 2) fig. (cuvinte, melodii etc..) A denatura,

constând în modificarea structurii normale a unui

încălcând grav corectitudinea firească; a poci; a

organ sau a unui ţesut, ca urmare a proliferării unui

stâlci; a mutila.

ţesut conjunctiv.

SCHIÓR ~i m. 1) Persoană care schiază. 2) Sportiv

A SE SCLIFÓSI mă sclifosésc intranz. pop., fam.

care face schi.

(despre persoane, mai ales despre copii) 1) A

SCHISMÁTIC ~ă (~i, ~e) adj. şi substantival rel.

plânge prefăcut, trăgând zgomotos şi repetat aerul

Care formează o schismă; separat prin schismă.

pe nas; a se smiorcăi. 2) depr. A avea o comportare

SCHÍSM//Ă ~e f. 1) rel. Separare a credincioşilor

de copil cu nazuri; a face fasoane; a se fasoni; a se

unei comunităţi religioase ca urmare a unor

marghioli; a se fandosi.

~e f. med. Stare

patologică,

445

A SCLIPUÍ sclipuiésc tranz. pop., fam. 1) (stări,

caracterizată printr-o metodă dogmatică şi prin

averi) A aduna cu greu, puţin câte puţin; a înjgheba;

subordonarea filozofiei faţă de teologie. 2) Sistem

a agonisi. 2) fig. A face în grabă, din elemente

de învăţământ din Evul Mediu, bazat pe această

răzleţe şi insuficiente (aflate la îndemână); a

filozofie. 3) fig. Mod formalist de gândire şi de

înjgheba; a închipui; a înfiripa; a improviza.

activitate intelectuală, rupt de viaţă şi de practică.

SCOBIT//OÁRE ~óri f. Beţişor subţire de lemn,

SCÓRPI//E ~i f. 1) v. SCORPION. 2) fig. folc.

ascuţit la capete, cu care se scobesc rămăşiţele de

Fiinţă fantastică, închipuită ca un monstru feminin

alimente dintre dinţi, pentru a le îndepărta.

cu mai multe capete vărsând foc prin nări, sângele

SCOC scócuri n. reg. 1) Canal prin care curge apa

căreia ar avea proprietăţi miraculoase.

pentru a pune în mişcare roata morii sau a

SCORPIÓN ~i m. 1) zool. Animal nevertebrat

joagărului; lăptoc; uluc. 2) Groapă care se face la

exotic, din clasa arahnidelor, asemănător cu

căderea apei din acest canal. 3) Canal pentru

păianjenul, având un abdomen mobil, în partea

scurgerea unui lichid. 4) Jgheab înclinat, folosit la

posterioară a căruia se află glande veninoase care se

transportul prin alunecare a unor materiale (buşteni,

deschid în vârful unui ac. 2) mai ales art. astronom.

produse miniere etc.).

Constelaţie zodiacală din emisfera australă. 3)

A SCOCIÓRÎ scociorắsc fam. 1. intranz. A răscoli

Semn care ocupă locul al optulea din zodiac.

prin toate ascunzişurile, căutând cu râvnă; a

SCRIB scríbi m. 1) înv. Funcţionar de cancelarie,

cotrobăi; a scotoci; a scormoni 2. tranz. 1) fig.

care redacta şi copia acte; copist; pisar; grămătic. 2)

(sentimente, amintiri, întâmplări etc.) A face să

fig. Condeier fără valoare. 3) arh. (la vechii evrei)

reînvie (producând durere sufletească); a răscoli; a

Cărturar care tălmăcea cărţile lui Moise şi interpreta

scormoni. 2) A scobi, pătrunzând în adânc; a

poporului normele juridice.

scormoni.

SCRÍMĂ f. sport 1) Gen de sport care cuprinde

A SCOFÂLCÍ scofâlcésc tranz. pop. A face să se

probe de sabie, de spadă şi de floretă. 2) Artă de

scofâlcească.

mânuire a armelor albe (sabia, spada şi floreta).

A SE SCOFÂLCÍ mă scofâlcésc intranz. pop. 1)

SCRIN scrínuri n. 1) Dulăpior jos cu mai multe

(despre persoane) A se trage la faţă prin slăbire

sertare suprapuse, în care se păstrează lenjerie;

excesivă. 2) (despre obiecte din lemn, carton, piele

comodă. 2) Cutiuţă căptuşită şi ornamentată, în care

etc.) A-şi pierde forma iniţială (din cauza căldurii

se păstrează bijuterii.

sau/ şi a vechimii); a se deforma prin încovoiere; a

SCRÍPTE f. pl. înv. 1) Registre de evidenţă. 2)

se scoroji; a se coşcovi.

Note din aceste registre.

SCOLÁ//ST ~şti m. 1) arh. filoz. Adept al

SCROT scróturi n. med., anat. Ţesut cutanat în

scolasticii. 2) fig. Cărturar care studiază partea

formă de săculeţ, în care se află testiculele.

formală a ştiinţei, ignorând practica.

SCRÚPUL ~e n. Sentiment foarte dezvoltat al

SCOLÁSTIC ~ă (~i, ~e) adj. 1) filoz. Care ţine de

onoarei şi al corectitudinii morale, manifestat în

scolastică; propriu scolasticii. 2) fig. Care ţine de

viaţa morală sau în cea profesională.

partea formală; rupt de viaţa practică.

SCRUPUL//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) adj. 1) (despre

SCOLÁSTICĂ f. 1) arh. Filozofie religioasă,

persoane) Care are scrupule; dotat cu scrupule;

predată în şcolile medievale catolice din Europa,

conştiincios; corect. 2) (despre manifestări ale 446

oamenilor) Care denotă scrupule; cu multă exigentă

potenţiale diferite ale unui circuit. 2) electricit.

morală. Sinceritate ~oasă. 3) şi adverbial (despre

Întrerupere a curentului electric ca urmare a

persoane şi faptele, acţiunile lor) Care acţionează

stabilirii unei astfel de legături.

cu multă grijă; făcut cu mare atenţie.

SCUT scúturi n. 1) arh. (în antichitate şi în Evul

SCRUPULOZITÁTE

scrupulos;

Mediu) Armă defensivă de lemn, de metal sau de

corectitudine; conştiinciozitate. A cerceta un

piele, cu care luptătorii îşi apărau corpul de lovituri;

subiect cu multă scrupulozitate.

pavăză. 2) Blazon de forma acestei arme. 3) fig.

A SCRUTÁ scrutéz tranz. 1) A privi insistent şi

prin anal. Persoană sau lucru care protejează. 4) fig.

pătrunzător;

Protecţie de care se bucură cineva. 5) Mască sau

a

cerceta

f.

Caracter

atent

cu

privirea.

~

întunericul. 2) fig. A analiza amănunţit (pentru a

paravan protector, folosit de sudori.

pătrunde în esenţa lucrurilor).

SCUTIÉR ~i m. 1) arh. (în Evul Mediu) Tânăr

SCÚL//Ă ~e f. mai ales la pl. 1) Obiect acţionat

nobil care purta scutul şi celelalte arme ale

manual în vederea executării unei operaţii de

seniorului său. 2) înv. Ostaş înarmat cu scut.

muncă; unealtă; instrument. 2) Parte activă a unei

A SCUZÁ scuz tranz. 1) (persoane) A face să nu se

maşini-unelte, care vine în contact direct cu

mai simtă vinovat; a ierta. 2) (acte, manifestări ale

materialul care se prelucrează. 3) fig. peior.

oamenilor) A trata cu indulgenţă, dând uitării. 3)

Persoană sau lucru de care se foloseşte cineva

(despre lucruri) A face să fie legitim, servind drept

pentru a obţine un rezultat; instrument; unealtă. 4)

scuză; a îndreptăţi. Scopul scuză mijloacele.

înv. Obiect de preţ; giuvaier; bijuterie.

A SE SCUZÁ mă scuz intranz. (despre persoane)

A SCULPTÁ sculptéz 1. tranz. 1) (imagini

A-şi cere scuze (pentru o greşeală, pentru un deranj

artistice tridimensionale) A crea prin cioplirea sau

etc.); a cere iertare; a-şi exprima regretul (pentru o

modelarea unui material (lemn, piatră, bronz etc.),

greşeală, o întâmplare etc.).

exprimându-şi atitudinea faţă de realitate. 2) A

SCUZÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. Care poate fi scuzat; în

împodobi cu sculpturi şi ornamente. ~ mobila. 2.

stare să fie scuzat.

intranz. A fi sculptor; a practica sculptura.

SEÁRB//ĂD ~ădă (sérbezi, sérbede) adj. 1)

SCULPTÚR//Ă ~i f. 1) Ramură a artelor plastice,

(despre alimente) Care este lipsit de savoare; fără

care reprezintă realitatea în imagini artistice

gust; fad; insipid. Mâncare ~ădă. 2) fig. Care este

tridimensionale,

lipsit de expresie; fără colorit expresiv; palid; fad;

create

prin

sculptarea

sau

modelarea unor materiale dure sau maleabile. 2)

insipid. O relatare ~ădă.

Artă a sculptării. 3) Creaţie artistică sculptată; operă

SECĂTÚR//Ă ~i f. fam. Om de nimic; puşlama;

realizată de un sculptor.

derbedeu.

SCÚLPTOR ~i m. Artist plastic care sculptează.

SECHÉSTR//U ~e n. jur. Măsură oficială destinată

SCUN//D scúndă (scúnzi, scúnde) adj. 1) (despre

să prevadă înstrăinarea de către un debitor a

fiinţe) Care este de statură mică; mic de stat;

bunurilor sale materiale până la achitarea unei

mărunt. 2) (despre lucruri) Care este de înălţime

datorii. A pune ~ pe bunurile cuiva.

mică; puţin înalt; jos.

SÉCOL ~e n. 1) Perioadă de timp egală cu o sută

SCURTCIRCUÍT ~e n. 1) fiz. Legătură electrică

de ani, al cărei început sau sfârşit este determinat în

cu rezistenţă foarte mică între două puncte cu

mod arbitrar; veac. 2) prin ext. Perioadă foarte 447

lungă de timp; veac. 3) Perioadă de timp

SECUNDÁR II ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ocupă un

considerată ca fiind o unitate istorică cu anumite

loc secund; situat pe locul al doilea. 2) fig. Care se

caracteristici; epocă. Secolul luminilor.

caracterizează

SECRÉT I ~e n. 1) Fapt ce trebuie ţinut ascuns;

importanţă redusă.

lucru care nu trebuie divulgat; taină. 2) Mijloc

SECURITÁTE f. 1) Situaţie fără pericol; lipsă de

ascuns, cunoscut de un număr redus de persoane,

primejdie; siguranţă. 2) Totalitate de organe şi de

care asigură reuşita unei acţiuni; cheie a succesului.

măsuri (politice, economice, militare, juridice), care

3) Loc izolat într-o închisoare.

privesc apărarea orânduirii sociale şi de stat, a

SECRÉ//T II ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) Care este ţinut

inviolabilităţii şi independenţei statului.

ascuns; cunoscut numai unui număr redus de

SECVÉNŢ//Ă ~e f. 1) Succesiune ordonată de

persoane. 2) Care este plasat în aşa fel, încât nu se

elemente, de operaţii sau de fenomene. O ~ă

vede; ascuns vederii; mascat; camuflat. Loc ~. Uşă

sonoră. O ~ă discursivă. 2) Serie de fapte care se

~ă. 3) (despre persoane) Care îşi ascunde natura

succed într-o anumită ordine şi formează un tot

sau conduita sa adevărată; care nu face confidenţe,

unitar. O ~ă din viaţa cuiva.

discret.

SEDATÍV I ~ă (~i, ~e) adj. (despre substanţe,

SECULÁR ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care există de

medicamente)

secole; de vârsta unui secol. Arbore ~. 2) Care

excitaţiile; cu proprietatea de a calma activitatea

dăinuieşte

funcţională a unui organ; calmant.

de

secole;

cu

existenţă

foarte

prin

Care

importanţă

calmează

secundă;

durerea

de

sau

îndelungată. Tradiţii ~e.

SEDATÍV II ~e n. farm. Medicament care are

A SECULARIZÁ secularizéz tranz. (bunuri

proprietatea de a calma durerea sau excitaţiile;

bisericeşti sau mănăstireşti) A trece în proprietatea

calmant.

statului.

SEDENTÁR ~ă (~i, ~e) adj. 1) (despre persoane)

SECÚN//D I ~dă (~zi, ~de) adj. 1) Care urmează

Care obişnuieşte să stea mai mult într-un loc;

imediat după primul (după loc, timp, importanţă,

obişnuit să stea acasă. 2) (despre ocupaţii ale

rang etc.); al doilea. 2) Care urmează după un fapt

oamenilor) Care se exercită într-un singur loc; fără

de

deplasare. Serviciu ~. Activitate ~ă.

importanţă

maximă;

de

importanţă

fără

primordialitate.

SÉDI//U ~i n. 1) Loc unde îşi desfăşoară activitatea

SECÚN//D II ~zi m. milit. Ofiţer de marină cu

o organizaţie sau o instituţie. 2) fig. Loc de apariţie

funcţia de adjunct al căpitanului unei nave.

şi de propagare a unor idei sau influenţe; centru;

A SECUNDÁ secundéz tranz. 1) (persoane) A

focar.

ajuta (la înfăptuirea unei acţiuni), fiind alături. 2)

SEDUCAT//ÓR I ~oáre (~óri, ~oáre) adj. 1) Care

(despre lucruri, obiecte abstracte) A persista pentru

seduce; în stare să seducă. Zâmbet ~. Artist ~. 2)

a face complet. Planul doi al picturii secundează.

(despre lucruri) Care exercită o atracţie puternică;

SECUNDÁN//T

cu proprietatea de a cuceri; ispititor; cuceritor.

~i

m.

1)

Persoană

care

secundează. 2) sport Arbitru secund. 3) înv. Martor

SEDUCĂTÓR II ~i m. Persoană care seduce o

la un duel.

domnişoară sau o doamnă.

SECUNDÁR I ~e n. (la ceasornice) Ac ce indică

A SEDÚCE sedúc tranz. (persoane) 1) A căuta să

secundele.

pună stăpânire pe deplin (prin comportare, exterior, 448

vorbe etc.); a câştiga, ademenind într-un mod

unele de altele.

irezistibil; a cuceri. 2) fig. (despre lucruri, activităţi

SELECTÍV ~ă (~i, ~e) adj. 1) şi adverbial Care se

etc.) A atrage foarte puternic; a fascina; a captiva.

caracterizează prin selecţie; bazat pe selecţie.

Lectura mă seduce total. 3) A atrage prin

Sondaj ~. Ediţie ~ă. A ancheta ~. 2) (despre

promisiuni false (profitând de încredere şi abuzând

sisteme tehnice) Care poate realiza o selecţie între

de buna credinţă); a face să-şi piardă virtutea,

câteva elemente de aceeaşi natură.

inocenţa; a ademeni. A seduce o fată. 4) A

SELECŢÍ//E ~i f. 1) Operaţie de alegere. ~a

determina să se abată de la normele morale; a

exemplelor. ~a eşantioanelor. 2) zooteh. Proces

corupe; a perverti.

prin care se selectează animalele cu anumite

SEGMÉNT I ~e n. 1) Parte distinctă a unui întreg.

caractere şi aptitudini în vederea perpetuării speciei.

~ de intestin. ~ul de dreapta al eşichierului

3) Ştiinţă care se ocupă de studiul metodelor de

politic. 2) geometr. Porţiune de dreaptă sau de

ameliorare şi obţinere a unor rase şi specii

curbă, delimitată de două puncte fixe sau de două

superioare de animale şi plante.

extremităţi.

unor

A SELECŢIONÁ selecţionéz tranz. 1) v. A

vieţuitoare, care reprezintă o structură aproape

SELECTA. 2) (specii, rase, soiuri) A obţine

identică; metamer.

(pentru prima dată) sau a îmbunătăţi prin selecţie

SEGMÉN//T II ~i m. teh. Piesă metalică în formă

artificială.

de inel elastic, care asigură etanşeitatea dintre

A SE SELECŢIONÁ se selecţioneáză intranz.

piston şi cilindrul în interiorul căruia se deplasează.

(despre animale sau plante) A trece prin selecţie

SÉIF ~uri n. 1) Casă de bani. 2) Încăpere special

naturală; a suferi selecţia naturală.

amenajată în care se păstrează bani, documente şi

SELECŢIONÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. Care poate fi

obiecte de valoare.

selecţionat; în stare să fie selecţionat. Echipă

SEIMÉN ~i m. arh. (în Moldova sec. XVII-XVIII)

sportivă ~ă. SELENÁR ~ă (~i, ~e) adj. Care este

Ostaş mercenar, care făcea parte dintr-un corp de

caracteristic Selenei; referitor la lună; lunar. Spaţiu

pedeştri, însărcinat cu paza curţii domneşti.

~. Lumină ~ă.

SEÍSM ~e n. 1) Cutremur de pământ. 2) fig.

SELENÍT I n. Varietate de ghips de culoare albă-

Tulburare socială de mari proporţii.

gălbuie, din care se produc obiecte decorative.

SEÍSMIC ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de seisme;

SELENÍ//T II ~ţi m. Locuitor imaginar al Lunii.

propriu seismelor. 2) (despre regiuni) Care se

SEMÁNTICĂ f. 1) Parte a semioticii care se ocupă

caracterizează prin seisme frecvente; caracterizat

cu

prin seisme frecvente. Zonă ~ă. 3) (despre staţii,

desemnate. ~a artei. 2) lingv. Ansamblu de sensuri

aparate) Care serveşte la înregistrarea seismelor;

proprii

destinat înregistrării seismelor.

lingvisticii care cercetează sensurile unităţilor

SELÉC//T ~tă (~ţi, ~te) adj. Care se distinge prin

lexicale şi mutaţiile acestor sensuri; semasiologie.

calităţi deosebite; ales. Persoană ~ă. Gusturi ~e.

SEMESTRIÁL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de

A SELECTÁ selectéz 1. tranz. (obiecte sau fiinţe)

semestru; referitor la semestru. Plan ~. 2) (şi

A alege după un anumit criteriu. 2. intranz. telecom.

adverbial) Care se produce în fiecare semestru.

A recepţiona posturile de emisie, delimitându-le

Examen ~. Taxă ~ă. 3) (despre publicaţii

3)

biol.

Parte

a

corpului

studiul

raportului

unităţilor

unei

semnelor limbi.

cu 3)

obiectele Ramură

a

449

periodice) Care apare în fiecare semestru.

SEMILÚN//Ă ~i f. 1) Aspect al Lunii în primul şi

SEMÉSTR//U ~e n. 1) Perioadă de şase luni

ultimul pătrar, văzută în formă de semicerc. 2)

consecutive; jumătate de an. 2) ed. Jumătate dintr-

Semn simbolic al islamismului. 3) fig. Imperiul

un an şcolar sau universitar.

otoman.

SEM//ÉŢ ~eáţă (~éţi, ~éţe) adj. şi adverbial 1)

SEMINÁR ~e n. 1) ed. Lecţie practică în şcoala

Care exprimă demnitate şi mândrie; plin de

superioară, în cadrul căreia studenţii îşi fixează şi

demnitate şi mândrie; măreţ; falnic; trufaş. Mers ~.

îşi aprofundează cunoştinţele teoretice. 2) Cerc de

Alură ~eaţă. 2) (despre persoane şi manifestările

studii în cadrul unei organizaţii obşteşti sau al unei

lor) Care se remarcă prin curaj; plin de avânt;

instituţii care urmăreşte perfecţionarea calificării

curajos; îndrăzneţ. Un răspuns ~. 3) rar depr.

profesionale sau ridicarea nivelului de pregătire;

(despre persoane) Care are o părere exagerată

training. 3): ~ teologic, instituţie de învăţământ

despre calităţile sale; cu opinie exagerată despre

mediu pentru pregătirea preoţilor.

sine; mândru; fudul; încrezut.

SEMINARÍ//ST ~şti m. Student al unui seminar

SEMEŢÍE f. 1) Caracter semeţ; fală; măreţie. 2)

teologic.

Atitudine

SEMINCÉR I ~i m. 1) Arbore lăsat de sămânţă la

semeaţă.

3)

Comportament

semeţ;

fudulie; mândrie.

tăierea unei păduri în vederea regenerării naturale a

SEMIANALFABÉ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. şi

pădurii. 2) Plantă agricolă lăsată neculeasă (după

substantival (despre persoane) Care este pe

recoltare), destinată producerii de seminţe. 3) Loc

jumătate analfabet; cu cunoştinţe de carte reduse.

pe care se cultivă plante de sămânţă. 4) Ştiulete de

SEMICOLONÍE ~i f. Stat independent, care

porumb păstrat nedezghiocat pentru sămânţă.

depinde din punct de vedere economic de un stat

SEMINCÉR II ~ă (~i, ~e) adj. Care ţine de plante

imperialist.

pentru sămânţă; referitor la plantele pentru sămânţă.

SEMICONDUCT//ÓR I ~oáre n. fiz. Material cu

Arbore ~. Fond ~.

conductibilitate electrică intermediară între cea a

SEMINŢÍ//E ~i f. 1) Totalitate a oamenilor de o

metalelor şi cea a izolatoarelor.

anumită naţionalitate; neam; norod; popor. 2)

SEMICONDUCT//ÓR II ~oáre (~óri, ~oáre) adj.

Totalitate de urmaşi care au un strămoş comun;

fiz. 1) (despre materiale) Care are conductibilitate

neam; viţă; familie. 3) Specie de animale; rasă.

electrică

de

SEMIOBSCÚR ~ă (~i, ~e) adj. Care este pe

Care

jumătate obscur; pe jumătate întunecat; insuficient

intermediară;

semiconductor.

2)

cu

(despre

proprietăţi dispozitive)

funcţionează folosind semiconductori; bazat pe

luminat. Stradă ~ă.

folosirea semiconductoarelor.

SEMIOBSCURITÁTE f. 1) Caracter semiobscur.

SEMIDÓC//T ~tă (~ţi, ~te) adj. şi substantival

2) Lumină semiobscură; semiîntuneric. A trăi în

(despre persoane) Care este numai pe jumătate

semiobscuritate.

doct; cu cunoştinţe reduse şi superficiale; puţin

SEMIZÉ//U ~i m. mitol. (în mitologia greacă)

instruit.

Persoană născută dintr-un zeu şi o muritoare sau

SEMIFABRICÁT ~e n. Produs fabricat parţial,

dintr-o zeiţă şi un muritor.

care necesită o prelucrare ulterioară, pentru a

SEMNÁL ~e n. 1) Semn convenţional (acustic,

deveni produs final.

optic, luminiscent etc. ) prin care se transmite o 450

informaţie la distanţă. 2) Dispozitiv special pentru

2) lingv. Plan al conţinutului, reprezentând o

transmiterea unor astfel de semne convenţionale. 3)

reflectare a realităţii obiective în conştiinţa omului.

Sunet convenţional de recunoaştere a unui post de

~ lexical. ~gramatical. 3) Suport raţional; logică a

radio sau a unei emisiuni radiofonice. ~ radiofonic.

gândirii. Spusele sale au ~. 4) Bază raţională care

4) telecom. Mesaj transmis cu ajutorul mijloacelor

justifică existenţa unui lucru sau realizarea unei

de comunicaţie la distanţă. 5) Fapt ce anunţă sau

acţiuni; rost. ~ul vieţii. ~ul unei intervenţii. 5)

determină începerea unei acţiuni. A da semnalul de

Destinaţie a unui lucru în funcţie de utilitatea

atac.

acestuia; rost; noimă. 6) Direcţie spre care este

SEMNALMÉNT ~e n. Ansamblu de semne

orientată o mişcare. Drum cu mişcarea într-un

exterioare ale unei persoane, după care aceasta

singur ~.

poate fi identificată.

SENSÍBIL ~ă (~i, ~e) adj. 1) (despre persoane)

SEMNĂTÚR//Ă ~i f. Nume al unei persoane scris

Care este capabil să reacţioneze la acţiunea

cu propria sa mână sub textul unui act, al unei

factorilor externi; apt de a simţi puternic acţiunea

scrisori

impresiilor

etc.,

pentru

a

confirma

exactitatea,

fizice.

2)

(despre

fiinţe)

Care

sinceritatea celor relatate sau pentru a-şi asuma o

reacţionează cu uşurinţă la durere; în stare să simtă

anumită responsabilitate; iscălitură. ~ă apocrifă. ~ă

durerea fizică. 3) (despre lucruri) Care poate fi

electronică.

perceput cu uşurinţă de organele de simţ sau de

SEMNIFICATÍV ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care

spirit. 4) (despre organe sau organisme) Care poate

semnifică net; cu semnificaţia precisă. Element ~.

reacţiona la cele mai slabe excitaţii; capabil să

2) Care exprimă cu claritate; cu înţeles precis.

reacţioneze la cele mai uşoare excitaţii. 5) Care

Formă ~. 3) Care vorbeşte de la sine; plin de

poate fi uşor constatat; în stare a fi constatat uşor;

înţeles; grăitor; elocvent; concludent. Gest ~. 4) fig.

vădit. Scădere ~ă a temperaturii. 6) (despre

Care prezintă valoare; de anumită importanţă;

instrumente,

important; însemnat.

reacţionează la cele mai mici variaţii ale unor

SEMNIFICÁŢI//E ~i f. 1) lingv. Sens actual al

factori externi; cu proprietatea de a indica cele mai

unui cuvânt, ca unitate de limbă; accepţie. 2)

uşoare modificări ale agenţilor externi. Cântar ~.

Valoare potenţială sau actuală (a unui fapt sau a

SENSIBILITÁTE f. 1) Caracter sensibil. 2)

unui lucru). ~a unui gest, a unei mimici. ~a unui

Receptivitate emotivă; afectivitate; emotivitate.

simbol.

SENTENŢI//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) adj. 1)

SENÁT ~e n. 1) arh., ist. (în Roma Antică) Organ

(despre stil, vorbire, ton etc.) Care conţine sentinţe;

suprem al puterii de stat. 2) polit. (în unele state)

cu sentinţe în conţinut. 2) (despre persoane) Care

Cameră superioară a parlamentului. 3) ed. (în

foloseşte multe sentinţe în vorbire; cu obişnuinţa de

instituţiile de învăţământ superior) Organ de

a face uz de multe maxime.

conducere

profesori

SENTIMÉNT ~e n. 1) psihol. Proces psihic care

universitari şi din studenţi aleşi, fiind prezidat de

reflectă atitudinea emoţională afectivă complexă şi

rector. ~ul Universităţii.

care este manifestarea unei tendinţe sau a unei

SENATÓR ~i m. Membru al unui senat.

intenţii; simţământ; pasiune. 2) Convingere proprie;

SENS sénsuri n. 1) Conţinut logic interior; înţeles.

impresie intimă.

colectivă,

format

din

aparate

sau

materiale)

Care

451

SENTIMENTÁL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de

A SE SEPARÁ mă sepár intranz. A înceta de a

sentimente; propriu sentimentelor. Explozie ~ă. 2)

(mai) fi laolaltă sau la un loc; a se despărţi.

şi substantival (despre persoane) Care se lasă uşor

SEPARATÍSM n. polit. Tendinţă spre separare.

stăpânit de sentimente; dotat cu o sensibilitate

SEPARATÍ//ST I ~stă (~şti, ~ste) adj. polit. Care

deosebită. 3) Care provoacă sentimente; cu

ţine de separatism; propriu separatismului.

proprietate de a trezi sentimente; afectiv. Melodie

SEPARATÍ//ST II ~şti m. polit. Adept al

~ă. Versuri ~e.

separatismului.

SENTÍNŢ//Ă ~e f. 1) jur. Decizie a unei instanţe

SEPARÉU ~ri n. Cameră sau loc separat într-un

judecătoreşti. 2) Enunţ lapidar care exprimă în mod

local public.

dogmatic o idee, un principiu sau o normă de

SEPULCRÁL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de

conduită; aforism; maximă; adagiu.

sepulcru; propriu sepulcrului; funerar. 2) Care

SENZÁŢI//E ~i f. 1) psihol. Fenomen psihic prin

evocă moartea, asemănător cu moartea; funebru.

care se reflectă nemijlocit în conştiinţa omului

SEPÚLCR//U ~e n. Loc unde este înmormântat

însuşirile obiectelor şi fenomenelor din realitatea

corpul unui decedat; mormânt.

obiectivă ca urmare a acţiunii acestora asupra

SÉR//Ă ~e f. Construcţie cu acoperiş şi pereţi de

organelor de simţ. 2) Fapt care produce o impresie

sticlă sau dintr-un material transparent, care

puternică. A avea ~a de fericire.

serveşte pentru cultivarea plantelor în timpul rece.

SENZAŢIONÁL ~ă (~i, ~e) adj. Care produce

SERDÁR ~i m. 1) arh., ist. (în Moldova medievală)

senzaţie; cu proprietatea de a impresiona puternic.

Comandant de oaste şi, mal ales, de călărime. 2) (în

Spectacol ~.

sec. XVIII-XIX) Boier de rang mijlociu.

SENZITÍV ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de simţuri;

SERENÁD//Ă ~e f. muz. 1) Cântec interpretat

legat de simţuri. 2) Care simte; cu facultatea de a

noaptea sub ferestrele unei persoane în semn de

simţi. Organ ~. Ţesut ~.

omagiu sau de dragoste. 2) Piesă de muzică vocală

SENZORIÁL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de

sau instrumentală cu caracter liric de tipul acestui

organele de simţ; propriu organelor de simţ.

cântec.

Percepţie ~ă. 2) Care se realizează prin simţuri;

SERICICULTÚR//Ă ~i f. Ramură a zootehniei,

mijlocit de simţuri. Cunoaştere ~ă.

care se ocupă de creşterea viermilor de mătase.

SENZUÁL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care desfată

SÉRI//E ~i f. 1) Succesiune determinată şi limitată

simţurile; cu proprietatea de a desfăta simţurile.

(de

Muzică ~ă. Ambianţă ~ă. 2) şi substantival

ansamblu); şir; rând. 2) Ansamblu de obiecte de

(despre persoane şi manifestările lor) Care trădează

acelaşi fel, aranjate într-o anumită ordine. O ~ de

senzualitate; înclinat spre plăcerile trupeşti. Privire

timbre. 3) Categorie de clasificare. ~ia unei

~ă. Mers ~.

obligaţii. 4) Partidă de articole sau de produse

SENZUALITÁTE f. 1) Temperament senzual;

industriale, fabricate după acelaşi standard. A

atracţie spre plăcerile trupeşti; sexualism; erotism.

fabrica haine în ~. 5) Număr de ordine aplicat pe

2) Sensibilitate senzorială.

produsele de acelaşi fel, fabricate în cantităţi mari.

A SEPARÁ sepár tranz. (obiecte sau persoane

6) matem. Şir de numere sau de expresii care se

aflate la un loc) A face să se separe; a despărţi.

succed conform unor anumite legi. 7) chim.

elemente

omogene

care

constituie

un

452

Ansamblu de compuşi derivaţi unul din altul, care

să-şi ofere serviciile; amabil; îndatoritor; binevoitor.

au aceeaşi formulă generală.

SERVIABILITÁTE f. Caracter serviabil; spirit

SERPENTÍN//Ă ~e f. 1) Drum şerpuit, construit

amabil; amabilitate.

special pentru a uşura urcuşul în pantă. 2) Parte

SERVÍCI//U ~i n. 1) Muncă particulară efectuată

cotită a unui astfel de drum. 3) Fâşie lungă şi

în timpul unei activităţi; slujbă. 2) Obligaţie

îngustă de hârtie colorată, înfăşurată strâns, care,

permanentă a unui salariat; slujbă. 3) Domeniu

fiind aruncată, se desfăşoară în formă de spirală şi

special de activitate. ~ meteorologic. 4) Complet de

este folosită drept mijloc de amuzament la

obiecte utilizate pentru a servi masa.

petreceri.

SERVIÉT//Ă ~e f. Geantă de piele cu mai multe

SERV sérvi m. 1) arh. (în sclavagism) Persoană

compartimente, de formă dreptunghiulară, pliantă,

lipsită de drepturi şi mijloace de producţie, de

cu mâner şi încuietoare, care serveşte pentru a purta

munca şi de viaţa căreia dispunea stăpânul; rob;

acte, cărţi, caiete sau diverse hârtii.

sclav. 2) arh. (în feudalism) Ţăran dependent de

SERVÍL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care manifestă

feudal; iobag; şerb. 3) înv. Persoană angajată în

umilinţă; lipsit de demnitate; slugarnic. Un tip ~.

serviciul cuiva pentru treburi casnice; servitor;

Un comportament ~. 2) fig. şi adverbial Care se

slujitor.

conformează

SERVÁN//T ~ţi m. 1) milit. Soldat care deserveşte

originalitate şi iniţiativă.

o gură de foc. 2) Persoană care efectuează diverse

SESIÚN//E ~i f. 1) Perioadă de şedinţă a unui

lucrări tehnice într-o instituţie.

organ reprezentativ, judiciar sau ştiinţific, în care se

A SERVÍ servésc 1. tranz. 1) (persoane, cauze,

iau în discuţie şi se rezolvă probleme importante. 2)

idealuri etc.) A sprijini prin activitate permanentă; a

ed.: ~ de examene, perioadă de examene în

sluji. ~ patria. 2) (persoane) A asigura cu cele

sistemul învăţământului, mai ales în cel superior.

solicitate. ~ un client. 3) (persoane) A face să bea

A SESIZÁ sesizéz tranz. 1) (esenţa lucrurilor) A-şi

sau să mănânce, oferind (din belşug); a ospăta; a

însuşi prin activitatea gândirii; a ajunge să pătrundă

trata. ~ cu ceai. 4) (mâncăruri, băuturi) A oferi la

cu mintea; a înţelege; a pricepe; a discerne. 2)

masă. 5) (masa, dejunul, prânzul, cina) A oferi,

(organe, persoane abilitate) A pune la curent în

punând bucatele şi cele necesare pe masă. 6)

mod oficial (pentru a se lua măsuri). A sesiza

(mingea sau cărţile de joc) A pune în joc. 7) (guri

organele de drept despre o încălcare financiară.

de foc) A asigura cu material explozibil. ~ un tun.

A SE SESIZÁ mă sesizéz intranz A reacţiona la o

2. intranz. 1) pop. A fi slujbaş; a sluji. ♦ ~ ca ostaş,

informaţie primită; a ţine cont de ştirile parvenite.

a face serviciul militar. 2) (despre obiecte) A fi util;

Procuratura s-a sesizat în cazul dat.

a fi de folos; a sluji. 3) A (putea) fi folosit (drept); a

SESIZÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. Care poate fi sesizat;

ţine locul (de). ~ drept mărturie.

în stare a fi sesizat; perceptibil. Puls ~.

A SE SERVÍ mă servésc intranz. A se folosi în

SÉV//Ă ~e f. 1) biol. Lichid care conţine săruri

calitate de instrument; a face uz (în vederea

minerale absorbite din sol şi care circulă prin vasele

obţinerii unui rezultat); a se sluji.

plantelor, servind drept nutriţie. 2) fig. Sursă de

SERVIÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. Care îşi oferă cu

energie fizică sau morală; putere; vigoare.

plăcere şi promptitudine serviciile; gata întotdeauna

SEVÉR ~ă (~i, ~e) adj. 1) (despre persoane) Care

riguros

unui

model;

lipsit

de

453

se caracterizează prin lipsă de indulgenţă; fără

său misterios.

indulgenţă. 2) (despre manifestări ale oamenilor)

SFINX II sfíncşi m. entomol. Fluture care zboară

Care vădeşte asprime; cuprins de neînduplecare;

noaptea şi pe înserate.

aspru. 3) Care exclude abaterile de la reguli; prompt

SFI//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) adj. 1) (despre

în pedepsire sau în blamare. 4) (despre prescripţii,

persoane) Care se sfieşte; lipsit de îndrăzneală;

reguli, legi) Care impune prin gravitate; cuprins de

ruşinos;

seriozitate grav; serios. Aspect ~. 5) Care este de o

oamenilor) Care denotă lipsă de îndrăzneală;

gravitate mare; de proporţii; grav. A avea probleme

cuprins de jenă; timid. Privire ~oasă.

~e.

SIBARÍ//T ~ţi m. 1) arh. (în antichitate) Locuitor

SEVERITÁTE

f.

1)

Caracter

sever.

2)

timid.

2)

(despre

manifestări

ale

al oraşului antic Sybaris. 2) fig. Persoană care

Comportament sever; asprime.

trăieşte în lux, trândăvie şi desfrâu.

SEXTÉT ~e n. muz. 1) Ansamblu de şase interpreţi

SIBÍL//Ă ~e f. arh. (în antichitatea greco-romană)

care execută împreună o compoziţie muzicală. 2)

Divinitate feminină legendară căreia i se atribuie

Compoziţie muzicală scrisă pentru un astfel de

capacitatea de a prezice viitorul.

ansamblu.

SIBÍLIC ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de sibile;

A SFÂRTICÁ sfârtec tranz. v. A SFÂRTECÁ

propriu sibilelor. 2) fig. şi adverbial Care are

A SFÂRTECÁ sfârtec tranz. A rupe în bucăţi (cu

caracter

mâinile, dinţii, colţii, ghearele etc.); a sfâşia.

misterios; obscur; confuz. Aluzii ~e. A vorbi ~.

SFÉTNIC ~i m. 1) înv. Demnitar cu care se sfătuia

SICOFÁN//T ~i m. înv. Persoană care face un

un monarh; consilier. 2) fig. Persoană care dă

denunţ (fals); denunţător; delator; turnător.

sfaturi; sfătuitor; povăţuitor.

SIDÉF ~uri n. 1) Substanţă dură, lucioasă, de

SFI//ÁLĂ

~éli

f.

1)

Caracter

sfios.

2)

ascuns; greu de

înţeles;

enigmatic;

culoare albă şi cu irizaţii, care formează stratul

Comportament sfios.

intern al valvelor şi al cochiliilor unor moluşte. 2)

A SFIDÁ sfidéz tranz. (persoane, lucruri) A

Obiect confecţionat din această substanţă. O

înfrunta cu dispreţ (neglijând pericolele); a desfide.

brăţară de sidef.

SFIDĂT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) adj. şi adverbial

SIDERÁL ~ă (~i, ~e) adj. Care ţine de aştri;

Care sfidează; cu dispreţ.

propriu aştrilor; astral. Spaţiu ~.

A SFIÍ sfiésc tranz. (persoane) A face să se sfiască;

SIGÍLI//U ~i n. 1) Obiect constând dintr-o placă cu

a ruşina; a jena.

mâner, pe care este gravată în relief o monogramă,

A SE SFIÍ mă sfiésc intranz. (despre persoane) A

o efigie, o emblemă etc. şi care se aplică pe diverse

fi cuprins de ruşine, de jenă; a nu îndrăzni; a se

obiecte (scrisori, acte oficiale, colete, încăperi etc.)

ruşina; a se jena.

pentru a le atribui caracter de integritate sau

SFINX I sfíncşi m. 1) mitol. (în mitologia greacă şi

valabilitate. 2) Semn imprimat pe un obiect cu un

egipteană) Monstru fabulos cu corp de leu, cap de

astfel de obiect. 3) Pecete de ceară roşie cu un astfel

om şi aripi de vultur, care ucidea călătorii, când

de semn. 4) fig. Semn distinctiv; marcă. A avea ~ul

aceştia nu rezolvau enigma pe care le-o propunea.

calităţii.

2) Monument de piatră reprezentând acest monstru.

SIGURÁNŢ//Ă ~e f. 1) Situaţie fără pericol; lipsă

3) fig. Persoană enigmatică prin comportamentul

de primejdie; securitate. A fi în deplină ~ă. 2) 454

Lipsă de îndoială; convingere fermă; certitudine.

prin eleganţă şi rafinament; cu comportament

Am toată ~a că el nu minte. 3) Caracter sigur în

elegant şi rafinat. 2) (despre manifestări ale

acţiuni; exactitate în realizarea unei acţiuni; dibăcie;

oamenilor) Care dă dovadă de gust şi pretenţii

dexteritate. A avea ~ă în acţiuni. 4) Dispozitiv al

rafinate; cu gust şi pretenţii alese.

unei arme de foc care împiedică descărcarea

SIMBÓL ~uri n. 1) Semn care reprezintă un alt

accidentală a acesteia. 5) Dispozitiv care protejează

lucru în baza unei corespondenţe. Albul e ~ul

un sistem tehnic împotriva acţiunii dăunătoare sau

purităţii morale. 2) Semn convenţional folosit în

nedorite. ~ electrică. 6) (în trecut) Poliţie politică

ştiinţă şi tehnică. ~uri chimice. ~uri matematice.

secretă.

3) Procedeu expresiv în artă şi în literatură, prin

SIHÁ//STRU ~ştri m. 1) rel. Persoană credincioasă

care se substituie numele unui lucru prin numele

care trăieşte într-un loc izolat de lume, petrecându-

unui semn. 4) Imagine sau obiect cu valoare

şi viaţa în post şi rugăciuni; pustnic; schimnic;

evocatoare, magică sau mistică. Bufniţa e ~ul

anahoret; ermit; ascet. 2) fig. Persoană care duce un

înţelepciunii, la români.

mod de viaţă izolat.

SIMBRÍ//E ~i f. înv. 1) Plată în bani sau în natură

SILOGÍSM ~e n. 1) log. Raţionament constând din

acordată unei persoane angajate la stăpân. 2)

trei judecăţi (majoră, minoră şi concluzivă),

Salariu plătit soldaţilor mercenari.

concluzia fiind dedusă din judecata majoră prin

SIMFONÍ//E ~i f. 1) muz. Compoziţie muzicală

intermediul celei minore. 2) prin ext., fig.

amplă pentru orchestră, constând din trei sau patru

Raţionament formal, care nu este legat de realitate.

părţi. 2) fig. Ansamblu armonios de elemente care

SILUÉT//Ă ~e f. 1) Imagine a unui lucru sau a unei

concurează la producerea unui anumit efect.

fiinţe proiectată în formă de umbră pe un fond

SIMILÁR ~ă (~i, ~e) adj. Care este de acelaşi fel;

luminos. 2) Configuraţie a corpului unei persoane;

de aceeaşi natură; asemănător; analog. Un caz ~.

aspect general al corpului omenesc; alură a unei

SIMILITÚDIN//E ~i f. 1) Relaţie între două

persoane. 3) Desen al profilului unei persoane,

lucruri sau acţiuni care seamănă exact; asemănare;

executat urmând umbra proiectată pe faţă.

analogie. 2) Comparaţie bazată pe existenţa unor

A SILUÍ siluiésc tranz. 1) (persoane) A determina

proprietăţi comune între două lucruri.

prin forţă; a pune să facă contrar propriei voinţe; a

SIMPÁTIC ~ă (~i, ~e) adj. Care inspiră simpatie;

constrânge; a violenta. 2) fig. (norme, legi etc.) A

plin de simpatie; plăcut; agreabil. Copil ~.

aplica într-un mod denaturat; a viola.

SIMPATÍ//E ~i f. 1) Afinitate morală; sentiment de

SILVICULTÓR ~i m. Specialist în silvicultură.

atracţie între două sau mai multe persoane. 2) fam.

SILVICULTÚRĂ f. 1) Ştiinţă care se ocupă de

Persoană faţă de care cineva nutreşte afecţiune sau

studiul culturii, amenajării, protecţiei şi exploatării

dragoste.

pădurilor. 2) Ramură a economiei forestiere care

SIMPLÍSM n. 1) v. SIMPLITATE. 2) Tendinţă

include îngrijirea, protecţia, cultivarea pădurilor,

spre simplificare excesivă. 3) Nivel intelectual

precum şi asigurarea industriei forestiere cu materie

scăzut; mărginire intelectuală.

primă.

SIMPLÍ//ST ~stă (~şti, ~ste) adj. 1) (despre

SIMANDIC//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) adj. fam.,

raţionamente, concepte) Care simplifică lucrurile în

adesea peior. 1) (despre persoane) Care se distinge

mod exagerat; bazat pe simplism. 2) (despre 455

persoane) Care judecă în mod simplu; lipsit de

SÍNCER ~ă (~i, ~e) adj. 1) (despre persoane) Care

subtilitate intelectuală.

recunoaşte adevărul; dispus a-şi exprima gândurile

SIMPLITÁTE f. 1) Caracter simplu. 2) Lipsă de

fără a le ascunde; neprefăcut; franc; cinstit; deschis.

artificialitate; originalitate. 3) (în opere de artă)

2) (despre sentimente, manifestări ale oamenilor)

Lipsă

Care

de

podoabe

inutile,

artificiale.

4)

exprimă

lipsă

de

prefăcătorie;

fără

Comportament simplu, lipsit de prefăcătorie;

prefăcătorie; franc; cinstit; neprefăcut. Un sărut ~.

credulitate; naivitate.

SINCERITÁTE f. 1) Caracter sincer; lipsă de

SIMPOZI//ÓN ~oáne n. 1) Discuţie asupra unei

prefăcătorie; francheţe; loialitate. 2) Vorbă sau faptă

teme ştiinţifice sau literare, pe baza unor referate

comunicată în secret; confidenţă; confesiune.

ţinute în faţa publicului. 2) arh. (în antichitate)

A SINCHISÍ sinchisésc tranz. rar A face să se

Continuare a unui banchet, când se discuta, se

sinchisească; a nelinişti; a îngrijora.

dansa şi se cânta.

A SE SINCHISÍ mă sinchisésc intranz. (mai ales

SIMPTÓM ~e n. 1) med. Fenomen care indică

la forma negativă) A fi cuprins de nelinişte; a intra

prezenţa unei boli. 2) fig. Indiciu al unei stări

la griji; a se nelinişti; a se îngrijora.

anormale.

SINCRÓN ~ă (~i, ~e) adj. v. SINCRONIC. 2)

A SIMULÁ simuléz 1. tranz. 1) A prezenta ca fapt

(despre fapte, fenomene, evenimente, sisteme fizice

real, recurgând la înşelăciune. ~ boala. ~ adevărul.

sau tehnice) Care conţine un fenomen cu evoluţie

2) (despre lucruri) A fi numai în aparenţă. Decorul

simultană. Traducere ~ă.

simulează un cadru. 2. intranz. A crea impresie

SINCRÓNIC ~ă (~i, ~e) adj. 1) (despre fapte,

falsă (pentru a induce în eroare); a se preface.

fenomene sau evenimente) Care se produce în

SIMULÁCR//U ~e n. 1) Acţiune simulată. 2)

acelaşi timp; realizat în acelaşi timp; simultan;

Aparenţă înşelătoare. 3) Imagine falsă a realităţii.

concomitent. 2) Care ţine de fapte, fenomene sau

SIMULÁN//T ~ţi m. Persoană care simulează (mai

evenimente cu existenţă sau realizare în aceeaşi

ales o boală).

perioadă de timp. 3) (despre metode de cercetare)

SIMULTÁN ~ă (~i, ~e) adj. şi adverbial (despre

Care se face fără a ţine cont de evoluţia istorică;

evenimente, acţiuni etc.) Care se raportează la

static. Analiză ~ă.

acelaşi

SINCRONÍE f. lingv. (în opoziţie cu diacronie)

moment

temporal;

în

acelaşi

timp;

concomitent.

Stare a limbii la un moment dat al dezvoltării sale,

SIMUÍN n. Vânt puternic, uscat şi fierbinte, care

considerată ca fiind un ansamblu de fapte ce

bate în deşerturile africane.

formează un sistem.

SINAGÓG//Ă ~i f. 1) rel. (la mozaici) Comunitate

SINCRONÍSM

religioasă, care cuprinde credincioşii unei localităţi

simultaneitate. Sincronism în mişcări. Sincronism

sau unui cartier. 2) Clădire destinată oficierii

în gândire.

cultului mozaic.

SINDROFÍ//E ~i f. fam. 1) Petrecere în familie. 2)

SINANTRÓP ~i m. Fosilă asemănătoare cu

Ansamblu de persoane care participă la o astfel de

pitecantropul, care prezintă concomitent caractere

petrecere.

primitive de maimuţă şi caractere evoluate de om,

SINECÚR//Ă ~i f. fam., depr. Funcţie bine

descoperită în China.

remunerată, care presupune a nu face nimic sau

n.

Caracter

sincronic;

456

aproape nimic.

şoc de natură patologică); a-şi curma viaţa; a-şi face

SINECURÍ//ST ~şti m. fam., peior. Persoană care

seama.

deţine o sinecură.

SINUCIGÁŞ ~i m. Persoană care s-a sinucis sau a

SINISTRÁ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) şi substantival

încercat să se sinucidă.

(despre persoane) Care a suferit pagube de pe urma

SINU//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) adj. 1) (despre

unui sinistru. 2) Care a fost atins de un sinistru;

drumuri, râuri etc.) Care coteşte des; cu multe

supus unui sinistru.

cotituri; cotit; şerpuit. 2) fig. (despre caracterul

SINÍ//STRU I ~stră (~ştri, ~stre) adj. 1) Care

oamenilor)

prevesteşte

şovăielnic; nehotărât; schimbător.

o

nenorocire

sau

o

catastrofă;

Care

şovăie;

plin

de

reticente;

prevestitor de rău. Vis ~. 2) Care îngrozeşte;

SINUOZIT//ÁTE ~ắţi f. 1) Caracter sinuos. 2) Loc

producător de groază; îngrozitor; înfricoşător;

de cotire (a unui drum sau a unui curs de apă);

înfiorător. Un tablou ~.

cotitură; curbătură; şerpuitură. 3) Linie sinuoasă.

SINÍSTR//U II ~e n. Eveniment natural (incendiu,

SÍPET ~e n. Cufăr de lemn cu capac boltit, uneori

inundaţie, cutremur de pământ etc.) cu urmări

ornamentat şi ferecat cu cercuri de fier, în care se

catastrofale şi mari pierderi materiale; prăpăd;

păstrează haine sau obiecte de valoare.

urgie; dezastru; calamitate.

SIRÉN//Ă I ~e f. 1) mitol. (în mitologia greacă)

SINONÍM ~e adj. mai ales n. şi substantival lingv.

Fiinţă fabuloasă cu cap şi corp de femeie, cu

(despre cuvinte, afixe sau expresii) Care are sens

picioare şi aripi de pasăre, iar mai târziu cu coadă

identic; cu acelaşi sens.

de peşte, care, prin cântecele sale, ademenea

SINONÍMIC ~ă (~i, ~e) adj. lingv. Care ţine de

navigatorii în locuri periculoase, unde aceştia îşi

sinonime; propriu sinonimelor. Relaţii ~e.

găseau moartea. 2) fig. Femeie care ademeneşte

SINONIMÍE f. lingv. Fenomen de limbă costând

prin graţiile şi farmecul manierelor sale.

din existenţa cuvintelor, afixelor sau expresiilor

SIRÉN//Ă II ~e f. l) Aparat care emite sunete

sinonime.

puternice, utilizat pentru semnalizări. 2) Sunet emis

SINTÉZ//Ă ~e f. 1) (în opoziţie cu analiză)

de un astfel de apărat.

Metodă de cercetare ştiinţifică care constă în

SISTÉM ~e n. 1) Ansamblu de elemente (materiale

recompunerea obiectului din elementele în care a

sau ideale) cu anumite trăsături comune, aflate în

fost descompus cu scopul cunoaşterii diferitelor lui

relaţii de interdependenţă şi de interacţiune, care

aspecte; metodă de demonstraţie bazată pe trecerea

formează un tot organizat. 2) Mod de organizare.

de la particular la general, de la simplu la compus,

~ul organelor de drept. 3) Formă de guvernământ;

pentru a se ajunge la generalizare. 2) Formare a

regim; orânduire. ~ feudal. ~ democratic. ~

unui întreg material din elemente. ~a luminii. ~

prezidenţial. 4) Metodă de lucru. ~ de 8 ore de

culorilor. 3) Lucrare ştiinţifică care generalizează

program. 5) Ansamblu coordonat de procedee,

rezultatele esenţiale ale unei probleme sau ale unei

folosit pentru a obţine un rezultat; metodă; manieră;

discipline. 4) chim. Preparare a unui compus din

plan; mijloc. ~ de calcul. 6) Metodă de clasificare.

substanţe simple.

7) geol. Totalitate de depozite formate în decursul

A SE SINUCÍDE mă sinucíd intranz. (despre

unei perioade geologice. 8) teh. Aparat sau

persoane) A se ucide pe sine însuşi (în urma unui

dispozitiv format din elemente asociate într-un mod 457

mai mult sau mai puţin complicat.

obicei, de culoare verde), folosit ca piatră preţioasă.

A SITUÁ situéz tranz. 1) A face să se situeze. 2) A

2) Piatră preţioasă din acest mineral.

plasa cu ajutorul gândirii, imaginaţiei sau a

SMĂLŢUÍ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. Care a fost supus

mijloacelor artistice (în timp, în spaţiu sau într-un

smălţuirii; acoperit cu smalţ.

ansamblu de valori).

SMÂRC smấrcuri n. 1) Loc mocirlos, acoperit, de

A SE SITUÁ mă situéz intranz. 1) A deţine un

obicei, cu vegetaţie; mlaştină; baltă. 2) Ochi de apă

anumit loc (în spaţiu, în timp sau într-un sistem

pe un astfel de loc. 3) (în basme) Loc îndepărtat,

ierarhic de valori). ♦ ~ pe o (anumită) poziţie, a) a

unde se află izvoarele mării.

lua o (anumită) atitudine; a-şi expune punctul de

SMEÁD I n. Momeală care se aruncă în apă, pentru

vedere; b) a avea o părere personală; a susţine un

a ademeni peştii, în locul unde este aruncată undiţa.

(anumit) punct de vedere. ♦ ~ pe punctul de vedere

SM//EÁD II ~eádă (~ézi, ~éde) adj. 1) (despre

(al cuiva), a accepta opinia cuiva; a adera la punctul

persoane) Care are faţa de culoare negricioasă şi

de vedere (al cuiva).

palidă; cu faţa negricioasă şi palidă. 2) (despre faţă)

SITUÁŢI//E ~i f. 1) Ansamblu de împrejurări în

Care este negricios şi palid; de culoare negricioasă

care se află o persoană, o colectivitate, un popor sau

şi palidă.

o ţară la un moment dat; stare de fapt. ~ politică. ~

SMERÉNIE f. înv. 1) Atitudine smerită. 2)

economică. 2) Totalitate de condiţii în care se află o

Comportament respectuos.

persoană, un lucru sau un fenomen; stare de lucruri.

SMIC//EÁ ~éle f. 1) Ramură roditoare de măr sau

~ materială. ~ precară. 3) Poziţie socială sau

de păr, flexibilă, tăiată cu toţi mugurii vegetativi. 2)

materială. Am o ~ bună. 4) Totalitate de bunuri

Ramură subţire şi flexibilă ruptă dintr-un arbore sau

materiale pe care le posedă o persoană sau o

dintr-o plantă.

colectivitate; avere. 5) Dispoziţie spirituală; stare

SMÍRN//Ă ~e f. Răşină extrasă din scoarţa unui

sufletească. 6) Document prin care se prezintă o

arbore exotic, care la ardere răspândeşte un miros

stare de lucruri; scurtă dare de seamă. A prezentat

specific, având diverse întrebuinţări (în medicină, în

~a la zi în domeniu.

parfumerie, în ceremoniile religioase).

SLIN slínuri n. pop. Strat de murdărie, adesea

SMOCHÍN ~i m. bot. Arbore exotic cu fructe

unsuros, depus pe piele, pe îmbrăcăminte sau pe

dulci, miezoase şi suculente.

obiecte folosite timp îndelungat, fără a le curăţa;

SMOCHÍN//Ă ~e f. Fruct al smochinului.

lip; jeg.

SMÓCHING ~úri n. Veston de ceremonie,

SLIP slípuri n. Chiloţi de baie pentru bărbaţi.

confecţionat din drap negru, foarte deschis în faţă şi

SMALŢ smálţuri n. 1) Substanţă opacă, de diverse

cu reverele de mătase.

culori, formată din diferiţi oxizi anorganici, care se

A SMÚLGE smúlg tranz. 1) (obiecte) A trage cu

aplică pe suprafaţa unor obiecte metalice sau de

putere pentru a scoate sau pentru a schimba locul de

ceramică pentru a le face impermeabile, pentru a le

aflare. ~ iarbă. ~ o carte. ♦ A-şi smulge barba

feri de oxidare sau pentru a le înfrumuseţa; email.

(sau părul din cap), a-şi exterioriza în mod evident

2) Substanţă lucioasă, de culoare albă, care acoperă

durerile fizice sau spirituale. 2) (obiecte) A lua cu

suprafaţa vizibilă a dinţilor.

forţa. ~ o carte din mână. 3) fig. (secrete, mărturii

SMARÁLD ~e n. 1) Mineral foarte transparent (de

etc.) A obţine datorită unei insistenţe excesive. 4) A 458

face să se smulgă. ♦ ~ din ghearele morţii, a salva

producţie. 2) polit. Comunitate de oameni care

de la moarte.

trăiesc

A SE SMÚLGE mă smúlg intranz. l) A se rupe

Organizaţie întemeiată pentru o acţiune comună. ~

brusc (din locul de aflare). 2) A se da la o parte

sportivă. 4) (în trecut) Cerc limitat de persoane,

printr-o mişcare bruscă. 3) fig. A înceta de a mai fi

mai ales din clasele privilegiate. Înalta ~. 5) econ.

împreună; a se despărţi.

Asociaţie de persoane care obţin beneficii din

A SMÚNCI smuncésc 1. tranz. (obiecte) A trage

exploatarea bunurilor materiale comune. 6) Grup de

brusc şi cu putere (pentru a scoate sau pentru a

persoane care îşi petrec timpul liber împreună;

schimba locul de aflare). 2. intranz. (despre arme

companie; anturaj.

de foc, mecanisme etc.) A avea recul; a recula.

SOCIOLOGÍE f. Ştiinţă care se ocupă de studiul

A SE SMÚNCI mă smuncésc intranz. (despre

legităţilor de dezvoltare şi de funcţionare a

fiinţe) A produce mişcări bruşte şi convulsive (din

sistemelor sociale.

cauza unor dureri puternice sau pentru a scăpa

SÓCLU ~ri n. 1) Bază pe care se fixează o statuie

dintr-o strânsoare); a se zbate.

sau un alt obiect decorativ; piedestal; postament. 2)

SNOÁV//Ă ~e f. literat. Povestire de proporţii mici,

Bază a unui edificiu. 3) Parte de metal a unui bec

de origine populară, în care se biciuiesc diferite

electric, care se înşurubează în dulie.

metehne; istorioară hazlie; anecdotă.

SOFÁ ~le f. Canapea îngustă şi joasă, având, de

SNOB snóbi m. Persoană care admiră şi imită fără

obicei, un capăt mai ridicat.

discernământ moda, manierele şi opiniile personale

SOFÍSM ~e n. 1) log. Raţionament corect în

din sferele înalte.

aparenţă, dar fals în realitate. 2) fig. Argument fals.

SNOBÍSM n. Comportament de snob.

SOFÍ//ST ~şti m. 1) arh. (în antichitatea greacă)

SOBRIETÁTE f. Caracter sobru; austeritate. A fi

Filozof sau orator profesionist. 2) Persoană care

îmbrăcat cu sobrietate.

face uz de sofisme.

SÓBR//U ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care conţine strictul

SOFÍSTIC ~ă (~i, ~e) adj. Care constituie un

necesar, fiind privat de ornamente inutile; simplu.

sofism; de natura sofismului.

Stil ~. Artă ~ă. Îmbrăcăminte ~ă. 2) fig. (despre

SOFÍSTICĂ f. 1) Artă a sofiştilor greci. 2)

persoane) Care manifestă moderaţie în consumul de

Modalitate

alcool şi de alimente; cu simţul măsurii; cumpătat;

argumentare falsă.

moderat; auster.

SOL I m. invar. muz. 1) Notă muzicală situată pe a

SOCIÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. (despre persoane) 1)

cincia treaptă a gamei do major. 2) Sunet

Care poate trăi în relaţii bune şi permanente cu

corespunzător acestei note.

oamenii; capabil să întreţină relaţii bune şi

SOL II sóluri n. Suprafaţă a scoarţei terestre, pe

permanente cu oamenii; comunicativ. 2) Care poate

care se merge, se construiesc case şi pe care cresc

stabili uşor relaţii cu oamenii; capabil să se

plantele; pământ.

integreze cu uşurinţă în societate; comunicativ;

SOL III sóli m. 1) înv. Reprezentat însărcinat să

prietenos.

ducă

SOCIET//ÁTE ~ắţi f. 1) econ. Tip de sistem social

împuternicită cu o misiune specială; trimis; delegat.

istoriceşte

SOL IV n. Soluţie coloidală.

determinat,

bazat

pe

relaţiile

de

într-o

de

tratative

anumită

orânduire

raţionare

oficiale.

bazată

2)

socială.

pe

rar

3)

sofisme;

Persoană

459

SOL V sóli m. Unitate monetară principală din

interese şi responsabilitate; legat prin comunitate de

Peru.

interese şi acţiuni. 2) jur. (despre responsabilităţi,

SÓL//Ă ~e f. Porţiune de teren agricol cultivată cu

obligaţii, angajamente) Care depinde de mai multe

aceeaşi plantă în cadrul unui asolament.

persoane; dependent de mai multe persoane. 3)

SÓLD//Ă ~e f. înv. Salariu plătit militarilor;

Care este legat prin contact direct, formând un

simbrie.

ansamblu unitar. Membri ~i ai unei organizaţii.

SOLÉMN ~ă (~i, ~e) adj. şi adverbial 1) Care este

SOLIDARITÁTE f. 1) Caracter solidar. 2) Spirit

celebrat cu pompă; cu fast; sărbătoresc; festiv.

solidar. ~ de castă. 3) Situaţie solidară; dependenţă

Ceremonie ~ă. 2) (despre persoane) Care are o

mutuală. ~ a două fenomene.

importanţă deosebită; cu gravitate proprie ocaziilor

A SOLIDARIZÁ solidarizéz ţranz. (piese sau

deosebite; important; grav; serios. 3) (despre

obiecte) A face să fie solidar.

manifestări ale oamenilor ) Care denotă un caracter

A SE SOLIDARIZÁ mă solidarizéz intranz. A se

măreţ, plin de afecţiune; afectat; grav; ceremonios;

arăta (în vorbe sau/şi în fapte) solidar (cu cineva sau

emfatic; pompos. Ton ~.

cu ceva); a se declara solidar (cu cineva sau cu

SOLEMNIT//ÁTE ~ắţi f. 1) Caracter solemn.

ceva).

Discurs de o ~ admirabilă. 2) Sărbătoare solemnă;

SOLIDITÁTE f. 1) Caracter solid. 2) fig. Aspect

ceremonial.

solid; înfăţişare impunătoare. 3) Stare solidă.

A SOLICITÁ solícit tranz. 1) A cere cu insistentă.

SOLÍ//ST ~şti m. Artist care execută un solo.

~ o carte. ~ o întrevedere. 2) (persoane) A deranja

SOLITÁR I ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care se găseşte

cu o cerere. 3) A pretinde pornind de la prevederile

singur; singuratic; izolat. 2) (despre locuri) Care se

oficiale; a cere. ~ o audienţă. 4) A face să apară; a

află în depărtare; situat departe. Parc ~. 3) (despre

trezi; a provoca; a suscita. ~ interesul cuiva.

fiinţe) Care trăieşte singur; retras; singuratic.

SOLICITÚDIN//E ~i f. livr. Atenţie afectuoasă;

SOLITÁR II ~e n. Diamant montat singur la o

atitudine binevoitoare şi susţinută.

bijuterie sau ca piesă principală într-un grup de

SOLÍ//D ~dă (~zi, ~de) adj. 1) (în opoziţie cu

pietre mai mici.

lichid, gazos) Care îşi păstrează forma relativ

SOLITÚDIN//E

constantă;

singurătate. A prefera ~ea. 2) Loc solitar. A trăi în

caracterizat

prin

formă

constantă.

~i

f.

1)

Situaţie

solitară;

Suubstanţă ~ă. 2) Care rezistă la acţiunea forţelor

~e.

exterioare; caracterizat prin existenţă îndelungată;

SÓLO n. invar. Compoziţie muzicală sau parte a ei

rezistent; puternic; tare; dur. Construcţie ~ă. 3) fig.

destinată pentru a fi interpretată de un singur

(despre persoane şi manifestările lor) Care este

vocalist sau de un instrumentist. Solo la pian. Solo

serios şi important; înzestrat cu seriozitate şi

la vioară.

importanţă. A avea un aspect ~. 4) Care are o

SOLÚBIL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care se poate dizolva;

constituţie fizică puternică; caracterizat prin forţă şi

în stare a se dizolva. Sare ~ă în apă. 2) Care poate

rezistenţă; robust; viguros. 5) Care impresionează

fi soluţionat; în stare să fie soluţionat; rezolvabil.

prin exterior; cu exterior impresionant; impunător.

Chestiune ~ă.

SOLIDÁR ~ă (~i, ~e) adj. şi adverbial 1) Care este

SOLUBILITÁTE f. 1) Caracter solubil. 2)

comun pentru mai multe persoane cu aceleaşi

Cantitate maximă de substanţă care poate fi 460

dizolvată într-o anumită cantitate de solvent.

SOMNAMBULÍSM n. med. Stare patologică a

SOLÚŢI//E I ~i f. 1) Amestec omogen la scară

psihicului care se manifestă prin executarea

moleculară, constituit din două sau mai multe

automată şi inconştientă în timpul somnului a unei

substanţe. 2) Lichid care conţine o substanţă solidă

activităţi motrice complicate şi coordonate, de care

dizolvată.

bolnavul nu-şi aminteşte la trezire.

SOLÚŢI//E II ~i f. 1) Operaţie mintală care,

SOMNIFÉR ~ă (~i, ~e) adj. şi substantival (despre

analizând o pluralitate complexă de elemente,

substanţe) Care provoacă somnul; cu proprietatea

depăşeşte o dificultate sau o problemă practică sau

de a provoca somnul; suporifer.

teoretică. 2) Rezultat al acestei operaţii mintale. 3)

SOMNOLÉN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) Care

Mod de rezolvare a unei probleme, a unei

somnolează; aflat în somnolenţă. 2) fig. (despre

dificultăţi.

persoane) Care manifestă lipsă de activitate; aflat în

A SOLUŢIONÁ soluţionéz tranz. (probleme) A

inactivitate; inactiv.

examina amănunţit, oferind o soluţie; a dezlega; a

SOMNOLÉNŢ//Ă ~e f. 1) Stare intermediară între

rezolva.

somn şi veghe; toropeală; moleşeală. 2) fig. Lipsă

SOLVÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. fin. Care este în stare

de activitate; inactivitate.

să-şi achite datoriile băneşti; capabil să-şi plătească

SOMPTU//ÓS

datoriile. Client ~ al unei bănci.

adverbial Care denotă o eleganţă impunătoare şi

SOLVABILITÁTE f. fin. Posibilitate solvabilă. A-

foarte costisitoare; plin de fast; fastuos. Palat ~.

şi dovedi ~ea.

Toaletă ~oasă. A fi îmbrăcat ~.

SOLVÉN//T I ~ţi m. 1) Substanţă, mai ales lichidă,

SOMPTUOZITÁTE f. 1) Caracter somptuos;

care are proprietatea de a dizolva alte substanţe;

splendoare. 2) Lucru somptuos.

dizolvant. 2) Lichid în care un corp este dizolvat.

SONÁT//Ă ~e f. muz. Compoziţie muzicală pentru

SOLVÉN//T II ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) înv. şi

unul sau două instrumente alcătuită din trei sau

substantival ed. (despre elevi, studenţi) Care plătea

patru măsuri, care prezintă o succesiune logică

taxe pentru studii sau pentru internat. 2) v.

unitară.

SOLVABIL.

A SONDÁ sondéz tranz. 1) (terenuri, ape, organe

SOLVÉNŢĂ f. v. SOLVABILITATE.

biologice interne etc.) A supune unor cercetări cu

A SOMÁ soméz tranz. (persoane) 1) A obliga prin

ajutorul sondei. 2) fig. (persoane) A examina pe

ameninţare; a pune cu forţa. ~ manifestanţii să se

ascuns, căutând să afle starea de spirit, intenţiile. 3)

împrăştie. ~ pe cineva să răspundă. 2) jur. A cere

fig. (gânduri, intenţii etc.) A încerca să afle pe căi

avertizând conform legilor în vigoare. ~ un debitor

ocolite. ♦ ~ terenul, fig. a căuta să afle din timp

să plătească.

starea de lucruri sau de spirit (pentru a avea

SOMBRÉR//O ~e n. Pălărie (de fetru) cu boruri

siguranţă).

largi (de origine spaniolă).

SÓND//Ă ~e f. 1) geodez. Gaură cilindrică forată în

SOMIT//ÁTE

~ắţi

f.

Persoană

eminentă;

scoarţa

terestră

~oásă

în

(~óşi,

vederea

~oáse)

adj.

exploatării

şi

unor

personalitate; notorietate; celebritate.

hidrocarburi fluide sau în vederea explorării rocilor.

SOMNAMBÚL ~i m. Persoană care suferă de

2) Instalaţie specială care serveşte la exploatarea

somnambulism; lunatic; noctambul.

hidrocarburilor fluide din scoarţa terestră sau la 461

exploatarea rocilor. 3) Aparat care serveşte la

SORGÍNTE I n. înv. Loc de unde izvorăşte o apă;

extragerea unei probe dintr-un material compact,

izvor.

pulverulent sau granular. 4) Instrument pentru

SORGÍN//TE II ~ţi f. fig. Sursă de informaţie.

determinarea

pentru

SOR//ÓC ~oáce n. 1) înv. Dată fixată printr-o

recunoaşterea naturii fundului acesteia. 5) Aparat

convenţie sau dispoziţie pentru efectuarea unui

pentru exploatarea verticală a atmosferei.

lucru, a unei acţiuni sau pentru achitarea unei

SONDÓR ~i m. Persoană care lucrează la o sondă.

datorii; termen; scadenţă. 2) rel. (în practica

SONERÍ//E ~i f. 1) Dispozitiv de semnalizare

religioasă) Zi fixată pentru pomenirea morţilor. 3)

sonoră. 2) Sunet produs de acest dispozitiv. 3)

(în superstiţii şi în creaţiile folclorice) Forţă

Buton care pune în funcţiune acest dispozitiv.

supranaturală care se crede că ar determina dinainte

SONÓR ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care produce sunete;

desfăşurarea evenimentelor; soartă; destin; ursită;

producător de sunete. Metal ~. 2) Care are un sunet

fatalitate.

armonios şi pătrunzător; cu sunet agreabil şi

SORŢ sórţi m. mai ales la pl. 1) Mod de alegere,

pătrunzător. Voce ~ă. Râs ~. 3) Care amplifică şi

realizat prin aruncarea zarurilor, prin tragerea unor

propagă sunetele; cu rezonanţă bună. Sală ~ă.

bilete etc., astfel, încât cuvântul decisiv revine

Spaţiu ~. 4) Care ţine de sunete sau de senzaţiile

întâmplării. A trage la ~i. 2) Zar sau bilet folosit în

auditive; de natura sunetului. Vibraţie ~ă. Undă

această alegere.

~ă. Sursă ~ă. Fond ~. 5) (despre consoane) Care se

SPADASÍN ~i m. 1) Luptător cu spada. 2) înv.

articulează

Amator de a se bate la duel; duelgiu. 3) sport

adâncimii

cu

unei

participarea

ape

şi

coardelor

vocale;

pronunţat cu ajutorul coardelor vocale. 6) (despre

Sportiv care practică probele de spadă.

filme cinematografice) Care comportă înregistrarea

SPÁD//Ă ~e f. 1) Sabie triunghiulară şi îngustă cu

sunetelor; însoţit de vorbire şi de muzică.

două tăişuri; spangă. 2) sport Probă sportivă de

SONORIT//ÁTE ~ắţi f. Caracter sonor.

scrimă, practicată cu această armă.

SOPORIFÉR I ~ă (~i, ~e) adj. (despre substanţe)

SPAHÍ//U ~i m. arh., ist. Militar din cavaleria

Care provoacă somnul; cu proprietatea de a provoca

otomană,

somnul; somnifer.

militare.

SOPORIFÉR II ~e n. farm. Medicament care are

SPÁNGĂ spắngi f. înv. Sabie triunghiulară şi

proprietatea de a provoca somnul; somnifer.

îngustă cu două tăişuri; spadă.

SOPRÁN ~e n. muz. 1) Voce de femeie sau de copil

SPASM spásme n. Contracţie bruscă, involuntară şi

cu cel mai înalt registru. 2) Instrument muzical cu

violentă a unui muşchi sau a unui grup de muşchi;

registru corespunzător acestei voci.

convulsie.

SOPRÁN//Ă ~e f. muz. Femele care are o voce cu

A SPAŢIÁ spaţiéz tranz. (obiecte, litere, cuvinte,

cel mai înalt registru.

rânduri etc.) A separa prin spaţii (mai mari); a

SORDÍ//D ~dă (~zi, ~de) adj. livr. 1) Care este

aşeza la o anumită distanţă unul de la altul; a rări; a

foarte murdar; caracterizat prin murdărie extremă.

distanţa.

2) fig. Care provoacă scârbă, repulsie; caracterizat

SPAŢIÁL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de spaţiu;

prin meschinărie odioasă; dezgustător; respingător;

din domeniul spaţiului. Cercetări ~e. 2) Care se

repulsiv; repugnant. Crimă ~dă.

referă la spaţiul interplanetar; propriu spaţiului

recrutat

din

rândurile

aristocraţiei

462

cosmic. Navă ~ă.

distinctiv; particular. Căldură ~ă. Microb ~.

SPAŢIALITÁTE f. Caracter spaţial.

Trăsătură ~ă. 2) (despre mărimi) Care se

SPAŢI//ÓS ~oásă (óşi, ~oáse) adj. Care are mult

raportează la o anumită unitate sau cantitate dintr-

spaţiu; cu spaţiu mult; încăpător; vast; mare; întins;

un tot. Greutatea specifică a apei.

amplu. Local ~.

SPECIFICITÁTE f. v. SPECIFIC I.

SPÁŢI//U ~i n. 1) Întindere nelimitată în care se

SPECIMÉN ~e n. 1) Fiinţă sau obiect care

află toate corpurile. 2) Întindere a universului, cu

ilustrează o categorie. 2) fig. Reprezentant tipic al

excepţia

unui grup de oameni cu trăsături negative; subiect;

atmosferei

terestre.

3)

Suprafaţă

determinată. ~ vid. ~ rezervat. 4) Întindere de aer;

individ; tip.

cer. A privi în ~. 5) Volum determinat. ~ ocupat de

SPECTÁCOL ~e n. 1) Activitate artistică sau

mobilă. 6) Distanţă între două puncte sau între două

sportivă care constituie un tot întreg, reprezentată în

obiecte. ~ între cuvinte. 7) Durată care separă două

public; reprezentare artistică sau sportivă în faţa

momente. ~ de timp. 8) filoz. Formă obiectivă şi

publicului. ~ dramatic. ~ muzical. 2) fig.

universală de existenţă a materiei, în care are loc

Ansamblu de lucruri sau de fapte care se oferă

mişcarea acesteia.

privirii,

SPĂLĂCÍ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) Care a fost

impresionantă; privelişte.

supus spălăcirii; lipsit de culori vii; decolorat; şters.

SPECTACUL//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) adj. Care

2) fig. Care este lipsit de expresie; fără expresie;

constituie un spectacol atrăgător; cu proprietatea de

palid; searbăd; şters; fad. Culori ~e.

a frapa atenţia. Un apus de soare ~.

SPĂTÁR I ~e n. Parte mai înaltă a unui scaun sau a

SPECTACULOZITÁTE f. Caracter spectaculos.

unui fotoliu de care îşi sprijină spatele persoana

SPECTATÓR ~i m. 1) Persoană care asistă la un

care şede; spetează; rezemătoare.

spectacol sau la o competiţie sportivă. 2) fig. Martor

SPĂTÁR II ~i m. arh., ist. (în Evul Mediu)

ocular la un eveniment.

Dregător mare la curtea domnească, care purta la

A SPERÁ sper 1. tranz. (urmat mai ales de o

ceremonii spada şi buzduganul domnitorului şi

propoziţie completivă) A aştepta cu încredere (mai

comanda oştirea în timp de război.

mult sau mai puţin fermă); a conta. 2. intranz. A

SPÉCI//E ~i f. 1) biol. Categorie sistematică

nutri sau a avea speranţă; a trage nădejde; a

fundamentală, inferioară genului şi superioară

nădăjdui.

individului sau elementului concret. 2) biol.

SPERÁNŢ//Ă ~e f. 1) Sentiment al unei persoane

Ansamblu de organisme animale sau vegetale cu

care speră; credinţă sigură; nădejde. 2) Persoană sau

anumite trăsături şi însuşiri ereditare comune; soi;

lucru care constituie obiectul acestui sentiment.

varietate; rasă. 3) filol. Categorie de opere literare,

SPERJÚR I ~uri n. Jurământ fals făcut în faţa

care constituie o subdiviziune. Romanul e o ~ a

justiţiei.

genului epic.

SPERJÚR II ~i m. Persoană care depune un

SPECÍFIC I n. sing. Notă specială; trăsătură

jurământ fals sau care îşi încalcă jurământul.

distinctivă; caracter propriu.

SPÍCHER ~i m. Crainic la o staţie de radio sau la

SPECÍFIC II ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care are un

televiziune.

caracter special; caracterizat printr-o notă proprie;

A SPILCUÍ spilcuiésc tranz. pop. (măi ales

provocând

anumite

reacţii;

scenă

463

bărbaţii) A găti, manifestând o grijă exagerată faţă

de local; medicamente. 3) Ocupaţie a spiţerului.

de aspectul exterior; a dichisi; a sclivisi; a

SPLEEN [cuvânt engl.] n. Plictiseală, fără motiv

ferchezui.

aparent, caracterizată prin dezgust pentru orice;

SPÍRIT ~e n. 1) filoz. Factor ideal al existenţei,

blazare.

interpretat ca fiind produs superior al activităţii

SPLÉNDI//D ~dă (~zi, ~de) adj. şi adverbial 1)

creierului omenesc; conştiinţă; gândire; duh. 2)

Care impresionează prin calităţi perfecte; cu însuşiri

Rezultat al activităţii creierului omenesc; minte;

strălucite; magnific; superb. Timp ~. Poezie ~dă.

raţiune;

2) Care este de o frumuseţe uimitoare; foarte

aptitudine

intelect. de

3)

Capacitate

imaginaţie;

isteţime

intelectuală; a

minţii;

frumos; superb; minunat. Panoramă ~dă.

deşteptăciune; talent; inteligenţă. 4) Factură psihică

SPLEND//OÁRE ~óri f. 1) Frumuseţe splendidă.

şi morală; fire; caracter; natură. 5) Mod de gândire

~ea crepusculului. 2) Lucru splendid.

sau de comportare, care constituie esenţa unei

SPONTÁN ~ă (~i, ~e) adj. şi adverbial 1) Care se

persoane. 6) Persoană considerată sub raportul

produce de la sine; fără participarea voinţei.

activităţii sale intelectuale. ~e mari. 7) Opinie

Mişcare ~ă. Gest ~. 2) (despre persoane) Care se

publică; părere a colectivităţii. A potoli ~ele. 8)

exprimă direct; capabil de a se comporta liber. 3)

filoz. (în filozofia idealistă) Factor imaterial,

Care apare brusc, pe neaşteptate. 4) (despre plante)

identificat cu divinitatea şi opus materiei; duh. 9)

Care creşte de la sine; necultivat; sălbatic.

(în

SPONTANEITÁTE f. Caracter spontan.

concepţiile

religioase)

Fiinţă

imaginară,

supranaturală şi imaterială, care provoacă spaimă;

SPORÁDIC ~ă (~i, ~e) adj. şi adverbial Care

vedenie; arătare; nălucă; fantomă; duh; stafie. 10)

apare, se manifestă din când în când; lipsit de

(în superstiţii) Suflet al unui mort; duh; strigoi;

continuitate; de natură neregulată.

stafie; fantomă. 11) la pl. Vorbă de duh; banc;

SPORADICITÁTE f. Caracter sporadic.

anecdotă.

A SPOROVĂÍ sporovăiésc intranz. A vorbi mult

SPIRITUÁL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de spirit;

şi pe îndelete; a sta la taifas; a tăifăsui.

propriu

ideal;

SPRINŢÁR ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care se află mereu

intelectual. Universul ~ al omului. 2) Care are

în mişcare; plin de zburdălnicie; zglobiu; jucăuş;

spirit; dotat cu inteligenţă; ager; inteligent. Om ~.

zburdalnic. Copil ~. 2) fig. Care denotă lipsă de

3) Care denotă vivacitate de spirit; plin de spirit;

statornicie;

ager; inteligent. Glumă ~ ă. 4) (în filozofia

hoinar. Gând ~.

idealistă)

SPÚTNIC ~i m. Satelit artificial al pământului.

spiritului;

Care

sufletesc;

ţine

de

imaterial;

factorul

imaterial;

nestatornic;

spulberatic;

fluturatic;

caracteristic pentru factorul imaterial; divin. 5) (în

STABÍL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care rămâne în aceeaşi

concepţiile religioase) Care aparţine bisericii;

stare; bine aşezat sau fixat; neclintit; imobil.

propriu religiei; bisericesc; religios. Concert ~.

Construcţie ~ă. 2) Care se menţine la acelaşi nivel;

SPIŢÉR ~i m. înv. Lucrător într-o spiţerie;

cu nivel constant; neschimbat; statornic. Venituri

farmacist.

~e. 3) Care locuieşte permanent în acelaşi loc; cu

SPIŢERÍ//E ~i f. înv. 1) Local în care se preparau

loc de trai neschimbat; sedentar.

şi se vindeau medicamente; farmacie. 2) Totalitate

A STABILÍ stabilésc tranz. 1) A pune să stea

de preparate medicale, care se vindeau într-un astfel

nemişcat (într-un loc sau într-o poziţie); a face să 464

stea stabil (într-un loc sau într-o poziţie); a instala.

2) la pl. Varietăţi ale unei astfel de ţesături.

2) (timpul, locul, valoarea etc.) A arăta într-o

STAMÍNĂ ~e f. bot. Organ bărbătesc al florilor,

înţelegere prealabilă; a fixa prin deliberare; a hotărî;

care produce polen.

a decide. ~ un termen. ~ preţul. ~ un impozit. 3) A

STÁN/Ă ~e f. Bolovan mare şi greu.

face să intre în acţiune; a instaura. ~ un record. 4)

A STANDARDIZÁ standardizéz tranz. 1) A face

(fapte) A identifica ca real sau adevărat; a constata.

să

5) A scoate la iveală, demonstrând caracterul real; a

conformitate cu un standard. 2) depr. A limita la un

face să apară aşa cum este în realitate. ~ adevărul.

standard; a lipsi de varietate; a face conform unui

6) A face să se stabilească; a statornici.

stereotip; a şablona.

A SE STABILÍ mă stabilésc intranz. (despre

STÁNIŞT//E ~i f. 1) pop. Loc răcoros, unde se

persoane, fiinţe) A se aşeza cu traiul (într-un loc)

odihnesc animalele în timpul verii la amiază. 2) înv.

(pentru un timp îndelungat sau pentru totdeauna); a

Tabără militară; cantonament. 3) fig. Aşezare

se statornici.

omenească; localitate.

STACOJÍ//U ~e (~i) adj. Care este de culoare roşie

STAR I stáruri n. Ambarcaţie sportivă cu vele,

aprinsă; de culoarea stacojului sau a racului fiert.

condusă de două persoane.

Cer ~u.

STAR II stáruri n. Vedetă feminină la cinema.

STÁDI//U ~i n. 1) Perioadă distinctă în evoluţia

STÁTIC ~ă (~i, ~e) adj. 1) fiz. Care ţine de statică;

unui proces sau fenomen natural sau social. 2) arh.

propriu staticii. Curent ~. Stare ~ă. 2) Care este

(în antichitatea greacă) Unitate de măsură pentru

lipsit de evoluţie; fără mişcare.

lungime, care varia între 147 şi 192 m.

STÁTICĂ f. fiz. Ramură a fizicii care are drept

STÁFI//E ~i f. 1) (în superstiţii) Fiinţă imaginară,

obiect de studiu echilibrul sistemelor de forţe.

supranaturală şi imaterială, care provoacă spaimă;

STÁTIVE f. pl. Instalaţie casnică pentru ţesut;

duh; spirit; vedenie; arătare; nălucă; fantomă. 2) (în

război de ţesut.

superstiţii) Suflet al unui mort; duh; strigoi;

A STATORNICÍ statornicésc tranz. 1) A face să

fantomă; spirit. 3) fig., fam., depr. Persoană slabă,

se statornicească. 2) rar A face să intre în acţiune; a

înaltă şi urâtă.

stabili; a instaura. ~ alte rânduieli.

STAFILOCÓC ~i m. Bacterie sferică, care

A SE STATORNICÍ mă statornicésc intranz. 1) A

produce procese purulente.

se aşeza cu traiul (într-un loc) (pentru un timp

STÁGI//U ~i n. 1) Perioadă de timp în care un

îndelungat sau pentru totdeauna); a se stabili. 2)

angajat începător exercită o anumită activitate, în

(despre obiceiuri, idei etc.) A intra adânc în uz; a

vederea formării sau perfecţionării profesionale. 2)

deveni obişnuit; a se încetăţeni; a se împământeni; a

Durată de timp în care se desfăşoară o astfel de

se înrădăcina.

activitate.

STATÚT ~e n. 1) Document care conţine un

STAGIÚN//E ~i f. Perioadă a anului în care teatrele

ansamblu de dispoziţii, prin care se determină

dau reprezentaţii în mod regulat; sezon teatral.

scopul, structura şi principiile de activitate ale unei

STÁMBĂ stámburi f. 1) Ţesătură subţire de

organizaţii, întreprinderi sau instituţii. 2) Situaţie

bumbac, cu desene colorate, folosită pentru

reală. ~ul femeii în societate. 3) Stare de fapt;

confecţionarea îmbrăcămintei de vară pentru femei.

poziţie. ~ social al unei persoane.

corespundă

unui

standard;

a

aduce

în

465

STÁŢI//E ~i f. 1) Punct de staţionare, special

se stingheri; a se ruşina; a se sfii; a se jena.

amenajat, pe o linie de cale ferată sau pe alte căi de

STELÁJ ~uri n. Piesă de mobilier formată din

comunicaţie, destinat urcării şi coborârii călătorilor

rafturi suprapuse, pe care se păstrează cărţi sau alte

sau încărcării şi descărcării mărfurilor. ~e de

obiecte; etajeră mare.

metrou. ~e de tren. 2) Loc special amenajat în

STEREOTÍP I ~uri n. 1) poligr. Copie a zaţurilor

oraşe, unde staţionează transportul în comun pentru

folosită la tipărirea ediţiilor de mare tiraj sau fa

urcarea şi coborârea pasagerilor. ~e de autobuz. 3)

reeditarea

Centru înzestrat cu un ansamblu de instalaţii, având

Comportament comun. 3) (în exprimare) Opinie

diferite scopuri. ~ telefonică.

banală; formulă trivială.

A STAŢIONÁ staţionéz intranz. 1) (despre

STEREOTÍP II ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care a apărut în

vehicule, nave etc.) A se opri din mers pentru câtva

formă neschimbată; tipărit după un model făcut

timp (pentru încărcare sau descărcare). Trenul

anterior. Ediţie ~ă a unei lucrări.

staţionează. 2) (despre motoare, maşini de lucru

STEREOTIPIC.

etc.) A fi în stare de repaos; a se afla în inactivitate;

STEREOTÍPIC ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care se prezintă

a nu funcţiona; a stagna. 3) (despre nivelul apelor)

în permanenţă sub aceeaşi formă; neschimbat. 2)

A se menţine neschimbat.

Care

STAŢIÚN//E ~i f. 1) : ♦ ~ balneară, localitate cu

comportament identic. 3) Care denotă lipsă de

izvoare de apă termală sau minerală şi cu condiţii

originalitate;

climaterice bune pentru tratamentul diferitor boli. 2)

Exprimare ~ă

arheol. Loc unde se observă vestigiile unei aşezări

STERÍL ~ă (~i, ~e) adj. 1) (despre fiinţe) Care este

umane din epocile primitive.

lipsit de posibilitatea de reproducere; inapt de a

STÁVIL//Ă ~e f. 1) Element de construcţie care

reproduce; sterp. 2) (despre plante) Care este

serveşte la închiderea sau deschiderea apei într-o

incapabil să producă seminţe sau fructe; lipsit de

lucrare hidrotehnică. 2) Element al unui stăvilar

capacitatea de a produce seminţe sau fructe; sterp.

care, prin ridicare şi coborâre, reglează curgerea

3) (despre sol) Care are o fertilitate redusă;

apei. 3) Obiect sau îngrămădire de obiecte care

neproductiv; neroditor; nefertil; arid. 4) fam.

formează un obstacol în calea unei mişcări. 4) fig.

(despre alianţe de căsătorie) Care a rămas fără

Factor care împiedică realizarea unei acţiuni;

copii; fără urmaşi. Mariaj ~. 5) (despre roci) Care

piedică; obstacol.

este lipsit de minereu; fără minereu. 6) (despre

STẤNJEN ~i m. înv. 1) Unitate de măsură pentru

instrumente medicale, pansamente) Care a fost

lungimi, variind de la 1,96 m. la 2,33 m. 2)

supus sterilizării; prelucrat în vederea sterilizării;

Lungime sau cantitate de material corespunzătoare

dezinfectat. 7) fig. Care este lipsit de eficienţă; fără

acestei unităţi de măsură.

utilitate; inutil. Discuţie ~ă. Efort ~.

A STÂNJENÍ stânjenésc tranz. A împiedica să se

STIGMÁT I ~e n. 1) arh. Semn distinctiv

simtă liber în acţiuni; a stingheri; a incomoda; a

imprimat cu un fier roşu pe corpul sclavilor sau al

jena. Prezenţa ta îl snjeneşte.

delincvenţilor. 2) fig.

A SE STÂNJENÍ mă stânjenésc intranz. (despre

ruşinoasă.

persoane) A fi cuprins de timiditate sau de emoţii; a

STIGMÁT II ~e n. 1) bot. Extremitate superioară a

acestora;

are

un

clişeu;

comportament

fără

originalitate;

model.

2)

2) v.

comun;

cu

şablonard.

Semn dezonorant; pată

466

pistilului, unde se reţine şi germinează polenul. 2)

intensifice activitatea printr-un stimul; a excita. 2)

zool. Orificiu din regiunea laterală a corpului unor

(persoane, manifestări şi activităţi ale lor) A

insecte, prin care aerul pătrunde în trahee.

susţine pe toate căile (moral şi material); a face să-

A STIGMATIZÁ stigmatizéz tranz. 1) arh. (sclavi

şi ia avânt. ~ o iniţiativă. ~ micii producători. 3) A

sau infractori) A marca printr-un stigmat; a

face să-şi sporească activitatea, potenţialul; a face

însemna cu un fier roşu. 2) fig. (persoane, fapte,

să se intensifice. ~ industria alimentară. ~

spuse reprobabile) A condamna în mod public; a

agricultura.

califica drept josnic; a osândi; a înfiera; a blama. ~

STIMULÉNT ~e n. 1) Factor care stimulează;

o trădare.

îndemn; impuls; imbold. ~ material. ~ moral. 2)

STIHÍ//E ~i f. 1) Fenomen natural care se

med. Medicament care stimulează activitatea fizică

manifestă cu o forţă violentă. 2) filoz. (în filozofia

sau psihică a organismului; excitant.

antică) Fiecare dintre elementele de bază ale naturii

STINDÁRD ~e 1) înv., astăzi poetic Bucată de

(foc, apă, aer, pământ). 3) (în superstiţii) Duh rău

stofă de o anumită culoare sau din fâşii de anumite

care personifică forţa oarbă a naturii. 4) fig. Forţă

culori, ataşată la un suport, care serveşte drept semn

oarbă care acţionează în mediul social.

distinctiv al unei naţiuni, al unui stat, al unei unităţi

STILÉT ~e n. 1) Pumnal mic cu lamă triunghiulară

militare sau al unei organizaţii; steag; flamură;

foarte fină. 2) Tijă de sondare a unei cavităţi sau a

drapel. 2) fig. Simbol de adeziune (la ceva).

unei plăgi.

A STINGHERÍ stingherésc tranz. A împiedica să

A STILIZÁ stilizéz tranz. 1) (texte, motive

se simtă liber în acţiuni; a stânjeni; a incomoda; a

muzicale etc.) A supune unor modificări de formă

jena. Haina îmi stinghereşte mişcările.

sau/şi de conţinut, păstrând esenţialul; a prelucra. 2)

A SE STINGHERÍ mă stingherésc intranz.

arte plastice (obiecte din natură) A reprezenta,

(despre persoane) A fi cuprins de timiditate sau de

simplificând formele pentru a obţine un efect

emoţie; a se ruşina; a se sfii; a se jena; a se stânjeni.

decorativ.

STÍV//Ă ~e f. Movilă de obiecte de acelaşi fel

STILÓU ~ri n. Ustensilă de scris, prevăzută cu un

(lemne, cărămizi etc.) aşezate ordonat unele peste

rezervor de cerneală sau de pastă care alimentează

altele.

automat peniţa (sau un vîrf tabular cu o bilă de oţel

STÓIC I ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de stoicism;

ori de agat) în timpul scrisului; toc rezervor.

propriu stoicismului. 2) fig. şi adverbial (despre

STIMÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. şi substantival (despre

persoane) Care suportă cu tărie vicisitudinile vieţii;

persoane) Care poate fi stimat; demn de stimă;

dotat cu tărie sufletească; ferm.

respectabil.

STÓIC II ~i m. 1) Adept al stoicismului. 2) fig.

STÍMĂ f. 1) Sentiment favorabil determinat de o

Persoană care suportă cu tărie vicisitudinile vieţii.

opinie bună faţă de o persoană pentru meritele sau

STOICÍSM n. 1) arh. filoz. (în antichitatea greco-

pentru

romană) Curent filozofic care conţinea elemente

calităţile

consideraţie;

acesteia;

deferenţă;

respect;

cinste;

condescendenţă.

2)

materialiste în problema cunoaşterii şi care susţinea

Atitudine care decurge din acest sentiment.

indiferenţa faţă de vicisitudinile vieţii, considerând

A STIMULÁ stimuléz tranz. 1) fiziol. (ţesuturi,

virtutea drept unicul bun adevăr. 2) fig. Atitudine

organe, celule şi funcţii ale lor) A face să-şi

plină de bărbăţie şi fermitate; tărie sufletească. 467

A STOPÁ I stopéz 1. intranz. (despre vehicule,

de

planificarea,

organizarea

mecanisme etc.) A se opri din mers. 2. tranz. A face

operaţiilor militare într-un război. 2) Ansamblu de

să-şi întrerupă mişcarea. ~ un taxi.

operaţii şi manevre, realizate în vederea atingerii

A STOPÁ II stopéz tranz. (ciorapi, tricouri etc.) A

unei victorii. ~ de dezvoltare.

repara, prinzând ochiurile scăpate şi oprind

STRĂBÚN I ~i m. poet. v. STRĂBUNIC.

deşirarea, destrămarea lor; a remaia.

STRĂBÚN II ~ă (~i, ~e) adj. 1) şi substantival

STOR stóruri n. Perdea de protecţie a interiorului

(despre

unei încăperi contra căldurii şi luminii; transparent.

precedente;

A STRANGULÁ stranguléz tranz. 1) (fiinţe) A

strămoşesc; ancestral. 2) Care este moştenit de la

priva de respiraţie, strângând puternic de gât (până

generaţiile

la asfixiere); a gâtui; a sugruma. 2) (despre haine,

îndepărtate; strămoşesc; străvechi, ancestral. Glie

cingători etc.) A incomoda prin strângere; a

~ă. Pământ ~. Tradiţii ~e.

sugruma. 3) fig. (căi de curgere a unui fluid) A

STRĂBUNÍC ~i m. Tată al bunicului sau al bunicii

îngusta pe o anumită porţiune; a gâtui; a sugruma.

în raport cu strănepoţii.

4) fig. (acţiuni, manifestări ale persoanelor etc.) A

STRĂBUNÍC//Ă ~i f. Mamă a bunicului sau a

împiedica să se dezvolte sau a suprima printr-o

bunicii în raport cu strănepoţii.

constrângere insuportabilă; a sugruma. ~ libertatea.

STRĂDÁNI//E ~i f. Efort (fizic sau intelectual)

A SE STRANGULÁ mă stranguléz intranz. 1)

stăruitor, care se depune în vederea atingerii unui

(despre râuri, drumuri, conducte etc.) A deveni

scop; silinţă; stăruinţă; sârguinţă.

(mai) îngust pe unul din segmentele sale; a se

STRĂDUÍNŢ//Ă ~e f. v. STRĂDANIE.

sugruma. 2) şi fig. (despre persoane) A pierde

A SE STRĂDUÍ mă străduiésc intranz. (despre

pentru un moment respiraţia; a se sugruma. ~ de

persoane) A depune multă silinţă sau osteneală.

furie.

STRĂMÓŞ

STRÁNI//U ~e (~i) adj. Care şochează prin

generaţiilor precedente; străbun.

aspectul său neobişnuit, prin felul de a se manifesta

STRĂMOŞ//ÉSC ~eáscă (~éşti) adj. 1) Care

etc.; ieşit din comun; ciudat; bizar. Un personaj ~.

aparţine

Un fenomen ~.

anterioare; străbun; ancestral. Pământ ~. Credinţă

STRATÉG ~i m. 1) milit. Comandant, bun

~ească. 2) Care este moştenit de la strămoşi; din

cunoscător al strategiei militare. 2) prin ext.

vremuri foarte îndepărtate; străvechi; străbun;

Specialist în strategie. 3) arh. (în Grecia antică)

ancestral. Tradiţii ~eşti.

Magistrat care era responsabil de toate operaţiunile

STRICT I adv. Cu stricteţe; în mod sever.

militare.

STRIC//T II stríctă (strícţi, strícte) adj. 1)

STRATÉGIC ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de

(despre prescripţii şi alte acţiuni codificate) Care

strategie; propriu strategiei. Plan ~. Demers ~. 2)

necesită a fi respectat întocmai; aplicat în

Care prezintă interes pentru strategia militară;

conformitate cu prevederile de rigoare; sever. 2)

important din punct de vedere militar. Poziţie ~ă.

(despre persoane) Care exclude orice abatere de la

Punct ~. Drum ~.

normă; exigent în aplicarea regulilor; aspru; sever.

STRATEGÍ//E ~i f. 1) milit. Ştiinţă care se ocupă

STRIDÉN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) (despre sunete,

persoane)

conducerea

Care

aparţine

generaţiilor

la

generaţiile

anterioare;

privitor

precedente;

~i

şi

m.

strămoşilor;

din

Persoană

privitor

vremuri

care

la

foarte

aparţine

generaţiile

468

zgomote, strigăte etc.) Care este în acelaşi timp

mobilier având forma unui divan prevăzut cu o ladă

intens şi ascuţit; lipsit de armonie; neplăcut la auz.

în care se păstrează aşternutul de pat. 5) Teatru mic

2) (despre culori) Care este prea viu; bătător li ochi;

pe lângă un teatru mare şi reputat, în care sunt

ţipător; aprins.

valorificaţi actorii începători sau sunt prezentate

STRINGÉN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. Care necesită

spectacolele experimentale.

soluţionare imediată; fără amânare; arzător; presant.

STUDI//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) adj. (despre

Necesitate ~tă.

persoane) Care studiază cu stăruinţă; sârguincios la

STRINGÉNŢĂ f. Caracter stringent.

învăţătură.

STRIP-TEASE [pron.: stríptiz] [cuvânt engl.] n.

STÚDI//U ~i n. 1) Activitate intelectuală depusă în

1) Spectacol de cabaret său de varieteu, în cursul

vederea soluţionării unor probleme ştiinţifice într-

căruia una sau mai multe dansatoare se dezbracă pe

un anumit domeniu; cercetare ştiinţifică. 2) Lucrare

scenă treptat şi lent sub acompaniament muzical. 2)

ştiinţifică. 3) Proces de acumulare a cunoştinţelor;

fig. Comportament exhibiţionist.

învăţătură. 4) la pl. Ansamblu de cunoştinţe

STRUCTÚR//Ă ~i f. 1) Mod de organizare internă

acumulate în acest proces; învăţătură. 5) Materie de

a elementelor sau a părţilor care constituie un

învăţământ. 6) arte plastice Schiţă preliminară

ansamblu concret sau abstract; constituţie; factură.

executată de artiştii plastici în procesul de elaborare

2) Ansamblu de relaţii dintre elementele unui

a unei opere de artă. 7) muz. Compoziţie muzicala

sistem; reţea de relaţii.

destinată, mai ales, pentru exerciţii.

A STUDIÁ studiéz 1. tranz. A însuşi prin instruire.

STUPEFÁCŢI//E ~i f. Uimire profundă care

~ istoria. ~ o limbă străină. 2) A analiza din punct

împiedică orice reacţie.

de vedere ştiinţific; a investiga. ~ problema

STUPEFIÁN//T I ~tă (~ţi, ~te) adj. Care

folosirii energiei eoliene. 3) A supune unui examen

stupefiază; cu proprietatea de a stupefia. Situaţie

atent (pentru a cunoaşte mai bine, pentru a lua o

~tă. Factor ~. Substanţă ~tă.

decizie etc.); a cerceta; a investiga; a sonda. ~

STUPEFIÁNT II ~e n. Substanţă care stupefiază,

terenul. ~ colectivitatea. 2. intranz. A-şi face

provocând prin folosire repetată, obişnuinţa şi

studiile; a urma cursurile unei instituţii de

intoxicarea organismului.

învăţământ.

STUPEFIÁ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. Care a fost supus

A SE STUDIÁ mă studiéz intranz. (despre

stupefierii; frapat de stupefacţie; uimit; uluit.

persoane) A-şi concentra atenţia asupra ţinutei

STUPÍ//D ~dă (~zi, ~de) adj. 1) Care este lipsit de

(ştiindu-se examinat de cei din jur); a-şi cerceta cu

sens; fără rost; absurd. 2) fam. (despre persoane şi

grijă propria persoană.

manifestările lor) Care denotă lipsă de inteligenţă;

STUDIÓ

~uri

radiodifuziune,

n. de

1)

(la

televiziune)

un

centru

Local

de

special

lipsit de inteligenţă; prost; nătâng; neghiob; tâmp; tont; nătărău; netot; nerod.

amenajat şi înzestrat cu echipament respectiv, unde

STUPIDIT//ÁTE ~ắţi f. 1) Caracter stupid. 2)

se înregistrează sau de unde se transmit direct în

Vorbă sau faptă stupidă.

eter programele. 2) cinema Întreprindere care se

STURLUBÁTIC ~ă (~i, ~e) adj. peior. Care

ocupă cu producţia de filme. ~u cinematografic. 3)

manifestă neastâmpăr; fără astâmpăr; neastâmpărat;

Atelier de lucru al unui artist plastic. 4) Obiect de

zburdalnic; zvăpăiat. 469

SUÁV ~ă (~i, ~e) adj. Care produce fineţe

cunoaşterii. 5) Reprezentant tipic al unui grup de

fermecătoare;

oameni cu trăsături negative; specimen; individ; tip.

cu

gingăşie

deosebită;

delicat;

graţios; fin. Gust ~. Miros ~.

6) log. Termen al unei judecăţi, reprezentând

SUAVITÁTE f. Caracter suav; fineţe; gingăşie;

obiectul gândirii. 7) lingv., gram. Parte principală a

delicateţe.

propoziţiei formată dintr-un grup nominal care

A SUBALIMENTÁ subalimentéz iranz. (fiinţe) A

atribuie verbului-predicat caracteristicile de număr,

alimenta sub normă; a hrăni insuficient; a subnutri.

persoană şi, eventual, de gen.

SUBALPÍN ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care vine imediat

SUBIECTÍV ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de

după zona alpină; situat la poalele munţilor. Zonă

subiect; propriu subiectului. Atitudine ~ă. 2) Care

~ă. 2) Care ţine de zona de la poalele munţilor;

se referă la afectivitatea subiectului; bazat pe

propriu zonei de la poalele munţilor. Climă ~ă.

caracterul personal al unui subiect. Gust ~. Viziune

Peisaj ~.

~ă. 3) (în opoziţie cu obiectiv) Care ţine de

SUBALTÉRN ~ă (~i, ~e) adj. şi substantival

subiectivism; propriu subiectivismului.

(despre

SUBIECTIVÍSM n. 1) filoz. Orientare filozofică

persoane)

Care

(într-o

ierarhie)

se

subordonează unui şef; aflat în subordine.

care neagă posibilitatea reflectării obiective a

A SUBAPRECIÁ subapreciéz tranz. (persoane

realităţii, considerând-o drept un produs al propriei

sau lucruri) A aprecia sub valoarea reală; a

gândiri sau drept o simplă reprezentare a propriei

subestima; a subevalua.

conştiinţe. 2) v. SUBIECTIVITATE.

SUBCONŞTIÉNT

de

SUBIECTIVÍ//ST I ~stă (~şti, ~ste) adj. 1) Care

fenomene psihice inconştiente care intervin în

ţine de subiectivism; propriu subiectivismului.

calitate de elemente ale proceselor mintale active.

Concepţie ~stă. 2) Care manifestă subiectivism;

SUBDIVIZIÚN//E ~i f. Parte subdivizată, obţinută

bazat pe impresii personale; lipsit de obiectivitate;

dintr-un tot care a fost deja divizat; subîmpărţire. ~e

neobiectiv. Critică ~ă.

teritorială. ~e administrativă.

SUBIECTIVÍ//ST II ~şti m. 1) filoz. Adept al

A SUBESTIMÁ subestiméz tranz. (persoane sau

subiectivismului. 2) Persoană subiectivă.

lucruri) A aprecia sub valoarea reală; a subaprecia;

SUBIECTIVITÁTE f. 1) Caracter subiectiv. 2)

a subevalua. Am subestimat acest pericol.

Atitudine subiectivă.

A SUBEVALUÁ subevaluéz tranz. (persoane sau

SUBÍ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. şi adverbial Care se

lucruri) A evalua, a aprecia sub valoarea reală; a

produce într-un timp scurt şi pe neaşteptate;

subaprecia; a subestima.

momentan şi imprevizibil; brusc. Moarte ~ă.

SUBIÉCT ~e n. 1) Totalitate de fapte şi acţiuni

SUBLÍM I n. Formă superioară a perfecţiunii. A

care constituie conţinutul unei opere de artă. 2)

reflecta sublimul în artă.

Problemă care stă la baza unor preocupări;

SUBLÍM II ~ă (~i, ~e) adj. Care merită admiraţie;

chestiune despre care se scrie sau se vorbeşte. 3)

de superioritate perfectă; divin; elevat; extraordinar.

Motiv legitim al unei acţiuni sau al unui sentiment;

Un sentiment ~. Iubire ~ă.

cauză; pricină. 4) filoz. Om ca fiinţă activă şi

SUBLIMITÁTE f. Caracter sublim.

conştientă înzestrat cu capacităţi cognitive, care

SUBMARÍN I ~e n. Vas militar capabil să

studiază

navigheze şi sub apă; submersibil.

lumea

n.

psihol.

înconjurătoare

Totalitate

ca

obiect

al

470

SUBMARÍN II ~ă (~i, ~e) adj. Care se află sub

compoziţiei. 4) Parte concretă sau imaterială a

suprafaţa sau la fundul mării; aflat sub suprafaţa sau

lucrurilor şi a fenomenelor.

la fundul mării. 2) Care ţine de mediul de sub

SUBSTANŢIÁL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de

suprafaţa apei; propriu acestui mediu. Lume ~ă.

substanţă; propriu substanţei. 2) Care reflectă esenţa

Faună ~ă.

lucrurilor; caracteristic pentru esenţa lucrurilor;

SUBMERSÍBIL I ~e n. mar. Vas militar capabil să

esenţial; principal. 3) Care se impune prin

navigheze şi sub apă; submarin.

importanţă; de importanţă deosebită; important;

SUBMERSÍBIL II ~ă (~i, ~e) adj. (despre nave)

considerabil. Contribuţie ~ă. 4) şi adverbial

Care este adaptat a se scufunda şi a pluti sub apă;

(despre alimente, bucate, mâncare) Care conţine

capabil să se scufunde şi să plutească sub apă.

multe substanţe nutritive; bogat în substanţe

A SUBMINÁ subminéz tranz. (persoane, activităţi

hrănitoare; consistent. Am mâncat ~.

etc.) A combate, uneltind (pentru a compromite sau

SUBSTITUÉN//T ~ţi n. Substanţă care poate

a zădărnici). ~ autoritatea cuiva.

substitui o altă substanţă cu proprietăţi similare.

SUBNUTRÍŢI//E

~i

f.

Nutriţie

insuficientă;

A SUBSTITUÍ substítui tranz. (obiecte sau

subalimentaţie. A suferi de ~e.

persoane) 1) A schimba ca necorespunzător

SUBSEMNÁ//T ~ţi m. Persoană care semnează sub

(punând în loc altceva sau pe altcineva); a înlocui.

cele scrise (sau spuse).

2) (titulari) A schimba (într-o calitate), ţinând locul

SUBSIDIÁR ~ă (~i, ~e) adj. Care constituie un

(temporar); a înlocui; a suplini.

element accesoriu; adus pentru a susţine un lucru

SUBSTRÁT ~uri n. 1) Strat peste care se află alt

mai

strat. 2) filoz. Bază materială a unor fenomene sau

important;

secundar;

suplimentar;

complementar; auxiliar. Venit ~. Fonduri ~e.

stări, care există independent de calităţile lor şi

SUBSÍDI//U ~i n. Sumă de bani acordată cu titlul

constituie esenţa lor. 3) lingv. Ansamblu de

de ajutor; ajutor bănesc; dotaţie; subvenţie.

elemente păstrate într-o limbă din limba populaţiei

SUBSÓL ~uri n. 1) Parte a scoarţei terestre aflată

autohtone de altă dată. ~ul dacic al limbii române.

sub solul arabil. 2) Ansamblu de formaţii geologice

4) fig. Suport adevărat, dar ascuns; motiv; cauză.

care se află în interiorul scoarţei terestre. 3) Parte a

Înţeleg bine care e ~ul venirii lui neanunţate.

unei clădiri situate mai jos de suprafaţa solului; etaj

SUBTERÁN ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care se află sub

subteran. 4) Spaţiu din partea de jos a unei pagini

pământ; aflat sub pământ. Pasaj ~. 2) Care se face

de ziar, unde se publică articole mari (de obicei,

sub pământ; executat sub pământ. Circulaţie ~ă.

foiletoane). 5) Parte din josul unei pagini de carte,

SUBTERÁN//Ă ~e f. 1) Galerie aflată sub pământ.

unde se fac trimiteri bibliografice sau note

2) Pasaj aflat sub pământ.

explicative.

SUBTERFÚGI//U ~i n. Mijloc abil şi ocolit de a

SUBSTÁNŢ//Ă ~e f. 1) Materie din care sunt

ieşi dintr-o situaţie complicată şi neplăcută.

formate lucrurile. ~ lichidă. ~ gazoasă. ~ solidă. 2)

SUBTÍL ~ă (~i, ~e) adj. 1) şi adverbial (despre

filoz. Esenţa calitativă a materiei, care există prin

persoane

sine însuşi şi constituie esenţa lucrurilor indiferent

capacitatea de pătrundere în esenţa lucrurilor;

de varietatea şi modificarea lor. 3) chim., fiz. Corp

capabil să facă cele mai fine distincţii; perspicace;

fizic omogen din punct de vedere al structurii şi al

sagace. 2) (despre persoane) Care manifestă

şi

manifestările

lor)

Care

denotă

471

agerime rafinată; capabil să soluţioneze probleme

mântuială; a cârpăci.

dificile; perspicace. 3) Care necesită o examinare

A SUCCEDÁ succéd 1. intranz. A urma înlocuind

amănunţită;

de

(în timp sau în spaţiu). Ziua succede nopţii. A

pătrundere ca urmare a caracterului său delicat.

succede cuiva la conducere. 2. tranz. pop. A

Scheme ~e. 4) rar Care se caracterizează prin

substitui în timp (preluând obligaţiile). A-l ~ pe

proprietăţi foarte fine; deosebit de fin; diafan.

preşedinte.

Parfum ~.

SUCCÉS ~e n. 1) Rezultat favorabil, obţinut ca

SUBTILIT//ÁTE ~ắţi f. 1) Caracter subtil;

urmare a depunerii unui efort fizic sau intelectual;

tenuitate. 2) Fineţe deosebită. 3) mai ales la pl.

reuşită; izbândă. 2) Aprobare publică. A avea ~e.

Judecată sau gândire de fineţe excesivă. ~ăţi goale.

SUCCESIÚN//E ~i f. 1) Ansamblu de elemente

4) la pl. Ceea ce este greu de distins sau de

succesive; totalitate de obiecte sau fiinţe care se

recunoscut. ~ăţile argumentărilor.

succed; şir; serie; înşiruire; rând. 2)

SUBTÍTLU ~ri n. 1) Titlu secundar, plasat după

Transmitere a puterii politice conform unor reguli

titlul principal al unei cărţi, al unui articol, pe care îl

speciale. 3) jur. Transmitere a unui patrimoniu lăsat

completează. 2) Text rezumat al dialogurilor unui

de un defunct unei sau mai multor persoane vii. 4)

film cinematografic, imprimat la baza imaginii de

jur. Patrimoniu transmis de un defunct succesorilor

pe peliculă.

săi; moştenire.

SUBURBÁN ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de o

SUCCESÍV ~ă (~i, ~e) adj. şi substantival 1) Care

suburbie; propriu unei suburbii; din suburbie.

se succede; cu proprietatea de a urma unul după

Populaţie ~ă. 2) (despre mijloace de transport în

altul; consecutiv. Evenimente ~e. 2) Care se

comun) Care face legătura dintre suburbii şi oraş;

petrece treptat; în desfăşurare treptată. Evoluţie ~ă.

local. 3) fig. (despre limbaj, comportări, atitudini)

SUCCESÓR ~i m. 1) Persoană care succede o altă

Care manifestă incultură, proprie suburbiilor; lipsit

persoană; urmaş; continuator. 2) jur. Persoană care

de cultură; necivilizat.

obţine un patrimoniu prin testament sau prin lege;

SUBURBÍ//E ~i f. 1) Cartier de la marginea unei

moştenitor.

urbe (a unui oraş) mare; mahala. 2) Populaţie a

SUCCÍN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. şi adverbial (în

acestui cartier.

opoziţie cu prolix) 1) (despre acte de vorbire, texte)

SUBVERSIÚN//E ~i f. Acţiune subversivă.

Care constă din puţine cuvinte; redat pe scurt; în

SUBVERSÍV ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care constituie un

cuvinte puţine; concis; lapidar; laconic; sumar. 2)

pericol pentru stat; orientat spre răsturnarea ordinii

(despre persoane) Care se exprimă în puţine

de stat existente. Organizaţie ~ă. 2) Care

cuvinte; caracterizat prin exprimare scurtă; concis;

subminează

lapidar; laconic.

caracterizat

valorile

prin

acceptate

dificultate

în

general;

polit.

susceptibil de a periclita valorile unanim acceptate.

A SUCOMBÁ sucómbă intranz. 1) A suferi o

Acţiuni ~e.

înfrângere într-o luptă; a se lăsa învins într-o luptă.

A SUCĂLÍ sucălésc tranz. pop., reg. 1) înv. (fire

Armatele inamice au sucombat. 2) livr. A înceta

textile) A înfăşură (pe ţevi) cu ajutorul sucalei. 2)

de a mai trăi; a se stinge din viaţă; a muri; a răposa;

(persoane) A nu lăsa în pace deranjând mereu; a

a se sfârşi; a deceda.

bate la cap; a moronci; a sâcâi. 3) fam. A face de

SUCULÉN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) Care conţine 472

mult suc; cu mult suc; zemos; mustos. Fruct ~. 2)

etc.) 1) (despre lucruri) A face să apară în mintea

Care are gust foarte plăcut; cu savoare deosebită;

cuiva printr-o asociaţie. 2) (despre persoane) A

delicios; savuros. Carne ~ă. 3) fig. Care are

prezenta drept sfat, sugestie. ~ o soluţie.

conţinut bogat; cu multe idei; plin de miez.

SUGÉSTI//E ~i f. 1) Influenţă exercitată asupra

Propuneri ~e.

voinţei unei persoane pentru a provoca o anumită

SUCULÉNŢĂ f. Caracter suculent; savoare.;

reacţie. 2) med. Metodă curativă de influenţă

delicateţe.

verbală, dirijată asupra psihicului unui bolnav,

SUDÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. Care poate fi sudat; în

pentru a trata unele tulburări neuropsihice. 3)

stare să fie sudat. Metale ~e.

Reprezentare sau fapt inspirat sau sugerat; idee;

SUFICIÉN//T I ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) şi adverbial

gând.

Care satisface cerinţele; în cantitatea necesară;

SUGESTÍV ~ă (~i, ~e) adj. Care sugerează; cu

satisfăcător; destul. 2) peior. (despre persoane) Care

proprietatea de a provoca sugestiuni; evocator.

manifestă prin atitudine o satisfacţie excesivă faţă

Imagine ~ă.

de sine; plin de sine; înfumurat; îngâmfat; vanitos;

SUGESTIVITÁTE f. Caracter sugestiv.

arogant.

A SUGRUMÁ sugrúm tranz. 1) A lipsi de

SUFICIÉNT II m. Calificativ între „insuficient” şi

respiraţie, strângând puternic de gât (până la

„bine”, cu care se notează uneori probele de

asfixiere); a gâtui; a strangula. 2) (despre haine,

evaluare curentă sau finală (la examene).

cingători etc.) A incomoda prin strângere; a

SUFICIÉNŢ//Ă ~e f. 1) Caracter suficient. 2)

strangula. 3) fig. (căi de curgere a unui fluid) A

peior. Atitudine suficientă; vanitate; aroganţă.

îngusta pe o anumită porţiune; a gâtui; a strangula.

A SUFOCÁ sufóc tranz. (despre medii, stări,

4) fig. (acţiuni, manifestări, libertăţi, activităţi etc.)

sentimente etc.) A face sa se sufoce; a înăduşi.

A împiedica să se dezvolte sau a suprima printr-o

A SE SUFOCÁ mă sufóc intranz. 1) (despre fiinţe)

constrângere insuportabilă; a strangula. ~ presa.

A nu putea respira normal (din cauza lipsei de aer, a

A SE SUGRUMÁ mă sugrúm intranz. 1) (despre

aerului impur, a căldurii etc.); a se înăduşi. 2) fig.

râuri, drumuri, conducte etc.) A devenii (mai)

(despre persoane) A simţi într-un impas moral (din

îngust pe unul din segmentele sale; a se strangula.

cauza unor condiţii nefavorabile); a se înăduşi.

2) (despre persoane) A pierde pentru un moment

SUFRAGERÍ//E ~i f. 1) Cameră în care se serveşte

respiraţia; a se strangula. ~ de râs.

masa. 2) Mobilier pentru asemenea cameră.

SUÍT//Ă ~e f. 1) Grup de persoane care însoţeşte un

SUFRAGÍ//U ~i m. înv. Persoană de serviciu care

demnitar; alai; tacâm; cortegiu; escortă. 2) muz.

servea la masă.

Compoziţie muzicală constând dintr-o serie de piese

SUFRÁGI//U ~i n. 1) Act prin care o persoană îşi

instrumentale scrise în aceeaşi tonalitate. 3)

exprimă voinţa şa prin votare; scrutin; vot. A

Ansamblu de fragmente selectate dintr-o operă de

supune ~ului. 2) Drept de vot. A-şi exercita ~ul. 3)

proporţii mai mari. 4) fig. Ansamblu de persoane

Mod de exercitare a acestui drept; sistem de votare.

sau de obiecte (materiale sau spirituale), care

~ universal. 4) Opinie favorabilă; adeziune. A-şi da

constituie o anumită succesiune.

~ul.

SULIMÁN ~uri n. înv. Preparat cosmetic pentru

A SUGERÁ sugeréz tranz. (idei, gânduri, soluţii

faţă (de obicei de culoare roşie); fard de faţă. 473

A SULIMENÍ sulimenésc tranz. A colora cu

(despre persoane şi manifestările lor) Care denotă

suliman (pentru a da un aspect plăcut); a da cu

aroganţă şi mândrie; plin de trufie şi dispreţ; semeţ;

suliman; a farda.

trufaş; măreţ.

SULTÁN ~i m. arh., ist. (în Imperiul Otoman şi în

SUPERFICIÁL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care se

alte ţări musulmane) Conducător absolut al ţării;

manifestă

monarh; suveran.

suprafaţă; de suprafaţă. Ape ~e.

SUMÁR I ~ă (~i, ~e) adj. 1) (despre acte de

persoane, manifestări, acţiuni ale acestora) Care

vorbire, expuneri, texte) Care constă din puţine

tratează numai părţile de suprafaţă ale problemelor;

cuvinte; redat pe scurt; în puţine cuvinte; concis;

lipsit de profunzime. Spirit ~. 3) (despre fapte,

lapidar; laconic; succint. 2) (despre acţiuni) Care

acţiuni ale oamenilor) Care este făcut în pripă;

este făcut în pripă; realizat fără pregătiri prealabile;

realizat fără pregătiri prealabile; rapid; sumar;

superficial; rapid; expresiv. 3) şi adverbial, şi fig.,

expeditiv. Analiză ~ă.

peior. (despre îmbrăcăminte) Care constă din

SUPERI//ÓR I ~oáră (~óri, ~oáre) adj. 1) Care se

articole puţine (lăsând să se vadă goliciunea).

află în partea de sus; situat deasupra în spaţiu. Nivel

SUMÁR II adv. 1) În câteva cuvinte; pe scurt. 2)

~. Etaj ~. 2) Care ocupă treapta cea mai înaltă într-

Numai cu strictul necesar. A mobila sumar o

o ierarhie; suprem; prim. Organ de conducere ~.

odaie.

3) biol. Care a atins un nivel mai înalt de evoluţie;

SUMÁR III ~e n. 1) Conţinut scurt (al unei

cu o evoluţie avansată. Animal ~. Vegetaţie ~oară.

lucrări); rezumat. 2) Tablă de materii; cuprins.

4) fig. (despre persoane şi manifestările lor) Care

SÚMBR//U ~ă (~i, ~e) 1) Care este slab luminat;

denotă cunoştinţe, merite, forţă etc. mai mare (în

cu puţină lumină; întunecos; obscur. Încăpere ~ă.

raport cu alţii); caracterizat prin calităţi care

2) (despre culori) Care tinde spre negru; apropiat de

depăşesc norma. Inteligenţă ~oară.

negru. Nuanţă ~ă. Verde ~. 3) fig. (despre

SUPERIÓR II ~i m. Persoană care deţine un post

persoane) Care este cuprins de tristeţe; cu

sau o funcţie mai mare în raport cu altele din

înfăţişarea plină de melancolie; trist; posomorât;

subordinea sa; şef. Mă subordonez ~orilor.

întunecat; tenebros. 4) (despre manifestări ale

SUPERSTÍŢI//E ~i f. 1) Credinţă primitivă în forţe

oamenilor) Care denotă severitate internă; chinuit

supranaturale. 2) la pl. Ansamblu de astfel de

de gânduri. Faţă ~ă. Reflecţii ~e. 5) fig. Care

credinţe. 3) Comportament bazat pe credinţa în

conţine

forţe

o

enigmă

tristă;

caracterizat

prin

la

suprafaţă;

supranaturale.

4)

caracteristic

Credinţă

pentru

2) (despre

în

semne

neînţelegere a esenţei. Istorie ~ă. Circumstanţe

prevestitoare.

~e.

SUPERSTIŢI//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) adj. 1)

SUPÉRB ~ă (~i, ~e) adj. şi adverbial 1) Care se

Care crede în superstiţii; care are superstiţii;

impune prin măreţie; plin de măreţie şi lux; măreţ;

stăpânit de superstiţii. 2) (despre manifestări ale

splendid;

oamenilor) Care este bazat pe superstiţii; plin de

magnific;

impozant;

impresionant;

impunător. 2) Care este foarte frumos; de o

superstiţii.

frumuseţe strălucitoare; splendid. 3) (despre situaţii,

SUPÉU ~ri n. Masă care se serveşte seara târziu

poziţii) Care se impune prin calităţi remarcabile;

(mai ales după un spectacol, o reprezentaţie); cină

caracterizat prin proprietăţi excelente. 4) fig. peior.

târzie. 474

SUPLETÍV ~ă (~i, ~e) adj. lingv. (despre forme

2) (greutăţi fizice) A putea să susţină. 3) (persoane)

gramaticale) Care completează paradigma formelor

A accepta, admiţând prezenţa şi făcând abstracţie de

flexionare ale unui cuvânt care îşi modifică

neajunsuri; a răbda; a suferi; a tolera. 4) (fapte

radicalul.

supărătoare) A admite în mod conştient şi tacit; a

SUPLÉŢE f. 1) Caracter suplu; flexibilitate;

suferi; a îngădui; a tolera.

elasticitate; maleabilitate. 2) fig. Comportament

SUPOZÍŢI//E ~i f. 1) Fapt admis ca fiind adevărat,

suplu.

fără a se aduce argumente; lucru ipotetic;

SUPLIMÉNT ~e n. 1) Parte, element, componentă

presupunere; ipoteză. A face ~i. 2) log. Enunţ care

etc. care se adaugă (la ceva) în vederea completării;

serveşte

spor. ~ de presiune. ~ de plată. ~ alimentar. 2)

enunţuri.

Fasciculă tipărită aparte pentru a suplini o lipsă. ~

A SUPRAALIMENTÁ supraalimentéz tranz. A

ilustrat al unei reviste.

alimenta peste măsură; a supranutri.

SUPLIMENTÁR ~ă (~i, ~e) adj. Care serveşte

SUPRABUGETÁR ~ă (~i, ~e) adj. Care depăşeşte

drept supliment; folosit în calitate de supliment.

prevederile bugetului; peste prevederile bugetului;

A SUPLINÍ suplinésc tranz. 1) (persoane, obiecte,

extrabugetar. Cheltuieli ~e.

posturi etc.) A schimba (într-o calitate), ţinând locul

A SUPRAEVALUÁ supraevaluéz tranz. A evalua

temporar; a substitui; a înlocui. A suplini un

peste măsură; a supraestima; a supraaprecia.

profesor titular. A suplini postul de profesor

SUPRANATURÁL ~ă (~i, ~e) adj. 1) (în

universitar. 2) A întregi, adăugând ceea ce lipseşte;

concepţiile mistice) Care se pretinde că ar exista de

a completa; a complini. A suplini suma de bani

asupra naturii; inexplicabil prin realitatea naturală;

necesară.

atribuit unei forţe supraumane; miraculos; fantastic.

SUPLINIT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) adj. şi

Fiinţă ~ă. 2) şi substantival Care depăşeşte

substantival (în opoziţie cu titluar) (despre

capacitatea de înţelegere a omului; incapabil de a fi

persoane) Care suplineşte; cu funcţia de suplinire.

cuprins de mintea omului. 3) Care pare a fi

Membru ~ al unei asamblei.

inexplicabil; de proporţii prea mari pentru lucrurile

SUPLÍCI//U ~i n. Suferinţă fizică sau morală

şi fiinţele naturale; extraordinar. Geniu ~. Talent ~.

foarte puternică; caznă; tortură.

Forţă ~ă.

SÚPL//U ~ă (~i, ~e) 1) adj. (despre oameni şi părţi

SUPRANÚME n. 1) Nume adăugat la numele

ale corpului lor) Care denotă graţie şi eleganţă;

individual al unei persoane, în semn de cinste sau

caracterizat prin graţie şi eleganţă; mlădios; elastic.

pentru a distinge de altele purtând .acelaşi nume. 2)

2) (despre obiecte) Care se îndoaie uşor; în stare să

Nume specific care substituie numele veritabil al

fie îndoit cu uşurinţă; mlădios; flexibil; elastic;

unei persoane; poreclă.

maleabil. 3) fig. (despre persoane) Care se

SUPRAÓM supraoámeni m. 1) Om înzestrat cu

adaptează docil la situaţie sau voinţei cuiva; capabil

calităţi

de a se acomoda cu facilitate la situaţii sau voinţei

facultăţilor umane. 2) filoz. (în filozofia lui

altora; mlădios; elastic.

Nietzsche) Tip de om superior care trebuie să apară

A SUPORTÁ supórt tranz. 1) (suferinţe fizice sau

şi care s-ar afla faţă de omul actual în acelaşi raport

morale) A îndura cu tărie şi calm; a suferi. ~ frigul.

în care se află omul actual faţă de maimuţă.

drept

premisă

excepţionale

ipotetică

care

pentru

depăşesc

alte

limitele

475

SUPRASENSÍBIL ~ă (~i, ~e) adj. 1) (despre

persoane) A se simţi lipsit complet de puteri (în

fiinţe) Care este peste măsură de sensibil; foarte

urma

sensibil.

intelectuale); a obosi peste măsură; a se istovi; a se

2)

(despre

sunete)

Care

depăşeşte

unei

activităţi

fizice

sau,

mai

ales,

capacitatea de percepere cu ajutorul organelor de

extenua.

simţ; incapabil a fi perceput cu simţurile.

SURMENÁJ ~e n. Stare de oboseală excesivă,

A

SUPRAVEGHEÁ

supraveghéz

tranz.

rezultată dintr-un mare efort fizic sau intelectual.

(persoane, lucruri, bunuri materiale) 1) A ţine sub

SUROGÁT ~e n. 1) Produs calitativ inferior

ocrotire; a ocroti; a păzi; a proteja. ~ un copil. 2) A

substituentului,

avea sub pază; a urmări cu atenţie sporită

asemănătoare aparente; erzaţ. 2) fig. Imitaţie

(exercitând un control permanent); a străjui.

frauduloasă; rezultat al unei contrafaceri.

SUPRÉM ~ă (~i, ~e) adj. Care ocupă treapta cea

A SURPRÍNDE surprínd tranz. 1) (persoane) A

mat înaltă într-o ierarhie; superior; prim.

prinde fără veste (asupra unui fapt); a prinde în

SUPREMAŢÍ//E ~i f. Situaţie supremă; poziţie

flagrant delict. 2) A lua pe neaşteptate; a prinde pe

dominantă.

nepregătite. Ploaia ne-a surprins la întoarcere.

A SUPRIMÁ suprím tranz. 1) (posturi) A face să

Duşmanul a fost surprins în plină noapte. 3) A

nu mai existe; a lichida; a desfiinţa. 2) (drepturi,

impresiona prin ceva neprevăzut; a mira; a uimi; a

legi) A face să nu mai aibă efect legal; a abroga. 3)

minuna. Am fost surprins de gestul lui. 4)

(alimente, mărfuri etc.) A scoate din întrebuinţare; a

(manifestări, acţiuni ale oamenilor) A descoperi pe

interzice. 4) (cuvinte, pasaje de text) A face să nu

neaşteptate. I-am surprins privirea îndreptată

mai figureze; a scoate; a elimina. 5) (publicaţii) A

asupra mea.

împiedica să apară sau a face să înceteze de a mai

SURPRÍZ//Ă ~e f. 1) Lucru surprinzător; fapt care

apărea; a interzice. ~ un articol. ~ o revistă.

surprinde. Călătorie fără ~e. 2) Emoţie provocată

SUPUŞÉNIE f. 1) Caracter supus. 2) înv. Situaţie a

cuiva prin surprindere. Am avut surpriza de a-l

unei persoane supuse unei ţări; cetăţenie.

întâlni chiar aici. 3) Cadou acordat cuiva prin

SURDÍN//Ă ~e f. Dispozitiv folosit la unele

surprindere. Oferindu-mi cartea, mi-ai făcut o

instrumente muzicale pentru a slăbi intensitatea

surpriză plăcută.

sunetelor emise. ♦ În ~, a) încet; înăbuşit; b) în

SÚRS//Ă ~e f. 1) Loc de apariţie sau de existenţă;

taină; pe ascuns.

punct de plecare. ~ă de informaţie. ~ă termală. ~ă

SURESCITÁ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. Excitat peste

de petrol. ~ă de lumină. 2) Mijloc de existentă.

măsură; supus supraexcitării.

Trăieşte fără o ~ă sigură. 3) Document sau text

SURGHIÚN ~uri n. 1) Măsură represivă constând

original la care se face referinţă. A indicat ~a în

în expulzarea din ţară sau din locul de trai a unei

paranteze. 4) Operă care furnizează unui om de

persoane care s-a făcut vinovată faţă de puterea de

creaţie o temă sau o idee; izvor de inspiraţie. ~ă de

stat; exil. 2) Stare a unei persoane expulzate din ţară

inspiraţie.

sau din locul de trai.

SURUGÍ//U ~i m. 1) înv. Persoană care conduce o

A SURMENÁ surmenéz tranz. A face să se

diligenţă, un poştalion sau o trăsură boierească,

surmeneze; a istovi; a extenua.

stând călare pe unul dintre cai. 2) Constelaţie din

A SE SURMENÁ mă surmenéz intranz. (despre

emisfera boreală; vizitiu.

având

cu

acesta

calităţi

476

SUSCEPTÍBIL ~ă (~i, ~e) adj. 1) (despre

face să se abată, încurcând; a distrage. Zgomotul îl

persoane) Care se ofensează cu facilitate; capabil să

sustrage de la lucru. ♦ ~ atenţia (cuiva), a

se supere uşor; şifonabil; supărăcios. 2) (despre

îndrepta atenţia (cuiva) în altă parte.

manifestări ale oamenilor) Care denotă un simţ

A SE SUSTRÁGE mă sustrág intranz. (despre

neobişnuit; cu sensibilitate acută. Delicateţe ~ă. 3)

persoane) A ocoli îndeplinirea unei obligaţii,

(despre obiecte) Care poate fi supus modificării;

recurgând la viclenie; a se eschiva. A se sustrage

capabil a fi modificat; posibil.

de la îndatoririle părinteşti.

SUSCEPTIBILITÁTE f. Caracter susceptibil.

SUTÁŞ ~i m. înv. ist. Comandant peste o sută de

A SUSCITÁ suscít tranz. 1) A face să se producă; a

ostaşi.

pricinui; a cauza; a stârni; a provoca. ~ neplăceri. ~

SUVENÍR ~e n. 1) Imagine păstrată în memorie;

discuţii în controversă. 2) A face să apară; a face

amintire. 2) Obiect (procurat sau primit în dar) care

să se nască; a stârni; a provoca. ~ atenţia.

evocă o amintire. 3) Obiect care se vinde turiştilor.

SUSPÉC//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) Care dă de bănuit;

SUVERÁN I ~i m. 1) Persoană care exercită

care inspiră îndoieli; dubios; îndoielnic. Un tip ~.

puterea supremă într-un stat; conducător suprem şi

Vizită ~tă. 2) Care este de valoare incertă.

unic al unui stat; monarh. 2) fig. Persoană care

Informaţie ~tă. Băutură ~tă.

dispune liber de soarta sa, de acţiunile şi de actele

A SUSPENDÁ suspénd 1. tranz. 1) A prinde (în

sale.

sau de ceva), lăsând să atârne liber în jos; a agăţa; a

SUVERÁN II ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ocupă cea

anina; a spânzura. ~ un lustru. 2) fig. (activităţi,

mai înaltă treaptă a unei ierarhii; cu autoritate

procese, acţiuni judiciare etc.) A întrerupe pe un

extrem de mare; suprem. Putere ~ă. 2) (despre

timp. ~ ostilităţile. 3) (publicaţii) A împiedica să

state,

apară un anumit timp. 4) (persoane îndeplinind

naţională, politică şi economică; independent.

anumite funcţii) A scoate temporar din serviciu. ~

SUVERANITÁTE f. 1) Caracter suveran. 2)

un învăţător. ~ un judecător. 2. intranz. rar A

Autoritate suverană. 3) fig. Forţă suverană; putere

atârna liber (în jos).

supremă.

SUSPICI//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) adj. Care denotă

SUZERÁN I ~i m. arh. ist. (în Evul Mediu)

suspiciune;

Latifundiar feudal de care depindeau alţi feudali

plin

de

suspiciune;

bănuitor;

popoare)

Care

posedă

independenţă

neîncrezător. Privire ~oasă. Un individ ~.

aflaţi în raport cu acesta în relaţii de vasalitate.

SUSPICIÚN//E ~i f. 1) Atitudine care denotă

SUZERÁN II ~ă (~i, ~e) adj. arh., ist. (despre

neîncredere. 2) Comportament care manifestă

state) Care îşi exercită influenţa asupra altui stat,

incertitudine faţă de alte persoane. A avea ~i. 3)

aflat cu acesta în relaţii de vasalitate, amestecându-

Lipsă de încredere. O ~e legitimă.

se în politica internă a acestuia.

A SUSTRÁGE sustrág tranz. 1) (lucruri, bunuri

SUZERANIT//ÁTE ~ắţi f. arh., ist. 1) Drept al

străine) A lua prin viclenie şi amăgeli; a-şi însuşi

suzeranului asupra vasalilor săi. 2) Drept al unui

prin diferite maşinaţii; a fura. ~ un document

stat suzeran asupra altui stat.

dintr-un dosar. ~ bani din casă. 2) (persoane) A

477

Ş

ŞABL//ÓN ~oáne n. 1) Model de mărime naturală,

utilizată la prepararea produselor refractare. 2)

după care se execută o piesă de aceeaşi dimensiune

Cărămidă sau placă refractară, obţinută din astfel de

şi de aceeaşi formă; tipar; prototip. 2) Instrument cu

argilă.

care se verifică dimensiunile unei piese fabricate

ŞAMP//ÓN ~oáne n. cosmet. Produs cosmetic în

sau în curs de producţie. 3) lingv. Expresie

formă lichidă, de praf ori de cremă, care conţine

stereotipă; clişeu verbal.

săpun sau detergenţi, uleiuri, parfumuri şi uneori

ŞABLONÁR//D ~dă (~zi, ~de) adj. 1) Care este

substanţe colorante, folosit la spălatul sau la

produs după un şablon. Obiect de veselă ~. 2) fig.

colorarea părului.

Care este lipsit de originalitate; fără spirit inventiv;

ŞAN şánuri n. (în meseria ciubotarului) Piesă de

stereotip. Expresie ~ă.

lemn de forma labei piciorului, care se introduce în

ŞACÁL ~i m. 1) zool. Mamifer carnivor sălbatic,

încălţăminte pentru a-i menţine forma la procesul

asemănător cu lupul, dar de talie mai mică, care se

de finisare sau pentru a o ţine întinsă pentru ca să

hrăneşte, în special, cu cadavre şi care trăieşte în

nu se deformeze; calup; calapod.

sudul Asiei, în nordul Africii şi în sud-estul

ŞANDRAMÁ f. pop.,reg. 1) Construcţie primitivă

Europei. 2) fig. Persoană avidă, rapace şi josnică,

făcută de obicei din scânduri, în prelungirea

care profită de victoria altora.

acoperişului unei case ţărăneşti. 2) Acoperiş de

ŞÁFER ~i m. înv. Persoană necinstită, care

şindrilă. 3) fam., peior. Clădire mare, veche şi

mijlocea

deteriorată.

o

afacere

comercială;

mijlocitor;

intermediar; samsar.

ŞÁNS//Ă ~e l 1) Probabilitate de a obţine un

ŞALÚP//Ă ~e f. Ambarcaţie mică cu motor,

succes; posibilitate de reuşită. Am o ~ă dintr-o

folosită în transportul persoanelor sau a mărfurilor

mie. 2) Ansamblu de circumstanţe favorabile;

şi la operaţii de remorcare în radă şi în apropierea

concurs de împrejurări fericite; noroc; fortună. Am

coastei.

avut ~a de a-l avea de profesor.

ŞAMÁN ~i m. 1) rel. Slujitor al şamanismului. 2)

ŞANSONÉT//Ă ~e f. muz. Cântec de proporţii

Persoană despre care se crede că ar putea comunica

reduse, originar din Franţa, de natură populară, cu

cu spiritele; vrăjitor.

conţinut vesel şi burlesc (uneori frivol).

ŞAMANÍSM n. rel. (astăzi la unele popoare din

ŞANTÁJ ~e n. 1) Faptă reprobabilă constând în

Asia, America, Africa şi

exercitarea unei presiuni morale asupra cuiva sau în

Indonezia) Religie

primitivă, caracterizată prin cultul pentru natură şi

ameninţarea

cu

demascarea

unor

acţiuni

prin credinţă în spirite.

compromiţătoare, realizată în scopul de a extorca

ŞAMBELÁN ~i m. arh. (în monarhiile Europei

bani sau de a obţine un avantaj. 2) Mijloc folosit

occidentale din trecut) Demnitar de rang superior,

pentru a realiza această faptă reprobabilă. A

care avea în grija sa camera suveranului.

recurge la ~e.

ŞAMÓT//Ă ~e f. 1) Argilă arsă şi măcinată,

A ŞANTAJÁ şantajéz tranz. (persoane) A supune 478

unui şantaj; a face să fie cuprins de frica divulgării

pe roţi şi susţine organele unui sistem tehnic. 2)

unui secret.

Ansamblu metalic rezistent, care se montează pe

ŞANTIÉR ~e n. Loc pe care sunt plasate

roţile unui autovehicul şi care susţine caroseria.

materialele de construcţie şi instalaţiile necesare şi

ŞATÉN ~ă (~i, ~e) adj. 1) (despre păr) Care este de

unde se construieşte sau se repară un obiect (o

culoare cafenie deschisă; de culoarea castanei;

clădire, un pod, o şosea, un baraj, un obiect

castaniu. 2) (despre persoane) Care are păr de

industrial etc.).

culoare cafenie deschisă; cu păr castaniu.

ŞARABÁN//Ă ~e f. reg. Căruţă mare.

ŞÁTR//Ă ~e f. 1) Cort în care se adăposteau ţiganii

ŞARÁD//Ă ~e f. Joc ce constă în aflarea unui

nomazi. 2) Totalitate de corturi ale unei comunităţi

cuvânt cu ajutorul părţilor sau al silabelor sale

de ţigani nomazi. 3) Comunitate de ţigani nomazi.

constituente, al unor cifre sau desene, fiecare dintre

4) Chioşc de scânduri acoperit cu pânză, în care

acestea formând un cuvânt aparte.

negustorii îşi vând mărfurile la târg.

ŞARG şárgă (şárgi, şárge) adj. şi substantival

A ŞCOLARIZÁ şcolarizéz tranz. (copii de vârstă

(despre cai) Care are păr galben-deschis; cu părul

şcolară) A înscrie la şcoală; a încadra în procesul de

de culoare galben-deschis.

învăţământ.

ŞÁRJ//Ă I ~e f. 1) Reprezentare caricaturală prin

ŞELÁR ~i ni. 1) Persoană care confecţionează şei

exagerarea trăsăturilor negative ale unui personaj

sau alte obiecte de harnaşament. 2) înv. Negustor de

sau ale unei situaţii. 2) literat. Creaţie artistică

articole de harnaşament.

constând în exagerarea caricaturală a trăsăturilor

ŞENÁL ~e n. Canal navigabil, natural sau artificial,

negative ale unui personaj sau ale unei situaţii. 3)

servind pentru pătrunderea navelor în port sau

sport (în unele jocuri) Acţiune impetuoasă,

pentru trecerea acestora printr-un loc îngust.

întreprinsă împotriva adversarului. 4) înv. milit.

ŞENÍL//Ă ~e f. teh. Organ de deplasare constând

Atac violent şi neaşteptat (al unei trupe). ~a de

dintr-o bandă metalică articulată, care permite unor

cavalerie.

vehicule (tancuri, tractoare, autocamioane) să

ŞÁRJ//Ă II ~e f. (în siderurgie) 1) Cantitate de

circule pe orice teren şi să înfrunte anumite

minereu, fondant şi combustibil, care se încarcă

obstacole.

într-un furnal. 2) Cantitate de metal lichid obţinut

ŞERB şérbi m. arh. 1) (în epoca feudală) Ţăran

într-o singură încărcătură de turnal. 3) Ansamblu de

dependent de feudal; iobag; serv. 2) (în orânduirea

operaţii

sclavagistă) Persoană lipsită de drepturi şi de

executate

în

procesul

de

încărcare,

prelucrare şi scoatere a materialului din furnal.

mijloace de producţie, de munca şi viaţa căreia

ŞARLATÁN ~i m. fam. Persoană necinstită, care

dispunea stăpânul; rob; sclav.

profită de credulitatea altora, înşelându-i; înşelător;

ŞEVALÉT ~e n. arte plast. Suport de lemn pe care

farsor; escroc; impostor; şuler.

pictorul fixează cartonul sau pânza în timpul

ŞARM n. Ansamblu de calităţi seducătoare (ale

lucrului.

unei persoane, ale unui lucru etc.); farmec; graţie.

ŞIÁC ~uri n. 1) text. Postav aspru de lână, de

Fata aceasta are mult şarm. Viaţa de licean are

culoare închisă, ţesut în condiţii casnice, din care se

mult şarm.

confecţionează haine ţărăneşti de iarnă şi rase

ŞASÍU ~ri n. teh. 1) Cadru rigid, care se montează

călugăreşti. 2) Haină confecţionată din acest postav. 479

ŞIC I n. Eleganţă dezinvoltă, bazată pe un gust

şnur; găitan; brandenburg; pasmant.

ales. A avea şic în îmbrăcăminte. 2) Rafinament

ŞIR//ÉT II ~eátă (~éţi, ~éte) adj. 1) şi substantival

spiritual; lucru amuzant. O glumă cu mult şic.

(despre persoane) Care ştie să profite de naivitatea

ŞIC II adj. invar. 1) Care vădeşte un gust rafinat;

sau de bună credinţă a oamenilor, inducându-i în

extrem de elegant. Costum ~. 2) Care corespunde

eroare; priceput în atingerea scopurilor prin

gusturilor unei persoane; în conformitate cu

procedee

gusturile cuiva. Aperitiv ~.

persoane) Care manifestă abilitate în acţiuni; plin

ŞIC III şícuri n. pop. Foiţă de metal lucios, care se

de abilitate în acţiuni. 3) (despre manifestări ale

aplică în calitate de podoabă pe unele haine

oamenilor) Care denotă prefăcătorie; caracterizat

femeieşti; paietă; fluture. O bluză cu şicuri.

prin abilitate; şmecher; viclean. Privire ~eată.

A ŞICANÁ şicanéz 1. tranz. (persoane) A trata cu

ŞIRETÉNI//E ~i f. 1) Caracter şiret; hâtrie. A avea

şicane; a sâcâi fără motive serioase. 2. intranz. A

multă ~e. 2) Faptă sau vorbă şireată; viclenie. A

umbla cu şicane. Hai, nu şicana!

recurge la ~i.

ŞICÁN//Ă ~e f. 1) Deranj iritant provocat de cereri

ŞIRETLÍC ~uri n. Procedeu şiret; manevră

şi pretenţii nejustificate; sâcâială fără motiv. A

iscusită prin care se maschează realitatea; vicleşug;

supune pe cineva la ~e. 2) Motiv lipsit de temei;

truc; tertip; şmecherie. A umbla cu ~uri.

subtilitate falsă; tertip. Ne e decât o ~ă! 3) teh.

ŞIST şísturi n. geol. Rocă sedimentară sau

Obstacol montat pe circuitul unui fluid pentru a-i

metamorfică care are proprietatea de a se desface în

micşora viteza, a modifica direcţia sau pentru a-i

foi subţiri.

uniformiza debitul.

ŞLÁGĂR ~e n. muz. Cântec la modă; melodie care

A ŞIFONÁ şifonéz tranz. A face să se şifoneze.

se bucură de mare popularitate. ~ul verii.

Mi-am şifonat tare hainele.

ŞLEÁHTĂ şléhte f. 1) arh., ist. (în Polonia

A SE ŞIFONÁ mă şifonéz intranz. 1) (despre

medievală) Nobilime măruntă. 2) Corp de armată

materiale, îmbrăcăminte etc.) A pierde netezimea şi

constituită din nobili polonezi. 3) fam., depr. Grup

forma; a se boţi; a se mototoli. 2) fig. fam., peior.

numeros şi neorganizat de oameni.

(despre persoane) A deveni ursuz ca urmare a

ŞLEP şlépuri n. Navă cu sau fără propulsie

nemulţumirii de acţiunile sau vorbele cuiva; a se

proprie, folosită pentru transportarea mărfurilor,

bosumfla; a se îmbufna; a se oţeti.

mai ales pe apele interioare.

ŞINDRÍL//Ă ~e f. constr. Scândurică de brad,

ŞLIŢ şlíţuri n. 1) constr. Şanţ mic, scobit într-o

subţire şi îngustă, folosită la acoperitul caselor.

piesă sau într-un element de construcţie. 2) (în

ŞIRÉT I ~uri n. 1) Şnur (de obicei, de bumbac) cu

vestimentaţie) Despicătură decorativă făcută la

care se încheie încălţămintea sau unele obiecte

marginea inferioară sau la mânecile unui obiect de

vestimentare. 2) Fâşie îngustă de ţesătură sau de

îmbrăcăminte. 3) Deschizătură la partea din faţă a

împletitură, cu care se întăresc cusăturile hainelor

pantalonilor; prohab.

sau se împodobesc unele piese vestimentare. 3)

ŞMÉCHER ~ă (~i, ~e) adj. 1) şi substantival

Sfoară de bumbac îmbrăcată în mătase colorată sau

(despre persoane) Care ştie să profite de naivitatea

în fir şi folosită ca podoabă pentru unele obiecte

sau de bună credinţă a oamenilor, inducându-i în

(uniforme militare, draperii, tapiţerii etc.); ceapraz;

eroare; priceput în atingerea scopurilor prin

abile;

hâtru;

şmecher.

2)

(despre

480

procedee abile; hâtru; şiret. 2) (despre manifestări

mic; şoricuţ. 2) prin spec., tehn. inform. Dispozitiv

ale

prefăcătorie;

periferic conectat la calculator, care, fiind acţionat

caracterizat prin abilitate; şiret; viclean. Privire ~ă.

manual şi deplasat pe o suprafaţă, antrenează

ŞOC şócuri n. 1) Contact brusc şi violent între

deplasarea cursorului pe ecran; maus.

oamenilor)

Care

denotă

două corpuri sau între două fiinţe. S-a produs un şoc.

♦ De ~, (despre trupe militare) care este

destinat special pentru lupte ofensive sau pentru acţiuni directe. 2) Emoţie violentă, puternică şi brutală. Am avut un adevărat şoc. ŞÓIM ~i m. 1) zool. Pasăre sedentară răpitoare de zi, de talie medie, cu cioc scurt şi curbat, care se hrăneşte numai cu pradă vie. 2) fig. Bărbat curajos şi semeţ. 3) Cal sprinten şi aprig. ŞOIMÁR ~i m. înv. 1) Persoană care creştea şi dresa şoimi de vânătoare. 2) Persoană care vâna cu ajutorul şoimilor dresaţi. ŞOLDÁN I ~e n. pop., reg. Şold mare (mai ales de pasăre); copan. ŞOLDÁN II ~i m. 1) pop. Pui de iepure, de la naştere până la un an. 2) fig., fam., peior. Termen folosit în raport cu un copil sau cu un tânăr zburdalnic. ŞOLTÍC ~ă (~i, ~e) adj. şi substantival fam. (despre copii, tineri) Care face pozne; înclinat spre năzbâtii; şotios; năzbâtios; ştrengar; poznaş. ŞOLTÚZ ~i m. arh., ist. 1) (în Moldova medievală) Cârmuitor al unui oraş, care era ajutat în activitatea sa de un sfat format din 6-12 pârgari. 2) Persoană care avea acest titlu. ŞOMÁJ n. 1) Fenomen social-economic constând în inactivitatea forţată o unui număr mare de muncitori, din cauza lipsei de muncă ca rezultat al dezechilibrului dintre cererea şi oferta forţei de muică. 2) Stare de şomer. A fi în ~. ŞOMÉR ~i m. Persoană aptă de muncă, care este lipsită de posibilitatea de a-şi găsi de lucru, la un anumit moment. ŞORICÉL m. (diminutiv al lui şoarece) 1) Şoarece

ŞORT şórturi n. Obiect de îmbrăcăminte în formă de pantaloni scurţi, folosit în vacanţă, la plajă sau pentru sport. ŞORŢ şórţuri n. 1) Obiect de îmbrăcăminte purtat dinainte peste hainele obişnuite pentru a le proteja în timpul lucrului. 2) Piesă din portul popular, constând dintr-o bucată dreptunghiulară de lână sau de bumbac, de obicei, împodobită cu broderii şi purtată peste fustă. ŞOSÉT//Ă ~e f. Ciorap scurt, care acoperă piciorul până de asupra gleznei. ŞOŞÓN ~i m. Obiect de încălţăminte confecţionat din pâslă sau din cauciuc, care se poartă peste pantofi pentru a-i proteja de umezeală sau de noroi. ŞÓTI//E ~i f. Faptă cu urmări neplăcute, dar lipsită de gravitate; boroboaţă; năzbâtie; poznă; bazaconie; cabazlâc. Copiii fac ~ii. ŞOVÍN I ~ă (~i, ~e) adj. Care ţine de şovinism; propriu şovinismului. Tendinţă ~ă. Acte ~e. ŞOVÍN II ~i m. Adept al şovinismului. ŞOVINÍSM n. Naţionalism agresiv şi extremist, care propagă exclusivismul naţional, intoleranţă faţă de alte naţiuni, superioritatea unei naţiuni în raport cu altele, aţâţând ura şi duşmănia între popoare. ŞPÁCLU ~ri n. constr. Unealtă formată dintr-o lamă triunghiulară de oţel, de obicei cu mâner de lemn, folosită la tencuit sau la chituit. A ŞPARLÍ şparlésc tranz. pop. fam. (lucruri mărunte) A fura cu abilitate; a şterge; a şterpeli; a ciordi. ♦ A o ~ (de undeva), a pleca pe neobservate (de undeva); a o şterpeli; a o şterge. ŞTACHÉT//Ă ~e f. 1) sport Bară subţire, instalată transversal pe două suporturi, peste care se execută 481

sărituri în înălţime. 2) Scândură îngustă şi lungă,

ţicnit.

din care se fac garduri. 3) Gard făcut din astfel de

ŞÚLER ~i m. 1) (la jocul de cărţi) Persoană care

scânduri.

trişează; trişor. 2) fam., peior. Persoană necinstită,

A ŞTERPELÍ şterpelésc tranz. pop. fam. (lucruri

care profită de credulitatea altora, înşelându-i;

mărunte) A fura cu abilitate; a şterge; a şparli; a

înşelător; farsor; escroc; impostor; şarlatan.

ciordi. ♦ A o ~ (de undeva), a pleca pe neobservate

A SE ŞUPURÍ mă şupurésc intranz. pop. (despre

(de undeva); a o şterge; a o şparli.

persoane) A trece pe furiş; a se introduce pe furiş

ŞTÍM//Ă ~e f. mitol. (în mitologia populară) Fiinţă

(undeva); a se furişa.

imaginară, înzestrată cu forţe supranaturale şi

ŞÚR//Ă ~i f. Construcţie pe lângă o gospodărie

reprezentată în chip de femeie, care ocroteşte apele,

ţărănească, în care se depozitează nutreţul şi

pădurile, munţii şi comorile.

cerealele, unde se adăpostesc vitele sau unde se

ŞTIOÁLN//Ă ~e f. pop., reg. 1) Loc adânc în albia

păstrează uneltele şi vehiculele.

unui râu, unde apa formează un vârtej; bulboană;

ŞUT şúturi n. 1) sport (în unele jocuri sportive)

vâltoare. 2) Baltă mocirloasă.

Lovitură puternică dată în minge sau în puc cu

ŞTRAND ştránduri n. Teren special amenajat pe

mâna, cu piciorul, cu capul sau cu crosa. 2) fig.,

malul unei ape sau prevăzut cu un bazin de apă,

fam. Lovitură puternică dată cuiva (cu piciorul). A

unde se face plajă, baie sau sport nautic.

da cuiva un şut.

ŞTRENGÁR ~i m. şi adjectival

1) Copil

ŞUVÍŢ//Ă ~e f. 1) (de păr, de lână etc.) Smoc de

zburdalnic şi poznaş. 2) fam. Bărbat afemeiat; om

fire. 2) (de stofă, de teren etc.) Fâşie lungă şi

uşuratic.

îngustă. 3) (de lichid, de fum etc.) Dungă subţire;

ŞÚBRE//D ~dă (~zi, ~de) adj. 1) (despre persoane)

dâră.

Care are o constituţie fizică nerezistentă; lipsit de

ŞVAB I şvábi m. 1) Gândac de bucătărie; libarcă.

vigoare; firav; plăpând; pirpiriu; slab; fragil; gingaş;

2) Gândac nocturn, de talie mare, de culoare negru-

debil; prizărit. 2) Care are puţină rezistenţă; lipsit de

cafeniu; gândac negru; gândac de casă.

trăinicie; slab. Gard ~. Sănătate ~dă. 3) (despre

ŞVAB II şvábi i m.1) la pl. Populaţie compusă mai

teorii, concepţii, argumente etc.) Care poate fi uşor

ales din germani (originari din Suabia) colonizaţi în

combătut;

mod succesiv în Banat, Transilvania şi în unele

lipsit

de

fundament

ştiinţific;

neîntemeiat; discutabil.

localităţi din Bucovina, în prima jumătate a sec. 18.

ŞÚI I şúie (şúi, şúie) adj. pop., reg. (despre fiinţe)

2) Persoană care aparţine acestei populaţii.

Care este graţios în mişcări; cu mişcări graţioase;

ŞVÁIŢER n. Varietate de brânză, asemănătoare cu

mlădios.

caşcavalul, preparată prin fermentaţie îndelungată

ŞÚI II şúie (şúi, şúie) adj. şi substantival fam.,

în condiţii speciale, având goluri mari în masa ei.

depr. (despre persoane) Care manifestă lipsă de inteligenţă; tulburat la minte; zălud; zurliu; zănatic; T

TAB táburi n. tehn. inform. Filă care se foloseşte

fereastră a unui browser web.

pentru a deschide mai multe pagini web în aceeaşi

TÁB//ĂRĂ ~ere f. 1) Loc de staţionare temporară a 482

unor grupe de oameni (turişti, sportivi, vânători

unor obiecte, fiinţe sau cuvinte (care le denumeau),

etc.) sau a unor unităţi militare, în corturi sau sub

considerate sacre sau impure; interdicţie de ritual;

cerul liber; lagăr; campament. A-şi instala ~a lângă

rit interzis. 2) lingv. Evitare, din superstiţie sau din

un râu. 2) Loc de oprire în timpul unei călătorii sau

pudoare, a folosirii unor cuvinte şi substituirea lor

al unui marş; cantonament. 3) înv. Grup de care, în

prin altele; interdicţie de limbaj. 3) Obiect despre

mers sau în popas; convoi. 4) Totalitate a forţelor

care este interzis să se discute.

armate ale unui

stat (sau o parte a acestora);

A TACHINÁ tachinéz tranz. 1) (persoane) A trata

armată. ~a inamicului. 5) fig. Grup opus altui grup;

cu glume inofensive; a necăji în glumă; a zădărî. 2)

grupare. 6) polit., soc. Grup (al unui partid, al unei

fig. rar (despre gânduri, melodii etc.) A urmări

asociaţii, al unei organizaţii etc.) constituit în

insistent, necăjind; a obseda; a chinui.

opoziţie cu alt grup; grupare aflată în opoziţie cu

A SE TACHINÁ mă tachinéz intranz. (despre

altă grupare. ~ă politică. ~a adversă.

persoane) A face schimb (în glumă) de vorbe

TABÉL ~e n. 1) Ansamblu de cifre, de date, de

înţepătoare (unul cu altul).

informaţii prezentate în scris în mod metodic şi

TACÍ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. Care se subînţelege şi se

după o anumită ordine, pentru a facilita consultarea.

admite fără a fi exprimat. Aprobare ~tă.

2) Listă de termeni, cifre, simboluri, grupate într-un

TACITÚRN ~ă (~i, ~e) adj. (despre persoane)

mod sistematic (în şiruri şi coloane), în vederea

Care vorbeşte puţin; tăcut din fire; închis în sine;

folosirii rapide sau în vederea efectuării unor

posac.

calcule. 3) ed., did. Material didactic format dintr-o

TACẤM tacấmuri n. 1) Totalitate de obiecte de

coală de hârtie pe care este desenată o ilustraţie a

care se serveşte o persoană care mănâncă; serviciu

temei de studiu; poster didactic; planşă. 4) matem.

de masă. 2) Ansamblu de obiecte sau de unelte

Tablou în care sunt date valorile unei funcţii pentru

necesare

anumite valori ale argumentelor. ~ matematic.

îndeletniciri;

TABELÁR ~ă (~i, ~e) adj. Care are forma de tabel;

Totalitate de piese folosite pentru înhămarea unui

în formă de tabel. Listă ~ă. Informaţie ~ă.

cal; harnaşament. 4) înv. Grup de persoane care

TABIÉT ~uri n. Deprindere pe care o persoană şi-o

însoţeşte un demnitar; alai; cortegiu; escortă; suită.

satisface

♦ ~ de lăutari, taraf. 5) fig., fam., peior. Grup de

cu

regularitate,

cu stricteţe

şi

cu

pentru

realizarea

garnitură;

unei

acţiuni

echipament.

3)

sau rar

meticulozitate. Şi-a făcut ~ul de dimineaţă.

indivizi uniţi în vederea unor scopuri suspecte;

TABLÉT//Ă ~e f. 1) farm. Preparat medicamentos,

gaşcă; clan; taraf; cârdăşie; tagmă.

de forma unui disc mic, care se administrează pe

TAG táguri n. tehn. inform. Cuvânt-cheie relevant

cale bucală; pastilă; hap; comprimat; pilulă, 2)

sau termen asociat unei piese de informaţie (pagină

gastronom.

solid,

Web, imagine, post al unui blog, nume etc.) pentru

prezentat în formă de placă dreptunghiulară. ~ de

a o descrie, oferind totodată posibilitatea includerii

ciocolată. 3) jurnalism Articol publicistic de

acesteia într-un sistem de clasificare; etichetă.

dimensiuni mici, care tratează o problemă de

TÁGM//Ă ~e f. 1) Totalitate de persoane care ţin de

actualitate.

aceeaşi categorie socială sau profesională. 2) fig.,

TABÚ ~uri n. 1) arh. rel. (în societatea primitivă)

fam. peior. Grup de indivizi uniţi în vederea unor

Sistem de interdicţii cu caracter religios, aplicate

scopuri suspecte; clan; clică; tacâm; taraf; gaşcă;

Preparat

alimentar

dulce,

483

cârdăşie.

animal. 8) fig. Grad de dezvoltare intelectuală; nivel

TAIFÁS ~uri n. fam. Conversaţie plăcută, intimă,

intelectual. 9) fig. Calitate sau ansamblu de calităţi

pe teme minore; pălăvrăgeală; flecăreală. A sta la ~

(deosebite) ale unor obiecte, fenomene, fapte, idei

cu cineva.

etc., raportate la normele ideale ale timpului sau la

TAIFÚN ~uri n. meteor. Ciclon tropical care se

necesităţile sociale şi la idealurile generate de

produce în mările Chinei şi Japoniei şi provoacă

acestea; însemnătate; valoare; nivel. A fi un

calamităţi enorme.

jucător de ~e internaţională.

TALÉNT ~e n. 1) Aptitudine remarcabilă, naturală

TALISMÁN ~e n. 1) Obiect pe care sunt încrustate

sau achiziţionată, pentru o anumită activitate (în

diverse semne consacrate, căruia i se atribuie de

special, artistică); dar; har. A avea ~ul de a

către superstiţioşi virtuţi magice de protejare a

convinge oamenii. A avea ~ în muzică. 2)

purtătorului; amuletă; fetiş. 2) Obiect aducător de

Persoană înzestrată cu capacităţi deosebite într-un

noroc.

anumit domeniu de activitate. A fi un ~ adevărat.

TALMUDÍ//ST

TÁLER I ~e n. 1) Vas plat (de metal, de lut sau de

specializată în interpretarea talmudului. 2) fig.

lemn) din care se mănâncă; farfurie; talger. 2)

Persoană care înţelege şi interpretează lucrurile în

Fiecare dintre cele două discuri ale unei balanţe;

mod dogmatic, scolastic, făcând uz de exces de

tas. 3) mai ales la pl. muz. Instrument muzical de

subtilităţi şi de exprimare artificială.

percuţie, constituit din discuri de alamă, puţin

TAMBÚR I ~e n. 1) teh. Piesă în formă de cilindru

concave, care, fiind lovite unul de altul, marchează

gol cu diverse întrebuinţări în tehnică; tobă. 2)

ritmul sau cadenţa într-o orchestră; talger. 4) sport

arhit. Bază cilindrică sau prismatică a unei cupole.

Disc de argilă arsă, care serveşte ca ţintă mobilă în

3) constr. Spaţiu format din două uşi duble la

tirul sportiv. 5) la pl. sport Probă sportivă care

intrarea într-o clădire, servind drept mediu izolant

constă în trageri cu arma de vânătoare în astfel de

pentru interior. 4) Platformă la intrarea într-un

discuri.

vagon de cale ferată.

TÁLER II ~i m. înv. Monedă austriacă de argint,

TAMBÚR II ~i înv. Toboşar militar. ~ major.

care a circulat şi în principatele dunărene.

TAMBURÍN//Ă ~e f. muz. Tobă portativă de

TÁLI//E ~i f. 1) Parte mai subţire a corpului

dimensiuni mici, cu pielea întinsă pe o singură parte

omenesc, situată la joncţiunea dintre torace şi

şi prevăzută de jur împrejur cu plăci de metal sau cu

abdomen; mijloc. 2) (la obiecte de îmbrăcăminte)

zurgălăi.

Parte care acoperă această regiune a corpului;

TAMP//ÓN ~oáne n. 1) teh. Piesă constând dintr-

mijloc. 3) Parte a unei rochii care acoperă bustul;

un disc mare de oţel şi un resort puternic, plasată la

corsaj. 4) Parte a corpului omenesc, cuprinsă între

extremităţile vehiculelor drumului de fier pentru a

umeri şi şolduri; trunchi; bust. 5) Dimensiune a

amortiza şocurile şi pentru a menţine o anumită

corpului omenesc, luată de la sol până la partea

distantă între vehicule. ♦ Stat ~, polit. stat care, prin

superioară a craniului; înălţime; mărime; statură. 6)

situaţia sa geografică, se află între două state

Mărime după care se confecţionează articole

puternice şi ostile. 2) med. Pachet mic de vată sau

vestimentare; tip standard al unei serii de confecţii.

de tifon sterilizat care se aplică pe o rană sau se

Haine de ~e mare. 7) Dimensiune a corpului unui

introduce într-o cavitate a organismului pentru a

~şti

m.

1)

rel.

Persoană

484

opri o hemoragie sau pentru a absorbi secreţiile

TARANTÚL//Ă ~e f. entomol. Păianjen de pământ,

puroioase. Aplică pe rană un ~ steril. 3) fig.

de talie mare, veninos, cu patru ochi mari şi

societ. Obiect sau persoană care amortizează

numeroşi ochi mai mici, răspândit în regiunile

antagonismele dintre persoane sau comunităţi. 4)

meridionale.

înv. Obiect de birou, format dintr-un suport curb, pe

TARÁF ~uri n. 1) Formaţie mică de lăutari, care

care se aplică hârtie sugativă, folosit pentru a usca

interpretează melodii populare. 2) fig., fam., depr.

cerneala după scriere.

Grup de indivizi uniţi în vederea unor scopuri

TANANÁ ~le f. 1) Dans popular ţigănesc. 2)

suspecte; clan; clică; tagmă; tacâm; gaşcă; cârdăşie.

Melodie după care se execută acest dans.

TARDÍV ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care se produce după

TANDRÉŢE f. 1) Atitudine tandră. 2) Vorbă sau

momentul aşteptat; realizat spre fine; târziu.

faptă tandră.

Apariţie ~ă. Maturitate ~ă. 2) Care se dezvoltă

TÁNDR//U ~ă (~i, ~e) adj. (despre persoane şi

prea încet; cu dezvoltare lentă. Fruct ~. Om ~.

manifestările

TARÍF ~uri n. 1) Sistem de norme oficiale stabilit

lor)

Care

denotă

delicateţe

şi

gingăşie; plin de delicateţe şi gingăşie.

pentru retribuirea diferitelor prestări de serviciu,

TAPÉT ~e n. 1) Piesă de hârtie sau de stofă,

pentru transportul de pasageri şi de marfă sau

imprimată cu desene decorative, care se aplică pe

pentru realizarea anumitor articole. 2) Tabel sau

pereţii camerelor, substituind zugrăveala. 2) înv.

listă care indică taxele pentru servicii publice. A

Covor mic; covoraş. ♦ A pune (sau a aduce) pe ~,

plăti serviciile conform ~ului.

a pune (sau a aduce) în discuţie. A pune pe ~ un

TÁRTAR ~uri n. 1) mitol. (în mitologia antică)

subiect de discuţie.

Loc situat în fundul infernului, unde se credea că

A TAPISÁ tapiséz tranz. 1) (obiecte de mobilă) A

erau chinuiţi titanii aruncaţi acolo de Zeus. 2) rel.

acoperi cu materiale speciale (stofă, pânză, gobelen,

(în religia creştină) Loc de chinuri veşnice, unde se

piele etc.); a capitona. 2) (pereţii unei încăperi) A

crede că nimeresc după moarte sufletele celor

acoperi cu tapet; a tapeta.

păcătoşi; gheenă; iad; infern.

TAPISERÍ//E ~i f. 1) Lucru de mână cusut pe

TÁRTOR ~i m. 1) rel. Căpetenie a dracilor. 2) fig.

canava cu fire de lână sau de mătase după conturul

Conducător despotic al unei gaşte. 3) fig. Persoană

unui desen. 2) Ţesătură ornamentală din lână sau

crudă, fără scrupule, care comite fapte reprobabile,

din mătase cu care se împodobesc unele obiecte de

apelând la teroare.

mobilă sau pereţii unei camere.

TAS tásuri n. 1) Recipient plat de formă rotundă.

TARÁB//Ă ~e f. 1) Masă improvizată în pieţe sau

2) Fiecare dintre cele două discuri ale unei balanţe;

pe străzi, pe care negustorii ambulanţi îşi expun

taler.

marfa. ♦ De ~, de prost gust; vulgar; trivial. 2) înv.

A TASTÁ tastéz tranz. tehn. inform. (documente,

Tejghea de cârciumă la care stătea vânzătorul.

texte, mesaje, caractere etc.) A scrie prin acţionarea

TARANTÉL//Ă ~e f. 1) Dans popular din sudul

tastaturii.

Italiei cu un ritm foarte rapid, care se execută

TASTATÚR//Ă ~ri f. 1) tehn. inform. Componentă

acompaniat de chitară, de tamburină sau de

periferică

castaniete. 2) Melodie după care se execută acest

utilizatorului să introducă în unitatea centralǎ a

dans.

acestuia date (litere, cifre, semne speciale) prin

a

calculatorului, care

permite

485

apăsarea unor taste; dispozitiv cu taste, care

TĂRẤM ~uri n. 1) Teritoriu de mare întindere de

serveşte la introducerea datelor în calculator. 2)

pământ, având anumite caracteristici specifice;

telecom. Totalitatea butoanelor de comandă la un

zonă; regiune; ţinut; meleag. 2) Sferă de activitate;

aparat de telefon fix sau mobil; claviatură.

domeniu. A activa pe ~ul pedagogic.

TÁST//Ă ~e f. Fiecare dintre clapele unei tastaturi,

TĂU tắuri n. 1) Apă stătătoare, noroioasă şi de

la calculator.

adâncime mică; baltă. 2) Lac de munte; iezer. 3)

TÁŞCA tắşti f. rar Geantă de piele sau de pânză, în

înv. Prăpastie fără fund; hău; genune; abis.

care se ţin diferite obiecte (bani, tutun etc.). ~a

TÂRC//ÓL ~oále n.: ♦ A da (sau a face) ~oale

vânătorului.

(sau un ~), a) a se învârti în preajma cuiva sau a

TAVÁN ~e n. 1) Suprafaţă plană care formează

ceva; b) a face curte.

partea superioară a unei încăperi; pod; bagdadie;

TẤRL//Ă ~e f. pop. 1) Construcţie primitivă în

plafon. 2) Parte subterană a unei excavaţii miniere

afara satului, unde se adăpostesc oile şi ciobanii

subterane. ~ul minei.

vara şi unde se prepară produse alimentare din

TAVÉRN//Ă ~e f. Cârciumă sărăcăcioasă, murdară

laptele de oaie; stână; oierie. 2) Loc unde se află

şi întunecoasă aflată, de regulă, la subsol.

această construcţie. 3) (despre oi sau despre alte

TĂBĂCÁR ~i m. Muncitor specializat în tăbăcirea

animale) Grup mare; turmă; ciurdă.

pieilor; dubălar; argăsitor.

TEÁCĂ téci f. 1) Cutie de metal sau de piele, în

TĂBĂRÁŞ ~i m. înv. Ostaş care făcea parte dintr-o

care se ţin săbii, cuţite sau alte obiecte tăioase; toc.

tabără.

A scoate sabia din teacă. 2) Parte a unei unelte

A TĂBĂRÎ tăbărắsc intranz. 1) A se arunca cu

manuale cu lamă, în care se fixează coada sau

lăcomie sau cu violenţă; a năvăli; a se năpusti; a se

mânerul. A pune cuţitul în teacă.

repezi; a năpădi. ~ asupra mâncării. ♦ ~ (cu gura)

TEÁPĂ f. pop. 1) Grup de fiinţe cu o trăsătură

asupra cuiva, a se repezi (cu gura) la cineva; a

comună; fel; soi. 2) Condiţie socială; stare; treaptă;

adresa cuiva o avalanşă de mustrări şi de reproşuri.

rang. A fi de aceeaşi ~ă.

2) înv. A se aşeza cu tabăra pentru popas; a-şi face

TELECOMUNICÁŢI//E ~i f. 1) Transmitere şi

tabăra.

recepţie de informaţii la distanţă. 2) Ansamblu de

A TĂGĂDUÍ tăgăduiésc tranz. (adevăruri, fapte,

mijloace şi procedee de comunicare a informaţiilor

fenomene) A declara ca neadevărat; a nega.

la distanţă.

A TĂLĂZUÍ tălăzuiéşte intranz. 1) (despre apele

TELEGHIDÁ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. (despre

din mări şi oceane) A se agita în talazuri; a se ridica

avioane, proiectile, aparate tele, climatizoare etc..)

în valuri mari şi învolburate. 2) fig. A se legăna ca

Care este acţionat şi condus prin teleghidare;

valurile unei ape; a ondula; a undui.

acţionat şi dirijat la distanţă.

TĂPŞÁN ~e n. 1) geomorf. Porţiune de teren neted

TELEMECÁNICĂ f. Ştiinţă care se ocupă de

şi uşor înclinat pe versantul unui munte sau la baza

mijloacele acţionării şi conducerii la distanţă a

unui deal. 2) Loc viran, puţin mai ridicat decât

proceselor tehnice.

terenul din jur, din mijlocul unui sat, unde se face

TELEMETRÍE f. Disciplină care se ocupă de

hora sau unde se strâng oamenii în zilele de

măsurarea la distanţă cu ajutorul telemetrului.

sărbătoare.

TELEMÉTR//U ~e n. Aparat pentru măsurarea la 486

distanţă cu ajutorul procedeelor acustice, optice sau

A TEMPERÁ temperéz tranz. (persoane şi

radioelectrice.

manifestările lor) A face să se tempereze; a potoli; a

TELEPÁTIE f. Capacitate psihologică (contestată

domoli; a modera.

de unii) constând în transmiterea gândurilor şi a

A SE TEMPERÁ se tempereáză intranz. 1)

sentimentelor

(despre fenomene ale naturii) A scădea în

la

distanţă;

comunicare

extrasenzorială. A avea telepatie. Prin telepatie.

intensitate; a pierde din intensitate; a se ogoi; a se

TELÚRIC ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de pământ;

potoli. 2) (despre persoane şi manifestările lor) A

propriu pământului; de pământ. Rumoare ~ă. 2)

se calma, înfrânându-se; a se potoli; a se domoli; a

fig. Care este de culoarea pământului; întunecat ca

se modera; a se ogoi.

pământul. Faţă ~ă.

TEMPERAMÉNT ~e n. 1) psihol. Ansamblu de

TEMÁTIC ~ă (~i, ~e) adj. Care ţine de o temă;

particularităţi psihice care condiţionează reacţiile,

propriu unei teme; realizat pe baza unei teme.

susceptibilitatea şi comportamentul unei persoane;

Dezbatere ~ă. Dicţionar ~.

fire. 2) Energie vitală. A avea mult ~. 3) Apetit

TEMÁTIC//Ă ~i f. Ansamblu de teme dezvoltate

sexual; predispoziţie activă spre dragoste. Persoană

de un artist, de un scriitor, de o şcoală, de un

cu ~.

cercetător etc. într-o operă artistică sau ştiinţifică.

TEMPERÁNŢ//Ă ~e f. Caracter temperat; simţ al

TEMBÉL ~ă (~i, ~e) adj. (despre persoane şi

măsurii; cumpătare; moderaţie; sobrietate. A se

manifestările lor). 1) Care exprimă nepăsare;

comporta cu ~ţă.

caracterizat prin indiferenţă; nepăsător; indiferent;

TEMPERÁ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) (despre

indolent. 2) fam. şi substantival Care denotă

persoane) Care ştie să-şi tempereze instinctele

facultăţi intelectuale reduse; cu proprietăţi mintale

interne; în stare a-şi modera instinctele interne;

reduse; imbecil; tâmpit; idiot.

cumpătat; moderat. 2) (despre manifestări ale

TEMEN//EÁ ~éle f. Salut făcut printr-o plecăciune

oamenilor) Care denotă reţinere şi calm. Gest ~.

(după obiceiul musulmanilor); talâm. ♦ A face

Acţiune ~tă. 3) (despre climă, regiuni etc.) Care are

(cuiva) ~ele, fig. a fi exagerat de politicos (cu

o temperatură nici prea caldă, nici prea rece;

cineva).

caracterizat prin temperatură moderată.

TEMERÁR ~ă (~i, ~e) adj. 1) (despre persoane)

TÉMPL//U ~e n. 1) arh. (în antichitate) Edificiu

Care este de o îndrăzneală excesivă; îndrăzneţ peste

special amenajat pentru practicarea cultului religios.

măsură; cutezător. 2) (despre manifestări ale

2) Biserică monumentală. 3) fig. Loc sau edificiu

oamenilor) Care denotă îndrăzneală imprudenţă;

unde are loc o acţiune comparabilă cu oficierea

caracterizat prin hazardare excesivă. Proiect ~.

cultului religios. ~ al culturii.

TEMERITÁTE f. Caracter temerar; îndrăzneală

TÉMPO n. 1) muz. Viteză de execuţie a unui pasaj

excesivă.

sau a unei lucrări. 2) prin ext. Viteză de desfăşurare

TEMNICÉR ~i m. Supraveghetor la o închisoare;

a unei acţiuni; ritm; cadenţă. 3) Ritm al vorbirii.

gardian.

TEMPORÁL I ~ă (~i, ~e) adj. Care ţine de tâmple;

TÉMNIŢ//Ă ~e f. Instituţie în care îşi ispăşesc

propriu tâmplelor. Zonă ~ă.

pedeapsa persoanele condamnate la privaţiune de

TEMPORÁL II ~ă (~i, ~e) adj. Care ţine de timp;

libertate; puşcărie; închisoare; penitenciar.

propriu timpului; de timp. Spaţiu ~. 487

TEMPORÁR ~ă (~i, (~e) adj. Care durează puţin

obscur; sumbru. Închisoare ~oásă. 2) fig. (despre

timp; de durată redusă; vremelnic; trecător;

persoane) Care are un aspect trist; cu înfăţişare

provizoriu. Funcţie ~ă. Putere ~ă. Indispoziţie ~ă.

tristă; posomorât; întunecat; sumbru. 3) fig. Care

TENÁC//E ~ (~i) adj. 1) (despre persoane) Care

este greu de înţeles; cu multe înţelesuri; plin de

ţine mult la opiniile sau la deciziile sale;

mister; misterios. Aluzie ~oasă.

caracterizat prin ataşament puternic faţă de opinii şi

TEN//ÓR ~oáre n. muz. 1) Voce bărbătească cu cel

decizii; stăruitor; perseverent; dârz; înverşunat. 2)

mai înalt registru. 2) Instrument muzical de suflat al

(despre manifestări ale oamenilor) Care denotă

cărui registru corespunde acestei voci.

dârzenie puternică; cuprins de dârzenie mare.

TENÓR II ~i m. muz. Cântăreţ care are vocea cu

Voinţă ~. Rezistenţă ~. 3) (despre corpuri dure)

cel mai înalt registru.

Care rezistă la acţiunea forţelor externe; rezistent la

TENSIÚN//E ~i f. 1) Stare de încordare; întindere.

distrugere. Piatră ~.

~a muşchilor. 2) fig. Stare încordată, însoţită de

TENACITÁTE f. 1) Caracter tenace; stăruinţă;

zbucium sufletesc. ~e nervoasă. 3) fiz. Forţă

dârzenie; perseverenţă. 2) teh. Capacitate de

interioară care acţionează asupra suprafeţei unui

rezistenţă la rupere. ~ea materialelor.

spaţiu închis.

TENCUI//ÁLĂ ~éli f. constr. Strat de mortar

A TENTÁ tentéz tranz. A supune unei ispite; a

aplicat pe suprafaţa pereţilor şi a tavanului, pentru a

ispiti; a ademeni; a momi. Mă tentează tot ce e

le proteja şi pentru a le netezi.

nou.

TENDENŢI//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) adj. (despre

TENTÁCUL ~e n. (la unele animale acvatice)

oameni şi acţiunile, faptele lor) Care manifestă o

Organ alungit, musculos şi mobil, care serveşte la

tendinţă inexplicabilă; cu tendinţe lipsite de

pipăit, la prinderea hranei şi la deplasare. ~lele

obiectivitate. Om ~os.

caracatiţei.

TENDÍNŢ//Ă ~e f. 1) Forţă care orientează

TENTATÍV//Ă ~e f. 1) Acţiune prin care se

activitatea omului spre un anumit scop. ~a spre

încearcă a se ajunge la un rezultat; încercare. Am

bine. 2) Dorinţă puternică; năzuinţă; aspiraţie. Am

făcut mai multe ~e de a-l convinge. 2) jur.

avut ~a de a abandona competiţia. 3) (în opere

Încercare neizbutită de a comite o infracţiune. ~de

artistice)

omor.

Poziţie

social-politică

a

autorului;

atitudine faţă de realitatea reflectată. 4) Orientare

TENTÁŢI//E ~i f. Motiv care tentează o persoană

comună a unei categorii de persoane. Vezi care

la acţiune; dorinţă puternică; ispită. Are ~a de a

sunt ~ele în societate. 5) Evoluţie într-un anumit

gusta din toate plăcerile lumii.

sens; direcţie; orientare. ~a spre progres.

TERACÓT//Ă ~e f. constr. Material de construcţie

TEND//ÓN

~oáne

n.

med.,

anatom.

Ţesut

în formă de plăci mici, obţinută din argilă arsă şi

conjunctiv fibros care leagă muşchii de oase.

emailată, folosite pentru acoperirea pereţilor sau a

TENÉBR//Ă ~e f. mai ales la pl. livr. Obscuritate

sobelor.

profundă; întuneric de nepătruns; întunecime;

TERAPÍ//E ~i f. 1) v. TERAPEUTICĂ. 2) med.

beznă.

Ansamblu de procedee şi metode care implică

TENEBR//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) adj. 1) Care este

tratamentul unei anumite boli.

cufundat în tenebră; cuprins de tenebră; întunecos;

TERAPEÚTIC ~ă (~i, ~e) adj. Care ţine de 488

terapeutică; propriu terapeuticii. Remediu ~.

TÉRMEN II ~i m. 1) lingv. Unitate nominativă cu

TERAPEÚTICĂ f. med. Ramură a medicinii care

sens strict delimitat, care desemnează o noţiune

se ocupă de studiul bolilor interne, precum şi de

proprie unui anumit domeniu de activitate. ~ din

metodele de tratare şi profilaxie a acestora.

medicină, din fizică. 2) Cuvânt sau expresie proprii

TERASAMÉNT ~e n. constr. 1) Ansamblu de

unui vorbitor. A vorbit în ~i normali. 3) mat.

lucrări, constând în modificarea formei naturale a

Element simplu aflat în relaţii cu altele.

pământului în vederea realizării unei construcţii.

TÉRMIC ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de căldură;

Lucrări de ~. 2) Masă de pământ deplasată şi

propriu

dispusă în formă de ridicătură, servind ca bază

Prelucrarea ~ă a alimentelor. 2) Care produce

pentru o construcţie (mai ales cale ferată, şosea, dig

căldură. Centrală ~ ă. Agent ~.

etc.). ~ de cale ferată.

TERMINÁL ~ă (~i, ~e) adj. 1) şi substantival Care

TERÉ//STRU ~stră (~ştri, ~stre) adj. 1) Care ţine

constituie ultimul element (dintr-o succesiune);

de

pământesc.

aflat la extremitate. Punct ~. ~ele unui aeroport.

Suprafaţă ~stră. 2) Care trăieşte pe pământ; situat

2) Care se dezvoltă la vârf; dispus la capăt. Flori

pe pământ. Animal ~stru. Floră ~stră. 3) Care se

~e. Parte ~ă.

realizează pe pământ; caracterizat prin deplasare pe

TERMINOLOGÍ//E ~i f. 1) Totalitate de termeni

pământ. Transport ~stru.

de specialitate, folosiţi într-o ştiinţă sau într-un

TERGIMÁN ~i m. înv. Persoană cu funcţia oficială

domeniu de activitate. ~a turismului. ~a dreptului

de a traduce; dragoman; tălmaci; traducător;

comunitar. 2) lingv. Disciplină ştiinţifică care se

interpret; translator.

ocupă de studiul termenilor.

A TERGIVERSÁ tergiverséz tranz. A nu face,

TERMOCENTRÁL//Ă ~e f. Centrală electrică

amânând de azi pe mâine; a tărăgăna.

care funcţionează pe baza energiei termice; centrală

TERÍBIL I ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care inspiră teroare;

termoelectrică.

producător de groază; îngrozitor; terifiant. Armă

TÉRMOS ~uri n. Recipient izolant, care permite

~ă. Coşmar ~. 2) Care are putere mare; de mare

păstrarea unui lichid la o temperatură constantă

intensitate. Efort ~. Vânt ~. Lovitură ~ă. 3) Care

timp de mai multe ore.

iese din comun (în sensul bun, pozitiv); caracterizat

TER//OÁRE ~óri f. 1) Frică extremă, care

prin calităţi neobişnuite; extraordinar; formidabil.

paralizează conştiinţa. A semăna ~oare. A trăi în

Un tip ~. Un cântec ~. Un film ~. 4) Care se

~oare. 2) Regim social-politic fondat pe frică, pe

caracterizesză prin agresivitate sporită; foarte

intimidare şi pe violenţă poliţistă. 3) Perioadă de

dezagreabil; agresiv; turbulent. Copil ~.

dominaţie a unui atare regim. În timpul ~oarei.

TERÍBIL II adv. 1) Foarte puternic; în mod

A TERORIZÁ terorizéz tranz. (persoane) A

deosebit. M-am speriat ~. 2) (urmat de prepoziţia

supune terorii; a înspăimânta, recurgând la mijloace

de) Extrem; foarte; extraordinar. ~ de frumoasă.

de intimidare.

TÉRMEN I ~e n. 1) Limită fixată în timp, printr-o

TERŢÉT ~e n. muz. 1) Ansamblu format din trei

dispoziţie sau printr-o înţelegere mutuală, la care

executanţi (instrumentişti sau vocalişti); trio. 2)

urmează să se execute o obligaţie; soroc. 2) Clauză

Compoziţie muzicală scrisă pentru un astfel de

prevăzută într-un contract sau într-o convenţie.

ansamblu; trio. 3) v. TERŢINĂ.

pământ;

propriu

pământului;

căldurii;

de

căldură.

Valoare

~ă.

489

TERŢIÁR ~ă (~i, ~e) adj. Care constituie a treia

glandă şi din învelişul acesteia.

fază a unei evoluţii. Accident ~. ♦ Eră ~ă, ist. eră

TESTIMÓNI//U ~i m. 1) Fapt ce serveşte la

geologică care a succedat era secundară şi a

demonstrarea unui adevăr; mărturie; dovadă. 2)

precedat era cuaternară; neozoic.

Document prin care se confirmă o probă; certificat;

TERŢÍN//Ă ~e f. literat. 1) Poezie de formă fixă,

dovadă; adeverinţă; justificativ.

compusă din strofe a câte trei versuri, dintre care

TEXTÍL ~ă (~i, ~e) adj. 1) (despre materiale,

primul rimează cu al treilea vers, în timp ce al

fibre, unelte etc.) Care serveşte la ţesut sau la

doilea vers rimează cu primul şi al treilea din strofa

tricotat; destinat ţesătoriei. 2) (despre plante) Care

următoare. 2) Strofă dintr-o astfel de poezie.

conţine fibre pentru ţesut; cu fibre de ţesut în

TEST téste n. 1) ed. Probă (scrisă sau orală) de

componenţă. 3) Care confecţionează ţesături;

evaluare a cunoştinţelor şi competenţelor unui elev

producător de ţesături. Industrie ~ă. Fabrică ~ă.

sau student. ♦ Test grilă, probă scrisă de evaluare,

TEXTUÁL ~ă (~i, ~e) adj. Care este în

întocmită sub formă de grilă. 2) med. Mijloc fizic

conformitate cu textul; reprodus cuvânt cu cuvânt,

sau chimic de recunoaştere şi măsurare a unui

fără a modifica textul original. Referinţă ~ă.

fenomen, a unui proces biologic etc. ~ de

TEZÁUR ~e n. 1) Cantitate mare de monede, de

graviditate. ♦ Test (sau control) antidoping,

metale preţioase, de pietre scumpe, de bijuterii sau

control efectuat de autorităţile sportive pentru a

de alte obiecte de preţ, adunate la un loc. 2)

identifica şi pedepsi folosirea substanţelor care

Totalitate de bani sau obiecte preţioase ascunse de

îmbunătăţesc artificial performanţele sportivilor sau

multă vreme în pământ şi descoperite întâmplător;

ale animalelor utilizate în competiţii sportive.

comoară. 3) fin. Ansamblu de mijloace financiare

TESTAMÉNT ~e n. 1) jur. Act juridic unilateral,

efective, care se află în depozitul unei bănci de

revocabil până la moartea autorului, prin care acesta

emisie. 4) econ. Ansamblu de bunuri materiale de

formulează dispoziţiile (în special cu privire la

care dispune un stat la un moment dat. ~ naţional.

avere), care urmează a fi îndeplinite după moartea

5) Loc unde se păstrează finanţele statului sau ale

sa. ♦ Vechiul Testament, parte a Bibliei, care

unei bănci; trezorerie. 6) fig. poet. Lucru sau fiinţă

cuprinde textele religioase de până la naşterea lui

preţioasă şi dragă; comoară. 7) Patrimoniu spiritual

Christos. ♦ Noul Testament, parte a Bibliei care

al unei societăţi, acumulat pe parcursul istoriei de o

cuprinde textele religioase de după naşterea lui

anumită comunitate. ~ cultural. ~ material şi

Christos. 2) fig. Operă a unui artist, de obicei scrisă

imaterial. 8) Operă celebră (mai ales dicţionar sau

ultima în plan cronologic, care constituie expresia

enciclopedie), de mare valoare. 9) lexicogr.

supremă a mentalităţii şi artei sale.

Dicţionar care tinde să prezinte ansamblul integral,

TESTATÓR ~i m. jur. Persoană care a făcut un

toată bogăţia lexicală a unei limbi.

testament; autor al unui testament.

TÉZ//Ă ~e f. 1) Afirmaţie enunţată şi susţinută într-

TESTEMÉL ~e n. pop. Basma de pânză subţire,

o discuţie. 2) Opinie care este considerată drept

împodobită cu flori colorate pe un fond negru.

adevărată, urmând a fi demonstrată prin argumente.

TESTÍCUL ~e n. med., anatom. 1) Glandă genitală

3) mai ales la pl. Idee principală formulată concis,

masculină pereche, care produce spermatozoizi şi

care urmează să fie dezvoltată şi demonstrată. 4) la

hormoni masculini. 2) Organ format din această

pl. Culegere în care sunt expuse astfel de idei. 5) (în 490

opoziţie cu antiteză) log. Enunţ strict determinat,

ale oamenilor) Care denotă lipsă de siguranţă şi

care urmează să fie argumentat în cadrul unei

curaj; fără siguranţă şi curaj. Protest ~.

demonstraţii. 6) Operă ştiinţifică prezentată pentru a

TIMONIÉR ~i m. Marinar care manevrează

fi susţinută public, în vederea obţinerii unui grad

timona şi transmite semnale.

ştiinţific (de doctor în ştiinţe). 7) ed. Lucrare scrisă

TIMÓN//Ă ~e f. mar. Roată cu mânere, care

de elevi la sfârşitul unei perioade de studiu. O ~ă de

serveşte la manevrarea manuală a unei nave.

licenţă.

TÍNĂ f. 1) Pământ muiat de apa ploilor sau a

TICHÍ//E ~i f. 1) Acoperemânt de cap de formă

zăpezilor topite; noroi; glod. 2) Loc cu asemenea

sferică, care acoperă numai creştetul capului. 2)

pământ. 3) fig. Acţiune sau vorbă murdară;

Bonetă care se îmbracă înainte de somn; scufie. 3)

murdărie. 4) fig. Comportament josnic; decădere

Scufie pentru copiii mici.

morală.

A TICLUÍ ticluiésc tranz. 1) pop., fam. A întocmi

TINICH//EÁ ~éle f. 1) Foaie subţire de oţel,

cu îndemânare, aranjând, potrivind şi improvizând.

folosită mai ales la acoperitul caselor şi la

~ o plângere. 2) fig. (minciuni, neadevăruri etc.) A

confecţionarea diferitelor obiecte; tablă. 2) fam.,

crea în imaginaţie; a născoci; a izvodi; a inventa.

peior. Obiect de metal de calitate proastă. 3)

TIF//ÓN ~oáne n. Pânză subţire de bumbac,

Recipient de metal subţire.

higroscopică, cu ţesătură foarte rară, folosită în

TINICHIGÍ//U ~i m. 1) Meseriaş care face sau

medicină la pansare.

repară obiecte de tinichea. 2) Muncitor care execută

TIHĂR//ÁIE ~ắi f. pop. Loc râpos acoperit cu

piese sau obiecte de construcţii din tinichea.

vegetaţie deasă.

TIP I típuri n. 1) Model ideal care reuneşte

TÍHN//Ă ~e f. 1) Linişte sufletească; viaţă lipsită

proprietăţile esenţiale ale tuturor obiectelor şi

de griji; calm; pace. 2) înv. Stare de plăcere;

fenomenelor de acelaşi fel; obiect sau lucru ideal,

satisfacţie.

care determină forma şi caracteristicile unei serii de

TILÍNC//Ă ~i f. muz. Instrument muzical popular

obiecte, lucruri sau fenomene; etalon. 2) Individ sau

de suflat, de forma unui fluier scurt fără găuri

exemplar care serveşte drept model pentru un grup

laterale, făcut mai ales din coajă de salcie, care

de fiinţe sau de obiecte, incluzând trăsăturile

scoate sunete acute.

specifice esenţiale ale acestora; specimen.

TÍMBR//U I ~e n. Calitate specifică a unui sunet,

TIP II típi m. fam. Persoană excentrică; om cu

care permite a-l distinge de alt sunet cu aceeaşi

comportament original; individ; subiect.

înălţime, intensitate şi durată, dar provenit din altă

TÍPIC I ~ă (~i, ~e) adj. Care constituie un model

sursă sonoră; sonoritate.

ideal; cu proprietăţi de model ideal; caracteristic;

TÍMBR//U II ~e n. Imprimat de dimensiuni mici,

distinctiv; original. Un caz ~.

pe care se indică valoarea lui convenţională şi care,

TÍPIC II n. 1) Caracter specific; particularitate. 2)

fiind emis de stat, se aplică pe scrisori drept taxă

Ansamblu de proprietăţi specifice unui fenomen

poştală sau pe unele acte oficiale drept impozit.

artistic sau unui personaj literar, care exprimă în

TIMÍ//D ~dă (~zi, ~de) adj. 1) (despre persoane)

artă esenţa realităţii.

Care manifestă lipsă de îndrăzneală; lipsit de

TIPÍC ~uri n. 1) Consecutivitate tipizată şi

îndrăzneală; sfios; ruşinos. 2) (despre manifestări

invariabilă de desfăşurare a unei acţiuni sau 491

procesiuni. Îşi respectă metodic ~ul de dimineaţă.

tiran; despotic. Soţ ~. 3) fig. Care obsedează în

2) rel. Carte care cuprinde regulile de oficiere a

permanenţă; caracterizat prin obsesie permanentă;

serviciului divin. 3) Regulă de oficiere a slujbelor

chinuitor; obsedant. Pasiune ~ă.

religioase. ~ bisericesc.

TIRANÍ//E ~i f. 1) arh., polit. (în antichitatea

TIPICÁR ~ă (~i, ~e) adj. şi substantival 1) Care

greacă) Formă de conducere politică în care puterea

acordă importanţă exagerată lucrurilor mărunte;

de stat se afla în mâinile unui tiran; despotism;

preocupat în mod exagerat de aspectele mărunte ale

autocraţie. 2) fig. Caracter tiranic; forţă imperioasă.

lucrurilor; meticulos; pedant. Un cercetător ~. Un

~a pasiunilor. ~a modei. 3) Faptă sau vorbă

~ imposibil. 2) Care manifestă o scrupulozitate

tiranică.

exagerată; înclinat spre aspectul formal al lucrurilor.

A

Profesor ~. 3) înv. Persoană care respectă cu

persoane) A trata cu cruzime (ca un tiran); a supune

stricteţe tipicul bisericesc.

unor chinuri fizice şi/sau morale. A tiraniza

TIPSÍ//E ~i f. 1) Tavă mare, rotundă, de metal,

oamenii. 2) fig. (despre gânduri, sentimente etc.) A

uneori ornamentată, pe care se serveşte mâncarea

urmări întruna şi în mod dureros; a tortura; a

sau băuturile; tablă. 2) la pl. muz. Instrument

frământa; a chinui; a obseda.

muzical de percuţie constând din două talere de

TITÁN I ~i m. 1) mitol. (în mitologia greacă)

aramă, care sunt lovite unul de altul; chimval.

Divinitate formată din doisprezece uriaşi care,

TIPTÍL adv. 1) Fără zgomot; încet. A intra ~. 2)

declarând război zeilor din Olimp, au fost înfrânţi şi

Pe furiş; pe nesimţite. A pleca ~.

aruncaţi în tartar. 2) fig. Persoană înzestrată cu o

TIRÁD//Ă ~e f. 1) retor. Fragment dintr-un discurs,

forţă fizică sau spirituală extraordinară; gigant. ~ al

în care oratorul dezvoltă detaliat şi cu emfază o

gândirii filozofice.

idee. 2) Suită de fraze sau de versuri recitate fără

TITÁN II n. chim. Element chimic, metal dur, alb-

întrerupere de un personaj de teatru. 3) fig. Frază

argintiu, rezistent la coroziune, răspândit în natură

lungă, rostită cu emfază şi vehemenţă.

în formă de compuşi şi folosit în aliaje la

TIRÁJ ~e n. 1) Cantitatea de exemplare în care se

construcţia navelor şi a rachetelor, precum şi, sub

tipăreşte o carte sau o publicaţie periodică. Carte

formă de oxid, ca pigment alb în pictură.

cu ~ mic. Revistă de ~. 2) Multiplicare prin copiere

TÍTLU I ~ri n. 1) Nume acordat de autor operei

a unui film pentru obţinerea numărului necesar de

sale sau unei părţi a acesteia, care indică tema

copii. 3) teh. Circulaţie a aerului şi a gazelor

materiei tratate. 2) la pl. Traducere a dialogului,

carburante într-o instalaţie de încălzire cu focar.

imprimată sub imaginea unui film vorbit într-o

TIRÁN ~i m. 1) polit. Conducător absolut, care îşi

limbă străină. 3) Calificare obţinută printr-un efort

exercită puterea în mod arbitrar, despotic şi cu

fizic sau spiritual (într-un domeniu de activitate). ~

cruzime;

Persoană

de campion. ~ ştiinţific. 4) Sarcină responsabilă

autoritară care îşi impune voinţa sa prin cruzime;

permanentă; funcţie; post. ~ de director. ~ de

om crud, cu trăsături dictatoriale; satrap.

profesor. Candidat la un ~. 5) Nume calificativ. ~

TIRÁNIC ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de tiranie;

de prieten. ~ de cetăţean. ~ de aliat. 6) Denumire

propriu tiraniei; de tiran; despotic. Regim ~. 2) fig.

onorifică (desemnând o demnitate, un rang sau o

(despre persoane) Care tiranizează; cu calităţi de

funcţie înaltă). ~ de conte. ~ de suveran. ~ de

despot;

potentat.

2)

fig.

TIRANIZÁ

tiranizéz

tranz.

1)

(despre

492

mareşal. ~ nobiliar. 7) jur. Act juridic care certifică

la mers în calitate de sprijin. 2) Lovitură dată cu un

deţinerea unui drept. ~ de proprietate. ~ de

astfel de băţ. 3) fig. Ajutor, sprijin dezinteresat. A fi

moştenitor.

~ul cuiva la bătrâneţe. 4) Baston purtat ca simbol

TÍTL//U II ~e n. 1) Proporţie a unui metal nobil

al unei demnităţi sau autorităţi. ~ papal.

dintr-un aliaj, exprimată în părţi la mie. 2) ind. text.

TÓLB//Ă ~e f. 1) Geantă purtată la şold, în care

Număr care indică gradul de fineţe a firului de

vânătorii păstrează merindele şi vânatul. 2) înv. Toc

mătase şi a fibrelor sintetice; titru.

pentru săgeţi; faretră.

TITULÁR ~ă (~i, ~e) adj. şi substantival 1) Care

A TOLERÁ toleréz tranz. 1) (persoane) A accepta,

deţine un titlu sau un post pe baza unei numiri

admiţând

legale; cu titlu acordat în mod legal. Membru ~ al

neajunsuri; a suporta; a suferi; a răbda. 2) (fapte

unei Academii. Profesor ~. 2) Care posedă pe baze

supărătoare) A admite în mod conştient şi tacit; a

juridice; cu drept legal de posesiune. Persoană ~ă a

suporta; a suferi; a îngădui. El nu tolerează

unui permis. 3) Care deţine rolul principal într-o

dezordinea şi minciuna. 3) med. (tratamente,

piesă de teatru; în rolul principal.

medicamente) A suporta fără reacţie patologică.

TOÁC//Ă ~e f. 1) rel. Placă de metal în care se bate

A

pentru a anunţa începutul slujbei religioase sau

(persoane) A nu lăsa în pace, deranjând mereu; a

anumite momente ale acesteia. 2) Sunet produs

bate la cap; a moronci; a sâcâi. 2. intranz. (despre

când se bate această placă. 3) înv. Timp al zilei

persoane) A vorbi mult şi fără rost; a trăncăni; a

(dimineaţa sau seara) când se anunţa utrenia sau

flecari; a pălăvrăgi.

vecernia la biserică. 4) Bară de metal în care se bate

TONÁJ ~e n. 1) Greutate a unui corp, exprimată în

pentru a anunţa începutul sau terminarea lucrului pe

tone. 2) Capacitate de transport a unei nave,

un şantier sau într-un atelier.

exprimată

TOÁST ~uri n. Discurs mic, prin care se invită a

volumetrică a unei nave maritime, exprimată în

închina paharul în sănătatea unei persoane sau cu

tone de apă dezlocuită. 4) Greutate maximă pe care

prilejul unui eveniment sau acţiuni. A rosti un ~ în

o poate transporta un vehicul.

cinstea cuiva.

TÓNIC I ~ă (~i, ~e) adj. 1) lingv., fonet. (despre

TÓG//Ă ~i f. 1) arh., ist. (la romani) Mantie lungă

vocale sau silabe) Care poartă accent; cu accent;

şi largă, fără mâneci, purtată peste tunică, lăsând

accentuat. 2) şi substantival (despre substanţe,

descoperit braţul şi umărul drept. 2) Haină de

medicamente,

ceremonie, lungă până la pământ, cu mâneci largi;

organismul; cu proprietatea de a stimula activitatea

robă. ~ de avocat. ~ de profesor.

organismului; întăritor; reconfortant; fortifiant;

TÓI ~uri n. 1) Moment de maximă intensitate în

tonifiant.

desfăşurarea unei acţiuni sau a unui fenomen; punct

TÓNIC II ~e n. Medicament (sau băutură) care are

culminant. Petrecerea e în ~. Am venit în ~ul

proprietatea de a fortifica organismul; reconfortant;

petrecerii. În ~ul iernii. 2) Forfotă a unei mulţimi

fortifiant; tonifiant.

de oameni; învălmăşeală. A se afla în ~ul mulţimii.

TOP I tópuri n. 1) Pachet de hârtie cu un număr fix

3) înv. Grup dezorganizat; cârd.

de coli. 2) înv. Val de postav.

TOIÁG toiége n. 1) Băţ lung şi drept, care serveşte

TOP II tópuri n. Clasament al preferinţelor pentru

prezenţa

TOLOCĂNÍ

în

şi

făcând

tolocănésc

tone-registru.

băuturi

etc.)

abstracţie

pop.

3)

Care

1.

de

tranz.

Capacitate

fortifică

493

opere sau oameni de artă, stabilit pe baza

scufunda cu ajutorul torpilelor. 2) fig. (acţiuni,

aprecierilor publicului sau ale specialiştilor. Topul

activităţi, planuri etc.) A împiedica să se realizeze;

vedetelor de cinema. A fi în top.

a face să eşueze; a zădărnici. ~ negocierile.

TOPÁZ ~e n. 1) Silicat fluorat de aluminiu,

TORPÍL//Ă ~e f. Proiectil submarin autopropulsat,

cristalizat,

folosit împotriva obiectivelor maritime, fiind lansat

transparent,

de

culoare

galbenă,

întrebuinţat în tehnică şi ca piatră preţioasă. 2)

de nave, submarine sau avioane.

Piatră preţioasă din acest mineral.

TORS tórsuri n. 1) Parte superioară a corpului

TÓPICĂ f. lingv., gram. 1) Ordine de eşalonare a

omenesc, fără cap şi fără membre; trunchi. 2)

cuvintelor în propoziţie sau a propoziţiilor în frază.

Sculptură care reprezintă această parte a corpului

2) Compartiment al sintaxei, care se ocupă de

omenesc.

studiul ordinii cuvintelor în propoziţie sau a

A TORTURÁ torturéz tranz. 1) (fiinţe) A supune

propoziţiilor în frază.

la torturi, la chinuri groaznice; a schingiui. 2) fig.

TOPOGRAFÍE f. 1) Ramură a geodeziei, care se

(despre gânduri, sentimente etc.) A urmări întruna

ocupă de reprezentarea grafică pe un plan a

în mod dureros; a frământa; a chinui; a tiraniza. 3)

formelor de relief în vederea întocmirii hărţilor

rar (cuvinte, expresii etc.) A denatura, încâlcind

geografice. 2) Descriere a configuraţiei unui loc.

grav corectitudinea firească; a schingiui; a stâlci; a

TOPONIMÍE f. 1) Totalitatea denumirilor de

poci. ~ limba.

localităţi şi de locuri dintr-o regiune sau dintr-o ţară.

TÓRŢ/Ă ~e f. 1) Aparat rudimentar, constituit

2) lingv. Ramură a lingvisticii, care se ocupă de

dintr-un băţ înfăşurat la un capăt cu câlţi îmbibaţi

studiul toponimelor; toponomastică.

cu o substanţă inflamabilă, care serveşte la luminat

TOPTÁN n. comerţ: ♦ (A vinde) cu ~ul, a) (a

în timpul unor procesiuni sau manifestări de masă;

vinde) cu ridicata; angro; b) în cantităţi foarte mari;

faclă. 2) prin anal. Descărcare electrică de înaltă

din belşug.

frecvenţă, având aspectul unei flăcări de lumânare.

TOREADÓR ~i m. Luptător cu taurii în arenă, la o

TOS adj. invar. : ♦ Zahăr ~, zahăr în formă de

coridă; torero.

cristale mărunte.

TORÉNT ~e n. 1) Curs puternic de apă, care apare

TOTALIT//ÁTE ~ắţi f. 1) Reuniune a tuturor

în urma ploilor mari sau după topirea bruscă a

elementelor constitutive ale unui întreg; ansamblu;

zăpezilor şi care vine cu o mare viteză şi forţă de

integralitate; total. 2) Caracter total. 3) Număr

eroziune; şuvoi. 2) fig. Cantitate mare şi intensă;

deplin (de elemente); ansamblu.

abundenţă enormă. ~ de lacrimi. ~ de oameni.

TRADÍŢI//E ~i f. 1) Ansamblu

TORÍ//D ~dă (~zi, ~de) adj. 1) Care este foarte

concepţii, legende, obiceiuri, practici religioase şi

cald; de o căldură extremă; arzător; dogoritor.

morale, constituite în cadrul unei comunităţi sociale

Climă ~dă. 2) Care radiază o căldură excesivă;

şi transmise din generaţie în generaţie. ~i populare.

arzător; dogoritor. Soare ~.

2) Obicei statornicit demult; practică uzuală;

TOROP//EÁLĂ ~éli f. 1) Stare de moleşeală, care

uzanţă. Prin ~.

precede somnul; somnolenţă. 2) Căldură mare;

TRADIŢIÓNAL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care

arşiţă.

corespunde tradiţiei; bazat pe tradiţie. Obicei ~. 2)

A TORPILÁ torpiléz tranz. 1) (nave maritime) A

şi adverbial fam., adesea iron. În virtutea unei

de datini,

494

obişnuinţe; în mod familiar; din totdeauna; obişnuit.

sau a locomotivelor de pe o linie pe alta.

Aşa se procedează ~.

TRANSCAUCAZI//ÁN ~ánă (~éni, ~éne) adj.

TRAFORÁJ ~e n. 1) Decupare a unor modele

Care se află dincolo de munţii Caucaz; situat

desenate pe plăci de furnir sau de metal subţire, cu

dincolo de munţii Caucaz.

ajutorul unui ferestrău special. 2) cu valoare

A TRANSFERÁ transfér tranz. 1) A face să se

colectivă Ansamblu de obiecte obţinute în acest fel.

transfere. 2) fin. (sume de bani) A face să treacă de

TRAMBULÍN//Ă ~e f. 1) sport Instalaţie specială,

pe un cont pe alt cont (de la o persoană sau

de pe care sportivii execută sărituri în apă, sărituri

instituţie la alta). ~ banii. 3) (energii) A face să

cu schiurile sau sărituri de gimnastică. 2) fig. Factor

treacă de la un generator la un receptor.

sau situaţie care îl ajută pe cineva să se lanseze, să

A SE TRANSFERÁ mă transfér intranz. (despre

progreseze într-un domeniu anumit.

persoane) A trece de la un loc (de lucru, de studii

TRÁMP//Ă ~e f. 1) înv., reg. Schimb în natură;

etc.) la altul.

troc. 2) fam. Afacere realizată cu ajutorul unor

A TRANSFIGURÁ transfiguréz tranz. A face să

intermediari; aranjament.

se transfigureze. Soarele a transfigurat natura.

TRANCHILIZÁN//T I ~tă (~ţi, ~te) adj. (despre

Fericirea l-a transfigurat.

substanţe,

A SE TRANSFIGURÁ mă transfiguréz intranz.

medicamente,

factori

etc.)

Care

tranchilizează; cu proprietatea de a calma; calmant.

1) A căpăta o altă înfăţişare sau o altă expresie.

TRANCHILIZÁNT II ~e n. farm. Medicament

Artistul s-a transfigurat complet. 2) A căpăta un

care are proprietatea de a tranchiliza; calmant.

alt caracter; a-şi schimba radical starea de spirit.

TRANSALPÍN ~ă (~i, ~e) adj. (în opoziţie cu

A TRANSFORMÁ transfórm tranz. 1) A face să

cisalpin) Care se află dincolo de munţii Alpi; situat

se transforme; a schimba; a preface; a preschimba;

dincolo de munţii Alpi.

a modifica; a converti. ~ natura. ~ curentul

TRANSATLÁNTIC I ~ă (~i, ~e) 1) Care

alternativ în curent continuu. 2) (valori, funcţii,

traversează Oceanul Atlantic. Navă ~ă. Zbor ~. 2)

construcţii sintactice etc.) A echivala cu un alt

Care se află dincolo de Oceanul Atlantic; situat

corespondent,

dincolo de Oceanul Atlantic. Ţări ~e.

păstrând altele. ~ o ecuaţie.

TRANSATLÁNTIC II ~e n. Navă mare de

A SE TRANSFORMÁ mă transfórm întranz. 1)

pasageri care traversează Oceanul Atlantic, făcând

(despre lucruri concrete sau abstracte) A căpăta o

legătura între Europa şi America.

altă formă sau un alt conţinut; a trece dintr-o formă

A TRANSBORDÁ transbordéz 1. tranz. 1)

în alta; a suferi modificări; a se schimba; a se

(călători, mărfuri, 'încărcături) A trece dintr-un

preface; a se modifica. Satele se ~ă în oraşe.

vehicul în altul. 2) (locomotive, vagoane) A trece de

Materia se ~ă. Dragostea lor s-a transformat în

pe o linie pe alta (cu ajutorul unui transbordor). 2.

căsătorie. 2) (despre persoane) A-şi schimba

intranz. A schimba vehiculul în cursul unei

caracterul, felul de a fi; a se modifica. Ea s-a

călătorii; a face o transbordare.

transformat înspre bine.

TRANSBORD//ÓR ~oáre n. 1) Navă folosită la

TRANSFÚG ~i m. 1) Militar care dezertează în

transbordarea mărfurilor sau a călătorilor. 2)

timp de război, pentru a trece de partea inamicului.

Platformă mobilă, servind la mutarea vagoanelor

2) Persoană care îşi părăseşte în mod ilegal patria.

schimbând

unele

elemente

şi

495

TRANSFÚZI//E ~i f. med. Metodă de tratament

drepte.

biologic,

cale

A TRANSPIRÁ transpír intranz. 1) A elimina

intravenoasă a unei cantităţi de sânge, de ser

sudoare prin porii pielii; a asuda. 2) (despre obiecte

fiziologic sau de plasmă sangvină.

de sticlă, ceramică, faianţă) A se acoperi la

TRANSGRESIÚN//E ~i f. 1) Mişcare a apelor

suprafaţă cu vapori condensaţi; a asuda. Geamul a

maritime, care înaintează asupra unor suprafeţe

~t. 3) (despre plante) A elimina apă sub formă de

mari de uscat, ca urmare a coborârii nivelului

vapori. 4) fig. (despre idei, planuri, sentimente,

scoarţei terestre. 2) prin ext. Deviere fără temei spre

informaţii secrete etc.) A ieşi la suprafaţă; a deveni

un alt domeniu. ~e de la normal spre anormal.

cunoscut, evident; a nu mai rămâne secret,

TRANSHUMÁNŢ//Ă ~e f. Migraţiune periodică a

necunoscut; a se vădi. Ştirea a transpirat.

păstorilor cu turmele de oi, vara la munte şi iarna la

A

şes.

(legume, flori şi alte culturi} A scoate din seră sau

TRANSIGÉN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. (despre

din răsadniţă şi a planta într-un loc stabilit; a răsădi.

persoane) Care face concesii; caracterizat prin

2) (plante, animale) A muta dintr-o regiune în alta,

admiterea compromisurilor.

dintr-un mediu în altul (în vederea aclimatizării). 3)

TRANSIGÉNŢ//Ă ~e f. Caracter transigent.

fig. (obiceiuri, idei, instituţii ş. a.) A muta dintr-un

TRANSLATÓR ~i m. Persoană cu funcţia oficială

loc în altul, făcând să prindă rădăcini. 4) med.

de a traduce; interpret; traducător.

(organe,

TRANSLITERÁŢI//E ~i f. lingv. Transcriere literă

chirurgicală; a grefa.

cu literă a unui text dintr-un alfabet în altul, fără a

A TRANSPÚNE transpún tranz. A reda în altă

se ţine cont de pronunţarea reală a acestora.

formă prin alte mijloace (decât cele iniţiale). ~ o

TRANSLUCÍ//D ~dă (~zi, ~de) adj. (despre

ecuaţie. ~ o melodie. ~ cuvintele unei fraze.

corpuri, materiale etc.) Care lasă să treacă lumina,

A SE TRANSPÚNE mă transpún întranz. A se

fără a permite ca obiectele să fie distinse clar.

strămuta imaginar (în altă situaţie sau în alt timp).

TRANSMISIÚN//E ~i f. 1) Emisiune radiofonică.

TRANSSIBERI//ÁN I ~ánă (~éni, ~éne) adj. Care

2) jur. Trecere a unui drept sau a unui bun de la o

străbate Siberia. Magistrală ~ă.

persoană la alta.

TRANSSIBERI//ÁN II ~éne n. Cale ferată care

TRANSPARÉN//T I ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) Care lasă

traversează Siberia.

să treacă lumină, permiţând să se distingă obiectele;

A TRANŞÁ tranşéz tranz. 1) (probleme, situaţii,

în stare să fie străbătut de raze solare şi

conflicte, cazuri dificile) A examina amănunţit,

electromagnetice, fără a le absorbi sau a le difuza;

oferind o soluţie; a soluţiona. 2) (carnea unui

străveziu. 2) fig. (despre piele, ten etc.) Care este

animal sacrificat) A împărţi în tranşe (cu ajutorul

foarte gingaş; caracterizat prin gingăşie deosebită;

unui instrument dur şi tăios); a tăia în bucăţele.

fin; diafan. 3) fig. Care are un sens uşor descifrabil;

TRÁNŞ//Ă ~e f. l) Grup de obiecte de acelaşi fel

cu sens uşor de înţeles sau de ghicit; clar; evident.

produse sau distribuite în etape succesive. 2) Bucată

Aluzie ~tă.

mică, tăiată din ceva comestibil. O ~ de pâine.

TRANSPARÉNT II ~e n. Foaie de hârtie liniată

TRANSVERSÁL ~ă (~i, ~e) adj. Care traversează

care se pune sub altă foaie, pentru a scrie în rânduri

pe

constând

în

administrarea

pe

TRANSPLANTÁ

ţesuturi

perpendiculară

transplantéz

etc.)

A

lungimea

înlocui

unei

tranz.

pe

1)

cale

suprafeţe. 496

Suprafaţă ~ă.

operând

TRANZÁCŢI//E ~i f. Contact încheiat între două

bunăvoinţă. ~ cu vorbe de ocară. 3) (persoane) A

sau mai multe părţi pe bază de concesii reciproce

face sa bea sau să mănânce, oferind (din belşug); a

asupra transmiterii unor drepturi sau asupra

servi; a ospăta. ~ cu ceai. ~ cu prăjituri. 4)

schimbului de mărfuri; convenţie; acord.

(persoane) A aprecia într-un fel oarecare, atribuind

TRÁNZIT ~uri n. 1) Trecere (de mărfuri sau de

calificativul respectiv. ~ drept un minciunos. 5)

persoane) dintr-o ţară în alta prin teritoriul unei a

med. (bolnavi sau bolile acestora) A supune unui

treia ţări. 2) (despre trenuri, pasageri, mărfuri)

ansamblu de procedee medicale curative; a lecui. 6)

Trecere printr-o staţie sau printr-o ţară fără alte

(substanţe, materiale etc.) A supune acţiunii unui

staţionări

agent

decât

cele

strict

necesare

pentru

după

chimic

împrejurări

sau fizic

(cu

ceva).

(pentru a

~

cu

modifica

schimbarea direcţiei. A avea viză de ~.

compoziţia sau calităţile, pentru a distruge germenii

TRANZITÍV ~ă (~i, ~e) adj. lingv. (despre verbe)

bolilor etc.). ~ cu acid. ~ seminţele cu insecticide.

Care admite complement direct; cu acţiune care se

7) (probleme, teme, subiecte etc.) A aborda,

răsfrânge în mod direct asupra obiectului.

dezvoltând prin investigaţii speciale. 8) (probleme,

TRANZÍŢI//E ~i f. Trecere de la o stare sau de la o

teme) A prezenta (oral sau în scris) în urma unor

formă la alta. Perioadă de ~e de la economia

cercetări. 2. intranz. 1) (despre persoane, lucrări,

socialistă la economia de piaţă.

studii etc.) A avea ca obiect de cercetare; a vorbi

TRÁP//Ă ~e f. 1) Uşă sau capac care închide o

oral sau în scris. Autorul tratează despre evoluţia

deschizătură orizontală la nivelul podelei unei case,

demografică. Lucrarea tratează despre originea

a unei scene sau la nivelul punţii unei nave. 2)

poporului romanic de est. 2) (despre părţi oficiale

Deschizătură închisă de o asemenea uşă.

interesate) A duce tratative (în vederea încheierii

TRAPÉZ I ~e n. 1) geometr. Patrulater cu două

unor convenţii economice, politice etc.); a negocia.

laturi paralele, numite baze. 2) sport Aparat de

TRATATÍVE f. pl. Discuţii oficiale între două sau

gimnastică constând din două coarde verticale,

mai multe părţi interesate, purtate în vederea

fixate de plafon şi unite la bază printr-o bară. 3)

încheierii unui tratat. A duce ~e cu cineva.

Leagăn improvizat, care se face în colivii sau în

TRAUMATÍSM ~e n. 1) v. TRAUMĂ. 2)

cuşti pentru păsări sau animale.

Ansamblu de traume care apar la grupe de populaţie

TRAPÉZ II ~i m. anat. Muşchi plat care ocupă

cu condiţii identice de muncă sau de trai. 3)

partea posterioară şi superioară a trunchiului.

Ansamblu de tulburări fizice sau psihice provocate

TRASÉ//U ~e n. 1) Direcţie în formă de linie,

organismului de factori externi violenţi.

urmată de o cale de comunicaţie. 2) Cale

TRÁUM//Ă ~e f. 1) Leziune corporală gravă,

prestabilită, urmată cu o anumită regularitate de un

provocată de factori externi violenţi. 2) Emoţie

vehicul sau de o fiinţă; rută. 3) Drum în spaţiu

violentă, care modifică personalitatea unui om,

parcurs de un corp în mişcare; traiectorie.

insensibilizându-l la emoţii de aceeaşi natură.

A TRATÁ tratéz l. tranz. 1) (persoane) A supune

A TRAVERSÁ traverséz tranz. 1) (obiecte situate

efectelor unui comportament, acţionând (în mod

transversal faţă de linia mişcării) A străbate,

diferit). ~ bine. ~ rău. ~ de la egal la egal. 2)

deplasându-se de-a curmezişul în cealaltă parte; a

(persoane) A supune efectelor unui comportament,

trece. ~ strada. ~ un râu. 2) (suprafeţe întinse, 497

spaţii etc.) A parcurge de la un capăt la altul sau

TRẤMB//Ă ~e f. 1) Sul mare de material textil;

dintr-o parte în alta; a străbate; a pătrunde. Ploaia a

val. 2) Masă de apă, de zăpadă, de praf, de fum etc.,

traversat acoperişul. 3) (mulţimi de oameni) A

ridicată în sus şi răsucită de vânt; vârtej; trombă. 3)

parcurge dintr-o parte în alta, croindu-şi drum (cu

fig. Succesiune continuă; şir; lanţ; rând; serie. 4)

coatele); a străbate. 4) (stări durabile, perioade de

(despre fiinţe) Grup mic; pâlc; ceată.

timp) A depăşi, suportând. ~ o criză sufletească.

TRẤNDAV ~ă (~i, ~e) adj. şi substantival depr.

TRAVÉRS//Ă ~e f. constr. 1) Bară de rezistenţă

(despre persoane) Care trândăveşte; plin de lene;

aşezată transversal pe axa longitudinală a unei

leneş.

construcţii sau a unui sistem tehnic. 2) Bară

TRÉN//Ă ~e f. Parte alungită de la spate a unei

transversală instalată sub şinele de cale ferată, de

rochii, care se târăşte pe jos; coadă. ~a miresei.

care acestea se fixează prin şuruburi.

TRÉNCI ~uri n. Pardesiu impermeabil cu centură.

A TRAVESTÍ travestésc tranz. A face să se

TRENÍNG ~uri n. 1) Costum sportiv de flanelă

travestească.

sau de tricot, constând din pantaloni şi bluză şi

A SE TRAVESTÍ mă travestésc intranz. 1) A-şi

purtat, mai ales, la antrenamente. 2) Metodă de

schimba îmbrăcămintea pentru a nu putea fi

relaxare prin autosugestie.

recunoscut (la un bal, la teatru); a se deghiza. ~ în

TREPĂDÚŞ ~i m. 1) fam. Persoană care treapădă

haine femeieşti. 2) (despre actori) A juca roluri

fără astâmpăr. 2) fam., peior. Persoană fără

diferite în aceeaşi piesă (schimbându-şi respectiv

demnitate şi autoritate, care treapădă făcând servicii

costumaţia). 3) fig. A se ascunde sub aparenţe

mărunte şi adesea înjositoare.

înşelătoare cu scopul de a induce în eroare; a se

A TREPIDÁ trepidéz intranz. 1) (mai ales despre

masca; a se camufla.

motoare) A produce vibraţii puternice, cu frecvenţă

A TRĂDÁ trădéz tranz. 1) (persoane, interese,

mare şi cu amplitudine mică. 2) fig. (despre fiinţe)

cauze, idealuri, sentimente etc.) A părăsi în mod

A nu-şi afla locul de emoţii; a fi cuprins de un

perfid sau laş (trecând de partea adversă). ~ Patria.

sentiment puternic; a palpita; a fremăta; a vibra.

~ prietenul. 2) fig. (despre facultăţi fizice sau

TREPIÉD ~e n. 1) Scaun fără spetează cu trei

psihice) A nu mai sluji ca înainte; a da de sminteală.

picioare. 2) Suport cu trei picioare, pe care se

Memoria îl trădează. 3) fig. (persoane) A arăta aşa

fixează un aparat topografic sau fotografic. 3)

cum este în realitate; a da de gol. L-a trădat

Suport metalic (de campanie) pe care se pun la foc

privirea. 4) (manifestări ale persoanelor, stări de

ustensilele de bucătărie.

spirit etc.) A face să se manifeste; a scoate la iveală.

TRÉS//Ă ~e f. 1) Şiret din fire sau bandă metalică

Vocea lui trădează nelinişte.

care se aplică la unele uniforme pentru a indica

TRĂGÁC//I I ~e n. Dispozitiv la armele de foc, de

gradul; galon. 2) mar. Parâmă folosită la legarea

care se trage cu degetul arătător pentru a împuşca.

navelor, având acţiune perpendiculară asupra axei

TRĂGÁCI II ~ m. Persoană care trage cu o armă

navei. 3) electric. Înveliş textil sau metalic al unui

de foc.

cablu electric. 4) arhitect. Motiv arhitectural

TRĂGÁC//I III ~e (~i, ~e) adj. pop. (despre

ornamental, plat sau convex, în formă de benzi

animale) Care trage bine la ham sau la jug; de

împletite.

tracţiune.

A TRIÁ triéz tranz. 1) (mărfuri, produse, obiecte) 498

A repartiza în clase sau în categorii pe baza

tricotezei.

anumitor criterii; a selecţiona; a clasa. 2) fig.A alege

TRIENÁL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care durează trei ani;

cu multă atenţie; a selecta. A-şi tria impresiile.

cu o durată de trei ani. Funcţie ~ă. Ciclu ~.

TRIÁD//Ă ~e f. Grup din trei elemente care

Perioadă ~ă. 2) Care are loc o dată în trei ani.

constituie o unitate.

Congres ~. Expoziţie ~ă. 3) Care se dezvoltă

TRIB tríburi n. 1) arh. (în comunitatea primitivă)

complet în trei ani; cu o durată de dezvoltare de trei

Formă de organizare economică şi social-politică,

ani. Plantă ~ă.

caracterizată prin comunitate etnică reală, prin

TRIFURCÁ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. Care are trei

limbă şi teritoriu comun şi prin conducător ales. 2)

ramuri; cu trei ramuri. Coarne ~e.

fig. Familie numeroasă.

TRIL tríluri n. 1) muz. Ornament muzical constând

TRIBÓRD ~uri n. Parte situată în dreapta unei

în alternarea rapidă a unui sunet de bază cu sunetul

nave, privită de la pupă spre proră.

vecin, superior sau inferior. 2) Cântec al unor

TRIBÚN ~i m. 1) arh. (în Roma antică) Magistrat

păsări, asemănător cu efectul sonor al acestui

însărcinat să apere drepturile şi interesele plebei. 2)

ornament muzical.

fig. Persoană dotată cu talent oratoric şi publicistic,

TRILÍNGV ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care cunoaşte trei

care luptă pentru interesele poporului.

limbi; în stare să vorbească trei limbi. Vorbitor ~.

TRIBÚN//Ă ~e f. 1) Estradă sau loc înălţat, de unde

2) Care este scris în trei limbi; redactat în trei limbi.

un orator se adresează publicului. 2) Construcţie cu

Inscripţie ~ă.

mai multe rânduri de bănci aşezate în amfiteatru, de

TRILOGÍ//E ~i f. 1) arh. (în Grecia antică)

unde se poate urmări desfăşurarea unei competiţii

Ansamblu de trei tragedii, subiectele cărora se

sportive sau a unei festivităţi. 3) fig. Focar sau

continuă unul pe altul. 2) Ansamblu de trei opere

mijloc de difuzare în public a unor idei.

distincte, care formează o serie, elaborată de acelaşi

TRIBÚT ~uri n. 1) Contribuţie forţată, impusă

autor şi caracterizată prin unitate tematică.

unui stat învins de către un stat învingător sau

TRIMÉSTR//U ~e n. 1) Durată de trei luni. 2)

plătită de un stat altui stat în semn de dependenţă

Parte a anului calendaristic, egală cu trei luni. 3) ed.

sau de obligaţie. 2) fig. Concesie spirituală impusă

Diviziune a anului şcolar, echivalând cu a patra

de circumstanţe. A plăti ~ pentru promovare.

parte a acestuia.

TRIBUTÁR ~ă (~i, ~e) adj. 1) înv. Care plăteşte

TRÍO n. la sing. 1) muz. Ansamblu format din trei

tribut; aflat în dependenţă economică. Stat ~. 2) fig.

executanţi

şi substantival Care are o obligaţie; care datorează.

Compoziţie muzicală scrisă pentru un astfel de

Sunt ~ul tău.

ansamblu. 3) Parte secundă a unei compoziţii

TRICEFÁL ~ă (~i, ~e) adj. Care are trei capete; cu

muzicale, mai melodioasă şi mai liniştită decât

trei capete. Acvilă ~ă.

celelalte două. 4) prin ext. Grup de trei persoane

TRÍCEP//S ~şi m. anatom. Muşchi care se prinde

nedespărţite, unite prin interese sau gusturi comune.

prin trei ligamente la una dintre extremităţi.

TRI//ÓR ~oáre n. teh. agric. Maşină agricolă care

A TRICOTÁ tricotéz 1. tranz. (obiecte de

serveşte la separarea seminţelor de culturi agricole

îmbrăcăminte etc.) A confecţiona prin împletirea

de impurităţi; vânturătoare.

fibrelor textile. 2. intranz. A practica ocupaţia

TRIPARTÍ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) Care are trei

(vocalişti

sau

instrumentişti).

2)

499

părţi; constituit din trei părţi. Pliant ~t. 2) (despre

trunchi de copac în semn de victorie. 2) Monument

pacte, înţelegeri, convenţii, acorduri etc.) Care are

comemorativ al unei victorii, pe care sunt expuse

loc prin asocierea a trei state sau a trei partide;

armele celor învinşi sau figurează reprezentări

realizat între trei state sau trei partide. Acord ~. 3)

simbolice ale celor învinşi. 3) Pradă de război, luată

Care

de la duşman.

include

reprezentanţi

a

trei

state;

cu

reprezentanţi din trei state. Comisie ~tă.

TROGLODÍ//T ~ţi m. 1) arh., ist. Om preistoric

A TRIPLÁ tripléz tranz. A mări de trei ori; a face

care locuia în caverne. 2) Persoană care locuieşte în

să fie de trei ori mai mare; a întrei. ~ eforturile.

condiţii primitive. 3) fig. Persoană cu un nivel de

TRIPLÉT ~e n. Exemplar care ocupă ultimul loc

viaţă foarte scăzut. 4) fig. Persoană grosolană,

într-un grup constituit din trei exemplare identice.

necivilizată, cu idei perimate.

TRÍPL//U ~ă (~u, ~e) adj. 1) Care este de trei ori

TRÓMP//Ă ~e f. 1) zool. (la unele mamifere)

mai mare; întreit. Doză ~ă. 2) Care este format din

Organ tubular care este o prelungire musculară a

trei părţi; constituit din trei elemente. ~ salt.

nasului şi serveşte la pipăit şi la apucat. 2) entomol.

A TRIŞÁ trişéz 1. intranz. 1) (mai ales la jocul de

(la unele insecte) Organ bucal de supt. 3) med.,

cărţi) A folosi mijloace necinstite. 2) A folosi

anatom. Canal de eliminare a ovulelor formate în

mijloace necinstite, pentru a induce în eroare. 2.

ovar.

tranz. (parteneri de joc) A înşela, măsluind cărţile;

TROMPÉT//Ă ~e f. muz. Instrument muzical de

a păcăli.

suflat, cu clape, constând dintr-un tub de alamă

TRIÚMF ~uri n. 1) arh. (în Roma antică) Onoare

îndoit de două ori, terminat la un capăt cu o

acordată unui conducător de oşti care a obţinut o

deschizătură în formă de pâlnie, care emite sunete

victorie

clare şi pătrunzătoare; goarnă.

strălucită,

constând

în

întâmpinarea

solemnă a acestuia. 2) Victorie strălucită. 3) Succes

TRON trónuri n. 1) Scaun sculptat şi împodobit,

decisiv; reuşită mare. 4) Manifestaţie glorioasă. 5)

pe care stau monarhii în timpul ceremoniilor. 2)

Satisfacţie mare.

prin contig., fig. Autoritate supremă; putere

TRIUMFÁL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de triumf;

suverană. ~ul Marii Britanii.

referitor la triumf. Arc ~. Coloană ~ă. 2) Care se

TROTINÉT//Ă ~e f. Vehicul mic pentru copii,

face cu triumf; susţinut de triumf. Marş ~. 3) Care

constând dintr-o platformă orizontală mică, montată

constituie un triumf; cu caracter de triumf. Succese

pe două roţi şi dintr-o bară verticală de direcţie, care

~e. Apariţie ~ă.

se pune în mişcare fiind împinsă cu un picior.

TRIVIÁL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care este lipsit de

TRUBADÚR ~i m. 1) arh. (în Franţa din sec. XII-

originalitate; caracterizat prin lipsă de originalitate;

XIII) Poet liric care compunea versuri în limba

comun; ordinar; vulgar; banal; plat. Limbaj ~. 2)

provensală veche, pe care le recita cu un

Care denotă lipsă de pudoare; fără pudoare;

acompaniament muzical pe la curţile marilor

indecent; scabros; obscen. Comportament ~.

feudali. 2) fig. Poet peregrin.

TRIVIALIT//ÁTE ~ắţi f. 1) Caracter trivial. ~atea

TRUC trúcuri n. 1) Manevră abilă de falsificare a

stilului. 2) Vorbă sau faptă trivială. A spune ~ăţi.

realităţii; tertip; şiretlic; stratagemă. 2) Procedeu

TROFÉ//U

folosit de iluzionişti.

~e

n.

1)

arh.

(în

antichitate)

Echipament al unui duşman învins, expus pe un

TRUFANDÁ ~le f. mai ales la pl. 1) Fruct sau rod 500

care apare primul în cursul fiecărui an. 2) Marfă de

manieră savantă şi rafinată.

acest fel, pusă pentru prima oară în vânzare în anul

TUB túburi n. 1) Piesă cilindrică, rectilinie sau

dat.

îndoită, goală în interior, cu diverse întrebuinţări;

TRUFÁŞ ~ă (~i, ~e) adj. 1) şi substantival (despre

ţeavă. 2) Recipient cilindric de metal maleabil sau

oameni) Care este peste măsură de mândru; plin de

de masă plastică, conţinutul căruia (preparate

mândrie exagerată; înfumurat;. îngâmfat; orgolios;

cosmetice, medicamente, alimente etc.) se scoate

arogant; vanitos; infatuat. 2) (despre manifestări ale

prin apăsare. Un tub de cremă. 3) Organ natural,

oamenilor) Care denotă satisfacţie exagerată;

lung şi rotund. ~ digestiv.

cuprins de o prea mare mulţumire de sine. 3) Care

TÚB//Ă ~e f. muz. Instrument muzical de suflat cu

manifestă mândrie şi demnitate; plin de mândrie şi

clape, constând dintr-un tub de alamă răsucit de mai

demnitate; măreţ; falnic; semeţ; grandios.

multe ori, terminat la un capăt cu un pavilion larg,

TRUFÍ//E ~i f. 1) Comportament trufaş; vanitate;

care emite sunetele cele mai grave.

fatuitate;

TUL túluri n. text. Ţesătură fină, rară şi

orgoliu;

complezenţă;

ostentaţie. 2)

Caracter trufaş; vanitate; fatuitate.

transparentă, cu ochiuri rotunde sau poligoane, din

A TRUNCHIÁ trunchiéz tranz. 1) (obiecte, fiinţe)

care se confecţionează perdele sau cu care se

A lipsi de o parte integrantă. 2) fig. (texte, lucrări)

garnisesc unele articole vestimentare femeieşti.

A reduce, ştirbind simţitor conţinutul; a ciopârţi.

A TULÍ tulésc intranz. fam.: ♦ A o tuli la (sau de)

TRÚP//Ă ~e f. 1) milit. Grup regulat şi organizat de

fugă (sau la sănătoasa), a pleca repede şi pe

soldaţi dintr-o unitate militară. 2) Totalitate de

neobservate; a o lua la fugă. ♦ Tule-o! sau tulea!,

soldaţi care formează o subdiviziune militară. 3) la

Pleacă (iute) de aici! Întinde-o! Şterge-o!

pl. Totalitate de forţe militare. ~e de infanterie. ~e

TÚLNIC ~e n. muz. Instrument muzical de suflat,

aeropurtate. 4) prin ext. Colectiv de actori care

asemănător buciumului, confecţionat din coajă de

lucrează împreună; ansamblu. ~ de teatru. ~ de

tei sau de salcie şi folosit la semnalizări.

cinema. ~ de circ.

TÚMB//Ă ~e f. Rostogolire a corpului peste cap.

TRÚPEŞ ~ă (~i, ~e) adj. pop. (despre oameni, mai

TUMÚLT ~uri n. 1) Agitaţie zgomotoasă şi

ales despre bărbaţi ) 1) Care are trup bine făcut;

dezordonată; zarvă; vacarm. 2) (despre ape) Curs

bine dezvoltat fiziceşte; zdravăn; voinic; robust. 2)

rapid şi zgomotos; tălăzuire. 3) fig. Zbucium

Care are trup mare şi gras; cu trup mare şi gras.

sufletesc; agitaţie psihică.

TRÚS//Ă ~e f. 1) Cutie sau geantă, cu mai multe

TUMULTU//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) adj. 1) Care

compartimente, în care se ţin instrumente sau unelte

se face cu tumult; plin de tumult; impetuos. Ritm ~.

necesare pentru executarea anumitor operaţii. ~ă de

2) (despre ape) Care curge repede şi zgomotos;

cosmetici. 2) Ansamblu de obiecte dintr-o astfel de

clocotitor; învolburat; năvalnic; violent. 3) Care

cutie sau geantă. ~ă medicală. ~ă de manichiură.

tulbură sufletul; producător de agitaţie interioară.

TRUVÉR ~i m. literat. 1) arh. (în Franţa

Pasiune ~oasă. Amintire ~oasă. 4) fig. Care

medievală) Poet liric care compunea versuri în

denotă avânt; plin de avânt; înflăcărat; însufleţit.

vechea franceză de nord, pe care le recita cu un

Viaţă ~oasă. 5) Care are o cantitate mare;

acompaniament muzical specific pe la curţile

abundent; bogat. Flori ~oase.

marilor feudali. 2) Poet care compune versuri într-o

TUNÍC//Ă ~i f. 1) Vestă de uniformă (militară, 501

şcolară etc.), încheiată până la gât, care se poartă

caracterizează prin agitaţie şi violenţă; agitat şi

peste cămaşă. 2) înv. Bluză femeiască, lungă până

violent.

aproape de genunchi (şi ajustată în talie). 3) bot.

TURBULÉNŢĂ f. 1) Agitaţie turbulentă. 2)

Membrană care acoperă corpul unor organisme

Caracter turbulent. 3) meteor.: ♦ Turbulenţa

animale sau vegetale ori anumite părţi ale acestora.

aerului, stare a aerului, în care sunt prezente

~a bulbului de ceapă.

mişcări turbulente. Am intrat într-o zonă de

TUR túruri n. 1) teh. Mişcare circulară în jurul

turbulenţă a aerului.

unui ax sau al unui punct fix; turaţie; rotaţie. 2)

TURÍSM ~e n. 1) Activitate cu caracter recreativ

Deplasare liniară pe un anumit traseu, cu revenire în

şi/sau sportiv, constând în parcurgerea pe jos (în

punctul de plecare. ♦ Tur-retur (sau tur şi retur),

grupuri) a locurilor greu de străbătut, în scopul

dus şi întors; plecare şi sosire. Un bilet de călătorie

fortificării fizice a organismului. 2) Călătorie

tur-retur.3) Plimbare scurtă; raită. A face ~ul

efectuată pe jos şi cu un vehicul în scopuri

oraşului. 4) Acţiune dificilă care se soldează cu o

recreative sau cognitive.

reuşită. ~ de forţă. 5) sport Parte a unei competiţii

TURMENTÁ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) (despre

sportive; etapă într-un campionat. A participa la

oameni) Care a ajuns în stare de turmentare; ameţit

~ul doi al competiţiei. 6) (la jocul de cărţi) Ciclu

de băutură; beat. 2) geomorf. (despre forme de

în care fiecare partener distribuie pe rând cărţile.

relief) Care are aspect neregulat; accidentat.

TURÁŢI//E ~i f. l) Mişcare circulară în jurul unui

A TURNÁ I tórn tranz. 1) (substanţe lichide,

ax sau/şi al unui punct fix; rotaţie; tur. 2) Număr de

pulverulente, granuloase) A face să curgă prin

mişcări de acest fel efectuate de un corp rotitor într-

răsturnarea unui recipient (în, pe sau peste ceva); a

o unitate de timp. ~le motorului.

vărsa. ~ apă în pahar. ~ benzină în carburator. ~

TÚR//Ă I ~e f. 1) Totalitate de persoane care

grâu în sac. ♦ ~ ulei pe rană, a alina durerea cuiva.

lucrează

într-o

♦ ~ la pumni, a trage (cuiva) pumni. ♦ ~ gaz în foc,

instituţie în acelaşi timp; schimb. 2) Interval de

a aţâţa şi mai tare spiritele. ♦ Toarnă cu găleata

timp cât lucrează un colectiv de oameni într-o

(sau ca din găleată), plouă torenţial. ♦ ~ la copii, a

întreprindere, într-o instituţie etc. ~ă de noapte.

naşte mulţi copii. 2) teh. (obiecte) A confecţiona,

TÚR//Ă II ~e f. (la şah) Piesă în formă de turn

vărsând un amestec special într-un tipar. ~ un

crenelat, care se deplasează numai în linie dreaptă şi

clopot. ~ o statuie de bronz. 3) fam. A compune la

în două direcţii; turn.

repezeală. ~ o scrisoare. ♦ ~ la gogoaşe (sau verzi

TURBÁN ~e n. 1) (în unele ţări orientale)

şi uscate), a spune minciuni. 4) fam. (persoane) A

Acoperământ pentru cap purtat de bărbaţi, constând

învinui de lucruri considerate reprobabile şi ţinute

dintr-o bandă lungă de pânză (albă) care se

în taină, dându-le în vileag cu intenţii rele (în faţa

înfăşoară în jurul capului. 2) Acoperământ pentru

unor persoane sau organe oficiale); a denunţa; a

cap constând dintr-o fâşie de pânză pe care femeile

pârî.

o înfăşoară în jurul capului, purtat în loc de pălărie.

A TURNÁ II turnéz tranz. cinema: ♦ ~ un film, a

TURBULÉN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) (despre

realiza un film de cinema.

fluide) Care prezintă turbulenţă; agitat. Ape ~e. 2)

TURNÁN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. Care se roteşte în

(despre persoane şi manifestările lor) Care se

jurul unui ax central; care pivotează în jurul unui

împreună

într-o întreprindere,

502

ax; rotitor. Uşă ~tă. Scenă ~tă.

Manieră

de

gândire

exprimată

prin

ordinea

TURNÉ//U ~e n. l) Deplasare a artiştilor pentru a

eşalonării cuvintelor în frază.

da reprezentaţii în altă localitate. 2) Deplasare a

TUTÉL//Ă ~e f. 1) jur. Autorizaţie acordată cuiva

sportivilor pentru a participa la diferite competiţii.

prin lege de a avea grijă de o persoană (minoră,

3) Călătorie oficială cu itinerar prestabilit. ~ de

bătrână, alienată) lipsită de capacitatea de a acţiona

inspecţie.

independent şi/sau de bunurile acesteia. 2) Instituţie

TURNÍR ~e 1) arh. (în Evul Mediu occidental)

legală sau care are drept scop tutelarea minorilor

Competiţie în cadrul unor sărbători, în cursul cărora

sau a persoanelor puse sub interdicţie. 3) Sprijin

cavalerii se întreceau în mânuirea armelor. 2) sport

vigilent; ocrotire; protecţie. A beneficia de ~a unor

Competiţie cuprinzând mai multe serii de probe sau

prieteni. A fi sub ~a părinţilor. 4) fig. Drept

de manşe.

(abuziv) de a ţine pe cineva în dependenţă jenantă.

TURNÚR//Ă ~i f. l) Schimbare bruscă şi

A ţine pe cineva sub ~ă.

neaşteptată în desfăşurarea evenimentelor; cotitură;

TUTÓR//E ~i m. jur. Persoană însărcinată să

întorsătură. Lururile au luat o ~ă neaşteptată. 2)

exercite o tutelă; epitrop.

Ţ

ŢAMBÁL ~e n. Instrument muzical popular de

cu un ţarc; a înzestra cu un gard (de jur împrejur); a

percuţie, constând dintr-o cutie de rezonanţă de

îngrădi; a împrejmui.

formă trapezoidală, pe care sunt întinse coarde

ŢĂRẤNĂ f. 1) Sol fărâmiţat mărunt; pământ. 2)

metalice care produc sunete fiind lovite cu două

Strat superior al scoarţei terestre; sol. 3) fig.

ciocănaşe speciale.

Ansamblu de rămăşiţe ale unei fiinţe după moarte;

ŢAMBALAGÍ//U ~i m. Muzicant care cântă la

oseminte.

ţambal.

ŢĂRM ~uri n. 1) Mal al unei ape mari. ~ul mării.

ŢÁNŢOŞ ~ă (~i, ~e) adj. şi adverbial (mai ales

2) Regiune situată pe malul unei ape mari. ~ul

despre oameni şi manifestările lor) Care vădeşte

Mării Mediterane.

orgoliu dezagreabil; plin de sine; fudul; mândru;

A ŢĂRMUÍ ţărmuiésc intranz. (despre vase de

încrezut; înfumurat; îngâmfat; semeţ; arogant. A

navigaţie) A trage (şi a se opri) la ţărm; a acosta.

păşi ~. A fi tare ~.

A

ŢÁRCĂ ţắrci f. 1) ornitol. Pasăre sedentară de talie

suprafeţe, proprietăţi etc.) A delimita printr-un

mică, cu aripi scurte şi coadă lungă, cu penaj negru

hotar; a hotărnici; a demarca.

pe spate şi alb pe piept şi pe partea inferioară a

A SE ŢĂRMURÍ mă ţărmurésc intranz. (despre

aripilor; coţofană. 2) fig., peior. Femeie guralivă.

terenuri, suprafeţe, proprietăţi etc.)A avea hotar

ŢÁRIN//Ă ~i f. Suprafaţă de teren agricol cultivată.

comun (unul cu altul).

A ŢĂRCUÍ ţărcuiésc tranz. pop. 1) (vite, oi) A

ŢÂRFÂ//IÁLĂ ~iéli f. pop., fam. 1) Ploaie mică şi

închide în ţarc. 2) (terenuri, suprafeţe) A prevedea

de scurtă durată. 2) Noroi apos; fleaşcă.

ŢĂRMURÍ

ţărmurésc

tranz.

(terenuri,

503

A ŢÂRLÂÍ ţấrlâi intranz. pop. fam., peior. (despre

(cu o armă); ochitor; trăgător.

instrumente muzicale sau interpreţi) A produce

ŢINTÁŞ II ~ă (~i, ~e) adj. 1) (despre persoane)

sunete ascuţite şi neplăcute.

Care ţinteşte bine. A fi un bun ţintaş. 2) (despre

ŢÂŢẤN//Ă ~i f. 1) Dispozitiv metalic format din

privire, ochi) Care este aţintit într-un anumit punct;

două plăci articulate pe un ax, care, prinse respectiv

orientat într-o anumită direcţie; pironit; fix.

de un cadru fix şi de un panou mobil, fac posibilă

ŢINÚT//Ă ~e f. 1) Poziţie a corpului; modalitate de

închiderea şi deschiderea lor; balama. 2) Articulaţie

a ţine corpul; poză. ~ă corectă. 2) Manieră de

a valvelor unei scoici. 3) pop. Rădăcină a unui

conduită; comportament. A avea o ~ă demnă,

furuncul.

adecvată. 3) Modalitate de a se îmbrăca. ~

ŢEÁSTĂ ţéste f. 1) (la om şi la animale

elegantă. 4) Ansamblu de haine ce constituie un

vertebrate) Ansamblu de oase ale capului; cutie

mod specific de a se îmbracă. ~ă de călătorie. ~ă

cranială; craniu; tidvă; scăfârlie. 2) (la broaştele

de gală.

ţestoase, crustacee etc.) Organ dur, format din

ŢIPÁR ~i m. ihtiol. Peşte dulcicol de talie mică sau

tegumente osoase, care protejează corpul; carapace;

medie, cu corpul lung asemănător cu al şarpelui,

ţest; crustă.

acoperit cu solzi mărunţi, care trăieşte la fundul

ŢÉLIN//Ă I ~e f. bot. Plantă legumicolă aromatică,

apelor stătătoare; chişcar.

cultivată pentru rădăcină şi frunzele sale, folosite

ŢIPÉNIE f. pop. (folosit, mai ales, în construcţii

drept condiment şi în scopuri medicinale.

negative) Fiinţă umană; om. Nu este nici ~ de om.

ŢÉLIN//Ă

II

~e

f.

Suprafaţă

de

pământ

ŢISTÁR ~i m. zool. Mamifer rozător de câmpie, de

neprelucrată un timp îndelungat şi acoperită cu

talie mică, cu corpul lung, cu ochi mari, cu coadă

vegetaţie; pârloagă.

stufoasă, cu blană de culoare galbenă-cenuşie, care

ŢES//ÁLĂ ~éle f. Unealtă asemănătoare cu o perie,

aduce daune semănăturilor; popândău.

folosită pentru a curăţa pielea şi părul vitelor (mai

ŢÓŞ//CĂ ~ti f. pop. Săculeţ în care se păstrează

ales ale cailor).

diferite lucruri; trăistuţă.

A ŢESĂLÁ ţésăl tranz. 1) (cai sau vite cornute) A

ŢURCÁN I ~i m. înv. Persoană care se ocupă de

curăţa cu ţesala. 2) fig. fam. A bate tare; a chelfăna;

creşterea oilor.

a scărpina; a scărmăna; a pieptăna.

ŢURCÁN II ~ă (~i, ~e) adj. şi substantival (despre

ŢEST ţésturi n. pop. 1) Capac de lut sau de tuci cu

oi) Care are lână lungă şi aspră; cu lână lungă şi

care se acoperă pâinea pusă la copt pe vatra încinsă.

aspră; bârsan.

2) Organ dur, format din tegumente osoase, care

ŢÚRC//Ă I ~i f. 1) Bucată scurtă de lemn ascuţită

protejează corpul; carapace; ţeastă; tidvă.

la ambele capete pentru a putea să sară în sus la

ŢIDÚL//Ă ~e f. fam. Comunicare scurtă, scrisă pe o

lovirea ei cu un băţ, folosită într-un joc vechi pentru

bucată mică de hârtie; bilet.

copii. 2) Joc pentru copii bazat pe această bucată de

ŢÍGL//Ă ~e f. Obiect de argilă arsă sau din ciment,

lemn.

în forma de plăci, folosit la acoperirea caselor; oală.

ŢÚRC//Ă II ~i f. înv. Căciulă mare şi miţoasă,

ŢÍCĂ m. fam. Termen de adresare a unei persoane

confecţionată din blană de oaie ţurcană.

în etate către un băiat.

TURCĂN//ÉSC I ~eáscă (~éşti) adj. Care este

ŢINTÁŞ I ~i m. Persoană care ţinteşte şi trage bine

caracteristic pentru ţurcani; propriu ţurcanilor. 504

Fluier ~esc.

Căciulă ~éască.

ŢURCĂN//ÉSC II ~eáscă (~éşti) adj. Care este

ŢÚŞ//CĂ ~ti f. pop., reg. Basma răsucită şi

făcut din blană de oaie ţurcană sau din lână ţurcană.

înnodată la un capăt, folosită la un joc distractiv.

U

UBICUITÁTE f. 1) Caracter ubicuu. 2) (despre

varicos.

divinităţi) Proprietate supranaturală constând în a fi

ULTERI//ÓR

prezent în mai multe locuri în acelaşi timp.

adverbial Care va urma în viitor; după momentul

UBÍCU//U ~ă (~i) adj. Care se află concomitent

vorbirii. Generaţii ~oare. Va vorbi ~ despre tine.

peste tot; prezent pretutindeni; omniprezent. Agent

ULTIMATÍV ~ă (~i, ~e) adj. Care conţine un

~u.

ultimatum; cu caracter de ultimatum. Afirmaţii ~e.

UGILÍ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) (despre plante) Care

Termen ~.

a fost supus ugilirii; ofilit; veştezit. 2) fig., fam.

ULTIMÁTUM ~uri n. 1) dipl. Notă diplomatică

(despre persoane) Care se află într-o stare de spirit

prin care un stat prezintă altui stat o condiţie

apăsătoare;

sufletească

definitivă, refuzul căreia antrenează luarea unor

apăsătoare; trist. 3) fig., fam. (despre persoane)

măsuri de constrângere. A înainta un ~. 2) Decizie

Care manifestă supuşenie înjositoare; umilit.

irevocabilă care nu suferă contestarea; exigenţă

A UIMÍ uimésc tranz. (persoane, colectivităţi) 1) A

imperativă. A pune cuiva un ~.

face să se uimească; a impresiona prin ceva

ULTRÁJ ~e n. 1) jur. Infracţiune constând în

neprevăzut; a surprinde (în sens bun sau rău); a

ofensă adusă unei autorităţi oficiale aflate în

mira; a minuna. Ezitarea ta mă uimeşte. Talentul

exerciţiul funcţiunii, constând din vorbe, texte,

său m-a uimit. A uimit toată lumea. 2) înv. A face

desene, gesturi sau ameninţări. 2) prin ext. Ofensă

să ajungă buimac; a aduce la buimăceală; a

foarte gravă; afront. ~ contra bunelor moravuri.

buimăci; a năuci; a zăpăci; a ului.

A ULUÍ uluiésc tranz. (persoane) A face să se

A SE UIMÍ mă uimésc intranz. (despre persoane)

uluiască. Ştirea m-a uluit.

A fi cuprins de mirare sau de admiraţie; a rămâne

A SE ULUÍ mă uluiésc intranz. (despre persoane)

profund impresionat (în sens bun sau rău); a se

1) A ajunge la buimăceală; a deveni buimac; a se

mira; a se minuna. Mă uimesc de nepăsarea ta.

buimăci; a se zăpăci; a se năuci. 2) A fi puternic

Mă uimesc de performanţele tale.

impresionat (de ceva neprevăzut); a rămâne foarte

UITÚC ~ă (~i, ~e) şi substantival fam. (despre

mirat; a se uimi peste măsură.

persoane) Care uită uşor; cu memoria slabă.

UMÁN ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care aparţine omului;

ÚLCER ~e n. 1) Leziune pe suprafaţa pielii sau a

propriu omului; omenesc. Natură ~ă. Organism ~.

unor mucoase, care se cicatrizează greu. 2) med.

Forţă ~. 2) Care are caracteristici de om; cu

Boală constând în apariţia unor astfel de leziuni pe

trăsături de om. Creatură ~ ă. Fiinţă ~ă. 3) Care

suprafaţa unor organe. ~ stomacal. ~ duodenal. ~

ţine de om. Ştiinţă ~. Geografie ~ă. 4) şi adverbial

cuprins

de

o

stare

~oáră

(~óri,

~oáre)

adj.

şi

505

(despre manifestări ale oamenilor) Care denotă

persoane) A adopta (în mod voit sau nu) o atitudine

omenie; cuprins de dragoste de oameni; cu

de inferioritate (faţă de cineva), (pentru a câştiga o

compasiune şi comprehensiune; omenos.

favoare); a deveni umil; a se înjosi.

UMANITÁR ~ă (~i ~e) adj. Care vizează

UMÓR n. 1) Dispoziţie spre glume şi ironii,

interesele şi prosperitatea umanităţii; plin de

ascunse sub o seriozitate aparentă. A fi plin de

umanitate; devotat omenirii. Sprijin ~. Acord ~. ♦

umor. A avea umor. 2) Vorbă care exprimă o astfel

Război ~, război desfăşurat pe teritoriul unui stat,

de dispoziţie.

în care sunt trimişi soldaţi din alte state declaraţi în

UMORÍ//ST ~şti m. 1) Autor de creaţii umoristice.

misiune din motive umanitare, de către anumite

2) Persoană cu umor; om glumeţ.

forţe care atentează la ordinea internaţională şi care,

UMORÍSTIC ~ă (~i, ~e) adj. Care conţine sau

dacă s-ar respecta legalitatea în vigoare, ar trebui

exprimă umor; plin de umor. Schiţă ~ă.

trase la răspundere pentru violarea păcii şi

UNANÍM ~ă (~i, ~e) adj. şi adverbial 1) Care

securităţii internaţionale.

exprimă un acord total, acceptat de toţi membrii

UMANITÁTE f. l) Caracter uman; spirit omenesc.

unei colectivităţi; comun; general. Aprobare ~ă. 2)

A avea umanitate. 2) Compasiune şi bunăvoinţă

la pl. (despre persoane) Care au aceeaşi opinie; de

faţă de nenorocirile altora. A trata pe cineva cu

aceeaşi părere.

umanitate. 3) Totalitate a oamenilor de pe glob;

UNANIMITÁTE

neam omenesc; omenire; lume.

Unanimitatea acţiunii. 2) Expresie a comunităţii

A UMANIZÁ umanizéz tranz. 1) (oameni) A face

de opinii a unei colectivităţi; consimţământ general.

să se umanizeze; a face (mai) uman. 2) (animale,

Unanimitate de opinii. ♦ În ~, cu aprobarea

lucruri etc.) A trata ca pe o persoană, înzestrând cu

tuturor; cu toţii.

însuşiri omeneşti; a personifica.

A UNDÍ I undésc tranz. 1) (peşte) A pescui cu

A SE UMANIZÁ mă umanizéz intranz. (despre

undiţa. 2) fig. (informaţii) A culege câte puţin, în

oameni) A deveni (mai) uman; a se perfecţiona ca

mod indirect.

om.

A UNDÍ II undéşte v. A UNDUI.

UMÍL ~ă (~i, ~e) adj. şi adverbial 1) (despre

A SE UNDÍ se undéşte intranz. v. A SE UNDUI.

persoane) Care are o comportare extrem de

A UNDUÍ unduiéşte 1. intranz. 1) (despre ape) A

respectuoasă; plin de smerenie; smerit; supus. 2)

face unde; a se mişca uşor şi periodic în sus şi în

(despre persoane) Care are o atitudine simplă; lipsit

jos; a se legăna în valuri mici. 2) A se legăna ca

de pretenţii; modest. 3) (despre manifestări ale

valurile unei ape; a ondula; a tălăzui. Grânele

oamenilor) Care denotă un comportament foarte

~iesc. 2. tranz. A face să se unduiască; a ondula.

respectuos; cuprins de supunere şi de modestie.

A

Fire ~ă. Manieră ~ă. Voce ~ă. 4) fig. (despre

UNDUI. 2) A căpăta forme de unde; a se ondula.

obiecte, încăperi, locuri etc.) Care denotă sărăcie;

UNDUI//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) adj. l) Care

caracterizat prin sărăcie; sărăcăcios.

unduieşte; care face unde; care se mişcă în unde.

A UMILÍ umilésc tranz. (persoane) A face să se

Suprafaţă ~oasă. 2) fig. (despre sunete) Care are

umilească; a înjosi.

modulaţii; plăcut auzului; modulat; melodios. 3)

A SE UMILÍ mă umilésc intranz. (despre

fig., peior. (despre persoane) Care manifestă lipsă

f.

1)

Caracter

unanim.

SE UNDUÍ se unduiéşte intranz. 1) v. A

506

de stabilitate în opinii sau în comportare; lipsit de

Stat ~.

stabilitate în poziţii sau în opinii; schimbător.

UNIVÉRS ~uri n. 1) Ansamblu de fiinţe şi lucruri,

A UNELTÍ uneltésc 1. tranz. (acţiuni duşmănoase

manifestate în diversele lor forme de existenţă şi

sau lucruri reprobabile) A organiza pe ascuns; a

infinite în timp şi în spaţiu; lume; cosmos; natură.

pune la cale în taină; a conspira; a conjura. 2.

2) Suprafaţă a globului pământesc; pământ; lume.

intranz. A pune la cale un complot; a conspira; a

3) Totalitate a oamenilor care locuiesc pe globul

conjura.

pământesc. 4) Ansamblu al corpurilor cereşti, privit

UNELTIT//ÓR I ~oáre (~óri, ~oáre) adj. înv. Care

ca un sistem unic, infinit în timp şi în spaţiu;

unelteşte; înclinat spre uneltiri.

galaxie. 5) Mediu sau domeniu de activitate.

UNELTITÓR II ~i m. Persoană care unelteşte;

Universul muzicii. 6) Mediul sau lumea imediată

conspirator; complotist; intrigant.

în care trăieşte cineva sau ceva. Universul familiei

ÚNIC ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care este numai unul;

sale. 7) fig. Totalitate de preocupări şi interese ale

singur. Copil ~. 2) Care se impune prin calităţi

cuiva.

neobişnuite;

originalitate

UNIVERSÁL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de

deosebită; fără seamăn; excepţional. Destin ~.

univers; propriu universului. Gravitaţie ~ă. 2) Care

Rezultat ~. 3) Care este acelaşi pentru mai multe

caracterizează lumea întreagă; caracteristic lumii

situaţii. Principiu ~. Soluţie ~ă. Regim ~. 4) Care

întregi. Istorie ~ă. 3) Care are cunoştinţe în toate

formează un tot indisolubil. Front ~.

domeniile; cu cultură foarte vastă; enciclopedic.

A UNIFICÁ unífic tranz. 1) (obiecte răzleţe) A uni

Spirit ~. 4) Care se referă la o totalitate de obiecte

într-un tot întreg; a face să fie unic. ~ un stat. 2) A

sau fiinţe; caracteristic pentru clase întregi de

face să fie la fel; a aduce la acelaşi numitor. ~

obiecte sau fiinţe. Remediu ~. Principiu ~. 5)

unităţile de măsură. ~ ortografia.

(despre maşini, unelte, aparate) Care poate exercita

UNIFÓRM ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care are mereu

mai multe operaţii; bun pentru executarea mai

aceeaşi formă; cu caracteristici constante. Viaţă ~ă.

multor operaţii.

Culoare ~ă. 2) Care este constant în timp şi în

UNIVÓC ~ă (~i, ~e) adj. (despre cuvinte, expresii

spaţiu; lipsit de variaţii. Mişcare ~ă. Viteză ~ă.

etc.) (în opoziţie cu plurivoc) Care păstrează

UNIFÓRM//Ă ~e f. Costum reglementar care

acelaşi sens în contexte diferite; cu o singură

prezintă aceeaşi formă după croială, model, pânză şi

interpretare semantică.

culoare, obligatoriu pentru anumite categorii de

UPERCÚT ~uri n. sport

profesiuni, pentru elevi etc. ~ă militară. ~ şcolară.

acordată adversarului de jos în sus, mai ales sub

UNIFORMITÁTE f. 1) Caracter uniform. ~ea

bărbie.

vieţii. 2) Lipsă de variaţii; absenţă de modificări.

URAGÁN ~e n. 1) meteor. Ciclon tropical,

~ea cerului.

caracterizat prin vânt foarte violent şi ploi

UNISÓN 1) muz. Sunet unic produs de mai multe

torenţiale, care aduce distrugeri mari; vijelie. 2)

voci sau instrumente; ansamblu de sunete produse

Vânt violent însoţit de ploaie; furtună. S-a stârnit

simultan de mai multe voci sau instrumente. 2) fig.

un uragan. 3) fig. Forţă distrugătoare. 4) fig.

Concordanţă perfectă; acord deplin. A fi în unison.

Mişcare impetuoasă.

UNITÁR ~ă (~i, ~e) adj. Care formează o unitate.

URBÁN ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de urbe;

caracterizat

prin

(la box) Lovitură

507

propriu urbei; din urbe; de oraş; orăşenesc; citadin.

ÚRS//Ă ~e f. astronom.: ♦ Ursa Mare, constelaţie

Centru ~. Populaţie ~ă. Transport ~. 2) Care

formată din şapte stele situate astfel, încât seamănă

denotă politeţe rafinată; caracterizat prin maniere

cu un car cu oişte; Carul Mare. ♦ Ursa Mică,

civilizate. Comportament ~. Atitudine ~ă.

constelaţie asemănătoare cu cea precedentă, având

ÚRBE f. livr. l) Localitate de proporţii mari, fiind

distanţele dintre stele mai mici; Carul Mic.

centru administrativ, industrial, comercial, cultural

A URZÍ urzésc tranz. 1) (fire textile) A aşeza în

şi politic; oraş. 2) Populaţie a unei astfel de

stative sau în războiul de ţesut, trecând prin spete

localităţi.

sau înfăşurând pe suluri. 2) fig. (planuri, idei,

URÉTR//U ~e f. med., anatom. Canal membranos

gânduri etc.) A-şi reprezenta în minte; a schiţa în

prin care se elimină urina din organism.

gând; a zămisli; a plăsmui; a concepe. 3) fig.

URGÉN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. şi adverbial Care

(acţiuni duşmănoase sau lucruri reprobabile) A

necesită acţiune rapidă; fără tărăgănare; grabnic.

organiza pe ascuns; a pune la cale în taină; a ţese; a

Intervenţie ~ă. Ajutor ~.

unelti.

URGÉNŢ//Ă ~e f. 1) Caracter urgent. ~a deciziei.

USTENSÍL//Ă ~e f. Obiect de uz curent (cu funcţie

2) Necesitate urgentă; situaţie urgentă. În caz de ~.

de sculă sau de unealtă).

Măsuri de ~ţă.

UTÍL I ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care satisface o

URGÍ//E ~i f. pop. l) Nenorocire mare; năpastă. 2)

necesitate; cu folos; folositor. Sfat ~. Carte ~ă.

Fenomen social sau natural care aduce mari

UTÍL II n. Lucru folositor. A vedea ~ul în toate.

nenorociri prin violenţa sa; prăpăd; calamitate;

UTILÁJ ~e n. Ansamblu de sisteme tehnice

dezastru. 3) fig., fam., depr. Fiinţă care provoacă

(dispozitive, aparate, maşini etc.) şi de unelte

cuiva tot felul de neplăceri; fiinţă dezagreabilă şi

necesare realizării unei activităţi de producţie.

primejdioasă.

UTILITÁR ~ă (~i, ~e) adj. Care urmăreşte efecte

URINÁR ~ă (~i, ~e) adj. med., fiziol. Care ţine de

utile; centrat pe interese materiale. Scopuri ~e.

secreţia şi evacuarea urinei din organism. Aparat ~.

UTILITARÍSM n. 1) filoz. Concepţie filozofică

URÍNĂ f. fiziol. Lichid sercetat de rinichi, colectat

care consideră utilul drept criteriu fundamental al

în vezică înainte de a fi eliminat din organism prin

acţiunilor oamenilor. 2) Spirit utilitar; cult pentru

uretru.

util. A căuta în toate utilitarismul.

URSÍT//Ă ~e f. (în superstiţii, poveşti etc.) Forţă

UTILITARÍ//ST I ~stă (~şti, ~ste) adj. Care ţine

supranaturală care se crede că ar predetermina

de utilitarism; propriu utilitarismului. Teorie ~stă.

desfăşurarea

UTILITARÍ//ST II ~şti m. 1) filoz. Adept al

evenimentelor;

soartă;

destin;

fatalitate.

utilitarismului. 2) prin ext. Persoană care apreciază

URSITOÁRE f. 1) (în superstiţii, poveşti etc.)

realitatea prin prisma profitului personal şi a

Fiinţă care se crede că poate hotărî soarta omului.

utilităţii ei; pragmatist.

2) v. URSITĂ.

A UTILIZÁ utilizéz tranz. A pune în aplicare; a

URSÚZ ~ă (~i, ~e) adj. (despre persoane) Care

folosi; a întrebuinţa; a uza. A utiliza tehnici şi

este în permanenţă trist şi nemulţumit; cuprins în

mijloace noi de informare.

permanenţă de rea dispoziţie şi nemulţumire; posac;

UTOPÍ//E ~i f. 1) filoz. Proiect progresist privind

morocănos.

construirea unei societăţi ideale, fără a ţine cont de 508

legităţile obiective de dezvoltare a societăţii umane;

punând în aplicare; a se folosi. Uzează de forţă.

plan irealizabil al unei societăţi. 2) fig. Intenţie

A SE UZÁ se uzeáză intranz. 1) (despre lucruri) A

fantezistă; ideal irealizabil. Ceea ce-ţi doreşti e o

se învechi prin întrebuinţare sau exploatare

adevărată ~.

excesivă; a ieşi din uz; a se ponosi. 2) fig. (despre

UVERTÚR//Ă ~i f. muz. Compoziţie muzicală

persoane) A-şi slei forţele fizice; a-şi ruina

orchestrală, care precede o operă, un oratoriu etc.,

sănătatea; a se consuma. 3) lingv. (despre îmbinări

fiind destinată să introducă spectatorul în atmosfera

expresive de cuvinte) A pierde expresivitatea,

operei care urmează.

prospeţimea.

UVULÁR ~ă (~i, ~e) adj. 1) anatom. Care ţine de

UZÁNŢ//Ă ~e f. Obicei statornicit demult; practică

uvulă; referitor la uvulă. 2) fonet. (despre sunete)

uzuală; tradiţie. Conform ~elor diplomatice.

Care se articulează cu participarea uvulei; pronunţat

UZÁ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) Care a fost supus

cu ajutorul uvulei.

uzării; stricat prin uzare îndelungată; deteriorat;

UVÚL//Ă ~e f. anatom. Apendice muscular din

degradat. 2) fig. (despre persoane) Care este sleit de

partea posterioară a cavităţii bucale, care contribuie

forţe fizice; cu sănătatea ruinată.

la închiderea foselor nazale în procesul deglutiţiei;

UZÍN//Ă ~e f. Întreprindere industrială de mari

omuşor; luetă.

proporţii, dotată cu maşini, agregate, instalaţii etc.,

UZ úzuri n. 1) Aplicare în practică pentru

cu

satisfacerea unor necesităţi; întrebuinţare; folosire.

semifabricatele) este transformată în produse finite.

2) lingv. Modalitate, consfinţită prin tradiţie, de

A UZURPÁ uzurpéz tranz. (bunuri, drepturi,

folosire curentă a unităţilor de limbă în vorbire. 3)

titluri etc.) A-şi însuşi în mod ilicit. ~ puterea.

jur. Drept real care permite unei persoane de a se

UZURPATÓR ~i m. Persoană care uzurpează un

folosi de un lucru care aparţine altei persoane.

drept, o calitate sau puterea de stat. ~i de putere.

A UZÁ uzéz f. 1. tranz. 1) A face să se uzeze. A

UZÚR//Ă ~i f. 1) Deteriorare progresivă prin uz

uza mobilierul. 2) A pune în uz; a pune la

îndelungat. ~a fizică şi morală a lucrurilor. 2) fig.

contribuţie; a folosi; a întrebuinţa; a utiliza. ~

Stare de epuizare temporară a capacităţilor fizice şi

metode moderne. 2. intranz. A face uz; a se servi,

spirituale în urma unui supraefort.

ajutorul

cărora

materia

primă

(sau

V

VACÁN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) (despre posturi,

funcţii, bunuri moştenite) Care nu este reclamat de

funcţii, locuri de muncă etc.) Care este liber (la un

moştenitori; disponibil.

moment dat) şi urmează a fi ocupat; neocupat de

VACÁRM ~uri n. 1) Gălăgie mare, produsă de o

nimeni; fără titular. Catedră ~tă. 2) jur. (despre

mulţime de oameni (care se ceartă, strigă, se 509

veselesc etc.); hărmălaie; tevatură. 2) Zgomot

VALÉ//T ~ţi m. 1) înv. Servitor în casele boiereşti;

asurzitor. Vacarmul unui şantier.

fecior; lacheu. 2) (la jocul de cărţi) Carte de joc pe

VACCÍN ~uri n. med., farm. Substanţă microbiană

care este înfăţişată figura unui cavaler şi care

(solubilă) obţinută pe cale medicinală care, fiind

urmează, ca valoare, după rege şi damă; fante.

administrată în scopuri profilactice, contra unor

VALÍ//D ~dă (~zi, ~de) adj. 1) (despre oameni)

maladii infecţioase microbiene sau parazitare,

Care este plin de sănătate; apt pentru o muncă sau

creează o stare de imunitate sporită a organismului

pentru o activitate oarecare; sănătos. 2) (despre acte

unui individ. A injecta (sau a inocula) un ~

oficiale, acţiuni etc.) Care întruneşte toate condiţiile

antivariolic.

cerute de o lege sau de o autoritate şi poate servi

A VACCINÁ vaccinéz tranz. (persoane) A imuniza

drept bază pentru un anumit drept; valabil.

printr-un vaccin.

Paşaport ~.

VAD váduri n. 1) geomorf. Adâncitură în scoarţa

A VALIDÁ validéz tranz. jur. 1) (acte de

terestră, săpată de o apă curgătoare; albie; matcă. 2)

procedură, acţiuni juridice, alegeri, mandate

Loc pe cursul unei ape, unde apa este puţin adâncă

efective etc.) A recunoaşte ca fiind valid; a confirma

şi permite trecerea (pe jos, călare sau cu un vehicul)

ca fiind valabil. 2) (acte de identitate, permise,

de pe un mal pe altul. 3) fig. Loc care oferă o şansă

abonamente etc.) A supune unei proceduri de

de salvare.

verificare a valabilităţii; a testa în scopul stabilirii

VAGABÓN//D ~dă (~zi, ~de) adj. 1) (mai ales

valabilităţii. 3) transp. (taxe de călătorie) A plăti

despre persoane) Care rătăceşte fără rost (prin

prin intermediul unui card de călătorie, cu ajutorul

lume); fără un loc de trai stabil. Câine ~. Triburi

validatorului. 4) (idei, ipoteze, teorii etc.) A atesta

~de. 2) şi substantival (despre persoane) Care nu

ca valid; a demonstra ca fiind valabil. 5) tehn.

are un domiciliu şi un loc de muncă stabil;

inform. (aplicaţii, fişiere etc.) A face să parcurgă

boschetar.

anumiţi paşi de verificare şi aprobare.

A VAGABONDÁ vagabondéz intranz. (mai ales

VALÍZ//Ă ~e f. Obiect de bagaj portabil (din piele,

despre persoane) A fi vagabond; a hoinări; a rătăci.

carton, material plastic etc.), de formă rectilinie, cu

VAGMÍ//STRU ~ştri m. înv. ist. Militar cu grad de

încuietoare; geamantan. ♦ A-şi face valiza, a se

sergent-major, având funcţii administrative în

pregăti de plecare; a merge în călătorie.

cavalerie şi în artilerie.

VÁLMEŞ adv. înv. De-a valma; în neorânduială;

VALÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. 1) jur. Care întruneşte

laolaltă; claie peste grămadă.

toate condiţiile cerute de o lege sau de o autoritate

VALOÁRE valóri f. 1) Totalitate a însuşirilor care

şi poate servi drept bază pentru un anumit drept;

conferă preţ sau importanţă unui lucru sau unei

valid. Contract ~. Tesatament ~. 2) Care are o

persoane; însemnătate; merit. ~ea aplicativă unei

valoare recunoscută; acceptat ca fiind bun. Poliţă

cercetări ştiinţifice. ♦ De ~, (despre lucruri) a) care

~ă. Legitimaţie ~ă. Bilet ~. 3) Care este (sau poate

costă mult; de preţ; scump; preţios; b) care este de

fi) admis ca fiind bun sau adevărat; plauzibil.

mare importanţă; preţios. Propunere de ~. (despre

Explicaţie ~ă.

persoane) înalt apreciat; cu merite; merituos;

VALÁH ~i m. înv. ist. Nume dat în trecut de către

valoros; important. ♦ A pune (sau a scoate) în ~

alte popoare locuitorilor Munteniei şi Moldovei.

(ceva sau pe cineva), a face să valoreze, 510

demonstrând meritele (cuiva sau a ceva). 2) econ.,

funcţionează o astfel de instituţie. 3) Taxă care se

fin. Expresie bănească a costului unui lucru, al unui

plăteşte pentru mărfurile importate sau exportate.

bun, al unei activităţi etc. ~e în bani şi obiecte. 3)

VÁMEŞ ~i m. 1) Funcţionar care exercită controlul

mat., fiz. Mărime pusă în raport cu o altă mărime

şi taxarea mărfurilor ce trec prin vamă. 2) înv.

conform unui anumit procedeu de măsurare. 4) muz.

Dregător învestit cu funcţia de a încasa veniturile

Durată relativă a unei note sau a unei pauze

vamale.

muzicale. 5) lingv. Rol pe care un cuvânt îl are în

VAMPÍR ~i m. 1) entomol. Liliac mare din

sistemul limbii (sau în discurs).

America de Sud şi Centrală, care suge sângele

A VALORÁ valoréz intranz. A reprezenta o

păsărilor şi al animalelor adormite. 2) mitol.

anumită valoare; a se impune prin calităţile sale; a

Personaj fantastic, despre care se crede că ar suge

preţui; a costa. Încăpăţinarea nu valorează nimic.

sângele oamenilor vii. 3) fig. Persoană care se

A VALORIFICÁ valorífic tranz. 1) A pune în

îmbogăţeşte prin exploatarea cruntă a altora. 4)

valoare; a examina calitativ şi cantitativ, stabilind

Criminal care ucide pentru plăcerea de a vedea

valoarea; a aprecia; a evalua; a estima; a preţui. 2)

curgând sângele.

(rezultate ale activităţii ştiinţifice, cunoştinţe,

VAN vánă (váni, váne) adj. 1) Care nu are nici un

materii prime) A folosi din plin în activitatea de

rost; lipsit de sens; fără efect; zadarnic; inutil. Efort

muncă; a pune în aplicare (cu folos). 3) (persoane,

~. ♦ În ~, fără rost; în zadar; degeaba. 2) Care nu

lucruri) A evidenţia, accentuând valoarea.

are un temei real; neîntemeiat; iluzoriu. Speranţe

A VALSÁ valséz intranz. A dansa un vals.

~e.

VALTRÁP ~uri n. Bucată de postav, împodobită cu

VANDÁL ~i m. 1) la pl. arh., ist. Grup de triburi

cusături, care se pune pe spinarea calului sub şa.

germanice care, emigrând în sec. V de pe ţărmurile

VALÚT//Ă ~e f. 1) Unitate monetară a unui stat,

Mării Baltice, au distrus o parte din Imperiul

definită printr-o cantitate de metal preţios. Dolarul

Roman de Apus. 2) Persoană care făcea parte din

este ~ă forte. Leul este ~ă naţională. 2) Totalitate

aceste triburi. 3) fig. Persoană care distruge fără

a mijloacelor băneşti ale unui stat, exprimate în

cruţare valorile culturale ale unui popor.

moneda altui stat, care se folosesc în relaţiile de

VANDALÍSM n. 1) Distrugere fără cruţare a

plată şi de decontare internaţionale.

bunurilor şi valorilor culturale şi artistice ale unui

VÁLV//Ă ~e f. 1) Fiecare dintre cele două părţi ale

popor. ~ul trebuie curmat sub toate formele. 2)

cochiliei (bivalve) a unor moluşte sau crustacee.

Atitudine sau faptă de vandal. Act de vandalism.

Valvele unei scoici. 2) Fiecare dintre pereţii unor

VANIT//ÁTE ~ắţi f. 1) Atitudine de înfumurare

fructe (păstăi, capsule) care se desfac, permiţând

sfidătoare

căderea seminţelor din interior. 3) teh. Sistem (al

fatuitate. A avea ~e. 2) la pl. Lucru lipsit de

diferitor maşini sau armături), care reglează debitul

valoare, de importanţă; deşertăciune; zădărnicie.

unui fluid (lichid, gaz) într-o conductă, asigurând,

A VAPORIZÁ vaporizéz tranz. (lichide) A face să

în special, circulaţia într-un singur sens.

se vaporizeze; a evapora.

VÁMĂ vắmi f. 1) Instituţie de stat care efectuează

A SE VAPORIZÁ se vaporizeáză (despre lichide)

controlul intrării şi ieşirii mărfurilor şi a altor

A se transforma în vapori; a trece din stare lichidă

bunuri în şi din ţară. 2) Punct sau loc unde

în stare gazoasă; a se evapora.

şi

dispreţuitoare;

trufie;

superbie;

511

A VARIÁ variéz 1. tranz. A face să capete o formă

VARIET//ÁTE

deosebită; a schimba. 2. intranz. 1) A suferi multe

diversitate; felurime. ~ de bucate. 2) Ansamblu

modificări într-un timp scurt. Limba variază

format din elemente variate, oferind impresia unei

mereu. 2) A se realiza sub forme sau nuanţe

continue

diverse. Culoarea cameleonului variază în funcţie

Subdiviziune a unei specii, caracterizată prin

de mediu.

variaţia trăsăturilor individuale. ~ de prune. 4) la

VARIÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. (în opoziţie cu

pl. Spectacol sau emisiune distractivă, conţinând

constant) 1) Care se schimbă mereu; schimbător;

atracţii variate (cântece, dansuri, numere de circ

nestatornic; instabil; inconstant. Timp ~. Vânt ~. 2)

etc.). Teatru de ~ăţi.

(despre mărimi, cantităţi etc.) Care poate avea mai

VARIETÉU ~ri n. 1) Spectacol de gen uşor,

multe valori distincte (în raport cu o valoare

conţinând numere recreative, cu caracter atractiv

constantă). 3) Care poate să se realizeze în forme

(dansuri, acrobaţie, cântece etc.). 2) Teatru unde au

sau nuanţe diverse. Culoare ~ă.

loc asemenea reprezentaţii; teatru de varietăţi.

VARIABILIT//ÁTE ~ăţi f. 1) Caracter variabil.

VARIÓL//Ă ~e f. med. Maladie epidemică de

~ea

biol.

natură virotică, caracterizată prin erupţii de vezicule

Proprietate a organismelor vii de a-şi modifica

(sau prin pete roşii) pe suprafaţa pielii, care,

caracteristicile morfologice sau fiziologice sub

uscându-se, lasă cicatrice; vărsat.

acţiunea unor factori interni sau externi. 3) lingv.

VAS váse n. 1) Recipient din diferite materiale

Proprietate a unei unităţi de limbă de a prezenta mai

(sticlă, lemn, metal, lut, plastic etc.) de formă şi de

multe forme de manifestare.

dimensiuni diferite, destinat pentru păstrarea sau

VARIÁNT//Ă ~e f. 1) Formă concretă de

transportarea diverselor materiale (în special, a

manifestare a unui etalon sau a unui arhetip. 2)

lichidelor). 2) la pl. Totalitate a recipientelor

Formă a unui lucru, care diferă puţin de o formă

folosite la prepararea sau la servirea mâncării la

luată ca bază sau ca tip. ~a unui text. 3) Formă a

masă; veselă; blide; văsărie. 3) anatom. Organ

unui text reprodus, care se deosebeşte puţin de un

tubular închis, care permite circulaţia unor lichide

text iniţial; versiune. O ~ă a baladei „Mioriţa”. 4)

organice (sânge, limfă) în organism. ~e limfatice.

lingv. Formă a unei unităţi de limbă, prezentând o

~e sanguine. ♦ ~e capilare, cele mai mici vase

abatere faţă de forma acceptată ca normă. ~

sanguine, care asigură legătura dintre vene şi artere.

dialectală. ~ stilistică.

4) fiz.: ♦ ~e comunicante, două (sau mai multe)

VARIÁŢI//E ~i f. 1) Trecere de la o stare sau de la

vase, unite între ele la bază printr-un tub de

o formă, de la o valoare etc. la alta; diferenţă dintre

legătură, astfel încât un lichid turnat într-unul din

două stări, forme, valori etc. succesive; modificare;

vase trece şi în celelalte, ajungând în toate la acelaşi

schimbare; transformare. ~a temperaturii. ~a

nivel. 5) Vehicul cu o anumită destinaţie, realizând

intensităţii. 2) muz. Modificare a unei teme prin

transportul în diferite medii (acvatic, aerian sau

intermediul anumitor procedee. 3) muz. Compoziţie

cosmic); navă. ~ maritim. ~ de pescuit. ~ aerian.

muzicală, constând dintr-o temă şi din modificările

VASCULAR ~ă (~i, ~e) adj. Care ţine de vasele

acesteia. 4) matem. Modificare a valorii (unei

circulatorii

(sanguine

mărimi, a unei funcţii).

organism.

♦ Sistem

gusturilor.

~ea

unei

funcţii.

2)

~ắţi

schimbări.

f.

~

1)

Caracter

de

sau ~,

tonuri.

3)

limfatice) totalitate

variat;

a

biol.

dintr-un vaselor 512

circulatorii ale unui organism. ♦ Plante ~e, plante

regreta cu îndurerare; a compătimi; a plânge.

superioare, înzestrate cu vase prin care circulă seva.

A SE VĂIETÁ mă váiet intranz. pop., reg. (despre

A VASCULARIZÁ vascularizéz tranz. (ţesuturi,

persoane) A scoate vaiete; a se tângui; a se văicăra;

organe etc.) A străbate cu o reţea de vase sanguine.

a se lamenta; a se plânge; a se căina.

VASILÍ//SC ~şti m. folc. Personaj imaginar,

VĂP//ÁIE ~ắi f. 1) Ansamblu de flăcări mari (de

asemănător cu un şarpe, despre care se crede că ar

culoare roşie), apărute în procesul arderii în mediu

ucide cu privirea.

aerian; pară. 2) Emanaţie cu o temperatură foarte

VA//ST vástă (váşti, váste) adj. 1) (despre

înaltă, provenită de la o sursă de căldură puternică;

suprafeţe, terenuri, regiuni etc.) Care este de

arsură; dogoare.

dimensiuni foarte mari; foarte întins; foarte larg;

VĂTÁF ~i m. arh. ist. (în Moldova şi Muntenia

imens. 2) (despre construcţii) Care este de proporţii

medievală) Persoană însărcinată cu dirijarea şi

foarte mari; cu mult spaţiu; amplu; spaţios.

supravegherea muncii pe o moşie boierească;

Catedrală ~ă. Sală ~ă. 3) (despre abstracte) Care

vechil.

depăşeşte cu mult strictul necesar sau un nivel

A VĂTĂMÁ vátăm tranz. 1) A supune unei leziuni

obişnuit. Cunoştinţe ~e. Cultură ~ă. 4) Care se

corporale; a răni. Mi-am vătămat un deget. 2) fig.

impune prin număr, cantitate. Un grup ~ de copii.

A îndurera printr-o traumă psihică sau morală; a

VASTITÁTE f. Caracter vast.

răni; a traumatiza; a leza.

VÁTMAN ~i m. Persoană care conduce tramvaiul;

A SE VĂTĂMÁ mă vátăm intranz. A se

conducător de tramvai.

îmbolnăvi de hernie.

VÁZĂ I f. la sing. Autoritate pe care o are o

VĂTĂŞÍ//E ~i f. arh. ist. (în Moldova şi Muntenia

persoană (sau un lucru), datorită anumitor calităţi

medievală) 1) Funcţie de vătaf. 2) Persoană care

sau merite; prestigiu. ♦ De ~, care se distinge prin

deţinea această funcţie.

merite deosebite; cu valoare recunoscută; vestit;

VẤLV//Ă ~e f. Agitaţie mare, produsă de un fapt

marcant. Savant de ~. ♦ Cu ~, care are acces liber

ieşit din comun; zarvă; gălăgie.

(datorită unor merite); cu trecere; cu prestigiu;

VÂLVĂT//ÁIE ~ắi f. pop. Foc mare cu văpăi;

influent.

pălălaie.

VÁZ//Ă II ~e f. Vas (de sticlă, ceramică, cristal) în

VÂLVÓI adj. invar. (despre păr) Care este în

care se pun flori.

neorânduială; în dezordine şi ridicat în sus; zbârlit.

A VĂDÍ vădésc tranz. 1) A pune în evidenţă; a

A avea părul vâlvoi.

scoate la iveală; a evidenţia; a reliefa; a releva. A

VÂNTR//EÁ ~éle f. înv. mar. Pânză de corabie.

vădi calităţi deosebite. 2) (persoane) A arăta aşa

VÂRCOLÁC ~i m. (în superstiţii) Fiinţă fantastică,

cum este; a da pe faţă; a da de gol; a trăda; a

care se credea că mănâncă luna sau soarele (în

denunţa.

timpul eclipselor).

A SE VĂDÍ mă vădésc intranz. (despre persoane)

VÂRTÚ//TE ~ţi f. pop. Forţă sau energie care fac

A se tace văzut; a ieşi la iveală; a releva.

ca o fiinţă să aibă o sănătate perfectă şi să fie în

VĂDRĂRÍT n. la sing. arh. ist. Dijmă care se

plină dezvoltare; putere de viaţă; vitalitate; vigoare

plătea (în Moldova) pentru fiecare vadră de vin.

VECHÍL ~i m. înv. ist. (în Moldova şi Muntenia)

A VĂIETÁ váiet tranz. pop., reg. (persoane) A

Persoană însărcinată cu dirijarea şi supravegherea 513

muncii pe o moşie boierească; om de încredere al

multă energie şi emoţionează profund; de o mare

unui moşier; vătaf.

forţă expresivă; antrenant; violent; impetuos.

VEDÉNI//E ~i f. 1) Reprezentare imaginară a unor

Discurs ~. Protest ~.

lucruri ireale, ca produs al unei stări patologice a

VEHÍCUL ~e n. 1) Mijloc de transport care se

psihicului; halucinaţie; nălucire; viziune. A avea ~i.

deplasează pe o cale de comunicaţie (terestră,

2) (în superstiţii) Lucru sau fiinţă supranaturală,

acvatică, aeriană), fiind, de cele mai multe ori,

care apare în cuget sau în faţa ochilor în mod

autonom. 2) fig. Cale sau mijloc de transmitere, de

neaşteptat şi nedesluşit, provocând spaimă; arătare;

propagare a ceva. Limbajul este ~ul gândirii.

nălucă; fantomă.

A VEHICULÁ vehiculéz tranz. A pune în

VEDÉT//Ă ~e f. l) Artist (sau artistă) (de teatru,

circulaţie; a face să circule.

cinema, operă, estradă etc.) care se bucură de o

VEL adj. invar. înv. (precedă un titlu sau un rang

mare popularitate; stea; star. 2) fig. Persoană care se

boieresc din orânduirea feudală) Mare. Vel spătar.

impune într-un domeniu de activitate. 3) Navă

Vel vornic.

militară de tonaj mic, care patrulează lângă ţărm. 4)

VÉL//Ă ~e f. 1) Pânză care, sub acţiunea curenţilor

poligr. Rând dintr-un text, evidenţiat prin caractere

de aer, asigură deplasarea unei nave. 2) la pl. Sport

grase.

practicat cu ambarcaţii cu pânze.

A VEGETÁ vegetéz intranz. 1) (despre plante) A

VELEÁT ~uri n. 1) înv. Dată fixată pentru

se afla în proces de vegetaţie. 2) fig. (despre

realizarea a ceva; termen; soroc. 2) fig. pop., reg.

persoane) A duce o viaţă lipsită de interes şi de

Durată a vieţii. ♦ A-i trece (cuiva) ~ul, a-i trece

activitate.

(cuiva) viaţa. 3) fig. pop. Sfârşit al vieţii; moarte;

VEGETÁL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de plante;

soroc.

propriu plantelor. Ţesut ~. ♦ Regn ~, una dintre

VELEIT//ÁTE ~ắţi f. Pretenţie nejustificată;

cele două subdiviziuni de clasificare a organismelor

ambiţie deşartă. A avea ~ăţi.

vii; totalitate a plantelor. 2) Care este obţinut din

VELÍNŢ//Ă ~e f. Ţesătură ţărănească groasă, de

plante; extras din plante. Ulei ~.

lână, albă sau în dungi colorate, folosită ca pătură,

VEGETARI//ÁN ~ánă (~éni, ~éne) adj. 1) Care

cuvertură sau covor.

constă

lactate);

VELÍ//T ~ţi adj. m. înv. ist. şi substantival (despre

Alimentaţie ~ă. Regim ~. 2) şi substantival

boieri) Care se afla pe treptele de sus ale ierarhiei

(despre persoane) Care consumă numai produse

rangurilor; de prim rang; fruntaş.

vegetale (şi lactate).

VENÁL ~ă (~i, ~e) adj. (despre persoane) Care

A VEGHEÁ veghéz 1. intranz. A sta treaz în

face orice pentru bani; lipsit de moralitate; fără

timpul nopţii (din motive diferite). 2. tranz. 1)

scrupule.

(bolnavi) A avea în grijă, stând noaptea la căpătâi.

VENDÉT//Ă ~e f. 1) Obicei răspândit în Corsica,

2) (persoane, bunuri materiale) A ţine în veghe; a

constând într-o ură neîmpăcată şi o dorinţă

păzi; a străjui. 3) (activităţi) A lua sub ocrotire; a

arzătoare de răzbunare, care are la bază o ofensă

ocroti; a păzi; a proteja. A veghea buna

sau un omor şi care se transmite din tată în fiu. 2)

desfăşurare a unui examen.

fig. Sete de răzbunare sângeroasă.

VEHEMÉN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. Care vădeşte

A VENERÁ veneréz tranz. (persoane) A trata cu o

din

produse

vegetale

(şi

514

stimă exagerată; a adora; a idolatriza; a diviniza.

neîndoielnic. Mărturie ~ă.

VENETÍC I ~i m. înv. ist. Moneda de aur veche,

A VERIFICÁ verífic tranz. 1) (date, noutăţi, teze,

răspândită în trecut în Veneţia (şi în alte regiuni).

afirmaţii etc.) A supune unui control; a controla. 2)

VENETÍC II ~ă (~i, ~e) adj. şi substantival

(persoane) A examina pentru a stabili în ce măsură

(despre persoane) şi depr. Care este venit din alte

corespunde funcţiei pe care o deţine sau care i se

părţi şi considerat străin în locul unde s-a stabilit cu

acordă.

traiul.

VERIGHÉT//Ă ~e f. Inel fără pietre de podoabă,

VENTÍL ~e teh. Piesă care serveşte (la unele

purtat ca simbol al legăturii dintre logodnici sau

aparate sau maşini) ca organ de închidere a unei

soţi.

supape.

VERITÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care există sau are

A VENTILÁ ventiléz tranz. 1) (încăperi, spaţii

loc în realitate; real; adevărat; autentic. O istorie

închise) A curăţa de aerul viciat prin ventilaţie. 2)

~ă. 2) Care nu este imitat; conform aparenţei; pur;

fig. (idei, noutăţi etc.) A pune în circulaţie.

autentic. Aur ~. 3) Care corespunde întru totul unui

VENTRILÓC ~ă (~i, ~e) adj. şi substantival

ideal. Un prieten ~. O dragoste ~ă.

(despre persoane) Care poate vorbi fără a mişca

VERNISÁJ ~e n. Deschidere oficială a unei

buzele şi cu o voce înfundată, ce pare a veni din

expoziţii de artă (în special, de pictură).

burtă.

VEROSÍMIL ~ă (~i, ~e) adj. Care pare a fi

VENTÚZ//Ă ~e f. 1) Vas mic de sticlă, care se

adevărat şi inspiră încredere; plauzibil. Explicaţie

aplică pe corpul omului, după ce a fost rarefiat aerul

~ă. Motiv ~.

din el prin încălzire, pentru a provoca o revulsie

VERSÁ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. (despre persoane)

(mai ales în caz de răceală). 2) Organ al unor

Care are cunoştinţe solide şi experienţă într-un

animale, cu ajutorul căruia ele se pot lipi de corp

domeniu oarecare; priceput; competent.

(pentru a suge sângele).

VERSATÍL ~ă (~i, ~e) adj. (mai ales despre

VERACITÁTE corespundere

cu

f. 1)

Însuşire

adevărul;

de a

caracter

fi în veridic;

persoane) Care îşi schimbă cu uşurinţă părerile; nestatornic;

schimbător;

instabil;

neconstant.

veridicitate; autenticitate. Veracitatea unei măririi.

Opinie publică ~ă.

2) Însuşire de a fi în corespundere cu realitatea;

VERSÉT ~e n. Paragraf din textele religioase, de

caracter fidel; fidelitate: A povesti cu ~.

obicei numerotat, care cuprinde un gând complet.

VERDÍCT ~e n. 1) jur. Hotărâre a unei instanţe

~ele unui psalm.

judecătoreşti asupra vinovăţiei sau nevinovăţiei

A VERSIFICÁ versífic 1. intranz. A compune

acuzatului, dată pe baza deliberării juraţilor. ~ de

versuri; a fi versificator; a stihui. 2. tranz. (texte în

culpabilitate. ~ de achitare. 2) fig. Hotărâre

proză, teme, motive) A transpune în versuri.

decisivă (a unei autorităţi) care nu admite

VERSIFICATÓR ~i m. 1) Persoană care scrie

contraziceri. A da un ~.

versuri sau transpune un text în versuri. 2) fam.,

VERGÚR//Ă ~e f. înv. Fată castă; fecioară; virgină.

depr. Persoană care scrie uşor versuri, fără a avea

VERÍDIC ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care este în

dar poetic; poet lipsit de talent.

corespundere cu realitatea. Caz ~. 2) Care este în

VERSIÚN//E ~i f. 1) Traducere a unui text dintr-o

corespundere cu adevărul; adevărat; autentic;

limbă în alta. ~ea latină a Bibliei. 2) Formă a unui 515

text reprodus, care se deosebeşte puţin de un text

aminteşte despre ceva dispărut demult; relicvă. ~ii

iniţial; variantă. 3) Formă în care este expus sau

ale unei civilizaţii. ~ii ale unui templu.

prezentat un eveniment. Versiunea ta e diferită de

VESTIMENTÁR ~ă (~i, ~e) adj. Care ţine de

a lui.

îmbrăcăminte; propriu îmbrăcămintei. Gust ~.

VÉRSO n. la sing. (în opoziţie cu revers) Faţa

Cheltuieli ~e.

opusă a unei foi tipărite sau scrise; parte din dos a

VEST//ÓN ~oáne n. 1) Haină de uniformă militară

unei coli de hârtie; contrapagină.

care acoperă partea superioară a corpului. 2) Piesă

VERTIGIN/ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) adj. şi

de îmbrăcăminte bărbătească, făcând parte dintr-un

adverbial Care se produce cu iuţeală mare; foarte

complet, care se poartă peste cămaşă şi acoperă

repede; fulgerător; furtunos. Schimbări ~oase.

partea superioară a corpului; sacou; haină.

Timpul trece ~.

VEŞM//ẤNT

VÉRVĂ f. Calitate (a unui om) de a manifesta

îmbrăcăminte; haină; strai. 2) la pl. Totalitate a

imaginaţie şi fantezie în vorbă; brio. Orator cu ~. ♦

obiectelor de îmbrăcăminte purtate de o persoană;

A fi în ~, a fi însufleţit; a avea mult avânt.

haine.

VESÉLĂ f. la sing. (cu valoare colectivă)

VETERÁN ~i m. 1) arh., ist. (în Roma antică)

Totalitatea recipientelor folosite la prepararea sau la

Soldat bătrân, care a făcut milităria timp îndelungat

servirea mâncării la masă; vase; blide.

şi a participat la lupte; vechi combatant. 2) Persoană

VEST n. la sing. geogr. 1) (în opoziţie cu est)

care a desfăşurat o lungă activitate de muncă într-o

Punct cardinal, opus răsăritului, situat în direcţia în

instituţie sau într-un domeniu de activitate.

care apune soarele; apus; asfinţit. 2) Spaţiu

VÉTO n. la sing.: ♦ Drept de ~, drept al unei

geografic situat în această direcţie; apus; occident.

persoane sau al unui stat de a se opune la aprobarea

3) Totalitate a ţărilor şi a popoarelor situate în

unei decizii sau legi în organizaţia din care face

această parte a globului; apus; asfinţit; occident.

parte.

VESTÁL//Ă ~e f. 1) arh., ist. (în antichitate)

VETÚ//ST ~stă (~şti, ~ste) adj. (despre lucruri,

Preoteasă aflată în slujba zeiţei Vesta, care trebuia

obiecte, clădiri, instalaţii etc.) Care este ieşit din uz

să întreţină în permanenţă focul sacru pe altarul din

sau din modă; învechit; perimat; vechi; demodat.

templul acesteia. 2) fig. Femeie care respectă cu

Haină ~stă. Cuvinte ~ste.

stricteţe principiile etice şi morale.

A VEXÁ vexéz tranz. (persoane) A răni în amorul

VÉST//Ă ~e f. Piesă de îmbrăcăminte, de obicei

propriu; a jigni; a insulta; a ofensa.

croşetată, deschisă în faţă, cu mâneci, acoperind

VEZÍC//Ă ~i f. Organ cavitar membranos, în care

corpul până la talie şi purtată peste cămaşă.

se înmagazinează lichide secretate de organism

VESTIÁR ~e n. Încăpere special amenajată la

(pentru a fi evacuate); băşică. ~ urinară. ~ biliară.

intrarea într-un aşezământ public, unde se lasă

A VIÁ viéz intranz. 1) arh. A se afla în viaţă; a fi

paltoanele şi pălăriile; garderobă.

viu; a vieţui; a trăi. 2) (despre sentimente, atitudini

VESTIBÚL ~uri şi ~e n. 1) Cameră de intrare într-

etc.) A continua să existe; a dura; a dăinui; a trăi; a

o casă (sau într-un apartament); antreu. 2) anatom.

persista.

Prima cavitate a urechii interne.

VIÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. Care este în stare să

VESTÍGI//U ~i n. Urmă sau rămăşiţă care

trăiască sau să dureze (timp îndelungat); apt de a

~ínte

n.

1)

pop.

Obiect

de

516

trăi (timp îndelungat). Un copil ~. O acţiune ~ă.

VICISITÚDIN//E ~i f. mai ales la pl. 1)

VIADÚCT ~e n. Pod lung, susţinut de arcuri de

Succesiune

beton, care asigură continuitatea unei căi de

nefavorabile. 2) Nelinişte sufletească; tulburare;

comunicaţie peste o vale adâncă sau deasupra unei

frământare; zbucium; tribulaţie.

alte căi de comunicaţie.

VÍCI//U ~i n. 1) Neajuns grav, constând în sfidarea

A VIBRÁ vibréz intranz. 1) (despre corpuri sau

normelor eticii şi moralei. Om cu multe ~ii. 2)

medii) A produce vibraţii; a fi în vibraţie; a trepida.

Imperfecţiune

2) (despre sunete) A se auzi sunând tare şi prelung;

defectuozitate. ~ al formei.

a răsuna. 3) (despre voce) A avea o sonoritate

VICLEŞÚG ~uri n. 1) Caracter viclean; viclenie.

tremurătoare (din cauza unei emoţii); a tremura. 4)

2) Manifestare de om viclean. 3) Manevră iscusită,

(despre persoane) A fi cuprins de un sentiment

prin

puternic; a palpita; a fremăta; a trepida.

stratagemă; truc; tertip.A recurge la ~uri.

VIBRÁŢI//E ~i f. fiz. Mişcare periodică oscilatorie,

VICÓN//TE ~ţi m. ist. 1) Titlu în ierarhia nobiliară,

de o amplitudine mică şi de o frecvenţă relativ

inferior celui de conte şi superior celui de baron. 2)

înaltă; mişcare a ceva care vibrează; oscilaţie. ~ile

Persoană deţinătoare a acestui titlu.

motorului.

VÍCTIM//Ă ~e f. 1) Persoană care suferă de pe

VICÁR ~i m. bis. Preot sau episcop care ţine locul

urma unei întâmplări nefericite sau a unor

unui demnitar bisericesc de rang mai înalt.

circumstanţe defavorabile; jertfă. A fi ~ă a unei

VÍCE (Element de compunere cu valoare de

escrocherii. 2) arh., ist. (în antichitate) Fiinţă

„locţiitor”, „adjunct”, servind la formarea unor

oferită drept sacrificiu zeităţilor; jertfă.

substantive).

VICTÓRI//E ~i f. Reuşită într-un război, în lupte

VICEDIRÉCTOR ~i m. Director adjunct.

de orice natură, în competiţii; biruinţă; izbândă. A

VICEVÉRSA adv. 1) Invers. 2) Reciproc.

repurta o victorie.

A VICIÁ viciéz tranz. 1) A face şi se vicieze; a

A VIDÁ vidéz tranz. (spaţii închise) A face să fie

strica. 2) jur. (acte, clauze) A face să nu mai fie

vid; a lipsi complet de aer.

valabil; a invalida.

A VIDANJÁ vidanjéz tranz. (haznale) A goli în

A SE VICIÁ mă viciéz intranz. 1) (despre aer) A

vederea curăţării.

deveni impur; a se face infect; a se strica. 2) fig.

VÍDM//Ă ~e f. pop. fam. 1) Femeie care face vrăji;

(despre persoane) A ajunge în stare de declin

vrăjitoare. 2) (în superstiţii) Lucru sau fiinţă

moral; a se destrăbăla; a se dezmăţa; a se strica; a

supranaturală, care apare în cuget sau în ochi, în

decădea; a se desfrâna; a se corupe; a se deprava; a

mod neaşteptat şi nedesluşit, provocând groază;

degrada; a se declasa; a degenera.

nălucă; arătare; fantomă; vedenie.

VICIÁ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) (despre aer) Care

VIÉZUR//E ~i m. zool. Mamifer carnivor cu trupul

este plin de impurităţi; infectat; stricat; alterat;

greoi, acoperit cu peri cenuşii lungi şi aspri, cu

poluat. 2) fig. (despre persoane) Care are multe

picioare scurte şi cap lunguieţ; bursuc.

vicii; cu porniri rele; depravat; corupt.

VIGILÉN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) Care vădeşte

VICINÁL ~ă (~i, ~e) adj. (despre drumuri) Care

atenţie sporită; foarte atent. Supraveghetor ~. 2)

face legătura între două localităţi (rurale) vecine.

Care stă conştiincios la straja intereselor publice şi

care

de

se

împrejurări

gravă;

maschează

sau

evenimente

defect;

realitatea;

neajuns;

şiretlic;

517

de stat. Armata naţională este ~ă.

~ă.

VIGILÉNŢĂ f. 1) Caracter vigilent. 2) Atitudine

VINIÉT//Ă ~e f. tipogr. Motiv ornamental de la

vigilentă.

începutul sau de la sfârşitul unei cărţi sau a unui

VIGOÁRE f. la sing. 1) Forţă sau energie care fac

capitol.

ca o fiinţă să aibă sănătate perfectă şi să fie în plină

A VINIFICÁ vinífic tranz. (must de struguri) A

dezvoltare; putere de viaţă; vitalitate; robusteţe. A

supune vinificaţiei.

avea multă ~e. 2): ♦ În ~ (despre legi, dispoziţii

VINTÍL ~e n. v. VINTIR.

etc.) Care la un moment oarecare se aplică pe larg;

VINTÍR ~e n. Unealtă de pescuit, constând dintr-

valabil într-o anumită perioadă de timp; valid.

un sac de plasă îmbrăcat pe cercuri dispuse unul

VIGUR//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) 1) Care este plin

deasupra altuia.

de vigoare; puternic; voinic; robust; solid; viril.

VÍNTRE f. pop. Parte a corpului dintre torace şi

Bărbat ~. Braţe ~oase. 2) fig. Care se manifestă

bazin, în care se află viscerele; pântece; abdomen;

din plin şi eficace. Sentiment ~. Stil ~.

burtă.

VIL vílă (víli, víle) adj. (despre oameni şi

VIOÁRĂ I vióri f. Instrument muzical cu patru

manifestările, acţiunile, faptele lor) Care inspiră

coarde, mişcate de un arcuş.

dispreţ; lipsit de demnitate; fără curaj şi loialitate;

VIOÁR//Ă II ~e f. înv. bot. Plantă erbacee mică, cu

josnic; abject; nedemn.

flori albastre sau violete; viorea.

VÍL//Ă ~e f. Casă în stil original, construită în afara

VIOÁRĂ III adj. la f. poet. (despre ape

oraşului sau într-o staţiune balneoclimaterică

curgătoare) Care este foarte curat; limpede;

(având în jur grădină).

cristalin.

VILEÁG ~uri n. 1) înv. Cantitate mare de oameni;

A VIOLÁ violéz tranz. 1) jur. (legi, angajamente,

mulţime; gloată. 2): A da (sau a scoate) în ~, a) a

dispoziţii etc.) A nesocoti, comiţând o abatere; a

face cunoscut tuturor; b) a scoate la iveală; a da pe

încălca. 2) (obiecte bine închise) A deschide cu

faţă.

forţa; a forţa. 3) (lucruri sau fiinţe considerate

VILEGIATÚR//Ă ~i f. Petrecere a vacanţelor (de

sacre) A supune unui sacrilegiu; a pângări; a

vară) în afara oraşului (la ţară sau într-o staţiune

spurca; a huli; a profana. 4) (persoane de sex

balneară).

feminin) A supune unui viol; a necinsti; a silui.

VILIGIATÚR//Ă ~i f. v. VILEGIATURĂ.

VIOLÉN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) Care se produce

VINÁRS ~uri n. reg. Băutură alcoolică tare;

cu o forţă sau intensitate mare; teribil; puternic;

rachiu.

intens. O furtună ~tă. 2) Care necesită multă forţă

VINÁŢ ~uri n. mai ales la pl. Varietăţi de vinuri.

şi energie. Efort ~. 3) (despre persoane) Care se

VINĂRÍCI n. la sing. înv. Dijmă pentru vie, în vin,

înfurie foarte repede; fără reţinere în acţiuni şi în

reprezentând a zecea parte din recoltă şi plătită în

exprimare; impetuos; nestăpânit; impulsiv; brutal;

trecut domniei.

irascibil. 4) Care acţionează puternic asupra

VINÍCOL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de cultura

simţurilor; izbitor; viu; puternic. Impresie ~ă. 5)

viţei de vie şi de producerea vinului. Producţie ~ă.

(despre manifestări ale oamenilor) Care vădeşte

2) Care se ocupă de cultura viţei de vie şi de

impulsivitate.

fabricarea vinului; viticol. Regiune ~ă. Industrie

A VIOLENTÁ violentéz tranz. A supune unui act 518

de violenţă; a sili; a forţa. A violenta o persoană.

prin părăsirea albiei de către un râu.

VIOLONÍ//ST ~şti m. Persoană care cântă la

VIRTU//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) adj. 1) (despre

vioară; viorist.

persoane) Care respectă cu stricteţe normele etice şi

A VIRÁ viréz 1. intranz. 1) (despre vehicule) A

morale; plin de virtuţi; cu multe virtuţi. 2) (despre

schimba direcţia mişcării; a face un viraj; a coti. 2)

manifestări ale oamenilor) Care vădeşte virtute.

fig. (despre persoane) A schimba tema discuţiei; a

Conduită ~oasă.

trece la altă vorbă. 2. tranz. 1) fin., cont. (sume de

VIRTUÓZ ~i m. şi adjectival Persoană cu

bani) A transfera prin virament. 2) chim. (copii

aptitudini

fotografice) A trata cu o soluţie specială pentru a

superioară în mânuirea unui instrument muzical. Un

schimba culoarea.

virtuoz al pianului.

VIRÁJ ~e n. 1) Mişcare a unui vehicul care îşi

VIRTUOZIT//ÁTE ~ắţi f. 1) Caracter virtuoz. 2)

schimbă (brusc) direcţia. 2) Curbură a traseului unei

fig.

rute sau al unei piste; cotitură; cot; întorsătură. 3)

activităţi; dexteritate. A cânta la vioară cu multă

chim. Schimbare a culorii unui indicator ca semn al

virtozitate.

sfârşitului unei reacţii. 4) Transformare chimică, pe

VIRTÚ//TE ~ţi f. Forţă morală prin care omul

care o suferă imaginea fotografică.

tinde către bine şi frumos; perfecţiune morală. ♦ În

VIRAMÉNT ~e n. 1) fin., cont. Operaţie de trecere

~tea, în baza; conform.

a unei sume de bani de pe un cont pe altul, fără

VIRULÉN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. 1) med. (despre

folosirea ei în numerar. 2) Plată fără numerar,

substanţe, microbi etc.) Care are o toxicitate mare;

efectuată prin trecerea la bancă a unei sume din

capabil să producă boli grave. 2) (despre boli) Care

contul plătitorului în contul beneficiarului.

este cauzat de un virus; de provenienţă virotică. 3)

VIRÁN ~ă (~i, ~e) adj. (despre terenurile dintr-o

fig. Care este foarte aprig şi veninos; plin de venin;

localitate) Care este neîngrădit şi fără vreo

distrugător. Critică ~tă.

construcţie.

VÍRU//S ~şi m.1) med. Agent patogen, invizibil cu

VIRGÍN ~ă (~i, ~e) adj. l) (despre persoane) Care

microscopul obişnuit, care se reproduce numai în

nu a avut

niciodată legături sexuale; cast;

interiorul celulelor vii şi provoacă diverse boli

feciorelnic. 2) fig. (despre persoane) Care este plin

infecţioase. 2) prin ext. Toxina acestui agent. 3) fig.

de nevinovăţie; neprihănit; cast; nevinovat; inocent;

Sursă a unui rău moral. 4) tehn. inform. Program

candid. 3) (despre lucruri) Care încă nu a fost în uz;

menit să infecteze sau să distrugă informaţia şi care

neatins; pur; curat; proaspăt. 4) (despre locuri) Care

ajunge într-un calculator fie prin intermediul unor

încă nu a fost cultivat; nevalorificat; necultivat;

fişiere provenind din surse infestate, fie prin mesaje

neexplorat; neexploatat.

e-mail. ~ informatic.

VIRÍL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care constituie un semn

VISCOZIT//ÁTE

al bărbăţiei; caracteristic pentru bărbaţi; de bărbat;

proprietate a fluidelor de a opune rezistenţă la

bărbătesc. Forţă ~ă. 2) fig. Care este plin de

curgere, datorită frecării interioare.

vigoare; viguros; puternic; voinic; robust.

VIST n. la sing. Nume dat unui joc de cărţi.

VIROÁG//Ă ~e f. rar geomorf.

Râpă mică

VISTIÉR ~i m. arh., ist. (în Moldova şi Muntenia

mocirloasă, formată de apa ploilor, de inundaţii sau

medievală) Mare dregător care avea în grija sa

deosebite,

Măiestrie

care

deosebită

~ắţi

vădeşte

în

f.

o tehnică

exercitarea

Caracter

unei

vâscos;

519

vistieria statului, încasarea şi repartizarea birului;

robust; rezistent. 3) şi adverbial muz. (despre modul

mai marele vistieriei.

de executare a unei bucăţi muzicale) Cu o mişcare

VISTIERÍE ~i f. arh., ist. (în Moldova şi Muntenia

vioaie, rapidă; cu vioiciune.

medievală) 1) Local unde se păstra tezaurul public.

VIVÁT interj. (se foloseşte ca urare de sănătate,

2) Instituţie care administra tezaurul ţării.

de proslăvire, mai ales când se ciocnesc paharele

VISTIERNÍC ~i m. arh., ist. v. VISTIER.

cu băutură) Trăiască. La mulţi ani.

VITÁL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care este foarte

A VIZÁ I vizéz tranz. (acte oficiale) A certifica

important pentru viaţă; indispensabil vieţii. Funcţii

printr-o viză.

~e. 2) Care constituie viaţa; propriu vieţii. Forţă

A VIZÁ II vizéz 1) (obiecte) A prinde în vizor; a

~ă. Principii ~e. 3) fig. Care este de o însemnătate

ochi; a ţinti. 2) fig. A avea în vedere (printr-o

foarte mare (pentru viaţă); esenţial. Problemă ~ă.

aluzie); a ţine în centrul de interese; a ţinti; a ochi; a

VITALITÁTE f. la sing. Caracter vital; putere de

privi; a interesa. Aceasta nu mă vizează.

viaţă; vigoare; robusteţe.

VIZAVÍ adv. 1) Peste drum. A locui ~. 2) Faţă în

A VITAMINIZÁ vitaminizéz tranz. (produse

faţă. A fi aşezaţi ~. 3) Faţă de ..; în raport (cu...).

alimentare) A îmbogăţi în vitamine.

Nu ştiu nimic

VITÍCOL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de cultura

VÍZ//Ă ~e f. 1) Formulă specială sau ştampilă

viţei de vie şi de producerea vinului; vinicol. 2)

însoţită de o semnătură, care se aplică de către o

Care se ocupă de cultura viţei de vie şi de fabricarea

autoritate pe un document pentru a-l face valabil. 2)

vinului; vinicol. Regiune ~ă.

prin spec. Menţiune aplicată pe paşaportul unei

VITICULTÓR ~i m. Persoană care se ocupă de

persoane în baza căreia i se permite să intre (sau să

cultivarea viţei de vie (şi de producerea vinului);

iasă) pe (sau de pe) teritoriul unei ţări străine. A

podgorean; vier.

solicita o ~ă.

VITRÁJ ~uri n. rar 1) Coridor de sticlă la intrarea

VIZÍBIL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care poate fi văzut. 2)

într-o clădire. 2) Perete de sticlă; geamlâc.

(despre lucruri abstracte) Care poate fi perceput,

VITRÁLI//U ~i n. Fereastră constând din plăci de

sesizat; perceptibil; sesizabil. 3) fig. Care se

sticlă colorate sau pictate, montate într-un cadru de

manifestă deplin şi nu trezeşte nici o îndoială;

metal.

manifest; vădit; evident; neîndoielnic.

VÍTREG ~ă (~i, ~e) adj. l) (despre părinţi şi copii)

VIZIÉR//Ă ~e f. 1) înv. Parte din faţă a coifului,

Care nu este rudă de sânge, înrudirea rezultând

care putea fi coborâtă pentru a proteja faţa şi ochii

dintr-o nouă căsătorie a unuia dintre părinţi. 2) fig.

de lovituri. 2) Parte din faţă a unei caschete sau a

(despre împrejurări, destine etc.) Care este în

unui chipiu care, ieşind în afară, serveşte drept

defavoarea unui proces sau a unei persoane;

acoperiş pentru ochi; cozoroc. 2) Dispozitiv optic

nefavorabil; defavorabil; neprielnic; impropice.

circular de dimensiuni mici, montat într-o uşă

VIVÁCE adj. invar. 1) (mai ales despre persoane

pentru a permite să se vadă din interior spre

şi manifestările lor) Care este foarte ager şi vioi;

exterior; vizor; vizetă.

plin de vitalitate. 2) (despre plante, animale mici)

A VIZIONÁ vizionéz tranz. (filme, spectacole) A

Care este apt de a rezista timp îndelungat unor

privi în calitate de spectator.

factori sau unor condiţii nocive sănătăţii sau vieţii;

VIZIONÁR ~i m. 1) Persoană care prin forţa minţii 520

poate prevedea desfăşurarea evenimentelor din

rădăcina sau tulpina unei plante; mlădiţă; lăstar.

viitor. 2) fig. Persoană care are viziuni, revelaţii

Copacul a dat ~i. 2) fig. Descendent al unei

supranaturale; fantast.

familii; urmaş. ~ de nobili.

VIZÍR ~i m. arh. ist. Înalt demnitar (ministru) în

VOÁL ~uri n. 1) Ţesătură foarte fină şi

Imperiul Otoman şi în alte ţări musulmane.

transparentă din bumbac, mătase sau fibre sintetice.

A VIZITÁ vizitéz tranz. A vedea, făcând o vizită.

2) Bucată din această ţesătură, care serveşte

A vizita un bolnav. A vizita un sit turistic.

femeilor pentru a-şi acoperi faţa sau capul; văl.

VÍZIT//Ă ~e f. 1) Acţiunea de a vizita (pe cineva

Pălărie cu ~.

sau ceva) (cu anumite scopuri). A veni în ~. 2)

A VOALÁ voaléz tranz. 1) A acoperi cu un voal. 2)

Consultaţie sau control medical acordat de un

fig. A ascunde vederii; a masca; a camufla. A voala

medic (la spital sau la domiciliu) unui bolnav. ♦

adevărul.

Carte de ~, bucată mică de carton de formă

A SE VOALÁ mă voaléz intranz. 1) (despre voce

dreptunghiulară, pe care este scris numele şi datele

sau sunete) A pierde claritatea şi sonoritatea; a se

unei persoane şi care este oferită cuiva, în diverse

estompa. 2) (despre un material fotografic) A se

scopuri.

înnegri, venind în contact cu lumina.

VIZITÍ//U ~i nu Persoană care mână caii la o

VOCABULÁR ~e n. 1) lingv. Totalitate a

trăsură; surugiu.

cuvintelor dintr-o limbă; lexic. 2) Totalitate a

VIZIÚN//E ~i f. 1) Percepere a lumii materiale cu

cuvintelor specifice unui anumit domeniu de

ajutorul văzului. 2) Acţiunea de a vedea, de a-şi

activitate practică sau spirituală (ştiinţă, artă,

reprezenta în minte; reprezentare. 3) Mod de a

tehnică etc.). 3) Dicţionar succint sau specializat. 4)

înţelege şi interpreta lucrurile; concepţie. ~ asupra

Ansamblu de cuvinte, care constituie bagajul verbal

lumii. 4) fig. Reprezentare imaginară a unor lucruri

al unei persoane; limbaj. A avea un ~ sărac.

ireale ca produs al unei stări patologice a psihicului;

VOCÁL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ţine de voce;

halucinaţie; nălucire; vedenie.

propriu vocii. Sunet ~. 2) Care participă la

VIZUÁL ~ă (~i, ~e) adj. Care ţine de văz; propriu

producerea vocii. Coarde ~e. 3) muz. Care este

văzului. Senzaţie ~ă. ♦ Memorie ~ă, memorie care

destinat pentru voce. Piesă muzicală ~ă.

reţine imaginile vizuale.

A VOCALIZÁ vocalizéz 1. intranz. muz. A cânta

VIZUÍN//Ă ~i f. Adăpost subteran pe care şi-l sapă

fără cuvinte, executând vocalize. 2. tranz. lingv.,

unele animale sălbatice; bârlog. ~ă de vulpe.

fonet. A face să se vocalizeze.

VLĂDÍC//Ă ~i m. 1) arh. Persoană care domină;

A SE VOCALIZÁ se vocalizeáză intranz. lingv.,

stăpânitor; domnitor. 2) bis. Episcop ortodox;

fonet. (despre consoane). A deveni vocală.

arhiereu.

VOCÁŢI//E ~i f. Aptitudini deosebite, care fac ca

A VLĂGUÍ vlăguiésc tranz. 1) A face să se

o persoană să fie predispusă pentru un anumit

vlăguiască. 2) (piei de animale) A prelucra într-o

domeniu de activitate practică sau spirituală (în

tăbăcărie.

special, artă, ştiinţă).

A SE VLĂGUÍ mă vlăguiésc intranz. A deveni

A VOCIFERÁ vociferéz intranz. A vorbi cu furie

lipsit de vlagă; a se istovi. M-am vlăguit cu totul.

şi cu voce ridicată.

VLĂSTÁR ~i m. 1) Ramură nouă, care răsare din

VODEVÍL ~uri n. literat. Comedie uşoară (de 521

proporţii mici), având intercalate în text cuplete

cele două capete pe un suport de lemn, cu care este

cântate pe melodii cunoscute.

trasă prin apă.

VOIÁJ ~uri n. Deplasare a unei persoane într-un

VOLÚBIL ~ă (~i, ~e) adj. 1) (despre persoane)

loc îndepărtat; călătorie. Agenţie de ~.

Care vorbeşte repede şi cu uşurinţă; cu un bogat

A VOIAJÁ voiajéz intranz. A face un voiaj; a

debit verbal; locvace. 2) (despre plante) Care îşi

călători.

încolăceşte uşor tulpina în jurul unui suport.

VOIEVÓ//D ~zi m. arh. ist. 1) (în Moldova şi

VOLUNTÁR I ~i m. 1) Persoană care cere singură

Muntenia medievală) Titlu purtat de domnitorii

să facă serviciul militar, fără a avea această

ţării; vodă. 2) Conducător militar al unei regiuni. 3)

obligaţie. 2) Persoană care se oferă să facă ceva

Căpetenie de ţigani; bulibaşă.

dezinteresat.

VOLÁN I ~e n. Fâşie de stofă fină sau de dantelă,

VOLUNTÁR II ~ă (~i, ~e) adj. 1) şi substantival

încreţită sau gofrată, folosite la garnisirea unor

(despre oameni) Care acţionează de bună voie; din

obiecte de îmbrăcăminte femeiască sau a unor

proprie iniţiativă. 2) Care îşi impune voinţa;

cuverturi.

autoritar. 3) (despre acţiuni) Care se face fără

VOLÁN II ~e n. teh. Dispozitiv circular, cu

constrângere.

ajutorul

automobil

VOLUPT//ÁTE ~ắţi f. 1) Plăcere mare a

orientează roţile directoare ale acestuia în direcţia

simţurilor. 2) Plăcere estetică sau morală deosebită;

necesară.

desfătare sufletească; încântare.

VOLÁN//T ~tă (~ţi, ~te) adj. Care nu este unit cu

A VOMITÁ vomít tranz. (alimente) A da afară din

întregul; desprins dintr-un întreg; detaşabil; mobil.

stomac pe gură.

Pod ~. Scară ~tă. ♦ Foaie ~tă, foaie de hârtie,

VÓRNIC ~i m. arh. ist. 1) (în Moldova şi

scrisă de mână sau tipărită, care se difuzează în

Muntenia medievală) Mare dregător al curţii

public ca manifest sau înştiinţare.

domneşti, însărcinat cu conducerea treburilor

VOLATÍL ~ă (~i, ~e) adj. (despre lichide) Care

interne şi gospodăreşti. 2) Primar al unui sat sau

trece cu uşurinţă în stare de vapori (la temperatură

oraş.

obişnuită).

VORNICÉ//L ~i m. 1) arh. Slujbaş, subaltern al

A SE VOLATILIZÁ se volatilizeáză intranz. 1)

unui vornic, însărcinat cu treburi judecătoreşti de

(despre lichide) A deveni volatil; a se evapora

importanţă mai mică (în judeţe şi sate). 2) Tânăr

repede. 2) fig. A dispărea fără urmă; a se face

care pofteşte şi cinsteşte oaspeţii la nunţile ţărăneşti

nevăzut.

(rustice).

VOLIŢIONÁL ~ă (~i, ~e) adj. Care ţine de voinţă;

VOROÁV//Ă ~e f. înv. 1) Unitate de bază a

propriu voliţiunii; determinat de voinţă; volitiv.

vocabularului; cuvânt; vorbă. 2) Discurs ţinut în

Efort ~. Act ~.

faţa cuiva; cuvântare.

VÓLNIC ~ă (~i, ~e) adj. înv. (despre oameni) Care

A VOTÁ votéz 1. intranz. A-şi exprima opinia prin

poate acţiona după voia sa; liber în acţiuni; slobod;

vot; a-şi da votul. Am votat cu liberalii. 2. tranz.

liber.

(candidaturi) A alege prin vot.

VOL//ÓC ~oáce n. Unealtă de pescuit, folosită în

VRAF vráfuri n. 1) Grămadă de fân sau de grâu,

ape puţin adânci, constând dintr-o plasă întinsă la

aşezată în jurul unui stâlp. 2) Movilă de lucruri puse

căruia

conducătorul

unui

522

în neorânduială.

neobişnuit; comun; obişnuit; banal; trivial; ordinar;

VRÁIŞTE I adj. invar. şi adverbial 1) Care este

neoriginal. 2) (despre persoane şi manifestările lor)

lăsat în voia soartei; în mare dezordine. 2) (despre

Care este lipsit de pudoare şi rafinament; grosolan;

uşi, ferestre) Care este larg deschis.

josnic.

VRÁIŞTE II f. la sing. Lipsă totală de ordine;

A VULGARIZÁ vulgarizéz tranz. 1) (idei,

neorânduială; dezordine.

cunoştinţe ştiinţifice, literare) A răspândi în rândul

VRÁN//Ă ~e f. Gaură mică la butoaiele înfundate,

maselor largi; a populariza. 2) A interpreta în mod

prin care se toarnă sau se scurge vinul.

simplist; a banaliza. 3) A face să se vulgarizeze.

A VULCANIZÁ vulcanizéz tranz. 1) (cauciuc

A SE VULGARIZÁ mă vulgarizéz intranz. A

brut) A trata cu sulf la temperaturi înalte pentru a

deveni vulgar.

obţine un produs foarte elastic. 2) (obiecte de

A VULNERÁ vulneréz tranz. (persoane) A lovi în

cauciuc) A repara prin lipire.

locul slab.

VULG n. la sing. arh. depr. Pătura de jos a

VULNERÁBIL ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care poate fi

populaţiei; plebe.

vătămat cu uşurinţă; lezabil. 2) fig. Care poate fi

VULGÁR ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care nu are nimic

uşor atins; cu multe laturi slabe. Loc ~.

W

WATERPÓLO n. sport Polo pe apă.

pentru odihnă.

WATT wáţi m. fiz. Unitate de măsură a puterii

WHÍSKY [uíski] n. Băutură alcoolică obţinută prin

electromagnetice, egală cu puterea unui curent

fermentarea şi distilarea succesivă a unor cereale

constant de un amper şi tensiunea de un volt.

(orz, ovăz, secară), răspândită, mai ales, în Anglia şi

WATTMÉTR//U ~e n. fiz. Instrument de măsurare

în America de Nord.

în waţi a puterii electromagnetice dintr-un circuit

WOLFRÁM n. chim. Element chimic, metal dur,

electric.

greu,

WEB n. tehn. inform. Sistem supermedia, care

filamentelor pentru becuri electrice şi a oţelurilor

permite accesul la internet.

speciale (ca element de adaos); tungsten.

WÉBER ~i m. fiz. Unitate de măsură a fluxului de

WOLFRÁMI//C ~ă (~i, ~e) adj. Care ţine de

inducţie magnetică, egală cu fluxul produs la

wolfram.

cenuşiu-deschis,

folosit

la

fabricarea

străbaterea unei spire de o forţă electromotoare de un volt.

WOLFRAMÍT n. Minereu de culoare brună-

WEEK-ÉND [uíkend] n. 1) Sfârşit de săptămână.

închisă, din care se extrage wolframul.

2) Interval de timp de sâmbătă până luni, folosit

523

X

XENÍSM ~e n. lingv. Element de limbă (cuvânt,

pentru a reproduce unele imagini şi documente prin

sintagmă etc.) de origine străină, introdus într-o

intermediul unui strat de material sensibil la lumină.

limbă fără a fi adaptat la sistemul fonetic,

XÉROX

morfologic şi lexical al limbii respective.

imaginilor

XENOFÍL ~ă (~i, ~e) adj. şi substantivai (despre

xerografiei; fotocopiator.

persoane) Care adoră străinii şi tot ce este străin.

XILOFÁG ~ă (~i, ~e) adj. şi substantival (despre

XENOFILÍE f. Atitudine de xenofil; dragoste

unele insecte) Care se hrăneşte cu lemn, săpând în

(exagerată) faţă de tot ce este străin.

el galerii.

XENOFÓB ~ă (~i, ~e) adj. şi substantival (despre

XILOF//ÓN ~oáne n. muz. Instrument muzical de

persoane) Care manifestă ură şi dispreţ faţă de

percuţie, constând dintr-o baterie de plăci de lemn,

persoanele de altă naţionalitate; duşmănos faţă de

diferite ca mărime şi acordate diferit, care emit

tot ce este străin.

sunete când sunt lovite cu două ciocănaşe de lemn.

XENOFOBÍE f. Atitudine de xenofob; ură faţă de

XILOFONÍ//ST ~ şti m. muz. Persoană care cântă

tot ce este străin.

la xilofon.

XENÓN n. chim. Element chimic, gaz nobil incolor

XILOGRAFÍE f. poligr. Procedeu de tipar,

şi inodor, întâlnit în atmosferă în cantităţi mici,

constând în imprimarea pe hârtie a unor desene –

folosit la umplerea becurilor electrice.

clişee săpate pe plăci de lemn; xilogravură.

XEROFÍL ~ă (~i ~e) adj. (despre plante sau

XILOGRAVÚR//Ă ~i f. poligr. 1) Procedeu de

animale) Care poate trăi în locuri lipsite de

tipar, constând în imprimarea pe hârtie a unor

umiditate.

desene-clişee săpate pe plăci de lemn; xilografie. 2)

XEROGRÁF ~e n. Aparat folosit în xerografie.

arte plast. Artă a gravurii în lemn. 3) Stampă

XEROGRAFÍE f. poligr. Procedeu de tipar, folosit

obţinută prin acest procedeu.

n. şi

Aparat

folosit

documentelor

la

reproducerea

prin

procedeul

Y

YANKÉU ~i m. Cetăţean al Statelor Unite ale

YÉN ~i m. (în Japonia) Unitate bănească.

Americii.

YÓGA m. 1) filoz. (în India) Şcoală filozofică care

YÁR//D ~zi m. (în Anglia) Unitate de măsură a

preconizează adâncirea cunoaşterii eului în scopul

lungimii (egală cu 0,914 m.).

eliberării persoanei de viaţa materială. 2) Ansamblu 524

de exerciţii fizice şi spirituale, constând în

Persoană care practică sistemul de exerciţii Yoga.

încetinirea la maximum a respiraţiei, a bătăilor

YTÉRBIU n. chim. Element chimic cu carcater

inimii în vederea stăpânirii depline a organismului

metalic, făcând parte din familia pământurilor rare.

uman.

YTRÍU n. chim. Element chimic asemănător cu

YOGHÍ//ST ~şti m. 1) Adept al filozofiei Yoga. 2)

elementele din familia pământurilor rare.

Z

ZA zále f. 1) Fiecare dintre verigile care constituie

zaharoză) A transforma în zahăr.

un lanţ. 2) arh. la pl. Îmbrăcăminte de protecţie,

ZAÍF ~ă (~i, ~e) adj. înv. Care este uşor bolnav şi

făcută din inele sau solzi de metal şi purtată în

indispus; cu indispoziţie.

antichitate şi în Evul Mediu de către oşteni sau

ZAIFLÍC ~uri n. arh. Stare de uşoară indispoziţie.

cavaleri.

ZALHANÁ ~le f. arh. Loc unde se tăiau vitele (în

A ZÁCE zac intranz. 1) A sta în poziţie orizontală;

special, ovinele).

a se afla întins. ~ pe iarbă. 2) A sta culcat din cauza

ZAMB//ÓL ~oále n. pop., reg. Coş de papură.

unei boli serioase; a fi bolnav (timp îndelungat). ~

ZAMPARAGÍ//U ~i m. pop., fam., depr. Persoană

la pat. ~ de tifos. 3) A fi înmormântat; a dormi

fără ocupaţie permanentă, care se ţine de rele;

somnul de veci; a odihni. 4) (despre sentimente,

derbedeu; haimana; vagabond.

deprinderi, zăcăminte minerale etc.) A sta ascuns; a

ZAR záruri n. Cub mic, având imprimate pe

se afla în stare latentă. O idee indefinită zace în

fiecare faţă un număr de puncte de la 1 la 6, folosit

subconştient. Cărbunele zace în pământ. 5) A se

la jocurile de hazard. A arunca zarurile.

afla într-o anumită stare de mai mult timp. Hainele

ZARÁF ~i n. arh. ist. Persoană care practica

zac pe podea. ♦ ~ la închisoare, a fi întemniţat.

ocupaţia de a schimba bani; cămătar.

ZAHARICÁLE f. pl. Produse de cofetărie;

ZARF zárfuri n. înv. Suport cu mâner de aur sau

dulciuri.

de argint în care se punea ceaşca sau paharul de

A ZAHARISÍ zaharisésc tranz. (tonul sau timbrul

cafea sau de ceai, ca să nu frigă degetele.

vocii) A face mieros; a îndulci.

ZARÍF ~ă (~i, ~e) adj. pop., reg. Care este foarte

A SE ZAHARISÍ se zahariséşte intranz. 1)

frumos; minunat; atrăgător.

(despre dulceţuri sau miere) A deveni mai dens

ZÁRVĂ f. Zgomot foarte mare, produs de o

datorită cristalizării zahărului din componentă. 2)

mulţime de oameni (care se ceartă); gălăgie mare;

fig. A-şi pierde vigoarea fizică şi/sau intelectuală

vacarm; larmă. A face zarvă.

(în special din cauza vârstei înaintate); a se ramoli;

ZARZAVÁT ~uri n. mai ales la pl. Plante

a se răblăgi; a se rebegi; a se hârbui.

legumicole, cultivate în grădini, mai ales pentru

ZAIAFÉT ~uri n. arh. Petrecere mare cu lăutari;

frunzele sau rădăcinile lor, care se folosesc în

chef.

alimentaţie; verdeţuri. Supă cu ~uri.

A ZAHARIFICÁ

zaharífic

tranz.

(glucoza,

ZAVÉR//Ă ~e f. 1) înv. ist. Nume dat răscoalei 525

grecilor împotriva turcilor din 1821, condusă de Al.

A ZĂDĂRÎ zắdăr tranz. 1) (fiinţe) A aduce în mod

Ipsilanti. 2) fig. Acţiune violentă a maselor populare

conştient într-o stare de iritare; a aţâţa; a incita; a

împotriva unei nedreptăţi; răscoală; răzvrătire;

stârni; a întărâta; a hărţui. 2) (persoane) A bate la

rebeliune; revoltă.

cap; a necăji întruna cu diferite pretenţii sau

A SE ZAVERGISÍ mă zavergisésc intranz. înv. A

reproşuri; a hărăzi; a hărţui; a sâcâi; a sucăli; a

face zaveră; a se ridica la luptă (împotriva

moronci. 3) fig. (persoane) A determina la acţiuni

nedreptăţilor, abuzurilor, asupritorilor etc.); a se

duşmănoase; a face să se revolte; a tulbura; a

răzvrăti; a se răscula.

răscoli; a incendia; a instiga; a împinge; a stârni; a

ZUVERGÍ//U ~i m. 1) înv. ist. Participant la

aţâţa; a monta; a incita. 4) (focul, jăraticul) A

zaveră. 2) fig. Persoană care ia parte la o rebeliune;

amesteca (cu ceva), pentru a face să ardă mai tare; a

răzvrătit; rebel; revoltat.

răscoli; a scormoni; a zgândări.

A ZAVISTUÍ zavistuiésc înv. 1. tranz. A trata cu

ZĂGÁZ ~uri n. Construcţie făcută de-a curmezişul

zaviste; a invidia. 2. intranz. A face intrigi; a pune

albiei unei ape curgătoare pentru a-i bara cursul şi

la cale maşinaţie.

a-i ridica nivelul; baraj; stăvilar.

ZAVRAGÍ//U ~i m. 1) înv. Ţigan nomad; şătrar. 2)

A ZĂGĂZUÍ zăgăzuiésc tranz. 1) (torente de apă)

fig. fam., peior. Persoană căreia îi plac scandalurile;

A opri cu ajutorul unui zăgaz; a iezi; a îndigui; a

om care caută ceartă; scandalagiu.

stăvili. 2) fig., fam. (acţiuni, planuri, idei etc.) A

A ZĂBOVÍ zăbovésc 1. intranz. (despre persoane)

împiedica să se manifeste; a zădărnici; a frâna; a

1) A lucra cu zăbavă; a munci prea încet. 2) A se

înfrâna.

reţine mai mult decât trebuie; a fi în zăbavă; a

A ZĂHĂÍ zăhăiésc tranz. pop., reg. (persoane) A

întârzia. 2. tranz. (persoane) A face să se reţină măi

necăji întruna cu diferite pretenţii sau reproşuri; a

mult decât trebuie.

bate la cap; a moronci; a zădări; a sucăli; a sâcâi; a

A SE ZĂBOVÍ mă zăbovésc intranz. A-şi petrece

hărţui.

timpul de muncă sau de odihnă; a avea o ocupaţie

A ZĂLOGÍ zălogésc tranz. pop., reg. 1) (obiecte)

drept distracţie; a se ocupa.

A da în calitate de zălog; a pune gaj; a amaneta. 2)

ZĂBRÁNIC ~e n. 1) Ţesătură fină, din mătase,

(obiecte) A lua în calitate de zălog; a lua în gaj; a

borangic sau lână, de culoare neagră. 2) Pânză

amaneta. 3) (persoane) A oferi în calitate de ostatic.

subţire de culoare neagră, care se îmbracă sau se

4) (persoane) A reţine în calitate de ostatic.

atârnă la haină în semn de doliu; văl de doliu.

A ZĂLUZÍ zăluzésc intranz. (despre persoane) A

ZĂCĂM//ẦNT ~ínte n. 1) Acumulare de substanţe

fi zălud; a-şi face de cap; a se ţine de pozne; a se

minerale utile, aflată în scoarţa pământului. 2) Loc

nebuni.

unde se găseşte o asemenea acumulare.

A SE ZĂLUZÍ mă zăluzésc intranz. (despre

A ZĂDĂRNICÍ zădărnicésc tranz. (acţiuni,

persoane) A deveni zălud; a-şi ieşi din minţi; a

planuri, uneltiri etc.) A face să se zădărnicească; a

pierde facultatea de a judeca normal; a se sminti; a

împiedica; a dejuca; a strica; a contracara.

se scrânti; a se ţicni; a înnebuni; a se zăpăci.

A SE ZĂDĂRNICÍ se zădărnicéşte intranz.

A ZĂMISLÍ zămislésc tranz. 1) (feţi) A face să-şi

(despre acţiuni, planuri, uneltiri etc.) A deveni

ia începutul (prin fecundare). 2) A face să se

zadarnic; a eşua.

zămislească. 3) fig. (acţiuni, planuri, idei etc.) A 526

pune la cale; a izvodi; a brodi; a concepe.

ZĂPUŞ//EÁLĂ ~éli f. Căldură foarte mare şi

A SE ZĂMISLÍ mă zămislésc intranz. 1) A lua

înăbuşitoare; zăduf.

fiinţă; a apărea pe lume; a căpăta viaţă; a se naşte.

A ZĂPUŞÍ zăpuşéşte intranz. (despre surse de

2) fig. A-şi lua începutul; a lua naştere; a se

căldură) A emana radiaţii fierbinţi; a pârjoli; a

constitui; a se forma.

pârli; a frige; a dogorî.

ZĂNÁTIC ~ă (~i, ~e) adj. pop., fam. Care este

A ZĂRGHÍ zărghésc tranz. pop. fam. (persoane)

lipsit de facultatea de a judeca normal; fără dreapta

A face să se zărghească; a sminti; a scrânti; a zăluzi;

judecată; ţicnit; smintit.

a ticni; a zăpăci.

A ZĂNGĂNÍ zăngănésc 1. intranz. (despre

A SE ZĂRGHÍ mă zărghésc intranz. pop. fam.

obiecte de metal sau de sticlă) A produce un

(despre persoane) A pierde facultatea de a judeca

zgomot strident la lovire, ciocnire sau rostogolire; a

normal; a se sminti; a se scrânti; a se zăluzi; a se

zornăi; a zdrăngăni; a zurui. 2. tranz. (obiecte de

ticni; a se zăpăci; a înnebuni.

metal sau de sticlă) A face să producă un zgomot

ZĂRGHÍ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. pop. fam. (despre

strident prin ciocnire, lovire sau rostogolire; a

persoane) Care este lipsit de facultatea de a judeca

zornăi: a zdrăngăni; a zurui.

normal; fără dreapta judecată; smintit; ticnit;

ZĂNOÁG//Ă ~e f. 1) geomorf. Depresiune adâncă

zănatic.

în munţi, de formă circulară, cu versantele abrupte.

A ZĂRÍ zărésc tranz. 1) (obiecte, fiinţe) A vedea în

2) Teren fără copaci într-o pădure, acoperit cu iarbă

zare, fără a face o distincţie netă; a întrezări; a

şi flori.

întrevedea. 2) (obiecte, fiinţe) A vedea în treacăt; a

A ZĂPĂCÍ zăpăcésc tranz. 1) (persoane) A face să

distinge fugitiv cu privirea; a observa. 3) A

se zăpăcească. 2) fig., fam. (lucruri) A întoarce pe o

descoperi din întâmplare.

parte şi pe alta, împrăştiind, încâlcind, amestecând

A SE ZĂRÍ se zăréşte intranz. A-şi face apariţie; a

(pentru a găsi ceva); a răvăşi; a răscoli.

se lăsa văzut; a apărea; a se arăta; a se ivi. ♦ ~ de

A SE ZĂPĂCÍ mă zăpăcésc intranz. (despre

ziuă, a se face ziuă; a se lumina de ziuă.

persoane) 1) A pierde facultatea de a judeca

A ZĂRVĂÍ zărvăiésc intranz. pop. (despre

normal; a se sminti; a se scrânti; a se zăluzi; a se

persoane) A face zarvă.

ţicni; a se zărghi; a înnebuni. 2) A ajunge în stare de

ZĂTICN//EÁLĂ ~éli f. pop. reg. Acţiunea de a se

zăpăceală; a se năuci; a se buimăci; a se ului; a se

zăticni; întrerupere a activităţii datorită jenei;

zăuşi. 3) A fi cuprins de un sentiment de

stânjeneală.

stinghereală; a se fâstâci; a se încurca.

A ZĂTICNÍ zăticnésc tranz. pop. (persoane) A

A ZĂPĂÍ zắpăie intranz. pop. (mai ales despre

împiedica să se simtă liber în acţiuni; a stingheri; a

câini) A scoate sunete ascuţite, scurte şi sacadate; a

stânjeni; a incomoda.

face „ham-ham”; a lătra; a hămăi; a bate.

A SE ZĂTICNÍ mă zăticnésc intranz. pop. reg.

ZĂPLÁZ ~uri n. Gard de scânduri sau de uluci,

(despre persoane) A se întrerupe dintr-o activitate; a

care împrejmuieşte o curte sau o grădină.

se opri.

A ZĂPSÍ zăpsésc tranz. pop., fam. 1) (persoane) A

A ZĂTONÍ zătonésc tranz. pop. reg. (torente de

prinde fără veste asupra unui fapt; a surprinde. 2) A

apă) A opri cu ajutorul unui zăton; a zăgăzui; a

observa la momentul potrivit; a prinde de veste.

îndigui; a iezi. 527

A SE ZĂTONÍ mă zătonésc intranz. pop. reg. 1)

face vrăji; vrăjitoare.

(despre peşti) A se aduna într-un zăton. 2) (despre

ZBANGHÍ//U ~e (~i) adj. pop. 1) (despre

persoane) A prinde poftă de ceva bun; a căpăta un

persoane) Care se uită cruciş; cu ochi care privesc

obicei plăcut; a se nărăvi. A se zătoni la mâncare

în diferite părţi; saşiu; încrucişat. 2) (despre ochi)

bună.

Care priveşte cruciş; încrucişat; saşiu. 3) fig.

A ZĂTRÍ zătrésc tranz. pop. 1) (fiinţe, oraşe etc.)

(despre persoane) Care nu poate sta locului; fără

A face să nu mai existe; a şterge de pe faţa

astâmpăr; neastâmpărat; zvăpăiat; zburdalnic.

pământului; a nimici; a prăpădi; a distruge. 2)

A ZBÁTE zbát tranz. pop. (preţuri) A reduce prin

(obiecte) A lăsa, uitând locul.

târguială.

A ZĂUŞÍ zăuşésc tranz. pop. (persoane) A face să

A SE ZBÁTE mă zbát intranz. 1) (despre fiinţe) A

se zăuşească.

produce mişcări bruşte şi convulsive din cauza unor

A SE ZĂUŞÍ mă zăuşésc intranz. pop. (despre

dureri puternice sau pentru a scăpa dintr-o

persoane) A ajunge în stare de zăuşeală; a se năuci;

strânsoare; a se smuci; a se zvârcoli. 2) A se mişca

a se buimăci; a se ului; a se zăpăci.

încolo şi încoace; a nu sta locului; a nu-si găsi

ZĂVÓ//D ~zi m. pop. reg. înv. 1) Câine mare

locul; a se zvârcoli; a se agita; a se frământa. ♦ ~ ca

ciobănesc; câine medelean; dulău. 2) Grup de fiinţe

peştele pe uscat, a depune eforturi mari pentru a

care se caracterizează prin însuşiri comune; specie;

scăpa dintr-o situaţie critică. ♦ ~ de moarte, a fi în

soi. ~ de cai.

ghearele morţii; a trage să moară. 3) (despre inimă)

ZĂVOÍ zăvoáie n. Pădurice de pe malul unei ape

A bate mai repede şi mai puternic decât de obicei

(curgătoare); luncă.

sau a bate neregulat (din cauza unei emoţii, a unui

A ZĂVORÎ zăvorắsc tranz. 1) (uşi, porţi, obloane,

efort sau a unei boli); a zvâcni; a se zbate. 4) fig. A

încăperi etc.) A încuia cu zăvorul. 2) (obiecte sau

depune eforturi deosebite. Mă ~ să devin student.

piese tehnice) A bloca cu zăvor. 3) (persoane) A

A ZBÂRCÍ zbấrcesc 1. intranz.: ♦ ~ din nas, a) a

pune la închisoare; a băga în temniţă; a întemniţa; a

manifesta nemulţumire; b) a fi mofturos; a face

închide. 4) (persoane) A pune în cătuşe; a fereca; a

mofturi. 2. tranz.: ♦ ~ sprâncenele, a lua o

încătuşa. 5) (persoane) A face să se zăvorască.

înfăţişare supărată; a se încrunta.

A SE ZĂVORÎ mă zăvorắsc intranz. (despre

A SE ZBÂRCÍ mă zbấrcésc intranz. 1) (despre

persoane) A se închide cu zăvorul.

piele) A face zbârcituri; a căpăta riduri; a se rida; a

ZÂZÁNI//E ~i f. Ciocnire de păreri sau de interese;

se încreţi; a se cuta. 2) fig. fam. A manifesta

neînţelegere; intrigă.

nemulţumire printr-o grimasă; a se încreţi.

A ZÂZÂÍ zấzâie intranz. (despre insecte) A

A SE ZBÂNŢUÍ mă zbấnţui intranz. fam. A se

produce zumzete; a zumzăi; a bâzâi.

juca sărind şi alergând; a fi neastâmpărat; a zburda;

A ZÂMBÍ zâmbésc intranz. 1) A râde fără sunet,

a se zbengui; a se zbihui.

printr-o uşoară deschidere a buzelor; a surâde. 2)

A ZBÂRLÍ zbấrlésc tranz. 1) A face să se

fig. A avea un aspect agreabil. Natura îţi zâmbeşte.

zbârlească. 2) (ape) A face să se mişte în valuri mici

3) fig. A prevesti o perspectivă ispititoare; a surâde.

la suprafaţă.

Soarta îi zâmbeşte.

A SE ZBÂRLÍ mă zbấrlésc intranz. 1) (despre

ZÂRNOÁIC//Ă ~e f. înv. pop., reg. Femeie care

păr, blană, pene) A se ridica în sus; a se face 528

vâlvoi; a se ciufuli. 2) fig. (despre persoane) A

2) fig. fam. Om foarte crud şi brutal; tiran.

deveni furios; a se înfuria; a se zborşi. 3) (despre

A SE ZBORŞÍ mă zborşésc intranz. fam. 1)

timp) A se schimba în rău; a deveni nefavorabil; a

(despre persoane) A deveni furios; a se înfuria; a se

se strica; a se înrăutăţi.

zbârli. 2) (despre unele alimente) A pierde

A ZBÂRNÂÍ zbấrnâi intranz. 1) A produce un

proprietăţile pozitive (sub influenţa factorilor

sunet strident, asemănător celui de insecte în zbor,

exteriori); a se descompune; a se strica; a se înăcri;

de obiecte în vibraţie sau de motor în funcţiune; a

a se altera.

face „zbâr-zbâr”. 2) (despre vânt) A produce un

A ZBUCIUMÁ zbúcium tranz. (ape) A face să se

zgomot ascuţit şi continuu; a vâjâi; a fluiera; a

zbuciume. Vântul zbuciumă marea.

şuiera. 3) (despre sonerie, telefon etc.) A produce

A SE ZBUCIUMÁ mă zbúcium intranz. 1) A fi

un sunet semnalizator; a suna. 4) fig. (despre

cuprins de zbucium; a se nelinişti; a se îngrijora; a

persoane) A vorbi încet şi nedesluşit; a bodogăni; a

se măcina; a se frământa; a se agita. 2) (despre ape)

bombăni; a îngăima; a îndruga.

A se mişca în valuri mari; a se tulbura; a se jimba; a

ZBENG ~uri n. v. ZBENGUIALĂ.

se agita. Marea se zbuciumă.

ZBÉNGHI ~uri n. v. ZBENG.

A ZBURÁ zbor 1. intranz. 1) (despre păsări şi

ZBENGUI//ÁLĂ ~éli f. Acţiunea de a se zbengui;

insecte) A se porni în zbor; a-şi lua zborul. 2)

joacă voioasă, însoţită de sărituri; zburdălnicie;

(despre aparate de zbor) A se ridica în aer; a

zbânţuială.

decola. 3) (despre păsări şi insecte) A se mişca în

A ZBICÍ zbicésc tranz. A face să se zbicească; a

aer cu ajutorul aripilor; a se afla în zbor. 4) (despre

zvânta.

aparate de zbor) A se deplasa pe calea aerului sau

A SE ZBICÍ se zbicéşte intranz. A se usca puţin (la

prin spaţiul interplanetar. 5) (despre obiecte) A fi

suprafaţă); a se zvânta. Fructele s-au zbicit.

purtat de vânt prin aer. 6) (despre proiectile) A se

A ZBORŞÍ zborşésc tranz. pop., reg. 1) (păr, pene)

mişca prin aer cu mare viteză. 7) (despre persoane)

A face vâlvoi; a zbârli; a ciufuli. 2) (persoane) A

A călători cu un aparat de zbor. 8) fig. (despre

face să-şi înfoaie părul; a zbârli.

fiinţe) A se mişca foarte repede; a alerga; a goni. ~

A ZBIERÁ zbiér intranz. 1) (despre unele

ca gândul. 9) (despre timp) A trece repede şi pe

animale) A scoate sunete stridente caracteristice

neobservate. 10) (despre zvonuri, veşti etc.) A se

speciei; a produce zbierăte. 2) fig. depr. (despre

răspândi cu repeziciune. 11) (despre gânduri, idei

persoane) A scoate ţipete; a ţipa; a striga; a rage. 3)

etc.) A se succeda cu repeziciune. 2. tranz. fam. 1)

fam. (mai ales despre copii) A plânge cu glas tare; a

(persoane

buhai; a rage.

necorespunzător; a răsturna; a concedia; a destitui; a

A ZBIHUÍ zbihuiésc tranz. pop. rar (persoane) A

scoate; a elibera. 2) (obiecte sau fiinţe) A culca la

scutura cu putere; a zgudui.

pământ; a prăvăli; a doborî. ♦ ~ cuiva capul, a

A SE ZBIHUÍ mă zbihuiésc intranz. A se juca,

decapita pe cineva. ♦ A-şi zbura creierii, a se

sărind şi alergând; a fi neastâmpărat; a zburda; a se

sinucide cu o armă de foc. ♦ ~ dintr-un post, a

zbânţui.

părăsi în mod forţat un post.

ZBIR zbíri m. arh. 1) Persoană oficială (mai ales

A ZBURĂTĂCÍ zburătăcésc 1. tranz. pop. 1)

poliţist) care manifestă lipsă de milă şi brutalitate.

(păsări, animale) A alunga, aruncând cu un obiect.

oficiale)

A

da

afară,

ca

fiind

529

2) (pomi fructiferi) A bate, aruncând cu un obiect

în cioburi; a sparge în bucăţi; a sfărâma; a

(pentru a face să cadă fructele). 3) (zăpadă, frunze

zdrumica. 2) (flinţe) A face să nu mai existe; a

etc.) A roti în vârtej, împrăştiind; a spulbera.

şterge de pe faţa pământului; a zvânta; a distruge; a

Vântul zburătăceşte frunzele de toamnă. 4) fig.

nimici; a prăpădi. 3) fig. (persoane) A distruge

(persoane) A face să aibă un rost în viaţă; a căpătui.

producând dureri sufleteşti.

2. intranz. (despre păsări) v. A SE ZBURĂTĂCI.

A SE ZDROBÍ mă zdrobésc (despre persoane) A

A SE ZBURĂTĂCÍ mă zburătăcésc intranz. 1)

fi cuprins de zbucium; a se zbuciuma; a se nelinişti;

(despre păsări) A se împrăştia, ridicându-se în aer.

a se îngrijora; a se frământa; a se agita; a se

2) fig., fam. (despre pui, copii) A deveni

zvârcoli.

independent, fiind în stare să-şi procure singur

A ZDRONCĂNÍ zdroncănéşte intranz. pop.

mijloace pentru existenţă.

(despre vehicule) A produce un zgomot asurzitor

A ZBURDÁ zbúrd intranz. A se juca sărind şi

continuu (din cauza zdruncinăturilor); a hurui.

alergând; a fi neastâmpărat; a se zbengui; a se

A ZDRUMICÁ zdrúmic tranz. 1) (obiecte fragile

zbânţui; a se zbihui.

sau casante) A face să-şi piardă integritatea,

A ZDOHNÍ zdohnésc intranz. pop. fam. 1) (despre

prefăcând în cioburi; a sparge în bucăţi; a sfărâma;

fiinţe) A înceta de a mai trăi; a muri; a pieri. 2)

a zdrobi. 2) fig. A face să nu mai existe; a şterge de

peior. (despre persoane) A muri ca un animal.

pe faţa pământului; a zvânta; a distruge; a nimici; a

A ZDRĂNGĂNÍ zdrăngănésc 1. intranz. 1)

zdrobi; a prăpădi.

(despre obiecte de metal sau de sticlă) A produce

A ZDRUNCINÁ zdrúncin tranz. A face să se

un zgomot strident la lovire; a zornăi; a zăngăni. 2.

zdruncine; a hurduca.

tranz. fam. 1) (obiecte de metal sau de sticlă) A

A SE ZDRUNCINÁ mă zdrúncin intranz. 1)

face să producă un zgomot strident prin ciocnire; a

(despre vehicule sau persoane în mişcare) A se

zornăi; a zăngăni. El zdrăngăneşte cheile. 2)

mişca brusc şi repetat în direcţii opuse; a se clătina

(melodii)

(unui

cu putere; a se zgâlţâna; a se zgâlţâi; a se zgudui; a

instrument muzical). 3) depr. A cânta fără pricepere

se hurduca. 2) (despre concepţii, convingeri etc.) A

(la un instrument muzical cu coarde).

deveni şubred; a pierde din duritate; a se şubrezi; a

A ZDRELÍ zdrelésc tranz. A face să se zdrelească;

se zgudui.

a juli.

A ZDUPĂÍ zdupăiésc intranz. A face „zdup”; a

A SE ZDRELÍ mă zdrelésc intranz. A se răni uşor;

produce zgomot cu picioarele în timpul mersului

a se juli; a se jupui; a se excoria.

sau alergării; a tropăi.

A ZDRENŢUÍ zdrenţuiésc tranz. A face să se

A ZECIUÍ zeciuiésc tranz. 1) arh. (ţărani) A face

zdrenţuiască.

să dea zeciuiala; a dijmui. 2) fig., fam. (bunuri

A SE ZDRENŢUÍ se zdrenţuiéşte intranz. (despre

străine) A-şi însuşi în mod abuziv în baza unei

haine, cărţi etc.) A se preface în zdrenţe; a se rupe

situaţii privilegiate; a dijmui. 3) (despre războaie,

în bucăţi (prin întrebuinţare îndelungată); a se

epidemii etc.) A omorî în proporţii mari; a cosi; a

ferfeniţi.

decima.

A ZDROBÍ zdrobésc tranz. 1) (obiecte fragile sau

ZÉIE f. 1) Divinitate păgână feminină; zeiţă. 2) fig.

casante) A face să-şi piardă integritatea, prefăcând

Femeie foarte frumoasă; zeiţă.

A

cânta,

ciupind

coardele

530

ZEFÍR I ~i n. Vânt uşor de primăvară, care bate

tipar, alegând zaţurile şi aşezându-le în culegar; a

dinspre apus; adiere de vânt mică şi plăcută; boare.

culege.

ZEFÍR II ~uri n. 1) text. Pânză fină de bumbac,

ZEVZÉC ~ă (~i, ~e) adj. şi substantival fam.

folosită

(despre persoane) Care vădeşte lipsă de inteligenţă;

la

confecţionarea

unor

obiecte

de

îmbrăcăminte, mai ales de lenjerie. 2) gastronom.

prost; neghiob; nătărău; nerod; tâmp; tont; netot.

Preparar de cofetărie, produs din albuş de ou, zahăr

A ZGÂÍ zgâiésc tranz. pop. fam. (ochii) A deschide

şi pictină.

larg; a holba.

A ZEFLEMISÍ zeflemisésc tranz. (persoane) A

A SE ZGÂÍ mă zgâiésc intranz. pop. fam. 1) A se

trata cu zeflemele; a lua în râs; a ironiza; a

uita cu ochii larg deschişi (şi cu prea mare

batjocori.

curiozitate); a se holba. 2) A-şi schimba expresia

ZEFLEM//ÉA ~éle f. Glumă batjocoritoare; bătaie

normală a feţei (în mod voit salt involuntar); a face

de joc. ♦ A lua în ~, a lua în râs; a-şi bate joc (de

grimase; a se strâmba; a se sluţi; a se schimonosi. 3)

cineva sau de ceva).

A se uita cu batjocură.

A ZEIFICÁ zeífic tranz. 1) (persoane) A iubi ca pe

A ZGÂLŢÂNÁ zgấlţân tranz. v. A ZGÂLŢÂI.

o zeitate; a idolatriza; a zeifica; a diviniza; a adora.

A SE ZGÂLŢÂNÁ mă zgấlţân intranz. A SE

2) (fiinţe) A trece la rândul zeităţilor; a diviniza; a

ZCÂLŢÂI.

zeifica; a idolatriza.

A ZGÂLŢÂÍ zgấlţâi tranz. A face să se zgâlţâie.

ZEL zéluri n. Stăruinţă foarte mare în realizarea

A SE ZGÂLŢÂÍ mă zgấlţâi intranz. A se mişca

unei acţiuni; râvnă; sârguinţă. ♦ Exces de ~,

brusc şi repetat în direcţii opuse; a se clătina cu

stăruinţă exagerată la realizarea unei acţiuni.

putere; a se zgudui; a se zdruncina; a se hurduca.

ZELÁR ~e n. arh. Îmbrăcăminte de protecţie,

A ZGÂNDĂRÍ zgândărésc tranz. 1) (pământ,

făcută din inele sau solzi de metal şi purtată în

gunoi, paie etc.) A răscoli (cu o unealtă specială)

antichitate şi în Evul Mediu de către oşteni sau

pentru a afâna; a scormoni; a scurma; a râcâi. 2)

cavaleri; za.

(focul, jăraticul) A amesteca (cu ceva) pentru a face

A SE ZEMOŞÍ se zemoşéşte intranz. 1) A deveni

să ardă mai tare; a răscoli; a scormoni; a zădărî. 3)

zemos; a se face suculent; a se zemui. 2) A-şi pierde

(răni, bube) A irita prin rupere, scormonire sau

forma prin presare sau strângere; a se turti; a se

râcâire. 4) fig. (sentimente, amintiri etc.) A readuce

strivi; a se chiflici.

în memorie (producând durere sufletească); a

A ZEMUÍ zemuiéşte intranz. A lăsa zeamă; a

scormoni; a răscoli. 5) fig. (fiinţe) A aduce în mod

musti.

intenţionat într-o stare de iritare; a zădărî; a apta; a

A SE ZEMUÍ se zemuiéşte intranz. A obţine

incita; a stârni; a întărită.

aspect de zeamă; a deveni zemos; a se zemoşi.

A SE ZGÂRCÍ mă zgârcésc intranz. 1) (despre

ZEPELÍN ~e n. Aparat de zbor cu înveliş de metal

persoane) A se face ghem; a se ghemui; a se zguli;

umplut cu hidrogen sau cu alt gaz; dirijabil;

a se strânge; a se zgribuli. 2) (despre plante) A se

aerostat.

opri din dezvoltare sau a-şi micşora dimensiunile; a

ZEŢÁR ~i m. Muncitor la tipografie, care culege

rămâne sau a deveni mic; a se chirci; a se pipernici;

caracterele tipografice după manuscris.

a se prizări. 3) (despre persoane) A manifesta

A ZEŢUÍ zeţuiéc tranz. (texte) A pregăti pentru

zgârcenie; a se calici; a se scumpi. 531

A ZGÂRIÁ zgấrii tranz. 1) (fiinţe sau părţi ale

A ZGUDUÍ zgúdui tranz. A face să se zguduie.

corpului) A răni uşor pe suprafaţa pielii cu unghiile,

A SE ZGUDUÍ mă zgúdui intranz. 1) (despre

cu ghearele sau cu un obiect ascuţit. 2) (obiecte) A

obiecte) A se mişca brusc şi repetat în direcţii

tăia la suprafaţă cu o unealtă ascuţită; a scrijeli; a

opuse; a se clătina cu putere; a se zgâlţâi; a se

cresta. ♦ ~ hârtia. a) a scrie neciteţ şi necaligrafic;

zdruncina; a se hurduca. 2) (despre pământ) A se

b) a scrie literatură lipsită de valoare artistică. 3)

afla în seism; a se cutremura. 3) fig. (despre

fig., fam. (terenuri, pământ etc.) A ara rău,

persoane) A fi cuprins de emoţii puternice; a se

scormonind numai la suprafaţă; a zgrepăna. 4) fig.,

tulbura. 4) fig. (despre conştiinţă etc.) A deveni

fam. (urechea, auzul, mirosul, gustul etc.) A supăra

şubred; a pierde din duritate; a se şubrezi; a se

cu o senzaţie neplăcută.

zdruncina.

ZGÂRIE-NÓRI m. Clădire foarte înaltă, cu multe

A SE ZGULÍ mă zgulésc intranz. pop. A se face

etaje.

ghem; a se ghemui; a se zgribuli; a se zgârci; a se

ZGLOBÍ//U ~e (~i) adj. Care vădeşte uşurinţă în

strânge.

mişcări; sprinten; vioi; iute.

A SE ZGURÍ se zguréşte intranz. rar v. A SE

A ZGOMOTÁ zgomotéz intranz. 1) A produce

ZGURIFICA.

zgomote. 2) (despre persoane) A face gălăgie; a

A ZGURIFICÁ zgurífic tranz. A face să se

strica liniştea; a striga. 3) (despre ape, vânt) A

zgurifice.

produce un zgomot lin, continuu şi plăcut; a

A SE ZGUREFICÁ se zgurífică intranz. 1)

murmura; a susura; a şopti; a zvoni.

(despre sobe, coşuri etc.) A se acoperi cu zgură; a

A ZGORNÍ zgornésc tranz. (animale de vânat) A

prinde zgură. 2) (despre obiecte) A se transforma în

scoate din culcuş; a stârni.

zgură.

A ZGREPŢĂNÁ zgreápţăn pop. 1. intranz. A

ZIÁR ~e n. Publicaţie periodică, care apare de

atinge un obiect cu ghearele, cu labele sau cu

obicei zilnic şi conţine ştiri şi informaţii actuale din

unghiile, producând un zgomot supărător; a zgâria.

diferite domenii; gazetă.

Mâţa zgreapţănă la uşă. 2. tranz. fig., fam.

ZIARÍ//ST ~ şti m. Persoană care lucrează sau

(terenuri, pământ) A ara rău, scormonind numai la

colaborează la un ziar; gazetar; jurnalist.

suprafaţă; a zgâria.

ZICÁL//Ă ~e f. Expresie concisă, deseori figurată,

A SE ZGREPŢĂNÁ mă zgreápţăn pop. 1) A se

care conţine o povaţă sau un gând înţelept;

freca cu unghiile sau cu un obiect (pentru a înlătura

zicătoare; zisă.

senzaţia de mâncărime); a se scărpina. 2) A se ridica

A ZIDÍ zidésc tranz. 1) (construcţii, case etc.) A

cu greu în sus, făcând uz de mâini, de labe sau de

prevedea cu ziduri; a înzestra cu o zidărie. 2)

gheare; a se căţăra. 3) A se apuca strâns cu ghearele,

(clădiri, case etc.) A realiza prin lucrări de zidărie;

cu mâinile sau cu labele; a se agăţa; a se anina; a se

a construi; a clădi; a ridica; a înălţa; a dura. 3) fig. A

prinde.

crea în imaginaţie; a construi; a născoci; a ticlui; a

A SE ZGRIBULÍ mă zgribulésc intranz.1) A se

izvodi; a inventa. ~ o lume nouă. 4) (persoane) A

face ghem (pentru a se face nevăzut); a se ghemui;

fixa în zid. 5) rel. (lumea animală şi vegetală) A

a se zguli; a se strânge; a se zgârci. 2) A se strânge

face să ia fiinţă; a întemeia; a înfiinţa; a fonda.

ghem din cauza frigului.

A SE ZIDÍ se zidéşte intranz. A lua naştere; a lua 532

fiinţă; a se forma; a sa constitui.

corespunde lunii de naştere a unei persoane şi care,

A ZIDUÍ ziduiésc tranz. A înconjura cu un zid.

conform superstiţiilor, are o anumită influenţă

ZÍMBR//U ~i m. zool. Animal sălbatic din familia

(bună sau rea) asupra destinului acesteia. 3) fig.

bovinelor, cu capul mare, cu coarne scurte, întoarse

Forţă supranaturală care se crede că ar determina

în afară, cu gâtul şi bărbia acoperite de păr lung,

dinainte derularea evenimentelor; destin; soartă;

care, fiind pe cale de dispariţie, este ocrotit în

ursită.

rezervaţii naturale; bour.

A ZOLÍ I zolésc tranz. pop. 1) (rufe) A spăla cu

A ZIMŢUÍ zimţuiésc tranz. (obiecte) A prevedea

leşie. 2) (rufe) A spăla prost. 3) fig. (persoane) A

cu zimţi.

trata cu asprime; a freca.

A ZINCÁ zinchéz tranz. teh. (obiecte sau piese de

A ZOLÍ II zolésc tranz. pop. (aluat, pâine) A

metal) A acoperi cu un strat subţire de zinc; a spoi

amesteca îndelung, apăsând (pentru a obţine o masă

cu zinc.

omogenă); a frământa.

A ZINCUÍ zincuiésc tranz. v. A ZINCA.

A SE ZOLÍ mă zolésc intranz. pop., fam. A fi

ZÍS//Ă ~e f. 1) Ceea ce a fost zis; spusă; vorbă;

cuprins de nelinişte; a se nelinişti; a se îngrijora; a

afirmaţie. 2) Expresie concisă, deseori figurată, care

se zmăcina; a se frământa; a se zbuciuma; a se

conţine o povaţă sau un gând înţelept; zicală;

agita.

zicătoare.

A ZONIFICÁ zonífic tranz. A împărţi în zone.

ZLOÁT//Ă ~e f. Ploaie amestecată cu zăpadă;

ZOOLATRÍ//E ~i f. rel. (în religia anticilor) Cult

lapoviţă.

al animalelor; credinţă în animale.

ZLO//T ~ţi m. 1) Unitate monetară din Polonia. 2)

A ZORÍ I zorésc 1. intranz. 1) A lucra cu grabă; a

înv. Monedă de aur sau de argint, care a avut o largă

se grăbi. 2) A merge repede. 2. tranz. 1) (acţiuni,

circulaţie în sec. XVIII în ţările europene.

procese etc.) A face să se desfăşoare într-un ritm

ZLOTÁŞ ~i m. arh. Persoană cate avea îndatorirea

mai rapid (uneori nejustificat); a grăbi; a pripi; a

să încaseze impozitele; încasator de impozite.

precipita; a accelera. 2) (persoane) A forţa să

ZLOT//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) adj. l) (despre

acţioneze mai repede. 3) A susţine cu stăruinţă. 4)

timp) Care se caracterizează prin zloată; cu zloată.

(persoane) A sili printr-o presiune permanentă şi

2) fig. Care este din abundenţă; cu prisosinţă;

îndelungată (să acţioneze într-un anumit fel); a

îmbelşugat.

presa.

A SE ZMĂCINÁ mă zmácin intranz. rar (despre

A ZORÍ II zoréşte intranz. unipers. A se ivi zorile;

persoane) A fi cuprins de zbucium; a se nelinişti; a

a se face ziua. Zoreşte de ziuă.

se îngrijora; a se zbuciuma; a se frământa; a se

A SE ZORÍ I mă zorésc intranz. v. A ZORI I.

agita.

A SE ZORÍ II se zoréşte intranz. unipers. v. A

ZODIÁC ~e n. astron. Zonă de pe bolta cerească,

ZORI II.

divizată

(constelaţii)

A ZORNĂÍ zórnăi 1. intranz. (despre obiecte de

corespunzătoare lunilor anului, pe unde trece

metal sau de sticlă) A produce un zgomot strident la

drumul aparent al Soarelui.

lovire, ciocnire sau rostogolire; a zdrăngăni; a

ZÓDI//E ~i f. astrol. 1) Fiecare dintre cele 12

zăngăni; a zurui. 2. tranz. (obiecte de metal sau de

constelaţii ale zodiacului. 2) Constelaţie care

sticlă) A face să producă un zgomot strident la

în

12

părţi

egale

533

lovire, ciocnire sau rostogolire; a zdrăngăni; a

produce zgomot cu picioarele în timpul mişcării sau

zăngăni.

al alergării; a tropăi; a zdupăi. 2. tranz. A bate,

ZORZOÁNE f. pl. fam. Obiecte sau detalii ieftine

producând zgomote puternice.

şi lipsite de gust, folosite ca podoabe; găteli de

ZURBÁ ~le f. înv. 1) Acţiune violentă a maselor

prost gust.

împotriva unei nedreptăţi; răzvrătire; răscoală;

A ZUGRĂVÍ zugrăvésc 1. tranz. 1) (pereţi) A

rebeliune; revoltă. 2) fig. Zgomot foarte mare,

acoperi cu un strat de apă, de var, amestecată cu

produs de o mulţime de oameni (care se ceartă);

humă şi coloranţi, iar uneori şi cu desene care imită

gălăgie mare; zarvă; vacarm; larmă.

tapetul. 2) (tablouri, portrete, peisaje etc.) A

ZURBAGÍ//U ~i m. 1) înv. Participant la o zurba;

reprezenta în imagini cu ajutorul pensulei şi al

răzvrătit; rebel; răsculat. 2) fig., fam. Persoană pusă

culorilor; a picta. 3) A reprezenta sau a sugera prin

pe certuri; om certăreţ; scandalagiu.

desen; a desena. 4) (litere) A scrie caligrafic; a

ZUBRÁL//Ă ~e f. arh. v. ZURBA.

caligrafia. 5) fig. (gânduri, sentimente, idei etc.) A

ZURBALÍC ~uri n. arh. v. ZURBA.

prezenta prin cuvinte sau printr-un mijloc artistic; a

ZURGĂLĂ//Ú ~i m. mai ales la pl. Clopoţel de

exprima; a reflecta; a oglindi; a reda. 6) A face să se

formă sferică, cu găurele şi cu o bilă înăuntru, care

zugrăvească; a desena; a contura; a profila. 2.

sună când este mişcat.

intranz. A fi zugrav; a practica ocupaţia de zugrav.

A ZURUÍ zuruiésc 1. intranz. (despre obiecte de

A SE ZUGRĂVÍ se zugrăvéşte intranz. 1) A se

metal sau de sticlă) A produce un zgomot strident la

arăta în contururi precise; a se profila; a se contura;

lovire, ciocnire sau rostogolire; a zdrăngăni; a

a se desena; a se izvodi. 2) (despre stări psihice) A

zângăni; a zornăi. 2. tranz. (obiecte de metal sau de

căpăta manifestare exterioară; a se exterioriza.

sticlă) A face să producă un zgomot strident la

ZULIÁR ~ă (~i, ~e) adj. înv. 1) Care are gelozie;

lovire, ciocnire sau rostogolire; a zdrăngăni; a

stăpânit de gelozie; gelos. 2) Care poartă pizmă;

zângăni; a zornăi.

plin de invidie; pizmaş; invidios.

A ZUZUÍ zúzuie intranz. pop. 1) (despre ape

ZULÍE f. înv. 1) Sentiment de nemulţumire egoistă,

curgătoare) A produce un zgomot lin, continuu şi

provocat de situaţia sau de succesele cuiva; invidie;

plăcut; a susura; a murmura; a şopti. 2) (despre

pizmă. 2) Sentiment dureros, care pune stăpânire pe

insecte) A produce zuzete; a zumzăi; a bâzâi; a

cineva şi îl face să nutrească dorinţa de posesie

zâzâi.

exclusivă a unei persoane iubite; gelozie.

ZVĂPĂIÁ//T ~tă (~ţi, ~te) adj. şi substantival

A ZULIPSÍ zulipsésc tranz. înv. (soţul, soţia etc.)

(despre persoane) Care nu poate sta locului; fără

A trata cu gelozie; a bănui de infidelitate; a teme.

astâmpăr; neastâmpărat; zburdalnic. A ZVÂCNÍ

ZULÚF ~i m. pop. Şuviţă de păr răsucită în spirală;

zvâcnésc intranz. 1) (despre inimă, puls, tâmple

buclă; cârlionţ.

etc.) A bate mai repede şi mai puternic decât de

ZUMARICÁLE f. pl. înv. Acces de mânie

obicei sau a bate neregulat (din cauza unei emoţii, a

nestăvilită; isterie; năbădăi; toane.

unui efort sau a unei boli); a palpita. 2) (despre

A ZUMZĂÍ zúmzăie intranz. (despre insecte) A

fiinţe) A intra sau a ieşi repede şi pe neaşteptate; a

produce zumzete; a zuzui; a bâzâi; a zâzâi.

ţâşni. 3) A se ridica brusc în picioare.

A ZUPĂÍ zupăiésc 1. intranz. (despre persoane) A

A ZVÂNTÁ zvânt tranz. 1) A face să se zvânte; a 534

zbici. 2) fig. A face să nu mai existe; a şterge de pe

cuprins de zbucium; a se nelinişti; a se zbuciuma; a

faţa pământului; a nimici; a distruge; a zdrobi; a

se îngrijora; a se zdrobi; a se agita.

prăpădi. ♦ ~ în bătaie (sau în bătăi) pe cineva, a

A ZVÂRÂÍ zvấrâi intranz. (despre păsări sau

bate foarte tare pe cineva; a prăpădi în bătăi. 3) pop.

obiecte în zbor) A produce un sunet strident şi

fig. (conţinutul unui recipient) A lăsa gol, lipsit de

şuierător; a face „zvâr-zvâr”.

conţinut; a goli. ~ un pahar cu vin. ♦ (despre

A ZVECUÁ zvecuiésc tranz. (feţe de încălţăminte)

persoane) Bea de zvântă, bea foarte mult. ♦

A trage pe calapod.

(despre persoane) Mănâncă de zvântă, mănâncă

ZVEL//T zvéltă (zvélţi, zvélte) adj. 1) (despre

foarte mult.

persoane) Care are multă graţie; foarte subţire în

A SE ZVÂNTÁ mă zvânt intranz. 1) A se usca

talie; suplu; graţios. 2) (despre obiecte, construcţii)

puţin (la suprafaţă); a se zbici. Pământul s-a

Care are forme armonioase şi uşoare; sprinten.

zvântat. Rufele s-au zvântat. 2) (despre lacrimi,

A ZVONÍ zvonésc 1. tranz. (obiecte de metal, de

ochi, obraji) A se usca, fiind şters cu o batistă.

sticlă) A face să răsune. 2. intranz. (despre ape,

A SE ZVÂRCOLÍ mă zvârcolésc intranz. 1) A

vânt) A produce un zgomot lin, continuu şl plăcut; a

face mişcări bruşte şi convulsive (din cauza unor

murmura; a susura; a şopti; a zgomota.

dureri puternice sau pentru a scăpa dintr-o

A SE ZVONÍ se zvonéşte intranz. unipers. pop.

strânsoare); a se zbate; a se smunci. 2) A se răsuci

(despre veşti, ştiri, vorbe) A circula în calitate de

în aşternut de nelinişte. 3) A fi fără astâmpăr; a se

zvon; a se răspândi; a se auzi. Se zvoneşte că vor

mişca încolo şi încoace de neastâmpăr. 4) fig. A fi

creşte preţurile la gaze.

535