Gimnastica In Kinetoterapie (1)

NECHITA FLORENTINA

GIMNASTICA ÎN KINETOTERAPIE

SUPORT DE CURS

EDITURA UNIVERSITĂŢII TRANSILVANIA BRAŞOV 2013

2

CUPRINS CURS

I. 1.1. 1.2. 1.3. 1.4. II.. 2.1. 2.2. 2.3 2.4. 2.5. III.

3.1. 3.1.1. 3.2. 3.2.1. 3.2.2. 3.2.3.. 3.3. 3.3.1. IV. 4.1. V.

INTRODUCERE GIMNASTICA BAZĂ............................ Importanţa profilactică şi terapeutică a gimnasticii .......... Aspecte generale ale gimnasticii de bază – profilactic/terapeutic................................................................. Caracteristicile gimnasticii de bază…………………………. Ramurile gimnasticii de bază………………………………... Obiectivele gimnasticii de bază……………………………… Dinamica corporală şi segmentară reflectată în terminologia din gimnastică……………………………….. Evoluţie si principii de bază care stau la baza terminologiei în gimnastică………………………………………………… Poziţii fundamentale şi derivate ale corpului şi segmentelor sale............................................................................................ Mişcări segmentare................................................................... Prescurtări de termeni………………………………………... Descrierea exerciţiilor de gimnastică, reprezentarea grafică.... Mijloace specifice ale gimnasticii de bază – exerciţii de organizare, de dezvoltare fizică generală, exerciţii aplicative şi exerciţii corective la aparate speciale……….. Exerciţii de front şi formaţii………………………………… Competenţele gimnasticii de bază- exerciţii de front şi formaţii…………………………………………………………….. Exerciţii de dezvoltare fizică generală………………………. Caracteristicile şi sistematizarea exerciţilor DFG…………… Reguli metodice de alcătuire şi predare a erciţiilor DFG....... Competenţele gimnasticii de bază- DFG………………………. Exerciţii aplicative.................................................................... Exerciţii aplicative – caracteristici şi sistematizare………...... Bazele generale ale gimnasticii corective………………… Măsuri pentru prevenirea deficienţelor fizice……………….. Modalităţi de elaborare a lecţiilor de gimnastică modernă şi de întreţinere…………………………………………………. BIBLIOGRAFIE ANEXE

3 8 8 11 12 15 16 16 17 47 50 52 55

55 69 71 71 77 78 79 79 83 89 96

3

Introducere GIMNASTICA DE BAZĂ Cursul de gimnastica este destinat fenomenului instruirii gimnice continue a studenţilor, având acţiune directă şi conştient dirijată în scopul dezvoltării multilaterale. În modelarea studenţilor, viitorilor profesori de educaţie fizică şi sport specialişti kinetoterapeuţi, aceasta devine o adevărată şcoală a gimnasticii, pe parcursul căreia aceştia trebuie să-şi însuşească cunoştinţe şi deprinderi de mişcare specifice gimnasticii, astfel încât să identifice cele mai eficiente exerciţii privind dezvoltarea fizică generală, corectarea deficienţelor fizice, să înveţe corect tehnica elementelor acrobatice şi a săriturilor cu sprijin, şi nu numai, să poată manevra colectivul cu ajutorul comenzilor specifice. De aceea, în cadrul învăţământului universitar gimnastica de bază are un caracter formativ, care cuprinde o varietate de exerciţii fizice accesibile studenţilor. Totuşi, importanţa gimnasticii în sistemul universitar imprimă o influenţă incontestabilă asupra formării şi perfecţionării studenţilor din punct de vedere estetic şi intelectual, contribuind astfel la promovarea disciplinei sportive. Această lucrare încercă să pună la dispoziţi studenţilor un conţinut de mijloace tehnice şi metodice specifice domeniului de Kinetoterapie şi Motricitate Specială FIŞA DISCIPLINEI 1. Date despre program 1.1 Instituţia de învăţăm Transilvania din Braşov superior 1.2 Facultatea Educaţie Fizică şi Sporturi Montane 1.3 Departamentul Educaţie Fizică şi Motricitate Specială 1.4 Domeniul de studii Educaţie Fizică şi Sport 1) 1.5 Ciclul de studii Licenţă 1.6 Programul de studii/ Kinetoterapie şi Motricitate Specială Calificarea 2. Date despre disciplină 2.1 Denumirea Gimnastica de bază disciplinei 2.2 Titularul activităţilor de curs Lect. univ. dr. Nechita Florentina 2.3 Titularul activităţilor de seminar/ Lect. univ. dr. Nechita Florentina

4

laborator/ proiect 2.4 Anul de I studiu

2.5 Semestrul

I I

2.6 Tipul de evaluare

E 2.7 Regimul disciplin ei

Conţinut2) Obligativita te3)

3. Timpul total estimat (ore pe semestru al activităţilor didactice) 3.1 Număr de ore pe 3 din care: 3.2 1 3.3 seminar/ săptămână curs laborator/ proiect 3.4 Total ore din planul de 32 din care: 3.5 14 3.6 seminar/ învăţământ curs laborator/ proiect Distribuţia fondului de timp Studiul după manual, suport de curs, bibliografie şi notiţe Documentare suplimentară în bibliotecă, pe platformele electronice de specialitate şi pe teren Pregătire seminarii/ laboratoare/ proiecte, teme, referate, portofolii şi eseuri Tutoriat Examinări Alte activităţi..................................... 3.7 Total ore studiu 66 individual 3.8 Total ore pe 32 semestru 3.9 Numărul de 4 4) credite 4. Precondiţii (acolo unde este cazul) 4.1 de curriculum • 4.2 de competenţe • 5. Condiţii (acolo unde este cazul) 5.1 de desfăşurare a • Sala de curs, Colina Universităţii cursului 5.2 de desfăşurare a • Sala de gimnastică, Colina Universităţii seminarului/ laboratorului/ proiectului

DF DI

2 28 ore 25 15 20 4 2

5

Competenţe profesionale

6. Competenţe specifice acumulate C. 2. Organizarea curriculumului integrat şi a mediului de instruire şi învăţare, cu accent interdisciplinar (Kinetoterapie şi motricitate specială) C.2.1 Identificarea şi explicarea conceptelor, teoriilor şi modelelor specifice curriculum-ului integrat. C.2.4. Realizarea unui raţionament corect de evaluare a calităţii unor programe de intervenţie kinetoterapeutică, prin utilizarea cunoştinţelor teoretice. 7. Obiectivele disciplinei (reieşind din grila competenţelor specifice acumulate) 7.1 Obiectivul general al Explicarea din perspectivă kinetoterapeutică a conceptelor, disciplinei teoriilor şi metodelor specifice gimnasticii de bază 7.2 Obiectivele specifice 1. Identificarea şi explicarea conceptelor, teoriilor şi metodelor specifice gimnasticii de bază; 2. Realizarea unui raţionament corect de evaluare a calităţii unor programe de intervenţie kinetoterapeutică, prin utilizarea cunoştinţelor teoretice 8. Conţinuturi 8.1 Curs

Metode de predare

Observaţii

1.Importanţa profilactică şi terapeutică a gimnasticii 2 ore 2. Dinamica corporală şi segmentară reflectată în 2 ore terminologia din gimnastică 3. Mijloace specifice ale gimnasticii de bază – exerciţii de Prelegere pe 2 ore organizare, de dezvoltare fizică generală, exerciţii bază de slide aplicative şi exerciţii corective la aparate speciale; + dezbatere 4.Bazele generale ale gimnasticii corective; 2 ore 5. Bazele generale ale formării atitudinii corecte a corpului; 2 ore 6.Măsuri pentru prevenirea deficienţelor fizice; 2 ore 7.Modalităţi de elaborare a lecţiilor de gimnastică modernă 2 ore şi de întreţinere. Bibliografie 1.BRATU, I. (1967) – Gimnastica pentru prevenirea şi corectarea defi cienţelor fizice, Ed. Consiliului Naţional pentru Educaţie Fizică şi Sport; 2.DUMA, E. (1997) – Deficienţele de dezvoltare fizică, Ed. Argonaut, Cluj Napoca; 3.JENKIS, R. (2001) - Fitness-gimnastică pentru toţi, Ed Alex-Alex, Bucureşti; 4.JIPA, I. (1974) – Lecţii de gimnastică modernă şi de întreţinere, ed. Stadion, Bucureşti; 5.RADOVICI, I. RADOVICI, P. (1977)- Gimnastica abdominală, Ed. Sport-Turism,

6

Bucureşti; 6.SHEENY, K. (1993) – Terapia prin fitness, Ed. Aquila, Bucureşti; 7.STOENESCU,G. (1987) – Gimnastica de întreţinere, Ed. Sport-Turism, Bucureşti; 8.2 Seminar/ laborator/ proiect Metode de Observaţii predareînvăţare 1. EXERCIŢII DE FRONT ŞI ORDINE: perfecţionarea Demonstraţia 4 ore capacităţii de conducere şi organizare a colectivelor în situaţi pedagogice concrete. 2. EXERCIŢII DE D.F.G. CU CARACTER CORECTIV: Explicaţia 16 ore reguli metodice de selecţie, compunere şi predare a complexelor de dezvoltare fizică generală – Execuţia exerciţii libere individuale şi cu partener, cu mingi Metoda medicinal, bastoane, cu şi la aparate specific gimnasticii, fragmentat pentru corectarea deficienţelor fizice la vârsta de creştere, imitativă 3. EXERCIŢII APLICATIVE: tehnica şi metodologia 8 ore predării exerciţiilor aplicative nespecifice gimnastici: Metoda mers, alergare, aruncare şi prindere, ridicare şi transport şi globală specifice: echilibru, târâre, căţărare, escaladare; Bibliografie 1. POPESCU, G Gimnastica - prezentare generală, Ed. Perpessicius. Buc. 2003 2. POPESCU, G Gimnastica de bază , vol Işi II, Ed. Perpessicius. Buc. 2003 3. SCARLAT, M.B., SCARLAT, E. Educaţie fizică şi sport – învăţământ liceal, EDP R.A, Buc. 2003 4. BĂDĂU, D, Teoria şi metodica disciplinelor sportive gimnice, Ed. Universitaţii Transilvania Braşov, 2007 5. BĂDĂU, D., CLINCIU, C., Tehnica şi metodica învăţării săriturilor şi elementelor de bază din gimnastica acrobată, Ed. Universitaţii Transilvania Braşov, 2006. 6. ORTĂNESCU, D., Mijloacele gimnasticii de bază, Ed. Universitaria, Craiova, 2008. 9. Coroborarea conţinuturilor disciplinei cu aşteptările reprezentanţilor comunităţilor epistemice, asociaţilor profesionale şi angajatori reprezentativi din domeniul aferent programului Conştientizarea nevoii de pregătire profesională continuă, pe parcursul întregii vieţi prin utilizarea a unor metode şi tehnici eficiente de învăţare a elevilor în raport cu cerinţele sociale în vederea integrării lor pe piaţa muncii. 10. Evaluare Tip activitate 10.1 Criterii de evaluare 10.2 10.3 Metode de Pondere evaluare din nota finală

7

10.4 Curs

Definirea şi explicarea corectă a conceptelor şi noţiunilor specifice domeniului

Evaluare 70℅ scrisă cu itemi obiectivi 10.5 Explicarea şi demonstrarea corectă a Evaluare Seminar/ exerciţiilor din domeniul dezvoltare fizică tehnică 15℅ laborator/ generală; proiect Utilizarea adecvată a conceptelor şi teoriilor spe privind exerciţiile de front şi ordine; Demonstrarea şi executarea unor exerciţii cu ca Referate corectiv specifice gimnasticii de bază. 15℅ Evaluare practicoActivităţi cu dominantă teoretică şi practicometodică metodică: - referat din domeniul de dezvoltare fizică generala; - referat din domeniul exerciţiilor aplicative; - deprindere necesară alcătuirii şi predării exerc de D.F.G. cu caracter corectiv 10.6 Standard minim de performanţă – Cunoaşterea, înţelegerea şi utilizarea terminologiei specifice domeniului „gimnasticii de bază în sitemul kinetoterapiei”.

8

I. Importanţa profilactică şi terapeutică a gimnasticii 1.1. Aspecte generale ale gimnasticii de bază – profilactic/terapeutic Gimnastica este o disciplină sportivă complexă, care oferă un spectacol de mare virtuozitate, măiestrie şi artă. Ca ramura a gimnasticii medicale, aceasta pune accentul pe prevenirea şi corectarea deficienţelor fizice. Studiind literatura de specilaitate am constatat că materilalele didactice elaborate pe această linie didactică sunt foarte rare. Astfel prin prezenta lucrare încercăm să scoatem în evidenţă cele mai importante aspecte ale planului general de acţiune pentru cunoaşterea deficienţelor, depistarea lor în timp util şi găsirea celor mai adevcate mijloace de corectare a acestora. Ionescu, D. citat de Stoenescu, G. afirmă faptul că gimnastica „înseamnă mişcare, mişcarea sănătate, iar sănătatea unei naţiuni este cel mai mare bun câştigat în folosul omenirii”.[1] Gimnastica de bază are ca aspect principal avantajul faptului că se poate practica la orice vârstă, sex, nivel de pregătire, etc. Ca importanţă gimnastica profilactică se referă la masa de indivizi sănătoşi, care are ca rol creşterea potenţialului biologic al acestora. În partea opusă, terapia, gimnastica are un grad mare de implicare. Acesta are un rol curativ pentru indivizi cu diferite afecţiuni, cărora li se recomandă tratarea acestora prin intermediul gimnasticii corective. Aplicarea programelor de gimnastică corectivă pe subiecţi necesită stabilirea şi respectarea unor cerinţe metodice. Astfel, trebuie să se ţină cont de particularităţile biologice ale subiecţiilor şi de individualizarea acestora în funcţie de afecţiunile determinate. „Kinetoterapia profilactică cuprinde totalitatea metodelor si mijloacelor de realizare a tratamentului prin care se urmăreşte: menţinerea unui nivel funcţional satisfăcător, creşterea nivelului funcţional (profilaxie primară sau gimnastica de întreţinere, plimbări, jogging, gimnastica aerobică, pentru

9

menţinerea stării de sănătate), aplicarea unor programe de prevenire a agravării sau de apariţie a complicaţiilor în unele boli cronice (profilaxie secundară); [2] Kinetoterapia de recuperare reprezintă secţiunea cea mai importantă în programul de recuperare medicală şi urmăreşte prin intermediul unor programe de exerciţii fizice: refacerea funcţiilor diminuate, creşterea nivelului funcţional, realizarea unor mecanisme compensatorii în situaţii de readaptare funcţională (în cazul în care, de exemplu, un anumit muşchi este afectat ireversibil, se încearcă tonifierea altor muşchi care îi preiau parţial funcţiile, în scopul realizarii mişcării în limite acceptabile)”. [2] [2]http://www.terapiinaturiste.com/terapii_naturiste/balneoterapia/kinetot erapie/kinetoterapie.htm, 01.02, 17.03.2013 „Cultura fizică medicală folosită în scop profilactic urmăreşte păstrarea şi îmbunătăţirea stării de sănătate, asigurarea creşterii normale şi a dezvoltării fizice armonioase, mărirea potenţialului biologic şi a capacităţii funcţionale a organismului. În scop terapeutic, cultura fizică medicală se foloseşte pentru suprimarea unor stări patologice şi restabilirea echilibrului fiziologic, corectarea deficienţelor

morfologice

şi

funcţionale,

recuperarea

funcţională

a

convalescenţilor şi deficienţilor în vederea readaptării lor la condiţiile de viaţă şi muncă.” [3] http://www.angelfire.com/folk/hansson/Oana_Hansson_uppsats.html Hansson, O., consideră că„ cunoaşterea efectelor profilactice şi terapeutice ale exerciţiilor fizice este o condiţie indispensabilă în indicarea şi conducerea acestui tratament.„ [3] În concepţia altui autor prin kinetoterapie profilactică se urmăreşte menţinerea unui nivel funcţional satisfăcător, iar „ profilaxia poate fi de două categorii: primară pentru menţinerea stării de sănătate, sau gimnastica de intreţinere, plimbări, jogging, gimnastica aerobică, pentru menţinerea stării de

10

sănătate şi secundară prin aplicarea unor programe de prevenire a agravării sau de apariţie a complicaţiilor în unele boli cornice; Kinetoterapia de recuperare reprezintă secţiunea cea mai importantă în programul de recuperare medicală şi urmăreşte prin intermediul unor programe de exerciţii fizice: refacerea funcţiilor diminuate, creşterea nivelului funcţional, realizarea unor mecanisme compensatorii în situaţii de readaptare functională.„ [4] http://www.centruklass.ro/servicii+medicale/recuperare-reabilitare Kinetoterapia utilizează exerciţiul fizic ca factor determinant în cadrul tratamentelor profilactice şi corective. Din punct de vedere a autoarei Storescu, A., 1968, p.11, în cadrul sistemului de educaţie fizică şi sport gimnastica de bază este practicată cu scopul de a contribui la obţinerea dezvoltării şi perfecţionării pregătirii fizice multilaterale. Vizând dezvoltarea şi perfecţionarea pregătirii fizice multilaterale gimnastica se bazează pe următoarele sarcini: -

dezvoltarea corectă şi armonioasă a organismului;

-

dezvoltarea calităţilor motrice de bază;

-

stimularea şi îmbunătăţirea tuturor funcţiilor organismului;

-

formarea ţinutei corecte şi educarea esteticii;

-

recuperare posttraumatică sau recuperare funcţională.

Pe lângă scopul de dezvoltare fizică generală practicarea gimnasticii influenţează selectiv activitatea funcţiilor organismului astfel: • La nivelul sistemului nervos, stimulează centrii cerebrali care cresc rata cardiacă. Pe lângă acest lucru mai contribuie şi la creşterea oxigenului şi nutriţiilor din sânge pentru a furniza creierului mai multă energie. • La nivelul sistemului respirator contribuie la creşterea amplitudinii respiraţiei şi a capacităţii vitale. • La nivelul sistemului cardiac, muşchiul cardiac devine mai puternic şi pompează un volum mai mare de sânge în corp.

11

• La nivelul glandei tiroide creşte metabolismul care ajută la controlul greutăţii. • La nivelul rinichilor creşte randamentul hormonilor şi diminuează debitul sanguin. • Ficatul contribuie la scăderea trigliceridelor şi la creşterea nivelului de lipoproteine cu densitate ridicată. • La nivelul oaselor scade riscul dezvoltării osteoporozei şi îmbunătăţeşte mobilitatea articulaţiilor. • La nivelul muşchilor, creşte eficienţa musculară, creşte forţa, coordonarea, viteza, flexibilitatea, echilibru şi rezistenţa; creşte circulaţia sanguină. 1.2 Caracteristicile gimnasticii de bază Gimnastica

are

următoarele

caracteristici

ce

o

deosebesc

şi

oparticularizează faţă de celelalte mijloace ale educaţiei fizice şi sportului după cum urmează: “ 1 . Are un conţinut bogat, foarte variat şi diferit în ceea ce priveşte

gradul de dificultate solicitat şi de efortul ce se cere la realizarea lui. 2. Mişcările specifice gimnasticii au un caracter analitic, fapt cei conferă posibilitatea de a acţiona eficient şi selectiv asupra grupelor musculare şi aarticulaţiilor. 3. Forma de execuţie este specifică gimnasticii – în stabilirea notei finale o parte importantă o are şi execuţia elmentelor, spre deosebire de alte ramuri sportive (atletism), unde lungimea sau înălţimea săriturii face departajarea concurenţilor şi nu forma de executare a lor. 4. Stăpânirea şi adaptarea mişcărilor executanţilor în condiţii neobişnuite, conduc la coordonarea aparatului locomotor şi dezvoltarea orientării în spaţiu. 5. Conţinutul specific al gimnasticii conduce la dezvoltarea unor atitudini comportamentale precum: voinţa, hotărârea, curajul, perseverenţa, altruismul,

12

dârzenia,

stăpânirea

de

sine,

sociabilitatea,

disciplina,

etc.” accesat

(http://www.vbook.pub.com/doc/47630476/CURS-GIMNASTICA, 31.10.2011, ora 20.36). Stroescu, A., 1968, p.12 prezintă caracteristicile gimnasticii astfel: -

„se caracterizează printr-un conţinut specific”. Astfel cuprinde un vast bagaj de exerciţii, acestea fiind accesibile oricărei categorii de vârstă;

-

„oferă posibilitatea unei influenţări precise şi selective asupra diferitelor grupe musculare şi articulare”;

-

„determină o stăpânire elementară şi multilaterală a aparatului locomotor în poziţii neobişnuite de sprijin, atârnare, echilibru şi orientare în spaţiu”;

-

„presupune capacitatea de efectuare a mişcărilor cu maximum de corectitudine, precizie, localizare şi amplitudine”.

1.3 Ramurile gimnasticii de bază Diferiţi autori au împărţit gimnastica în funcţie de scopul urmărit şi de mijloacelor specifice în următoarele ramuri:

GIMNASTICA

GIMNASTICA ELEMENTARĂ

GIMNASTICA DE PERFORMANŢĂ

Fig.1 Ramurile gimnasticii, după Stroescu, A., 1968, p.13-14

GIMNASTICA AJUTĂTOARE

13

GIMNASTICA

GIMNASTICA CU CARACTER FORMATIV

GIMNASTICA DE PERFORMANŢĂ

GIMNASTICA CU CARACTER AJUTĂTOR

Fig.22 Ramurile gimnasticii, după Stroescu, A., Podlaha, R., 1974, p.21-22

GIMNASTICA

GIMNASTICA SPORTIVĂ

GIMNASTICA DE PERFORMNAŢĂ

GIMNASTICA APLICATĂ ÎN ALTE DOMENII

Fig.3 Ramurile gimnasticii, după Solomon, M şi colaboratorii, 1996, p.18

În principiu, instituţionalizat în învăţământ, fenomenul instruirii gimnice a studenţilor este continuu, de acţiune directă şi conştient dirijată în scopul dezvoltării multilaterale. În modelarea studenţilor, viitorilor profesori de educaţie fizică şi sport - specialişti kinetoterapeuţi, aceasta devine o adevărată şcoală a gimnasticii, pe parcursul căreia aceştia trebuie să-şi însuşească cunoştinţe şi deprinderi de mişcare specifice gimnasticii, astfel încât să poată, să

14

găsească cele mai eficiente exerciţii privind dezvoltarea fizică generală, corectarea deficienţelor fizice, să cunoască conţinutul domeniilor de bază ale gimnasticii. Importanţa gimnasticii în învăţământul universitar imprimă o influenţă incontestabilă asupra formării şi perfecţionării studenţilor din punct de vedere estetic şi intelectual, contribuind astfel la promovarea disciplinei sportive. În cadrul învăţământului universitar gimnastica de bază are un caracter formativ, care cuprinde o varietate de exerciţii fizice accesibile studenţilor. Exemple - gimnastica corectivă cuprinde exerciţii libere, cu partener, cu obiecte, la/cu diferite aparate. *Exemplificaţi alte subsisteme sau sisteme ale gimnasticii corective. Să ne reamintim... -

gimnastica

presupune

executarea

mişcărilor

cu

maximum

de

corectitudine şi stabilirea riguroasă a formei de executare în strânsă legatură cu conţinutul mişcării; - practicarea gimnasticii determină formarea şi dezvoltarea ţinutei corecte. Test de evaluare a cunoştinţelor 1. Precizaţi care este caracterul disciplinei gimnastica. 2. Care este statutul de bază al gimnasticii sportive? 3. Menţionaţi care sunt stilurile care au modelat ramura gimnasticii sportive. 4. Care sunt cele mai importante scopuri ale gimnasticii corective? 5. Menţionaţi caracteristicile de bază ale acestei disciplini. 6. Enumeraţi în ordinea principală ramurile gimnasticii sportive.

15

1.4. Obiectivele gimnasticii de bază Gimnastica are ca obiectiv principal îmbogaţirea cunoştinţelor şi deprinderilor de mişcare specific gimnasticii cu caracter formativ a studenţilor, din punct de vedere estetic şi intelectual. În acest sens, la sfârşitul acestui curs, studenţii vor fi capabili să identifice: • cunoştintele teoretice privind noţiunile elementare, terminologia şi conţinutul gimnasticii de bază; • deprinderile practico-metodice necesare executării şi organizării predării mijoacelor gimnasticii de bază – exerciţii de front şi ordine, exerciţii de dezvoltare fizică generală şi exerciţii aplicative; • modalitatea de educare a ţinutei corecte, a expresivităţii gestului motric precum şi a capacităţii de contracţie şi relaxare muscular.

16

II. Dinamica corporală şi segmentară reflectată în terminologia din gimnastică Terminologia reprezintă un domeniu care cuprinde totalitatea termenilor specifici gimnasticii folosiţi pentru denumirea poziţiilor, mişcărilor şi exerciţilor. Datorită terminologiei, desrierea exerciţilor gimnice are o importanţă majoră în procesul formării deprinderilor motrice, în întelegera conţinutului şi în creearea imaginii corecte despre mişcare. În concepţia autorilor Grimalschi, T. şi Simion, G., 1999, valoarea metodică şi ştiinţifică a gimnasticii constă în unificarea riguroasă a terminologiei. Terminologia în gimnastică este văzută ca obiect de studiu care realizează o descriere lingvistică corectă a exerciţiilor de fron şi ordine, exerciţiilor aplicative şi exerciţiilor de prelucrare selectivă a aparatului locomotor „ 2.1 Evoluţie si principii de bază care stau la baza terminologiei în gimnastică Stroescu, A., 1968, prezintă următoarele cerinţe care stau la baza terminologiei în gimnastică: • Aspect unitar – noţiunea să fie exprimată prin utilizarea aceloraşi termeni atunci când conţinutul ei este identic; • Aspect precis – termenul utilizat să nu dea naştere altor interpretări; • Aspect clar – trebuie să oglindească cât mai exact realitatea; • Aspect concis – să utilizeze un număr cât mai mic de cuvinte în descrierea unei mişcări; • Aspect ştiinţific – dar ăn acelaşi timp să fie accesibilă. „Terminologia trebuie să mai aibă calitatea de a a servi ca mijloc de comunicare internaţională „ (Strenescu, A, 1968, p.37)

17

Terminologia gimnasticii a evoluat în acelaşi timp cu îmbunătăţirea conţinutului gimnasticii. În evoluţia ei se regăsesc diferite inflenţe ale anumitor sisteme gimnice şi bineînteles a adepţilor acestora. Gheorghe Moceanu a avut o contribuţie foarte importantă în evoluţia terminologiei gimnasticii. Acesta a publicat diferite cărti vizând conţinutul specific al gimnasticii. Evoluţia terminologiei a fost continuată de interesul specialiştilor Robert Podlana şi Adina Stroescu care au îmbunătăţit conţinutul terminologic al disciplinei. Terminologia trebuie să respecte particularităţile de limbă privind utilizarea termenilor; descrierea terminologică a mişcărilor să fie precisă, clară şi concisă. După asimilarea unei tehnologii adecvate studentul va fi capabil să: • -descrie terminologic corect denumirea unei poziţii sau mişcări; • descrie precis şi unitar terminologic poziţile statice şi mişcările specifice gimnasticii; • identifice poziţile fundamentale şi derivatele acestora; • descrie mişcările segmentelor; • utilizeze prescurtările de termen în elaborarea planurilor complexelor de dezvoltare fizica generală şi în predarea acestora; • identifice regulile de bază în alcătuirea unui exerciţiu de gimnastică. 2.2 Poziţii fundamentale şi derivate ale corpului şi segmentelor sale În gimnastică este important a se menţiona poziţia iniţială din care urmează să se execute o mişcare. Poziţiile iniţiale sunt axate pe poziţiile fundamentale şi poziţiile derivate ale acestora. (Stroescu, A, 1968, p.36) Clasificarea poziţiilor fundamentale ale gimnasticii este următoarea: 1. STÂND; 2. PE GENUNCHI;

18

3. AŞEZAT (ŞEZÂND); 4. CULCAT; 5. SPRIJIN; 6. ATĂRNAT. Prin schimbarea poziţiilor segmentelor corporale unele faţă de altele iau naştere poziţii derivate ale poziţiilor fundamentale. „Varietatea mare a poziţiilor derivate este determinată de posibilităţile multiple de deplasare a segmentelor corpului unele faţă de altele sub diferite forme şi în mai multe direcţii.„(Stroescu, A., 1968, p.36) Poziţii fundamentale: 1.stând; 2.pe genunchi;

Fig.1 stând

Fig.2 pe genunchi

19

3.aşezat;

Fig.3 aşezat

4.culcat;

Fig.4 culcat

5.sprijin;

Fig.5 sprijin la lada de gimnastică

20

6.atârnat.

Fig.6 Atârnat cu spatele la scara fixă

1. POZITIA FUNDAMENTALĂ STÂND ŞI DERIVATELE SALE - stând depărtat;

Fig.7 Stând depărtat

Fig.8 Stând depărtat mărit

21

- stând depărtat antero-posterior, cu piciorul stâng înainte;

Fig.9 Stând depărtat cu piciorul stâng înainte

Fig.10 Stând depărtat antero-posterior, profil

- stând depărtat antero-posterior, cu piciorul drept înainte;

Fig.11 Stând depărtat cu piciorul drept înainte

Fig.12 Stând departat-profil

22

- stând încrucişat cu piciorul drept peste stângul;

Fig.13 Stând încrucişat

Fig.14 Stând cu genunchii semiîndoiţi

- stând cu genunchii semiîndoiţi;

Fig.15 Stând cu genunchii semiîndoiţi-profil

23

- stând cu genunchii semiîndoiţi depărtaţi; - stând fandat înainte; - stând fandat înapoi; - stând fandat lateral; - stând pe vârfuri;

Fig.16 Stând pe vârfuri

- stând pe vârfuri depărtat; - stând pe vârfuri depărtat antero-posterior cu stângul înainte; - stând pe vârfuri depărtat antero-posterior cu dreptul înainte; - stând pe vârfuri cu genunchii semiîndoiţi; - stând pe vârfuri cu genunchii semiîndoiţi depărtaţi; - stând pe vârfuri ghemuit;

24

Fig.17 Stând pe vârfuri ghemuit

Fig.18 Stând pe vârfuri ghemuit-profil

- stând pe un picior, celălalt întins ridicat înainte;

Fig.19 Stând pe un picior, celălalt întins ridicat înainte

25

- stând pe un picior pe vârf, celălalt întins ridicat înapoi;

Fig.20 Stând pe un picior pe vârf, celălalt întins ridicat înapoi

- stând pe un picior pe vârf, celălalt întins ridicat lateral;

Fig.21 Stând pe un picior pe vârf, celălalt întins ridicat lateral

26

- stând pe un picior, celălalt îndoit ridicat înainte; - stând pe un picior, celălalt îndoit ridicat înapoi;

Fig.22 Stând pe un picior, celălalt îndoit ridicat înainte Fig.23 Stând pe un picior, celălalt îndoit ridicat înapoi

- stând pe un picior, celălalt îndoit ridicat lateral;

27

Fig.24 Stând pe un picior, celălalt îndoit ridicat lateral

- stând pe un picior, celălalt întins sprijinit înainte; - stând pe un picior, celălalt întins sprijinit înapoi;

Fig.25 Stând pe un picior, celălalt întins sprijint înapoi

28 Fig.26 Stând pe un picior, celălalt îndoit sprijint înainte

- stând pe un picior, celălalt întins sprijinit lateral; - stând pe un picior indoit, celălalt întins ridicat înainte; - stând pe un picior, celălalt întins sprijinit înainte, etc. 2.POZITIA FUNDAMENTALĂ PE GENUNCHI ŞI DERIVATELE SALE - pe genunchi;

Fig.27 Pe genunchi

- pe genunchi depărtat;

29

Fig.28 Pe genunchi depărtat

- pe genunchi aşezat pe călcâie;

Fig.29 Pe genunchi, aşezat pe călcâie

30

- pe genunchi depărtat, aşezat pe călcâie; - pe genunchi cu genunchii apropiaţi şi călcâiele depărtate; - pe genunchi cu călcâiele apropiate şi genunchii depărtaţi; - pe un genunchi, celălalt picior întins înainte, mâinile pe şolduri;

Fig.30 Pe genunchi, celălat picior întins înainte, mâinile pe şolduri

- pe un genunchi, celălalt picior întins sprijinit înapoi; - pe un genunchi, celălalt picior întins sprijinit lateral; - pe un genunchi, celălalt picior îndoit sprijinit înainte;

31

Fig.31 Pe genunchi, celălalt îndoit înainte, mâinile pe şolduri

- pe un genunchi, celălalt picior îndoit sprijinit lateral; - cumpăna pe genunchi.

Fig. 32 Cumpăna pe un genunchi

3.POZITIA FUNDAMENTALĂ AŞEZAT ŞI DERIVATELE SALE aşezat cu picioarele întinse;

32

Fig.33 Aşezat

aşezat cu picioarele întinse depărtat;

Fig.34 Aşezat depărtat

33

aşezat cu picioarele îndoite apropiate;

Fig.35 Aşezat cu picioarele îndoite, cu mâinile pe partea anterioară a gambelor

aşezat cu picioarele îndoite departat; aşezat echer, cu picioarele apropiate;

34

Fig.36 Aşezat echer, mâinile pe şoldurii

aşezat echer, cu picioarele depărtate;

Fig.37 Aşezat echer depărtat, mâinile pe şoldurii

35

aşezat pe o coapsă, cu celălalt picior întins lateral; aşezat încrucişat, mâinile pe genunchi

Fig.38 Aşezat încrucişat, mâinile pe genunchi - profil

Fig.39 Aşezat încrucişat, mâinile pe genunchi

36

aşezat pe o coapsă, cu celălalt picior îndoit lateral; aşezat pe coapse. 4.POZITIA FUNDAMENTALĂ CULCAT ŞI DERIVATELE SALE culcat facial;

Fig.40 Culcar facial, braţele întinse înainte

culcat facial departat; culcat dorsal;

Fig.41 Culcat dorsal

culcat dorsal depărtat; culcat costal stânga;

Fig.42 Culcat costal stânga

37

culcat costal dreapta.

Fig.43 Culcat costal dreapta

5.POZITIA FUNDAMENTALĂ SPRIJIN ŞI DERIVATELE SALE sprijinit cu corpul pe verticală, transversal faţă de aparat, cu braţele întinse;

Fig.44 Sprijin transversal faţă de aparat

sprijinit cu corpul pe verticală, longitudinal faţă de aparat, cu braţele întinse;

38

Fig.45 Sprijin longitudinal faţă de aparat

sprijinit echer;

Fig.46 Sprijin echer la calul cu mânere

sprijinit lateral la inele; sprijinit cu corpul pe orizontală, cumpăna pe un cot;

39

sprijinit cu corpul pe orizontală, cumpăna pe coate; sprijinit cu corpul pe orizontală, plutitor facial; sprijinit cu corpul pe orizontală, plutitor vertical; sprijinit cu corpul pe orizontală, plutitor dorsal; sprijin cu corpul răsturnat; stând pe omoplaţi;

Fig.47Stând pe omoplaţi

stând pe cap;

40

Fig.48Stând pe cap la scara fixă

stând pe braţe; stând pe mâini;

Fig.49 Stând pe mâini la scar fixă

stând pe mâini depărtat; stând pe o mână; sprijin ghemuit; aşezat sprijinit; sprijin pe genunchi;

41

Fig.50 Sprijin pe genunchi

Fig.51 Sprijin pe genunchi depărtat

42

Fig52 Sprijin pe genunchi, aşezat pe călcâie

Fig.53 Sprijin pe un genunchi, celălalt picior întins ridicat înapoi

43

Fig.54 Sprijin pe un genunchi, celălalt picior întins ridicat lateral

sprijin culcat facial, etc.

Fig.55 Sprijin culcat facial

44

Fig.56 Sprijin depărtat la capra de gimnastică

6.POZITIA FUNDAMENTALĂ ATÂRNAT ŞI DERIVATELE SALE

Fig.57 Atârnat la scara marinărească

45

atârnat cu corpul pe verticală la inele, scara fixă, etc., cu braţele întinse;

Fig.58 Atârnat la inele

atârnat cu corpul pe verticală la inele, scara fixă, etc., cu braţele îndoite; atârnat cu corpul pe verticală la inele, scara fixă, etc., în echer;

46

Fig.59 Atârnat echer la inele

atârnat cu corpul pe verticală la inele, scara fixă, etc., ghemuit; atârnat cu corpul pe orizontală la inele, scara fixă, etc., planşa facială; atârnat cu corpul pe orizontală la inele, scara fixă, etc., planşa dorsală; atârnat agăţat de genunchi, la bara fixă, etc.

Fig.60 Atârnat depărtat la bara fixă

47

Fig.61 Atârnat cu spatele la scara fixă

Fig.62 Atârnat depărtat cu spatele la scara fixă

2.3. Mişcări segmentare MIŞCAREA - este modalitatea de deplasare a corpului uman în spaţiu. CLASIFICAREA MIŞCĂRII: 1. MIŞCARE SIMPLĂ; 2. MIŞCARE COMPUSĂ; 3. MIŞCARE ANALITICĂ; 4. MIŞCARE GLOBALĂ 1. MIŞCAREA SIMPLĂ – este o acţiune motrică care se efectuează pe o anumită direcţie, implicând în mişcare doar un lanţ cinematic elementar. 2. MIŞCAREA COMPUSĂ – este alcătuită din combinarea unor mişcări simple ale segmentelor corpului. 3. MIŞCAREA ANALITICĂ – este o acţiune motrică care se localizează la nivelul articulaţiilor şi a grupelor musculare. 4. MIŞCAREA GLOBALĂ – este o acţiune motrică care are efect asupra întregului organism.

48

Mişcarea este schimbarea stării de repaus a corpului sau a segmentelor acestuia, iar mişcările corpului uman sunt următoarele: 1. RIDICARE; 2. COBORÂRE; 3. DUCERE; 4. ROTARE; 5. FLUTURARE; 6. ÎNCRUCIŞARE; 7. ÎNTINDERE; 8. ÎNDOIRE; 9. RĂSUCIRE; 10. BALANSARE; 11. ÎNCLINARE; 12. APLECARE; 13. ÎNDOIRE; 14. ÎNTOARCERE; 15. RULARE; 16. DEPĂRTARE ŞI APROPIERE; 17. ARCUIRE; POZIŢIILE ŞI MIŞCĂRILE SEGMENTELOR CORPULUI a) CAPUL

49

POZITIE

MISCARE

APLECAT RASUCIT

APLECARE RASUCIRE ROTARE

Fig. 64Poziţiile şi mişcările capului

Fig. 63 Segmentul corpului – capul

b) BRATE

Fig. 65 Segmentele corpului – braţe

POZITIE INTINSESIMETRICE

DERIVATE -Bratele jos - bratele inainte; - bratele lateral; - bratele lateral oblic jos; - bratele inainte oblic jos; - bratele inapoi oblic jos; - bratele inainte oblic sus, etc

COMPLET

INDOITE

Fig.66 Poziţiile braţelor

MIXTE COMBINATE

- maini

pe coapse; - maini pe sold; - maini pe umeri; - maini la piept; - maini la ceafa; - maini pe crestet -Incrucisate inainte oblic jos, sus inapoi; - o mana dreapta la piept, bratul stang lateral; - mana dreapta pe sold, bratul stang coroana sus; -Cu un brat lateral, cealalta mana la piept, pe sold, etc

50

c) TRUNCHI POZITIE INCLINAT

Inainte – inapoi;

APLECAT INDOIT

90º Inainte Lateral Inapoi

RASUCIT

Stanga Dreapta

APLECAT-RASUCIT INDOIT-RASUCIT

Fig. 68 Poziţiile trunchiului

Fig. 67 Segmentul corpului – trunchi

d) PICIOARE Mişcările de picioare pot fi: RIDICĂRI; COBORĂRI, BALANSĂRI, ÎNDOIRI, ÎNTINDERI, DUCERI, ROTĂRI, RĂSUCIRI, FORFECĂRI, BALANSĂRI

Fig. 69 Segmentele corpului - picioarele

2.4. Prescurtări de termeni Prescurtările de termeni se folosesc în descrierea rapidă a unei mişcări sau a unui exerciţiu. Autorul Fekete, J afirmă că folosirea acestor prescurtări trebuie să respecte anumite regului:

51

• Cuvintele care definesc poziţiile fundamentale sau derivate ale lor, se scriu prescurtat cu o singură literă majuscula cu care începe denumirea poziţiei; • Dacă mai multe părţi sau segmente încep cu aceiaşi literă se adaugă una sau mai multe consoane din cuprinsul cuvântului respectiv; • Poziţiile fundamentale cât şi derivatele lor se scriu prescurtat cu majuscule; • Denumirea mişcării, direcţia în care se execută se prescurtează folosind literă mică; • După fiecare cuvânt prescurtat se pune punct. Stroescu, A., 1968, p.42, „în practică, pentru o mai rapidă scriere a diferitelor exerciţii se folosesc anumite precurtări. Prescurtările se scriu cu literă mare când indică poziţiile fundamentale, părţile corpului şi denumirea mişcării. În celălalte cazuri se foloseşte litera mică. 1. Poziţii fundamentale: • Stând (St.); • Pe genunchi (Pe G.); • Şezând (Şez.); • Culcat (Cul.); • Sprijin (Spr.); • Atârnat (At.). 2. Poziţiile corpului: • Abdomen (Abd.);

genunchi (G.);

• Antebraţ (Ab.);

gleznă (Gl.);

• Braţ (B.);

mână (M.);

• Cap (C.);

palmă (Pl.);

• Călcâi (Cc.);

picior (P.);

• Ceafă (Cf.);

piept (Pt.);

52

• Coapsă (Cps.);

spate (Sp.);

• Creştet (Cr.);

Şold (Ş.);

• Deget (Dg.);

talpă (Tp.);

• Gambă (Gb.);

trunchi (Tr.);

• Corp (Cp.);

vârf (V.).

3. Denumirea mişcării: • Alergare (Alerg.); • Aruncare (Arunc.); • Căţărare (Căţăr.); • Cumpănă ( Cumpănă); • Fandat (Fandat); • Îndoire (Îndoi); • Întoarcere (Întoarc.); • Pas alergător (Pas al.); • Rostogolire (Rostog.); • Ridicare (Ridic.); • Salt (Salt).„

2.5. Descrierea exerciţiilor de gimnastică În vederea descrierii exerciţiilor gimnice trebuie să se respecte următoarele reguli de bază: • Exemplificarea poziţiei iniţiale, o situaţie statică a corpului sau segmentelor sale. • Descrierea mişcării; • Numirea segmentului implicat în mişcare; • Menţionarea direcţiei, amplitudinii şi ritmului; • Poziţia de revenire.

53

În descrierea reprezentării grafice regulile de bază utilizate sunt următoarele: • Desenul se raportează faţă de linia orizontală care reprezintă solul; • Corpul se desenează liniar cu orientare anterioară, din profil sau orientare posterioară; • Utilizarea unor semne care precizează direcţia de efectuare a mişcării: săgeţi, săgeata curbată, linie frântă, linii orizontale, menţinerea unei mişcări prin încercuirea acesteia, întoarcerea prin menţionarea gradelor, cifrele reprezintă timpul de execuţie, obiectele utilizate în complexe: minge, banca, baston de gimnastica, scara fixă, etc;

Exemple - în denumirea unei mişcări sau poziţii se folosesc cuvinte adecvate, respectându-se gramatica limbii române; - descrierea mişcărilor gimnice să fie scurtă: mişcarea de îndoire a trunchiului; dacă direcţia în care se execută mişcarea se realizează prin lateral atunci se specifică acest lucru, iar descrierea este mai lungă: mişcarea de ridicare a braţelor prin lateral sus. - descrierea unui exerciţiu: poziţia iniţiala: stând depărtat, timpul 1: aplecarea capului înainte; timpul2: revenire la poziţia iniţială; timpul 3: aplecarea capului înapoi; timpul 4: revenire la poziţia iniţială. - prescurtarea poziţiilor fundamentale: stând –St.; pe genunchi – Pg.; aşezat – Asez.; culcat –Cul.; sprijin – Spr. şi atârnat –At.. Să ne reamintim... -în descrierea unui exerciţiu terminologia este cea mai importantă latura; - descrierea exerciţiilor să fie scurtă, clară şi concisă; - în descrierea exerciţiilor de gimnastică trebuie să se respecte anumite reguli;

54

- utilizarea prescurtărilor de termeni şi realizarea reprezentărilor grafice ne oferă un grad ridicat de eficacitate în predarea exerciţiilor de gimnastica. Test de evaluare a cunoştinţelor 1. Care este primul specialist de origine român care a contribuit la îmbunătăţirea terminologiei în gimnastica sportivă? 2. Menţionaţi şi descrieţi poziţile fundamentale ale gimnasticii. 3. Menţionaţi trei poziţii derivate pentru fiecare poziţie fundamentală a gimnasticii. 4. Care sunt mişcările specifice întâlnite în elaborarea unui complex de DFG? 5. Care sunt regulile de bază în alcătuirea unui complex de DFG? 6. Alcătuiţi un exerciţiu liber pentru un segment al corpului la alegere, care să vizeze caracter de forţă în execuţie.

55

III.

Mijloace specifice ale gimnasticii de bază – exerciţii de organizare, de dezvoltare fizică generală, exerciţii aplicative şi exerciţii corective la aparate speciale;

Gimnastica de bază cuprinde în structura ei trei categorii de exercitii: exerciţii de front şi formaţii, exerciţii de dezvoltare fizică generală şi exerciţii aplicative. Aceste categorii de exerciţii sunt accesibile tuturor grupelor de vârstă şi vizează în primul rând dezvoltarea fizică armonioasă, menţinerea stării de sănătate şi însuşirea bazelor generale ale mişcării. Solomon, M şi colaboratorii, 1996, p.32, afirmă că exerciţiile de front şi ordine „fac parte din mijloacele gimnasticii de bază cu largă aplicaţie în lecţia de educaţie fizică, în diferite demonstraţii sportive”. Autorul face referire la faptul că aceste exerciţii sunt un mijloc important privind organizarea corespunzătoare a lecţiei şi contribuie la disciplinarea colectivului. Rolul acestor exerciţii este acela de captare a atenţiei, de disciplinare a executaţilor, de educare a prezenţei de spirit, comtribuie la formarea ţinutei corecte, etc. 3.1 Exerciţii de front şi formaţii Sistematizarea exerciţiilor de front şi ordine Exerciţiile de front şi ordine cuprind următoarele acţiuni, după Solomon, M. şi colaboratorii, 1996, p.33: 1. Acţiuni pe loc; 2. Acţiuni în deplasare; 3. Alcătuirea şi desfacerea formaţiilor Acţiuni pe loc:

1. -

adunarea;

56

-

alinierea;

-

numărarea;

-

raportul;

-

întoarceri pe loc;

-

actiuni simple şi complexe

-

repaus. Acţiuni în deplasare:

2. -

pornirea de pe loc;

-

oprirea din mers

-

pornirea în alergare;

-

oprirea din alergare;

-

deplasare cu schimbare de direcţie prin întoarcere;

-

deplasare cu schimbare de direcţie prin ocolire,

-

deplasare cu încrucişare;

-

deplasare cu desfaceri şi contopiri;

-

deplasări în figuri.

3. Alcătuirea şi desfacerea formaţiilor - formaţii de adunare; - formaţii de deplasare; - formaţii de lucru. 2. Acţiuni pe loc. Adunarea – reprezintă momentul de „grupare” a executanţilor în funcţie de comandă. 1.1.1. Adunarea este o acţiune care se realizează la comanda ADUNAREA! în funcţie de formaţia aleasă. Alinierea – reprezintă acţiunea de ordonare a executanţilor în cadrul unei formaţii.

57

Alinierea este o acţiune de mai multe feluri: -

aliniere strânsă;

-

aliniere restrânsă

-

aliniere rărită.

alinierea strânsă se execută la comanda: UMĂR LA UMĂR, VALINIAŢI!. alinierea restânsă se execută la comanda: v-ALINIAŢI!. La această comandă executanţii îndoaie braţul drept, întorc privirea spre dreapta şi se deplasează cu paşi mărunţi spre stânga. alinierea rărită se execută la comanda: LA O LUNGIME DE BRAŢ, VALINIAŢI!, LA DOUĂ LUNGIMI DE BRAŢ, V-ALINIAŢI! sau CU PAŞI ADĂUGAŢI, V-ALINIAŢI! Numărtoarea – are ca scop aflarea componentei colectivului de lucru sau fie alcătuirea altor formaţii. Variantele de numărătoare sunt următoarele: Câte 1, 2, 3, etc., comanda: De la dreapta (stânga) spre stânga (dreapta), CÂTE

UNUL

ÎN

CONTINUARE,

NUMĂRAŢI!.

Executanţii

încep

număratoartea din direcţia comandată prin întoarcerea capului spre direcţia indicată şi rosteşte numărul. Din 2 în 2, 3 în 3, etc., comanda: De la dreapta (stânga) spre stânga (dreapta), DIN DOI ÎN DOI ÎN CONTINUARE, NUMĂRAŢI!. 4 - 2- pe loc, comanda: De la dreapta (stânga) spre stânga (dreapta), PATRU, DOI, PE LOC ÎN CONTINUARE, NUMĂRAŢI!. 6 – 3 – pe loc, comanda: De la dreapta (stânga) spre stânga (dreapta), ŞASE, TREI. PE LOC ÎN CONTINUARE, NUMĂRAŢI!. Raportul – este momentul organizatoric de la începutul lecţiei didactice. Descriere:Bază X, în linie pe un rând, adunarea! Drepţi! V-aliniaţi! Drepţi! De la dreapta la stânga în continuare, număraţi! (ultimul executant din flancul stâng al formaţiei execută un pas înainte şi pune numărul) Pentru raport, înainte!

58

În acest moment studentul de serviciu efectuează o întoarcere cu schimbarea direcţiei înaintea profesorului şi raportează: „d-le profesor grupa X, cu un efectiv de x studenţi, este pregătită pentru începerea lecţiei de gimnastică, raportează student de serviciu XY. Profesorul mulţumeşte studentului, iar acesta schimbă direcţia cu revenire.”

Fig.70 Raportul

Întoarceri pe loc – sunt acţiuni care permit schimbarea direcţiei. Sistematizarea întoarcerilor pe loc: -

la stanga;

-

la dreapta:

-

jumătate la stânga;

-

jumătate la dreapta;

-

la stânga împrejur

1.5.1. La stânga – întoarcerea se face prin comanda: LA STÂN-GA! Comanda se dă cu accentuarea ultimei silabe. Executanţii realizează întoarcerea în doi timpi. Primul timp execută o întoarcere pe călcâiul piciorului de bază şi pe vârful celuilalt picior, iar pe timpul doi apropie picioarele.

59

1.5.2. La dreapta - întoarcerea se face prin comanda: LA DREAP- TA! Comanda se dă cu accentuarea ultimei silabe. Executanţii realizează întoarcerea în doi timpi. Primul timp execută o întoarcere pe călcâiul piciorului de bază şi pe vârful celuilalt picior, iar pe timpul doi apropie picioarele. 1.5.3. Jumătate la stânga - întoarcerea se face prin comanda: JUMĂTATE LA STÂN-GA! Comanda se dă cu accentuarea ultimei silabe. Executanţii realizează întoarcerea în doi timpi. Primul timp execută o întoarcere pe călcâiul piciorului de bază şi pe vârful celuilalt picior, iar pe timpul doi apropie picioarele. 1.5.4. Jumătate la dreapta - întoarcerea se face prin comanda: JUMĂTATE LA DREAP-TA!. Comanda se dă cu accentuarea ultimei silabe. Executanţii realizează întoarcerea în doi timpi. Primul timp execută o întoarcere pe călcâiul piciorului de bază şi pe vârful celuilalt picior, iar pe timpul doi apropie picioarele. 1.5.5. La stânga împrejur - întoarcerea se face prin comanda: LA STÂNGA ÎMPRE-JUR! Comanda se dă cu accentuarea ultimei silabe. Executanţii realizează întoarcerea în doi timpi. Primul timp execută o întoarcere pe călcâiul piciorului de bază şi pe vârful celuilalt picior, iar pe timpul doi apropie picioarele. Acţiuni simple sau complexe – sunt acţiuni care se pot efectua cu grupa pentru captarea atenţiei, educarea inteligenţei, etc.; Acţiune simplă: comandă: UN PAS ÎNAINTE, MARS! Acţiune complexă: comandă: UN OAS ÎNAINTE, LA STANGA, DOI PAŞI LATERAL DREAPTA, MARŞ! Repaus – acţiune de relaxare a colectivului după anumite comenzi executate. Variante de repaus:

60

1.7.1.1 Pe loc repaus; 1.7.1.2. De voie pe loc repaus; 1.7.1.3. Depărtat pe loc repaus, 1.7.1.4. De voie rupeţi rândurile FORMAŢII DE ADUNARE Formaţia de adunare reprezintă o formă de organizare a colectivului în cadrul lecţiei. Această vizează raportul, explicarea sau demonstrarea unor acţiuni motrice specifice lecţiei de educaţie fizică şi sport. Formaţiile de adunare pot fi. - în linie pe 1 rând, comanda: ÎN LINIE PE 1 RÂND, ADUNAREA!

FIG. 71 Formaţie de adunare în linie pe 1 rând

- în linie pe 2, 3 rânduri, comanda: ÎN LINIE PE 2, 3 RÂNDURI, ADUNAREA!

61

Fig.72 Formaţie de adunare în linie pe 3 rânduri

- în semicerc, comanda: ÎN SEMICERC, ADUNAREA!

Fig. 73 Formaţie de adunare în semicerc

- în careu, comanda: ÎN CAREU, ADUNAREA!

62

Fig. 74 Formaţie de adunare în careu

- în grup, comanda: ÎN GRUP, ADUNAREA!

Fig.75 Formaţie de adunare în grup

- în cerc, comanda: ÎN CERC, ADUNAREA!

63

Fig.76 Formaţie de adunarea în cerc, cu lanţ de braţe

Fig.77 Formaţie de adunare în cerc, umăr la umăr

FORMAŢII DE DEPLASARE Formaţia de deplasare presupune acţiuni de deplasare: mers şi alergare. Aceste formaţii cuprind în componenţa lor unul sau mai multe şiruri.

64

Fig.78 Formaţie de deplasare, coloană de gimnastică câte doi

Fig.79 Formaţie de deplasare, coloană de gimnastică câte trei

65 Fig.80 Formaţie de deplasare, coloană de gimnastică câte unul

Fig.81 Formaţie de deplasare, în şir câte unul

Acţiuni din deplasare 1.Pornirea de pe loc – se execută la comanda: ÎNAINTE, MARŞ! Executanţii pornesc din poziţie de drepţi înaite cu piciorul stâng, efectuând primii trei paşi cu piciorul întins şi aşezarea tălpii pe toată talpa pe sol, iar de la al patrulea psa se continuă cu pas normal de deplasare. Dacă executanţii nu păstrează cadenţa de foloseşte comanda: ÎN CADENŢĂ, MARŞ!. Acest pas se poate executa şi pe loc comanda: PE LOC, MARŞ!, iar dacă se execută din deplasare comanda este PE LOC!. 2. Oprirea din mers – se execută la comanda: ATENŢIE, STAI!, comanda pregătitoare ATENŢIE se dă pe orice picior, însă comanda executivă se dă pe piciorul drept STAI!. După aşezarea piciorului drept pe sol se mai efctuează un pas cu stângul şi se apropie piciorul drept. 3.Pornirea din alergare – se execută la comanda: PAS ALERGĂTOR, MARŞ!. La comanda pregătitoare PAS ALERGĂTOR, executanţii înclină trunchiul înainte şi îndoaie braţele, iar la comanda executivă MARŞ! Poernesc în alergare cu piciorul stâng.

66

4. Oprirea din alergare – se execută la comanda: ATENŢIE, STAI!. Comanda este asemănătoare cu cea la oprirea din mers însă comanda executivă se dă pe piciorul stâng. După aşezarea piciorului stâng pe sol se mai face un pas cu dreptul, un pas cu stângul şi apoi se apropie piciorul drept. Schimbări de direcţie cu întoarceri şi ocoliri a. Schimbare de direcţie cu întoarcere la stânga – se efectuează la comanda: LA STÂNGA, MARŞ!. Comanda executivă MRAŞ! se dă odată cu aşezarea piciorului drept pe sol, se mai face un pas cu stângul, jumătate de pas cu dreptul, se execută întoarcerea la stânga pe vârfurile picioarelor şi se continuă deplasarea în direcţia indicată. b. Schimbare de direcţie cu întoarcere la dreapta – se efectuează la comanda: LA DREAPTA, MARŞ!. Comanda executivă MARŞ! se dă odată cu aşezarea piciorului stâng pe sol, se mai face un pas cu dreptul, jumătate de pas cu stângul, se execută întoarcerea la dreapta pe vârfurile picioarelor şi se continuă deplasarea în direcţia indicată. c. Schimbare de direcţie cu întoarcere jumătate la stânga şi jumătate la dreapta – se efectuează identic cu întoarcerea la stânga şi respectiv la dreapta. Comanda este JUMĂTATE LA DREAPTA, STÂNGA, MARŞ!. e. Schimbare de direcţie cu întoarcere la stânga împrejur – se efectuează la comanda: LA STÂNGA ÎMPREJUR, MARŞ!. Comanda executivă MARŞ se dă pe piciorul drept, urmează un pas cu stângul, apoi jumătate pas cu dreptul, se întoarce la stânga împrejur pe vârfurile picioarelor şi se porneşte pe direcţia nouă. f. Schimbare de direcţie cu ocolire de 45° – se efectuează la comanda: PE DIAGONALĂ, MARŞ!. comanda se dă atunci când capul coloanei se apropie de colţurile sălii. Capul coloanei execută o întoarcere de 45° la colţul sălii şi continuă deplasarea pe diagonala sălii, cu schimbarea sensului de ocolire la capătul celălalt al sălii.

67

g. Schimbare de direcţie cu ocolire de 90° - comanda: CU OCOLIRE LA STÂNGA/DREAPTA, MARŞ!, capul coloanei efectuează o ocolire pe laturile sălii. h. Schimbare de direcţie cu ocolire de 180° - comanda: CU OCOLIRE LA STÂNGA ÎMREJUR, MARŞ!, capul coloanei efectuează o ocolire pe un arc de cerc mic. Distanţa dintre coloane trebuie să fie la o lungime de braţ. Deplasari in figuri Deplasarile in figuri sunt exercitii din gama front si ordine, au rolul de a capta atentia executantilor si contibuie implicit la perfectionarea deprinderilor de deplasare prin modalitati diferite. Acestea se folosesc in diferite prade oficiale, la deschiderea unor evenimente sportive – Jocurile olimpice, etc. In cadrul lectiei de educatie fizica si sport deplasarile in figuri au rol de organizare colectivului privind deplasarea acestuia, a ritmului estetic si a orientarii spatiale. Un rol deoasebit il au in lectia de educatie fizica si sport prin inlaturarea monotoniei exercitiilor de front si ordine. Clasificarea deplasarilor in figuri: 1. Arc de cerc; 2. Arc dublu; 3. Contraarc; 4. Optul; 5. Spirala; 6. Cercul; 7. Serpuire; 8. Zig-zag; 9. Bucla.

1. Arc de cerc – comanda: „ cu ocolire stanga (dreapta) pe latimea salii in arc de cerc-MARS!”.

68

2. Arc dublu – comanda: „ cu ocolire stanga (dreapta) pe latimea salii in arc dublu-MARS!”. 3. Contraarc – comanda: „ cu ocolire stanga (dreapta) pe latimea salii in contraarc-MARS!”. 4. Optul – comanda: „ cu ocolire stanga (dreapta) pe latimea salii in optMARS!”. 5. Spirala- comanda: „ cu ocolire stanga (dreapta) pe mijlocul salii in spirala-MARS!”. 6. Cercul – comanda: „ cu ocolire stanga (dreapta) pe mijlocul salii in cercMARS!”. 7. Serpuire – comanda: „ cu ocolire stanga (dreapta) pe latimea salii in serpuire-MARS!”. 8. Zig-zag – comanda: „ cu ocolire stanga (dreapta) pe latimea salii in zigzag-MARS!”; 9. Bucla – comanda: 9.1.

Bucla inchisa – comanda: „ cu ocolire stanga (dreapta) pe lungimea salii in bucla inchisa-MARS!”.

9.2.

Bucla deschisa – comanda: cu ocolire stanga (dreapta) pe lungimea salii in bucla deschisa-MARS!”.

Influenţele educative şi formative în cadrul procesului instructiv-educativ aduc prin mijloacele sale specific o importanţă contribuţie vizând urmatoarele aspecte: • menţinera stării de sănătate; • inflenţarea favorabilă a indicilor morfo-funcţionali prin ridicarea nivelului de pregătire fizica; • însuşirea unor elemente de bază din tehnica şi practica gimnasticii; • formarea deprinderii de practicare a exerciţiilor gimnice libere sau cu obiecte, corectarea sau ameliorarea unor deficienţe fizice.

69

• în cadrul şedinţelor de recuperare se folosesc exerciţiile de front şi formaţii adecvate organizării eficiente a pacienţilor; • se alterneze acţiunile simple cu cele complexe în cadrul şedinţelor de recuperare; • comenzile utilizate să fie adecvate, folosindu-se o terminologie corespunzătoare; • Se utilizează cele mai eficente mijloace corective în vederea ameliorării deficienţelor fizice. 3.1.1. Competenţele gimnasticii de bază Studentul va fi capabil să: • identifice cele trei categorii de exerciţii specifice gimnasticii de bază; • identifice şi să explice exerciţiile de front şi ordine; • descrie segmentul şi direcţia în care se execută mişcarea; • decrie şi să comande corect exerciţiile de front şi formaţii; • identifice permanenta îmbogăţire a conţinutului gimnasticii prin descoperirea unor exerciţii noi; •

identifice regulile esenţiale privind metodologia de predare a exerciţiilor de front şi formaţii în kinetoterapie. Exemple

- „pornirea de pe loc, menţinerea cadenţei şi oprirea din mers” Se menţionează baza: bază x la reperul x, în coloană de gimnastică ADUNAREA!, V-aliniaţi!, Drepţi!, înainte Marş!, Stângul-stângul-stâng-drept, atenţie Stai!.

70

Să ne reamintim... -exerciţiile de front şi formaţii reprezintă un mijloc important în gimnastica corectivă; -exerciţiile de front şi formaţii au roluri multiple, contribuie în primul rând la disciplinarea şi organizarea colectivului în vederea începerii organizate a recuperării; - predarea exerciţiilor de front şi formaţii necesită folosirea unei terminologii adecvate, clară, corectă şi precisă a termenilor utilizaţi în descrierea poziţiilor şi mişcărilor respective, cât şi a comenzilor specifice executării acestora. Test de evaluare a cunoştinţelor 1. Enumeraţi clasificarea exerciţiilor de front şi formaţii. 2. Precizaţi şi descrieţi trei formaţii de adunare. 3. Care sunt modalităţile de efectuare a întoarcerii unui colectiv. 4. Descrieţi comanda la pornirea în alergare şi la oprirea din alergare. 5. Descrieţi la alegere o deplasare în figuri. 6. Care sunt modalităţile de schimbare de direcţie prin ocolire?

71

3.2.

Exerciţii de dezvoltare fizică generală (DFG.)

Dezvoltarea fizică în gimnastică reprezintă cel mai important obiectiv în cadrul gimnasticii de bază. Aceasta pune accentul asupra acţiunii deliberate a organismului prin utilizarea exerciţiilor de gimnastică specifice, având structuri analitice ale căror influenţe pot fi localizate precis la nivelul fiecărui segment, articulaţie, grupă musculară, contribuind astfel la perfecţionarea mişcărilor. In conceptia autorului Fekete, I, p.89, 1996 conceptul de dezvoltare fizica generala constituie unul din „obiectivele majore ale gimnasticii de baza”. Autorul precizeaza ca in decursul istoriei acest termen a „suferit modificari in functie de ponderea acordata sensului de intelegere a termenului: ca obiectiv al educatiei fizice sau ca mijloc de realizare a acestor obiective”. 3.2.1. Caracteristicile şi sistematizarea exerciţilor DFG Caracteristicile exerciţiilor DFG. sunt următoarele: • exerciţiile DFG sunt mişcări cu influenţe mari, cât şi ca modalitate de executare; • oferă posibilitatea de modificare a structurilor mişcărilor şi chiar a efortului solicitat, astfel fiind nelimitate; • exerciţiile DFG sunt mişcări analitice fiind executate cu diferite segmente ale corpului liber sau cu îngreunări; • au rolul de a mări acuitatea senzorio-motrică şi de coordonare, perfecţionare a proceselor nervoase care controlează aparatul locomotor; • contribuie la mărirea capacităţii de tonifiere a musculaturii organismului; • contribuie la alternarea încordării cu relaxarea în cadrul diferitelor mişcări segmentare; • au influenţă multilaterală asupra întregului organism.

72

Sistematizarea exerciţiilor DFG prevede o mare varietate a mişcărilor care alcătuiesc complexele de DFG, având scop didactic. Sistematizarea se realizează în funcţie de următoarele influenţe: • influenţe asupra organismului, prevăd exerciţii care stimulează tonicitatea şi troficitatea musculaturii, exerciţii pentru dezvoltarea analitică a musculaturii segmentelor implicate în mişcare, exerciţii care vizează formarea ţinutei corecte şi îmbunătăţirea funcţiilor vitale; • influenţe asupra formei de practicare, acestea sunt: exerciţii libere, cu partener, cu obiecte, cu şi la aparate speciale; • influenţe asupra activităţii musculare, capacitate de contracţie şi relaxare a muşchilor sunt: exerciţii pentru dezvoltarea forţei musculare, elasticităţii musculare - a mobilităţii articulare şi a exerciţiilor cu caracter de relaxare. 3.2.1.1. Exercitii libere simple şi compuse Exemple Exerciţii libere simple Poziţia iniţială: Stând depărtat cu mâinile pe şolduri 1Aplecarea capului înainte; 2.Revenire; 3.Aplecarea capului înapoi; 4.Revenire; 5.Aplecarea capului lateral stânga;

6.Revenire; 7.Aplecarea capului lateral dreapta; 8.Revenire.

73

Poziţia iniţială: Stând departat 1.Ridicarea braţelor înainte; 2.Revenire; 3.Ridicarea braţelor prin înainte sus; 4.Revenire; 5.Ridicarea braţelor lateral; 6.Revenire; 7.Ridicarea braţelor prin lateral sus; 8.Revenire. Poziţia iniţială: Pe genunchi, cu mâinile la ceafă 1.Îndoirea trunchiului la stânga; 2.Revenire; 3.Îndoirea trunchiului la dreapta; 4.Revenire. Poziţia iniţială: Culcat dorsal 1.Ridicarea trunchiului la 90º; 2.Revenire; 3.Ridicarea picioarelor întinse la 90º; 4.Revenire. 3.2.1.2. Exerciţii libere compuse Poziţia iniţială: Stând depărtat, cu mâinile pe şolduri 1.Aplecarea capului înainte cu ridicarea braţelor lateral; 2.Revenire; 3.Aplecarea capului înainte cu ridicarea braţelor inainte; 4.Revenire. Poziţia iniţială: Stând 5.Pas lateral cu piciorul stâng, ridicarea braţelor lateral; 6.Revenire;

74

7.Pas lateral cu piciorul drept, ridicarea braţelor prin lateral şi bataie de palme sus; 8.Revenire. 3.2.1.3. Exerciţii cu obiecte portative: bastoane, mingi medicinale, cu si la banca de gimnastica, la scara fixă Exemple Exerciţii cu bastoane de gimnastică Poziţia iniţială: Stând depărtat cu bastonul de sus de capete la omoplati apucat 1.Aplecarea capului înainte; 2.Revenire; 3.Aplecarea capului înapoi; 4.Revenire; 5.Răsucirea capului spre stânga; 6.Revenire; 7.Răsucirea capului spre dreapta; 8.Revenire. Poziţia iniţială: Pe genunchi cu bastonul de sus de capete apucat jos 1.Ridicarea bastonului înainte; 2.Revenire; 3.Ridicarea bastonului prin înainte sus; 4.Revenire; 5.Ridicarea bastonului prin înainte sus; 6.Coborarea bastonului la omoplaţi; 7.Ridicarea bastonului sus; 8.Revenire. Poziţia iniţială: Aşezat, cu bastonul de capete apucat sus 1.Îndoirea trunchiului la stânga;

75

2.Revenire; 3.Îndoirea trunchiului la dreapta; 4.Revenire. Poziţia iniţială: Culcat dorsal cu bastonul de capete apucat 1.Ridicarea trunchiului şi a piciorului stâng; 2.Revenire; 3.Ridicarea trunchiului şi a piciorului drept; 4.Revenire. Exerciţii cu mingi medicinale Poziţia iniţială: Stând depărtat, cu mingea ţinuta între palme, jos 1.Ridicarea mingii înainte; 2.Revenire; 3.Ridicarea braţelor prin înainte sus; 4. Revenire; 5. Ridicarea braţului stâng spre lateral cu mingea ţinută pe palmă; 6.Revenire 7. Ridicarea braţului drept spre lateral cu mingea ţinută pe palmă; 8.Revenire. Poziţia iniţială: Sprijin pe minge culcat facial depărtat 1. Ridicarea piciorului stâng sus; 2.Revenire; 3. Ridicarea piciorului drept sus; 4.Revenire; 5. Ridicarea braţului stâng sus; 6. Revenire; 7. Ridicarea braţului drept sus; 8. Revenire. Exerciţii cu şi la banca de gimnastică Poziţia iniţială: Aşezat pe bancă

76

1. Îndoirea trunchiului la stînga cu atingerea solului cu mâna stânga si ridicarea braţului drept prin lateral sus; 2. Revenire; 3. Îndoirea trunchiului la dreapta cu atingerea solului cu mâna dreapta si ridicarea braţului stâng prin lateral sus; 4. Revenire; 5. Răsucirea trunchiului la stânga cu aşezarea mâinilor pe bancâ înapoia trunchiului; 6. Revenire; 7. Răsucirea trunchiului la dreapta cu aşezarea mâinilor pe bancă înapoia trunchiului; 8. Revenire. Poziţia iniţială: Stând depărtat cu banca ţinută deasupra capului 1. Coborârea băncii lateral stânga şi aşezarea ei pe umărul stâng; 2. Revenire; 3. Îndoirea picioarelor; 4. Revenire; 5. Semiândoirea picioarelor cu îndoirea braţelor; 6. Revenire; 7. Coborârea băncii lateral dreapta şi aşezarea ei pe umărul drept; 8. Revenire. Exerciţii la scara fixă Poziţia iniţială: Atârnat cu spatele la scara fixă 1. Balansarea picioarelor lateral spre stânga; 2. Revenire; 3. Balansarea picioarelor lateral spre dreapta; 4. Revenire; 5. Ridicarea picioarelor înainte; 6. Revenire;

77

7. Depărtarea picioarelor lateral; 8. Revenire. Modele de complexe DFG realizate de studenţii de la specializarea Kinetoterapie şi Motricitate Specială, Facultatea de Educaţie Fizică şi Sporturi Montane din cadrul Universităţii Transilvania Braşov şi publicate cu acordul acestora, anexa 1. 3.2.2. Reguli metodice de alcătuire şi predare a exerciţiilor DFG. Metodologia de predare a exerciţiilor DFG cuprinde următoarele reguli: - respectarea poziţiilor iniţiale, a direcţiei, a amplitudinii pe parcursul efectuării exerciţiilor DFG; - creşterea treptată a efortului; - alternarea exerciţiilor în raport cu influenţa lor asupra organismului; - corectarea greşelilor de execuţie de către cadrul didactic. În alcătuirea exerciţilor la început se vizează o structură simplă a acestora, fiind executate cu amplitudine moderată şi într-un tempo lent, apoi dozarea exerciţiilor creşte treptat. Complexele de DFG cuprind 8-12 exerciţii, fiind repetate de 4 x 4 timpi sau 4 x 8 timpi. Structura complexului respectă paşii metodici, adică exerciţiile sunt desfăşurate cu grad de dificultate de la simplu la complex, iar conţinutul prevede exerciţii pentru toate segmentele corpului, începând de la cap finalizând cu membrele inferioare. Pe lângă angrenarea segmentelor în mişcare se vor efectua exerciţii de sărituri şi în încheiere exerciţii de respiraţie. Metoda fragmentat imitativă este foarte importantă în practică deoarece pe lângă faptul că obişnuieşte studentul cu terminologia adevatp exerciţiilor predate, contribuie şi la efectuarea mişcărilor de către ceilalţi executanţi ca model în faţa lor, fără să se gândească prea mult asupra acţiunii precedente şi următoare din cadrul exerciţiului.

78

Trebuie să se evite monotonia predării acestor complexe, astfel se pot introduce în practică diferite procedee atractive, surprinderi, semnale, forme de joc şi de întrecere, dar şi introducerea fondului muzical. 3.2.3. Competenţele gimnasticii de bază- DFG Studentul va fi capabil să: • identifice importanţa exerciţilor gimnice privind prelucrarea selectivă şi cantitativă a musculaturii şi articulaţiilor vizând astfel încălzirea generală a organismului; • explice modalitatea dirijării mişcărilor segmentelor corpului în funcţie de orientarea spaţio-temporală; • identifice exerciţiile specifice care contribuie la dezvoltarea elasticităţii musculare şi a mobilităţii articulare; • identifice principalele condiţii privind practicarea iniţială a gimnasticii. Să ne reamintim... - în gimnastica de bază exerciţiile de dezvoltare fizică generală ocupa un loc important, contribuind într-o mare măsura hotarâtoare la creşterea rezultatelor şi la îmbunătăţirea performanţelor. - scopul acestor exerciţii este de a asigura dezvoltarea normală a organismului. - exerciţiile vizează mişcări analitice pentru dezvoltarea fortei si elasticităţii musculare, executate din poziţii diferite. Test de evaluare a cunoştinţelor 1. Mentionaţi care sunt influenţele exerciţiilor de DFG. 2. Alcătuiţi un exerciţiu liber cu caracter de forţă la nivelul membrelor superioare. 3. Alcătuiţi un exerciţiu cu bastonul de gimnastică care să vizeze mobilitatea articulaţiei humerale.

79

4. Care sunt obiectele portative folosite în cadrul complexelor de DFG? 5. Enumeraţi regulile de bază în alcătuirea unui complex DFG. 6. Alcătuiţi un complex de DFG la alegere.

3.3.

Exerciţii aplicative

Exerciţiile aplicative sunt mişcări naturale ale corpului, mişcări care au rol utilitar aplicativ şi contribuie la controlarea comportamentului motoriu şi a atitudinii organismului uman în condiţiile apropiate de viaţa cotidiană. Aceste exerciţii angrenează de regulă în efort toate grupele musculare, contribuind astfel la dezvoltarea fizică generală a organismului. 3.3.1. Exerciţii aplicative – caracteristici şi sistematizare Caracteristici: • exerciţiile aplicative sunt mişcări care angrenează în efort toate grupele musculare, contribuind astfel la o dezvoltare multilaterală a organismului; • exerciţiile aplicative contribuie la dezvoltarea calităţilor motrice de bază, forţa, viteza, îndemânarea, rezistenţa, fiind în acelaşi timp un mijloc important şi în dezvoltarea calităţilor psihice ca curajul, spiritul de întrecere, atenţia, etc. • aceste exerciţii au o formă cu caracter distractiv, fiind introduse în diferite jocuri, întreceri în lecţia de gimnastică. Sistematizare: Exerciţiile aplicative sunt împărţite în două categorii: I. Exerciţii aplicative nespecifice: -

Mers;

-

Alergare;

-

Sărituri;

80

-

Aruncări şi prinderi;

II.Exerciţii aplicative specifice: -

Echilibrul;

-

Târârea;

-

Căţărarea şi escaladarea;

-

Ridicarea şi transportarea de greutăţi – tracţiuni şi împingeri.

Exerciţiile aplicative nespecifice şi specifice prezintă în componenţa lor diferite varaiante de desfăşurare a acestora. Variante de mers: mers pe vârfuri, mers cu genunchii semiândoiţi, mers pe călcâie, mers ghemuit, mers fandat, etc. Variante de alergare: alergare uşoară, alergare cu paşi adăugaţi, alergare cu paşi încrucişaţi, alergare cu flexarea gambei pe coapse, alergare cu genunchii sus, etc. Varaiante de sărituri: sărituri pe un picior, sărituri pe doua picioare, pas săltat, pas sărit, săritura iepuraşului, sărituri din ghemuit în ghemuit, sărituri cu obiecte, sărituri cu întoarcere, etc. Variante de arucări şi prinderi: aruncări la distanţă, arucări la ţintă fixă, mobilă, aruncări şi prinderi individuale, pe perechi, în grup, etc. Variante de echilibru: echilibru stabil, echilibru instabil şi echilibru indiferent. Variante de târâre: sub forma imitativă şi joc, târârea pe antebraţe şi genunchi, târâre în sprijin pe genunchi, târâre pe o parte, târârea pe o bancă, târâre cu transport de obiecte, etc.

Exemple • mers lateral cu pas adăugat sau încrucişat; • alergare pentru dezvoltarea ritmului: alergare pe loc 1-8, alergare cu deplasare înainte 9-16;

81

• săritură cu traiectorie înaltă pe ambele picioare cu atingerea tălpilor prin interior şi exterior; • aruncarea mingii sus şi luarea diferitelor poziţii fundamentale sau derivate ale lor şi prinderea mingii cu două mâini; • echilibru de pe loc în stând pe un picior sau cu corpul pe orizontală cumpănă; • echilibru din deplasare – mers şi alergare în echilibru pe banca de gimnastică. Reguli metodice pentru alcătuirea şi predarea exerciţiilor aplicative • se ţine cont de vârsta şi de gradul de pregătire al executanţilor; • se organizează şi se execută aşezarea atelierelor cu sarcini precise pentru fiecare executant; • se vor evita accidentările în vederea desfăşurării lecţiei de gimnastică; • exerciţiile existente pe fiecare atelier al parcursului trebuie să vizeze dezvoltarea complexă a calităţilor motrice alternând astfel grupele musculare participante în efort; Să ne reamintim... -exerciţiile aplicative sunt exerciţii specifice şi nespecifice care sunt desfăşurate într-o ordine logică, care urmăresc rezolvarea anumitor sarcini motrice, - locul exerciţiilor aplicative în lecţia de gimnastică corectivă este definit de scopul urmărit. Test de evaluare a cunoştinţelor 1. Care este sistematizarea exerciţiilor aplicative? 2. Menţionaţi componentele exerciţiilor aplicative nespecifice şi specifice.

82

3. Descrieţi trei variante de mers şi alergare. 4. Enumeraţi cinci procedee de aruncări şi prinderi. 5. Menţionaţi şi desrieţi trei variante de târâre. 6. Care sunt variantele de echilibru întâlnite în gimnastică.

83

IV.Bazele generale ale gimnasticii corective Gimnastica corectivă este o parte a gimnasticii medicale care cuprinde o serie de mijloace corective. Exerciţiile fizice corective prin conţinutul lor, reprezintă acţiuni statice şi dinamice, avănd rolul de a prevenii şi corecta deficienţele fizice. În concepţia Bratu, I. , 1967, p.9, efectele exerciţilor corective sunt de natură morfogenetică, morfoplastică, fiziologică şi educativă. Astfel, efectele morfogenetice şi morfoplastice ale exerciţiilor corective se regăsesc ăn dezvoltarea grupelor musculare cu acţiune statică şi dinamică, în formarea şi păstrarea atitudinii corecte a corpului. Efectele fiziologice constau în stimularea funcţiilor organice, realizând creşterea capacităţii acestora de adaptare şi de susţinere a efortului fizic. Efectele educative a acestor exerciţii corective se axează pe formarea reflexului de atitudine corectă a organismului uman, cât şi prin educarea capacităţii de a efectua cu grad de corectitudine ridicat exerciţiile statice şi dinamice. Sistematizarea şi conţinutul exerciţiilor corective, după Bratu, I, 1968, pp.10-18: • Exerciţii corective libere: 1. se imprimă asupra segmentului deficitar în sens corectiv sau hipercorectiv; 2. se lucrează sub formă analitică; 3. exerciţiile nu întâmpină nicio rezistenţă; 4. se pune accentul pe simplificare sau amplificare a execuţiilor în funcţie de procedeul de corectare al fiecărei deficienţe. • Exerciţii corective cu obiecte portative:

84

1. Avantaj de legare a exerciţiilor libere cu cele cu obiecte partative : baston de gimnastică, minge medicinală, gantere, coarda elastică, etc. 2. Exerciţiile corective au diferite roluri: mărirea rezistenţei periferice, materializată prin creşterea efectelor de hipertrofie şi tonificare musculară, creşterea forţei şi rezistenţei musculare. 3. Obiectele portative au diferite roluri: fixarea segmentelor deficitare într-o poziţie corectă, corectarea atitudinii corporale. • Exerciţii cu rezistenţă manuală: 1. Au o importanţă majoră în gimnastica corectivă; 2. Are rol de a ceda sau învinge forţa externă opusă de partener; 3. Un alt rol este acela de a creşte efectele de tonificare musculare în condiţii de scurtare sau lungire; 4. Exerciţiile corective cu rezistenţă pot fi: concentrice sau excentrice. Concentrice când grupele musculare ale segmentelor deficiente se scurtează. Exemplu: mărirea tonusului muscular şi a masei musculare care contribuie la creşterea forţei, mărirea stabilităţii articulaţiilor şi tonifierea grupelor musculare. Excentrice când deficientul opune rezistenţă mişcării şi cedează în c ele din urmă partenerului. Exemplu: mărirea rezistenţei şi elasticităţii musculare, prin creşterea tonicităţii şi mărirea mobilităţii articulare. • Exerciţiile de respiraţie: 1. Au rolul de revenire a organismului după efort, chiar şi rol corectiv al deficienţelor fizice; • Exerciţiile aplicative: 1. Au rol de formare sau refacere a deprinderilor motrice de bază, angrenând în mişcare organismul uman; 2. Se utilizează pe specificul fiecărei deficienţă fizică determinată; • Exerciţii de redresare pasive şi active;

85

1. Au caracter dinamic; 2. Aspectul activ se referă la revenirea subiectului la atitudinea corectă –exemplu: Poziţia iniţială STÂND: 1. Întinderea picioarelor; 2. Încordarea abdomenului; 3. Tragerea umerilor înapoi şi în jos; 4. Capul drept cu privirea orizontală. 3. Aspectul pasiv implică execuţia kinetoterapeutului – exemplu: exerciţiul prezentat mai sus, cu ajutor manual privind redresarea coloanei indicând şi întinderea braţelor în sus. • Exerciţii cu şi la apate specifice: 1. Scara fixă asigură fixarea corpului şi oferă subiectului condiţii de rezistenţă cu forţe externe, care măresc rezistenţă periferică a mişcării- exemplu: Poziţia iniţială ATÂRNAT CU FAŢĂ LA SCARA FIXĂ: întinderea coloanei vertebrale în virtutea greutăţii corpului. • Exerciţii de relaxare voluntară a grupelor musculare ale segmentelor: 1. Au efect decontractant; 2. Trebuie să fie însoţite de exerciţiile de respiraţie; 3. Se execută gradat, segment cu segment; Exemple de exerciţii corective ale segmentelor corpului: I.

Exerciţii corective pentru cap înclinat înainte:

• Poziţie iniţială STÂND DEPĂRTAT, MÂINI PE ŞOLDURI 1. APLECAREA CAPULUI LA STÂNGA; 2. REVENIRE; 3. APLECAREA CAPULUI LA DREAPTA; 4. REVENIRE. • Poziţie iniţială STÂND DEPĂRTAT, MÂINI PE ŞOLDURI 1. APLECAREA CAPULUI ÎNAPOI ŞI ACUIRE;

86

2. REVENIRE; • Poziţie iniţială STÂND DEPĂRTAT, MÂINI PE ŞOLDURI 1.ROTAREA CAPULUI SPRE STÂNGA; 2. ROTAREA CAPULUI SPRE DREAPTA; 3. RĂSUCIREA CAPULUI LA STÂNGA; 4. REVENIRE; 5. RĂSUCIREA CAPULUI LA DREAPTA; 6. REVENIRE; 7. APLECAREA CAPULUI ÎNAPOI; 8 REVENIRE. • Poziţie iniţială STÂND CU MÂINILE LA CEAFĂ 1. MERS PE VÂRFURI CU DUCEREA COATELOR ÎNAPOI CU ARCUIRE; 2. MERS RĂSUCIREA CAPULUI SPRE STÂNGA ŞI SPRE DREAPTA

ALTERNATIV,

CU

RIDICAREA

BRAŢELOR

LATERAL; • Poziţie iniţială STÂND CU MINGEA MEDICINALĂ PE CAP, ŢINUTĂ CU MÂINILE 1. MERS PE VÎRFURI CU PAŞI MICI; 2. MERS PE O LINIE TRASATĂ PE SOL; 3. MERS PE BÂRNA JOASĂ. • Poziţie iniţială STÂND CU BASTONUL DE CAPETE APUCAT, JOS 1. MERS CU RIDICAREA BASTONULUI SUS ŞI APLECAREA CAPULUI ÎNAPOI; 2. MERS CU RIDICAREA BASTONULUI SUS, APLECAREA CAPULUI ÎNAPOI ŞI ÎNDOIREA BRAŢELOR. • Poziţie iniţială STÂND ÎNCLINAT ÎNAINTE CU BASTONUL LA OMOPLAŢI DE CAPETE APUCAT

87

1. APLECAREA CAPULUI ÎNAPOI; 2. REVENIRE; 3. APLECAREA CAPULUI CU ARCUIRE; 4. REVENIRE.

II.

Exerciţii corective pentru cap înclinat lateral stânga:

• Poziţie iniţială STÂND CU MÂNA STÂNGĂ PE ŞOLD ŞI CEA DREAPTĂ PE UMĂR: 1. RĂSUCIREA CAPULUI SPRE STÂNGA 2. REVENIRE; 3. RĂSUCIREA CAPULUI SPRE DREAPTA; 4. REVENIRE • Poziţie iniţială STÂND CU MINGEA MEDICINALĂ PE CAP, ŢINUTĂ CU MÂNA DREAPTĂ 1. FANDAREA ÎNAINTE CU APLECAREA CAPULUI ÎNAPOI; 2. REVENIRE; 3. FANDARE ÎNAINTE CU APLECAREA CAPULUI CU ARCUIRE. • Poziţie iniţială PE GENUNCHI DEPĂRTAT, MÂINILE SUB BĂRBIE 1. APLECAREA CAPULUI ÎNAPOI; 2. REVENIRE; • Poziţie iniţială AŞEZAT DEPĂRTAT, BRAŢUL DREP OBLIC SUS ŞI MÂNA STÎNGĂ PE ŞOLD 1. ÎNDOIREA TRUNCHIULUI SPRE DREAPTA ŞI RĂSUCIREA CAPULUI SPRE STÂNGA; 2. REVENIRE. • Poziţie iniţială CULCAT FACIAL, BRAŢELE ÎNDOITE CU PALMELE AŞEZATE PE SOL LA NIVELUL PIEPTULUI

88

1. RIDICAREA TRUNCHIULUI PRIN ÎNTINDEREA BRAŢELOR ŞI APLECAREA CAPULUI ÎNAPOI; 2. REVENIRE.

89

4.1. Măsuri pentru prevenirea deficienţelor fizice Deficienţele fizice sunt definite ca abateri de la normal, în forma şi funcţiile fizice ale organismului, care tulbură creşterea normală şi dezvoltarea armonioasă a corpului, modificând aspectul exterior, reducând aptitudinile şi puterea de adaptare la efortul fizic, diminuând capacitatea de muncă. Deficienţele fizice se caracterizează prin modificări morfologice mai mult sau mai puţin accentuate, care se produc în primul rând în forma şi structura corpului şi care se manifestă printr-o încetinire a creşterii sau printr-o creştere excesivă, printr-o tulburare a dezvoltării sau o dezvoltare disproporţională, prin deviaţii, deformaţii sau alte defecte de structură, urmate sau precedate de tulburări funcţionale. Deficienţele fizice se pot diferenţia după evoluţia lor, dar mai ales după posibilităţile de corectare prin exerciţii fizice în: • deficienţe fizice uşoare; • deficienţe fizice medii; • deficienţe fizice accentuate. Prevenirea deficienţelor fizice ar trebui să înceapă odată cu intrarea copiilor în învăţământul preşcolar, şi să continue pe toată durata şcolarizării. Învăţătorii, cadrele didactice, ajutaţi de profesorii de educaţie fizică şi de kinetoterapeuţi, ar trebui să efectueze, la începutului fiecărui an şcolar, la nivelul fiecărei clase, un control medical amănunţit, care să depisteze atitudinile şi deficienţele fizice încă din faza incipientă. Pentru aceasta, trebuie să se întocmească fişe colective şi individuale, unde să fie notate datele antropometrice, calculându-se indicii şi deficienţele fizice depistate în urma examenului somatoscopic. Nedepistarea acestor deficienţe duc la agravarea lor, prin simplul fapt că elevul cu o deficienţă fizică lucrează exerciţii, care de multe ori sunt contra indicate pentru deficienţa lui, alţii primesc scutiri medicale şi astfel necunoscându-şi deficienţa şi-o agravează prin poziţii statice defectuoase.

90

Cauzele care duc la mărirea numărului de elevi cu deficienţe fizice sunt de două categorii: obiective şi subiective. 1. Obiective: • nu sunt prevăzute ore în programa şcolară pentru măsurători antropometrice şi pentru controlul deficienţelor; • nu există kinetoterapeut angajat în fiecare unitate şcolară; • lipsesc cu desăvârşire aparatele de măsură (spirometre, tensiometre, dinamometre, etc.); • lipsesc cabinetele amenajate adecvat controalelor medicale; • datorită programelor şcolare încărcate, cadrul didactic nu are timpul necesar pentru a se ocupa individual de cazurile acestea; • cadrele didactice specializate în domeniul de educaţie fizică şi sport, neavând specializarea de kinetoterapeut, evită lucrul specific cu elevii care au deficienţe fizice sau care au scutiri medicale, pentru a nu le face mai rău. 2. Subiective: • atitudinea refractară a elevilor faţă de această activitate; • dezinteresul familiei; • neîncrederea unor cadre didactice în eficienţa acestor activităţi; • comoditatea unor cadre didactice. Cercetarea deficienţelor fizice la elevi se regăseşte în diferite lucrări de specialitate, lucrări ce scot în evidenţă un mod de depistare şi corectare foarte bine conceput. [6], [7], [8] Asigurarea dezvoltării fizice armonioase a tuturor copiilor de vârstă şcolară este una dintre sarcinile de bază ale educaţiei fizice. Atitudinea corpului este o componentă importantă ce caracterizează dezvoltarea fizică a individului sub influenţa unor cauze funcţionale sau patologice, la vârsta de creştere putând

91

apărea o serie de deficienţe globale sau segmentare de grad uşor, mediu sau accentuate. Pentru corectarea acestora s-au emis mai multe păreri şi anume: • Profilaxia deficienţelor prin exerciţiile fizice la vârsta şcolară; • Corectarea deficienţelor în cadrul unor cercuri de gimnastică medicală care să cuprindă elevii mai multor şcoli sau elevi ai mai multor clase paralele; • Corectarea deficienţelor prin exerciţii individuale executate în diferite verigi ale lecţiilor de educaţie fizică; • Corectarea deficienţelor în cadrul serviciilor de cultură gimnasticomedicale. Dintre acestea, lecţia de educaţie fizică şi sport constituie cadrul cel mai favorabil pentru prevenirea şi corectarea deficienţelor fizice. Prevenirea deficienţelor fizice se realizează prin educarea şi perfecţionarea deprinderii de atitudine corectă a corpului, care să înceapă odată cu intrarea copiilor în clasa a I-a şi prin exerciţiile curente ce se folosesc în fiecare lecţie pentru asigurarea dezvoltării fizice sub aspect morfologic şi funcţional. Pentru ca exerciţiile folosite în vederea prevenirii şi corectării deficienţelor fizice trebuie mai întâi ca exerciţiile executate de elevi să fie executate simetric şi să influenţeze toate segmentele corpului. Privind structura exerciţiilor trebuie să nu se facă abuz de unele mişcări ca: circumducţii ale membrelor superioare executate prin înainte spre înapoi, flexiile accentuate ale trunchiului în care se accentuează curbura toracală a coloanei vertebrale, flexiile profunde ale genunchilor În general, trebuie să se evite dezvoltarea planului anterior al corpului în dauna planului posterior, ştiut fiind că acesta este planul de sprijin ce trebuie să asigure fixitatea necesara deplasării membrelor superioare şi inferioare. În cadrul orelor se impune cu necesitate introducerea mai frecventă a exerciţiilor, care să se adreseze musculaturi cefei, gâtului, trunchiului şi abdomenului, cât şi musculaturii susţinătoare a boltei planetare, precum şi

92

exerciţiilor necesare tonificării musculo-ligamentare a articulaţiilor genunchilor şi gleznelor care în general nu se prea folosesc. Corectarea deficienţelor uşoare, trebuie să se înscrie printre sarcinile permanente ale fiecărei lecţii de educaţie fizică. În lecţiile curente se pot corecta atitudinile deficiente globale şi segmentare folosind exerciţii speciale cu întreg colectivul clasei, realizând pentru unii sarcini de dezvoltare fizică, iar pentru alţii sarcini de corectare. Nu trebuie omis faptul că atitudinea corectă a corpului este un element de bază ce caracterizează dezvoltarea fizică armonioasă a fiecărui copil. Mecanismul de corectare a deficienţelor fizice uşoare prin exerciţii corective, executate în comun, constă în faptul că, prin ele se dezorganizează şi se stinge reflexul greşit de atitudine, a corpului, în întregime sau numai al segmentelor şi înlocuirea lui cu un reflex nou, corect şi stabil. Acest obiectiv se realizează pe baza acţiunilor exerciţiilor fizice la nivelul sistemului nervos şi psihic. Exerciţiile fizice acţionează şi asupra sistemului musculo-articular, tonificând în condiţii de scurtare, musculatura alungită şi hipotonă, contribuind la echilibrarea potenţialului celor două grupe musculare cu acţiune antagonică care menţin segmentele în atitudine corectă. Corectarea deficienţelor fizice de grad mediu este o sarcină ceva mai dificil de realizat în cadrul lecţiilor curente de educaţie fizică. Dificultatea rezidă din faptul că în clasă există un număr relativ mic de elevi cu deficienţe medii. Mecanismele de corectare a deficienţelor de grad mediu se bazează pe efectele exerciţiilor corective ce se răsfrâng asupra sistemului neuropsihic şi musculo-articular. În corectarea deficienţelor fizice de grad mediu, trebuie să ţinem seama de o serie de elemente, cum ar fi: • scutirea elevilor cu deficienţe medii de executare a unor exerciţii ale căror structuri de mişcări pot duce la accentuarea deficienţei respective;

93

• executarea în mod individual a unui complex de exerciţii corective în diferite verigi ale lecţiei de educaţie fizică; • executarea aceluiaşi complex de exerciţii corective, la domiciliu, în mod independent sau sub supravegherea părinţilor. Măsuri de prevenire a deficienţelor Prevenirea deficienţelor fizice ar trebui să înceapă odată cu intrarea copiilor în învăţământul preşcolar, şi să continue pe toată durata şcolarizării. [9] Învăţătorii, profesorii diriginţi, ajutaţi de profesorii de educaţie fizică şi de kinetoterapeut, ar trebui să efectueze, la începului fiecărui an şcolar, la nivelul fiecărei clase, un control amănunţit, care să depisteze atitudinile şi deficienţele fizice încă din faza incipientă. Monitorizarea acestei acţiuni trebuie să se oglindească prin întocmirea unor fişe individuale, unde să se consemneze datele antropometrice ale elevilor, calculându-se indicii şi deficienţele fizice depistate în urma examenului somatoscopic. „Datele rezultate se prelucrează, iar concluziile sunt prezentate consiliului pedagogic al şcolii pentru a se lua măsurile necesare„[9] Autorul menţionat anterior prezintă măsurile igienice în familie, măsurile igienice în şcoală şi măsurile speciale de educaţie fizică astfel: 1. Măsuri igienice în familie: • asigurarea unei alimentaţii raţionale, normo-calorice, care să respecte principiile unei alimentaţii sănătoase; • efectuarea gimnasticii de înviorare zilnic după deşteptare; • călirea corpului sub influenţa factorilor de mediu: apă, aer, soare; • utilizarea îmbrăcămintei adecvate; • efectuarea temelor respectând o poziţie corectă în timpul scrisului, mobilierul folosit fiind confecţionat şi adaptat la dimensiunile corpului; • odihna şi somnul să se facă pe un plan mai dur, capul fiind uşor ridicat.

94

2. Măsuri igienice în şcoală: • locul elevilor în bănci să se facă după înălţimea corpului, carenţe oftalmologice, iar lumina naturală să pătrundă din partea stângă. • cadrele didactice, indiferent de materia pe care o predau, dar mai ales învăţătorii, în ciclul primar, trebuie, să verifice şi să corecteze poziţia elevilor în bănci, atunci când aceştia îşi iau notiţe, cât şi atunci când urmăresc explicaţiile. Pentru aceasta dascălul trebuie să ocupe o poziţie din care să poată fi urmărit de elevi, fără ca aceştia să fie nevoiţi să-şi schimbe poziţia, aceste schimbări putând duce la oboseală şi, totdată, favorizează apariţia unor atitudini deficitare. • organizarea recreaţiilor astfel încât să cuprindă exerciţii de gimnastică, jocuri dinamice şi alte exerciţii şi jocuri cunoscute de copii, dar din care să nu lipsească exerciţiile colective pentru redresarea corpului. 3. Măsurile speciale de educaţie fizică • „dezvoltarea şi păstrarea suportului morfologic şi funcţional, al atitudinii corpului, prin dezvoltarea grupelor musculare cu acţiune statică şi dinamică; • educarea permanentă a reflexului complex neuromuscular şi psihic de atitudine corectă a corpului, prin care elevii au posibilitatea să verifice în permanenţă dacă au o atitudine corectă în timpul activităţilor desfăşurate. • tonificarea în condiţii de scurtare (concentric) a musculaturii cefei şi a spatelui; • tonificarea în condiţii de lungire (excentric) a musculaturii toracelui; •

tonificarea în condiţii de scurtare şi lungire, în mod simetric a musculaturii laterale a trunchiului;

95

•

tonificarea musculaturii abdominale şi sacro-lombare, pentru a fixa bazinul în poziţia corectă, aceasta fiind considerată cheia atitudinii corpului;

• tonificarea, în condiţii de lungire şi scurtare, a musculaturii braţelor, antebraţelor, coapselor şi gambelor; • mărirea mobilităţii articulaţiilor umerilor şi şoldurilor creează o oarecare independenţă a mişcărilor braţelor faţă de umeri şi ale picioarelor faţă de bazin, mişcările centurii scapulare şi coloanei vertebrale cu mişcările braţelor efectuate în plan anterior şi ale centurii pelviene şi ale picioarelor, efectuate în plan posterior; • tonificarea în condiţii de scurtare a musculaturii plantare. Paralel cu exerciţiile care duc la dezvoltarea specifică a grupelor şi lanţurilor musculare, trebuie introduse şi exerciţii care să contribuie la realizarea reflexului complex neuromuscular, de atitudine corectă a corpului. Formarea reflexului neuromuscular, de atitudine corectă a corpului, este favorizată de relaxarea voluntară a segmentelor. Aceasta va contribui la stingerea treptată a unor reflexe tonice de încordare musculară, manifestate prin hipertonie sau spasm muscular, ce tind să modifice atitudinea normală a segmentelor.„

96

V.Modalităţi de elaborare a lecţiilor de gimnastică modernă şi de întreţinere Structura unei lectii de gimnastică medicală 1.Momentul organizatoric şi spirometric, pentru verificarea potenţialului respirator înaintea efectuarii programului de gimnastica medicala-5minute. 2.Relaxarea neuro-musculară segmentară, relaxarea psiho-fizica(în poziţia cea mai comoda pentru fiecare,în scopul relaxării vertebrale)-2-5min. 3.Incălzirea în colectiv sau individuală(dupa caz),adaptată deficienţei fizice şi etapei specifice de recuperat-7min. 4.Efectuarea programului de gimnastică medicală axat pe principiile gimnasticii corective, pe tehnica respiratorie şi pe stimularea circulatiei periferice-20-30min. 5.Elemente de jocuri sportive cu caracter corectiv recreativ (cu mingea medicală).-5min. 6.Liniştirea organismului-cu respiraţii progresiv mai ample, mai rare,alternate cu relaxări,miscări simple ale segmentelor corpului-3min. 7.Spirometria finală,aplicată,pe de o parte, ca exerciţii pentru elasticizarea tesutului pulmonar profund,iar,pe de alta parte pentru verificarea efectelor gimnasticii, comparandu-se capacitatea vitala,de la inceputul orei de gimnastică cu cea de la sfarsitul programului-5min.

97

BIBLIOGRAFIE 1. Bădău, D, Teoria şi metodica disciplinelor sportive gimnice, Ed. Universitaţii Transilvania Braşov, 2007 2. Bădău, D., Clinciu, C., Tehnica şi metodica învăţării săriturilor şi elementelor de bază din gimnastica acrobată, Ed. Universitaţii Transilvania Braşov, 2006. 3. Fekete, I, Gimnastica de bază. Acrobatică şi sărituri, Editura Librăriile Crican, Oradea, 1996; 4. Ortănescu, D., Mijloacele gimnasticii de bază, Ed. Universitaria, Craiova, 2008; 5.Podlaha, R, Terminologia Gimnasticii, Editura CNEFS, 1971; 6.Popescu, G, Gimnastica - prezentare generală, Ed. Perpessicius. Buc. 2003; 7.Popescu, G, Gimnastica de bază , vol Işi II, Ed. Perpessicius. Buc. 2003; 8.Scarlat, M.B., Scarlat, E. Educaţie fizică şi sport – învăţământ liceal, EDP R.A, Buc. 2003; 9.Stroescu, A, Gimnastica, Editura didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1968; http://www.sportbiz.ro/Sporturi/maingimnastica.htm, http://www.romgym.ro/media/istoria-gimnasticii/, http://www.vbook.pub.com/doc/47630476/CURS-GIMNASTICA, http://www.google.ro/imgres?q=imagini+sala+gimnastica+sportiva&hl=ro&sa= X&rlz=1R2ADF

98

Anexe Anexa 1. Modele de complexe DFG realizate de studenţii de la specializarea Kinetoterapie şi Motricitate Specială, Facultatea de Educaţie Fizică şi Sporturi Montane din cadrul Universităţii Transilvania Braşov şi publicate cu acordul acestora. a) PI.: Stând depărtat cu mâinile pe şolduri T1-aplecarea capului înainte; T3-aplecarea capului înapoi; T5-aplecarea capului spre stânga; T7- aplecarea capului spre dreapta; T2,4,6,8-revenire PI. PI.: Stând depărtat T1-ridicarea braţului stâng înainte; T3-ridicarea braţului drept înainte; T5-ridicarea braţelor înainte; T7-ridicarea braţelor înapoi; T2,4,6,8-revenire PI. PI.: Stând depărtat cu picioarele semiîndoite, braţele îndoite înainte cu pumnii strânşi T1-întinderea braţului stâng înainte; T3-întinderea braţului drept înainte; T5-răsucirea trunchiului spre stânga cu ducerea braţului stâng întins spre dreapta; T7- răsucirea trunchiului spre dreapta cu ducerea braţului drept întins spre stânga; T2,4,6,8-revenire PI. PI.: Pe genunchi cu mâinile pe şolduri T1-aplecarea trunchiului înainte;

99

T3-aplecarea trunchiului înapoi; T5-îndoirea trunchiului lateral stânga; T7-îndoirea trunchiului lateral dreapta; T2,4,6,8-revenire PI. PI.: Culcat dorsal depărtat cu picioarele îndoite, mâinile la ceafă T1-ridicarea trunchiului la 90º; T3-ridicarea răsucită a trunchiului spre stînga; T5-ridicarea răsucită a trunchiului spre dreapta; T7-ridicarea trunchiului cu întinderea braţelor înainte şi atingerea cu mâinile genunchii; T2,4,6,8-revenirePI. PI.: Culcat facial cu picioarele încrucişate T1-ridicarea braţelor sus; T3-ridicarea picioarelor sus; T5-ridicarea braţului stâng concomitent cu picioarele; T7-ridicarea braţului drept concomitent cu picioarele; T2,4,6,8-revenire PI. PI.: Pe genunchi, mâinile la ceafă T1-aplecarea trunchiului înainte; T3-îndoirea trunchiului spre dreapta cu întinderea piciorului drept lateral; T5-îndoirea trunchiului spre stânga cu întinderea piciorului stâng lateral; T7-trecere în aşezat pe călcâie; T2,4,6,8-revenire PI. PI.: Stând depărtat cu mâinile pe şolduri T1-4 Balansarea trunchiului înainte-înapoi cu trecere de pe călcâie pe vârfuri; T5-7-Menţinerea poziţiei de stând pe vărfuri cu ridicarea braţelor prin înaintesus; T8-revenire PI. PI. Stând depărtat cu mâinile la ceafă

100

T1-4-semiîndoirea picioarelor T5-săritură înaltă, stând depărtat, braţele ridicate prin înainte sus T6-8-idemT1-4 PI.: Sprijin culcat facial T1-Ridicarea piciorului stâng lateral T3-Ridicarea piciorului drept lateral T5-săritură în sprijin ghemuit T6-Săritură înaltă cu ridicarea braţelor prin înainte sus T7-revenireîn T5 T8-revenire PI. PI.: Stând cu mâinile pe şolduri T1-săritură pe piciorul stâng lateral T3-săritură pe piciorul drept lateral T5-săritură pe ambele picioare cu întoarcere 90º spre stânga T7- săritură pe ambele picioare cu întoarcere 90º spre dreapta T2,4,6,8-revenire PI. PI.: Stând T1-ridicarea braţelor înainte cu inspiraţie T3-ridicarea braţelor lateral cu inspiraţie T5-ridicarea braţelor prin lateral sus cu ridicare pe vârfuri –inpiraţie T7- ridicarea braţelor prin înainte sus cu ridicare pe vârfuri –inpiraţie T2,4,6,8-revenire PI cu expiraţie (stud. Dimian Ştefania) b) PI.:Stând depărtat cu mâinile pe şolduri T1-răsucirea capului spre stânga cu semiîndoirea picioarelor T3-răsucirea capului spre dreapta cu semiîndoirea picioarelor T5-aplecarea capului spre stânga cu semiîndoirea picioarelor T7- aplecarea capului spre dreapta cu semiîndoirea picioarelor T2,4,6,8-revenire PI.

101

PI.:Stând cu picioarele semiîndoite T1-ridicarea concomitentă a braţului stâng înainte şi a braţului drept înapoi T3- ridicarea concomitentă a braţului drept înainte şi a braţului stâng înapoi T5-ridicarea braţelor înainte T7-ridicarea braţelor înapoi T2,4,6,8-revenire PI PI.: Stând depărtat cu braţele întinse lateral T1-rotarea braţului stâng înainte T2-rotarea braţului drept înainte T3-rotarea braţului stâng înapoi T4-rotarea braţului drept înapoi T5-rotarea braţelor simultan înainte T6-rotarea braţelor simultan înapoi T7-ridicarea braţelor prin lateral sus cu bătaie din palme T8-revenire PI. PI.: Sprijin culcat facial T1-îndoirea braţelor T2-revenire PI T3-răsucirea trunchiului spre stânga cu ridicarea braţului stâng sus T4-revenire PI. T5- răsucirea trunchiului spre dreapta cu ridicarea braţului drept sus T6-revenire PI T7-ridicarea şezutei sus T8-revenire PI. PI.: Stând depărtat mărit cu mâinile la ceafă T1-răsucirea trunchiului spre dreapta T3-răsucirea trunchiului spre stânga T5-îndoirea-răsucită a trunchiului pe piciorul stâng T7- îndoirea-răsucită a trunchiului pe piciorul drept

102

T2,4,6,8-revenire PI. PI.: Culcat dorsal, picioarele îndoite T1-îndoirea trunchiului spre stânga cu atingera gleznei stângi cu mâna T3- îndoirea trunchiului spre dreapta cu atingera gleznei drepte cu mâna T5-ridicarea trunchiului şi a picioarelor T7-ridicarea trunchiului cu mâinile la ceafă T2,4,6,8-revenire PI. PI.: Culcat dorsal T1-îndoirea picioarelor T3-ridicarea picioarelor sus T5-ridicarea simultană a trunchiului şi a picioarelor T7- ridicarea simultană a trunchiului şi a picioarelor îndoite T2,4,6,8-revenire PI. PI.: Stând cu mâna dreaptă pe şold, braţul stâng întins lateral T1-ridicarea piciorului drept îndoit înainte T2-coborârea piciorului drept îndoit fără a atinge solul T3-ridicarea piciorului drept întins înainte T4-ducerea piciorului drept lateral T5-revenire PI T6-pas înainte cu piciorul drept T7-semiîndoirea picioarelor T8-revenire PI. PI.: Stând depărtat braţele întinse înainte T1-semiîndoirea picioarelor T3-îndoirea picioarelor T5-ridicarea piciorului stâng lateral T7-ridicarea piciorului drept lateral T8-revenire PI. PI.: Stînd cu braţele întinse sus

103

T1-săritură înaltă cu desprindere de pe ambele picioare T2-săritură cu picioarele îndoite înainte T3-săritură înaltă în depărtat T4-revenire prin săritură PI T5-săritură înaltă cu îndoirea picioarelor înapoi T6-săritură cu depărtarea mărită a picioarelor T7-săritură pe ambele picioare înainte T8-revenire PI. PI.: Stând depărtat T1-ridicarea braţelor oblic sus cu inspiraţie T3-ridicarea braţelor lateral cu inspiraţie T5-ridicarea braţelor prin lateral sus cu inspiraţie T7-ridicarea braţelor prin înainte sus cu inspiraţie T2,4,6,8-revenire PI cu expiraţie (stud.Deaconescu Nicolae)