Guta

Kinetoterapia în afecțiuni reumatismale

Referat Guta cronică Tofacee

Botezatu Nicoleta - 304 B

Kinetoterapia în afecțiuni reumatismale

Date despre boală Guta este o artrită autoinflamatorie caracterizată prin hiperuricemie şi atacuri recurente datorate depunerii de cristale de urat sodic monohidrat în articulaţii. Evidenţierea cristalelor de urat sodic monohidrat în lichidul sinovial este necesară pentru stabilirea diagnosticului definitiv de gută. O serie de factori de risc şi afecţiuni metabolice sunt asociate cu guta. Tratamentul include metode farmacologice şi non-farmacologice şi trebuie să vizeze pe lângă guta în sine, factorii de risc şi afecţiunile asociate acesteia. Guta este una dintre cele mai cunoscute boli reumatismale, fiind descrisă încă din antichitate şi denumită de Hippocrate „boala regilor şi regina bolilor” pentru a sublinia importanţa exceselor alimentare, dar şi a eredităţii în patogeneza acestei boli.

Acidul uric reprezintă produsul final de degradare al purinelor în organismul uman. La om spre deosebire de majoritatea mamiferelor, este absentă enzima numită „uricază” care transformă acidul uric (puţin solubil) în alantoină (foarte solubilă). Hiperuricemia reprezintă creşterea concentraţiei de acid uric din plasmă peste valorile normale. În sânge acidul uric circulă sub formă de urat sodic monohidrat (USM) şi se elimină predominant pe cale renală. Uricemia normală este <7 mg/dl la barbaţi şi <6 mg/dl la femeie. Depăşirea pragului de solubilitate (6,8 mg/dl) determină precipitarea USM şi formarea de depozite uratice în diverse ţesuturi: articulaţii, rinichi, tegument. Factorii de risc Hiperuricemia asimptomatică este o anomalie biologică frecvent întâlnită şi nu reprezintă «per se» o boală. Doar 10% din persoanele care prezintă hiperuricemie vor dezvolta gută; dintre acestea 90% vor fi bărbaţi, guta fiind cea mai frecventă cauză de artrită inflamatorie la bărbatul peste 50 de ani. Guta apare de obicei după 10-20 de ani de hiperuricemie persistentă. O serie de factori de risc şi afecţiuni metabolice sunt asociate cu hiperuricemia şi guta. Guta este mai frecventă la bărbaţi, la femei în postmenopauză şi la vârstnici. Acidul uric este în mod fiziologic mai scăzut la copil şi femeia în premenopauză. Creşterea acidului uric în sarcină ar putea fi un semn de preeclamapsie. Ingestia de alcool (mai ales bere) şi alimentaţia bogată în carne, fructe de mare, fructoză se corelează cu creşterea riscului de gută; consumul de legume bogate în purine (mazăre, linte, ciuperci, spanac, conopidă) nu se asociază cu creşterea riscului de gută. În schimb consumul regulat de lapte sau iaurt sunt asociate cu nivele scăzute de acid uric. Există asocieri bine cunoscute alte hiperuricemiei şi gutei cu diverse afecţiuni: obezitate, hipertensiune arterială, hipertrigliceridemie, hipotiroidism, boală renală cronică şi, nu în ultimul rând, sindromul X metabolic care asociază hiperinsulinism cu rezistenţă la insulină sau diabet zaharat tip 2, obezitate, hipertensiune arterială, hipertrigliceridemie, niveluri joase de HDL-

Botezatu Nicoleta - 304 B

Kinetoterapia în afecțiuni reumatismale

colesterol şi hiperuricemie. Dintre medicamente diureticele tiazidice, aspirina în doze mici (<2 g/zi) şi ciclopsorina au fost mai des asociate atacurilor acute de gută. Prevalenţa gutei este în creştere, acest lucru datorând-se mai multor factori: creşterii speranţei de viaţă, a incidenţei obezităţii, hipertensiunii arteriale, bolii renale cronice, dar şi tratamentul cronic cu diuretice şi/sau aspirină în doze mici. Tablou clinic În evoluţia naturală, guta trece prin 4 stadii: hiperuricemia asimptomatică, artrita acută gutoasă, perioada intercritică şi guta cronică tofacee. Afectarea renală poate apărea oricând în evoluţia bolii. În hiperuricemia asimptomatică valorile uricemiei sunt peste limita superioară a normalului, dar nu există elemente clinice de gută: artrită, nefrolitiază sau tofi. Faza de hiperuricemie asimptomatică se termină în momentul în care apare primul atac de artrită acută gutoasă sau prima colică renală. Artrita acută survine adesea fără factor declanşator evident. Primul episod survine cel mai adesea la nivelul halucelui, se numeşte „podagră” şi este foarte caracteristic gutei. Debutul este brusc cel mai frecvent noaptea, trezind bolnavul din somn, cu semne de inflamaţie locală: durere, roşeaţă, tumefiere, căldură care devin maxime în cateva ore; durerea devine rapid extrem de invalidantă. Chiar şi netratată, această criză cedează după un număr variabil de zile cu recuperarea integrală a articulaţiei atinse. Majoritateas pacienţilor au primul atac de gută la nivelul membrului inferior (picior, gleznă, călcâi, genunchi) şi doar un procent mic la nivelul membrului superior (pumn, degete mâini, coate). Perioada intercritică este perioada asimptomatică dintre atacurile de artrită acută şi are o durată variabilă. Se apreciază că 2/3 din pacienţi vor avea o a doua criză în primul an după primul atac. Cu timpul, din cauza acumulării progresive de acid uric în organism, apar depuneri tisulare de cristale de USM, care poartă denumirea de «tofi». Rata de formare a acestor tofi este dependentă de durata şi gradul hiperuricemiei. Aceşti tofi sunt mai frecvent localizaţi la nivelul cartilajului urechii, degetele mâinilor, picioarelor, bursa olecraniană şi tendonul lui Ahile. În această fază tardivă de gută cronică tofacee datorită depunerii articulare şi peri-articulare a tofilor apare suferinţa articulară permanentă, cu limitarea mobilităţii articulaţiilor interesate şi un grad variabil de invalididtate. Simptome Boala propriu zisa apare dupa ani de zile in care cristalele de acid uric se depun la nivelul articulatiilor si tesuturilor invecinate. Guta prezinta urmatoarele simptome: - cresterea temperaturii locale, durere, edem si sensibilitate crescuta la nivelul articulatiei (de obicei articulatia degetului mare de la picior, denumit si haluce).

Botezatu Nicoleta - 304 B

Kinetoterapia în afecțiuni reumatismale

- durere nocturna intensa, uneori pacientul nu suporta nici atingerea articulatiei cu cearceaful - disconfort care se intensifica pe parcursul noptii, ca apoi sa cedeze in intensitate pe parcursul urmatoarelor 2-7 zile - prurit tegumentar (mancarime a pielii) si exfolierea pielii aparuta dupa remitarea atacului de guta Alte simptome, pot sa includa: - culoare rosie-vinetie a tegumentului in regiunea articulatiei afectate, asemanatoare unei infectii tegumentare locale - febra - limitarea miscarilor normale a articulatiei (redoare) Simptomele gutei pot varia, astfel incat: - simptomele pot recidiva (reaparea) dupa o boala intercurenta sau dupa o interventie chirurgicala - unele persoane nu prezinta atacuri recurente de guta, dar pot dezvolta o forma cronica a bolii. Guta cronica este o forma mai putin dureroasa care apare la adulti si este deseori confundata cu alte forme de artrita - primele simptome ale gutei pot fi nodulii (tofii gutosi), cu localizare la nivelul mainilor, coatelor sau urechilor. Acesti noduli nu sunt insa caracteristici atacului de guta. Evoluție Sunt 4 stadii evolutive ale gutei: Stadiul 1: hiperuricemia asimptomatică -niveluri serice crescute de acid uric, dar fără simptome clinice caracteristice gutei; -hiperuricemia poate să rămână asimptomatică permanent, simptomele caracteristice gutei fiind absente pe tot parcursul vieții. Stadiul II: artrita gutoasă acută -cristalele de acid uric încep să se acumuleze la nivelul lichidului articular, de obicei la nivelul unei articulații (articulația halucelui). Apare de asemenea un răspuns inflamator generalizat al organismului- atacul gutos. -halucele este locul de elecție al atacului de gută, dar acesta poate apărea și la nivelul altor articulații, precum încheietur mâinii, a genunchilor sau a degetelor; -10-25% dintre persoanele cu gută, dezvoltă litiază renală (pietre la rinichi);

Botezatu Nicoleta - 304 B

Kinetoterapia în afecțiuni reumatismale

-10-40% dintre persoanele cu gută și care au și litiază renală, prezintă o colică renală înaintea atacului propriu zis de gută; -odată cu terminarea atacului gutos, simptomele articulare se remit în decurs de câteva zile, dar pot reapărea până la un interval de 2 ani de la atacul inițial. Stadiul III: intervalul gutos asimptomatic În marea majoritate a cazurilor, pacienții cu gută care au suferit un atac ini țial, au șanse mari să dezvolte recurențe la un anumit interval de timp. -intervalul dintre atacurile recurente de gută este deseori asimptomatic; -persoanele care prezintă atacuri frecvente, care s-au înmulțit în ultima perioadă, prezintă de asemenea și intensificarea simptomelor articulare, care devin mult mai severe și durează mai mult. Stadiul IV: guta tofică cronică Investigații Singura metodă prin care se obține diagnosticul de certitudine în gută, este aspirația de lichid articular (artrocenteza), test care poate identifica cristalele de acid uric de la acest nivel. Pentru stabilirea diagnosticului de gută, sunt necesare următoarele investigații: -istoricul medical și examenul clinic general; -teste care pot măsura nivelul acidului uric seric; -teste care pot măsura nivelul acidului uric în urină. Tratament Generalități Scopul tratamentului în gută este reducerea rapidă a disconfortului și durerii, precum și profilaxia recidivelor atacurilor de gută și a complicațiilor care pot apărea la nivel articular sau renal. Tratamentul include mai multe etape care pot preveni atacurile recurente de gută și complicațiile acesteia. Baza terapiei în gută o reprezintă regimul alimentar Ca principii generale de dietă, se solicită un regim: -hipocaloric; -hiposodat (cât mai puțină sare alimentară); -sărac în alimente care conțin purine; -hipolipidic (grăsimile împiedică excreția uraților); -hipoproteic; -normoglucidic sau chiar discret hiperglucidic la cei care nu asociază diabet zaharat (glucidele favorizează excreția uraților);

Botezatu Nicoleta - 304 B

Kinetoterapia în afecțiuni reumatismale

-bogat în lactate (care au avantajul de a alcaliniza urina și a împiedica astfel, formarea de calculi de acid uric) -cu o hidratare corectă (minim 3 litri de lichide per 24 ore). Aportul de purine este adus din alimentele care conțin peste 100 g purine la 100 g aliment, cum ar fi: -vânatul; -viscerele de animale (inimă, ficat, rinichi, creier, etc); -anumiți pești (hamsii, scrumbie, sardine, hering, macrou); -icre; -drojdia de bere; -panificație; -carnea de animal tânăr (pui, vițel, carnea de gâscă, potârniche); Aceste alimente trebuie excluse complet din dietă în atacul de gută și evitate între atacuri. În aceeași categorie intră și băuturile alcoolice, în special vinul roșu. Alte alimente care conțin purine, dar la un nivel mai rezonabil (sub 100 g purine la 100 g aliment), sunt: -carne și pește, exceptând cele enumerate în prima categorie; -anumite legume (ciuperci, spanac, mazăre uscată,fasole uscată, linte, sparanghel, conopidă, păducel, ovăz, germeni de grâu, tărâțe). Consumul ocazional al acestor alimente nu crește acidul uric în sânge, dar ele trebuie evitate în atacul de gută și consumate cu moderație între atacuri. Din cauza conținutului crescut de purine al tărâțelor, se preferă pâinea albă sau se limitează consumul de pâine integrală. Alte alimente au un conținut neglijabil de purine și este permis consumul lor, fără restricții: -majoritatea legumelor; -fructe și sucuri din fructe; -înghețată; -unt, margarină; -prăjituri; -cereale și produse din cereale: orez, porumb, pâine de porumb, mălai; -macaroane, tăiței; -budincă; -lapte, iaurt, brânzeturi; -ulei; -măsline; -murături; -oțet; -condimente; -zahăr, sare; -ouă.

Botezatu Nicoleta - 304 B

Kinetoterapia în afecțiuni reumatismale

În ceea ce privește alimentele bogate în colesterol (ouă, carne grasă, cașcaval, smântână, etc), regimul alimentar din gută le permite, dar în limitele nutri ției corecte. Acest lucru este valabil și pentru cantitatea de sare, zahăr, produse zaharoase, alte dulciuri, cafea. Scăderea în greutate poate ajuta în scăderea riscului de atacuri recurente de gută. De preferat ar fi ca acasta să fie însoțită de acest regim, în combinație cu un program aerobic de exerciții. Trebuie abordat un stil de viață sănătos, însoțit de exerci ții fizice raționale, mers, sporturi adaptate vârstei, pentru combaterea sedentarismului. Acest lucru duce la îmbunătățirea metabolismului organismului, permițând o mai bună și completă eliminare a deșeurilor, printre care și acidul uric. Respectând aceste principii, un pacient cu gută poate trăi la fel de bine ca și o persoană fără alterarea metabolismului purinic. Tratamentul medicamentos Guta având un substrat pur metabolic, tratamentul trebuie urmat toată viața. Acesta vizează: 1. Inflamația acută articulară din timpul atacului de gută; 2. Fondul hiperuricemic și condițiile favorizante. Tratamentul gutei folosește medicamente care atenuează simptomele și care elimină cauzele bolii. Acesta depinde de stadiul bolii, pentru că tratamentul atacului de gută este diferit de profilaxia recidivelor. Pentru diminuarea durerii, edemului, roșeții și căldurii locale (inflama ție), caracteristice atacului de gută, se recomandă administrarea de: -antiinflamatorii nesteroidiene (AINS) – colchicina; -corticosteroizi; -ACTH. Tratamentul chirurgical Guta este de obicei tratată cu succes prin eliminarea cauzelor predispozante, precum și prin administrarea tratamentului medicamentos corespunzător. Dacă evoluția bolii a depășit 10 ani și nu s-a efectuat nici un tartament, este posibil ca acidul uric să se fi Botezatu Nicoleta - 304 B

Kinetoterapia în afecțiuni reumatismale

acumulat la nivelul articulațiilor sub forma cristalelor de acid uric (tofi guto și). Dacă acești noduli devin dureroși, produc deformarea articulară și tratamentul medicamentos nu reușește micșorarea lor, este recomandat tratamentul chirurgical de corectare (excizia chirurgicală a tofilor).

Anamneza Nume și prenume: M. A. Vârstă: 53 ani Sex: masculin Ocupație: electrician Antecedente medicale: ciroza hepatică, hipertensiune arterială, obezitate Diagnostic clinic: Gută cronică tofacee la nicelul articulației metatarso-falangiene a halucelui stâmgi

Evaluare funcționlă Vizual pacientul prezintă un nodul gutos la nivelul articulației metatarso-falangiană a halucelui, inflamație, culoare schimbată a tegumentului, edem. La palpare este prezentă durerea, țesutul este tare, mobilitatea scazută, sensibilitate mărită, edem pe toată articulația, temperatură locală, inflamație.

Botezatu Nicoleta - 304 B

Kinetoterapia în afecțiuni reumatismale

Din autoevaluarea pacientului, durerea este mai puternică în timpul nopții, mișcarea limitată. Diagnostic funțional: Deficit funțional a articulației metatarso-falangiene a halucelui stâng, durere și inflamație

Kinetoterapia in Gută tofacee cronică Obiective: a. Combaterea durerii și inflamației; b. Menținerea sau recuperarea mobilității și stabilității articulare; c. Menținerea sau creșterea forței și rezistenței musculare. Mijloace generale: -

gimnastica medicală;

-

execrciții analitice și sintetice urmărind influențarea generală a organismului

-

mobilizări pasive, pasivo-active și active la nivelul articulațiilor degetelor și pumnului, coatelor și umărului, gleznei, genunchiului și șoldului;

-

exerciții cu obiecte portative ușoare;

-

terapie ocupațională;

-

gimnastică abdominală;

-

masaj local și parțial;

-

manevre circulare de efleuraj cu efect calmant, relaxant;

Mijloace specifice a. combaterea durerii și a inflamației: -este necesară în special în puseul acut al bolii, utilizându-se diferite mijloace kinetice cum ar fi posturări și imobilizări, pentru evitarea apariției deformărilor (asemănătoare cu cele utilizate în PR);

Botezatu Nicoleta - 304 B

Kinetoterapia în afecțiuni reumatismale

-tot în stadiul acut se pot efectua contracțiile izometrice pentru conservarea for ței musculare; -pe măsură ce puseul acut cedează, se pot iniția:  mobilizări pasive, respectându-se pragul dureros;  tehnici de relaxare;  mobilizări pasivo-active și autopasive. b. Menținerea sau recuperarea mobilității și stabilității articulare: -pentru realizarea acestui obiectiv se pot utiliza mijloacele enumerate mai sus c. Menținerea sau creșterea forței și rezistenței musculare: -acest obiectiv se poate realiza cu ajutorul următoarelor mijloace kinetice:  Mobilizări activo-pasive;  Mobilizări active libere;  Mobilizări active cu rezistență. -în perioada acută se pot utiliza doar contracții izometrice pe diverse unghiuri de alungire musculară; Program Forță Consolidarea stării tonusului muscular este foarte importantă, deoarece oferă articulațiilor o stare bună și le face mai puternice. Se utilizează gantere pentru efectuarea exercițiilor simple pentrumembrele inferioare, cum ar fi genuflexiunile și fandările. Aceste exerciții au rolul de a promova o bună circulație la nivelul membrelor inferioare și de a preveni inflamarea articulațiilor.

Exemple de exerciții: -genuflexiuni: cu 2 gantere de greutate medie în mâini se execută flexia coapsei pe gambă, până când coapsa este paralelă cu solul, apoi se revine la poziția inițială. -fandări: sunt pornite în același mod, dar în loc de îndoire jos se face un pas înainte păstrând în același timp partea superioară a corpului verticală, ambii genunchi în flexie până când coapsa face un unghi de 90° cu gamba; apoi se execută un pas înapoi și se schimbă piciorul. Dozarea se face de către terapeut.

Botezatu Nicoleta - 304 B

Kinetoterapia în afecțiuni reumatismale

Exerciții de stretching:   

Stretching-ul crește flexibilitatea corpului; Se execută exerciții moderate pentru a reduce rigiditatea și a crește circulația; Manevrele sunt simple și ajută la scăderea tensiunii în articula ții și la reducerea



inflamației; Un bun exercițiu este flexia trunchiului, cu încercarea de a atinge cu mâinile degetele de la picioare.

Sunt recomandate de asemenea, exercițiile ușoare de gimnastică articulară, exerciții în apă, înot, masarea regiunilor afectate și presopunctura. Explicaţii: Săgeţile în jos înseamnă că factorii respectivi reduc incidenţa atacurilor de gută, săgeţile în sus desemnează factorii care cresc frecvenţa și gravitatea atacurilor de gută.

Indicații metodice și observații: Botezatu Nicoleta - 304 B

Kinetoterapia în afecțiuni reumatismale



În timpul perioadei de recuperare, pecientul trebuie să respecte regulile de alimentație, să nu consume alcool și să administreze corect medica ția pentru

  

un rezultat mai bun Pentru recuperearea totală a gutei un tratament chirurgical ar fi recomandat La inceputul ședințelor de recuperare ar fi indicat un masaj de relaxare global Trebuie acordată o mare atenție intensității exercițiilor având în vedere



hipertensiunea arterială Programul de recuperare nu se efectueaza in timpul puselului

Concluzii și rezultate



Tratamentul kinetoterapeutic și medicamentos nu sunt suficiente pentru vindecarea totală



a gutei După un tratament kinetoterapeutic corect și complet scade inflamația și edemul, dispare durerea și pacientul poate merge mai ușor, revenindu-i mobilitatea articulară

Bibliografie:

Botezatu Nicoleta - 304 B

Kinetoterapia în afecțiuni reumatismale

1. www.sfatulmedicului.ro 2. http://www.almanahmedical.eu/inpage/guta-836/ 3. Antoaneta Crețu, Florin Boboc- Kinetoterapia în afecțiuni reumatice, Editura A.N.E.F.S, București, 2003 4. https://www.vbook.pub.com/search?query=kinetoterapia+in+guta 5. www.esanatos.ro 6. Viktor Konskin – “Beating Gout”, 2009

Botezatu Nicoleta - 304 B