Licenta

Universitatea Ovidius din Constanta Facultatea de Drept şi Științe administrative Specializarea: Polita Locala

CONTROLUL VEHICULELOR Coordonator științific: Conf. univ. dr. ANANE IVAN Lect. univ. dr. BUZESCU GHEORGHE

Absolvent: Musat Robert-Gabriel

Bucuresti 2016 1

CUPRINS

Introducere.................................................................................................................................. 1 Partea I Cercetarea teoretică a fenomenului CAPITOLUL I. Controlul Vehiculelor.....................................................................................1 I.1.Definiție....................................................................................................................1 I.2.Competente..............................................................................................................1 I.3.Reguli.......................................................................................................................1 CAPITOLUL II.Noțiuni și măsuri de intervenție profesională................................................1 II.1.Scopul.....................................................................................................................1 II.2.Somația....................................................................................................................1 CAPITOLUL III. Modul operational………………................................................................1 III.1.Oprirea……………………………………………………………........................1 III.2.Controlul vehiculelor………………………..........................................................1 III.3.Operarea……….....................................................................................................1 III.4.Raportul………………..........................................................................................1 Partea II Cercetarea practic/aplicativă a fenomenului Metodologie de cercetarea..............................................................................................1 Concluzii....................................................................................................................................1 Bibliografie.................................................................................................................................1

2

Intorducere Introducere text

3

CAPITOLUL I. Controlul Vehiculelor I.1.Definiție Controlul vehiculelor este activitatea ce are drept scop verificarea minuțioasă a acestora (inclusiv a portbagajului), a documentelor conducătorului auto și, după caz, a călătorilor și pasagerilor, a bagajelor pe care le au asupra lor , precum și a legalită ții transporturilor de bunuri sau persoane.1 I.2.Competente Polițiștii pot să efectueze control asupra oricărui vehicul aflat în zona de competență și pe timpul îndeplinirii misiunilor specifice pentru a preveni săvârșirea unor infracțiuni sau pentru probarea acestora (cu excepția celor ale Corpului Diplomatic).2 Organele judiciare acţionează în mod consecvent pentru prevenirea faptelor antisociale, care aduc atingere proprietăţii publice, proprietăţii private, ordinii şi liniştii publice, pentru cunoaşterea din timp a condiţiilor şi împrejurărilor ce determină sau înlesnesc săvârşirea unor asemenea fapte, restrângerea într-o măsură cât mai mare a fenomenului infracţional, aplicarea celor mai eficiente metode de prevenire şi combatere. Implicate profund în asigurarea climatului de legalitate, organele de urmărire penală situează în centrul activităţii lor prevenirea încălcării legii. Printre activităţile cu pondere însemnată pe linia prevenirii, un loc un loc important îl ocupă constatarea infracţiunii flagrante, care reprezintă importanţă sub un dublu aspect: pe de o parte duce la împiedicarea consumării activităţii ilicite, iar pe de altă parte, prin descoperirea operativă a infracţiunilor comise, se realizează tragerea la răspundere penală a făptuitorilor, la un moment cât mai apropiat de cel al comiterii faptei. Apropierea celor doua momente – al comiterii şi al sancţionării – are repercusiuni atât asupra făptuitorilor cât şi asupra altor persoane predispuse la săvârşirea de infracţiunilor, în felul acesta sporind rolul educativ al pedepselor aplicate, ca şi eficienţa măsurilor de influenţare. Conform art. 293 din Noul Cod de Procedură penală, este flagrantă infracţiunea descoperită în momentul săvârşirii sau imediat după săvârşire, ceea ce înseamnă ca prinderea făptuitorului în timpul şi la locul săvârşirii faptei sau cât mai aproape de momentul săvârşirii. Avându-se în vedere multitudinea şi diversitatea cazurilor care apar în practică, această apropiere de timp nu este determinată de lege, ci ea urmează să fie stabilită şi apreciată de organul judiciar, de la caz la caz, în raport cu datele concrete ale cauzei. Pentru existenţa stării de flagranţă nu este suficientă numai descoperirea faptei în timpul săvârşirii ori imediat după săvârşire, ci este necesară şi prinderea făptuitorului în acel moment sau imediat după aceasta. 1

Anane Ivan, Elemente de teorie şi tactică a organelor de urmărire penală, Editura Pro Universitaria, BUCURESTI 2014, p.65 2

Anane Ivan, Elemente de teorie şi tactică a organelor de urmărire penală, Editura Pro Universitaria, BUCURESTI 2014, p.65

4

Este de asemenea considerată flagrantă şi infracţiunea al cărei făptuitor, imediat după săvârşire, este urmărit de organele de ordine publică şi de siguranţă naţională, de persoana vătămată, de martorii oculari sau de strigătul public ori prezintă urme care justifică suspiciunea rezonabilă că ar fi săvârşit infracţiunea sau este surprins aproape de locul comiterii infracţiunii cu arme, instrumente sau orice alte obiecte de natură a-l presupune participant la infracţiune. Urmărirea făptuitorului, imediat după săvârşire, înseamnă urmărirea acestuia din momentul în care a părăsit locul infracţiunii. Persoana este care mai în măsură să observe fapta şi să urmărească pe făptuitor, martorii oculari sunt cei care au perceput în mod nemijlocit împrejurările în care s-a comis infracţiunea şi l-au văzut pe făptuitor încercând să dispară de la locul faptei, iar strigătul public este strigătul de alarmare sau de ajutor pe care îl dau cei prezenţi la locul şi în momentul săvârşirii faptei ori aflaţi în apropierea acestuia. Infracţiunea mai este considerată flagrantă şi în situaţia în care făptuitorul este surprins aproape de locul comiterii faptei cu arme, instrumente ori alte obiecte de natură a-l presupune participant la infracţiune. Cu ocazia constatării infracţiunii flagrante, organele de urmărire penală trebuie să manifeste maximum de discernământ juridic, să respecte cu stricteţe dispoziţiile legale. Aceasta presupune că organele de urmărire penală, fiind sesizate despre pregătirea ori săvârşirea unei fapte penale, trebuie să recurgă la constatarea infracţiunii flagrante numai în situaţia în care nu există altă modalitate pentru întreruperea ei. Conform art. 101 din Noul Cod de Procedură penală, este oprit a se întrebuinţa violenţe, ameninţări ori alte mijloace de constrângere, precum şi promisiuni sau îndemnuri în scopul de a se obţine probe. Nu pot fi folosite metode sau tehnici de ascultare care afectează capacitatea persoanei de a-şi aminti şi de a relata în mod conştient şi voluntar faptele care constituie obiectul probei, interdicţia se aplică chiar dacă persoana ascultată îşi dă consimţământul la utilizarea unei asemenea metode sau tehnici de ascultare. Este interzis organelor judiciare penale sau altor persoane care acţionează pentru acestea să provoace o persoană să săvârşească ori să continue săvârşirea unei fapte penale, în scopul obţinerii unei probe. Ori de câte ori există posibilitatea prevenirii unei fapte antisociale, organele de urmărire penală au obligaţia de a lua toate măsurile pentru a împiedica săvârşire ei, făcând din munca de prevenire o latură fundamentală a activităţii lor, asigurând acestei un caracter ofensiv, permanent şi multilateral. În cazul infracţiunilor spontane, constatarea acestora în flagrant este obligatorie. La infracţiunile constatate în mod spontan, cum ar fi: furturi din buzunare, ultraje, infracţiuni săvârşite la regimul circulaţiei pe drumurile publice, la regimul pietrelor şi metalelor preţioase sau substanţelor toxice şi stupefiante şi altele, nu se poate pune problema desfăşurării unor activităţi premergătoare. Pentru asigurarea unei activităţi de constatare calificate și eficiente, în astfel de situaţii, se impune existenţa unor servicii de intervenţie bine organizate, precum şi instruirea temeinică a tuturor celor care îşi desfăşoară activitatea în teren. În vederea constatării în flagrant a infracţiunii, atunci când nu există o altă posibilitate de întrerupere a activităţii ilicite, trebuie să se desfăşoare o temeinică activitate de pregătire. 5

Modul în care se desfăşoară constatarea infracţiunii flagrante, activităţile concrete care se întreprind pentru realizarea scopurilor propuse diferă de la cauză la cauză. Esenţial este ca prin modul cum se desfăşoară activitatea să se stabilească existenţa infracţiunii, a vinovăţiei şi a stării flagrante. Conform art. 293 alin. 3 din Noul Cod de Procedură penală, în cazul infracţiunii flagrante, organele de ordine publică şi siguranţă naţională întocmesc un proces-verbal, în care consemnează toate aspectele constatate şi activităţile desfăşurate, pe care îl înaintează de îndată organului de urmărire penală. Plângerile şi cererile prezentate în scris, corpul delict, precum şi obiectele şi înscrisurile ridicate cu ocazia constatării infracţiunii sunt puse la dispoziţia organului de urmărire penală. Fixarea rezultatelor constatării infracţiunii flagrante se materializează într-un proces verbal care trebuie sa cuprindă: - titlul; - data şi locul întocmirii; - calitatea, numele, prenumele şi unitatea din care fac parte cei care au efectuat constatarea; - modul de sesizare – motivarea intervenţii; - datele de identificare ale martorilor asistenţi; - activitatea ilicită constatată; - datele de identificare ale suspectului; - rezultatul controlului corporal sumar şi măsurile care au fost luate cu privire la obiectele, înscrisurile ori valorile descoperite; - bunurile, valorile, înscrisurile ridicate de la suspect şi menţiunea că în afara celor specificate în afara celor specificate în procesul – verbal nu a fost ridicat altceva; - rezultatele cercetării locului faptei, atunci când s-a efectuat; - explicaţiile suspectului, victimei şi martorilor oculari; - obiecţiile suspectului sau observaţiilor celorlalte persoane. Activităţile desfăşurate cu ocazia constatării infracţiunii flagrante şi rezultatele obţinute pot fi fixate şi prin fotografii şi filme judiciare, înregistrări video, schiţe, care se ataşează la procesul–verbal de constatare. Fotografia, filmul judiciar şi înregistrarea video, au valoare deosebită în asemenea cazuri pentru că ele ilustrează ceea ce, oricât s-ar încerca, nu poate reda procesul – verbal de constatare a infracţiunii flagrante. Astfel, prin aceste mijloace se fixează aspectul general al locului faptei, activitatea pe care o desfăşura suspectul în momentul intervenţiei organului constatator, urmările faptei ilicite desfăşurate, etc. Pe baza acestor mijloace organul de urmărire penală poate identifica ulterior martorii oculari ce au părăsit între timp locul faptei, alţi participanţi la săvârşirea infracţiunii, obiectele folosite de către infractor, persoanele cărora le-au fost transmise diverse bunuri. 6

În cazuri unor infracţiuni, cum ar fi, de exemplu, ultrajul împotriva unor funcționari publici cu statut special sau magistrați, filmul, fotografia, înregistrarea video pot reda cu fidelitate urmările, sub aspectul tulburării grave a liniştii publice, dacă a fost fixat corect aspectul general al locului faptei în momentele imediat premergătoare intervenţiei organului constatator. Avantajele acestor mijloace impun ca, înainte de a se ajunge la locul faptei, de la o distanţă corespunzătoare, şi folosindu-se mijloace tehnice adecvate, să se execute fotografii şi filmări video pentru fixarea corectă a tuturor aspectelor menţionate.3

I.3.Reguli

Controlul se execută, de regulă, de minimum doi polițiști, dintre care cel puțin unul va avea rol de protecție prin adoptarea unei poziții favorabile pentru a supraveghea atât partenerul său, cât și pe ocupanții vehiculului, fiind pregătit să intervină imediat. Vehiculele controlate și persoanele legitimate cu această ocazie vor fi înscrise în raportul întocmit de polițist la ieșirea din serviciu, menționându-se numărul de înmatriculare, numele și prenumele proprietarului și conducătorului vehiculului, ora, locul, motivul opririi și măsurile luate. Controlul vehiculelor se execută în prezența a cel puțin un martor asistent căruia i se va aduce la cunoștință despre activitatea ce urmează a se efectua. După controlul vehiculului (cu excepția cazurilor în care autovehiculele sunt controlate ca urmare a unor acțiuni sau filtre) se va întocmi un proces-verbal în care se va descrie activitatea desfășurată, obiecțiile participanților precum și eventualele declarații ale deținătorului. Procesul-verbal se va întocmi în două exemplare din care unul se va lăsa de ținătorului vehiculului. În cazul în care se vor găsi în vehicul bunuri interzise la deținere se va menționa despre acest lucru în procesul-verbal, cu descrierea amănunțită a bunurilor. Controlul vehiculului nu are caracterul unei percheziții în sensul dispozițiilor prevăzute de Codul de procedură penală ci este o activitate polițienească desfășurată în momentul în care există indici temeinici cu privire la săvârșirea unor infracțiuni, fapte de 3

Anane Ivan, Investigaţia organelor de urmărire penală, Editura Pro Universitaria, BUCURESTI 2014, pp.5-11

7

natură contravențională, existența unor bunuri interzise la deținere sau provenite din infracțiuni.4 În situația în care există date și informații că s-au comis infracțiuni, iar vehiculele vizate trasportă bunuri, valori provenite din săvârșirea unor astfel de fapte ori persoane urmărite, la controlul vehiculului trebuie respectate următoarele reguli: a)după verificarea documentelor, se solicită conducătorului auto și pasagerilor să iasă din vehicul, pe rând și se supraveghează cu atenție; b)se identifică un martor asistent, dacă este posibil; c)se controlează interiorul vehiculului și, după aceea, al portbagajului; d)în situația în care se găsesc bunuri, valori provenite din săvârșirea unor fapte ilicite, se procedează la inventarierea și ridicarea acestora în vederea cercetărilor, în conformitate cu prevederile legale; această activitate se poate realiza la fața locului sau la sediul poliției; e)în cazul în care este depistată o persoană urmărită, aceasta va fi condusă la sediul poliției; f)dacă persoana refuză controlul în portbagaj și habitaclu, se solicită întăriri, dacă este cazul și se procedează la efectuarea controlului fără acordul acesteia, dacă se opune, se iau măsuri de imobilizare; g)în situația în care conducătorul vehiculului trebuie condus la sediul poliției, vehiculul acestuia va rămâne staționat în locul depistării, sistemele de închidere fiind asigurate; dacă este posibil, vehiculul va rămâne în custodia unei persoane, consemnând datele de identificare ale acesteia; în cazul în care se impune aducerea vehiculului la sediul poliției, acesta nu va fi condus de către conducătorul în cauză.5

4

Anane Ivan, Elemente de teorie şi tactică a organelor de urmărire penală, Editura Pro Universitaria, BUCURESTI 2014, pp.69-70 5

Anane Ivan, Elemente de teorie şi tactică a organelor de urmărire penală, Editura Pro Universitaria, BUCURESTI 2014, pp.67-69

8

CAPITOLUL II. Noțiuni și măsuri de intervenție profesională

II.1.Scopul

Oprirea și controlul unui vehicul se execută când: a)există date și informații că s-au comis infracțiuni și contravenții; b)există suspiciuni că vehiculele vizate transportă bunuri, valori provenite din săvârșirea unor fapte ilicite ori persoane urmărite; c)se aplică sancțiuni punctuale; d)se aplică măsuri speciale (carantină, filtre, protecția unor zone de calamitate, izolarea unor zone unde s-au produs catastrofe). Cu ocazia controlului se urmărește descoperirea: a)persoanelor ascunse în vehicul în scopul de a se sustrage urmăririi ori de a intra ori ieși în/din locuri interzise; b)persoanelor răpite sau sechestrate, evadaților, dezertorilor; c)bunurilor care provin din infracțiuni ori contravenții sau care pot servi la săvârșirea acestora, ori a căror deținere este interzisă prin lege;6

6

Anane Ivan, Elemente de teorie şi tactică a organelor de urmărire penală, Editura Pro Universitaria, BUCURESTI 2014, pp.65-66

9

II.2.Somația

Este o măsură ce precede intervenția imediată a polițistului prin folosirea mijloacelor individuale din dotare, efectuată în scopul: a)prevenirii comiterii unor fapte ilicite; b)întreruperii unor fapte antisociale în curs de desfășurare; c)reținerii unor persoane suspecte; d)eliminării manifestărilor de rezistență ale persoanelor agresive și turbulente îndreptate împotriva polițiștilor aflați ȋn exercitarea atribuțiilor de serviciu; e)împiedicării evadării, a pătrunderii sau a ieșirii fără drept a unor persoane, în sau din anumite obiective, perimetre delimitate vizibil; Somația se execută cu voce tare, prin cuvinte scurte, pronunțate energic, pe un ton autoritar, de la o distanță corespunzătoare față de cel somat, care să garanteze securitatea polițistului. Se respectă cele două faze ale somației. Prima fază are caracter preventiv, prin care se solicită persoanei în cauză să execute o anumită acțiune, prezentându-se și autoritatea în numele căreia se face somația: ”POLIȚIA, STAI!”; ”POLIȚIA, ÎNCETAȚI!” A doua fază va repeta solicitarea față de persoana somată de a executa o anumită acțiune, prezentând și acțiunea polițistului în cazul nesupunerii acesteia (”STAI CĂ TRAG!” sau ”ÎNCETAȚI! VOM FOLOSI…….!”) Se păstrează un interval scurt de timp între fazele somației, pentru a putea anticipa mișcările acesteia și pentru a interveni în caz de nevoie. Se supraveghează și se observă permanent persoana somată, pentru a putea anticipa mișcările acesteia și pentru a interveni în caz de nevoie. Când se acționează pe timp de noapte și este necesară iluminarea persoanei suspecte sau a împrejurimilor, în scopul asigurării securității, sursa de lumină este ținută depărtată de corp astfel încât aceasta să nu constituie un indiciu al poziției polițistului. Dacă persoana somată a încetat acțiunea, polițistul se apropie cu precauție de aceasta și trece, după caz, la imobilizarea ei sau la executarea altor măsuri polițienești. Dacă la acțiunea executată pe timpul nopții participă doi sau mai mulți polițiști, se acționează din direcții diferite: cel însărcinat cu protecția asigură iluminarea dintr-un loc acoperit, care să-i asigure protecția, iar celălalt/ceilalți intervine/intervin în vederea imobilizării suspectului. 10

În cazul în care polițistul presupune că persoana somată are asupra sa arme, o somează dintr-un loc care să-i asigure acestuia protecția. (1) În funcție de folosirea diferitelor mijloace din dotare, se folosesc somații specifice. (2)Mijloacele individuale din dotarea polițiștilor pot fi folosite și fără soma ție, în situația în care este pusă în pericol iminent viața polițistului sau a altor persoane și lipsește timpul necesar pentru efectuarea acesteia.7

7

Gheorghe Buzescu,Elemente de ordine publica, Editura Pro Universitaria,BUCURESTI 2016,pp.26-27

11

CAPITOLUL III. Modul operational

III.1.Oprirea Oprirea vehiculelor în trafic se execută prin folosirea mijloacelor de semnalizare acustică, luminoase sau prin semnalele polițistului prevăzute la art. 88 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicat. Se alege un loc adecvat care să permită poziționarea vehiculelor în afara părții carosabile, în parcări ori alte spații, astfel încât să nu fie afectată fluența traficului rutier. Pe timpul nopții aceste locuri trebuie să fie, de regulă, iluminate, evitându-se pe cât posibil, oprirea în locuri unde această manevră este interzisă prin lege. Semnalul de oprire se efectuează cu brațul pe timp de zi, iar pe timp de noapte, cu bastonul iluminat sau reflectorizant, iar în lipsa acestuia prin balansarea în plan vertical a unui dispozitiv de culoare roșie. În ambele situații se poate folosi și fluierul din dotare. Polițistul se postează pe banda de circulație a vehiculului ce urmează a fi oprit, fără a depăși ȋnsă axul longitudinal al drumului, iar noaptea cât mai aproape de acostamentul acestuia, în momentul executării semnalului de oprire. Aceste poziții asigură protecția polițistului și permit conducătorului auto să observe din timp semnalul și să oprească în condiții de siguranță. Atunci când vehiculul ce urmează a fi oprit circulă în aceeași direcție, se pun în funcțiune semnalele luminoase de culoare roșu și albastru și pe cele sonore, după care, de regulă, se va circula înspatele vehiculului vizat până când conducătorul acestuia se conformează semnalelor și oprește. Oprirea se poate face și prin punerea în funcțiune a dispozitivului cu mesaje variabile, care va fi setat pe poziția ”STOP, POLIȚIA” sau cu brațul. În cazul în care conducătorul auto vizat nu dă curs semnalelor efectuate, se utilizează dispozitivul de amplificare a vocii, somându-l să oprească și se execută, după caz, și semnalul regulamentar cu brațul, pe timp de zi, ori cu bastonul reflectorizant pe timp de noapte. Atunci când vehiculul ce urmează a fi oprit circulă din sens opus, se execută semnalul de oprire din vehicul, pe fereastra din stânga, prin balansarea în plan vertical a brațului ori a bastonului reflectorizant. În cazul în care conducătorul vehiculului nu oprește, se procedează la începerea urmăririi acestuia, concomitent cu anunțarea dispeceratului despre situația creată, a datelor de identificare a vehiculului și a motivelor care au determinat luarea măsurii, solicitând ajutorul efectivelor aflate în zonă. 12

În situația în care există date și informații că s-au comis infracțiuni, iar vehiculele vizate trasportă bunuri, valori provenite din săvârșirea unor astfel de fapte ori persoane urmărite, la controlul vehiculului trebuie respectate următoarele reguli: a)după verificarea documentelor, se solicită conducătorului auto și pasagerilor să iasă din vehicul, pe rând și se supraveghează cu atenție; b)se identifică un martor asistent, dacă este posibil; c)se controlează interiorul vehiculului și, după aceea, al portbagajului; d)în situația în care se găsesc bunuri, valori provenite din săvârșirea unor fapte ilicite, se procedează la inventarierea și ridicarea acestora în vederea cercetărilor, în conformitate cu prevederile legale; această activitate se poate realiza la fața locului sau la sediul poliției; e)în cazul în care este depistată o persoană urmărită, aceasta va fi condusă la sediul poliției; f)dacă persoana refuză controlul în portbagaj și habitaclu, se solicită întăriri, dacă este cazul și se procedează la efectuarea controlului fără acordul acesteia, dacă se opune, se iau măsuri de imobilizare; g)în situația în care conducătorul vehiculului trebuie condus la sediul poliției, vehiculul acestuia va rămâne staționat în locul depistării, sistemele de închidere fiind asigurate; dacă este posibil, vehiculul va rămâne în custodia unei persoane, consemnând datele de identificare ale acesteia; în cazul în care se impune aducerea vehiculului la sediul poliției, acesta nu va fi condus de către conducătorul în cauză.8 III.2.Controlul vehiculelor Controlul se execută, de regulă, de minimum doi polițiști, dintre care cel puțin unul va avea rol de protecție prin adoptarea unei poziții favorabile pentru a supraveghea atât partenerul său, cât și pe ocupanții vehiculului, fiind pregătit să intervină imediat. Vehiculele controlate și persoanele legitimate cu această ocazie vor fi înscrise în raportul întocmit de polițist la ieșirea din serviciu, menționându-se numărul de înmatriculare, numele și prenumele proprietarului și conducătorului vehiculului, ora, locul, motivul opririi și măsurile luate. Controlul vehiculelor se execută în prezența a cel puțin un martor asistent căruia i se va aduce la cunoștință despre activitatea ce urmează a se efectua. După controlul vehiculului (cu excepția cazurilor în care autovehiculele sunt controlate ca urmare a unor acțiuni sau filtre) se va întocmi un proces-verbal în care se va descrie activitatea desfășurată, obiecțiile participanților precum și eventualele declarații ale deținătorului. Procesul-verbal se va întocmi în două exemplare din care unul se va lăsa deținătorului vehiculului. În cazul în care se vor găsi în vehicul bunuri interzise la deținere se va men ționa despre acest lucru în procesul-verbal, cu descrierea amănunțită a bunurilor. 8

Anane Ivan, Elemente de teorie şi tactică a organelor de urmărire penală, Editura Pro Universitaria, BUCURESTI 2014, pp.66-69

13

Controlul vehiculului nu are caracterul unei percheziții în sensul dispozițiilor prevăzute de Codul de procedură penală ci este o activitate polițienească desfășurată în momentul în care există indici temeinici cu privire la săvârșirea unor infracțiuni, fapte de natură contravențională, existența unor bunuri interzise la deținere sau provenite din infracțiuni.9 III.3.Operarea Atunci când persoana se află într-un vehicul și se impune urmărirea acestuia, polițiștii se pot folosi atât de vehiculele din dotarea poliției, cât și de cele aparținând persoanelor fizice sau juridice, cu excepția cazurilor prevăzute de lege. Deplasarea în vederea prinderii suspectului se efectuează cât mai aproape de axul drumului, folosind mijloacele de avertizare sonoră și luminoasă. Se realizează urmărirea unui vehicul ce nu a oprit semnalul efectuat regulamentar numai după anunțarea dispeceratului unității despre începerea acțiunii, comunicând date referitoare la semnalmentele mașinii urmărite și ale ocupanților acesteia, precum și cu privire la orice alt eveniment. Se păstrează o distanță de siguranță în spatele vehiculului urmărit, pentru ca polițiștii să nu fie surprinși de o manevră neașteptată și se folosesc în continuare semnalele acustice și luminoase. Vehiculul nu se urmărește pe o distanță prea lungă, se încearcă blocarea acestuia cu autovehiculul cu care se realizează urmărirea sau cu sprijinul altor forțe ce se vor posta în anumite puncte pe traseu. Vehiculul urmărit se oprește prin depășirea acestuia și blocarea transversală a drumului, manevră care nu se realizează imediat după depășire, ci la o scurtă distanță. După blocarea drumului, polițiștii părăsesc rapid vehiculul și se deplasează pe marginea carosabilului, pregătiți să acționeze pentru oprirea și imobilizarea suspectului, luând măsuri de protecție personală. Nu se folosește armamentul din dotare asupra vehiculului urmărit pe străzile localităților , în zonele aglomerate ori pe drumuri cu trafic intens, cu excepția cazului în care persoana este surprinsă în flagrant în momentul săvârșirii unei infracțiuni grave sau când, prin modul de conducere, pune în pericol viața altor persoane. După prinderea persoanei, se procedează la imobilizare și încătușare, se efectuează controlul persoanei, al bagajelor și al vehiculului și apoi se conduce la sediul poliției.10 Identificarea faptelor antisociale, a părților vătămate și a martorilor, după caz, se execută de jandarmi pe timpul executării misiunii.

9

Anane Ivan, Elemente de teorie şi tactică a organelor de urmărire penală, Editura Pro Universitaria, BUCURESTI 2014, pp.69-70 10

Gheorghe Buzescu,Elemente de ordine publica, Editura Pro Universitaria,BUCURESTI 2016,pp70-71

14

Prinderea, și după caz, imobilizarea persoanelor care au săvârșit fapte antisociale și scoaterea acestora, din zona de producer a evenimentului; se execută de jandarmi pe timpul executării misiunii. Solicitarea asistenței medicale de specialitate pentru persoanele în cauză, care acuză/prezintă afecțiuni medicale; se execută de jandarmi pe timpul executării misiunii. Relaționarea cu reprezentantul unității de parchet competente teritorial și informarea acestuia cu măsurile ce urmează a fi adoptate (potrivit dispozițiilor legale în vigoare); se execută de persoana desemnată pe timpul executării misiunii. Relaționarea cu reprezentantul structurii de poliție compentente cu privire la eveniment și pentru stabilirea structurii de poliție unde vor fi conduse persoanele în cauză; se execută de comandantul acțiunii și reprezentantul structurii de poliție pe timpul executării misiunii.

Conducerea autorilor faptelor antisociale, a persoanelor vătămate și a martorilor, după caz, la structurile de poliție stabilite; se execută de jandarmi pe timpul executării misiunii. Relaționarea cu șeful structurii de poliție pentru stabilirea modului de desfășurare a activităților ulterioare; se execută de jandarmi și șeful poliției sau ofițerul desemnat la conducere. Supravegherea autorilor faptelor antisociale pe timpul desfășurării activităților în sediul structurii de poliție; se execută de jandarmii și polițiștii stabiliți de comun acord de comandantul acțiunii și șeful structurii de poliție sau ofițerul desemnat la conducere. Acordarea sprijinului personalului structurii de poliție în raport de obiectul cauzei, se execută de jandarmi și polițiști la sediul structurii de poliție. Întocmirea procesului verbal de constatare a contravenției față de autorii faptei antisociale și scoaterea acestora în afara sediului structurii de poliție, în conformitate cu prevederile legale în vigoare; se execută de jandarmi la sediul structurii de poliție. Întocmirea procesului verbal de constatare a infracțiunii și a actelor necesare începerii urmăririi penale, conform competențelor, față de autorii faptelor antisociale; se execută de jandarmi la sediul structurii de poliție.

15

Predarea/primirea autorilor faptelor antisociale, a actelor întocmite și bunurilor care fac obiectul constatării unei fapte de natură penală, se face în conformitate cu prevederile procesualpenale. Dacă în cauză este necesară continuarea cercetărilor, predarea/primirea autorilor faptelor antisociale se realizează către structura de poliție competentă, pe bază de proces verbal; se execută de către jandarmii și polițiștii stabiliți de comun acord de comandantul acțiunii și șeful structurii de poliție sau ofițerul desemnat la conducerea structurii de poliție.11 Pentru conducere pot fi folosite mijloacele auto din dotarea poliției, precum și cele ale unor persoane fizice sau juridice, dacă acestea acceptă (de regulă, vehicule care circulă în direcția respectivă). Este interzisă conducerea la sediul poliției folosind motoscutere sau motociclete, precum și autovehiculul proprietatea persoanei ce urmează a fi condusă. În situația în care persoana condusă este conducător auto, măsura polițienească se va realiza pe jos, fie cu autovehiculul poliției. Cu ocazia realizării acestei măsuri, polițistul execută interceptarea și legitimarea persoanei care urmează să fie condusă la sediul poliției. Înaintea începerii deplasării spre sediul poliției efectuează, obligatoriu, controlul asupra persoanei care urmează să fie condusă și, după caz, controlul bagajelor. Atrage atenția persoanei asupra modului de comportare pe timpul deplasării, punându-i în vedere că în cazul unei atitudini recalcitrante, va folosi împotriva sa forța și va fi încătușat. Înainte de urcarea în autovehicul, verifică interiorul acestuia, pentru a nu exista bunuri, obiecte sau substanțe ce ar putea fi folosite de către persoanele conduse, pentru atac sau autoagresiune. La introducerea în autovehicul, polițistul ia măsuri de protejare a persoanei pentru a nu se lovi în mod intenționat de părțile componente ale acestuia. Pe timpul deplasării, menține legătura radio cu sediul poliției. Cu autoturismele se conduc una sau cel mult două persoane, caz în care acesta/aceasta va/vor fi ținute numai pe bancheta din spate, iar unul din membrii patrulei se va așeza tot pe această banchetă, în spatele conducătorului auto, pentru a supraveghea permanent persoanele conduse. Conducerea a mai mult de două persoane la sediul poliției se face, de regulă, cu autospecialele din dotarea poliției, acestea fiind îmbarcate în compartimentul destinat acestui 11

Anane Ivan, Elemente de teorie şi tactică a organelor de urmărire penală, Editura Pro Universitaria, BUCURESTI 2014, pp.100-102

16

scop sau cu mai multe autoturisme (în ambele situații fără a se depășii numărul de locuri prevăzute). În toate cazurile, portierele din spate ale autovehiculelor vor fi blocate tot timpul. La sediul poliției, după debarcarea persoanei (persoanelor) din autovehicul, se verifică interiorul acestuia, pentru a nu rămâne lucruri abandonate de cel condus și care pot constitui mijloacele de probă. Se va evita folosirea mijloacelor de transport în comun ori a celor în care se găsesc bunuri materiale ce pot fi folosite pentru atac asupra polițistului, pentru fugă sau sinucidere, cu excepția în care fapta a fost săvârșită în mijlocul de transport în comun, iar polițistul,după informarea călătorilor, deviază autovehiculul de la traseu. Conducerea persoanelor recalcitrante sau violente la sediul poliției, se face numai după încătușarea acestora.12

12

Gheorghe Buzescu,Elemente de ordine publica, Editura Pro Universitaria,BUCURESTI 2016,p35

17

III.4.Raportul Organele judiciare acţionează în mod consecvent pentru prevenirea faptelor antisociale, care aduc atingere proprietăţii publice, proprietăţii private, ordinii şi liniştii publice, pentru cunoaşterea din timp a condiţiilor şi împrejurărilor ce determină sau înlesnesc săvârşirea unor asemenea fapte, restrângerea într-o măsură cât mai mare a fenomenului infracţional, aplicarea celor mai eficiente metode de prevenire şi combatere. Implicate profund în asigurarea climatului de legalitate, organele de urmărire penală situează în centrul activităţii lor prevenirea încălcării legii.13 Contravenție - fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, orașului, municipiului, sau al sectorului, a consiliului județean ori a Consiliului General al Municipiului București. Contravenient - persoana care săvârșește o contravenție. Agent constatator - persoana abilitată prin lege sau alte acte normative să constate contravenții și să aplice sancțiunilor contravenționale. Sancțiunea contravențională - este o măsură de constângere și reeducare, care se aplică contravenientului, în scopul îndreptării acestuia și prevenirii săvârșirii altor contravenții. Amendă contravențională - sancțiunea patrimonială ce se aplică autorului unei contravenții, persoană fizică sau juridică constând în obligarea acesteia și prevenirii săvâșirii altor contravenții. Avertismentul - reprezintă atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale.14 Structuri implicate – Polițiști abilitați să constate contravenții și să aplice sancțiuni contravenționale, conform normelor legale în vigoare. Activități desfășurate în vederea constatării contravențiilor și aplicării sancțiunilor contravenționale – polițiștul abilitat să constate contravenții și să aplice sancțiuni în această materie desfășoară următoarele activități: a)stabilește fapta, actul normativ încălcat, verifică competența și face încadrarea juridică a faptei. b)identifică și legitimează contravenientul și eventualii martori oculari. 13

Anane Ivan, Investigaţia organelor de urmărire penală, Editura Pro Universitaria, BUCURESTI 2014, p.5

14

Anane Ivan, Elemente de teorie şi tactică a organelor de urmărire penală, Editura Pro Universitaria, BUCURESTI 2014, p.88

18

c)stabilește împrejurările în care a fost săvârșită fapta. d)verifică dacă s-au produs pagube materiale. e)stabilește partea vătămată. f)procedează la consemnarea declarațiilor de la cei în cauză (acolo unde se impune). g)completează formularul procesului verbal de constatare a contravenției și aplică sancțiunea contravențională având în vedere ca aceasta să fie în limitele prevăzute de actul normativ incident și proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. h)aduce la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare, care se vor consemna în mod distinct în procesul verbal, la rubrica “alte mențiuni”.15

15

Anane Ivan, Elemente de teorie şi tactică a organelor de urmărire penală, Editura Pro Universitaria, BUCURESTI 2014, p.89

19

i)înmânează contravenientului, pe bază de semnătură, o copie a procesului verbal de constatare a contravenției și îi explică drepturile legale ce-i revin. Răspunderea privind legalitatea constatării contravenționale și aplicării sancțiunii contravenționale revine agenților constatatori. Cooperarea: a)Cooperarea se realizează în scopul îndeplinirii, în condiții de eficiență, a atribuțiilor specifice poliției, în baza documentelor încheiate în acest sens, potrivit competențelor. b)Pentru îndeplinirea atribuțiilor ce le revin potrivit legii, polițiștii cooperează cu celelalte instituții și structuri cu atribuții în domeniu. 16

Fixarea rezultatelor constatării infracţiunii se materializează într-un proces verbal care trebuie sa cuprindă: - titlul; - data şi locul întocmirii; - calitatea, numele, prenumele şi unitatea din care fac parte cei care au efectuat constatarea; - datele de identificare ale martorilor asistenţi; - activitatea constatată; - datele de identificare ale persoanelor; - rezultatul controlului vehiculelor sumar şi măsurile care au fost luate cu privire la obiectele, înscrisurile ori valorile descoperite; - bunurile, valorile, înscrisurile ridicate de la suspect şi menţiunea că în afara celor specificate în afara celor specificate în procesul – verbal nu a fost ridicat altceva; - rezultatele cercetării locului faptei, atunci când s-a efectuat; - explicaţiile suspectului, victimei şi martorilor oculari; - obiecţiile suspectului sau observaţiilor celorlalte persoane.

16

Anane Ivan, Elemente de teorie şi tactică a organelor de urmărire penală, Editura Pro Universitaria, BUCURESTI 2014, p.90

20

Concluzii Scrie concluziile

21

Bibliografie 1.

Anane Ivan, Elemente de teorie şi tactică a organelor de urmărire penală, Editura Pro Universitaria, BUCURESTI 2014;

2.

Anane Ivan, Investigaţia organelor de urmărire penală, Editura Pro Universitaria, BUCURESTI 2014

3.

Buzescu Gheorghe

4.

Noul Cod de Procedura Penala

22