Moluste Powerpoint

Moluste

Definitie  Moluștele

(lat. Mollusca) sunt animale nevertebrate protostomiale. Denumirea de moluște provine din latinescul molluscus, mollis = moale și reprezintă principala caracteristică a corpului acestor organisme  Popular moluștele sunt cunoscute sub denumirea de scoici, melci, sepii, caracatițe. Sunt  metazoare celomate protostomiene, cu simetrie bilaterală. În cursul evoluției unele au devenit asimetrice (majoritatea melcilor).

Caractere generale  Corpul

moluștelor nu este segmentat iar la majoritatease disting trei regiuni: cap, picior și masă viscerala.  Capul este bine dezvoltat și distinct la reprezentanții clasei Gasteropoda (gasteropode) și Cephalopoda (cefalopode), redus la amfineurieni și scafopode. Capul la clasa Lamellibranchia (lamelibranhiate) a regresat până la dispariție.   Piciorul - La majoritatea moluștelor piciorul este bine dezvoltat șisituat pe partea ventrală a corpului. La reprezentanții clasei Cephalopoda, piciorul se transformă în brațe localizate în jurul capului. Piciorul are forme diferite, cum ar fi de talpă, lamă de topor, țăruș. El este un organ musculos care servește la deplasare.  Masa viscerală are forma unui sac, în care sunt localizate organele interne ce realizează funcții de relație, de nutriție și de reproducere.  În afară de cap, picior și de masa viscerală, majoritatea moluștelor mai au manta și cochilie.



Mantala - Aspectul mantalei (numita si pallium) este de membrană. Este formată din unul sau două pliuri care provin din peretele corpului. Funcțiile mantalei sunt diferite. Astfel, ea protejează corpul (în special masa viscerală), secretă cochilia, iar la unele moluște servește ca organ respirator. Între manta și peretele corpului se găsește un spațiu numit cavitate mantalei (numita si cavitate paleala). În cavitatea paleală sunt adăpostite branhiile și alte organe.



Cochilia (numită popular și scoică) este caracteristică moluștelor, asemenea cavității paleale. Ea este o formațiune dură, calcaroasă, cu rol principal de protecție a masei viscerale și a întregului animal. Mai are și rol de schelet extern, pe cochilie fiind fixat o parte din musculatura corpului. Forma cochiliei si gradul de dezvoltare diferă de la un grup de moluște la altul. Ea poate fi formată din una, două sau mai multe bucăți. La unele moluște, cochilia a regresat până la dispariție.



Clase 1)Amfineurieni – poliplacofore

reprezentant – chitonul lineat (Tonicella Lineata)

Descriere Chitonii sunt moluște marine de dimensiuni diferite în clasa Poliplacofore, cunoscută anterior ca Amfineurieni. Sunt recunoscute aproximativ 940 specii extinse și 430 fosile.  Chitonii au o cochilie compusă din opt plăci/supape separate. Aceste plăci se suprapun ușor la marginile din față și din spate și totuși se articulează bine unul cu celălalt. Din acest motiv, învelișul oferă protecție în același timp cu faptul că permite chitonului să se îndoaie în sus atunci când este necesar pentru locomoție pe suprafețe neuniforme și chiar permite animalului să se încinge într-o minge atunci când este scos din roci. 

Habitat Chitonii trăiesc în întreaga lume, de la ape reci până la tropice. Ele trăiesc pe suprafețe dure, cum ar fi pe sau sub pietre sau în crăpăturile de rocă.  Unele specii trăiesc în zona intertidale și sunt expuse la aer și lumină pentru perioade lungi de timp. Cele mai multe specii ocupă zone intertidale sau subtidale și nu se extind dincolo de zona, dar câteva specii trăiesc în adâncime, la o adâncime de 6.000m.  Chitonii sunt exclusiv și pe deplin specii marine. Comparativ cu lamelibranhiatele, care au fost capabile să se adapteze la apa cu salinitate scazuta și apă dulce, și gastropodele care au reușit să se adapteze la mediul de apă dulce și terestru. 

2) Gasteropode

Reprezentant – melcul de livada (Helix Pomatia)

Trasaturi generale  Clasa

Gasteropoda este cel mai numeros grup actual de moluste, cuprinzand peste 90 000 de specii.  Marea majoritate a speciilor de gasteropode au corpul protejat de o cochilie spiralata in care animalul se poate retrage la nevoie.  Corpul gasteropodelor prezinta: - o zona cefalica destul de slab individualizata - masa viscerala protejata de cochilie - piciorul, o formatiune latita, in forma de talpa, cu ajutorul careia anumalul se deplaseaza alunecand pe substrat.  Unele specii de gasteropode au cochilia redusa sau absenta, altele prezinta o serie de formatiuni externe care le confera un aspect deosebit, cum sunt de exemplu branhiile tegumentare la o serie de specii marine.

Reprezentant – Helix Pomatia  Melcul

de livadă (numit în Franța melcul de Burgundia, Helix pomatia) face parte din familia Helicidae fiind o specie de melc.  Capul melcului de livadă prezintă patru tentacule — două, mai lungi, ce poartă în vârf ochii și două, mai scurte, ce servesc pentru pipăit. La orificiul bucal are trei buze așezate în formă de triunghi. În interiorul gurii se găsește limba zimțată cu care fărămițează hrana.  Piciorul este musculos, acoperit cu mucus.  Cochilia este sidefată în interior.

 



    

Deoarece se deplasează încet, are simțul tactil și al văzului dezvoltate satisfăcător. Sistemul digestiv este dezvoltat în comparație cu alte moluște, acesta incluzând și o glandă-anexă, hepatopancreasul. Are o respirație pulmonară, rolul de plămân îndeplinindu-l mantaua protejată de cochilie, care este subțire și umedă. Melcii de livadă sunt hermafrodiți și depun ouă. În interiorul cochiliei calcaroase se află organele interne. Are pielea subțire și nu-l poate apăra de uscăciune. Cochilia este formata dintr-o singură bucată. Mantaua este organul intern care produce cochilia.

1. Cochilie  2. Ficat  3. Plămân  4. Anus  5. Por pentru respirație  6. Ochi  7. Tentacul  8. Ganglioni cerebrali  9. Canal salivar  10. Gură  11. Gușă  12. Glandă salivară

13. 14. 15. 16. 17. 18. 19. 20. 21. 22. 23. 24.

Por genital  Penis  Vagin  Glandă mucoasă  Oviduct  Sac de săgeți  Picior  Stomac  Rinichi  Manta  Inimă  Canal deferent

3) Lamelibranhiate (bivalve) - scoici

Reprezentant – scoica de lac (Anodonta cygnea)

Caractere generale   Scoică este

denumirea dată mai multor specii de moluște bivalve care au corpul moale, ocrotit de două valve calcaroase, de obicei cenușii, care formează scheletul extern.  Scoicile se găsesc atât în râuri, lacuri, cât și în mări și oceane.Ca toate moluștele, scoicile au corpul moale, dar sunt dotate cu o manta, în care se produc substanțele din care se formează cochilia. Aceste moluște își creează respectivul înveliș de protecție din carbonat de calciu, astfel că respectiva cochilie continuă să crească pe toată durata vieții animalului. Studiul scoicilor se numește conchiliologie.

Anodonta Cygnea  Scoica

de lac trăiește pe fundul bălților și lacurilor. Face parte din familia Unionidae.  Datorita variabilitatii sale morfologice si gamei sale largi de distributie, exista peste 500 de sinonime pentru aceasta specie.

Descriere  Scoica

de lac atinge 10 centimetri lungime și este comună în apele stătătoare europene și asiatice. Este comestibilă, la fel ca ruda sa din apele curgătoare, soica de râu (Unio crassus).    Cochilia este alcătuită din două valve, secretate de manta ca la melc. Cele două valve sunt prinse una de alta prin 2 mușchi adductori, anterior și posterior, implicați în apropierea și închiderea valvelor. Mai sunt prezenți mușchii retractori ai mantalei, precum și cei de susținere a piciorului și a sacului visceral. Valvele sunt calcaroase și căptușite de manta. La exterior, valvele sunt acoperite de un strat calcaros, iar în interior sunt căptușite cu un strat de sidef secretat de manta.

 Corpul

prezintă 2 orificii numite sifoane: unul inhalant (branhial) și unul exhalant (cloacal). Corpul este moale, gǎlbui, cǎrnos și învelit de manta. Între corp și manta se găsește camera mantalei. În camera mantalei se găsesc branhiile, cu rol în respirație (membrane lamelare, bogat vascularizate, care rețin oxigenul din apă).  Piciorul este un organ musculos, turtit lateral cu aspect de lamǎ de topor. Scoica nu are cap. Piciorul musculos se înfige în mâl, trăgând corpul și fixându-l pe fundul apei.

Hrănirea  Odată

cu apa care intră prin sifonul inhalant, în cavitatea mantalei pătrund diferite particule animale și vegetale aflate în descompunere care ajung în gura scoicii, situată sub mușchiul adductor anterior. Gura prezintă de o parte și de alta câte doi palpi bucali care, prin mișcarea lor, îndreaptă hrana spre orificiul bucal. Resturile nedigerate sunt eliminate prin orificiul anal, situat în camera mantalei, deasupra mușchiului adductor posterior. De aici, apa cu resturile nedigerate, ies prin sifonul exhalant.

Respirați Odată cu hrana, prin asifonul inhalant pătrunde și oxigenul dizolvat în apă. Apa scaldă branhiile care extrag oxigenul și elimină dioxid de carbon care va fi eliminat prin sifonul exhalant. Prin mișcarea cililor de pe suprafața branhiilor se formează un curent de apă necesar respirației.

Sistemul nervos si organele de simt

Miscarea  Scoica

este un animal aproape sedentar. Totuși, ea se poate deplasa încet, înfingând piciorul în mâl și trăgând corpul după ea.

 Dacă

este atinsă, scoica retrage piciorul și mantaua și strânge repede valvele, pentru a se apăra de potențiali prădători sau alte pericole.  Scoica pipăie cu marginile mantalei care este foarte bogată în terminații nervoase.

Reproducer ea  Masculii

elimină spematozoizii în masa apei. Femelele mențin ovulele într-o cameră suprabranhială unde spermatozoizii ajung odată cu apa inhalată prin sifonul branhial, astfel având loc fecundarea. După fecundare, din ouǎ ies larvele care stau fixate pe branhii din toamnǎ pânǎ-n primǎvarǎ, până la stadiul de glochidie. Apoi femela elimină glochidiile în masa apei prin sifonul exhalant, de unde se fixează pe branhiile peștilor din familia Cyprinidae, în special ale crapilor (Cyprinus carpio). După 3-10 sǎptǎmâni apar scoicile mici de 3 mm care cad pe fundul apei și își continuǎ dezvoltarea pânǎ la maturitate.

4) Cefalopode

         

Reprezentant – sepia (Sepia)

 

Caractere generale Cefalopoda sau cephalopoda este o clasă       de animale exclusiv marine ce cuprinde 370 de specii, inclusiv sepiile, caracatițele și calmarii.   Tentaculele sunt folosite pentru prinderea prăzii, iar deplasarea se realizează cu ajutorul sifonlui. Sunt specii care au cioc cu ajutorul căruia mărunțesc hrana. Cochilia este prezentă doar la specia primitivă, reducându-se la cele evoluate la o piesă foarte mică. 

  

Sepia  

Sepia este un animal acvatic care face parte din clasa „Cephalopoda”. Este    o moluscă marină cu corpul    oval, prevăzut cu zece brațe acoperite cu numeroase ventuze și cu o cochilie calcaroasă internă și care, când este atacată, elimină o secreție negricioasă dintr-o „glandă de cerneală”, tulburând apa din jur (Sepia officinalis).Sepiile, spre deosebire de caracatițe, au păstrat învelișul de protecție. Ele se deplasează prin propulsie, aceasta fiind realizată prin umplerea unor camere din interiorul corpului cu apă, care este apoi expulzată rapid printr-un sifon în exterior. 

 În

caz de pericol elimină o substanță asemănătoare cernelei care reduce vizibilitatea în apă, permițând sepiei să se îndepărteze de eventualii prădători. Sepiile sunt animale care pândesc prada, nefiind capabile de a atinge viteza de deplasare a caracatițelor.  Populații mari de sepii se pot întâlni în mările calde în special lângă coasta Australiei în apropiere de orașul Whyalla. Acestea ating o lungime de 60 de cm și o greutate de peste 5 kg.  În general, sepiile au o mărime de 17–20 cm, dar unele exemplare pot ajunge până la 30– 40 cm.