Nu Exista Boli_gnm

https://liviabonarov.wordpress.com/tag/cele-5-legi-biologice/

NOUA MEDICINA GERMANA (German New Medicine – GNM), a carui fondator este dr.Ryke Geerd Hamer, sustine principii total diferite de medicina clasica, bazate totusi pe teste si cercetari stiintifice riguroase, unde rezultatele vorbesc de la sine. Desi dovezile sunt clare, desi rezultatele sunt uimitor de eficiente, comparativ cu solutiile si rata de vindecare oferite de medicina clasica, asa-numita „Noua Medicina” a fost declarata periculoasa, a fost respinsa ca pseudo-stiinta, a fost acuzata ca le ofera pacientilor un fals sentiment de siguranta, ca urmare acestia refuzand tratamentul clasic, iar fondatorului sau i-au fost retrase licenta de medic si dreptul de practica, ba chiar a fost intemnitat. Spaniolii au numit Noua Medicina Germana „La Medicina Sagrada” (Medicina Sacra). Principiile GNM sunt in perfect acord si armonie cu spiritualitatea, sustin naturaletea, firescul, perfectiunea naturii, evolutia, promoveaza redarea puterii omului, in locul manipularii sale prin frica. In mod uimitor, doctorul german Ryke Hamer a tratat cu succes peste 31.000 de pacienti doar stand de vorba cu ei. Nu facea nimic magic, in afara faptului ca le explica logic si rational stransa legatura dintre starea mentala si boala. El sustine ca fiecare om s-a imbolnavit din cauza unui program mental distructiv, nascut in urma unui soc emotional. Medicul a numit acest soc dupa numele fiului sau: Dyrk Hamer Syndome sau DHS (sindromul Dyrk Hamer).

„Trebuia sa ma intreb, pana la urma, daca nu cumva conceptul nostru despre boala si modul in care o intelegem erau complet gresite din cauza ignorantei noastre in privinta scopului biologic al bolii.”

1

BIOGRAFIA DR.HAMER Ryke Hamer s-a nascut in 1935, a studiat medicina si teologia, s-a casatorit cu o studenta la medicina si a devenit tatal a patru copii. In anii ’70, dr.Hamer era internist sef al Clincii de Oncologie din München, unde trata cancerul folosind metodele clasice, care se dovedeau mai mult sau mai putin eficiente. In acea perioada, dr.Hamer a patentat, impreuna cu sotia sa, Sigrid, cateva inventii medicale proprii: bisturiul non-traumatic Hamer, pentru chirurgie plastica, care taie de 20 de ori mai fin decat lama; o masa de masaj care se ajusteaza automat dupa conturul corpului, etc. Cursul vietii doctorului Hamer avea sa se schimbe radical in 1978, cand a primit vestea socanta ca fiul sau, Dyrk, de doar 19 ani, fusese impuscat mortal, accidental, de un print descendent al Casei de Savoia. Peste aproape 4 luni, in decembrie 1978, Dyrk a murit, iar dr.Hamer, care isi veghease fiul zi si noapte, s-a imbolnavit de cancer la testicule. Din moment ce nu fusese niciodata grav bolnav, medicul a suspectat imediat ca dezvoltarea cancerului de care suferea putea avea legatura directa cu tragica pierdere a fiului sau. Moartea lui Dyrk si propria sa experienta l-au determinat pe dr.Hamer sa investigheze istoricul pacientilor sai bolnavi de cancer. A aflat foarte curand ca, la fel ca el, toti trecusera prin experiente extrem de stresante inainte ca boala sa se instaleze si sa se dezvolte. Observarea conexiunii dintre minte si organism nu a fost surprinzatoare. Numeroase studii aratasera deja ca atat cancerul, cat si alte boli sunt foarte des precedate de un eveniment traumatizant. Urmarind ipoteza ca toate evenimentele din organism sunt controlate de creier, dr.Hamer a analizat tomografiile pacientilor sai si le-a comparat cu istoricul lor medical. A descoperit astfel ca orice boala, nu numai cancerul, este controlata de o zona din creier ce ii corespunde in mod specific si este legata, in mod particular, de un eveniment traumatizant perfect identificabil. Mai exact, medicul a sesizat aparitia unor vibratii anormale in diferite zone ale creierului, vizibile sub forma de cercuri concentrice (denumite HH). Oamenii cu acelasi tip de cancer aveau vibratii mai intense exact in aceleasi zone ale creierului. Cu alte cuvinte, fiecare tip de cancer avea o zona corespondenta in creier, care nu mai functiona corect. In 1989, Siemens, producatorul german de aparate tomografice, a confirmat ca aceste inele HH nu provin de la o proasta functionare a aparaturii.

Prin aceasta descoperire, Hamer a pus bazele a ceea ce se numeste Noua Medicina, pentru care va fi desconsiderat de ceilalti doctori, dupa care i se va retrage dreptul de a mai profesa, fiindca perturba afacerile marilor companii farmaceutice care, pentru a supravietui, trebuie sa vanda anual citostatice, vaccinuri, medicamente, etc. 2

In 1981, dr.Hamer si-a prezentat rezultatele descoperirilor la Facultatea de Medicina a Universitatii Tübingen, sub forma unei teze post-doctorat. Totusi, pana astazi, Universitatea a refuzat sa testeze cercetarile dr.Hamer, in ciuda obligativitatii legale de a o face. Acesta este un caz fara precedent in istoria universitara. In mod similar, medicina oficiala a refuzat sa-i certifice descoperirile, in ciuda a 30 de verificari stiintifice diferite, facute atat de medici independenti, cat si de asociatii profesionale. La scurt timp dupa ce dr.Hamer si-a prezentat teza, i-a fost adresat ultimatumul de a renunta la descoperirile sale sau i se va refuza reinnoirea contractului la Clinica Universitara. In 1986, desi munca sa nu a fost niciodata pusa la indoiala sau dezaprobata, dr.Hamer i-a fost ridicata licenta medicala, pe motiv ca a refuzat sa se conformeze principiilor medicinei clasice. Cu toate acestea, Ryke Hamer era hotarat sa-si continue munca si, in 1987, a reusit sa-si extinda descoperirile practic catre orice boala cunoscuta de medicina. Dr. Hamer a fost persecutat si hartuit in toti anii urmatori, in special de catre autoritatile germane si de catre cele franceze. Cand a fost arestat, in 1997, pentru acordarea de sfaturi medicale la trei persoane, nemaiavand licenta medicala, politia a confiscat fisele pacientilor sai si le-a analizat. Un procuror public a fost nevoit sa recunoasca in timpul procesului ca, dupa 5 ani, 6.000 din 6.500 de pacienti ai dr. Hamer, bolnavi de cancer in faza terminala, erau inca in viata. In cazul tratamentelor conventionale, cifra aceasta este inversa. Din 1997, dr. Hamer a locuit exilat in Spania, unde si-a continuat cercetarile si a continuat sa lupte pentru recunoasterea oficiala a „Noii Medicine”. Facultatea de Medicina a Universitatii din Tübingen si-a mentinut tactica de amanare a testarii si recunoasterii descoperirilor dr.Hamer. Pe data de 9 septembrie 2004, dr.Hamer a fost arestat in Spania, in urma unei sentinte date de o instanta din Franta, in lipsa sa. Acuzatia era „propaganda impotriva stiintei medicale si instigare in favoarea Noii Medicine, cu scopul practicarii sale”. A fost gasit vinovat de „frauda si practicarea ilegala a medicinei” si condamnat la 3 ani de inchisoare. Dupa un an si jumatate de detentie intr-o inchisoare franceza, dr.Hamer a fost eliberat in februarie 2006. In martie 2007, a fost obligat sa paraseasca Spania. Ryke Hamer traieste acum in Norvegia.

Dupa acceptarea emotionala, corpul incepe sa se vindece si devine mai puternic.

3

PRINCIPIILE TERAPIEI GNM Primul pas in terapia GNM este intelegerea naturii biologice a simptomului, de exemplu legatura dintre un anumit tip de cancer si cauzele sale psihice. O tomografie si un istoric medical complex sunt, de asemenea, vitale pentru a determina daca pacientul este inca in faza activa a conflictului sau deja a inceput sa se vindece. Daca este inca in faza activa, atentia trebuie indreptata spre identificarea cauzei socului initial (DHS) si spre dezvoltarea unei strategii pentru rezolvarea conflictului. Este cruciala pregatirea pacientului si informarea lui despre simptome si despre procesul vindecarii si eventualele complicatii ce pot aparea. Simptomele sunt foarte previzibile, iar descoperirile dr.Hamer ne furnizeaza, pentru prima oara in istoria medicinei, un sistem sigur, care ne permite nu numai sa intelegem, dar si sa prezicem dezvoltarea si simptomele oricarei boli. De pilda, dr.Hamer a descoperit ca o boala precum cancerul nu se dezvolta intamplator in partea stanga sau dreapta a organismului. O persoana dreptace raspunde unui conflict cu mama sa sau cu copilul sau prin partea stanga a organismului si cu partea dreapta la un conflict cu tatal sau partenerul, fratii, rudele, prietenii, colegii, etc. La stangaci e invers. Exista intotdeauna o relatie inversa intre emisferele cerebrale si partile organismului, in sensul ca fiecare emisfera a creierului (mai putin partea amigdaliana) este in relatie directa cu partea opusa a trupului. Astfel avem un prim indiciu despre cine a fost implicat atunci cand conflictul originar a avut loc. In ceea ce priveste conflictele mai avansate (si regiunile cerebrale), statutul hormonal trebuie, de asemenea, luat in calcul, pentru o evaluare precisa. Teoria vast raspandita a metastazelor, care sugereaza ca celulele canceroase migreaza prin vasele de sange si limfa, cauzand tumori si in alte locuri, este, in cuvintele dr.Hamer, pura fictiune academica. Celulele, in general, si celulele canceroase, in special, nu isi pot schimba, sub nicio forma, structura lor histologica si nici nu pot trece de bariera bacteriana. De exemplu, o celula canceroasa a unei tumori pulmonare, care este de origine endoderma, controlata de zona amigdaliana a creierului si care proliferează de-a lungul fazei active a conflictului, nu se poate transforma intr-o celula osoasa, care este de origine mezoderma si este controlata de cortexul cerebral, celula care se deterioreaza in timpul fazei active a conflictului, in procesul de decalcifiere. Trebuie, de asemenea, sa ne intrebam de ce celulele canceroase rareori se raspandesc la tesuturile vecine, de exemplu de la uter la cervix? Daca celulele canceroase calatoresc prin sange, de ce nu este atunci scanat sangele donat, pentru a cauta celule canceroase? De ce nu sunt gasite o multitudine de tumori in peretii vaselor de sange ai pacientilor bolnavi de cancer? Dr.Hamer nu neaga, bineinteles, posibilitatea aparitiei celui de-al doilea cancer (numit metastaza in medicina clasica), dar aceste tumori succesive sunt, mai degraba, urmarea unui nou conflict-soc. Noul DHS poate fi declansat de o alta experienta traumatizanta aditionala sau prin socul provocat de comunicarea diagnosticului. De asemenea, trebuie retinut faptul ca dr.Hamer si GNM nu se opun absolut deloc interventiilor chirurgicale de orice fel, pe care pacientul le alege in cunostinta de cauza si le considera benefice. O alta abordare a GNM, complet diferita de medicina clasica, este asupra microbilor (ciuperci, bacterii, virusi). Dintotdeauna, microbii au fost perceputi ca niste agenti ce provoaca bolile infectioase, fiind mereu prezenti in cazul acestor afectiuni. 4

Insa asta nu este in intregime adevarat, fiindca pretinsele boli infectioase sunt intotdeauna precedate de o faza de conflict activ. Microbii devin activi numai dupa rezolvarea conflictului, fiind dirijati si activati de creierul nostru. Asta inseamna ca, de cate ori suntem diagnosticati cu o „infectie” sau o alta problema si suntem tratati cu medicamente, se reprima faza de vindecare a bolii si trecem, mai devreme sau mai tarziu, inapoi in faza de conflict biologic. Asa se explica infectiile repetate, tot felul de boli cronice sau „incurabile”, cum sunt cele autoimune, de exemplu cancerul, care „reapare” in alt loc, metastazele, etc. Microbii pot fi, bineinteles, transmisi, dar ei raman inofensivi pana in momentul in care persoana este in faza de vindecare a aceluiasi tip de conflict. Aceasta teorie, conform careia nu microorganismele sunt declansatoarele bolilor de tot felul si deci nu de ele trebuie sa ne ferim, nu este deloc noua, a fost descoperita de mai bine de 100 de ani. Toti stim cine a fost Pasteur (concernele farmaceutice au avut grija sa ne informeze), dar putini stiu cine a fost Pierre Jacques Antoine Béchamp (1816 –1908). Nascut in Franta si traind in primii ani ai vietii in Bucuresti, Béchamp a fost un fervent oponent al mult mai celebrului Pasteur, rivalitatea lor fiind cunoscuta in epoca, pe teme legate de microbiologie, teoria germenilor si a agentilor patogeni. Profesor la Universitatea din Strasbourg, ulterior la Univeristatea din Montpellier, decan al Catholic Faculty of Medicine at Université Lille Nord de France, doctor in stiinte, chimist si biolog, Béchamp credea, spre deosebire de Pasteur, ca nu bacteriile sunt cauza directa a bolilor, ca acestea nu pot invada o gazda sanatoasa si ca boala survine numai atunci cand un dezechilibru (subnutritie, intoxicatii, stres fizic si moral) perturba functionarea normala a unei particule denumite microzima, care activeaza in interiorul fiecarui organism viu. In urma acestei perturbari, microzima se transforma in bacterie, cu rolul de a curata locul bolnav. Altfel spus, nu bacteria produce boala, ci dezechilibrul la nivelul metabolismului celular. Potrivit GNM, conceptia despre sistemul imunitar, privit ca o armata care se lupta impotriva microbilor, este pur si simplu eronata. Microbii nu sunt cauza bolilor, ci dimpotriva, ei optimizeaza faza de vindecare. De aceea, GNM considera ca medicamentele, vaccinurile, chimioterapia, radioterapia impiedica organismul sa se autovindece, slabindu-i foarte mult forta vitala si capacitatea de recuperare, rezistenta in cazul unui conflict biologic evolutiv, de tip DHS. Conflictele biologice pot fi intelese, din punct de vedere evolutiv, ca si conflicte arhaice, fiind in principiu similare la om si la animal. Insa animalul percepe cele mai multe dintre aceste conflicte inca in mod real, pe cand oamenii le percep intr-un mod transformat. De pilda, pentru un animal, o bucata de carne la care nu are acces constituie intr-adevar hrana, o necesitate primordiala sau lipsa acesteia, care genereaza un conflict biologic, pe cand la om poate fi vorba si de o bancnota de o mie de euro sau de un castig la loterie. Dr.Hamer a numit descoperirile sale „Cele 5 legi biologice ale noii medicine”, deoarece aceste legi, valabile in cazul oricarui pacient, ofera o perspectiva cu totul noua asupra cauzei, dezvoltarii si procesului natural de vindecare a bolii. Intelegand „Cele 5 legi biologice” ale cauzei si ale procesului de autovindecare, ne putem elibera de teama si panica ce apar adeseori odata cu instalarea anumitor simptome. Aceasta cunoastere reprezinta mai mult decat putere. Ea poate efectiv salva vieti si ii reda omului increderea in sine, in evolutie si in perfectiunea naturii. 5