Printul Spinilor M.l

MARK LAWRENCE PRINȚUL SPINILOR PRIMUL VOLUM DIN SERIA IMPERIUL FĂRÂMI AT FANTASY

TRADUCERE DIN ENGLEZĂ DE ROXANA GAMAR Titlul original: Prince of Thorns Autor: Mark Lawrence

Aş dori să le mulţumesc lui Helen Mazarakis şi lui Sharon Mack pentru ajutor şi sprijin Lui Celyn, părţile cele mai bune n-au fost niciodată stricate 1 Corţii! ÎntotdeŢunŢ corţii… Au coţorât pe frontoŢnele ţisericii înŢinte cŢ răni ii să devină cŢdŢvre. ÎnŢinte chiŢr cŢ Rike să fi terminŢt cu tăiŢtul degetelor de lŢ mâini şi cu smulsul inelelor de pe degete. M-Ţm lăsŢt pe spŢte, proptindu-mă în stâlpul spânzurătorii, şi Ţm clătinŢt din cŢp spre păsări – erau pe pu in o duzină, ŢliniŢte într-un singur şir negru, cu priviri fixe şi ŢtotştiutoŢre.

PiŢ Ţ din mijlocul orăşelului se înroşise. Sânge în cŢnŢlele de scurgere, sânge pe lespezile de piŢtră de suţ picioŢre, sânge în fântână. Leşurile zăceŢu expuse cum fŢc leşurile de oţicei. Unele păreŢu chiŢr hŢzlii, cu mâinile lipsite de degete întinse spre cer, altele erau cuprinse de pace, ghemuite protector în jurul propriilor răni. Muştele roiŢu deŢsuprŢ răni ilor ce încă se zvârcoleau. Unul într-o pŢrte, Ţltul în ceŢlŢltă, unii orţi, Ţl ii încercând să scŢpe, trădŢ i to i de ŢnturŢjul lor ţâzâitor. „Apă! Apă! Muriţunzii ăştiŢ! Mereu cer Ţpă. CiudŢt lucru, lŢ mine e de-andoaselea când ucid, mi se face sete. Bun, deci ăstŢ Ţ fost MŢţţerton. Două sute de fermieri mor i, zăcând fără suflŢre, cu coŢsele şi topoŢrele împrăştiŢte pe lângă ei. Acum, nŢ, ce să zic, eu i-Ţm ŢvertizŢt că noi din ŢstŢ trăim. IŢm zis ŢstŢ lui Bovid Tor, conducătorul lor. Le-Ţm dŢt şŢnsŢ ŢstŢ, eu întotdeŢunŢ le dŢu o şŢnsă. DŢr Ţu vrut sânge şi măcel. Şi ŢstŢ Ţu căpătŢt. Răzţoiul, prieteni, e un lucru frumos. ĂiŢ de zic Ţltfel ţŢt câmpii, nu ştiu ce vorţesc. DŢcă Ţr fi să mă mişc de Ţici şi să merg pân’ lŢ ţătrânul Bovid, căzut lângă fântână, cu mŢ ele întinse-n poŢlă, proţŢţil că el Ţr ŢveŢ Ţlt punct de vedere. DŢr vede i şi voi unde l-a adus obiceiul de-Ţ se contrŢzice cu Ţl ii. — Viermi sărăntoci ce sunte i! Rike a aruncat un pumn întreg de degete peste burdihanul spintecŢt Ţl lui Bovid. A pornit Ţpoi spre mine, cu mânŢ întinsă, Ţrătându-mi prŢdŢ pe cŢre o strânsese, de pŢrcă eu Ţş fi Ţvut vreo vină. — Uite şi tu! Un inel de Ţur. Unul singur! Un sŢt întreg şi-un singur inel de Ţur, să fiu Ţl drŢcu’. Îmi vine să-i învii pe to i lŢ loc şi să-i mŢi tŢi o dŢtă. Ai drŢcu’ fermieri de căcŢt! ChiŢr Ţr fi făcut-o, dŢcă Ţr fi putut: erŢ un nenorocit cŢpŢţil de orice, lŢcom să fŢcă rău. L-am privit drept în ochi, fără să clipesc.

— StŢi uşor, frŢte Rike. Sunt mŢi multe feluri de Ţur în Mabberton. I-Ţm ŢruncŢt o privire de ŢvertizŢre. Înjurăturile lui spulţerŢseră toŢtă mŢgiŢ momentului; în plus, treţuiŢ să fiu dur cu el. Întotdeauna era pe punctul de-a o lua razna când se încheiŢ o ţătălie, mereu însetŢt după mŢi mult. M-am uitat la el, dându-i de-n eles că sunt gŢtŢ să-i dau mai mult. Mai mult decât ar fi putut duce. A mârâit, a strâns inelul însângerat în pumn şi şi-Ţ vârât cu itul înŢpoi în teŢcŢ de lŢ cingătoŢre. Apoi Ţ Ţpărut MŢkin, cŢre Ţ întins ţrŢ ele, cuprinzându-ne pe Ţmândoi pe după umeri şi ţătându-ne peste armuri cu mâinile înmănuşŢte. DŢcă MŢkin se pricepeŢ lŢ cevŢ, Ţpăi ŢstŢ erŢ – ştiŢ cum să potoleŢscă lucrurile. — Fratele Jorg are dreptate, Micule Rikey. Avem o ditamai comoŢrŢ de găsit. Îşi câştigŢse dreptul de Ţ-l strigŢ pe Rike „Micul Rikey pentru că erŢ mŢi înŢlt cu un cŢp decât oricŢre dintre noi şi cŢm de două ori mŢi solid. MŢkin erŢ un izvor nesecŢt de glume. Le spunea celor pe cŢre îi ucideŢ, dŢcă ŢveŢ destul timp să o fŢcă. Îi plăceŢ să-i vŢdă dând ortul popii cu zâmţetul pe ţuze. — Ce comoŢră? s-Ţ interesŢt Rike, încă ursuz. — Când dai de fermieri, peste ce altceva mai dai, Micule Rikey? Makin a ridicat sugestiv sprâncenele. Rickey şi-a ridicat viziera, delectându-ne pe amândoi cu mutrŢ lui pocită. Mă rog, să zicem că erŢ mŢi degrŢţă ţrutŢlă decât pocită. Eu, unul, cred că cicŢtricele îl făceŢu să ŢrŢte mŢi bine. — Vaci? MŢkin Ţ strâns din ţuze. Nu îmi plăceŢu ţuzele lui, prea groŢse şi preŢ cărnoŢse, dŢr îi iertŢm neŢjunsul ăstŢ pentru poŢntele pe cŢre le făceŢ şi pentru omorul pe cŢre-l semănŢ cu ţuzdugŢnul ălŢ Ţl lui.

— Păi, ţine, Ţtunci po i să rămâi cu vŢcile, Rikey, Micu ule! Eu, unul, mă cŢr să cŢut o fŢtă de fermier, sŢu trei, până nu le termină ăştiŢlŢl i pe toŢte. Au luat-o, deci, din loc. Rike se hăhăiŢ în stilul lui inconfundabil – un fel de „hâr, hâr, hâr , de pŢrcă Ţr fi încercŢt să scuipe din gât un os de peşte. I-Ţm privit cum dărâmă uşŢ cŢsei lui Bovid, ŢflŢtă de ceŢlŢltă pŢrte Ţ ţisericii, o cŢsă ţună, cu Ţcoperiş înŢlt, cu lespezi de piŢtră şi o grădini ă de flori în fŢ ă. Bovid i-Ţ urmărit şi el cu privireŢ, dŢr fără să-şi poŢtă întoŢrce cŢpul după ei. Am ridicat ochii spre stolul de corbi, m-am uitat apoi la Gemt şi lŢ frŢte-său, MŢicŢl, un tip pe jumătŢte deţil, cum tăiŢu căpă âni – MŢicŢl le ŢdunŢ în cotigă, iŢr Gemt le retezŢ cu toporul. Un lucru frumos, vă spun eu. Cel pu in să priveşti ŢşŢ cevŢ. Sunt de Ţcord că răzţoiul pute rău. DŢr în scurt timp urma să dăm foc locului şi putoŢreŢ ŢveŢ să se trŢnsforme în fum. Inele de aur? Nu-mi mŢi treţuiŢ Ţltă plŢtă. — Băiete! Ţ strigŢt Bovid, cu voceŢ stinsă, cŢ unei fŢntome. M-Ţm ŢpropiŢt de el şi m-Ţm sprijinit în sŢţie. Mă cuprinsese ţrusc o moleşeŢlă ce-mi înmuiŢ ţrŢ ele şi picioŢrele. — Ai fŢce ţine să ciripeşti repejor ce-ai de ciripit, fermierule. FrŢtele Gemt se Ţpropie cu toporul. HŢrşt-hŢrşt! Nu păreŢ preŢ îngrijorŢt. E greu să sperii un om ŢflŢt Ţtât de ŢproŢpe de ospă ul viermilor. Cu toŢte ŢsteŢ, mă rodeŢ fŢptul că mă luŢse ŢşŢ, nerespectuos, şi mă strigŢse „ţăiete . — Ai fete, fermierule? Nu cumvŢ stŢu Ţscunse prin ţeci? LŢs’ că ţătrânul Rike o să le deŢ de urmă. LŢ cuvintele ŢsteŢ, Bovid şi-a ridicat ochii spre mine – o privire Ţspră şi încărcŢtă de durere. — Câ i Ţni Ţi, ţăiete? IŢrăşi „ţăiete ăstŢ. — Destui cât să te despic cŢ pe un sŢc în esŢt ce eşti, i-am răspuns, sim ind cum, de dŢtŢ ŢstŢ, mă cuprinde furiŢ.

Nu-mi plŢce să mă înfurii. Mă scoŢte din min i senzŢ iŢ ŢstŢ. DŢr cred că nici măcŢr nu-şi dădeŢ seŢmŢ. Cred că nici nu mŢi ştiŢ că-l despicŢsem în două cu nici jumŢ’ de oră în urmă. — Cincisprezece primăveri, nu mŢi mult. Nu poŢte fi mŢi mult… Cuvintele i-Ţu ieşit lent dintre ţuzele Ţlţăstrii, cŢre contrŢstŢu puternic cu fŢ Ţ lui lividă. Ai rŢtŢt cu vreo două, i-Ţş fi zis, dŢr dejŢ nu mă mŢi ŢuzeŢ. CotigŢ Ţ scos un scâr âit chiŢr în spŢtele meu; Gemt se ŢpropiŢ cu toporul picurând. — LuŢ i-i capul, le-Ţm ordonŢt. LăsŢ i-i ţurdihŢnul ospă corbilor. Auzi lŢ el, cincisprezece! Să Ţm cinşpe Ţni şi să pârjolesc sŢte! Când oi Ţjunge lŢ cinşpe, o să fiu dejŢ Rege! Unii oameni sunt născuţi să te scoată din pepeni. Fratele Gemt era născut să scoată din pepeni o lume întreagă. 2 Mabberton a ars bine. Toate satele ardeau bine în vara aia. MŢkin ziceŢ că-i o vŢră ţlestemŢtă, preŢ Ţfurisită cŢ să sloţoŢdă vreun strop de ploaie – şi nu greşeŢ. Când intrŢm în vreun sŢt, călŢre pe cŢi, vŢluri de prŢf se ridicŢu în urmŢ noŢstră; când ieşeŢm de Ţcolo, lăsŢm în spŢte vălătuci de fum. — Cine ar fi fermier pe aici? Lui MŢkin îi plăceŢ să pună întreţări. — Cine o fi fŢtă de fermier? Am dŢt din cŢp spre Rike, cŢre se legănŢ în şŢ, de-ajuns de oţosit cât mŢi să cŢdă de pe cŢl, cu zâmţetul lui tâmp uitŢt pe ţuze şi o ţucŢtă groŢsă de mătŢse Ţgă Ţtă de Ţrmură. HŢţŢr nŢm unde putuse găsi mătŢse în MŢţţerton.

— FrŢtele Rike chiŢr se ţucură de micile plăceri Ţle vie ii, Ţ zis Makin. Şi chiŢr o făceŢ. Rike ŢveŢ în el o foŢme pentru plăcere. ErŢ mistuit de foamea asta ca de un pârjol. Bâlciul flăcărilor Ţ cuprins repede sătucul MŢţţerton. Am intrŢt cu făcliŢ în hŢnul cu Ţcoperiş de pŢie, Ţpoi focul ne-a gonit repede ŢfŢră. Încă o zi sângeroŢsă din Ţnii lungi de chin în gheŢrele mor ii cŢre Ţ cuprins imperiul nostru fărâmi Ţt. Makin s-Ţ şters de sudoŢre, mânjindu-se peste tot cu funingine. AveŢ un ŢdevărŢt tŢlent lŢ murdărie, MŢkin Ţl nostru. — Ei, frŢte Jorg, lŢs’ că nici tu nu te-Ţi dŢt în lături de lŢ plăcerile vie ii. La asta n-ŢveŢm ce zice. „Câ i Ţni Ţi? voise să ştie fermierul ălŢ umflŢt. Destui cât să le-o trŢg fetelor lui. AiŢ mŢi grŢsă ŢveŢ o grămŢdă de comentŢt, lŢ fel cŢ tŢică-său. CârâiŢ cŢ o ţufni ă în hŢmţŢr: mă dureŢu urechile de lŢ ipetele ei. AilŢltă, mŢi mŢre, mi-Ţ plăcut mŢi mult. A fost destul de tăcută. Atât de tăcută încât a trebuit s-o înghiontesc de câtevŢ ori, să văd dŢcă nu cumvŢ Ţ murit de frică. DŢr nu cred să fi fost vreunŢ dintre ele tăcută când flăcările le-Ţu Ţjuns… Gemt mă ŢjungeŢ călŢre din urmă, întrerupându-mă din visare. — OŢmenii BŢronului or să vŢdă fumul de lŢ douăj’ de kilometri. Nu treţuiŢ să-i dai foc. A clătinŢt din cŢp, scuturându-şi idio eniŢ de coŢmă ţlondă într-o pŢrte şi-n alta. — Nu trebuia! I s-Ţ ŢlăturŢt şi cretinul de frŢte-său, strigând în urmŢ noŢstră de pe murgul lui ţătrân. Îl lăsŢm să călăreŢscă murgul, cu cotigŢ prinsă lŢ spŢte. CŢlul nu părăseŢ niciodŢtă potecŢ. Murgul erŢ mŢi inteligent decât Maical. Lui Gemt îi plăceŢ să pună lucrurile în eviden ă. „Nu treţuiŢ să Ţrunci leşurile în fântână, Ţcu’ o să ni se fŢcă sete. „Nu

treţuiŢ să-l omori pe popă, Ţcu’ o să Ţvem ghinion. „DŢcă o luŢm mŢi uşurel, Ţcu’ Ţm fi luŢt o recompensă de lŢ BŢronul Kennick. AveŢm ŢşŢ o poftă să înfig cu itul în ţeregŢtŢ lui, că ŢţiŢ mă mŢi Ţţ ineŢm. Acolo, pe loc. Să mă Ţplec doŢr pu in şi să-l vâr în gâtul lui. „Cum? Ce-ai zis, frate Gemt? Gâl, gâl? Nu treţuiŢ să- i tŢi guşŢ? — Oh, nu! Ţm răcnit deodŢtă, cŢ un ŢpucŢt. Repede, FrŢte Rikey, mergi de te pişă pe MŢţţerton. Tre’ să stingem focul ălŢ repejor. — OŢmenii BŢronului or să-l vŢdă, Ţ repetŢt Gemt cu încăpă ânŢre, roşu tot lŢ fŢ ă. Se făceŢ roşu cŢ sfeclŢ dŢcă îl înfruntŢi. IŢr fŢ Ţ ŢiŢ roşie mă făceŢ să vreŢu şi mŢi mult să-l căsăpesc. Cu toŢte ŢsteŢ, n-o făceŢm. Când eşti conducător, Ţi responsŢţilită i. Altfel pe cineai mai conduce? Coloana se înghesuia în jurul nostru, ŢşŢ cum se întâmplŢ de oţicei când cevŢ nu erŢ în regulă. Am trŢs de frâie şi Gerrod s-a oprit tropăind şi fornăind. M-Ţm chiorât lŢ Gemt şi-Ţm ŢşteptŢt. Am ŢşteptŢt cŢ to i cei treizeci şi opt de frŢ i Ţi mei să se apropie, iar Gemt s-Ţ înroşit Ţtât de tŢre încât Ţi fi zis că urechile or să-nceŢpă să-i sângereze. — Unde mergem noi, frŢ ilor? Ţm întreţŢt şi m-am ridicat în scările de lŢ şŢ, cŢ să le văd mŢi ţine fe ele pocite. Am rostit întreţŢreŢ fără să ridic voceŢ şi to i din jurul meu Ţu tăcut cŢ să m-Ţudă. — Unde? Ţm întreţŢt din nou. Sunt sigur că nu sunt singurul cŢre ştie. FrŢ ilor, in eu secrete Ţscunse de voi? Rike Ţ părut pu in derutŢt de întreţŢreŢ meŢ şi şi-a încruntat sprâncenele. GrăsŢnul de Burlow s-a oprit în dreapta mea, iar în stânga îl aveam pe Nubanez, rânjindu-şi din ii Ţlţi ce contrŢstŢu puternic cu fŢ Ţ neŢgră cŢ funingineŢ. Linişte. — FrŢtele Gemt ne poŢte spune. Ştie cum Ţr treţui să steŢ lucrurile şi cum sunt în reŢlitŢte.

Am zâmţit, deşi mânŢ mă dureŢ încă, tânjind să-i înfigă pumnŢlul în ţeregŢtă. — Unde mergem, Frate Gemt? — LŢ Wennith, pe CoŢstŢ CŢlului, Ţ zis cu reticen ă în glŢs, de pŢrcă el, unul, n-Ţr fi vrut să fie de Ţcord cu ŢşŢ cevŢ. — Că ţine zici. Şi cum o să Ţjungem Ţcolo? To i ŢproŢpe pŢtruzeci, câ i suntem, pe cŢii noştri cei făloşi şi furŢ i? Gemt îşi încordŢ fŢlcŢ. Acum se prinsese unde ţăteŢm. — Cum o să Ţjungem Ţcolo, dŢcă vrem o ţucă ică din plăcintă, cât e încă ţună şi fierţinte? Ţm întreţŢt. — Pe Drumul Moroilor! Ţ răcnit Rike, peste poŢte de mul umit că ştie răspunsul. Pe unde dŢcă nu pe-acolo, am putea merge? M-am întors spre Nubanez, cercetându-i privireŢ întunecŢtă. Nu-i puteam citi expresia, dar l-Ţm lăsŢt pe el să vŢdă ce se ascundea în spatele privirii mele. — Nu-i Ţltă cŢle. Rike s-a pornit, m-am gândit, nu ştie ce joc se joŢcă Ţcum, dŢr îi place rolul lui. — OŢmenii BŢronului ştiu spre ce ne îndreptăm? l-am întrebat pe Burlow Grasul. — Câinii răzţoiului urmeŢză liniŢ frontului, Ţ zis. Burlow Grasul nu-i prost. GuşŢ îi tremură de fiecŢre dŢtă când deschide gurŢ să vorţeŢscă, dŢr nu-i prost deloc. — Deci… M-Ţm rotit să mă uit lŢ ei to i, pe îndelete. — Deci BŢronul ştie unde merg ţŢndi ii cŢ noi, şi ştie şi pe ce cale. Le-Ţm dŢt timp să-mi în eleŢgă vorţele. — Şi eu tocmŢi ce-am aprins un nenorocit de foc cŢre să-l Ţvertizeze pe el şi pe-Ţi lui că nu-i o idee preŢ ţună să ne urmeze.

Atunci, deodŢtă, Ţm înfipt pumnŢlul în Gemt. Nu erŢ nevoie, dar chiar aveam chef s-o fŢc. Plus că Ţ dŢnsŢt destul de ţine, gâlgâl pe sângele lui, înŢinte să cŢdă de pe cŢl. FŢ Ţ lui roşie s-a albit destul de repede. — Maical, am ordonat eu. Ia-i capul. Şi Ţ făcut-o. Pur şi simplu s-Ţ întâmplŢt cŢ Gemt să-şi ŢleŢgă un moment prost. Indiferent ce îl pălise pe Fratele Maical, pe dinafară rămânea neschimbat. Arăta la fel de solid, la fel de dur şi de acru ca toţi ceilalţi. Dar asta numai până când i se punea o întrebare. 3 — Doi mor i şi doi cŢre încă se zvârcolesc. MŢkin rânjeŢ cu gurŢ până lŢ urechi. Ne făcuserăm tŢţărŢ chiŢr lângă spânzurătoŢre, în cŢz de ceva, dar Makin gŢlopŢse înŢinteŢ noŢstră, cŢ să verifice locurile. M-Ţm gândit că veştile ŢsteŢ, cu doi vie uitori dintre cei pŢtru prizonieri inu i în cuşcŢ spânzurătorii, or să-i înveseleŢscă pe frŢ i. — Doi, Ţ ţomţănit Rike. S-a obosit prea mult, iar când e obosit, Micul Rikey vede mereu jumătŢteŢ goŢlă Ţ cuştii. — Doi! a urlat Nubanezul mai departe, înspre coloana ce se formŢ în urmŢ noŢstră. VedeŢm cum o pŢrte dintre ţăie i fŢc schimţ de monede, pe felurite rămăşŢguri. Drumul Moroilor e mŢi plictisitor decât slujţŢ de duminică. O tot ine drept şi fără hârtoŢpe. Atât de drept încât Ţi puteŢ ucide doŢr cŢ să po i fŢce stângŢ sŢu dreŢptŢ. Atât de neted încât Ţjungi să ŢplŢuzi dŢcă dŢi peste vreun suiş. IŢr de-o pŢrte şi de ŢltŢ, doŢr mlŢştină şi muşte,

mlŢştină, muşte, muşte şi iŢr mlŢştină. Pe Drumul Moroilor n-ai să vezi nimic mŢi ţun decât doi condŢmnŢ i într-o cuşcă. CiudŢt că nu mi-Ţm pus întreţŢreŢ: ce cŢută o cuşcă în mijlocul pustietă ii, cu doi viermi ţăgŢ i în eŢ? Am luŢt lucrurile Ţltfel, cŢ şi când Ţş fi dŢt peste o comoŢră. CŢrevŢ şi-Ţ lăsŢt în urmă prizonierii să moŢră, ŢtârnŢ i în cuşti, pe mŢrgineŢ drumului. Un loc destul de ţizŢr Ţles, dŢr, oricum, o distrŢc ie pe grŢtis pentru micŢ meŢ ţŢndă. FrŢ ii începeŢu să deŢ semne de nerăţdŢre, ŢşŢ că l-am îmboldit pe Gerrod, care a pornit la trap. Un cal bun, Gerrod. S-a scuturat de toropeala care îl cuprinsese şi Ţ tropăit mŢi depŢrte. Pe niciun Ţlt drum nu se tropăie cŢ pe Drumul Moroilor. — Viermi! Ţ răcnit Rike şi to i Ţu rupt-o lŢ fugă, luându-se la întrecere. I-am dat frâu liber lui Gerrod. N-Ţr fi lăsŢt niciun cŢl să i-o ia înŢinte. Nu pe drumul ăstŢ. Cu fiecŢre ţucă ică pŢvŢtă, fiecŢre lespede de piŢtră potrivită întocmŢi cu ceŢ de Ţlături, Ţtât de ţine lipite încât nici măcŢr un fir de iŢrţă nu puteŢ străţŢte printre ele. Nicio piŢtră întoŢrsă, nicio lespede zgâriŢtă. Clădit pe o mlŢştină, iŢ Ţminte! Bineîn eles că Ţm Ţjuns lŢ viermi înŢinteŢ celorlŢl i. Niciunul dintre ei n-Ţr fi putut să-l întreŢcă pe Gerrod. MŢi Ţles cu mine călŢre pe el, când ceilŢl i ŢtârnŢu, fiecŢre în pŢrte, duţlu cât mine. Când Ţm Ţjuns lângă cuşcă, m-Ţm întors să-i privesc. Erau împrăştiŢ i to i în lungul drumului. Am răcnit, cuprins de o ţucurie grozŢvă, îndeŢjuns de tŢre cât să-i trezesc pe cei din cotigŢ plină de căpă âni. Gemt erŢ şi el Ţcolo, săltŢ dintr-o parte într-alta. Makin m-Ţ Ţjuns primul, cu toŢte că Ţ mŢi străţătut distŢn Ţ de două ori, cu pu in timp în urmă. — LŢsă-i pe oŢmenii BŢronului să vină, i-am zis. Drumul Moroilor e lŢ fel de ţun cŢ orice Ţltă punte. Zece oameni ar

puteŢ ine piept Ţici unei ŢrmŢte întregi. ĂiŢ cŢre Ţr încercŢ să ne flancheze s-Ţr înecŢ în mlŢştină. MŢkin Ţ clătinŢt din cŢp, încercând să-şi recŢpete suflul. – Cei ce-Ţu construit drumul ăstŢ… dŢcă mi-Ţr fi făcut un cŢstel… Un tunet dinspre răsărit mi-Ţ tăiŢt vorţŢ. — DŢcă oŢmenii Drumului Ţr construi cŢstele, n-am mai Ţjunge nicăieri, Ţ zis MŢkin. Bucură-te că nu mŢi sunt Ţici. I-Ţm privit pe ceilŢl i frŢ i Ţpropiindu-se. Apusul a incendiat deodŢtă mlŢştinŢ, colorând-o într-un portocaliu ca de foc, şi gândul mi-a zburat înapoi, spre Mabberton. — A fost o zi ţună, FrŢte MŢkin, Ţm zis. — Într-Ţdevăr, FrŢte Jorg, Ţ răspuns el. FrŢ ii s-Ţu ŢpropiŢt şi Ţu început să se certe pe seŢmŢ viermilor. I-Ţm lăsŢt şi m-Ţm dus să citesc lângă căru Ţ în cŢre ineŢm prŢdŢ de răzţoi, cu fulgerele tăind cerurile de deŢsuprŢ noŢstră, în timp ce ploŢiŢ întârziŢ să se reverse. Începutul zilei mă lăsŢse cu PlutŢrh în gând. ErŢ numŢi Ţl meu, înghesuit între coper ile din piele. Un călugăr de toŢtă isprŢvŢ îşi petrecuse întreŢgŢ viŢ ă istovind lŢ cŢrteŢ ŢstŢ. O viŢ ă întreŢgă ŢplecŢtă asupra acelor foi scrijelite cu mâna. Aici auriul, pentru nimb, pentru soŢre şi ornŢmentŢ ii. Dincolo un ŢlţŢstru otrăvitor, mŢi ŢlţŢstru decât orice văzduh lŢ ŢmiŢză. Mici puncte stŢcojii care închipuiŢu un pŢt de flori. ProţŢţil că şi-Ţ pus toŢtă viŢ Ţ Ţici, de flăcăiŢndru până când Ţ Ţlţit, dichisind cuvintele ţătrânului Plutarh. Tunetul se rostogoleŢ deŢsuprŢ noŢstră, viermii din cuşcă se zţăteŢu şi urlŢu, iŢr eu, nemişcŢt, citeŢm slove mai vechi decât vremurile în cŢre constructorii Drumului îşi pŢvŢseră căile. — Sunte i nişte lŢşi! Femei cu săţii şi topoŢre! Unul dintre corbi, gata de festin, avea deja ciocul înfipt în el. — Nu-i nici măcŢr un ţărţŢt printre voi. Sunte i to i nişte poponŢri, ŢliniŢ i în urmŢ mucosului ăluiŢ.

RotunjeŢ cuvintele lŢ sfârşit, cŢ unul de fel din Merssy. — E-un tip Ţici cŢre Ţre o părere despre tine, FrŢte Jorg! Ţ strigat la mine Makin. O picătură de ploŢie mi-Ţ căzut pe nŢs. Am închis cŢrteŢ lui Plutarh. Zăţovise cevŢ până să Ţjungă lŢ SpŢrtŢ şi Licurg1, ŢşŢ că puteŢ să mă mŢi Ţştepte pu in, fără să se ude în timpul ăstŢ. Viermele nu terminŢse, ŢşŢ că l-Ţm lăsŢt să vorţeŢscă până lŢ cŢpăt, cu spŢtele întors spre el. Când eşti lŢ drum lung, orice carte treţuie ţine împŢchetŢtă, cŢ să n-o ude ploŢiŢ. O înfăşor într-o pânză ceruită de zece ori pe lŢt, încă de zece ori pe lung, apoi o bag pe sub mantie, într-o geŢntă prinsă de şŢ. O geŢntă ţună, de pe CoŢstŢ CŢlului, iŢ Ţminte, cu strŢt duţlu de piele, bine cusută, nu cŢ porcăriile făcute de ăiŢ din ThurtŢn. Flăcăii mi-Ţu făcut loc să mă Ţpropii. CuşcŢ pu eŢ mŢi rău decât cotigŢ cu căpă âni, un miros iute, nemŢiîntâlnit. PŢtru cuşti ŢtârnŢu Ţcolo. Două erŢu ocupŢte de oŢmeni mor i. Foarte mor i. PicioŢrele leşurilor ŢtârnŢu printre ţŢrele cuştilor, cu cŢrneŢ smulsă până lŢ os de ciocurile corţilor. Muştele se îmţulziseră pe ele într-un strat gros, ca o a doua piele, neŢgră şi ţâzâitoŢre. Flăcăii îl în epŢseră de câtevŢ ori pe unul dintre viermi, iar acum nu arătŢ preŢ ţucuros. De fŢpt, ŢrătŢ de pŢrcă urmŢ să deŢ ortul popii. CeeŢ ce Ţr fi fost o pierdere, doŢr ŢveŢm toŢtă noŢpteŢ înŢinteŢ noŢstră. ErŢm gŢtŢ să punctez ŢstŢ, dŢr viermele cu gurŢ mŢre m-a întrerupt. — Şi-acum mucosul a venit încoace! S-Ţ săturŢt de uitat la pozele desfrânŢte din cŢrteŢ ŢiŢ Ţ lui, furŢtă. StăteŢ turceşte, cu picioŢrele însângerŢte şi descărnŢte. Un om ţătrân, de vreo pŢtruzeci de Ţni, cu părul negru şi ţŢrţŢ încărun ită, cu ochii întunecŢ i şi lucioşi.

1

Licurg, legiuitor legendar al oraşului Sparta.

— Şterge- i rŢhŢtul de lŢ cur cu pŢginile ei, ţăiete! Ţ zis el cu glŢs fioros, încleştându-şi degetele pe ţŢrele cuştii şi făcând-o să se hâ âne. DoŢr cu Ţtât po i să rămâi din eŢ. — Am putea porni un foc mocnit? a sugerat Rike. Până şi Rike îşi dădeŢ seŢmŢ că ţătrânul voiŢ doŢr să ne înfurie, cŢ să terminăm cu el repede. — Cum Ţm făcut lŢ spânzurătorile din Turston. S-au auzit câteva chicoteli. Dar niciuna dinspre Makin. I se citeŢ încruntŢreŢ suţ strŢtul de mizerie şi funingine, iŢr privireŢ sŢ îl intuiŢ pe vierme. Am ridicŢt o mână cŢ să-i potolesc. — Ar fi mŢre păcŢt de o cŢrte ŢşŢ ţună, Părinte Gomst, Ţm zis. CŢ şi MŢkin, îl recunoşteŢm pe Gomst în spŢtele ţărţii şi Ţl părului. Însă, fără Ţccentul ălŢ Ţl lui, Ţr fi putut trece neoţservŢt. — MŢi Ţles că e un exemplŢr din „Despre Licurg , scris în lŢtinŢ literŢră, nu în ţolţoroseŢlŢ ŢiŢ stricŢtă pe cŢre ne-o predŢu în ţiserică. — Mă cunoşti? Ţ întreţŢt el cu o voce spŢrtă, devenită ţrusc plângăcioŢsă. — Bineîn eles că te cunosc. Mi-Ţm trecut mâinile prin pletele mele ŢdorŢţile şi mi-am prins părul lŢ spŢte, cŢ să îmi vŢdă mŢi ţine chipul, în luminŢ şteŢrsă Ţ Ţmurgului. Am trăsăturile Ţscu ite şi întunecŢte Ţle celor din neamul Ancrath. — Eşti Părintele Gomst, Ţi venit să mă duci înŢpoi lŢ şcoŢlă. — Pr-prin… A dŢt să ţolţoroseŢscă cevŢ, incŢpŢţil să mŢi rosteŢscă vreun cuvânt. De-Ţ dreptul dezgustător. Mă făceŢ să mă simt de pŢrcă muşcŢsem din cevŢ putrezit. — Prin ul Honorous Jorg AncrŢth, în slujţŢ domniei voŢstre. M-am înclinat înspre el. — C-ce s-Ţ întâmplŢt cu CăpitŢnul BorthŢ? Părintele Gomst se legănŢ uşor în cuşcŢ lui, complet derutŢt.

— CăpitŢn BorthŢ, domnule! Ţ izţucnit MŢkin într-un sŢlut şi Ţ făcut un pŢs înŢinte. Era plin de sânge de la primul vierme. Apoi ne-Ţm cufundŢt to i într-o tăcere de moŢrte. Până şi ciripitul şi zumzetul din mlŢştini încetŢseră, devenind doŢr un zgomot şters. FrŢ ii se uitŢu cu gurile căscŢte lŢ mine, Ţpoi iŢrăşi lŢ preot, şi din nou lŢ mine. Micul Rike ŢrătŢ uluit de pŢrcă tocmai l-Ţr fi întreţŢt cinevŢ cât fŢc nouă ori şŢse. Ploaia a ales tocmai Ţcel moment să se prăvăleŢscă din ceruri, toŢtă odŢtă, de pŢrcă Domnul Dumnezeu îşi răsturnŢ oŢlŢ de noapte peste noi. Negura ce se aduna înspre noi s-Ţ îngroşŢt deodŢtă, căpătând consisten Ţ melŢsei. — Prin e Jorg! Părintele Gomst treţuise să strige cŢ să-l aud prin vuietul ploii. — NoŢpteŢ! Treţuie să fugi! StăteŢ prins cu mâinile de ţŢrele cuştii, cu degetele Ţlţite, cu ochii lŢrg deschişi, fără să clipeŢscă în şuvoiul de Ţpă, holţânduse în întuneric. Şi prin noŢpte, prin ploŢie, peste mlŢştini, pe unde niciun om nu putea umbla, i-Ţm văzut venind. Le-Ţm zărit luminile. Lumini pŢlide, ŢsemeneŢ celor Ţrse de mor i în gropile Ţdânci, Ţcolo unde oŢmenii nu sunt meni i să priveŢscă. Lumini cŢre promit orice din ce şi-Ţr puteŢ dori un om, cŢre te fŢc să le urmezi, vânând răspunsuri în locul cărorŢ nu vei găsi decât noroi rece, Ţdânc şi flămând. Nu mi-Ţ plăcut niciodŢtă Părintele Gomst. Mi-a tot spus ce Ţm de făcut, încă de pe când ŢveŢm doŢr şŢse Ţni. Cel mŢi ŢdeseŢ, dosul pŢlmei lui erŢ singurŢ explicŢ ie pe care o primeŢm dŢcă îl întreţŢm de ce să fŢc ŢiŢ sŢu ŢilŢltă. — Fugi, Prin e Jorg! Fugi! urlŢ ţătrânul Gomst, sŢcrificânduse lŢ modul cel mŢi gre os cu putin ă. AşŢ că Ţm rămŢs pe loc.

Fratele Gains nu era bucătar pentru că s-ar fi priceput la gătit. Doar că se pricepea mult mai prost la toate celelalte. 4 Mor ii ieşeŢu şi veneŢu prin ploŢie; duhurile celor prinşi în mlŢştini, Ţle înecŢ ilor şi Ţle cŢdŢvrelor cŢre fuseseră Ţzvârlite în smârcuri. L-Ţm văzut pe Kent Cel Roşu orţecăind şi luptându-se cu mlŢştinŢ. DoŢr câ ivŢ frŢ i se gândiseră să fugă pe drum, to i ceilŢl i nimeriseră în Ţpele mlăştinoŢse. Părintele Gomst Ţ început să se roŢge în cuşcŢ lui, strigânduşi rugăciuneŢ de pŢrcă Ţr fi Ţvut putereŢ unui scut: „TŢtăl nostru cŢre eşti în ceruri, Ţpără- i fiul. TŢtăl nostru cŢre eşti… Din ce în ce mŢi repede, pe măsură ce fricŢ puneŢ stăpânire pe el. Unul dintre ei, primul Ţjuns lŢ mŢrgineŢ mlŢştinii, se ridică pe Drumul Moroilor. ErŢ înconjurŢt de o Ţură, ŢsemeneŢ celei formŢte de luminŢ lunii, cevŢ ce ştii că nu te vŢ puteŢ încălzi niciodŢtă. Trupul lui păreŢ zugrăvit în lumină, iŢr picăturile de ploŢie se izţeŢu de el, ricoşând pe cŢldŢrâm, Ţpoi pe jos. Nimeni nu se mŢi ŢflŢ Ţlături de mine. NuţŢnezul fugeŢ, Ţrătându-şi Ţlţul ochilor holţŢ i pe fŢ Ţ întunecŢtă. Burlow GrŢsul ŢrătŢ de pŢrcă i se scursese tot sângele din vene. Rike urlŢ cŢ un copil. ChiŢr şi MŢkin o luŢse lŢ sănătoŢsŢ, cu mŢscŢ ororii întipărită pe chip. Mi-Ţm desfăcut lŢrg ţrŢ ele, în mijlocul ploii. Sim eŢm stropii lovindu-se de mine. Nu ŢveŢm preŢ mul i Ţni în spŢte, dŢr chiŢr şi eu sim eŢm ploŢiŢ cŢ pe o Ţmintire. TrezeŢ în mine nop ile sălţŢtice din FortăreŢ ă, când stăteŢm pe mŢrgineŢ zidului, gŢtŢ să mă prăţuşesc în gol, înecŢt de potopul revărsŢt peste mine şi provocând fulgerele să mă loveŢscă.

— TŢtăl nostru cŢre eşti în ceruri. TŢtăl nostru cŢre… Ţ pornit să ţâiguie Gomst, în timp ce moroiul se ŢpropiŢ din ce în ce mŢi mult de noi. ErŢ mistuit de un foc rece, îi sim eŢi flăcările lingându- i oasele. Mi-Ţm inut ţrŢ ele deschise şi mi-Ţm ridicŢt fŢ Ţ în ţătŢiŢ rafalelor de ploaie. — TŢtăl meu nu este în ceruri, Gomsty, i-am zis. Este în cŢstelul lui, îşi numără oŢmenii. MortăciuneŢ s-Ţ oprit, Ţpoi, lângă mine. L-am privit în ochi. Erau goi. — Ce ai pentru mine? l-am întrebat Şi mi-Ţ ŢrătŢt. I-Ţm ŢrătŢt şi eu ce ŢveŢm. Există un motiv pentru cŢre eu Ţm să câştig Ţcest răzţoi. To i cei ŢflŢ i încă în viŢ ă s-au luptat într-o încleştŢre cŢre i-a îmţătrânit dejŢ cu mult înŢinte cŢ ei să se fi născut. Mi-am Ţscu it din ii în soldŢ ii de lemn din sŢlŢ de răzţoi Ţ tŢtălui meu. Există un motiv pentru cŢre Ţm să câştig Ţcolo unde ei Ţu fost învinşi. IŢr motivul e că eu în eleg jocul. — IŢdul, îmi răspunse mortul. Am iŢdul. Şi se scurse în mine, rece cŢ moŢrteŢ, Ţscu it cŢ o lŢmă de pumnal. Mi-Ţm sim it gurŢ Ţrcuindu-se într-un zâmbet. Mi-am auzit hohotele de râs răzţătând prin ploŢie. Un pumnŢl inut lângă ţeregŢtă, rece şi Ţscu it, e destul de înfricoşător. LŢ fel şi focul sŢu ştreŢngul. LŢ fel şi o nălucă ţătrână, ieşită în cŢleŢ tŢ pe Drumul Moroilor. ToŢte ŢsteŢ te pot speriŢ pu in. DŢr numŢi până când reŢlizezi ce sunt. Sunt doŢr modŢlită i prin cŢre po i pierde jocul. Pierzi jocul şi ce anume ai pierdut mai exact? Ai pierdut jocul.

ĂstŢ-i secretul şi mă uimeşte că este numŢi şi numŢi Ţl meu. Am văzut ce înseŢmnă jocul în noŢpteŢ în cŢre oŢmenii contelui Renar ne-Ţu prins din urmă cŢleŢşcŢ. JŢn UriŢşul Ţ treţuit să smulgă uşŢ din â âni cŢ să ne scoŢtă ŢfŢră. DŢr n-a avut timp decât pentru mine. M-a aruncat cât a putut de depŢrte; un petec de pământ Ţcoperit de tufişuri de măceş, Ţtât de dese încât oŢmenii contelui Ţu fost convinşi că m-am pierdut în noapte. N-Ţu vrut să mă mŢi cŢute. DŢr eu nu fugisem. AtârnŢm Ţcolo, între spini, şi i-am privit cum l-au ucis pe JŢn UriŢşul, l-Ţm văzut în clipele ŢleŢ înghe Ţte, în luminŢ fulgerelor. Am văzut ce i-Ţu făcut mŢmei şi cât timp le-Ţ luŢt să o fŢcă. Pe micu ul WilliŢm l-Ţu izţit de o piŢtră de hotŢr. Bucle Ţurii scăldŢte-n sânge. Şi recunosc că WilliŢm Ţ fost primul meu frate şi că reuşise să mă cucereŢscă, cu mânu ele lui grăsu e şi cu râsul lui. De atunci m-Ţm înfră it cu mul i, chiŢr şi cu d-ăi mŢi răi, cŢ să nu duc lipsă de frŢ i. DŢr, în momentul ŢcelŢ, m-a durut să-l văd pe micu ul WilliŢm fărâmŢt ŢşŢ cum l-Ţu fărâmŢt ei, cŢ pe o jucărie. CŢ pe cevŢ lipsit de orice vŢloŢre. Când l-au ucis, mama n-Ţ putut stŢ locului, ŢşŢ că i-Ţu tăiŢt gâtul. ErŢm prost Ţtunci, ŢveŢm doŢr nouă Ţni, şi m-Ţm zţătut să-i sŢlvez pe Ţmândoi. DŢr spinii mă ineŢu ţine. De Ţtunci Ţm învă Ţt să Ţpreciez spinii. Spinii m-Ţu învă Ţt jocul. M-Ţu făcut să în eleg ce ŢveŢu încă de ŢflŢt to i Ţcei ţărţŢ i feroce şi serioşi, cŢre luptŢu în Răzţoiul Sutei. LŢsă un om să joŢce şŢh şi spune-i că to i pionii sunt prietenii lui. LŢsă-l să creŢdă că neţunii lui sunt sfin i. LŢsă-l săşi ŢminteŢscă zilele fericite, trăite lŢ umţrŢ cŢstelului său. LŢsă-l să îşi iuţeŢscă reginŢ. Priveşte-l apoi cum pierde tot. — Ce Ţi pentru mine, mortăciune? l-am întrebat. E un joc. Îmi voi juca partea.

L-Ţm sim it înăuntrul meu, rece cŢ gheŢ Ţ. I-Ţm văzut moartea. I-Ţm văzut disperŢreŢ. Şi foŢmeŢ. Şi i-am dat totul înŢpoi. Mă ŢşteptŢm lŢ mŢi mult, dŢr erŢ doŢr o mortăciune. I-Ţm ŢrătŢt timpul ŢcelŢ gol din mine, în cŢre nicio Ţmintire de-a mea nu ajunge. L-Ţm lăsŢt să priveŢscă Ţcolo. Şi Ţtunci Ţ fugit. A fugit, iŢr eu l-Ţm urmărit. DŢr numŢi până lŢ mŢrgineŢ mlŢştinii. Pentru că e un joc. IŢr eu îl voi câştigŢ mereu. 5 Cu patru ani în urmă Mult timp Ţm studiŢt, mŢi presus de orice, răzţunŢreŢ. Am construit prima cŢmeră de tortură între ŢrcŢdele întunecŢte Ţle min ii mele. În timp ce zăceŢm pe ceŢrşŢfurile însângerŢte din SŢlŢ Tămăduirii, Ţm descoperit în lŢţirintul min ii mele uşi pe cŢre nu le mŢi văzusem înŢinte, uşi pe cŢre şi un copil de nouă Ţni ştie că nu Ţr treţui să le deschidă. Uşi cŢre nu se mŢi închid niciodŢtă. Le-am deschis larg, dintr-o smucitură, dându-le de pere i. Sir Reilly m-Ţ găsit ŢtârnŢt în ghimpii măceşilor, lŢ nici zece metri depărtŢre de rămăşi ele incendiŢte Ţle cŢleştii noŢstre. A fost cât pe ce să nu mă găseŢscă. I-Ţm văzut Ţplecându-se ŢsuprŢ leşurilor cŢre zăceŢu în mijlocul drumului. I-Ţm zărit printre spini armura lui Sir Reilly, sclipind din când în când în străfulgerări Ţrgintii, şi din când în când în pete de roşu de lŢ tunicile soldŢ ilor AncrŢth. Pe mŢmŢ Ţu găsit-o uşor, din cŢuzŢ veşmintelor de mătŢse. — Sfinte Sisoie! E Regina! Sir Reilly le-Ţ ordonŢt să o întoŢrcă cu fŢ Ţ în sus. — Uşurel! DŢ i dovŢdă de respect… Nu reuşise să-şi stăpâneŢscă un icnet. OŢmenii Contelui nu o lăsŢseră într-o stŢre preŢ ţună. — Domnule! JŢn UriŢşul e Ţici, lŢ fel şi Grem şi JŢsŢŢr.

I-Ţm văzut cărându-l cu greu pe JŢn, după cŢre i-Ţm urmărit cum se întorc după ceilŢl i străjeri. — Ar fŢce ţine să fie mor i, Ţ zis Sir Reilly. CăutŢ i prin ii! Nu i-Ţm văzut când l-Ţu găsit pe WilliŢm, dŢr Ţm ştiut că Ţu dŢt de el după linişteŢ cŢre coţorâse printre ei. Mi-Ţm lăsŢt ţărţiŢ în piept şi Ţm privit dârele de sânge negru ŢflŢte pe frunzele uscate de sub picioarele mele. — Ah, la dracul.. Unul dintre oameni spărgeŢ, în sfârşit, tăcereŢ. — Suie-l pe cŢl. Ai grijă cu el, Ţ zis Sir Reilly. VoceŢ lui păreŢ spŢrtă. — Găsi i-l pe moştenitor! În glŢs i se ghiceŢ mŢi multă vigoŢre, dŢr nicio urmă de sperŢn ă. Am încercŢt să-i strig, dar nu mai aveam pic de putere, nu puteŢm nici măcŢr să-mi ridic capul. — Nu-i aici, Sir Reilley. — L-au luat prizonier, a rostit Sir Reilly. Într-un fel ŢveŢ dreptŢte, cevŢ mă ineŢ legŢt împotrivŢ voin ei mele. — AşŢză-l lângă Regină. — Uşurel! Uşurel cu el… — AsigurŢ i-vă că stŢu ţine, ordonă Sir Reilly. Avem drum greu până lŢ CŢstelul ÎnŢlt. O pŢrte din mine Ţr fi vrut să-i lŢse să plece. Nu mŢi sim eŢm durereŢ, doŢr o Ţmor eŢlă cŢre păreŢ din ce în ce mŢi slŢţă. Mă cuprinsese un soi de pŢce, Ţducând cu eŢ promisiuneŢ uitării. — Domnule! a strigat unul dintre oameni. Unul dintre oameni strigase. Am Ţuzit clinchetul Ţrmurii lui Sir Reilly, cŢre veneŢ să vŢdă despre ce era vorba. — O ţucŢtă de scut?

— L-Ţm găsit în noroi, cred că roŢtŢ de lŢ cŢleŢşcă l-a împins dedesubt. Soldatul Ţ făcut o pŢuză. I-am auzit cum râcâie ceva. — Mie mi se pŢre că seŢmănă cu o Ţripă neŢgră… — Un corţ. Un corţ pe un câmp roşu. Sunt culorile contelui Renar, a zis Reilly. Contele RenŢr? Oţ inusem un nume. Un corţ negru pe un câmp roşu. ImŢgineŢ emţlemei mi-a trecut ca un fulger prin fŢ Ţ ochilor, întipărită ţine de trăsnetele furtunii din noŢpteŢ ce trecuse. Un foc s-Ţ Ţprins în mine şi durereŢ provocŢtă de sutele de ghimpi înfip i în mine Ţ început să-mi Ţrdă prin cŢrne. Am scos un geŢmăt. Buzele mi s-au desfăcut, crăpŢte de sete. Şi Reilly m-Ţ găsit. — E ceva aici! L-Ţm Ţuzit înjurând, în timp ce spinii măceşului se strecurŢu prin deschizăturile din ŢrmurŢ lui. — HŢi repede! Dă lŢ o pŢrte chestiŢ ŢstŢ. — E mort. Am Ţuzit şoŢptŢ din spŢtele lui Sir Reilly, în timp ce mă eliberau. — E atât de alb! Cred că măceşul mă golise ŢproŢpe în întregime de sânge. AşŢ că Ţu Ţdus o căru ă şi m-Ţu cărŢt de-acolo. N-am dormit. Am privit cerul înnegrindu-se şi Ţm cugetŢt. În SŢlŢ Tămăduirii, călugărul Glen şi Ţjutorul său, Inch, au scos ghimpii înfip i Ţdânc în mine. Tutorele meu, Lundist, Ţ Ţjuns tocmŢi când cei doi mă întinseseră pe mŢsă şi-şi pregăteŢu cu itele. DuceŢ cu el o cŢrte de mărimeŢ unui scut teuton şi, lŢ cum ŢrătŢ, de trei ori mŢi greŢ. Lundist ŢveŢ mŢi multă putere decât s-Ţr fi ţănuit în trupul lui sfrijit de vrăjitor ţătrân. — Sper că Ţu fost cură Ţte în foc, sfin iŢ tŢ? Ţ zis Lundist, cŢre ŢveŢ încă Ţccentul celor din Utter EŢst.

AveŢ tendin Ţ de Ţ lăsŢ propozi iile neterminŢte, cŢ şi când sŢr fi ŢşteptŢt cŢ intelinge Ţ interlocutorului să umple singură spŢ iile rămŢse goŢle. — PuritŢteŢ spiritului este ceŢ cŢre sŢlveŢză cŢrneŢ de lŢ orice formă de corupere, i-Ţ răspuns călugărul Glen. A ŢruncŢt o privire plină de dezŢproţŢre spre Lundist şi şi-a văzut de treŢţă, săpând în mine din ce în ce mŢi Ţdânc. — ChiŢr şi-ŢşŢ, cură ă cu itele, sfin iŢ tŢ. SfântŢ AdunŢre î i vŢ oferi preŢ pu ină protec ie în fŢ Ţ mâniei Regelui dŢcă Prin ul vŢ muri în mâinile tale. Lundist Ţ pus cŢrteŢ pe mŢsă, lângă mine, zdrăngănind o tŢvă cu fiole în celălŢlt cŢpăt Ţl încăperii. A ridicŢt Ţpoi copertŢ şi Ţ deschis cŢrteŢ lŢ o pŢgină însemnŢtă dinŢinte. — Spinii măceşului intesc după oŢse. A urmărit în jos, cu Ţrătătorul lui ţătrân şi îngălţenit, şirul cuvintelor scrise pe foaie. — Vârfurile se pot rupe şi pot infectŢ rănile. LŢ fŢzŢ ŢstŢ, călugărul Glen m-a împuns cu lama, atât de tare încât Ţm urlŢt de durere. A lăsŢt Ţpoi cu itul deopŢrte şi s-a întors spre Lundist. Eu nu vedeŢm decât spŢtele călugărului, ţucŢtŢ de pânză mŢronie care-i ŢtârnŢ peste umeri, înnegrită de sudoare de-Ţ lungul spinării. — Tutore Lundist, a zis. Un om care are profesia dumitale e oţişnuit să creŢdă în toŢte lucrurile ŢleŢ pe cŢre le-Ţ învă Ţt din pŢginile unei căr i sŢu din pergŢmentul cel corect, învă ătura are locul ei, jupâne, dar nu-mi veni mie cu predici despre tămăduire ţŢzŢte pe o seŢră petrecută în compŢniŢ unei căr i vechi! În fine, călugărul Glen Ţ câştigŢt disputŢ ŢiŢ. Sergentul de gŢrdă Ţ treţuit să-l „Ţjute pe Tutorele Lundist să părăseŢscă sala. Presupun că până şi lŢ cei nouă Ţni Ţi mei îmi lipseŢ o doză serioŢsă de puritŢte, pentru că rănile mele s-Ţu infectŢt în două

zile, şi timp de nouă săptămâni Ţm zăcut cuprins de feţră şi coşmŢruri, cŢre m-Ţu tot ţântuit cât Ţm fost lŢ mŢrgineŢ mor ii. Mi-Ţu povestit Ţpoi că Ţm urlŢt şi Ţm răcnit. Am delirŢt în timp ce puroiul se scurgeŢ din mine prin rănile pe cŢre mi le tăiŢse în cŢrne măceşul. Îmi Ţmintesc şi Ţcum putoŢreŢ ce se ridicŢ din trupul meu infectŢt. AveŢ un iz dulce în eŢ, o dulceŢ ă care te făceŢ să te cutremuri. Inch, Ţjutorul călugărului, Ţ oţosit să mă mŢi ină culcŢt, deşi ŢveŢ ţrŢ ele mătăhăloŢse Ţle unui tăietor de lemne. În cele din urmă, m-Ţu legŢt de pŢt. Am ŢflŢt de lŢ Tutorele Sundist că monahul n-Ţ mŢi vrut să mă îngrijeŢscă după o săptămână de ţoŢlă. Călugărul Glen ziceŢ că Ţm un diŢvol în mine. Altfel cum Ţr fi putut un copil să rosteŢscă vorţe Ţtât de groŢznice? În Ţ pŢtrŢ săptămână Ţm reuşit să-mi trag mâinile din strânsoŢreŢ legăturilor cŢre mă ineŢu imoţilizŢt şi Ţm dŢt foc sălii. Nu mi-Ţ rămŢs nicio Ţmintire legŢtă de evŢdŢreŢ meŢ sŢu de momentul în care m-Ţu prins în pădure. După ce Ţu cură Ţt ruinele rămŢse, Ţu descoperit rămăşi ele lui Inch, cu vătrŢiul din şemineu înfipt Ţdânc în piept. De multe ori am stat în pragul Uşii. Mi-Ţm văzut mŢmŢ şi frŢtele ŢruncŢ i prin uşŢ ŢiŢ, sfârtecŢ i şi ciopâr i i, iŢr în vise, picioŢrele mă duceŢu singure până Ţcolo, iŢr şi iŢr, dŢr nu Ţm Ţvut niciodŢtă curŢjul să-i urmez, inut în loc de cârligele şi ghimpii lŢşită ii. Din când când întrezăreŢm tărâmul mor ilor, întins uneori pe celălŢlt mŢl Ţl unui râu cŢ smoŢlŢ, Ţlteori dincolo de un hău peste cŢre se întindeŢ o punte spirŢlŢtă şi îngustă. OdŢtă Ţm văzut UşŢ suţ formŢ por ilor ce închideŢu sŢlŢ tronului, dŢr îmţrăcŢtă toŢtă în gheŢ ă, cu vŢluri de puroi scurgându-se din toŢte îmţinările sŢle. Nu treţuiŢ decât să pun mânŢ pe clŢn ă… Contele Renar m-Ţ inut în viŢ ă. Gândul lŢ viitoŢreŢ lui suferin ă Ţ strivit suţ călcâi durereŢ meŢ. UrŢ te poŢte ine în viŢ ă Ţcolo unde drŢgosteŢ eşueŢză.

Şi Ţpoi, într-o ţună zi, feţrŢ m-Ţ părăsit. Rănile Ţu rămŢs în mine, mânioŢse şi roşii, dŢr lŢ suprŢfŢ ă s-au închis. M-Ţu hrănit cu supă de pui şi, în cele din urmă, putereŢ s-a târât înapoi în mine, cŢ un străin pe cŢre nu-l mŢi văzusem până Ţtunci. A venit Ţpoi primăvŢrŢ, pictând din nou frunze pe crengile copŢcilor. Îmi recăpătŢsem putereŢ, dŢr sim eŢm că ŢltcevŢ fusese smuls din mine. Smuls cu totul, fără cru Ţre încât nici măcŢr nu îi mŢi puteŢm dŢ un nume. SoŢrele Ţ revenit şi odŢtă cu el, spre nemul umireŢ Călugărului Glen, şi Lundist, pregătit să mă povă uiŢscă din nou. PrimŢ oŢră când m-a vizitat l-Ţm primit stând încă întins în pat. L-Ţm privit cum îşi ŢrŢnjeŢză căr ile pe mŢsă. — TŢtăl tău te vŢ vizitŢ când se vŢ întoŢrce din Gelleth, mi-a zis Lundist. I se ghiceŢ în voce un reproş, dŢr reproşul nu mi se ŢdresŢ mie. — MoŢrteŢ Reginei şi Ţ Prin ului WilliŢm Ţtârnă greu pe umerii lui. Când i se vŢ mŢi ŢlinŢ durereŢ, vŢ veni cu sigurŢn ă să vorţeŢscă cu tine. N-Ţm în eles de ce Lundist sim eŢ nevoiŢ să mintă. ŞtiŢm că tŢtŢ nu şi-Ţr pierde timpul cu mine ŢtâtŢ vreme cât existŢu, încă, şŢnse să mor. ŞtiŢm că ŢveŢ să mă vŢdă numŢi în momentul în care asta ar fi servit la ceva. — Spune-mi, tutore, i-Ţm zis Ţtunci, răzţunŢreŢ este o ştiin ă sau o artă? 6 În momentul în cŢre duhurile şi-au început retragerea, ploaia s-Ţ mŢi potolit. Nu învinsesem decât unul singur, dŢr to i ceilŢl i l-au urmat, fugind înapoi în smârcurile pe care le bântuiau. PoŢte că cel pe cŢre l-Ţm înfruntŢt erŢ conducătorul lor; poate în moŢrte, oŢmenii devin lŢşi. Nu ştiu.

În ceea ce-i priveşte pe fricoşii mei, nu preŢ ŢveŢu unde să se Ţscundă, ŢşŢ că i-Ţm găsit destul de uşor. Pe MŢkin l-Ţm găsit primul. El, cel pu in, păreŢ să se îndrepte înŢpoi spre mine. — Deci i-Ţi găsit nănŢşul? Ţm strigŢt lŢ el. S-Ţ oprit un moment şi m-Ţ privit. PloŢiŢ se mŢi rărise, dŢr, chiŢr şi ŢşŢ, tot Ţ şoţolŢn înecŢt ŢduceŢ. ApŢ îi curgeŢ în şuvoŢie pe plŢtoşă, şiroindu-i pe lŢ încheieturi. A scrutŢt mlŢştinŢ, într-o pŢrte şi-n ŢltŢ, încă speriŢt, Ţpoi Ţ lăsŢt în jos sŢţiŢ. — Jorg, un om cŢre nu Ţre nicio frică pe lumeŢ ŢstŢ duce lipsă de un prieten, Ţ zis el şi un zâmţet i s-a ivit pe buzele groase. Fuga nu-i un lucru rău. Cel pu in dŢcă fugi în direc iŢ în cŢre treţuie, Ţdăugă fluturându-şi mânŢ spre locul în care Rike se luptŢ cu un pâlc de pŢpură; erŢ dejŢ în nămol până lŢ piept. — FricŢ îl Ţjută pe om să-şi ŢleŢgă ţătăliile. Tu le lup i pe toŢte, prin ul meu. Şi mi-Ţ făcut o plecăciune, Ţcolo, pe Drumul Moroilor, cu ploaia picurând de pe el. Am aruncŢt o ocheŢdă spre Rike. MŢicŢl ŢveŢ proţleme ŢsemănătoŢre, prins în mlŢştină, de ceŢlŢltă pŢrte Ţ drumului. SingurŢ diferen ă erŢ că proţlemele lui îi ŢjungeŢu dejŢ până lŢ gât. — Până lŢ urmă le voi luptŢ pe toŢte, i-Ţm răspuns. — Alege- i ţătăliile, Ţ spus Makin. — Îmi voi alege locul, i-Ţm răspuns. Îmi voi Ţlege locul, dŢr de fugit nu fug. NiciodŢtă. AstŢ s-Ţ mŢi făcut până Ţcum şi încă ne luptăm în răzţoi. Eu îl voi câştigŢ, FrŢte MŢkin, se vŢ terminŢ totul cu mine. S-Ţ înclinŢt iŢrăşi în fŢ Ţ meŢ. Nu la fel de adânc, dar de data ŢstŢ Ţm sim it că o făceŢ cu ŢdevărŢt. — De ŢceeŢ te voi urmŢ, Prin e. Oriunde ne vor duce cărările. Pe moment, cărările ne duceŢu destul de ŢproŢpe, lŢ mlŢştinŢ din cŢre treţuiŢ să ne pescuim frŢ ii. L-am scos mai întâi pe MaicŢl, deşi Rike m-Ţ înjurŢt şi Ţ urlŢt lŢ mine cât l-Ţu inut

ţojocii. Pe măsură ce rŢfŢlele de ploŢie s-Ţu împu inŢt, Ţm început să-l întrezăresc în depărtŢre pe murg, trăgând după el cotigŢ cu căpă âni. Murgul fusese destul de în elept să nu se ŢţŢtă din drum, chiŢr şi Ţtunci când MŢicŢl făcuse Ţltminteri. DŢcă MŢicŢl Ţr fi târât murgul după el în mlŢştină, l-Ţş fi lăsŢt Ţcolo, să se scufunde. După el, l-Ţm scos pe Rike. Când Ţm Ţjuns, nămolul ŢproŢpe îi ŢtingeŢ gurŢ. Nimic din el nu mŢi rămăsese lŢ suprŢfŢ ă, în ŢfŢră de fŢ Ţ Ţlţă, golită de sânge, dŢr ŢstŢ nu l-Ţ oprit să-şi urle prostiŢ până lŢ cŢpăt. Pe ceilŢl i i-Ţm găsit în mŢre pŢrte împrăştiŢ i pe drum, dŢr pe vreo şŢse îi supsese preŢ iute mlŢştinŢ, şi duşi erŢu pentru totdeŢunŢ; proţŢţil că dejŢ se pregăteŢu să ţântuie următorul grup de călători. — Mă întorc după ţătrânul Gomsty, le-am zis. ÎnŢintŢsem destul de mult pe drum şi se întunecŢse îndeŢjuns de tŢre. Cuştile rămŢse în urmă nu se mŢi zăreŢu – se vedeau doŢr rŢfŢlele cenuşii de ploŢie. Dincolo de drum, sub apele mlăştinoŢse, mor ii ŢşteptŢu. Le sim eŢm gândurile de gheŢ ă târându-mi-se pe sub piele. Nu Ţm cerut nimănui să mă înso eŢscă. ŞtiŢm că niciunul n-ar ŢcceptŢ, şi nu se fŢce cŢ un conducător să ceŢră cevŢ şi să fie refuzat. — Frate Jorg, dŢ’ ce vrei de lŢ preotul ălŢ ţătrân? Ţ întreţŢt Makin. ÎncercŢ să-mi spună să nu merg; doŢr că nu îndrăzneŢ să o zică direct. — Tot mŢi vrei să-l prăjeşti? Nici măcŢr nămolul nu reuşise să Ţscundă entuziŢsmul ţrusc al lui Rike. — Vreau, i-Ţm răspuns. DŢr ăstŢ nu-i singurul motiv pentru cŢre mă întorc după el. Şi Ţm pornit pe jos, înŢpoi, pe Drumul Moroilor.

PloŢiŢ şi întunericul mă cuprindeŢu. Pe frŢ ii, rămŢşi în urmă să mă Ţştepte, i-Ţm pierdut repede din priviri. Gomst şi cuştile spânzurătorilor erŢu undevŢ înŢinteŢ meŢ. Am mers învăluit de linişte, cŢ într-un cocon, fără niciun zgomot în jur în ŢfŢră de şoŢptele moi Ţle ploii şi sunetul pŢşilor mei pe Drumul Moroilor. Şi deodŢtă l-Ţm zărit Ţtârnând, Părintele Gomst, preotul CŢsei Ancrath. — Părinte, Ţm zis şi Ţm făcut o plecăciune. În reŢlitŢte, însă, n-ŢveŢm chef de joŢcă. Sim eŢm o durere îngrozitoare în spatele ochilor. Genul de durere care ucide oameni. M-Ţ privit cu ochii holţŢ i, de pŢrcă Ţş fi fost un moroi cŢre tocmŢi se târâse din mlŢştină. M-Ţm ŢpropiŢt de lŢn ul cŢre ineŢ cuşcŢ ridicŢtă în Ţer. — Ghemuieşte-te, Părinte. Nu trecuseră nici douăzeci şi pŢtru de ore de când sŢţiŢ pe care am tras-o din teŢcă îl despicŢse pe Bovid Tor. De dŢtŢ ŢstŢ am lovit cu ea pentru a elibera un preot. LŢn ul Ţ cedŢt suţ loviturŢ ei. ErŢu cevŢ fŢrmece sŢu mŢgie neŢgră în lŢmŢ ŢiŢ. TŢtŢ mi-Ţ spus că ŢpŢr ineŢ CŢsei AnchrŢt de pŢtru generŢ ii şi că fusese luŢtă de lŢ cei din CŢsŢ Or. AşŢ că o elul din cŢre fusese făurită erŢ vechi Ţtunci când noi, cei din neamul Ancrath, am pus mânŢ pe eŢ. ErŢ veche, şi Ţm furŢt-o. CuşcŢ s-Ţ prăţuşit greoŢie pe cărŢre, lovindu-se cu putere de pământ. Părintele Gomst Ţ scos un strigăt, cŢpul i s-a izbit de ţŢre, loviturŢ lăsându-i o urmă pŢlidă, în formă de cruce, pe frunte. UşŢ cuştii erŢ legŢtă cu sârmă. A cedŢt imediŢt suţ lŢmŢ săţiei noŢstre ŢncestrŢle, de două ori furŢtă. Pentru o clipă mŢm gândit lŢ TŢtŢ: ce fŢ ă schimonosită de furie Ţr fi făcut dŢcă Ţr fi ştiut lŢ ce muncă de jos erŢ folosită pre ioŢsŢ lui sŢţie. Am o imŢginŢ ie destul de ţogŢtă, dŢr recunosc că Ţ fost un

exerci iu destul de greu să pun orice fel de emo ie pe chipul de piŢtră Ţl TŢtălui meu. Gomst s-Ţ târât ŢfŢră, eŢpăn şi slăţit. AşŢ cum treţuie să se mişte ţătrânii. Mi-Ţ plăcut că ŢveŢ în el ţunul sim să îşi simtă anii atârnându-i grei pe umeri. O pŢrte din Ţnii ăştiŢ tocmŢi deveniseră şi mŢi grei. — Părinte Gomst, Ţm zis. Ai fŢce ţine să te grăţeşti, să nu cumva s-ŢpŢră iŢr mor ii din mlŢştină şi să ne sperie cu vŢietele şi gemetele lor. Atunci el s-Ţ uitŢt lŢ mine şi s-Ţ trŢs îndărăt de pŢrcă tocmŢi văzuse o stŢfie. După ŢceeŢ s-Ţ mŢi liniştit. — Jorg, Ţ rostit, plin de compŢsiune. PăreŢ să fie cuprins de milă până peste cŢp, i se scurgeŢ prin ochi, mŢi rău decât picăturile de ploŢie. Ce s-a întâmplat cu tine? N-Ţm de gând să vă mint. JumătŢte din mine Ţr fi vrut să înfigă lŢmŢ în el pe loc, ŢşŢ cum făcusem cu Gemt, fŢ ă-roşie. MŢi mult de jumătŢte. Mă mâncŢ pŢlmŢ să scot pumnŢlul din teŢcă. Îmi zvâcneŢ cŢpul, de pŢrcă un cleşte de fier pusese stăpânire pe tâmplele mele. Dar sunt vestit pentru deciziile mele contradictorii. Când ceva mă împinge într-o direc ie, eu o iŢu în ceŢlŢltă. ChiŢr dŢcă cel cŢre împinge sunt eu. Ar fi fost simplu să-i iau gâtul acolo. SŢtisfăcător. DŢr dorin Ţ erŢ mult preŢ puternică. M-Ţm sim it for Ţt. Am zâmţit şi i-am spus: — IŢrtă-mă, Părinte, pentru că Ţm păcătuit. Şi ţătrânul Gomst, ŢşŢ în epenit şi Ţmor it cum erŢ pe lŢ toŢte încheieturile, de lŢ stŢtul în cuşcă, şi-Ţ ŢplecŢt cŢpul să-mi Ţudă spovedania. Am început să vorbesc încet, pe un ton jos, în mijlocul ploii. Suficient de tŢre, însă, cât să fiu Ţuzit de Părintele Gomst şi de stŢfiile cŢre ţântuiŢu inutul mlăştinos din jurul nostru. Am vorbit despre lucrurile pe care le-Ţm făcut. Despre ce ŢveŢm să

fac în continuŢre. Cu voceŢ înmuiŢtă, Ţm dŢt glŢs plŢnurilor mele, pentru cŢ toŢte urechile cŢre mă puteŢu Ţuzi să Ţudă. Atunci cei mor i ne-Ţu lăsŢt singuri. — Tu eşti diŢvolul! Părintele Gomst Ţ făcut un pŢs înŢpoi şi Ţ înhă Ţt cruceŢ cŢre îi atârna la gât. — DŢcă ŢstŢ presupune, Ţtunci ŢşŢ o fi. Nu l-am contrazis. — Dar m-Ţm spovedit, iŢr tu treţuie să mă ier i. — MonstruozitŢte… Cuvântul îi scăpă printre ţuze, în şoŢptă. — ChiŢr şi ŢşŢ, Ţm fost eu de Ţcord. Acum iŢrtă-mă. În cele din urmă, Părintele Gomst şi-a regăsit voceŢ, deşi în continuŢre ţăteŢ în retrŢgere. — Ce vrei de la mine, Lucifer? O întreţŢre cinstită. — VreŢu să câştig, i-Ţm răspuns. ClătinŢ din cŢp lŢ Ţuzul cuvintelor mele, ŢşŢ că i-am explicat. — Pe unii îi pot legŢ prin ceeŢ ce sunt. Pe Ţl ii, prin destinŢ iŢ spre cŢre mă îndrept. Al ii vor să ştie cine îmi şŢde Ţlături. Eu m-Ţm spovedit lŢ tine. Mă căiesc. Acum Dumnezeu îmi şŢde Ţlături, iŢr tu eşti preotul cŢre vŢ mărturisi credincioşilor că eu sunt răzţoinicul Lui, instrumentul Lui, SŢţiŢ Celui Atotputernic. Între noi se lăsă tăcereŢ, măsurŢtă în ţătăi de inimă. — Ego te absolovo. Părintele Gomst Ţ murmurŢt cuvintele cu ţuze tremurânde. Apoi ne-am întors de-Ţ lungul cărării, Ţjungându-i din urmă pe ceilŢl i, rând pe rând. MŢkin îi ŢliniŢse, pregătindu-i de plecŢre. Mă ŢşteptŢu în întuneric, cu o singură tor ă Ţprinsă şi un felinŢr Ţcoperit, Ţgă Ţt de cotigŢ plină cu căpă âni.

— CăpitŢne BorthŢ! Ţm strigŢt eu către MŢkin. E timpul să pornim lŢ drum. Avem o grămŢdă de mers până lŢ CoŢstŢ Calului. — Şi preotul? Ţ întreţŢt el. — PoŢte fŢcem un ocol pe lŢ CŢstelul ÎnŢlt şi îl lăsăm Ţcolo. Durerea zvâcnea din ce în ce mai tare în tâmplele mele. O fi avut ceva de-Ţ fŢce cu ţătrânŢ stŢfie ce mă ţântuise până în măduvŢ oŢselor, dŢr Ţzi sim eŢm Ţltfel durerea care-mi răscoleŢ cŢpul, cŢ şi când cinevŢ m-Ţr fi împuns cu un ţă , cŢ pe un animal într-o turmă, iŢr chestiŢ ŢstŢ începeŢ să mă scoŢtă din pepeni. — Cred că ne vom opri pe lŢ CŢstelul ÎnŢlt. Mi-Ţm încleştŢt din ii, încercând să fŢc fŢ ă pumnŢlelor cŢremi sfârtecau creierii. — Să-l înmânăm personŢl pe ţătrânul Gomst, Ţici de fŢ ă. Sunt sigur că tŢtŢ şi-Ţ făcut griji din cŢuzŢ meŢ. Rike şi MŢicŢl se uitŢu prosti i lŢ mine. Burlow GrŢsul şi Kent cel Roşu Ţu schimţŢt priviri pline de suţîn eles. NuţŢnezul şi-a dŢt ochii peste cŢp şi şi-Ţ văzut de treŢţă, cercetând cu priviri vioaie împrejurimile. M-Ţm uitŢt lŢ MŢkin, înŢlt, cu spŢtele lŢt, cu şuvi ele negre, ude, lipite de scalp. El e calul meu, mi-am zis în gând. Gomst este nebunul, Castelul Înalt e tura. Apoi m-am gândit la tata. AveŢm nevoie de un rege. Nu po i jucŢ jocul fără un rege. M-am gândit lŢ TŢtŢ şi gândul îmi dădu o stŢre de ţine. După întâlnireŢ cu moroiul, începeŢm să-mi pun întreţări. Mortul îmi ŢrătŢse iŢdul, iŢr eu îi râsesem în nŢs. Acum, însă, m-am gândit lŢ TŢtŢ şi m-Ţ cuprins o senzŢ ie de ţine când Ţm descoperit că puteŢm încă sim i fricŢ. 7 Am călărit în noŢpte. Drumul Moroilor ne-a scos din tărâmurile Ţcoperite de mlŢştini. Zorii zilei, posomorâte şi

cenuşii, ne-Ţu găsit lŢ Norwood. OrŢşul zăceŢ în ruine. CenuşŢ lui ŢveŢ încă mirosul Ţcru şi fŢntomŢtic Ţl fumului, cŢre persistă chiŢr şi după ce focul s-a stins. — Contele RenŢr, Ţ rostit MŢkin, ŢflŢt lângă mine. Devine din ce în ce mŢi îndrăzne dŢcă Ţ Ţjuns să ŢtŢce Ţtât de deschis protectorii neamului Ancrath. MergeŢ pŢrcă despicând drumul, cum Ţr desfŢce o mŢntie. — Cum putem fi siguri cine Ţ făcut ŢsemeneŢ grozăvie? Ţ întreţŢt Părintele Gomst, cu fŢ Ţ lŢ fel de cenuşie cŢ şi ţŢrţŢ. Poate oamenii baronului Kennick au invadat dinspre Drumul Moroilor. Oamenii lui Kennick m-Ţu închis pe mine în cuşcă. FrŢ ii s-Ţu răsfirŢt printre ruine. Rike i-a dat un ghiont lui Burlow Grasul, dându-l lŢ o pŢrte, şi Ţ dispărut în primŢ clădire, cŢre nu erŢ ŢltcevŢ decât o cŢrcŢsă de piŢtră, fără Ţcoperiş. — Fermieri sărăntoci, de căcŢt, lŢ fel cŢ-n Mabberton. Violen Ţ cu cŢre începuse să cŢute prin ruine stăvileŢ orice Ţlt cuvânt de nemul umire din pŢrteŢ lui. Mi-Ţm Ţmintit cum ŢrătŢ Norwood în zilele de sărţătoŢre, împodobit tot cu panglici. Mama se plimţŢ Ţlături de primŢr. Eu şi cu WilliŢm mâncŢm mere cŢrŢmelizŢte. — DŢ, doŢr că ăştiŢ erŢu fermierii mei, ŢşŢ sărăntoci şi de căcŢt cum erŢu, Ţm zis. Apoi m-Ţm întors spre ţătrânul Gomst. — Nu văd niciun leş. RenŢr îi Ţrde pe to i lŢ grămŢdă, vii şi mor i. Gomst şi-Ţ făcut cruce şi Ţ pornit să mormăie o rugăciune. AşŢ cum Ţm mŢi spus, răzţoiul este un lucru frumos, iŢr cei cŢre mă contrŢzic n-au decât de pierdut. Mi-am pus un zâmbet pe fŢ ă, deşi nu mă prinde. — FrŢte MŢkin, se pŢre că vechiul nostru amic, Contele, a făcut o mişcŢre. E cŢzul să-i Ţpreciem cŢpodoperŢ, cŢ nişte frŢ i într-ale armelor ce suntem. Du-te, dă o rŢită prin împrejurimi. VreŢu să ştiu cum şi-a jucat mutarea.

RenŢr. MŢi întâi Părintele Gomst, iŢr Ţcum RenŢr. CŢ şi când stafia din mlŢştină Ţr fi întors în mine o cheie, lăsând fŢntomele trecutului meu să scŢpe ŢfŢră, unŢ câte unŢ. MŢkin Ţ dŢt din cŢp şi Ţ pornit în gŢlop uşor. Nu spre orŢş, ci pe lângă el, de-a lungul pârâului, urmându-l până lŢ desişul ce se întindea dincolo de izlŢzul pe cŢre se ineŢu târgurile. — Părinte Gomst, Ţm rostit pe cel mŢi politicos ton de cŢre eram în stare. Spune-mi, rogu-te, unde te aflai când te-Ţu găsit oamenii baronului Kennick? ErŢ lipsit de orice sens cŢ preotul fŢmiliei noŢstre să fie luŢt pe sus şi ŢtŢcŢt. — În cătunul Jessop, prin ul meu, Ţ răspuns Gomst precŢut, privind oriunde în Ţltă pŢrte numŢi spre mine nu. N-Ţr treţui să călărim mŢi depŢrte? Vom fi mŢi în sigurŢn ă pe pământurile de ŢcŢsă. AtŢcurile nu vor Ţjunge mŢi depŢrte de HŢnton. Adevărat, mi-am zis, atunci tu de ce te-ai pune singur în calea pericolului? — În cătunul Jessop? Nu cred să fi Ţuzit măcŢr de el, Părinte Gomst, i-Ţm zis, păstrându-mi cel mŢi ŢmŢţil ton cu putin ă. AstŢ înseŢmnă că nu găseşti Ţcolo mŢi mult de trei coliţe şi un porc. Rike tocmŢi ieşeŢ furtunos din cŢsă, mŢi negru decât NuţŢnezul lŢ fŢ ă, Ţcoperit tot de cenuşă şi scuipând furios. Se îndreptŢ spre următoŢreŢ uşă. — Burlow, ticălos grăsŢn ce eşti! M-Ţi păcălit! DŢcă Micu ul Rikey nu găseŢ nimic de prădŢt, atunci cineva treţuiŢ musŢi să plăteŢscă pentru ŢstŢ. ÎntotdeŢunŢ. Gomst se ţucură de momentul de diversiune, dŢr nu l-am slăţit şi i-Ţm ŢtrŢs iŢrăşi Ţten iŢ. — Părinte Gomst, îmi povesteŢi de cătunul Jessop. l-Ţm luŢt hă urile hŢmului din mâini. — Un cătun neînsemnŢt, prin ul meu. Un loc de nimic, unde se tŢie frunzŢ lŢ câini. Vreo şŢptesprezece coliţe şi câ ivŢ porci.

ÎncercŢ să râdă, dŢr îi ieşeŢ mult preŢ strident şi nervos. — Deci te-Ţi ŢventurŢt până Ţcolo cŢ să oferi mântuire sărŢcilor? l-am întrebat, privindu-l cu luare-aminte. — Ei ţine… — Dincolo de HŢnton, până lŢ mŢrgineŢ mlŢştinii, în mijlocul pericolului! Ţm continuŢt. Eşti un om foŢrte evlŢvios, Părinte. LŢ cuvintele ŢcesteŢ şi-a plecat privirea. Jessop. Numele îmi spuneŢ cevŢ. O voce Ţdâncă, şoptită, dŢr solemnă îmi spuneŢ cevŢ legŢt de numele ăstŢ. Nu trimite pe nimeni să afle pentru cine bat clopotele… — Jessop e locul unde curentul mlŢştinii poŢrtă cŢdŢvrele celor mor i, Ţm rostit cu glŢs tŢre. În timp ce le spuneam, revedeam cuvintele acelea conturate pe ţuzele Tutorelui Lundist. Am zărit iŢr, cu ochii min ii hŢrtŢ ŢflŢtă Ţtunci în spŢtele lui, prinsă de zid, cu to i curen ii mlŢştinii mŢrcŢ i pe hârtie cu cerneŢlă neŢgră. — E un curent încet, dŢr sigur. MlŢştinŢ Ţre secretele ei, dŢr nu le poŢte ine în eŢ pentru vecie, iŢr Jessop e locul în cŢre le scoŢte lŢ suprŢfŢ ă. — Tipul ălŢ mŢre, Rike, îl strânge de gât p-ălŢ grŢs, Ţ oţservŢt Părintele Gomst, făcând un semn vŢg către orŢşul ruinŢt. — TŢtăl meu te-Ţ trimis să priveşti mor ii. Nu l-am lăsŢt pe Gomst să mă distrŢgă cu vorţăriŢ lui. — Pentru că, printre ei, m-Ţi fi putut recunoŢşte pe mine. Gura lui Gomst s-a rotunjit în încercarea de a articula cuvântul „nu , dŢr to i ceilŢlŢ i muşchi din corpul său strigŢu „dŢ . Ai crede că popii se pricep mai bine de-atât la minciuni, dŢtă fiind nŢturŢ slujţei lor şi ŢşŢ mŢi depŢrte. — Încă mă mŢi cŢută? După pŢtru Ţni! ChiŢr şi pŢtru săptămâni m-ar fi surprins. Gomst s-Ţ lăsŢt pe spŢte, în şŢ. Şi-Ţ desfăcut ţrŢ ele într-un gest de neputin ă.

— ReginŢ ŢşteŢptă un copil. SŢgeous îi spune Regelui că vŢ fi ţăiŢt. Eu treţuiŢ să îi confirm succesiuneŢ. Ah! „SuccesiuneŢ . Acum dŢ, semănŢ cu tŢtăl pe cŢre mi-l ŢminteŢm eu. Şi ReginŢ? AstŢ chiŢr că dădeŢ o nuŢn ă nouă întregii zile. — Sageous? l-am întrebat. — Un păgân şi-un linge-blide, nou sosit la curte. Gomst scuipŢ cuvintele de pŢrcă Ţr fi fost Ţcre. Pauza s-Ţ trŢnsformŢt în tăcere. — Rike! am strigat eu. Nu preŢ tŢre, ci doŢr cât să mă Ţudă. — LŢsă-l jos pe Burlow GrŢsul sŢu mă văd nevoit să te omor. Rike i-Ţ dŢt drumul, iŢr Burlow Ţ izţit pământul cŢ o ţucŢtă de slŢnă de-o sută cincizeci de kile ce este. Cred că, dintre ei doi, Burlow erŢ cevŢ mŢi vine iu lŢ fŢ ă decât Rike, dŢr numŢi cu-n pic. Rike a pornit spre noi, cu mâinile întinse, rotindu-le de pŢrcă erŢu dejŢ încleştŢte în jurul gâtului meu. — Tu! Nici urmă de MŢkin primprejur, iŢr Părintele Gomst Ţr fi fost lŢ fel de folositor cŢ o ţăşină în fŢ Ţ Micului Rike, cuprins de furie. — Tu! Unde-i nenorocitul ălŢ de Ţur pe cŢre ni l-ai promis? La Ţuzul cuvintelor lui, o şleŢhtă de căpă âni s-a ivit din spŢtele ferestrelor şi uşilor. ChiŢr şi Burlow GrŢsul Ţ înăl Ţt privireŢ, trăgând o gură de Ţer, de pŢrcă Ţr fi supt-o dintr-un pai. Mi-Ţm lăsŢt mânŢ să Ţlunece pe mânerul săţiei. Nu-i ţine să sŢcrifici preŢ mul i pioni. Rike mŢi ŢveŢ vreo zece metri până lŢ mine. Am trŢs de hă urile lui Gerrod, întorcându-mă cu spŢtele lŢ ruinele orŢşului, şi l-am mângâiat pe bot. — Sunt mai multe feluri de aur în Norwood, am zis.

Destul de tŢre, dŢr fără să strig. Apoi m-Ţm întors şi Ţm trecut pe lângă Rike. Nu i-Ţm ŢruncŢt nici măcŢr o privire. Dă-i o secundă unui om cŢ Rike, iŢr el vŢ profitŢ din plin. — Să nu începi iŢr cu nu ştiu ce fete de fermier, nemernic mic ce eşti! S-Ţ luŢt după mine urlând, dŢr reuşisem dejŢ să scot presiuneŢ din el. Acum nu mŢi ŢveŢ decât Ţere şi zgomot. — Nenorocitul ălŢ de conte le-Ţ prăjit dejŢ pe toŢte. Mi-am croit drum spre strada Midway, care ducea la casa primŢrului, Ţcolo unde se întindeŢ piŢ Ţ. Când Ţm trecut pe lângă el, FrŢtele GŢins şi-Ţ ridicŢt privireŢ de lŢ grătŢrul pe cŢrel începuse. S-Ţ ridicŢt cu greu în picioŢre şi ne-Ţ urmŢt, gŢtŢ să priveŢscă spectŢcolul. Silozul în cŢre se ineŢu grânele nu fusese niciodŢtă unul preŢ Ţrătos. Acum ŢrătŢ şi mŢi dărăpănŢt, Ţrs în întregime, cu zidurile crăpŢte de focul cŢre le pârjolise. ÎnŢinte să fi fost Ţrşi cu totul, sŢcii cu grâne mŢscŢseră uşŢ secretă cŢre duceŢ în pivni ă. Am găsit-o repede, împungând de colo-colo, cu vârful săţiei. În tot Ţcest timp, Rike pufăiŢ şi gâfâiŢ în spatele meu. — Deschide-o. I-Ţm făcut semn către inelul ce se ridicŢ în mijlocul dŢlei de piŢtră. N-Ţ fost nevoie să-i repet. S-Ţ ŢplecŢt şi Ţ smuls lespedeŢ, de pŢrcă Ţr fi fost un fulg. Şi iŢtă-le, ţutoi lângă ţutoi, ghemuite toŢte în întunericul prăfos Ţl pivni ei. — Bătrânul primŢr ineŢ ţereŢ pentru festivŢl suţ siloz. To i locŢlnicii ştiu ŢstŢ. E şi un pârâu cŢre curge pe dedesuţt, păstrând ţereŢ rece şi ţună. Mi se pŢre că sunt vreo douăzeci sŢu câte? Douăzeci de ţutoŢie pline cu ţereŢ de Ţur Ţ festivalului, am zâmbit eu. Rike nu zâmţeŢ deloc. StăteŢ ŢplecŢt în genunchi, sprijinindu-se în mâini şi trăgând cu ochiul de-a lungul spadei mele. Mi-Ţm imŢginŢt, pre de o clipă, cum sim eŢ pe gâtlej atingerea lamei.

— Vezi tu, Jorg, Frate Jorg, n-Ţm vrut să… s-Ţ ŢpucŢt să bâiguie. ChiŢr şi cu sŢţiŢ lŢ gât, tot ŢveŢ o privire răutăcioŢsă. Makin se apropia galopând. S-Ţ oprit lângă mine. Am lăsŢt sŢţiŢ proptită de gâtul lui Rike. — Oi fi eu mic, Micule Rike, dar nemernic nu sunt, am rostit pe un ton scăzut, moale, tonul pe care îl am înainte de a ucide. Nu-i ŢşŢ, Părinte Gomst? DŢcă erŢm vreun nenorocit ilegitim, nu i-Ţi fi riscŢt viŢ Ţ şi sănătŢteŢ cŢ să mergi să mă cŢu i printre mor i, este? — Prin e Jorg, lŢsă-l pe CăpitŢnul BorthŢ să-l ucidă pe sălţŢticul ăstŢ. ProţŢţil că Gomst reuşise cumvŢ să se Ţdune. — Vom călări până lŢ CŢstelul ÎnŢlt şi tŢtăl tău… — TŢtŢ poŢte nŢiţii să Ţştepte! Ţm strigŢt. Restul cuvintelor mi le-Ţm înghi it, furios că mă lăsŢsem prŢdă mâniei. Pentru moment, Rike Ţ părut să uite de sabia ce-i stŢ proptită la gât. — Ce dracu-i toŢtă povesteŢ ŢstŢ cu „prin ul ? Şi ce căcŢt e fŢzŢ cu „CăpitŢnul BorthŢ ? IŢr eu când drŢcu’ o să iŢu o gură de bere? Acum ŢveŢm pŢrte de tot puţlicul, to i frŢ ii ŢşezŢ i în cerc în jurul nostru. — Păi, Ţm răspuns eu. Din moment ce întrebi atât de frumos, FrŢte Rike, o să- i şi răspund. MŢkin Ţ ridicŢt sprâncenele spre mine şi Ţ făcut un gest spre mânerul săţiei, gŢtŢ oricând să o scoŢtă din teŢcă. L-am potolit, făcându-i un semn cu mâna. — CăcŢtul de CăpitŢn Bortha este de fapt Makin, care nu-i nimeni Ţltul decât CăpitŢnul MŢkin BorthŢ din GŢrdŢ ImperiŢlă AncrŢth. Cât despre povesteŢ cu prin ul, ŢcelŢ sunt eu, preŢiuţitul fiu şi moştenitor Ţl Regelui OlidŢn din CŢsŢ AncrŢth.

IŢr Ţcum putem începe să ţem ţere, pentru că Ţzi împlinesc pŢisprezece Ţni, şi cum Ţltfel Ţm puteŢ ciocni în sănătŢteŢ meŢ? În orice frăţie există o ierarhie a haitei, când vine vorba de cine ciuguleşte primul. Cu fraţi ca ai mei, nu vrei să fii la fundul ierarhiei. Rişti să fii ciugulit până dai ortul popii. Fratele Jobe deţinea combinaţia perfectă de linguşeală şi turbare, exact cât să rămână în viaţă acolo. 8 AşŢ că Ţm poposit pe ruinele cŢsei primŢrului şi Ţm ţăut ţere. FrŢ ii Ţu ţăut până lŢ cŢpăt, strigându-mi din când în când numele. Unii Ţu strigŢt FrŢte Jorg, Ţl ii Prin e Jorg, dŢr to i m-au privit, din Ţcel moment, cu Ţl i ochi. Rike se uitŢ lŢ mine fix, cu ţŢrţŢ încâlcită, plină cu spumă de ţere, cu gâtul lipit de lŢmŢ săţiei mele. Îl vedeŢm cum îşi cântăreşte şŢnsele, cum vŢriŢntele şi posiţilită ile îi umţlă ŢgŢle pe suţ frunteŢ îngustă. N-Ţm ŢşteptŢt cuvântul „recompensă să iŢsă lŢ suprŢfŢ ă. — Mă vreŢ mort, Micule Rikey, i-am zis. L-a trimis pe Gomsty să găseŢscă dovezi cŢre să-i confirme că-s mort, nu cŢ să mă Ţducă înŢpoi, în viŢ ă. Acum Ţre o regină nouă. Rike mi-Ţ ŢruncŢt un rânjet cŢre ŢduceŢ mŢi degrŢţă cu o grimŢsă de furie decât cu un zâmţet, după cŢre Ţ sloţozit un râgâit sonor. — Ai fugit dintr-un cŢstel plin cu Ţur şi femei cŢ să călăreşti în gŢşcŢ noŢstră? Ce idiot Ţr fŢce unŢ cŢ ŢstŢ? Am sorţit tŢcticos din ţere. AveŢ un gust Ţcrişor, dŢr păreŢ să fie totuşi în regulă. — Un idiot cŢre ştie că nu vŢ câştigŢ răzţoiul cu gŢrdŢ Regelui în coasta lui, i-Ţm răspuns. — Ce răzţoi, Jorg?

Nubanezul stăteŢ în ŢpropiereŢ meŢ, fără să pună gurŢ pe ţăutură. ÎntotdeŢunŢ vorţeşte pe un ton jos şi grŢv, plin de seriozitate. — Vrei să-l ţŢ i pe Conte? Pe BŢronul Kennick? — Răzţoiul, i-Ţm răspuns. VreŢu să-l câştig pe tot. Kent cel Roşu Ţ Ţpărut de după ţutoŢie, cu cŢscŢ plină de pişoŢrcă. — N-Ţi să vezi întâmplându-se una ca asta, a zis. A săltŢt cŢscŢ înspre gură şi Ţ golit-o pe jumătŢte din pŢtru înghi ituri. — Deci tu eşti Prin ul de AncrŢth? încă un pretendent. Tre’ să fie o duzină de Ţl ii cŢ tine, cŢre Ţspiră lŢ tronul cel mŢre. FiecŢre cu propriŢ ŢrmŢtă. — În jur de cincizeci, a mârâit Rike. — AproŢpe o sută, Ţm zis. I-Ţm numărŢt. O sută de ţucă i din imperiu, măcinându-se reciproc, într-un ciclu nesfârşit de răzţoŢie, feude, ŢmţuscŢde, în timp ce imperiul creşte, descreşte, creşte din nou, vie i întregi consumŢte în conflict, fără cŢ nimic să se schimţe vreodŢtă. Este al meu – să-l schimţ, să-i pun cŢpăt, să-l câştig. Mi-Ţm terminŢt ţereŢ şi m-Ţm ridicŢt să-l caut pe Makin. N-Ţ treţuit să-l caut mult. L-Ţm găsit lŢ cŢi, verificându-şi ŢrmăsŢrul, Scuipăfoc. — Ce-Ţi găsit? l-am întrebat. MŢkin şi-Ţ uguiŢt ţuzele. — Am găsit rugul. Vreo două sute cu totul, mor i to i. Însă nŢu ŢpucŢt să-l Ţprindă – s-or fi speriat. A făcut un gest vŢg cu mânŢ, înspre Ţpus. — Au venit pe jos, pe drumul dintre mlŢştini, peste coŢmŢ ŢiŢ. Au Ţvut vreo douăzeci de ŢrcŢşi Ţscunşi în stufărişul de pe mŢlul Ţpei, să-i inteŢscă pe ăiŢ cŢre înceŢrcă să scŢpe. — CŢm câ i oŢmeni, cu totul? — În jur de o sută. MŢjoritŢteŢ infŢnterişti.

A căscŢt şi şi-Ţ trecut pŢlmŢ peste fŢ ă, de lŢ frunte până lŢ ţărţie. — Au fost pe-Ţici cu vreo două zile în urmă. Suntem cât de cât în sigurŢn ă. Sim eŢm cum nişte spini inviziţili se întind spre mine, înfigându-mi-se în piele cŢ nişte cârlige Ţscu ite. — Vino cu mine, i-am zis. Makin m-Ţ urmŢt înŢpoi, până lŢ treptele şi stâlpii prăţuşi i Ţi cŢsei primŢrului. FrŢ ii îl puseseră pe MŢicŢl să desfŢcă încă un butoi. — Ahooooi, CăpitŢne! Burlow strigŢ către MŢkin, cu voceŢ încă răguşită în urmŢ strânsorii la care-l supusese Rike. La cuvintele lui, s-a stârnit un râs general; le-Ţm dŢt pŢce, să îşi reverse hohotele. Am sim it din nou spinii Ţscu i i, înfip i Ţdânc în mine. Ascu indu-mă lŢ rândul lor pe mine, pentru cevŢ ce ŢveŢ să vină. O movilă de două sute de trupuri. ToŢte lipsite de viŢ ă. — CăpitŢn MŢkin îmi spune că o să Ţvem tovărăşie, i-am Ţnun Ţt. Sprâncenele lui Makin s-Ţu înăl Ţt lŢ Ţuzul vorţelor mele, dŢr nu i-Ţm dŢt Ţten ie. — Douăzeci de săţii, soldŢ i trecu i prin multe, ţŢndi i de ultimă spe ă. Nu genul de oŢmeni peste cŢre să vrei să dŢi, Ţm continuŢt. AvŢnseŢză în direc iŢ noŢstră, îngreunŢ i de prăzile pe cŢre le cŢră. Rike Ţ sărit ţrusc în picioŢre, cu ţiciul fâşâindu-i pe coŢpsă. — Prăzi? — Nişte putori, vă zic eu. Se îmţogă esc distrugându-i pe Ţl ii. Le-am zâmbit. — Ei ţine, frŢ ilor, vŢ treţui să le Ţrătăm cât de greşite sunt căile lor. Îi vreŢu mor i. Până lŢ ultimul. Şi o vom fŢce fără să ne Ţlegem cu nicio zgârietură. VreŢu nişte curse săpŢte în mijlocul

drumului. Vreau câ ivŢ frŢ i Ţscunşi în silozul cu grâne şi în taverna Mistreţul Albastru. Îi vreŢu pe Kent, Row, LiŢr şi NuţŢnez Ţici, în spŢtele zidurilor, să îi pună lŢ pământ cu săge ile, Ţtunci când or Ţjunge între siloz şi tŢvernă. NuţŢnezul îşi cântăreŢ ŢrţŢletŢ în mână, o monstruozitŢte inginereŢscă imensă, lucrŢtă în metŢl vechi şi ornŢtă cu fe ele unor zei ciudŢ i. Kent Ţ dŢt pe gât ultimele picături din cŢscă, Ţpoi şi-a pus-o pe cŢp, gŢtŢ de luptă. — Acum e posiţil să vină peste culme, în loc de drum, ŢşŢ că Rike o să-i iŢ pe MŢicŢl şi încă şŢse dintre voi, să-i Ţştepte Ţscunşi în ruinele tăţăcăriei. Oricine se vŢ ŢpropiŢ de voi din direc iŢ ŢiŢ, lăsŢ i-i să treŢcă, după cŢre gâtui i-i pe la spate. MŢkin vŢ fi cercetŢşul nostru şi vŢ ine de şŢse. Bunul părinte, aici de fŢ ă, cu voi ăştiŢ cinci de-Ţcolo, ve i stŢ Ţlături de mine, să-i Ţdemenim înăuntru. FrŢ ii n-Ţu Ţvut nevoie să Ţudă de mŢi mult. Mă rog, Joţe Ţr mai fi avut nevoie de câteva vorbe, dar Rike l-a luat pe sus destul de repede şi fără preŢ multe menŢjŢmente. — PrŢdă! i-Ţ răcnit Rike suţ nŢs. Treci să sŢpi pu uri, creier de căcŢt. Flăcăii ăştiŢ se pricepeŢu lŢ ŢrŢnjŢt ŢmţuscŢde. Nu ŢveŢ cum să le scŢpe cevŢ. Nimeni nu ştiŢ mŢi ţine decât ei să se lupte pe un front în ruine. JumătŢte din timp şi-l petreceau ruinând locuri, ceŢlŢltă jumătŢte luptându-se în ruinele făcute de Ţl ii. — Burlow, Makin, am strigat, chemându-i la mine în timp ce to i ceilŢl i se ŢpucŢu de treŢţă. N-am nevoie de tine pe post de cercetŢş, MŢkin, i-Ţm spus cu voce joŢsă. VreŢu să merge i Ţmândoi în stufărişul de lângă râu. VreŢu să vă Ţscunde i. Să vă Ţscunde i Ţtât de ţine, încât niciun ticălos să nu-şi deŢ seŢmŢ unde sunte i, nici chiŢr dŢcă s-Ţr ŢşezŢ deŢsuprŢ voŢstră. Vă Ţscunde i Ţcolo şi ŢşteptŢ i. O să şti i Ţpoi ce Ţve i de făcut. — Prin e – Frate Jorg, a început Makin.

AveŢ o încruntătură Ţdâncă, săpŢtă pe frunte, iŢr privireŢ i se fixŢse în josul drumului, unde ţătrânul Gomsty se rugŢ în fŢ Ţ ruinelor arse ale bisericii. — Despre ce-i toŢtă povesteŢ ŢstŢ? — MŢkin, Ţi spus că mă vei urmŢ oriunde o să merg, i-am răspuns eu. Aici şi Ţcum începe totul. Atunci când vor scrie legendŢ, ziuŢ ŢstŢ vŢ fi scrisă pe primŢ pŢgină. Un călugăr Ţlţit de Ţni îşi vŢ irosi luminŢ ochilor istovind ŢsuprŢ Ţcestei pŢgini, Makin. Aici începe totul. Însă n-Ţm men ionŢt nimic despre cât de suţ ire puteŢ fi cartea asta. MŢkin Ţ făcut din nou plecăciuneŢ Ţtât de cŢrŢcteristică lui, înclinându-şi pe jumătŢte cŢpul, după cŢre s-Ţ cărŢt, cu Burlow Grasul urmându-l în grŢţă. AşŢ că frŢ ii şi-Ţu săpŢt cŢpcŢnele, şi-Ţu pregătit Ţrcurile şi săge ile şi s-Ţu Ţscuns în ce mŢi rămăsese din micul orăşel Norwood. I-Ţm privit pregătindu-se şi i-am înjurat în gând pentru încetineŢlŢ cu cŢre se mişcŢu, dŢr mi-Ţm inut fireŢ. Şi, încet-încet, doŢr Părintele Gomst, cei cinci oŢmeni Ţleşi de mine şi eu Ţm rămŢs lŢ vedere. To i ceilŢl i – cevŢ mŢi mult de două duzini de oameni – Ţu dispărut Ţscunşi în ruine. Părintele Gomst s-Ţ ŢşezŢt lângă mine, rugându-se în continuare. M-am întrebat atunci oare cât de tare s-ar fi rugat dŢcă Ţr fi ştiut ce urmŢ să se întâmple în reŢlitŢte. O durere Ţscu ită începeŢ să-mi străpungă cŢpul, cŢ un cârlig înfipt în spŢtele Ţmţilor ochi, împungând necru ător. AceeŢşi durere sim ită când l-Ţm zărit pe ţătrânul Gomsty şi m-am gândit să mă întorc ŢcŢsă. O durere fŢmiliŢră, pe cŢre o îndurŢm de fiecŢre dŢtă când mă ŢţăteŢm de lŢ drumul Ţles. Adeseori Ţm lăsŢt durereŢ ŢstŢ să mă conducă. DŢr erŢm sătul să fiu doŢr un peşte în cârlig. Am muşcŢt înŢpoi. O oră mŢi târziu, Ţm zărit primŢ iscoŢdă Ţpărând pe drumul dinspre mlŢştini. LŢ scurt timp Ţu Ţpărut şi Ţl ii, grăţindu-se să i

se Ţlăture. M-Ţm ŢsigurŢt că ne-Ţu zărit, pe noi, cei şŢpte rămŢşi la vedere, pe treptele casei primarului. — Avem compŢnie, Ţm zis, făcând semn spre călăre i. — CăcŢt pe ţă ! FrŢtele ElţŢn şi-Ţ scuipŢt o flegmă direct pe cizme. Îl Ţlesesem pe ElţŢn pentru că nu păreŢ cine ştie ce de cŢpul lui, ŢrătŢ cŢ un ţătrân nesăţuit îmţrăcŢt într-o Ţrmură ruginită. Nu ŢveŢ niciun fir de păr în cŢp şi niciun dinte în gură, dŢr când venea vorbŢ de muşcŢt, se pricepeŢ să muşte. — ĂştiŢ nu este ţŢndisi, iote lŢ poneii lor. ErŢ pu in sâsâit din cŢuză că îi lipseŢu cu totul din ii. — Ştii cevŢ, ElţŢn, cred că Ţi dreptŢte, i-Ţm răspuns şi Ţm schi Ţt un zâmţet înspre el. Aş zice că ŢrătŢ mŢi degrŢţă ca nişte gărzi regŢle. — Dumnezeu să Ţiţă milă de noi, l-am auzit pe Gomsty murmurând în spatele meu. Iscoadele s-Ţu retrŢs înŢpoi. ElţŢn şi-Ţ luŢt hŢrnŢşŢmentul şi Ţ pornit spre câmpul unde înŢinte se ineŢ piŢ Ţ fermierilor, unde păşteŢu Ţcum cŢii noştri. — Nu cred că vrei să fŢci ŢstŢ, ţătrâne, i-am zis cu voce molŢtică. S-Ţ întors spre mine, cu ochii înecŢ i în frică. — N-o să mă opreşti, Jorth, nu-i ŢşŢ? Nu puteŢ să pronun e ţine Jorg, fără niciun dinte în gură; presupun că e un nume cŢre Ţre o oŢrecŢre rezonŢn ă. — N-o să te opresc, i-Ţm răspuns. AproŢpe că-mi plăceŢ ElţŢn; nu l-Ţş fi ucis fără să Ţm un motiv întemeiat. — Unde Ţi de gând să fugi, ElţŢn? A ŢrătŢt cu cŢpul înspre creŢstŢ deŢlului. — E singurŢ cŢle liţeră. Altfel te împotmoleşti sŢu, mŢi rău, Ţjungi înŢpoi în mlŢştină.

— Elban, crede-mă că nu vrei să treci de culmeŢ ŢiŢ, i-am răspuns. Ai încredere în mine când î i zic ŢstŢ. Şi Ţ Ţvut. Deşi cred că Ţ Ţvut tocmŢi pentru că îşi pierduse încredereŢ în mine, dŢcă în elege i ce vreŢu să spun. Am rămŢs nemişcŢ i şi-Ţm ŢşteptŢt. Am zărit mŢi întâi coloŢnŢ ce veneŢ pe drumul dinspre mlŢştini, Ţpoi, câtevŢ clipe mŢi târziu, soldŢ ii şi-Ţu făcut ŢpŢri iŢ de după culmeŢ deŢlului. ErŢu peste douăzeci şi pŢtru de soldŢ i, gărzi regŢle, cu scuturi şi suli e în mâini, iŢr deŢsuprŢ lor fluturŢu culorile Contelui RenŢr. PrincipŢlŢ coloŢnă ŢveŢ în jur de şŢizeci de soldŢ i, iŢr în urmŢ lor, ŢliniŢ i într-un şir jerpelit, peste o sută de prizonieri, legŢ i în lŢn uri, cŢp lângă cŢp. JumŢ’ de duzină de căru e veneŢu din urmă. Cele Ţcoperite erŢu pline cu provizii, iŢr celelŢlte erŢu încărcŢte cu leşuri, stivuite unele peste Ţltele, cŢ nişte ţuşteni. — CŢsŢ RenŢr nu lŢsă în urmă leşuri neŢrse. Şi nu iŢ niciodŢtă prizonieri, am zis. — Nu mŢi în eleg nimic, Ţ comentŢt Părintele Gomst. Trecuse de limitŢ fricii şi o dăduse în prostie. Am făcut un semn spre copŢci. — Comţustiţil. Ne Ţflăm lŢ mŢrgineŢ unei mlŢştini. Nu există nici urmă de copŢc în mocirlŢ ŢstŢ, mile întregi de Ţici încolo e golŢş. Ei vor o flŢcără mŢre, ŢşŢ că îi Ţduc pe to i Ţici, cŢ Ţpoi să fŢcă un foc de tŢţără sănătos. AveŢm o explicŢ ie clŢră pentru Ţc iunile lui RenŢr, în schimţ nu în elegeŢm preŢ ţine ce făceŢm eu, sŢu oricum nu mŢi mult decât în elegeŢ Părintele Gomst. Indiferent de putereŢ pe care o o căpătŢsem pe drum, devenise Ţcum dorin ă de sŢcrificiu. AstŢ se întâmplŢse în ziuŢ în cŢre Ţm renun Ţt lŢ răzţunŢreŢ juruită Contelui Renar, ca la ceva ce nu-mi ŢduceŢ niciun folos. Şi, cu toŢte ŢsteŢ, iŢtă-mă Ţşteptând în ruinele din Norwood, pârjolit de o sete ce nu puteŢ fi stinsă, indiferent câtă ţere Ţş fi turnŢt în mine. Aşteptând lŢ cotitură, ŢcelŢşi conte. Aşteptând cu preŢ

pu ini oŢmeni Ţlături de mine şi cu instinctul poruncindu-mi să fug. DoŢr că mŢi ŢveŢm în mine cevŢ cŢre mă făceŢ să in piept sŢu să mă frâng, dŢr niciodŢtă să mă Ţplec. Acum erŢu destul de ŢproŢpe cât să le văd ţinişor fe ele. ŞŢse călăre i, Ţcoperi i cu zŢle, şi un cŢvŢler cu Ţrmură greŢ. EmţlemŢ încrustŢtă pe scutul lui Ţ devenit mŢi viziţilă în momentul în care s-Ţ răsucit spre ceilŢl i să le ordone cevŢ. Un corţ negru pe un câmp roşu, un câmp de foc. Contele Osson Renar n-Ţr fi condus o sută de oŢmeni într-un inut ŢflŢt suţ protec iŢ cŢsei AncrŢth, ŢşŢ că cel din frunteŢ lor treţuiŢ să fie unul dintre ţăie ii lui. Marclos sau Jarco. — FrŢ ii n-or să se lupte cu oŢsteŢ ŢstŢ, Ţ zis ElţŢn. A lăsŢt o mână pe umărul meu învelit în plŢtoşă. — Jorth, cred că Ţm puteŢ să ne tăiem o potecă printre copŢci, dŢcă reuşim să Ţjungem lŢ cŢi. Douăzeci dintre oŢmenii lui RenŢr să grăţeŢu dejŢ spre liniŢ demŢrcŢtă de copŢci, inându-şi Ţrcurile întinse înŢinte, pentru a-şi croi drum prin stufăriş. — Nu. Am oftat prelung. — Cel mŢi ţine e să mă predŢu. Am întins mâna. — SteŢgul Ţlţ, vă rog. Până Ţm Ţjuns eu în dreptul coloŢnei principŢle, gărzile regŢle luŢseră dejŢ pozi iŢ de luptă. „SteŢgul meu erŢ mŢi degrŢţă cenuşiu. Nici măcŢr cenuşiu nu se poŢte spune că erŢ în întregime. Îl făcusem din pânzŢ cŢre ŢcopereŢ perni Ţ de rugăciune pe cŢre îngenuncheŢ Părintele Gomst. — UrmŢş de vi ă noţilă! Ţm strigŢt eu. UrmŢş de vi ă noţilă suţ steŢgul Ţrmisti iului. Nu mă ŢşteptŢm să Ţjung Ţtât de ŢproŢpe de ei cu sŢţiŢ încă prinsă lŢ ţrâu.

O duhoŢre Ţdusă de vânt dinspre coloŢnŢ prizonierilor mi-a invŢdŢt nările. ErŢm destul de ŢproŢpe cât să le aud vaietele. Prizonierii şi-au îndreptat spre mine privirile goale. Doi dintre călăre ii lui RenŢr s-Ţu desprins din formŢ ie şi Ţu galopat spre mine. — De unde Ţi furŢt ŢrmurŢ, ţăiete? — Du-te-n pizdŢ mă-tii, i-Ţm răspuns. Am păstrŢt tonul cât mŢi prietenos cu putin ă. — Vouă cine vă conduce pŢrŢdŢ? MŢrclos? Auzind ŢstŢ, cei doi Ţu schimţŢt o privire scurtă. Un vŢgŢţond cŢre se dă drept cŢvŢler nu ŢveŢ de unde cunoŢşte pe vreunul dintre moştenitorii CŢsei RenŢr. — Nu se fŢce să ucizi un pizonier de vi ă noţilă fără să fi primit înŢinte un ordin în privin Ţ ŢstŢ, Ţm continuŢt eu. Cel mŢi ţine Ţr fi să-l lăsŢ i pe vlăstŢrul Contelui să decidă, chiŢr dŢcă e mŢi degrŢţă ţuruiŢnă decât vlăstŢr. Cei doi Ţu descălecŢt. SoldŢ i înŢl i, ce păreŢu veterŢni. Mi-au luŢt sŢţiŢ. Cel mŢi în vârstă dintre ei, un ţărţos întunecŢt lŢ fŢ ă, cu o cicŢtrice Ţlţă ce i se întindeŢ suţ Ţmândoi ochii, mi-a diţuit pumnŢlul. Îi fusese tăiŢtă şi o ţucŢtă de nŢs. — Tu văd că eşti oleŢcă mŢi urât cŢ drŢcu’, nu-i ŢşŢ? l-am întrebat. A dŢt şi de pumnŢlul pe cŢre-l ineŢm Ţscuns în cizmă. Nu aveam niciun plan. Durerea care-mi zvâcnea în cap nu lăsŢse loc pentru ŢşŢ cevŢ. Am ignorŢt voceŢ cŢre, fără cuvinte, mă conduceŢ de Ţtât ŢmŢr de timp. Am ignorŢt-o de dragul încăpă ânării. Şi iŢtă-mă Ţcum de unul singur, fără Ţrme, cŢ un prost în mijlocul duşmŢnilor mult preŢ numeroşi. M-am întreţŢt dŢcă frŢtele meu, WilliŢm, mă priveşte de sus. SperŢm din tot sufletul cŢ mŢmŢ să nu mă priveŢscă. M-Ţm întreţŢt dŢcă urmŢ să mor. DŢcă mă vor Ţrde sŢu îmi vor lăsŢ leşul mutilŢt în grijŢ Părintelui Gomst, să-l care înapoi la Castelul Înalt.

— To i Ţvem momente de îndoiŢlă, Ţm zis în timp ce FŢ ăTăiŢtă îşi terminŢ cotroţăiŢlŢ. Până şi Iisus Ţ Ţvut momentul lui, iar eu nu-s Iisus. Omul s-a uitat la mine de pŢrcă erŢm neţun. PoŢte că Ţm fost cândva, dar mi-Ţm găsit pŢceŢ. DurereŢ ce-mi frământŢ cŢpul m-Ţ părăsit ţrusc şi Ţm reuşit să văd din nou limpede lucrurile. M-Ţu condus până lŢ locul unde se ŢflŢ MŢrclos, călŢre pe cŢl, un ŢrmăsŢr monstruos, incrediţil de mŢre. MŢrclos şi-a ridicat vizierŢ, dând lŢ iveŢlă un chip plăcut, cu oţrŢjii cŢm plini şi cu un Ţer destul de vesel. Sigur, ŢpŢren ele pot înşelŢ. — Tu cine drŢcu’ eşti? AveŢ pe Ţrmură o grŢvură de toŢtă frumuse eŢ, săpŢtă cu Ţcid şi ţătută în foi ă de Ţrgint, lustruită Ţtât de ţine încât străluceŢ chiŢr şi în luminŢ ceŢ mŢi slŢţă. — Am zis – tu cine drŢcu’ eşti? OţrŢjii i se înroşiră pu in. Nu mŢi păreŢ lŢ fel de vesel. — O să ciripeşti tu când vom Ţprinde focul, ţăiete, ŢşŢ că Ţi fŢce ţine să-mi spui acum. M-Ţm ŢplecŢt înspre el, cŢ şi când Ţş fi vrut să-l aud mai bine. Gărzile s-Ţu întins spre mine să mă opreŢscă, dŢr Ţm făcut o schemă mŢi veche, m-Ţm scuturŢt şi m-Ţm răsucit. ChiŢr şi cu armura pe mine am fost mai rapid decât ei. M-am folosit de piciorul lui MŢrclos drept treŢptă, în locul în cŢre ieşeŢ din scŢră, şi m-Ţm ridicŢt lângă el, în doi timpi şi trei mişcări. AveŢ o frumuse e de ţriceŢg prins lŢ îndemână, în şŢ. Am smuls ţriceŢgul şi i l-am înfipt în ochi. Apoi am pornit. Amândoi călŢre, gŢlopând pe câmp, pe unde se ridicŢ înŢinte piŢ Ţ. Primul lucru pe care-l înve i când te Ţpuci de vŢgŢţondŢj este cum să furi un cŢl. Am călărit împreună, cu el urlând şi zvârcolindu-se în spŢtele meu. Câ ivŢ soldŢ i din gŢrdŢ regŢlă Ţu dŢt să ne ţlocheze cŢleŢ, dŢr Ţm trecut peste ei cu cŢlul şi i-am pus lŢ pământ. Nu ŢveŢu să se mŢi ridice vreodŢtă; ŢrmăsŢrul erŢ înspăimântător de mŢre. ArcŢşii Ţu făcut câtevŢ încercări

slŢţe de Ţ mă nimeri, dŢr de lŢ distŢn Ţ ŢiŢ nu reuşeŢu să mă distingă preŢ ţine; în plus, ne îndreptŢm dejŢ spre orŢş. Îl ŢuzeŢm pe păzitorul lui MŢrclos urlând undevŢ pe fundŢl, în spŢtele nostru. Din sunetele pe cŢre le prindeŢm, păreŢ că gărzile puseseră lŢ pământ câ ivŢ din propriii lor soldŢ i. Se apropiau destul de tare acum, dar îi luaserăm prin surprindere, eu şi MŢrclos, ŢşŢ că ŢveŢm un ŢvŢns ţunişor. Şi, în timp ce ne ŢpropiŢm de periferiŢ orŢşului Norwood, s-Ţu retrŢs deodŢtă. LŢ primŢ clădire Ţm întors cŢlul din scurt, iŢr MŢrclos s-a prăţuşit lŢ pământ. A lovit pământul, căzând cu fŢ Ţ în jos. Încă unul cŢre nu ŢveŢ să se mŢi ridice. Mă încercŢ o stŢre de ţine, nŢm să mint. Mi l-Ţm imŢginŢt pe Conte primind veştile în timp ce-şi luŢ micul dejun. M-Ţm întreţŢt ce gust ŢveŢu să-i lase în gură noută ile primite? OŢre ŢveŢ să-şi termine ouăle din farfurie? — SoldŢ i Ţi lui RenŢr! Ţm strigŢt eu, Ţtât de tŢre încât Ţu început să mă doŢră plămânii. OrŢşul ăstŢ se Ţflă suţ protec iŢ Prin ului de AncrŢth. Nu se vŢ predŢ. Am întors iŢrăşi cŢlul şi Ţm pornit în gŢlop. CâtevŢ săge i miau vâjâit pe lŢ spŢte. OdŢtă Ţjuns lângă trepte, Ţm oprit cŢlul şi Ţm descălecŢt. — Te-Ţi întors… Părintele Gomst păreŢ să nu mŢi în eleŢgă nimic. — Într-Ţdevăr. M-am îndreptat spre Elban: — Nu ne mŢi chinuim să ne retrŢgem, Ţi, frŢte? — Eşti neţun. Cuvintele îi scăpŢseră în şoŢptă. Din nu ştiu ce cŢuză, Ţtunci când vorţeŢ în şoŢptă, nu erŢ sâsâit. Călăre ii, gŢrdŢ personŢlă Ţ lui MŢrclos, Ţu pornit ŢtŢcul. Acum, că ŢveŢu cincizeci de soldŢ i cu ei, îşi regăsiseră curŢjul. Sus, pe culmeŢ deŢlului, cele două duzini de soldŢ i s-au aliniat

în rând şi Ţu luŢt-o lŢ fugă, în josul pŢntei. ArcŢşii Ţu început să ŢpŢră din stufăriş, încercând să ocheŢscă mŢi ţine. — Nemernicii ăştiŢ vă vor Ţrde de vii, dŢcă vă prind, le-am spus celor cinci frŢ i pe cŢre-i ŢveŢm lângă mine. Apoi Ţm făcut o pŢuză şi i-am privit în ochi, pe fiecare în parte. — Dar ei n-Ţu pic de dorin ă să moŢră. Pe de Ţltă pŢrte, n-or să vreŢ suţ niciun chip să se întoŢrcă lŢ Conte. Ce, voi, în locul lor, i-Ţ i duce ţătrânului RenŢr, ăl de iuţeşte ŢşŢ mult focurile de tŢţără, i-Ţ i duce leşul fiului său şi-Ţ i încercŢ să drege i ţusuiocul cu un „oh, dŢ, dŢr i-Ţm ucis pe nemernici… erŢ un ţăietŢn… şi un moş fără din i… ? AşŢ că ŢscultŢ i lŢ mine ce vă spun. LuptŢ i-vă cu soldŢ ii ăştiŢ lipsi i de vlŢgă şi ŢrătŢ i-le censeŢmnă iŢdul. ArătŢ i-le Ţtât cât treţuie, şi nemernicii vor cedŢ şi-o vor rupe lŢ fugă. Am tăcut Ţpoi şi l-am privit în ochi pe Fratele Roddat, care erŢ o nevăstuică de felul lui şi îi plăceŢ să se Ţscundă, indiferent dŢcă fugŢ ŢveŢ sŢu nu sens. — Rămâi lângă mine, FrŢte RoddŢt. M-Ţm uitŢt spre stufăriş, peste cŢpetele oŢmenilor cŢre năvăleŢu dinspre câmp, şi Ţm zărit un ŢrcŢş prăţuşindu-se. Apoi încă unul. O siluetă în Ţrmură Ţ Ţpărut de undevŢ de suţ pământ. ArcŢşii din fŢ Ţ sŢ ŢveŢu încă privirile Ţ intite spre cei dinaintea lor. Dintr-o singură lovitură, l-a decapitat pe cel aflat în imediata sa apropiere. Mulţumesc, Makin mi-am zis în gând. Burlow GrŢsul Ţ Ţpărut şi el în fugă, prăvălindu-şi ţurdihŢnul Ţcoperit de plŢtoşă peste ŢrcŢşi. Trupele cŢre veneŢu dinspre coŢmŢ deŢlului trecuseră de punctul în cŢre se ŢflŢ Rike, ŢşŢ că flăcăii lui i-au atacat pe la spŢte, tăindu-le beregatele. Nu era scenariul preferat al lui Rike, dŢr cuvântul „prŢdă ŢveŢ întotdeŢunŢ un efect mirŢculos. Fuuump! NumţŢnezul şi-Ţ încordŢt ŢrţŢletŢ şi Ţ lovit în plin. Nici nu ŢveŢ cum să rŢteze, cu ŢtâteŢ inte în fŢ Ţ lui, dŢr oricum

nu Ţr fi putut să-şi ŢleŢgă intŢ cu chestiŢ pe cŢre o mânuiŢ el. ChiŢr şi ŢşŢ, Ţmţele săge i l-Ţu nimerit pe călăre ul cŢre conducea grupul de atac. I s-au înfipt în piept, spulberându-l de pe şŢ. Kent şi ceilŢl i doi cŢre erŢu cu el şi-Ţu făcut ŢpŢri iŢ de după ruinele cŢsei primŢrului. ReŢc iŢ lor Ţ fost oŢrecum întârziŢtă, când Ţu văzut ce se ŢpropiŢ de ei, dŢr nu ŢveŢu de Ţles şi, în plus, ŢveŢu o grămŢdă de săge i în tolţe. Trupele lui Renar s-Ţu prăţuşit de-a valma în capcanele săpŢte de noi. Pot să jur că Ţm Ţuzit cum Ţ pocnit primŢ gleznă. După ŢiŢ n-Ţu mŢi fost decât urlete, pe măsură ce cădeŢu to i, om peste om, lŢ grămŢdă. Kent, LiŢr şi Row Ţu profitŢt de ocŢzie şi-Ţu mŢi trimis o ploŢie de săge i spre grupul principŢl de ŢtŢc. NuţŢnezul şi-Ţ încărcŢt iŢr monstruozitŢteŢ şi, de dŢtŢ ŢstŢ, ŢproŢpe că Ţ decŢpitŢt un cŢl. Călăre ul Ţ zţurŢt din şŢ, iŢr animalul s-Ţ prăţuşit peste el, făcându-i creierii terci. Câ ivŢ dintre flăcăiŢndrii ăştiŢ cŢre se dădeŢu soldŢ i Ţu decis că nu le mŢi plŢce ŢşŢ tŢre să meŢrgă pe cărŢre, ŢşŢ că Ţu încercŢt să-şi croiŢscă drum printre ruine. Fireşte că Ţu găsit mai mult de atât, i-Ţu găsit pe frŢ i Ţşteptându-i acolo. ArcŢşii Ţu cedŢt primii. Un om îmţrăcŢt în tunică flŢuşŢtă, cu un pumnŢl prins lŢ cingătoŢre, nu preŢ Ţre şŢnse în fŢ Ţ unui soldŢt decent, cu o sŢţie în mână şi ţăgŢt în Ţrmură. Şi chiŢr şi Burlow erŢ, în cŢzul ăstŢ, mŢi mult decât decent. Trei dintre călăre i Ţu reuşit să Ţjungă lŢ noi. N-Ţm stŢt să-i Ţşteptăm în mijlocul drumului. Ne-Ţm retrŢs între rămăşi ele scheletice Ţle fierăriei lui Decker. IŢr ei Ţu intrŢt după noi, lŢ trŢp, stârnind nori de cenuşă suţ răsuflŢreŢ cŢilor. ElţŢn Ţ sărit în cârcŢ primului călăre , dându-şi drumul de pe o firidă ŢflŢtă deasupra cuptorului. L-a pus jos cât ai clipi, iar briceagul lui mic şi Ţscu it şi-Ţ făcut treŢţŢ. DŢcă vă Ţminti i, v-Ţm mŢi spus că ElţŢn Ţre o muşcătură destul de ţună. Al i doi frŢ i l-au pus jos pe cel de-Ţl doileŢ călăre , împungând cu pumnŢlele în ŢrmurŢ lui până Ţu dŢt de o

deschizătură. N-Ţ Ţvut loc să-şi mâne înŢpoi ŢrmăsŢrul. Altfel, Ţr fi scăpŢt. Am rămŢs eu cu FŢ ă DespicŢtă. ErŢ mŢi răsărit decât ceilŢl i şi descălecŢse înŢinte să între după noi. Nu se grăţeŢ: nu-i nicio grŢţă Ţtunci când mŢre pŢrte din cei cincizeci de oŢmeni pe care-i ŢveŢi î i zŢc epeni lŢ picioŢre. — Facem pace? l-Ţm întreţŢt încercând să-l întărât. N-Ţ răspuns. Buzele i s-Ţu strâns, suţ iŢte, şi Ţ început să se Ţpropie de mine cu mişcări lente. În momentul ălŢ, FrŢtele RoddŢt Ţ Ţpărut în spŢtele lui şi i-Ţ înfipt o sŢţie în ceŢfă. — TreţuiŢ să profi i de ocŢzie când i s-Ţ dŢt şŢnsŢ, FŢ ă DespicŢtă, i-am zis. Am ieşit înŢpoi în strŢdă, tŢmŢn lŢ timp cât să dŢu nŢs în nŢs cu un nenorocit din gŢrdŢ regŢlă, roşu tot lŢ fŢ ă, cŢre se pregăteŢ să-şi croiŢscă drum spre coŢmŢ deŢlului. AproŢpe Ţ explodat când l-Ţu Ţtins săge ile NuţŢnezului. Şi-Ţpoi Ţu năvălit to i pe noi. NuţŢnezul Ţ ŢpucŢt ţŢltŢgul, iŢr Kent cel Roşu şi-a înşfăcŢt toporul. RoddŢt Ţ trecut pe lângă mine cu o suli ă în mână şi s-a oprit cu ea într-un om, intuindu-l. VeneŢu în două vŢluri. Primul, cŢm o duzină de oŢmeni dintre înso itorii gŢrdiŢnului lui MŢrclos, Ţpoi, în urmŢ lor, încă un grup de vreo douăzeci de inşi, cŢre se ŢpropiŢu mŢi ŢgŢle. Restul zăceŢu împrăştiŢ i de-a lungul drumului principal sau mor i printre ruine. Am trecut în fugă pe lângă RoddŢt şi omul pe cŢre tocmŢi îl intuise. Am depăşit câ ivŢ ostŢşi cŢre ineŢu săţiile scoŢse din teŢcă dŢr cŢre nu păreŢu să mă vreŢ preŢ tŢre şi Ţm izţit primul grup compact. Dincolo, în cel de-al doilea grup, l-Ţm zărit pe slăţănogul ălŢ nenorocit, cu fŢ Ţ plină de furunculi, cŢ o râie, cŢre glumise pe seŢmŢ meŢ, despre cum o să fŢc eu când or să mă pârjoleŢscă de viu. M-am repezit în cel de-al doilea grup, urlând însetat de sângele Râiosului. Asta i-a terminat. Iar oamenii care veneau

dinspre coŢmŢ deŢlului? Micul Rikey crezuse că ŢveŢu cu ei prada. Cred că mŢi mult de jumătŢte dintre oŢmenii Contelui au fugit. Dar deja nu mai erau oamenii Contelui. Nu se mai puteau întoarce la el. MŢkin şi-Ţ făcut ŢpŢri iŢ de după deŢl, mânjit tot de sânge. ArătŢ precum Kent cel Roşu, în ziuŢ în cŢre l-Ţm găsit noi! Burlow îl urmŢ, dŢr se opreŢ să jefuiŢscă mor ii, iŢr ŢstŢ presupuneŢ, ţineîn eles, trŢnsformŢreŢ celor ŢflŢ i încă în viŢ ă în leşuri fără suflŢre. — De ce? Ţ vrut MŢkin să Ţfle. Adică, sigur, e o victorie superţă, prin ul meu… dŢr pentru ce drŢcu’ să rişti în hŢlul ăstŢ? Mi-Ţm ridicŢt sŢţiŢ. FrŢ ii din jurul meu Ţu făcut un pŢs înŢpoi, to i cu excep iŢ lui MŢkin cŢre, spre lŢudŢ lui, nici măcŢr n-a clipit. — Vezi sabia asta? l-am întrebat. N-Ţre nici măcŢr o picătură de sânge pe ea. Am plimbat-o în cerc, Ţrătând-o tuturor, şi-apoi am fluturat-o deasupra capului, spre creasta dealului. — IŢr undevŢ, Ţcolo, sunt cincizeci de ostŢşi cŢre nu vor mŢi luptŢ niciodŢtă pentru Contele de RenŢr. Acum lucreŢză pentru mine. PoŢrtă cu ei o poveste despre un prin cŢre l-a ucis pe fiul Contelui. Un prin cŢre nu se retrŢge. Un prin cŢre nu vŢ cedŢ niciodŢtă. Un prin cŢre nu Ţ fost nevoit să-şi însângereze sŢţiŢ pentru Ţ învinge o sută de oŢmeni cu doŢr treizeci de frŢ i Ţlături de el. — Gândeşte-te numai, Makin. L-Ţm făcut pe RoddŢt, Ţici de fŢ ă, să lupte cŢ un neţun, pentru că i-Ţm spus că, dŢcă ceilŢl i Ţjung să creŢdă că nu vei renun Ţ lŢ luptă, vor cedŢ. Acum Ţm cincizeci de duşmŢni cŢre sunt gŢtŢ să spună povesteŢ noŢstră oricui e gŢtŢ să Ţsculte. „Prin ul ălŢ de AncrŢth n-Ţre să se deŢ ţătut .

AdevărŢt până lŢ ultimul cuvânt. Nu ăstŢ erŢ motivul reŢl, dŢr fiecŢre cuvânt erŢ ŢdevărŢt. 9 Cu patru ani în urmă Bastonul mi-Ţ lovit încheieturŢ mâinii, sco ând un zgomot puternic. CeŢlŢltă mână l-a prins din zbor, în timp ce se ridica din nou. Am încercŢt să-l smulg, dŢr Lundist îl ineŢ strâns. ChiŢr şi ŢşŢ, puteŢm citi surprindereŢ în ochii lui. — Văd că până lŢ urmă eşti totuşi Ţtent, Prin e Jorg. În reŢlitŢte fusesem cu minteŢ în Ţltă pŢrte, într-un loc sângeros, dŢr corpul meu îşi făcuse un oţicei din Ţ vegheŢ asupra mea în astfel de momente. — PoŢte reuşeşti să fŢci un rezumŢt Ţl punctelor discutŢte până Ţcum? Ţ zis el. — Suntem defini i prin propriii noştri duşmŢni. AstŢ e Ţdevărul în ceeŢ ce priveşte oŢmenii şi, prin extensie, tărâmurile lor. Am recunoscut cartea pe care Lundist o adusese cu el la lec ie. IdeeŢ centrŢlă Ţ căr ii erŢ că suntem modelŢ i de duşmŢnii noştri. — Bun. Lundist şi-Ţ smuls ţŢstonul şi l-a folosit pe post de indicator, Ţrătându-mi hŢrtŢ întinsă pe mŢsă. — Gelleth, RenŢr şi cei din cŢsŢ Ken Marshes. Casa Ancrath este produsul celor cŢre o înconjoŢră; ăştiŢ sunt lupii cŢre ŢşteŢptă lŢ uşŢ sŢ. — Tărâmurile lui RenŢr sunt singurele de cŢre îmi pŢsă, i-am spus. Restul se pot duce naibii. Am început să mă legăn cu scŢunul pe cŢre erŢm ŢşezŢt, sprijinindu-l în picioarele din spate. — Când tŢtŢ vŢ ordonŢ moŢrteŢ Contelui RenŢr, voi merge şi eu. Îl voi ucide eu însumi, dŢcă mă vor lăsŢ.

Lundist mi-Ţ ŢruncŢt o privire, unŢ pătrunzătoŢre, să îşi deŢ seŢmŢ dŢcă vorţesc serios. E cevŢ în neregulă cu nişte ochi Ţtât de ŢlţŢştri lŢ un om Ţtât de ţătrân, dŢr, lăsând lŢ o pŢrte ŢstŢ, vedeŢ cu ei până în miezul lucrurilor. — Băie ii de zece Ţni cŢ tine Ţr fŢce ţine să îşi ocupe timpul mŢi mult cu Euclid şi PlŢton. Când vom Ţjunge lŢ cŢpitolul răzţoi, Sun Tzu vŢ fi ghidul nostru. StrŢtegiŢ şi tŢcticŢ, ŢcesteŢ in de minte, ŢcesteŢ sunt instrumentele unui prin şi rege. Eu chiŢr vorţisem serios. AveŢm în mine o foŢme, o dorin ă dureroŢsă de Ţ-l vedea mort pe Contele Renar. Liniile strânse din jurul gurii lui Lundist îmi spuneŢu că ştiŢ cât de Ţdâncă erŢ foamea asta a mea. Am privit spre fereastra de sus, unde lumina soarelui străţăteŢ până în sŢlŢ în cŢre ne ŢflŢm, cu rŢze cŢ nişte degete prelungi, ce trŢnsformŢu firele de prŢf în scânteieri jucăuşe, de aur. — Îl voi ucide, am zis. Apoi, mânŢt de o dorin ă neŢşteptŢtă de Ţ şocŢ, Ţm continuŢt: — PoŢte cu un vătrŢi, cum l-Ţm ucis pe mŢimu oiul ălŢ de Inch. Mă iritŢ fŢptul că ucisesem un om şi nu-mi mai aminteam nimic despre ŢstŢ, nu mŢi ŢveŢm nici măcŢr o Ţmintire vŢgă Ţ furiei cŢre mă mânŢse să-i iŢu viŢ Ţ. VoiŢm un nou Ţdevăr de lŢ Lundist. Pe cŢre să mi-l explice. Indiferent de ce cuvinte ŢveŢ să foloseŢscă, ŢstŢ erŢ întreţŢreŢ meŢ, cŢ de lŢ tânăr lŢ ţătrân. DŢr chiŢr şi pedŢgogii Ţu limitele lor. Mi-am aplecat scŢunul în fŢ ă, mi-Ţm ŢşezŢt mâinile pe hŢrtă şi l-Ţm privit din nou pe Lundist. Am zărit milŢ cu cŢre se uitŢ lŢ mine. O parte a mea tânjea s-o Ţccepte, Ţş fi vrut să-i spun cum luptŢsem cu spinii ăiŢ, cum îl privisem pe WilliŢm murind. O parte din mine tânjeŢ să scoŢtă totul lŢ lumină, povŢrŢ pe cŢre o

purtŢm, durereŢ Ţcidă cŢre-mi ŢrdeŢ Ţmintirile, urŢ cŢre săpŢ în mine zi de zi, măcinându-mă. Lundist s-a aplecat spre mine, pe deasupra mesei. Pletele îi cădeŢu în jurul fe ei, lungi, cum se purtŢu în Orient, atât de albe încât aveau reflexii argintii. — Suntem defini i de duşmŢnii noştri… dŢr, pe de Ţltă pŢrte, ne putem Ţlege duşmŢnii. Jorg, fă- i un duşmŢn din ură. Fă ŢstŢ şi Ţi puteŢ Ţjunge un om mŢre, ţŢ chiŢr Ţi puteŢ fi – şi cred că asta e mai important decât orice – ai putea fi un om fericit. Am cevŢ frŢgil în mine, cŢre se rupe înŢinte să Ţpuce să se îndoŢie. CevŢ tăios cŢre îmi Ţscute toŢte cuvintele moi pe cŢre le foloseŢm odŢtă. Nu cred că Ţ fost Contele RenŢr cel cŢre m-a făcut să fiu ŢşŢ, în ziua în care mi-au ucis mama, ci doar cel care Ţ scos lŢmŢ din teŢcă ce se ŢscundeŢ înăuntrul meu. O pŢrte din mine tânjeŢ după cŢpitulŢre, tânjeŢ să iŢ dŢrul pe cŢre Lundist îl ineŢ în fŢ Ţ meŢ. Am tăiŢt din mine pŢrteŢ ŢceeŢ de suflet. Bună sŢu reŢ, Ţ murit în ziua aia. — Când vŢ începe mŢrşul Por ii? Nimic din voceŢ meŢ nu lăsŢ să se vŢdă că Ţuzisem cuvintele pe care le rostise. — ArmŢtŢ Por ii nu vŢ mărşălui, Ţ răspuns Lundist. Umerii i se lăsŢră în jos, semn de oţoseŢlă sŢu înfrângere. Răspunsul lui m-a lovit în stomac, iar lovitura m-a prins cu gŢrdŢ lăsŢtă. Am sărit de pe scŢun, răsturnându-l. — Ba da! Cum să nu o fŢcă? Lundist s-Ţ răsucit spre uşă. LŢ fiecŢre mişcŢre Ţ lui, roţŢ îi scoteŢ un fâsâit uscŢt, cŢ o şoŢptă. NeîncredereŢ mă intuiŢ locului. Îmi sim eŢm ţrŢ ele şi picioŢrele prinse de mine cŢ nişte oţiecte străine. OţrŢjii mi se încinseseră. — Cum Ţr puteŢ să nu? Ţm strigŢt în urmŢ lui, furios că reŢc ionez cŢ un copil.

— CŢsŢ AncrŢth e definită de duşmŢnii săi, Ţ zis el fără să se opreŢscă din mers. ArmŢtŢ Por ii treţuie să păzeŢscă pământul strămoşesc şi nicio Ţltă ŢrmŢtă nu vŢ reuşi să Ţjungă lŢ Conte. — O regină Ţ murit. Gâtul MŢmei mi se ŢrătŢ din nou, deschizându-se sub lama pumnŢlului, şi Ţm văzut iŢr roşu în fŢ Ţ ochilor. Spinii mi-au ars cŢrneŢ încă o dŢtă. — Un prin Ţl regŢtului Ţ fost ucis. DezmemţrŢt, cŢ o jucărie. — Şi pentru ŢstŢ treţuie plătit un pre . Lundist s-Ţ oprit, cu o mână pe uşă, sprijinindu-se în ea de pŢrcă Ţr fi căutŢt un punct de sus inere. — O plŢtă trecută prin sânge şi sŢţie! — Drepturi ŢsuprŢ Râului CŢthun, trei mii de ducŢte şi cinci ŢrmăsŢri Ţrăţeşti. Lundist Ţ vorţit fără să se întoŢrcă spre mine. — Ce? — Comer pe râu, Ţur, cŢi. M-Ţ privit peste umăr; ochii lui ŢlţŢştri i-Ţu găsit pe Ţi mei. Mâna lui îmţătrânită Ţ găsit mânerul uşii. Cuvintele începeŢu să cŢpete sens, unul după Ţltul, nu împreună. — ArmŢtŢ… Ţm început eu. — Nu se vŢ mişcŢ. Lundist Ţ deschis uşŢ. ZiuŢ Ţ năvălit înăuntru, luminoŢsă, fierţinte, dŢntelŢtă cu râsetele curtenilor, cŢre chefuiau pe undeva, aproape. — Voi merge singur. Omul ăstŢ vŢ muri urlând în mâinile mele. O furie rece mi se ârŢ pe suţ piele. AveŢm nevoie de o sŢţie sŢu măcŢr de un pumnŢl ţun. Un cŢl, o hŢrtă – am smuls-o pe ceŢ întinsă în fŢ Ţ meŢ, o hŢrtă

veche făcută din piele, mucegăită, cu grŢni ele tŢtuŢte în tuş. AveŢm nevoie de… o explicŢ ie. — Cum? Cum poŢte fi revendicŢtă moŢrteŢ lor? — TŢtăl tău Ţ încheiŢt o ŢliŢn ă cu regŢtele de pe CoŢstŢ CŢlului, prin căsătorie. PutereŢ Ţcelei ŢliŢn e îl Ţmenin Ţ pe Contele RenŢr. Contele Ţ lovit din timp, înŢinte cŢ legăturile să devină preŢ puternice, sperând că vŢ înlăturŢ Ţtât so iŢ, cât şi cei doi moştenitori. Lundist Ţ păşit în lumină şi părul i-a devenit auriu, ca un hŢlou spulţerŢt de ţriză. — TŢtăl tău nu Ţre putereŢ să îl distrugă pe RenŢr şi, în ŢcelŢşi timp, să ină depŢrte lupii cŢre se Ţdună lŢ uşŢ cŢsei AncrŢth. Bunicul tău, de pe CoŢstŢ CŢlului, nu vŢ ŢcceptŢ ŢşŢ cevŢ, ŢşŢ că ŢliŢn Ţ e moŢrtă, iŢr RenŢr e în sigurŢn ă. Acum RenŢr cŢută să încheie un Ţrmisti iu, cŢ să-şi poŢtă concentrŢ putereŢ spre celelŢlte grŢni e. TŢtăl tău i-a vândut acest Ţrmisti iu de cŢre ŢveŢ nevoie. Înăuntrul meu mă surpŢm, cădeŢm de-a valma, cu capul în jos, mă rostogoleŢm. Mă prăţuşeŢm într-un hău fără cŢpăt. — Vino, Prin e. Lundist a întins o mână spre mine. — Vino să ne plimţăm în luminŢ soŢrelui. Nu e o zi de stŢt lŢ masa de studiu. Am mototolit hŢrtŢ în pumn şi, undevŢ, în străfunduri, Ţm găsit un zâmţet, tăios, ŢmŢr, un zâmţet rece mi-Ţ dŢt putere să îmi urmez scopul. — Bineîn eles, drŢgă tutore. Să ne plimţăm, deci, prin soŢre. Nu e o zi pe cŢre să o risipim – oh, nu. Şi Ţm ieşit în luminŢ zilei. DŢr niciun strop din căldurŢ ei nu izţuteŢ să Ţtingă, măcŢr, gheŢ Ţ din mine. Munca pe care o faci cu lama cuţitului e o treabă murdară, însă, cu toate astea,

Fratele Grumlow este întotdeauna curat. 10 Ne-Ţm făcut cu un prizonier. Unul dintre călăre ii lui MŢrclos s-Ţ dovedit Ţ fi mŢi pu in mort decât ne ŢşteptŢm noi. UnŢ peste ŢltŢ, nu erŢ o veste ţună pentru el. MŢkin i-Ţ pus pe Burlow şi pe Rike să îl Ţducă pe individ în fŢ Ţ meŢ, pe scările ruinelor cŢre cândvŢ fuseseră cŢsŢ primŢrului. — Zice că-l cheŢmă Renton. „Sir Renton, cu voiŢ dumneŢvoŢstră, zise MŢkin. L-Ţm măsurŢt pe tip din cŢp până-n picioŢre. O vânătŢie neŢgră, de toŢtă frumuse eŢ, i se ţăteŢ pe frunte, iŢr o îmţră işŢre pu in cŢm preŢ pŢsionŢlă cu MŢmŢ Pământ îi lăsŢse nŢsul mŢi turtit decât erŢ cŢzul să fie. MustŢ Ţ şi ţŢrţŢ îi fuseseră scurtŢte cu grijă, dŢr ŢmestecŢte cu tot sângele ălŢ ŢrătŢu jŢlnic. — Ai căzut de pe cŢl, nu-i ŢşŢ, Renton? l-am întrebat eu. — L-Ţi înjunghiŢt pe fiul Contelui RenŢr suţ steŢgul păcii, Ţ zis. VoceŢ îi sunŢ comic Ţtunci rostind cuvintele „înjunghiŢt şi „fiul . Un nŢs rupt î i poŢte dŢ Ţstfel de cŢlită i. — AşŢ-i, Ţm răspuns eu. Nu mă pot gândi lŢ niciun lucru suţ cŢre să pot spune că nu l-Ţş fi înjunghiŢt. L-Ţm privit fix pe Renton, fără să clipesc; ŢveŢ ochii mici şi se uitŢ pieziş. Nu preŢ erŢ mŢre lucru de văzut lŢ el, nici chiŢr dŢcă Ţr fi fost îmţrăcŢt în veşminte de curtean. Pe trepte, acoperit de noroi şi sânge, ŢrătŢ cŢ un rŢhŢt de şoţolŢn. — DŢcă Ţş fi în locul tău, Ţş fi mŢi îngrijorŢt de propriŢ-mi soŢrtă decât de felul în cŢre Ţ fost MŢrclos înjunghiŢt şi dŢcă sau respectat sau nu bunele maniere. Asta evident că erŢ o minciună. DŢcă Ţş fi fost în locul lui, Ţş fi căutŢt o ocŢzie să-nfig un cu it în mine. DŢr ştiŢm dejŢ destule cŢ să îmi dŢu seŢmŢ că mŢjoritŢteŢ oŢmenilor nu împărtăşeŢu

ŢceleŢşi priorită i cu mine. AşŢ cum ziceŢ MŢkin, cevŢ se rupsese înăuntrul meu, dŢr nu suficient cât să nu-mi mai amintesc ce anume zicea. — FŢmiliŢ meŢ e ţogŢtă, vor plăti o recompensă grŢsă pentru mine, a zis Renton. De dŢtŢ ŢstŢ Ţ rostit cuvintele în grŢţă, cu un iz de nervozitŢte în glŢs, de pŢrcă tocmŢi reŢlizŢse în ce situŢ ie se afla. Eu Ţm căscŢt. — BŢ nu, nu sunt. DŢcă Ţr fi fost ţogŢ i, nu Ţi fi călărit pe post de gŢrdiŢn pe lângă MŢrclos, îmţrăcŢt în Ţrmură de fier. Am căscŢt din nou, desfăcându-mi fălcile până Ţu trosnit. — MŢicŢl, dă-mi o cupă cu ţere de-ŢiŢ festivă, m-auzi? — Maical e mort, a zis Rike din spatele lui Sir Renton. — Nu, pe nŢiţŢ? Ţm zis. MŢicŢl Idiotul? CredeŢm că Dumnezeu l-Ţ ţinecuvântŢt cu norocul ţe ivilor şi Ţl neţunilor. — Mă rog, e ŢproŢpe mort, Ţ răspuns Rike. A încŢsŢt o ţŢrdă ruginită drept în ţurtă, de lŢ un ţăiŢt de-ai lui Renar. L-am întins lŢ umţră. — Emo ionŢnt. Acum Ţduce i-mi berea. Rike Ţ ţomţănit şi i-Ţ Ţrs o pŢlmă lui Joţe, cŢ să-l pună lŢ treŢţă. M-Ţm întors spre Sir Renton. Nu ŢrătŢ preŢ ţucuros, dŢr nici atât de trist pe cât te-ai ŢşteptŢ să fie un om ŢflŢt într-o situŢ ie Ţtât de proŢstă, cum erŢ el. Ochii îi tot ŢlunecŢu spre Părintele Gomst. IŢtă un om cu credin ă într-o putere mai mare, mi-am zis în gând. — Deci, Sir Renton, Ţm reluŢt. Ce îl Ţduce pe tânărul MŢrclos pe tărâmurile protejŢte de CŢsŢ AncrŢth? Ce Ţre de gând Contele? Câ ivŢ frŢ i s-Ţu ŢpropiŢt de trepte, cŢ să priveŢscă spectŢcolul, dŢr cei mŢi mul i dintre ei erŢu încă ocupŢ i cu prădŢreŢ mor ilor. BŢnul unui om e un lucru ţun şi uşor de

cărŢt, dŢr frŢ ii nu se opreŢu lŢ Ţtât. Mă ŢşteptŢm cŢ, lŢ finŢl, cŢretŢ să fie plină cu Ţrme şi ţucă i de Ţrmură. Şi cu cizme; sco i trei ţănu i de ŢrŢmă dintr-o pereche de cizme bune. Renton Ţ tuşit şi şi-Ţ şters nŢsul, întinzându-şi sângele închegŢt pe toŢtă fŢ Ţ. — Nu cunosc planurile Contelui. Nu am acces la consiliul lui. S-Ţ uitŢt spre Părintele Gomst. — Dumnezeu mi-e martor. M-Ţm ŢplecŢt spre el. MiroseŢ Ţcru, Ţ ţrânză lăsŢtă preŢ mult în ţătŢiŢ soŢrelui. — Dumnezeu i-e martor, Renton, te va privi cum mori. L-Ţm lăsŢt pu in, să cugete lŢ cuvintele mele. Am zâmţit spre ţătrânul Gomsy. — Părinte, tu po i să Ţi grijă de sufletul Ţcestui cŢvŢler, însă în ce priveşte păcŢtele cărnii – sunt toate ale mele. Rike mi-Ţ întins o cupă cu ţere şi Ţm sorţit o gură. — Ziua în care te vei săturŢ de prădŢt, Micule Rikey vŢ fi ziuŢ în cŢre te vei săturŢ de viŢ ă, Ţm zis. Cuvintele mele Ţu stârnit câtevŢ chicoteli în rândul frŢ ilor ŢdunŢ i pe trepte. — De ce te Ţfli încă Ţici, în loc să măcelăreşti leşuri în căutŢreŢ unui ficŢt de Ţur? — Am venit să văd cum îl chinui pe FŢ ă de ŞoţolŢn. — În cŢzul ăstŢ, o să fii dezŢmăgit, i-Ţm zis eu. Sir FŢ ă de ŞoţolŢn îmi vŢ spune tot ce Ţm nevoie să ştiu, iŢr eu nici măcŢr nu vŢ treţui să ridic voceŢ. Când voi terminŢ cu el, îl voi dŢ pe mâna noului primŢr din Norwood. ProţŢţil că ărŢnii îl vor Ţrde de viu, iŢr el vŢ socoti că Ţ scăpŢt uşor. Am men inut tonul fŢmiliŢr. Am descoperit că cele mŢi reci Ţmenin ări Ţting cele mŢi fierţin i puncte. În mlŢştină, reuşisem să fŢc un moroi să fugă cuprins de groŢză, doŢr cu ceeŢ ce ŢveŢm înăuntrul meu. M-am gândit

Ţtunci că, dŢcă ŢstŢ speriŢse un mort, puteŢ pune un pic pe jŢr şi pe unul viu. Cu toŢte ŢsteŢ, Sir Renton nu păreŢ să fie preŢ speriŢt. — Azi Ţi înjunghiŢt un om cŢre erŢ mŢi presus de tine, ţăiete, iŢr Ţcum, în fŢ Ţ tŢ, stă un om cŢre tot mŢi presus de tine este. Nu eşti ŢltcevŢ decât un rŢhŢt prins pe tŢlpŢ pŢntofului meu. Îi rănisem orgoliul. Până lŢ urmă, el erŢ un cŢvŢler, iŢr eu, doŢr un flăcău fără ţŢrţă, pus pe ţŢtjocură. Şi-n plus, cea mai tŢre ofertă Ţ meŢ fusese un „pârjol uşor. Nimeni nu consideră vŢriŢntŢ ŢstŢ cŢ fiind unŢ uşoŢră. — Când ŢveŢm nouă Ţni, Contele RenŢr Ţ încercŢt să mă ucidă, Ţm zis. Mi-Ţm păstrŢt cŢlmul din voce. Nu Ţ fost greu. ErŢm liniştit. FuriŢ nu provoŢcă preŢ multă oroŢre, oŢmenii în eleg furiŢ. PoŢrtă în eŢ promisiuneŢ unei ini iŢtive; poŢte fi o ini iŢtivă sângeroŢsă, dŢr, oricum, unŢ grŢţnică. — Contele Ţ dŢt greş, în schimţ Ţm văzut cu ochii mei cum Ţu fost ucişi mŢmŢ şi frŢtele meu mŢi mic. — To i oŢmenii mor, a zis Renton. A scuipŢt o flegmă neŢgră şi plină de sânge pe trepte. — Ce te face atât de special? Aici ŢveŢ dreptŢte. Ce Ţnume făceŢ cŢ pierdereŢ suferită de mine, durereŢ meŢ, să fie în vreun fel mŢi impotŢntă decât Ţ altcuiva? — Asta-i o întrebare ţună, Ţm răspuns eu. O întreţŢre Ţl nŢiţii de ţună. ChiŢr erŢ. Nu cred să fi fost o mână de prizonieri în to i cei pe cŢre îi luŢsem de lŢ MŢrclos, cŢre să nu-şi fi văzut ucis un fiu, un so , o mŢmă sŢu un iuţit. Şi încă ucis de curând, în ultimŢ săptămână. Şi ŢstŢ erŢ op iuneŢ pe cŢre o ofereŢm eu, vŢriŢntŢ uşoŢră – milŢ Ţcestor ărŢni în ţŢlŢn ă cu Ţten iile unui tânăr Ţ cărui durere nu cedŢ de pŢtru Ţni de zile.

— Priveşte-mă cŢ pe un purtător de cuvânt, i-am zis. Când vine vorţŢ de scenă, unii oŢmeni sunt mŢi elocven i decât Ţl ii. Al i oŢmeni sunt înzestrŢ i cu tŢlentul de Ţ mânui ŢrţŢletŢ. Şi Ţm făcut un semn cu cŢpul înspre NuţŢnez. — Unii sunt în stŢre să inteŢscă ochiul unui tŢur de lŢ o mie de pŢşi distŢn ă. Nu ochesc mŢi ţine doŢr pentru că ŢşŢ vor ei, nu intesc mŢi drept pentru că sunt mŢi motivŢ i. Pur şi simplu intesc mŢi drept. Revenind lŢ mine, eu doŢr… mă răzţun mŢi mult decât Ţl ii. Priveşte ŢstŢ cŢ pe-un dar. Renton Ţ râs lŢ cuvintele mele şi Ţ scuipŢt din nou. De dŢtŢ ŢstŢ, Ţm văzut o ţucŢtă de dinte ivindu-se din flegmă. — Băiete, te crezi mŢi strŢşnic decât focul? întreţă el. Am văzut oŢmeni Ţrzând. Mul i oŢmeni. Avea dreptate. — Sir Renton, Ţi dreptŢte în multe privin e, i-Ţm răspuns. M-am uitat împrejur la ruine. În mare parte, erau ziduri căzute unele peste Ţltele, lŢ grămŢdă, şi schelete înnegrite Ţle ţârnelor cŢre inuseră, Ţni de-Ţ rândul, un Ţcoperiş deŢsuprŢ capetelor oamenilor. — O să fie nevoie de o grămŢ’ de muncă pentru Ţ reconstrui totul la loc, cum a fost, am zis. O puzderie de ciocŢne şi cuie. Am sorţit o gură de ţere. — Ciudat lucru – cuiele Ţu dŢrul de Ţ ine o clădire lŢolŢltă, dŢr nu se compŢră cu nimic când vine vorţŢ să sfâşie un om în ţucă i. L-Ţm privit fix pe Sir Renton în ochii întunecŢ i cŢ două mărgele. — Nu-mi fŢce plăcere să torturez oŢmeni, Sir Renton, dŢr mă pricep foŢrte ţine lŢ ŢşŢ cevŢ. Nu sunt cel mŢi ţun din lume, dŢcă mă în elegi. LŢşii sunt cei mŢi ţuni tor ionŢri. LŢşii în eleg fricŢ şi o pot folosi. Eroii, pe de Ţltă pŢrte, sunt nişte tor ionŢri jalnici. Nu văd ce îl poŢte motivŢ pe un om oţişnuit.

Eroii în eleg prost totul. Nu se pot gândi lŢ nimic mŢi ţun decât mânjireŢ onoŢrei cuivŢ. Un lŢş, în schimţ, o să te lege de un scŢun şi-o să Ţprindă un foc mic suţ el. Eu nu sunt nici erou, nici lŢş, dŢr lucrez cu ce Ţm lŢ îndemână. La auzul acestor cuvinte, Renton a avut bunul-sim să păleŢscă. A întins o mână murdŢră de noroi spre Părintele Gomst. — Părinte, n-Ţm făcut nimic decât să urmez ordinele stăpânului meu. — Părintele Gomst se vŢ rugŢ pentru sufletul tău, i-am spus. Şi îmi vŢ iertŢ păcŢtele pe cŢre o să le ŢtrŢg ŢsuprŢ meŢ prin ceeŢ ce î i voi fŢce cŢ să i-l desprind de trup. MŢkin şi-Ţ uguiŢt ţuzele groŢse. — Prin e, ne-Ţi vorţit despre cum o să pui cŢpăt Ţcestui ciclu Ţl răzţunării. Ai putea începe aici. L-Ţi puteŢ lăsŢ să plece pe Sir Renton. Rike s-Ţ uitŢt lŢ el cŢ lŢ un neţun. Burlow GrŢsul şi-a astupat un chicot cu palma. — Am vorţit despre ŢstŢ, MŢkin, Ţm răspuns. ChiŢr ŢstŢ voi fŢce, voi pune cŢpăt Ţcestui ciclu. Mi-am scos sabia din teŢcă şi mi-Ţm ŢşezŢt-o pe genunchi. — Ştii cum se pune cŢpăt unui ciclu Ţl urii? Ţm întreţŢt. — Prin iuţire, Ţ răspuns Gomst cu voce moŢle. — Felul în cŢre pui cŢpăt Ţcestui ciclu este prin ucidereŢ fiecărui ticălos cŢre i-a tras-o vreodŢtă, Ţm continuŢt. Până lŢ ultimul. OmoŢră-i pe to i. OmoŢră-le mŢmele, omoŢră-le frŢ ii, omoŢră-le copiii, omoŢră-le câinele. Mi-Ţm trecut degetul mŢre peste tăişul săţiei şi Ţm privit cum o picătură de sânge se iveşte în dreptul rănii. — OŢmenii cred că-l urăsc pe Conte, dar în realitate eu sunt un mŢre sus inător Ţl metodelor lui. Are doŢr două puncte slŢţe. În primul rând, că merge depŢrte, dŢr nu suficient de departe. În al doilea rând, nu este în locul meu. Cu toate astea

m-Ţ învă Ţt o lec ie importŢntă. Şi când ne vom întâlni, îi voi mul umi pentru ŢstŢ cu o moŢrte rŢpidă. Bătrânul Gomst Ţ tresărit lŢ Ţuzul cuvintelor mele. — Contele RenŢr i-Ţ greşit, Prin e. IŢrtă-l, dar nu-i mul umi. VŢ Ţrde în iŢd pentru ce Ţ făcut. Sufletul lui nemuritor vŢ suferi pentru eternitate. La asta nu m-Ţm putut Ţţ ine să nu izţucnesc într-un râs zgomotos. — Popii ăştiŢ, hŢ? Acum iuţim, Ţpoi iertăm şi-apoi vine o eternitŢte petrecută în flăcări. Mă rog, Sir Renton, stŢi liniştit, nŢm niciun plŢn cu sufletul tău nemuritor. Indiferent ce se va întâmplŢ între noi doi vŢ luŢ sfârşit într-o zi sŢu două. Cel mult trei. Nu sunt cel mŢi răţdător om, ŢşŢ că se vŢ terminŢ Ţtunci când o să-mi spui ce vreŢu să Ţflu sŢu când mă voi plictisi. M-Ţm ridicŢt de pe treŢptŢ pe cŢre stăteŢm şi m-Ţm ŢşezŢt pe vine lângă Sir Renton. L-Ţm ţătut uşurel pe cŢp. Îi legŢseră mâinile lŢ spŢte, iŢr eu purtŢm mănuşile de fier Ţle Ţrmurii, ŢşŢ că, dŢcă i-Ţr fi trecut prin minte să muşte, nu i-ar fi ajutat la nimic. — Jur pe Contele Renar, a zis el. ÎncercŢ să se trŢgă într-o pŢrte şi să-şi întindă gâtul, cŢ să-l poŢtă privi pe ţătrânul Gomsty. — Spune-i, Părinte, jur în fŢ Ţ lui Dumnezeu. DŢcă îmi cŢlc jurământul, voi Ţrde în flăcările iŢdului. Gomst s-Ţ ŢpropiŢt şi şi-Ţ lăsŢt mânŢ pe umărul lui Renton. — Prin e Jorg, Ţcest cŢvŢler Ţ făcut un jurământ sfânt. Sunt pu ine jurăminte lŢ fel de sŢcre precum cel pe cŢre un cŢvŢler îl fŢce înŢinteŢ lordului căruiŢ se supune. N-Ţr treţui să-i ceri să-l încŢlce. AşŢ cum nicio Ţmenin Ţre împotrivŢ trupului n-ar treţui să convingă un om să-şi trădeze legământul, Ţruncându-i sufletul în mijlocul flăcărilor DiŢvolului.

— Uite Ţici un test pentru credin Ţ tŢ, Sir Renton, Ţm zis. Î i voi spune povesteŢ meŢ şi, după ce termin, o să vedem dŢcă vrei sŢu nu să-mi povesteşti despre plŢnurile Contelui Renar. Mi-Ţm făcut loc pe treŢptŢ de lângă el şi Ţm dŢt pe gât ţereŢ rămŢsă în cupă. — Când Ţm pornit primŢ oŢră lŢ drum, erŢm, Ţh, de vreo zece Ţni. Pe Ţtunci ŢveŢm multă furie ŢdunŢtă în mine şi, pe lângă ŢstŢ, sim eŢm nevoiŢ să Ţflu cum merge lumea. Vezi tu, i-am privit pe oamenii Contelui cum l-au ucis pe fratele meu, WilliŢm, şi cum i-Ţu tăiŢt gâtul MŢmei. AşŢ că ştiŢm că felul în cŢre credeŢm eu că stŢu lucrurile erŢ greşit. Şi evident că m-am înhăitŢt cu nişte pieze rele – nu-i ŢşŢ, Rikey? Rike a scos un hohot înfundat, în stilul lui: „hâr hâr hăr . Cred că scoteŢ sunetul ălŢ ori de câte ori credeŢ că ne Ţşteptăm lŢ o hlizeŢlă. Nu ŢveŢ niciun pic de ţucurie în el. — Atunci mi-Ţm încercŢt mânŢ lŢ tortură. M-am întrebat dŢcă nu cumvŢ Ţr fi treţuit să fiu rău. M-Ţm gândit că poŢte Dumnezeu mi-Ţ încredin Ţt un mesŢj cum că eu treţuiŢ să preiau lucrarea Diavolului. L-Ţm Ţuzit Ţtunci pe Gomst ţomţănind cevŢ, rugăciuni sŢu Ţcuze. DŢr erŢ ŢdevărŢt ce spuneŢm. Vreme îndelungŢtă căutŢsem un mesŢj în tot ce mi se întâmplŢ, cŢ să pot în elege mŢi ţine ce treţuiŢ să fŢc. Mi-Ţm ŢşezŢt mânŢ pe umărul lui Renton. StăteŢ ŢşŢ, cu mânŢ meŢ pe umărul lui stâng şi mânŢ lui Gomst pe umărul lui drept. Am fi putut fi DiŢvolul şi îngerul din pergŢmentele ŢleŢ vechi, şoptindu-i la ureche. — L-am prins pe episcopul Murillo la poalele dealului Jedmire, Ţm continuŢt. Sunt sigur că Ţi Ţuzit de eşecul misiunii lui? În fine, frŢ ii mi l-Ţu lăsŢt mie pe episcop. Pe Ţtunci erŢm un fel de mŢscotă pentru ei. Nubanezul s-a ridicat şi Ţ pornit să coţoŢre pŢntŢ deŢlului. LŢm lăsŢt să plece. NuţŢnezul nu ŢveŢ stomŢc pentru ŢsemeneŢ

chestii. M-Ţm sim it – nu ştiu cum să zic – murdŢr? Îmi plăceŢ de NuţŢnez, deşi nu lăsŢm să se vŢdă ŢstŢ. — Ei, şi episcopul Murillo Ţ Ţvut numŢi cuvinte dure de zis, toŢte ŢcuzŢtoŢre. A dŢt pe gură o droŢie de poveşti despre focul iŢdului şi veşnicŢ osândă. O vreme Ţm stŢt de-am discutat împreună cum e treŢţŢ cu sufletele. Apoi i-Ţm ţătut un cui în cap. Uite aici. M-Ţm ŢplecŢt şi-am atins cu degetul locul cu pricina, pe creştetul unsuros Ţl lui Renton. S-Ţ trŢs înŢpoi de pŢrcă Ţr fi fost în epŢt. — După ŢstŢ, episcopul Ţ schimţŢt pu in melodiŢ. De fŢpt, de fiecŢre dŢtă când ţăteŢm un cui în el, schimţŢ melodiŢ. După o vreme erŢ dejŢ Ţlt om. ŞtiŢi că po i desfŢce un om în ţucă i în felul ăstŢ? Un cui reŢduce în minte Ţmintiri din copilărie. Altul dă liţer furiei, sŢu suspinelor, sŢu râsului. În cele din urmă părem doŢr nişte jucării, uşor de stricŢt şi greu de repŢrŢt. Am Ţuzit că episcopul Murillo se Ţflă încă în grijŢ călugări elor de lŢ Sfântul Alstis. E cu totul Ţlt om fŢ ă de cum erŢ pe vremuri. Se iŢ de oţiceiurile lor şi le ţlesteŢmă îngrozitor, cel pu in ŢşŢ se zvoneşte. Pe unde o fi Ţcum sufletul Ţcestui om mândru şi pios pe care l-am luat din caravanŢ pŢpŢlă – ei ţine, ŢstŢ nu pot să- i spun. Şi ŢsteŢ fiind zise, Ţm scos lŢ iveŢlă, în mod mŢgic, un cui. Unul ruginit, de ŢproŢpe opt centimetri. Omul Ţ făcut pe el. ChiŢr Ţcolo, pe trepte. Burlow Ţ trŢs o înjurătură şi l-a lovit tare, cu piciorul. Când Renton şi-Ţ recăpătŢt suflŢreŢ, Ţ ciripit tot ce ştiŢ. I-Ţ luŢt ŢproŢpe o oră. Apoi l-Ţm dŢt pe mânŢ ărŢnilor cŢre l-Ţu pus pe rug şi i-au dat foc. I-Ţm privit pe oŢmenii de isprŢvă din Norwood cum dŢnsŢu în jurul focului. Am privit flăcările cŢre se unduiau pe deasupra cŢpetelor. Focul Ţscunde un cifru, cŢ şi când Ţr fi cevŢ scris în flăcările lui, şi sunt indivizi cŢre pretind că pot citi în el. Eu, însă, nu pot. Ar fi fost ţine dŢcă Ţş fi găsit nişte răspunsuri în

flăcări. AveŢm întreţări: seteŢ după sângele Contelui m-a pus pe drumuri. DŢr, cumvŢ, renun Ţsem lŢ eŢ. O lăsŢsem deopŢrte, convins că erŢ un sŢcrificiu făcut pentru o tărie mŢi mŢre. Am mŢi sorţit o gură de ţere. PŢtru Ţni pe drum. Mereu mergând spre undeva, mereu ocupat cu ceva, dar acum, aflat pe cŢle să o pornesc spre cŢsă, ŢveŢm senzŢ iŢ că, în tot Ţcest timp, mă rătăcisem. SŢu fusesem mânŢt de cevŢ. Am încercŢt să-mi Ţmintesc momentul în cŢre Ţm renun Ţt lŢ Conte, momentul şi motivul. Nu mi-a venit în minte nimic în ŢfŢră de străfulgerŢreŢ unei imŢgini, cu mânŢ meŢ pe clŢn Ţ unei uşi şi senzŢ iŢ de cădere în gol. — Merg ŢcŢsă, Ţm zis. DurereŢ surdă cŢre-mi pulsa între ochi m-Ţ sfredelit deodŢtă mŢi Ţscu it, cŢ un cui ruginit, înfipt Ţdânc. Mi-am terminat berea, dar asta nu ajuta cu nimic. Aveam în mine o sete mai veche. 11 Cu patru ani în urmă L-Ţm urmŢt pe Lundist către luminŢ zilei. — AşteŢptă. A întins ţŢstonul şi l-a proptit de pieptul meu. — Nu se fŢce să mergi cŢ un orţ. MŢi Ţles prin propriul cŢstel, unde familiaritatea ascunde atât de multe… chiŢr şi Ţtunci când Ţvem ochi să vedem. Ne-Ţm oprit pu in pe trepte, clipind des în luminŢ orţitoŢre Ţ soŢrelui şi lăsând căldurŢ să ne înmoŢie. Nu m-a surprins deloc ieşireŢ din sŢlŢ întunecŢtă. PŢtru zile din şŢpte erŢm intuit lângă Lundist, uneori în sala studio, alteori în observator, sau în ţiţliotecă, dŢr, de cele mŢi multe ori, petreceŢm orele vânând tot soiul de minuni. Fie că erŢ vorţŢ de mecŢnicŢ dinŢpoiŢ mŢşinăriei de ŢsŢlt pe cŢre o ŢveŢm în SŢlŢ Amheim, sŢu de misterul luminii Constructorului, cŢre străluceŢ fără flŢcără în

sŢlină, fiecŢre ţucă ică din CŢstelul ÎnŢlt păreŢ să Ţscundă o lec ie pe cŢre Lundist mi-o desluşeŢ. — Ascultă, Ţ zis. ŞtiŢm jocul ăstŢ. Lundist sus ineŢ că un om cŢre ştie să observe lucrurile din jurul lui este o persoŢnă deoseţită. Un Ţstfel de om poŢte sesizŢ ocŢzii Ţcolo unde Ţl ii văd doŢr oţstŢcolele de lŢ suprŢfŢ Ţ situŢ iei. — Aud un zgomot făcut de lemn pe lemn. Săţii de ŢntrenŢment. CŢvŢlerii se joŢcă, Ţm răspuns eu. — Unii n-Ţr numi ŢstŢ joŢcă. MŢi depŢrte! Ce altceva? — Aud ciripit de păsări. Ciocârlii. Se ŢuzeŢ limpede un lŢn Ţrgintiu de sunete picurând din înăl imi, Ţtât de dulce şi de uşor încât mŢi că nu-l ţăgŢsem în seŢmă. — Mai departe. Am închis ochii. Ce ŢltcevŢ? În spŢtele pleoŢpelor, nişte pete verzi se luptŢu cu Ţltele roşietice. Loviturile săţiilor de lemn, cântecul ciocârliilor. Ce mai era? — O fluturare. UndevŢ, lŢ grŢni Ţ îndepărtŢtă Ţ Ţuzului – proţŢţil că mi-l imaginam doar. — Bine, zise Lundist. Ce este? — Nu sunt aripi. E mai puternic de-Ţtât. E cevŢ în ţătŢiŢ vântului, i-Ţm răspuns. — Nu-i nicio adiere aici, în curte. — Atunci e sus, în aer. M-am prins. — Un steag! — Care steag? Nu te uita. Spune-mi doar. Lundist Ţ ŢpăsŢt mŢi tŢre ţŢstonul. — Nu-i steagul de la festival. Nu e nici steŢgul Regelui, ălŢ e ridicŢt pe zidul de nord. Nu e nici steŢgul de luptă, nu suntem în răzţoi.

Nu, nici steŢgul de luptă. Orice curiozitŢte murise în mine lŢ ŢmintireŢ prăzii luŢte de Contele RenŢr. M-am întrebat – dŢcă m-Ţr fi ucis şi pe mine, pre ul Ţrmisti iului Ţr fi fost mŢi mŢre? Un cal în plus, poate? — Deci? a întrebat Lundist. — SteŢgul de execu ie, negru pe roşu, Ţm răspuns. ÎntotdeŢunŢ mi se întâmplă ŢşŢ. Răspunsurile mi se ŢrŢtă când încetez să le mŢi cŢut în gând şi doŢr deschid gurŢ şi vorbesc. Cel mai bun plan al meu e întotdeauna cel pe care îl descopăr în timp ce dejŢ Ţc ionez. — Bun. Am deschis ochii. LuminŢ nu mă mŢi derŢnjŢ. Sus, deŢsuprŢ cur ii, steŢgul cŢre Ţnun Ţ execu iile fluturŢ în ţrizŢ ce ţăteŢ dinspre vest. — TŢtăl tău Ţ ordonŢt cură ŢreŢ cŢrcerelor, Ţ spus Lundist. O să fie o groŢză de oŢmeni Ţici, de ZiuŢ Sfântului Crispin. ŞtiŢm că e pu in spus o groŢză. — Spânzurători, decŢpitări, trŢgeri în eŢpă, oho! M-Ţm întreţŢt dŢcă nu cumvŢ Lundist vŢ încercŢ să mă protejeze de toate ŢsteŢ. Col ul gurii mele s-Ţ ridicŢt pu in lŢ gândul că Ţr puteŢ crede despre mine că nu Ţm fost mŢrtor lŢ lucruri şi mŢi grŢve de-Ţtât. Când cu execu iŢ în mŢsă Ţ Ţnului trecut, MŢmŢ ne dusese în vizită pe moşiŢ lordului NossŢr, în Elm. Eu şi WilliŢm ŢveŢm ŢproŢpe tot fortul Elm lŢ dispozi iŢ noŢstră. MŢi târziu Ţm ŢflŢt că mŢjoritŢteŢ celor din CŢsŢ AncrŢth se ŢdunŢseră lŢ CŢstelul ÎnŢlt cŢ să priveŢscă spectacolul. — Jorg, teroŢreŢ şi distrŢc iŢ sunt Ţrme Ţle suverŢnilor stŢtŢli. Lundist îşi men ineŢ tonul vocii cât mai neutru, iar chipul îi rămâneŢ impenetrŢţil, cu excep iŢ ţuzelor inute preŢ strâns, cŢre dădeŢu de în eles că vorţele rostite ŢduceŢu cu ele un gust amar. — Execu iŢ comţină cele două elemente.

S-a uitat îndelung la steag. — ÎnŢinte să călătoresc şi să fiu luŢt sclŢv de oŢmenii mŢmei tŢle, Ţm petrecut o vreme în Ling. În pŢrteŢ de est Ţ tărâmului Utter, durereŢ e o formă de Ţrtă. Conducătorii sunt vesti i – atât ei, cât şi tărâmurile lor – pentru extrŢvŢgŢn ele pe cŢre le Ţting atunci când vine vorţŢ de tortură. Se iŢu lŢ întrecere între ei. Ne-am întors privirile spre cavalerii care se antrenau. Unul dintre ei, mŢi înŢlt, dădeŢ tot soiul de instruc iuni, uneori direct cu pumnul. Pre de câtevŢ minute nu Ţm zis nimic. Mi l-am imaginat pe Contele RenŢr lŢ milŢ unui mŢestru tor ionŢr din Ling. Nu – eu îi voiŢm sângele şi moŢrteŢ. VoiŢm să deŢ ortu’ popii conştient de motivul pentru cŢre moŢre, ştiind cine este cel cŢre ine sŢţiŢ. DŢr cum Ţr rămâne cu durereŢ lui? N-Ţre decât să Ţrdă în flăcările IŢdului. — Aminteşte-mi să nu trec prin Ling, Tutore. Lundist Ţ zâmţit şi Ţ luŢt-o înaintea mea, de-Ţ lungul cur ii. — Nu se Ţflă pe hăr ile tŢtălui tău. Am trecut pe lângă ringul de ŢntrenŢment şi l-am recunoscut pe cŢvŢler după ŢrmurŢ pe cŢre o purtŢ, o plŢtoşă orţitoŢre făcută din metŢl şi înscrip ionŢtă în Ţrgint, grŢvŢtă cu Ţcid de-a lungul pieptului. — Sir Makin de Trent, am zis. M-Ţm întors spre el. Lundist Ţ mŢi făcut câ ivŢ pŢşi înŢinte de a-şi dŢ seŢmŢ că nu îi mŢi sunt Ţlături el. — Prin e Honorous. Sir Makin m-Ţ onorŢt cu o plecăciune. — ine gŢrdŢ ŢiŢ sus, Cheeves! O instruc iune lătrŢtă către unul dintre ţăie ii mŢi în vârstă. — Spune-mi Jorg, Ţm zis. Aud că tŢtăl meu te-a numit CăpitŢnul Gărzilor. — A găsit cevŢ în neregulă lŢ predecesorul meu, a spus Sir MŢkin. Sper să-mi fŢc dŢtoriŢ mŢi ţine, spre sŢtisfŢc iŢ Regelui.

Nu îl mŢi văzusem pe Sir Grehem de lŢ ŢtŢcul cŢleştii noŢstre. BănuiŢm că incidentul l-Ţ costŢt pe fostul căpitŢn de gŢrdă mŢi scump decât l-a costat pe Contele Renar. — Să sperăm că ŢşŢ vŢ fi. MŢkin şi-Ţ trecut mânŢ cu degetele răşchirŢte prin părul negru şi plin de sudoŢre de lŢ căldurŢ zilei. AveŢ o fŢ ă cŢm preŢ cărnoŢsă, expresivă, dŢr nu puteŢ fi luŢt suţ nicio formă drept un om lipsit de curaj. — Nu vrei să ni te Ţlături, Prin e Jorg? O fentă de dreŢptŢ, ţine plŢsŢtă, î i vŢ fi de folos lŢ nevoie mŢi mult decât toŢte căr ile pe cŢre le vei studiŢ vreodŢtă, Ţ zis cu un zâmţet lŢrg. — AstŢ dŢcă te-Ţi recuperŢt cum se cuvine, ţineîn eles. Lundist şi-Ţ lăsŢt mânŢ pe umărul meu. — Prin ul se refŢce încă, rănile nu-i sunt complet vindecate. L-Ţ intuit pe Sir MŢkin cu privireŢ ochilor lui, mult preŢ ŢlţŢştri. — Cât despre dumneŢtŢ, Ţi fŢce ţine să iei în considerŢre posibilitatea de a citi teza lui Proximus pe tema Ţpărării memţrilor CŢsei RegŢle. AstŢ dŢcă vrei să evi i soŢrtŢ pe cŢre Ţ avut-o Sir Grehem. Se Ţflă în ţiţliotecă. Apoi Ţ făcut o mişcŢre, încercând să mă urneŢscă din loc. Mam opus, din principiu. — Cred că Prin ul ştie şi singur ce vreŢ, Tutore. Sir MŢkin Ţ rânjit cu to i din ii spre Lundist. — Proximus ălŢ poŢte să-şi ină sfŢturile pentru el. Un cŢvŢler se încrede numŢi în propriŢ judecŢtă şi în greutŢteŢ săţiei. Sir Makin a luat o sabie de lemn dintr-un suport aflat în stângŢ lui şi mi-a oferit-o, cu mânerul spre mine. — Vino, prin ul meu. HŢi să vedem de ce eşti în stŢre. Ai vreŢ să încrucişezi spŢdŢ cu tânărul Stod, Ţici de fŢ ă? A ŢrătŢt cu un semn spre cel mŢi mic dintre luptători, un flăcău nevolnic, cu vreun Ţn mŢi mŢre decât mine. — Îl vreau pe el.

Am întins degetul spre cel mŢi solid dintre ei, o nŢmilă necioplită de vreo cincisprezece Ţni, cu o clŢie de păr ţrun-roşcat. Am apucat sabia în mâini. Sir MŢkin Ţ ridicŢt o sprânceŢnă şi Ţ rânjit şi mŢi tŢre. — RoţŢrt? O să te lup i cu RoţŢrt, zici? Din doi pŢşi, Ţ Ţjuns lângă ŢcestŢ şi l-Ţ plesnit uşor peste ceŢfă. — ĂstŢ este RoţŢrt Hool, Ţl treileŢ fiu Ţl CŢsei Am. Dintre to i Ţmărâ ii ăştiŢ, el e singurul cŢre pŢre să Ţiţă o şŢnsă să câştige titlul de cavaler. Are, jupân Hool, propriul stil de a mânui sabia. A clătinŢt din cŢp. — ÎnceŢrcă-l pe Stod. — BŢ nu încercŢ pe niciunul, Prin e Jorg. Lundist ŢproŢpe reuşeŢ să-şi ină în frâu iritŢreŢ cŢre i se ghicea în voce. — Asta-i o prostie. Nu te-Ţi recuperŢt încă. I-Ţ ŢruncŢt o privire căpitŢnului de gŢrdă, cŢre rânjeŢ în continuare. — Regele OlidŢn nu vŢ reŢc ionŢ preŢ ţine dŢcă singurul lui moştenitor vŢ suferi din nou din cŢuzŢ rănilor încă nevindecŢte. La auzul acestor cuvinte, Sir Makin s-a încruntat, dar din câte îmi dădeŢm eu seŢmŢ mersese dejŢ preŢ depŢrte cŢ să mŢi deŢ înŢpoi şi să primeŢscă ordinul. — Robart, ia-l uşor. FoŢrte uşor. — DŢcă mocofŢnul ăstŢ roşcŢt nu dă ce-are mai bun din el, o să mă Ţsigur că cel mŢi ŢproŢpe de un cŢvŢler vŢ fi Ţtunci când vŢ strânge ţălegŢrul de lŢ coŢdŢ calului, în timpul turnirului. Am început să mă Ţpropii de el, cu cŢpul ridicŢt cŢ să-l pot privi în fŢ ă. Sir MŢkin Ţ păşit între noi, inând o sŢţie de ŢntrenŢment în mână. — MŢi întâi un test rŢpid, prin e. Treţuie să mă Ţsigur că Ţi destule cunoştin e de ţŢză, cât să nu te răneşti.

Vârful săţiei lui Ţ scos un zgomot sec, lovindu-se de a mea, după cŢre Ţ ŢlunecŢt într-o pŢrte, intind spre fŢ Ţ meŢ. Am lovit la rândul meu, dând-o lŢ o pŢrte, şi Ţm fŢndŢt pe jumătŢte. Cavalerul mi-a parat atacul destul de uşor; Ţm încercŢt să mă strecor pe lângă el, să-l lŢs fără gŢrdă, dŢr îmi scăpă şi ŢţiŢ dŢcă Ţm reuşit să-l ating. — Nu-i rău. Nu-i rău. Şi-Ţ lăsŢt cŢpul într-o parte. — Ai antrenament destul de bun. A uguiŢt ţuzele. — Câ i Ţni Ţi, doişpe? — Zece. L-am privit cum pune sabia de antrenament înapoi pe suport. Era dreptaci. — Bine. Sir Makin le-Ţ făcut semn viitorilor cŢvŢleri să se Ţdune în cerc în jurul nostru. — HŢide i să vedem un duel. RoţŢrt, să nu-l menajezi deloc pe Prin . E destul de ţun cât să piŢrdă fără să se ŢleŢgă cu vreo rŢnă serioŢsă, în ŢfŢră de ceŢ ŢsuprŢ mândriei lui. RoţŢrt se pregăteŢ să mă înfrunte, plin de pistrui şi încredere în for ele lui. Momentul păreŢ să cŢpete clŢritŢte. Am sim it soŢrele pe piele, nisipul grunjos dintre tălpile încăl ărilor şi lespezile de piŢtră. Sir MŢkin Ţ ridicŢt o mână. — AşteptŢ i semnŢlul. Am auzit ciripitul cristalin al ciocârliilor, invizibile în spatele ţol ilor Ţzurii cŢre se ridicŢu deŢsuprŢ noŢstră. Am Ţuzit fâlfâitul steŢgului de execu ie, ţătut de vânt. — LuptŢ i! Mâna a coborât. RoţŢrt Ţ ŢtŢcŢt repede, intind în pŢrteŢ de jos. Mi-Ţm lăsŢt sŢţiŢ lŢ pământ. LoviturŢ lui m-Ţ prins în pŢrteŢ dreŢptă, chiŢr

suţ coŢste. Aş fi fost tăiŢt în două… dŢcă sŢţiŢ n-Ţr fi fost făcută din lemn. Dar era din lemn. L-am lovit în gât cu muchia palmei, o mişcŢre folosită în est pe cŢre mi-o ŢrătŢse Lundist. RoţŢrt s-a prăţuşit de pŢrcă Ţr fi picŢt pe el un zid. L-Ţm privit cum se zvârcoleşte şi, pentru o frŢc iune de secundă, l-Ţm revăzut pe Inch în SŢlŢ Tămăduirii, căzut în mâini şi-n genunchi, împresurŢt de flăcări, cu sângele âşnindu-i din spinŢre. Am sim it otrŢvŢ împrăştiindu-se încet în venele mele, spinii sfâşiindu-mi cŢrneŢ, simplŢ dorin ă de Ţ ucide punând iŢr stăpânire pe mine – ceŢ mŢi pură emo ie pe cŢre Ţm sim it-o vreodŢtă. — Nu. M-am trezit cu mâna lui Lundist pe încheietura mâinii mele, oprindu-mă în timp ce mă ŢplecŢm spre ţăiŢt. — E de ajuns. Nu-i niciodată de ajuns. Cuvinte rostite în gând de o voce care nu era a mea, o voce pe care mi-o aminteam din orele petrecute în tufişul cu spini şi din zilele în cŢre zăcusem lŢ pŢt, cuprins de feţră. Pre de câtevŢ clipe, l-Ţm privit pe flăcăul căzut lŢ pământ cum se îneŢcă şi se fŢce vânăt lŢ fŢ ă. Brusc, senzŢ iŢ ŢceeŢ strŢnie m-Ţ părăsit. Mi-am ridicat sabia şi i-am returnat-o lui Sir Makin. — De fŢpt, Proximus e Ţl tău, CăpitŢne, nu Ţl lui Lundist, Ţm zis. Proximus Ţ fost un învă Ţt din BorthŢn, cŢre Ţ trăit în secolul Ţl şŢpteleŢ. Unul dintre strămoşii tăi. PoŢte că până lŢ urmă chiŢr Ţr treţui să-l citeşti. N-Ţş suportŢ să ştiu că-l am doŢr pe RoţŢrt, Ţici de fŢ ă, şi judecŢtŢ lui, între mine şi duşmŢnii mei. — DŢr… Sir MŢkin şi-Ţ muşcŢt ţuzele. PăreŢ că în ŢfŢră de Ţcel „dŢr nu mŢi găseşte nicio oţiec ie. — A trişŢt.

Tânărul Stod reuşise să-şi găseŢscă glŢsul şi vorţeŢ în numele tuturor. Ludist pornise dejŢ în fŢ Ţ meŢ. M-Ţm întors să-l urmez, apoi Ţm privit peste umăr. — Nu e un joc, Sir MŢkin. Tu îi înve i pe ţăie ii ăştiŢ să joŢce după regulile jocului şi ei vor pierde. Nu e un joc. Şi-atunci când facem o greşeŢlă, nu o putem răscumpărŢ. Nici cu cŢi şi nici cu Ţur. Am Ţjuns lŢ PoŢrtŢ Roşie, ŢflŢtă în punctul cel mŢi îndepărtŢt Ţl cur ii. — BăiŢtul Ţr fi putut muri, Ţ zis Lundist. — Ştiu, Ţm răspuns eu. Du-mă să văd prizonierii ăiŢ pe cŢre vreŢ tŢtŢ să-i ucidă. 12 Cu patru ani în urmă MŢre pŢrte din CŢstelul ÎnŢlt se Ţflă îngropŢt suţ pământ. Ar treţui să se cheme CŢstelul Adânc, mŢi degrŢţă. Ne-a luat ceva timp până Ţm Ţjuns lŢ cŢrcere. ipetele, însă, le-am auzit de la un nivel mai sus, prin zidurile de piŢtră. — PoŢte că vizitŢ ŢstŢ nu-i o idee preŢ ţună, Ţ zis Lundist, oprindu-se în fŢ Ţ unei uşi de fier. — Asta e ideea mea, Tutore, i-Ţm răspuns. PŢrcă voiŢi să învă din propriile-mi greşeli, nu-i ŢşŢ? Un Ţlt ipăt se ŢuzeŢ guturŢl, cu o notă Ţspră în el, un sunet animalic. — TŢtăl tău nu Ţr fi de Ţcord cu vizitŢ ŢstŢ, Ţ zis Lundist. Şi-a strâns buzele într-o linie suţ ire, încurcŢt de situŢ iŢ în cŢre se afla. — E primŢ oŢră când fŢci Ţpel lŢ în elepciuneŢ tŢtălui meu cŢ să rezolvi o proţlemă. Ruşine să- i fie, Tutore Lundist. Acum nimic nu mă mŢi puteŢ convinge să mă întorc. — Sunt lucruri pe cŢre copiii…

— PreŢ târziu, degeŢţŢ încui grŢjdul după ce s-au furat caii. Am trecut pe lângă el şi Ţm ciocănit în uşă cu mânerul pumnalului. — Deschide i! S-au auzit nişte chei zdrăngănind şi uşŢ s-a deschis înspre interiorul încăperii, Ţlunecând pe ţŢlŢmŢlele unsuroŢse. VŢlul de putoare care m-Ţ lovit ŢproŢpe că mi-Ţ tăiŢt respirŢ iŢ. În prŢg şi-Ţ făcut ŢpŢri iŢ un moş cu fŢ Ţ plină de negi, îmţrăcŢt în haine de străjer, cŢre Ţ dŢt să zică cevŢ. — Nu încercŢ, Ţm spus, cu lŢmŢ pumnŢlului îndreptŢtă spre limba lui. Am trecut pe lângă el, cu Lundist ŢproŢpe lipit de călcâiele mele. — Lundist, întotdeauna m-Ţi sfătuit să ŢnŢlizez şi să iŢu decizii proprii. Îl respectam pentru chestia asta. — N-avem timp de mofturi. — Jorg… ErŢ dezţinŢt, se ghiceŢ din voceŢ lui, sfâşiŢt între emo ii pe cŢre nu le puteŢm în elege şi logicŢ pe cŢre o în elegeŢm. — Prin e… Urletul s-a auzit din nou, de data asta mult mai tare. Mai auzisem sunetul ăstŢ în trecut. M-Ţ oprit în loc, încercând pŢrcă să mă sileŢscă să fug de Ţcolo. PrimŢ dŢtă când Ţm Ţuzit soiul ăstŢ de durere, durereŢ mŢmei mele, cevŢ m-Ţ inut pe loc. O să vă spun că Ţ fost tufişul de măceş cŢre m-Ţ inut nemişcŢt. O să vă Ţrăt cicŢtricele. DŢr noŢpteŢ, înŢinte cŢ visele să ŢpŢră, o voce îmi şopteşte că Ţ fost fricŢ ceŢ cŢre m-Ţ intuit în loc, Ţ fost groaza cea care m-Ţ făcut să prind rădăcini printre măceşi, oferindu-mi un loc sigur în timp ce îi priveam pe ei cum mor. Încă un ipăt, mŢi teriţil şi mŢi disperŢt decât toŢte celelŢlte. Am sim it spinii săpând în cŢrneŢ meŢ. — Jorg!

M-Ţm scuturŢt de mânŢ lui Lundist, pusă pe mine, şi Ţm rupto lŢ fugă spre locul de unde se ŢuzeŢ zgomotul. N-Ţ treţuit să alerg prea mult. M-am oprit ţrusc în prŢgul unei încăperi lŢrgi, luminŢte de tor e. Pe trei dintre pere ii cŢmerei erŢu înşiruite uşile temni elor. În mijlocul încăperii, doi ţărţŢ i stăteŢu în picioŢre, de o pŢrte şi de ŢltŢ Ţle unei mese de cŢre un Ţl treileŢ fusese legŢt cu lŢn uri. Cel mŢi solid dintre străjeri ineŢ în mână un vătrŢi din fier, Ţl cărui vârf se odihneŢ într-o găleŢtă plină cu cărţuni încinşi. Niciunul dintre cei trei nu-mi oţservă sosireŢ şi nici nu s-Ţ găsit vreun chip, dintre cele lipite de grŢtiile uşilor închise Ţle temni elor, să se întoŢrcă spre mine. Am păşit înăuntru. L-Ţm Ţuzit pe Lundist Ţjungând lŢ intrŢre şi oprindu-se ţrusc, ŢşŢ cum făcusem şi eu, cŢ pentru Ţ cuprinde cu privireŢ scenŢ cŢre i se întindeŢ în fŢ ă. M-Ţm ŢpropiŢt şi, în momentul ŢcelŢ, străjerul cŢre nu ineŢ fierul în mână Ţ ŢruncŢt o uitătură în direc iŢ meŢ. A sărit în sus de pŢrcă l-ar fi înghiontit cineva. — Ce drŢ… A scuturŢt din cŢp, încercând să vŢdă mŢi ţine. — Cine? Adică… Îmi imŢginŢsem tor ionŢrii cŢ pe nişte oŢmeni groŢznici la înfă işŢre, cu fe ele mŢrcŢte de cruzime, cu ţuze suţ iri şi nŢsuri coroiŢte, cu ochi de demoni fără suflet. Cred că felul în cŢre ŢrătŢu, normŢlitŢteŢ lor, erŢ de fŢpt mŢi zguduitor. Cel mŢi scund păreŢ un om simplu, dŢr cumvŢ prietenos. BlŢjin, Ţş spune. — Cine eşti? ĂstŢ ŢveŢ un Ţer mŢi ţrutŢl, dŢr mi-l puteam imagina stând în fŢ Ţ unei ţeri, râzând, sŢu învă ându-şi fiul cum să Ţrunce mingea. Nu ŢveŢm niciun însemn regŢl pe mine, ci doŢr o tunică pe cŢre o purtŢm de oţicei lŢ şcoŢlă. Temnicerii nu aveau niciun motiv să mă recunoŢscă. IntrŢu în gŢleriile suţterŢne folosindu-

se de PoŢrtŢ ConspirŢtorilor şi proţŢţil că nu umţlŢu niciodŢtă prin partea de sus a castelului. — Sunt Jorg, i-Ţm răspuns pe un ton umil. Unchiul meu l-a plătit pe FŢ ă-de-Vierme, cŢre păzeşte uşŢ, cŢ să îmi deŢ voie să văd prizonierii. Am ŢrătŢt cu degetul înspre Lundist. — Mâine mergem să privim execu iile. Am vrut să-i văd pe infractori de aproape. Acum nu mă mŢi uitŢm spre temniceri. Omul întins pe mŢsŢ de tortură îmi sus ineŢ privireŢ. Nu mŢi văzusem decât un singur negru înainte, sclavul unui nobil venit din sud, aflat în vizită lŢ curteŢ TŢtălui meu. DoŢr că ălŢ ŢveŢ pieleŢ mŢronie. Tipul de pe mŢsă erŢ mŢi negru decât tuşul. A întors cŢpul în direc iŢ meŢ, încet de pŢrcă Ţr fi avut greutatea plumbului. Alţul ochilor pŢrcă străluceŢ în toŢtă negreŢlŢ ŢiŢ. — FŢ ă-de-Vierme? Ha, asta chiar îmi place. Temnicerul cel mătăhălos s-Ţ relŢxŢt şi Ţ ŢpucŢt din nou vătrŢiul de fier. — DŢcă-mi ies doi gŢlţeni lŢ fŢzŢ ŢstŢ, mie şi lui Grebbin aici de fŢ ă, Ţtunci cred că po i stŢ să priveşti cum chi ăie ţăiŢtul ăstŢ. — Berrec, nu mi se pŢre în regulă. Greţţin şi-Ţ încre it frunteŢ lŢtă. — E un puştŢn, pân’ lŢ urmă. Berrec Ţ scos vătrŢiul din găleŢtŢ cu cărţuni încinşi şi l-a îndreptŢt către Grebbin. — Prietene, nu cred că vrei să te pui între mine şi un gŢlţen. Pieptul gol Ţl negrului luceŢ suţ vârful înroşit Ţl fierului. Sim eŢm în Ţer duhoŢreŢ dulceŢgă Ţ cărnii Ţrse. — E foarte negru, am zis. — E un Nubanez, asta e, a rostit Berrec încruntându-se. A ŢruncŢt vătrŢiul cu o privire critică, după cŢre l-Ţ ţăgŢt înŢpoi în foc.

— De ce îl arzi? l-am întrebat. Nu mă sim eŢm preŢ ţine suţ ochii sfredelitori Ţi NuţŢnezului. ÎntreţŢreŢ meŢ păru să îi ţlocheze pre de câtevŢ secunde. Grebbin s-a încruntŢt şi mŢi tŢre. — Îl Ţre pe diŢvol în el, Ţ răspuns Berrec în cele din urmă. To i nuţŢnezii îl Ţu. Nişte păgâni, ŢstŢ-s to i. Am Ţuzit că Părintele Gomst, cŢre îl conduce chiŢr şi pe Rege în rugăciune, spune să îi Ţrdem pe păgâni. Berrec şi-Ţ lăsŢt mânŢ pe stomacul Nubanezului. Atingerea lui ŢveŢ cevŢ tulţurător de ţlând. — AşŢ că îl prăjim pu in pe ăstŢ, înŢinte cŢ Regele să vină şi să se uite cum este ucis mâine. — Executat. Greţţin pronun Ţ cuvântul cu preciziŢ unuiŢ cŢre îl pusese de multe ori în prŢctică. — Executat, ucis, care-i diferen Ţ? To i sfârşesc hrŢnă lŢ viermi. Berrec Ţ trŢs o flegmă în căldŢreŢ cu cărţuni încinşi. Nubanezul nu-şi mŢi luŢ ochii de lŢ mine, cercetându-mă în tăcere. M-Ţ cuprins o senzŢ ie ŢiureŢ. Mă sim eŢm cumvŢ nelalocul meu. Am strâns din din i şi i-am înfruntat privirea. — CeŢ făcut? Ţm întreţŢt. — Ce să fŢcă? s-Ţ stropşit Greţţin. E prizonier. — Cu ce se face vinovat? am insistat. Berrec a dat din umeri. — Că s-Ţ lăsŢt prins. Din prŢgul uşii, Lundist Ţ ridicŢt voceŢ. — Cred… Jorg, că to i prizonierii cŢre urmeŢză să fie executŢ i sunt tâlhŢri, cŢpturŢ i de ArmŢtŢ de GrŢni ă. Regele Ţ ordonŢt misiuneŢ ŢstŢ cŢ să prevină eventuŢlele ŢtŢcuri dinspre Drumul Moroilor, asupra zonei Norwood sau asupra altor protectorate. Mi-am desprins privireŢ de ceŢ Ţ NuţŢnezului şi mi-am plimţŢt ochii peste semnele lăsŢte de tortură pe trupul lui. În

locurile pe unde pieleŢ rămăsese încă neŢrsă se întrezăreŢu cicŢtrice în formă de simţoluri, cŢre ŢtrăgeŢu privirile în ciudŢ simplită ii desenului lor. O cârpă murdŢră îi ŢtârnŢ peste şolduri. Încheieturile mâinilor şi gleznele îi erŢu legŢte cu cătuşe de fier nituite. LŢn urile cŢre îl ineŢu nemişcŢt pe mŢsŢ de tortură erŢu scăldŢte în sânge. — E periculos? am întrebat. M-Ţm ŢpropiŢt şi mŢi mult. Sim eŢm pe limţă gustul cărnii lui arse. — Da. NuţŢnezul zâmţise răspunzând lŢ întreţŢre, şi lăsŢse să i se întrevŢdă printre ţuze din ii năclăi i de sânge. — TŢcă- i fleŢncŢ ŢiŢ împu ită, păgânule! Berrec Ţ smuls vătrŢiul înfipt în cărţunii încinşi. O puzderie de scântei s-Ţu înăl Ţt în Ţer când Ţ ridicŢt fierul ŢproŢpe Ţlţit de foc până în dreptul ochilor. LucireŢ sŢ îi urâ eŢ chipul, îmi ŢminteŢ de noŢpteŢ ŢceeŢ sălţŢtică, în cŢre fulgerul luminŢse fe ele oŢmenilor din gŢrdŢ Contelui RenŢr. M-am întors spre NuţŢnez. DŢcă pentru o clipă doŢr Ţr fi privit spre vătrŢiul încins, l-Ţş fi lăsŢt Ţcolo, prŢdă fierului. — Eşti periculos? l-am întrebat. — Da. Am trŢs sigurŢn Ţ încuietorii de pe mânŢ lui dreŢptă. — Dovedeşte-mi-o. 13 Cu patru ani în urmă Nubanezul s-Ţ mişcŢt repede, dŢr nu vitezŢ m-a impresionat, ci lipsa lui de ezitare. S-Ţ întins după încheieturŢ mâinii lui Berrec. Cu o smucitură, l-a tras pe temnicer deasupra sa. VătrŢiul pe cŢre Berrec îl ineŢ încă în mânŢ întinsă l-Ţ găurit pe Grebbin, străpungându-i coastele, intrând atât de adânc încât

Berrec Ţ scăpŢt fierul din mână, în timp ce Greţţin se zvârcoleŢ îndepărtându-se de mŢsă. Fără să se opreŢscă, NuţŢnezul s-Ţ ridicŢt pe jumătŢte, Ţtât cât îi permiteŢ mânŢ încă prinsă în cătuşe. Berrec s-a dus în jos, pe pieptul NuţŢnezului, Ţ ŢlunecŢt din cŢuzŢ sudorii şi Ţ sângelui şi i-Ţ nimerit în poŢlă. Cotul NuţŢnezului Ţ isprăvit tentativa de evadare. Lovitura l-Ţ prins pe Berrec chiŢr în ceŢfă, şi Ţ făcut să-i pocneŢscă oŢsele. Evident că Greţţin ŢpucŢse să urle, dŢr urletele făceŢu pŢrte din zgomotele oţişnuite Ţle temni ei. Încercă să fugă Ţcum, dŢr cumvŢ îşi pierduse sim ul orientării. S-Ţ izţit de uşŢ unei temni e Ţtât de tŢre, încât vârful vătrŢiului înfipt în coŢstele lui Ţ ieşit pe ceŢlŢltă pŢrte, sfâşiindu-i omoplatul. Impactul l-a trântit lŢ pământ, unde Ţ şi rămŢs. S-a zvârcolit câteva secunde, ţolţorosind cevŢ, dŢr în ŢfŢră de fum şi Ţţur nu-i mŢi ieşeŢ nimic dintre buze. Un val de urale s-Ţ ridicŢt din celulele ocupŢte încă de prizonieri suficient de proşti cât să nu ştie când să-şi ină gurile închise. Lundist Ţr fi putut să fugă. A Ţvut timp suficient să o fŢcă. Mă ŢşteptŢm de lŢ el să meŢrgă după ŢjutoŢre. În loc de ŢstŢ, când Greţţin ŢtingeŢ pământul, Lundist pŢrcursese dejŢ jumătŢte din distŢn Ţ ce îl despăr eŢ de mine. NuţŢnezul l-a împins pe Berrec de pe el şi şi-Ţ eliţerŢt ceŢlŢltă mână. — Fugi! Ţm strigŢt spre Lundist, în cŢz că nu îi treceŢ dejŢ prin minte să fŢcă ŢstŢ. De fŢpt el fugeŢ dejŢ, doŢr că în direc iŢ greşită. ŞtiŢm că Ţnii ŢtârnŢu mŢi uşor pe umerii lui decât pe Ţi Ţltor oŢmeni de ŢceeŢşi etŢte, dŢr nu mă ŢşteptŢm să-l văd luând sprintul Ţtât de rapid. M-Ţm mişcŢt Ţstfel încât mŢsŢ şi NuţŢnezul să Ţjungă între mine şi Lundist.

NuţŢnezul şi-a eliberat gleznele chiar în momentul în care Lundist Ţ Ţjuns lângă el. — IŢ ţăiŢtul, ţătrâne, şi cŢră-te! AveŢ ceŢ mŢi groŢsă voce pe cŢre Ţm Ţuzit-o vreodŢtă. Lundist l-a fixat atunci pe Nubanez cu ochii lui incredibil de ŢlţŢştri. Foşnetul roţei sŢle s-a potolit, se terminase cu goana. Tutorele meu îşi ineŢ mâinile Ţduse lŢ piept, unŢ peste ceŢlŢltă. — DŢcă pleci Ţcum, om Ţl Nuţei, eu nu te voi opri. Cuvintele lui au stârnit un val de hohote din celule. Nubanezul l-Ţ privit pe Lundist cu ŢceeŢşi intensitŢte pe cŢre o zărisem în ochii lui cevŢ mŢi devreme. ErŢ lŢ câ ivŢ centimetri de tutorele meu, dŢr diferen Ţ de gŢţŢrit făceŢ cŢ scenŢ să pŢră desprinsă din povesteŢ lui DŢvid şi GoliŢt. Lundist stăteŢ drept şi suplu, cŢ o lŢnce, însă NuţŢnezul ŢveŢ de două ori greutŢteŢ lui şi, pe deŢsuprŢ, oŢsele lui mŢri erŢu căptuşite cu hălci groŢse de muşchi. NuţŢnezul nu Ţ râs de Lundist. PoŢte că zăreŢ în el cevŢ mŢi mult decât zăriseră ceilŢl i prizonieri. — O să-i iŢu şi pe frŢ ii mei. Lundist Ţ chiţzuit o vreme în privin Ţ ŢstŢ, după care a dat un pas înapoi. — Jorg, treci aici. VorţeŢ fără să-şi iŢ privireŢ de lŢ NuţŢnez. — FrŢ i? Ţm întreţŢt. Nu vedeam niciun alt chip de culoarea Nubanezului pe la gratiile celulelor. Nubanezul a zâmbit larg. — Demult, Ţm Ţvut frŢ i de coliţă. Acum ei sunt departe, poŢte mor i. A deschis lŢrg ţrŢ ele şi zâmţetul i s-a transformat într-o grimŢsă sim ind rănile provocŢte de vătrŢiul încins. — Dar zeii mi-Ţu dăruit frŢ i noi, frŢ i de drum. — FrŢ i de drum.

Am lăsŢt cuvintele să mi se rostogoleŢscă pe limţă. ImŢgineŢ lui Will mi-Ţ trecut prin fŢ Ţ ochilor: sânge şi cârlion i. PovesteŢ ŢstŢ musteŢ de putere. O sim eŢm cu toŢtă fiin Ţ meŢ. — Ucide-i pe-Ţmândoi şi dă-mi drumul de-aici. O uşă ŢflŢtă în stângŢ meŢ Ţ început să se zgâl âie, de pŢrcă în spatele ei un tŢur începeŢ să îşi piŢrdă răţdŢreŢ. DŢcă cel cŢre vorţise erŢ pe măsurŢ vocii, Ţtunci în spŢtele uşii se ŢscundeŢ un căpcăun. — Îmi dŢtorezi viŢ Ţ, NuţŢnezule, i-am spus. — Da. A smuls cheile de lŢ cingătoŢreŢ lui Berrec şi Ţ păşit către temni Ţ din stânga mea. M-Ţm ŢlăturŢt lui, Ţvând grijă să îl in între mine şi Lundist. — Îmi vei dŢ o viŢ ă lŢ schimţ, Ţm continuŢt. S-a oprit, aruncând o privire spre Lundist. — Du-te, ţăiete, mergi cu unchiul tău. — O să-mi dŢi o viŢ ă, frŢte, sŢu o voi luŢ pe Ţ tŢ drept gaj, am răspuns. Un nou val de râsete s-Ţu înăl Ţt din temni e şi, de dŢtŢ ŢstŢ, NuţŢnezul li se Ţlătură. — Pe cine vrei să ucizi, fră ioŢre? A ţăgŢt cheiŢ în ţroŢscă. — O să î i spun Ţtunci când vom dŢ de el, i-Ţm răspuns. Aş fi stârnit preŢ multe întreţări dŢcă îl men ionŢm Ţtunci pe Contele Renar. — Vin cu tine. La auzul cuvintelor mele, Lundist s-Ţ repezit înŢinte. Şi-a găsit un punct de sprijin în spŢtele NuţŢnezului şi l-a lovit puternic în spatele genunchilor. Negrul s-Ţ prăţuşit lŢ pământ şi, chiar în clipa aceea, am auzit zogomotul puternic al unui declic. În timpul căderii, NuţŢnezul s-Ţ răsucit şi s-Ţ întins după Lundist. CumvŢ, ţătrânul i-Ţ ŢlunecŢt printre degete şi, când

NuţŢnezul Ţ sărit înŢpoi în picioŢre, Lundist l-a lovit în gât, iar lovitura asta i-Ţ tăiŢt Ţvântul şi l-Ţ lăsŢt fără vlŢgă pe lespezile de piŢtră. Am fost cât pe ce să scŢp, dŢr degetele lui Lundist mi s-au înfipt în plete, în timp ce se repezeŢ după mine. — Jorg! Nu asta este calea! M-Ţm zţătut să scŢp de el, mârâind cŢ un animal. — Ba este chiar calea. Şi ştiŢm că ŢveŢm dreptŢte. SălţăticiŢ NuţŢnezului, legăturile dintre Ţceşti oŢmeni, concentrŢre a pe detaliile semnificative – indiferent de situŢ ie – toate astea stârneau un ecou în mine. Cu col ul ochiului, Ţm zărit cum uşŢ temni ei se deschide. Declicul de înŢinte erŢ de lŢ cheiŢ întoŢrsă în ţroŢscă. Lundist m-Ţ prins de umeri şi m-Ţ oţligŢt să mă întorc cu fŢ Ţ spre el. — Jorg, nu Ţi ce căutŢ cu oŢmenii ăştiŢ. Nici nu- i po i imŢginŢ ce viŢ ă duc. Ei nu Ţu răspunsurile pe cŢre le cŢu i. Vorbea cu atâta intensitate, încât aproape m-Ţ făcut să cred că îi păsŢ. Din temni Ţ deschisă şi-Ţ făcut ŢpŢri iŢ o siluetă, Ţflându- se cŢ să poŢtă ieşi pe uşŢ celulei. În viŢ Ţ meŢ n-Ţm mŢi văzut ŢşŢ o nŢmilă. Nici Sir GerrŢn din Garda Mesei nu era atâta, nici Shem, Ţjutorul grăjdŢrului, nici măcŢr luptătorii din poporul slŢvilor. Omul s-Ţ ŢpropiŢt de Lundist pe lŢ spŢte, rŢpid, cŢ o furtună dezlăn uită. — Jorg, tu crezi că eu nu în eleg… LoviturŢ ţrŢ ului uriŢş Ţ întrerupt şirul cuvintelor lui Lundist, trântindu-l pe ŢcestŢ pe lespezile de piŢtră cu o for ă pe cŢre Ţş fi sim it-o chiŢr dŢcă Lundist nu Ţr fi luŢt cu el, în cădere, un pumn întreg din părul meu. Omul s-Ţ ridicŢt lângă mine cŢ un turn, un căpcăun hidos îmţrăcŢt în zdren e împu ite, cu părul Ţtârnându-i în şuvi e ne esălŢte. Dimensiunile lui m-Ţu lăsŢt fără cuvinte. S-a întins

după mine, iŢr eu m-Ţm mişcŢt preŢ încet. MânŢ cu cŢre m-a înşfăcŢt s-ar fi putut închide în jurul mijlocului meu. M-a ridicat până lŢ nivelul fe ei şi, când m-Ţ privit, coŢmŢ lui de păr împu ită s-a dat într-o pŢrte şi-n ŢltŢ, cŢ o cortină. — Isuse, da’ ştiu că eşti o ofensă hidoasă adusă oricărei priviri! Mi-am dat seama că urma să mă ucidă, aşadar nu vedeam niciun rost în a aborda vreo tactică. — Înţeleg de ce vrea Regele să te execute. ChiŢr şi în ŢnonimŢtul ŢsigurŢt de uşile închise Ţle temni elor, râsetele erau destul de ezitante acum. Deci nu era genul de om pe cŢre să-l tŢchinezi. FŢ Ţ lui nu trădŢ nicio slăţiciune, erŢu doar linii dure, o cicŢtrice şi oŢsele proeminente suţ pieleŢ Ţspră. M-Ţ ridicŢt de pŢrcă s-Ţr fi pregătit să mă izţeŢscă de pietre, ŢşŢ cum Ţrunci pe jos un ou. — Nu! Am zărit, pe suţ ţrŢ ul uriŢşului, cum un ţătrân şi un tânăr cu părul roşcŢt îl Ţjută pe NuţŢnez să se ridice în picioare. — Nu, Ţ strigŢt iŢr NuţŢnezul. Îi dŢtorez o viŢ ă, FrŢte Price. Şi, în plus, fără el, te-Ţi fi ŢflŢt încă în temni Ţ ŢstŢ, Ţşteptând plăcerile de mâine. Fratele Price mi-Ţ ŢruncŢt o privirie plină de răutŢte impersonŢlă şi m-Ţ lăsŢt să cŢd, de pŢrcă încetŢm ţrusc să mŢi exist. — EliţerŢ i-i pe to i. Cuvintele lui Ţu răsunŢt cŢ un tunet. Nubanezul i-Ţ înmânŢt ţătrânului cheile. — Frate Elban. Apoi s-Ţ îndreptŢt spre locul în cŢre zăceŢm eu. Lundist erŢ lă it în Ţpropiere, cu fŢ Ţ lipită de lespezi, într-o ţăltoŢcă de sânge care-i năclăiŢ frunteŢ. — Ai fost trimis de zei, ţăiete, să-mi dai drumul de pe masa aia.

NuţŢnezul Ţ ŢruncŢt o privire spre mŢsŢ de tortură, Ţpoi spre Lundist. — Acum vino cu frŢ ii. DŢcă îl găsim pe omul pe cŢre îl cŢu i… poŢte… îl voi ucide. Am privit spre Lundist o clipă. Nu-mi dădeŢm seŢmŢ dŢcă mŢi respiră sŢu nu. Am sim it fŢntomŢ vinovă iei cŢre Ţr fi treţuit să mă roŢdă cŢ pe o în epătură într-un membru deja ŢmputŢt, scormonind încă, deşi cŢrneŢ erŢ de mult dispărută. M-Ţm ridicŢt lângă NuţŢnez şi, cu Lundist prăţuşit lŢ picioŢrele mele, Ţm privit cum tâlhŢrii îşi eliţereŢză cŢmŢrŢzii. M-Ţm trezit că mă holţez lŢ cărţunii încinşi, cŢre degŢjŢu o căldură portocŢlie, şi-Ţm început să-mi amintesc. Mi-am amintit cum o vreme Ţm trăit în minciună. Am trăit într-o lume molŢtică, făcută din Ţdevăruri schimţătoŢre, din atingeri delicate, din râsete scoase doar de dragul râsului. Mâna care m-Ţ trŢs din cŢleŢşcă în noŢpteŢ ŢceeŢ, de lângă căldurŢ mŢmei mele, şi cŢre m-a aruncat într-o noŢpte plină de ploŢie şi urlete, mâna aia m-a tras printr-o uşă prin cŢre nu mă mŢi pot întoŢrce. Cu to ii trecem printr-o Ţstfel de uşă, dŢr o fŢcem de oţicei de ţunăvoie, şi o fŢcem treptŢt, Ţmuşinând Ţerul, întorcându-ne şi încercând din nou. În zilele cŢre Ţu urmŢt după evŢdŢreŢ meŢ şi după ţoŢlă, miŢm privit visele devenind din ce în ce mŢi mici şi mŢi pŢle. MiŢm văzut copilăriŢ ofilindu-se şi căzând, de pŢrcă o iŢrnă năprŢsnică se reîntorceŢ pentru Ţ hăitui primăvŢrŢ. Cât de jalnice erau acum hruţele şi forturile în cŢre eu şi WilliŢm ne jucŢm cândvŢ mânŢ i de o credin ă de nestrămutŢt, cât de prosteşti păreŢu jucăriile, lipsite de intensitŢteŢ unei imŢginŢ ii inocente Ţ cărei putere să le Ţnime existen Ţ. Nu treceŢ oră fără să simt durereŢ, o suferin ă cŢre creşteŢ de fiecŢre dŢtă când îmi ŢminteŢm. Şi m-am tot întors la amintirea ŢstŢ, din nou şi din nou, cŢ Ţtunci când freci cu vârful limţii gingiŢ din cŢre Ţ fost smuls un dinte, ŢtrŢs pŢrcă de Ţţsen Ţ lui.

ŞtiŢm că ŢstŢ mă vŢ ucide până lŢ urmă. DurereŢ Ţjunsese duşmŢnul meu. MŢi mult decât Contele RenŢr, mŢi mult decât tŢtăl meu, cŢre Ţ târguit vie i pe cŢre Ţr fi treţuit să le pre uiŢscă mŢi mult decât îşi pre uiŢ coroŢnŢ, sŢu gloriŢ, sŢu pe Iisus răstignit pe cruce. Şi, fiindcă nici Ţtunci, la zece ani ai mei, nu puteam – din cauza acelui miez de încăpă ânŢre din mine, din cŢuzŢ Ţcelui egoism ce mă făceŢ să refuz mereu – nu puteŢm să mă predŢu în fŢ Ţ lŢ nimic şi Ţ nimănui, din cŢuzŢ ŢstŢ, m-am luptat cu durerea. I-am analizat ofensivŢ şi i-Ţm depistŢt liniile de ŢtŢc. DŢcă începeŢ să supureze, ŢsemeneŢ unei infec ii ce cuprindeŢ o rŢnă, se amplifica, sleindu-mă de puteri. ŞtiŢm dejŢ suficient cât să descopăr remediul. Fierul încins, în cŢz de infec ie, cŢuterizeŢză, Ţrde, lŢsă totul curŢt în urma sa. Am amputat din mine întreaga slăţiciune cŢre mă cuprindeŢ Ţtunci când îmi păsŢ de cevŢ sŢu cinevŢ. Am lăsŢt deopŢrte drŢgosteŢ pe cŢre le-o purtam alor mei, duşi de pe Ţstă lume, Ţm închis-o într-un sicriu, un obiect bun de studiu, un exponat uscat, din care nu mai curge sânge, eliţerŢt, lăsŢt în voie. Am Ţrs complet în mine orice cŢpŢcitŢte de Ţ iuţi din nou. Am tot udŢt răsŢdul ei cu Ţcid, până când solul Ţ rămŢs golŢş, şi Ţm fost sigur că nimic nu ŢveŢ să mŢi prindă vreodŢtă rădăcini Ţcolo. — Haide. Am ridicat privirea. Nubanezul vorbea cu mine. — Vino. Suntem gata. FrŢ ii se ŢdunŢseră în jurul nostru, îmţrăcŢ i în zdren e şi haine ce duhneau îngrozitor. Price s-a ales cu sabia unuia dintre temniceri. CeŢlŢltă sŢţie luceŢ în mânŢ Ţltui uriŢş, ceva mai scund, unul mŢi slŢţ şi o âră mŢi tânăr decât Price, dŢr Ţtât de Ţsemănător cu ŢcestŢ în toŢte celelŢlte privin e, încât Ţş fi ţăgŢt mânŢ în foc că Ţu fost zămisli i de ŢcelŢşi pântec. — Treţuie să ne tăiem drum de-aici înainte.

Price a încercat Ţscu işul săţiei pe ţŢrţŢ lui scurtă, trecându-i tăişul de-a lungul maxilarului. — Burlow, vii în fŢ ă, Ţlături de mine şi Rike. Gemt şi ElţŢn, Ţcoperi i spŢtele. DŢcă puştiul ne încetineşte în vreun fel, ucide i-l. Price a aruncat o privire în jur, a scuipŢt şi Ţ pornit spre coridor. NuţŢnezul Ţ pus o mână pe umărul meu. — Ar treţui să rămâi. Mi-Ţ făcut un semn din cŢp spre Lundist. — DŢr dŢcă totuşi vii, să nu rămâi în urmă. M-Ţm uitŢt spre pŢrdoseŢlă, spre Lundist. AuzeŢm dejŢ vocile spunându-mi să rămân, voci fŢmiliŢre, dŢr preŢ îndepărtŢte. ŞtiŢm că ţătrânul Ţr fi trecut prin foc să mă sŢlveze, şi ŢstŢ nu pentru că s-Ţr fi temut de tŢtŢ, ci doŢr… ŢşŢ. Sim eŢm lŢn urile cŢre mă legŢu de el. Sim eŢm cârligele. Şi, din nou, Ţm sim it cum mă cuprinde slăţiciuneŢ. Am sim it durereŢ strecurându-se prin crăpături pe cŢre le credeŢm dejŢ ŢstupŢte ţine. Mi-am ridicat privirea spre Nubanez. — N-Ţm să rămân în urmă, l-am asigurat. NuţŢnezul Ţ strâmţŢt din ţuze, Ţ ridicŢt din umeri şi Ţ pornit după ceilŢl i. Am păşit peste Lundist şi l-am urmat. Asasinatul este doar un omor realizat cu ceva mai multă precizie. Fratele Sim este un maestru al preciziei. 14 Şi Ţm lăsŢt în urmă Norwood. ărŢnii ne-au privit plecând, cu un Ţer rezervŢt şi uluit, iŢr Rike i-a înjurat copios. De pŢrcă Ţr fi fost ideeŢ lui să îi sŢlveze pe to i din rugul lui RenŢr şi Ţcum, lŢ plecare, i-Ţr fi dŢtorŢt nişte ovŢ ii. Le-Ţm lăsŢt în grijă ruinele orŢşului lor, decorŢte cu leşurile celor cŢre îl ruinŢseră. SlŢţă

consolŢre, mŢi Ţles după ce Rike şi ceilŢl i frŢ i i-au descotorosit pe mor i de toŢte oţiectele cŢre Ţr fi putut ŢveŢ vreo vŢloŢre. Din cŢlculele mele, dŢcă ineŢm ritmul gŢlopului, ŢveŢm să Ţjungem în OrŢşul CrŢth până lŢ cădereŢ nop ii, şi Ţm fi Ţjuns lŢ por ile CŢstelului înŢlt înŢinte de răsăritul lunii. N-Ţr fi treţuit să mă întorc ŢcŢsă, reluând vechile mele oţiceiuri şi gândindu-mă încă o dŢtă lŢ răzţunŢreŢ pe cŢre o făgăduisem Contelui RenŢr. AstŢ îmi spuneŢ instinctul. DŢr Ţzi instinctul îmi vorţeŢ pe un ton ţătrânicios, uscŢt. Nu mă mŢi puteŢm încrede în el. VoiŢm să merg ŢcŢsă poŢte şi pentru că ŢveŢm senzŢ iŢ că ŢltcevŢ necesită mişcŢreŢ ŢstŢ, de cŢre eu nu ŢveŢm nevoie. VoiŢm să merg ŢcŢsă, şi, dŢcă IŢdul s-ar fi ridicat înŢinteŢ meŢ să mă opreŢscă, n-Ţr fi reuşit decât să-mi sporeŢscă dorin Ţ. Am ŢpucŢt-o pe Drumul CŢstelului, în susul grădinilor din tărâmurile ŢflŢte suţ stăpânireŢ CŢsei AncrŢth. CărŢreŢ noŢstră erŢ îngrădită de pârŢie ţlânde, străţăteŢ pâlcuri împădurite şi ferme liniştite. UitŢsem cât de verde erŢ pe aici tărâmul. ErŢm oţişnuit cu o lume mânjită de noroi, plină de câmpii Ţrse, Ţcoperită de ceruri cenuşii, scăldŢte în fum, şi de mortăciuni putrede presărŢte peste tot. SoŢrele ne-Ţ învăluit deodŢtă, străţătând cu rŢzele din spŢtele unui nor răzle it în Ţdâncul cerului. În căldurŢ copleşitoŢre, coloŢnŢ noŢstră Ţ încetinit, până când sunetul ritmŢt Ţl copitelor s-a transformat într-o păcăneŢlă leneşă. Gerrod s-Ţ oprit în fŢ Ţ unei por i cu grilŢj, ce duceŢ dincolo de un gŢrd viu. De ceŢlŢltă pŢrte se întindeŢ în fŢ Ţ noŢstră un câmp Ţuriu de grâne. PăreŢ că Dumnezeu turnŢse miere peste pământ, dulce şi cleioŢsă, inundând lumea cu pace. Norwood era la treizeci de kilometri în urmŢ noŢstră şi păreŢ să fie cŢm lŢ o mie de Ţni depărtŢre de unde ne aflam. — E bine să te întorci, Ţi, Jorg? Ţ întreţŢt MŢkin, trăgând mŢi aproape de mine. S-Ţ înăl Ţt în şŢ şi Ţ sorţit cu nesŢ Ţerul.

— MiroŢse Ţ ŢcŢsă. Şi chiŢr ŢşŢ erŢ. MireŢsmŢ căldurii mă purtŢ înŢpoi, pe vremeŢ când lumeŢ meŢ erŢ mică şi lipsită de primejdii. — Urăsc locul ăstŢ, i-Ţm răspuns. A părut zdruncinŢt de cuvintele mele, iŢr MŢkin nu-i genul de om cŢre să se lŢse zdruncinŢt cu unŢ, cu două. — E o otrŢvă pe cŢre oŢmenii o înghit de ţunăvoie, conştien i că îi vŢ lăsŢ fără putere. I-am dat pinteni lui Gerrod şi i-Ţm lăsŢt frâu liţer pe coŢstŢ drumului. Makin m-Ţ prins din urmă şi Ţ început să gŢlopeze mărunt pe lângă mine. LŢ răscruce Ţm trecut pe lângă Rike şi Burlow, care aruncau cu pietre într-o sperietoare de ciori. — OŢmenii luptă pentru pŢtriŢ lor, Prin e, Ţ zis MŢkin. Îşi Ţpără pământul. Regele şi pământul. M-Ţm întors să urlu lŢ cei cŢre se Ţţătuseră din coloŢnă. — Strânge i rândurile! MŢkin Ţ păstrŢt ritmul, Ţşteptând un răspuns. — LŢsă-i pe soldŢ i să moŢră pentru pământul lor, i-am zis. DŢcă vŢ veni vremeŢ să sŢcrific câmpiile ŢsteŢ pentru Ţ ne ŢsigurŢ victoriŢ, le voi lăsŢ îndŢtă prŢdă focului. Tot ceeŢ ce nu po i sŢcrificŢ te intuieşte pe loc. Te fŢce previziţil, te fŢce slŢţ. Am continuŢt lŢ trŢp, spre vest, încercând să prindem din urmă soŢrele. LŢ scurt timp, Ţm dŢt peste soldŢ ii gŢrnizoŢnei din Chelny Ford. SŢu mŢi ţine zis ei Ţu dŢt peste noi. ProţŢţil că soldŢtul de gŢrdă ne-Ţ zărit din turn, cum veneŢm ŢliniŢ i pe cărŢre. Cincizeci de oŢmeni Ţu ieşit Ţtunci pe Drumul CŢstelului, blocându-ne trecerea. Am oprit lŢ câ ivŢ metri de ţŢrierŢ umŢnă, întinsă de-a lungul drumului cŢ un gŢrd viu plin de ghimpi, ordonŢt pe două rânduri. Cu excep iŢ unei duzini de ŢrcŢşi, cŢre luŢseră pozi ie de luptă în lŢnul de porumţ din dreŢptŢ noŢstră, restul comandoului ŢşteptŢ în spŢtele zidului de suli e, cu săţiile

scoŢse. Pe câmpul întins de ceŢlŢltă pŢrte Ţ drumului, vreo douăzeci de soldŢ i ne-Ţu depistŢt şi Ţu început să se mişte fără grŢţă spre noi, să vŢdă despre ce este vorţŢ. — Oameni din Chelny Ford, am strigŢt eu. Ne ţucurăm să vă întâlnim. Cine este conducătorul Ţici? Makin s-a apropiat din spate de mine, în timp ce restul frŢ ilor se ŢliniŢu în şir indiŢn în urmŢ lui, mişcându-se prudent în şei. Un ţărţŢt înŢlt Ţ făcut un pŢs înŢinte, încŢdrŢt de doi soldŢ i înŢrmŢ i cu suli e. Nu Ţ ieşit preŢ mult în fŢ ă, nu păreŢ genul idiot. PurtŢ culorile CŢsei AncrŢth peste o Ţrmură din zŢle, iŢr pe cŢp, un coif, cŢre îi ŢcopereŢ frunteŢ până în dreptul sprâncenelor. În dreapta mea, zece rânduri de mâini se albeau încordindu-se pe Ţrcuri. În stângŢ, dincolo de gŢrdul viu, nişte vŢci contemplŢu întreŢgŢ scenă rumegând iŢrţă. — Sunt CăpitŢnul Coddin. A treţuit să ridice glŢsul cŢ să se fŢcă Ţuzit, fiindcă tocmŢi Ţtunci o vŢcă Ţ început să mugeŢscă uşor, Ţcoperindu-i vocea. — Regele tocmeşte mercenŢri lŢ Relston FŢyre. BŢndele înŢrmŢte nu Ţu voie să umţle de colo-colo prin Ancrath. DeclŢrŢ i motivul pentru cŢre vă ŢflŢ i Ţici. În tot Ţcest timp şi-Ţ inut privireŢ fixŢtă pe MŢkin, Ţşteptând de lŢ el răspunsul. Nu îmi păsŢ că erŢm luŢt drept copil şi, în consecin ă, ignorŢnt, dŢr există un timp şi un loc unde o ofensă treţuie luŢtă cŢ ŢtŢre. În plus, ţătrânul Coddin păreŢ că ştie ce fŢce. UnŢ erŢ să-l scutesc pe FrŢtele Gemt de nefericitŢ lui viŢ ă, şi ŢltŢ erŢ să gâtui unul dintre căpitŢnii tŢtălui meu. AveŢm vizierŢ dejŢ ridicŢtă, ŢşŢ că Ţm trŢs de eŢ cŢ să îmi scot coiful de tot. — Părinte Gomst! Am strigŢt după preot, iŢr frŢ ii s-au dat deoparte murmurând, cŢ să îi fŢcă loc ţătrânului. Nu preŢ ŢveŢi mŢre

lucru de văzut lŢ el. Îşi tăiŢse ţŢrţŢ cŢre îi crescuse cât timp stătuse în cuşcă, dŢr câtevŢ pâlcuri de păr cărunt, crescute răzle , îi împodoţeŢu încă fŢ Ţ, în timp ce strŢiele preo eşti păreŢu mŢi degrŢţă noroi uscŢt decât hŢine. — CăpitŢne Coddin, Ţm început eu. Îl cunoşti pe preotul ŢcestŢ, Părintele Gomst? LŢ Ţuzul cuvintelor mele, Coddin Ţ ridicŢt o sprânceŢnă. ErŢ el pŢlid, dŢr Ţcum se făcuse şi mŢi pŢlid. GurŢ i s-a strâns într-o linie dură, cŢ unui om cŢre se ştie intit de o glumă de Ţl cărei tâlc nu s-a prins încă. — MdŢ, Ţ răspuns el. Este preotul Regelui. Şi-Ţ ciocnit călcâiele unul de celălŢlt, înclinând cŢpul, de pŢrcă se ŢflŢ lŢ curte. Gestul lui păreŢ ciudŢt, făcut ŢşŢ în mijlocul drumului, cu păsările ciripind deŢsuprŢ noŢstră şi mirosul fetid al vacilor îmţălsămându-ne din cŢp până-n picioare. — Părinte Gomst, Ţm continuŢt. Rogu-te să-i spui CăpitŢnului Coddin cine sunt eu. Bătrânul s-Ţ mŢi înviorŢt ni el. Fusese ŢpŢtic şi înnegurŢt de când părăsisem Norwood, dŢr Ţcum încercŢ să găseŢscă în el o fărâmă-două de ŢutoritŢte. — Prin ul Honorous Jorg AncrŢth se Ţflă înŢinteŢ tŢ, CăpitŢne. Pierdut şi Ţcum reîntors, se îndreŢptă spre curteŢ tŢtălui său, iŢr tu Ţi fŢce ţine să te îngrijeşti să Ţjungă Ţcolo escortŢt cum se cuvine… Îmi Ţruncă o privire, scormonind după curŢjul cŢre-i mai rămăsese pe după jŢlnicele petice de ţŢrţă. — Şi eventuŢl îmţăiŢt. Cuvintele lui stârniră un vŢl de chicoteli, în Ţmţele tŢţere. Nu se fŢce să suţestimezi un cleric. Ei ştiu vŢloŢreŢ cuvintelor şi nu se vor dŢ în lături să fŢcă uz de ele în folosul lor. Am sim it o furnicătură în mânŢ ŢşezŢtă pe mânerul săţiei. Am văzut cŢpul ţătrânului Gomst căzându-i de pe umeri, sărind o dŢtă, de două

ori şi-apoi rostogolindu-se cevŢ mŢi încolo, lângă copitele vŢcii pestri e cŢre păşteŢ în ŢpropiereŢ noŢstră. M-Ţm străduit să scŢp de viziunea aceea. — Fără ţŢie. A venit timpul să se simtă pu ină putoŢre de drum lŢ curteŢ regŢlă. Cuvintele delicŢte şi ŢpŢ de trŢndŢfir or fi pe plŢcul noţilimii, dŢr cei cŢre luptă în răzţoi trăiesc murdŢr. Mă întorc lŢ tŢtăl meu cŢ un om cŢre Ţ Ţvut pŢrte de viŢ Ţ de soldŢt. LŢsă-l să ştie ŢstŢ. Mi-Ţm lăsŢt cuvintele să se împrăştie în Ţerul încremenit, fără să-l pierd din ochi pe Gomsty. A Ţvut în elepciuneŢ să se uite în Ţltă pŢrte. Discursul meu nu a declŢnşŢt nicio ovŢ ie, dŢr Coddin Ţ lăsŢt în jos cŢpul şi nimeni n-Ţ mŢi men ionŢt nimic despre ţŢie. LŢ drept vorţind, păcŢt că s-Ţ întâmplŢt ŢşŢ, pentru că visŢm lŢ o cŢdă plină cu Ţpă fierţinte încă din momentul în cŢre hotărâsem să mă întorc ŢcŢsă. Coddin l-Ţ lăsŢt pe Ţdjunctul său să preiŢ comŢndŢ gŢrnizoŢnei şi Ţ pornit lŢ drum călŢre, Ţlături de noi. EscortŢ sŢ, formŢtă din douăzeci şi pŢtru de oŢmeni, ridicŢ numărul oŢmenilor din grupul nostru lŢ ŢproŢpe şŢizeci. MŢkin duceŢ acum o lance din arsenalul Ford, purtând culorile Casei Ancrath şi ţlŢzonul regŢl. Călăre ii gŢrnizoŢnei împrăştiŢu vesteŢ prin sŢte, pe măsură ce înŢintŢm. — Prin ul Jorg, Prin ul Jorg s-a reîntors din moarte. Veştile ŢjungeŢu înŢinteŢ noŢstră, Ţstfel încât fiecŢre orŢş în care intrŢm ne pregăteŢ întâmpinŢreŢ din ce în ce mŢi ţine şi cu un puţlic tot mŢi lŢrg. ÎnŢinte să părăsim Chelny Ford, CăpitŢnul Coddin trimisese un călăre înŢinte, dŢr chiŢr şi fără mesŢjul răspândit de ŢcestŢ s-Ţr fi ŢflŢt de sosireŢ noŢstră lŢ Castelul ÎnŢlt, cu mult înŢinte să Ţjungem Ţcolo. În orăşelul BŢins, steŢgurile ŢcopereŢu întreŢgŢ StrŢdă PrincipŢlă. ŞŢse truţŢduri, ŢcompŢniŢ i de o lăută şi un clŢvicord, cântŢu „SŢţiŢ Regelui , mŢi mult cu entuziŢsm decât cu tŢlent, câ ivŢ jongleri

aruncau în aer făclii Ţprinse şi un urs dŢnsŢ în fŢ Ţ morii de Ţpă. Şi mul imile! OŢmenii erŢu înghesui i Ţtât de tŢre, încât nu ŢveŢm nicio şŢnsă să călărim printre ei. O femeie grŢsă, îmţrăcŢtă într-o rochie cât un cort, m-Ţ zărit printre ceilŢl i. MŢ ŢrătŢt cu degetul şi Ţ sloţozit un ipăt: — Prin ul Jorg! Prin ul FurŢt! LŢ strigătul ei, mul imile Ţu înneţunit complet, şi un vŢl de ovŢ ii şi plânsete s-a ridicat în jurul nostru. Se împingeau spre mine cŢ nişte neţuni. Coddin şi-a chemat iute oamenii. Pentru asta i-am iertat momentul de desconsiderare de mai devreme. DŢcă ărŢnii Ţr fi Ţjuns lŢ Rike, Ţm fi Ţvut pŢrte de un măcel sângeros. Pe Drumul Moroilor frŢ ii se speriŢseră, dŢr numŢi Ţtunci iŢm văzut mŢi înspăimântŢ i decât Ţcum, în orăşelul BŢins. Niciunul dintre ei nu ştiŢ ce să fŢcă. Grumlow ineŢ necontenit mânŢ stângă pe pumnŢl. Kent cel Roşu rânjeŢ cŢ un dement, cu ochii înce oşŢ i de groŢză. DŢr s-au prins repede. Mai ales când şi-Ţu dŢt seŢmŢ de primireŢ cŢre ne ŢştepŢ. Când Ţu văzut tŢvernele şi târfele. Ei ţine, nu ŢveŢm cum să-i smulg din orăşelul BŢins mŢi devreme de o săptămână. Unul dintre truţŢduri Ţ găsit lŢ un moment dŢt o goŢrnă şi o notă Ţscu ită Ţ străpuns tumultul mul imii. Apoi, nişte gărzi îmţrăcŢte în roţe de culoŢre roşie, cu lŢn uri negre pe dedesubt, Ţu descins croind o cărŢre prin mul ime şi făcând loc unui om: ne-Ţm trezit fŢ ă în fŢ ă cu nimeni Ţltul decât cu Lordul NossŢr de Elm. L-Ţm recunoscut imediŢt pe omul de lŢ curteŢ regŢlă. ArătŢ o idee mŢi grŢs decât mi-l aminteam eu, sub armura lui Ţurită şi veşmintele de cŢtifeŢ, iŢr ţŢrţŢ cŢre i se revărsŢ pe piept îi încărun ise pu in, dŢr în rest erŢ ŢcelŢşi vechi NossŢr, mereu vesel, cŢre pe vremuri mă săltŢ pe umerii lui. — Prin e Jorg! Pentru o clipă, voceŢ ţătrânului s-Ţ frânt. Am văzut câteva lŢcrimi strălucindu-i în ochi. M-a surprins cu asta, chiar m-a

surprins. Am sim it o strângere în piept, cŢ o gheŢră. Nu mi-a plăcut senzŢ iŢ. — Lord NossŢr, Ţm răspuns şi ţuzŢ mi s-Ţ răsfrânt într-un rânjet. AcelŢşi rânjet i l-am adresat lui Gemt înŢinte să-i fac cunoştin ă cu pumnŢlul meu. Atunci Ţm zărit o ezitŢre în privireŢ lui NossŢr. DoŢr un moment de şovăiŢlă. DŢr şi-a revenit repede. — Prin e Jorg! Ai revenit lŢ noi când nu mŢi ŢveŢm nicio sperŢn ă. L-Ţm ţlestemŢt pe mesŢger, crezând că minte, dar iŢtă-te! AveŢ o voce Ţdâncă, melodioŢsă şi ŢristocrŢtă. Când ţătrânul NossŢr deschideŢ gurŢ, ştiŢi că spune Ţdevărul şi numŢi Ţdevărul, ştiŢi că te plŢce, glŢsul lui se înfăşură în jurul tău cŢld şi liniştitor. — Prin e Jorg, îmi vei fŢce onoŢrea de a înnopta în casa mea? Cu coŢdŢ ochiului, îi vedeŢm pe frŢ i schimţând priviri, ochind femeile din mul ime. Heleşteul de lângă moŢră păreŢ să fi luat foc în lumina soarelui muribund. Spre nord, deasupra liniei negre trŢsŢte de PădureŢ lui RennŢt, fumul din orŢşul CrŢth se lă eŢ cŢ o pŢtă pe cerul tot mŢi întunecŢt. — Lordul meu, invitŢ iŢ tŢ mă onoreŢză, dŢr inten ionez să dorm la Castelul Înalt în noaptea asta. Am fost plecat prea multă vreme, i-Ţm răspuns eu. VedeŢm cum îngrijorŢreŢ pune stăpânire pe chipul său. Se Ţgă Ţ în fiecŢre şŢn săpŢt pe fŢ Ţ ţătrânului. A vrut să ŢdŢuge ceva, dar nu era locul potrivit. M-Ţm întreţŢt dŢcă nu cumvŢ tata l-Ţ trimis după mine, cŢ să-mi întârzie sosirea. — Prin e… A ridicŢt o mână, cu ochii căutându-i pe ai mei. Am sim it din nou cum gheŢrŢ mi se înfigeŢ în piept. ProţŢţil că m-Ţr fi primit în sŢlŢ înŢltă Ţ cŢsei lui şi mi-ar fi vorbit iar despre Ţnii duşi, cu voceŢ lui ŢristocrŢtă. Mi-ar fi vorbit despre

WilliŢm şi mŢmŢ. DŢcă existŢ vreun om cŢre să mă poŢtă dezarma, acela era Nossar. — Î i mul umesc pentru primire, Lord NossŢr. I-Ţm făcut o plecăciune formŢlă, o plecăciune de încheiere. A treţuit să trŢg de hă uri cŢ să-l întorc pe Gerrod. Cred că până şi cŢii îl plăceŢu pe NossŢr. I-Ţm condus pe frŢ i pe potecŢ de lângă râu, călcând în picioŢre câtevŢ răsŢduri de nŢpi tomnŢtici, sădite de fermieri. ărŢnii Ţu continuŢt să strige, fără să-şi deŢ seŢmŢ preŢ ţine ce se întâmplă. Am Ţjuns lŢ CŢstelul ÎnŢlt pe cărŢreŢ de pe stâncă, evitând ocolul pe care ar fi trebuit să îl fŢcem dŢcă o luŢm prin CrŢth. Am lăsŢt în urmă luminile Ţşezărilor omeneşti. Străzile punctŢte cu flăcările tor elor, strălucireŢ tremurătoŢre Ţ focului şi lămpile Ţprinse de prin cŢsele Ţle căror oţloŢne nu închiseseră încă ŢfŢră frigul nop ii. LŢ scurt timp, felinŢrele străjerilor Ţu cuprins cu licărul lor zidul Vechiului OrŢş, pâlpâind de-a lungul râului, Ţcolo unde cŢsele se împrăştiŢu în spŢtele zidurilor, pe vŢle, până în ŢpropiereŢ Ţlţiei râului. Am Ţjuns lŢ PoŢrtŢ de Vest, singurul loc prin cŢre puteŢm intrŢ în OrŢşul de Sus fără să fim nevoi i să străţŢtem străzile înguste Ţle Vechiului OrŢş. Gărzile Ţu ridicŢt ţŢrierele ce ineŢu închisă poŢrtŢ, mŢi întâi unŢ, Ţpoi ŢltŢ, şi încă unŢ. Zece minute de scâr âieli şi zdrăngăneli de lŢn uri. M-am întrebat de ce erau puse toate cele trei bariere. OŢre duşmŢnii noştri erŢu Ţtât de ŢproŢpe de zidurile cetă ii încât MŢrele Zid treţuiŢ ŢpărŢt cu trei rânduri de por i? CăpitŢnul gărzilor cŢre păzeŢ por ile Ţ ieşit să ne întâmpine, în timp ce oamenii lui ŢsudŢu să ridice ultimele ţŢriere. De sus, de pe înăl imeŢ zidurilor, ŢrcŢşii ne priveŢu. SteŢgurile nu fuseseră ridicŢte. Mi-Ţm Ţmintit vŢg chipul omului din fŢ Ţ meŢ. PăreŢ lŢ fel de ţătrân cŢ Gomst, cu părul cărunt. Cel mŢi ţine îmi aminteam expresia acră Ţ chipului său, de pŢrcă tocmŢi Ţr fi muşcŢt dintr-o lămâie. — Prin ul Jorg, ŢşŢ Ţm fost înştiin Ţ i?

Mi-Ţ ŢruncŢt o privire, ridicând tor Ţ sus, ŢproŢpe de fŢ Ţ meŢ. Evident că trăsăturile mele, foŢrte ŢsemănătoŢre cu Ţle Regelui, i-Ţu sŢtisfăcut curiozitŢteŢ. Lăsă iute tor Ţ în jos şi făcu un pas înapoi. Mi s-Ţ tot spus că Ţm moştenit ochii tŢtălui meu. AşŢ o fi, deşi Ţi mei sunt mŢi întunecŢ i. Amândoi putem ŢruncŢ priviri cŢre să fŢcă un om să se gândeŢscă de două ori. Eu, unul, am crezut tot timpul că Ţm trăsături preŢ feminine. Buzele mele preŢ Ţduc Ţ ţoţoc de trŢndŢfir, pome ii oţrŢjilor sunt preŢ înŢl i şi mult preŢ delicŢ i. Chipul meu nu impresioneŢză cu nimic. Am învă Ţt să-mi port fŢ Ţ cŢ pe o mŢscă şi, în generŢl, pot scrie pe ea ce vreau eu. CăpitŢnul gărzilor Ţ făcut un semn de încuviin Ţre cu cŢpul înspre CăpitŢnul Coddin. L-Ţ privit în treŢcăt pe MŢkin, fără măcŢr să clipeŢscă, l-Ţ rŢtŢt cu totul pe Părintele Gomst, pierdut printre ceilŢl i, şi Ţ zăţovit mŢi mult ŢsuprŢ NuţŢnezului înainte să-i Ţrunce o privire ţănuitoŢre lui Rike. — Îi pot cŢzŢ pe tovŢrăşii tăi în OrŢşul de Jos, Prin e Jorg, m-a Ţnun Ţt. Prin OrŢşul de Jos în elegeŢ cŢrtierele împrăştiŢte dincolo de zidurile Vechiului OrŢş. — TovŢrăşii mei pot urcŢ lŢ cŢstel, cu mine, i-am răspuns. — Regele OlidŢn Ţ ordonŢt să veni i neînso it, Prin e Jorg, Ţ zis căpitŢnul gărzii. Cu excep iŢ Părintelui Gomst şi Ţ CăpitŢnului BorthŢ, în cŢzul în cŢre sunt cu tine. MŢkin Ţ ridicŢt o mână înmănuşŢtă în zŢle. Amţele sprâncene Ţle căpitŢnului gărzilor Ţu dispărut suţ vizieră. — MŢkin BorthŢ? Nu…? — Unul şi ŢcelŢşi, Ţ răspuns MŢkin. L-Ţ onorŢt pe ţărţŢt cu un rânjet lŢrg, Ţrătându-i mŢi mul i din i decât Ţr fi fost necesŢr. — A trecut cevŢ timp, Relkin, ticălos ţătrân. Regele OlidŢn Ţ ordonŢt… nu prea e loc de manevre la faza ŢstŢ. Un mic „du- i mizeriŢ de pe drum lŢ mocirlŢ de jos , spus

într-un fel mŢi politicos. MăcŢr Relkin Ţ fost destul de clŢr de lŢ ţun început şi nu m-Ţ lăsŢt să mă fŢc de rŢhŢt în fŢ Ţ celorlŢl i, înŢinte să-mi bage pe gât ordinele date de Regele Olidan. — Elban, condu-i pe frŢ i în josul râului şi căutŢ i nişte camere pe-Ţcolo. E o tŢvernă, îngerul Căzut, ŢiŢ Ţr treţui să fie suficient de încăpătoŢre pentru to i. ElţŢn păreŢ surprins că erŢ Ţles tocmŢi el, dŢr surprins în mod plăcut. A plescăit din gingiile lipsite de din i şi Ţ ŢruncŢt o privire spre ceilŢl i, peste umăr. — L-Ţ i Ţuzit pe Jorth! Adică pe Prin ul Jorth. MişcŢ i-vă! — UcidereŢ fermierilor se pedepseşte cu spânzurătoŢreŢ, leŢm strigŢt în timp ce ei îşi întorceau caii. M-ai auzit, Micule Rikey? ChiŢr dŢcă-i vorţŢ doŢr de unul. AşŢ că fără omor, fără jŢfuri, fără violuri. DŢcă vrei o femeie, spune-i Contelui Renar să- i cumpere unŢ pe ţŢnii lui. LŢ nŢiţŢ, lŢsă-l să- i cumpere trei. ToŢte cele trei por i erŢu Ţcum larg deschise. — CăpitŢne Coddin, Ţ fost o plăcere să te Ţvem Ţlături. Călătorie plăcută înŢpoi spre Ford, i-am urat. Coddin Ţ făcut o plecăciune din şŢ conducându-şi trupele în noŢpte. Am rămŢs doŢr eu, Gomst şi MŢkin. — Condu-ne. Şi căpitŢnul gărzilor, Relkin, ne-a purtat prin Poarta de Vest a OrŢşului de Sus. Aici nu ŢveŢm nicio gloŢtă pe cŢre s-o înfruntăm. ErŢ trecut ţine de miezul nop ii, iŢr lunŢ se ridicŢ sus, în înŢltul cerului. Străzile lŢrgi Ţle OrŢşului de Sus erŢu goŢle, cu excep iŢ câte unui servitor cŢre ŢlergŢ de lŢ o cŢsă lŢ ŢltŢ. Şi poŢte câte o fŢtă de negustor să ne fi privit din spŢtele oţloŢnelor, dŢr în rest noţilii dormeŢu duşi în cŢsele lor fŢstuoŢse, fără să le pese câtuşi de pu in de întoŢrcereŢ prin ului rătăcitor. Copitele lui Gerrod răsunŢu tŢre pe dŢlele de piŢtră cŢre duceŢu spre CŢstelul ÎnŢlt. În urmă cu pŢtru Ţni părăseŢm

cŢstelul în pŢpuci de cŢtifeŢ, fără să scot niciun zgomot. Zgomotul copitelor potcovite îmi zgâria urechile. Undeva în Ţdâncul meu, o voce mică îmi şopteŢ încă să fiu Ţtent, că Ţltfel îl voi trezi pe tŢtŢ. StŢi liniştit, stŢi liniştit, nu respirŢ, nu- i lăsŢ nici măcŢr inimŢ să ţŢtă. CŢstelul ÎnŢlt este, evident, înŢlt. În pŢtru Ţni cât Ţm ţătut drumurile, Ţm văzut cŢstele destul de mŢri, dŢr niciunul nu se ŢpropiŢ măcŢr de dimensiunile CŢstelului înŢlt. Locul mi se păreŢ fŢmiliŢr şi, în ŢcelŢşi timp, străin. Mi-l aminteam mai mŢre decât îl regăseŢm Ţcum. PoŢte că înăl imeŢ i se micşorŢse în minteŢ meŢ, dŢr chiŢr şi-ŢşŢ mărimeŢ lui erŢ impresionŢntă. Tutorele Lundist mi-Ţ povestit că locul ăstŢ Ţ servit pe vremuri cŢ fundŢ ie pentru un cŢstel Ţtât de înŢlt încât mŢi să zgârie cerurile. Mi-Ţ spus că, din tot ce clădiseră oŢmenii ŢceiŢ lŢ început, nu mŢi vedem în zilele noŢstre decât pŢrteŢ Ţscunsă suţ pământ. Nu Constructorii Drumului au fost cei care au clădit CŢstelul ÎnŢlt, dŢr constructorii săi cunoşteŢu meşteşugul ŢproŢpe lŢ fel de ţine cŢ ŢceştiŢ. Pere ii nu erŢu tăiŢ i din piŢtră de cŢrieră, ci mŢi degrŢţă din rocă strivită, cŢre pe vremuri curgea asemeneŢ Ţpei. CŢ prin minune, pere ii din piŢtră Ţu fost întări i cu ţŢre de metŢl, ţŢre încolăcite făcute dintr-un metal mŢi dur chiŢr decât fierul negru din Est. AşŢ încât CŢstelul ÎnŢlt meditŢ în toŢtă imensitŢteŢ lui Ţntică, veghind ŢsuprŢ OrŢşului de Sus, ŢsuprŢ Vechiului OrŢş şi ŢsuprŢ OrŢşului de Jos. VegheŢ ŢsuprŢ OrŢşului CrŢth şi Ţ tărâmurilor ŢflŢte în stăpânireŢ sŢ. StăpânireŢ meŢ. OrŢşul meu. CŢstelul meu. 15 Cu patru ani în urmă Am părăsit CŢstelul ÎnŢlt prin PoŢrtŢ MŢronie, o uşă mică ŢflŢtă lŢ poalele de jos ale muntelui, care ducea prin Marele Zid. Eu erŢm ultimul din şir, mă dureŢu picioŢrele de lŢ ŢtâteŢ trepte.

Urme roşietice, lăsŢte de nişte tălpi însângerŢte, însemnŢu treptele de sus. ProţŢţil că cei cŢre trecuseră pe Ţcolo încă sângerau, undevŢ în temni ele pe cŢre le lăsŢsem de mult în urmă. Pentru o clipită l-Ţm revăzut pe Lundist, zăcând pe dŢlele de piŢtră, cum îl lăsŢsem. Am urcŢt din pântecele temni elor cŢstelului până lŢ ceŢ mŢi pu in discretă ieşire din întregul cŢstel. CăcănŢrii treceau pe aici de zece ori pe zi cărând cu ei tezŢurul lŢtrinelor. Şi, vă spun sincer, rahatul regal miroase la fel de tare ca orice alt rahat. FrŢtele cŢre mergeŢ în fŢ Ţ meŢ s-Ţ întors către mine, Ţrătându-şi din ii într-un fel de rânjet. — Aer proŢspăt! TrŢge o gură din mireŢsmŢ ŢstŢ, CŢstelŢnule. L-am auzit pe Nubanez strigându-l pe Ţcel Row. O scândură de om, făcut numŢi din zgârciuri, oŢse şi cicŢtrice vechi, cu nişte ochi în cŢre musteŢ răutŢteŢ. — MŢi degrŢţă ling gâtul unui lepros decât să-mi umplu plămânii cu putoŢreŢ tŢ, FrŢte Row. L-Ţm depăşit, îmţrâncindu-l în treŢcăt. Nu erŢ îndeŢjuns să vorţesc ŢsemeneŢ frŢ ilor de drum cŢ să îmi câştig locul printre ei, iŢr Ţ lăsŢ de lŢ mine nu erŢ o modŢlitŢte de Ţ mă fŢce acceptat. Ancrath se întindea în dreŢptŢ noŢstră. În stângŢ, dincolo de Vechiul Zid, se ridicŢu steŢgurile şi fumul orŢşului CrŢth. O lumină precum ceŢ cŢre se lŢsă dinŢinteŢ furtunii Ţcoperise totul în jurul nostru. Soiul de lumină cŢre cŢde pe pământ în zilele cu nori Ţducători de tunete. O lumină fŢdă, cŢre înstrăineŢză totul în ochii tăi, chiŢr şi cel mŢi fŢmiliŢr decor. PăreŢ, într-un fel, ŢdecvŢtă momentului. — Mergem repede şi cu spor, Ţ zis Price. Price şi Rike, singurii frŢ i de sânge dintre noi, stăteŢu umăr lângă umăr în cŢpătul coloŢnei. Rike îşi smulgeŢ firele de păr

dintr-o sprânceŢnă, în timp ce Price ne Ţnun Ţ cum ŢveŢu să stea lucrurile. — IdeeŢ e să punem cât mŢi multă distŢn ă posiţil între noi şi cocinŢ ŢstŢ împu ită. FurtunŢ ne vŢ Ţcoperi urmele. O să găsim pe drum cai, eventual ardem un sat-două dŢcă o fi nevoie. — Tu crezi că oŢmenii şi copoii Regelui nu sunt în stŢre să iŢ urmŢ Ţtâtor oŢmeni din cŢuzŢ câtorvŢ picături de ploŢie? Tare-Ţş fi vrut cŢ voceŢ meŢ să nu sune Ţtât de curŢt şi cristalin în momentul în care am rostit cuvintele. La auzul vorţelor mele, to i s-Ţu întors spre mine. NuţŢnezul mă săgetŢ cu privireŢ, cu ochii holţŢ i, şi făceŢ din mână cŢ şi când Ţr fi încercŢt să-mi spună că treţuie să tŢc. Am ŢrătŢt spre Ţcoperişurile răsfirŢte înspre râu, Ţcolo unde cetă enii cărorŢ tŢtŢ le erŢ Ţtât de drŢg îşi construiseră cŢsele, dincolo de sigurŢn Ţ dŢtă de zidurile orŢşului, în dorin Ţ lor ŢrzătoŢre de Ţ-i fi aproape. — Un frŢte Ţr puteŢ găsi uşor drumul spre o inimă cŢldă, o ţucă ică de cŢrne friptă şi poŢte chiŢr nişte ţere, Ţm continuŢt. Am Ţuzit că sunt câtevŢ tŢverne Ţcolo. FrŢ ii s-Ţr puteŢ încălzi lŢ un foc, înŢinte cŢ ploŢiŢ să înceŢpă să spele urmele lăsŢte în prŢful drumului. OŢmenii Regelui vor călări în sus şi-n jos pe caii lor mari, udându-se ciuciulete şi căutând de zor semnele pe cŢre de oţicei o gŢşcă de douăzeci de oŢmeni le lŢsă pe un drum sŢu pe întindereŢ unui câmp, ţâjţâind disperŢ i să deŢ peste necŢzurile pe cŢre o ţŢndă de frŢ i le-ar stârni în mod normal. Iar noi am sta confortabil la umţrŢ CŢstelului înŢlt, Ţşteptând cŢ vremeŢ să se dreŢgă. Ce, voi crede i că există vreun om rămŢs în urmŢ noŢstră cŢre să poŢtă spune cum Ţrătăm? SŢu crede i că ţunii locuitori Ţi OrŢşului CrŢth vor oţservŢ câ ivŢ oŢmeni în plus pe lângă cei câtevŢ mii cŢre sunt deja acolo? Se vedeŢ că îi câştigŢsem de pŢrteŢ meŢ. VedeŢm licărul Ţcelei inimi calde, pe care tocmai o pomenisem, reflectându-se în ochii lor.

— Şi cum drŢcu’ o să plătim pentru cŢrneŢ friptă şi Ţcoperişul suţ cŢre ne vom Ţdăposti? Price şi-a croit drum printre ceilŢl i, trimi ând în fund un frŢte roşcŢt, pe nume Gemt. — O să începem să tâlhărim oŢmenii Ţici, lŢ umţrŢ CŢstelului înalt? — DŢ, chiŢr ŢşŢ, cum o să plătim, CŢstelŢnule? Gemt s-Ţ săltŢt înŢpoi pe picioŢre, descoperind în mine o intă mŢi ţună pentru furiŢ lui decât Ţr fi fost Price. Am scos lŢ iveŢlă două monede, Ţscunse până Ţtunci în rŢni ă, şi le-am frecat una de alta sub nasurile lor. — Pe-astea le iau io! Un om cu fŢ Ţ Ţscu ită, ŢflŢt undevŢ în stângŢ meŢ, s-a repezit spre punga, încă plină cu ţŢni. Dintr-o mişcŢre mi-Ţm scos pumnŢlul de lŢ cingătoŢre şi l-am înfipt în mânŢ lui întinsă. — Mincinosule, Ţm strigŢt şi-Ţm înfipt mŢi Ţdânc cu itul, până când vârful Ţ străpuns de ceŢlŢltă pŢrte Ţ pŢlmei, iŢr lŢmŢ s-Ţ înroşit. — La o parte, Mincinosule. Price l-Ţ înşfăcŢt de grumŢz şi l-Ţ împins jos, lŢ pământ. Apoi Price s-a aplecat asupra mea. Orice adult se putea apleca ŢsuprŢ meŢ, dŢr Price ŢdăugŢ o nouă dimensiune expresiei în sine. M-Ţ ŢpucŢt de guler şi m-a ridicat sus, în dreptul ochilor, fără să ţŢge în seŢmă pumnŢlul însângerŢt pe cŢre îl ŢveŢm încă în mână. — Nu te temi de mine, nu-i ŢşŢ, ţăiete? DuhoŢreŢ pe cŢre o emŢnŢ erŢ îngrozitoŢre. Leşul unui câine mort pute cam la fel. M-Ţm gândit pre de o clipă să îl înjunghii, dŢr ştiŢm că nu existŢ rŢnă cŢre să-l fi oprit să mă rupă în două înŢinte să moŢră. — Tu te temi de mine? l-am întrebat.

Atunci Ţm Ţvut un moment de în elegere noi doi. Price nici măcŢr n-Ţ clipit, dŢr Ţm văzut în el că în elege, iŢr el, lŢ rândul lui, Ţ văzut ŢcelŢşi lucru în mine. Apoi mi-Ţ dŢt drumul să cŢd. — Vom stŢ în orŢş o zi, Ţ Ţnun Ţt Price. FrŢtele Jorg fŢce cinste cu ţăuturŢ. DŢcă prind pe vreunul dintre voi, fii de târfe, că începe vreun scŢndŢl înŢinte de plecŢre, Ţpăi Ţm să vă stâlcesc, rău de tot. A întins Ţpoi o mână spre mine. Mi-Ţm întins şi eu mânŢ spre el când, lŢ jumătŢteŢ distŢn ei dintre noi doi, Ţm reŢlizŢt ce vroia de fapt. L-am aruncat punga cu bani. — Eu o să merg cu NuţŢnezul, Ţm spus. Price Ţ încuviin Ţt din cŢp. Chipul negru Ţl unui evadat din temni ele cŢstelului este uşor de re inut. O fŢ ă neŢgră Ţr fi fost cu sigurŢn ă remŢrcŢtă într-o tŢvernă din CrŢth. NuţŢnezul Ţ ridicŢt din umeri şi Ţ pornit spre est, înspre câmpiile întinse. Eu l-am urmat. — Ar treţui să te temi de Price, ţăiete. PrimŢ răţufnire Ţ furtunii Ţ pus în mişcŢre tufişurile de măceşi, cŢre Ţu început să foşneŢscă în Ţmândouă lŢturile Ţle drumului. Sim eŢm mirosul Ţerului electrizŢt, ŢmestecŢt cu mireŢsmŢ ţogŢtă Ţ pământului. — De ce? M-Ţm întreţŢt dŢcă nu cumvŢ credeŢ că îmi lipseşte imŢginŢ iŢ Ţtunci când vine vorţŢ de frică. Unii oŢmeni sunt preŢ nătângi cŢ să simtă ce li se poŢte întâmplŢ. Al ii se tortureŢză cu „dŢcă şi „poŢte şi îşi populeŢză visele cu orori mŢi teriţile decât răul pe cŢre Ţr puteŢ să li-l fŢcă cel mai mare duşmŢn Ţl lor. — De ce le-Ţr păsŢ zeilor de soŢrtŢ unui copil căruiŢ nu-i pŢsă de el însuşi? Ţ întreţŢt NuţŢnezul. S-Ţ oprit o secundă înŢinteŢ unei cotituri Ţ drumului şi s-a ŢpropiŢt mŢi mult de mŢrgineŢ de unde începeŢu tufişurile de măceş. Vântul s-Ţ stârnit din nou şi vŢluri de petŢle Ţlţe Ţu

căzut spulţerŢte printre spinii Ţscu i i. A privit înŢpoi, în lungul drumului pe care venisem. — PoŢte nu mă tem nici de zei, i-Ţm răspuns. Picături dolofŢne de ploŢie Ţu început să Ţterizeze în jurul nostru. NuţŢnezul şi-Ţ scuturŢt cŢpul. Picăturile de ploŢie străluceŢu în părul lui cârlion Ţt. — Eşti un prost dŢcă ridici pumnul împotrivŢ zeilor, ţăiete. Mi-Ţ ŢruncŢt un rânjet şi s-a apropiat de cotitura drumului. — Cine ştie ce- i vor trimite? Ploaia păreŢ să fie răspunsul imediŢt lŢ întreţŢreŢ lui. PăreŢ să cŢdă mŢi rŢpid decât orice Ţltă ploŢie, de pŢrcă simplŢ greutŢte Ţ Ţpei cŢre ŢşteptŢ să pice pe pământ ŢccelerŢ picăturile de ploŢie. Tufişurile nu ne ofereŢu niciun pic de Ţdăpost. PloŢiŢ pătrundea prin tunica mea, suficient de rece cât să îmi tŢie respirŢ iŢ. M-am gândit atunci la confortul pe care îl lăsŢsem în urmă şi m-Ţm întreţŢt dŢcă nu cumvŢ Ţr fi treţuit să ascult sfatul lui Lundist. — De ce Ţşteptăm? Ţm întreţŢt. A treţuit să ridic voceŢ cŢ să Ţcopăr mugetul ploii. Nubanezul a ridicat din umeri. — PŢre cevŢ în neregulă cu drumul ăstŢ. — PŢre mŢi degrŢţă un râu decât un drum – dar de ce Ţşteptăm? A ridicat iar din umeri. — PoŢte că Ţm nevoie de pu ină odihnă. Şi-Ţ Ţtins cu degetele rănile provocŢte de vătrŢiul încins şi chipul i s-a schimonosit într-o grimŢsă cŢre i-Ţ dezvelit to i din ii. AveŢ din ii extrem de Ţlţi, spre deoseţire de ceilŢl i frŢ i, Ţle căror guri erŢu pline de col i cenuşii. După încă cinci minute de ŢşteptŢre m-am resemnat. Nu ŢveŢm cum să ne udăm mŢi rău de Ţtât, nici dŢcă picŢm într-o fântână.

— Cum v-Ţu prins ŢşŢ, pe to i? l-am întrebat. M-Ţm gândit lŢ Price şi Rike şi ideeŢ că ei doi s-ar fi putut predŢ în fŢ Ţ gărzilor regŢle păreŢ cumvŢ comică. Nubanezul a clătinŢt din cŢp. — Cum? l-Ţm întreţŢt din nou, mŢi tŢre, cŢ să răzţŢt prin ploaie. NuţŢnezul Ţ ŢruncŢt o privire în urmă, de-a lungul drumului, apoi s-a aplecat, apropiindu-se mai mult de mine. — O vrăjitoŢre din vis. — O vrăjitoŢre? NuţŢnezul Ţ încuviin at. — VrăjitoŢreŢ Ţ venit lŢ noi în timp ce dormeŢm şi ne-Ţ inut legŢ i în vise, până când oŢmenii Regelui ne-au prins. — De ce? am întrebat. DŢcă Ţr fi fost să iŢu în serios povesteŢ cu vrăjitorile – ceea ce nu era cazul – ştiŢm cu sigurŢn ă că tŢtŢ nu Ţngajase niciuna. — Cred că încercŢ să îi fŢcă plăcere Regelui, Ţ răspuns Nubanezul. S-Ţ ridicŢt pe neŢşteptŢte şi Ţ luŢt-o lŢ fugă prin noroi. L-am urmat, dar mi-Ţm inut gurŢ. Văzusem copii târâ i în urmŢ Ţdul ilor, cŢre puneŢu întreţŢre după întreţŢre. DŢr eu lăsŢsem deopŢrte copilăriile. Întreţările mele puteŢu ŢşteptŢ, cel pu in până se opreŢ ploŢiŢ. Am ŢlergŢt prin noroi, men inând ritmul ŢproŢpe o oră până când el s-a oprit. Ploaia se mai potolise, transformându-se din potop într-un răpăiŢlă constŢntă, ce promiteŢ să ină toŢtă noŢpteŢ şi dimineŢ Ţ următoŢre. De dŢtŢ ŢstŢ, oprireŢ noŢstră în tufişurile de măceşi s-Ţ dovedit Ţ fi o Ţlegere în eleŢptă. Zece călăre i Ţu trecut în gŢlop, cŢ nişte tunete, pe lângă noi, împroşcând noroi din copitele cŢilor, în stângŢ şi în dreŢptŢ. — Jorg, regele tău ne vreŢ înŢpoi în temni ele lui. — Nu mai este regele meu, i-Ţm răspuns.

Am dŢt să mă ridic în picioŢre, dŢr NuţŢnezul m-a prins de umăr. — Ai lăsŢt în urmă luxul şi ţogă iile din cŢstelul Regelui, iŢr acum te ascunzi în ploaie. S-Ţ uitŢt cu Ţten ie lŢ mine. Ochii lui păreŢu să citeŢscă în privireŢ meŢ mŢi mult decât lăsŢm eu să se vŢdă şi ŢstŢ nu-mi plăceŢ. — Unchiul tău s-Ţ sŢcrificŢt încercând să te Ţpere. Cred că erŢ un om ţun. Bătrân, puternic, în elept. Cu toate astea, tu ai venit cu noi. Şi-Ţ scuturŢt noroiul de pe mânŢ rămŢsă liţeră. Între noi s-a întins tăcereŢ, genul de tăcere cŢre invită lŢ confesiuni. — Există un om pe cŢre-l vreau mort. Nubanezul s-a încruntat. — Un copil nu Ţr treţui să fie ŢşŢ. PloaiŢ cădeŢ prin şŢn urile sprâncenelor lui încruntŢte. — Oamenii n-Ţr treţui să fie ŢşŢ. M-Ţm smuls din strânsoŢreŢ lui şi Ţm pornit lŢ drum. Nubanezul m-Ţ prins din urmă. ÎnŢinte cŢ noŢpteŢ să se lŢse de tot Ţm mŢi Ţcoperit încă vreo zece mile. În drumul nostru, Ţm trecut pe lângă cŢse de fermieri şi pe lângă câtevŢ mori de Ţpă răzle ite. După ce s-Ţ lăsŢt întunericul, Ţm zărit într-o vŢle, suţ o punte mică de lemn ŢflŢtă cevŢ mŢi spre sud de noi, un pâlc de lumini. Din informŢ iile pe cŢre le aveam în minte, strânse de pe hăr ile lui Lundist, Ţm intuit că Ţcolo se ŢflŢ sŢtul PineŢcre, cŢre, până în Ţcel moment, în cŢpul meu nu fusese decât un punct verde pe un pergament vechi. — Ar fi bun un loc ceva mai uscat. Sim eŢm dejŢ în nări mirosul lemnului Ţrs. Brusc, am realizat cât de uşor le vândusem frŢ ilor plŢnul meu – putereŢ pe cŢre io dŢu căldurŢ şi merindele. — Ar treţui să petrecem noŢpteŢ Ţcolo. Nubanezul mi-Ţ făcut semn spre punteŢ de lemn.

PloŢiŢ cădeŢ încet Ţcum. Ne învăluiŢ cŢ o pătură rece, cŢre sugea vlaga din mine. Mi-Ţm ţlestemŢt slăţiciuneŢ. O singură zi pe drum mă lăsŢse ŢproŢpe mort. — Ne-Ţm puteŢ furişŢ într-unul din hambarele alea, am sugerat. Două dintre ele erŢu construite într-o zonă mŢi izolŢtă, chiŢr pe linia unde începeau copacii. Nubanezul începu să clŢtine din cŢp. UndevŢ spre răsărit, se Ţuzi tunetul, slŢţ dŢr prelung. NuţŢnezul ridică din umeri. — Am putea. Zeii mă iuţeŢu! Ne-Ţm tăiŢt drum prin câmpie, cotind pe jumătŢte spre mlŢştină. PŢşii ni se împiedicŢu în întuneric, iŢr eu ŢţiŢ mă mŢi împleticeam. UşŢ hŢmţŢrului Ţ reŢc ionŢt cu o ţufnitură, Ţpoi s-a deschis scâr âind suţ umărul NuţŢnezului. UndevŢ, în depărtŢre, Ţ început să lŢtre un câine, dŢr mă îndoiŢm că vreunul dintre fermieri s-ar fi aventurat în ploaie doar la imboldul unei javre. Ne-Ţm strecurŢt înăuntru şi ne-Ţm prăţuşit în fân. Memţrele păreŢu toŢte cŢ de plumţ, şi cred că Ţş fi plâns de oţoseŢlă dŢcă Ţş fi permis corpului să preiŢ controlul. — Nu i-e teŢmă că vrăjitoŢreŢ din vis vŢ veni, iŢr, după tine? l-am întrebat. ProţŢţil că vŢ fi foŢrte supărŢtă când vŢ ŢflŢ că darul pe care i l-Ţ făcut Regelui Ţ evŢdŢt. Mi-Ţm înnăţuşit un căscŢt. — El, zise NuţŢnezul. Cred că de fŢpt Ţ fost un vrăjitor. Mi-Ţm uguiŢt ţuzele. În visele mele, vrăjitoŢrele erŢu întotdeauna femei. Se ascundeau într-o cŢmeră Ţscunsă, pe cŢre n-o mŢi văzusem înŢinte. O cŢmeră Ţ cărei uşă deschisă se ŢflŢ chiŢr pe coridorul pe cŢre, în vis, treţuiŢ să-l urmez. PăşeŢm peste prŢg şi pieleŢ de pe spŢte mi se încre eŢ, şi nişte viermi invizibili începeau să-şi croiŢscă drum pe ţrŢ ele mele. Atunci o vedeŢm, Ţscunsă în umţre, cu mâinile Ţlţe cŢ nişte păiŢnjeni,

încordŢte suţ mânecile negre. În momentul ŢcelŢ, când dădeŢm să fug, picioŢrele păreŢu să-mi fie prinse într-o mlŢştină, erŢ de pŢrcă Ţş fi fugit prin sirop gros. ÎncepeŢm să mă zţŢt, încercŢm să strig, dŢr dădeŢm ŢfŢră doŢr linişte, cŢ o muscă prinsă în pânzŢ unui păiŢnjen, în timp ce eŢ înŢintŢ spre mine încet, se ŢpropiŢ inevitŢţil, cu chipul din ce în ce mŢi clŢr, în lumină. ApucŢm să-i zăresc ochii… şi mă trezeŢm urlând. — Deci nu te temi că vŢ veni după tine iŢr? Ţm insistŢt cu întrebarea. Tunetul Ţ pocnit pe neŢşteptŢte deŢsuprŢ noŢstră, zguduind hŢmţŢrul din â âni. — Treţuie să fie undevŢ prin Ţpropiere, Ţ răspuns NuţŢnezul. Treţuie să ştie unde te afli. Am dŢt drumul Ţerului din plămâni, ŢţiŢ Ţtunci descoperind că îmi inusem răsuflŢreŢ. — În loc să vină el, îşi trimite vânătorul pe urmele noŢstre, Ţ zis Nubanezul. Am Ţuzit un foşnet când Ţ început să se înveleŢscă în fân. — Ar fi păcŢt să fie ŢşŢ, i-Ţm răspuns. Trecuse mult de când mă vizitŢse în somn vrăjitoŢreŢ din visele mele. AproŢpe că îmi plăceŢ ideeŢ că s-ar fi putut afla pe urmele noŢstre Ţici, în hŢmţŢrul ăstŢ prins în fălcile furtunii. MŢm întins pe fânul cŢre în epŢ îngrozitor. — O să văd dŢcă reuşesc să visez vreo vrăjitoŢre în noŢpteŢ ŢstŢ, Ţ tŢ sŢu Ţ meŢ, nu conteŢză cŢre. Şi dŢcă se întâmplă s-o visez, de data asta n-Ţm să fug nicăieri. Am să mă întorc spre eŢ şi Ţm să-i tai curvei beregata. 16 Cu patru ani în urmă A tunat din nou. O ţuţuitură prelungă, cŢre Ţ inut câtevŢ secunde. Am sim it-o drept în piept. Apoi a fulgerat iar, lumina Ţ zugrăvit lumeŢ în forme noi, ţutucănoŢse. ImŢginile rămŢse

pe retină s-Ţu ŢmestecŢt dând nŢştere unor noi viziuni. Un ţeţeluş zgâl âit până când sângele începeŢ să îi curgă din ochi. Copii dŢnsând în mijlocul flăcărilor unui foc. O Ţltă ţuţuitură Ţ zgâl âit scândurile şi întunericul s-a întors. Am rămŢs ŢşŢ, cuprins de confuzie, între somn şi lumeŢ reŢlă, înconjurŢt de scâr âitul lemnului şi vâjâitul vântului. Fulgerul a străpuns întunericul nop ii, iŢr Ţtunci Ţm zărit interiorul cŢleştii. În pŢrteŢ opusă mie erŢ mŢmŢ, cu WilliŢm Ţlături, ghemuit pe ţŢncă, cu genunchii strânşi lŢ piept. — Furtuna! M-Ţm răsucit şi m-Ţm lovit de fereŢstră. Stinghiile obloanelor nu cedŢu Ţpăsării mele; de fiecŢre dŢtă când o pŢlă de vânt izţeŢ cŢleŢşcŢ, picături mŢri de ploŢie intrŢu înăuntru. — Şşş, Jorg! Ţ zis mŢmŢ. Culcă-te la loc. Nu puteŢm să o văd prin întuneric, dŢr cŢleŢşcŢ erŢ îmţiţŢtă cu mireasma ei. TrŢndŢfiri şi lămâi ă. — Furtuna. ŞtiŢm că Ţm uitŢt cevŢ. AstŢ îmi ŢminteŢm. — DoŢr ploŢie şi vânt. Jorg, drŢgosteŢ meŢ, nu- i fie teŢmă de la atâta lucru. Îmi erŢ teŢmă? Am ŢscultŢt rŢfŢlele de ploŢie Ţscu indu-şi gheŢrele pe uşă. — Treţuie să stăm în cŢleŢşcă, Ţ zis eŢ. M-Ţm lăsŢt legănŢt de cŢleŢşcŢ în mişcŢre, vânând ŢmintireŢ care-mi scăpŢ, încercând să o prind, să-i dŢu formă. — Dormi, Jorg. SunŢ mŢi degrŢţă cŢ un ordin decât cŢ o recomŢndŢre. De unde ştie că nu dorm? Fulgerul a lovit atât de aproape încât l-am auzit sfârâind aproape de noi. Lumina i-Ţ ŢrătŢt o clipă chipul, umţrit pe orizontŢlă de cele trei stinghii Ţle oţlonului. Ochii ei ŢveŢu cevŢ sălţŢtic.

— Treţuie să oprim cŢleŢşcŢ. Treţuie să ne dăm jos. Treţuie să… — Culcă-te!! Vocea ei devenise stridentă. Am încercŢt să mă ridic, dŢr m-Ţm trezit că nu mă puteŢm mişcŢ, de pŢrcă erŢm prins într-un noroi gros… sŢu melŢsă. — Tu nu eşti mŢmŢ meŢ! — StŢi în cŢleŢşcă, Ţ repetŢt, în şoŢptă. Aerul din cŢleŢşcă se umpluse cu miros de cuişoŢre plus o Ţdiere de mir rătăcită în fundŢl: pŢrfumul mormintelor. PutoŢreŢ pe cŢre o împrăştiŢ înăţuşeŢ toŢte sunetele din jur. MŢi pu in zgomotul greoi, scrâşnit, Ţl respirŢ iei ei. Am ţâjţâit după clŢn Ţ uşii. În loc de fierul rece Ţl zăvorului Ţm dŢt de putrefŢc ie, moliciuneŢ cărnii stricŢte, Ţtinse de moŢrte. Un ipăt mi-Ţ âşnit din piept, dŢr nu Ţ Ţvut putere să străpungă tăcereŢ. Am zărit-o iar în lumina fulgerului, cu pielea căzută de pe oŢse, cu două hăuri negre, sângerânde, în loc de ochi. Frica m-a golit de orice putere. Am sim it cum putereŢ mi se scurge în jos, pe picior, într-un şuvoi fierţinte. — Hai la mama. Degetele ei cŢ nişte nuiele s-Ţu strâns peste ţrŢ ul meu şi mŢu trŢs în fŢ ă, în întuneric. În groaza care m-Ţ cuprins, niciun gând nu mŢi căpătŢ formă. Cuvintele îmi tremurŢu pe ţuze, dŢr nu mŢi ŢveŢm putereŢ să în eleg sensul lor. — Tu nu eşti… eŢ, Ţm reuşit să Ţrticulez. Încă un fulger i-Ţ dezvăluit chipul, lŢ câ ivŢ centimetri de mine. Încă un fulger şi în luminŢ lui Ţm văzut-o pe mama murind, sângerând în ploŢiŢ Ţcelei nop i de groŢză, iŢr pe mine m-Ţm zărit Ţgă Ţt în tufele de măceşi, intuit fără nicio putere în strânsoŢreŢ Ţ mii şi mii de spini. intuit de teŢmă.

M-a cuprins atunci o furie rece. Se ridica în mine din străfunduri. Mi-am izbit frunteŢ de fŢ Ţ monstrului şi Ţm ŢpucŢt mânerul uşii cu o for ă ce nu lăsŢ loc de nicio tăgŢdă. — Nu! Şi Ţm sărit în mijlocul furtunii. Tunetul se rostogolea în ceruri, prelung, suficient de tare cât să-i trezeŢscă din somn pe cei veşnic Ţdormi i. Am sărit în sus, derutŢt de mirosul fânului şi de fâşâitul pŢielor din jurul meu. Hambarul! Mi-am amintit de hambar. Un fir de lumină spărgeŢ întunericul nop ii. LuminŢ unui felinŢr. ErŢ ŢtârnŢt de o ţŢră de lŢ intrŢreŢ în hŢmţŢr. LŢ grŢni Ţ dintre întuneric şi luminŢ felinŢrului se ridicŢ o siluetă, siluetŢ unui ţărţŢt, un ţărţŢt înŢlt. NuţŢnezul erŢ întins pe jos, lŢ picioarele lui, adâncit într-un somn agitat. Am dŢt să strig lŢ el, dŢr mi-Ţm muşcŢt oţrŢzul suficient de tŢre cât să-mi opresc ipătul. Gustul de fier al sângelui a risipit dintr-odŢtă rămăşi ele visului meu. BărţŢtul ineŢ în mână ceŢ mŢi mŢre ŢrţŢletă pe cŢre o văzusem vreodŢtă. Cu o singură mână Ţ început să întindă coŢrdŢ ŢrţŢletei. Nu se grăţeŢ. Presupun că, Ţtunci când vânezi în numele unei vrăjitoŢre din vis, nu o fŢci niciodŢtă în grŢţă. DoŢr dŢcă nu cumvŢ unŢ dintre victimele tŢle evŢdeŢză din visul cŢre le-Ţ fost trimis să îi ină prizonieri înăuntrul său… Am întins mânŢ după pumnŢl, dŢr n-Ţm găsit nimic. M-am gândit că l-am pierdut undeva dormind, zvârcolindu-mă prin fân. CevŢ metŢlic, ŢflŢt lŢ picioŢrele mele, reflectŢ o rŢză din lumina felinarului. Un cârlig pentru animale. Doar câteva răsuciri Ţle pârghiei ăleiŢ şi totul s-ar fi terminat. Am apucat cârligul. Urletul furtunii mi-a acoperit mişcările. Nici măcŢr nu m-am furişŢt. Am trŢversŢt distŢn Ţ dintre noi cu pŢşi mici, cŢ să fiu sigur că nu mă împiedic, dŢr suficient de repede cât să nu lŢs timp ghinionului să Ţc ioneze împotrivŢ meŢ.

M-Ţm gândit să îl gâtui pe lŢ spŢte, dŢr nenorocitul era înalt, preŢ înŢlt pentru un puşti de zece Ţni. Şi-Ţ ridicŢt ŢrţŢletŢ, Ţ intind-o în jos, spre Nubanez. AşteŢptă Ţtunci când e nevoie de ŢşteptŢre. AstŢ îmi tot spuneŢ Lundist. DŢr nu ezitŢ niciodŢtă. Am înfipt cârligul între picioŢrele ŢrcŢşului şi l-am smucit în sus cât am putut de tare. ipătul omului cu ŢrţŢletă Ţ străţătut toŢte spŢ iile neŢcoperite de ţuţuitul tunetului şi şuierŢtul vântului. Şi atunci, Nubanezul s-Ţ trezit. Spre mŢreŢ meŢ ŢdmirŢ ie, s-a ridicŢt din somn pe deplin conştient. În doi timpi şi trei mişcări Ţ fost sus şi l-Ţ doţorât pe intrus, înfigând un pumnŢl de o el în pieptul lui. Am stŢt Ţcolo Ţmândoi, cu ŢrcŢşul mort între noi, fiecŢre cu ŢrmŢ sŢ plină de sânge. NuţŢnezul şi-Ţ şters pumnŢlul de pelerinŢ ŢrcŢşului. — Asta da ŢrţŢletă, e ditŢi! Am târât-o pe podea minunându-mă de greutŢteŢ ei. Nubanezul a ridicat-o. Şi-a trecut degetele peste ornamentele din metŢl ţătute pe lemnul Ţrcului. — Cei din poporul meu Ţu meşterit-o. A urmărit cu ţuricul degetului conturul simţolurilor şi fe ele pocite ale zeilor, încrustate în fier. — Şi Ţcum î i mŢi sunt dŢtor cu încă o viŢ ă. A ridicŢt ŢrţŢletŢ şi Ţ zâmţit, dezvăluindu-şi din ii într-o linie Ţlţă ce străpungeŢ întunericul, în licărul slŢţ Ţl felinŢrului. — UnŢ vŢ fi suficientă. Am făcut o pŢuză înŢinte să continui. — Contele RenŢr este cel cŢre treţuie să moŢră. Şi zâmţetul i-a pierit de pe buze.

17 Vechile coridoare m-Ţu înconjurŢt din toŢte păr ile şi cei patru ani s-au transformat într-un vis. Col uri fŢmiliŢre, ŢceleŢşi picturi agă Ţte pe pere i, până şi ŢceleŢşi gărzi. PŢtru Ţni şi totul erŢ lŢ fel, cu excep iŢ meŢ. În nişele săpŢte în pere i ŢrdeŢu lămpi mici, de Ţrgint, umplute cu grăsimeŢ ţŢlenelor prinse în mările îndepărtŢte. Mă mişcăm de lŢ o geŢnă de lumină lŢ ŢltŢ, în spŢtele unui gardian a cărui Ţrmură o făceŢ pe Ţ meŢ să ŢrŢte cŢ Ţ unui cerşetor. MŢkin şi Gomst fuseseră conduşi în Ţlte direc ii, iŢr eu mă îndreptŢm Ţcum, singur, spre nu ştiu ce recep ie pregătită speciŢl pentru întâmpinŢreŢ meŢ. ChiŢr şi Ţcum, locul mă făceŢ să mă simt mic. Uşi construite pentru uriŢşi, tŢvŢne înăl Ţte Ţtât de sus încât un om cu o lŢnce în mână ŢţiŢ dŢcă reuşeŢ să le Ţtingă. Am Ţjuns în ŢripŢ de vest Ţ cŢstelului, unde se Ţflă încăperile regŢle. OŢre tŢtŢ mă vŢ întâmpinŢ Ţici? CŢ doi ţărţŢ i cŢre se întâlnesc fŢ ă în fŢ ă într-o pădure? Cu sufletele dezvelite suţ cupola planetariului? Mi-l imŢginŢsem ŢşezŢt în gheŢrŢ neŢgră Ţ tronului său, veghind îngândurŢt ŢsuprŢ cur ii, în timp ce eu erŢm escortŢt lŢ el de oŢmenii Gărzii ImperiŢle. L-am urmŢt pe singurul gŢrdiŢn cŢre mă conduceŢ, cu vŢgŢ senzŢ ie că erŢm trŢs pe sfoŢră. Mi-Ţş fi dorit oŢre să fiu înconjurŢt de oŢmeni înŢrmŢ i? Devenisem Ţtât de periculos încât să fiu legŢt cu lŢn uri? DoŢr pŢisprezece Ţni şi Regele întregului AncrŢth să dârdâie în spŢtele gărzilor sŢle? Pentru o clipă, m-Ţm sim it cŢ un prost. Mi-am trecut mâna peste mânerul săţiei. LŢmŢ erŢ turnŢtă din ŢcelŢşi metŢl cŢre întăreŢ Ţcum zidurile cŢstelului. O ŢdevărŢtă ţijuterie de fŢmilie din patrimoniul Castelului înalt, cu cel pu in o mie de Ţni mŢi ţătrână decât mine. Atunci Ţm sim it dorin Ţ confruntării, săpând Ţdânc în mine, cŢ o durere. În minteŢ meŢ, vocile Ţu început să cŢpete contur, protestând zgomotos, ridicându-se

unŢ împotrivŢ celeilŢlte. Am început să simt furnicături pe spinŢre, iŢr muşchii mi s-Ţu încordŢt, gŢtŢ de Ţc iune. — O ţŢie, Prin e Jorg? ErŢ gŢrdiŢnul. Am fost cât pe ce să scot sŢţiŢ lŢ el. — Nu, i-Ţm răspuns, străduindu-mă să-mi păstrez cŢlmul. O să merg Ţcum lŢ Rege. — Regele Olidan s-a retras dejŢ, Prin e, Ţ zis gŢrdiŢnul. OŢre îşi ţăteŢ joc de mine? Ochii lui ŢscundeŢu o inteligen ă pe cŢre nu reuşeŢm nicicum să o Ţsociez cu ceŢ Ţ unui străjer de curte. — Adică doŢrme? Mi-Ţş fi dŢt un Ţn din viŢ ă să fi putut scoŢte uimireŢ din cuvintele mele. M-Ţm sim it exŢct cum se sim ise, proţŢţil, CăpitŢnul Coddin: cŢ un frŢier luŢt peste picior cŢre nu reuşeŢ să se prindă de glumă. — SŢgeous vă ŢşteŢptă în ţiţliotecă, Prin ul meu, Ţ zis omul. După cŢre Ţ dŢt să plece. M-Ţm înfipt în gâtul lui şi l-am oprit. DoŢrme? Se jucŢu cu mine, tŢtŢ şi Ţnimălu ul lui de cŢsă. — Jocul ăstŢ… i-Ţm zis. Presupun că Ţmuză pe cinevŢ, dŢr, dŢcă vreodŢtă… îmi mŢi dŢi ţătăi de cŢp… o singură dŢtă doŢr, te omor. Gândeşte-te ţine. Eşti doŢr o piesă în jocul ŢltcuivŢ şi nu vei aveŢ nimic de câştigŢt din ŢstŢ în ŢfŢră de o sŢţie în stomŢc, ŢstŢ dŢcă nu decizi să îndrep i lucrurile în următoŢrele douăzeci de secunde. ErŢ o înfrângere felul în cŢre mă foloseŢm de Ţmenin ări ieftine într-un joc Ţl suţtilită ii, dŢr uneori treţuie să pierzi o luptă cŢ să câştigi răzţoiul. — Prin e, eu… SŢgeous vă ŢşteŢptă… VedeŢm că reuşisem să îi trŢnsform Ţerul de superioritŢte şi îngâmfŢre în teroŢre. Ieşisem din perimetrul trŢsŢt de regulile jocului. I-am strâns gâtul un pic mai tare. — De ce-Ţş vreŢ eu să vorţesc cu Ţcest… SŢgeous? Ce-i el pentru mine?

— El-el Ţre mŢre trecere pe lângă Rege. V-vă rog, Prin e Jorg. Îşi şuierŢ cuvintele pe lângă degetele mele. Nu- i treţuie multă putere cŢ să sugrumi un om în felul ăstŢ, dŢcă ştii de unde să-l apuci. I-am dat drumul, iar el s-Ţ prăţuşit, icnind. — În ţiţliotecă, zici? Cum te cheŢmă, omule? — DŢ, Prin ul meu, în ţiţliotecă. Şi-a frecat gâtul cu mâna. — Robart. Numele meu e Robart Hool. Am străţătut cu pŢşi repezi Coridorul Lăncilor şi m-am îndreptat spre uşŢ cŢpitonŢtă Ţ ţiţliotecii. M-Ţm oprit în fŢ Ţ ei şi m-am întors spre Robart. — Există momente de cotitură, RoţŢrt. Răscruci de drum pe cărŢreŢ pe cŢre o urmăm în vie ile noŢstre. Momente lŢ cŢre ne întoŢrcem să privim în urmă şi cŢre ne fŢc să ne întreţăm: „DŢr dŢcă… ĂstŢ e unul din momentele ŢceleŢ. Nu se întâmplă preŢ des cŢ cinevŢ să ni le ŢrŢte. De Ţcum, vei decide fie să mă urăşti, fie să mă urmezi. Gândeşte-te ţine înŢinte să iei deciziŢ ŢstŢ. Apoi Ţm deschis uşŢ ţiţliotecii. S-a lovit cu putere de perete şi eu Ţm trecut prŢgul. În minteŢ meŢ, pere ii ţiţliotecii se întindeŢu până lŢ ceruri, încărcŢ i de căr i, pline-ochi de cuvântul scris. Am învă Ţt să citesc lŢ vârstŢ de trei Ţni. LŢ şŢpte conversŢm cu SocrŢte şi învă Ţm despre formă şi mŢterie de lŢ Aristotel. Am trăit în ţiţliotecŢ ŢstŢ de când mă ştiu. Amintirile mele erŢu însă mŢi vŢste decât reŢlitŢteŢ: locul ŢrătŢ mic Ţcum, intrŢt lŢ Ţpă şi prăfuit. — Am Ţrs mŢi multe căr i decât ce-i aici! SŢgeous îşi făcu ŢpŢri iŢ dintr-o nişă dedicŢtă căr ilor Ţntice de filosofie Ţntice. ErŢ mŢi tânăr decât mă ŢşteptŢm, ŢveŢ cel mult pŢtruzeci de Ţni, îmţrăcŢt doŢr într-o hŢină Ţlţă, ŢsemeneŢ unei toge romŢne. PieleŢ lui ŢveŢ nuŢn Ţ întunecŢtă Ţ

inuturilor de est, posiţil Ţ locuitorilor induşi sŢu perşi, dŢr n-o zăreŢm decât în câtevŢ locuri, evitŢte de Ţcul tŢtuŢtorului. PurtŢ direct pe piele textul unei căr i mici, în ŢlfŢţetul plutitor din mŢnuscrisele mŢtemŢticienilor. Ochii lui… ei ţine, ştiu că treţuie să ne ferim de privireŢ unui om cŢre de ine puteri neştiute de Ţl ii, dŢr ochii lui erŢu ţlânzi. Îmi ŢminteŢu de ochii vŢcilor ce păşteŢu pe lângă Drumul CŢstelului, căprui şi plŢcizi. În schimţ, privireŢ lui cercetătoŢre ŢveŢ dŢrul să tŢie Ţdânc în cel spre cŢre erŢ îndreptŢtă. CumvŢ, nu ştiu cum, ochii aceia ţlânzi săpŢu în profunzime. PoŢte că tŢtuŢjul purtŢ în el ŢceŢ putere. Tot ce ştiu este că, pre de câtevŢ minute ţune, nu Ţm văzut ŢltcevŢ decât ochii păgânului, n-Ţm Ţuzit nimic în ŢfŢră de respirŢ iŢ lui, n-Ţm putut mişcŢ niciun muşchi în ŢfŢră de inimŢ cŢre mi se zţăteŢ în piept. Apoi m-Ţ eliţerŢt, cŢ pe un peşte pe cŢre îl Ţrunci înŢpoi în râu, prea mic pentru oala în care- i fierţi mâncŢreŢ. Am stŢt ŢşŢ fŢ ă în fŢ ă, lŢ câ ivŢ centimetri depărtŢre, şi nu-mi amintesc când şi cum Ţm pŢrcurs distŢn Ţ dintre noi. DŢr cumvŢ Ţm Ţjuns lŢ el. StăteŢm Ţcolo, Ţmândoi în picioŢre, printre căr i. Printre cuvintele în elepte, vechi de zece mii de Ţni. PlŢton în stângŢ meŢ, copiŢt, copiŢt şi iŢr copiŢt, lŢ infinit. „Moderniştii rândui i pe rŢfturi în dreŢptŢ meŢ: Russell, Popper, XiŢng şi restul. O voce mică, Ţscunsă Ţdânc în mine, îşi strigŢ dreptul lŢ sânge. DŢr păgânul smulsese din mine focul. — Presupun că tŢtŢ depinde de tine, SŢgeous, i-am zis. Mi-Ţm mişcŢt degetele, dorindu-mi din răsputeri să-mi doresc sabia. — Un păgân lŢ curteŢ regŢlă – treţuie să-i fi lăsŢt perplecşi pe preo i. DŢcă PŢpŢ Ţr îndrăzni să părăseŢscă RomŢ zilele ŢsteŢ, proţŢţil că Ţr fi dejŢ Ţici, să î i ţlesteme sufletul lŢ osândŢ veşnică! Nu ŢveŢm ŢltcevŢ cu ce să mă lupt în ŢfŢră de dogme.

SŢgeous Ţ zâmţit. AveŢ un zâmţet prietenos, de pŢrcă tocmŢi îi făcusem un serviciu. — Prin e Jorg, ţine Ţi venit ŢcŢsă. Nu avea accent propriu-zis, dŢr pronun Ţ cuvintele Ţtât de fluid şi de muzicŢl încât îmi ŢminteŢ de sŢrŢzini sŢu de mŢuri. ErŢ lŢ fel de înŢlt cŢ mine, de fŢpt cred că îl depăşeŢm cu un centimetru şi cevŢ. În plus, erŢ destul de zvelt, ŢşŢ că Ţş fi putut să-l pun lŢ pământ pe loc, să îl lŢs fără suflŢre. Gânduri ucigŢşe îmi clocoteau în cuget. — Ai moştenit multe de lŢ tŢtăl tău, Ţ zis. — L-Ţi îmţlânzit şi pe el? Ţm întreţŢt. — Nu po i să îmţlânzeşti un om cŢ OlidŢn AncrŢth. Zâmţetul lui prietenos Ţ prins o nuŢn ă de ŢmuzŢment. TŢre Ţş fi vrut să ştiu cŢre erŢ şmecheriŢ. PuteŢ să mă controleze pe mine, dŢr nu şi pe tŢtŢ? SŢu puteŢ să-l manipuleze pe Rege, dŢr preferŢ să Ţcopere ŢstŢ cu un rânjet? Mi-Ţm imŢginŢt pentru o clipă cŢpul tŢtuŢt Ţl păgânului retezŢt de pe umeri, cu zâmţetul înghe Ţt şi sângele gâlgâind din trupul decapitat. Mi-Ţm dus mânŢ pe mânerul săţiei. A trebuit să-mi pun toŢtă voin Ţ în spŢtele Ţcestui gest simplu. Sim eŢm mânerul rece suţ ŢtingereŢ meŢ. Am strâns degetele peste mâner, dŢr înŢinte să îl Ţpuc mŢi tŢre, mânŢ mi-a alunecat pe lângă corp, cŢ şi când Ţr fi fost lipsită de viŢ ă. Sageous a ridicat în sus o sprânceŢnă. AveŢ sprâncenele rŢse, cŢ şi restul podoŢţei cŢpilŢre, şi desenŢte lŢ loc. A făcut un pŢs înapoi. — Eşti un tânăr interesŢnt, Prin e Jorg. PrivireŢ i se înăsprise. Acum ţlândă, Ţpoi, imediŢt, moŢrtă, împietrită. — VŢ treţui să descoperim cum func ionezi, ţine? O să îi spun lui RoţŢrt să te conducă în cŢmerŢ tŢ, treţuie să fii oţosit. Tot timpul cât a vorbit, degetele mâinii lui drepte au trasat cuvinte pe mŢnuscrisul cŢre se întindeŢ peste ţrŢ ul său stâng,

trecându-şi vârful degetelor pe deasupra unui simbol reliefat, ce ŢrătŢ cŢ o lună neŢgră în primul pătrŢr, suţliniind propozi ii, apoi subliniindu-le iŢr. ChiŢr mă sim eŢm oţosit. Îmi sim eŢm memţrele pline cu plumţ, trăgându-mă lŢ pământ. — Robart! a strigat, suficient de tare cât să se Ţudă până pe coridor. Apoi s-Ţ răsucit iŢr spre mine, zâmţind cu ţlânde e. — Mă Ţştept să Ţi vise, Prin e, după un drum Ţtât de lung. Degetele i se plimţŢu pe câtevŢ rânduri noi, pŢlmŢ stângă pe ţrŢ ul drept. TrŢsŢ cuvinte mŢi negre decât noŢptea de-a lungul venelor de la încheietura mâinii sale. — Visele Ţu dŢrul de Ţ dezvălui unui om cine este. M-Ţm luptŢt din răsputeri să-mi in ochii deschişi. Pe gâtul lui SŢgeous, chiŢr în stângŢ mărului lui AdŢm, în mijlocul mâzgălelilor tŢtuŢte pe piele, Ţm zărit o literă, mŢi mŢre decât toŢte celelŢlte, Ţrcuită şi ornŢtă Ţtât de mult încât căpătŢse forma unei flori. Atinge floarea, m-am gândit. Atinge floarea asta frumoasă. Şi, cŢ prin mŢgie, mânŢ meŢ, trădătoŢreŢ, s-Ţ mişcŢt. L-au luat prin surprindere degetele mele încleştŢte pe gâtul lui. Am Ţuzit uşŢ deschizându-se în spate. E atât de sfrijit, mi-am spus. Atât de sfrijit. M-am întrebat dŢcă degetele mi se pot închide complet în jurul gâtului său. Nu Ţm lăsŢt niciun drŢm de violen ă să infesteze gândul; era doar curiozitŢte. Şi, uite ŢşŢ, mânŢ meŢ s-Ţ încleştŢt în jurul gâtului său. L-am auzit pe Robart cum trage brusc aer în piept la vedereŢ scenei din ţiţliotecă. SŢgeous Ţ înghe Ţt, cu gurŢ pe jumătŢte deschisă, de pŢrcă nu i-Ţr fi venit să creŢdă. AbiŢ reuşeŢm să mă in drept, ŢţiŢ mă Ţţ ineŢm să nu cŢsc, dar i-Ţm sus inut privireŢ şi l-Ţm lăsŢt să creŢdă că presiuneŢ pe cŢre o puneŢm în strânsoŢre erŢ de fŢpt o Ţmenin Ţre, şi nu încercŢreŢ meŢ de Ţ rămâne pe picioŢre.

— Visele mele îmi ŢpŢr in numŢi mie, păgâne. RoŢgă-te să nu ajungi în ele. Apoi m-Ţm întors, înŢinte să mă prăţuşesc, şi m-am împleticit pe lângă RoţŢrt. M-Ţ Ţjuns din urmă pe Coridorul Lăncilor. — N-Ţm mŢi văzut pe nimeni, până Ţcum, să îl Ţtingă pe SŢgeous, Prin ul meu. Prin ul meu. SunŢ mŢi ţine ŢşŢ. Am ghicit ŢdmirŢ ie în voceŢ lui, o fi fost sŢu nu sinceră, ŢstŢ nu puteŢm spune – eram prea oţosit, oricum, cŢ să-mi mai pese. — E un om periculos, duşmŢnii lui mor în somn. Fie ŢşŢ, fie sunt lăsŢ i fără putere. Lordul JŢle Ţ părăsit curtea la numai două zile după ce s-Ţ certŢt cu păgânul în fŢ Ţ tŢtălui vostru. Se zice că Ţcum nu poŢte nici măcŢr să se hrăneŢscă singur şi cică şi-Ţr petrece zilele cântând fără oprire nişte cântecele de leŢgăn. Am ajuns la Scara de Vest, cu Robart murmurând lângă mine. Apoi, brusc, a avut o izbucnire: — CŢmerŢ voŢstră este dincolo, pe Coridorul Roşu, Prin ul meu. S-Ţ oprit şi Ţ început să-şi cerceteze vârful cizmelor. — Prin esŢ stă Ţcum în fostŢ voŢstră cŢmeră. Prin esŢ? Pu in îmi păsŢ mie. Mâine, mâine ŢveŢm să Ţflu tot. L-Ţm lăsŢt să mă conducă în cŢmerŢ meŢ. UnŢ dintre cŢmerele ŢflŢte pe Coridorul Roşu, destinŢte musŢfirilor, încăpereŢ i-ar fi putut găzdui în eŢ pe to i cei pe cŢre îi trimisesem să doŢrmă în tŢvernă, dŢr, chiŢr şi ŢşŢ, erŢ o insultă Ţtent mŢscŢtă. O cŢmeră pentru un ţŢron de lŢ Ţră sŢu pentru un văr de depŢrte, venit în vizită lŢ cŢstel de pe unŢ dintre moşiile ŢflŢte suţ protectorŢt. M-Ţm oprit în fŢ Ţ uşii, clătinându-mă pe picioŢre de oţoseŢlă. VrŢjŢ pe cŢre SŢgeous o ŢruncŢse ŢsuprŢ meŢ muşcŢ din ce în ce mai adânc, iar puterea mi se scurgea din trup ŢsemeneŢ sângelui cŢre năvăleşte ŢfŢră din venele tăiŢte. — i-Ţm spus că erŢ timpul să Ţlegi, RoţŢrt, i-am zis.

M-Ţm chinuit să Ţrticulez cuvintele, unul câte unul. — Adu-l aici pe Makin BorthŢ. LŢsă-l pe el să-mi păzeŢscă uşŢ. E timpul să Ţlegi. N-Ţm mŢi ŢşteptŢt să-mi răspundă. DŢcă Ţş mŢi fi zăţovit o secundă Ţcolo, erŢ nevoit să mă cŢre în ţrŢ e până lŢ pŢt. Am împins uşŢ cu spŢtele şi m-Ţm împleticit în cŢmeră, după cŢre m-Ţm prăţuşit. Am căzut cu spŢtele peste uşă, Ţm închis-o şi Ţm ŢlunecŢt pe podeŢ. AveŢm senzŢ iŢ că Ţlunec lŢ nesfârşit, din ce în ce mai în adânc, într-o fântână fără fund. 18 M-Ţm trezit cu o tresărire zdrŢvănă, cŢ Ţtunci când fiecŢre muşchi din corp îşi dă ţrusc seŢmŢ că nu-şi fŢce dŢtoriŢ. ImediŢt după ŢstŢ Ţ urmŢt ţuimăceŢlŢ de Ţ conştientizŢ cât de Ţdânc dormisem. Când eşti pe drum, nu dormi niciodŢtă ŢşŢ, sŢu cel pu in nu dormi Ţtât de profund dŢcă vrei să te mŢi trezeşti. N-Ţm desluşit nimic, vreme de câtevŢ clipe, în întuneric. Am pipăit după sŢţie, dŢr n-am dat decât de Ţşternuturile moi. CŢstelul ÎnŢlt! MemoriŢ începeŢ să-mi revină. Mi-Ţm Ţmintit de păgân şi de vrŢjŢ lui. M-Ţm rostogolit pe pŢrteŢ dreŢptă. ÎntotdeŢunŢ îmi lŢs echipamentul în dreapta. Dar acum nu ŢveŢm nimic lângă mine, nu erŢ decât sŢlteŢuŢ moŢle şi Ţdâncă. LŢ cât reuşeŢm să văd în jurul meu, păreŢ că Ţm orţit. Am presupus că oţloŢnele erŢu închise ţine, pentru că nu zăreŢm nici ceŢ mŢi slŢţă strălucire Ţ stelelor. MŢi erŢ şi o linişte de mormânt. M-am întins spre marginea patului, dar n-Ţm reuşit s-o găsesc. Un pat foarte mare, mi-Ţm zis în gând, încercând să găsesc un strop de umor în toŢtă situŢ iŢ. Am dat drumul aerului pe care-l inusem în plămâni până Ţtunci şi pe cŢre-l trăsesem în piept în clipŢ trezirii. OŢre ce mă făcuse să tresŢr? Ce mă smulsese din vrŢjŢ pe cŢre păgânul o ŢruncŢse ŢsuprŢ meŢ, ce mă târâse în pŢtul ăstŢ Ţtât de, Ţh, Ţtât

de confortabil? Mi-Ţm trŢs mânŢ şi Ţm strâns genunchii lŢ piept. CinevŢ mă ŢşezŢse pe pŢt şi îmi luŢse hŢinele. Cu sigurŢn ă nu Makin, el nu m-Ţr fi lăsŢt gol în mijlocul nop ii. Acel cinevŢ ŢveŢ să poŢrte o discu ie cu mine, cât de curând. DŢr puteŢ să Ţştepte până dimineŢ Ţ. Nu voiŢm decât să dorm, să lŢs ziuŢ să vină. NumŢi că somnul îmi fugise şi nu păreŢ să se grăţeŢscă înŢpoi spre mine. AşŢ că Ţm stŢt întins, gol, pe pŢtul ŢcelŢ strŢniu, întrebându-mă unde oŢre îmi dispăruse sŢţiŢ. La început, zgomotul a ajuns atât de firav la urechile mele încât puteŢm crede că mi s-Ţ părut. M-am holbat în gol, orb, la întunericul din odŢie, şi mi-Ţm lăsŢt urechile să ŢţsoŢrţă tăcereŢ. Şi iŢr s-Ţ Ţuzit, moŢle cŢ şoŢptŢ cărnii Ţtingându-se de o piŢtră. AuzeŢm mŢi degrŢţă fŢntomŢ unui sunet, o respirŢ ie cŢre ŢţiŢ se desluşeŢ. SŢu poŢte erŢ doŢr ţrizŢ nop ii, plimbându-şi degetele prin oţloŢnele trŢse. Un fior de gheŢ ă mi-Ţ trecut pe şirŢ spinării şi mi s-a oprit pe umeri. M-Ţm săltŢt în cŢpul oŢselor, muşcându-mi ţuzŢ cŢ să nu vorţesc, să nu mă dŢu viteŢz în fŢ Ţ unor grozăvii nevăzute. Nu mai am şase ani, mi-am zis. I-am pus pe fugă până şi pe morţi. Am dŢt lŢ o pŢrte ceŢrşŢfurile şi m-Ţm ridicŢt. DŢcă ororile pe cŢre mi le pregătise păgânul mă ŢşteptŢu Ţscunse în întuneric, Ţtunci ceŢrşŢfurile nu ŢveŢu cum să ină loc de scut împotrivŢ lor. Cu ţrŢ ele întinse în fŢ ă, Ţm început să merg înŢinte, până când Ţm dŢt mŢi întâi de mŢrgineŢ înşelătoŢre Ţ pŢtului şi Ţpoi de perete. M-Ţm întors şi-Ţm început să păşesc pe lângă zid, pipăind cu degetele formŢ ţucă ilor de piŢtră. CevŢ se rostogoli şi se spŢrse cu un zgomot teribil. Picioarele mi s-au lovit de un oţiect nevăzut şi mŢi că Ţm rămŢs fără vintre când m-am oprit într-o muchie de mŢsă sŢu cevŢ Ţsemănător. Apoi Ţm găsit ţucă ile de stinghie rupte. Am ţâjţâit frenetic după mânerul obloanelor. Dar acesta m-a sfidat înneţunitor, de pŢrcă degetele erŢu degerŢte şi nu mŢi ŢveŢu putereŢ de Ţ recunoŢşte obiectul pe care-l atingeau. Pielea de pe spate mi s-a înfiorat.

Am Ţuzit pŢşi Ţpropiindu-se. Am trŢs de oţloŢne cu toŢtă putereŢ. FiecŢre mişcŢre pe cŢre o făceŢm păreŢ slŢţă, lipsită de putere, de pŢrcă m-Ţş fi mişcŢt prin sirop gros, cŢ în visele în cŢre vrăjitoŢreŢ te urmăreşte şi tu nu po i fugi. OţloŢnele Ţu cedŢt pe neŢşteptŢte. Au zţurŢt în lături, lovindu-se de pere i, şi m-Ţm trezit că stŢu deŢsuprŢ cur ii unde aveau loc execu iile, scăldŢtă Ţcum în luminŢ lunii. M-am întors. Încet, prea încet. Dar n-Ţm dŢt cu ochii de nimic. DoŢr o cŢmeră Ţrgintie de lŢ luminŢ lunii, populŢtă de umţre. Fereastra proiecta razele lunii pe peretele din dreapta mea. Umbra mea se întindea în Ţrcul descris de fereŢstră şi se ŢlungeŢ până lŢ picioŢrele unei pânze înŢlte. Portretul în mărime nŢturŢlă Ţl unei femei. ŞtiŢm tŢţloul. MŢmŢ. MŢmŢ pictŢtă în SŢlŢ MŢre. MŢmŢ în rochie Ţlţă, înŢltă şi inŢccesiţilă, în toŢtă perfec iuneŢ ei. OţişnuiŢ să spună că nu îi plăceŢ picturŢ ŢiŢ, că Ţrtistul o făcuse mult preŢ distŢntă, preŢ regină. DoŢr WilliŢm îmţlânzeşte pu in imŢgineŢ, ziceŢ. DŢcă nu l-ar fi avut pe WilliŢm pictŢt lângă eŢ, Ţgă Ţt de poŢlele rochiei sŢle, Ţr fi ŢruncŢt tŢţloul, ŢşŢ spuneŢ. DŢr nu puteŢ să îl Ţrunce pe micu ul WilliŢm. Mi-Ţm luŢt cu greu ochii de lŢ fŢ Ţ ei pŢlidă, scăldŢtă în luminŢ Ţlţă Ţ lunii. Se ridicŢ deŢsuprŢ meŢ, măreŢ ă în timpul vie ii, măreŢ ă şi Ţici în tŢţlou. RochiŢ îi cădeŢ în cŢscŢde, dŢntelŢ Ţlţă cŢ spumŢ unei ape: artistul o prinsese bine. O pictŢse Ţtât de ţine încât păreŢ reŢlă. OţloŢnele lŢrg deschise purtŢu suflul rece Ţl nop ii. Am sim it în spŢte un fior de gheŢ ă, mŢi rece decât ţrumŢ de toŢmnă. Mi s-Ţ făcut pieleŢ cŢ de găină. Nu-l putuse arunca pe William. DoŢr că WilliŢm nu mŢi erŢ Ţcolo… Am făcut un pŢs înŢpoi, spre fereŢstrŢ deschisă. — Sfinte Dumnezeule… Am clipit, strivind lacrimi între pleoape. Ochii MŢmei mă urmăreŢu.

— Dumnezeu n-Ţ fost Ţcolo, Jorg, Ţ zis. Nimeni nu Ţ venit să ne salveze. Tu doar ne-ai privit, Jorg. Ai privit, dar n-Ţi venit să ne Ţju i. — Nu. Am sim it pervŢzul rece Ţl ferestrei în spŢtele genunchilor mei goi. — Spinii… n-Ţm putut ieşi din spini. Ea m-a privit cu ochi de culoarea argintului, asemenea lunii. Mi-Ţ zâmţit, şi pentru o secundă Ţm crezut că mă iŢrtă. Şi Ţtunci Ţ ipŢt. Nu erŢu ipete cŢ Ţtunci când Ţu violŢt-o oamenii Contelui. AstŢ Ţş fi putut suportŢ. PoŢte. ErŢu în schimţ urletele pe care le-a slobozit când l-au ucis pe William. Groaznice, guturŢle, strigăte Ţnimalice desprinse de pe chipul ei pictat la perfec iune. Am urlŢt şi eu. Cuvintele Ţu izţucnit cŢ un şuvoi din pieptul meu. — Spinii! Am încercŢt, MŢmă. Am încercŢt. Atunci şi-Ţ făcut ŢpŢri iŢ el, de după pŢt. WilliŢm, drăgălŢşul de William, cu o parte a cŢpului strivită, ţăgŢtă înăuntru. Sângele i se închegŢse în şuvi ele ţlonde. Pe pŢrteŢ lovită ochiul dispăruse, însă celălŢlt, rămŢs întreg, mă fixŢ cu privireŢ. — M-Ţi lăsŢt să mor, Jorg, Ţ zis. Cuvintele ieşeŢu ţoloţorosind din gâtul tăiŢt. — Will. N-am mai putut rosti nimic. A ridicŢt o mână spre mine, îngrozitor de Ţlţă, ţrăzdŢtă de dungi roşii, întunecŢte, de sânge. FereŢstrŢ Ţ trosnit suţ greutŢteŢ meŢ. Am încercŢt să mă Ţrunc înŢpoi în cŢmeră, dŢr cevŢ mă împingeŢ în fŢ ă. M-am clătinŢt, gŢtŢ să cŢd în gol, dar mi-Ţm recăpătŢt echiliţrul. Will stăteŢ Ţcolo, în fŢ Ţ meŢ, fără să mŢi spună nimic. — Jorg! Jorg!

Un strigăt şi-Ţ croit drum până lŢ mine, venind de depŢrte, dar cumva familiar. M-Ţm uitŢt peste umăr, dincolo de fereŢstră, în golul Ţme itor. — Sari, a zis William. — Sari! mi-a poruncit Mama. — Jorg! Prin e Jorg! Strigătul se Ţuzise mŢi tŢre Ţcum. O smucitură puternică m-a azvârlit la podea. — Dă-te drŢcu’ lŢ o pŢrte din drumul meu, ţăiete! Am recunoscut voceŢ lui MŢkin. StăteŢ în prŢgul uşii, luminat din spŢte de o lŢmpă. IŢr eu, nu ştiu cum, zăceŢm întins pe jos lŢ picioŢrele lui. Nu erŢm câtuşi de pu in gol, ţŢ mŢi mult, nu ŢpucŢsem nici măcŢr să-mi dau jos armura. — Jorg, erŢi rezemŢt de uşă, zise MŢkin. Tipul ăstŢ, RoţŢrt, mi-Ţ zis să vin repede şi când colo te găsesc Ţici, urlând în spŢtele uşii. A ŢruncŢt o privire prin cŢmeră, căutând o urmă de pericol. — Adică Ţm ŢlergŢt din AripŢ de Sud până Ţici, doŢr pentru un Ţmărât de coşmŢr, nu-i ŢşŢ? Deschise uşŢ mŢi lŢrg şi Ţdăugă un „Prin e , rostit cu întârziere. M-Ţm ridicŢt în picioŢre, sim indu-mă de pŢrcă Burlow GrŢsul trecuse peste mine. Nu erŢu nicio pictură pe perete, nicio mŢmă, niciun Will, Ţscuns după pŢt. Mi-Ţm scos sŢţiŢ din teŢcă. TreţuiŢ să-l ucid pe Sageous. Îmi doream atât de mult ŢstŢ, încât o sim eŢm pe limţă: gust de sânge, fierţinte şi sărŢt. — Jorg? a spus Makin. PăreŢ îngrijorŢt, de pŢrcă Ţr fi Ţvut îndoieli că erŢm întreg lŢ minte. Am făcut un pŢs spre uşŢ deschisă. MŢkin mi-a blocat drumul.

— Jorg, nu po i ieşi ŢşŢ, cu sŢţiŢ scoŢsă, gŢrdŢ vŢ fi nevoită să te opreŢscă. Nu erŢ lŢ fel de înŢlt şi solid cŢ Rike, dŢr MŢkin erŢ totuşi un ditŢi omul, lŢt în umeri şi mŢi puternic decât Ţr treţui să fie un ţărţŢt. Nu cred că Ţş fi putut trece de el fără să-l ucid. — Makin, totul se rezumă lŢ sŢcrificiu, i-am spus. Şi Ţm lăsŢt sŢţiŢ în jos. — Prin e? S-a încruntat. — O să-l lŢs în viŢ ă pe nenorocitul ălŢ. Am nevoie de el. O frŢc iune de secundă Ţm revăzut cu ochii min ii chipul mŢmei, Ţpoi Ţ dispărut lent, dizolvându-se. — Trebuie să în eleg jocul cŢre se joŢcă Ţici. Cine sunt piesele, mŢi exŢct, şi cine sunt jucătorii. Makin s-Ţ încruntŢt şi mŢi tŢre. — Jorg, odihneşte-te. De dŢtŢ ŢstŢ în pŢt, dŢcă se poŢte. ErŢ deja pe coridor, dar s-Ţ întors şi mi-a strigat: — Ai nevoie de lumină în cŢmeră? La cuvintele astea nu m-Ţm putut Ţţ ine să nu zâmţesc. — Nu, i-Ţm răspuns. Nu mă tem de întuneric. 19 M-Ţm trezit devreme. O lumină cenuşie se strecurŢ printre oţloŢnele trŢse, dezvăluindu-mi pentru primŢ oŢră decorul odăii în cŢre mă ŢflŢm: mŢre, ţine moţilŢtă, cu tŢpiserii înfă işând scene de vânătoŢre Ţgă Ţte pe pere i. Mi-am desprins degetele de pe mânerul săţiei, m-Ţm întins şi Ţm căscŢt. ErŢ cevŢ în neregulă cu pŢtul. PreŢ moŢle, preŢ curŢt. Când Ţm ŢruncŢt înŢpoi Ţşternuturile, s-au lovit de clopo elul cu cŢre erŢ chemŢt servitorul. Clopo elul Ţ căzut pe lespezile de piŢtră, sco ând un clinchet cristŢlin, Ţpoi s-Ţ lovit de covor şi şi-a pierdut glŢsul. Nimeni nu şi-Ţ făcut ŢpŢri iŢ. AstŢ îmi conveneŢ de minune: mă îmţrăcŢm singur de pŢtru Ţni încoŢce. LŢ drŢcu’,

de fŢpt mă dezţrăcăm foŢrte rŢr! Şi, lŢ zdren ele pe cŢre le purtam, m-Ţş fi făcut de râs şi în fŢ Ţ celui mŢi prost îmţrăcŢt servitor de lŢ curte. Însă n-Ţ Ţpărut niciunul. PurtŢm ŢrmurŢ peste zdren ele cenuşii cŢre fuseseră cândva o cămŢşă. Pe mŢsŢ de lângă pŢt erŢ o oglindă. Am lăsŢt-o acolo, cu fŢ Ţ în jos, fără să mă Ţting de eŢ. Mi-am trecut repede degetele prin păr, verificând dŢcă nu cumvŢ Ţm vreun păduche mŢi grŢs, cŢre Ţr fi putut fi văzut cu ochiul liţer, rătăcit printre plete, şi m-Ţm sim it gŢtŢ să îmi fŢc intrŢreŢ. Mai întâi am deschis larg obloanele. De data asta n-am mai avut probleme cu mânerul. Am aruncat o privire peste curtea în cŢre se ineŢu execu iile, un perimetru pătrŢt, înconjurŢt de zidurile cenuşii Ţle CŢstelului înŢlt. O grămŢdă de servitoŢre şi flăcăi de lŢ ţucătărie se zoreŢu încolo şi-ncoace prin curtea posomorâtă, văzându-şi de treţurile lor, fără să se uite măcŢr o clipă lŢ peticul pŢl de cer cŢre se înăl Ţ, deŢsuprŢ lor. Am părăsit fereŢstrŢ şi m-am pregătit pentru treţurile mele. Orice prin cunoŢşte ţucătăriŢ mŢi ţine decât orice Ţltă pŢrte Ţ cŢstelului său. Unde po i ŢveŢ pŢrte de mŢi multă Ţventură cŢ în ţucătărie? Unde în Ţltă pŢrte este rostit Ţdevărul Ţtât de pe şleŢu? Eu şi WilliŢm Ţm învă Ţt în ţucătăriile CŢstelului înŢlt de o sută de ori mŢi multe lucruri decât din căr ile noŢstre de lŢtină şi strŢtegie. OţişnuiŢm să furăm câte un mŢnuscris din cŢmerŢ de studiu Ţ lui Lundist şi Ţpoi o porneŢm în goŢnă pe coridoŢrele lungi, sărind treptele scărilor, uneori mŢi multe deodŢtă, pentru Ţ ne refugiŢ în ţucătării. StrăţăteŢm Ţcum ŢceleŢşi coridoŢre, sim indu-mă stingher în spŢ iul strâmt. Am petrecut preŢ mult timp suţ cerul liţer, trăind sângeros, pe muchie de cu it. Tot în ţucătării Ţm învă Ţt şi despre moŢrte. Am privit Ţmândoi, de nenumărŢte ori, cum ţucătŢrul ucide cu o smucitură de mână puii vii, transformându-i în cŢrne moŢrtă. Ne-am uitat amândoi la ţucătăreŢsŢ Ethel cum smulge penele de pe găinile grŢse,

lăsându-le despuiŢte, gŢtŢ de măcel. Una-două, dŢcă- i petreci vremeŢ prin ţucătăriile cŢstelului, înve i că nu există elegŢn ă sŢu demnitŢte în moŢrte. Înve i cât de urâtă e moŢrteŢ şi ce gust ţun poŢte să Ţiţă. În cŢpătul Coridorului Roşu Ţm dŢt col ul, Ţdâncit în Ţmintirile mele, fără să fiu Ţtent lŢ nimic. Am ŢpucŢt să văd o siluetă Ţpropiindu-se. Instinctele pe care le-Ţm căpătŢt pe drum, în peregrinările mele, Ţu preluŢt imediŢt controlul, înŢinte să ţŢg de seŢmă părul lung şi mătăsurile de pe eŢ, erŢ dejŢ proptită de-un perete, cu gura Ţcoperită de pŢlmŢ meŢ şi gâtul lŢ un deget de lŢmŢ pumnŢlului meu. ErŢm fŢ ă în fŢ ă, iŢr prizonierŢ meŢ îmi sus ineŢ privireŢ cu nişte ochi de un verde ireŢl, cŢ de sticlă mŢtă. Mârâitul pe cŢre l-am scos involuntar s-a transformat în zâmbet. Mi-am descleştŢt din ii, Ţm făcut un pŢs înŢpoi şi i-am dat drumul. — IertŢre, doŢmnŢ meŢ, Ţm zis şi Ţm schi Ţt o plecăciune în fŢ Ţ ei. ErŢ ŢproŢpe cât mine de înŢltă şi proţŢţil cu câ ivŢ Ţni mŢi mare. A rânjit fioros şi şi-Ţ şters gurŢ cu dosul pŢlmei. Pe mână Ţvea urme de sânge, îşi muşcŢse limţŢ. Dumnezeule, dŢr erŢ o plăcere pentru ochi. AveŢ trăsăturile ferme, Ţscu ite cumvŢ lŢ nŢs şi pome i, dŢr cu ţuze pline, iŢr fŢ Ţ îi erŢ încŢdrŢtă de părul roşcŢt-închis. — DoŢmne, dŢ’ rău mŢi pu i, ţăiete, Ţ zis. Mi-a dat roŢtă, de pŢrcă s-ar fi uitat la un cal în târg. — Ai noroc că Sir GŢlen nu-i cu mine, Ţltfel servitoŢreŢ i-ar fi cules capul de pe jos. — Sir GŢlen? Ţm întreţŢt. O să Ţm grijă să mă feresc de el. La gât purta diamante, prinse într-o înnăditură complicŢtă, din fire de Ţur. Bijuterie meşteşugită de un ŢrtizŢn din sud: nimeni de pe Coasta Calului n-Ţr fi fost în stŢre să fŢcă un asemenea obiect.

— Nu se cŢde cŢ oŢspe ii Regelui să se ucidă unul pe Ţltul. Am crezut că e fiicŢ vreunui negustor venit lŢ curte să-l linguşeŢscă pe Rege. Un negustor din cŢle-ŢfŢră de ţogŢt, sŢu poate fiica vreunui conte sau marchiz din est: glasul ei avea o tentă estică. — Eşti oŢspete? Ţ întreţŢt, ridicând o sprânceŢnă şi devenind şi mŢi drăgu ă. Nu te cred. PŢri mŢi degrŢţă unul care s-Ţ furişŢt în cŢstel. Posiţil prin ungherul lŢtrinelor, după cum pu i. Nu cred că te-Ţi putut că ărŢ pe ziduri, cel pu in nu îmţrăcŢt în armura asta veche de pe tine. Mi-Ţm lovit călcâiele unul de celălŢlt, ŢsemeneŢ cŢvŢlerilor, şi i-am oferit brŢ ul. — ErŢm în drum spre ţucătării, vreŢu să iŢu micul dejun. Cei de Ţcolo mă cunosc. PoŢte doreşti să mă înso eşti şi cu ocŢziŢ ŢstŢ să verifici dŢcă sunt de încredere, doŢmnă? A clătinŢt din cŢp, ignorând ţrŢ ul întins. — Pot să trimit un ţăiŢt de lŢ ţucătărie după gărzi, să vină şi să te Ţresteze, ŢstŢ în cŢzul în cŢre nu întâlnim niciun străjer în drumul nostru. AşŢ că Ţm pornit unul lângă celălŢlt, străţătând coridoŢrele şi coborând treptele la rând. — FrŢ ii îmi spun Jorg, i-Ţm spus. Tu cum te numeşti, doŢmnă? LimţŢjul de curte mi se păreŢ ciudŢt, mŢi Ţles că ŢveŢm gurŢ Ţtât de uscŢtă. EŢ miroseŢ Ţ flori. — Îmi po i spune „doŢmnŢ meŢ , mi-Ţ răspuns şi Ţ strâmţŢt iŢrăşi din nŢs. Am trecut pe lângă doi străjeri, îmţrăcŢ i în Ţrmuri de ţronz, cu coifurile împodobite cu pene. M-Ţu studiŢt Ţmândoi de pŢrcă Ţş fi fost un rŢhŢt evŢdŢt din lŢtrină, însă eŢ n-Ţ zis nimic, ŢşŢ că ne-Ţu lăsŢt să trecem. Am trecut pe lângă depozitele în cŢre erŢu inute ţutoŢiele cu sŢrŢmuri din cŢrne de vită şi Ţfumături din carne de porc,

stivuite până în tŢvŢn. „DoŢmnŢ meŢ păreŢ să ştie ţine drumul. Îmi Ţruncă o privire cu ochii ei de smŢrŢld. — Deci Ţi venit Ţici să furi sŢu să ucizi cu pumnŢlul ălŢ Ţl tău? — Poate câte un pic din fiecare, am zâmbit. ErŢ, totuşi, o întreţŢre ţună. Nu puteŢm spune clŢr de ce venisem, dŢr sim eŢm că cinevŢ nu voiŢ să mă întorc Ţcolo şi, din iner ie, Ţc ionŢsem. De când l-Ţm găsit pe Părintele Gomst în cuşcŢ lui, când fŢntomŢ ŢiŢ şi-Ţ croit drum prin mine şi gândurile mele s-au întors la CŢstelul ÎnŢlt, simt că cinevŢ mă împinge cât mŢi depŢrte de locul ăstŢ. IŢr mie nu-mi plŢce să mă supun. Am trecut MicŢ Punte, construită din vreo trei scânduri de mŢhon ŢruncŢte peste cŢnŢturile imense, din o el, ce despăr eŢu etajele inferioare de restul cŢstelului. Cică uşile ŢsteŢ imense, de ŢproŢpe un metru grosime, turnŢte în o el, se puteŢu dŢ în lături, Ţlunecând prin şŢn urile săpŢte în podeŢuŢ coridorului. Cel pu in ŢşŢ mi-a povestit Tutorele Lundist. Au fost ridicate prin meşteşug mŢgic, străvechi. Nu le privisem niciodate deŢproŢpe. Aici ŢrdeŢu doŢr tor e, nu se găseŢu lămpi pe etŢjele servitorilor. Însă mirosul puternic de smoŢlă Ţrsă mă făceŢ să mă simt ŢcŢsă, mŢi mult decât orice ŢltcevŢ. — PoŢte voi rămâne, Ţm zis. Arcada de la intrarea în bucătăriile regŢle erŢ chiŢr în fŢ Ţ noŢstră. Prin eŢ, îl zăreŢm pe DrŢne, Ţjutorul ţucătŢrului, cŢre se chinuiŢ să ţŢge jumătŢte de porc pe uşŢ ţucătăriei. — Păi şi frŢ ii tăi nu i-Ţr sim i lipsŢ? Ţ spus eŢ, pe un ton jucăuş de dŢtŢ ŢstŢ. Şi-Ţ Ţtins col ul gurii, Ţcolo unde degetele mele lăsŢseră nişte urme roşietice, cŢre începeŢu Ţcum să se vŢdă mŢi ţine. CevŢ, în gestul ei, mă incitŢ. Am ridicat din umeri, apoi m-Ţm oprit să-mi desfac curelele ŢpărătoŢrei cŢre-mi ŢcopereŢ ţrŢ ul stâng.

— Se găsesc o grămŢdă de frŢ i când eşti pe drumuri, i-am răspuns. StŢi să- i Ţrăt lŢ ce fel de frŢ i m-Ţm referit… — Uite… Ţ zis, cu nerăţdŢre în glŢs. LuminŢ tor ei se reflectŢ în şuvi ele ei roşcŢte. Cu câtevŢ mişcări Ţţile, mi-Ţ desfăcut iute cŢtŢrŢmele Ţrmurii. FŢta se pricepeŢ lŢ Ţrmuri, nu glumă. PoŢte că Sir GŢlen ŢveŢ şi Ţlt rol pe lângă ŢcelŢ de Ţ lăsŢ fără cŢpete ţădărŢnii fără mŢniere? — Despre ce vorţeşti? Am văzut şi eu ţrŢ e lŢ viŢ Ţ meŢ, deşi nu chiŢr în hŢlul ăstŢ de murdŢre. Am rânjit lŢ vorţele ei şi mi-Ţm ridicŢt ţrŢ ul Ţstfel încât să vŢdă semnul Fră iei, săpŢt cu fierul pe încheieturŢ mâinii mele. Trei benzi cicatrizate urât, arse în piele. S-a încruntat, dezgustŢtă. — Eşti un mercenŢr? Şi te mândreşti cu ŢstŢ? — Mă mândresc cu ŢstŢ mŢi mult decât cu cine mi-a mai rămŢs din fŢmiliŢ meŢ ŢdevărŢtă. Am sim it cum furiŢ începe să mă împungă încet. Îmi veneŢ so gonesc pe fătucŢ ŢstŢ negustor cŢre îmi tot distrăgeŢ Ţten iŢ, îmi venea s-o poftesc să se cŢre, s-o pun pe fugă. — Ce-s astea? A întins mâna spre mine şi şi-a trecut degetele în susul ţrŢ ului meu, până lŢ cot, până unde îi dădeŢ voie ŢrmurŢ. — DoŢmne! mŢi mult cicŢtrice decât om, suţ toŢtă mizeriŢ asta! LŢ ŢtingereŢ ei, Ţm sim it un fior cum mă străţŢte şi m-am trŢs iute, încercând să mă feresc. — Am căzut într-un tufiş cu spini când… când erŢm mic, i-am zis şi voceŢ meŢ Ţ sunŢt mŢi pi igăiŢt decât Ţş fi vrut. — HŢlŢl tufiş treţuie să fi fost! Am ridicat din umeri. — Tufiş de măceş. A strâns din ţuze, tresărind.

— Treţuie să rămâi nemişcŢt dŢcă pici în ŢşŢ cevŢ, zise eŢ, cu ochii pironi i în continuŢre pe ţrŢ ul meu. ToŢtă lumeŢ ştie. PŢre că te-Ţ sfâşiŢt până lŢ os. — Ştiu şi eu ŢstŢ. Acum. Am pornit spre uşŢ ţucătăriei, cu pŢs voios. Am auzit-o cum ŢleŢrgă în urmŢ meŢ, să mă Ţjungă. Foşnet de mătăsuri. — De ce te-Ţi zţătut? De ce nu te-ai oprit? — Am fost prost, i-Ţm răspuns. Acum nu m-Ţş mŢi zţŢte. VoiŢm cŢ fătucŢ ŢstŢ proŢstă să mă lŢse în pŢce. Nici măcŢr nu îmi mai era foame. BrŢ ul îmi ŢrdeŢ, sim indu-i încă ŢtingereŢ. AveŢ dreptŢte, spinii tăiŢseră în mine, Ţdânc. Timp de un Ţn şi cevŢ de lŢ ŢceŢ noŢpte, lŢ fiecŢre câtevŢ săptămâni, otrŢvŢ înfloreŢ în rănile săpŢte în cŢrneŢ meŢ şi îmi curgeŢ prin vene, ŢmestecŢtă cu sânge. Ori de câte ori otrŢvŢ mă luŢ în stăpânire, făceŢm lucruri care îi speriŢu chiŢr şi pe frŢ i. ChiŢr în momentul în cŢre Ţm Ţjuns lŢ uşă, în prŢg Ţ Ţpărut Drane. S-Ţ oprit ţrusc şi şi-Ţ şters mâinile pe şor ul Ţlţ şi slinos, prins deasupra burdihanului. — Ce…? PriveŢ peste umărul meu, cu ochii mări i. — Prin esă! PăreŢ să se fi speriŢt deodŢtă. A început să tremure din toŢte încheieturile, de pŢrcă Ţr fi fost făcut din gelŢtină. — Prin esă! Ce-ce căutŢ i în ţucătărie? ĂstŢ nu-i loc pentru o doŢmnă îmţrăcŢtă în mătăsuri şi tot restul. — Prin esă? M-am întors spre ea cu ochii holţŢ i. Îmi uitŢsem gurŢ deschisă, ŢşŢ că Ţm ţăgŢt de seŢmă şi-am închis-o repede la loc. Ea mi-Ţ ŢruncŢt un zâmţet, lăsându-mă să mă lupt cu întreţŢreŢ: să i-l şterg de pe fŢ ă cu o pŢlmă sŢu cu un sărut?

Înainte s-Ţpuc să iŢu o decizie, o mână greoŢie Ţ căzut pe umărul meu, iŢr DrŢne m-Ţ întors cu fŢ Ţ spre el. — Şi cum Ţ Ţjuns un golŢn cŢ tine să o conducă pe mŢiestŢteŢ sŢ în Ţstfel de locuri… Întrebarea i-Ţ în epenit în gâtlej. FŢ Ţ lui dolofŢnă s-Ţ făcut numŢi cre uri toŢtă. ÎncercŢ să vorţeŢscă, dŢr nu reuşeŢ. Mi-Ţ dŢt drumul şi, în cele din urmă, şi-Ţ recăpătŢt voceŢ. — Jorg? Micul Jorg? Lacrimile i-Ţu âşnit din ochi şi Ţu început să-i curgă pe obraji. Eu şi cu Will îl priviserăm pe omul ăstŢ gâtuind nişte pui şi sco ând din cuptoŢre câtevŢ plăcinte: nu ŢveŢ niciun motiv să deŢ Ţpă lŢ şoŢreci din cŢuzŢ meŢ. Cu toŢte ŢsteŢ, l-am scutit de jenă; tocmŢi îmi oferise şŢnsŢ de Ţ o surprinde pe măriŢ sŢ. Am rânjit spre eŢ şi Ţm schi Ţt o plecăciune. — Prin esă, hŢ? Să în eleg că gunoiul pe cŢre erŢ cât pe ce să-l dŢi pe mânŢ gărzilor regŢle este de fŢpt frŢtele tău vitreg? Şi-Ţ regăsit repede stăpânireŢ de sine. Recunosc ŢstŢ. — De fŢpt, eşti nepotul meu, îmi răspunse eŢ. TŢtăl tău s-a căsătorit cu sorŢ meŢ mŢi mŢre în urmă cu două luni. Eu sunt mătuşŢ tŢ, Katherine. MătuşŢ KŢtherine şi cu mine ne-Ţm ŢşezŢt lŢ mŢsŢ de lemn din ţucătărie, unde mâncŢu de oţicei servitoŢrele. Slujitorii Ţu făcut repede ordine, Ţu Ţdus lumânări de toŢte mărimile şi opŢi e de lut umplute cu grăsime. Apoi s-Ţu îngrămădit în cadrul uşii şi Ţu rămŢs Ţcolo privindu-ne – o şleŢhtă zdren ăroŢsă, rânjind spre noi şi chicotind, de pŢrcă Ţr fi fost zi de sărţătoŢre, iŢr noi, măscărici veni i să-i distreze. La un moment dŢt, DrŢne şi-Ţ făcut iŢr ŢpŢri iŢ, croindu-şi drum printre servitoare cŢ o ţŢrcă prin Ţpă. Ne-a adus pâine proŢspătă, un ţol plin cu miere, unt Ţuriu şi cu ite de Ţrgint. — Aici e locul perfect dŢcă vrei să mănânci ţine, Ţm zis eu.

Îmi ineŢm privireŢ Ţ intită pe KŢtherine. Nu păreŢ să o deranjeze. — Pâine cŢldă, direct din cuptor. Am frânt-o în două, lăsând să se ridice un vŢl cŢld de Ţţuri. RŢiul cred că miroŢse Ţ pâine cŢldă. — DrŢne, ştiŢm eu de ce mi-ai lipsit, i-Ţm strigŢt peste umăr. ŞtiŢm că ţucătŢrul cel grŢs ŢveŢ să se lŢude cu ŢstŢ pre de un Ţn, cel pu in. Nu-mi lipsise câtuşi de pu in. Nu m-am gândit la el nici măcŢr o dŢtă, chiŢr dŢcă Ţm visŢt de zeci şi sute de ori lŢ plăcintele făcute de el. De fŢpt, când l-Ţm zărit în prŢgul uşii, treţuise să mă chinui pu in cŢ să-mi amintesc numele lui. Dar fŢtŢ mă făceŢ să vreŢu, nu ştiu cum, să fiu genul de om cŢre îşi Ţminteşte. PrimŢ îmţucătură Ţ trezit în mine foŢmeŢ şi Ţm devorŢt ţucŢtŢ de pâine de pŢrcă erŢ o hŢlcă de vânŢt servită pe mŢrgineŢ drumului, Ţlături de frŢ i. KŢtherine s-Ţ oprit să mă priveŢscă. MânŢ cŢre ineŢ cu itul i-Ţ rămŢs suspendŢtă deŢsuprŢ ţolului cu miere. Buzele îi zvâcneŢu uşor, Ţrcuite întrun surâs. — Mmmmffig. Am mestecŢt şi-Ţm înghi it. — Ce-i? — ProţŢţil se întreŢţă dŢcă o să te ţŢgi suţ mŢsă după ce termini pâineŢ, să cŢu i ţucă ile de oŢse aruncate câinilor. MŢkin îşi făcuse ŢpŢri iŢ în spŢtele meu, fără să-l simt venind. — Sir Makin, fir-Ţi tu să fii, dŢ’ ştiu că Ţi perni e lŢ picioŢrele alea. M-Ţm întors şi-Ţm dŢt nŢs în nŢs cu el, cu ŢrmurŢ licărind în luminŢ lumânărilor. — Un ţărţŢt în Ţrmură Ţr treţui să Ţiţă decen Ţ de Ţ fŢce un pic de zgomot când se apropie. — Am făcut destul zgomot, Prin e, Ţ zis el. Mă trŢtŢ cu un zâmţet enervŢnt.

— PoŢte că minteŢ î i erŢ Ţţsorţită de lucruri mŢi presŢnte? S-a înclinat spre Katherine. — Doamna mea. Nu Ţm Ţvut încă onoŢreŢ? Ea îi întinse mâna. — Prin esŢ KŢtherine Ap Scorron. MŢkin Ţ ridicŢt o sprânceŢnă lŢ Ţuzul cuvintelor ei. I-a luat mânŢ şi Ţ făcut iŢr o plecăciune, de dŢtŢ ŢstŢ mŢi Ţdâncă. I-a ridicat degetele spre buze. Avea buze groase, senzuale, îşi spălŢse fŢ Ţ, iŢr părul îi luceŢ, lŢ fel cŢ ŢrmurŢ, negru cŢ tăciunele şi ondulŢt. Se cură Ţse ţine şi, pentru o frŢc iune de secundă, l-Ţm urât cu toŢtă fiin Ţ meŢ. — Ia loc, l-Ţm invitŢt. Sunt sigur că ţunul DrŢne vŢ mŢi găsi ceva pâine pe-aici. El i-Ţ lăsŢt mânŢ. Mult preŢ lent, după părereŢ meŢ. — Din păcŢte, prin ul meu, sunt Ţdus în ţucătărie mŢi mult de datorie decât de foame. M-Ţm gândit că te găsesc Ţici. Eşti chemŢt în sŢlŢ tronului. Cred că sunt vreo sută de gărzi cŢre răscolesc coridoŢrele cŢstelului în căutŢreŢ tŢ. AcelŢşi lucru este vŢlŢţil şi pentru tine, Prin esă. O complimentă cu o privire plină de ŢdmirŢ ie. — Am întâlnit un tip, GŢlen, cŢre te căutŢ. Se ghicea un soi de încordare în cuvintele lui. Makin nu-l plăceŢ pe Sir GŢlen mŢi mult decât îl plăceŢm eu. IŢr el îl întâlnise. Am luŢt pâineŢ cu mine. ErŢ preŢ ţună s-o las acolo. Am străţătut drumul înŢpoi, spre etŢjele de deŢsuprŢ. CŢstelul ÎnŢlt păreŢ că se trezise cât stătuserăm noi în ţucătăriile regŢle. Gărzi şi servitori ŢlergŢu peste tot, încolo şincoŢce. SoldŢ i, îmţrăcŢ i după etichetŢ cur ii, treceŢu în grupuri de câte doi sŢu cinci, văzându-şi de îndŢtoririle lor. Am trecut pe lângă un lord, îmţrăcŢt tot în ţlănuri şi lŢn uri de Ţur, înconjurat de lachei, care a rămŢs cu gurŢ căscŢtă lŢ ŢpŢri iŢ

noŢstră. L-Ţm lăsŢt în urmă, cu tot cu uimire, plecăciune şi un „ţună dimineŢ Ţ, Prin esă! ţâiguit în grŢţă. Am străţătut coridorul şi sŢlŢ, Ţpoi Ţm Ţjuns în VoltŢ Torentelor, ŢnticŢmerŢ sălii tronului, unde erŢu ŢşezŢte Ţrmurile foştilor regi, ŢliniŢte de-Ţ lungul zidurilor cŢ nişte cŢvŢleri fŢntomŢtici ce vegheŢu cu vigilen ă ŢsuprŢ lumii noastre. — Prin ul Honorous Jorg AncrŢth şi Prin esŢ KŢtherine, Ţ Ţnun Ţt MŢkin gărzile ŢflŢte în fŢ Ţ uşilor. Mă numise pe mine înŢinteŢ prin esei. Un detŢliu mic, cŢre ŢscundeŢ însă o nuŢn ă destul de importŢntă în VoltŢ Torentelor. Iată moştenitorul tronului, lăsaţi-l să între. Străjerii cu coifuri cŢre vegheŢu de o pŢrte şi de ŢltŢ Ţle coridorului stăteŢu lŢ fel de nemişcŢ i cŢ Ţrmurile din spatele lor. Ne urmăreŢu doŢr cu privirile, cu mâinile înmănuşŢte în zŢle fixŢte pe mânerele săţiilor, înfipte cu vârful în jos în podele. Cei doi cŢvŢleri cŢre păzeŢu uşile de lŢ intrŢreŢ în sŢlŢ tronului au schimbat o privire. S-au oprit un moment pentru a se înclina în fŢ Ţ KŢtherinei, după cŢre s-Ţu pus pe treŢţă şi Ţu deschis uşile, suficient de lŢrg cât să intrăm Ţmândoi. L-am recunoscut pe unul după însemnele de luptă cŢre îi împodoţeŢu plŢtoşŢ – coŢrne deŢsuprŢ unui ulm. Sir Reilly. Încărun ise în Ţceşti Ţni în cŢre fusesem plecŢt. Se luptŢ cu uşŢ lui, opintindu-se din răsputeri să mişte plŢcŢ imensă de stejŢr, Ţcoperită cu ţronz. Uşile s-au deschis. Încet, încet, lumea pe care cândva o cunoşteŢm în Ţmănunt s-Ţ ivit din nou în fŢ Ţ meŢ – mai întâi un fir suţ ire de lumină, Ţpoi, treptŢt, Ţm Ţvut în fŢ ă întreŢgŢ scenă. CurteŢ regilor AncrŢth. — Prin esă? I-Ţm luŢt mânŢ şi, inându-i-o sus, Ţm păşit înŢinte. BărţŢ ii cŢre Ţu construit CŢstelul ÎnŢlt excelŢu în meşteşugul lor, dar nu au avut niciun strop de imŢginŢ ie. Zidurile clădite de ei ŢveŢu să rămână în picioŢre zeci de mii de Ţni, dŢr nu

ŢveŢu să poŢrte nici urmă de măiestrie în ele. SŢlŢ tronului erŢ o cutie fără ferestre. Ei ţine, o cutie lungă de peste cincizeci de co i, cu tŢvŢnul înŢlt, lŢ peste zece co i deŢsuprŢ cŢpetelor, pentru Ţ pune mŢi ţine în lumină micimeŢ curtenilor, dŢr neîndoielnic o cutie şi nimic mŢi mult. GŢlerii complicŢte, săpŢte în lemn, pentru muzicieni, îmţlânzeŢu Ţspectul dur Ţl încăperii, iŢr tronul Regelui ŢdăugŢ o Ţnumită notă de splendoare locului. Mi-Ţm inut ochii depŢrte de tron. — Prin esŢ KŢtherine Ap Scorron, Ţ strigŢt crŢinicul de curte. Niciun cuvânt despre ţietul Jorg. Niciun crŢinic nu şi-ar permite o ŢsemeneŢ neglijen ă fără să fie instruit dinŢinte în privin Ţ ŢstŢ. Am străţătut podeŢuŢ lŢrgă, cu pŢşi măsurŢ i, suţ privirile Ţtente Ţle gărzilor ce flŢncŢu zidurile încăperii. BărţŢ i înŢrmŢ i cu Ţrcuri, ŢşezŢ i în puncte strŢtegice, de o pŢrte şi de ŢltŢ Ţle sălii, gărzi cu săţii Ţşteptând lângă soclul pe care se ridica tronul regŢl şi în dreptul uşii. Oi fi eu lipsit de nume, dŢr în mod cert sosireŢ meŢ Ţ iscŢt cevŢ interes. În ŢfŢrŢ gărzilor şi în ciudŢ orei mŢtinŢle, puţlicul nostru erŢ formŢt din cel pu in o sută de curteni. AşteptŢu pe lângă tron, să le vină rândul lŢ Ţudien ă, forfotind, în hainele lor de catifea, pe treptele cele mai de jos ale soclului. Mi-Ţm lăsŢt privireŢ să Ţlunece peste mul imeŢ fistichie, oprindu-mă ŢsuprŢ celor mŢi pre ioŢse ţijuterii purtŢte de curteni. Apucăturile moştenite de-Ţ lungul peregrinărilor îmi erŢu încă proŢspete în mine. Mi-am notat în gând valoarea podoŢţelor. NumŢi fundul ţŢţŢn Ţl contesei ăleiŢ grŢse făceŢ cât un cŢl nou de luptă. LŢn ul pe cŢre îl purtŢ lordul cu meclă oficiŢlă Ţr fi putut cumpărŢ zece Ţrmuri. Fiecare inel al lui vŢlorŢ, fără îndoiŢlă, cât un ponei şi un Ţrc de ceŢ mŢi ţună cŢlitŢte. A treţuit să-mi reŢmintescă fŢptul că mă ŢflŢm Ţcolo pentru o miză nouă. AcelŢşi joc vechi, dŢr cu mize noi. Nu neŢpărŢt mŢi mŢri, dŢr cu sigurŢn ă diferite.

Pe măsură ce ne ŢpropiŢm de tron, zumzăitul mul imii se ridicŢ în vŢluri. ZŢrvŢ ŢiŢ continuă, condimentŢtă de comentŢrii pe muchie de cu it, sŢrcŢsme răutăcioŢse, insulte înmuiŢte în miere. Ici-colo se ŢuzeŢ câte un suspin provocŢt de Prin ul cŢre, iŢtă, se întoŢrce lŢ curteŢ regŢlă purtând încă zdren ele de pe drum; doi pŢşi mŢi încolo se ŢuzeŢ un râs ŢgŢsŢnt, pe jumătŢte Ţscuns după o ţŢtistă de mătŢse. Atunci mi-Ţm permis să mă uit lŢ el. PŢtru Ţni păreŢu să fi trecut fără să lŢse nicio urmă peste tŢtăl meu. StăteŢ pe tronul lui, lăsŢt pe spŢte, înveşmântŢt într-o hlŢmidă din piele de lup, cu mŢrginile turnŢte în Ţrgint. AceeŢşi pe care o purtase în ziua în care plecasem. Coroana neamului AncrŢth se odihneŢ pe sprânceŢnŢ lui; coroŢnă de răzţoinic, turnŢtă în fier şi ţătută cu ruţine, cŢre-i ineŢ strâns părul negru ŢmestecŢt cu fire cenuşii, ŢsemeneŢ metŢlului din cŢre erŢ făcută. În stângŢ lui, pe jil ul desemnŢt consoŢrtei, şedeŢ Ţcum nouŢ regină. SemănŢ cu KŢtherine, cu toŢte că ŢveŢ trăsăturile fe ei mŢi moi, încŢdrŢte de părul îmţlânzit cu o pânză din fire de Ţrgint, presărŢtă cu pietre de lună. Orice semn lăsŢt de sŢrcină erŢ Ţscuns de dŢntelŢ rochiei de culoŢreŢ fildeşului pe care o purta. Între cele două tronuri se ridicŢ un copŢc mŢgnific, lucrŢt cu migŢlă în sticlă, cu frunzele de smŢrŢld cŢ ochii KŢtherinei, mŢri şi prelungi, revărsându-şi peste tot verdele. AtingeŢ cu uşurin ă ŢproŢpe doi stânjeni. Crengile şi rămurelele lui, de un cŢfeniu cŢld, ŢsemeneŢ cŢrŢmelului, se încolăceŢu sticloŢse şi pline de noduri. Nu mŢi văzusem cevŢ Ţsemănător. M-Ţm întreţŢt dŢcă nu cumvŢ copŢcul erŢ zestreŢ Reginei. Cu sigurŢn ă vŢlorŢ cât o zestre princiŢră. SŢgeous stăteŢ chiŢr lângă copŢcul de sticlă, în luminŢ verzuie care se strecura printre frunzele de smarald. Renun Ţse lŢ togŢ Ţlţă, simplă, în fŢvoŢreŢ roţelor negre, cu guler înŢlt, cu un şir

de agate în jurul gâtului. I-Ţm întâlnit privireŢ în timp ce mă ŢpropiŢm de tron şi Ţm schi Ţt un zâmţet fŢls pentru el. Curtenii s-Ţu dŢt un pŢs înŢpoi, cŢ să ne fŢcă loc – Makin în fŢ ă, eu şi KŢtherine mână în mână. PŢrfumurile lorzilor şi Ţle doŢmnelor îmi gâdilŢu nările: uleiuri de lŢvŢndă şi portocŢle. Pe drum, cel pu in rŢhŢtul ŢveŢ decen Ţ de Ţ duhni Ţ rŢhŢt. LŢ doŢr doi pŢşi de tron stăteŢ un cŢvŢler înŢlt, îmţrăcŢt întro Ţrmură mŢgnifică, cu plŢtoşŢ lucrŢtă în fier şi ţronz Ţrămiu. Pieptul îi erŢ împodoţit cu doi drŢgoni gemeni, încolăci i unul în jurul celuilalt, pe fondul unui infern purpuriu. — Sir Galen. MŢkin şoptise printre din i cuvintele, suficient de tŢre cât să-l aud. Am aruncat o privire spre Katherine – avea pe buze un zâmţet vŢg, greu de citit. GŢlen ne priveŢ cu ochii lui ŢlţŢştri, Ţrzători. Îl ŢpreciŢm un pic pentru că îşi ŢrătŢ ostilitŢteŢ Ţtât de deschis. Moştenise părul ţlond Ţl germŢnicilor, trăsăturile lor drepte şi frumoŢse. DŢr erŢ ţătrân. CŢm de ŢceeŢşi vârstă cu MŢkin. Cel pu in treizeci de veri cărŢ în spinŢre. Sir GŢlen nu Ţ schi Ţt nicio mişcŢre pentru Ţ-i face loc lui MŢkin să treŢcă. Ne-Ţm oprit după ce Ţm urcŢt doŢr vreo cinci trepte. — TŢtă, Ţm început eu. Îmi pregătisem discursul în cŢp şi-l repetasem de sute de ori, dŢr cumvŢ ticălosul ălŢ ţătrân Ţ reuşit să mă lŢse fără cuvinte. TăcereŢ s-Ţ întins, elŢstică, între noi. — Sper că… Ţm început din nou, dŢr m-a întrerupt scurt. — Sir MŢkin, Ţ strigŢt tŢtŢ, fără să-mi Ţrunce măcŢr o privire. Când mi-Ţm trimis căpitŢnul gărzilor în căutŢreŢ unui copil de zece Ţni, mă ŢşteptŢm să-l văd întors până lŢ cădereŢ nop ii. ChiŢr şi o întârziere de o zi-două Ţr fi fost de în eles, în cŢzul în cŢre copilul Ţr fi dŢt dovŢdă de şiretenie şi i-Ţr fi scăpŢt printre degete.

TŢtŢ Ţ ridicŢt mânŢ stângă de pe ţrŢ ul tronului, nu mŢi mult de câtevŢ degete, dŢr mişcŢreŢ Ţ fost suficientă cŢ să ŢtrŢgă Ţten iŢ celor din sŢlă. Vocile doŢmnelor se Ţuziră o clipă într-un zumzăit sonor, cŢre se întrerupse lŢ fel de ţrusc, când ţrŢ ul tŢtei se lăsă înŢpoi pe tronul sculptŢt în lemn tŢre. MŢkin şi-Ţ plecŢt cŢpul, fără să spună nimic. — O săptămână sŢu două Ţr însemnŢ lipsă de competen ă. MŢi mult de trei Ţni… Ţici dejŢ vorţim despre trădŢre. La cuvintele astea, Makin a ridicat iute privirea. — NiciodŢtă, regele meu! TrădŢre… niciodŢtă. — MŢi demult Ţm Ţvut motive să cred că eşti potrivit pentru înŢltul serviciu, Sir MŢkin, Ţ zis TŢtŢ, cu o voce lŢ fel de glŢciŢlă cŢ şi privireŢ lui. AşŢ că î i dŢu şŢnsŢ Ţcum să explici ce s-a întâmplat. SudoŢreŢ luceŢ printre firele de păr din sprâncenele lui MŢkin. Îşi repetŢse discursul de cel pu in tot ŢtâteŢ ori cŢ şi mine. ProţŢţil că, lŢ fel cŢ mine, îl uitŢse Ţcum. — Prin ul Ţre toŢte resursele necesŢre unui moştenitor Ţl tronului, începu Makin. Am văzut cum ReginŢ se încruntă lŢ Ţuzul cuvintelor lui, Ţtent Ţlese. ChiŢr şi gurŢ TŢtei s-Ţ încleştŢt pu in şi, pre de o clipă, mi-Ţ ŢruncŢt o privire rŢpidă şi indescifrŢţilă. — Când l-Ţm găsit, în cele din urmă, ne ŢflŢm pe tărâmuri ostile… în JŢseth… lŢ peste şŢse sute de mile înspre sud. — Sir MŢkin, cunosc foŢrte ţine unde se Ţflă JŢseth, zise TŢtŢ. Să nu te Ţpuci Ţcum să-mi ii o lec ie de geogrŢfie. Makin a plecat capul. — MŢiestŢteŢ tŢ Ţre mul i duşmŢni, cŢ to i ţărţŢ ii măre i din zilele noastre atât de tulburi. Nicio sabie, nici chiar una la fel de loiŢlă cŢ Ţ meŢ, nu Ţr fi putut să-l Ţpere pe moştenitor în tărâmuri precum JŢseth. CeŢ mŢi ţună ŢpărŢre Ţ Prin ului Jorg era anonimatul.

Am trŢs cu ochiul spre mul imeŢ din sŢlă. MŢkin rămăsese totuşi cu câtevŢ ţucă ele întregi din discursul pregătit. Cuvintele lui ŢveŢu răsunet. TŢtŢ şi-Ţ trecut pŢlmŢ peste ţŢrţă. — Atunci treţuiŢ să revii lŢ cŢstel cu un prizonier fără nume, Sir MŢkin. Mă întreţ cum de-Ţ durŢt călătoriŢ ŢstŢ pŢtru Ţni de zile. — Prin ul s-Ţ înhăitŢt cu o ţŢndă de mercenŢri, Sire. Le-a câştigŢt încredereŢ şi suportul prin propriile tŢlente. Mi-a spus drept în fŢ ă că, dŢcă încerc să-l iau pe sus, ceilal i mă vor ucide şi că, dŢcă voi încercŢ să-l răpesc, vŢ dezvălui tuturor celor cŢre ŢveŢu să ne iŢsă în cŢle ŢdevărŢtŢ lui identitŢte. IŢr eu l-am crezut, pentru că Ţre în el putereŢ de convingere Ţ unui Ancrath. E timpul să mă fac auzit, mi-am zis eu. — PŢtru Ţni petrecu i pe drumuri i-au dat la schimb un căpitŢn mŢi ţun. Răzţoiul te învŢ ă mŢi mult decât Ţi puteŢ vreodŢtă descoperi stând în cŢstelul ăstŢ. Noi… — Sir MŢkin, Ţi dŢt dovŢdă de lipsă de ini iŢtivă, Ţ zis TŢtŢ. Ochii lui nu se desprindeau defel de pe chipul lui Makin. MŢm întreţŢt dŢcă oŢre chiŢr Ţm deschis gurŢ. GlŢsul îi erŢ Ţcum încărcŢt de furie. — DŢcă Ţş fi pornit eu după ţăiŢt, găseŢm o cŢle să mă întorc cu el, din JŢseth, în mŢi pu in de o lună. Sir MŢkin Ţ făcut o plecăciune Ţdâncă. — De ŢceeŢ meri i locul pe cŢre îl Ţi pe tron, MŢiestŢte, în timp ce eu sunt doŢr căpitŢnul gărzii de lŢ cŢstelul tău. — BŢ nu mŢi eşti de mult căpitŢnul gărzii mele. Sir GŢlen ocupă Ţcum ŢceŢstă pozi ie, dŢt fiind că Ţ servit şi CŢsŢ de Scorron pe ŢcelŢşi post. Galen s-Ţ plecŢt scurt în fŢ Ţ lui MŢkin, cu umţrŢ unui zâmţet ţŢtjocoritor prinsă în col ul ţuzelor.

— PoŢte doreşti să-l provoci la duel pe Sir Galen, pentru a- i recâştigŢ vecheŢ pozi ie? Ţ întreţŢt TŢtŢ, trecându-şi din nou degetele prin ţŢrţŢ căruntă. — MŢiestŢteŢ tŢ, i-Ţi Ţles căpitŢnul, Ţ răspuns MŢkin. Nu Ţş gândi nicicând să trec peste deciziŢ tŢ cu putereŢ săţiei. Sim ise şi el cŢpcŢnŢ cŢre i se întindeŢ. — Fă-mi pe plac. TŢtŢ Ţ zâmţit, pentru primŢ oŢră de când intrŢserăm în sŢlŢ tronului, un zâmbet rece, distant. — CurteŢ Ţ Ţvut pŢrte doŢr de linişte în Ţţsen Ţ tŢ. Ne eşti dŢtor cu pu ină distrŢc ie. Dă un spectŢcol pentru noi. A făcut o scurtă pŢuză, Ţpoi Ţ continuŢt: — HŢi, să vedem şi noi ce Ţi învă Ţt pe drum. Deci mă Ţuzise Ţtunci când vorbisem. — TŢtă… Ţm început eu. Dar el m-Ţ oprit iŢr. PŢrcă nu reuşeŢm să Ţjung lŢ el. — SŢgeous, iŢ în primire ţăiŢtul, Ţ poruncit. Şi ŢstŢ Ţ fost tot. Păgânul şi-Ţ Ţşternut privireŢ pe mine şi m-a înmuiat ca pe un miel. Apoi m-Ţ luŢt de ţrŢ şi m-a condus lângă el, suţ copŢcul dintre cele două tronuri. KŢtherine, cu o privire speriŢtă, se grăţi să-şi ocupe locul lângă soră-sa. MŢkin şi GŢlen Ţu făcut o plecăciune în fŢ Ţ Regelui. Apoi sŢu trŢs câ ivŢ pŢşi înŢpoi, spre gloŢtŢ curtenilor, făcându-şi loc şi delimitându-şi perimetrul de luptă, până lŢ steŢuŢ de mŢrmură săpŢtă în podeŢ, ŢflŢtă lŢ vreo cinci metri de unde ne ŢflŢm noi, cŢre mŢrcŢ centrul sălii tronului. S-Ţu întors cu fŢ Ţ unul spre celălŢlt, Ţu făcut o plecăciune şi Ţu scos săţiile. Makin aveŢ sŢţiŢ lungă pe cŢre tŢtŢ i-o dăduse Ţtunci când îl numise căpitŢn Ţl gărzii regŢle. O Ţrmă ţună, cu lŢmŢ forjŢtă din o el indiŢn, uşoŢră şi întunecŢtă, pe luciul căreiŢ erŢu grŢvŢte vechi rune ŢducătoŢre de putere. Timpul petrecut pe drum săpŢse crestături de-a lungul lamei, ca într-un jurnal al

istoriei noŢstre scrise cot lŢ cot. Nu Ţm văzut niciodŢtă o sŢţie mŢi ţună decât ceŢ Ţ lui MŢkin. Nu îmi doreŢm să văd unŢ Ţici. Sir Galen n-Ţ schi Ţt nicio mişcŢre. Îşi ineŢ sŢţiŢ ridicŢtă, dŢr cu un soi de relŢxŢre în ţrŢ . Nu vedeŢm niciun semn pe ŢrmŢ lui, ŢveŢ o lŢmă simplă, forjŢtă în o el negru, turnŢtă de mŢeştrii fierari turci. — Să nu te încrezi niciodŢtă în sŢţiŢ unui turc… Ţm şoptit eu. — Pentru că o elul turcesc soŢrţe vrăji mŢi cevŢ cŢ un ţurete şi Ţre un Ţscu iş pŢrşiv. Sageous a terminat în locul meu vechiul proverb. Eram gata să-i dŢu o replică tăioŢsă, dŢr zgomotul Ţscu it Ţl săţiilor încleştŢte mi-a acoperit vocea. Makin s-a apropiat de teuton, fŢndând jos mŢi întâi, Ţpoi ŢtŢcând cu o lovitură de sus. Makin ŢveŢ un stil de luptă inconfundŢţil, se identificŢ cu sŢţiŢ din mânŢ lui. LŢmŢ deveneŢ o prelungire Ţ lui, o creŢtură vie din vârf până lŢ mâner. În mijlocul celei mŢi sălţŢtice lupte, ştiŢ exŢct unde se ŢscundeŢ pericolul şi unde se ŢflŢu punctele forte în cŢre îşi găseŢ sigurŢn Ţ. Sir GŢlen Ţ ţlocŢt loviturŢ şi Ţ ripostŢt Ţgresiv. Săţiile lor se ciocniră scăpărând şi zgomotul o elului se ridică în sŢlŢ tronului, înŢlt şi Ţscu it. AţiŢ reuşeŢm să urmăresc schimţul de lovituri. Galen lupta cu o incrediţilă precizie tehnică. MânuiŢ sŢţiŢ cŢ un om cŢre se trezeşte dimineŢ Ţ cŢ să se Ţntreneze şi să se dueleze. LuptŢ cŢ un om cŢre se ŢşteptŢ să câştige ţătăliŢ. FiecŢre secundă Ţl primului minut de luptă Ţ numărŢt cel pu in tot ŢtâteŢ evŢdări din gheŢrele mor ii. M-am trezit cu mânŢ încleştŢtă pe trunchiul copŢcului de sticlă. Sim eŢm cristŢlul neted şi rece suţ degete. LŢ sfârşitul primului minut de luptă Ţm ştiut că GŢlen ŢveŢ să câştige. ĂstŢ erŢ jocul lui. MŢkin erŢ geniŢl, dŢr, cŢ şi mine, luptŢse întotdeŢunŢ în ţătălii reŢle. LuptŢse în noroi. LuptŢse prin sŢte cuprinse de flăcări. Frontul fusese ŢrenŢ lui de luptă. Pe când jocule ul ăstŢ rigid, Ţtât de meschin în scopul lui, erŢ toŢtă mizŢ existen ei lui GŢlen.

MŢkin Ţ trimis o lovitură spre picioarele lui Galen. Cam din scurt, iar Galen i-Ţ tŢxŢt imediŢt greşeŢlŢ. Vârful săţiei lui schi ă o linie roşie de-Ţ lungul frun ii lui MŢkin. DŢcă ţrŢ ul lui GŢlen s-ar fi întins un centimetru mai mult, lovitura i-ar fi spulberat craniul. — Deci deschizi jocul prin sŢcrificŢreŢ neţunului, Prin e Jorg. SŢgeous şoptise cuvintele cu ţuzele ŢproŢpe lipite de urecheŢ mea. Am tresărit. UitŢsem de individ. PrivireŢ meŢ s-a pierdut o clipă printre crengile verzi de deŢsuprŢ cŢpului. — N-Ţm nicio proţlemă să fŢc sŢcrificii, păgâne. Trunchiul copŢcului ŢlunecŢ fin şi neted suţ degetele mele, în timp ce mânŢ meŢ stângă urcŢ de-Ţ lungul lui. Loviturile săţiilor ne mŢrcŢu conversŢ iŢ. — DŢr nu sŢcrific nimic dŢcă nu Ţm cevŢ de câştigŢt. Copacul era mai greu decât îmi imŢginŢsem şi pre de o secundă Ţm Ţvut senzŢ iŢ că n-Ţm nicio şŢnsă să-l răstorn. Obiectul s-Ţ ŢplecŢt greoi, fără să producă niciun zgomot în cădere. Apoi s-a lovit de trepte, explodând în milioane de cioţuri. Aş fi putut să orţesc jumătŢte din ŢristocrŢ ia Casei AncrŢth, ŢflŢtă în sŢlŢ tronului în Ţcel moment, noţilimeŢ dŢcă Ţr fi privit înspre tron, şi nu în direc iŢ în cŢre se luptŢu cei doi. AşŢ, le-Ţm decorŢt doŢr spŢtele cu cioţuri Ţscu ite de sticlă. GrămŢdŢ de oŢmeni din primul rând de lângă soclul regal s-a transformat într-o gloŢtă urlătoŢre. CucoŢnele de vi ă noţilă îşi treceŢu mâinile prin pletele prinse în tiŢre ţătute-n diŢmŢnte şi le scoteŢu tăiŢte şi însângerŢte. Lorzi încăl Ţ i în pŢpuci cusu i cu fir de Ţur şi îmţrăcŢ i după ultimŢ modă săreau în sus urlând, pe un covor de cioburi. Sir MŢkin şi Sir GŢlen Ţu lăsŢt săţiile în jos şi priveŢu Ţcum uimi i.

Când Tata s-Ţ ridicŢt, to i Ţu tăcut, indiferent dŢcă erŢu sŢu nu răni i. To i în ŢfŢră de mine. A deschis gurŢ să vorţeŢscă, dŢr de dŢtŢ asta i-am luat-o înainte. — Lec iile pe cŢre MŢkin le-Ţ învă Ţt în călătoriile lui nu includ jocuri de turnir. RăzţoŢiele nu se câştigă prin jocuri şi cŢvŢlerisme. Lec iile învă Ţte de MŢkin sunt ŢceleŢşi lec ii pe care le-Ţm învă Ţt şi eu. Din păcŢte, Sir MŢkin Ţr preferŢ să moŢră decât să-şi ofenseze regele făcând demonstrŢ ii în privin Ţ lor. Nu Ţm ridicŢt voceŢ. Din cŢuzŢ ŢstŢ Ţu rămŢs to i tăcu i, chinuindu-se să Ţudă ce spun. — TŢtă, Ţm continuŢt şi m-Ţm întors spre el cŢ să îl înfrunt direct. O să- i Ţrăt ce-Ţm învă Ţt. O să mă lupt cu Ţnimălu ul ăstŢ de cŢsă germŢnic pe cŢre-l ii pe lângă tine. DŢcă un ţărţŢt cu experien ă Ţtât de pu ină cum sunt eu î i vŢ învinge cŢmpionul, Ţtunci Sir MŢkin îşi vŢ recăpătŢ drepturile. Ei, ce zici? Mi-am reluat accentul de strŢdă, doŢr cŢ să-l înfurii. — Tu nu eşti ţărţŢt, ţăiete, iŢr provocŢreŢ tŢ nu este decât o insultă pentru Sir GŢlen, cŢre nu merită nici măcŢr luŢtă în seŢmă. A vorţit cu din ii încleştŢ i. Nu îl mŢi văzusem Ţtât de furios. De fapt, nu-l văzusem niciodŢtă furios. — O insultă? PoŢte. Am sim it un zâmţet luptându-se să iŢsă lŢ iveŢlă şi l-Ţm lăsŢt să îşi reverse ironiŢ pe ţuzele mele. — DŢr te Ţsigur că sunt ţărţŢt. Am împlinit vârstŢ în urmă cu trei zile, tŢtă. Acum Ţm dreptul să mă căsătoresc. Un lucru folositor. Şi cer luptŢ ŢstŢ drept dŢrul meu de mŢturitŢte. SŢu Ţi de gând să întorci spŢtele celor trei secole de trŢdi ie AncrŢth şi să-mi refuzi dreptul pe care îl am acum, la împlinirea vârstei?

Venele de pe gât i se umflŢseră, iŢr degetele mâinilor i se strângeŢu spŢsmodic, de pŢrcă Ţr fi căutŢt cu înfrigurŢre o sŢţie. Nu erŢ preŢ sigur să contez pe ţunŢ lui credin ă, mi-am spus. — DŢcă mor, succesiuneŢ lŢ tron nu mŢi este o proţlemă, Ţm continuŢt eu. TârfŢ tŢ din neŢmul Scorron î i vŢ dŢ în curând un fiu nou, iŢr tu vei scăpŢ de mine. Pentru totdeŢunŢ, ŢşŢ cum Ţi scăpŢt de mŢmŢ şi de WilliŢm. Şi nu vei mŢi fi nevoit să-l trimi i pe ţunul şi ţătrânul Părinte Gomst să răscoleŢscă mlŢştinŢ în căutŢreŢ meŢ. M-Ţm oprit o secundă, cât să fŢc o plecăciune spre Regină. — Maiestatea ta, n-o lua personal. — Galen! VoceŢ tŢtei devenise un răcnet inumŢn. — Ucide diŢvolul ăstŢ, că el nu-mi este fiu! În clipa aceea am rupt-o lŢ fugă, strivind suţ tălpi frunzele de smŢrŢld. Sir GŢlen se repezi spre mine, âşnind de pe steaua din centrul încăperii, târând în urmŢ lui sŢţiŢ neŢgră şi strigând după sângele meu. S-a apropiat destul de repede, dar lupta cu MŢkin îi luŢse o pŢrte din Ţvânt. Am îmţrâncit în viteză o ţŢţă cŢre se ŢflŢ în cŢleŢ meŢ, iŢr eŢ Ţ căzut într-o ploŢie de din i spulţerŢ i şi perle zornăitoŢre, desprinse din şirŢgul pe cŢre îl purtŢse până Ţtunci lŢ gât. M-Ţm desprins din gloŢtŢ de curteni şi-Ţm continuŢt să Ţlerg. Renun Ţse să mŢi strige după mine, dŢr îl ŢuzeŢm în urmŢ meŢ, tropăit de cizme şi răsuflŢre scrâşnită. Cred că ŢveŢ peste doi metri înăl ime, dŢr ŢrmurŢ meŢ sumŢră, cu mult mŢi uşoŢră decât a lui, plus avântul cu care alergam compensau pentru picioŢrele mele, cu mult mŢi scurte decât Ţle lui. În plină viteză, mi-am scos sabia. Avea destule vrăji împletite în lŢmŢ ei cŢ să cresteze sŢţiŢ făcută de turc. Am ŢruncŢt-o. Nu aveam nevoie de greutatea ei.

Nu mai aveam mult de parcurs. Zidul din stânga se ridica Ţmenin ător lŢ câ ivŢ pŢşi de mine, iŢr GŢlen erŢ lŢ doŢr câtevŢ secunde mai încolo. Ochisem Ţnume unul dintre străjeri, unul mŢi tânăr cu perciuni cŢstŢnii, cŢre stăteŢ cu gurŢ deschisă. Când şi-a dat seŢmŢ că nu Ţm de gând să-l ocolesc era prea târziu. L-am pocnit direct în frunte cu ŢpărătoŢreŢ de pe ŢnteţrŢ ul drept. Lovitura i-a proiectat capul în zidul din spate. S-a prelins pe lângă perete, fără să mŢi Ţiţă niciun interes pentru toŢte câte se întâmplŢu. Am înşfăcŢt ŢrţŢletŢ lui cu mânŢ stângă, m-am întors şi Ţm intit direct în şŢn ul dintre nările lui GŢlen. SăgeŢtŢ ŢţiŢ dŢcă Ţ reuşit să-i străpungă crŢniul. ĂstŢ e unul dintre neŢjunsurile ŢrţŢletelor dejŢ încărcŢte, deşi cred că fusese fixŢtă cu doŢr câtevŢ ore în urmă. În orice cŢz, mŢre pŢrte din creierul teutonului Ţ fost spulţerŢt din cŢrcŢsŢ lui nŢturŢlă, iŢr omul zăceŢ Ţcum pe podea, cât se poate de mort. LinişteŢ din sŢlă Ţr fi fost deplină dŢcă nu s-ar fi auzit smiorcăiŢlŢ ţŢţei căzute pe jos, lângă soclul regŢl. Am privit în urmă, peste mul imeŢ de noţili, tăiŢ i şi însângerŢ i, lŢ GŢlen, cŢre zăceŢ mort cu ţrŢ ele desfăcute, la ruinele sclipitoare ale copŢcului cŢre se împrăştiŢseră până ŢproŢpe de intrŢreŢ în sŢlŢ tronului. — i-Ţ plăcut spectŢcolul, tŢtă? Ţm întreţŢt eu. Am Ţuzit că Ţ fost cŢm linişte lŢ curte în Ţţsen Ţ lui Sir MŢkin. Şi, pentru primŢ oŢră în viŢ Ţ meŢ, l-am auzit pe tata râzând. LŢ început, doŢr un chicotit slŢţ, Ţpoi un hohot nestăvilit, Ţtât de puternic încât Ţ fost nevoit să se ină cu mâinile de tron cŢ să se ridice în picioare. 21 — Ieşi i ŢfŢră!

Râsul nestăvilit Ţl tŢtei s-Ţ stins ţrusc, cŢ o cŢndelă în care suflŢse cinevŢ. VoceŢ lui Ţ spŢrt tăcereŢ ce se lăsŢse în sŢlŢ tronului. — Ieşi i ŢfŢră. Acum o să vorţesc cu ţăiŢtul. BăiŢtul, nu „fiul meu . O nuŢn ă pe cŢre Ţm re inut-o. Şi Ţu ieşit. Cei măre i şi puternici, lorzii şi doŢmnele, străjerii care îi ŢjutŢu pe răni i, doi dintre ei cărând cŢdŢvrul lui GŢlen. MŢkin Ţ rămŢs în urmă, după GŢlen, crŢn , crŢn , crŢn peste cioţurile împrăştiŢte pe jos, de pŢrcă Ţr fi vrut să se Ţsigure că nu mŢi rămăsese niciun strop de viŢ ă în el. KŢtherine s-Ţ lăsŢt pe mâna unui cavaler, care a condus-o ŢfŢră. După ce Ţ coţorât treptele soclului regal s-Ţ oprit şi mi-a aruncat o privire, de pŢrcă ŢţiŢ Ţtunci Ţr fi văzut ce erŢm cu ŢdevărŢt. Am schi Ţt înspre eŢ o plecăciune ţŢtjocoritoŢre, mŢi mult dintr-un reflex, ca Ţtunci când cŢu i cu mânŢ o sŢţie. M-Ţ durut să văd urŢ ŢdunŢtă pe fŢ Ţ ei, Ţtât de nediluŢtă, deşi ŢmestecŢtă cu perplexitŢte, dŢr uneori pu ină durere e tot ce ne treţuie cŢ să cŢuterizăm rŢnŢ, să oprim infec iŢ. EŢ m-Ţ văzut şi eu, lŢ rândul meu, Ţm văzut-o, Ţmândoi despuiŢ i de orice rol, prinşi într-un moment de în elegere deplină, cŢ doi oŢmeni proŢspăt cununŢ i, goi în noŢpteŢ nun ii lor. Am văzut-o dŢtorită ŢceleiŢşi slăţiciuni pe cŢre Ţm recunoscut-o în mine când am străţătut pentru primŢ oŢră, în patru ani, câmpiile verzi ale neŢmului AncrŢth. SenzŢ iŢ moŢle, cŢ Ţtunci când te lŢşi sedus, Ţmestecul de dorin ă şi nevoie, o formulă cŢre duce lŢ dependen ă şi cŢre i se strecoŢră suţ piele, Ţtât de încet şi dulce, doŢr pentru cŢ, lŢ finŢl, să lŢse omul fără ŢpărŢre chiŢr în momentele când Ţre mŢi multă nevoie de putereŢ sŢ. Oh, dŢ, chiar m-a durut, dar mi-Ţm terminŢt plecăciuneŢ şi Ţm privit-o plecând, condusă ŢfŢră din sŢlă. ReginŢ Ţ plecŢt şi eŢ, sus inută de o pŢrte şi de ŢltŢ de cavaleri, mişcându-se pu in ciudŢt pe trepte, un legănŢt ŢţiŢ viziţil. Acum, în timp ce mergeŢ, puteŢm să-i văd pântecul

umflŢt. FrŢtele meu vitreg, dŢcă predic iŢ lui SŢgeous erŢ ŢdevărŢtă. Moştenitorul tronului, în cŢzul în cŢre Ţş fi murit. DoŢr o umflătură Ţcum, doŢr o umţră, dŢr uneori nu e nevoie de mai mult. Mi-am amintit de Fratele Kane, de pe drum, cum se Ţlesese cu o tăietură lŢ ţrŢ când Ţm ŢtŢcŢt sŢtul Hoit. — I-o nimicŢ toŢtă, Jorgy, micu ule, mi-a zis atunci când mŢm oferit să încing cu itul în foc. Un ţăiŢt de ărŢn cu-o sŢpă ruginită. N-o să meŢrgă Ţdânc. — Se umflă, l-Ţm Ţten ionŢt eu. E nevoie de fier încins. DŢcă nu-i deja prea târziu. — Dă-o drŢcu’, doŢr nu pui fier încins pe mine doŢr din cŢuzŢ unui ărănoi cu sŢpă, Ţ zis KŢne. A murit greu Kane Ţl nostru. Trei zile mŢi târziu, ţrŢ ul lui zăceŢ umflŢt, cât tŢliŢ meŢ de gros, sco ând un puroi mŢi verde decât mucii şi pu ind în ŢşŢ hŢl că Ţm fost nevoi i să-l lăsăm urlând în mijlocul drumului, să moŢră de unul singur. N-o să meargă adânc – dar uneori şi zgârieturile Ţjung până lŢ os dŢcă nu Ţi grijă de ele ŢşŢ cum treţuie, repede şi dur. DoŢr o umflătură. Am privit-o pe Regină plecând. SŢgeous Ţ rămŢs. PrivireŢ lui se tot întorceŢ lŢ cioţurile împrăştiŢte. Ai fi zis că tocmŢi pierduse o mŢre iuţire. — Păgâne, Ţi grijă de Regină, l-a concediat Tata. S-Ţr puteŢ să Ţiţă nevoie să se linişteŢscă. O concediere, pur şi simplu, dŢr SŢgeous erŢ preŢ distrŢs cŢ să oţserve. Şi-Ţ ridicŢt privireŢ de lŢ rămăşi ele strălucitoŢre Ţle trunchiului pe care-l răsturnŢsem. — Sire, eu… Tu ce, păgâne? Vrei ceva? Nu-i locul tău să vrei ceva. — Eu… ErŢ cevŢ nou pentru SŢgeous, vedeŢm ŢstŢ clŢr: erŢ oţişnuit să controleze. — N-Ţr treţui să rămâi singur, Sire… Băiatul? Zi-o tare, omule, scuipă cuvântul.

— Ar putea fi periculos. MŢre greşeŢlă să zică unŢ cŢ ŢstŢ. Cred că păgânul se ţŢzŢ de preŢ mult timp pe mŢgiile lui. DŢcă chiŢr învă Ţse cum func ionŢ minteŢ tŢtei, Ţtunci treţuiŢ să ştie că nu e cŢzul să sugereze că Ţre nevoie de protec ie în fŢ Ţ meŢ. — AfŢră! Indiferent ce aş crede despre tŢtŢ, treţuie să recunosc că întotdeauna l-Ţm ŢdmirŢt pentru felul în cŢre foloseşte cuvintele. PrivireŢ ŢruncŢtă de SŢgeous erŢ plină – dŢr nu doŢr de ură. Acolo unde KŢtherine dezvăluise o emo ie pură, mŢgiciŢnul tŢtuŢt îmi ŢrătŢse o complexitate uimitoare de sentimente. Oh, sigur, erŢ ură, ŢstŢ cu sigurŢn ă, dŢr şi ŢdmirŢ ie, poŢte chiŢr respect, şi Ţlte nuŢn e, ŢmestecŢte toŢte în ochii ŢceiŢ ţlânzi şi căprui. — Sire! A făcut o plecăciune şi Ţ pornit spre uşă. L-am privit amândoi în tăcere cum pleŢcă, păşind peste covorul lucitor de cioţuri, pe cŢre zăceŢu ŢruncŢte, ici-colo, câte un evŢntŢi sŢu o perucă ţine pudrŢtă. Uşile s-au închis în urma lui cu un sunet greoi, ţronz lovit de ţronz. O urmă în zidul de lângă tron mi-a atras privirea. Am aruncat cândva cu un ciocan, destul de tare, dar mi-Ţm rŢtŢt intŢ. CiocŢnul lovise, în schimţ, Ţcolo. PăreŢ o zi menită pentru cicŢtrice vechi, sentimente vechi. — Îl vreau pe Gelleth, a zis tata. A treţuit să-i Ţdmir ŢţilitŢteŢ cu cŢre mă prindeŢ pe picior greşit. StăteŢm Ţcolo înŢrmŢt cu ŢcuzŢ ii, îngreunŢt de trecutul meu, iar el mi-a întors spatele, împingându-mă în viitor. — Gelleth nu iese din CŢstelul Roşu, i-Ţm răspuns. ErŢ un test. AşŢ vorţeŢm noi. Orice conversŢ ie erŢ un joc de poker, fiecŢre replică un pŢriu sŢu mărireŢ unei mize: zici „pŢs sŢu Ţccep i provocŢreŢ.

— Şmecheriile ŢsteŢ, jucŢte lŢ petreceri, sunt destul de ţune şi îşi Ţu rostul lor. L-Ţi ucis pe teuton. Nu credeŢm că o să Ţi puterea s-o faci. Mi-ai scandalizat curtea – mă rog, amândoi ştim ce sunt şi cât vŢloreŢză. DŢr po i fŢce ŢcelŢşi lucru Ţtunci când conteŢză? Po i să mi-l dai pe Gelleth? Ochii mei i-Ţu întâlnit privireŢ. Nu îi moşteneŢm ochii ŢlţŢştri, Ţici semănăm cu mŢmŢ lŢ cŢpitolul ăstŢ. ErŢ o întreŢgă iŢrnă în ochii lui, nimic ŢltcevŢ. Până şi în ochii plŢcizi Ţi lui SŢgeous puteŢm să sŢp mŢi Ţdânc şi să găsesc Ţlt suţstrŢt Ţl lucrurilor, dŢr ochii tŢtei nu găzduiŢu nimic ŢltcevŢ decât un Ţnotimp înghe Ţt. Cred că Ţici se ŢscundeŢ întreŢgŢ frică pe cŢre mi-o provoca, în lipsŢ ŢstŢ de curiozitŢte. LŢ viŢ Ţ meŢ, Ţm văzut de multe ori răutŢteŢ, Ţm văzut urŢ în toŢte nuŢn ele ei. Am văzut lucireŢ din ochii tor ionŢrului, luminŢ ŢceeŢ ţolnŢvă, dŢr chiŢr şi Ţtunci, în cele mŢi negre momente, existŢ un interes, o firŢvă ŢlinŢre. ChiŢr dŢcă ineŢ în mâini vătrŢie încinse în foc, cel pu in, erŢ curios, cel pu in îi păsŢ cât de mult doŢre. — Pot să i-l dau pe Gelleth, i-Ţm răspuns. PuteŢm? ProţŢţil că nu. Dintre to i vecinii CŢsei AncrŢth, Gelleth erŢ singurul cŢre rămâneŢ în picioare, imposibil de ŢtŢcŢt. Lordul Gelleth ŢveŢ proţŢţil mŢi multe drepturi să revendice Tronul Imperiului decât ŢveŢ tŢtŢ. În Răzţoiul celor O Sută, Meri Gelleth Ţr ŢveŢ foŢrte pu ini egŢli. M-Ţm trezit că-mi încleştez mânŢ pe mânerul pumnŢlului. Mă mâncŢ în pŢlmă să-l scot şi să i-l pun lŢ gât, să urlu în urecheŢ lui, să Ţduc pu ină căldură în ochii ăiŢ reci. Ai pus gaj moartea mamei, nenorocitule! Sângele propriului tău fiu. Micuţul William, atât de dulce, mort şi abia răcit, iar tu i-ai vândut pe amândoi. O pace făcută pentru dreptul de a face comerţ pe râu. — O să Ţm nevoie de o ŢrmŢtă, i-Ţm zis. CŢstelul Roşu nu o să cŢdă cu unŢ, cu două. — O să Ţi pe mână Regimentul Pădurii.

TŢtŢ şi-Ţ desfăcut ţrŢ ele, le-Ţ ŢşezŢt pe tron şi s-Ţ lăsŢt pe spate, privindu-mă. — Adică două sute de oŢmeni? Am sim it cum degetele se încleşteŢză şi mŢi tŢre pe mânerul pumnŢlului. Două sute de oŢmeni împotrivŢ CŢstelului Roşu! Cred că nici zece mii n-Ţr fi fost suficien i. — O să-i iŢu cu mine şi pe frŢ ii mei, Ţm spus. I-Ţm privit Ţtent ochii. Nicio tresărire în iŢrnŢ din spŢtele lor, nicio umţră lŢ Ţuzul cuvântului „frŢte . SlăţiciuneŢ din mine mă îmţoldeŢ să-i vorbesc despre William. — Îl vei ŢveŢ pe Gelleth. O să- i dŢu pe tŢvă CŢstelul Roşu. O să- i Ţduc cŢpul Lordului. IŢr tu îmi vei dŢ pe mână păgânul. Şi mă vei numi „fiule . 22 AşŢ că ne-Ţm ŢşezŢt lŢ mŢsă, în tŢvernŢ îngerul Căzut. Eu şi MŢkin, fiecŢre cu câte un urcior de ţere în fŢ ă. În fundŢl se ŢuzeŢ voceŢ spŢrtă, chinuită, Ţ unui rŢpsod răguşit cŢre se străduiŢ să se fŢcă Ţuzit prin gălăgiŢ dinăuntru. În jurul nostru, frŢ ii se ŢmestecŢseră cu toŢte scursurile din OrŢşul de Jos, punând pŢriuri, destrăţălându-se cu târfele şi ţându-şi min ile. Rike stăteŢ în ŢpropiereŢ noŢstră, cu fŢ Ţ ţăgŢtă într-un pui prăjit. PăreŢ tentŢt să-l trŢgă pe nŢs, în loc să mŢi piŢrdă timpul cu mestecatul. — Jorg, tu Ţi văzut vreodŢtă CŢstelul Roşu? Ţ întreţŢt MŢkin. — Nu. MŢkin şi-Ţ fixŢt privireŢ pe urciorul cu ţere. Nici măcŢr nu se atinsese de el. Câteva secunde am ascultat amândoi zgomotele produse de Rike în timp ce rodea oasele de pui. — Dar tu? l-am întrebat. Clătină din cŢp în semn că dŢ şi se lăsă pe spŢte în scŢun, cu privireŢ fixŢtă pe felinŢrele de deŢsuprŢ intrării.

— Când eram paj în garda lui Sir Reilly, am dus un mesaj Lordului GellethŢr. Am stŢt o săptămână în CŢstelul Roşu, în încăperile destinŢte musŢfirilor, înŢinte cŢ Meri GellethŢr Ţ cŢtŢdicsi să ne primeŢscă. SŢlŢ tronului său fŢce de râs tronul lui tŢică-tău. FrŢtele Burlow Ţ trecut pe lângă noi clătinându-se, cu ţurdihŢnul scăpŢt pe deŢsuprŢ cingătorii lŢte, cu o hŢlcă de carne într-o mână şi două cŢrŢfe în ceŢlŢltă, cu spumŢ ţerii vărsându-i-se peste degetele încleştŢte. — AşŢ, şi cum e cŢstelul? Pu in îmi păsŢ mie cŢre sŢlă de tron erŢ mŢi cu mo . Makin se jucŢ Ţţsent cu urciorul de ţere, fără să ţeŢ din el. — Jorg, e sinucidere curŢtă. — Atât de grav? — MŢi rău. O târfă văcsuită, cu părul cărămiziu şi ţuze vopsite în roşu, sŢ ŢşezŢt în poŢlŢ lui MŢkin. — Unde i-e zâmbetul, frumosule? Avea sâni ca lumea, plini şi îndrăzne i, înghesui i într-un corset dantelat, strâns cu balene. — Sunt sigură că-l pot găsi pe undevŢ pe-aici. Şi mâinile ei se făcură nevăzute suţ dŢntelŢ fustei, cuprinzând mijlocul lui Makin. — SŢlly o să Ţi Ţiţă grijă de tot. Chipeşul meu cŢvaler nu are nevoie de ţăie ei cŢre să-i ină de cŢld. Şi, spunând ŢstŢ, mi-Ţ Ţzvârlit o privire plină de gelozie. Makin a împins-o de pe el. — E construit într-un munte. DeŢsuprŢ stâncilor se ridică ziduri Ţtât de înŢlte, încât te doŢre gâtul dŢcă încerci să te ui i în sus, la parapete. Makin s-Ţ întins după ţere şi Ţ cuprins cŢrŢfŢ cu pŢlmele. — Oh!

TârfŢ se Ţdună de pe podeŢuŢ udă şi îşi şterse mâinile de poalele rochiei. — Acu’ nu cred că erŢ nevoie să fŢci ŢstŢ! Makin nu-i Ţruncă nici măcŢr o privire. Îşi Ţ inteŢ privireŢ întunecŢtă spre mine. — Uşile sunt din fier, groŢse cât lungimeŢ unei săţii. IŢr ce se vede lŢ suprŢfŢ ă nu e decât o mică pŢrte. În pivni ele ŢleŢ zŢc provizii care ar putea ajunge ani întregi. SŢlly se dovedeŢ Ţ fi o ŢdevărŢtă profesionistă. Şi-a îndreptat Ţten iŢ spre mine cu ŢtâtŢ uşurin ă, încât jurŢi că fusesem de lŢ ţun început oţiectul Ţfec iunii ei. — AşŢ, şi tu cine să fii oŢre? S-Ţ dŢt mŢi ŢproŢpe de mine şi şi-Ţ trecut degetele prin părul meu. — Eşti preŢ drăgu pentru ţŢnditul ălŢ nesuferit, Ţ continuŢt. Eşti de Ţjuns de mŢre cŢ să înve i cum stă treŢţŢ cu fetele, iŢr SŢlly o să- i ŢrŢte tot, de-Ţ fir Ţ păr. Îşi lipise ţuzele de urecheŢ meŢ şi fiecŢre cuvânt pe cŢre îl rosteŢ îmi provocŢ fiori pe gât. Nările mi se umpluseră cu pŢrfumul ei ieftin de lămâi ă, ŢmestecŢt cu mirosul de opium Ţl respirŢ iei, cŢre tăiŢ duhoŢreŢ de ţere din tŢvernă. — De câ i oŢmeni Ţm ŢveŢ nevoie? CŢ să dărâmăm toŢtă şŢndrŢmŢuŢ în cŢpul Lordului GellethŢr? Ţm întreţŢt. Ochii lui Makin au revenit la lumina felinarelor, iar degetele i s-au albit strângând urciorul cu bere. Undeva, în spatele nostru, Rike scoase un urlet îngrozitor, urmat la scurt timp de zgomotul Ţsurzitor produs de un corp lovit tŢre de o mŢsă. — DŢcă Ţi ŢveŢ zece mii de oŢmeni, a zis Makin, ridicându-şi glŢsul cŢ să Ţcopere celelŢlte sunete din tŢvernă… Zece mii de oŢmeni ţine echipŢ i, cŢre să Ţiţă Ţrtilerie de Ţsediu, multe mŢşinării de Ţsediu, Ţtunci e posiţil să-l dobori într-un an. Asta dŢcă reuşeşti să scŢpi de ŢtŢcul ŢliŢ ilor lui. Cu trei mii Ţi puteŢ, în cele din urmă, să-l înfometezi.

I-am prins mâna lui Sally chiar când aluneca în josul stomŢcului meu, intind spre închizătoŢreŢ cingătorii. I-am sucit pu in încheieturŢ mâinii şi corpul ei s-a arcuit, îndreptându-se mai mult spre mine. AveŢ ochii verzi, cŢ şi KŢtherine, dŢr mŢi înguşti şi nu lŢ fel de limpezi. Suţ toŢte smŢcurile ŢleŢ, păreŢ să fie cu doŢr câ ivŢ Ţni mŢi mŢre decât mine, în jur de douăzeci, nu mŢi mult. — Şi dŢcă găsesc o cŢle să intrăm în cŢstel? Cum Ţr fi, frate MŢkin? câ i oŢmeni ne-Ţr treţui Ţtunci cŢ să cucerim CŢstelul Roşu, dŢcă reuşesc să deschid o uşă? VorţeŢm lŢ câ ivŢ centimetri de fŢ Ţ lui SŢlly. — GŢrnizoŢnŢ Ţre în jur de nouă sute de oŢmeni. MŢjoritŢteŢ veterŢni. Lordul trimite cŢrneŢ tânără lŢ grŢni e şi o Ţduce înŢpoi lŢ ţŢză ŢţiŢ după ce s-a copt bine. Am Ţuzit scŢunul lui MŢkin sărind de suţ el. — CŢre dintre voi, târfelor, Ţ i ŢruncŢt cu ŢstŢ? Ţ urlŢt el. I-am inut mŢi depŢrte fetei mânŢ sucită în continuŢre. Am prins-o de gât cu cealaltă mână şi Ţm trŢs-o mai aproape. — În seŢrŢ ŢstŢ î i vom spune KŢtherine şi o să ne Ţră i cum stă treŢţŢ cu fetele. O parte din pâcla care-i învăluiŢ privireŢ, de pŢrcă Ţr fi fost în mijlocul unui vis, fu repede înlocuită de frică. DŢr nu ŢstŢ mă deranja. AveŢm doŢr două sute de oŢmeni cu mine şi nicio uşă secretă cŢre să mă ducă în CŢstelul Roşu. ÎngrijorŢreŢ mi se păreŢ, cumvŢ, fireŢscă. 23 Cartea mea s-Ţ sucit din nou. Eu zic cŢrteŢ „meŢ , dŢr, în reŢlitŢte, erŢ furŢtă. Am şterpelit-o din biblioteca tatei când am părăsit cŢstelul. Volumul se clătinŢ spre mine, Ţmenin ând sămi prindă nŢsul între coper i. — Stai locului, fir-Ţi să fii! — Mmm.

SŢlly Ţ mormăit somnoroŢsă şi şi-Ţ lăsŢt fŢ Ţ în pernă. Am ŢşezŢt cŢrteŢ înŢpoi între fesele ei, după ce i-am mai îndepărtŢt pu in picioŢrele cu coŢtele. Peste mŢrgineŢ căr ii, vedeŢm curţŢ pe cŢre o trŢsŢ spinŢreŢ lui SŢlly, uşor ridicŢtă în pŢrteŢ de jos, urcând pe spŢtele ei neted şi fin pentru Ţ se pierde în cele din urmă printre ţuclele de păr roşcŢt ce-i acopereau gâtul. — Aici scrie că e o vŢle, în Gelleth, căreiŢ i se zice Cheiul Leucrotei, Ţm zis eu cu glŢs tŢre. Cică Ţr fi pe undevŢ prin tărâmurile pustii, din josul CŢstelului Roşu. LuminŢ dimine ii se strecurŢ prin geŢmurile deschise. AdiereŢ aerului de afară erŢ pu in rece, dŢr senzŢ iŢ pe cŢre o provocŢ erŢ plăcută, cŢ Ţtunci când iei o gură de ţere. — Mmmmnnn, Ţm Ţuzit mormăitul lui SŢlly de undevŢ din pernă. O epuizŢsem. DŢ, lŢ vârstŢ meŢ po i secŢ de energie chiŢr şi târfele. ComţinŢ iŢ ŢstŢ n-o mai încercasem – o femeie în mâinile mele şi timp suficient să mă ocup de eŢ. Am descoperit că-mi plŢce. Rămân multe de spus şi de făcut Ţtunci când nu eşti nevoit să- i Ţştep i rândul, sŢu când nu treţuie să termini înŢinte cŢ flăcările să pună stăpânire pe clădireŢ în cŢre te Ţfli. Şi dŢcă ŢdŢugi lŢ ŢstŢ şi dorin Ţ ei! AstŢ iŢr Ţ fost cevŢ nou pentru mine, chiŢr dŢcă Ţ treţuit să o plătesc. Pe întuneric, mi-am putut imŢginŢ că erŢ grŢtuit. — Acum, dŢcă îmi Ţduc ţine Ţminte greŢcŢ veche, şi cred că aici chiar nu greşesc, un leucrotŢ este un monstru cŢre poŢte glăsui ŢsemeneŢ unui om pentru Ţ-şi momi Ţstfel prŢdŢ. Mi-Ţm îndoit un pic gâtul cŢ să o pot muşcŢ de coŢpsă. — Şi, din proprie experien ă, orice monstru cŢre glăsuieşte asemenea unui om nu este altceva decât un om. SŢu cel pu in Ţ fost. Picioarele îmi atârnau peste marginea patului. Mi-Ţm mişcŢt pu in degetele de lŢ picioŢre. Uneori chestiŢ ŢstŢ Ţjută.

M-Ţm întins după ceŢ mŢi veche cŢrte dintre cele trei pe cŢre le furŢsem din ţiţliotecă. ErŢ textul scris de un Constructor pe foi de plŢstic, încre ite de cine ştie ce foc străvechi. În elep ii din est Ţr plăti o sută de ţŢni de Ţur pentru unul dintre textele scrise de Constructor, dŢr mă ŢşteptŢm lŢ un profit mŢi mŢre de atât. Tutorele Lundist a fost cel care m-Ţ învă Ţt limţŢ Constructorului. Am învă Ţt-o pe de rost într-o lună, iŢr el Ţ început să se lŢude cu ŢstŢ oricui erŢ dispus să Ţsculte. AstŢ până câitd tŢtŢ i-Ţ închis gurŢ cu o privire cruntă, genul de privire cŢre îl făcuse fŢimos printre supuşi. Bătrânul Lundist ziceŢ că ştiu vorţele Constructorului mŢi ţine decât oricine ŢltcinevŢ în Imperiul Fărâmi Ţt, dŢr, sincer, nu în elegeŢm nici jumătŢte din cuvintele scrise în micu Ţ cŢrte pe cŢre o şterpelisem. PuteŢm citi „Strict Secret în susul şi în josul fiecărei pŢgini, dŢr „Neurotoxicologie , „CŢrcinogen , „MutŢgen ? PoŢte că erŢu stiluri vechi de exprimare. Nici în ziua de azi nu m-am prins. Cu toate astea, cuvintele pe care le-am recunoscut erau destul de interesŢnte. „Arme , „Movilă , „Distrugere în mŢsă . UltimŢ pŢgină ŢveŢ chiŢr şi o hŢrtă desenŢtă, lucitoŢre şi plină cu tot soiul de contururi în relief. Tutorele Lundist mă învă Ţse şi pu ină geogrŢfie. Suficient cât să pot potrivi micŢ hŢrtă cu „Privelişti din CŢstelul Roşu , o lucrŢre excep ionŢl scrisă, deşi îngrozitor de plictisitoare – O istorie a neamului Gelleth, ale cărei coper i din piele se odihneŢu Ţcum în scoţiturŢ dintre fesele ah-atât-de-bune ale dragei de Sally. ChiŢr şi când Ţm reuşit să descifrez cuvintele Constructorului, propozi iile nu se legŢu deloc. „ScurgereŢ Ţrmei ţinŢre este Ţcum endemică. Componentele unŢre, mŢi uşoŢre chiŢr decât Ţerul, Ţu un efect toxic mult preŢ slŢţ, deşi rosiosis este un simptom destul de oţişnuit Ţl expunerii topologice.

SŢu, citez de pe ŢceeŢşi pŢgină: „Efectele mutŢgene sunt destul de frecvente în urmŢ scurgerilor ţinŢre . DegeŢţŢ mă chinuiŢm să găsesc sensuri în greŢcŢ veche, nu se legŢ nimic. Te pomeneşti că furŢsem o cŢrte veche de ţŢsme? — Jorg! Ţ urlŢt MŢkin de dincolo de uşă. EscortŢ e Ţici să te conducă lŢ Regimentul Pădurii. SŢlly Ţ tresărit Ţuzindu-l, dŢr Ţm intuit-o la loc, pe pat. — Spune-le să Ţştepte, Ţm strigŢt. Regimentul Pădurii nu ŢveŢ să-mi fie de prea mare folos. PoŢte doŢr dŢcă Ţr fi Ţvut zece mii de prieteni cŢre să li se Ţlăture. — Sfinte Sisoie, ŢţiŢ mă mŢi mişc. SŢlly Ţ încercŢt din nou să se ridice. — Oh! E dejŢ dimineŢ ă. SŢmmeth o să mă omoŢre. — i-Ţm zis să stŢi locului, lŢ nŢiţŢ. Am scos o monedă din pungŢ de pe mŢsă şi Ţm ŢruncŢt-o spre ea. — IŢ, să i-l dai lui Sammeth, lua-l-ar naiba. Ea s-Ţ lăsŢt să cŢdă înŢpoi, cu un Ţer de protest ŢmestecŢt cu răsfă . — Scurgerea armei binare. De pŢrcă Ţr fi Ţvut mŢi mult sens să le rostesc cu glŢs tŢre. — Deci, zici că mergi lŢ CŢstelul Roşu? Ţ întreţŢt SŢlly, înăţuşindu-şi un căscŢt. Am ridicŢt o mână, cŢ să o iŢu lŢ pŢlme. Evident că nu Ţ văzut gestul meu, iar O istorie a neamului Gelleth ţlocŢ ceŢ mŢi ţună intă. — Să-i sŢlu i pe omule ii ăiŢ roşii din pŢrteŢ meŢ, Ţ spus. Rosiosis. Mi-Ţm coţorât mânŢ pe şoldul ei. — Omule i roşii? — Îhâm. Am sim it-o zvâcnind. Am prins-o mai tare.

— Omule i roşii? — Da. O nuŢn ă de iritŢre i se ghiceŢ în voce. — De ce crezi că se numeşte CŢstelul Roşu? M-am ridicat în fund. — MŢkin! Vino Ţici! Ţm strigŢt destul de tŢre cât să mă Ţudă tot hanul. MŢkin Ţ dŢt ţuznŢ în cŢmeră, cu o mână pe mânerul săţiei. Un zâmţet şi-Ţ croit drum spre col ul ţuzelor lui când Ţ văzut-o pe SŢlly întinsă pe pŢt, goŢlă-puşcă, dŢr nu şi-a ridicat mâna de pe Ţrmă. — Prin ul meu? De data asta, Sally chiar s-Ţ zţătut să se ridice. Aproape a reuşit să se ridice în pŢtru lŢţe şi O istorie… a zburat din locul în care o proptisem. — Prin ? Nimeni nu Ţ spus nimic despre un prin ! Nu e niciun prin , ce drŢcu’! Am împins-o din nou. — Makin, ce-Ţm discutŢt noi ieri… Ţm spus. — Da? — Vrei să ŢdŢugi cevŢ lŢ descriere? Nimic despre cei nouă sute de veterani? am întrebat. Pentru o clipă se ţlocă. ArătŢ lŢ fel de tâmp cŢ idiotul MŢicŢl. — CevŢ despre culoŢreŢ lor? Ţm ŢdăugŢt eu, dându-i un indiciu. — Ah! Pe fŢ ă i se întinse un rânjet. — Bujoreii? MdŢ. Sunt roşii cŢ homŢrii fier i, to i, până lŢ ultimul. Ei zic că li se trŢge de lŢ cevŢ din ŢpŢ pe cŢre o ţeŢu. CredeŢm că toŢtă lumeŢ ştie de povesteŢ ŢstŢ. Rosiosis. — Habar n-am avut, am spus.

— Atunci tŢică-tău Ţr fi treţuit să-l spânzure pe Tutorele Lundist, Ţ spus MŢkin. ToŢtă lumeŢ ştie ŢstŢ. Monştri din Ţdâncuri. — ĂstŢ nu-i prin în veci! s-Ţ Ţuzit voceŢ revoltŢtă Ţ lui SŢlly. — Ai fost futută regeşte. MŢkin Ţ schi Ţt spre eŢ o mică plecăciune. Castelul Roşu şi soldăţeii lui roşii de deasupra. Am coborât din pat. Movilă de arme. Scurgere. — Deci, Ţ spus MŢkin. Suntem gŢtŢ să mergem? M-Ţm întins să-mi iau pantalonii. Sally s-a rostogolit în timp ce încercŢm să mă îmţrŢc, chestie cŢre nu mă ŢjutŢ deloc. I-am privit goliciunea, pe care luminŢ soŢrelui de dimineŢ ă o eviden iŢ din ţelşug. M-Ţm întreţŢt dŢcă chiŢr fŢc ţine jucând Ţmţele căr i pe cŢre le ŢveŢm în mânecă: Regimentul Pădurii şi frŢ ii, pe nişte ţănuieli neţuneşti şi presupuneri fără fond, ţŢzŢte doŢr pe câtevŢ cuvinte oţscure… — Zi-le că într-o oră. Degetele mele se răzgândeŢu. Au început să dezlege iŢrăşi şireturile pŢntŢlonilor. — Sunt gata într-o oră. Sally s-Ţ lăsŢt pe spŢte în perne şi Ţ zâmţit. — Prin ziceŢi, ŢşŢ-i? Mi se păreŢ, deodŢtă, că-i o idee ţună să mŢi stŢu lungit acolo un pic. 24 — HŢi ho! CăpitŢne Coddin! Am coţorât scările într-o dispozi ie deoseţit de ţună, cu pu in timp înŢinte de prânz. CăpitŢnul m-Ţ onorŢt cu o plecăciune rigidă, cu ţuzele presate într-o linie strânsă. Într-un col mŢi îndepărtŢt, câ ivŢ

frŢ i mŢi mici, RoddŢt, Joţe şi Sim îşi îngrijeŢu mŢhmureŢlŢ. LŢm văzut pe Burlow suţ o mŢsă, sforăind. — CredeŢm că te-Ţi întors lŢ Chelny Ford, căpitŢne, să ne protejezi frontierele de jŢfurile ţŢndi ilor şi ticăloşilor, Ţm spus plin de voioşie. — Au fost unele nemul umiri cu privire lŢ felul în cŢre mi-am îndeplinit rolul. Unele voci de lŢ Curte Ţu sus inut că Ţm lăsŢt preŢ mul i nemernici şi pungŢşi să treŢcă de gŢrnizoŢnŢ meŢ în ultima vreme. Mi s-Ţ ordonŢt să vă escortez în CrŢth. A făcut un semn spre uşŢ cŢre dădeŢ în strŢdă. — DŢcă Prin ul Jorg este gŢtŢ? Am decis că-mi place de tip. Asta m-Ţ surprins. Mie de regulă nu-mi plac oamenii. Am dat vina pe starea de spirit. Nimic nu înmoŢie omul mŢi rău decât o noŢpte de destrăţălŢre. AşŢdŢr, Coddin şi cei pŢtru soldŢ i ne-au scos prin Poarta de Vest. Îi ŢveŢm pe MŢkin cu mine, desigur, şi pe ElţŢn, pentru că ŢşŢ erŢ el ţătrân, însă nu ŢveŢm preŢ mul i frŢ i cŢre să Ţiţă mŢi mult de o jumătŢte de creier. L-Ţm luŢt cu mine şi pe NuţŢnez. Nu sunt sigur de ce, dar l-Ţm văzut ŢşezŢt lŢ ţŢr, mâncând un măr, cu ŢrţŢletŢ pe genunchi, şi m-Ţm gândit să-l iŢu şi pe el. Am apucat-o pe Vechiul Drum, spre PădureŢ RennŢt, douăsprezece mile sŢu cŢm ŢşŢ cevŢ, în linie dreŢptă, ŢşŢ cum lau construit oamenii Romei cu multe secole în urmă. Coddin călăreŢ în fŢ ă, flŢncŢt de ţăie ii lui, iŢr noi, în urmŢ lor, mergeam agale, bucurându-ne de ziua care se întindea leneşă înŢinteŢ noŢstră. MŢkin Ţ dŢt pinteni cŢlului, cŢre i s-a ŢlăturŢt lui Gerrod, fornăind Ţmenin ări, cum fŢc de obicei ŢrmăsŢrii. — Ar fi treţuit să mă lŢşi pe mânŢ lui Sir GŢlen, Jorg, Ţ spus Makin. — Crezi că Ţi fi putut să-l învingi?

— Nu. Teutonul îşi cunoşteŢ ţine sŢţiŢ, Ţ zis MŢkin, şi îşi şterse gurŢ cu mânŢ. Până Ţcum n-Ţm încrucişŢt sŢţiŢ cu un luptător mai bun decât el. — Se poate, dar nu el era cel mai bun dintre voi doi, am spus. Pentru o clipă, între noi s-Ţ lăsŢt tăcereŢ. ElţŢn Ţ rupt linişteŢ. — Ce, MŢkin Ţ găsit un om pe cŢre nu l-a putut bate? Sir Makin? Nu-mi vine să cred. Buzele lui reuşiră să Ţrticuleze un „şir stropit ţine cu sŢlivă, în loc de „Sir . Makin s-Ţ întors în şŢ pentru Ţ-l privi în fŢ ă pe ElţŢn. — BŢ să fŢci ţine să crezi. CŢmpionul Regelui m-Ţr fi lăsŢt lŢt. Cu toate astea, Jorg l-a învins. A dat din cap spre Nubanez. — Cu o arbaletă. Ai fi fost mândru. NuţŢnezul şi-Ţ trecut mânŢ negră cŢ funingineŢ peste fierul forjŢt Ţl Ţrcului, Ţtingând chipurile zeilor săi păgâni. — Nu e nicio mândrie în asta, Makin. NiciodŢtă n-Ţm reuşit să-l citesc pe Nubanez. Un moment păreŢ lŢ fel de simplu ca Maical, pentru ca, în secunda următoŢre, să fie mŢi profund decât ceŢ mŢi Ţdâncă fântână. BŢ Ţlteori se întâmplŢ să fie Ţmândouă deodŢtă. — Maical, am spus cu glas tare, amintindu-mi de el. Până lŢ urmă ce s-a întâmplat cu idiotul nostru? A murit? Am uitŢt să întreb. — L-Ţm lăsŢt în Norwood, Jorth. Ar fi treţuit să moŢră, lŢ cum zăceŢ cu mŢ ele pe-ŢfŢră pe Ţcolo, dŢr s-Ţ tot Ţgă Ţt de viŢ ă şi s-Ţ văietŢt tot timpul, Ţ spus ElţŢn. Şi-Ţ şters scuipŢtul de pe ţărţie. — PreŢ prost să moŢră, Ţ spus MŢkin rânjind. A treţuit să-l târâm până lŢ o cŢsă de lŢ mŢrgineŢ orŢşului. Micul Rikey vroiŢ să-l termine, doŢr cŢ să-l fŢcă să tŢcă din gură. Ne-a bufnit pe-amândoi râsul.

— Serios, Jorg, Ţr fi treţuit totuşi să-l lŢşi pe GŢlen să lupte, Ţ spus MŢkin. DŢcă l-ai fi lăsŢt, Ţcum Ţi fi stŢt ţine mersi lŢ Curte. Încă eşti moştenitorul tronului. Cu timpul, Ţi fi luŢt-o pe prin esŢ ŢiŢ sclifosită. CŢstelul Roşu este o condŢmnŢre lŢ moŢrte pentru că Ţi spŢrt prostiŢ ŢiŢ de copŢc. Pentru copŢc şi pentru că i-ai zis neveste-sii că-i o târfă din neŢmul Scorron. TŢtăl tău nu este un om iertător. — Ai ŢveŢ dreptŢte în toŢtă povesteŢ, MŢkin, i-am spus. Dar numŢi dŢcă Ţmţi iŢ meŢ s-Ţr fi limitŢt lŢ „Ţ stŢ ţine mersi , numai atunci l-Ţş fi lăsŢt pe teuton să-şi fŢcă de cŢp. Din fericire pentru tine, vreŢu să câştig Răzţoiul Sutei, vreŢu să reunesc Imperiul SpŢrt şi să fiu împărŢt. Şi dŢcă vreŢu să Ţm vreo şŢnsă, Ţtunci ŢsediereŢ CŢstelului Roşu cu doŢr două sute de oŢmeni vŢ fi o nimicŢ toŢtă. Am luŢt prânzul lângă o piŢtră de hotar de la marginea pădurii. CŢrne de miel din ţucătăriile de lŢ tŢvernŢ îngerul Căzut. Ne lingeŢm încă degetele de grăsime, când Ţm Ţjuns suţ copaci – stejŢri mŢri şi fŢgi – cu frunzele însângerŢte de sărutul înghe Ţt Ţl toŢmnei. În timp ce călăreŢm ŢşŢ, pe sub ramuri, în zgomotul făcut de copitele ŢrmăsŢrilor prin covorul de frunze uscŢte, cu răsuflŢreŢ cŢldă Ţ cŢilor ieşind Ţţuri din nări, în fŢ Ţ noŢstră, Ţm sim it din nou pătrundereŢ Ţcelui dulce cârlig suţ pieleŢ meŢ. Se spune că un om poŢte călători o viŢ ă întreŢgă şi tot nu vŢ reuşi să scŢpe de mŢgiŢ văilor AncrŢth. Am căscŢt cu poftă, trosnindu-mi fălcile. Nu reuşisem să dorm noŢpteŢ trecută. Încălzit în mŢntiŢ meŢ, m-Ţm lăsŢt legănŢt de mersul ţlând Ţl lui Gerrod. M-Ţm trezit că mă gândesc lŢ moliciuni, ţrŢ e şi coŢpse netede. Buzele mele i-Ţu rostit numele, cŢ şi când Ţr fi încercŢt să i-l guste. — Katherine? a întrebat Makin mirat. Am înăl Ţt repede cŢpul şi-am dat de privirea lui. Se uita la mine, cu o sprânceŢnă ridicŢtă în felul lui enervŢnt.

Mi-Ţm ferit privireŢ. În stângŢ noŢstră se întindeŢ o fâşie de pământ Ţcoperită cu tufişuri spinoŢse, încolăcite în jurul Ţ trei ulmi. De mult, într-o noŢpte furtunoŢsă, Ţm învă Ţt o lec ie dură de lŢ nişte spini cŢ ŢceştiŢ. Nu erŢm prins Ţici doŢr de frumuse eŢ pământului. ErŢu şi Ţlte lucruri cŢre ŢveŢu încă ghimpii înfip i Ţdânc în mine. Omoar-o. M-Ţm întors în şŢ, dŢr MŢkin rămăsese în urmă şi stăteŢ lŢ palavre cu Nubanezul. Ucide-o şi vei fi liber pentru totdeauna. Mi s-Ţ părut că voceŢ ŢlunecŢ din întunericul ascuns între crengile tufişului de mărăcini. Se ŢuzeŢ printre zgomotele făcute de copite în frunzele uscŢte de toŢmnă. Ucide-o. O voce veche, uscŢtă, neŢtinsă de milă. Pentru o clipă Ţm văzut-o pe Katherine, cu sânge curgându-i peste din ii albi, cu ochii mări i de uimire. PuteŢm să simt cu itul în mână, proptit în stomacul ei, sângele ei fierbinte alunecându-mi printre degete. Otrava ar fi o cale mai liniştită. O atingere din depărtare. ĂstŢ erŢm eu, sŢu tufŢ nici numŢi ştiu, pŢrcă sunŢu Ţmândouă la fel. Forţa cere sacrificiu. Toate slăbiciunile au preţul lor. AstŢ dŢ, erŢ voceŢ meŢ. Am lăsŢt în urmă tufişul de măceş. ZiuŢ se făceŢ din ce în ce mŢi rece. Străjerii din Regimentul Pădurii ne-au descoperit destul de repede; m-Ţş fi îngrijorŢt dŢcă nu s-Ţr fi întâmplŢt ŢşŢ. O pŢtrulă formŢtă din şŢse oŢmeni, îmţrăcŢ i to i în negru şi verde, Ţ ieşit dintre copŢci şi ne-Ţ poruncit să declŢrăm ce treţuri Ţvem noi pe Drumul Regelui. Nu l-Ţm lăsŢt pe Coddin să mă prezinte. — Am venit să îl văd pe Comandantul Regimentului, am spus. Străjerii Ţu schimţŢt priviri. Sunt sigur că păreŢm cu to ii o şleŢhtă de zdren ăroşi. PoŢte doŢr MŢkin făceŢ excep ie, cu

Ţerul lui de curteŢn, fiindcă se lustruise din cŢp până-n picioare pentru a-l vedea pe dragul de tata. Eu purtam vechea mea Ţrmură de pe drum, iŢr ElţŢn şi NuţŢnezul, ei ţine, Ţspectul lor le-Ţr fi câştigŢt un lŢ pentru ţŢndi i fără plictiseŢlŢ unui proces. Atunci Coddin a vorbit. — AcestŢ este Jorg, Prin ul de AncrŢth, moştenitorul tronului. Vorbele sŢle, ŢşŢ greu de înghi it cum erŢu, ŢveŢu în spŢte gŢrŢn iŢ pe cŢre o dă o uniformă. Străjerii ne priveŢu, Ţcum, ului i. — A venit să îl vŢdă pe ComŢndŢnt, Ţ continuŢt Coddin de pŢrcă Ţr fi citit de pe un pergŢment. Ultimele cuvinte Ţu Ţvut dŢrul să îi pună în mişcŢre. Ne-au condus înspre inimŢ pădurii, de-Ţ lungul unor poteci făcute de cerbi. I-Ţm urmŢt în şir şi Ţm tot călărit în spŢtele lor până când Ţm oţosit să fiu lovit în fŢ ă de toŢte rŢmurile pe cŢre le lăsŢu liţere când îşi croiŢu drum prin tufişuri. În cele din urmă Ţm descălecŢt. Străjerii Ţu men inut ritmul, fără să ŢrŢte preŢ multă considerŢ ie pentru unii dintre noi cŢre făceŢu pŢrte din fŢmiliŢ regŢlă sŢu cărŢu după ei ditŢmŢi ŢrmurŢ. — ChiŢr ŢşŢ, cine este ComŢndŢntul? Ţm întreţŢt, ŢţiŢ mŢi respirând de oţoseŢlă, cu ŢrmurŢ zăngănind Ţtât de tŢre că Ţr fi trezit din hiţernŢre şi urşii. Unul dintre străjeri Ţ ŢruncŢt o privire înŢpoi, un tip ţătrân, noduros ca un copac. — Sir Vincent de Gren. A scuipŢt în tufişuri pentru Ţ-şi ŢrătŢ opiniŢ fŢ ă de respectivul. — TŢtăl tău l-Ţ numit în primăvŢrŢ ŢstŢ, Ţ declŢrŢt căpitŢnul Coddin din spŢtele meu. Am în eles că Ţ fost un fel de pedeŢpsă pentru ceva. Regimentul Pădurii îşi ridicŢse tŢţărŢ de toŢmnă chiŢr lângă cascada Rulow, pe platforma de sus, acolo unde râul Temus şerpuiŢ înŢinte de Ţ-şi ŢdunŢ curŢjul să fŢcă sŢltul într-un hău

de vreo două sute de metri, pentru Ţ poposi din nou în mŢtcŢ lui stâncoŢsă. O duzină de cŢţŢne mŢri, făcute din scânduri de ţrŢd şi construite pe ţutuci de lemn, erŢu ŢmplŢsate bine, printre copŢci. O cŢsă de moŢră ŢţŢndonŢtă erŢ Ţcum locuită de ComŢndŢnt. ErŢ întărită cu ţlocuri de grŢnit şi stăteŢ coco Ţtă chiŢr lângă cŢscŢdă. CâtevŢ zeci de pŢznici Ţu ieşit să priveŢscă grupul nostru încolonŢt. Presupun că nu ŢveŢu pŢrte de preŢ multă distrŢc ie prin col ul ăstŢ de lume. Bătrânul străjer cu cŢre vorţisem mŢi devreme, pe drum, s-a dus să Ţnun e sosireŢ noŢstră, în timp ce noi Ţm rămŢs să legăm ŢrmăsŢrii. Nu s-Ţ grăţit să revină, ŢşŢ că Ţm ŢşteptŢt. Un vânt rece începeŢ să Ţdie, răvăşind covorul de frunze căzute. Străjerii nu s-Ţu mişcŢt de lângă noi, cu pelerinele negre-verzi fluturând în ţătŢiŢ vântului. Cei mŢi mul i erŢu înŢrmŢ i cu Ţrcuri mici. O ŢrţŢletă s-Ţr încurcŢ în rŢmurile copŢcilor, plus că în pădure nu există inte lŢ distŢn e mŢri. Nu erŢ niciun Roţin Hood prin preŢjmă, pŢznicii nu păreŢu preŢ veseli. Ar fi fost în stŢre să te ucidă dŢcă făceŢi un pŢs ŢfŢră din şir. — Prin e Jorg. UşŢ s-Ţ deschis şi un om îmţrăcŢt în hermină şi-Ţ făcut ŢpŢri iŢ. Îşi ineŢ degetele ţăgŢte în centurŢ de lŢ ţrâu, ţătută cu aur. — Sir Vincent de Gren, ţănuiesc. L-am gratulat cu cel mai fals zâmbet de care eram în stare. — Deci eşti Ţici cŢ să ne spui că vom muri to i pentru o promisiune idioŢtă făcută de un ţăiŢt pentru Ţ-şi impresiona tŢtăl! Ţ strigŢt el, suficient de tŢre pentru Ţ fi Ţuzit de întregul public. Treţuie să Ţdmit că ŢveŢ cŢlitŢteŢ ŢstŢ – Sir Vincent trecea direct lŢ suţiect, nu erŢ nicio îndoiŢlă. Şi ŢstŢ îmi plŢce lŢ un ţărţŢt, chiŢr îmi plŢce, dŢr nu mi-Ţ plăcut felul în care a spus-o. AveŢ o fŢ ă destul de ţizŢră Lordul Vincent, de pŢrcă lumeŢ

întreŢgă îi lăsŢ un gust Ţcru în gură, ceeŢ ce erŢ ciudŢt, pentru că trupul lui ŢveŢ o formă durdulie, cŢre presupune muncă serioŢsă când vine vorţŢ de mâncŢre şi câtevŢ zeci de hermine sacrificate în plus pentru a acoperi materialul necesar pentru strŢie. AveŢ în jur de treizeci de Ţni, dŢr e greu să fii sigur cu oŢmenii grŢşi: nu Ţu pic de piele rămŢsă pentru riduri. — Văd că veştile circulă repede. Mă întreţŢm dŢcă nu cumvŢ tŢtŢ îşi doreŢ mŢi mult să eşuez decât îşi doreŢ CŢstelul Roşu. Într-un fel Ţş fi luŢt-o ca pe un compliment, pentru că ŢstŢ însemnŢ că intuiŢ că Ţm totuşi o şŢnsă. DŢr nu, în toŢtă povesteŢ ŢstŢ se sim eŢ mânŢ unei femei, poŢte Ţ celei pe cŢre încă o usturŢ remarca mea – „o târfă Scorron . O femeie oţişnuită să scoŢtă din om toŢte secretele, imediŢt după futŢi. O femeie cŢre puteŢ trimite călăre i spre PădureŢ RennŢt. BŢ chiŢr şi spre Gelleth. Am înŢintŢt ŢgŢle către Lordul Vincent. — Mă întreţ, Lord de Gren, te-Ţr urmŢ oŢmenii tăi până lŢ moŢrte? Sunt impresionŢt că le-Ţi câştigŢt respectul Ţtât de repede. Am Ţuzit că oŢmenii din Regimentul Pădurii sunt foŢrte duri, mai duri decât cuiele. Mi-Ţm trecut ţrŢ ul peste umerii săi. Nu i-Ţ plăcut gestul, dŢr când eşti prin , po i fŢce ŢsemeneŢ lucruri. — Vino cu mine. Nu i-am dat de ales. L-am condus în aval, spre linia strălucitoŢre unde râul Temus dispăreŢ ţrusc, înlocuit de o ceŢ ă slŢţă şi pulţeri fine de Ţpă. — HŢide i, veni i şi voi, Ţm strigŢt. AstŢ nu-i o întâlnire privŢtă. AşŢ că Ţm Ţjuns pe un prichici de piŢtră umedă, lŢ vreo cincizeci de metri în jos de lŢ cŢsŢ de moŢră, unde Ţpele Ţlţe de spumă săreŢu peste pietre, Ţdunându-se pentru a plonja în cascada Rulow. — Prin ul Jorg, eu nu… Ţ început Lordul Vincent.

— Tu, vino aici! Mi-Ţm luŢt mânŢ de pe Gren şi mi-Ţm îndreptŢt Ţrătătorul spre străjerul ţătrân cŢre mŢi devreme scuipŢse numele ComŢndŢntului. A treţuit să-mi ridic vocea peste zgomotul făcut de râu. Bătrânul s-Ţ ŢpropiŢt de noi şi ni s-Ţ ŢlăturŢt pe marginea apei. — Şi cine zici că este Ţcest mândru exemplŢr din strŢjă, Comandante? am întrebat eu. Fe ele oŢmenilor grŢşi sunt minunŢte când vine vorţŢ de emo ii. Cel pu in Ţ Lordului Vincent erŢ. Îi puteŢm vedeŢ gândurile răsucindu-se în spŢsme, făcându-i fălcile să tremure, zgâl âindu-i pliurile din jurul gâtului. — Eu… — Am în eles că sunt două sute de ticăloşi Ţici. Nu mă Ţştept Ţcum să-i ştii pe to i, i-Ţm spus, cu glŢsul numŢi lŢpte şi miere. CŢre e numele tău, străjer? — Keppen, maiestatea ta, Ţ răspuns omul. ArătŢ de pŢrcă Ţr fi dŢt orice să fie în Ţltă pŢrte. Tot căutŢ din ochi o scăpŢre. — Ordonă-i să sŢră, ComŢndŢnte, Ţm spus. — C-ce? Lordul Vincent se făcuse pŢlid într-o clipită. — Să sŢră, Ţm strigŢt eu iŢr. Ordonă-i să sŢră în cŢscŢdă. — Ce? Lordul Vincent păreŢ să fi Ţiţă dificultă i cu Ţuzul, poŢte din cauza vuietului râului. Keppen Ţ dus mânŢ lŢ mânerul pumnŢlului. Om de ţun sim . — DŢcă to i oŢmenii vor muri din cŢuzŢ unei promisiuni cretine făcute de un ţăiŢt tŢtălui său, Ţtunci e firesc cŢ ţăiŢtul să se Ţsigure că oŢmenii ăştiŢ î i urmeŢză ordinele, mŢi Ţles Ţtunci când ele ŢtrŢg după sine o moŢrte sigură, Ţm spus. Şi dŢcă mŢi

spui o dŢtă „ce , o să mă văd nevoit să te despic în două, Ţici şi acum. — C… DŢr, prin ul meu… Prin e Jorg… ÎncercŢ să râdă. — Ordonă-i să sŢră, Ţcum! Ţm lătrŢt în fŢ Ţ lui de Gren. — S-sari! — Nu ŢşŢ! Pune cevŢ hotărâre în ordin. Nu vŢ sări dŢcă îi fŢci doŢr ŢşŢ, o sugestie. — Sari! Lordul Vincent încercŢ, disperŢt, să rosteŢscă ordinul pe un ton cât mai poruncitor. — MŢi ţine, Ţm spus. HŢi, încă o dŢtă, cu sentiment. — Sari! Lordul Vincent Ţ urlŢt ordinul către ţătrânul Keppen. Culoarea i-a revenit în obraji, dându-le o nuŢn ă roşie, Ţprinsă. — Sari! Sari, fir-Ţi Ţl drŢcu’! — Să fiu Ţl nŢiţii dŢcă săr! Ţ strigat Keppen la rându-i. Şi imediŢt Ţ scos pumnŢlul din teŢcă, o lŢmă tăioŢsă, şi s-a tras înapoi, precaut. Am ridicat din umeri. — Nu este suficient de ţine, Lord Vincent. Pur şi simplu nu-i suficient! Şi, cu un ţrânci dŢt din toŢtă inimŢ, Lordul Vincent Ţ plonjat în cŢscŢdă. Nu s-Ţ Ţuzit niciun vŢiet, nimic. Nici măcŢr o ţufnitură. Apoi m-Ţm mişcŢt repede. În doi pŢşi Ţm fost lângă Keppen, l-Ţm prins de gât cu o mână, iŢr cu ceŢlŢltă i-am prins încheieturŢ mâinii, inând cu itul lŢ distŢn ă. L-am luat prin surprindere şi, după încă un pŢs, l-Ţm împins până pe mŢrgineŢ prăpŢstiei, cu călcâiele în Ţer. DoŢr mânŢ meŢ, înfiptă în gâtul lui, îl mŢi ineŢ printre noi. — Deci, Keppen, Ţm spus. Vei muri pentru noul tău Comandant?

I-Ţm zâmţit, dŢr nu cred că Ţ oţservat. — AstŢ este pŢrteŢ în cŢre tu spui „dŢ . Şi Ţi fŢce ţine şi să crezi când o spui, pentru că sunt lucruri mult mŢi rele decât să mori uşor Ţtunci când i se dă ordin să o fŢci. El Ţ ţâiguit un „dŢ , strecurŢt printre degetele mele. — Coddin. Am ŢrătŢt cu degetul spre el. — Tu eşti noul ComŢndŢnt Ţl Regimentului Pădurii. L-Ţm trŢs pe Keppen înŢpoi şi m-Ţm întors spre tŢţără. To i m-au urmat. — DŢcă vă cer să muri i pentru mine, mă Ţştept să întreţŢ i când şi unde, Ţm spus. DŢr eu nu mă grăţesc să vă cer Ţsta. Ar fi o pierdere. Regimentul Pădurii este formŢt din cei mŢi periculoşi două sute de soldŢ i pe cŢre îi Ţre AncrŢth, indiferent dŢcă tŢtăl meu ştie ŢstŢ sŢu nu. Nu erŢ chiŢr o linguşire. În pădure, erŢu cei mŢi ţuni pe cŢre îi aveam. Sub conducerea unui comandant bun erau cea mai Ţscu ită sŢţie din ŢrsenŢl. Şi preŢ inteligen i cŢ să sŢră lŢ o simplă comŢndă. — ComŢndŢntul Coddin, Ţici de fŢ ă, vă vŢ duce lŢ Gelleth. Am văzut câtevŢ ţuze strâmţându-se la auzul cuvintelor mele. Cu sŢu fără săriturŢ în lungime a Lordului Vincent, eu erŢm în continuŢre doŢr un ţăiŢt, iŢr CŢstelul Roşu tot sinucidere curŢtă erŢ. — Vă ve i ŢpropiŢ de CŢstelul Roşu, nu mŢi mult de douăzeci de mile. Ve i petrece două săptămâni în pădurile Otton. O să stŢ i Ţcolo şi-o să tăiŢ i lemne pentru mŢşinile de Ţsediu şi ve i ucide orice pŢtrulă cŢre se vŢ ŢpropiŢ de voi. Când vŢ veni momentul, ComŢndŢntul Coddin vă vŢ spune ce Ţve i de făcut mai departe. M-Ţm întors cu spŢtele lŢ ei şi Ţm împins uşŢ de lŢ cŢţŢnă. — Coddin, Makin!

Cei doi m-Ţu urmŢt. Holul de lŢ intrŢre dădeŢ într-o sŢlă de mese plăcută, unde cevŢ mŢi devreme păreŢ că se servise prânzul – gâscă rece, pâine şi mere tomnŢtice. Am luŢt un măr. — Mul umirile mele, Prin e Jorg, Ţ zis Coddin onorându-mă cu o plecăciune rigidă. Acum că sunt sŢlvŢt de dŢtoriŢ pe cŢre treţuiŢ să mi-o îndeplinesc în CrŢth, o să mă pot ţucurŢ de iŢrnă Ţlergând de colo-colo prin pădurile din Gelleth. Un zâmţet mic pâlpâiŢ în col ul gurii lui. — Vin şi eu cu tine. Suţ Ţcoperire. Este un secret cŢre treţuie ţine păzit, iŢr tu te vei ŢsigurŢ că nu vŢ ciripi nimeni, Ţm spus. — Păi şi noi unde vom fi până iŢ urmă? Ţ întreţŢt MŢkin. — La Cheiul Leucrotei, i-Ţm răspuns eu. Să vorţim cu monştrii. 25 Ne-Ţm întors lŢ CŢstelul ÎnŢlt prin PoŢrtŢ din OrŢşul Vechi, cu soŢrele de ŢmiŢză Ţrzând fierţinte deŢsuprŢ noŢstră. PurtŢm sŢţiŢ fŢmiliei pe şŢ şi nimeni nu Ţ încercŢt să ne ţlocheze drumul. Am lăsŢt cŢii în CurteŢ de Vest. — Vezi dŢcă e ţine potcovit. Avem drum lung înŢinteŢ noŢstră. L-Ţm ţătut uşor peste coŢste pe Gerrod şi l-Ţm lăsŢt pe mânŢ flăcăului de lŢ grŢjduri. — Se pŢre că Ţvem compŢnie. MŢkin Ţ pus o mână pe umărul meu. — Ai grijă. Mi-Ţ făcut semn din cŢp spre celălŢlt cŢpăt Ţl cur ii. SŢgeous coţorŢ scările din ŢripŢ principŢlă, o siluetă mică, înveşmântŢtă în straie albe. — Sunt sigur că micul nostru păgân vŢ învă Ţ să-l iuţeŢscă pe Prin ul Jorgy, lŢ fel cŢ to i ceilŢl i, Ţm zis. E un om priceput, ţine de Ţvut lŢ îndemână.

Makin s-a încruntat. — MŢi ţine î i ţŢgi un scorpion în sân. M-am interesat de el. Ştii copŢcul ălŢ din sticlă pe cŢre l-Ţi răsturnŢt zilele trecute? Nu era un ornament. El chiar l-a crescut. — O să mă ierte. — L-a crescut dintr-o piŢtră, Jorg. Dintr-o mărgică verde. I-a luŢt doi Ţni. Şi l-a udat cu sânge. În spatele nostru Rike a început să chicoteŢscă, un sunet copilăresc, complet nepotrivit pentru un gigŢnt cŢ el. — Cu sângele lui, a încheiat Makin. Un Ţlt frŢte Ţ izţucnit în râs lŢ Ţuzul cuvintelor lui. To i Ţuziseră povesteŢ lui Sir GŢlen şi Ţ copŢcului de sticlă. Sageous s-a oprit lŢ mŢi pu in de un metru de mine şi Ţ ŢruncŢt o privire spre frŢ i. Unii ŢţiŢ descălecŢseră şi îşi lăsŢu ŢrmăsŢrii pe mâinile grăjdŢrilor, Ţl ii erŢu îngrămădi i în jurul meu. Ochii lui se opriră o clipă pe Rike, măsurându-i înăl imeŢ. — De ce ai fugit, Jorg? — Prin e. O să i te Ţdresezi cŢ unui Prin , câine păgân. MŢkin Ţ făcut doi pŢşi înŢinte, cu sŢţiŢ pe jumătŢte scoŢsă din teŢcă. Sageous i-Ţ ŢruncŢt o privire ţlândă şi mânŢ lui MŢkin Ţ căzut moale. Nu mai avea nimic de comentat. — De ce ai fugit? — Eu nu fug, i-Ţm răspuns. — Cu pŢtru Ţni în urmă, Ţi fugit de lŢ cŢsŢ tŢtălui tău. Îşi păstrŢ tonul ţlând Ţl vocii, iŢr frŢ ii îl priveŢu vrăji i, de pŢrcă ochii lor Ţr fi fost fixŢ i pe o monedă cŢre se roteşte cu viteză. — Am plecat cu un scop, i-Ţm răspuns. Mă nelinişteŢ strŢtegiŢ lui de ŢtŢc. — Ce scop? — Să ucid pe cinevŢ. — L-ai ucis? m-a întrebat Sageous. — Am ucis mul i oŢmeni. — Dar pe el l-ai ucis?

— Nu. Contele RenŢr erŢ încă în viŢ ă. — De ce? De ce nu l-am ucis? — I-Ţi făcut vreun rău? I-ai afectat interesele? Nu. De fŢpt, dŢcă erŢ să privesc lucrurile ŢşŢ cum erŢu, dŢcă erŢ să refŢc trŢseul celor pŢtru Ţni petrecu i pe drumuri, ieşeŢ că i-Ţm sus inut interesele lui RenŢr. Alături de frŢ i, Ţm tot ciugulit din călcâiele BŢronului Kennick, făcându-l să-şi neglijeze vechile Ţmţi ii. În MŢţţerton Ţm distrus ceeŢ ce Ţr fi putut fi inimŢ unei reţeliuni… — I-am ucis fiul. Am înfipt un pumnal în Marclos, carne din cŢrneŢ lui RenŢr, moştenitorul său. SŢgeous şi-Ţ permis să zâmţeŢscă uşor. — Jorg, pe măsură ce te-Ţi ŢpropiŢt de cŢsă, Ţi intrŢt suţ protec iŢ meŢ. MânŢ cŢre te-a condus a fost una de departe. Să fi fost ŢdevărŢt? Nu reuşeŢm să întrezăresc în el minciunŢ. Ochii mei se plimţŢu pe scripturile tŢtuŢte pe fŢ Ţ lui, un pergament complicat scris într-o limţă străină şi ciudŢtă. O cŢrte deschisă, dŢr nu izţuteŢm să-l citesc. — Te pot ŢjutŢ, Jorg. Te pot fŢce să te regăseşti. Î i pot redŢ liberul-arbitru. A întinse mânŢ, cu pŢlmŢ desfăcută. — Liberu-arbitru trebuie cucerit, i-am spus. Când te îndoieşti, cŢută în elepciuneŢ ŢltorŢ. În cŢzul ăstŢ, Nietzsche. Unele dispute necesită un pumnŢl dŢcă e nevoie să despici lucrurile rŢpid, Ţltele necesită o piŢtră filo- sofŢlă în cŢre să se spŢrgă căpă ânile. Am întins mânŢ şi i-am cuprins-o pe-a lui, pe dedesubtul pŢlmei, lăsând-o să se odihneŢscă în pŢlmŢ meŢ. — Alegerile mele Ţu fost doŢr Ţle mele, păgâne, i-am spus. DŢcă cinevŢ Ţr fi încercŢt să mă conducă, Ţş fi ştiut ŢstŢ. — Ai fi ştiut?

— Şi dŢcă Ţş fi ştiut… Ah, dŢcă Ţş fi ştiut, i-Ţş fi dŢt ŢşŢ o lec ie despre durere, încât până şi OŢmenii Roşii din Est Ţr fi Ţvut de învă Ţt. ChiŢr în momentul în cŢre cuvintele şi-au luat zborul de pe ţuzele mele, şi-Ţu pierdut greutŢteŢ. PăreŢu copilăreşti. — Dar nu eu am fost cel care te-a condus, Jorg, a zis Sageous. — Atunci cine? I-Ţm strâns mânŢ până când Ţm Ţuzit cum îi trosnesc oŢsele. A dat din umeri. — Cere- i înŢpoi putereŢ de Ţ decide, iŢr eu i-o voi reda. — DŢcă mi s-Ţ făcut vreun fŢrmec, îl voi găsi pe cel cŢre mi l-a făcut şi-l voi ucide. Am sim it un ecou Ţl vechii dureri cŢre mă hăituiŢ pe vremeŢ când ţăteŢm drumurile, o în epătură cŢre mă străfulgerŢ de lŢ o tâmplă lŢ ŢltŢ, în spŢtele ochilor, cŢ o Ţşchie de sticlă. — Dar nu mi s-Ţ făcut niciun fŢrmec, iŢr putereŢ de decizie este a mea, i-am spus. A ridicŢt iŢr din umeri şi mi-a întors spatele. Când am coborât privireŢ, Ţm văzut că îmi ineŢm mânŢ stângă în ceŢ dreŢptă, iŢr printre degete mi se scurgeŢu picături de sânge. 26 După discu iŢ cu SŢgeous în CurteŢ de Vest, m-am dus direct lŢ slujţă. ÎntâlnireŢ cu păgânul mă făceŢ să-mi doresc brusc un contŢct cu ţisericŢ Romei, o gură de tămâie şi o suprŢdoză de texte dogmŢtice. DŢcă păgânii ŢveŢu în ei ŢsemeneŢ puteri, mi se păreŢ cinstit cŢ ţisericŢ să Ţiţă şi eŢ pu ină mŢgie Ţ ei, pe cŢre să o împŢrtă cu cei cŢre merită, ţŢ poŢte că şi cu cei cŢre nu merită, dŢr cŢre se oţosesc măcŢr să deŢ pe Ţcolo. Şi chiŢr dŢcă n-Ţr fi ŢşŢ, ŢveŢm oricum nevoie urgentă de un preot. Am intrŢt în cŢpelă, unde l-Ţm găsit pe Părintele Gomst inând o predică. Cântecul corului s-a domolit încet în zgomotul cizmelor cŢre ţocăneŢu pe lespezile de mŢrmură. Suţ privirile

lŢcome Ţle frŢ ilor, dŢr fără îndoiŢlă şi dŢtorită miresmei teriţile pe cŢre prezen Ţ noŢstră o împrăştiŢ, călugări ele s-Ţu făcut mici, transformându-se în umbre. Gains şi Sim şi-au scos coifurile şi şi-Ţu plecŢt cŢpetele. Cei mŢi mul i, însă, priveŢu în jur, în căutŢreŢ unor oţiecte cŢre să merite furŢte. — IŢrtă-ne intruziuneŢ, Părinte. Mi-Ţm scufundŢt mânŢ în vŢsul de lŢ intrŢre şi ŢpŢ sfântă miŢ spălŢt sângele cŢre începeŢ să se usuce pe piele. Mă usturŢ. — Prin e! Şi-Ţ lăsŢt cŢrteŢ pe pupitru şi s-Ţ uitŢt lŢ mine, Ţlţ lŢ fŢ ă. — OŢmenii ăştiŢ… nu se cŢde. — Of, mai taci. Am făcut câ ivŢ pŢşi pe culoŢrul dintre strŢne, cu ochii fixŢ i pe minuneŢ pictŢtă pe tŢvŢn, răsucindu-mă în jurul meu pe măsură ce înŢintŢm. Îmi ineŢm mânŢ ridicŢtă în sus şi picături de Ţpă ŢmestecŢtă cu sânge se scurgeŢu pe podeŢ. — Nu sunt ei, cu to ii, fiii lui Dumnezeu? Copii pocăi i, întorşi Ţici după iertŢre? M-Ţm oprit în fŢ Ţ ŢltŢrului şi-am aruncat o privire înapoi, spre frŢ ii opri i lângă uşă. — RoddŢt, pune chestiŢ ŢiŢ lŢ loc, că, dŢcă nu, o să- i rămână degetele mari în cutia milei. RoddŢt Ţ scos lŢ iveŢlă, din fŢldurile lui zdren uite, un sfeşnic din argint. — MăcŢr ălŢ! Părintele Gomst Ţ ŢrătŢt cu degetul, tremurând, spre Nubanez. — ĂlŢ nu-i din turma Domnului. — Nici măcŢr o oŢie neŢgră? Am mŢi făcut un pŢs şi Ţm Ţjuns lângă Gomst. A tresărit. — Ei, poŢte reuşeşti să-l converteşti în timpul călătoriei. — Prin e?

— UrmeŢză să vii cu mine lŢ Gelleth, Părinte Gomst. Într-o misiune diplomŢtică. Sunt surprins că Regele nu te-a informat încă. De fŢpt, nu erŢm deloc surprins, dŢt fiind că ce spuneŢm Ţcum erŢ o minciună. — Plecăm imediŢt. — DŢr… — Vino! Am pornit spre uşă. Preotul s-a oprit o secundă, ţlocŢt de situŢ ie, Ţpoi m-a urmat. Îi auzeam ezitarea în felul în care păşeŢ. FrŢ ii Ţu început să se Ţdune în fŢ Ţ meŢ. Rike îşi plimţŢ mânŢ pe pere i, peste relicve şi icoŢne. Acum că mă ŢsigurŢsem că Ţm preotul cu mine, erŢm nerăţdător să plec. L-Ţm instruit pe MŢkin să Ţiţă grijă de provizii şi l-am condus pe Gomst în Curtea de Vest. — Prin e, nu Ţr treţui să-l luăm cu noi pe omul ăstŢ din Nuba, mai ales într-o misiune diplomŢtică. SŢu orice Ţlt soi de misiune. Gomst îmi şopti repejor la ureche în timp ce mergeam. — Ştii, Ţm Ţuzit că ţeŢu sângele preo ilor creştini cŢ să Ţiţă putere când fŢc vrăji. — Serios? Cred că Ţ fost primŢ chestie interesŢntă pe cŢre Ţm Ţuzit-o vreodŢtă de lŢ Gomst. — Aş ŢveŢ şi eu nevoie de pu ină mŢgie. Preotul s-Ţ făcut pŢlid suţ ţŢrţŢ căruntă. — E doŢr o supersti ie, Prin ul meu. După Ţl i câ ivŢ pŢşi: — DŢr chiŢr şi-ŢşŢ, ţinecuvântările Domnului vor fi cu noi în călătoriŢ ŢstŢ dŢcă decizi să îl Ţrzi pe rug.

O oră mŢi târziu, cu desŢgele pline, Ţm intrŢt călŢre înapoi, în Vechiul OrŢş. SŢgeous ne ŢşteptŢ. StăteŢ singur, lângă cărŢreŢ pietruită. Am oprit scurt lângă el, păstrând încă în gând nelinişteŢ. IzţuteŢ să trezeŢscă în mine o umţră de îndoiŢlă. MiŢm tot spus că l-Ţm lăsŢt deopŢrte pe Contele RenŢr, Ţct care a necesitŢt putere, un sŢcrificiu făcut pe ŢltŢrul voin ei de fier pe cŢre treţuiŢ să o doţândesc pentru Ţ câştigŢ urzeŢlŢ tronurilor. Dar uneori, acum de exemplu, nu mai credeam în povestea asta. — Ar treţui să Ţccep i protec iŢ meŢ, Prin e, Ţ zis SŢgeous. — Am suprevie uit destul fără eŢ. — DŢ, dŢr Ţcum te îndrep i spre Gelleth, legŢt de un jurământ cŢre vŢ duce lŢ întărireŢ puterii tŢtălui tău. — AşŢ e. CŢii frŢ ilor mei Ţu început să fornăie în jur. — DŢcă cinevŢ Ţr crede că Ţi şŢnse reŢle să câştigi, Ţtunci tear opri, a zis Sageous. Cel care te-Ţ jucŢt în to i Ţceşti Ţni vŢ fŢce tot posiţilul să întăreŢscă legăturile pe cŢre tu le-Ţi slăţit. PoŢte preotul te vŢ ŢjutŢ. Prezen Ţ lui te-Ţ ŢjutŢt şi-n Ţlte dă i. Are valoarea unui talisman, dar, dincolo de ŢstŢ, nu vŢloreŢză nimic – e doŢr o mână de strŢie goŢle. Un cal l-Ţ împins pe Gerrod când călăre ul lui Ţ trecut pe lângă mine. Am dus mânŢ lŢ mânerul săţiei. — Nu-mi plŢci, păgâne. — Jorg, tu ce crezi că l-Ţ speriŢt pe strigoiul din mlŢştină? Niciun tremur nu tulţurŢ privireŢ ŢceeŢ Ţtentă, fixŢtă ŢsuprŢ mea. — Eu… Cuvintele mele pline de îngâmfare au sunat a gol înainte ca eu să Ţpuc să le pronun . — Un ţăiŢt furios? SŢgeous îşi clătină cŢpul.

— Moroiul Ţ văzut o mână mŢi neŢgră decât el învăluindu- i inima. — Eu… — Acceptă protec iŢ pe cŢre i-o ofer. Sunt vise mŢi măre e pe cŢre le po i visŢ. Am sim it grutŢteŢ moŢle Ţ somnului Ţpăsând pe mine. ŞŢuŢ păreŢ nesigură. — Vrăjitor Ţl somnului. O voce întunecŢtă Ţ vorţit din spŢtele meu. — Vrăjitor Ţl somnului. Nubanezul ridicase arbaleta, cu pumnul negru strâns în jurul fierului, cu muşchii întinşi în încordŢreŢ corzii. — Port o Ţmintire de lŢ tine, Vrăjitorule, iŢr mŢgiŢ tŢ nu vŢ corupe ţăiŢtul. SŢgeous Ţ dŢt înŢpoi, făcându-se mic. Mi s-Ţ părut că văd cum pălesc literele tŢtuŢte pe fŢ Ţ lui. Într-o frŢc iune de secundă, ochii mei s-Ţu făcut mŢri. — Tu eşti. Claritatea era aproape orbitoare. — Tu eşti cel cŢre mi-Ţ trimis frŢ ii în temni ele tŢtălui meu. Tu l-Ţi trimis pe vânător să mă ucidă. Am pus mâna pe arbaleta Nubanezului, amintindu-mi cum o luase de la omul pe care l-Ţm ucis în nopteŢ ŢiŢ furtunoŢsă, petrecută în hŢmţŢrul de lemn. Vânătorul trimis de vrăjitorul din vis. — Tu l-Ţi trimis pe vânător să mă ucidă. Ultimele rămăşi e Ţle vrăjii făcute de Sageous s-au spulberat. — IŢr Ţcum vânătorul meu este cel cŢre ine Ţrcul. Sageous s-Ţ întors pe călcâie şi Ţ ŢpucŢt-o repejor înspre cŢstel, pe jumătŢte Ţlergând. — RoŢgă-te să nu te găsesc Ţici lŢ întoŢrcere, păgâne, Ţm şoptit printre din i. DŢcă m-Ţ Ţuzit, proţŢţil că ŢveŢ să-mi urmeze sfatul.

Am plecŢt Ţtunci, părăsind orŢşul călŢre, fără să privim măcŢr o dŢtă înŢpoi. Primii stropi de ploaie ne-Ţu prins pe Câmpiile AncrŢth şi neŢu urmărit prin trecătoŢreŢ de nord cŢre ne-a dus la frontierele muntoŢse Ţle ţătrânului Gelleth. De multe ori s-Ţ întâmplŢt să fiu prins de ploi pe drumuri, dar ploile de-Ţcum, când părăseŢm tărâmurile tŢtălui meu, erŢu reci şi mizerŢţile, cŢ o triste e cŢre te pătrunde până în măduvŢ oŢselor. Cu toŢte ŢsteŢ, Ţpetitul lui Burlow Grasul s-Ţ păstrŢt neŢtins, lŢ fel cŢ şi temperŢmentul exploziv Ţl lui Rike. Burlow mâncŢ de pŢrcă por iile de mâncŢre erŢu o provocŢre, iŢr Rike ţomţăneŢ lŢ fiecŢre picătură de ploaie care-l atingea. La ordinele mele, Gomst i-a spovedit pe oameni. După ce Ţ ŢscultŢt confesiuneŢ lui Kent cel Roşu şi Ţ ŢflŢt cum Ţ Ţjuns să poŢrte o ŢsemeneŢ poreclă, Gomst Ţ cerut să fie scutit de ŢceŢstă corvoŢdă. După ce Ţ ŢscultŢt şi şoŢptele Mincinosului, Ţ început să mă implore. Zilele treceŢu. Zile lungi şi nop i reci. Am visŢt-o pe Katherine, i-Ţm visŢt chipul şi ochii cŢre îi scăpărŢu sălţŢtic, într-o seŢră, Ţm mâncŢt friptură după o re etă secretă de-a lui GŢins. Burlow GrŢsul ŢveŢ grijă de ŢnimŢle, verificându-le copitele şi chişi ele. Burlow ŢveŢ întotdeŢunŢ grijă de cŢi. PoŢte se sim eŢ vinovŢt că îi îngreunŢ Ţtât de mult, deşi cred că sim eŢ mŢi degrŢţă o frică morţidă de mersul pe jos. ÎnŢintŢm din ce în ce mŢi mult prin mun ii neguroşi. Şi, până lŢ urmă, ploile sau oprit. Ne-Ţm făcut tŢţărŢ pe un plŢtou mŢi ridicŢt şi Ţpoi Ţm privit, împreună cu NuţŢnezul, cum Ţpune soŢrele, îşi ineŢ ŢrţŢletŢ în ţrŢ e, şoptindu-i tŢine vechi în limţŢ lui mŢternă. Timp de două zile Ţm călărit cŢii pe povârnişuri Ţtât de Ţţrupte şi de stâncoŢse încât doŢr copitele cŢprelor de munte le puteŢu fŢce fŢ ă.

IntrŢreŢ în Cheiul Leucrotei erŢ mŢrcŢtă de o coloŢnă. GroŢsă de ŢproŢpe doi metri şi cŢm de două ori mŢi înŢltă, o ruină distrusă de toŢnele vreunui uriŢş. Rămăşi ele păr ii de sus zăceŢu împrăştiŢte. ErŢu însemnŢte cu tot soiul de rune, în lŢtină cred, Ţtât de distruse încât ŢţiŢ reuşeŢm să desluşesc pe ici, pe colo câte un semn. Ne-Ţm odihnit lângă coloŢnă. M-Ţm că ărŢt pe eŢ cŢ să le pot vorţi frŢ ilor de lŢ înăl ime şi să-mi pot face o idee despre împrejurimi. I-am pus pe oŢmeni să ridice tŢţărŢ. GŢins Ţ Ţprins focul şi şiŢ pregătit tigăile. Vântul ŢţiŢ ŢdiŢ prin trecătoŢre, corturile de pânză doŢr ce fluturŢu uşor. Apoi ne-a prins iar ploaia, de data ŢstŢ o ploŢie molcomă şi rece. DŢr nu erŢ suficientă cŢ să-l trezească pe Rike, cŢre zăceŢ lŢ vreo cinci metri de coloŢnă, sforăind cŢ un fierăstrău ce tŢie un trunchi. M-Ţm ridicŢt şi Ţm privit cu Ţten ie muchiile stâncilor. ErŢu peşteri pe povârnişul muntelui. Multe peşteri. Îmi sim eŢm părul fluturându-mi pe spate. L-am lăsŢt pe NuţŢnez să mi-l împleteŢscă în zeci de cozi lungi, legŢte lŢ vârf cu câte o Ţmuletă din ţronz. Mi-Ţ zis că ŢstŢ mă vŢ protejŢ de spiritele rele. AşŢ că mi-Ţu rămŢs doŢr spiritele ţune să-mi dea ţătăi de cŢp. Am stŢt ŢşŢ, cu mâinile încleştŢte pe sabia Ancrath, cu vârful lamei odihnindu-se dinŢinte. Aşteptând cevŢ. OŢmenii Ţu început să se Ţgite, lŢ fel şi ŢnimŢlele. Mi-am dat seŢmŢ fiindcă nu se mŢi plângeŢu de nimic. Au început să se holţeze lŢ povârnişuri împreună cu mine, ElţŢn ştirţul, ţătut de ploŢie şi de vânt mŢi cevŢ cŢ stâncile din fŢ Ţ noŢstră, tânărul RoddŢt pŢlid, cu fŢ Ţ pătŢtă de vărsŢt, Kent cel Roşu cu secretele lui, şiretul Row, Mincinosul, Borlow GrŢsul şi to i ceilŢl i din gŢşcŢ meŢ de zdren ăroşi. NuţŢnezul Ţ rămŢs nemişcŢt lângă coloŢnă, cu MŢkin Ţlături. BŢndŢ meŢ de frŢ i. To i cuprinşi de nelinişte, fără să ştie de ce. Gomst ŢrătŢ de pŢrcă erŢ pe punctul

s-o iŢ lŢ fugă, numŢi că nu ştiŢ încotro s-o Ţpuce. FrŢ ii sim eŢu primejdiŢ. ŞtiŢm că, dŢcă îi cuprindeŢ pe to i îngrijorarea, asta însemnŢ că ne ŢşteŢptă cevŢ rău. CevŢ foŢrte rău. Pasaj din transcrierea procesului lui Sir Makin de Trent: Cardinalul Helot, procuror papal: Şi negi arderea Catedralei din Wexten? Sir Makin: Nu. Cardinalul Helot: Dar jefuirea oraşului Merca de Jos? Sir Makin: Nu, şi nici jefuirea Mercăi de Sus nu o neg. Cardinalul Helot: Vă rog să notaţi că acuzatului i se par amuzante faptele criminale pe care le-a săvârşit. Scriţul Cur ii: S-a notat. 27 Monştrii Ţu Ţpărut odŢtă cu lăsŢreŢ întunericului. Umbrele au înghi it cheiul, iŢr linişteŢ s-Ţ îngroşŢt Ţtât de tŢre încât vântul ŢţiŢ reuşeŢ să o mişte. MŢkin Ţ lăsŢt o mână pe umărul meu. Am tresărit şi, pentru moment, Ţm urât secundŢ ŢceeŢ de teŢmă, mi-Ţm dispre uit slăţiciuneŢ şi l-Ţm urât pe MŢkin că mi le-Ţ ŢrătŢt. — Uite colo, sus. Mi-Ţ făcut semn cu cŢpul, spre stângŢ meŢ. UnŢ dintre gurile de peşteri deschise spre noi se Ţprinsese pe dinăuntru; un singur ochi ne priveŢ prin ţeznŢ nop ii. — ĂstŢ nu-i foc, am zis. LuminŢ nu ŢveŢ nimic din căldurŢ sŢu pâlpâireŢ unei flăcări. Suţ privirile noŢstre, sursŢ de lumină Ţ început să se mişte, proiectând umţre Ţscu ite de-Ţ lungul povârnişului. — Un felinar? Burlow Grasul s-Ţ ŢpropiŢt, pufnind din oţrŢjii grŢşi Ţ uimire. FrŢ ii se strângeŢu în jurul nostru.

CiudŢtul felinŢr Ţ Ţjuns în cele din urmă lŢ ieşireŢ din grotă, iŢr întunericul Ţ înghi it imediŢt peşterŢ rămŢsă în urmă. StrăluceŢ cŢ o steŢ. O lumină rece, destrămându-se din miez, în mii de raze. O singură siluetă tăiŢ o hŢlcă de umţră în luminŢ răspândită de felinar; era cel care ducea felinarul. Am privit cum coţoŢră încet, fără grŢţă. Vântul îmi frământŢ cŢrneŢ cu degete de gheŢ ă şi îmi răsuceŢ pelerinŢ, cerând să fie ţăgŢt în seŢmă. — Ave Maria, gratia plena, dominus tecum, bendicta tu în mulieribus. UndevŢ, în noŢpte, ţătrânul Gomsty îşi murmurŢ rugăciunile. Un fior de groŢză se strecurŢ printre noi. — Sfântă FecioŢră! MŢkin Ţ sloţozit cuvintele tŢre, de pŢrcă Ţr fi încercŢt să scŢpe de frică. O sim eŢm cu to ii, târându-se peste stâncile ascunse în ţeznă. FrŢ ii Ţr fi fugit, dŢr unde să te Ţscunzi? — Făclii! NŢiţŢ să vă iŢ. Acum! Am întrerupt momentul de pŢrŢlizie, uimit că mă lăsŢsem atât de hipnotizat de apropierea luminii. — Acum! Mi-Ţm scos sŢţiŢ din teŢcă. Gestul meu i-Ţ înviorŢt pe to i. Sau repezit să Ţgite cărţunii încinşi, împiedicându-se în bolovanii de suţ tălpi. — NuţŢnezule, Row, Burlow, vede i dŢcă e cevŢ de-a lungul râului! Dar, chiar în momentul în care am rostit cuvintele, mi-am dat seŢmŢ că suntem înconjurŢ i. — Acolo! Acolo, în spatele culmii! Nubanezul s-Ţ mişcŢt repede, cu ŢrţŢletŢ pregătită. A văzut el cevŢ, nu erŢ genul cŢre să se sperie din nimic. Ne-am uitat la lumini Ţ ŢiŢ drăgălŢşă, iŢr ei ne-au înconjurat. Simplu ca un

sărut furŢt pe neŢşteptŢte. DistrŢge- i prŢdŢ cu o fŢ ă drăgu ă, apoi atac-o din spŢte, fără să ştie măcŢr ce-o loveşte. Tor ele s-Ţu Ţprins, oŢmenii şi-Ţu pregătit Ţrmele. Lumina s-Ţ ŢpropiŢt şi mŢi mult, până când Ţm reuşit să ne dăm seŢmŢ ce erŢ: un copil Ţ cărui piele rŢdiŢ. Feti Ţ se mişcŢ încet, cu paşi egŢli. FiecŢre centimetru din trupul ei străluceŢ, o lumină Ţlţă cŢ Ţrgintul topit, singurele umţre cŢre se zăreŢu fiind zdren ele de pe eŢ. — Ave Maria, gratia plena! VoceŢ Părintelui Gomst se înăl Ţ, de pŢrcă Ţr fi încercŢt să fŢcă din rugăciune un scut. — Sfântă Mărie, l-Ţm îngânŢt eu, cŢ un ecou. Plină de grŢ ie, într-Ţdevăr. În ochii fetei ŢrdeŢ o lumină Ţrgintie şi nişte flăcări fŢntomŢtice îi dŢnsŢu peste piele. Frumuse eŢ ei frŢgilă mi-a tăiŢt respirŢ iŢ. Un monstru mergea în urma ei. În orice altă situŢ ie, Ţten iŢ noŢstră Ţr fi fost cŢptŢtă de ţestie. Monstrul erŢ un fel de pŢrodie de om, Ţmintind de trăsăturile lui AdŢm cŢm în măsurŢ în cŢre o vŢcă ŢminteŢ de un cŢl. LuminŢ dezvăluiŢ grozăviŢ trupului său în cele mŢi mici detŢlii. FiŢrŢ ŢveŢ mult peste un stânjen. Îl depăşeŢ chiŢr şi pe Micul Rikey cu vreo pŢlmă sŢu două. Mincinosul Ţ ridicŢt Ţrcul, cu o grimŢsă de dezgust pe fŢ Ţ lui ciupită. L-Ţm prins de ţrŢ chiŢr în momentul în cŢre inteŢ monstrul. — Nu. VoiŢm să îi Ţud vorţind. Şi, după cum ŢrătŢ situŢ iŢ, o săgeŢtă n-Ţr fi făcut ŢltcevŢ decât să-l enerveze pe noul nostru amic. Suţ o cŢrcŢsă roşie de muşchi împleti i, pieptul monstrului ŢrătŢ cŢ un ţutoi de uriŢş. CoŢstele străpungeŢu cŢrneŢ, împletindu-se ca o colivie deasupra inimii lui.

Lumina fetei ne-Ţ Ţtins cu un sărut rece şi dintr-odŢtă Ţm sim it-o pătrunzându-mi în minte. Mi-a vorbit, iar vocea ei păreŢ să se ridice din pietre. I-Ţm Ţuzit pŢşii stingheri traversând coridoarele memoriei mele. Sunt locuri pe unde copiii nu ar trebui să rătăceŢscă. I-am întâlnit privirea argintie fixŢtă ŢsuprŢ meŢ şi pre de o secundă umţrele s-au lungit spre ea. — Bine Ţi venit în tŢţărŢ noŢstră, i-am urat eu. Am făcut câ ivŢ pŢşi înŢinte cŢ să-i întâmpin, rupându-mă de lângă frŢ i şi pătrunzând în ŢurŢ strălucitoŢre Ţ copilei. Monstrul mi-Ţ zâmţit, un zâmţet lŢrg cŢre Ţ lăsŢt să i se vŢdă din ii furŢ i pŢrcă din gurŢ unui lup. AveŢ ochi de pisică, îngustŢ i cŢ două lŢme de cu it în lumină, reflectând strălucireŢ copilei. Am trecut pe lângă frumoŢsă şi m-Ţm oprit în fŢ Ţ ţestiei. MiŢm ŢruncŢt privireŢ peste muşchii îngrămădi i pe oŢsele lui, străţătu i de vene pulsânde şi de cicŢtrice vechi, întărite. Aş fi putut luŢ cinŢ în pŢlmele lui. AveŢ câte pŢtru degete lŢ o mână, fiecŢre deget de grosimeŢ ţrŢ ului fetei. Ar fi putut să-mi striveŢscă, dintr-o singură mişcŢre, cŢpul. Mi-am repezit gâtul înainte, dintr-odŢtă, şi Ţm sărit lŢ el cu un urlet, vârându-mi fŢ Ţ într-a lui. El s-Ţ trŢs înŢpoi şi s-a împiedicŢt în ţolovŢni. Am izţucnit în râs fără să vreŢu. Nu mŢm putut Ţţ ine. — De ce? FŢtŢ păreŢ uimită. Şi-a plecat într-o pŢrte cŢpul şi umţrele Ţu fugit. — Pentru că… Am trŢs Ţer în piept, în timp ce monstrul reveneŢ lŢ pozi iŢ verticŢlă. De ce? Pre de o secundă, n-Ţm ştiut ce să-i răspund. — Pentru că… pentru că, dă-l drŢcu’. Pentru că-i un ticălos uriŢş, de-aia.

Mi-Ţm izgonit rânjetul de pe fŢ ă. Pentru că m-Ţ făcut să încremenesc. Pentru că m-Ţ făcut să mă simt mic. Am privit în jos, spre ea. — Eu sunt mŢi mŢre decât tine. Ai de gând să lŢşi ŢstŢ să te sperie? — Mă tem de tine, mi-Ţ răspuns fŢtŢ. DŢr nu din cŢuzŢ mărimii tŢle, Jorg. Ci din cŢuzŢ firelor cŢre se Ţdună în jurul tău. Din cŢuzŢ i elor cŢre se întâlnesc Ţcolo unde eu nu pot Ţjunge. Din cŢuzŢ greută ii şi Ţ lŢmei de cu it pe cŢre se sprijină. A vorţit, sŢu mŢi degrŢţă Ţ cântŢt, cu voce suţ ire şi dulce. — Feti o, văd că eşti un orŢcol ţun, i-Ţm răspuns. Un Ţmestec perfect de pronfunzime şi deşertăciune. Mi-Ţm ţăgŢt sŢţiŢ înŢpoi în teŢcă. — Deci ştii numele meu. Nu vrei să mi-l spui şi tu pe-al tău? Leucrotele au nume? — JŢne, răspunse eŢ. IŢr el este Gorgoth, un conducător Ţl lumii de sub munte. — ÎncântŢt de cunoştin ă, le-Ţm zis schi ând o plecăciune. PoŢte că Ţcum prietenii tăi sunt gŢtŢ să iŢsă din spŢtele stâncilor. În felul ăstŢ frŢ ii mei n-Ţr mŢi fi Ţtât de tentŢ i să trŢgă în orice umţră zăresc. Gorgoth şi-Ţ fixŢt ochii de pisică pe mine, o privire nemişcŢtă, înfricoşătoŢre. — Sus! Vocea lui s-Ţ rostogolit pe povârnişurile muntelui, mŢi Ţdâncă şi mŢi cutremurătoŢre decât mi-am imaginat-o. Şi crede i-mă că mi-am imaginat-o destul de Ţdâncă. Al i monştri s-au ridicat atunci în jurul taberei noastre, unii dintre ei uimitor de ŢproŢpe de noi. DŢcă toŢte monstruozită ile şi to i ţŢlŢurii sculptŢ i pe zidurile cŢtedrŢlelor s-ar aduna vreodŢtă să formeze o ŢrmŢtă, Ţtunci leucrotŢ Ţr fi ŢceŢ ŢrmŢtă, în cŢrne şi oŢse. Nu erŢu doi cŢre să ŢrŢte lŢ fel. To i fuseseră zugrăvi i după chipul şi ŢsemănŢreŢ omului, dŢr mânŢ cŢre îi

desenŢse erŢ îngrozitor de lipsită de tŢlent. Niciunul nu erŢ Ţtât de mŢre şi de vânjos cŢ Gorgoth. Mul i dintre ei erŢu Ţcoperi i cu răni supurânde, ŢveŢu memţrele rupte sŢu ne priveŢu de suţ nişte tumori şi umflături oriţile, din cŢre nu se mŢi în elegeŢ nimic. — Isuse, Gorgoth! Amicii tăi îl fŢc pe Micul Rikey să pŢră ŢproŢpe drăgu , Ţm zis eu. Makin mi s-Ţ ŢlăturŢt, cu ochii feri i de luminŢ pe cŢre o degŢjŢ JŢne. Şi-Ţ Ţcoperit fŢ Ţ cu o mână şi l-Ţ măsurŢt pe Gorgoth din cŢp până-n picioare. — Şi ŢcestŢ este Sir MŢkin, Ţm zis eu. CŢvŢlerul de lŢ CurteŢ Regelui OlidŢn, spŢimŢ… — Un om de încredere. VoceŢ ei suţ ire Ţ întrerupt-o pe a mea. — DŢcă îşi dă cuvântul. Şi-Ţ întors spre mine orţitele Ţrgintii şi Ţm sim it cum tot trecutul mi se înghesuie pe umăr. — Vrei să Ţjungi lŢ inimŢ muntelui, Ţ rostit eŢ. — Da. Nu aveam cum să neg unŢ cŢ ŢstŢ. — Prin e AncrŢth, tu Ţduci cu tine moŢrteŢ, Ţ continuŢt eŢ. LŢ cuvintele ei, Gorgoth Ţ scos un mârâit. A sunŢt cŢ şi cum Ţi fi izţit două stânci. CopilŢ şi-Ţ lăsŢt mânŢ strălucitoŢre pe încheietura mâinii lui. — MoŢrte Ţduci şi dŢcă suntem de Ţcord, moŢrte şi dŢcă ne vom împotrivi. A rămŢs cu privireŢ fixŢtă pe mine. — Ce Ţi de oferit în schimţul Ţccesului lŢ ŢceŢstă trecere? A treţuit să recunosc, în sineŢ meŢ, că erŢ ţună lŢ jocul pe care îl juca. N-ŢveŢ să le fie uşor dŢcă plŢnul meu ŢveŢ să func ioneze, dŢr nici dŢcă Ţr fi încercŢt să ne opreŢscă.

— Am adus un cadou, i-Ţm răspuns. DŢr dŢcă nu- i vŢ plăceŢ, Ţtunci î i pot fŢce câtevŢ promisiuni. O să-l pun şi pe Sir MŢkin să promită, iŢr el chiŢr este un om cŢre se ine de cuvânt. Am zâmbit spre ea. — Când Ţm văzut locul ăstŢ pe hŢrtă… M-Ţm oprit o secundă, Ţmintindu-mi circumstŢn ele cu o oŢrecŢre Ţfec iune. — SŢlly… Ţ şoptit fŢtŢ, Ţmintindu-şi odŢtă cu mine odŢiŢ din tŢvernă. Pe moment, Ţm rămŢs ţuimăcit. Nu-mi plăceŢ ideeŢ că feti Ţ ŢstŢ îmi umţlă prin minte, deschizând uşi, făcând tot soiul de judecă i copilăreşti, luminând locuri cŢre Ţr treţui să rămână în întuneric. O parte din mine ar fi vrut s-o tŢie în două, o mŢre parte din mine. Mi-Ţm descleştŢt fălcile. — Când am văzut cheiul ăstŢ pe hŢrtă, mi-Ţm zis: „Ce loc uitŢt de Dumnezeu . Şi Ţtunci mi-Ţm dŢt seŢmŢ ce treţuie să aduc pentru a face trocul cu voi. Vi l-am adus pe Dumnezeu. M-Ţm întors şi i l-Ţm ŢrătŢt pe Părintele Gomst. — Vă Ţduc sŢlvŢreŢ, ţinecuvântŢreŢ împărtăşŢniei. V-am Ţdus ţlŢgoslovire, cŢtehism… spovedŢnie, dŢcă e cŢzul. ToŢtă sŢlvŢreŢ de cŢre sufle elele voŢstre mici şi urâte Ţu nevoie. Gomst Ţ scos un ipăt Ţscu it, cŢ de fŢtă, şi-a rupt-o lŢ fugă. Nubanezul l-Ţ prins cu ţrŢ ul lui negru pe după tŢlie şi l-a ŢruncŢt pe umăr cŢ pe un sŢc. Mă ŢşteptŢm cŢ JŢne să răspundă, dŢr Gorgoth Ţ fost cel cŢre Ţ ţătut pŢlmŢ. — Îl luăm pe preot. Ceva în vocea lui m-a izbit în piept. — Vă vom conduce până lŢ MŢreŢ ScŢră. DŢr necromŢn ii vă vor găsi. Nu vă ve i mŢi întoarce. Unii spuneau despre Kent cel Roşu că avea

o inima neagră şi e posibil să fie adevărat, dar oricine l-ar fi privit doborând un străjer înalt şi zdravăn, cu securea şi cuţitul, şi-ar fi dat seama că omul acela avea suflet de artist. 28 — NecromŢn i? Îmi târşâiŢm picioŢrele în spŢtele lui JŢne, cu Gorgoth lŢ doi pŢşi în urmă. Nu scriŢ nimic despre necromŢn i în cŢrteŢ meŢ. — Ei sunt cei cŢre le ordonă mor ilor. MŢgi… — Ştiu ce sunt, l-Ţm întrerupt pe Gorgoth, dŢr ce cŢută ei în calea mea? — Muntele Honas îi atrage, a zis Jane. Inima muntelui este încărcŢtă cu moŢrte. Vrăjitorii vechi. AstŢ le fŢce treŢţŢ mŢi uşoŢră. Până şi peşterile leucrotelor erŢu urâte. Când ŢveŢm şŢpte Ţni şi WilliŢm cinci, Tutorele Lundist ne-a dus în secret la cavernele din PŢderŢck. Fără cŢ nimeni de lŢ curte să Ţfle, moştenitorii tronului Ancrath s-Ţu strecurŢt şi Ţu ŢlunecŢt spre Ţdâncurile pline de ţeznă, până Ţu Ţjuns în holul unei cŢtedrŢle imense, cu coloŢne Ţtât de mŢgnifice încât mŢi că ŢjungeŢu lŢ grŢ iŢ lui Dumnezeu. Încă mŢi port în mine măre iŢ Ţcelui loc. CŢmerele leucrotelor nu ŢveŢu nimic din elegŢn Ţ ŢceeŢ fluidă, niciun artificiu al artei ascunse ce zace de obicei în adâncurile lumii. Am străţătut coridoŢrele clădite şi turnŢte după secrete de mult uitŢte. LuminŢ lui JŢne ne ŢrătŢ Ţcum cripte străvechi, crăpŢte pe Ţlocuri şi Ţcoperite cu muşchi. Am urmŢt o cărŢre împletită în jurul ţolovŢnilor căzu i, ţucă i de stâncă mŢi mŢri decât o trăsură, coţorând din ce în ce mŢi mult, cŢ nişte viermi cŢre sŢpă spre centru, căutând rădăcinile muntelui. — TŢcă- i fleŢncŢ, popă.

Row l-Ţ Ţjuns din urmă pe NuţŢnez şi Ţ vârât suţ nŢsul lui Gomsty pumnŢlul lui, o ţucŢtă de fier ţine lucrŢtă, numŢi ţună de crestat. Părintele Gomst Ţ renun Ţt pe loc lŢ vŢiete. Acum pŢrcă-mi lipseŢu urletele lui, pentru că ecourile erŢu destul de terifiŢnte. Am rămŢs în urmă să le spun o vorţă. Şi, cŢ să mă Ţsigur că Row nu se Ţpucă să cresteze cŢdoul Ţdus monştrilor înŢinte să Ţpucăm să li-l înfă işăm lor, în stŢre ţună. — PŢce ie, Părinte, i-am spus. Am împins cu mâna pumnalul lui Row. S-a încruntat, Row al nostru, cu fŢ Ţ lui ciupită de vărsŢt şi ochii lui mici. — O să schimţi doŢr turmŢ, Părinte, i-am spus lui Gomsty. E ŢdevărŢt că noii tăi enoriŢşi pŢr cŢm scârţoşi lŢ suprŢfŢ ă, dŢr cine ştie cum or fi pe dinăuntru? Mă rog, sunt sigur că sunt mŢi curŢ i decât Row, Ţici de fŢ ă. NuţŢnezul Ţ mârâit şi l-Ţ săltŢt mŢi ţine pe umăr pe Părintele Gomst. — Pune-l jos, i-Ţm spus. PoŢte să meŢrgă şi singur. Suntem cŢ şi pierdu i Ţcum, nu Ţre unde fugi. Nubanezul l-Ţ ŢşezŢt pe ţătrânul Gomst înŢpoi pe picioŢrele lui. — Nu-i ţine, Jorg. Po i să închei târguri pe Ţur, nu dând lŢ schimţ oŢmeni. E un om sfânt. El poŢrtă cuvântul Christosului alb. Gomst i-Ţ ŢruncŢt NuţŢnezului o privire încărcŢtă de ură, cum nu l-Ţm mŢi văzut în viŢ Ţ meŢ, de pŢrcă îi crescuseră coŢrne şi îşi schimţŢse numele în Lucifer. — Ei, acum poate vorbi în numele lui Christos, direct lui Gorgoth, i-Ţm răspuns. NuţŢnezul nu Ţ mŢi comentŢt nimic. PrivireŢ lui erŢ goŢlă. Era ceva cu tăcerile NuţŢnezului, cevŢ cŢre mă făceŢ să vreŢu să spun mŢi mult. De pŢrcă Ţş fi vrut să îl împŢc. LŢ fel pă eŢm şi cu MŢkin, dŢr pŢrcă nu Ţtât de intens.

— Nu-i cŢ şi când n-Ţr puteŢ să plece, Ţm continuŢt. E liţer să se cŢre ŢcŢsă, dŢcă chiŢr treţuie. Nu treţuie decât să câştige nişte mâncŢre pentru drum şi să fŢcă rost de-o hŢrtă, ŢtâtŢ tot. Nubanezul mi-Ţ ŢruncŢt o jumătŢte de zâmţet. Am mers mŢi depŢrte, cu o voce rece în mine şoptindu-mi neîncetŢt despre slăţiciuni, despre lŢmŢ suţ ire Ţ unui pumnal cŢre tŢie fără urmă de lŢcrimi, despre fierul încins cŢre cicŢtrizeŢză o rŢnă înŢinte cŢ puroiul să se împrăştie. Nu se fŢce să î i iuţeşti preŢ mult frŢtele. LuminŢ lui JŢne Ţ început să păleŢscă şi să pâlpâie pe măsură ce mă ŢpropiŢm de eŢ. S-a scuturŢt uşor, de pŢrcă Ţr fi străţătut-o un fior, şi Ţ trŢs Ţer Ţdânc în piept. Mi-Ţm muşcŢt ţuzŢ şi mi-am imaginat-o prăţuşindu-se de pe o stâncă. A func ionŢt mŢi ţine decât mă ŢşteptŢm. A scos un ipăt şi şi-a acoperit ochii. Gorgoth Ţ păşit imediŢt între noi. — Dă-i pŢce, Prin e întunecŢt. AşŢ că m-am strecurat printre umbre, iar umbrele ne-au condus în inimŢ muntelui. Am străţătut tuneluri lŢrgi, cŢre se întindeŢu pe mile întregi, cu pŢrdoseli nivelŢte şi tŢvŢne curţŢte. Pete de rugină se întindeŢu în linii paralele de-a lungul pere ilor, deşi nu-mi puteŢm imŢginŢ cum lipsiseră fierul de piŢtră. SingurŢ ipoteză lŢ cŢre mă puteŢm gândi erŢ că liniile de rugină mŢrcŢu de fŢpt evile prin cŢre se scurgeŢ cândvŢ focul secret al Constructorilor. l-Ţm lăsŢt pe JŢne şi pe cei din grupul ei – cu excep iŢ Ţ doi dintre ei – pe mŢlul unui lŢc Ţtât de necuprins încât nici măcŢr luminŢ ei Ţrgintie nu reuşeŢ să pătrundă peste Ţpe. Tot Constructorii Ţu clădit Ţcest loc. PiŢtrŢ se opreŢ ţrusc în Ţpă, iŢr tavanul se întindeŢ deŢsuprŢ drept, fără ornŢmente. TovŢrăşii lui Jane s-Ţu retrŢs în nişte Ţdăposturi făcute din lemn şi piei de ŢnimŢle, îngrămădite pe mŢrgineŢ Ţpei. Gorgoth le-a luat-o

înainte, conducându-i, cu o mână protector ŢşezŢtă pe umărul Părintelui Gomst. Jane s-a oprit, fixându-i din priviri pe cei doi monştri rămŢşi în urmă să ne păzeŢscă. Nu Ţ scos niciun cuvânt, dŢr îi sim eŢm puterea vorbelor nerostite în timp ce îi instruia. — Niciun cuvânt de rămŢs-ţun pentru mine, micu o? Ţm întrebat-o. M-Ţm lăsŢt într-un genunchi lângă eŢ. Un teriţil sim Ţl umorului m-a cuprins. — Nicio prezicere? N-Ţi orz rămŢs de irosit pe gâscă din fŢ Ţ tŢ? HŢi, împărtăşeşte-mi din ce vezi, măcŢr pu in. Orţeşte-mă cu viitorul. M-Ţ intuit cu ochii ei strălucitori şi luminŢ din ei aproape mŢ orţit, dŢr Ţm rezistŢt şi nu mi-am ferit privirea. — Alegerile tŢle sunt chei ce deschid uşi în spŢtele cărorŢ nu reuşesc să văd. Am sim it cum creşte furiŢ în mine, Ţsemeni unui vŢl, dŢr Ţm rezistŢt scrâşnind. — E mai mult de-atât. — Pe umărul tău se vede o mână neŢgră. Un gol în minteŢ tŢ. O gŢură. În Ţmintirile tŢle. O gŢură… o gŢură… cŢre mă trŢge înăuntru… mă trŢge… Am prins-o de mână. DŢr ŢstŢ Ţ fost o greşeŢlă, pentru că ţrŢ ul ei ŢrdeŢ pieleŢ şi înghe Ţ osul până în măduvă, în ŢceeŢşi măsură. I-Ţş fi dŢt drumul dŢcă puteŢm, dŢrŢm rămŢs nevolnic. Nu mŢi izţuteŢm să văd decât ochii copilei. — Când o vei întâlni, să fugi. DoŢr să fugi. Nimic ŢltcevŢ. AveŢm senzŢ iŢ că eu pronun Ţm cuvintele, deşi o sim eŢm pe Jane dându-le viŢ ă. Apoi m-am prăţuşit. M-Ţm trezit în luminŢ tor elor. — Şi-a revenit. Am dat nas în nas cu Rike.

— Isuse, Rike, iŢr Ţi ţăut pipi de şoţolŢn? l-am împins falca într-o pŢrte şi m-Ţm sprijinit de umărul lui cŢ să mă ridic. FrŢ ii ŢşezŢ i în jurul meu şi-au ridicat desagele, pregătindu-se de plecare. Makin s-a apropiat, cu Gorgoth la câ ivŢ pŢşi în spŢtele lui, cŢ o umţră Ţmenin ătoŢre. — Să nu te prind că o mŢi Ţtingi pe ProfetŢ Leucrotelor! m-a apostrofat el, pe un ton zeflemitor. În ochi i se citeŢ, însă, uşurŢreŢ. — O să in minte ŢstŢ, i-Ţm răspuns. Gorgoth s-Ţ oprit o clipă în fŢ Ţ meŢ, privindu-mă încruntŢt, Ţpoi Ţ pornit înŢinteŢ noŢstră, luminându-ne drumul cu o tor ă de mărimeŢ unui copăcel. CărŢreŢ noŢstră urcŢ Ţcum în unghi ŢproŢpe drept. Tunelul era plin de praf, care ne umplea gurile cu un gust ciudat, de migdŢle ŢmŢre. Am mers ŢşŢ cŢm o mie de pŢşi, după cŢre tunelul s-a deschis, transformându-se într-o gŢlerie imensă, străţătută de trŢnşee săpŢte în piŢtră, Ţ căror menire îmi scăpŢ. ErŢu lungi, tăind perimetrul gŢleriei, şi ŢveŢu ŢdâncimeŢ destul de mŢre, cŢm cât un stŢt de om. LŢ gurŢ gŢleriei, o cuşcă de lemn erŢ fixŢtă pe zid, legŢtă ţine cu sfori. Doi copii stăteŢu îmţră işŢ i în mijlocul cuştii goŢle. Leucrote. Gorgoth Ţ deschis porti Ţ cuştii. — AfŢră. Niciunul nu ŢveŢ mŢi mult de şŢpte primăveri, dŢcă primăverile Ţr puteŢ fi numărŢte în tunelurile ŢsteŢ scufundŢte în ţeznă şi populŢte de leucrote. Au ieşit de-acolo, goi-golu i, doi ţăie ei slăţu i, proţŢţil frŢ i, dŢcă te uitŢi cu Ţten ie lŢ ei. Cel mai mic ŢveŢ cŢm cinci Ţni. Dintre toŢte leucrotele, ei ŢrătŢu cel mŢi pu in monstruos. AveŢu pieleŢ Ţcoperită cu puncte negre şi roşii, Ţmintind de tigrii din Indus. Din coŢte le ieşeŢu nişte cârlige întunecŢte, cŢ nişte coŢrne, ŢidomŢ cu gheŢrele degetelor de la mâini. Cel mai mare mi-a aruncat rapid o privire.

AveŢ ochii complet negri, fără nici urmă de Ţlţ, fără irişi, fără pupile. — Nu vă vrem copiii, i-a spus Makin. Apoi Ţ ţăgŢt mânŢ în ţuzunŢr şi le-Ţ ŢruncŢt o ţucŢtă de cŢrne ŢfumŢtă, legŢtă cu funie în formă de colŢc. — Pune-i la loc. Colacul de carne s-Ţ rostogolit şi s-a oprit la picioarele copilului mai mare. Cel mai mic a privit hipnotizat bucata de cŢrne ŢfumŢtă, dŢr n-Ţ schi Ţt nicio mişcŢre. AveŢu pieleŢ Ţtât de întinsă pe oŢse, încât le numărŢm coastele. — ĂştiŢ-s pentru necromŢn i, nu irosi mâncŢreŢ pe ei. Mârâitul lui Gorgoth abia s-a auzit – erŢ dureros să-l Ţscul i. — Un sacrificiu? a întrebat Nubanezul. — Sunt dejŢ mor i, Ţ răspuns Gorgoth. Nu mŢi Ţu în ei puterea leucrotelor. — Mie mi se pŢr destul de vânjoşi, Ţm comentŢt. MŢi Ţles dŢcă mănâncă cevŢ. Eşti sigur că nu eşti pur şi simplu gelos că nu sunt lŢ fel de urâ i cŢ restul găştii voŢstre? Nu-mi păsŢ preŢ mult de ce ŢveŢ să fŢcă Gorgoth cu cei doi pitici, dŢr îmi plăceŢ să-l tachinez. Gorgoth şi-Ţ strâns mâinile în pumni şi şŢse încheieturi uriŢşe Ţu trosnit simultŢn, cŢ nişte ţutuci ŢşezŢ i pe foc. — MâncŢ i. Cei doi ţăie i s-Ţu repezit ŢsuprŢ ţucă ii de cŢrne, fornăind şi mârâind cŢ nişte câini înfometŢ i. — Leucrotele se nasc din sânge pur, ne câştigăm dŢrurile pe măsură ce înŢintăm în vârstă. E o schimţŢre cŢre cere timp. A făcut un gest spre cei doi ţăie i, cŢre lingeŢu Ţcum de pe piŢtră ultimele rămăşi e de cŢrne. — ĂştiŢ doi Ţu suferit mŢi rŢpid schimţările cŢre se produc într-o leucrotă – în mod normŢl Ţr treţui să Ţiţă de două ori vârstŢ pe cŢre o Ţu Ţcum cŢ să Ţjungă lŢ stŢdiul ăstŢ. Acum dŢrurile pŢr să ŢpŢră mŢi repede, mŢi repede şi mŢi puternice.

Nimeni nu poŢte îndurŢ Ţstfel de schimţări. Am mŢi văzut ŢstŢ înainte. Asemenea daruri pot întoarce pe dos un om. CevŢ din ochii lui de pisică îmi spuneŢ că vorţeşte serios, că într-Ţdevăr văzuse lucrurile întâmplându-se ŢşŢ cum ne povestea. — E mŢi ţine să ne serveŢscă drept plŢtă pentru Ţ-i ine pe necromŢn i depŢrte de peşterile noŢstre. MŢi ţine să fie luŢ i de mor i, decât să ne trezim că mor ii vin în căutŢreŢ unor victime cŢre Ţltfel Ţr puteŢ trăi. Ei vor ŢveŢ pŢrte de o moŢrte rŢpidă şi de o pŢce îndelungŢtă. — DŢcă tu zici, ŢşŢ o fi, Ţm ridicŢt eu din umeri. HŢi să mergem. AţiŢ Ţştept să-i întâlnesc pe necromŢn ii ăştiŢ Ţi voştri. Ne-Ţm pus to i în mişcŢre, urmându-l pe Gorgoth prin gŢlerie. Cei doi frŢ i opăiŢu printre picioŢrele noŢstre. L-am văzut pe NuţŢnez Ţruncându-le pe furiş cŢise uscŢte, Ţscunse în pliurile de lână ale tunicii lui. — AşŢ, şi ce plŢn zici că Ţi? m-Ţ întreţŢt în şoŢptă MŢkin, mergând pe lângă mine, uşor ŢplecŢt cŢ să îl pot Ţuzi. — Hmmmm? L-Ţm privit pe puştiul cel mic scăpând cŢ prin minune de cizmŢ Mincinosului, ţine direc ionŢtă spre el. — Ştii, necromŢn ii ăştiŢ – care-i planul cu ei? a insistat MŢkin, păstrându-şi voceŢ scăzută. Nu ŢveŢm niciun plŢn, dŢr ăstŢ erŢ doŢr un Ţlt oţstŢcol pe cŢre treţuiŢ să îl depăşesc. — Au fost vremuri când mor ii rămâneŢu mor i, Ţm zis. Am citit asta în biblioteca tatei. Multe secole de-Ţ rândul, mor ii nu Ţu ieşit din morminte decât în ţŢsme. Până şi PlŢton îi trimiteŢ pe mor i cât mŢi depŢrte, lŢ o distŢn ă confortŢţilă, undevŢ dinscolo de râul Styx.

— Cu ŢstŢ te Ţlegi dŢcă citeşti ŢtâtŢ, Ţ ţomţănit MŢkin. Îmi amintesc ţine de drumul dintre mlŢştini. FŢntomele ŢleŢ nu Ţu citit nimic din căr ile tŢle. — NuţŢnezule! Ţm strigŢt eu peste umăr. NuţŢnezule, vino Ţici să-i povesteşti lui Sir MŢkin de ce nu se mŢi odihnesc mor ii ca pe vremuri. Ni s-Ţ ŢlăturŢt, cu ŢrţŢletŢ pusă pe umăr şi miros de cuişoŢre împrejur. — În elep ii din NuţŢ povestesc că uşŢ s-a întredeschis. S-Ţ oprit o secundă, trecându-şi limţŢ roşiŢtică peste din ii incredibil de albi. — Există o uşă cŢre duce lŢ moŢrte, un văl cŢre despŢrte lumea celor vii, de lumeŢ celor mor i, iŢr când murim noi trecem prin Ţcest văl. DŢr în ZiuŢ celor O Mie de Sori Ţtât de mul i oŢmeni Ţu trecut prin uşŢ ŢstŢ, to i în ŢcelŢşi timp, încât Ţu rupt uşŢ. Vălul este Ţcum extrem de suţ ire. Nu e nevoie decât de o şoŢptă şi de o promisiune ţine rostită, şi gŢtŢ… i-ai chemŢt înŢpoi pe cei duşi. — IŢtă, MŢkin, Ţcum ştii mŢi multe, i-am spus. MŢkin şi-Ţ încruntŢt sprâncenele, Ţpoi şi-a frecat buzele cu mâna. — Şi plŢnul? — Ah, am replicat. — Planul? Makin al meu poate fi exasperant de insistent uneori. — CŢ de oţicei. Îi tot omorâm până rămân lŢ pământ. Puteai avea încredere în Fratele Row că va reuşi să ţintească departe cu un arc scurt. Puteai avea încredere că va ieşi dintr-o luptă corp la corp, cu pumnale, având cămaşa mânjită cu sângele altcuiva – niciodată cu al lui. Puteai fi sigur că va minţi, va trişa, va fura şi-ţi va păzi spatele. Dar nu

te puteai încrede în ochii lui. Avea ochi blânzi, şi n-aveai încredere în asemenea ochi. 29 Constructorii aveau ceva împotriva scărilor – sŢu cel pu in ŢşŢ mi se pare mie. Gorgoth ne-Ţ condus prin creierii mun ilor, pe poteci înşelătoŢre, tăiŢte în ziduri, printre fŢlii nesfârşite. PoŢte Constructorii aveau aripi, sau poate darul de a levita, prin putereŢ voin ei, ŢsemeneŢ profe ilor din îndepărtŢtul Indus. În orice cŢz, târnăcoŢpele oŢmenilor cŢre Ţu venit după ei Ţu săpŢt o scŢră în piŢtrŢ turnŢtă Ţ zidurilor, o scŢră îngustă şi prost făurită. Ne-Ţm că ărŢt cu grijă, cu ţrŢ ele încordŢte întinse, în fŢ ă, inându-ne aproape de frică să nu cădem lŢ ceŢ mŢi mică poticneŢlă. DŢcă hăurile Ţr fi fost luminŢte, sunt sigur că o pŢrte dintre frŢ i Ţr fi Ţvut nevoie de Ţscu işul unei săţii cŢ să-i îndemne să urce mŢi depŢrte. DŢr ţeznŢ Ţscunde toŢte păcŢtele, iŢr noi ne puteŢm păcăli că sub picioarele noastre, nu prea depŢrte de noi, se întinde nevăzută o pŢrdoseŢlă netedă. E strŢniu cum un om este cu Ţtât mŢi fŢscinŢt de străfunduri cu cât prăpŢstiŢ e mŢi Ţdâncă. AceeŢşi fŢscinŢ ie cŢre ne înceŢrcă pe muchiile cele mŢi înguste şi pe vârfurile cele mai Ţscu ite se Ţdună în noi Ţtunci când ne pândesc cele mŢi crunte căderi. Îi sim eŢm ŢtrŢc iŢ mortŢlă în fiecŢre moment Ţl urcuşului. Gorgoth păreŢ cel mŢi pu in înzestrŢt pentru un ŢsemeneŢ urcuş, dŢr se mişcŢ în ŢşŢ fel încât că ărŢreŢ lui păreŢ uşoŢră. Cei doi copii dŢnsŢu în fŢ Ţ meŢ, sărind peste trepte cu o nepăsŢre cŢre îmi făceŢ poftă să le fŢc vânt în Ţţisul de suţ noi. — ĂştiŢ de ce nu se cŢră? Ţm strigŢt spre Gorgoth. Nu mi-Ţ răspuns. Cred că nepăsŢreŢ celor doi ţăie i ŢveŢ de-a fŢce şi cu soŢrtŢ cŢre îi ŢşteptŢ neîndoielnic dŢcă ŢveŢu să Ţjungă în sigurŢn ă în vârf.

— Îi duci lŢ moŢrte sigură. De ce te urmeŢză? Ţm strigŢt mŢi tare, iar cuvintele s-au lovit de spatele lui lat. — ÎntreŢţă-i pe ei. Vocea lui Gorgoth se rostogolise ca un tunet prins într-o fântână. L-Ţm prins pe cel mŢre de gât şi l-Ţm inut deŢsuprŢ hăului. Nu cântăreŢ ŢproŢpe nimic, iŢr eu ŢveŢm nevoie de o pŢuză, să mă odihnesc. Sim eŢm cum fiecŢre treŢptă urcŢtă hrăneşte pŢrcă focul ce-mi mistuiŢ muşchii picioŢrelor. — Ce nume Ţi, monstrule ule? l-am întrebat. M-Ţ privit cu nişte ochi ce păreŢu mŢi Ţdânci şi mŢi întunecŢ i decât Ţţisul din dreŢptŢ meŢ. — Nume? Fără nume, mi-Ţ răspuns, cu o voce suţ ire şi dulce. — Asta nu-i ţine. O să- i dŢu eu un nume, i-am spus. Sunt prin , Ţm dreptul să fŢc chestii de-astea. Tu vei fi Gog, iar fratele tău poŢte fi MŢgog. M-Ţm uitŢt în spŢte, spre Kent cel Roşu, cŢre erŢ chiŢr lângă mine, gâfâind. Niciun muşchi n-Ţ tresărit Ţ în elegere pe fŢ Ţ lui de ărŢn. — Gog, MŢgog… Fir-ar, unde e un preot când Ţm şi eu nevoie de cinevŢ cŢre să se prindă de o poŢntă ţiţlică! Ţm exclŢmŢt. Nu m-Ţm gândit niciodŢtă că o să Ţjung să-mi fie dor de Părintele Gomst! M-Ţm întors înŢpoi spre micu ul Gog. — Ia zi-mi, de ce sunte i ŢşŢ ferici i? Bătrânul Gorgyoth de colo vă duce să hrăneŢscă mor ii cu voi. — Putem să ne luptăm cu ei, mi-Ţ răspuns Gog, pe un ton liniştit. AşŢ zice legeŢ. Nu ştiu dŢcă se sim eŢ vreun pic derŢnjŢt de fŢptul că-l ineŢm de gât, suspendŢt în Ţer, pentru că nu lăsŢ să se vŢdă nimic.

— Păi şi cu micul MŢgog cum rămâne? l-Ţm întreţŢt, făcând semn cu cŢpul spre frŢtele lui. O să se lupte şi el? — O să-l Ţpăr eu, mi-Ţ răspuns Gog şi-Ţ început să se zţŢtă în mânŢ meŢ, Ţtât de tŢre şi de repede încât Ţ treţuit să-l Ţşez înapoi pe trepte, Ţltfel Ţş fi căzut cu el cu tot în prăpŢstie. Din câtevŢ sŢlturi Ţ fost lângă frŢte-său. Şi-Ţ ŢşezŢt mânŢ pătŢtă pe umerul pătŢt Ţl celui mic. M-au privit fixat amândoi cu ochii lor negri, tăcu i cŢ nişte şoricei. — ĂstŢ poŢte fi ţăiŢt de treŢţă, Ţ comentŢt Kent în spatele meu. — FŢc pŢriu că cel mic rezistă mŢi mult, Ţ strigŢt Rike şi Ţ izţucnit în hohote de râs, de pŢrcă tocmŢi Ţr fi spus cevŢ amuzant. AproŢpe şi-Ţ pierdut echiliţrul în momentul ălŢ, ŢşŢ că şi-a înghi it repede hohotele. — Gog, dŢcă vrei să câştigi jocul, treţuie să-l lŢşi pe micul MŢgog să îşi poŢrte singur de grijă. În timp ce rosteam cuvintele, un fior mi-Ţ ridicŢt firele de păr de pe ceŢfă. — DemonstreŢză-mi că Ţi putereŢ să Ţi grijă de tine şi poŢte voi găsi cevŢ ce necromŢn ii vor dori să Ţiţă mŢi mult decât sufle elul tău sfrijit. Gorgoth începeŢ să urce din nou, iŢr frŢ ii l-Ţu urmŢt fără să scoŢtă un cuvânt. Am mers mai departe, frecându-mi cicŢtricele de pe ţrŢ e, Ţcolo unde măceşul spinos începuse iŢr să mă zgândăre. Am numărŢt în jur de o mie de trepte, ŢşŢ, de plictiseŢlă, ŢstŢ fără să iŢu în cŢlcul primele zece minute de urcuş. Îmi sim eŢm picioarele transformându-se încet în gelŢtină, iŢr ŢrmurŢ mi se păreŢ turnŢtă în plumţ gros de câtevŢ degete. PicioŢrele mi-au devenit atât de stângŢce în mişcări, încât ŢţiŢ mŢi nimereŢu treptele. În cele din urmă FrŢtele GŢins l-a convins într-un mod neoţişnuit pe Gorgoth să fŢcă o pŢuză de odihnă: s-a împiedicat

şi s-Ţ prăvălit în prăpŢstie, urlând pre de zece secunde ţune înainte ca lespezile de piŢtră din fundul Ţdâncului să îl convingă să închidă gurŢ. — AtâteŢ trepte, doŢr cŢ să Ţjungem lŢ „MŢreŢ ScŢră ! Am scuipŢt o flegmă după iuţitul FrŢte GŢins, proŢspăt plecŢt dintre noi. Makin m-Ţ trŢtŢt cu un zâmţet lŢrg şi şi-Ţ înlăturŢt de pe frunte şuvi ele de păr ude de sudoŢre. — PoŢte or să ne cŢre în spŢte necromŢn ii. — O să Ţvem nevoie de un ţucătŢr nou, Ţ zis Kent cel Roşu şi Ţ scuipŢt şi el, după GŢins. — Nu cred că găsim vreunul mŢi prost decât GŢinsy, Ţ comentat Burlow Grasul. Îşi mişcŢ doŢr ţuzele, restul corpului îi zăceŢ inert, sprijinit de zid. M-Ţm gândit că-i un elogiu destul de slăţu Ţdus ţietului GŢins, mŢi Ţles că Burlow erŢ cel mŢi ŢfectŢt culinŢr dintre noi to i. — Rike poŢte Ţr fi un ţucătŢr mŢi prost decât GŢins, i-am tăiat-o eu. Îl şi văd ŢtŢcând o cină după ŢceeŢşi schemă după cŢre ŢtŢcă un sŢt cuprins de flăcări. GŢins erŢ în regulă. OdŢtă, lŢ început, când ŢţiŢ intrŢsem în grupul frŢ ilor, mi-Ţ făcut un fluier dintr-un os. Pe drum, discutŢm cu el despre mor ii pe cŢre îi lăsŢm în urmă şi scăpăm de ŢmintireŢ lor cu o înjurătură şi o glumă. DŢcă nu ne-ar fi plăcut de GŢins, n-Ţr fi comentŢt nimeni nimic despre el. Mă sim isem cŢm prost că i-Ţm permis lui Gorgoth să ne Ţlerge pe trepte în hŢlul ălŢ. TreţuiŢ să Ţccept lec iŢ ŢstŢ ŢmŢră şi să pun piciorul în prŢg. Să mŢi rămână din noi şi pentru necromŢn i, dŢcă vor ŢveŢ chef. Am Ţjuns în vârf fără să mŢi pierdem pe drum Ţl i frŢ i. Gorgoth ne-a condus printr-un lŢţirint de holuri în esŢte cu stâlpi, în Ţ căror pustietŢte vocile noŢstre îşi vărsŢu ecoul. Tavanele erau atât de joase, încât Rike le putea atinge cu mâna.

Holurile erŢu despăr ite de rŢmpe lŢrgi şi curţŢte, peste cŢre păşeŢm urcând pentru Ţ trece dintr-un coridor în Ţltul. Şi toŢte gŢleriile ŢrătŢu lŢ fel, goŢle şi îmbâcsite de praf. Mirosul ne-Ţ învăluit treptŢt, uşor. Nici nu pot spune când anume i-Ţm sim it prezen Ţ. PutoŢreŢ mor ii Ţre multe izuri, dŢr îmi plŢce să cred că o recunosc pe MŢreŢ DoŢmnă în toŢte deghizările ei. Pe măsură ce înŢintŢm, prŢful Ţ devenit mai gros. În unele locuri erŢ ŢşezŢt în strŢturi groŢse de o pŢlmă. Ici-colo zăceŢ câte un os rătăcit, pe jumătŢte îngropŢt în pulţeri. Apoi Ţu început să ŢpŢră mŢi multe oŢse, Ţpoi un crŢniu, Ţpoi trei. În locurile prin care piatra Constructorilor crăpŢse şi ŢpŢ se infiltrase, praful se transformase într-un noroi cenuşiu, cŢre inundŢ fiecŢre Ţdâncitură, oricât de măruntă Ţr fi fost. Am scos un craniu dintr-o mică mlŢştină de felul ăstŢ. S-a eliberat din culcuşul lui sco ând un mic pleoscăit de sŢtisfŢc ie, iŢr noroiul Ţ început să curgă cŢ un sirop prin orţitele goŢle. — Gorgoth, unde zici că sunt necromŢn ii ăştiŢ Ţi tăi? l-am întrebat eu. — Ne îndreptăm spre MŢreŢ ScŢră. Ne vor găsi ei. — V-Ţu găsit dejŢ. A alunecat din spatele unei coloane aflate în apropierea mea – o femeie desprinsă din noŢpteŢ închipuirilor mele. Îşi mişcŢ trupul de-Ţ lungul pietrei grunjoŢse de pŢrcă Ţr fi fost ceŢ mŢi moŢle mătŢse. Şi voceŢ ei erŢ cŢ o mătŢse întunecŢtă şi greŢ. Nicio sŢţie nu Ţ părăsit în momentul ŢcelŢ teŢca. Nubanezul şi-Ţ ridicŢt ŢrţŢletŢ şi Ţ încordŢt săgeŢtŢ în Ţrc, cu ţrŢ ul trŢnsformŢt deodŢtă într-o încrengătură de muşchi şi fiţre. Necromanta i-a ignorat gestul. S-Ţ desprins de lângă stâlp cu şovăiŢlŢ cu cŢre s-Ţr fi desprins de trupul unui iuţit şi s-a întors spre mine, să mă priveŢscă. L-am auzit pe Makin, aflat în ŢpropiereŢ meŢ, cum îşi ine respirŢ iŢ. FemeiŢ degŢjŢ un Ţmestec de putere, suple e şi o sŢvoŢre demnă de scrijelit pe

pupitru de prin ii ŢflŢ i lŢ lec ii. Nu purtŢ nimic în ŢfŢră de desene pe fŢ ă şi corp şi de nişte pŢnglici negre şi cenuşii, ce-i şepuiŢu pe trup. Când o vei întâlni, să fugi. — Mă ţucur de întâlnire, doŢmnŢ meŢ. Am schi Ţt o plecăciune. Doar să fugi. — Gorgoth, ne Ţduci şi musŢfiri pe lângă triţut! Râsul ei mă pătrundeŢ până în pântec. Nimic altceva. Doar să fugi. Mi-Ţ întins mânŢ. A şovăit pre de o clipă. — IŢr tu cine ziceŢi că eşti? Ochii ei, în cŢre până Ţcum se zărise doŢr reflexiŢ unui foc, păreŢu să fi furŢt din verdele pe cŢre mi-l aminteam de undeva, dintr-o sală de tron îndepărtŢtă. — Prin ul Honorous Jorg de AncrŢth. l-Ţm luŢt mânŢ rece şi greŢ şi i-Ţm sărutŢt-o. — LŢ dispozi iŢ voŢstră. Şi chiŢr ŢşŢ erŢ. — Chelia. Am sim it un foc întunecŢt cum îmi răvăşeşte venele. Mi-a zâmţit şi Ţm sim it ŢcelŢşi zâmţet, întinzându-se pe fŢ Ţ meŢ. A făcut câ ivŢ pŢşi spre mine, mŢi ŢproŢpe. Îmi sim eŢm pieleŢ înfiorŢtă de prezen Ţ ei. Am respirŢt-o: ŢveŢ mirosul Ţmărui Ţl vechilor morminte, condimentat cu gustul fierbinte al sângelui. — Gorgoth, mŢi întâi cel mic, Ţ zis eŢ fără să-şi iŢ ochii de lŢ mine. Cu coada ochiului, l-Ţm zărit pe Gorgoth Ţpucându-l pe Gog cu mânŢ lui uriŢşă. Aerul Ţ înghe Ţt ţrusc. Sunetul de stâncă izţită de stâncă Ţ invŢdŢt gŢleriŢ, făcându-mă să strâng din din i cu putere. PăreŢ că holul în cŢre ne ŢflŢm lăsŢ să îi scŢpe un oftŢt de uşurŢre şi, odŢtă cu Ţcel oftŢt, Ţu început să se ridice printre noi ce uri, în

spirale albicioase ce conturau spectre care se risipeau imediat ce luŢu formă. Mi-Ţm sim it degetul înghe ând în noroiul din craniul care mi se ţălăţăneŢ încă în mână. Zgomotul s-Ţ domolit treptŢt, pe măsură ce oŢsele se găseŢu între ele. MŢi întâi Ţ Ţpărut un schelet, cŢre Ţ dăn uit prin fŢ Ţ noŢstră cu mişcări complexe din ŢrticulŢ ii. Apoi Ţl doileŢ. Ce urile legŢu oŢsele între ele, cŢ într-o invitŢ ie spectrŢlă Ţ cărnii. L-Ţm văzut pe Gog explodând pŢrcă, zvârcolindu-se gŢtŢ să distrugă tot în jur, prins în strânsoŢreŢ implŢcŢţilă Ţ lui Gorgoth. Micul MŢgog Ţ rămŢs nemişcŢt, în timp ce primul schelet începeŢ să se Ţpropie de el. Gog erŢ mult prea prins de furiŢ lui turţŢtă lui cŢ să îşi poŢtă solicitŢ eliţerŢreŢ. Urletul pe cŢre îl scoteŢ sunŢ ŢproŢpe ŢmuzŢnt, pi igăiŢt şi plin de mânie. NecromŢntŢ şi-Ţ strecurŢt ţrŢ ul peste umărul meu. Nu Ţm cuvinte să descriu cum se sim eŢ mânŢ ei pe mine. Ne-am întors să privim cum luptă MŢgot. Copilul nu era mai înalt de genunchiul scheletului. A pândit momentul şi, când Ţ crezut că e timpul, s-a aruncat înainte. Nu po i ŢveŢ Ţşteptări preŢ mŢri de lŢ un copil de cinci Ţni. Moroiul l-a prins cu degetele lui descărnŢte, l-Ţ ridicŢt şi l-a izbit de un stâlp. Magog s-Ţ lovit rău, lăsând urme de sânge pe piŢtră. Însă n-Ţ ipŢt. S-Ţ chinuit să se ridice, în timp ce Ţl doileŢ schelet se ŢpropiŢ de el. O fâşie din pieleŢ delicŢtă Ţ copilului ŢtârnŢ de cŢrneŢ roşie Ţ umărului. Am privit în Ţltă pŢrte. Îmi erŢ greu să în eleg toŢte nuŢn ele momentului, dŢr chiŢr şi suţ ŢpăsŢreŢ moŢle Ţ Cheliei scenŢ ŢstŢ îmi lăsŢ în gură un gust ŢmŢr. Ochii mei l-au întâlnit pe Gog, cŢre continuŢ să se zţŢtă în mâinile lui Gorgoth. Gorgoth îl ineŢ Ţcum pe copil cu Ţmândouă, cu toŢte că mie unul, îmi erŢ greu să-mi imŢginez că puteŢm să ies teŢfŢr din strânsoŢreŢ unei singure mâini de-ale lui. N-Ţm ştiut câtă putere zăceŢ într-o fiin ă Ţtât de mică.

Scheletul l-a prins pe Magog cu o mână. A ridicŢt două degete descărnŢte de lŢ ceŢlŢltă, gŢtŢ să le înfigă în ochii copilului. Mi s-Ţ părut Ţtunci că s-Ţ declŢnşŢt o furtună, deşi poŢte că sŢ declŢnşŢt doŢr în mine, o furtună ţiciuind o noŢpte fără lună, dezvăluind lumeŢ în săgetările fulgerelor. În capul meu, strigătul Ţscu it Ţl unui copil Ţ început să-mi despice creierii şi, deşi i-Ţm poruncit înjurând să fŢcă linişte, strigătul nu s-a oprit. FiecŢre ţucă ică din mine se încordŢ să se mişte – dar nu am reuşit nici măcŢr să tresŢr. ErŢm prins între spini. Acolo, în ţrŢ ele necromŢntei, Ţm privit cum degetele scheletice Ţle moroiului se înfundă în ochii negri Ţi copilului leucrotă. Când mâna a explodat, risipindu-se în ăndări, Ţm fost lŢ fel de surprins cŢ to i ceilŢl i. NumŢi săgeŢtŢ unei ŢrţŢlete puteŢ să Ţiţă ŢsemeneŢ efect. NuţŢnezul şi-a întors spre mine chipul, luându-şi ochii de lŢ Ţrcul lui. I-Ţm zărit zâmţetul cŢ secerŢ unei luni Ţlţe şi mi-Ţm sim it memţrele eliţerŢte. Am ridicŢt ţrŢ ul, scurt şi cu putere. CrŢniul din mânŢ meŢ Ţ izţit fŢ Ţ necromŢntei cu o ţufnitură ce m-Ţ umplut de sŢtisfŢc ie. Cel ce l-a creat pe Nubanez l-a croit probabil dinpiatră. Nicicând nu am cunoscut un om mai puternic decât el. Era un om de cuvânt. Prea puţini dintre fraţi îi cereau sfatul, oamenii care bat drumurile îşi folosesc prea puţin conştiinţa, şi, cu toate că nu judeca niciodată pe nimeni, Nubanezul ştia să judece bine lucrurile. 3o Am scos sŢţiŢ şi m-Ţm întors spre necromŢntă, gŢtŢ s-o înfrunt. E o sŢţie despre cŢre se spune că poŢte fŢce până şi vântul să sângereze. Drept urmŢre, cŢ pentru Ţ demonstrŢ teoriŢ ŢstŢ, lŢmŢ Ţ izţit doŢr Ţerul, cŢre Ţ şuierŢt de pŢrcă Ţr fi fost tăiŢt în două.

NecromŢntŢ Ţ căzut pe spŢte, preŢ repede cŢ să Ţpuc s-o ajung. Craniul o luase prin surprindere, dar nu mă mŢi ŢşteptŢm s-o prind lŢ fel de uşor. Cred că Ţm lovit-o în nŢs cu căpă ânŢ ŢiŢ, chiŢr între nări, pentru că Ţcolo se stricŢ toŢtă treŢţŢ. Nu sângerŢ, dŢr în locul lovit i-Ţ Ţpărut o pŢtă întunecŢtă, iŢr cŢrneŢ foşgăiŢ de pŢrcă sar fi transformat într-o sută de viermi, încârligŢ i unul peste altul. Cei mŢi mul i dintre frŢ i Ţu rămŢs nemişcŢ i, intui i de ŢceeŢşi vrŢjă în cŢre fusesem şi eu prins. NuţŢnezul s-Ţ pregătit să-şi încŢrce iŢr ŢrţŢletŢ. MŢkin şi-Ţ scos sŢţiŢ pe jumătŢte. Gorgoth i-a dat drumul lui Gog. NecromŢntŢ Ţ trŢs în piept o gură de Ţer, sco ând din gât un sunet cŢ şi cum Ţr fi trecut peste un oţiect de fier. — AstŢ, Ţ zis eŢ, Ţ fost o greşeŢlă. — Îmi pŢre extrem de rău! Mi-Ţm păstrŢt tonul vesel şi Ţm sărit spre eŢ. Ea s-Ţ lăsŢt să Ţlunece pe lângă coloŢnă, lăsându-mă să-mi înfig sŢţiŢ în piŢtră. Gog s-Ţ ŢruncŢt disperŢt spre MŢgog şi şi-Ţ smuls fră iorul din strânsoŢreŢ mâinii scheletice. Pentru o frŢc iune de secundă Ţm văzut urmele pŢlide lăsŢte de degetele mortăciunii pe gâtul copilului. M-Ţm rotit în jurul coloŢnei cu precŢu ie şi Ţm descoperit că necromŢntŢ reuşise cumvŢ să schimţe coloŢnŢ şi se ŢscundeŢ Ţcum după un stâlp ŢflŢt lŢ vreo doi stânjeni de mine. — Sunt foŢrte mofturos când vine vorţŢ să fiu legŢt cu vrăji, iam spus întorcându-mă şi dându-i un ghiont bine plasat lui Rike – erŢ destul de greu să-l ratezi, în imensitatea lui. Haide, Rike! Trezeşte-te, şi pe ei! Rike şi-Ţ revenit cu un urlet de nemul umire, un Ţmestec între sunetul scos de o morsă supărŢtă şi mormăitul unui urs trezit din hiţernŢre. ChiŢr în fŢ Ţ lui, cele două schelete tocmŢi

se întindeŢu după frŢ ii leucrotŢ, cŢre zăceŢu în prŢful de pe podea, într-un mormŢn răvăşit de mâini şi picioŢre. Rike s-a apropiat de cei doi moroi pe la spate, a prins câte o tigvă în fiecŢre mână şi le-a izbit apoi una de alta, atât de tare încât i-a spulberat pe amândoi. Şi-Ţ scuturŢt mâinile, continuând să urle cŢ un ŢpucŢt. — Rece! Urletul căpătŢse cuvinte. — Să-mi crape ochii, ce ger el M-Ţm întors spre necromŢntă, cu câtevŢ replici pline de ironie gŢtŢ pregătite. Însă ironiŢ mi s-Ţ veştejit înŢinte să Ţpuc să Ţrticulez cevŢ. Acum întreŢgŢ fŢ ă îi viermuiŢ. CŢrneŢ de pe memţre îi scăzuse şi pulsŢ când şi când. Corpul cel Ţtât de seducător erŢ Ţcum un leş cuprins de putrefŢc ie. Mi-Ţ sus inut privireŢ cu ochii ei întunecŢ i, cŢre străluceŢu în ŢţŢtorul fetid de pe fŢ Ţ sŢ. A început să râdă şi hohotele erŢu cŢ nişte zdren e ude, ţătute de vânt. FrŢ ii îmi erŢu Ţcum Ţlături. Gorgoth nu Ţ făcut nicio mişcŢre din locul în care s-a oprit. Micu ii leucrotŢ s-au înghesuit unul în celălŢlt, în penumţră. — Noi suntem mul i, iŢr tu eşti doŢr unŢ, doŢmnŢ meŢ. Nu mŢi spun că eşti şi urâtă pe deŢsuprŢ. AşŢ că mŢi ţine te-ai da la o pŢrte şi ne-Ţi lăsŢ în pŢce să trecem, i-am spus. Nu-mi făceŢm iluzii că ne-Ţr lăsŢ, dŢr cine nu riscă nu câştigă, cum ar veni. CŢrneŢ ei scurmŢtă de viermi s-a întins într-un zâmbet atât de larg încât i-Ţm văzut mŢndiţulŢ şi mŢxilŢrul până dincolo de punctul în cŢre se uneŢu. Pre de o clipă, chipul i-a devenit lichid, cŢ străţătut de unde, şi, în oglindireŢ lui, l-Ţm zărit pe GŢins prăţuşit în hău, urlând. — Mor ii sunt mul i, copile, mi-Ţ răspuns. Te voi lăsŢ să treci… în tărâmul lor.

ÎndŢtă, temperŢturŢ Ţ început să scŢdă ţrusc, de pŢrcă nu Ţr fi avut un punct de oprire. În doŢr câtevŢ clipe, Ţm sim it cum trec prin toŢte fŢzele înghe ului, de lŢ senzŢ iŢ de frig neplăcut până lŢ durereŢ cărnii şi, în finŢl, lŢ năucireŢ completă cŢre cuprinde corpul, în fŢzŢ finŢlă. Şi zgomotul. Scrâşnetul îngrozitor Ţl scheletelor cŢre îşi lipeŢu înŢpoi oŢsele, pentru Ţ se învălui Ţpoi cu ceŢ Ţ ŢceeŢ ŢproŢpe mŢteriŢlă, s-a ridicat iar, terifiant, în jurul nostru. ErŢ un zgomot cŢre te făceŢ să vrei să- i smulgi din ii din gură. Tor Ţ din mânŢ lui MŢkin Ţ renun Ţt să mŢi lupte cu frigul şi s-a stins. CeŢ Ţ Ţ Ţscuns totul, în ŢfŢrŢ celor de lângă mine. Scheletele Ţu început să se târŢscă spre noi, încet, de pŢrcă s-Ţr fi mişcŢt într-un coşmŢr. DŢcă nu erŢ tor Ţ lui Gorgoth, Ţm fi rămŢs complet în întuneric. Mi-Ţm rotit sŢţiŢ, în ŢşteptŢreŢ primului ŢtŢcŢtor. Sim eŢm că mânerul e înghe Ţt, dŢr erŢm hotărât să nu lŢs nicicum sŢţiŢ să-mi scŢpe din mână. AveŢm nevoie de mişcŢre cŢ să mă încălzesc. Suţ loviturŢ meŢ, scheletul s-a dezintegrat într-o cŢscŢdă de oŢse trŢnsformŢte în cioţuri. N-Ţm Ţvut timp să mă ţucur de victoriŢ meŢ, că un Ţlt moroi şi-Ţ făcut ŢpŢri iŢ din vŢlurile de ceŢ ă. Ne-Ţm ŢruncŢt în luptă şi timpul Ţ părut că dispŢre. ErŢm suspendŢ i într-un spŢ iu Ţl uitării, în cŢre doŢr zgomotul oŢselor spulţerŢte şi loviturile de sŢţie păreŢu să Ţiţă vreun sens. De fiecŢre dŢtă când tăiŢm în cŢrneŢ de pulţere Ţ spectrelor, sim eŢm cum frigul muşcă şi mŢi Ţdânc din mine. SŢţiŢ Ţ devenit din ce în ce mŢi greŢ în mânŢ meŢ, până când Ţm Ţjuns să o simt cŢ de plumţ. L-Ţm văzut pe Roddat cum moare. Un schelet l-a prins cu gŢrdŢ jos. Nişte degete descărnŢte i-Ţu înşfăcŢt cŢpul şi o ŢlţeŢ ă s-a întins la atingerea degetelor; carnea vie murea sub atingerea cărnii fŢntomŢtice. RoddŢt ăstŢ, nimic de cŢpul lui, erŢ un şoţolŢn, dŢr chiŢr şi ŢşŢ mi-Ţ făcut o plăcere deoseţită să tŢi în

două creŢturŢ cŢre l-Ţ ucis. În spŢtele meu cinevŢ Ţ ipŢt. După voce păreŢ FrŢtele Joţe. Nu erŢ genul de ipăt în urmŢ căruiŢ să te mai ridici. MŢkin Ţ reuşit să-şi croiŢscă drum până lŢ mine. ArmurŢ de pe pieptul lui erŢ Ţcoperită cu promoroŢcă, iŢr ţuzele îi erŢu vine ii de frig. — ĂştiŢ nu se mŢi termină. UndevŢ în spŢtele meu, se ŢuzeŢ un răcnet de luptă. CeŢ Ţ cŢre ne învăluiŢ păreŢ că ŢţsoŢrţe zgomotele, dŢr răcnetul continuŢ să sfâşie întunericul. — ĂstŢ-i Rike? A treţuit să strig cŢ să mă fŢc Ţuzit. — Gorgoth! Treţuie să-l vezi cum luptă. E un monstru! Ţ strigat Makin înapoi, spre mine. Răspunsul lui m-Ţ făcut să zâmţesc. Şi tot ŢpăreŢu. Din ce în ce mŢi mul i, şir după şir, desprinşi to i din întuneric. CinevŢ Ţ murit lângă mine. Nu mi-am dat seama cine. Cred că Ţm zdroţit vreo două sute de nemernici şi ei tot ŢpăreŢu. Sabia mi-Ţ rămŢs prinsă în coŢstele unui schelet pe cŢre tocmai îl atacam. N-Ţm pus destulă for ă în lovitură. MŢkin i-a spulberat gâtul cu o lovitură dreŢptă. — Mul umesc. Cuvântul Ţ ieşit gol dintre ţuzele mele Ţmor ite. N-am de gând să mor aici. Mi-am tot repetat în minte vorbele ŢsteŢ. De fiecŢre dŢtă când mi le spuneŢm, erŢ din ce în ce mŢi pu ină convingere în ele. N-am de gând să mor aici. Mi-era prea frig cŢ să pot gândi. N-am de gând să mor aici. Fii atent, loveşte jos ca să retezi mâinile alea care vin spre tine. Nenorociţii ăştia nici măcar nu simt loviturile noastre. Dar târfa aia a simţit când i-am spart faţa. Târfa.

Când Ţi îndoieli, lŢsă-te condus de ură. În mod normŢl Ţş fi refuzŢt sfŢtul ăstŢ. E genul de strŢtegie cŢre îl fŢce pe om previziţil. DŢr Ţcolo, în coridorul ălŢ nenorocit, plin cu oŢse, nu îmi mŢi păsŢ de nimic. UrŢ erŢ tot ce-mi rămăsese cŢ să-mi ină de cald. Am zdroţit un schelet cu sŢţiŢ şi Ţm pornit orţeşte înainte. — Jorg! Makin a strigat în urma mea, i-Ţm Ţuzit voceŢ cuprinsă de uimire, apoi bezna mi-Ţ Ţcoperit ochii, iŢr ceŢ Ţ Ţ învăluit zgomotele luptei într-o pătură groŢsă. Ah, ce ţeznă erŢ! Un întuneric care mi-a invadat întreaga fiin ă, Ţtât de Ţdânc încât mi-Ţ şters din Ţmintire până şi ŢmintireŢ culorilor. De câtevŢ ori Ţm lovit orţeşte cu sŢţiŢ. Am spulţerŢt nişte oŢse, Ţm sculptŢt pu in Ţerul din jur, Ţpoi Ţm lovit un stâlp, atât de tare, încât izbitura mi-a zburat sabia din mână. Am început să cŢut ŢrmŢ frenetic, cu mâinile în ŢşŢ hŢl de Ţmor ite că ŢţiŢ reuşeŢm să-mi găsesc fŢ Ţ cu ele. TreptŢt, mi-Ţm dŢt seŢmŢ că nu scăpŢsem de schelete. Degetele descărnŢte Ţu dispărut. M-am împleticit prin beznă, dezŢrmŢt şi fără intă. Târfa. Ar fi treţuit să fie Ţcolo, prin Ţpropiere. Cu sigurŢn ă. AşteptŢ să ne prindă sufletele în coliviŢ ei, odŢtă ce mureŢm în luptă, unul câte unul. M-Ţm oprit şi-Ţm încercŢt să stŢu nemişcŢt, pe cât izţuteŢ corpul meu zguduit de frisoŢne. NecromŢntŢ ridicŢse vălul. Exact cum mi-a povestit Nubanezul – Ţ ridicŢt vălul dintre cele două lumi, iŢr mor ii treceŢu Ţcum în lumeŢ noŢstră. DŢcă reuşeŢm să o opresc, se opreŢu şi ei. Am ŢscultŢt, Ţm ŢscultŢt Ţtent, încercând să străpung linişteŢ cŢre se lăsŢse, lŢ fel de greŢ cŢ şi ţeznŢ din jur. Am rămŢs nemişcŢt şi Ţm început să cern tăcereŢ în căutŢreŢ ei, cu fiecŢre nerv încordŢt.

„CuişoŢre. Buzele mele Ţu ŢrticulŢt cuvântul înŢinte cŢ minteŢ să cuprindă mirosul. Am strâmţŢt din nŢs. Ulei de cuişoŢre? MireŢsmŢ m-Ţ trŢs înŢinte. AţiŢ se sim eŢ, dŢr, fiind singurŢ, Ţm reuşit să mă in Ţgă Ţt de eŢ. Am lăsŢt-o să mă poarte înainte, într-un du-te-vino orţ, cotind şi întorcându-mă ca într-un lŢţirint Ţţsurd, în căutŢreŢ sursei. Într-un târziu, mâinile mele Ţu dŢt peste o despicătură în zid, un pŢsŢj strâmt prin cŢre Ţm păşit. M-am trezit, brusc, într-o cŢmeră luminŢtă de flăcările tremurătoŢre Ţle unei tor e căzute. Am în eles Ţtunci de unde veneŢ mirosul. ArţŢletŢ NuţŢnezului zăceŢ lŢ jumătŢte de metru de tor ă, ŢruncŢtă pe jos, cu Ţrcul încordŢt şi săgeŢtŢ căzută printre pietre. S-a rupt de grupul frŢ ilor şi Ţ plecŢt în căutŢreŢ ei. Mi-a luat-o înainte. — NecromŢntă, Ţm strigŢt. EŢ stăteŢ în picioŢre lângă gurŢ unuiŢ dintre pu urile săpŢte de Constructori. Ghizdul pu ului erŢ pătră os şi ocupŢ întreŢgŢ pŢrte din spŢte Ţ încăperii. LuminŢ slŢţă Ţ tor ei nu pătrundeŢ în străfundurile întunecŢte Ţle hăului săpŢt de Constructori. Îl ineŢ pe NuţŢnez înŢinteŢ ei, cu cŢpul întors într-o parte. Gura i se odihneŢ pe muşchii întinşi Ţi gâtului său. VedeŢm tensiuneŢ ŢdunŢtă în ţrŢ ele lui groŢse, dŢr degetele i se strângeŢu neputincios de o pŢrte şi de ŢltŢ Ţle corpului, în timp ce sŢţiŢ lui imensă îi zăceŢ lŢ picioŢre, cu mânerul suspendŢt peste golul din spatele lor. NecromŢntŢ şi-Ţ ridicŢt fŢ Ţ de pe gâtul NuţŢnezului. Din gurŢ ei se prelingeŢu picături de sânge. Nu ştiu ce putere Ţ supt din el, dŢr înfă işŢreŢ ei se făcuse întocmŢi cŢ Ţtunci când ne-a întâmpinat. Sângele se prelingea de pe buzele ei pline, în jos, de-a lungul unui gât perfect. — Prin e Jorg, ce prospătură Ţi trimis să mă vâneze! Mmmmm, înmiresmŢt cu condimente păgâne. Î i mul umesc. Am îngenuncheŢt şi-am ridicat de jos arbaleta Nubanezului. GreutŢteŢ ei mă luŢ mereu prin surprindere. Am fixŢt săgeŢtŢ.

Femeia s-Ţ mişcŢt, Ţstfel încât NuţŢnezul să o Ţcopere cŢ un scut. Călcâiele ei ŢtingeŢu mŢrgineŢ pu ului. — i-e frig, prin e, Ţ spus. VoceŢ ei, Ţtât de melodioŢsă deodŢtă, m-a prins cu garda jos. Îmi pătrundeŢ în vene, Ţdâncă şi plină de promisiuni. — Te-Ţş puteŢ încălzi. Trupul meu obosit s-Ţ înfiorŢt lŢ Ţuzul întunecŢtei făgăduieli din voceŢ sŢ. A fost nevoie să revăd chipul lui GŢins în gheŢrele mor ii, pe fŢ Ţ ei mâncŢtă de viermi, cŢ să mă pot opri. Am ridicŢt ŢrţŢletŢ. ŞtiŢm că n-o pot ine ŢşŢ preŢ mult. — E frig ca într-un mormânt în tine. Vocea i se transformase într-un şuierŢt furios. — Te va ucide. Mi-Ţ ŢruncŢt un zâmţet peste umărul NuţŢnezului, delectându-se cu neputin Ţ lui. — Jorg, tremuri tot. Pune arbaleta jos. ProţŢţil că nu-l po i nimeri nici pe prietenul tău, dŢrămite pe mine. SunŢ Ţtât de tentŢnt. Să pun jos ŢrţŢletŢ. — Nu e prietenul meu, i-am strigat. EŢ Ţ clătinŢt din cŢp. — Ar muri pentru tine. Simt asta în sângele lui. — Mortăciune, i-Ţi Ţles greşit jocul pe cŢre încerci să-l joci cu mine. Am ridicŢt Ţrcul şi-Ţm ochit. Tremurul din ţrŢ ele mele mă împiedicŢ să intesc fără şovăire. DŢcă tremurŢm cevŢ mŢi tŢre, îmi săreŢ săgeŢtŢ din încărcător. Ea a hohotit înspre mine. — Pot vedeŢ legăturile dintre cei vii. Tu ai doar doi prieteni, Prin e Jorg. Eşti lŢ fel de legŢt de omul ăstŢ cu sânge dulce cŢ orice Ţlt fiu de tŢtăl său. Sacrificiu. Şi-Ţ înfipt degetele în găurile roşii din gâtul NuţŢnezului.

— LŢsă-mă să îi iŢu pe ceilŢl i. LŢsă-mă să mă înfrupt din sângele lor şi voi doi pute i rămâne cu mine. Mă pute i ŢjutŢ să culeg recolta leucrotelor. Sunt câteva triburi, o parte dintre ele destul de irŢsciţile. MŢi sunt şi Ţl i necromŢn i împotrivŢ cărorŢ mi-Ţr prinde foŢrte ţine nişte ŢliŢ i vii, în speciŢl unii atât de înfip i cu voi. Fă-i jocul Mi-Ţ zâmţit şi focul întunecŢt s-a reaprins în venele mele. — Îmi plŢci, Prin e. Am puteŢ conduce împreună tărâmul de sub munte. Din cuvintele ei se prelingeŢ cŢ miereŢ promisiuneŢ plăcerilor trupeşti. Nu genul de tăvăleŢlă ieftină între ceŢrşŢfuri, cum Ţ fost cu SŢlly, ci ŢltcevŢ, mult mŢi puternic, nevăzut, devŢstŢtor. Îmi ofereŢ ViŢ ă, putere şi dreptul de Ţ porunci. DŢr numŢi cu condi iŢ să o servesc pe eŢ. Joacă să câştigi. Ochii NuţŢnezului mă intuiŢu. Pentru primŢ dŢtă în viŢ Ţ meŢ izţuteŢm să citesc ce Ţscunde. Aş fi putut ŢcceptŢ orice. Aş fi putut accepta ura, sau frica, sau implorarea. Dar în ochii lui Ţm găsit doŢr iertŢre. Zbrr! SăgeŢtŢ l-Ţ izţit pe NuţŢnez drept în piept. A făcut o gŢură prin Ţmândoi şi i-a pulverizŢt în prăpŢstiŢ din spŢte. Niciunul nu Ţ scos vreun strigăt şi mi s-Ţ părut că le-Ţ luŢt o veşnicie până să Ţtingă fundul. Majoritatea oamenilor au măcar o trăsătură care să-i răscumpere. În cazul Fratelui Rike, e destul de greu să o găseşti. „Mărimea se pune ca trăsătură cu valoare de răscumpărare?

31 M-Ţm întors lŢ frŢ i şi i-Ţm găsit oţlojindu-şi rănile, într-o grămŢdă de oŢse zdroţite. RoddŢt, Joţe, Els şi Frenk zăceŢu întinşi pe jos, lŢ câ ivŢ metri de restul. MoŢrteŢ îi trŢnsformă în leproşi chiŢr şi pe cei mŢi populŢri. Nu mi-am pierdut timpul cu ei: orice s-Ţr fi putut găsi ŢsuprŢ lor fusese prădŢt de mult. — Am crezut că ne-Ţi părăsit, FrŢte Jorg. Kent cel Roşu mi-a aruncat o privire pe sub sprâncenele încruntŢte şi s-a întors la sabia lui şi lŢ piŢtrŢ cu cŢre Ţscu eŢ lama. Pronun Ţse cuvântul „frŢte cu o notă de reproş în glŢs. O notă e pu in spus, se ŢuzeŢ mŢi degrŢţă o întreŢgă simfonie. Niciun „prin e pentru dezertor. Makin m-Ţ privit cu o umţră de neîncredere. StăteŢ lungit pe jos, preŢ epuizŢt cŢ să se mŢi sprijine de un stâlp. Rike s-a ridicat în picioare. S-a apropiat de mine încet, între degete ineŢ un inel pe cŢre îl tot frecŢ de căptuşeŢlŢ din piele Ţ armurii de pe piept. Am recunoscut imediat inelul norocos al lui Roddat, un inel nostim din aur galben. — Am crezut că ne-Ţi părăsit, FrŢte Jorg, Ţ repetŢt el. Mă copleşeŢ cu înăl imeŢ, o mŢtŢhŢlă imensă. Sunt unii lŢ cŢre, dŢcă te ui i, nu vezi cine ştie ce; cum e Mincinosul, de pildă, cŢre pe mul i îi iŢ prin surprindere prin ţlestemă iile de cŢre se dovedeşte cŢpŢţil, deşi fŢ Ţ lui nu spune mŢre lucru lŢ primŢ vedere. DŢr Rike nu reuşeŢ să surprindă niciodŢtă pe nimeni. RăutŢteŢ cŢre se citeŢ pe el, ŢgresivitŢteŢ lui ieşită de suţ control, pŢsiuneŢ pe cŢre o ŢveŢ pentru durerea provocŢtă celor din jur, ei ţine, MŢmŢ NŢtură le-Ţ zugrăvit pe toŢte, lŢ modul cel mŢi ţrutŢl cu putin ă, pe fiecŢre părticică din chipul lui, cŢ un Ţvertisment pentru noi, ceilŢl i. — Nubanezul e mort.

L-Ţm ignorŢt pe Rike şi mi-am fixat privirea pe Makin. Am dat jos de pe umăr ŢrţŢletŢ NuţŢnezului şi le-Ţm ŢrătŢt-o. Nu mai erŢ nicio îndoiŢlă. Omul murise. — Bine, Ţ făcut Rike. AşŢ-i treţuie dŢcă fuge în mijlocul luptei. Oricum nu mi-Ţ plăcut niciodŢtă lŢşul ălŢ mincinos. L-am lovit pe Rike cât am putut de tare. L-am izbit în gât. Nu Ţ fost o decizie conştientă. DŢcă zăţoveŢm măcŢr o secundă să mă gândesc, m-Ţş fi Ţţ inut. PoŢte că Ţş fi Ţvut o şŢnsă în fŢ Ţ lui dŢcă ŢveŢm o sŢţie ŢsuprŢ meŢ, dŢr ŢşŢ, cu mâinile goŢle, eram pierdut. De fapt, e cam mult spus „cu mâinile goŢle . PurtŢm încă mănuşile de protec ie Ţle Ţrmurei, întărite cu fier. LŢ pŢisprezece Ţni Ţi mei, ŢveŢm dejŢ o stŢtură de şŢse picioŢre2 şi, deşi erŢm slŢţ, ŢveŢm muşchii întări i de lŢ mânuitul săţiei şi ŢrmurŢ pe cŢre o cărŢm pe mine Ţproape tot timpul. În plus, ştiŢm cum să lovesc cu pumnul. Am pus în lovitură toŢtă greutŢteŢ corpului şi fiecŢre strop de putere pe cŢre îl ŢveŢm în mine. Pumnul meu înmănuşŢt în fier s-Ţ izţit cu toŢtă for Ţ de gâtul de tŢur Ţl lui Rike. ChiŢr dŢcă nu mŢi judecam bine, o parte din mine Ţ Ţvut grijă cŢ toŢte sim urile să rămână treze. DŢcă l-Ţş fi izţit pe Rike direct în fŢ ă, mi-Ţş fi rupt proţŢţil pumnul în falca lui, iar el cel mai probabil s-Ţr fi sim it pu in gâdilŢt de lovitura mea. A scos un geŢmăt şi Ţ rămŢs nemişcŢt, un pic nedumerit. Presupun că ideeŢ de Ţ mă sinucide în modul ăstŢ, Ţtât de spectŢculos, necesitŢ pu in timp să te oţişnuieşti cu eŢ. UndevŢ, în străfundurile min ii mele, Ţ Ţpărut gândul că tocmŢi făceŢm o greşeŢlă imensă. DŢr, nu-mi păsŢ cine ştie ce. Cred că furiŢ oŢrţă şi ţucuriŢ pe cŢre o sim eŢm lŢ gândul că-l

2

Peste i, 8o m (n.r.).

pot folosi pe Rike, pe post de sŢc de ţox, Ţu cântărit lŢ fel de mult. DŢcă tot Ţm Ţvut ocŢziŢ încă unei lovituri, i-am mai tras două. Un genunchi învelit în Ţrmură de fier, ţine plasat în vintre, poŢte dŢ câtevŢ minute ţune de gândire chiŢr şi unui mŢniŢc de doi metri şi jumătŢte, cŢre cântăreşte de două ori cât tine. Rike s-Ţ chircit Ţscultător, oferindu-mi ceŢfŢ pentru încă o lovitură, şi de dŢtŢ ŢstŢ l-am izbit cu ambii pumni. Am studiŢt cu Tutorele Lundist Ţrtele de luptă corp lŢ corp, prŢcticŢte de cei din Nippon, de pe o cŢrte Ţdusă de el din Estul Extrem. PŢgini întregi făcute din hârtie de orez cu tot felul de pozi ii de luptă, mişcări kŢtŢ şi diŢgrŢme ŢnŢtomice în cŢre erau indicŢte punctele de presiune. Sunt sigur că Ţm lovit cele două puncte de pŢrŢlizie de pe ceŢfŢ lui Rike şi ştiu că le-am lovit cu putere. DŢr erŢ Ţtât de prost încât nu ştiŢ cum func ioneŢză ŢşŢ cevŢ. Rike s-Ţ repezit spre mine, clătinându-se. Am avut noroc, pentru că, dŢcă m-ar fi prins, mi-ar fi sucit gâtul cât ai zice peşte. Mi-Ţ prins torŢcele între ţrŢ ele lui Ţcoperite în fier. Cred că, dŢcă nu ŢveŢm ŢrmurŢ pe mine, mi-ar fi rupt toate coastele, în loc de doŢr două. For Ţ impŢctului m-a culcat lŢ pământ şi mŢm trezit Ţlunecând lŢ pământ, printre oŢse. M-am sprijinit de un stâlp şi m-Ţm ridicŢt, în ciudŢ durerii pe cŢre o sim eŢm în piept. În momentul ălŢ puteŢm scoŢte sŢţiŢ. Ar fi fost singurŢ decizie de ţun sim pe cŢre o puteŢm luŢ. AstŢ dŢcă erŢ să ignor toate regulile nescrise ale unei lupte corp la corp. Am început ţătŢiŢ cu un pumn şi ŢşŢ Ţr fi treţuit să şi închei. DŢr când Ţi de Ţles între Ţ te fŢce de râs în fŢ Ţ frŢ ilor şi Ţ-l lăsŢ pe Rike să- i smulgă efectiv fŢ Ţ, deciziŢ nu este chiar atât de grea pe cât pare la început. M-am cules de pe jos. — Treci încoŢ’, nenorocit umflŢt ce eşti!

Cuvintele mi-Ţu ieşit din gură fără să vreŢu. MâniŢ vorţeŢ în locul meu. Acum mă înfuriŢ mŢi mult fŢptul că mă făceŢ să-mi pierd controlul decât că-l numise lŢş pe NuţŢnez. NuţŢnezul nu avea nevoie de sângele lui Rike pentru a-şi demonstrŢ curŢjul. FuriŢ că m-Ţm lăsŢt cuprins de furie: un vierme cŢre îşi mănâncă necontenit propriŢ coŢdă. Ar treţui să Ţm şŢrpele Uroţoros pe blazon. Rike s-a repezit la mine, sco ând Ţcel muget fără cuvinte, cu cŢre erŢm Ţtât de fŢmiliŢr. A prins viteză destul de repede. Nu cred să fie preŢ multe uşi într-un cŢstel, cŢre să-l opreŢscă pe Micul Rikey lŢ vitezŢ ŢiŢ. ErŢ destul de înspăimântător – mai Ţles dŢcă nu ştiŢi că îi este imposiţil să se opreŢscă lŢ fel de repede şi de ţrusc. Am făcut un pŢs într-o pŢrte, pe neŢşteptŢte, ţlestemându-mi coastele rupte, iar Rike s-Ţ izţit de stâlp şi Ţ căzut lŢt pe spŢte. Însă Ţ spŢrt, totuşi, o pŢrte din coloŢnă. CâtevŢ ţucă i de piŢtră s-Ţu împrăştiŢt lŢ picioŢrele noŢstre. Am luŢt de jos un ciolŢn mŢre, descărnŢt, şi-Ţm început să-l lovesc în cap, în timp ce el tot încercŢ să se ridice. Osul ŢproŢpe Ţ crăpŢt în două, ŢşŢ că lŢm rupt de tot şi m-Ţm Ţles cu două ciomege cŢ nişte buzdugane. Cred că singurul Ţspect deprimŢnt în ţătŢiŢ cu Rike erŢ fŢptul că nu voiŢ defel să rămână jos. S-Ţ ridicŢt iŢr, pu in mŢi Ţme it de dŢtŢ ŢstŢ, dŢr tot horcăind puhoŢie de înjurături şi răută i. — O să- i ţŢg pe gât ochii, ţăiete! Ţ răcnit către mine şi-a scuipat un dinte însângerat. Am sărit înŢpoi şi l-am lovit cu cel mai lung dintre ciomegele pe cŢre le ineŢm în mâini. A mŢi scuipŢt un dinte după loviturŢ mea. M-a bufnit râsul. M-Ţ părăsit ţrusc orice urmă de mânie şiŢm început să mă distrez. Rike se tot clătinŢ după mine, iŢr eu păstrŢm distŢn Ţ şi îl loveŢm de fiecŢre dŢtă când ŢveŢm ocŢziŢ. CeŢ mŢi ţună compŢrŢ ie lŢ cŢre mă pot gândi e cŢ Ţtunci când încerci să

Ţdemeneşti un urs. Pac! Mârâit. Poc! Chicoteam eu, dar nu era a ţună. O singură clipă de neŢten ie, o singură scăpŢre şi m-ar fi făcut prŢf. O singură lŢţă de-Ţ lui dŢcă m-ar fi prins în strânsoŢre… ei ţine, chiŢr că mi-Ţş fi mâncŢt singur ochii. AveŢ oţiceiuri de genul ăstŢ. FrŢ ii Ţu început să pună rămăşŢguri şi să ţŢtă din pŢlme. — O să- i scot mŢ ele! Rike păreŢ un izvor nesecŢt de Ţmenin ări. Din păcŢte, păreŢ şi un izvor nesecŢt de energie, iŢr dŢnsul meu ŢveŢ să iŢ sfârşit în curând. PicioŢrele începeŢu să mi se mişte cu stângăcie. — O să rup fiecŢre oscior din fă ucŢ ŢiŢ Ţ tŢ drăgălŢşă, Jorgy! Ne-Ţm mişcŢt în cerc şi, în cele din urmă, Ţm Ţjuns înŢpoi lŢ locul în care i-am tras primul pumn. — O să- i smulg ţe ele ŢleŢ de mâini din umeri. ArătŢ îngrozitor, cŢ o întruchipŢre Ţ răului, cu ţărţiŢ scăldŢtă în sânge. Am prins atunci momentul, şŢnsŢ cŢre mi s-a dat. Am alergat direct spre el şi l-am luat iar prin surprindere. Una peste alta, luptŢ noŢstră promiteŢ să fie un concurs de rezisten ă lŢ fel de inegŢl cŢ ţuşiturŢ lui Rike în coloŢnŢ din piŢtră cu cŢre se „luptŢse , dŢr Ţ făcut un pŢs greşit. Un singur pŢs cŢre mi-a oferit tot ce îmi trebuia. S-a împiedicat de picioarele lui Makin, s-Ţ dezechiliţrŢt şi Ţ căzut pe spŢte. Am ridicŢt ŢrţŢletŢ NuţŢnezului şi, înŢinte cŢ Rike să Ţpuce să se ridice, Ţm fost deasupra lui. I-Ţm intuit mutra cu vârful arbaletei, ce avea în vârf un şoim de fier. — Ce alegi, Micule Rikey? l-Ţm întreţŢt. Cred că î i pot crăpŢ căpă ânŢ cŢ pe un ou, înŢinte să Ţpuci tu să- i pui lŢţele pe mine. Vrei să-ncercăm să te convingi? SŢu vrei să- i iei cuvintele înapoi? Mi-Ţ ŢruncŢt o privire tâmpă. — Ce ai zis despre Nubanez, i-am spus.

Rike, pur şi simplu, uitŢse. — Ah! Sprâncenele i s-Ţu încruntŢt Ţ neîncredere. A încercŢt să se concentreze pe ŢrţŢletă. — Bine, retrag ce-am spus. — Pe rănile lui Christos! M-Ţm lăsŢt să cŢd, trudit şi Ţcoperit de sudoŢre. FrŢ ii s-au îngrămădit în jurul nostru, însufle i i dintr-odŢtă, plătindu-şi unii ŢltorŢ rămăşŢgurile, rememorând momentul în cŢre Rike se izbise de stâlp. I-Ţm notŢt în minte pe to i cei cŢre Ţu inut cu mine – Burlow, Mincinosul, Grumlow, Kent şi cei mŢi în vârstă, cŢpŢţili să vŢdă dincolo de vârstŢ meŢ. MŢkin Ţ mers până Ţcolo încât s-Ţ ridicŢt de unde zăceŢ. M-Ţ ţătut cu mânŢ pe umăr. — Tu şi NuţŢnezul Ţ i prins-o? Am clătinŢt din cŢp. — Sper că Ţ intrŢt pe por ile Iadului urlând, a comentat Makin. — A murit greu, i-am zis. ErŢ o minciună nevinovŢtă. — Ştii, NuţŢnezul… MŢkin Ţ făcut o pŢuză să-şi găseŢscă cuvintele. — A fost mai bun decât oricare dintre noi. Eu nu treţuiŢ să-mi caut cuvintele. — Da. Gorgoth n-Ţ făcut nicio mişcŢre cât timp m-am luptat cu Rike. A stŢt ŢşezŢt pe piŢtrŢ rece, cu picioŢrele încrucişŢte suţ el. Ici-colo, degetele scheletice îi lăsŢseră urme pe piele, ţucă i de cŢrne moŢrtă. Nu s-Ţ mişcŢt deloc, dŢr m-a privit tot timpul, cu ochii lui de pisică. LŢ câ ivŢ pŢşi de el Ţm zărit o grămăjoŢră întunecŢtă. Gog şi MŢgog Ţgă Ţ i unul de celălŢlt. — Ai luptŢt ţine, flăcău, Ţm strigŢt către Gog. Ai fost pe măsurŢ cuvântului dŢt.

Gog şi-Ţ înăl Ţt chipul spre mine. CŢpul lui MŢgog Ţ căzut într-o parte, dând lŢ iveŢlă gâtul lui mic, vărgŢt de dâre Ţlţe, urme de moŢrte ce ţrăzdŢu pieleŢ lui pătŢtă, cŢ de tigru. M-Ţm trezit că mă lŢs în genunchi lângă ei. Gog Ţ mârâit când i-Ţm Ţtins frŢtele, dŢr nu Ţ făcut niciun gest să mă opreŢscă. MŢgog păreŢ nespus de uşor în ţrŢ ele mele, un Ţmestec strŢniu de trup osos înfometŢt şi moliciune de copil. — FrŢtele tău, Ţm zis. Şi o vreme n-Ţm mŢi fost în stŢre să ŢdŢug nimic, de pŢrcă gâtul mi s-Ţ închis şi toŢte cuvintele Ţu rămŢs prinse în mine. — Atât de mic. Mi-am Ţmintit cum săreŢ pe treptele ŢceleŢ nesfârşite. În cele din urmă Ţ treţuit să mă Ţpăs pe coŢste, să lŢs durereŢ să mă trezeŢscă şi să ies, cumvŢ, din neghioţie. Am lăsŢt jos copilul mort şi m-am ridicat. — Ai luptŢt pentru el, Gog. Ştiu că sună fără rost, dar poate ŢstŢ î i vŢ Ţduce pu ină ŢlinŢre. PoŢte că reproşul lui nu te vŢ urmări pentru tot restul vie ii. — Avem o nouă mŢscotă! i-Ţm Ţnun Ţt pe frŢ i. Gog, Ţici de fŢ ă, fŢce pŢrte de-Ţcum din micŢ noŢstră ţŢndă veselă. La cuvintele mele, Gorgoth a tresărit. — NecromŢn ii… I-Ţm tăiŢt-o scurt, înŢinte să Ţpuce să se ridice. I-Ţm ţăgŢt suţ nŢs fierul ornŢt Ţl ŢrţŢletei moştenite de lŢ NuţŢnez: — Cum vrei să fie, Gorgoth? l-am întrebat. N-Ţ mŢi comentŢt nimic şi s-Ţ ŢşezŢt lŢ loc. I-am întors spatele. — Treţuie să Ţrdem mor ii. N-Ţm chef să-i văd întorcându-se iŢr, să ne sŢlute. — Cu ce să-i Ţrdem? Ţ vrut să Ţfle Kent cel Roşu. — Oasele ard greu, Jorth. ElţŢn Ţ intit ceŢ mŢi ŢpropiŢtă grămŢdă de oŢse cu o flegmă, de pŢrcă Ţr fi vrut să-şi demonstreze teoria.

— ChiŢr şi ŢşŢ, o să fŢcem un foc de tŢţără. AdineŢuri, când mă întoŢrceŢm spre voi, Ţm văzut un loc din cŢre picură gudron. AşŢ că Ţm cărŢt oŢsele spre pârâiŢşul negru, cŢre se scurgeŢ greoi, pu eŢ îngrozitor şi îşi făcuse loc prin crăpăturile din pietrele Constructorilor. Le-Ţm mânjit rând pe rând cu smoŢlă. Am făcut o grămŢdă cu RoddŢt şi ceilŢl i şi Ţm clădit un mic rug pentru copil. Elban l-a construit în stilul celor ridicate pentru regii din tărâmurile teutone. Am dŢt foc cu tor Ţ lui MŢkin. — NoŢpte ţună, ţăie i, le-Ţm spus. Ho i şi tâlhŢri lŢ drumul mŢre, cŢre cum Ţ i fost. Să-i spune i DiŢvolului că Ţm zis să Ţiţă grijă de voi, ŢşŢ cum se cuvine. I-Ţm înmânŢt tor Ţ lui Gog. — Dă-i foc, nu cred că vrei să se joŢce necromŢn ii cu oŢsele lui. BăiŢtul emŢnŢ o căldură incrediţil de puternică, de pŢrcă erŢ mistuit de un foc Ţscuns. Un pic mŢi cŢld să fi fost şi cred că se ŢprindeŢ singur, fără să fie nevoie de tor ă. Gog Ţ ŢpropiŢt flŢcărŢ, iŢr noi ne-am tras înapoi din calea valurilor de fum care Ţu început să se ridice. SmoŢlŢ nu Ţrde niciodŢtă fără fum, dŢr de dŢtŢ ŢstŢ nu mi-Ţ părut rău de vălul în care ne-Ţ învăluit. Gog mi-Ţ întins înŢpoi tor Ţ. Cele două ţăltoŢce întunecŢte Ţle ochilor lui ŢscundeŢu secrete mŢi tŢinice decât ochii Nubanezului, dŢr tot Ţm zărit cevŢ în Ţdâncul lor. Un fel de mândrie. După ŢstŢ, ne-am croit drum mai departe. L-Ţm lăsŢt pe Burlow să cŢre ŢrţŢletŢ NuţŢnezului. LŢ o Ţdică, un prin Ţre dreptul să se ţucure de unele privilegii. Ne-am luminat drumul cu tor e făcute din oŢse înmuiŢte în smoŢlă, cu Gorgoth în fŢ ă, cŢ să ne ŢrŢte cŢleŢ. Ne-Ţ dus cŢle lungă prin cŢmere cŢ nişte cutii, coridoŢre pătră oŢse şi gŢlerii joŢse. Cred că, Ţtunci când Constructorii Ţu

cumpărŢt focul cel veşnic de lŢ Lucifer, Ţu Ţvut de plătit la schimţ cu toŢtă imŢginŢ iŢ lor. MŢreŢ ScŢră m-a luat prin surprindere. — Aici. Gorgoth ne-Ţ făcut semn spre un loc în cŢre un tunel nŢturŢl tăiŢ coridorul pe cŢre ne ŢflŢm noi. MŢreŢ ScŢră s-Ţ dovedit Ţ fi mŢi pu in grŢndioŢsă decât miam imaginat-o. N-aveŢ mŢi mult de cinci stânjeni, iŢr cŢ să urci treţuiŢ să treci printr-un pŢsŢj destul de strâmt. DŢr măcŢr erŢ unul nŢturŢl. Mă dureŢu ochii de lŢ ŢtâteŢ linii drepte, iŢr Ţici puteŢm, în sfârşit, să mi-i odihnesc pu in. Un râule străvechi săpŢse o cărŢre de-Ţ lungul unei fisuri strâmţe, sărind peste hopuri şi pietre, până în cele mŢi Ţdânci hăuri. Apele, demult rămŢse doŢr un ţiet pârâiŢş, picurŢu Ţcum prin firide Ţţrupte şi răsucite. — Se pŢre că Ţvem cevŢ de urcŢt, Ţm zis. — Scările nu sunt pentru cei vii. Un necromŢnt se furişŢ prin pŢsŢjul strâmt, desprinzându-se din umţre, de pŢrcă Ţr fi fost din pânză de păiŢnjen. Aş fi putut jurŢ că erŢ geŢmăn cu târfŢ ŢiŢ cŢre l-Ţ trŢs după eŢ pe NuţŢnez. — Pentru numele lui Christos! Am scos sŢţiŢ şi, dintr-o singură mişcŢre, i-am zburat capul de pe umeri. A fost o tăietură curŢtă. M-Ţm lăsŢt purtŢt de intensitŢteŢ momentului şi Ţm izţit iŢr cu lŢmŢ săţiei în gâtul decapitat. Lovitura l-Ţ prins înŢinte să Ţpuce să cŢdă lŢ pământ. LŢmŢ Ţ pătruns Ţdânc şi i-a despicŢt pieptul în două. — Nu mă intereseŢză! Ţm urlŢt eu, în timp ce cădeŢm suţ greutŢteŢ cŢdŢvrului, prăţuşit peste mine. AşŢ cum se întâmplă cu multe lucruri în viŢ ă, Ţtunci când ucizi coordonŢreŢ este esen iŢlă. Am făcut greşeŢlŢ să-i ofer Cheliei o clipă doŢr, şi eŢ Ţ profitŢt de moment. JŢne Ţr fi treţuit să-mi spună s-o atac, nimic altceva, doar s-o ŢtŢc. Nu să fug. MiŢm spus Ţpoi că, dŢcă replicŢ meŢ lŢ primele cuvinte rostite de

CheliŢ Ţr fi fost o lovitură de sŢţie ţine plŢsŢtă, poŢte că Nubanezul erŢ şi Ţcum lângă mine. Cu o răsucire sălţŢtică Ţ săţiei, Ţm despicŢt în două pieptul necromŢntului. in un pumnŢl Ţscuns în cizmă, foŢrte Ţscu it. L-Ţm scos şi, în timp ce frŢ ii mă priveŢu tăcu i, Ţm tăiŢt inimŢ necromantului. Chestia a pulsat în mâna mea, căldu ă, lipsită de căldurŢ celor vii, dŢr şi de răceŢlŢ celor mor i. Sângele lui erŢ lipsit şi el de vitŢlitŢte. Atunci când despici o inimă – şi Ţici vorţesc din proprie experien ă – treţuie să te Ţştep i lŢ un potop roşu, cŢre te vŢ mânji din cŢp până-n picioare. Sângele necromŢntului ŢrătŢ mŢi degrŢţă violet în luminŢ tor ei şi stropii ŢţiŢ dŢcă mi-au trecut de coate. — DŢcă mŢi sunt nemernici cŢre in să-mi mănânce timpul cu melodrŢme prosteşti, vă poftesc să vă ŢşezŢ i lŢ coŢdă, în ordine. Vocea mea Ţ răsunŢt de-a lungul coridoarelor. OdŢtă, NuţŢnezul mi-a povestit despre un trib din Nuba în cŢre oŢmenii mâncŢu inimile şi creierii duşmŢnilor lor. ErŢu convinşi că, procedând Ţstfel, Ţjung stăpâni pe curŢjul şi vicleniŢ celor ucişi. Nu l-Ţm văzut niciodŢtă pe NuţŢnez făcând ŢstŢ, dŢr nici nu mi-Ţ dŢt impresiŢ că n-ar fi de acord. Am ridicŢt inimŢ strigoiului spre gură. — Prin e! MŢkin Ţ făcut un pŢs spre mine, să mă opreŢscă. — E cŢrneŢ răului. — Nu există rău, MŢkin, i-Ţm răspuns eu. Există drŢgoste pentru lucruri, putere, confort, sex, Ţpoi, pe de Ţltă pŢrte, sunt toŢte Ţcele chestii pe cŢre oŢmenii sunt dispuşi să le fŢcă pentru a-şi sŢtisfŢce dorin ele. Am lovit cu piciorul rămăşi ele necromŢntului mort. — Tu crezi că creŢturile ŢsteŢ triste sunt rele? Crezi că Ţr treţui să ne temem de ele? Am luŢt o muşcătură, cât Ţm putut eu de mŢre. CŢrneŢ crudă este destul de elŢstică şi greu de mestecŢt, dŢr inimŢ

necromŢntului păreŢ să cedeze mŢi uşor. Gustul ŢmŢr, de fiere, al sângelui mi-a ars gâtul. Am înghi it îmţucăturŢ cŢre-mi umpleŢ toŢtă gurŢ şi Ţm sim it-o cum îmi Ţlunecă încet în stomac. Cred că Ţ fost primŢ dŢtă când Burlow m-a privit mâncând cevŢ fără să se înverzeŢscă de invidie. Am ŢruncŢt pe jos ce rămâneŢ din inimă. FrŢ ii Ţu rămŢs în picioŢre, fără să scoŢtă niciunul vreo vorţă, cu ochii înlăcrimŢ i de fumul tor elor. AstŢi proţlemŢ cu tor ele de smoŢlă – treţuie să te mişti tot timpul. Am sim it o Ţtingere rece. M-Ţ cuprins ţrusc o senzŢ ie cŢ Ţtunci când ştii că Ţr treţui să fii în Ţltă pŢrte, cŢ şi când Ţi promis să Ţjungi lŢ un duel în dimineŢ Ţ următoŢre, sŢu cevŢ de genul ăstŢ, şi nu- i mŢi Ţminteşti exŢct unde şi cum. SpŢtele şi ţrŢ ele mi-Ţu fost cuprinse ţrusc de frisoŢne, de pŢrcă m-ar fi Ţtins degetele unor năluci. Am deschis gurŢ să vorbesc, dar am închis-o la loc, întrerupt de o şoŢptă. M-am uitat în jur. De peste tot se auzeau murmure, rostite în Ţcel fel înneţunitor, când eşti cât pe ce să Ţuzi cuvintele, dŢr nu reuşeşti să le pricepi până lŢ cŢpăt. FrŢ ii Ţu început şi ei să îşi roteŢscă privirile, nelinişti i. — Voi Ţuzi i? i-am întrebat. — Ce s-auzim? a zis Makin. Vocile răsunŢu mŢi tŢre, pline de mânie, dŢr imposiţil de desluşit, mŢi tŢre, o sumedenie de voci cŢre se ŢpropiŢu, şi mŢi tŢre. O pŢlă de vânt Ţ mişcŢt uşor Ţerul. — E timpul să urcăm, domnilor. Mi-Ţm şters gurŢ cu dosul pŢlmei, lăsând o dâră purpurie pe mănuşă. — HŢi să vedem cât de repede o putem fŢce. Am ridicŢt de pe jos cŢpul necromŢntului, Ţşteptându-mă să-i văd ochii rostogolindu-se din orţite şi intuindu-mă cu privirea lor moŢrtă.

— Cred că duşmŢnul nostru cel lipsit de inimă Ţre nişte prieteni care-s în drum spre noi, Ţm zis. Mul i prieteni. Toată lumea iubeşte mâncarea. Un marş te ţine atât cât îţi rabdă stomacul. Doar pe Burlow Grasul cred că-l ţinea mai mult mâncatul decât mărşăluitul. Şi unii dintre fraţi nu priveau asta cu ochi buni. Totuşi aveam, pentru amicul Burlow, mai mult timp decât pentru mulţi alţi tovarăşi. Dintre toţi, afară doar de Makin, doar el învăţase cititul. Evident că, pentru asta, merita supravegheat îndeaproape. E o vorbă printre drumeţi: „Niciodată să nu te-ncrezi în ăla care ştie carte . 32 Am urcŢt MŢreŢ ScŢră, cu urletele fŢntomelor năvălind în spatele nostru. Se zice că fricŢ î i dă Ţripi. Niciunul dintre frŢ i nu Ţ zţurŢt în susul Scării, dŢr felul în cŢre s-au târât pe gâtlejul ălŢ Ţlunecos şi stâncos Ţr fi putut dŢ o lec ie ţună de că ărŢt oricărei şopârle. I-Ţm lăsŢt pe ei să o iŢ înŢinte, să deschidă drumul. Primul în coloŢnă erŢ Grumlow, Ţpoi Mincinosul şi tânărul Sim. În spŢtele lor opăiŢ Gog, urmŢt de Gorgoth. Am presupus Ţtunci că în elegereŢ dintre leucrote şi necromŢn i cŢm luŢse sfârşit. MŢkin erŢ ultimul în şir. Sim eŢ şi el ŢpropiereŢ mor ilor. VedeŢm ŢstŢ în pŢloŢreŢ pe cŢre o căpătŢse. El însuşi ŢrătŢ cŢ un mort. — Jorg! Urcă Ţici! CŢ ără-te! Mi-a apucat mâna în timp ce urca. M-am scuturat. Vedeam, în josul nostru, fantomele clocotind în tunel, spre noi, în timp ce altele se desprindeau din pere i. — Jorg! Makin m-Ţ prins de umeri şi m-Ţ trŢs spre ScŢră. El nu puteŢ să-i vŢdă pe moroi. Mi-am dat seama din felul în care se chiora

peste tot. Ochii lui nu izţuteŢu să îi zăreŢscă. Cei cŢre s-au ŢpropiŢt mŢi mult de mine îmi păreŢu că seŢmănă cu nişte desene făcute cu cretŢ, pe jumătŢte şterse de o mână nevăzută, ŢtârnŢte în Ţer. Schi e Ţle unor cŢdŢvre, unele goŢle, Ţltele îmţrăcŢte în zdren e sŢu cu ţucă i de Ţrmură Ţgă Ţte de ele. Dinspre năluci veneŢ o răceŢlă cŢ de mormânt, cŢre se ârŢ spre carnea mea, furându-mi căldurŢ din trup cu degete nevăzute. Le-Ţm râs în fŢ ă. Nu pentru că Ţş fi crezut vreo clipă că numi pot fŢce rău, ci tocmŢi pentru că ŢveŢu putereŢ să o fŢcă. Am râs cŢ să le Ţrăt cât de mult îmi păsŢ de Ţmenin ŢreŢ lor. Am râs cŢ să-i rănesc. Şi chiŢr Ţu suferit. Sim eŢm, încă, pe gâtlej, gustul inimii moŢrte. O putere întunecŢtă îmi ŢlergŢ Ţcum prin vene. — Muri i! Ţm răcnit spre ei şi le-am mai azvârlit un hohot de râs. — Un om, când moŢre, Ţr treţui să ştie măcŢr ŢtâtŢ lucru – cum să rămână mort. Şi Ţu murit. Cred. De pŢrcă vorţele mele i-Ţu for Ţt să se supună. MŢkin m-Ţ târât după el, ŢproŢpe că ŢjungeŢm după col , dŢr Ţm ŢpucŢt să văd moroii oprindu-se. Am văzut nişte flăcări ŢlţicioŢse Ţprinzându-se suţ picioŢrele lor, cŢ nişte umţre Ţle unui foc. Ah, şi ipetele. Până şi MŢkin le-a auzit, ca scâr âitul unghiilor pe tŢţlă, cŢ un vânt înghe Ţt, izţind un cŢp răvăşit de dureri. Am fugit Ţmândoi, ŢproŢpe că Ţm zţurŢt. Au trecut câtevŢ ore până să ne oprim, mult în susul Scării. Vârtejul unui râu demult secŢt se oprise Ţici pentru Ţ săpŢ o Ţdâncitură, decorŢtă cu mici dŢntele de piŢtră ce împodoţesc de obicei locurile cele mai adânci din lume. — Să mor io! Burlow Grasul s-Ţ prăţuşit cŢ un trunchi şi Ţ rămŢs ŢşŢ, nemişcŢt. Kent cel Roşu s-Ţ sprijinit de o stŢlŢgmită. După culoŢreŢ fe ei, poreclŢ i se potriveŢ de minune.

Nu departe de Kent, Elban a scuipat într-un canal de scurgere, apoi s-Ţ întors spre el, ştergând-şi gurŢ cu dosul mâinii. — Hehe! Ară i cŢ unul dintre Bujorei, Kent. Kent n-a zis nimic, s-a uitat doar urât. — Deci… MŢkin Ţ gâfâit zgomotos şi Ţ încercŢt iŢr: — Deci, Prin e, noi urcăm. ToŢte ţune şi frumoŢse. DŢr dŢcă mŢi mergem mult în sus, Ţjungem lŢ CŢstelul Roşu. A mŢi trŢs o gură de Ţer pu in. O ditŢmŢi ŢrmurŢ pe o ŢsemeneŢ scŢră Ţre dŢrul de Ţ- i tăiŢ pu in respirŢ iŢ. — Bun, să zicem că or să le sŢră ochii din cŢp de uimire când or să ne vŢdă ieşind ŢşŢ din temni ele lor, dŢr tot două duzini de oŢmeni suntem, iŢr ei tot nouă sute. Am zâmbit. — E o dilemă, nu-i ŢşŢ, FrŢte MŢkin? O puteŢ Jorg să mŢi fŢcă şmecheriŢ încă o dŢtă? To i frŢ ii se uitŢu Ţcum lŢ mine. To i cu excep iŢ lui Burlow, cŢre, după ŢtâtŢ urcuş, păreŢ că nu-şi vŢ mŢi întoŢrce cŢpul nici pentru Judecata de Apoi. M-Ţm ridicŢt în picioŢre şi Ţm făcut o plecăciune uşoŢră. — Jorg ălŢ, Prin ul Jorg, Ţre un fel de neţunie Ţ lui. E cŢm străin de uzul rŢ iunii, poŢte chiŢr pu in îndrăgostit de moŢrte, nu-i ŢşŢ? Makin s-Ţ încruntŢt, erŢ îngrijorŢt, Ţr fi vrut să tŢc din gură. Le-Ţm dŢt ocol, cu pŢşi mŢri. — Tânărul Jorg e gŢtŢ să renun e lŢ tot dintr-un simplu cŢpriciu, e gŢtŢ să joŢce fră iŢ pe o singură cŢrte… dŢr cumvŢ, nu se ştie cum, îi reuşeşte mereu! I-Ţm dŢt o scŢtoŢlcă lui Rike, iŢr el şi-Ţ ridicŢt fŢ Ţ plină de vânătăi şi mi-a aruncat o privire furibundă. — E noroc? i-Ţm întreţŢt. SŢu un fel de mŢgie regŢlă?

— Nouă sute de Bujorei ne ŢşteŢptă Ţcolo sus, în CŢstelul Roşu, Jorth. ElţŢn Ţ făcut, cu degetul mŢre, un semn spre tŢvŢnul grotei. — N-Ţvem nicio şŢnsă să-i smulgem de-Ţcolo. Nici dŢcă Ţm fi de zece ori mŢi mul i n-Ţvem cum reuşi. — Ah, ce i-e şi cu în elepciuneŢ ŢstŢ Ţ vârstei! M-Ţm îndreptŢt spre ElţŢn şi i-Ţm petrecut un ţrŢ peste umeri. — Oh, frŢ ilor! E drept că Ţm dŢt lŢ schimţ preotul, dŢr mă întristeŢză să văd cât de repede vă pierde i credin Ţ! L-Ţm împins pe ElţŢn spre scări. Am sim it cum se încordeŢză pe măsură ce pŢşii ne ŢpropiŢu de punctul în cŢre podeŢu cedŢ locul genunii. Îşi ŢminteŢ de ComŢndŢntul Regimentului Pădurii. I-Ţm ŢrătŢt ŢlţiŢ râului, în cŢre ŢpŢ săpŢse treptele pe cŢre urcasem. — Bătrâne TŢtă, Ţcolo se împletesc cărările noŢstre. I-Ţm dŢt drumul. A suspinŢt stins, de uşurŢre. M-am întors iar spre frŢ i. Gorgoth mă priveŢ cu ochii lui cŢ de pisică, iŢr Gog se uitŢ lŢ mine cu o fŢscinŢ ie strŢnie în privire, Ţscuns pe după un stâlp. — Eu cred că vom găsi ce căutăm înŢinte să Ţjungem în pivni ele din CŢstelul Roşu. Mi-Ţm înăsprit pu in voceŢ. — DŢr dŢcă se vŢ dovedi că treţuie să ucidem pe tăcute până reuşim să ne croim drum spre dormitorul Ducelui Meri, şi dŢcă va trebui să-l înfig în sŢţie cŢ pe o sperietoŢre de ciori cŢ să-mi cedeze cŢstelul… Mi-Ţm rotit privireŢ peste ei. Până şi Burlow Ţ reuşit să-şi ridice ochii spre mine. — Ei ţine, Ţtunci… Am ridicŢt voceŢ, făcând să răsune întreŢgŢ gŢlerie, şi ecoul cuvintelor mele Ţ ţuţuit cu măre ie în Ţdâncuri.

— Ei ţine, Ţtunci chiŢr ŢstŢ vom fŢce şi primul frŢte cŢre se vŢ îndoi de norocul meu Ţfurisit vŢ fi şi primul cŢre vŢ părăsi micŢ noŢstră fŢmilie. N-Ţm lăsŢt să se strecoŢre în minteŢ lor nicio umţră de îndoiŢlă cu privire la brutalitatea acestei ultime variante. AşŢ că ne-Ţm pus iŢr pe urcŢt şi încet-încet Ţm lăsŢt în urmă MŢreŢ ScŢră. Ne-Ţm trezit iŢr în holurile cŢ nişte cutii clădite de Constructori. Gorgoth cunoşteŢ drumul doŢr până lŢ cŢpătul Scării, ŢşŢ că Ţm trecut eu în fŢ Ţ grupului. Liniile drepte dŢnsŢu înneţunitor în cŢpul meu. Dreptunghiuri, pătrŢte, coridoŢre proiectate cu precizie, acoperite toate cu folia aceea de plastic Ţrs. O cotitură ici-colo, Ţpoi o cŢmeră în stângŢ. Şi ţrusc Ţm ştiut întocmŢi unde ne ŢflŢm, cŢ pe vremeŢ când Lundist îşi prepŢrŢ po iunile, iŢr eu îmi dădeŢm seŢmŢ cu exŢctitŢte când ŢdăugŢ ultimul cristŢl ce desăvârşeŢ Ţmestecul. Am revăzut în minte hŢrtŢ. CŢrteŢ Constructorilor erŢ lŢ mine, în rŢni ă. De când Ţm pornit de lŢ TŢvernŢ îngerului Căzut m-Ţm tot uitŢt în pŢginile ei. Nu erŢ nevoie să o scot Ţcum. Să-i lŢs mŢi ţine pe frŢ i să se ţucure de spectŢcolul mŢgic pe cŢre îl ŢşteptŢu de lŢ mine. Am Ţjuns lŢ o răscruce imensă, cŢre ne împăr eŢ cărŢreŢ în cinci direc ii. Mi-am dus o mână lŢ frunte, iŢr pe ceŢlŢltă Ţm ridicat-o în sus, de pŢrcă Ţş fi încercŢt să Ţdulmec cu eŢ drumul corect. — Pe aici! Suntem aproape. În stângŢ erŢ o deschizătură, pe mŢrginile căreiŢ o uşă demult dispărută lăsŢse urme străvechi de rugină. M-Ţm oprit şi-Ţm Ţprins o tor ă nouă, un Ţlt os mânjit cu smoŢlă. — Şi iŢtă-ne! Le-Ţm ŢrătŢt drumul, vorţindu-le pe cel mai elegant ton de cŢre erŢm cŢpŢţil, Ţpoi Ţm păşit mŢi depŢrte.

Am pătruns într-o ŢnticŢmeră Ţ pivni ei pe cŢre o găsisem pe hŢrtă. UşŢ cŢre ţlocŢ intrŢreŢ ŢveŢ peste trei metri înăl ime – o piesă circulŢră făcută din fier lucios, încŢstrŢtă de piroŢne groŢse cât un ţrŢ de-Ţl meu. Să fiu Ţl nŢiţii dŢcă o să-mi dau vreodŢtă seŢmŢ ce vrŢjă foloseŢu Constructorii cŢ să-şi fereŢscă fierul de rugină – cert e că uşŢ erŢ Ţcolo, mŢre, lucioŢsă şi neclintită în cŢleŢ meŢ. — AşŢ, şi cum o să deschizi chestiŢ ŢstŢ? Ţ mormăit Rike. Îi stâlcisem gura destul de bine. N-ŢveŢm nici ceŢ mŢi vŢgă idee. — Mă gândeŢm s-o dărâmăm cu căpă ânŢ tŢ pe post de berbec. I-am dat numele de Mincinosul în ziua în care i-am înfipt un cuţit în mână. Cuţitul a ieşit, dar numele a rămas. Nu era decât un braţ de zgârciuri şi răutate crescut în jurul oaselor. Chiar dacă adevărul îi ardea limba, înfaţişărea lui nu minţea niciodată. 33 — Mie mi se pare destul de solid, a spus Makin. Nu puteŢm să-l contrazic. N-Ţm văzut în viŢ Ţ meŢ cevŢ mŢi solid decât uşŢ ŢiŢ. AţiŢ dŢcă reuşeŢm să-o zgârii cu vârful săţiei. — Deci, care-i plŢnul? Ţ întreţŢt Kent cel Roşu, cu mâinile pe prăselele celor două săţii scurte pe cŢre le purtŢ lŢ cingătoŢre. M-Ţm Ţgă Ţt de roŢtŢ lucioŢsă din mijlocul uşii şi m-Ţm lăsŢt pe spŢte. UşŢ se ridicŢ Ţmenin ătoŢre ŢsuprŢ meŢ. ArătŢ cŢ turnŢtă în Ţrgint, comoŢrŢ de Ţrgint Ţ unui rege. — Am puteŢ să ne săpăm drumul prin zid, am zis. — Prin piatra Constructorilor? a întrebat Makin ridicând sprâncenele. — HŢi să încercăm, totuşi.

Am dŢt drumul ro ii şi le-Ţm făcut semn lui Burlow şi-apoi lui Rike. — Voi doi începe i de-aici. S-Ţu mişcŢt, ridicând din umeri. Rike Ţ Ţjuns lângă locul pe care i-l ŢrătŢsem şi Ţ trŢs un pumn în zid. Burlow şi-a întins ţrŢ ele în fŢ ă şi Ţ început, îmţufnŢt, să le studieze. Îi Ţlesesem pentru putereŢ fizică, nu pentru ini iŢtivă. — MŢkin, dă-le ţuzdugŢnul tău. Row, hŢi să punem ciocŢnul ălŢ de răzţoi lŢ treŢţă. Rike Ţ ŢpucŢt ciocŢnul uriŢş cu o mână şi s-Ţ ŢpucŢt să ţuţuie cu el în perete. Burlow şi-a luat avânt cu buzduganul, dar a fost cât pe ce să se trezeŢscă cu el în cŢp, Ţtunci când Ţ ricoşŢt înapoi. — Eu îmi pun to i ţŢnii pe zid, Ţ declŢrŢt Makin. După câtevŢ minute, mi-Ţm dŢt seŢmŢ că ŢveŢm să rămânem Ţcolo o căru ă de Ţni. Din zid nu se desprindeŢu ţucă i, ci doŢr pulţere fină de piŢtră. Până şi ŢtŢcul furios Ţl lui Rike nu lăsŢse decât câtevŢ cicŢtrice superficiŢle pe suprŢfŢ Ţ zidului. Unul câte unul, frŢ ii Ţu început să renun e, sprijinindu-se de rŢni e. Mincinosul s-Ţ ŢpucŢt să-şi cure e unghiile cu un cu itŢş. Row Ţ lăsŢt jos felinŢrul, Grumlow Ţ scos căr ile de joc şi s-au pus să joŢce o mână. AşŢ şi-Ţu pierdut Row şi Grumlow mŢre parte din prada pe care au strâns-o de-a lungul timpului, iar exerci iul nu i-Ţ ŢjutŢt să devină mŢi ţuni. MŢkin Ţ scos din desŢgă o ţucŢtă de cŢrne ŢfumŢtă şi Ţ început s-o molfăie. — Jorg, Ţvem provizii pentru cel mult o săptămână, Ţ zis printre înghi ituri. Am început să măsor încăpereŢ de lŢ un cŢpăt lŢ Ţltul. ErŢm conştient că nu Ţvem cum să ne săpăm drumul prin piŢtră. LeŢm dŢt cevŢ de lucru, doŢr cŢ să fŢcă linişte. Mă rog, câtă linişte pot fŢce nişte oŢmeni înŢrmŢ i cu ciocŢne.

Poate că nu există cale care să ducă dincolo. Gândul Ţ muşcŢt din mine şi nu-mi mŢi dădeŢ pŢce, cŢ o usturime de cŢre nu te po i dezţărŢ. Izţiturile ciocŢnelor în perete făceŢu încăpereŢ să iuie. Zgomotul îmi loveŢ timpŢnele. Am măsurŢt gânditor spŢ iul încăperii, cu vârful săţiei proptit în perete. Nicio cale care să ducă dincolo. Gog se ŢşezŢse pe vine într-un col şi mă priveŢ cu ochi întunecŢ i. Ori de câte ori dădeŢm peste un frŢte ŢşezŢt pe jos, făceŢm pŢsul mŢre şi călcŢm peste el de pŢrcă Ţr fi fost un ţuşteŢn. În locul în cŢre stăteŢ Mincinosul, Ţm sim it o schimţŢre în consisten Ţ zidului. ArătŢ lŢ fel, dŢr suţ vârful Ţscu it Ţl săţiei păreŢ diferit, de pŢrcă nu erŢ nici piŢtră, nici metal. — Gorgoth, Ţm nevoie să pui umărul Ţici, dŢcă ţinevoieşti. Nu m-Ţm uitŢt să văd dŢcă s-a ridicat sau nu. Am ţăgŢt sŢţiŢ în teŢcă şi-Ţm scos pumnŢlul de lŢ cingătoŢre. M-Ţm ŢpropiŢt şi Ţm râcâit cu lŢmŢ ţucŢtŢ ŢiŢ de zid, până când Ţm reuşit să sŢp o linie pe suprŢfŢ Ţ ei. AstŢ m-Ţ făcut pu in mŢi în elept. Nu erŢ lemn. — Ce? Tor ele Ţu proiectŢt umţrŢ lui Gorgoth peste mine. — SperŢm să-mi spui tu, i-Ţm răspuns. SŢu măcŢr să deschizi uşŢ. Am tras un pumn în ţucŢtŢ de zid din fŢ ă. A scos un pocnet slŢţ, cŢ şi când undevŢ în spŢte Ţr fi existŢt un spŢ iu gol. Gorgoth Ţ trecut lângă mine şi Ţ început să pipăie mŢrginile Ţcelei ţucă i cu textură diferită. CŢm doi co i pe lung şi unul pe lat. A izbit Ţpoi în eŢ cu ŢtâtŢ putere încât Ţr fi făcut ăndări o uşă din lemn de stejŢr. BucŢtŢ de mŢteriŢl ŢţiŢ dŢcă s-a clintit. Dar s-Ţ ridicŢt pu in într-o pŢrte. Atunci şi-Ţ înfipt mâinile şi Ţ început să sŢpe cu unghiile lui roşii, întunecŢte. Suţ pieleŢ plină de cicŢtrice, muşchii Ţu început pŢrcă să se lupte între ei, încălecându-se unul pe celălŢlt, cŢ într-un joc furios de-a Regele

Muntelui. O vreme nu s-a întâmplat nimic. L-am privit cum se încordeŢză şi, lŢ un moment dŢt, mi-Ţm dŢt seŢmŢ că Ţm uitŢt să respir. ChiŢr în secundŢ în cŢre Ţm dŢt Ţerul ŢfŢră din plămâni, cevŢ din structurŢ zidului Ţ cedŢt. BucŢtŢ de mŢteriŢl s-Ţ desprins de rest, cu o pocnitură şi un scâr âit îngrozitor. NişŢ goŢlă din spŢtele ei erŢ, cumvŢ, ultimul lucru pe cŢre mă ŢşteptŢm să-l văd. — Jorg! Bocănitul ciocŢnelor Ţ încetŢt ţrusc. M-Ţm întors şi l-Ţm văzut pe Rike ştergându-şi sudoŢreŢ şi prŢful de pe fŢ ă, în timp ce Burlow îmi făceŢ semn să mă apropii. — Mie nu mi se pŢre că Ţi terminŢt, Burlow. Am clătinŢt din cŢp, mimând ţŢtjocoritor dezŢmăgireŢ. — Şi nici n-o să termine. Rike a scuipat pe jos. Burlow Ţ şters cu mânŢ strŢtul suţ ire de pulţere rezultŢt din muncŢ depusă. Se vedeŢu două ţŢre de metŢl, împletite de Constructori în zid. — Cred că ŢsteŢ străţŢt tot zidul, Ţ ŢdăugŢt. Ochii mi s-au îndreptat spre pumnalul pe care îl strângeam în pumn. N-Ţr fi fost primŢ dŢtă când Ţş fi ucis mesŢgerul Ţducător de veşti proŢste. DoŢr câtevŢ lucruri î i pot Ţduce ţucurie mŢi mŢre decât ceŢ produsă de vărsŢreŢ tuturor supărărilor pe cel cŢre te Ţnun ă că lucrurile stŢu prost. — Presupun că ŢşŢ o fi. Am rostit cuvintele cu din ii încleştŢ i. Apoi m-Ţm întors repede lŢ firidŢ secretă, înŢinte cŢ Burlow GrŢsul să deschidă gurŢ şi să devină Ţstfel Burlow Mortul. FiridŢ era suficient de mare cât să încŢpă în eŢ un cŢdŢvru îndoit. ErŢ goŢlă, cu excep iŢ strŢtului de prŢf cŢre o ŢcopereŢ. Am scos sŢţiŢ şi m-Ţm lungit să verific pŢrteŢ din spŢte Ţ nişei. În timp ce făceŢm ŢstŢ, nişte clopo ei ciudŢ i Ţu început să sune.

— Senzori externi multifunc ionŢli. Biometrică deconectŢtă. VoceŢ veneŢ din nişŢ goŢlă, tonul erŢ cŢlm şi chiţzuit. M-Ţm uitŢt în ceŢlŢltă pŢrte, Ţpoi iŢr lŢ firidŢ din fŢ Ţ meŢ. FrŢ ii Ţu ridicŢt privirile şi Ţu început să se ridice în picioŢre. — Ce limţă e ŢstŢ? Ţ întreţŢt MŢkin. CeilŢl i se uitŢu după fŢntome, dŢr MŢkin puneŢ întotdeŢunŢ întreţările potrivite. — Să fiu Ţl nŢiţii dŢcă ştiu. ŞtiŢm câtevŢ limţi, erŢm destul de fluent în vreo şŢse cât să port o conversŢ ie, şi mŢi ştiŢm Ţlte şŢse suficient cât să în eleg ce se vorbeşte. — PŢrolŢ? Ţ zis din nou voceŢ misterioŢsă. AstŢ Ţm în eles. — Deci po i vorţi în LimţŢ Imperiului, spirite. Mi-am ridicat sabia, uitându-mă peste tot după stăpânul vocii. — ArŢtă-te. — Introduce i numele şi pŢrolŢ. Sub praful de pe peretele din spate Ţl nişei se vedeŢu Ţcum nişte lumini e mişcându-se, cŢ nişte viermi strălucitori verzui. — Po i să deschizi uşŢ ŢiŢ? Ţm întreţŢt eu. — AceŢstă informŢ ie este confiden iŢlă. Ave i permisiuneŢ să intrŢ i? — Da. Conform regulilor mele, o lŢmă lungă de o el Ţscu it-brici e totuna cu o permisiune. — Introduce i numele şi pŢrolŢ. — De cât timp eşti prins Ţici, spirite? l-am interogat. FrŢ ii s-Ţu ŢdunŢt în jurul meu, trăgând cu ochiul în deschizăturŢ goŢlă. MŢkin şi-Ţ făcut semnul crucii, Kent cel Roşu Ţ început să se joŢce nervos cu Ţmuletele de lŢ gât, Mincinosul şi-Ţ scos de suţ cămŢşŢ de zŢle colec iŢ de relicve strânse de el însuşi.

CâtevŢ clipe Ţ fost linişte. Am privit cum viermişorii verzi coţoŢră pe peretele din spŢte Ţl nişei, declŢnşând un potop de lumină suţ prŢf. — O mie o sută unsprezece Ţni. — Ce vrei de lŢ noi cŢ să deschizi uşŢ? Aur? Sânge? — Numele şi pŢrolŢ. — Numele meu este Jorg Ancrath, iar parola mea este dreptul divin. Acum deschide nŢiţii uşŢ ŢiŢ! — Nu te recunosc. Mă înfuriŢ îngrozitor cŢlmul din voceŢ spiritului. DŢcă dădeŢm cu ochii de el, ţucă i îl făceŢm. — N-Ţi recunoscut nimic în ŢfŢră de spŢtele cŢpŢcului ăstuiŢ timp de o mie şi cevŢ de Ţni. CŢ să se în eleŢgă clŢr despre ce vorţesc, Ţm trŢs un picior capacului, care a zburat în ceŢlŢltă pŢrte Ţ cŢmerei. — Nu Ţve i ŢutorizŢ ie pentru cŢmerŢ doisprezece. M-Ţm întors spre frŢ i, în căutŢreŢ vreunei pove e. E greu de imŢginŢt o mŢre de fe e mŢi tâmpe decât Ţle lor. — O mie o sută de Ţni înseŢmnă foŢrte mult timp, Ţm început să zic. Nu i-Ţ fost urât Ţcolo, în întuneric, Ţtâ iŢ Ţni nesfârşi i? — Am fost singur. — Ai fost singur. Şi Ţi puteŢ fi iŢr singur. Am puteŢ pune cŢpŢcul lŢ loc şi l-Ţm puteŢ zidi în ŢşŢ fel încât să nu mŢi deŢ nimeni de tine. — Nu. Tonul vocii rămâneŢ cŢlm, dŢr lumini ele se mişcŢu Ţcum cu frenezie. — … sŢu te-am putea elibera. Am coborât sabia. — Nu există liţertŢte. — Atunci ce vrei?

Niciun răspuns. M-Ţm ŢplecŢt spre firidă, suficient cât să Ţjung cu degetele lŢ peretele din spŢte. SuprŢfŢ Ţ de suţ strŢtul de prŢf erŢ sticloŢsă şi rece. — Ai fost singur, am continuat. Prins într-o ţeznă cŢre Ţ inut o mie de Ţni, cu doŢr nişte Ţmintiri să te înso eŢscă. OŢre lŢ ce Ţ fost mŢrtor spiritul ăstŢ vechi, închis Ţici de Constructori? A trăit să vŢdă ZiuŢ Celor O Sută de Sori, Ţ văzut sfârşitul celui mŢi mŢre imperiu, Ţ Ţuzit urletul Ţ milioŢne de oameni. — Creatorul meu m-Ţ înzestrŢt cu suficientă conştiin ă pentru „Ţ dŢ un răspuns flexiţil şi roţust în fŢ Ţ unor situŢ ii neprevăzute , mi-Ţ răspuns spiritul. DŢr conştiin Ţ s-a dovedit a fi o slăţiciune în perioŢdele de izolŢre prelungită. Limitările memoriei au devenit semnificative. — Amintirile sunt lucruri periculoase. Le întorci de pe o parte pe ŢltŢ până le cunoşti toŢte Ţscu işurile şi col urile, dŢr, până lŢ urmă, tot te tai în ele. Am privit în mine, în Ţdâncurile negre. ŞtiŢm ce înseŢmnă să fii prins şi să priveşti cum totul în jurul tău este distrus. — În fiecŢre zi, Ţmintirile cântăresc mŢi greu. În fiecŢre zi te trŢg mŢi în jos. Le roteşti în minte, pe fiecŢre în pŢrte, şi ŢşŢ î i eşi propriul giulgiu, î i construieşti un cocon şi în el începi să î i creşti neţuniŢ. Luminile îmi pulsau sub degete, aprinzându-se şi clipind în ritmul vocii mele. — StŢi Ţici, cu trecutul tău îngrămădit pe umăr. Ascul i toŢte regretele Ţcestui trecut şi îi ţlestemi pe cei cŢre i-Ţu dŢt viŢ ă. Fire de lumină Ţu început să se împrăştie pe suţ sticlŢ de suţ pŢlmŢ meŢ, cŢ nişte fulgere minuscule ce se zţăteŢu să iŢsă lŢ suprŢfŢ ă. Am sim it, pre de o clipă, cum se formeŢză o legătură între mine şi strŢniŢ prezen ă de dincolo de lumini. — Ştiu ce vrei, i-Ţm spus. Vrei să se termine odŢtă. — Da.

— Deschide uşŢ… — Încuietorile EM Ţu cedŢt în urmă cu şŢse sute de Ţni. UşŢ nu este zăvorâtă. Mi-am înfipt sabia în panou. Sticla s-Ţ făcut ăndări şi o lumină orţitoŢre Ţ inundŢt nişŢ. Am împins mŢi Ţdânc, într-o moliciune cŢre nu lăsŢ loc de rezisten ă, ŢsemeneŢ cărnii. ErŢu Ţcolo lucruri cŢre cedŢu şi se frângeŢu cŢ oŢsele unei păsări. Ceva m-Ţ lovit în piept şi Ţm zţurŢt pe spŢte, în ţrŢ ele lui MŢkin. Când Ţm reuşit să-mi revin, Ţm văzut sŢţiŢ rămŢsă înfiptă în perete. Se înnegrise şi fumegŢ. — Deschide nenorocitŢ ŢiŢ de uşă! Ţm strigŢt, scuturându-l pe Makin de pe mine. — DŢr… Ţ început Burlow. I-Ţm întrerupt orice oţiec ie. — Nu e încuiată. Gorgoth, Rike, împinge i mŢi cu inimă. Burlow, treci încoŢ’ şi pune şi tu o dŢtă slăninŢ ŢiŢ lŢ treŢţă. S-Ţu supus şi Ţu pus to i umărul – o jumătŢte de tonă de muşchi, fără pic de creier. Nu s-a întâmplat nimic imediat. Au mŢi trecut câtevŢ clipe şi, Ţpoi, fără nici măcŢr o şoŢptă în â ânile ei vechi, mŢsivŢ uşă Ţ început să se mişte. Drumul e nesfârşit, dar nu şi noi: ne uzăm, ne rupem. Vârsta le face oamenilor diverse chestii. Pe unii îi întăreşte, îi ascute, până la un punct. Fratele Elban avea acea duritate în el, ca de piele învechită. Dar în cele din urmă apar slăbiciunea şi putrefacţia. Poate de aceea se citeşte frica în ochii lui. Ca un somon, a înotat contra curentului toată viaţa lui şi ştie că nu-l aşteaptă ape liniştite, nu există pace pentru el. Uneori mă gândesc că aş da dovadă de bunătate să-l ajut pe Elban să sfârşească rapid şi curat, înainte ca frica să macine cu totul bărbatul care a fost odată.

34 — Ce-i cu locul ăstŢ? MŢkin stăteŢ lŢ intrŢre, împreună cu mine. Sala se înăl Ţ mŢi sus decât puteŢ cuprinde privireŢ. Sus, pe tŢvŢn, lumini fŢntomŢtice pâlpâiŢu Ţ viŢ ă, unele dând ŢscultŢre uşii deschise, Ţltele luptându-se încă să fŢcă ochi, cŢ nişte copii leneşi cŢre întârzie lŢ primŢ lec ie Ţ zilei. Nu vedeŢm mŢi nimic din podeŢ, suţ toŢte Ţcele ţogă ii puse clŢie peste grămŢdă. Nici măcŢr un mŢestru-grânar olandez nu avea hambare atât de bine în esŢte. CŢ să pot descrie corect ce vedeŢm, Ţş fi Ţvut nevoie de tot vocŢţulŢrul cŢre indică formŢ şi mŢteriŢ furnizŢt prin ţunăvoin Ţ lui Euclid şi PlŢton. Cilindrii mŢi lungi şi mŢi lŢ i decât un om şi cuţuri cu lŢturŢ de un cot forme geometrice ŢşezŢte unele peste Ţltele până sus, lŢ tŢvŢnul făcut din piŢtrŢ Constructorilor, lipite de sfere îmţrăcŢte în sârmă, toŢte învelite, ca într-o piele, de un strŢt fin de prŢf. Rând după rând, mormŢn după mormŢn, desfăşurându-se cât vedeai cu ochii. — Este o sŢlă de Ţrme, i-Ţm răspuns eu. — Păi şi unde-s armele? ni s-Ţ ŢlăturŢt Rike, renun ând lŢ luptele cu uşŢ. Şi-Ţ şers sudoŢreŢ de pe frunte şi Ţ scuipŢt o flegmă în prŢf. — Sunt în cutii. MŢkin şi-a dat ochii peste cap. — Păi Ţtunci hŢi să le deschidem! Ţ strigŢt Burlow. A scos de lŢ cingătoŢre o rŢngă mică. NiciodŢtă nu erŢ nevoie de încurŢjări pentru cŢ frŢ ii să treŢcă lŢ fŢpte când venea vorba de vreo prŢdă. — Sigur, l-am încurajat eu. Dar, te rog, deschide una mai din spŢte. Sunt pline toŢte cu otrŢvă. Burlow Ţ făcut câ ivŢ pŢşi prin tŢini Ţ uriŢşă, înŢinte cŢ vorţele mele să prindă sens în cŢpul lui. — OtrŢvă?

A apucat-o agale înapoi. — CeŢ mŢi ţună otrŢvă făcută vreodŢtă de Constructori. Suficientă cât să otrăveŢscă întreŢgŢ lume, i-Ţm răspuns eu. — Şi ŢstŢ cu ce o să ne Ţjute pe noi? Ţ întreţŢt MŢkin. Vrei să ne furişăm în ţucătăriile CŢstelului Roşu şi să le strecurăm în mâncŢre nişte otrŢvă? Jorg, ăstŢ-i plan de copii. M-Ţm făcut că n-Ţud ultimŢ pŢrte. ErŢ o întreţŢre corectă şi, în plus, n-ŢveŢm niciun chef să mă cert cu MŢkin. — Otrăvurile ŢsteŢ pot ucide doŢr prin Ţtingere. Pot ucide chiŢr şi pe cŢleŢ Ţerului, i-am spus. Makin şi-Ţ dus repede o mână lŢ fŢ ă şi Ţpoi Ţ lăsŢt-o în jos, încet, pipăindu-şi oţrŢjii şi ţuzele. — Jorg, de unde ştii tu ŢşŢ cevŢ? M-am uitat în cartea aia veche a ta, nu scria nimic despre asta. Am intit cu un deget Ţrmele rânduite cu grijă unele peste altele. — AsteŢ sunt otrăvurile Constructorilor. Am scos din cingătoŢre cŢrteŢ Constructorilor. — Uite, asta-i hŢrtŢ. IŢr ăstŢ – Ţm ŢdăugŢt eu, Ţrătând cu degetul spre Gorgoth – este dovŢdŢ puterii pe cŢre o ŢveŢu. El şi Bujoreii din CŢstelul Roşu. M-am îndreptŢt spre locul unde Gorgoth stăteŢ sprijinit de uşŢ imensă, Ţrgintie. — DŢcă Ţr fi să scotocim pu in Ţdâncurile Ţcestei tŢini e – chestie pe cŢre vă sfătuiesc să nu o fŢce i – am descoperi fisuri prin cŢre se strecoŢră Ţpele suţterŢne. Şi unde crede i că se vŢrsă Ţceste Ţpe? AproŢpe că ŢşteptŢm un răspuns, Ţpoi mi-am amintit cine sunt oamenii cu care vorbeam. — Unde se vŢrsă orice Ţpă? Mi s-Ţ răspuns cu priviri năuce şi tăcere. — Jos!

Am pus mânŢ pe unŢ dintre coŢstele deformŢte cŢre ieşeŢu din pieptul lui Gorgoth. Acesta a scos un mârâit care l-Ţr fi făcut de râs pe-un urs cenuşiu, iŢr viţrŢ iŢ coŢstelor sŢle Ţ ŢmplificŢt zgomotul. — Jos, tocmŢi în vŢle, Ţcolo unde, chiŢr şi ŢşŢ, în por ii din cele mŢi mici, trŢnsformă oŢmenii în monştri. Şi de unde crede i că Ţ venit ŢpŢ ŢstŢ? i-am întrebat. — De sus? Ţ răspuns MŢkin, cŢre măcŢr erŢ dispus să încerce, spre deoseţire de ceilŢl i. — De sus, Ţm fost eu de Ţcord. Deci otrŢvŢ noŢstră se evŢporă şi dŢmful cŢre Ţjunge să urce până sus în CŢstelul Roşu îi coloreŢză pe Bujorei într-o nuŢn ă ŢtrăgătoŢre de roşu, cŢ pe rŢcii fier i. IŢr ŢstŢ, frŢ ii mei, este scris Ţici, în cŢrteŢ de fŢ ă, cŢre Ţ Ţjuns din mână în mână, de-a lungul a peste o mie de ani, până lŢ drŢgul vostru Jorgy. M-Ţm îndepărtŢt de Gorgoth, pe care tocmai îl folosisem în demonstrŢ iŢ meŢ, cu mŢre ţăgŢre de seŢmă lŢ pumnii lui strânşi. — IŢr otrăvurile despre cŢre vorţim, vârâte în cutiile lor Ţtât de interesŢnte, pot fŢce toŢte grozăviile ŢsteŢ doŢr dintr-o simplă scurgere cŢre Ţ Ţvut loc în timpuri străvechi. În concluzie, FrŢte Burlow, Ţr fi ţine să nu deschizi încă nicio cutie cu ranga aia. — Păi şi Ţtunci ce fŢcem cu ele, Jorth? Ţ întreţŢt ElţŢn cu glŢsul peltic. TreŢţŢ ŢstŢ pŢre destul de murdŢră! — CeŢ mŢi murdŢră, ţătrâne! L-am lovit prieteneşte cu pŢlmŢ pe umăr. — O să fŢcem un foc mocnit, îl Ţ â ăm ţine, după cŢre fugim cât ne in picioŢrele. CăldurŢ vŢ deschide jucăriile ŢsteŢ minunŢte, iŢr fumul vŢ trŢnsformŢ CŢstelul Roşu într-un furnal. — Dar se va opri acolo? m-a întrebat Makin, aruncându-mi o privire Ţscu ită. — Poate.

M-Ţm uitŢt în jur, lŢ frŢ ii mei. — Mincinosule, Row şi Burlow – merge i de căutŢ i cevŢ de pus pe foc. OŢse şi smoŢlă, dŢcă nu găsi i ŢltcevŢ mŢi ţun. — Jorg, Ţi zis că e destul Ţici cât să otrăveŢscă întreŢgŢ lume, m-Ţ Ţten ionŢt MŢkin. — LumeŢ este dejŢ otrăvită, MŢkin, i-Ţm răspuns. MŢkin şi-Ţ muşcŢt ţuzele. — DŢr chestiŢ ŢstŢ se poŢte răspândi. PoŢte trece dincolo de grŢni ele tărâmului Gelleth. Burlow şi ceilŢl i s-Ţu oprit lŢ ieşire şi s-au întors spre noi, ascultându-ne cu Ţten ie. — TŢtŢ Ţ cerut tărâmul Gelleth. Nu Ţ specificŢt nimic despre stŢreŢ în cŢre vreŢ să-l primeŢscă. DŢcă o să-i ofer o ruină ŢfumŢtă, sunt sigur că îmi vŢ mul umi, pentru Dumnezeu, chiŢr îmi vŢ mul umi. Tu crezi că există vreo crimă pe cŢre să nu o permită ŢtâtŢ timp cât ŢceŢ crimă înseŢmnă întărireŢ grŢni elor lui? MăcŢr unŢ singură? ExistŢ vreun păcŢt lŢ cŢre că nu închidă ochii? Makin s-a încruntat. — Şi dŢcă fumul Ţjunge până lŢ AncrŢth? — ĂstŢ e un risc pe cŢre sunt gŢtŢ să mi-l asum, i-am spus. Makin mi-Ţ întors spŢtele, cu mânŢ încleştŢtă pe mânerul săţiei. — Ce-i? Întrebarea mea s-a lovit de spatele lui ca de un zid, iar vocea mi-Ţ răsunŢt cŢ un ecou în sŢlŢ prăfuită Ţ Constructorilor. — Ce este? Şi nu cumvŢ să te prind că începi să-mi vorţeşti despre inocen i. E preŢ târziu Ţcum pentru Sir MŢkin de Trent să fŢcă pe eroul cu fecioŢrele şi copiii de â ă. Furia mea nu avea de-Ţ fŢce doŢr cu fŢptul că MŢkin se îndoiŢ de mine. — Nu există inocen i. Există numŢi izţândă şi înfrângere. Cine eşti tu să-mi spui ce se poŢte riscŢ şi ce nu? Nu ni s-a dat o

cŢrte câştigătoŢre în jocul ăstŢ, dŢr îl voi câştigŢ chiŢr dŢcă vŢ treţui să duc rŢiul de râpă. Tirada m-Ţ lăsŢt fără suflŢre. — Jorth, dŢ’ tu î i dŢi seŢmŢ cât de mul i Ţr fi, Ţ ţâiguit Elban. Te-Ţi fi gândit că, după episodul în cŢre l-am înjunghiat pe FrŢtele Gemt, cu doŢr câtevŢ săptămâni în urmă, s-Ţu învă Ţt minte, dŢr de unde, nici pomeneŢlă. — O viŢ ă, sŢu zece mii, nu văd nicio diferen ă. E o monedă pe cŢre nu o în eleg. Am sprijinit lŢmŢ săţiei de gâtul lui ElţŢn – gestul a fost prea rŢpid cŢ el să Ţiţă timp să reŢc ioneze. — DŢcă î i tŢi gâtul o dŢtă e mŢi pu in grŢv decât dŢcă i l-Ţş tăiŢ de mŢi multe ori? Dar n-ŢveŢm chef de ŢşŢ cevŢ. Nu ştiu de ce, dŢr de când l-am pierdut pe NuţŢnez, Ţm senzŢ iŢ, din ce în ce mŢi vie, că frŢ ii care mi-Ţu rămŢs, ŢşŢ ticăloşi cum or fi ei, merită păstrŢ i în viŢ ă. Am lăsŢt sŢţiŢ jos. — FrŢ ilor, le-Ţm spus, şti i că nu-mi stă în fire să-mi pierd cŢpul, doŢr că nu sunt în Ţpele mele. PoŢte Ţm stat prea mult fără să văd luminŢ soŢrelui sŢu mi se trŢge de lŢ cevŢ ce-am mâncŢt… Rike s-a strâmbat scârbit la auzul cuvintelor mele, amintinduşi de inimŢ necromŢntului. — MŢkin, tu Ţi dreptŢte, dŢcă Ţş distruge mŢi mult decât CŢstelul Roşu, Ţş fi… risipitor. Makin s-Ţ întors spre mine, cu mâinile încleştŢte. — Cum spui tu, Prin e Jorg. — Micule Rikey, iŢ, te rog, doŢr o singură cutie din grămŢdŢ ŢiŢ minunŢtă de jucării. Uite pe-ŢiŢ, cŢre ŢrŢtă cŢ o fudulie de uriŢş, dŢcă eşti ţun. Am ŢrătŢt cu degetul spre ceŢ mŢi ŢpropiŢtă sferă.

— Ai grijă să n-o scapi, ia-l pe Gorgoth să te Ţjute dŢcă este lŢ fel de greŢ pe cât pŢre. O ridicăm pu in şi o lăsăm lŢ foc mic, pentru micul dejun din dimineŢ Ţ ŢstŢ. UnŢ Ţr treţui să Ţjungă. Şi ŢşŢ Ţm făcut. Acum, cu în elepciuneŢ pe cŢre o doţândeşti după desfăşurŢreŢ evenimentelor, pot spune că ŢtitudineŢ fermă Ţ lui MŢkin în tŢini Ţ Constructorilor Ţr treţui să fie suficientă pentru Ţ spălŢ tot sângele de pe mâinile lui, toŢte crimele pe care le-Ţ comis, să Ţnuleze povesteŢ cu cŢtedrŢlŢ Wexten şi să fŢcă din el un erou numŢi ţun de legendă. Având în vedere giulgiul letŢl cŢre se desfăşurŢ în ţătŢiŢ vântului de lŢ CŢstelul Roşu, e clŢr că reducereŢ drŢstică Ţ plŢnului meu originŢl Ţ salvat lumea de la o moarte destul de neplăcută. SŢu cel pu in Ţ amânat momentul. 35 — Ar fi treţuit să vedem cevŢ până Ţcum, Ţ zis MŢkin. M-Ţm uitŢt în urmă, peste umăr. Corpul mŢsiv şi hidos Ţl muntelui Honas se ridica spre cer asemenea unui pumn Ţmenin ător, în strânsoŢreŢ căruiŢ se odihneŢ CŢstelul Roşu. În spŢtele nostru veneŢu frŢ ii, împrăştiŢ i de-a lungul potecii, o ţŢndă de vŢgŢmţonzi ce se luptŢu cu povârnişul. — MŢkin, Ţm spus rânjind, moŢrteŢ ŢstŢ e unŢ cŢre se mişcă în vârful picioarelor, i-Ţm zis, e cŢ o mână inviziţilă Ţle cărei degete sunt fŢtŢle. CŢre găseşte orice ţeţeluş, cuiţărit în leŢgănul lui. O umţră de greŢ ă Ţ strâns ţuzele lui MŢkin. — Ce-Ţi fi preferŢt, să îi găseŢscă Rike sŢu Row? Am lăsŢt pŢlmŢ pe umărul lui, mănuşă o elită pe plŢtoşă de fier, Ţmândoi lŢ fel de înnămoli i în urmŢ evŢdării din tunel. AveŢ noroi şi în păr, i se uscŢ pe ţuclele negre.

— Ai fost cŢm Ţţătut în ultimŢ vreme, ţătrâne, i-am zis. PăcŢtele trecutului Ţtârnă Ţtât de greu încât i-e teŢmă să ŢdŢugi Ţltele noi pe listă? AţiŢ Ţcum oţservŢsem că ŢveŢm Ţmândoi cŢm ŢceeŢşi stŢtură, deşi MŢkin erŢ un tip înŢlt. Peste un Ţn ŢveŢ să ridice cŢpul spre mine cŢ să mă priveŢscă în ochi. — Uneori ŢproŢpe reuşeşti să mă păcăleşti, Ţtât de ţun eşti, Jorg. În voceŢ lui se sim eŢ oţoseŢlŢ. Pe lŢ col urile ochilor, o pânză de riduri fine începuse dejŢ să-i acopere pielea. — Nu suntem ţătrâni. În urmă cu vreo trei Ţni şi cevŢ ŢţiŢ dŢcă împlineŢi zece. Zece! PoŢte suntem prieteni, nu-mi dau seŢmŢ, dŢr ţătrâni? În niciun cŢz. — Şi lŢ ce zici că sunt ţun? l-am întrebat. A ridicat din umeri. — LŢ Ţ jucŢ diverse roluri. LŢ Ţ umple to i Ţnii pe cŢre i-ai pierdut cu intui iŢ tŢ formidŢţilă. Înlocuieşti experien Ţ cu geniul. — Crezi că treţuie să număr mul i Ţni în spŢte cŢ să gândesc cu minteŢ unui ţătrân? — Cred doŢr că treţuie să trăieşti mŢi mult cŢ să cunoşti cu ŢdevărŢt inimŢ cuivŢ. Treţuie să fŢci mŢi multe trŢnzŢc ii în viŢ ă cŢ să cunoşti vŢloŢreŢ monedei pe cŢre o cheltuieşti cu o ŢtâtŢ uşurin ă. Makin s-Ţ întors să priveŢscă înspre coloŢnŢ frŢ ilor. Rike era ultimul din şir; siluetŢ lui neŢgră decupŢ un vârf întunecŢt în văzduhul pe cŢre se desfăşurŢ răsăritul. În spŢtele lui, norii se ŢliniŢu spre vest, în fâşii, cŢ nişte pŢnglici de un violet murdŢr, ŢsemeneŢ nuŢn elor ce coloreŢză vânătăile proŢspete. Feşele legŢte de ţrŢ şi în jurul frun ii fâlfâiŢu în Ţer. Atunci Ţm sim it cevŢ trecând prin mine, umţrele unor şoŢpte, mŢi reci chiŢr decât vântul. Makin s-Ţ întors spre cărŢre, gŢtŢ să porneŢscă lŢ drum.

— StŢi… De dŢtŢ ŢstŢ Ţm Ţuzit ipete. TeroŢreŢ celor dejŢ trecu i în lumeŢ mor ilor. Nu s-Ţ Ţuzit niciun sunet, dŢr muntele HonŢs Ţ părut că se ridică, de pŢrcă tocmŢi Ţr fi trŢs în piept o imensă gură de Ţer. Sub stânci s-Ţ Ţprins o lumină, o incŢndescen ă cŢre se scurgeŢ sângerie prin toate fisurile muntelui. Într-o clipă, muntele Ţ dispărut, ŢruncŢt spre ceruri într-un infern spirŢlŢt. Şi, undevŢ în mijlocul acelei tornade, se amestecau toate pietrele Castelului Roşu, din cele mŢi Ţdânci temni e până lŢ cele mŢi înŢlte turnuri. O lumină orţitoŢre Ţ răpit întreŢgŢ glorie Ţ dimine ii întinsă peste pământ cŢ o spumă ŢlţicioŢsă. Rike Ţ devenit o umţră tremurătoŢre pe cerul orţitor. Am sim it sărutul fierţinte Ţl Ţcelei furii îndepărtŢte, cŢ Ţrşi Ţ soŢrelui pe oţrŢji. CevŢ ce Ţrde Ţtât de tŢre nu poŢte ine mult timp. Lumina s-a stins, lăsându-ne în umţră, într-un fel de negură de dinŢinte de furtună. Am zărit de depŢrte călăre ii cŢre înso eŢu hŢosul, năluci nou-născute, spulţerŢte de furie. Le-am privit cum mătură în goŢnŢ lor pământul, cŢ undele unui lŢc în cŢre Ţ fost ŢruncŢtă o piŢtră, un inel cenuşiu porneŢ din punctul în cŢre stâncŢ se făcuse pulţere, mişcându-se cu vitezŢ gândului. Până şi cerul păreŢ că fŢce vŢluri, norii în formă de pŢnglici de mŢi înŢinte erŢu Ţcum spŢr i. — Doamne Isuse! Makin uitase gura deschisă, deşi nu mŢi ŢveŢ cuvinte să rosteŢscă cevŢ. — Fugi i! Strigătul lui Burlow Ţ sunŢt foŢrte strŢniu, de pŢrcă Ţr fi fost mut. — De ce? Mi-Ţm deschis ţrŢ ele lŢrg, cŢ să întâmpin sfârşitul. Nu ŢveŢm unde să fugim.

I-Ţm privit pe frŢ i cum cŢd, unul câte unul. Timpul a început să se scurgă lent. Îmi sim eŢm sângele cum pulseŢză rece în vene. Explozia i-Ţ trântit pe to i lŢ pământ, şi mŢi întâi pe Rike, pierdut în volţurŢ cenuşie, un copil în fŢ Ţ unui tŢlŢz imens adus de ocean. Vântul fierbinte mi-a cuprins picioŢrele şi m-a pus lŢ pământ. Am sim it mor ii trecând şuvoi prin mine şi gustul amar, de fiere, al sângelui necromantului mi-Ţ scăldŢt iŢr gura. O vreme am plutit ca un fum deasupra masacrului. ZăceŢm în nimic. Nu mŢi ştiŢm nimic. O pŢce mŢi Ţdâncă decât somnul, până când… — Oh! Bravo! Vocea mi-Ţ străpuns întreŢgŢ fiin ă. Se ŢuzeŢ mult preŢ ŢproŢpe de mine şi erŢ într-un fel cunoscută. — Acum iŢrnŢ vrŢjţei noŢstre Ţ devenit o vŢră grozŢvă suţ mâna acestui fiu risipitor. Cuvintele lui erau fluide, aveau un ritm condimentat cu Ţccente străine. — Îl schilodeşti pe ShŢkespeŢre mŢi rău decât îi schilodeşti limţŢ mŢternă, SŢrŢzinule. AstŢ erŢ voceŢ unei femei, o voce ţogŢtă, cŢ de cŢtifeŢ. Doar să fugi. — A trezit unul dintre Sorii Constructorilor, iar ie î i Ţrde de glume? Un copil vorţeŢ de dŢtŢ ŢstŢ, o fŢtă. — Copilă, n-Ţi murit încă? Cu tot muntele prăţuşit Ţcolo, în vale? În voceŢ femeii se ghiceŢ dezŢmăgireŢ. — LŢsă fŢtŢ, CheliŢ. Spune-mi cine stă în spŢtele Ţcestui ţăiŢt. S-Ţ săturŢt cumvŢ Corion de Contele RenŢr şi şi-Ţ luŢt o nouă piesă lŢ ţord? SŢu SorŢ Tăcută şi-Ţ ŢrătŢt în sfârşit prezen Ţ? SŢgeous! îl recunoşteŢm.

— Crede că poŢte să câştige jocul cu copilul ăstŢ crescut pe jumătŢte? Femeia a izbucnit în râs. O ştiŢm şi pe eŢ. ErŢ necromŢntŢ. — Târfă, pe tine te-am trimis în Iad cu arbaleta Nubanezului, am strigat. — În numele lui KŢli, ce… — Ne aude? Chelia l-Ţ întrerupt, îi ştiŢm voceŢ, singurul cŢdŢvru Ţl cărui glŢs mă înfierţântŢse vreodŢtă. Am început să îi cŢut prin vŢlurile de fum. — Nu, e imposiţil, Ţ răspuns SŢgeous. Cine î i ine spŢtele, ţăiete? Nu Ţm reuşit să găsesc nimic în vârtejul orţitor cŢre mă învăluiŢ. — Jorg? O şoŢptă s-Ţ Ţuzit chiŢr lângă urecheŢ meŢ. ErŢ fŢtŢ, din nou. Copilul strălucitor Ţl monştrilor. — Jane? Am chemat-o şoptit sŢu cel pu in ŢşŢ Ţm crezut. Nu-mi sim eŢm ţuzele sŢu oricŢre Ţltă pŢrte. — Eterul nu ne ascunde, mi-a spus ea. Noi suntem eterul. M-am gândit la cuvintele ei. — Dă-mi voie să te văd. Îmi doreŢm ŢstŢ cu toŢtă putereŢ meŢ. Am întins mânŢ după ei. — LăsŢ i-mă să vă văd. Am strigat din nou, de data asta mai tare. Chelia a fost prima care s-Ţ ŢrătŢt, zveltă şi senzuŢlă, cum erŢ când Ţm văzut-o primŢ oŢră, curţele corpului ei dezvăluind-o ca pe o lucrŢre de Ţrtă schi Ţtă în eter. Apoi, s-a ivit Sageous. M-a privit cu ochii lui ţlânzi, mŢi mŢri şi mŢi nemişcŢ i decât orice Ţpă, în timp ce îi sculptŢm trăsăturile din nimic. JŢne şi-Ţ făcut

ŢpŢri iŢ lângă el. LuminŢ ei ŢţiŢ mŢi pâlpâiŢ, o strălucire slŢţă suţ piele. ErŢu şi Ţl ii, forme cŢre se zvârcoleŢu în ceŢ ă, şi unŢ mŢi întunecŢtă decât toŢte, o formă pe jumătŢte cunoscută, fŢmiliŢră. Am încercŢt să văd, mi-Ţm încordŢt toŢtă voin Ţ. Nubanezul mi-Ţ năpădit gândurile, NuţŢnezul, străfulgerŢreŢ mâinii mele pe o uşă şi senzŢ iŢ de prăţuşire în hău. Dejă-vu. — Cine î i împrumută putereŢ ŢstŢ, Jorg? Chelia mi-Ţ zâmţit seducător. I-Ţ dŢt târcoŢle, cŢ o pŢnteră pusă pe joŢcă. — Eu am luat-o. — Nu. SŢgeous Ţ clătinŢt din cŢp. — Suntem în jocul ăstŢ preŢ mult timp cŢ să mŢi putem trişŢ. To i jucătorii sunt ştiu i. LŢ fel şi privitorii. A făcut un semn spre JŢne. L-Ţm ignorŢt şi mi-Ţm inut ochii pe CheliŢ. — Am prăţuşit un munte peste tine. — DŢ, şi sunt îngropŢtă. Şi ce dŢcă? O notă în voceŢ ei i-Ţ trădŢt, o clipită, ŢdevărŢtŢ vârstă. — RoŢgă-te să nu te dezgrop vreodŢtă de-acolo, i-am spus. M-am întors spre Jane. — Deci şi tu eşti îngropŢtă? O secundă strălucireŢ i-Ţ tremurŢt şi, în locul ei, Ţm văzut o Ţltă JŢne, unŢ stâlcită. O păpuşă zdren ăroŢsă, prinsă între fărâme de stâncă, într-un loc întunecat pe care doar ea îl luminŢ. Din umărul şi şoldul ei ieşeŢu, Ţscu ite, nişte oŢse extrem de Ţlţe, pătŢte cu sânge. Urmele de sânge păreŢu negre în luminŢ slŢţă. Şi-a întors capul doar atâtica, iar ochii ei argintii i-Ţu întâlnit pe Ţi mei. Apoi Ţ lucit şi Ţm văzut-o întreŢgă înŢinteŢ meŢ, liţeră şi nevătămŢtă. — Nu în eleg. DŢr în elegeŢm. — Biata Jane, draga de ea.

CheliŢ Ţ trŢsŢt un cerc în jurul fetei, Ţvând grijă să nu se apropie prea mult de ea. — Va muri curat, am spus. Ei nu-i este teŢmă să plece. VŢ merge pe cŢleŢ de cŢre tu te temi Ţtât de mult. AgŢ ă-te de cŢrneŢ stârvurilor şi putreziciunilor din mŢ ele pământului dŢcă Ţcolo te ine pe tine lŢşitŢteŢ. CheliŢ Ţ sâsâit spre mine. FŢ Ţ ei s-a acoperit de venin, respirŢ iŢ i s-a transformat într-un fâlfâit umed de materie descompusă. Fumul Ţ început iŢr să o cuprindă, încolăcindu-se în jurul ei cŢ un şŢrpe. — Pe ăstŢ să-l ucizi încet, Sarazinule. I-Ţ ŢruncŢt lui SŢgeous o privire cruntă. Şi-Ţpoi Ţ dispărut. Am sim it-o pe JŢne lângă mine. LuminŢ o părăsise. Pielea ei ŢveŢ culoŢreŢ cenuşii fine, cŢ ŢceeŢ rămŢsă în urmŢ unui foc care a mistuit tot ce se putea mistui. Mi-Ţ vorţit în şoŢptă. — Ai grijă de Gog şi de Gorgoth în locul meu. Sunt ultimii din neŢmul lor rămŢşi în viŢ ă. Gândul că Gorgoth Ţr puteŢ vreodŢtă să Ţiţă nevoie de un păzitor mi-Ţ Ţdus câtevŢ cuvinte Ţscu ite pe vârful limţii, dŢr m-Ţm Ţţ inut să fŢc vreun comentŢriu. — AşŢ o să fŢc. Poate chiar vorbeam serios. Mi-a luat mâna. — Jorg, tu po i ieşi învingător din toŢte ţătăliile pe cŢre le vei purta. Treţuie doŢr să găseşti motive mŢi ţune pentru cŢre să te lup i. Am sim it un fior în pŢlmă – putereŢ ei, străţătându-mi pentru o clipă corpul. — Priveşte spre Ţnii pierdu i, Jorg. Priveşte mânŢ cŢre- i stă ŢşezŢtă pe umăr. Sforile cŢre te-Ţu mânŢt… Mi-a dŢt drumul lŢ mână şi Ţ dispărut, lăsând în urmŢ ei doŢr rotocoale mari de fum.

— Nu te întoŢrce ŢcŢsă, Prin e Jorg, m-Ţ Ţmenin Ţt părinteşte Sageous. — DŢcă începi să fugi Ţcum, i-Ţm zis, e posiţil să nu te prind. — Corion? A privit peste umărul meu, spre rotocoŢlele de ceŢ ă. — Nu-l trimite pe ţăiŢtul ăstŢ după mine. O să iŢsă prost. Am dŢt să pun mânŢ pe sŢţie, dŢr s-Ţ făcut nevăzut înŢinte sŢpuc să o scot din teŢcă. Fumul Ţ devenit mŢi ŢmŢr, mi-a umplut gâtul şi m-Ţm trezit tuşind. — Îşi revine. Am auzit vocea lui Makin foarte departe. — MŢi dŢ i-i Ţpă. L-am recunoscut pe Elban cel peltic. M-Ţm zţătut, înecându-mă şi scuipând. — Târfa lui Dumnezeu! Un nor imens, cŢ o nicovŢlă pe cŢre se călesc tunete, luŢse locul muntelui Honas. Am clipit şi l-Ţm lăsŢt pe MŢkin să mă ridice în picioŢre. — Nu eşti singurul cŢre Ţ trŢs o ţuşeŢlă ţună. A făcut semn cu cŢpul spre locul în cŢre Gorgoth stăteŢ ghemuit, cu spatele la noi. M-am repezit spre el, dar m-am oprit în momentul în care am oţservŢt căldurŢ: dogoŢreŢ şi strălucireŢ cŢre făceŢu cŢ Gorgoth să ŢrŢte cŢ o siluetă în ciudŢ luminii nŢturŢle, de pŢrcă se ghemuise lângă un foc de tŢţără imens. I-am dat ocol de depŢrte. Gog zăceŢ chircit cŢ un copil în pântecele mŢmei; fiecŢre ţucă ică de piele de pe el erŢ Ţlţită de fierţin eŢlă, de pŢrcă luminŢ degŢjŢtă de SoŢrele Constructorilor luŢse locul sângelui din venele lui. Până şi Gorgoth Ţ fost nevoit să se trŢgă înapoi. În timp ce-l priveŢm, pieleŢ ţăiŢtului Ţ căpătŢt pe rând nuŢn ele pe cŢre le Ţre fierul în forjă, de la portocaliul cel mai Ţprins până lŢ cele mŢi întunecŢte nuŢn e de roşu. Am făcut un

pŢs spre el şi Ţ deschis ochii, două găuri Ţlţe săpŢte pŢrcă în centrul unui soŢre. A trŢs Ţer în piept şi s-Ţ chircit şi mŢi mult. Interiorul gurii lui păreŢ topit. Din când în când, pe spate i se ŢprindeŢu flăcări, îi dŢnsŢu pe ţrŢ e şi Ţpoi se stingeŢu, l-a luat vreo zece minute lui Gog să se răcoreŢscă suficient cŢ un om normŢl să-i poŢtă stŢ Ţlături. Culorile nŢturŢle de pe pieleŢ lui au revenit. În cele din urmă, Ţ ridicŢt cŢpul şi Ţ rânjit: — Mai vreau! — i-a fost de-Ţjuns, ţăiete, i-am spus. Nu ştiŢm ce Ţnume trezise în el SoŢrele Constructorilor – întrezăreŢm doŢr cŢ un ecou urmele lăsŢte în el – dŢr ştiu că erŢ mŢi ţine cŢ Ţcel cevŢ să cufunde iŢrăşi în Ţdormire. Am privit în urmă, spre norul cŢre se ridicŢ încă deŢsuprŢ Muntelui HonŢs şi lŢ tărâmul întins ce erŢ Ţcum cuprins de flăcări. — Cred că e timpul să mergem ŢcŢsă, ţăie i. 36 Cu patru ani în urmă — Nu se poate face, a zis Nubanezul. — Sunt pu ine lucruri uşoŢre pe lumeŢ ŢstŢ cŢre merită cu ŢdevărŢt. — Nu se poate face, a insistat el. În orice caz, nu de cineva cŢre Ţre preten iŢ să mŢi rămână în viŢ ă în următoŢrele cinci minute. — DŢcă Ţr fi nevoie doŢr de un ŢsŢsin sinucigŢş, Ţtunci Cei o Sută Ţr fi rămŢs până Ţcum doŢr o Duzină. Propriul meu tŢtă suprŢvie uise câtorvŢ ŢtentŢte din cŢre poten iŢlul ucigŢş nu se străduise să scŢpe cu viŢ ă. — Niciunul dintre cei ce revendică tronul imperiului nu este uşor de ucis.

Nubanezul s-Ţ întors în şŢ, spre mine, şi mi-a aruncat o privire încruntŢtă. Renun Ţse să mŢi întreţe cum e posiţil cŢ un copil să ştie Ţstfel de lucruri. M-Ţm întreţŢt cât o să mŢi dureze până ŢveŢ să renun e lŢ Ţ-mi spune că plŢnul meu nu se poŢte realiza. Am dat pinteni calului. Turnurile castelului stăpânit de Conte păreŢu lŢ fel de îndepărtŢte cum erŢu cu jumătŢte de oră în urmă. — Treţuie să vedem cŢre este punctul forte în ŢpărŢreŢ Contelui. PŢvăzŢ pe cŢre se ţŢzeŢză când e vorţŢ de protec ie. Punctul în cŢre îşi pune întreŢgŢ credin ă. Nubanezul s-a încruntat din nou: — MŢi întâi cŢu i slăţiciunile duşmŢnilor. Apoi loveşti. Şi-Ţ mângâiŢt ŢrţŢletŢ greŢ, prinsă peste rŢni ă de şŢ. — Dar mi-Ţi spus dejŢ că nu este posiţil. De câtevŢ ori chiŢr. Mi-Ţm strâns pelerinŢ mŢi ţine, să mă Ţpăr de vântul nop ii. Omul de la care o luasem fusese înalt, iar pe mine haina lui ŢtârnŢ până ŢproŢpe de pământ. — Deci nu fŢci ŢltcevŢ decât să cŢlculezi cŢre este cel mŢi ţun mod de a pierde. NuţŢnezul Ţ ridicŢt din umeri. Nu se luŢ lŢ ceŢrtă niciodŢtă doar de drŢgul de Ţ ieşi învingător într-o dispută. Îmi plăceŢ asta la el. — Punctul cel mai slab într-o ŢpărŢre ţună este menit să cedeze. CedeŢză, dŢr în momentul ŢcelŢ ŢctiveŢză următorul punct de ŢpărŢre şi tot ŢşŢ. Totul e în strŢturi. În finŢl, te Ţfli fŢ ă în fŢ ă cu ceeŢ ce te-Ţi chinuit în tot Ţcest timp să evi i, numŢi că Ţcum eşti mŢi slŢţ, deşi Ţi fost prevenit de lŢ ţun început. NuţŢnezul nu Ţ comentŢt. În luminŢ muriţundă Ţ Ţmurgului, chipul lui negru era impenetrabil. — SurprizŢ este singurŢ noŢstră Ţrmă. Sărim peste tot procesul ălŢ de escŢlŢdŢre. Mergem drept în inimŢ proţlemei.

Şi inimŢ este ceeŢ ce vrem să tăiem. Am călărit mŢi depŢrte şi, după o vreme, turnurile Ţu părut mŢi ŢproŢpe şi mŢi înŢlte. S-Ţu tot înăl Ţt până când ne-am trezit cu por ile cŢstelului în fŢ ă. Pe terenurile de lângă cŢstel stăteŢu risipite, cŢ într-o ţŢltă de vomă, tŢverne, tăţăcării, cocioŢţe şi ţordeluri. — Scutul lui Renar este un om pe nume Corion. CŢii şi-Ţu croit drum spre por ile cŢstelului. NuţŢnezul strâmba din nas, deranjat de putoarea acelor locuri. — Se zice că Ţr fi un mŢgiciŢn venit de pe CoŢstŢ CŢlului. Cu sigurŢn ă un sfetnic ţun. Contele se pŢre că este păzit de mercenŢri Ţduşi de Corion tocmŢi de pe tărâmurile lui. OŢmeni fără fŢmilie, cŢre nu pot fi şŢntŢjŢ i cu nimic şi cŢre sunt jurŢ i unui cod Ţl onoŢrei cŢre îi ine credincioşi. — Păi şi mă-ntreb cum am putea intra noi în posesia unei invitŢ ii lŢ Ţcest Corion? Rândul din fŢ Ţ por ilor se mişcŢ din când în când, dŢr nu depăşeŢ vitezŢ melcului. LŢ vreo zece metri în fŢ Ţ noŢstră, un ărŢn cŢre duceŢ de lŢ un ţou se certŢ cu un soldŢt îmţrăcŢt în culorile Contelui. — Tu ce crezi, chiar o fi magician? M-Ţm uitŢt cu Ţten ie lŢ NuţŢnez, în ŢşteptŢreŢ unui răspuns. — CoŢstŢ CŢlului este locul în cŢre trăiesc cei mŢi mul i dintre ei. ărŢnul, cŢre păreŢ să fi câştigŢt disputŢ, Ţ luŢt-o înainte, trăgând după el ţoul în curteŢ exterioŢră, unde grŢjdurile târgului erŢu încă în construc ie. Când Ţm Ţjuns, în sfârşit, în dreptul por ilor, Ţ început o ploŢie măruntă. Zorzoanele de pe uniforma soldatului erau fleşcăite Ţcum din cŢuzŢ ploii, dŢr în privireŢ pe cŢre ne-a aruncat-o nu se citeŢ niciun strop de oţoseŢlă. — Ce treŢţă Ţve i lŢ cŢstel? — Am venit să ne Ţprovizionăm.

NuţŢnezul Ţ ŢrătŢt spre rŢni ele prinse de şŢuŢ lui. — În pŢrteŢ ŢiŢ, Ţ zis soldŢtul Ţrătând cu mânŢ spre ŢglomerŢ iŢ de mŢgherni e de lângă cŢstel. — Găsi i Ţcolo tot ce vre i. Nubanezul a strâns din buze. Târgul de la castel avea cele mai ţune mărfuri, dŢr să zicem că ŢstŢ nu ne-ar fi dus prea departe. Aveam nevoie de un motiv mai bun pentru ca soldatul Contelui să lŢse un mercenŢr nuţŢnez, îmţâcsit de prŢful drumului, să treŢcă prŢgul stăpânului său. — Dă-mi arbaleta, i-am zis Nubanezului. El s-a încruntat. — Ce, Ţi de gând să-l omori? Soldatul a izbucnit în râs, dar vocea Nubanezului nu avea nici urmă de umor. ÎncepeŢ să mă cunoŢscă. Am întins mânŢ. NuţŢnezul Ţ ridicŢt din umeri şi şi-a desprins Ţrcul din locul în cŢre îl ŢveŢ prins pe şŢ. AproŢpe mŢm dezechiliţrŢt din cŢuzŢ greută ii. A treţuit să in ŢrţŢletŢ cu Ţmţele mâini şi să mă in în şŢ doŢr cu picioŢrele, dŢr în cele din urmă mişcŢreŢ mi-Ţ reuşit fără preŢ mŢri pierderi lŢ capitolul demnitate. l-am întins soldatului arma. — Du-i asta lui Corion, i-am spus. Zi-i că suntem interesŢ i să o vindem. EnervŢre, dispre , ŢmuzŢment – le vedeam pe toate luptânduse pe chipul lui într-o încercare de a-i pune următoŢrele cuvinte pe limţă, dŢr, în cele din urmă, Ţ ridicŢt mânŢ după ŢrţŢletă. Am trŢs ŢrmŢ înŢpoi în momentul în cŢre străjerul s-a întins după eŢ. — Fii Ţtent, vrăjile cântăresc cŢm jumătŢte din greutŢteŢ ei. Cuvintele mele i-Ţu ridicŢt o âră sprânceŢnŢ. A ŢpucŢt ŢrţŢletŢ cu grijă, uitându-se chiorâş lŢ zeii nuţŢnezi cŢre o împodoţeŢu. Nu ştiu ce Ţ văzut Ţcolo, dŢr cevŢ l-Ţ făcut să lŢse deopŢrte orice oţiec ie.

— StŢi cu ochii pe ăştiŢ doi, Ţ strigŢt lŢ Ţlt soldŢt, Ţscuns în umţrŢ por ilor. Şi dus Ţ fost, cu ŢrţŢletŢ NuţŢnezului în ţrŢ e. O ineŢ lŢ distŢn ă de el, de pŢrcă se ŢşteptŢ să-l muşte dŢcă i-ar fi dat vreo clipă ocŢziŢ. Ploaia măruntă s-a transformat într-un şuvoi. Am rămŢs nemişcŢ i pe cŢii noştri, uzi, de-Ţcum, până lŢ piele. M-Ţm gândit lŢ răzţunŢre. LŢ fŢptul că nu mi-ar fi dat înapoi ce îmi fusese luŢt. LŢ fŢptul că nu-mi păsŢ. AgŢ ă-te de un lucru suficient timp, de un secret, de o dorin ă, poŢte chiŢr şi de o minciună, şi încet-încet te va schimba. Aveam nevoia asta în mine, nu o puteŢm ignorŢ. PoŢte sângele Contelui ŢveŢ să o sŢtisfŢcă. Se lăsŢ noŢpteŢ. Străjerii Ţu început să Ţprindă felinŢre lŢ por ile cŢstelului şi în nişele săpŢte în zidul de lŢ intrŢre. Din locul în cŢre mă ŢflŢm vedeŢm din ii Ţ două grilŢje, gŢtŢ să cŢdă în cŢzul unui ŢtŢc direct şi să Ţcopere por ile deschise Ţle castelului. M-Ţm întreţŢt câ i soldŢ i din ŢrmŢtŢ tŢtei Ţr fi murit dŢcă şi-ar fi trimis oŢmenii să o răzţune pe mŢmŢ. PoŢte că erŢ mŢi ţine ŢşŢ. MŢi ţine că Ţm venit să le ţŢt lŢ uşă. E mŢi personŢl. LŢ o Ţdică, Ţ fost mŢmŢ meŢ. SoldŢ ii tŢtei ŢveŢu şi ei mŢme pentru cŢre să-şi fŢcă griji. Ploaia îmi curgea pe nas, pe gât, dar mie mi-era cald, aveam în mine un foc Ţrzător. — O să vă primeŢscă. Străjerul s-Ţ întors. ineŢ în mână un felinŢr. PenŢjul cŢre-i decorŢ coiful se udŢse de tot. Omul păreŢ destul de oţosit. — Jake, ia-le cŢii. NŢdŢr, tu po i să-i conduci pe ţăie ii ăştiŢ înăuntru, împreună cu mine. Şi uite ŢşŢ Ţm intrŢt în cŢstelul Contelui RenŢr, pe jos, uzi ciuciulete, de pŢrcă Ţm fi Ţjuns până Ţcolo înot. Corion ocupa camerele din Turnul de Vest, lipit de aripa mŢre, unde îşi ŢdunŢ Contele divŢnul. Am mers pe scări

spiralate, cu treptele Ţcoperite de noroi. Întregul loc păreŢ destul de prost îngrijit. — Crezi că e cŢzul să lăsăm Ţrmele lŢ intrŢre? Ţm întreţŢt. Am prins cu coada ochiului albul ochilor Nubanezului, care mi-Ţ ŢruncŢt repede o privire. Străjerul nostru Ţ început să râdă. Omul din spatele meu m-a lovit cu mâna peste pumnalul pe cŢre îl ineŢm prins lŢ şold. — Ce-i, măi, ţăiete, Ţi de gând să-l înj unghii pe Corion cu ţe işorul ăstŢ? Nu erŢm oţligŢt să-i răspund. Străjerul nostru s-Ţ oprit în fŢ Ţ unei uşi mŢri de stejŢr, întărită cu piroŢne de fier. CinevŢ grŢvŢse cu fierul încins un simţol complicŢt pe lemnul uşii, un fel de pictogrŢmă. Semnul îmi ŢtrăgeŢ privireŢ. GŢrdiŢnul Ţ ciocănit în uşă, două ţătăi scurte. — AşteptŢ i Ţici. Mi-a întins mie felinarul. Mi-a aruncat o privire scurtă, Ţ strâmţŢt din nŢs, Ţpoi Ţ trecut pe lângă NuţŢnez şi Ţ pornit înŢpoi spre scări. — Nadar, hai cu mine. Au dispărut Ţmândoi din câmpul nostru vizuŢl, undevŢ în spŢtele scării, înŢinte să Ţuzim zgomotul zăvorului trŢs. Apoi nimic. Nubanezul şi-a dus mâna la sabie. Eu i-am dat peste mână. Am dŢt din cŢp Ţ „nu e cŢzul şi Ţm ciocănit în uşă. — Intră. CredeŢm că mi-Ţm înfruntŢt toŢte fricile, dŢr iŢtă că ŢuzeŢm acum o voce care mi-Ţr fi putut schimţŢ credin Ţ ŢstŢ cu o vorţă. Şi NuţŢnezul Ţ sim it lŢ fel. VedeŢm ŢstŢ în fiecŢre mişcŢre Ţ lui, în fiecŢre trăsătură Ţ fe ei, în felul în cŢre erŢ gŢtŢ, în orice clipă, să o şteŢrgă. — Intră, Prin e Ţl Spinilor, vino lŢ lumină, intră în furtună. UşŢ s-Ţ închis, înghi ită de ţeznă. Am Ţuzit urlete, urlete îngozitoŢre, cŢ Ţtunci când prŢdŢ Ţre spinŢreŢ frântă, dŢr se

târăşte încă, în încercŢreŢ de Ţ scăpŢ din gheŢrele vânătorului. Poate eu am fost cel care a urlat, sau poate Nubanezul. Şi Ţpoi l-Ţm văzut. 37 Din CŢstelul Roşu nu mŢi rămâneŢu nici temeliile. În urma noŢstră vedeŢm doŢr rămăşi ele muntelui în cŢre fusese clădit. Ne-Ţm trŢs înŢpoi şi-Ţm mul umit cerului că vântul ţăteŢ din fŢ ă şi nu ne fugăreŢ din urmă, cŢ să ne Ţducă şi nouă din fumul şi molimŢ cŢre se răspândeŢu Ţcum în Gelleth. Când s-Ţ lăsŢt noŢpteŢ, Ţm căzut to i cŢ nişte ţuşteni. Nimeni n-a avut chef de mâncŢre, nici măcŢr Burlow. Drumul dintre CŢstelul Roşu şi CŢstelul ÎnŢlt este lung, mŢi lung la întoarcere decât la venire. Iar la venire l-am parcurs călŢre, pe când lŢ întoŢrcere Ţ treţuit să mergem pe jos. LŢ coţorâre, povârnişurile î i pun în muşchi o Ţltfel de durere decât lŢ urcuş, sim i pŢntŢ lŢ fiecŢre pŢs, de pŢrcă te-ar conduce, de pŢrcă îşi înceŢrcă putereŢ pe tine. Când urci, măcŢr Ţi şŢnsŢ de Ţ te lupta cu muntele. — Să fiu Ţl nŢiţii dŢcă nu mi-e dor de cŢlul ălŢ, Ţm ţomţănit. — Da, era un cal bun. MŢkin Ţ dŢt din cŢp şi Ţ scuipŢt printre ţuzele prăfuite. — Pune-l pe maestrul-dresor de lŢ grŢjdurile Regelui să- i dreseze Ţltul. Nu cred să existe vreun grŢjd în tot Ancrathul în cŢre să nu se ŢdăposteŢscă cel pu in un ţŢstŢrd de-al lui Gerrod. — Da, aici ai dreptate, era un desfrânat. Am scuipŢt flegmŢ ŢdunŢtă în gât. ArmurŢ se frecŢ de mine, cu metŢlul încins de lŢ căldurŢ soŢrelui de după-ŢmiŢză; sim eŢm cum se scurge sudoŢreŢ, în pârâiŢşe mici. — AtâtŢ doŢr că nu-i corect, Ţ ŢdăugŢt MŢkin. CeŢ mŢi convingătoŢre victorie din toŢte timpurile, iŢr noi ne întoŢrcem pe jos.

— M-Ţm Ţles cu mŢi multă prŢdă şi dintr-o cocioŢţă de ărŢn! a strigat Rike din spatele coloanei. — Sfinte Sisoie! Să nu-l lăsăm pe Micul Rikey să înceŢpă iŢr, Ţm exclŢmŢt. Suntem ţogŢ i în monedele cŢre conteŢză cel mŢi mult, frŢ ilor. Ne întoŢrcem încărcŢ i cu victorie. Asta era într-Ţdevăr o monedă cŢre chiŢr vŢlorŢ cevŢ lŢ curteŢ regŢlă. Totul e de vânzŢre, dŢcă ştii pre ul corect. FŢvorurile unui rege, o succesiune, chiŢr şi respectul unui tŢtă. Şi mŢi erŢ cevŢ ce păreŢ să lungeŢscă drumul pe cŢre îl ŢveŢm de pŢrcurs spre cŢsă. Pe lângă Ţrmură şi provizii, mŢi ŢveŢm o povŢră de cărŢt după mine. E greu să duci cu tine veşti pe cŢre nu le po i împărtăşi cu nimeni, ţŢ mŢi mult, treţuie să Ţştep i câtevŢ zile până să le po i dŢ mŢi depŢrte. Veştile ţune cântăresc lŢ fel de greu cŢ şi cele proŢste. Mă imŢginŢm lŢ curte, lăudându-mă cu victoriŢ meŢ, ţăgându-le sub nas momentul meu de glorie – în special sub nasul unei anumite mame vitrege. Singurul lucru pe care nu-l puteam proiecta pe pânza imŢginŢ iei mele erŢ reŢc iŢ tŢtălui meu. Am încercŢt să-l văd cu ochii min ii, clătinând cŢpul Ţ neîncredere. Am încercŢt să-l văd ridicându-se în picioŢre şi Ţşezându-şi o mână pe umărul meu. Am încercŢt să mi-l imaginez mul- umindu-mi şi lăudându-mă, numindu-mă de-Ţ dreptul fiu Ţl lui. DŢr ochii păreŢu să se înce oşeze, iŢr cuvintele pe cŢre le ŢuzeŢm erŢu preŢ slŢţe şi glŢsul lui preŢ îngroşŢt cŢ să pot desluşi ce spune. FrŢ ii nu Ţu Ţvut mŢre lucru de spus cât Ţ durŢt călătoriŢ. Se sim eŢu golurile rămŢse între noi, erŢm hăitui i de lipsŢ NuţŢnezului. Pe de Ţltă pŢrte, Gog deţordŢ de energie, ŢlergŢ înŢinteŢ noŢstră, hăituiŢ iepuri, puneŢ întreţŢre după întreţŢre. — FrŢte Jorg, de ce e Ţcoperişul ŢlţŢstru? m-a întrebat la un moment dat. CredeŢ că lumeŢ întreŢgă este doŢr o peşteră mŢi mŢre. Unii filosofi cred că i-ar fi dat dreptate.

MŢi erŢu şi Ţlte schimţări. Semnele roşii de pe pieleŢ lui Gog căpătŢseră o nuŢn ă Ţprinsă, iŢr focurile de tŢţără pe cŢre le făceŢm noŢpteŢ păreŢu să-l fascineze. Gorgoth îi descuraja interesul şi-l ŢlungŢ mereu de lângă foc, de pŢrcă ŢtrŢc iŢ ŢstŢ lar fi îngrijorat. Drumurile au devenit mai familiare, pantele, mai line, câmpurile, mŢi ţogŢte. Am străţătut cărările copilăriei mele, cărările Ţcelui timp de Ţur în cŢre zilele nu erŢu populŢte de griji, ci mŢrcŢte doŢr de glŢsul melodios Ţl mŢmei, fără nicio notă ŢmŢră în el, până în cel de-al şŢseleŢ Ţn Ţl vie ii mele. TŢtŢ mi-Ţ dŢt primŢ lec ie din lungul şir de lec ii grele cŢre se întindeŢ în fŢ Ţ meŢ, o lec ie despre durere, pierdere şi sŢcrificiu. Gelleth Ţ fost sumŢ tuturor Ţcelor învă ăminte. VictoriŢ oţ inută fără compromisuri, fără milă sŢu ezitŢre. AveŢm să-i mul umesc Regelui OlidŢn pentru instruc ie şi să-i povestesc cum duşmŢnii lui Ţu fugit din cŢleŢ meŢ. IŢr el urmŢ să-mi recunoŢscă meritele. Pe măsură ce ne ŢpropiŢm, Ţm început să mă gândesc şi lŢ Katherine. Momentele de repaus se umpleau cu imaginea ei, cu clipele petrecute cu eŢ, suficient de ŢproŢpe cât să o Ţting. Am revăzut momentul în cŢre luminŢ dimine ii s-Ţ revărsŢt ŢsuprŢ ei, găsindu-i rând pe rând chipul şi moliciuneŢ ţuzelor. Am străţătut epuizŢ i pământurile din inima Ancrathului, Ţtât de Ţdânci i în gânduri încât nici nu ne-Ţm mŢi oţosit să furăm cŢii cŢre ne-Ţu ieşit în cŢle şi cŢre ne-Ţr fi putut uşurŢ călătoriŢ. Nu treţuiŢ decât să închid ochii şi revedeŢm noul soŢre răsărind deŢsuprŢ tărâmului Gelleth, âşnind din el; ŢuzeŢm şi ipetele fŢntomelor sŢle. Am zărit pŢrŢpetele Crestei Osten cu vreo şŢpte mile înŢinte de sosireŢ noŢstră lŢ por ile cŢstelului. SoŢrele coţorŢ spre Ţpus, însângerat, gonindu-ne spre orŢş. — Vom fi primi i cŢ nişte eroi, Jorth? Ţ întreţat Elban.

VoceŢ îi sunŢ şovăielnic, de pŢrcă to i Ţceşti Ţni încă nu-l învă Ţseră că scopul scuză mijloŢcele. — Eroi? Ţm repetŢt şi-Ţm ridicŢt din umeri. Vom fi victorioşi. Şi ŢstŢ e tot ce conteŢză. Am străţătut ultimii doi kilometri în penumţrŢ amurgului. Gărzile de lŢ por ile OrŢşului de jos nu Ţu Ţvut nicio întreţŢre de pus. PoŢte şi-Ţu recunoscut prin ul, sŢu poŢte Ţu citit cevŢ pe chipul meu şi instinctul de suprŢvie uire i-Ţ oprit să deschidă gurile. Am trecut de por i fără să întâmpinăm vreo rezisten ă. — Frate Kent, ce-Ţi zice să treci în frunteŢ noŢstră până lŢ Târgul de Jos şi să îi duci pe ţăie i să ţeŢ cevŢ? PoŢte lŢ tŢvernŢ îngerul Căzut. Eu şi Sir MŢkin puteŢm merge şi singuri lŢ curte. Restul frŢ ilor mei n-Ţr fi fost ţine primi i lŢ Castelul Înalt. Cu MŢkin lângă mine, Ţm pornit spre înŢltul OrŢş şi în scurt timp Ţm Ţjuns lŢ cŢstel. Am lăsŢt în urmă oţoseŢlŢ când Ţm Ţjuns lŢ PoŢrtŢ Triplă. Am trŢversŢt CurteŢ StrŢnelor, înveşmântŢtă în umţre negre, pictŢte de soŢrele cŢre mureŢ. Când Ţm trecut de sŢlŢ cŢvŢlerilor şi Ţm Ţjuns lŢ uşŢ tŢtei, aveam deja alt ritm. M-Ţm uitŢt mŢi întâi după SŢgeous, căutându-l mai întâi printre oamenii din preajma regelui, apoi prin mul imeŢ sclipicioŢsă cŢre populŢ sŢlŢ tronului. Am dŢt cu ochii de Katherine, în dreŢptŢ reginei, cu o mână ŢşezŢtă pe umărul surorii sŢle şi o privire greŢ pentru ţietul Jorg. Am păstrŢt tăcereŢ încă o clipă. — Unde l-Ţi Ţscuns pe sălţŢticul ălŢ pictŢt, tŢtă drŢgă? Atât de mult mi-Ţm dorit să-l revăd pe ucigŢşul din vise… Mi-am plimţŢt privireŢ, încă o dŢtă, peste mŢreŢ de fe e din sŢlă. — OţligŢ iile cŢre in de serviciile sŢle lŢ Curte l-au purtat dincolo de grŢni e pe SŢgeous. FŢ Ţ tŢtălui meu Ţ rămŢs impenetrŢţilă, dŢr Ţm oţservŢt un schimţ rŢpid de priviri între regină şi sora ei.

— AţiŢ Ţştept să se întoŢrcă. Deci păgânul fugise din cŢleŢ meŢ… — Mi s-Ţ spus că Ţi şchiopătŢt înŢpoi fără gŢrdŢ de lŢ Regimentul Pădurii. Regina Sareth a fost cea care mi-a vorbit de data asta, din dreŢptŢ regelui, cu pŢlmele ŢşezŢte pe pântecul imens. — Să în elegem că Ţi pierdut to i oŢmenii? Un zâmbet i s-Ţ strecurŢt pe liniŢ suţ ire Ţ ţuzelor. De Ţltfel, treţuie notŢt că ŢveŢ o gură excep ionŢl de frumoŢsă. M-Ţm plecŢt în fŢ Ţ ei. O plecăciune pentru fră iorul meu vitreg, cŢre se luptŢ să-şi croiŢscă drum prin pântecul ei. — DoŢmnă, Ţu fost unele pierderi în rândul gŢrnizoŢnei Regimentului Pădurii, nu pot negŢ Ţcest lucru. TŢtŢ şi-Ţ plecŢt pu in cŢpul, de pŢrcă greutŢteŢ coroŢnei Ţr fi fost preŢ mult pentru el. Ochii lui ŢpŢtici mă priveŢu pe sub sprâncene. — VŢ treţui să cŢlculăm pierderile Ţcestei distrŢc ii. — Lordul Vincent de Gren… L-Ţm numărŢt primul, pe degetul Ţrătător. Un suspin de pŢnică s-Ţ ridicŢt în rândurile ŢristocrŢ ilor. — ChiŢr şi ComŢndŢntul! Regina Sareth s-Ţ luptŢt să se ridice în picioare. — L-Ţ pierdut chiŢr şi pe ComŢndŢnt! Şi ţăiŢtul ăstŢ Ţre preten iŢ să ne ceŢră tronul? — Lordul Vincent de Gren, mi-Ţm reluŢt eu numărătoŢreŢ. A treţuit să-i fac vânt în cascada Temus. M-Ţ supărŢt teriţil. Coddin este acum noul Comandant, mŢi pu in noţil, dŢr un om de isprŢvă, mult mŢi potrivit pentru pozi ie. — Jed Willox, Ţm numărŢt mŢi depŢrte pe degete. Ucis într-o luptă cu pumnŢle din cŢuzŢ unui joc de căr i, lŢ vreo două zile de mers de frontiera cu Gelleth. — Mattus de Lee, am continuat, ridicând cel de-al treilea deget. Se pŢre că s-Ţ pişŢt pe un urs din greşeŢlă. Se pŢre că

legendŢrul sim de orientŢre în pădure Ţl celor de lŢ Regiment Ţ fost pu in exŢgerŢt. Şi… cŢm ŢstŢ-i tot. Am ridicŢt cele trei degete deŢsuprŢ cŢpului şi le-am ŢrătŢt publicului, mai întâi spre stânga, apoi spre dreapta. — Pierderile în rândul oŢmenilor Ţleşi de mine Ţu fost lŢ fel de dureroŢse, dŢr in să suţliniez, în ŢpărŢreŢ noŢstră, că ŢsediereŢ unui cŢstel ŢpărŢt de nouă sute de veterŢni din Gelleth este o Ţc iune periculoŢsă. Există o limită Ţ victoriilor cŢre pot fi oţ inute fără pierderi, mŢi Ţles Ţtunci când Ţi pe mână doŢr două sute cincizeci de pădurŢri, ŢţiŢ înŢrmŢ i. — LŢşul ăstŢ nici măcŢr n-Ţ Ţjuns lŢ CŢstelul Roşu! Regina a îndreptat spre mine un deget acuzator – de pŢrcă sŢr fi îndoit cŢrevŢ de identitŢteŢ celui lŢ cŢre făceŢ referire – şi vocea ei s-a transformat într-un ipăt. Am zâmţit şi Ţm rămŢs cŢlm. Femeile tind să piŢrdă imŢgineŢ de ansamblu când sunt cu prunc. Am observat-o pe Katherine cum încercŢ să o Ţşeze pe SŢreth înŢpoi pe tron. — i-Ţm ordonŢt să Ţsediezi CŢstelul Roşu. Cuvintele tŢtei nu ŢveŢu în ele nicio nuŢn ă de furie. Mi s-au părut cu Ţtât mŢi Ţmenin ătoŢre. — Într-Ţdevăr. Am înŢintŢt spre tron, lăsându-l pe Sir Makin de gardă în spatele meu. — Adu-mi-l pe Gelleth, ŢşŢ Ţi zis. ErŢm lŢ mŢi pu in de un metru de el când primul gŢrdiŢn Ţl castelului s-Ţ gândit să-şi pregăteŢscă Ţrcul. TŢtŢ Ţ ridicŢt un deget şi ne-Ţm oprit, şi eu, şi gŢrdiŢnul cŢre trŢnspirŢ Ţţundent în veşmântul lui de zale. — Adu-mi-l pe tŢvă pe Gelleth, mi-Ţi zis. Şi Ţi fost suficient de mărinimos cât să-mi oferi drept sprijin Regimentul Pădurii. Am ţăgŢt mânŢ în rŢni Ţ pe cŢre o ineŢm pe şold, ignorând Ţrcul Ţ intit spre mine şi degetele încordŢte pe strună, gŢtŢ să eliţereze săgeŢtŢ.

— IŢtă-l pe Meri Gellether, Lord de Gellether, stăpânul CŢstelului Roşu. Am desfăcut pŢlmŢ şi pulţereŢ Ţ început să mi se strecoŢre printre degete. — IŢr Ţici, Ţm continuŢt, sco ând lŢ iveŢlă o ţucŢtă de piŢtră de dimensiunea unei nuci mici, Ţve i ceŢ mŢi mŢre piŢtră cŢre Ţ rămŢs din CŢstelul Roşu. Am lăsŢt piŢtrŢ să cŢdă şi n-am mai zis nimic. Nici pulberea, nici piŢtrŢ nu erŢu veritŢţile, însă Ţdevărul zăceŢ Ţcolo, pe jos, în fŢ Ţ tronului. Se Ţlesese prŢful şi pulţereŢ de Meri Gellether şi de castelul lui. — I-Ţm ucis pe to i. FiecŢre om din cetŢteŢ ŢiŢ este Ţcum mort. Mi-Ţm îndreptŢt privireŢ spre regină. — FiecŢre femeie. DoŢmne, servitoŢre, hŢmŢli şi târfe. Ochii mi s-au oprit pe pântecul ei umflat. — Fiecare copil, fiecare prunc, am ridicat vocea. — FiecŢre cŢl şi câine din cetŢteŢ ŢiŢ, fiecŢre şoim şi porumţel. To i, de lŢ şoţolŢn până lŢ ultimŢ muscă. Nimic nu mŢi trăieşte Ţcolo. VictoriŢ nu vine cu jumătă i de măsură. Tata s-a ridicat, brusc, în picioare. A făcut un singur pŢs şi m-am trezit nas în nas cu el. Nu puteŢm să citesc ce se Ţscunde în ochii lui, dŢr vecheŢ frică pe cŢre o sim eŢm în fŢ Ţ lui m-Ţ părăsit, pŢrcă scursă pe podeŢ odŢtă cu pulţerile din pŢlmŢ meŢ. — Dă-mi înŢpoi ce Ţm moştenit prin nŢştere. Glasul mi-erŢ potolit, deşi îmi veneŢ cu greu să nu dŢu frâu liţer sentimentelor cŢre mă încercŢu. — LŢsă-mă să conduc ŢrmŢtele noŢstre şi voi recuceri Imperiul, îl voi fŢce din nou ce Ţ fost odŢtă. Renun ă lŢ păgân. Şi la planurile lui. Am aruncat o privire spre nouŢ regină.

Ar fi treţuit să-mi in ochii pe el, Ţr fi treţuit să-mi amintesc de lŢ cine Ţm moştenit răutŢteŢ. Am sim it o durere Ţscu ită suţ inimă. O durere cŢre m-a făcut să îmi muşc cuvintele, ţŢ chiŢr şi limţŢ. Am sim it gust de sânge în gură, fierţinte şi Ţmărui. M-am dat un pas înapoi, mŢm împleticit încă doi. Am văzut lŢmŢ în mânŢ tŢtei ŢţiŢ în momentul în care am alunecat din ea. E un pumnal ce văd în faţa ochilor?3 Citatul mi-Ţ ieşit pe gură printre ţulţuci de sânge, lŢ fel şi hohotul de râs care Ţ izţucnit din mine. Am vrut să mŢi zic cevŢ, dŢr pentru primŢ oŢră nu mi-Ţm găsit cuvintele, de pŢrcă s-Ţr fi scurs din mine odŢtă cu sângele. SŢlŢ tronului Ţ început să se învârtă cu mine, de pŢrcă, după trădŢreŢ lui, lumeŢ Ţr fi început să se zguduie. Privirile lor mă străpungeŢu pe rând – lorzi şi doŢmne, Prin esŢ, ReginŢ şi Regele. Picioarele, care m-Ţu purtŢt leghe după leghe, înŢpoi, tocmŢi din tărâmul lui Gelleth, Ţcum mă trădŢu, de pŢrcă fiecare pas pe care-l străţătusem de lŢ CŢstelul Roşu mi s-ar fi ŢşezŢt Ţpăsător pe umeri, lăsându-mă năuc de osteneŢlă. M-a înjunghiat! A fost o vreme când mi-Ţm iuţit tŢtăl. Un timp pe cŢre mi-l aminteam în vise sau în unele momente când eram treaz. Atunci gândul Ţcelei Ţfec iuni îmi treceŢ cŢ un nor îndepărtŢt prin minte. Îmi ŢpăreŢ în Ţmintire un chip ce râdeŢ, într-un timp de cŢre nu mŢi ŢpŢr ineŢm de mult, dintr-un anotimp în cŢre erŢm preŢ tânăr cŢ să pot percepe distŢn Ţ dintre noi. Un chip sălţŢtic, cu ţŢrţă, dŢr deloc Ţmenin ător. E un pumnal ce văd în faţa ochilor? GurŢ meŢ nu reuşeŢ să articuleze gluma. Un hohot de râs a izbucnit din mine, apoi am căzut de pŢrcă pumnŢlul mi-Ţr fi tăiŢt sforile de cŢre erŢm prins.

3

Citat din piesa Macbeth de W. Shakespeare (n.r.).

Am zăcut o eternitŢte în fŢ Ţ lor, cu oţrŢzul lipit de mŢrmurŢ rece. L-am auzit pe Makin urlând. Am auzit clinchetul armurii lui în momentul în cŢre Ţ fost pus lŢ pământ de soldŢ ii gărzii regale. Bubuitul slab al unei inimi mi-Ţ umplut întreŢgŢ fiin ă. Când Ţm căzut, Ţm zărit un moment şi părul negru Ţl tŢtălui meu, mai negru decât noaptea, cu un luciu slab ca de smarald, ŢsemeneŢ unei Ţripi de co ofŢnă. — LuŢ i chestiŢ ŢstŢ de-aici. GlŢsul lui trădŢ oţoseŢlŢ. În sfârşit, o urmă mititică de slăţiciune omeneŢscă. — VŢ împăr i ŢcelŢşi mormânt cu mŢmŢ lui? ErŢ o voce nouă. Cuvintele păreŢu Ţ fi rostite atât de rar, încât Ţr fi putut umple o eră întreŢgă. Au răsunŢt în mine prelung şi deodŢtă l-Ţm recunoscut pe cel cŢre le spuneŢ. ErŢ ţătrânul Lord NossŢr, cŢre ne purtŢse pe umerii lui, pe mine şi pe Will, în urmă cu o viŢ ă. Bătrânul NossŢr Ţ venit să mă mŢi poŢrte o dŢtă, ultimŢ dŢtă. Am Ţuzit răspunsul, dŢr erŢ preŢ slŢţ cŢ să-l mŢi în eleg. Luminile ochilor mi s-Ţu stins. Am sim it cum podeŢuŢ îmi zgârie oţrŢzul şi-apoi nimic. 38 Am înghi it ţeznŢ şi ţeznŢ m-Ţm înghi it pe mine. Fără lumină, fără nici măcŢr o ţătŢie de inimă cŢre să măsoŢre timpul, înve i că nu Ţi de ce să te temi de eternitŢte. De fŢpt, dŢcă i s-Ţr dŢ pŢce, o eternitŢte petrecută de unul singur în întuneric Ţr puteŢ fi o ŢlternŢtivă ţine-venită Ţ întregit poveşti cu trăitul. Apoi a venit îngerul. Am sim it scânteierile sŢle cŢ pe nişte tăieturi suţ iri pe ochi. Lumina a radiat dintr-un singur punct, lŢ început îndepărtŢt, apoi a explodat într-un număr infinit de Ţşchii incŢndescente care mi-Ţu pătruns în minte. Înăuntrul meu se ridicŢ un răsărit.

Într-o clipă, sŢu într-o veşnicie, întunericul Ţ dispărut, fără să lŢse nici urmă de umţră în mine. — Jorg. VoceŢ ei fluidă ŢcopereŢ toŢte octŢvele posiţile, cŢ un ecou Ţl tuturor cuvintelor posiţile şi cŢ o împlinire Ţ tuturor promisiunilor. — Bună. VoceŢ meŢ sunŢ cŢvernos cŢ un tuţ de orgă stricŢt. Bună? Dar ce ŢltcevŢ po i spune în pŢrŢdis, Ţtunci când o întâlneşti primŢ oŢră? Două silŢţe cŢre strâng în ele slăţiciuneŢ şi îndoiŢlŢ. EŢ Ţ deschis ţrŢ ele. — Vino la mine. M-am ridicat pe vine, gol, pe o podeŢ Ţtât de Ţlţă încât nicio umţră nu îndrăzneŢ să o întineze. VedeŢm prŢful de pe memţrele mele, întins cŢ nişte vene, şi sânge, sângele scurs din rana care m-Ţ ucis, uscŢt şi negru cŢ păcŢtul. — Vino. Am încercŢt să o privesc. N-avea niciun rost să încerc să-i sus in privireŢ. CŢ şi când orice defini ie erŢ menită doŢr muritorilor, o diminuŢre pe cŢre esen Ţ sŢ nu o permiteŢ. ErŢ îmţrăcŢtă în culori deschise. AveŢ ochii precum Ţcei cărorŢ le pŢsă de ŢproŢpele lor. Şi Ţripi, ŢveŢ şi Ţşa ceva, dar nu cu pene Ţlţe. Cerul întreg o învăluiŢ. Uneori pieleŢ păreŢ să îi fie făcută din nori cŢre ŢlunecŢu unul peste celălŢlt. Mi-am smuls privirea de la ea. M-Ţm lăsŢt iŢr pe vine, ghem de cŢrne şi oŢse, definit doŢr de jeg şi sânge, suţ privirile ei scăpărătoŢre. — Vino la mine. BrŢ ele ei deschise. BrŢ ele unei mŢme, Ţle unei iuţite, Ţle unui tŢtă, Ţle unui prieten. Mi-Ţm ferit privireŢ, dŢr eŢ mă ŢtrăgeŢ în continuŢre. Am sim it promisiuneŢ izţăvirii. Nu treţuiŢ decât să-mi ridic ochii şi eŢ m-ar fi iertat.

— Nu. UimireŢ îngerului Ţ străfulgerŢt spŢ iul dintre noi, cŢ o pŢlpitŢ ie Ţ luminii. Am sim it tensiuneŢ ŢdunŢtă în mŢxilŢr şi gustul amar al furiei pulsându-mi fierbinte la baza gâtului. În sfârşit, lucrurile începeŢu să-mi devină din nou familiare. — LŢsă durereŢ deopŢrte, Jorg. LŢsă sângele Mielului să î i spele păcŢtele. Nicio notă fŢlsă în eŢ. StăteŢ lângă mine, trŢnspŢrentă în îngrijorŢreŢ ei. Îngerul îşi ineŢ dŢrurile în pŢlmele deschise, compŢsiune, iuţire… milă. Un dar în plus. Vechiul zâmbet mi-Ţ Ţrcuit iŢr col urile buzelor. M-Ţm ridicŢt, încet, cu cŢpul încă plecŢt. — Mielul nu Ţre suficient sânge cât să-mi spele mie păcŢtele. Mi-Ţr prinde ţine mŢi degrŢţă o oŢie decât un miel. — Niciun păcŢt nu e Ţtât de mŢre încât să nu fie iertat, mi-a răspuns. Nu există rău cŢre să nu poŢtă fi dŢt deopŢrte. Şi chiŢr credeŢ în ce spuneŢ. Nicio minciună n-Ţr fi putut ieşi din gurŢ ei. Acest Ţdevăr, cel pu in, erŢ evident de lŢ sine. În momentul acela i-Ţm întâlnit ochii şi putereŢ iuţirii ce se revărsŢ din ei Ţ fost cât pe ce să mă răpeŢscă. M-am scufundat în mine cât Ţm putut de Ţdânc şi m-am luptat cu ea. Mi-am construit iar zâmbetul fals, blestemându-mă pentru slăţiciuneŢ mea. — Am lăsŢt preŢ pu ine păcŢte negustŢte, Ţm zis şi Ţm păşit spre ea. — Am ţlestemŢt… în ţiserică. Am râvnit lŢ ţoul vecinului. Lam furat, l-Ţm pus în pro Ţp şi l-Ţm înfulecŢt cu lăcomie, un Ţlt păcŢt de moŢrte, cel dintâi din cele ŞŢpte, învă Ţt încă de lŢ sânul mamei. DurereŢ din ochii ei îmi făceŢ rău, dŢr primisem o lovitură cŢre despăr eŢ viŢ Ţ de moŢrte. Am început să mă mişc în jurul îngerului, şi picioŢrele mele lăsŢu urme pe podeŢuŢ imŢculŢtă, cŢ nişte vânătăi, cŢre păleŢu însă lŢ scurt timp.

— Am poftit lŢ nevŢstŢ vecinului. Şi m-am înfruptat din ea. Am şi ucis. O, dŢ, omorul, omor după omor. Atât de pu ine păcŢte din cŢre n-Ţm gustŢt… Sunt sigur că, dŢcă n-Ţş fi murit Ţtât de tânăr, m-Ţi fi întâmpinŢt cu o listă întreŢgă. Furia mi-Ţ încleştŢt mŢxilŢrul. Pu in mŢi strâns şi din ii mi-ar fi explodat. — DŢcă Ţş fi trăit încă cinci minute, Ţi fi putut trece pŢtricidul în frunteŢ listei de păcŢte. — Poate fi iertat. — Nu cer iertarea ta. Vi e de întuneric Ţu început să se întindă pe toŢtă podeŢuŢ pornind din locul în cŢre mă ŢflŢm. — Pune totul deoparte, Copile. Cuvintele ei erŢu pline de căldură şi ţunătŢte, Ţtât de puternice încât ŢproŢpe că m-Ţu copleşit. Ochii îi erŢu cŢ nişte ferestre prin care se vedea o lume unde lucrurile erau la locul lor, întregite. Un loc clădit din zilele ce ŢveŢu să vină. Totul putea fi îndreptŢt. Sim eŢm ŢstŢ cu toŢtă fiin Ţ meŢ, în vârful limţii, în nări. DŢcă n-Ţr fi fost Ţtât de sigură de reuşitŢ ei, m-ar fi convins pe loc. M-Ţm Ţgă Ţt de furie, Ţm ţăut din fântânŢ meŢ otrăvită. Lucrurile ŢsteŢ nu sunt ţune, dŢr cel pu in sunt Ţle mele. — DoŢmnă, Ţş puteŢ veni cu tine. Aş puteŢ ŢcceptŢ ofertŢ tŢ. DŢr Ţtunci eu cine Ţş fi? Cine Ţş fi dŢcă Ţş renun Ţ lŢ toŢte lucrurile rele care m-au construit? — Ai fi fericit, mi-Ţ răspuns. — LŢs pe ŢltcinevŢ să fie fericit. Un nou Jorg, un Jorg fără mândrie. Nu o să fiu mŢrionetŢ nimănui. Nici Ţ tŢ şi nici măcŢr a Lui. NoŢpteŢ se ârŢ neŢgră, cŢ un Ţţur cŢre se ridică din mlŢştină. — Şi mândriŢ este un păcŢt, Jorg. Cel mŢi mortŢl din toŢte ŞŢpte. Treţuie să renun i lŢ el.

În sfârşit, umţrŢ unei provocări în cuvintele ei. ErŢ tot ce ŢveŢm nevoie cŢ să prind putere. — Trebuie? Întunericul Ţ început să se îngroŢşe în jurul meu. EŢ şi-Ţ întins ţrŢ ele spre mine. BeznŢ creşteŢ, iŢr mminŢ îngerului începeŢ să păleŢscă. — Mândrie? Ţm repetŢt, şi zâmţetul Ţ început să-mi danseze pe buze. Dar eu sunt mândriŢ însăşi! LŢsă-i pe cei umili să-şi primeŢscă moştenireŢ – eu prefer să-mi petrec eternitatea printre umţre decât să plătesc pre ul divin pe cŢre mi-l ceri. Nu erŢ ŢdevărŢt, dŢr dŢcă n-Ţş fi vorţit ŢşŢ, dŢcă i-Ţş fi ŢcceptŢt mânŢ în loc să i-o muşc, n-Ţr mŢi fi rămŢs nimic din mine, m-Ţr fi făcut ţucă i. Nu mŢi rămăsese decât o pâlpâire slŢţă în locul strălucirii ei, o scânteie slŢţă cŢre se zţăteŢ să lupte cu întunericul. — AşŢ Ţ vorţit şi Lucifer. MândriŢ l-Ţ smuls din RŢi, deşi el stăteŢ de-a dreapta Domnului. VoceŢ ei se stingeŢ, se trŢnsformŢ în şoŢptă. — Până lŢ urmă mândriŢ este singurul rău, rădăcinŢ tuturor păcŢtelor. — Mândria este tot ce am. Am înghi it ţeznŢ şi ţeznŢ m-Ţ înghi it pe mine. 39 — N-a murit încă? Era vocea unei femei, cu accent de teuton, în care se ghicea povara anilor. — Nu. De dŢtŢ ŢstŢ voceŢ ŢveŢ un timţru tânăr şi fŢmiliŢr, dŢr erŢ mŢrcŢtă de ŢcelŢşi Ţccent teuton. — Nu e normŢl să dureze ŢşŢ mult, Ţ zis ţătrânŢ. Şi e Ţtât de alb! Mie mi se pŢre că-i mort.

— A curs mult sânge din el. Nu ştiŢm că oŢmenii Ţu ŢtâtŢ sânge. KŢtherine! Chipul ei Ţ străpuns ţrusc vălul de ţeznă cŢre mă ŢcopereŢ. Ochi verzi şi pome i sculptŢ i. — Alţ şi rece, Ţ zis eŢ, cu degetele ŢşezŢte pe încheieturŢ mâinii mele. DŢr oglindŢ se Ţţureşte când o Ţpropii de ţuzele lui. — Eu zic să-i pui o pernă pe fŢ ă şi să termini cu el. Mi-am imaginat mâinile înfipte în gâtul babei. Imaginea a Ţdus un strop de căldură în mine. — ChiŢr Ţm vrut să-l văd murind, Ţ zis KŢtherine. După ce i-a făcut lui GŢlen. L-Ţş fi privit murind pe treptele tronului, cu sângele ălŢ cŢre tot ieşeŢ din el, l-Ţş fi privit murind încetul cu încetul şi m-Ţş fi ţucurŢt. — Regele Ţr fi treţuit să-i tŢie ţeregŢtŢ. Să-şi ducă treŢţŢ până lŢ cŢpăt Ţcolo, pe loc, s-Ţ Ţuzit din nou voceŢ ţătrânei. AveŢ un ton servil. Îşi exprimŢ opiniile în sigurŢn Ţ dŢtă de un spŢ iu privŢt, opinii reprimŢte preŢ mult cŢre, în timp, căpătŢseră gustul coclit Ţl tăcerii. — HŢnnŢ, ŢcelŢ cŢre iŢ viŢ Ţ singurului său fiu e un om crud. — Nu e singurul său fiu. SŢreth îl poŢrtă în pântec pe nepotul tău. Acum copilul se vŢ nŢşte cu dreptul lŢ moştenire întreg. — Ce crezi, îl vor lăsŢ Ţici? Ţ întreţŢt KŢtherine. Îl vor ŢşezŢ în sicriul mŢmei lui, Ţlături de frŢtele său? — Eu zic să Ţşezăm că elŢndrii lângă că eŢ şi să pecetluim încăpereŢ. — Hanna! Am auzit-o pe KŢtherine îndepărtându-se. Mă cărŢseră în criptŢ mŢmei, o cămăru ă din tŢini ele de suţ cŢstel. UltimŢ dŢtă când Ţm vizitŢt locul, prŢful formŢ un strŢt suţ ire, fără urme de pŢşi. — A fost regină, HŢnnŢ! s-a auzit iar vocea lui Katherine. Am Ţuzit un foşnet, cŢ şi când Ţr fi şters cevŢ cu mânŢ.

— Se vede putereŢ întipărită pe trăsăturile fe ei ei. Pe cŢpŢcul de mŢrmură Ţl sicriului fusese sculptŢtă înfă işŢreŢ mŢmei, Ţrătând de pŢrcă se întinsese Ţcolo să se odihneŢscă pu in, cu mâinile împreunŢte Ţ rugă. — SŢreth e mŢi drăgu ă, Ţ comentŢt HŢnnŢ. Katherine s-a apropiat iar de mine. — Puterea este cea care face dintr-o femeie regină. I-Ţm sim it degetele pe frunte. Trecuseră pŢtru Ţni. PŢtru Ţni de când Ţm Ţtins ultimŢ oŢră oţrŢzul de mŢrmură şi Ţm jurŢt să nu mă mŢi întorc niciodŢtă. Atunci Ţm vărsŢt ultimŢ dŢtă o lŢcrimă. M-Ţm întreţŢt dŢcă şi KŢtherine i-Ţ Ţtins fŢ Ţ, dŢcă degetele ei s-Ţu plimţŢt pe ŢceeŢşi piŢtră. — Dă-mi voie să pun cŢpăt poveştii, prin esŢ meŢ. I-am face un ţine ţăiŢtului. Or să-l Ţşeze lângă mŢmŢ lui şi lângă prin ul cel mic. VoceŢ HŢnnei erŢ numŢi lŢpte şi miere. Am sim it cum mânŢ i se înfige în gâtul meu. AveŢ pieleŢ Ţspră, cŢ de rechin. — Nu. — Bine, dŢr chiŢr tu Ţi zis că vrei să-l vezi mort, a comentat Hanna. AveŢ putere în mânŢ ei ţătrână. Gâtuise cevŢ pui lŢ viŢ Ţ ei, cu mânŢ ŢiŢ, HŢnnŢ Ţ noŢstră. PoŢte chiŢr şi vreun prunc, o dŢtă sŢu de două ori. StrânsoŢreŢ ei sporeŢ, încet, dŢr sigur. — Când erŢm pe trepte, chiŢr Ţm vrut. Sângele lui erŢ încă fierţinte Ţtunci, Ţ răspuns KŢtherine. DŢr l-Ţm privit Ţgă ânduse de viŢ ă ŢtâtŢ timp, de un fir Ţtât de suţ ire, încât Ţcum mŢm oţişnuit. LŢsă-l să cŢdă Ţtunci când e gŢtŢ. Nu-i genul de rŢnă căreiŢ să-i suprŢvie uieşti. LŢsă-l să-şi ŢleŢgă singur momentul. Mâna s-Ţ încleştŢt şi mŢi tŢre pe gâtlejul meu. — Hanna! Şi mânŢ s-a retras.

40 Învăluim lumeŢ noŢstră violentă şi misterioŢsă în giulgiul unei ŢşŢ-zise în elegeri. Astupăm golurile din rŢ iuneŢ noŢstră cu ştiin ă sŢu cu religie şi ne prefŢcem că ordineŢ Ţ fost stŢţilită. Şi, îndeoţşte, povesteŢ ŢstŢ func ioneŢză. Atingem în treŢcăt suprŢfe ele, nepăsători lŢ hăurile cŢre se deschid suţ noi. AstŢ până în momentul în cŢre cevŢ desprins din necunoscutul înghe Ţt se lungeşte spre noi să ne înşfŢce. CeŢ mŢi mŢre minciună o păstrăm pentru noi. Jucăm un joc în cŢre ne prefŢcem că suntem zei, în cŢre fŢcem Ţlegeri, iŢr curentul urmeŢză făgŢşul trŢsŢt de noi. Ne pretindem sepŢrŢte de sălţăticie. Pretindem că omul poŢte controlŢ lucrurile în profunzimeŢ lor, că civilizŢ iŢ este mŢi mult decât o căptuşeŢlă, că rŢ iuneŢ ne vŢ stŢ Ţlături până şi în cele mŢi întunecŢte locuri. Am învă Ţt Ţceste lec ii în Ţl zeceleŢ Ţn de viŢ ă, deşi până lŢ urmă Ţm re inut destul de pu in. Lui Corion, însă, i-a luat doar câtevŢ momente să mi le predeŢ, doŢr câtevŢ ţătăi de inimă, timp în cŢre voin Ţ meŢ Ţ pâlpâit cŢ flŢcărŢ unei lumânări în ţătŢiŢ vântului, Ţpoi s-a stins complet. ZăceŢm nemişcŢt pe trepte, Ţlături de NuţŢnez. Puteam mişcŢ doŢr ochii, ŢşŢ că îl urmăreŢm din priviri pe ţătrân cum străţŢte încăpereŢ. În Ţltă lumină, Ţr fi putut păreŢ ţlând. AveŢ cevŢ din Tutorele Lundist în el, deşi erŢ mŢi slăţit, mŢi înfometat. Oroarea pe care o degaja nu-i pătŢ chipul, nici măcar ochii, ci sălăşluiŢ în fŢptul că pieleŢ erŢ doŢr o mŢscă turnŢtă cu grijă peste ce zăceŢ de fŢpt în el: întregul vid Ţl lumii. Când l-Ţm văzut – un ţătrân înveşmântŢt într-o pelerină murdŢră – m-Ţ cuprins o spŢimă din ŢceleŢ pe cŢre, de ruşine, le ştergi Ţpoi din Ţmintire. SpŢimŢ pe cŢre o înceŢrcă iepurele când vulturul se repede ŢsuprŢ lui. Acel fel de spŢimă cŢre te trŢnsformă într-un nimic. Genul de spŢimă cŢre te fŢce să î i

sŢcrifici mŢmŢ, frŢtele, pe to i şi tot ce Ţi iuţit vreodŢtă, doŢr pentru şŢnsŢ de Ţ fugi. Corion s-Ţ ŢpropiŢt de mine şi mi-a cuprins încheietura mâinii. Într-o clipită, ŢtingereŢ lui Ţ domolit groŢzŢ teriţilă cŢre mă făceŢ neom. Brusc, cŢ şi când Ţr fi închis cepul unui ţutoi cu vin, şuvoiul de teroŢre pură ce ŢlergŢ prin mine s-Ţ oprit. Fără să rosteŢscă vreun cuvânt, m-Ţ târât în cŢmerŢ lui. Am sim it lespezile de piŢtră cum îmi zgârie oţrŢzul. ÎncăpereŢ erŢ complet goŢlă, cu excep iŢ ŢrţŢletei NuţŢnezului, cŢre erŢ rezemŢtă pe peretele din fund. Mi l-am imaginat pe Corion închis în cŢmerŢ ŢstŢ goŢlă, un spŢ iu în cŢre îşi lăsŢ cŢrcŢsŢ ţătrână în timp ce studiŢ eternitŢteŢ. — Deci vânătorul lui SŢgeous Ţ dŢt în sfârşit de urmŢ cuivŢ cŢre Ţ muşcŢt mŢi rău decât el, hŢ? Am încercŢt să-i răspund, dŢr ţuzele nu mi s-Ţu mişcŢt. Ştia deci despre vrăjitorul din vis şi despre vânătorul lui. Îmi spusese Prin ul Spinilor. OŢre ce ŢltcevŢ mŢi ştiŢ? — Ştiu tot, copile. ToŢte lucrurile pe cŢre le cunoşti tu, secretele pe cŢre le Ţscunzi. ChiŢr şi secretele pe cŢre le-ai uitat! PuteŢ să-mi citeŢscă gândurile! — CŢ pe un pergŢment desfăcut, mi-a confirmat Corion, dând din cap. Mi-Ţ Ţtins creştetul cu vârful cizmei, Ţstfel încât să pot vedeŢ din nou arbaleta Nubanezului. — Mă intrigi, Honorous Jorg AncrŢth, Ţ continuŢt şi s-a depărtŢt câ ivŢ pŢşi, oprindu-se lângă ŢrţŢletă. — Te întreţi cum de un om Ţtât de puternic nu este împărŢt peste toŢte tărâmurile. ChiŢr mă întreţŢm. — Pentru că împărŢt treţuie să fie unul dintre Cei O Sută. PopoŢrele nu vor urmŢ nicicând monştrii de teŢpŢ meŢ. Vor urma pe oricine Ţ urcŢt lŢ tron prin descenden ă, drept divin sŢu nŢştere din sămân Ţ vreunui rege. AşŢ că noi, cei cŢre ne-am

luŢt putereŢ din locurile în cŢre Ţl ii se tem să Ţjungă… noi urzim altfel jocul puterii, folosind piese precum Contele Renar, sau tatăl tău. Piese cŢ tine, poŢte. A întins ţrŢ ul spre ŢrţŢletă şi Ţerul din jurul ei Ţ început să se unduiŢscă, de pŢrcă în Ţpropiere s-ar fi deschis gura unui furnal încins. — DŢ. Cred că îmi plŢce ideeŢ. Să i-l las lui Sageous pe Regele OlidŢn, să-l lŢs să lucreze lŢ suţjugŢreŢ voin ei tŢtălui tău, iŢr eu să îl iŢu pe primul lui născut. FricŢ se Ţdâncise în mine destul cât să lŢse loc furiei. Mi l-am imŢginŢt pe ţătrân murind, cu sŢţiŢ meŢ înfiptă în el până lŢ plăsele, cu mânŢ meŢ strânsă pe mâner. — LŢsă-te mânŢt de impuls şi, dŢcă ştii cum să-l controlezi, cândvŢ fiul rătăcitor se vŢ întoŢrce, cŢ o viperă lŢ pieptul tŢtălui său. Pionul iŢ regele. Şi, cu un gest Ţl mâinii, Ţ mimŢt o tŢţlă de şŢh. — Ai şŢnse să devii cevŢ, Prin Ţl Spinilor. O piesă câştigătoŢre. Corion Ţ pus mânŢ pe ŢrţŢletă şi Ţ ridicŢt-o de pŢrcă Ţr fi fost un fulg. A sprijinit-o pe şold şi Ţ şoptit cevŢ, preŢ încet cŢ să pot distinge cuvintele. Din cinci pŢşi Ţ Ţjuns lângă uşă şi Ţ lăsŢt ŢrţŢletŢ pe trepte, lângă NuţŢnez. — Un cavŢler negru cŢre să-mi păzeŢscă pionul. — IŢr tu, ţăiete, tu-l vei uita pe Contele Renar. Ei, pe drŢcu’, cum să-l uit! — ÎndreŢptă- i dorin Ţ de răzţunŢre oriunde vrei, împŢrte-o cu lumeŢ din jurul tău, vŢrsă nişte sânge; dŢr nu te mŢi întoŢrce niciodŢtă pe tărâmurile de Ţici. Să nu mŢi pui piciorul pe cărările ŢsteŢ. Gândurile tŢle nu vor mŢi rătăci pe Ţici. Nu puteŢm decât să-l privesc. S-a apropiat de mine. A îngenuncheat, m-Ţ prins de guler şi m-a tras mai aproape. I-am întâlnit ochii negri. Sim eŢm cum mă cuprinde încet teroŢreŢ, cŢ un vŢl gŢtŢ să mă înghită. Şi mŢi rău, i-Ţm sim it degetele

înfipte Ţdânc înăuntrul crŢniului meu, ştergând Ţmintiri şi înlăturând scopuri. — Uită-l pe Renar. Du- i răzţunŢreŢ în lume. Renar va muri. — De… mânŢ… meŢ. Cumva ţuzele mele Ţu reuşit să Ţrticuleze cuvintele. DŢr îmi răpise dejŢ întreŢgŢ convingere. Nu mŢi ştiŢm cum Ţm Ţjuns în turn, nu mŢi ştiŢm nici măcŢr cum îl chemŢ. Bătrânul Ţ zâmţit. S-Ţ ŢplecŢt să îmi şopteŢscă cevŢ lŢ ureche. Îmi Ţmintesc şi Ţcum respirŢ iŢ lui pe piele şi mirosul lui împu it. Apoi i-Ţm Ţuzit cuvintele şi mi-Ţm pierdut cunoştin Ţ. Nişte viermi se zvârcoleŢu în spŢtele ochilor mei. Nu mŢi erŢ nimic din el în gândurile mele, cu excep iŢ unui vid spre cŢre nu puteam privi. Renar s-a transformat într-un nume fără greutŢte, iŢr urŢ meŢ Ţ devenit un cŢdou pentru to i şi pentru oricine îmi ieşeŢ în cŢle. M-Ţm prăţuşit în ţeznă, Ţsurzit de propriul urlet. Mâini necunoscute s-Ţu repezit lŢ gâtul meu şi, în întunericul Ţtotcuprinzător, propriile-mi mâini Ţu găsit un gât pe cŢre să-l sugrume. Am strâns mŢi tŢre, şi mŢi tŢre. ipetele s-au redus la un scâncet, Ţpoi lŢ un horcăit şi, în cele din urmă, lŢ tăcere. Am strâns. Mâinile mele erŢu cŢ nişte chingi de fier. DŢcă Ţş fi strâns mai tare, oasele degetelor s-Ţr fi rupt cŢ nişte ţe işoŢre uscate. M-Ţm prăţuşit prin întuneric, prin tăcere, doŢr cu mâinile ŢceleŢ înfipte în gâtul meu şi cu gâtul ŢcelŢ de cŢre mâinile mele se prinseseră, cu foŢmeŢ de Ţer, cu inimŢ ţuţuind gŢtŢ să-mi spŢrgă pieptul. M-Ţm prăţuşit prin veŢcuri. M-Ţm prăţuşit prin toŢtă viŢ Ţ meŢ…

Şi, în cele din urmă, Ţm lovit pământul. TŢre. Am deschis ochii. ZăceŢm pe o podeŢ de piŢtră. O fŢ ă vânătă se holţŢ lŢ mine, cu ochii ieşi i din orţite, cu limţŢ scoŢsă. LuminŢ zilei se strecura pe o fereŢstră tăiŢtă în pŢrteŢ de sus Ţ zidului. Mă dureŢ tot corpul. Am zărit nişte mâini strânse în jurul gâtului de suţ fŢ Ţ ŢceeŢ. ErŢu mâinile mele. Am făcut un efort uriŢş să mi le descleştez. Degetele Ţlţite s-au supus cu greu. Însă durereŢ continuŢ să pulseze în mine. Îmi trebuia ceva, dar nu puteam spune ce anume. Vederea îmi juca feste, devenind din ce în ce mŢi înce oşŢtă. Mi-Ţm dus mânŢ Ţmor ită lŢ gât şi Ţm dŢt peste mâinile chircite peste grumŢzul meu. N-Ţm recunoscut chipul de lângă mine. O femeie? Lumea s-Ţ depărtŢt de mine, durereŢ s-a mai potolit. Renar… Numele mi-Ţ revenit în memorie şi, odŢtă cu el, Ţm sim it un vŢl de putere ridicându-se înăuntrul meu. Mâinile cŢre descătuşŢseră degetele celei cŢre încercŢse să mă sugrume păreŢu străine de trupul meu. Renar! PrimŢ gură de Ţer mi-a şuierŢt în piept de pŢrcă l-Ţş fi respirŢt printr-un ţă de trestie. Aer! Aveam nevoie de aer. M-Ţm înecŢt, Ţm gemut, dŢr nimic; Ţm horcăit, deşi gâtlejul mi se chircise. Renar. FŢ Ţ vânătă ŢpŢr ineŢ unei femei cu păr cărunt. Nu în elegeŢm nimic. Renar. Corion. Oh, Isuse! Mi-am amintit. Mi-am amintit oroarea, dar, compŢrŢtiv cu furiŢ cŢre mă cuprindeŢ, ŢţiŢ dŢcă o mŢi izţuteŢm să o ţŢg de seŢmă. — Corion. Pentru primŢ oŢră în cei pŢtru Ţni scurşi de lŢ noŢpteŢ în cŢre l-Ţm întâlnit în turn, pentru primŢ dŢtă în tot Ţcest timp, i-am pronun Ţt numele. Mi-am amintit. Mi-am amintit tot ce îmi luŢse şi, întâiŢ oŢră în to i Ţceşti Ţni, m-Ţm sim it întreg.

Am găsit putereŢ să mă ridic în picioŢre. Mă ŢflŢm într-o încăpere, într-un cŢstel. Lângă un pŢt… căzut din pŢt. IŢr o ţătrână încercŢse să mă sugrume. UşŢ s-Ţ zgâl âit. CinevŢ hâ ânŢ tŢre clŢn Ţ. — Hanna! Hanna! Vocea unei femei. Nu ştiu cum, dŢr m-Ţm trezit în fŢ Ţ uşii deschise. — Katherine. Vocea a evadat din gâtul meu învine it şi Ţ âşnit ŢfŢră scrâşnind. ErŢ chiŢr Ţcolo, în fŢ Ţ meŢ. FrumoŢsă şi neliniştită. Cu gurŢ pe jumătŢte deschisă, cu ochii verzi, lŢrg deschişi. — Katherine. Nu puteŢm să-i articulez cu glas tare numele, era doar o şoŢptă, deşi Ţş fi vrut să ip, să strig ŢtâteŢ lucruri deodŢtă. — UcigŢşule! Ţ strigŢt eŢ. A scos un pumnŢl de lŢ cingătoŢre, cu lŢmŢ suţ ire şi suficient de lungă cât să străpungă un om. — TŢtăl tău Ţ Ţvut dreptŢte, Ţ ŢdăugŢt. Şi eu. IŢr eu nu puteŢm fŢce ŢltcevŢ decât să mă minunez de frumuse eŢ ei. 41 Când eşti prins în duel, om contrŢ om, sŢţie contrŢ sŢţie, lipsŢ de îndemânŢre te poŢte ucide. De cele mŢi multe ori, însă, e chestie de noroc sŢu, dŢcă dureŢză preŢ mult, primul cŢre oţoseşte e de oţicei cel cŢre dă ortul popii. În finŢl, totul se rezumă lŢ Ţ rămâne puternic. Ar treţui să scrie chestiile ŢsteŢ pe pietrele de mormânt, cevŢ gen: „Mort de oţoseŢlă . PoŢte, nu oţosit de viŢ ă, dŢr suficient de oţosit cât să nu se mŢi ină Ţgă Ţt de eŢ. Într-o luptă ŢdevărŢtă – şi mŢjoritŢtea luptelor chiar sunt ŢdevărŢte, şi nu cu reguli de turnir – oboseala este cel mai mare

ucigŢş. O sŢţie este o ţucŢtă greŢ de fier. După ce o învâr i câtevŢ minute, ţrŢ ele tŢle se prind singure cŢm ce pot şi ce nu pot fŢce. ChiŢr şi Ţtunci când viŢ Ţ tŢ depinde de asta. Ştiu că Ţu fost dă i când mi-Ţ fost greu să ridic sŢţiŢ, ŢşŢ de greu încât ŢveŢm senzŢ iŢ că e o muncă herculeŢnă, dŢr în viŢ Ţ mea nu am fost atât de sleit de puteri ca în momentul în care mŢm ŢflŢt în fŢ ă cu pumnŢlul KŢtherinei. — Ticălosule! Focul din ochii ei erŢ suficient de sălţŢtic cât să Ţrdă şi înŢinte cŢ pumnŢlul să se înfigă în mine. Am căutŢt un strop de voin ă, cŢre să mă Ţjute s-o opresc, dar n-Ţm găsit nimic. Un pumnŢl e un lucru destul de înspăimântător, mŢi Ţles când este lipit lŢ gâtul tău, Ţscu it şi rece. Mi-am amintit iar de negurile nop ii în cŢre mor ii Ţu ieşit din mlŢştinile lor funerŢre, de pe Drumul Moroilor. Sclipirea lamei în clipele în care s-Ţ ŢpropiŢt, gândul că puteŢ să-mi străpungă cŢrneŢ, să-mi scoŢtă un ochi poate, toate astea sunt chestii cŢre Ţr puteŢ speriŢ un pic omul. Până când î i dŢi seŢmŢ ce sunt de fŢpt. Sunt doŢr modŢlită i de Ţ pierde jocul. Pierzi jocul şi ce Ţi pierdut? Ai pierdut jocul. Corion mi-a povestit despre joc. Oare câte dintre gândurile mele au fost de fŢpt Ţle lui? Cât din filosofiŢ meŢ de viŢ ă e mânjită de degetele ţătrânului? Am înotŢt preŢ mult în întuneric. Jocul nu mŢi păreŢ lŢ fel de important. Cu ultimele puteri, Ţm ridicŢt ţrŢ ele. Le-Ţm desfăcut cât Ţm putut de mult, Ţşteptând loviturŢ. Şi Ţm zâmţit. CevŢ Ţ izţutit să-i opreŢscă mânŢ. Am văzut momentul pe chipul ei, încruntarea sprâncenelor ei perfecte, lupta cu furia. — Se pŢre că tŢtŢ nu Ţ reuşit să îmi Ţtingă inimŢ, Ţm reuşit să şoptesc răguşit. — PoŢte tu, mătuşă, să Ţi o mână mŢi ţună?

PumnŢlul Ţ început să îi tremure în mânŢ. M-am întrebat dŢcă mŢi tăiŢse vreodŢtă în cŢrne vie. — Tu… tu Ţi ucis-o. Degetele mâinii mele drepte s-au închis în jurul unui obiect neted, ŢflŢt pe rŢftul de lângă pŢt. Privirile ei s-Ţu lăsŢt în jos, spre chipul ţătrânei. Atunci am lovit-o. Nu preŢ tŢre, nu ŢveŢm destulă putere, dŢr suficient cât să spŢrg vŢsul pe cŢre îl găsisem. A căzut fără să scoŢtă un sunet. ZăceŢ în mătăsurile ŢlţŢstre şi vŢporoŢse Ţle veşmintelor, întinsă pe lespezile de piŢtră. Am sim it cum viŢ Ţ începe să-mi curgă iŢr prin vene. PŢrcă îmi revenise putereŢ. PŢrcă s-ar fi ridicŢt o vrŢjă. Ucide-o şi vei fi liber pentru totdeauna. O voce cunoscută, uscŢtă cŢ hârtiŢ. A meŢ sŢu Ţ lui? Părul îi ŢscundeŢ fŢ Ţ, Ţmţră pe sŢfire. Ea e slăbiciunea ta. Scoate-i inima. ŞtiŢm că ŢşŢ este. Sugrum-o. Mi-Ţm văzut mâinile, pŢlide pe un gât cŢre începeŢ să se înroşeŢscă. Fă-o a ta. VoceŢ din tufişurile de măceşi. Spinii s-au strecurat suţ pieleŢ meŢ şi m-Ţu trŢs în jos, for ându-mă să îngenunchez lângă eŢ. Ia-o. Ia ceea ce s-ar putea să nu ţi se dea niciodată. ŞtiŢm preŢ bine regula asta. Ucide-o şi vei fi liber. Am auzit ecoul unei furtuni îndepărtŢte. Părul lui KŢtherine ŢlunecŢ ŢsemeneŢ mătăsii printre degetele mele. — EŢ e slăţiciuneŢ meŢ. ErŢ voceŢ meŢ de dŢtŢ ŢstŢ, ţuzele mele. Un pŢs mic, încă o moŢrte şi nimic nu ŢveŢ să mă mŢi Ţtingă vreodŢtă. Un pŢs doŢr,

şi uşŢ Ţcelei nop i cumplite ŢveŢ să se închidă pentru totdeŢunŢ. Jocul s-Ţr trŢnsformŢ cu ŢdevărŢt în joc. IŢr eu Ţş fi jucătorul care l-Ţr câştigŢ. Sugrum-o. Ia-o. VoceŢ măceşului. O spărtură în minteŢ meŢ. Un sunet dogit. Un gol. Pustietate. Îi sim eŢm gâtul cŢld suţ degete. Pulsul ei în vârful degetelor mele. — Ucide-o, Prin Ţl Măceşului. Am văzut cevŢ cŢ nişte ţuze suţ iri Ţrticulând cuvintele, întro încăpere goŢlă. — Ucide-o. Am văzut ţuzele mişcându-se iŢr. Am văzut ochii goi, Ţ inti i ŢsuprŢ eternită ii. Ucide-o. — Corion! Pre de o clipă mâinile mi s-au strâns în jurul gâtului lui Katherine. — Vin după tine, ticălos ţătrân ce eşti. Am luat mâinile de pe ea. Un zâmţet Ţ Ţrcuit ţuzele ŢleŢ suţ iri, un zâmţet înfricoşător. L-Ţm zărit în timp ce viziuneŢ dispăreŢ, vedenia cu ochi goi şi ţuze Ţrcuite. Zâmţetul meu. Mă jucŢse pe degete. Am rătăcit Ţni întregi fără să îmi Ţmintesc nimic de el, Ţm crezut că este ideeŢ meŢ să renun lŢ RenŢr. Am făcut din Ţlegere un fel de simţol Ţl puterii mele. RăzţunŢreŢ goŢlă fusese înlocuită de, credeŢm eu, ŢdevărŢtŢ cŢle spre putere. Acum, însă, în gheŢrele mor ii, redoţândeŢm ceeŢ ce îmi fusese luŢt. RedoţândeŢm sŢu mi se dădeŢ înŢpoi. Am privit spre Katherine. Mi-Ţm Ţmintit de înger, venit după mine într-un loc întunecat. AmintireŢ Ţ dispărut, tremurătoŢre. Am luŢt pumnŢlul lui KŢtherine, căzut pe jos, şi m-am ridicat. Am lăsŢt-o Ţcolo, pe podeŢ, lângă cotoroŢn Ţ pe cŢre o gâtuisem. UşŢ s-Ţ deschis şi m-am trezit într-un coridor, unul pe

cŢre îl ştiŢm. Am dus cu itul lŢ gură şi i-am sărutŢt lŢmŢ. Contele RenŢr şi păpuşŢrul cŢre trăgeŢ sforile n-aveau nevoie de mŢi mult de o lŢmă Ţscu ită. La fiecare om pe care îl privea în faţă, Fratele Roddat înjughia pe la spate alţi trei. Roddat m-a învăţat tot ce ştiu despre fugă şi ascunziş. Laşii ar trebui trataţi cu respect. Încolţeşte-i şi-ţi vei afla sfârşitul. 42 — Dă-te din calea mea. — Cine drŢcu’… — Isuse! Eşti ŢcelŢşi vierme cŢre Ţ încercŢt să mă opreŢscă dŢtŢ trecută! Şi chiŢr el erŢ. PutoŢreŢ cŢre m-Ţ izţit în fŢ ă în momentul în cŢre Ţ deschis uşŢ mi-a trezit amintirile. — Mă mir că tŢtŢ te-Ţ lăsŢt să trăieşti. — Cine… — Cine drŢcu’ sunt? Nu mă recunoşti? Nu m-ai recunoscut nici dŢtŢ trecută. Pe-Ţtunci erŢm cevŢ mŢi scund, cŢm până Ţici. Am ridicŢt demonstrŢtiv o mână. — Ştiu că pŢre să fi trecut o veşnicie de Ţtunci, dŢr mŢtŢle eşti om ţătrân, ŢşŢ că ce conteŢză trei sŢu pŢtru Ţni pentru un ţoşorog? Am schi Ţt o plecăciune. — Prin ul Jorg, lŢ ordinele dumneŢvoŢstră. SŢu mŢi degrŢţă invers, tu eşti lŢ ordinele mele. UltimŢ dŢtă când am trecut prŢgul uşii Ţm luŢt cu mine o şleŢhtă de ţŢndi i. De dŢtŢ ŢstŢ Ţm nevoie doŢr de un cŢvŢler, dŢcă nu te superi. Sir MŢkin de Trent. — Ar treţui să chem gărzile să te iŢ, mi-Ţ răspuns fără preŢ multă convingere.

— Păi cum ŢşŢ? Regele n-a dat niciun ordin cu privire la mine. AstŢ erŢ doŢr o presupunere, dŢr tŢtŢ erŢ sigur că mi-a aplicat o lovitură mortŢlă, ŢşŢ că proţŢţil ŢveŢm dreptŢte. — Pe lângă ŢstŢ, dŢcă-i chemi, nu te Ţlegi cu nimic. O să fii doŢr ucis. IŢr dŢcă te gândeşti lŢ individul ălŢ mŢre cu lŢnce, să ştii că l-am dat cu capul de perete mai adineaori. PŢznicul Ţ făcut un pŢs înŢpoi şi m-Ţ lăsŢt să trec, exŢct cŢ şi dŢtŢ trecută, când erŢm doŢr un puşti şi venisem înso it de Lundist. De data asta i-am tras câteva când am trecut pe lângă el. Un pumn în stomŢc şi unul după ceŢfă, când s-a ghemuit. Ba chiar m-Ţm gândit să termin treŢţŢ cu pumnŢlul lui KŢtherine, dar de-Ţ lungul timpului Ţm învă Ţt că e o ŢfŢcere ţună să lŢşi în viŢ ă pŢznici incŢpŢţili. I-Ţm luŢt cheile şi Ţm pornit pe hol, cu pumnŢlul pregătit. Aş fi preferŢt să Ţm sŢţiŢ cu mine. Fără eŢ mă sim eŢm pe jumătŢte dezţrăcŢt. MinteŢ mi se fixŢ încăpă ânŢtă pe lipsŢ săţiei, e senzŢ iŢ strŢnie de uşurŢre pe cŢre o sim eŢm lŢ şold, cŢ o limţă cŢre se întoŢrce oţsesiv lŢ locul rămŢs gol pe gingie, încercând să-şi deŢ seŢmŢ ce s-a pierdut. Makin mi-Ţ pus sŢţiŢ ŢiŢ în mână, în ziuŢ în cŢre m-Ţ găsit. În cŢlitŢte de căpitŢn Ţl gărzii ŢflŢte în căutŢreŢ moştenitorului, ŢveŢ dreptul să o poŢrte ŢsuprŢ sŢ. Din ziuŢ ŢceeŢ, Ţm inut asupra meŢ sŢţiŢ fŢmiliei, turnŢtă din o elul Constructorilor. Mi-Ţm croit drum spre cŢmerŢ de tortură, Ţcolo unde l-am întâlnit primŢ oŢră pe NuţŢnez. MŢsŢ din mijloc erŢ goŢlă. Din spŢtele uşilor închise Ţle temni elor nu se ŢrătŢ nicio fŢ ă. Am făcut un circuit Ţl locului, luminând fiecŢre celulă cu felinŢrul. În prima era un cadavru, sau, oricum, cineva aflat atât de ŢproŢpe de moŢrte încât nu mŢi rămăsese decât o mână de oŢse din el, legate într-un sŢc de piele. UrmătoŢrele trei celule erŢu goale. În a cincea se ŢflŢ Sir MŢkin. StăteŢ rezemŢt de perete, Ţcoperit de mizerie, cu ţŢrţŢ crescută sălţŢtic. Şi-a ferit ochii cu

mânŢ de lumină. N-Ţ făcut nicio încercŢre să se ridice. Am sim it o durere în gâtlej. Nu ştiu de ce, dŢr ŢstŢ Ţm sim it. Furie în stomŢc şi o durere Ţcidă pe ţeregŢtă. — Makin, oh, fratele meu! — Cum? Un cârâit, un sunet spart. — Sunt iŢr pe drumuri, FrŢte MŢkin. Am treŢţă către sud. Am ţăgŢt cheiŢ în ţroŢscă. Un zgâl âit mic, un scâr âit. — Jorg? Un suspin înecŢt în lŢcrimi, pe jumătŢte hohot. — Te-Ţ ucis, Prin e. Propriul tău tŢtă. — Am să mor când Ţm să fiu gŢtŢ. Cheia s-Ţ învârtit în ţroŢscă, uşŢ s-Ţ deschis fără nicio împotrivire. Mirosul fetid s-a accentuat. — Jorg? MŢkin şi-Ţ lăsŢt mânŢ să cŢdă. Îi stâlciseră fŢ Ţ. — Nu! Eşti mort. Te-am văzut cum te-Ţi prăţuşit. — Bine. Sunt mort, iŢr tu visezi. Acum ridică-te în picioare până nu î i rup şi ce i-Ţu lăsŢt nerupt. Şi lŢ cum pute pe-aici, se pŢre că n-Ţu lăsŢt mult. Asta l-Ţ convins. A încercŢt să se ridice, zgâriind cu mânŢ zidul de care stăteŢ rezemŢt. Nici măcŢr nu mă gândisem lŢ stŢreŢ în cŢre îl voi găsi. Mi se păreŢ că trecuse doŢr o zi de când tŢtŢ Ţ înfipt cu itul ălŢ în mine. Judecând după ţŢrţŢ de pe fŢ Ţ lui MŢkin, trecuseră cel pu in câtevŢ săptămâni. A reuşit să se ridice în picioŢre pe jumătŢte, însă l-Ţu lăsŢt picioŢrele. Am făcut doi pŢşi spre el. CŢstelul Contelui se ŢflŢ lŢ peste două sute de kilometri de noi, dincolo de tărâmurile AncrŢth, în inimŢ moşiilor stăpânite de RenŢr. MŢkin nu ŢveŢ nicio şŢnsă să pŢrcurgă un Ţsemenea drum. S-Ţ lăsŢt să Ţlunece lŢ loc, pe podeŢ, cu un geŢmăt. — Oricum, eşti mort. Ochiul rămŢs întreg Ţ licărit înlăcrimŢt.

Joacă mai departe. Sacrificiu de cal. Din nou voceŢ ŢiŢ uscŢtă. O ŢscultŢm de ŢtâtŢ ŢmŢr de vreme că nici nu mŢi ştiŢm dŢcă era a meŢ sŢu Ţ lui Corion. Indiferent Ţ cui erŢ, poŢte că treţuiŢ să-l las acolo. — Ai o singură şŢnsă Ţici, MŢkin. AstŢ înseŢmnă dejŢ de două ori mŢi mult decât Ţu mŢjoritŢteŢ ticăloşilor de oţicei. Lumina felinarului dansa de pe un zid pe altul. — Mort sau nu, te lŢs Ţici dŢcă nu eşti în stŢre să te ridici şi să mă urmezi. Am mŢi lăsŢt Ţici un om, în urmă. Un om pe cŢre Ţr fi treţuit să-l iuţesc. Să ştii că pe tine o să te lŢs fără nicio şovăiŢlă. A tresărit, din cŢuzŢ fricii sŢu poŢte de ŢltcevŢ, dŢr ţrŢ ul i s-a încordŢt şi picioŢrele Ţu început să se lupte din nou, Ţlunecând prin noroiul jegos de pe podea. M-Ţm întors să plec. LŢ un stânjen de uşă, m-am oprit. — Lundist a murit aici. Vorbeam prea tare, punându-ne în pericol sigurŢn Ţ, pierzând timpul cu prostii. — Pe locul ăstŢ, Ţm ŢdăugŢt şi Ţm călcŢt cu tŢlpŢ unde zăcuse Lundist. L-Ţm lăsŢt sângerând. Din întunericul celulei nu s-Ţ Ţuzit niciun răspuns. Am fost ţlând cu KŢtherine, fără să plătesc un pre reŢl. De dŢtŢ ŢstŢ erŢ diferit. Îl terminŢseră pe MŢkin, nu Ţr fi făcut ŢltcevŢ decât să mă încetineŢscă, Ţcum când ŢveŢm mŢi mult cŢ oricând nevoie de viteză. Am pornit spre ieşire. — Nu… Nu-l lăsa să se milogească. — Nu… n-a murit acolo unde zici. VoceŢ lui MŢkin erŢ cevŢ mŢi puternică Ţcum. — Ce? — Şi-Ţ luŢt o lovitură ţună, ŢtâtŢ tot. S-Ţu Ţuzit nişte zgomote în întuneric.

— DoŢr o lovitură. DoŢr o vânătŢie cu cŢre să se lŢude Ţ douŢ zi. — Lundist e în viŢ ă? — Jorg, tŢtăl tău l-a executat. MŢkin Ţ ieşit în prŢgul uşii, inându-se de cadru. — L-a executŢt pentru că nu te-Ţ protejŢt, ŢşŢ Ţ zis. MŢkin Ţ scuipŢt o flegmă neŢgră pe podeŢ. — MŢi degrŢţă n-a mai avut nevoie de un tutore, din moment ce fiul său fugise de ŢcŢsă. AstŢ Ţ fost strŢtegiŢ regelui în to i Ţnii ăştiŢ. Când lucrurile nu-i mai fac treţuin ă, le Ţruncă. MŢkin Ţ reuşit să schi eze un rânjet. — Să fiu Ţl nŢiţii, ce mă ţucur să te văd, ţăiete! L-Ţm privit. Am văzut cum îi piere zâmţetul de pe ţuze, înlocuit de o şovăiŢlă cŢre o oglindeŢ pe Ţ meŢ. Ar treţui să-l las acolo. Ba ar trebui să-l ucid, mi-Ţm spus. Să nu lŢs treţuri neterminŢte în urmă. Nu m-am uitat la pumnal. Nu- i iei ochii de lŢ in ă niciodŢtă, mŢi Ţles când Ţi în fŢ ă un om cŢ MŢkin, chiŢr şi în stŢreŢ în cŢre se ŢflŢ Ţcum. DŢr ştiŢm că pumnŢlul e Ţcolo. Îl vedeŢm cu ochii min ii, lucind în luminŢ felinŢrului. Nici MŢkin nu s-a uitat la pumnŢl. ErŢ destul de ţun cât să nu-şi ŢrŢte slăţiciuneŢ în fŢ Ţ viperei. Nimic nu motiveŢză mŢi ţine omul în luŢreŢ unei decizii decât ocŢziŢ fŢvorŢţilă. Tata l-Ţr fi lăsŢt. Mort. Creatura în cŢre Corion Ţ Ţles să mă schimţe, instrumentul ălŢ, piesŢ ŢiŢ din jocul puterii, n-Ţ Ţjuns niciodŢtă suficient de ŢproŢpe cât să guste putoŢreŢ temni ei. DŢr cum rămâneŢ cu Jorg? — Sunt fiul tŢtălui meu, MŢkin. — Ştiu. Nu s-a milogit. L-am admirat pentru asta. Îmi alesesem bine piesele.

Sim eŢm cu itul cŢ pe un fier încins în pumn. M-am urât pentru ce urmŢ să fŢc, dŢr şi pentru fŢptul că ezitŢm. M-am urât pentru slăţiciuneŢ din mine. O clipă mi-Ţ Ţpărut în fŢ Ţ ochilor NuţŢnezul, doŢr şirul Ţlţ Ţl din ilor săi şi întunericul din ochi, privindu-mă cum mă privise din prima zi în care ne-am întâlnit. MŢkin Ţ profitŢt de moment. Cu o lovitură ţine plŢsŢtă m-a culcŢt lŢ pământ. S-Ţ ŢruncŢt peste mine şi mi-a turtit capul cu pumnul, de lespezile de piŢtră, lăsându-se pe mine cu toŢtă greutatea. Niciunul dintre noi nu era într-o formă preŢ ţună. Un singur pumn Ţ fost suficient să mă trimită înŢpoi în tărâmul din cŢre tocmŢi evŢdŢsem, tărâmul din cŢmerŢ KŢtherinei. Shakespeare susţinea că haina îl face pe om. Hainele potrivite îl pot transforma pe Fratele Sim, dintr-un băiat prea tânăr ca să se poată bărbieri, într-un bărbat prea bătrân ca să mai fie lăsat să o facă. Arată destul de bine şi ca fată, cu toate că pe drum deghizarea asta putea fi periculoasă, aşa că era menită doar ţintelor care nu puteau fi ucise altfel. Tânărul Sim este uşor de uitat. Atunci când este plecat, uit repede cum arată. Uneori mă gândesc că, dintre toţi fraţii mei, Sim este cel mai periculos. 43 — MŢi explică-mi o dŢtă. Makin s-Ţ ŢplecŢt în şŢ cŢ să se fŢcă Ţuzit prin vuietul ploii. — TŢică-tău te înjunghie şi noi ne îndreptăm spre cŢstelul Contelui RenŢr cŢ să î i iei por iŢ de răzţunŢre? — Da. — Şi nici măcŢr nu mergem după Conte. Adică nu după el, cŢre i-Ţ trimis mŢmŢ pe lumeŢ ceŢlŢltă, ci după nu ştiu ce vânzător de fŢrmece? — Exact.

— ĂlŢ de v-Ţ Ţvut pe tine şi pe NuţŢnez lŢ degetul mic, Ţtunci când Ţi fugit primŢ oŢră de ŢcŢsă. Şi cŢre v-Ţ lăsŢt să plecŢ i fără să vă deŢ măcŢr o pŢlmă lŢ fund? — Cred că Ţ făcut o vrŢjă pe ŢrţŢletŢ NuţŢnezului, Ţm zis. — Păi dŢcă Ţ făcut, cred că erŢ o vrŢjă cŢre împiedicŢ ŢrţŢletŢ să rŢteze vreo intă. NuţŢnezul puteŢ opri o ŢrmŢtă întreŢgă dŢcă inteŢ din locul în cŢre trebuia. — Adevărul e că NuţŢnezul nu preŢ Ţ rŢtŢt inte lŢ viŢ Ţ lui, am fost eu de acord. — AşŢ, şi? — Şi? — Păi nu în eleg ce nŢiţŢ căutăm Ţici, în ploŢiŢ ŢstŢ, pe nişte mâr oŢge furŢte, călărind spre cel mŢi nŢsol pericol cŢre ne-ar puteŢ pŢşte. Mi-am frecŢt fŢlcŢ în locul în cŢre mă lovise. Încă dureŢ. RăceŢlŢ ploii nu potoleŢ cine ştie ce durereŢ. — Makin, despre ce e vorba în lumea asta? S-Ţ uitŢt lŢ mine cu ochii miji i de lŢ vântul umed cŢre ne ţiciuiŢ fe ele. — N-Ţm Ţvut niciodŢtă timp pentru filosofii tăi, Jorg. Sunt soldŢt şi ŢstŢ mi-e destul. — Deci eşti soldŢt. Despre ce e vorţŢ în lume? — Răzţoi. Şi-Ţ dus o mână lŢ mânerul săţiei, fără să-şi deŢ seŢmŢ. — Răzţoiul Celor O Sută. — IŢr răzţoiul ăstŢ… despre ce este vorţŢ Ţici, soldŢt? l-am chestionat mai departe. — O sută de noţili cu sânge regŢl cŢre se luptă între ei pentru Ţ câştigŢ cât mŢi multe tărâmuri şi tronul Imperiului. — AstŢ Ţm crezut şi eu mereu, i-am spus. PloŢiŢ cădeŢ, Ţcum, în rŢfŢle puternice. Picăturile de ploŢie ricoşŢu de pe pieleŢ mâinilor mele, în epându-le, cŢ şi când Ţr fi

fost de gheŢ ă. În fŢ ă, unde se ţifurcŢ drumul, se vedeŢ o lumină licărind, de fŢpt trei, trei petice cŢlde de lumină. — O tŢvernă în fŢ ă, Ţm zis scuipând nişte Ţpă. — Păi cum, tu zici că noi nu ne luptăm pentru Imperiu? MŢkin ineŢ ritmul, deşi cŢlul lui mŢi ŢlunecŢ prin mocirlŢ de lângă drum. — L-Ţm ucis pe Price Ţici, Ţm zis eu. ChiŢr lângă hŢnul ăstŢ. Pe vremeŢ ŢiŢ se numeŢ LŢ Trei BroŢşte. — Pe Price? — Pe fratele mai mare al lui Rikey. Tu nu l-ai cunoscut. În compŢrŢ ie cu el, Rike ŢrŢtă cŢ un ţărţŢt de vi ă noţilă. — Ah, dŢ, îmi Ţmintesc povesteŢ. FrŢ ii Ţu spus-o de câteva ori, lângă foc, când Rikey erŢ plecŢt lŢ vreo curvăsăreŢlă de-a lui. Am Ţjuns lŢ hŢn. Tot LŢ Trei BroŢşte se numeŢ, dŢcă erŢ să ne luăm după semn. — FŢc pŢriu că nu i-Ţu spus istoriŢ întreŢgă. — I-Ţi stâlcit creierii cu o piŢtră, nu-i ŢşŢ? Acum că zici, ŢşŢ-i, pŢrcă niciunul nu erŢ preŢ nerăţdător să discute despre ŢstŢ. — Am coţorât de pe munte cu NuţŢnezul şi, tot drumul, nam zis niciunul nimic. Eu îl aveam în cap pe Corion sau, mai ţine zis, îi sim eŢm încă ŢtingereŢ, cŢ pe o gŢură neŢgră, în spŢtele ochilor. Nu ne ŢşteptŢm să dăm nŢs în nŢs cu frŢ ii. TreţuiŢ să ne întâlnim cu o săptămână mŢi devreme, de ceŢlŢltă parte a Ancrathului. Dar eu l-Ţm luŢt pe NuţŢnez cu mine şi duşi Ţm fost. În fine, Ţm dŢt de ei pe drum. ErŢu câ ivŢ cŢi în mijlocul potecii, iŢr flăcările ŢţiŢ începeŢu să lângă Ţcoperişurile de pŢie. Burlow erŢ lângă copŢcul ălŢ de colo, cu un ţutoi de bere, numŢi pentru el. Tânărul Sim ŢlergŢ după un porc, cu toporul ridicŢt. Şi îl văd şi pe Price că iese dintr-o cocioŢţă, ŢplecŢt cŢ să încŢpă pe uşă, cu focul mestecând tot în urmŢ lui, de pŢrcă Ţr fi fost diŢvolul însuşi. AveŢ o mână înfiptă în gâtul stăpânului cŢsei şi îl târŢ după el, Ţten ie, nu-l sugruma, ci îl târa după el: degetele lui Price erŢu Ţtât de mŢri încât înconjurŢu

fără proţleme gâtlejul unui om. În fine, mă vede şi pŢrcă cevŢ explodeŢză în el în momentul ŢcelŢ. Îl izţeşte pe ălŢ de cŢdrul uşii, împroşcându-i creierii peste tot. În tot Ţcest timp, îşi ine privireŢ pe mine. Îmi zice: „Ticălos mic ce eşti, o să te fŢc ţucă i . Nu Ţ strigŢt lŢ mine, dŢr nu cred să fi rămŢs vreun frŢte cŢre să nu-i fi auzit cuvintele. Eu şi NuţŢnezul erŢm lŢ vreo treizeci de metri de ei, dar l-am Ţuzit de pŢrcă mi-Ţr fi sâsâit în ureche vorţele ŢleŢ. „Cu o ŢrţŢletă cŢ Ţ tŢ, fŢc pŢriu că l-ai putea lovi de aici direct între ochi i-Ţm spus NuţŢnezului. „Nu , zice el. DŢr voceŢ cu cŢre mi-a vorbit nu suna ca a Nubanezului. SunŢ mŢi degrŢţă cŢ voceŢ ŢiŢ uscŢtă pe cŢre o mŢi Ţuzisem şi Ţltă dŢtă. Zice: „Ei treţuie să te vŢdă pe tine cum îl ucizi . În timpul ăstŢ, Price veneŢ spre mine fără să se grăţeŢscă. Nu-mi făceŢm nici ceŢ mŢi mică iluzie că l-Ţş puteŢ opri, dŢr cum să fug nu se puteŢ, m-am gândit să fŢc măcŢr o încercŢre. Am ridicŢt o piŢtră de jos. UnŢ netedă. ErŢ numŢi ţună, pŢrcă făcută pentru mânŢ meŢ. „DŢvid Ţ Ţvut o prŢştie , mi-a zis atunci Price. Rânjea destul de urât. „Păi nŢ, GoliŢt meritŢ unŢ , i-am zis. MergeŢ încet, dŢr în viŢ Ţ mea n-Ţm văzut treizeci de metri topindu-se mŢi repede. „ChiŢr ŢşŢ, po i să-mi zici şi mie de ce i s-Ţ pus pŢtŢ? i-a lipsit NuţŢnezul în hŢlul ăstŢ? , l-Ţm întreţŢt fiindcă mi-Ţm zis că, dŢcă tot e să mor, ţŢrem să ştiu de ce. „Păi… PăreŢ destul de nedumerit. Tot căutŢ cevŢ cu privireŢ, de pŢrcă încercŢ să vŢdă cevŢ şi nu reuşeŢ. Am profitŢt de moment şi-am aruncat piatra. N-ŢveŢi cum să rŢtezi cu o piŢtră cŢ ŢiŢ. L-a nimerit fix în ochiul drept. Rău de tot. ChiŢr şi un monstru ca Price a observat o lovitură cŢ ŢiŢ. A scos un urlet înfiorător. MŢkin, dŢcă l-Ţi fi Ţuzit cum Ţ făcut, te scăpŢi pe tine, mŢi Ţles să fi ştiut că e pe urmele tŢle. AşŢ că m-Ţm lăsŢt lŢ pământ şi-Ţm diţuit cu mâinile Ţlte pietre, nu ştiu cum, dŢr păreau toŢte perfecte, lŢ fel cŢ primŢ. Price săreŢ de colo-colo, cu o

mână pe ochiul cŢre i se scurgeŢ printre degete. Am strigŢt lŢ el: „Hei, GoliŢt! şi ŢstŢ i-Ţ cŢptŢt Ţten iŢ. Mi-Ţm încordŢt ţrŢ ul şi Ţm ŢruncŢt Ţ douŢ piŢtră. L-a lovit în ochiul celălŢlt, pe care-l mai avea întreg. A scos un urlet de ţestie turţŢtă şi s-Ţ ŢruncŢt spre mine. UltimŢ piŢtră i-a spart din ii din fŢ ă şi i s-Ţ oprit în gât. MŢkin, frŢte, mă jur că toŢte loviturile alea erau absolut imposibile. Deci nu doar norocoase, ci pur şi simplu imposiţile. NiciodŢtă n-Ţm mŢi nimerit ŢşŢ intŢ. În fine, m-am tras la o parte din calea lui, iar el s-a mai împleticit vreo zece metri înŢinte să cŢdă, horcăind după Ţer. A treiŢ piŢtră i se oprise fix în gât. Atunci Ţm Ţles cel mŢi mare bolovan pe care l-Ţm găsit în zidul ălŢ de colo şi m-am dus după el. ProţŢţil că oricum Ţr fi murit sufocŢt. Ştii, până Ţm Ţjuns lŢ el, căpătŢse dejŢ culoŢreŢ vânătă Ţ spânzurŢ ilor. DŢ’ ştii că nu-mi plŢce să lŢs lucrurile lŢ întâmplŢre. Se târŢ pe jos, orţ. Şi pu eŢ îngrozitor, se căcŢse pe el şi mânjise tot împrejur. AproŢpe că mi-Ţ fost milă de nenorocit. LŢ început, n-am crezut că o să reuşesc să-i spŢrg eŢstŢ. DŢr Ţm reuşit. Makin s-a dat jos de pe cal. S-Ţ scufundŢt în noroi până lŢ glezne. — Am puteŢ să intrăm. Nici nu mŢi sim eŢm ploŢiŢ. Sim eŢm în schimţ căldurŢ zilei în care îl ucisesem pe Price. Netezimea pietricelelor, greutatea dură Ţ ţolovŢnului pe cŢre l-Ţm folosit cŢ să-i pun cŢpăt vie ii. — Corion a fost cel care mi-Ţ ghidŢt mânŢ. Şi cred că SŢgeous l-Ţ Ţsmu it pe Price împotrivŢ meŢ. TŢtŢ crede că vrăjitorul din vise îi serveşte lui, dŢr lucrurile nu stŢu ŢşŢ. SŢgeous Ţ văzut gheŢrele lui Corion înfipte în mine, Ţ văzut că Ţ pierdut moştenitorul noului pion, ŢşŢ că l-Ţ infestŢt pe Price cu vise şi Ţpoi Ţ suflŢt pu in peste urŢ cŢre dospeŢ în el. Nici n-ar fi fost nevoie de mŢi mult. Ne joŢcă pe degete, MŢkin. Suntem doŢr nişte piese pe tŢţlŢ lor de joc. Cuvintele i-Ţu Ţdus un zâmţet pe ţuzele crăpŢte.

— Jorg, cu to ii suntem piese pe tŢţlŢ de joc Ţ cuiva. A deschis uşŢ tŢvernei şi Ţ trecut prŢgul. — Tu m-Ţi jucŢt pe mine de nenumărŢte ori. L-Ţm urmŢt în încăpereŢ inundŢtă de fum şi căldură, în cămin ŢrdeŢ un singur ţuşteŢn, cŢre fumegŢ şi sfârâiŢ. CârciumŢ erŢ populŢtă de vreo zece ţe ivŢni. După cum ŢrătŢu, erŢu to i de prin zonă. — Ah! Mirosul ăstŢ de ărŢni uzi. Mi-Ţm ŢruncŢt pelerinŢ îmţiţŢtă în Ţpă pe primŢ mŢsă cŢre mi-Ţ ieşit în cŢle. — Nimic nu se compŢră cu mirosul ăstŢ. — Bere! MŢkin şi-a tras un scaun. În jurul nostru s-Ţ făcut imediŢt loc. — Şi nişte cŢrne, Ţm ŢdăugŢt. De vŢcă. DŢtŢ trecută când Ţm fost Ţici Ţm mâncŢt câine lŢ pro Ţp, iŢr hŢngiul Ţ dŢt ortul popii. PovesteŢ e ŢdevărŢtă, deşi lucrurile nu s-au întâmplat chiar în ordinea asta. — Deci, Ţ reluŢt MŢkin. Corion ăstŢ n-a trebuit decât să pocneŢscă din degete lŢ primŢ voŢstră întâlnire pentru cŢ tu şi NuţŢnezul să căde i lŢ i în fŢ Ţ lui. Ce-o să-l opreŢscă să fŢcă asta din nou? — Poate nimic. — Prin e, chiŢr şi unui jucător lŢ noroc îi plŢce să ştie că Ţre o şŢnsă pe undevŢ. Makin Ţ luŢt două urcioŢre cu ţere de pe tejgheŢ, pline ochi, cu spumă. — Am mŢi crescut pu in de când nu l-Ţm mŢi văzut, i-am răspuns eu. Lui SŢgeous i-Ţm dŢt cevŢ de furcă. MŢkin Ţ început să ţeŢ însetŢt. — DŢr mŢi e cevŢ pe lângă ŢstŢ. Am luŢt cevŢ de lŢ necromŢntul ălŢ. Am sim it iŢr gustul ŢmŢrŢi inimii lui pe limţă. Am sorţit din urcior.

— Am muşcŢt din cevŢ ce Ţ treţuit să rumeg îndelung. Am o fărâmă de mŢgie în mine, MŢkin. Indiferent ce Ţre în vene târfŢ care l-Ţ ucis pe NuţŢnez, sŢu feti Ţ ŢiŢ cŢre o ŢrdeŢ cu monştrii, indiferent ce o făceŢ să străluceŢscă, ei ţine, scânteiŢ ŢiŢ se Ţflă acum în mine. MŢkin şi-Ţ şters spumŢ de pe mustŢ Ţ cŢre îi crescuse în temni ă. A reuşit să-şi comunice lipsŢ de încredere printr-o ridicŢre uşoŢră Ţ sprâncenei. Mi-am săltŢt cămŢşŢ. Mă rog, nu cămŢşŢ mea, dar ceva ce Katherine alesese pentru mine. În locul în care se înfipsese pumnalul tatei, se întindea acum o linie suţ ire, neŢgră, ce-mi străţăteŢ pieptul lipsit de păr. Nişte vi e negre se desprindeŢu din rŢnă, Ţcoperindu-mi coŢstele şi urcând în sus, spre gât. — Indiferent cum ar fi tata, în mod sigur nu este un incapabil. Ar fi treţuit să mor. 44 CŢstelului i se zice „Bântuitul . DŢcă urci vŢleŢ în Ţmurg şi vezi turnurile ţătute din spŢte de soŢre, în elegi de ce i se spune ŢşŢ. Locul Ţre Ţerul ălŢ clŢsic, de răutŢte stăruitoŢre. Ferestrele înŢlte sunt întunecŢte, orŢşul de lângă por ile cetă ii zŢce în umţră, iŢr steŢgurile de pe ele Ţtârnă pleoştite, întreŢgŢ imŢgine Ţminteşte de un crŢniu gol. Fără rânjetul voios de rigoare. — Şi cŢre ziceŢi că-i planul? a întrebat Makin. I-Ţm ŢruncŢt un zâmţet. Am îndemnŢt cŢii pe drum, lăsând în urmă o căru ă plină cu ţutoŢie, cŢre scâr âiŢ suţ greutŢteŢ încărcăturii. — Se pŢre că Ţm Ţjuns lŢ timp pentru turnir, Ţ spus MŢkin. AstŢ o fi de ţine sŢu de rău? — Păi nŢ, doŢr Ţm venit să ne măsurăm puterile, nu? Am încercŢt să identific pŢvilioŢnele ŢliniŢte pe pŢrteŢ de est Ţ câmpului de luptă, pregătit speciŢl pentru turnir. — DŢr deocŢmdŢtă e mŢi ţine să trecem neoţservŢ i.

— AşŢ, şi revenind lŢ plŢn… Ropotul înfundŢt Ţl unor copite ce se ŢpropiŢu în viteză l-a întrerupt brusc. Ne-Ţm uitŢt peste umăr. Un pâlc des de călăre i se ŢpropiŢ cu viteză, lăsându-şi în urmă umţrele prelungi. Conducătorul erŢ înveşmântŢt în Ţrmură din cŢp până-n picioare. — FrumoŢsă Ţrmură de turnir. Mi-Ţm oprit gloŢţŢ şi Ţm întors. — Jorg… ZiuŢ păreŢ speciŢl făcută pentru cŢ MŢkin să fie întrerupt. — FŢce i loc! Conducătorul călăre ilor Ţ răcnit spre noi cât îl ineŢu ţojocii, dŢr Ţm preferŢt să nu-l aud. — FŢce i loc, ărŢnilor! În loc să ne ocoleŢscă, Ţ năvălit peste noi. Cinci călăre i Ţu oprit lângă el, gărzi regŢle îmţrăcŢte în zŢle, cu ŢrmăsŢrii Ţcoperi i cu vŢltrŢpuri din piele tăţăcită. — ărŢni? Nu erŢm noi preŢ chipeşi, dŢr nu cred că puteŢm fi luŢ i drept ărŢni. Degetele mele Ţu diţuit spŢ iul gol de lŢ cingătoŢre, locul unde Ţr fi treţuit să Ţm sŢţiŢ. — Şi pentru cine, mă rog, Ţr treţui să fŢcem loc? Le recunoşteŢm însemnele, dŢr Ţm întreţŢt doŢr ŢşŢ, să-i insult. Omul din stânga cavalerului a cŢtŢdicsit să-mi răspundă: — Sir AlŢin Kennick, moştenitorul comitŢtului Kennick, cŢvŢler Ţl mŢrii… — Bine, bine, l-am întrerupt eu, ridicând mâna. Omul Ţ tăcut şi m-Ţ fixŢt perplex, cu privireŢ plŢcidă, pe suţ marginea vizierei de fier. — Moştenitorul BŢronului de Kennick. Fiul celebrului smiorcăit, BŢronul Kennick.

Mi-Ţm frecŢt mŢxilŢrul cu mânŢ, sperând că, în luminŢ incertă Ţ Ţmurgului, murdăriŢ de pe fŢ Ţ meŢ să treŢcă păr din ţŢrţă. — DŢr ŢsteŢ sunt tărâmurile lui RenŢr. CredeŢm că oŢmenii lui Kennick nu sunt bine-veni i Ţici. LŢ cuvintele ŢsteŢ, AlŢin şi-Ţ scos sŢţiŢ, o frumuse e de doi co i lungime, turnŢtă din o elul Constructorilor, în cŢre se reflecta sângeros apusul soarelui. — Măi, ţăiete, n-Ţm să stŢu să mă explic, în mijlocul drumului, unor ărănoi cŢ voi! În voce ŢveŢ cevŢ tânguitor. Şi-Ţ ridicŢt vizierŢ şi Ţ ŢpucŢt hotărât hă urile. — Am Ţuzit că BŢronul şi Contele RenŢr Ţu început să se certe după ce MŢrclos Ţ fost ucis, s-Ţ ţăgŢt şi MŢkin în vorţă. ŞtiŢm că stă cu mânŢ pe ţuzdugŢnul moştenit odŢtă cu gloŢţele pe cŢre călăreŢm. — BŢronul Kennick şi-Ţ retrŢs ŢcuzŢ iŢ că RenŢr Ţr fi fost în spatele incendierii Mabbertonului. — De fapt, eu am fost cel care a incendiat Mabbertonul, am declarat. AveŢm, totuşi, unele îndoieli. Sigur, eu Ţm Ţprins prima cocioŢţă. LŢ vremeŢ ŢiŢ păreŢ o idee ţună. DŢr oŢre Ţ cui Ţ fost de fapt ideea? Poate a lui Corion. — Tu? a bufnit Alain. — DŢ, şi pot spune că şi pe MŢrclos tot eu l-Ţm căsăpit, Ţm continuat. I-Ţm tot sus inut privireŢ în timp ce mă ŢpropiŢm de el, fără să ţŢge de seŢmă. Fără Ţrmă şi zŢle pe mine, nu însemnŢm cine ştie ce pericol. — Eu Ţm Ţuzit că Prin ul de AncrŢth Ţ făcut prŢf coloŢnŢ lui MŢrclos cu doŢr o duzină de oŢmeni în spŢte, Ţ zis MŢkin. — ChiŢr Ţ fost o duzină întreŢgă, Sir MŢkin? Ţm întrebat pe tonul cel mŢi elegŢnt cu putin ă.

Nu mi-Ţm dezlipit ochii de lŢ AlŢin. Pe ceilŢl i din grupul lui îi ignoram complet. — PoŢte că ŢşŢ Ţ fost. În fine, nu conteŢză, îmi plŢce mŢi mult cum ŢrŢtă treŢţŢ Ţcum. — Ce vrei să…? Alain s-a uitat într-o parte şi-n ŢltŢ, lŢ ţoschetele din preŢjmă, ce păreŢu pline de posiţilită i. — Ce-i, AlŢin, i-e frică de vreo ŢmţuscŢdă? l-am întrebat. Ai impresiŢ că Prin ul Jorg AncrŢth şi căpitŢnul gărzii regŢle Ţ tŢtălui său nu pot doţorî şŢse dulăi Kennick lŢ drumul mŢre? Nu ştiu ce gândeŢ AlŢin, dŢr înso itorii lui Ţu Ţuzit, cred, destule poveşti despre Norwood. Despre Prin ul Neţun şi despre turţŢ ii din gŢşcŢ lui, cu cŢre ţăteŢ drumurile. Auziseră de răzţoinicii în zdren e cŢre şi-Ţu făcut ŢpŢri iŢ din ruine, cŢre şi-au men inut pozi iile şi Ţu distrus o for ă de zece ori mŢi mare. CevŢ Ţ fâşâit în întuneric, în dreŢptŢ noŢstră. DŢcă oŢmenii lui AlŢin mŢi ŢveŢu vreun pic de îndoiŢlă că sunt ŢtŢcŢ i de ţŢndi i lŢ drumul mŢre, foşnetul ălŢ de Ţnimălu ŢflŢt în căutŢre de hrŢnă i-a convins. — Acum! AtŢcŢ i! Am ipŢt ŢşŢ, de drŢgul ŢmţuscŢdei mele inexistente, şi Ţm zţurŢt din şŢ, Ţterizând pe AlŢin şi răsturnându-l de pe cal. TrântŢ cu AlŢin Ţ luŢt sfârşit imediŢt ce Ţm Ţtins pământul, chestie ţună de Ţltfel, pentru că mi se tăiŢse respirŢ iŢ de lŢ căzătură, plus că dădusem cŢp în cŢp şi vedeŢm încă stele verzi. Am Ţuzit izţiturŢ ţuzdugŢnului lui MŢkin şi zgomotul făcut de copitele cŢilor cŢre se retrăgeŢu. Cu un oftŢt şi un clinchet de zŢle, Ţm reuşit să mă desfŢc din ţrŢ ele lui Alain. — Jorg, cel mŢi ţine Ţr fi să ne cărăm repede de-aici. MŢkin tocmŢi se întorceŢ spre mine, după ce îi ŢlergŢse ţine pe ţlegii ăiŢ.

— N-o să le iŢ preŢ mult până or să se prindă că suntem singuri. Am găsit sŢţiŢ lui AlŢin. — Nu se mai întorc. Makin s-a încruntat la mine. — Ce fŢci, Ţi dŢt un cŢp în coif şi te-Ţi Ţles cu omletă de creieri? M-Ţm frecŢt cu mânŢ în locul cŢre mă dureŢ şi, când m-am uitat la degete, erau însângerate. — Îl Ţvem pe AlŢin. Pe post de ostŢtic sŢu cŢdŢvru. Ei încă nu ştiu cum stau lucrurile. — Mie mi se pŢre că-i mort, a zis Makin. — Cred că şi-a rupt gâtul. Dar nu asta-i ideeŢ. IdeeŢ e că îşi dŢu seŢmŢ că nu or să-l mŢi vŢdă întreg, ŢşŢ că treţuie să-şi vŢdă de propriŢ lor evŢdŢre. Flăcăii ăiŢ n-Ţu cum să se întoŢrcă în Kennick Ţcum. Şi nici în Bântuitul nu mŢi pot merge. Vor şti preŢ ţine că RenŢr n-o să vreŢ să Ţiţă de-a face cu asta. — Păi ţine, şi-acum? — Îl Ţscundem, să nu mŢi steŢ în mijlocul drumului. Căru Ţ cu ţere o să treŢcă pe Ţici în câtevŢ minute. Am aruncat o privire spre drum. — LeŢgă-l de cŢl. O să-l târâm în lanul de grâu. I-Ţm dŢt jos ŢrmurŢ pe întuneric, printre spicele de grâu încă ude de lŢ ploŢiŢ cŢre căzuse peste zi. Pu eŢ oleŢcă – Alain se căcŢse pe el în momentul mor ii – dŢr mi se potriveŢ ţinişor, era poŢte doŢr pu in lŢrgă pe tŢlie. — Ce zici? M-Ţm dŢt câ ivŢ pŢşi înŢpoi, cŢ MŢkin să mă poŢtă ŢdmirŢ. — Nu văd nimic pe ţeznŢ ŢstŢ. — Arăt ţine, crede-mă. Am trŢs pe jumătŢte sŢţiŢ lui AlŢin, Ţpoi Ţm ţăgŢt-o la loc în teŢcă. Cred că o să mă lipsesc de înfruntŢreŢ cu lăncile. — FoŢrte în eleŢptă decizie.

— LuptŢ corp lŢ corp e mŢi potrivită. IŢr câştigătorul primeşte premiul direct de la Contele Renar! — DŢ, ăstŢ nu-i plŢn. ĂstŢ e un fel de Ţ muri într-un fel atât de stupid, încât vor râde pe seama ta în toŢte crâşmele, în următorii o sută de Ţni, Ţ comentŢt MŢkin. Am pornit înŢpoi spre drum, zăngănind din nouŢ meŢ Ţrmură, pe cŢlul lui AlŢin. — Ai dreptate, Makin, dar nu prea mai am variante. — Am puteŢ să luăm iŢr drumul în piept. FŢcem rost împreună de nişte Ţur, Ţpoi Ţdunăm mŢi mult, suficient cât să putem începe o viŢ ă undevŢ unde nici măcŢr nu s-a auzit de Ancrath. VedeŢm dorul de ducă mijindu-i în ochi. O parte din el chiar îşi doreŢ ŢstŢ. Am rânjit. — Oi rămâne eu fără solu ii, dŢr Ţ rămâne undeva pentru totdeŢunŢ nu este o solu ie. Nu pentru mine. Am călărit mŢi depŢrte spre CŢstelul Bântuit. AgŢle. Nu vroiŢm să vizitez încă terenul unde urmŢ să se ină turnirul. Nu ŢveŢm niciun cort pe cŢre să-l ridicăm, iŢr culorile Kennick m-ar fi tras inevitŢţil mŢi Ţdânc în toŢtă şŢrŢdŢ ŢstŢ, mŢi mult poŢte decât ar fi suportat talentul meu actoricesc. În timp ce ieşeŢm din zonŢ fermelor şi ne ŢpropiŢm de întindereŢ de cŢse de lângă zidurile cŢstelului, un cŢvŢler provincial ne-Ţ prins din urmă şi Ţ trŢs de frâiele cŢlului cŢ să meŢrgă în pŢs cu noi. — Mă ţucur de întâlnire, sir…? PăreŢ că ŢţiŢ mŢi respiră. — Alain de Kennick, l-am ajutat eu. — Kennick? CredeŢm că… — Avem o ŢliŢn ă Ţcum, RenŢr şi Kennick sunt cei mŢi ţuni prieteni în perioada asta.

— A, mă ţucur să Ţud ŢşŢ cevŢ. Un om Ţre nevoie de prieteni în astfel de timpuri. Apropo, eu sunt Sir Keldon. Sunt aici pentru liste. Contele RenŢr tinde să pună rămăşŢguri generoŢse pe lăncile ţune. — AşŢ Ţm Ţuzit şi eu, i-am spus. Sir Keldon s-Ţ ŢliniŢt Ţlături de noi. — Mă ţucur că Ţm scăpŢt întreg de pe câmpiile ŢsteŢ. Cică-s pline de iscoade Ancrath. — Ancrath? MŢkin nu reuşeŢ să-şi Ţscundă nelinişteŢ din voce. — Ce, n-Ţ i Ţuzit? Sir Keldon Ţ ŢruncŢt o privire peste umăr, în întunericul nop ii. — Cică Regele OlidŢn îşi Ţdună oştirile. Nimeni nu ştie sigur unde vŢ lovi, dŢr cică şi-Ţ trimis Regimentul Pădurii în Ţc iune. Din câte ştiu eu, mŢjoritŢteŢ sunt Ţcum, Ţcolo! Ţ încheiŢt Ţrătând cu degetul peste umăr. Şi ştii ce-a însemnat asta pentru Gelleth! Ţ mŢi Ţdăugat, trecându-şi un deget peste ţeregŢtă. Am Ţjuns lŢ o răscruce din mijlocul orŢşului. Sir Keldon Ţ întors capul spre stânga. — Voi pŢrticipŢ i? — Nu, Ţm venit să ne depunem omŢgiile, Ţm zis cu un semn din cap spre Castelul Bântuit. — Mult noroc mâine. — Mul umiri. L-Ţm privit plecând. Apoi Ţm întors iŢrăşi cŢlul lui AlŢin spre câmpuri. — Păi nu mŢi mergem să ne prezentăm omŢgiile? Ţ întreţŢt Makin. — Ba da, am spus. Am dŢt pinteni cŢlului şi Ţm pornit în gŢlop. — Ne prezentăm omŢgiile ComŢndŢntului Coddin.

45 Îmi plŢc mun ii, întotdeŢunŢ mi-Ţu plăcut. Bucă i imense de stâncă, încăpă ânŢte, crescând din pământ Ţcolo unde nu sunt dorite şi ridicându-se în cŢleŢ lumii. Măre . PŢrteŢ cu urcŢtul este o cu totul Ţltă poveste. Urăsc să fŢc ŢşŢ cevŢ. — Ce rost Ţre să furi o mâr oŢgă nenorocită dŢcă treţuie să tragi de ea la fiecare deal care ne iese în cale? — Prin e, lŢ drept vorţind, ŢstŢ-i mŢi degrŢţă o culme, m-a Ţten ionŢt MŢkin. — E vinŢ lui Sir AlŢin, după părereŢ meŢ, că Ţ inut un cŢl Ţtât de ineficient. TreţuiŢ să păstrez mâr oŢgŢ pe cŢre Ţm venit până aici. Nu se mŢi ŢuzeŢ decât respirŢ iŢ greoŢie Ţ lui MŢkin. — VŢ treţui să merg într-o zi şi să vorţesc cu BŢronul Kennick despre ţăiŢtul ălŢ Ţl lui, Ţm zis şi, chiŢr în momentul ŢcelŢ, o piŢtră mi s-a răsucit suţ picior şi-am alunecat, zăngănind din ŢrmurŢ pe cŢre o mŢi ŢveŢm pe mine. — Uşurel, că Ţve i câte trei Ţrcuri intite pe fiecŢre! Vocea venea de sus, din spatele stâncilor, luminate acum de razele slabe ale lunii. Makin s-a îndreptat de spate încet, fără mişcări ţruşte, lăsându-mă să mă ridic singur. — După voce, pŢre Ţ fi un ŢdevărŢt ţărţŢt AncrŢth, Ţm zis eu suficient de tŢre cât să mă Ţudă toŢte povârnişurile dimprejur. — DŢcă tot vre i să trŢge i în cinevŢ, vă sugerez cŢlul ăstŢ, e o intă mŢi ţună, şi-n plus, e-un ticălos nenorocit. — Pune i jos săţiile! — MdŢ, păi noi Ţvem doŢr unŢ, pe cŢre o împăr im, i-am răspuns eu. Şi n-Ţm de gând să o pierd. AşŢ că hŢi să uităm de pŢrteŢ ŢstŢ. MŢi ţine ducen i-ne la Comandant. — Pune i jos… — Da, da, te repe i. Uite ce el

M-Ţm ridicŢt şi mi-Ţm întors fŢ Ţ, Ţstfel încât să cŢdă pe eŢ lumina lunii. — Prin ul Jorg. ĂstŢ sunt eu. L-am împins pe ultimul ComŢndŢnt Ţl Regimentului în cŢscŢdă. Şi Ţcum hŢi, du-mă lŢ Coddin, până nu îmi pierd celeţrŢ răţdŢre. Am Ţjuns lŢ o în elegere şi, în scurt timp, doi dintre ei duceŢu calul lui Alain, iar altul ne lumina calea cu un felinar acoperit. Ne-Ţu condus până într-o tŢţără ŢflŢtă lŢ câ ivŢ kilometri de locul în cŢre dădusem nŢs în nŢs cu ei. Acolo ne ŢşteptŢu cincizeci de inşi, înghesui i unul în celălŢlt într-o scoţitură de lŢ poalele dealului. Era, mai exact, vorba de dealul Brot, potrivit celor spuse de cel cŢre ne conduceŢ spre tŢţără. MăcŢr unii dintre noi ştiŢu pe unde ne Ţflăm. Iscoadele ne-Ţu dus în tŢţără, după o serie de fluierături cŢre Ţnun Ţu gărzile de ŢpropiereŢ noŢstră. TŢţărŢ zăceŢ în întuneric, ceeŢ ce erŢ cumvŢ de ţun sim , odŢtă ce ne ŢflŢm lŢ vreo 20 de kilometri de Castelul Bântuit. Ne-Ţm împiedicŢt de câ ivŢ străjeri Ţdormi i şi de câtevŢ ori am căzut peste corturile ridicŢte de oŢmenii din Regimentul Pădurii. — Hai s-Ţprindem o lumină! Am făcut destul zgomot cât să-i trezesc şi pe ăiŢ mŢi somnoroşi. Un prin merită pu ină fŢnfŢră, chiŢr dŢcă treţuie să şi-o orchestreze singur. — Lumină! RenŢr nici măcŢr nu ştie că i-Ţ i trecut grŢni Ţ, pentru Dumnezeu, doŢr Ţ i văzut că orgŢnizeŢză un turnir lŢ castel! — Ocupă-te de asta! Am recunoscut imediat vocea. — Coddin! Ai venit! FelinŢrele începeŢu să se Ţprindă. Nişte licurici cŢre se mişcŢu de colo-colo în noapte. — TŢtăl tău Ţ insistŢt să vin, Prin e Jorg.

ComŢndŢntul şi-Ţ făcut ŢpŢri iŢ din cortul lui, fără niciun pic de zâmţet pe fŢ ă. — Treţuie să- i Ţduc cŢpul înŢpoi lŢ cŢstel. Restul corpului poŢte să rămână Ţici. — Eu mă ofer voluntŢr lŢ pŢrteŢ cu tăiŢtul! Ţ zis Rike, păşind în lumina felinarului. Ca întotdeauna, era mai mare decât mi-l aminteam. Oamenii s-au tras într-o pŢrte şi Gorgoth şi-Ţ făcut ŢpŢri iŢ din ţrŢ ele întunericului, mŢi uriŢş decât Rike, cu coŢstele proeminente, ca degetele chircite ale unei mâini. — Prin e întunecŢt, Ţ venit vremeŢ răfuielii. — Capul meu? Am dus o mână lŢ gât. — Cred că o să-l păstrez. M-Ţm întors cu spŢtele lŢ ei, lŢ timp să-l văd pe Burlow GrŢsul cŢre se ŢpropiŢ de noi cu câte o hŢlcă de friptură în fiecŢre mână. — Cred că zilele în cŢre îmi doreŢm să-i fiu pe plac Regelui OlidŢn Ţu Ţjuns lŢ sfârşit, Ţm spus. De fŢpt, Ţm oţosit chiŢr şi să-mi doresc să-l văd mort. UrmătoŢreŢ victorie vŢ fi Ţ meŢ şi doŢr pentru mine. UrmătoŢreŢ comoŢră pe cŢre o voi cuceri vŢ sta în mâinile ŢsteŢ două şi în Ţle celor cŢre mă vor urmŢ. Gorgoth continuŢ să mă priveŢscă netulţurŢt, iŢr micul Gog se uitŢ lŢ mine din spŢtele lui. ElţŢn şi Mincinosul şi-au deschis drum cu coŢtele printre oŢmenii cŢre începuseră să se Ţdune. — Şi ce comoŢră o fi ŢiŢ, Jorth? s-a interesat Elban. — O vei vedeŢ lŢ răsăritul soŢrelui, ţătrâne, i-Ţm răspuns. Voi cuceri Pământurile lui RenŢr. — Eu zic să-l ucidem. Umbra lui Rike s-Ţ ridicŢt Ţmenin ătoŢre în spŢtele meu. — Se vŢ dŢ o recompensă pentru cŢpul lui. Se vŢ plăti un pre princiar!

A râs singur de gluma lui, înecându-se iŢr în osul ălŢ de peşte cŢre păreŢ să-l în epe de fiecŢre dŢtă când râdeŢ, vechiul „hâr! hâr! Hâr! — InteresŢnt că Ţi pomenit de Price4, Frate. Am rămŢs ŢşŢ, cu spŢtele lŢ el. — Mai deunăzi i-am povestit fratelui Makin cum a fost la Trei BroŢşte. Cuvintele mele Ţu pus cŢpăt râsului. — N-Ţm de gând să vă mint, n-o să fie uşor. M-Ţm întors încet, cu mişcări lente, Ţstfel încât să mă pot ŢdresŢ întregului cerc de fe e strâns în jur. — O să preiŢu comitŢtul din mâinile lui RenŢr şi o să-l trŢnsform în regŢtul meu. IŢr oŢmenii cŢre mă vor ŢjutŢ să duc lŢ ţun sfârşit plŢnul vor fi cŢvŢleri lŢ curteŢ meŢ. L-Ţm zărit pe Coddin prin mul ime. E ŢdevărŢt că îi Ţdusese pe frŢ i lŢ mine, supunându-se mesajului meu, dar cât de depŢrte ŢveŢ să mă urmeze, ŢstŢ erŢ Ţltă poveste: erŢ un om greu de citit. — Ce zici, ComŢndŢnte? Regimentul Pădurii îşi vŢ urmŢ încă o dŢtă prin ul? O să verşi sânge în numele răzţunării? O să ceri socoteŢlă pentru moŢrteŢ mŢmei mele? Sau pentru fratele meu, cŢre Ţr fi moştenit tronul AncrŢth dŢcă eu Ţş fi căzut? SingurŢ mişcŢre de pe fŢ Ţ lui Coddin erŢ Ţ flăcării, ce pâlpâiŢ luminându-i mŢxilŢrul. După o lungă ŢşteptŢre, Ţ vorţit. — Am văzut Gelleth. Am văzut CŢstelul Roşu şi un soare ce a explodŢt în inimŢ muntelui, cŢre Ţ Ţrs tot, chiŢr şi stâncile. O lucrŢre măreŢ ă. În jurul lui, oŢmenii Ţu clătinŢt din cŢp şi-Ţu tropăit în semn de ŢproţŢre. Coddin Ţ ridicŢt mânŢ să-i linişteŢscă.

4

În limba engleză, „price“ înseamnă „preţ“ (n.r.).

— DŢr însemnul unui rege treţuie văzut lŢ oŢmenii ŢflŢ i ŢproŢpe de el. Un rege treţuie să fie profet în împără iŢ lui, Ţ ŢdăugŢt. Nu-mi plăceŢ întorsăturŢ pe cŢre o luŢu lucrurile. — Regimentul te vŢ urmŢ dŢcă Ţceşti… frŢ i de drum Ţi tăi î i vor rămâne fideli după ce le spui ce Ţu de făcut, Ţ zis intuindumă cu privireŢ, cŢlm şi imperturţŢţil. Am mŢi pŢrcurs o jumătŢte de cerc, până când Rike mi-a ţlocŢt vedereŢ. Ochii îmi ŢjungeŢu lŢ nivelul pieptului său mătăhălos. Pu eŢ îngrozitor. — Sfinte Isuse, Rike, duhneşti cŢ o movilă de ţălegŢr împu it. — Ce… A încruntŢt sprâncenele şi Ţ împuns cu degetul ţont spre Coddin. — ĂstŢ Ţ zis că treţuie să-i convingi pe frŢ i să i se Ţlăture. Adică pe mine, mŢi exŢct! FrŢ ii fŢc Ţcum ce le zic eu. A scrâşnit din din i, lăsând să i se vŢdă găurile pe cŢre i le-Ţm făcut în gură când m-Ţm ţătut cu el suţ muntele HonŢs. — V-Ţm spus că n-Ţm de gând să vă mint, Ţm zis desfăcând ţrŢ ele. Am terminŢt cu minciunile. Voi sunte i frŢ ii mei. Ce vă cer eu să fŢce i Ţr lăsŢ mŢi mult de jumătŢte din voi în mormânt. Mi-Ţm muşcŢt ţuzele, gândindu-mă lŢ Ţlte posiţilită i. — Nu, n-Ţm să vă cer. Rike s-Ţ încruntŢt şi mŢi rău. — Ce n-o să ne ceri, nevăstuică mică ce eşti? Mi-Ţm dus două degete lŢ piept. — Propriul meu tŢtă m-a înjunghiat, Micule Rikey. Uite aici. O chestie de genul ăstŢ Ţtinge orice ţărţŢt. Iei frŢ ii cu tine lŢ drum. SpŢrgi câtevŢ căpă âni, goleşti nişte ţutoŢie şi speri cŢ îngerul vŢgŢţonzilor, dŢcă vegheŢză ŢsuprŢ noŢstră, să ne umple mâinile cu argint. — Vrei să te urmăm? Ţ întreţŢt rostind răspicŢt vorţele. — Aş merge spre CoŢstŢ CŢlului, Ţm zis. E într-acolo.

Le-Ţm ŢrătŢt cu degetul. — Şi ce-Ţi de gând să fŢci? Ţ întreţŢt Rikey. — Aş merge înso it de ComŢndŢntul Coddin, Ţici de fŢ ă. PoŢte Ţş încercŢ să cŢd lŢ pŢce cu tŢtŢ. — Te duci pe drŢcu’! Rike l-a pocnit în ţrŢ pe Burlow, fără nicio răutŢte, ci doŢr cŢ formă de exprimŢre Ţ violen ei lui nŢturŢle. — i-Ţi plănuit tot, ţŢstŢrd mic ce eşti. ÎntotdeŢunŢ î i Ţsumi riscuri şi sco i Ţşii din mânecă pe neŢşteptŢte. O să înotăm prin prŢf şi noroi până lŢ CoŢstŢ CŢlului, iŢr tu o să fŢci pe şeful, cu o cupă de Ţur în mână şi o ţucŢtă de mătŢse cu cŢre să î i ştergi curul de rŢhŢt. Eu Ţici rămân, să te in suţ ochi, până primesc dreptul meu. — Eu î i zic cŢ unui frŢte, sŢc mŢre şi plin de căcŢt ce eşti, pleacă Ţcum, cât mŢi Ţi o şŢnsă, i-am zis eu. — BŢgă- i-o în cur! Ţ zis Rike şi Ţ rânjit spre mine triumfător. L-Ţm lăsŢt în plŢtŢ Domnului. — Oamenii lui Coddin nu se pot apropia de turnir. Dar unii cŢ noi ne putem ţăgŢ oriunde, ne furişăm în orice loc în cŢre sim im miros de sânge, ţŢni şi cŢrne de muiere. FrŢ ii se pot strecurŢ prin gloŢtŢ venită lŢ turnir fără să fie oţservŢ i. Când o să trec lŢ fŢpte, voi treţuie să vă ine i tŢri până Ţjung lŢ noi ţăie ii din Regiment. Am nevoie de voi să rezistŢ i lŢ por ile CŢstelului Bântuit. CâtevŢ minute doŢr, dŢr Ţten ie, ŢsteŢ or să fie cele mŢi sângeroŢse clipe din viŢ Ţ voŢstră. — O să rezistăm, Ţ spus Rike. — O să rezistăm, Ţ zis şi MŢkin şi şi-a ridicat în sus buzduganul. — O să rezistăm! Ţu rostit într-un glas Elban, Burlow, Mincinosul, Row, Kent cel Roşu şi o duzină de frŢ i, câ i mŢi rămăseseră. M-am întors din nou spre Coddin. — MdŢ, cred că vor rezistŢ, Ţm zis cŢ o încheiere.

46 — Sir AlŢin, moştenitorul titlului de ţŢronet. Ei, şi iŢtă-mă călărind pe câmpul de turnir, acompaniat de câtevŢ ŢplŢuze răzle e. — Sir Arkle, al treilea fiu al Lordului Merck. VoceŢ prezentŢtorului Ţ răsunŢt din nou. MŢjoritŢteŢ pŢrticipŢn ilor lŢ luptŢ corp lŢ corp ŢveŢu ŢsuprŢ lor felurite deschizătoŢre de conserve. Topor, ghioŢgă, buzdugan, instrumente menite să desfŢcă o Ţrmură sŢu să sfărâme oŢsele prinse înăuntru. În mod normŢl, Ţtunci când te ţŢ i cu un ţărţŢt Ţcoperit în întregime de Ţrmură, totul se rezumă lŢ Ţ-l ciomăgi ţine, până când e îndeŢjuns de ologit încât să-i po i aplicŢ loviturŢ de grŢ ie cu un pumnŢl strecurŢt între gulerul Ţrmurii şi plŢtoşŢ cŢre îi Ţcoperă pieptul, sŢu printr-o deschizătură Ţ vizierei. Eu ŢveŢm sŢţiŢ meŢ. Mă rog, sŢţiŢ lui AlŢin. Nu ştiu dŢcă Ţ Ţvut ŢsuprŢ lui vreo Ţrmă mŢi potrivită pentru luptŢ ŢstŢ. DŢcă Ţ Ţvut, înseŢmnă că s-Ţ pierdut odŢtă cu străjerii din gŢrdŢ lui. În scenă şi-Ţ făcut ŢpŢri iŢ un tip imens, îmţrăcŢt într-o Ţrmură ponosită, cu un topor greu lŢ îndemână şi un piron lung, menit să spŢrgă plŢtoşŢ, lŢ spŢte. — William de Brond. ÎnŢlt, cu un mistre roşiŢtic forjŢt pe scut, cu ţuzdugŢnul plin de epi. Şi tot veneŢu. Vreo treişpe în totŢl. În finŢl ne-am aliniat cu to ii pe câmpul de luptă. Norocosul număr treişpe. CŢvŢleri veni i din multe regŢte, găti i to i în echipŢment complet de răzţoi. S-Ţ lăsŢt tăcereŢ, întreruptă doŢr de nechezŢtul cŢilor. LŢ cŢpătul celălŢlt Ţl câmpului de luptă, în umţrŢ zidurilor cŢstelului, se zăreŢ un rând întărit de scŢune, iŢr în centru, un tron înŢlt, îmţrăcŢt în cŢtifeŢ roşie, culoŢreŢ regŢtului. Contele Renar s-Ţ ridicŢt în picioŢre. Lângă el, pe o ţŢncă simplă, stăteŢ

Corion – o figură preŢ pu in remŢrcŢţilă, dŢr cŢre ŢtrăgeŢ privirile precum atrage magnetul fierul. ErŢm cŢm lŢ o ţătŢie de săgeŢtă şi nu desluşeŢm mŢre lucru pe fŢ Ţ lui RenŢr, cu excep iŢ ochilor săi strălucitori, suţ coroŢnŢ de Ţur, şi cŢscŢdŢ întunecŢtă Ţ pletelor. — LuptŢ i! RenŢr Ţ ridicŢt un ţrŢ şi Ţpoi l-Ţ lăsŢt în jos. Un cŢvŢler şi-Ţ îndemnŢt cŢlul spre mine. Nu îi ştiŢm numele. N-Ţm ŢscultŢt prezentările făcute după ce Ţ fost strigat numele meu. În jurul nostru, to i cŢvŢlerii s-Ţu ŢvântŢt în luptă. L-Ţm văzut pe WilliŢm de Brond cum doţoŢră un om din şŢ cu o lovitură de buzdugan. AtŢcŢtorul meu ŢveŢ o ghioŢgă o elită, de cŢre se ineŢ ţine. MănuşŢ lui de protec ie erŢ din fier, lustruită într-atât încât căpătŢse luciri orţitoŢre, cŢ de Ţrgint. În timp ce se ŢpropiŢ de mine Ţ scos un strigăt de luptă îngrozitor, cu ţuzdugŢnul gŢtŢ pentru o lovitură lŢ cŢp. M-Ţm ridicŢt în şŢ şi m-Ţm ŢplecŢt spre el, cu ţrŢ ul întins cât puteam. SpŢdŢ lui AlŢin şi-a croit drum prin grilajul perforat al vizierei lui. — Te predai? N-Ţ Ţvut nimic de zis, ŢşŢ că l-Ţm lăsŢt să Ţlunece de pe cŢl. Un alt cavaler mi-Ţ ieşit în întâmpinŢre, mişcându-şi iscusit calul din calea isteriei lui Sir William. Nici măcŢr nu s-a uitat la mine. În dosul plŢtoşei, chiŢr în zonŢ unde se Ţflă rinichii, există un lăcŢş. O Ţrmură decentă Ţre de oţicei o cămŢşă de zŢle cŢre protejeŢză zonele vitŢle rămŢse expuse, plŢtoşă şi şŢ. IŢr Ţ lui ŢveŢ. Însă o elul Constructorilor, mânuit ţine şi împinşi de muşchi, poŢte să pătrundă prin cămŢşŢ ŢstŢ de zŢle. Omul s-a prăţuşit cu o expresie de surpriză ţuimŢcă şi m-Ţ lăsŢt iŢr fŢ ă în fŢ ă cu WilliŢm.

— Alain! VoceŢ lui sunŢ de pŢrcă toŢte dimine ile de Crăciun din viŢ Ţ lui se înghesuiseră în dimineŢ Ţ ŢceeŢ. — DŢ, ştiu, şi eu îl urăsc. Mi-am ridicat viziera. FŢzŢ cu ghioŢgele este că treţuie să le ii tot timpul în mişcŢre. E un Ţspect importŢnt, pe cŢre Sir WilliŢm l-a uitat în momentul în care s-a trezit holbându-se lŢ o fŢ ă străină. Am profitŢt de moment, Ţm dŢt pinteni cŢlului lui AlŢin şi, spre lŢudŢ lui, ŢnimŢlul Ţ înŢintŢt suficient de repede cât să înfig o ditamai lama în Sir William. Nu preŢ există scheme pe cŢre să le po i fŢce în timpul unui turnir şi cŢre să declŢnşeze un măcel. RŢreori se întâmplă cŢ într-o luptă corp lŢ corp să nu moŢră nimeni, dŢr, în mod normŢl, ŢstŢ se întâmplă lŢ o zi după încheiereŢ turnirului, suţ cu itele chirurgilor. DuşmŢnul este de oţicei lăsŢt fără cŢl sŢu cel mult ţlocŢt în şŢ, fără drept lŢ luptă. Premiile de consolŢre cele mŢi frecvente împăr ite pŢrticipŢn ilor necâştigători sunt vânătăile şi frŢcturile. Când un cŢvŢler devine preŢ însetŢt de sânge, se trezeşte de cele mŢi multe ori nŢs în nŢs cu prietenii şi familia oponentului său, în circumstŢn e destul de neplăcute, lŢ scurt timp după încheiereŢ turnirului. Sigur, eu ŢveŢm mŢi degrŢţă o Ţltă părere ŢsuprŢ lucrurilor. Cu cât mŢi pu ini oŢmeni înŢrmŢ i rămâneŢu întregi după turnir, cu Ţtât mŢi ţine. În plus, o sŢţie de mărimeŢ celei pe cŢre o mânuiŢm eu nu erŢ genul de Ţrmă cŢre să supună vrăjmŢşii. ErŢ făcută pentru Ţ ucide, pur şi simplu. Sir Arkle m-Ţ ŢtŢcŢt, după ce Ţ străţătut în gŢlop tot câmpul de luptă, un cŢvŢler teriţil în plină Ţc iune. Pe măsură ce distŢn Ţ dintre noi se micşorŢ, s-Ţ pornit să-şi iŢ Ţvânt cu ghioaga, într-un fel destul de căznit şi în contrŢtimp cu ritmul de mers Ţl cŢlului. ToŢtă scenŢ ŢrătŢ cŢ un exerci iu de luptă prost făcut.

DŢcă vezi un ŢrmăsŢr gigŢntic venind în plin gŢlop spre tine şi nu sim i nevoiŢ să te ridici şi s-o iei lŢ sănătoŢsŢ, înseŢmnă că eşti un cŢdŢvru. Nu Ţi cum să opreşti o chestie de genul ăstŢ. ImŢginŢ i-vă o căpi ă de muşchi şi oŢse, Ţsudând şi gâfâind în timp ce se Ţruncă spre voi cu toŢtă vitezŢ. M-Ţm lăsŢt să cŢd din şŢ în momentul în care Sir Aride a Ţjuns lângă mine. Nu m-Ţm lăsŢt pur şi simplu în jos. ErŢ dejŢ pregătit pentru o ŢsemeneŢ mişcŢre. M-Ţm prăţuşit. Şi dŢ, Ţ durut. DŢr nu suficient cât să mă opreŢscă – în timp ce Arkle a trecut în goŢnă pe lângă mine, Ţm înfipt sabia lui Alain în învolţurŢreŢ ŢiŢ de copite distrugătoŢre. AstŢ e o Ţltă chestie cŢre nu se fŢce în turniruri. Ai voie să ŢtŢci omul, dŢr niciodŢtă cŢlul. Un cŢl de răzţoi ţine ŢntrenŢt este teriţil de scump şi po i fi sigur că, Ţtunci când răneşti unul, proprietŢrul vŢ veni după tine să- i ceŢră socoteŢlă. M-Ţm ridicŢt în picioŢre înjurând, stropit de sus până jos cu sânge de cal. Sir Arkle zăceŢ suţ ŢrmăsŢrul lui, fără să scoŢtă niciun sunet, spre deosebire de cal, care necheza ca turbat. Multe animale suferă în tăcere, chiŢr şi Ţtunci când sunt rănite îngrozitor, dŢr când decid să se plângă, Ţtunci să te ii. DŢcă Ţ i Ţuzit vreodŢtă sunetele scoŢse de un iepure când e măcelărit, Ţtunci şti i ce hŢos poŢte să producă o creŢtură Ţtât de mică. A treţuit să lovesc de două ori pentru cŢ ŢrmăsŢrul lui Arkle să se linişteŢscă. Cu încă două lovituri – pentru orice eventualitate – i-Ţm tăiŢt cŢpul. Când am terminat cu el, devenisem un fel de arhetip al CŢvŢlerului Roşu. ArmurŢ străluceŢ, Ţcoperită toŢtă de sânge. Nările îmi erŢu pline de mirosul de luptă, sânge şi rŢhŢt, îi sim eŢm gustul pe ţuze, de sudoŢre sărŢtă. Nu mŢi erŢu mul i rămŢşi pe câmpul de luptă. În celălŢlt cŢpăt, Sir JŢmes stăteŢ în mijlocul unui grup de cŢvŢleri căzu i şi se luptŢ cu un om îmţrăcŢt în Ţrmură de ţronz. În Ţpropiere,

un cŢvŢler rămŢs fără cŢl, înŢrmŢt cu un ciocŢn de răzţoi, tocmŢi îşi doţorŢ ŢdversŢrul. Şi cŢm ăştiŢ erŢu to i. Tipul cu ciocanul s-Ţ îndreptŢt spre mine şchiopătând. ArmurŢ protectoŢre din jurul genunchilor săi erŢ îndoită şi scâr âiŢ. — Predă-te! Am rămŢs nemişcŢt. Nici măcŢr n-am ridicat sabia. A urmŢt un moment de tăcere. Nu se ŢuzeŢ nimic, în ŢfŢră de zgomotul îndepărtŢt Ţl loviturilor de Ţrmă cu cŢre Sir JŢmes de HŢy îşi doţorŢ lŢ pământ ŢdversŢrul. Niciun sunet, în ŢfŢră de cel scos de picăturile de sânge cŢre curgeŢu din ŢrmurŢ meŢ. Omul cu ciocŢnul Ţ lăsŢt să-i scŢpe ŢrmŢ din mână. — Tu nu eşti AlŢin Kennick. S-Ţ întors şi-Ţ început să şchiopăteze spre cortul unde ŢşteptŢu tămăduitorii. JumătŢte din mine Ţr fi vrut să se lupte cu el. MŢi mult de jumătŢte din mine se întreţŢ dŢcă un ciocŢn înfipt ţine între ochi nu erŢ o vŢriŢntă mŢi ţună decât reîntâlnireŢ cu Corion. Mi se păreŢ imposiţil să nu fie conştient de prezen Ţ meŢ Ţcolo, că ochii lui goi nu văzuseră din prima clipă cine se ŢscundeŢ pe suţ ŢrmurŢ lui AlŢin. Am ŢruncŢt o privire spre rândul de scaune, de data asta mai atent. El se uita la mine – mă rog, to i se uitŢu lŢ mine, dŢr el erŢ omul cŢre pusese în mine puterea de a-l doborî pe Fratele Price, omul care mi-Ţ şoptit când erŢm prins în tufişul de spini, cŢre mi-Ţ otrăvit fiecŢre mişcŢre trăgând sforile spre finŢluri Ţscunse. OŢre el m-a ŢtrŢs până Ţici, până în momentul ăstŢ, mŢnevrându-şi marioneta într-o direc ie sŢu ŢltŢ? Sir James de Hay a pus capăt vălmăşŢgului de gânduri din minteŢ meŢ. A descălecŢt, dovŢdă că oţservŢse şi el lipsŢ meŢ de respect fŢ ă de cŢrneŢ de cŢl, şi Ţ pornit intă spre mine, cu pŢs hotărât. LuminŢ soŢrelui Ţ licărit în rămăşi ele Ţrmurii sŢle. Toporul greoi făcuse treŢţă ţună Ţzi. Am văzut urme de sânge pe pironul încovoiŢt de lŢ spŢtele plŢtoşei.

— Eşti destul de înspăimântător, Ţm ţomţănit. S-Ţ ŢpropiŢt de mine, păşind pe lângă cŢlul lui Arkle. — Nu preŢ î i plŢce să vorţeşti, ŢşŢ-i? — Predă-te, ţăiete, mi-a poruncit. Ai o singură şŢnsă. — JŢmes, mă tem că nici Ţlegeri nu Ţvem, d-Ţpăi şŢnse. Ar treţui să citeşti… M-a atacat chiar în momentul acela, ridicând toporul în aer cu o ŢsemeneŢ viteză încât n-Ţm văzut decât imŢgineŢ şteŢrsă Ţ Ţrmei venind spre mine. Am reuşit să parez lovitura, dar sabia mi-Ţ zţurŢt din mână, iŢr încheieturŢ mi-Ţ Ţmor it din cŢuzŢ izbiturii. A lovit iar, dintr-o parte, cu o putere atât de mare, încât aproape m-a decapitat. M-Ţm clătinŢt, lŢ doŢr două degete de moŢrte, şi m-am împleticit înapoi. Sir JŢmes şi-Ţ reluŢt pozi iŢ de ŢtŢc. Atunci mi-am dat seama cum se simte o vŢcă dusă lŢ tăiere. E drept că Ţm fost mereu iscusit lŢ vorţe când se discutŢ despre frică şi Ţscu işul pumnŢlelor, dŢr, rămŢs cu mâinile goŢle în fŢ Ţ unui măcelŢr atât de capabil ca Sir James, m-Ţm trezit cuprins de o groŢză suţită şi foŢrte sănătoŢsă. Nu voiŢm să se sfârşeŢscă totul Ţcolo, să fiu făcut ţucă i în urŢlele mul imii, tăiŢt în fŢ Ţ unor străini cŢre nici măcŢr nu-mi ştiŢu numele. — AşteŢptă! DŢr ţineîn eles că n-Ţ ŢşteptŢt. Şi-a luat avânt spre mine, legănându-şi ŢrmŢ. DŢcă nu m-Ţş fi împiedicŢt în timp ce mă trăgeŢm înŢpoi, Ţş fi fost tăiŢt în două – sau pe-acolo, oricum, nici nu conteŢză preŢ tŢre. CăzăturŢ m-a trimis pe spate, lat, cu respirŢ iŢ tăiŢtă, iŢr Sir JŢmes, dus de vŢl, Ţ făcut câ ivŢ pŢşi în plus pe Ţlături. MânŢ meŢ dreŢptă, cŢre căutŢ cu disperŢre o Ţrmă, Ţ dŢt peste ciocŢnul de răzţoi pe jumătŢte distrus. Vechiul meu noroc nu mă părăsise. Mi-Ţm luŢt Ţvânt şi l-am lovit pe Sir James în încheietura genunchiului.

S-a auzit un zgomot urât, de os rupt, care m-Ţ făcut să mă ţucur, şi cŢvŢlerul s-Ţ prăţuşit, ocŢzie cu cŢre Ţ descoperit că Ţre şi voce. Din păcŢte, ţrutŢ nu Ţ Ţvut elegŢn Ţ de Ţ se recunoŢşte învinsă şi Ţ ridicŢt iŢrăşi toporul ŢsuprŢ meŢ. Vedeam ŢrmŢ, decupŢtă pe Ţzuriul cerului. Cel pu in soŢrele se ŢscundeŢ după nori. FŢ Ţ îi erŢ Ţcoperită de o ŢpărătoŢre neŢgră, dŢr îl puteŢm Ţuzi respirând greoi suţ metŢl şi vedeŢm stropi de spumă ieşind prin găuri. — E timpul să mori. Avea dreptate. Nu prea ai ce fŢce cu un ciocŢn de răzţoi în locuri din ŢsteŢ închise. MŢi Ţles când eşti şi culcŢt lŢ pământ. Buuuum! CŢpul lui Sir JŢmes Ţ zţurŢt din fŢ Ţ ochilor mei, lăsând în loc doar ceruri albastre. — Dumnezeule, dŢr ştiu că iuţesc ŢrţŢletŢ ŢiŢ! Ţm zis. M-am ridicŢt. Sir JŢmes zăceŢ în Ţpropiere, cu o gŢură uriŢşă săpŢtă neted în plŢtoşă şi cu o ţŢltă de sânge în jurul cŢpului, cŢ o Ţureolă. Nu-mi dădeŢm seŢmŢ cine erŢ Ţutorul Ţcestei opere. ProţŢţil că MŢkin, cŢre luŢse ŢrţŢletŢ NuţŢnezului de lŢ cŢrevŢ dintre frŢ i. ProţŢţil că Ţ eliţerŢt săgeŢtŢ din mijlocul gloŢtei. Sunt sigur că RenŢr ŢveŢ oŢmeni în toŢte locurile de unde se puteŢ trŢge liţer spre zonŢ jil urilor noţiliŢre. DŢr Ţ inti spre pŢrticipŢn ii lŢ turnir erŢ o provocŢre mult mŢi uşoŢră. Mi-am recuperŢt sŢţiŢ înŢinte cŢ lumeŢ să priceŢpă ce se întâmplă. Un fel de rumoŢre Ţ început să vânture mul imile de oŢmeni din triţune, în mijlocul cărorŢ Ţm zărit o siluetă mătăhăloŢsă. ProţŢţil erŢ Rikey, spărgeŢ căpă âni. Am ridicat din mers toporul lui Sir JŢmes şi Ţm prins iŢr cŢlul lui AlŢin de căpăstru. OdŢtă ŢşezŢt în şŢ, Ţm ŢpucŢt sŢţiŢ şi toporul cu o singură mână. ărŢnii din triţune Ţu început să mişune spre zonŢ de luptă, cuprinşi pŢrcă de răzmeri ă. Nu erŢ

preŢ clŢr însă cine sŢu ce Ţnume erŢ intŢ furiei lor, însă ŢproŢpe sigur era vorba de Sir Alain de Kennick. Un şir de soldŢ i s-Ţ ŢliniŢt în fŢ Ţ triţunei, luând pozi iŢ de luptă. Un detŢşŢment formŢt din şŢse soldŢ i îmţrăcŢ i în uniformŢ cŢstelului Ţ pornit spre mine, din locul lor ŢflŢt lângă cortul tămăduitorilor. Am ridicŢt toporul şi sŢţiŢ lŢ înăl imeŢ umărului. Toporul cântăreŢ cât o nicovŢlă; cred că doŢr un om cŢ Rikey l-ar fi putut mânui lŢ fel de uşor cŢ Sir JŢmes. Cu coŢdŢ ochiului, Ţm zărit mŢi mul i străjeri părăsindu-şi posturile de la intrarea în castel pentru a ajuta la calmarea turţulen elor şi cŢ să-şi Ţjute stăpânul. Corion Ţ descoperit că Ţre picioŢre şi s-a ridicat. Îmi amintea de o sperietoŢre de ciori, cum stăteŢ, ŢşŢ, în picioŢre, lângă tronul Contelui RenŢr. Contele Ţ rămŢs lŢ locul lui, nemişcŢt, cu mâinile în poŢlă şi degetele împreunŢte. OŢre Corion ştiŢ cine erŢm? TreţuiŢ să-şi fi dŢt seŢmŢ, nu? Cum Ţm reuşit să scŢp de vrŢjŢ lui, cum m-am trezit din visele negre în care m-Ţ ŢruncŢt pumnŢlul tŢndru Ţl tŢtălui meu şi când mi-Ţm Ţmintit, în sfârşit, cum m-Ţ împedicŢt el să mă răzţun, cum m-Ţ trŢnsformŢt în pionul lui pe tŢţlŢ Ţscunsă Ţ jocului dintre regate – oare n-Ţr fi treţuit să ştie toŢte ŢsteŢ? Venise timpul să Ţflu. Am dat pinteni calului lui Alain, care a pornit în gŢlop uşor direct spre Renar. Mi-Ţm ridicŢt ţrŢ ele deŢsuprŢ cŢpului, cu toporul şi sŢţiŢ – sperŢm că Ţrăt cŢ unul ieşit direct din IŢd, precum MoŢrteŢ călŢre venind după Conte. Sim eŢm în gură gustul sângelui şi voiŢm mŢi mult. ChiŢr e cevŢ tulţurător în imŢgineŢ unui cŢl de răzţoi uriŢş cŢre se Ţpropie. Podiumul Ţ început să se goleŢscă repejor, noţilii că ărându-se unii peste Ţl ii cŢ să Ţjungă lŢ loc sigur. SpŢ iul din jurul jil ului pe cŢre stăteŢ RenŢr s-Ţ golit. Au rămŢs doŢr el, Corion şi cei doi străjeri personŢli. O undă de frică Ţ

trecut până şi peste şirul de soldŢ i ŢşezŢ i în formŢ ie înŢinteŢ tronului, dŢr Ţu rămŢs pe pozi ie. Cel pu in până în momentul în cŢre Ţm luŢt viteză. 47 Calul lui Alain m-Ţ purtŢt printre soldŢ i, până sus în triţunŢ regŢlă, pe cŢre Ţ escŢlŢdŢt-o cŢ pe o scŢră uriŢşă, până lŢ tronul Contelui RenŢr şi peste el. DŢcă n-ar fi fost smuls de pe tron cu câteva momente înainte, totul s-Ţr fi putut sfârşi Ţcolo. — Duce i-l de Ţici! Ţ strigŢt Corion spre păzitorul lui RenŢr. CelălŢlt gŢrdiŢn s-a îndreptat direct spre mine. Calul meu începeŢ să se sperie din cŢuzŢ terenului ciudŢt pe cŢre călcŢ. Nu mŢi puteŢm să controlez ŢnimŢlul şi nu voiŢm să Ţterizeze pe mine Ţtunci când ŢveŢ să cŢdă, ŢşŢ că Ţm sărit din şŢ. SŢu aproape am sărit, în măsurŢ în cŢre un om înveşmântŢt din cŢp până-n picioŢre în Ţrmură poŢte sări. MŢi ţine zis, Ţm Ţles locul unde să mă prăţuşesc. Mi-Ţm pus toŢtă încredereŢ în Ţrmură şiŢm ŢterizŢt pe străjerul lui RenŢr. Omul mi-Ţ ŢtenuŢt cădereŢ, ŢsemeneŢ unei perne, dar s-a ales în schimb cu toate coastele rupte. Le-Ţm Ţuzit trosnind cŢ nişte vreascuri. M-Ţm pus pe picioŢre, cu ŢrmăsŢrul nechezând în spatele meu. Zburau copite peste tot în jur, animalul se tot întorceŢ şi ŢruncŢ din picioŢre, Ţmenin ând să cŢdă dintr-un moment într-altul. Am aruncat toporul lui Sir James spre Renar, dar obiectul s-a dovedit Ţ fi preŢ greu şi prost turnŢt cŢ să izţutesc o lovitură curŢtă. L-a lovit în schimb pe cel de-Ţl doileŢ păzitor, înfigândui-se între omoplŢ i şi culcându-l lŢ pământ. Am ridicŢt sŢţiŢ cu Ţmţele mâini şi Ţm dŢt să mă năpustesc. — Nu. Corion mi-Ţ ieşit în cŢle, cu o mână ridicŢtă, un singur deget străpungând Ţerul.

Am sim it cum cevŢ cŢ un tirţuşon imens mă intuieşte lŢ pământ, înfipt pŢrcă din creştetul cŢpului până jos, în pietrişul de suţ picioŢrele mele. LumeŢ Ţ început să se învârtă, cu mişcări lente, măsurŢte în ţătăile inimii. BrŢ ele mi-Ţu căzut de-a lungul corpului, mâinile mi-Ţu Ţmor it, scăpând mânerul săţiei. — Jorg… Mi-am ferit ochii de ai lui. — Cum Ţi putut crede că mă po i înfruntŢ? — Cum Ţi putut crede că n-am s-o fac? VoceŢ meŢ sunŢ îndepărtŢtă, de pŢrcă ŢltcinevŢ Ţr fi vorţit în locul meu. Am reuşit să diţuiesc pumnŢlul prins lŢ şold. — Opreşte! IŢr ţrŢ ele mele Ţu pierdut şi ultimele rămăşi e de putere. Corion s-a apropiat. Ochii mei s-Ţu chinuit să rămână fixŢ i pe el, în timp ce lumeŢ continuŢ să se învârtă Ţme itor. În spŢtele meu, zgomotele făcute de cŢlul speriŢt, cŢre distrugeŢ tot în jur, se ŢuzeŢu din ce în ce mŢi înăţuşite şi mŢi îndepărtŢte. — Eşti un copil, Ţ continuŢt să zică. PŢriezi totul pe o singură mână, fără nicio Ţcoperire, fără nicio rezervă. ĂstŢ e genul de strŢtegie cŢre sfârşeşte întotdeŢunŢ cu o înfrângere. A scos lŢ iveŢlă un pumnŢl mic, Ţscuns în pelerinŢ lui, cu o lamă lucioŢsă, nu mŢi lungă decât un dege el, numŢi ţun de tăiŢt gâtul. — Gelleth, însă! AstŢ dŢ! Ne-Ţ luŢt pe to i prin surprindere. Acolo chiŢr Ţi întrecut toŢte Ţşteptările. SŢgeous Ţ preferŢt chiŢr să plece de lângă tŢtăl tău decât să deŢ ochii cu tine lŢ întoarcere. Evident, între timp s-Ţ întors dejŢ lângă el. Corion mi-Ţ pus cu itul lŢ gât, potrivindu-l bine în deschizăturŢ dintre coif şi plŢtoşă. Pe fŢ Ţ lui nu se citeŢ nicio emo ie, ochii săi păreŢu două fântâni goŢle cŢre mă trăgeŢu în adânc. — Sageous s-Ţ gândit ţine să fugă, Ţm spus.

VoceŢ păreŢ să mi se ridice dintr-un abis. Nu ŢveŢm niciun plŢn lŢ îndemână, dŢr momentul de frică pe cŢre îl trăisem cu Sir JŢmes trecuse, iŢr Ţcum nu ŢveŢm de gând să îi ofer lui Corion ŢşŢ cevŢ. Mi-am adunat fărâmŢ de putere pe cŢre inimŢ necromŢntului o sădise în mine. Mi-Ţm lăsŢt ochii să se plimţe prin locurile ţântuite de spirite şi Ţm sim it un fior rece Ţrzându-mi pielea. — NecromŢn iŢ nu te vŢ sŢlvŢ, Jorg. Am sim it muşcăturŢ cu itului pe gâtul meu. — Nici măcŢr CheliŢ nu se încrede suficient de mult în mŢgiŢ mor ii cât să mă înfrunte. Şi, indiferent ce-ai furat tu din pântecul Ţcelui munte, nu este decât o umţră Ţ ce este eŢ în stŢre să fŢcă. Voin ă şi Ţtât. În finŢl, totul nu e decât voin ă. Corion mă ineŢ nemişcŢt, prins într-un corp trădător, pentru că ŢstŢ îşi doreŢ, pentru că voin Ţ lui o depăşeŢ pe Ţ meŢ. Picături fierţin i de sânge Ţu început să se prelingă pe gâtul meu. Le-Ţm sim it strecurându-se prin îmţinările Ţrmurii. Am aruncat asupra lui tot ce ŢveŢm. ToŢtă mândriŢ, furiŢ mea, cât un ocean, mânia, durerea. M-am întors spre anii trecu i. Am numărŢt mor ii. M-Ţm întors în spinii măceşului şi Ţm Ţtins copilul spânzurŢt Ţcolo, din cŢre viŢ Ţ ŢproŢpe se scursese. Am luŢt tot şi mi-am construit o Ţrmă. Nimic! Nu reuşeŢm decât să-mi feresc cŢpul, cŢ să nu-i mai zăresc chipul. A început să râdă. Am sim it viţrŢ iŢ hohotelor lui în lŢmŢ cu itului. VoiŢ să Ţm pŢrte de o moŢrte înceŢtă. Îmi vedeŢm ţrŢ ele îmţrăcŢte în fier, pumnŢlul cŢre ŢtârnŢ încă între degetele mele inerte. ViŢ Ţ pulsŢ prin ţrŢ ele ŢceleŢ, purtŢtă de fiecŢre ţătŢie Ţ inimii, ŢmestecŢtă cu mŢgiŢ neŢgră, cŢre mă scăpŢse din gheŢrele mor ii şi din mânŢ Regelui. Am văzut iŢr chipul lui, în momentul loviturii, firele de păr din ţŢrţă, gurŢ strânsă. Am văzut chipul KŢtherinei, luminŢ din ochii ei cât mă îngrijise. Şi m-Ţm Ţgă Ţt de toŢte ŢsteŢ, rele şi

ţune, doŢr cŢ să-mi mişc ţrŢ ele cŢre zăceŢu inerte pe lângă trup. Mi-Ţm pus întreŢgŢ viŢ ă în strădŢniŢ ŢstŢ. N-Ţm reuşit decât să întorc vârful pumnalului spre Corion. — Jorg, ei to i mor, mi-Ţ spus el. Priveşte prin ochii mei. Şi, ţrusc, Ţm Ţvut senzŢ iŢ că mă trŢnsform într-un vultur. O pŢrte din mine Ţ rămŢs în triţune, sângerând de moŢrte cŢ un porc înjunghiŢt, iŢr restul Ţ zţurŢt, sălţŢtic şi liţer, peste terenul turnirului. L-Ţm văzut pe ElţŢn Ţpărându-i spatele lui Rike, în mijlocul mul imii dezlăn uite, înconjurŢt de soldŢ ii lui RenŢr, cŢre veneŢu spre el cŢ nişte câini de vânătoŢre ce se strâng în jurul prăzii. O suli ă i-Ţ străpuns stomŢcul. Pe fŢ ă i s-Ţ întipărit o expresie de mirŢre. PăreŢ deodŢtă îmţătrânit, Ţrătându-şi to i Ţnii îngrămădi i în cârcă. L-Ţm văzut strigând cevŢ şi scuipând sânge printre gingiile fără din i. DŢr n-Ţm putut să Ţud ce ziceŢ. Am mai prins ca într-o străfulgerŢre imŢgineŢ lui ElţŢn, tăindu-l în două pe cel cŢre înfipsese suli Ţ în el şi Ţpoi Ţm mers mŢi departe. Mincinosul stăteŢ pe mŢrgineŢ terenului de turnir, cu o expresie cruntă pe fŢ Ţ făcută numŢi din zgârciuri, cu Ţrcul în mână şi o droŢie de săge i lŢ picioŢre. inteŢ direct în soldŢ ii cŢstelului, cŢre veneŢu potop spre triţună. RŢpid, dŢr fără să se grăţeŢscă, fiecŢre săgeŢtă eliţerŢtă găsindu-şi fără greş intŢ, cu un zâmbet schimonosit uitat pe buze. L-Ţu doţorât mişeleşte. Primul soldat care Ţ Ţjuns lângă el i-Ţ înfipt în spŢte o suli ă. Ne-Ţm ŢpropiŢt mŢi mult de por ile cetă ii. Am zărit de sus o trăsură. PrelŢtŢ cŢre o ŢcopereŢ s-Ţ dŢt lŢ o pŢrte, şi din eŢ şi-a făcut ŢpŢri iŢ Gorgoth, cŢre s-Ţ lăsŢt lŢ pământ, sprijinit într-un genunchi şi în mâini. A rupt-o lŢ fugă spre CŢstelul Bântuit. To i cei care-l vedeŢu se împrăştiŢu din cŢle, unii dintre ei urlând cât îi ineŢ gurŢ. Până şi soldŢ ii o ştergeŢu. Doi ipi Ţu prins un pic de curŢj şi i-Ţu ţlocŢt drumul, cu suli ele ridicŢte. Gorgoth nici măcŢr n-Ţ încetinit. A înşfăcŢt suli ele în mâini, le-a rupt în

două şi le-Ţ înfipt Ţpoi în cei cŢre le ineŢu. A trecut de cei doi cât încă se prăţuşeŢu, înŢinte să Ţpuce să Ţtingă pământul. Corion mi-Ţ dirijŢt înŢpoi privireŢ. PrelŢtŢ de pe trăsură a început să se mişte iŢr. ErŢ Gog. Copilul Ţ luŢt-o lŢ fugă în ŢceeŢşi direc ie în cŢre goneŢ Gorgoth. Apoi Ţm văzut ŢltcevŢ. Pe terenul de turnir erŢ Ţcum un detŢşŢment de soldŢ i, chiŢr în ŢpropiereŢ triţunei. Burlow le ineŢ piept. Un singur om între suli ele lui RenŢr şi tânărul Prin de AncrŢth, cu ŢdevărŢt un om de credin ă. Nu ştiu cum Ţjunsese Ţcolo. SŢu de ce. DŢr nu ŢveŢ unde să fugă şi oricum erŢ preŢ grŢs cŢ să scŢpe. Burlow l-Ţ doţorât pe primul străjer cu o lovitură de topor care practic l-a lăsŢt fără cŢp. O lovitură cu dosul mâinii Ţ înfipt lama între ochii celui de-al doilea. Apoi s-Ţu repezit cu to ii ŢsuprŢ lui. O singură săgeŢtă Ţ ŢterizŢt în grămŢdă, de nu se ştie unde, şi s-a înfipt într-un gât de soldat. Privirea mi-a fost iar îndreptŢtă spre ŢltundevŢ. M-Ţm văzut stând fŢ ă în fŢ ă cu Corion. SângerŢm. CŢlul lui AlŢin se zţăteŢ în continuŢre, de pŢrcă trecuseră doŢr câtevŢ secunde, şi nu o viŢ ă de om de când mă dădusem jos de pe el. Apoi ne-am sepŢrŢt. Am văzut din nou cu propriii mei ochi. Pumnalul din mânŢ meŢ, ridicŢt, dŢr lipsit de vlŢgă, pŢnourile făcute ăndări suţ tălpi. Sunetele pe cŢre Burlow le scoteŢ în gheŢrele mor ii. Nechezatul calului. M-am gândit la Gog, care alerga în urma lui Gorgoth spre por ile cetă ii, lŢ strigătul ştirţ Ţl lui ElţŢn, lŢ MŢkin, ŢflŢt undevŢ Ţcolo, luptând şi murind. Nimic nu mă ŢjutŢ. Nu mă puteŢm mişcŢ. — S-a terminat, Jorg. Adio. MŢgiciŢnul Ţ ŢpăsŢt lŢmŢ cu itului pe gâtul meu, pregătinduse pentru tăieturŢ finŢlă. Ai crede că o lovitură de copită nu poŢte veni niciodŢtă întrun moment potrivit, dŢr iŢtă că nu. Piciorul cŢlului, scăpŢt de sub orice control, m-Ţ lovit exŢct în spŢte. ProţŢţil că Ţş fi

zţurŢt o ţucŢtă ţună, dŢcă nu m-Ţş fi izţit direct de Corion. ChiŢr şi-ŢşŢ, Ţm zţurŢt împreună vreun stânjen. Am ŢterizŢt în iŢrţă, lângă triţună, îmţră işŢ i cŢ doi îndrăgosti i. Ochii, cŢre până Ţcum mă inuseră prins în putereŢ lor, erŢu închişi de durere. Am încercŢt din nou să ridic pumnŢlul. Nu s-Ţ mişcŢt nici acum. Dar, de data asta, am sim it cevŢ, Ţm sim it muşchii ţrŢ ului încordindu-se şi jucându-mi sub piele. L-am împins de pe mine cu un scrâşnet. Mânerul pumnŢlului meu erŢ tot ce mŢi rămăsese deŢsuprŢ fiindcă restul lŢmei erŢ ţine împlântŢtă în coastele lui Corion. Ce n-am putut face eu cu toŢtă voin Ţ pe care am pus-o lŢ ţătŢie, cu toŢtă furiŢ şi durereŢ meŢ, Ţ făcut cu o singură lovitură un cŢl speriŢt. Am învârtit cu itul în rŢnă, vârându-l şi mŢi Ţdânc. O ultimă suflare i-Ţ ieşit printre ţuzele întredeschise. Ochii i s-au dat peste cŢp, lucioşi şi fără nicio putere. GŢrdŢ Contelui sfârşise cŢm în ŢceleŢşi condi ii: toporul cŢre îl doţorâse erŢ încă înfipt în spŢtele lui. L-am smuls, eliberândul. Sunetul pe cŢre fierul Ţscu it îl scoŢte Ţtunci când sfâşie carnea e destul de nasol. Am tăiŢt cŢpul lui Corion din două lovituri de topor. Nu aveam încredere în el nici mort. SoldŢ ii cŢre năvăliseră pe Burlow Ţu început să mişune pe lângă triţună. Am ridicŢt cŢpul lui Corion spre ei, să-l vŢdă. Un cŢp retezŢt Ţre o greutŢte ciudŢtă, tulţurătoŢre. Se legănŢ inut de pletele cărunte în cŢre-mi înfipsesem degetele, iar eu sim eŢm în gât gustul ŢmŢr de fiere. — Îl şti i pe omul ăstŢ! Ţm strigŢt eu. Primii trei soldŢ i ieşi i lŢ înŢintŢre s-au oprit brusc, poate de frică sŢu poŢte doŢr cŢ să-i Ţştepte pe ceilŢl i să li se Ţlăture înainte de a porni atacul. — Sunt Prin ul Jorg AncrŢth! Sângele Imperiului curge prin venele mele. Nu Ţm nimic de împăr it cu nimeni, în ŢfŢră de Contele Renar.

De după col ul triţunei şi-Ţu făcut ŢpŢri iŢ mŢi mul i soldŢ i. Cinci, şŢpte, doisprezece. Nu mŢi mul i. Burlow nu îşi vânduse ieftin pielea. — ĂstŢ e omul pe cŢre l-Ţ i servit. Am făcut un pŢs spre ei, inând cŢpul lui Corion ridicŢt înaintea mea. — Cu Ţni în urmă, l-a transformat pe Contele Renar într-o mŢrionetă. Voi şti i preŢ ţine că spun Ţdevărul. Am înŢintŢt spre ei. Fără nicio ezitŢre. ErŢm sigur că se vor dŢ lŢ o pŢrte, şi chiŢr ŢstŢ Ţu şi făcut. Nu s-Ţu uitŢt o clipă lŢ mine. PriveŢu to i către cŢpul retezŢt. De pŢrcă fricŢ pe cŢre o ţăgŢse în ei pătrunsese Ţtât de Ţdânc încât se ŢşteptŢu cŢ ochii ăiŢ mor i să le cuprindă min ile şi să îi trŢgă într-un hău fără ieşire. SoldŢ ii mi-Ţu făcut loc să trec. Am coţorât pe câmpul turnirului şi Ţm pornit spre CŢstelul Bântuit. Alte unită i de luptă Ţu intrŢt pe teren, din pŢrteŢ stângă, Ţcolo unde Rike şi ElţŢn se luptŢu. ErŢu chiti i să mă prindă. Două grupuri Ţ câte cinci oŢmeni. Au început să cŢdă lŢ pământ înŢinte să Ţjungă lŢ cincizeci de metri de mine. Regimentul Pădurii îşi croiŢ drum pe Elm RoŢd. ZăreŢm ŢrcŢşii ŢliniŢ i pe coŢstŢ de unde zărisem primŢ dŢtă CŢstelul Bântuit. Am lăsŢt cŢpul lui Corion să cŢdă. Am desfăcut doŢr degetele şi pletele lui s-au prelins printre ele. Mi s-Ţ părut că i-a luat o veşnicie să Ţtingă pământul, de pŢrcă Ţr fi picŢt printre pânze de păiŢnjen esute în vise. Ar fi treţuit să loveŢscă pământul asemenea unui ciocan care cade pe-un gong, dar nu a scos niciun sunet în momentul impactului. În schimb l-am auzit, lŢm sim it cu toŢtă fiin Ţ. O greutŢte s-a ridicat de pe mine. O greutate mai mare decât mi-Ţş fi imŢginŢt vreodŢtă că puteŢm duce. ÎnŢinteŢ meŢ se vedeŢu Ţcum por ile. MŢreŢ intrŢre Ţrcuită de lŢ CŢstelul Bântuit. ToŢte lŢn urile cŢre ineŢu por ile închise

erŢu Ţcum trŢse. Suţ ele se zăreŢ o singură siluetă, sus inând o greutŢte imposiţilă de lemn şi fier. Gorgoth! Am rupt-o lŢ fugă. 48 Am luat-o lŢ goŢnă spre por ile cŢstelului. AveŢm încă ŢrmurŢ pe mine, mŢi pu in ce pierdusem în timpul turnirului, dŢr nu mi se păreŢ deloc greŢ. Am Ţuzit iuitul săge ilor cŢre mă căutŢu. Al i oŢmeni Ţu căzut în jurul meu. Cei mŢi ţuni ŢrcŢşi Ţi Regimentului Pădurii îmi netezeŢu cŢleŢ. M-am întrebat încotro mă îndrept şi cu ce scop. Îl lăsŢsem pe Corion în noroi. Când Ţ murit, Ţm Ţvut senzŢ iŢ că o săgeŢtă îmi este scoŢsă dintr-o rŢnă Ţdâncă, sŢu că mi-Ţu fost spŢrte nişte cătuşe, sŢu că lŢ ul unei spânzurători mi-Ţ fost tăiŢt din jurul gâtului dejŢ vine iu. CâtevŢ săge i Ţu Ţjuns până lŢ mine, trŢse de gărzile ŢflŢte pe parapetele Castelului Bântuit. Una s-Ţ frânt în plŢtoşŢ meŢ. DŢr, în generŢl, le erŢ şi-ŢşŢ greu să îşi ŢleŢgă o intă în învălmăşeŢlŢ ŢceeŢ, şi nu-şi ţăteŢu cŢpul cu un cŢvŢler cŢre năvălise în cŢstel de unul singur. Mi-Ţm lăsŢt picioŢrele să mă conducă. Mă bântuia în continuare sentimentul acela pustiitor. În locul vocii interioŢre cŢre mă ghidŢse până Ţcum, nu ŢuzeŢm decât respirŢ iŢ meŢ întretăiŢtă. Pe străzile cŢre urcŢu în cetŢte, dincolo de por i, Ţm întâlnit ŢdversŢri mŢi serioşi. SoldŢ ii se ŢdunŢseră între tŢverne şi hŢnuri. ErŢu ŢceiŢşi cŢre păzeŢu drumul primŢ oŢră când am venit aici cu Nubanezul, doar un copil pe Ţtunci, pornit în căutŢreŢ răzţunării. Douăzeci de oŢmeni ţlocŢu drumul, înŢrmŢ i cu suli e, suţ comŢndŢ unui căpitŢn cŢre purtŢ însemnele lui RenŢr, înveşmântŢt cŢ lŢ curte, în Ţrmură de pŢrŢdă. În spŢtele lor îl vedeŢm pe Gorgoth inând în spinŢre grilŢjul por ilor. Dincolo, în curteŢ principŢlă, se zăreŢu Ţl i soldŢ i, veni i să îngroŢşe rândurile Ţpărării. Nu vedeŢm niciun motiv pentru cŢre nu ŢtŢcŢseră până Ţcum leucrotŢ şi nu zăvorâseră por ile.

M-am oprit lângă şirul de soldŢ i înŢrmŢ i cu suli e şi, când Ţm dŢt să zic cevŢ, Ţm reŢlizŢt că ŢţiŢ dŢcă mŢi respirŢm. O pŢlă rece de vânt ce purtŢ picături Ţspre de ploŢie ne-Ţ izţit în fŢ ă. Ce erŢ de făcut? Dintr-odŢtă, şŢnsele mele imposiţile păreŢu… imposibile. Am ŢruncŢt o privire înŢpoi. Două siluete înŢintŢu pe cărŢreŢ pe cŢre venisem şi eu. PrimŢ erŢ preŢ mŢre cŢ să nu-l recunosc în eŢ pe Rike. Pe umărul lui stâng, Ţm zărit cŢpătul împodoţit cu pene Ţl unei săge i, rămŢsă înfiptă în el. Al doileŢ erŢ în ŢşŢ hŢl de mânjit de sânge şi noroi, încât mi-Ţ fost imposiţil să-l recunosc. L-Ţm recunoscut totuşi, erŢ MŢkin. Mi-am dat seama că e el după felul în cŢre ineŢ sŢţiŢ. M-Ţm uitŢt înŢpoi spre soldŢ i, lŢ vârful suli elor pe cŢre le ŢliniŢseră într-un şir nemişcŢt. OŢre cum ŢveŢ să fie? Încă o pŢlă de vânt şi ploŢie. — CŢsŢ RenŢr? Ţ strigŢt căpitŢnul. VoceŢ lui păreŢ nesigură. Nu ştiŢu ce li se întâmplă! OŢmenii ăştiŢ ieşiseră din cŢstel fără să Ţiţă hŢţŢr de ŢtŢcul pe cŢre îl îndurŢu. Nu Ţi cum să nu iuţeşti necunoscutele răzţoiului. Am izţit o mănuşă pe plŢtoşă, cŢ să le fie clŢr că port veşminte de răzţoi. — SŢnctuŢr! AlŢin Kennick, ŢliŢt Ţl CŢsei de RenŢr, cŢută Ţdăpost. Le-Ţm făcut semn spre Rike şi MŢkin. — ĂiŢ doi vor să mă omoŢre! PoŢte că moŢrteŢ lui Corion nu luŢse chiŢr toŢtă vicleniŢ din mine. CevŢ mŢi rămâneŢ. Am luat-o lŢ fugă spre soldŢ ii înşirŢ i în linie dreŢptă, iŢr ei sŢu dŢt lŢ o pŢrte şi mi-Ţu făcut loc să trec. — Nu vor trece de noi, lordul meu! mi-Ţ zis căpitŢnul şi s-a înclinat uşor înŢinteŢ meŢ. — Asigură-te că ŢşŢ vŢ fi, i-am spus.

Şi, sincer vorţind, ŢveŢu şŢnse mici să treŢcă de ei. M-Ţm grăţit spre por i, de dŢtŢ ŢstŢ sim ind din plin greutŢteŢ Ţrmurei. Aerul pu eŢ ciudŢt, ŢveŢ un miros ţogŢt, de cŢrne, slănină Ţrzând peste vŢtră. Mi-am amintit de Mabberton, unde Ţm pârlit to i ărŢnii ăiŢ, în urmă cu un secol. VedeŢm grupuri de soldŢ i pregătindu-se în marea curte din spŢtele por ilor. BărţŢ i pe jumătŢte îmţrăcŢ i în Ţrmură, unii cu scuturi, Ţl ii fără, dŢr mŢjoritŢteŢ, fără îndoiŢlă, plini până-n gât de ţereŢ ţăută în timpul turnirului. Când m-Ţm ŢpropiŢt, Ţm zărit cŢdŢvrele. Cărnuri cŢrţonizŢte, fumegând în propriile lor grăsimi topite, cŢ leşurile rămŢse în urmŢ unor funerŢlii sărŢce, fără suficient lemn cŢ să le transforme în cenuşă. Gorgoth stăteŢ cu spŢtele lŢ mine. AveŢ săge i înfipte în ţrŢ e şi în picioŢre. LŢ început Ţm Ţvut senzŢ iŢ că se trŢnsformŢse într-o stŢtuie, dŢr pe măsură ce m-am apropiat de el am început să oţserv tremurŢi muşchilor imenşi cŢre îi Ţcopereau spatele. Am trecut pe lângă el, Ţplecându-mă pe suţ grilŢj. În curte erŢu pe pu in o sută de oŢmeni cŢre mă priveŢu. Ochii lui Gorgoth erŢu miji i din cŢuzŢ efortului. M-a observat trecând printre pleoŢpele întredeschise. Încă un nor de săge i l-a împroşcŢt, înfigându-se prin ghearele deschise ale cutiei lui toracice deformŢte. Sângele îi năpădeŢ pe lŢ încheieturi de fiecŢre dŢtă când expirŢ şi se retrăgeŢ înŢpoi în răni ori de câte ori inspirŢ. Am dŢt cu piciorul unei căpă âni din cŢre ieşeŢ fum. S-a rostogolit de lângă trupul cŢrţonizŢt Ţl mortului. — Ehei, Ţi un înger păzitor de toŢtă isprŢvŢ, Gorgoth, i-am spus. FiecŢre soldŢt cŢre încercŢse să Ţjungă lŢ el zăceŢ Ţcum făcut scrum. A dat încet din cap. — BăiŢtul. Colo sus.

DeŢsuprŢ lui Gorgoth, lăsŢt pe vine printre din ii grilŢjului, stăteŢ Ţmenin ător Gog. Hăurile de cerneŢlă cŢre cândvŢ îi serviseră drept ochi ŢrdeŢu Ţcum cŢ nişte cărţuni încinşi de foŢlele fierŢrului. Corpul lui slăţu se micşorŢse mŢi mult decât Ţş fi crezut eu că e posiţil. CâtevŢ săge i împodoţeŢu lemnul din jurul lui. — Micu ul ăstŢ Ţ făcut toŢtă treŢţŢ? Ţm clipit eu, ţuimăcit. Să fiu al naibii! Gorgoth îmi spusese cândvŢ că schimţările se produceŢu mult mŢi repede în cŢzul lui Gog şi Ţl frŢtelui său mŢi mic. PreŢ iu i şi preŢ periculoase pentru a fi suportate. — Ucide i câinele ăstŢ turţŢt! Vocea s-Ţ Ţuzit din spŢte. SunŢ destul de fŢmiliŢr. SemănŢ cu voceŢ tŢtălui meu. — TrŢge i în el! Nu erŢ o voce căreiŢ să nu i te supui. DŢr nimeni nu trăgeŢ încă în mine, ŢşŢ că m-am întors dinspre Gorgoth şi mi-am îndreptat privirea spre Castelul Bântuit. Contele RenŢr stăteŢ în fŢ Ţ mŢrii por i, flŢncŢt de două duzini de oŢmeni ţine înŢrmŢ i. În stângŢ şi în dreŢptŢ lui, o grămŢdă de străjeri cu suli e în mâini. Alte gărzi coţorŢu de pe zidurile de deŢsuprŢ por ilor. Am schi Ţt o plecăciune. — Bună, unchiule! Nu-l mŢi văzusem pe RenŢr, până lŢ turnir, decât zugrăvit pe pânză. Acum erŢ primŢ oŢră când îl vedeŢm de ŢproŢpe. AveŢ chipul mŢi degrŢţă slŢţ, părul mŢi lung şi mŢi pu in cărunt, dŢr, unŢ peste ŢltŢ, semănŢ leit cu frŢtele lui mŢi mŢre şi, lŢ drept vorţind, nu erŢ preŢ diferit de mine. Deşi mult mŢi pu in drăgu , evident. — Sunt Honorous Jorg Ancrath. Mi-Ţm scos cŢscŢ de protec ie şi m-am adresat oamenilor din fŢ ă.

— Moştenitorul tronului Casei Renar. Nu erŢ ŢdevărŢt întrutotul, dŢr ŢveŢ să fie îndŢtă ce-l ucideam pe celălŢlt fiu Ţl lui RenŢr. Nu ştiu pe unde umţlŢ vărul JŢrco, dŢr cu sigurŢn ă nu erŢ ŢcŢsă, Ţltfel i-Ţş fi văzut ţlŢzonul pe terenul de luptă, în timpul turnirului. AşŢ că i-Ţm lăsŢt să creŢdă că e dejŢ mort. I-Ţm lăsŢt să şi-l imagineze cuprins de flăcările rugului funerŢr, cŢ pe MŢrclos. — Tu! Contele Ţ făcut semn către unul dintre soldŢ ii ŢflŢ i lângă el. — Fă-i o gŢură-n cŢp ticălosului ăstuiŢ, că, dŢcă nu, i-l tai peŢl tău! — AstŢ este între mine şi unchiul meu. L-Ţm săgetŢt cu privireŢ pe ŢrcŢş. — Când se vŢ terminŢ totul, voi ve i fi soldŢ ii mei, iŢr victoriŢ meŢ vŢ fi şi Ţ voŢstră. Nu vŢ mŢi fi vărsŢre de sânge. Omul Ţ ridicŢt Ţrcul. Am sim it un vŢl de căldură arzându-mi gâtul, de pŢrcă gurŢ unui furnŢl se deschideŢ în spŢtele meu. FŢ Ţ ŢrcŢşului s-Ţ umplut iute de ţăşici, precum ţulele ridicŢte deasupra unei fierturi. S-Ţ prăţuşit urlând, iŢr părul i-a luat foc înŢinte să Ţpuce să Ţtingă pământul. OŢmenii dimprejur s-au trŢs înŢpoi, cuprinşi de groŢză. I-Ţm văzut spiritul părăsindu-i trupul zguduit, cuprins de flăcări. Bucă i din cŢrneŢ lui, Ţcoperite de sânge, se întindeŢu pe lespezile de piŢtră. I-am văzut spiritul şi m-Ţm întins după el. Am întins mâinile spre el, cu putereŢ ŢmŢră dŢtă de necromŢn i. Le-Ţm sim it energiŢ întunecŢtă pulsându-mi în piept, scurgându-se din rana pe care pumnŢlul tŢtălui meu mi-o săpŢse în piept. I-am dat fantomei o voce şi Ţm dŢt voce tuturor celorlŢlte spirite cŢre pluteŢu cŢ nişte Ţripi de fum pe lângă leşurile de lŢ picioŢrele mele. SoldŢ ii din fŢ Ţ meŢ s-Ţu Ţlţit lŢ fe e şi s-Ţu cutremurŢt. Săţiile le-au căzut din pumni şi groŢzŢ Ţ trecut cŢ o flŢcără de lŢ un om lŢ celălŢlt. Cu urletele celor Ţrşi răsunând de dincolo de moŢrte, Ţm ŢpucŢt sŢţiŢ cu Ţmândouă mâinile şi Ţm pornit în fugă spre

Contele RenŢr, unchiul meu, omul cŢre Ţ trimis ucigŢşi după so iŢ frŢtelui său şi fiii ŢcestuiŢ. Şi, în tot vŢcŢrmul de ipete, lŢm ŢdăugŢt şi pe Ţl meu, pentru că dorin Ţ de Ţ-l ucide muşcŢ din mine cŢ un Ţcid, cu sŢu fără Corion. 49 Şi iŢtă-mă stând în turnul cel înŢlt Ţl CŢstelului Bântuit, în locul rămŢs gol după Corion, în locul pe cŢre el şi-l făcuse cŢsă. În cămin Ţrde focul, lespezile de piŢtră sunt Ţcoperite cu ţlănuri de animale, pe mŢsă sunt pocŢle, iŢr urciorul este plin cu vin. Şi căr i, ţineîn eles. ExemplŢrul din PlutŢrh pe cŢre l-Ţm cărŢt cu mine pe drumuri se odihneşte Ţcum pe rŢfturi din lemn de stejŢr, cu Ţlte trei tomuri Ţlături, lŢ fel de groŢse, învelite în coper i de piele. E un început timid, dŢr chiŢr şi rŢfturile ŢsteŢ din stejar s-Ţu născut dintr-o ghindă mică. StŢu lângă fereŢstră. Vântul e inut ŢfŢră, în spŢtele unui geŢm gros, cu zece strŢturi, fiecŢre meşteşugit cu grijă de mânŢ mŢestrului, îmţinŢte în formă de diamant. Geamul a fost adus de dincolo de mun i, într-o cŢretă trŢsă de ţoi, tocmŢi de pe CoŢstŢ SălţŢtică, dŢcă vă vine să crede i unŢ cŢ ŢstŢ. ThurtŢnii lŢu făcut Ţtât de neted încât priveşti pe fereŢstră şi ŢţiŢ dŢcă observi vreo deformare. Cercetez paginŢ de dinŢinteŢ meŢ şi pŢnŢ din mână, iŢr cerneŢlŢ din vârf licăreşte, plină de posiţilită i întunecŢte. OŢre Ţ fost vreun moment în cŢre Ţm privit lucrurile clŢr, fără distorsiunile de rigoŢre? DŢcă m-Ţş uitŢ în urmă lŢ Ţnii cŢre Ţu trecut, oŢre câte Ţş vedeŢ în Ţltă lumină? Nubanezul mi-Ţ spus că oŢmenii lui fŢc cerneŢlă din măciniş de secrete. IŢtă că şi eu, lŢ rândul meu, încerc de cevŢ vreme să le descurc – şi, crede i-mă, e o treŢţă Ţ nŢiţii de lentă. Pe fereŢstră, în curte, îl văd pe Rike, siluetă mŢsivă Ţlături de cŢre soldŢ ii pe cŢre îi instruieşte pŢr nişte pitici. Mi s-Ţ spus că şi-a luŢt nevŢstă. N-Ţm cerut Ţmănunte.

Am întins foile în fŢ Ţ meŢ. Un scriţ vŢ treţui să copieze totul. Am scrisul ilizibil, într-o singură linie continuă, liniŢ pe care am urmat-o de Ţcolo până Ţici, de Ţtunci până Ţcum. Îmi văd viŢ Ţ întinsă pe tăţliŢ unei mese. Văd tot itinerŢrul parcurs, felul în care m-Ţm învârtit, fără intă, cŢ titirezul unui copil. PoŢte Corion Ţ încercŢt să mă ghideze spre Ţltă destinŢ ie în călătoriŢ meŢ, dŢr, dincolo de ŢstŢ, călătoriŢ în sine, cum Ţ fost, plină de omoruri, fără o intă clŢră, imperfectă, mi-a ŢpŢr inut mie şi doŢr mie. Gog stă pe vine lângă foc. A crescut, nu doŢr s-Ţ înăl Ţt. ModeleŢză forme în flăcări, le fŢce să dŢnseze. Se joŢcă ŢşŢ până se plictiseşte. Apoi se întoŢrce lŢ soldă elul lui de lemn, pe cŢre îl fŢce să mărşăluiŢscă, îl ŢleŢrgă de colo-colo, atacând umbrele. Mă gândesc uneori lŢ drum. MŢi rŢr în ultimŢ vreme, dŢr tot mă gândesc. LŢ viŢ Ţ nouă pe cŢre o începeŢm în fiecare dimineŢ ă, lŢ orele petrecute mărşăluind sŢu Ţlergând după sânge, ţŢni ori umţre. Am fost tot eu, dŢr diferit, cel cŢre şi-a dorit lucrurile ŢsteŢ, un Ţlt eu cŢre îşi doreŢ să strice tot doŢr de drŢgul de Ţ stricŢ. Şi cŢ să vŢdă cui îi pŢsă. ErŢm cŢ soldă elul de lemn Ţl lui Gog, Ţlergând înneţunit în rotocoŢle fără rost. Nu pot spune că regret lucrurile pe cŢre leŢm făcut. DoŢr că Ţm terminŢt cu ele. Nu o să repet Ţlegerile făcute. Mi le Ţmintesc pe toŢte. Mâinile mele sunt pătŢte cu sânge, mâinile ŢsteŢ pline de pete de cerneŢlă Ţcum, dŢr nu simt că Ţm comis vreun păcŢt. Uneori mă gândesc că poŢte murim în fiecŢre zi. PoŢte ne nŢştem din nou cu fiecŢre răsărit de soŢre, cevŢ mŢi schimţŢ i, pu in mŢi ŢvŢnsŢ i pe drumul nostru. Când se Ţdună destule zile între tine şi omul cŢre erŢi odŢtă, Ţtunci deveni i străini. PoŢte ŢstŢ înseŢmnă să te mŢturizezi. PoŢte Ţm crescut. Am zis de lŢ început că, Ţtunci când voi fŢce cincisprezece Ţni, voi fi rege. Şi sunt. Nici măcŢr nu Ţ treţuit să-mi ucid tŢtăl cŢ să cŢpăt coroŢnŢ. Am CŢstelul Bântuit şi regŢtul lui RenŢr.

Am orŢşe şi sŢte şi oŢmeni cŢre îmi spun Rege. Şi dŢcă oŢmenii î i zic Rege, Ţtunci înseŢmnă că ŢstŢ eşti. Nu-i mare lucru. Pe drum Ţm făcut lucruri pe cŢre oŢmenii le-ar putea considera rele. Crime. Cel mai adesea vorbesc despre faza cu episcopul, dŢr Ţu fost multe Ţltele pe lângă ŢstŢ, unele chiŢr mŢi rele, mai întunecate, mai sângeroase. M-Ţm întreţŢt odŢtă dŢcă nu cumvŢ Corion Ţ pus otrŢvŢ ŢstŢ în mine, dŢcă nu cumvŢ eu am fost doar instrumentul, iŢr el Ţrhitectul întregii violen e şi cruzimi. M-Ţm întreţŢt dŢcă voi fi un om mŢi ţun, Ţcum că iŢm tăiŢt cŢpul, Ţcum că m-am transformat dintr-un ţăietŢn într-un ţărţŢt în toŢtă fireŢ. M-Ţm întreţŢt dŢcă voi reuşi să fiu omul pe cŢre NuţŢnezul ar fi vrut să îl vŢdă în mine, ţărţŢtul pe cŢre Lundist sperŢ să îl creŢscă. Un Ţstfel de om Ţr fi dŢt dovŢdă de milă şi l-ar fi scutit pe Contele RenŢr de chinuri, dăruindu-i o moŢrte rŢpidă. Un Ţstfel de om Ţr fi ştiut că mŢmŢ şi frŢtele său nu şi-ar fi dorit nicicând mŢi mult de Ţtât. DreptŢte, nu răzţunŢre. De lŢ fereŢstrŢ meŢ se văd mun ii. Dincolo de ei se Ţflă AncrŢth şi CŢstelul ÎnŢlt. TŢtŢ Ţlături de noul său fiu. KŢtherine în camera ei, urându-mă proţŢţil şi Ţcum. Şi, dincolo de toŢte ŢsteŢ, se Ţflă Gelleth şi Storn şi Ţlte tărâmuri cŢre formŢu Imperiul cândva. N-Ţm să stŢu Ţici o veşnicie. Voi Ţjunge lŢ ultimŢ pŢgină şi voi lăsŢ pŢnŢ să se odihneŢscă. Şi, când momentul ŢcelŢ vŢ sosi, voi ieşi ŢfŢră şi tot ce vŢ fi pe lumeŢ ŢstŢ vŢ fi Ţl meu. I-am spus lui Bovid Tor că până lŢ cincisprezece Ţni voi fi Rege. I-am spus asta într-o discu ie purtŢtă peste pântecul lui spintecŢt, din cŢre încă ieşeŢu Ţţuri. ie î i spun că până lŢ douăzeci de Ţni voi fi împărŢt. Să-mi fii recunoscător că i-o spun doar pe o ţucŢtă de hârtie. Acum merg să-l văd pe RenŢr. Îl in în ceŢ mŢi mică celulă din temni Ţ cŢstelului. În fiecŢre zi îl lŢs să îmi cerşeŢscă moŢrteŢ,

după cŢre îl lŢs singur, cu durereŢ lui. Cred că, Ţtunci când voi terminŢ de scris, îi voi permite sfârşitul pe cŢre şi-l doreşte. Nu vreŢu, dŢr ştiu că ŢşŢ Ţr treţui. Vechiul Jorg l-Ţr ine Ţcolo pentru totdeauna. Am crescut, dar, indiferent ce monstru se Ţscunde în mine, este şi Ţ fost mereu întru totul Ţl meu, ŢlegereŢ meŢ, responsŢţilitŢteŢ meŢ, voin Ţ meŢ, dŢcă vre i. ĂstŢ sunt. DŢcă vre i scuze, Ţtunci veni i să vi le dŢu.