Proiect De Curs

ACADEMIA DE ÎNALTE STUDII MILITARE NESECRET COLEGIUL DE COMANDĂ ŞI STAT MAJOR Exemplar unic CURSUL POSTUNIVERSITAR DE PERFECŢIONARE ÎN CONDUCEREA RĂZBOIULUI ELECTRONIC

1.

Hfr&Z8h2> Introducere................................................................................................................................................4

2.

Principiile desfăşurării R.E. în 6

\■

3.

2.1.

R.E.- definiţie, rol, loc, principii generale.............................................................................6

2.2.

Misiunile şi obiectivele R.E................................................................................................... 7

2.3.

Componentele R.E..................................................................................................................8

2.4.

Forţele şi mijloacele participante la R.E.............................................................................12

2.5.

Des/aşurarea R.E..................................................................................................................12

2.6.

Conducerea R.E....................................................................................................................15 2.6.1. Pregătirea R.E....................................................................................................15 2.6.2. Ducerea R.E..............................................................................................................16

R.E. la C.A. (Gr.Op.)/F.T. în operaţia de apărare...............................................................................19

3.1.

4.

operaţie.................................................................................

TEMA: Conţinutul, misiunile şi obiectivele R.E. în operaţia C.A.

(Gr.Op.).............19

3.2.

Forţele şi mijloacele de R.E. care pot fi desfăşurate de adversar în RĂZBOIUL ELECTRONIC LA Gr. Op. fâşia de acţiune (zona deresponsabilitate) a C.A. (Gr.Op.)..........................................20

3.3.

Întrebuinţarea forţelor şi mijloacelor de R.E_. în operaţia de apărare (M.U. C.A.) DIN FORŢELE TERESTRE ÎN OPERA TIA DE APĂRARE a C.A.tip(Gr.Op.)....................................................................................................................24 3.3.1. Forţe şi mijloace de R.E. din dotare......................................................................25 3.3.2. Forţe şi mijloace de R.E. care pot fi primite ca întărire...........................................26 3.3.3. Posibilităţi de cercetare şi neutralizare..................................................................27 îndrumător ştiinţific

Col.conf.univ.dr. Destinaţia, compunerea, misiunile şi dispozitivul de luptă al

B.R.E./C.A.

ŞTEFAN IONESCU (Gr.Op.) din F.T...............................................................................................30

8. IN T R în ultimele două decenii ştiinţa şi tehnologia au cunoscut o dezvoltare impetuoasă care a O dus la informatizarea şi electronizarea societăţii modeme şi implicit a armatei. D Astfel, în plan militar s-a produs proliferarea de masă a armamentului de înaltă precizie U comandat electronic şi dezvoltarea sistemelor electronice integrate de comandă, control, C comunicaţii, computere şi informaţii (C4.I.) ca element ce asigură desfăşurarea acţiunilor E militare modeme. Armatele îşi bazează mobilitatea, viteza de reacţie şi capacitatea de distrugere R E pentru folosirea integrată a mijloacelor electronice şi a mijloacelor de foc. Dintre acestea, mijloacele electronice asigură şi condiţionează obţinerea, prelucrarea şi transmiterea unui volum complet de informaţii, optimizarea conducerii trupelor şi dirijarea armamentului la scara timpului real, amplificând puterea mijloacelor de foc prin precizie, oportunitate şi eficienţă. Concomitent, s-au dezvoltat procedee, metode şi mijloace tot mai perfecţionate de luptă cu armamentul dirijat şi sisteme electronice (C4.I.), ceea ce a determinat o confruntare continuă în utilizarea undelor electromagnetice şi eforturi deosebite pentru asigurarea protecţiei şi stabilităţii acestor sisteme. In cadrul războiului s-a produs o deplasare a efortului către latura electronică informaţională ce se desfăşoară în spectrul electromagnetic tot mai extins, capacitatea militară a statelor a devenit tot mai dependentă de factorul informaţional, de posibilităţile de culegere, prelucrare, transmitere, utilizare şi protejare a informaţiilor, precum şi de posibilităţile de interzicere a utilizării informaţiilor de către adversar. In aceste condiţii, războiul electronic a cunoscut o dezvoltare deosebită în planul concepţiei, procedeelor şi mijloacelor de ducere a acţiunilor pe timp de pace şi de război. Războiul electromagnetic a devenit forma principală de confruntare pentru obţinerea supremaţiei prin utilizarea spectrului electromagnetic şi a întrebuinţării tehnicii electromagnetice cu diferite destinaţii, el constituind un factor important al spectrului electromagnetic, stabilitatea sistemelor electromagnetice ce asigură activităţile economice, sociale, politice şi militare ale ţării. Toate acestea au determinat creşterea numărului de militari care folosesc mijloace electronice pentru îndeplinirea misiunilor de luptă, imprimându-se perfecţionarea continuă a pregătirii de specialitate având în vedere ritmul continuu de modernizare a sistemelor din spectrul electromagnetic. Constituie un adevăr axiomatic ca orice mijloc electronic, oricât de performant ar fi, are limite şi puncte vulnerabile, care bine cunoscute, permit contracararea sa cu eficientă ridicată. 3 Rolul hotărâtor în acest proces revine totuşi omului, luptătorului conştient şi bine pregătit, care poate asigura soluţii ingenioase de anihilare a superiorităţii tehnice a adversarului utilizând judicios mijloacele electronice din înzestrare, aflate într-un proces de continuă perfecţionare. In operaţiile modeme sunt de neconceput activităţile de conducere a trupelor, de asigurare a conducerii şi dirijării armamentului şi tehnicii de luptă, de asigurare a

4

navigaţiei terestre, aeriene şi maritime (fluviale), de cercetare a câmpului de luptă etc., fară utilizarea pe scară largă a mijloacelor şi sistemelor electronice. De aceea, aceste mijloace se găsesc în dotarea marilor unităţi (unităţilor). Deţinerea controlului asupra câmpului electromagnetic constituie factorul principal care hotărăşte finalul operaţiei. In această idee, la elaborarea programelor şi măsurilor în domeniul războiului electronic trebuie cunoscute opiniile specialiştilor militari contemporani rezultate din studiul unor conflicte militare recente: - fostul preşedinte al Comitetului Militar al NATO, general JOHANNES STEIHOFF, într-o directivă operativă specială, atrăgea atenţia ca : “Acum am intrat în era războiului electronic, care tinde să devină un factor de importanţă hotărâtoare într-un război modem. Acestuia ar trebui să-i acordăm un loc prioritar în pregătirea şi ducerea luptei, deoarece, acţiunile sale complexe, desfăşurate în întreg spectrul electromagnetic, cu mijloace multiple şi sofisticate, au capacitatea şi posibilitatea de a şoca, paraliza şi copleşi inamicul şi a face ineficiente contramăsurile acestuia”. Este evident că în această etapă marcată de evoluţii favorabile în plan doctrinar şi de un proces amplu de reconsiderare a domeniului artei militare, este necesar ca şi în domeniul războiului electronic să se producă clarificări în planul teoretico- conceptual care să determine mutaţiile aşteptate în sectorul structural-aplicativ.

1. PRINCIPIILE

DESFĂŞURĂRII

RĂZBOIUL

UI

ELECTRONIC ÎN OPERA TIE 2.1 Războiul electronic: definiţie, scop, rol şi loc; principii generale Procesul transformării Armatei române într-o structură modernă are drept scop îndeplinirea unor misiuni complexe şi diversificate. Acestea presupun acoperirea spaţiului terestru, aerian şi maritim prin acţiuni militare cu rol de siguranţă strategică, desfăşurate simultan sau succesiv, de către marile unităţi, atât pe frontiera de stat, cât şi în adâncimea teritoriului. Complexitatea şi amploarea acţiunilor militare conturează a cincea dimensiune a conflictelor moderne: SPECTRUL ELECTROMAGNETIC. Războiul electronic este un DOMENIU PRIORITAR, o formă de confruntare permanentă pentru obţinerea superiorităţii în utilizarea spectrului electromagnetic. Războiul electronic (R.E.) cuprinde ansamblul acţiunilor militare executate de trupele proprii într-o concepţie unitară, care implică utilizarea energiei electromagnetice pentru determinarea (precizarea), exploatarea, contracararea, reducerea sau prevenirea folosirii ostile, de către adversar, a spectrului elctromagnetic, precum şi măsurile care asigură exploatarea în siguranţă a mijloacelor electronice proprii sau aliate, pentru îndeplinirea misiunilor planificate Obţinerea superiorităţii în utilizarea spectrului electromagnetic se asigură prin desfăşurarea acţiunilor de război electronic, conjugată cu adoptarea unei game bogate, diverse de măsuri între care mai importante sunt cele din domeniul informaţiilor, influenţării psihologice şi distrugerii capacităţilor esenţiale de comandă şi control ale adversarului. Pentru atingerea scopurilor şi misiunilor esenţiale, războiul electronic este un element integrat al acţiunilor militare si se desfăşoară, în forme specifice, la toate eşaloanele, atât în timp de pace, cât si în situaţiile de criză si la război. Scopul principal al războiului electronic este obţinerea (menţinerea) supremaţiei în utilizarea spectrului electromagnetic şi constă în cunoaşterea permanentă a situaţiei electronice (SE), influenţarea, degradarea sau distrugerea mijloacelor electronice ale adversarului care asigură obţinerea, transmiterea şi prelucrarea informaţiilor în sistemele de comandă-controlcomunicaţii-computere- informaţii, de război electronic şi de armament dirijat, concomitent cu protecţia mijloacelor electronice ale trupelor proprii sau aliate pentm menţinerea capacităţilor de comandă şi acţiune a acestora. Esenţa războiului în operaţiile trupelor constă în descoperirea, identificarea: 1. reţelelor (direcţiilor, mijloacelor) de comunicaţii pentru conducere (comandă- raport) şi cooperare; 2. mijloacelor electronice de cercetare şi dirijare a armamentului sol-sol şi aer-sol (staţiile de radiolocaţie, senzori de cercetare, vizoare de tragere prin televiziune,

6

tennoviziune, lasere, capetele de autodirijare ale rachetelor, bombelor şi muniţiilor de aviaţie etc.), ce acţionează în adâncimea strategică (tactică, operativă) concomitent cu asigurarea viabilităţii sistemelor (mijloacelor) electronice şi armamentului dirijat ale trupelor proprii, pentru îndeplinirea misiunilor planificate. Locul războiului electronic: Războiul electronic este un domeniu vital al preocupărilor tuturor utilizatorilor de mijloace electronice, desfaşurându-se permanent la pace, în situaţii de criză şi la război, în toate mediile care permit propagarea undelor electromagnetice. Războiul electronic se desfăşoară, respectând următoarele principii si cerinţe generale : • continuitatea în forme specifice, la pace şi la război, a acţiunilor şi măsurilor de război electronic • asigurarea cu date şi informaţii reale şi oportune privind situaţia electronică şi operativă în zonele de acţiune şi interes pentru statele majore ale marilor unităţii (unităţilor) • concordanţa scopurilor, misiunilor şi acţiunilor de război electronic cu concepţia şi desfăşurarea operaţiei (luptei) • realizarea surprinderii în executarea misiunilor, în special în momentele hotărâtoare ale operaţiei (luptei) • distribuirea centralizată a informaţiilor între subsistemele şi mijloacele de război electronic • repartiţia optimă şi utilizarea raţională a resurselor limitate ale războiului electronic în operaţie (luptă) • întrebuinţarea combinată şi prin surprindere a mijloacelor de bruiaj şi dezinformare electronică cu cele de foc şi de lovire, în concordanţă cu manevra forţelor, pentru a realiza “o putere unică de lovire”, care să amplifice efectul folosirii armamentului din înzestrare • asigurarea redundanţei acţiunilor de bruiaj şi lovire, orientarea acestora către elementele esenţiale ale sistemelor C4I.C.M. (contramăsuri) ale adversarului • conducerea centralizată a războiului electronic şi executarea descentralizată a misiunilor de către forţele participante • integrarea forţelor în sistemele automatizate performante

2.2. Misiunile şi obiectivele războiului electronic /V In cadrul acţiunilor militare trupelor le revin următoarele misiuni de război electronic: - cunoaşterea permanentă a situaţiei electronice şi operative (tactice) a adversarului şi forţelor proprii; determinarea ameninţărilor probabile şi imediate în spectrul electromagnetic;

7

Cercctarea semnalelor electromagnetice (C.S.E.), ce cuprinde:

-

avertizarea forţelor proprii asupra acţiunilor adversarului în spectrul electromagnetic, care reprezintă ameninţări imediate; - dezorganizarea sau îngreunarea utilizării sistemelor şi echipamentelor electronice ale adversarului, care asigură comanda, controlul, comunicaţiile, informaţiile, dirijarea armamentului, inclusiv cele de război electronic, în special în momentele critice ale operaţiei (luptei); - menţinerea capacităţii forţelor proprii de utilizare a sistemelor electronice şi a complexelor de armament dirijat, în scopul executării misiunilor planificate, în condiţiile acţiunilor de război electronic desfăşurate atât de adversar cât şi de trupele proprii. Misiunile generale ale războiului electronic se concretizează în planurile de operaţii, diferenţiat, în funcţie de starea forţelor (de război sau de pace), de situaţia operativă şi electronică, de specificul eşalonului la care se organizează şi se execută acţiunile de război electronic, integrându-se complet în misiunile operative (tactice) ale marilor unităţi (unităţilor), conform prevederilor regulamentelor în vigoare. Misiunile războiului electronic se execută în zona de responsabilitate şi zona tic interes ale trupelor. Principalele obiective ale războiului electronic sunt constituite din: - sisteme şi echipamente de comunicaţii militare şi guvernamentale; - tehnica electronică, integrată sau nu în structura punctelor de comandă (centrelor de conducere) de la diferite eşaloane; - mijloace de cercetare (senzori) prin radiolocaţie, termolocaţie, televiziune, laser, etc.; - sistemele (complexele) de dirijare (autodirijare) ale armamentului terestru, aerian şi maritim; - sisteme şi echipamente de radionavigaţie (terestră şi aeriană); - sisteme şi echipamente de recunoaştere “amic-inamic”; - sisteme de război electronic; - sisteme de propagandă specială. tp'

2.3. Componentele războiului electronic, sunt: 1

" cercetarea semnalelor de comunicaţii; * cercetarea semnalelor de necomunicaţii (de radiolocaţie, de radionavigaţie, «te •aser, etc.); ^ " cercetarea radiaţiilor neintenţionate. • niâsuri de sprijin electronic (M.S.E.), care cuprind: " avertizarea forţelor proprii asupra ameninţărilor în spectrul electromagnetic; controlul şi corecţia bruiajului şi dezinformării efectuate de trupele proprii; m.

ndicarea ţintelor pentru armamentul autodirijat antiradiaţie; descoperirea, localizarea şi urmărirea surselor de bruiaj şi dezinformare ale inamicului

3. contramăsuri electronice (C.M.E.), cu: ■ bruiajul; ■ dezinformarea electronică; ■ distrugerea aparaturii electronice. 4. măsuri de protecţie electronică (M.P.E.), (măsuri tehnice, tactice, organizatorice şi de antrenament) cu: ■ controlul electronic; ■ asigurarea compatibilităţii electromagnetice; ■ mascarea electronică 2.3.1. Cercetarea semnalelor electromagnetice Cuprinde acţiunile permanente (executate din timp de pace şi intensificate pe timp de război), coordonate de eşaloanele strategice şi operative, privind căutarea, interceptarea, localizarea, identificare şi analiza complexă a emisiunilor electromagnetice în scopul obţinerii a maximului de informaţii privind situaţia electronică a adversarilor potenţiali. Aceste informaţii se folosesc pentru: - actualizarea bazelor de date asupra ameninţărilor probabile; - evaluarea caracteristicilor tehnico-tactice şi performanţelor echipamentelor electronice şi a sistemelor de armament; - evaluarea potenţialului şi intenţiilor inamicului; - planificarea operaţiilor (luptelor); - stabilirea procedeelor şi mijloacelor necesare ale măsurilor de sprijin electronic, contramăsurilor electronice şi ale măsurilor de protecţie electronică; - stabilirea cerinţelor antrenării trupelor. Cercetarea semnalelor electromagnetice se execută de regulă, sub coordonarea eşaloanelor strategice şi operative, cu aparatură complexă, în întreg spectrul electromagnetic, pentni a se putea cunoaşte din timp noile sisteme electronice intrate în dotarea armatelor străine, identificarea unor noi posibilităţi tehnice ale mijloacelor de diferite tipuri ce se pot întrebuinţa în luptă, pentru a se evalua potenţialul electronic al trupelor şi a se stabili strategia ce trebuie adoptată pentru a le contracara. Eşaloanele tactice informează pe scară ierarhică despre apariţia unor mijloace inedite descoperite la inamic.

2.3.2. Măsurile de sprijin (suport) electronic Cuprind acţiunile executate de trupele proprii pentru descoperirea, interceptarea, localizarea, identificarea, analiza şi determinarea parametrilor radiaţiilor electromagnetice purtătoare de informaţii şi a surselor acestora având ca rezultate cunoaşterea situaţiei electronice şi operative a inamicului, determinarea ameninţărilor în spectrul electromagnetic şi sprijinul nemijlocit a contramăsurilor de Protecţie electronică, executate de trupele proprii.

9

gL>ah-ea-â: - avertizarea trupelor proprii (echipajelor blindate, aeronavelor şi navelor) asupra ameninţării nemijlocite în spectrul electromagnetic; - controlul şi corecţia bruiajului; - indicarea ţintelor pentru armamentul autodirijat pe emisiunile electromagnetice ale inamicului; - descoperirea, localizarea şi urmărirea surselor de bruiaj şi dezinformarea electronică. Obţinerea datelor despre sistemele şi mijloacele electronice ale inamicului se asinură de către toate armele. Informaţiile cele mai caracteristice se pot obţine numai de către cercetarea electronică. Prin cercetarea electronică se pot determina date despre inamic necesare statului major în elaborarea hotărârii precum: - tipurile, numărul, destinaţia şi apartenenţa mijloacelor electronice folosite pentru conducerea, cercetarea, dirijarea armamentului şi bruiajului electronic; - gruparea trupelor; - dispunerea în teren a unor mijloace de lovire; - structura punctelor de comandă; - manevra forţelor şi mijloacelor; - descoperirea măsurilor de mascare şi dezinformare. Procedeele de realizare a cercetării electronice sunt: căutarea, urmărirea, goniometrarea, interceptarea şi analiza emisiunilor

2.3.3. Contramăsurile electronice Contramăsurile electronice cuprind acţiunile ce urmăresc anularea sau reducerea posibilităţilor inamicului de întrebuinţare a spectrului electromagnetic pentru ducerea luptei. a. Bruiajul electronic - cuprinde acţiunile bazate pe radiaţia sau reflexia intenţionată a energiei electromagnetice în scopul diminuării posibilităţilor inamicului de întrebuinţare a sistemelor electronice şi armamentului dirijat; b. Dezinformarea electronică - cuprinde acţiunile bazate pe radiaţia, modificarea parametrilor, absorţia sau reflexia energiei electromagnetice în scopul înşelării inamicului la interceptarea sau folosirea informaţiilor recepţionate de sistemele sale electronice. Dezinformarea electronică prin simulare: - cuprinde acţiuni bazate pe crearea de emisiuni electromagnetice false în scopul înşelării inamicului cu privire la posibilităţile reale şi dispunerea trupelor Proprii; Exemple: - reţele (direcţii) radio (radio-releu) false;

10

-

emiţătoare de radiolocaţie5false: 9 capcane termice; tinte false de radiolocaţie5etc. 9

”

Dezinformarea electronică prin manipulare: - cuprinde acţiuni bazate pe modificarea caracteristicilor radiaţiilor electromagnetice emise de tehnica de luptă proprie, în scopul înşelării inamicului cu privire la modul de acţiune şi intenţiilor trupelor. Exemple: - vopsirea tehnicii cu vopsele absorbante; - micşorarea radiaţiei termice a tehnicii de luptă; - folosirea avioanelor "invizibile” etc. Dezinformarea electronică prin imitare: - presupune acţiuni de introducere în canalele de recepţie ale echipamentelor electronice ale inamicului a semnalelor electromagnetice emise de acestea sau nou create, prelucrate astfel încât să introducă informaţii false privind ţintele de lovit, situaţia trupelor, ordinele ce trebuie executate etc. c. Distrugerea apărării: - cuprinde acţiunile bazate pe folosirea armamentului autodirijat pe emisiunile electromagnetice emise de staţiile de radiolocaţie, de cercetare şi dirijare a armamentului, staţiile radio (radio-releu) şi de bruiaj ale adversarului, în scopul distrugerii (neutralizării) componentei electronice a apărării acestuia.

2.3.4. Măsurile de protecţie electronică Cuprind măsurile ce se execută pentm menţinerea capacităţii de întrebuinţare în interesul trupelor proprii a spectrului electromagnetic în condiţiile executării de către inamic a acţiunilor de război electronic. Măsurile tactice se realizează prin: - organizarea şi dispunerea judicioasă a sistemelor (mijloacelor) electronice astfel încât să se evite radiaţia electromagnetică în direcţia adversarului; - dislocarea elementelor de dispozitiv ale marilor unităţi (unităţilor) pentru a reduce la minimum puterea de emisie a mijloacelor electronice; - manevra neregulată şi frecventă a mijloacelor electronice, complexelor de armament dirijat şi punctelor de comandă; - mascarea şi protecţia fizică a tehnicii electronice şi a punctelor de comandă. Măsurile tehnice se realizează prin: - proiectarea şi realizarea sistemelor (echipamentelor) electronice; - cuprind măsuri spaţiale, spectrale şi temporale de protecţie şi criptarea mesajelor. Măsuri organizatorice se realizează prin: - alocarea frecvenţelor; - politica de control a emisiunilor electromagnetice (interdicţia, limitarea, schimbarea caracteristicilor de lucru);

11

(2

-

securitatea comunicaţiilor. 3

Măsuri de antrenament: - antrenarea operatorilor de la mijloacele electronice pentru contracararea acţiunilor de cercetare şi război electronic executat de inamic.

2.4. Forţe şi mijloace participante la războiul electronic La războiul electronic participă, în forme specifice, forţe şi mijloace specializate şi / sau nespecializate. Forţele şi mijloacele specializate de război electronic, sunt constituite din: - unităţi (subunităţi) de război electronic ale trupelor de uscat, aviaţiei şi apărării antiaeriene, marinei militare, comandamente de bază pentru ducerea luptei cu sisteme (mijloace) electronice şi de armament ale adversarului; Sunt considerate unităţi ale primei lovituri - lovitura electronică - de aceea trebuie să dispună de încadrare şi înzestrare de război, fiind gata de luptă permanent. - complexele automatizate de război electronic de la bordul tehnicii blindate, aeronavelor şi navelor destinate pentru asigurarea protecţiei individuale sau colective. Forţele şi mijloacele nespecializate de război electronic sunt constituite din. - unele unităţi (mari unităţi) de arme întrunite şi de arme - în misiuni temporare de lansare a staţiilor (emiţătoarelor) de bruiaj cu o singură întrebuinţare sau de distrugere a apărării electronice a adversarului; - toate unităţile (marile unităţi) de arme întrunite şi de arme - prin aplicarea măsurilor ordonate de protecţie electronică a sistemelor (mijloacelor) şi complexelor de armament dirijat din înzestrare, precum şi prin executarea unor acţiuni de avertizare şi dezinformare electronică; - unele unităţi (subunităţi) de transmisiuni şi radiolocaţie, cu misiuni de înşelare electronică, de cercetare, bruiaj, control etc.

2.5. Desfăşurarea războiului electronic Războiul electronic cuprinde acţiuni şi măsuri complexe, dinamice ce se desfăşoară pe timp de pace şi în perioadele de criză politico-militară, în mod independent sau în corelaţie cu acţiuni de altă natură şi la război pe timpul ducerii operaţiilor. Succesiunea fazelor de desfăşurare a războiului electronic sunt prezentate în anexa nr. 1. Superioritatea electromagnetică - ce reprezintă scopul de bază al războiului electronic trebuie să se obţină înaintea oricărei acţiuni strategice sau operative; în lipsa acesteia şansele noastre de a obţine victoria în războiul de apărare fiind minime. Focul şi mişcarea sunt decisive numai atunci când adversarul a fost învins anterior din punct de vedere electromagnetic.

12

j

înfrângerea electromagnetică implică distrugerea sau neutralizarea sistemului (fI al adversarului, dezorganizarea întregului dispozitiv adoptat în vederea declanşării agresiunii (operaţiei). Având în vedere că se desfăşoară în întreg spectrul electromagnetic, în ascuns şi pe spaţii mari, războiul electronic reprezintă o armă deosebit de eficace (în unele publicaţii este folosită expresia plastică “asul din mânecă”) la dispoziţia comandanţilor şi statelor majore de la toate eşaloanele ierarhice, care trebuie declanşate cu fermitate şi cu toate forţele şi mijloacele, chiar din primul moment al acţiunilor, deoarece, prin posibilităţile sale contribuie la realizarea surprinderii, asigurarea iniţiativei, reducerea pierderilor şi, în final la obţinerea victoriei. In condiţiile actuale capătă o importanţă deosebită realizarea unui timp relativ redus (minimum 15 secunde) în care să se execute întreg ansamblul de activităţi ce trebuie parcurse începând cu cercetarea electronică şi terminând cu atacul electronic (sau distrugerea). Războiul electronic se organizează de către statul major, prin şeful secţiei (biroului, compartimentului) război electronic, integrată secţiei (biroului) informaţii (G-2), în cooperare cu şefii de arme şi ai grupelor operative (reprezentanţilor), care stabilesc misiunile şi procedeele de neutralizare (distrugere) a mijloacelor (sistemelor) electronice ale adversarului, organizează cooperarea între forţele şi mijloacele participante în acest scop precum şi protecţia mijloacelor (sistemelor) electronice proprii. Misiunile ce revin forţelor participante sunt concretizate la marile unităţi strategice, operative şi tactice în planul războiului electronic, iar la unităţi pe harta de lucru a comandantului şi a şefului biroului pregătire de luptă. Secţiile, birourile, compartimentele statului major, şefii de armată şi ai grupelor operative (reprezentanţi) trec în planurile de întrebuinţare a armelor sau pe hărţile de lucru şi misiunile de război electronic ce le îndeplinesc forţele şi mijloacele din subordine. Pe timp de pace războiul electronic presupune: - activităţile desfăşurate de organele de conducere a războiului electronic de la eşaloanele strategice şi operative privind: planificarea războiului electronic pentru situaţii de criză şi faza iniţială a războiului, îmbunătăţirea structurilor organizatorice a forţelor şi mijloacelor de război electronic; înzestrarea armatei cu tehnică specifică; pregătirea pentru luptă a forţelor participante la război electronic; colaborarea cu alte arme pe linia războiului electronic; - acţiuni şi misiuni operative de război electronic, privind cunoaşterea şi controlul situaţiei electronice din zonele de responsabilitate şi interes ale României; protecţia sistemelor electronice proprii împotriva acţiunilor ostile intenţionate sau neintenţionate; asigurarea compatibilităţii electromagnetice a sistemelor electronice pe teritoriul naţional; asigurarea unei capacităţi de luptă ridicate a forţelor şi mijloacelor de război electronic la dispoziţie; - acţiuni şi misiuni de război electronic pentru pregătirea trupelor (forţelor) pe timpul aplicaţiilor, antrenamentelor şi a programului pregătirii pentru luptă a trupelor;

13

Pentru executarea activităţilor si măsurilor operative de război electronic pe timp de pace: - se constituie, în etape, subsistemul operativ de conducere a războiului electronic la nivelul strategic şi operativ, în cadrul celor trei categorii de forţe ale armatei, cuprinzând centre (servicii şi posturi) operaţionale ale războiului electronic cu atribuţii de culegere, monitorizare şi analiză a datelor de cercetare (control) electronic şi de conducere a forţelor şi mijloacelor aflate în serviciul de luptă permanent; - unităţile (marea unitate) de război electronic execută serviciul de luptă permanent cu o parte din forţe şi mijloace dispuse în posturile de război electronic instalate la 1025 km. de frontiera de stat, pe principalele direcţii strategice şi în zona interioară de securitate electronică; - unităţile de aviaţie de război electronic (în perspectivă) şi unităţile de nave cu misiuni de război electronic - execută serviciul de luptă permanent cu un avion (elicopter, navă) de cercetare - sprijin electronic. Periodic se execută misiuni de cercetare sprijin aerian electronic, lateral, pe traiecte de zbor stabilite, deasupra teritoriului naţional, de regulă pe timpul zborurilor de instmctie a aviaţiei; 9 5 “ - la ordinul Statului Major General transmis prin sistemul operaţional al războiului electronic, marile unităţi şi unităţi de diferite arme execută misiuni suplimentare de protecţie electronică şi misiuni de luptă privind anihilarea emiţătoarelor ostile, ce perturbă sistemele (mijloacele) electronice ale armatei. Pe timp de război: In perioada iniţială a războiului se pun în aplicare planurile de operaţii, executându-se acţiuni şi misiuni de război electronic corespunzătoare fiecărei etape, în funcţie de situaţia operativă şi electronică prin: - utilizarea forţelor şi mijloacelor de război electronic la dispoziţie, în conformitate cu concepţia operaţiei; - întrebuinţarea mijloacelor de foc şi de lovire în misiuni temporare de distrugere a unor elemente importante ale sistemelor C4I identificate şi localizate la inamic; - reducerea eficacităţii mijloacelor de război electronic ale inamicului; - scoaterea tehnicii electronice din dotarea trupelor proprii de sub ameninţarea acţiunilor inamicului; 9 » “ - reducerea indiciilor de demascare a tehnicii electronice proprii şi folosirea la maximum a posibilităţilor tehnice şi tactice de protecţie electronică a acestora; - executarea altor acţiuni şi misiuni în scopul creşterii protecţiei sistemelor şi mijloacelor electronice ale trupelor proprii. Modelul general al organizării şi ducerii războiului electronic în cadrul operaţiilor este prezentat în anexa nr.2.

2.6. Conducerea războiului electronic Activitatea comandamentului şi statului major pentru pregătirea şi ducerea războiului electronic

2.6.1. Pregătirea războiului electronic Concepţia şi misiunile războiului electronic se stabilesc de către comandantul corpului, iar conducerea nemijlocită a acesteia se execută de către şeful de stat major prin compartimentul război electronic. Principalele activităţi pentru pregătirea războiului electronic sunt: ■ însuşirea misiunii de război electronic pe baza hotărârii comandantului şi a dispoziţiunii de război electronic primită de la eşalonul superior; ■ Analiza datelor privind situaţia electronică a inamicului şi forţelor proprii, obiective de acoperit de bruiaj radioelectronic, a condiţiilor meteo şi de relief ce interesează. * Pregătirea raportului cu date, concluzii şi propuneri pentru luarea hotărârii; ■ întocmirea planului războiului electronic; * Transmiterea dispoziţiunilor de luptă unităţilor (subunităţilor) de război electronic; ■ Transmiterea dispoziţiunilor pentru război electronic marilor unităţi (unităţi) din subordinea corpului; ■ Controlul îndeplinirii misiunilor de război electronic; ■ înaintarea sintezei de război electronic. Se vor prezenta numai: Analiza situaţiei electronice a inamicului si trupelor proprii Se execută atât în funcţie de traiectele de zbor planificate cât şi de zona de operaţie a corpului. Analiza situaţiei electronice a inamicului urmăreşte: - stabilirea grupării şi dispunerii pe baze a inamicului; - determinarea celor mai importante şi vulnerabile verigi şi elemente ale sistemului de apărare antiaeriană şi de conducere a aviaţiei inamicului; - gradul de înzestrare cu mijloace electronice a aviaţiei şi apărării antiaeriene a inamicului; - procedee de întrebuinţare în luptă a mijloacelor radioelectonice. La analiza trupelor proprii si a vecinilor se are în vedere: - forţele şi mijloacele de război electronic la dispoziţie; - capacitatea de luptă a unităţilor (subunităţilor) de război electronic, stare de pregătire pentru luptă, locul de dispunere şi posibilităţile de deplasare şi ocupare a dispozitivelor de luptă; - situaţia, misiunile şi caracterul acţiunilor de război electronic ale vecinilor; - influenţa condiţiilor de relief şi starea vremii asupra acţiunilor de război electronic.

15

Pregătirea raportului cu date, concluzii si propuneri în vederea luării hotărârii de către comandant, din raportul cu date, concluzii şi propuneri trebuie să rezulte foarte precis: - situaţia şi posibilităţile forţelor şi mijloacelor de război electronic; - misiunile războiului electronic şi termenele de îndeplinire a acestora; - obiectivele şi forţele proprii ce pot fi acoperite prin bruiaj; - principalele obiective electronice ce trebuie nimicite prin acţiunile aviaţiei; - măsuri de protecţie electronică a mijloacelor proprii. Principalul document de planificare a războiului electronic în cadrul corpului de armată (Gr.Op.) este Planul războiului electronic care are la bază hotărârea comandantului şi dispoziţiunea pentru război electronic primită de la eşalonul superior.

2.6.2. Ducerea războiului electronic Pe timpul ducerii operaţiei de către C.A. (Gr.Op.) pe linia războiului electronic, se desfăşoară următoarele activităţi specifice: ■înştiinţarea unităţilor (subunităţilor) de război electronic despre apariţia mijloacelor de atac ale inamicului în zonele de cercetare a sistemului radiotehnic propriu şi trecerea acestora în stare de pregătire pentru luptă superioară; ■dare misiunilor de neutralizare prin bruiaj a lucrului mijloacelor electronice ale inamicului; ■menţinerea cooperării între forţele şi mijloacele de luptă electronică ale C.A.’(Gr.Op.); ■nimicirea prin focul artileriei, rachetelor antiaeriene şi aviaţiei de vânătoare a mijloacelor de atac inamice purtătoare de bruiaj; ■nimicirea prin acţiunile aviaţiei de vânătoare-bombardament a mijloacelor electronice din sistemul de apărare antiaeriană a inamicului. In armatele modeme mijloacele electronice constituie baza tehnică a sistemelor de comandă a forţelor strategice, a grupărilor trupelor de uscat, a aviaţiei, a apărării antiaeriene, a forţelor flotei şi complexelor de luptă ale tuturor forţelor armate. Fără acestea nu sunt posibile acţiunile de luptă pe uscat, în aer şi pe mare. Războiul electronic măreşte atât operativitatea şi siguranţa conducerii trupelor şi armamentului, cât şi posibilităţile de luptă ale acestora. Mijloacele electronice, pe lângă acţiunea îndelungată şi rapidă, siguranţă şi viabilitate, autonomie şi universalitate, au următoarele inconveniente: permite părţilor beligerante să distrugă sau să îngreuneze funcţionarea mijloacelor electronice ale inamicului şi în acelaşi timp le obligă să-şi protejeze mijloacele, pentru a se pune pe sine în poziţia cea mai avantajoasă. Drept rezultat, în eter se desfăşoară o luptă încordată şi ascuţită care va influenţa nemijlocit asupra deznodământului operaţiilor şi acţiunilor de luptă ale oricărui stat major. In prezent organizarea războiului electronic constituie una din principalele obligaţii a tuturor comandanţilor şi statelor majore.

16

Conducerea războiului electronic constituie atributul comandanţilor şi statelor majore de la toate eşaloanele, a organelor specializate din cadrul acestora, ce se ocupă nemijlocit de planificare şi conducerea operativă a forţelor şi mijloacelor de război electronic. Acestea formează sistemul de conducere al războiului electronic, ca parte componentă a sistemului de conducere a trupelor. Prin sistemul de conducere a războiului electronic se înţelege ansamblul onianelor şi punctelor de conducere interconectate funcţional, a sistemului de transmisiuni şi a celui de culegere şi prelucrare a datelor despre situaţia electronică. El se creează din timp, în concordanţă cu planurile de ducere acţiunilor de război electronic şi trebuie să fie în permanenţă operaţional, suplu şi capabil ca, fară modificări esenţiale, să treacă în scurt timp de la starea de pace la cea de război. Conducerea războiului electronic se realizează pe baza “Dispoziţiunii pentru război electronic a Statului Major General”, a regulamentelor de război electronic şi a instrucţiunilor de întrebuinţare în luptă a unităţilor de război electronic, a documentelor operative, a ordinelor şi dispoziţiunilor pe linie de armată. Sistemul de conducere este structurat pe mai multe nivele ierarhice, în care conducerea este asigurată astfel: - la nivel strategic, de către Statul Major General şi comandamentele de categorii de forţe ale armatei, prin şefii secţiilor operaţii (compartimentul pentru război electronic) şi constă în contabilizarea informaţiilor, analizarea şi evaluarea situaţiei electronice globale, stabilirea direcţiilor principale de efort şi măsurilor de război electronic ce revin comandamentelor de categorii de forţe ale armatei şi unităţile de război electronic din rezerva strategică şi a celei de asigurare a securităţii electronice de subordonare strategică. La aceste eşaloane vor funcţiona organele de conducere a războiului electronic şi elemente tehnice aferente la nivelul Statului Major General şi a comandamentelor de torţe ale armatei, astfel: - secţia (birouri) de război electronic pentru planificarea acţiunilor; - centrul (puncte) de război electronic; - la nivel operativ, de către comandanţii şi statele majore ale marilor unităţi (prin şeful compartimentului de război electronic) pentru analiza, planificarea şi decizia în domeniul războiului electronic şi de către centrul (postul) operaţional al războiului electronic - ca organ de evaluare a situaţiei electronice şi de elaborare a propunerilor pentru planuri şi ordine de conducere operativă a forţelor de război electronic la dispoziţie. Centrul (postul) operaţional de război electronic se constituie la nivelul Co>nandamentului de armată (corp de armată) şi se suprapune cu punctul de comandă acestuia. La nivelul corpului de aviaţie şi apărare antiaeriană, postul operaţional al '^boiului electronic trebuie să funcţioneze din timp de pace, cu efective reduse, în ^'driil punctului de comandă principal, completându-se la război. - la nivel tactic, de către comandanţii şi statele majore de mari unităţi (prin ofiţerul cu războiul electronic) pentru executarea acţiunilor de atac

17

electronic şi măsurilor de protecţie electronică în funcţie de siruaţia tactică, forţele participante (se preconizează ca la eşalonul brigadă să existe subunităţi de război electronic şi posibilitatea de protecţie individuală a tehnicii de luptă). - La nivelul unităţilor de război electronic, de către punctul de comandă (centrul de conducere a acţiunilor de luptă) al unităţii şi punctele de comandă ale subunităţilor (companiilor) de război electronic din compunerea acestora. - La nivelul unităţilor de aviaţie (nave), care au în dotare tehnica de război electronic, de către punctul de comandă al unităţii, prin postul de luptă electronic, respectiv de către comandanţii de subunităţi de aviaţie pentru forţele subordonate, aflate în zbor, în misiune de luptă. Pentru scurtarea duratei ciclului de conducere a acţiunilor de război electronic impuse de lupta modernă, de performanţele superioare a tehnicii de război electronic, bazate în principal pe utilizarea calculatoarelor, se impune ca sistemul de conducere adoptat să fie automatizat. Sistemul de transmisiuni pentru conducerea războiului electronic este constituit din reţeaua de transmisiuni (fir) realizată din canalele şi liniile de transmisiuni existente în sistemele de transmisiuni actuale ale armatei, sau obţinute din sistemul de telecomunicaţii naţional, iar în perspectivă din canalele puse la dispoziţie din Sistemul de transmisiuni automatizat al armatei (STAR), completate cu reţelele şi direcţiile radio realizate cu mijloace din organica unităţilor (subunităţilor) război electronic.

2. RĂZBOIUL ELECTRONIC LA CA. (Gr.Oy.VF.T. ÎN OPERA TI A DE APĂRARE

2.1.

Conţinutul, misiunile şi obiectivele războiului electronic în operaţia corpului de armată

în condiţiile actuale şi de perspectivă de desfăşurare a conflictelor armate, cunoaşterea şi desfăşurarea utilizării spectrului electromagnetic în situaţii de criză şi de război a devenit un factor deosebit de important în obţinerea victoriei. în cadrul războiului s-a produs o deplasare profundă a efortului către latura electronică- mformaţională, s-a accentuat lupta pentru supremaţie în folosirea spectrului electromagnetic, ca mediu şi suport al obţinerii, transmiterii şi utilizării informaţiei. Securitatea electromagnetică a forţelor proprii ce presupune libertatea de acţiune în spectrul electromagnetic şi în primul rând stabilitatea sistemelor electronice ale acestora a devenit un element esenţial pentru asigurarea securităţii naţionale. în aceste condiţii, războiul electronic a devenit o componentă de bază a războiului modern. Războiul electronic în operaţiile corpului de armată (gr.op.) cuprinde ansamblul acţiunilor care implică utilizarea energiei electromagnetice pentru determinarea (precizarea), exploatarea, reducerea sau prevenirea folosirii ostile a spectrului electromagnetic, precum şi măsurile ce asigură utilizarea spectrului electromagnetic de către forţele proprii (sau aliate) pentru executarea misiunilor planificate, în zonele de acţiune şi cel de interes (de responsabilitate). Acţiunile de război electronic trebuie să asigure determinarea oportună a dispoziti\nlui operativ, intenţiile şi posibilităţile inamicului, dezorganizarea structurilor de conducere a forţelor şi de obţinere a informaţiilor ale acestuia. Prin aceasta se urmăreşte să creeze haos şi confuzie în dispozitivul operativ al inamicului, se reducă puterea de foc şi capacitatea de manevră, asigurându-se astfel creşterea fiabilităţii în luptă şi a libertăţii de manevră a forţelor proprii. Pe această bază, războiul electronic constituie un factor de amplificare a capacităţii de luptă a marilor unităţi şi unităţilor proprii. Cercetarea semnalelor electromagnetice (C.S.E.) cuprinde acţiunile permanente periodice coordonate de eşaloanele strategice (operative) privind căutarea, mterceptarea, localizarea, identificarea şi analiza complexă a emisiunilor electromagnetice ale adversarului, în scopul obţinerii de informaţii privind situaţia electronică a acestuia. Măsurile de sprijin (suport) electronic cuprind activităţile coordonate privind căutarea, descoperirea, interceptarea, localizarea, pecum şi analiza şi determinarea Parametrilor radiaţiilor electromagnetice purtătoare de informaţii şi identificarea ^urselor acestor radiaţii, având ca rezultat cunoaşterea situaţiei electronice a

19

inamicului, recunoaşterea pericolelor imediate şi avertizarea forţelor proprii, în întreaga fâşie de acţiune a corpului de armată. Contraactiunea electronică cuprinde activităţile coordonate de eşalonul corp de arrnată privind bruiajul electronic, dezinformarea electronică (prin simulare, prin manipulare şi prin imitare) şi distrugerea apărării, ce urmăresc reducerea eficacităţii utilizării spectrului electromagnetic de către inamic. Măsurile de protecţie electronică cuprind activităţile executate de către forţele corpului de armată împotriva acţiunilor de cercetare şi război electronic ale inamicului, ce urmăresc păstrarea capacităţii de acţiune a sistemelor şi mijloacelor electronice pentru îndeplinirea misiunilor planificate. Ele se referă la măsuri tehnice şi tactice de evitare sau îngreuiere a măsurilor de sprijin electronic, a acţiunilor de contramăsuri electronice ale inamicului, măsuri de securitate a semnalelor electromagnetice proprii, monitorizarea emisiunilor electromagnetice ale forţelor proprii. Misiunile războiului electronic la corpul de armată (gr.op.) în operaţia de apărare sunt:

-

cunoaşterea permanentă a situaţiei electronice şi operative ale inamicului şi forţelor proprii; avertizarea forţelor proprii asupra acţiunilor inamicului implicând folosirea armamentului dirijat, bruiajului şi diversiunii electronice; dezorganizarea sau îngreuierea utilizării sistemelor C4.I.C.M. şi a armamentului dirijat al adversarului, în special în momentele hotărâtoare ale operaţiei (luptei); păstrarea capacităţii forţelor proprii de utilizare a sistemelor de conducere şi a complexelor de armament dirijat în scopul executării misiunilor planificate, în condiţiile acţiunilor electronice desfăşurate de inamic şi trupele proprii.

2.2.

Forţele şi mijloacele de război electronic care pot fi desfăşurate de inamic în fâşia de acţiune (zona de responsabilitate sau de interes) a corpului de armată

Indiferent de categoria de forţe armate, acestea se împart în forţe şi mijloace specializate şi nespecializate. Forţele si mijloacele specializate sunt constituite din mari unităţi (divizii, grupuri şi brigăzi), unităţi şi subunităţi independente (regimente, batalioane, companii, escadrile, aripi de aviaţie) de cercetare şi război electronic şi de tehnică de război electronic de la bordul aeronavelor, navelor şi blindatelor destinată autoprotecţiei împotriva armamentului dirijat. In compunerea unităţilor de război electronic intră complexe automatizate de bruiaj, de cercetare electronică, de diversiune radio, de control electronic, aeronave

20

je luptă electronică, aerostate de lansare a bruiajului pasiv, rachete antiradiolocaţie, cisterne de cercetare-lovire a trupelor. Din datele existente rezultă că din punct de vedere al structurii şi înzestrării intre aceste unităţi (subunităţi) sunt mari deosebiri de la o ţară la alta. Pentru Zona de operaţii de vest şi nord-vest pot fi avute în vedere îndeosebi structuri organizatorice specifice statelor NATO, dar şi ex-sovietice, în special Ucraina. Forţele armate ale Statelor ex-sovietice dispun de numeroase forte şi mijloace luptă electronică şi cercetare în cadrul tuturor categoriilor de forţe ale armatei. în trupele de uscat pentru executarea luptei electronice şi cercetării electronice există: - o brigadă (regiment) de luptă electronică şi o brigadă de interceptare a transmisiunilor în subordinea M.St.M.; - câte un regiment sau două batalioane independente de luptă electronică (de tip N sau S) şi un regiment de cercetare radio la regiunea militară (front); - 1-2 batalioane de luptă electronică şi un batalion de interceptare a transmisiunilor la armata de uscat; - 1 companie de luptă electronică şi o companie de cercetare la divizia (brigada) mecanizată (la tancuri). Batalioanele de luptă electronică de tip “N” sunt destinate pentru cercetarea şi neutralizarea prin bruiaj a legăturilor radio şi radio releu de conducere la eşaloanele operative şi operativ-tactice ale adversarului. Batalionul de luptă electronic de tip “N” poate instala în teren două centre de interceptare radio şi indicare ţinte pentru bruiaj (unul pentru gama US şi celălalt în gama UUS), 5 posturi de goniometrare radio (3 pe US şi 2 pe UUS), 15 staţii de bruiaj (12 pe US şi 3 pe UUS) şi 3 staţii de bruiaj radioreleu. Batalionul de luptă electronică de tip “S” este destinat pentru neutralizarea radiolocatoarelor de cercetare şi bombardament, a mijloacelor de radionavigaţie şi a celor de legătură radio de la bordul avioanelor adversarului, în scopul apărării unor obiective importante şi trupelor marilor unităţi împotriva loviturilor de aer. Acesta poate instala în teren 3 centre de cercetare radiotehnică, (în cadrul celor trei puncte de comandă automatizate), 2 staţii de bruiaj de radionavigaţie, 27 staţii de bruiaj de radiolocaţie cu lungimea de undă de 2 cm şi 3 cm şi probabil, câteva staţii de bruiaj radio în gama UUS. Structurile organizatorice ale batalioanelor de luptă electronică de tip “N” şi "S : sunt prevăzute în anexele nr.3 şi 4. Compania independentă de luptă electronică din compunerea diviziei (brigăzii) mecanizată (de tancuri) este destinată pentru cercetarea şi neutralizarea prin bruiaj a legăturilor radio de conducere a trupelor la eşaloanele tactice, a legăturilor radio în gama UUS de conducere a aviaţiei şi a focoaselor de proximitate (prin radiolocaţie) ale muniţiei de artilerie, rachetelor şi bombelor de aviaţie ale adversarului. Compania poate instala în teren 8 posturi de interceptare radio, 6 staţii de bruiaj radio, (3 pe US şi 3 pe UUS) şi 9 staţii de bruiaj a focoaselor de proximitate.

21

9? în înzestrarea unităţilor şi subunităţilor de luptă electronică se găseşte atât tehnica de cercetare şi bruiaj mai veche, cu acţionarea manuală (ce există, în general, «ţj în dotarea armatei noastre) cât şi complexe automatizate de cercetae si de bruiaj, realizate după anul 1980. In cadrul trupelor de Apărare Antiaeriană există regimente şi batalioane independente de luptă electronică în compunerea regiunilor de apărare antiaeriană şi subunităţi (companii, plutoane) de luptă electronică în compunerea unităţilor de rachete antiaeriene. Acestea sunt desfăşurate în dispozitiv în cadrul sistemului de apărare antirachetă. In cadrul F.A.M. cele mai numeroase forţe de luptă electronică aparţin Comandamentului aviaţiei tactice, ce dispune de regimente şi escadrile independente de aviaţie (elicoptere) de luptă electronică, de escadrile de aviaţie de luptă electronică în compunerea unor regimente de aviaţie de vânătoare - bombardament şi de cercetare independentă şi de batalioane independente (terestre) de cercetare şi bruiaj a legăturilor radio ale aviaţiei adversarului. 9 O parte din avioanele de vânătoare - bombardament (de tip SU-17, SU-22M3, MIG-27 M) şi avioanele de bombardament pot lansa rachete antiradiolocaţie aer-sol şi aer-navă de tip H27 PS, H-25 MP şi H-58 U, cu distanţa de acţiune de 20-40 km, ce acţionează împotriva staţiilor de radiolocaţie în gamele de 3 cm, 8-11 cm şi 22-24 cin. Regimentele de aviaţie de luptă electronică sunt destinate pentru asigurarea neutralizării apărării antiaeriene a adversarului şi străpungerii acesteia de către marile unităţi şi unităţi ale aviaţiei de front (tactice). Ele au în compunere două escadrile de aviaţie de luptă electronică, înzestrate cu câte 10 avioane mijlocii IAK-28 PP (echipate cu staţie de bruiaj SPS-5 şi câte una din staţiile SPS-22, -28. - 44, - 55) şi o escadrilă de elicoptere de luptă electronică, înzestrată cu 10 elicoptere MI-10 PP sau MI-8 PPA. Pentru a asigura acoperirea întregii game de frecvenţă a mijloacelor apărării antiaeriene este necesară o formaţie de 3 avioane IAK-28 PP. 9 Regimentul poate repartiza 6-10 formaţii de 2-3 avioane IAK-28 PP, ce însoţesc formaţiile de avioane de lovire. Distanţa de neutralizare este de 100-150 km, iar zona în care pot zbura în siguranţă avioanele de lovire este de 3-15 km. Elicopterele de luptă electronică MI-10 PP sunt echipate cu staţiile de bruiaj SPS-5, -22, -44, -63, -66, acoperind practic toată gama de frecvenţe a apărării antiaeriene. Escadrila de elicoptere de luptă electronică acţionează timp de 3-4 ore, în formaţii de 2-3 elicoptere, din raioane de patrulare, deasupra dispozitivului de luptă propriu, la o distanţă de 2030 km faţă de linia de contact, cu un interval între formaţii de 30-70 km şi asigură neutralizarea pe o adâncime de 100-150 km. Poate executa până la 4 ieşiri în 24 ore. Escadrila independentă de elicoptere de luptă electronică este destinată pentru asigurarea străpungerii sistemului de apărare antiaeriană de către aviaţia de front,

22

(jind în compunerea armatei aeriene a frontului, precum şi aviaţiei de transport. Are jn înzestrare 16 elicoptere MI-10 PP şi MI-8 SMV (staţia SPS-88) ce acţionează împotriva staţiilor de radiolocaţie de descoperire a ţintelor aeriene şi a celor de dirijare a rachetelor antiaeriene. Toate avioanele de vânătoare, vânătoare-bombardament, cercetare, transport şi elicoptere antiblindate sunt echipate cu un sistem de luptă electronică destinat protecţiei individuale împotriva armamentului dirijat al adversarului. Batalioanele de cercetare şi bruiaj radio sunt destinate pentru neutralizarea legăturilor radio ale aviaţiei de vânătoare şi apărării antiaeriene ale adversarului, pe timpul străpungerii acestuia de către unităţile de aviaţie de vânătoare, bombardament şi transport.desant proprii. Ele au în înzestrare mijloacele de cercetare şi bruiaj radio în gamele US şi UUS. Avioanele de bombardament strategic sunt echipate cu un sistem complex de cercetare şi bruiaj, destinat pentru neutralizarea mijloacelor radio şi de radiolocaţie din apărarea antirachetă a adversarului, pe timpul acţiunilor în adâncimea strategică a dispozitivului acestuia. Din analiza forţelor şi mijloacelor de luptă electronică aparţinând Statelor ex-sovietice, rezultă o concepţie specifică de organizare, care a aparţinut fostului Tratat de la Varşovia, unde la eşaloanele operative s-au constituit unităţi de luptă electronică cu o cantitate redusă de tehnică de cercetare în sprijinul bruiajului, A precum şi unităţi de cercetare înzestrate numai cu tehnică de cercetare. Intre aceste • • A unităţi se organizează cooperarea în luptă. In ultimul timp, odată cu reorganizarea annatelor, există tendinţa şi preocuparea de a realiza unităţi mixte de cercetare şi luptă electronică. O altă concepţie de organizare aparţine ţărilor care fac parte din NATO, unde forţele şi mijloacele de război electronic şi cele de cercetare electronică se află în organica aceleaşi unităţi, existând însă şi unităţi (mari unităţi) de cercetare electronică, în special la eşaloanele strategice şi operative. In unităţile de cercetare şi luptă electronică, tehnica de cercetare este preponderentă, având la bază principiul că înainte de toate trebuie cunoscute sistemele adversarului şi apoi neutralizate. Indiferent de concepţia de organizare, unităţile de cercetare şi luptă electronică sunt considerate unităţi ale primei lovituri (“lovitură electronică”). Ele au încadrarea şi înzestrarea de război, fiind gata de luptă permanent. O mare parte din forţele şi mijloacele lor, în special cele de cercetare electronică se află ln dispozitiv de luptă, cu misiunea de cercetare permanentă a sistemelor electronice ale trupelor proprii. Forţele şi mijloacele nespecializate cuprind: personalul ce exploatează sistemele şi mijloacele electronice, armamentul şi tehnica de luptă din înzestrarea trupelor ce aplică măsurile stabilite de către statele majore privind protecţia electronică, unităţile de arme (artilerie, rachete, aviaţie, marină) ce execută misiuni de distrugere cu foc şi lovituri asupra punctelor de comandă şi mijloacelor electronice ale adversarului, potrivit concepţiei şi planului operaţiei (acţiunilor de luptă).

înzestrarea cu mijloace radio şi radioreleu şi principalele caracteristici tactico- tehnice ale mijloacelor din dotarea armatelor străine sunt prezentate în anexele nr. 5, 6 şi 7. Dotarea cu sisteme de cercetare şi bruiaj electronic ale armatelor moderne este prezentată în anexa nr. 8. A

2.3.

întrebuinţarea forţelor şi mijloacelor de război electronic în operaţia de apărare a corpului de armată (gr.op.)

Scopul principal al războiului electronic în operaţia de apărare a corpului de armată constă în descoperirea, identificarea, localizarea şi neutralizarea (distragerea) reţelelor (direcţiilor, mijloacelor) de comunicaţii şi cooperare ( în special ale unităţilor de blindate, artilerie şi aviaţie de sprijin), mijloacelor electronice de cercetare şi dirijare a armamentului solsol şi aer-sol (staţii de radiolocaţie, senzorii de cercetare, vizoarele de tragere prin televiziune, termoviziune, laser, capetele de autodirijare ale rachetelor, bombelor şi unităţilor de aviaţie etc.), ce acţionează în special în adâncimea tactică şi operativă, precum şi în asigurarea viabilităţii sistemelor (mijloacelor) electronice ale trapelor proprii. Efortul principal al războiului electronic se concentrează în principal în zonele de acţiune ale corpurilor de armată şi brigăzilor din forţele de angajare imediată, folosindu-se în funcţie de posibilităţi, atât mijloacele terestre, cît şi cele aeriene, împotriva marilor unităţi din forţele de angajare ulterioară se acţionează, în principal, asupra comunicaţiilor radio (radioreleu) de conducere (cooperare), precum şi împotriva punctelor de comandă, urmărindu-se izolarea acestora. Unităţile (subunităţile) de război electronic şi cercetare radio de corp de armată ocupă dispozitiv de luptă cu toate forţele şi mijloacele încă din perioada “pericol de război” şi execută acţiuni de cercetare, sprijin electronic şi de acoperire prin bruiaj şi înşelare electronică a unor obiective ale trupelor, urmărind cunoaşterea cât mai exactă a situaţiei electronice a inamicului. Ulterior, odată cu declanşarea agresiunii de către inamic, aceste unităţi execută acţiuni continue de cercetare-sprijin electronic şi acţiuni ciclice de sprijin- contraacţiune electronică, manevrând în spaţiu şi spectrul electromagnetic. în fimcţie de situaţia operativă şi electronică, forţele şi mijloacele acestora se întrebuinţează prin unul din procedeele specifice, astfel: - selectiv, în întreaga fâşie sau direcţiile principale de acţiune ale marilor unităţi tactice, prin folosirea consecutivă a tehnicii de război electronic asupra obiectivelor electronice, în funcţie de gradul de periculozitate; - concentrat-selectiv, prin utilizarea masată pe direcţia principală de interzis a subunităţilor de război electronic înaintate şi antiaeriene şi selectiv, pe alte direcţii, a celorlate forte. 57 »

24

3.3.1. Forţe şi mijloace de război electronic care aparţin corpului de armată Cu forţele şi mijloacele din organica sa, compania de război electronic constituie un dispozitiv de luptă compus din: a) 1-2 grupuri înaintate de bruiaj pe unde ultrascurte, dispuse de regulă, pe înălţimi dominante şi pe direcţiile principale de interzis, la distanţa de 3-5 km faţă de linia de contact a trupelor, în scpoul realizării eficacităţii bruiajului pe adâncimi cât mai mari în dispozitivul inamicului; b) 1-2- grupuri de bruiaj radio pe unde scurte, cu staţii de putere medie, instalate în dispozitivul de luptă al MU din FAI, pe direcţiile principale de acţiune, în raioanle dispuse, fată de linia de contact a trupelor, la distante de 8-10 km; c) 1 grup de bruiaj radio pe unde scurte de putere mare dispus la 100-150 km . Compania REAA cu forţele şi mijloacele la dispoziţie, asigură: - cercetarea de radiolocaţie, prin radiolocaţie, radionavigaţie şi radio pe UUS, cu mijloace dispuse în raionul punctului de comandă al plutonului şi cu mijloacele care sunt încorporate în completele staţiilor de bruiaj; - cu staţiile de bruiaj de radiolocaţie acoperă principalele elemente ale dispozitivului operativ al C.A. (P.C.; Bg.Tc.; Bg.Mc.;B.Lg., etc). In funcţie de dispunerea în teren şi de cantitatea de mijloace de bruiaj de radiolocaţie, acoperirea prin bruiaj a obiectivelor se organizează în sistem zonal (fix sau mobil) sau pe obiective. Staţiile de bruiaj de răspuns, cu emisie în impulsuri (SPO-8), se dispun la o distanţă între ele de 5-25 km, iar între plutoanele care au în înzestrare staţiile de bruiaj cu emisie continuă (SPB-7) distanţa trebuie să fie de 10-12 km. Distanţa între staţiile de bruiaj de radiolocaţie cu emisie continuă (SPN-30) şi cvasicontinuă (SPN-40) este de 5-25 km. Cînd se ocupă un dispozitiv de luptă liniar, staţiile de bruiaj se dispun la o distanţă de 3-5 km în faţa sau înapoia obiectivului, în funcţie de caracteristicile lor tehnico-tactice. d) 1 grup mixt de bruiaj de radionavigaţie şi radio pe UUS a legăturilor aviaţiei inamicului, dispus în teren, pe direcţia principală de acţiune a aviaţiei, la o distanţă de 10-15 km înapoia liniei de contact a trupelor sau în faţa obiectivelor de apărat, astfel încât să asigure neutralizarea lucrului sistemelor de radionavigaţie de la bordul avioanelor şi legăturilor radio de conducere în cadrul formaţiei de avioane în gama UUS e) 4-6 grupuri de avertizare, bruiaj pasiv şi neutralizare focoase radio, care se instalează în faţa principalelor elemente ale dispozitivului corpului de armată, la distanţa de 3-4 km, în scopul neutralizării capetelor de autodirijare a rachetelor, proiectilelor şi bombelor de aviaţie.

25

Un grup se compune dintr-o staţie de bruiaj focoase radio de proximitate (SPR-1) Şi 0 staţie cu o instalaţie de avertizare la iradierea obiectivului şi lansatoare cll reflectori dipol, capcane termice şi aerosoli.

3.3.2. Forţe şi mijloace de război electronic care pot fi primite ca întărire. Datorită lărgimii fâşiei de apărare a zonei de responsabilitate şi a numărului direcţiilor de interzis, în operaţia de apărare a C.A. (Gr. Op.) mijloacele de bruiaj din Cp. REI şi REA nu satisfac nevoile de neutralizare. De aceea, este necesar să fie întărite cu: - 1-2 PI. Br. Rd. pe US. şi UUS; - 1-2 PI. Br. Electronic pentru acoperirea obiectivelor; - o escadrilă de elicoptere cu staţii radio releu; - emiţătoare de bruiaj cu o singură întrebuinţare (E.B.S.I.); - adaptoare de bruiaj. Plutoanele de bruiaj a reţelelor (direcţiilor)radio, precum şi cele de bruiaj electronic pentru acoperirea obiectivelor, primite ca întărire, au aceeaşi organizare şi se folosesc ca cele organice. Escadrila de elicoptere poate fi organizată pe 3 patrule a câte 3 elicoptere, fiecare având la bord câte o staţie de bruiaj radioreleu. Misiunile de luptă se execută pe patrule sau elicoptere izolate, care efectuează zboruri cu durate de 2-3 ore, în zone situate pe direcţiile principale de acţiune, la distanţa de 15-30 km faţă de linia de contact a trupelor (frontieră). Emiţătoarele de bruiaj cu o singură întrebuinţare vor fi distribuite la MU tactice din FAI, pentru a fi lansate cu obuzierul de 122 mm până la 9 km în adâncimea dispozitivului inamicului. Cu ajutorul acestora se creează un bruiaj radio eficace (1 E.B.S.I. neutralizează pe o rază de aproximativ 700 m) pe o durată de 50-60 minute (gama de frecvenţă 30-100 Mhz. pentru complet). Adaptoarele de bruiaj pot echipa staţii radio în gama UUS şi US constituie în grupuri de bruiaj radio şi folosite pentru neutralizarea legăturilor de conducere ale inamicului prin bruiaj ochit. In funcţie de nevoi şi posibilităţi, în folosul războiului electronic se mai pot folosi: - staţiile de radio din înzestrarea unităţilor şi marilor unităţi, destinate legăturilor şi care temporar, folosind adaptoarele speciale, pot executa bruiaj pe US şu UUS; - mijloacele electronice de diferite tipuri din înzestrarea trupelor Ministerului de Interne (de jandarmi şi grăniceri), ale trupelor teritoriale şi ale batalioanelor de apărare civilă, care se pot pregăti din timp de pace cu adaptoare de bruiaj - mijloacele aparţinând radiocluburilor care pot fi folosite la nevoie pentru cercetare şi bruiaj radio; - mijloace electronice provenite din capturi.

26

3.3.3. Posibiltăţi de cercetare şi neutralizare Pornind de la datele prezentate în capitolele 3.2., putem presupune că, în fâşia de apărare a corpului de armată (Gr.Op.) inamicul ar trece la ofensivă cu două corpuri de armată având în eşalonul întâi 6-7 brigăzi totalizând 18 batalioane. Din datele calculate şi prezentate în anexa nr.9 rezultă că, inamicul care ar trece la agresiune în fâşia C.A. (Gr.Op.) ar organiza în eşalonul întâi aproximativ 116 centre de transmisiuni, 61-88 reţele (direcţii) radio pe unde scurte, 174-252 reţele (direcţii) radio pe unde ultrascurte şi 84 reţele (direcţii) radioreleu în cadrul sistemelor de conducere a trupelor şi de dirijare a armamentului şi tehnicii de luptă. La acestea trebuie adăugat un număr de aproximativ 52 staţii de radiolocaţie din sistemele de căutare, descoperire şi observare a ţintelor. Totodată, în sistemul de război electronic ar organiza 10 centre de interceptare radio pe unde scurte, 14 pe unde ultrascurte şi 14 radioreleu, precum şi 12 centre (grupuri) de bruiaj radio pe unde scurte, 8 pe imde ultrascurte şi 2 de bruiaj radioreleu. Având în vedere forţele şi mijloacele de război electronic de care dispune C.A. (companii de răzoi electronic), rezultă că se pot neutraliza prin bruiaj 8 reţele (direcţii) radio pe unde scurte, 15-45 pe unde ultrascurte şi se pot goniometra în 24 de ore 960 mijloace radio pe unde ultrascurte: Prin bruiaj de radiolocaţie se pot acoperi 2-3 obiective din cadrul dispozitivului operativ al C.A., se pot bruia 100 legături de întrebare-răspuns în sistemul de radionavigaţie tactică TAKAN şi 60 legături pe unde ultrascurte ale aviaţiei tactice ale inamicului şi pot fi protejate prin bruiaj pasiv împotriva rachetelor, proiectilelor şi bombelor de aviaţie, 3-4 obiective. Din analiza comparativă a situaţiei electronice a inamicului ce ar trece la ofensivă în fâşia C.A. şi posibilităţile C.A. de a dezorganiza conducerea trupelor şi dirijarea armamentului şi tehnicii de luptă ale acestuia prin acţiuni de război electronic, admiţând că pentru o dezorganizare eficientă este necesar a-i nimici 20- 30% din obiectivele electronice şi a-i neutraliza prin bruiaj 30-50 % din reţelele (direcţiile) radio şi radioreleu ale M.U. din FAI al dispozitivului operativ, se desprind următoarele concluzii: - din cele 116 centre de transmisiuni ale P.C. şi zonele (ajutătoare) şi 22 centre de bruiaj radio şi radioreleu care constituie obiective electronice, C.A., ar trebui să localizeze prin goniometrare şi să nimicească prin focul artileriei, loviturile rachetelor şi ale aviaţiei la dispoziţie, 28-41 centre de transmisiuni şi bruiaj; - Prin scoaterea din funcţiune a centrelor de transmisiuni putem considera că un număr echivalent de reţele radio şi direcţii radioreleu ar fi dezorganizate (pentru analiză vom considera câte 6-8 din fiecare categorie); - Din cele 56-80 reţele radio pe unde scurte rămase, ar trebui să se neutralizeze prin bruiaj 28-40, dar posibilităţile de care dispune C.A. îi permit acest lucru numai pentru 8 reţele, adică aproximativ 20-28% din necesar;

27

1 2 0 d e bruiaj electronic

vor acţiona din mişcare sau prin schimbarea periodică

- Dina poziţiilor cele 174-252 radioalternând pe unde ultrascurte, rămase în funcţiunedearluptă trebui să se ^riiri) de reţelelucru, ce cele dispuse pe elicopterele neutralizeze prin bruiaj 120-176 reţele, înaintate dar C.A. se dispune de posibilităţi numai pentru Cu subunităţile de război electronic vor neutraliza, cu reţele,radio adică de aproximativ % din de radiolocaţie ale unităţilor ceMn^T 3te -15-45 legăturile conducere12-25 şi staţiile (blindate) şinecesar; de artilerie (sprijin cu foc) din forţele de angajare imediată, radio de cooperare cu - sprijin, Din cele 84 deşidirecţii organizate, ar trebui să se neutralizeze bruiaj 42 aviaţia de precum o parteradioreleu a direcţiilor 33c~^~-eu pe microunde din cadrul prin sistemului de însă ^C.A. nu de posibilităţi în acest transmisiunidirecţii integratradioreleu, ale corpurilor al dispun inamicului. Concomitent cu bruiajul se va executa diversiune însens; reţelele Dm aproximativ 52 de staţii deale radiolocaţie sistemul de căutare, descoperire şi ce conducerecele în anumite porţiuni (ferestre) spectrului din utilizat de inamic, ce ^ rruiază în mod observare a ţintelor terestre, C.A. arşitrebui neutralizeze prinvabruiaj 26acţiuni staţii de intenţionat. Cu o parte din forţele de cercetare sprijinşă'-ccrrr-ic. unitatea executa radiolocaţie, însă nu identificare dispune de şimijloace bruiaj perturbatoare activ ci numaicemijloace de asupra bruiaj interceptare, localizare, T‘^rre ade surselor acţionează pasiv; sistemelor (mijloacelor) ice ale trupelor proprii, în vederea eliminării (neutralizării) operative a DinSubunităţile calculul prezentat, rezultă că atâtantiaerian cantitateavor câtacţiona şi posibilităţile tehncie ale g;;' l-acelor ac^cr~2,. de război electronic din poziţii staţionare ^ smalţuri, de acoperind război radioelectronic sunt insuficiente pentru îndeplinirea misiunilor zî-. re~dn corpului de prin bruiaj electronic, în special, punctele de comandă al de armată, punctele obligate armată. De aicidenecesitatea forţelormecanizate şi mijloacelor întărire. trecere, brigăzile (de de tancuri) pe deplasării sau constituirii grupării de ?e măsura înzestrării cu tehnică modernă specifică, efortul principal al(contraatac). Ele vor contralovitură A lazrc-ilm electronic va fi susţinut de corpul de armată. In acest scop se va urmări zsr'-T'zrea pentru fiecare corp a unei unităti independente de război electronic şi pgnrcczre radio , constituită pe subunităţi de cercetare şi de sprijin electronic, care să pc£zl acţiona masat pe direcţia principală de acţiune, cât şi selectiv pe subunităţi, în fişr_e brigăzilor mecanizate (de tancuri). L_ nitatea de război electronic şi cercetare radio va repartiza forţele şi mijloacele colective şi misiuni, în fâşia corpului de armată, cu concentrarea efortului pe posibile de apărare. mijloacele terestre şi aeriene, inclusiv avioane fară pilot, unitatea va cercetarea continuă a principalelor elemente ale sistemelor electronice şi p^cre^or de comandă ale inamicului. Pe această bază statul major al corpului de va planifica ordinea neutralizării lor prin bruiaj sau lovire cu foc. Mijloacele

28

coopera, pe obiective şi misiuni, cu unităţile de radiolocaţie, de rachete şi artilerie a.a. ale corpului de armată. Unităţile de artilerie de brigadă şi de coip de armată vor executa misiuni de lovire cu foc a unor centre de transmisiuni, staţii de radiolocaţie de cercetare şi de conducere a aviaţiei inamicului. Totodată, vor lansa proiectile cu emiţătoare de bruiaj cu o singură întrebuinţare în apropierea unor obiective electronice stabilite, precum şi proiectile cu aerosoli pentru crearea perdelelor orizontale şi verticale de mascare, în special deasupra punctelor obligate de trecere, rezervei, etc., înainte şi pe timpul atacului aviaţiei inamicului. Unităţile de artilerie antiaeriană vor lovi cu proiectile avioanele cu şi fară pilot destinate cercetării şi bruiajului electronic. Unităţile mecanizate si de tancuri vor întrebuinţa (în perspectivă) complexe de război electronic de la bordul blindatelor pentru protecţia individuală, lansând aerosoli de mascare şi înşelare împotriva rachetelor dirijate din clasa sol-sol şi aer- sol, vor utiliza reflectori poliedrici de diverse tipuri, ficşi sau mobili pentru mascarea antiradiolocatie. 5 Unităţile de geniu si mascare vor instala în apropierea obiectivelor importante ale corpului de armată şi punctelor obligate de trecere, reflectori poliedrici pentru mascare antiradiolocatie şi vor crea perdele de aerosoli absorbanţi ai radiaţiilor în spectrul vizibil şi infraroşu, pentru neutralizarea complexelor de cercetare şi de armament dirijare ale inamicului. Marile unităti tactice si unităţile de arme întrunite si de arme vor executa acţiuni şi măsuri specifice de protecţie electronică, urmărind utilizarea optimă a posibilităţilor tehnice şi tactice ale sistemelor (tehnicii) electronice din înzestrare, eliminarea indicilor de demascare electronică şi asigurarea compatibilităţii electromagnetice a mijloacelor electronice proprii.

29

oo

l DESTINA TIA. COMPUNEREA MISIUNILE SI DISPOZITIVUL DEJJJPŢĂAL B.R.E./C.A. (GR.OP.) DIN F.T.

4.1.

Destinaţia

Batalionul R.E. şi Cc.Rd. al C.A.Trt.(Gr.Op.) din F.T. este destinat pentru executarea permanentă a cercetării radioelectronice, descoperirea la distanţe maxime si urmărirea continuă a mijloacelor terestre şi aeriene de atac, înştiinţarea în timpul cel mai scurt a C.A. (Gr.Op.) şi (S.M.F.T.; D.I.R.M.), asigurarea oportună cu date şi informaţii despre adversar, acoperirea prin bruiaj radioelectronic a forţelor şi mijloacelor din compunerea C.A. (Gr.Op.).

4.2.

Compunerea şi misiuni

Batalionul R.E. şi Cc.Rd. al C.A.Trt (Gr.Op.) din F.T. este constituit din subunităţi specializate, precum şi formaţiuni logistice, astfel: - Cp. de cercetare şi goniometrare radio; - Cp. de război electronic înaintat; - Cp. de război electronic antiarian; - Subunităţi de transmisiuni; - Subunităţi şi formaţiuni logistice. Compania de cercetare şi goniometrare radio este constituită în principiu, din: pluton de cercetare radio pe unde scurte, pluton de cercetare radio pe U.U.S., pluton de goniometrare radio pe U.S. şi U.U.S., pluton transmisiuni. Execută cercetarea, interceptarea şi goniometrarea emisiunilor electromagnetice ale adversarului în toate gamele de frecvenţă şi modurile de lucru şi urmăreşte obţinerea de informaţii despre inamicul aerian şi terestru necesare statului major în elaborarea hotărârii precum: • tipurile, numărul, destinaţia şi apartenenţa mijloacelor electronice utilizate pentru conducerea, cercetarea, dirijarea armamentului şi bruiaj radio; • caracteristicile de lucru radio, măsurile de protecţie a legăturilor, gamele de frecvenţă folosite cu intensitate maximă; • gruparea trupelor; • dispunerea în teren a unor mijloace de lovire; • structura sistemului punctelor de comandă; • manevra forţelor şi mijloacelor; • descoperirea măsurilor de mascare şi de dezinformare; • valoarea desantului aerian debarcat; raioanele ocupate şi direcţiile de dezvoltare a acestora;

30

-7

•

existenţa, valoarea şi întrebuinţarea subunităţilor speciale, de cercetarediversiune; • modul de organizare a comunicaţiilor adversarului, intensitatea folosirii lor, drumurile şi părţile vulnerabile; Procedeele de realizare a cercetării electronice utilizate sunt: căutarea, urmărirea, goniometrarea, interceptarea şi analiza emisiunilor. Pe baza datelor obţinute de cercetarea electronică cu mijloace specializate sau nespecializate comandantul şi statul major iau măsurile necesare pentru contraacţiune şi protecţia electronică proprie. Compania REI este constituită în principiu din: plutoane de bruiaj radio pe US şi UUS, subunităţi de transmisiuni şi control corecţie. Execută următoarele misiuni: •urmăreşte evoluţia ţintelor terestre şi aeriene şi intrarea cu mijloace corespunzătoare în reţelele radio; •neutralizarea lucrului principalelor reţele, direcţii radio de conducere ale adversarului şi a legăturilor radio pe U.U.S. ale celui aerian. •recercetarea lucrului radio, conducerea, controlul şi corecţia bruiajului radio; •determinarea azimutului ţintelor şi caracteristicile tehnice ale mijloacelor electronice respective (frecvenţa de lucru, frecvenţa de repetiţie a impulsurilor, durata seriilor de impulsuri, viteza de rotire a antenei şi polarizarea undelor electromagnetice); •determinarea procedeului de întrebuinţare a acestor mijloace; ordinea de cuplare şi decuplare, de schimbare a frecvenţei, etc.; Compania REA este constituită din plutoane de bruiaj de radiolocaţie; plutoane de bruiaj de radionavigaţie şi de bruiaj radio pe UUS a legăturilor aviaţiei. Execută următoarele misiuni: •descoperirea la distanţă maximă, determinarea elementelor de mişcare şi apartenenţa ţintelor, precum şi a lucrului staţiilor de radiolocaţie de la bord; •cercetarea şi goniometrarea de radiolocaţie; •observarea permanentă a spaţiului terestru şi aerian pentru descoperirea ţintelor aeriene ce zboară la joasă înălţime, a obiectivelor neidentificate lansate de avioane, a efectelor loviturilor aviaţiei, artileriei, rachetelor şi a grupurilor de cercetarediversiune, a persoanelor suspecte, precum şi cercetarea radioactivă, chimică şi biologică a zonei; •cercetarea lucrului mijloacelor de radiolocaţie şi de radionavigaţie ale adversarului aerian; •cercetarea şi neutralizarea prin bruiaj de şi prin radiolocaţie a lucrului staţiilor de radiolocaţie de cercetare şi bombardament ochit dispuse la bordul mijloacelor de atac aeriene ale adversarului; •neutralizarea sistemelor de radionavigaţie apropiate ale adversarului;

31

• acoperirea prin bruiaj de radiolocaţie a grupărilor de forţe proprii precum şi a obiectivelor stabilite de Comandamentul C.A. Trt. (Gr.Op.); •ţinerea la zi a situaţiei aeriene din zona de operaţii a C.A.Trt. (Gr.Op.); •prelucrarea informaţiilor şi materializarea oportună a acestora pe planşetă; •informarea oportună a forţelor despre pericolul atacului aerian şi de folosire a armelor de nimicire în masă şi a mijloacelor incendiare. Subunitatea de transmisiuni este destinată pentru asigurarea legăturilor cu eşalonul superior, de conducere şi cooperare. Are în compunere forţe şi mijloace pentru asigurarea legăturilor fir, radio, radioreleu şi prin mijloace mobile. Subunităţile si formaţiunile logistice sunt destinate pentru asigurarea tehnică şi materială a desfăşurării tuturor acţiunilor de luptă.

4.3. Dispozitivul de luptă Dispozitivul de luptă al unităţii reprezintă gruparea forţelor şi mijloacelor de cercetare electronică şi bruiaj electronic, realizată pe baza hotărârii comandantului, în funcţie de specificul acţiunilor de luptă şi particularităţile obiectivelor de descoperit şi acoperit. Cerinţele dispozitivului de luptă: - să răspundă concepţiei acţiunilor de război electronic; - să asigure obţinerea datelor despre adversarul terestru şi aerian, precum şi despre mijloacele sale electronice; - să fie suplu, greu de identificat şi pe cât posibil să inducă în eroare adversarul asupra grupării forţelor şi mijloacelor proprii; - să asigure condiţii pentru folosirea forţelor şi mijloacelor din compunere şi a celor primite temporar în subordine, potrivit posibilităţilor de luptă ale acestora, precum şi manevra uşoară şi oportună pe timpul ducerii luptei: - să permită conducerea neîntreruptă şi fermă a forţelor, menţinerea cooperării acestora cu alte forţe şi mijloace din zonă; - să permită realizarea tuturor formelor de asigurare de luptă; - să asigure concentrarea forţelor de cercetare electronică şi bruiaj electronic pe direcţiile principale de acţiune ale adversarului terestru şi aerian; - să asigure realizarea continuităţii zonelor de cercetare electronică şi bruiaj electronic. Dispozitivul de luptă al unităţii se stabileşte în funcţie de: - situaţia operativă şi electronică; - misiunile primite; - existentul şi posibilităţile forţelor şi mijloacelor din organică şi a celor puse la dispoziţie; - adâncimea şi lărgimea zonelor maxime de cercetare electronică, de neutralizare prin bruiaj electronic ce trebuie realizate; - caracteristicile terenului şi obiectivelor ce trebuie descoperite şi acoperite;

32

-

condiţiile de timp şi de propagare a undelor electromagnetice; posibilităţile de realizare a conducerii, cooperării şi a măsurilor de asigurare de luptă (operativă); - existenţa altor forţe şi mijloace de cercetare şi bruiaj electronic în zona acţiunilor de luptă ale unităţii de război electronic. Dispozitivul de luptă al unităţii cuprinde următoarele elemente: - dispozitive de luptă ale subunităţilor de RE subordonate şi primite ca întărire; - rezerva de forţe şi mijloace; - subunităţi şi formaţiuni de logistică; punctul de comandă şi punctul de comandă de rezervă al unităţii; In funcţie de misiunea primită, B.R.E. şi Cc.Rd. realizează dispozitivul de luptă pentru: - executarea cercetării radio de şi prin radiolocaţie pentru acoperirea, în timp şi spaţiu, a zonei de interes a C.A.Trt. (Gr.Op.) pe care-1 deserveşte; - executarea cu eficacitate maximă a cercetării şi bruiajului radioelectronic, având forţele şi mijloacele grupate pe direcţia principală de acţiune a adversarului terestru şi aerian sau şi pe alte 1 -2 direcţii probabile de acţiune ale acestuia; - realizarea măsurilor de protecţie electronică şi de asigurare de luptă necesare; Elementele de dispozitiv ale unităţii de război electronic sunt conduse, pe baza hotărârii (deciziei) comandantului, de către echipa de luptă. Dispozitivul de luptă al companiei cercetare şi goniometrare radio se organizează pe grupuri (centre), astfel: Grupul (centrul) de cercetare radio pe US: reprezintă ansamblul forţelor şi mijloacelor de cercetare radio pe US întrunite din punct de vedere organizatoric şi tehnic, instalate într-un raion determinat. Este elementul de bază în efectuarea cercetării radio pe US. De regulă are în compunere: a) punctele de interceptare radio (1-2) dispuse în autospeciale aflate la o distanţă de 50100 m una faţă de alta. In compunerea fiecărui punct de interceptare radio se organizează două la patru posturi (staţii) de interceptare radio. Postul (staţia) de interceptare radio se organizează cu 1-2 sau chiar mai multe aparate, pentru interceptare, căutare şi întregistrare, deservite de către operator. De regulă, poate avea în dotare: ♦> 1-2 receptoare radio US; ❖ 1 teleimprimator; ❖ 1 magnetofon; ❖ 1 calculator electronic portabil; ❖ terminale de calculator electronic. Uneori, punctul (staţia) de interceptare radio poate funcţiona independent în fetele dominante din teren, raioane greu acesibile, pe direcţii de importanţă Osebită sau în cadrul unor subunităţi aflate într-un dispozitiv de luptă;

33

b) punctul central (autostaţia) de goniometrare radio pe US local, care se dispune la o distanţă de până la 500 m de punctul de dispecer şi telecomandă goniometrare radio; Grupul (centrul) de cercetare radio pe US se dispune într-un raion situat la 10-15 km de P.C. al C.A. Trt. (Gr.Op.) sau în locul de dislocare permanent al unităţii je război electronic; c) punctul dispecer şi telecomandă goniometrare radio, care se dispune, pe cât posibil, central şi la 50-100 m de punctele de interceptare radio. Este dotat cu aparatură, materiale, documente şi sisteme de legătură directe pentru conducerea gonimetrării radio. Poate avea în dotare: ❖ 2-4 receptoare radio US; ♦♦♦ planşetă gonio; ❖ staţie telefonică centrală; ❖ staţie dispecer şi telecomandă; ❖ mijloace pentru acţionarea emiţătoarelor; d) bazele de goniometrare radio pe US au în compunere 2-3 puncte de goniometrare radio, dispuse la 20-50 Km faţă de limita dinainte a apărării şi la 150-200 Km între ele. O bază de goniometrare radio are două zone optime de goniometrare. In cadrul zonelor optime, goniometrările încadrate în limita erorilor admise sunt acelea în care intersecţia liniilor unghiurilor este cuprinsă între 30-150 grade. Goniometrarea cea mai precisă se obţine când unghiul este de 90 grade. Distanţa dintre punctele de goniometrare radio se alege astfel încât emiţătoarele radio ce urmează a fi goniometrate să fie cuprinse în zonele optime de goniometrare şi la cel puţin jumătate din adâncimea la care trebuie să se execute cercetarea radio. Specificul teatrului de acţiuni militare, scopurile, misiunile şi aliniamentele de goniometrare pentru acoperirea zonelor adiacente ale zonei de vest şi în special a acestuia determină organizarea a două baze de goniometrare, una operativă şi una tactică. Pentru o mai mare precizie în goniometrare, se foloseşte un al treilea punct (autostaţie) de goniometrare radio, care se dispune, de regulă, în centrul bazei de goniometrare sau în interiorul grupului de cercetare radio pe US. Punctul de goniometrare radio pe US are în compunere: ❖ 1 autospecială de goniometrare radio pe US; ❖ 1 autostaţie radio US; ❖ terminal staţie dispecer şi telecomană; ❖ linii de transmisiuni. Se instalează într-o poziţie de bază într-un raion cu raza de 200-300 m. De regulă, se amenajează şi 1-2 poziţii de rezervă situate la 2-3 km lateral de poziţia de bază. Grupul (centrul) de cercetare radio pe UUS reprezintă ansamblul forţelor şi mijloacelor de cercetare radio pe UUS întrunite din punct de vedere organizatoric şi

34

hf tehnic, instalat într-un raion determinat. Este elementul de bază în efectuarea cercetării radio pe UUS. De regulă, are o compunere asemănătoare grupului (centrului) de cercetare radio pe US, astfel: a) punctul de interceptare radio pe UUS are o compunere variabilă în forţe şi mijloace de căutare, interceptare radio şi înregistrare a semnalelor radio şi radioreleu, precum şi pentru raportarea informaţiilor. Acesta poate funcţiona temporar sau permanent, poate fi instalat şi pe autovehicule. Se organizează şi îşi îndeplineşte misiunile în locuri cât mai apropiate de raioanele probabile de acţiune ale adversarului aerian sau terestru. Are în compunere 2-3 posturi (staţii) de interceptare radio pe UUS; b) baza de goniometrare radio pe UUS se constituie din 2-3 puncte de goniometrare radio pe UUS care se dispun, de regulă, la o distanţă de 3-8 km de linia de apărare şi la 15-25 km între ele pentru a realiza o zonă de goniometrare de 30-50 km. Punctul de goniometrare pe UUS se compune din autospeciala de goniometrare, goniometral portabil şi mijloacele de legătură; c) punctul de interceptare emisiuni radioreleu se organizează ca element al grupului (centrului) de cercetare radio, în cadrul centrului de interceptare şi goniometrare radio pe UUS independent, pe uscat, pe nave sau elicoptere, pe direcţiile optime de interceptare. In funcţie de tipul şi capacitatea de demultiplexare şi de demodulare a aparaturii de interceptare, acest element poate procura un volum mare de informaţii. Când acţionează independent trebuie asigurat cu elemente de prelucrare, traducere, analiză şi raportare a informaţiilor; d) punctul de interceptare a emisiunilor de televiziune se organizează la ordin şi acţionează în anumite raioane de recepţie optimă. El este destinat interceptării emisiunilor de televiziune din sistemele militare de comandă şi control. Se organizează şi poate funcţiona în cadrul grupului (centrului) de cercetare radio sau independent, în funcţie de posibilităţile aparaturii din dotare. Personalul subunităţilor de cercetare radio îşi desfăşoară activitatea în P.C.Op. al unităţi, în cadrul echipei de luptă. Activitatea se desfăşoară pe ture de serviciu, cu următoarea compunere: ❖ direcţionalul pentru conducerea cercetării radio; ♦> planşetiştii de la planşeta gonio; ❖ radiooperatorii; ♦♦♦ radiotelegrafiştii. Organizarea Punctului de Comandă Operativ Punctul de Comandă Operativ are în compunere grape de conducere şi elemente de suport al conducerii. Grupa de conducere a acţiunilor de luptă

35

Se compune din: - locţiitorul comandantului pentru luptă electronică şi cercetare radio; - şeful punctului de Comandă Operativ (şeful Centrului de cercetare radio); - ofiţerul de serviciu operativ pe Punctul de comandă operativ (şeful turei de serviciu); - echipa de luptă (la ordin). Echipa de luptă se constituie în situaţii deosebite la aplicaţii şi antrenamente pentru conducerea acţiunilor de luptă. Pentru grupa de conducere a acţiunilor de luptă şi mijloacele aferente se destină o sală amenajată special. Mijloace tehnice şi materiale: a. Pupitru de comandă şi control a acţiunilor de luptă (Anexa nr.5). Este destinat pentru conducerea subunităţilor şi asigurarea activităţii echipei de luptă (turei de serviciu) din Punctul de comandă operativ. Acesta trebuie să asigure: - legătura de comandă şi informare cu eşalonul superior prin telefon operativ, telefon secretizat şi telefon cuplat la reţeaua interurbană; - legătura de comandă-raport cu subunităţile (elementele de dispozitiv) proprii prin telefon (secretizat) conectat la centrala unităţii; - legătura de comandă şi control cu elementele punctului de comandă operativ prin interfon. b. Calculatorul: este destinat pentru analiza şi evaluarea situaţiei electronice, constituirea, actualizarea şi întreţinerea bazelor de date necesare, prelucrarea şi afişarea automată a datelor privind situaţia electronică în zonele de responsabilitate şi de interes ale unităţii şi repartiţia pe obiective a forţelor şi mijloacelor din serviciul de luptă permanent. c. Planşeta de conducere a acţiunior de luptă. Este destinată pentru reprezentarea: - situaţiei electronice (pe baza datelor primite de la subunităţile subordonate şi de la elementele cu care se cooperează); - elementelor de dispozitiv şi a acţiunilor de luptă desfăşurate de acestea; - acţiunilor de luptă desfăşurate de eşalonul superior şi vecini în folosul armatei; - principalelor legături de conducere şi cooperare. d. Planşeta cu situaţia aeriană generală. Este destinată pentru reprezentarea: - situaţiei aeriene generale, pe baza datelor primite din reţelele de înştiinţare centralizată ale corpului de aviaţie şi apărare a.a. şi ale armatei (la ordin), precum şi de la staţiile de cercetare de (prin) radiolocaţie proprie; - acţiunilor companiei de luptă electronică antiaeriană. e. Panoul cu evidenţa capacităţi de luptă a forţelor şi mijloacelor unităţii. Este destinat pentru afişarea şi cunoaşterea permanentă a stării tehnice şi aprecierea capacităţii de luptă a forţelor şi mijloacelor proprii pe timpul elaborării deciziei şi ducerii acţiunilor de luptă. f. Panoul cu evidenţa acţiunilor de luptă ale subunităţilor.

36

] Este destinat pentm evidenţa repartiţiei forţelor şi mijloacelor proprii pe obiective şi misiuni. g. Mijloace de legătură telefonică operativă cu punctul de comandă al corpului de aviaţie şi apărare antiaeriană. Posturi de luptă: - Postul nr. 1 - Postul de comandă: comandantul sau unul din locţiitori (şeful turei de serviciu); - Postul nr.2 - Postul de conducere a acţiunilor de cercetare sprijin electronic; - Postul nr. 3 - Postul de conducere a bruiajului radio; - Postul nr. 4 - Postul de conducere a bruiajului de radiolocaţie; - Postul nr. 5 (6) - planşetist. Grupa de planificare a acţiunilor de luptă. Se constituie la ordin din ofiţeri din statul major al batalionului numiţi de comandant pentru întocmirea documentelor de conducere, organizare şi raportare. Mijloace tehnice şi materiale: - 1 calculator PC - 486 cu imprimantă; - legătură interfon cu grupa de conducere a acţiunilor de luptă; - 1 planşetă pentru prelucrarea hărţilor; - 1 masă pentru lucru de stat major; - trusă de creioane, rigle, compasuri şi alte materiale pentru lucrul de stat major. Pentru această grupă şi mijloacele aferente se destină o sală care va fi şi birou al şefului Punctului de comandă operativ. Ajutorul pentru documente secrete: - 1 subofiţer (din efectiv). Se destină o sală specială. Centrul de cercetare radio Destinaţie: executarea căutării, interceptării, analizei tehnice şi goniometrării surselor de semnale radio (radioreleu), precum şi pentru prelucrarea, traducerea, analiza şi raportarea informaţiilor. Personalul din cadrul Centrului de cercetare radio se asigură din grupa de traducere, prelucrare, analiză şi centralizare date şi din compania cercetare radio, conform statului de organizare al batalionului. Conducerea nemijlocită a activităţilor din cadrul Centrului de cercetare radio o execută şeful Punctului de comandă operativ. Centrul de cercetare radio se compune din: Compartimentul de analiză şi prelucrare a datelor şi informaţilor. Destinaţie: traducerea, prelucrarea, analiza raportarea informaţiilor şi evidenţa informativă şi de transmisiuni. Personalul necesar: - 4 ofiţeri analişti (asigură şi funcţia de şef tură de serviciu) pe Punctul de comandă operativ, conform planificării comandantului unităţii); - 2 salariaţi civili traducători. 37

Mijloace tehnice: 1 calculator PC-486 cu imprimantă; 2 receptoare de cercetare radio de bandă largă (UL, UM, US, UUS); 4 magnetofoane (casetofoane). Pentru acest compartiment se destină 2 săli: o sală pentru interceptare şi :raducere şi o sală pentru analiză, prelucrare şi evidenţă date şi informaţii. Punctul de interceptare radio Destinaţie: căutarea, supravegherea şi interceptarea semnalelor radio. Se compune din: - 8-10 posturi de interceptare radio în gama US, din care: 5-6 în telegrafie audio şi fonie; 3-4 în teleimprimare; - 2 posturi de interceptare radio în gama UUS, în telegrafie şi fonie (se încadrează şi intră în funcţiune la ordin); - 1-2 posturi de interceptare a emisiunilor transmise prin sateliţii de telecomunicaţii şi de televiziune. Personalul şi mijloacele tehnice se asigură din compania de cercetare radio. Mijloace tehnice necesare: - 8-10 receptoare de cercetare radio în gama US; - 2 receptoare de cercetare radio în gama UUS; - 4 teleimprimatoare; - 2 magnetofoane; - 4 adaptoare pentru teleimprimare; - 2 adaptoare B.L.U.; - 2 analizoare pentru analiza spectrală a semnalelor; - 1 staţie de interceptare a emisiunilor transmise prin sateliţi de telecomunicaţii; 9~ - 2 televizoare cu teletext; - 1 sistem de antene log-periodice; - 1 dispozitiv de comutare şi distribuţie a semnalului de antenă. Pentru acest compartiment se destină trei încăperi repartizate astfel: - sală interceptare radio în gamele US şi UUS; - sală interceptare radio în teleimprimare; - sală interceptare emisiuni prin satelit şi TV. Statia de dirijare gonio Destinaţie: comanda-dirijarea punctelor de goniometrare radio în gama undelor ^urte precum şi pentru centralizarea şi prelucrarea datelor obţinute. Se compune din: - 1 post de dirijare gonio, deservit de un operator radio; - 1 dispecer gonio deservit de un transmisionist; Mijloace tehnice necesare: - 1 calculator PC-486 cu imprimantă, destinat prelucrării azimutelor şi determinării dislocării emiţătoarelor; 5 ? - harta zonei de goniometrare radio la scara 1:500 000 şi trei discuri azimutale; 38

-

1 receptor în gama US: 1 pupitru dirijare care trebuie să asigure: - legătura secretizată cu cele trei puncte de goniometrare radio în gama US: - legătura interfon cu fiecare interfon de la posturile de interceptare în gama US; - legătura interfon cu grupa de conducere a acţiunilor de luptă. Pentru acest compartiment se destină o sală. Punctul de cercetare-spriiin şi bruiaj electronic (în folosul luptei electronice). Destinaţie: interceptarea, analiza, prelucrarea, interpretarea corectă şi în timp util a datelor obţinute, raportarea oportună a informaţiilor şi transmiterea comenzilor de goniometrare radio şi bruiaj electronic. Personalul şi mijloacele tehnice se asigură din compania de luptă electronică Înaintată şi din compania de luptă electronică antiaeriană. Posturi de cercetare-sprijin radio. Destinaţie: interceptarea, măsurarea şi analiza tehnică a parametrilor emisiunilor în gama undelor scurte şi ultrascurte în scopul obţinerii datelor şi informaţiilor necesare conducerii luptei electronice. Personalul necesar: - 4 operatori radio în gama US; - 1 operator radio în gama UUS; - 1 radiotelegrafist în reţeaua de înştiinţare centralizată a corpului de aviaţie şi apărare a.a.; - 1 radiotelegrafist în reţeaua de înştiinţare centralizată a armatei (la ordin); - 1 dictor în reţeaua de înştiinţare centralizată a corpului de aviaţie şi apărare a. a. (la ordin); - 1 dictor în reţeaua radio de înştiinţare centralizată a M.U. operative (la ordin). Mijloace tehnice necesare: - 2 receptoare panoramice de cercetare radio în gamele US şi UUS; - 2 receptoare de cercetare radio în gama U.S. (cu analizor de semnal); - 1 receptor de cercetare radio în gama UUS; - 1 receptor radio în gama US în reţeua de înştiinţare centralizată a corpului de aviaţie şi apărare a.a.; - 1 receptor radio în reţeaua de înştiinţare centralizată a armatei (funcţionează la ordin); - 1 interfon pentru legături interioare; - 7 proze de legătură cu completul de antenă de recepţie; - câte un magnetofon pentru fiecare receptor radio. Pentru posturile de cercetare-sprijin radio se repartizează o sală. Grupa de centralizare, analiză tehnică a datelor şi conducere a bruiajului. Destinaţie: prelucrarea, analiza, interpretarea corectă şi în timp util a datelor obţinute, raportarea oportună a informaţiilor şi transmiterea comenzilor de goniometrare radio şi bruiaj electronic.

39

Personalul necesar: - 2 ofiţeri (asigură şi funcţia de şef tură operativă conform planificării comandantului batalionului). Personalul se asigură conform statului de organizare al batalionului; - 2 ofiţeri din compania luptă electronică înaintată; - 1 maistru militar (subofiţer) de la staţia de conducere operativă a bruiajului Mijloace tehnice necesare: - 1 calculator PC-486 cu imprimantă; - 1 analizor pentru analiza tehnică a semnalelor; - 2 magnetofoane; - 1 interfon; Grupa transmisiuni Destinaţie: asigurarea funcţionării legăturilor de transmisiuni (secretizare) interioare şi exterioare. Personalul necesar: - 1 centralist; - 1 maistru militar operator la aparatura de secretizare; - 1 depanator aparaturăde transmisiuni (în perspectivă); Mijloacele tehnice necesare: - 1 centrală telefonică; - aparatură de secretizare; - aparatură şi materiale necesare pentru executarea depanărilor la tehnica de transmisiuni (în perspectivă). Organizarea lucrului în Punctul de comandă operativ Personalul din Punctul de comandă operativ execută serviciul de luptă permanent. Serviciul de luptă se organizează de către comandantul batalionului pe baza dispoziţiilor pentru luptă electronică şi pentru cercetare radio ale eşalonului superior şi se execută în ture operative (de serviciu). In situaţii deosebite, la aplicaţii şi antrenamente se instalează o echipă de luptă pentru conducere. Tura de serviciu se compune din: - ofiţerul de serviciu operativ pe Punctul de comandă operativ (şeful turei de serviciu). Funcţia se asigură prin cumul cu ofiţeri din grupa cu analiza şi prelucrarea datelor şi informaţiilor şi din grupa de conducere operativă a bruiajului şi securităţii electronice; - personalul cu analiza şi prelucrarea datelor şi informaţiilor de cercetare radio şi de luptă electronică; - operatorii la staţiile de cercetare radio, cercetare-sprijin electronic; - planşetiştii (la ordin); - dictorii (la ordin); - personalul care asigură exploatarea mijloacelor de transmisiuni; - traducătorii.

40

Elementele de dispozitiv ce se conduc din Punctul de comandă operativ. Pe linia cercetării radio: - Punctele de goniometrare radio pe US; - Punctele mobile de cercetare radio (când se constituie); - Baze de goniometrare radio pe UUS (la ordin); Pe linia luptei electronice: - Punct înaintat de cercetare -sprijin electronic; - Staţii de bruiaj radio pe US; - Staţii de bruiaj radio pe UUS (la ordin); - Staţii de cercetare de radiolocaţie; - Staţii de bruiaj de radiolocaţie şi de radionavigaţie; - Staţia de cercetare prin radiolocaţie (la ordin). Pentru transmiterea şi recepţionarea informaţiilor se realizează subsistem de transmisiuni folosindu-se tehnica din înzestrare şi, după posibilităţi, mijloace din sistemul de telecomunicaţii teritorial. Subsistemul de transmisiuni trebuie să asigure legătura cu toate elementele de dispozitiv subordonate. Dispozitivul şi sistemul de legături (fir şi radio) conform anexelor nr. 10 şi 11. Dispozitivul de luptă al companiei REI se organizează pe grupuri, astfel: - 1 grup de bruiaj radio pe US cu staţii de putere mare; - 1-2 grupuri de bruiaj radio pe US cu staţii de putere mijlocie; - 1-2 grupuri de bruiaj radio pe UUS. - grupa de conducere, control-corecţie bruiaj radioelectronic. - Punct comandă al companiei REI. Grupurile de bruiaj pot avea şi o compunere mixtă din punct de vedere al domeniilor frecvenţelor sau/şi al puterii staţiilor de bruiaj. Grupul de bruiaj pe US înzestrat cu statii de putere mare reprezintă ansamblul de forţe şi mijloace întrunite din punct de vedere organizatoric şi tehnic sub comandă unică, intalat într-un raion determinat, destinat pentru neutralizarea lucrului mijloacelor radio pe timpul concentrării forţelor adversarului, deplasării grupărilor acestuia, luptei, în raioanele apropiate liniei de apărare. Are în compunere: - 1-2 staţii de bruiaj radio pe US de putere mare dispuse în linie, la o distanţă de 1-2 km una de alta, într-o poziţie bază, la distanţa de 150-200 Km faţă de limita dinainte a apărării. Pentru staţiile de bruiaj radio pe US de putere mare, se stabilesc una-două poziţii de rezervă amenajate sumar din punct de vedere genistic, dispuse la o distanţă de 5-6 km faţă de cea de bază; - grupa de acţionare de la distanţă a staţiilor de bruiaj dispusă central faţă de poziţiile de bază şi de rezervă, la o distanţă de 3-4 km; - grupa de transmisiuni, dotată cu 1-2 staţii radio pe US (sau UUS), o staţie radioreleu şi o centrală telefonică de capacitate mică, dispusă în acelaşi loc cu grupa de acţionare de la distanţă. Grupul de bruiaj radio pe US cu statii de putere mijlocie reprezintă ansamblul de forţe şi mijloace întrunite din punct de vedere organizatoric şi tehnic 41

/ i $jb comandă unică, instalate într-un raion determinat, destinat pentru neutralizarea m lucrului mijloacelor radio pe timpul concentrării forţelor adversarului. Are în compunere: - 2-3 staţii de bruiaj radio pe US de putere mijlocie dispuse în linie sau semicircular, la o distanţă de 0,1-1 km una de alta, într-o poziţie de bază, la distanţa de 6-8 Km faţă de limita dinainte a apărării. Pentm staţiile de bruiaj radio pe US de putere mijlocie, se stabilesc una-două m \ poziţii de rezervă, amenajate sumar din punct de vedere genistic, dispuse la o distanţă de 3-4 km faţă de cea de bază; grupa de acţionare de la distanţă a staţiilor de bruiaj dispusă central faţă de poziţiile de bază şi rezervă, la o distanţă de 1-2 km; - grupa de transmisiuni, dotată cu 1-2 staţii radio pe US (sau UUS), o staţie radioreleu şi o centrală telefonică de capacitate mică, dispusă în acelaşi loc m cu grupa de acţionare de la distanţă. Grupurile de bruiaj radio pe US de putere mare şi mijlocie sunt conduse prin grupa conducere, control-corectie bruiaj electronic dispusă în P.C.Op. al batalionului. m Grupul de bruiaj radio pe UUS reprezintă ansamblul de forţe şi mijloace întrunite din punct de vedere organizatoric şi tehnic sub comandă unică, instalate într-un raion determinat, destinat pentru neutralizarea lucrului mijloacelor radio pe timpul ducerii apărării şi ofensivei. m Are în compunere: 2-3 staţii de bruiaj radio pe US de putere mijlocie dispuse în linie sau semicircular, la o distanţă de 0,1-1 km una de alta, într-o poziţie de bază, în fâşia de acţiune la o distanţă de până la 5 km în interior, pe direcţia principală sau pe alte direcţii de acţiune ale adversarului.; Pentru staţiile de bruiaj radio pe UUS se stabilesc una-două poziţii de rezervă m amenajate sumar din punct de vedere genistic, dispuse la o distanţă de 3-4 km lateral taţă de poziţia de bază; - grapa de conducere, control-corecţie bruiaj radio pe UUS dotată cu 2-4 receptoare radio pe UUS, aparatura de dispecer, de transmisiuni fir, radio, radioreleu dispuse central faţă de poziţiile de bază şi de rezervă la 1-2 km. m Grupul de bruiaj radio pe UUS este condus de comandantul companiei sau de un alt ofiţer numit (direcţional), prin grapa de conducere, control-corecţie bruiaj, acţiunile lui având un pronunţat caracter de independenţă în contextul misiunii m primite spre îndeplinire. De regulă, grupurile (plutoanele) de bruiaj radio pe UUS dispuse pe direcţia principală de acţiune a adversarului acţionează din raioane m apropiate de central de interceptare şi goniometrare radio pe UUS şi, în acest caz, se subordonează şi sunt conduse de comandantul (şeful) centrului de interceptare şi goniometrare radio pe UUS. Grupurilor de bruiaj radio pe UUS şi US li se stabilesc Un sector de luptă de bază şi unul suplimentar . în funcţie de caracteristicile tehnicom tactice ale emiţătoarelor de bruiaj şi efectul directiv al antenelor.

42

Grupa de conducere, control-corectie bruiaj pe US este destinată pentru jonducerea, controlul-corecţia bruiajului radio pe US şi poate avea în compunere: - 10-12 receptoare radio pe US; - aparatura de dispecer. Se instalează pe autospeciale, în clădiri sau adăposturi, în cadrul punctului de :omandă al batalionului. Dispozitivul de luptă al companiei REA se organizează pe grupuri, astfel: 1-2 grupuri de bruiaj radionavigaţie şi a legăturii radio pe UUS ale aviaţiei; - 1 -2 grupuri de bruiaj radiolocaţie; o staţie de cercetare prin radiolocaţie; punctul de comandă al companiei REA. Dispozitivul de luptă radioelectronic antiaerian se realizează în funcţie de o sene de factori, dintre care cei mai importanţi sunt: - dispunerea în teren, mărimea, forma, locul, importanţa şi contrastul de radiolocaţie a obiectivului; - direcţiile probabile de atac ale inamicului aerian; - cantitatea de forţe şi mijloace la dispoziţie; Procedeede realizare a dispozitivului de luptă: a. pe obiective; b. în sistem zonal; a. Dispozitivul de luptă pe obiectiv - obiectivele de apărat antiaerian se pot clasifica avându-se în vedere mai multe criterii, cele mai semnificative din punct de vedere al războiului electronic fiind dimensiunea obiectivului şi contrastul de radiolocaţie - din punct de vedere al dimensiunii lor obiectivele pot fi: - obiective mici R<,b <1,5 km - obiective mijlocii R0b= 3-5 km; - obiective mari Rob>5 km. - din punct de vedere al contrastului de radiolocaţie deosebim: - obiective cu un contrast puternic c>5; - obiective cu un contrast bun c = 2-5; - obiectiv cu un contrast slab c<2. De regulă se aleg pentru acoperirea prin bruiaj de radiolocaţie obiective care au c>2/3. b. Dispozitivul de luptă în sistem zonal - se adoptă pentru acoperirea unui grup de obiective dispus pe spaţii mari şi se dispune de o cantitate de forţe şi mijloace. Grupul de bruiaj de radiolocaţie reprezintă ansamblul de forţe şi mijloace jntrunite din punct de vedere organizatoric şi tehnic sub comandă unică, instalate ’ntr-un raion determinat, destinat pentru acoperirea prin bruiaj de radiolocaţie a obiectivelor fixe şi mobile. Are în compunere 3-6 staţii de bruiaj de radiolocaţie care se organizează în sistem zonal sau pe obiectiv.

43

Staţiile bruiaj de radiolocaţie se dispun în sistem zonal fix, când obiectivele jjjnt fixe şi au o mare dezvoltare şi în sistem zonal mobil, când obiectivele execută jeplasări. Sistemul pe obiectiv poate fi circular, în sector sau liniar, în funcţie de jjnportanţa, mărimea, forma şi contrastul de radiolocaţie (suprafaţa de reflexie) al | obiectivului, precum şi pe direcţiile de acţiune ale adversarului aerian şi terestru. Dispozitivul de luptă circular se adoptă în cazul în care se dispune de forţe şi mijloace suficiente, iar adversarul aerian poate acţiona asupra obiectivului din orice i direcţie, conform anexei nr. 12. Dispozitivul de luptă în sector se organizează când nu se dispune de forţe şi mijloace suficiente pentru acoperirea circulară a obiectivului iar adversarul aerian poate acţiona asupra acestuia numai din unele direcţii, conform anexei nr. 13. Dispozitivul de luptă liniar (fix sau mobil) se adoptă pentru acoperirea prin bruiaj a obiectivului pe o singură direcţie, iar obiectivele de acoperit sunt dispuse perpendicular pe această direcţie, conform anexei nr. 14. Dispunerea în teren a grupurilor de bruiaj de radiolocaţie se face astfel încât, zona de neutralizare să fie cel puţin egală cu zona vizibilităţii de radiolocaţie a obiectivului de acoperit. Bruiajul legăturilor radio se organizează în gama lungimilor de undă ultrascurte şi scurte şi urmăresc perturbarea comunicaţiilor efectuate în cadrul formaţiilor de avioane sau dintre acestea şi baza de decolare. Staţiile de bruiaj se dispun în faţa obiectivului sau a raionului de obiective, pe direcţia probabilă de acţiune a inamicului aerian, la o depărtare de 30-50 km. Când se dispune de suficiente staţii de bruiaj, se pot constitui două grupuri de bruiaj dispuse la interval de 40-50 km între ele, realizând-se o suprapunere a zonelor de bruiaj pe direcţia principală de acţiune a inamicului. Bruiajul legăturilor de radionavigaţie vizează perturbarea aparaturii de recepţie din compunerea sistemelor de acest tip; staţiile terestre destinate asigurării radionavigaţiei fiind dispuse pe teritoriul inamicului, la distanţe mari, nu fac obiectul neutralizării prin bruiaj, dar receptoarele corespunzătoare de la bordul avioanelor devin vulnerabile. Staţiile de bruiaj de radionavigaţie lucrează în gama 962-1213 MHZ şi pot fi dispuse pe aceleaşi poziţii cu cele de bruiaj de comunicaţii, constituind astfel grupe mixte de bruiaj. Bruiajul de radiolocaţie se execută în subgamele 8000-10379 şi 13450-17340 MHz, de zgomot (continue şi cvasicontinuu) şi de răspuns (imitare). Pentru acoperirea prin bruiaj a obiectivelor de diferite dimensiuni este necesar Ur> număr variabil de mijloace în concordanţă cu posibilităţile operaţionale ale fiecărui tip de mijloc. Astfel dacă se preconizează că inamicul va ataca un obiectiv de dimensiuni mici cu avioane izolate la intervale mari de timp este suficientă o singură staţie de bruiaj de tipul SPB7 pentru acoperirea acestora. Dacă ţintele evoluează cu 'ntensitate sporită vor fi necesare 3 staţii de bruiaj. Pentru acoperirea prin bruiaj de radiolocaţie a centrelor de obiective sau a obiectivelor de grupă cu o rază de cel puţin 10 km, cantitatea mijloacelor de bruiaj se va mări pentru a crea o zonă de bruiaj circulară, continuă şi de o mare intensitate.

44

Staţiile de bruiaj de zgomot tip SPB-7 se pot dispune pe plutoane înapoia . electivelor, în celelalte staţii (SPO-8, SPN-40 şi SPN-30) pe aliniamente circulare I _j 5tfel încât sectoarele de lucru ale acestora să se intersecteze pe aliniamentul zonei I jdmise, realizând o zonă continuă de bruiaj până pe aliniamentul minim de 1 nombardament. Limita îndepărtată a zonei de neutralizare prin bruiaj de radiolocaţie eficace I trebuie să asigure neutralizarea lucrului vizoarelor de bombardament ochit de la | bordul avioanelor adversarului până la aliniamentul de la care adversarul nu mai I poate reface ochirea, în cazul încetării bruiajului. Limita apropiată a zonei de neutralizare prin bruiaj se suprapune cu J aliniamentul probabil de bombardament. Pentru asigurarea continuităţii bruiajului pe I întreaga adâncime necesară, distanţele dintre aliniamentele grupurilor de bruiaj de I radiolocaţie trebuie să fie de 10-20 km, pentru staţiile de bruiaj de răspuns şi 60-70 | km pentru staţiile de bruiaj continuu de zgomot. Distanţa dintre staţiile de bruiaj de răspuns este de 5-25 km, iar între plutoanele I de bruiaj continuu de zgomot, 10-12 km. Când se adoptă un dispozitiv de luptă liniar, staţiile de bruiaj de radiolocaţie se dispun la 3-5 km, în faţa sau înapoia obiectivului, in funcţie de caracteristicile tehnico-tactice ale acestora. Pentru acoperirea prin bruiaj de radiolocaţie a obiectivelor punctiforme, izolate, mijloacele de bruiaj de radiolocaţie se dispun circular, la distanţa de cel puţin 3-5 km de marginea obiectivului. Grupului de bruiaj de radiolocaţie i se fixează un sector de luptă de bază şi 1-2 sectoare de luptă suplimentare, în funcţie de tipul staţiilor de bruiaj aflate în compunere. Comandantul grupului de bruiaj de radiolocaţie, care acţionează într-un raion independent, este un ofiţer numit de comandantul batalionului, dintre şefii de staţii. Conducerea lucrului se realizează de la punctul de comandă al batalionului. Comandantul grupurilor de bruiaj de radiolocaţie, dispuse pe acelaşi obiectiv, este comandatul de companie sau un alt ofiţer numit de comandantul de batalion. Conducerea lor se realizează de la punctul de comandă al batalionului. Grupul de bruiaj de radionavigaţie si a legăturilor radio pe UUS ale âYiatiei reprezintă ansamblul de forţe şi mijloace întrunite, din punct de vedere Organizatoric şi tehnic, sub comandă unică, instalate într-un raion determinat, destinat Pentru neutralizarea sistemelor de radionavigaţie ale adversarului şi a legăturilor radio pe UUS ale aviaţiei. Are în compunere: - o staţie de bruiaj de radionavigaţie dispusă într-o poziţie de bază în fâşia de acţiune la o distantă de 10-15 km în interior; » 5 “ - 1-2 emiţătoare de bruiaj radio pe UUS dispuse la o distanţă de 2-3 km faţă de staţia de bruiaj de radionavigaţie şi la o distanţă de 0,4-1 km între ele; grupa de transmisiuni, dotată cu una două staţii radio pe US (UUS), o staţie radioreleu, aparatură dispecer, o centrală telefonică de capacitate mică, amplasată central în cadrul poziţiei de bază;

Pentru staţiile de bruiaj de radionavigaţie şi radio pe UUS se stabilesc una la joiiă poziţii de rezervă, amenajate sumar din punct de vedere genistic, dispuse la o I jjstanţă de 2-3 km faţă de poziţia de bază. Comandantul grupului de bruiaj de radionavigaţie şi radio pe UUS este un | cfiter numit de comandantul batalionului. Grupul de bruiaj de radionavigaţie şi radio pe UUS se dispun la o distanţă de ] 50-70 km unul faţă de celălalt, iar conducerea lor se realizează de la punctul de 1 comandă al batalionului. Statia de cercetare prin radiolocaţie este destinată pentru completarea I datelor privind situaţia aeriană apropiată şi indicarea ţintelor aeriene de bruiat pentru | gnipurile de bruiaj de radiolocaţie. Staţia de cercetare prin radiolocaţie se dispune în apropierea raionului de | amplasare a grupului de bruiaj de radiolocaţie care îndeplineşte misiunea principală i sau în apropierea raionului punctului de comandă al unităţii (MU) sau al batalionului I de bruiaj radioelectronic.

46

5. CONCLUZII Consider că au caracter prioritar demersurile ştiinţifice ale specialiştilor în domeniu, care să determine conştientizarea factorilor decizionali (şi viitoarelor cadre de conducere ale structurilor armatei) pentru realizări concrete în trei direcţii, astfel: - reconsiderarea rolului şi locului războiului electronic în contextul războiului modern, în sensul de a fi abordat nu ca o măsură de asigurare strategică (operativă, tactică) ci ca un procedeu, ca o componentă importantă, activă a operaţiei, care se duce în spectrul electromagnetic, cu forţe şi mijloace specializate; - realizarea unor structuri (organe şi subunităţi) adecvate eşalonului corp de armată şi dotarea lor cu tehnică specializată, competitivă, pentru a asigura îndeplinirea misiunilor de război electronic specifice; - echiparea blindatelor, avioanelor, elicopterelor şi navelor de luptă cu complexe automatizate de cercetare-avertizare şi bruiaj electronic, pentru protecţia individuală împotriva loviturilor cu armament dirijat prin radiolocaţie, laser, termolocaţie şi televiziune. Se poate afirma că, războiul electronic în cadrul operaţiilor C.A. (Gr.Op.) este o componentă a acţiunilor cu rol esenţial în războiul modem, având în vedere faptul că: - armatele modeme acordă prioritate absolută războiului electronic în conceptul desfăşurării acţiunilor militare; - pentru dotarea cu aceste mijloace şi sisteme trebuie acordat sprijin financiar şi material deosebit; - trebuie acordată atenţia asigurării compatibilităţii în misiuni şi posibilităţile impuse de condiţiile participării la acţiuni comune în conceptul “PARTENERIATUL PENTRU PACE” şi în perspectiva de integrare în structuri N.A.T.O.

47

m m

' Nr.

m

1

m

Nr. 3.

m

. Nr. 4.

m

: Nr. 5. ]

m

1 Nr.

•

6. BIBLIOGRAFIE

6. | j» m m

j Nr. 7. J Nr. 8.

m m

m m m

I Nr. 9. : Nr. 10 :

7. Concepţia de organizare a războiului electronic în Armata României, 1996 8. Concepţia de organizare a războiului electronic în Trupele de uscat, 1996 9. A.N.- 8 - Regulamentul luptei radioelectronice Ed. 1978 cap. I 10. A.N.- 1 - Regulamentul general al acţiunilor militare, 1996 11. A.N.- 2 - Regulamentul general al acţiunilor militare, 1998 12. T.U. -1 - Regulamentul Trupelor de Uscat în campanie, 1995 13. Instrucţiuni privind întrebuinţarea în operaţie şi luptă a unităţilor (subunităţilor) de război electronic din trupele de uscat, 1984 14. Memorator privind sistemele şi mijloacele electronice de conducere a trupelor şi dirijare a armamentului din înzestrarea forţelor armate ale principalelor state membre NATO, 1993 15. Buletin informativ privind cunoaşterea armatelor străine, 1991-1998 16. Col.dr. ŞTEFAN IONESCU - Principiile războiului electronic în operaţie, AISM, 1998 17. Col. PETRICĂ NICOLAE- Lupta electronică în câmpul tactic, 1989 18. Col.dr. ŞTEFAN IONESCU - Războiul electronic în apărare la corpul de armată, AISM, 1998

Nr. 11

m m

m

Nr. 12 Nr. 14

m m

48

7. ANEXE ‘r V Succesiunea fazelor de desfăşurare a războiului electronic. Modelul general de desfăşurare a războiului electronic în operaţie (luptă). Structura organizatorică a batalionului de luptă electronică de tip “N” Structura organizatorică a batalionului de luptă electronică de tip “S” /V înzestrarea cu mijloace radio şi radioreleu în armatele străine. Mijloace radio şi radioreleu modeme. Caracteristicile tehnico-tactice ale unor staţii radio şi radioreleu utilizate în sistemele clasice de transmisiuni. Mijloace şi sisteme de cercetare şi bruiaj electronic din dotarea armatelor moderne. Obiectivele electronice ale inamicului care pot trece la ofensivă în fâşia de apărare a corpului de armată (grupării operative). Dispozitivul forţelor şi mijloacelor de luptă electronică şi cercetare radio în situaţii deosebite. Dispozitivul forţelor şi mijloacelor de luptă electronică şi cercetare radio di serviciul de luptă permanent al batalionului (la pace). Dispozitivul de luptă în sistem circular (o variantă). Dispozitivul de luptă în sector (o variantă). Dispozitivul de luptă în sistem liniar (o variantă).

49

v7

MODELUL GENERAL DE DESFĂŞURARE A RĂZBOIULUI ELECTRONIC ÎN OPERAŢIE (LUPTĂ)

TRUPELE PROPRII

ADVERSAR RADIAŢII ELECTROMAGNETICE

Sisteme (mijloace tehnice) de comunicaţii, localizare a

RADIAŢII ELECTROMAGNETICE

RADIAŢII

Anexa nr. 3

STRUCTURA ORGANIZATORICĂ A BATALIONULUI DE LUPTĂ ELECTRONICĂ DE TIP “N” DIN TRUPELE DE USCAT

-

POATE INSTALA ÎN TEREN: 12 STAŢII DE BRUIAJ PE US; 3 STAŢII DE BRUIAJ PE UUS; 3 STAŢII DE BRUIAJ RADIORELEU; 1 CENTRU INTERCEPTARE INDICARE TINTE US; 1 CENTRU CERCETARE INDICARE ŢINTE UUS; 3 POSTURI DE GONIOMETRARE PE US; 2 POSTURI DE GONIOMETRARE PE UUS.

Subunităţi, mari

unităţi, jca TJ cz O

Cp

i.Mc.m Tc I.Mc.(IMc) Tc/D.(Bg) Tc./R.Tc I. Mc/D. I. Mc Mc./D.Mc (Bg.I.Ind.) (Bg.Mc.Ind.) Tc. m Art/D Art./Bg.Ind. Mc./B.Mc. o m

B

R

Bg.

Mc./D.Tc. Mc.Ind.

5

5 5

3

Tc./D.Tc.

3

o

Aer.Mob.

3

I.Mc. I. Mc(org.pe Bg)

6 6 6

Mc(org.pe R)

6

Tc. Ds.Aer. Aer.Mob. Tip

UK/VRC (ANGLIA)

SM-9A ANŢA)

3 1 2

3 3

m

Locul unde se găsesc Total Alte Cp. U (sub) St.M. U. luptătoare 22 ■(sub 25(UUS) 17 18(UUS) 23 86 111 83 (83) 62 (62) 23 330 21 379 (B.I.Mc) 351

U

I.Ind.

Ds. Aer.

D.

STAŢII RADIO

Locul unde se găsesc Total -

-

1-Cp.St.M

1 1 1 4

1-Cp.St.M 3-B.I.Mc.

Anexa nr. 4

Anexa nr. 6 STRUCTURA ORGANIZATORICĂ A- BATALIONULUI DE LUPTĂ 297 6 331 'J Anexa nr. 5 307 ELECTRONICĂ 330 TIP „S” DIN TRUPELE DE DE USCAT MIJLOACELE RADIO ŞI RADIORELEU MODERNE 3 167 17 416(B) 149 585 8 4-B.Mc.Tc 4. ÎNZESTRAREA CU MIJLOACE RADIO ŞI RADIORELEU ÎNFIXE ARMATELE STRĂINE celelalte 1. STAŢII RADIO ŞI MOBILE sub. 17 388(R) 128 536 8 17 702(R) 239 961 14 8-R.Mc 6-celelalte sub. 17 847 239 1106 15 8-R.I. ---7-celeIalte l COMPANIE sub. DE |; 17 128 425 7 277(B.Tc. şi 3- B.Tc TRANSMISIU I.Mc) şi I.Mc. 4- cele 9 126 38 176 2 (B.Ds.)38 9 333(B.I.) 449 3 56+ 48 la 17 1095 697 1815 21 B 17 1229 697 1882 27 17 1553 730 Pluton 2306 23-la Bg.Pluton 19- 42 Pluton Pluton de de bruiaj de celelalte de sub 17 1053 730 1806 31 12-la R 19celelalte sub Pluton Punct 17 1386 730 de1133 41 22-la Bg. 19Pluton de celelalte bruiaj radio sub 1162 23 18

Gama de frecvenţă (MHz) 1,5-29,999 31

Putere (W)

1,5-30

1,5; 15 0 10

1,6-30 P. RAI.-4031 (ANGLIA)

STAŢII RADIORELEU

It âb tu v

5 (40)

Bătai e (km)

Mod de lucru

Alte date

50 .

A1E;J3B

50350

J2A;H3E;J3E-la batalioane şi regimente

POATE INSTALA ÎN TEREN: -utilizeată în sistemul CLANSMAN -la unitătile de tancuri A1A;A3E;J3E- la unităţi şi mari unităti

PRC-150 (BELGIA) GR-345 (ANGLIA) VRC (ITALIA)

1,6-30

25;10 0

2-11,999

15

15-30

- la unităti9 mecanizate şi de tancuri A1A;A3E;H3E -la companii şi batalioane

30

40-50

F2B;F3E

-la

30-50

F3E

- la trupe de uscat

20-76 538

SEM-180 30-79,975 3(40) «GERMANIA) Tip Gama de Putere (W) frecvenţă (MHz) _450 (ANGLIA) 225-400 8 4 PRC 94 V [ISUA)132-174

AIA

batalioane, regimente, brigăzi, divizii

Alte date

Nr. de canale 14 5

- la batalioane şi regimente - la companii şi batalioane - la batalioane, regimente, divizii

30-76 UK/PRK 352 ^ANGLIA) 68-87 LEPONT VI ^GERMANIA) 1,6-30 A 931 P iiANGLIA) 2-30 T-171 C 40TALIA)

20

1841

2.-5

10 - la batalioane şi regimente 3. STAŢII RADIO PORTABIL ÎN BANDA MF/HF (0,3-30 HHZ) 285 - la brigăzi şi divizii

1,6-30 MITAR H IlANGLIA) C 610 LBELGIA)1,6-30

20

285

- la regimente, brigăzi şi divizii

20

284

- la batalioane, brigăzi, divizii

20 2030

m

■PRCATlC-8600 30-108 {OLANDA) m

■1 1719 D-15 (SUA)

5 m Gama de frecvenţă (MHz) 2-30

AN/P RC-74 B 2-18 ■ (SUA)

- la brigăzi şi divizii

- la companii, batalioane, regimente Putere Nr. de canale (W) 20 15

280 16

Alte date

i - la regimente şi divizii ! - la regimente şi divizii

m BDR500 (BELGIA)

2-12

10

^ TRC-345 (FRANŢA) 1,5-30

285 PORTABILE j - la companii şi batalioane 2.5 STAŢII RADIO ÎN BANDA VHF/UHF (0,03-3 GHz) ! 50 10 i 1 - la divizii

m B VRQ 31 (ANGLIA)

; - la regimente, brigăzi şi divizii

1,5-30

4. MIJLOACE DE Hi TRANSMISIUNI RADIORELEU H

Tip

■ ■Gama de frecvenţă M (MHz) I

i

Putere Nr. de ] (W) canale j

Bătai a (km)

Alte date

| NSL 8 G j (NORVEGIA)1450014700

ORDEN 54 ^ (SUA)

54500

0,05

: UK/TRC 471 — 225-400 j (ANGLIA) 610-960 1350-1850 If lp (1350-2100 M 150 M Ij (FRANŢA) 2300-2700 4400-5000 1350-1525 M-400 M JITALIA) ™ FM 1500 11500-15229 [(GERMANIA)

10-15 8-16 1-2,25 1 10 0,5

0,1

30

30

1 1

1,6

12-24

30 120 450 60-120 2561024

-

intră în sistemul DELTA MOBILE - la unităţi şi mari unităţi - pentru război electronic -intră în sistemul PTARMIGAN la unităti - la unităţile trupelor de uscat

30100 6

- la unităţi şi mari unităţi - la unităti

Anexa nr. 7 9

Tip

Gama de Puterea Bătaie Moduri de lucru TEHNICO-TACTICE Număr de Destinatie CARACTERISTICILE ALE 9 UNOR STAŢII RADIO Anexa nr. 8 (W) (Km) frecvenţă frecvenţe ŞI RADIORELEU UTILIZATE ÎN SISTEME CLASICE DE (MHz) TRANSMISIUNI 20-27,9 1,2 5-20 Tf. ^8 Cp.;B. MIJLOACE ŞI SISTEME DE CERCETARE ŞI BRUIAJ ELECTRONIC DIN DOTAREA Staţie radio ARMATELOR 20-27,9 16 16-25 Tf. 6-80 MODERNE U.(sub)Tc. US 0,5-32 70-5000 80-3600 Tf.;Tg.;Tlp 1-28400 D.I(Mc.Tc) 2-30 2-40 80-2400 Tf.;Tg.;Tlp 1-280000 D.Bg. Tf.BLU 0,5-32 200-10000 80-4000 Tf.BLU;Tg 1-280000 D. Tlp;Td. 0,5-16 1,6-25 Tf. 80-115 B.I.Mc(Tc) Staţii radio 20-58,4 38-75,95 1-16 5-25 Tf. 170-920 Cp.Bg. UUS 58-58,4 0,5-16 1,6-25 Tf. 115-170 Bg.;D 27-38,9 0,5-16 1,6-25 Tf. 115-120 Sub.Art.I.; 47-58,4 Ds.Aer 30-75,95 1,5-2 Tf. 920 Sub.Tc. 30-75,95 35 32-48 Tf. 920 Sub.I.Art.; 148-470 Tc. m 225-300,5 20 56-160 Tf1750 Sub.I.;Ds. Aer.Av. * Statii 225-8400 m 1-2000 Până la 16000 Tf.;Tg.;Tlp 25-30 B. -A. radio * Td. 36000' terestre 38000 pentru seaaătura i. 10-10000 80-600 2-300 D.;C.A.;A. 1 Staţii 225-5000 Tf. ;Tg.;Tlp Td. m radio 'deu oposferică m0,15-12040-150 50-5000 Tf.;Tlp 2-300 B.-A ■ ^Staţii radio ^eleu CERCI ETARE ■ I Tip

Destinaţie ■

■

Gama de frecvenţe

Alte date

satnî automatizat AN Descoperirea, interceptarea, goniometrarea, analiza şi TSQ-112 prelucrarea automată a «TACCELIS) (SUA) emisiunilor.

SflKon automatizat ANTSQ-l 19 AGTELIS)

■ ■

Cercetarea mijloacelor electronice

H ‘SLA) 1 ser. automatizat Cercetarea terestră, simultană a I1 ETAS • unui mare număr de ţinte fixe şi mobile

Complex ■Interceptarea, goniometrarea, prelucrarea şi afişarea automatizat de -ercetare radio R H datelor de cercetare radio. TU (RUSIA)

cape de cercetare Descoperirea, ascultarea şi radac 1 UNGARIA) goniometrarea emisiunilor radio pe U.S.

- permite determinarea caracteristicilor tehnico-tactice ale mijloacelor care emit; 500 MHz Compunere: - centrul de conducere dispus pe 4 remorci; - 2 noduri principale de goniometrare, dispuse pe câte 3 remorci; - 4 staţii de goniometrare, dispuse pe autoşasiuri; - se află în dotarea C. A. şi D.; pe lângă mijloacele de 500 MHz cercetare radio, radioreleu, de radiolocaţie, prin televiziune 18 GHz dispune de o reţea de senzori acţionaţi de la distanţă şi 2 calculatoare pentru memorarea, analiza, prelucrarea şi afişarea datelor de cercetare; este dispus pe 2 autospeciale cu remorcă; - se află în dotarea C.A. şi D.; furnizează date sistemelor automatizate de conducere a trupelor; este dispus pe transportor blindat şi se află în dotarea Bg. Mc. (I.,Tc ); Compunere: 4 complete cu staţii automatizate de cercetare radio R 381 TUI; 4 staţii automatizate de analiză şi interceptare radio R 381 TU2; 3 staţii automate de cercetare radio; 500

KHz

2 staţii automate de culegere şi prelucrarea datelor R 381 TU3; 0 maşină de legătură R 381 TU3; 0 maşină de legătură R 381 TU4; - 2 staţii automate de cercetare radio R 381 TUI; 1,5-30 MHz

posedă baze de date interactive cu sistemul; are 0 capacitate de 300 frecvenţe programate; este montată pe transportor blindat;

ape de cercetare radioreleu BOLERO (UNGARIA)

Căutarea automată, descoperirea şi ascultarea emiţătoarelor radioreleu.

mplex de cercetare Cercetare de radiolocaţie în de radiolocaţie T gama undelor “dm” şi AM ARA “om”. Echipament de esxstare şi analiză "adar CR-2740 (ISRAEL)

I

Tip

Sistem automatizat \NTLQ- 15 (SUA)

ipament • - — • - - comunicaţii (SUA, ’ TURCLA)

taţii de hmiaj radio ; UKOL -5 RUSIA)

pi de rruiaj de şrnot SPX — 2. 3. 4 (RUSIA)

1

4 -40 GHz

- comanda sistemului şi prelucrarea datelor se face cu calculatorul; are în compunere u container de recepţie şi unul pentru conjugare; regimul de recepţie pe purtătoare M.A., M.F., pe semnale multi-canal şi pe semnale telegrafice,

0,85-18 GHz

- zona de cercetare maximă: 200 x 400 km; capacitate: 20 ţinte;

0,5-18 GHz Cecetare electronică în apropierea liniei de contact.

Destinaţie

Gama de Putere (W) frecvenţe

1,5-20 2000 Neutralizarea legăturilor radio MHz U.S. ale unităţilor din eşalonul întâi. Interceptarea şi 20 - 230 1500 bruiajul MHz legăturilor radio (20U.U.S. şi a 500 transmiterilor de MHz) date. 1,5-30 5000 Neutralizarea legăturilor radio MHz la eşaloanele tactice şi operativ tactice. Bruiajul X = 2 cm X = radiolocatoarelo 3 cm r de bord cu (SPN - 4) observare laterală şi a armamentului dirijat aer-sol.

i —— Neutralizarea Sistem i*omatizat , legăturilor radio pe U.U.S. US - 3101 1

are în compunere şi aparatură de comandă de la distanţă; asigură afişarea parametrilor semnalelor; BRUIAJ este dispus în 2 containere transportabile; acoperire în azimut: 360; Alte date

- în înzestrarea U. (sub.) de război electronic de la D. şi Bg.; mod de lucru: emisie continuă MA, MF; este dispus pe un autovehicul cu remorcă;

-

în înzestrarea D. şi C.A.; are în compunere aparatură controlată digital şi echipament de control cu microprocesor; dispus pe autospeciale cu containere, neutralizează simultan 1-4 dispusă pe 2 autospeciale;

-

legături;

distanţa de descoperire: 130- 150 km; bruiaj de zgomot, neîntrerupt, ochit în frecvenţă; - bruiaj de răspuns, modulat cu zgomot, ochit în frecvenţă cu acordul de la impuls la impuls; poate neutraliza simultan 1-2 radiolocatoare cu observare laterală sau 6 radiolocatoare de dirijare; aparatura este dispusă pe 3 autospeciale; 20-80 400 - 2000 aparatură de cercetare, analiză şi MHz determinare a caracteristicilor tehnico- tactice; execută bruiaj modulat cu zgomote pe 16 canale preselectate;

I

H 5 stern de ■cercetare şi mxiaj de *c:caunicaţii 1 FOX ’ PRANŢA)

I Sistem P^ociatizat Y MLQ- 4

5000Cercetare 0,3-30 MHz 20000 radioelectronică 20- 1350 şi bruiaj în gama MHz 2U.S. şi U.U.S. 500 MHz (bruiaj) 20 - 400 MHz

-

Neutralizarea direcţiilor şi reţelelor rd. şi rd.rl. ale M.U. tactice.

are în compunere: 2 staţii de interceptare care lucrează în regim “maşter - slave” , 6 staţii de goniometrare şi 12 staţii de bruiaj tip TRC 281; TRC 284; TRC 285

execută neutralizarea în toate modurile de lucru; - este dispus pe camion şi se află în dotarea forţelor de război electronic;

opter de luptăSprijinul din zonă a -âdioelectroni acţiunilor aviaţiei că MI - 10 IP tactice.

S 2i

este folosit în gradul grupelor de elicoptere; Anexa nr. 9 - realizează bruiajul de radiolocaţie în gama undelor centrimetrice; Sistem de Cercetarea şi bruiajul identificarea emisiunilor recepţionate şi 225 - 400 MHz cercetare şi transmisiilorOBIECTIVELE ELECTRONICE pregătirea modelului de bruiaj se bazează pe trece la ofensivă în fâşia de apărare a ALE INAMICULUI (care pot bruiaj radio UHF. compararea parametrilor curenţi cu cei corpului de armată) MGHTING memoraţi în prealabil de un microprocesor; ALE (ITALIA)

OBIECTIVE LECTRONICE Rd.US

C.A. 2 C A. 20-24

Rd UUS

BRIGĂZI FAI FAU 6 Bg. 6 Bg 6-12 6-12 12-18

12-18

RdRJ.

24

30

30

C T P.C.

6

6

6

CTZ

10

18

B. FAI 18

Dn. Art. 24

162 24-48 216 18

24

Dn. U.(Sub.) ROT Rz.El. 2 8 5-8 16-24

Av. Ta.

TOTAL

8

61-88

2-4

24-40

6-10

246360 84

2

8

70 46

DISPOZITIVUL

Anexa nr. 10

FORŢELOR ŞI MIJLOACELOR DE LUPTĂ ELECTRONICĂ ŞI CERCETARE RADIO ALE BATALIONULUI ÎN SITUAŢII DEOSEBITE (VARIANTA) XXX

IMM'O/,1 i IVI l|. FORŢELOR ŞI MIJLOACELOR DE LUPTĂ ELECTRONICĂ ŞI CEUCE'I ARE R A D I O DIN SERVICIUL DE LUPTĂ PERMANENT AL BATALIONULUI (LA PACE)

<\/\J f\r\j / /\Av /

II-

f\r\j

r\r \j 'W

SECTOR DE LUPTĂ DE BAZĂ N

Li

0 00 r\T\j

£

0 SPB-7

£

/\/TV 6

0 SPN30

SPN-30 I

HINI'O/J i ivi ii, ni; l i ii* i A IIN si < mu (o variaiilil) DISPOZITIVUL DE LUPTĂ IN SISTEM L I N I A R (o variantă)

U\ \ *\

£ f\r\j '\zrvP18 £

SPN-40

rvTX/

SPN-40 SPO-8

w r\T\ j

R-325 R-325

SPO-8 ww w r^T\j r\T\jw r\r\j R-834 R-834