Raporturile Juridice De Familie Cu Element De Extranietate

Ministerul Educatiei al Republicii Moldova Universitatea de Stat din Moldova Facultatea de Drept Catedra Drept Civil Disciplina Dreptul Familiei

Eseu structurat Tema : Raporturile de familie cu element de extranietate

Conducător ştiinţific: ___________Cebotari Valentina, doctor în drept, conferențiar universitar Autorul: _____________ Veleșco Iurie, student gr. 211

CHIŞINĂU-2014

1. Încheierea și desfacerea căsătoriei cu cetățenii străini și apatrizi.

2. Reglementarea juridică a raporturilor dintre părinți și copii și alți membri ai familiei în cazul cetățenilor străini și apatrizilor. 3. Reglementarea juridică a adopției internaționale. Încheierea și desfacerea căsătoriei cu cetățenii străini și apatrizi

Normele material de drept referitor la căsătorie și familie diferă de la stat la stat, ceea ce duce la conflicte de legi în material raporturilor de familie cu element străin. La aceste conflicted cu particularitățile naționale, religioase, economice precum și tradițiile și obiceiurile fiecărui stat. Țara noastră se caracterizează prin egalitatea soților în drepturile personale și patrimoniale, în problemele educației copiilor, apărării intereselor membrilor minori și inapți de munca ai familiei. În unele țări se păstrează pînă în present neegalitatea în drepturi ale femeii cu bărbatul, este recunoscută poligamia, se interzice căsătoria între persoanele care au diferite religii, sau sînt de diferite rase, proveniență etnică, etc. De aceea în cazurile raporturilor de familie cu element străin este necesară o reglementare specială. Conform art.154 Codul Familiei, cetățenii străini și apatrizii cu domiciliul pe teritoriul Republicii Moldova, în relațiile de familie, au aceleași drepturi și obligații ca și cetățenii Republicii Moldova. Intensificarea proceselor de migrațiune, în urma cataclismelor sociale, politice, în urma conflictelor entice frecvente în sec. XX, au dus la majorarea numărului de căsătorii încheiate între cetătenii ai diferitor state. Cetățenii străini și apatrizii se pot căsători în țara noastră, după propria dorință, cu un cetățean străin, un cetățean din țara sa, un apatrid sau un cetățean al Republicii Moldova. Forma și modul de încheiere a căsătoriei sînt determinate de Codul Familiei al Republicii Moldova si Legea privind actele de înregistrare civilă a Republicii Moldova. Astfel, ca și căsătoria între cetățenii Republicii Moldova, căsătoria între un cetățean străin și un cetățean al Republicii Moldova, cît și între cetățeni străini și apatrizi trebuie să fie încheiată la organelle de înregistrare a actelor de stare civilă, în prezența persoanelor ce vor să se căsătorească, după regula general, la expirarea termenului de o lună de zile de la data depunerii declarației de căsătorie. De la această regulă este și o excepție, prevăzută la art.155 alin,4 Codul Familiei, care menționează că căsătoriile încheiate la misiunile diplomatice și oficiile consulare străine sînt recunoscute pe teritoriu Republicii Moldova în baza principiului reciprocității. Asta înseamnă

că, o astfel de căsătorie se consider valabilă, dacă cei care s-au căsătorit la momentul încheierii căsătoriei erau cetățeni ai unui stat care a numit un ambassador sau un consul în Republica Moldova. Condițiile de încheiere a căsătoriei pe teritoriul Republicii Moldova de către cetățenii străini sau apatrizi sunt determinate de legislația națională. În afară de respectarea legislației naționale pentru încheierea căsătoriei în Moldova, cetățenii străini trebuie să prezinte un certificat eliberat de autoritățile competente ale statului ai cărui cetățeni sunt, din care să rezulte că ei au dreptul la încheierea căsătoriei în conformitate cu legislația acestui stat (art.155, alin.2, CF). Apatrizii prezintă acelașii certificat eliberat de autoritățile competente ale statului în care își au domiciliul, care confirmă că sunt respectate prevederile legislației acestui stat. În caz că apatridul are domiciliul permanent în Republica Moldova, el nu trebuie să prezinte un astfel de certificat. Deci, la încheierea căsătoriei cu un străin sau cu un apatrid se aplică principiul locului înregistrării căsătoriei. Condițiile de fond și lipsa impedimentelor la căsătorie trebuie să coincidă prevederiolor art. 11, 13, 14, 15 din Codul Familiei al Republicii Moldova. Datoria funcționarului de stare civilă este de a lămuri viitorilor soți legislația străină, în măsura în care aceasta este cunoscută, cu scopul de a evita nerecunoașterea valabilității căsătoriei în țara fiecărui soțului cetățean străin. În cazul în care Republica Moldova a încheiat tratate internaționale, legea aplicabilă raporturilor de familie cu element de extranietate se determină în baza acestor tratate. Astfel, conform art.26 al Convenției statelor membre ale Comunității Statelor Independente cu privire la asistența juridică în materie civilă, familială și penală încheiată la Minsk la 22.01.1993, condițiile pentru încheierea căsătoriei se determină pentru fiecare dintre viitorii soți de legislația statului membru al CSI, cetățean al căruia el este, iar pentru apatrizi - de legislația statului membru al CSI unde el își are domiciliul. În ceea ce privește lipsa impedimentelor la încheierea căsătoriei, urmează să fie respectate prevederile legislației statului membru CSI, pe teritoriul căruia se încheie căsătoria. Cetățenii Republicii Moldova care locuiesc în afara teritoriului țării se pot căsători la misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale Republicii Moldova (art. 156 alin,1, CF). Căsătoria se va încheia cu aplicarea legislației Republicii Moldova. Actele de căsătorie întocmite de la misiunile diplomatice sau oficiile consulare sunt echivalente celor întocmite la oficiile de stare civilă din țară și nu necesită transcrierea lor în registrele de stare civilă. La fel căsătoria între un cetățean al Republicii Moldova și un cetățean străin sau apatrid poate fi încheiată la organele competente ale statului de aflare. Condițiile și forma încheierii căsătoriei,

cît și competența care înregistrează căsătoria este determinată de legislația statului străin în care se încheie căsătoria. Astfel de căsătorii sunt recunoscute în Republica Moldova dacă au fost respectate condițiile de fond și nu au existat impedimente la momentul închieierii căsătoriei. Încălcarea condițiilor de formă pentru închieierea căsătoriei nu duce la nulitatea acesteia. Actul de stare civilă care confirmă încheierea căsătoriei într-un stat străin urmează să fie transcris în registrele de stare civilă ale Republicii Moldova în termen de 6 luni de la întoarcerea în țară sau de la primirea în străinătate a documentului sau a extrasului de pe actul de stare civilă. Nerespectarea acestei reguli lipsește actele de stare civilă întocmite în străinătate de organele competente de putere doveditoare (art,13 alin.2 din Legea privind actele de stare civilă). Desfacerea căsătoriei încheiate între cetățeanul Republicii Moldova cu un cetățean străin sau apatrid, cît și între cetățenii străini pe teritoriul Republicii Moldova are loc conform legislației naționale (art.158 alin.1, CF). Așadar, la desfacerea căsătoriei se aplică prevederile capitolului VII (art.33-40) din CF, și anume căsătoria se desface la oficiul de stare civilă în cazurile specificate în art.36 Codul Familiei, iar în celelalte cazuri- la instanța judecătorească conform procedurii de divorț generale. Cetățenii Republicii Moldova care locuiesc în afara țării au dreptul la desfacerea căsătoriei în instanțele judecătorești ale Republicii Moldova, indiferent de cetățenia și domiciliul celuilalt soț. Această regulă este stabilită în scopul ocrotirii intereselor cetățenilor Republicii Moldova care locuiesc într-o țară legislația căreia nu permite divorțul sau procedura acestuia este foarte complicată. Conform legislației naționale, desfacerea căsătoriei poate avea locși în lipsa unuia dintre soți, dacă acesta a fost informat despre data procesului, dar nu s-a prezentat nemotivat, ceea ce nu se admite în legislația altor state. În acest caz, divorțul se consideră valabil în Republica Moldova, dar poate să nu fie recunoscut în țara în care soții domiciliază. Dacă conform legislației Republicii Moldova, căsătoria poate fi desfăcută de oficiul de stare de civilă (în temeiul acordului ambilor soți care nu au copii minori și litigii privind partajarea bunurilor, plata pensiei de întreținere pentru soțul inapt de muncă și care necesită sprijin material, sau în baza cererii unuia dintre soț cînd celălalt a fost declarat dispărut, incapabil sau condamnat la privațiune de libertate pe un termen mai mare de 3 ani), această problemă poate fi soluționată de misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale Republicii Moldova (art.158 alin.3, CF). În Republica Moldova este recunoscută valabilă desfacerea căsătoriei într-un stat străin cu condiția că au fost respectate prevederile legislației statului corespunzător privind competența organelor care au adoptat hotărîrea și privind desfacerea căsătoriei.

Legea nu prevede careva impedimente la desfacerea căsătoriei în străinătate în dependență de cetățenia soților sau domiciliul lor. Astfel vor fi recunoscute valabile divorțurile efectuate într-o țară străină indiferent de faptul dacă ambii sau numai dintre soți este cetățean al Republicii Moldova, dacă ambii sau numai unul dintre ei este apatrid sau ambii sunt cetățeni străini. Valabilitatea divorțului nu este dependentă nici de domiciuliul soților, spre deosebire de legislația anterioară care înainta această cerință. Drepturile și obligațiile personale și patrimoniale ale soților se determină de legislația statului în care își au domiciliul comun, iar în lipsa domiciliului comun – a legislației statului unde aceștia au avut ultimul domiciliu comun (art. 157 alin.1, CF). În caz că soții nu au avut domiciliu comun niciodată, drepturile și obligațiile se determina pe teritoriul Republicii Moldova de legislația națională. Dacă soții au încheiat contract matrimonial și un contract privind plata pensiei de întreținere, prevederile contractelor vor fi supuse legislației statului unde îsi are domiciliul unul dintre soți, în baza acordului dintre ei. În lipsa acordului, contractelor matrimoniale li se aplica legislația domiciliului comun al soților sau, în lipsa acestuia, - legislația națională. Reglementarea juridică a raporturilor dintre părinți și copii și alți membri ai familiei în cazul cetățenilor străini și apatrizilor Legea aplicabilă filiației copilului se determină conform art.159 Codului Familiei. Modul de stabilire și contestare a paternității și maternității se determină pe teritoriul Republicii Modova de legislația națională, indiferent de faptul dacă este copilul născut din cetățenii străini, apatrizi sau el este cetățean al Republicii Moldova. În ultimul caz, legea națională guvernează stabilirea și contestarea paternității și maternității, indiferent de domiciliul copilului cetățean al Republicii Moldova. Astfel, paternitatea poate fi stabilită prin depunerea declarației comune a tatălui împreună cu mama copilului la oficiul de stare civilă sau prin instanța de judecată. Dacă părinții copilului în strainătate, ei sunt în drept să se adreseze cu o declarației privind stabilirea paternității sau maternității la misiunile sau oficiile consulare ale Republicii Moldova cu condiția că măcar unul din părinți este cetățean al Republicii Moldova. Drepturile și obligațiile părinților, inclusiv obligația părinților de a-și întreține copii, sînt stabilite de legislația statului pe al cărui teritoriu aceștia își au domiciliul comun. Această regulă permite ca la soluționarea problemelor ce țin de:educația copiilor, comunicarea părinților care locuiesc separat de copii cu aceștea, intrarea și iesirea din țară a copiilor, să se țină cont atît interesele copiilor cît și a părinților. Aplicarea legislației unui singur stat asigură mai deplin plata

pensiei de întreținere, deoarece este posibil, într-o măsură mai mare, să fie luate în vedere necesitățile creditorului și posibilitățile debitorului. În lipsa domiciliului comun al părinților și copiilor, drepturile si obligațiile acestora sunt reglementate de legislația statului al cărui cetățean este copilul. Reglementarea relațiilor dintre părinți și copii în baza legislației statului al cărui cetățean este copilul are prioritate în cazurile cînd copilul locuieste în acest stat. Părintele căruia i s-a încredințat minorul sau tutorele copilului are posibilitatea de a soluționa toate litigiile în instanțele judecătoresti din țara domiciliului copilului fără ca să se deplaseze în alt stat, ceea ce deseori necesită cheltuieli, perfectarea actelor adăugătoare, probleme la ieșire și intrare în altă țară cu copilul. Codul Familiei nu indica legea care guvernează raporturile dintre părinți și copii în cazul cînd ei nu au domiciliul comun și copilul locuiește în alt stat decît în cel al cărui cetățean este el. Acest moment este regelementat de tratatele bilaterale sau multilaterale la care Republica Moldova este parte. Astfel, Convenția statelor CSI cu privire la asistența juridică în materie, civilă, familială și penală, încheiată la Minsk (art.31) prevede că raporturile juridice dintre părinți și copii sunt guvernate de legea statului pe teritoriul căruia copiii domiciliază permanent. Organul împuternicit să examineze litigiile, ce reies din raporturile juridice dintre părinți și copii, este instanța judecătorească a statului în care domiciliază copilul, adică statul a cărei legislație se aplică. Executarea hotărîrilor judecătorești privind educația copiilor sau plata pensiei de întreținere pentru copil la fel este supusă legislației statului în care domiciliază permanent copilul. Recunoașterea și executarea hotărîrilor judecătoriilor altor state privind plata pensiei de întreținere pentru copiii minori se efectuează în Republica Moldova în conformitate cu tratatele internaționale încheiate de Republica Moldova în acest domeniu. Conform Codului Familiei art.161, obligațiile de întreținere ale copiilor față de părinții lor si ale altor membri ai familiei, cu excepția soților și a foștilor soți, se determină de legislația statului unde își are domiciliul persoana ce pretinde întreținerea. Astfel, dacă creditorul întreținerii locuiește pe teritoriul Republicii Moldova, se vor aplica prevederile art.80-81, 86-91 CF. În caz că debitorul întreținerii locuieste în străinătate, realizarea dreptului de a primi întreținerea pentru creditorul cetățean al Republicii Moldova poate întîlni unele dificultăti, deoarece prevederile legislației diferitor state nu întotdeauna coincid. Dacă Republica Moldova a semnat un tratat cu țara respectivă, se vor aplica prevederile tratatului internațional. Cu introducerea în Codul Familiei a normelor ce permit încheierea unui contract privind plata pensiei de întreținere, multe din dificultățile ce apar din conflictele de legi se pot soluționa la

înțelegerea părților. Prevederile contractului privind plata pensiei de întreținere încheiat între debitor și creditor, în modul prevăzut de legislația statului unde a fost întocmit, vor guverna relatțiile de întreținere dintre membii familiei. Reglementarea juridică a adopției internaționale Se știe că adopția este indiscutabil o problemă de statut personal. Diviziunea clasică existentă între sistemele juridice supun statutul personal fie legii naționale, fie legii domiciliului. Republica Moldova suspune statutul personal legii naționale, deoarece aceasta prezintă avantajele certitudinii, a stabilității și permanenței, calități indispensabile materiei. Analiza doctrinei și a legislației străine conduce la apariția unei incertitudini în ceea ce privește soluția conflictului rezultat în cazul diferenței de cetățenie dintre adoptat și adoptator. Dacă prin analogie cu încheierea căsătoriei sau a unui alt act juridic condițiile de fond la adopție sunt considerate ca fiind cele care privesc crearea unei legături juridice între adoptat și adoptatori, se înclină spre a se verifica aptitudinea celor două părți la adopție prin prisma legii lor naționale. Iată de ce pentru momentul creării legăturii de filiație adoptivă se aplică sistemul comulativ al celor două legi – legea națională a adoptatorului și legea națională a adoptatului. Legislația Republicii Moldova admite adopția unui copil care este cetățean al Republicii Moldova de către cetățenii străini și apatrizi în cazuri excepționale. Adopția internațională a unui copil domiciliat pe teritoriul Republicii Moldova poate fi încuviințată în cazul în care: a) Soțul adoptă copilul celuilalt soț b) Copilul este adoptat, în mod prioritar, de ruda sa de pînă la gradul IV inclusiv, cu domiciliul în străinătate c) Copilul adoptabil fără nevoi speciale (copil cu vîrsta de pînă la 7 ani) este adoptat de către adoptatorul cu domiciliul în străinătate dacă nu a fost cerut în adopție națională sau curatelă timp de un an din momentul luării la evidență drept copil adoptabil d) Copilul adoptabil cu nevoi speciale ( care a împlinit vîrsta de 7 ani, are unul sau mai mulți frați care au împlinit vîrsta de 7 ani, încadrat în grad de dizabilitate sau care prezintă un risc sporit de dezvoltare ulterioară a maladiilor ereditare) este adoptat de către adoptatorul cu domiciliul în străinătate dacă nu a fost cerut în adopție națională ori în tutelă sau curatelă timp de 6 luni din momentul luării la evidență drept copil adoptabil. Legislația în vigoare prevede că cetățenii străini și apatrizii care își au domiciliul stabil în afara hotarelor Republicii Moldova pot fi adoptatori ai copiilor cetățeni ai Republicii Moldova numai dacă întrunesc condițiile impuse de legislația statului cetățeni ai căruia sunt și condițiile impuse de legislația Republicii Moldova precum și dacă țara lor este membru al Convenției

asupra protecției copiilor și cooperării în materia adopției internaționale încheiată la Haga la 29 mai 1993 sau dacă în această materie există un acord bilateral între state. O astfel de reglementare face viabilă cerința stipulată în art.32 alin.4 din Legea nr.99/2010, că adopția de către un străin poate fi înfăptuită dacă, conform legilor țării în care urmează să plece, copilului i se vor asigura garanții și norme juridice echivalente celor de care s-ar fi bucurat în cazul adopției naționale. Procedura adopției internaționale efectuată pe teritoriul Republicii Moldova este guvernată de legislația națională. Conform art.286 alin.2 Codul de Procedură Civilă, cetățenii Republicii Moldova domiciliați în strainătate și cetățenii străini sau apatrizi care vor să adopte un copil cetățean al Republicii Moldova depun cererea la instanța de judecată de la domiciliul copilului. În afară de actele necesare pentru adopția națională, la cererea de încuviințare a adopției internaționale, potrivit art.36 alin.1 din Legea nr.99/2010 se vor anexa următoarele acte :  Raportul autorității centrale în domeniul adopției din statul primitor care confirmă posibilitatea de a fi adoptator  Permisiunea dată copilului de autoritatea competentă a statului respectiv de a intra și locui permanent pe teritoriul său. Actele anexate la cererea de încuviințare a adopției internaționale trebuie să fie însoțite de traducerea lor, autentificată, în limba română, dacă tratatele internaționale la care Republica Moldova este parte nu prevăd altfel. Autoritatea centrală pentru protecția drepturilor copilului cu sprijinul misiunilor diplomatice și a oficiilor consulare ale Republicii Moldova, precum și pe alte căi recunoscute de normele internaționale urmărește respectarea de către adoptatori a vieții copilului, a educației și întreținerii lui. Aceasta se poate înfaptui prin primirea informațiilor de la organul central abilitat din țara respectivă și prin controale la fața locului. În ceea ce privește adopția copiilor cetățeni ai Republicii Moldova care locuiesc în afara hotarelor țării, legea stipulează că o astfel de adopție se consideră valabilă dacă actul juridic s-a făcut la organele statului, pe al cărui teritoriu, locuiește copilul și pentru această adopție s-a obținut în prealabil o autorizație din partea autorității centrale pentru protecția drepturilor copilului. Convenția de la Haga asupra protecției copiilor și cooperării în materia adopției internaționale din 29 mai 1993 prevede că fiecare stat contractant desemnează o autoritate centrală care să dirijeze activitatea statului respectiv în domeniul adopției internaționale.

În afară de obligațiile impuse de Convenție, autoritatea centrală pentru protecția drepturilor copilului desfășoară activitatea în domeniul elaborării propunerilor legislative, vizînd perfecționarea reglementărilor legale ce țin de protecția copiilor orfani și lipsiți de ocrotirea părintească, ținerea evidenței centralizate a acestor copii, efectuarea controlului asupra respectării legislației privind adopția, studierea după caz, a condițiilor materiale și de trai ale cetățenilor Moldovei sau străini, pregătirea materialelor pentru adopțiile internaționale. Spre deosebire de alte domenii în care au fost instituite autorități centrale de către Convenția de la Haga, cel al adopției este caracterizat, pe de o parte, de importanța cantitativă a dosarelor de adopție și, pe de altă parte, de varietatea și complexitatea demersurilor în vederea realizării și a competențelor pentru realizarea proiectelor de adopție. De aceea Convenția de la Haga prevede deopotrivă, pe lîngă autorități centrale, crearea de organisme private agreate în domeniul adopției internaționale. În acest scop, autoritatea centrală pentru protecția drepturilor copilului este în drept să acrediteze organizații străine ce îi reprezintă pe cetățenii străini care doresc să adopte copii – cetățeni ai Republicii Moldova. Acestea sunt organizațiile  Care îndeplinesc condiții de moralitate, de competență profesională, de experiență și de responsabilitate cerute de lege  Care sunt calificate prin integritatea lor morală și prin pregătirea profesională sau experiența lor să acționeze în domeniul adopției internaționale. Ordinea acreditării este prevăzută de Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.550 din 22 iulie 2011, ce enumeră actele ce urmează a fi prezentate de către organizațiile respective autorității centrale pentru protecția drepturilor copilului, care, examinîndu-le, ia decizia respectivă. Pentru a asigura îndeplinirea scopului adopției – creșterea și educarea copilului în familie – cît și pentru a exclude abuzurile în acest domeniu, Regulamentul cu privire la acreditarea organizațiilor străine cu atrbuții în domeniul adoptției copiilor între actele ce urmează să fie prezentate pentru acreditarea include și lista personalului care va presta servicii în acest domeniu. Controlul prealabil al calităților morale a acestor persoane servește o garanție adăugătoare pentru îndeplinirea scopului adopției. Organizației acreditate i se eliberează un certificat de acreditare valabil pentru o perioadă de un an, ulterior, poate fi prelungit. Certificatul include un apel adresat autorităților pentru ocrotirea minorilor de a susține titularul în conformitate cu legislația în vigoare. Organizația acreditată garantează, din numele statului pe care îl reprezintă, respectarea drepturilor fiecărui copil adoptat conform Convenției

Internaționale ONU privind drepturile copilului din 1989. Sunt acreditate organizații numai din statele care au stabilit legături diplomatice cu țara noastră. Articolulk 164 Codul Familiei prevede că normele dreptului familiei al țărilor străine nu sunt aplicabile pe teritoriul Republicii Moldova, dacă acestea contravin moravurilor sau ordinii publice a Republicii Moldova și în acest caz se aplică legislația Republicii Moldova. În literatura de specialitate se arată că ordinea publică poate interveni în următoarele condiții:  Lipsa de comunitate juridică între legea forului și legea străină  Legea străină este contrară unei anumite politici legislative a forului, a unui principiu fundamental al țării instanței care condiționează existența însăși a dreptului privat. Teoretic putem prezenta astfel de situații: 1. Legea adoptatorului străin este mai restrictivă în privința condițiilor de fond decît legea Republicii Moldova și nu permite încuviințarea adopției solicitate. A înlătura legea străină în numele ordinii publice din dreptul internațional privat pentru a încuviința adopția vine în întîmpinarea interesului copilului. Bineînțeles, autoritatea Republicii Moldova trebuie să se asigure că situația copilului va fi valabilă ferită de surprise care ar avea urmări dramatice pentru el. O astfel de hotarîre urmează sa fie recunoscută în țara adoptatorului pentru a produce efectele juridice dorite. 2. Legea străină a adoptatorului este mai largă, mai generoasă decît legea moldovenească. Ea conținea dispoziții mai favorabile în privința condițiilor de fond( de exemplu, diferența de vîrsta mult mai mică, adoptatorul prea tînăr pentru a putea asigura întreținerea și educarea copilului). 3. Prin schimbarea frauduloasă de către adoptatori a cetățeniei pentru a se evita aplicarea legii lor naționale care prevedea anumite impedimente la adopție sau condiții de fond pe care ei nu le îndeplinesc. Frauda de lege în dreptul internațional privat constă în operația prin care părțile unui raport juridic, uzînd de mijloacele legale, își crează în mod voit condiții pentru a se sustrage de sub incidența legii normal competente, recurgînd la dispozițiile altei legii convenabile lor. Tratatele internaționale pot să reglementeze într-o manieră diferită soluția conflictului de legi în material condițiilor de fond al adopției, înlăturînd unele sau altele din dispozițiile legii străine aplicabile potrivit normelor dreptului internațional privat al Republicii Moldova. În acest sens, art.32 alin.3 Legea nr.99/2010 prevede că pe teritoriul Republicii Moldova adopția copiilor cetățeni străini cu domiciliul în Republica Moldova are loc în conformitate cu legislația Republicii Moldova, dacă tratatel internațional nu prevăd altfel.

Efectele adopției internaționale sînt aceleași ca și la adopția națională. În ceea ce privește cetățenia copilului cetățean al Republicii Moldova adoptat de un cetățean străin, legea prevede că în Republica Moldova pluralitatea de cetățenii se permite copiilor cetățeni ai Republicii Moldova care au dobîndit cetățenia unui alt stat în urma adopției. Astfel, copilul cetățean al Republicii Moldova își va menține cetățenia Republicii Moldova și va dobîndi totodată și cetățenia adoptatorilor. Bibliografie: Valentina Cebotari, ,,Dreptul Familiei, ediția a III-a revăzută și completată”, Chișinău 2014. Codul Familiei al Republicii Moldova Publicat : 26.04.2001 în Monitorul Oficial Nr. 47-48