Referat Despre Avap

Rolul activităţilor de AVAP, în dezvoltarea creativităţii şi imaginaţiei elevilor ”Există adesea, în prima copilărie, o prospețime a imaginație , o curiozitate neobosită, un fel de geniu poetic, pe care savanții sau artiștii ajunși la maturitate nu le pot găsi decât cu mare greutate” Gaston Berger

Pornind de la această remarcă a lui Gaston Berger, putem să ne îndreptăm atenția spre o abordare cu încredere a problematicii creativității, susținuți de orientările din Curriculum Național și de Planul-cadru de învățământ. Valorificând cele mai de preț însușiri ale copilăriei (inventivitatea, fantezia, creativitatea, elanul spre aventură și cunoaștere) vom stimula și vom forma inteligențe îndrăznețe, oameni cu o gândire independentă, creativă. Creativitatea înseamnă îndrăzneală, tot ce e nou și nonconformist. Pentru a se avânta în necunoscut individul trebuie să dispună de acea libertate interioară, de acel sentiment de siguranță. În învățământ, nu se pune problema de a forma creatori de valori originale, cât e vorba de a forma și cultiva câteva trăsături care vor permite viitoare manifestări creatoare. Activitățile de Arte vizuale și abilități practice nu sunt doar modalită ți de autocunoaștere și autodezvoltare ci sunt totodată un mijloc de comunicare și de intrare în relație cu alte persoane, prin intermediul lucrului în grup. Culorile alese de copil, suprafa ța ocupată, modul de lucru cu materialele sunt detalii foarte importante pentru cunoașterea persoanei. Prin intermediul acestor activități, el își exprimă sentimentele, trăirile, nevoile, se exprimă pe sine, descoperindu-și astfel identitatea. Pentru copil, acesta este un mod de a descrie povestea care nu poate fi spusă în cuvinte. Materialele de lucru precum culorile, hârtia îl pot stimula pe acesta să povestească diferite întâmplări din via ța sa, pe care verbal nu le poate exprima. Deși nu este artist, şcolarul elaborează plastic cu o plăcere imensă. Lucrând cu pensula sau cu creioane colorate, manifestă o atitudine de uimire în faţa propriilor produse. Este preludiul viitoarei conduite creative. Creierul uman este divizat în două emisfere. Fiecare dintre ele proceseaza informația diferit. Cititul, scrisul, procesele matematice și știința sunt controlate de emisfera stângă. Ea este responsabilă de gândirea analitică și rațională. Emisfera dreaptă a creierului controlează imaginația, percepția spațială și vizuală. Este dominantă în ceea ce privește artele, muzica sau mișcarea fizică. Copiii învață cel mai bine și se dezvoltă armonios când ambele emisfere ale creierului sunt stimulate și participă activ în diverse activități. Disciplina Arte vizuale și abilită ți practice are acest rol de a le stimula pe amândouă și de a promova și interactivitatea, contactul și relațiile cu alți copii, atât de esențiale în dezvoltarea lor. Ea stimulează imaginația, creativitatea, dar și gândirea abstractă. Îi ajută pe elevi să gândească mai bine și îl poate transforma într-un mic inventator sau antreprenor la maturitate. Precizia și aten ția la detalii necesară activităților de la această disciplină îl ajută pe copil în timp să devină o persoană extrem de răbdătoare, să reușească să-și păstreze concentrată atenția la sarcinile de lucru la școală, dar și la maturitate.

Creativitatea poate fi învățată și dezvoltată doar dacă sistemul pedagogic dominant nu este unul care accentuează conformismul și reproducerea servilă a informa țiilor transmise de educator. Cadrul didactic nu va cere copilului să reproducă, să execute cu măiestrie asemănarea, până la identificare, cu înfăţişarea naturii, care oricum este, în mod permanent, alta. Dacă ar acţiona aşa, ar face din copil un inapt în ceea ce priveşte creaţia artistică, l-ar îndepărta de artă şi l-ar înstrăina de propriile posibilităţi creative. Rolul învățătorului este de încurajare, de sensibilizare a copilului în faţa frumosului, de instrumentare a acestuia cu limbajul şi operaţiile specifice artei plastice. Procedând astfel şi dovedind empatie şi respect necondiţionat, cadrul didactic îl ajută cu adevărat pe copil să se autodescopere, să se armonizeze cu sine, să descopere şi să rezolve probleme de compoziţie şi de tehnologie artistică. Cunoscând limbajul artei plastice, precum şi particularităţile individuale, învăţătorul poate acţiona stimulativ în vederea dezvoltării potenţialului creativ al copilului. Copilul trebuie lăsat să exploreze lumea înconjurătoare ca apoi să utilizeze ideile sale originale. Nouă ne revine sarcina de a încuraja orice încercare a copilului, utilizând metode de stimulare a creativității, folosind cât mai multe procedee de obținere a unor forme spontane. Activitățile ce aparțin disciplinei Arte vizuale și abilități practice, contribuie, în mod mod deosebit, la educarea gustului pentru frumos și trezesc interesul copiilor în a- și compune singuri modelele, determinându-i să-și exprime ideile originale și să-și pună în practică inițiativele. Toate obiectele confecţionate de elevi, începând cu cele mai simple, au o utilitate evidentă, fie că sunt utilizate ca jucării, fie ca mijloace de învăţământ la unele lecţii (ceasul, figurine, figuri şi corpuri geometrice, şablane, piese ,,Tangram”, forme de relief, etc.), fie ca obiecte cu o utilitate mai largă (semne de carte, mărţişoare, felicitări împletituri, podoabe, măşti, figurine etc.). Dând o cât de mică întrebuinţare lucrurilor create de elevi nu facem altceva decât să le trezim interesul pentru aceste activităţi. Printr-o muncă relaxată, variată dar bine gândită şi proiectată, elevii îşi dau seama de complexitatea activităţii depuse de adulţi şi de relaţiile ce se stabilesc în timpul desfăşurării ei. Învăţătorul trebuie să potenţeze funcţiile educative ale fiecărei activităţi pe care o întreprinde cu elevii. În contextul noului curriculum, se pune accent pe un demers didactic personalizat. Faţă de proiectarea tradiţională, centrată pe lecţie, proiectarea pe unităţi de învăţare are avantaje, creează un mediu de învăţare coerent, implică elevii, dă perspectivă lecţiilor. Lecţia de Arte vizuale și abilități practice nu poate fi concepută ca fiind ceva izolat, ci ca o verigă în sistemul lecţiilor din unitatea de învăţare detaliată. Sarcina învăţătorului este de a cunoaşte bine unitatea de învăţare, specificul şi caracteristicile ei, tehnicile de lucru ce pot fi folosite, materiale, resurse, planşe model. Specificul lecţiilor de Arte vizuale și abilități practice reiese şi din felul în care se împletesc sarcinile didactice în cadrul lor. Mai eficient participă elevii dacă sunt puşi în situaţia de a lucra în echipă, pe grupe, lucrări diferite pe rânduri de bănci sau de a efectua demonstraţia practică a unei lucrări pe fond muzical adecvat.

Fiecare pas făcut pe drumul cunoaşterii, prin Arte vizuale și abilităţi practice, îi înalţă pe elevi spiritual, le face viaţă mai bună şi mai frumoasă, le oferă posibilitatea de a-şi manifesta curiozitatea, sensibilitatea, spontaneitatea. Derularea activităţilor în clasă va solicita echipamente minime specifice şi o minimă bază de documentare (steaua culorilor, reproduceri de artă, planşe didactice etc.). Totodată, competențele sunt astfel formulate încât elevii să nu îşi însuşească noţiunile abstracte din domeniu, ci să opereze cu tehnici de lucru, să îşi cultive gustul pentru frumosul artistic, să îşi exprime liber, prin compoziţii plastice sau lucrări practice aplicative, propriile gânduri şi sentimente în legătură cu spaţiul perceput sau cu cel imaginar. În clasele mici realizăm lucrări relativ simple,care necesită nu prea mult material şi pot fi executate uşor,al cărui efort de elaborare este redus,ceea ce determină micii elevi să lucreze cu multă plăcere şi le sporeşte încrederea în forţele proprii. Învăţătorul ,,animatorul” activităţii de abilităţi practice, dacă va stăpâni problemele ,va şti cum să-i conducă pe elevi în activitatea lor creatoare, respectând pornirea lor firească,dar învăţându-i să facă cu ,,artă” tot ceea ce este rezultatul mâinii lor.

Bibliografie: Cosmovici, Andrei (1996), Psihologie generală, Ed. Polirom, Iași, 1996 D. Salade, Ciurea Rodica,Educaţia prin artă şi literatură, EDP, Bucureşti, 1973 E. Dănescu, Stimularea creativităţii la vârsta preşcolară, Ed. Paralela 45, Piteşti, 2009