Rudolf Carnap - Depasirea Metafizicii Prin Analiza Logica A Limbajului

Depasirea metafizicii prin analiza logica a limbajului - Filosofia analitica - Rudolf Carnap ( 1891 – 1970 )

Rudolf Carnap a fost un filosof si logician german, naturalizat in America, membru al Cercului de la Viena ( activ intre anii 1923 -1938, indeosebi prin afirmarea orientarii analitice ca stil de gandire ) si sustinator al pozitivismului logic, fiind considerat, pe buna dreptate, unul dintre cei mai mari ganditori ai secolului XX. [1][2][3] „Vechea si noua logica – Carnap prin el insusi”: In opera sa – una dintre cele mai de seama creatii teoretice contemporane – se impleteste participarea hotaratoare la realizarea programului logicii moderne ( in principal sintaxa logica, semantica intensionala, teoria probabilitatii inductive ) cu elaborarea unei conceptii pozitivistscientiste in filosofie. Astfel, analiza limbajului, adica analiza logica a conceptelor si propozitiilor stiintei, constituie unica activitate legitima a filosofiei. [4] In traditia filosofiei analitice, Carnap formuleaza conceptia moderna despre esenta si rolul logicii: logica limbajului, centrata de semantica logica, constituie baza analizei logice a limbajului stiintei. In acest sens, el a dezvoltat o noua metoda semantica, statornicind distinctia dintre extensiune ( investigarea situatiei factuale la care se refera o expresie data ) si intensiune ( operatia de analiza a expresiei cu scopul de a o intelege ).[5] „Depasirea metafizicii prin analiza logica a limbajului”: Termenul „depasirea” este traduce cu sensul sau figurat. Sensul sau primar este de: invingere, biruire, eliminare. Acesta preconizeaza de fapt o schimbare radicala, o cotitura in conceperea obiectului metafizicii. Lucrarea este o incercare de a redimensiona discursul cu privire la realitate prin intermediul limbajului logic. 

„Lipsa de sens a oricarei metafizici”:

In acest subcapitol, in urma unei cercetari riguroase, s-ar putea ajunge la parerea ca metafizica implica multe pericole, riscuri de a nimeri in lipsa de sens. Astfel, cel care ar vrea sa stapaneasca metafizica, trebuie sa faca efortul de a evita aceste pericole. Totusi, in realitate, situatia

e de asa natura ca nu pot sa existe nici un tip de enunturi metafizice cu sens. Aceasta decurge din insasi sarcina pe care si-o impune metafizica: sa descopere si sa descrie o cunoastere inaccesibila stiintei empirice.[6] Sensul unei propozitii consta in metoda verificarii sale. O propozitie exprima numai ceea ce este verificabil in ea. Astfel, o propozitie poate sa exprime, daca in genere exprima ceva, numai fapte empirice. Ceva care, in principal, s-ar afla dincolo de experienta nu ar putea sa fie nici enuntat, nici gandit, nici interogat, etc.[7] Carnap prezinta metoda analizei logice, ca modalitate de cunoastere, in lipsa unui sistem, unei teorii sau a unor enuturi, bazata pe o cunoastere prima rezultata din experienta imediata. Aceasta metoda serveste la eliminarea cuvintelor lipsite de semnificatie, a pseudo-propozitiilor. Metoda analizei logice diferentiaza empirismul si pozitivismul prezent de versiunile lor anterioare, care sunt orientate mai mult spre domeniul biologiei si psihologiei, si demonstreaza ca in cadrul teoriei metafizice exista doua greseli fundamentale ale logicii: 1) o legatura prea stransa cu forma limbajelor traditionale; 2) o confuzie in ceea ce priveste posibilitatile logice ale gandirii.[8] 1) Astfel, limba obisnuita aplica aceeasi parte de vorbire, substantivul, pentru lucruri ( „mar” ), procese ( „somn” ), relatii ( „prietenie” ), etc. Prin aceasta, limba conduce gresit la o concepere in genul lucrurilor a conceptelor functionale ( substantializare ). 2) De asemenea, se considerara faptul ca gandirea ar putea fie sa ajunga la cunoasteri pornind de la ea insasi, fara intrebuintarea vreunui material empiric, fie sa ajunga la noi continuturi prin deductie, pornind cel putin de la continuturi de fapt date. Carnap afirma, de asemenea, ca din „gandirea pura” nu se poate dezvolta o metafizica, deoarece cercetarea logica duce la ideea ca orice gandire nu consta in nimic altceva decat intr-o racordare de enunturi la alte enuturi, care nu contin nimic, nici o informatie in plus, folositoare. Prin analiza logica, conceptia stiintifica despre lume nu recunoaste nici un fel de cunostiinta valabila neconditionat, derivata din ratiunea pura, ci doar propozitiile empirice despre obiecte de orice fel. Ceva este real daca se regaseste in structura intregului experientei.[9]

Bibliografie: 1. https://en.wikipedia.org/wiki/Rudolf_Carnap 2. Elena Lupsa, Gabriel Hacman, Manual clasa a XII-a , Tip B, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2014, Capitolul 6. Filosofia, Subacapitolul 2. Genuri si stiluri in filosofie, pagina 212.

3. Rudolf Carnap, „Vechea si noua logica – Carnap prin el insusi”. Bucuresti, Editura Paideia, 4. 5. 6. 7. 8. 9.

2001, pagina 5. Idem. Idem. Idem, pagina 70. Idem, pagina 70-71. Idem, paginile 137-200. Idem, paginile 204-205.