Simboluri Basm Creanga

Simboluri din basmul „Povestea lui Harap – Alb”, de Ion Creangă (după Vasile Lovinescu – „Creangă şi Creanga de aur”) •

Iniţial : o lume căzută în Haos: războaie, fraţii nu mai au nici o legătură, verii nu se cunosc

Călătoriile lui Iniţial ---------------------------------------→ Final (Haos, Dezordine) Harap – Alb (Echilibru, Unitate) •

• • • •

Bătrâna cerşetoare (Sfânta Duminică)→cerşetoria (umilinţa) ═ o marcă a superiorităţii. → inima lumii; entitate cerească personificată ce-l ajută pe erou să-şi ducă la capăt misiunea izbăvitoare. Prin întâlnirea cu Sfânta Duminică, Harap – Alb primeşte binecuvântarea cerului; Împărăţia cerului se dobândeşte prin efort; • Calul, armele, hainele (caracter ponosit)→talismane care se găsesc totdeauna în centrele spirituale (ele trebuie „reactua- lizate” ca să-şi capete eficacitatea); • Calul > simboluri solare (amândoi trec de la Sfânta Duminică urâţenie la strălucire, pein metamorfoză); Zborul → fixează traiectoria iniţiatică pe care Harap- Alb O va parcurge în detaliu în lumea reală; Ursul → simbol nordic al clasei războinicilor; Omul Roşu → maleficul: Iuda, Antichristul; Spânul → Răul– dar are rol pozitiv în iniţierea tânărului; → El provoacă două morţi ale eroului: 1. când îl numeşte Harp- Alb ,îi omoară individualitatea profană, îl regenerează; 2. când îi taie capul, cauzându-i transfigurarea finală. • Spânul → piatră de poticnire, dar şi piatră de temelie; → contribuie la iniţierea eroului, la îndumnezeirea acestuia (îl ajută să se elibereze de însuşirile negative ale omului profan); → e aspru, dar căleşte, ascute, modelează, învaţă !!! Omul obişnuit : e cenuşiu, anost, plictisitor, amestec de alb şi negru (de Alb şi de Harap ); Omul superior : separaţie între alb şi negru, purificarea şi egalizarea celor două forţe. • Fântâna → coborârea în Infern; moare omul comun, profan şi este expediat din nou la lumina zilei „renăscut”, „regenerat” într-o nouă fiinţă → „Harap- Alb”; •

Spânul – Harap-Alb → două principii de egală valoare, complementare şi solidare ; (Spânul se află la cele două capete ale traiectoriei iniţiatice a eroului: fântâna şi a doua moarte : tăierea capului) Spânul – maestru spirutual al lui Harap – Alb;

•

•

• • •

Împărăţia Verde → este Centrul Lumii – accesibil numai unui erou bine călit. Paradisul pământesc (Verde ═ arborele veşnic al vieţii); Harap – Alb → Androginul (lupta dintre Negru şi Alb duce la reunificare) Centrul spiritual este alb şi negru (alb pentru că radiază lumină, strălucire, negru în centru, în esenţa lui); Călătoria spre Verde – Împărat → e pentru Harap – Alb o călătorie spre centrul său spiritual; Salatele (≈verdele, noaptea) → contribuie la regenerarea lumii; Cerbul (ziua) → simbol al Haosului, al centrului Infernului; privirea lui omoară, nu piatra frontală → dualitatea ucide, nu unitatea;

- salatele - pielea cerbului → revigorarea împărăţiei în plan: → vegetal; - diamantul → animal; → numeral; • Cucerirea fetei Împăratului Roş → ultima etapă a realizării iniţiatice a lui Harp – Alb; → Răul ,excesele Roş → sângele ═ patimi, instincte ═ proba cea mai anevoioasă prin care trebuie să treacă un iniţiat; • Furnica → pământul; cantitate; • Albina → văzduhul; calitate (esenţa ═ mierea); • Prietenii lui Harap – Alb → dihănii polimorfe: o Gerilă → focul filozofal (natura lui e focul, pe care-l transformă în gheaţă) o Flămânzilă → Pământul; o Setilă → Apa; o Ochilă → Cunoaşterea; o Păsări – Lăţi – Lungilă → Omul Universal (crucea cu trei dimensiuni) Un absolut de pasiune nepotolit cu nimic este o tindere spre ABSOLUT! • Discuţia din cuptor → scenă de mister; aici se şlefuiesc virtuţile lui Harp-Alb, în vederea celor ce vor urma: o Harap – Alb tace în timpul gâlcevei!! → îi lasă să să-şi manifeste propria natură; o Gerilă → reface căldura dulce şi vitală a aripii de cloşcă, proprie germenilor vieţii; → gest de Demiurg ( Cuptorul ═ „regressum in Utero”); • Prinderea fetei → eliberatoare pentru: - Harap – Alb; - fata de împărat; • Muntele → Polul pământesc; • Luna → Polul ceresc; • EROSUL desăvârşeşte OPERA (iniţierea) ,

(iubirea nu e ispită, nu e căutare, ci foc celest, superior, care va încheia Iniţierea);

MOARTEA INIŢIATICĂ → o moarte în raport cu starea precedentă ═ naştere în raport cu starea consecutivă; INIŢIEREA → naştere spirituală. •

Naşterile lui Harap – Alb: I naştere → cea naturală; a II-a naştere (I moarte) → expulzarea din fântână; a III-a naştere ( a II-a moarte) → ucis de Spân; ↓ Absolutul UNIVERSALUL „nu mai primeşte un nou nume pentru că atingând Cerurile, îşi pierde orice urmă de Individualitate”

• •

Cosmos → Ordine, Unitate, armonie; - Căderea Spânului implineşte realizarea lui Harap-Alb (se cristalizează partea pozitivă a eroului); Masa finală → festinul de Nemurire; e un ospăţ cosmic la care toată Firea participă ca în „Mioriţa”;