Tema Si Viziunea Asupra Lumii In Mara

Mara de Ioan Slavici Mara este un roman tradiţional de tip obiectiv, deoarece există relaţia dintre narator şi personaje, naratorul fiind omniscient şi omniprezent. Este un roman realist, datorită temei acestuia. Romanul conţine obiectivitatea perspecivei narative, personajele sunt construite în relaţie cu mediul, apare tehnica detaliului semnificativ. Iubirea şi familia sunt puterea banului. Tema romanului este cea a banului sau cea a văduvei, a femeii voluntare. Tema reliefează pledoaria pentru echilibrul moral pentru bine şi, în primul rând, banul, reprezentând rădăcina răului treptat, cauzează personajele să îşi piardă echilibrul. Deşi titlul poate fi considerat „Copiii Marei”, deoarece personajul central, ca frecvenţă a apariţiei şi identitate a preocupărilor, este Persida, Nicolae Manolescu afirmă că „în realitate însă, romanul este mai ales romanul Marei, Persida însăşi nefiind o Mară jovială, pe cale de a lua cu vârsta obiceiurile şi trăsăturile mamei sale”. Romanul este alcătuit din 21 de capitole, ocupaţiile descrise fiind cea de precupeaţă (a Marei), cea de măcelar (a lui Hubăr) şi cea de cojocar (a lui Bocioacă), cele 3 familii ocupând spaţiul central al romanului. Indicii spaţio-temporali sunt Lipova, Radna şi Arad, câteva evenimente desfăşurându-se şi la Viena. Se prezintă târgul ardelenesc unde banul devine suprapersonaj. Mara, personajul central şi punctul roşu al acţiunii, este prezentată ca un personaj zgârcit, însă nu face parte din familia avarilor. Ea nu este un personaj avar, deoarece se supune legii obiective (unde banul are un loc important), astfel razbunându-se pe destinul care îi fură soţul. Nicolae Manolescu susţine în „Arca lui Noe” că există două naraţiuni: „romanul zgârceniei grijulii” şi „romanul iubirii”. Mai există, totuşi, şi un al treilea roman, anume „romanul lui Trică”. Viaţa de familie a Persidei se prezintă prin tehnica alternanţei, prezentându-se viaţa lui Trică; prin tehnica înlănţuirii şi a alternanţei.

Naratorul este omniprezent, omniscient şi detaşat. Conflictul erotic este atât interior, între iubire şi datorie, cât şi exterior, între Persida şi comunitate. „Mara” este considerat cel mai bun roman înainte de Ion.