Tipuri De Concurenta Neloiala

Concurenţa este un element definitoriu al economiei de piaţă şi reprezintă motorul dezvoltării economico-sociale. În general prin concurenţă se înţelege o confruntare între tendinţe adverse, care converg spre acelaşi scop. Prin concurenţă, înțelegem confruntarea dintre agenţii economici cu activităţi similare sau asemănătoare, exercitate în domeniile deschise pieţei pentru câştigarea şi conservarea clientelei, în scopul rentabilizării propriei întreprinderi.1

Prin concurenţă neloială înţelegem săvârşirea în domeniile deschise competiţiei economice, a unor fapte contrare legii sau uzanţelor cinstite ale activităţii comerciale, în scopul captării clientelei unor rivali de pe piaţa relevantă, producându-se astfel prejudicii materiale şi/sau morale, prezente sau eventuale. 2 Concurenţa neloială nu trebuie confundată cu activităţile pe care le poate desfăşura titularul unui drept de proprietate industrială, cu practicile monopoliste, sau cu anumite măsuri ce se iau pentru protecţia consumatorului. Potrivit art. 2 din Legea nr. 11/1991, privind combaterea concurenţei neloiale, constituie concurenţă neloială orice act sau fapt contrar uzanţelor cinstite în activitatea industrială şi de comercializare a produselor, de execuţie a lucrărilor, precum şi de efectuare a prestărilor de servicii. Prin urmare, concurența neloială reprezintă încălcarea obligației comerciantului de a folosi în activitățile comerciale sau industriale procedee oneste.

1

O. Căpăţână, Dreptul Concurenţei Comerciale (concurenţa onestă), Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1992, pag. 86 C. Voicu, Al. Boroi, Fl. Sandu, I. Molnar, M Gorunescu, S. Corlăţeanu, Dreptul penal al afacerilor, Ediţia 3, Ed. C.H.Beck, Bucureşti, 2006. pag. 445-446 2

Criteriul esențial care deosebește actul de concurență neloială de actul de concurență ilicită nu este atât actul de concurență în sine, scopul urmărit, cât mijlocul întrebuințat, folosirea de mijloace reprobabile, săvârșirea unor acte criticabile pentru a atrage clientela. Aprecierea caracterului neloial al actului se face în funcție de elemente cum sunt: conținutul actului, mijloacele utilizate, modul de exercitare al unui drept sau al unei libertăți, respectarea bunelor moravuri și influența asupra vieții economice. Concurenţa ilicită poate fi clasificată în concurenţă interzisă şi concurenţă neloială. Concurenţa interzisă apare în domenii scoase de lege din sfera competenţei. Concurenţa neloială apare în domeniul în care competiţia este permisă prin lege dar trebuie desfăşurată cu mijloace oneste. În concluzie, aşa cum s-a observat, ne aflăm în cazul concurenţei interzise atunci când se săvârşeşte un act fără drept (interzis de lege) şi in cazul concurenţei neloiale atunci când un act, in principiu permis este realizat printr-un exerciţiu abuziv al unui drept. Concurența neloială reprezintă situația în care, din dorința de a pătrunde rapid sau a câștiga o cotă cât mai mare de piață, o firmă prejudiciază direct și intenționat activitatea concurenților, apelând la practici ilegale: 

denigrare - vehicularea de informații inexacte sau false despre activitatea acestora,



concurența 'parazitară' – obținerea de avantaje ca urmare a confuziei create între mărci,



concurența ilicită - frauda fiscală, încălcarea legislației fiscale, ceea ce permite obținerea unor costuri mai mici și posibilitatea practicării unor prețuri scăzute,



prețurile de dumping, sau practicarea unor prețuri joase, sub costurile de producție, cu sacrificarea propriului profit pe o perioada limitată de timp. Din definiția legală și din celelalte elemente specifice mai sus menționate, rezultă că

pentru existența concurenței neloiale se cer a fi întrunite următoarele condiții: a) comportamentul concurențial să constea din acte contrare uzanțelor cinstite în activitatea comercială și industrială;

b) actele de concurență neloială care sunt, după caz, susceptibile de sancțiuni civile, contravenționale sau penale, trebuie să îndeplinească condițiile cerute faptelor delictuale (art. 998 Codul civil), contravenționale sau infracționale; c) comportamentul concurențial neloial trebuie să fie manifest și culpabil; d) actele și faptele de concurență neloială trebuie să se producă în domenii deschise concurenței.

Noțiune: în concepția jurisprudenței și doctrinei, actul de concurență neloială este orice act susceptibil de a favoriza desfacerea produselor unui comerciant în detrimentul desfacerii produselor altuia. Actul de concurență se poate situa însă și în sfera altor activități economice, cum ar fi aprovizionarea, organizarea publicității, etc. O caracteristică importantă a actului de concurență este existența lui independent de vreun avantaj personal pentru autorul actului și independent de faptul de a constitui un obstacol concret, imediat sau viitor la desfacerea produselor uneia din părțile în cauză. De asemenea, actul de concurență nu presupune egalitatea de nivel economic a părților și nici nu este condiționat de identitatea clientului. În fine, un act de concurență este neloial chiar dacă nu aduce prejudicii, ci constă doar în îndeplinirea operației comerciale cu rea credință și cu încalcarea uzanțelor cinstite. Clasificarea actelor de concurență neloială. Actele de concurență neloială sunt clasificate de doctrină în funcție de mai multe criterii: a) După forma de răspundere aplicabilă, actele de concurență neloială pot fi:  Infracțiuni;  contravenții;  delicte civile b) După modul în care se încalcă limitele concurenței licite actele de concurență neloială pot fi:  acte și practici excesive de concurență;  acte și fapte restrictive de concurență

c) După criteriul participării la comiterea lor, actele de concurență neloială pot fi:  acte individuale;  acte colective. d) După scopul în care sunt săvârșite, actele de concurență neloială pot fi:  acte de stimulare a comerțului propriu;  acte in dauna altui comerciant. e) După conținutul lor, actele de concurență neloială pot fi:  acte de denigrare;  acte de dezorganizare;  acte de imitare;  acte de infidelitate;  acte parazitare;  acte clandestine. f) Doctrina clasică clasifică principalele practici de concurență neloială în: o mijloace de confuzie; o exploatarea muncii și organizării altuia; o denigrarea concurentului; o publicitatea mincinoasă, inoportună și șocantă; o boicotajul și discriminarea; o forme de vânzare (cu preț redus, sub prețul impus, cu primă etc.). Activitățile de concurență neloială sunt enumerate în art. 4 si 5 din Legea nr. 11/1991. Potrivit art. 4 din lege sunt fapte de concurență neloială, sancționate contravențional:  oferirea serviciilor de către salariatul exclusiv al unui comerciant ori acceptarea unei asemenea oferte;  dezvăluirea de către salariatul unui comerciant a unor date secrete privind activitatea acestuia, către un concurent;  încheierea de contracte prin care un comerciant asigură predarea unei mărfi sau executarea unei prestații în mod avantajos cu condiția aducerii de către client a altor cumpărători cu care comerciantul ar urma să încheie contracte asemănătoare;

 încheierea de contracte prin care cumpărătorul ar urma să primească un premiu care depinde exclusiv de o tragere la sorți sau de hazard;  comunicarea sau răspândirea în public de către un comerciant de afirmații asupra întreprinderii sale sau activității acestuia menite să inducă în eroare și să-i creeze o situație favoarabilă, în dauna unor concurenți;  comunicarea sau răspândirea de către un comerciant de afirmații mincinoase asupra unui comerciant sau a mărfurilor sale, afirmații de natură să dăuneze bunului mers al întreprinderii acelui comerciant. Comunicarea făcută confidențial este socotită un act de concurență neloială, numai cand autorul comunicării știa că faptele nu corespund adevărului;  oferirea, promiterea sau acordarea mijlocit sau nemijlocit de daruri ori alte avantaje salariatului unui comerciant sau reprezentanților acestuia pentru ca prin purtare neloială să poată afla procedeele sale comerciale, pentru a cunoaște sau folosi clientela sa, ori pentru a obține orice alt folos pentru sine sau pentru altă persoană în dauna unui comerciant;  deturnarea clientelei unui comerciant prin folosirea legăturilor stabilite cu această clientelă în cadrul funcției deținute anterior la acel comerciant;  concedierea unor salariați ai unui comerciant în scopul înființării unei societăți concurente care să capteze clientela acelui comerciant pentru a-i dezorganiza activitatea. Potrivit art. 5 din Legea nr. 11/1991, constituie infracțiuni de concurență neloială urmatoarele fapte:  întrebuințarea unei firme, unei embleme, unor desemnări speciale sau a unor ambalaje de natură a produce confuzie cu cele folosite legitim de un alt comerciant;  producerea în orice mod, importul, exportul, depozitarea, punerea în vânzare sau vânzarea unor mărfuri purtând mențiuni false privind brevetele de invenție,

originea

și

caracteristicile

mârfurilor,

precum

și

numele

producătorului sau comerciantului, în scopul de a induce în eroare pe ceilalți comercianți și beneficiari.

A. Actele parazitare (free riding) Asa-numita concurență parazitară, concept larg vehiculat în lumea occidentală (sub terminologia free riding sau parasitisme), înseamnă că un agent al pieței trăieste că un parazit, pe seama muncii altora, trăgând foloase din eforturile și reputația celorlalți. În alte țări, astfel de practici au fost recunoscute pe cale legislativă drept acte specifice de concurență neloială, primind încadrări specifice. În România, Legea privind combaterea concurenței neloiale nu prevede încadrări penale și nici măcar contravenționale pentru astfel de manifestări. Ramane doar raspunderea civilă. Dar pentru asta este necesară o acțiune în justiție, demarată de partea lezată, ceea ce înseamnă o mare întârziere pentru luarea unor măsuri împotriva faptelor anticoncurențiale. Aceste practici se regăsesc pe piață sub cele mai diverse forme, cum ar fi imitarea parazitară a metodelor de publicitate, a tipului de promovare, referiri abuzive la companii sau mărci de prestigiu. Anumite acțiuni vizează transferarea imaginii favorabile create de reputația unor mărci asupra propriilor produse sau servicii. Cei care recurg la astfel de practici neloiale utilizează, în contextul comercializării și al publicității produselor lor, expresii ca: „gen“, „de tipul“, „ca și produsul X“, „mod“, „stil“, „marca“, „gust“, „după rețeta“ sau alte mențiuni asemănătoare. Cu alte cuvinte, încearcă să atragă asupra produselor lor avantajele garanțiilor de calitate conferite de mărci consacrate. O serie de legi speciale apărute recent, cum ar fi H.G. 106/7.02.2002, privind etichetarea alimentelor, art. 6, alin. 4 din Anexa nr. 1, interzic expres utilizarea unor astfel de termeni. Aceste restricții își au originea tocmai în ideea de a reprima manifestările neloiale ale concurenței care, folosind o astfel de publicitate și practicând, eventual, prețuri mai scăzute, poate deturna o parte din clientela celor care, prin eforturile lor, au consacrat mărcile respective.

B. Deturnarea clientelei 

Un caz anticoncurențial frecvent este înregistrarea unui nume de domeniu identic cu un semn distinctiv care deja există, în scopul de a crea confuzie în randul consumatorilor și de a acapara clientela concurenților. După nenumaratele procese referitoare la domenii, tranșate în favoarea reclamanților, practicile neloiale de acest gen s-au extins pe alte direcții pe Internet. Mai nou, Google este în procese cu mai multe companii pentru că a vandut cuvinte-cheie și metatag-uri constând în denumirile unor mărci celebre.



Afacerea Imaje versus Wolke este un alt caz celebru ajuns în manualele de drept. Compania Wolke, care vindea cerneală pentru imprimantele Imaje, a înregistrat drept nume de domeniu http://www.imaje-ink.com, care-i dirija pe internauți catre site-ul său http://www.wolk-ink.de. Judecătorii au relevat riscul de confuzie pentru consumatorii cu atenție medie, tentați să atribuie aceeași origine pentru cerneală ca și pentru imprimante.



O alta manieră, mai ocolită, de deturnare a clientelei a fost cea folosită de France Telecom. Societatea SFR, titulară a mărcii SFR, care dispunea deja de numele de domeniu http://www.sfr.fr, a constatat că societatea americană W3 System Inc. a depus nume de domeniu http://www.sfr.com, cu conexiuni pornind de pe site-ul France Telecom, concurentă SFR. Și În acest caz, deturnarea clientelei este perfect caracterizată, chiar daca a existat o companie interpusă.

C. Confuzie privind semnele distinctive Este vorba despre imitarea mărcilor emblemelor, ambalajelor și a oricărui alt însemn caracteristic al societății respective. În afară de infracțiunea de contrafacere a mărcilor, pedepsită de art. 83 din Legea nr. 84/1996, privind mărcile și indicațiile geografice, aceste fapte pot face obiectul infracțiunii de concurență neloială, în masura în care folosirea fără drept a unor mărci identice ori similare este de natură a produce confuzie. În dreptul concurenâei comerciale, prin confuzie se înțelege actul de concurență neloială care constă în disimularea credibilă a propriei activități de piață a autorului, sub aparența semnelor distinctive ale concurentului lezat sau ale unui colectiv de concurenți.

Conform art. 5 lit. a din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale, „constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la șase luni la doi ani sau cu amendă de la 25.000.000 lei la 50.000.000 lei folosirea unei firme (…) marci, indicații geografice, unui desen sau model industrial (…), a unei embleme sau a unui ambalaj de natură să producă confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant“. Confuzia poate fi provocată nu doar de o contrafacere sau o imitație servilă a semnelor distinctive ale altui comerciant. Această imitație poate sa fie numai parțială, dar, în masura în care atinge elemente caracteristice, poate crea confuzie. De exemplu, instanța franceză a considerat că marca „La vache serieuse“ produce un risc de confuzie cu bine cunoscuta marcă „La vache qui rit“, întrucât creează impresia unei origini comune a produselor. Un litigiu de răsunet a avut loc între companiile France Telecom si Communication Media Services, având ca obiect mărcile „Pages Jaunes“ si „Pages Soleil“. Instanța franceză a condamnat compania Communication Media Services considerând că utilizarea marcii „Page Soleil“ este de natură să creeze confuzie cu bine cunoscuta marcă „Page Jaunes“. Conform instanței franceze, cuvântul „soleil“ duce cu gândul la culoarea galbenă și comporta și similarități auditive, având același numar de termeni și silabe ca și culoarea galbenă. Legea incriminează faptele „de natură să producă confuzie“, ceea ce înseamnă că, pentru a fi în prezența unui act de concurență neloială, nu este necesar să se fi produs deja o confuzie, ci doar să existe un risc în acest sens. Riscul de confuzie se raportează la consumatorul obișnuit, cu atenție mijlocie, cu un nivel de educație și de inteligență mediu, comun. Totuși, dacă produsul este targetat pe o categorie de consumatori inițiați, specializați oarecum în utilizarea acestuia, riscul de confuzie se apreciază în funcție de acești consumatori.



C. Voicu, Al. Boroi, Fl. Sandu, I. Molnar, M Gorunescu, S. Corlăţeanu, Dreptul penal al afacerilor, Ediţia 3, Ed. C.H.Beck, Bucureşti, 2006. pag. 445446



O. Căpăţână, Dreptul Concurenţei Comerciale (concurenţa onestă), Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1992, pag. 86



Legea nr. 11/1991 privind concurența neloială



http://www.referateok.ro/?x=referat&id_p=904 Data accesării: 9.01.2017



http://www.creeaza.com/referate/marketing/CONCEPTUL-DECONCURENTA-IN-MAR182.php Data accesării: 9.01.2017



http://www.referat.ro/referate_despre/concurenta_neloiala_exemple_referat.ht ml Data accesării: 9.01.2017