Venturile Unui Fir De Nisip.pdf

Aventurile unui fir de nisip

Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale a României C O N S TANTIN LEMBR|U, ANAMARIA Aventurile unui fir de nisip / Anamaria Constantin Lembr\u - Bucure[ti : Nemira, 2007 ISBN 978-973-143-051-5 I. Constantin Lembr\u, Anamaria II. Grama, Drago[ Florin (il.) 821....

© Editura Nemira & Co, 2007 Redactor: Carmen Teodora TERCIU Lector: Nicoleta G H E M E N T Tehnoredactor: Adriana N icoleta ZAMFIR B-dul Ion Mihalache nr. 125, sector 1, Bucure[ti telefon: 224.10.08, 224.18.50, 224.14.28; fax: 224.16.00 [email protected] w w w.nemira.ro w w w.nemi.ro Tiparul executat de Alföldi Nyomda Rt. Orice reproducere, total\ sau par]ial\, a acestei lucr\ri, f\r\ acordul scris al editorului, este strict interzis\ [i se pedepse[te conform Legii dreptului de autor.

ISBN 978-973-143-051-5 La pre]ul de vânzare se adaug\ 2% reprezentând valoarea timbrului literar ce se vireaz\ Uniunii Scriitorilor din România.

Pe funduri de m\ri, printre alge [i pe[ti, Tr\ia n\scocind groz\vii nebune[ti Un fir de nisip, obi[nuit, silicos, Ce traiu-[i g\sise mult prea plicticos.

Acelea[i figuri, acela[i climat ~i deveniser\ de nesuportat. {i-ntr-una din zile, când nu mai putu, Porni hot\rât `nspre Tombuktu.

Povestise cândva un ]ipar fioros C\ `n Tombuktu e foarte frumos. C\ oricine vrea aventuri minunate Acolo le poate tr\i fix pe toate.

Se sui cu n\dejde pe o Noctiluc\ {i-i [opti `n ureche c-o roag\ s\-l duc\ Pân’ la primul rechin care-apare `n drum Pe care o s\-ncalece, vede el cum.

Noctiluca, [tim to]i, este fat\ de treab\, Deci fu de acord [i pornir\ `n grab\. {i, pentru ca drumul s\ fie pl\cut, ~[i aprinse luminile din cap, piept [i gât. A[a a-nceput un voiaj fabulos Un fir de nisip obi[nuit, silicos. Privea `mprejur cu mare uimire {i toate-i p\reau o n\lucire.

O lume de vis, cum nici nu visase, Cum pân\ atunci nicicând s-ar\tase Se ivea brusc `n toat\ spledoarea Adev\r eu v\ spun: grozav\ e marea!

La stânga, doua meduze dansau, La dreapta, doi [erpi mititei se jucau, Iar drept `nainte o caracati]\ F\cea de mâncare la pui `ntr-o crati]\.

6

De dup\ corali, opt cai de mare ~ncinseser-o hor\ sub o raz\ de soare. Iar pu]in mai `ncolo un alt [erpi[or ~[i unduia talia fermec\tor.

O sepie roz, cu privire blajin\, Potrivea scoici `ntr-o vitrin\. Un melc `[i f\cea cur\]enie-n cas\ ~ntrucât invitase prieteni la mas\. Un crab must\cios, cu tunica pe el ~[i mu[ca din cle[tele cel mititel. Era sup\rat c\ nu prea putea S\-[i aprind\ sub ap\ un fel de lulea.

Probabil c\ nimeni nicicând nu i-a spus C\ apa [i focul prieteni ei nu-s, C\ unul pe altul mereu se gonesc, {i c\ de-o ve[nicie nici nu-[i vorbesc.

9

O pisic\ de mare-n oglind\ privea {i s\ se admire nu contenea: „Rujul `mi vine pe buze perfect, Iar fardul de pleoape-i de mare efect.“

Prietena ei, molusca b\trân\, Ghicea `n cafea câte-n alge [i lun\. „Gozav\ e lumea când te plimbi prin ea“ A zis firicelul `n sinea sa. „Cred c\ `]i place tot ce-ai v\zut“ Noctiluca `i zise cu glasul sc\zut „~ns\ `n lume exist\ [i lucruri De care nu ai cum s\ te bucuri.

C\ci lumea chiar este un loc frumos, Dar poate s\ fie [i periculos.“ Nici nu sfâr[i ea de zis toate-aceste Când un rechin ap\ru f\r\ veste.

11

Urm\rea du[m\nos un pe[te-balon – Pentru el un desert `n acel sezon. ~nota hot\rât `nspre biata f\ptur\ Pe care-o poftea `n imensa lui gur\.

Noctiluca, de fric\, a accelerat Deci deznod\mântul cu to]i l-am ratat. {i poate-i mai bine c\ nu am v\zut Un pe[te-balon harcea-parcea f\cut. O vreme, cei doi au t\cut ca p\mântul Priveli[tea sumbr\ curmase avântul. Ce s\ mai spui dup-a[a vân\toare Care te-nghea]\ din cap `n picioare?

„Schimbare de plan, schimbare de plan!“ ~[i zicea firul, cam f\r’ de elan. „Cum s\ mai urc acum pe-un rechin, Care se-arat\ atât de hain?“

Avea o problem\, [i nu una mic\ Acum, c\-nv\]ase [i ce-seamn\ frica. Iar Noctiluca zisese c\-l duce Doar pân’ la rechinul pe care s\ urce.

13

„De-a[ putea, z\u c-a[ merge cu tine mai sus, Dar n-am spus acas\ unde m-am dus. I-am promis mamei c\ n-oi z\bovi, C\ m\ voi `ntoarce cam cât ai clipi.

Am jurat c\ voi face curat `n c\mar\ Unde „ascunsa“ jucar\m asear\. Plus c\ mai am de-nv\]at la „pestez\“La care, [tii bine, voi da chiar [i tez\!“ Ca s\ spun\ acestea, Noctiluca frânase {i lâng\ o ancor\ ea acostase. Acolo-i venise ideea cea mare, Ideea perfect\, deci salvatoare. Dar, pân\ s\ spun\ ce-avea de spus, Un curent violent i-a s\ltat foarte sus. I-a rotit de trei ori, apoi iar i-a-nvârtit I-a sucit printre alge [i i-a ame]it.

14

Noroc mare de tot c\-n rotirea nebun\ Noctiluca [i Firul s-au prins bine de mân\; Au ]inut ochii-nchi[i [i-au ]ipat foarte tare C\ci nu mai credeau c\ exist\ sc\pare.

„Ajutor! Ajutor! Opri]i iute vârtejul, S\ iau zece la teze da]i-mi prilejul! De scap cu bine, eu la pozne renun]! {i de-acas’ nu mai plec f\r\ s-anun]!“ Ca orice f\ptur\ ce-n bucluc a intrat Noctiluca s-a pus pe promis [i jurat. Ca s\ vezi... când a sfâr[it de f\g\duit Tumultuoasa vâltoare brusc s-a oprit.

C\ a fost o minune sau doar `ntâmplare S\ v\ zic sigur, nu prea-s `n stare. Dar pot s\ v\ spun c\ ai no[tri amici Au c\zut pe-o gr\mad\ de corali pitici.

16

Dup\ ce luminile [i-a controlat, Noctiluca a zis cu glas tremurat: „~nc-o clipit\ de-ar fi ]inut, Cred c\ min]ile mi-a[ fi pierdut.“

Cât despre Fir, e musai s\ spun: Cam c\p\tase chip de nebun! Ochii `n cap mereu se-nvârteau, Picioarele-ntruna `i dârdâiau. Când cu greu reu[i s\ se-adune ni]el Arunc\ furios tot n\duful din el: „Afurisit\ vâltoare, am crezut c-am s\ mor! De mama [i tata brusc mi-este dor!“ Mai apoi miji ochii [i privi minunat, La dreapta, la stânga, pretutindeni uscat. „Ce-i h\rm\laia ce-aud eu acum?“ A-ntrebat Firul pe colega de drum.

17

„P\i... suntem pe plaj\, prietena m\rii, Uite rudele tale, cele date uit\rii.“ Când chiar c\ de-a binelea s-a dezmeticit „Uau, ce de lume, câ]i ca mine-s aici Firul strig\ uluit, n\ucit: Ba mari ca balena, ba mici, chiar pitici! Bun\ ziua v\ spun, m-auzi]i [i pe mine? Noctiluca mea drag\, atâta-i de bine!

Când zicea mama de rude plecate {i tocmai de-aceea-n adâncuri uitate Nu [tiam ce vorbe[te, dar acuma pricep: Sunt nisipi de-aventur\, urma[i de Firep.“

Firep – zis Nebunul – a plecat de demult Plictisit de adâncuri, doritor de tumult. A fost primul din ape ce vorbit-a cu Vântul. Deci Firep cel nebun cucerit-a P\mântul! Mai apoi, Noctiluca [i Firul Vorbir\ cu lumea [i-ntâlnir\ Zefirul, Iar acum se uitau cu mare mirare La ni[te fiin]e cu cap [i picioare. „A, \[tia-s puii de om, despre care-am citit“ A strigat firicelul când s-a dumirit. „Dar ce fac acolo cu rudele mele Pe care parc\ vor s\ le spele?“

19

„Ne-adun\-n castele, ne ud\ de sus, S\ st\m laolalt\ frumos, cum ne-au pus. E un joc omenesc, distractiv pentru noi“ L\muri un fir galben, c-o sclipire vâlvoi. „Iar acum e concurs“ continu\ el s\ spun\ „{i cine câ[tig\ puncte multe adun\, Ca la urm\ de tot s\ primeasc\ `n dar Un drum `n adânc cu fierosul ]ipar.

Fierosul ]ipar e, de fapt, submarinul, Unul mic [i firav, poreclit Balerinul. Dar mic [i firav, delicat cum `l vezi Se scufund\-n mare de nici nu visezi.

Iar `n vreme ce eu v\ explic toate-aceste, Noctiluca [i Firul b\gar\ de veste Cum puii de om râd de unul de-al lor C\-i gr\su] [i c\ spun c\tre dânsu’ „mor-mor“. „Te rog, Noctiluco, hai s\-i fim de-ajutor, Când râd de gr\sunul, mie-mi vine s\ mor!“ ~ntâmplarea f\cu s\-i aud\ ce zice O pal\ de vânt cu mi[c\ri de elice. „E[ti un Fir Fermecat, prietenul meu, {i dac\ vom face cum `]i propun eu Cred c\ micu]ul va lua premiul cel mare, Prilej de-aventur\ [i r\zbunare!“

21

Cum a sfâr[it de f\cut pl\nuirea, Pala de vânt s-a-nfoiat ca uimirea, L-a s\ltat `ntr-un zbor pe al nostru amic, L-a l\sat pe castelul gr\sunului mic.

Ca printr-un farmec, to]i au amu]it C\ci castelul sclipea acum ca vr\jit. {i-n t\cerea pe toate st\pânitoare, Gr\sunul aude o voce de mare:

„Când râdeau to]i de tine, eu m-am nec\jit {i-am vrut s\ te-ajut s\ fii fericit. Uite-aici, eu vorbesc, sunt un fir de nisip, Venit din adâncuri f\r\ vest\ sau slip!“ 22

„Dar din tot ce [tiu eu, e contra firii Un fir de nisip cu darul vorbirii!“ „Mai ciudat e s\ nu ai urechi de-auzit“

Discu]ia lor se opri `n urale,

Firicelul r\spuse cu glasul [optit.

Iar lacrimi ferice o luar\ la vale: „E premiul cel mare, m\ cheam\ la el!

Submarinul m-a[teapt\ aici, la tunel!“ }op\ia, chiuia – un gr\sun fericit Ca \sta al nostru n-a]i pomenit! N-o mai lungesc, de-acum cred c\ [ti]i bine, Dac\ nu cumva chiar mai bine ca mine! 23

Un fir de nisip obi[nuit, silicos, O noctiluc\-mbr\cat\ frumos {i cu un gr\sun fericit pe deplin Se bulucir\ spre submarin.

Noctiluca [i Firul se duceau c\tre cas\, Iar gr\sun-cel-cu-privire-voioas\, ~ncepea fericit un voiaj fabulos, Despre care v\ zic alt\ dat\, frumos. C\ci o lume de vis, dar cum nici nu visase, Cum pân\ atunci nu i se-ar\tase Va afla `n curând `n toat\ spledoarea Adev\r eu v\ spun: grozav\ e marea!