126093317-monahismul-egiptean-raduca-vasile.pdf

Page 1 of 137 alfa

MtndhißTrul anahoretic uali de acunl îndinte o a.ltd fald o. eroi.snruúui cre6tin: crestinü pd.dsesc cetdlile Fí uin în pu;üe spTe a se tupta cu diaDolü pe p|,opriul lo.t, teren. Totdeanma pustiul a lost socotít d.rept locul hsrod.itùr) stdp nft d,e diauoL pustiul. nu a Íost un spaliu în care ascetü ieseau atin tune, ,Í!tud.o pe aceasta çí .rdul ei, ci un spaliu æ cucerit d.e la d.iauol pentTu Ht-istos. Nu a lost ún- spaliu al ostititd.tü Íatd de lume,'ci at IWta.¿ ca diauolií pm;t|-u crutarea. tumü de ato,cu,t ile demonice- În pusti\ anohöretíi alau d,e lucru d.iauoliLor (canat SîAml Antinie se |'xtgo" diarolä sim,teau d.eja Íocul gheett¿i), îr¿ ÍeryI ãcesta Ídcùnd ca noíle comunitdti cregtbLe sd. rnt .mai cùttstituie primele çinte aie diauolílor. Md.r"ä sro¿ ai n estíndtd.lií ¿Ie d.upd. 313 ?teneau în:nr4¡iie, în nurr¿le lh¿ Hr¡stbs, sti-lbii-uiz pe díäaol Ja el ara.sd..,. .' I

l"

9i

Omega

XIonuhismul egipteun De la singarùtute lu obçte

. Monahul, înfe

þta

cu sine

çi cea cu demonii

. Sfântul Pahomie - biruitor al satanei, fãcätor de minuni qi vizionar . Minunile si sensurile acestora

Page 2 of 137 Preot Prof. Dr, VASILE

nÀnUCÃ

MONAHISMUL EGIPTEAN De Ia singurãtate Ia obste

*

r,.AcuL t..,

i;¡-

Lìt -f,-..ol.ccrE oRTO3OX,( j i l\ i^.\*.

.Þ 1.r"ì: : .1: i: :L j i:

b:iLiirtecâ

I\J l&

nß

Page 3 of 137

Dedic aceastd. carte Pr e a F ericitului P d.r inte P atr iarh çi tuturor pd. inli gifralilor monahi cuuioçilor" caTe îrL caßtitate, sd: d.cie çí a,scultal"e,

în mdndstiri sau

Preot Prof.

Dr VASILE RÀDUCÀ

MONAHISMUL EGIPTEAN

Coûerciâliza¡eâ

îI

sihdsträ

se roogd.

cínd allü rnL se ro&qd.

De lø sihgurãtate là òhçte

postesc

O Edirurâ NEMIRA, 2003

când allü se-mbulbd,

afara grani(elor çãrii fárä aco¡dul editurii este intetzisã.

urluzare: S.C.

îrL

Neùira & Co, B-dul Ion Milalache

ff. 125, sector l, Bucureçti Tel.: 224.14.28; 224.10.08; Tet_lF ax: 224..18.50 Clubul cãr1ii: O.P. 2 CP. 52 , Bucuresti e-maiÌ : difu [email protected]

www.nemirå.ro ISBN 973-569-616-9

p'riuegheazd cdnd to atd Lume a do arme.

Page 4 of 137

MOTIVATIA MONAHALÃ

Page 5 of 137

r. ORTGTNEA çI MOTTVATIA MONAÍTISMULUT ANAHORETIC Monahismul a fost dintotdeauna o realitate În viaþ Bisericii, motiv pentru care profesorul Styüanos Papadopoulos de Ia Atena va spune cä ,,monahismul este o formä de autenticá vialá bisericeascä, de aceea nu numai cä s-a náscut în Bisericá, ci constituie Biserica, dupä cum constituie Biserica çi parohia, care are dlept cap vázut pe episcopul locului si unde preotul parohiei çi credinciosü au aceeasj credin!ä si mnçtün!á cu a episcopttlui, care la rândul lui, are aceeaçi credin!ä çi conçtün1á cu a celorlalte BisericÍ locale".Lq.]tfel spus, monahÍsmul este palte constitutÍvä a Bisericii ca gi parohia nici deasupra parohiei çi nici în afara Bisericü. Monahismul a fost çi a rámas una dintre formele în care s-a concretizat çi s-a manifestat viala BÍsericü, el neavând all ideal decât idealul Bisericü, çi nici alte modalitäti de ajungere la acest ideal decât modalitåtile pe care Biserica însági lea avut çi le are, iar aceste modaütäli s-ar concentoa în ceea ce Mâltuitorul exprima în mod concis prin ,,calea cea strâmtá" (Mat. 7, 15-14), dal sigurá (vor spune mai târziu exegetij), cea cate nu dá posibilitatea rätäcirilor Nimeni nu se poate mântui în Bisericä laic sau cleric, monah sau mirea¡r, prins în goana dupá bunurile acestei lumi, si nici având o via!á intimá dezordonatä çi lipsitä de castitate sau fãrá sá asculte de cel rânduit spre ascultare, aça cum nimøri nu se va mântui färá sä se detaseze oarecum de lume, ffuä sá intre în cämara sufletului säu, la adäpóst de flr:xul çi refluxul märii çi totodatä at desertäciunii lumesti 1 Stylianos Papadopoulos, Mmøhisnul

- rnn't¿

greacä), Ed. Apostolike Diakonia, Atena, pp. 11-12.

g¡rev ¡le 1fr141 (în

lb.

Page 6 of 137 In interiorul comunitãtilor care se nevoiau deia pe calea srâmtä au fosr personatiiä1i car. .i"t"i .ai s ü"iãi.Ëàiã ge aJungere la idealul de vial.ä crestinä, cäi ce ie potriveau felului lor d+a Îi, cäi care presupuneau nevointe supîimentare .llber asumate care le dädeau posibilitatea sä împliñeascã r,oia rul Dumnezeu exprimatã în poruncile sale. Acele persoane au reusit sä împlineascävoia lui Dumnezeu asumându.çi responsabilitäti çi eforturi mai mari decât ale celonaltt crestrnt: nu numai castitatea, ci castitatea totalä si leclorla, nu numai nealergând dupá bunurile lumii si slava desartã, ci renuntând complet la weo formä de stäpâniie si de avere. în smerenie totalã si ascultare neconditionatä fatå de duhgqric. Dupä cum r.om vedea în capitolele ri¡m¿toaie, niJ unul dintre întemeietotii uonahismul-ui cunoscuti .., arrrrn"i" c€a

nu

a

*

considerat cä, asumându-si voturile monahale, sar fi înscris

într-o catggorie de crestini iuperioará celo¡lalti mem¡ri ai blsettclt. lJlmpotrivä, dincolo de intimitatea cu Dumnezeu ne ca¡e o realizase¡ä, intimitate de care ne putem da r"u*u nii astãzi, toti marii asceti träiau, dacä nu neli-nistea, cel putin øriia cá ar ti putut sä nu se mântuiascä. ln acest sens poi ii O"]t Ëu

exemplu Sfântul Pahomie çi ucenicii sái Teodor si-Horsieziüs. Au.fost çi alti membri ai comunitätü eclesiale care au renun_ total sau parli{ la ceea ce erau indreptä[ili (la cäsätode, la lat anrmarea personalitã!ü pe plan social sau la agonisirea bulurilor necesare întrcti¡erii lor si a celor apropiali), pentru a se pune în sluJba comunitátii, suplinind ceea ce membrii acesieia nu reuseau sá facä pe cât s-ar fi cuvenit. prin urmare, se rugau mai mu-lt, privegheau mai mulL, posleau mai mult, îngrijeauiätrâni sr Doinavt, educau copii, munceau pentu întretinerea celor nevoiaçi, convinsi de faptul cä nu este dovadä de iubire mai ma¡e decât atunci când cineva îsi dä viala pentru alhrl ,,Mai mare dmgoste decât aceasta nime¡i rru aiejcu sulletul si çij tun; pentu prieteni" (Ioan 15, 1B). Dat fiind idealuÌ comun de desävârçire al memb¡ilo¡ ei si mijloacele oarecum simila¡e de atingerà a acestui id;J nu este altul decât îndumnezeirea omului pa¡ticipând 'prin har din ce în ce mai intens la dumnezeiasca iìre iil Þ;ñ ;j:

.

(;i;

Biserica nu si-a pus niciodatä probtema

ti-p"[il];ú;i

i

apariljei monahilor în sânul ei çi nici a monahismului ca institutie. Au fäcut-o teologii çi, mai ales, cei occidentali între care au excelat protestanlii care, neavând monahism în confesiunea lor, au cäutat originea monahismului, de cele mai multe ori îh alte locuri decât în sânul Bisericii. Astfel, în ceea ce priveste originea primelor forme de monahism crestin, pãrerile savantilor sunt împárlite. Unii cred, spre exemplu cä, în Palestina, originea monahismului crestin ar putea fi în institulia nazorean¡lui de Ia ewei. Atii considerá cá monahü crestini au apärut în rândul eremitilor, descendenti ai Sfântului llie care a dus o via!ä de sing'urätate în Carmel. A{ii considerä cä monahismul cÌeçtin çi-ar gäsi originea în comunitälile eweiegti (cvasimonahale) de la Qumran (Palestina) çi în cele ale terapeulilor ewei din Alexandria Egiptului care duceau o via!ä de rugäciune, de medita$e gi de säräcie.r Nu putem nega existenta respectivelor comunitäli cu regim çi mod de vialä similare cälugárilor crestini, dar nu existá suficiente argummte ca sá se afirme cá monahismul crestin si-ar gási originea în comunitälile cvasimonahale eweieçti. Dacá ar fi fost aça, primele prezmle monahale ar fi avut de la început o anumitä regr.rlä, un anumit sistem. Mai a.les, dacä nu emu altceva decât continuare4 în spaliu creçtin, a unor institulii deja existmte si bine organizate. Cälugärü creçtini ,,ar fi avut totul dea gata". Este exclus sä nu se fi menlionat undeva lucrul acesta. $i, totuçi, nu este menlionat nicäieri. Prin urmare, nu se poate cäuta originea monahismului creçtin în fraternitálile cvasimonahale eweieqti. Pe de altä parte, între eremi!ü de la Carmel care-çi reclamau originea la Sfântul Ilie, vor fi fost unü care, la un moment dat, çi-au propus sä-$i desävâ4eascä viala nemaiurmând Legea ebraicá, ci normele çi idealul cres,tin, fárä ca aceasta sä însem¡e cä odginea monahismului crestin s-ar gási în øcele comunitáli. Originea monahismului nu poate fi cäutatá nici la nazorei. Aceçtia nu träiau exclusiv în pustiu çi în singurätate. Dimpotrivä. Primele I Amãnunte în aceastá privintä pot fi gãsite la Tomas Spidlik Sp¿rítu¿Atubo Rdsltdtufui crefün,lll, MstuthisÍúi;Íad,. de Diac. I. l. Icãjr, Deisis, Sibiu, 2000, pp. 11-20, qi la Vincent Desprez, I* nwnndúsnc øinitil, De oñdynøs itqr'nr wwle d'W¿æ, Abbaye de Beuefontaine, 1998, pp. 25-79.

Page 7 of 137 forme de monahism üestin au apärut în interiorul comuni_ tälilor, ca practici asumate individúd, îir prea¡ma comunitltiìor clestine si dupá aceea în singurätatea pustiului. Sistemul comunitätü de la eumran nu poate sta la baza monahismului c¡estin. Comuniiatea de la eumr;" ; f;.i distrusá în anul 68 p. Hr., iar cei care au scäpat atunci vor fi ucisi în rázboaiele dintre anii 132-135 p. Hr. 1n sãcolul al IIIlea, cânä avem primele semne ale existentei anahoretilor crestini, nu mai exista nici urmá de esenieni. pe de altá parte, esenienii aveau preocupãri teoretice si mistice, or, iniìid, anahoretii crestini e¡au animati de idealuri foarte ptactice, ei însisi nefiind teoreticieni, ci oameni destul de simrli. În ceeace priveste monahismul egiptean, ie spune cä acesta a_apãrut zub influenta preotilor egipteni care träiau în singu_ ñtate pe lângä diverse temple. Egiptologul Brunet de F¡eslei a descoperit între ruinele templului din Memfis un papirus care vorbea despre existenta la templu a unor slujitori (áacã weti. anahoreti) careçi duceau viata în slujba zeilór. Aceasta nu ne îndreptäteste sá cäutám originea monahismului crestin în aceste prezente sau cä monahismul crestin ar fi o teplicä a acelo¡ ana_ horeü, pentru simplul motiv cä pe wemea aparitiei primelor forme monahale crestine instituliile eremitilõ¡ de la templele pãgâne erau de mult uitate. Unii ercmil,i cres tini (cum ar fi óazul Sfântului Antonie cel Mare) si-au gãsit primele locuinte în temple pägâne ruinate. Ba, mai mult, presupusii eremiti de la templele págâne erau exponen{ii cultuiil egiptåne existente de mu de am, oameni initiati în stiinlele oculte egiptene. Ol eremiçi crestini e¡au oameni foarte simpli, de c"lð mai -ulté ori, chiar neçtiutoti de carte, oameni care nu aveau, practic, habar de ezoterismul pãgân egptean. Dupä cum am spus mai sus, motivatia monahismului cres tin se gäseste exclusiv în interio¡ul Bisô¡icii, în ciuda asemå_ närilo¡ ca¡e ar exista între monahismul crestin si uneie forme de träire in singuätate din spatiul necrestin sau precrestin. Dacä monahismul creçtin n-ar fi avut motivatia în inferiorui Bisericii ar fi fost imposibil sä nu se gáseascá în documentele rámase de la întemeietorii cunoscuti ai monahismului referinte dacä nu

pulin nostalgice sau deniglatoate, la fo¡mele de ,,monahism" din care ar fi derivat, s-ar fi inspirat sau pe care

exprese, cel

l-ar fi päräsit monahii creçtini. Monahii creçtini fiind, de fapt,

niste convertiti, psihologia conve4itului s-ar fi manifestat În weun felîn via{a gi în scrierile lor. çi totuçi, nu existä weo asemenea manifestare çi nici weo referin{ä directá sau indirectá la stadii çi forme monahale precreçtine. Profesorul Sava Agourides de la Atena considerä cä originea monahismului san gäsi în,,entuziasmul eshatologic protoffeçtin care a Drodus foarte deweme asteDtarea celei de-a doua veniri a Domnului si a ìnnoirii lumii".l Asjeptu.eu up.opiatei reveniri a Domnului qi înterneierea lmpára{iei Sale, còntinuä profesorul Agourides, a fäcut pe unii sä înceapä încá de atunci sä träiascá desävârçirea vie{ii care urma sä fie în Impärälia lui Dumnezeu, renun{ând la lumea prezentä în agteptarea iminentä çi imediatá a instituirü lumii celei noi. P¡ofesorul Agouddes nu neagä çi o oarecare in{luentä a mentalitälii greccromane (cu care creçtinii intraserá mai bine în contact) în care, sub influenta curentelor gnostice, se constatä tendÍnla páräsirii lumii.z In primele douä secole BiserÍca nu a cunosûrt monahismul, ci un fel de ascetism eshatologic, spune acelaçi profeso! întelinut de anumite idei aie Sfintilor Pavel si loan Evanghelistul. Acest ascetism eshatologic, unit cu anumite intluenle ascetice gtecoromane, înlr-un con lext socio-cultural în care lumea alerga dupä bunurile matedale, a dus Ia aparilia monahismului în secolul al III-lea. Si profesorul Agoxrides continuä ,,ln fa{a aga-zisei viitoare schimbäri a lumii în Ïmpärálie a lui Dumnezeu, un anumit numár de creçtini, mai sensibili Ia cledinlá decât majoritatea conftalilor lor çi în ceea ce pdveçte ob$nerea desävârsirü în timpul vielii acesteia, se gräbeau sä întâmpine oarecum venirea noilor realitä{i çi se cäzneau încä de acum sá ritmeze asadar viata lor, având ca bazä standardul vie{ii viitoare çi nu pe al celei prezente. Era vorba de o e¿¿1d duhol'niceascä în interiorul institutiei tinere a Bise¡icii si nu de täsätudle fundamentale ale nädeidii iesite din Sfintele r Sava Agourides, Monø.lrism'u.f (în Ib. gleacä), Ed. Hellenika Gmmmata,

o*¿ti,nji-*;,,"

Page 8 of 137 Evanghelii. Acesti oameni foarte sensibili fugeau de avere, de cäsãtorie. de implicarea în viata sociatá elc. îñlo. ,¿ urt.pt.. io ceilalti crestini så vinä veacul cel nou, care urma sã i de anumite stäri nepläcute sau pur simplu problemati.", çi

;iä;ä;; ;;;; foarte apäsätoare pentru ì""ii¡iUtut"u io., $eveniselä î" rncercat sã trãiascã încä din veacul acesta fãrä problematica pe ca¡e o crea viata obiçnuilä".1

sustinutä de profesorul Agourides, polrivit cäreia .Jd19u mortvafla monahismului s_ar gäsi în entuziasmul eshatoloeic c¡estin, vine sä ne întäreascä punctul nostru d";ã;;;1; motivatia fundamentalã a monañsmutui se gaseste în intJãrìri Bisericii çi nuîn afara ei. Nu negäm ce retragãrea'Ain fume aiãl prov-ocata çr de cauze sociale (persecutii, recrutare în armatä. pscalttate etc.), mai ales înainte de anul S i3. Dar simpla refuaøe¡e din tume nu înseamnã si monahism. Cât p.i".rt.'infrî*ìãìã gnostice.greco-ro*une, tu putem fi d" vedere*al protêsorului Agourides pentru cel "ã;;d-;;;;;triä; pulin dóuä mot ive. Pärintii monâhismuìui, în speciat cetãgipteun, n" , .a) relatii cu mediul greco,roman, nu cunosteaù -nici latinä,"""a,, nici gleacã atât încât sä poatä fi influen{ati de ideile care ci"..ili; gï:it_r,ine.. Srinlii Anronie çi pahomie r,-t T^.-11!. ctare ln aceastã þrivintá. . b) Cnosticii promovau fuga nu neapârat din lumea ca rea_ mate socialã, ci rehagerea efectivä din lume, înteleasä ca realitate fizicä. aceasta. penûu cä lumea atât sub åspect fir;;Àf;ì social. ^Çi în mentalitatea lor, era cÌeatia unor spirite rele, ounJ¿Ë vedere.pe_ care nul gäsim la anahoretii cresiini. ecestìa'se retli geau dìn lume câ spaliu al päcatului si al negrijii p'entru mân rurre, dar nu tugeau de oameni, realitãti pentru care a murit Fiul lui Dumnezeu (monahii veneau din pustietäti p";t*;l;; a.pãrarea-creçtinilor persecutati în ceiäti sau i,"irtr" Ãå." brsenca rrp eretici; loan de Lykopolis si Sfântd Àntonie "puìtau corespondentã cu împáralii si se interesau de soarta impeii,rloil. p9.du altá parte, primii anahoreti si cälugäri .,ú au u,,ut , , deloc tdeea cá arrcprezenta o elitä duhovnÍceasõä. Nu de putine

;.;;ì;

L

lbülen, pp. t6-17 .

ori, Iaicii erau dati exemple de desävârçire (cazul Sfântului Antonie si al curelarului din Alexandria), iar Sfântul Pahomie nu a permis ca din rândul cälugfuilor comunitälii sale sä fie preoli. Lucrãrile sfinte ale pleoliei, de-a lungul înhegii pästoriri â Sfântului Pahomie, erau asigurate de preotii din comunitätile laice. Cä la un moment dat monahü au reprezentat o elitä, e fapt incontestabil, recunoscut de crestinii laici. Ideea cá monahismul ar reprezenta o elitä çia fäcut aparilia mult mai târziu în mentalitatea monahalä, probabil alimentatä de laici si de teoreticienii monahismului institutionalizat. Primii anahoreti si pfuintii monahismului n-au avut conçtiinla cä ar teprezenta o elitá, dimpotrivä. Faptul cá-si fáceau din principiile Împärä-tiei Iui Dumnezeu criterii ale vietii în trup este o realitate, çi credem cä profesorul Agourides are dreptate în aceastä privinlá. Monahismul nu-si are originea nici în comunitatea crestiná din lerusalim, dupá cum sus,tinea Sfântul Ioan Casian în "Conferinlele" sale. Crestinii din Ierusalim, initial, aveau o viatá de obste, dar nu una monahalä. Erau oameni evlaviosi, dar în marea lor majoritate erau oameni cu familü. Primele comunitáli creçtine nu au fost comunitä{i monahale. Prin urmare, tipul de comunitate crcçtiná idealä nu este comunitatea monahãlä. În comunitatea din Ierusalim (Cf. Ap. 4,33-6,7) domnea Ðuhul lui Hristos, duhul Evângheliei. Comunítatea monahalá va încerca sá facä în aça fel ca acelasi Duh sã domneascä atât în interiorul ei, cât çi în viata fiecárui monah. Ea are acelasi scop - tlãùea în Duhul Evangheliei - urmând cãj mai exigente, nu diferite fatä de cele ale comunitätilor obisnuite (potrivit vocatülor membrilor lor) în vederea aceluiaçi scop: viala în Hristos. Oricum, suntem convinçi cá monahismul crestin îsi are originea în Hristos çi în modelele de via{ä curatä existente în istoria sfântä a Vechiului si a Noului Testament. Drecum si în ¡âvna celor cu vocatü speciale din cadnn Bisericíi. Construirea mänästirilor ca spalii unde se încerca tärea autenticä a idealurilor creçtine într-o lume care (dupá ce cestinismul a devenit religie de Stat) pärea cá se secularizase este o realitate, da¡ aceastÌi situatie apare mai târziu si nu poate fi invocatä drept cauzá a aparitiei monahismului.

Page 9 of 137 Monahismul crestin îsi are originea în interiorul Bisericii ^ modelele. d€ viatä rn consacratä si angajatä totalmente în veoerea ldealulur care urmeazä sá fie atins, modele oferite de Hristos însuçi, de Sfânta Fecioarä si ae persoane ;i;;;; isto¡ia sfântä a Vechiului si a Noului f"stui¡e.rt. tvlo""frir*il crestin are asemänári cu fo¡me mon"¡rule ain utaiå ,paüuli, ffestin, nu pentru cá acelea ar fi stat ta originea monahis;uiii oestin, ci pentru cä o parte a efortu¡ilor -o"uh;i;^;;;; general-umane, ttuá a fi legate exclusiv de weun anume sistem renglos sau lrlosoïic.,,pfuintii monahismuìui nu cunosteau nici sistemete retigioase orieniale, nici cu¡entele fiiãrãiìlË. i,iãi comunitätile esenienilor sau ale terapeu[lor, care dìrtt*;;;; oe, mulr."¡ De la inceputurile Bisericii au fost c¡estini care, î¡r lmerrorul comunitãtilor sau la marginea acestora, au practicat o asceza mal specialã. Dobivif vocatiei, exigentelor gi pãsibiÌitä. litor lor. În seìolul al IVlea monarusmur apare ca o realitate puternicä ce se va institutionaliza pe"t"u u arieDiuì "Sise.ica epoca unei relative liberíáti ca sä puna în "e practiclo ;lúl;ffá harismaticä energicá a sa,'träireä anaho.ãti.¿ ,i .¡i"*iãlä unul gtup totdeauna restrâns din membrii ei, ôa¡e au voit sá urmeze îngerilor ca doxologi ai lui l,rmo"zeiz,,, uã .;il. mulra emolle parinteascä profesorul Stylianos papadopoulos (ar carul srngur llu este ieromonahiu SfântuÌ Munìe). .. Monahismul se constituie ca institutie pe linia'evolutiei firegi a formelor ascetice existente de la constifuirea Si.;;i.ii" ò; çi în zilele noastre, si atunci au exif at peßoare care a!€"";;;d;

sm€uraralu rmFal,

urrenor

au-

care çi.au asumat forme speciale de ascezä. Daôã. persoane îsi trãiau vocaþa în interiorul comunitätii.

fl

aceste^

rnceput sä_si ducá viala în afara localitätilor, da¡

rorûeauna tn comuniune eclesialä cu ceilalti confrati iasa cum

putem constata cä au procedat la începui p"lum,jn, Sta"ì"ì Antonie, Sfântul pahoniie etc.), ca, încetlînc.t" ;t;;il;tä spaÌ.lal de comunitatea civilä, înaintând în locuri mai pútin popunte sau chiar in pustiu. Astfel, acei crestini au cultivat rehùa cu.uumJtez.eu nu numai singuri (neînsotiti de cineva _ sot, so1ie, prieteni), ci si în singurätatã. I ¿

Stylianos papadopoulos, ûp. ct¿, p. 20.

lbülsn,p.19.

Cuvântul ,,monahism" nu este cunoscut în antichitate $i nici în primele veacuri ctestine. ,,Monahismul" vine de la cuvântul ,,monahòs". 1n limba gleacá et este folosit penuu prima datä de Simah în textele din Gen. 2, 18 çi Ps. 67, spre a ãesemna singurätatea omului ffuä so{ie. Apoi, în secolul al Il-lea, traducându-se în dialectul egiptean al limbii grecesti ,,Evanghelia lui Toma" s-a folosit termenul de ?¿onahos, având.

sensul nu numai de ,,necásátorit", ci çi de ,,cumt", ,,sfânt"' reproducând cuvântul siroaramaic,,ihidaya" carc desemna pe asõetii celibatari. 1n cea de-a doua jumátate a secolului al IVlea, Ía Æraate, cuvântut ¿hidouo va desemna ceata fiilo¡ sau a fecioarelor legämântului, adicá pe cei (cele) afierosili (afierosite) în slujirea Bisericii, apoi va fi utilizat de Eusebiu de Cezareea în 3SO si apoi de Sfântul Atanasie în 557 în ,,Via!a Sfâniului Antonie".l Termenul ,,monahòs", ca adjectiv, înseamna ,,singrur", unic. Substantivizat, va desemna în crestinism, cu începerc din seca lul aI Il-lea, pe ascetuì celibatar, iar din secolul al III-lea pe ascetui care träestè de unul singur, celibatar (În sensul de väduv) sau fecior, caie cautä singurä-iatea çi separarea de lume.z

Primele persoane cu via!ä monahalá în Bisericá au fost väduvele si fecioarele (la ca¡e Sfântul Pavel face referire în epistolele sale).'Ele au existat peste tot çi dintotdeauna în Bisericã, chial dacä

la început modul lor de vialä nu eÉ institutionalizat' Ulterior, monahü au început sá se organizeze. InstÍtutiile monahaÌe feminine s-au organizat, spre eiemplu, în interioruI comunitätilor crestine (paròhii) sau în imediata lor apropiere si pe lângä centrele episcopale, datoritá sigurantei pe care" leo garantau comunitateâ resfectivã sau cenirul eiisõopat. În Egipt, la sÎârçitul secolului al lil-lea, existau deja comunitäli monahale feminine orãanizate. Edificator în acest sens este cazul Sfântului Antonie, caie, înainte sä înceapá nevoinlele sale ascetice (în jurul anului 272) sia încredintat sora unei comu¡itáti de fecioare, cu alte cuvirite, de c ugåri!e.3 Pe la jumätatea éecolului aI III-lea, în 13-14. Cf. Vincent Desprez, op' cil., p 102. fuìtbrn. oo. cíl. eodem loco, nota 3. 5 sfântr¡l Átanasie cel Mare, |tîatp Cuvinsr/tuí pdrindxi rwstr.L dîlmtìt, IIl, trad. de Pr. Prof. Dumitru Stãniloae, în PS.B., vol. 16, Ed. Instituh¡lui

pp. llbäIøn. ¿

Biblic si de Misiune Ortodoxá, 1988, p. 195.

Bizant, se organiza deia o

Page 10 of 137 (

ffiï'flil:ryÄttil-åï*,:,t+þälriîTituffi

if

åä,:?5ffi1,Ìltn3;111:,****"::üi:lü",'.X'å.,,

;l1lî,'^,;r;lï"r*TåräÏå'j;;;;l:iîlirï;;';ilriî ""..å';åiiåii.i*t***¡¡'igËäåcäträiauperângä ni;;iñäÏl.tY:lau un veçmânt speäd ca"e :å:#lffiiff ;f,äf; tl,,:î1î

nu era nici laic'.

"*X*l*tilffÏ:ililj y:lJî"Ë"ffi*:iiiiqËuJi.:llffiä.#tff i f

iÏi nüårf*xrrtt*tti'*ïffir'',;* î toc, zond nelocuttd..,pustiu,,.

i*ffii*lu."la:*r:#:f

ffiä#,;i:"r,j:,*i:,t

ili?åiiü'rtlii,lì ïiï',11.H :l "g" "."r,ì

ascegi cresrini au

,,lllir;:s*tin:,lg:it'f,t3g,;iT}liiiiträ1ffi

ï

mnm:li*ih,i:;iifl iïi1::.",*ii*H,ËitråTsi ,x"l:n';#r$r,*:fjt;,i,iËì:$*iïïä"råîi',î"iït

åHîir;ï*i,;;ïîå':li:'åíj;x'#i,i:î#îi:îî# ,",,,ìtff,"1^y_1*rie. întemeieiorur comunitãlii din

Schir pe ta

fririhäi'Í:,ffi r*,xi*lf*nïäy*r18

patr-uzeci de ani. In secolul al ll-lea Sfântul Fronton se retrásese în Nitria, împreunä cu saptezeci de ucenici. Probabil cäîn anul 350, când Sfântul Ammun a sosit în Nitria, vechea comunitate

a lui Fronkan nu mai exista. 1n Palestina, pe la sfârsitul secolului aI ll-lea, episcopul Narcis al Ierusalimului a päräsit scaunul sáu episcopaÌ si s-a retras în pustie. Prin anul 275, Sfântul Hariton s-a retras în pustiul din nord-estul lerusalimului. In locurile unde se va stabili (Faran, Duka çi Suka) se vo¡ forma comunitäli monahale. Cel care va organiza prirnele comunitáti monahale în Palestina, va fi Sfântul Ilarion din Gaza, fost ucenic al Sfântului Antonie cel Mare. Persecu!ìile, pe de o parte, au stimulat retragerea creçtinilor în pustiu, cum a fost cazul Sfântului Pavel de Teba, pe de altä parte au împiedicat dezvoltarea anahoretismr:lui început cu mult înainte de secolul al [V-lea. In acest sens meritä amintit cä în actele martfuice se gásesc multe relatäri despre anahoretii din secoiele al Illea çi al IIIlea care au fost arestati în adâncul pustiului spre a fi aduçi în fata tribunalelor ca sá fie ìudeca{i pentu cä erau crestini. Printre aceçtia am putea aminti pe Sfântul Leon, anaho¡et în Patara din Lichia" Sfântul Moise, smuls din pustiul Raith în Sinai, unde mai erau çi alti asceti, Sfântul Nicon, ajuns episcop în Cezareea Palestinei.l Bunicii Sfântului Vasile cel Mare au fost nevoiti sä se retmgá çi sä täiascä ascunsi în pädurile din Pont, în timpul perseculiilor lui Maximin Daia.2 Trecând perioadele de persecutie, aceçtia, çi altji asemenea lor, au revenit în lume. Aceasta dovedeçte cä simpla retragere din

lume nu înseamná çi monahism, dupá cum monahismul nu presupune în mod automat si retlagerea fizicá îl pustiu. P'roloagele relaleazä despre un alt Sfânt Nicon (práznuit la. 25 martie), originar din Neapole (Italia). Acesta a fost soldat, din tatä pägân si mamä creçtiná. La un moment dat s-a hotätât sá se qestineze. Mama sa l-a sfätuit sä meargä în Räsärit unde, prin mun{i çi prin insule erau ascunsi multi preoti si cálugári. A ajuns în insula Hios, unde, în muntele Ganos, a întâlnit pe I lvan Gobry, ¿esfl¿¿n¿s enoccílenl,vol,1. De soìnf,4 tubæùsalntBoßúr. Otígl$x oñatulÆ, îayard, Paris, 1985, p. 156. ¿ Sfântul G¡igorie de NazioJ]z, Mio, 43iP-G. 56, col. 500R504C.

Page 11 of 137 epjscopul Teodosie, care e¡a staret peste o obçte de 1g0 de cälugäri. Nicon s a crestinat, a intr"ti" t¡ei ani a fost hirotonir preot, apoi "t¡". _ó""iaa,äîoa episcoþ, rioruì obçtii monahale în care rntrase. Episcopul Teodosie l_a sfãtuit ca. dupä moartea sa, sã se mute cu^obsrä;;;iii"atå;, St.ittl. Surr.nird moarrea episcoputui i;;d";ì;; ñi_;, pornir cu monahii säi în insulai4itlå"", " în Sicitia, a înremeiat o mãnásrire, "poirp-rl"rä;, ;iå", va fi martirizatînwemeatuiDecìü tzËrl, r" si.ìu"ihäËi". nator un oarecare euintilian. I Aceasta demonstreazä; hrsmu-l a fost un lenomen general în decât cel,organizat în Egip:t: în zona Asiei Mici çi a Märii Eøee exstau deci comunitäti monahale i""irtea cunoscute de mama Sfântului Nicon di" It"li". il erau,.probabil, roade ale t¡ecerii Stantului pavÀi sederii si propováduirii Sfântutui Ioun nu""gir.ìirìì;** 'aîa La sfârçitul veacului al llllea si în".putoì"."ì"i rv-r"u ^ ^^ Sfântut Antonie va aduna în iu¡ur tui cáâ avut sansa sä se retragã înu-un 'nrii;îã;;äu!;.ip'"iä loc nebântuit de percecutii. P¡in libertalea adusä de òonstantin."l çi dupã cum vom vede4 ei se vor orC¿¡¡,|Ë; Tltlo^1ïÌ*, Ìn vremea persecutiilor tipul ideal de crestin e¡a mätirul, Jripi aceel va.fi moaahul si, mai ates,.anah*éU p. à"ì pã.rå, mu¡ile devin favorabile cultivärü vocatiel monafr¿ein pustiri. aträ parre, decepriona[i de li[.¡ã¿; lT l:d: oportuniçti (care se fäceau creçtini "er.r" färã ,¿ *. ,i _n".J"uiö multi crestini päräseau cetäfl'e, unde c¡estinis;ut r;;." cularizeze, çi, ca Iisus altädatå 1, Mc. rz d), tu"" ,qscetismut din interiorut comunitätilá. rïArit secotutui al llllea, dar mai ales în se."l"l w"A.ri¿ii" i.ã,ì" nouä.formä, camctedzatã prin reûagerea "l din societate. Va fi un ascetism anaàoretig initialpracticat ¿, a-\ii, iar, mai apoi, comunitar. "ãlr¿ìiä"r";;

f#;;i;i"-

p""ñ"íilfa;;;,irriiÅ.

;r;; Bir".i.ä;J;rlt;;;";

;i;; ;;;;i; ;.ì;;.i;r; sau;;;iä; *

M;;,;;"#;;'"lT;

*

#" "*î*;

_#;: ;."ñiîä;. ¡ *î"airä

_*"t

----;L

20

Pniltaqe, vol.lt,

Ed..

Mitropoliei Olteniei, Craiova, 1991, Þ. 602.

'

, Monahismul anahoretic va fi de acum înainte o altä fatä a 'ðfoismului crestin: creçtinii päräsesc cetãtile si vin în pustie $pre a se lupta cu diavolii pe propriul lor teren. Totdeauna pustiul a fost socotit drept locul (neroditor) stäpânit de diavol. Pustiul nu a fost un spatiu în care ascetii ieseau din lume, refuzând-o pe aceasata si rául ei, ci un spaliu de cucerit de la diavol pentru Hristos. Nu a fost un spatiu al ostilitätii fatá de lume, ci al luptei cu diavolii pentru crutarea lumii de atacurile demonice. In pustiu, anahore{ii dau de lucru diavolilor (când ' Sfântul Antonie se ruga, diavolii simleau deja focul gheenei), în felul acesta fácând ca noile comunitätii crestine sä nu mai constituie primele tinte ale diavolilor. Marii eroi ai creçtinátálii de dupä 315 veneau în pustie, în numele lui Hristos, säl birure pe diavol ,,la el acasä". Cu toate cá era retuas în pustie, anahoretul se gäsea întrc continuá relatie cu cetatea. Locuitorii cetátilor veneau la anahoreti si se îniáreau pentu lupta lor di¡ viitoriile anahoretilor din pustiu. Anahorelii distribuiau produsul muncü lor în cetäli, iar alteori veneau în cetáti spre apärarea Bisericii; locuitorü cetátilor îi cäutau pe anahore{i spre a se împártäsi de harismele acestora (învätäturä, videcãri etc.). La început, marii anahoreli au fost într-adevár solitari, da¡ curând au atras în jurul lor ucenici care au devenit celebri, fie în rândul anahorelilor, fie în cetäli unde teveneau çi ocupau diverse functii ùt structurile bisericeçti çi nu numai. Sfântul Antonie, spre exemplu, a fost nu numai un ma¡e dascál pentuu anahoreli, dar si pentru mu\i laici. De îndatá ce locuitorii cetátii auzeau de darurile deosebite cu care era înzestat un anahoret, acesta nu mai putea rämâne în singurátatea lur absolutá, multimi de oameni veneau la el pentru sfat, pentru învä{äturä, pentru vindecäri, dar, mai ales, pentrú exemplu. În mod incontestabil anahoretii au fost exemple. Despre Sfântul Ioan de Lykopolis se spune ólera foarte deJvizitat ãe pelerini,' în ciuda faptului cä la el se ajungea foarte greu în muntii Egiptului (Tebaida) çi cá ducea o viatä foarte asprä într-o peçterä. Unui grup de pelerini care veniserä sä-l vadä le-a zis: ,,Sunt încântat de râvna voasträ, de faptul cä ati venit pânä la noi pentru întärirea voastrá, în ciuda marÍlor primejdii prin

Page 12 of 137 care alt hecut, în sã iesim

timp ce noi,.de fricä, nu îndräznim nici mäcar din pesre"¿,t c., to"ie ucãstl;.;i;;;ïiïü'::,",_i "

liÌil¡ï:'#rx+¿i:r [.ïü:.å,î',ffi spunã oaspeqlor sái: .,Chiar dacä cål¿to¡u

de laudä, sä nu credeti cá ac¿

jJr:##xiî:

uourt"á.rì.-*"¿rii.a

imprin* o raprã bunå, .i ;;""ïli ;i:i,1ïåË*;:',,,..;Jä"îi,T confratii mei,,.r Contrar pärerii cá fuga de lume însemna si fuga de oameni, o analizá aten tä a yietii pãrecenr pnm çi or monabj aratá cä ospi_

;äl'å'åii'Îä'å:i:ii'ï1îîiil3:::v'"'t'di;;';s";Jìå' pentru anahoreti

si cälriera o casä de oaspeti.z Awa Apo¡o spunea: 'L1111 -1" lyt?p9Jis

gãri.

i;

rangi-;s;iJJî.ñi"å i'91 '"s

j,m,i;;;äìååii;üTïii'å:i,ïiîh'ïäJîr',î tt

ry

tuJ"q.,

Sfânrut Atanasie cet Mare va scrie däruit ae Oumnezeu Eg^Íptutuì ca un docror Cäci, cine, a".ao¿"_r"-l-Jìn;;di, se înlorcea bucurându_se? Cine, venina

.^*1!l m acest sens urmãtoa¡ele:

în,r*_r^;

,,Era

h

;i

pfangârd;.rr;; c"i "l

mofti ai säi, nu tepäda îndatä prânsut? Cr*j*lìãîirl p1...".$imbar în priôten? c" 1"

ril;'";;ï;ä;.: åi *åii ",åläii,ïli iîJ.1:il:ïf;:H*:ff Ï"i 1ü1iJi"T venind în munte väzând pe A çi si nu iuuàuämi¿;iJ3f;fuli ::''tilïiîi:]ilä "e.u" ny cäpäta odihnä? Cine, venind ii:l

tulburaiã;ñ;i,ï:;iil injr# ã.rr""iliri:

niçteâ cugetul?...Astfel, fiecare om pregátit a" ui io"neu neatá la tuptä împoiriva gândur "u ór aå*rrt"içi

fol".:i verriti lj1Tj_r] ce veneau ta et aveau

ïr

iiffirffi"' vilt,

r lbidzm,

I,*rrr'o'.tîållt 22

p.

tadânzul) nu pl"* ".i_rït"Jt*1,är mai degmba pìitu¡ ae tucurì";.iiäTtË in Fnwb,

I'

zzi trad. de A. J. Festusi

z$.

otun"sie cel Mare, op.

c¿¿,

Lxxxvr fi uxxvrr, pp. 241-242;

e¡au dovezi ale ospitalitátü anahoretice.

În

Rânduielil¿

Vasile cel Mare, ospitalitatea fäcea parte din nevointele

ale monahului, lucru prezent si azi la mänástirile care cu adevärat Rôndzielile marelui capadocian. AJluenta 0amenilor cetátii spre locurile de nevoin!ä ale cäIugärilor a fäcut ea în curând, locurile unde se osteneau anahoretii sä devinä ele lnsele mari spatü, adevárate ,,cetä!i" ale pustiei în care cãlugárü

lnválau gi exersau credinta, nädejdea în cele fägáduite çi dmgostea de semeni,¡ugáciunea si lupta cu diavolü",l în vederea .cãrora postul, castitatea, privegherea, ascultare4 smerenia sunt câteva

din modalitätile prin care idealul de viatá c¡estinä

se

împlinegte.

In

ceea ce priúeste formele de

monabjsm primar, care s-au

perpetuat în Ortodoxie pânä azi, putem spune cä au fost douá: idioriûnice si drinoviale. Sa pornit de la preferinta pentru viata . asceticá în cadrul comunitátii crestine sau la marginea localitáçi în care era constituitá comunitatea; dintre asceti, unii s-au retas în pustiu, unde träiau fie singuri, fie împreunä cu cei care se adunau în jun;l lor, formându-se adevämte lawe, sub conducerea duhor¡niceascä fie a primului venit, fie a celui mai destoinic în ceìe duhor¡nicesti (exemplu în acest sens pot fi comunitátile formate în junrl SfintilorA¡tonie, Macarie, Ammul etc.). În juml altor anahorc! s-au adunat ucenici. Pärintele duhomicesc avea sá treacä la organizarea lor, sä le statorniceascá o rânduialá comunä, formând primele chinovü.2 Exemplu în acest sens poate fi Sfhtul Pahomie. 1 Cl Vasile Räducä, V¿tr" 1nãn¡f5i'd,t¿stì ¡le od.Íxúamd,î\ ,6i¿os-ulBßerixií,, 1989, pp. 175-189, si I¿ sìl, nmostl4tte d¿ KeAìò fussefoyptz) rzdtødns rlz æatq 1981-1983, Edition Peete$, Louvain, 1984. ¿

lângä aceste douã categorii monahale mai existau douá tagme de ti ghiroragíí.Desp¡e pdnii, Sfântul Benedict de Nursia va spune cä erau oameni care nu se supuneau nici unei rânduieli, ci se adunau câte doi sau trei, neavând altã lege decât satisfacerea propriilor pofte. Cât despre ghûoDog¿, acestia erau cälugärii care nu státeau locului, ci colindau mänästirile ¡ãmânând întro mânástire doar 3-4 zile. L Gobry, op. Pe

aça-ziçi cälugäri, to¡obailíi

ci¿. D. 133.

i

Page 13 of 137 Anahoretilor li se datoreazã primele forme de monahism orgãnizat, fie sub fo¡mä idioritrrricä, fie sub formä Ari"JJa. Dacä sistemul idioritmic läsa o.Iibertate çi o initiativä mult mar mari anahoretului, sistemul chinovral îl r,ânduia pe acesta în¡.o amlianlå, în care iniliativa. çi lib-ertatea personalä u.uo p.,ì" exclusiv în slujba comunitä!ü, ûrleleasä, la ¡ândul ei, .u un ä"gu_ nism in care fiecare monah era_un mádular viu, dinamic, cu rä_ ponsabilitate, nu o simplä rotiþ.depersonalizatä, înû-un anume angrenaj. SuperionrJ comunitálilor drinoviale veghea ca fie"""o membru al comunitátü sä fie cu adevãrat uiz din punct A" duhor¡nicesc, altfel, comunitatea însäçi a" fi tost ame;;tatää ""Aã". disparitia. de mai jos vom prezenta începuturile celor douà -forme1ndecele monahism, în varianta lor egipteanä.

II. SPIRITUALITATEA PUSTTEI

Scopul primordial al anahoretului a fost çi a rámas cresîn comuniunea cu Dum¡ezeu. Comuniunea nu este, desigur, posibilä färá comunicare. Iar comunicarea se realiza pe douá cäi: prin rugáciune çi prin descoperi¡ea lui Dumnezeu în dragostea fatä de aproapele (de aici ospitalitatea cälugärilor). Dar, pentru realizatea comuniunii cu Dumnezeu (care trecea, desigur, prin dragostea/ comuniunea/ fatá de/ cu aproapele), monahul trebuia sä lupte cu sine însusi si cu demonii. Era o luptá care dura toatá viala. Dacä sunt cazuri în care, dupä ani de zile de luptá cu diavolii, acestia ajungeau sä-l päräseascá pe anahoret,lupta acestuia cu el însusi dura toatä viata. Motivalia profundä a celor care au ales viala monahalá o constituie cele trei virtuti teologale: credinla, nádejdea si dragostea, râvna de a-çi împlini viala, träind-o dupä exigentele celor trei virtuli specific creçtine. Credinla înseamná luarea în serios a celor comunicate prin revelalie de Dumnezeu Insuçi, dar, în acelaçi timp, pástarea cu sfinlenie a Ortodoxiei credintei, sau luarea în serios a celor transrnise de Bisericá. Sfântul Antonie cel Mare, spre exempiu, cu pu-tine clipe înainte de moarte, a adunat în jurul iui ucenicii pe care i-a îndemnat, sä se sileascá sá-si pázeascä mintea de gânduri sputcate çi sä râvneascä a urma sfinlilor; sä nu se apropie de meletienii schÍsmatici, a cáror voin!á vicleanä çi urâ1á o cunosc; sä nu aibá weo legáturá cu arimii a cåror necredin!á e váditä tuturor. ,,Chial dacä vede{i pe judecätori cä îi ocrotesc, va spune Sfântul

terea continuá çi din ce în ce mai plenará

Antonie, sä nu vä tulburali. Cäci acest lucru va înceta, pentru cã puterea lor este imaginará çi trecätoare. Päzilivá curali çi

Page 14 of 137 pãstrati traditia Pãrintitor în primul rând dreapta çi credintä m Domnul nosttu Iisus Hristos, pe care ati învätat_o din Scúp_ turá si pe ca¡e v-am adus-o în minte de multe oii,..l Credintä, ca adera¡e la adeväruriìe revelate si ca asuma¡e a adevárurilb¡ primite prin Bisericá, de la Sfintii pärin{i, asig¡rä si calitatea evlaviei si a tuturor ostenelílor monahalò. O ciediniá dreaptä

în Hristos.este sÍ cale dreaptã sigurã spre acelasi Hriit"r. çi oo^xra ctedtntet garanteazä si ortopraxia: nu poti infäptui faÞle mantultoare, dacä nu te gäsesti pe drumul autentic sprì Hristos. pe care au mers cei dinainte. Si te gäseçti pe acest ärum atâta

Oi,

weme cât confi¡mi fidelitateâ fatä de Hiistos. Si fidelitatea lui Hrist'os în mintea ta, ir¿ simt¿rs¿ lui Hristos în sentimentele tale si în mod l de com_ portare, dupá modelul lui Hristos, este credinta dteaptä. Este credinta-vifiute, deosebitä de credinta_pärere sau de c¡edinta_ emolie. Pe¡formantele anahorelilo¡ aratá corectitudínàa drumului pe care au ajuns la desávârsire. De weme ce .;Ùedin,ta este ardtarôa realitdtilor nd.d,rijduíte ., sL d.emonstrareI, celor neuozute', (Ewei t I, 1), si în spirituaútatea anahoretilor nädejdii este strâns lägatã'de c¡e¿intl: ^virtutea nãdäjduiesti în ceea ce crezi. pe baza c¡edint'ei, prin neae¡de, pregusti realitätile viitoare în care ai crezut. Te afli deii în relatie cu ele. Intr-o zi l-au întrebat ucenicii pe un cälugär bátrân: ,,, uua, de ce sufletul nu este attas de piomisiunileiui âceasta, concretizatâ în p!.ezento gràndirii

l)l rmnezeu, cj mai deglabá este atras de amägirite lumii? p;tru cá nu are credinlä, a räspuns bãtrânúI. Atuncicând sufletul, prin oedintä, va gusta din bunurile cereçti, este imposibil .e äã atràs de deçertäciunea lumii,,2. Si numai pentrü cá nádäjduie,sti

-ii

or-un"sie cel Mare, Vtnt Culiosului pãîùûeh.rí nasrru , ,.....].!Ula-yt r,À^^vul. stantul Antonie cel Mar€ a mufit la vâ$ta de 105 ani, în

sfântul Antonie face referire la metetieni.

Antonip-

anul 3SZ.

a""¡i" ur"u-ããr""i_ Jå"ì"iä

ucenicii Sfåntului Antonie. Se gäseau si ei î, ,"gi"n"u H..u"l*pãìi, pons su-p-etloara, organiza[i Ìn comunitäti care aveau în fru¡rtã p¡oestosi si iconomi Cf. M. Belt, /e ws an r1 C:tvistíans in iþyp¿, A¡urn Mr*rra rãia, D.iiìäi $au descoperit papi¡usuri monahare metõ;" si urmãtoarele (glecesti, copte). " P¿¿eri4, (limba gleacã), editia a IV_a, ed. V Rigopoutos, Aten4 1969, p. 80

iid;J

giJ¿ËJ;,äi;;ä"rv;;:

în cele oezute, duci o viatá confotmá acestora. Numai având nädejde în bunätátile cele fägäduite, noii locuitori ai degertului puteau sá renunte la ceea ce creçtinul obiçnuit consider¿ drept minim necesar. Dar, eremitii erau convinsi cã a pune nädejdea în cele mai mici de aici, înseamnä a dispretui lmpärätia lui Dumnezeu. Mai tâuiu, SfântuI Isaac Sirrf spunea cä nádejdeá în Dumnezeu înaltä inima (Cuv. 58) pentru cä trcze$e în om dorinta fireascá (Cuv. 61). Acelasi Sfânt Pärinte a!€a sä spunä: ,Jrládejdü în Dumnezeu trebuie

sá-i premeargá osteneala

zeu si sudoarea în lucrarea pe care

pentru Dumne

tio încredinteazä El. De crezi

în Dumnezeu, bine faci, dar credin{a are nevoie çi de fapte si de nádejdea în Dumnezeu carc se aratä în grelele pátimiri pentru virtute" (Cuv. 22). Credinla carel determinä pe creçtin sá ia drumul pustiei este legatä de nädejde, ca¡e, la rândul ei, va fi nädejde în Dumnezeu atâta vreme cât va fi precedatá de fapte care s-o confirme. De alfel, ca si în cazul credinlei - credinta fárá fapte este moartä (Iacov 2, 17), nádejdea împinge înainte spre ceea ce s-a crezut: eliberarea deplinä si räsplata cea veçnicá. Datoritä nádejdü, cãlugärul depune toatá osteneala spre împlinirea poruncilor, pentru stäpânirea si chiar suprimarea înclinärilor rele si penFu întärirea în virtute. Nádejdea este virtute pent¡u cä prin ea cälugärul nu-si pune nädejdea în cele pämânteçti, nici în puterile sale, ci în cele promise de Dumnezeu. Un tâ¡är monah a gásit în pustiu un loc foarte retras si linistit. A mers la pärintele sáu duhomic si ia cerut permisiunea sä-si ducä mai depate viata în acel loc, unde, cu rugáciunile duhovnicului si cu ajutorul lui Dumnezeu, sar fi nevoit mult. Duhovnicul nu i¿ permis sá se stabileascã în lofl dorit, spunându-i urmätoarele: ,,Stiu cå te vei nevoi mult; dar, pentru cå tu nu vei mai avea lângå tine un bätrân (desigua duhor,nic si îndrumáto! n.n.), tu te vei încrede în faptele tale, convins cá ele plac lui Dumnezeu si, prin încredin, tarea cä prin asemenea fapte tu împlineçti via{a monahalä, î{i vei pierde de fapt mintea si sensul propriei tale osteneli" 1. 1 1985,

I¿s senfu,ces d,es Pères

p. 126

du

desert,

Serie des anontmes, Solesmens,

Page 15 of 137 ,

In acest sens, avva Moise avea sä spunä: ,!âtä weme träieste ^în acest rrup, omut ra sti cá trebuie

so."tär.e ir, ìüi¡ä ä"iåi Impärä!ü cäreia i s-a dedicar ca ptutaç çi sl"jito¡ in uceãtìe daià, sigur liind cá în vesnicie va fi însotit"i a C.irip. å"*;" precum sä

"Ë:,; ^'?:lpr:Ëieii;öùáiiiî'i";'Ìü;gäiJm'#F"'.,ä.ll"S;l crfiul \,.u tutilor, curätia inimii si cunoaçterea duhoi¡niöeascelir_stäpân [...].

împãrätia

r

si nådejdgl ,r-"i ri rri.t rli,

"di.tili."i ;;" D;;;;;;ì;;;; rile-çicuvintele Sale, noi nici n_am c¡eae, nici n¿m n;ûjffi; El. Iubirea este virtutea

ît ^^-,9i.-dl"I" conduc pe om spre Dumnezeu, dacå n-a¡ fi concrãûzate în acte d-e iubire. Pe de altä parte, dacä nu i"bi- p"

iniml curate, este, cu alte cuvinte, puterea care iradiazä din adâncul urrui suflet i., care,ru mui¿lie

loc.pentru neglijentä, intolerantä sau ,.r.nti*."i. I"¡i."i ãrià vututea care se exercitã între cei trei poli de referintä, ;.;;;ilì lIlDr-.Lur:y !i lproapete. în spirit iulirut.u Þã.i"riìoi;i#i a I'ost cultivatá iubirea pentru prop.i" persoune, uãi;;âíJ;i; actele de iubi¡e.fatä de aproapeie, înt"r"ì nezeu sau realitatea în ca¡e anahoretii se puteau åiãl"i;; D.uyneze¡r inluçi. în numete iubirt r"t¡ ¿. "i-ìpä" ä ríi,io çi al ascultärii fatä de Dumneze", uriufr*.ftì-"ä..pt;ñ;; ridicolul. Asa este cazul lui Visanon. Acesta nu avea decât o tunicä si o mantie, iar sub brat avea totdeauna textel" Sü;i;i; Evanghelii. Era cunoscut pentiu mifoste"le. în piata publicä a unui sai, a väzut acolo un 4"ngârd-iîtr-ää o; ;;;;;;; c,omplet dezbrácat La acoperit cu mantia ,;. M;dâ"å"."i departe, ia iesit înainte un om särac, gä-¡il; întrebat:,.Este drept, oare, dupá ce am ""*plJ renu.rtai la tùm", L,, se fiu îmbrãcal si fratele meu simoarä de frig?.: pe motü;;i; renuntat la lume, a renunlat si latu"i.¿, ¿ai"i"¿o."i"i råä"1 cgmplet got.buþã scurt timp s_a întâtnit cu'iuie_ :l.räm,T.ând cãtorul tinutului, care. recunoscâ"a in pu l"n"i ;;rfi; Visarion. l-a întrebat: .,Cine te_a oesputat "f rn acest hal. Därinte? El a fäcut-o!.,. a räspuns Visario", uieta"Jrfr.

a."pt.irããï;ffi;

ÊËiliä;;

I SJântul Cassian. pS.B.. vo1. 57, p. jlZ - nlv. La1.lÁüace, t16,p.L.73,col. 119g 28

care o linea în brale (la piept)2. Când un eremit îl ruga pe awa Apollon säì ajute la weo treabä, acesta mergea îndatá cu mare

,å

bucurie, zicându-si:,futdzimerg sdlucrez cu li.sus Hristos, lmndrdtuL pentÌu mântuirea suÍletuluimeu. Cdci sufletul este cel cdre. ', u0, Wimi plata"l. Cum este si firesc, iubirea fatá de aproapele i. avea folme diverse de conoetizare, nu numai în viata acelor oameni obisnuiti, ci si / sau, mai aies, în viata Pärintilor pustiei, unde se exersa pe fondul unei sä¡äcü deosebite. Una din formele de manifestare a iubirii era ospitalitatea. Se spune cá un anahoret, dupá ce a vizitat pe un confiate de singurätate, la plecare i-a spus: ,,Iartä-mä, awa, pentru cá team fäcut sá-ti întrerupi ptogramul táu obisnuit". La care celälalt ráspunse: ,,Progtamul meu este acela de a pune în lucru ospitalitatea fatá de cei care vin sá mä vadä si sá-i fac sä se întoarcä în pace4. Anahor_elir aJungeau sã-si intrerupä si rugäciunea chiar zilele çi de postr, atunci când un om stráin le.cälca pragrrl. în dtã parte se spune cä la un bätrân anahoret au venit trei frati mai tineri. spunându-i fiecare câte ceva despre ostenelile sale. Celui cáruia i-a spus cä a învätat pe de rost Noul si Vechiul Testament, bätrânul i-a räspuns: ,,Tu ai umplut aerui cu vorbe,.. Celui ca¡e

,

a

spus cã a copiat

Vecliul

çi Noul Testament i.a zis: ,,Tu ai

umplut

ferestrele cu pergament". Cel de-al treilea i-a spus cä atâi s-a ostenit în rugäciune, îir citi¡e si în contemplatie, încât a läsat curtea chiliei sä fie nápáditä de buruieni. Bátrânul, cu toate cá era recunoscut ca om de rugäciune, i-a reprosat:,,Tu ai alungat de la tine virtul.ea ospitalitätiia. lPelagiu, XWI, 3, PL. 73, col. 1040, apud Jean Bremond, ¿¿s p¿res du

d¿sør'lÀvol.lI,

Gabaìda, Pari.s, 1927, p. 536 5, PL 73, col. 945, apud Jean Bremond, øp. ci¿ p. Sz Ð Despre Pelagiu se spune cá de obicei nu mânca decât foarìe putin si aceasta o fãcea numai seara, lntrc bunã zi i-au cãlcat pragul doi co"iiuii. I-à primit cu mare bucurie, spunândulq ,,¿st¿ ¿d qodmt cd. pos;ul are meritr¿¿ stiu s¿ plata s\ dar cel care mdndncd ftntrqpeposnl) dín dragoae futã rle cel care-iaiie în rizitd" ìÍLplinÆte, în ocelÃsi timp, dÙuã porunci; pe øc?eo de a rqn:unr.a.h ptoptiai wintd- si pe orees. de ø W¡mi atm se cadp pe Írati¡. sd.i'. (pelagiu, XI , p.L. 75, 945), t Bremond, p. 371 lPelagiu, X, 94, PL 73, 929 ¿

J.

Pelagiu,

X\¡ll,

Page 16 of 137 Lângä virtulile teologale, una dinte cele mai importante virtuti, specifice pustnicilol întemeietori ai monahismului este castitatea.

Ultedor eava constitui unul din voturile mona-

hale. Castitatea era asumatä de anahoret pentru toatä viata. Ea consta în renuntarea la orice legätutá trupeascá (chiar si cu fostul sot sau cu Iosta sohie) din momentul asumärii vietii de

anahoret. Mântuito¡ul Însusi si Sfântul Apostol pavel sunt modelele fecioriei si ale casiitätii monahuluiìrestin. CasLitatea a fost si este înteleasä si ca o jertlá de laudá adusä lui Dumnezeu. Pe de altá parte, castitatea si mai ales fecioria trupeascä trebuie sá exprime castitâtea, fecioria si inlegritatea mintii, a gândurilor, într-un cuvânt, a omuluÍ interior. Feciotia este afirmarea integritátii, a nestricäciunii firii, dupä modelul îngerilor, al Maicii DomnuÌui çi al Mântuitorului Hristos. Dar fecioria adeväratä nu este numai trupeascä, ci si sufleteascä: una [eflectã pe cealall"ã. Cea sulleteascã o,, poite exista fã¡ä cea trupeascá, iat aceasta din urmä nu va avea weo valoare î¡ fata Mirelui Hristos. dacä nu va duce spre feciorja, castitatea, intl glitatea $i incoruptibilitatea sufletului. Integritatea sufleteascä presupune pe cea fizicä iar curätia, castitatea si fecioria trupeascá sunt dovada integritätü çi a curäliei interioare. Orice faptä, buná sau rea, este consumatä deja în mentaluì fiecärei persoane. De aceea, orice päcat comis nu este altceva decât produsul unei combustii irterioate ratate, care, din nefericire, face sä ardá întreaga fiintá, suflet si trup. Uneori pornind din suflet spre trup, alteori provocatá de pelcep{ia fizicä, pierderea castitä!ü va fi amplificatá de funcliile sufletului, tráitä imaginar çi mental, iaruneori consumatá fizic. Pierderea castitátii este cea mai buná dovadä de dezintegtare intetioarä, de risþä si epuizare somaticä. Renuntarea la castitate nu mai este päcat atunci când ea reface unitatea androginä în familia binecuvântatá de Dumnezeu. Altfel, ea va duce la cäderea din har; prin urmare, la pierderea mântuirii. Un fuate s-a märturisit unui pärinte cä-t chinuie gândurile necurate. Atunci bátrânul i-a spui: ,.Sfii ce/cc mamele, atunci când,aor sd. întarce prtLncíí? Pun pe sûn éubstanLe amare. Ptnte si tuîn mintea ta" în loc de substar],le amare, gâttdut

Io,moùrte çild chirmríIe Deçnice çiîïLil,atd. ueiînrlepdrta din mintea

ta gôndurile care te înlineazd"I.Dupá awa Hirimon drumul care duce la castitatea si la fecioria desävârçitä include çase etape, çi anume: sä nu cazi în ispita legáturilor trupegti, sä nu tläiesti mental aceleasi ispite, sä nu te tulbud când vezi o aitä persoanä, sä alungi de la tine orice poftä ascunsá; sä nu fii cuprins de voluptate gi de pofta împ¡eunärii, atunci când auzÍ sau citeçti ceva provocator, sä-!i cureli subconçtientul în aça märurä, încât sä nu mai fie tulbural. nici în vis2. Efortul pentru mentinerea stä¡ü de feciorie çi de castitate (cei pulin trupeascä) nu vine din misoginism sau din disprelul maniheic fatä de legätura trupeascä,.pusä, de altfel, de Dumnezeu lnsusi în firea omului, ca manifestare a unei functii psihcsomatice firegti. Pentru anahoret fecioria çi castitatea perpetuä sunt forme de renuntare la ceea ce, de fapt, prin firea lucrurilo¡ omului îi este permis (lumea çi viefuirea în ea); el renun!ä Ia ceea ce, în anumite limite îi este permis, ca om, pentru o viaTá,,,ailunatd", pùnpdrfilú.", pusä exclusiv în slujba lui Dumnezeu, pe de o parte, iar, pe de altá parte, dintr-un acut, dar paradoxal sentiment de solida¡itate cu lumea la carê tocmai a renunlat. Despre awa Pamvo se spune cá a fost chemat la Alexandria de Sfântul Atanasie cel Mare. Aici, väzând o femeie prostituatá, s-a umplut de lac¡imi. Si, întrebându-l cei care-l înso{eau, de ce plânge, a spus: piâng din douä motive: unul este pentru cá acea femeie se pierde, iar celälalt este faptul cä la mine nu väd atâta sârguin!ä spre apläcea lui Dumnezeu, câtä väd la aceastä femeie sprc a pläcea diavoluluis. ln,,Pdsunea duhou¿iceûscd" se istoriseste o întâmplare ase mánätoare despre awa Sisinios de la Iordan. 1n timp ceçi citea ceasul al III-lea în peçtem în care se retrásese, în fata lui s-a t V. Rigopoulos, Ghøro ntihon. Picdturí din înletepcíwæl. Pdrínlilor (gr.\, Tesalonic, 1969, p.311 ¿ lvan Gobry, ¿es mo¿n es eL Occident, De S. Antoíne a S. BdßíIe. Les origínas orisnto"Ies. Faya\d' 1984, vol. I, p. 56 r L6 sentsnces des Pères du desert" collectipn qlphøbetíque, Penbo, 4, Solesmens, 1981, p. 263

Page 17 of 137 înfátisat o tânárä.femeie, care a început sä se dezbrace. PustSi-a continuat rugäciunea, în ciuda faptului cä femeia státea goalá çi provocatoare în fata lui. Când çi-a terminat rugáciunea, pustnicul s-a îndreptat spre femeie, a privito în ochi si i

nicul

zis: ,,Ia loc, te rog, si ìrtro clipá vom vedea ce e de fäcut". Femeia s-a agezat emotionatá. El o înhebá: ,,Eqti creçtiná sau pägâná? Cres,tiná, räspunse femeia. Si nu stii la ce sunt condamnati des-

a

frânatü? Stiu. Atunci, de

ce vrei sä faci räu? Pentru cä mi-e foame, spuse femeia. Dar, trebuia sä-mi spui mai deweme. Imbracä-te si eu am sá-1i dau sá mänânci". Femeia a mâncat sÍ i-a multurnit. Când, ruqinatá, a dat sá plece, ânahorehrl i-a spus: ,,Ori de câte ori vei fi flämândä, sä vii sä-ti dau sä mänânci". Anahoretul era convins cä femeia, plecând de la eI, urma sä reînceapä viata dinainte.

De-a lungul multor ani, femeia a venit la anahoret s-o hräneascá. In felul acesta, anahoretul a împlinit exigentele Evangheliei, dând hranä celui flämând, dat în acelasi timp, a împiedicat-o pe biata femeie sä mai tráiascä în pãcat^. Faptul cá pe lângä mänástirile de bárbati au apärut si cele de femei, cä au fost monah-i care îngrijeau de femei bolnave sau care fäceau tot posibilui spre a le întoarce pe altele de la pácat, aràtá cä anahoretii nu practicau castitatea din urá, din dispre! sau din scârbä pentru celálalt sex. Nu putem nega cá au fost cazuri izolate de teamä de femeie (în special în rândurile monahilor de origine siriacä - cf. Sfântul Efrem Sirul, Filocalia, vol. 10). Biserica a dezaprobat asemenea atitudine (can. 51 ap.), çtiind cá si femeiaìciruieçte pe Diavol, cum spunea ucenicului säu awa Visarionz. Pare ciudat sá spui cá un om care se retrage din cetate în pustie este solidar cu lumea. Nu trebuie uitat cä existá dÍverse forme de solidarizare cu cineva, inclusiv ceaîn câre, din punct de vedere fizic, am luat o anumitä distanlä unii fa1ä de a\ii. Pe plan sufletesc si în plan religios suntem mult mai aproape unü de altii decât credem. Cazurile în care unii asceli coborau din munte sau veneau din pustìe în cetáli, pentru a îngriji de bolnavi. penlru a-i apára pe cei persecutali în fala tribunalelor

afarä (pânä si cu împäralii), cärora le dádeau sfaturi prin scrisori sau prin intermediul anumitor peßoane cate facilitau corespondenla între unÍi çi al!ü. La fel çi situatiile În care, dupá cum am vázut, anahorelii primeau cu toatä ospitalÍtatea posibilä în pustiu pe cei care veneau din cetäti sá-i viziteze. Deviza ospitalitä{ii monahale era concentratá în fraze de tipul: Cônd ureun J'rate îti Íace uizitd" ahrngd întristare(r d,e pe Jala. ta" s,i zsamde-o hx tnimo, pând când. acela ua pleca d.e Ia ttne. Dttpd úceeI., poti sd-ti întristezi Íato. d.eoarece, aùmci ctnd d.smonií te I)dd. cd eçtí primitor d,e strdini, se tun sd, se apropie d.e tiner.Iar un bátrân dádea urmátorul sfat: Cán rlaei awi cd îli uin oaspeli, îndlnte sd-ti batd. în u,çti roI.gd-te Lui Dumnezeu apa: Doanne, fereçte-ne pe noi to!í de a cond,amna çi de d uarbi pe aUä de rdxL çi ld.în a4aleL îr¡tô,tþa!ä care aann ainla mine, plecônd de Iamine, sd se întoarcd La chtlia Lor cu pace çi cu btm folos¿ . Adttnarea mai multora poate crea prilejuJ relei gräiri despre ceilalli. Pärintii pustieÍ erau atenli ca împlinirea virtu{ii ospitaÌitätii sä nu fie prilej de päcätuire. La awa Pimen a venit cândva un începätor într-ale cälugãriei çi, discutând cu marele avvä, îi spuse printre altele, cá's-a hotä¡ât cu greu sá-i facÞtvtntá,. ,,De ce?",1-a Întrebat awa Pimen. ,,M-cm gândit cd tu md uei primí pmtT-LL cd slnfem î'tL Postul cel Mare", a räspuns tânárul. ,r\in, a räspuns awa Pimen, în Posfzl ceL Mare rru obiçtruim sdînchideïL acea micd usd d,e lurnu ci pe aceasta. Çípttse degetul Pe buze"3.

Ospitalitatea poate fi räu întrebuintatä dar bine folositá, este mai puternicä decât orice ostenealä. Efortul de a-l primi, de a-l suporta pe cel ce vine la tinè gi de aì face sá se întoarcá mai bun la casa lui, este mai impoÌtant decât orice altä formä de ascezä. Dacä asceza va fi înleleasä drept eforhrl de a pune mintea çi voinla noasträ În acord cu voinla çi cu rânduielile stabilite de 1

1.

^, lJ. ot). cÌ., p. J t '¡ I. t,rüù ¿ /,cs $ír¡tnì¿?s..., Bessarion, 4,

(cazul Sfântului Antonie cel Mare), pentru a susline Ortodoxia credintei (awa $enuti), pentu a se ruga cu cei în nevoi, sunt concludente în ácest sens. Anahoretii cotespondau cu cei din

p. 65

V Rigopoulos,

op. dit, p. 69 Ibidem, eodem loco r Ibidem, p. 70 ¿

Page 18 of 137 Dumnezeu, iubirea fa!á de aproapele este forma de ascezä care le depäseste pe toate celelalte. Dar, mai existä çi un alt fel de solidaritate - solidaritatea în ceea ce lumea ar trebui sá împlineascä si n-o face. Pentru o lume care nu se roagä, anahoretul se roagä mai mult decât toti, penfu o lume care mänâncä çi bea peste másurá, anahoretul posteçte, pentru o lume care a pierdut sensul sexualitãtii umane, abuzând de ea si reducândo numai la nivelul juisärii trupesti, anahoretul depune votul fecioriei si al castitátii. Din solidaritate cu lumea, care neglijeazá responsabititätile falá de Dumnezeu si fatä de propriul ei destin, anahoretul îsi asumá osteneli care, de fapt, nu-i tevin lui. O face dintr-un adânc siml al sacrificiului pentru ceilaÌti, care nu stiu sau nu vor sä sacrifice nimic. Iatä de ce, din solidadtate cu lumea, anahoretul a înteles cáîn ostenelile lui trebuie sä-si adune toate puterile sufletesti si trupeçti, într-o constiintä treazá, continuu veghetoare, sä-si päzeascá simturile çi sá-çi Încerce vointa în fapte nepätimase, prin care sä se substituie. lipsei de fáptuire mântuitoare din lume. ProJund conutuæ cd în

trqul

Luí Hiistos er:ißtd. o reciprocitate

o,,mádularelor" acestui trup, cä si unii si allii ne împãrtäçim de prezenla çi de lucrarea celorlalti, cä unii putem prelua sarcina celorla\i, dupá cum se constatä în cadrul unui organism omenesc, anahoretul îsi asumä sarcini, osteneli si privatiuniîn locul multora din cei care nu-si asumä nimic. nici o resDonsabilitate, nici un efort spre a crðçte în desävârsiie. Dupä m'ode lul lui Hristos, care si-a asumat pácatul lumii, anahoretul asumá ceea ce lumea nesocotegte, spre a suplini lipsa de sacrificiu, neglijenla çi chiar nesimtirea celorla[i. Renuntä la ceea ce este fircsc sä utilizeze, spre a suplini modul abuziv çi chiar nefiresc în care multi înteleg sá-çi ducä existen{a çi sä-si punä în activitate func{ü gi aspiralii fireçti. Aceasta este una din cele mai înalte forme de soiidadtate si solidarizare cu lumea. Sdrdci¿ de buná voie este un alt vot çi o altá virtute a anahoretului. Cel care a renuntat la lume. a renuntat si la bunurile De care le posedá în acea$ä iume. Aceastä nouä io¡má de renuntare se înscrie pe linia celorlalte forme de renuntare carel pregãtesc pe crestin, în cazul nostru, pe anahoret, pentru starca de dal,

.

de autojertfire pentru Hristos. Modelul ¡enuntärii la bunurile lumesti este Hristos (Matei 8.20). El recomandä ¡enuntarea la posesiunile pämânteçti, în vederea desävâ¡sirii (Matei 16.22). Si tot El a promis fericirea celor care au ales säräcia nu numai formal, în viata 1or, ci si în constiinta sau în adâncui din ei. (Matei 5, 5). Sfântul Apostol Pavel avea sä atragá atentia corintenilor cä ei s-au îmbogätit datoritá sáráciei lui Hristos (II Corinteni 8, 9), adicá datoritá remrntärii Lui la siava Sa, ctestinii se îndestuleazä de harul primit în urma si datoritá chenozei Fiului lui Dumnezeu, Mâniuil.orul HrÍstos. Adeváratii anahoreti respectau pânä la obsesie votul sáráciei. Constien{i de faptul cä angajamentul lor însemna luptä cu diâvolul, a¡ahoretii stiau în egalä mäsurä cä acesta nu posedá bunuri materiale. Ca un adevärat atlet - aUet al lui H¡istos - anahoretul trebuia sä nu fie împiedicat de nimic, atunci când trebuia sä lupte cu satana. Cum aceastä luptá dura o viatä, anahoretul trebùia sá fie gata de luptá cu diavolul, oricând acesta dádea nävaìä peste el. Posedarea unorbunuri çi gândul la ele lar fi îngreunaiîn lupta cu diavolul, care l-ar fi biruit foarte usor, (în cazul în care ar fi tinut la ceva pámântesc) de unde inutilitatea tuturor celo¡lalte osteneli. Asumându-si sáräcia drept una din conditiile fundamentale pe care trebuia sá le îndeplineascá un anahoret (respectiv, un cálugär), Párintii pustiei voiau sä scape de douä ispite: de predispozitia pentru plácere, care exagerea2ä în mod formal si superficial necesitätile firesti, si de tendinta dominärii prin cul tivarea instinctului posedãrii de bunuri: ,,Ei disting meritul säräciei efective si aI privaliunilor suportate în mod curajos çi pe cel al dependentei complète si continue. Ei au cunoscut anahoreti suferind de säräcie, care preferau bunul lor märunt, decât sä intre într-o chinovie, în care n-ar fi dus lipsä de nimic, dar în care nu aveau nimic al lor"1. Bunurile materiaìe îçi au utilitatea dar çi ,viclenia" lor. de care Pärintii deserhtlui erau foarte constienti, înce¡când sä se detaçeze de ele, dupä ce se detasaserä de viata din lume. Dorinta acumulärii de bunuri r

Jean Bremond, ¿ss P¿rcs du deser¿

vol.I, Gabalda. Paris,

1927, p..153

Page 19 of 137 era asimilatá poftei trupeçti: dupä cum existä posibilitâtea cäsátorit, tot asa, nu de pu-tine ori, existá riscul dominärii de pofta posedárii de bunuri (prin urmare, a legärii de lumea trecätoare materialá), fárá sä ai de fapt acele bunuri. Sáräcia nu a fost çi nu este un ideal monahal, ci drumul spre ideal * sáräcia în duh, adicä smerenia. De aceea, dincolo de inconfortul material àsumat, sáräcia este o stare de spirit asumatá prin renunlare (la ceea ce ai putea avea), nu o cons+ cinlä a inactivitälii. Mai ales cä lenea a fost si a rámas unui din päcatele grele. Nu este nici consecinla disprelului pentru materie çi pentru bunu¡ile materiale. Lumea materialä a fost creatá,,buná foarte" (Genezá 1, 25); chiar dupä pácat, ea a rämas lumea lui Dumnezeu, sub purtarea Lui de grijä. Prin urmare, ea are valoarea ei. Anahoretul, optând pentru sárácie, nu dispretuieçte valoarea lumii, ci, comparând valoarea acestei lumi si a bunurilor materiale cu valoarea Impäráliei lui Dumnezeu promise, (intuind riscul confuziei pe care la un moment dat ar putea s'o facá între valorile celor douä lumi, în ceea ce p veçte mântuirea proprie çi în perspectiva acestei mântuiri), prin renuntarea la bunurile materiale, el ia o anumitä dista¡tä fatä de bunurile lumii, mai ales faþ de cele materiale. Optând pentru monahism, crestinul este constient cä, între celelalte voturi asumate, sáräcia extuemä pentru el, este una din exigenlele care, împlinite, îi asigurä mântuirea si Îrnpärátia lui Dumnezeu. Pentru altii, Dumnezeu are alte exigenle çi condilionäri. Tânfuului bogat si virtuos, venit spre a cere sfat, în vederea moçtenirii vietii de veci, Mântuitorul i-a spus: ,,Vinde toate câte ai çi le împarte säracilor çi vei avea comoarä în ceruri; apoi, vino de urmeazä Mie" (Luca 18, 22).'Mântuitorul nu a nesocotit celelalte virtuti ale acestui tânär dar, penuu el, acestea primeau consÍstentä în perspectiva vielii de veci, în interiorul stärii de säräcie materialä. Aceasta era calea spre vÍata de veci a aceiui tânär. P¡obabil cá Mântuitorul intuise riscul la care era exDus tânárul bogat: acela de a confunda valorile acestei lumi cu ðele ale Impäráliei lui Dumnezeu, de care, de altfel, era preocupat.

uáirii dorintelor tupegti, färä sä fii

Spre lmpärätia lui Dumnezeu existä o cale comunä, oferitá tuturor în Bisericä, dar, în interiorul acestei cäi comune, existä drumul fiecäruia, marcat de exigenle speciale, în functie de

specificitatea fiecärui om, specificitate indicatá de Hristos, foarte sugestiv, în pilda talanlilor.(Matei 25, 14 - 30). Cele tIei voturi sunt jaloanele fundamentale ale drumului pe care monahul l-a gäsit adecvat propriei sale personalitáti si penlru care a optat sä meargä sple Împärál"ia lui Dumnezeu, în inte¡iorul cãii mântuirii, deschisä de Hristos tututor, prin

Bise¡icá.

Anahoretii nu erau numai contemplativi, ci çi oameni

activi în conditiile çi în mediul în care träiau. Munca era si este socotitá drept ,,ascultare", al cärei scop este mai degrabá moral decât economic: anaho¡etul lucreazá, uneori din greu, spre a fi activ si spre a nu cädea în päcatul lenei. Ptodusul muncii era folosit pentru acoperi¡ea minimului necesar, pentru ajutotarea sáracilor si pentru mirea stñinilor. Nu de putine ori pânã si acoperirea minimului necesar eta läsatä deo parte, preferându-se grija pmtru cei din nevoi (vezi cazul awei Visarion). Säräcia asumatä nu exclude, asadar, munca, nu justificä lenea.

p

In comunitátile anahotetice si monahale contemplatia nu înlocuieste, nici nu suplineste munca, activitatea fizicä a subiec-

tilor respectivelor comunitäli, dupá cum contemplatia fiecäruia nu suplineste munca fiecãruia, fie cä se aflä în comunitate, fie retras din aceasta. Referitor la renuntarca la bunurile maLe. riale, Rufin spune cä un anumit f¡ate, renuntând ia viata din lume, a împärtit averea säracilor, dar a pástrat câliva bani pentru el. Venind la Sfântul Antonie, acesta a descopelit cä respecti!'ìi frate nu se lepádase total de bunu¡ile alrrte mai înainte. De aceea, i-a zis: ,Mergi la târg cumpárá carne, tai-o si o pune în bucãli pe trupul táu go1, apoi vino la mine asa". Fmtele a fäcut ceea ce îi poruncise marele Anlonie. Dar pásárile si câinii au návälit la carnea agätatá de bietul om pentru a se hrãni cu ea. lncercând sä smulgä bucätile de carne, animalele si pásárile iau sfâçiat çi trupul, cu ciocudle, cu unghiile si cu

Page 20 of 137 dintii. Väzându-i trupul sfâsiat, marele pustnic a zis: ,,Asa sunt sfâsiali de diavol cei care ¡enuntá la lume, dar pästreazä þ¿¡1,,r. Semnificatia acestei întâmpläri este profundä. Remarci de acest gen se gásesc din belsug în Apoftegmele si scrierile pärintilorpustiei. Lepädarea de bunurile lumesti em atât de radicalä. încât celui care lua hotärârea sä-si asume viata anahoreticä si ulterior chinoviaìä nu i se permitea sä aducä cu el nici mäcar hainele, pe care ar fi putut sá le poarte în mänästire, în viata de zi cu zi. Totul trebuia läsat în afara spatiului consacrat luptäi cu diavolul. În vederea acestei lupte si a Liruintei, anahoråtul nu trebuia impiedicaL de nimic. Trebuia sã fie un gladiator, got, încât diavolul sä nu aibä de unde sä-l p¡indä. Renuntarca la bunurile mate¡iale nu era sinAura formã de renuntare. Pärintii desertului vorbeau de trei foime de renun!are. Prima formä de renuntare este cea plin care se renuntä la toate bunurile si la toate bogätiile din lume. A doua fo¡mä de Ìenuntare este ¡enuntarea la noi însine, la patimile noastre, la obiceiurile noastre rele si la toate sensibilitátile dereglate ale sufletului çi ale trupului. A treia formä de renuntare constä în retragerea inimii noashe din toate cele prezente si vázute spre a o folosi pentru cele vesnice si neväzute2. A heia virtute specific monahalä este ascultarea duhovniceascä, echilalentá cu renuntarea la noi însine.. Ca si celelalte virtuti, asolltarea îsi are originôa în modelul de ascr:liare arätat de Hristos. Despre El, Sfântul Pavel spune cä,,Sø/rÍad oßcuttdtrr pdnd. Ia moarte, si îlud. moarte pe crace,.. (Filipeni 2, Z-g). Lucrul acesta este confirmat de Mântuitorul în rugäciunea din noaptea Cinei celei de Tainâ: ,,Cæa æ Mi-ai dat sd,întplincsb, mn@lÌnit, .(Ioan 17, 4), spune Mântuitorul Hristos Tatáiui ceresc; iar cu puline clipe înaintg de prinderea Sa, avea sá spuná aceluiaçi Tatã

'

1 Rufin, 67, 68 , pL 73, 222 pøtericul rom. 22, p.11. Când s-a hotäÉt sã ducá viatã monahalä, Marele Anfonie si-a împärtii averea sãracilor din sat, spre a împlini porunca Evangheliei (Matei 19, 21), dar si ca aceasta,,sdnu_i t'¡øiWirinuiascã gîiji '. SfântulAtanasie cel Mare, yi¿rc Cr¡r,iosu Iuí pdrínteluí n$tru Antonie æI Mqre, PG 26. 844 A:trad. rom. pr. Dr. D. Stäniloae, pSB. vol. 16, B^ucure$ti, 1988, p. 192 .,. ¿ Coll. üI,6, PL 49,564; apud Jean Bremond, op. cif., p. 112

,

ceresc ,,Pãrinteie Meu, [...j facä-se voiaTb"..nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voiesti". (Matei 26, 42, 39). Initial, anahoretii träiau separat. Ulterior, au început sä se adune în jurul unui model, în jurul unui pärinte duhovnicesc; cunoscut gi wednic de urmat pe drumul nevointelor ascetice.

'

Ucenicul nu era neapárat slujitorul pärintelui duhormicesc, dimpotrivä, de multe ori îndrumátorii duhovniceçti dádeau. pildá de slujire noilor veniti, asigtrrându-le el însusi cele nece sare subzistenlei, fie îngrijindu-se de bolnavi, de säraci si de vizitatori. Tot acest mod de comportare fäcea pafte din sistemul pedagogiei degertului: ucenicul urma sä se comporte dupä modelul duhovnicului, nu dupä ordinele lui. Ascultarea de duhormic are un rol.fundamental într-un loc unde dominarea celuilalt este înlocuitä cu smerenia çi, ulterior, pustiul cu comunitatea chinovialä. Ascultarea a fost çi a rämas una dintre virtutile monahale fundamentale, dar çi condilie a a.ltor virtuti. Pe de altá parte, este una dintre cele mai dificile exigente monahale. Awa Theonas avea sä semnaleze faptul cä Dumnezeu va priva de virtute pe cel care a ajuns sã aibä-weuna prin propriile sale eforturi, ca nu cumva acesta sá se piardä pentru cä-si va pune nädejdea numai în forlele sale proprii (çtiute ca fiind nestatornice). ,,Vei gäsi virtute statornicä la fericitii ucenici care s-au pus trup si suilet sub ascultarea de pärinteie duhovnic"l, ia¡ awa Moise avea sá-l îndrume De un tânár candidat la monahism, astfel: ,,Vino, fiule, sá depiinzi fericita viatä a ascultárii. În aceasta vei gäsi smerenie, putele, lucutie, räbdare si märinimie. Prin ascultare se nagte reculegerea si înfloreste iubirea. Ea îl va ajuta pe ucenic sä împlineascá de-a lungul între$i sale vieti toate poruncile dumnezeiefliz. Sfântul Pimen va sfätui pe ucenici sá se încredinleze-unor duhornici pricepu{i si sä se lase condusi de ei întru toateJ. Iar un alt duhovnic avea sä-i spunä unui începätor: ,,Fä-te, ftate, precum cämila. Fiind 1

V Rigopoutos,

I kinern, p. 262

ûp. cif., p. 266

r .l¡ide'nl eodem loco

Page 21 of 137 prcpriilor tale neputinle, lasä-te tlas pe dlumul care duce la Dumnezeu de cäläuza ta duhovniceascá (pärintele duhovnic) pe care Dumnezeu îI cunoaçte mai bine decât pe tine" l. Ascultarea îmbräca forme diverse: unü asceti nu spuneau nimic ucenicilor, lásându-i pe acegtia sä înve{e din moùrl lor de viatä, altü îi supuneau ia tot felul de încercäri spre a-i întäri În ascultâre. ApoÍtegmele istorisesc încercäri, uneori vecine cu absurdul, dar, în egalá másurä, çi loadele ascultärü fatá de asemenea înce¡cäri. Unele, cum a¡ fi porunca de a se arunca În Nilul plin de crocodili, sau atuncarea copilului în focul din cuptorul de pâine, par a condiliona, oarecum, vointa çi puterea lui Dumnezeu. Nu este exclus sä fie aiegorü care sä sublinieze importanla ascultárü, färá ca acte de felul acesta sä fi avut loc

sub povam

weodatá. Ascultareâ este atât de necesarä în pustiu, pentru cã acolo; unde nu mai existau alte ispite, dar nici cenzura semenilor, monahul se putea pierde chiar datoritá proprülor lui performante. Sfântul Antonie avea sá märh:riseascá faptul cä dea lungul vietü sale a väzut muIF cálugári care, dupä mulle osteneli, au cázut în Þäcat si çi-au pierdut min{ile, pentru cá çi-au pus nãdeidea în Þropria lor lucrare, trecând cu vederea sfatul celui c" rpì.tne, ,,ÎntreãUa pe parintele täu si eI te va învä14"2 (DeutÈ

ronom 35. 7). Aceçtia fáceau palte dín categoria celor ,,pricepu!", care nu învätati de nimeni.

diverse forme de ne$üntä, trebuiau învätati sä se sfinteascä çi sá se lupte cu demonü. Nu se putea aiunge la asemenea performante färá ascultâre. Prin ascultare se cultiva spiritul, ascultarea reduóea din grijile zilnice (mai ales celor din chinovii), ascultarea cultira cumpätarea, dar, în acelaçi timp, ,,táia voia" celor care, retraçi din lume, puteau cädea ùn ispita de a sluji ploprülor lor dorinte, având impresia cä slujesc pe Duûìnezeu. Ascultarea este virtutea flrllivatá totdeauna cu ajutorul supe-

riorului, recunoscut ca reprezentant al lui Dumnezeu çi instrumentul prin care Dumnezeu realiza desávârçirea fratilor. De nu oricine putea sä fie párinte duhormicesc, ci numai acela caÌe, înainte de toate dovedea cá ate fricä de Dumnezeul' nu ceì care avea obiceiul sä-l laude pe ucenic pentru performantele sau ostenelile sale2. Prin urmare. începátorul avea o mare responsabilitate În alegerea duhovniculuì. În pustie nu.existau duhovnici de profesie ca în ziua de astäzi. PárinliÍ pustiei nu cáutau sá aibá ucenici, dimpotrivá, erau cáutali tocmai pentru cä ei conlirmau faptul cä erau încercali pe drumul desävârçirii. Stiind cá tânärul poate foarte uçor sä cadá din virh¡te, duhorrnicul îl supunea la multe încercäri gi, uneoli, la acte de disciplinä foade dule. De la Pärinlii pustiei Sfântul Ioan Cassian a înväJat reguli de ascultare cvasineconditionate, pe care le-a prescris comunitätü sale monahale3 dar, spre a nu se abuza de votul ascultärii, tot el aduce sÞre luate aminte punctul de vedere al awei Moise aceea

se lásau

Sfântul Pahomie vorbeçte de altü, care se pierdeau din cauza ignoranlei. Scründ ucenicului säu, Dionisie, administlatoru-t bise iii din Tentyra, Sfântul Pahomie semnala cä a constatat deseori în chinovü destui începátori cale nu çtiau încä ce înseamnã cãlugfu si tineri incapabili sä distingä mâna stângá dê cea dleaptäs Asemmea frati, táitori în chinovü ffuá sá înteleagá ce însem¡a roshrl lor acolo çi ceilalS, su.ferinzi de 1

dæ S.

lbidem. eodem loco

¿

t\iàñ

3

oT.

6 ta<

íå!í"i*.", ¿^

Pacl¡nme,

moines d'oùs

Pa\ß, 1965, p. 180

, vol. rv, 2, Lq rrcmþre

xie grecqw

r Unui tânár cale se plângea cá nu arc fricá de Durnnezeu, al'va Paisie i-a spu¡;1r/'øgísd,te swiururípdrintecare qreÍricd dr Dwma'alt;Iô'ltgd elwíîtwdla sí tu sd, te temí dp DutrLnÊzs¡¿, (V Rigopoulos, op .¿¿f., p. 261Ì iar unui tântu carc se plângea cä nu are liniqte în suflet, un alt bãtrân ù spunea: ?|æryi d2 g,ã.teçte dc Dumw4uîn Lasd-I sd t¿ conùßdqeqrn $¿ el" pe to, gd.d nnngôi,ere; íbidem, p.265

unpõr'nn cu frícd,

flÍlqt lncredín&a.zd-i-te toatd .l4inla dnnmltui DunLnez4l

Sí

toJ

ahtncí suflztultdu

¿ Alrr'a Maneos spunea unui începätor: sd ür tP lorilûeniî u nuia cure aîe obireful sõ te lauÅq, ca rw cwtLl)o. în loc sd îtu)eli flnermio" sõ îlweti nfudrin; ibidem, eodem loco 5În mãnãstirea sa, cãluf,an¡l tebuia sã rcspecte pârrrá într-alât votul ascultãrii, încât nu avea voie sä iasã di n chilie nici pen tru necesitãlile personale, fãrå stirea dulo!.nicului; Sl Ioan Cassian. Dewe rdnduíelile flwna¡al¿, 10, În Scr¡?ri ¿¿¿sc, trad. V Cojocaru, PSB, vol. 57, Bucure+i, 1990. p. 146

Page 22 of 137 (407)

din Schit, care spunea:

,, Dupá cum nu toti învátáturä, ca sä-çi formeze cele

tinerii

au

acelasi zel pentru mai bune deprinded, la fel, nici bätrânii nu sunt toti la fel de desävârsiti si de încercatj. BogátÍile bátrânilor nu trebuie mäsurate dupã cárunletea párului, ci dupä pregãtirea din tinerete si duþä ñsplata ostenelii din trecut. Cäci [,..]bätrânetea nu este pretuitá datoritá lungimii ei, nici datoritá numärului anilor. Pàrul alb îl constituie puterea dejudecatä a omului, iar vâ¡sta bätrânelii este viata nepätatá. De aceea, nu trebuie sä urmám exemplele si îndemnudle tuturor bãtrânilor pe care îi recomandä pfuul lor alb si vârsta înaintatä, ci pe aJe acelora despre care neam convins cá s-au distins din tinerete plin viata io¡ rr.ednicã de laudã, forma{i, nu dupá propriile lor închipuiri, ci dupá mostenirea duhovniceascá läsatä de cei vechi. Sunt unii a cätor muìtumfue, din päcate, este mare, cárora de timpuriu le-a plácut mai mult odihna çi, îmbätrâniti în trândávie, îsi câgtigä auto¡itatea, nu pdn'maturitatea gândirii, ci prin numärul anilor [...]. Aceqtia sunt mai presus decât tine¡ii, nu plintl{ vialá cinstitä, nici prin faplele lor láudabile çi wednice de urmat, ci doar prin vial"a lor înaintatã"I. Ascultarea fatá de un asemenea ,,îndrumätor" nu eÌa recc mandatä nici celui mai smetit dinte anahoreti. Se pare cä Párintii pustiei erau mult mai exigenti cu înd¡umätorü duhovnicesti decât suntem noi astãzi. Ei îsi puneau foarte serios întrebarea: cine pe cine gi cum îndrumä?, de unde si roadele inimaginabile de ascultare consemnate în Apoftegmele Pärintiìor. Tot aici gäsim si dovezi de neascultare ,,înteleaptä", care au dus la sfintenie. Spre exemplu, un eremit plin de clarviziune a cáutat sá locuiascä în pustiul Kellià, unde pe moment nu se gäsea nici o chilie. Un bátrân avea acolo o chilie mai izolatä. I-a oferit noului venit aceastä chilie, pâná îçi va gási si el una. Iar bätrânul ospitalier s-a întors la chilia unde locuia în mod obiçnuit. La scurtä weme, lumea a început sål caute pe acesta penû u sfaturi si rugáciune. In cel care îi încredintase chilia a încoltit, însä, invidia, constatând cá pe el, care multi ani se I ldem,

CØDoró¿rü

XI[; trad.

D. Popescu, în pSB, vol. SZ, p. 556.

nevoise cu asceza În acel loc, nu-l vizil"a nimeni. De mai multe ori si-a trimis ucenicul la noul venit sã-l determine sá páráseas'cä chilia. În loc sá facä ascultaÌe çi sá transmitä celuilalt Dorunca duhovnicului sáu, ucenicul îi transmitea cuvinte piine ãe dragoste, iar la întoarcere îi aducea duhovnicului ,,promisiunea" celuilalt (desigur neadevfuatä) cá va páräsi în curând chilia. Vázând cá tot ,,promite", färá sä páräseascá chilia, întro duminicå, bátrânut a luat un bä! çi a pornit cu ucenicuì sá-l alunge pe cel primit cu putin mai înainte cu atâta dragoste. Apropiindu-se de chilia cu pricina, ucenicul a cerut permisiunea duhor¡nicului sáu sá meargä mai repede la chilia celuilalt, .sä vadä dacä la el nu vor fi în vizitá confrati, care s-ar putea sminti de cele ce vor vedea. Ajuns la chilie a spus anahoretului: ,,Staretul meu vine sä te mângâie çi sä te aducá în chilia lui". V-azând atâta dragoste di¡ paltea bátrânului, anahoretul a ieçit în întâmpinarea lui, fãcâ¡du-i de departe metanie. Bátrâ¡ul se trezeste lã realitate, aruncá toiagul çi-l îmbräliçeazä pe tânárul eremit çLl conduse în chilia sa ca çi cum n-ar fi spus nimic mai înainte. Curând a aflat cä, de fapt, ucenicul nu-i ascultase poruncile. La läsat în pace pe eremit în chilia lui, înlelegând cä diavolul strecurase în sufleh.¡l bätrânului invidia. Constatând, însá, în1e-

lepciunea çi virtutea ucenicului sáu, bátrânul duhovnic a Înge nunchiat în fala acestuia, spunându-i: ,fu esti pärintele meu duhormicesc, iar eu î$ sunt ucenic, cäci sufletele noastre au fost mântuite prin modul täu de a te comporta"l. Istorisirea acestei împrejuräri sugeleazá ideea cä uneori ascultarea avea gi limile, cä ucenicul putea depäsi în sfinlenie pe maestnf säu, cä pärintele duhovnicesc avea uneoli çi el drept Ia pocäintä. Dacä uneori tinerü ajungeau la perfomantele celui de mai sus, reu$eau acest lucru în urma unei îndelungate ascultári. Darurile de carc Dumnezeu îi învrednicea nu excludeau, ci presupuneau ascultalea. Vorbind de ascultate, precizám cá ascultarea duhovniceascá nu trebuie confundatä cu ascultalea canonico-adminis-

trativá. Una se deosebeste de cealaltä, mai întâi de toate prin I ks senMwes dæP$es dudessrL senz

des

anùW tas,pp.151-152

Page 23 of 137 modul de instituire. Ascultarea monahalã/duhovniceascä se instituie la insistenta celui care simte nevoia unei cãläuze

drlmul desävârçirü, care cautä si o gäseste. Ascultarca canonico-administrativä se instituie în functie de anumite norme obiective çi se exercitä în limitele, în iiteriorul si sub autoritatea acestor norme, pe cate bebuie sä le respecte, aiâ1cel sigurepe

III. LUPTACUI¡IAVOLII

SI RUC"ICIWNE

care exercitä, cât si cel care suportä ascultarea. Ascnltarea duhov_

niceascá presupune sfinlenia si priceperea pärintelui duhov_ nicesc. Asculta¡ea canonic-administÞtivá prezupune autoritatea normelor oliective, care dau putere si autoritate unei persoane, de cele mai multe ori cu nimic deosebitä de celelalte persoane. Scaunul duhovniculuiprimeçl.e putere de la cel care se aseazä pe el. In cazul ascultfuii administrative, scaunul conferá nütere si autoritate celui ce se ageayä pe el, fãrã sä-i de si compôþntä.

Va avea autoritate, fie çi incompetentä, dacä nu

fi

irespoisabiia.

fi inofensivá numai în mãsura în ca¡e va încorsetatá de norme disciplinare precise si obiigatorü

Incompetenta poal.e

pentru [oti. . Ascultarea duhormiceascä presupune ca pärintele duhov_ nicesc_sä aibä calitäli deosebite,.cealaltä nu pfusupune aseme. nea calitáti, dar nici nu le exclude. De aceea, prima este virtuté. cea dea doua, nu. Poate însä sä devinä virtute, dacá asculta¡ea canonic-administrativá va primi si calitäti duhovnicesti. În interiorul ascultärii canonice poate êxista si'cea duhovniceascá. dar numai atunci când subiectul autoritátii canonice va avea asemenea calitäti duhovnicesti, încât subalternul acestuia sä_i cearä - dupã modelul anahoretilor - sá-i fie pärinte duhov_ nicesc. Du-Ìrovnicul este ales de cél care-i va deveii fiu duhovni_ cesc, färä sã se fi impus sau sä se impuná eI weodatä cuiva ca párinte duhorrnicesc. In întelepciunea ei, Biserica a pästrat cele douä forme de ascultare,'ascultarea canonico-administrativä asigurând, de multe ori, echilibrul raporturilor inter-umane fatä d=e pericolul subiectivismului; Statu quo-ul creat de ascultárea canonico administrativá, dupä înfiintarea primelo¡ chinovii, a constituit mediul prielnic cultivärii si dezvoltärii ascultärii duhovnicesti. cea care zide$e cu adevärat edificiul Bisericii.

A. Monahul, între lupta cu sine si cea cu demonii CeIe trei vfututi teologale çi cele trei virtuli specific mo nahale (sfuácia, castÍtatea çi ascultarea) nu sunt singurele care

trebuie sä-l fortifice pe ana.holet. Viala monahalä nu se confundá cu lupta obsesivá pentru päzirea celor trei voturi. Respectarea celor trei voturi este virtute. Si virtute statornicá atâta v¡eme cât votudle sunt respectate. Respectarea voturiJ.or este nivelul de la care monahul porneçte spre împlinirea altor virtuti, dupá cum pentru creçtinii cásátorili nivelul de la care se porneçte spre împlinirea celorlalte virtuti (prin care suntem conduçi spre sfinlenie) este împlinirea obligaliilor familiale de bazä (concretizate în dragostea si fidelitatea^solilor, unul fa1ä de

celäIalt çi în dragostea lor fa!ä de copÍi). IntÌegul evantai de virtuli specific creçtine trebuie sá împodobeascá viata anahc retului. Cele trei voturi monahale nu exclud celelalte virtuti, dimpotrivä. Dupä cum virtulile teologale sunt fundamentul gi puterea virtutilor crestine în general, la fel voturile monahale sunt fundâmentul întregü evolutii duhovnicesti a monahului. Si âceast4 pentru cá monahul este un om consecvent: consecverìt Evangheliei în care gäseçte motivalia alegedi acestui gen de via!á, consecvent cu ráspunsul dat chemárii lui Dumnezeu, consecvent cu el însusi, consecvent în rcspectarea voturilor. Incãlcarea unuia dintre voturile depuse va face sã decadä (dacä nu formal, cu sigurantã, moralmente), în fapt, din starea înge reascä - starea de har monahal. Va prefera sä fie în continuare un însingurat (eventual un celibata¡ mai mult sau mai pu$n în stare de peniten!á), dar nicidecum nu vamaifí dtþ îngeresc, nici añWdr þâtrîm frumos), stare, calitate çi însuçire (ftumuselea moralá) pierdute prin încälcarea voturilor. Numele de monah; respectiv cd¿gdr (roÀoppoç bätrân frumos) nu are nimic dea

Page 24 of 137 face cu minciuna, cu impostura sau cariera. Nu existá ,,carierá" de monah, ci vocatie, consacratä de Bisericä. Monahul (ca, de

altfel, tot crestinul)trebuie sä fie ceea ce aratä a fi celorlaltj, sau ceea ce învatä pe altii sä fie. ,,Dacä nu face eI însusi ceea ce înva!á pe ceila\i, cäIugárul va fi ceea ce este un bazin cu apã care dã la toatä lumea sä bea, sä se spele, dar, de fapt, ei este

murdar", spune awa Pimen(,,Patericul armean", 10, 4; vol. III, 3, col. SCCO, p. 271). Iatä dè ce respectarea voturilor, nu obsesia lo! stä la baza tuturor celorlalte virtuti care alcätuiesc chipul îngeresc al cálugárului. De aceea, toate ostenelileliber asumate si toate actele de vitejie creçtinä (toate celelalte virtuli), în care: se avântä cälugárul, presupun respectarea çi împìinirea voturilor depuse la intrarea în monahism. În egalá mäsurá, este de re.tinut cá virtulile se leagä unele de altele, unele conditioneazá pe celelalte. Spre exemplu, nu poli fi a-scultátor dacä nu esti smerit, dupä cum nu poli fi cast dacá nu postesti, nu-ti pázesti simlurile gi gândurile, dupä cum nu poti fi särac (chiar dupá cei ai renunlat la toate averile) dacä nu-!i disciplinezi memoria si aspiraliile. Nu po{i fi virtuos fäiã räbdare, fárá discernámânt, fárä priveghere qi rugäciune etc. La awa Lucius a venit un frate care ia comunicat ambi{iile sale çi planurile de viitor, spunându-i la un moment dat cá voia sá se facä pelerin. Pentru cä a cerut sfat, awa Lucius i-a spus: ,,Da, dar, dupä ce ai înválat sä pui pazä limbü"; apoi, cálugärul i-a spus: ,,Vreau sá postesc". ,,Bine faci, i-a räspuns awa Lucius, dar sä începi cu abtinerea de la orice gând ráu". CáIugäml continuá sä-i spuná: ,,Vreau sá fug de oameni. Lucius îi räspunde: ,,Dq dar dupá ce ai dovedit cä eçti capabiÌ sá uäieçti cu toatá amabilitatea în mijlocul ior" (,,Pateric armean", tratatul nr. 10, apoftegma 50, vol. III, pp. 29-30). Aceste ultime cuvinte ale awei Lucius sugereazä cel pulin trei lucruri, si anume: a) träirea în mijlocul comunitátii presupune deja niçte virtuli; b) cä În demersul monahal nu se pleacä de la zero, çi în al treilea rând, c) cá sihästria nu este pentru neadapta-ü, pentlu ftustIa1i, çi cu atât mai pulin, pentru orgolioçi. Sfântul Pahomie, sp¡e exemplu, nu primea în mänästire pe cei care aveau responsabilitäti de împlinit în lume (copii, familie etc.), sau dacá erau urmäri{i

de autoritäti pentru încäIcarea anumitor legi. Nu întâmplätor practica monahalá ortodoxä admite pustnicirea numai celor avansati deja duhovniceste în cadrul comunitátii si nu întâmplätor, în mänásl.iri, gäsim de multe ori cei mai echilibrati oameni si cei mai iscusiti duhovnici. In pustie, toate virtutile, cu nume sau färä de nume, se exersau nu numai în funclie de dorul dupä Dumnezeu, ci çi în luptá cu tendinlele dezordonate ale unei firi omeneçti marcatá de pácatul neascultärii, respingând toate încercárile prin care duhurile rele urmäreau pierderea omului, chiar si acolo unde acesta era departe de lume. Anahoretul nu locuia numai în pustiul propriu-zis (locul unde rar se întâlneau oameni), ci mai degrabá într-un spaliu populat de duhurile ráutátii. Comentând spusele Apostolului Pavel privind lupta crestinului cu duhurile rele räspândite în väzduh (Efes. 6, 12), awa Serenus, luând în considera{ie gi propria experien!á, spunea: ,,Este atât de încárcat väzduhul de multimea duhurilor necurate care miçunä între pámânt si cer, miscându-se fárä liniste si odihnä, încât cu destul folos pronia divinä a sustras vederiÍ omenesti aceste duhuri rele".1 Cu toal.e cá preocuparea de cápetenie â Pfuintilor pustiei nu era descrierea luptelor cu duhurile necurate, în confruntárile cu acestea, Pärintii au agonisit cunostinle foarte complexe si subtile despre preocupfuile, metodele çi toate formele de räutate ale diavolilor. Reträgându-se în pustie, fieful duhurilor necurate, si hotärând dá nu le mai siujeascá în vreun anume fel (sä nu uitäm cá se gäseau în plinä epocä pägânä, când slujirea la idoli era singura, iar mai tâziu, una din reli$ile oficiale) sau sá le accepte weuna din sugestiite lor, anahore{ii erau cu atât mai mult obiectul atacurilor duhurilor necurate. Desi nu cäutau experierea mal.eficului (dimpo'aveau trivä), anahoretii parte dã ea, ajungând ca fiecariîn pa$e çi tolj Ìaolaltã, datoritä învätäturilor läsate de cei mai încercati, sá aibä o mu\ime de informalii, de metode de luptä r Sfântul loan Casian, Coruøúiri ifuhmnirzçti, lI, trad. Prof. Dumitru Ptuinlii pustiei vorbesc, desigìrr, çi de abundenta înge lor care, din mila lui Dumnezeu çi cu puterea lui, contraca\eazi aIaPopescu, în PS.B. 57, p. 441.

cudle diavolilor.

Page 25 of 137 facultáti ale spiritului.. Awa Avacum precizeazâ cá luptà sfinlilor(care au depáçit desigur ,,luptele" din fiinla lor) este 9ì cu demonü din afará (din altii sau din mediul înconjurätor). Când actioneazá din afarä, diavolii o fac fie În mod deghizat (luând chip de animal, de om sau de femeie, de episcop, de îngeri, chiar chipul lui Hristos),1 fie în mod direct, folosind o gamä largä de manifeståri (prin care vor sá distragä atenlia

împotriva diavolilor çi de exemple concrete púvind experiereal maleficului, care constituie o adeväratá demonologie consemnatä în bunä parte în ,¡{poftegmele" Párin$lor pustiei. Neputând actiona în mod direct asupra adâncului de tainá aI sufletului omenesc, cercetat numai de Dumnezeu si de ingerii lui, demonii vor actiona asupra a ceea ce ar putea influenta acest adânc de taÍná al sufletului anahoretului (gândurile, amintirile, aspiratiile çi chiar puterea dejudecalá), folosindu-se în organizarea scopurilor lor de funclionalitatea a.fectelor firii, ea însäçi suferindä în urma pácatului originar çi a celor personale. De aceea anahoretul va trebui sä învingä mai întâj räul din propriile sale rnädulare, din propria sa persona.litate, fie cä acest ráu este produsul lucrärii diavolilor, fie cä este produsul manifestárilor necontrolate ale firü. Spunem toate acestea pentru a nu lása impresia cä Pärin$i pustiei ar fi fost atât de naivi sau ipocrili, sá punä toate eçecurile lor pe seama diavolilor. Nicidecum! Erau foarte lucizi. Sfântul Antonie cel Mare va spune cá uneori miscärile trupului pot fi provocâte $i deturnate spre räu de duhurile necurate, dar în egalä másurá ele vin çi din firea trupuìui, de la excesr.rl în mâncare si bäuturä:. ,Pentru aceasta tebuie sá stii cá trei sunt miçcãrile trupeqti: una fireascá, alta din neluarea aminte cu privire la hranä çi a treia de la draci".Z Iar awa Awaam avea sä spunä arwei Pimen (+460) cá: ,,Demonii nu se luptä cu noi pentru simplul motiv cä noi sávârsim ceea ce ei vor sä facem, ci demonii care ne persecutá sunt patimile noastre, ele ne persecutä. Vrei sä çtii cu cine se luptá demonii? Cu al'va Moise çi cu sfinli ca el. Cât despre noi, duçmanü noqlri sunt diversele tendinle ale inimü noastre."S Asemenea precizäri au menirea sä stimuleze responsabilitatea anahoretuluÍ în fata ispitelor satanei. Ispitele nu exclud însä atacurile duhurilor rele chia¡ prin intermediul simturilor, al afectelor noastre sau prin intermediul diverselor 1 A nu se confunda verbul a erpsrirnqto. cu verbul ø erp¿r¿a (cuvânt specific vocabularului Pãrintelui Stãniloae). Acesta din urmã înseamná a träi activ,.a avea conçtiinla cä träieqti în prezenla nemijlocitä a cuiva. Sfântul Antonie.cel Mare, Iñ4,.., 16, ,,Pateric" 24, pp. 11-12. :rPasch., XXV, 5; Ph. 75m col, 1049; Jean Bremont, op.cít, vol. 1, p. 76.

rnonahului), începând de la banalitáti çi ajungând pânä la forme de viotenlá inimaginabile. 1n textele vechí vedem cä mari asceli, cum ar fi Antonie cel Mare, Moise, Arsenie, Macarie si altü, au înduat chinuri tetibile din partea duhurilor necurate. Speriati seriozitatea, de rábdarea, de perseverenla pe drumul ales, de rugäciunea çi de dragostea pentru Hristos, dovedite de anahoretj, d.e

în cele din urmá diavolii se îndepärtau ruqina{i, moment în care cei ispititi pâná atunci începeau sä aibä putere nu numai peste propria lor fue, ci çi peste demoni. Läsând la o parte luptele cu demonü dinafará - lucru dat nu oricui - ne vom referi, pe scurt, la luptele cu Éul dináuntru, mai frecvent la ùncepátori çi la cei care duc o via!ä ,,obiçnuitä". Çtiut fünd cá începátorilor demonü nu li se aratä, nici mäc deghizati, ci lucreazä mai degrabá prin trupurile acestom, începätorul âre nevoie de o ascezä trupeascä si sufleteascä deosebitá. Ea îl va orienta pe acesta spre o via!ä echilibratä exclusiv de relalia neÎntreruptä cu Dumnezeu, relatie din care nu se mai poate dezorientà çi îndepärta. lntâlnirile directe cu diavolü erau întelese ca

.

momente çi etape în care începätorul se maturiza pentru ns vointe mai mmplicate çÍ perìtu lupte mai directe cu räul çi cu duhurile re1e. Desigur, arätärile satanei nu emu cáutate. Nimänui nu-i face plácere sä se Întâlneascä çi sá se confrunte cu diavolul. Erau î:rsä etape ale evoluliei duhomiceçti irgáduite de Dumnezeu, de ce nu, pentru tu$inarea duhurilor räutátii. Lupta cu räul dináuntrul nostru Înseamnä lupta cu ispitele. Or, ispita îl face pe anahoret sä-si asume atât trccutr-ll, cât si viitorul. 1 Lucien Régnault,

ñnþ

codl¡[iøIid ø

Pfuìn,tíb devrhnui

h

seoofuhtialNl¿ø,trad Dr. Diac. Ioan Icäjr., Deisis, Sibiu, 1997, pp.

E,'Lpttd 192-194.

Page 26 of 137 1n ceea ce priveçte trecutul, anahorctul va realiza cá a dovedit o serie de släbiciuni prin care a cäzut din har, cádere din care

urmeazá sä se ridice prin ascezä $i har. Cât priveste vütorul, ispita î1 pune pe anahoret în situa{ia sá recunoascá fuagilitatea firii umane. Constientizarea cäderilor tecute îl va face De anahoret sä înl.eleagá, pe de o parte, cã viala pe care a aleso iu înseamnä lâncezealä çi comoditate, iar pe de altá parte cä, în orice luptä cu räu1, are nevoie de puterea lui Dumnezeu. Boldul ispitei va fi în acest fel un stimulent pentu lupta duho!-niceascä, mai ales cá ispita diavolului nu va fi niciodatä mai tare decât puterile noastre (I Cor. 10, 13). Toate formele de luptá cu duhurile rele sunt tot atâtea forme de ispitä, îngäduite de Dumnezeu, dupä cum toate formele de luptä cu satana sunt tot atâtea ocazü în care acesta poate fi biruit. In nici una dintre formele de ispitä, nu este, agadar, exclusá lucrarea satanei. Cea mai comunä formä de ispitire o constituie diversele sugestii pe care duhudle rele le dau prin firea umanä päcätoasä. Predispozitiile pentuu päcal si tendintele dezordonate care vin din adâncuÌ unei fid afectate de consecintele pácatului sunt primele folosite de duhurile rele pentru pierderea începätorilor. Sensibili la faptul cä duhurile rcle trebuiau biruite mai întâi în trupurile çi în sufletele lo¡ anahoretii considerau cä patimile tupeçti çi sufletesti trebuie înláturate, cá predispoziliile sprc päcat care se manifestá în afectele firü trebuie strunite în asa fel, încât sä devinä cäi spre viala virtuoasä. De aceea, în ceea ce priveçte Ìupta cu ei însisi, anahoretii consideñ cá trei sunt cauzele ispitelor imediate, çi anume: excesul de hranä, lenea si descurajarea. Excesr:l de hranä este combätut prin post. Dar pofta dupä mâncarc poate chinui omul prin amintirile pe cate låcomia de altädatä le-a lásat în memorie. De aceea este nevoie de o asumare criticä a trecutului, rapofiându-te totdeauna la criteriul obiectiv, voinla lui Dumnezeu, concretizatä în disciplina consfintitá de viata eclezialá. Pärintii pustiei çtiau cä lácomia nu este numai alergarea dupä hránä, ci çi pästmrea cu pläcere în memorie a situatiilor tecute în care omul sia îmbuibat trunul: oostul ce¡e curãtìa mintii. Läcomie nu este numai atunci când c'auti hranä

consistentä si o consumi fãrä másurá, ci si atunci când te imbuibi cu mâncare simplá çi bei cu nesa! apá. Postul alimentar

presupune abtinerca nu numai calitativä, ci çi cantitativá de la hânä, giut fünd cá omul gândeste dupä cum mänâncä. Postul alimentar, nu numai cá presupune, dar çi pregäteçte pentru postul total, postul complet, adicá, cel care indude, mai întâi, mäsurä în ceea ce priveste calitatea gi cantitatea hranei, cel În care gândul, vorba çi fapta dovedesc iubire fatä de aproapeÌe. Se spune despre un pärinte cä-i sfätuia pe ucenici astfeÌ ,,Fra$lor, îmbui barea pânlecelui este maica desfrânárii, iar postul çi curnpätarea sunt bogália sufletr:lui; deci, pe aceastä bogálie sá ne silim sá o câstigäm prin smerita cugetare, pázindu-ne de mândrie, de pläcere, de lauda oamenilor care este maica tuturot räutäIilor". Iar altá datá le spunea: ,,Fiilor, este bine sä postiti, sátu¡ându-l ne cel sárac si

'

flämând".l

ln,,epofiegme" se mai istorisegte cä, ùì pustiul Egiptului, ta un bátrân ostenitor a venit un tâná¡ anahoret çi ia spus: ,¡\wa, nu mä mai îngrijesc de trup, nu má mai spál pâná nici pe picioare çi am ajuns, iatá, ca un máräcine çi ca o algä din mare". Iar bätrânul i-a räspuns cu înlelepciunea-i venitä din dreapta socotin!á: ,yoind sä-1i displeluieçti trupul çi sá-l tratezi ca pe ceva sträin, tu ai îndepfutat de la tine ospitalitatea, cäci tu ai ajuns asa de murdar, aça de ráu mfuositor çi aça de respingätor, încât nimeni nu va mai voi sá se apropie de tine".z Sfintenia vielü nu presupune lipsa igienei personale, ci iubirea realä çi autenticå. lngrijirea echilibratä de propria peßoaná este una din condilüle necesare pentu punerea îrx lucrare a iubirü de semeni. Iat avva Pimen avea sä spunä: ,,Nimeni nu nea ìrvälat sá ucidem trupul, ci oatimile sale în ceea ce ele au mai dezordonat si mai respingáior'l5 Aceastá atitudine fa!ä de post vine, desigiur, pe linia a ceea ce Mântuitorul spunea despre post: ,,Iar când postili, nu fiti posomorâ$ ca fä{arnici..Tu când postesti, ungeli câpul täu si fata tâ o spalá, ca nu oamenilor sä te aráli cä postegti, ci tatälui táu care este întru ascuns..." (Mat. 6, 16-17).

Iz ,Pateúc.,, p.278.

Louis Leloir. Pct¿rica Mnwnì¿o, vol. 5. p. 48. în L. Leloi¡, Désqt Ìrbbaye de Bellefontaine, 1978, p. 320.

mm4tmin,

r bìiløn,Þ.32t.

e't

Page 27 of 137 Din istorisirea de mai sus cu privire la dialogul dintre încercatul bätrân si zelosul tânfu nechibzuit, se înteiege cä ospitalitatea era o rcalitate în viata anahoretului. O realitate era însä si evitarea oamenilor. Si aceasta, pentru cä diavolul se luptä cu

noi çi prin oameni, prin lume, prin semenii noçtri. Cum? Trimitându-i sá ne ispiteascá cu mintea (iscodindu-ne în fel çi chip sau provocându-ne în discu!Ìi deçarte în care existä riscul sä ne mândrim cu propria noastrá minte); fäcându-ne sä-i invi. diem sau sá-i dispreþim pe semenii nostri sau fäcându-ne sä contuibuim la patimile sau släbiciunile lor, de multe ori în numele iubirii sau al milei fatä de eÍ. În felul acesta ajungem sä furäm cu mâna çi sä poftim cu ochii altuia, adicá sä ne facem pártaçi celor care-l smintesc pe aproapele însuçi çi de care ei însuçi trebuie sá se lepede. Cât prive-ste lenea, aceasta nu este pácat numai penhu cä datoritä acesteia, o fiinlä activá prin structura ei, devine inactivä si povarä pentru semeni, dar si pentru faptul cä lenea devine instrument al satanei pentru alte pácate, dat fiind cä un trup nepreocupat de muncä si un suflet golit de exerci!ü duhovnicesti sunt foarte vulnerabile în fala oricärei pläceri gi opace pentu bucu¡iile duhovnicesti pe ca.re, pentru a le avea, trebuie ostenealá. In descurajare încep sá se vadá în mod clar atacurile duhurilor necurate. In mintea unuia care a biruit läcomia, patima cärnii çi lenea, poate apärea într-o bunä zi îndoiala în ceea ce priveçte sensul ostenelilor depuse cu atâtâ abnegalie. Ajuns ftt aceastá stare, un asemenea om trebuie sá înteleagä douá lucruri: a) cä osteneala lui a început sál jeneze pe diavol pâná într-atât încât acesta, la rândul lui, a început sä-i arate o gtijá deosebitä, isþitindu-l în aceeaçi modalitate în care ispitit pe protopärin{ü neamului omenesc (a strecurat îndoiala cu privire la porunca lui Dumnezeu), si b) cä ostenelile trebuie sporite, tocmai pentru a nu cádeä în päcatul protopärinlilor - autolipsiÌeà de iubirea lui Dumnezeu datoritä neascultárii de poruncá. Una din vicleniile prin care satana wea sä aducä descurajarea în inima omului este tu.lburarea sufletului prin fenomenele fiziologice pe care nu le putem controla, mai ales,.în timpul somnr¡Iui. De aceea sunt lecomandate privegherile. In cazurile

foarte grave trebuie sá inleruinä duhovnicul, cu toatä fermitatea çi cu toatä priceperea sa, ca lucrurile sä nu se confunde (adicä, cele determinate de patimile trupeçti sä fie puse pe seama duhurjlor rele, iar cele pmvocâte de acestea din urmä sä fie puse pe seama fenomenelor fiziologice). Referitor 1a asemenea împre

juräri, în ,*ApoftegÞe", awa Theonas povestegte despre un cälugár care ajunsese la un înalt nivel de vifiute, dar care în timpul fiecärei nopli de dinaintea mergerii la Sfânta lmpärtásanie avea vise lascive çi potu$i. Cuprins de durere, nu îndráznea

apropie de sfântul altar spre a primi Sfânta Euharistie. Se întorcea la duhormic si märturisea din nou acel pácat accidmtal. Toate aceste forme de tulburare se repetau; cu cât bietr:l cálugär s porea ostmelile, cu atât trupul säu îi tulbura sufletul. In cele din urmä duhovnicul i-a poruncit sá meargá sä primeascá Sfânta Eu haristie, dupä noaptea în care a fost tulbuat. CãlugäTul a ascultat De atunci nu a mai avut parte de asemenea tulburári.l Prin sä se

urmare, tulburärile din timpul somnului nu sunt totdeauna simple întâmpläri fiziologice nocturne necontrolate, dar nici totdeauna ispitiri diavoleçti. Spre a-çi feri ucenicii de tulbu¡äri în timpul somnului, un anahoret îi sfätuÍa pe aceçtia ca înainte de a se culca sä se gândeascä la moalte qi cä patul i-ar putea deveni mormânt, sä se roage cu multä evlavie si mai ales, sá îndepärteze din minte gândurile necurate, cáutând sá adoarmá, pe cât posibil, rugându-se, ,,cáci, în timpul somnului, omr¡I este dominat de gândurile pe care le are de obicei, bune sau rele: cäci atunci când suntem culcati toate se concentreazä sDre ceva anume".Z Sunt câteva elemente de psihologie practicá, teoretizate abia în secolul al XX-lea prin psihanalizä. Condilia fundamentalä ca duhurile rele sá nu mai poatä folosi släbiciunile firii pentru a-l birui ne nevoitorul întru cele duhovnicesti în trupul säu este disciplina vietii. O viatá ordonatä, preocupatä în mod sistematic, statoÌnic si stáruitor de calitatea pe care anahoretul çi-a asumat-o, poate constitui o stavilá foarte puternicä împotriva atacutilor satanei. Fiecare r Ivan Gobry op.ci¿, p. 107. ¿ I¿s ssntutwes ilns pùr$ ilu ilesørt, tontaine, 1985, pp. 225-226.

wíe

dæ

øtronynø, Solesmes-Belle-

Page 28 of 137 asalt al satanei trebuie sá-l gáseascá pe luptätorul pentru cele sfinte ferm, plin de dragoste gi de nädejde în Cel care-i v¡ea binele. Nu trebuie sä se teamá de atacurile satanei çi cu atât mai pulin, nu trebuie sá accepte nici mácar lupta cu eI, çtiinduì puternic, cu multá erperien{ä çi mai ales viclean. "Târguiala" cu satana çi dialogrrl cu ei trebuie respinse din primul moment (mai ales de cei care nu au ajuns la un ascendent fa!ä de diavoli, ca Sfântul Antonie). Acestxefuz ttebuie determinat nu atât din teama de viclenia lui, cât mai degrabá de refuzul oricärei forme de distragffe din relaJia de iubire stabilitä cu Dumnezeu si cu sfintii Lui. De aceea, la primul atac aI satanei, în loc de räspuns sau de replicá, trebuie chemat numele lui Dumnezeu. Sfântul Pahomie spunea în acest sens urmätoa¡ele:
îl vede pe acesta preocupat de Duhul Sfânt si aprins ca o flacárá; exact caun sarpe sau ca un scorpion care nu pot sã întepe un fier înroçit în foc.. Darat¡nci când îI vede pu$n adormit, sau neglijent, se duce ia el, se ascunde pânál va vedea adormit (adicá, nemailucrând la implinirea dupä aceasta se aruncã peste -näcat."l poruncilor); el. si-l duce la ' Pe lângä post, înt¡e celelalte forme luptä de împotriva expe rientelor maleficului si de disciplinare a vie{ii crestine la Pärintü

deçertului, mai putem enumem: sonuutl cu mdszrd, redus la minimum necesar (restul noptii fiind rezervat privegherä); munco (neseparatä de rugäciune); munca nu trebuie consideratá însá nici recreatie, nici evadare în alte preocupári decât cele pentru care mona.trul a optat initial, pentru cä mâinile nu t¡ebuie sä facä concurentá sufletului, ci sä fie ajutoarele acestuia în rugäciune; liniçtea (smerenia fünd prima conditie a procesului

de linistire) care, de cele mai multe ori, este identicä cu nepdúlrnirea (imposibilitatea de a sâu),

dßcerndmânhtl,fuga

de

fi zdruncinat de patimi în interiorul întrßtare, cdutaieapdcü si abuanrteí

sÍinte. Asceza Párin{ilor pustiei em asptá, dar meritä scos în eviden!á cä marü asceti si marü Pärinli ai pustiei (mai ales egiptenü

si capadocienü) nu aveau multä consideratie pentru excentricitátile si exagerárile ascetice, oricât de eroice ar fi párut. Privatiunile pe care si le asumau nu erau niciodatä scop în sine. Scopul lor era acela de a smeri trupul ca sufletul sä se înalte spre Dumnezeu. Patologia unor cazuri în care se constatá cä unii asceti acordau privatiunilor trupesti o gtijä tot atâ1 de mare pe cât o arátau cei din lume grijü fatá de bunþstarea trupeascä era sanctio natä de marü asceti, stiut fünd cä ,,postul gi osteneala trupeascá omul le face pentru înfrânarea zbu¡därilor necuratelor pofte si ale patimilorlrupului"z si cä ,,este mai bine sä bei vin cu disceinämânt decât apä cu mândrie"3, mai ales cá postul si nesomnul nu trebuie sä ducä la ruinarea trupului, ci Ia modelarea, deodatá, atât a trupului, cât si a sufletului. Legate tainic unr:l de altul,

t Í^rÆrytu,îr\L.11\.Lefort &ur?s.,, vol.

: Pøtsric, 13, p. 180. J Paladius, H.L.Pr. la Lucien Regnault,

160,

tom 24, p. 27,

lÆøtø

cotidiøtã ø Púrin!úm

afe$üthtifuLwiphn sæútiuiø.¿ly-l¿c, trad. Dr Diac. Ioan I.

PúroltgùaMzrltÃ

ß,

vol. 4, Paris, 1908, p. 487.

1997. D. 102.

Icä

jr,

Deisis, Sibiu,

Page 29 of 137 sufletul Si trupul nu trebuie nici distruse prin privatiuni, nici îngreunate prin îmbuibare. Constienti de limitele, de neputinlele çi de aspiraliile lor, unii crestini ¡ealizeazä cá nu se vor mântui gi nu vor ajunge la desävâréire decât asumându-si virtutile monahale de bazä. Votul castitá!ü gi al fecioriei perpetue este una din virtutile monahale fundamentale. Nu este însä uçor sä iegi din limiteie naturii (fie ea si cäzutä) în care sexualitatea, sub aspectuÌ ei sentimental-genital, este una din componentele cele mai importante. Funclia sexualitä1ii face parte din viata organic-biologicä a natudi. Viala umanä are, prin natura ei, aceastä laturä organic-biolo gicá. Acest nivel aI vie{ii umane line de anonimatul naturii çi niciodatá nu va pune în eviden!ä si nu va cultiva calitälile specific personale çi nici nu va garânta comuniunea veçnicä, dar ea este o realitate a vielii noastre deloc neglijabilä. Sexualitatea, sub latura ei emotional-gerìitalá poate aduce cu ea riscul înlánluirü pâná la epuizare a personalitäIii umane în anonimatul unei naturi ciclice, nestatornice si pieritoare, ca dupá chipul ei, omul însuçi sä devinä nestatornic çi schimbätor tocmai în ceea ce trebuie sä statorniceascá si sä învesniceascá în sufletul säu - calitätile specifice persoanei. Genialitatea aduce riscul de a$ lega mintea (niveh. superior al personalitälii umane) de fructul uneori plácut Ia vedere çi vrednic de dorit al natudi organice trecätoare (poate aici constä fünla pácatului desfrânárü), fäcându-te sá ignori cä eçti creat pentu eternitate; nu pentu etemizarea în anonimatul naturü, si nici în f¡ântura de timp a juisärii senzorial-trupe$i, care, oricum t¡ece, ci î¡ relatia personalä de comuniune voitá çi constientá cu CeI veçnic.

In cäutarea refacerii unitátü dintre Dumnezeu çi lume, cálugärul este préocupat de refacerea unitálii mai întâi În propria sa personalitate. Renunl ea la genitalitate (ffuá sä neglijeze sau sä suprime constiinta structurárü sale ca fün!ä umanä sexualá) este una din cäile pentru refacerea unitä!ü interioare a firii. Spre

unitate interioará, cäIugärul iese (çi la propriu si la figulat) din lume, cáutând pustiul, unde existá mai pulin

a rcface aceastä

riscul risipirii.

Si aici satana provoacä functia sexualitátii, sub aspectul ei erotiäo-senital, coñstient cá aceasta - cu tot cortegiul stärilor ei, lncepânä de la imaginar pânála faptic - este modalitatea sigurá a unitátii interioale. de pierdere ln ,r{pottegmele" Pärintilor pustiei gásim descrise cu toatá simDlitatea si cu toatá sinceritatea.ispltele cu care satana u räzboieçte pó anahoreli prÍvindlunctja sexual-genitalá la care

au ienuntat prin statutul lor monahal. acestia ' Unii cad în pãcahrl curviei ca apoi sä lupte ani de zile cu ei însisi, cu imputärile satanei si cu patima poftei, sprc a reveni de un¿'e au c¿ut. pe unii satana îi împinge de la deslrâu la deznädeide si la apostazie.l Gäsim însä çi texte în care monahii luptá împotiiva cãderii în pãcatul destrânárii si împotriva satanei, lovind atât pácatul cât çi pe diavol. Se spune în ,,.{poftegme" cá, în Egiptul deJos träiaun anahoret cunoscut în toatä regiunea penllu viata lui curatá. ]ntr o zi, la îndemnul satanei, o femeie neruçinatä a fäcut un rámã$ag cu oameni de conditia ei cá-l va corupe pe cel al cãrui ng*^" îi iena. Aceasta a mers noaptea la coliba pustniculuÍ, bátându-i liooartä si cerându-i gäzduire, pretinzând cá s-ar fi rätäcit' An'ahoretul a primit-o îñ curte, iai el s-a retras în chilie' Femeia insistä sä o primeascä în chilie pentru cä afará se temea de eventualele fiare sälbatice. Plin de compasiune fatã de femeie çi temându-se de judecata lui Dumnezeu pentru lipsä de ospitalÍtate, monahul a primito în drilie. De îndatá ce femeia a pátruns înäuntru, diavolul a început sá-I tulbure pe monah cu privirè la prezenta femeii noaptea în chilia sa. Siml"ind puternic în el

bll

tentatia eroticä, eremitul sia zis: ,,Cäile diavolului sunt în întuneric, pe când Fiul lui Dumnezeu este luminá" - çi,l aprins lampa. Cum pofta eroticá creçtea, çi-a zis: .,Cei care cad în acest pãcat vor melge Ia chinuri; sä încerc, asad-ar, dacä vot-putea iuporta focul cèI veçnic". A pus un deget de ia mânä pe. flacärä sli arse färá sä simiä arsuta din cauza pasiunii care-l domina' 3i a continuat sá facä aceasta pâná diminea!a. arzându-si toate àeø"t"le tnâi.tilor. Vázând ceea ce fäcea cälugárul. femeia a în]ãmnit.

I

lps serúences d¿s pèræ ilu dosert ssri¿ d¿5 ¿nøLll¡[¿s, solesmes'

Bellefontaine, 1985, p. 74.

Page 30 of 137 Dimineala, partenedi de rämäçag ai femeii si-au fácut aparitia la chilia cálugãrului, voind säl vádeascä de päcat, întrebând de femeia venitá la el peste noapte. Cälugfuul le-a räspuns: ,,Da, ea este în chilie, culcatä colo". Ei au intat si au gãsit-o moartã. Cátugärul le-a arätat mâinite cu degetele aise si

le-a zis: ,.Iatã cã aceastá fiicá a satanei m-a fácut sä-mi pierd degetele". Apoi lea povestit celor veniti ceea ce se petrecuje si a

completat: ,,Scris este: sä,nu ráspläteçti rául cu räu". Apoi s-a rugat çi a înviat-o pe cea moartä; femeia a plecat si din acel moment a dus o viatä cumtá. 1 Anahoretul nu a låsat cá dreptatea sá sanctioneze comportamentul slu$i diavolului, ci a restabilit ordinea depäsind dreptatea prin iubire, sau restabilind adevãrata dreptate prin includerea logicü dreptá!Íi în ,,nebunia iubirii". Se ¡elateazä în aceeaçi serie anonimä a ,,Apoftegmelor" cá superiorul unei mänástiri a lrimis înt¡-un anume sat pe doi din ucenicii sái penûu o oarecare problemä a comunitätii.ln aceastä cálätorie cel mai mare a fost ispitit foarte violent dó cinci ori de curvie. Când a revenit în mänästire a alergat la staret si i s-a márturisit. Fiind un vizionar, staretul a vãzut deja dådsupra capului respectivului frate cinci co¡oane, de aceea la îmbfubätat spunându-i: ,,Tu nu ai fost bi¡uit, ci mai degrabä ai ieçit îrrvingátor din ispitä pentru cá nu ai comis în fapt päcatul curviei. Este o mare luptä pentru om sä se înfrâneze când se aftá într-o ase menea ispitá. Atacul pe care wäjmaçul ni-l dá în acest fel este din cele mai violente çi dint¡e cele mai dure.Si este greu sä scapi de cursele lui. Dar cel ce scapä va primi multä räsplalá. Este totusi bine sä nu comiti rãul nici mäcar în gând; çi dacá eqti ispiti! luptá pentru a nu cádea în pácat."2 Cum diavolul încearcá säì piardå pe om prin iluzüle pe care le scorneste, dacá nu reugeçte sáì piardá pe monah prin ispitele legate de afectele umane, va utiÌiza diverse iluzü referitoare chiar: la idealul monahului: desávârsirea. Nu de putine ori diavolul gugereazä anahoretilor cã au djuns deja la desävârgire, nemaifiind nevoie de ostenealá, alteori încearcä sä le taie elanul sau sã-i deznádájduiascá amenin!ându-i cá nu vor scápa în decursul

nevointelor lor de mai mr:lti ani färä sä cadä în cursele pe cale demonü le întind. Uneori diavolä iau înfátisarea fiarelor sälbatice spre a-i terifia pe cälugfui, altä datä iau înfäIiçarea de înger, ba chiar înfátisarea lui Hristos spre a-i pierde dândule impresia cá au ajuns deja la cele mai înalte virh-rti.

Nu putine sunt .împrejuärile când, chiar în asemenea

situafii, satana este biruit prin reac$i spontane çi foafie fircsJi de cei carc se gásesc realmente în experien{a Duhului Sfânt. Se spune cá unui frate i sa arätat satana sub forma unui înger çi i-a spus: ,,Eu sunt arhanghelul Gavriil çi am fost tuimis la tine". Fratele l-a respins cu un räspuns foarte simplu: ,,Cred cä te îngeli. Ai fost trimis la aitcineva, pentru cä eu nu sunt wednic sá mi se arate un înger".l Altuia, arätându-ise diavolul în chipul lui Hristos, acesta a închis ochü. Iar falsul Hristos îl întreabá: ,,De ce închizi ochü? Eu sünt Hristos." Iar monahul a räspuns: ,,Nu weau säl vád pe Hristos aici, pe pämânt". Diavolul a dispärut, iar monahul a pdmit darul adeváratelor viziuni. El l-a rugat Însã pe Dumnezeuìá-i ia înapoi acest dar.2 Dacäîr,,Apoftegrrne" gãsim o gamä foarte variatá a vicienülor satanei, de la cele mai subtile la cele mai naive, întâInim 9i situatü în care monahü îi dominá çü batomrcsc pur çi simplu pe diavoli.

Victoriile anahoretilor în întâInirea fatá în fatä cu diavolul

(indiferent de formele pe care acesta le-àr lua) ciepind însá de biruirea atacurilor indirecte ale satanei prin eliberarea de toate gândurile rele pe care el le inspirá si prin ieçitea din toate cußele pe care el le întinde, utilizând ûebuintele, uneori firesti, ale proþriei noastre naturi.S lntrebat de un mare anahoret de ce îi tot tulburä, satana a ráspuns: ,,Voi, monahii, sunte{i cei care ne tulbura! pe noi" . Iar, despre un alt anahoret se spune cä a várut un diavol îndemnândul pe altul sá nul lase sä se odihneascá pe un cáIugãr. Celãlalt diai¡ol a refuzat sä-l trezeascá pe monah, spunând: ,,Nu pot sä fac acest luüu, cäci de îndatä cel trezesc, a se ridicã çi începe sä mä ardä cu psalmi si rugäciuni" 1

lbtilc t. þ. tog.

2

nuem.i. tso.

J.c. cuyl s.J., ¿¿com¡ú ctntrela d¿n . dßtßlBttwwúisnw ser.nblées du Seigneur,,, nÌ. 30, nov. 1963, pp. 6071. 3

: Ibiden, p. 7s. ¿

IbinÊn, p. 153.

a I,5s{'ttunf,Æ,..,p.22

utc¡tn,în

Page 31 of 137 Smerenia si rugáciunea sunt a.Imele cu care sunt biruiti diavolii. Biruirea indirectá a satanei presupunea existenta unui duhovnic. El era cel carel conduceã pe tânfuu_l monah, încât acesta sá aìungá sá discearná gândurüe (cunoscând ca¡e vin de la Dumnezeu si care de Ìa diavol), sä învete ordinea si mijloacele prin cale sá biruie ispitele diavoluÌui si sä ajungá la üLertate. identicá cu eliberarea de patimi, de gânduri, áe rlscul comiterii päcatelor ocazionale si în. cele din urmá sä fìe temut chiat de diavol. Diavoh¡l este biruit atunci câ¡d alungi din tine tot ceea ce nu esle de la Dumnezeu si nici nu tine dõ firea noasfr4 ûsa tttrn a .fdcuut DtLnmezan. In acest sens, un bätrân spunea unui frate: ,,Diavolui este dusmanul, iar tu, tu esti casa. Dusmanul nu conteneste sä atunce în casa ta tot ceea ce gáseste, toate necuãtiile (cu alte cuvinte, toate iormele de ispilá): tine detine sä nu le neglijezi säle arunci afarã. Dacä esti neglijent, casa se va umple de tot felul de necurätii. iar tu nu vei mai putea pätrunde în eã (adicã nu te vei mai simti bine chiarîn propria ta fiintä, n.n.). Ci, delaînceput, ceea ce dusmanul aruncä Ia tine ln casä, aruncã-i-l înapoi. încbtîncet, iar caòa ta va rämâne curatä prin harul lui Dumnezeu..l Din acest text înlelegem cá pentru biruirea satanei este nevoie de împotrivire perseverentá fatä de atacu_rile lui si nu neapãrat de acte de bra_ rurá. lar perseverenta eficientä va'ti legatá ;emijlocit de neuitarea lui Dumnezeu cäruia trebuie sä-i spui continuu: ,,Doamne, cum stii Tu si vrei Tu, ai milá de mine! Iar când te gásesti în fata unei lupte, ridicä mâinile si zi, Doamne ajutá!".2 I n rezumat. Párintii pusfiului sliau cá ioatä panoplia ispitelor satanei se reducea la trei a¡me: uitarea (poruncilor, a lui Dumne zeu, a vielii viitoare si a chinurilor iadului), neq]iienta (fatä de împlinirea poruncilor) si pofta. Toate acestea précäd ôomlterea päcatului, aducând cäderea. Toate acestea se nasc una De cealaltá. ,Dacä mintea fuge de uitare, omul nu va fi neglijent çiãacä nu va fi neglijent nu va ajunge la poftá: prin urmarã, dacã nu va pofti, prin harul lui Dumnezeu, nu va cädea în päcat,,.5 Este unúl ¿in 1

niaern, p. oa. ¿ Sfântul Macarie, în l¿s sentannes rlc pères d,u d"se?.ú, collection alphabetique, Solesmes, 1980, p. 180. D I¿ssedsn¿es,.., serie anonlrÂe, p. g,

.sfaturile scurte, dar concentrate date ucenicilor säi de un încercat anahoret. Multe sunt márturüle ,*Apoftegmelor" în care unii Pärinli vedeau efectiv diavolii în jurul nevoitorilot pentru Dumnezeu, ispitindu-i, dar çi îngerii care-i alungau. r Dacá atacudle satanei date prin firea umanä însäçi çi prin trebuinlele ei, ca çi cele prin intermediul mediului înconjurätor sau cele venite prin gânduri, prin imaginatie si prin aspiratii sunt privite de pozitivistul mode¡n cu neîncredere, ,,Apofteg' mele" relateazä âtacurile directe çi fårä menajamente cu care diavolii îi asaltau pe mari nevoilori ai pustiei. Sfântul Atanasie spune despre Sfântul Antonie cä demonii au venit pur çi simplu sáì alunge din pustie. ,,Pleacä din locurile noastre! Ce legäturå ai tu ru puslia? Tu nu primesti ispilele noastre",2 spuneau diavolii marelui Antonie la începu[ul nevointelor sale. Tot ei l-au bátut efectiv pâná aproape sá-l omoare. Pe unü anahoreli îi alungau pur si simplu din chilie, într-o zi au dat foc chiliei avvei Maccarie, în altá zi rogojinei pe care acesta se ruga. Sfântul Pahomie märtudseçte cä a suportat de la diavoli ctrinuri de neimaginat. Intr-o zi, venind la Sfântul Arsenie ucenicii, l-au surprins tulbumt în chilie de diavoli. Ajungând la limita putedlor sale, awa Arsenie a strigat: ,,Doamne, nu mä päräsi! Nu am fácut nimic bun înaintea ta. Dar. în bunãtatea ta. dä-mi sä pun început bun."s Diavolii au încercat toate modalitátile sá-i alunge pe anahore{i din pustiu sau sá-i facä sä träiascä lipsiti de performanJe duhovniceçti, färá sä ocoleascä chiar violenla verbalä sau fizicá. Pärintij au înteles însä cä violenla nu este dovada puterü, ci a înverçunärii celui care se sÍmte încol.lit. Anahoretii i-au biruit pe diavoli în aça fel, încât toate isprävile acestora, de la o weme erau socotite dreptjocuri de mäscärici.a Sfântul Antonie atât de r

L, Reg¡auìt, op,ci¿, pp. 182'190. Dá rcfednle foarte precise Ìn acest

sens, 2 Slàntul Atanasie cel Mare,W@, ClÜntíoflhri P¡lr¿rltetuitwstt'u Anturliz, trad. Pr. Prof. Dr. Dumitru Stäniloae, în P,S.B., vol. 16, Bucuresti, 1988,p.200;

cf.Si pp. 198-245. ¿, Pøterír, A,3, p. 14. a Sfântul AtanasÍe,

op.cit, p. 211; cf.Si L. Reglault,

op.c¿f.,

pp. 195-198.

Page 32 of 137 mult îi domina pe diavoli, încât, atunci când se ruga, diavolü säreau în vázduh strigând cätre Dumnezeu sä-I ridice pe Antonie de la rugäciune pentru cä rugäciunile lui îi ardeau. Alteori dracii fugeau de mustmrea lui ca de bici.1 La asemenea performanle nu ajungea însä oricine, si nici oricum, ci numai cei care nu uitau de ce veniserä în pustiu gi în u¡ma unor osteneli deosebite ca¡e uneori necesitau timp¡ dar mai ales stáruintä, intensitate qi calitate. Luând în considerare toate eforturile ânahorctului pentu biruirea duhurilor rele în e1 çi în afara lui, nu wem sä läsäm sá se înteleagä cá anahorelii erau niste însing¡rati cale se vizitau mai mult sau mai putin unii pe a{ü, care locuiau mai aproape sau mai departe unii de altii, care státeau întro luptá continuá cu diavolul, Dumnezeu neimplicânduSe în toate ostenelile lor. Dimpotrivä, existä multe dovezi2 în care intervmtia lui Dumne zeu $i a îngerilor Lui era evidentá si saluta¡ä. Din viziunile lo¡, anahoretii erau convinsi cä îngerii erau mai numeroçi decât diavolii si cá nevointele lor nu erau altceva decât o lucÌare a credinlei prin care ei îsi modelau libertatea necesará pentru lua¡ea-aminte din ce în ce mai puternicå la ei înçiçi çi la prezenta lui Dumnezeu în viata lor çi în spafiul în care ei îçi fortificau çi purificau gândurile, cuvintele si faptele lor în cäutarea lui Dumnezeu, cäutare care, pe pämânt nu are sfârsit Anahoretii primeau multe dovezi cá Dumnezeu îi asisl.aîn nevointele 1or, cä îl gäseau çi cá de multe ori erau plini de preze¡la lucrärü Lui în ei. Op{iunea lor presupunea cáutarea continuá a lui Dumnezeu, gásirea continuä a Lui çi, din nou cáutarca çi împlinirea prin cre$terea în comuniune cu Dumnezeu. Dovezile intervenliei lui Dumnezeu în viata anahoretilor, uneori erau de neiùaginat'prin ineditul çi forta lor, în ciuda diverselor forme pdn care duhurile rele încercau oprirea anahoretului dín drumul spre Dumnezeu. I

Sfântul Atanasie, op.cìt,p.122.

¿ L.

Régrault, op.cí¿, pp. 182-188.

B. Rugäciunea

virtutile çi toate formele de dulurile rele) au un singur scop: stabilirea constientá a relatiei cu Dumnezeu si statornicirea în aceastä relatie. În vederea äcestei relalii. Dumnezeu S-a descù pedt, ne¿ dat çi ne dä harul Säu. Cum relalia cu Dumnezeu relalie interpersonalá - trebuie sä lie sinergicá, omul vine cu partea lui.Si partea lui o constituie toate formele de ascezä Toate ostenelile crc$inului, toate

luptä (cu sine, cu lumea çi cu

asumate çi puse în lucra¡e în vederea acestei relaËi. Relatia cu Dumnezeu nu este nici prin stiintá, nici prin putere, ci prin dialog. Iar cea mai eficientä formá de dialog cu

Dumnezeu o constituie rugäciunea: Cälugárul este prin exce Ienlä om de rugáciune. Niciodatä anahoretul nu poate gândi

împotriva duhurilor rele färá rugäciune. Dimpotrivá, rugäciunea este cea pdn care el îçi împropriazá puterea lui Dumnezeu în vederea luptelor ce le are de purtat. Dacã rugáciunea, printr-o defini$e dintre cele mai comune, este dialogul cu Dumnezeu, putem spune cä prin toate ispitele çi prin toate luptele Ia care-l supune pe om, diavolul wea sá împiedice stabilirea noasträ în dialog, în participarea Ia firea diviná (II Petru 1, 4) pdn Logos. Când eçti în dialog cu cineva, din tine iradiazá oarecum forta celui cu care esti în relatie dialogalä. Acelaçi lucru se realizeazá si atunci când eçti în relatie dialogalä cu Dumnezeu: din tine sträluceste puterea $i slava lui Dumnezeu. Prin toate formele de ispitä, diavolul încearcä sä facä în aça fel, încât slava lui Dumnezeu sä nu mai sträluceascä în noi. De aceea, nu este lipsit de impórtan!á efortr¡l lui de a lua din mintea çi din inima omului rugäciunea. Asa cum nu de putiná importantä este stäruin{a în rugáciune. Neputinla satanei este confirmatä de fiecare datá când crestinul se roagä (deci, când se gäseçte în dialog voit çi constient Dumnezeu). Fo4a satanei devine inactivä çi neputincioasá, pe másurä ce viala omului devine o via!ä marcatä de dialogul cu Dumnezeu, cu alte cuvinte, statornicitá în rugäciune, cum îgi propuneau sä facá s,i de rnulte ori reuçeau, anahoretii. Anahoretul stie cä lupta cu duhurile rcie este divercá cä ar putea lupta

.

Page 33 of 137 numai pdn puterile lui, nu-l va birui niciodatä pe diavol. Este mult mai bátrân decât oamenii, mult mai abil çi cu mai multá erperientå în pierderea oamenilor. De aceea, în lupta cu diavolul va avea succes cel care se va bucura de sprijinul cuiva mai puternic, atât fa1ä de om, cât si fa!ä de diavoJ., Dumnezeu Însusi. Sprijinul LuÍ este real. $i devine cu atât mai evident çi mai eficient, cu cât omui participä din ce în ce mai plenar la viata diviná si se împtutáçeçte de puterea vielii divine în cadrul familiaritálii pe care a stabiìito cu Dumnezeu priri rugáciune. Rugáciunea ne face casnici ai lui Dumnezeu, ne introduce În intimitatea .vietii divine. Acesta este motivul pentru care, În gândirea Párin{ilor pustiei, rugäciunea nu a fost numai una din modalitätile prin care eì fäceau sá treacá timpul sau nici mai mult nici mai putin decât un exerci{iu mentaT, o simplâ oratio mentis. Rugäciunea nu este nici datorie de care monahul s-ar achita în anumite momente ale zilei gi ale nopfi ca simpli prauild. Nu este nici act extraordinar, ci acf¿l prin care monahul (çi omul în geneial) esfe pm în starea Lui Jtreascd, starea de dialog cu Dumnezeu. De aceea, prin toatá viala sa, anahoretul tinde sple desävârsirea rugäciunü. ,,Virtulile mr sunt posibile färä rugäciune... edificiul virtulilor nu se ridicä decât spre a servi rugäciunii. dupä cum el se va çi närui dacä nul va tine rugäciunea".r Aceste cuvinte vor sá spunä cá rugáciunea adeváratä este o virtute (în sensut de putere) pe care {i-o împropriezi În ulma însusirii altor virtuti, dar în acelaçi timp puterea rugäciunii ne ajutá sá izbutim în efortudte depuse penJru celelalte virtuti. Având în vedere atât ostenelile pentlu ea, cât gi efectele rugäciunii, avva Agaton avea sä spuná cá nici o faptá buná- nu ceri mai multä ostenealá ca rugäciunea. "Cáci totdeauna când omul voieste sá se roage, voÍe$te çi I'räjmagul sál taie, cáci stie cä nu sã împiedicä de altceva fárá numai de rugäciunea cátre Dumnezeu... Rugäciunea, pâná la ultima suflare, are nevoie de ostenealá."2 De ce? Pentru cä toate osteneliie gi nevoin{ele conco' mitente cu împróprierea propor |ionalä a virtu{ilor, confirmá cá, în mod progresiv çi statornic, omul se detaçeazä de ceea ce este çi cä,

]

¿

¡ean Barmond, op.cÍ¿, vol. III, p. 446. Pøtørìa,9, pp. 25-26.

newednic, pentru ceea ce çi-a propus în demersul sáu duhovnicesc, realizând în felul acesta curä$a inimü. Pe de altä parte, starea de rugäciuae confirmä cä nevoitorul s-a ata¡at de CeI de care meritá sä te lipeçti când îti pui foarte serios problerna sensului trecerü tale prin lume si mai ales al iegirii din lume. Starea de rugáciune comportá, çi ea, un întreg progtes, care va duce pânä Ia contemplafie çi la vederea firii divine. Pentru aceasta, anahoretul trebuie sä ia în consideralie slava lui Dumne zeu care se manifestá în creafle, în viata sfirrlilor, în istoria si în iconomia mântuirü: trebuie sá se minuneze în fala provider{ei lui Dumnezeu. Toate acestea urmäresc dominarea automatis melor, lini$irea sufletului, puritatea inimii çi crearea în suJlet a dispozi$ei pentru rugäciune, care constá în cugetarea Ia textele Sfintei Scripturi, în citirea çi cântarea psalmilor, în doxologie, în rugäciuni çi în împärtáçirea cu Trupul ,si Sângele lui Htistos. Rugáciunea anahorelilor avea un p¡ofirnd caracter scripturistic. Nu era läsatä la libera alegere sau dupä preferinlele monahtrlui, nici mäcar la alegerea superiorului, atunci când era vo¡ba de vreo comuûitate mai micä sau mai mare. Atât în ceea ce priveçte rugäciìrnea particuÌará, cât çi în ceea ce priveste rugáciunea comuná la toli monalii egipteni, se pästra asa-zisa ,,rânduialä a îngenrlui" (cum o numeçte Sfântul Casian pe cea din mänästirile Sfântului Pahomie). Rânduiala îngerului consta în alterna¡ea rugáciunii cu munca în aça fel, încât munca sá nu împiedice rugäciunea continuä, dimpotrivá: sá menlinä mintea, prin iubire, În direc]ia scopului propus. In mod concrct, potrivit acéstei ¡ânduieli, monahul luc¡a un ànumit timp, apoi se ridica, fäcea rugäciunea rânduitá çi se açeza din nou Ia lucru. Aceastá alternantä âvea menirea sá tinä mintea monahului foa¡te atentä la ceea ce fãcea: sá nu fie absorbit nici de muncá, dar nici sä creadä cä, absorbindu-se în rugäciune, nu mai trebuie sá se intereseze - în limita condiliilor asumate - de viala conffetá. Alternanla rugd,canií cu 'nûtncd are origínea la SJântul Antonie cel Mdre. In ,,Pûteric" se spune despre eL cd" laun momenl dnt aÍost Wrins ¡le ileznddejde. A centt lzi Dumnezeu säl învele ce trebuie sä facä spre a scäpa de acea stare. Prin urmare,

Page 34 of 137 ,,scìr.lându-se, a iesit afará, si, deodatä a väzut pe cineva ca pe sine, çezând çi împletind funia; apoi iarási sculându-se la rugäciune. Acesta ela îngerul domnului, trimis spre îndreptarea çi întárirea lui Antonie.Si a auzit pe înger zicând: ,!'ä aça gi te

l.r'

mântuiesti". Iar el, auzind acesteâ, le-alrimit cu multe ducirrie si îndräznealá çi fãcând aça, se mântuia".l Aceastä regulá stimula simtul másurii si solicita mintea la discernämânt. Punând în lucrare deopotrivä si puterile trupeçti çi pe cele sufleteçti, dobândeçte un real câçtig, atât omul dinläuntru, cât 'çi. cel din afará. Nici rugäciunea formalä, nici rugäciunea lipsÍtä de muncä nu erau îngäduite. Pavel din Ferme (o agezare în apropiere de Schit, unde träiau 500 de frati), un cälugár care nu muncea dar se ruga continuu, întâlnindul pe Sfântul Macarie, i se plânse cu mâhnire cá înt¡-un sat exista o fecioarä care fäcea într-o zi 700 de rugáciuni (el ajungând sä facä numai 500). Bátrânul avea sä-i räspundä: ,,Eu am saizeci de ali si fac 100 de rugáciuni, lucrând cele spre hranä si fäcându-mi datoria întâlnirii cu fralii. Iar cugetul nu má osândeçte, cá nesocotesc aceasta; dacá tu însá, fácând 500 de rugäciuni, esti judecat de conçtiintá, se vede cá nu le faci cu adevärat, sau putând sä te rogi mâi mult,- nu te rogi. Ia seama mai întâi la calitatea rugäciunilor tale."z Este nevoie de multä rugäciune; cantitdted, nL suplineçte însd tþsa calitdlä; ntgâannea nu justificä lenea çi nici nu se face în.concurenlá cu atii, spre orgoliu saub spre umilirea celorlal$. Rânduiala de rugáciune particulañ a Sfântulùi Antonie s¿ ráspândit în tot Egiptul. Dacä înjurul u¡ui anahoret vmeau u¡r:l san mai mu{i nevoitori, acesta devenea un awa. Impreunä organizau rugäciuni comune, care însá nu înlocuiau rugäciunea personalá, ci I presupuneau. In ceea ce pdveste rugäciunea comuná a cälugfutrlui din

Egipt, cele mai pertinente .informa{ii ni le dä Sfântul Ioan Casian în lucrarea,,Asezämintele mánästiresti".3 Potdvit

---r

: Po,ørc,

\

,' p.7

.

: Paladie, op.ci¿, 201, pp. 50-51. ¡ Trad, rom. De Prof. Vasile Cojocaru, în P.S.B., vol.57, Bucuregti,1990,

pp.

109-266. I '

acestei surse si a altora (de exemplu, ,,De virginitate" a lui PseudoAtanasie) existau mai multe servicü divine împártite în douä: serviciile divine pentru noapte si cele pentru

zilei. Centrul óelor douä categorii de slujbe

îl

timpul

constituiau

psalmii (12 pentru slujba de seará gi 12 penüu slujba de noapte. Rânduiala aceasta, spune Sfântul Ioan Casian, nu este dupá

socotinla oricui s-a retras din lume (IV 2), ci este fixatä din vechime, stabilitã prin descoperire duninezeiascä (II, 4). Sfântul Ioan spune cä, înfüntându-se primele comunitäti monahale, s-au adunat reprezentantii monahilor spre a da o rânduialá unitará ru$äciunilor comune. Discutia s-a prelungit pâná aproape de rugäciunea de seará färä sá se ajungä Ia weun rezultat în ceea ce privegte numá¡ul psalmilor care trebuiau cântali în Bisericä. La un moment dat s-a ridicat unul dintre ei sä intoneze psalmii. Acesta a cântat ll psalmi, despártjli de rugäciuni, de versetele urmätoare, încheind pe cel de al 12-lea psalm cu un Aiiluia. Dupä aceasta a dispärut (II, 5).1 Párinlii adunati în bisericá au înleles cã aceasta fusese o descoperire a lui Dumnezeu, cälugärul care cântase psalmii fiind un înger. Prin urmare, au hotárât ca la slujbele de searä si Ia cele de noapte sã se cânte câte 12 psalmi, întrerupti de câte o rugãciune si de închinäri. La aceasta se adáugau douä lecturi, una din

Vechiul Testament çi alta din Noul Testament. Sâmbäta si duminica lecturile erau numai din Noul Testament, una din Epistolele Apostolului Pavel sau din Faptele Apostolilor si alta din Evanghelii, la alegerea superiorului comunitätii. Aceeasi rânduialä exista çi în perioada celor cincizeci de zile dupá Inviere. Psalmii erau cititi antifonic de unul, doi, trei sau patru psalli. ln timpul cittuii p;almutui, monahii státeau asezãti pe niste scaune loarte joase. Dupá terminarea psalmului, se ridicau, fäceau

o

,Slavá Tatälui çi

rugäciune stând în picioare, închinându-se cu Fiului çi Sfântului Duh", dupá care fáceau o

M

r Sfântul loan Casian. Ðe CIloî.,2.5-6. Paladie (H.L. 32, 6) considerä cã aceastã rânduialã a fost datã de un înger Sfântului Pahomle, ultedoÌ fünd adoptatã de toli cãlugtuii egiptenÍ. Consideúm cá ea este mult mai veche, chiar de odgine apostolicá, ceea ce nu exclude sä fi fost comunicatã çi de îngeú diversilor asceti sau comunitáti.

Page 35 of 137 Se ddicau si se mgau un moment cu mâinile ridicate, apoi se. relua cititul psalmului (II, 6-7). Fiecare psalm e^ra întrerupt de douá-trei ori spre a face cuvenitele închinári. In felul acesta protosul avea grijä sä disciplineze'eventuala grabä a psaltului; dar si sã tinä atenli pe cei care ascuilau psalmodia. Desi în Palestina, Siria çi în întregul Orimt erau stabil^rte slujbe pentru ceeace numim ceasurile I,III,M,IX' în E$pt pâná la ;ffu;itul secolului al'IV-lea nu erau fixate ore de rugáciune comuná pentru durata zilei, pe considerentul cá,,are mai multá valoare ceea ce este dáruit fãrä încetare decât ceea ce este împlinit la anumite intervale de timp (III, 2). Dacä slujba de

metanie.

seará se începea pe la ceasul al D(-lea, siujba de noapte începea înainte de miezul noplii qi se termina înainte de câ¡tatul coco

çilor. ,.Numai sâmbáta $i duminica - spune Sfântul CasPg .-:-e aduná la ceasul aI IIIlea pentru primirea Sfintei Impärtäsiri" (II[ 2). Sâmbäta si duminica aveau un proglam mai deosebit - ca Dentu zilele de sárbátoare - Iuând si masa în comun' Meritä retinut cá rânduiala îngerului era linutá în toate comunitátile inonahale. Aceasta avea însä 9i particularitäli Iocale. La Chilii, spre exemplu, slujbèle durau aproape toatá noaptea. Awa Apollo, în Hermopolis (Tebaida)' recita rugáciunile aproape fárå încetare, atât ;iua. cât si noaptea (fixându-si exe*i*eá u 100 de metanii, între rásäritul si apusul soarelui si alte 100 de metanii de la apusul soarelui la räsáritul lui). Deçi

^

,rl, urreuo Îixate intervale de rugáciune pentru durata zilei, monahii egipteni nu aveau cêas din zi sau din noapte în care sä nu oferJlüi Dumnezeu acte de cultl fãrä a se neglija ceea ce

em oblisatoriu (legula îngerului) pentru cele ce erau facu]tative, adicä ceäa ce era piestabilit de înaintaçi prin ceea ce rämânea la

ini$ativa fiecfuei comunitä$ sau fiecärui monah În parte.

IV. PRIMIIANAIIORETI

Anahoretismul nu a începu! desigur, cu secoiul aI III-lea. EI a existat de multä weme în spa{itrl nord-african çi al Orientului Apropiat. Din cauza fiscalitálii, a remrtärü în räzboaie, a diver. selo¡ forme de urmã-rire çi persecu$e, mulli locuitori ai acestor spali geografice luau drumul pustiului, unde locuiau pânä trecea primejdia sau chiar toatä viata. Rostortev spune cá în Egipt, în secolul al III-lea oameni çi comunitáti întregi se reträgeau în pustiu sau în rnlaçtini spre a scápa de impozite çi de obliga{ia de a particþa Ia ceremonüle publice.l Asemenea retrageri nu le putem socoti la ori$nea monahismului anahoretic. Aceasta presupunea motivâlii suplimentare din urmä celor de ordin politic çi social. In secolul al Il-lea, Sfântul Fronton s-a retra.s în pustiul Nitriei împreunä cu çaptezeci de ucenici. Cfud viala sau identitatea lor em primejduitä sau când voiau sä-çi aprofundeze modul lor de via{ä creçtinä, mul{i creçtini fäceau ca ceilal$, luau drumul pustiei. Pustiul a fost pentru locui: toúi din norù Africii çi din Orientul Apmpiat ceea ce codrul a fost pentru români dea lungtrl semlelor de resfiçte. Unü socotesc, între primii anahoreti egipteni de care am putea aminti, pe Keremon, episcopul din Nilopolis (în apropiere de Faium), si sotia sa, care sau rctms în muntü Arablei în timpul ' perseculiei lui Decius, unde, de alfel, au dispärut.z Nu putem sä le atribuim cu adevärat numele de anahoreti, pentru cá, 1 Rosto\,t€v, Soc¡al ød Ectstw¡úcfiVstør¡ oÍúw Rmwnhnpbe, pp.578579; p. 274, n. 50; p. 500, apud Dervons J. Cl\ifty, hlp ¡li*Tt dníntwp ciþ...,

'1 I.

co¡ry ø.a¿,

p. gz.

de Bellefontainc, 1980, p. 55. ¿ Dionisie al Alexandriei, Ep. ad Fab., apud Eusebiu de Cesareea, ^bbaxe flVeøtu fuIes¡øfitÍttø, VI, 42, 3, had. Pr. Prof. Î'heodor Bodogae, în P.S.B., nI 13, Bucuesti, 1987, p. 264.

Page 36 of 137 noi am precizat cä atribuim numele de anahoret, cälugärului retras în pustiu. deçi retraçi în pustie, nu erau monahi, ci o familie. Mai sus,

ì

.l

l'

1.

Sfântul Pavel din Teba

Sfântul Pavel din Teba este primul eremit egiptean cunoscut cu numele. Viâta lui a fost scrisä de Fericitul Ieronim în anul 576 când se gäsea retras în pustiul Halkis.l Din cele relatate de Fericitul Ieronim çi din versiunile greacá çi coptá (auzite de la ucenicii Sfântului A¡tonie, Macarie si Amathes) a vielii acestui mare anahoret, reiese cä Sfântul Pavel s-a näscut în anul 254 într-o bogatá familie creçtiná din Tebaida de )os. Era cel de-âl doilea fiu al acestei familii, náscut dupä o sorä. A p¡imit o aleasä educafie creçtiná çi în ,,literele" pägâne. Cunostea cultura egipteanä çi vorbea limba greacá. La vârsta de 16 ani a rámas orfan, moçtenind o mare avele. Dat tot atunci, împäratul Decius a pornit perseôulia împotriva ceçtinismului. Tânärul Pavel s-a retras în afara cetálii, într-una din casele pe care le delinea. Perseculia era o ocazie pentru cumnatul tânärului Pavel sä punä mâna pe averea soc¡ilor säi,. suprimându-si cumnatul. Calea aleasá era denìnlul cá tânárul sáu cumnat era creqtin. Aflând de denunt, Pavel a pärásit locuinta si s-a retras în munti. A mers mai mrfte zile, ajungând într-un loc foarte putin accesibil, plin de stânci, la poalele cárora se vedea inüarea Într-o peçterá. Tânárul a Înláturat Ìnolozul din gura peçterii çi a pätruns înäuntru. Dupä ce s-a âsigurat cá locul nu ascundea anumite primejdii, tânárul Pavel a hotárât sä rämâná în acea peçterä. Si a rámas acolo pânä la

moarte, survenitä în 341, hránindu-se cu putinele fructe sälbatice din zonä, cu rädäcini si bând apá din pârâul care izvora din peçterä. Timp de 60 de ani un corb îi aducea zilnic pâinea nec.esarä.pentru hraná. ,,Deci, petecând multä weme çi fünd povätuit de Duhul SfânÌ, nu s-a mai întors în lume, ci a,cunoscut cä Dumnezeu i-a dat lui acest fel de vieþire. Si çi-a l

Prol¿dø¿, vol. I, Ed.

Mitropoliei Olteniei, Craiova,

1991, p. 431.

schimbat pátimirea sa, cunoscând lipsa çi pacea patimilor çi bucuriile vietii de rugäciune, s-a apropiat de Dumnezeu."l Nu se cunoaste nimic din nevointele acestui mare anahoret, cu exceptia împrejurärii în care Sfântul Antonie l-a cunoscut. Acesta a povestit întâlnitea cu Sfântul Pavel ucenicilor säi Macarie si Amathes de la care a aflat-o Fericitul letonim. care a consemnat-o. În anul 347, pe cánd avea deja g6 de ani si tráia în Mânästirea Qolzum, într-o noapte Dumnezeu l-a prevestit pe marele Antonie cä va avea ocazia sá cunoascä încä din aceastä lume un alt om care locuia în pustiu çi care era mai bun decât el, i se spunea în vedenie. Dis-de-dimineatä, Sfântul Antonie s'a avântat spre munte, läsându-se cäläuzit doar de Dumnezeu, spre a-l întâlni pe cel despre care í se vorbise. Dupá douä zile si douä nopli de mers, Sfântul Antonie a ajuns la . pesteraunde träia Sfântul Pavel. Dupá lungi insistente, Sfântul Pavel a acceptat sä deschidä uça de la intrarea în pesterá si sál primeascä pe noul venit. Si-au împártäçit unul altuia din experienla lor duhovniceascä. Sfântul Antonie constatä cä bätrânul Pavel îi cunostea deja numele. S-au rugat împreuná. A doua zi Sfântul Pavel avea sä-i spunä Sfântului Antonie cä, de fapt, Dumnezeu îl trimisese la el spre a-i acoperi cu påmânt trupul, pentru a reda pámântului ceea ce-i apartjnea. L-a rugat pe Sfântul Antonie sä se întoarcå Ia fraJü care-l asteptau si sä revinä la el cu mantia pe care o primise de la Sfântul Atanasie, episcopul Alexandriei, în care u¡ma sá-i înfásoare trupul înainte de îngropare. Träind departe de lume atâtia ani si. neavând posibilitatea procurärii de haine, Sfânful Pavel îsi confectionase vesmânt din frunze de palmier. Sfántul Antonie s-a întors la månästi¡e, a luat mantia primitä de Ia marele Atanasie si, spre surprinderea ucenicilo¡, a pornit-o din nou spre munte, refäcând în mare grabá (douä zile) drumul pâná la pestera noului sáu prieten, însetat de reîntâlnirea cu el. Pe la ora nouä dimineata, cu putin înainte sá ajungä la pestera unde-l întâlnise pe Sfâùtul Pavel, Antonie a väzut cerul stráIucind de luminä si cä au apárut legiuni de 1 P.L.

25, col. 17-50.

Page 37 of 137 se îngeri la care se adáugará profeti si apostoli: Pavel eremitul Antome moment' acel înãlta spre ele, strãlucind de luminä' In .eà"ii" p¿-a"t çi cu ochii în tacrimi avea sä strige: "Pavele' "nuu"ìuf n" tni páräseçti? De ce pleci färá sá-mi iaurámasòun oe "" de la tine? Te-am cunoscut aça de târziu çi tu plecl a9a înäuntru' ãewemel." ajuns la peçterä, Sfântut Antonie a intrat cer' Frietenul sáu se gáseã în genunchi, cu mâinile ridicate spre pe cale o dar mott. Sfântul Antoni¿ l-a înfäçurat în mantia nu avea adusese, i'a citit rugáciunile de înmormântare, dar doi lei apã^rut au Atunci sä-i s"ape mormântul va ""*fte Sf?ntu\A:rtglie groapa în care "i.i-o carà, cu la¡ete lor au säpat sa manástlrea la întoarce va Se Dune trupul Sfantului Pavel. S.fTluI purtat de palmier i"ì"ã .t ãi""ç^antul din fÌunze de acum lnalnte ln Pavel eremitul, vesmânt pe carel îmbÌäca de zilele de sárbátoare.

2. Sfântul

Antonie cel Mare çi ucenicii säi

aminti$ avem,pufine datonu informatii, despre Sfântul Antonie avem mult mai multe episcoptf i.îti*îå "l"jt" lui a fost scrisá de Sfântul Atanasie' cä cele^cor,lsgmJ Garantia Antonie' marelui À'exandriei, ucenicul lapnu ca nate de Sfântul Atanasie sunt autentice o cons tule (prin atunci .cântt Sfântul Atanasie scda Viata Sfânhfui Antonie monahismul-ui' ãå7), tteiuu i".a *ulti dinbe ucmicii párintelui alxc€nlcluur encomlasLrc limbaj care puteau tempem eventuaìui lul-reÛu ar martrrul dupá pustie SfântuÌ Antonie sa retras în dar çr un ascet mare un Alexandriei din 511. A fost nu numai junf aceea' î: De säu' în ùrcântätor bátrâ¡ câÌe atràgea oammii de vIaF dorlton Iocurile unde se stabilea el se adunau ml]]Ê curaJos. fl ^cIllq anahoreticä. A fost un bun sfátuitor, pledicatol pág¿ìne 9I tribunalele în venea persecutiilor (în timpr¡I apologet piea"'petttru ciesîinii persecuta$)' Sfântut Atanasie avga. sáì dunov' numeascã ..doctorul (támáduitorul) din punct de vedere nÍcesc al Egiptului". -Antonie s-a náscut în anul 251 (252) în satul Koma Sfântril Benisuef sau suu iåméu, actualmente Quem el Arus, provincia Dacá despre

primü anahoreti mai

sus

.

Heptanomia, açezat pe valea Nilului Mijlociu, în apropiere de Masr, fostul Memfis din epoca faraonilor. Se pare cá perseculiile lui Decius (25U254) çi Valerian (258) nu au afectat comunitatea din care fäcea parte familia Sfântului Antonie. Acesta a primil o educatie crestiná în casa päúnteascä çi, de mic, a arätat o tlclinare peritru viaþ anahoreticá. Pärin!ü iau murit când Antonie avea în jur de douäzeci de ani. A rämas cu o avere considembilá (55 hectare de pämânt) çi cu responsabilitatea

îngrijirü

de sora sa mai

micá. Tâlärul Antonie a împär,tit pämântul táranilor sáraci din sat, a vândut ce a putut vinde çi banü i-a împártil sáracilor. A pästÉt o micá parte din ei perìtru întrctinerea sa çi a surorii sale. A început viala ascetÍcá sub îndrumarea unui bätrân anahoret care locuia lângä sat. Tot atunci au început çi deosebitele lupte cu proprüle-i gânduri çi cu demonii. $i-a supus trupul unei aspre asceze, nu din dorinla de a excela în ascezä, ci convins cá asceza (care nu este, desigur, numai trupeasacá) întárcçte personalitatea. Aseeza trupeascä nu venea din teama cá trupul ar fi fost închisoarea suÍletului (înlelegere curentá în acea weme) sau organul prin care omul ar päcátui, ci pentru cä puterca sufletului ffegte

putelile animalitälü excitate ce se manifestá prin pläcerile trupesti, limitându-i trupuìui calitatea de organ prin care sufletul se manifestä în afarä 9i de bazä potenlialá pentru viala duhovniceascä. Dupä trei ani (prin 573), va încre

pe mäsurá ce scad

dinla pe sora sa unei comunitáTi monahale feminine çi ei, läsând totul, s-a îndepärtat de sat çi s-a stabilit într-un cavou, unde din când în când un prieten îi aducea pâine pentru hraná. Va rämâne aici 13 ani. Lupta cu sine çi cu diavolii cre$e în condiliile pe care i Ie ofe¡ea Sfântului Antonie cavoul (clädire, în care erau mumü si oseminte, prin care miçunau rcptile çi tozátoale). In acest mediu, deja sinistru prin eI însusi, demonü giau adäugat atacurile directe. Deseori eÊ batjocolit si tortùat pur s,i simplu de duhu¡ile rele.

ln ,,Viaþ Sfântuiui Artonie" (Cap. VIII-X), Sfântul AnastasÍe cel Mare r,a relata (desigur dupä spusele Sfântului Antonie) una din experienlele de acest fel. Em sprc sfârsitul perioadei celor 15 ani de locuire în acei cavou, când tâ¡árul anahoret Antonie împlinea v"arsta de 35 de ani.

Page 38 of 137 Dând návalá peste Antonie, într-o noapte, o mr:\ime de demoni l-au bátut atet de crunt, încât l-au läsat zäcând jos, aproape morl lntâmplarea a fäcut ca a doua.zi sä vinä lá eI prietenul care îi aducea pâine o datä la sase luni. Väzându-l în situa{ia în carc se gäsea tânärul anahoret, prietmrf acestuia l-a luat, l-a dus în sat çi, crezând cä e mort, la asezat în bisericá. În jurul anahoretului s-au adunat prietenii çi rudele pentru priveghi. Peste noapte, Anlonie s-a hezit. Vãzând cä pe ceilalti îi prinsese somnul, cu exceptia prietenului carel adusese în sat, i-a fåcut semn acestuia sál ia si sä-l ducá din nou în locul de u¡del luase. Acesta a împlinit dorinla prietenìiui säu. A doua noapte, atacurile demoniÌot, care de data aceasta au luat cNp de fiare. sau dovedit cutremurätoare. in zgomotul pe care derionii-l fãceau, Anlonie vedea semnul neputintei acestora: dacä ar fi fost cu adevárat puternici, em suficient ca un singur demon sä vinä si sál piardä. În timp ce demonii îsi fáceau teùfia¡h¡l numar, Ant; nie, epuizat de puteri, stând pe spate, se ruga în gând. La un moment dat, a^ constatat cá prin acoperis o razä de luminá se cobora spre el. In acelasi timp demonii au început sá se îndepärteze, iar durerile trupului au încetat. A înleles cá era vorba de prezen{a lui Dumnezeu care se fäcea evidentá. Usurat de dureri, Antonie i sa adresat lui Dumnezeu: ,,Unde ai fost? Pentu ce nu Teai arätat de la început, ca sá-mi opÌesti durerile?". Si un glas i-a räspuns: .Antonie, eram aici, dar am a$eptat sä väd luptata-...." Antonie s-a rìdicat çi a început sä se roage, ca Domnul sä fie împreunä-lucrátor cu el în biniinta diavolilor.l Pentru omul modem, asemenea relatãri sunt de-a dreptul uluitoare. Unü din cei care s-au ocupat de viala Sfântrjui Antonie pun aceste relatäri pe seama mentalitätii egiptene care socotea cä ùniversul este plin de duhuri bune si rele, altii pun cele relatate de Sfântul Antonie ucmicilor säi pe seama unor stãri psihice speciale. Sunt puncte de vedere ale unor minti fie secularizate, fie ale unor crestini care nu realizeazä încã efectul cosmic al lucrärii räscumpärätoare a lui Hristos (cä Hristos a biruit cosmic pe satana). r Sfântul Antonie cel Mare, ûp. cl¿,

I

-X,

p. 198-199.

Creçtinul de azi, cu minte secularizatä sau nu, häiegte Într-o lume în care s-a extins lucratea biruito e, curätitoarc si sfintitoare a lui Hristos çi prin oameni ca Sfântul Antonie si altü asemenea lui, o lume în carc puterea satanei a fost diminuatá. Ctriar dacá suntem afectali de secularizare, träim Întro lume deja exorcizatä. Nu acelaçi lucru era pe vremea St'ântuluiAntonie, unul din cei prin care se extindea în plin pägânism puterea curätitoare, sfintitoare si mântuitoare a lui Hristos. Tñim întro lume în care, în parte, puterea satanei a fost biruitá. Nu totdeauna realizám cá altü au tráit întro lume cate a fost çi altfei decât În cea în care träim noi astäzi: sub anumite aspecte mai bunä (ca rod al extinderü lucrärü räscumpärátoare lui Hristos prin Duhul Sfânt în lume, sub alte aspecte, dacá nu mai rea, cel pulin tot atât de re4 cu osebirc în ,,zonele" în care Dumnezeu este lefuzat unde Duhului Sfânt nu i s-a mai dat qansa sá activeze voinla omeneascá, mai precis, în sufletele apostaziate çi în mediul lor. Sfin$i au luptat cu ima$narul, cu gândurile, cu diversele lor predispozilii çi ispite - si emu con$ientj de acest nivei al luptei lor -, dal au luptat efectiv çi dfect cu demonü, conçtienTi çi de aceasta. Brperienla Sfântului Antonie din mormântul idolesc a fost una réalä, nu imaginarä, nici urmare a dedublárii personalitälii sale. Sfântul Antonie nu a fabulat,'n-a fost un visátor, nici halucinant, ci un spirit de o luciditate, de un realism, deo Înlelep ciune si de o blândete uimitoare, dovada acestora o constituie mu\imea ucenicilor adunati în jurul sãu. lntrucât alti eremiti au început sä se stabileascá în jurul Sfântului Antonie, acesta va páräsi mormântul, va trece Nilul çi se va stabili la Pispir. Pispirul este î¡ dreapta Nilului mijlociu, în fala localitátii Herakleopolis (care se gásea pe partea stângá a NiluluÐ. A locuil Într-un fort pärásit de ùultä weme, unde cineva îi aducea pâine de douä ori pe an. Aici a rämas douäzeci de ani. Se dusese deja vestea despre el. Dupä mai bine de douãzeci de ani de izolare de lume, de post, de rugáciune, de lupte cu diavolü çi de nevoinle numai de el çtiute, Sfântul Antonie a deschis portjle fortului în care se închisese de bunä voie. Era în anul 505-306, pe când avea 54 de ani. Culegând relatárile de la cei cärora Sfântul Antonie sa arátat

Page 39 of 137 a duoä douäzeci de ani, Sfântul Atanasie va consemna: ,'Antonie purtat iesit ca dintr-un altar în care se afla cufundat în tai¡e çi ce celor cládte din oará întâia alátat de Dumnezeu. Atunci s-a lui trupul väzând minunat veneau la eL. Iar aceia, púvindu-ì, s-au având aceeas,i ìnfätisaie, nici îngräsat de nemiçcare, nici sub$at Î1uPj9 de posturi si de lupla cu demonii. Era la fel cum îl gtiau 9i

ietrageie. Iar iufletul aÌáta aceeaqi curá$e în pu-rtári' Nicr a închis în" sine din cauza înfrânärü, nici din cauza pläcerü de ¡eîntâIni oammü, nici stäpânit de râs, nici copleçit de tristele; nu lume' Ci era s-a veselit vázându-se primit cu bucurie de atâta si drcaptajudecatä de cáláuzit întreg, egal cu sine, ca unul ce era fa$ de din cei pe statoiriõt ìn ceea ce e propriu Îiúi. Si mutli 9.ge pátimeau cu trupul i-a vindecat Domnul prin el' iar pe allu r¿ scäpat de demoni. Domnul ia dat har lui Antonie în vorbire' Prin aceasta, el mângâia pe mr.rlli prieteni' Pe toli îi îndemna sá "r ¡'ácea nu puná nimic din lume înaintea iubirii de Hristos demoni' alunga bolnavi, vindeca dovãda unor daruri deosebite: de

la diversi dädea sfaturi celot care i le cereau sau mergea el însuqi ri-gorile dislanlele, anahoretj spre a-i întäri în luptele lor, sfidând

Sfântul çi nìviut ptin de crocodili' De acum înainte pe oricine îI mai úala izolat, dimpotrivá, primea Àtotti" anul 311, în timput perseculiei lui Maximin Daia' a cáuta. În"o judecatj pentru mers la Alexand¡ia spre a lua apärarea celor rnch$ort $ ln ln pe condamnau cei credinta crestinã. A vizitat

Ji*ei

mine, ajutându-i si îmbärbátându-i în credìn!ä' Dupä Eecerea perioadei de persecu$r' sprc a nu caüea In

ìû mândriä popularitflü, SatttU etttooie se retrage çi m¿i mrll timp pustie. Vipåräsi Tebaida çi va merge în directia Mãúi Rogii de alaDl'' ãe pahu zile çi patru nopli (în compania unei caravane muntelui poalele Qolzum' Dupáun statilhAuse înuo oazá de Ia s-au gasit. n"e¡iu Eezat ùl aceeaçi anumit timp, ucenicü l-au Fiecare anahoreticá' regiune, Iuând naçterc o nouá comunitate pe îl lunä vizitau cuitiva pämântul si culegea roadele, iar o datá oe Sfâr¡tul Antonie aduõându-i pâine, másline, legume si ulei' 1

¡bi¿m, xtv p. zor.

Pentu Sfântul Antonie a început o nouä perioadä de lupte cu diavolii. Multe din noplile petrecute în pe$era de la poalele rnuntelui Qolzum dea lungul celor 44 de ani (cât a träit aici) erau un adevá¡at calvar. Nu de putine ori ucenicii emu martori urletelor, atacurilor si zgomotelot de tot felul produse de demoni. Nimic nu a putut sá trlbure seninátatea çi pleocupä.rile Sfântutui. Nu se mai temea de demoni. Le cunoçtea çi puterca si gradul de viclenie, dar si neputinta,l ajungând sä spuná: ,,Sä nu-i auzim, ca unü ce suntem stäini de ei, nici sá nu ascultäm de ei în ceea ce priveçte hotärârea nevoinlelor noastre; sá luäm aminte mai degrabä la noi însine çi sä nu ne läsám amágili de ei, care fac toate cu viclenie. Pe de altá parte, nu uebuie sä ne temem de ei, chiar dacã par cá dau nävalä peste noi, chiar dacä ne ameninlá cu moartea, cäci sunt slabi çi nu pot nimic, decât numai sá ne ammin{e."z. Deci, numai pentru cä nu pot face nimic, nu fac altceva decât sá ne ameninle. ,,Dacá ar avea putere, nu near läsa pe nici unul dintre noi, cre$inü, sä vietuim dup,áDtürinezeu... Fiindcá oricine are putere, nu omoarä cu nãlucirea, nici nu sperie prin zgomote, ci se foloseçte el însusi de putere precum voie$e. Însä dracü, neputând nimic, joacä ca pe scenä, schimbându-çi chipurile çi speriind copiüi, prin nälucirea zgomotelor çi pún înfãtisäri prin care se dovedesc mai degrabá r,rednici de dispre tuit, ca wrü ce sunt neputinciosi."S ,,Deci, numai de Dumnezeu trebuie sä ne temem, dispreluindu-i pe diavoli çi netemându-ne deloc de ei.... Cáci mereu armä este împoûiva lor via{a dreaptá çi credinta în Dumnezeu. Cáci se tem dé post, de priveghere, de rugäciuni, de blândele, de liniçte, de neiubirea de aryinli, de neiubirea de slava de$artá, de smerita cugetale, de iubirea de säraci, de milostenü, de nemâniere çi, în primul rând, de dreapta credintä în Hristos a nevoitorilor."4 !IUriIam,XYJr, p- 207: XXV, p¡. 208-209, ! thiìlem, xxvll, p. 2 10.

:+ Iúidenq XXVrll, pp. 21G211. tuübn,XXx, p- 212.

Page 40 of 137 Sfântul A¡tonie era convi¡s cá diavolii îsi adaptau ispitele si nálucirile în functie de gândurile noastre.r De aceãa, în minte t¡ebuie

òä

fie adus mereu Hristos: când

diavolii dispãreau

ii

ca

fumul, tipând

se

ruga Sfântul Antonie,

cá rugáciunea

lui Antonie

ardea.z El recomandã ucenicilor ca toatä nevointa lor sä fÍe fäcutã cu bucurie, ca unii ce se mânhriesc, färä sä siäbeascä în nevointe, t¡äind ca unii ce mor în fiecare zi.3 Desi voise sá rämánä necunoscut, era.imposibil. Sfântul Antonie era cäutat

de toatä lumea, nu numai de cälugfui. împãrati Constantiu. Constantin si Constant îi scriau si-i ce¡eau sfat. În ultimii 4d de ani ai vielii, Sfântul AntonÍe nu a mai pärásit eolzumúl decât de douä ori: o datä când a fäcut un periplu la comunitãtile monahale si Ia anaho¡etii dintre Nil si Marea Rosie, ocazie cu c-are si-a reväzut sora, ajunsä între timp stareta unei mänástiri de maici, çi altä datá, când a coborât laAlexa¡dria spre a apära Biserica de erezia lui A¡ie. Celebru în modestia lui, încárcat de ani si de darud dumnezeieçti, având chipul iluminat de bucuriá duhovniceascä, cunoscând prin rânduiala de sus momentul iesirii din lumea aceasta, SfântulAntonie s-a coborât din sihästriá lui în comunitatea din Quolzum; a adunat în jurul säu ucenici si le.a spus: ,.\ã fac aceastã ultimä vizitã si m-aç mira sä ne mai vedem weodatä unii pe altii în aceastä viaiä. Cäci mi-a venit si mie timpul sä plec. Piindcä sunt de aproape o sutä cinci ani.,;A dat ucenicilor u-ltimele sfatu¡i: sä nu se descurajeze în osteneli, sä p-ástreze predania Párin{ilor, mai aìes dreapta credintä în

Hristos, sä nu se teamä de demoni; si-a împärtit uceni'cilor ,êverea" (una din mantii episcopului Atanasie, alta episcopului Serapion, çi haina de pár ucenicilor). Apoi, întinzându-se, avân-d chipul plin de bucurie, si-a dat duhul.4 Incercând sã facá o caracte¡izare Sfântului Antonie, Sfântul Atanasie va spune: .,Era blând si plin de smeritá cugetarc. Si, fünd a$a, cinstea rânduiala Bisericii si, mai presus de orice, soiotea pe l

nutm,xtl,

:r^ lbid¿rL XX)(IX. XXXX, p. 216.

Ibtlem,XLL p.2t7;XC, p.243.

+ Sfântul Atanasie cel Mare, op. cif., L)(XXVm; SCI, pp. 242, 244.

. Nu se deosebea de altij nici prin înäl$me, nici prin märime, ci prin purtári çi prin curália sufletului. Cäci,fiindu-i sufiehrl netulburat, netulbumte îi emu si simludle din afará. Iar bucuria sufletului i se vedea çi în seninätatea fetei. çi din miçcärile trupului i se sim-tea çi i se cunostea starea sufletului [...] Degi tráise în munte çi îmbátrânise acolo, nu avea pì-rrtäri de sälbatic, ci era blând çi cuviincios. Ial cuvântul lui e¡a dres cu sarea dumnezeiascä."1 Degi nu a fost primul anahoret, si nici primul monah, Sfântul Antonie a fost numit,,pärintele monahismului",z înuucât datoritä uriagei sale penonalitäli, în Egipt au luat naçtere comunitáli monahale, mai mari sau mai mici, virtu$le lui deve nind ideal de atins pentru toti monahii de mai târziu

,orice cleric mai presus de el în cinste.

3.

.

lnvätátu¡a Sfântului Antonie cel Mare

De la Sfântul Antonie s-au pástrat câteva texte, ajunse ìa noi pe trei cái, Patericul egiptean, Filocalia (voi. I) çi nouä scrisori. Varianta coptä a coresponden{ei Sfântului Antonie cuprinde 20 de scrisori; critica textualä socotegte drept autentice, numai nouä

scrisori.

Conlinutul textelor pästrate este mai pulin doctrinar, are însä un pronunlat caracter moml-ascetic. Intâlnim, açadar, apoftegeme çi sfatud privind: sufletul çi trupul, binele çi räul, omul

bun, päcatul çi räul, rugáciunea, libertalea, smerenia, asceza, räbdarea, stäruinla, atitudinea fa{ä de aproapele, dreapta soco tinlá çi rotul tuncliei ralionale a mintü în întregul efort ascetic çi în lupta cu diavolul. Viala asceticá are drept obiectiv cultivarea puteriì.or sufletului, între care: cunoaçterea lui Dumnezeu, înfrânarea, :¿ Iül¿br1, D0v;

lxxll;

pp. 231, 233.

mai bunä lucrare despre Sfântul Antonie apärutä la noi este lñqtFteetremeaffid*ahú¡ntp cdMan, scrisã de I.PS. Mitropolit Nicolae Cea

Comeanu, Ed. Amarcord, Timigoara, 1998, Este excelent crisã din punct de vedere çtünlific, foarte bine documentatä, înfä1içând metodic viata çi nevoiDtele Sfântului Antonie. Autorului îi scapä însä dimensiunea misticä a vietii Sfântului Angonie.

Page 41 of 137 bunátatea, buna fäptuire si blândetea. Acestea sunt bogälie çi h¡anä a sufletului, ducânduJ pe ascet la îndumnezeire. Sfântul Antonie nu neglijeazä însã grija fatá de trup. Acesta va fi hänit

si întretinut din cele wemelnice, dupä cum dä çi voieEte Dumnezeu. De tot ceea ce va primi de la Dumnezeu, omul va trebui sä se foloseascä bucurându-se cu smerenie si neabuzând de nimic.l Cunoasterea, slujirea si cäutarea lui Durnnezeu Sn de firea omului.2 Cunoaçterea lui Dumnezeu nu este rezultatul inJormärü, ca în cazul altor modalÍtáti de cunoastere, ci un dar al lui Dumnezeu. 1n acest sens, Sfânh¡l Antonie va spune: ,,Fünd

pururi

bun gi darnic, Dumnezeu a dat omului puterea de a face binele púvind lumea çi räul, dupä ce i-a däruit puterea cunoaçterii,-c4 pe Cel ce a fäcut¡"5, vázute, sá cunoascä si cele ,,cäci Dumnezeu fi mintea, fünd cât se poate poate vázut, numai înleles cu nu ci în trup. Pentru cum $]Jletd este de învederat în cele väzute, dupá toate cele poate la fel, nu fiinla ffuä suflet, cá, dupä cum trupul cunoagterea pot Este fünta färä Dumnezeu."4 ce se väd çi sunt, nu naturalá intuitivá çi prin analogie. Buna utilizare a min$i curate si a functiei intuitive a sufletului îI va face pe om sä cunoascá faptul cä ,,Dumnezeu este atotputernic gi cá nimic nu poate sta împofiva Celui ce toate le poate çi El a fäcut pe toate cât9 lea voit Aceasta çi le face cu Cuvântul Säu spre mântuirea oamenilor".s cea expe îl va angaja pe om într-o nouä formá de cunoagtele: ¡imentalä. ,,Cäci aceasta este cunoaçterea lui Dumnezeu: sä-I urmezi Lui cu smeritá cugetare çi prin unele ca acestea (deprinderea cu dragoste4 cu neprihánirea, cu räbdarea, cu înfrânarea çi cu cele asemenea)".6 Dupä Sfântul Antonie, cunoaçterea gi . 1 sfântul Antonie cel Marc, hudøhrí doswtialn'nûnohdat ø úÍvr. rr în çÍ dssrybwwytmtunfu 120 cwtz,s4,trail de Pr. Prof. Duinitru Stániloae, Flbc@, vol. I, Ed. Humanitas, 1999, p.23.

¿ ldcm, Scri.wareo, úV4 7{,h SaÍnt Atúoi¡w I¿túEs, intÌoduction par André Louf. Traduction fransais par les Moines des Cats, Ed. Abbaye de

Bellef_ontaine, p. 90. Cf. çi varianta coptã. J ldem,,[mrl$óürd.., 125, Nlauliawu,

ï hùtøn,54,Þ.26.

l lhlil¿n,20, p.2r. o

ibùlan,

165, p. 45.

p.39.

frica de Dumnezeu aduc tämäduirea de patimile trupeçti,l iar din cunoaste¡ea lui Dumnezeu se naste binele care mântuieste .raarr.rousterea lui Dumnezeu este cea mai sufletul,2 àru "rrmare boalä a sufletului.S Cunoaçterea mântuitoare, adicá cea care se împlÍneçte în urmarea lui Dumnezeu, numai omul ralional o are, omul cu mintea, cu putere de judecatä, va spune Sfântui Antonie. Dar, ce înseamná pentru Sfântul Antonie no$unile de ,,orn cu minte", ,,om cu judecatá" çi ,,suflet ralional"? Onutl cu mhÍe este cel care, întelegând pe Dumnezeu qi fäpturile, alege realmente binele. O¡¿r,¿l cúputsre de j)decatä (omul ralional) este cel care cunoaste binele çi räul, ferindu-se de cele rele gi vátámátoare, cel care are o singurá glijá: sá asculte de Dumnezeul tutüor çi sä-i placå acest luou, cel care cautá sä-çi deprindä sufletul sä placä lui Dumnezeu, mu\umindu-I pentru purtarea Lui de grijä.s Pentru Sfântul .Antonie, a te manifesta ca fiin!ä rafonalá nu înseamnä numai a afirma çi a confirma cä ai putere de judecatá, ci a orienta axiologic puterea de judecatá çi, mai precis, a pune puterea de judecatä în serviciul real al sufletului. ,,Ornul cu judecatá luând aminte la sine, cumpäneçte cele ce i se cuvin çi-i sunt spre folos. El cugetä cu privire la cele care sunt sau nu folositoare naturii sufletului. Prin urma¡e, se va feri de cele nepotrivite care i-ar vátäma sufletul si l-ar depárta la nemurire [...] Omul ralional alege ceea ce este mai bun si-L cunoaçte pe Dumnezer¡I tuturor."6 Dupä Sfântul Antonie ,,ceea ce este important în primul rând pentru omul mlional este sä se cunoascä pe el însusi, apoi, sá cunoascá ceea ce vine de la tsz,p. tz. !ntAøn, ¿

lþlitøn,119, p. 38. Cunoagterea, atât cea obis.nuitä, naturalá, cât çi cea duhovniceascä, presupune curãlirea puterii de întelegere a lucrurilor, Sufletul, curã1it sub toate aspectele îl are pe Dumnezeu în el, Dumnezeu fiind cel carei de$coperä cele viitoarc. Sfântul Atmasie, ûp cit; )QQ(V, p. 214. I lüdzn,9t, p. 3a. : Ibiìløn,I34, p. 40. 2 lb:r¡lzn, f-2, p. 17 . o lbülen,5, p. t8: 102, p. 35.

T

Page 42 of 137 Dumnezeu gi toate darurile pe care Ie primeçte de la El, fárá încetare. Sä gtie, de asemenea, cä tot ceea ce este päcat 9i

reprc

sabil este în afara naturii sale duhovnicesti."r OmuI care nu a-lege binele este lipsit de minte2, chiar dacå are putere dejude catä. Prin urmare, om ralional sau cu minte este cel care, prin puterea de judecatá orientatá axiologic çi luminatá de har, se va cunoaçte realmente pe el însuçi, va recunoaste ceea ce vine de Ia Dumnezeu çi va cäuta împlinirea binelui, drept cale sigurá pentru cunoasterea lui Dumnezeu. Cunoaçterea lui Dumnezeu confirmá cá omul este interesat de etelnitate. De remarcat cä, pentru Sfântul Antonie, eteÌnitatea nu poate fi în afara lui Dumnezeu. Eanu este simplä supravieþire, ci tTãjrea în comuniunea cu Dumnezeu, dáinuirea în via{a determinalä de însáEi comuniunea cu Dumnezeu. Sfântul Antonie nu considerá în mod naiv cä räul s-ar datora omului din cauza tupului, excluzând de Ia responsabilitate sufletul. Dimpotrivá, sufletele au responsabilitatea lor în toate, de aceea trebuie cârmuite de minte gi linute în frâu d.e ratiune ca, în felul acesta, sá poatá stápâni, sä poatá cârmui si, la nevoie, sá suprime patimile, mai ales întristarea çi pläce rea; altfel, omul se va pierde ca animalele lipsite de raliune, întrucât aceasta (ratiunea) va fi biruitá de patimi, dupä cum

vizitiul este biruit de cai.ô Numai sufletul tinut în frâu de taliune dovedeçte cä e rationai, nu orice suflet. $i dovedeste aceasta, stäruind neclintit în hotärârea cea buná, tinând în frâu mânia, pofta çi patimile nerationale, ca pe un cal. ,,$i biruinduìe, înfrânândule s,i stäþâniúduìe pe acestea, se încununeazá çi se înwedniceçte de vÍa{a cereascá,4 fárá sä se sminteascä atunci când vede fericirea celor rái si bunästarea celor newednici.S Omul este rational atâta vreme cât dovedeste cá a¡e un suflet rational, suiletul, ]a rândul lui, este rational atâta weme cât este cârmuit

de puterea de judecatá i.luminatä, çi ea, de mintea ca¡e-l iubeste

pe Dumnezeu.l Dupá Sfântul Antonie, mintea prin care Dumnezeu este iubit este sträjent teaz care nu permite intrarea patimilor si a rusinoaselor aduceri aminte în suflet. Sufletul va spori în rationallate pe mäsura statornicirii în relalia iubitoa¡e cu Dumnezeu. Isi va manifesta ralionalitatea nu numai în raporturile cu Dumnezeu ci çi în comportamentul generaluman, concretizat în privire, în mers, în glas, în râs, în ocupatii sl ln tfi nl¡ue cu oamenll.¿ ' Stábirea rationalitätii nu este determinatä de neDutinte fizice sau de liisa instiuirii intelectuale, ci de cádeiea din iubirea autenticä, or cäderea din iubire este päcat, iar începutul pácatului,-prin urmare, si a1 diminuärii puterii de judècatã, este pofta,ó va spune marcle Antonie.$i aceasta, pentru cä pofta marcheazä începutul egoismului, al iubi¡ii exagerate de noi însine. La prima vedere, egoistul pare a fi ra{ional pentru cä raliunea sa se miscä între cauzá çi efect, între motivatie si räspuns corespunzátor imediat. De fapt, egoistul este un om cate nu mai are uzul ratiunii. Cât de rationai Doate fi omul a cárui putere de judecaiä, lipsitä de perspeciirrá, se va opri într-un punct fix, care de cele mai multe ori, este satisfactia imediatä. foarte limitatä din punct de vedere l.emporal? Pentru cájudecata egoistului nu are nici perspectivá, nici câmp mai larg de actjune (nu se referä la cei din jur, ci priveste satisfactia imediatä si exclusivá a sinelui), nu este rationalä. Este neratio nalä, chiar dacá pare a fi logicä, pentru cá actjunea ei nu poate fi integratá în ordinea ratiunii universale care presupune buna functionare a întregului, nu a pãrlii, care exclude întregul. Oricât ar dori sä fie universal, omu.l va rämâne o oarte a întregului care se cheamä: societate, lume, Bisericá. êândirea lui t ,&Sletul nelnnblatt

Itderr',h4frnt., j

Ibidenu 96, p. 5a. Idem, 145, p. 41. -+ a btrtÊrn, 144, p. 41.

t2, p. sg.

se douedeçte

o.

rt røfianal øhnci

cdnd, cautd, sd.lugd,

îngâmlare, de môndrie, de înseld.cixlne,

d.e

piznd.

d,e

d,e

calea

?dpire çí dp

utntjaptele dmcilor s¡ sle alegerlí rcLeí rel¿" Ihitlem,22, p. Cu alte cuvinte, sufletul mÈonal este sufletul virtuos si curátit de patimi.

cele øsencneo. care 2 1.

\ bidsn, Sc¡øojfl,a ay-oús,22-27, op. dt, p.92.

dE

¿ lhìtutn, 148, p- 42. ¡ lhìi.em, 20, p. 21. Mai ales cä: de la aproapele este viata sÍ moartea. Dacã vom dobândi pe iratele nostru, pe Dumnezeu îl dobândim, iar de vom sminti pe ftatele nostru, gresim fa1ã de Hristos. Pof¿¡,icu¡ eg., Ed. Alba-Iulia.

Page 43 of 137 este rationalä çi cu adevárat logicä atunci când acliunea ei

presupune solidaritateainterumanä, comunicarea çi comuniunea, dupä modelul Ìucrárii Logosului divin în istorie. Omul depáçegte starea de egoism, deci, de iralionalitate, când poate

sacrifica interesul individual imediat sau mai îndepärtat, pentru comuniunea realá cu Dumnezeu si cu semenii. Puterea de judecatä a sufletului trebuie sä ducá la înlelep ciune, iar întelepciunea,presupune bunátatea, dar çi un efort de împropriere, atât a înlelepciunii, cât çi a bunãtälii. De aceea ,,este cu neputinlá ca cineva sá devinä dintro datä bun çi în{elept. Trebuie gândire stãruitoare, vietuire, încercare, rägaz, nevointá si dor dupä tucnrl bun",l va spune Sfântul Antonie. Iatá de ce viata duhovniceascä si desávârsirea la care suntem chemati piesupun asceza. Orl asceza înseamnä asumarea atât a ostenelilor trupesti, cât si a celor sufletesti. Lucnrl acesta este arátat de Sfântul Antonie în prima din apoftegmele pástrate în Pateric de la el. Se spune, açadar, cã awa Antonie, la un moment dat a fost cuprins de o întunecare a gândurilor si de o oa¡ecare ,,lene". Atunci La înuebat pe Dumnezeu: ,,Doamne, lTeau sä mä mântuiesc çi nu má lasä gândurile. Ce va trebui sá fac în starea în care mä gäsesc? Cum mä voi mântui?". Zicând acestea a iesit din drilie si deodatá avázutDe cineva care-i semäna leit, çeizând çi împietind o funie, apìoi sculându-se de Ia lucru çi rugându-se, çi iaráçi gezând si împle tind funia çi iaráçi închinându-se la rugáciune. A înteles cá era o arätare de înger. Iar îngerul i-a spus: ,,fä aça çi te vei mântui". Iar el auzind acestea, a primit -multä bucurie çi curaj, prin urmare, fäcând aça, se mântuia.z Rugäciunea çi contempla{ia nu exclud munca çi ostenelile fizice; am putea spune cä rugäciunea presupune munca si cá între ele trcbuie sä existe echilibru. Sfântul Antonie nu a cultivat asceza pentru ascezá, pentru cä asceza (cu toatä varietatea formelor sale) trebuie sá aibã un scop, altfel, va fi ostenealä zadarnicä. In acest sèns, el avea sã spunä: ce bate bucata de "cel fier, socoteste mai întâi cu mintea ce urmeazá sä facá din ea: secerä, cutit sau topor? Asa si noi t¡ebuie sä gândim ce virtute

lnaen, ¿

+0,p. z+.

lhíitenr, 40, p.24.

wem sä dobândim ca sä nu ne ostenim în zadar."l Iar în altá apoftegmä va spune: ,,sunt unü care çi-au topit trupurile cu nevoinla si pentru cã nu au avut dreaptá socotinlå (discernámânt), s-au îndepãrtat de Dumnezeu."2 Din textele pästnte si recunoscute a fi autentice,S gäsim multe învätáturi din care întelegem asceza echilibralä recomandatá de Sfântul Antonie si rostul ei: nefiind scop în sine, asceza nu este altceva decât cale spre înfierea de cätre Dum¡ezeu.a Asceza nu este nici ,,alergare de unul singur" çi nici de ,,unii singuri", adicä färä asistenla çi ajutorul iui Dumnezeu. ln orice act de nevoinlä spre Dumaezeu, în vederea mântuirii çi a desävâryirii, ni se dá Duhr.¡l Sfânt. Acesta îi ajutä pe asceli sä reziste luptelor çi sä binrie, le face lupta uçoarä çi pocäinþ suportabilä; ba, mai mult, el le aratä calea ascezei trupeçti gi sufletesti.,,Duhul îi învaþ cum sä sfuneascä deodatä trupul çi sufletul pentru ca amândouä sä se curáleascä çi sä primeascá împreunä mogtmireaMai întâi se curä!á trupul prin posturi çi privegheri çi apoi inima (adâncul din noi) prin trezvie çi rugäcir.rne [...]. Duhul înva!ä inima si se face cáläuza eforturilor ascetice pentru a curäþ prin har toate trebuinlele, atât pe cele ale trupului, cât gi pe cele ale sufletului."S Este nevoie de ajutorul Duhului Sfânt în lucrarea asceticä pentru cá, pe de o parte, numai prin el putem intra çi rämâne în legäturá cu Dumnezeu, iar, pe de altä pa.rte, perìtru cá asceza nu presupune numai lupta cu pmprüle noastre tendinte (fuesti sau nefireçti), ci çi cu duhurile re1e.6 çtiind din proprie Ðeeiienlá cât de durä este lupta cu duuhurile rele çi cât de necesarä este rugácir.urea, SfântulAntonie va spune: ,,T¡ebuie sä ne rugãm, nu ca sä cunoaçtem de mai st, p. t+. z!tatAøn, lbl¡lcrìt , 10, p. 8. Acelagi lucru îl putem constata çi în Apoftegha nr. 15, p._9, cea cu întÍnderea arcului de cätle vânätor. â J,

Quasten considerã

cã Rdl¡dü¿e¿il¿ si

predicile (cu exc€ptia celei cuprinse

în I/üø. scrisä de Sfântul Atanasie) sunl neautentice. I:nfütlim anr l'foüsg, vol. 5, Ed. du Cerf, Paris, 1963, pp. 224225. : Sfântul Antonie, Súriso ana o,IIr, p- 54. : Iüúl¿z¡, Scrisoarea I, pp. 41-42 o lhialøn, pp. 43-44-

Pèr¿s ¡le

Page 44 of 137 înainte, nici

ca sá cerem platä

pentru weo nevointá,, ci ca Dutmutl

înbiruintn awra d,ia1)olului" .l in Pateric se relateazá cä au venit odatä la Awa Antonie niçte frati si i-au cerut cuvânt de mântuire. Din nefericire, erau cefiati de duhul mândriei (pácatul din care au cãrut si îngerii). SfântuÌ i'a îndemnat sä punä în practicä Evanghelia. Ei au insistat însá sä audá ceva special de la Antonie. Si acesta le-a spus: ,,Zice Evanghelia: de te va lovi cineva peste obmzul drept, întoarce-i lui çi pe cel stâng. Si ei au zis: nu putem face aceasta. Zis-a lor bätrânul: de nu puteti aceasta, sä sufe¡iti mäca¡ lovitura primitá. Zis-au lui: nici aceasta nu pulem. Zis-a bätrânul: dacá nici aceasta nu puteti, nu dati în loc aceiuia ceea ce açi primit. Si au zis ei: nici aceasta nu putem. Deci, a zis bätrânul ucenicului sáu: fäle putiná mâncare cä sunt släbiti. Apoi a zis celorlalti: dacä una nu puteli împlini, iar pe cealaltä nu voiti s-o faceti, în asemenea situatie este nevoie de multá sd ne Jie împraund-It tptdtor

rugáciune."2 Aceasta aratä, pe de o parte, cä släbirea trupului ascezä nu compenseazá scáderile datorate împietririi sufletului prin orgoliu, pe de a.ltá parte, este nevoie de multä rugäciune pentru al aduce pe Dumnezeu în sufletul mutilat de mândrie. Deçi din istorisirea vietü Sfântului Antonie de cät¡e Sfântul Atanasie afläm cât de mult se ruga párinteie monahilor pentru ucenici çi pentru lurne, Sfântul Antonie nu considera cä rugáciunea unora ar fi putut suplini rugáciunea individualá a fiecäruia. Se spune în Apoftegme cä la un moment dat un frate a zis Sfântului Antonie: ,"Awa, roagá-te pentru mine! Si bätrânul ia ráspuns: nici eu nu te miluiesc, nici Dumnezeu, dacã tu insuli nu te vei osteni si nu te vei ruga lui

prin

Dumnezeu."r Am prezentat mai sus câteva aspecte din î¡vätätura Sfântului Antonie, le considerám suficiente spre a înlelege cât de mare era personalitatea sa, care a determinat pe mulli contemporani sã-viná çi så se facä ucenicii sái sau sä facä mari I Sfântul Atanasie cel Maæ. ¿

Potur¡. eg.2I, p. LI.

r lbid¿r\ 18, p. 10.

op. ciú.,

XffiV,

p. 213.

.

comunitäli monahaie (Iawe) pe care leau pus sub ascultarea Sfântului Antonie. Dupá moartea Sfântului Antonie, comu¡itatea de la Qolzum

condusä de Macarie (altn decât cel din Egiptul de Jos, presupusul autor al Omilütor). Dupä ce Macarie va veni la Sffurtul Atanasie cel Ma¡e, locul säu va fi luat de Amathes (alhrl decát cel din Egiptul de fos). La moartea Sfânûrlui Antonie comunitatea din Qolzum numára 5.000 de cálugäri (dupä Rufin). Comunitatea din Pispir, care numära 10.000 de cäIugfui, dupá moartea Sfântului Anlonie, va fi condusá de Serapion (se pare, viitorul episcop de Thmuis), apoi de Ammonas.

va

fi

ln Egipt au luat fün!ä çi alte comuniläË monahale dupä modelul celor fondate direct de Sfântul Antonie. În iomunitälile de tip antonian nu era viatá de obste.. Slujbele din duminici si särbátori erau comune, dar ostenelile ascetice erau lásate la iniliativa fiecäruia.Iconomul generai se îngrijea însä de vinde¡ea produselor muncÍi cälugärilor, de împärtirea echitabilá a produsului muncii acestora si de ospitalitate. Exista, asadar, un sistem minimal de organizare a comunirätii. 4. Sfânhrl Ammonas Ammonas a träit mai întâi ìn comunitatea din Schit timp de paisprezece ani, sub îndrurnarea Sfântului Macarie cel Mare. Dupä aceea, a mers sä-l întâlneascá pe Sfântul Antonie, traversând prin pustiu distanla de aproximativ 400 de kilometri. La un moment dat a rätäcit drumul. S-a oprit, a alipit putin, apoi s-a rugat çi îndatä i s-a arátat un semn ,,ca o mânä de om atârnatá de cer" (apoftegma 7), care-i aráta drumul. Si a5a a ajuns la Sfântul Antonie. Mâna este una din reprezentãrile lui Dumnezeu-Tatäl în iconografia crestinä. Sfântul A¡tonie îi va prooroci cá va face progtese în viala duhovniceascä, cultivând tácerea gÍ isihia (apoftegma 8). Intâinirea celor doi sfinti, anahoreti a avut loc înainte de anul 550.

Page 45 of 137

)' ,; ,i. '.¡

i

l

I

'li I

Ammonas nu l-a mai pfuäsit pe Sfântul Antonie, deseori însotindu-l in pustiu. Dupä moartea Sfântului Antonie, Ia conducerea lawei din Pispir, pe malul drept al Nilului, a urmat Serapion. Acesta, fiind hirotonit episcop, va urma la conducereã comunitätii Ammonas. Mânästirea Pispir avea dincol.o 9e Niì în ascultare comunitäli mai mici. Ammonas le vizita periodic, împärtáçindule sfaturi. Ocazia unei asemenea traveriári este istoiisitá în apottegma nr. 6, când Amrnonas dá pildä d.e rábdare. Awa Ammonas a venit la Nil sä-l traverseze. Luntrea comunä cu cate ttebuia sá treacå de cealaltä parte a fluviului era în reparalii. EI s-a agezat açteptând ca luntrea sá fie reparatá, refuzând sã meargä éu altá lunte caÌe a ùnbarcat De ceilalti oameni doritori sä traverseze fluviul. Pe durata ãsteptárii repa¡atiei luntrei si a traversärii fluviului' awa Ammonas a împtòtit çi despteiit o funie din smicele. Intrebat de ucenici de ce a proêedat aça, el a räspuns: ,,Ca sä nu umblu totdeauna cu gândul gtäbit". Dar aceasta este un exemplu spre Dumnezeu ca sá mergem cu rânduiaìá si calm. Alungat din scauiul episcopal de aiieni, Sfânt!¡l Atqrlasie cel Mare va petrece o weme (556-362) printre cäIugárii din comunitátile înfiintate de Sfântul Antonie. Cu aceastä ocazie îl va cunoàçte gi pe i\mmonas, admi¡ând îndemnurile pe care Ie dãdea cãlug¿iilor si sfaturiie pe care Ie dádea novicilor. Ínainte de revõnirea la scaunul episcopal dinAlexandria (562), duoä moartea împáratului Constanliu (51 nov. 561) çi a episcopuìui arian Ghèorghe a-I Alexandriei, Sfântul Atanasie l-a hiiotonit pe Ammonãs episcop de Oxyryttc' Va pästori deopeste laici si peste cälugäri. -potrívá Oxyryncul erá un orag asezat în nordul Tebaidei, Înue regiuniie-Ahoris si Herakle'opolis. lncá înainte de Constantin celMare fusese un oras înfioritor. Avea mai multe temple ale divinitätilor egiptene, un templu al zeitei Atena, aIilI al lui Iupiter, àtul aflui Cezan avea serviciu de pazá publicá pentru âniumite cartiere, teatre, gimnazii, bäi publice etc. In timpul domniei lui Constantin în acest oras se înmulleçte numärul crestinilor. Spre sfârsitul secolului al lv-lea, potivít ,,Istoriei mohahismului din Egipt" (cap. $, Ox¡.ryncul era un oraç plin de mänästiri. Sub ascultarea lepiscopului locului, pe lângá laici se gáseau 10.000 de cálugäri gi 20.000 de cálugárile. Templele

.

págâne fuseserá transformate în mänástiri. Pe lângä bisericile mänástirilor, mai functionau 12 biserici pentru credinciosii laici. larci. Duhul ospitalitátii ospitalitätii excela în acel acel o¡as: strãinii care intrau în oras etau m erau deoseblt deosebit de onorati de autoritáti a cfuor osDitalitate se întrecea cu ospitalitatea c úgärilor. 1n niänästiri eràu multe

personalitáti venerabile pentru pentru harismele lor: lor; mari oredicatoripredicatori,

mari asceli, mari fäcätori de minuni. Eta un oras marcat profund de spiritualitatea monahalä.' Perseculia antiorigenistului Lucius, care s-a extins si la cálugärii din pustiu, l-a obligat pe Sfântul Ammonas sá se ascundä (dupä arul 573). In jurul amlui 580 î1 va cunoaste pe awa Pimen. Nu se qtie precis anul morlii Sfânhrlui Ammonas. Oricum, atunci când em redactatä,,Istoria cälugärilot din Egipt", adicä înainte de 396, dacä ea a fost scrisä de Timotei alAlexandriei sau înainte de 405, dacä a fost scrisá de Rufin de Aouileea. Sfânn;l Ammonas nu mai era în viatã. Lui i-a urmat la coniucerea comunitätii din Pispir, $rtyrion. Éiserica greacá îl serbeazä în ziua de

26 ianuarie, Sfântul Teodor Studitul numindu-t .,{mmo

nas purtätorul de Duh Sfânt".I

'De Ia Sfântul Antonie, Sfântul Ammonas acordá o mare

importantá cunoasterii lui Dumnezeu, stiut fiind cä în cu¡oasterea lui Dumnezeu si a lui Iisus Hristos constá viala de veci (In. 17, 3). Potrivit cu învátätura Bisericü, Ammonas va preciza cä, dupä cäderea în päcat, omrf nu-l mai poate cunoaste cu a.devärat pe Dumnezeu. Primele conditii recomandate de Ammonas în vederea cunoasterü lui Durn¡ezeu ar fi îndepärtarea de oamerìi si fuga dé orice risipire. ,,1ndepärtarei de oameni" nu înseamná exdusiv ¡etragetea ùr pustie, ci luarea unei distante fatá de tot ceea ce omenesc fünd, ne.ar împiedica säl cunoastäm fe Dumnezeu. În felul acesta ,,sufletul vi vedea atacul celo¡ care luptá împotriva sa".2 Cunoasterea lui Dumne zeu nu este, asadar, teoretizate si specr:latie despre Dumlezeu, ci luptä, altfel spus angãjare totalä, într-un proces în care omul arc adveßari, dupä cum ale parte çi de asistenla lui Durnnezeu. Dusmanii sunt, desigur, diavolii. Stünd cä suJletul binecuvântat i AnNnoMß, stÆæswur de Sø¡nt Antoinz,textes glecs etsyriaques, édités et traduits par F. Nau î\,Pøtrolagí,. OrÍ.etura¿¿s, vol. U, Pads, 1915, ¡p. 395-595 ¿ Scrieoúco, I. l, P -O. 71, p - 32-

Page 46 of 137 dg l)umnezeu.va fa_ce- proglese în cunoastere si, prin urmare, rlgsåvârsirc, diavolü luptá împotriva omului fiã pe fatá, fie în

fi

demonilor împotriva noasträ îmbrac; haina ^Luptacá ucenicii säi sunt mâhniti de faptul cä au fost lsprrel.ltrncl ispitili, Ammonas le precizeazä cä suporiând ispitelu * vor avea parte de bucurie. ,,Dacã, într,adevãr, nu vä este ",rrui, impusä nici o ispitä, nici várutä, nici neväzutä, nu veti puteu p¡oä¡à.ã dincolo- de nivelul pe care l-ati atins. Cäci totirä"tii."iã uo cerut sä li se sporeascä credinta, au avut parie de iipite, cäci indaj¡ T cineva. primeste binecuvântaiea lui tu'mnåreu rmedrat,Ít vine çi ispita din partea dusmanilor care vor sá_i lpseascâ de brnecuvântaÌea pe care i_a datÐ Dumnezeu..2 intre meþdele ¡ecomandate de A¡nmonas pentru biruirea ispitelo¡ putem men$ona: preocuparea sã nu cádem în neglijentä iatä de caltatea.pe care o avem, rugäciunea rábdare¿.s çi . Constientizarea calitätii realitãlilor între care existäm rmpune o dreaplá evaluare a acelor4 iar dreapta evalua¡e presu_ pune discernämântul. Acesta este o judec;tä complexå care cuprinde deductii, rationamenl.e este orie¡ltatá axioloSic, adicã

,,,

Nu poate

fi

vorba de un adevärat discernámânt, dacã

activând puterea de judecatä, nu luám în calcul ceea ce wea

tûinå.r

çi

lace sá prospere cele bune inactiveazä pe cele rele. Nuãste doar çi oJudecara tundamentatã pe logicä, ci si pe valoarea binelui. Am putea spune cä luciditatea datä de discemämânt este mai deoabä

una axiologicä decât togicä. Discernämântul este o jud".utà' se- doòânde$e. De aceea,,este imposlUlt ca sa ai parte ae aiscer_

.*.

nämânt, dacá nu^faci posibilä functionalitateä acestuia (ten lertourg'lan): mai întâi isihia, isihia naste asceza si lacrimile; lacrimile nasc teama: teama naqte smerbria si inainteveáerea;

înaintevederea nage dragostea; ià d."go"t u r"ä."nuñ.arritü $.1 neparTnl_ror; dupà toate acestea omul va înlelege cä nu este departe de Dumnezeu.,,4 Discernámantul nu este JsimpU iuãe. catä logicã, impar,tialã, echilibratä rational, ci una a cárei

il.iãi"

estebinele çì comuniunea. Discernámântrn este judecata calãä, produsul minSì si al inimii care ùd de don¡l luibumnezeu.

!

Søßowea o IVt, t,po. 11, Þ. 441. : Iüirþm, eodem loco. ö lbìibn,N,2, p. 442. ! Idem, qfcû¡ri, p.O. II, pp. 480481.

räspunde ,,Trebuie ca omul sá gândeascä în mintea lui si sä vadä care este cauza a ceea ce wea säiacä si de unde provine motivatia a ceea ce lTea sä înfäptuiascä: de la Dumnezeu, de la om sau de ìa satana? Va trebui sä înJäptuiaascä ceea ce vine de la Dumnezeu çi se va îndepärta de celelalte douä, altfel, va fi batjocorit de diavol. Apoi se va ruga în aça fel, ca Dumnezeu sä împlineascá ceea ce este de la El va purcede la faotá si dupá aceea va fi slãvit în Dumnezeu."l

Sfântul Ammonas precizeazá cá slava omului nu vine de la sine. ci de la Dumnezeu. Dste nevoie ca în iudecata noasüä sä luãm în calcul vointa lui Dumnezeu peniru cá, va spune

awa Ammonas, ,,c¡edi;cioçii se înçatá, ¡iind captivali ii de iìuzia progresului duhovnicesc. Eva, spre exemplu, nu a fost înselatá cu nimic altceva decât cu Dretextul binelui si al desävâiçirii."z Prin urmare, ,,este imporiant sä cunosti voiirp tul Ou mnezeu, dar si mai important sä o împlinesti".3 Se cuvine sä îmnlinim înainte de toate vointa lui Dumnezeu. pmtru cã, alfel riscäm sä ne înselärn, ca si Eva, îà propriut nostru mod de a concepe desävârçirea; riscäm sá nu putem disciplina proprüle noastre înclinalü çi predispozilü, mai ales când dìavolii se folosesc tocmai de acestea pentru a ne birui. Dumnezeu, va spune awa Ammonas, nu dä dumnezeiasca putere - de cale dimonii fug - celor care urmeazä propria lor võintä.4 :¿ Idem,,grtsoørea, Apoftegllle, ldem, Sclíßootrea

ö

o,

24, PO. II, p. 423.

VIa, p, 447.

ft,í¡ícÍt, p. 449.

* ldem,

Scr¡soØeø, o,111,, 6, P.O. II, p. 454 çi ¡bdsoffieû o na, L pare cã puter€a (dFamic) diviná, la Sfâ¡tul Ammons înseamnã douä lucru¡i: pe de o parte, eneryia specialã datã de Dumnezeu în vederea biruintei satanei si a desävârsiÌii, iar pe de altä parte, awa Anmonas numeste putere divinã iubirea pe carc având{, vom petece viata în libertate, Se

Page 47 of 137 Este nevoie de luarea în serios a voinlei lui Dumnezeu pentru cä, pe de o parte, duçmanii nostri - diavolü - dispun si de alte forle decât puterile noastre naturale, iar pe de altä parte, pentru cä progrcsul duhormicesc nu este adâncirea în propria noasträ condi$e fizicá pentru aici si acum, de aici si de acum, ci progresul în intimitatea lui Dumnezeu.Si nu poli pátrunde în ' intimitatea cuiva, nìci fárä efort (deci, färá luptä), nici fárä un act de bunávoin!á al celuilalt. ,,Lupta" aceasta, apropiindu-ne de Dumnezeu, se face cunoaçtere prin uperien!ä, gi nu prin info¡malia despre Dumnezeu sau teo¡etizând despre Dumnezeu. Or, împärtäçindu-te de prezenla lui Dumnezeu, te împärtäçeçti de puterea lui Dunrnezeu. Si ,,atâta lreme cât dreplii vor avea în ei puterea dumnezeiascä, nimeni nu-i va mai împiedica sä urce spre Dur¡nezeu. Iar cultivarea acesteia [...] constä în: a nu lua în seamä nici o jignire care vine din partea oamenilor, dar nici onorurile acestora; a urî toate avantajele din aceastä lume, çi toate cele la care lumea Sne foarte mult; a urî orice deläsare si lenevie a trupului; a-ti curäþ inima de mlionamente murdare si de deçartele gânduii lume$i; a cere putere zi çi noapte, cu post çi lacrimi çi bunul Dumnezeu nu va întârzia dä vio dä¡uiascä.$i atunci vef avea mare înd¡äznealä" (parrésia) la Dumnezeu.''l Atât succesul în ,,Iuptä", cât si gratificarea de cátre Dumnezeu cu puterea dumnezeiascä a harului Sáu sunt posibile celui care nu pãräseçte isihia.z In iSihie (Iiniçtea, deodatä exterioarä si interioarä) toate facultälile noaste sunt adu¡ate si mobiüzate penuu biruirea a tot ceea ce ne împiedicä säl cunoastem pe Dumnezeu, prin urmare, sä ne apmpiem de EL Toate acestea aratá cä rädäcinile isihasmului se gäsesc la Pãdnlii pustiului din Egipt, isihasmul nefiind o inventie atonitá din secolul al KV-lea. r ldem, Scd8oof,¿a ¿.lI{. 2. P.O. II. D. 484.

2 lfld¿nt, tl,6, p. 484.; În altã parie, Ammonas va spune: ,,Ín timpul acestor lwte, oïtlrha aïea, pørte de tulbwdriînsolite d2 nulte alte $eutd|i, d,aî nu trebuie sd te ùtT i,co\eze, cdci a,cestee nt osr birui suflßtul cø:re se gd.seçte în ísíhíe" sr'¿rúareal,l, p.O. U, p.432.

Schi!ä pentru o rânduialå asceticä Mare ascet, Sfântul Ammonas, a fost pästor al comunitätü monahale din Pispir, dar si episcop, adicá, nu numai administratorul unei eparhü, ci si pärintele duhormicesc aI acesteia. în aceastÌi calitate el a dat un anumit îndreptar pástoritilor sái. Nu este unul organizatoric, ci unul duho!'nicesc. Pentu cä este. primul pe carel cunoa$em în comunitätile de tip antonian, ne

permitem sä-l prczentäm urmând punctele lui esenliale. Asadar, 1) Domnul nostru Iisus Hristos, care este Dumnezeu si care are o slavá çi o mãretie de negräit S-a fäcut modetul nostru ca noi sá mergem pe urmele Lui. 2) Roagä-te çi, dacä nu poti, atunci taci cu desävârsire, înfo totalã smerenie. 5) Dacä cineva îti aduce onoruri si laude, roagä-te sá fii eli-

berat de aceastä povará. Roagá-te la Dumnezeu neîncetat si din tot sufletul ca sä îndepã¡teze de la tine cele asemenea (cu laudele), gândind cä tu eçti nedemn de ele si

neputinci¡.. uästi orice dorin!á

de putere si de slavá. iertare pentru toate pácatele. 6) Sá te socotesti ca cel din urmá si cel mai pãcätos dintre c¡estini, sá päshezi si sufletul smerit, sä taci, sá ai mercu . în minte întunericul iadului çi pe cei ca¡e sunt condamnati acolo. 7) Ia seama cä Domnul Hristos ne-a räscumpárat prin moartea çi sângele Säu, ca, la rQ¡dul tãu, sä nu mai tráiesti pentru tine, ci pentru El [....] cu convingerea cá esti totdeauna în fata ochilor Säi. 8) Sä-{i cureli mintea de gândurile rele si pästreazã-te în smerenie, în blânde{e çi fii cu respect si tact[..-] 9) Fii gata sä ascu\i si sä împlineçti voia lui Dumnezeu. 10) In orice ai întreprinde, sä nu cauli voia ta; ci sä împlinesti voia lui Dumnezeu. 11) Ia seama ca orice wei sä faci (fie cä mänânci, fie cäbei, . fie cä dormi, fie cä faci vizitä) sä afli mai întâi dacä aceasta este dupä voia lui Dumnezeu. r 4) Sä

5) Cere

Page 48 of 137 12) În tot ceea ce faci sá socoteçti cá este mai 13)

ce trebuia sä faci. Nu certa pe nimeni,

chi

puþ

decât ceea

de ai dreptate [...], ci averti-

zeazá-I cu toatä smerenia si blândetea. 14) Sä te comporti ca çi cum în fiecare zi ai avea parte de o

mare nenorocire [...], fie chiar çi de moarte. 15) Ia seama, ca çi cum ai fi în fa{a lui Dumnezeu, ca în orice ti s-ar întâmpla (fie în cuùânt, fie în faptä, fie în gând) ,,sä nu cauÇ niciodatä voia ta, sau odih¡a ta, ci sä cau$ cu grijä si în toate, voia

Iui Dumnezeu".l Textele Sfântului Ammonas ajunse pânáIa noi se remarcä prin profunzime qi concizie. Nu sunt produsul weunui dar retoric al autorului lor; ci al experienlei personale. Sintagmele de felul celor prezentate mai sus, si altele asemenea,z aratä cá Idem. Sfoû¡¡i P.O. Il. DD. 460-468. se leagã de frirpriite sa)e simçuri ti tine la prcpria savoinlã, va avea parte dc nedreptate sl nu poale sa scape ounulul care aquce mannlre ,!

z

- Cel caie

în inimã.

- Du¡erca de inimä nu-l va cruta De cel ca¡e îl î¡salá pe ftatele säu. cireva sÞune ceva gi are ältteva în inimã (cevá räu), orice slujbá a sa va fi desartä. Nu te lega dé un asemenea om, ca nu cumva sã te întineze Dacá

cu veninul säu mu¡dar. - Mergi cu cei buni, ca sã ai parte de slava si de curãtia lor. ¡áu cu vieun om, ca mi cum\,? så faci inutile toate - Sã nü te comporti celelalte osteneli. - Pästrcazã-ti inima curatä în ceea ce-i priv€çte pe toli oamenii, ca sã vezi pacea lui Dumnczeu în tine (Cru.ollnú, PO. Il,pp.472-474\. - Uncltele vtrtutilor sunt ostenelile trudesti constiente.

'

_

patÌmitror provin din neglijehtä; negljjenta este sprijinul ._- Ì4Iädilele

rautaur.

: Paza limbii amtã cá omùl este actiu în timp ce stângãcia liùbii aratá omul nu are în el virtute. - Paza limbü înaìtá gândirea sprq Dumnezeu, dacá ea pãsùeazä liniqtea liÉentã: dar vo^rb¿^mT]li vorba mullã naste nesliìenta si nebuniacu inteligentã;

cä

l::*Ìii:

CËl cd,ie se osteneste lá¡ã lgil"^TgliJ:lg:: sá äcordã o"stenelil toatã atentia se aseamãná cu o casä care nu are nici ugá, nici fercastrã s,i unde poate intra cum vrea orice

reptilä. -

- Påzesteti ochii, gi inima nu va vedea räul. Cel care priveçte otice cu

ele vin din ¡äbda¡ea, stäruinla si iubirea plinä de responsabilitate pentru altii la care ajunsese Sfântul Ammonas, dupä cum îi proorocise Sfântul Antonie, când I-a întâlnit prima datä.1

Sfântul Ammonas se numárä între marii îndrumätori duhovnicesti cate au fãcut din monahim o çcoalä a desävârsirü ctesüne. ' Sfântului Ammonas i-a urmat la conducerea comunitätii din Pispir, Pityrion. Acesta nu mânca decât foarte frugal de doúä ori pe säptämâná (duminica si joia). A fost un mare exorcist. EI va spune cä demonii însotesc patimile. Prin urmare, ajungând sä dominäm o patimä, în felul acesta alungám si demonul corespunzátor acesteig. Curälirea de patimi este însotitä de

aìungarea demonilor.z Dintre ucenicii Sfântului Antonie am mai putea aminti ceÌ pulin trei: Pavel cel Simplu, Pafnutie çi Apolonius.

Pavel cel Simplu fusese cäsätorit. A venit la Sfântul Antonie la vârsta de 60 de ani, din cauza relei comportäri a soliei sale. A dovedit o räbda¡e si o constiinciozitate deosebite în toate înce¡cärile la care l-a supus maóstrul. La scurtã. vreme dupä venirea în Muntele Sfântului Antonie, Pavel a fost häräzit de Dumnezeu cu darul vindecárü si aI alungärii demonilor si cu cel al vederii rãului în constiintele oamenilor.S Se spune chia"r eä pe cei din care Sfântiil Antonie nu putea sä sõoatá demonii îi trimitea la Pavel, care îi alunga îndãtá.4 Pafnutie, fost cálugár la Pispir (altul decât cel despre care scrie Sfântul Casian). Patriarhul Petru al Alexandriei (mort în timpul persecutiej lui Diocletian) l-a luat din Pispir si l-a

hirotonit episcop în Tebaida de Jos. A fost arestat în tirirpul persecutiei lui Galeriu, ocazie cu care i s-a scos ochiul drept çi i s-a täiat pulpa piciorului stâng, trimitându-l la muncä într-o

pläcere, comite adulter,

-

- Fereststi urechile ca nu cumva sá ai Darte de räzboi. aminteqteli unde u eqti gi unde fiticaie zi, înainte sä-ti începi muncã, amintesteti - ln fidcaie

vei aiunÉe atunci cônd hì vei iesi din trup. lor te va toti sfintii.si sfintii si zelul zelul.lorle De care au þrimito Drimito toli - Gãndestete la cinstea pe - l^Cþqe¡gtq1a Ia pedepsele de care iau paræ cei Éi $i te vei întãri-încet-înéet.-Gânde.stete întäd încet-încet. Gândeçtete ii çi lale_dep¡ele 4e.c1Jti pãzi sá faci rcle. (Dúsprs bttxtÆib, P.o.ll, pp. 474479\.

^

!¿ þoJtqne ,8,v.o. tl, p.

4O6t Po.tzrit,p.50.

HvsturionnwdwrumìnAogVpb,XV, Ed. Festugière, pp. 98-99. J Paladie, Isfod¿ LøusialÅ (Lü)sqírcn), trad. de Pr prof. Dumitru Stäniloae, Ed. Inst. Biblic, Bucuresti, 1995, pp. 5S59. r Festugière, op. cit, p. 127.

Page 49 of 137 miná de meta.l. Dupä încetarea petsecutiei, Pafnutie a iesit din închisoare, a fost reinstalat în scaunul episcopal. A participat la Sinodul I ecumenic (ocazie cu care împäratul Constantin cel Ma¡e i-a sárutat orbita din care-i fusese scos giobul ocular) çi la Sinodul de la Tyr, împotriva arienilor, în suita Sfântului Atanasie. La Sinodul I ecumenic (Niceea, 325) Osius, episcopul Cordobei, va propune ca to{i preotii si episcopii sá fie cãlugäri. Bátrânul Pafnutie, episcopul Tebaidei de Jos (pe valea Niiului Mijlociu) va convinge pe cei 318 sinodali cä nu se poate impune o asemenea exigentä celor care au acces la hirotonie, ci t¡ebuie iásatä fiecárui candidat sä prir¡¡eascä preotia fie ca celibatar (eventual monah), fie cäsåtorit, päsùânciu-gi, însä pentru a fost hirotonit.

totdeauna. starea în care

Apolonius,a.lt ucenic al Sfântului Antonie, diacon, în timpul persecutiei lui Diocletian, vizita în închisori pe crestini, îmbärbätàndu-i. Deraniat de aceasta. iudecätorul a o¡donat arestarea lui. În temnilå a suportat totietul àe umilinte de Ia un fel de mäscfuici, flautistul Filemon. ca. în cele din urmä acesta sá se convefleascä la creçtinism, lucru penhu care el însuçi va fi arestat. Dupä ce au fos.t totturati, cei doi au fost aruncali în foc, dar, la rugäciunea lui Apolonius, focul ce-i înväluia, s-a stins. Judecätorul a poruncit sä fie eliberati. Dar, aflând de aceasta, prefectul Egiplului a poruncit ca cei trei (inclusivjudecátorul) sä fie adusi lajudecata prefectului; acesta a constatat cá nu numai cei trei erau de acum crestini, ci si garda militarä care asaigurase transferul celo¡ trei de Ia închisoare la pâlat. Toli çi-au gásit moartea, fiind legali çi aluncau ln mare. Au fost multi ucenicii Sfântului Antonie. Unii veneau si se stabileau în apiopierea sa, în comunitätile pe care el'Ie-a întemeiat, a\ii si-au asumat ei însisi stilut de viatä asceticä adoptat de Marele Antonie, iar altii au întemeiat comunitäti dupä modelul celor înfiinlate de Sfântul Antonie. Ia¡ cei mai mulli, dupá moartea sa, pânä azi au päsfrat si pástreazã echilibrul ascetic al Sfântului. A fost si a ¡ámas: ,,cáláuzä altora, model de în!êlepciune¡ exemplu de echilibru [...] pectagog elastic, cäci färä elasticitate nici un pedagog n-ar fi pedagog. A înleles firea omeneascä. A fost räbdátor.gi când a avut îndoieli qÂ

asupra

sale, sau asupra a orice, a înhebatr", va sDune

^metodei cu profirndà adoirafie çi vinerafie

ü di"d;"pirätírä iîJ'#rsïffi1ätr#*Hffi'J'rh*ä"ç*'I'iäu"r "1 5.

Sffintul Ioan din Lykopolis gi mmunitatea lui

Em din localitatea Lykopolis, situatä pe mah¡l stâns al ltüilului inferior. ¡stezi Ëalit¿teâ porrte ï"-J"-¿ãîãrî {tãç*g meseria de duþher, pe. eä"e p"acticaio-p,aoîË vârsta.de douãzeci $ cinòi de ãni.,l,a aceäst¿ " uâr.tà,-u lrr*t tphn, çr, a început viäþ ascetica zu¡ conducerea unui c.ã.lusfu. la diverse încercã¡i. n.t" l*^*O* ^*tg încercarea la ca¡e a. monahal *pS",-*"ru*i"äËãrî I;an pnveçþ ascultarea, ca¡e uneon pa¡ea aþsurdá: în .eeá*ä rraeshul i-a poruncit sã ude de douã ori p_e à ,- bät ;scJ púpr"rg în pãmânt. Tâ¡ãrutioan a øcrit int¡øfd.-.tj;;ä r-n .ascultare çi în smerenie, pânã ce, ;ã""tãi; virtuþ¿ üânãrului începätâi ø"aía-* ïãi.i înfrunzeascä çi sà înfloreáscå Timp de 11 a¡i, Ic,:; g;.,rltu"u l3'l"g" g.gl monah. Dupá -ourt u-ã""rt"iä;îä#; m maÌ mutte mãnãstùi. timo {e,zge. ani. La vársta d" ¿ie; ani s-a ¡ehas în mun!i'çi, gãsina liniçtea øutat¿, s-a sta¡ilii întro picrá gmtã cåreia i-âädft intraip¿. eiA a í¿nas +g a" ilu. rlrana u era adusá o d1tã pe säptãmânä de oameni miÌ¡stivi, care io dädeau pe fereastra lesatà in zidr¡l care -_..

W

ö**ïfr D,rr"";;;-r'.äi'ä ";ã-; il

asmpa grota.

.

Sfänfin Ioan de Lykopolis a fost gratificat de Dun¡ezeu cu da¡ul vindecã¡ilor.F cu cel åt p""tåti"i-l*"ff"rãiäti"i -maiäes gra aça d.e putemic, încât ajunsese se prezicã pâ¡lfüd"fü; de prunci çi vüùorul acestor4 sao vr=ni"a câ¡.i-t sä näväleascã în im¡eriu_ Teodoyie. Mare l-a consultat, douä rá¡du¡i, atunci ^ h"b"itcel sä porneascã expeorpue_în rmpor,nva uzurpaúorilor ipq " care-t asasrnase pe rvüuom, împäratul Gralian (3gS) si r{rbos"dst care in @e t..l ,)rz ta-asasinalr asaslna¿ p" De î-p¿.ut,l ulc.paratul i¡ããäi"iluiä"ülä"" Valentinian al IIJea, f9-2 r_a o¡mnatul, de alfel, al lui Têodose.

rbääï#;

1

+Antorrie Plãmädealã

,Clwit

tÊ

¿hhaunìceiti Sibir¡ 2000, p %.

Page 50 of 137 Awa loan, avea sä-l asigure pe împárat de victorie, în ciuda armatei sale mai pulin numeroasá. Tot el avea sá-i transmitá împäratului cä va muri la scurtá vreme dupä biruirea lui tubogast (594), ceea ce a si avut loc în 595.I Sfântul Ioan nu a putut rämâne, prin urmare, necunoscut. În jurul chiliei sale s-a format foarte curând o comunitate monahalä, eI primind la sine pentru învä!äturi, sfat çi vinde cäri, sâmbäta qi duminica pe to$ care se nevoiau spre a ajunge la sihästda sa. Avva Ioan si-a cunoscut momentul mortii si a murit dupá trei zile de rugáciune c onÍirf.d'â'2 Istmia monahítor din Egipt ne relateazá cä, deçi awa Ioan avea 90 de ani, nu mânca altceva decât fructe, çi pe acestea dupä apusul soarelui, în ciuda bätrâne{ilor sale, dupä ce dea lungul zilei îçi asuma nevointe deosebite. Am putea retine câteva din sfaturile awei loan. ,,Priveghea{i ca nici o patimä sä nu vä tulbure, nici slava, nici lauda omeneascä, nici atribuirea weunei harisme (care poate duce la dragostea de sine), nici reputalia cä sunte{i drepli, nici laudeie cu privire la dreptatea voasträ, nici weo amintire cu privire la weo rudá care vine în munte când vä ¡ugali, nici ami¡tirea weunei bucurii sau a weunei alte stári fizice, nici

amintirea celor din lume, altfel riscali ca vanitatea sä deviná realitate prin gândurile rele care vä tragîn sens opus, chiar când stati de vorbä (în rugáciune) cu Domnul."3 ,frebuie sä ne apropiem de Dumnezeu totdeauna cu másurä

çi teamá, venind în întâmpinarea Duhului Sfânt pe mãsura puterilor noastre çi atât cât stä în putin!ä omuui. Dacä-L cäutám pe Dumnezeu, tebuie ca mintea sá ne fie libe¡ä de alte gânùrri.14

I

Cerf,

n¡sto¡l¿ nonaAronm î¡r Aewpti,64, trad. de A-J Festugière, Ed. du faris, 1964, p.27-

¿ Paladie, op. clt, pp. 7478. Lui Paladie avea sä-i prezicã faptul cä va ajunge episcop, dar çi cä va avea parte de mari nec¿zuri, ceea c€ s¿ gi confirmat ulterio¡. Paladie va ajungê episcop în Elenopolis (Bitinia). Din cauzä cä a luat apä¡arca

Sfântglui Ioan Hrisostom, va suferi înd¡isoarc çi depunerc din treaptá. r, Hþ,urlarwvrlwnnn ln AeWb,25, p. 16. * Iþdsm,27, p.17-

6. Sfântul

Apollo qi comunitatea din Hermopolis

Apollo s-a náscut în Tebaida în anul 506. Avea un ftate mai mare, care se retrásese în pustiu si care träia cu mare sfintenie viala monahalä. Aceasta l-a determinat, ca Ia vârsta de cincisprezece ani sá meargá si el în pustiu çi sä înceapá osteneala anahoreticä aläturi gi sub îndrumarea fratelui sáu. Dupä moartea fratelui säu, Apollo va rämâne în pustie; pânä când, primind poruncá prin înger sä päräseascã pustia çi sá se stabileascá întrun loc mai populat, a venit si s-a stabilit în Hermopolis, locul, de altfel, unde se refugiase sfânta Familie când Irod dezlánþise u¡märirea Pruncului Iisus. Träise în pustiê patruzeci de ani. Venirea la Hermopolis a avut loc în wemea împáratului Iulian Apostatul (361-363). 9a stabilit întro peçterá, începând sä träiascá çi sä se roage potrivit modului în care se obignuise în pustie. Foarte curând, în jurul Sfântului Apollo s-au adunat mu{i anahore{i formând un adevärat sat de anahoreli, care, spre

sfârsitul secolului al lV-lea numára în jurul a cinci sute de cálugäri, veniti din Egipt, Etiopia çi Palestina.

via!ä foarte asprá, Apollo primea pe oricine cu mult, se cäznea sä alunge pe frate carel vedea cã este mâhnit tristelea din suJletul oricãrui putin Prin urmare, ,,dacä cineva se aráta mâhnit, awa Apollo î1 întrèba despre cauza întristärii sale. Adesea, chiar dacá cineva voia sä-i ascundá supärarea, el îi spunea de la sine ceea ce celälalt avea în inimá, iar cel în suferinþ recuno$ea rául de care suferea. Si consemnul pe care el îl dädea era: <1}ebuie alungatá orice Des-i ducea o

o deosebitä bunátate çi dmgoste. Ba, mai

tristeþ de la cei carel au pe Dumnezeu Mântuitor çi nädäjduiesc îrl împárätia cerurilor. Sá se întristeze págânü! Sä se plângä iudeii! Sä plângá päcätoçü fárä încetare, dar dreplii sä se veseleascá! Cáci, dacä cei care iubesc bunurile pämânteçti, se bucu¡ä de aceste lucruri pieritoare çi de scrutä duratä, noi care aspiräm la o aça de mare slavá çi açteptäm etemitatea, cum sä nu sältäm de bucurie din toatä fiinta noashär" 1' L

Hísbin líltetvdte ilu

Vogì¡é, op. ci¿, pp. 343-350.

, 14; 47, Ia Adalbert de

Page 51 of 137 Sfântul Apollo era un desävârçit înd¡umätor de suflete. lntregul efort ascetic asumat de Apollo çi comunitatea sa, urmärea împroprierea smereniei, a bunátä!ü çi, mai ales, a

,

I

bucuriei sfinte. Bucuria Sfântului Apollo era atât de mare când primea pelerini, încât, atunci când aceçtia páráseau mánästirea, eI însusi îi conducea o bucatá de drum, dându-le apoi un frate drept cá1áuzä pâná la apropierea lor de urmátoarea mánästire. În comunitatea conòtituitä în jurul Sfântului Apollo, cälugärii puñau veçminte albe, despre care Rufin spune cá erau totdeauna foarte curate. Apollo nu încuraja practicile ostentative, cum ar fi purtarea pärului lung çi a lanþrilor. Nu se çtie dacá Apollo era preot. Autoritatea de care se bucura ne face sä credem cá era preot. Ceea ce cunoaftem sigur este faptul cá la Hermopolis Sfânta Liturghie se sävârçea zilnic, dupä ceasuì aI IIIJea çi îirainte de masä, ia ea împärtäçindu-se toli monahii. Dupä Sfântuì Apollo ,,cálugtuul trebuie sä se împártäçeascá zilnic cu sfintele taine, altfel, dacä se depárteazä de ele, se îndepärteazä de Dumnezeu".l 1n ceea ce priveçte regimul alimentar, cäIugärii de la Hermo polis mâncau numai legume crude. Miercurea çi vinerca nu mâncau nimic. La început, fiecare cálugär primea hiana la chilia sa, cu exceptia duminicii, când to{i mâncau împreunä. Dacá În comunitate erau pelerini în zilele de post, aces,tia primeau hraná, însä, nu çi cei care îi înso{eau în comunitate din cadrul comunitátii. Oricum, nu se mânca nimic înainte de Sfânta Litùghie. Dupá Sfâta Euharistie, unii participau la masa comuná, allii se reträgeau Ia chilie. La ceasul al X-lea cei care nu se reträseselá Ia chilie veneau ia bisericä împreuná cu pärintele lor duhovnicesc unde fáceau oficiul de seará (vecernia) care dura pânä târziu dupá miezul noplii, cälugtuii cântând imne çi ascultând sfaturile duhovnicului lor. Vizitând comunitatea din HeÍme polis, spre sfârçitul secoh¡lui ai IV-lea, Rufin avea sá consemneze cä imnele ascultate în timpul privegherilor cáIugärilor de acolo încântau prin bucuria pe care o transmiteau. Sfântul Apollo îi îndemna pe cälugäri sá se întreacä unul pe altul prin virtuli, 1

Rufi.t, ãís¿ Mon, la Ivan Gobry, ûp.

cí¿.,

p. 199.

.

dar în acelaçi timp sá nu sufere weunul cá a ajuns inferior celuilalt.l Meritä remarcat faptut cäApollo a avut o mare influentá asupra locuitorilor din împrejurimi. A luptat împotriva pägânismului, a practicilo¡ si ceremonülor pägâne. În acelasi timp ea dovedit un fácátor de minuni, atât în interiorul comunitätii, cât si în afara ei. Se spune cä a înmu\it în mod minunat pâinile, grâr:I çi untdelemnul în weme de foamete, cä avea dan¡l vindecãrilor çi al alungärii demonilor. Toate acestea çi grija fatá de programul Iiturgic si fatá de Sfânta Euharistie, ne întãresc convingerea cä era çi preot.

Amun si comunitatea din Muntel'e Nitriei

7. Sfântul

Amun lsau Amon) venea dintro familie de crestini din Egiptul de Jos. Potrivit obiceiului, fusese logodit de mic. Tântuul era însá atras de viala anahoreticá. Pärintü säi au murit când ei împlinise viarsta de douäzeci çi doi de ani. Autoritatea paternä o avea acum un undri de-al säu. Acesta ia amintit cä era logodit si cä avea- obligalii fatã de logodnicä. El i-a organizat cásátoria si nunta. Incä din noaptea nunlii, Amun îsi convinge sotia ca ei sä trãiascã în fecioúe. Aceasta a acceptat. Timp de optsprezece ani ei au trãit, pästrând fecioria çi unul si altul. Prin anii 520-325 cei doi soti hotåräsc sä se separe definitiv. El la lãsa casa sotiei (în jurul cáreia, ulterio¡, se l'a forma o comunitate de fecioare), iar el va merge îr pustiul Nitriei unde s-a stabilit înt-o peçterä cu douá încäperi boltite, unde a dus o viaþ de rugäciune si muncá, hrana fündu-i pâinea çi apa. Trãia singu¡ dar se pare cá îa regiunea respectivä mai träiau anahore,ti. Se çtie cä primul care ar fi locuit în muntele Nitriei a fost Fronton.2martir în vremea împäratului Antoniu (13&16f ). ln jurul lui Fronton se adunaserä lajumátatea secolului al ll-lea un numfu de saptezeci de bárbati. Nitria se gäseste în Egiptul de Ios, la 60 lcn. de Alexand¡ia si la 50 km. de cel mai occidental brat aI Nilului (de Ia care, spre est

! ni:ønnønnAwnnnh.Mvpb,

¿

Ivan Gobry op. ci¿, p. 258.

7, 4,

2. Adan)ert deVogué, op. cif., p. 352.

se întinde Delta Nilului), La vest începe deserh muntos care duce spre Libia. Spunând cä Nitria se.gãseste într-un loc muntos (uneori anahoreli vorbesc de,,Muntele Nitriei") nu trebuie sä ne imaginäm mun! ca la noi. ,{sa-zisul ,,Munte al Nitriei" este o regiune pietroaså si stâncoasä, care nu depáçeçte patru meÞi peste nivelul märii (cum ar fi regiunea în care se gäsesc Malea Lavrä si Prodromul în Muntele Athos): Relieful se înaltä spre sud,.

ajungând dincoio de canalul Nubariya, unde existá zone cu stânci înalte de cca. 15 m. deasupra nivelului márü. Spre sud, în aceeaçi regiune, se deschide o vale (care, uneo¡i este sub nivelul märii) În ai cärei pereti stâncoç erau multe pesteri. Actualmente, pe lângä peçteri, se väd çi urmele unor constructii (chiliile cãlugärilor) durate în piatrá.1 Numele de Nitria vine de Ia zácämintele de ,,natron", adicä salpetru, folosit din vechime ia îmbälsámarea mumiilor si la prepararea leçiei pentru spälat rufele. Pornindu-se de aici, s-a coilsiderat cä regiunea este favorabilá din punct de vedere duhovnicesc, în sensul cä acolo oamenii se curätau si de Dácate. De aici obiceiul cãlugárilor nitrio!i de a späla în mod slmbolic,

picioarele celot,care.i vizitau. Cum Nifuia nu era departe de Alexandria, foa¡te curând

s-a

auzit de nevoinlele Sfântului Amun. Asa cä multi râmitori de viatá asceticá au venit si s-au stabilil în jun:l lui, formând un adevärat sat de a¡ahoreti. El indica chial locurile unde urmau ca ucenicii sä-si ddice chilü: ln Nitda autorul comunitätii a rânduit un fel áe piatetá în ce¡c, unde a ridicat biserica centralã çi a säpat o fântâ¡ä. La început fiecùe anahoret avea ptogramul säu de rugáciune çi muncã. Toli particþau însä la sluþele comune din bisericã. Intre comunitatea din Nitria si cele ale Sfântului Antonie (din Pispir si Qolzum) au fost cöntacte si legáturi. Sfântul Amun a mers de mai multe ori la Sfântul .{ntonie, iar acesta a venit la SfântulAmun (cel putin o datä, când a indicat çi locútr unde avea sá se fondeze comunitatea sceticä). Cälugäri din comunitátile Sfântului Antonie (cum ar fi pior si

.

1

Derwas

J,

1980, pp. 74.75.

!02

Chitry, Mb itfurtilølntwcdø..,Abbaye de Bellefontaine,

Pamvo) au venit si s-au stabilit lângä Sfântul Amun. Între Sfântul Antonie si Amun s-au stabilit relatii fuätesti atât de adânci, încât, atunci când Amun a trecut la cele vesnice (înainte de 356), Sfântul Antonie a väzut înältându-se la cer sufletul

Page 52 of 137

luminos al prietenului sãu. Comunitatea din Nitria a alr-rt foa¡te mult de suferit în rremea împäratului Valens. Acesta, a an fiind, a sprijinit partida arianä din imperiu. În 575 a înläturat pe episcopul Petru al Alexandriei, fratele Sfântului Atanasie cel Mare, punând în locul lui pe un oarecare Lucius. Acesta a dezlánluit o persecutie împotriva ortodocçilor, simila¡á celei din wemea împáratului pägân Dioclelian: au fost masâctati oameni de diverce categorii: copii, femei, fecioare, cálugärile çi bärbati. Au fost torturati, aÌuncati la fia¡e, omorâ.ti prin flagelfui sau arçi. Arienii au trimis în Nitria un numár de 5.000 de soldali care, nápustindu-se peste cälugári, pe cate i-au ucis cu sabia, i-au spânzurat de copaci, i-au omorât cu piete. O parte dintre cálugfui s-au retr-as departe, în munte. Dintre acestia multi au murit de foame. In acea epocä, Melania, mat¡oana romanä, se gäsea în Egipt. Ea a organizât actiuni de hränire a celor retrasi în munti din cauza perseculiei. Dupä moartea lui Valens,.prin urcarea pe tron a lui Teodosie cel Mare, situalia ortodocçilor s-a schimbat. Prin urmare si viata anahoreticá din muntele Nitriei a revenit la ritmul stabilit de întemeietorul comunitátii. În ceea ce p¡iveste organizarea vietii din comunitatea nitrioiä avem ¡elatiri de la Paladie (în ,,Istoria Lausiaca"), Rufin (în ,,Historia Monachorum in Aegypto") si Ieronim (în scrisoarea cätre Sfânta Eustochia). Toate aceste surse ¡edau situatia comunitátii din ultimele decenii ale secolului al lVlea, stiut fiind însá cã acolo se respecta regula stabilitä de întemeietorul ei. P¡in 391-594, când Paladie vizita comunitatea din Nitria, existau în jurul a 50 de case, compuse din una sau mai multe camere si o camerä comunä (în situatia cä erau mai multi vieþitori în ele). Cälugärii träiau unul, doi sau mai mulli în

10ã

'

Page 53 of 137 aceeasi casá.

Numárul lo¡ se ridica la 5.000 în comunitatea

propriu-zisä, la care se adáugau alli 500, retraçi în munti.l Biserica, în cent¡ul comunitátii, a fost reconstruitä de m ai multe ori si märitä-, spre a satisface nevoile numárului crescând de monahi. In bise¡icä erau läsal.i sä creascä trei palmieri de care era asezat câte un bici pentru corijarea rãufäcãtorilor care veneau în comunitate, a cälugärilor care cãdeau în diverse ,,neascultäri" si a vizitatorilor care încälcau regula mánästirii. Lângä bisericä se gäsea arhondaricul. Vizitatorii, dupä o såptámânä de stat în mânástire erau obligati sä presteze diverse munci pentru comunitate (în special la búcätárie si la brutärie), putând rämâne apoi atât cât doreau ei. 1n comunitate erau sapte brutärii, erau medici si alte persoane care îngrijeau de bolnavi. Cálugärii se ocupau cu tesutul foilor de co¡t si cu agricultura. Cullivau vifa-de.vie, produceau vin. Aveau voie sä consume vin si sál vândá. Dupä relaiärile Fericitului Ieronim2 cálugärii erau rânduiti în grupurí de câte zece çi de câte o zutä. De obicei, conducãtonil glupuúlor era cel mai în vârstä. Lui i se datora o ascultare dec sebitä. Tot bätrânii aveau responsabilitatea preluärii tinerilo¡ si initierii lor în viata monahalá. Pânä la ceasul al D(-iea, toti monâhii trebuia sá rämânä în chilii. Puteau metge prin diversele case persoanele special rânduite (un fel de supraveghetori) care se îngrijeau de cele trebuitoare fiecärui frate, acordau îngrijiri celor bolnavi sau mângâiau si îmbärbätau pe cei obositi si stãbiti de ostenelile vietii monahale. La ceasul al X-lea se adunau în sáli specjal amenajate, unde sävâ:qeau slujba de searä, cântau imne si psalmi çi ascultau cuvintele celor mai destoinici, de ¡egrfä sefii peste grupurile de o sutá de cfllugári. Paladie area sà slunå ca: ,,Atunci, când se opresc din lucru, la ceasul aI D(-le4 se pot auzi imnele ca¡e rãsunä din fiecare încäpere (unde se aduná cãlugãrii, n.n.), în asa fel, încât crezi cä te gäsesti îná\at în ra!. Cât dãspre bisericä, în ea nu se merge decât duminica. Câtá weme întâiul

^

I :

å

I Paladie, H.L., 7, 2-5, la Vencent Des prez, I¿ non{tdúst¡t¿ VìNn¡fif, ¡t¿s vdghus lusqu'au cü|;cúe dwù.s, col. Spirih/¿.lit¿ oriental?, nl. 72, Abbaye de Bellefontaine, 1998, p. 587. : ¿ Fericitul leronim, Ep. Ad. Dustochin.

preot este în via!á, nici unul dintre ceilalti preoti nu sávârçeçte Sfânta Liturghie, nu predicå, nu judecá; ci ei nu fac altceva decât sáì însoleascä în liniçte pe protos." 1 Dupä rugáciunea de la ceasul al lX-lea se lua masa în liniçte, pästrându-se rânduiala de a merge la masä în grupuri de câte zece. Hrana consta în legume, fructe çi pâine. Cei bätrâni primeau çi vin. Aceçtia primeau si seara hranä. Dupä masä se cântau imne din Sfânta Scriptùä. Cálugárii se retl#, geau la chiliile lo¡ unde puteau Êmâne în camera comuná sau sá se retraøá în camerele lor unde rámâneau oânä la miezul noplii, când se adunau din nou la rugäciune. Aceasta dura pâná la jumãtatea noplii. Unii se rugau pânä în zori. Cât priveste ascultärile, acestea erau diverse: în grädina de legume, în livadá, Ia vie, Ia brutärie, la bucätärie etc. Unii îm-

pleteau rogojini, leseau, coseau haine, sau confectionau sandale. A\ii copiau Sfânta Scripturá, fäcând în aça fel ca fiecare cälugär sá aibä câte un exemplar aI Bibiei. Economul gerìeral primea produsul muncii si rânduia cäIugärii la diverse ascultä¡i pentru câte o luná, plin intermediul sefilor peste grupurile de câte zece. Vizitatorii erau primili cu.mare ospitalitate. Puteau sä ¡ämânä în mã¡ástire o sáptámâná, färá sä lucreze. Dacä tämâneau mai m¡It, erau invitali sã lucreze în livadä, la cuptorul de pâine sauînbucätärie. Nitriotii aveau deosebite preocupfui cfuturfueqti: pânä çi vizitatorilor çtiutori de carte,li de dädeau cár,ti sã citeascä pe durata çederii în comunitate. Acetora nu li se permitea î¡sä sä stea de vorbä cu allii mai mult de o orá, spre a nu se deda la vorbire desartá. Paladie (op cit. c7) relateazä cá în comunitatea din Nitria se gäseau gi doitori. Nu este exclus ca pentru frati si pentru vizitatori sá fi existat un sistem organizat de asistenlá medicalä. Ca o concluzie generalã a sistemului de viatá din mánástirile Nitriei ar putea-o constitui cele scrise de Rufin (care a vizitat comunitatea în 397), care spunea: ,,Ei (cãlugärii) locuiesc în case diferite, dar rämân strâns uniti çi de neseparat prin inimä, credin[ä çi prin caritate".2 :

Paladie, op. cit,

¿ Cf.

7

,

p.25

Adalbert de Vogué, op. cÍt , p.365-

Page 54 of 137 Meritã remarcat faptul cä nânduiala

Arnun a qpat un adevãmt sistem chinovial. Nu Sfrntului este de inspiratie pahomianä. Comunitatea din Nihia a luat fünË 1"-,ñå; perioadã _cu fondatã de Sfårhn'Þah".i-i; Tabena. Såntul Amun a fost $ el un creator d; il"aîim chinovial, din pãcate sistenul lui nu s-a ha¡s,"is;"stñtäüi.

L;omunitatea din Nihia a fost ùotdeauna în ãomuniuire ar säu {in Henmopolis Pa¡va (Dananhur, ,"t ra rÐ ßm. de l\rbaa. IÌn comumtatea aceasta au fost alesi si gpyopt, clúa" {e rc vremea Släntului Atanasie cet ntare,

gp*pq"l

r-a .olromlnt pe

lrragon¡r¡s. 8.

*l-*t"i äö

Awa Or çi comunitatea sa

În

p-ustiul Nitriei bãia u¡ a¡ahoret pe nume Or. Era !e toli anahoreþ pentru via{a lui deosebitä- Sfänt¿ ùreÞüa ftomana va avea cuvinte pline de admiratie desore eì, în îosemnãrile sa-le. Fusese úcenicul lui Ad"". S;;; dnfÞi"q de Paladius, ca¡e nu l-a mai gãsifîn .â"ã-; vratat çr a hãt o weme în pustiul Nihie|"i"tå, Mêlania l_a cunoscut personal pe acest mare awä. Desp¡e ór se soune cã nu a minlit niciodatä, nici nu a jurat, nici nu s_a iuöat nici nu a blest€mat pe cineva, nici nu a vorbit cuiva ft,r¿ é¿ ne necesar så-i vorbeascä.l Câad a aj'rns la maturitate. ..vâ¡sta -Monachorum adevã¡atei îmbätrânid" (Historia i" ÀåÅ¡nt"ï s-a arãtat ua înçr care i-a poruncit sä pãräse¡scã îristiJ penÞu a se slabili într-un loc mai populat, uade: îi va "pe-câtr converti peste atâli va fi pus mai-m-are iir cer,rri¿. îrsðroÌ îi a$guIìã cã nu va duce lipsä de nimic. Or se stabileste -intr_un loc populat conshuieçte o colibä, planteazá pomi si gontmuã vraþ sa anahoreticã. Câ¡d a fosl vizit¿t de autonil lstoner cãlugãrilor din Egrpt spre dârçihl secolului al IV_le¿ conducea o comu¡itate de o mie de inonahi.2 pe atr¡nci. în vârstã de apmape g0 de ani, ,¿vea o barbä albä ca¡cì alung.ea prì4la piept çi cu o faþ aça de strälucitoare. încât. atuncr c¡ind iil vedeai erai intimidat" (lbidem, eodem loco). Vá gyqosqut

\i

t

Paladielsú, ¿@rs,, 9,

2

Eidaria trlqnclw¡wtt-..,

ffi-l¡¡¡ap.n,gpúcric,Etl Alba-l¡lia n 289. vol. tr, Fesh:giàe, p. 29.

cäpäta harisme deosebite: din ne$tiulor de carte avea sä stie deodatä sä citeascä, ajungând sä recite ScÌiptura; va primi

darul vindecärilor çi al alungárii duhurilor rele, ceea ce face ca în jurul lui sá se adune mu{i cälugári. ,,Mutarea lui Or este, desigur, un fapt nou, atât prin chemarea de sus care determinä aceastá mutare, cât çi prin demersul care duce la îndeplinirea chemärii si situatia stabilá la care duce respectivul demers".r Nu se cunosc mai multe amänunte referitoare la via{a dÍn interio¡ul comunitälii de sub îndrumarea lui Or. Se stie cä se împärtáçeau zilnic çi cá ospitalitatea era deosebitá; când pelerinii veneau din abundentä, erau mobilizati toli fratii din cadruI comunitätii. Comunitatea lui monahalä se remarca printr-o ospitalitate deosebitá. EI însuçi spála picioarele oaspetilor si-i servea la masä, nu numai cu bucate, ci çi cu sfaturi din Scripturä.2 Se pare cá membrii comunitätii arwei Or purtau vesminte albe. Awa Or era un om de o modestie deosebitá. Se spúne îl ,,Pateric" cä awa Sisoe i-a cerut lui Or un cuvânt ile învá!äturä. Iar acesta i-a zis: ,,Ai înc¡edere în mine?" ,,Am!", i-a spus Sisoe. ,,Du-te çi ceea ce m-ai vázut pe mine fäcând, fä si tu!" ,,Ce sä väd pärinte, la tine?"Si i-a räspuns bátrânul: ,,Când weun gând semet sau de mândrie va pátrunde în tine, analizeazä-fi conçtiinla dacä ai päzit toate poruncile, dacá iubeçti pe wäjmaçii tái çi te întristezi de scäderile lor si dacä te socotesti pe tine rob netrebnic si mai päcätos decât toti. çi chiar dacä le ai împlinit pe toate acestea, nici atunci så nu cugeti cele semete, çtiind cã semetia toate le därâmä."5 Cu Or, asistäm nu numai la înfiintarea uneia dintre primele forme de viatá monahalã cenobiticä dar si la una dintre formele monahale cónobitice în afara pustiului. Trebuie ¡etinut un element foarte important: ,,aùnúnitatea" lui Or nu era o simplä comunitate, ci un fel de asociafle de mánästiri - Ta monasteria wnk¡otesén.4 r Adalbert de Vogué, IlTsblre lilþrain ifunwnønsnt nowst¡qe ldans I'antiguité), vol. III, Les éditions du Cerf, Paris, p. 343. ¿

mffi

,

MonndwrwL... D, 32,

I mae,n, p. rSt. ' fibtorir, nwLodwlst h. Awpto, 2, 2, text g¡ec. Apud Adalbert de

Vogué, op. ctf, p. 546.

Page 55 of 137 9.

Awa pamvo

Este un alt ucenic al lui Amun, în muntele Nitriei. S-a náscut în anul 505 si a ajuns preot. lntre virtutile acestuia, Paladie çi contemporanii

lui semnaleazá ,,siguranta în cuvânt

mai mult decât to{i, mai mult chiar si decât ma¡ele Antonie...1 Era un om detasat complet de ceea ce însemna bani. Cu privire la aceastä detasare, Paladie istoriseste ceea ce ia ìelatat Melania. Aceasta, vizitând pustnicii din muntele Nit¡iei si întâlnindul þe Pamvo, i-a däruit 300 de tire de argint. Bátrânril a binecuvântat-o, continuând sä împleteascá ramuri. sounându-i: ,,Dumnezeu sá te rispláteascå'. Apoi, a dat sumjde bani ucenicr:lui ¡ãu, Origen, spre a o tdmite comunitätilot monahale din Libia si din insuie, pe care le considera iriai sárace. Väzând cä nu i-a acordat mai multä atentie Dentru darul

fácut, patriciana Melania i-a zis: .Pärinte, ðreã cá stii

ce

înseamnátoei sute de lire". Färä sá ridice capul de la munca sa. bátrânul i-a spus: .,Cel cáruia i-ai dat, n-are rievoie sã-i numere. Cel ce mäsoarä muntii, cunoaçte cu atât mai mult cantitatea argintului. Da¡já mi i-ai dat mie, bine ai spus. Iar, de i-ai dat lui Dumnezeu, Care n-a trecut cu vedetea nici mäcar cei doi bänuti ai váduvei, mai deglabä, taci!". Melaniei, i-a dáruit cosul spunândl-i: ,,Primeste acest cos din mâinile mele ca sä-ti adüci aminte de mine, cácí altceva nu am sä-ti las,,. $i si-a dat'duhul. E¡a anul 573. Paladie spune cá Melania l-a dedus în mormânt. pástrând cosul în mânästirea fondatá de ea în Ierusalim.2 Se spune cá awa Pamvo era atât de smerit, încât a cerut lui Dumrezeu sä nu-i dea vreo harismä, si Dumnezeu atât l-a slävit. încât fata lui shälucea ca fulgerul si era în smere¡ria lui ca rut împämt pe tuon (Pateric). Se spune cäla awa pamvo au !renit niste fryf, prelentându çi virhr$le (postul, milosteni4 rugäciunea eic.) qi întrebându-l dacã se vor putea mânhri. Dupä muliä chibzuintá Pamvo le va spune: ,,Toateiunt bune, dar de veti päzi constiinà fata de aproapele, asa vä veti mâ¡tuj". Invitat odatã laAlexandria de Sfântul Atanasie, si coborând în ota,!, avva parnvo väzând o

I

¿

Pahdius, opc¡¿, p. 20.

Ø.cit,p.28.

ptostituatá, a început sä plângä. Iar cei ce emu îrnpreunä cu el, l.au întrebat de ce plânge. Iar el lea spus: ,,Din douá motive: unul 6$te pienarea acelei femei çi cel deal doilea este cä la mine nu ¡¡tn constatat atâta nevoinlá pentru a p]äcea lui Durìnezeu, câtä {u€ acea femeie

pentru

a pläcea celor

desfrânati".l

Pamvo a murit la vârsta de çaptezeci de ani în timp ce ïmpletea un coç, fãrá sä fi fost bolnav. Paladie a a.flat de la ucenicü lui Pamvo Origen çi Amoniu, cä înainte sä moarä Pamvo a spus: nDe când am venit în acest loc pustiu, mi-am clädit chilia çi am locuit în ea, nu-mi amintesc sä fi mâncât pâine ,,în dar", din afaÌä de mâinile mele si nu mam cäit de vreun cuvânt pe care l-am. grãit pâná în acest ceas. Sí totuçi, plec la Dumnezeu ca unul ce n-am început încä sä am âdevärata evlavie fa!ä de Dumnezeu.r2 In viziunea acestui anahoret, adevfuata evlavie fa!á de Dumnezeu începea dupä împlinirea exigenlelor morale falä de semeni care constau înainte de toate în a nu fi poumd. penlru nimmi çiîn a mt sptnte ureo umbd' deçartd satL chiar Ia LòatI ei, d,o,r

care ar

lÌ

putut dÍecta pe cineùa si, prin urmare, sä creeze

regrete çi mustufui de conçtiin!ä. Comportamentul în limitele

moralitälii, adicä determinat de împlinirea poruncilor, nu suplineçte evlavia, ci ne pregãteste pentru evlavie.

Alexandrinul si comunitatea din Kellià

10. Sfântul Macarie

Comunitatea cunoscutå sub numele de Kellia a luat naço prelungire a comunitáli din Nitria, unde monahismul. nitriot çia atins culmea. Aici, în Nitria, se adunarä mul1i cålugäri, încât nu mai exista liniçtea care era existentå cu zece ani mai deweme. In 558, în d¡um spre Alexanùia, Sfântul Antonie a trecut pe la Amun. Acesta i-a comunicat îngdjomrea privind problema liniçtü în comunitatea sa. Dupä masa de prânz, Ia ceasul aI XJea (orele 2-5 dupá amiazä), la propunerea lui Antonie, cei doi báUâni au pornit în linie dreaptä prin tere ca

:o PúÞriail egípþú.,

ed.

rom., p. 240. 10, .trad. rom., p. 28.

Paladie, Ist'ríq, Lßtßìacd,

Page 56 of 137 pustiu. La apusul soarelui s-au oprit. Sfântul Antonie l-a sfätuit pe prietenul säu, awa Amun, ca âcolo sä punä bazele unei noi comunitäli, ceea ce s-a çi realizat: o comunitate de chilü, de

unde çi numele Kellià dat, întiegului sit unde a existat comunitatea. E¡a la cca. 18-20 km. la sud de Nitria, la intrarea în pustiul libian. Cei care terminau perioada de noviciat (5 ani) çi doreau un regim de vja!ã mai izolat, puteau sä se retragä Ia Chilii, ducând o via!á mai singuraticä. Aici pustiul era mai pulin populat decât cel din Nitria, lásând posibilitatea ca fiecare monah sá-si zideascá chilia cât mai departe de vecinul säu. Chilia propriu-zisä era, precum astäzi în Muntele Athos: o casá cu cel putin douä încäperi (din care una servea drept paraclis), împrejmuitä de un zid de cärämidä. ln curtea chiliei era säpatã o fântânä (apa se gásea.la 5-6 m. adâncime) si era amenajatä o grádiná de legume. Într-o chilie locuiau unul sau mai mulli fra,ti. În situalia în care locuiau mai mutli fta{i, locuinta avea mai multe încäperi. Traiul mai aspru, a fäcut ca la chilii cálugãrii sä nu depáçeascá cifra de çase sute.l Ei se gáseau în legäturä continuä cu Nitria (de unde primeau, de altfel, pâinea) qi cu comunitatea sceticá. În mijlocul comunitä!ü de la Chilii era biserica. Sâmbäta seara comunitatea se aduna la bisericä,luând masa în comun. Apoi se începea privegherea, care se continua, dupá miezul noptii cu Sfânta Liturghie. Rugáciunea comunä era prezidatá de preot (aici au fost totdeauna preoli putini), foarte respectat, dar neimplicat În probleme gospodärcgti çi administ¡ative. 1n restul säptämânii, cálugárii îsi fáceau rugäciunile ia chilie în cadrul programului obiçnuii de muncá, de rugäciune çi de studiul Scripturii existent în comunitate.2 rlêIn -^^ 290, cãnd Paladie ajunge la Kellià. comunitatea fiind în perioada ei de înflorire, acolo vieluiau 600 de calugari. Cf. Isúori4tfi¡.si¿c4 VII, tmd: rom., Pr. Prol Dumitru Stániloae, Bucurefti, 199, pp. 25-25, ¿ Pentru ümãnunte pdvind viata cälugãrilor de la Kellia meritä cititä cartea lui Antoine Gu íllomor,l, O1¡gín¡leaíE,tä1nonzft{¡¿, apärutã în versiunea româneascã Ia Anastasia, în 1998, în tmducerea lui Constantin Jingâ.

Rufin, care a träit în Nitria si Kellia între anii SZ5-598. avea urmãtoarele despre modul de viaþ al cä.lugärilo¡ de la

sä scrie

Ctrilii: ,f iecare rämâne la chilia lui. Mare este linistea, mare este linistirea! Numai sâmbäta si duminica ei se adunã la bisericä si s_e väd unii pe altii ca si cum au ajuns în cer. Dacä cineva lipsesie din adunare, ei înteleg îndatä cä-l împiedÍcä sä vinä lieo problemä de sänátate si toti merg sä-l vadá, desigur, nu toçi deodatä, ci în momente diferite, fiecare aducând ceea ce are la îndemânä; dacä nu aduce ceva, poate sä spunä celuilalt un cuvânt, în felul în care ungeau cu ulei atletii în vederea luptei. Trebuia ca unii monahi sä facá treipatru mile pentru a se întâlni cu ceilal$ la bisericá, atât sunt de departe unele de altele chilüle în care locuiesc, dat dngostea la ei este asa de mare si atât de mare iubirea pe care o au unii fa!ä de allii !i pentru toii fra!ü, încât toatä lumea îi admirä si-i dä drept exemplu. prin urmare, dacá se întâmplä cã cineva wea sä locuiascá la ei, îndatä ce a"flã aceasta, fiecare sare sä-i ofere propria chilie.'.l. Chilüle au fost un.fel de sihästrie a comunitátii din Nitia. Aici, Rufin de Aquileea a tradus în latinä ,,Istoria monahilo¡ din E$pt" (scrisä între 594595 de un auto¡ al cãrui nume nu se cunoaste). Sfânta Melania cea Bátrânä a ¡ämas în aceastá comunitate timp de çase luni la cumpãna anilor 373-574. Cu aceastã ocazie a organizat acliunile de ajutorare a cãlugáriior o¡todocsi retrasi în pustie în timpul persecutiei dezläntuite de arie¡li. Tót aici au mai träit Fericitul leronim si Paula, în 585. paladie avea sä träiascä în Nitria si la Kellia timp de nouä ani, între 590-599. Tot aici a träit çi Evãgrie Ponticul. Meritä spus câteva lucrud despre toti ace$tia cel putin într-o notä. Cel care a jucat un rol foarte important în viata comunitätü de la Chilii a fost Sfântul Macarie cel Tânär sau AlexandrinuÌ. care câteva zeci de ani a fosL superiorul comunitätü. Acesta s-a nãscut în Alexandria prin anii 296-297. Se pare cä în Alexandria a fost vânzätor de dulciuri; çi a intrat fuì pustiu prin anii 528-335 se çi pare cá a îmbräcat haina monahalä din mâna Sfântr¡lui A¡tonie L

u¡sto¡a monnúrunaarørøtø.ä2,

2, 3

6;,sffiì.ù".

Page 57 of 137 în comunitatea din Qolzum (dupä cum spune martimlogul copl caÌe, dupäpärerea lui Ivan Gobry ar putea confunda pe Macarie Alexandrinul cu Macarie cel Mare). I Se pare cä de la Qolzum a venÍt la Schit unde, de altfel, a fost hirotonit preot. De aici avea sä se mute, pentru o vialá mai asprá, la Chilü, unde' însá, a fost ales superior. Cele mai multe märtudi despre Sfântul Macarie Alexandrinul ni le-a läsat Paladie în ,,Istoria Lausiacä".z Acesta l-a cunoscut personal. El tráia atunci când Patadie sa stabilit la Chilü (390), Uecând la cele vegnice dupä trei ani. Paladie va preciza cá cele consemnate despre Macarie provin din ceea ce !-au spus a{ü despre superiorul lor, din ceea ce i-a Ìelatat Macarie si din ceea ce a väzut el însusi; Paladie ît descrie pe Sfântu.l Macarie astfel: ,,E¡a mic de staturä, aproape lipsit de pär pe fatä: doar deasupra buzelor çi la marginea de jos a bárbiei avea pár. Cäci, din pricina nevoinlei covârsitoare, nu-i odráslea nici pánrl în barbá. $i avea çaizeci de ani de când se botezase."S SÎântut Macarie erâ foarte interesat sá încerce toate formele de ascezá. Aça se explicá faptul cä îçi construise mai multe chilü în pustiu unde practica diverse forme de ascezá. Avea o chilie la Schit, în partea ,,cea mai dinläuntu-l pustiei". alta în pustiui libian, alta la Chilii. si alta în muntele Nitdei. Unele chilii e¡au fárä ferestre. In ele petrecea în Posh¡l mare. O chilie era atât de îngustá, încât nu-çi putea întinde nici picioareie, iar alta mai largá în cate primea oaspef,i. Spre a-çi învinge somnul, nu a mai intrat în chilie douãzeci de zile, suportând arçila zilei çi frigul noplii. Se spune cä i s-a întâmplat sá omoare un tânlal carel pigcase. 9a cáit cä a ucis viatá çi spre expiere, a mers într-o baltä din apropierea deltei unde a rämas dezbrácat timp de sase luni spre a-çi da trupul hranä tântarilor çi muçtelor. $a întors la chilie desfigurat, î¡cât fiatii Lau recunoscut doar dupá voce. Auzind cä monahü din Tebaida duc o via!ä foarte asprá, într-un an, Sfântul Macarie a mers timp de cincisprezece zile prin pustie pânä a ajuns la mânástirea Sfântului Pahomie din Tabennesi. Färä sä-i spuná cel Mare

Ivan cobry, op.c¿¿, p. 245. trad. rom., pp. 39-40. Istmlnlnastø¿L,18, I ô [büIern,p.47.

:

cine era, a cerut Sfântului Pahomie sä-l primeascä în comuni-

pdmit cu gleu din cauzá cä era deja în vârstá. Sf. Pahomie considera cä un bät¡ân neîncercat nu mai putea fi modelat de rânduiala mänãstirii sale çi nici n-ar fi putut sá se adapteze la progtamul aspru de mänästire. În timpul Postului Mare, însá Macarie i-a

tatea lui care atunci numära 1 500 de fraTi. A fost

impresionat pe to!i, pânä la nelÍniçte, cât postea. Atunci Dumnezeu i-a descoperit Sfântului Pahomie adevárata identitate a Sfântului Macarie. Pahomie a mers la Macarie çi i-a spus: ,,De mu4i ani am voit sã te väd. Î{i muþmesc pentru cá ai întä¡it pe fiü mei, ca sä nu cugete ceva mare despte nevoinlele lor". Sfântul Macarie ajunsese la o înlelegere deosebitä cu animalele. O hienä îi adusese o piele de oaie pentru cä-i vindecase puiul de orbire. Paladie avea s-o vadá la Sfânta Melania care o primise în dar de la ma¡ele ascet. Macarie devenise celebru datoritá darului alungãrii demonilor çi al facerii de minuni. Paladie spune cä Sfântul Macá¡ie ,,a támáduit atât de mul[i îndräcili, încât nu li se çtie numárul". lntre cele spuse de Paladie despre Sfântul Macarie meritä sá redám çiurmätoarea istorisire: rla acest Sfânt Macarie m-am dus eu odatä çi l-am gäsit în afara chiliei lui lângá care sedea un preot al satului, al cárui cap întreg era mâncat de boala numitå calcer çi i se vedea chiar osul din frunte. Venise, deci, sá fie vindecat. Dar Sfântul nu a primit sá se întâlneascä cu el. L-am rugat, deci: ,,Te rog, primeçteJ, ai milä de el çi räspunde-i!" Iar el îmi spuse: ,,Este newednic sá fie vindecat. Cäci i s¿ trimis boala spre ûrvá!äturã. Dar, dacä voiegte sá fie vindecat, convingel sá se opreascá a mai sävârçi Sfânta Liturghie. Cäci a sävfuçit Liturghia, curvind.Si, de aceea se pedepseçte.$i Dumnezeu îl vavindeca." Când i-am spus aceasta celui bolnav, acesta i;-a învoit jurând sá nu mai împlineascã slujba preotiei. Atunci i-a primit çi i-a spus: ,,Crezi cä existá Dumnezeu?" I-a rãspuns preotului: ,,Da". ,,N-ai putut sä nu-!i bali joc de el?" I-a ráspuns: ,,Nu". $i ia spus: ,,Dacä-!i recunoçti päcâtul çi ie4ia ce ti-o dä Dumnezeu.pentru acest pácat, de aici înainte cautä dreptatea". Pleotr.l s-a angajat cá nu va mai liturghisi çi cä va reveni la starea de mirean. $i, numai

Page 58 of 137

i

:

aça ì-a. pus 1nâ¡a pe cap si în puline zile s_a vindecat si i-a oescut ptuul çi a plecat sãnätos.rl Sfântul J\4acarie çi înteaga comunitate din Nitria si Chilü au a\'ìn mr re. de suïêrit în timpul persecutiei lui Valens, 'si duoä ce scaunul arhtepiscopiei de Alexandria a fost ocupat cie lúAus. cül l_l$gryat pe perru f¡arete SfântUU et"nusiã ceilr,fare :i" anul 375, SfântuÌ a fost alungat, de aìtful, ., ñiti ,Iü .äú;t;.;i ex ar, lmpreuná cu celälalt Macarie, într_o insuiä diriDeita Nilului, locuitä de pägâni, pe care ia convertit la creJnß_.tpn" r / / öranrul.a revenit la Chilü, unde a murit prin anii 5g5-3g4. Snle_9larçitrl aI tV_lea si în."p"t rf J".fïfi", rycotutui din Nitria çi Keltia carê sa"io"e¿it ""i"t ¡emaoe pl ..9T¡t*,jt. linia ortodoxiei Sfântulúi Atanasis au avurãe srueritãîîai{i " patriarhului Teofil al Alexandriei. Din n"f"¡cir", .ct irríã" (451) avea sä divizeze comunitatea de laKellia în douà. lalcgdo.n g::*:'jlfl ".lil ritria si Ketlia, fünd paruclpat la toate evenimentele care "p,*neaeAre*"d"ä;; au mãrcat ma¡ele centru bisericesc egptean. 1n ciuda faptului uu u*t purt ã.äJ "¿ chiar dupa Breurap, aceste comunitäti au dáinuit cucerirea Egiptului de arabi (640), pânä prin secolul al Vl[.lea. ùtar mutt sute de ani situl în care sa gãsit comunitatea din da,lu.lärü. în_anii'60, cäutâ"d,å"men;È;ü#ri Se}iifost m veoerea redarii agliculturü, autoritåtile egiptøre âu descooerit pe supraf€te foarte extinse urmele chililloiacope¡te ãe-"iíipJ prstiului. O parte din aceste vestigü tosi corrie*at"-íüã,; duse în circuitul turistic. "r,

ìi

11. Sfânhrl Macarie Egipteanr¡l si

comunitatea diriS-chit

sc.elic (Siriet, în coptä,,9ketis, în greacã, Sceficus, în ,-.. lyr^tiul laÌlnaj t-n arabã se numea ,,Muntele nitriului,., apoi ,Valea (Wadi Natrum) se gásesre în marele p"ii, iiUi"", i" {.Ìl*: ccà. 100 km. sud de Alexand"riu, 'OO tm. de Nit¡ia si 4t I;. d;

l'tutdt¡i,,p.'as.

aÍd¿sd/4stt¿o,, I, 34, ed. Mommsen, e.C.S. Eusebii -^_-" opera,2/2, p. 1005 fi urm.,lavincent Des pr*, "ø 'I

:llf*,.{tf-ry

*.,iidt.

'at

;r'

Kellia. La schit se poate ajunge pe drumul caravanelor, atât dinspre Nil, cât si dinspre lacul Ma¡eotis. Este o dep¡esiune care se gáse*e la 20 m. sub n ivelul márü, dispunând de câteva mici lacuri. Acolo se gäsesc zäcáminte de nitriu, exploatatè pânã în secolul trecut. Tinutul este mult mai arid decât cel din Nitria. Apa se gáseste cu gleu çi de acolo, altädatä nu era nici o cale de comunicare cu alte localitãli. Se pare cä aceastä singurätate au preferat-o unii cälugäri, veniti probabil din Nitria. Nu se cunoaste numele primiloÌ vietuitori din Schit si nici anul venirii lor aici. Celebritatea comunitãtii din Schit se leagä insá de numele si personalitatea Sfântului Macarie, supranumit ,,cel Mare", ,,cel Bätrân" sau ,,Egpteanul" (dupá Pa.ladie). Elemmte despre viata acestui awä e$ptean gäsim la Rufin de Aquileea în ,,Vielile cälugãrilor din Egipt" la Patadie în ,,Istoria Lausiacä" çi în ,,Viaþ Sfântului Macarie" scrisä de Serapion, episcop în TYnuis, fost ucenic al Sfântului Mâcarie (este alt Serapion decât cei din Tebaida si decât Serapion Sindonitul). Potrivit celor trei surse, Sfântul Macarie s-a nãscut într-un sat din Egiptul de Sus, prin anul 295, tntro familie crestinä foarte evlavioasä. De mic a fost atras de viata anahoreticã, dar, spre sfârsitul adolescentei, pärintii l-au cásätorit, sotia murindu-i la scurtä weme dupä cäsätorie. ln timpul cásätoriei, cei doi soli îsi päs tmserä castitatea. Dovedindu-se evlavios, între timp, Macarie a fost hirotonit diacon. Nu dupá mult tip de la moartea soliei, au tÌecut la cele vesnice çi pärintü tânäruìui Macarie. Acum Macarie a primit deplina libertate sä se consacre vietü anahoretice. Dupä ce a împär,tit averea sãracilor, se stabili în afara satului, întro chilie singuraticä, sub îndrumarea unui bätrân anahoret. Macarie abia trecuse de douäzeci de ani. Vãzând râvna acestuia pentru virtute, bätrânul anahotet a constatat cä ucenicul säu putea sã ducä viata anaho¡eticä de uiul singur. Si La sfätuit sä se stabileascä la marginea satului vecin. Impresionaf, de virtutea tânärului diacon retras în afara satului, autoritätile din sat au fäcut toate diligenlele pe lângä episcopul locului ca diaconul Macarie sä fie hirotonit preot. Prin urmare, episcopul l-a hirotonit

Page 59 of 137 pleot pentru satut säu.1 Paladie rclateazä însá cä Macarie a fost hirotonit preot la vârsta de 40 de ani,2 când fácea deja dovada cá primise darul alungárii duhurilo¡ necurate çi al prezicerilor. Oricum, fie cä fusese hircþnit preot în satul ûr vecinätatea cáruia se retrásese, fie cá a fost hirotonit dupä ce a intrat în mo^nahism, Sfântul Macarie a fost unul din preoJü de la Schit. Incä din perioada locuirü lângä satul unde fusese trimis de îndrumätoruì säu, Sfântul Macarie fãcea dovada darurilor sale deosebite, urmare a nevoin{elor sale; dar, tot atunci a a avut parte de o situalie imprevizibilá çi în acelaçi timp nefericitá. O fatä din satul unde îsi avea chilia Sfântul Macarie, sedusä de un tânär, a rámas însäróinatä. lntrebând-o pärin!ü cine este cel cu care a rámas însárci¡atä, sä scape, eventual, de pedeapsä, tânära a spus cá tatäl pruncului care se va naçte este pustnicul de la maiginea satului. Acesta se bucura, însä, de mare autoritate. Plobabil, gândise ea, lui nu-i vor face nimic párin{ii. Dimpotrivä, bietul om a fost maltratat, obligat ]a cauliune çi sá munceascä pentru întrelinerea glavidei çi, ulterior, a pruncului. Sfântul Macarie a acceptat aceastä umilire, muncind ziua çi noaptea pentru întreþinerea femeü. Sosind sorocul sá nascä, tânä¡a a rämas în travalie mai multe zile çi nu a näscut pânä ce nu a spus cä monahul era nevinovat, dând numele adeväratului tatä al copilului. Aflând éá tot satul urma sä vinä la chilia lui, sá-çi ceará iertare pentru modul în care se comportase cu el, Macarie a pfuäsit satul si a venit în Egiptul de Jos, stabilindu-se la Schit. Dra anul 525, ei având vârsta de 50 de ani. Dupä scurtä weme de locuit la Schit înt¡o pesterá, Sfântul Macarie a sträbätut cei peste 400 km. de deçert pânä la Qolzum unde l-a cunoscut pe Sfântul Antonie care l-a primit cu o male dmgoste si i¿ dat sfaturi. Dupä un an, tânárul monah a revenit Ia Qolzum, cerând sä fie primit în comunitatea párintelui monahilor. 1 lnformatia privind hirotonia lui, pe când era în sa! vine din relatãriìe autobiogafice ate Sfântului Macarie consemnate în Pateridl), Ed. rom., p. 129.

¿ Paladíe, op.

cli.,17, p. 36. Cele relatate de Paladie sunt auzite de el de

la cälugärii din Schit. El nu l-a cunoscut personal, ca pe celälalt Macariè, acesta murind cu un an înainÍea venirii sale la Schit (59G591).

Sfântul Antonie La îmbräcat în vesmântul anahoretului. ia dat toiagul säu, dar l-a îndemnat sä se întoarcã la Schit, unde avea sä deviná pästorul unei mari comunitäli. Curând, în jurul Sfântului Macarie s-au adunat multi cálugfui, comunitatea ajungând sä aibä patru biserici çi aproape 10.000 de vieþitori. Nu se cunosc amãnunte privind rânduiala de Ia Schit. Nu era însä o viatá cenobiticä. ln Schit, Sfântul Macarie a tráit 60 de ani, pâná la moarte, în anul 390. A avut o activitate deosebitä, nu neapärat datoritä calitätilo¡5¿1s 6¡g.rizatorice, ci datoritä mai degrabá prezentei sale harismatice. In Pateric, se spune despre el cä devenise un fel de Dumnezeu pãmântesc. ,,Cäci, precum este Dumnezeu acoperind lumea, aça se fácuse avva Macarie acoperind greçelile ce Ie vedea, ca si cum nu lear fi värut, si pe cele pe cate le aûzea ca çi cum nu le-ar fi auzit".l Sfântul Macarie avea daruri deosebite, cum ar fi: darul facerii de mimni, al vindecärilor si al alungärii duhurilor necurate. Paladie scrie cä a auzit desore Sfântul Macarie cä a înviat un mort sprc a convinge un eretiC de învierea mor,tilor pe care ereticul o contesta; acelasi Paladie rclateazä împreþarea în care Sfântul Macarie a zädämicit lucrarea unui ma$cian pägân care a transformat sotia unui biet crestin în iapã. Sfântul readuce femeia la forma ini{ialä prin rugäciune intensá çi prin shopire cu aghiasmá, spunându-i: ,,Sä nu päräseçti niciodatä Biserica. Cäci acestea ti sau întâmplal pmtru cã nu teai apropiat de Sfintele Taine ciirci säptämâ¡i". ür¡he¡abilitatea la Iucrarea satanei este dtect legâtä de apropierea sau îndepärtarea de Dumnezeu. Si apropierea cea mai realá çi cea mai eficientä este în Sfintele Taine. Sfântul Macarie avea darul proorociei. Paladie relateazä cä în apropierea Sfântului Macarie se nevoiau doi anahoreti. Cel carei era mai apropiat loan, a ajuns driar preot. Acestria, Sfântul Macarie ia spus înto zi: ,lscultä-mä, frate loane, vei fi ispitÍt sÍ te va ispiti duhnl iubirü de argint. Asa am vázut.Si çtiu cá de mä vei asculta cu räbdare, te vei desäv"arsi în locrl acesta si vei fi slävit çi biciul nu se va apropia de locasll täu" (Ps. 90, 10). ,,Dar, de nu mä vei asculta, va veni azupra ta sfârçitul lui Ghezi, de a cfuui I Pdøttc,

st,p. tzz.

Page 60 of 137

l

boalã vei si suferi" (Regi 5, 27). $i s-a întâmplat cä, dupá cincisprezece-douäzeci de ani de atunci si dupá moartea Sfântului Macarie, acela n-a ascultat' A fost cuprins de lepñ peste tot ûupul çi a murit aqa. Sfãntúl Macarie era un mare rugátol' Foarte des avea momente de extaz si ,,vietuia mai multá weme În Dumnezeu, decât în legáturä cu cele de sub cer" (Paladie, op. cit.' pp. 5639). Sä spune cá el avea.o rezistentä deosebitä la toate fomele áu îni.airare çi privaliune çi la cetä mai dure forme de 19piti19 de cätre duhurile necuràte. Smerenia lui cutremura pe diavoli. ,,Numai cu gândul vostu cel smerit vá deosebili de noi.sá biruiti"l aveã sä-i spuná un diavol care a devenit neputincios când ä încercat sá-l sfâgie cu un cutjt. Blândetea, bunátatea si iubircá lui fat¿i de frati erau virhrSle care impresionau pe to$, dincolo de celelalþ daruri cu ca¡e ftrsese înzestrât de Dumnezeu. Nu mustra pe nime¡ri' Vorbind numai cu blândetea caracteristicä, conf¡atü si ucenicü lui pricepeau ce trebuie sä iacã spre a se mântui. Se spune despre el, cá mergând la un ftate bolnav, lå întrebat el ia rãspuns: o präjiturä; lucru gu ce doreçte sá mânânce. Si 'de si neimaginat în regimr:l alimentar de adevárat de neacègptat la Schit Cu toate acestea, Sfântul Macarie a plecat spre Alexandria (alistanlá de 60 de km.) çi cu pulinii bani pe calei. avea, a cumpäiat bolnavului präjitura.doritá, pe care ia dárutt1 cu 9 bucurie nemaiînûlnitl la un sihastru.2 Vorbi::d despre bunätatea care trebuie sá domneascá între fra$, alwa Macarie avea sã çun* ,,dacá ne vom aduce aminte de rául pe care ni lau fäcut nouä oamenü, alungäm de la noi puterea aducerü aminte de Dumnezeu. Iar, dacá ne vom aduce aminte de räutäfle diavolilor' vom fi nevátäma$".3 Am putea întelege cä secretul blândetiì, aI bunátátii si al tuturor virtutilor Siântului Macarie, "tânãrul bätrân'; erã familiaritatea zu numele Domnului nostru Iisus Hdstos. Avva Macarie spune cá numele Mântuitomlui în gura cre.stinului"trebuie sä fie cum erau mirodenüle în gurile

femeilor, odinioarã: acestea luâu în gurä mirodenii spre a le îndulci saliva çi a face gura plácut mirositoate: (Dacá ,,mestecäm" acest nume binecuvântat, pronun!ândul în mod constant, eÌ aduce în sufletele noastre for{a, blândetea, si ne descoperã cele cereçti, el car€ este hraná aducätoare de bucurie, fântânä aducätoare de mântuire, gingäçia apelor viu-fäcätoare, blânderea care depãgeçte orice blândele: numele Celui care este în Ceruri, Domnul nostru Iisus Hristos, Impäratul împáratjlor, Domnul domnilor, alungã din suJlet orice gând räu, ca o recompensä cereascä datã celor carel cautä din toatä inima.>l Desávârçirea în comunitatea de la Schit, ca de altfel, în general, nu era (çi nu este) legatä de înaintarea în vâ¡stá çi nici de lungimea stadiului în mänästi¡e, ci de intensitatea cu care cálugärü tráiau în Dumnezeu. Sfântul Macarie povesteste despre doi tineri, frali, de familie bunä, veniti din Alexandria la Schit spre nevoin!ä. Unul era încá adolescent. In trei ani aceçtia au ajuns la un asa gtad de desávârsire, încât au impre. sionat pânä çi pe bätrânul awä Macarie. çi aceasta, fárá a sta tot timpul în prejma duhorryricului, împlinind ùrsá învá!ätura pe care acesta lea dat¡ la intrarea în comunitate.2 In afa¡a celor patruzeci si una de apoftegme, legate de numele Sfântului Macarie Egipteanul pe seama lui sunt puse çi un numãr de 183 de omilü (cuvinte) çi scrisori, de o calitate deosebitä. Acestea au fost între cärtjle de cäpátâi ale multor asce$ din Orient çi Occident. Ele circulä în patru colectji. Din nefericire, mai ales în secolul tecut au existat multe dispute privind paternitatea acestor opere. 1n ciuda faptului cä maja ritatea patrolo$lor sunt de päÌere cä nu Sfântul Macarie este autorul lor (înte care si regretatul profesor Nicolae Chilescu), pärintele profesor I. Gh. Coman, bazându-se pe punctul de vedere al lui Bardenhewér, considerá cá ,,Omiliile duhormicesti" ¡ Paladie, 17, p. 36. Iva¡r Gobry, 0p, cú,, p. 258, Aceasta sugereazã ideea cä duhowricì.¡l nì.r päzeascå" trebuie sá fie confundat cu directorul de constiintã car€ t€buie "sá-l pur gi simplu pe fiul duhovnicesc, ci cel carel ajutã pe acesta din urmä sãi porueascä pe drumul virtulü, undqsi va exersa libertatea recâçtigatá. ¿

I lbiì!øn. D. 139. ! Ivan Gobry, op. clå, p. 256. r Pturìr.,34,p. L39.

Page 61 of 137 apartin Sfântului Macarie.l Dato¡itä paternitälii incerte a acestor omilii, nu le-am folosit aici spre a scoate în eviden!ä personalitatea de excep{ie a Sfântului Macarie cel Mare. Omiliile acestea au o valoare deosebitä, chiar dacä nu apar,tin Sfântului Macarie, chiar dacä au fost scrise în mediul egiptean sau cel palestinian. Ca si în muntele Nitriei, si la Chilä, în comunitatea de la Schit au vieTuit mari persondlitäli. ApoÍgetmelp PärinSlor pustiei, în buná parte, sunt produsul istorisirjlor gi consemnärilor cãIugtuilor de la Schit

Multi dintre ucenicii Sfântului Macarie au ajuns eelebri. Am putea aminti numele câtorva dintre ei: Moise Etiopianul, Pafnutie, Ioan Colovos, Arsenie, Pimen, Daniel, Serapion, Theonas, cu unü dintre ei Sfântul Ioan Casian avârd interesante convorbiri, consemnate; de altfel, în parte, în luc¡ä¡ile sale. Evagrie însuçi a petrecut ultimii 16 ani din via!á în cormrnitatea Sfântului Macarie, el însuçi având în Schit ucenici. Chia¡ dacá avea o rafinatä educa{ie teologicä çi filosoficä, ùiar dacä el însuçi þirotonit diacon de Sfântul Grigore Teologul) a an-rt ucenici devenili celebri, Evagrie a al'ut çansa sá se împärfie táçeascä din viala harismaticä a Sfântului Macarie, çi -sä învätat dq acesta în ceea ce priveçte nevointele ascetice.z Ar.va Pimen a inhat în pustiu la vârsta de 15 ani, aducând cu êl si pe ceilalti frati ai sãi. Aceçti fra.ti çiåu construit o mãnástire. în colonia anahoreticä din Schit, unde aveau urmátoarea rânduialá: .noaptea, pat¡u ore de somn, patu ore de muncä, patru,ore de cântat psalmi; ziua era împár,titä, çi ea, în trei pár,ti, în care gaoe ore se lucra (aveau diverse împletituri) pâná la 1

cf. Pr. P¡of. Dr. Nicolae A)i!es(ju, InrmduÆe Ia ff&ttlut Morcri¿

Egwul, W,P.S.B.,

i

vol. 34, Bucureçti, 1992, pp. 7-56.

Par. Pnjf. D¡. I. Gh. Coinan;

Johannes quasten, Cerf, .1963, pp. 236-245. ' ¿ Cu studiul

vietü

¡ûû0¡0rie, vol. III, Bucurc$i, 1988, pp. 396429. Pørts tle I'E@, vol. III, Ed. du

ceasul al 6lea, apoi urmau tlei ore de muncá intelectualä trei ore de muncä în grädinä, pâná seara.l Se pare cä Pimen este cel care a fäcut prima cole$e de þoftegm¿ la Schit. Awa Moise a fost un sclav negru, se pare etiopian (Apoftegma 4), care spre bätuânele s-a fäcut cálugár. A fost instruit de awa Isidor. S-a distins fa!á de ceila{i monahÍ mai ales prin pocáin!á, smerenie, blânde{e çi ospitalitate. A fost primIl preot neglu hirotonit la Schit. Se spune (Apoftegma 4) despre el cá atunci când a fost hirotonit çi îmbräcat în veçmânt luminos, episcopul, carc l-a hfuotonit ia zis: ,,Iatã, alwa Moise, teai fácut cu tohrl alb". Iar el a räspuns: ,,Desigur, prea sfintite, pe dinafarä. (12-15) çi

Ce

bine ar li

sä mä înälbesc çi pe

dinäuntru", wând

sá arate cä

haina si demnitätile vã.zute nu au mare însemnátate în fata Ìui Dumnezeu dacä nu existá curátie interioarä.2 La sfatul Sfântului Maca e, awa Moise a mers sá sihästreascä Ia Petra. Va fi ucis de barbarii nazici în anul 407. Îsi orezisese modul în care urma sá treacä din lumea aceasta. ¿iirólo. Sfântul Ioan Casian va consemna în ,,Convorbiriie" sale o parte din înlelepciunea acestui ascet.3 Avva Arsenie s-a näscut la Roma întrc familie nobiliarä în anul 554. A fost înalt salariat imperial, senator Ia curtea împäratului Teodosie ôel Ma¡e, în Constantilopol çi profesor fiilor împáratului, Arcadius çi Itronorius. Pe când era încä în slujba împáratului, Arsenie l-a rugat pe Dumnezeu sä-l învete cum sã se mântuiascä. Si i s-a räspuns: ,g,rsenie, fugi de oameni çi te vei mântui". La vârsta de patruzeci de ani va lenunta la fùnctjile,

onorurile çi responsabilitätile publice si va merge în Egipt,

stabilÍndu-se în comunitatea Sfântutui Macarie din Schit pe lângä alwa Ioan Colovos. Rämâne acolo patruzeci de ani. O perioadá va trä în sihästria din Petra. Va párãsi Schitul dupá devastarea acestuia în 454, stabilindu-se pentru zece ani ia Troia de lângä Memfis, apoi trei ani la Canope, lângä Alexandria, iar

&rffiü4ion uu

si operei

lui Evagrie sa ocupat cãlugãrul occidental,

vietuitor în-Elvetja, Gab¡iel Bunge. Gratie muncü deosebite a PC. P¡of. Dr. I. I. Icá Ir., trei din cã4Íle lui G. Bunge, referitoare la personalitatea É opera

lui Evagrie au fost traduse

çi au apãrut la Editua Deisis.

:¿ Ivan L.

r89.

Gobry, 0p. cif., p. 262.

Regnault

.¿¿s

søntmres ¡lÆ Pùes iht

¡I¿stt,

SøJesmes, 1981,

pp. 188-

_

¡ Sfântul Ioan Casian,CØqoùiïiduhttïrìæ^fi,I;

nr. 57, pp. 305-542.

1, 2;

trad. rom., P.S.B.,

Page 62 of 137 ultimii doi ani din viatä din nou la Troia. A mu¡it la vârsta de gS g: *1 i" T{ 14e.@pôftegrna 42). sfâ"h,1A"ì;;i;;ä;;ä; b-ru prin strädania lui dã a evita tumea. S" ;ñ;;ä;ä;. .piscopur reofil, îns"dr ãñ;;"í"-,_p",tää :T Alexandria. ;1r1]i:l din Acestia i-au cerut sá le spunä un cuvânt de înväiäturä. BätrânuÌ ia întrebat: ,,Dacä vá voi spune cuvânt, îl veli impiiJl Da, au ráspuns ceilalti. Dacä este -ø-r" asa, oriune *ti i"rl gäsege,&senie, sá nuïä apropiati,. (Apoftegrna tI ùJã;üi:li fralii îi.reprogau acest mod'ciudaifu ;,"ñ;i;;"". moment dat, eÌ lea spus: ,,Dumnezeu ¡ie ca ø iufesc, aìr ni_ noi oamenii, si cu Dumneäeu. a.r. a,"ìãir-i.i *o*¡-r-cuau numai mutoane, o vointä, pe când oamenii au mai muli" vointe..p¡in urmu.u, ,,r, poi tír" pe oamenii" (Apoftegra r5i. Awa Io¿n Colovos, adicä cel scurt, pentru cä era mic de staturä, s-a bucurar de o stimä deosebiiù între cälugärii din Schit datoritä ¿arurilor cr.rcaiåî" vân-tat Dumnezeu, dar mai ales pentru ¡la"A"teu si ¡unåììt"i sa. Se spune desp¡e awa Ioan c-ä s a un monah bã trân venit din Teba. Acesta a luat un bät ;;c.J, înfiqt în pämânt_si a poruncit ucenicului sef uãe ziì;t.;ä;; ce bälul va rodi. Sursa de apã era departe. Spre a da poruncii, ucenicut trebuia sã ptece dä ^.,rit*u cu apa în dimineata zilei urmátoa¡e. Trei ani tänärui norii.; pus câteln ulcior de apä la rädäcina bätutui. i;tr;ii;;', ;ce;; a înverzit çi, dupä t¡ei ani, a ¡odit. pomului, a dus la bisericä si a aat fta$lor, spunâ"d;"T.id; '' mâncati rodr:.l ascultärii', (Aþoftegrna i). ' ---*'*' '***r' r' ,gu¡ canava uç91¡cito¡:',Ðacã un împãrat vrea ^_ ^1T1 loyo"cetate, mai întâi îi opregte sa-cucereascã apa si hrana, Încât wãjmaçii sãi, ameninTati cu foameteá, ,e ..aär". ¡ru ."t parimile.trupegi: dacä omul va tuái cu wäjmasü (patimile truDesti) nr vor avea putere asupra lui" 'u

äï";

ñ**ä;ffiËtiä'.i

mi.ã"1ïiîlä" úä: srabitiüiäì;;;iil; i;

* ;""itçi;ä;.ït*ä;

t".tåhilJ;ì;;äil;äi

,iä p"Jiii"-;;äi'ö

(Ap"¡.ñr[ti*

ln þoJtegime se relateazä despre o tânärã, pe nume paisia, care bogatá si orfanä fiind, a ajutát foart";Ji;;;ãt"Å;îåiri 122

.

Schit. A ajuns sáracá. Din nefericire, a Început sá sè prostitueze. A ajuns din nou bogatã, cu slugi, dar cu nume ¡áu. Cálugárü au aflat de decäderea acestei tinere çi lau trimis pe avva Ioan sá o sgape de päcat. Ajuns la ea, çi cerând sä o vadä slujitorii Îl

batjocoreau pe motiv cá un orn ca el nu putea sá prezinte interes pentu stäpâna lor. Slujütorü iau permis sã intre la stäpâna lor dupä multe insistente çi la potunca acesteia. Awa Ioan ia vorbit despre riscul pe care Paisia çi I-a asumat cäzând in desfrâna¡e. ln timp ce státea de vorbã cu ea. bátrânul a lnceput sä plângä, ia¡ aceasta l-a întrebat: ,,De ce plângi, awa?" sä nu plâng de weine ce våd pe satana cum joacá în fafa "Cirm ta?-' ,,Awa, existä pocäin!ä?" a întrebat Paisia" ,,Da! Atunci ia-mä cu tine unde voiesti." Si a plecat cu awa Ioan fárä sä se pregäteascä în vreun fel çi färá sá dea weo dispoziSe slugilor. Cei doi au plecat spre pustiu. Prinzându-i seara, awa i-a fäcut Paisiei un cäpáÎâi din nisip çi a lásat-o sã doarmä. S-a culcat si el pulin md departe, dupã ce çi-a fäcut rugäciunile. La rniezul nopSi, bätânì¡l $a tezit gi a väzut o cale de luminä între car çi locul unde dormea Paisia, iar îngerü Dommrlui ducând spre cer sufletul femeü. $a dus Ia ea si a constatat cá era moartä. Si s-a aruncat bätânul cu fala la pámânt, rugându-se lui Dumneåeu çi a auzit cá ceasr¡l în care acea femeie a ars dp pocdínld a t-¿Iomt mai mult decât pocdinla rece ùrr,:uftola (Apoftegma 45) Despre awa Pafnutie neau lásat informatii Paladius çi Sfântul Ioan Casian. 1 Cel despre care avem informa$i în ,,Istoria monahilor din Egi,pt" este altul. El a trãrit în Tebaid4 în E$ptul de Sud.

Awa Pafnutie din Schit era preot. EI s-a distins, printre altele prin marea strálucire a ,stüntei sale (Casian I) çi prin cunoçtinla dumnezeieçtilor Scripturi (Paladius). Pe de altä parte, Sfântul Ioan Casian spune cä, prin atâta zel, Pafnutie a întrecut driar virfulile anahoreJiloÌ; el era mai presus de toti prin dragoste, prin stäruin!ä çi prin cunoaçterea gtiinlei dumnezeiesti. l

Paladius, op. cit,4?;trad. rom., pp. 97-102. sfâutul Ioan Casian, Cttn¡dút l, üI, tmd. rom. În P.s.B. nr. 1990, pp. 142-160.

5

7,

Bricurestii

Page 63 of 137

.

,Avva Pafnutie spunea adesea cä omul, spre a dovedi cä estê credincios çi bun, va t¡ebui sä cugete la òele pe care le då Dumnezeu, sä vo¡beascá ceea ce gândefte sá împtineascä çi ceea ce vorbeçte, deoarece este cu neputintä ca ornul ca¡e gândeste sánãtos si täieçte dÌept sä cadá în Fróselile rusinoase si în rätäcirile demonilor lar viata c*e .rù erte în acord cu adevárul cuvintelor este ca o pâine fãrä sare (H. Laus. 4Z). Existä o logicä. perfectá între gândirc, cuvânt si faptä, pe de parte, o iar pe de altã parte. existä o legäturä între toàte aãestea sì adevãr. adevärul mântuitor. Atâta weme cât existä o ¡elatie diràctä întré minte, cuvinte, faptä si adevárul mântuitor, va fi exclusä cáderea în comportamente care sä facá pläcere demonilor. Am dat câteva amänunte. despre acesti ucenici ai Sfântuiui Macarie spre a scoate în evidentä înaltul nivel cultural si duhovnicesc al ucenicilo¡ Sfântului Macarie, care a pästorit comunitatea sa timp de 60 de ani. Din nefericire, comunitatea de la Schit a avut soarta celor din Nitria çi Chitii. A fost prãdatä de mai multe o¡i de barbarii libieni (407-408; 434;444), cauzä din care multi cälugäri au me¡s în alte vet¡e mänästiresti sau au fost masacrati. Pe de altä parte, a fost aiectatá de schisma calcãdonianä. ^In timpul împäratului Justinialì, la Schit a avut resedinla pa_ t arhul necalcedonian. Dupä invazia arabä, patriaihul Venia_ rr¡r1 din comunitätile din Nitria, KeIià (Chitii) 11ef_a9-ur 9 narte çi Schit. Viata monahalã aici avea sä se împutineze, pe de ó parte, pentu cä sistemul semianahoretic al comunitätii nu a asigumt o rânduialá care sä fie respectatä de toti si sä fià t¡ans_ r.nisã pai dgpgtj. pe de attä parte aatoritX conaiçit;; i-Ñ;; de noü stápâni, de data aceasta musulmani. Dacã, lä început, au acordat anumite facilitáti cregtinilor egipteni ,p." u .ôr,*r" Constantinopolul, ulterior musulmanii, piin fanãtismut Ior, au redus pânã. aproape la disparitie comunitätile monahale din Egipt, ca si în restu-l califatului arab. Din aceastä rcgiune viaþ mänästùeascä nu a dispãrut. pânä astäzi mai existä patru mänästiri: Deirabu Maqar, pótocul unde altädatá sa aflat chilia Sfântutui Macarie EgÉãam{ Awa Bisri

si una siriacä çi El Baramus, pe locr:l unde s-a aflat drilia a doi din uce¡ricü Sfâ¡tului Macarie. Am prezentat mai sus perconalitä$le câtorva mari asceti egiptmi înjurul cárora s¿u constitujt vetre mãnãstiresti. TTebuie retinut cä nici una dintre acestea - desi se constituisérä în jurul unui mare a¡ahoret - nu avea o viatá realmente de obste. Meritul de a fi organizat r:n asemenea sistem monahal i¿ revenit Sfântului Pahomie, oarecum contemporan cu toti ceilalti întemeietori de comunitÌi$ monahale.

Page 64 of 137

PARTEAAII-A

îucnprrnnrln

MoNAHTSMULUT

CHINOVIAL

Page 65 of 137

r. SFÂNTUL PAEOMTE çr MONAffTSMUL CHTNOVTAL

1 .,,

:... : t: . .,:. 'ì:.:.: ri. ..

r:

Comunitäli monahale au existat çi înaintea Sfântului Pahomie; dar Sfântul Pahomie este considerat întemeietorul monahismului chinovial pentru cã a dat comunitãlii monahale înfiintate de el o organizare si o doctuinã ffuä precedent; care au fäcut ca sistemul säu monahal sä dáinuie oânä azi. Despre Sfântul Pahomie s-a scris mai mulidecât despre ai$ întemeietori de viatä monahalä sau de comunitáti monahale. Au ajuns pânä la noi patru biografii ale Sfântului Pahomie scrise în limba gleacä, editate de Halkin si Festugiere,r douä în limba coptá (una scrisä în dialectul teban b^ohairic, alta în clialectul memfic-sahidic) traduse de Th. Lefort,z o biografie în limba arabá, editatä de Améiineauá si o biografie siriacá tradusä de J. Bousquet çi F. Nau.4 Nu ne vom ocupã de originalitatea çi întâietatea acestor biografii. Au fäcuto editotü, traducätorii si a{i specialisti. Toate aratä interesui mediilor monahale pentru personalitatea Sfântului Pahomie çi iradierea gândirü, a vietü saie çi a sistemului säu monahal în Orientul si în Occidentul crestin. De aceea, nu întâmplátor ucenicü säi l-au asemuit cu Moise.

r Hakin F., SanÍtí Padwnis \ftæ Ønmz, în ,,Subsídia hngingtaphiaq,, 19, Bruxeues,1932t Ut¿ uì¿ ituilif¿ ¡I¿ Seixìf Pødtfune, traù¿ñor| par AJ. Festugière, în ,Les mohw d'Orístlt,, vol. IV/2, Paris, 1965. ¿ L. Th. Lefort, I¿s 1tía wptu dp sairú Padûnæ ú il¿ ses pvnicrs st¡¡ewws,în ,,BhlintltèW duMusem,,,vol. 16, Louvain, 1945 gi 1956. Altá trâducere, cea pe care o folosim si noi în lucrarea de fatá, â fost fácutä de Armand Veìlleux, publicatä la Abbaye de Bellfontaine, în 1984. r E. Amélineau, V¡¿ arabe ile sointPoúfme,în duMusée Guín?f()r]/II),1859.

'Annales

t J. Bousquet çi F. N aV Hi,úoìn ib sai'/,t Pø¿l¡ár¡¿ (une rédaction inedite des Ascefica). Texte gtec des manuscrits, Palis, 881 et Chartres 1754 âvec un trâduction de la version syrizqre Púrolþgia Orisrúalß, M5), Paris, Didot,

1908.

Page 66 of 137 În tmditia noashä, Sfântr:l Pahomie a fost socotit întemÈ ietorul monahismului chinovial în Egipt. De fapt, cum spuneam mai sus, viata comunitarä a existat în Egipt çi înaintea lui Pahomie sau cel putin contemporaná lui. Suslinem aceasta, bazându-ne pe o relatare din ,,Yiala Sfântului Pahomie (versiunea coptä-bohairicá) în care ni se istoriseste cä Ia un moment dat a ceiut sä intre în complexul de mánáitiri (congrega$e) fondate de Sfântul Pahomie çi mänästirea Pmampesterposm. r Mai

târziu, într-una din catehezele sale, ucenicul Sfântului Pahomie, Teodor, avea sá spuná: ,,Noi credem cä binecuvântarea pärintelui nostru Pahomie va rámâne cu noi si cu urmaqii noçtri pentru totdeauna Înaintea lui Dumnezeu [...] De fapt, ce àvem noi în plus decât ceilalli oarireni? Cáci, într-adevár, ce este ceea ce avem în plus? Faptul cä purtám o îmbräcäminte diferitá sau cá avem mijlocul încins cu o centurä sau cä suntem $upa1i într-o singurá comunitate? De fapt, existá multi cälugári care sunt adunali împreunä çi într-o multime de locuri, purtând aceeaçi îmbräcáminte ca noi, cäci slava si harul Domnului Dumnezeului nostru umple lumea întreagä."2 Sfântul Pahomie a înleles cä monahismul are nevoie de organizare si de învátáturi bine fundamentate' El a dfuectjo,nat entuziasmul monahal cu reguli si învä!áturi ferme, fãcând sä aoará o formä de monahism comunitÐ foarte echilibrat În câre inspiratia harismaticä, mostenilea anahore(ilor din deçert si entuziasmul celor nou-venili din lume se armonizeze în inte ¡iorul unui sistem bine organizat, în care obiectiwl fiecärui cälugär nul constituie performanlele individuale, ci cultivalea diveiselor modalitá{i pdn care el poate deveni slujitor al conf¡atelui säu. Pe de altå parte, sistemul monahal pahomian Încearcá sä realizeze în mánästire o viatá crestinä, model pentru societâtea laièá în ceea ce priveçte piimirea çi träirea Cuvân-

' 1 a. V"itleio, I¿ t i¿ dLfufilf Pàùtnz, seloLlßtmdít¡n copt¿, Abbaye de Bellefontaine. 1984, p. 70. 2 1,. ttr. L"fort. B.o. 194, la Pacide Deseille, L'ewrit d¡t nonnthisne Pû¡irnieø, Abbaye dé Bellefontaine, 1980, p. VI . Vezi si J E. Coehring, ?tæ .Lettrt ol Afl,rwn unil Pulwntan Momsticisn, în ,,Patristische Texte und Studien,,, 27, Berlin, 1985.

tului lui Dumnezeu çi respectul fa!á de semeni. În

acest mod de avedeaviata monaha.lä cenobiticä, Sfântul Pahomie este cu adevärat pärinte al monahismului chinovial. Sfântul Pahomie s-a näscut în jun¡l anului 292 în localitatea

egipteanä Sné (Latopolis) din Tebaida, într-o familie de tärani înstäriti, dar necrestini. A mai avut cel pufn un frate (fost cälugäÌ, ca çi el) si douá suori (uneia, pe nume Maria, i-a construit o mänästire þ apropierea mänástirü sale). Despre ceala.ltá nu se vorbege în bioglafüle Sfântului Pahomie. Bioglafü egiptean relateazä cä Sfântul Pahomie a scos din mánástire oe fiul surorü sale, care nu se coporta dupä exigentele rânduielii bise¡icesti (4. Veilleux, op. cit., p. 514). Cum o sorá era cáIugäritá, nepotul nu putea fi decât a unei alte surcri. Aceasta ne face sä credem cä Sfântul Pahomie verea dintr-o familie care avea cel outin oafu copii. A învätat sã scrie si sá citeascã în limba coita'çi puqin g?eceste. In anul 512 a fost îuolat cu forla din ordinul împáratului Maximin Dai4 cate se gásea în räzboi cu Licinius. Conditiile în care se desfãsura serviciul milita¡ în provinciiìe cucerite erau foarte dure: tinérii emu rccrutal"i cu forta çi obligati sä meargã la oaste. lntr-o asemenea manierä a fost róciutat si panomie, fiind inclus în rândul recmtilor care urmau sä fie eventual inslruiti si trimisi ]a luptä. Convoìul cu recruti s-a oprÍt la Teba. Autoritáiil'e se comportau cu recrulü ca çi cum aceçtia ar fi fost detinuti, tinându-i mai multá weme închisi într-un castru. Pe când se gäseau în aceste conditü, au venit la cei îndriçi niçte locatnici care leau adus hranä si i-au îmbärbätat. Pahomie aflä cä aceçti oameni binevoitori, erau crestini. Ar fi dorit sä poatá fi ca ei: sá stie ce înseamnä dragostea de aproapele, slqiirea omului si a lui Dumne. zeu si curátia vie!ü. In acele conditü, tânárul Pahomie avea sä facä urmätorul vot Dumnezeului cregtinilor (pe care, de altfel, nu-L cunoEtea): ,,Doamne, dacä mä vei ajuta, dacá voi scäpa din necazurile în care má aflu, mä voi face slujitoml neamului omenesc pentru numele Täu". Urmätoarea etapá a cälätoliei spte capitala provinciei s-a continuat pânä la Antinoe în Egiptul Mijlociu. Intre timp, räzboiul se terminase. Licinius câstigase deja bätälia.

Prin urmare, a dispus demobilizarea. Recrutii din Antinoe, între care se gásea çi Pahomie, au primit permisiunea sä se

întoarcä la casele lo¡.

Page 67 of 137 Pahomie nu sa mai întors Ia casa pãrinlilor. Hotárâse sá deviná crestin. S¿ opdt în satul Sesenit (Kenoboshion, astäzi Kasr+lSayad), localitate din Egiptut de Sus, pe malul drept aI Nilului, la o distantä de 600 krn. sud de la Marea Meditera¡rá. În Sesenit exista o puternicá comunitate crestinä. Nu va träi mult tip în sat. In afam satului, se gäseau ruinele unui templu al lui Serapis. Pahomie sa retras în acest templu, tãind de unul singur, rugându-se, documentârtdu-se în ceea ce priveste religia creEtiná, hránindu-se cu legumele pe care le cultiva el înzusi, din care hränea, de altfel, si pe sáracü din sat. Tânárul a atms atenlia comunitätii cregtine. Se comporta ca un crestin, nefünd însá botezat. Se va boteza în anul 313, când avea sä cunoascä gi pe awa Palamon care träia în aprcpierea satului, cu un grup de ucenici. Va cere binecuvânta¡ea sá träiascä în gmpul de anahoreti si sá fiç sub îndrumarea duhormiceascá a avvei Palamon. Acesta îl prime$e nu numai în comunitatea sa, ci îi oferá propria chilie drept locuintä. Este un ait semn de dragoste carel impresioneaz ä pe tânärul novice. Palamon va fi primul çi singurul îndrumätor si pädnte duhormicesc al lui Pahomie. Tót el îl va îmbräca în vesmântul monahal. Comunitatea awei Palamon träia duDä o rânduialá asemánã toare celei d.in comunitatea Sfântului An 6nie. asumatä în mod tacit, care consta din post zilnic, hraná putiná (constând din pâine, legume çi sare) çi muncä fizicá. Roadele muncü lor nu le pãstrau pentu ei, ci Ie ofereau säracilor, jumátate din noapte çi uneori (Ia särbätori), noaptea întrcagá o petreceau în rugáciune çi în meditalie. Timp de çapte ani Pahomie s-a nevoit în comunitatea awei Palamon, lui revenindu-i responsabilitatea sá aprovizioneze cu lemne comunitatea. Nu era usor sä împlineascä aceastä ,,ascultare" într-un rnediu desertic în care pulina vegetalie este spinoasä. Suporta cu räbdare consecinleie muncii în acel mediu complet neprielnic, Nu de putine ori mâinile si picioarele lui erau umfrate de spinii care nu iertau nimic. lncuraiat de exemplul celorlat{i confrali, care, la rândul lor, se nevoiau cu alte ,,ascr¡ltã¡i", Pahomie împlinea cu sârguin!ä çi räbdare responsabilitálle ce-i reveneau. Cuând va deveni pentru confualii sái un exemplu de rugäciune, de smerenie, de ascultare si de räbdare.

1n

toate depunea râr,nä, a$eptând parcä chemäri noi din partea

lui Dumnezeu. Ducându-se într¡ zi în desert pentru a se ruga, a ajuns la marginea satului Tabennesi, în partea esticá a fluviului Nil, la no¡d de Teba. 1n timp ce se tuga, a auzit un glas, carei zicea: ,,Pahomie, rämâi aici si fä o mãnästire. Cäci multi bärb^ati dornici sä fie cälugäri vor veni sä te gäseascä aici." Intors la Sesenit Pahomie a spus pãrinlelui säu duhormicesc ceea ce i se întâmplase. Bätrânul Palamon a înteles cä era vorba de un semn ceresc. Nu numai cä a dat binecuvântarea ucenicului sáu sä se stabileascã în locul unde.l chemase Dumnezeu, dar a

mers el însusi cu Pahomie la Tabennesi, ajutânduì

sä-çi

consfuiascä chilia. Dupä aceea, luându-si rámasbun de la PahG mie, s-a întors la $eserrit Frimul care a venit sã locuiascä lân€ Pahomie a fost fratele acestuia. CäutânduJ si aflând unde se aftã, f¡atele mai ma¡e aI lui Pahomie, s-a botezat, primind numele de Ioan si s¿ stabilit lângä Pahomie. Din nefericire, între cei doi frati de sânge nu a existat aceeasi armonie pe care Pahomie o constatase în comunitatea awei Palamon. Ioan mr uita cä era ,,fratele cel mare", chiar dacä îllr nevointele ascetice nu era deloc mare. Nu dupä mull timp însá, Ioan a trecut la cele vesnice. Numele lui Pahomie începuse sá fie cunoscul în regiune. Dragostea de oameni si nevointele sale n-au putut rämãne în anonimat. Incet-încet, imptesionati de personalitatea lui Pahe mie, dar, se pa.re, mai pulin interesali de viala ascelicä, la Pahomie au început sá vinä oameni din re$une. Acestia erau ajuta$ sä se punä sub îndrumarea .acestuia. Pahomie a încelcat sá stabileascá o anumitä rânduialá pentru noü veniti, care sã respecte un minimum de principü generale

privind modul de

comportare înte ei. El lea cerut sä lucreze fiecare, individual, sá punä la un loc roadele mu¡cii, sá ia mesele împreunä. Erau niste principii care teproduceau oarecum sistemul semichinovial al vetelor mänästiresti din Egiptul de Jos. Pahomie încredinta fiecäruia activitateä pe care icesta urma sä o îndeplineascá, slujea la rnese, färã sä se erijeze totusi în iconom sau bucätar, mai ales cä, dupá modelul Apostoluluj Pavel, pentru

întrelinerea lui, muncea la fel ca ceilalti.

Page 68 of 137 cá Sfântul Pahomie se comporta în acest fel, crezând iáranü u¿unJii" i"t"t .áu vor inväia de la el cum sá se comporte dacä acestui au ates cdËa ostenelilor monahaìe. Din pácate' rezultahi întoaÌse nu erau lor invers. a fost ,,Inimile màd d" .ompottare a in mod sizui spre Dumnezeu", se spune în versiunea coptá m.care modul din sá învete loc in ,Vietii Sfânhnui Pahomie''. au ácesi ascet se compoÌta cu ei, ,'ucenicii" Sfântului Pahomie în{u1at A batjocoreascä' i"ãão"i .¿ f dispretuiascå, chiar säl sáu ii-J a. .in"i batjocura celor care se adunaserä În jurul noapte o dupá iu-¡'ot"t.*tU A. u-i däveni ucenici. lntr-o buná zi, nu mâi primeascá áe riseclune, Stânt'rl Pahomie a fost nevoit sá pã luiqii .a"gáti sá mai träiascá aläturi de el în colonia din íau.""esi. np"iscopul Serapion de Teba a aprobat gestul sáu'.

*ì

---iu

dupä ãcest eveniment, s-au prezentat la care au Sfântut Patromie irei bãrbati, Psentaesi, Suros çi Psoi' .å."i ia-ri consacre via{a lui Dumnezeu aláturi de acum celeUtìi pãttà*i". Bta prin anii sz+-325. De la început, primindu-i' pufrotni. ia supus rânduielii deja adoplate mai deweme' B¡' mult, în fiecare zi le finea cateheze pe baza textelor. orn mai -diâ"iu i.tlpt"ta. Aceçtia s-au dovedit, cu adevárat' râ\'nilori i"iri1ã1" iertgareçti. De aceea, dupä o scurtá perioadä de observatie si instruire, ia îmbräcat În ves.m,¿intulmolnanar' PeL(yslos' Ulterior, gmpuiui celor patlu asceti s-au mai alátulat päno-i". Piin anul 328 srupului.ceror ð;;;iiG. ;;;;üi-Ji ani, Tegdor' Ve¡9a.dj1tr;g 14 de tânár un nã"i-.-"ìae"g"i sr de I]mDa famüie înstáritá din Sné. Era vorbitor de limbá coptá de grija çi de *ãä.-a. i"t"lis."t si râvnitor, Teodor se va bucura ãi."t¡ à.ot"iita ä párintelui sáu duhovnicesc' ajungând ca' iouìiu a.*.*u, sä Soace un rol impotant în comunitatea fondatä de Sfântul Pahomie. Vestea despre sfintenia vielü comunitáli din T1balesl ¡ 1 jurul St¿rntr ur räspândit în tot ngiptut' În scurtä rreme, în numär tl-lor cálugtui; de peste o sutä i,;fr;i;; aduñai .si crestea continuu. Pahomie nu mai putea sá lmpllneasca.er însusi toate activitätile privind gospodäritea comunrtalrt' Pentiu aceasta a rânduit: un econom, un econom aoJuntr' infirmier; respãnsa¡ll cu distribuirea activitätilor manuale' un

,."tf ti-p

un bucátar. Acum avea sä fixeze primele norme ale viitoarei si celebrei sale ¡ânduieli monahale. In acelaçi timp, Pahomie a construit o nouá bisericá mai încäpätoare, unde se puþau aduna toti vietuitorii din mänástire.

Tlebuie remarcat faptul cä în comunitatea din Tabennesi nu existau clerici. Pentru slujbele de sâmbätä si duminicä se apela la serviciile unui preot din pa_rohiile din apropiere. pahomiì se temea sá hi¡otoneascá preoli din rândul cälugärilor, ca nu cumva, constienti de demnitatea preoteascä, cei hirotoniti sä cadä în pácatul mândriei, fäcând sä aparä tensiuni în rândul comunitätii. La comu¡itatea din Tabennesi veneau din ce în ce mai multi doritori de vialá cälugäreascä. pahomie a înteles cã buna orsánizare nu se putea pástra decât întro comunitate cr, ,rn .rlr-lá, limitat de cãlugäri. Sistemìrl adoptat de Sfântul Antonie (carc conducea deja o comunitate de aproape 10.000 de cáIugäri) nu se potrivea cu obiectivele rânduielii monahale pahomiene. Rezolvarea solicitä¡ilor abundente la cåluAärie, dar si res_ pectarea principiilo¡ rânduielü sale monahale ãu erarl poribil" decât prin înfiin{area unor noi mänásti¡i care sä tiäiascá, respectând rânduiala pe care o stabilise el.l Asa se face cä, între anii 529 si 340 Pahomie a fondat sau a integnt în comunitatea sa nouá mánästiri. Astfel, prima mänästire fondatã dupä Tabennesi a fost la Pébu (sau Pébo) în dioceza Diospolis, outin mai la no¡d de Tabennesi, dar pe aceeaçi parte orientalã a ñilului. Noii venili au fost stabiliti la pébu, el pástrând egumenatul atât la

Tabennesi, cât si la Pébu.

Cälugãrii din $enesit, comunitatea în care el ùrsusi devenise crestin si cälugär, au cerut sä intre sub ascultare; Sfântului Pahomie. Acesta avea sä deplaseze la Senesit un $.up de cälugäri din Tabennesi care iau învätat pe óei de acoló rânduiala äin mänästirea lor. Superiorut mánästirii am çenesit, HoisiJ"r, ;; deveni mai târziu superior al întregii comunitäti mánãstiresti fondatä çi organizatá de Sfântul pahomie. Alte douá comunlt¿ti de cãlugäri din apropierea mänãstirü din genesit, anu-e co-u_ nitätile din Temuson (sau Monhosis) si ceaãin Tebiu au adoptat, r Cf. Lefort Ivan Gobry øp.cif, pp. 176.128.

Page 69 of 137 din si ele. rânduiala Sfântului Pahomie. În fruntea comunitätii ti va Tebiu din celei pus în fruntea Corneìius, Temuson a fost CäIugãînstáritä familie dintr-o ,,rrmii Petroniui ecesta venea rindu-se, a dáruit mánästirii toatá aveÌea sa'

Înmultindu-se cálugárii în mánästirea din S.1e^1jt,. awa Pahomie, pätrivit principiilor sale, a gásit cu cale sá înfiinleze-o zile tto,ra toattatti.e. Á fäcuto în dioceza Hermopolis, la câteva episcoprrlui ã. J."- spre nord, în localitatea Tsé' La cererea arius din }iermopolis va mai înfiinta una chiar lângá-reçedin!3 episcopalä. numind superior pe Samuel' La scult timp dupá Tsé' aceasta va fonda o altá mänástire la Tesminé' aproape de fe-U1t' U superiorul-de pe Petronius, unde va numi egumen Uitima menAstlrõ fondatá de Sfântul Pahomie a fost cea de la pus supeFenum, aptoape de Latopolis, Ia sudul Tebei, unde a rior pe Surus. þrin anü 55 6'55 7 Sfântul Pahomie s-a stabilit la mänástirea mánäsPébu. De aici supraveghea viata duholTliceascä din toate u:9$" di} tirile înfiin{ate ãe el. beseori fácea vizite cälugtuilor mänástirilor lãcasuri. Si iot aici, periodic, se adunau superiorii spre a luà hotárâri în comun privind viala lor cãIugäreascá' Teodor a fost numit administuator general al comunitáFi monahale si responsabil cu catehizarea. Dupä aceea a fost numit supe rior la Tabìnnesi. Tånär, instruit qi cu o vialä mult îmbunãtáFtã' avea Teodor era foarte iubit de comunitate' Fratele säu, Pafnutie' prin 346' tânär, de însá muri Va J aiungä iconomul mãnástirü. a zäcut grav, SlântulPahomie foarte ã. Éottiat. 1*¡olnávindu-se lara mr¡ltá weme. Cãlugärü sau temut cá duhovnicul lol va mun lui au Teodo¡ venise la Tabennesi fárã stirea pãrintilor sái'-Pårintii se cálugãri AJtand de a mare mai lor fiului hotárârca Drimit cu multá durere ãåììJ ãit" Eer.rt" i^ mãnástirea din Tabennesi, mama lui Teodor'-însotijã ã"ìiuf tau, Ëufn"tl", a venit sál vadã. Aducându-i-se la cu¡ostintã cl nSma lþodor reruza s-o sa vrea sà-l vadá, considerându-se mort pentru lume' pe acop9nçlt a$ezat{ ea, a de milã fácându-i-se întâlneascã . Un cãlugár, lne} chilii fãcând Þosibil ¿a aceasta sã-9i vadã fiul (ftuã ca el s-o 9fle)-"ryI? a4r lraF rn mq acesta urma iã t¡eacá sple locul de muncä îrnpreuná cu mam":o-(9t" Yq mentul când si-a vãzut fratele, Pafnutie s-a smuls de lângã a mar parasrt nlcl minor), a alerþt dupã Teodor, sidin-momentul acela nu el mãnåstirea-pâná la moaÍe. A. Veilleux, ST' pp' 5&59' 1

*to

sä lase un zuccesor, de aceea au insistat pe lângá Teodor sá accepte ca dupã moartea párintelui lor duhovnicesc, sä preia locul acestuia în congregalia mänástireascá. Cu multä greutate, Teodor le-a fácut promisiunea cá va accepta. Aflând de acest lucru, Sfântul Pahomie l¿ destituit pe Teodor din toate fundalüle çi l-a supus unei penitent€ aspre, dar párinteçti, timp de doi ani, penitentá pe care Teodor a acceptat{ cu o cäinlá desávârsitá. Sfântr¡I Pahomie îi va reda cinstea avutä mai deweme (de adjunct qi intim al sáu), fácându-l de data aceasta un fel de inspector peste toatá comunitatea monahalá. Cum Biserica nueste alcätuitá numai din bfubaË, cu atât mai pulin numai din clerici, nici monahismul n-a fost (chiar la începuturile lui) numai mascülin. $i Sffutul Pahomie era con$ient de acaasta, el fünd întemeietonrl monahismr.rlui chinovial, atât masculin, cât çi feminin. Sora sa Maria, cre,stinatä între timp, l-a cäutat çi a venit sä-l vadä. Potrivit rânduielii mänästireçti, nimeni din afarä nu mai putea sä vadä pe cineva care devenise cälugär. De aceea, portarul mänástirü nu i-a permis Mariei sä meargá sá-çi vadä fratele. Aducându-ise la cunoçtin{ä acest lucru, Sfânful Pahomie avea sä-i scrie surorü sale urmãtoaÌele: ,,Sunt în via!á. Nu te întrista cä nu má vezi. Poli si tu sä intri în aceastá viatá sfântã, gândestÈte în acest sms!." Maria s-a gândit çi a hotárât sá se cálugäreascá. Sfântul Pahomie a tuimis cálugãri care i-au construit Mariei o chilie în satul cel mai apropiat. Curând, în ju¡ul Mariei s-au adunat alte femei. chilia devenind o mare mánástire femininä. Pentru cä s-au înmultit tinerele care doreau sá ducä o viatä consacratä, Sfântul Pahomie a mai zidit o mánástire de cãlugãrile în apro pierea mänãstirii din Tesurinié. Aceste mänästiri respectau aceeaçi rânduialä dupá care se conduceau cele de cäIugári. Deçi scaunele epismpale nu aveau autoritate asupra mánästirilor sale, Sfântul Pahomie a pástrat bune relalii cu episcopii. Este cunoscutá îrnprejurarea în care episcopul Arius (desiglr, altä persoanä decâl ereziarhul Arie) a cerut ca Pahomie sä înte meieze o mänástire aproape de reçedinla sa. Sfântul Pahomie çi mänásti¡ile sale au avut strânse rclatii cu Sfântul Atanasie cel Mare çi un respect deosebit pentru arhiepiscopul Alexandriei,

Page 70 of 137 dupi

"Igu*" !:"1î:ålrtü$'åffitå"äi i:åi'S,ïïlîiJ#i:iüå"#i"$rui"iå,.i.".uvt^oirtlt: care, ra doi ani

,#:*f ""îl"Tl*"t:$*'l':*:',",tllliÏä!i:,"Ë:Ï

:i:

Ë*iir*ffi iri:*:*;lg:L,nä'iltïi'!""ïff ihlå,Jr:-åf '.1,'.::lh*::i.;îlÌå#,iä.ioii:'ìå;

;:"lm*nt'

å:Ëi:î:"i,$iå"Fi::i-:ö

äti

"x'iH,

'"ïËË"t,úåË i*åiì:rffi ;;å'-ilfr *i'å:1":.x.ff sacerdotale fiild ast-

;;ti *onah, responsabilitátile ffi;;;ì;ì 'ni:n'hÏ:tt;:.*ml;xu*sl"-;;*iËiìim:ii::

imllil.ui:-l;gnt*;H'ùri"åîi:,:"triii:iËTlË!ü äii*i.i. ri¡"i ,atàiu a apárul ideea cä monahii ar reprezenla

-o

i*i*k*xlmt*;:ïi:ir#å$i*"'l#lîåË"iiþ"i ilff;i;, il;; "nugári credìncioqü obiçnuiS' to$' maoutare' àäiff i,lHiliï,#lt¿':n*Xr$irl:Ìl;J#X;," de cälugäri' Între care trttäìåiËti.i"'murit tte ciumä 130 gmeral,.SÙus, r"i Teodo! iconomul 18u1fl$ ii"i""ii"¡t".1. '*î:xmii:*:lusiï"J'R."''îffi iHi"'i"1iï"l: -si

rråti'åfl*::lä:trjl;i,illiiî:lil#il'T;åIl"*,i p" sfaturi' A numit drept succesor al'sau

a",;fumele fäcut .ctrmenul de Ia resurinié' Dupä-ce-çia ;iî;;;;' iï-#;'h:;inchinat de trei ori si çi:1d?t d"ld lli-ÎTu

äåiåt"

lilri:liçt*lîrî'#åli'i'"iiiiåi"i"J'1,ËTi de 60 de ani' ,prrne ta acesta a murit în vârstä i'îrtïttîJ' ,.

ilii*i;;

!i reãrga"i'asu t'ouä mänästiri

de cátugtui (în care

vie{uiau 11.000 de cälugá^ri) çi trei mänästiri de cäIugári{e, de cealaltä parte a Nilului. In mänästirile de maici, la moattea Sfântului Pahomie.se gäseau 400 de vietuitoare (P.O .6,p. 429). Toti monahii si toate monahiile î1 recunoçteau pe Sfântul Pahomie drept päri¡tele lor duho¡¡nicesc. lnainte sä treacá din aceastä vialä, Sfântul Pahomie, trägânduJ de barbä pe Teodor, ucmicr¡l säu iubit, avea sá-i spunä: ,,Dacä fra$i se vor aräta neglijenli, sá-i întorci la credinla în Dumnezeu". Tot atunci, La rugat sä-i îngroape trupul într-un loc necunoscut. In noaptea care a urmat înmormântärii Sfântului Pahomie, Teodor, luând un conf¡ate, a mutat trupul neÎnsufletiJ al Sfântului Pahomie într-un loc necunoscut. Sfântul Pahomie nu voia sä-i fie venerat trupul.Stia cä ucenicii lui l-ar fi venerat. De aceea a cerut lui Teodor säl îngroape într-un loc necunoscut. De la Sffutul Pahomie pãsträm ,,Râ¡duia.la monahalá", cu usoare interventii, se pare, täcute ulterior de succesorii sái, tradusá de Fericitul Ie¡onim în latineste (PL. 25), o lungä catehezá determinatä de un cãlugfu ráuvoitor, începutr:l unei cateheze despre cele çase zile ale Paçtelui çi câteva fragmente de cateheze (de autenticitate îndoielnicä), editate çi üaduse în limba francezá de L. Th. Lefort (în col. C.S.C.O., vol. 24), unsprezece scrisori traduse în latineçte de Fericitul Ieronim (P.C. 25), traduse în englezä (de À Veilleux) çi în italianä (Cremasdri), u¡ele dintre ele pästrânduse çi în limbile coptá çi greacá.

1.

Succesorii Sfânh¡lui Pahomie

Cu douä zile înainte de moarte, Sfântul Pahomie a desemnat ca succesor al säu pe Petronius, egumenul mänästirilor Tesminié si Tsî. Venind însá în mänästi¡ea Pébu, Petronius a contractat ciuma Si a murit în 2 1 it¡lie acelaqi an, desemnând ca succesor De Horsiesius. Acesta era egumenul mänästirii din Senesit. E¡a un om foarte înduhovnicit, dar si foarte ferm. De la él se pástreazá douä scrisori, cinci cateheze, o omilie, câteva din alte luffãri çi câteva reguli de convieluire

Page 71 of 137 monahalälla care ne vom referi mai tâüiu. Moartea celor Deste 100 de cälugári si a celor doi párinti duhovnicesti, adminisl iatori ai celor 12 mãnãstiri fondate de Sfântul pahomie, a cr.eat serioase probleme în comunitatea pahomianä: un mare numár dintre cei care aveau responsabilitáli speciale în rândul monahilo¡ muri: será; a apärut foametea, dar în acelasi timp veneau noi doritori de viatã cálugáreascä. Horsiesius a fost depäsit de situatie. Dacã înainte, cáìugärii nu putêãu iesi din incinta mänästi¡ilor, acum din cauza înfometärii, unii plecau si häláduiau prin sate cäutând hranã. Din cauza situatiei delicate din punct de vedere administrativ, au apärut probleme si de o¡din duhorryticesc. Apolo nios, egumenul mänãstirii Temuson, a hotärât aufonomi; din punct de vedere economic latä de lnánästirea pél¡u si de tiorsiesius, administratorul general. Mergând la mänästi¡ea Temuson spre a calma spiritele, Horisiesius a fost umilit de ezumenul acesteia, refuzând supunerea. ln aceeasi situatie se Àäseau si alte asezáminte care amenintau cu separarea de centrù. 1" *l 350, Horsiesius a numit pe Teodor co-administrâtor geneml. Teodor, care se bucura de o reputalie deosebitá, va conduce efectiv, Horsiesius retrágându-se în mánästirea Senesit. Cum spuneam mai sus, Teodor se näscuså întro familie oeçtiná înstäritá din localitatea Sné, primind o bunä educatie. De mic a arätat o predispozitie deosebitä pentru cele religioase. In sea¡a unei zile de Boboteazä, în casa pregãtitä cu bunltäti de pärirrtii säi, deodatä a fost pätruns de gâ¡dul ,dacäte lei îni:upta cu läcomie din aceste mâncáruri si bäuturi, nu vei avea Darte de viata cea vesnicá atäturi de Dur¡ulezeu". Cu¡ând avea iã oäräseascä locuinta párinülor si sä ducä viatìi asceticä zub îndru_ marea unor anahoreti din apropierea satului lor. lntâmplälo¡, i_a picat în mâná comentarir¡l Sfântului pahomie la un text biblic. A pomit în cäutarea autorì]]ui comentâriului acelui text si l_a gäsit. De atunci nu la mai pãrásit. Avea 15-14 ani. $a integrat 1 L.

Th. Lefort, Os¿rn"s ilz S paùônv et de sø,discip¡¿s, baduites par L.

Th. Lefort, prof. à I'Université Louvain, în -iomus C¡ristianorum Orientalium,,, vol. 160/Scriptores coptici, iom 1956, pp. 63-100.

Scriptàrum lãuva¡n,

¿¿,

rcpede în viala comunitá,ú pahomiene, depunând eforturi sä pästreze curália inimü, vorbirea mäsuratá çi pläcutã si ascultarea

färä crâcnire.l Foarte ¡epede se va distinge între cälugfuii comunitäSi monahale prin blândelea, înlelepciunea, dragostea de frati si darul deosebit de a mângâia si îmbfubáta pe cei întristali, care aveau nevoie de mângâiere çi îmbärbátare' De fapt, el urma exemplul pfuintelui säu duhovnicesc, awa Pahomie. Constatând cä Teodor era foarte capabil çi înzestrat de Dumnezeu cu daruri deosebite, Sfântul Pahomie i-a dat responsabilitälj deosebite: îl ia ajutor pentru caã ile dificile, îi acordä responsabilitatea instruirü anumitor confrali, Îl face superior al mänästirii din Tabennesi çi inspector peste celelalte mánástiri. Va fi de fatá ta unele viziuni a]e Sfântului Pahomie çi se va ruga împreunä cu duhovnicul säu. Toate acestea nu l-au împiedicat pe Sfântul Pahomie säl supuná la peniten!á atunci când considera cä Teodor era ameninlat de weo ispitá. ,q'fa a ajuìrs sá facä penitenlá doi ani pentru cá däduse curs rugärninlt confra$lor sä le fie egunen. Dupä perioada de pêniterrþ, Sfântul Pahomie l-a repus în demnitatea de mai înainte, îrrcredin!ându-i chiar conducerea misiu¡ü anuale Ia centrul episcopaì dinAlexandria. Lui avea sá-i spunä Sfântul Pahomie ultimele cuvinte înainte de moarte çi el îi va îngropa fuupul într-un loc secret, potrivit dorinlei Sfântului Pahomre. Dupä cum se $ie, Teodor nu i-a succedat imediat Sfântului Pahomie. Horsiesius îl va numi çeful brutáriei din Pébu, apoi ia Phenum, ca apoi sá-i încredin{eze direclia efectivä a întregü co munitäti pahomiene. Des-i devenise conducátonrl real al comunitä$i, pe care a pacificato curând, Teodor nu a desconsiderat niciodatä pe Horsiesius, dimpotrivä, l-a respectat ca pe supe riorul întregii comunitäli çi totdeauna ia raportat cu fidelitate modul în care îndeplinea responsabilitatea administrfuü comunitätilor mänästiresti al cälor administtatol em. Et a înfünþtîn apropiere de Hermopolis alte douä mänãstiri, pe cea de Ia Nuoi çi cea de la Kahior, alta în þutul Hermotis gi 1 A.

veilleux, op.cit, p. 30, p. 55.

Page 72 of 137 Ptolemaida (Psoi). A înfiinlat o nouä mänästire de maici, în apropierea mänástirii din Pébu, Ìa Fakhna. În 563 a primit vizita Sfântului Atanasie cel Ma¡e. Va muri în 27 aprilie 568, alta

1a

dupä ce träise în aceeasi mänästire din 528. Din biografiile copte ale Sfântului Pahomie înlelegem cá Teodor era un bun teolog. Nu este exclus sä fi scris mult. De la eI se pästreazä astäzi trei cateheze çi câteva fragmente din alte lucräri1. Aflând de moartea 1ui Teodo¿ Siântul Atanasie cel Mare l-a rugat pe Horsiesius sä reia conducerea efectivä a comunitätii. Acesta a acceptat, acum preluând o comunitate pacificatá si înnoÍtä. O va conduce pâná prin 3872. Pe wemea lui Horsiesius comunil"atea pahomianá numära între 5.000 si 7.000 de cálugári. Dupä Horsiesius a urmat Visadon. Acestuia i-a zuccedat Victor care, se pare, a participat la sinodul din Efes (431). El a construit marea bazilicä consac¡atä Sfântului Pahomie la Pébu. 1n prima jumätate a secolului al VI-Iea mai este cunoscut un alt superÍor, cu numeie de Martyrios. Un document din 512 vorbeçte de faptul cá Ìa acea datä superioml complexului mãnástiresc pahomian era AlTaam3. ln wemea patdathului Teofit aI Alexandriei un glup de cälugäri tabenesioti au fost adusi la Canope, în apropiereaAlexandriei, aducând cu ei sistemul paho mian pâná în delta Nilului. Mánástirile pahomiene din Egipt au dispärut încet-încet datoritä persecutülor arabe, mai ales ale calÍfului El Hakim, urcat pe tron în 9964. Dacá mánästirile pahomiene din Egipt au dispfuut, sistemul pahomian a fost preluat de a\i întemeietori de mánästiri, atât din Orient (de Sfântul Vasile cel Marc), cât qi în Occident (de Sfântr:l Benedict de Nursia), duhul pahomi¡î däinuind pânä astäzi în mr-¡lte mänástùi, mai ales ortodoxe.

]¿ I tn. letort, op.cit, pp. 58-65.

Vincent desprez, I¿ lnonnúiínz Vrinift Dp-s ørígìnp,s ißqt'Éu contip d'þhèse. Col. ,,Spiritualité Orientale,,, nr. 72, Abbaye de BeUefontaine, 1998,

p.387:

r lvan

Dobry. op.e;t. p. 284. eodem loco.

a lbid¿nr,

2. Senuti

din Atripe

Spre sfârsitul secolului aI IV-Iea mänästirile din congregatia Sfântului Pahomie au început sá manifeste o tot mai väditå tendin!ä de autonomie fa!á de centru, ajungând ca mai tâ¡ziu sá devinä autonome, pästrând însá rânduiala Marelui Pahomie. În aceeaçi perioadä s-au înfiintat mänästiri care adoptaserä sistemul pahomian. Una dintre acestea era tot în Egiptul de Sus, în Tebaida, în localitatea Atripe. Starelul ei, pe la jumätatea secolì- ui al lv-lea era Pojol. Celebritatea mä¡ästirii acesteia avea sä se lege, însä, de numele lui Senuti, nepotul de sorä al lui Pojol. Senuti s-a näscut în 348 în Egiptul de Sus, regiunea Tebei, într-o familie de !ärani. De mic, Senuti a arätat o râr'nä deosebitä pentru trãirea reli$oasä. A intrat în mänästirea unchiului såu, copil fiind. S-a distins repede prin sârguin{a la studiu çi prin seriozitatea angajamentului säu monahal. Dupá moartea lui P-ojog Çenuti ajunge starelu1 mänástirii. In aceastä calitate, va rezidi mänästirea, de data aceasta din piaträ, ceea ce a fácut capânä azi ea sä se numeascä Mânästirea Albä. Çenuti a preluat rânduiala pahomianä existentá deja în mänästire, dar a îmbogátit-o în sensul cä i-a sporil exigenlele, fäcând-o chiar foarte severá, reflectând temperamentul iui $enuti. Rânduiala acestuia era mai degrabä ofensivá çi apologeticá decât contemplativä. Senuti presctia un foarte bun çi exigent program de instruire a monahilor, urmfuind ca prin monahii instruiÊ sä lupte împotriva pägânismului (destul de puternic încá), a iudaismului çi a erezülor. Cu cälugárii sä.i, $enuti a sustinut revolta luí Teofil al Alexandriei împotriva pägânismului, reuçÍnd sá därâme chiar un templu pägân. Va fi adus la Alexandria spre a fi judecat pentru acest delict. Ucenicii si poporul îl vor smulge din mâinile judecätorilor çil vot readuce la mänástirea sa. Va participa cu cälugärii sä la Sinodul din Efes (431), însolindu-l pe Sfântul Chiril al Alexandriei, remarcându-se în disputele cu nestorienü. Senuti era un cäiugfu înválat, dotat cu ,,o minte agerá, o vointä de fier si o putere excepFonalä de a se ruga. Se reuägea uneori, în pustie, de unde conducea mänästi¡ea prin scrisori

Page 73 of 137 care cäpátau autoritate de canoane. Ajuta în tot chipul, populatia din re$une, în caz de boli, foamete, invazü barbare."l La un moment dat, Senuti conducea o comunitate de 2.200 de cälugári

multime de p¡edici si scrisori. Unele dintre acestea s-au pástlat în liinbile eiiopiani, arabá çi sirianá' Ele au un stil înfläcárat págânismlhti. çi eshatologic. Multe dintre ele sunt împotliva Sistemul monahal promovat de $enuti nu s-a bucu¡at de o 'räspândire larg clin cauza severitá1ii sale. El a fost urrul care, perìtru o vreme, a existat în paralel cu cel pahomian. ,,Rânduiala" iui Senuti nu se va impune în Orient. Unele din elementele .rânåuielii lui $enuti ar putea fi regäsite în monahismul ofensiv de tþ occidential çi în unete practici disciplinar-ascetice ale monahismului medieval occidental.

qi 1.800 de cälugärite. A murit în 466, la vârsta de 118 ani. Cum spuneam mai sus, rânduiala lui Senuti eta foarte asprä. La intrarea în monahism, candidatul fäcea un jurámânt ferm, pe care-l semna2, prin cate se angaja sá nu-çi întineze tupul, sä nu fure, sá nu jure strâmb, sá nu mintá si sä nu sãvârseascä nimic ascuns. În mänästi¡e, ftatii emu egali, fiecare însä având ,,ascultarea" sa. Ca si în comunitátile pahomiene, studiul Sfintei Scripturi era obligatoriu; la rândul ei, si munca era foarte bine otganizatá. În mänästi¡e, fratii nu aveau voie sä se viziteze ¡eciproc, sä vorbeascä între ei pe întuneric si nici sá stea de vorbä cu laicii. Monahü si monatriile nu aveau voie sä iasä din mãnåstire; cei care încälcau aceastä rânduialá emu socotiti renegati si exclusi din comuni tatea monahalá. Spre deosebire ¿e iâíciuiata Sfântului Paho mie, rânduila lui Se.nuti, pentu cei care nu o respectau, preve dea pedepse, cum ar fi: punerea în lanturi, aruncarea în închisoarea mänãstirii çi bãtaiâ.3 Dupä ce vietuia mai multi ani în

mãnástire, cálugärul putea sä se retragä în pustie, fãrá sä renunle însä la legátura cu mánästirea. Datoritä sistemului ultm-autodtativ si rigid, comunitatea avvei Senuti pare a fi mai degrabä o societate teocraticä, decât mánástire. Senuti a scris mult. Ucenicul si biogtaful säu, Vesa, va spune cá scrierile lui $enuti au umplut toatä lumea: din Tebaida la Alexandria si Constantinopol, din Etiopia, Palestina çi Efes, la Roma. Quasten va spune cá: ,,Senuti este cel mai mare autor crestin de limbä coptá". 4 Dupá sppusele lui Vesa, el a läsat o

' Pr. Prci Dr. Ioan Gh. CoI¡ør\, Mngl4vd. 3; E.LB.M.O. Bucure_sti, 1988, p.469. Amänunte des?rèçenuti pot fi gásite în studiul deosebit al Ptuintelui Ioasaf Popa, publicat în ,,Studii Teologice", în 1956, si reluat în cartea Iþm¿û¡rfo ú!ñ¡qøúd4Ed. ArLastasi4 Bucuresti, 1988, pp. 85-126. ¿ Ma¡cel Viller S.J. çi Karl Rahner S.J.,/sz¿seør|d ÍUsffi,þt¡tøUdfnnßif, Freiburg p. 94. urg im Breisgau. Breisgau, 1939. 1939, D. 3 j Pr rr. rrol. Prof. ur. Dr. l. I. un. Gh. Cor¡.aû, uoma¡), op,cÊ,p.4(u, op.cil-,p.470. J. Quasten, Initl¿ü¿r¿ auz Pères ilc l'ffiise, vol. 3, Ed. du Celf, Paris, 1965, p. 270.

.

Page 74 of 137

rr. pnrxcrpril,E caRE srau ul BAiza MONAHISMULUI PAHOMIAN

In regiunea din estul Deltei Nilului, Ia Canope, prin anii 591-592, arhiepiscopul Alexandriei, Teofil a început construirca mänästirii Metanoia, pe ruinele unui templu al zeului egiptean Serapis. Se pare cä era o mänästire construitä pentru cälugärii latini sau în care tráiau mulli cälugãri latini. Pentr.u acesti cálugäri Fericitul Ieronim va traduce în latinä

Rânduiala Sfântului Antonie, unsprezece scrisori ale lui Pahomie çi Teodor, precum si Testamentul lui Horsiesius. ,pe când purtau doliu pentru moartea Sfintei si venerabilei Paula (astfel, nu aclionam contuar înväläturii Apostolului, ci

nãzuiam din tot sufletul ca sä fie mângâiali ma¡ele numär al celor care erau lipsili de suslinere), eu am consimflt sä primesc cártile pe care ni le trimitea omul lui Dumnezeu, preotul Silvan. E-l însuçi le primise la Alexandria pentru a ni le da spre tradus. Intr-adevä¡, spunea Silvan, în mänästirile din Tebaida si în mánästirea Metanoia, se gäseau multi latini care nu cunosteau nici copta si nici greaca, limbi în care au fost scrise Rânduielile lui Pahomie, Teodor si Horsiesius. Aceçti oameni au fost primii care în Tebaida çi în Egipt au pus bazele ,,chinoviale", potrivit poruncii lui Dumnezeu si a unui înger trimis de Dumnezeu în acest sens. Dupä ce am pästrat o lungä täcere, în timpul cäreia îmi tráiam durerea, am fost îndemnat cu insistentá de preotul latin çi de a{i frati trimiçi la mine în acest sens sä mä apuc de lucru. Astfel, dupä ce am adus un secretar, am dictat în limba noasträ _,,Rânduielile", care fuseserä traduse din coptä în greacä:"r 1PL.25, col. 65.

Acestea sunt câteva din informatiile pe care leronim ie dá cu privire la împrejurärile în care a tradus o parte din operele înte meietofilo¡ sistemului chinovial. Sunt informatiile pe carc Ieronim le dá, aláturi de altele, în prefata traducerü Rânduielilor Stântutui Pahomie în limba latinä. úersiunea lui leronim a Rânduielilor pahomiene a fost singura care sa pästat çi care a fost cunoscutä. Traducerile grecesti s-au pierdut. $au pierduf

deopotrivá çi operele scrise în coptá, mai ales datoritä persecutiei arabe, mai precis, datoritä persecu{iei din secolele X-XI dezlán-

luite împotriva crestinilor de califul El Hakim. Necunoasterea gi a celorlalte lucrä¡i de origine sau de tradilje pahomianá a fácut pe multi sä creadä cä Sfântul Pahomie nu a fost decâtun organizatorçi legislator. Cunoscându-se faphrl cä nu fusese un om cultivat, s-a crezut cä Sfântul Pahomie a rámas un om simplu caresi împropriase spiritul disciplinei romane din wemea în care fusese încartiruit de împáratul Maximin Daia, spirit pe care I-a impus comunitä-tii monahale înfüntatá de el. ,,Viata Sfântului Pahomie" a fost scrisä însá chiar, de cälugärii din comunitatea sa, la îndemnul lui Teodor. Ea era cunoscutä deja de Evaglie (+599) aflat de mai multi ani la Schit, în comunítatea din EgiptuJ de Jos. Ve$iunea coptä a vietii marelui staret tabenesiot va fi tradusä in greacå (în care se pãstreazä actualmente çapte versiuni), în arabä (în care se pástreazä douá versiuni) si în latinä (traducerea fäcutä din greceçte de Dionisie Exiguul laìnceputul secolului al Vl-lea). In coptä existá 22 de manuscrise cu viata Sfânhrlui Pahomie (cele mai mulLe cuprinzând doar fragmentô, cu exceplia uneia scriså în dialectul bohairic - cel vorbit în Egiphrl de Sus. I P¡in ostenelile marelui savant belgian L.Th. Lefort2 europenü vor lua cunostintä de continutul textelor copte în cate s-âu pästrat fragmente din ,,Via!a Sfântului Pahomie", douá cateheze ale acestuia, trei ale lui Teodor, o catehezä si o omilie ale Vincent Desprez, .úe nnathÍ;tilw prmt¡f, ¡tas oríAixws jusqu'au cmãlp Abbaye de Bellefontaine, 72, 1998, pp. 218-219 ¿ L.Th. Lefort, I¿ ltlzs coptßs dE Søtnt Podùne et ¡ln sas Wsrníqrs sr¿c¿søurs, Bibliothéque du Muséon, vol. 16,Louvain,1943; Oewres dp Saint PaúAne etde se.s iliscipler, în C.S.C.O. 160, Louvain, 1956. 1

dEpþe,

Page 75 of 137 lui Horsiesius; Rânduieliie si asezámintele Sfântului Pahomie, fragmente din câteva scrisori ale lui Horsiesius $i câteva lragmente din operele celor trei mari øsceli. Din ,,Via!a Sfântului Pahomie" afiäm cá în comunitatea lui exista o preocupare foarte serioasä privind instruirea. El înruçi (care reuçise sá aibä çi câteva cunogtinle de $eacä) avea responsabilitatea instruirü f ratilor. Adesea încredinta aceastä responsa-

bilitate unora dintre ucenicii säi (Teodo¡, spre exemplù¡. Cel puÌin o parte din catehezele sale au fost comentate. CeIe ce neau rámas sunt doar câteva mosue ale unei activitäli care a fost realmente deosebitä. Din ele, Sfântul Pahomie si ucmicii säi se dovedesc a fi fost teologi încercati, neizolaS în sihãstria lor, ci totdeauna la curent cu problemele teologice ale vremü. ln cele ce urmeazä vom lua în considerare textele puse în circulalie de distinsul profesor Lefort pentm a prezenta principiile teologice care au stat la baza sistemului monahal pahomian. Idealul lui Pahomie qi al ceior grupali în jurul lui era sä träiascá dupå voia lui Dumnezeu. Or, voia lui Dumnezeu ni sa descoperit si s-a transmis prin Sfânta Scripturä çi prin Predania Bisericii. Prin urmare, la baza întregü spiritualitäli pahomiene stau douä principii fundamentale: Sfânta Scripturä çi cu ceea ce ,,au spus

Ptuinlii", adicá cu Sfânta Tradifie.

prent¡ìm ûp gt¿qw d¿ Søint Paúhn¿,

moinRs d'Orient. IV/2, Paris, 1962, p. 167. ¿ A. Veilleux, op.ciÍ., 194, p. 233.

i ì

i { r

l

r ¿

I

i{

{

Viata Sfântului Pahomie, în versiunea greacá, relateazä cá Sfântr:l Pahomie era instruit,,prin Sfânta Scriptùá gi mai ales prin .Evanghelie" 1 sä ducä lupta sa duhor,niceascä. Evocâld personalitatea maestrului în fata ob$ü, Teodor va aminti cä Sfâ¡trl Pahomie îsi fundamenta învátáturile pe Sfânta Scripturä pe care le-o explica zilnic ucenicilol. Iar biograful säu copt va scrie în altä versiune. cä: 1 A.J. Festugièrc. ¿ø

f

å å

l.Sfânta Scripturä în viata qi opera Sfântului Pahomie

17

,

î\

Les

,,De laînceput, era obiceiul lor, ca în fiecare zi, seara, dupä terminau munca si luau cina. sä se aseze împreunä si sä discute despre Scripturi, pentru cã ei nu aveau aìtã preocupare decât cea pentru mântuire"l. Sfântul Pahomie înväta ucenicii, pe baza Scripturilor, cum sä biruie viclenia demonilor si cu¡n sá le reziste atacurilor, le explica anumite texte mai dÍficile, -apoi cum ar fi cele privind Intruparea Fiului lui Dumnezeu, Crucea çi Invierea, apoi încheind cateheza, Sfântul Pahomie se ruga pentru ca ucenicü sä relinä cele învátate. Aceqtia se retlågeau în chiliile lor, continând programul de rugäciune individualä si meditând la fiecare din învátäturile primitez. Se pare cá Sfântul Pahomie e¡a un mare orato¡. Relatând im-

ce

{

'å

rå r$

$ ,..r

i'r i$

$ lå

presia pe care cuvintele sale o fäceau asupra ascultätorilor, biograful sáu va spune: ,,Prin cuvintele sale se producea o mare luminä care räspândea mz e suälucitoare; de aceea to.ti fratii emu înspäimânta! ca urmarc a cuvintelor pärintelui nostru Pahomie, asemenea unor raze luminoase care ieçeau din gura sa."3

'Lectura Sfintei Scripluri era fundamentalå. Textele erau citite, învälate pe de rost, pe marginea lor Pahomie fácând comentarii utile, ucenicii coritinuând la^ rândìi lor meditarea asupra celor predate de dascálul lor. In felul acesta, textul Scripturii era legat imediat de practìcà de zi cu zi. Pahomie si succisorü lui erau convinsi cäiine slujeçte lui Dumnezeu cu osârdie va träi dupá învätätura Sfi¡tei Scripturi. $i motivatia este Iogicä: în Scripturä este consemnatá o parte din revelatia lui Dumnezeu, revelalie în care Durnnezeu îçi dezväluia vointa Sa s,i planul Säu cu p¡ivire la orn si la lume. Comportamentul de zi cu zi al monahului trebuia sä lie atât de mult marcat de duhul ScripturiÍ, încât pâná çi ascultdriln cele mai simple, cele mai obiçnuite se împlineau sub autoritatea Scripturii: cei care sunä sá se adune fralii Ia masá ûebuie sä cugete la ceva din Scripturä (R. 36); cel care împafie ftucte celor ce ies pe uça trapezei este dator sä cugete Ia ceva din Scripturä (Ibid. 57); când se va bäga pâinea la cuptor se va pästra tácerea, cugetându-se la vreun text

I letort,læøles.., :

¡

S

sb, pp. 349-550.

A.J. Festugière, op.df, pp. 189-190. s 5, 86, Lêfort, op.cil, p. 254.

Page 76 of 137 din Psalmi sau din altä carte a Scripturii (Ibid. 11). Când ieçeau la muncä fratii nu vorbeau unii cu a[ii, ci fiecare cugeta la ceva din Scripturä (R. 59), la fel în timpul lucrului; nu aveau voie sä vorbeascá despre cele lumesti, ci sä cugete la ceva din Scripturá sau sä tacã (R. 60). Când fra{ii erau retraçi la chilie ¡u le era îngäduit sá vorbeascä lucruti lumeçti, iar, dupä ce dascälul le va citi din.Scriptuá, ei vor discuta pe marginea celor citite çi vor repeta ceea ce au auzit (Ibid. 122).

Studiul^Scripturii începea de îndatá ce un frate sosea în mánástire. In eventuâlitatea iä acesta nu stia sä scrie si sä citeascä novicele era încredinfat celui însärcinat cu predarea scrisului çi citituÌui; acela urma sá-l învete cu stfuuintä si cu toatá dr^agostea (Ibid. 159) literele, silabele, cuvintele çi substantivele. In comunitatea Sfântului Pahomie nimänui nu i se îngáduia,sä rämânä analfabet sau sá refuze studiul: ,,si dacä na¡ voi, t¡ebuie silit sá hvele çi, îl general, nimeni nu trebuie sá . stea în mánästire färá sä gtie sä citeascá si sä cunoascä ceva din Scripturä, cel putin Noul Testament çi Psaltirea" (R. 140). Ba, mai mult:;,Tuturor celor care vor cere cärli, säli se dea" (R. 144). Spre a retine cá în comunitatea Sfântului Pahomie instructia se realiza într-un sistem de învätãmânt, nu ocazional, meritä mentionat faptul cä în fiecare ,,casä" (cea mai micá unitale admi: nistrativá care putea sä numere între 10 si 40 de persoane) exista un învátätor care dädea leclii fuatilor de trei ori pe säptá. mânä (R. 21), dascälul abordând diverse subiecte penhu ca fralii sä deprindä buna rânduialá a comunitäËi (R. 51). Era mai mult decât surpdnzätoare atentia cu care, în Rânduieiile sale, Sfântul Pahomie insista asupra cultivfuii, am putea spune, intelectuale a monahului, el, despte care s-a crezut cá a fost ùn neîñvátat. Este exclusá ideea cä insista ca monahul sä fie cultivat þentru cá ar fi träit el însusi complexui neçtiinlei de carte (nu em ún om cu frusträri, ci liber din punct de vedere interior); dimpotrivä. Probabil, din cauza necunoasterii operei sale s-â tras concluzia cá nu ar fi fost o persoanä instruitä. Nu tebuie uitat cä spaliul säu de ,,miçcare" era Ðgiptul de Sus, Egiptul faraonilor, Egiptul unei civilizatii si culturi multimilenare, Egiptul unde învälätula çi çtiin{a de

carte nu puteau fi considerate exceptii în viala cetálenilor sái, ci - de ce nu? - preocupári curente, obignuite. Poatq biografii sái nu au fost prea atenli cu plivfue la formalia sa intelectualá deoarece el nu a scris gi nu a vôrbit în greâcä, limba cea mai ñspânditä în bazinul mediteranean, începând cu Alexandru cel Mare. Grecofonii nu depäçiserä mentalitatea potrivit cäreia cineva care nu cu¡ostea gleceste trebuie sá fie automat incult. Dacä ini{iai, negtiind gteacä çi latinä, Sfântul Pahomie folosea translatori (cum ar fi Teodor Alexandrinul) în comunicarea cu cei care nu vo¡beau limba egipteaná, ulterior, prin studiu si rugáciune intensá, Dumnezeu i-a dat darul cunoasterii acestor limbi. Biograful sáu grec va spune cä Sfântu-l Pahomie ajunsese, sä vorbeascä perfect limbile greacá si latiná (P.O. 6, p. 471). Faptul cä Sfântul Pahomie avea puterea sä linä zilnic lectii cáIugärilor din comunitatea sa (în care se gáseau frali instruili;-

cum ar

fi Teodor cel Tânär, Teodor Aiexandrinul,

Pafnutie,

Horsiesius etc.), lectii cäutate de ucenici, faptul cá dupá ce a fost nui..rit egumen la Tabennesi, Teodor mergea zilnic la Pébu sä-l asculte pe Pahomie, constituie un räspuns suficient de clar în ceea ce priveçte çtiinla de carte a acestuia: aceçtì ucenici n-ar fi meÌs zinic ani de-a ¡ândul sä-i asculte cateherele çi nici n-ar fi

vorbit atât de elogios despre modul în care Sf. Pahomie le fi fost un om necultivat. Räspunsul acesta (care pledeazá pentru ideea cä Sf. Pahomie era un om stiutor de carle çi cultivat). El va fi completat de impresia pe care ne-o lasä nu numai Rânduielile çi Atezdmhiele sale, ci çi celelalte vorbea, dacä el ar

lucräri (cei drept, foarte pu{ine) pästrate çi publicate de Lefort. Rûtñuiola monahald. Asuûnintete Sfâ¡tuluÍ Pahomie sÍ ale succesorilor sái ne înÎäliseazä un aspect al modului in carc erau utilizate Sfintele Scripturi în comunitatea pe care aceçtia o pástoleau. Celälalt aspect ni-I oferá alte.texte pästrate, mai ales catehezele. Aici citatele .din textele sacre de multe ori sunt explicate alegoric, dar cu scopul de a lega semnificalja lor de situatüle conoete din viaþ monahilor. Tot în acest sens sunt dali ca exemple Sfinlii Vechiului si ai Noului Testament. Prima catehezä a SfânfuIui Pahomie începe cu o referire la virtuüle deosebite ale patriarhilor Awaâm. Isaac. Iacob si Iosif.

Page 77 of 137 ascultätor, fii întelept, primeqte dreapta învátäturá, cáci sunt douä cäi (aluzie la Didahie I, 1); sau fü ascultáto¡ fa!ä de Dumnezeu âga cum a fäcut-o Avraam, párásind patria sa çi plecând în exil si locuind cu Isaac în cort în pämântut fágáduit ca întl-un pámânt sträin. El a ascultat, eI s-a smerit çi a primit moçtenhea; a fost chiar pus lá încercare cu privire la dragostea fa!ä de Isaac; a fost curajos în încercári çi l-a jertfit pe Isaac lui Dumnezeu. Ia drept pildä nevinovätia lui Isaac: când el a auzit cele spuse de tatäl säu i s-a supus pâná la jertfá, ca un miel blând. Ia ca exemplu smerenia lui Iacob, supunerea sa, statornicia sa; în felul acesta el s-a fácut luminá care vedea pe Pfuintele universului çi a fost numit lvael.Ia exemplu, de asemenea, înlelepciunea lui Iosif çi supunelea sa. Nevoiegte-te în castÍtate çi în slujire pâná când vei ajunge sä domnesti peste tine însu{i. [...1 Fiul meu, fü ucenic at vielii Sfinlilor, pune în lucrare virhrtile lor, uezeçte-te si nu fi neglijent; îndeamná pe concetäleanul tàiu cäruia i te-ai fácut garant; ridicá-te sá nu rämâi între molti gi astfel Hristos te va lumina çi harul se va ráspândi înáuntrul táu. Räbdarea este cea car+ti va descoperi toate harismele; pentru cá s-au dovedit rábdätori, Sfinlü au oblinut cele promise; mândria sfintilor este rábdarea."l Cateheza aceasta a fost rostitá în fala ob,stii monahale, determinat fiind Sfântul Pahomie de faptul cá un frate avea un resmtiment falä de altul. În textul citat sunt cincisprezece referinle luate din mai multe cär,ti ale Sfintei Scripturi, citäri par,tiale, care alcätuiesc pãr,ti aleunei fraze unita¡e. Si, spte a ne face o imagine çi mai clará privind nivelul la cate era cunoscutä si utilizatá Sfânta Scripturá de marele awä, precizám cá în aceastã caiehezá Pahomi e cifeazâ 37 de cädi din Vechiul Testament si 21'de Nout Testament (citând, desigur, de mai multe ori din aceleaçi cár!i). Maniera de combinare a citatelor spre a da ideea doritä este impresionantä. Stilul este scripturistic. Pahomie

,FiuI meu,

1 Cateheza

fii

I,la L.Th. Lefort, &ur"s.., pp.

1-2.

çi-a însusit limbajul Scripturii. Utilizarea ei din abúnden!¡i aratá gradul în care el îçi împropriase limbajul çi duhul Seflp' turii, dar sugera çi faptul cä obçtea în fala cäreia rostea asç¡nt$. nea cateheze avea preocupäri serioase în acest sens: perccpr,É

Cuvântul Scripturii çi autoritatea acestuia. Poate, tocm{i pentru aceasta, Pahomie utiliza atât de f¡ecvent Scripturôì evitând cugetárile proprii: cuvântul lui Dumnezeu are mull mai multä autoritate decât cuvântul oricärui om, fie eI çi uuttl de dimensiunile Sfântului Pahomie. Pentu Pahomie fiecârc cuvânt al Scripturii impune respect necondilionat. Prin cuvintele Sfintei Scripturi Pahomie çi succesorii lui cáutau sfi ritmeze viaia comunitátü. ,,Dacá existá învä!äturi ale lui Dum. nezeu care neau fost transmise de pärintele nosfu - r'a spun0 mai tâtziu Horsiesius - si dacä împlinindu-Ie vom putea ajunge în lmpärä{ia Cerurilor, ätunci sä Ió împlinim din toatä inima. I Rânduiala monahalá dupä care monahü comunitáSi pahomienc träiau se fundamenta pe Scripturá, ea fiind poruncä sfântä.z Pentru ei ,,cuvintele Scripturii nu sunt numai in abstracto Cuvântul lui Dumnezeu, ci ele trebuie înväþse întrucât sunt mesajul adresat fiecärui om în parte în situalii concrete".S Sfântul Pahomie çi ucenicii sái cunosc Scriptura, o citeazä, în ea cautá sä gásgascá fundamentul vielii lor consacrate çi se nevoiesc sätráiascá potrivit exigentelol Cuvântului ¡evelat. De aceea, în lucrárile lor apare adeseori textul din Epistola cätre romani a Sfântului Apostol Pavel: ,,Cäci toate câte s-au scris mai înainte s-au scris spre înváÎätuta noastrá, ca prin rábdarea çi mângâierea care vin din Scripturi, sä

avem nädejde" (Rom. 15, 4).

I

¿

Ho$iesius, .¿iå€r, 28, PI. Desei e, op.cil, p. 101.

llùtn\32,p.l03.Teodor

lui Dumnezeu (Cateheza

va spuñe

cä

în Sqipturi este Duhul si Suflareâ

têfort, pp.45,50,58.1n eleseexprimã Duhul Stânt. \¡a spune Horciesius (Cateheza 2, Lefort, pp. 70, 71, 72) de aceea nu putem vorbi des?¡e Sfintele Scripturi decât înäuntrul Bisericü, numai ca oameni de credinl ì1, 3,

va spqne Teodor (Cateheza 3, Lefort, p. 59).

r Meinrich Bacht, s.1., Paúûne et seß ilìlf;ìel¿s, în ,,Theologie dc lfl monastique. Etudes sur la tradition patristiques,,, Aubier, 1961, p. 46. ,!

vi| g{

Page 78 of 137 2. Relalia cu

Traditia Bisericii si mai ales cu

pärinlii

Sfântr:l Pahomie studia çi aplica Scriphrrile in viata sa si a comunitätii, cu mnstün{a cä realizeazä în viata sa si a comunitãtii

tansmis oamenü drepti, despre carc ne vorbesc Scripturile. Pe de altä parte, întemeietor al monahis_ mului chinovial, Sfântul Pahomie a fost el însusi ,,unul din fiü imediati ai PärinFlor pustiei çi chiar unul dintrâ acestia (acesti sale ceea ce au înteles si au

Pärinti)".t ¡1 moçtenitorul gândirii si al modului de viatä al "r1" Párintilor retrasi în pustie, fie cä träiau în singurätate (cum o fäcuse fostul säu îndrumáto¿ palamon), fie cä se gäseau în grupuri mai mult sau mai putin organizate. Ceea ce a-vázu t sau a aflat cä a existat în practica înaintaçilor sä, pahomie a înce¡l cat sá statorniceascá în Rdnduiefi precise, aducând, desigur, modificãrile çi adaptäiile ceruté de comunitatea nou înfiintatã de el. Deparle de a se considera original în ceea ce înlãptuia, Pahomie spunea în Rânduielil¿ safemonahale cá: ,"Aceste învãtä_ turi ale vietii monahale leam primit de la párintii nostri, care au fost mai lnainte de noi". (R., B). Pahomie însusi este väzut de ucenicü säi ca unul care împli_ nea învátáturile celo¡ de demult.2 De aceea, Teodorîi va îndemna pe lralii cárora le devenise îndrumätor: .,Sä punem în lucra¡e sfaturile lui, dupä toatã rânduiala pe care eI ne-a dato; sä iubim viata pãiintelui nostru ca sá avem parte cu el de slava pe care Dumnezeu i-o va da în veacul viitor, în vecii vecilo¡...,,.5 1 Dom Louis Leloir, O.S.B., Deseft Orjentale-,

nr

d

cØmnntun, ml. -SDi¡itualité

26, Abbaye de Bellefontaine, f978, p. 14- lnt¡_ó ái, Stant rl Pahomie a fost întrebat de ucenicul säu Teodor cu privire la modul în ca¡e

trebuia sä po,steascã. Pãrându-i Sfântutui palomie cã în ¡âvna lui, Teodor ar wea sä aducä o Ínovalie, i-a zist ,líti meu, d2.ø lungul înfiegíí tqlz xiet| sti. nt treci d,hÉolo d,e rùnduinla pdrintíI'î nastr|, Amelineau, in lf.ane ¿c .Padrônz,,Annales du Musée cui;ret,,, 1iì89, p. 594). 'l¿tnt z .qVeilleux, op.cl¿, L94,p.2ZS,ZS4. r leodor, Cdøtphør,Lefort, ûpcif p, 59. ,

lD{t

Mai târziu, Horsiesius, în testamentul säu monahal, va spune fraSlor sä: ,,Fra$lor prea iubiti, care duceti viata dupá rânduielile cenobite, stfuuiÏi în hotärârea pe care ali luat{ o datä pentru

totdeauna çi împliniti lucrarea lui Dumnezeu, în asa fel, încât Pärintele (Pahomie) care a fost primul care a înfiintat aceste lchinovia", plin de bucurie cu privire la noi, sä spuná Domnului: ,,ei ffiiesc potrivit traditiilor pe care eu le-am transmis 1or".1 Ia¡ mai jos îi va îndemna: ,,\ã implor, sä nu uilati hotfuâtea pe care aS lualo ó datá pentru totdeauna çi sä privim predaniiÌe párintelui nosúu Pahomie ca pe o adevãratä scará carc duce la lmpãrátia lui Dumnezeu".2ln feiul acesta fralii angajati sä ducá vialä dupä modelul si învätätura Sfântului Pahomie vo¡ demonstra cä sunt slujitori ai Domnului nostru lisus Hristos, fü ai lui Pahomie si ucenici ai chinoviilor.S Horsiesius cerea ucenicilor si confrqtilor säi sá împlineascá cele rânduite de Marele Pahomie, convins fiind cä numai asa vor urma viata celor care iau precedat întru Domnul, Párinfi çi frati care ,,sunt acum în posesia mostenirü promise",4 mai ales cä ,,într-adevä! viata Sfintilor nostri Párinli este o viatä îngercascä, ce parfumeazä întreaga oikournene (lume locuitä)".5 Horsiesius scria aceastä catehezã, se pare, spre sfârçitul vietii (a mudt dupá 587) când sistemul pahomian em deja vestit. Legätura cu ceea ce au învätat si au ûäit înaintasü este garanlia cá sistemul monahal pahomian are originea îri interio¡ul Bisericü: pe de o parte, în modul de vietuire ai comunitälii din Ierusalim în'primele zile dupä pogorârea Duhului Sfânt, Iãrã ca acea comunital"e sá fi fost ea însäçi una monahalä, da¡ oferind drept model principiul egalitátii; pe de altä parte în taditia anahoreticä a Bisericii, din nefericire foarte putin cunoscutä pânä la marii pustnici despre care am scris maÍ sus. I Horsiesius, ,'û¿r, 12, Pl.Deseille, : Ibtibn, Irbt,21, p.95. I lhìiíem,Ltur, 23, p. 96.

:a Iþ:rilsn, a9,p. lts.

øp.cil., p. 88.

ldev\, CM,¿m,,2, a; Lefo¡t, op.úl¿, p. 67.

Page 79 of 137 5.

principii

teolo$ce

lui Dumnezeu ,,minciuna va ceda în fata împáráliei adevárului çi inimile se vor elibera tocmai datoritá temerü de

,;

hincipiuì fundamental teologic este cel referitor la Dumne zeu, la Persoanele Sfintei Treimi. Cum, monahismul pahomian este în interiorul Bisericü çi una din formele ei de manifestare. îlvãtãhrra despre Dumnezeu nu este ajta decât cea a Bisericii, ceá

formulatä potrivit modului în care o ptezintä Sfintele Scripturi

ale Vechiuiui si Noului Testament citãte din abundente de înte meietorul monahismului chinovial si de ucenicü sãi. H. Bacht remarcä faptul cã sunt accentuate atributele lui Dumnezeu care se referá la dreptate çi sfintenie. ,,Existã în scrierile lui pahomíe si ale ucenicilor säi, ceva din sevetitatea asprä ca¡e tine de revelatia de pe Sinai si de zelut necrulätor pe;tu cinstirea lui Dmnezeu care umplea pe profe{ii VechiuluiTestamerìt.,. r Dând sfaturi çefilor de ,,case", Sfânhrl pahomie va prescrie cä sefu-l casei, în actiunea lui, sä nu dea urmare gândurilor sale, ci iegii lui Dumnezeu,z säjudece cu dreptate (atu-nci când e nevoie) ffü sá caute slava sa, ci sä se arate asa cum este în fata lui Dumne zeu çi a oamenilor,s urmând învátáturile celor båtâni si legea lui Dumtezeu.4 Legea lui Dumneleu trebuie respectata þenäu cä ,,ea a fost scrisä pentru alungatea regutilor d; conduiìä trupeascá, pentru a face de ocatä pe cei care se lasá dusi de dorintele lor trupesti çi penhu a-i readuce î¡ fine, la Dumnezeu,,.5 Dacä acesta este obiectivul Le$i datá omenirii de Dumnezeu, atunci este firesc sã nu ne permitem sä încälcám rânduiala pe care Dum¡ezeu a fãcut-o în cer spre a fi respectatá pe pämânt6 çi sä ne temem de Dumnezeu. Sigur cä Pahomie si succesorii säi nu cultivä ideea unui Dumnezeu al temerii, ci credinta într-un Dum-nezeu ..înteleDt. bun, neschimbäto¡ si färá weo lipsä,,7, aar arepi. În tata 1

,

Dumnezeu".r Cu alte cuvinte, teama de Dumnezeu ne va elibera de ceea ce ne împiedicä sä ducem o vialá normalä fa!ä de noi înçine qi fa!ä de Dumnezeu. ,,Legea lui Dumnezeu a fost scrisá - va spune Sfântul Pahomie - pentru a îndrepta regulile de conduitä trupeascá, pentru a face ca cei cate se lasä duçi de pofte trupeçti sá se ruçineze çi sä fie readuçi, în fine, la Dumne zeu".2 Teama de Dumnezeu îi va conduce pe cei pácátoçi Ia pocäin!ä çi la îndreptare, fäcând ca Dumnezeu sá le ierte multe päcate.s Va face în aça fel încât, ascultând de poruncile lui Dumnezeu, oamenii sä scape de cursele diavolului çi sä aibä parte de bunätälile dumnezeiesti.4 Aceasta este finalitatea temedi de Dumnezeu çi a împlinirii poruncilor elibetarea de curcele diavolului pe caÌe acesta ni le întinde, de cele mai multe oli, prin prcprüle tendinle, ptedispozilü çi chiar preocupári. 1n ceea ce privegte pe Hristos, El a purtat slábiciunile noaste; prin urmare, noi suntem datori sá ne purtäm sarcina unii altom gi ,,dacä Hristos este lnvá!átorul nostru, va trebui ca noi sá-L i;itám, acceptând jigrririle celorlaltiS dupä modelul Iui Hristos. El, Mântuito¡ul, dejoacá vicleniile diavolului çi sfarmá cursele perfide ale acestuia.6 Citând pe Sfântul Pavel, Sfântul Pahomie va spune cä Duhul Sfânt nu febuie Întristat (Efes. 4, 30) pentru cä Et se gäseqte în ScripturiT, iar când se gäseçte în noi alungä diavolii.S De aceea, neascultara de sfaturile Lui9 ne face sä nu mai în[elegem formele prin care El ne $äieçte10 çi sä ne pierdem precum Samson prin Dalila. ldem, Scrlsoar¿ø cdtrp toatz nd'ni.stìrì12...,P1. Deseille, p. 67. Ib¡¡t¿n,p. sa. :'Ieodor, CM|øL2, Lefort, p. 48. :c^ Sfântul Pahomie, Str¿sooru4I, PDeseille, p. 64. Ihriløn, p. 65. o_Teodot, Cúttlwlà 2, Lefort, p. 48. p. 707-3. 1 Ho$iesius, Cor¿l¡sz¿ 2. Lefort, Ir Sfântul Pahomie, ,Arø?tu.Lefort, sp.cìt', p.27. ldem, Cødtøø.I. Lefort, ûp.c¿¿, p. 11. 1

?

H. Bacht, rp.ci¿, p. 49.

" PtøEæptt ett:nstthrfr, 18, de pl. Deseile. p. 44.

I btilnap.

+5.

I lbklen, p. a6. Sfântul Pahomie, :w ldem, Pm¿æfra,

Scrfso¿¡eø

ø

.t-û" pl. Deseiu e, op.dt , p. 68.

¿tlÍtfuüia, LB, Þ. - 44. 'j ldem, Srrfsoør"al, PL. 29. col.

Lu

hitbnt

D.7.

Page 80 of 137 Asadar. bebuie sã ne înnoim prin darurile Duhului Sfântr ca, la rândul nosl.ru. sä rodim noi însine în Duhul Sfânt2 pent¡u cä aceste roade Ie va cäuta Dumnezeu la noi si despre aceste roade ne va întreba Iajudecatä.3 De aceea va spune liorsiesius: ,,trebuie sä aducem lui Dumnezeu roáde din ioadele Duhului Sfânt (Gal. 5, 22), apoi roade dint¡e acelea de care are nevoie trupul nostru".a Asada4 primind harismele Duhului Sfânt monahul trebuie sá dea mai întâi ¡oade duhomicesti, care nu exclud însá nici pe cele ale trupului: trupul nu trebuie extenuat pe motiv cä ne-am nevoÍ doar pentru suflet, însä necesitátile trupesti nu trebuie sä fie preferate celor duhormicesti. tinând cont totdeauna cä räbdarea lui Dumnezeu nu treúuie luatä drept uitare sau necunoastere5 pentru cä ,,Dumnezeu va vãdi lajudecatätoate faptele, tot ceea ce a fost neglijat, orice lucrate buná sau rea."6 În ceea ce priveste antropologia, din ceea ce nea ¡ámas de la Sfântul Pahomie si ucenicii säi, nu putem spune cä ne.am putea face o imagine coerentä privind creatia omului, libertatea, cáderea în pácat consecintele cãderii în päca1, räscumpärarea obiectivä si colaborarea cu harul. Gäsim anumite referintã spora_ dice care ne fac sä întelegem cä nu erau sträine de învãtätìrrile lor^asemenea preocupäri. Se spune în ,,Viata Sfântului pahorniel: cá în catehezele pe ca¡e le rostea zilnic ucenicilor, acesta aborda diverse probleme teologice, cum fi problema lui Dumnezeu, lnûuparea, Crucea. lnvierea etc. (cf. Nota 7 din acest capitol). Acestea sunt subiecte în care nu se exclud problemete a"iiopálogice profunde. Sfântul Pahomie si ucenicii säi insislä pe atotpul"ernicia lui Dumnezeu care a creai omr¡I, l-a mântuit, air, .uur¿ omui ü datoreazä recunostinla într-un compôrtament ""¡e cøre sdfi e oÍormd de rdsptms adecuat dat bundtd,tiì lui DtLntnuzu sí drepidtti cu care .

I Teodo¡, Cøtetuza 2, Lefort, p. 43, 53.

Eilneua judeca.Prin urmare, îl va îndemna pe ucenicul räutácios:

tFiul meu, [...] alungä de la tine orice poftá (II Petru 1, 4), ,dezbracä-te de omul cel vechi çi de faptele lui çi îmbracä-te în

omul cel nou" (Col.

neliniçtea din momentul ieçirü din trup. Fiul meu, scapä-te alergând la picioarele lui Dumnezeu, cäci el este cel care te-a cleat din cauza ta a si räbdat patimile. lntoarcete qi ptângi mai de$abä propdile-ti päcate [....] AÍ väzut, agadar, cä încälcarea poruncü e rea, çi câte suferinle çi nelinisti zämisle$e päcatul. Fugi repede de pácat!.rl Citând metafora Sfântului Pavel privind pe omul cel vechi omul cel nou, Sfântul Pahomie aratä cá avea o conceplie çi clarä privind firea umaná înainte çi dupá restaurarea în Hristos. Omul este chip al lui Dumnezeu, de aceea Sfântul Pahomie îl îndemna pe ucenicul ráutácios: ..Nu fi trufas fatä de chipul lui Dumneze^u",z stiut fiind cá truiia este ceå cáre a fäcut sä cadä protopärin!ü: ,,Te îndemn din tot sufletul sä disDretuiesti slava desartä: vanitatea este añ'una diavolului. Prin -ea a fosi Eva înselaiä."3 Crezând cuvintelor diavoh.rlui, ,,Eva va alerga dupä slava divinå gi o va pierde pe cea a Îiïii sale ome nesti".a Omul a fost creat Dentu slavä. Ce ooate fi mai înalt decât se fie chip al lui Du-mnezeu chemat ia asemänarea cu 5, 9); gândeçte-te la

Dumnezeu? Pahomie nu condamnä cäutarea slavei adevárate. ci slava deçaflä. Nu numai slava deçartá, ci çi cäutarea acesteia este päcat. Gravitatea päcatului slavei deçarte constä în aceea cá îl transformá pe om întro fünþ irationalá; îl face sä caute slala acolo unde nu este: în performanlele proprü (reale sau ima$nare) sau în lauda lumü. Slava desartä confirmá decäderea omului din demnitatea în carc l-a creat Dumnezeu, aceea de fiin!á

cugetátoare. Si chiar, mai 8fav, conffumä pläcerea pe care o sal'ureazä omul, comportându-se ca fünfele lipsite de raliune. Cum sá nu fii lipsit de puterea de judecatä atâta r.reme cât

te complaci în cáutarea qi, eventual, în salrrrarea gloriei a lumii- läsând de-o parte slava spre care ai

trecätoare - ata, çi

: Ibldn\ p. 60. ),

IUnm, p. 59 .

I Hoersiesius, .Rsíuli, Lefort, op.ci¿, p. gZ. : Idem, ¿ter, 3: Pl. Deseille, p. 82. o ió¡dsr& 10, D. 86.

:Sfântuì Pahomie, Caíluzc¿ Lefort, ûp.ci¿, pp. 12-15.

! Ihrilan, p. t5.

" tøuwnt\ p. J a IüùbT\ eodem loco.

Page 81 of 137 fost üeat de Dumnezeu: aceea de a te asemäna cu El oentru eternitate? Penuu a se dovedi cu adevárat rational, omul va trebui sá depäçeascä ispita satisfacerii imediate cu ceea ce nu este deplin, (slava lumii), punând-o pe aceasta în slujba agonisirii slavei celei adeväràte. În acest sens este nevriie dã o judecatá care sä aibä drept criteriu fundamental porunca lui Dumneze! çi modul în care El este slävit în si prin viala ta, fapt care confirmá cá te gásesti pe drumul împroprierii slavei adevärate: asemánatea cu Durnnezeu. Chia¡ dacá nu avem texte ale Sfântului Pahomie în care sä gäsim expusä în mod clar starea primordialä a primilor oameni, cäderea în päcat çi consecinlele ei, nu suntem de acord cu H. Bacht care este de pãrere cä Pahomie si ucenicii sãi nu vo¡besc de consecinlele cäderü în päcat a primilor oameni la toti descenden{ü lor.çi cä nu putem tlage din textele pahomiene o învätãturä clarä privind cáderea în pácat.1 Pahomie vorbe¡e de chi¡iul

lui

Dumnezeu care nu trcbuie dispretuit, vorbeste de omr:l cel vechi si de omul cel nou, vorbeçte de pierderea slavei pe care o avea înainte de päcat firea umanä. 1n cea de a t¡eia ep:istolä Sfântul Pahomie va vorbi de faptul cä, din cauza neascultárii, Adam a fost alungat din rai, cum este alungat din Bisericä penitentr:l întinat de pácate.z Toate acestea ne conving de faptui cá Sfântul Pahomie avea o idee dará despre consecinlele cáderii în pácat çi despre

riscul înstápânirii satanei peste firea omeneascä, aça cum face asupra oricãrui päcátos exdus din Biseticä ,,Pentru acest motiv Cuvântul lui Dumnezeu a venit çi a luat trup (In. 1, 14) din Fecioara Maria ca sã libereze neamul omenesc"S, va spune Sfân tul Pahomie. Iar Teodor va spune în acelas,i sers: ,,H, stápânut lumii, Iizus Hristos, Stäpânul a toate, nu a voit sä ne páráseascá încât sä-çi batájoc de noi cei care pun curse (diavolii) neamului (urma.çilor) lui Adam".4 Cu toate cä asceza era foarte asprä în Rrînduiølø Sfântului Pahomie, ea nu avea nimic de-a face cu întelegerea pesimistä privind viala în trup. Ceea ce-l interesa pe marele staret eta ca 1 ¿

H. Bacht, op.c¿¿, pp. 51-52. Ep. 3, P.L. 29, col.

r"

lde'Jj.,

Cúelwn I, p,9,

'Teodol, Cúùøa,Il, Lefort, p. 54.

monahul sá facá uz cu prudmtä de ceea ce îi oferä lumea1. încât _.d sã evite satisfactiile trupestiz pentru cá acestea pot aprinde trupul ca o flacärä. Trupul are suferintele si släbiciunile lui. In Rônduietilc Sfãñtlui Pahomie gásim îndrumári precise în ceea ce priveçte grija fa!á de trupul bolnav. Trebuie îngrijit trupul, dar çi sufletul.. Horsiesius va spune mai târziu: ,,Existá o dublä sárácie (precaritate): una a trupului, alta a sufletului. Dacä este lipéä de milä sä ne¡¡lijäm pe cei care se gäsesc în sáräcie cu privire la celetrupestü neoferindu-le ceea ce este necesar trupurilor lor, cu atât mai mult este lipsä de milä atunci când trecem cu vederea pe cel care este särac în ceea ce privegte sufletul."S Eforturile ascetice - între care postul este una dint¡e formele de ascezä urmäresc, nu distrugerea vie{ii în trup, ci modelarea acesteia încât, trupul sá redevinä templu aI Duhului Sfânt si tovaÌäç de îmbogátire a rrufletului întru Dumnezeu. Meritá riá remarcäm deopotrivä cá Sfântul Pahomie çi ucenicü säi au un simt eshatoiogic deosebit. Supunerea fa1ä de Dumnezeu sjiteama dó judecata iui Dumnezeu.zunt douä dintre condi{iile care ritmeazä viala monahului. Constatám însä cä întemeietonrl monahismului chinovial çi ucenicii lui nu se intereseazá rle sfârsitul unive¡Sal al lumii. ci de cel individual. Acesta hebr',ie sãl !áseascá pe monah pregátit ,,sä-çi prezinte în fala lui Durnnezeu apárarca"a stiut fiind cä; va spune Sfântul Pahomie, ,,r rici máca¡ saliva care s-a uscat în gura ta ca urmare a postului, Dumnezeu nu o va uita; dimpotrivä, vei gäsi toate în momen tul trecedi tale dincolo, cu o conditie: sä te smeresti".s Cu, dlte curinte, cea maí micd. neuotnld uø/i luatä în conside¡atie de Dumnezeu lajudecatá, dupá cum cea mai mare nevointä , postul cel mai aspru, va avea valoarea reaiá numai dacá va fi împlinitä în smerenie. Valoarea oricárei osteneli ascetice - mai micä sau mai mare - este o realitate. Dar ponderea a Jestei osteneli o asisurå dimensiunea duhovniceascä a

iniìbn,p.14.

inbíibm, eod,emloco. _ _

I lorsiesius, Cøf¿t¡¿z¿ 3, Lefort, op.cif., p.72. I1.eodor, Cdt¿høa 2. Lefort, op.ci¿, p. 51. 5 (:øtúteø l, Lefort, qp.cìL, p. 5.

"

Page 82 of 137 acesteia: nivelul smereniei în orice ostenealä sau Derformantä asceticä dovedeste gradu-t de eficientä al respectiveì osteneli saï

performanle în fatajudecãlii lui Dumnezeu. Criterüle ludecätü lui Dumnezeu sunt cu totul altfel si altele decât cele duoá care judecá oamenii. În Sfânta Scriptuiá ni se descoperá câteva din aceste cdterii. Preluând cuvintele Mântuito¡ului, Sfântul Ioan Evanghelistul va spune cá: ,,Tatäl nujudecá pe nimeni, ci toatá judecata a dat-o Fiului"'(Joan 5, 22), dar Mântuitorul va completa aceastä precizare prin ceea ce va spune (çi loan va consemna) mai târziu, anume cä judecátorul de fapt, sau criteriul obiectiv suprem în funqie de ca¡e se va ¡ealiza judecata din urmä este Cuvântul Mântuitorului, altfel spus, învätãtura pe care a dat-o lumii. ,,Cine Má nesocoteçte pe Mine çi nu päzeçte cuvintele Mele are judecätor ca sã-i judece: Cuvântul pe care l-am spus; acela îl vajudeca în ziua cea de apoi" (Ioan 12, 48). Cliteriu] judecálii lui Dumnezeu nu este omenesc, nici oamenii, nici lumea înconjutätoare. Realitatea la care se va face referintá în procesuljudecárii fiecä¡uia dintre n¡¡i nu este datä de cei mai päcátosi sau de cei mai vi¡tuosi decât mine. ci o constituie Cuvântuì lui Hristos, Învätã tura Lui. În functie de realismul, seriozitatea $i responsabilitatea pe care am avut-o fatä de Cuvântul lui Dumnezeu în întocmirea prooriei mele vieti

vor fi judecate cäderile, scäderile si decáäe¡ile mele, vor ii apreciate ostenelile si pedormanleie mele asceti,ce (de la cele mai mari si pânä la cele mai mä¡unte). Or, în Cuvântul pe care Dumnezeu l-a spus lumii p n Fiul Sáu, Domnul nostru Iisus Hristos, smerenia este virtutea care Ie împlineste pe toate celelalte (Matei 11, 29). Viitorul eshatologic este determinat desigur de ortodoxia credintei si, deopot vä, de starea moralä de fapt, fie cá esti monah, fie laic. Aceasta ne face säprezentäm çi câteva dintre principiile morale care stau la baza rnonahismului pahomian. 4. Principii de ordin moral

Primul principiu morai care stä la baza spirihralitälii monahale din comunitateâ Sfântului Pahomie este atitudinea fatá de lume si de bunurile acesteia, concretizatá în retragerea din

lume. Retragerea voitá çi responsabilã din lume a fost çi va rämâne unul dintre principiile fundamentale ale oricärei forme de monahism. Cine voia sá inte în comunitatea Sfântului Pahomie trebuia examinat ,,dacá poate sä renu¡te la familie si dacä poate sä se lepede de bunurile si de averea sa". 1 Renuntarea la bunurile materiale si la avere, pe de o parte, si ia obligaliile familiale, pe de altä pãrte, îl va pregáti þe viitórul moñaÍr çi pentru împlinirea exigenlelor celo alte voturi monahale: ascultarea si castitatea, respectiv, fecioria. Se pare cä existau persoane care cäutau vialâ monahalä si din alte motive decât mântuirea sufletuluÍ pe aceastá cale. De aceea, Sfântul Pahomie a rânduit ca hotärârea cuiva de a intra în mänástire sä fie foarte serios analizatá. Va soune în acest sens urmátoarele: ,,Într¿devär, este imposibil ci cel care s-a consacmt lui Dumnezeu sá se întoa¡cã în urmá spre responsabilitáIile lumeçti çi nume¡oasele necazuri lumeçti. Pe de altá parte, în ceea ce priveste viata din lume, nu este drcpt, atunci când cineva a näscut copü çi când se gäseste la stâmtorarea din cauza sáräciei, sä plece çi sä-i pfuáseascã, sub pretextul monahismului."2 '

Dupä Sfântul Pahomie, intrarea în monahism trebuie sä

fie un act libe¡, nu numai în ceea ce pdveste autodetermina¡ea, ci çi responsabilitatea fatá de cei din jur si constrângeriie exte rioa¡e. Intrarea în mänástfue este într-un fel retragere din lume, nu gi fugá de lume. Monahismul nu este o formä de desocializare a omului, fiinlä prin excelen!ä sociabilä si chematá spre comu-

niune. In comunitatea Sfântului Pahomie monahii nu intÞu fugind de societate, ci schimbând societatea civilä cu ,,angajarea în frátia monahalä"3, unde calitatea omului de fiintá socialá va fi cultivalä nu numai prin rnijloacele societálii civile, nu numai prin pr^edispozilüle firü umane, ci si sau, mai ales, prin Evanghelie. Intrc societatea monahalä si cea civilä nu existá ruptuä, ci o distinclie foarte bine determinatä, membrii uneia neconfundându-se cu membrü celeilalte. Pe cei ca¡e nu se adaptau normelor comunitätü monahale, Sfântul Pahomie îi trimitea : Idem,

¿

ldem,

Reg.49.

Wn,Lefort,up.clt,p.30, 14.

r hatÆúo,

49,

CddtøÆI, Lefort, op,cil,, p. 48.

Page 83 of 137 din nou în lume, nu ca într-un spatiu de pedeapsä, ci ca într-r în care-si puteau lucra mântuirea prin alte posibilitáti decât oferite de mänästire. Sfântul Pahomie si ucenicii säi nu au so niciodatä comunitatea monahalä o lume de ,,alesi.,, o elitä întl celelalte forme de träire ecleziaiä, ci o altä formá de träi¡e adevärului revelat. Sfântul Pahomie, ipre exemplu, a început viata asceticä lii

apropierea unui sat, fÌecventând biserica comunitätii locale; lungul întrcgii sa.le vieti, aça cum am arátat mai ius, el nu a perrnis ca slujbele religioase sá fie sävârsite de membrü comut nitälii, ci de preofii parohiilor învecinate. Nu a hirotonit pe nimeni în mänästirile pe care le-a înfiinl.at si condus; dacä ìn comunitatea lui veneau clerici, acestia se angajau sã respecte ¡ânduielile stabilite si sä nu se impuná celorlal-ii prin calitatea de derici. A pästrat totdeauna comuniunea cu episcopul din Diospolisl despre carc nu stim dacä era cásätorit sau nu (sä nu uitf,m cä pâná în secolul al D(lea episcopii erau alesi si dintre preotii cásátorili); çtim însá cá atunci când, din porunca lui Dumnezeu, â trebuit sã consbuiascä mãrnästirea di; phenoum. s-a opus episcopului locului, care, înconjurat de credinciosi, nui permitea sáîmplineascä porunca lui Dumnezeu2. prin urmare, a reactionat fatä de unul din exponentii autoritätii bisericesti, când acesta se lupta împotriva adevärului çi a lui Dumnezeu. ñu poate fi acceptatä minciuna si împotrivirea fatä de Dumnezeu în numele smereniei sau al neascultärii. Acel episcop cerea Sfântului Pahomie ascultare si smerenie, dar, de fapt, folosindu-se de numele acestoÌ virtuti incerca sä-l împiedice sá împlineascá vointa lui Dumnezeu. Cu riscul acuzárii de lipsä de sme¡enie si de neascultare fatá de un episcop newednic, Slântul pahomieä ascultat cuvântul lui Durìnezeu, consüuind mánästirea pe locul unde episcopul nu-i permisese inilial In cele de mai sus am încercat sá prezentám unì din modurile în care Sfântut Pahomie si ucenicü sái întelegeau lumea (din care se reträgeau în mänästire) si anume, pe acela potrivit cäruia De-a

r tumandVeilleux, I¿ ltlo ¡le gd,tú Pøútne Mmll{-ærsbtl @pþ, 49, p. 69. ¿

lbùbn,58,p.75.

mediul în care qestinul hebuie sá-çi ducä viala çi mântuiascá potrivit celor douá posibilitäli: În lume, ca civilä si edezialä în acelaçi timp, sau în mänästfue, fraevanghelicä prin excelen!ä çi eclezialä. ' Dar lumea a fost înteleasä çi ca spaliu care, ptin ispitele è; îl împiedicá pe creçtin în mersul säu spre Dumnezeu, sau eaÌe îçi poate face pe Dumnezeu dusmanr. Despre o aseme lume - lume a ispitei, a päcatului çi a deteriotárii relaliei Dumnezeu - Sfântul Pahomie va spune cá este ca wemea oe care monahul trebuie säl astepte sá treacä.2 O : lume,,sa aprins în ráu".J De aceea comoditatea acestei lumi trebuie evitatá pentru bucuriile lumii viitoare",4 utilizând åceastá lume ,,cu pruãenlä".5 , Scopul renun!ärü la lume este regásirea libertälii apostolice, va spune Teodor: ,Apostolii au început prin a renunta la toate Dentru a urma lui Hristos".6Iar Horsiesius va spune cã, renuniând lu hr..t", *onahul renun!ä la,,piedicile lumii".i d.evenind liber pentru Dumnezeu.S Momentul în care comunitatea acceptä hotárârea monahului de a renunla la lume e¡a cel în care acesta primea vesmântul monahal. Din momentul acesta monahul se va integra în viala comunitálii, ostenindu-se spre a se împodobi cu virfu[i nu pentru el, nu pentru Dumnezeu, ci ,,pentru cei dinafarä".e Ïn comunitatea Sfântului Pahomie, monahul nu are altä moralä decât morala celorlalti crestini, nici nu are congtiinla cá s-ar gäsi într-o separalie religioasá fa!á de ,,gloata mirenilor", ci va rämâne (çi i se va cultiva aceastä idee) un om pentru altii, bunä mireasmä pentru ,,cei din a.fará", cultivând toate virtulie pe care le cultivá çi ceila4i creçtini, fácând-o însä cu vointa hottuâtá de a împlini porunca iubirü este

Sfântul Pahomie, Ep., 4. 1iüidør¡, Ep. 4, eodem loco(donec vespertinum tempus perbansent)

:

J ldem, Ep, 9 (saecula efferbuerunt in malo) *ldell],, Co,tdtøÃ, l,l,efort, ûp.ct¿, p. 8. Ð blttpÍt. e. 14, iottttnz,tefort, op.cit, p. 38 1 Horsiesius,.útø, 27, Pl. Deseille, op.ci¿, p. 100. ! Lbìilsrn,22,Pl.Deseille. op.ci¿, p. 95.

!n" Y

Teodor, Cddtøø 2, Lefort, øp.dL, p. 42.

Page 84 of 137 fatá de aproapele çi fa!á de Dumnezeu, ca ,,fiin!e prea mici gi mai smerite decât oricine", dar a cäror putere este Hristos[...]çi

mândrie este Crucea".1 Desävârgirea monahalá (alt principiu moral) este o lungä si ostenitoare ucenicie care se poate intui din sfaturile pe cate Sfântr¡l Pahomie le dádea ucenicilo¡, dinue care meritá amintite câteva: ..Recitá în fiecar€ ceas cuvintele lui Dumnezeu: fü tare în fala oboselii, fii pentru.toate recunoscãtor; fugi de laudele oamenilor, iubeste-l pe cel carc te cea¡tá în frica lui Dumnezeu. Câgtigä din toate, ca çi tu sä fü de folos tutuÌom; fü perseverent în ostenelile tale çi mäsurat în vorbá; sã nu faci un pas Înainte çi unui.înapoi, ca Dumnezeu sä nu te deteste; cäci coroana va fi a aceluia care luptá (Mat. 10, 22). Fü din ce în ce mai ascultätor faþ de Dumnezeu çi în felul acesta EI te va mântui."z Ascultatea monahalä nu este supunerea oarbä çi necondilionatd, Jald, dc autoritøtea ûdministratiad a cuiua, ci Jorma îrt care cdlugdrul se lace ucmíc urruia maiîrmdlut, mai erperimentol, maiîncercat În uiatd. duh,Dniceaßcd decât et. Ascultarca d.e Dtffimezat este qhsotutd pmiru cd EI este lrlad.ldtlrut prín erceløxltd: ,,lnudta!í-ud. de Ia Mine cd slrnt blônd. si smerit cu inima" (Mat. 11, 29), ud spune Ilristos. Iar Apostolul Pauel" referindu-se In Hrßtos, Da splnæ: ,þin ceea ce apdtimit, Íiínd EI fußWi rspítit, pocLte s,i celor ce smf ißpitili sd Ie dJute" (Ew. 2, 18). Progresul în demersul duhovnicesc cere monahului eforturi deosebite în împlinirea voü lui Dumnezeu concretizatä în poruncile çi în învä!äturile SaIe care se regäsesc çi în ¡ânduie' IiIe mãnästireçti. De aceea, ascultarea fa!ä de mai marele ,,casei", de dascãI, de iconom sau fa!ä de egumen este angajare în acelasi demers cu altii (care nu este altul decât cel spre desävâ¡sire) si tototatä un mod de verificare a propriului täu efort duhovnicesc, de unde -si îndemnul Sfântului Pahomie: ,,Dacä tu nu poli face fa!ä obligatJilor tale, apropie-te de altul care lucreazä dupä Evanghelia lui Hristos çi vei progresa cu el. Ascultä, sau supune-te celui care ascultä; fü puternic çi te vei numi llie, sau ascultä de cei puternici çi te vei numi Elisei, care, CúQI&Ã !ldem. ¿

Co¿eft¿zø 1,

Lefort, øp.ciL, p.

cá a ascultat de llie duhul acestuia a fost îndoit de el..,l Monahul împlineste polunca aläturi de cel ce face acelasi lucru, ascultã de cel ce ascultã si care, pentru ascultare, devine mai

puternic, dar eIînsusi, caïnul care ascultä are sansa sá creascä în desävârsire chiar mai mult decât cel în a cárui ascultare s-a pus, dupä modelul lui Elisei în care, pentru ascultare, dupá. ridicarea la cer a lui llie, duhul acestuia a odihnit îndoit în ãl_ Ascultarea presupune altä virtute si totodatä principiu moral fundamental al vietii monahale, anume sr¿¿re¿i¿. Onrul cmerit este într-un proces contirLl.tu d,e autocanoo.stsre odrecLtm, de autoeualuare pornínd. d.e Ia recunoasterea si preh)ù'eameritekn celortalti; smerit ïa judecat pe elîïtsusi "ûmtl pe spunônd cd pdratele lui au d"epdçit ale tuttnor celorLatti, eI rru s¿,

mai judecd. pe nimmi" nu subestinea.z.d. pe nimsni,,.2

Smerenia nu se confundä cu ascultarea neselectivä si necondilionatä, sincerä sau ipocritã fal.á de mai marele ,,casei;,, fatä de iconom sau de egumen, (adicä de organul administrativ) ci înainte de toate, este a,scult0jl.e necmditionatd ile Dunmezeu (care wea ca în viata noastrá ceea ce este à¿ sá fie do si ceea ce este nz, nu) de iluhounic, (de cel sub a cärui ascultare te-ai pus sau ai fost pus, încât sä cauli mântuirea împreunä cu el prin comuniune) si/øtã ¡Le Wúprio. conçf¿inÍd, totdeauna treazä si în stare dejudecatä. Ascultarea fa!ã de structurile administral"ive nu este virtute, ci consimtire la un act administrativ. Nu este exclus ca, ascultarea administrativä dä ajungä. si ea, virtute. Aceasta depindede raponurile stabilite întÌe cel cäruia i se dä ascultare si cel ce ascr¡ltä. Dacä asculta¡ea este acordatá unui rncompetent, ea. poate deveni virtute, însä nu a smereniei, ci a rábdãrü; Or, smerenia nu se confundä cu ¡ábdarea, desi amândouä sunt virtuti. Asezarea propriei persoane într-o continuä stare de judecatä, având în vedere totdeauna Cuvântul lui Dumnezeu gi exigenlele lui, virtutile celorlalti si lipsa virtutilor noastrq îl poate face pe oricine sä-çi cunoascá propriiie sale limite. Îl pune în situatia sä stie de unde trebuie sã puìä mereu

lwen,p.t.

3, Lefort, op.ci¿, p. 45, 50.

Sfântul Pahomie,

pentu

5.

'

lbldsn. o. 4.

Page 85 of 137 început, ba mai mult, început bun. In acest sens, Sfântuì Paho mie spune: ,,gustä din toate virtulile, pästreazäle pe toate"1. Smerenia nu este o stare de spfuit pe carc o dobândesti prin declaratiÍ, ci un prcces continuu de devenire, de angajare la [...] smerenie, asa cum este plocesul cunoaçterii (cu cât cunoçti, cu atât cre$i în cunoaçtere) çi mai ales al autocunoaçterü, însotind nu numai cunoaqterea, ci si realizarea celodalte vhtufi. Smerenia este dovada trezviei, Ia rândul ei, trezvia nu este simpla veghe, ca stare de nesomn, ci o priveghere activá, activatä de împlinirea virtutilo¡. De aceea, Sfântul Pahomie va spune: ,,Ea (smerenia) vegheazá asupra tuturor virtutilor si este aceastä mare si sfântä putere în care Dumnezeu S-a îmbräcat când a venit în lume. Sme¡enia este zidul de apárare al tuturor virtu[ilo¡ vistieria faptelor bune, armura care ne apärä çi vindecarea oricárei ráni."2 Smerenia este virtutea cea mai apropiatä de functiile conçtüntei morale. Pentru aceasta Sfântul Pahomie îl îndeamná pe ucenicul sáu: ,,smereçte-te, reline-ti vorba"ó (pe care ai putea s-o spui altuia mâhnindul), ,,stáruie în smerenie çi te vei asemána cu Dumnezeu".a Cum Ia asemänarea cu Dumnezeu sunt chemati toti oamenii, smerenia nu este doar virtutea mona-

hului, ci a oricärui creçtin conçtient cä trebuie sä-çi evalueze calitatea vietü si sá se asemene cu Dumnezeu. In acest sens, Sfântul Pahomie va spune: ,,Nu pierde nici o zi din via{a ta çi învatá sä încredinlezi lui Dumnezeu fiecare zi din via!á. Asazä-te (în virtuli) ca un general în{elept; analizeazä-li gândurile; fie cä tráieçti de unul singur, fie cä te gäseçti în socie-. tate. Cu alte cuvinte, este mai biíe sä träieçti în mijlocul a mü de oameni, dar cu smerenie, decât sá stai singur întro vizuinä de hiená, dar umflat de mândrie."S Contrar a ceea ce c¡ede, în realitàte, òigoliosul, esiè un învins, un slábänogit, precum sunt I

lad-r.

. lmaen,p. zo I lbü12n, p. 6.

i9W^''''-'" tlrutìem- D, ¿5.

desfrânatii trupestil, de aceea Sfântui Pahomie îsi îndeamnä biruitor, îndepãrtând de la tine mândria".2 Smermia çi mândria smt stdrile de spirit care determind calitatea æhatologicd. a uietü: în smnmie toti oamenä se oseamãnd, Fi se mântuinsc, Íie cd sunt laici" fie cd xrnt monahi; în mândrie, urdtindu-se, se deosebesc unä de altü giliecare de toti" pierzândlbse Jiecme înparte, Jic cd stmt mnnalti, fie sí suntlaic| În desduârçire, ucenicr.¡l: .,fii

garanlatd, în smerenie, 'rtu e.rßt?. Dreo d.eosebire sau wetm, cu¿trast înÍre cdlugdri si creptiníi trditori în htme. Ilcmicul SJântutui Polwmie, Teod.or, aLvl, sú. spmd. în acest ssns: ,,într-ad.evär, dacá ormrl pune pazä gurii (Ecleziast 5, 1; Iacob 1, 26) si dobândeste

smerenia, îngerii vor fi prietenii lui pe pämânt; sufletul säu va ca o mireasmä care se räspândeçte în jurul säu; zi çi noapte

fi

îngerii vor aduce în fata lui Dumnezeu chipul säu, fie cä este monah, fie cä träieste în lume.3 ln aceste cu'iinte vedem ¡i care era atitudineâ falä de lume a unuia dintre cei mai mari asceti din secolul al lV-lea si pãrinte al monahismului chinovial. Smerenia, sinteza mai multor virtuti, esté cea ptin cate omul îçi afirmä calitatea de fiintä ralionaiä, Iiintã care trebuie sá-gi cultive personalitatea, øul, si sä nu fie dominat de sine. nivelul inferior si anonim al firii umane, determinat de automatisme, pläcere si tendinla de dominatie; smeren-ia este virhttea prin care omul se apärä de propriul säu sine. Sin¿¿¿ cuptinde totalitatea pornirilor libidinale, constiente, dar de cele mai multe ori venind din subconstient, cô*une tuturor oamenilor. El contine toate achizitiile filogenetice, bune çi rele (prin urmare si cônsecinlele pecätutui ðriginar si ale înaintasilor). Este sediul pasiunilor si at patimilor, al afectelor si al pornirilor libidinale aproape instinctive. Färä sä fie totdeäuna inconstient, sinele cautá cu orice pret plãcetea, satisfactia, indifercnt de normele morale, impunerea în fata celorlalti, domina-

rea acestora. Virfutea care evalueazä continuu ,,migcärite,, sinelui, smerenia disciplineazä manifesLärile acestuiâ. inte!wazap. ¿

ø.

lbl¡brl,p.8.

¿

Teodot, Excer?tß, 4, Lefort, op.cif., p, 61.

Page 86 of 137 gÌându-le în eu (registrul superior aI personalitäti), unde viata, zub aspectul ei fizic çi sufletesc, este organizatá printr-un ploces de judecatä foarte rigurcs

în func$e de normele moraÌe, de

exigenlele mediului în care tráim, de aspira{ü çi de idealuri. Smerenia îl fereçte pe ascet de riscul dominárü de sine çi în

timp cultivä afirmarea nestricäciunü çi a neîntinärii, a neîmpätimirii personalitä!ü. Or, neîntinarea çi nestricáciunea sunt formele prin care se afirma o aItä virtute, cultivatä, de altfel, de smerenie, si anume, fecioria. Smerenia este vittutea opusä päcatului slavei deçarte çi cea prin care se ajunge la ade. värata slavá: slava întru Dum¡ezeu. Fiind opusä slavei deçarte, este vfututea omului cu adevärat ralional. Fecioria nu este numai o stare monahalä, ci si virtute si ideal. Ca virtute, fecioria nu este numai starea de integritate fizicä a personalitälii (deqi nu exclude aceastä stare), ci s,i starea în ca¡e mintea nu este coruptä de gânduri desarte si pátirnase. Nu este numaj paza integritälii somatice, ci çi paza integritälii mintü. De aceea Sfântul Pahomie recomanda fecioria totalä, integralä: ,,fecioria în toate mädularele: fecioria în gânduri, curãtia în trup si curätia în inimá;l o feciorie nu numai cu trupul, ci o feciorie echivalentã cu lipsa oricärui päcat. ln Evanghelie au fost respinse într-adevär fecioarele din cauza lenevirii lor, în schimb cele care privegheau cu curaj au intrat în cámara de nuntä".2 Smerenia duce la feciorie, sau cultivá fecioria, \eleasä drept activare si reaiizare a nepãtimirü. Iar fecioria cultivä, Ia rândul ei, trezvia sau prive$herea activá. Nu poate exista virtutea smereniei färá autentica feciorie, fárá discernámânt fiudecalä nu numai logicä, ci si axiologicä) si färä priveghere. Acestea din urmä cultivä mai ales fecioria, adicä integritatea, pudtatea funclionalitälli si nestricäciunea a ceea ce persoana are mai subtil (mintea si puterea de judecatá) çi mai profund (*t*9, l."U.u.nu trebuie corupte, înselate sau siluite de acelaçi

1 Sfântul Pahomie, Lefort, op.cit, p. 2i ,,cwðFa húerioørd este hrqna. suÍIetutuísiwflnfuùt¿ ¿ui stni.l1lc¿f0r,,, va spu¡e Horsiesius, Co&læz¿ 2, Leiort, tp.cìt ¿,p.72 ¿

bíibm,p.22.

miscärile sinelui (dispunând si ele de forta si de abilitatea firii, for!á anonimä dar realá, expresie a dinamicii necontrolate a teluricului din noi) care se manifestä în mod divers, pornind de la gândurile si imaginatia care hränesc afectul genitalitá-tii (la care cälugärul a renuntat prin voturile monahale çi pe care omul din lume l-a disciplinat în institutia sacrá a familiei) si ajungând la mând¡ie. Manifestându-se totdeauna ca fortá dominatoare, mândria - desfrâu al minlii çi aI inimii, în experienla si gândirea asceticá - nu este altceva decât cäderea minlii çi a inimii în seduclia exercitatä asupra lor de ,,umorile" sinelui. Ea va nesocoti cumpätarea, echilibrul, mäsum çi ierarhia vaìorilor, cìttivate de si prin smerenie. De aceea, smerenia si mâ¡dria se exclud categoric una pe cealaltá. Oricât de subtil s-ar manifesta mândria, ea la fi socotitá întotdeauna produsul imtionalului din om çi a lipsei de sens, caracterizatä adesea pdn expresü paradoxale de genul ,,cädere în sus" sau ,,înältare în jos". La rândul ei; fecioria va fi în{eleasä totdeauna drept expresia cea mai puternicä a func[iilor ralionale din om sau cea prin care omul se afirmä în lume ca fiintá care poate controla, stäpâni gi modela teluricul din noi, manifestärile pur organice ale vielü çi animaIitatea excitatá din om care se sÍ opune aspiratiilor duhovnÍceçti ale adeväratei existen-te personaÌe. Cä fecioria nu este numai o virtute monahalá si cä fecioria çi a inimii presupune pe cea a trupului, înjelegem din

min{ii

urmátoarea ùnprejurare istorisitá în vadanta egipteaná-bohairicä a ,,Vietii Sfântului Pahomie": <1nt¡-o zi un om a adus la Sfântul nostru pärinte, awa Pahomie, pe fiica sa care era chinuitá de oboalä gravá cauzatä de un demon, ca eI sä o vindece. Fratele care era însärcinat cu paza portii l-a anuntat pe pärintele nostru de venirea omului çi acesta l-a trimis sá-i spunä:
Page 87 of 137 Dun¡ezeu îi va da vindecarea., Tatãl fetei a fost foârte tulbu¡at de cele auzite. El a înhebat-o pe fatä referitor la cele spuse. de_awa Pahomrc çi ea a mãrhrisit. cele ce fäcuse çi a pmmis cå pe vütor îçi va pãsha curälia çi nu va mai repeta ac€st päcat toatã viaþ ei. Atunci pfuintele nostru s-a rugat, a binecuvântat r:ntdelemnul çi l-a bimis (sä se ungå cu el); de îndatã ce tânä¡a a fost rinsä cu acest ulei întru frica de Dumnezeu qi îrr credinþ, s-a vindecat în nr¡nele Domnr¡lui.'l Un alt principiu cåre priveçte comportamentrl monahului î¡ comr:nitatea Sfä¡rtului Paliomie ei,te rueäciunea, mama tutumr virtutilor.z În Ránduielile sale, Sfâitr¡l Pahomie a precizat timpü nentru rusäciune. dând si daturl desieur. în -ceea ce privôqte-calitatea ãcesüeia. ,Rugaàr¡nea? F¿¿ iñceiare în cämara ta, între tine çi Durmezeu (Mat. 6, 6F.3 Horsiesius va recdnanda stãruinþ în rugäciune pe timpul nop!ü, iar pentru ca mintea sã nu fie invadatã de fanduri care sá o h¡lbr¡re, ace-laçi Ho¡siesius-recomandä pozilia adecvatã penbu rugaclune $ os[enea-ta rrzJ.cÂ... Reluánd daturile Mântuftonnui (Mat 6, 6). Sfintr¡l Palromie va învàta ucenicü sä nu facå rueåciunea în mod fäta¡nis J.[u te ruga'cu ostenta{ie, cum fac dlarnicü O,Iat 6, 5),'ci ruríta la capricüle tale çi lucreazä ¡rnbu Dumrrezeu, ñcrând aceasta penfuu propria ta mántuire.s Nu te ruga precum fac ñþnicü ca nu cumva sä orimesti plata lor. Sä nu oierzi nici nåcar o zi din existenþ d. Se'Ol ceea ce vei da în fieca¡e zi lui Dumnezeu.G Dacä te tulburã I'reo patimä, fie iubirea de arginïi, fie invidia sau ura sau celelaite patiini, pãzeçte-te de ele ca sä ¿i inimä de ler¡ adicã sä ai inimä ta¡e; luptá -OE ùnpotuiva Ële sä disparä cum au dispã¡ut Sion -toti resii amoreilor (Iosua Z 10), încât p¡eâ iubitul Únuj si Nãscût liu aI lui Dumnezeu, împãrahrt lisus, sä lupte penhu tine çi ca tu sä cucereçti cetä$ile dupane.'r 1À Veillax, opciú, rß, pp. 6465.

2lbid¿m,!Q,p.29. 3 a 5

Sfrntul Palromie, Cøtchanr 7,Leftñ,, q.eiL, p. 2. Horsiesius, Cøúe[eza 2,Lúoc,rycit, p.74. Sfrntul Pahomig Cøfeåezø 1,1æfuft,o¡r.cil,p.7.

Atât sfaturile directe, cât çi cele metaforice cu referintá la persoane çi la episoade din Vedriul Testament aratä cä rugäciunea nu este o lucrare usoarä. Ea are duçmani: unii sunt în inte-

riorul nostru (gândurile si patimile), a\ii în afarä (demonii). In varianta bohairicá a ,,Vietij Sfântului Pahomie" se istoriseçte cum acesta a sfätuit pe Teodor sä-l opreascã din rugäciune pe un frate, care se ruga mai mult decât ceila[i çi cäuta sä împlineascä cele mai dure practici ascetice, dar dominat de diavol si pentru slava deçartá, nu pentu Dumnezeu. Sfântul Pahomie çi Teodor s-au rugat pentru acel frate si ,,Domnul l-a vindecat; el çi-a deschis inima ca sä înleleagä cum trebuie sá se comporte, nu caun prost, ci caun înlelept. Si dádu slavä lui Dumnezeu."l Rugäciunea este o lucrare grea, o ostenealá înleleaptä, o preocupare a celor cu minte gi nicidecum, rutinã, si obìigatie, cu atât mai pulin comportament ipocrit. Si aceasta, pentuu cä, fiind convorbire cu Dumnezeu, nu po{i vorbi cu Dumnezeu decât cäutându-L în rugäciune pe El, nu altceva si nici pe altcineva. Numai prostul se poate autoînçela în rugäciune; numai cel lipsit de minte se osteneste în zada.r pentru o ,,rugäciune" în care nu cautä în mod exclusiv vorbirea cu Dumnezeu, ci ipocrita autosatisfactie, interesele märunte sau lauda lumii. Nu poli avea ptetenlji cä votbesti cu cineva, depänând cuvinte, fárä sá te intereseze dacä interlocutorul tãu este sau nu de fa!ä. In cazul rugäciunii, Dumnezeu va fi realmente de fajã, numai dacä l-ai solicitat cu adevärat în si prin rugäciune. Comunici cu El, nu împlinind acte formale, ci numai în másura în care çtii säì tii aproape prin ceea ce-i spui çi prin modul în carei gráiesli prin gi în rugäciune. Rugäciunea îçi va aräta eficienta în functie de cdf, de cônd çi de ¿zø¿ te adresezi lui Dumnezeu. Meritä rqinut: lui Dumnezeu nu poli çi nu se cuvine sä i te adresezi oricum. Rostirea cu negljientä a textelor sacte si liturgice nu este rugäciune, cu atât mai putin vorbite cu Dumnezeu, ci simplá perora.fie färä noimá si ineficienJä. De aceea SfântuI Pahomie insistá ca în comunitatea sa sá nu existe osteneli zadarnice, lipsite de sens, fie ele chiar asa zisele rugäciuni:

6lbidøn,p.23.

7lbituap.8.

14. Veilleux, op.ci¿., 64, p. 85.

Page 88 of 137 ,Jugáciune" fäcutä din rutinä, în neatentie sau spre a fi väzut de a4ü, e o ostenealá inutilá, un efort färä sens. Rugáciunea trebuie sä fie si sä rämânä rugäciune, ,,fácându-se ¡ugäciunile din toatä inima si împlinind cuvintele: ,,Jerffeçte lui Dumnezeu jertfä de laudá çi împlinegte Celui Preaînalt fägäduinlele tale" (Ps.49, 15).1 Din luclfuile lui Horsiesius aJlám cä în comunitatea Dahomianä rugãciunea era începutä prin însemnarea cu semnul Sfintei Cruci, pornind de la frunte, iar, în timpul rugáciunii mâinile erau linute încrucisate pe pieptz; iar când se înge. nunchea pentru rugäciune, din nou se fäcea semnul Sfintei C¡uci. Iar ,,când suntem plecati cu fata ta pämânt, sä ne plângem o

in adâncul inimii päcatôIes", ävea sä spunä acelasi Horsiesius. Nici un principiu rânduit de Sfântul Pahomie nu va putea fi respectat, nici un vot nu va putea fi împlinit si nici o virtute nu va putea fi rea.lizatä dacä trätorü î¡ comunitatea pahomianä nu ar avea dragoste fatã de Dumnezeu, unii fatä de altii si fiecarc în parte fatä de comunitatea din care face parte. Iubirea fatä de Dumnezeu si fatä de aproapele constituie centrul si ratiunea de fi a tuturor efortutilor ascetice. Preluându-l pe Sfântul Pavel. Sfântul Pahomie va spune la începutul Rânâuielilor sale cå: 'Iubtuea este împlinirea l,egü" {Rom. 15, 10). iar la începutul pri mei cateheze va spune: ,,O sing¡rä i¡imä cu fratele táu!4". a

Dragostea stä la baza tutuor principülot - teologice çi mG rale - în functie de care s-a organizat monahismul de origine pahomianä Ea se pune în lucrare mult mai mnùet într-o comuì nitate ca cele înfiinlate de Sfântul Pahomie decât întl{ existentã anahoreticä. Desigur, iubfea de semeni nu este exclusä în viatia pustniceascä, dar ea este ocazionalá. Este suficient sä ne amintim de Sfântul Antonie,.care; pe de o parte, punea în lucrare iubirea fa!å de semeni, iar pe de altä parte, ,,fugea" de lume, rctägându-se mereu în noi sihãstrii, sau de Sfântul Macarie, ca¡e se înctrisese pur si simplu în sihãstria sa. r Horsiesius, .R¿ndri¿li, Lefort, op.cit, p. 84.

n.8s. ibuløn. ruEm.

"

4 Sfântul PahoEie, C¿úeft4zo

|,Lefo\t, op.dt ,p.2.

Deçi porunca iubirii este ula, în comunitatea Sfântului Pahomie, ea are ûei moduri de manifestarc: cátre Dumnezeu, cätre cei care viziteazä mänástfuea sau cätre laicü din apropierea ei çi iubirea fralilor unü fa]ä de a{ü. Nimerri nu poate träi dupä Dumnezeu în afam iubirii lui Dumnezeu si cu atât mai putin, trecâ¡d cu vederea modul în care Durn¡ezeu ne iubeste si ne aratä aceastä iubire în viata fiecáruia dinte noi. În aces[ seris, în spirituÌ Sfântului Pahomie, Itroniesius \a îndemna: ,,Sá däm toatä atenlia iubirii pe care Dumnezeu o are fa!ä de noi; s[ ne gÊbim, la rându] nostru sá-L iubim cu mult zel, dar nu numai cu cuvintele gurü noastre, ci rnai ales prin cuvinte çi fapte."l Cuvintele. çi faptele prin care fralii din comunitatea pahomianä trebuie sä-L iubeascä pe Dumnezeu si sä intre în ,,odihna" lui Dumnezeu, dupá expresia aceluiaçi Horsiesius, urmeazá sá fie concretizate.în rela{ie cu semenii, laici, çi cu împreuná-vieþitorii din

mänástire. Laicii si chiar cä]uøärii din aite mánästiri care veneau în vizitá în comunitateã SÎânhrlui Pahomie erau primiti cu toatä dragostea çi adápostili într-o încápere lângä poarta mánästirii (viitoarele arhondadce). Totul le era asigumt de fratji instruili în mod special pentru asemenea ,,ascultfui". St¡áinii nu pátrundeau în comunitatea propriu-zisä. La fel, faptele de ca.ritate cátre säÌacü din apropierea comunitäIii erau împlinite cu toatá dmgostea de fmtj pÌegätiti în acest sens. Cât priveçte cultivarea adeväratei iubiri în interiorul comunitälii, Sfântu-l Pahomie çi succesorii säi au arätat o glijä deosebitä. Nu este usor ca totdeauna sä vorbeçti çi sá te compor,ti în aga fel, încât sá-Ii aräli dragostea falá de cel împreuná cu care va trebui sä tráiesti pentru o lungä perioadá de timp sau pentm toatá viata. Comunitatea Sfântului Pahomie em organizâtä de aça manierä, încât sá punä în lucrare aceastä dragoste de aproapele, nu una ocazionalä; sä facã din cálugár o penonalitate modelatá în çi de dragostea curatä faþ de aproapele, adicá fa!á de confrate, de cel pe care monahul îl are zilnic lângä el. Monahul va trebui sá fie prin exceierr!á o persoanä iubitoare de aproapele, cbnçtient cä, pe de o parte, împlineçte porunca expresä a lui Hdstos (Ioan 15, 14), iar pe de aitä parte, cá hebuie sá pästreze s.i sä respecte r Horsiesius, Cofdred 2, Lefort, op.cít, p. 71.

Page 89 of 137 învátátura Sfintilor Pärin$. ,;Sä urmám buna mireasmã a iubirü lor si a vietii lor sfinte în Hristos - va spune Horsiesius - ca si noi sä ajungem Ia aceastä viatá cu mare bùcurie prin harul Duirului Sfânt".r Iubirea fa{ä de aproapele presupune suportarea pre zentei acestuia si ea este, pe de o parte, glèu de realizat de persoanele care au vocatía singuñtálü sau au optat pentu singurätate, dar, pe de altá parte, realizatä tocmai de aceste persoane çi în aceste persoane, suportàrea aproapelui (de unde iubirea fa!á de aproapele) constituie si instituie aceste persoane (monahü) drept centre din care iradiazä buna mireasmä a lui Hristos spre întreaga lume.2 Teodor va spune cá faptele celor cate au acceptat

sä

tráiascä

dupá Rânduiala awei Pahomie, trebuie sä fie marcate de dragostea fráteascä, fiind toti o singurá inimá, ostenindu-se unii pentru altii, Þracticând dÌagostea fräteascä, mila si smerenia,

potrivit cuvintelor Apostolului Petru (I

P. 3, 8), urmându-le într-un singur cuvânt si punând în lucrare cuvintele sale în toate faptele noastre...".5 lar în alt loc va spune: ,,Sá alegem partea chemärii în sfânta hoinonía si dragostea pentru toti conf¡atii nostri, luând în consÍderare modul de comportare al pfuintilor koinoniei, dragostea lor profundä care a strälucit din inima lor spre toti pentru legea sfintei comuniuni".a Dar, în ce va consta în mod concret iubirea falä de frali? ,,1n a considera drept pe aproapeletäu, mai de$abä decâtpetine", va räspunde Teodor.5 $i continuä: ,,Iubirea lui Dumnezeu pentru oameni face ca mântuirea si râvna pentru mântuire sá vinä în noi dupá modul ù:l care fiecare dintre noi se grábeçte sá se înnoiascá în roadêle Duhului (Gal. 5, 22), sä setrezeascä din somnul negtijenlei, sä se spele de petele indiferentei çi de toropeala gândurilor lume¡ti. "6 . Mântuirea este un dar aI iubirii lui Dumnezeu dar ea se activeazá în noi si prin noi în mäsura în care venim în întâm-

I Idem 2.

nuøn,

p. az

.

r,leodor, Cú?høa 2, Lefort, op.cí¿, pp. 51,52.

: lhídnn, øp.cit , p.57. I lhitlem, p. 52. " totlt¿m. p. 55.

pinarea ei prin osteneli care sá opereze schimbári reale În noi însine, dar si prin iubirea fa!á de semeni. Mântuirea este însä un întreg proces de desävârçire în cate cresti pe másurá ce te înnoieçti printro via!á adecvatä da¡urilor Duhului Sfânt. Mântuirca nu este glatifica.rea pe care Dumnezeu al faceo ffuá motivalie celor inactivi, numai sá le arate pur çi simplu cä îi iubeçte. Mântuirea este o pelformarìtá omeneascá sustjnutä de Dumnezeu si în care, de fapt, iniliativa o are tot Dumnezeu' Mântuirea este tezultatul unui comportament eroic, al unol Iupte reale, nu ima$nare. Or, viafa creçtinä, în care sunt incluse, desigur, çi ostenelile monahale, ptesupune lupte care trebuie sá se finalizeze în victorü: victorü împotriva propriilor noastre limitäri, împotriva limitelor puse de lume çi mai ales de cel ráu. Dumnezeu ne wea eroi, nu fiinte släbánogite qi inactive. Prin

fraza de mai sus, Teodor subliniazä caracterul sinergetic aI mântuirii. Iar între faptele sinergice cuprinse În porunca iubirü' aproapelui, am putea enurnera: l) Prietenia cu oamenü cate t¡äesc pe pämânt viaþ, ca-n ceruri, adicä cu acei oameni ,,carc-çi stäpâ¡esc pântecele, care sunt plini de cumin{enie, care au înválat înlelepciunea, care sunt desävâ¡siti, care sunt binevoitori, care se gräbesc sä asculte necazurile celorta\i, care zunt fermi î¡ împlinirea rânduielilor comunitätü, care cautá pacea çi curälia, care nu acuzá pe nimeni, care nu se bucurä de cäderea nimánui, care nu Însträineazä smtimentele nimánui fatä de confratii sái, care nu întârzie sá r apere pe a!ii, ci stäruie în luc¡area plãcutä lui Dumnezeu". Acestea sunt personalitáli puternice. Ele iradiazä în jurul lor for!á, activând viala celor din jurul lor. Dacä prietenia cu persoanele alese este recomandatä, nu sunt recomandate prie teniile, posibile, pe alte considerente decât cele ce s-au putut vedea în textul de mai sus. Asemenea,,pdetenii", detestate chiar de Dumnezeu, au dus pe mu\i la ruinä.z 2)Eaitareaneînle¿¿g¿rilor este o altä modalitate de activare a iubirii fatá de aproapele. Ea se bazeazä pe consideralia pe care fiecarc o are pentru celälalt. ,,Sä nu ai weo neînlelegere cu cineva, r

Horsiesius, Ccúdr¿zo 2,Letort, oþcit^, p.78.

¿

lhìilønt p.76.

Page 90 of 137 spunea Sfântul Pahomie, pentru cä cel care nu se întelege cu fratele säu, nu este prieten al lui Dumnezeu, iar cel care este în pace cu fratele sáu, este în pace si cu Dumnezeu".l În cazul în care pot apärea neînlelegeri -între frali, ele trebuie rezolvate în dmgostea de Dumnezeu.z Nu poate exista iubire de aproapele fãrá iubire pentru Dumnezeu çi nici invers: nu poate exista iubire pentru Dumnezeu färá iubire de aproapele. Dacä în numele iubirü pentru aproapele neglijezi iubirea fatä de Dumnezeu, plin încãJcarea poruncilor Sale,s nu l-ai iubit niciodatä pe aproapele çi cu atât mai pu[in pe Dumnezeu. In iubirea de Dumnezeu primeste sens si continut iubirea falä de aproapele. 3) Iøtarea aproøpelui este altä modalitate de activare a iubirü fatá de aproapele. ,,Dacä nu ierti, nu vei fi iertat; dacä esti în conflict cu fratele täu, spune Sfântul Pahornie, pregäteçte-te pentu pedeapsä din cauza päcatelor tale, a cälcárilor de poruncä, a pácatelor trupesti fäcute în ascuns, din cauza minciunilor, a vorbelor urâte, a gândurilor rele, din cauza lácomiei, a faptelor tale rele de care vei da seama în falajudecáli lui Hrisios".4 Acestea çi mai mari decât acestea vom auzi, dacä vom fi neglijent-i çi dacá nu vom împlini porunca de a ne ierta unii altora.S Dragostea de aproapele este legatä de pace, pentru cä luoeazä pacea6 între frati, dar pacea este legatá de curäçe,7 desigur curäËa mintii. Or, mintea curálitä de gândurile deçarte, este mintea omului smerit. Prin urmarc, smerit nu este cel care se teme de aproapele, ci cel care-l iubeçte pe aproapele. Sau, în iubirea de aproapele se activeazá smerenia, virtutea datoritä cäreia aproapele nu e blamat, nu este zubgstimat,S ci înteles, eventual compátimit si iertat. 1 Sfâ.rtuì

Puho^ ie, Catelwa 1, Lefoft, op.cif, p. 15. p. 16. :, ,De Mäiubilt þdzi!ípqnncile Mele"(lû. 14,15). "Dord.Mdùlbeste cûæDa" ra pãzi L\xântul Meu"(ln. 14,23); MeIe, ulitdmâne ùúru, "Dqßi,ptizi!ípot1útcíle íubirea. Meø"(h. 15, 10). .,y0¿ rwrteti prieteníí Meí, dac¡d faceli ceea ce nd por uncesc"(ln. ll l4), :4 Sfântul Pahomie, lbì¡t6rn, p. t6.

i¡ lbítun,

Ð^

Þ

Ih'rilem,p. L8. lbiìlør,ù.D.19.

'!nanaþ.tt. ó

lhítcm,p.3,4.

4) Suportarea jigninilo¿ altä forrnä a iubirii fa!ä de aproapele, pe de o parte dovedeste milä fatä de acesta,l iar pe de altä parte îl aratä pe monah urmätor Apostolilor Petru si Ioan, care s-au considerat fericiti cä au fost maltratati Þmtru Domnul de membrü sined¡iului. bar, precizeazá Sfântr:i Pahomie, cä epostolü au reactionat în maniera deja binecunoscutä ,,pentru cä-si puseserá näáejdea în slava împãrá1iei cerurilor".z Ñèîmplinirda mnditiilor pentru o autenticä iubire fatá de aproapele este dovada faptului cá nu däm crezare çi nu nädäjduim în bunurile fägäduite. Lipsa iubirü fa!ä de aproapele este dovada nepreocupárii de mG delarea personalitätii noastre spre a ne face cât mai apti pentru

împärätia lui Dumnezeu, împärätia cerurilor. De altfel, toate celelalte virtuti, toate celelalte osteneli au acest scop: sä ne facem cât mai.wednici, cât mai potriviti, cât mai apti pmtlu accesul si träirea în împärätia cerurilor. Prin toate ostenelile noastre, priir -care toate virhrtile noashe desteleni m si curälim în noi caìea pe Dumnezeu vine în adâncul din noi, iar pe de altá parte, statotnicim accesul nosfou spte împärätia cerurilor. Neactivarea în via!ä a iubirii de semeni dovedeste cä ti-ai pierdut nãdejdea în împärälia lui Dumnezeu. ,,Rânduielile" Sfântului Pahomie sanctioneazä cu asorime toale formele de comportament în care ar lipsi iubirea ãintre membrii pe care Pahomie a fondato pentru cã el stia -mmunitätii cã pácatul împotriva iubirii, în interiorul koinoniei; nu numai cä primejduia mântuirea celui bolnav de neiubire, ci-l excludea pur çi simplu de la comuniunea cu Hristos. ,,Dacä Domnul iea porulcit sä ne iubim dusmanü, sä binecuvântám pe cei ce ne blestemã si sä facem bine celor care ne persecutá (Mat. 5, 14), în ce pericol ne vom gási când ne vom uú unii pe a\ü, când ne vom urî mädula¡elenoastæ-frati, uniti cu noi, pe füi lui Dumnezeu, mläditele vitei celei adevärate (In. 15, 5), oile turmei duhovnicesti pe carc lea adr¡¡at adevá¡atul Pästor (I Petru 2, 25), Fiut Unul Nãscut al lui Dumnezeu Care $a jertfit perìtru noi?"3 ,,Sá iubim oamenii si vom fi prietenii lui Iisus, prietenul oamenilor",4 y¿ p. rz lwøzn, ¿ Lbììløn, p.8. r Sfântul Pahomie,

'Ih¡dsm,p.21.

Car¿ft¿zø

I, Lefort,

op.ciú.,

p.

15.

Page 91 of 137 spune ucenicilor säi Sfântul Pahomie. Iubirea fatá de f¡ati este mantia care ne va acoperi mullimea päcatelor la Judecata din urmä.t Iubirea creeazä pace în relatiile cu semenii, dar pentru a crea în jurul täu pace, este nevoie sä ai pacea în tine, sä fü iubire, cu alte cuvinte. Nu poti sä ai pace în tine, si cu atât mai putin s-o iradiezi sau s-o creezi în jurul täu dacä mintea si inima nu-li sunt curate, în pace, împäcate cu si în ele însele. Am prezehtat mai sus legãtura strânsä pe care o vedea Sfântul Pahomie între pace, iubire si curãlie.$i aceasta, pentru cã el cunoaste învätãtura Mântuitorului potrivit cfueia din inimã pornesc cele ce ies din gurä si-l spurcä pe om (Mat. 15, 18) çi tot din inima omuiui ies cugetele cele ¡ele, desfrânärile, holiile, uciderile, aduÌterul, läcomiile, vicleniile, înselã.ciunea, nerusinarea, ochiul pizmas, hula, trufia, uçurátatea, si-l spurcã pe om (Mat. 7 , 21-23\. Dar, în egalã måsurä, Sfântul Pahomie cunostea si lupta pe care o au inima (adâncul din noi) si mintea cu gândurile rele. Pe aceslea din urmä, el le considerã ca fiind aruncate de diavol în inima omului, de aceea ele n-au nici un Dumnezeu. Victoria împotriva gândurilor rele nu se obtine prin lupta dircctä cu ele, de vreme ce în spatele lor stä diavolul, ci prin referinla ia Hdstos, prin luarea lui Dumnezeu împreunáluptátorcunoi...,Ácestaeste modulîn care afostînvinstotdeauna çi în toate dusmanul (diavolul), binecuvântându-l pe Domnul care ne-a scos din neant la existentá".2 Binecuv"antarea lui Dumnezeu, prin urmare, biTufuea gândurilor rele nu este posibilä vorbind cu ele, nici mäcar certându-te cu ele. ci vorbind cu Dumnezeu, fäcând din Dumnezeu partenerul nostru de dialog si izgonind orice formá de dialog cu räul, fie el gi-n gând. Acestea sunt pdncipiile teologice çi momle care stau la baza comunitätii Sfântului Pahomie. De altfel, ele stau chiar la baza pdncipiilor organizatorice çi disciplinare care, la rândul l0r, vizau, de fapt, cultivarea virtutilor. Sfânta Scripturä si Sfânta Tradilie sunt fundamentale pentru orice formä de viatä creçtinä. Virtutile stau la baza ,,Rânduielii" Sfântului Pahomie, 1

¿

Horsiesius, Coût¡¿zc 2, Lefo\t, up.ciL, p.7 4. Horsiesius, Catd¡¿z¿ 2, Lefort, rþcll, p.74.

iar,,Rânduiala" çi sistemul organizatoric general urmäresc cultiva¡ea virtutilor. Virtulile nu neglijeazá ,,Rânduiala", am putea spune sistemul administrativ, iar administratia nu este strãinä de virtuti. Una presupune pe cealaltä. Sistemul administrativ, ,,Rânduia]a", oricât de pe¡fect ar fi, färä virtuti va duce la secãtuirea comunitätü ecleziale de duh, fäcând-o sá devinä o institulie lume4scä, î¡ cazul mã¡ästirii, un fel de colhoz. Iar comunitatea eclezialä färä ,,Râ¡duialä" ar fi una färä Dumnezeu, dat fünd cá Dumnezeul nostu nu este Dumnezeul neorânduielii (I Cor. 14, 35). Sfântul Pahomie n-a trãit riscul unui sef de colhoz (chiar dacä termenul apartine secolului XX), nici n-a cultivat un misticism lipsit de rânduialä. Nici una, nici alta, nici amândouä împreunã! A fost un mare Pärinte care a cultivat relatia lucidä cu Dum¡ezeu pe care a pus{ în pmcticä fäcând sä apará un sistem monahal care stä la baza celorlalte rânduieli monahale de mai târziu, si care, prin acestea, däinuie pâná azi.

Page 92 of 137 Ne îndoim cá Sfântul Pahomie ar fi fost atât de pátruns de ordinea care domnea în caskul romaa din Teba spre a o prelua çi a o introduce în comunitatea pe care a întemeiat-o, mai ales cä aeea perioadá a fost foarte durá în via{a sa; dimpotrivá, tmtamentul din castn¡l de la Teba ia creat repulsie atât fa!ä de viaþ

III. STRUCTURA ORGANIZATORICÃ SI FUNCTIONA,LITATEA COMTJNITÃTII PAHOi,IIENE . . Sfântul Pahomie este cunoscut în istoria Bisericii ca înteme ietorul monahismului de obçte, çi aceasta nu atât pentlu cä a adunat în jurul lui mai multe mii de cälugäri, ci, mai ales, pmtru cá a stabilit o ..Rânduialá" monahalã care a dat monahismrfui stil de via!á çi disciplinä, fäcândul sä devinä o institu{ie tundamentalä a Bisericü. Timp de patru secole Biserica a dáinuit cu succes si fá¡ä institutia monahismului (desi monahii au existat din totdeauna, însä ne institulionalizafi), dar în secolele care au urmat, institutia bisericeascá ar fi fost cu siguan!á altfel decât cea de azi färä monahismul institu{ionalizat, al cärui pärinte a

fost si a rämas incontestabil Sfântul Pahomie. 1n versiunea gteacá a ,,Vie{ü Sfântului Pahomie" se spune: ,,Ei träiau în comun çi astfel el (Pahomie) a fixat pentru aceqtia (monahü) cu rânduialä un plan de via!á impresionant çi pre danÍi capabile sä formeze sufl.etele, sco!ând din Sfintele Scripturi prescriptiile referitoare la veçmântuI lor cu dreaptä socotin!ä, la hrana lor potrivit principiului egalitä$i, la modul de odihnä cu toatá decen-ta."1 Sa spus de multä weme çi sa repetatz cä Pahc mie a fost un om neînválat, iar ,,Rânduiala" sa monahalä aparc ca o surpriàä, cu alât mai mult cu cât ea ve¡rea de la un om necultivat. $a considerat cá geniul oryanizatoric al Sfântului Pahomie s-ar fi datorat perioadei în care acesta a fostîncartiruit din ordinul lui Maximian Daia (505-315) spre a lupta împotrira lui Licinius. Festugière, op.clt, p. 171. Arhim. Macarios Varlas, trtoil.d,1il ¡lp wGnítßn ohú1úsríñtpahmùene (gr.), AtniILi/¿rw hd Pahmlz cd lfar¿, Ed. Alexandru lGmpanagopulos, Atena,

I

¿

1992,

p.70.

militarä çi ordinea din interiorul ei, cât çi fa!ä de págânism,

fácându-l pe tânärul Pahomie sä se converteascá imediat la creçtinism (în comunitatea din Sné-Latopolis). Faptul cá Pahomie (se pare) nu çtia gteceqte, nu ne permite sä afirmäm cä era un om necultivat. Pahomie vo¡bea egipteana,

o limbä mai veche decât gleaca, o limbä aparlinând unei civilizalii mult mai vedri decât civüizatia çi cultura greacä, din ca¡e de alfel, cultura çi civiÌizalia greacá s-au inspirat. Fragmentele din catehezele care s-au pästrat de la Sfântul Pahomie,

din care am prezentat dovezi evidente mai sus, ne dovedesc un Pahomie profund cunoscätor aI Scripturilor. Era exclus ca un nestiutor de carte sä cunoascä î¡ asa másulä Sfânta Sffipturä. Ba. mai mult, primul examen la care ära supus cel care voia sá intre în comunitatea Sfântului Pahomie mnsta în scris si citit. Dacä nu stia sä scrie si sá citeascä, prima ,,ascultare" care i se dädea dupä acceptarea în comunitate, era învälarea scrisului si cititului. Fiecare ,,casá" (care avea cca. 40 de cälugäri) era dotatá cu biblio tecã, iar,,Rânduiala ' pahomialä preciza dar: ,,TUturor celor ce vor cere cär ,ti, sá li se dea" (R. 144), nepermi!ându-se ca în mänásti¡e sä existe cineva care sá nu $ie sá citeascä (R. 140). Este exclus, asadar, ca tocmai cel care stabilea asemenea rânduieli qi care lnea fratilor trei cateheze pe sáptämâná, sá fie analfabet.

-Rânduiala" Sfântului Pahomie nu aoare din nimic. ci precum spune biograful de limbä greacá, a scos-o din Scrip turä, iar dupá cum márturiseçte Pahomie însuçi în ,,Rânduieli" (R. 8), ceea ce a stabilit în comunitatea sa, a primit de la Pärintii care au fost înaintea lor. Spiritul ,,Rânduielilor" corespunde çi m€ntaütätü tipic egiptene. Meritá relinut cá Pahomie venea din spa$ul unei civiliza{ii care poate fi urmäritã cu continuitate pânä la sfârçitul mileniului aI IV-lea î.d.Hr. S-a näscut în Egiptul de Sus, unde cândva fuseSe capitala

.

Page 93 of 137

Ti,'i.':ïï"îÏ"'åiHi,$tlï"îT.H'#1"fli:i,ii":å'; al egipteanului

si întregul comportament ärtäi" ,i udY:u:,tu "ãiltl.ã,ãar de cult çi simboluri' Egipteanul antir em era maróat nluale' acte de succesiune de o creadä cä viata este formatá viata priveau care banale, si i"ã""ã"¿ cu tele mai simple agflcultuá' Ia refereau se tut" ;ñãril ierminând c,, c"Îe ;T"d;;iitica."ionçtient cá duce o viatá in care totul

:';;ä

:'.:""lll;f.'""*åi'ffåäi,:l;t1"iïl1i'J:iÏiiiiiå:i'¿: cdteva dintre modalitátile disciolina si másura În toate elau

trìil,ïff r,''::ä$iÏ'*"'ìnÏ:i3#'*"i1"'üäËi:ii: paradisul de dincolo

admis sau nu în . un tlp oe.om' ".u Generatiile educate îì acest spirit au format al.drscllcrescut în dgiphrl de Sud) marcat de simtul ordrrur fl are aceasta oin"i si c" ðonstiinta cä orice înfäptuim in viata

àiJe .ut"

compor: e.¡utoloþ'icá. Dacä semni-ficatia religioasã a u slábit sau a dispárut dealungul faraonilor a üeat un tip de om conqtient cá act äián"uli m.ipú"a sunt determinante în vialå çi cä niciln a fostun ã-"""r. ãJä fipsit de semnificatie' Sfântul Pahomie nealtestråvechi "" civilizatü unei ää*"*"ilp ¿" "à, exponentul d9 Ec'pgl din la egipteanul mai putea întâIni

il*nlii"uti.

i#enñili;;;oaiicut, äi"b";*L^tta

;i;:;;;;;;"

'" åupä cucerirea plisanä üoìä, *"aia"t"""an.

(sec'

vI

a'Hr') çi arì

ra o,igin"u,,Rânduieri" qahor,,'qne "ïilì:ït1åilìu,, cb-inovral'd aca nu rolmar monahismului întemeietorului trimis sulrlnx orcmn' în mod expres, cu sigurantã' mental çi structulal ä'äi'"ipu";i çi ar rñ¿surii, congrllt|':-"iq"?qî'

si

_:T::,i

::#ffi î:iäîHìîï,'r#Jffi

Jiti,åHåïiüöfåii:i va însoli

rvìea pu$ne ori' de-a lungul l$onel pnn onenBisericii, va fi déterminant pentru viata ac€stera

;i;;îiät

.ï"t"1 ;nahal'

care, din secolul al

òtosul crestin în genera-t çi nu de

ff"i'""1i,'jlii:åïiäiliÌ"1f

i*#"##'#i;äi"ri

Occident) nu putea sá aparä decât în Egipt çi, mai ales, gândit çi pus în practicá de un om cu mentalitate egipteaná, un om care avea gândire politicá de tip egiptean, formatá 1a $coala piramideior. Facem aceastä afimatie constatând paralelismul existent între conceptia egipteanä anticä despre Stat çi modul în care Sfântul Pahomie a gândit çi a organizat koinonia, societatea sa

monahalá.

Di¡ câte cunoastem, Egiptul antic a fost un Stat organizat piramidal. În vârful pÍramidei se gäsea faraonul,'pe treapta imediat urmätoare erau clericü, urmau dregätorii çi savantii, apoi armata gi aparatul administrativ, baza piramidei statale constituindo artiçtü, lucrátorü specializaS, scribü, micü tunctionari, mestesugarü, oamenü liberi çi sciavü. Koinonia Sfântului Pahomie este organizatä toi piramidal; în fruntea ei se aflá egumenul geneml sau awa, ajulat de iconomul general; sub di¡ecta conducere a acestuia se aflá egumenü sau iconomii fiecárei mänästiri, ajuta$ fiecare de câte doi dintre cei mai în vârstä frati si de un loctütor; fiecaie mänästire era compusä din mai multe case (trei, patru case fomau un trib), în fruntea cärora se gásea un întâistátätor, ajutat de doi dintre cei mai în vârstá frali si de un Ìoctjitor. Fiecare casá avea cca. 40 de cálugári, împär.titj dupä literele alfabetu-lui grecesc qi egiptean (care cuprindeau câte 24 de litere) în funclie de meseria çi de particularitálile fiecáruia. Ini-tial cálugtuii státeau în chilii; în funclie de numárul lor si spatiul disponibil, au fost câte unul în chilie (R. 89, 107, 114), ulterior câte doi pe wemea lui Horsiesius,l iar mai târziu, când cälugärii au devenit mai numeroçi, chiar trei în chilie, lumr relatat de Paladius.z Structura þiramidalá este clará. EgumenuÌ general exercita lucrarea pästoreascä din chinovia centraìä prin intermediul egumenilor mánástirilor çi în mod direct prin iconomul general care vizita periodic fiecare mänästire çi casä în parte. Desi avea autoritate pastoralä absolutá în Koinonia, Sfântul Pahomie nu era un fel de faraon peste propria-i obçte monahalä, ci si el se suounea autoritátii mai marelui caseÍ din care fäcea Reglemenús , Leforl, ùp.cil, p. 87 . Paladius,Isturialøtsinco,, 52, 2; tmd. rom., p. 69.

I¿ Horsiesius,

Page 94 of 137 parte,

în

ceea ce tinea de competenla acestuia, conçtient,

desigur, cá un pärinte duhor¡nicesc, fie eI çi egumen general, nu se poate comporta faraonic çi sä mai rámânä cälugár. Este una dintrc modalitátile prin care Sfântul Pahomie dovedea cum mentalitatea egipteanä era înnoitá çi depáçitá prin cre$tinare. Pahomie a pus în circulaÇe un sistem monahal în care, nu

numai memb¡ii obiçnuili ai comunitä!ü, nu numai divergii responsabili de diversele'slujiri, ci egumenul însugi, egumenul general, era supus rânduielü. Nimeni nu era privilegiat. Probabil

din aceea cá autorul ,,Rânduielü" era constient cá aceasta este exDresia voi¡tei lui Dumnezeu oprimatä prin Scripturä, Traditiã Pärin{ilor,'dar, mai ales, prin inspiralia directä çi porunca expresä datä Sfântului Pahomie printro angelofanie. Cum Dumnezeu wea ca toti oamenü sá se mântuiascá (I Tim. 2, 4), nimeni nu se poate mântui fãrä ,,Rânduialá", sau în afara valabilä pentru toli cei care au "Rânduielii" consimlit la ea. Egumenul nu este doar cel care pune rânduialä sau asigurä rcspectarea acestuia, ci çi cel care se supune înainte de toate ,,Rânduieìii", stato¡nicitá de el sau de altcineva, dar adoptatä de cä aceastä stare de fapt reÍesea

toti. Organigtama comunitätii Sfântului Pahomie* Legendá 1)

Egumenul general sau awa

2) Iconomul general 5) Egumenul fiecãrei

mãnãstiri 4) Bãhâni membrii în consiliul de conducere al mãnãstirii 5) Bátrân ' , 6) Adjunctul egumenului 7,8,9) Mai:maTele casei

lG1 Ð Bähâni-membri în consiliul de conducere al casei 12) Adjunctul mai-marelui casei 13) 14) 15) 16) 17) 18)

Chinovia generalá Mänãstirea

Tribul sau clasa Casa

Chilia Monahul

* Cf, Al. K. Karapanagopoulos, Comemorarea cel Male, (lb. gr.) Atena, 1992, p. 99

lui Paholnie

Page 95 of 137 1.

Viata în koinonia potrivit Rânduielii ' Sfântului Þahomie

Din moment ce în jurul Sfântului Pahomie au început sá ucenici, ,,el a stabilit pentru aceçtia rânduieli çi un stil de viatá fárä oiatrá de poticnire si activitãti profitabile pentru sufletdle lor, irornind
:¿ A. Veilleux, op.cit, p. 45.

Patlologiø OtíztLts.Iß,V1, pp.

42M27

Page 96 of 137 la modul de primire în comunitate a noilor venÍti,.amänunte privind hrana, rânduiala serviciilor divine de zi si de noaote: în fiecare zi trebuia fäcute douãsprezece rugäciu;i, încât rugäciunea sä fie continuä, la fel si pe timul noptii. La ceasul al nouälea, când majo¡ilatea va gäsi de cuviintä sä mánânce, se vor face trei rugáciuni, iar seará $ase rugäciuni; cu ocazia fiecárei rugäciuni se va cânta un psalm. Pahomie, rugätot adevfuat, a considerat cá rugäciunile sunt putine, reac,lie la care îngerul a spus: ,,.q,ceasta este de ajuns, am rânduit asa pentru ca si cei mici sä poatá ajunge sä împlineascä rânduiala si sá nu se întristeze" (Ibidem. p. 428). Curând comunitatea din Tabennesi s-a má¡it, de aceea Sfântul Pahomie a purces la o nouä etapá de organizare a comu!tá$i gi la completarea rânduielii initiate. A numit pe câtiva dÍntre cälugärii capabili ca asistenti ai sái pentru a avea grijá de mâ¡tuirea sufletelor celorlalti. A împártil comunitatea în douá case çi a numit pe unul dintre ei, mai mare peste casa iconomilor, cu un adjunct cäruia i-a dat responsabilitatea pregätirii mesei pentru ceilalti frati din mänástite. A numit un alt frate, ajutat de un adjuncl, spre a se ocupa. de hrana si de îngrijirea bóhavilor. A numit responsabilii cu poarta si ptimi¡ea vizitatorilor pe cei care s-au dovedit cä çtiau sä vorbeascä frumos si sä se comporte adecvat cu oaspetii. Toli acestia avea obligatia sä pdmeascá pe cei care solicitau sá devinä memb¡i ai comunitätü si sä-i índrume pe perioada noviciatului pânä îmbräcau haina monahalä si erau repartizali în case. A rânduit pe alf,i sá asigure vânza¡ea produselor mänästirii si cumpárarea celor necesare. Cei care împlineau anumite ,,ascultäri" erau înlocuiti cu altü dupä o perioadá de trei sãptãmâni. A numil" pe un mai mare si un adjunct peste cea de a doua casä, din care fäceau gata pentru celelalte ascultäri mònahale. La fel, Sfântul Pahomie a stabilit trei cateheze pe sáptámânå: una sâmbätá çi douä pentru duminicä. La rândul lor, întâistátátorii caselor tineau douå cateheze, miercurea çi vinerea din timpul säptámânii.r Acestea at fi primele împrejUräri si primele forme de rânduire a vietii din comunitatea constituitä în jurul Sfântutui Pahomie. I lbidem, p. tz .

Pe másurá ce comunitatea creçtea çi preocupärile memei se diversificau, Sfântul Pahomie aducea noi precizári si adäugiri rânduielilor mänástireçti deja existente. Dupä moartea sa, succesorii säi, Teodor si Hoßiesius, au adus completäri Rdnduielä SJânit tltti Pahømie, ajungându-se ca spre sfârsítul secolului

brilo¡

i 1

¡ *

rå

.$

$ ,x .T

$ r$

i* .$

*

rs

,$

al IVìea sä existe deja norme foarte precise privind modul de convieluire a fralilor în comunitälile de origine pahomianä. De remarcat este faptul cá,,Rânduiala" pahomianá se ocupä numai de situatüle si de aspectele care se referä cu osebi¡e Ia pästrarea discþlinei în comunitate. Si aceasta, pentru faptul cá, fiecare frate, cunoscând modul de convietuire în mänästire si actionând în consecin!á, acolo se realiza mediul propice împlinirü celor înväIate prin cateheze çi sinaxele liturgice, pe de o parte, prin lecturile si meditatiile individuale, pe de altä parte, se împlinea, agadar, mesajul Evangheliei. Se va crea medir:l în care ,,füi vor fi învåla-ti ceea ce place lui Dumnezeu çi li se va face cunoscutä viala lui din Lege [,..]pentru ca ei sá iubeascä pe Domnul Dumnezeul nostru din toatä inima lol, din tot sufletul lor, cu toatä puterea lor de judecatä si ca sä-l iubeascä pe aproapele lor ca pe ei însisi; ca ei sä cunoascá cu precizie ceea ce a scris prin Duhul SfânU pentru ca, dacá-çi vor pástra trupurile curate din pruncia lor sä devinä temple ale Domnului çi ca Duhul Sfânt sä locuiascä în ei."l Aceasta era ratiunea pentru care Sfântul Pahomie gi succe sorii acestuia cereau ascultare totalá fatä de ,,Rânduiala" monahalá gi nu neapfuat fa!á de un ins anume, fie el gi egumen (exemplu din acest punct de vederc este atitudinea mänästidlor falä de Horsiesius laînceputul egumenatului säu general). Ascultarea neconditionatä era determinantá çi la anahoretj. Fa!ä de ascultarea constatatá la anahoreli, ascultarea chi¡ovialá se deose beçte însä sub douä aspecte: ,,mai întâi, pentru cä se practicä de-a lungul întregü vieti, în al doilea únd, pentru cä ea angajeazä o comunitate numeroasä; conlinutul sáu este mult mai important decât al celei din pustiu, unde o poruncá absurdä poate avea valoare educativä. De aceea, numai superiorü legitimi pot sä dea 1

tbirkm, Fragments de la doixième vie sahidique (510), II, pp. 554535.

Page 97 of 137 porunci, iar acestea t¡ebuie sá fie conforme cu rânduiala çi binele comun. " l Dacä în anahoretism ascuitarea totalä era fatä de o persoaná, în chinovie ascultarea absolutä este fatä de ..Rânduiala" mánästi¡ü. ..Rânduiala" monahalä existentá în comunitatea Sfântului Pahomie a fost tradusä în limba greacá, _din care în 404 a fost tradusä în latinã de Fericitul leronim.- care a împärtit-o în patru: ,,Pmecepta" (144 de articole), ,,Praecepta et Instituta" (18 articole),,,Praecepta atque Judicia" ( 16 articole) çi,,Praecepta ac Ieges" (15 articole). Versiunea greacä a,,Rânduielü" pahomiene

va sta la baza ..Rânduielii" monahale a Sfântului Vasile cel Mare, iar cea latiná va oferi sursá de inspitatie Sfântului Benedict de Nursia. Ea a cunoscut mai multe traduceri în limbile moderne, fiind traduså din latineçte çi în limba româná de ieromonahul cárhÌrar Nicodim Sachelarie.z Nu ne-am propus sá dovedim cât din aceste ,,Rânduieli" apartin Sfântului Pahomie si cât succesorilor sái. Pentru cå au fost alcätuite în mediul oferit de comunitatea întemeiatá de Sfântul Pahomie çi în duhul care domneaîn ea, consideräm cä ele aparlin realmente Sfântului Pahomie si le folosim ca atare, spre a prezenta modul în care acesta a rânduit via{a în comunitatea constituitá în

iu¡ul

säu.

Ele se referá la ierarhie si la exercitarea puterii; la conducere çi la supraveghere; la modul de comportare si relaliile dintre frati; la organizarea muncii în mânástire si la adminise economice.

gltujl

".!d.trt"l

1 Vincent Desprez.

tr e

Íwnarhi,sttw Vrixnff, Abbaye de Bellefontaine,

1998,p.255. ¿ AtrL cutwsÇut edi:liI, R&ndlri¿flm

ff&núfuìPalwni¿ (Cuviosul Paìomie cel Mare, Reguli monahale) apãrutä (fãrã datä) la edÍtura ,,Credin_ta Shãmoçeascá,,, tîoùttere de leruùL Nirodi:in So¡helari¿. Pe Ìângã lucrarca párintelui "reguli", Sachelaúe cuprinde çi o apreciere a monahismului secoh¡lui al lv-lea gi

elemente privind viala Sfântului Pahomie, autorul alãtând

si rolul

monahismului in viafa Bisericii, Mai departe vom face refedn-tã la Rânduielile Sfânhrlui Pahomie asa cum au fost numerotate de pãdnte Sachelarie, care reproduce numerotarea fãcutá de Fericitul Ieronim în PL. vol. 23. Folosim deopotrivä $i textele Fericitului Ieronim çi al pärintelui P. Deseille din luqarea aceshria (pp. 14-46), citatä mai sus.

Sfântul Pahomie folosea pentru institulia fondatá de el termenul de ,,koinonia" împrumutat în perioada elenisticá de la greci. Termenul existent deja în Noul Testament (F"Ap' 2' a2), ðautä sä defineascá în mod adecvat faptul cá ea nu era o comunitate formatá prin aláturalea sau adunarea unor sihästrii în jurul unei idei sau în jurul unei personalitáti, cum era în cazul comunitälilor formate din anahoreli (în juruf Sfinlilor Antonie, Macarie ótc.). Pentu asemenea veÍe cãlugáreqti erau mai ootrivite denumir Ie de murloßt(îion sau nþné care Woún d'e Ia cúDAnluL monahòls' om care träieqte de unul singur. Koinonio definea vatra cäIugäleascá ce devenise connmitate' locr.¡l unde oammü cu viatá consaffatá aveau totul în comun, mai ales congtiinta cä nu puteau trä unul fárä de altul Pe baza aceleiasi'credinte, aceloraçi idealuri çi a acelorasi mijloace de îmnlinire a acestor idealuri, ìn koir¿ar¿ia, Sfântul Pahomie încerca sä iealizeze la cel mai înalt nivel ceea ce existá Ia nivel foarte scázut în societälile general-umane si ceea ce exista cu mult' entuziasm în comunitatea oeçtiná din lerusalim, imediat dupá Cincizecime (nAp. 2), anume, comunitatea bunurilor çi comuniunea realá dinte fuati. Koinnniølamoartea Sfântului Pahomie (346) era fomatä din existenta ùr comuniune Ei sub aceeaçi autoritate a unsprczece mánästiri (dintre care kei de cälugärite: Tabennesi, Tesmine çi Pébu). La râ¡dul lot, mänästirile din punct de vedere formal, erau âIcätuite dupä modelul satelor egiptene, adicá dint-un anumit numär de locuinte (cu dependÍnteie lor) înconjurate de un zid de apfuare; din punct de vederc calitativ însá, în interiorul acestora rl.u se întïe-tinea singuätatea çi izol ea, ci comutiunea çi comunicarea desävârsitä între frati, färä confuzie între ascultäri, slujiri prelungea çi era cultivat în çi responsabilitäti. Acelasi duh se ioate struc¡uile ¡(oirø¿is¿ dintre care mãnástirea era una. Responsabil pentu cultivarca çi întreþerea aceshri duh în mänástire era egùmenul, ajutat de un loctütor çi de doi dintre fraSi cei mai în vârstä. Mänästirile erau alcátuite din case, dupä modelul caselor dintr-un sat. Ete grupau frati cale apar,tineau aceleia,çi meserü; erau un lel de corpora$i alcätuite din cca. 40 de frali, grupati Ia

Page 98 of 137 rândul lor în chiiü în func,tie de meserii, de calitátile asemänätoare pe care le aveau anumi! monahi sau de obiectivele pe care trebuia sá le îndeplineascä un anumit numät sau anumite peßoane dintre fralii aceleiaçi case. ToS se gäseau zub îndrumarea duhormiceascá a mai marelui casei numit de egumen, ajutat de un loctiitor si de doi dintre cei mai bätrâni dintre frati. Trei sau pauu case formau un trib sau o clasá. Fiecare casä asigura säptämânai se¡viciul liturgic, la nevoie ajutatä de o altá casä din acelaçi trib (R. 15), celelalte case din acelaçi trib având ascultári asemänätoare. Toate structurile Koinoniei pahomiene aveau reguli de comportare precise toate fiind foarte sensibile ia modul de compofiare al fiecärui frate. Spre a functiona i¡stitutia ca atale se acorda o grijä deosebitá modului în care, la nivel individual, se aplica rânduiala comuniunii frätesti. general sau avva ^In calitate deEgumenu.l întemeietor al întregü comunitãti,

la porunca urrui înger, dupá cum reÌateazä Paladie, Sfântul Pahomie a fost primul egumen general al comunitátii. Acelaçi Paladie va spune despre el cá ,,era iubitor de oameni si iubitor de frali la culme".t In aceastá iubire çi cu conçtün1a cä întrcg edificiul Koinoniei se sprijiná pe umerii sä, Sfântul Pahomie a executat slujirea de egumen general pânä la moafte, preocupându-se pärinteste de mântuirea rnembrilor comunitätü sale, indiferent de gradele pe caÌe aceçtia lear fi avutîn ierarhia comunitätii. Obiectivul responsabilitäfi egumenului general era sustinerea membrilor comunitálii pe drumul sfintirii çi nicidecum exercitatea puterii cu privile$i. Puterea pe care o delinea eÉ conceputä de Sfântut Pahomie ca obligatie fatä de ftatii din mänästire si ca o responsabilitate înainté lui Dumnezeu. ln numele ace¡tei tespo;sabilitäli, egumenul general numeçte egumenii mänästirilor çi pe întâistätátorii celorlalte ascultári, având în vedere lrednicia fiecä¡uia si nu durata vietuirii î¡ comunitate. În interesul comunitätii putea sä schimbe egumenul unei mã¡ãstiri la altä mänästhe precum gi sá-I absolve de anumite responsabilitätipe cel care

I

Pa.Iedíu.s,

op.cit., 32, p. 68.

nu le putea împlini; supraveghea modul în care comunitatea ela chivernisitä din punct de vedere economic si duhovnicesc, ptecum çi moù în care se împä4ea dreptatea' intervenind de fiecare datä când era cazul.

se dovedea cá

Egumenul

Numit de egumenul general, egumenuì fiecárei mánästiri este çi ,,pfuintele" acesteia. La nivel de mánästire, egumenul rezolvá toate problemele tinând conl, pe de o parte, de cele pre scrise îr ,,Rânduielile" genemle, pe de altá pa-rte, de condiliile concrete ale mánästfii. Prin urmare, el autorizeazä schimbarea orei mesei, la cererea fra{ilor (R. 112), el autorizeazä plecarea

coräbiei si admiterea sau nu a femeilor în corabie (R. 119). Egumenul va tua hotárâri cu privire la sträini (oaspelii, rude ale fra$lor, botnavi etc.) în situaSile care depáçesc responsabilitatea arhondarilor sau a responsabililor peste case, neprevázute în ,,Pénduielile" generale (R. 50, 51, 53-56) el asigurá disciplina la adunärile liturgice (R. 8-10). Tot el supravegheazä împär,tirea produselor çi a materialelor (R. 24,49)judecä $eçelile grave (R. 8, 147, 156, 159) çi lucru de primeqte diversele sesizäri ale mài marilor peste case (R. 155, 753-l5iÉ, 172). Egumenul este cel cale asigurá cateheza de sâmbátä si pe cea de duminicá (R. 19-20). Egumenii, dupä Liber Horsiesii (13, 40), nu trebuie sä neglijeze pe cei din nevoi, ci sá fie exemplu pentru totj. Situalia concretá din fiecare mänästire gamnta egumenului o anumitä autonomie. Mai malele casei Fiind responsbil peste cea mai micá structuñ administrativá, mai marele casei este pivotul întegìilui sistem monahal pahomian pmtru cá eI este continuu în contact cu grupui celot patuzeci de lrati care alcätuiesc o casä. Ca toli cei care aveau sa¡cini administrative, mai marele casei trebuia sä fie model în tot ceea ce pdvea viala sa intimä si convietuirea în comunitate. Prin urmate, ,,mai marele casei nu trebuie sä fie betiv si sä nu-i placá sä stea în locuri nepo trivite, spre exemplu pe lângá bucáttuia mänástirii, nici sä Este desemnat de egumen.

Page 99 of 137 rupä legáturile pe care Dumnezeu le-a alcätuit în cer ca sä se respecte pe pämânt. Sä nu fie tuist în ziua Domnului lisus. Säsi stäpâneascä poftele trupului sáu dupä modelul Sfintilor Párinti. Sä nu caute chilii luxoase dupá obiceiul lumesc. Sä nu çoväie în credinlä. Sä nu asculte de cugetele inimii sale, ci de Legea lui Dumnezeu. Sá nu se mândreascá, împotrivindu-se superiorilor säi. Sä nu batjocoreascä sau sä defáimeze pe cei mai mici. Sä nu-çi calce cuvântul dat. Sä nu înçele çi sä nu gândeascá viclean în inima sa. Sä nu neglijeze propria-i mântuire. Sä nu se lase târât de poftele trupului. Sá nu fie în viatä nechibzuit. Sä nu vorbeascä degrabá cuvinte nefol.ositoare. Sá nu fie prilej de smintealä pentru cei slabi. Sá nu se leneveascä. Sä nu se amestece în jocurile celor usuratici. Sä nu-si îndulceascá inima la auzul cuvintelor celor pátimasi cu mintea si cu simtirea. Sá nu se lase coplesit de povara îndeletnicirilor sale. Sá nu sperie pe cei mici, nici sä se descurajeze 1a weme de ispitä. Sä nu se teamä de moarte, ci de Dumnezeu. Sä nu-çi încalce voturile la werne de greaîncercare. Sä nu închidä ochii în fata adevárului pentru un blid de linte. Sä nu cârteascä çi sä nu fie çováitor în ocupatüle sale. Sã nu-çi încalce hotärârüe, ci sä fie convins, drept, statornic în toate, judecând drept înaintea lui Dumnezeu si a oamenílor, fárä a se molipsi de poftele slavei desarte si dezonorante. Sä nu fie stráin de duhul Sfintilor Pärinti, nici nerecunoscátori fa!ä de cunostin{a lor misticä. Sá nu facä räu nimänui din cauza mândÌiei, nici sä se conducä dupä impresia pätimaçä a ochilor. Sá nu ocoleascá v¡eodatä adevá¡ul. Sä urascä nedreptatea s,i sä nu judece lTeodatá dupä fata oamenilor sau dupä servicüle fäcute çi nici sä nu osândeascä weun suflet nevinovat din cauza mândriei sale. Sä nu se amuze cu cei tineri. Sä nu se lepede de adevär când se aflä în primejdie. Sá nu-qi câçtige pâinea cea de toate zilele pe cái necinstite. Sä nu râr¡neascä la ogorul nimánui. Sä nu nedreptäteascä pe unul spre a câgtiga ceva de la altul. Så nu dispretuiascäpe cei carei cer milostenie. Sá nu jure strâmb, fiind însetat de câçtig necinstit. Sá nu mintá, cäläuzit de gândul la slava desartá. Sá nu se afle luptând împa triva adevärului din cauza sufletului sáu slab. Sá nu amâ¡e judecata pentru cá wea sä se odihneascä. Sä nu-çi piardä suÏletr¡l

din cauza rusinii. haine luxoase. îmbete cu vin,

Sä

nu caute ospete Dievätoare. Sá nu caute

Sa nu neglijeze sã-si cercäeze gândurile. Sä nu se ca sä se lipseascá de adevär çi de smerenia cálugä-

reascä. Atu¡ci când judecä, sá se conducä dupä învätätu¡ile mai marilor sái çi dupá Legea lui Dumnezeu, cate s-a propoväduit în toatä lumea. Dacä va nesocoti ceva din toate acestea. i se va rásoläti dupá mäsura cu care a másurat, luând räsplata pentru faptele

sale." (R. 159).

Am dat în întregime texhrl care prevedea condi{iile pe care trebuie sá le îndeplineascá mai marele casei. Erau tot atâtea calitäti care-l fäceau valid penûu responsabilitatea la care eÉ c}J.:emat çí nicidpcúrn calitd,tí pentra care ar li lost recornpensat ar cinstea seliei lnei cds¿. Responsabilitálile lor erau complexe (didactice, liturgice; gospodáres,li, disciplinare). Responsabilitätile didactice se refereau la tot ceea ce însemna instruirea cäIuøäreascä, începând cu învátáhrra moduluì în care cálugarii trebuiãu sá mänânce (R. 3 1) çi la modul în care trebuiau sá-si facä cuätenie

în casä (R. 154) gi ajungând pânä la explicarea texteloi din Sfânta Scripturä (R. 122). EI tinea catehezele de miercùri gi vineri în timpul sáptämânìi (R. 21) si cuvântarea de dupä rugäciunile de duminicá (R. 30). In situatia când era absent, responsabilitátile lui le prclua întâistätätorul altei case. Acesta tinea catehezele, una în casa lui, pe cealaltä în casa celui absent (R. 115). Dascáiul casei cânta duminica la Sfânta Liturghie împreuná cu întâistátátorii celorlalte case din mänästire (R. 1 7). Mai marele casei mergea în fruntea grupului de ucenici când acestia se deplasau la niuncä, la bisericä sau la masá (R. 58, 59). Era primul care dädea exemplu ia muncä, si servea primul masa (R. 30), neavând voie sá se açeze pe alte locuri decât pe cele rânduite pentru întâistãtátorii (Liber Opsiesû 1, 8). Referitor Ia activitätile din interiorul comr¡nitätii aI cárei superior era, nici o muncã nu se fäcea färá el (R. 125). Mai marele casei avea controlul bu¡u¡ilor pe care Ie distribuia fiecäruia, dupä ,,Rânduiala" statornicitä (R. 3841, 47 etc.). Verifica îm-

preuná cu egumenui gi cu iconomul, munca fratilor din timpui sáptämânii (R. 26, 27). Mai marele casei avea obligatia sä iá másuri disciplinare spre îndreptarea celor care greçeau (R. 153).

Page 100 of 137 STântul Pahomie precizeazä însä cä: ,,Orice pi:deapsä trebuie sä deaîn asa fel, încât sä fie lämuriti cei care au primit_o,

p."ti

se

Egumenul unei mänástiri era si iconomul acesteia, dar

(R 135)' ::-1Ì^l1TJ1q,:pl!"de modr:t înMai mu"t" .u'.i." ingri¡ãrt.ì"

i"iåt"d

exercita iconomatul prin intermediul unor iconomi sau responsabili pentru diversele ascuitäri desemnati pentu câte o säptämânä. ln acelaçi fel se proceda si la niveluÍ fiecärei case

Cu toate acestea, mai marele casei nu avea putere nelimi. l.atã, el se gäsea sub ascuÌtarea egumenului, da¡în împreiurári

Iconomii de peste säptämânä erau alesi dintre fratü care fäceau dovada unei memorii mai bune. Trebuia sá fie priceput în aça fel, încât sá vegheze ca nimic sá nu se strice din gospo-

:S"åI",f: Tfl:l çi (R. 82, 96,47,48).

care acegia sunt

hataf

speciale si controlul obstii. În principiu, t."¡úia sã ^sub respecle ,,fia¡dutala'. "l prestabilitä, în cazurile nepreväzute de aceasta, cerea binecuvântarea egumenului. Acästa putea îl chiar pedepsi când se dovedea negÍjent. Can¿ egumenul iipsãi djn mãnästi¡e si se constata weo ie-înt.f"S.r" î;t." fl"tã si mai ma¡ele casei, fra$i cu mai multa ãxperie.rte su consìì_ turau mtr-un consiliu menit sä restabileascá ordinea. 1n cazul în care mai malele casei era gäsit responsabil Ai" .u""u oustil JenIel sau a mândriei putea fi eliberat din demnitatea respectivä chiar de obstea cäreia îi era întâistãtätof aar, aaauga ôfânlJ Pahomie, ,,Si cel ce este întâistätätor cul cu est" uöni. si çi care facjudecata, toate sä le facä cu ficä de Dumnezeu n; si ;ä "J creeze în nici o_ situalie discordie,. (R. 190, pL. 23, cap. fiO). ..Yui Tu.9t"^casei si egumenut erau ajutaíi ¿è câíe un loctutor. Acesta îi suplinea în caz de absentã, se îngrijea de materialele puse în magazie, de veçminte, de unelteleäe lucru si de bibliotecã. Iconomatul este o functie asiguratá la nivel general si la

*.""

,

nivelul mãnästirii si al caseí. Aceaõte ..rpo"ruti¡,iut. oluîurì egumenii si mai ma¡ii caselor. prin 336_t32, Sfântul pahomie a päräsit mänãstirea din Tabennesi perìtru a se stabili în rnänäs tirea Pébu. Iconomul general avea responsabilitatea pästrärii evidenlei pdvind buna gestionare a mänästirilor. ei primeã rezultatul muncii din mänãstiri si se îngrijea de tot ceea mona_ din puncr de vede¡Jeðonomic si gosfoal l1laXea1.1evqie resc-.In ultima lunä a anului egumenii mänästiriÌoi rðudurr"u ra yeDu çr dadeau raporhrl cu privire la activitäüle lor, adminisuaÌrv-economice, iconomului general.l

. -I9R

r Teodor, Cateheza 3, Lefo¡t, op.cÍt., p. 42.

(R. 13).

dä¡ia cornunitätii (R. 147). hint¡-un asemenea iconom egumenul comunica diverselor case activitälile pe care trebuia sã ie îndeplineascä în timpuì säptámânii, respectiv: munca la ateliere, la câmp etc. Pe de aìtä parte, iconomul avea responsabilitatea sä meargä la fiecare casä sá se intereseze de cele necesare acesteia si sä i le comunice egumenului (R. 25). Iconomul distribuia fiecätei case materialele si uneltele de lucru, prin intermediul lui se împrumulau cärti celor ca¡e doreau sä citeascä tot iconomü erau cei care sunau Dentru masã si pentru rugáciu¡ea de searä la orele stabiliþ de egumen. La nivelul fiecärei case iconomii de peste säptämâná aveau activitäti similare celor de la nivelul mánästi¡ii, adecvate însá necesitätilor directe ale casei, totdeauna în ascultare fatá de mai marele casei (R. 26). Ei se îngrijeau de buna desfä_surare a diverselor ascultári, distribuiau h¡ana celor aflati la muncá, în afara mãnástirii (R. 64), iar duminica luau parte la serviciile divine pentru care era rânduitá casa din care fäceau Darte (R. 15, 15). La sfârsitul fiecärei säptämâni, iconomii säptámânali prezentau egumenului si, respectiv, mai marelui casei, raportul privind activitatea lor si se reträgeau, lásând locul altuia care îsi asuma respectiva ascultare pentru urmätoarea säptámânã. 2. Intrarea

în mänästire

Primirea în mänástire em un act de înaltä responsabilitate. atât pentru cel care solicita primirea în comuniunèa monahaÌã, cât si pentru mänästirea însäsi. De aceea, solicitantul nu primea promisiunea nici mácar sä inhe în mänãstire înainte de a împlini o serie de exigenle care respecl.au rânduiala mänastirii. Cerìrea çi intentia solicitantului e¡au aduse de arhondar la cunostinta

Page 101 of 137 egumenului, chiar dacä, în mod curent nu arhondarul era cel care anunta egumenului vizitatorii care doreau sá petreacá un anumit timp în mänástire. Solicitantul rämânea mai multe zile în afara mã¡ástirii. Teodor relateazä în cea dea treia catehezä cá novicele t¡ebuia sá rämâná în afara mänástirü o lunä de zile. 1 1n acest timp urma sá fie învä-tat rugáciunea domneascá si psalmii, atât cât putea. Arhondarul - care avea si responsabilit^atea introduce¡ii novicilor în viata comunitátü monahale - trebuia sá-l în lrebe pe solicitant cu privirela motivàLia dorintei lui de a intra în mánãsti¡e: dacä nu cumva sävârsise weun iáu si era u¡mätit de autoritä1i, dacá era om libe¡, dacä nu cumva avea sotie si copii (de obligatiile fatä de care ar fi voit sä scape prin intrarea în mánástire), dacá avea pärinli çi se putea sepam de ei, dacä avea bunuri materiale sí putea sä renunle la ele. Dacã solicitantul corespundea exigen{elor mänástirii privind ceie de mai sus, urma sá fie învätat în ce constau obligatiile fratilor din comu-

nitate, ceea

ce

trebuie

sä

împlineascä odatá intrat în mänästire

sì cátre cine era dator, fie î.rn adunarea obstü mánästiresti, fie în cadrul casei în care urma sä fie repartizat, fie la trapezä. Numai dupä ce fäcea dovada cá a învätat toate acestea, posfulantul avea sã fie prezenLat fualilor. Noviciahrl dura t¡ei ani.z Cu acea ocazie novicele era dezbrácat de hainele lumesti si i se dädeau vesmintele monahale. Dupá aceea, acelagi arh'onäar (sau portar)'- ini-

tiatorul în cele monahale - îI prelua sil prezenta întregii obs,ti monahale, arätându-i si locul unde urma sá stea în cadrul obçtii. Hainele sale mirenesti erau depuse în magazia mänästirii, egumenul acesteia având d¡eptul sá dispunä de ele (eventual, sä le däruiascá sáracilor). Nu erau primiti în mänästire cei ca¡e fáceau dovada unor frusträri din viata de mirean oentru cã, pe de-o parte, puteau apärea problemà de ordin soôial, pe de altä parte, frustrfuile puteau duce la tulburäri de comportament în viata din interiorul mänástirii (R. 49). Ca un bun psiholog Sfântul Pahomie voia sá-i scuteascä pe candidatii la monahism de riscul nereusitei, iar mänástirea de sarcini pentru care nu era prcgätitä. 1

Viata Sfântului Pahomie, fragmentul II Veilleux, op.cit., pp. 554-335. ' P.O.Vl,pp.426427

(S

10),

varianta sahialicá; cf. A.

Insüuirea suma¡ä pdmitá de la arhondar, urma sä fie

întregitá de cãtre mai marele casei. Novicele trebuia sá fie instuit în asãmanierá, încât sä dobândeascä cunoasterea adevámtá carel va fäce sä-l binecuvânteze fárá înceta¡e pô Dumnezeu, atât cu ÉuÌa cât si cu inima. Sfântul Pahomie va spune lui Teodor cä noii

ieniti trèbuiau învätaii psalmii çi celelalte cá(i ale Sfintei

Scrioturi si. în general, ceea ce place lui Dumnezeu, pornind de ta Lågea tüi mñnezeu si de Ia rânduielÍie pe care el însusi lea scos ãin aceastá Lege pêntru ca ,,ei sá-L iubeascä pe Domnul. Durmezeul nostu din toatä inima, din tot suJletul tol, cu toatá puterea de judecatã si cu toatá puteÌea lor (Mat. 22, 37-59; Lc. 10' ã7) si ca sá poatä cunôaçte în mod sigur ceea ce sa scris de Duhul Sfânt, în asa fel, încât sã-si pästreze trupurile cwate aça flrm le au avut în úruncie, ca sä sê facä temple ale Domnului prin odihna în ei a Duhutui Sfânt" (R. 12). Din ,,Rânduielile" propriu-zise ale Sfântului Pahomie nu reiese cá cel care intrá în mánästire fäcea deja voturile monahale sau cá intra pentru totdeauna în monahism. Horsiesius va preciza cä deciziä de a deveni monah va fi pentru-totdeauna,l äa fiind în egalä mäsurã o promisiune fäcutá lui Dumnezeuz ,în mod libei çi färä constrângere", va spune çi Teodors... Atentia caie se acorda la intrarca unui novice în mänástire si precizärile de mai sus ale lui Horsiesius çi ale lui Teodor ne iaô sä credem cã îmbrácarea veçmântului monahai - respectiv, asumarea vietii monahale - se fácea penhu toatä v¡a14, ntl numai pentlu.o anumitä perioadä de timp, începutul acestei vieti consacrate pecetluindu-se deja cu pronuntalea votufiIor mohahale. Din momentul primirii vesmântului monahal, iru mai era un simplu -ãr"Ui"f .ornunltuçi Sfântuiui Pahomie cregtin a¡imat de aspiralii strict personale dupá placticâlea vieûi crestine intesrale, ci memblu al unei institulii, ea însási forrìrând'o categorie socialä structuratä dupä dispozitii legale precise, chiar dãcá pânä Ia Sinodul IV ecumenic (Ca-lcedon' 451) înfiintarea unei mänästiri nu era recunoscutá de jure' nici de Stat. nici de Biseticá (canonul 4).

l Liber Horsiesii, 12,Ia P DeseiUe, op.cit., :J Ibidem, 56, p. 120.

Teodor, Cateheza 5; Lefort, op.cit, p. 52.

p. 88.

Page 102 of 137 3.

Tinuta monahalä, hrana, odihna si munca

lncá de când s-au adunat primii ucenici în jurul Sfântului Pahomie, acesta s-a îngrijit ca între ei sá existe egalitate perfectä cu privire la îmb¡äcäminte si hranã, si ca fiecare sä aibä parte de o odihnä decentä. Mai târziu, Sfântul Pahomie va stabili în ce consta linuta monahalä (R. 81) din comunitatea sa. piesele

vestimentaliei monahului de traditie pahomianá vor fi descrise mai tâ¡ziu si de Fe¡icitul Ieronim în prefata pe care a scriso la traducerea în latiná (în 404) a ,,Rânduielilor" Sfântr¡Iui pahomie. I

Sfântul Pahomie acorda o atentie deosebitä momentului

,,îmbräcärii" monahului (lucru pástrat, de altfel, si în ¡ânduie.

lile monahale de mai târziu). Veçmântul monahal nu era înleles ca o simplä uniformä prin care monahul se deosebea pur si simplu de laic, ci era o tinutä care fácea parte din stratevielii monahale, una dintre armele ce se gäseau ùt panc plia monahului. De aceea Sfântul Pahomie numea vesmântul monahal ,,harma", cu sensul de povará, de sarcinä, cuvânt preluat din latiná (probabil din perioada încartiruirü sale), de la arma; -onnn, care însemna unelte, usterlsil¿, arme (ofensive sau defensive) ale cuiva care se afla într-o ânumitä formatie monahalá. Gânditã în felul acesta, tinuta vestimentarä a monahului nu era deloc neglijatá, nici de neluat în seamä, chiar dacá, ducând o via!ä izolatá de lume, monahului i s-ar fi permis o oaÌe care neglijentã vestimentarã. Vesmintele monahului sunt un fel de armurä absolut necesarä si adecvatã penhu,Juptele" care le presupunea viata monahalä.'Vesmintelor monahalì li se acorda o glijá deosebitä tocmai penfu semnificatia lor în viata asceticä, chiar dacá ele excelau prin simplitate. Simplitate, nu neglijentä! . Prin urmare, piesa cea mai importantä a $nutei monahului era leuítunul (ttn lel de rasã, de cämaçá hmgá, dar färä mâneci). Fiecare monah avea douä levitoane, unul nou pe carel purta la adunáriÌe liturgice de diminealä çi în zilele de särbätoare, si un altul uzat folosit în ttecare zi. Pelerina era piesa vestimentarácare se punea peste leviton, acoperind gâtul si umerü, fünd pusá la gia

1

PL., vol. 25, col. 107-108.

adunare si noapte a; cojoæLul din piele de caprá, sandalele, douá cuJioane, centurl, de in, sunt celelalte piese care completeazá tinuta vestimentatä a cälugärului pahomian. Ea este'asemánáioare cu cea a anahoretilor din Egiptul de Jos (descrisä de Sfântul Casian çi Paladie), deosebindu-se de aceea prin faptul cá Sfânttrl Pahomie permite douä levitoane, sandale çi baston. Meritá retinut cá levitonul nou nu ela päshat în chilie, ci într-un vestiarîn grija adjunctutui mai marelui casei (R. 65, 76), culionul (sau carnilafca) este purtat la masá (R' 29), dar nu atunci când. monahul merge, se loagä sau mediteazá (R. 28). Camilafca este matcatä cu semnul Sfintei Cruci de culoa¡e roçie (Paladie, 32), cu însemnele mänástirii si ale casei (R. 991 Peierina era purtatä la adunárile prilejuite de rugáciunile fäcute în comun (de obicei dimineata) çi noaptea din cauza frigului (R. 61, 102), dar putea fi.datä çi spre a fi acoperili cei bolnavi (R. 42). Cojocelul eta pultat totdeauna.. Când nu era îmbrácat efectiv, el era legat de gât çi atârna peste umeri (R' 98)' Nu era îngáduitá pierderea hainelor. Dacä cineva pierdea, sprè exemplu, vreuna dintre piesele vestimentare, timp de trei säptámâni, nu i se dádea alta în loc, iar dupá aceea i se dädea, cu condilia sä facä penitmtá pentu lucrulpierdut (R. 151); erau sanctionali cei caÌe-çi läsau hainele la soare mai mult de trei zile (R. 148), ptecum $i cel care ar fi luat haina cuiva çi ar fi

umerii säi (R. 149). ceea ce priveste hrana, se pástra aceeaçi egalitate. Ea

pus-o pe

ln

consta în pâine, legume combinate, untdelemn, brânzä de vaci

si uneori pártjle márginaçe ale. cárnii, salate,r sare si fructe. ivfasa era luatä în comun la tapezä, dupá rânduiala prestabilitá pe care mai marele casei avea obligatia sá o facá cunoscutä începátorilor. Se mânca în serii, în funclie de activitätile la cale urmau sä meargä monahii, de munca pe care fiecare o plesta La mese çi de regimul de austeritate pe care fiecare îl adopta. (R. 2 9mánástire ie asezau, în functie de rangrrl çi vechimea în (R. 51)' 20). Era inteüis sä se râdä sau sä se vorbeascä la masä Mai marele se servea primul (R. 50), dupä aceea selvea la 15 Paladie, op.cit., 52, p. 71.

,

Page 103 of 137 mesele cel.or din casa sa; fiecare monah avea capul acopedt cu camilafca, neavând voie sá priveascá spre ceilalti (R. 29, 30), Dacä cineva avea nevoie de ceva nu putea sä se deplaseze singur sá se serveascä, ci fácea un semn discret celor care aveau ascultarea slujirii la mese (R. 35). Dupä masä fralii primeauun fel de pâinisoare, ca desertpe care le luau în cojocel si le puteau mânca la chilie. Cei ca¡e întârziau la trapezá, fáceau penitentä sau uneori se întorceau flámânzi la chilie (R. 52). Mai marele casei avea obligatia sä acorde toatá atentia bolnavilor si celor care optau pentru un regim alimentar mai sever (R. 7-Ó). Nimeni nu avea voie sä-si pregäteascä de mâncare în mod individual sau preferential, nici mäcar cei care lucrau la bucätárie çi la trapezä, dimpotrivä, primeau portja lor de mâncare si chial desertul de la mai marele casei (R. 73 ,74,77,38,41\.Dacá cei care lucrau în livadä gäseau fructe pejos, nu aveau voie sä lemãnânce, ci Ie adunau si le puneau lângä tuIpina pomului, ftnd luate de cei însärcina{i cu siujirea respectivä si duse la trapezä. Cei care lucrau în livadä nu aveau voie sá mänânce din roadele acesteia înainte ca toalã obçtea sá guste din ele. În situatia cá recoltau fructele, monahii puteau gusta din roadele muncii lor doar atât cât le dádea mai mareÌe casei (R. 75,76,77\. In comunitatea Sfântului Pahomie se postea miercurea si vinerea, dar, spre deosebire de regimul anahoretilor din Egiptul de ]os, în celelalte zile ale säptámânii aveau douá mese pe zi: Potrivit celor consemnate în varianta bohairicä a Sfântu-

"Vietü IuiPahomie" sÍ relatärilor lui leronjm,l unii monahi puteau re nunta la una din mese sau Ia anumite feluri de mâncate din cadrul aceleiasi mese, dar cu bune intentii, fá¡ä sá braveze si €x-x --^d^-¡x ¡4r4 4ruËo.ura. lntr-o zi, fratii e¡au la masä, iar mai marele casei îi servea çi le.dádea brânzä. Când Teodor a terminat (era încá un copil) mai marele casei i-a mai dat o bucatä de brânzä. dar acesta. fiind foarte ¡âvnitor, a refuzat spunând: ,,Nu! Nu weau deloc!". Dar Sfântul Pahomie a inte¡venit, spunând:
loc în inima ta duhului neascultárii?r. Chiar dacá tu nu doreçti sä mai iei, spune <,,Nu mai doresc acum brânzã", dar. ia din ea

putin çi lasirestr:b. ,,În felul acesta, Pahomie întärea pe Teodor ii p" .äil¿ti ftuti în teama de Dumnezeu çi în buna intentie",l voi spune unul dintre biografü egiptenÍ ai Sfânrului Pahomie' scoltnd în eviden!ä calitätile de pedagog çi pärinte duhovnicesc ale Sfântului Pahomie. Când fratü plecau din mänástire, luau cu ei legume murate' Drimind indicatia sä respecte rânduiala pe cale o aveau În mänästire. Cätugárilor Ie era interzis vinul çi ciorba de peçte, atât în mänästire (R. 45, 46), cât çi în afara acesteia (R' 46. 54), nu însá si persoanelor bolnave (R.42,45,46). Dacä weun frate solicita mai inultá mâncare pe motiv cá era suferind sau un anumit fel de mâncare care nìr-l vätáma, mai marele casei îl prezenta responsabilului cu bolnit¿ acesta asigurându-i hrana adecvatä (R' 40): 1n ,,Rânduiala îngeruIui" consemnatá de Paladie, pe care Pahomie ar fi primit{ prin viziune la îrrceputul ostenelilor sale ascetice, i se spune: ,,Îngåduie fiecäruia sä mãnânce çi sä bea (apã) dupä puterea lui.$i le vei cere fapte pe mãsura p'utelilor celor ce mlnâncá. Nu-i îrirpiedica nicÍ sä posteascä, nici sä mãnânce' Astfel, încredin{eazä lucrárile care necesitä efort, celor mai puternici si care mãnâncä mutt çi pe cele mai slabe celor mai slabi ii mai nevoitori."2 . ln ,,Rânduiala" läsatä comunitátü, Sfântul Pahomie cautä sá adapteze hlana la mediu puterilor omeneqti; nu acceptá excesele prin post exagerat, ci pästreaz á dreapta socotinlá în toate, pânä ii îtr c""" ce pri.teste h¡ana, fünd interesat în mod special de àbnegatia cuìare monahii împlineau celelalte ascultári si de smerónia pe care trebuia sá o arate unü fatå de altii' 1n ceea ce priveste odihna, potrivit ,,Rânduielilor" (R' 89' 107, 114),liecare cäIugär avea chilia lui. Dupä cum am spus mai înai¡te, î¡ functje de numárul cälugárilor în mänástire, a variat si numärul celór din chilii (între I si 5), dupä cum au relatat Þaladie s,i Horsiesius. Cälugárii nu dormeau pe pat, ci pe un fel 1Via1a Sfântului Pahomie (versiunea sahidicä), p. 555.: z Paladius, op.cit., 32, p. 68.

n; d Veileux. op cit.

Page 104 of 137 de chaise-longue care le permitea doar sä açtearná rogojina. aveau permisiunea sä se culce pe jos în celulä, pe terase sau

aruncat.r Porcii erau täiatj, calnea p&,ì.:r:

pämânt din cauza cäldurii (R. 87), ci totdeauna în chilie, îmbräcati, cu cámasä, cu leviton si încinsi cu cu¡eaua. l In comunitatea Sfântului Pahomie se practicau diversE mestesuguú, nu numai cele legate în mod stict de necesitätile directe ale mãnástirii. Toate activitáFle

împlineau în asculta¡e de egumen si, respectiv; de mai marele casei çi cu concursul direct al iconomilor sáptämânali. Munca se executa în chilie sau în afara acesteia, la câmp sau în diversele ateliere. Totul trebuia executat în cea mai mare liniste (R. 60, 62, 116). in caz de nevoie, se

ca toate sä fie reglate prin semne disc¡ete cátre cei care puteau împlini respectiva trebuintä (de regulä iconomul de rând). Rezultateie muncii dintr-o sáptämânä erau contabilizate de cei responsabili (iconomi, sefii caselor çi egumerri), care hotärau modul de întrebuintaxe a tututor celor produse în vederea bunei firnctionári a mänãstirii, nepierzând însä specificul muncü si, mai ales, rostul acesteia în cadnrl unei mänästiri. În acest sens, Sfântul Pahomie va preciza: ,,Fratii nu trebuie constrânsi sä munceascá în exces, ci toS trebuie sá fie chemati la muncä cu stáruintä bine chibzuitä. Sä fie pace çi bunä întelegere întue toti, si ei sä se supunã cu pläcere conducätorului lor, smerindu-se unul fatä de altul, fiecare^dupá treapta sa, fie cä s tau, fie cá merg, fie cä muncesc" (R. 179). In orice activitate s-ar gäsi, fiecare frate trebuie sä se concentreze asupra activitätii proprii, fie cä se roagä, fie cá munceste fizic (R. 7). Episcopul Paladie, fácând o vizitá într-una din mänästirile pahomiene care, la aceaweme (se pare spre sfârsitul celei de-a doua jumätäti a secolului a^l IVìea sau începuhrl secolului al VJea), avea trei sute de vieluitori, relateazä urmätoarele: ,,în aceastá mãnästire am väzut cincisprezece croitori, sapte lucrätori în armatä, patru zidari, doisprezece transportod cu cämilele, cincisprezece împletitori de funii. Luc¡au orice meserie si din cele ce le prisoseau, se foloseau si mãnästirile de cálugäritL si paznicii acestora. Cregteau în ele si porci. Iat eu, criticând acest lucru, îmi spuneau:
se

vindea, iar párlile

bátâni, pentu

märgi linutul

nase erau consumate de bolnavi era särac çi cu multá populatie."r Este o imagine concretá cale ne parvine de la un contempolan. Toate aceste activitäti nu üansformau însä mänástirile în çi de

cä

institutii lucrative, ci urmäreau asigurareâ supravieluilü

fiecárui frate, punerea lui în serviciul comunitä!ü çi asigurarea

mediului prielnic pentru împlinirea lui întru Dumnezeu,

,,înt-o säñcie stabilizatä çi suficientä",2 de altfel, care însä era generoasá latä de cei din afara mánästirii.

tebuia

4. Rugäciunea si

cultul divin public

Sfântr:lui Pahomie nu gäsim sfaturi precise referitoare la rugäciunea particularä. Afläm însä cä în timpul 1n ,,Rânduiala"

d.iverselor activitäti, monahului nu i se permitea sä volbeascá cu voce tare, ci i se recomanda sä se roage san sä gândeascä Ia ceva din Sûipturi. Afiäm cä monahii aveau çi timp liber (R. 84, 90) pe carel puteau folosi ptimbându-se în mánästire sau citind' Cu iiguranlá acest timp era aJectat çi rugäciunilor particulare. Rugáciunea în comun se fäcea seara, noaptea çi dimineala.

Consta într-un ciclu de câte sase rugäciunÍ însolite de lecturi de (R. dupä 155)' case fiectuei (vecernia) î¡ cadrul fácea se seará modeiul rugäciunilor care se fäceau cu ocazia sinonelors (R. 186), care aveau loc, se pare, duminica în biserica centralá a mänástirii. La aceste adunári, nimeni nu avea voie sä întârzie sau sä tulbure oficiul divin (R. 121), altfel, era sanctionat. Noaptea ("Rânduielile" nu precizeazä dacä em înainte sau dupá miezul nopfii) avea loc un nou serviciu divin comun (nu avem precizäri dácä se sävârsea în cadrul casei sau Ia nivel de mánástire), probabil tot în cadrul casei. Dimineata fiecare casã

din psalmi. În zilele din timpul säptämânii, rugäciunea

1

Paladie. oD.cit.. 52. ÞD.7G71. [é sociale et pauoteté econoni4ue à Bannce (4e-7e siècle). col. -Ciùlisations et socÍetés", 48, La Maye-Paris, 1977, p. 54, apud V' 2 E. Patlageätt, Pouurã

n^^-*-

3{4

^- ^i+ "*"','fui;ili"tü*;;r

monahilor, de obicei la sãvâIsùe sfintei Lihrrghii'

'

Page 105 of 137 avea din nou proglam de rugäciune (R. 20). Structura era ca gi serviciului de searä (poate si de noapte). Cu aceastä ocazie

cea a

mrercurea si vinerea mai marii caselor tineau si cuvântul lor de învätáturã. Nu avem multe elemente privind forma si continutul rugáciunilor comune. Un mare aicent se punea pã rostirea pe de rost a psalmilor si a celor sase rugäcìuni. Cel însárcinat cu conducerea serviciului divin iespectiv, recita un psalm, dädea un semna\ toti ceilalti se ridicau, se închinau, îngenuncheau, se plecau cu fata la pámânt; la un nou semnal se ddÍcat,,rosteau o rugáciune (rugáciunea d.omneascá sau/çi altä rugáciune) si se asezau din nou pe niste scäunele mici. Lucrul acesta se repeta pâná se terminau de rostit cele sase rugäciuni si psalmii rânduili sá fie rostiti. Exista o adunaie a monahilor si la amiazá. Se pare însá cá era doar pentru masä (cu rugáciunea de dinaintea si de dupä aceasta). si duminica se sävârsea Sfânta Liturghie ta care ,luau Sâmbãta parte to{i fralii. Ini{ial, în aceste zile, Sfântul Þahomie si comunitatea din Tabennesi mergeau la biserica din sat. IItâ

rior, a-u construit biserica proprie, unde veneau sá liturghiseascä preotii din satele vecine mänästirii. Cu ocazia fondärii fiecärei alte mánästiri, se construia bisericä proprie. La seríriciile divine de sâmbátä si de duminicã egumenul mänästirii rostea cuvântul sáu de învätäturä. Duminica si în orice zi în care se sävârsea Sfânta Lituryhie (iniFal, sâmbäia) nu ávea voie sä cânte decât mai rnarele fiecärei case si vârstnicii mãnästirii care aveau (sau avuseserã) functii similare acestuia (R. 17). Sfânta Liturghie era precedatä de slujba de dimineatã deservitä de fratii rânduiti pentru serviciul divin din cadrul casei care era de rând, sub conducerea responsabilului cu aceastä activitate pentru säÞtámâna respectivã(R. 14). ln cazul în care cei rânduj [i nu putèau sá facå fa!ä slujbei, care avea un caracter antifonic, mai marele c_asei care e¡a de rând fäcea apel sá fie ajutat de fralii unei case din acelasi trib (R. 15). Ceata ca¡e avea obligalia sã räspundä de slujba de dimineatä nu avea dreptul sã înceapä slujba fárä voia, probabil, färä binecuvântarea mai marelui casei (R. 1g). Nimänui nu-i e¡a permis sä iasä din bisericä în timpul Sfintei Liturghii; exceptii se fäceau în caz de mare necesitãte (R. l1), si atunci, numai cu învoirea mai marelui casei.

.

Dupá Sfântul Pahomie, Hdstos a gustat moartea ca sá ne mântuiascä, ia dat omului sá cunoascá tainele celeçti spre a face din el frate çi plieten; i-a dat puterea sã calce peste serpi si peste scorpioni çi peste puterea satanei, ia fäcut parte de minuni si de o multime de remedii pentru via!ä, între care trupul çi sângele lui Hristos - hranä pentru via!ä - caomul sä se echipeze cu ele ca çi cu niçte arme spre aJ putea birui pe Goliat, adicä pe diavol.l Pentru Horsiesius, Sfânta Euharistie era taina mântuùii noastre.2 De aceea ,,în momenhrl în care vom fi chema{i la împártäçire trebuie sá ne plegätim cu toatá teama, rugârdu-L pe Domnul din toalä inima çi cu toatä puterea de judecatä ca el sá ne facá demni de acest mare dar, ca el sá rcaprindä în noi ceea ce face pläcere lui Dumnezeu, däruindu-ne cu totul, cu mintea, cu sufletul çi cu trupul, voinlei sale, având încrede¡e în cuvintele Domnului: s"Cäci, într-adevär, trupul Meu este hranä çi sângeie Meu báuturä; cel care va mânca trupul Meu si va bea sâirgele Meu va rämâne în Mine gi Eu în el" (In. 6, 56,57). Sä primim taina cu recunoçtintä, si sä ne întoalcem acasá cu bucurie çi cu mare veselie, fãrä a fi, prin comportarea noastlá piatrá de poticnire pentru cei care ne väd fie clerici, fie alte persoane ca çi aceçtia sä siãveascá pe Dumnezeu constatând priceperea evlaviei cu care noi am fost, întradevãr, îmbrácali.rt Deçi,,Rânduiala" Sfântului Pahomie çi celelalte scrieri care s-au pástrat de la el çi de Ia succesorii lui nu ne oferá amánunte privind Sfânta Liturghie çi pregätirea pentru Sfânta Euharistie, textele de mai sus, dincolo de formularea lor metaforicä, ne aratá în mod clar atenlia deosebitä pe cale o aveau monahü comunitätilor pahomiene fa!á de Euharistie gi, respectiv, fa!ä de Sfânta Liturghie. Si în comunitatea lor Sfânta Liturghie ela centrui întregului cult divin. Cultului public i se acorda o asa de mare importanlá, încât chiar çi monahii care îndeplineau diverse ascultäri în afara mänästirii, erau obligati sá lespecte orele de rugäciune din mánásti¡e, rugându-se oriunde s-ar fi aftat, în acetaçi timp cu fralii din '.'

mânástire.

I

Cateheza 1; Lefort, op.cit., p. 18.

!J Horsiesius,

Reglemenls; Lefort, op.cit., p; 85.

lbidem, eodem lom.

Page 106 of 137 Dupá cum am arátat mai sus, tinem sä precizäm si aici, cã se¡viciile religioase sáptámânale cuprindeau si cateheze pe marginea unor texte din Sfânta Scripturä: sâmbátä dimineata, duminicä dimineala si seara egumenuì rostea cele trei cateheze säptämânale; miercuri si vineri le rostea mai marele casei, dupä un anumit interval de timp de la terminarea sluþei de dimineatá. Rugäciunea pubìicä se prelungea prin cugetarea în particular la cele auzite în cuvântul de învãtäturã sau la sluþä si prin recitarea unor texte din Soipturä. Cugeiarea la texte din Sôiiþturä se fäcea pe când se mergea de la chilie la bisericä (R. 5) si la întoarcerea de la bisericã spre chilie. când se suna pentru masä, când se mergea la locul de ¡nuncä (R. 59, 60), când li se servea fratilot masa sau li se împärteau fructe la iesirea din trapezärie. Pentru mo4i se fäceau slujbe a doua zi dupä deces, de altfel, ziua în care se fäcea si înmormântarea,l si a treia zi.

5.

Bolnavii

Sfântul Pahomie acorda o grijä deosebitá bolnavilor, lucru semnalat mai târziu de Fericitul Ieronim (Prefatä, 5). În mänästì¡ile sale exista un sector special însärcinat cu îngrijirea bolnavilor, separat de restul dependintelo¡ (R. 42), desewit de oameni.

instuiti în acest sens (R. 40). Bolnavii aveau un regim alimentar special (R. 41, 43), lor putând sä li se ofere ciorbä de peste (R. 45, 46). Sfântul Pahomie a permis ca unui bolnav foarte släbit sá i se dea çi cane de ied,2 iar Teodor va interzice sä se considere cä bolile vin la cei care au päcätuit, sfätuind ca celor. bolnavi sä le arätäm toatá mila.3 6. Sanctiuni .Rtînduialo Sfântului Pahomie avea autotitate de lege penfu cei care fäceau parte din comunitatea s a, Ca orícelege,Rânduiala

Sfântului Pahomie prevedea çi sanctiuni. Sanctjunea nu era ! -¿

A.

Veilleru,

18, pp. 38-39; 123, p. 173i 207,

lbidem, 48, p. 68.

ó Teodor, Cateheza 5;

Lefort, op.cit., p, 47.

W.253-254.

propriu-zis pedeapsá. Era mai degrabä canon, adicä mãsurä care avea drept finalitate îndreptarea, nu maltmtarea c€Iui responsabil de anumite cáderi çi încälcári ale Rdndzielii. Sanctjunea se aplica public, în fala obçtii mánästiregti, cei care o primea fiind lámurit pentru ce era sanctjonat (R. 135). Nici un abuz nu era permis. Faptul cä cineva avea o anumitá responsabilitate sau demnitate specialä în mänãstire nu-i dädea dreptul nici sã abuzeze în deciziile luate, nici sä nedreptáleascä, nici sä aibä impresia cá dispoziliile sale ar fi fost totdeauna corecte. De aceea judecä!ü erau supusi toti vietuitorü comunitä!ii, începând cu cel mai simplu gi terminând cu superiorü (R. 164, 170, 190). Cel care pfutinea pe cei care pácátuiau, era aspru pedepsit (R. 176). Cel care judeca nedrept, urma sä fie judecat de a{ii pe drept (R. 174). Spre deosebire de legislalia laicä unde necunoaçterea legü nu exclude sanc,tionarea ignorantului,

Sfâltul Pahomie aplicä principüle creçtine precizârìd cä: dacä la . gteçi cineva cu ceva, pädn!ü mänástirü au datoria sä-I îndrepte çi sá-i arate calea cea bunä (R. 180) (chia¡ dacä uneori procesul de îndrepta.re presupunea, desigur, sanctjuni), iar, dacá cineva se va înçela din neçtiin!ä, sä fie iertat cu uçurintä; numai atunci când a gleqit cunoscând obligalüle sale, u¡mând .sä fie pedepsit dupä faptele sale (R. 176). Urmárind îndreptarea, sancliunile nu erau eludate în numele milei creçtine, al îngáduinlei çi, în cele din urmä, a"l iubirii ffeçtine, ci aplicate oricui se fácea vinovat de încálc area Râ¡tduielä, cu çtiin!á. EIe mergeau de la mici acte de smerire în fa{a obgtii monahale pâná la excluderea temporarä sau definitivá din mänästire. Toate sanctiunile si pedepsele preväzute în ,,Rânduiala" Sfântului Pahomie vizau scáderile momle, çi anume: mânia (R. 161), intriga, denuntul çi näpästuirea aproapelui (R. 162, 163), cârtirea (R. 164), neascultarea (R. 165), gluma proastá (R. 166), aroganla (R. 167), neîmplinfuea corectá a responsabilitälii de judecátor si duhovnic (R. 168), clevetirea (R. 169). Meritä remarcat faptul cä legislalia monahaìá pahomianá linea cont de sänätatea fizicä çi psihicä a celor care greçeau, ca çi de împre, jurärile care ar fi fäcut pe unii sá înc¿^lce cele statuate în ,,Rân-. duieli". $tiind cá unele acte de nesupunere sunt determinate

Page 107 of 137 de anumite slãbiciuni venite cu vârsta, cum ar fi câttirea, Sfântul Pahomie ¡ecomanda ca cel cârtitor, de eia bátrân. si fie tratat mai degrabã ca un bolnav decât ca un simplu päcátos (R. 164), la fet si cel neascultätor, mincinos si încäpätãnai: împo triva lui urma sá se aplice pedeapsa män¿itirt, ãaóe era om în toatá firea (R. 165). Dacã cineva va invoca släbiciunea trupului pentru încälcarea unor norme disciplinare, urma sä fie încre_ dintat celor care se ocupau cu bolnavii pânä la reslabilirea sänãtätii (R. 171). Dacá anumiti frati. fiind räu tratati, de supedor sau de altii, în mediul în care erau rânduiti, încât plecau din mánästire, u¡ma sä se facã cercetare si iudecatä. vinovatul pdmindu-si sanctiunea (oricine ar fi fosti iär ceilalti reintegrati în mänástire (R. 175). ' Impotriva unui singur fel de päcat Sfântul pahomie a preväzut si sanc[iunea fizicá (bätaia cu vergi înaintea portilor): pentru intrigá, deoarece prin ea, se zãdárnìcea osteneala iune teascá a celor slabi (R. 165). Intriga presupune o întreagä gamá de calitäti personale puse în slujbá räului. Ea se as"riäãä cu interventia satanei in destinul primilor oameni. Intrigalntul îsi pune inteligenta în slujba tulburárii sufletelor celoi slabi si. prin urmare, a bunelor relalii dintre oameni: pune subtilitatåa minlii sã creeze violente interpersonale. D-e aceea, päcatul acesta era sanctionat deopotrivä cu viotentä. Pãcatele sanctionate éxpres de ,.Rânduiàa', Sfântului pahe mie sunt, dupä cum am väzut, cele care afecteazä îmolini¡ea realä a iu^birii fa!ä de aproapele. prin normele disciplinar_coercitive, Sfântul Pahomie nu a intentionat sá apere uì sistem, o idee sau weo ambitie personalã sau de grupjci libertatea aáe_ varata a persoanet umane, neîngräditä, nelimitatä, neanulatä de weo scädere sau cádere din normalitate. O¡, libertatea care activeazä în mod normal este libertatea de a iubi nepätimas. ,,Plinirea legii este iubirea - avea sã spunã Sfântul pãfromir!, prelrrându-l pe Sfântul Pavel (Rom. 13, 19) - pentru noi care stim în ce lTemuri träim" (R. 160), de aceea întreaga ,,Rându_ ialä" pahomianá urmárea stabilfuea unui sistem ñronatral _ chinovial - în care normele dupä care s-a constituit si fiinta acesta sä rodeascã în cei care se integtau acestui sist"-, t¿.arrh activä iubirea realä fatá de Dumneãeu întreolaltä. çi

2t2

Dacã în greacä fitil,l duîelílor monohaJe li se spune kanon nrin wmare, îndreptar,lege, în limba coptá i se spuìe kot, adici edí_ jicare, de_^unde, prin extensig cre,sÍere îndttaie, d.enoliare.Exact ceea ce Sfântul Pahomie a

,

intentionat în înÉegrrl sãu efort ascetic, învätätoresc si organizatoric: edificarea, îniärirea si autenticá înältare a monahului. Dacã pahomie a dispus ca moaitele sale sä nu fie läsate la îndemâna obstii (ca aceasta sä nu eiagereze în venerare) a läsat Ãrindtiiøla ca pe niste moaçte în mijloðrrl co-u_ nitãtii saî monahale. De altfel, aça á fost peiceputã ðe succesorü

säi. Teodor fácea deseori refeiin!ä U nanãuiet¿te Sfântului Pahomie, pe care le mnsidera drepi ,,oasele,. (am putea spune ,moastele") drcptului nostuu pfuinte care rámân într-adevãr în mrJlocul nostru."i Sfântul Pahomie a stabilit Rdnduíaln mona_ halä, convins cá ea va fi utilä sufletelor fmtilor monahi.2 Modul de receptare al acestei Rônduieti avea sá fie consemnati de biograful egiptean al Sffutului pahomie astfel: ,,Nu existä vreun glas care sä aducä discordie între frati, ci modui lor de viatä era

potrivit sfintelor rânduieli. Nu aveaú grija acestei lumi; dimpo trivä, erau ca si cum se gäseau în¿ltãU de pe pämânt la cie¡. datoritä linistii sÍ moduìui de via!ä în caie perìe.rerau..,a Aceastá va face mai târziu pe Teodor så spunã, desigur, pot¡ivit pronriei sale experiente, cä Sfântul pahomie te-ã teiat .urpectiu"lu Ran¿Ìuieli ca prin ele sä fie ,þi¡uitori ai celui viclean,,þ Acelasi Teodor avea sá sp uná, cá, Rônduialn Sfântului pahomie este ..caje spre îm¡ärátia lui Dumnezeu" si ,,lege a libertátü,,,6 iar Ho¡siésius avea sã spuná cã rânduielile sunt ,,învätáturi penhu viatá,,.7

Atitudinea succesorilor Sfântului Þahomie fatä de ..Rându_ iala" duhovnicului tor si grija pentru pästla-rea prescriptiilor ei. aratá moduÌ cum a fost receptatã în anii si in dèceniilô imediai urmátoarc ,,vizitärii" Sfântului pahomie'de Domnul (asa souneau decesului ucenicü Sfântului pahomie). A. veilleux, 298, op.cit., p. 256. 74,.op.cit., p. 95: ,.Dacã, într-adevãr, aceastã poruncã n_ar tbst utilã sufletului lot nu as fi dat{.,, avea sä spunã Sfântul pahomie. J lbidem. 104, op.cit., p.

:

" . i.JlidT: I

142.

fbidem, 208, op.cit., p. 256. r Teodor, Catebeza 5: Lefort, op.cit., pp. 41, 5g. Þ Horsiesius, Reglements; Lefoit, op.cit., p. 85, / Horsiesius, Reglements; Lefort, o¡.cit.. p. 95.

fi

Page 108 of 137 7.

Reuniunile anuale

Spuneam mai sus cä în comunitatea pahomianä egumenul general, datoritä sistemuÌui otganizatotic, avea totdeauna controlul edificiului duhovnicesc si nu numai, al hoin¡niei. Reuniunile anuale confirmä organizarea piramidalá a koinoniei si mentalitatea egipteanä a Sfântului Pahomie. Prima reuniune avea loc cu ocazia Sfintelor Pasti în mänástirea unde îsi avea rcçedinta egumenul general. Aici erau convocali toti cei care se puteau deplasa spre a putea serba Pastele întrc bucurie generalã cu toatä comunitatea. Pentru aceastä bucurie, Sfântul Pahomie cerea ca toti sä se pregäteascä prin pocäintií si priveghere; catehumenii erau botezati si timp de o säptämãná,înteagahoinnnia eru la un Ioc. Cea iÌe-a doua adunare avea loc la sfârsitul lu¡ii mesoré (august). Luna august era, de altfel, cea care încheia anut civil egiptean (de unde çi cel ebraic). La aceastä reuniune erau convc câti egumenii, iconomü, mai marü caselor si toti cei care aveau diverse responsabilitá!. Era o întâlnire, Ia început cu caracter

organizatoric, economic si disciplinat, cäpätând mai târziu si caracter moml, cum va fi perceputä de Fericitr¡l leronim.l Cu aceastä ocazie egumenii fáceau dári de seamä

imnomului

general privind gestiona¡ea mänástirilor. Acestea si întteaga activitate erau prezentate egtrmenului general (alwa). Acum se proceda la schimbarea diverselor responsabilitäti, eliberarea unora de diferitele responsabilitäS çi învestirea altora, ptecum si transferul dintr-o mänãstire într-alta fie a egumenilor, fie a altor frati, în vede¡ea unei mai bune activitäti peste'tot.

I ln luna numitä mesoré, adicä au$¡st, se pregätesc zilele iertärii în cadrul unei sãrbätori: ,päcatele tuturor sunt iertate si cei care au a!'ut weo neîntelegere între ei, se împacä"(Prefaþ, 8, P.L. 25, col. 108).,,De douã ori pe an ei veneau Ia Pébu. Ei veneau sä serbeze Paslele împreunä în Cuvântul lui Dumnezeu. Si din nou, îri anotimpul recoltelor, veneau în ziua de 20 ale lunü mesoré pentru a prezelta situatia economicá marelui iconom.$i, dacä unul sau altul aveau nevoie sá primeascã o dispozitie, pä¡iDtele nostru pahomie le-o dädea si fiecarc se întorcea în mänãstirea lui cu mare pace"(A. Veileux, op.cit., p. 90).

Tot cu aceastá ocazie se evaluau activitátile tuturor si se iertau scäderile de ordin administrativ, pastoral si chiar moral ale unora (R. 27). Faptul cä sfârçitul lunii august nu reprezenta doar înch+ ierea anului financiar-economic,. ci avea si un caracter religiosmoral îl vedem chiar la Sfântul Pahomie (R. 27) si într-o scrisoare prin care-i convoca la Pébu pe cei abilitali). ,,Iatá cä este foarte aproape momentul sä vá adunati potrivit vechiului obicei si obiçnuintei noastre de multá weme, pentru a da seamä în mod solemn de toate; pentru a vá ierta unii pe auii, ca, potrivit poruncii Evangheliei (Mat. VI), fiecare sä ierte fratilor sä ceea ce-i este dator, tanchiunele, fivalitátjle. Renunlati Ia orice subiect de ceartä din adunarea sfintilor: trebuie sä vå elibera-ti inimile din teama de Dumnezeu, çi minciuna trebuie sã dea locul puterii adeväru.lui. Astfel, vor înceta räzboaiele, va reveni paceasi voi veti putea tläi în pace în fata lui Dumnezeu gi unii cu altii."l Sfârsitul anu]ui civil si începutul anului urmátor prilejuiau în Egipt seùäri, asa cum a fost çi este çi azi peste tot în lume. De aceste bucurü nu era departe nici Sfâ¡tul Pahomie cu comunitatea lui. Elementul civil prilejuia gi o evaluare moralá în cadrul comunitátii crestine. Cu acea ocazie, în mmunitatea Sfântului Pahomie, bucuria nu era datä de sfârsitul sau începutul unui an, ci mai ales, de faptut cá la acea ocazie toli fratü trebuiau sä se ierte çi sä primeascá iertarea, desigur, din partea zuperiorilor, sä restabileascá pacea cu Dumne zeu çi între ei, în felul acesta îlcepând un nou an. Särbätorü civile si termenului de încheiere a situatiei econo mico-financiare anuale a koinoniei, Sfântul Pahomie i-a impri mat un caracter moral si religios, care fäcea din luna recoltelor (august) a fiecárui an nu una a nelinistilor, ci o luná a bucuriei, a pácii, o lunã în care î¡ koinonja se punea nou început.

Rânduiolømonøhalä a experien{ei 1

a Sfântului Pahomie, în parte, preluare înaintasilor, inspiratä din Sfintele Sffipturi, rod

Sfântul Patromie, Scrisoarea a 7-a,la P Deseille, op.cit., p, 67,

Page 109 of 137 al experientei personale si, de ce nu, at arátärii îngerului lui Dumnezeu (dupä cum relateazä Paladie si biograful egiptean al Sfântului Pahomie), reprezintä pentru secolul al IV-lea un cod de comportament monahal cu totul aparte. Din el iradiazã calitätile deosebiti ale Sfântului pahomie, de ascei, duhovnic, pedagog psihotog.teotog gl organizatoì-de exceptie. Nimic din ceea ce a rânduit Sfântut pahomie nu este.

excentric, nimic exageÌat. Este exceplional pentru cä este original, dar în interiorul gi în duhul Bisericii. Sistemul säu monahal este echilibrat pentu cá nu s-a plasat prin nimic în afara dunului si.disciplinei Bisericii. Comunitatea Sfântului Pahomie nu a fost o para-Bisericä sau o bisericä înáuntul Bise ricii, ci parte integrantä a Bisericii, färä weo pretentie elitistä în interiorul acesteia, lucru dovedit prin faptu[ cä Sfâitul pahomie si-a pus mánástirile sub autotitatea episcopalã"1 prin aceea cäîn mã¡ästirile lui (cel puþ cât a träit el) siuþele erau asigurate, pe de o parte (strana) de monahii din mmunitate, pe de altä parte, de preolii din parohüle vecine çi prin aceea cã unü vietuitori în mànásti¡ile Sfântului Pahomie (si din cele constituite pe l¡aza Rânluieltlm sale) au fost alesi episcopi (cazul lui Teodãr Alexandrinul, fiind doar unui în acest sens). Àrî¿duiala Sfântului Pahomie stã la baza tutr¡ror formelo¡ de mo¡ahism chinovial crestin, ca una care este de-a dreptul inspiÌala ûe sus.

1

A..Veiueux; op.cit., 37, p. 37, 59.

rv. PaTDRI\IITATEADTJHOVIIIICT:ASCA - SLIIIRD SI , AI-TTORITATE iN COMTJNITATEA PAHOMIANÃ Modul de via!ä monâhalä comunitarä n-a fost o noutate În istorie, dar cei preluat, organizat si dezvoltat de Sfântul Pahomie a fost nou pdn accentul pe care întemeietorul säu l-a pus pehoinnnia, cainstitulie çi nu ca simplu spaliu, mai mult sau mai pulin organizat, care sä ofere monahilor condilii prielnice pentru organizarea cvasi-individualä a nevoinlelot lor ascetice. Anahoreti au existat, comunitäIi monahale au existat atât înaintea lui Pahomie, cât çi contemporane cu el, unele dinüe ele aderând la sistemul monahal pahomian (melitienii care au intrat în comunitatea pahomianä aveau çi ei o comunitate). Pahomie reprczintä un moment hotárâtor în evolulia monahismului pe care, datoritä modului sáu de organizare, îl va transforma fundarnenta-l. Sistemul monahal ptomovat de Sfântul Pahomie s-a impus datoritä personalitáIü întemeietorului säu (ascet, duhovnic çi organizator), datoritá organizärii pe care a dat-o comunitälii sale çi datodtä personalitálilor de care s-a înconjurat, mai ales Teodor, Petronius çi Horsiesius. De aceea L. Bouyer considerá cã mutatja deosebitä produsä în monahism, care va trece de la anahoretism Ia chinoviu (viala în comun) a vizat institulia superioruluil. ,,Superiorul" nu este exclusiv o persoanä, ci o institulie, o organizalje ierarhicá, cu norme foarte precis stabilite, respectate chiar de cei care erau deja în sistemul ierarhic pe o treaptã supedoa^rá. Sfântul Pahomie a formulat Râniuinta saînrrrod treptat, determinat de experien{a continuä a vietii monahale. Prin Rânduiala sa (Ia care, se pare, çi-au adus 1 Louis Bouyer, La spiritualité de Nouveau Testament et des Pères, Aubier, 1960, p.589.

Page 110 of 137 contributia atât Horciesius, cât si Teodor), Sfântul pahomie a dat vief,i chinoviale o structu¡ä care-iva permite sä Ìeziste în timp si o va päzi de ambitiile personalel. Sistemul monahal promovat de Sfântul pahomie s_a bucu_ rat de succes nu penbu cä ar fi fost o altä vatiantä de monahism fa!ä de anahoretism, ci pentru cá el rep¡ezenta .,mijlocul ideal pentru a scãpa de anarhia în ca¡e anahoretismul era amenintat sá se afunde si, mai ales, poate pentru a oferi, în interiorul såu tuturor aspiranlilor la viata monahalá o modelare metodicä si rrguroasã si_olunere la punct a vocatiei lo¡',2. ln acest seni, monahismul chinovial oferea o viatä m'onahalá în care insoira_ 1ia harismaticä si mosteni¡ea duhovniceascä a pustiulüi se rmpleteau în mod fericit cu organizarea bine gânditä si bine realizatä- Sistemul pahomian este prin excelãn1ã un iist"m

ierathic foarte strâns organizat. Ierarhizarea nu ur'märea asigu_ rarea unor privilegii pentru cei de pe treptele superioare à'in ierarhie, sau ale vârfului ierarhiei, ci consfinlirei ordinii si a disciplinei. Nu garanta interesele unei p"rsouoe sau ale uirui gïup de persoane (aflate în stucturile ieiarhice), ci fiecá¡ei per_ soane, fiecärui frate aflat în koinonia, în comunitatea náho mianã- Sistemul pahomian, din punct de vèdere sþucturâI, era ìetathic, dar din Þunct de vedere functional era profund sobor: nicesc, în.sensul cá responsabilii diveiselor trep:te ierarhice nu

erau privilegiali, ci slujitori, integlali pâná la amánunt în disci_ plina prevärutä în Rânduiala adoptãtå de tofi. Ba, mai mult, responsabilul-de o an rmitä structu¡ä din cadru.l_ierarhiei (superioarä ,,casei.,) era supus mai marelui casei._Pahomie era supus mai ma¡elui casõi din care fácea r parteó. Faptul cä awa; egumenul general, pahomie însusi, era supus.mai marelui .,casei,. din ca¡e fäcea parte, spune ioarte f ' mult despre rostul odcärei st¡ucturi ierarhice, si, mai ales, î¡¡ f ceea ce pdveçte ierarhia bisericeasc¿. 1n momeiriur il ;; i; \ structurile ierarhice, accentul nu se va mai pune pe valoarea structudi, ci pe a insului (ca element privilôgiat al ierarhiei), 1^"--

-; J

ur.

r.

Junod, l¿s s¿ges_du

L. Bouyer, op. cit., p. 394.

Vezi nota 10-

d ésert,

Labor et fides, Genève, lgg1, p. 47.

ie¡arhia nu va mai fi structurä çi condilie prin care se garanteazä realizarea fiecärui element al ansamblului, ci instumentul prin care se asgirurá privilegiile câtorua çi, în cele din urmä, ale unuia singur. Ierarhia va pierde funclionalitatea soborniceascä, mai precis, sobornicitatea interioarä pe verticalä, iar administratia se va substitui comuniunü, structura eclezialä riscând sá deviná o simplá oryanizalie administrativ obsteascá, condusá de un sta.ff çi la rândul lui, acesta, dominat de un boss. Din nefericire, comunitätile ecleziale, dupä modelul celor laice, nu de puline ori au abandonat sobornicitatea pe vertica.lá în func,tionalitatea lor, deverrind simple institu_tü de tipul diverselor corporalii, paralele cu institutiile laice sau unele dintre acestea, având în frunte sefi, bosi, administratori, consilii de admi nistralie çi nicidecum adevärali pärinti duhovniceçti qi soboare, locr¡I comuniunii dintre ,,superior" çi ,,inferior" luîndul autoritatea administrativä çi frica, fä!ärnicia si lingusirea, starc de spirit $i fapt de neacceptat î¡ comunitatea pahomianá. . Rezultatele reale si riguros respectate în comunitatea Sfântului Pahomie aveau drept scop promovarea vielii duhovnicesti si mântuirea fiecärui monah care a adoptat acel mod de viatá. Sfântul Pahomie atáta o inlelegere deoìebitá pentru particularitälile fiecárui monah. De relinut: Râniluiala nt strivea personalitatea nimänui. Peste ea era principiul persoanei ca¡e însä nu dádea loc individualismului sau intere selor de clasá. Pahomie voia sä-I inst¡uiascä pe fiecare în vederea mântuirii si a modelárü vielii sale potriiit exigenlelor revelate de Dumnezeu si nu sä-l redûcä pui si simplu lã starea de ,,ascultarc" (de fapt, umilinlá), chiar dacá ascultarea era una dintre regulile fundamentale ale comunitá]ii. Ascultarea, în comunitatea Sfântului Pahornie, era un principiu general, cäruia i se supuneau chiar çi ,,superiorii". De retinut: era un princþiu, cârrljai se conformau toli vieluitorii comunitätii, nu o simplá poruncá, (mai mult sau mai putin autoritatä) ce trebuia pur si simplu împlinitá. In acest sens, biograful egiptean al Sfântului Pahomie va spune urmätoarele: ,,El lucra ca un adevárat pástor care are grijä de turma sa. Pe cei slabi, el îi hränea în päçunile dreptálii; pe cei cãzuti în päcat, îi lega cu Ìegáturile Evangheliei; pe cei

Page 111 of 137 rätácil¡ îi leaducea la turmá [..J pahomie se cáznea din toate puterile sale sã evite^reprosul pe care proferul Iezechiel îl fäceá pãstorilor (Iez. 54). Intr-adevär, ,,oile., pe care Domnul le adunase în jurul lui, Pahomie le hränea, dìpä învätätura Aposið_ lului: ,,Dojeniti pe ceifãrá ¡ânduialä, îmbårbätatipe cei sia¡i tà suflet, sprijiniti pe cei neputinciosi, fiti îndelunÀ_¡äbdãtori fati de toti" (1 Tes. 5:14).Si, de fapt, Apostolul îndãmna ,,ojle,,túi uumnezeu sá se hräneascä cu o hranä bunä spre a fi bunir mireasmä Domnului (Rom. 12:l) si sä nu fie ,,builä mireasmä,, doar prin igiena trupului, ci si prin curätia inimii, dupã cum spune Psalmistul (Ps. 50:18); si el se ruga sä se facå prin zura lor ojertfã de binecuvântare. El se dedicã tuturor celor peiare Dumnezeu îi adunase sub conducerea sa cu toat¿ tunåvointu si cu toatá buna lucrare. Atât cât putea, pahomie modeta fiecaià suflet înrnod. indirridual; si depìnea multã ostenealä în aceii sens. [...J El acttona asa, având teamä sã nu piardä pe weunul oe care nu l-ar fi putut salva el însusi, dai ar fi putut s_o facä altcineva, si de teamá ca în viata viitoa¡e sã miaibä parte dð umátotul tepros: "Când tu m-ai ¡espins ca si cum n_aì fi alrrt vaÌoare, iatá cä un altul mi-a dat vialä,,. De aäeea el mddela cu multá $Uä sufletele fralilor. Unora le fãcea reprosuri, de altii se ruga, pe altii îi mustra. Cu altii înse avea räbdare i...ì si îi înveta. ca Domnul sä le dea pocäintä spre cunoasterea adivárului soié a se elibera de cursele diavolului,, (2 Tim. 2:25-26). pe toti cei ca¡e träiau în päcat, el îi îndemna, cu frica de Dumnezeu,,f. Din textul de mai sus, reiese cä Sfântul pahomie era un foarte bun pedagog. El nu a prezentat ucenicilor doar ftrind¿iol¿, o^lua m, consrderare si parl.icularitälile fiecäruia. Altfet spus, KanduraLa era apllcatã cazurilor concrete. Aplicat ea Rdnduielü era suplá. Iar supletea era determinatá de faótd cá ea s'e referea la om, c_a fiintä vie ce cautá curätia. Iar curãtia urmäritá prin sistemul educa{ional pahomian iru era nici üna formalä,iici nu se limita doar la aspectul trupesc, fizic, ci urmäre areati" _ rea,,cu¡ätiei inimii". Or, realizarea curätiei inimii viza mântui_ reir rrecarul monan monah în pane, sl ln parte, si nu oarba supunere fatä de o 1e^a !ie.c11¡¡i Jtand?.¿¿a¿d impersonalá, rigidä çi imposibilä, dttoritá "pretentiei,. , Armand Veilleux, Lo, Die d,e Søint po,chô\nc Abbaye de Bellefontaine, 1984, p. 514-316.

selon

ld,tradítion

copte,

autorului ei de a fi perfectá. Pahomie avea constiinta foarte clarä cá Dumnezeu era cel care adunase ucenicii "în jurul säu" cu un scop prccis: ca nimeni sá nu se piardä sau, ca nimeni sä nu gäseascä în altá parte pe cineva mai eficient care sá-l ducä la mântui¡e. Totdeauna a respins ideea cã el ar fi deasupra celorlalti frati sau cã acestia au intmt în comunitatea sa, datoritä calitätilor sale personale, cu toate cä în fapt, aceasta era realitatea. Pahomie nu conside¡a cä cineva a¡ fi fost în subordinea sa, ci; dimpotrivä, cä el însuçi era responsabil de mântui¡ea celor din jurul sáu. Or, dacä, în calitate de superior în ierarhia bisericeascã, ai constiinta cä de tine depinde mântuirea celor de pe treptele inferioare a-le acestei ierarhii, va trebui ca exempÌul Sfântului Pahomie sã-ti fie normativ El se îngijea de cômunitate, nu numai ca înúeg, ci si printr-o lucrare ipecialä cu fiecare monah în parte. Normalitatea fiecäruia garanta functionarea normalá

comunitátii (koinoniei). Moùll rcsponsabil de comportare a Sfântului Pahomie fatä de ucenici este transmis si colaboratorilo¡ säi. Spre exemplü, încredintând conducerea irnei "case" lui Teodor Alexand¡inul, Sfântul Þahomie i-a spus acestuia: "Dacä vei vedea un membru a

al casei care nu ia seama la mânfuirea sa, corccteazäl cu räbdare. luându{ deo parte. Dacä se supãrá o datä, tasäJ pânä când Dumnezeu îl va face sä se cäiascã" asa cum facem atunci când, wând sá scoatem un spin din piêiorul cuiva si fäcându-i o incizie, dacä piciorul sângereazä sau îl doare,lãsäm mai degrabä ranaînpace, apoi, dupä ce am aplicat un plastule emolient sau ceva asemänätor, în câteva zile, spinul iese de la sine cu usu¡intá. Cáci un om mânios câ{tigä, eI însusi, mult mai mult sub influenta celui care nu-i räspunde, datoútã ¡äbdãrü pe care o aratá dupä aceastá mânie cel carel modeleazá dupá tege. Pe de altä pãrte, dacä gteçeala este gmvä, adu-mi-o la cunostintá eu voi ac.tiona asa çi cum vrea Dumnezeu cel mult-milostiv. Sä te îngrijeçti de cei bol¡avi ca de tine însuti. Fii cumpätat si du-ti crucea mai mult decât ceilalti, cáci ai demnitatea ãe pãiinte ient¡u ceilalti. Fii cel dintâi iare împlinege regulile impusô fratilor, ca iä le lmDlneasca sl er-r. r A,G. Festugière, ¿a preníère uiß grecque de sahf Pac;hôme,lrad. Mbines d'Orient, fV,2, Paris, 1965, p. 242.

îîLes 22L

Page 112 of 137 Constatäm din sfatu¡iÌe date lui TeodorAlexandrinul o calitate deosebitä a îndrumätonrlui duhormicesc, aceea de párinte,

nu de directo¡ de constiinlá si cu atât mai pulin de superior sau çef. A fi superiorul unei mänästiú nu era un privilegiu, ci o res ponsabilitate, exact ca într-o familie unde párintele nu este un pdvilegiat, ci om ø resprnsabilitdli suplimentare, În aæastâ calitate, Teodot trebuia sá-çi exercite responsabilitalea îndrumärii celorlalli. Or, va trebui så facä aceasta ajutând confratii ,,sä creascä" în cele duhovnicesti, chiar dacá între ei ar fi putut exista si persoane neglijente. Sfatuì privind îndrumarea ceiui negtijent comportá läsarea unui larg spafiu de actiune libertätii acestuia; sfatul staretului nu se va t¡ansfo¡ma în dojanä perpetuá. Cel dojenit se va putea îndrepta prin ascultate si smerenie, altfel, în cãzul dojanei obsesiv repetatä, ar putea sá reagtioneze invers. Indreptarea. este realä numai atunci când se realizeazá din constiin!ä si nu din fricã. Or, o asernenea îndreptare wea Dumnezeu.

Sfatul dat lui Teodor era sfatul dat unui viitor starel. Calitatea acestuia de,,superior" nu t¡ebuie sä se transforme în obsesia celui care trebuie sä ,,corijeze" pe oricine; aici având, desigur, un aport, atât con$tiinta celui,,neglijent", cât si Dumne zeu. Dojenirea fäcutá.unei persoane în mod repetat, ,,în vedetea educárii acesteia" este un comportament ptofund antipedagogic. Iar, din punct de vedere psihologic lasã sä trasparä problemele subiectului dojanei: frusträ¡ile, cäderile refulate, neputintele obsesive, mai precis ,,cáderea în sus" (dupá Sfântul Grigore de Nyssa) çi complexul fotoliului (de care vorbeste psihanaliza), douä pericole de care Sfântul Pahomie voia säl fereascä pe viitorul starel Teodor. Calitatea de înd¡umätor si mai ales de pärinte duhovnicesc presupune dra{oste, fiele gere, räbdare, spirit de sacrificiu çi încredere în fiul duhovnicesc. Calitatea de pärinte duhomicesc nu ti-o conferá functja administrativä. Dxperienta a arätat cä bunul administrator nu este automat si bun pedagog si cu atât mai putin pärinte duhor¡nicesc. Invers însä, da: toti bunii pedagogi çi to{i pärintii duhovnicesti au fost si sunt totdeauna çi buni administratori, buni iconomi, aceastä responsabilitate vizând înainte de toate

tainele lui Dumnezeu (1 Cor. 4:1), între acestea fiind desigur taina sufletelor celor pentru care ai devenit sau ai fost ales pärinte duhovnicesc. Sfaturile date lui Teodor îl aratä pe Sfântul Pahomie ca fiind o personalitate dotatã cu deosebiie calitäti pedagogice si cu o înaltä constiintá de pärinte duhovnicesc, calitäti pe care le vom constata, desigur, çi din alte împrejuräri. Celälalt ucenic al Sfântului Pahomie cu numele de Teodor (Teodor cel Tânär), cel mai iubit ucenic al marelui stare!, ajungând el însusi conducätorul obçtii monahale din Tabennese, avea sä punä în lucrate duhul disciplinei pe care o primise si o înválase de la maestrul çi duhovnicul säu. Autorul anonim al Vielii Sfântului Pahomie, în va¡ianta egipteanä, ne va telata despre el urmátoa¡ele: ,,Pärintele nostu Teodor avea o mate grijä în inima sa, ziua çi noaptea, pentru sufletele pe care Dumnezeu i le încredintase. El îi pázea pe toti cu sträsnicie, în acord cu toate preceptele si regulile pe ôare lä stabilisä duhovnicul nostru pentru ei ca lege în koinonia fratilor. El mângâia pe cei dintre ei care erau tulburati. Pe unii îi certa dupä cum meritau pentru restabilirea sufletelor lor în ochii Domnului nostru lisus Hristos. Pe altii îi muta dintrc comunitate într-altà sau dintr-o casä în alta fäcând pentru ei tot ceea ce era în puterea sa si cãutând mântuirea sufletelo¡ lor. Pe altü îi îndemna la ascezä si la ostenealä pentru sfintirea trupuriìbr lor. Pe allü îi obliga sä posteascá pentru a fi capabili sä biruiascä pe cei care luptau împotriva lor. Pe scur! el vorbea cu fiecare dintre ei, în particular, întelegânduJe gândurile çi faptele prin Duhul lui Dumnezeu care odihnea în el. Dacá percepea cá weunul at fi fost neglijent în inima sa cu privire la propria-i mântuire, el se ruga lui Dumnezeu pentru acest frate sau, când acesta nu se îndrepta, stârnind în negrija pentru mântuire, îl îndepärta de comunitatea ftalilot de teama sä nu se piardä si altii din cauza lui. De altfel, ptuintele Teodor conside¡a cä va fi pedepsit de Dumnezeu din cauza neglijentei sale, dacã cineva s-ar fi pierdut. El avea grijá, deopotrivä, de toate nevoile materiale ale comunitälii, de numárul mare al fratilo¡ din comunitate si al celor din toate celelalte mánástiri. De cele de alt sex care se

Page 113 of 137 adunaserä pentru Dumnezeu, adicä de cälugärite, el purta grdä deopotrivá prin intermediul celo¡ rânduite si prin cuvânt, prin intermediul unui pärinte pe care-l desemnase exact ca põ un tatá. Acesta le purta de $ijä cu toatä sfintenia dupä regulile

pärintelui Pahomie.

In felul

acesta pärintele nostru Teodor se

îngrijea

sá-i

încurajeze prin cuvânt si prin învätätura desãvârsitä primitä de la omul cel drept, pfuintele nostru Pahomie..." 1. Am dat cele douä exernple spre a aráta cäîn ucenici si prin ucenici se vede eficienta muncii maeshului. De altfel, extinde¡ea sistemului pahomian în înteaga Bisericä va .onfi.*u eficìenla între$i osteneli pe care Sfântul pahornie a depus-o în vederea edificárii unui mod de via!ä crestin care sä asigure mântuirea în mäsura în care avea sä fie respectat. Despre acelasi ucenic al Sfântului Pahómie biograful säu

egiptean ia spune cä s-a îmbolnávit din cauza nelinistii pe care io provocaserã fratii care nu çtiau sau nu voiau sá scoatä î;begrrl câstig din rânduielile stabilite de marele säu duhor¡nic.2 De fiecare datá când actiona în vede¡ea educärii fratilor sái, Teodor lãcea referin!ã la duhovnicul säu trecuL deja la cele veçnice, pe care toti monahii îl numeau, dupá Dumnezeu, ,Jatäl lor,,. Cu Pahomie, le spunea Teodor. Dumnezeu a fäcuL un legámânt spre a mântuÍ prin el multi oameni"3. Restabilit dupá o boalä mai îndelungatá, mâhnit din cauza lipsei serioasei angajäri monahale a celot peste care era duhovnic, într-o zi de Paste, Teodor avea sä vorbeascä fratilor din comunitate despre Sfântul Pahomie, spunându{e printre altele: ,,Care este avantajui pe care-l avem fatä de beilaiti oameni? Oare, avantajul nostru constã realmente în faptul cá avem un vesmânt special? Sau cä suntem încinsi cu o curea peste coapsi? Sau pentru cä noi neam adunat unii cu altü într-o singurá comunitate (koinonia)? De fapt, existä multi cale s-au adunat, în multe locuri, având chiar vesminte ca ale noashe. pentru cá 1

A¡mand Veilleux, o.c.s,o., La vie de Saint pachôme selon la tradition Bellefontaine, 1984, p. 25&257.

copteÀ 195"196, Abbaye de ¿ lbid., 193-194,

r lbid.,

op.cit., p.25G240.

p. 232.'

slava Domnului Dumnezeului nost¡u si harul Såu umple lumea întreagá. Dar, într-adevär, avantajul pe care ni l-a dat Dumnezeu este ceea ce dreptul nosüu pfuinte (Pahomie) ne-a încredinlat. El a urmat întru totul modui de via!á al profe{ilor çi modul de slujire în care, dupä Evanghelie, a mers Domnul nostru Iisus Hristos. El nu jignea pe nimeni, dupä cum voi înçivá märturisili. Voi înçivä çtiJi cä avea obiceiul sä ne învele adesea cu lacrimi. $ti{i cum ne aduna în fiecare zi çi ne vorbea despre Sfintele porunci, ca noi sá împlinim fiecare poruncä din Sfintele Scripturi çi cum el era cel dintâi care le punea în lucrare, înainte sá ni le încredin{eze nouäl [...] Tocmai prin întâlnirea cu acest om drept, noi am învälat voinla lui Dumne zeu, pânã în amänunt, cum ar fi pânä çi modul în care sä ridicäm mâinile noastre spre Domnul çi cum se cade sä ne rugäm lui Dumnezeu. El este cel care ne-a Învälat toate acestea. Nu este drept, açadar, ca noi sä-l binecuvântám, dupä Dumne zeu care ne.a creat?... Binecuvântat fie Dumnezeu çi dreptul nostru pärinte Pahomie care, prin intermediul ostenelr]or çi lugäciunilor sale ni s-a fäcut cãláuzä spre viata vesnicä"Z. , Constatäm din acest text douä lucruri esenliale: a) faptul cá, pe lângä mmunitatea fondatä de Sfântul Pahomie, mai existau çi altele; b) respectul çi veneralia cu care Teodor vorbea de maestrul çi duhovnicul säu çi al comunitä!ü peste care atunci eI em conducätor. Teodor, cel carc, în noaptea care a urmat punerü în mormâ¡t a Sfântului Pahomie, mutase trupul marelui stare! spre a nu fi divinizat de fra!ü sä, ucmici ai marelui awá, acum el însuçi îi îndemna pe frali såì cinsteascá çi säl binecuvânteze pe sfântul fondator al comunitälilor monahale. Teodor scoate în eviden!ä çi alte calitáli ale Sfântuiui Pahomie, cum ar fi: 1) faptul cä Sfântul Pahomie prcscria,,únduielile" 1 În prima vialá scrisä în dialectul sahidic se spune: ,,Dupã cum fralii erau împä4iti pe ,,case"çi în fiecale ca pãrinte, un responsabil, "casá"exÍsta, Pahomie fãcea gi el parte dÍnlI{ ,,caså" El nu era cu nimic diferit de ceila\j frati. El nu avea autoritatea sã ia dupá bunul säu plac o hainä de Ia egumenul comunitätii, ci seful casei din care el fácea parte era cel care mergea s-o ia pentru el, pot vit regulilor fraJilor pg care el le stabilise din partea lui Dumnezeu."(.{. Veilleux, op.cit., p. 303) Ibidem, 194, op.cit., pp. 232-233

'

Page 114 of 137 pe care el însuçi le împlinea, nl pe cele despre care gândea c$ ar fi avut urmfui benefice în viata ucenicilor. Sfântul Pahomlç cerea ucenicÍlor sä împlineascä ceea ce el însusi a constatat pri n propria sa vialä cá este nu numai posibil, ci si dupä voia lul Dumnezeu; 2) faptul cä patemitatea duho¡¡niceascä nu este privl" legiu, ci risc si responsabilitate asumate, care presupun simlü. mântul tragicului, iar na$erea duhovniceascä presupune chiur

si lacrimi. A fi pärinte duhovnicesc înseamná a träi continuu ,durerile facerü" fiului duhovnicesc; iar ,,facerea" nu înseamn{ doar ,,nasterea" pentru un nou mod de viatä, ci veghea continuÍ asupra maturizärii duhor,nicesti a celui renäscut pentru Dumnc' zeu. Nasterea duhormjceascä nu este un simplu act, ci un între¡¡ proces care poate dula, uneori, ani de zile. Si aceasta, pentru cá naçterea duhormiceascä este mult mai strâns legatá de creçterea duhovniceascá, în care pärintele duhovnicesc nu doal furnizeazä precepte, ci-l hránegte pe ucenic cu roadele preceptelor cu care el însuçi s-a hránit çi pe care çi le.a împropriat sau cu roadele preceptelor si ostenelilor oferite de înaintasi, mai precis, cu ceea ce preceptele au rodit ¡ealmente si mai întâi ?n ¿f. Pärintele du-trovniõesc este invá[ätor penfru cä este model, nu pur çi simplu, pentru cá stie multe sau cá are experientä. Paternitatea duhovniceascá are un ptofund caracter eclesial si sobornicesc. Ea vine de undeva - de la cei care au fost ei însisi pärinti si în cele din urmä de ia Pärintele tuturor (TatäI nostru care este în ceruri) çi duce spte undeva - spre toti cei care sunt sau pot sä fie fü, adicä oameni continuu dispusi spre ascultare, spre crc$ere, spre maturizare duhovniceascä. ln sobo¡nicitatea lor, în Bisericä, atât paternitatea, cât si filiatia duhovniceascä se transmit pdn forla exemplului: párintele duhovnicesc este mai mult model decât dascä.Ì, sau este învátätor penüu cä este model. De aceea Teodor precizeazâ câ el çi ceila.\i confrati ai säi au cunoscut voia lui Dumnezeu, întâJnindu{ pe ,,acest om sfânt", çi nu Rânduialâ lui. Ucenicii vedeau în sfinlenia lui Pahomie voinla lui Dumnezeu. Sau voin{a lui Dumnezeu se dovedea posibilä tocmai în sfi¡tenia care i¡adia din persoana

marelui awä.

'

,,Sä

cste

în el. Si, cu adevärat

lui Dumnezeu care wednic, pentru cä s-a fäcut

slävim çi sä binecuvântäm Duhul este

templu al Domnului. Nu numai cä se cuvine sá actionäm asa, ba, mai mult, noi slim si credem cã numele säu este scris în .,,&rtea Vìelii" cu toli sfinlii. Acum, fuatilor, vä spun cá este necesar çi drcpt pentru noi sä scriem despre ostenelile sale de la început çi despre desävârsirea pe care a realÍzat-o, despre $tilul säu de via]ä si despre toate practicile sale ascetice pe care le-â împlinit, pentru ca pomenirea sa sä rämânä pentu totdeauna [...] hin urmare, se cuvine ca çi noi, fárá ezita¡e, sá binecuvântäm pe dreptul nostru párinte care ne-a condus la cunoasterea lui Dumnezeu...".1 Atunci toti fratü âu ráspuns ca o singurá gurä si ca o singurã voce: ,,Fie binecuvântat sfântul sÍ dreptul pfuinteþ nostru Pahomie îh toate lucrurile saie si în loate faptele sale"z. Si ca o concluzie la toate acestea, Teodor va spune: ,.Nu este, oare, drept ca çi noi sä slävim çi sä cinstim un om drept si un profet pe care Dumnezeu ni l-a dat, ca prin sfintenia lui sä ajungem sä-L cunoâstem pe Dumnezeu însusi?."5 La cunoasterea lui Dumnezeu nu ajungem prin informare, ci suntem conduçi spre ea prin sfinlenia maestrului, conducerea însemnând propria noasträ sfintire. In procesul de sfinlire îl cunoastem pe Dumne: zeu. Or aceasta este viata de veci (Ioan 17:5). Teodor a tinut toale învätäturile maestrului säu. Numai oe una n-a putut s-o respecte: instÍtuitea culhrtui aceshria. Fusese o penonalitate udasá carc nu putea fi läsatä în anonimat. Desi nu a descoperit mormântul Sfântului Pahomie niciodatä, Teodor, ucenicul çi unul din succesoriÍ Sfântului Pahomie, este la originea cultului pårintelui monahismului chinovial. El a all]t rolul fundamental în instituirea cultului Sfântului Pahomie pentru cä percepuse ei însusi (Iucru confirmat de întreaga obçte) cã maestrul lor al.insese ideatul vietii crestine; constatase cá Pahomie se unise cu Dumnezeu, de aceea în cuìtul pe care începuse sä-I arate falä de duhovnicul säu, Teodor era constient 1

lbidem,

194, p. 254235.

ir lbidem, p. 235. Ibidem, p. 256.

Page 115 of 137 cä-L cinstea pe Dumnezeu. ,,Vi s-a spus adesea cä cel carc sa unit cu Dumnezeu, nu este numit om, ci duh, dupá cum este scris: (1 Con ,,cel care se uneste cu Domnul este cu Dl un singur duh" Duh" trup, ci în în nu sunteS 6:17). S-a spus deopotrivá: ,,Voi (Rom. 8:9). Prin urmare, pol"rivit acestor cuvinte, omul care se

uneste cu Domnul si care li sluieste a încetat sä mai fie om, din caula prezen-tei DuÀului Sfânt in'el. lntr-adevár, este ca în cazul unei säbii în teacá. Nu spunem ,,sabie în teacä" ca si tcând ar fi separate una de alta, çi nu utilizäm douä denumiri atunci când vorbim despre ele, ci spunem în mod simplu "sabie". Ia fel este

vinul care a fost amestecat cu apä dintr-un ulcior. Cei carel úeau nu-l numesc,yin çi apá", ci ,¡in". La fel este çi cu omul care se face templu aI lui Dumnezeu prin curáþea sufletului, a trupului çi a min!ü.1 Deci, nu se mai nume$e,omtrupesc", ci si cu

,,om duhovnicesc".

Atitudinea lui Teodor çi a întregii comunitäli monahale fa!ä de întemeietorul ei, Sfântul Pahomie, scoate în evidenlá conçtiÍnla filiatiei duhovniceçti a celor náscutj duhoviceEtede Sf. Pahomie. Acesta care trebuia sá rámânä în memoria lol ,,Sfântul si dreptul nostru pärinte". Din viala Sfântutui Pahomie afläm cä în comunitatea sa, omul care naste pe un altul pentru lucrarea lui Dumnezeu este acestuia Pärinte (Tatä), dupä cum Dumnezeu, este tuturor Tatä atât în veacul acesta, cât si în cel vütor. Teodor considera cá Sfântul Pahomie merilä sä fie numit ,,$rinte" pentru cä dovedise cum ,locuia" în el Tatäl nostru care este în ceruri, aça cum spune Apostoful cá ,,nu mai träiesc eu, ci Hristos tráieçte în mine;' 1Gal. 2:20¡.2 itt." o," Ue pärinte at comunitä!ü, Sfântul Pahomie înlelegea sä1i exercite aceastá responsabilitate s\ind celorla\i. De aceea, din punct de vedere al anumitor activitä$ se comporta ca ceilalli, sau chial cu mai mult zel (spre exemplu, muncea cu ceila{i la înmuiatul trestiei çi Ia împletitul funiilor, una din activitälile comunitá!ii). Slujirea celorlatli, este una din formele prin care urmãm

lui Hristos,

care a venit nu sá

lnsusi (Mat. 9:26).

I

¿

lbidem, p. 254. Lefort, p. 55.

I

se slujeascä, ci sä slujeascä El

Cu ocazia unei boli a Sfântului pahomie (care-l tintuise la pat). ucenicii iau pregätit mâncare si i-au adus-o. A.estu l_" rugat pe Teodor sä aducä o canä cu apá si sá-i toarne sä se soele pe mâini. Dupä ce s-a spälat, a Iuat ãanä cu apá si a turnal oe picioarele lui'Ieodor, spálându-ile. Surprins-de gestul awài, Teodor a întrebat: ,,De ce ai fäcut asa?,. Laìare, Sfâritul pahomié îi räspunse: ,,Tu mi-ai turnat apä óã-mi späl mâinile: si Dentru cä tu miai spätat mâinile, eu, la rândul meu, ti-ain'spálat

picioarele. Am fácut aceasta pentru a nu fi coildamnat la cä am fost slujit de tine (un copil), de weme ce eu trebuie sä fiu slujitorul tuturor.,.1 Este unaãintre împr+ jurärile în care se conli¡mä faptul cá, potrivit exemplului Mântuitorului Hristos, Sf. Pahomie nu acìepta ca cinevä, mai mic în ierarhia comunitá{ii, sä-i facä servicii.-pentru el, a fi mai mare, însemna a sluji mai mult. în atotputernicia sa. Dumne. zeu aratä iubirea sa de oameni, smeriñdu-se la conditia firii omenesti. Întemeietor al hoínoniei, pärinte, învätätoi sisei incontestabil, Pahomie. în smerenia lui, sluieste si nu sé lâsä slujit. Smerenia Sfântului Pahomie nu este -oiaziðnalá si nici ocazionatä de întâInirea cu fmtii, ci face parte din staiea sâ naturalä. Ea este cu atât mai mare virtute, cu cât devine modul firesc de träire si comportare a omului înnoit în Hristos. Slu_ jirea celorlalti, cu toatä simplitatea, este dovada smereniei. Smerenia nu se confundä cu umilinta si nici cu umilirea de bunävoie sau de cätre altii. Nu este nici nirmai sta¡ea de modes tie perp-etuä ieçitä-din óonstiinta cä suntem tárânä (humusj, wednicá de cälcat în picioúe dé oricine. Smeienia esìe stareã de spirit datä nu numai de cunoasterea proÞriilor limite. ci si de constiinta cä în tine locuieste Dumnãzeù, de constiinta cå 9çti unul dintre organele prin care Dumnezeu actionealä în lume, prin ca¡e Dumnezeu Se descoperá lumii, unul dintre mädulareÌe Trupului lui Hristos, mai mult sau mai putin de cinste, dar unul viu, functional. Or, când Dumnezeu Se åescoperä lumü Sé smereste, intrá în starea de chenozä. Dacä sme¡e nia nu va fi virtutea prin care crestinul 1l va imita pe Hristos însugi (Mat 1-1:29) în raport cu lumêa - întrucât îl are pe Hristos în el - ci simpla constünþ a nimicniciei te¡est¡e, nu vá fi altceva judecata din urmã

14. Veilleux, op.cit., p. 7&29.

Page 116 of 137 uitärii cä omul este chipui lui Dumnezeu, ca.e.t.';ii, mul! mai de prcl decât huma, pämântul si universul întreg ll l {ace (Mc. 8:36-57). Sfântul Pahomie e¡a smerit pentru cá în el só manifesta chenotic sfintenia iui Dumnezeu, sau sfintenia chipului lui Dumnezeu íntr-un intens proces de asemänare cu Dumnezeu. Sfântul Pahomie se pufta cu smerenie fatá de toti. pentru cã era conçtient cã fusese ales de Dumnezeu ca säle arate un mod în care omul s€ poate comporta dumnezdieste fatä de semeni. De aceea în \eÌegerea Sfântului pahomie, monahul trebuie sã fie slujitorui tuturor, sá nu astepte ca ceilatti sä-i slqjeascäI. Calitatea de pärinte duhovnicelc nu se afirmí prin impunerea autoritãtii în fata celorlalli, ci printr-un mod de compo¡tare matcat de autotitatea iubirii smerite penffu toti¡ mod de comportare în care grija pentu mântuirea celorlalti vá fi preocuparea sa fundamentalä. În mãnástirile Sfântului Pahomie veneau si copii. li púmea cu toatä dragóstea, înlelegerea çi pretuirea. Asa a fost cu intrarea în mänastire a lralilor Teodor si Pafnutie. Din nefericire, acestia au murit relativ de tineri, Teodo¡ reusi¡d sä devinä însä celebru. Au fost cu sigurantä çi alti copii. Se pare cã aceçtia aveau parte de un program si de o grijä speciale. Aceasta reiese din împrejura¡ea în care în timpul unei absente mai îndelulgate a Sfântului Pahomie din mänästire, copüIor nu li s-a ptegátit hana tânduitä. La întoarcerea acestuia, unul dintre copü teclamä sfântului aceastá ,,neglijenlá". Neglijenta era oarecum îndreptátitá: fratii din mänästire preferase¡ä o ascezä maÍ mare. Dupä ce Sfânti:l Pahomie a luat måzurile necesare spre a restabili rânduiala (care nu.trebuie lásatá deo patte din cauza unuj exces de zel ascetic), va spune, printre altele,. ucmicilor: ,,Nu stiti, oare, cá în general, copiii nu pot sä rámânä în desävârsire, dacä nu li se creeazä putinä bunä dispozitie çi dacá nu li se aratá pu{inã mângâiere?"2 De aici vedem nu numai dragostea pärinteascä a Sfântului Pahomie pentu tinerü novici, dar si priceperea sa în formarea acestora pe drumul desãvârsfuü. Cu alte cuvinte, exigenþ nu exclude momentele de relaxare, b4 dimpotrivã, le prezupune. decât dovada

,

I

'

lbidem, p. 98, 151. Patroløgíq, Oríqttolß, vol. 4, p. 445.

Pe lângá

cultivarea ideü de paternitate duhov¡iiceascä, cum

am vãzut mai sus, din modul de via!ä al întemeietorului ei, comunitatea Sfântului Pahomie, îltelegea cá discþlina monahalá are

drept obiectiv îndumnezeirea. Locui¡ea Duhului lui Dumnezeu în om este obiectivul tuturor ostenelilor monahale. În pärintele lor duhovnicesc, ucenicü Sfânhrlui Pahomie au percãput pre zenta Duhului Sfânt, prezentä care ia îndreptätit sá-l numeascä párinte, sä-l cinsteascä si sá-l comemoreze ca pe un profet. De altfel, în Viata Sfântului Pahomie, acesta eta socotit de ucenici un alt Moise. Meritá remarcat faptul cá în koinonia principiul ierarhic nu functiona ,,a.Ìäturi" de principiul paternitãtii dühovnicesti, ci ,,împreuná" cu acesta, ba, mai mult, principiul ierarhic era inclus, nu principiului administrativ, ci principiului paterni tätü. Paternitatea duhormiceascä dádea autoritate personalitätilor cu responsabilitäti în structura ierarhicä a comunitätii pahomiene. Sfântul Pahomie era párintele comunitátii, Apa (adicä al'va), dar comunitatea era împärtitá în mai multe mänästi¡i, iar fiecate mánästire eta împärtitä în triburi si case. Seful fiecärei unitáti monahale era în egalá mäsurá ,,pärintq, pentru cei al cáror îndrumátor duhormicesc era. La fel era si iconomul general. Am värut aceasta din sfarurile pe care Sfânh:l Pahomie i le-a dat ucenicului sáu Teodor când i-a înc¡edintat responsabilitatea unei comunitáli monahale. Toti staretii peste mánästi¡ile întemeiate de Sfântul Pahomie, iconomul general, sefü triburilor çi ai caselor emu pentru membrii comunitätilor Ior páúnli duhovnicesti, cei prin care Sfântul Pahomie exe¡cita responsabilitatea sa de pärinte aI tuturo¡ dar în acelaçi timp îi fäcea pärtasi si pe acestia la ceea ce însemna ,,paternitatea duhovniceascä". Organele pún care Sfântul Pahomie îçi exercita responsabilitatea de pãrintel sefü comunitä$lor nu erau pur si simplu 1 mia., ZO8, p. ZS5. n4resü ca ac€asta exprimã concep ,ra teologicã prccisä, existentã în koinonia, ea însãgi conceputã dupã modelul Bisericii - Trup tainic al lui lftistos. Paternitatea duhovDiceascã se fundamenta tocmai De conceDtia cã Biserica este un trup tainic în ca¡e pulseazã viata Capului ei, de unde si

con$egalia pahomianã era în miq un asemenea tlup în ca.re se fãcea prezentä pe$onalitatea intemeieton¡Iui sãu, ca om ûr caæ ,Dumnezeu a fácut un legå mânt pentru a mâ¡tui plin el multe suflete" (Ibid., 194, p. 323).

Page 117 of 137 executanti ai îndrumárilor staretului lor, dimpotrivä -erau callta te oammi dà i¡itiativä, Pahomie contând tocmai pe aceastá uiãr ut""a .a"¿ ä d.esemna în dirersele responsabilitä$ çislujiri' in mänástirea sa a venit la un moment dat tânärul Silvan' mal Acesta nu si-a schimbat mentalitatea pe cale o avusese comui"ii"t", a" ä.".u Pahomie a hotárât sál îndepärteze.de Atunci ;bi;. Tilã^tl "" angajat în fala staretului sá se schimbe sä,ia Þãrtå*i" u ..*t la aiutorut unui frate încercat, rugâncluJ .-."u i*p."utta cuïel în cauzä pânä ce acela va fi TTNI;': Pahom le Fratele a acceptat rugámintea staretului' Prin urmare' i ;;;-zãlìtaiñ'¡ilvän vütorutui såu îndrumätor, lpqându-r: tãu; tot ceea ce îl v-ei vedea pe el -Oripá ¡"*"irr.", iatã-I pe tatäI ì:câira. vei face si tu; dacå el posteçte, vei posti cu el, si dupá^cum mánânce' va face el, asa vei face si tu: dacá el s1äjos Ia masá ca sá În c"t9 s-"-u3 te vei aseza aiäturi de d Ei vei mânca; în momentul färã nimic ti¿l* i. *i tial"a si tu împreuná cu el si nu vei face Formarea ia'¿ permiiiunea lui"l' ,,J';;ù; bune, este un prlnclplu a deprindedlor desigur, deòrinderilor, mai zuÅãã*""tur i" piocesul ãducational, ea fiind cu atât un sr nosibilá. cu cât cel educat are mereu lângá el un exemplu impune' Párintele duhovnicesc este cel care nu se L="dài "i". ci se evidenliazä, nu prin sfaturi, ci ca exemplu; tt.:1l.:ilÎ el indicá si amtá cäi de parcurs, ci acela care merge mal lnlal care-i ffi;;;;ã;; aàsteleiindo si fäcând-o accesibilá celor vor urma, fiii duhovice$i. mijlocul Prin óoUUoratorii sái. Pahomie se gáse$e mereu în lu comunitátü. Prin anii 55&357, Teodor a fost numit iconom din i;-."".;1, Pahomie conducând celelalte opt mánästiri tenninu ct dupá p¿¡". zi' fiecare în Teodor, Vf*fimp *a¡e"tit"u pentru u munca sâ,'mergea la Pébu (distantá de trei kilometri) ul comunitatea în întors ;*i;;;t"h.å sfântului Pahomie; staletulul¡' învãtäturile cãrei iconom em, el împártaçea fraSlor Aceasta era una dintre modalitälile prin cale sl¿ìntr 'Hanomolo iäpu"""i.p*r"lJit"t a" pa["i" ut i"tttgü comunitä$' îrl

ii.ii.'i

;ilffi

:

"

1

lTn.

Lefort, Les Vies coptes'de

Ss'itLt Parhôme et d2

aceastä calitate, vizita periodic mánástirile întemeiate de el, îi inväta pe toti, postea pentru cei carc gr-eseau, se ruga pentru eil; el însuçi se lása învälat de al$i mai miciz, dar lua mäsuri imediate când constata cã v¡eunul din frati risca sá se piardä din cauza mândriei (îl va san$ona cu penitentá asprá, timp de doi ani, pe

Teodor, cel mai iubit ucerric al sãu); iar pentru cei care se dove deau incorigibili, lua mãsuri extrcme, cum ar fi scoaterea din comunitate sau dacä acestia mureau, refuzând pocänþ, nu permitea fralilor ca la înmoimântare sä li se facá iugäcirittile o'Ul¡ nuite, nici sä le poarte hainele5. Toate acestea sunt forme de manifestare atât a blânde$i, cât çi a autoritätii paternitátü duhovniceçti. Blândeþa, dragosteq înlelegerea, smerenia, dar si exigenla, sunt calitälile unui pãrinte adevärat, pentu cä disparilia oricárei forme de autoritate nu predispune la libertate responsabilá, ci Ia forme capricioase de nesigurantä, care, la rândul lor, vor duce la forme de autoritarism nejustificat sau de neglijenlã. Paternitatea duho¡,rriceascä nu era legatä neapárat de vârsta sau de vechimea în mänästire, ci mai ales de daruriie deosebite care împodobeau viata celor care primeau o asemer¡ea wednicie. Teodor, venitîn mänästire la 14 ani, la vârsta de 53 de ani va primi responsabilitatea catehizärii fralilor, la scurt timp tesponsabilitatea de iconom la Tabennese, pe aceea de inspector general aI întregü koinonia çi apoi pe cea de pärinte aI întregü comunitãF, datoritä harismelor de care dãdea dovadä, çi nu datoritä inteli gentei sau abilitätü administrative, reale si ele, de altfel, la acest

tânä¡ ascet. Copil fünd, întro bunã zi, Teodor a venit la Sfântui Pahomie çi ia zis: ,,Awa, as wea sä-mi garantezi cä eu îl voi vedea pe Dumnezeu, altfel n-ar avea nici un rost faptul cã am venit pe lume". Awa Pahomie i-a spus: ,,Tu wei sä-l vezi în viata aceasta sau în viata viitoare?",,Vreáu sä-l väd în viala aceasta, dar pentru totdeauna", a räspuns Teodor. -Atunci, gräbestete sä rodeçti ceea ce este scris în Evanghelie: ,,Fericili cei curali cu inima cáci

:¿ Ibidem,

92,

p. 119-120.

înváþt de un tânär noua modalitate tlc luEu (A.. Veileux, op.cit., f 2, pp. 90-91). r lbidem, 95, pp. 120 107 , 147 . Se läsa

de pregátire a

matedalélor

Page 118 of 137 aceia vor vedea pe Dumnezeu"(Mat. 5:8). Si dacã un gând necurat intrã în inimata (pãrintii egipteni folósesc terment de ,,inimä"pentru ceea ce capadocienii numesc ,,minte.,, adicä ,,adâncr:l"din noi), fie cä este vorb'a de urä, de räutate, de gelozie,

de invidie, de dispret pentru fratele täu sau de slava desa¡tä, imediat sá-ti vinä în minte çi cuvintele: ,,Dacã voi consimti la weunul din aceste gânduri, nu-l voi vedea pe Dumnezéu.,. Auzind aceste cuvinte de pe buzele párintelui nostru pahomie, Teodor a început sä se pregäteascä ,,cu bucurie., sá meatgá (spre

Dumnezeu) prin smerenie si curáfie, asa încât Domnuf sá împlineascä în viata cea färä de sfârsit, dorinta sa de al vedear. Gândurile de genul celor despre care vorbeste Sfântul Pahomie qi altele asemenea, care Ìntineazá sufletul si sunt aducätoare de patimi, t¡ebuie sä nu ,,acopere locul,, din noi în care poate fi väzut Dumnezeu si de unde El se va putea reflecta, ca dintrc oglindä, încá din aceastá viaiá. Dacä, prin ascezä, nu sunt înläturate de pe ,,suprafata oglinzii,. sufletului nu numai patimile, ci si gândurile pátimaçe, nuì vei putea vedea pe Dum_ nezeu nici aici çi nici dincolo, indiferent al cui ucenic ai fost. Teodor a în{eles cá se poate considera ucenic si fiu duhor,micesc al Sfântului Pahomie împlinind prin sme¡enie si cuÉtie, ceea ce auzise de la pärintele säu duhor¡nic. $i în întreaga ia vialá, Teodor a dovedit cá era ucenic al al'vei pâhomie, nu doa¡ recÍamându-se ca ucenic, ci contemplând realmente pe Dumnezeu în sufletul sãu dupá modelul gi învátãtura maeshului. Marele merit al Sfântului Pahomie a fost cá ,,a näscut,.duhor¡niceste asemenea fii. Horsiesius, alt fiu duhovnicesc al Sfântutui pahómie. desi nu èxcela pe linie administrativä, va fi ales de douä ori pärinte at comunil.á!ii. Paternitatea duhovniceascä se exercitä cuprinzând în inte rio¡ul ei si sub autoritatea ei princþiul ierarhic, nesuspendat totusi pentru cel cate ajunge pärinte al comunitätii mai mici sau mai mari, realitate semnalatä de pärintele placidé Deseille astfel: superiorilor în'comunitate se fundamenteazä tot"Autoritatea deauna pe sfintenia si pe harismele personale ale fiecäruia si pe 14. Veilleux, op.cit., p. 56.

o desemnare ieruhicá. Aceasta din urmá intervine mai pulin ca o másurä de ordin juridic, cât ca o recunoastere a harismei delinute de subiect, carel declarä astfel însuflelit de acelaçi duh de care era însuflelit Pahomie [...]Textele pahomiene stabilesc

totdeauna

o legáturä

foarte strânsá între calitä.tile duhovniceçti

ale superiorilor çi desem¡area lor în diversele responsabilitáli. Ele nu semnaleazá niciodatá alt criteliu pentru alegerea lor"r. 1n acest sens, Teodor va spune egumenilor mánástirilor din

cadrul koinoniei: ,,Nu eu v-arn desemnat din capul me-u; ci, dupä cum mi s-a descoperit de la Domnul, aça am fäcut"z. ,Nu oricine are sarcina conduce¡ü sufletelor, ci numai cei desávârsiti"3. ,Cei care se aseamänä cu Apostolü prin faptele lor meritä sá fie numiti
Paternitatea duhovniceascä

în

comunitatea Sfântului

Pahomie, se aseamänä cu cea existentä în monahismul de tip anahoretic prin faptul cä se exercitä exclusiv în interiorul sistemului ierarhic qi comunitar. Comunitatea discerne çi apreciazá realmente harismele. Tot ea este cea care verificä în ce mäsurä acestea sunt în duhul înaintasilor. În cazul comunitátii pahomiene vedem acest lucru la moartea lui Petronius çi a Ìui Teodo¡: f¡atii rámân foarte mâhniti de fiecare datä. simtind si märturisinå cä au rämas orfani priri moartea acestor doi parinii în care odihnea duhul lui PahomÍe. Solicitat de Sfântul Atanasie cel Mare sá-çi asume calitatea de

pärinte al comunitätü dupä moartea prematuÌã a lui Teodor, Horsiesius va spune: ,,Oasele dreptului noshu pärinte rámân întradevär în mijlocul nostru pânä astäzi. Acestea zunt rd?dui¿¿¿¿e pe care Pahomie lea dat ca pdn ele sä fim birdtori asupm celui viclean". Dacã rânduiala nu v,a avea drept obiectiv biruirea satanei çi nu urmfui rcalizarea aceshri lucru în viala fiecärui frate,

r

Placide Deseille, Ilespr¡t tht nw@úmn

Bellefontaine, 1980, p. 18. :r Lefort, op.cit., p. 332, 2-3. Festugière, op.cit., p. 126. I l¿fort, op.cit., p.55, 27.

eaùfnÍs\

Abbaye de

Page 119 of 137 nu va fi altceva decât un cuantum de mäsuri restrictive care. Drin frust¡ärile, umilintele si revoltele interioare pe care le la favoliza si gmem nu va aduce ordine î¡ viata nimänui, nici îl comunitate, ci va genera dezordine gi cäderi fätise sau ascu¡se în cursele celui viclea¡, în interiorul spalului unde va stäpâni asa-zisa rùnduidã, sau la ,,adäpostul" asa-ziseirânduipli. Inima pärintilor nogtri poate într¿dev-ar sä fie în paceîn ceea ce ne prive$e, atunci cârrd aceqtia vád cá urmagii lor dau ¡oade duhovnicesti pentru Dumnezeu i...1 Cäci eu cred cä dacá ryrergem potrivit rânduielilor pe carc el (Teodor) ni le-a dat, el va fi üimisul nostru în fata lui Dumnezeu si a dreptului nostru pärinte Pahomie [..,] Dupã ce pärintele nostru, avva Horsiesius, a spus acestea egumenilor mänästi rilor si tuturor fralilor adunali, el s-a ridicat si s-a rugat pentru ei, apoi ei l-âu îmbráliçat cu multá bucurie ca çi cum ar fi väzut pe pãrin{ii noçtri Pahomie si Teodor în mijlocul lor."1 In comunitatea pahomianä pärintele duhovnicesc, chiar si câ¡d accede la cea mai înaltã responsabilitate2, nu succede d.e fapt nimänui, ci continuä o paternitate, paternitatea duhovniceascä - deja existentä, ale cárei începuturi au fost puse de Dumnezeu lnsusi prin întemeietonrl comunitätii. ln interiorr¡l congrega{iei, Sfântul Pahomie este pärinte, nu numai pentru fiecare, ci si pentru înteaga comunitate (asa cum episcopul este pentru Bisericä), färä sä se substituie epismpului ur,- interion:l gon$egaliei (se gäsea totdeauna zub ascultarea episcopalä çi de fiecare datä când întemeia mänästi¡i o fäcea cu binecuv.antarea episcopului), driar dacã nu e¡a preot. Paternitatea lui se fundamenta pe harismele personale primite prin harr.l lui Dumnezeu, nu pe succ€sìunea apostolicä institutionalizatã si nici pe hirotonie pärintele duhov(ca în cazul episcopilor çi a clerului, în general). nicesc se naste mai întâi el însusi prin Duhr¡I Sfânt la o viatä intensä întru Dumnezeu, educându-se si märturisindu-se el îúsusi dea lu¡gt¡I întregü vieTi. Paternitatea aceasta se extinde treptai,

este recunoscutá de

ceila[i

care vor

fi fericili

sá

fie adoptali

duhovniceçte, educati çi ffescuF sub autoritatea acestei paternitäf. Numirea în rcsponsabilitäF care presupun paternitatea duhor¡niceascä, nu-l instituie pe cineva párinte duhomicesc, ci-i confirmä o calitate pe care deja o are. Altfel, numirea în acea responsabilitate nu va fi altceva decât exersarea mai rcuçitä sau mai pulin reuçitá a unei luüfui administrative, sub masca paternitãtü. O asemenea percoanä nu va fi niciodatá párinte duhovnicesc, ci ,,tätuc"- boss sau stäpân. Nimic altceva. Ot în Bisericä niciodatä bunul administrator nu va putea sä se substituie pärintelui duhovnicesc, gi nici nu se va confunda cu acela, oricât ar Încerca.

Sfântul Pahomie a fost incontestabil pärinte duhor¡nicesc färä sä fi fost preot. Duhor.nicia lui nu se ¿onfundä cu puterea legärii gi dezlegärü pácatelor (primitä prin taina preoliei).l Duhovnicia presupune ceva aparte, tocmai de aceea nu orice preot primeçte wednicia de duhovnic exclusiv prin taina preoliei. In duhovnicie este nevoie de o harismã specialä conferitá preotului de episcop printr-o cereonie religioasä specialä. Paternitatea Sfântului Pahomie nu a fost una sacerdotalä; putem spune însä cä nu á fost haricä. Pate¡nitatea Sfântului Pahomie nu e nici formalá, nici canonicä, ci existentialá, una practicatä zi de zi, nu ocazional.

I

A. Veilleu{, op.cit.,208, pp. 255-256. ¿ Horciesius avea sã spunã cu aceeasi ocazie ,,Domnul m-a numit cu párintii nogtri, ca sä fiu slujitorul vostru al tuturor, aça cum DoDnul a spus

Ia¡ Eu în mijlocut vostru sunt ca uiul T ^E]"lg!gli:. 22:27). A. Veilleux, p.2b6. op.cit., 208,

care slujegte.(iuc.

1 ln aceastá pdvintá meritä ceicetatä cartea lui Irenée Hausherr, Paternítateø sí înÅtuntû:reø duholmiceoßcd. în Rdsdritu| crestin, trad. de M. Vladimirescu, Deisis, Sibiu, 1999.

Page 120 of 137 cele cê çia propus. Despre Sfântul Pahomie nu avem dovezi

V. SFANTUL PAHOMIE - BIRUITORÄI, SATANEI, Fã,cÃToR DE MTNUNT çrvIzroNAR Ca toti Sfintii Pärinti ai pustiei, çi Sfântul Pahomie a avut experienle dure cu duhurile rele. In ;;Vietile"sale nu se istorisese suferÍnlele pe caÌe Pahomie le-a alrrt din partea satanel biogra' fiile î1 prezintá pe marele awä aureolat de biruinlele sale. Ispitele çi confruntárile dure cu duhurile ¡ele nu au fost însä putine.Stim aceasta din însäsi mãrturia pe care Sfântul Pahomic a fácut-o ucenicilor sãi, consemnatä în cateheza aI cárei text s'¿t pástrat: (Fiul meu, va spune Sfântr:l Pahomie, ascultä-mä; nu Îi neglijent ,,nu da somn ochilor täi, nici dormitoare pleoapelor tale, ca sä scapi ca o gazelá de curse"(Proverbe, VI, 4-5); cäci si pc minê, de multe od, toate duhurile m-au asaltat, din copilárit mea. Când eram în pustiu, ele má copleçeau pânä mi se sfârsca inima, încât gândeam cä eram incapabil sá mai rezist amenintárilor diavolului; acesta má amelea în toate chipurile; dacä m[ afirmam, el aprindea împotriva mea duhurile sale care må räzboiau; dacä má lineam deo parte, el mä copleqea cu neruçinarca sa; de multe ori inima îmi era ráväsitä, mä duceam de colocolo si nu-mi gáseam liniçtea. De fiecare datá când cädeam lû picioarele lui Dumnezeu, cu lacrimi, cu zdrobire de inimá, cu

posturi çi privegheri, atunci duqmanul gi toate duhudle salc slábeau în fala mea, eu mä umpleam de cäIdurá dumnezeiascå çi percepeam îndatä ajutorul lui Dumnezeu; cäci în mila Sa, Dumnezeu îsi descoperä fiilor oamenilor puterea çi disponibi-

litatea spre a-i ajutÐ1.

Nici un nevoitor nentru cele sfinte nu scaoá de räzboire¿t satanei, mai ales în perioada de început, când diavolii fac tot cecu ce pot spre a-l speria çi a îrnpiedica pe anahoret sä

r Lefort, op. cit., p. 3; Cf.

P.

24, 5-10.

împlineasc[

în

detaliu privind rãzboirea satanei, ca în cazul Sfântului Antonie. Faptul cá simtea inima sfâsiatã în lupta cu diavolü este zuficient sá întelegem cä lupta cu diavolul nu este o joacä. Dar în compensa$e vmea ajutorul lui Dumnezeu. Sfântul Pahomie sem¡aleazá cä Dumnezeu nu luptä cu diavolü în locul nostru, de aceea el îl îndeamnä pe ucenicul sáu: ¿uptä-te si tu împotriva patimilor diavolesti pentru a nu le urma çi Iisus î!i va acorda ceea ce ti-a promis)r. Lupta omului este realá si efectivä. Diavolul care l-a ispitit pe Hristos poate ispiti pe oricine. Dumnezeu a dat însä omului întelepciunea si cumpátarea prin care recunoaçtem gândirea diavolului pe care so urârn si dz care sdjugimz, diavolul fugind, desigur, de la cel în care locuieste Duhul Sfânt. Cel în care locuieçte Duhul sfânt este plin de foc, ,,foc ce.l arde pe diavol, dupä cum focul îl arde pe çarpe si pe scorpion"S. Iatä de ce atunci când Sfentul Antonie se aseza la rugäciune, diavolii o rupeau la fugä çi se plângeau cã ard, iar alteori îi läsau pe monahi sä doarmä spre a nu-i arde cu psalmii si rugäciunile lor. Cum poate sä devinä însä omul foc?

Mai întâi, prin înleløpciuræ ç1 cu.mpdtme; acestea presupun diavolul î!i çopteçte [..J nu ceda cuvintelor lui "daú, viclene, cäci afunci Duhul lui Dumnezeu nu va veni, ci se va retrage de ìa tine, si vei släbi çi vei ajunge färä puteri ca Samson"4; pri.nresphgerea atamlui dinaolului: ,,este momentul sä te faci fiará sau parã de foc, încât sä arzi cjrice nedreptate; nu trebuie ca ohava sá te pätrundä si ca s- -o¡t"s, prin cugetarealn uirtutilz caxe ne vor însoti în ziua mortü6. Or, toate acestea presupun c?mpdtareaîn angajarea asceticä2. Itrorsiesius va spune mai târziu cä ,diavolul te îndeamnä de multe ori sä faci angajamente ascetice r" l. poli împlini8, ca apoi sä te arunce în deznädejde. priuegherea:

t

!:.*"

^

: Lefort, op. cit., p. 7. : Ibidem, p. 19. : Ibidem, p. 27. a lbidem. û. 11. ! ruia"^, i,. rz.

o

lbidem, p. 18.

I Ibidem, 8

p. 8.

f*"""piu;

Cf.

L"fort, op. cit., p. 81.

Page 121 of 137 Omul üebuie sd z¿¿ uite æ si-a propus atunci când a ales calea spre Dumnezeu, pentru cä ,,diavolii nu trec pe nimeni cu vederea"l. În acest sens,.,omul hebuie sã nu dea libertate inimü: pläcerea demonilor este ca omul sá dea frâu libe¡ inimii, si în felul acesta îl vor duce la pierzare, înainte ca omu-l sã realtzeze acest lucru"2. Libertatea inimü poate fi înteieasä în dublu sens: Þe de o -noastre parte, o putem înfelege drept lãsarea în voia propriilor dorinte, pe de altä parte, având în vedere ceea ce Capadocie¡ii si Pärintii de mai tâ¡ziu desemnau cu termenul de,,mintea putem sprne cá paza inimii ar fi sinonimä cu,paza min$i. prin urmare, în lupta sa împotrila satanei, foarte importantä este disciplinarea min!ü (a adâncului din noi) si a puterii dejùdecatÌi. Asadar, omul nu poate da frâu liber gândurilor çi imagnatiei, çtünd cä prin acestea satana îi poate dejuca proprüle-i aspiratii çi idealuri, fãcând pur gi simplu inutile celelalte osteneli pe drumul spre Dumnezeu. A nu da frâu liber, fie inimii fiaturü sentime¡rtale a zufletului), fie minú¿i (nivelùlui cugetätor - abstract si imaginativ), presupune priuegherea si rugdciunea3, care trebuie sä ducä la aten{ia deosebitä cu privirc la toate virh¡tile, nu numai la unele. Sfântul Pahomie scoate în evidentä acestea în sfatulile pe cáre lea dat ucenicilor, pãstrate pânä în zilele noastre çi priblicate în Patroto gia Or isntalis. ,þa$Ior - va spune Sfântul Pahomie - este nevoie de multá priveghere pentru mântuire; adesea aud pe demonü cei räi, unü läudându-se cu diverseie modalitäti prin care înçealä pe asceti, iar altii plângându-se si zicând: cutare este în mod statornic în rugáciune; nu pUtem suporta dogoatea rugáciunü si ne îndepfutám de eI.,Açadar, ferifi-vã de ei totdeauna si întäriti-vä cttnu.tn¿Ie Iui lrszs, cãci atunci când urma! vointa lui, dusmanii nu se vor întäri asupra voasträ. Ei nu sunt decât cenusä si fum si nu oot exista în fata celor care se tem de Domnul..,4' ' 1

:r

Sfântul Pahomie, Cateheza I; Lefort, op. cit., p. 6. Ibidem, p. 48. Ibidem, p. 4.

'P.

240

O., 6, p. 487.

Iar în allá pare, Sfântul Pahomie îi îndeamnä pe ucenici la pruden!ä, spunându-le: ,,Fratilor, vä rog sä-mi spuneti dacã cineva, având o casä cu o sutá de camere si care-i este necesará,

vânzând cuiva o camerä din interior, va împiedica pe cel care a cumpárat respectiva camerä sä vinã. în ceea ce acela a cumpãmt? [...]Asa este si cu credinciosul care are toate roadele duhului si care va pierde pe weunrll dintre ele, fie datoritä lipsei sale de grijä, fie datoritä vicleniilor satanei. Lãsând de-o parte virtutea, nu va fi el slab în acea parte pe care a abandonat-o eI însuçi? Dacä omul nu privegheazä sä-si înalte sufletul, va stäbi el însuçi prin aceastá micá poartä ascunsä prin care intrá potrirrnicul, si el va pierde toate virtulile. La fel este çi în luptá cu cei care se îmbracá complet în armurá împotriva duçmanilor si, adesea, primesc lovitura mortalä printro foarte micä pa.rte pe cale au neglijato [...] Trebuie, asada¡ ca fiecare dintre noi sã se înarmeze si sä se împodobeascä cu toate virtutile, cáci este foarte important sã iei în seamä toate virtul.ie" I kivegherea este necesará tocmai pentu a nu petmite satanei sä ne domine prin ceea ce consideräm lipsit de importantä pentru mântuire. be cele mai multe ori conìideräm úpsite de importantä faptete märunte, ,,nimicurile"de fiecare zi, uitând cä de cele mai multe ori acestea ne hianesc ,,micile ¡äutäti"prin care ne pierdem; pentru cä, datoritá lor, privegherea släbeste si cãdem din virtul.e. Prhegherea implicá aten{ia sporitá, fatä de orice si oricine care san putea dovedi sau cale ar putea constitui po¿ria (la prima vedere, neînsernnatä) prin care satana va putea avea acces în cetatea sufletului, dar adevárata priveghere este cea care devine rugäciune continuä, stare (paradoxal spus) dinamicä în care este invocat numele lui lisus. Iatá cä invocatea continuä a numelui lui Iisus este o ptacticã foarte veche în asceza crestinä. r P. O., 6, p, 488. Imaginatlvä o casä în care se aJlä o sutã de camere. Dacä cinev¿ cumpärã una din camelele stäpânului casei, poate fi cineva ca.re sä poatä säl împiedice sã intre în acea camerä chiar dacä ea s¿r afla exact în miilocul casei? Asa este si cu omul credincios. Chiar dacä are toate roadele Duhulu i, dacã este neglijent fatå de unul dintre acestea, nu va fi slab în fata dusmanului cl.l privirc la acea roadä:l lfu.p ffAntl,ihri Pùmìp (ve¡siunea bohairicä); Cf. A. Veiueü4 op. cit., p. 86.

Page 122 of 137 Sfântul Pahomie aJirmá din pioprie experien!ä cá satana nu are consistentä în fala celui ce se teme de Dumnezeu. Existä o fricá de Dumnezeu a începátorului, dat çi a celui cale a plogrcsat deja pe drumul desävârçirii: prima este frica de a Încálca ooruncile. cealaltá este frica de a cädea di¡ iubirea lui Dunnezeu þe care o sim{i în viala t4 acomodându-te modului de viaþ dumnezeiesc împilinind voia lui Dumnezeu eqrrimatä pril porunci' Satana nu are putere asupra celui care se teme sä cadä din iubirea lui Dumnezeu çi privegheazá în acest sens. Frica de Dumnezeu este cea care ne stimuleazä atenSa în procesr:l de împropriere a virtutilor. cea care, unitä cu iubirea de Dumnezeu, dá consistentá vituiilor. fäcând din priueghne trezaie (starc statornicä de luciditate a mintü çi în acelaçi timp de cáIdurá çi prospe$me a inimü care duce la statomicia înfäptuirü binelui). Aceasta este cea carei fac pe diavoli sá fugä realmente. Asadar, eçti virtuos când ai fricá deDomnul, iar cet cu fricä de Dumnezeu este un adevárat smerit. Din lupta cu demonü eI a ieçit învingätor. Sfânhrl Paho

mie ajunsese la discernämântul duhurilor. $tia câad, în anumite împräjurári, i se aráta un duh malefic sau uí înger al Domnului. Avèa discernämântul acestor plezenle pún reactia propriului säu trup la arätãrile respective çi prin raportarea spuselor celor care i se arätau la textele Scripturii. Biograful sáu egiptean istoriseçte cá la un moment dat, pe când Sfântul Pahomie lucra la împtétitul unei rogojini, i s-a arätat diavolul în maniera în care i se aiäta, de obicei, ca Dumnezeu. $a tulburat întratât, încât çi mintea pärea cä nu mai gândeste. S-a ridicat în picioare, a prins arätarea de mâná çi a suflat spre ea. Fantoma a dispfuut, iar mâna demonului care era în mâna lui s-a topit pur çi sirnplul. Sfântul Pahomie avea o meiodá proprie prin cale distingea duhurile rele de cele bune: compara spusele diverseior personaje care i se arátau cu duhul celor spuse în Scriptrrä' ,$tunci când ¡ealiza, cäci cuvintele acestora erau în acord cu cele insuflate de duhul lui Dumnezeu în Scripturä, el era de^acord cu descope-

rirea care i t

se fäcea

Uat*t*tt

prin îngerul de luminä"z

Pahomie (versiunea bohairicä); Cf. A Veilleux, op. cit.,

p. 161.

z Viala Sfântului Pahomie (Fragm. I, versiunea sahidiricä); Cf. A. Veilleux, op. cit., p. 324.

Depáçind deja pragtd ispitirilor satanice atingând încä din viala aceasta un grad de sfinlenie carel fäcea invulnerabil fa!ä de ispitele satanei (lucru rarisim), Sfântul Pahomie ajunsese sä vorbeascá cu diavolii ca çi cum ar fi vorbit cu orice om, alteori, prin rugäciune îi alunga pur çi simplu din cei posedali de puterea lor. IntÌ{ zi, diavolul sa arátat Sfântului Pahomie çi lui Teodor, î¡ chip de femeie, spunându-le celor doi asceti cä, în acest chip vine sä-i ispiteascá pe cei puternici. Diavolul precizeazã cä de la venirea în lume a lui Hristos puterea demonilor a fost foarte mult diminuatá, încât pot fi dispreþili çi ridiculizali de oameni, aça cum sunt de fapt, fualii pnelrn4tofori din comunitatea Sfântului Pahomie.
I L o., e, p. nes.

Page 123 of 137 pe când se gásea în pustiul Amnon, pe care trebuia sá-l stlábatá pentru a ajunge la mänástirc, Sfântul Pahomie a fost înconjurat

de o multime de diavoti care-I copleçeau cu laude de genuì ,,Iatäl pe omul binecuvântat de Dumnezeu". Pahomie nu lua în considera{ie laudele lor insistente çi mincinoase' EI se ruga cu stáruintá în inima sa çiçi márturisea lui Dumnezeu päcatele, dejucându]e planul ispititorilor' Dupá aceea a intmt în dialog cu ei, spunându-Ie cu toatá simplitatea:,,Voi nu puteli sá má târâti spre slava deçartá, ráutácioçilor, cäci ÎmÍ cunosc päcatele pentru care va trebui sä plâng mercu de teama pedepsei celei resnice. Nu am nevoie de cuvintele voastre înselätoare si de vicleniile voastre, cáci lucrarea voastá este aceea de a pierde sufletele; cunosc räutatea pärerilor voastre, prin urmare, nu mã inlereseaz á laudele voastre" 1 Si biograful Sfântuiui Pahomie va preciza cá acea multime de diavoli l-a tulburat pânä la intrarea în mánástire. Acest lucru melitä deopotrivá remarcat. Mänäs" tirca constituia un spatiu în care Párin$i pnevmatofori alungau prczenla satanei. Spa{iul mänästirii constituia un loc al prezentei soeciale a lui Dumnezeu (unde satana nu mai avea deja acces), dãtoritä ostenelilor fratilor çi sfinlmiei lor çi nu numai lucrärii exclusive a lui Dumnezeu. La smerenia prin care ispita satanei este limitatä se ajunge prin angajarea cu toate puteriie noastre pe calea virtulii. Acesta este punctul de vedere al Sfântului Pahomie destáinuit prin ráspunsul dat unui frate, care îl înt¡ebase: ,,Cum se face cä, înainte de venirea demonului impostor, noi avem o fo te sánátoasá putere de judecatá cu privire la înfrâ" nare çi la smerenie çi la celelalte virtu$; când este vorba însä de punerea în luclate a ceea ce am cugetat, adicä de Ébdare atunci ãorim ceva, de uitarea ji$Iirilor când ne mâniem, de cugetul smerit atunci când suntem läudati? $i cum de suntem slabi $l pácätuim în mr.rlte cazuri analoage?" Alwa Pahomie a räspuns; Pentru cä nu mergem cu desävârçire pe drumul virtulii' de aceea nu înlelegem modul de a fi çi a actiona al demonilor. Prin urmare, nu putem înlelege çi cunoaçte (exclusiv) prin gândirc$ 1 P.

o.,

6, pp. 441-442.

absbactä, modul de a fi si modul demonilor de a ac,tiona, îtcât stim dinainte de sosirea celui care ne ispiteste si sä ne ferim de el, sá respingem confuzia gândurilor cáre însoiesc prezenta satanei. Asadar, trebuie ca în fiecare zi si în fiecare ceas, sá tum¿m teama de Dumnezeu, ca pe un uttdelemn, pe partea cugetãtoare sä

a sufletul¡ri, cäci ea este principiul eficierrt al fáptuirii çì o fäclie spre cunoaçterea prin puterea de judecatá a celor care ni se întâmplä. Datoritá fricii de Dumnezeu, mintea noasträ nu mai tinde spre mânie, spre dorinte pätimaçe, spre neräbdare sau spre oricare din acele pasiuni care neduc la räu; ea îl face pe cel atacat de demoni mai priceput în a judeca (realitatea) si zuperior latä de lumea celor netrupe$i, încât sá nu mai dea ätenùe lucrãrii demonilor; îl face sä calôe în picioare serpii si scorpiile si toatä puterea dusmanului"1. Iatä un text în care, în mod clar Sfântul pahomie precizeazä cä ferirea de ispitele satanei si bi¡uirea acestuia nu ãste o pro blemä de o¡din teoretic, ci mai degrabä, de ordin practic. putôrea de judecatä a omr:lui sporeste çi capätä luminä în mäsura în care omul este angajat serios çi total pe drumut virtutii si când drumul virhr$i nu este o cale färä Dumnezeu, si niii una care

înseamnä prrr gi simplu conforma¡ea la anumite principii abstractq ci aceea în care te gäsesti într-o relatie spôcidá ìu Dumnezeul cel viu .Tocmai. aceastd. relnrlie cu Dumnezeu este cea care ne Sne în virtute. Cu alte cuvinte, ne dä putere sá întelegem lucrarca satanei çi sá-t biruim. Gradul de virtute este cei caie te face sä cunosti realmente pe Dumnezeu, dar si sä percepi prezenta satanei çi nu numai exercitiul puterü de judecatä oricât de logicá ar fi aceasta. Pentu lupta împotriva satanei nu este nevoie numai delogicä, ci de judecata dreaptã, posibilä numai prin iluminarea de 2s, care, la rândul ei va fi imposibitã fárá efortul ¡eal .i concret pentru curätie moralã si viÉúte.

Minunile si sensul acestora Sfântut Pahomie a fost ii un fäcäto¡ de minuni recunoscut. Din câte am constatat, obiectivul preocupärilor acestuia l-a

constituit mai degrabä organizarea sistemului monahal ca 1 P.

O., 6, pp. 4zg480.

'

Page 124 of 137 atare. Dacä evaluäm, açadar, modul de formare 9i func{ionare a

comunitálii

pahomiene, aceasta este

prima

çi ceamal impol:

tantä minuneã Sfântului Pahomie. Cu toate acestea' biografii Sfântului Pahomie au relatat çi câteva minuni. Cele mai multe sunt vindecäri, adicá aducerea la starea de normalitate a sänátátii unor persoane. EIe se înscriu, de fapt, pe linia rânduielii oàhomiene, de ¡eaducere a oamenilor la restabilirea raportuilor normale cu Dumne2eu çi întreolaltä. Se istorisegte cá la un moment dat mänästirea a rámas fárä grâu. Fratii s-au întristat çi au venit la Sfântul Pahomie sä-i împärtáçeascä necazul. Toatá noaptea sfântul s-a rugat. A doua zi, ia poarta mänástirü a apfuut un om influent în administralia locali ca¡e lea adus o cantitate însemnatä de grâu, în urma unei vedenü pe care o avusese în vis ùl noaptea precedentã.r Despr'e Sfântul Pahomie se istoriseçte cä a vindecat de o hemoragie pè sotia consilie¡ului^din Nitentori (localitate la sud

'

de Tabennese, pe valea Nih¡-lui).2

zi un om a adus la Sfântul Pahomie pe fùca sa, drinuitä de o boalá cauzatä de posedarea de diavol. Sfântul Pahomie aratä tatälui fetei cä demonul pusese stäpânire pe fatä pentru cá aceasta îsi întinase curätia. Aceasta s-a angaiat ca din acel moment sä-çi

lntro

pastreze curã$a. Sfântul s-a rugêt pentru ea, a unso -cu untde iemn si tânára sa vindecat. Pe un tânär îndräcit Sfântul Paìomie t-a vindecat prin hránirea lui cu pâine binecuvântatä în mänäs tire çi prin ungerea cu untdelemn sfintit.S Pe un alt tânär în&äcit pii" *gäciune la poarta inträrü în mänästire'a Tot tr

"i"ãu.ut de îndräcire Sfântul Pahomie a vindecat

prin rugäciune un frate

venit dintr-o mänástire.s Sfântul Pahomie nu cáuta sä fie neapfuat un taumaturg, desi. datotitä sfinteniei sale s-a dovedit fäcátor de minuni çi taumaturg. Pentru el adevárata vindecare nu era vindecarea trupeascá, ci vindecarea sufleteascá. Jstfel, dacá un om care I

! : -+

A. Veilleux, op. cit.. p. 60 Idem, p. 62. Idem, p. 66. ldem, p. 157.

c ldem, p. 158.

era orbit altädatá în mintea sa de idolatrie, astázi este condus pe calea Domnului, încât vede clar çi cunoaqte pe Creator, aceasta nu este în acelaçi timp, atât pentru suflet cât çi pentru tr'rp, aindecare si mânfuíre pentru totdeauna în fala lui Dumnezeu? Si, dacä un altul fiind mut pentru cá minte, îçi va deschide ochii çi va merge pe calea cea dreaptä aceasta nu este o¿ndecare? Si dacä mâinile altuia sunt infirme din cauza leneviei sale de å împlini poruncile lui Dumnezeu, atunci când i s-au

desdris ochii si face ceea ce este bine, aceasta nu este , oate,aìnÎn fine, dacá unul fiind, desfrânat sau orgolios, iar cineva arátându-i calea, acela se va întoarce de la päcat, aceasta d,ecare?

nu echivaleazá cu o mare aindecme?r Toatä iconomia mântuirä este vastá lucrare de însãnätoçire ^o a firii umane çi a lumü în gmeral. Intreaga activitate a Sfântului Pahomie a urmärit mâ¡tuirea sa si a celòr adunati în jurul säu. Vindecärile fizice nu erau altceva decât frânturi dintr-un proces general de vindecare a întegului (omul, în acelaçi timp fiin!ä psihofizicä). Ele se produceau ca o consecin!ä a faptului cä Sfântul Pahomie avea harul lui Dumnezeu, cä se gäsea cuprins de ambianta qeatä de harul mâ¡tuitor. Ceea ce considera el cel mai important lucru, Émânea însá vindecarea omului în suflet, consecinþ logicä a credinlei adevärate si a autenticei träiri a acestei credin{e. Sfântul Pahomie a stabilit rânduieli precise pentru ucenici, ca aceqtia sä se mântuiascä, çi nu sä devinå pur gi simplu fäcãtori de minr¡¡i çi taumatugi. El va spune lufful acesta întro împrejurare din care putem înlelege raportul dintre dreapta credintá si darul facerii de minuni. , a:' Intro zi, niçte cälugäri eretici au venit la mänástire gi au zis unora dintre ucenicü awei Pahomie: ,,Spune!i-i lui Pahomie: Dacá eqti cu adevãnt om al lui Dumnezeu çi vezi cá Dumnezeu te ascultá, vino sä treci cu noi pe deasupra acestui fluviu (era vorba de Nil) ca sá stie fiecare dint¡e voi cine are mai multä parresia (îndrâznealä, în sensul bun aI cuvântului, Iibertatea de a vorbi deschis cuiva) în fata lui Dumnezeu!"Fra!ü, çtünd cä Sfânful Pahomie era fácátor de minuni si cá avea ortodoxia r Idem, pp. 6&6 7, Pe unul !a vindecat de muqcãtura unui $arpe, pe altul de idropicä. (La deuxième vie sahidique, 10, 11; A. Veilleux, op. cit,p.327.

_

Page 125 of 137 credintei, s-au dus la staletul lor çi i-au relatal propunerea

Minunile nu se produc pentru satisfacerea vanitálii cuiva, ci pentru mântuire, dupä cum vanitatea nimánui nu poate impune Iui Dumnezeu facerea de minuni. Sfântul Pahomie orecizeazâ însã cã Dumnezeu poate îngádui satanei sá facá semie extraordinare çi isprävi nebänuite, ca cei vanitosi si cei eretici sá se piardä datoritä pelsistentei lor în erezie si în necredintá. Nu putem impune vointei lui Dum¡ezeu facerea de minum nici mãcar atunci când este vorba de sänátate. lnsãnátoçirea prin mimrne nu este o obliga{e , ci un dar de care Dumnezeu ne înwedniceste. Pentru acest da¡ trebuie însä sä ne înwednicim.

ereticilor'. Erau siguri cä Pahomie, pentru demonstlarea dreptej credinle,. va smeri orgoliul ereticilor. Stareful s-a. mâhnit însá

ûentru naivitatea ucenicilor säi si lea spus: ,,Nu çti$ cä asemenea iereri nu sunt dupá voia lui Dumnezeu çi cá sunt sträine de moclul nostru de comportare? Ce lege dumnezeiascä ne permite sä aclionäm în acest fel? Dimpotrivá, Mântuitorul nostru ne poruncegte în Sfânta Evanghelie, ca stânga sä nu çtie_ ce face 'Cá.i nimic n-ar fi mai vrednic de plâns decât lipsa de àre"ptu. va face sá încetez sä-mi mai plâng pácatele, sä mä care má minie îngrijesc sä scap de chinurile veçnice çi sä ajung ca-un Pry¡9 î" ceõa ôe priveste gândurile [...]" Fratü, räspunzând, l-au întrebat: ,,nDar, cum îndräzneste ereticul çi cel care stá depalte de Dumnezeu sá te cheme la aça ceva? rel="nofollow">" Sfântul Pahomie le ráspunse: <Este Þosibil ca, chiar si e¡eticul så traverseze fluviul ca çi cum ar meige pe uscat, cu permisiunea lui Dumnezeu çi cu ajutoml satanei cã erezia sá nu dispará çi pentru a întäri printr-o faptä îndrázneatá credinta celor care rátácesc datolitä celui care lucreazá în ei (diavolul). Celo¡ care au venit Ia voi çi v-au propus cele ce miati cetut, mergetj çi le spuneli urmätoarcle: ,,Toate ostenelile mele çi toatá rârma mea au drept scop, nu sá travelsez fiuviul mergând pe deasupra apelor, ci sá caut cum sá scap de judecata lui-Dumnezeu si cum sä evit, cu ajutorul Domnului' ïicleniile sataneÍ, cum este cea pe care mi-o propune$ voir Spunând. acestea, a sfátuit pe füi sái duhovniceqti sá nu se fäleascá cu succesul lor, sä nu doreascä sá aibä viziuni, så vadá demoni sau sá urmeze propria lor voin!á în situalii similare celei În care n asese gäseau atyn¡i çi sá nuJ ispiteascá pe Dumnezeu

Trebuie

acum ùrainte, nu mai päcátuiti, ca, dupä cum el v-a vindecat de bolile voastre, sä vã dea deopoûivä si curaj pânã în ziua trecerii voastre în viata de dincolo." z Sávârsirea de minuni este. realmente. o dovadä a sfinteniei vieçi, dar nu este singura si nici una suficientä pentru mântuire. Incheind Predica de pe munte în care a expus liniile generale ale învãJáturü Sale, Mântuitoml a spus: ,,Nu oricine îmi zice Doamne, Doamne, Doamne, va intra în împärä$a cerurilo¡ ci cel care face voia Tatälui Meu Celui din ceruri"(Matei 7, 21). Si continuä, vorbind despre judecata din urmá: ,,Multi îmi vor zice în ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu ìr numele Täu am prorocit, si nu în numele täu am scos d.emoni si nu în numele tiu am fácrit

minuni multe? $i atunci voi märturisi lor: Niciodatä nu v¿m cunoscut pe voi. Depärta$-vä de la mine cei ce lucrali färáde.

p

menea

Iegea"(Matei 7, 22-23). Iatä de ce Sfântul Pahomie, fäcätoru] de minuni, era inte. resat mai degtabä de mântuire, de existenla discretá, dar puternic ancoratä în Dumnezeu, evitând pe cât posibil ca ceilalti sä vadã nivelul sfinteniei sale si intensitatea Ìelatiei sale cu Dumne. ' zeu, de minuni fãcátorul.

celerl.)'

prin lucrarea lui Dumnezeu este un semn cã este peste tine, dacä vindecärile fticute de dumnezeiesC harul Dumnezeu prÍn tine sunt dovada cá suferinla este postelioará sänätätii. cä räui este posterior binelui si cä firea omeneascá poàte fi.óalm"ttt" si toúl însánátositä, cäutarea mi¡unii cu orice bret, ostentatia în facerea de minuni si efortul de a face diverse írpìå"i i" oãitii l"mii spre a-ti aräta credinla sunt de la cel ráu' Dacá minunea

1 P.

o.,

6, pp. 4?7478.

facem viata

sá adecvatá acestui dar. Trebuie sä-l cerem ..:.. prin rugáciune, nu sá-l impunem prin propria noasträ voin!ä.l luturor celor pe carei vindeca, Sfântul Pahomie le dädea urmätonrl sfat ,,Puneti-vä nádejde în Dumnezeu ca¡e va vindecat! De

.

1 ln va antele egiptene ale Vi4ii Sfântului Pahomie s-au pãstrat douá fragmente din rugãciunile pe care Sfântul Pahomie le rostea cu ocazia vindecärii cuiva. A. Veilleux, op. cit., pp. 157,327-328. ' Deu.rièrme rie sahidi@¿, A, Veilleux, op. cit., p, 327.

Page 126 of 137 Sfântul Pahomie a fost fäcátor de minuni si vizionar. Din relatarea de mai sus am constatat cä nu recoma¡da ucenicilor sá caute da¡ul facerii de rninuni si nici sä aibá viziuni. De ce, oare? Inainte de toate, pentru cä ambele daruri ar fi adus riscul orgoliului, Íar pe de altá parte, cä, atât într-un caz, cât si în celälalt, cáutátorul de minuni si de viziuni putea fi înçelat de diavol. SfântuÌ Pahomie avea un foarte putetnic simt al concrs. tului, de aceea nici nu cäuta minunile si viziunile, si nici n-a fäcut caz de ele atunci când a a!'ut pa"rte de ele, deçi în urma unei viziuni a pus bazele sistemului säu chinoviall si nu de putine

ori, in urma unor viziuni lua mäsuri obiectuaie nentrú buna fu¡ctionare a comunitãlii2. Tot printr-o vedenie Sfântu] Pahomie va lua cunostintä de viitorul nefedcit al comrìnitätü (pe ca¡e a Înfiintato si a pãstolÍt{), datoritä neglijenlei, erorii. neîntelegerü dintre pástori, datoritá supremaliei celor rái peste cei buni si pentru cä numã¡ul celor rái va fi mai mare decât al celor bu¡i.
Odatã, Sfântului Pahomie i se alatä un înger carei semnaleazä exceqrl ascetic al unui frate, exces care Du era din tâvnã pentru cele sfinte, ci din orgoliu. Marele awã intervine prompt sprc a aduce la dreapta socotintä pe frctele ispitit cu excesul de zel monahal. Vie bohairique, ,A- Veilleux, op. cit., p. 82. Altä datä, în urma unei añtãri de înger, va scoate din comunitate pe cei

neascultãtori. Ibidem, p. 156. r P O., 6, pp. 448-449.

spre a ne face o idee în acest sens, fárá a menliona situa!ü mai

aorooiate de wemurile noastre

-

lndurerat de asemenea viziune, Sfântul Pahomie cere lui Dumnezeu explicalie pentru toate acestea. La un moment dat i s-a arätat Mântuitorul însuçi, înso{it de doi îngeri care, între altele, i-a spus: ,,Numärul mic al celo¡ ca¡e vor fi mântuití în acele wernuri de întuneric exagemt va avea un mod de comportare mai înalt în desävârsire decât al celor de acum.[...] Cu adevärat, vä spun cá aceia vor fi prosläviti la fel cu cei care acum au o conduitä Într-adevär fueprcçabilä çi vor fi apreciali demni de aceastá mântuire [...] O, cât de nefericit çi plin de cäin!ä va fi acet atflet care ø þdrd.sit tumea çi s-a consacrat Lui DwnnezaL dor

r atrditpotrù)itpromisiuníifdcuie" 1, potrivit, am spune, angajamentelor luate çi voturilor depuse. Poate cá Sfântul Pahomie cerea ucenicilor sä nu caute vedenii si pentru a nu avea parte de prcvestùi de genul celor pe care Mântuitorul însuçi i lea fäcut lui çi din care am redat câteva fragmente. Conditüle în care monahü çi toti nevoitorii în viala asceticä vor cäuta mântuiea Într-o lume care va fi cu totul alta decât cea în care täia Sfântul Pahomie, potrivnicä mântufuii, vor fi luate, cu sigUmntä, în calcul la judecata din urmä. De aceea Mântuitorul îi precizeazä cä cei mântuiti (din nefericire, pulini la numár) vor avea aceeaçi cinste cu cei care se bucurau în acea vreme de prezen{a fizicá a Sfântului Pahomie între ei. De relinut însä, cä duhul Sfântului Pahomie gi o parte din învä!äturile si modului de vialä au rámas în comunitá{ile monahale pânä astázi. Poate în aceasta constá privilegiul, dar si responsabilitatea, atât pentru monah, cât çi pentru oricare om care-çi doreçte sá se mântuiascä, çi sä rämânä în comuniunea eternä cu Hristos. Apreciind valoarea sistemului monahal pahomian, arhimandritul Efrem Enácescu spunea cä douä au fost raliunile penuu care monahismul de tip pahomian s-a räspândit cu o aça' de mare rapiditate, çi anume: existen{a unei rânduieli modemte $i aplicarea ei cu toatä stdctètea la tof. monahii, gi în aI doilea 1

Ibidem, pp.450-452.

Page 127 of 137 rând, cent¡alismul acestui sistem, faptul cä ,,mãrìåstirile erau unite întro congregatie condusä de câtiva demnitari, dirijalä de un superior general si reglementatä de o adunare generalä tinutä la mänästirea-mamä sau sediul congregatiei."l Precizäm cá mänãstirile sfânh¡Iui Pahomie erau unite nu înü-o simplá congregatie, ci într-o &oiruni¿, comunitate si structurä adminisFativä în iare componeDtele ei se a_flau în comuniune. Iar comuniunea eiã realizatä prin vietuitorii din cadrul acestei structui comunitare. Consideräm cá arhimand¡itul Efrem avea dreptate, dar rânduiala färã omul care a gândito a çi träit-o el mai întâi, nu ar fi reusit mare luc¡u. Melitul deosebit în ráspândirea si impunerea monahis .

mului chinovial de tip pahomian revine întemeietorului säu. om cu adevärat sfânt, dotat cu un gmiu organizatot deosebit si

mai ales, cu o disponibilitate desävãrsitä põrtu náirea de cãtr:e el însugi mai întâi a celor gândite propuse celorlalti. çi

CONCLUZII

În paginile de mai sus am încerct sá scriu o carte despre dinüe marii maestri crestini. Si am început cu monahii.

câ1iva

Nu ne'am propus sä scriem despre to{i maegtrii creçtini (lucru imposibil), gi nici nu putem limita notiunile de maestru, de d,ascdl, de îndnuruitor crestin si de pdrinte duhormicesc numai la cälugári. Ne-am limitât sá prezentäm ¿eoø din începuturile monahismului crestin si côfe c¿ua din via{a, gândurile si preocu-

pfuile unor mari nevoitori în viala monahalä e$pteanä din secolul al IVìea çi începutul secolului al V-lea, considerând toate acestea drept pildä çi mesaj pentru noi. Monahismul adevärat a avut si are maestri. Dar, are maeqtú pentru cá are cu adevämt ascef¿, oameni care exerseazä zi si

noapte învãtätura Evangheliei, oameni care s-au fäcut cu adevärat temple ale Duhului Sfânt. Dupã cum au fost cei despre care am scris, tot asa au fost çi sunt cei.despre care n-am scris çi nu scrie nimeni, dar ale cäror nume au fost si sunt înscrise în cartea vietü, lucru mult mai important. Mai toate religüle au avut çi au peßoane cre au dorit si care doresc o angajare mai intensä pe drumul mesajului reli$ei pe care au slujit{ sau o s\iesc. C}estinismul nu a fost si nu este lipsit de asemenea personalitäti. Din rândul acestora a apárut monahismul crestin, fãrä sä fi fost influentat în weun fel de religiile precrestine si necreqtine.

1 Arhimandritul Efrem Enãcescu,

lismul+ gl9!gr, !ânnicu (

privire generalå asupra mona-

-Vâlc€a 1933, pag 42. Este vorba de mitropolitul Basarabiei 193&1943) care a sc¡is cartea de mai sus pe când era arhimøndrit. Mit¡opolitul Efrem a murit în 1968 la Ce¡nic4 u;de a träit cu domiciuul

fortat din 1948.

Dacá initial, forme de via!á monahalá au apfuut chiar în interiorul comunitäpor creçtine (în gi pe lângä parohii, sau pe Iâng centrele episcopale), mai tfuziu monahismul a luat formä anahnretictú: monahii träiau retnsi în afara comunitätilor reli$oase, iar dupä aceea, au luat dmmul pustiului. ln pustiu anahoretii siau pus la încercare puterile nu numai cu viala asprä a pustiului, ci si/sau mai ales, cu ,,locuitorii" spatiilor unde nu rodeçte nimic diavolü. Aici, în pustiu, ascetii siau propus säl

Page 128 of 137 biruie pe satan, ca o compensatie pentru atâtea biruinte ale duhurilor rele din Ìume. Aici anahoreliÍ se luptá cu duhu¡ile rele în numele lui Dumnezeu çi pentru Dumnezeu: Cuvântul lui Dumnezeu trebuie sä se audá çi sä rodeascá driar în spaliul unde nu existau oameni; Hristos trebuie propoväduit peste tot, pâná la marginile lumii. Pentru aceasta, anahoretul. hebuie sá lupte mai întâi cu el, cu omul cel vechi din el, cu.acel nivel omenesc foarte dependent de biologia omeneascä. Anahoretul nu neagá puterea acestui nivel omenesc, ci îçi propune (çi nu.de pulne ori reuçeçte) sål punä în serviciul penoanei irtregi: trup çi suflet, nu numai trup; ba, mai mult, în slujba aspiraliilor cu adevãrat oemenqti (nu lumes,fi), suscitate în noi de Cuvântul lui Dumnezeu în care credem cu toatä sgriozitatea si în împlinirea cäruia nädäjduim. Anahorctismul (respectiv, monahismul) a fost un fenomen general în Bisericä; nu putem afirma cä a apärut pentru prima datá în Egipt, însä acolo fenomenul anahoretic si monahal, a fost foarte amplu gi marcat de persona.litáli uriaçe, care au dat dc

vadä de performan{e duhovniceçti inimaginabile. Sfântului Pimen i-a venit ideea scrierii Apofiegmeürr Pärintilor din Sctrit. Acestora s-au adäugat atele, precum çi operele altor asceli, teologi si organizatori ai monahismului. Acestea sunt izvoarele care ne-au permis cunoastetea fenomenului anahoretic çi monahal eiptean de la începuturi gi pânä în perioada apogeului säu. Izvoarele cercetate neau permis sä cunoastem câteva din elementele fundamentale ale nevointelor lor ascetice, câteva din roadele nevointelor lo4 dar, mai ales, mesajul lor pentu urmaqi çi, de ce nu, penuu noi, oamenü secoluli al XXI-lea. , Spu4em acestea pentru cá, deçi cei despre care am scris, au häit din þunct de vedere istoric cu mai bine de gaisprezece secole în urmã, învá!áturÍle lor su¡t ralabile si azi pentru cregtinul carc wea un spor de viatá duhormiceascä. Iar modul în care ei s-au folosit de br¡¡urile lumii poate constitui un reper pentru omul de azi, victimä a lumii.consumiste m¿dsrne,lwne matlernã, de cele mai multe ori prin conforhrl material, decât prin cel autentic: confortul duhor¡nicesc. Or, aceastä veritabilä stare de confort

nu ti-o oferä decât ¡elatia fireascá cu natura înconjurátoare (care trebuie. cultivatä çi îngÌijitä, nu exploatatä iresponsabil si pângäritá), cu semenii (care trebuie tratati cu întelegere $i dragoste), si cu Dumnezeu (care trebuie adorat prin întregril nostru mod de fi). Acestfresc în viatä l-au cáutat marii asceti ai Egiptului, fie träind în singuútate, fie în comunitätile semichinoviale (cum e¡au cele din jurul sfintilor Antonie, Macarie Egipteanul, Macarie Alexandrinul, Pamvo, Ioan de Lykopolis etc) sau în ceie chinovale, înfiintate de Sfânt¡¡l Pahomie. Pärintii pustiei nau cäutat nici exhaordinarul, nici spectacularul, ci.firescal dat de träi¡ea în pace cu ei însisi, cu lumea înconjurátoare si cu Dumnezeu. Firescul, normalul acesta pare paranormal si suprâfiresc pentru omul obisnuit cu ano¡malul si nefircscul concretizate în lipsa päcii cu el însusi si cu semenii, în agresivitatea fatä de lume si în necredinta si indiferenta fatä de Dumnezeu. Prezentarea sfintilor asceti egipteni fäcutä mai sus, wem sä fie o provocare pentru omul de azi de a cäuta relatiile firesti cu cele trei realitãF spre care se orienteazá activismul säu: sinea proprie, aproapele cu lumea înconjurätoare si Dumnezeu însusi. Departe de noi sã recomandám izolarea delume si pustia, dar consideräm cä o disputare criticä si responsabiiá fatã de lumea nefirescului (numit firesc), lumea päcatului, a îndépärtärii de Dumnezeu si alienantä este necesará. Tot atât de necesarä consideräm cá, este retragered. în universul nostru interior (ca altádatä, ascelii în pustiu), azfo¿nøløa (de vorbä cu propria constiintä çi cu Dumnezerl si cumporl¿re¿ de asa-manieia, incat sä ¡ealizäm firescul: starea de libertate în care constiinta nu ne acuzá, inima se lärgeste si face loc în ea tuturor, iar mintea nu se va mai räzboi cu gândudle pätimage, ci, curativä si special pre gätitá, va face posibilä säläsluirea în ea çi în înireaga füntä umanä a harului lui Dumnezeu. Cele de mai sus, prezentate din vietile asceF-lor ggipteni, ne confirm á, ca aæastd llbertate si o¿cest firesc sunt posibile. Deci, sá luám aminte!

Page 129 of 137 TABEL CRONOLOGIC Domnia lui Decius

249-25t

Naçterea lui Altonie Pavel de Teba se retrage în.pustiu

271

Domnia lui Aurelian Sfântul Antonie se retlage în viala asceticä Sfântul Hariton, venind din Iconium se stabi

284

Ajunge împärat Dioclelian

270-275

leçte la Fara 285-305

Domnia lui Diocletian

285 292 293

Sfântul Antonie în'castrul din pustiu Nasterea Sfântului Pahomie

.

500 JUJ

304

505 506 308

311 312

515

. ',

Prima Tetrahie Naçterea Sfântului Ilarion la Tharata Naçterea Sfântului Maca¡ie Nasterea Sfântului Macarie Egipteanul . Edictul de perseculie a creçtiniìor Nasterea lui Pamvo Sfântul Antonie ajunge foarte cunoscut, încât multi monahi vin çi se stabilesc în jurul lui Sfântul Ila¡ion vine în E$pt sä-I viziteze pe Sfânhrl Antonie A 2-a Tetrahie Constantin este proclamat împärat la York Sfântul Ila¡ion se întoarce la via{a mänästireascä din Gaza Sfântul Antonie vine în Alexandria pentru a încüaja pe márturisitorii credin{ei. La 24 nov. este martirizat Sfântul Petru al Alexandriei Lupta de la Pont Milvius Pahomie este recrutat în armatä Acum încene viata asceticá lnfrângereä de iätre Licinius çi moa¡tea lui Maximin Daia Sfântul Antonie în Muntele interior Botezul Sfântului Pahomie Sfântul Atanasie vine Ia patriarhul Alexandriei

Page 130 of 137 Jto

Edictul din Mediolanum Sfântul Pahomie pune bazele comunitätii din

320(323)

Tabennese, Persecutia

32t(328) 324

345

r.

.

ì

346

Sinodul de la Niceea Sfântul Atanasie a¡'unge patriarh al Alexandriei

õóÐ

328

Licinius Pahomie

lui

Teodor vine Ia Sfântul Constartin ajunge singur împärat

343

:

329

Infiintarea mänästirii Pébu

550

Sfântul Atanasie vine

îí

.

',

Tebaida

Se pare cä

Amun vine în Nitria, iar Macarie Egipteanul în Schit lnjurul aceshri an apar primele mänästiri în 333

Palestina (la Besanducia, lâa$ä Elevteropolis) Botezul Sfântului Macarie Alexandrinr¡l

.

Sinodul din Tyr. P¡ima exilare a Sfântului Atanasie' Anastasie êste ales episcoþ h.Ierusalim

JJO.J¿ f

337

I .

558

.

339-346 340 .

34L

.

Teodor ajunge egumen la Tabennese, iar Sfântul Pahomie se stabileste la pébu Botezut împäratului Consiäntin si moartea sa Sfântul Pahomie îsi fixeazä reseáinta la pébu þau Fan) Intoa¡cerea Sfântului Atanasie din exil Moare Constantin cel Mare Constantiu ajunge împärat filoarian în Orient, iar Constant în Occident Sfântul A¡tonie viziteazä Alexandria çi Nitria Se pun baz ele comunitátii Kellia A doua exila¡e a Sfântului Atanasie Se pare cá a avut loc hirotonfuea ca preot a Sfântului Maca¡ie Egipteanul Sfântul Atanasie çi cãIugãrii, apárãtorii säi, merg la episcopul Romei, spre a-i cere ajutor Sfântul Pahomie înfünteazä mänästi¡i în apropiere de PanopoÌis Sfâ¡h¡l Antonie fl descoperä pe Pavel din Teba;

JÐf

560 JOI JO¿

¿oJ

364

Sinodul de la Sardica (Sofia de azi) Rufin çi Fericitul leronim Sinodul din Latopolis. Moartea Sfântului Pahomie, la 9 mai. Moare Petonios, la 21 iulie. Horsiesius devine superiorul comunitä$i Catehezele Sfântului Chiril din IerusalÍm Nasterea lui Senuti lnti¡arcerea din exil a Sfântului Atanasie Retragerea în pustiu a lui Ioan de Lijeopolis Sfântul Chiril ajunge episcop al Ierusalimului Horsiesius îl însãrcineazä pe Teodor cu conducerea coniunitätilor pahomiene. Amon vine Ia Pébu Constanliu rámâne singur împä.rat. Sinodul din A¡les (555-354) Moare Sfântul Atanasie Sfântul Atanasie se refugiazä la cäIugtuü din Tebaida Sfântul Ilarion päräseçte Palestina Botezul SÎântului Vasile cel Mare çi vizitarea mánästirilor din Palestina çi Egipt Sfântul Ilarion viziteazä monahü din comuni. tatea Sfântului Antonie de Ia Muntele interior Saracinii atacå comunitátile monahale din Tebaida Sisoe se stabileste în Tebaida Sfântul Atanasié scrie ,,Viata Sffutului Antonie" Sfântul Atanasie este cäutat de guvematoruI Artemios în mãnästirea din Pébu (Fan) Moare Constantiu; Iulian Apostatul ajunge îmoárat roman Sfântu] Atanasie päráseçte Aiexandria pentru un nou exil Moare lulian. Iovian ajunge împärat Sfântul Atanasie revine din Tebaida în Alexandria Moare IovÍan. Valens ajunge împärat (în 566 se va boteza cu botez arian) Se nasc

Page 131 of 137

.

367 568

370

J/¡-¡lÐ

, . 376

377

378 379

580 581

382 583

384 585

JöT)

588

.

., ,

Epifanie ajunge episcop în Salamina Moare Teodor. Horsiesius reia conducerea comunitä!ü pahomiene Sfântul Vasile ajunge episcop în Cezareea Moare Sfântul Atanasie cel Mare. Fratele çi succesorul säu, Petru, fuge la Roma din cauza persecutiei lui Valens. Ieronim se cálugfueçte Rufin si Meianiâ Romana fac un pelerinaj în din Egipt. Moare Pamvo Mai mul{i episcopi si cãìugäri cad pradá perse culiei semiariene çi sunt exila$ Melania ajutä pe exilatü egipteni din Dioce-

590 391

591-392

nese

392 JYJ

saleea

Mela¡ia se stabileçte çi pune bazele comunitátü de pe Muntele Mäslinilor Sfântul Eftimie se naçte la Melitene Porfirie la lordan, , Va-iens este ucis la Adrianopol . Moartea Sfântului Vasile cel Mare. Ieronim ajunge preot . Teodosie cel Mare ajunge împárat în Orien (Ianuarie) Edictul lui Teodosie. Ortodoxia este declaratá religia oficialá a imperiului Sinodul II Ecumenic (Constantinopol) EvaÊrie Ponticul vine la Muntele Máslinilor, fäcâld o vizitá Melaniei. Ieronim vine la Roma Pòrfiiie vine ta Ierusalim . , Ierònim vine la Bethleem Evagrie vine Ia comunitatea din Kellià - ;.. ajunge patriarh al Alexandriei dupá Teofil Timotei, alt fuate aI Sfântului Atanasie Fericitui IeronÍm se stabileqte cu grupul sáu Ia Bethleem. EI inträ în mînästirea înfiinlatä dp r,. Epifanie din Salarnina. Teofil ajunge patriarh aI Alexandriei ; Ioan ajunge episcop al lerusalimului Palladius vine în Alexandrià

Moa¡e SfântuÌ Macarie Egipteanul. Palladius viziteazä cälugärii din NiÍia Edictul lui Teodosie împotriva párinlilor Palladius viziteazä comunitatea din Kellia Teofil därâmä templul zeuiui Serapeum din Canope çi construiegte pe locul sáu mänästirea Metanoia, dupá sistemul mänástirii din Tabm-

594

596

599

Porfirie ajunge Sawofilax Dioscor ajunge episcop la Damanhur Moare Macarie Alexandrinul Epifanie viziteazâ Ierusalimul si hirotoneste preoli în mänästirea fondatä de el la Betleem. Dá nastere conflictuiui cu episcopul Ioan pe carel acuzä de origenism. Ieronim se implicä în conflict Sfântul Arsenie, se pare, se stabÍlegte la Schit Palladius face o vizitä lui Ioan din Lycopolis Moartea împäratului Teodosie cel Mare Arcadius ajunge împärat în Orient, Honorius în Occident Moare Ioan de Lycopolis Porfirie ajunge episcop de Gaza Restabilirea linistii la Ierusalim. Rufin revine în Occident Sfântul Ioan Gurä de Aur ajunge episcop în Constantinopol Moare Evagrie Ponticul. Teofil al Alexandriei compune o epistolä împotriva antropomorfismului. Teofil porneçte perseculia împotriva celor acuzali de o¡igenism Paladius çi Sfântul Ioan Casian páräsesc.Egiptul.

400

Palladius rämîne un timp în Palestina Ioan Casian este hirotonit diacon de Sfântul Ioan Hrisostom la ConstdntinoDol

Page 132 of 137 Palladius ajunge episcop în Helenopolis, iar Heraclid episcôp de Efes. Sinodul din Alexandlia, contra origenistilor Mel4nia revine în Occident. Fralii longimani sunt exilati din Egipt în Slg/topolis Fratii longimanì yin la Constantinopol

401

403 404

405

Moare Epifanie de Salamina. Sinodr¡l de la Stejar

,

Sfântul Ioan Hrisostom èste timis în exil Moare Paula, stabilitä la Bethleem în 585 cu grupul lui Ieronim. Ieronim traduce în latineste,,Rânduiala"Sfântului Pahomie Rufin taduce în latineste monacho"Historia rum in Egypto Sfântul Ioan Casian vine la Roma Sfântul Eftimie. ajunge la Ie¡usalim si se stabileçte Ìa

406 407

407-408 408

410

4tl 4t2 475 417

479420 420 42L

Fata

425 426 428 431

434 438 439

444 450

Sfâltul loan Casian scrie ,,Collationes,, Sfântul Eftimie se stabileste la Khan-el-Ahmar Nestorie ajunge patriarh äe.Constantinopol

Sinodul al III-lea ecumenic, la Efes; scoiterea

lui Nestorie din Scaun A doua devastare a comunitätii din Schit.

Sfântul Arsenie se mutä la Ttoa (Tebaida) Aducerea moastelo¡ Sfântului Ioan H¡isostom la Constantinool Moartea Melaniei cea Tânárá' Moare Sfântul Chiril al Alexandriei. Dioscor ajunge patriarh

Marian. ajunge împärat

prin

cäsätoria cu

I.UlCneIra

'

Diosmr este depus din scaun. p¡oterius ajunge arh. Juvsìalie este tecunoscut ca patria¡hãI Ierusalimului Timotei uzurpä pe Juvenalie Juvenalie revine la tron Dioscor moare la Gang¡a Vanda]ü ocupä Roma ittoare împãrãtul Itlarcian. Leon ajunge împärat Moare Sfântul Simion Stâlpnicul Moare papa Leon cel MareMoare Sfântul Eftimie Zenon devine împä¡at Cáderea Imperiului Roman de Apus Sfintirea mänästirii Sfântului Efiimie Zenon dá,,Henotikonul, Sfântul Sava înfiinteazä mänástirea din Mar

pat

Palladius exilat la Syena Moare Sfântul Ioan Hrisostom

Prima devastare a comunitätü din Schit Moartea lui Arcadius; utcatea pe tron a lui Teodosie aI Illea (încä minor) Paladius lá Antinoe Devasta¡ea Romei de A]aric. Moare Rufin. Melanira, revenitä în Orienl moare la lerusalim Eftimie si Teoctist se stabilesc în Wadi Muketlik Moare Teofil aI Alexandriei Sfântul Chiril ajunge patriaxh al Alexandriei Paladius.ptuáseste Egiptul HJæatia este ucisä în Alexandria ,. Sinodul din Diospolis Palladius ajunge episcop de Aspuna Moartea Eustokiei si a episcopului Ioan de 1 Ierusalim. Ptaylios ajunge episcop în Ieru- \ salim. Melania cea tânärä vine la Ierusalim \ Palladius scrie,,Historia lausiacä,, 'Sfântul Ioan Casian sc¡ie,,Institutiones"în Marsilia Eftimie lasä pe Teoctist la Wadi Mukellik

Juvenalie ajunge episcop al Ierusalimului

452 453

454 455 451

454

I +IJ 474 +lr) ltD

482 483

¡tâDa

490

49r

Sfântr¡l Sava este hirotonit preot. Moa¡e în SS2 Anastasie devine împárat. Favorizeazä mono

fizitismul

518

527

Justin ajunge împärat Justinian ajunge împä¡at

532

Räscoala Nika

Âto

EdictuI împot¡iva påsânilor

Page 133 of 137 542-545 543

548

'

:

polului Al V-lea Sinod ecumenic Moare Justinian, Justin II se urcá pe tron O nouá devastare a comunitátü din Schit

:l:lJ 565 JI I

582

602' 61q 611

olJ 614

o,L /

628 629

oJl

634

o¡o

'

DJI'

o+l a

Ciuma va devasta Orientul :Edictul lui Justinian împotriva lui Origen Moariea Teodorei, împáräteasa Constantino-

/1,

Mauricius ajunge îmPärat Focas îl ucide pe Mauricius çi se proclamá îmoärat Heiaklius devine îmPärat Ioair cel Milostiv a ajuns patriarh al Alexandriei , . Perçü. cuceresi Antiohia Persü cuceresc Damascul Pe¡óii cuce¡esc lerusalimu-I çi-l iau prizonier , .. pe patriarhrd Zahada. ?erçii duc Sfânta Cruce la Ktesifon Peßii cuceresc Alexandria Moáre regele Cosroes.al Perçilor Luptâ de la Múta. Heraclios învinge pe persi çi Ie distruge capitalâr Ktedifon Cruce la Ierusalim. ' Heraclios âduce Sfânla Modestùs ajunge patdarh al Ierusalimului, care moale curând Sofronie ajunge patriarh al Ierusalimului Lupta de Ia Yarmuk Sofronie estellevoit sá deschidá portjle califului Omar . Moare Heraclios Alexandria este cucerilä cle arabi çi apoi tot

''

Egiptul.!'

,,

Este data,la cate începe lunga agonie a mona-

hismului e$Ptean. Datele de mai sus sunt preluate din Derwas J chity, Et le désert devin rmcité.... Un introduction à llétuãe du monaclisme ég)?ti9n et palestinien da$ lEmpirc chrérien, Abbqà de Beuefontaine, t980' 1

i i,1

$. ut;

[t N

ili¡'

tr

¡S

#

Page 134 of 137

Alexandria, Nitria, Keltia, Schit

Centre mänästireçti din Egipt, sec. IV-VII

Page 135 of 137 .:

CUPRINST

I

PARTEA I - MOTTVATIA MONAHALÃ.............................

T

I. Originea si motivatia monahismului anaho¡etic ..... l) II. Spiritualitatea pustiei..................................... ........... plt III. Lupta cu diavolii si rugäciunea ................................ 4S A. Monahul, între lupta cu sine si cea cu demonii...... 4$ IV. Primii 4nahore1i........................................................... 1. Sfântul Pavel din Teba.................................................. 2. Sfântul Antonie cel Mare si ucenicü säi .................... 5. Învátätura Sfântului Antonie cel Mate ..................... 4. SÎântul Ammonas........................................................

6g Z0 72 Z9

gz

5. Sfântul loan din Lykopolis si comunitatea lui ..........92 6. Sfântul Apollo gi comunitatea din Hermopolis .........99 7. Sfântul Amun çi comunitatea din Muntele Nitriei .101 8. Ar,'va Or si comunitatea sa ...........................................106

Awa Pamvo.... .................................10g Sfântul Macarie Alexandrinul si comunitatea din Ketlia .....................................................109 11. Sfântul Macarie Dgipteanul si comunitatea din Schit .............,.........................................114 9.

10.

PARTEA A ITA - INCEPUTIIRILE MONAHISMIJLUI

CHINOVIAI........

..................................127

I. Sfântul Pahomie si monahismul chinovial................12g 1. Succesorii

Sfântului Pahomie......................................1S9

2. çenuti din Atripe............................................................14S II. Principiile care tau ia baza monahismului ..................146

pahomian Sfânhrlui Pahomie .............. 1. Sfânta

Scipturã în viata si opera

.................148 2. Relaþa cu Traditia Bisericii çi mai ales cu Pfuintii ...................................,.................,.....154

Page 136 of 137 3. Principii teologice .........................................................1S6 4. Principii de ordin ............162

moral...

IlI. Structura organizatoricã çi functionatitatea comunitãtii pahomiene.....................................................192 1. Viata în koinonia potrivit Rânduielii

ä+Þ alfa

í

omega

Sfântului Pahomie .............................................................199 Egumenul general sau avVa..;........................................194.¡, .

Egumentul........

.................................19S

Mai marele casei..............................................................1g5 r 2. Intrarea în mánástire ...................................................1gg 3. Tinuta monahalä, hrana, odihna si munca ..............202 4. Rugáciunea si culhrl divin pubIic..............................207 5.

Bolnavii........... Sanctiuni.........

.................................210 .................................210 7. Reuniunile anuaÌe......................:.. .......................,........2.14

6.

IV. Paternitatea duhorrniceascá - slujire si autoútate

în

comunitatea pahomiànä ...........................................2 1ZK V Sfántul Pahomie - biruitor al satanei, fäcãtor de minuni si vizionar ........... ..........................258 Minunile çi sensurile acestora ......................................:..245

Conclu2ii...................:...........:.......;..............................:.......2S5 .........:........................2S2 Hä4i..,.,.. ,......... ..................................265

Tabel

cronologic .

PR. PROF. DR. ENE BRANISTE

LITURGICASPECIALÃ Lucrare monumentalã (çi unicã în domeniu) a marelui liturgist pr. Ene Braniçte, se constituie într-un curs care li se adreseazä studenlilor Facultä9ilor de Teologie Ortodoxã din România, çi nu doar lor, deoarece orice credincios practicant sau chiff preot de mir poate gãsi rãspunsurile legate de anumite slujbe çi rânduieli - descrise în amãnunlime, cu toate implicaliile lor sacramentâle. Acest curs (care atr,rnci s-a bucurat de binecuvântarea Patriarhului Justin) a apär^ut initìal în douä edilii, în vremurile ateismului oficial:izat. In anii 80, tirajele nu au acoperit nici pe departe cererile, iar de un deceniu încoace nici o editurá nu s-a încumetât la aceastá vastä înheprindere, din pricina gabaritultri lucrárii çi a speciñcitäqii lìmbajului teologic folosit. Citito¡ul . fie el student teolog, cleric sau credincios - a¡e în faþ cel mai complet instrument de lucru privind ierurgiile Bisericii Rãsãritene, pnvind tipicurile çi folosin-tele diferitelor slujbe uzuale, cu'descãrcare imediatá ûr viala corpusului sacerdotal saüa laicah¡lui. ''

:'

www.nemtra.ro

Page 137 of 137

Tehnorêdactare computerizatã: IMIItrAELA

FRUMU$ANU

Aprãrut 2003, Bucureçti rmÞtul r:hter¿Ù se varsã în contul Uniunii Scriitorilor .* nr. 45.10.I0.32, BCR s."ror .I,

.ri_L_-, ¡

Bucu.ej.'-

a