Componente, concepte si tehnologii de reţele de calculatoare

Cuprins I. Introducere ................................................................................................................................... 3 II. Documente necesare pentru activitatea de predare..................................................................... 4 III. Resurse ...................................................................................................................................... 5 Tema 1: Componentele unei reţele de calculatoare .................................................................... 5 Fişa suport: Componentele unei reţele de calculatoare ........................................................... 5 Tema 2. Servicii de retea ........................................................................................................... 15 Fişa suport: Servicii de reţea ................................................................................................. 15 Tema 3. Tipuri de reţele de calculatoare ................................................................................... 34 Fişa suport: Tipuri de reţele de calculatoare ......................................................................... 34 Tema 4. Topologii de reţele de calculatoare ............................................................................. 49 Fişa suport: Topologii de reţele de calculatoare.................................................................... 49 IV. Fişa rezumat ............................................................................................................................ 57 V. Bibliografie ............................................................................................................................... 61

1

I. Introducere Materialele de predare reprezintă o resursă – suport pentru activitatea de predare, instrumente auxiliare care includ un mesaj sau o informaţie didactică. Prezentul material de predare, se adresează cadrelor didactice care predau în cadrul şcolilor postliceale, domeniul Informatică, calificarea Administrator reţele locale şi de comunicaţii. Modulul Componente, concepte şi tehnologii de reţele de calculatoare, pentru care a fost elaborat materialaul are alocate un număr de 120 ore, din care: Laborator tehnologic 60 ore Activităţi de predare 60 ore Parcurgerea modulului se face în săptămânile S1-S6.

Competenţa/Rezultatul învăţării Identifică componentele unei reţele de calculatoare

Prezinta conceptul de servicii in retea

Teme •

• Fişa suport:

Tema 1:

Componentele unei reţele de calculatoare

•

Descrie topologiile reterlei de calculatoare

•

Servicii de reţea • Fişa suport:

Tema 3:

Tipuri de reţele de calculatoare •

Componentele unei reţele de calculatoare

• Fişa suport:

Tema 2:

Servicii de retea Compara tipurile de retea

Fişe suport

Tipuri de reţele de calculatoare • Fişa suport:

Tema 4:

Topologii de reţele de calculatoare

Topologii de reţele de calculatoare

Absolvenţii nivelului 3 avansat, şcoală postliceală, calificarea Administrator retele locale si de comunicatii, vor fi capabili să utilizeze echipamentele retelelor de calculatoare, sa cunoasca si sa utilizeze protocoale si terminologii de retea, sa cunoasca si sa aplice 3

topologii de retele locale (LAN) si retele globale (WAN), modele de referinta OSI (Open System Interconnection), sa utilizeze cabluri, unelte pentru cablarea structurata, routere, in conformitate cu standardele in vigoare.

II. Documente necesare pentru activitatea de predare Pentru predarea conţinuturilor abordate în cadrul materialului de predare cadrul didactic are obligaţia de a studia următoarele documente: •

Standardul de Pregătire Profesională pentru calificarea Administrator reţele locale şi de comunicaţii, nivelul 3 avansat – www.tvet.ro, secţiunea SPP sau www.edu.ro , secţiunea învăţământ preuniversitar

•

Curriculum pentru calificarea Administrator reţele locale şi de comunicaţii, nivelul 3 avansat – www.tvet.ro, secţiunea Curriculum sau www.edu.ro , secţiunea învăţământ preuniversitar

Alte surse pot fi: •

CD ataşat materialului

•

Pentru fişa 1, Componentele unei reţele locale, este indicat a se folosi prezentarea PowerPoint ataşată materialului, cât şi a se consulta următoarele materiale: http://realpunk.3x.ro/html/net.html

•

Pentru fişa 2, Servicii de reţea, recomand consultarea materialelor de la adresele: www.referatele.com/referate/informatica/online5/Servicii-inretele--Retelele-locale-referatele-com.php, http://en.wikipedia.org/wiki/Dhcp

•

Pentru fişa 3, Tipuri de reţele de calculatoare, recomand consultarea materialelor de la adresa: http://www.preferatele.com/docs/informatica/2/construirea-unei-ret17.php

•

Pentru fişa 4, Topologii de reţele de calculatoare, recomand consultarea materialelor de la adresa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Topologii_de_re%C5%A3ea

III. Resurse

Tema 1: Componentele unei reţele de calculatoare Fişa suport: Componentele unei reţele de calculatoare Acest material vizează competenţa:

Identifică componentele unei reţele de calculatoare Conţinuturi tematice: •

Componentele reţelei de calculatoare: calculator, server, hub, switch, bridge, router

•

Aspectul fizic şi simbolurile componentelor unei reţele de calculatoare

Calculatoare şi servere O reţea de calculatoare este un grup de calculatoare şi echipamente periferice care partajează (folosesc în comun) resurse. Rolul reţelelor este de a oferi utilizatorilor acces rapid la date, imprimante sau alte echipamente periferice aflate pe mai multe calculatoare, asigurând în acelaşi timp fiecărui utilizator performanţele şi securitatea necesare. Operaţia prin care se acordă drepturi utilizatorilor pentru a folosi discuri, directoare, fişiere, echipamente periferice etc. se numeşte partajare (sharing). Într-o reţea, unul din calculatoare este, de obicei, mai puternic şi gestionează activitatea întregului sistem. Acesta este denumit file-server (gestionar de fişiere) sau mai simplu server. Celelalte calculatoare din reţea poartă numele de workstations (staţii sau posturi de lucru). Există reţele în cadrul cărora staţiile de lucru nu sunt constituite decât din monitor şi tastatură, fără a avea hard propriu, care transmit toate datele serverului fără a face nicio prelucrare proprie. Aceste staţii de lucru se mai numesc şi terminale neinteligente. În cazul în care o staţie de lucru deţine capacitate proprie de procesare şi poate prelua o parte din instrucţiunile de prelucrare de la calculatorul principal ea este referită ca terminal inteligent. Sarcinile care revin serverelor sunt diverse şi complexe şi de aceea serverele din reţelele mari sunt specializate, fiind adaptate nevoilor utiilizatorilor.

5

Se disting mai multe tipuri de servere: •

servere de fişiere şi de tipărire, care realizează stocări de date de înaltă performanţă pentru clienţi multipli şi pot furniza servicii de tipărire partajate;

•

servere de aplicaţii, ce rulează aplicaţii de mari dimensiuni pentru clienţi mai puţin puternici:

•

servere de poştă electronică, care gestionează transferul de mesaje electronice între utilizatorii reţelei;

•

servere de fax, care gestionează traficul de mesaje fax, partajând una sau mai multe plăci fax-modem;

•

servere de comunicaţii, care gestionează fluxul de date şi mesaje transmise între reţeaua serverului şi alte reţele de calculatoare etc.

Calculatoarele din reţea nu trebuie neapărat să fie apropiate între ele putând fi situate fizic în părţi diferite ale unei clădiri sau ale lumii. Din acest punct de vedere, respectiv după aria de răspândire geografică, reţelele de calculatoare se împart în: reţele locale şi reţele pe arii extinse (reţele pe arie largă). Reţelele locale – LAN (Local Area Networks) – constau de obicei dintr-un grup de calculatoare răspândite pe o arie restrânsă (un birou, o clădire sau un grup de clădiri învecinate ale aceleiaşi organizaţii). Reţele pe arii extinse – WAN (Wide Area Networks) – sunt reţele de mari dimensiuni ce cuprind calculatoare ce se pot afla în diferite colţuri ale unui oraş sau ale lumii.

Serverele ocupă un loc important în tehnologia informaticii, la fel ca şi microcomputerele în trecut, care însă au fost înlocuite. Un server este o aplicaţie pe computer, uneori chiar un computer întreg, care operează continuu în reţeaua sa şi aşteaptă solicitări din partea altor calculatoare din reţea. Serverele pot fi folosite simultan şi pentru alte scopuri, dar când nevoile o cer, ele pot fi rezervate exclusiv pentru funcţia de server. De exemplu, un calculator se poate folosi într-un birou simultan pentru două scopuri, ca staţie de lucru şi ca server pentru celelalte calculatoare din birou. Cuvântul server provine din cuvântul englez to serve – a servi: calculatorul server poate în principiu deservi întreaga reţea de calculatoare-clienţi, pentru a asigura accesul la toată paleta de forme de conectare şi servicii. Deseori unul şi acelaşi computer poate juca ambele roluri, şi de server, şi de client, în acelaşi timp. Numele de server este un alt termen pentru Host computer – computer gazdă, spre deosebire de alte elemente "inteligente" din reţea (cum ar fi routerele şi switch-urile). În zilele noastre serverele se aseamănă fizic cu celelalte calculatoare uzuale, deşi configuraţia hardware este deseori optimizată pentru funcţionarea lor ca servere. Multe componente de hardware sunt identice cu cele ce le găsim într-un calculator personal.

Totuşi serverele rulează programe specializate care sunt foarte diferite faţă de cele folosite pe calculatoare personale şi staţii de lucru. Serverele nu trebuie confundate cu calculatoare mainframe, care centralizează informaţii şi procesează activităţile la nivel de mari firme. Un mainframe poate în principiu să funcţioneze simultan şi ca server, sau chiar ca mai multe servere, pe lângă toate celelalte activităţi. Multe societăţi mari au ambele tipuri de calculatoare, anume şi mainframe, şi servere. Acestea din urmă sunt de obicei mici, multe şi descentralizate. Serverele deservesc resurse hardware care sunt partajate şi pot uneori fi controlate de către calculatoarele client, cum ar fi imprimate (atunci serverul se numeşte print server) sau sisteme de fişiere (atunci el se numeşte file server). Această partajare permite un acces şi o securitate mai bune; ea poate reduce cheltuielile cu dispozitive periferice.

Mainframe Mainframe-urile sunt computere mari şi scumpe folosite de instituţii guvernamentale şi companii mari pentru procesarea de date importante pe domeniile: statistică, recensăminte, cercetare şi dezvoltare, proiectare, prognoză, planificarea producţiei, tranzacţii financiare ş.a. Încă nu există un cuvânt românesc corespunzător. Deseori mainframe-urile sunt numite, cu o nuanţă ironică, big iron (engl.: marele fier). Mainframe s-ar putea traduce cu "dulap principal", ceeace provine de la aspectul exterior al primelor mainframe-uri - ele arătau ca dulapuri uriaşe de metal. Cu scurgerea anilor, tehnologiile de fabricaţie s-au dezvoltat enorm, mărimea fizică a mainframe-urilor a mai scăzut, iar viteza lor de calcul a crescut foarte mult. În ziua de azi prin mainframe se înţelege în primul rând un calculator mare compatibil cu modelele de tip IBM System/360, care au apărut pe piaţă în anul 1965. Actualmente cel mai modern model de la IBM se numeşte System z10. Pe lângă acestea, mai sunt considerate mainframe-uri şi calculatoarele actuale de tip: •

Fujitsu-Siemens: Nova, compatibil cu IBM System z9

•

Groupe Bull: DPS

•

Hewlett-Packard: NonStop (provenite iniţial de la firma Tandem)

•

Hitachi: modele compatibile cu IBM System z9

•

Platform Solutions Inc. (PSI): modele compatibile cu IBM System z9

•

Unisys: ClearPath

În general, toate reţelele au anumite componente comune şi anume: - Servere, care sunt calculatoarele ce oferă resurse partajate pentru toţi utilizatorii din reţea; - Clienţi, care sunt calculatoare ce accesează resursele partajate în reţea de un server; - Mediul de comunicaţie, se referă la modul în care sunt conectate (cuplate) calculatoarele; - Datele partajate, reprezintă fişiere puse la dispoziţie de către servere în reţea; - Coponente software ce pot fi utilizate în comun; - Imprimante şi alte echipamente periferice. Există multe echipamente care pot fi folosite într-o reţea pentru a oferi conectivitate. Echipamentul folosit depinde de cât de multe dispozitive vor fi conectate, de tipul de conexiune utilizat de acestea şi de viteza de operare a lor. Acestea sunt cele mai comune echipamente într-o reţea şi despre ele vom vorbi în continuare: •

Calculatoare (staţii şi servere)

•

Hub-uri

•

Switch-uri

•

Bridge

•

Rutere

•

Puncte de acces wireless

Componentele fizice ale unei reţele sunt necesare pentru a transporta datele între aceste echipamente. Caracteristicile mediului determină unde şi cum sunt utilizate componentele. Acestea sunt cele mai utilizate medii de transmisie folosite într-o reţea: cablu torsadat, fibră optică, unde radio. Aceste medii de transmisie fac obiectul unui alt modul care se va studia, Modulul VIII. Pentru a face transmisia de date mai scalabilă (mai uşor de extins) şi eficientă decât într-o reţea peer-to-peer, proiectanţii folosesc echipamente de reţea specializate cum ar fi hub-uri, switch-uri, rutere şi puncte de acces wireless, pentru a transmite date între echipamente.

Placa de reţea

Figura 1 Plăcile de reţea (reprezentate în Figura 1) sunt dispozitive electronice cu rol de interfaţă între calculator şi cablu de reţea. Ele se instalează în interiorul fiecărui calculator din reţea. O placă de reţea îndeplineşte următoarele funcţii: - pregăteşte datele pentru a fi transmise prin cablu pe reţea; - transmite datele către alt calculator; - controlează fluxul de date între calculator şi cablul de reţea. Fiecare placă de reţea este diferenţiată de alte plăci din cadrul reţelei prin adresa sa de reţea, ce este înscrisă în circuitele sale electronice.

O placă de reţea este prevăzută cu unul sau mai mulţi conectori, prin care se realizează conexiunea cu cablul de reţea. Performanţele plăcilor de reţea influenţează decisiv performanţele reţelei, deoarece acţionează direct asupra transmiterii datelor. Deşi toate plăcile de reţea respectă anumite standarde şi specificaţii minimale, totuşi nivelurile lor de performanţă sunt foarte diferite în funcţie de tipul constructiv şi de firma producătoare.

Hub

Figura 2 Hub-urile, prezentate în Figura 2, sunt echipamente care extind raza unei reţele, primind date pe un port, regenerând semnalul şi apoi trimiţând datele pe toate celelalte porturi. Acest proces înseamnă că tot traficul generat de un echipament conectat la hub este trimis către toate celelalte echipamente conectate la hub de fiecare dată când hubul transmite date. Astfel se generează o cantitate mare de trafic în reţea. Hub-urile mai sunt denumite şi concentratoare, deoarece au rolul unui punct central de conectare pentru un LAN. În Figura 3 este reprezentat simbolul unui hub şi câteva calculatoare conectate la un hub.

Figura 3

Repetor

Figura 4

Semnalul, în timp ce străbate cablul de reţea, suferă o degradare datorită rezistenţei cablului. Acest proces poartă numele de atenuare. Cu cât cablul este mai lung, cu atât atenuarea este mai puternică, făcând ca semnalul să devină de nerecunoscut. Repetorul, al cărui simbol grafic este în Figura 4, preia semnalul atenuat de pe un segment de cablu, îl amplifică fără a-i modifica frecvenţa şi îl transmite mai departe pe un alt segment de cablu. Repetoarele reprezintă o soluţie ieftină pentru extinderea reţelei (vezi Figura 4) şi se utilizează în special când traficul generat pe fiecare segment al reţelei nu este mare, iar costurile au o pondere importantă în luarea deciziei de realizare a reţelei.

Switch şi Bridge

Figura 5 Fişierele sunt împărţite în bucăţi de dimensiuni mici numite pachete, înainte de a fi transmise în reţea. Acest proces permite detectarea erorilor şi o retransmisie mai simplă dacă un pachet este pierdut sau corupt. Informaţiile de adresare sunt adăugate la începutul şi sfârşitul pachetelor înainte de a fi transmise. Pachetul, împreună cu informaţiile de adresare, se numeşte cadru. Reţelele locale sunt de obicei împărţite în secţiuni numite segmente, similar cu modul în care o companie este impărţită pe departamente. Graniţele dintre segmente pot fi definite folosind un bridge. Un bridge este un echipament folosit pentru a filtra traficul de reţea între segmentele unui LAN. Bridge-urile păstrează în memorie informaţii despre toate echipamentele de pe fiecare segment la care sunt conectate. Când un bridge primeşte un cadru, adresa destinaţie este examinată de acesta pentru a determina dacă respectivul cadru ar trebui trimis către un alt segment sau aruncat. Un bridge mai ajută şi la îmbunătăţirea fluxului de date prin limitarea cadrelor numai la segmentul de care aparţin. Switchurile, prezentate în Figura 5, sunt uneori denumite bridge-uri multiport. De obicei, un bridge poate avea doar două porturi, conectând două segmente ale aceleiaşi reţele. Un switch are mai multe porturi, depinzând de cât de multe segmente de reţea trebuie conectate. Un switch este un echipament mai complex decât un bridge. Un switch

menţine o tabelă cu adresele MAC pentru calculatoarele care sunt conectate la fiecare port. În informatică, o adresă Media Access Control (adresă MAC) este un număr întreg pe 6 octeţi (48 biţi) pe reţelele Token-ring sau Ethernet folosit la identificarea unui calculator într-o reţea locală. Când un cadru este primit pe un port, switch-ul compară informaţiile de adresă din cadru cu tabela sa de adrese MAC. Switch-ul determină ce port să folosească pentru a trimite cadrul. În Figura 6 realizăm extinderea unei reţele folosind un bridge şi un switch.

Router

Figura 6

Figura 7 În timp ce un switch conectează segmente ale unei reţele, routerele, prezentate în Figura 7, sunt echipamente care interconectează mai multe reţele. Switch-urile folosesc adresele MAC pentru a transmite un cadru în interiorul unei reţele. Routerele folosesc adrese IP pentru a transmite cadrele către alte reţele. Un router poate fi un calculator care are instalat un software special sau poate fi un echipament special conceput de

producătorii de echipamente de reţea. Routerele conţin tabele cu adrese IP împreună cu căile optime către alte reţele destinaţie. În Figura 8 este reprezentat simbolul unui router:

Figura 8

Puncte de acces wireless

Figura 9

Punctele de acces wireless, prezentate în Figura 9, oferă acces la reţea pentru dispozitive wireless cum ar fi laptopuri şi PDA-uri. Punctul de acces wireless foloseşte unde radio pentru a realiza comunicaţia cu calculatoare, PDA-uri şi alte puncte de acces wireless. Un punct de acces are o rază de acoperire limitată. Reţelele mari au nevoie de mai multe puncte de acces pentru a asigura o acoperire adecvată.

Echipamente multifuncţionale

Figura 10 Există echipamente de reţea care au mai multe funcţii. Este mult mai convenabil să cumpăraţi şi să configuraţi un singur echipament care deserveşte mai multe scopuri decât să cumpăraţi un echipament separat pentru fiecare funcţie. Acest lucru este adevărat mai ales pentru utilizatorii individuali. Acasă este de preferat să cumpăraţi un echipament multifuncţional decât să cumpăraţi un switch, un ruter şi un punct de acces

wireless. Linksys 300N, prezentat în Figura 10, este un exemplu de echipament multifuncţional.

Sugestii metodologice

UNDE PREDĂM? Conţinutul trebuie să fie predat în laboratorul de informatică şi recomand ca aici să existe un videoproiector deoarece ataşez acestei fişe de documentare şi o prezentare PowerPoint. CUM PREDĂM? Se recomandă utilizarea calculatoarelor pentru activităţile de fixare a noilor cunoştinţe. De asemenea consider că în laborator ar fi util să existe componente ale unei reţele de calculatoare: calculator, server, hub, switch, bridge, router, pentru ca elevii să le identifice. Clasa poate fi organizată frontal. Ca materiale suport se pot folosi: •

O prezentare multimedia care să cuprindă următoarele noţiuni: o Aspectul fizic şi simbolurile componentelor unei reţele de calculatoare

•

Activităţi interactive, de genul următor: o Activităţi de recunoaştere de termeni o Activităţi de asociere între denumiri, reprezentări, simboluri o Activităţi de asociere de relaţii între termeni şi simboluri

Ca materiale de evaluare se pot folosi: o Probe orale, scrise şi practice

Tema 2. Servicii de retea Fişa suport: Servicii de reţea Acest material vizează competenţa:

Prezintă conceptul de servicii de reţea Conţinuturi tematice: •

Noţiunea de serviciu de reţea: Procese rulate pe Sisteme de Operare de Reţea (NOS) pentru a oferi soluţii clienţilor

•

Servicii de reţea: DHCP, FTP, HTTP, DNS, E-MAIL, Printing, NFS

Noţiunea de serviciu de reţea: Serviciile sunt programe care rulează pe sistem, dar care sunt pornite automat de către sistemul de operare la bootare şi sunt făcute în aşa fel încât să ruleze indiferent dacă şi ce utilizator se loghează la consolă şi independent de acţiunea utilizatorului. Scopul acestor programe invizibile pentru utilizator este de a asigura anumite servicii, cum ar fi serviciul de server de web şi ftp accesibile de către alţi utilizatori prin reţea. Pentru că serviciul îşi face treaba singur deservind şi alţi utilizatori decât cel conectat la consolă, nu are de ce să îl deranjeze pe utilizator cu amănunte despre funcţionarea lui, toată comunicaţia despre funcţionarea lui desfăşurându-se nu prin ferestre pe ecran, ci prin fişiere pe disc. Adică serviciul află ce are de făcut (optiuni, setări) din fişiere de configurare şi raportează ce a făcut în fişiere de tip log. Unde anume se află acestea pe disc şi în ce format, depinde evident de serviciu şi de modul lui de implementare de către autor. Ca exemplu serverul de web/ftp al Windows, care se numeşte IIS (Internet Information Service) îşi face aceste fişiere log în %WinDir%\SYSTEM32\LogFiles\W3SVC1 şi MSFTPSVC1, unde %WinDir% desemnează folderul în care este instalat Windows (de obicei fie C:\WINDOWS fie C:\WINNT sau C:\WTSRV). Pentru a uşura configurarea, se obişnuieste dezvoltarea unei aplicaţii separate, bazată pe ferestre pentru a putea fi usor de utilizat, care să creeze şi să modifice fişierele de configurare pe care le citeşte serviciul. Lista seviciilor instalate, modul de operare, statusul, în cazul sistemelor de operare Windows se administrează din aplicaţia Services care se găseşte atât in Administrative Tools cât şi în Computer Management.

Reţelele de calculatoare oferă o gamă largă de servicii suplimentare la cele oferite de calculatoarele izolate.

Sisteme de Operare pe Reţea (NOS, Network Operating System) Un sistem de operare (Operating System, OS) este software-ul cu ajutorul căruia un computer poate rula aplicaţii şi poate oferi servicii. În mod similar, un sistem de operare de reţea (Network Operating System, NOS) permite comunicarea la nivel logic între mai multe dispozitive şi folosirea în comun a resurselor într-o reţea.

Un NOS este, în general, un sistem de operare care rulează pe un server de reţea, cum ar fi Linux, Unix, sau Microsoft Windows Server. Funcţia unui sistem de operare (OS) este de a controla partea de hard a computerului, programele de execuţie şi interfaţa cu utilizatorul. Un sistem de operare îndeplineşte aceste funcţii pentru un singur utilizator sau un număr de utilizatori care nu sunt conectaţi la sistem concomitent. Un administrator poate înfiinţa conturi pentru mai mult de un utilizator, dar utilizatorii nu au posibilitatea de conectare în acelaşi timp la sistem. În contrast, sistemele de operare de reţea (NOSs) permit distribuirea funcţiilor lor peste un număr de calculatoare din reţea. Un sistem de operare de reţea depinde de sistemul de operare de pe fiecare computer. Se adaugă apoi funcţii care permit accesul la resursele partajate de un număr de utilizatori simultan. Computerele cu sisteme de operare în reţea au ca rol să realizeze concomitent accesul la resursele partajate. Sistemele client conţin software specializat care le permite să solicite partajat resurse care sunt controlate de sisteme server care să reacţioneze la cererea clientului. PC-urile funcţionează ca şi clienţi într-un mediu NOS. Prin utilizarea funcţiilor de către sistemul de operare nativ al PC-ului, utilizatorul are posibilitatea de a accesa resursele locale care sunt la PC. Acestea includ aplicaţii, fişiere şi dispozitive care sunt direct subordonate, cum ar fi imprimantele. Atunci când un PC devine un client intr-un mediu NOS, suplimentar software-ul specializat local permite utilizatorului să acceseze nonlocal sau la distanţă resurse ca în cazul în care aceste resurse au fost o parte a sistemului local. Deşi un număr de utilizatori ar putea avea conturi de pe un PC, numai un singur cont este activ în sistem la un moment dat. În contrast, un NOS acceptă mai multe conturi de utilizator, în acelaşi timp, concomitent şi permite accesul la resursele partajate de mai mulţi clienţi. Serverele de mai mulţi utilizatori trebuie să accepte şi să acţioneze ca arhive de resurse care sunt împărtăşite de mai mulţi clienţi. Serverele au nevoie de software specializat şi hardware suplimentar. Serverul trebuie să conţină mai multe

conturi de utilizator şi să fie capabil să permită la mai mulţi utilizatori accesul la resursele de reţea la un moment dat. În scopul de a sprijini mai mulţi utilizatori şi de a oferi acces partajat la servicii de reţea, de resurse şi dispozitive, serverele NOS trebuie să ruleze sisteme de operare cu caracteristici care se extind dincolo de cele ale PC-urilor client. Un număr de sisteme de operare, cum ar fi Linux, Windows NT/2000/XP şi Novell NetWare pot integra caracteristici care sunt necesare pentru a funcţiona ca un server NOS. Un sistem de operare capabil de a fi server NOS trebuie să fie capabil să susţină mai mulţi utilizatori simultan. Administratorul de reţea creează un cont pentru fiecare utilizator, permiţând utilizatorului să se conecteze la serverul de sistem. Un cont de utilizator de pe un server permite serverului să autentifice utilizatorul şi să aloce resurse adecvate userului căruia i s-a permis accesul. Sistemele care oferă această capabilitate se numesc sisteme multiuser. UNIX, Linux si Windows NT/2000/XP au toate această capacitate şi sunt deci sisteme multiuser. Un server NOS este un sistem multitasking. În interior, un sistem de operare trebuie să fie capabil de a executa mai multe sarcini sau procese, în acelaşi timp. Sistemele de operare Server realizează acest lucru cu ajutorul unui software specific. Acest software alocă timp procesorului, memoriei şi altor elemente ale sistemului de sarcini diferite, într-un mod care le permite acestora să împartă resursele sistemului. Fiecare utilizator de pe sistemul multiuser este susţinut de o activitate sau un proces intern de pe server. Aceste sarcini interne sunt create dinamic ca utilizatorii conectaţi la sistem să se elimine atunci când utilizatorii se deconectează. O altă caracteristică a sistemelor capabile de a acţiona ca servere NOS este puterea de procesare. În mod obişnuit, calculatoarele au o singură unitate centrală (CPU), care execută instrucţiunile ce formează o anumită activitate sau proces. În scopul de a lucra în mod eficient şi de a răspunde rapid cererii emise de un client, un sistem de operare care funcţionează ca un server NOS necesită un procesor mai puetrnic pentru a executa diverse sarcini sau programe. Pentru a atinge viteze mai mari de execuţie, unele sisteme sunt echipate cu mai mult de un procesor. Aceste sisteme sunt denumite sisteme de multiprocesare. Ele sunt capabile de a executa mai multe sarcini în paralel prin atribuirea fiecărei sarcini la un alt procesor. Munca pe care serverul o poate efectua într-o anumită perioadă de timp este mult îmbunătăţită în sistemele multiprocesor. Există server multitasking care execută mai multe instanţe de servicii de reţea. Serverele de această natură sunt denumite uneori întreprindere de servere datorită capacităţii lor de a trata servicii mai multe şi mai grele . Aceste servere sunt de asemenea capabile să ruleze concomitent copii de o anumită comandă. Acest lucru le permite să execute mai multe instanţe ale aceluiaşi serviciu sau program. Într-un mediu NOS multe sisteme client accesează şi partajează resursele unuia sau mai multor servere. Sistemele client Desktop sunt dotate cu sisteme proprii de memorie şi dispozitive periferice precum o tastatură, monitor sau unitate de disc. În vederea

sprijinirii procesării locale, sistemele server trebuie să fie dotate astfel încât să suporte mai mulţi utilizatori şi mai multe sarcini ale clienţilor. De obicei, serverele NOS sunt sisteme mai mari cu suplimentare de memorie pentru a accepta mai multe sarcini, care sunt toate active, sau rezident, în memorie, în acelaşi timp. Adiţional spaţiul de pe hard disk este de asemenea o cerinţă pentru ca serverele să poată organiza fişiere şi să funcţioneze ca o extensie a memoriei interne de pe sistem. De asemenea, serverele de obicei necesită extra sloturi de expansiune pe panourile lor de sistem pentru a conecta dispozitive partajate, cum ar fi imprimante şi mai multe interfeţe de reţea. Alegerea unui NOS poate fi un proces complex şi decizia alegerii este de multe ori dificilă. Fiecare NOS îşi are puncte forte şi puncte slabe. Un NOS poate costa cu mii de dolari mai mult decât SO, în funcţie de numărul de clienţi care se vor conecta la server. Este important să deţinem noţiunile de bază despre cele mai cunoscute familii NOS. Cele mai multe dintre reţelele actuale includ mai mult de un tip de server şi este important pentru un administrator de reţea să ştie cum poate să opereze cu ele. Sistemele de operare în reţea au propria lor limbă. Vânzătorii de NOS utilizează aceiaşi termeni în moduri diferite. De exemplu, într-un mediu UNIX, "root" se referă la cont master de administrator, dar în reţelele NetWare, este utilizat pentru a identifica un obiect Novell Directory Services (NDS). În Windows, rădăcina se poate referi la o componentă de bază a unui Distributed File System (DFS). Cele mai cunoscute NOS sunt: •

Linux

•

Windows NT and Windows 2000

•

Windows XP

Servicii de reţea

Sugestii metodologice Înainte de prezentarea fiecărui serviciu de reţea recomand profesorului să sublinieze următorul aspect: un administrator de reţele de calculatoare va trebui să configureze şi să depaneze calculatoarele dintr-o reţea. Pentru a configura eficient un calculator din reţea, trebuie să înţeleagă adresarea IP, protocoalele şi alte concepte de reţelistică. De asemenea, elevii trebuie să ştie că o reţea functionează mai bine dacă este proiectată să îndeplinească necesităţile utilizatorului. Construirea unei retele necesită analiza mediului şi înţelegerea opţiunilor pentru reţea. Sfaturi de care ar trebui să ţină cont un administrator de reţea: Întotdeauna trebuie să discutaţi cu clientul, precum şi cu alte persoane implicate în proiect. Este important să aveţi o idee generală despre hardware-ul şi software-ul ce vor fi folosite în reţea.

Determinarea protocoalelor şi a aplicaţiilor de reţea

Ar trebui să vă interesaţi de viitoarea creştere a companiei şi a reţelei.

În proiectarea reţelelor, trebuie să determinaţi protocoalele ce vor fi utilizate. Unele protocoale sunt proprietare şi funcţionează doar cu anumite echipamente, în timp ce altele sunt open standard şi funcţionează cu o varietate de echipamente. In Figura 11 se detaliază diverse protocoale de reţea.

Figura 11 Consideraţi următoarele aspecte atunci când selectaţi protocolul:

•

Stiva de protocoale TCP/IP este necesară pentru fiecare echipament pentru a se conecta la Internet. Aceasta face din ea un protocol preferat pentru reţele.

•

NetBEUI este un protocol mic şi rapid, util în reţelele cu securitate scăzută. NetBEUI funcţionează bine într-o reţea mică ce nu este conectată la Internet. Este uşor de instalat şi nu necesită configurare. Totuşi, NetBEUI poate provoca trafic nejustificat în reţele mari, aşadar nu este o alegere bună dacă reţeaua se va mări.

•

IPX/SPX este un protocol ce aparţine versiunilor mai vechi de Novell Netware. Datorită creşterii Internet-ului, versiunile mai noi de Novell Netware folosesc TCP/IP în detrimentul IPX/SPX.

•

Reţelele Apple Macintosh au abandonat protocolul AppleTalk pentru suita de protocoale TCP/IP pentru a asigura conectivitatea cu alte reţele TCP/IP, cea mai notabilă fiind Internet-ul.

Atunci când stiva de protocoale TCP/IP este activată, celelalte protocoale devin disponibile pe porturi specifice, ca în Figura 12.

Figura 12

Serviciul DHCP (Dynamic Host Configuration Protocol) Dynamic Host Configuration Protocol (DHCP) este un utilitar software folosit pentru atribuirea dinamică de adrese IP echipamentelor de reţea. Acest proces dinamic elimină nevoia de atribuire manuală a adreselor IP. Un server DHCP poate fi instalat şi staţiile pot fi configurate să obţină în mod automat o adresă IP. Când un calculator este configurat să obţină o adresă IP în mod automat, toate celelalte căsuţe de configuraţie pentru adresarea IP sunt estompate, după cum este prezentat in Figura 13. Serverul menţine o listă de adrese IP pe care le poate atribui şi administrează procesul în aşa fel încât fiecare echipament din reţea să primească o adresă unică. Fiecare adresă este păstrată pentru o perioadă predeterminată. Când această perioadă expiră, serverul DHCP poate folosi respectiva adresă pentru orice alt calculator care intră în reţea.

Acestea sunt informaţiile pe care un server DHCP le poate atribui staţiilor: •

Adresa IP

•

Masca de subreţea

•

Default gateway

•

Valori opţionale, cum ar fi adresa serverului Domain Name System (DNS)

Serverul DHCP primeşte o cerere de la o staţie. Serverul selectează o adresă IP şi un set de informaţii asociate dintr-o mulţime de adrese predefinite care sunt păstrate într-o bază de date. Odată ce adresa IP este selectată, serverul DHCP oferă aceste valori staţiei care a efectuat cererea. Daca staţia acceptă oferta, serverul DHCP îi împrumută adresa IP pentru o anumită perioadă. Folosirea unui server DHCP simplifică administrarea unei reţele pentru că software-ul ţine evidenţa adreselor IP. Configurarea automată a stivei TCP/IP reduce de asemenea posibilitatea de a atribui adrese IP invalide sau duplicate. Înainte ca un calculator din reţea să se bucure de avantajele serviciului DHCP, calculatorul trebuie să poată să găsească un astfel de server în reţeaua locală. Un calculator poate fi configurat să accepte o adresă IP de la un server DHCP selectând opţiunea "Obtain an IP address automatically" în fereastra de configurare a plăcii de reţea, după cum puteţi vedea în Figura 14.

Figura 14 Dacă un calculator nu poate comunica cu serverul DHCP pentru a obţine o adresă IP, sistemul de operare Windows va configura automat o adresă IP privată. În cazul în care calculatorul primeşte o adresă IP din plaja 169.254.0.0 169.254.255.255, calculatorul va putea comunica doar cu alte calculatoare care au adrese din aceeaşi clasă. O situaţie în care aceste adrese private sunt utile o reprezintă un laborator unde vreţi să preveniţi accesul în exteriorul reţelei. Această opţiune a sistemului de operare se numeste adresare automată cu IP-uri private (Automatic Private IP Addressing - APIPA). APIPA va cere în mod continuu o adresă IP de la un server DHCP din reţea.

Serviciul FTP (File Transfer Protocol)

Permite transferul fişierelor între calculatoarele dintr-o reţea, prin copiere sau mutare. Este un serviciu stabil, orientat pe conexiune. Protocolul FTP utilizează TCP pentru trasnsferul datelor. Atunci cand fişierele sunt copiate de pe un server ce suportă FTP, acest serviciu stabileşte mai întâi o conexiune de control între client şi server. A doua conexiune ce se stabileşte ulterior, reprezintă legătura între cele două calculatoare prin care se transferă datele. Portul de comandă folosit este portul 21, respectiv portul pentru date este 20. Transferul de date se poate efectua în mod ASCII sau în mod binar. Aceste moduri determină codarea fişierelor de date. La finalul tranferului de fişiere, conexiunea de date se termină automat. Conexiunea de control se termină când utilizatorul închide complet sesiunea. În plus, există două tipuri de conexiuni la un server de FTP : activ şi pasiv.

În modul FTP activ (Figura 15), clientul stabileşte conexiunea de la un port neprivilegiat (N>1023) la portul de comanda 21 al serverului FTP. După aceea, clientul va începe să Figura 15

asculte la portul N+1 şi trimite comanda FTP, PORT N+1 serverului FTP. La rândul său, serverul se va conecta de la portul de date local 20 la portul de date specificat anterior de client. În modul FTP pasiv (Figura 16), clientul va deschide aleator două porturi neprivilegiate (N>1023 şi N+1). Primul din aceste porturi va contacta serverul pe portul 21 şi trimite comanda FTP, PASV. Rezultatul acestei comenzi transmise de client, este deschiderea de către serverul FTP a unui port neprivilegiat aleator (P>1023) şi trimiterea comenzii FTP, PORT P. În final, clientul va stabili o conexiune între portul N+1 şi portul P al serverului FTP pentru tranferul datelor.

Figura 16

Serviciul HTTP (Hypertext Transfer Protocol) HTTP este metoda cea mai des utilizată pentru accesarea informaţiilor în Internet care sunt păstrate pe servere World Wide Web (WWW). Protocolul HTTP este un protocol de tip text, fiind protocolul "implicit" al WWW. Adică, dacă un URL nu conţine partea de protocol, aceasta se consideră ca fiind http. HTTP presupune că pe calculatorul destinaţie rulează un program care înţelege protocolul. Fişierul trimis la destinaţie poate fi un document HTML (abreviaţie de la HyperText Markup Language), un fişier grafic, de sunet, animaţie sau video, de asemenea un program executabil pe server-ul respectiv sau şi un editor de text. După clasificarea după modelul de referinţă OSI, protocolul HTTP este un protocol de nivel aplicaţie. Realizarea şi evoluţia sa este coordonată de către World Wide Web. HTTP oferă o tehnică de comunicare prin care paginile web se pot transmite de la un computer aflat la distanţă spre propriul computer. Dacă se apelează un link sau o adresă de web cum ar fi http://www.example.com, atunci se cere calculatorului host să afişeze o pagină web (index.html sau altele). În prima fază numele (adresa) www.example.com este convertit de protocolul DNS într-o adresă IP. Urmează transferul prin protocolul TCP pe portul standard 80 al serverului HTTP, ca răspuns la cererea HTTP-GET. Informaţii suplimentare ca de ex. indicaţii pentru browser, limba dorită ş.a. se pot adăuga în header-ul (antetul) pachetului HTTP. În urma cererii HTTPGET urmează din partea serverului răspunsul cu datele cerute, ca de ex.: pagini în (X)HTML, cu fişiere ataşate ca imagini, fişiere de stil (CSS), scripturi (Javascript), dar pot fi şi pagini generate dinamic (SSI, JSP, PHP şi ASP.NET). Dacă dintr-un anumit motiv informaţiile nu pot fi transmise, atunci serverul trimite înapoi un mesaj de eroare. Modul exact de desfăşurare a acestei acţiuni (cerere şi răspuns) este stabilit în specificaţiile HTTP.

Serviciul DNS (Domain Name System) Acest serviciu rezolvă problema identificării unei staţii/server/entităţi de reţea după nume şi nu după adresa IP. Dezvoltarea sistemului a venit ca o consecinţă normală a faptului că un nume semnificativ este mult mai uşor de reţinut şi folosit decât un şir de numere ce reprezintă adresa IP. Pe scurt, serviciul DNS traduce adresele (numele) folosite de utilizatori (ex: www.ase.ro) în adrese IP necesare programelor (ex: 193.226.34.67), dând astfel posibilitatea ca utilizatorii să poată să folosească un nume pentru a identifica un server/staţie/etc. Proiectanţii Internetului au creat DNS (Sistemul Numelor de Domenii) care permite referirea calculatoarelor gazdă cu ajutorul numelor. DNS este, practic, un soft care transformă numele (feaa.uaic.ro) în numere (193.226.30.15) şi invers. Pentru a face o astfel de transformare, DNS are nevoie de câteva informaţii. Aceste informaţii sunt stocate pe mai multe calculatoare din Internet (servere

DNS). În fond DNS este un exemplu tipic de baze de date distribuite. O bază de date distribuită poate fi văzută ca o sumă de fişiere memorate pe calculatoare diferite din Internet - localizate în spaţii geografice diferite. Softul pentru baza de date distribuită gestionează şi controlează întreaga colecţie de date ca pe o singură bază de date.

DNS este alcătuit din trei mari componente: • Spaţiul numelor de domeniu, • Servere de nume, • Resolvere.

Spatiul numelor de domenii reprezintă informaţia conţinută în baza de date distribuită din Internet. Putem să ne imaginăm această informaţie ca o structură arborescentă: • arpa - este un domeniu Internet special, care transformă adresele IP în nume • grupul generic sau al organizaţiilor - are etichete de domeniu compuse din trei caractere (com, edu, gov, mil) • grupul geografic al ţărilor - are etichete de domeniu compuse din 2 caractere (us, ro, fr).

Internet Assigned Numbers Authority (IANA) este organismul care administrează la nivel mondial numele de domenii. La nivel conceptual, Internetul este divizat în domenii de nivel superior care, la rândul lor sînt divizate în subdomenii etc. Numele de domenii pot fi relative sau absolute. Numele absolute se termină cu punct (feaa.uaic.ro) în timp ce cele relative nu. În ambele cazuri însă numele de domeniu se referă la un anumit nod din arbore şi la toate nodurile de sub el. Componetele unui nume pot avea maximum 64 de caractere, iar întreaga cale nu poate depăşi 255 caractere. Numele de domenii ar trebui să conţină doar litere, deşi în practică se întâlnesc situaţii care nu respectă această cerinţă. O astfel de situaţie poate crea probleme aplicaţiilor care analizează doar primul caracter al unei adrese pentru a identifica DNS-ul căreia aparţine. Fiecare domeniu controleză maniera de alocare a subdomeniilor sale, motiv pentru care atunci cînd se crează un nou domeniu se cere permisiunea domeniului în care va fi inclus.

Serverele de nume sunt programe server care stochează informaţia DNS şi răspund cererilor adresate de alte programe. Un server de nume nu trebuie să ştie adresele celorlalte servere de nume din DNS. În schimb trebuie să ştie cum să contacteze serverele de nume rădăcină, care, la rândul lor, trebuie să ştie numele şi adresele IP ale tuturor serverelor de nume de nivel doi. Arborele serverelor de nume este foarte larg şi cu foarte puţine niveluri. Deci, serverul nu trebuie sa transmită cererea la prea multe servere. Domeniile de responsabilitate poartă denumirea de zone. Organizaţia responsabilă pentru o anumită zonă poate divide mai departe zona, fragmentînd-o până când o singură persoană poate gestiona alocarea numelor. Această persoană este numită, de obicei, administrator DNS. Deoarece serviciile de căutare DNS sunt operaţii critice (dacă un program nu poate obţine adresa IP căutată, nu poate realiza conexiunea dorită), Internet a impus, pentru fiecare zonă, un server DNS primar şi unul sau mai multe servere secundare. În general, serverele secundare conţin aceeaşi informaţie ca serverul primar. Ele sunt folosite pentru a crea „copii de siguranţă”, în cazul în care serverul primar se defectează sau este supraîncarcat cu cereri. Un server de nume primar stochează informaţia DNS local, în fişiere speciale. Un server de nume secundar preia datele de la serverul primar al zonei, printr-un proces care poartă numele de transfer zonal. În general, un server secundar interoghează serverul primar odată la câteva ore.

Resolverele sunt programe care extrag informaţiile din serverele de nume ca răspuns la cererile unor clienţi. Un client contactează serverul de nume pentru zona din care face parte. Serverul examinează cererea pentru a determina dacă are autoritate pentru domeniul specificat. În caz afirmativ se face transformarea numelui în adresa IP şi se trimite răspunsul înapoi la client. În cazul în care serverul nu poate face transformarea direct, răspunsul depinde de tipul cererii trimise de client. Un client poate cere o transformare a numelor în două moduri: • cu rezolvare recursivă - serverul va contacta la rândul lui un alt server de nume, de obicei de pe un nivel superior din arborele serverelor de nume. Acesta, la rîndul lui, va examina cererea şi dacă nu poate să facă transformarea, va contacta un alt server. Şi tot aşa, pînă cînd va fi contactat un server care poate rezolva această cerere. • cu rezolvare iterativă - serverul va comunica clientului ce server să contacteze mai departe. Clientul va adresa o cerere acestui server, trimis de serverul zonal şi tot aşa mai departe până când cererea va ajunge la un server care va face transformarea. Când un server recepţionează o cerere cu rezolvare iterativă şi nu poate traduce numele de domeniu, acesta va transmite clientului ce server să contacteze mai departe.

Serviciul E-MAIL Pe la începuturile sale, Internetul de astăzi a avut patru aplicaţii principale: • posta electronică • ştiri • conectarea la distanţă • transferul de fişiere

Poşta electronică nu este o aplicaţie chiar atât de simplă pe cât pare. E drept că elevii pot să o folosească şi fără să ştie cele ce urmează! Pentru a putea transmite un mesaj prin intermediul poştei electronice este nevoie de cîteva ingrediente: un calculator, o conexiune la reţea, un program care permite utilizarea acestui serviciu de Internet, o conexiune la Internet (oferită de un provider ISP- sau de un serviciu online) şi o banală adresă de e - mail. Mesajul pe care îl transmiteţi este preluat în reţeaua Internet de către un server şi apoi livrat calculatorului menţionat în adresa de e - mail. Cum este alcătuită o adresă de e - mail ? Adresa de poştă electronică este o adresă Internet formată din două părţi, despărţite de caracterul @: • prima parte a adresei reprezintă numele de conectare a persoanei căreia îi este destinat mesajul (ID_user) • a doua parte reprezintă denumirea domeniului din care face parte persoana (identifică nodul destinaţie - adresa_nod) Dacă aveţi instalat un browser ca Netscape Navigator/Communicator sau Microsoft Internet Explorer aveţi şi aplicaţiile necesare pentru e-mail. Există şi altele nu numai cele ale rivalilor aminitiţi: Pine (pentru Unix), EudoraPro, America Online (AOL), HotCast, Calypso, Messenger. Pentru a primi sau a trimite un mesaj, calculatorul trebuie însă să comunice cu un server de e-mail folosind un anumit protocol de livrare. Acest protocol se stabileşte de obicei în momentul configurării softului de e - mail.

POP - Post Office Protocol (protocol de poştă) este un protocol simplu utilizat pentru aducerea mesajelor dintr-o cutie poştală aflată la distanţă. Scopul acestui protocol este de a aduce poşta electronică de la distanţă şi de a o depozita pe

calculatorul local al utilizatorului, pentru a fi citită mai tîrziu. Este cel mai vechi protocol, prima versiune a fost definitivată în anul 1984, ajungându-se în prezent la POP3.

IMAP - Interactive Mail Access Protocol (protocol interactiv de acces la poştă) este un protocol care a fost proiectat pentru a ajuta utilizatorii care folosesc mai multe calculatoare (un calculator la birou, un calculator acasă sau un notebook). În acest caz server-ul de e-mail păstreaza un depozit central de mesaje la care accesul poate fi realizat de pe orice calculator. În comparaţie cu protocolul POP3, IMAP nu copiază poşta electronică pe calculatorul personal al utilizatorului.

DMSP - Distributed Mail System Protocol (protocol distribuit pentru sistemul de poştă) este un protocol care permite utilizatorilor să aducă poşta electronică de pe serverul de e - mail pe un calculator şi apoi să se deconecteze de la server. Când se alege un client de e - mail trebuie avute în vedere următoarele: • ce standarde suportă: IMAP4 sau POP3 ? • capabilitatea de lucru cu conturi de e-mail multiple • posibilitatea de a aduce de pe server doar mesajele dorite, celelalte fiind eliminate prin filtre • posibilitatea de arhivare a mail - urilor, precum şi importul şi exportul textelor • ergonomia (interfaţa cu utilizatorul, modul de explicitare a erorilor intervenite, documentaţia) • funcţionalitatea: în ce măsură clientul de e-mail îndeplineşte şi atinge cerinţele utilizatorului, prin opţiunile puse la dispoziţie • resurse necesare sistemului pentru fiecare aplicaţie în parte pentru a rula optim şi fără întreruperi • dacă suportă format HTML

Toate programele de e-mail funcţionează pe baza unor protocoale de comunicaţie, în afara celor de livrare, care asigură accesul la server-ul de poştă electronică precum şi livrarea mesajelor. Cele mai cunoscute standarde de poştă electronică (protocoalele de acces) sunt:

ISO - localizează activităţile de procesare a mesajelor electronice la nivelul 7 al modelului OSI. Acesta permite ca reţele diferite să poată comunica indiferent de deosebirile existente între sistemele de operare folosite. SMTP - Simple Mail Transfer Protocol (protocol simplu de transfer de poştă) este un protocol pentru transferul mesajelor între două calculatoare din reţea aflate la distanţă. Este un protocol folosit în Internet şi face parte din stiva de protocoale TCP / IP. Funcţionează împreună cu programe de poştă electronică, oferind atât pentru client cât şi pentru server funcţii de transmitere şi recepţionare a mesajelor e–mail. MHS - Message Handlig Service este un standard popularizat de către firma Novell. Serverul MHS transmite mesaje între calculatoare care folosesc sisteme e - mail diferite. MIME - Multipurpose Internet Mail Extensions (extensii de poştă cu scop multiplu) este un protocol prin intermediul căruia se pot transmite şi recepţiona şi mesaje non ASCII: imagini, audio, video, etc.

Serviciul NFS NFS a fost proiectat pentru a rezolva o problemă obişnuită din cadrul unei reţele Unix. Tendinţa generală cunoscută este cea a proceselor distribuite şi a reţelelor clientserver. Cu toate acestea, mulţi utilizatori au, de fapt, maşini puternice care comunică cu un server. Există aplicaţii de care au nevoie utilizatorii şi care sunt localizate în alte locuri decât pe desktop, şi de aceea apare necesitatea unei metode de acces a fişierelor la distanţă. Deşi servicii precum Telnet-ul permit utilizatorului accesul unor maşini la distanţă, acestea nu ţin cont de procesorul maşinii, transferând la distanţă. Un alt aspect important al schimbului între maşini distribuite este partajarea periferică şi nevoia de a furniza acces pentru mulţi utilizatori la anumite resurse. Pentru a facilita integrarea staţiilor într-o reţea locală şi pentru a simplifica accesul fişierelor la distanţă şi partajarea periferică, Sun Microsystems a introdus Sistemul Fişierelor de Reţea (Network File System, NFS). Acesta are la bază un sistem numit RPC (Remote Procedure Calls-Apelul Procedurilor la Distanţă ). Cei de la Sun au proiectat NFS astfel încât să permită maşinilor de diferite tipuri să funcţioneze la fel, indiferent de sistemul lor de operare. Prin publicarea specificaţiilor NFS, Sun a permis celorlalţi producători să-şi modifice sistemele pentru a fi compatibile cu NFS , rezultând astfel o reţea mult mai omogenă. NFS este acum un standard al mediilor Unix, având un suport puternic în alte sisteme de operare. NFS se referă, de fapt, la două lucruri diferite: un produs şi un protocol. Produsul NFS este un set de protocoale pentru diverse sarcini. Protocolul NFS este unicul protocol din

cadrul produsului NFS ce se ocupă cu accesul fişierelor. În prezent, NFS este în strânsă legătură cu sistemul Unix şi protocolul TCP/IP. Pentru celelalte sisteme de operare (precum Novell NetWare), NFS este o extensie care este adăugată de către administratorul de sistem. Linux (şi majoritatea versiunilor Unix) utilizează procesul NFSD pentru a administra accesul de tip NFS. NFS-ul permite unei aplicaţii citirea şi scrierea fişierelor aflate pe servere NFS. Accesul la serverul NFS este transparent atât aplicaţiei cât şi utilizatorului. Accesul transparent la structura de fişiere a altei maşini este obţinut prin legarea logică a serverului NFS la client. Sistemul se fişiere al serverului NFS se poate monta în întregime sau în parte. Montarea este realizată în acelaşi fel ca orice montare a sistemului de fişiere, deşi comanda are un parametru ce indică folosirea NFS-ului. De exemplu, pentru a monta directorul /usr/database/data de pe o maşină la distanţă (numită wizard) în directorul tău /usr/data vei iniţia următoarea comandă: mount –t nfs wizard :/usr/database/data /usr/data La iniţierea comenzii , maşina locală verifică dreptul de acces la acest director de pe maşina aflată la distanţă. Dacă totul e în ordine, maşina de la distanţă trimite un identificator de fişier ce va fi utilizat pentru a redirecţiona toate cererile de pe maşina locală, referitoare la acel director. De fiecare dată când utilizatorul unui director montat prin NFS iniţiază o cerere, un proces daemon numit NFSD se ocupă de transferuri.

NFS utilizează termenul de „client” pentru orice maşină care cere un fişier de pe o altă maşină, care este serverul. Sistemele de operare multitasking pot fi în acelaşi timp şi client şi server. De obicei, se impun restricţii asupra fişierelor sau asupra părţilor unui sistem de fişiere partajabile, atât pentru securitate cât şi din considerente de viteză. O instalare NFS tipică utilizează PC-urile sau staţiile de lucru care nu necesită bootare de pe disc ca fiind clienţi ce accesează un sistem server puternic. (Întrucât sistemele de operare instalate pe PC-uri precum MS-DOS sunt monoutilizator (single-tasking), PCurile se comportă în mod uzual doar ca clienţi, cu excepţia cazului în care se lucrează pe sisteme de operare multiutilizator (multitasking), precum Windows NT, Windows 95, sau OS/2). Pentru reţelele Linux , pot exista câteva sisteme Linux care îşi partajează drivere cu alte maşini din cadrul reţelei. E posibil să avem o reţea întreagă de sisteme multiutilizator care îşi partajează driverele între ele, deşi în practică acest lucru este posibil numai în cadrul unei reţele mai mici. Viteza de transfer în cadrul reţelei devine importantă, datorită cerinţei de transferare rapidă a fişierelor cu NFS. Când a fost proiectat, scopul iniţial al unui sistem de fişiere montat prin NFS a fost acela de a asigura o performanţă echivalentă cu 80% din cea a unui hard disk montat local. Acest scop determină o creştere a performanţei atât la nivelul driverelui de disc NFS, cât şi la nivelul reţelei. În mod obişnuit, driverele de disc NFS de pe un anumit server sunt printre cele mai rapid disponibile, în scopul de a reduce ”gâtuirile” la celălalt capăt. În practică, pentru majoritatea reţelelor, sistemul NFS utilizează un echipament standard, ceea ce nu

constituie, de fapt, o problemă pentru împărţirea unor directoare în cadrul unei reţele mici. NFS oferă o serie de avantaje în cadrul unei reţele Linux. În primul rând, permite o păstrare a informaţiilor şi a aplicaţilor mari pe un singur disc al reţelei, la care au acces toate maşinile (deci are loc o economisire a spaţiului de disc, pe care ar impune-o copiile independente). Din punct de vedere administrativ, NFS oferă posibilitatea păstrării aplicaţiilor într-o singură locaţie (ba chiar şi plasarea tuturor directoarelor utilizatorilor pe o singură maşină) pentru o mai uşoară actualizare, copiere şi organizare. Versiunea Linux a FTP-ului diferă într-o anumită măsură de versiunea standard a Unix-ului, prin faptul că multe din proprietăţile sistemului NFS sunt regăsite în codul nivelului nucleu al Sistemului de Fişiere Virtuale (Virtual File System -VFS ). Versiuni mai vechi de Linux aveau anumite probleme cu versiunea FTP datorită dimensiunii maxime a datagramelor TCP, care trebuia redusă pentru a funcţiona corect. Aceasta a avut un efect drastic de încetinire a performanţelor.

Deoarece NFS-ul se bazează pe Linux, nivelul de securitate oferit este destul de rudimentar. Acesta este motivul pentru care Sun a introdus Secure NFS (NFS Sigur), care se bazează pe un protocol de mesaje criptat pentru o protecţie mai bună împotriva unui acces nepermis asupra sistemului de fişiere montat NFS. Această versiune nu este încă disponibilă în cadrul unei implementări Linux.

Serviciul Printing Tipărirea a reprezentat încă de la bun început un motiv pentru legarea calculatoarelor în reţea. O imprimantă partajată în reţea este o imprimantă care acceptă comenzi de tipărire de la mai multe calculatoare. Atunci când se conectează o imprimantă la un server din reţea şi acesta se configurează astfel încât să partajeze resurse de tipărire tuturor utilizatorilor din reţea, acesta este numit server de tipărire (print server). Sunt folosiţi de asemenea termeni diferiţi pentru a desemna locul în care este plasată efectiv imprimanta în reţea. O imprimantă locală (local printer) este o imprimantă care este ataşată direct la server. Aceasta este locală numai în relaţie cu serverul la care este ataşată. O imprimantă la distanţă (remote printer) este o imprimantă ataşată la un calculator altul decât serverul. Calculatorul la care este ataşată o va considera locală, dar restul, inclusiv serverul o vor considera „la distanţă”. Faptul că imprimanta este locală sau la distanţă depinde de calculatorul care se foloseşte drept punct de referinţă. Mai există şi un al treilea tip de imprimantă, cu conectare directă. O imprimantă cu conectare directă (direct connect printer) este o imprimantă care are propria sa interfaţă de reţea, propriul procesor şi memorie de tipărire proprie. Aceste

imprimante sunt de regulă ataşate direct la un hub de reţea, folosind cablu torsadat, exact ca orice alt calculator din reţea. Nu este suficient să conectăm o imprimantă la unul dintre calculatoarele din reţea pentru a putea trimite comenzi de tipărire de la orice staţie. Calculatorul la care se leagă imprimanta trebuie configurat ca server de tipărire.

Tipărirea în reţea Atunci când un utilizator tipăreşte un document pe o imprimantă din reţea de pe un calculator client, folosind un program aplicaţie, redirectorul de pe maşina client trimite datele la calculatorul server de tipărire care controlează activitatea imprimantei din reţea. Serverul de tipărire foloseşte un program (spooler de tipărire) pentru a accepta comanda de tipărire şi pentru a o plasa în coada de tipărire (print queque), care este un fel de memorie a calculatorului, folosită pentru stocarea comenzilor de tipărire, până când acestea sunt trimise la imprimantă. Atunci când imprimanta este liberă pentru a accepta comanda de tipărire, aceasta este eliberată din coadă după principiul LILO (last in–last out).

Configurarea unui server de tipărire Problemele specifice legate de configurarea unui calculator server pentru a fi un server de tipărire depind de sistemul de operare în reţea folosit. Cu toate acestea anumite sarcini vor fi realizate în orice mediu sistem de operare în reţea, pentru a permite clienţilor să tipărească la imprimanta care este găzduită de serverul de tipărire: Imprimanta trebuie să fie ataşată fizic la serverul de tipărire – De obicei se foloseşte un cablu de imprimantă paralel, care ataşează imprimanta la un port paralel (LTP1) de pe calculator. Imprimantele care au propriul lor program de server de tipărire, vor fi conectate direct la reţea printr-un hub (sau alt dispozitiv de conectare). Driverul de imprimantă trebuie să fie instalat pe serverul de tipărire – Fiecare sistem de operare vine cu o bază de date de drivere de imprimantă. Dacă s-a achiziţionat o imprimantă mai nouă, ale cărei drivere nu sunt în baza de date a sistemului de operare, acestea se instalează de pe CD-ul furnizat odată cu imprimanta. Imprimanta trebuie să fie partajată în reţea – Modul în care se realizează acest lucru depinde de sistemul de operare în reţea. Pe o maşină Windows 2000 Server, orice imprimantă conectată direct va fi partajată automat, din momentul în care a fost configurat driverul adecvat. După ce imprimanta este disponibilă în reţea, calculatoarele client trebuie să fie configurate. Acest lucru este doar o simplă problemă de conectare la imprimantă la distanţă şi instalarea driverului de imprimantă adecvată pe fiecare calculator client. Din moment ce imprimanta este localizată, utilizatorii se pot conecta la

ea efectuând un clic pe butonul drept al mouse-ului pe imprimantă şi selectând Connect.

Gestionarea unei imprimante de reţea Gestionarea unei imprimante de reţea înseamnă mai mult decât doar să te asiguri că imprimanta are cartuş sau toner plin şi hârtie. Administratorul de reţea are capacitatea de a opri tipărirea, de a şterge anumite comenzi de tipărire, de a modifica ordinea din coadă a comenzilor sau chiar de a şterge întreaga coadă de comenzi. În mod implicit, contul de administrator de pe serverul de tipărire va avea capacitatea de a gestiona coada de tipărire. Administratorul poate oferi drepturi şi altor utilizatori pentru a gestiona imprimantele din reţea. Gradul în care utilizatorul poate interacţiona cu o imprimantă (prin serverul de tipărire) va depinde de autorizările sau drepturile pe care le asociaţi unui utilizator cu privire la imprimantă. Acestea seamănă cu drepturile sau autorizările care sunt asociate unei partiţii de reţea.

Sugestii metodologice

UNDE PREDĂM? Conţinutul poate fi predat în laboratorul de informatică în care calculatoarele să fie legate în reţea. Recomand şi existenţa unei imprimante legate la acea reţea. CUM PREDĂM? Se recomandă utilizarea calculatoarelor pentru activităţile de fixare a noilor cunoştinţe. Clasa poate fi organizată frontal sau pe grupe de 3-4 elevi. Ca materiale suport se pot folosi: •

O prezentare multimedia care să cuprindă următoarele noţiuni: o Servicii de reţea: definire serviciu de reţea, procese rulate pe NOS, descriere servicii de reţea o Prezentare a unei situaţii reale cu cerinţe variate de tipul: “Ce serviciu de reţea s-ar folosi în situaţia dată? Justificaţi”

Ca probe de evaluare se pot folosi: o Probe orale, scrise şi practice

Tema 3. Tipuri de reţele de calculatoare Fişa suport: Tipuri de reţele de calculatoare Acest material vizează competenţa:

Compară tipurile de reţea

Conţinuturi tematice: •

Definirea retelelor de calculatoare

•

Explicarea beneficiilor reţelisticii

•

Tipuri de reţele de calculatoare clasificate după  distanţă: LAN, WAN, WLAN  modul de comunicare: peer-to-peer (P2P), client-server

•

Modul de funcţionare al reţelelor: LAN, WAN, WLAN, peer-to-peer (P2P), clientserver

Sugestii metodologice

Pentru o mai bună înţelegere a noţiunii de reţea de calculatoare profesorul poate începe prin a face următoarele precizări şi a da următoarele exemple: Reţele sunt peste tot în jurul nostru. Reţelele sunt sisteme constituite din legături. În viaţa de zi cu zi întâlnim următoarele reţele cunoscute de toată lumea: sistemul telefonic, sistemul de transport public, sistemul poştal, reţeaua de calculatoare a unei companii, Internetul. Noţiunea de reţea are mai multe definiţii, cei mai mulţi specialişti acceptă că o reţea reprezintă un sistem informatic în care sunt conectate două sau mai multe calculatoare. Când aceste calculatoare sunt conectate între ele utilizatorii pot “împărţi” resurse commune, software şi hardware: fişiere, imprimante, modemuri, dispositive de stocare a informaţiilor etc.

Definirea reţelelor de calculatoare

O reţea de calculatoare este o colecţie de staţii conectate prin echipamente de reţea. O staţie este orice echipament care trimite sau primeşte informaţii într-o reţea. Perifericele sunt echipamentele care sunt conectate la staţii. Unele echipamente pot avea rol de staţii sau de periferice. De exemplu, o imprimantă conectată la un laptop care este în reţea are rol de periferic. Dacă imprimanta este conectată direct la un echipament de reţea, de exemplu un hub, switch sau router, are rolul unei staţii. Fiecare reţea include: o cel puţin două calculatoare (PC=Personal Computer) o minim o placă de reţea (NIC=Network Interface Card) pe fiecare PC o un mediu de interconectare fizică, fire sau cabluri sau conexiuni fără fir (wireless), existent atât între PC-uri cât şi în legătură cu perifericele o un sistem de operare al reţelei din familiile Microsoft, Novell, UNIX, Linux Mai multe tipuri de echipamente diferite se pot conecta la o reţea: calculatoare desktop, laptop-uri, imprimante, scannere, servere de fişiere/imprimare. O reţea poate partaja diverse tipuri de resurse: •

Servicii, cum ar fi printarea sau scanarea

•

Spaţiu de stocare pe echipamente externe, cum ar fi hard disk-uri sau discuri optice.

•

Aplicaţii, cum ar fi bazele de date

Putem folosi reţelele pentru a accesa informaţii stocate pe alte calculatoare sau pentru a imprima documente folosind imprimante partajate. Echipamentele de reţea sunt interconectate folosind o varietate de conexiuni: •

Conexiune prin cupru – Foloseşte semnale electrice pentru a transmite date între echipamente

•

Conexiune prin fibră optică – Foloseşte fire din sticlă sau plastic, denumite şi fibre, pentru a transporta informaţie sub formă de impulsuri luminoase

•

Conexiune fără fir (Wireless) – Foloseşte semnale radio, tehnologie infraroşu (laser) sau transmisii prin satelit

Beneficiile reţelelor de calculatoare Beneficiile calculatoarelor şi ale altor echipamente aflate într-o reţea includ costuri reduse şi productivitate sporită. În cadrul retelelor, resursele pot fi partajate, ceea ce implică reducerea duplicării şi a corupţiei datelor.

Este nevoie de mai puţine echipamente periferice Mai multe echipamente pot fi conectate la o reţea. Nu este nevoie de câte o imprimantă, scanner sau echipament de backup pentru fiecare calculator din reţea. Mai multe imprimante pot fi plasate într-o locaţie centrală şi apoi partajate între utilizatorii reţelei. Toţi utilizatorii trimit documente de imprimat către serverul central de imprimare care administrează cererile. Serverul de imprimare poate distribui cererile către mai multe imprimante sau le poate păstra într-o coadă pe cele care au nevoie de o anumită imprimantă. Posibilităţti sporite de comunicare Reţelele oferă diverse unelte de colaborare care pot fi folosite de diferiţi utilizatori pentru a comunica unii cu alţii. Uneltele de colaborare online includ e-mail, forumuri şi chaturi, voce şi video, mesagerie instantă. Folosind aceste instrumente, utilizatorii pot comunica cu prietenii, familia şi colegii. Evitarea duplicării şi coruperii fişierelor Un server administrează resursele din reţea. Serverele stochează date şi le partajează cu utilizatorii dintr-o reţea. Datele confidenţiale pot fi protejate şi partajate numai cu utilizatorii care au permisiunea de a accesa acele date. Software pentru urmărirea documentelor poate fi folosit pentru a preveni suprascrierea sau modificarea fişierelor care sunt accesate şi de mai mulţi utilizatori simultan. Costuri mai mici de licenţiere Licenţele pentru aplicaţii pot avea costuri ridicate pentru calculatoare individuale. Mulţi producători software oferă licenţe pentru reţele, care pot reduce dramatic costurile. Această licenţă de reţea permite unui grup de persoane sau unei întregi organizaţii să folosească aplicaţia plătind o singură taxă. Administrare centralizată Administrarea centralizată reduce numărul de persoane de care este nevoie pentru a administra echipamentele şi datele din reţea, reducând timpul şi costurile companiei. Nu este nevoie ca utilizatorii individuali ai reţelei să îşi administreze datele şi echipamentele. Un administrator poate controla datele, echipamentele şi permisiunile utilizatorilor din reţea. Realizarea backup-ului datelor este mai usorară deoarece acestea sunt stocate într-o locaţie centrală. Conservarea resurselor Procesarea datelor poate fi distribuită pe mai multe calculatoare pentru a evita cazul în care un calculator este supraaglomerat cu taskurile de procesare.

Tipuri de reţele de calculatoare

Reţelele de date evoluează continuu în ceea ce priveşte complexitatea, gradul de utilizare şi proiectarea. Pentru a discuta despre reţele, diferitelor tipuri de reţele li se asociază nume diferite. O reţea de calculatoare este identificată prin următoarele caracteristici specifice: •

Raza de acoperire

•

Modul de stocare a datelor

•

Modul de administrare a resursele

•

Modul de organizare a reţelei

•

Tipul de echipamente de reţea folosite

•

Mediul folosit pentru conectarea echipamentelor

Descrierea unei reţele LAN (Local Area Network) Modul de funcţionare al reţelelor locale (LANs)

Figura 17 O reţea locală (LAN) se referă la un grup de echipamente interconectate care se află sub o administrare comună. În trecut, reţelele locale erau considerate reţele mici care existau într-o singură locaţie fizică. Deşi reţelele locale pot fi mici, de exemplu o reţea instalată acasă sau într-un birou mic, în timp definiţia unui LAN a evoluat pentru a include şi reţelele locale interconectate formate din sute de dispozitive instalate în mai multe clădiri şi locaţii. Lucrul important ce trebuie reţinut este că toate reţelele locale dintr-un LAN se află sub aceeaşi administrare care controlează securitatea şi politicile de control al accesului care sunt aplicate în acea reţea. În acest context, cuvântul "local" din "reţea locală" se referă mai degrabă la controlul local consecvent decât la apropierea fizică între echipamente. Echipamentele dintr-o reţea locală pot fi apropiate fizic dar acest lucru nu este o cerinţă efectivă. Retelele locale sau LAN-urile (Local Area Networks) sunt localizate într-o singură clădire sau într-un campus de cel mult câţiva kilometri. Ele sunt frecvent utilizate pentru

conectarea calculatoarelor personale dintr-o firmă, fabrică, departament sau instituţie de educaţie etc. astfel încât să permită partajarea resurselor (imprimante, discuri de reţea, date sau programe) şi schimbul de informaţii. Reţelele locale se deosebesc de alte tipuri de reţele prin caracteristici legate de: mărime, tehnologie de transmisie şi topologie. 1. Reţelele locale au dimensiuni reduse, în consecintã timpul de transmisie poate fi prevăzut cu usurinţă şi nu există întârzieri mari în transmiterea datelor. Astfel, administrarea reţelei se simplifică. 2. Cea mai frecventă tehnologie de transmisie foloseste un singur cablu la care sunt ataşate toate maşinile. Vitezele de funcţionare variază între 10 si 100Mbps (bps = biţi pe secundă), chiar câteva sute în reţelele mai noi; întârzierile de transmisie sunt mici iar erorile - puţine. 3. Reţelele locale cu difuzare folosesc diverse tipuri de topologii, cele mai frecvente fiind tipul magistrală (bus) şi tipul inel (ring). Pentru ca activitatea utilizatorilor unei reţele să fie eficient organizată si să se poată asigura securitatea reţelei, fiecărui utilizator îi va fi asociat un cont, care va fi caracterizat printr-o sumă de drepturi de acces la resursele fizice şi logice ale reţelei (fişiere, directoare, programe, drive-uri de reţea, imprimante de reţea), corespunzător necesităţilor şi cunoştinţelor utilizatorilor. Stabilirea riguroasă a drepturilor de acces este foarte importantă pentru asigurarea securităţii reţelei; softul de reţea va asigura respectarea drepturilor acordate. Uzual, aceste drepturi sunt stabilite pe grupuri de utilizatori cu obiective şi necesităţi similare. Un grup este o multime de utilizatori care au aceleaşi drepturi de acces la o anumită resursă a reţelei (de exemplu, se pot defini grupuri pentru studenţi, cadre didactice etc.). Crearea domeniilor de lucru, a grupurilor de utilizatori şi a conturilor cu drepturile aferente, precum şi actualizarea acetora este realizată de administratorul de reţea, persoana cu pregătire de specialitate care se ocupă de instalarea, configurarea şi administrarea funcţionării eficiente şi în condiţii de securitate a reţelei. Securitatea reţelei poate fi identificatã cu controlul pe care administratorul de reţea îl deţine asupra resurselor reţelei, precum şi asupra drepturilor de acces la aceste resurse. Fiecare cont de reţea va avea un nume de identificare - numele contului - şi o parolă atasată, cu rol în asigurarea protecţiei datelor utilizatorului. Parola, formată din orice caractere tipăribile, are o lungime dependentă de sistemul de operare de reţea (cel puţin 5-8 caractere). Utilizatorii îşi pot schimba oricând, în cursul unei sesiuni de lucru, parola proprie folosind facilităţile oferite de sistemului de operare . Conectarea la o reţea este procesul prin care serverul care gestionează reţeaua este informat că un utilizator va începe folosirea resurselor reţelei. Procedura de conectare este dependentă de sistemul de operare de reţea Deconectarea de la o reţea este procesul prin care serverul este anunţat că utilizatorul respectiv încheie utilizarea resurselor reţelei. După deconectarea de la reţea se pot

folosi doar resursele locale ale calculatorului (hard-disk-ul local şi programele aflate pe acesta, pe dischete sau CD-uri). Într-o reţea locală se pot partaja, adică folosi în comun de cãtre mai multi utilizatori (termenul englez pentru partajare este "share"), resurse fizice sau logice, folosind instrumente specifice oferite de sistemul de. Resursele partajate vor putea fi folosite de către utilizatori în funcţie de drepturile de acces pe care le au asupra acestor resurse. Resursele fizice partajate într-o reţea locală sunt discurile şi imprimantele de reţea. Drive-urile partajate în reţea pot fi discuri din reţea sau portiuni (directoare) ale acestora - de obicei de pe calculatoarele server. Operaţia de asociere a unui nume de drive logic unui disc de reţea sau unei porţiuni a acestuia se numeşte mapare şi se realizeazã cu comenzi specifice softului de reţea. Astfel, într-o reţea de calculatoare, la lista de driveuri locale - A: - discheta, C: hard-disk-ul local, unitatea de ZIP sau CD-ROM-ul etc., se pot adăuga drive-uri de reţea, care referă discuri de pe alte calculatoare din reţea (uzual, de pe server). Utilizatorii pot partaja (sau mapa) doar resursele asupra cărora deţin drepturi de acces adecvate. Imprimantele conectate la o reţea pot fi partajate, adică disponibile mai multor utilizatori. Imprimantele de reţea folosesc o "coadă de tipărire" care înregistrează cereri de imprimare de la mai multi utilizatori, fiecare putând trimite diverse "job"-uri (lucrări) de tipărire. Uzual, prima lucrare trimisă spre tipărire va fi şi prima executată, apoi se va trece la următoarea etc. (în informatică o structură care funcţioneazã pe principiul primul intrat este primul servit se numeşte coadă). Dacă însă anumiţi utilizatori care şi-au trimis lucrări spre tipãrire sunt prioritari, ordinea servirii se modifică şi lucrările neprioritare aşteaptă terminarea celorlalte. Pentru ca un utilizator sã poată tipări la o imprimantă de reţea, aceasta trebuie sã fie instalată fizic şi logic - prin intermediul unui driver, sã fie partajată şi să existe drept de acces asupra ei pentru utilizatorul respectiv sau pentru grupul (grupurile) din care acesta face parte. Gestiunea job-urilor trimise imprimantelor de reţea se poate realiza (şi) prin intermediul unor programe speciale care să funcţioneze în regim de clientserver si să controleze procesele de tipărire (să le întregistreze, să permită modificarea parametrilor sau chiar ştergerea lor etc.). Drepturile de acces asupra fişierelor (inclusiv programe executabile) şi directoarelor asigură o utilizare adecvată a resurselor logice partajate. Uzual, acestea se acordă de către administratorul de reţea pe grupuri de utilizatori şi pot fi vizualizate (eventual modificate) de către aceştia. Cele mai uzuale drepturi de acces folosite în retelele locale sunt: Read (doar citire), Write (scriere), Change (modificare), Full Control (inclusiv controlul accesului, respectiv modificarea drepturilor de acces asupra acelei resurse). Orice sistem de operare de reţele permite comunicarea între utilizatori prin transmitere / recepţionare de mesaje. Unele utilitare pot stabili chiar un dialog între utilizatori. La aceste facilităţi se poate adăuga sistemul de postă electronică - e-mail - care permite

transmiterea de mesaje mai lungi, memorarea mesajelor, transmiterea de fişiere şi care nu trebuie confundat cu sistemul de comunicare de bază. Un mesaj poate fi trimis unui anumit utilizator sau unui întreg grup (pe acelaşi server sau eventual pe un alt server). Primirea mesajelor poate fi activată sau inhibată prin comenzi specifice sistemului de operare.

Desrierea unei reţele WAN (Wide Area Network) Modul de funcţionare al reţelelor de largă răspândire geografică (WANs)

Figura 18 Reţelele de mare întindere (WAN-uri) conectează reţele locale (LAN-uri) aflate în locaţii geografice separate. Cel mai simplu exemplu de WAN este Internetul. Internetul este o retea WAN de mari dimensiuni care este formată din milioane de reţele locale interconectate. Furnizorii de servicii de telecomunicaţii (Telecommunications service providers - TSP) sunt utilizaţi pentru a interconecta aceste reţele aflate în locuri diferite.

Sugestii metodologice

Pentru accentuarea necesităţii unei astfel de reţele, profesorul poate pune elevilor săi problema în următoarea manieră: Reţelele locale de calculatoare reprezintă nucleul activităţii în reţea şi al celei de comunicaţii. Ele duc comunicaţiile şi partajarea calculatoarelor şi a resurselor până la o distanţă relativ mică, de obicei nu mai mult de o sută-două de metri. Dar ce faceţi dacă reţeaua dumneavoastră trebuie extinsă dincolo de această distanţă impusă de mediul de transmisie ales? Dacă reţeaua dumneavoastră funcţionează doar într-o singură clădire sau un singur amplasament, totul e în regulă. Dar dacă vă extindeţi în mai multe spaţii, s-ar putea să doriţi o reţea care să lege toate calculatoarele din toate aceste spaţii. De exemplu dacă doriţi să administraţi un lanţ de magazine de vânzare cu amănuntul într-un oraş sau în ţară, fiecare magazin fiind dotat cu reţeaua lui de calculatoare care gestionează vânzările, stocurile şi datele contabile. Ori poate că aveţi mai multe birouri de reprezentanţă într-un judeţ, o regiune, sau chiar în toată ţara, fiecare cu propria sa reţea locală de calculatoare (LAN). Dacă aveţi nevoie să partajaţi informaţii între aceste puncte dispersate, evident că nu puteţi să vă trageţi un cablu de la un loc la altul; acest lucru ar necesita, printre altele, să obţineţi autorizaţii de la diverse companii, administraţii locale şi să săpaţi şanţuri pentru pozarea cablurilor între amplasamente. Adică un proces care ar costa mult prea mult, în termeni de efort, coordonare şi bani, ca să fie şi practic. Aşadar, trebuie să existe o cale pentru a face mai multe reţele locale de calculatoare să comunice între ele, chiar dacă distanţa fizică dintre ele este mare. Astfel intră în scenă reţelele de mare suprafaţă sau reţelele WAN.

Reţelele de mare suprafaţă nu sunt accesibile din punct de vedere al costurilor oricărei firme. Mai întâi de toate, reţelele WAN sunt proiectate să conecteze mai multe reţele locale de calculatoare din birouri sau spaţii separate, aflate în locuri diferite. Dacă nu aveţi mai multe birouri sau spaţii de activitate, nu vă trebuie o reţea WAN. În plus, reţelele WAN nu conectează un calculator portabil sau instalat acasă, la o reţea LAN din firmă. Cel de-al doilea motiv pentru care reţelele de mare suprafaţă nu se potrivesc oricui constă în aceea că sunt scumpe şi complexe. Deoarece nu puteţi să vă trageţi cablurile proprii dintr-o parte într-alta a oraşului, trebuie să utilizaţi o reţea din domeniul public, cum ar fi cea a companiei de telefoane, pentru a vă face legăturile. Aceasta poate să vă coste între câteva sute şi câteva mii de dolari pe lună, în funcţie de distanţă şi de viteză. De asemenea, echipamentul WAN este foarte scump şi deoarece echipamentul este extrem de complex, impune apelarea la specialişti de la compania de telefoane sau un consultant - pentru instalare, prin urmare costuri suplimentare. Cu toate aceste posibile complicaţii şi cheltuieli, reţelele tip WAN se pot dovedi un activ

de mare valoare pentru o firmă, oricât de mare sau de mică. Adesea, integrarea informaţiilor disparate şi a altor resurse nu poate fi realizată fără o conexiune cu rază mare de acoperire. Există mai multe caracteristici ce deosebesc o reţea de mare suprafaţă de o reţea locală de calculatoare. În general, reţelele de mare suprafaţă au următoarele caracteristici: • Reţelele WAN depăşesc limita unei singure clădiri sau a unui singur spaţiu de activitate; sunt utilizate pe raze geografice mai mari decât distanţa ce poate fi acoperită cu o reţea LAN, de obicei câteva mii de metri sau mai mult. Unele reţele WAN pentru mari corporaţii pot conecta locuri aflate pe mai multe continente. • Reţelele WAN conectează mai multe reţele de tip LAN. Reţelele de mare suprafaţă leagă două sau mai multe reţele locale de calculatoare. • Reţelele WAN utilizează o infrastructură publică pentru a lega amplasamente diferite. Dată fiind cheltuiala şi dificultatea instalării unui cablu între amplasamente, reţelele WAN utilizează infrastructura companiei de telefoane. Reţelele WAN presupun achitarea unei taxe lunare. Reţelele de mare suprafaţă folosesc reţeaua publică de telefonie şi se va percepe o taxă lunară pentru utilizarea serviciilor companiei detelefoane. Costurile pot să varieze într-o plajă foarte largă, în funcţie de cerinţe. •

• Reţelele WAN sunt mai lente decât cele de tip LAN. Într-o reţea de mare suprafaţă, viteza variază între extrema inferioară de 33,6 Kbps (cea mai ieftină variantă) până la extrema superioară de 1,5 Mbps (mai scumpă), deşi pot funcţiona şi mai rapid. Ca termen de comparaţie, să spunem aici că reţelele LAN sub standard Ethernet funcţionează cu o viteză de 10 Mbps. Aceasta înseamnă că unele dintre cele mai rapide reţele WAN funcţionează cu doar 15 la sută din viteza celor mai lente reţele LAN. Dacă folosiţi Fast Ethernet la 100 Mbps, se realizează doar 1,5 la sută din viteză. Evident, cu aceste restricţii, nu puteţi face într-o reţea WAN aceleaşi lucruri pe care le puteţi face într-o reţea LAN. • Reţelele WAN impun un grad superior de securitate şi complexitate. Deoarece funcţionează printr-o reţea publică de telefonie, reţelele de tip WAN trebuie să fie mai sigure decât o reţea locală de calculatoare, astfel încât nimeni să nu aibă acces la datele dumneavoastră. Reţelele WAN sunt mai complexe decât reţelele LAN, mai ales când se pune problema să ştiţi ce să trimiteţi în reţea şi să vă asiguraţi că datele trimise sunt corecte. Reţelele de mare suprafaţă sunt o variantă extinsă a reţelei locale de calculatoare, deci avantajele sunt asemănătoare: partajarea de fişiere, comunicarea cu alţi angajaţi prin email şi alte aplicaţii, organizarea de intraneturi şi partajarea de date comune, cum ar fi baze de date cu clienţii, informaţii contabile şi alte resurse de evidenţă financiară.

De exemplu, să zicem că firma dumneavoastră are mai multe magazine de vânzare cu amănuntul împrăştiate în tot oraşul. Fiecare magazin deţine un sistem de înregistrare la punctul de cumpărare, instalat pe un calculator. Mai degrabă decât să gestionaţi un sistem separat de contabilizare pe fiecare calculator, vreţi să automatizaţi procesul înregistrării şi urmăririi vânzărilor din fiecare magazin cu un singur program de contabilizare, instalat pe un server din sediul dumneavoastră central. Deoarece e vorba de date confidenţiale, veţi dori probabil să aveţi o metodă sigură de transmitere a informaţiilor dinspre magazine spre serverul din sediul central. Sau poate că aveţi mai multe birouri răspândite pe raza unui oraş, a unui regiuni sau a întregii ţări, care trebuie să partajeze în reţea materiale video, apeluri telefonice sau alte servicii. În acest caz, s-ar putea să aveţi nevoie de conectare printr-o reţea de mare suprafaţă, pentru a facilita circulaţia informaţiilor de la o sursă la alta. Când putem lua în considerare implementarea unei astfel de reţele? Aşa cum am spus şi ceva mai devreme, reţelele de mare suprafaţă nu sunt pentru toată lumea. Totuşi, există câteva reguli generale pe care e bine să le cunoaşteţi: • deţineţi cel puţin două birouri sau spaţii de activitate, exclus angajaţi mobili sau care lucrează acasă. • fiecare spaţiu de activitate sau amplasament deţine o reţea locală de calculatoare.În general, reţelele de mare suprafaţă sunt folosite pentru a conecta mai multe reţele LAN. Dacă nu aveţi decât un singur calculator, când vă conectaţi prin apel telefonie se consideră, de obicei, că aveţi o conexiune cu acces de la distanţă în reţea , în nici un caz WAN. • aveţi nevoie să transmiteţi în mod regulat informaţii între diferite amplasamente. Nevoia de transmisii frecvente şi prompte de informaţii este o raţiune importantă pentru implementarea de reţele WAN. Comunicare frecventă înseamnă că trebuie să comunicaţi cel puţin o dată pe zi între amplasamentele dumneavoastră. • trebuie asigurată securitatea informaţiilor. Comunicaţiile importante sau tranzacţiile financiare sunt tipul de date care ar trebui să circule mai degrabă printr-o reţea WAN decât prin Internet. Excepţia o reprezintă cazul în care se utilizează un sistem VPN pentru transmisii sigure prin Internet. Transmiterea unor informaţii mai puţin delicate, cum ar fi mesaje e-mail, între mai multe birouri, poate fi făcută prin Internet în condiţii de eficienţă superioară a costurilor, comparativ cu transmisia printr-o reţea WAN.

Sugestii metodologice

Puteţi realiza acum un feedback, prin care elevul să înţeleagă diferenţa între LAN şi WAN: Tipul reţelei Scopul Exemple LAN Arie geografică limitată, de obicei în Şcoli, acasă, firme mici interiorul aceleiaşi clădiri WAN Reţea de mare întindere geografică Corporaţii, organizaţii guvernamentale Unele reţele sunt concepute pentru a interconecta mai mulţi utilizatori şi sisteme într-o regiune geografică relativ limitată şi pentru a permite o mai mare viteză de comunicare între aceştia. Alte reţele conectează un număr mai mic de dispozitive care sunt separate prin distanţe geografice mari. Pentru a îndeplini cerinţele acestor două mari categorii de utilizatori, au fost proiectate cele două tipuri de reţele.

Descrierea unei reţele fără fir WLAN (Wireless Local Area Network). Modul de funcţionare al reţelelor locale wireless (WLANs)

Figura 19 Într-o reţea locală tradţională, echipamentele sunt conectate folosind cablu de cupru. În unele medii, e posibil ca instalarea cablurilor de cupru să nu fie practică sau să fie chiar

imposibilă. În aceste situaţii, sunt utilizate dispozitive wireless pentru a transmite şi a primi date folosind unde radio. Aceste reţele se numesc reţele fără fir (Wireless LANs WLANs). Ca şi într-o reţea locală, într-un WLAN se pot partaja resurse cum ar fi fişiere şi imprimante şi se poate accesa Internetul. Într-un WLAN, echipamentele wireless se conectează la puncte de acces din zona lor. Punctele de acces sunt de obicei conectate la reţea folosind cabluri de cupru. În loc să fie nevoie de cabluri de cupru pentru toate staţiile din reţea, doar punctul de acces wireless este conectat la reţeaua cu cablare de cupru. Raza de acoperire pentru un WLAN poate fi mică şi limitată la o cameră sau poate fi mai mare. Evoluţia comunicaţiilor wireless s-a realizat în strânsă dependenţă cu dezvoltarea domeniului reţelelor de comunicaţie. Conform definiţiei deja consacrate, o reţea WLAN (Wireless Local Area Network) reprezintă un sistem flexibil de comunicaţii de date, folosit ca extensie sau alternativă a unei reţele LAN (Local Area Network) prin cablu, într-o clădire sau grup de clădiri apropiate. Folosind undele electromagnetice, dispozitivele WLAN transmit şi primesc date prin aer, eliminând necesitatea existenţei cablurilor şi transformând reţeaua într-un LAN potenţial mobil. Astfel, dacă o firmă posedă o reţea WLAN, mutarea într-un alt sediu nu presupune operaţii de cablare şi găurire a pereţilor, ci doar mutarea calculatoarelor. Imediat după aceea reţeaua poate fi folosită. Accesarea informaţiilor folosind tehnici şi dispozitive de tip wireless cunoaşte, în acest moment, o dezvoltare fără precedent. Punctul forte al acestei tehnologii este utilizarea sistemelor de acces radio în locul metodei clasice, bazată pe cabluri. Alegerea soluţiei wireless evidenţiază şi alte avantaje: instalare foarte rapidă, investiţie iniţială mică şi cu amortizare rapidă, costuri de întreţinere reduse, flexibilitate în administrare, mobilitate şi scalabilitate, eliminarea dificultăţilor care apar atunci când se încearcă utilizarea tehnicilor de cablare în zone greu accesibile (mlaştini, munţi) etc. WLAN-urile folosesc unde electromagnetice din domeniul radio şi infraroşu. Primul tip este şi cel mai des utilizat, deoarece undele radio trec prin pereţi sau alte obiecte solide, în timp ce radiaţia infraroşu nu poate străpunge obiectele opace şi are o rază de acoperire mult mai mică. Totuşi, pentru reţele aflate în interiorul unei camere sau în situaţia în care nu există obstacole ce ar putea bloca undele din domeniul infraroşu, cea de-a doua soluţie este frecvent luată în considerare pentru proiectare şi implementare. Reţelele wireless oferă o înaltă performanţă şi flexibilitate pentru conectarea sistemelor de calcul de tip desktop şi notebook, a staţiilor de lucru şi a altor dispozitive de reţea. Ele oferă, de asemenea, o alternativă flexibilă şi ieftină pentru conectarea mai multor clădiri într-un complex de tip campus sau corporaţie. Aplicaţiile pentru reţele wireless includ acces Internet, producţie, puncte de vânzare cu amănuntul, domeniul medical, educaţie şi utilizare de uz general la birou.

Reţele de calculatoare peer-to-peer

Figura 20

Într-o reţea peer-to-peer, echipamentele sunt conectate direct unele la altele fără alte dispozitive de reţea între ele. În acest tip de reţea, fiecare echipament are capabilităţi şi responsabilităţi. Utilizatorii individuali sunt responsabili de resursele personale şi pot decide ce date şi echipamente partajează. Deoarece utilizatorii individuali sunt responsabili cu resursele calculatoarelor lor, nu există un punct central de control şi administrare în reţea. Reţelele peer-to-peer funcţionează cel mai bine în medii care au până la zece calculatoare. Deoarece utilizatorii individuali îşi controlează calculatoarele, nu este necesară angajarea unui administrator de reţea. Reţelele peer-to-peer au mai multe dezavantaje: •

Nu există o administrare centralizată a reţelei ceea ce îngreunează determinarea persoanei care controlează resursele din reţea.

•

Nu exista securitate centralizată. Fiecare calculator trebuie sa folosească măsuri de securitate pentru protecţia datelor.

•

Cu cât numărul de calculatoare conectate creşte, devine din ce în ce mai dificilă şi complexă administrarea reţelei.

•

Nu există stocare centralizată a datelor. Trebuie menţinute backup-uri separate ale datelor. Responsabilitatea cade în sarcina utilizatorilor individuali.

Reţele peer-to-peer există în cadrul reţelelor actuale de dimensiuni mai mari. Chiar şi într-o reţea mai mare, utilizatorii pot partaja resurse direct cu alţi utilizatori fără a folosi un server dedicat. Acasă, puteţi organiza o reţea peer-to-peer dacă aveţi mai multe calculatoare. Puteţi partaja fişiere cu alte calculatoare, puteţi trimite mesaje între calculatoare şi puteţi imprima documente folosind o imprimantă partajată.

Reţele de calculatoare de tip client-server

Într-o reţea client/server, clientul cere informaţii şi servicii din partea serverului. Serverul oferă clientului informaţiile sau serviciile solicitate. Serverele dintr-o astfel de reţea realizează de obicei diverse procesări pentru maşinile client - de exemplu, căutarea întro bază de date înainte de a trimite clientului înregistrările cerute. Un exemplu de reţea client/server îl constituie mediul corporatist în care angajaţii folosesc serverul de e-mail al companiei pentru a trimite, primi şi stoca e-mailuri. Clientul de e-mail de pe calculatorul unui angajat trimite o cerere către server pentru a descărca eventualele e-mailuri necitite. Serverul răspunde trimiţând e-mailurile solicitate către client. Într-un model client/server, serverele sunt întreţinute de către administratori de reţea. Backup-urile de date şi măsurile de securitate sunt implementate de administratorul de reţea. Administratorul de reţea controlează de asemenea accesul utilizatorilor la resursele din reţea. Toate datele dintr-o reţea sunt stocate pe un server centralizat de fişiere. Imprimantele partajate din reţea sunt de asemenea administrate de un server centralizat de imprimare. Utilizatorii reţelei care deţin drepturile de acces necesare pot accesa atât datele cât şi imprimantele partajate. Fiecare utilizator trebuie să aibă un nume şi o parolă autorizate pentru a avea acces la resursele reţelei pe care au permisiunea să le folosească. Pentru protecţia datelor, administratorul trebuie să realizeze un backup de rutină al tuturor fişierelor de pe servere. Astfel, dacă unul din calculatoare se strică sau datele sunt pierdute, administratorul poate cu uşurinţă să recupereze datele pe baza unui backup recent.

Sugestii metodologice

UNDE PREDĂM? Conţinutul se recomandă să fie predat în laboratorul de informatică sau într-o sală care are videoproiector. CUM PREDĂM? Se recomandă utilizarea calculatoarelor pentru activităţile de fixare a noilor cunoştinţe. Clasa poate fi organizată frontal sau pe grupe de 3-4 elevi. Ca materiale suport se pot folosi: •

O prezentare multimedia care să cuprindă următoarele noţiuni: tipuri de reţele de calculatoare

•

Activităţi interactive, de genul următor: o Activităţi de identificare a tipurilor de reţele o Activităţi de descriere a modurilor de funcţionare a diverselor tipuri de reţele

Ca probe de evaluare se pot folosi: Probe orale şi scrise

Tema 4. Topologii de reţele de calculatoare Fişa suport: Topologii de reţele de calculatoare

Această fişă vizează competenţa:

Descrie topologiile reţelelor de calculatoare

Conţinuturi: •

Noţiunea de topologie

•

Topologii de reţele: Bus (magistrală), Star (stea), Ring (inel), Star-Bus, Star-Ring, Mesh

Modalitatea prin care se realizează conexiunea între calculatoarele unei reţele se numeşte topologia fizică a reţelei de calculatoare. Topologia reţelei se referă nu numai la modalitatea fizică de conectare ci şi la protocolul de conexiune.

Pentru desemnarea manierei de proiectare a unei retele se foloseste termenul topologie. Trebuie să precizăm că există două tipuri de topologii: fizică şi logică. Topologia fizică a unei reţele se referă la configuraţiile mediilor de transmisie, a calculatoarelor şi perifericelor. Topologia logică reprezintă metoda folosită pentru transferul informaţiilor de la un calculator la altul.

Există următoarele topologii fizice: •

Bus (magistrală)

•

Star (stea)

•

Ring (inel)

•

Star-Bus

•

Star-Ring

•

Mesh (plasă)

Topologia Bus (magistrală)

Această topologie este în general utilizată atunci când viitoarea reţea este simplă, mică sau temporară (Figura 22). Într-o topologie de tip bus calculatoarele sunt conectate în linie.

Figura 22 Într-o reţea de tip bus, cablarea presupune existenţa unui cablu, de regulă coaxial, fără nici un dispozitiv de amplificare a semnalului. Din acest motiv reţeaua se mai numeşte şi reţea pasivă. Atunci când un calculator trimite un semnal ce conţine informaţii, toate calculatoarele conectate la reţea îl primesc, dar numai unul dintre ele (cel a cărui adresă corespunde cu adresa inclusă în mesajul transmis) acceptă informaţia. Celelalte calculatoare o rejectează. La un anumit moment de timp, doar un singur calculator poate transmite un mesaj. Fiecare calculator trebuie să aştepte eliberarea liniei pentru a transmite propriul mesaj. Acest fapt, corelat cu numărul de calculatoare conectate, poate afecta viteza de transmisie. Un alt aspect este cel legat de adaptarea bus-ului. Deoarece avem o transmisie de tip pasiv, semnalele electrice genereză unde reflectate. Pentru a evita acest fenomen nedorit, cele două capete libere ale bus-ului trebuiesc adaptate, prin ataşarea unei impedanţe egale cu impedanţa caracteristică a mediului de transmisie. Avantajele topologiei de tip bus sunt: •

este simplă, foarte eficientă în reţele mici, uşor de utilizat;

•

implică cele mai mici costuri (cele mai mici lungimi de cablu folosite);

•

este foarte uşor de extins, folosind circuite repetoare;

•

calculatoarele conţin plăci de reţea cu conectori de tip BNC.

Dezavantajele topologiei de tip bus sunt:

•

încărcare prea mare a reţelei conduce la micşorarea vitezei de transmisie;

•

fiecare conector ataşat la cablu produce o atenuare a semnalului transmis;

•

este dificil de depanat o astfel de reţea: o conexiune imperfectă sau lipsa unui "terminator" la capătul cablului, poate duce la întreruperea întregii reţele.

Topologia Star (stea)

Dezvoltată mai târziu, topologia stea a devenit cea mai populară topologie în domeniul reţelelor datorită numărului redus de probleme care pot apărea. În topologia stea, fiecare calculator are o singură conexiune direct legată la un hub sau un concentrator (Figura 23). Un hub este un dispozitiv, instalat într-o locaţie centrală, care funcţionează ca un nod central (nexus) pentru reţea. Serverele şi calculatoarele client sunt de asemenea ataşate acestui hub, după cum se observă în figură. Dacă un cablu particular se defectează, numai calculatorul conectat la acel segment este afectat. Celelalte calculatoare vor continua să funcţioneze normal. Topologia stea este folosită în general cu sistemul de cablare twised-pair. Singurul impediment al acestui tip de reţea este costul hub-urilor. De obicei acest fapt este contrabalansat de uşurinţa prin care se instalează cablul twisted-pair şi preţul scăzut al acestui tip de cablu.

Figura 23 Fiecare calculator comunică cu hub-ul central, care fie retransmite mesajele tuturor celorlalte calculatoare (cazul reţelei de tip stea broadcast), fie numai calculatorului destinaţie (cazul reţelei de tip stea cu comutaţie). În cazul reţelei de tip broadcast, hubul poate fi activ sau pasiv. Un hub activ regenerează semnalul electric şi îl trimite tuturor calculatoarelor conectate la el. Acest tip de hub este numit şi repetor multiport. Huburile active precum şi comutatoarele (switch) trebuie să fie alimentate pentru a funcţiona. Hub-ul pasiv acţionează doar ca punct de conexiune şi nu necesită

alimentare. O reţea de tip stea se poate extinde prin conectarea în locul unui calculator a unui hub suplimentar, permiţând astfel conectarea unui număr suplimentar de calculatoare.

Avantajele topologiei de tip stea sunt: •

introducerea ca şi scoaterea unui calculator se poate face uşor, fără a deranja restul reţelei;

•

utilizarea de hub-uri inteligente, cu microprocesor, permite diagnosticarea întregii reţele;

•

defectul apărut la nivelul unui calculator nu afectează funcţionarea reţelei.

Dezavantajele topologiei de tip stea sunt: •

fiabilitatea reţelei este dictată de fiabilitatea hub-ului; defectarea acestuia face ca întreaga reţea să se blocheze;

•

multe reţele de tip stea necesită un echipament special pentru retransmiterea prin broadcast sau comutaţie a traficului;

•

costul cablării este relativ ridicat faţă de alte topologii.

Topologia Ring (inel)

În general, o topologie bus în care cele două capete sunt conectate, formează o topologie de tip inel (Figura 24). Topologia de tip inel este utilizată atunci când traficul este sensibil la timpii de întârziere (fişiere audio sau video) sau atunci când numărul de utilizatori care accesează datele este foarte mare. Fiecare calculator este conectat la următorul aflat în inel şi fiecare retransmite următorului calculator ceea ce a primit de la precedentul. Mesajele parcurg inelul într-o singură direcţie. Pentru că fiecare calculator retransmite ceea ce a primit, un inel este o reţea activă şi nu se pune problema atenuării semnalului.

Figura 24 Unele reţele de tip inel utilizează o metodă de trecere a unui jeton de la un calculator la altul. Jetonul este un mesaj foarte scurt care este transfereat de a lungul inelului până la calculatorul care vrea să transmită date altui calculator. Acest calculator modifică mesajul jetonului, adaugă adresa destinatarului şi informaţia dorită şi transmite acest pachet în reţea. Fiecare calculator aflat pe traseu după expeditor primeşte odată cu jetonul şi informaţiile utile. El transferă pachetul la calculatorul următor. Acest proces se repetă până când calculatorul destinaţie îşi recunoaşte adresa. Calculatorul destinatar transmite în aceeaşi manieră şi în acelaşi sens, un mesaj de confirmare. La primirea confirmării, emiţătorul creează un nou jeton şi-l lansează în reţea, permiţând altui calculator să captureze jetonul şi să transmită informaţii. Viteza de circulaţie a jetonului este sficient de mare pentru a reduce timpii de întârziere. De exemplu un jeton poate traversa o reţea inel cu lungimea de 200 m, de circa 10 000 de ori într-o secundă.

Avantajele topologiei inel sunt: •

toate calculatoarele au acces în mod egal la mediul de transmisie;

•

atunci când sunt multe solicitări, reţeaua continuă să funcţioneze, mai lent, dar nu se întrerupe.

Dezavantajele topologiei inel sunt: •

defectarea unui calculator afectează funcţionarea întregii reţele;

•

introducerea sau scoaterea unui echipament din reţea se poate face numai cu întreruperea temporară a reţelei;

•

este dificilă depistarea unui defect în reţea.

Topologia Star-Bus

Este o reţea obţinută prin interconectarea mai multor hub-uri cu ajutorul topologiei de tip bus, hub-uri ce au conectate la porturile lor calculatoare în topologie de tip stea (Figura 25).

Figura 25

Topologia Star-Ring În topologia star-ring, cunoscută şi sub denumirea token-ring, este o reţea de tip stea (fizic) dar care se comportă ca o topologie în inel (logic). Topologia logica descrie modalitatea în care circulă semnalul nu cum arată cablurile. În cazul token-ring, sunt folosite hub-uri speciale pentru a crea o cale de date care pasează semnalele de la o staţie la alta într-un proces care se termină la staţia de la care a pornit. În concluzie, topologia acestei reţele este aceea a unei stele fizice dar din punct de vedere logic este un inel (Figura 26).

Topologia Mesh (plasă)

Figura 26

Topologia mesh (plasă) este un exemplu de sistem de legături care nu este folosit aproape deloc. Descriind o reţea în care fiecare calculator conţine o conexiune dedicată la fiecare alt calculator ne lovim de o nouă problemă (creşterea costurilor) în timp ce încercăm să rezolvăm altele (siguranţa în funcţionare şi reducerea timpilor de acces). Fiecare calculator are propria lui legătură la fiecare dintre calculatoarele prezente (Figura 27), având dreptul de a transmite liber la orice destinaţie (în afară de momentul în care primeşte date). Problemele apar pe măsură ce numărul de calculatoare creşte.

Figura 27 Reţelele de tip mesh pot fi foarte uşor depanate şi un defect la o staţie nu duce la întreruperea reţelei, aşa cum se întâmplă în cazul altor topologii. Legăturile redundante permit transferul datelor între calculatoare pe mai multe rute, ceea ce conferă cea mai bună fiabilitate dintre toate variantele. Din păcate, instalarea ca şi reconfigurarea unei astfel de reţele sunt operaţii ce devin tot mai complicate pe măsură ce creşte numărul calculatoarelor. În practică se foloseşte o variantă hibridă, care îmbină topologia mesh cu cea de tip bus sau star (topologie de tip arbore - tree).

Sugestii metodologice

UNDE PREDĂM? Conţinutul se recomandă să fie predat în laboratorul de informatică sau într-o sală care are videoproiector. CUM PREDĂM? Se recomandă utilizarea calculatoarelor pentru activităţile de fixare a noilor cunoştinţe. Clasa poate fi organizată frontal sau pe grupe de 3-4 elevi. Ca materiale suport se pot folosi: •

O prezentare multimedia care să conţină slide-uri pentru diferite tipuri de topologii. În fiecare astfel de slide se va face o reprezentare grafică a topologiei, se va descrie funcţionalitatea, se vor prezenta avantaje şi dezavantaje ale tipului topologic respectiv.

•

Activităţi interactive, de genul următor: o Activităţi de asociere între tipul topologic şi graficul său o Activităţi de asociere a tipului topologic cu un avantaj/dezavantaj prezentat o Activităţi de alegere a uneia sau altei topologii, în funcţie de date iniţiale ale unei probleme concrete.

Ca probe de evaluare se pot folosi: Probe orale şi scrise

Unitatea de învăţământ __________________

IV. Fişa rezumat

Clasa ________________

Nr. Crt. 1

Nume şi prenume elev

Profesor______________________

Competenţa 1 A1

A2

Competenţa 2 A3

A1

A2

Competenţa 3 A3

A1

A2

Observaţii A3

zz.ll.aaaa 1

2 3 4

1

zz.ll.aaaa – reprezintă data la care elevul a demonstrat că a dobândit cunoştinţele, abilităţile şi atitudinile vizate prin activitatea respectivă

57

... Y

•

Competenţe care trebuie dobândite/Rezultatele învăţării Această fişă de înregistrare este făcută pentru a evalua, în mod separat, evoluţia legată de diferite competenţe. Acest lucru înseamnă specificarea competenţelor tehnice generale şi competenţelor pentru abilităţi cheie, care trebuie dezvoltate şi evaluate. Profesorul poate utiliza fişele de lucru prezentate în auxiliar şi/sau poate elabora alte lucrări în conformitate cu criteriile de performanţă ale competenţei vizate şi de specializarea clasei.

•

Activităţi efectuate şi comentarii Aici ar trebui să se poată înregistra tipurile de activităţi efectuate de elev, materialele utilizate şi orice alte comentarii suplimentare care ar putea fi relevante pentru planificare sau feed-back.

•

Priorităţi pentru dezvoltare Partea inferioară a fişei este concepută pentru a menţiona activităţile pe care elevul trebuie să le efectueze în perioada următoare ca parte a viitoarelor module. Aceste informaţii ar trebui să permită profesorilor implicaţi să pregătească elevul pentru ceea ce va urma.

•

Competenţele care urmează să fie dobândite În această căsuţă, profesorii trebuie să înscrie competenţele care urmează a fi dobândite. Acest lucru poate implica continuarea lucrului pentru aceleaşi competenţe sau identificarea altora care trebuie avute in vedere.

•

Resurse necesare Aici se pot înscrie orice fel de resurse speciale solicitate:manuale tehnice, reţete, seturi de instrucţiuni şi orice fel de fişe de lucru care ar putea reprezenta o sursă de informare suplimentară pentru un elev care nu a dobândit competenţele cerute.

59

Notă: acest format de fişă este un instrument detaliat de înregistrare a progresului elevilor. Pentru fiecare elev se pot realiza mai multe astfel de fişe pe durata derulării modulului, aceasta permiţând evaluarea precisă a evoluţiei elevului, în acelaşi timp furnizând informaţii relevante pentru analiză.

V. Bibliografie

1. Ionescu, Dan. (2007). Retele de calculatoare, Alba Iulia: Editura All 2. Georgescu, Ioana. (2006). Sisteme de operare, Craiova: Editura Arves 3. ***. La www.resurse.org/capitol1.html. 24.04.2009 4. Albu, Ion. (2008). Componente electronice. La www.unsite.ro/pag.html, 23.04.2009 5. ***. La http://www.euro.ubbcluj.ro/~alina/cursuri/internet-teorie/1-2-1.htm 6. ***.Lahttp://facultate.regielive.ro/laboratoare/calculatoare/retele_de_calculatoare92483.html 7. ***. La http://lectiieco.110mb.com/page4/_files/net/retele3.doc 8. Rughiniş, Răzvan.(2007).Administrarea reţelelor locale,Bucureşti: Editura Printech

Modele de Referinţă OSI şi TCP/IP Cuprins I. Introducere ................................................................................................................... 2 II. Documente necesare pentru activitatea de predare .................................................... 3 III. Resurse ...................................................................................................................... 4 Tema 1. Modelul de referinţă OSI ................................................................................ 4 Fişa suport - Modelul OSI: structură şi funcţionare................................................... 4 Tema 2. Modelul TCP/IP ............................................................................................ 17 Fişa suport - Modelul TCP/IP: structură şi funcţionare ........................................... 17 Tema 3. Comparaţie între modelele OSI şi TCP/IP ................................................... 23 Fişa suport - Compararea modelelor OSI şi TCP/IP ............................................... 23 IV. Fişa rezumat ............................................................................................................ 27 V. Bibliografie ................................................................................................................ 28

I. Introducere Materialele de predare reprezintă o resursă – suport pentru activitatea de predare, instrumente auxiliare care includ un mesaj sau o informaţie didactică. Prezentul material de predare se adresează cadrelor didactice care predau în cadrul şcolilor postliceale, domeniul informaţică, calificarea Administrator reţele locale şi de comunicaţii. Modulul MODELE DE REFERINŢĂ OSI ŞI TCP/IP pentru care a fost elaborat materialul are alocate un număr de 120 ore, din care: Activităţi de predare 120 de.ore Parcurgerea modulului se face în saptamânile S7-S12 din anul I de studiu. Competenţa / Rezultatul învăţării

Fişe suport

Teme

Descrie modelul de referinţă OSI

• Tema 1. Modelul de referinţă OSI

• Fişa suport - Modelul OSI: structură şi funcţionare

Prezintă modelul TCP/IP

• Tema 2. Modelul TCP/IP

• Fişa suport - Modelul TCP/IP: structura şi functionare

Compară modelele OSI şi TCP/IP

• Tema 3. Comparaţie între modelele OSI şi TCP/IP

• Fişa suport - Compararea modelelor OSI şi TCP/IP

Absolventul învăţământului postliceal cu specialitatea Administrator reţele locale şi de comunicaţii trebuie să fie capabil să utilizeze echipamentele reţelelor de calculatoare, să cunoască şi să utilizeze protocoale şi terminologii de reţea, să cunoască şi aplice topologii de reţele locale (LAN) şi reţele globale (WAN), modele de referinţă OSI (Open System Interconnection), să utilizeze cabluri, unelte pentru cablarea structurată, router-e în conformitate cu standardele în vigoare.

2

II. Documente necesare pentru activitatea de predare Pentru predarea conţinuturilor abordate în cadrul materialului de predare cadrul didactic are obligaţia de a studia următoarele documente: •

Standardul de Pregătire Profesională pentru calificarea Administrator reţele locale şi de comunicaţii., nivelul 3 avansat – www.tvet.ro, secţiunea SPP sau www.edu.ro , secţiunea învăţământ preuniversitar

•

Curriculum pentru calificarea Administrator reţele locale şi de comunicaţii., nivelul 3 avansat – www.tvet.ro, secţiunea Curriculum sau www.edu.ro , secţiunea învăţământ preuniversitar

III. Resurse Tema 1. Modelul de referinţă OSI Fişa suport - Modelul OSI: structură şi funcţionare

Modelul de referinţă OSI Folosirea noilor tehnologii de comunicatie folosind reţelele de computere apărute în anii ’80 au determinat o creştere a productivităţii multor companii. Acest lucru a provocat o reacţie în lanţ: cu cât companiile se dezvoltau mai mult, cu atât nevoia de comunicare era mai mare. Astfel s-au realizat noi reţele iar cele existente au fost extinse. Însă primele probleme care au apărut au fost cele legate de comunicarea între reţele care foloseau echipamente diferite. Pentru a rezolva acest gen de probleme, Organizaţia Internaţională de Standardizare (International Organization for Standardization - ISO) a creat în 1984 un model ce se numeşte Modelul de referinta OSI (Open Systems Interconnect). Modelul a fost creat şi dezvoltat cu scopul de a crea o arhitectură cu un model de reţea abstract împărţit pe niveluri, şi un set de funcţii specifice fiecărui nivel. Prin standardizare se dorea obţinerea unui model de referinţă pe baza căruia toţi producătorii să poată construi echipamente compatibile. Însusi termenul de Open, din denumirea modelului, semnifică faptul că utilizarea standardelor este publică şi gratuită spre deosebire de sistemele “proprietar” a căror folosire trebuie licenţiată de firma care le-a produs şi distribuit. Modelul de referinţă OSI permite vizualizarea traseului parcurs de informaţii sau pachete de date, de la un program de aplicaţii (de tipul documentelor, foilor de calcul tabelar, bazelor de date, prezentărilor etc.) la un alt program de aplicaţii localizat într-un alt computer din reţea, chiar dacă expeditorul şi destinatarul fac parte din reţele cu topologii diferite, cu tipuri diferite de medii. Acest model este conceput ca având şapte straturi (sau niveluri), fiecare având funcţii specifice, realizând împreună comunicarea în reţea. Această separare a funcţiilor într-o reţea se numeste stratificare (layering). Funcţiile nu specifică cum trebuie efectuată o operaţiune, ci doar ce trebuie să îndeplinească un anumit nivel, modul de realizare fiind sarcina protocoalelor (seturi de reguli şi metode). Implementarea protocoalelor se poate realiza fie software, fie hardware, fie în ambele moduri. În general producătorii implementează nivelele superioare în software şi cele inferioare în hardware. Proiectarea arhitecturii pe nivele determină extinderea sau îmbunătăţirea facilă a sistemului. De exemplu, schimbarea mediului de comunicaţie nu determină decât modificarea nivelului fizic, lăsând intacte celelalte nivele. 4

Comunicarea în reţea Să luăm ca exemplu de comunicare întâlnit zi de zi comunicarea între două şcoli. La nivel superior, directorii comunică între ei. Similar şi profesorii comunică între ei. Nu în ultimul rând, şi elevii comunică între ei printr-un limbaj caracteristic. Pentru ca această comunicare să fie posibilă, există nişte reguli de comunicare ce sunt respectate de fiecare categorie de persoane.

DIRECTOR 1

Reguli între directori

Informaţii pentru profesori

DIRECTOR 2 Informaţii pentru profesori

PROFESOR

Reguli între profesori

Informaţii pentru elevi

PROFESOR Informaţii pentru elevi

Reguli între elevi

ELEV

ELEV

Acesta este un exemplu bun pentru a înţelege ce presupune comunicarea bazată pe niveluri şi protocoale.

Cele sapte niveluri ale modelului OSI sunt:

7

Aplicaţie

6

Prezentare

5

Sesiune

4

Transport

3

Reţea

2

Legătură de date

1

Fizic

Fiecare nivel este independent, însă oferă servicii nivelului situat deasupra lui şi primeşte de la cel de sub el, comunicarea fiind realizată în ambele sensuri. Nivelele sunt adesea identificate nu doar prin nume ci şi prin cifre. Astfel nivelul Aplicaţie este considerat nivelul 7 iar cel Fizic nivelul 1.

Noţiunea de protocol Ca şi între oameni, pentru a putea să comunice între ele, calculatoarele trebuie să vorbească acelaşi limbaj, sau altfel spus, să folosescă acelaşi protocol. Aşadar, un protocol este un set de reguli pe care fiecare calculator trebuie să-l respecte pentru a comunica cu un altul. Dacă vorbim de conversaţie între două calculatoare, apar următoarele întrebări: Ce putem transmite? DATE În ce format transmitem? TEXT, GRAFIC, VIDEO, AUDIO... Reguli de transmitere? PROTOCOALE, STANDARDE Medii de transmisie? CABLE, ATMOSFERĂ...

Funcţiile nivelurilor OSI Fiecare nivel OSI defineşte un set de funcţii, protocoalele stabilind modul în care sistemul furnizează aceste funcţii. Nivelul n al unui calculator poate comunica cu nivelul n al altuia. Prin urmare, se spune că regulile folosite în comunicare se numesc protocoale de nivel n. În realitate datele nu sunt transmise de la nivelul n al unei maşini către nivelul n al alteia. În schimb, fiecare nivel realizează prelucrările specifice asupra datelor şi le transmit nivelului inferior, până la nivelul fizic unde se realizează schimbul efectiv de date. Doar din punct de vedere logic se poate vorbi de o "conversaţie" între nivelurile a două maşini. Deci fiecare nivel al modelului OSI are un set predeterminat de funcţii pe care le realizează pentru a face posibilă comunicarea în reţea.

Aceste funcţii ale modelului OSI sunt:

Aplicaţie

7

Prezentare

6

Transformă formatul datelor pentru a asigura o interfaţă standard pentru nivelul aplicaţie

Sesiune

5

Asigură comunicarea între o aplicaţie locală şi una la distanţă

Transport

4

Asigură transportul sigur şi menţine fluxul de date în reţea

Reţea

3

Asigură adresarea logică şi selectarea căii de rutare

Legătură de date

2

Asigură adresarea fizică si accesul la mediul de transport

Fizic

1

Furnizează servicii de reţea pentru aplicaţii

Asigură transmisia binară a datelor

Privind în ansamblu, nivelurile 7, 6 şi 5 (Aplicaţie, Prezentare, Sesiune) se ocupă cu procesarea locală a informaţiei, iar ultimele 4 niveluri (Transport, Reţea, Legătură de date şi Fizic) se ocupă cu definirea modului în care trebuie să circule datele între echipamente).

Încapsularea După cum arătam mai sus, nivelurile de la emiţător comunică cu echivalentul lor de la receptor, de exemplu nivelul 5 al emiţătorului transmite informaţii nivelului 5 al receptorului. Comunicarea se realizează pe baza protocoalelor fiecărui nivel. Acest tip de comunicare se numeste comunicare peer-to peer. Pentru a putea fi adresată informaţia către un anumit nivel corespunzător, şi pentru ca acesta să o poată recunoaşte ca fiind adresată lui, datele sunt supuse unor modificări pe parcursul comunicării. Acest proces este numit încapsulare, iar în cadrul lui informaţiile sunt grupate în pachete. Un pachet de date este o unitate de informaţii grupate logic care circulă între computere (unităţi de date - Protocol Data Units - PDUs). În pachete sunt incluse informaţiile de la emiţător, precum şi alte elemente care sunt necesare pentru a face posibilă şi sigură comunicarea cu receptorul. Prin procesul de încapsulare fiecare nivel adaugă un anumit identificator la informaţia primită (antete / headers, secvenţe terminale / trailers şi alte informaţii) şi o trimite mai departe. Astfel, de la emiţător datele pornesc de la nivelul 7 Aplicaţie şi ajung să fie împachetate până la nivelul 1 Fizic iar la receptor se va derula procesul invers, despachetând de la nivelul 1 spre nivelul 7.

Procesul de conversie a datelor presupune următorii paşi: 1. Construirea datelor. Utilizatorul scrie email-ul al cărui text şi eventual imagini vor fi convertite în straturile superioare (7,6,5) pentru a avea un format care să poată fi trimis în reţea. 2. Segmentarea datelor. Se face la nivelul 4, în aşa fel încât se garantează că datele vor ajunge în siguranţă de la un calculator la altul. 3. Adaugarea adreselor de reţea. Se face la nivelul nivelului 3 şi se face prin adaugarea unui header la segmentul nivelului 3, rezultând ceea ce numim pachet. Acest header vine cu informaţii deosebit de preţioase: adresa logică către care va fi expediat pachetul, adresa logică a sursei. Tot la acest nivel se decide care va fi următoarea maşină căreia i se va livra pachetul (next hop). 4. Adăugarea headerului de strat 2. Aici se adaugă un header care conţine informaţii cu privire la următoarea maşină care va primi acea informaţie. Rezultatul acestei asamblări fiind ceea ce numim un cadru (frame). Trebuie deosebită această adresare de cea de la layer 3: spre exemplu dacă sunt într-o reţea A şi trimit informaţie în aceeaşi reţea, IP-ul destinaţiei va fi al maşinii către care trimit, MAC-ul deasemeni; pe când dacă trimit într-o altă reţea, IP-ul va fi al destinaţiei, iar MAC-ul va fi al “default gatewayul” din reţeaua A în care ne aflăm. 5. Convertirea în biti pentru transmitere. Cadrul trebuie convertit într-un format binar pentru transmiterea printr-un mediu de propagare. O functie de tip clocking permite echipamentelor să distingă aceşti biţi, pe măsură ce aceştia călătoresc prin mediul de transmitere. Mediul fizic de transmitere poate varia de-a lungul căii folosite.

Denumirea fiecărui tip de date corespunzatoare fiecărui nivel:

7

Aplicaţie

6

Prezentare

5

Sesiune

4

Transport

3

Reţea

2

Legătură de date

1

Fizic

DATE DATE DATE SEGMENTE PACHETE CADRE BIŢI

Aplicaţie

7

Prezentare

6

Sesiune

5

Transport

4

Reţea

3

Legătură de date 2 Fizic

1

În continuare vom detalia ce se întâmplă la fiecare nivel şi cum se transformă informaţiile de la emiţător la receptor.

Nivelul Aplicaţie

7

Aplicaţie

6

Prezentare

5

Sesiune

4

Transport

3

Reţea

2

Legătură de date

1

Fizic

Furnizează servicii de reţea pentru aplicaţii

Pentru a fi mai uşor să vă amintiţi despre acest nivel, gândiţi-vă la:

BROWSER

Nivelul Aplicaţie permite programelor de aplicaţii să acceseze servicii precum accesul la baze de date, emailul şi transferul de fişiere prin FTP.

de reţea

Nivelul Aplicaţie identifică şi stabileşte disponibilitatea partenerului de comunicaţie, sincronizează aplicaţiile între ele şi stabileşte procedurile pentru controlul integrităţii datelor şi erorilor. De asemenea identifică dacă există suficiente resurse pentru a sprijini comunicaţia între parteneri. La acest nivel începe procesul de încapsulare. Astfel, datelor li se adaugă un antet numit application header. Acesta conţine informaţii ce permit receptorului recunoaşterea informaţiilor primite. Protocoale de la acest nivel care fac posibilă comunicarea sunt: •

DHCP (Dynamic Host Configuration Protocol) - atribuirea dinamica de adrese IP echipamentelor de reţea,

•

DNS (Domain Name System) – translatarea numelor în adrese IP,

•

FTP (File Transfer Protocol) - transfer de fişiere,

•

HTTP (Hyper Text Transfer Protocol) - aplicaţii web (prezentare, baze de date etc.),

•

IMAP (Internet Message Access Protocol) şi POP (Post Office Protocol) – protocoale folosite de clienţii locali de email de preluare a e-mail-urilor de pe servere de email,

•

SMTP (Simple Mail Transfer Protocol) – standard pentru transmiterea e-mailurilor,

•

SNMP (Simple Network Management Protocol) -administrare şi monitorizare,

•

SSH (Secure Shell) – transmitere securizată a datelor,

•

Telnet - terminale virtuale,

Aceste protocoale vor fi studiate în amănunt în modulul următor.

Nivelul Prezentare

7

Aplicaţie

6

Prezentare

5

Sesiune

4

Transport

3

Reţea

2

Legătură de date

1

Fizic

Transformă formatul datelor pentru a asigura o interfaţă standard pentru nivelul aplicaţie

Trebuie să priviţi acest nivel ca cel la care are loc codificarea datelor într-un format comun (ASCII, de exemplu).

Formatul comun al datelor

Nivelul Prezentare este nivelul care formatează datele pe care nivelul aplica ţie al unui sistem le transmite, pentru ca acestea să fie standardizate şi deci să poată fi citite de către nivelul aplicaţie al altui sistem. Atunci când este necesar, nivelul face translaţie între diferitele formate ale datelor folosind un format comun pentru reprezentarea acestora. În procesul de încapsulare antetul nivelului 6 (presentation header) este adăugat la cel primit de la nivelul 7 şi este transmis către nivelul 5.

Nivelul Sesiune

7

Aplicaţie

6

Prezentare

5

Sesiune

4

Transport

3

Reţea

2

Legătură de date

1

Fizic

Asigură comunicarea între o aplicaţie locală şi una la distanţă

Într-un cuvânt, acest nivel poate fi exprimat ca:

Dialog

După cum spune chiar numele său, nivelul Sesiune stabileşte, gestionează şi finalizează sesiunile de comunicaţie între aplicaţii. Prin sesiune se înţelege dialogul între două sau mai multe entităţi. Altfel spus, nivelul Sesiune este responsabil de crearea conexiunilor, de sincronizarea şi menţinerea lor şi de întreruperea acestora. În plus, acest nivel oferă garanţii în ceea ce priveşte expedierea datelor, clase de servicii şi raportarea erorilor. Antetul adăugat la acest nivel se numeşte session header. Până în acest moment al încapsulării informaţia transmisă are denumirea de date. Protocoale pentru acest strat: ADSP, NetBEUI, NetBIOS.

Nivelul Transport

7

Aplicaţie

6

Prezentare

5

Sesiune

4

Transport

3

Reţea

2

Legătură de date

1

Fizic

Asigură transportul sigur şi menţine fluxul de date în reţea

Gândiţi-vă încredere!

la

calitatea

serviciilor

sau

la

Încredere

Nivelul Transport are rolul de a transporta datele în siguranţă şi de a asigura şi menţine un flux al acestora. Nivelul furnizează un serviciu pentru transportul datelor către nivelurile superioare şi, în special, caută să vadă cât de sigur este transportul prin reţea. Nivelul transport oferă mecanisme prin care stabileşte, întreţine şi ordonă închiderea circuitelor virtuale; detectează „căderea" unui transport şi dispune refacerea acestuia; controlează fluxul de date pentru a preveni rescrierea acestora. Pentru realizarea acestor responsabilităţi, datele sunt descompuse în unităţi mai mici, segmente, numite şi unitati de date de nivel Transport (transport layer Protocol Data Units - PDUs) pentru a fi mai uşor administrate. Un PDU descrie datele care se deplaseaza de la un nivel la altul în modelul OSI. Antetul (transport header) adăugat la acest nivel conţine informaţii legate de porturi, numere de secvenţă şi de confirmare, necesare pentru transferul sigur al datelor. Protocoale: TCP şi UDP, SPX, PEP, VOTS.

Nivelul Reţea Este unul dintre cele mai complexe niveluri; asigură conectivitatea şi selecţia căilor de comunicaţie între două sisteme ce pot fi localizate în zone geografice diferite. Nivelul Reţea adaugă antetul propriu transformând segmentele de la nivelul Transport în pachete. Acest antet conţine adresele logice ale interlocutorilor precum şi informaţii de control, rolul acestui nivel fiind adresarea între hosturi şi rutarea pachetelor (găseşte cea mai bună cale pe care informaţia trebuie să o parcurgă pentru a ajunge la destinaţie). Protocoale: ARP (mapează adrese MAC cu IP), ICMP (folosit pentru anunţarea erorilor), IGP, IS-IS, IGRP, EIGRP, RIP (toate sunt protocoale de routare folosite pentru schimbarea tabelelor de routare între routere), IPX, IP.

7

Aplicaţie

6

Prezentare

5

Sesiune

4

Transport

3

Reţea

2

Legătură de date

1

Fizic

Gândiţi-vă la selectarea liniilor de cale ferată într-o gară, adresare, selecţia căilor de comunicaţie.

Adresarea şi rutarea pachetelor. Asigură adresarea logică şi selectarea căii de rutare

Nivelul Legătură de date Este nivelul care face trecerea datelor din calculator în mediul prin care este trimisă informaţia (cablu, fibra optică sau unde radio). Acest nivel controlează fluxul de date în mediul de transport, oferă adresarea fizică (adresele MAC). Aici se regăsesc tehnologiile care asigură diferite topologii logice ale reţelelor (Ethernet, IEEE 802.3, IEEE 802.5, FDDI, Token Ring etc). Cu alte cuvinte nivelul Legătură de date este responsabil cu adresarea fizică şi cu accesul la mediu (canal de comunicare). La nivelul Legătură de date pachetele primite de la nivelul Reţea sunt transformate în cadre (frame-uri). Antetul adăugat la formarea cadrelor conţine adresa fizică a interlocutorilor, iar coada adăugată conţine informaţii pentru corectarea de erori.

7

Aplicaţie

6

Prezentare

5

Sesiune

4

Transport

3

Reţea

2

Legătură de date

1

Fizic

Gândiţi-vă la controlul accesului pe un aeroport.

controlul accesului

Asigură adresarea fizică si accesul la mediul de transport

Protocoale: HDLC, LAPB, LAPD, PPP, SLIP. Multe dintre acestea definesc modalitatea de încapsulare în liniile seriale.

Nivelul Fizic Nivelul Fizic defineşte specificaţiile electrice şi fizice ale mediilor de comunicare şi ale echipamentelor. Specificaţiile vizează nivelul voltajului din cablu, tipurile de cablu, ratele de transmisie a datelor, distanţa maximă de transmisie, conectorii fizici. Nivelul Fizic transformă cadrele în biţi pentru a putea fi transmişi prin mediul de comunicare.

7

Aplicaţie

6

Prezentare

5

Sesiune

4

Transport

3

Reţea

2

Legătură de date

1

Fizic

Gândiţi-vă la semnale şi medii de transmisie.

semnale şi medii de transmisie

Asigură transmisia binară a datelor

Sugestii metodologice UNDE PREDĂM? Conţinutul poate fi predat în laboratorul de informaţică sau într-o sală care are videoproiector sau flipchart. CUM PREDĂM? Se recomandă utilizarea calculatoarelor pentru activităţile de fixare a noilor cunoştinţe. Clasa poate fi organizată frontal sau pe grupe de 3-4 elevi.

Ca materiale suport se pot folosi: •

O prezentare multimedia care să cuprindă următoarele noţiuni: o pentru fiecare nivel: denumire nivel, rol şi funcţionare. o prezintarea transferului informaţiei de la un calculator la altul, prin reţea, urmărind pas cu pas ce se întamplă la fiecare nivel.

•

Activităţi interactive, de genul urmator: o Activităţi drag & drop cu ordonarea corectă a nivelurilor OSI o Activităţi de asociere între numele nivelurilor şi numărul de ordine o Activităţi de asociere a rolului unui nivel cu denumirea potrivită o Activităţi de tip rebus, împerechere, completare cu noţiunile învăţate

Ca materiale de evaluare se pot folosi: o Probe practice şi scrise

Tema 2. Modelul TCP/IP Fişa suport - Modelul TCP/IP: structură şi funcţionare

Modelul de referinţă TCP/IP Deşi modelul de referinţă OSI a fost creat pentru asigurarea interoperabilităţii echipamentelor de reţea, modelul TCP/IP a fost conceput pentru a oferi o referinţă pentru dezvoltarea de protocoale compatibile. Modelul de referinţă TCP/IP şi stiva protocolului TCP/IP (TCP/IP protocol stack) au făcut posibilă comunicarea între două computere aflate în oricare parte a lumii, cu viteza luminii. Astfel, TCP (Tranmission Control Protocol) are rolul de împărţire a datelor în pachete şi asigură transmiterea corectă a mesajelor între computere. Pachetele sunt numerotate, putându-se verifica primirea lor în forma în care au fost transmise şi reconstituirea mesajelor lungi, formate din mai multe pachete. IP (Internet Protocol) asigură livrarea pachetelor numai dacă în funcţionarea reţelelor nu apar erori. Dacă un mesaj este prea lung, IP cere fragmentarea lui în mai multe pachete. Transmiterea pachetelor IP se face între calculatoare gazdă şi nu direct între programele de aplicaţie. Protocolul TCP/IP are avantajul că nu depinde de configuraţia hardware, de mediile de transmisie, şi este suportat de majoritatea sistemelor de operare.

Spre deosebire de OSI, modelul TCP/IP are doar patru niveluri:

4

Aplicaţie

3

Transport

2

Internet

1

Acces reţea

Deşi două dintre niveluri au acelaşi nume ca la modelul OSI, nu trebuie confundate între ele pentru că fiecare nivel are funcţii total diferite pentru fiecare model în parte.

Nivelul Aplicaţie Proiectanţii TCP/IP au considerat că protocoalele de nivel superior trebuie să includă detaliile nivelurilor prezentării şi sesiunii ale modelului OSI. Pur şi simplu au creat un nivel aplicaţie care manevreaza protocoalele de nivel superior, problemele de reprezentare, codificările şi controlul dialogurilor. TCP/IP combină toate aceste deziderate într-un singur nivel, care asigură împachetarea corectă a datelor pentru nivelul următor.

TCP/IP

Nivelul Aplicaţie oferă servicii de reţea aplicaţiilor utilizator cum ar fi browserele web, programele de e-mail, terminalul virtual (TELNET), transfer de fişiere (FTP).

Nivelul Transport Nivelul transport al modelului TCP/IP administrează transmisia de date de la un computer la altul, asigurând calitatea serviciului de comunicare, siguranţa liniei de transport, controlul fluxului şi detecţia şi corecţia erorilor. Una dintre TCP/IP funcţiile acestui nivel este de a împărţi datele în segmente mai mici pentru a fi transportate uşor prin reţea. El este proiectat astfel încât să permită conversaţii între entităţile pereche din gazdele sursă, respectiv, destinaţie. În acest sens Nivelul Transport implică două protocoale capăt-la-capăt: protocolul de control al transmisiei (TCP) şi protocolul datagrama al utilizatorului (UDP)

TCP (Trasmission Control Protocol) este un protocol sigur orientat pe conexiune care permite ca un flux de octeţi trimişi de pe o maşină să ajungă fără erori pe orice altă maşină din reţea. Orientarea pe conexiune nu semnifica faptul că există un circuit între computerele care comunică, ci faptul că segmentele nivelului Aplicaţie călătoresc bidirecţional între două gazde care sunt conectate logic pentru o anumită perioadă. Acest proces este cunoscut sub denumirea de packet switching. TCP/IP fragmentează fluxul de octeţi în mesaje discrete şi pasează fiecare mesaj nivelului Internet. TCP tratează totodată controlul fluxului pentru a se asigura că un emiţător rapid nu inundă un receptor lent cu mai multe mesaje decât poate acesta să prelucreze. Al doilea protocol din acest nivel, UDP (User Datagram Protocol), este un protocol nesigur, fără conexiuni, destinat aplicaţiilor care doresc să utilizeze propria lor secvenţiere şi control al fluxului. Protocolul UDP este de asemenea mult folosit pentru interogări rapide întrebare-răspuns, client-server şi pentru aplicaţii în care comunicarea promptă este mai importatntă decât comunicarea cu acurateţe, aşa cum sunt aplicaţiile de transmisie a vorbirii şi a imaginilor video.

Nivelul Internet Iniţial nivelul reţea trebuia să asigure rutarea pachetelor în interiorul unei singure reţele. Cu timpul a apărut posibilitatea interconexiunii între reţele, astfel încât acestui nivel i-au fost adăugate funcţionalităţi de comunicare între o reţea sursă şi o reţea destinaţie.

TCP/IP

Pe lângă rolul nivelului Internet de a trimite pachete de la sursă spre reţeaua internetwork (dintre reţele) este şi cel de a controla sosirea lor la destinaţie indiferent de traseul sau reţelele traversate până la destinaţie. Protocolul specific care guvernează acest nivel se numeşte protocol Internet (IP). În acest nivel se realizează alegerea căii optime şi distribuirea pachetelor. Acesta este locul unde acţioneaza routerul în internet. În stiva TCP/IP, protocolul IP asigură rutarea pachetelor de la o adresă sursă la o adresă destinaţie, folosind şi unele protocoale adiţionale, precum ICMP sau IGMP. Determinarea drumului optim între cele două reţele se face la acest nivel.

Comunicarea la nivelul IP este nesigură, sarcina de corecţie a erorilor fiind plasată la nivelurile superioare (de exemplu prin protocolul TCP). În IPv4 (nu şi IPv6), integritatea pachetelor este asigurată de sume de control.

Nivelul Acces reţea Pe acest nivel sunt definite Standardele şi tehnologiile Ethernet IEEE 802.3, precum CSMA/CD şi 10BASE-T. Acest strat se ocupă cu toate serviciile pe care le necesită un pachet IP pentru a realiza o legatură fizică, incluzând şi detalii legate de tehnologiile LAN şi WAN, de medii de transmisie, adică ceea ce fac nivelurile OSI Legătură de date şi Fizic.

TCP/IP

Protocoalele TCP/IP

FTP

HTTP

SMTP

DNS

DNS

TCP

TFTP

UDP

IP

INTERNET

LAN

Alte LAN şi WAN

Sugestii metodologice UNDE PREDĂM? Conţinutul poate fi predat în laboratorul de informaţică sau într-o sală care are videoproiector sau flipchart. CUM PREDĂM? Se recomandă utilizarea calculatoarelor pentru activităţile de fixare a noilor cunoştinţe. Clasa poate fi organizată frontal sau pe grupe de 3-4 elevi.

Ca materiale suport se pot folosi: •

O prezentare multimedia care să cuprindă următoarele noţiuni: o pentru fiecare nivel: denumire nivel, rol şi funcţionare. o prezintarea transferului informaţiei de la un calculator la altul, prin reţea, urmărind pas cu pas ce se întamplă la fiecare nivel.

•

Activităţi interactive, de genul urmator: o Activităţi drag & drop cu ordonarea corectă a nivelurilor TCP/IP o Activităţi de asociere între numele nivelurilor şi numărul de ordine o Activităţi de asociere a rolului unui nivel cu denumirea potrivită o Activităţi de tip rebus, împerechere, completare cu noţiunile învăţate

Ca materiale de evaluare se pot folosi: o Probe practice şi scrise

Tema 3. Comparaţie între modelele OSI şi TCP/IP Fişa suport - Compararea modelelor OSI şi TCP/IP

Comparaţie OSI - TCP/IP Modelul OSI şi modelul TCP/IP sunt ambele modele de referinţă folosite pentru a descrie procesul de transmitere a datelor. Dar de ce trebuie să le studiem pe amândouă când unul poate ar fi suficient? Modelul OSI este folosit pentru dezvoltarea standardelor de comunicaţie pentru echipamente şi aplicaţii ale diferiţilor producători. Specialiştii îl preferă pentru analize mai atente şi ca fundament în orice discuţie legată de reţele. Pe de altă parte este adevărat că TCP/IP este folosit pentru suita de protocoale TCP/IP şi este mai folositor pentru că este implementat în lumea reală. Ca utilizatori finali avem de-a face numai cu nivelul aplicaţie, dar cunoaşterea detaliată a nivelurilor este vitală pentru realizarea unei reţele. Este adevărat că majoritatea utilizatorilor nu ştiu mai nimic despre protocoale de rutare sau alte detalii, dar este de asemenea adevărat că aceşti utilizatori nu trebuie să realizeze reţele scalabile şi sigure aşa cum trebuie să realizeze un specialist. Comparând cele două modele de referinţă (OSI şi TCP/IP) vedem diferenţe însă sunt şi asemănări. Deşi modelul OSI are 7 niveluri iar TCP/IP are doar 4 niveluri, rolul lor per ansamblu este în final acelaşi.

OSI

TCP/IP

7

Aplicaţie

6

Prezentare

5

Sesiune

4

Transport

3

Transport

3

Reţea

2

Internet

2

Legătură de date

1

Fizic

4

Aplicaţie

1

Acces reţea

Asemănări •

Ambele au niveluri

•

Ambele au nivelul aplicaţiei, deşi fiecare conţine servicii diferite

•

Ambele au nivelurile reţelei şi transportului comparabile

•

Ambele folosesc tehnologia de tip packet switching (nu cea circuit switching)

•

Administratorii de reţea trebuie să le cunoască pe amândouă

Deosebiri •

TCP/IP combină în nivelul său Aplicaţie (4) nivelele Aplicaţie (7), Prezentare (6) şi Sesiune (5) din modelul OSI.

•

TCP/IP combină nivelul Legătură de date (2) şi nivelul Fizic (2) din modelul OSI într-un singur nivel numit Acces Reţea (1).

•

TCP/IP pare a fi mai simplu deoarece are mai puţine niveluri.

•

Protocoalele TCP/IP reprezintă standardele pe baza cărora s-a dezvoltat Internetul.

•

Reţelele tipice nu sunt construite pe baza protocoalelor OSI, deşi modelul OSI este considerat ca ghid.

•

TCP / IP foloseşte protocolul UDP care nu garantează întotdeauna livrarea de pachete precum face nivelul transport din modelul OSI.

Un specialist va folosi modelul OSI, dar şi protocoalele TCP/IP. Va privi protocolul TCP ca pe un protocol al nivelului Transport (4) din modelul OSI, IP ca pe un protocol al nivelului Reţea (3) din modelul OSI, şi Ethernet ca o tehnologie a nivelelor Legătură de date şi Fizic (2 şi 1) din modelul OSI.

Concluzii: Avantajele oferite de împărţirea reţelelor în niveluri sunt: -

Standardizarea componentelor reţelelor, permiţând astfel crearea acestora de către diversi producători.

-

Permiterea comunicării între tipuri diferite de componente software şi hardware.

-

Previne ca schimbările apărute într-un nivel să nu afecteze celelalte niveluri, permiţând astfel dezvoltarea rapidă a acestora.

-

Fenomenul de comunicare în reţea este descompus în părţi mai mici şi implicit mai simple.

-

Comunicarea prin reţea devine mai puţin complexă, înţelegerea şi învăţarea modului în care informaţia este trimisă şi primită devenind mai uşor de făcut.

Studierea acestor niveluri permite să înţelegem cum circulă pachetele de date de la o reţea la alta şi ce echipamente operează în fiecare nivel în momentul când informaţia circulă prin el. Astfel troubleshooting-ul problemelor care pot apărea în cursul fluxului pachetului de date se poate face mai uşor.

Sugestii metodologice UNDE PREDĂM? Conţinutul poate fi predat în laboratorul de informaţică sau într-o sală care are videoproiector sau flipchart. CUM PREDĂM? Se recomandă utilizarea calculatoarelor pentru activităţile de fixare a noilor cunoştinţe. Clasa poate fi organizată frontal sau pe grupe de 3-4 elevi.

Ca materiale suport se pot folosi: •

O prezentare multimedia care să cuprindă următoarele noţiuni: o Diferenţele şi asemănările dintre cele două modele

•

Activităţi interactive, de genul urmator: o Activităţi drag & drop pentru evidenţierea asemănărilor şi diferenţelor între cele două modele o Activităţi de tip rebus, împerechere, completare cu noţiunile învăţate

Ca materiale de evaluare se pot folosi: o Probe practice şi scrise

IV. Fişa rezumat Unitatea de învăţământ __________________

Fişa rezumat Clasa ________________

Nr. Crt. 1 2 3 4 ... Y

1

Nume şi prenume elev

Profesor______________________ Competenţa 1

A1

A2

Competenţa 2 AX

A1

A2

Competenţa 3 A3

A1

A2

A3

zz.ll.aaaa 1

zz.ll.aaaa – reprezintă data la care elevul a demonstrat că a dobândit cunoştinţele, abilităţile şi atitudinile vizate prin activitatea respectivă

27

Observaţii

V. Bibliografie 1. CCNA (2005) -Ghid de studiu independent, Bucureşti:Editura Bic All 2. Peterson, Larry., Davie, Bruce .(2001). Reţele de calculatoare.O abordare sistematică, Bucureşti:Editura ALL Educational 3. Cristea, Valentin.,Nicolae, Ţăpuş.(1992). Reţele de calculatoare, Bucureşti: Editura Teora 4. Bănică, Ion. (1998). Reţele de comunicaţii între calculatoare, Bucureşti: Editura Teora 5. Munteanu, Adrian., Greavu, Valerică.(2006), Reţele de calculatoare, proiectare şi administrare, Iaşi:Editura Polirom 6. Held, Gilbert. (1998), Comunicaţii de date, Bucureşti: Editura Teora 7. ***.La www.iana.org/assignments/port-numbers. 08.05.2009 8. ***. La http://www.wikipedia.org/. 04-12.05.2009 9. ***.La http://windowshelp.microsoft.com/Windows/ro-RO/help/81b6d4b7905e-4d70-8379-7934913fedb01048.mspx . 08.05.2009 10. ***. La http://fpce9.fizica.unibuc.ro/telecom/internet_prot_ip.htm. 28.04.2009 11. *** La http://www.cs.ubbcluj.ro/~rlupsa/edu/reţele-2003/c11.html. 05.05.2009 12. ***. La http://www.link.ro/articole/tcpip.htm 09.05.2009 13. ***. La http://studentclub.ro/tiberiur/archive/2005/11/11/12211.aspx 02.05.2009 14. ***. La http://cisco.netacad.net 23.04.2009 15. ***. La http://profs.info.uaic.ro/~busaco/teach/courses/net/docs 02.05.2009 16. ***.La http://www.dcd.uaic.ro/default.php?pgid=58&t=site 02.05.2009 17. ***.La jan.newmarch.name/distjava/ socket/lecture.html 04.05.2009 18. ***.La www.easyzonecorp.net/ network/view.php?ID=285 10.05.2009 19. ***.La http://www.stud.usv.ro 12.05.2009

28

20. ***.La http://profs.info.uaic.ro/~busaco/ 24.04.2009 21. ***.La http://www.runceanu.ro 22.04.2009 22. ***.La http://webhost.uoradea.ro/cpopescu/ 30.04.2009

Protocoale TCP / IP

Cuprins I. Introducere ................................................................................................................... 5 II. Documente necesare pentru activitatea de predare .................................................... 6 III. Resurse ...................................................................................................................... 7 Tema 1. Protocoale de nivel aplicaţie .......................................................................... 7 Fişa suport : Nivelul Aplicaţie: funcţionare şi protocoale........................................... 7 Tema 2. Protocoale de nivel transport ....................................................................... 21 Fişa suport : Nivelul Transport: funcţionare şi protocoale ....................................... 21 Tema 3. Protocoale de nivel Internet ......................................................................... 29 Fişa suport : Nivelul Internet: funcţionare şi protocoale .......................................... 29 Tema 4. Porturi de comunicare a protocoalelor ......................................................... 38 Fişa suport : Porturi de comunicare ........................................................................ 38 Bibliografie ..................................................................................................................... 39

3

I. Introducere Materialele de predare reprezintă o resursă – suport pentru activitatea de predare, instrumente auxiliare care includ un mesaj sau o informaţie didactică. Prezentul material de predare, se adresează cadrelor didactice care predau în cadrul şcolilor postliceale, domeniul Informatică, calificarea Administrator reţele locale şi de comunicaţii Modulul Protocoale TCP/IP, pentru care a fost elaborat materialul, are alocate un număr de 120 ore, din care: Laborator tehnologic 60 ore Activităţi de predare 60 ore Parcurgerea modulului se face în săptămânile S13 – S18. Competenţa/Rezultatul învăţării

Teme

Fişe suport

Prezintă protocoalele de nivel APLICAŢIE

• Tema 1. Protocoale de nivel Aplicaţie

• Fişa suport: Nivelul Aplicaţie : funcţionare şi protocoale

Descrie protocoalele de nivel TRANSPORT

• Tema 2. Protocoale de nivel Transport

• Fişa suport: Nivelul Transport : funcţionare şi protocoale

Exemplifică protocoalele de nivel INTERNET

• Tema 3. Protocoale de nivel Internet

• Fişa suport: Nivelul Internet : funcţionare şi protocoale

Analizează porturile de comunicare a protocoalelor

• Tema 4. Porturi de comunicare a protocoalelor

• Fişa suport: Porturi de comunicare

Absolvenţii nivelului 3 avansat, şcoală postliceală, calificarea Administrator reţele locale şi de comunicaţii, vor fi capabili să utilizeze echipamentele reţelelor de calculatoare, să cunoască şi să utilizeze protocoale şi terminologii de reţea, să cunoască şi să aplice topologii de reţele locale (LAN) şi globale (WAN), modele de referinţă OSI (Open System Interconnection), să utilizeze cabluri, unelte pentru cablarea structurată, routere în conformitate cu standardele în vigoare.

II. Documente necesare pentru activitatea de predare Pentru predarea conţinuturilor abordate în cadrul materialului de predare cadrul didactic are obligaţia de a studia următoarele documente: •

Standardul de Pregătire Profesională pentru calificarea Administrator reţele locale şi de comunicaţii, nivelul 3 avansat – www.tvet.ro, secţiunea SPP sau www.edu.ro , secţiunea învăţământ preuniversitar

•

Curriculum pentru calificarea Administrator reţele locale şi de comunicaţii, nivelul 3 avansat – www.tvet.ro, secţiunea Curriculum sau www.edu.ro, secţiunea învăţământ preuniversitar

Pentru acest material diagramele au fost realizate cu programul DiaCze, care poate fi descărcat gratis, de la adresa www.cze.cz

III. Resurse Tema 1. Protocoale de nivel aplicaţie Fişa suport : Nivelul Aplicaţie: funcţionare şi protocoale Acest document vizează competenţa/rezultatul învăţării :Prezintă protocoalele de

nivel APLICAŢIE

Protocolul TCP/IP (Transmission Control Protocol)

Suita de protocoale TCP/IP reprezintă cel mai flexibil protocol de transport disponibil şi permite computerelor din întreaga lume să comunice între ele, indiferent de tipul sistemului de operare ce rulează pe ele. Numele său provine de la:  TCP ( Transmission Control Protocol) - care face fragmentarea mesajelor în pachete şi asigură transmiterea corectă a mesajelor între utilizatori. o Pachetele unui mesaj sunt numerotate, putându-se verifica primirea lor în forma în care au fost transmise şi reconstituirea mesajelor lungi, formate din mai multe pachete.  IP (Internet Protocol) - asigură livrarea pachetelor numai dacă în funcţionarea reţelelor nu apar erori. o Dacă un mesaj este prea lung, IP cere fragmentarea lui în mai multe pachete. o Transmiterea pachetelor IP se face între calculatoare gazdă şi nu direct între programele de aplicaţie. TCP/IP oferă un foarte mare grad de corecţie al erorilor, deşi nu este uşor de utilizat şi nici cel mai rapid protocol. Punctele forte ale stivei TCP/IP sunt: este independentă de configuraţia hardware; reprezintă o arhitectură care facilitează conectarea în medii eterogene; se poate utiliza atât pentru reţele locale (LAN) cât şi pentru reţele globale (WAN); este un protocol standard, routabil. Printre avantajele utilizării acestui protocol se numără:

este un protocol de reţea routabil suportat de majoritatea sistemelor de operare; reprezintă o tehnologie pentru conectarea sistemelor diferite. Se pot utiliza mai multe utilitare de conectivitate standard pentru a accesa şi transfera date între sisteme diferite.; este un cadru de lucru robust, scalabil între platforme client / server; reprezintă o metodă de acces la resursele interne. Protocolul TCP/IP are patru niveluri: Aplicaţie, Transport, Internet,Reţea. El păstrează nivelurile Transport şi Internet (Reţea) ale modelului OSI ca niveluri individuale şi comasează într-un singur nivel ( Aplicaţie), toate nivelurile de peste nivelul Transport (Aplicaţie, Prezentare, Sesiune) , şi într-un nivel ( Reţea), nivelurile de sub nivelul Reţea (Legătură de date şi Fizic).

Aplicaţie

Nivel 4

Protocoale Transport

Internet

Nivel 3

Nivel 2

Reţele Reţea

Nivel 1

Sugestii metodologice Pentru predarea acestor conţinuturi se recomandă să se recapituleze informaţiile din Fişa de documentare 1: Modelul OSI – structură şi funcţionare şi Fişa de documentare 2: Modelul TCP/IP – structură şi funcţionare, modulul 5.

Nivelul aplicaţie Aplicaţie

Nivel 4

Protocoale Transport

Internet

Nivel 3 Nivel 2

Reţele Reţea

Nivel 1

Rolul Nivelului Aplicaţie Nivelul Aplicaţie are rolul de a face legătura dintre o aplicaţie şi serviciile oferite de reţea pentru acea aplicaţie. Are ca scop traducerea informaţiilor în formate pe care maşinile care comunică între ele le pot înţelege. El se ocupă cu protocoalele de nivel înalt, codificarea şi controlul dialogului, împachetarea datelor şi trimiterea lor la următoarele niveluri. Comasează nivelurile Aplicaţie, Prezentare şi Sesiune din modelul OSI. Printre protocoalele care funcţionează la acest nivel se regăsesc cele pentru: terminalul virtual (TELNET), transferul de fişiere (FTP) , poşta electronică (SMPT), serviciul numelor de domenii (DNS), folosit pentru stabilirea corespondenţei dintre numele gazdelor si adresele reţelelor, transferul paginilor web (HTTP), editarea de pagini Web (HTML).

Sugestii metodologice Pentru predarea acestor conţinuturi se recomandă să se recapituleze informaţiile din Fişa de documentare 1:Modelul OSI – structură şi funcţionare şi Fişa de documentare 2: Modelul TCP/IP- structură şi funcţionare, modulul 5.

Protocoale de nivel Aplicaţie Un protocol reprezintă un set de reguli şi convenţii ce se stabilesc între participanţii la o comunicaţie în reţea în vederea asigurării bunei desfăşurări a comunicaţiei respective. Este de fapt o înţelegere între părţile care comunică, asupra modului de realizare a comunicării.

Sugestii metodologice Pentru predarea acestui conţinut se pot utiliza analogii cu lumea reală (de exemplu:doi cercetători, din ţări diferite, care lucrează la acelaşi proiect, pentru a putea comunica trebuie să-şi angajeze fiecare câte un traducător. Aceştia la rândul lor îşi angajează fiecare câte o secretară …Modul în care se face comunicarea între secretare diferă de cel dintre secretare şi traducători, traducători şi cercetători, etc.)

Protocolul HTTP

Este un protocol utilizat pentru a transmite informaţii între un program de navigare Web (browser) şi un server Web, fiind un protocol de tip text. HTTP permite aducerea pe calculatorul local a unor documente HTML (Hyper Text Markup Language), fişiere grafice, audio, animaţie sau video, programe executabile pe server sau un editor de text. Este softul utilizat de browsere (Internet Explorer , Safari, FireFox … ) pentru aducerea paginilor web pe calculatorul propriu, fiind protocolul implicit al www. Există HTTP server (furnizează pagini web) şi HTTP client (cere pagini web) . Protocoalele nu sunt identice din punctul de vedere al eficienţei, vitezei de lucru, resurselor utilizate, uşurinţei în instalare, uşurinţei în administrare, etc. Diferenţele sunt date de tipul reţelei, tipul infrastructurii acesteia, dacă protocolul este routabil sau nu, de tipul clienţilor din reţea, de tipul de echipamente existent în reţea şi modul cum este utilizat protocolul.

Protocolul HTTP se caracterizează prin faptul că nu memorează o succesiune a stărilor prin care trece legătura client-server. Astfel fiecare tranzacţie este independentă: clientul trimite o cerere, serverul răspunde cu resursa cerută. Pentru fiecare resursă, există o tranzacţie corespunzătoare.

Mod de funcţionare :  Serverul HTTP aşteaptă, pe portul 80, cereri de la clienţi (navigator / browser), care sunt de fapt adrese ale documentelor dorite.  Clientul primeşte un document în mod text şi dacă găseşte în el legături către imagini şi le vrea şi pe acestea le cere. Astfel transferul unei pagini hipertext constă de fapt în una sau mai multe sesiuni de transfer informaţie de la şi către serverul HTTP.  După primirea informaţiilor, browser-ului hotărăşte în ce format acestea vor fi afişate.

Diagramă a protocolului HTTP

Protocolul HTTP a primit în ultima vreme o serie de îmbunătăţiri, printre care: posibilitatea rulării unor programe pe server (prin mecanismele numite CGI sau ASP),

pe calculatorul pe care rulează clientul (Java sau ActiveX) sau programe interpretate şi rulate chiar de către navigator (JavaScript, VBScript).

Protocolul TELNET

Este un program simplu, pe bază de text, care permite clientului să se conecteze la alt computer, utilizând Internetul. Astfel se pot conecta calculatoare slabe la super-servere şi rula pe ele programe complexe, fără a fi nevoie de staţii puternice la fiecare post de lucru. Telnet permite introducerea de comenzi utilizate pentru a accesa programe şi servicii care se află pe un computer la distanţă, ca şi cum clientul s-ar afla chiar în faţa lui. Monitorul local devine al doilea monitor al calculatorului de la distanţă şi tastatura locală a doua tastatură a calculatorului de la distanţă. Protocolul Telnet poate fi utilizat pentru mai multe lucruri, inclusiv pentru accesarea poştei electronice, a bazelor de date sau a fişierelor. Este utilizat de administratori pentru configurarea de la distanţă a dispozitivelor de reţea. Este format din: Telnet server - instalat de administratorul de reţea pe un calculator care astfel devine server Telnet .Prin Telnet server administratorul de sistem creează conturi Telnet (username şi parolă ) şi stabileşte în ce zonă se poate conecta clientul şi ce poate face în acea zonă. Telnet client - instalat pe un alt calculator care astfel devine client Telnet . Softul Telnet client deschide canalul de comunicaţii cu serverul şi realizează conectarea la calculatorul server.

Diagramă a protocolului Telnet

Protocolul FTP

File Transfer Protocol (FTP) este serviciul ce dă posibilitatea utilizatorilor de a transfera fişiere de la un calculator aflat în Internet, care se numeşte remote host, pe calculatorul local. FTP este cea mai folosită metodă pentru transferul fişierelor de la un calculator la altul, prin intermediul Internetului, indiferent de tipul şi dimensiunea acestora. Transferul poate fi de două tipuri: Upload - fişierele sunt transferate de pe calculatorul local pe cel de la distanţă; Downlod- fişierele sunt transferate de pe calculatorul aflat la distanţă pe cel local; şi este realizat în format text sau binar . FTP nu necesită codarea fişierelor înainte de a fi încărcate, aşa cum se întâmplă în cazul fişierelor din e-mail sau de la grupuri de discuţii. Este format din : FTP server - este instalat de administratorul de reţea pe un calculator care astfel devine server FTP .Prin FTP server administratorul de sistem creează conturi FTP şi stabileşte în ce zonă se poate conecta clientul şi ce poate face în acea zonă. FTP client - este instalat pe un alt calculator care astfel devine client FTP. El deschide canalul de comunicaţii cu serverul şi realizează upload sau download în şi din zona permisă.

Mod de funcţionare:  FTP solicită să se indice calculatorul cu care se doreşte să se schimbe fişiere.  Se porneşte programul FTP şi se realizează conectarea la calculatorul de la distanţă.  După realizarea conectării, utilizatorul trebuie să introducă numele de login şi parola.  După acceptarea de către sistemul de la distanţă a numelui de conectare şi a parolei, utilizatorul este gata să înceapă transferul fişierelor.  FTP poate să transfere fişiere în ambele direcţii, să ia un fişier de pe staţia locală (cea care a iniţiat transferul) si să-l pună pe staţia de la distanţă, sau poate să aducă un fişier de pe staţia de la distanţă şi să-l plaseze apoi pe staţia locală. FTP se foloseşte atunci când: se transferă (upload ) pentru prima dată fişierele unui site la o gazdă web. se înlocuieşte un fişier sau o imagine. se încarcă (download ) fişiere de pe un alt calculator pe calculatorul propriu. se permite accesul unei alte persoane pentru a încărca un fişier dintr-un anumit site.

Diagramă a protocolului FTP

Protocolul SMTP

SMTP (Simple Mail Transfer Protocol) este un protocol simplu, folosit pentru transmiterea mesajelor în format electronic pe Internet.

Protocolul SMTP specifică modul în care mesajele de poştă electronică sunt transferate între procese SMTP aflate pe sisteme diferite. Procesul SMTP care transmite un mesaj este numit client SMTP, iar procesul SMTP care primeşte mesajul este numit server SMTP. Protocolul nu se referă la modul în care mesajul ce urmează a fi transmis este trecut de la utilizator către clientul SMTP, sau cum mesajul ce urmează a fi recepţionat de serverul SMTP este livrat destinatarului, nici la modul în care este memorat mesajul şi nici de câte ori clientul SMTP încearcă să transmită mesajul. Obiectivul protocolului SMTP este de a trimite mail-uri într-un mod eficient. El este independent de sistemele care participă la comunicaţie, dacă se asigură un canal prin care datele să fie transmise într-un mod ordonat . SMTP foloseşte următorul model de comunicaţie: transmiţătorul, ca urmare a unei cereri de transmisie a mail-ului, stabileşte o legătură bidirecţională cu receptorul, care poate fi destinatarul final al mail-ului sau doar un intermediar. De aceea este necesar să se precizeze numele de host al destinaţiei finale precum şi utilizatorul căruia îi este destinat mesajul. Mod de funcţionare:  Comunicarea între client / transmiţător şi server / receptor se realizează prin texte ASCII. Iniţial clientul stabileşte conexiunea către server şi aşteaptă ca serverul să-i răspundă cu mesajul “220 Service Ready”. Dacă serverul e supraîncărcat, poate să întârzie cu trimiterea unui răspuns.  După primirea mesajului cu codul 220 , clientul trimite comanda HELO prin care îşi indică identitatea.  Odată ce comunicarea a fost stabilită, clientul poate trimite unul sau mai multe mesaje (prin comanda MAIL), poate încheia conexiunea sau poate folosi unele servicii precum verificarea adreselor de e-mail.  Serverul trebuie să răspundă după fiecare comandă indicând dacă aceasta a fost acceptată, dacă se mai aşteaptă comenzi sau dacă există erori în scrierea acestor comenzi.  Atunci când un mesaj este trimis către mai mulţi destinatari, protocolul SMTP urmăreşte trimiterea datelor din mesaj o singură dată pentru toţi destinatarii care aparţin aceluiaşi sistem destinaţie. Un server SMTP trebuie să cunoască cel puţin următoarele comenzi :   

HELO - identificare computer expeditor; EHLO - identificare computer expeditor cu cerere de mod extins; MAIL FROM - specificare expeditorului;

     

RCPT TO - specificarea destinatarului ; DATA - conţinutul mesajului; RSET – Reset; QUIT - termină sesiunea; HELP - ajutor pentru comenzi; VRFY – verificare o adresa; Diagrama de funcţionare a protocolului SMTP

Protocolul DNS

DNS (Domain Name Service) este un protocol care traduce adresele Internet literale în adrese Internet numerice, adrese utilizate de un calculator pentru a găsi un calculator receptor. Caracteristicile sistemului de nume (DNS) sunt: foloseşte o structură ierarhizată; deleagă autoritatea pentru nume; baza de date cu numele şi adresele IP este distribuită. Baza de date DNS se numeşte distribuită deoarece nu există un singur server care să aibă toată informaţia necesară traducerii oricărui domeniu într-o adresă IP. Fiecare server are o bază de date cu propriile domenii , la care au acces toate sistemele de pe Internet. Fiecare server DNS are un server DNS superior cu care face periodic schimb de informaţie. Sistemul de nume DNS are o organizare ierarhică, sub formă de arbore. Acesta are o rădăcină unică (root) care are subdomenii. Fiecare nod al arborelui reprezintă un nume de domeniu sau subdomeniu.

Nivelulul radacină

edu

com

net

org

gov

mil

ro

uk

arpa

Diagrama unei ierarhii DNS

Componente DNS: Servere DNS - Un server DNS este o staţie pe care rulează un program de server DNS. Serverele DNS stochează informaţii despre o porţiune din structura ierarhică a spaţiului de nume şi rezolvă interogări de rezoluţie de nume pentru clienţii DNS. Când sunt interogate, serverele DNS răspund cu informaţia cerută dacă aceasta este disponibilă sau generează o referinţă către un alt server DNS care poate rezolva interogarea. Un client poate cere o transformare a numelor în două moduri:  cu rezolvare recursivă – serveru-l contactează la rândul lui un alt server de nume, de obicei de pe un nivel superior din arborele serverelor de nume. Acesta la rândul lui, va examina cererea şi, dacă nu poate face transformarea contactează un alt server. Procesul continuă până se contactează un server care poate face transformarea;  cu rezolvare iterativă – serverul comunică clientului ce server să contacteze mai departe. Clientul adresează o cerere acestui server şi tot aşa mai departe până când cererea ajunge la un server care face transformarea. Când un server recepţionează o cerere cu rezolvare iterativă şi nu poate traduce numele de domeniu, acesta transmite clientului ce server să contacteze mai departe.

Zone DNS-O zonă DNS este o secţiune continuă din cadrul spaţiului de nume. Înregistrările pentru o astfel de zonă sunt memorate şi gestionate la un loc, chiar dacă domeniul este împărţit în subdomenii. Zona poate fi de două feluri:  primară – secţiunea în care se pot face actualizări;  secundară – copia zonei primare. Înregistrările unei zone oferă DNS-ului informaţiile de care are nevoie pentru a rezolva cererile lansate de clienţi sau alte servere DNS. Cea mai importantă astfel de înregistrare este adresa resursei folosită pentru a translata numele domeniului într-o adresă IP. Resolvere DNS –Resolver-ul DNS este un program care extrage informaţiile din severele de nume, ca răspuns la cererile unor clienţi. Înregistrări de resurse (RR - resource records)- Baza de date DNS conţine înregistrări de resurse. Aceste înregistrări provin din mapările între nume şi obiecte din reţea. Procesul de rezoluţie a numelor se desfăşoară astfel:  Resolver-ul de nume primeşte de la o aplicaţie client TCP/IP un nume;  El formulează o interogare primului server de nume din lista serverelor;  Serverul de nume (DNS) determină dacă este autorizat pentru domeniul respectiv (există configurată o zonă DNS care conţine numele respectiv);  Dacă este autorizat, transmite răspunsul clientului;  Dacă nu, transmite o interogare altui server de nume pentru un răspuns autorizat;  Obţine răspunsul autorizat şi transmite clientului un răspuns neautorizat şi stochează răspunsul local pentru a răspunde la alte cereri pentru acelaşi nume.  Resolver-ul de nume transmite răspunsul aplicaţiei utilizator şi îl păstrează întrun cache pentru o anumită perioadă;  Dacă resolver-ul de nume nu primeşte un răspuns într-un anumit timp, transmite cererea următorului server de nume din listă. Când lista este epuizată, se generează o eroare.

Diagramă DNS

Protocolul HTML

HTML (HyperText Markup Language) este un protocol de descriere a documentelor pentru ca ele să fie afişate în cel mai favorabil format pe ecranul terminalului. Este format dintr-un set de comenzi ce descriu modul cum este structurat un document. Comenzile sunt etichete sau tag-uri pereche, una de deschidere <eticheta> şi alta de închidere . Browserul interpretează aceste etichete şi afişează rezultatul pe ecran. Spre deosebire de procesoarele de texte care formatează diferitele componente ale documentului (titlu, antet, note etc.), protocolul HTML marchează doar aceste elemente, fără a le formata, această sarcină revenind programului client (browser). HTML permite utilizatorilor să producă, pagini care includ texte, grafică şi referinţe către alte pagini de Web.

Diagrama de funcţionare a protocolului HTML

Sugestii metodologice UNDE PREDĂM? Conţinutul poate fi predat în laboratorul de informatică sau într-o sală care are videoproiector sau flipchart. CUM PREDĂM? Se recomandă utilizarea calculatoarelor pentru activităţile de fixare a noilor cunoştinţe. Clasa poate fi organizată frontal sau pe grupe de 3-4 elevi.

Ca materiale suport se pot folosi: •

O prezentare multimedia care să cuprindă următoarele noţiuni: o pentru nivelul Aplicaţie: rol, funcţionare, descriere succintă a protocoalelor de nivel aplicaţie .

•

O prezentare multimedia care să cuprindă următoarele noţiuni: o pentru fiecare protocol: denumire, rol, funcţionare, diagrama de funcţionare.

•

Activităţi interactive, de genul urmator: o Activităţi de asociere a rolului unui protocol cu denumirea potrivită o Activităţi de tip rebus cu noţiunile învăţate

Ca materiale de evaluare se pot folosi: o Probe practice şi scrise

Tema 2. Protocoale de nivel transport Fişa suport : Nivelul Transport: funcţionare şi protocoale Acest document vizează competenţa/rezultatul învăţării :Descrie protocoalele de

nivel TRANSPORT Nivelul Transport – mod de funcţionare

Aplicaţie

Nivel 4

Protocoale Transport

Internet Reţele

Nivel 3 Nivel 2

Nivelul Transport are rolul de a asigura calitatea comunicării, siguranţa liniei de transport, controlul fluxului şi detecţia controlului erorilor, fiind identic cu cel din modelul OSI.

Sugestii metodologice Pentru predarea acestor conţinuturi se recomandă să se recapituleze informaţiile din Fişa de documentare 1:Modelul OSI – structură şi funcţionare şi Fişa de documentare 2: Modelul TCP/IP- structură şi funcţionare, modulul 5. Se caracterizează prin: schimb de date fiabil independenţă faţă de reţeaua utilizată independenţă faţă de aplicaţie Este proiectat astfel încât să permită conversaţii între entităţile pereche din gazdele sursă, respectiv, destinaţie. Nodul sursă expediază un pachet, porneşte un contor şi aşteaptă confirmarea de la nodul destinaţie. Dacă contorul expiră înainte de a primi confirmarea, nodul sursă retransmite pachetul şi resetează contorul. Cantitatea de date pe care un nod le poate expedia înainte de a primi o confirmare de la nodul destinaţie poartă numele de fereastră. După transmiterea unui număr de octeţi egal cu dimensiunea ferestrei, un nod nu mai poate expedia alte mesaje fără a primi mai întâi o confirmare de la nodul destinaţie. Nivelul Transport segmentează datele în sistemul sursă şi le reasamblează la destinaţie. Pe măsură ce nivelul Transport expediază segmentele de date, poate să asigure integritatea acelor date. O metodă de a realiza acest lucru, este controlul fluxului. Acesta evită problemele de depăşire a capacităţii buffer-elor de la staţia receptor de către datele transmise de staţia de la celălalt capăt al conexiunii. Depăşirea capacităţii buffer-elor poate genera probleme grave din cauză că poate avea ca rezultat pierderea datelor.

Serviciile nivelului Transport dau de asemenea posibilitatea utilizatorului să ceară un nivel înalt de siguranţă pentru transportul datelor între gazde şi destinaţii. Pentru obţinerea acestuia este utilizată o relaţie orientată pe conexiune între capetele sistemelor care comunică, numită conexiune cap – la - cap. Transportul cu un grad înalt de siguranţă poate efectua următoarele: asigură că pentru segmentele livrate va fi confirmată receptarea lor; furnizează retransmisia oricărui segment care nu poate fi confirmat; pune segmentele înapoi în secvenţa lor corectă la destinaţie; furnizează control şi evitarea congestiei.

Protocoale de nivel Transport Protocolul TCP

TCP ( Transmission Control Protocol) este un protocol orientat pe conexiuni, care permite ca un flux de octeţi trimişi de un calculator să ajungă fără erori pe orice alt calculator din reţeaua Internet. Principalele caracteristici ale TCP sunt: Transfer de date în flux continuu - datele circulă în acelaşi timp, în ambele sensuri ale conexiunii. Siguranţa transmisiei - recuperează pachetele transmise cu erori, pierdute sau cu număr de secvenţă eronat. Controlul fluxului de date – în transferul de date dintre două procese, când aplicaţia destinaţie trimite o confirmare către emitent, se indică şi numărul permis de octeţi ce se pot recepţiona, pentru a se asigura că transmiterea rapidă de mesaje de către un emiţător, nu face ca un receptor lent să primească mai multe mesaje decât poate prelucra. În urma unui astfel de mesaj, emiţătorul îşi va dimensiona pachetele transmise la lungimea indicată de receptor. Multiplexarea - permite mai multor procese, care rulează pe acelaşi host, să utilizeze facilităţile protocolului TCP simultan. Controlul conexiunii - presupune stabilirea numărului de secvenţă şi a dimensiunii ferestrei, pentru fiecare pachet TCP.

Pentru a realiza transferul de date, TCP fragmentează fluxul de octeţi în pachete şi transmite fiecare pachet la nivelul Internet. La destinaţie, procesul TCP receptor reasamblează pachetele primite într-un flux de ieşire. Înainte de a începe transferul datelor, între cele două procese utilizator (programe de aplicaţie) se stabileşte, prin intermediul reţelei, o conexiune logică numită circuit virtual. Livrarea la destinaţie a fluxului de octeţi în ordinea în care au fost emişi, fără pierderi şi fără duplicate, se realizează prin folosirea unei tehnici de confirmare pozitivă cu retransmitere (dacă confirmarea de primire nu a fost transmisă într-un timp prestabilit, pachetul este transmis din nou) , combinată cu fereastră glisantă (sistem de confirmare în espectativă) . Mecanismul ferestrei glisante, utilizat de TCP, operează la nivelul octeţilor şi nu al pachetelor, permiţând o transmisiune eficientă şi un control al fluxului. Principiul ferestrei glisante: Emitentul transmite pachete către receptor fără să primească o confirmare, dar porneşte un cronometru pentru fiecare pachet transmis Receptorul transmite o confirmare pentru fiecare pachet primit, prin indicarea numărului de secvenţă al ultimului pachet primit corect Emiţătorul deplasează fereastra la fiecare mesaj de confirmare („glisează” fereastra)

1

2

3

4

5

6

7

8

9

...

Pachete

...

Pachete

Fereastra

Fereastra înainte de glisare

1

2

3

4

5

6

7

Direcţia de alunacare a ferestrei

8

9

Fereastra după glisare

În cazul protocolului TCP principiul ferestrei glisante este folosit la nivel de octet; segmentele transmise şi confirmările transportă numere de secvenţă pentru fiecare octet. Dimensiunea ferestrei este exprimată în număr de biţi şi nu în număr de pachete, şi este determinată de către receptor după ce conexiunea a fost stabilită. Fiecare mesaj de confirmare include şi dimensiunea ferestrei pe care receptorul o poate să o manipuleze.

1

2

3

4

5

A

6

7

8

9

10 11 12 13 14 15 …

C

B

Octeţi

D

Fluxul de date al emitentului în cazul TCP

unde: A - octeţi transmişi pentru care s-a primit confirmare B- octeţi transmişi pentru care nu s-a primit confirmare C- octeţi ce pot fi transmişi fără a se aştepta confirmare D- octeţi ce nu pot fi încă transmişi

Pentru a transmite datele, modulele TCP folosesc pachete IP. Fiecare pachet conţine după antetul IP, un antet TCP cu informaţii specifice acestui protocol, conform figurii de mai jos:

Port sursă(16)

Port destinaţie(16) Număr de secvenţă(32)

Număr de confirmare(32) Hlen(4)

Biţi de cod(6)

Rezervat(6)

Sumă de control(16)

Ferestre (16)

Indicator de urgenţă(16)

Opţiuni (0 sau 32 dacă există) Date Antetul TCP

unde:  portul sursă – numărul de port al celui ce face apelul;  portul destinaţie – numărul portului apelat;  numărul de secvenţă – numărul primului octet de date din cadrul segmentului curent de date;  numărul de confirmare – valoarea următorului număr de secvenţă pe care sursa se aşteaptă să-l primească;  Hlen – reprezintă lungimea antetului şi numărul de cuvinte de 32 biţi aflate în antet.  rezervat – fixat la 0;  biţi de cod – controlul unor funcţii;  fereastra – indică numărul de octeţi, începând cu cel indicat prin numărul de confirmare, pe care cel ce trimite mesajul îi poate recepţiona.  suma de control – suma câmpurilor de antet şi date, calculată pentru verificare ;  indicatorul de urgenţă – permite identificarea poziţiei unor date de urgenţă, în cadrul protocolului TCP;  opţiuni;  date – datele protocolului nivelului superior. Utilizând acest protocol, programatorul, nu trebuie să se mai ocupe de aspecte de corectitudine a transmisiei pachetelor, lucru asigurat de protocolul însuşi. Din acest motiv scade, într-o oarecare măsură, viteza de transfer.

PROCES 1

Port m

….

PROCES 2

Conexiune TCP

Port n

Diagrama de comunicare a două procese printr-o conexiune TCP

Protocolul UDP

UDP (User Datagram Protocol) este un protocol ce trimite pachete independente de date, numite datagrame, de la un calculator către altul fără a garanta în vreun fel ajungerea acestora la destinaţie. Ca şi segmentul TCP, segmentul UDP are la rândul său un antet, format din 64 biţi, ca în figura următoare. Port sursă(16)

Port destinaţie(16)

Lungime(16)

Sumă de control(16) Date(dacă există) Antetul segmentului UDP

Unde:  Portul sursă – numărul de port al celui care face apelul;  Portul destinaţie – numărul portului apelat;  Lungime – lungimea antetului şi a datelor UDP;  Suma de verificare (checksum) – suma câmpurilor de antet şi date, calculată pentru verificare;  Date – datele protocolului nivelului superior.

Protocolul UDP aduce în plus faţă de IP numărul portului sursă şi numărul portului destinaţie. O datagramă UDP este plasată, împreună cu portul sursă şi portul destinaţie, într-un pachet IP, iar în câmpul protocol al pachetului IP se pune valoarea UDP. Portul destinaţie permite sistemului de operare de pe calculatorul destinaţie să decidă cărei aplicaţii, de pe acel calculator, trebuie să-i fie livrat pachetul. Portul sursă serveşte aplicaţiei pentru a şti ce port destinaţie să pună în datagrama de răspuns. Datagramele UDP se pot pierde, pot ajunge în multiplu exemplar, sau pot ajunge la destinaţie în altă ordine decât cea în care au fost emise. UDP nu împarte fişierele care trebuiesc transmise în reţea în părţi mici;mesajului nesegmentat îi ataşează două numere, reprezentând programul care trimite segmentul şi cel care îl primeşte Nu aşteaptă confirmarea de primire din partea calculatorului destinaţie şi nu efectuează retransmisii. Poate fi considerat un TCP simplificat , mai rapid dar mai nesigur.

Diagrama unei conexiuni UTP

Sugestii metodologice UNDE PREDĂM? Conţinutul poate fi predat în laboratorul de informatică sau într-o sală care are videoproiector sau flipchart.

CUM PREDĂM? Se recomandă utilizarea calculatoarelor pentru activităţile de fixare a noilor cunoştinţe. Clasa poate fi organizată frontal sau pe grupe de 3-4 elevi. Ca materiale suport se pot folosi: •

O prezentare multimedia care să cuprindă următoarele noţiuni: o pentru nivelul Transport: rol, funcţionare, enumerare protocoale de nivel Transport. o pentru fiecare protocol : denumire, funcţionare, diagrama asociată, antet.

•

Activităţi interactive, de genul următor: o Activităţi de asociere a rolului unui protocol cu denumirea potrivită o Activităţi dedrag and drop de reconstituire a antetelor celor două protocoale, pornind de la părţile componente. o Activităţi de tip rebus cu noţiunile învăţate.

Ca materiale de evaluare se pot folosi: o Probe practice şi scrise

Tema 3. Protocoale de nivel Internet Fişa suport : Nivelul Internet: funcţionare şi protocoale Acest document vizează competenţa/rezultatul învăţării :Exemplifică protocoalele

de nivel INTERNET

Nivelul Internet – mod de funcţionare

Aplicaţie

Nivel 4

Protocoale Transport Internet Reţele

Reţea

Nivel 3 Nivel 2

Nivel 1

Scopul nivelului Internet este de a trimite pachetele sursă din orice reţea către o alta şi să facă astfel încât acestea să ajungă la destinaţie indiferent de ruta şi reţeaua din care au fost transmise. Nivelul Internet încapsulează pachetul într-o datagramă IP, completează antetul datagramei, utilizează algoritmul de dirijare pentru a determina dacă să livreze datagrama direct sau să o trimită unui router şi pasează datagrama interfeţei de reţea corespunzătoare pentru a fi transmisă. Tot nivelul internet este cel care tratează datagramele care sosesc, verificându-le validitatea, şi utilizează algoritmul de dirijare pentru a decide dacă datagrama trebuie prelucrată local sau trebuie trimisă mai departe. Acest nivel corespunde nivelului Reţea al modelului OSI.

Sugestii metodologice Pentru predarea acestor conţinuturi se recomandă să se recapituleze informaţiile din Fişa de documentare 1:Modelul OSI – structură şi funcţionare şi Fişa de documentare 2: Modelul TCP/IP- structură şi funcţionare, modulul 5.

Protocolul IP

Internet Protocol (IP) este un protocol prin care datele sunt trimise de la un calculator la altul prin intermediul Internetului. Fiecare calculator (host), are o adresă IP unică, care îl identifică între toate computerele de pe Internet. Adresele IP sunt date static de către administrator sau dinamic de DHCP sau BOOTP şi depind de soft-ul de reţea . Când se trimit sau primesc date, mesajul este împărţit în părţi mai mici numite pachete sau datagrame . Fiecare pachet cuprinde adresa celui care trimite datele, dar şi a celui care le primeşte. O datagramă IP este formată din:  versiunea – numărul versiunii;  lungimea antetului – lungimea antetului în cuvinte de 32 biţi;  prioritate şi tipul serviciului – modul în care este manevrată datagrama;  lungimea totală – lungimea totală (antet + date);  identificare – valoare unică pentru datagrama IP;  semnalizatoare  deplasamentul fragmentului – fragmentarea datagramelor pentru a permite diferite unităţi maxime de transmisie;  durata de viaţă – durata în care un pachet este considerat valid;  protocol – protocolul nivelului superior;  verificator pentru antet – valoare pentru verificarea integrităţii antetului ;  adresa IP sursă – adresa IP a staţiei sursă a pachetului;  adresa IP destinaţie – adresa IP a staţiei destinaţie a pachetului;  opţiuni IP – opţiuni referitoare la testarea reţelei, depanare, securitate;  date – date a le protocolului de nivel superior. conform figurii următoare.

Versiunea(4)

Lungimea antetului(6)

Prioritatea tipului şi serviciului(8)

Semnalizări(3)

Identificare(16) Timp de viaţă(8)

Lungimea totală(16)

Deplasarea fragmentului(13)

Sumă de verificare antet(16)

Protocol(8) Adresa IP sursă(32) Adresa IP destinaţie(32) Opţiuni (0 sau 32 dacă există) Date(variază dacă există) Datagramă IP

Pachetele pot să sosească într-o ordine diferită faţă de cea în care au fost trimise, iar dacă se doreşte livrarea lor ordonată, rearanjarea este realizată de către nivelurile superioare. Comunicaţia în Internet funcţionează după cum urmează:  Nivelul transport preia şiruri de date şi le divide în datagrame.  Fiecare datagramă este transmisă prin Internet, fiind eventual fragmentată în unităţi mai mici pe parcurs.  Când toate fragmentele ajung la destinaţie ele sunt reasamblate de nivelul reţea în datagrama originală. Protocolul ICMP

ICMP (Internet Control Message Protocol) este un protocol din suita TCP/IP care foloseşte la semnalizarea şi diagnosticarea problemelor din reţea. Mesajele ICMP sunt încapsulate în interiorul pachetelor IP. IP header

ICMP mesaj

Pachet IP Încapsularea mesajelor ICMP într-un pachet IP

ICMP poate genera un mare număr de pachete care trimise în reţea către o destinaţie pot întoarce informaţii utilizate de administratorul de sistem sau de softuri de monitorizare a reţelei la depanarea şi optimizarea hardware şi software. Tip

Cod

Suma de control

Conţinutul mesajului Formatul protocolului ICMP

Există o serie de mesaje ICMP, dintre care cele mai importante sunt: Mesajul DESTINAŢIE INACCESIBILĂ- folosit atunci când subreţeaua sau un router nu pot localiza destinaţia, sau un pachet nu poate fi livrat deoarece o reţea cu „pachete mici”, îi stă în cale. Mesajul TIMP DEPĂŞIT – trimis când un pachet este eliminat datorită ajungerii contorului său la zero. Mesajul PROBLEMĂ DE PARAMETRU – indică detectarea unei valori nepermise într-un câmp din antet. Mesajul OPRIRE SURSĂ - folosit pentru a limita traficul gazdelor ce trimit prea multe pachete. Mesajul REDIRECTARE – folosit atunci când un router observă că un pachet pare a fi dirijat greşit. Mesajele CERERE ECOU şi RĂSPUNS ECOU - folosite pentru a vedea dacă o anumită destinaţie este accesibilă şi activă. Mesajele CERERE AMPRENTĂ DE TIMP şi RĂSPUNS AMPRENTĂ DE TIMP – folosite pentru a măsura performanţele reţelei. Cele două mesaje sunt similare, cu excepţia faptului că în răspuns sunt înregistrate timpul de sosire a mesajului şi de plecare a răspunsului. Protocolul RIP

RIP (Routing Information Protocol) este un protocol de routare, fiind un protocol „distance vector”, adică un protocol care cere ca router-ele să paseze periodic copii ale tabelelor de routare vecinilor cei mai apropiaţi din reţea. Fiecare destinatar adaugă la tabelă propria "valoare" distanţă şi o expediază vecinilor săi cei mai apropiaţi. Acest proces se desfăşoară în toate direcţiile între router-ele aflate în imediată vecinătate.

Router- ele pe care este implementat protocolul RIP trimit propria tabelă de rutare pe toate interfeţele active o dată la 30 de secunde. RIP se foloseşte în reţele relativ mici sau de o complexitate mică. Pentru reţele foarte complexe se foloseşte OSPF care este un protocol "link state" si nu "distance vector". Protocolul RIP calculează ruta optimă pentru pachete pe baza distanţei până la destinaţie. Distanţa este dată de numărul de routere până la destinaţie. Dacă un pachet trebuie sa treacă prin mai mult de 15 routere RIP consideră că ruta respectivă nu este validă. Există două versiuni RIP: Versiunea 1 - foloseşte classful routing, adică toate dispozitivele din reţea trebuie sa folosească aceeaşi mască. Versiunea a doua- asigură classless routing, adică RIP-ul 2 trimite informaţii referitoare la mască. RIP foloseşte trei tipuri de timpi pentru a-şi desfăşura activitatea aşa cum trebuie: route update timer - reprezintă intervalul de timp după care un router trimite update-ul ce conţine întreaga tabelă de rutare; route invalid timer - timpul după care un router declară o anumită rută ca fiind invalidă. route flush timer - timpul care se scurge de la declararea unei rute ca fiind invalidă şi până la ştergerea ei din tabela de rutare.

Diagramă a protocolului RIP

Protocolul ARP

ARP (Address Resolution Protocol) este folosit pentru a converti adresa Internet Protocol (IP) în corespondenţa sa fizică numită MAC (Media Access Control). Adresa fizică odată aflată este inclusă într-o tabelă aflată în memoria RAM a calculatorului sursă. Tabela se numeşte ARP Table, iar memoria care o conţine se numeşte “ARP cache”. Fiecare calculator din reţea are propria tabelă ARP în care înregistrează adresele MAC şi IP ale gateway-ului, precum şi propriile sale adrese MAC şi IP. Când vrea să transmită ceva în reţea, fiecare calculator apelează la aceste informaţii. Majoritatea routere-lor permit acces la ARP cache-uri printr-o interfaţă Web de administrare. Acestea arată adresele IP şi MAC ale fiecărui dispozitiv conectat la reţea. În general, în cazul conexiunilor între reţele, adresele MAC corespund unui router şi nu unui dispozitiv. Astfel, dacă în cache-ul routerului există şi IP-uri / MAC-uri din alte reţele, ele nu sunt valide, MAC-ul fiind al routerului reţelei externe, nu al staţiei din reţeaua respectivă. De obicei ARP este implementat chiar în driverele sistemelor de operare din cadrul reţelelor şi este găsit în reţele Ethernet. Modul de funcţionare al ARP:  În momentul în care un dispozitiv încearcă să trimită ceva către un alt dispozitiv din reţea prin Ethernet, primul lucru pe care trebuie să-l facă este să determine adresa MAC a ţintei. Mapările IP-to-MAC sunt derivate din ARP cache-ul aflat în cadrul fiecărui dispozitiv.  Dacă adresa IP nu apare in cache-ul dispozitivului, acesta nu poate trimite un mesaj către ţinta sa. El trebuie mai întâi să trimită o cerere ARP în subreţeaua locală.  Host-ul cu IP-ul respectiv va trimite un ARP reply ca răspuns al cererii, permiţând în acest fel dispozitivului care vrea să trimită mesajul să updateze cache-ul şi să înceapă trimiterea efectivă a mesajului.

Diagramă a protocolului ARP

Protocolul RARP

RARP ( Reverse Address Resolution Protocol ) este inversul lui ARP permiţând aflarea adresei IP atunci când se cunoaşte adresa fizică (MAC) Când o staţie de lucru difuzează adresa sa MAC şi solicită o adresă IP, serverul RARP este responsabil de tratarea acestei cereri şi furnizarea unui răspuns. El deţine de obicei tabele de corespondenţă adresă MAC - adresă IP, caută adresa IP ce corespunde adresei MAC a solicitantului şi transmite un răspuns acestuia. Acest protocol este utilizat atunci când staţia de lucru nu are hard disk. Un dezavantaj al protocolului RARP constă în faptul că pentru a ajunge la server-ul RARP, staţia sursă foloseşte o adresă MAC de difuzare. Asemenea difuzări nu sunt propagate prin router-e şi deci este necesar să existe un server RARP în fiecare LAN.

Diagrama RARP

Sugestii metodologice UNDE PREDĂM? Conţinutul poate fi predat în laboratorul de informatică sau într-o sală care are videoproiector sau flipchart. CUM PREDĂM? Se recomandă utilizarea calculatoarelor pentru activităţile de fixare a noilor cunoştinţe. Clasa poate fi organizată frontal sau pe grupe de 3-4 elevi.

Ca materiale suport se pot folosi: •

O prezentare multimedia care să cuprindă următoarele noţiuni: o pentru nivelul Internet: rol, funcţionare, enumerare protocoale de nivel Internet. o pentru fiecare protocol : denumire, funcţionare, diagrama asociată.

•

Activităţi interactive, de genul următor: o Activităţi de asociere a rolului unui protocol cu denumirea potrivită. o Activităţi de tip rebus cu noţiunile învăţate.

Ca materiale de evaluare se pot folosi: o Probe practice şi scrise

Tema 4. Porturi de comunicare a protocoalelor Fişa suport : Porturi de comunicare Acest document vizează competenţa/rezultatul învăţării : Analizează porturile de comunicare a protocoalelor

Când un calculator vrea să se conecteze la un server web, el se conectează de fapt la o adresă IP. Când se face conectarea, în afară de adresa IP trebuie specificat şi portul la care se doreşte conectarea. Un port este un număr întreg pe 16 biţi, folosit, de protocoalele de comunicaţie în reţea, pentru a identifica cărui protocol sau aplicaţie de nivel superior trebuie să-i livreze mesaje. Numerele de porturi sunt utilizate pentru a ţine evidenţa diferitelor conversaţii ce traversează reţeaua în acelaşi timp.

INTERNET

_______ ______ ____

PC Port 80

Server WEB Diagramă transmitere date prin portul 80

Se împart în trei categorii: Well-known – numere de porturi cu valori cuprinse între 0 şi 1023. Porturile wellknown sunt de obicei impare. Registered - numere de porturi cu valori cuprinse între 1024 şi 49151 Private - numere de porturi cu valori cuprinse între 49151 -65535 Cei care dezvoltă aplicaţii software, folosesc porturi well-known, care sunt controlate şi atribuite de către autoritatea pentru desemnarea numerelor internet (IANA).Pe majoritatea sistemelor aceste numere pot fi utilizate numai de către procesele sistem sau de către programe lansate în execuţie de către utilizatori privilegiaţi. Existenţa porturilor well-known permite clienţilor să găsească serverele fără informaţii de configurare.

Cele mai cunoscute porturi sunt : Port

Protocol

20 21 23 25 53 7 80 520

FTP- pentru transfer date FTP- pentru control Telnet SMTP DNS ICMP HTTP RIP

Sugestii metodologice UNDE PREDĂM? Conţinutul poate fi predat în laboratorul de informatică sau într-o sală care are videoproiector sau flipchart. CUM PREDĂM? Se recomandă utilizarea calculatoarelor pentru activităţile de fixare a noilor cunoştinţe. Clasa poate fi organizată frontal sau pe grupe de 3-4 elevi.

Ca materiale suport se pot folosi: •

O prezentare multimedia care să cuprindă următoarele noţiuni: o noţiunea de port, clasificarea numerelor de porturi, diagramă de transmitere date prin porturi. . o pentru fiecare protocol : portul folosit.

•

Activităţi interactive, de genul următor: o Activităţi de asociere a unui protocol cu portul folosit. o Activităţi de asociere a numărului de port cu numele categoriei din care face parte. o Activităţi de tip rebus cu noţiunile învăţate.

Ca materiale de evaluare se pot folosi: o Probe practice şi scrise

Unitatea de învăţământ __________________

Fişa rezumat Clasa ________________

Nr. Crt.

1

Nume şi prenume elev

Profesor______________________

Competenţa 1

Competenţa 2

Competenţa 3 Observaţii

A1

A2

AX

A1

A2

A3

A1

A2

A3

zz.ll.aaaa 1

2 3 4 ... Y

1

zz.ll.aaaa – reprezintă data la care elevul a demonstrat că a dobândit cunoştinţele, abilităţile şi atitudinile vizate prin activitatea respectivă

38

Bibliografie 1. CCNA (2005) -Ghid de studiu independent, Bucureşti:Editura Bic All 2. Peterson, Larry., Davie, Bruce .(2001). Reţele de calculatoare.O abordare sistematică, Bucureşti:Editura ALL Educational 3. Cristea, Valentin.,Nicolae, Ţăpuş.(1992).Reţele de calculatoare, Bucureşti: Editura Teora 4. Bănică, Ion. (1998).Reţele de comunicaţii între calculatoare, Bucureşti: Editura Teora 5. Munteanu, Adrian., Greavu, Valerică.(2006),Reţele de calculatoare, proiectare şi administrare, Iaşi:Editura Polirom 6. Held, Gilbert. (1998), Comunicaţii de date, Bucureşti: Editura Teora 7. ***.La www.iana.org/assignments/port-numbers. 10.05.2009 8. ***. La http://www.wikipedia.org/. 04-12.05.2009 9. ***.La http://windowshelp.microsoft.com/Windows/ro-RO/help/81b6d4b7905e-4d70-8379-7934913fedb01048.mspx . 10.05.2009 10. ***. La http://students.info.uaic.ro/~bpistol/doc/protocoale-routare/ 04.05.2009 11. ***. La http://fpce9.fizica.unibuc.ro/telecom/internet_prot_ip.htm. 30.04.2009 12. *** La http://www.cs.ubbcluj.ro/~rlupsa/edu/retele-2003/c11.html. 10.05.2009 13. ***. La http://www.link.ro/articole/tcpip.htm 10.05.2009 14. ***. La http://studentclub.ro/tiberiur/archive/2005/11/11/12211.aspx 09.05.2009 15. ***. La http://cisco.netacad.net 25.04.2009 16. ***. La http://profs.info.uaic.ro/~busaco/teach/courses/net/docs 02.05.2009 17. ***.La http://www.dcd.uaic.ro/default.php?pgid=58&t=site 03.05.2009 18. ***.La jan.newmarch.name/distjava/ socket/lecture.html 03.05.2009 39

19. ***.La www.easyzonecorp.net/ network/view.php?ID=285 11.05.2009 20. ***.La http://www.stud.usv.ro 10.05.2009 21. ***.La http://profs.info.uaic.ro/~busaco/ 28.04.2009 22. ***.La http://www.runceanu.ro 27.04.2009 23. ***.La http://webhost.uoradea.ro/cpopescu/ 30.04.2009

COMUNICAREA ÎNTR-O REŢEA LOCALĂ (LAN) Cuprins I. Introducere ................................................................................................................... 2 II. Documente necesare pentru activitatea de predare .................................................... 3 III. Resurse ...................................................................................................................... 4 Tema 1. Funcţionarea echipamentelor într-o reţea locală ............................................ 4 Fişa suport: Echipamente de reţea. Rol şi funcţionalitate ......................................... 4 Tema 2. Medii de comunicare prin fire de cupru ........................................................ 15 Fişa suport 2.1. Medii de comunicare prin fire de cupru ......................................... 15 Fişa suport 2.2 Tipuri de cabluri din cupru. Sertizare şi testare .............................. 23 Tema 3. Medii de comunicare prin fibră optică .......................................................... 31 Fişa suport: Medii de comunicare prin fibră optică ................................................. 31 IV. Fişa rezumat ............................................................................................................ 38 V. Bibliografie ................................................................................................................ 39

1

I. Introducere Materialele de predare reprezintă o resursă – suport pentru activitatea de predare, instrumente auxiliare care includ un mesaj sau o informaţie didactică. Prezentul material de predare, se adresează cadrelor didactice care predau în cadrul şcolilor postliceale, domeniul Informatică, calificarea Administrator reţele locale şi de comunicaţii. Modulul COMUNICAREA ÎNTR-O REŢEA LOCALĂ (LAN), pentru care a fost elaborat materialul,are alocate un număr de 120 ore, din care: Laborator tehnologic 60 ore Activităţi de predare 60 ore Parcurgerea modulului se face în săptămânile S25-S30 Competenţa/Rezultatul învăţării

Teme

Fişe suport

Descrie funcţionarea echipamentelor într-o reţea locală

• Tema 1. Funcţionarea echipamentelor într-o reţea locală

• Fişa suport : Echipamente de reţea.Rol şi funcţionalitate

Pregăteste mediul de comunicare prin fire de cupru

• Tema 2. Medii de comunicare prin fire de cupru

• Fişa suport 2.1: Medii de comunicare prin fire de cupru • Fişa suport 2.2: Tipuri de cabluri din cupru. Sertizare şi testare

Identifică mediul de comunicare prin fibră optică

• Tema 3. Medii de comunicare prin fibră optică

• Fişa suport : Medii de comunicare prin fibră optică

Absolventul învăţământului postliceal cu specialitatea Administrator reţele locale şi de comunicaţii trebuie să fie capabil să utilizeze echipamentele reţelelor de calculatoare, să cunoască şi să utilizeze protocoale şi terminologii de reţea, să cunoască şi aplice topologii de reţele locale (LAN) şi reţele globale (WAN), modele de referinţă OSI (Open System Interconnection), să utilizeze cabluri, unelte pentru cablarea structurată, router-e, în conformitate cu standardele în vigoare.

2

II. Documente necesare pentru activitatea de predare Pentru predarea conţinuturilor abordate în cadrul materialului de predare cadrul didactic are obligaţia de a studia următoarele documente: •

Standardul de Pregătire Profesională pentru calificarea Administrator reţele locale şi de comunicaţii, nivelul 3 avansat – www.tvet.ro, secţiunea SPP sau www.edu.ro , secţiunea învăţământ preuniversitar

•

Curriculum pentru calificarea Administrator reţele locale şi de comunicaţii, nivelul 3 avansat – www.tvet.ro, secţiunea Curriculum sau www.edu.ro , secţiunea învăţământ preuniversitar

III. Resurse

Tema 1. Funcţionarea echipamentelor într-o reţea locală Fişa suport: Echipamente de reţea. Rol şi funcţionalitate Acest material vizează competenţa „Descrie funcţionarea echipamentelor într-o reţea locală” . Pentru a face transmisia de date mai scalabilă şi eficientă decât într-o reţea peer-topeer, proiectanţii folosesc echipamente de reţea specializate cum ar fi hub-uri, switch-uri, router-e şi puncte de acces wireless, pentru a transmite date între echipamente. Placa de reţea

Fig. 1 - PLACĂ DE REŢEA

Placa de reţea-NIC (Network Interface Card-fig. 1) este o placă cu circuite integrate, placă ce se montează într-un slot de extensie de pe placa de bază. În cazul laptop-urilor cartela de reţea se numeşte PCMCIA card sau mai nou PC card. Scopul plăcii de reţea este de a realiza conexiunea dintre un calculator şi o reţea locală la care acesta este conectat. Placa de reţea reprezintă legătura fizică dintre cablul de reţea şi magistrala internă a sistemului. Exista trei variante de plăci disponibile pe piaţă: 8-bit, 16-bit şi 32-bit. Cu cât este mai mare numărul de biţi pe care se face transferul de date, cu atât viteza de transmisie suportată de placa de reţea este mai mare. Majoritatea plăcilor din acest moment suportă un transfer de 10/100Mbps, viteza de transmisie fiind determinată automat în funcţie de capabilităţile plăcii de reţea de la celălalt capăt al conexiunii. Prin reţea datele circulă în serie (un bit o dată), în timp ce în interiorul calculatorului circulă în paralel (16, 32 sau 64 biţi o dată, în funcţie de bus-ul sistemului). Deci,

placa de reţea trebuie să convertească datele care circulă în interiorul calculatorului în format serial. Pentru a funcţiona, fiecare placă de reţea necesită o întrerupere (IRQ - Interrupt Request Line), o adresă I/O şi o adresă de memorie. Întreruperea se poate asocia unei resurse prin care procesorul şi celelalte componente ale calculatorului îşi acordă atenţie unele altora. Unele din aceste întreruperi sunt atribuite anumitor dispozitive chiar dacă acestea nu au fost încă instalate fizic în calculator (de exemplu, LPT2 pentru o a doua imprimantă). În cazul plăcilor de reţea, atribuirea unei întreruperi depinde de numărul întreruperii disponibile pe calculator şi de numărul întreruperii prin care placa de reţea a fost proiectată să acceseze sistemul. Dacă întreruperea pe care este proiectată să lucreze placa de reţea este ocupată de alt dispozitiv, trebuie rezolvat conflictul care apare reconfigurând placa pentru a lucra pe altă întrerupere. Conexiunea logică foloseşte standarde numite protocoale. Un protocol este o descriere formală a unui set de reguli şi convenţii care stabilesc modul de comunicare între echipamentele dintr-o reţea. Protocolul TCP/IP (Transmission Control Protocol/Internet Protocol) este principalul protocol folosit. Ultima parte a conexiunii o reprezintă aplicaţia care interpretează datele şi le afişează într-o formă mai simplă. Aplicaţiile lucrează împreună cu protocoalele pentru a trimite şi primi date. Tipul plăcii de reţea trebuie să corespundă cu mediul şi protocolul folosite în reţea. Placa de reţea comunică cu reţeaua printr-o conexiune serială şi cu calculatorul printr-o conexiune paralelă. Fiecare NIC are o adresă unică scrisă într-un cip ROM de pe placă. Aceasta adresă se numeşte adresă MAC (Media Access Control) şi are o dimensiune de 48 biţi (12 cifre în baza 16) şi este exprimată în hexazecimal (12 cifre). Cartelele de reţea sunt considerate dispozitive de nivel 2. Uneori, cartelele de reţea sunt dotate cu dispozitiv numit transceiver (transmiter/ receiver), dispozitiv care converteşte un anumit tip de semnal electric în alt tip sau chiar în semnal optic. În acest caz, transceiver -ul este considerat un dispozitiv de nivel 1 deoarece menirea sa este de a converti biţii dintr-o formă în alta, neavând nimic de a face cu informaţiile necesare celorlalte protocoale. Plăcile adaptoare pentru reţea au o mică memorie folosită ca memorie-tampon. Similar altor dispozitive hardware, placa de reţea are nevoie de un driver prin care să poată fi controlată. În sistemele Plug-and-Play (PnP), plăcile de reţea sunt configurate automat fără intervenţia utilizatorului, în timp ce pe sisteme non-PnP configurarea se face manual prin programul de setare a comutatoarelor DIP. Testul de eroare în calitatea semnalului SQE (Signal Quality Error) este folosit pentru a testa dacă circuitul dintre transmiţător şi interfaţa de reţea (NIC) prezintă coliziuni. În majoritatea reţelelor moderne Ethernet, testul SQE nu mai este folosit. Cele mai

multe plăci de reţea (NIC) au un transmiţător integrat şi testul pentru coliziuni nu mai este necesar. Funcţiile plăcii de reţea Placa de reţea realizează următoarele funcţii: - pregăteşte datele pentru a putea fi transmise printr-un mediu; - transmite datele; - controlează fluxul datelor de la calculator la mediul de transmisie ; - recepţioneazǎ datele venite prin cablu şi le transformǎ în octeţi pe care unitatea centralǎ a calculatorului îi poate inţelege.

Repetorul

Repetorul este un dispozitiv de interconectare ce funcţionează la nivel fizic. Deoarece la nivelul fizic nu există date ci doar biţi, repetorul nu este preocupat de identificarea destinaţiei sau de verificarea unui cod de corecţie, ci doar de semnalul electric pe care-l primeşte şi de regenerarea acestuia. Principala sa funcţie este aceea de a extinde suprafaţa acoperită de o reţea locală cu un cost şi o latenţă foarte scăzute. Şirul de biţi generat de o placă de reţea este clar, respectând strict nivelurile de tensiune standardizate. Cu cât şirul de biţi călătoreşte mai mult prin cablu, semnalul electric se deteriorează şi devine din ce în ce mai slab. Pentru a opri deteriorarea semnalului peste o limită ce l-ar face de nerecunoscut pentru destinaţie, repetorul ia şirul de biţi, îl aduce la treptele de semnalizare standardizate şi îl amplifică. În reţelele Ethernet întâlnim deseori repetoare multiport numite huburi. Huburile vor transmite datele primite pe unul dintre porturi pe toate celelalte porturi. Pentru mediul torsadat acestea îndeplinesc o funcţie suplimentară şi anume asigură conectarea tuturor nodurilor la un mediu de transmisie distribuit. Iniţial au existat două tipuri de huburi: pasive şi active. Huburile pasive oferă posibilitatea interconectării la acelaşi mediu de transmisie a mai multor dispozitive, fără a regenera semnalul la trecerea prin ele. Huburile active vor oferi în plus faţă de primele regenerarea semnalului. Datorită scăderii extrem de rapide a preţurilor şi avantajelor ce le oferă această regenerare de semnal huburile pasive au dispărut de

pe piaţă încă de la sfârşitul anilor '80, din această cauză în continuare prin huburi vom înţelege huburi active. Una din componentele esenţiale ale protocolului Ethernet este detecţia coliziunilor. Ne interesează care este efectul unui repetor asupra coliziunilor.  Domeniul de coliziune reprezintă acea secţiune dintr-o reţea în care se va propaga o coliziune.  Domeniul de difuzare (domeniul de broadcast) reprezintă acea secţiune dintro reţea în care se va propaga un pachet de difuzare (broadcast). Pentru un repetor nu există noţiunea de coliziune, după cum nu există noţiunea de pachet de date. Deci repetoarele extind atât domeniile de coliziune cât şi pe cele de difuzare. Repetoarele împart reţeaua în microsegmente. Această denumire nu este general acceptată, câteodată fiind folosit termenul de segment pentru cele două sau mai multe seturi de calculatoare pe care le conectează un repetor. Există o regulă foarte importantă pentru proiectarea reţelelor Ethernet: regula 5-4-3. Regula 5-4-3: Comunicaţia dintre oricare două calculatoare sau dispozitive dintr-o reţea nu trebuie să treacă prin mai mult de •

5 microsegmente

•

4 repetoare consecutive

•

3 microsegmente populate

De ce regula 5-4-3? Există o fereastră de timp pentru transmiterea unui bit. Pentru Ethernet, ce oferă o viteză de 10 Mbps, durata transmiterii unui singur bit este de 100 de nanosecunde. Dimensiunea minimă a cadrului Ethernet este de 64 de octeţi. Rezultă că timpul necesar transmiterii cadrului de dimensiune minimă este de 51,2 microsecunde. De ce ne interesează acest timp? Pentru că apariţia unei coliziuni trebuie detectată înainte de expirarea acestui interval de timp. Altminteri, apariţia unei coliziuni va fi interpretată ca o coliziune la cel de-al doilea cadru şi nu pentru primul. Latenţa introdusă de mediul de transmisie va fi dată de viteza de propagare a semnalului electric, aceasta fiind aproximativ două treimi din viteza luminii. Rezultă că propagarea pe un segment de 100 de metri va dura aproximativ 0,5 microsecunde. Comparativ cu latenţa introdusă de un repetor Ethernet, de

aproximativ 5,6 microsecunde, latenţa introdusă de mediul de conectare este cu patru ordine de mărime mai mică, deci neglijabilă. Cel mai defavorabil caz se obţine când sursa şi destinaţia se află la distanţa maximă, iar coliziunea apare lângă destinaţie, astfel încât coliziunea ce trebuie detectată şi de sursă trebuie să parcurgă de două ori distanţa maximă. Dacă vom considera acum că între sursă şi destinaţie se află cinci repetoare, vom determina că în cel mai defavorabil caz detecţia coliziunii va fi posibilă doar după cel puţin 56 de microsecunde, asta însemnând că un alt doilea pachet deja a fost trimis.

Hub-uri

Fig. 2 - HUB Hub-ul (fig. 2) este un dispozitiv de reţea cu mai multe porturi (intrări) necesar pentru interconectarea prin cabluri UTP a cel puţin 3 calculatoare din reţea (host-uri). Hub-ul amplifică semnalul primit de la un host(calculator) şi îl distribuie către toate celelalte calculatoare. Într-o reţea existentă pot fi adăugate noi host-uri prin conectarea fizică a acestora cu cabluri UTP la hub-ul existent. Există hub-uri cu 4, 8, 16 sau 24 de intrări. Hub-urile, sunt echipamente care extind raza unei reţele, primind date pe un port, regenerând semnalul şi apoi trimiţând datele pe toate celelalte porturi. Acest proces înseamnă ca tot traficul generat de un echipament conectat la hub este trimis către toate celelalte echipamente conectate la hub de fiecare dată când hub-ul transmite date. Astfel se generează o cantitate mare de trafic în reţea. Hub-urile mai sunt denumite şi concentratoare, deoarece au rolul unui punct central de conectare pentru un LAN. Hub-urile pot fi montate în cascadă, tot cu scopul de a obţine extinderea unei reţele existente. Bridge-uri şi switch-uri

Fig. 3 - SWITCH

Fişierele sunt împărţite în bucăţi de dimensiuni mici numite pachete, înainte de a fi transmise în reţea. Acest proces permite detectarea erorilor şi o retransmisie mai simplă dacă un pachet este pierdut sau corupt. Informaţiile de adresare sunt adaugate la începutul şi sfârşitul pachetelor înainte de a fi transmise. Pachetul, împreună cu informaţiile de adresare, se numeşte cadru. Reţelele locale sunt de obicei împărţite în secţiuni numite segmente, similar cu modul în care o companie este împărţită pe departamente. Graniţele dintre segmente pot fi definite folosind un bridge.

Un bridge este un echipament folosit pentru a filtra traficul de reţea între segmentele unui LAN. Bridge-urile pastrează în memorie informaţii despre toate echipamentele de pe fiecare segment la care sunt conectate. Când un bridge primeşte un cadru, adresa destinaţie este examinată de acesta pentru a determina dacă respectivul cadru ar trebui trimis către un alt segment sau aruncat. Un bridge mai ajută şi la îmbunătăţirea fluxului de date prin limitarea cadrelor numai la segmentul de care aparţin. Un bridge poate avea doar două porturi, conectând două segmente ale aceleiaşi reţele. Un switch are mai multe porturi, depinzând de cât de multe segmente de reţea trebuie conectate. Un switch este un echipament mai complex decât un bridge. Un switch menţine o tabelă cu adresele MAC pentru calculatoarele care sunt conectate la fiecare port. Când un cadru este primit pe un port, switch-ul compară informaţiile de adresă din cadru cu tabela sa de adrese MAC. Switch-ul determină ce port să folosească pentru a trimite cadrul.

Switch-ul (fig. 3) este un dispozitiv de reţea cu mai multe porturi care filtrează

şi expediază pachete de date între segmentele reţelei. Switch-ul operează pe nivelele 2 şi uneori 3 ale modelului de referinţă OSI şi suportă orice protocol de transfer de date (protocol de comunicare, codul de adresare şi împachetare de date care constituie limbajul comun al calculatoarelor din reţea). Principiul de funcţionare a switch-ului are la bază mecanismul store-and-forward. Pentru aceasta, fiecare switch întreţine o tabelă de redirecţionare compusă din adrese MAC şi numere de porturi (căi de acces). Pentru un anumit port, care defineşte un domeniu de coliziune distinct, switch-ul memorează adresele MAC ale staţiilor din domeniul respectiv (conectate la acel port). Termenul de valabilitate al intrărilor din această tabelă este dat de un parametru numit inactivity timer (timpul mort) sau age (vârsta), care stabileşte cât timp sunt reţinute în buffer-e (zone tampon de stocare intermediară de date) adresele MAC ale staţiilor care nu generează şi nu primesc trafic. Prin urmare, valoarea acestui parametru poate influenţa performanţele unei reţele: dacă are valori prea mici, staţiile care generează puţin trafic vor fi mai greu de găsit în reţea de către alte echipamente, iar dacă valoarea parametrului este prea mare, există riscul ocupării buffer-elor şi al blocării echipamentului. După recepţia de date este analizată adresa MAC de destinaţie şi este căutată în tabela de redirecţionare. Prin acest mecanism switch-ul identifică interfaţa prin care este disponibilă staţia de destinaţie şi direcţionează datele printr-un canal de comunicaţie virtual, complet separat de traficul generat de celelalte interfeţe. Astfel se reduce numărul coliziunilor, ceea ce conduce la creşterea benzii de transfer şi la optimizarea modului de utilizare a canalului de comunicaţie. Router-ul

Fig. 4 - ROUTER

Router-ul (fig. 4) este un dispozitiv ce interconecteză între ele două sau mai multe reţele de calculatoare.

În Internet, router-ul este un dispozitiv, sau în unele cazuri un software instalat pe un calculator, care determină care este următorul punct din reţea către care se expediază un pachet de date în drum spre destinaţia sa finală. Router-ul este conectat la cel puţin două reţele (în punctul în care o reţea comunică cu cealaltă, adică în gateway). Decizia asupra direcţiei în care se trimite fiecare pachet de date se bazează pe determinarea stării reţelelor la care este conectat. Router-ul creează şi/sau stochează un tabel al rutelor disponibile, cu informaţii despre starea lor, şi îl utilizează împreună cu algoritmii de determinare a distanţei şi costurilor pentru a selecta cea mai bună cale de urmat pentru pachetul dat. De obicei, un pachet parcurge un număr de puncte de reţea cu router-e înainte de a ajunge la destinaţie. Rutarea este o operaţie asociată cu nivelul 3 din standardul OSI (Open Systems Interconnection), nivelul reţea. Router-ul utilizează pachete tip header (antet), o tabelă de adrese pentru a determina locaţia în care să direcţioneze datele şi un protocol (de exemplu ICMP, Internet Control Message Protocol) pentru a comunica şi a determina calea optimă între două host-uri (sisteme gazdă) pe Internet. Router-ul nu identifică tipul şi conţinutul datelor transmise. ICMP este o extensie a potocolului IP (Internet Protocol) care conţine mesaje de eroare, control, informaţii. De exemplu, comanda ping utilizează ICMP pentru a testa conexiunea Internet între două sisteme. IP specifică formatul pachetelor de date şi schemele de adresare. Majoritatea reţelelor combină IP cu un protocol de nivel mai înalt, TCP (Transmission Control Protocol), care stabileşte conexiunea virtuală între sursă şi destinaţie. IP-ul singur funcţionează ca sistemul poştal. Permite adresarea unui pachet de date şi lansarea sa în Internet fără o legătură directă cu destinaţia. TCP/IP stabileşte conexiunea între sursă şi destinaţie, astfel încât pe linia respectivă se poate face schimb de mesaje continuu pe perioade de timp determinate. În timp ce un switch conectează segmente ale unei reţele, routere-le sunt echipamente care interconectează mai multe reţele. Switch-urile folosesc adresele MAC pentru a transmite un cadru în interiorul unei reţele. Routere-le folosesc adrese IP pentru a transmite cadrele către alte reţele. Un router poate fi un calculator care are instalat un software special sau poate fi un echipament special conceput de producătorii de echipamente de reţea. Routere-le conţin tabele cu adrese IP împreună cu căile optime către alte reţele destinaţie.

Puncte de acces wireless

Fig. 5 - ACCESS POINT Punctele de acces wireless(fig. 5) oferă acces la reţea pentru dispozitive wireless cum ar fi laptopuri şi PDA-uri. Punctul de acces wireless foloseşte unde radio pentru a realiza comunicaţia cu calculatoare, PDA-uri şi alte puncte de acces wireless. Un punct de acces are o rază de acoperire limitată. Reţelele mari au nevoie de mai multe puncte de acces pentru a asigura o acoperire adecvată. Echipamente multifuncţionale

Fig. 6 - MULTIFUNCŢIONAL Există echipamente de reţea care au mai multe funcţii(fig. 6). Este mult mai convenabil să cumpăraţi şi să configuraţi un singur echipament care deserveşte mai multe scopuri decat să cumpăraţi un echipament separat pentru fiecare funcţie. Acest lucru este adevărat mai ales pentru utilizatorii individuali. Acasă, este de preferat să cumpăraţi un echipament multifuncţional decât să cumpăraţi un switch, un router şi un punct de acces wireless. În tabelul 1 sunt prezentate echipamentele uzuale folosite într-o reţea de calculatoare, precum şi rolul şi funcţionalitatea lor.

Tab. 1 - Echipamente de reţea. Rol şi funcţionalitate

Nr. Denumire crt. echipament

Rol

Funcţionalitate

1

Placa de reţea

Interconectarea unor calculatoare

Transmite datele prin mediul de transmisie

2

Repetorul

Amplifică semnalul primit

Extinde suprafaţa acoperită de o reţea locală cu un cost şi o latenţă foarte scăzute.

3

Hub

Amplifică semnalul primit de la un host(calculator) şi îl distribuie către toate celelalte calculatoare

Sunt echipamente care extind raza unei reţele, primind date pe un port, regenerând semnalul şi apoi trimiţând datele pe toate celelalte porturi.

4

Bridge

Este un echipament folosit pentru a filtra traficul de reţea între segmentele unui LAN.

Păstrează în memorie informaţii despre toate echipamentele de pe fiecare segment la care sunt conectate, iar când un bridge primeşte un cadru, adresa destinaţie este examinată de acesta pentru a determina dacă respectivul cadru ar trebui trimis către un alt segment sau aruncat.

5

Switch

Este un dispozitiv de reţea Principiul de funcţionare a cu mai multe porturi care switch-ului are la bază filtrează şi expediază mecanismul store-and-forward. pachete de date între segmentele reţelei.

6

Router-ul

Este un dispozitiv ce interconecteză între ele două sau mai multe reţele de calculatoare

7

Puncte de acces wireless

Oferă acces la reţea pentru Foloseşte unde radio pentru a dispozitive wireless cum ar realiza comunicaţia cu fi laptopuri şi PDA-uri calculatoare, PDA-uri şi alte puncte de acces wireless.

Router-ul creează şi/sau stochează un tabel al rutelor disponibile, cu informaţii despre starea lor, şi îl utilizează împreună cu algoritmii de determinare a distanţei şi costurilor pentru a selecta cea mai bună cale de urmat pentru pachetul dat.

Sugestii metodologice

Unde? Locul de desfăşurare a activităţii de predare poate fi laboratorul de informatică. Elevii vor lucra fiecare la un calculator conectat la internet.

Cum? Ca mod de organizare a clasei se poate lucra frontal la început(când se prezintă tipurile de echipamente) şi apoi pe grupe de 4/5 elevi sau chiar individual. Pentru a preda acest material profesorul poate folosi o prezentare în format electronic rulată cu ajutorul unui proiector. Ca activităţi pentru elevi, profesorul poate să arate elevilor o placă de reţea de la un calculator din laborator, switch-ul reţelei din laborator şi eventual router-ul şcolii. Identificând modelul fiecărui echipament, profesorul poate propune elevilor o activitate de documentare prin care să culeagă informaţii de pe site-urile producătorilor despre echipamentele din laboratorul de informatică: caracteristici tehnice, categorie etc. Apoi profesorul poate propune o activitate de tip drag and drop în care elevii să asocieze nişte imagini cu echipamentele discutate şi denumirea lor.

Ca instrumente de evaluare se pot utiliza teste ce conţin diverse tipuri de itemi (alegere multiplă, ordonare de elemente, asociere, completare de spaţii libere etc)

Tema 2. Medii de comunicare prin fire de cupru Fişa suport 2.1. Medii de comunicare prin fire de cupru

Acest material vizeză competenţa „Pregăteşte mediul de comunicare prin fire de cupru”

Prin mediu de comunicaţie înţelegem mediul ce asigură comunicarea dintre două calculatoare (mediul prin care”circulă” datele). Mediile de comunicaţii sunt de două tipuri:  Medii de comunicaţii prin fire de cupru  Medii de comunicaţii prin fibră optică  Medii de comunicaţii ce utilizează unde (wireless) Mediile de comunicaţii prin fire de cupru sunt reprezentate de cabluri din cupru ce asigură transmisia datelor prin semnale electrice. Cablurile de cupru sunt cabluri coaxiale şi cabluri torsadate. Pentru reţele locale se realizează cablarea structurată de tip UTP/STP. Conceptul de cablare structurată a fost dezvoltat ca urmare a necesităţii uniformizării celor două tipuri de cablaje existente: cablajul de voce (telefonie) şi cel de date. Până la elaborarea standardelor de cablare structurată, partea de telefonie a unei clădiri era realizată pe cabluri răsucite (topologie stea), în timp ce pentru reţeaua de date sa utilizat cablul coaxial (topologie de tip magistrală).

Cablul coaxial

Fig. 7

Cablul coaxial (fig. 7) a avut şi are încă o largă folosire în reţelele locale, datorită reţelelor Ethernet 802.3. Viitorul însă nu îi este favorabil, datorită faptului că oferă un mediu de transmisie partajat, imposibil de utilizat în reţele de mare viteză, reţele cu legături full duplex sau bazate pe utilizarea comutatoarelor super-rapide. Performanţele sale au fost atinse de cablul cu fire răsucite pentru distanţe scurte şi depăşite de cablul cu fibră optică, pentru distanţe lungi. Structura cablului coaxial este ilustrată de figura 8. El constă dintr-un miez de cupru, numit conductorul central, izolat de al doilea conductor, conductorul exterior, de obicei un ecran realizat cu ţesătură de fire subţiri. Tot cablul este învelit într-o teacă de plastic.

Fig. 8 Există mai multe tipuri de cablu coaxial: * Thicknet sau 10BASE5 – Cablu coaxial care a fost folosit în reţelistică şi funcţiona la viteze de 10 Mbs până la o distanţa maximă de 500 de metri. Are buni parametri electrici, dar dificil de montat, de realizat cablajul în interiorul unei cladiri, datorită rigidităţii şi razei de curbură maxim admisă. * Thinnet 10Base2 – Cablu coaxial care a fost folosit în reţelistică şi funcţiona la viteze de 10 Mbs până la o distanţa maximă de 185 de metri. * RG-59 – Folosit mai ales pentru cablul de televiziune in Statele Unite. * RG-6 – Cablu de o calitate mai bună decat RG-59, cu o lăţime de bandă mai mare şi mai puţin susceptibil la interferenţe. Performanţele sale sunt superioare până la un punct cablului UTP, atât în ce priveşte banda de frecvenţa asociată, deci viteza de transmisie, cât şi în ce priveşte atenuarea semnalului pe cablu şi interferenţele cu exteriorul, cu implicaţii asupra ratei de eroare şi distanţei maxime de propagare a semnalului fară a fi necesară amplificarea. Noile categorii de cablu UTP sunt însă comparabile ca performanţe. Cablul coaxial folosit în transmisiile de date este cablul coaxial în bandă de bază, cu impedanţa de 50W. Conectarea calculatoarelor la cablul coaxial se face prin două metode:

- folosind joncţiuni T (fig. 9), metoda care prevede tăierea cablului şi inserarea fiecărei părţi într-o joncţiune T, care este un conector care uneşte înapoi cablul, dar prevede şi a treia cale, care face conexiunea către calculator.

Fig. 9 - utilizarea de conector de tip ‘vampir’ (vampire tap- fig. 10), care permite pătrunderea şi crearea unei găuri în cablu până la conductorul interior, în gaură inserându-se conectorul, creându-se tot un fel de conexiune în T, dar nefiind necesară tăierea cablului.

Fig. 10 Cabluri torsadate

Fig.11 Cablurile torsadate (fig. 11) sunt astfel concepute încât să prevină interferenţele între câmpurile electrice cauzate de transmisia datelor la frecvenţe mai mari. Un cablu torsadat este format din mai multe perechi compuse din două fire de cupru

izolate, având o grosime tipică de 1 mm. Firele sunt împletite într-o formă elicoidală, pentru a reduce interferenţa electrică (două fire paralele constituie o antenă; dacă le împletim nu mai formează o antenă). Interferenţele pot fi cauzate de câmpurile electrice induse de alte fire din interiorul aceluiaşi cablu, sau de surse exterioare. Metodele prin care se încearcă reducerea la minim a acestor interferenţe sunt mai multe, dintre care menţionăm: torsadarea cablurilor două câte două, formându-se astfel mai multe perechi în interiorul cărora câmpurile electrice create de cele două fire se anulează; •

•

transmiterea semnalului în mod balansat (semnalul util se transmite ca fiind diferenţa între semnalele electrice dintre cele două fire din cadrul unei perechi; în acest fel, atunci când apar interferenţe electrice de la surse exterioare cablului, acestea afectează în mod egal ambele fire, astfel încât diferenţa dintre acestea rămâne constantă, semnalul fiind nealterat); ecranarea cablurilor (metoda de prevenire a interferenţelor electrice exterioare). •

Cablurile răsucite (torsadate) (Twisted Pair, TP) pot fi de mai multe tipuri (Fig. 12):

Fig. 12  UTP (Unshielded Twisted Pair - fig. 13),

Fig. 13 Cablul UTP poate fi separat în mai multe categorii în funcţie de următorii factori: * Numărul de fire din cablu

* Numărul de torsadări ale firelor Cablurile UTP sunt ieftine, subţiri, flexibile, ne-ecranate (fără înveliş izolator), cu patru perechi de fire răsucite din cupru. Acest tip de cablu se bazează pe efectul de anulare obţinut prin torsadarea perechilor de fire care limitează degradarea semnalului cauzată de interferenţe electromagnetice (EMI) şi interferenţe în frecvenţa radio (RFI). În interiorul unui cablu UTP există 4 perechi de fire torsadate:  Alb-portocaliu şi portocaliu  Alb-verde şi verde  Alb-albastru şi albastru  Alb-maro şi maro Dintre aceste perechi, două (verde şi portocaliu) sunt folosite pentru transmisia de date, o pereche (albastră) pentru transmisa de voce (telefonie), cealalată pereche (maro) putând fi utilizată pentru alte aplicaţii (alarme, monitorizare clădire etc.). Transmisia date/voce nu se poate realiza simultan pe acelaşi tronson de cablu UTP. Pentru reţele mici (cu distanţe scurte între componente) acest tip de cablu este suficient. Structura neecranată a UTP prezintă pericolul de a se emite/recepţiona radiaţii electromagnetice. Pentru creşterea imunităţii la zgomote se mai utilizează o variantă de cablu denumită ScTP (Screened Twisted-Pair), identică cu UTP dar la care toate cele patru perechi de fire de cupru sunt ecranate cu o folie metalică. Distanţa maximă pe care se poate întinde un cablu UTP este 100 m. Pentru o distanţă mai mare de 100 m, se utilizează amplificatoare de semnal. Dezavantajul cablurilor UTP este că nu pot fi folosite în exteriorul clădirilor, deoarece ar fi supuse unor posibile şocuri electrice foarte mari, care ar cauza defectarea echipamentelor conectate cu aceste cabluri. Pentru a evita aceste probleme, în exteriorul clădirilor se poate folosi cablu ecranat (STP - shielded twisted pair) sau ScTP (screened twisted pair). ScTP are un singur înveliş de ecranare exterior, o grosime un pic mai mare decât UTP, drept pentru care este relativ uşor de împământat. STP-ul are, pe lângă învelişul de ecranare identic cu cel de la ScTP şi un înveliş separat pentru fiecare pereche.  STP (Shielded Twisted Pair - fig. 14), cablu răsucit ecranat, prevăzut cu patru sau două (varianta STP-A) perechi de fire de cupru, fiecare pereche fiind ecranată cu o folie metalică în vederea reducerii zgomotelor parazite care pot afecta semnalul util (perturbaţii electrice, difonie). Cablul STP este mai scump decât cel UTP.

Fig. 14 Conectorul RJ45 (Registered Jack 45) este un conector cu 8 fire, folosit în reţele locale, în special de tip Ethernet. Arată la fel ca RJ11 folosit în telefonie, doar că este puţin mai lat. În figura 15 sunt prezentate priza şi mufa conectorului RJ45.

Fig. 15 Categoriile de cabluri UTP sunt următoarele: Categoria 3 este folosită pentru sistemele telefonice şi pentru Ethernet în reţele locale care funcţionează la viteze de 10 Mbps. Categoria 3 are 4 perechi de fire. Categoriile 5 si 5e au patru perechi de fire cu o rată de transmisie de 100 Mbps. Acestea sunt cele mai frecvent folosite. Cablul UTP de categoria 5e are mai multe torsadări pe metru decât cel de categoria 5. Aceste torsadări suplimentare previn interferenţele din surse exterioare cablului sau cele datorate celorlalte perechi din cablu.

Unele cabluri de Categoria 6 folosesc un perete desparţitor de plastic pentru a separa perechile de fire, fapt care impiedică interferenţele. Perechile au de asemenea mai multe torsadări decât Categoria 5e. În unele medii de afaceri sau de acasă sunt instalate cabluri Cat6 pentru a fi pregatite pentru cerinţele de lăţime de bandă din viitor. Aplicaţiile precum video, conferinţele video şi jocurile folosesc cantităţi mari din lăţimea de bandă. Cablurile Cat6A produc semnalele Ethernet la o rată de 10 Gbps. Abrevierea pentru Ethernet pe 10Gb peste cablu torsadat este 10GBase-T, aşa cum este definit în standardul IEEE 802.3– an 2006. Clienţii care au nevoie de reţele cu lăţime de bandă crescută pot beneficia de instalarea cablurilor ce suportă Gigabit Ethernet sau 10 Gb Ethernet. Cablarea structurată reprezintă baza pe care este construită întreaga reţea de calculatoare şi telefonie a unei companii. O reţea bine construită determină un grad scăzut de probleme în cadrul reţelei de calculatoare. Există în momentul de faţă soluţii de reţele fără fir (wireless), dar acestea nu oferă fiabilitatea, calitatea şi viteza unei reţele la standardele CAT5e sau CAT6. Avantajele cablării structurate:  mutarea cu uşurinţă a departamentelor fară cheltuieli suplimentare  trafic de date la viteză mare  modificări de structură a reţelei de date şi voce extrem de simplu de efectuat  integrarea cu centrale telefonice  identificarea şi remedierea problemelor de reţea mult mai uşor şi într-un timp foarte scurt  problemele de reţea sunt foarte rare şi de cele mai multe ori sunt izolate  fiabilitate care tinde spre 100% Tehnicienii de orice nivel ar trebui să ştie la ce pericol se expun înainte de a lucra cu echipamente şi cabluri de reţea. Întotdeauna purtaţi ochelari de protecţie când lucraţi cu cabluri. Niciodată nu intraţi în contact direct cu capetele neizolate ale oricarui tip de cablu. Riscurile cablului de cupru Cablurile din cupru pot fi de asemenea periculoase la manevrare. Când tăiaţi cablul de cupru, liţele de cupru vă pot înţepa pielea sau vă pot taia. Bucăţile mici care sar

după tăierea cablurilor se împrăştie adesea în aer. Amintiţi-vă să purtaţi ochelari de protecţie de fiecare dată când taiaţi orice fel de cablu. Instrumentele de tăiere şi presare folosite pentru a repara sau finaliza cablul pot fi periculoase dacă nu sunt folosite în mod corespunzător. Citiţi documentaţia care vine odată cu instrumentele. Exersaţi folosind instrumentele pe un cablu ce poate fi aruncat şi cereţi ajutorul unui tehnician cu experienţa dacă aveţi nevoie. Nu uitaţi că un cablu de cupru poate conduce curent electric. Un echipament deteriorat şi electricitatea statică poate induce curent electric chiar şi într-un cablu deconectat. Dacă aveţi vreo îndoială, testaţi cablul cu care lucraţi cu un voltmetru înainte de a-l atinge.

Sugestii metodologice

Unde? Locul de desfăşurare a activităţii de predare poate fi laboratorul de informatică. Elevii vor lucra fiecare la un calculator conectat la internet.

Cum? Ca mod de organizare a clasei se poate lucra individual la început şi apoi pe grupe de 4/5 elevi. Pentru a preda acest material profesorul poate folosi o prezentare în format electronic rulată cu ajutorul unui proiector. Ca activităţi pentru elevi, profesorul poate dea porţiuni mici (10-20 cm) de cablu coaxial și torsadat (UTP sau STP) fiecărui elev pentru ca aceștia să identifice perechile de fire în cazul cablului UTP precum și părţile interne ale cablului coaxial (înveliș exterior, miezul de plastic, firul de cupru). Apoi profesorul poate propune o activitate de tip drag and drop în care elevii să asocieze perechile de fire existente într-un cablu UTP.

Ca instrumente de evaluare se pot utiliza teste ce conţin diverse tipuri de itemi (alegere multiplă, ordonare de elemente, asociere, completare de spaţii libere etc)

Fişa suport 2.2 Tipuri de cabluri din cupru. Sertizare şi testare

Acest material vizează competenţa „Pregăteşte mediul de comunicare prin fire de cupru” Cele mai întâlnite cabluri UTP Cat5 sunt cele ce conţin 4 perechi de fire. Aceste fire sunt colorate diferit: sunt 4 culori pline şi 4 culori ce conţin şi alb. Perechile sunt de genul: firul alb-portocaliu, firul portocaliu, etc. Mufele RJ-45 folosite pentru terminarea cablurilor UTP conţin 8 găuri în care trebuie introduse cele 8 fire, apoi cu ajutorul unui cleşte de sertizat, se sertizează mufa. În dreptul fiecărei găuri din mufă se află o lamelă metalică care iniţial este deasupra găurii, astfel încât firul intră uşor. În timpul acestui proces de sertizare lamela metalică din dreptul fiecărei găuri este apăsată şi străpunge firul şi astfel se realizează contactul electric. Trebuie acordată mare atenţie la detorsadarea firelor. Atunci când este îndepărtat manşonul de plastic şi sunt detorsadate perechile pentru a putea introduce firele în mufă, trebuie avută mare grijă ca bucata de cablu detorsadat să fie cât mai mică. În caz contrar, va apărea o interferenţă între fire, generând crosstalk. Practic vorbind, trebuie tăiaţi cam 3-4 cm din manşon, apoi sunt detorsadate firele, sunt aranjate în ordinea dorită, iar apoi cu ajutorul unor lame pe care le are cleştele de sertizat, sunt tăiate firele, lăsând cam 3/4 din lungimea mufei. În acest fel firele vor ajunge până în capătul mufei, asigurând un contact electric perfect, iar bucata detorsadată va fi aproape inexistentă, minimizând riscul apariţiei crosstalk-ului. Pentru mufarea cablurilor UTP există două standarde care specifică ordinea firelor în mufă: EIA/TIA 568A şi EIA/TIA 568B(fig. 16).

Fig. 16

În tabelul 2 sunt prezentate modalităţile de aranjare a firelor în cadrul celor două standarde T568A şi T568B. Tab. 2 – Aranjarea firelor în cadrul standardelor T568A şi T568B Pin

Funcţie

Culoare – T568A

Culoare – T568B

1

Transmisie

Alb-Verde

Alb-Portocaliu

2

Transmisie

Verde

Portocaliu

3

Recepţie

Alb-Portocaliu

Alb-Verde

4

Nefolosit

Albastru

Albastru

5

Nefolosit

Alb-Albastru

Alb-Albastru

6

Recepţie

Portocaliu

Verde

7

Nefolosit

Alb-Maro

Alb-Maro

8

Nefolosit

Maro

Maro

În cazul tehnologiei 100BaseTX şi 10BaseT (cele care sunt folosite de altfel) transmisia şi recepţia se fac pe câte o pereche. Cu alte cuvinte, doar două dintre aceste 4 perechi sunt folosite şi anume perechile portocaliu şi verde (respectând standardele de mai sus). Pinii pe care se face transmisia şi recepţia sunt 1,2,3 şi 6. Se folosesc două fire pentru transmisie (Tx+ şi Tx-) şi două pentru recepţie (Rx+ şi Rx-). Atenţie: firele de Tx şi firele de Rx trebuie să facă parte din aceeaşi pereche!!! Să observăm că prima pereche ajunge pe pinii 1 şi 2, iar a doua pereche pe pinii 3 şi 6, adică exact pe acei pini folosiţi. Dacă nu este respectat standardul există marele risc ca cele două fire folosite pentru Rx sau Tx să nu facă parte din aceeaşi pereche, moment în care torsadarea nu mai este practic folosită şi nu se vor mai anula câmpurile electrice generând interferenţe serioase (cu alte cuvinte ori nu va merge, ori va merge extrem de prost!). În general în Europa se foloseşte standardul 568B, iar în Statele Unite 568A. De ce este important de ştiut sau de respectat acest lucru? Teoretic vorbind nu contează care standard este folosit, atât timp cât ambele mufe (de la cele două capete) sunt făcute folosind acelaşi standard. Dar atunci când se lucrează într-o reţea de mari dimensiuni, lucrează mai mulţi oameni care poate nu vor discuta între ei şi deci nu se vor pune de acord cum să facă mufele. Prin urmare cea mai sigură soluţie este ca

toată lumea să respecte acelaşi standard, astfel fiind reduse foarte mult problemele generate de erori umane. În funcţie de ce tipuri de echipamente conectează,există 3 mari tipuri de cabluri: Cablul normal, sau direct (straight-through) - are ambele capete sertizate folosind acelaşi standard (fie A-A - în SUA, fie B-B în Europa-fig. 18). Este folosit atunci când conectăm o staţie într-un switch sau un hub. Aceste echipamente, în momentul în care trimit biţii de la un port la altul, inversează Tx-ul cu Rx-ul, adică ceea ce transmite o staţie pe primii doi pini ajunge la cealaltă staţie pe pinii 3 şi 6 de Rx(fig. 17).

Fig. 17

T568B

T568B

T568A

T568A

Fig. 18 În general, se foloseşte un cablu straight-through pentru a conecta (echipamente diferite): • Switch de router • Switch de PC • Hub de PC Cablul inversor (cross-over) - atunci când vrem să conectăm direct două staţii între ele fără a mai folosi un alt echipament, trebuie să avem în vedere că ceea ce transmite o staţie trebuie să ajungă la cealaltă în pinii de Rx, iar pentru că nu mai

avem un echipament care să ne facă această inversare, trebuie să o facem singuri, folosind un cablu inversor. Acest cablu inversează practic pinii 1 şi 2 cu pinii 3 şi 6, adică pinul 1 ajunge în cealaltă parte la pinul 3 şi pinul 2 la pinul 6 (fig. 19). Acest cablu se realizează făcând o mufă pe standardul A şi una pe standardul B (se inversează perechile portocaliu cu verde- fig. 20).

Fig. 19

T568A

T568B

T568B

T568A

Fig. 20

În general, se foloseşte un cablu de tip cross-over pentru următoarele situaţii(echipamente de acelaşi tip): • Switch de switch • Switch de hub • Hub de hub • Router de router • PC de PC

Cablul consolă (rollover) - Se foloseşte atunci când dorim să ne conectăm la consola unui router, care este un port de comunicaţie serială prevăzut cu o mufă RJ45. Celălalt capăt îl introducem într-un adaptor RJ45 - DB9 (sau DB25) pe care îl folosim la portul serial al calculatorului. Acest tip de cablu are pinii în oglindă, adică pinul 1 ajunge la pinul 8, 2 la 7, etc(fig. 21).

Fig. 21 În tabelul 3 este prezentată o modalitate de aranjare a firelor (utilizând la capătul din stânga standardul T568B) pentru cablul consolă. Tab. 3 – Aranjarea firelor pentru cablul consolă Nr. pin

Culoare

Nr. pin

Culoare

1

Alb-Portocaliu

1

Maro

2

Portocaliu

2

Alb-Maro

3

Alb-Verde

3

Verde

4

Albastru

4

Alb-Albastru

5

Alb-Albastru

5

Albastru

6

Verde

6

Alb-Verde

7

Alb-Maro

7

Portocaliu

8

Maro

8

Alb-Portocaliu

Realizarea practică a unui cablu de reţea Pentru crearea unui cablu avem nevoie de un cleşte de sertizare(fig. 22), două mufe pentru UTP (RJ45) şi o bucată de cablu UTP. Pentru o cablare corectă, cablul UTP va fi multifilar. Întotdeauna în reţelele UTP se foloseşte cablu unifilar pentru crearea structurii şi cablu multifilar pentru conectarea calculatoarelor la prize sau la hub/switch dacă distanţa permite.

27

Fig.22 Etapele realizării operaţiei de sertizare sunt prezentate în tabelul următor: Tab. 4 - Etapele realizării operaţiei de sertizare

Pentru realizarea unui cablu de reţea straight sau cross aveţi nevoie de un cleşte sertizor pentru mufe RJ45, un tăietor specializat sau un cuter.

Se taie mantaua de PVC a cablului la 3 cm de capăt folosind un tăietor specializat (se presează puţin şi se execută o mişcare circulară în jurul cablului) sau un cuter (atentie să nu taiaţi şi firele).

Se despletesc perechile şi se ordonează firele conform standardului dorit (T568A sau T568B).

Trebuie să aveţi grijă să nu lăsaţi cablurile mai lungi decât e necesar. Normal se păstrează răsucite în interiorul izolaţiei pentru a nu apărea interferenţe. Dacă cumva aţi scos prea multă izolaţie, tăiaţi din cabluri lăsând doar ~1.5cm de la capătul izolaţiei. Se taie firele la 1,5 cm de mantaua de PVC.

Se înfige cablul în mufă repectându-se poziţia mufei şi ordinea firelor conform descrierilor de mai sus. Se verifică aşezarea corectă a firelor în mufă.

Se sertizează mufa folosind cleştele de sertizare.

Sugestii metodologice

Unde? Locul de desfăşurare a activităţii de predare poate fi laboratorul de informatică. Elevii vor lucra fiecare la un calculator conectat la internet.

Cum?

Ca mod de organizare a clasei se poate lucra frontal la început (când se

prezintă tipurile de echipamente) şi apoi pe grupe de 4/5 elevi sau chiar individual. Pentru a preda acest material profesorul poate folosi o prezentare în format electronic rulată cu ajutorul unui proiector. Ca activitate pentru elevi, profesorul poate propună realizarea efectivă a unui cablu. Pentru asta, fiecare elev va avea o porţiune de cablu UTP/STP, două mufe RJ45 şi un cleşte de sertizare. Profesorul va urmări şi ajuta elevii la realizarea acestei operaţii. Pentru testarea cablurilor realizate de către elevi se pot înlocui cablurile deja existente între calculatoarele din reţea şi prizele din perete şi utilizând comanda PING, se testează comunicarea între calculatoare.

Ca instrumente de evaluare se pot utiliza teste ce conţin diverse tipuri de itemi (alegere multiplă, ordonare de elemente, asociere, completare de spaţii libere etc)

Tema 3. Medii de comunicare prin fibră optică Fişa suport: Medii de comunicare prin fibră optică

Acest material vizează competenţa „Identifică mediul de comunicare prin fibră optică” . Fibrele optice (fig. 23) sunt cilindri lungi şi flexibili cu diametru de 10-100μm, prin care razele luminoase se propagă prin reflexii interne totale multiple pe suprafaţa laterală a fibrei; există şi fibre optice cu gradient , caracterizate de faptul că indicele de refracţie este maxim în centrul fibrei, scade treptat spre periferia ei asfel încât reflexia totală a luminii este mai complicată decât în cazul fibrelor optice simple. Fibra optică este un conductor din sticlă sau plastic care transmite informaţii folosind lumina. Un cablu cu fibră optică, prezentat in Figura 3, conţine una sau mai multe fibre optice acoperite de o teacă sau camaşă.

Fig. 23 Fibrele optice sunt fâşii subţiri şi lungi de sticlă foarte fină cu diametrul părului uman. Sunt aranjate în snopuri numite cabluri optice şi sunt folosite pentru a transmite semnale de lumină pentru distanţe lungi. Părţi componente (fig. 24): •

miez (engleză core) - centrul fibrei prin care circulă lumina;

•

înveliş optic (engleză cladding) - material optic care înveleşte miezul şi care reflectă total lumina;

•

înveliş protector (engleză coating) - înveliş de plastic care protejează fibra de zgârieturi şi umezeală.

Fig. 24 Sute sau mii de aceste fibre optice sunt aranjate în snopuri în cablu optic. Snopurile sunt protejate de învelişul extern al cablului numit îmbrăcăminte. Propagarea radiaţiei luminoase prin fibra optică poate fi analizată din punctul de vedere al opticii geometrice atunci când diametrul miezului fibrei optice este mare comparativ cu lungimea de undă a radiaţiei luminoase (efectele de difracţie se neglijează). Dacă diametrul miezului fibrei optice este de acelaşi ordin de mărime cu lungimea de undă a radiaţiei luminoase, analiza trebuie făcută în cadrul opticii ondulatorii. În limbajul opticii geometrice, radiaţia luminoasă incidentă la limita de separare dintre miezul fibrei (cu indicele de refracţie n1 ) şi învelişul protector (cu indicele de refracţie n2, n1 > n2) va fi reflectată total şi deci se va propaga fără pierderi de-a lungul fibrei optice, dacă unghiul de incidenţă θ este mai mare sau egal cu unghiul limită l , unde unghiul limită este dat de relaţia:

sin l=n2/n1

Fig. 25 Datorită faptului că este confecţionat din sticlă, cablul cu fibră optică nu este afectat de interferenţele electromagnetice sau interferenţele cu frecvenţele radio. Toate semnalele sunt convertite în impulsuri de lumină pentru a intra în cablu, şi convertite înapoi în semnale electrice când părăsesc cablul. Aceasta înseamnă că un cablu cu fibră optică poate transmite semnale care sunt mai clare, ajung mai departe şi au o laţime de bandă mai mare decât cablurile de cupru sau alte metale. Să presupunem că vrei să aprinzi o lanternă într-un hol lung şi drept. Pur şi simplu îndreaptă lanterna spre hol- lumina circulă în linii drepte, deci nu e nici o problemă. Dar dacă holul are o curbă? Poţi să pui o oglindă în colţ ca să reflecte lumina. Dar dacă holul ar avea multe curbe? Ai putea să îmbraci pereţii în oglinzi şi să îndrepţi lumina astfel încât să ricoşeze dintr-un perete în altul pe hol. Aceasta este exact ce se întâmplă într-o fibră optică. Cablurile cu fibră optică pot atinge distanţe de mai multe mile sau kilometri înainte de a fi nevoie ca semnalul să fie regenerat. Totuşi cablul cu fibră optică are un preţ mai mare decât cablul de cupru şi conectorii sunt de asemenea mai costisitori şi mai greu de instalat. Conectorii pentru fibra optică sunt SC, ST şi LC(fig. 26). Aceste trei tipuri de conectori pentru fibra optică sunt half-duplex, ceea ce permite datelor să circule într-o singură direcţie. Astfel, pentru comunicaţie este nevoie de două cabluri.

Fig. 26 Există două tipuri de cabluri cu fibră optică (fig. 27): •

Multimode – Cablul are un miez mai gros decât cablul single-mode. Este mai uşor de fabricat, poate folosi surse de lumină mai simple (LED-uri) şi funcţionează bine pe distanţe de câţiva kilometri sau mai puţin. Fibrele optice multi-mode au miezul de 62.5 microni în diametru şi transmit lumina în infraroşu de la LED-uri (lungimea de undă de la 850nm la 1300nm).

•

Single-mode – Cablul are un miez foarte subţire. Este mai greu de fabricat, foloseşte laser pentru semnalizare şi poate transmite semnale la distanţe de zeci de kilometri cu uşurinţa. Au miezul de 9 microni în diametru şi transmit lumina de la laser în infraroşu (lungimea de undă este de la 1300nm până la 1550nm).

Fig. 27 Lumina într-un cablu cu fibre optice călătoreşte prin miez (holul) ricoşând constant de înveliş (pereţii cu oglinzi), un principiu numit reflecţie internă totală. Pentru că învelişul nu absorbe nici un pic de lumină din miez, unda de lumină poate călători distanţe mari. Oricum, câteva din semnalele luminoase se degradează în fibră, în principal din cauza impurităţilor din sticlă. Cât de mult se deteriorează semnalul depinde de puritatea sticlei şi de lungimea de undă a luminii transmise. Cele mai bune fibre optice nu deteriorează semnalul, mai puţin de 10%/km la 1550nm. Pentru a înţelege cum sunt folosite fibrele optice în sistemele de comunicaţii să ne uităm la un exemplu dintr-un film din Al II-lea Război Mondial, unde 2 vapoare într-o flotă trebuie să comunice unul cu altul fără semnale radio sau pe mări agitate. Căpitanul unei nave trimite un mesaj unui marinar pe punte. Marinarul traduce mesajul în cod MORSE (puncte şi linii) şi foloseşte semnal luminos (o lampă puternică) ca să trimită mesajul celeilalte nave. Marinarul de pe cealaltă navă vede codul MORSE, îl decodează în engleză, şi trimite mesajul sus la căpitan. Acum, imaginaţi-vă făcând asta când vasele sunt fiecare în celălalt capăt al oceanului separate de mii de mile şi ai un sistem de comunicaţii prin fibre optice instalat între cele două nave. Un sistem de transmisie prin fibră optică este compus din: •

transmiţător- produce şi codează semnalele luminoase;

•

fibra optică- conduce semnalele luminoase (pe distanţe lungi);

•

regeneratorul optic- poate fi necesar pentru amplificarea semnalului;

•

receptorul optic- primeşte şi decodează semnalele luminoase

Tehnicile instalaţiilor trebuie să protejeze ochii: cantitatea de energie optică emisă din sursa de lumină şi în final prin extremitatea fibrei sunt suficiente pentru a afecta retina înainte ca victima să observe. Este indispensabilă purtarea ochelarilor de protecţie infraroşu pentru a lucra deasupra unui dispozitiv aflat în funcţiune. Avantajele fibrelor optice  rata de transfer foarte mare în raport cu celelalte tipuri de conexiune;  mai multă siguranţă - fibra optică este insensibilă la perturbaţii electromagnetice şi este inaccesibilă scanărilor ilegale pentru interceptarea transmisiunilor;  posibilitatea de instalare rapidă şi simplă, în orice condiţii, datorită greutăţii reduse a cablului optic şi existenţei mai multor tipuri de cabluri. Aplicaţiile fibrelor şi cablurilor optice: Ele sunt foarte numeroase şi reprezintă mari posibilitaţi de dezvoltare. a) Aplicaţiile în reţele naţionale şi internaţionale de comunicaţii. Fibrele optice sunt complet adaptate la transmiterea de semnale de la un punct la celalalt între centralele de comunicaţie. Ele permit modularea analogică din moment ce răspunsul lor este liniar pentru putere. Ele permit, mult mai bine, modularea numerică cu un impuls de lumină reprezentând simbolul “1” şi cu un renel de obscuritate reprezentând simbolul “0”, de ex. Debitele foarte ridicate permit multiplicarea cu un factor cuprins între 10 si 50 a capacitaţii unei reţele instalate, înlocuindu-se cablurile metalice cu cele optice. Înlocuirea permite de asemenea divizarea cu un factor apropiat de nr. 20. Cablurile submarine metalice concurează deja cu sateliţii de comunicaţii. Cablurile submarine optice pe principalele artere de telecomunicaţii intercontinentale, vor deveni complet indispensabile de sateliţi şi invers. b) Aplicaţiile în reţelele locale În afară de reţelele mari,fibrele optice permit instalarea eficace de reţele locale într-un mediu perturbat de zgomotele eletromagnetice. Astfel, în aglomerarea urbană, printr-o reţea de fibre optice comutabile la distanţa, poliţia rutieră poate supraveghea pe video marile intersecţii, podurile etc. Fibrele cu pierderi mici (mai mici de 1 dB/Km) sunt folosite pentru linii de comunicaţie pe distanţe până la câţiva kilometri. Asemenea linii pot constitui, de exemplu o legatură telefonică sigură în limitele unui oraş. Crearea unor astfel de linii de comunicaţie este

de perspectivă, deoarece un mănunchi de fibre optice este cu mult mai subţire decât un cablu telefonic obişnuit şi, în acelaşi timp, permite să se efectueze mult mai multe convorbiri telefonice decât în prezent.Diverse şi foarte importante sunt aplicaţiile liniilor de comunicaţie prin fibre optice relativ scurte. Vom da câteva exemple.Se ştie că unul dintre “locurile inguste” ale calculatoarelor electronice actuale îl reprezintă sistemele de comunicare, destinate introducerii şi extragerii informaţiei, realizării comunicării dintre procesor şi memorie, precum şi comunicării între mai multe calculatoare. Aceste sisteme de comunicare au o schemă complexă făcută dintr-un mare număr de conductoare, în care se induc curenţi electrici de zgomot, se crează paraziţi ce nu pot fi înlăturaţi. Aici apare o deficienţa caracteristică tuturor sistemelor de comunicaţie electrice: imposibilitatea principală a deculpării ideale între primire şi recepţie (intrare şi ieşire), sensibilitate la toate perturbaţiile exterioare. De aceea, folosirea unui sistem de comunicare bazat pe optica fibrelor, în calculatoarele electronice moderne, are bune perspective şi este de mare importanţă pentru organizarea legăturii dintre calculatoare rapide. Sistemele actuale de comandă a avioanelor sunt saturate de conductoare. Înlocuirea conductoarelor cu fibre optice permite nu numai creşterea calităţii unui sistem de comandă, ci şi reducerea masei totale a avionului. Prin liniile de comunicaţie cu fibre optice se pot transmite nemijlocit imagini în mişcare fără a fi nevoie să se aranjeze cadrele după succesiunea semnalelor. În acest scop se formează cabluri din fibre optice. Principiul transmiterii imaginilor prin cabluri de fibre optice este destul de simplu. Se poate spune că fasciculele luminoase, reflectate sau emise de un element al imaginii transmise , parcurg întreaga lungime a cablului şi la ieşire reconstituie respectivul element din imagine. Păstrând la ieşirea cablului o aceeaşi distribuţie reciprocă a fibrelor ca şi la intrare, se poate reconstitui imaginea existentă la înregistrare. În particular, se pot lua imagini de obiecte aflate în locuri greu accesibile. Astfel, medicii pot privi in interiorul organelor interne ale corpului uman (esofag, stomac,intestine). În tabelul 4 sunt prezentate standardele în materie de cabluri. Tab. 4 - Standarde în materie de cabluri:

Standard

Mediu

Viteză

Lungime

Topologie

10Base2

coaxial

10Mbps

185 m

magistrală

10Base5

coaxial

10Mbps

500 m

magistrală

10BaseT

torsadat

10Mbps

100 m

stea

10BaseFL

fibră m.

10Mbps

400 m

stea

100BaseTX

torsadat

100Mbps

100 m

stea

100BaseFX

fibră m.

100Mbps

2000 m

stea

1000BaseT

torsadat

1000Mbps

100 m

stea

Sugestii metodologice

Unde? Locul de desfăşurare a activităţii de predare poate fi laboratorul de informatică. Elevii vor lucra fiecare la un calculator conectat la internet.

Cum?

Ca mod de organizare a clasei se poate lucra frontal la început (când se

prezintă tipurile de cabluri optice) şi apoi pe grupe de 4/5 elevi. Pentru a preda acest material profesorul poate folosi o prezentare în format electronic rulată cu ajutorul unui proiector.De asemenea, profesorul poate utiliza un film ce contine tehnologia de instalare/mufare a cablurilor optice. Ca activităţi pentru elevi, profesorul poate să arate elevilor un cablu optic, pentru a identifica parţile componente ale acestuia. Profesorul poate propune elevilor o activitate de documentare prin care să culeagă informaţii de pe site-urile producătorilor despre fibra optică: caracteristici tehnice, categorie etc. Apoi profesorul poate propune o activitate de tip drag and drop în care elevii să asocieze nişte imagini cu echipamentele discutate şi denumirea şi caracteristicile lor.

Ca instrumente de evaluare se pot utiliza teste ce conţin diverse tipuri de itemi (alegere multiplă, ordonare de elemente, asociere, completare de spaţii libere etc)

IV. Fişa rezumat

Unitatea de învăţământ _________________

Fişa rezumat Clasa ________________

Nr. Crt. 1 2 3 4 ... Y

1

Nume şi prenume elev

Profesor______________________ Competenţa 1

A1

A2

Competenţa 2 AX

A1

A2

Competenţa 3 A3

A1

A2

A3

zz.ll.aaaa 1

zz.ll.aaaa – reprezintă data la care elevul a demonstrat că a dobândit cunoştinţele, abilităţile şi atitudinile vizate prin activitatea respectivă

38

Observaţii

V. Bibliografie 1. Ionescu, Dan. (2007). Retele de calculatoare, Alba Iulia: Editura All 2. Georgescu, Ioana. (2006). Sisteme de operare, Craiova: Editura Arves 3. Petre, Carmen. Popa, Daniela, Crăciunoiu, Ştefania. Iliescu, Camelia. (2002). Informatică. Metodica predării informaticii şi tehnologiei informaţiei şi comunicaţiei, Craiova: Editura Arves 4. Munteanu, Adrian.( 2006). Reţele administrare,Bucureşti:Editura Polirom

locale

de

calculatoare.Proiectare

şi

5. Rughiniş, Răzvan. Deaconescu, Răzvan. (2007). Administrarea Reţelelor locale, Bucureşti:Editura Printech 6. Cebuc, Emil. Dădârlat Vasile. (2006). Reţele locale de calculatoare-de la cablare la interconectare (ed.revizuita si compl.). Bucureşti: Editura Albastră 7. Bruce, Hallberg. (2006). Reţele de calculatoare. Bucureşti: Editura Rosetti Educational 8. Lupu, Cristian. (2003). Interconectarea. Bucureşti: Editura tehnică 9. Kearns, Dave. Peter Norton, Peter. (2006). Reţele de calculatoare. Bucureşti: Editura Teora 10. Meyers, Mike. (2007). Manualul NETWORK+ , pentru administrarea şi depanarea reţelelor. Bucureşti: Editura Rosetti Educational

39

Comunicarea într-o reţea locală

Cuprins I. Introducere ................................................................................................................... 2 II. Documente necesare pentru activitatea de predare .................................................... 3 III. Resurse ...................................................................................................................... 4 Tema 1. Mediul de comunicare fără fir ......................................................................... 4 Fişa suport: Medii de comunicare fără fir.................................................................. 4 Tema 2. Arhitectura reţelelor locale ........................................................................... 25 Fişa suport: Arhitectura reţelelor locale .................................................................. 25 IV. Fişa rezumat ............................................................................................................ 36 V. Bibliografie ................................................................................................................ 37

I. Introducere Materialele de predare reprezintă o resursă – suport pentru activitatea de predare, instrumente auxiliare care includ un mesaj sau o informaţie didactică. Prezentul material de predare se adresează cadrelor didactice care predau în cadrul şcolilor postliceale, domeniul Informatică, calificarea Administrator reţele locale şi de comunicaţii. Modulul Comunicarea în reţele locale (LAN) pentru care a fost elaborat materialul, are alocate un număr de 120 ore, din care: Laborator tehnologic: 60 ore Activităţi de predare: 60 ore Parcurgerea modulului se face în săptămânile S25 – S30. Competenţa/rezultatul învăţării

Teme

Fişe suport

Investighează mediul de comunicare fără fir.

• Tema 1. Mediul de comunicare fără fir

• Fişa suport: Medii de comunicare fără fir

Identifică arhitectura reţelelor locale

• Tema 2. Arhitectura reţelelor locale

• Fişa suport: Arhitectura reţelelor locale

Absolventul învăţământului postliceal cu specialitatea Administrator reţele locale şi de comunicaţii trebuie să fie capabil să utilizeze echipamentele reţelelor de calculatoare, să cunoască şi să utilizeze protocoale şi terminologii de reţea, să cunoască şi aplice topologii de reţele locale(LAN) şi reţele globale (WAN), modele de referinţă OSI (Open System Interconnection), să utilizeze cabluri, unelte pentru cablarea structurată, router-e în conformitate cu standardele în vigoare.

II. Documente necesare pentru activitatea de predare Pentru predarea conţinuturilor abordate în cadrul materialului de predare cadrul didactic are obligaţia de a studia următoarele documente: •

Standardul de Pregătire Profesională pentru calificarea Tehnician echipamente de calcul, nivelul 3 avansat – www.tvet.ro, secţiunea SPP sau www.edu.ro , secţiunea învăţământ preuniversitar

•

Curriculum pentru calificarea Tehnician echipamente de calcul, nivelul 3 avansat – www.tvet.ro, secţiunea Curriculum sau www.edu.ro , secţiunea învăţământ preuniversitar

Pentru acest material diagramele au fost realizate cu programul OPNET, care poate fi descărcat gratis, de la adresa: http://www.opnet.com/university_program/itguru_academic_edition/

III. Resurse

Tema 1. Mediul de comunicare fără fir Fişa suport: Medii de comunicare fără fir Această fişă vizează competenţa individuală: investighează mediul de comunicare fără fir.

Definiţie Reţeaua fără fir (wireless) este reţeaua care nu utilizează cabluri între dispozitive. Reţelele fără fir folosesc fie unde electromagnetice din domeniul radio, fie infraroşu. Primul tip este cel mai răspândit, deoarece undele radio trec prin pereţi şi alte obiecte solide, pe când radiaţia infraroşu, ca şi lumina nu poate străpunge obiectele opace şi are o rază de acoperire mult mai mică. Totuşi, şi acest din urmă tip este luat în considerare de unele soluţii, pentru conectarea unor echipamente care nu se deplasează în timp ce se realizează transfer de date.

Tipuri de reţele fără fir: -

-

infraroşu: această tehnologie operează cu dispozitive cum ar fi calculatoare, notebook, PDA- uri şi telecomenzi, aceasta operează în spectrul invizibil, situat după roşu din spectrul vizibil. O metodă pentru comunicaţia în infraroşu este specificată de IrDA (Infrared Data Association), folosită pe distanţe scurte, cu consum redus de energie, această tehnologie presupune existenţa unui câmp vizual fără obstacole între dispozitivele care realizează comunicarea. Sistemele care folosesc IR lucrează cu lungimi de undă între 850 şi 950 nm. Aceste sisteme se utilizează în interiorul clădirilor şi operează cu transmisiune nedirecţională. Staţiile pot recepţiona transmisiuni în vizibilitate directă sau reflectate. Pentru viteza de acces de bază de 1 Mb/s se foloseşte tehnica de modulaţie 16-PPM (Pulse Position Modulation). Pentru 2 Mb/s se utilizează 4PPM; bluetooth (PAN) – este o reţea fără fir personală, care creează o cale prin care se poate face schimb de informaţii între telefoane mobile, laptop-uri, calculatoare personale, imprimante, camere digitale şi console sigure, printr-o frecvenţă radio de rază mică. Dispozitivele bluetooth comunică între ele când se află în aceeaşi rază de acţiune. Chipurile sunt uşor de fabricat şi întregul process consumă foarte puţină energie, deci nu e de mirare că Bluetooth a devenit un standard al industriei wireless. Bluetooth comunică prin unde radio cu o frecvenţă de

aproximativ 2,45 gigahertzi. Aceasta este aceeaşi bandă utilizată de mai multe dispozitive industriale şi medicale dar şi casnice cum sunt dispozitivele de deschidere a uşilor de garaj şi aparetele de monitorizare a noilor născuţi.Când un dispozitiv ce rulează Bluetooth intră în raza de acţiune a altuia, are loc o mică conversaţie electronică. Acestea decid dacă trebuie să transfere informaţie şi dacă este cazul, ele formează o mică reţea - de obicei dumneavoastră nu trebuie să faceţi nimic. Când trimiteţi date de pe un telefon pe altul, este un pic diferit. Persoana de la capătul receptor al conexiunii trebuie să-şi dea acordul pentru transfer, şi aici poate apărea o parolă. Aceste măsuri sunt luate din considerente de confidenţialitate şi securitate. Aşadar într-o încăpere din casa dumneavoastră aveţi un sistem stereo care utilizează tehnologia Bluetooth în loc de cabluri, un model nou de telefon fără fir, un aparat de observare, telefonul şi un PC. Când două sau mai multe dispozitive sunt conectate, aceste comută sincronizat. Dacă două „conversaţii” diferite au loc pe acelaşi canal de frecvenţă radio în acelaşi timp, timpul de interferenţă este atât de scurt încât nu poate cauza probleme. -

Wi – Fi (LAN) – Wireless Fidelity – reţele care folosesc unde radio. Este o tehnologie construită pe baza standardelor de comunicaţie din familia IEEE 802.11 utilizate pentru reţele locale de comunicaţie fără fir la viteze echivalente cu cele ale reţelelor Ethernet. Raza de acoperire a unei WLAN poate fi limitată la nivelul unei camere sau poate fi mai mare.

Toate reţelele 802 definesc subnivelul Media Access Control (MAC) şi nivelul fizic (PHY). Standardul 802.11 sau Wi – Fi specifică modul de conectare a reţelelor wireless şi se referă la un grup de standarde 802.11a, 802.11b, 802.11g, 802.11n. Acestea specifică frecvenţele, vitezele şi alte capabilităţi ale diferitelor standarde Wi – Fi. Standard

Lăţime bandă

Frecvenţă

Distanţă

Interoperabilitate

IEEE 802.11a

Pănâ la 54 Mbps

Banda de 5 Ghz

150 ft (45.7 m)

Necompatibil cu 802.11b, 802.11g, 802.11n

IEEE 802.11b

Pănâ la 11 Mbps

Banda de 2.4 Ghz

300 ft (91 m)

Compatibil cu 802.11g

IEEE 802.11g

Pănâ la 54 Mbps

Banda de 2.4 Ghz

300 ft (91 m)

Compatibil cu 802.11b

IEEE 802.11n (Pre-standard

Pănâ la 540 Mbps

Banda de 2.4 Ghz

984 ft (91 m)

Compatibil cu 802.11b, 802.11g

Aspecte generale ale Standardului IEEE 802.11 Blocul fundamantal în arhitectura standardului 802.11 este reprezentat de Setul de Serviciu de Bază – BSS. Acesta reprezintă un grup de staţii care lucrează conform uneia dintre funcţiile de coordonare: DCF sau PCF( Distributed Coordination Function sau Point coordination Function) Aria geografică acoperită de BSS este numită Basic Service Area (BSA) şi este analogică unei celule din comunicaţiile celulare. Toate staţiile dintr-o BSS pot comunica direct cu oricare alte staţii din BSS. Totuşi, fadingul şi interferenţele care pot apărea între BSS vecine care utilizează aceeaşi parametrii pentru nivelul fizic (frecvenţă şi cod de împrăştiere) pot face ca anumite staţii să apară ascunse pentru celelalte staţii. Conform standardului 802.11 se disting două tipuri de reţele locale: - reţele ad-hoc (peer to peer adică punct la punct) - reţele infrastructurale. O reţea ad-hoc (BSS independente) este o grupare a staţiilor într-un singur BSS cu scopul comunicării inter-reţele fără ajutorul unei reţele infrastructurale. Orice staţie poate stabili o sesiune de comunicaţie directă cu altă staţie fără a fi necesară direcţionarea traficului printr-un punct de acces (AP) centralizat. Conectarea cu reţeaua cu fir se realizează prin intermediul unui calculator cu o aplicaţie software dedicată. În general, se realizează pentru o reţea cu un număr redus de calculatoare pe o suprafaţă mică. Calculatoarele trebuie configurate astfel încât să folosească acelaşi canal radio. De obicei se folosesc astfel de reţele pentru diferite departamente sau ramuri ale companiilor. În opoziţie cu reţelele ad-hoc, reţelele infrastructurale au scopul să servească utilizatori cu servicii specifice şi cu extinderea zonei. Aceste reţele se constituie utilizându-se un AP. Acest mod de lucru permite o rază mai mare de acoperire prin utilizarea mai multor AP şi folosirea mai multor calculatoare în reţea. AP permite extinderea zonei prin conectarea între mai multe BSS formând un Set de Serviciu Extins (ESS). ESS poate apare ca un BSS mai larg pentru subnivelul LLC (Logical Link Control) din fiecare staţie.

ESS constă din mai multe BSS care pot coopera utilizând un sistem de distribuţie (DS) implementat independent (poate fi Ethernet LAN , token ring, LAN FDDI, MAN sau alt mediu fără fir IEEE 802.11). Sistemul de distribuţie este utilizat pentru transferul pachetelor între diferite BSS. ESS poate oferi şi accesul pentru utilizatorii reţelei fără fir la o reţea cu fir cum ar fi Internetul. Componentele reţelelor 802.11 sunt: staţie sau calculatorul cu placa de reţea wireless, punctul de acces (access point), mediul wireless, adică frecvenţa radio şi un sistem de distribuţie care înaintează cadrele către destinaţii. Punctele de acces sunt conectate la reţea folosind cabluri de cupru.

Exemplu de set de serviciu extins

Sugestii metodologice Pentru predarea acestor conţinuturi se poate folosi o prezentare multimedia în care să se specifice caracteristicile acestui standard 802.11, pe lăngâ acestea să mai conţină exemple de reţele, din care să se vadă clar componentele unei reţele wireless. Ar mai putea fi utilizat flipchart-ul (în cazul în care o permite dotarea), pe care să apară scrise toate acronimele folosite in reţele wireless (un fel de glosar de termeni), care se va păstra pe tot parcursul acestui modul.

Caracteristici generale ale comunicării fără fir: Pentru a rezolva problemele legate de transmisiune se pot folosi două variante de organizare (funcţii) a reţelei: • DCF (Distributed Coordination Function) care este similară organizării din reţelele de comutare de pachete şi este destinată transferului asincron de date; • PCF (Point coordination Function) care se bazează pe interogări controlate de punctul de acces (AP) şi care este destinată transmisiunilor sensibile la întârzieri; Specificaţiile standardului IEEE 802.11 prevăd trei variante de implementare pentru nivelul fizic: • folosind spectru împrăştiat cu salt de frecvenţă (FHSS), • folosind spectru împrăştiat cu secvenţă directă (DSSS) • folosind radiaţii în infraroşu (IR). Sistemele care au la bază FH-SS utilizează banda ISM (Industrial, Scientific and Medical band) de 2,4GHz. Primul canal are frecvenţa centrală de 2,402 GHz iar celelalte canale sunt distanţate cu 1 MHz. Sunt precizate trei seturi de secvenţe de salt cu câte 26 de secvenţe pe set. Aceasta permite coexistenţa mai multor BSS în aceeaşi zonă geografică ceea ce poate fi important pentru evitarea congestiilor şi pentru maximizarea transferului de date în BSS. Motivul pentru care sunt trei seturi diferite constă în evitarea perioadelor prelungite cu coliziuni între secvenţele de salt dintr-un set. Rata minimă pentru saltul de frecvenţă este de 2,5 salturi/s. Pentru creşterea ratei la 2 Mb/s se utilizează o modulaţie pe patru nivele GFSK prin codarea simultană a doi biţi utilizându-se 4 frecvenţe. Sistemele care folosesc DS-SS lucrează de asemenea banda ISM de 2,4 GHz, În acest caz pentru transmisiunile cu viteza de bază de 1Mb/s se foloseşte modulaţie diferenţială binară cu comutarea fazei (DBPSK) Pentru viteze de 2 Mb/s se foloseşte modulaţie diferenţială în cuadratură cu comutarea fazei (DQPSK).

Imprăştierea este realizată prin împărţirea benzii disponibile în 11 subcanale, fiecare cu lăţimea benzii de 11 MHz Se foloseşte o secvenţă de împrăştiere 11 biţi/simbol şi rezultă o capacitate maximă a canalului de 1 Mb/s. In cazul unor BSS adiacente sau suprapuse trebuie asigurată o separare între frecvenţele centrale pentru BSS diferite de 30 MHz. Această condiţie conduce la posibilitatea ca numai două BSS să fie adiacente sau suprapuse fără interferenţe. Mediul de transmisiune poate opera în două moduri: • modul concurenţial CP (contend period), când staţiile îşi dispută accesul la canal pentru fiecare pachet transmis • modul neconcurenţial CFP, când utilizarea mediului este controlată de AP. O problemă pentru utilizatorii de reţea este lăţimea de bandă pe care o au la dispoziţie. Standardul IEEE 802.11 prevede viteze de transfer de 11, 5.5, 2, 1 Mbps. Viteza de transfer este prestabilită de utilizatori sau rezultă în urma negocierii celor doua echipamente fără fir. Datorită faptului că la fiecare pachet recepţionat se transmite un mesaj de confirmare a recepţiei (acknowledge). În concluzie pentru un pachet de date e nevoie de două pachete, de aceea viteza de transfer se reduce la jumătate, aceasta este situaţia ideală, când nu apar erori de transmisie. Dar dacă canalul de transmisie este perturbat de alte echipamente viteza scade şi pot apărea şi apar retransmisii de pachete care reduc lăţimea de bandă. În situaţiile acestea ar putea fi utilizat un analizor de spectru, care ne poate da informaţii despre perturbările care apar pe canal, dar fiind un echipament costisitor, se recomandă folosirea altor canale, dacă apar probleme. Un alt aspect de care trebuie să ţinem cont este numărul de dipozitive wireless folosite. Având în vedere că un access point este asemănător cu un hub, trebuie respectate indicaţiile furnizorului de access point, deoarece lăţimea de bandă se împarte la toţi utilizatorii care comunică simultan. Din cauza coliziunilor care por apărea între două sau mai multe pachete, ceea ce înseamnă că două sau mai multe echipamente vor să transmită simultan date, lăţimea de bandă reală poate scădea. IEEE 802.11 acceptă trei tipuri de cadre: • de management (pentru asocierea staţiilor cu AP, sincronizare şi autentificare), • de control (pentru negocieri în timpul CP respectiv pentru confirmări în timpul CP şi spre sfârşitul CFP); • de date (pentru transmisie de date şi date combinate cu interogări şi confirmări în timpul CFP). Formatul cadrului cuprinde:

• adrese MAC de 48 de biţi pentru identificarea staţiilor, • 2 octeţi pentru specificarea duratei cât canalul va fi alocat pentru transmiterea cu succes a unei MPDU (MAC Protocol Data Unit), • câmpul de date cu posibilitate de criptare dacă protocolul opţional WEP (Wired Equivalent Privacy), • 2 biţi pentru tipul cadrului (de control, de management sau de date)) • un CRC de 32 de biţi. 2

2

6

6

6

2

6

0-23126

4

Controlul Durata Adresa Adresa Adresa Secvenţă Adresa Corpul CRC de cadru conexiunii de cadrului ID control

Biţi: 2 Versiu nea de protoc ol

2 Tip

4

1

1

Subtip La DS

De la DS

1 Ultimul Fragme nt

1

1

Reîncer Putere care mgt

1 Putere mgt

1 Dat e

1

EP EP

Formatul cadrului conform standardului IEEE 802.11 DCF este metoda fundamentală de acces utilizată pentru transferul asincron al datelor. Toate staţiile au implementată această variantă. Ea poate opera singură sau poate coexista cu PCF. Subnivelul MAC utilizează procedura CSMA (Carrier Sense Multiple Access), ca şi în Ethernet, dar, fiind dificil de detectat coliziunile într-un mediu fără fire, în reţelele IEEE 802.11 se implementează evitarea coliziunilor - collision avoidance (CSMA/CA) şi nu detectarea lor. Dat fiind zgomotul mai important în mediul de transmisiune fără fire şi efectele de propagare multicale şi de interferenţă, în mecanismul de acces de bază se utilizează procedeul confirmării cadrelor transmise. Dacă un cadru de confirmare (ACK) nu este recepţionat într-un anumit interval de timp, cadrul neconfirmat va fi retransmis. Detecţia purtătoarei este făcută: • fizic, la interfaţa radio (physical carrier sensing) • logic, la subnivelul MAC (virtual carrier sensing).

1

Detecţia fizică a purtătoarei se face detectând prezenţa altor utilizatori WLAN prin analiza tuturor pachetelor detectate şi prin detecţia activităţii în canal observând puterea relativă a semnalului ce poate proveni de la alte surse. Detecţia virtuală a purtătoarei se face prin transmiterea unei informaţii cu privire la durata MPDU în antetul RTS (request to send), CTS (clear to send) şi în cadrele de date. MPDU este o unitate completă de date transmisă de subnivelul MAC nivelului fizic. Această informaţie reprezintă timpul (în microsecunde) cât canalul va fi utilizat pentru transmiterea cu succes a datelor sau cadrelor de management, începând de la sfârşitul cadrului curent. Canalul e marcat ‘ocupat’ dacă mecanismul de detecţie a purtătoarei (fizic sau virtual) indică acest lucru. Accesul cu priorităţi la mediu e controlat prin intervalele de timp plasate în spaţiu între cadre. Intervalele dintre cadre, ‘intraframe space’ (IFS), sunt perioade de timp liber pentru transmisiune şi pot fi de trei tipuri: SIFS (Short IFS), PIFS (Point Cordination Function IFS) şi DIFS (DCF-IFS). Staţiile care necesită un SIFS au prioritate în transmisiune faţă de staţiile care aşteaptă PIFS sau DIFS. Când staţia sesizează canal liber, aşteaptă o perioadă de un DIFS şi testează canalul din nou. Dacă acesta e liber, staţia transmite un MPDU. Staţia destinaţie verifică dacă pachetul a fost transmis corect şi în caz de recepţie corectă, aşteaptă un SIFS şi transmite un cadru de confirmare pozitivă (ACK) către staţia sursă. Când se transmit cadre de date, câmpul de durată e utilizat pentru a informa toate staţiile din BSS cât timp este ocupat mediul de transmisiune. Toate staţiile îşi ajustează indicatorul NAV(Vector de alocare în reţea) în funcţie de câmpul de durată, plus intervalele SIFS şi intervalele necesare pentru ACK.

Transmiterea cu succes a unui cadru fără RTS/CTS Deoarece staţia sursă nu-şi poate asculta transmisiunea, când apar coliziuni, staţia continuă să transmită MPDU. Dacă acesta este lung se pierde timp de transmisiune pentru un MPDU eronat. Acest inconvenient poate fi eliminat dacă staţiile îşi rezervă canalul înaintea transmisiunii prin intermediul cadrelor de control RTS şi CTS. Aceste cadre sunt relativ scurte (RTS – 20 octeţi şi CTS – 14 octeţi) comparativ cu lungimea maximă a unui cadru de date (2346 octeţi). Cadrul de control RTS, transmis de staţia sursă, conţine date sau cadre de management pregătite pentru transmisiune către o staţie destinaţie. Toate staţiile din BSS, ascultă pachetul RTS, citesc câmpul de durată şi îşi ajustează NAV-ul. Staţia destinaţie răspunde cu un pachet CTS după o perioadă de aşteptare de un SIFS. Staţiile care aud pachetul CTS îşi ajustează NAV corespunzător. După recepţia CTS staţia sursă este asigurată că mediul este stabil şi rezervat pentru transmiterea unui MPDU.

Transmiterea unui MPDU folosind RTS/CTS Staţiile pot alege să utilizeze sau nu acest mecanism în funcţie de lungimea MPDU (RTS – Threshold). Dacă apar coliziuni pe durata unui RTS sau CTS acestea conduc la o pierdere mai mică de timp. Totuşi, pentru un mediu puţin încărcat se introduc întârzieri suplimentare datorate cadrelor RTS/CTS. Unităţile lungi de date transmise de la LLC la MAC pot necesita împărţirea în fragmente pentru a creşte fiabilitatea transmisiunii. Se compară unitatea de date cu un parametru (Fragmentation – Threshold) şi, dacă acesta este depăşit, se transmit fragmente de MPDU în mod secvenţial. Canalul este eliberat numai după ce s-a transmis cu succes tot MPDU sau dacă staţia sursă nu a primit confirmare pentru un fragment. Confirmarea se transmite de la staţia destinaţie pentru fiecare fragment recepţionat corect. Staţia sursă menţine controlul asupra canalului, după o confirmare ACK, aşteaptă un SIFS şi transmite fragmentul următor. Atunci când nu este primită confirmarea unui fragment, staţia sursă întrerupe transmisia şi cere acces la canal, urmând să reia transmisia de la ultimul fragment neconfirmat.

Transmiterea unui MPDU fragmentat Dacă se utilizează RTS şi CTS, numai primul fragment este transmis folosind acest mecanism. Câmpul de durată din RTS şi CTS acoperă transmiterea primului fragment. Staţiile din BSS îşi menţin NAV prin extragerea informaţiei din fragmentele următoare. Evitarea coliziunilor la revenire în CSMA/CA se realizează cu o procedură aleatoare. O staţie aşteaptă până când canalul devine liber şi calculează un timp aleator pentru revenire. În IEEE 802.11 lungimea unui segment este mult mai mică decât durata unui MPDU şi este utilizată prin definirea intervalelor IFS şi a timpilor de revenire. Timpul de revenire este un număr întreg de cuante de timp (iniţial între 0 şi 7). După ce mediul devine liber mai mult de un DIFS, staţiile decrementează contorul de revenire până când acesta devine zero sau mediul este din nou ocupat. Dacă mediul devine ocupat, contorul este îngheţat urmând să fie decrementat după ce mediul devine liber din nou. Atunci când contorul ajunge la zero, staţia transmite cadrul. Dacă două sau mai multe staţii au decrementat contorul la zero în acelaşi timp apare o coliziune şi fiecare staţie trebuie să-şi genereze un nou timp de revenire în intervalul 015. Perioada de timp liberă de după un DIFS este numită fereastră de concurenţă, (contention window - CW). Avantajul DCF constă în aceea că asigură un acces cu şanse egale pentru toate staţiile.

Totuşi ea nu poate garanta o întârziere minimă pentru staţiile cu servicii în timp real (pachete de voce sau video). Point Coordination Function (PCF) PCF este un serviciu opţional, orientat pe conexiune, care asigură transferul cadrelor neconcurenţial (contention-free CF). PCF se bazează pe coordonatorul de punct (PC) pentru realizarea interogărilor şi pentru a permite accesul staţiilor la canal. Funcţia de coordonare (PC) este realizată de AP (acces point) în interiorul fiecărui BSS. Staţiile care sunt capabile să opereze în perioada de CF (CFP) sunt cunoscute ca staţii CF-aware. Metodele de menţinere a tabelelor cu secvenţele de interogare sunt la latitudinea implementatorului. PCF trebuie să coexiste cu DCF şi din punct de vedere logic este o organizare superioară acesteia. PCF se repetă după un interval stabilit de un parametru, CFPRate. O parte din acest interval este alocată traficului PCF, iar timpul rămas este alocat DCF. Intervalul de repetiţie este iniţiat cu un cadru de balizare (B – beacon) transmis de AP cadru care are şi funcţie de sincronizare. Durata intervalului de repetiţie a CFP este un parametru determinat prin stabilirea CFPRate şi este întotdeauna un număr întreg de cadre B. Durata minimă a acestuia este timpul de transmitere a două MPDU de dimensiune maximă plus cadrul B şi cadrul CF-End, iar maximul este stabilit de CFP-Max-Duration şi nu poate depăşi intervalul de repetiţie a CFP minus timpul necesar transmiterii unui MPDU în CP (incluzând cadrele RTS/CTS şi ACK). De aceea timpul trebuie alocat astfel încât cel puţin un MPDU să poată fi transmis în CP. Depinde de AP să stabilească cât de mare să fie CFP. Dacă traficul este mic, AP poate scurta CFP şi oferă restul de timp pentru DCF. CFP poate fi scurtat şi dacă traficul DCF din intervalul precedent se întinde în intervalul curent.

Coexistenţa PCF şi DCF La începutul fiecărui interval de repetare a CFP, toate staţiile din BSS îşi actualizează NAV-ul cu valoarea maximă a CFP. In timpul CFP, singurele momente când staţiile pot transmite sunt pentru a răspunde la interogările de la PC sau pentru a transmite ACK. La momentul de început al CFP, PC testează dacă mediul este neocupat pe o perioadă PIFS, apoi transmite un cadru B pentru iniţierea CFP. Transmiterea CF începe după un interval SIFS prin transmiterea unor cadre CF-Poll (fără date), Date sau Date+CF-Poll. Intreruperea CFP se face prin transmiterea de către CP a unui cadru CF-End. Dacă o staţie CF-aware primeşte un cadru CF-Poll de la PC, ea poate răspunde după o perioadă de un SIFS cu un cadru CF-ACK sau Data+CF-ACK. Dacă PC primeşte cadru Data+CF-ACK, acesta poate trimite un cadru Data+CF-ACK+CF-Poll altei staţii, unde CF-ACK reprezintă confirmarea recepţieie cadrului anterior. Posibilitatea de combinare a cadrelor de interogare cu cadrele de confirmare şi cu cele de date a fost concepută pentru îmbunătăţirea eficienţei. Dacă PC transmite un CF-Poll şi staţia destinaţie nu are nimic de transmis, aceasta transmite un cadru Null Function înapoi la PC. Dacă PC nu reuşeşte să recepţioneze o confirmare ACK pentru un cadru transmis, PC aşteaptă un interval PIFS şi continuă transmisia către staţia următoare din lista de interogări.

Transmisiunea PC-staţii

După primirea unui CF-Poll, o staţie poate alege să transmită un cadru altei staţii din BSS. Când staţia destinaţie recepţionează cadrul ea returnează un DCF ACK, iar PC aşteaptă un interval PIFS după cadrul ACK înainte să continue transmiterea cadrelor următoare.

Transmisiunea staţie-la-staţie După recepţia cadrului, staţia aşteaptă un SIFS şi răspunde PC cu un cadru ACK standard. Şi în acest context se poate lua în considerare fragmentarea şi reasamblarea MPDU, staţia destinaţie având responsabilitatea să reasambleze fragmentele pentru a forma pachetul original.

Sugestii metodologice

Pentru predarea acestor conţinuturi se pot folosi mai multe prezentări multimedia în care să se puncteze noţiunile importante cu referire la comunicarea în reţeaua wireless, în funcţie de modul de transmitere din reţea, însoţite de figuri reprezentative care să arate modul de transmitere a pachetelor. Se poate folosi o fişă de documentare pentru elevi cu aceste informaţii sau chiar flipchart-ul, pe care se vor nota informaţiile importante pentru fiecare tip de transmitere în reţea.

Securitatea datelor Spre deosebire de Ethernet, mediul de transmisie aduce probleme de securitate suplimentară. Dacă în Ethernet, accesul la cablu se putea restricţiona prin ascunderea sau asigurarea zonelor prin care trece acesta, undele radio sunt mult mai dificil de controlat. Există mecanisme de bruiaj, care generează un zgomot electromagnetic ce acoperă frecvenţele folosite de reţelele 802.11, dar acestea nu pot funcţiona perfect, fără a afecta comunicaţiile legitime sau fără a lăsa breşe prin care se poate obţine acces în reţea. Cum la nivel fizic securitatea este dificil de asigurat, pentru obţinerea unui nivel de securitate acceptabil este obligatorie criptarea datelor şi controlul accesului la nivelele superioare celui fizic.

Tehnici simple de control al accesului Accesul la reţea se poate controla şi prin unele tehnici simple, care pot avea un succes limitat, dar suficient pentru a îndepărta unele intruziuni ocazionale. Pentru a asigura securitatea de bază a reţelelor wireless este necesară implementarea următoarelor funcţii: • SSID (Service Set Identifiers) • WEP (Wired Equivalent Privacy or Wireless Encryption Protocol) • Filtrarea adreselor MAC (Media Acces Control). SSID-ul este un cod ataşat tuturor pachetelor de date (pachete de date transmise continuu e un punct de acces pentru a-şi face cunoscută prezenţa şi pentru a asigura managementul reţelei către oricare secvenţă wireless) format dintr-un şir de 1-32 octeţi de obicei reprezentaţi prin caractere alfanumerice. Oprirea transmiterii acestui semnal ascunde prezenţa reţelei faţă de un potenţial atacator superficial, permiţând totuşi staţiilor care cunosc SSID-ul punctului de acces să se conecteze la reţea. Această soluţie nu este una de natură să protejeze sistemul de accesul unor intruşi mai riguroşi, deoarece interceptarea cadrelor transmise în reţea între punctul de acces şi staţiile conectate poate oferi informaţia necesară pentru accesarea reţelei. O modalitate foarte slabă de securitate este de a dezactiva opţiunea de broadcast a SSIDului. În general un punct de acces îşi transmite SSID-ul la fiecare câteva secunde, astfel încât, dacă acesta este dezactivat o persoană neautorizată nu poate descoperi automat SSID-ul şi implicit punctul de acces. Dar, deoarece SSID-ul este inclus în pachete, este uşor pentru un intrus dotat cu echipament de monitorizare să-i descopere valoarea şi să se conecteze la reţea.

O altă tehnică la fel de simplă, dar la fel de ineficientă, este filtrarea adreselor MAC. Ca şi în Ethernet, dispozitivele de acces la reţea sunt identificate în mod unic de o adresă fizică (denumită şi adresă MAC). Un punct de acces poate fi configurat să nu permită accesul în reţea decât staţiilor care au una dintr-o listă finită de adrese MAC. Prin aceeaşi tehnică de ascultare a traficului legitim din reţea, însă, un intrus poate afla adresa MAC a unei staţii legitime, falsificând apoi această adresă şi obţinând accesul, pretinzând că este respectiva staţie.

Tehnici de criptare a datelor WEP WEP (Wired Equivalent Privacy or Wireless Encryption Protocol) este folosit pentru a securiza reţelele wireless IEEE 802.11 şi pentru a ameliora problema transmiterii continue a SSID-ului prin criptarea traficului dintre clienţii wireless şi punctul de acces. Paşii autentificării WEP: 1.Staţia (STA) trimite o cerere de autentificare. 2.Punctul de acces (AP) generează un nonce şi îl trimite staţiei. 3.Staţia criptează nonce-ul cu cheia secretă comună şi îl trimite înapoi punctului de acces. 4.Punctul de acces compară datele criptate primite cu cele aşteptate şi apoi trimite înapoi cadrul de autentificare cu rezultatul. Prima tehnică de criptare a cadrelor la nivelul legătură de date a fost WEP (Wired Equivalent Privacy), numele sugerând că a fost gândită cu scopul de a obţine o securitate a legăturii de date echivalentă cu cea a unei reţele Ethernet. Această tehnică fost folosită din 1997 până când a fost spartă în 2001 şi a încetat să mai fie considerată sigură din 2005 odată cu publicarea standardului de securitate IEEE 802.11i. WEP folosea algoritmul RC4, cu o cheie constantă de-a lungul transmisiunii, în variantele pe 64 de biţi (cheie de 40 de biţi şi vector de iniţializare de 24) sau de 128 de biţi (cheie de 104 biţi şi vector de iniţializare de 24), controlul integrităţii datelor realizându-se printr-o sumă de control CRC. În modul de lucru cel mai sigur, cel cu cheie partajată, autentificarea staţiilor se făcea printr-un mecanism de challenge: după ce o staţie anunţă că doreşte să se autentifice, punctul de acces alege aleator un text clar şi îl trimite staţiei. Staţia criptează textul primit şi îl trimite înapoi punctului de acces; punctul de acces decriptează mesajul şi îl compară cu cel trimis iniţial, permiţând sau respingând accesul în consecinţă. După ce accesul este permis, transmisia cadrelor se face criptat cu cheia reţelei. O demonstraţie a spargerii WEP a fost publicată în august 2001 de Scott Fluhrer, Itsik Mantin şi Adi Shamir, care au arătat slăbiciuni în planificarea cheilor din algoritmul RC4,

slăbiciuni care permit atacuri în timp liniar asupra transmisiunilor care îl folosesc, pe baza lucrării prezentate cu o lună înainte, la conferinţa ACM din 2001, de către Nikita Borisov, Ian Goldberg şi David Wagner. Ulterior, aplicaţii practice au demonstrat că atacul Fluhrer-Mantin-Shamir este uşor realizabil practic. La nivelul anilor 2005, o criptanaliză WEP cu unelte disponibile public necesită un timp de ordinul minutelor, atacuri îmbunătăţite reuşind de atunci şi în mai puţin de un minut. Ca o măsură temporară de sporire a securităţii pentru dispozitivele ce nu suportă programe de securitate avansate a fost elaborat WEP2. O altă variantă a acestui protocol este WEP Plus elaborat de Agere Systems. Această variantă este într-adevăr eficientă doar dacă este folosită la ambele capete ale conexiunii, condiţie ce nu poate fi întotdeauna realizată ceea ce face ca WEP Plus să fie limitat în privinţa securităţii.

WPA şi WPA2 Ca răspuns la spargerea WEP, Wi-Fi Alliance a produs în 2003 specificaţia WPA (Wi-Fi Protected Access), în care a adresat problemele primare ale WEP. În WPA, s-a păstrat algoritmul de criptare simetrică RC4, dar s-a introdus în schimb TKIP (Temporary Key Integrity Protocol), o tehnică de schimbare a cheii de criptare pe parcursul sesiunii de lucru şi s-a înlocuit suma de control CRC-32 din WEP cu algoritmul Michael, deoarece cu CRC recalcularea sumei de control unui cadru alterat nu necesita cunoaşterea cheii de criptare. IEEE a preluat specificaţia WPA şi a elaborat în 2004 pe baza ei standardul IEEE 802.11i, standard care stabileşte o politică de criptare cunoscută sub numele de WPA2. În WPA2, algoritmul de criptare RC4 este înlocuit şi el cu mai puternicul algoritm AES, iar suma de control a cadrului este calculată cu ajutorul CCMP, un cod mai sigur decât CRC şi decât algoritmul Michael. WPA şi WPA2 pot funcţiona în două moduri distincte. Cel mai simplu dintre acestea, folosit în general la reţele personale (casnice sau ale unor firme mici), presupune configurarea staţiilor cu ajutorul unei parole de acces, parolă din care se calculează cheile de criptare cu ajutorul funcţiei PBKDF (Password-Based Key Derivation Function). În celălalt mod, WPA2 autentifică staţiile de lucru cu ajutorul unui server RADIUS.

Testarea reţelelor fără fir Mai multe celule sunt conectate între ele, printr-o reţea de distribuţie, realizată de obicei prin cablu, formând un ESS (Extended Service Set) sau un domeniu. În acest domeniu un calculator mobil (un client) se poate deplasa de la o celulă la alta fără a pierde conexiunea cu reţeaua. Aceasta este semnificaţia termenului de roaming în noul context;

În acest scop staţia mobilă: • va monitoriza permanent calitatea legăturii cu celula folosită. • va începe căutarea de noi celule atunci când calitatea comunicaţiei scade sub un prag prestabilit • va folosi un ID diferit în fiecare celulă, acesta fiind impus de către sistem. Uzual, roaming-ul nu este posibil între secţiuni diferite ale reţelei interconectate cu ajutorul unor Routere sau Gateway-uri, dar există sisteme ce oferă şi această facilitate. În fiecare celulă dintr-o reţea care acceptă acest serviciu, se transmite permanent un mesaj baliză care conţine următoarele informaţii: ID-ul domeniului, ID-ul celulei, informaţii despre calitatea comunicaţiei, informaţii despre celulele vecine.

Exemplu de reţea care poate asigura roaming-ul În general, pentru orice echipament wireless, fie acesta o staţie bază – fie o staţie client, antenele sînt cele care oferă robusteţe şi flexibilitate. Chiar dacă sunt abia amintite în discuţiile pe marginea reţelelor fără fir, antenele sunt cele care optimizează anumite aplicaţii, cum ar fi legătura între mai multe clădiri. Întrucât mediul fără fir este unul foarte dinamic, prin folosirea unor antene direcţionale se poate influenţa modalitatea de propagare a semnalului radio. Astfel, energia şi caracteristica unui semnal pot fi direcţionate de-a lungul unui culoar îngust în loc să se lovească de pereţi, ceea ce ar duce la o risipă de energie sau poate cauza interferenţe nedorite. Antenele

omnidirecţionale emit undele radio în toate direcţiile (sferă) în timp ce antenele unidirecţionale concentrează semnalul pe o direcţie preferenţială dată de orientarea antenei. Cu cât unghiul de emisie este mai mic, cu atât mai mare este distanţa acoperită. Avantajul antenelor omnidirecţionale constă în faptul că antena clientului nu trebuie să fie foarte precis orientată, fiind suficient să se afle în aria de acoperire a antenei staţiei bază. Dezavantajele sunt numeroase: risipă de putere de emisie, securitate scăzută datorită riscului ridicat de interceptare a undelor radio. Antenele unidirecţionale se situează pe o poziţie mai bună în ceea ce priveşte folosirea mai eficientă a puterii de emisie dar şi a riscului mai scăzut de interceptare a transmisiei. Dezavantajul lor constă în faptul că acordarea antenelor bază-client trebuie făcută foarte precis şi dimensiunea este semnificativă. Trebuie notat că diversitatea antenelor oferă beneficii substanţiale implementărilor LAN fără fir, cum ar fi luxul folosirii mai multor antene sau posibilitatea de a alege cel mai bun tip de antenă pentru o locaţie dată. Pentru aceasta este nevoie de o bună cunoaştere a proprietăţilor semnalului radio şi a modalităţilor de amplasare corectă a antenelor radio. În practică, antenele amplasate prea aproape una de alta vor duce la o degradare a performanţei receptorului. Utilizarea diferitelor tipuri de antenă are, de asemenea, impact şi asupra metodei, dar şi a rezultatelor monitorizării unei locaţii. În practică, antenele unidirecţionale se folosesc numai pentru legături fixe de tipul punct-la-punct, cum ar fi cazul unui bridge sau router de tip wireless. Staţiile bază au deschiderea antenei de obicei de la 60 pînă la 360 de grade, asigurând conectivitatea clienţilor pe o anumită arie. Ele pot fi legate la o reţea cablată prin fibră optică, cabluri metalice sau chiar relee radio. Staţiile client au antene cu deschidere mult mai mică şi trebuie orientate spre BS-uri.

Sugestii metodologice

Pentru predarea acestor conţinuturi ar fi bine să se realizeze o prezentare multimedia în care să se prezinte noţiunile despre criptarea datelor, securitatea şi testarea reţelelor fără fir. Se poate folosi flipchart-ul pentru noţiunile importante referitoare la criptarea datelor, securitatea şi testarea reţelelor fără fir.

Sugestii metodologice generale UNDE PREDĂM? Conţinutul poate fi predat în laboratorul de informatică sau într-o sală care are videoproiector sau flipchart. Dacă dotarea unităţii de învăţământ o permite se pot folosi componente ale reţelei wireless, dacă nu, se vor folosi în materialele utilizate la oră. CUM PREDĂM? Se recomandă utilizarea calculatoarelor pentru activităţile de fixare a noilor cunoştinţe. Clasa poate fi organizată frontal sau pe grupe de 3-4 elevi.

Ca materiale suport se pot folosi: •

Activităţi interactive, de genul urmator: Activităţi de asociere între pozele ce reprezintă reţele şi tipul acestora. Activităţi de asociere între pozele ce reprezintă componente ale reţelei wireless şi numele acestora. Simularea unor transmisii şi recepţii de date prin realizarea unei figuri. Activităţi de tip rebus cu noţiunile învăţate. Activităţi de asociere între noţiuni structurate pe două coloane.

Ca materiale de evaluare se pot folosi: o Probe orale şi scrise

Tema 2. Arhitectura reţelelor locale Fişa suport: Arhitectura reţelelor locale Această fişă vizează competenţa individuală: identifică arhitectura reţelelor locale. Arhitecturile pentru LAN descriu atat topologiile fizice cât şi cele logice folosite într-o reţea.

Ethernet Arhitectura Ethernet se bazează pe standardul IEEE 802.3. Standardul IEEE 802.3 specifică faptul că o reţea foloseşte metoda de control a accesului Carrier Sense Multiple Access with Collision Detection (CSMA/CD). Folosind CSMA/CD, staţiile accesează reţeaua folosind metoda broadcast primul venit, primul servit pentru a transmite datele. Protocolul CSMA / CD (Carrier Sense Multiple Access with Collision Detection) a fost conceput iniţial pentru a permite mai multor staţii ce folosesc acelaşi mediu fizic de comunicaţie să comunice între ele, să partajeze această resursă în absenţa unui switch. Acest protocol nu necesită prezenţa unui management centralizat, a unor token-uri de acces sau a unor intervale dedicate de transmisie pentru fiecare staţie. Nivelul MAC al fiecărei staţii va determina momentul în care staţia respectivă poate să intre în emisie. Regulile de acces ale protocolului sunt indicate în mare măsură de numele acestuia : • Carrier Sense - sesizarea purtătoarei : Fiecare staţie “ascultă” permanent traficul pentru a şti când are dreptul de a transmite. • Multiple Access - oricare dintre staţii poate accesa mediul (transmite) dacă nu există trafic. • Collision Detect- dacă două sau mai multe staţii aflate în acelaşi domeniu de coliziune (în aceeaşi reţea CSMA / CD) încep transmisia în aproximativ acelaşi moment de timp, semnalele provenite de la cele două staţii vor interfera (intra în coliziune), făcând ca ambele transmisii să fie deteriorate. Dacă se întâmplă acest lucru, fiecare dintre staţii trebuie să detecteze această coliziune înainte de sfârşitul transmisiei cadrului eronat, să se oprească din transmisie şi să încerce o retransmisie după un interval de timp aleatoriu. Trei tipuri de reţele Ethernet sunt definite pentru comunicaţii pe fire torsadate (cablu UTP sau STP) şi fibre optice: reţele Ethernet de 10Mbps (10Base-T Ethernet), 100 MBps (Fast Ethernet) şi 1 Gbps (Gigabit Ethernet). Nodurile reţelei, ce sunt interconectate prin unul dintre cele două tipuri de medii fizice, pot fi împărţite în două mari categorii:

- echipament terminal de date (ETD): dispozitive care sunt fie sursa, fie destinaţia cadrelor de date. Aceste dispozitive pot să fie PC-uri, servere de fişiere sau imprimante. - echipament de comunicaţii de date (ECD): dispozitive intermediare care recepţionează şi rutează cadre în interiorul reţelei. Aceste echipamente pot fi dispozitive de sine stătătoare (hub-uri, switchuri sau routere) sau echipamente de interfaţare a reţelei cu staţia de lucru (plăci de reţea sau modemuri). Este o tehnologie care permite unei singure staţii sa transmită la un moment dat in reţea. Este o tehnologie half-duplex. Când datele circulă pe rând într-o anumită direcţie tipul de transmisie folosit este half-duplex. Folosind transmisie half-duplex, canalul de comunicaţie permite alternarea conexiunii în două direcţii, dar nu simultan. Staţiile radio de emisie-recepţie funcţionează folosind transmisii half-duplex. Când apăsati butonul microfonului pentru a transmite, nu auziţi persoana de la celălalt capăt. Dacă ambele persoane încearcă să vorbească în acelaşi timp, nici o transmisie nu va ajunge la destinaţie. Dacă este încălcată această tehnologie, apare o coliziune în reţea. Când un host care transmite recunoaşte o coliziune, el trimite în reţea un semnal de ambuteiaj (jam signal), care prelungeşte durata coliziunii suficient de mult astfel încât să fie recunoscută de fiecare nod din reţea. Toate host-urile care intenţionează să transmită încetează să trimită frame-uri pe o perioadă anume de timp; această perioadă de timp random este generată de NIC pentru fiecare host. Ethernet foloseşte o topologie logică de tip magistrală sau broadcast şi o topologie fizică de tip magistrală sau stea. Pe masură ce reţelele se extind, majoritatea reţelelor Ethernet sunt implementate folosind o topologie stea extinsă sau stea ierarhică, prezentate în figură. Arhitectura

Topologie fizică

Topologie logică

Ethernet

Magistrală

Magistrală

Stea Stea extinsă Token Ring Fiber-Distributed Interface (FDDI)

Stea Data Inel dublu

Inel Inel

Vitezele de transfer standard sunt de 10 Mbps şi 100 Mbps, dar noile standarde specifică şi Gigabit Ethernet care este capabil să obţină viteze de pănâ la 1000 Mbps (1 Gbps). În primele reţele Ethernet, semnalele transmise de către staţii erau regenerate cu ajutorul unui dispozitiv denumit hub. Acest dispozitiv primea semnalul de la una dintre staţii (pe unul dintre porturile sale) şi îl transmitea spre toate celelalte porturi (cu excepţia celui prin care recepţionase semnalul). Din acest motiv toate calculatoarele intrau în competiţie pentru accesarea mediului de comunicaţie (semnalele provenite de la oricare dintre cel puţin două staţii puteau intra în coliziune). Apariţia switch-urilor (comutatoarelor de reţea) inteligente a însemnat din punctul acesta de vedere un important pas înainte. Astfel, fiecare port al unui switch oferă acces fiecărei staţii la o reţea de debit înalt (de exemplu într-o reţea fast-ethernet fiecare port poate să transmită un trafic de 100 Mbps). Mai mult decât atât, switchurile sunt capabile să filtreze traficul pe baza adresei ethernet de destinaţie a pachetului şi să transmită semnalul recepţionat de la un anumit calculator doar pe portul ce direcţionează acest semnal spre staţia destinaţie, în loc de a-l difuza spre toate celelalte porturi. Prin aceasta se subîmparte domeniul de coliziune posibil în mai multe subdomenii cu doar doi participanţi : portul switchului şi placa de reţea a staţiei ce este conectată la acel port. Întrucât fiecare participant este acum într-un domeniu privat de coliziune, ce îl include doar pe el însuşi şi un port al switchului, lăţimea de bandă a fiecărui utilizator al reţelei creşte semnificativ, fără a fi nevoie de o modificare a vitezei legăturii pe linia respectivă.

Sugestii metodologice

Pentru această reţea se poate realiza o prezentare multimedia sau se poate folosi flipchart-ul pentru a puncta noţiunile importante referitoare la Ethernet.

Token Ring Metoda de acces la mediul token ring este o metoda de tip “token passing”, bazată pe existenţa în reţea a unui pachet special, numit jeton sau token. Acest pachet, de lungime minimă, circulă în reţea indicând că mediul este liber. O staţie poate transmite doar când achiziţionează tokenul. La terminarea transmisiei sau după un timp determinat, ea este obligată să elibereze tokenul. La iniţializarea reţelei, staţia care este desemnată să gestioneze reţeaua, monitorul activ, va genera tokenul. Implementarea metodei de acces, aşa cum o face standardul 802.5, are la bază următoarele elemente cheie:

- protocol MAC este bazat pe existenţa în reţea doar a unui singur token, astfel că o staţie care a terminat transmisia nu va mai genera alt token, ci va elibera tokenul ce l-a deţinut - există biţi pentru prioritate, ce pot fi setaţi de fiecare staţie - există bit monitor, folosit dacă se foloseşte gestionarea centralizată a inelului - există indicatori de rezervare, folosiţi de staţiile cu prioritate ridicată pentru a indica că următorul token va fi cu prioritate crescută - există timere pentru controlul perioadei de păstrare a tokenului de către o staţie, pentru a nu ocupa abuziv inelul sau pentru alte acţiuni ale proceselor în derulare în reţea - există biţi de achitare, există biţi pentru semnalarea unor erori sau a îndeplinirii unor acţiuni. Token Ring este deseori integrată în sistemele mainframe IBM. Token Ring este folosită de calculatoare şi mainframe-uri. Token Ring este un exemplu de arhitectură în care topologia fizică este diferită de cea logică. Topologia Token Ring este denumită topologie stea-cablată inel deoarece văzută din exterior reţeaua pare a fi proiectată ca o stea. Calculatoarele sunt conectate la un hub central, numit multistation access unit (MSAU). Totuşi, în interiorul echipamentului, cablajul formează o cale de date circulară, creând un inel logic. Inelul logic este creat de jetonul (token) care se deplasează printr-un port al MSAU către un calculator. Dacă respectivul calculator nu are date de transmis, jetonul este trimis înapoi către MSAU şi apoi pe următorul port către următorul calculator. Acest proces continuă pentru toate calculatoarele, dând astfel impresia unui inel fizic. Daca una din staţii se defectează sau trebuie dezactivată temporar, operaţia de scoatere a staţiei din reţea se face la nivelul concentratorului, prin acţionarea unor relee de trecere bypass. Implementarea metodei de acces la mediul token ring se face la subnivelul MAC. Formatul unităţilor de date ale protocolului, ale cadrului MAC 802.5 este dat de următorul tabel: Câmpuri

SD

AC

FC DA

SA

RI

Octeţi

1

1

1

6

0-30 17749 4

6

INFO

FCS

ED

FS

1

1

Fie o reţea cu patru staţii A, B, C şi D, să presupunem că staţia A doreşte să transmită un mesaj către staţia C.

B

A

Token Ring

C

D

Transmisia va avea loc după următorul algoritm: - staţia A aşteaptă recepţia unui token pe linia ring-in, şi când îl sesizează, îl reţine. Reţinerea tokenului semnifică că staţia A va seta bitul T din câmpul AC al cadrului de token, de pe 0 pe 1. Astfel staţia transformă cadrul de token în cadru de date, iar biţii transmişi pe linia ring-out înapoi în reţea, prin intermediul căii de repetare (care şunteaza liniile ring-in cu ring-out), formează secvenţa de start SFS, a cadrului de date. - staţia A inhibă linia de repetare de bit (repeat path) - staţia A începe transmisia propriilor date, prin punerea pe linia ring-out a biţilor corespunzători câmpurilor de control cadru FC, adreselor destinaţie DA şi sursa SA şi eventual informaţie pentru elementul de interconectare în câmpul RI - staţia A transferă în reţea biţii de date din câmpul Info - dacă staţia mai are de transmis date (mai are de transmis alte cadre) şi timpul alocat pentru reţinerea tokenului THT (Timer Holding Token) nu a expirat, setează bitul I (Intermediate) din câmpul ED, pentru a semnaliza că acest cadru nu este ultimul. Continuă transmisia pachetelor succesive, respectând paşii anteriori - când staţia A a transmis ultimul pachet, resetează bitul I - dacă staţia a terminat transmisia datelor proprii înaintea receptării înapoi pe linia ringin a primului cadru transmis, este nevoită să aştepte acest cadru şi va transmite în reţea biţi de umplere (fill bit) - când staţia A recepţionează un cadru transmis (îl recunoaşte ca propriu prin intermediul câmpului de adresă SA), îl scoate din reţea (nu îl mai retransmite) şi devine disponibilă să elibereze tokenul. Dacă nu mai are cadre de transmis, îl eliberează imediat, dacă mai are date continuă transmisia în condiţiile descrise mai sus

- în timpul cât staţia A a transmis date în reţea, staţiile care nu au posedat jetonul (staţiile B, C şi D) au îndeplinit doar funcţia de repetare a biţilor de pe liniile ring-in pe cele ring-out corespunzătoare, deci au transmis informaţia mai departe în reţea - dacă ele au detectat eroare de date, semnalează aceasta prin setarea bitului E din câmpul ED - staţia receptoare a mesajului emis de staţia A, respectiv staţia C, din analiza conţinutului câmpului adresa destinaţie DA, recunoaşte propria adresă MAC şi nu efectuează doar repetarea biţilor, ci şi copierea lor pe linia ‘recepţie’ în bufferele proprii, precum şi setează corespunzător biţii A şi C din câmpul FS al cadrului recepţionat - staţia A, la sfârşitul recepţiei înapoi a cadrului (cadrelor) transmise, va elibera tokenul şi va reactiva linia de repetare proprie (repeat path). De remarcat că, în anumite cazuri, depinzănd de viteza de transmisie şi de numărul de staţii conectate la reţea, pentru a se îmbunâtăti performanţa reţelei, se poate aplica regula eliberării anticipate a tokenului (early token release). Prin aceasta, staţia care a transmis un cadru (sau o secvenţă) nu mai este obligată să aştepte un timp (în unele cazuri acest timp este o fracţiune importantă a timpului de parcurgere al inelului), până la întoarcerea cadrului transmis, pentru a elibera tokenul, ci poate să o facă anticipat. De notat că pachetele (cadrele) MAC 802.5 sunt transmise una după alta în secvenţă, fără a exista pauză între două consecutive, precum se impunea la secvenţa de cadre 802.3. Secvenţa de transmisie fiind continuă, sincronizarea între staţii se menţine permanent. În situaţia căderii unei staţii din inel, este posibil să se piardă sincronizarea între staţii. Este motivul pentru care standardul prevede posibilitatea ca primul token şi primul cadru dintr-o secvenţă să fie precedaţi de un număr de biţi (20) de sincronizare (un fel de preambul). Regula de stabilire a staţiei cu rol de monitor activ este că la un moment dat, în reţea, există un singur monitor activ (active monitor), stabilit printr-un proces de alegere (proces numit claim token), celelalte staţii fiind într-o stare de aşteptare (standby monitor), putând deveni monitor activ, atunci când apar probleme cu cel existent. În faza de alegere a monitorului activ, toate staţiile candidate transmit continuu un pachet special (Claim token). Acest pachet conţine, pentru fiecare statie, propria valoare de solicitare pentru a deveni monitor activ (valoare stabilită pe baza adresei sale în inel). În timpul procesului de alegere, fiecare staţie compară valoarea de solicitare (claim value) din pachetul receptat, cu propria valoare. Dacă valoarea proprie este superioară celei recepţionate, continuă emiterea de pachete de solicitare, iar dacă valoarea proprie este inferioară valorii din pachetul recepţionat, întrerupe emisia de pachete claim token şi doar repetă la ieşire pachetele recepţionate. Astfel că, la sfârşit, doar o singură staţie va recepta doar propria valoare de claim, realizând că a devenit monitorul activ.

Aceasta staţie îşi token.

începe activitatea prin iniţializarea retelei şi generarea unui nou

Monitorul activ îşi va face simţită prezenţa în reţea prin generarea periodică a unui pachet către toate staţiile din inel. Dacă o staţie din inel de tip monitor în aşteptare nu recepţionează un astfel de pachet o perioadă mai lungă decât durata TSM (Timer Standby Monitor), poate iniţia un nou proces de alegeri, prin emiterea de cadre claim token. Accesul bazat pe priorităţi este o soluţie pentru posibilitatea folosirii reţelei în aplicaţii diverse, ce necesită tratarea diferenţiată a acţiunilor (pachetelor), după prioritatea lor. De exemplu, la o reţea locală pot fi conectate nu numai calculatoare, ci şi elemente de supraveghere sau de conducere a proceselor. Acestea, lucrând în timp real, vor necesita tratarea lor cu prioritate faţă de pachetele obişnuite de date schimbate de două calculatoare dintr-un birou. Pentru aceasta, reţeaua 802.5 prevede mecanism de acces la mediu cu priorităţi, realizat prin intermediul perechilor de subcâmpuri de biţi de prioritate şi de rezervare (din câmpul de control al accesului AC), din cadrul unui pachet de date sau din cadrul tokenului. Regula de bază a accesului este că o staţie nu poate transmite cadre în reţea dacă nu posedă o prioritate mai mare, sau cel putin egală, cu cea a tokenului ce circulă în reţea şi pe care are dreptul să-l reţină. Celelalte reguli de acces pe bază de priorităţi sunt: - o staţie care doreşte să transmită, având o anumită prioritate, trebuie să solicite generarea unui token cu acea prioritate, acest lucru îl face, setând la valoarea priorităţii sale, biţii de rezevare dintr-un pachet în tranzit. - staţia care generează un token sau eliberează tokenul după terminarea unei transmisii, poate ridica prioritatea tokenului, în funcţie de valoarea înscrisă în câmpul de rezervare, tokenul iniţial are prioritatea 0. - un pachet de date, pe timpul traversării inelului, poate avea de mai multe ori modificat subcâmpul de rezervare - numai staţia care a ridicat valoarea priorităţii tokenului are dreptul de a o coborî şi o va face la următoarea sesizare a tokenului, în acest mod se vor acorda şanse de transmisie echitabile şi staţiilor cu prioritate scăzută.

Sugestii metodologice

Pentru această reţea se poate realiza o prezentare multimedia sau se poate folosi flipchart-ul pentru a puncta noţiunile importante referitoare la Token Ring.

FDDI FDDI (Fiber-Distributed Data Interface) este un tip de reţea Token Ring. Implementarea şi topologia FDDI diferă de arhitectura LAN Token Ring de la IBM. FDDI este de cele mai multe ori folosit pentru a conecta mai multe clădiri într-un complex de birouri sau într-un campus universitar. Standardul FDDI a fost elaborat de ANSI şi preluat de ISO şi se referă la o reţea de tip inel dublu , pe fibră optică, asigurînd o viteză de 100Mbs. Standardul recomandă folosirea unei fibre optice cu dimensiunile de 62,6/125 micrometrii dar nu interzice utilizarea unui alt tip de fibră. Lungimea de undă a radiaţiei trebuie să fie de 1300 nm (infraroşu ) şi să varieze între 1270nm şi 1380nm. Reţeaua este concepută pentru o lungime maximă a cablului optic de 200Km şi 1000 de staţii. Lungimea unui inel împreună cu ramificaţiile sale (lobi ) nu poate depăşi 100Km. Timpul maxim de propagare prin fiecare staţie este de 756ns şi prin 200Km de fibră optică este de 1,017 ms. O variantă modificată, pentru fire de cupru răsucite, se numeşte CDDI(Cooper Distributed Data Interface ) . Inelul exterior este denumit inel primar şi inelul interior este denumit inel secundar. În mod normal, traficul foloseşte doar inelul primar. În cazul în care acesta se defectează, datele o să circule în mod automat pe inelul secundar în directie opusă. Un repetor, echipament care regenerează semnalele, este necesar la fiecare 2 km. În ultimii ani, multe retele de tip token ring au fost înlocuite de reţele Ethernet mai rapide. Reţeaua este realizată din două inele de fibră optică (principal şi secundar ) prin care informaţia circulă în sensuri opuse. FDDI operează cu trei tipuri de dispozitive : - SAS (Single Attachement Station ) - DAS (Dual Attachement Unit ) - Concentrator Dispozitivele de tip SAS se conectează numai la inelul primar prin intermediul unui concentrator. Avantajul acestor dispozitive este că conectarea/deconectarea lor nu va avea nici un efect asupra inelului.

Dispozitivele de tip DAS au două porturi notate cu A şi B. Aceste porturi conectează dispozitivul direct la cele două porturi. Orice defecţiune, deconectare sau oprire a acestor staţii afectează inelul şi reţeaua. Accesul la mediul de transmisie este de tip controlat prin jeton neadresat . Acest lucru înseamnă că un sistem poate emite numai dacă este în posesia jetonului , jeton care se transmite de la un calculator la succesorul acestuia. Jetonul nu conţine adresa calculatorului destinaţie (ca în cazul Token Bus ) deoarece succesorul fizic este şi cel logic. Jetonul este o succesiune de biţi identificabilă ca “JETON “, succesiune care dreptul posesorului să emită în inel.

dă

Un cadru emis de calculatorul care deţine jetonul parcurge tot inelul fie că găseşte fie că nu găseşte destinaţia. Dacă calculatorul destinaţie este în inel , el copiază datele şi apoi modifică cadrul în care acestea sunt incluse astfel încît calculatorul sursă să ştie că mesajul şi-a atins ţinta şi a fost copiat de aceasta. După parcurgerea inelului, cadrul reajunge la calculatorul care l-a emis, calculator care nu îl mai repetă (îl scoate din inel ). De fapt o parte din cadru (partea de început pînă la adresa sursă ) va mai circula în inel pînă ajunge la următorul calculator care are jetonul, calculator care emite propiile cadre şi care nu mai repetă restul de cadru. Ceea ce deosebeşte o reţea FDDI de una Token Ring este momentul eliberării jetonului de către calculatorul care îl deţine şi prezenţa în inel a mai multor cadre provenite de la sisteme diferite. În cazul reţelei Token Ring, un calculator ţine jetonul pînă cînd nu mai are nimic de transmis sau pînă cînd îi expira timpul alocat. Jetonul este eliberat numai după ce utimul cadru emis revine la calculatorul care l-a emis, la un moment dat circulă un singur cadru în inel. La FDDI calculatorul sursă eliberează jetonul după ce a emis cadrul, fără să aştepte revenirea cadrului din inel. Jetonul ajunge la calculatorul succesor Acesta poate emite înainte ca datele primului calculator să străbată inelul . Şi acest calculator procedează la fel, la un moment dat în inel pot circula mai multe cadre provenite de la calculatoare diferite. Reţeaua Token Bus operează cu jeton adresat într-un inel logic (topologia fizică BUS şi topologia logică inel ), pe când reţeaua FDDI operează cu jeton neadresat într-un inel fizic (topologia fizică inel şi topologia logică inel ). La pornirea reţelei , una din etape este stabilirea, prin licitaţie, a timpului maxim admis pentru parcurgerea inelului de către jeton (TTRT-Target Token Rotation Time ). TTRT este compus din timpii alocaţi fiecărui sistem pentru transmiteri sincrone şi asincrone şi timpul necesar unui cadru de lungime maximă să străbată inelul. Sistemul care câştigă licitaţia emite pentru prima dată jetonul.

Fiecare sistem are un contor al timpului de rotaţie al jetonului numit TRT (Target Rotation Timer ) cu ajutorul căruia se determină durata efectivă a parcurgerii inelului de către jeton. Un sistem decide că s-a pierdut jetonul dacă TRT-ul său ajunge de două ori la zero fără să fi primit jetonul. Sistemul care detectează pierderea jetonului încearcă să genereze din nou un jeton. Sistemul trimite cadre numite “claim Token “ prin care propune o valoare pentru TTRT, apoi declanşează licitaţia pentru valoarea lui TTRT. Dacă un alt sistem emite cadre “claim Token “ cu valori mai mari pentru TTRT , sistemul iniţiator începe să retransmită aceste cadre. Sistemul care câştigă, va genera un nou jeton care parcurge o dată inelul şi apoi dă dreptul câştigătorului să emită. Dacă un sistem presupune că s-a pierdut jetonul, trimite cadre “claim Token “. Dacă acestea nu se pot transmite în inel (trece de două ori timpul maxim de aşteptare) înseamnă că jetonul s-a pierdut pentru că inelul este întrerupt. Se declanşează procedura de detectare a poziţiei sistemului defect prin balizare (beacon ). Dacă un sistem primeşte cadre de balizare de la un altul , el va înceta să trimită propiile cadre de balizare şi le va repeta pe cele primite. În felul acesta cadrele emise de sistemul care urmează imediat după cel defect trece prin toate calculatoarele din reţea. Inelul se reconfigurează prin şuntarea sistemului defect sau prin utilizarea inelului secundar. Dacă un sistem care emite cadre de balizare îşi recepţionează propiile cadre trage concluzia că inelul s-a refăcut şi declanşează procedura de generare a unui nou jeton.

Sugestii metodologice

Pentru această reţea se poate realiza o prezentare multimedia sau se poate folosi flipchart-ul pentru a puncta noţiunile importante referitoare la FDDI.

Sugestii metodologice generale UNDE PREDĂM? Conţinutul poate fi predat în laboratorul de informatică sau într-o sală care are videoproiector sau flipchart. CUM PREDĂM? Se recomandă utilizarea a cel puţin un calculator pentru activităţile de fixare a noilor cunoştinţe. Clasa poate fi organizată frontal sau pe grupe de 4-5 elevi.

Ca materiale suport se pot folosi: ● Activităţi interactive, de genul urmator:

Activităţi de asociere între caracteristici şi arhitectura respectivă, folosind două coloane. Activităţi de tip rebus cu noţiunile învăţate. Analiză comparativă între cele trei arhitecturi, elevii fiind împărţiţi în trei grupe fiecare grupă scriind despre o arhitectură. Se pot folosi alte metode interactive moderne.

Ca materiale de evaluare se pot folosi: Probe orale şi scrise

IV. Fişa rezumat Unitatea de învăţământ __________________

Fişa rezumat Clasa ________________

Nr. Crt. 1 2 3 4 ... Y

1

Nume şi prenume elev

Profesor______________________ Competenţa 1

A1

A2

Competenţa 2 AX

A1

A2

Competenţa 3 A3

A1

A2

A3

zz.ll.aaaa 1

zz.ll.aaaa – reprezintă data la care elevul a demonstrat că a dobândit cunoştinţele, abilităţile şi atitudinile vizate prin activitatea respectivă

Observaţii

V. Bibliografie 1. ***. La www.resurse.org/capitol1.html. 24.04.2009 2. ***. La www.dpa.ro/rp/publicatii/rtm/RTM12006/cercetare/RTM2006_1_9.pdf 3.05.2009 3. ***. La http://facultate.regielive.ro/cursuri/retele/aspecte_privind_proiectarea_unei_retele _de_calculatoare_pentru_o_intreprindere_mica_cu_adaptoare_fara_fir_wireless100597.html 4.05.2009 4. ***. La http://shannon.etc.upt.ro/teaching/arc/Lab3.pdf 28.04.2009 5. ***. La www.preferatele.com/docs/informatica/1/tehnologia-pentru-re8.php 8.05.2009 6. ***. La http://ro.wikipedia.org/wiki/Wi-Fi 29.04.2009 7. ***. La http://ro.wikipedia.org/wiki/Bluetooth 29.04.2009 8. ***. La http://www.geocities.com/media_h/Romanian_Doc/Networking/FDDI_Fiber_Distri buted_Data_Interface.doc 12.05.2009 9. ***. La http://www.e-referate.ro/referate/Reteaua_TokenRing_si_standardul_IEEE_802.52007-12-20.html 10.05.2009 10. ***. La http://www.slideshare.net/busaco/computer-networkswireless 10.05.2009 11. ***. La http://www.inscc.ro/Proiecte/wifi_r/Et_2_wifisec.pdf 27.05.2009 12. ***. La http://www.didactic.ro/files/12/curs9.pdf 2.06.2009 13. ***. La http://en.wikipedia.org/wiki/Token_ring 2.06.2009 14. ***. La http://searchnetworking.techtarget.com/sDefinition/0,,sid7_gci213154,00.html 5.06.2009 15. ***. La http://www.networkworld.ro/?page=node&id=12145 6.06.2009 16. ***. La http://www.cisco.com/univercd/cc/td/doc/cisintwk/ito_doc/tokenrng.htm 5.06.2009 http://www.datacottage.com/nch/troperation.htm 17. ***. La http://www.datacottage.com/nch/troperation.htm 7.06.2009 18. ***. La http://www.webopedia.com/TERM/T/token_ring_network.html 7.06.2009

Funcţionarea reţelelor globale (WAN)

Cuprins I. Introducere ................................................................................................................... 2 II. Documente necesare pentru activitatea de predare .................................................... 3 III. Resurse ...................................................................................................................... 4 Tema 1. Echipamente de reţea globală: rol şi funcţionare ........................................... 4 Fişa suport: Echipamente de reţea globală: rol şi funcţionare...................................... 4 Tema 2. Rutare şi protocoale de rutare ..................................................................... 20 Fişa suport: Rutare şi protocoale de rutare ............................................................ 20 IV. Fişa rezumat ............................................................................................................ 43 V. Bibliografie ................................................................................................................ 44

I. Introducere Materialele de predare reprezintă o resursă – suport pentru activitatea de predare, instrumente auxiliare care includ un mesaj sau o informaţie didactică. Prezentul material de predare se adresează cadrelor didactice care predau în cadrul şcolilor postliceale, domeniul Informatică, calificarea Administrator reţele locale şi de comunicaţii. Modulul Funcţionarea reţelelor globale (WAN) pentru care a fost elaborat materialul are alocate un număr de 120 ore, în următoarea structură: Laborator tehnologic 60 ore Activităţi de predare 60 ore Parcurgerea modulului se face în săptămânile S33 - S36. Competenţa / rezultatul învăţării Prezentarea funcţionării reţelelor globale

Fişe suport Teme • Tema1. Echipamente de reţea globală: rol şi funcţionare

• Fişa suport: Echipamente de reţea globală: rol şi funcţionare

• Tema2. Rutare şi protocoale de rutare

• Fişa suport: Rutare şi protocoale de rutare

Absolvenţii nivelului 3 avansat, şcoală postliceală, calificarea Administrator reţele locale şi de comunicaţii, vor fi capabili să utilizeze echipamentele reţelelor de calculatoare, să cunoască şi să utilizeze protocoale şi terminologii de reţea, să cunoască şi aplice topologii de reţele locale (LAN) şi reţele globale (WAN), modele de referinţă OSI (Open System Interconnection), să utilizeze cabluri, unelte pentru cablarea structurată, router-e în conformitate cu standardele în vigoare.

II. Documente necesare pentru activitatea de predare Pentru predarea conţinuturilor abordate în cadrul materialului de predare cadrul didactic are obligaţia de a studia următoarele documente: •

Standardul de Pregătire Profesională pentru calificarea Tehnician echipamente de calcul, nivelul 3 avansat – www.tvet.ro, secţiunea SPP sau www.edu.ro , secţiunea învăţământ preuniversitar

•

Curriculum pentru calificarea Tehnician echipamente de calcul, nivelul 3 avansat – www.tvet.ro, secţiunea Curriculum sau www.edu.ro , secţiunea învăţământ preuniversitar

Alte surse pot fi: .......

III. Resurse

Tema 1. Echipamente de reţea globală: rol şi funcţionare Fişa suport: Echipamente de reţea globală: rol şi funcţionare Această fişă vizează competenţa individuală: 1. Descrie rolul echipamentelor de reţea globală 2. Analizează comunicarea într-o reţea globală ELEMENTE DE CONŢINUT: Reţelele globale – WAN (WAN - Wide Area Network) au o arie de răspândire geografică de mărimea unui stat sau continent. Menţionăm că reţelele pot fi conectate între ele, permiţând schimbul de informaţii. Conectarea unor calculatoare diferite se face conform unor standarde de reţea . Legătura fizică dintre componentele reţelei se realizează prin cablurile şi echipamentele specifice iar legătura logică este stabilită prin sistemul de operare. Pentru funcţionarea reţelelor globale avem în primul rând nevoie de echipamente de interconectare: •

Punţi (bridge)

•

Routere

•

Broutere (punţi + routere)

•

Porţi de interconectare (gateway)

Calculatoarele dintr-o reţea pot fi: -

de acelaşi tip, în cazul reţelelor omogene

-

de tipuri diferite, în cazul reţelelor eterogene

Definim acum principalele echipamente de interconectare: Punţile (bridges) realizează conectarea a două reţele de calculatoare, care prelucrează informaţia în funcţie de adresa destinatarilor şi a expeditorilor.

Porţile (gateways) permit conectarea unor reţele de calculatoare care folosesc protocoale diferite. Brouterele (brouters) permit utilizatorilor să dispuna bridge-uri pentru a interconecta 2 sau mai multe LAN-uri şi mai târziu să invoce facilităţi de router odata ce sunt adaugate noi protocoale reţelei. Routerele (routers) controlează fluxul de informaţii şi optimizează căile de transfer a datelor; acestea sunt capabile să traducă protocoalele de comunicare diferite. Nu putem considera însă că definiţiile anterioare sunt suficiente pentru a cunoaşte atât rolul cât şi funcţionarea celor mai folosite echipamente de reţea globală WAN. În acest sens, vă vom oferi informaţii suplimentare utile: Bridge-uri. Bridge-urile conectează două sau mai multe LAN-uri la nivel MAC (subnivel din nivelul 2 al stivei de protocoale OSI) al LAN-ului. Cele mai multe probleme legate de standarde apar atunci când trebuie conectate două sau mai multe reţele. O soluţie pentru aceste situaţii este utilizarea unui anume dispozitiv care conectează două sisteme de comunicaţie şi care prelucrează pachetele de date în funcţie de adresa expeditorului şi a destinatarului; orice astfel de dispozitiv poartă denumirea de bridge. Acesta, dacă primeşte pachete de date (cadre), va retrimite pachetele de date LANurilor interconectate, bazându-se pe un algoritm de expediere (forwarding) selectat de producător ca de exemplu dirijare explicită, filtrare de adrese dinamică, filtrare de adrese statică. Trebuie utilizat la nivel MAC acelaşi protocol atât pentru LAN-ul ce recepţionează cât şi pentru LAN-ul transmiţător pentru a citi pachetul de date. In acest sens, există şi bridge-uri de translatare pentru cazul unor MAC-uri diferite dar unii administratori utilizează routere pentru a îndeplini această funcţie. Pentru reţele cât mai complexe bridge-urile oferă administratorului de reţea posibilitatea de a diviza reţeaua în segmente logice mai mici pentru a o face mai uşor de administrat. De asemenea, bridge-urile refac electric semnalele astfel încât zgomotul nu se propagă mai departe în reţea (nu se întâmplă acest lucru la repertoare). Un bridge uneşte cele două reţele legate la el astfel încât ele par a fi o singură reţea. De exemplu, având serverele S1 şi S2, atunci când calculatorul C1 (un client) face acces la unul din servere, nu conteaza că ele se află pe reţele diferite; sistemul bridge copiază toate mesajele de pe interfaţa de reţea numărul 1 pe interfaţa numărul 2, chiar dacă sursa şi destinatarul se află pe aceeaşi parte a lui. De asemenea, el nu dă atenţie conţinutului mesajelor. Deşi bridge-urile care fac legătura segment-la-segment se întâlnesc destul de des iar segmentele legate în cascade multiple sunt posibile, traficul destinat pentru un nod aflat la distanţă trebuie să treacă totuşi prin mai multe bridge-uri; din această cauză este posibilă o degradare a calităţii serviciului prin întârzieri şi pierderi de cadre.

Bridge-urile multiport permit mai multor LAN-uri să partajeze unul şi acelaşi bridge. Echipamentele comunică unul cu altul prin bus-ul intern al bridge-ului. Costul per port al bridge-ului poate fi redus prin partajarea resurselor şi printr-o administrare mai bună a reţelei. O altă problemă este conectarea a două reţele ce folosesc diferite tipuri de cabluri. Această problemă este uşor de rezolvat în anumite situaţii particulare de reţele (exemplu: Ethernet) care pot folosi diverse tipuri de cabluri şi pot fi conectate la diverse alte tipuri de reţele. Dacă vrem să interconectăm reţele care folosesc diverse tipuri de cablu putem avea probleme dar care pot fi rezolvate cu ajutorul unui calculator cu interfeţe pentru fiecare reţea şi cu un program care realizează funcţia de bridge. Un bridge este format dintr-un întreg sistem: calculator, soft şi interfeţe de reţea; astfel, softul de bridge preia mesajele de la o conexiune şi le transferă la cealaltă. Sistemele bridge mai fac de asemenea o filtrare. Dacă un bridge ar transfera toate pachetele pe care le primeşte, atunci fiecare reţea ar avea pe lângă traficul ei şi întregul trafic de pe cealaltă parte a bridge-ului. Pentru a evita un astfel de trafic suplimentar celeilalte reţele, sistemele bridge realizează filtrarea. Sistemele pot fi configurate pentru a şti ce adrese se află de o parte şi de cealaltă parte a lor sau ele chiar pot învăţa singure prin simpla urmărire a traficului pachetelor. Principala calitate a software-ului de bridge este că el nu schimbă conţinutul mesajului, pentru că el nu înţelege nimic din “limba” în care este scris mesajul. In acest sens, bridge-ul poate fi foarte rapid, deoarece face foarte puţine prelucrări asupra pachetelor. În lista de îmbunătăţiri adăugate în ultimul timp bridge-urilor întâlnim: o tabelă de adresare mai mare, o filtrare de cadru complexă, un debit de informaţie mărit, echilibrarea încărcării, o diversitate mai mare de interferenţe, redundantă şi suport pentru capabilităţi de administrare reţea (incluzând protocoale standard). Brouterele permit utilizatorilor să dispună de bridge-uri pentru a interconecta două sau mai multe LAN-uri şi mai târziu să invoce facilităţi de router odată ce sunt adăugate noi protocoale reţelei. Suportul de dirijare este utilizat pentru protocoale de inter-reţea corespunzătoare nivelelor de sus OSI (network, transport, session, presentation, application), ca şi pentru alte standarde internaţionale. Bridge-urile “transparente” nu cer utilizatorului să specifice calea către destinaţie utilizate în Ethernet; ele trebuie să menţină o tabelă de adresare. La-nceput aceste tabele erau capabile să memoreze între 2000 şi 5000 de intrări; dar acum, bridge-urile mai noi pot stoca până la 60.000 de intrări. Prin contrast, bridge-urile destinaţie utilizate în LAN-uri de tip token-ring, cer ca staţiile ce transmit să asigure informaţii asupra modului de a ajunge la destinaţie a datelor transmise. Tabela de adresare a unui bridge transparent este actualizată printr-o metodă statică sau dinamică:

-

în varianta statică, administratorul LAN specifică dacă un cadru de date pentru o anumită destinaţie necesită sa fie dirijat la un alt LAN.

-

în varianta dinamică, bridge-ul construieşte propria tabelă de adrese prin “observarea” traficului. Fiecare bridge din reţea trebuie să menţină o tabelă de intrări pentru toţi utilizatorii activi. Pentru a elimina intrările din tabelă ce nu au avut trafic de o anumită perioadă de timp bridge-ul utilizează diverse tehnici de “învechire” in cazul în care dimensiunea tabelei este limitată. De asemenea, este utilizată o tehnică de “inundare” când un cadru soseşte la un bridge având o destinaţie ce nu se află în tabelă; acest lucru are însă un impact negativ asupra performantelor generale ale bridge-ului. De aceea în general se recomandă o tabelă de adresare mai mare.

Filtrarea cadrelor şi rata (debitul) de retransmisie (forwarding) a cadrelor, poate varia între câteva mii de cadre pe secundă, la câteva zeci de mii pentru gama medie de bridge-uri şi până la câteva sute de mii pentru bridge-urile din gama de mare performanţă. Bridge-urile ce suportă FDDI au pătruns deja pe piată, ca şi bridge-urile ce utilizează canale necablate (wireless) pentru interconectari bridge la bridge. În ultimele implementări ale acestor echipamente de interconectare diferenţele între bridge-uri, routere şi hub-uri încep să se piardă. Integrarea de funcţii de bridge, router şi hub este realizată prin încărcarea software-ului specific platformelor hardware disponibile sau prin adăugarea unui modul de bridge sau router unui hub pentru cablaje (wiring hub). Router-e. Router-ele sunt echipamente de dirijare (routing) a traficului de date; ele realizează conexiuni la un nivel arhitectural superior faţă de bridge-uri; acestea asigură controlul fluxului pentru pachetele de date recepţionate din LAN. Astfel creşte siguranţa conexiunii, permiţând şi utilizarea unei varietati de subreţele de interconectare. Diferite pachete pot, în principiu, să fie dirijate prin reţele diferite, de exemplu, pentru securitate sau din motive de cost. Un router poate filtra mesaje care nu necesită transferul; în plus, unele routere pot fi programate să blocheze sau să permită trecerea doar a mesajelor de la anumite adrese. De asemenea observăm că dacă cele două reţele utilizează tehnologii de transport diferite (de exemplu, una utilizează Ethernet iar cealaltă Token Ring) atunci sistemul router este brouter (este în acelaşi timp şi bridge şi router). Un router este considerat “deştept” în sensul că ştie ce adrese aparţin fiecărei reţele; el poate filtra mesajele care nu necesită transferul pe cealaltă reţea. De exemplu, mesajele de la calculatorul 1 la calculatorul 8 vor fi transferate de pe reteaua A pe reteaua B, dar mesajele de la calculatorul 1 la calculatorul 3 nu vor fi transferate.

Routerele operează cu un protocol WAN specific sau cu un număr de protocoale. Dacă sunt utilizate protocoale multiple pentru interconectarea LAN-urilor, un manager poate avea două soluţii: -

selectează un router separat pentru fiecare protocol sau

-

să aibă un router capabil de a recunoaşte mai multe protocoale.

Unul dintre dezavantajele router-elor, relativ la bridge-uri, se referă la reducerea ratei de filtrare a pachetelor. Gateway-uri. În situaţia în care conectarea main-frame-urilor, a minicalculatoarelor, a calculatoarelor personale şi a reţelelor locale s-ar face instantaneu, adică toate calculatoarele ar “vorbi” aceeaşi limbă, totul ar fi mult mai uşor. Însă aici apare o reală problemă dar care este rezolvabilă de către sistemele gateway care preiau rolul de traducator. Ele se află între două sisteme şi convertesc cererile expeditorului în formatul care poate fi înţeles de destinatar. În acest sens, sistemele gateway pot conecta calculatoare personale la main-frame-uri, minicalculatoare şi alte calculatoare care folosesc şi alte sisteme de operare (exemplu: Novell oferă o gateway care traduce “limba” sau protocolul şi permite calculatoarelor Macintosh să poată folosi fişiere şi imprimante de pe sisteme NetWare ca şi când ar fi servicii originale Macintosh). Gateway-urile sunt utilizate pentru interconectarea LAN-urilor ce utilizează protocoale complet diferite la toate nivelele de comunicaţie. Translaţia completă a unitatilor de date receptionate, dintr-un protocol în altul complet diferit, afectează viteza de transmisie. Interconectarea unei reţele IBM SNA (Systems Network Architecture) cu o reţea DECnet (Drug Evaluation in Children) este un exemplu tipic de utilizare a unui gateway. Dealtfel, discuţia cu un main-frame este uşoară dacă doriti să fiţi doar terminal; în schimb, dacă doriti să fiţi ceva mai sofisticat (exemplu: un alt calculator) aveţi nevoie de o “barieră” complicată şi puternică; în acest caz, un sistem gateway trebuie pe de o parte să “înţeleagă” limba sistemului “străin” şi, pe de altă parte, trebuie să se poată conecta fizic la acel sistem. La nivel fizic, pentru funcţionarea reţelelor globale avem nevoie alături de echipamente de interconectare şi de medii de comunicare specifice. În acest sens, mediile de comunicare necesare sunt : -

perechi torsadate (cablu de telefon sau de reţea)

-

cablu coaxial (exemplu: cablu utilizat în reţelele de antenă TV)

-

fibra optică

-

spaţiul liber (telefonie celulară, unde radio terestre, unde radio prin satelit, unde laser, microunde, unde meteorice)

Fiecare dintre aceste medii se diferenţiază pe rând în funcţie de: -

baza de instalare,

-

capacitatea de transmitere a informaţiei,

-

imunitatea la zgomot,

-

proprietarul infrastructurii,

-

uşurinţa de instalare,

-

alţi factori.

Pentru obiectivul nostru, sistemul media din cadrul nivelului fizic poate fi caracterizat prin capacitatea de a transporta informaţia, imunitatea la zgomot, uşurinţa de instalare sau prin frecvenţa utilizării de abonaţi: Mediul de comunicaţie

Capacitate

Imunitate la zgomot

Uşurinţa de instalare

Frecvenţa utilizării

Twisted Pair

Mica

Slaba

Usor

Foarte mult

Coaxial

Mare

Mare

Dificil

Putin

Fibra optica

Nelimitata

Excelenta

Usor

Foarte mult

Aer

In creştere

Slaba

-

In crestere

Reţelele actuale, în mare măsură, sunt conectate prin fire sau cabluri, care acţionează ca mediu fizic de transmisie în reţea, transportând semnalele între calculatoare. Există diverse tipuri de cabluri, care pot îndeplini cerinţele oricăror reţele, de la cele mai mici până la cele mari. -

Coaxial

-

Torsadat (twisted-pair) o Neecranat (Unshielded Twisted Pair - UTP) o Ecranat (Shielded Twisted Pair - STP)

-

Fibră optică

Cablul coaxial. Deoarece cablul coaxial era relativ ieftin, uşor, flexibil şi simplu de instalat acesta a fost cândva cel mai frecvent utilizat pe scară largă în cadrul reţelelor.

În cea mai simplă formă a sa, cablul coaxial era format dintr-un miez de cupru solid, înconjurat de un înveliş izolator (PVC, teflon), apoi de un strat de ecranare format dintr-o plasă metalică (cupru sau aluminiu) şi de o cămaşă exterioară de protecţie. Ecranarea se referă la plasa de metal (sau din alt material) împletită sau răsucită care înconjoară anumite tipuri de cabluri. Ecranele protejează datele transmise prin cablu, absorbind semnalele parazite (zgomot), astfel încât acestea să nu pătrundă în cablu şi să distorsioneze datele. Miezul unui cablu coaxial transportă semnalele electronice care reprezintă datele. Acest miez poate fi solid sau multifilar (liţat). Miezul solid este de obicei din cupru. Miezul este înconjurat de un strat izolator dielectric, care îl separă de plasa de sârmă. Aceasta acţionează ca masă de semnal şi protejează miezul de zgomot (semnale parazite) şi diafonie. Diafonia (crosstalk) este determinată de interferenţă cu semnalul de pe un fir alăturat. Miezul conductor şi plasa de sârmă trebuie să fie întotdeauna separate printr-un strat izolator. Dacă se ating, se produce un scurtcircuit, iar zgomotul sau semnalele parazite din plasa metalică vor ajunge în firele de cupru. Acest lucru duce la distrugerea datelor. Există două tipuri de cablu coaxial: •

Subţire (thinnet)

•

Gros (thicknet)

Cablul coaxial subţire. Cablul coaxial subţire este un cablu flexibil, de aproximativ 0.6 cm grosime. Deoarece acest tip de cablu este flexibil şi simplu de instalat, poate fi folosit în aproape orice tip de reţea. În cadrul reţelelor, cablul coaxial subţire se conectează direct la placa de reţea. Poate transporta un semnal la aproximativ 185 metri, după care semnalul începe să se atenueze. Cablul coaxial gros. Cablul coaxial gros este un cablu coaxial relativ rigid, de aproximativ 1.2 cm diametru. Se mai numeşte şi Ethernet Standard deoarece a fost primul tip de cablu folosit pentru cunoscuta arhitectură de reţea Ethernet. Miezul său de cupru este mai gros decât cel al cablului coaxial subţire. Cu cât este mai gros miezul de cupru, cu atât cablul poate transporta semnalul pe o distanţă mai mare. Prin urmare, cablul coaxial gros poate transporta semnalele mai departe decât cablul coaxial subţire, şi anume pe o distanţă de 500 de metri. Conexiuni pentru cabluri coaxiale. Pentru a stabili conexiunea dintre cablu şi calculator, atât cablul coaxial subţire, cât şi cel gros folosesc componente de conectare BNC (British Naval Connector): •

Conector de cablu BNC (mufă) – este sertizat sau lipit la capătul cablului.

•

Conector BNC T – cuplează placa de reţea din calculator la cablul de reţea.

•

Conector BNC bară – folosit pentru a concatena (uni) două segmente de cablu coaxial subţire, în vederea obţinerii unui segment de lungime mai mare.

•

Terminator BNC – încheie (termină) fiecare capăt al unui cablu de magistrală pentru a absorbi semnalele parazite. Trebuie ştiut că fără terminatoare BNC, o reţea magistrală nu poate funcţiona.

Cablul torsadat. Într-o descriere sumară, cablul torsadat (twisted-pair) constă din două fire de cupru izolate, răsucite unul împrejurul celuilalte. Există două tipuri de cablu torsadat: neecranat (Unshielded Twisted Pair – UTP) şi ecranat (Shielded Twisted Pair – STP). Cablul torsadat neecranat (UTP) care foloseşte specificaţia 10BaseT este cel mai cunoscut tip de cablu torsadat şi este principalul mediu utilizat în cablarea reţelelor LAN. Lungimea maximă a segmentului este de 100 de metri. Cablul UTP constă din două fire de cupru izolate. În funcţie de scopul propus, există specificaţii UTP care precizează câte răsuciri sunt permise pe fiecare metru de cablu. Specificaţiile cablului UTP sunt cuprinse în standardul 568 al asociaţiilor EIA/TIA (Electronic Industries Association şi Telecommunications Industries Association) referitor la cablarea clădirilor comerciale.

Aceste standarde conţin cinci categorii de cabluri UTP: • Categoria 1 se referă la cablul telefonic UTP tradiţional, care poate transmite vocea, însă nu şi date. • Categoria 2 conţine certificarea cablului UTP pentru transmisii de date de până la 4 Mbps. Are în componenţă patru perechi torsadate. • Categoria 3 conţine certificarea cablului UTP pentru transmisii de date de până la 10 Mbps. Are în componenţă patru perechi torsadate, cu trei răsuciri pe picior de cablu. • Categoria 4 conţine certificarea cablului UTP pentru transmisii de date de până la 16 Mbps. Are în componenţă patru perechi torsadate. • Categoria 5 conţine certificarea cablului UTP pentru transmisii de date de până la 100 Mbps. Are în componenţă patru perechi de fire de cupru torsadate.

Aşadar în ziua de astăzi cel mai des folosit tip de cablu UTP este cel de categoria 5, care este alcătuit din 4 perechi răsucite (8 fire). Fiecare este colorat ca în imaginea de mai jos. Conform standardului IEEE de conectare se utilizează numai două perechi de fire conectate la pinii 1,2 respectiv 3 şi 6. Ordinea standard a culorilor pentru un cablu UTP CAT5 este cea din figură: Cablul “crossover” utilizat la conectarea a două calculatoare direct prin cablul UTP este configuraţie standard dar cu schimbarea la un singur capăt a conexiunii prin inversarea pinilor 1,2 cu 3 şi 6; respectiv 1 cu 3 şi 2 cu 6. Ordinea crossover a culorilor devine: O problemă care poate apărea la toate tipurile de cabluri este diafonia (crosstalk). Diafonia este determinată de amestecul (interferenţa) semnalelor utile cu semnalele provenite din firele alăturate. În special cablul UTP este predispus la diafonie. Pentru a reduce efectul de diafonie se foloseşte ecranarea. Cablul torsadat ecranat (STP) are un înveliş protector de calitate mai bună decât cea a cablului UTP. De asemenea cablul STP include o folie dispusă între şi în jurul perechilor de fire. Aceste elemente asigură cablului STP o protecţie foarte bună a datelor transmise împotriva interferenţelor externe. Prin urmare, cablul STP este mai puţin afectat de interferenţe electrice şi asigură transferul datelor cu viteze superioare şi pe distanţe mai mari decât cablul UTP. Există de asemenea şi cablu UTP ScTP (Screened Twisted Pairs) la care sunt ecranate perechile individual precum şi întregul cablu în

ansamblu. Conexiuni pentru cablul torsadat:

•

Conectori pentru calculator: cablurile torsadate folosesc pentru cuplarea la calculator conectori RJ-45. Aceştia se aseamănă cu conectorii telefonici RJ-11. Conectorul RJ-45 are dimensiuni mai mari. Conectorul RJ-45 conţine opt conectori pentru fire, în timp ce RJ-11 are numai patru.

•

Dulapuri de distribuţie cu sertare (Rack)

•

Panouri de conectare extensibile

•

Fişe de conectare

•

Prize de perete

Cablul de fibră optică. În acest tip de cablu, fibrele optice transportă semnale de date digitale sub forma unor impulsuri luminoase modulate. Este un mod relativ sigur de transmisie a datelor, deoarece prin fibră optică nu se transportă impulsuri electrice. Ca urmare, datele transmise prin cabluri de fibră optică nu pot fi interceptate, aşa cum se întâmplă uneori în cazul cablurilor din fire de cupru, care transportă datele sub formă de semnale electrice. Cablul de fibră optică este indicat pentru transmisii de date de mare viteză şi capacitate la distanţă foarte mare, datorită purităţii semnalului şi lipsei interferenţelor electromagnetice. Fibrele optice sunt alcătuite dintr-un cilindru de sticlă extrem de subţire, numit miez, înconjurat de un strat concentric de stică, numit armătură. Uneori fibrele sunt construite din materiale plastice. Acestea sunt mai uşor de instalat, însă nu pot transporta impulsurile de lumină pe distanţe la fel de mari ca fibra de sticlă. Fiecare fibră de sticlă transmite semnalele într-o singură direcţie; cablul este alcătuit din două fibre, fiecare în propriul înveliş (kevlar). Una din fibre este folosită pentru a transmite, iar cealaltă pentru a recepţiona semnale. Transmisiile prin cablu de fibră optică nu sunt supuse interferenţelor electrice şi sunt foarte rapide (se folosesc frecvent pentru transmisii la 100Mbps, dar s-a demonstrat că suportă şi viteze de peste 1Gbps). Semnalul – impulsul luminos – poate fi transmis pe distanţe mari. Dificultatea montării şi fragilitatea mecanică a fibrei în montaje exterioare reprezintă principalele dezavantaje utilizării pe scară largă a fibrei optice. Astfel, un cablu din fibră optică trebuie sudat cu dispozitive speciale scumpe iar la montajul exterior (pe stâlpi) trebuie asigurat din punct de vedere mecanic prin utilizarea unui cablu de oţel.

Caracteristici

Costul cablului

Cablu coaxial

Cablu coaxial

Cablu

Cablu cu fibra

subţire

gros

torsadat

optică

(10Base2)

(10Base5)

(10BaseT)

(10BaseFL)

Mai scump

Mai scump

decat cablul

decat cablul

torsadat

coaxial subţire

185 de metri (607 picioare)

500 de metri (1640 picioare)

Cel mai ieftin

Cel mai scump

Lungimea utilizabila a

100 de metri (328 picioare)

2 kilometri (6562 picioare)

cablului Viteze de transmisie Flexibilitate

10 Mbps

Destul de flexibil

10 Mbps

Puţin flexibil

10 Mbps 4-100 Mbps Cel mai flexibil Foarte uşor de

Uşurinţa de instalare

Uşor de instalat

Uşor de instalat

instalat; posibil preinstalat

Sensibilitate la interferenţe

Rezistenţa

Rezistenţa

bună la interferenţe

bună la interferenţe

Sensibil la interferenţe

100 Mbps şi peste 1 Gbps Foarte flexibil Uşor de instalat avand instrumentele necesare

Nu este afectat de interferenţe

Comunicaţia fără fir. Infrastructura clasică pe bază de cupru sau fibră pare să fie insuficientă pentru a menţine conectivitatea dintre utilizatori şi servicii în timpurile de azi în care nevoia de comunicare a oamenilor este tot mai mare. În acest sens, sistemele fără fir, ca cel de transmisie radio terestră, au apărut ca un prim nivel de broadcasting de sunet şi ca un substitut al telefonului fix. Mai târziu, s-au lansat sateliţii de comunicaţie care au făcut posibilă eliminarea necesităţii unei linii de vizibilitate directă între receptori şi sursa serviciilor pentru unde radio spaţiale. De asemenea, sistemul de telefonie mobilă a satisfăcut nevoia de comunicare permanentă a utilizatorilor în mişcare, iar reţelele locale fără fir au apărut pentru nevoia de a conecta utilizatorii în reţele de date, fără a pune la punct o infrastructură complexă şi costisitoare de cablu de cupru sau fibră.

Spre deosebire de mediu fizic de transmisie în reţea (perechile torsadate, coaxial, fibră optică), media de spaţiu liber este specific utilizării în domeniul public (exemplu: utilizarea lui este reglată cu atenţie în cadrul geographic). De asemenea s-a demonstrat că un spectru electromagnetic este divizat de cei care doresc să-l utilizeze în comunicaţii. De exemplu, frecvenţele 88MHz-1GHz sunt rezervate pentru radio FM şi emisiuni TV iar frecvenţele înalte 2GHz-500GHz sunt folosite pentru sistemele de comunicaţii cu microunde. Capacitatea de transmitere a informaţiilor a unei părţi a spectrului creşte până la lărgimea unei benzi de trecere (diferenţa dintre cea mai joasă frecvenţă şi cea mai înaltă, într-un spectru de bandă dat), creşte în condiţiile în care celelalte elemente sunt egale. Figura de mai jos ne arată un spectru electromagnetic situat între 10KHz şi 1000THz. În această ordine de idei, figura evidenţiază atât ariile spectrului care au fost preluate de serviciile de comunicaţii obişnuite (exemplu: Radio şi TV) cât şi capacitatea spectrală a altor forme de medii fizice discutate în această secţiune. Depinzând de frecvenţa particulară, spaţiul liber de mediu este mai mult sau mai puţin imun la zgomot.

În general spaţiul liber media are o caracteristică de imunitate faţă de zgomot mai apropiată de perechea torsadată decât cea coaxială sau decât fibra optică. Desigur, distorsiunile electrice (exemplu: pana de curent) reprezintă o problemă la frecvenţe joase; în schimb, la frecvenţe înalte sunt în mod obişnuit preîntâmpinate alte forme de interferenţă. În altă ordine de idei, pentru a obţine licenţă de operare pentru o anumită arie a unui spectru, nu există probleme de instalare care să afecteze spaţiul liber de

mediu. Deoarece în ultimii ani a crescut în mod accentuat tehnologia radio (telefoane celulare, sisteme PCS şi LAN-wireless) utilizarea spaţiului liber pentru comunicaţie este tot mai populară; în plus, dezvoltările tehnologice permit o cât mai bună exploatare a spectrului.

Reţelele wireless şi prin fibră optică au fost studiate mai atent în alte situaţii anterioare.

Realizarea patch-urilor UTP straight, crossover şi rollover. Cele mai întâlnire cabluri UTP Cat5 sunt cele ce conţin 4 perechi de fire. Aceste fire sunt colorate diferit: sunt 4 culori pline şi 4 culori ce conţin combinate cu alb. Perechile sunt de genul: firul alb-portocaliu, firul portocaliu, etc. Mufele RJ-45 folosite pentru terminarea cablurilor UTP conţin 8 găuri în care trebuie introduse cele 8 fire. Cu un cleşte de sertizat acum se sertizează mufa. În dreptul fiecărei găuri din mufă se află o lamelă metalică care iniţial este deasupra găurii, astfel încât firul intră uşor. În timpul acestui proces de sertizare lamela metalică din dreptul fiecărei găuri este apăsată şi străpunge firul şi astfel se realizează contactul electric. Trebuie să fim foarte atenţi la detorsadarea firelor: atunci când este îndepărtat manşonul de plastic şi sunt detorsadate perechile pentru a putea introduce firele în mufă, trebuie avută mare grijă ca bucata de cablu detorsadat să fie cât mai mică. În caz contrar, va apărea o interferenţă între fire, generând crosstalk. În mod practic, trebuiesc tăiaţi cam 3-4 cm din manşon, apoi trebuie detorsadate firele, trebuie aranjate în ordinea dorită, iar apoi cu ajutorul unor lame pe care le are cleştele de sertizat, trebuiesc tăiate firele, lăsând cam 3/4 din lungimea mufei. În acest fel firele vor ajunge până în capătul mufei, asigurând un contact electric perfect, iar bucata detorsadată va fi aproape inexistentă, minimizând riscul apariţiei crosstalk-ului. Pentru mufarea cablurilor UTP există două standarde care specifică ordinea firelor în mufă şi anume: -

EIA/TIA 568A,

-

EIA/TIA 568B.

Acest lucru se vede grafic în figura următoare:

Acelaşi lucru este exprimat în mod structurat în tabelul ce urmează :

Pin

Funcţie

Culoare – T568A

Culoare – T568B

1

Transmisie

Alb-Verde

Alb-Portocaliu

2

Transmisie

Verde

Portocaliu

3

Recepţie

Alb-Portocaliu

Alb-Verde

4

Nefolosit

Albastru

Albastru

5

Nefolosit

Alb-Albastru

Alb-Albastru

6

Recepţie

Portocaliu

Verde

7

Nefolosit

Alb-Maro

Alb-Maro

8

Nefolosit

Maro

Maro

În cazul acestor tehnologii folosite, 100BaseTX şi 10BaseT, transmisia şi recepţia se fac pe câte o pereche. Cu alte cuvinte, doar două dintre aceste 4 perechi sunt folosite şi anume perechile portocaliu şi verde (respectând standardele de mai sus). Pinii pe care se face transmisia şi recepţia sunt 1,2,3 şi 6. Astfel, se folosesc două fire pentru transmisie (Tx+ şi Tx-) şi două pentru recepţie (Rx+ şi Rx-). Firele de Tx şi firele de Rx trebuie să facă parte din aceeaşi pereche! Observăm că prima pereche ajunge pe pinii 1 şi 2, iar a doua pereche pe pinii 3 şi 6, adică exact pe acei pini folosiţi. Dacă nu este respectat standardul există marele risc ca cele două fire folosite pentru Rx sau Tx să nu facă parte din aceeaşi pereche, moment în care

torsadarea nu mai este practic folosită şi nu se vor mai anula câmpurile electrice generând interferenţe serioase (adică: ori nu va merge, ori va merge extrem de prost). Este important de ştiut şi de respectat că, în general, în Europa se foloseşte standardul 568B iar în Statele Unite 568A. Aparent nu contează care din aceste standarde este folosit atât timp cât ambele mufe (de la cele două capete) sunt făcute folosind acelaşi standard. Dar atunci când se lucrează într-o reţea de mari dimensiuni, lucrează mai mulţi oameni care poate nu vor discuta între ei şi deci nu se vor pune de acord cum să facă mufele. Astfel, cea mai sigură soluţie este ca toată lumea să respecte acelaşi standard, astfel fiind reduse foarte mult problemele generate de erori umane. Există 3 mari tipuri de cabluri: 1. Cablul normal, sau direct (straight-through) - are ambele capete sertizate folosind acelaşi standard (fie A-A - în SUA, fie B-B în Europa). Se foloseşte atunci când conectăm o staţie într-un switch sau un hub. Aceste echipamente, în momentul în care trimit biţii de la un port la altul, inversează Tx-ul cu Rx-ul, adică ceea ce transmite o staţie pe primii doi pini ajunge la cealaltă staţie pe pinii 3 şi 6 de Rx. Imaginea din stânga este elocventă pentru acest tip de cablu (cablu direct):

A doua categorie de cablu (cablul inversor) este evidenţiată prin intermediul figurii din dreapta sus. 2. Cablul inversor (cross-over) - când vrem să conectăm direct două staţii între ele fără a mai folosi un alt echipament, trebuie să avem în vedere că ceea ce transmite o staţie trebuie să ajungă la cealaltă în pinii de Rx, iar pentru că nu mai avem un echipament care să ne facă această inversare, trebuie să o facem singuri, folosind un cablu inversor. Acest cablu inversează practic pinii 1 şi 2 cu pinii 3 şi 6, adică pinul 1 ajunge în cealaltă parte la pinul 3 şi pinul 2 la pinul 6. Acest cablu se

realizează făcând o mufă pe standardul A şi una pe standardul B (se inversează perechile portocaliu cu verde). 3. Cablul de consolă (rollover) se foloseşte când vrem să ne conectăm la consola unui router, care este un port de comunicaţie serială prevăzut cu o mufă RJ45. Celălalt capăt îl introducem într-un adaptor RJ45 - DB9 (sau DB25) pe care îl folosim la portul serial al calculatorului. Acest tip de cablu are pinii în oglindă, adică pinul 1 ajunge la pinul 8, 2 la 7, etc.

Tema 2. Rutare şi protocoale de rutare Fişa suport: Rutare şi protocoale de rutare Această fişă vizează competenţa individuală: 3. Analizează comunicarea într-o reţea globală

ELEMENTE DE CONŢINUT

Prezentare generalǎ

Rutarea este un termen folosit în reţele pentru a desemna procesul de alegere a căii prin care un pachet este transmis între două reţele diferite.

Rutarea este bazată pe o tabelă care are în principal următoarele câmpuri: -

adresa reţelei (net-address),

-

masca reţelei (netmask),

-

adresa următorului router (next-hop) şi/sau

-

adresa interfeţei de ieşire.

Routerele sunt echipamentele care efectueazǎ rutarea informaţiei între reţele.

Rutarea este reprezentată de un set de instrucţiuni care permite informaţiei ǎs ajungǎ de la o staţie sursǎ, aflatǎ în reţeaua A, la o staţie destinaţie, aflatǎ în reţeaua B. Aceste instrucţiuni sunt cunoscute ca rute.

În funcţie de numărul de staţii care trebuie să primească un mesaj, putem avea următoarele tipuri de mesaje:

-

mesaje unicast: sunt destinate unei singure staţii;

-

mesaje multicast: sunt destinate tuturor staţiilor dintr-un grup de staţii identificate de o adresă de multicast;

-

mesaje broadcast: sunt destinate tuturor staţiilor din reţea;

-

mesaje anycast: sunt destinate oricarei staţii dintr-un grup de staţii (şi numai uneia).

Rutarea directează drumul pachetelor ce conţin adrese logice dinspre sursă spre destinaţia finală prin noduri intermediare numite rutere. Procesul de rutare foloseşte pentru directare, de obicei, tabele de rutare pe care le gestionează ruterele, care menţin o înregistrare a celor mai bune rute către diferite destinaţii din reţea. Reţelele mici pot gestiona tabele de rutare configurate manual. Reţelele mari implică însă topologii mari care se schimbă constant, făcând utilizarea manuală a tabelelor de rutare foarte dificilă, uneori chiar imposibilă.

Procesul de rutare are două părţi distincte:

•

Determinarea căii optime, în care routerul foloseşte informaţiile din tabela de rutare (inclusiv cele introduse de protocoalele de rutare) pentru a învăţa interfaţa de ieşire cea mai potrivită pentru a trimite pachetele la o anumită destinaţie

•

Comutarea pachetelor care asigură trimiterea unui pachet primit pe o interfaţă (de intrare) pe interfaţa de ieşire optimă.

Determinarea căii optime

Această parte a procesului de rutare duce la crearea unei tabele de rutare, care conţine următoarele informaţii: -

adresa reţelei şi masca de reţea

-

adresa următorului router şi/sau interfaţa de ieşire pentru destinaţia respectivă

-

metrica şi distanţa administrativă

Reţelele sunt plasate în tabela de rutare în ordinea descrescătoare a măştii de reţea (de la reţele mai mici la reţele mai mari), iar routerul le parcurge liniar.

Metrica şi distanţa administrativă sunt cele două metode de diferenţiere între diferitele rute către aceeaşi destinaţie. Distanţa administrativă va face diferenţa între diferitele tipuri de rute (statice, dinamice şi direct conectate). Felul în care se calculează metrica diferă de la un protocol de rutare la altul, însă în general sunt incluse informaţii ca întârzierea, lărgimea de bandă, distanţa, cantitatea de trafic. Metrica este relevantă doar pentru rute generate de acelaşi protocol de rutare, de aceea are o importanţă mai mică decât distanţa administrativă.

Pentru rutele dinamice, procesul de alegere a căii optime este următorul: 1. este introdusă reţeaua destinaţie dacă aceasta nu există încă în tabela de rutare; 2. sunt comparate distanţa administrativă şi metrica dacă reţeaua destinaţie este o subreţea a unei intrări din tabela de rutare astfel: -

dacă acestea sunt identice sau ruta existentă are o metrică mai bună, nu se efectuează nici o modificare;

-

dacă însă ruta nouă este mai bună, se va introduce o nouă intrare în tabela de rutare, înaintea vechii intrări, astfel încât routerul să folosească această rută;

3. intrarea este înlocuită în situaţia în care reţeaua există deja în tabela de rutare iar noua rută este mai bună. Routerele menţin starea rutelor în tabela de rutare, dar nu şi starea pachetelor individuale, deoarece acest lucru ar însemna o întârziere a comutării. Mai mult, unele rutere folosesc, pentru identificarea rapidă a interfeţelor de ieşire, o a doua tabelă numită FIB (engleză: forward information base); această tabelă este optimizată pentru căutarea rapidă a interfeţelor.

Comutarea pachetelor este funcţia de bază a unui router. Pentru a o îndeplini în mod corespunzător, routerul trebuie să efectueze următoarele operaţii: •

să examineze fiecare pachet sosit şi să determine tipul şi adresa destinaţie ale acestuia

•

să determine adresa următorului router (sau a destinaţiei) către care respectivul pachet trebuie trimis prin examinarea tabelei de rutare

•

să determine interfaţa pe care urmează să fie transmis pachetul

•

să determine adresa de nivel legătură de date a următorului router (sau a destinaţiei)

•

să reîncapsuleze pachetului cu informaţiile de nivel doi şi trei corespunzătoare şi să-l trimită pe interfaţa către destinaţie.

Crearea tabelei de rutare a fost descrisă în secţiunea anterioară. Observăm că, dacă tabela nu conţine interfaţa, ci doar adresa următorului router (next hop), este aleasă interfaţa aflată în aceeaşi reţea cu routerul următor; dar dacă adresa de nivel legătură de date a acestuia nu este prezentă în tabela ARP a interfeţei, se face o cerere ARP pentru a o obţine. Pentru a evita buclele de rutare, trebuie decrementată valoarea câmpului TTL (time-to-live) din antetul IP dar înainte de a transmite pachetul. Pentru forwardarea pachetelor IP, designul ruterelor încearcă să minimizeze informaţiile despre starea pachetelor păstrate de router. După ce un pachet a fost expediat, routerul nu va mai reţine nici-un fel de informaţie despre acel pachet (pachetele lipsă şi corectarea erorilor sunt atributele nivelului transport).

Printre cele mai importante decizii care trebuie luate în cadrul procesului de comutare constă în răspunsul la întrebarea: cum se procedează în cazul congestiei? Sau: ce trebuie făcut când sosesc mai multe pachete decât poate procesa routerul?

În Internet sunt folosite trei politici pentru a răspunde corect la această situaţie: 1. aruncarea pachetelor din coadă care depăşesc dimensiunea memoriei tampon a ruterului (engleză: tail drop), 2. aruncarea pachetelor pe baza probabilităţii de apariţie a congestiei în router (engleză: Random early detection) 3. aruncarea pachetelor pe baza probabilităţii de apariţie a congestiei pe o legătură / protocol (engleză: Weighted random early detection). Diferenţa dintre a doua şi a treia metodă constă în faptul că funcţia de probabilitate folosită şi pragul de la care începe aruncarea pachetelor pot fi diferite în funcţie de interfaţa de intrare sau de protocolul rutat.

Există două mari tipuri de rutare care stau la baza tuturor celorlalte tipuri de rutare: 1. rutarea statică 2. rutarea dinamică. Asemănări şi deosebiri Când rutele pot fi primite de la alt router ele se numesc rute dinamice iar când rutele pot fi definite static de cǎtre administratorul reţelei atunci ele se numesc rute statice. Toate rutele cunoscute unui router formeazǎ tabelul de rutare al acestuia. Spunem că este convenabil ca algoritmii de rutare dinamici sã fie completa ţi cu rute statice doar pentru a asigura o rutǎ implicitǎ pentru pachete a cǎror destinaţie nu poate fi determinatǎ dinamic. Rutarea statică descrie un sistem care rutează într-o reţea de date în funcţie de căi fixe. Rutarea dinamică domină în momentul actual Internetul deoarece construieşte dinamic tabelele de rutare, bazându-se pe informaţiile purtate de protocoale, permiţând reţelei să acţioneze în mod aproape automat pentru a evita erori şi blocaje în reţea. Avantajele rutării dinamice faţă de cea statică sunt scalabilitatea şi adaptabilitatea. O reţea rutată dinamică poate creşte mult mai repede şi este capabilă să se adapteze schimbărilor din topologia reţelei aduse tocmai de această creştere sau de erorile din una sau mai multe componente ale reţelei. Într-o reţea dinamică, ruterele îi învaţă despre topologia reţelei comunicând cu alte rutere. Unul dintre dezavantajele rutării dinamice este reprezentat de creşterea complexităţii.

Datorită diferenţelor dintre rutarea statică şi cea dinamică, cea mai bună alegere de rutare este dependentă de ce este mai util pentru reţeaua de care dispunem. Dar există, ca alternativă, o limită neutră de complexitate a rutării dinamice, fara a-i sacrifica scalabilitatea. Această limită neutră este o schemă hibridă, în care o parte din reţea foloseşte rutarea statică, iar cealaltă parte, rutarea dinamică. Bazele rutării dinamice

Ruterele utilizează protocoale cu rutare dinamică pentru a realiza trei funcţii elementare: -

descoperirea de noi rute,

-

comunicarea informaţiilor despre noua rută descoperită altor rutere

-

expedierea pachetelor utilizând acele rute.

Protocoalele cu rutare dinamică se împart în trei mari categorii: -

cu vectori distanţă,

-

cu starea legăturilor,

-

hibride.

Principalele diferenţe dintre ele constau în modul în care realizează primele două dintre cele trei funcţii amintite anterior. Singura variantă la rutarea dinamică este rutarea statică. Rutarea cu vectori-distanţă Rutarea se poate baza pe algoritmi cu vectori-distanţă (numiţi şi algoritmi Bellman-Ford) Aceştia cer ca ruterele să paseze periodic copii ale tabelelor de rutare vecinilor cei mai apropiaţi din reţea. Fiecare destinatar adaugă la tabelă un vector-distanţă (propria "valoare" distanţă) şi o expediază celor mai apropiaţi vecini. Acest proces se desfăşoară în toate direcţiile între routerele care se află în imediata vecinătate. Prin acest proces pas-cu-pas fiecare router află informaţii despre celelalte routere şi îşi dezvoltă o perspectivă cumulativă asupra "distanţelor" reţelei. De exemplu, protocolul timpuriu de rutare RIP (engleză: Routing Information Protocol / protocol de rutare a informaţiilor) utilizează două unităţi de măsură pentru distanţe pentru a determina cea mai bună cale următoare pentru orice pachet. Aceste unităţi de măsură pentru distanţă sunt dependente de timp.

Tabela cumulativă este apoi utilizată pentru actualizarea tabelelor de rutare ale fiecărui router. La finalul procesului, fiecare router a aflat niste informaţii vagi despre distanţele până la resursele din reţea; routerul nu a aflat nimic specific despre alte routere sau despre topologia reală a reţelei ceea ce face, în anumite circumstanţe, să creeze probleme de rutare pentru protocoalele bazate pe vectori-distanţă. Pentru exemplu în acest sens, în urma unei căderi în reţea este nevoie de ceva timp pentru ca routerele să conveargă spre o nouă înţelegere a topologiei reţelei; de asemenea, în timpul acestui proces, reţeaua ar putea fi vulnerabilă la rutări contradictorii şi chiar la bucle infinite. Se pot lua anumite măsuri de siguranţă care ar putea să reducă aceste riscuri, dar rămâne faptul că performanţa reţelei este expusă riscurilor în timpul procesului de convergenţă. Prin urmare, este posibil ca protocoalele mai vechi care converg lent să nu fie potrivite pentru WAN-urile extinse, complexe. Rutarea cu starea legăturilor Algoritmii de rutare folosind starea legăturilor (link-state routing alghoritm), cunoscuţi colectiv ca protocoale cu preferarea drumului minim (SPF), menţin o bază de date complexă a topologiei reţelei. Spre deosebire de protocoalele cu vectori-distanţă, protocoalele ce folosesc starea legăturilor dezvoltă şi întreţin o cunoaştere completă a routerelor de reţea dar a felul cum sunt interconectate acestea; această cunoaştere este realizată prin schimbarea de pachete cu starea legăturilor (LSP) cu alte routere conectate direct. Fiecare router care a schimbat LSP-uri construieşte apoi o bază de date logică utilizând toate LSP-urile primite. Pentru a calcula cât de accesibile sunt destinaţiile legate de reţea este utilizat apoi un algoritm "cu preferarea drumului liber". Această informaţie se foloseşte pentru a actualiza tabela de rutare. Acest proces este capabil să descopere modificările topologiei reţelei; cauzele posibile ar putea fi căderea unei componente sau mărirea reţelei. De fapt, un eveniment din reţea declanşează schimbul de LSP-uri; de altfel acest schimb nu este realizat periodic.

Rutarea cu starea legăturilor are două zone parţiale de risc: -

în timpul procesului iniţial de descoperire, rutarea cu starea legăturilor poate acapara mediile de transmisie ale reţelei, reducând astfel în mod semnificativ capacitatea reţelei de a transporta date. Această degradare a performanţei este foarte evidentă, dar temporară.

-

rutarea cu starea legăturilor solicită intens memoria şi procesorul. Din această cauză, routerele configurate pentru rutare cu starea legăturilor sunt în general mai scumpe.

Rutarea hibridă Ultima formă de rutare dinamică este hibridizarea. Deşi există protocoale hibride deschise şi echilibrate, protocolul EIGRP a fost proiectat combinând cele mai bune

aspecte ale protocoalelor cu vectori-distanţă şi cu starea legăturilor, fără limitările de performanţă sau dezavantajele lor.

Protocoalele de rutare hibride echilibrate, utilizează unităţi de măsură vectoriditanţă, dar realizează măsurători mult mai precise decât protocoalele cu vectoridistanţă convenţionale. De asemenea, ele converg mult mai rapid decât acestea din urmă, dar evită suprasarcinile şi actualizările cu starea legăturilor. Hibrizii echilibraţi nu sunt periodici ci conduşi de evenimente şi conservă în acest fel lărgimea de bandă pentru aplicaţii reale. Bazele rutării statice Un router care este programat pentru rutare statică expediază pachetele prin porturi deja ştiute. După ce routerele statice sunt configurate, ele nu mai trebuie să încerce descoperirea rutelor şi nici măcar să comunice informaţii despre rute. Rolul lor se rezumă doar la simpla expediere a pachetelor. Menţionăm că rutarea statică este bună doar pentru reţele foarte mici, care au o singură cale către orice destinaţie dată. În astfel de cazuri, rutarea statică poate fi cel mai eficient mecanism de rutare, pentru că nu consumă lărgime de bandă, încercând să descopere rute şi să comunice cu alte routere. Dacă reţelele cresc, apar căi redundante către destinaţii iar rutarea statică devine o sarcină care necesită prea mult efort. Trebuie menţionat că orice modificări posibile asupra routerelor sau a echipamentelor de transmisie dintr-o reţea WAN trebuie să fie descoperite şi programate manual. Dar WAN-urile caracterizate prin tipologii mai complexe, care pot oferi mai multe căi posibile, necesită categoric rutare dinamică. De asemenea, încercările de a utiliza rutarea statică în WAN-uri complexe, cu mai multe căi, anulează rolul rutelor redundante. Protocoalele de rutare se deosebesc de protocoalele rutate prin funcţie şi scop. Protocoalele de rutare sunt folosite de rutere pentru a alc ǎtui şi a menţine tabele de rutare. Protocoalele rutate sunt folosite pentru a direcţiona traficul, pe baza informaţiei pe care o adaugǎ pa chetelor de date şi a schemei de adresare folosite (exemple: Internet Protocol (IP), Internetwork Packet Exchange (IPX)) . Tabelul de rutare conţine adresele reţelelor şi respectiv porturile routerului asociate acestora, învǎţate dinamic (rute dinamice) sau asignate manual (rute statice). Protocolul de rutare învaţǎ toate rutele disponibile, salveazǎ în tabelul de rutare cele mai bune

dintre ele şi şterge rutele când ele nu mai sunt valabile. Routerul foloseşte tabelul de rutare pentru a trimite pachetele protocoalelor rutate cǎtre portul adecvat. Algoritmul folosit de protocol este fundamental în rutarea dinamicǎ. Tabelele de rutare trebuie sǎ se schimbe astfel încât sǎ reflecte topologia exactǎ a unei reţele ştiind că în cadrul reţelei configuraţia acesteia se poate schimba din mai multe cauze: dezvoltare, reconfigurare sau probleme. Când toate routerele dintr-o inter-reţea folosesc aceleaşi cunoştinţe atunci acest moment se poate considera ca fiind convergenţa unei inter-reţele. Înainte de convergenţa reţelei, routerele pot lua decizii greşite; de aceea algoritmii, topologia reţelei şi hardware-ul trebuie optimizate pentru a reduce acest timp. Protocoalele de rutare folosesc un coeficient (engleză: metric) pentru a exprima costul rutei. Acest coeficient poate fi calculat ca fiind numǎrul de noduri (engleză: hops) pânǎ la destinaţie sau poate fi calculat dupǎ o formulǎ mai complexǎ care sǎ includǎ viteza conexiunii, timpul de ǎspuns, r grad de ocupare, securitate, cu ponderi configurabile. Enumerăm acum câteva astfel de metrici : •

Lungimea căii

•

Siguranţa

•

Întârzierea

•

Lãrgimea de bandă

•

Încărcarea

•

Costul de comunicare

Definim acum anumite metrici mai uzuale: Lungimea rutei este cel mai comun metric de rutare. Unele protocoale de rutare permit administratorilor de reţea să asigneze valori pentru fiecare legătură de reţea; în acest caz, lungimea de cale este suma costurilor asociate fiecǎrei legătură de traversat. Alte protocoale de rutare definesc numărarea de noduri, metrica ce specifică num ãrul de treceri prin nodurile de reţea (exemplu: routerele, în drumul de la o sursă la o destinaţie) Siguranţa, în contextul unui algoritm de rutare, se referã la securitatea fiecărei legături de reţea (rata erorilor de bit). Unele legături de reţea pot ceda mai des decât altele. Dacă o reţea eşuează, unele legături de reţea pot sã fie reparate mai uşor sau mult mai

repede decât alte legãturi. Se poate ţine cont de orice factori de siguranţă care sunt de obicei valori numerice atribuite legăturilor de reţea date de administratorii . Întârzierea de reţea se referã la durata de timp necesar ă trimiterii unui pachet de la sursă la destinaţie prin reţea. Întârzierea poate să depindă de mulţi factori dintre care enumerăm: lăţimea de bandă a legături de reţea, statul la coadă la fiecare router de-a lungul transferului, congestia de reţea pe toată legătura de reţea şi distanţa fizică care trebuie parcursă. Este considerat un metric comun şi folosit pentru că întârzierile sunt un amestec de câteva variabile importante. Lăţimea de bandă se referă la capacitatea de circulaţie disponibilă unei legături. Dacă toate celelalte lucruri sunt egale, legătura de 10Mbps Ethernet este preferabilă în locul liniei închiriate de 64kbps. Deşi lãrgimea de bandă este consumul maxim accesibil pe o legătură, rutele cu legături de lărgimea de bandã mai mare nu sunt neapărat mai bune decât rutele cu legături mai lente; spre exemplu, dacă o legătură mai rapidă este ocupată, timpul real necesar pentru a expedia un pachet la destinaţie poate să fie mai mare. Încărcarea se referă la gradul la care o resursă de reţea (un router, de exemplu) este ocupată. Încărcarea poate să fie calculată într-o varietate de moduri: utilizarea de procesor, pachetele prelucrate pe secundă. Costul de comunicare este altă metrică importantă, în special pentru cǎ pentru unele companii nu pun accent pe performanţă atât cât pun pe cheltuielile de exploatare. Deşi întârzierile de linie pot fi mai mari, ei vor expedia pachetele prin liniile proprii şi nu prin liniile publice care au un cost proporţional cu timpul de folosire. Unele protocoale sofisticate de rutare permit rute multiple la aceeaşi destinaţie. Spre deosebire de algoritmii cu cale unică, aceşti algoritmi permit circulaţia multiplexată pe linii multiple. Avantajele algoritmilor de cale multipă sunt: algoritmii pot să asigure mai mult trafic dar şi o mai bunã siguran ţă. Aceasta este în general numită încărcare distribuită. Liniar sau ierarhic Unii algoritmii de rutare funcţioneaz ã într-un spaţiu liniar, în timp ce ceilalţi folosesc ierarhii de rutare. Într-un sistem liniar de rutare routerele sunt egale între ele în timp ce într-un sistem de rutare ierarhic câteva routere formeazã coloana principal ǎ a rutări i. Pachetele de la routerele coloanei principale călătoresc prin coloana principalǎ până ce ajung în zona destinaţiei; de aici, ele călătoresc de la ultimul router din coloana vertebralã prin unul sau mai multe routere care nu apar ţin coloanei vertebrale până la destinaţia finală. Sistemele de rutare adesea indică grupurile logice de noduri, numite domenii, sisteme autonome sau zone. În sistemele ierarhice, unele routere dintr-un domeniu pot să comunice cu routere din alte domenii în timp ce celelalte pot să comunice numai cu routere din domeniul lor. În reţelele foarte mari, pot exista nivele ierarhice adiţionale.

Avantajul principal al rutării ierahice este acela că imită organizarea din cele mai multe companii; în consecinţă, rutarea ierarhică suportă organizarea lor pentru trafic. Cea mai mare comunicare în reţea are loc înăuntru grupurilor de companii mici (domenii). Calculatorul gazdã-inteligent sau routerul inteligent Unii algoritmi de rutare presupun că nodul sursǎ este acela care va determina între aga rută denumitǎ, de obicei, sursǎ de rutare. Alţi algoritmi presupun acele calculatoare gazdă neştiutoare de rute. În aceşti algoritmi, routerele determină calea prin reţea pe baza propiilor calcule. În primul sistem, calculatoarele gazdã au inteligenţa de a ruta în timp ce, în ultimul sistem routerele au inteligenţa de a ruta. Pentru a alege protocolul de rutare potrivit unei anumite reţele trebuie luate în considerare câteva aspecte : -

dimensiunea şi topologia reţelei

-

lǎţimea de bandǎ disponibliǎ

-

resursele hardware disponibile (puterea de procesare compatibilitatea între diferite modele şi diferiţi producǎtori)

a

routerelor,

Un protocol de rutare trebuie sǎ îndeplineascǎ şi condiţiile: -

Optim

-

Simplu şi să necesite puţină supraveghere

-

Robusteţe şi stabilitate

-

Convergenţă rapidă

-

Adaptibilitate

Protocoale de rutare

Protocoalele de rutare stabilesc regulile prin care informaţiile despre reţele sunt schimbate între rutere în scopul obţinerii unei tabele de rutare adecvate topologiei.

Protocoalele de rutare pot fi clasificare după mai multe criterii: -

După tipul de algoritmi folosiţi

 Protocoale bazate pe vectori distanţă (Distance Vector - DV)  Protocoale bazate pe starea legăturilor (Link State - LS) -

După apartenenţa ruterelor la acelaşi AS (sistem autonom):  protocoale folosite de ruterele aflate în acelaşi AS (Interior Gateway Protocols - IGP); Exemple: Routing Information Protocol (RIP, RIPv2), Open Shortest Path First (OSPF), Enhanced Interior Gateway Routing Protocol (EIGRP).  protocoale folosite de ruterele care interconectează AS-urile (Exterior gateway protocols - EGP). Exemple: Border Gateway Protocol (BGP).

-

Daca includ sau nu în update-ul de routare netmask-ul reţelei:  protocoale classfull (RIPv1,IGRP) - nu includ netmask-ul  protocoale classless (RIPv2, EIGRP, OSPF,IS-IS)

Clase de protocoale de rutare

Există mai multe clase de protocoale de rutare clasificate astfel : 1. protocoalele de rutare pentru reţele ad-hoc apar în reţele cu puţină sau chiar fără infrastructură, 2. protocoalele de rutare internă sunt utilizate în interiorul sistemelor autonome, 3. protocoalele de rutare externă sunt utilizate între sistemele autonome.

Vom discuta în continuare despre principalele clase de protocoale de rutare: 1. Protocoale cu rutare internă (Interior Gateway Protocols - IGP ) -

RIP (Routing Information Protocol) este un protocol mai vechi de rutare cu vectori-distanţă

-

IGRP (Interior Gateway Routing Protocol) este un protocol de rutare cu starea legăturilor, utilizat pe scară largă, dezvoltat de Cisco Systems. Este brevetat şi acceptat doar pe routere Cisco.

-

EIGRP (Enhanced Interior Gateway Routing Protocol) este un protocol de rutare bazat pe protocolul IGRP, predecesorul său. Este proprietate Cisco.

-

OSPF (Open Shortest Path First) este un protocol cu starea legăturilor, cu un standard deschis.

-

IS-IS (Intermediate System to Intermediate System) este un protocol bazat pe modelul de referinţă OSI (engleză: Open Systems Interconnection - Reference Model).

2. Protocoale cu rutare externă (Exterior Gateway Protocols - EGP ) -

EGP (Exterior Gateway Protocol)

-

BGP (Border Gateway Protocol: în versiunea curentă, BGPv4, datează din anii 1995) este un protocol de rutare modern, utilizat între sisteme autonome.

Un protocol extern transportă informaţiile de rutare între entităţi administrative independente, cum ar fi două corporaţii sau două universităţi. Fiecare dintre aceste entităţi menţine o infrastructură de reţea independentă şi foloseşte EGP pentru a putea comunica cu cealaltă entitate. Astăzi, cel mai popular protocol extern, BGP, este folosit între reţelele conectate la Internet şi a fost proiectat special pentru acest lucru. Un protocol intern este folosit în interiorul unui singur domeniu administrativ, sau între grupuri apropiate care cooperează. Spre deosebire de protocoalele externe, IGP tinde să fie mai simplu; el rezolvă suprasolicitările venite din partea unui router. Aceste protocoale nu pot fi utilizate în reţelele mari. Pentru comparaţie între clasele de rutare descriem acum rolul fiecărui protocol de rutare în parte.

Routing Information Protocol (RIP) este protocolul intern cel mai des folosit în sistemele UNIX. RIP este integrat în cele mai utilizate sisteme UNIX. RIP selectează ruta cu cel mai mic "număr de hopuri" (metrică) ca fiind ruta cea mai bună. Numărul de hopuri reprezentat de acest protocol este numărul de porţi prin care trrebuie să treacă datele pentru a ajunge la destinaţie. RIP consideră cea mai bună rută ca fiind cea care foloseşte cele mai puţine porţi. Această alegere de rute se face cu ajutorul unor algoritmi de tip vector-distanţă. RIP este uşor de implementat şi de configurat.

Dar are şi multe impedimente: -

Diametrul reţelei este limitat: cea mai lungă rută RIP este de 15 hopuri iar o rută RIP nu poate menţine o tabelă de rutare completă pentru o reţea care are destinaţii mai departe de 15 hopuri; de asemenea, numărul hopurilor nu poate fi incrementat din cauza următorului impediment.

-

Convergenţa este lentă: pentru a şterge o rută proastă este uneori nevoie de schimbul de multiple pachete-de-revizuire (update packets) până ce costul (lungimea) rutei devine 16; aceasta se mai numeşte şi "numărarea la infinit" (RIP

continuă să incrementeze costul rutei până ce devine mai mare decât cea mai mare metrică RIP validă). RIP poate aştepta 180 secunde înainte de a şterge rutele invalide. În termeni tehnici, aceasta se mai numeşte şi întârzierea "convergenţei de rutare" (îi ia mult timp tabelei să reflecte starea curentă a reţelei). Rutarea de clasă RIP interpreţează toate adresele în funcţie de nişte reguli de clasă. Pentru acest protocol, toate adresele sunt de clasă A, B, sau C (de aceea RIP este incompatibil cu reţelele CIDR). În multe reţele, timpul de convergenţă al RIP şi scalabilitatea acestuia sunt mai slabe şi nu este considerat a fi alegerea potrivită pentru rutare deoarece, în plus, în comparaţie cu EIGRP, OSPF sau cu IS-IS (ultimele două fiind cu stare a legăturilor), şi limita de hopuri reduce sever dimensiunea reţelei. Pe de altă parte, este uşor de utilizat şi de configurat. RIP este unul dintre cele mai longevive protocoale. Acesta este şi unul dintre cele mai usor de confundat protocoale, din cauza varietăţii de protocoale de rutare care au acelaşi nume. RIP şi multe alte protocoale asemănătoare s-au bazat pe acelaşi set de algoritmi care folosesc vectori de distanţă comparînd matematic rutele pentru a indentifica cea mai bună cale spre orice adresă-destinaţie dată. În ciuda vârstei destul de avansate a protocolului RIP şi a apariţiei mai multor protocoale de rutare mai sofisticate, acesta este departe de a fi considerat învechit. Acest protocol este matur, stabil, în mare măsură suportat, şi uşor de configurat. Simplitatea lui se potriveşte foarte bine la reţelele stub şi în sisteme autonome mici care nu au destule căi redundante pentru a suporta suprasolicitările protocoalelor sofisticate.

EIGRP a fost dezvoltat de către Cisco cu scopul de a îmbunătăţi protocolul RIP pe vremea cînd IETF încă lucra la dezvoltarea OSPF -ului. EIGRP este un protocol brevetat. Acest protocol elimină unele dintre defectele protocolului RIP şi are unele îmbunătăţiri ce constau în: folosirea de metrici compuse, rutarea pe căi multiple, mânuirea rutelor implicite. Evoluţia protocolului EIGRP furnizează compatibilitate şi operaţii precise cu rutere EIGRP. Ca şi capacităţi cheie care dinting EIGRP de alte protocoale de rutare enumerăm: convergenţa rapidă, suport pentru mască de subreţea variable-length, suport pentru update, suport pentru multiple network layer protocols. EIGRP are avantaje ca: flexibilitate, configurare simplă, viteză îmbunătăţită precum şi consumarea resurselor. Dealtfel, poate fi un protocol unic atît pentru IP cît şi pentru protocoale non-IP, eliminînd nevoia de a folosi multiple protocoale de rutare într-o reţea multi-protocol. Acest protocol de rutare este unul dintre cele mai diversificate şi robuste protocoale de rutare. Combinaţia sa unică de caracteristici îmbină cele mai bune atribute ale protocoalelor de vector-distanţă cu cele mai bune atribute ale protocoalelor cu starea

legăturilor. Se obţine astfel, ca rezultat, un protocol de rutare hibrid care sfidează împărţirea pe categorii a protocoalelor convenţionale. Poate fi folosit împreună cu IPv4, AppleTalk, şi IPX. Mai mult, arhitectura sa modulară permite ca Cisco să adauge suport pentru alte protocoale de rutare importante care vor apărea în viitor. Spre deosebire de alte protocoale de rutare bazate pe vectori-distanta, EIGRP nu mandatează o revizuire periodică al tabelelor de rutare între rutere vecine dar foloseşte, în schimb, un mecanism de descoperire / recuperare pentru a se asigura că vecinii sunt conştienţi de accesibilatea fiecăruia în parte.

Open Shortest Path First (OSPF) este alt protocol cu starea legăturilor dezvoltat pentru TCP/IP. Se foloseşte în reţele foarte mari şi dispune de câteva avantaje faţă de RIP. Similar cu Interior Gateway Routing Protocol (IGRP), OSPF a fost creat denevoie pentru că Routing Information Protocol (RIP) a devenit incapabil să servească interreţele mari, eterogene. OSPF are două mari caracteristici: -

protocolul este deschis, ceea ce înseamnă ca specificaţiile sale sunt de domeniu

-

public se bazează pe algoritmul SPF (Shortest Path First).

Deoarece dimensiunea şi viteza Internetului au crescut, limitările protocolului RIP i-au diminuat popularitatea acestuia. În contrast cu RIP, OSPF este considerat acum a fi protocolul de rutare intern preferat de reţeaua Internet.

Ideea principală: în loc să schimbe informaţii despre distanţele până la destinaţii (ca în cazul protocolului RIP), toate nodurile vor menţine hărţi specifice ale reţelei care sunt revizuite după fiecare schimbare din topologie; aceste hărţi sunt apoi folosite pentru a determina rute care sunt mai fiabile decât cele în cazul protocoalelor cu vectori-distanţă; rutele determinate de OSPF par a fi la fel de precise ca şi cele determinate central, totuşi această determinare fiind distribuită. Astfel, spre deosebire de RIP, OSPF împarte informaţii despre vecinii săi cu întreaga reţea (cel mult un singur system autonom). RIP nu încearcă să înveţe despre întreaga reţea Internet, iar OSPF nu încearcă să se promoveze în întregul Internet. Nu acesta este scopul lor. Ele sunt protocoale de rutare interne şi, în acest sens, slujba lor este de a construi rutarea în cadrul unui sistem autonom. Cele mai importante avantaje ale protocolului OSPF sunt: facilităţi de securitate, facilităţi de căi multiple, facilităţi în ceea ce priveşte utilizarea metricilor de costuri diferite, suport integrat atât pentru rutarea unicast cît şi pentru cea multicast, convergenţă rapidă.

În mod clar, OSPF dispune de multă flexibilitate pentru a subdiviza un sistem autonom. O problemă a protocolului cu legare de stare este cantitatea mare de date care poate fi colectată în baza de date cu şi de timpul prea lung care este necesar pentru a calcula rutele pentru acele date. OSPF este probabil cel mai folosit protocol IGP în reţele de dimensiuni mari. În contrast cu RIP sau BGP, OSPF nu foloseşte TCP sau UDP dar foloseşte direct protocolul IP 89. OSPF domină protocoalele de rutare IGP, mai ales în reţele Enterprise.

Intermediate System to Intermediate System (IS-IS) este un protocol de rutare intern din familia protocoalelor OSI. Implementează algoritmul folosind starea legăturilor (link-state), după principiul Shortest Path First (SPF). A fost protocolul folosit pentru T1 NSFNET şi este încă folosit de anumiţi provideri mari de servicii. IS-IS rămâne un protocol necunoscut pentru majoritatea administratorilor de reţea şi a fost preponderent folosit de providerii de servicii care aveau de gestionat o reţea mare de calculatoare. IS-IS a devenit mai cunoscut în ultimii ani şi a devenit o alternativă viabilă a protocolului OSPF.

Dacă dorim să realizăm o comparaţie între IS-IS şi OSPF trebuie să avem în vedere anumite aspecte: -

ambele protocoale utilizează rutarea folosind starea legăturilor, având implementat algoritmul lui Dijkstra de aflare a rutei optime în cadrul unei reţele.

-

au suport pentru lungimi variabile ale măştilor de subreţea (subnet masks),

-

pot folosi rute multiple de descoperire a vecinilor folosind pachete ecou

-

au suport pentru autentificare în cazul update-urilor.

Dacă OSPF este creat special pentru a ruta IP, IS-IS este un protocol pentru ISO CLNS. IS-IS nu foloseşte IP pentru a transporta mesajele cu informaţii. Routerele IS-IS construiesc o reprezentare topologică a reţelei; această hartă indică IP-ul subreţelelor în care poate fiecare router IS-IS să ajungă, cunoscând şi calea de cost redus. O altă diferenţă ar fi metoda prin care topologia IS-IS transferă informaţiile prin reţea. Deoarece OSPF este mai popular, protocolul are un set bogat de extensii şi funcţii adăugate. Sunt tot mai multe păreri care spun că IS-IS poate satisface reţele de dimensiuni mai mari. În plus, IS-IS este mult mai neutru din punct de vedere al tipurilor de adrese de reţea pe care le poate ruta în timp ce OSPF a fost creat numai pentru Ipv4. În acest sens, IS-IS a fost mult mai uşor de adaptat să suporte Ipv6, în timp ce OSPF a avut nevoie de o revizie majoră (OSPF v3).

IS-IS diferă de OSPF prin felul în care "zonele" sunt definite şi prin felul în care are loc rutarea între aceste zone. Routerele IS-IS pot fi de Nivel1 (intra-area), Nivel2 (interarea) sau Nivel1-2 (ambele). Un router de Nivel2 poate fi aflat în relaţie doar cu un alt router de acelaşi nivel. Schimbul de informaţii se poate realiza doar între routere de acelaşi nivel (fie ele de Nivel1 sau de Nivel2). Astfel a fost implementat routerul de Nivel 1-2 care realizează schimbul de informaţii între routerele intra-area şi cele inter-area. În OSPF, zonele sunt delimitate astfel încât Area border router (ABR) se află de fapt în două sau mai multe zone. De asemenea este delimitată o zonă Area0, prin care trebuie să treacă tot traficul inter-area. Din punct de vedere logic, OSPF se aseamănă cu o pânză de păianjen sau o topologie stea de mai multe zone conectate cu Area0, în timp ce IS-IS creează o topologie logică asemănătoare unei vertebre, în care routerele de Nivel2 au ramuri care se separă în routere de Nivel1-2 şi Nivel1.

The Border Gateway Protocol (BGP) este protocolul de bază al Internetului. Acesta funcţionează prin menţinerea unei tabele de reţele IP care stabileşte modul de conectare între sisteme autonome. BGP este un protocol de rutare între sisteme autonome. Un sistem autonom este o reţea sau un grup de reţele sub o administrare unică cu aceleaşi reguli de routare în toată reţeaua. BGP este folosit pentru a comunica informaţii despre rute pentru Internet şi este protocolul folosit între providerii de servicii Internet. BGP este cel mai folosit protocol extern de rutare. Este robust şi scalabil şi se bazează pe IDRP. BGP moşteneşte abilitatea sistemelor autonome de a putea alege rutele şi de a-şi implementa regulile de rutare fără a trebui să depindă de o autoritate centrală. Ca protocol extern, cel mai important lucru este acela ca majoritatea sistemelor nici nu îl folosesc, deoarece nu sunt nevoite să furnizeze servicii externe. Dar BGP are şi câteva neajunsuri: în primul rând necesită configuraţie manuală

excesivă, BGP 4 are suport numai pentru Ipv4 (o versiune "multiprotocol" fiind în dezvoltare). Fiind necesară o politică de rutare se implementează soluţii ca: BGP tunnelling, Source Demand Routing, IDPR şi MPLS. Alegerea protocolului necesită de asemenea câteva cunoştinţe de bază: Este posibil să folosim un protocol intern în locul unuia extern, şi viceversa, dar acest lucru nu este indicat. Protocoalele externe sunt proiectate pentru reţele mari, astfel încât complexitatea lor şi fenomenul de suprasolicitare a ruterului, pot copleşi o reţea mică ori medie. De cealaltă parte, protocoalele interne nu se pot folosi pentru reţelele mari. În momentul alegerii unui protocol am putea alege fie rutarea folosind starea legăturilor (link-state), fie rutarea cu vectori distanţă (distance-vector); însă, alegerea doar în funcţie de algoritmul folosit nu este recomandată. Vom prezenta şi alte criterii de alegere care ne vor ajuta să selectăm protocolul care se potriveşte cel mai bine reţelei pe care o gestionăm: -

trebuie să avem în vedere destul de repede că protocolul se va adapta schimbărilor intervenite în reţea. Aici intervine timpul de convergenţă, care este cantitatea de timp scursă de la întâlnirea unei schimbări în reţea până la restabilirea consistenţei şi modificarea tabelei de rutare. Ideal ar fi ca acest timp să fie suficient de mic astfel încât să nu poată fi detectat de utilizatori.

-

Un alt criteriu important este consumul de resurse, astfel protocolul de rutare trebuie să aibă suport pentru lungimi variabile de măşti de subreţea. Trebuie să considerăm ca importante: consumul de bandă realizat de mesajele protocolului dar şi câtă putere de procesare şi memorie foloseşte routerul. Un protocol cu starea legăturii va gestiona mai bine consumul de bandă, iar un protocol cu vectori distanţă va gestiona consumul memoriei şi al procesorului.

Trebuie ţinut cont şi de felul în care se iau în vedere rutele multiple către o destinaţie. Acest lucru poate să fie critic sau nu în reţeaua gestionată. În cazul în care nu există căi redundante în reţea atunci acest aspect ar putea să nu intereseze; există însă pericolul adăugării acestor căi în reţea în viitor, fiind astfel necesară schimbarea protocolului pentru a putea satisface noile cerinţe. Putem considera şi modul în care protocolul este scalabil în funcţie de dimensiunile pe care le poate atinge reţeaua. Protocoalele care folosesc starea legăturilor scalează mai bine, dar câteva protocoale cu vectori distanţă, cum ar fi EIGRP, au putut fi folosite şi în reţele cu mai mult de 1000 de rutere. Un aspect final legat de faptul că protocolul este standard deschis sau este un protocol brevetat este relevant din cauza politicii de care este constrânsă organizaţia care deţine reţeaua sau de faptul că ruterele din reţea trebuie să fie compatibile.

Tabelul de mai jos identifică criteriile prezentate mai sus. Protocol

RIP

OSPF

IGRP

EIGRP

Tipul

vectori distanţă

starea legăturilor

vectori distanţă

vectori distanţă

Timpul de Convergenţă

încet

rapid

încet

rapid

VLSM

nu

da

nu

da

Consum de Bandă

ridicat

scăzut

ridicat

scăzut

Consum de Resurse

scăzut

ridicat

scăzut

scăzut

Suport căi multiple

nu

da

da

da

Scalabilitate

nu

da

da

da

Brevetat

nu

nu

da

da

Protocol Non-IP

nu

nu

nu

da

Protocolul de reţea reprezintă un set de reguli de comunicare în reţea care permite interconectarea logică a reţelelor şi echipamentelor. Cel mai răspândit protocol la ora actuala se numeste TCP/IP. Datorită versatilităţii sale, se poate folosi atât pentru conectarea locală, cât şi pentru conectarea la distanţă.

Nota: Este bine de reţinut că TCP/IP nu este singurul protocol care a supravieţuit în cei peste 30 de ani de evolutie a tehnicii digitale. Se folosesc încă, deşi la o scară sensibil mai mică, protocolul IPX/SPX creat de Novell şi DECnet/LAT creat de Digital Equipment Corporation, atât în mediu corporatist, cât şi industrial.

1. parametrii TCP/IP Parametrarea protocolului TCP/IP presupune atribuirea unei adrese IP (ip address) şi definirea unei ”măşti de reţea“ (network mask) pentru fiecare dispozitiv care accesează reţeaua. Pentru a accesa şi alte reţele externe, este necesar să se parametreze şi o ”ieşire implicita“ (default gateway). O adresă TCP/IP este constituită din două elemente: adresa reţelei şi adresa locală. Cele două elemente se compun prin alipire şi rezultă o adresă ”unică“ pentru fiecare dispozitiv de reţea. Există mai multe scheme de adrese posibile, dar în continuare se va discuta despre adresele de clasa C, care permit interconectarea a maxim 254 dispozitive într-o singură reţea locală.

2. adresa locală (LAN) Vom analiza trei exemple de adrese de clasa C: Exemplul 1 IP address: 192.168.0.11 Network mask:255.255.255.0 Exemplul 2 IP address: 192.168.2.2 Network mask:255.255.255.0 Exemplul 3 IP address: 192.168.123.101 Network mask:255.255.255.0 Pentru analiză, adresa din exemplul 3 se compune din adresa de reţea 192.168.123 şi respectiv adresa locală 101 De asemenea, un alt PC din reţeaua 3 poate avea adresa IP: 192.168.123.3 şi un altul: 192.168.123.249. Adresa routerului de conectare la Internet se supune aceleiaşi reguli: trebuie să fie din aceeaşi reţea locală: (192.168.123), la care adăugăm o adresă locală liberă, de exemplu 254. Adresa de LAN completă pentru router va fi deci: IP address: 192.168.123.254 Masca de reţea este cea care îi 'spune' echipamentului cum să calculeze adresa de reţea şi adresa locală plecând de la adresa completă. Într-o reţea simplă (flat network), masca de reţea trebuie să fie aceeaşi pentru toate dispozitivele din reţeaua locală. Pentru clasa C aleasă în exemplele mele va fi: Network mask: 255.255.255.0 Acest router serveşte drept ieşire la Internet (default gateway) pentru celelalte PC-uri, deci pentru acestea din urmă va trebui să setăm ca ieşire implicită adresa routerului. Parametrarea completă pentru PC-ul din exemplul 3 va fi : PC nr. 1 IP address: 192.168.123.101

Network mask: 255.255.255.0 Default Gateway :192.168.123.254 Nota 1: Router-ul nu are nevoie de “Default gateway“ pe partea de LAN. El va avea sarcina să routeze reţeaua locală prin interfaţa sa WAN proprie către reţeaua la distanţă, care va avea un alt router care îl va conecta mai departe, şi tot aşa până la destinaţie. Nota 2: Adresa locală are doar un rol generic. Teoretic se poate alege orice adresă, dar trebuie să se păstreze consistenţa adresării. 3. a) Adresa WAN (TCP/IP) Reţelele WAN se pot împărţi în două categorii mari: reţele WAN private şi reţele WAN publice. Adresele IP pentru interfeţele WAN ale routerelor ce conectează una sau mai multe reţele private pot fi alese după dorinţa celui ce proiectează reţeaua, cât timp se respectă regulile de routare. Când trebuie însă să setăm interfaţa WAN a unui router care conectează o reţea locală la Internet, adresa interfeţei WAN a router-ului este atribuită de către furnizorul de Internet, deci nu mai poate fi aleasă la întâmplare. Furnizorul trebuie deci să ofere adresa IP, masca de reţea, ieşirea implicită şi, în plus, adresa serverului de DNS. Serverul DNS are rolul de a converti un nume generic de Internet la adresa IP asociată. Protocolul TCP/IP ”funcţionează“ doar cu adrese IP, dar s-a ”creat“ un dicţionar denumit Domain Name System (DNS) care transformă adresele IP abstracte în denumiri mai uşor de ţinut minte, care să aibă o semnificaţie. Exemplu: www.google.com are adresa 209.85.129.99 . 3. b) Adresa WAN (PPPoE) Un alt protocol folosit de către furnizorii cu multi clienti este ”Point-to-Point Protocol over Ethernet“. Acesta necesită ca parametri un ”nume de utilizator“ (user name) şi o ”parolă“ (password). Adresa IP a DNS-Server-ului poate fi setată manual sau poate fi încărcată automat. Nota: Adresa IP a DNS-Server-ului nu este obligatoriu să fie din aceeaşi reţea cu interfaţa WAN. 4. DHCP În reţelele mari, parametrarea fiecărui PC care ce conectează în reţeaua locală poate fi anevoioasă, de aceea s-a creat un sistem automatizat. Pe PC-ul client se bifează opţiunea DHCP sau ”automatically”, urmând ca la pornire PC-ul să ”ceară“ parametrii TCP/IP necesari de la un ”DHCP Server”, daca acesta există în reţeaua locală.

Se poate configura router-ul să functioneze ca şi ”DHCP Server”, activând această funcţie cu o bifă în dreptul opţiunii : ”Use router as DHCP server”. De obicei se specifică prima şi ultima adresă din gama de adrese automate. Se pot folosi, de asemenea, în aceeaşi reţea şi adrese fixe (parametrate manual), singura regulă ce trebuie respectată fiind cea a adreselor unice per LAN. Conectarea cablurilor Pe spatele router-ului se află în mod normal 4 conectori (uneori 5, alteori chiar 8 sau 9) de tip RJ45 pentru conectare LAN şi un conector RJ45 pentru conectare WAN. În conectorii de LAN se vor conecta PC-urile locale, iar în conectorul notat WAN se va conecta cablul care vine de la furnizorul de Internet. În caz de conectare greşită, conexiunea nu va funcţiona, dar partea bună este că, în mod normal, nimic nu se strică. Wireless Conectarea wireless este privită cu o nemeritată suspiciune de majoritatea utilizatorilor neprofesionişti. De vină pentru acest mit sunt setările de fabrică, care asigură de obicei accesul direct, în modul necriptat, în scopul oferirii unei uşurinţe maxime la instalare. Explicarea parametrilor Wireless şi setarea corectă, care să ofere protecţie împotriva conectării neautorizate, a făcut subiectul unui capitol anterior.

Unitatea de învăţământ __________________

IV. Fişa rezumat Clasa ________________

Nr. Crt. 1 2 3 4 ... Y

1

Nume şi prenume elev

Profesor______________________ Competenţa 1

A1

A2

Competenţa 2 AX

A1

A2

Competenţa 3 A3

A1

A2

A3

zz.ll.aaaa 1

zz.ll.aaaa – reprezintă data la care elevul a demonstrat că a dobândit cunoştinţele, abilităţile şi atitudinile vizate prin activitatea respectivă

Observaţii

V. Bibliografie 1. Internetworking Technology Handbook 2. TCP/IP Network Administration 3. Managing IP Networks with Cisco Routers 4. http://www.nada.kth.se/kurser/kth/2D1490/00-01/ 5. Wikipedia 6. Cisco Systems 7. Norton, Peter – Kearns, Dave, "Retele de Calculatoare", editura Teora, 1999 8. Munteanu, A., Greavu–Serban, A., „Retelele locale de calculatoare - Proiectare si Administrare” , Editura Polirom, 2006; 9. Scripcariu, L., Scripcariu, I., „Retelele de calculatoare”, Editura “Tehnopress” Iaşi, 2003; 10. Tanenbaum, A., „Retele de Calculatoare”, ed. a 3 – a, Editura Computer Press Agora, 1998.

Conectarea calculatoarelor la reţea

Cuprins I. Introducere ................................................................................................................................. 2 II. Documente necesare pentru activitatea de predare .......................................................... 2 III. Resurse .................................................................................................................................... 3 Tema 1. Instalarea plăcii de reţea.......................................................................................... 3 Fişa suport: Instalarea plăcii de reţea ............................................................................... 3 Tema 2. Configurarea plăcii de reţea ...................................................................................... 23 Fişa suport: Configurarea plăcii de reţea........................................................................... 23 Tema 3. Conectarea calculatorului la reţea prin intermediul modemului .......................... 37 Fişa suport - Conectarea calculatorului la reţea prin intermediul modemului............. 37 V. Bibliografie .............................................................................................................................. 45

1

I. Introducere Materialele de predare reprezintă o resursă – suport pentru activitatea de predare, instrumente auxiliare care includ un mesaj sau o informaţie didactică. Prezentul material de predare, se adresează cadrelor didactice care predau în cadrul şcolilor postliceale, domeniul Informatică, calificarea Administrator reţele locale şi de comunicaţii, modulul Conectarea calculatoarelor la reţea, pentru care a fost elaborat materialul, are alocate un număr de 50 ore, cu următoarea structură: Laborator tehnologic 40 ore Activităţi de predare 10 ore Parcurgerea modulului se face în săptămânile S1-S2 de şcoală Competenţa/rezultatul Teme învăţării Instalează o placa de Tema 1. Instalarea plăcii de rereţea ţea

Fisa suport: Instalarea plăcii de reţea

Configurează placa de reţea

Tema 2 Configurarea plăcii de reţea

Fisa suport: Configurarea plăcii de reţea

Instalează modemul

Tema 3. Conectarea calculatorului la reţea prin intermediul modemului

Fisa suport: Conectarea calculatorului la reţea prin intermediul modemului

Fise suport

Absolventul învăţământului postliceal cu specialitatea Administrator reţele locale şi de comunicaţii trebuie să fie capabil să utilizeze echipamentele reţelelor de calculatoare, să cunoască şi să utilizeze protocoale şi terminologii de reţea, să cunoască şi aplice topologii de reţele locale (LAN) şi reţele globale (WAN), modele de referinţă OSI (Open System Interconnection), să utilizeze cabluri, unelte pentru cablarea structurată, routere în conformitate cu standardele în vigoare.

II. Documente necesare pentru activitatea de predare Pentru predarea conţinuturilor abordate în cadrul materialului de predare cadrul didactic are obligaţia de a studia următoarele documente: Standardul de Pregătire Profesională pentru calificarea Tehnician echipamente de calcul, nivelul 3 avansat – www.tvet.ro, secţiunea SPP sau www.edu.ro, secţiunea învăţământ preuniversitar Curriculum pentru calificarea Tehnician echipamente de calcul, nivelul 3 avansat – www.tvet.ro, secţiunea Curriculum sau www.edu.ro, secţiunea învăţământ preuniversitar.

III. Resurse Tema 1. Instalarea plăcii de reţea Fişa suport: Instalarea plăcii de reţea Acest material vizează competenţa: Instalarea plăcii de reţea

1.1. Tipuri de reţele 1.1.1. Ethernet Definiţie Ethernet (Wikipedia) este denumită o familie de tehnologii de reţele de calculatoare, bazate pe transmisia cadrelor (frames) şi utilizate la implementarea reţelelor locale de tip LAN. Numele provine de la "eter", care multă vreme s-a crezut că este mediul în care acţionau şi comunicau zeităţile. Ethernetul se defineşte printr-un şir de standarde pentru cablare şi semnalizare aparţinând de primul nivel din Modelul de Referinţă OSI - nivelul fizic (Physical Layer), asigurând conectivitatea la o reţea pe nivelele Media Access Control (MAC) / Data Link Layer şi având un format de adresare comun. Ethernet foloseşte: - o topologie logică de tip magistrală sau broadcast - o topologie fizică de tip magistrală sau stea. Vitezele de transfer standard sunt de 10 Mbps şi 100 Mbps, dar noile standarde specifică şi Gigabit Ethernet care este capabil să obţină viteze de până la 1000 Mbps (1 Gbps) Arhitectura

Topologia fizică

Topologia logică

Magistrala Ethernet

Stea

Magistrala

Stea extinsă

1.1.2. Token Ring Reţeaua Token Ring a fost concepută de suedezul Olof Soderblom. Reţeaua a fost dezvoltată de IBM în anii ’70 şi a reprezentat o alternativă la reţeaua Ethernet. Prima versiune de reţea Token Ring opera pe un cablaj în topologie stelară, realizat cu cablu STP de tip 1, la o viteză de 4Mbps.

Astăzi, reţelele Token Ring operează la viteze de 4Mbps şi 16Mbps, pe cabluri STP şi UTP, categoria 4 şi 5. La începutul anilor ’80, organizaţia IEEE a creat standardul 802.5, pentru specificarea nivelului fizic şi a subnivelului MAC al reţelei Token Ring, standard acceptat şi de ISO şi publicat ca standard ISO 8802.5 în anul 1992.

Iniţial, a avut un mare succes dar a intrat în declin după introducerea standardului 10BASE-T aparţinând Ethernet şi a standardului de cablare EIA/TIA 568 la începutul anilor ’90. Token Ring (topologie stea-cablată inel) este un exemplu de arhitectură în care topologia fizică este diferită de cea logică. Calculatoarele sunt conectate la un hub central, numit multistation access unit (MSAU). Cablajul formează o cale de date circulară, creând un inel logic. Inelul logic este creat de jetonul (token) care se deplasează printr-un port al MSAU către un calculator. Dacă respectivul calculator nu are date de transmis, jetonul este trimis înapoi către MSAU şi apoi pe următorul port către următorul calculator. Acest proces continuă pentru toate calculatoarele, dând astfel impresia unui inel fizic. In prezent Token-Ring este tot mai puţin folosită, majoritatea companiilor folosind Ethernet în reţelele locale. Arhitectura Topologia fizică Topologia logică Token Ring

Stea

Inel

1.1.3. FDDI (Fiber Distributed Data Interface )

FDDI este un tip de reţea Token Ring. Implementarea şi topologia FDDI diferă de arhitectura LAN Token Ring de la IBM. FDDI este folosit pentru a conectarea mai multor clădiri. Standardul FDDI a fost elaborat de ANSI şi preluat de ISO şi se referă la o reţea de tip inel dublu, pe fibră optică, asigurând o viteză de 100Mbs. Dimensiunile recomandate ale unei fibre optice sunt de 62,6/125 micrometri. Lungimea de undă a radiaţiei trebuie să fie de 1300 nm (infraroşu ) şi să varieze între 1270nm şi 1380nm.

Lungimea maximă a cablului optic este de 200Km şi 1000 de staţii. Lungimea unui inel împreună cu ramificaţiile sale (lobi ) nu poate depăşi 100Km Timpul maxim de propagare prin fiecare staţie este de 756ns şi prin 200Km de fibră optică este de 1,017 ms. O variantă modificată, pentru fire de cupru răsucite, se numeşte CDDI(Cooper Distributed Data Interface ) .

Structura reţelei FDDI Reţeaua este realizată din două inele de fibră optică (principal şi secundar ) prin care informaţia circulă în sensuri opuse. FDDI operează cu trei tipuri de dispozitive : 1. SAS (Single Attachement Station ) 2. DAS (Dual Attachement Unit ) 3. Concentrator

Dispozitivele de tip SAS se conectează numai la inelul primar prin intermediul unui concentrator. Orice defecţiune, deconectare sau oprire a acestor staţii nu afectează inelul şi reţeaua. Dispozitivele de tip DAS au două porturi notate cu A şi B. Aceste porturi conectează dispozitivul direct la cele două porturi. Orice defecţiune, deconectare sau oprire a acestor staţii afectează inelul şi reţeaua.

Transmisia datelor prin fibră optică se face în banda de bază prin modularea intensităţii radiaţiei luminoase în modul ON-OFF. Unui bit de 1 îi corespund o emisie de radiaţie iar unui bit de 0 nu.. (LASER-ul emite numai când se transmit biţi de 1 ). Arhitectura

Topologia fizică

Topologia logică

FDDI

Inel dublu

Inel

Sugestii metodologice Pentru predarea acestor conţinuturi este necesar să se recapituleze informaţiile din Fisa de documentare F3 noţiunile însuşite în cadrul modulului M4- anul I). Pentru secvenţa de informaţii de mai sus se recomandă: - promovarea metodelor de predare-învăţare active-participative care duc la rezolvarea problemei pusă în discuţie, şi anume identificarea tipurilor de reţele locale. - alegerea metodelor rămâne la latitudinea profesorului: discuţia de grup, masa rotundă, studiul de caz, în vederea încurajării iniţiativei, implicării şi creativităţii elevilor.

1.2. Tipuri de medii Până de curând, cablurile erau singurul mediu utilizat pentru a conecta echipamentele într-o reţea. Există multe tipuri de cabluri de reţea. Cablurile coaxiale sau torsadate folosesc cupru pentru a transmite date. Cablurile din fibră optică folosesc sticla sau materialul plastic pentru transmisia datelor. Aceste cabluri diferă în ceea ce priveşte lăţimea de bandă, dimensiunea şi costul.

1.2.1. Cablul coaxial Foloseşte semnale electrice pentru a transmite date intre echipamente . Cablul coaxial are un miez de cupru, înconjurat de un înveliş izolator, ecranaţi de o cămaşă exterioară de protecţie. cu o plasă metalică, acoperit apo. Acest tip de cablu este folosit pentru conectarea calculatoarelor dintr-o reţea. Exista mai multe tipuri de cablu coaxial: a) Thicknet sau 10BASE5 –viteze de 10 Mb/s până la o distanţă maximă de 500 de metri. b) Thinnet 10Base2 – viteze de 10 Mb/s până la o distanţă maximă de 185 de metri. c) RG-59 – Folosit mai ales pentru cablul de televiziune în Statele Unite. d) RG-6 – Cablu de o calitate mai bună decât RG-59, cu o lăţime de bandă mai mare şi mai puţin susceptibil la interferenţe.

1.2.2. Cablu UTP ( torsadat) (UNSHIELDED twisted Pair – cablu cu perechi răsucite, neecranat)

(IMAGINE CISCO - TREBUIE INLOCUITA) Cablul torsadat este un tip de cablu de cupru folosit în reţelele telefonice şi în majoritatea reţelelor Ethernet. Datele se transmit printr-un circuit realizat cu o pereche răsucită de cabluri, izolată pentru a oferi protecţie împotriva interferenţelor. Izolaţia de plastic este codificată pe culori. O izolaţie exterioară protejează fasciculul de perechi torsadate. Există două tipuri de cablu torsadat: a. Cablul torsadat neecranat (Unshielded twisted-pair - UTP) – are două sau patru perechi de fire. Deoarece prin cabluri curenţii au sensuri opuse, câmpurile magnetice generate de aceştia sunt de sens contra şi se anulează limitând degradarea semnalului cauzată de interferenţe electromagnetice (EMI) şi interferenţe în frecvenţa radio (RFI). UTP este cel mai folosit tip de cablu în reţele. Se poate întinde pe maxim 100 m (328 feet). b. Cablul torsadat ecranat (Shielded twisted-pair - STP) – zgomotul este ecranat de o folie metalică care acoperă fiecare pereche de fire. altă folie metalică înveleşte 4 perechi de fire. STP reduce zgomotele electrice din interiorul cablului. De asemenea reduce EMI şi RFI din exterior. - Ecranarea suplimentară duce la creşterea dimensiunii cablului STP precum şi a preţului acestuia iar folia metalică trebuie împământată la ambele capete. Dacă împâmântarea nu se face corect, ecranarea va acţiona ca o antenă, recepţionând semnale nedorite. STP este folosit mai ales în afara Americii de Nord.

1.2.3. Fibra optica

IMAGINE CISCO - TREBUIE INLOCUITA Fibra optică este conţine un cilindru foarte subţire din sticlă sau plastic prin care trece lumina pulsatorie. Un cablu cu fibră optică, conţine una sau mai multe fibre optice acoperite de o teacă sau cămaşă. Datorită faptului că este confecţionat din sticla, cablul cu fibră optică nu este afectat de interferenţele electromagnetice sau interferenţele cu frecvenţele radio. Transmisia se bazează pe conversia semnalelor electrice în impulsuri de lumină. Aceasta înseamnă că un cablu cu fibră optică poate transmite semnale care sunt mai clare, ajung mai departe şi au o lăţime de bandă mai mare decât cablurile de cupru sau alte metale. Preţul fibrei optice este mai mare decât al cablul de cupru şi conectorii sunt de asemenea mai costisitori şi mai greu de instalat. Conectorii pentru fibră optică sunt SC, ST şi LC. Aceste trei tipuri de conectori pentru fibra optică sunt half-duplex, ceea ce permite datelor sa circule într-o singură direcţie. Astfel, pentru comunicaţie este nevoie de două cabluri. Exista două tipuri de cabluri cu fibră optică: Multimode – Cablul are un miez mai gros decât cablul single-mode. Este mai uşor de fabricat, poate folosi surse de lumină mai simple (LED-uri) şi funcţionează bine pe distanţe de câţiva kilometri sau mai puţin. Single-mode – Cablul are un miez foarte subţire. Este mai greu de fabricat, foloseşte laser pentru semnalizare şi poate transmite semnale la distanţe de zeci de kilometri cu uşurinţă.

1.2.4. Wireless Mediul fără fir constă din componente ce comunică fără fir cu o reţea hibridă care foloseşte şi cabluri. Acest mediu oferă următoarele posibilităţi: a) conexiuni temporare la o reţea cablată existentă b) conexiuni de rezervă (backup) pentru o reţea existentă c) un anumit grad de portabilitate d) extinderea reţelelor dincolo de limitele impuse de cabluri. e) Foloseşte semnale radio, tehnologie infraroşu (laser) sau transmisii prin satelit

Intr-un WLAN (reţea locală fără fir), echipamentele wireless se conectează la puncte de acces din zona lor. Punctele de acces sunt de obicei conectate la reţea folosind cabluri de cupru. în loc sa fie nevoie de cabluri de cupru pentru toate staţiile din reţea, doar punctul de acces wireless este conectat la reţeaua cu cablare de cupru. Raza de acoperire pentru un WLAN poate fi mica şi limitata la o camera sau poate fi mai mare.

Sugestii metodologice Clasa poate fi organizată pe grupe de 3-4 elevi. Activitatea de învăţare 1.2.1. - Cabluri – fibra optica – wireless

Pentru predarea acestor conţinuturi este necesar să se recapituleze informaţiile din Fişele de documentare F2. Mediul de comunicare prin cupru , F3. Tipuri de cabluri de CU , sertizare, testare, F4. Mediul de comunicare prin fibra optică, F5. Mediul de comunicare Wireless, din modulul M8

Test de evaluare

1.3. Arhitectura magistralei de date Este foarte important ca placa de reţea şi magistrala de date să se potrivească.

1.3.1. ISA – (Industry Standard Arcghitecture) - este arhitectura folosită de calculatoarele IBM PC, XT TM şi AT. Este permisă adăugarea în sistem a diferitelor plăci interschimbabile, prin inserarea acestora în conectori de extensie (sloturi). Există plăci adaptoare de 8 şi de 16 biţi precum şi sloturi de 8 şi de 16 biţi.

1.3.2. EISA – (Extended Industry Standard Arcghitecture) – oferă o magistrală de 16 biţi, compatibilă cu ISA , asigurând, în plus, caracteristici introduse de IBM pentru magistrala sa Micro Channel Architecture

1.3.3. Micro Channel Architecture – este incompatibilă cu magistrala ISA , atât din punct de vedere fizic cât şi electric. Această magistrală funcţionează atât pe 16 cât şi pe 32 de biţi şi poate fi condusă de mai multe procesoare de magistrală.

1.3.4. PCI (Peripheral Component Interconnect) – este o magistrală pe 32 de biţi folosită de calculatoare Pentium şi Apple Power Macintosh. Arhitectura magistralei poate funcţiona Plug and Play (autoconfigurare) Magistrala PCI este utilizată de aproape fiecare platformă de calcul din 1992. Originalul33 MHz, 32-bit oferă o lăţime de bandă de vârf teoretică de 133 megaocteţi pe secundă (MB/sec). În timp, industria a evoluat de la platforma de arhitectura offloading la AGP şi PCI-X, care sunt variante ale PCI. Magistrala PCI lucrează intr-o bandă îngustă de frecvenţă sau de tensiune. În plus, magistrala PCI nu acceptă caracteristici avansate, cum ar fi puterea de management, schimbarea de periferice, pentru a garanta lăţime de bandă în timp real. În acelaşi timp, PCI este limitat la o singură direcţie (a trimite sau a primi), la un moment dat. Originalul magistralelor PCI a fost conceput pentru a sprijini grafica 2D,o mai mare performanţă a diskului. Datorită cerinţelor de lăţime de bandă pentru grafica 3D Intel şi mai mulţi furnizori de grafică au creat AGP (caiet de sarcini), care a dedicat o mai mare viteză magistralei PCI pentru operaţiuni grafice.

Magistrala PCI oferă până la 133 MB / sec la conectatarea dispozitivelor de I/O. Un număr de dispozitive I/O pot satura sau consuma un procent ridicat de această lăţime de bandă. PCI se foloseşte pentru conectarea dispozitivelor fizice la calculator. Poate fi un circuit integrat fixat chiar pe placa de bază, unit expansion card.

1.3.5 PCI EXPRESS PCI Express ( Peripheral Component Interconnect Express), abreviat official PCIe, este o placă de extensie proiectată să înlocuiască vechile standarde PCI, PCI-X şi AGP. A fost introdusă de INTEL în 2004 pentru calculatoarele personale. PCI Express sunt sloturi cu o mai mare viteza de conectare a perifericelor. PCI Express amplasate pe placa de bază a computerului sau pe un slot fixat pe acesta. Sloturile pot fi de mai multe dimensiuni în funcţie de viteza de slot. PCI Express sunt folosite pentru consumatori, servere şi aplicaţii industriale pentru a conecta dispozitivele periferice la placa de bază. Cea mai importantă diferenţă dintre PCIe şi magistralele PC anterioare este topologia pe legătura serială point-to-point . Interfaţa PCIe electrică este utilizată , de asemenea, şi în alte standarde, cum ar fi placa de interfaţă ExpressCard pentru laptop.

1.3.6. PCMCIA Personal Computer Memory Card International Association este un organism de standarde internaţionale care defineşte şi promovează PC Card (anterior cunoscuta sub numele de "PCMCIA"), precum şi standardele de ExpressCard. Deşi numele organizaţiei se referă la carduri de memorie, standardele lor nu sunt limitate la dispozitive de

memorie. Aceste carduri pot fi folosite pentru conectivitate wireless, modem şi alte funcţii în laptop / notebook PC-uri. În tehnica de calcul, PC Card (PCMCIA iniţial, sau PCMCIA Card) este o interfaţă concepută pentru calculatoare laptop. PC Card standard (precum şi succesorul ExpressCard) a fost definit pentru un calculator personal - Memory Card International Association(PCMCIA).

1.3.7. USB Interfaţa Universal Serial Bus (USB) este o interfaţă care are rolul de a conecta echipamente periferice la un calculator. Iniţial a fost proiectată pentru a înlocui conexiunile seriale şi paralele. Echipamentele USB sunt hot-swappable, ceea ce înseamnă că utilizatorii pot conecta şi deconecta echipamentele şi în cazul în care calculatorul este pornit. Conectorii USB sunt folosiţi de calculatoare, camere, imprimante, scannere, echipamente de stocare şi multe alte echipamente electronice. Un hub USB este folosit pentru a conecta mai multe echipamente USB. Un singur port USB al unui calculator poate conecta simultan până la 127 de echipamente diferite folosind mai multe hub-uri USB. Unele echipamente pot, de asemenea, să fie alimentate prin intermediul portului USB, eliminând astfel nevoia unei surse externe de alimentare. USB 1.1 permitea transmisia la viteze de pana la 12 Mbps în mod full-speed şi 1.5 Mbps în modul low speed. USB 2.0 permite transmisia la viteze de până la 480 Mbps. Echipamentele USB pot transfera date până la viteza maximă permisă de portul la care sunt conectate. Există două feluri de a trimite informaţii printr-un cablu sau chiar de la aplicaţie la aplicaţie: serial şi paralel - serial înseamnă bit cu bit pe un singur canal de comunicaţie şi paralel înseamnă tot bit cu bit, dar în paralel pe mai multe canale de comunicaţie. Magistrala USB reprezintă soluţia oferită comunicaţiilor seriale de nouă generaţie de calculatoare PC. Este o interfaţă serială rapidă, bidirecţională, ieftină şi uşor de folosit. USB a fost creată ca un standard industrial, o extensie a arhitecturii PC orientată spre armonizarea cu standardele de comunicaţie din telefonie, ceea ce este numit CTI (Computer Telephony Integration). Acest aspect este considerat fundamental din punct de vedere al aplicaţiilor generaţiei următoare. Avantajele acestei soluţii faţă de vechea interfaţă serială RS-232 transformată sunt: •

rata de transfer - poate atinge 12 Mbps faţă de 115 000 bps;

•

conectează până la 127 de dispozitive la PC, (ceea ce înseamnă că operează ca o magistrală) faţă de numai 2 dispozitive;

•

uşor de utilizat de către utilizatorul final (end user) - adăugarea/eliminarea de dispozitive în/din sistem este foarte comodă;

•

are un protocol flexibil;

•

este o soluţie ieftină de interconectare.

Magistrala permite ca perifericul să fie ataşat, configurat, folosit şi deconectat în timp ce gazda şi celelalte periferice operează. USB a fost proiectată în primul rând pentru utilizatorii care nu doresc să intre în detalii de instalare hardware, astfel sistemul complicat de cablare a fost înlocuit cu un control software. Toate problemele presupuse de inter-

conectarea mai multor dispozitive cu performanţe şi rate de transfer diferite sunt tratate prin software. Magistrala USB defineşte trei categorii de dispozitive fizice: •

gazda USB (USB Host)

•

funcţii USB (USB function)

•

distribuitoare USB (USB Hub)

Acestea sunt interconectate într-o topologie specifică de tip stea multiplă.

.

Sugestii metodologice

Pentru predarea acestor conţinuturi este necesar să se recapituleze informaţiile din Fişa de documentare F6. Arhitectura reţelelor locale din modulul M8. precum si Activitatea de învăţare 1.3.1. Identificarea şi caracterizarea tipului de magistrala de date din “materiale de învăţare M1 an II

1.4. Selectarea plăcii de reţea conform tipului de reţea, tipului de mediu şi arhitecturii magistralei de date. Scopul plăcii de reţea este de a realiza conexiunea dintre un calculator şi o reţea locală la care acesta este conectat. Placa de reţea reprezintă legătura fizică dintre cablul de reţea şi magistrala internă a sistemului. Exista trei variante de plăci disponibile pe piaţă: 8-bit, 16-bit şi 32-bit. Cu cât este mai mare numărul de biţi pe care se face transferul de date, cu atât viteza de transmisie suportată de placa de reţea este mai mare. Majoritatea plăcilor din acest moment suportă transfer de 10/100MBps, viteza de transmisie fiind determinată automat în funcţie de capabilităţile plăcii de reţea de la celălalt capăt al conexiunii. Termenul „modem” este o prescurtare a expresiei „MOdulator-DEModulator”, care desemnează operaţiile efectuate de acest dispozitiv. Scopul unui modem este de a transmite informaţii în format digital prin intermediul liniilor telefonice. Modemul, la transmiterea datelor în exterior (linia telefonica), modulează informaţiile într-un format compatibil cu linia telefonică, în timp ce la primirea datelor din exterior demodulează semnalul pentru a obţine forma iniţială a datelor. Modemurile fără cablu convertesc informaţiile digitale în semnale radio şi invers. Reţelele locale au apărut ca urmare a necesităţii accesului mai multor angajaţi ai unei instituţii la colecţii de date procesate şi stocate pe diferite calculatoare.

Transferul de date între calculatoare se realizează printr-un cablu special de reţea, de tip BNC sau UTP. Un PC personal care lucrează izolat sau care comunică doar prin modem cu alte PCuri, nu are nevoie de o placă de reţea. Avantajul comunicării prin placa de reţea este că aceasta este mult mai stabilă şi rapidă decât prin modem, iar dezavantajul este ca aceasta funcţionează bine numai pe distanţe mici, până la câteva sute de metri. În cazul PC-urilor cu rol de gateway (poartă) între reţele locale, sau cu rol de router (nod de distribuţie) pentru mai multe subreţele într-un PC, pot fi montate mai multe plăci de reţea, pentru ca fiecare placă de reţea să asigure comunicarea cu un grup diferit de PCuri. Cel mai raspindit standard pentru plăcile de reţea este Ethernet. Placa de reţea se montează în cutia PC-ului, într-unul din sloturile de pe placa de bază, şi mufele ei ies la vedere în spatele PC-ului, unde se conectează cablul de reţea.

Plăcile de reţea mai vechi dispun de mufe BNC, iar plăcile mai noi au numai mufe UTP. Dar multe plăci de reţea au ambele tipuri de mufe. Mufa cilindrică este pentru reţele bazate pe cablu coaxial de tip BNC. Asemenea reţele permit conectarea mai multor PC-uri în serie, într-o reţea de tip ring. Conectarea cablului la placa de reţea se realizează printr-o mufa BNC în T. Dezavantajul acestui tip de reţea este că o întrerupere a cablului determină scoaterea din funcţiune a întregii reţele. Dar este o variantă de reţea mai ieftină. Mufa pătrată este pentru cablu de tip UTP, un cablu cu 8 fire folosit pentru comunicaţii rapide. Cablul UTP se foloseşte la o reţea de mai multe PC-uri conectate în stea. Fiecare PC este conectat la un swich printr-un cablu UTP separat, iar swich-ul permite comunicarea între ele. Aceasta reţea este mai scumpă, însă are avantajul că o întrerupere a cablului nu afectează decât conectarea la reţeaua PC-ului de la capătul lui, iar celelalte PC-uri continua să funcţioneze normal în reţea. Alegerea tipului de placă de reţea şi a cablurilor folosite depinde de condiţiile în care va funcţiona reţeaua respectivă.

Pentru a asigura compatibilitatea între calculator şi reţea, placa de reţea trebuie să se potrivească cu structura internă a calculatorului (arhitectura magistralei de date) şi să posede tipul de conector corespunzător cablului folosit. Datorită pierderilor de semnal pe linie, nu se recomandă utilizarea cablurilor mai lungi de 180 de metri. Semnalul transmis pe el ajunge prea slab la destinaţie ca să poată fi recepţionat corect. – Pentru viteză mare se alege soluţia cu cablu UTP dar este necesar şi un swich. – Plăcile rapide pot lucra în regimul 10/100/1000 (adică pot comuta, după necesitate, între 10 Mbps, 100 Mbps şi 1Gbps). – Tipul slotului în care va fi montată placa – În funcţie de configuraţia fizică a plăcii, ea poate lucra pe un slot ISA sau pe un slot PCI, deci PC-ul trebuie să aibă slotul corespunzător pentru placa de reţea aleasă. Sloturile ISA sunt prize de culoare neagră de pe placa de bază, iar sloturile PCI sunt mai scurte şi de culoare albă. Plăcile de bază vechi nu au sloturi PCI, iar de pe unele plăci mai noi au dispărut sloturile ISA. – Preţul unei plăci de reţea, este destul de accesibil, variind intre 5$ şi 100$ pentru tipurile cele mai obişnuite.

1.5. Etapele instalării plăcii de reţea 1.5.1. Montarea plăcii de reţea în calculator 1. Se închide şi se deconectează calculatorul de la reţeaua de alimentare şi se scot toate firele Atenţie! Lucrând la un calculator conectat, acesta se poate deteriora sau operatorul se poate accidenta. 2. După ce se scot cablurile, se deschide carcasa 3. Placa de reţea se introduce cu atenţie în slotul special 4. Se montează carcasa

Cablarea şi conectarea plăcii de reţea Există două tipuri de transceivere : interne şi externe

Ex. Pentru un conector AUI se foloseşte un cablu 10 Base-T care poate fi conectat cu un conector RJ-45 pentru un transceiver intern, sau AUI poate fi folosit pentru a se ataşa la un cablu subţire Ethernet.

Transceivere externe: – pentru cablu de reţea subţire (thinnet) cu conector AUI – pentru Ethernet care conectează direct la placa de reţea – pentru cablu gros de reţea (thicknet) cu bandă „vampir”

1.5.1. Instalarea driverelor corespunzătoare sistemului de operare Un driver este o componentă software care permite unui calculator să comunice cu un anumit dispozitiv. Driverele de reţea permit comunicarea între o placă de reţea şi redirectorul de reţea care rulează pe calculator. Redirectorul este acea parte a software-ului de reţea care acceptă cereri de intrare/ieşire (I/O) pentru fişiere aflate la distanţă, cereri pe care le trimite sau le redirectează către un alt calculator din reţea. Un sistem de operare pentru reţele este un sistem de operare cu trăsături adiţionale pentru a creşte funcţionalitatea şi uşurinţa în administrare într-un mediu de reţea. Următoarele sunt exemple de sisteme de operare pentru reţea: 

Windows 2000 Server



Windows 2003 Server



UNIX



Linux



Novell NetWare



Mac OS X

Un sistem de operare pentru reţea este conceput pentru a asigura resursele necesare pentru clienţi: 

Aplicaţii pentru servere, precum o bază de date partajată



Stocarea de date centralizată



Serviciu pentru directoare ce asigură o bază de date centralizată cu toate conturile de utilizatori din reţea



Coada pentru printare prin reţea



Accesul la reţea şi securitate



Sistem de stocare redundant, precum RAID şi backup-uri

Sistemele de operare pentru reţea asigură protocoale concepute pentru a îndeplini funcţiile de reţea. Aceste protocoale sunt controlate de către codul din serverele aflate în reţea. Protocoalele folosite de sisteme de operare pentru reţea asigură servicii precum web, transferul de fişiere, e-mail, translatarea numelor şi adresarea IP automată. Fabricantul plăcii de reţea furnizează producătorului de software de reţea driverele necesare pentru a fi incluse în sistemul de operare. Dacă driverul pentru o anumită placă de reţea nu a fost inclus în sistemul de operare, atunci driverele de reţea corespunzătoare celor mai utilizate sisteme de operare sunt oferite de către producător pe suport electronic. Implemetarea driverelor de reţea constă în: •

instalarea driverelor

•

configurarea driverelor

•

actualizarea driverelor

•

dezinstalarea driverelor.

a) Instalarea driverelor Fiecare sistem de operare oferă proceduri de instalare care folosesc o interfaţă grafică interactivă care îl ghidează pe utilizator pe parcursul procesului de instalare. b) Configurarea driverelor

Plăcile de reţea conţin parametri configurabili care trebuie setaţi corespunzător pentru ca placa de reţea să funcţioneze corect. Majoritatea plăcilor de reţea sunt configurabile prin software sau respectă specificaţiile Plug-and-Play. Configuraţia este stabilită prin software, în timpul sau după instalarea driverelor. c) Actualizarea driverelor Câteodată, un producător va publica noi drivere software pentru o placă de reţea. Un driver nou poate să sporească funcţionalitatea unei plăci de reţea sau poate fi necesar pentru compatibilitate cu un sistem de operare. Când se instalează un nou driver, trebuie oprit software-ul antivirus astfel încât fişierele să fie instalate corect. Unele scannere antivirus pot detecta actualizările de drivere ca fiind un posibil atac. De asemenea, doar un driver ar trebui instalat la un moment dat, altfel un proces de actualizare poate să intre în conflict cu altele. Este recomandată închiderea tuturor aplicaţiilor care se execută, astfel încât fişierele asociate cu actualizarea driverului să nu fie accesate de alte procese. Alternativ, se dă click pe butonul Update Driver din Device Manager. Semnul "+" care apare lângă categoria Network adapters va permite expandarea acestei categorii şi afişează o listă cu plăcile de reţea instalate în sistem. Pentru a vizualiza şi modifica proprietăţile plăcii de reţea, sau pentru a actualiza driverul, dublu click pe aceasta. În fereastra în care sunt prezentate proprietăţile plăcii de reţea se selectează meniul Driver. După ce actualizarea a fost efectuată, este recomandată repornirea calculatorului chiar dacă nu există mesaj de avertizare care să ceară explicit acest lucru. Repornirea calculatorului asigură faptul că instalarea s-a încheiat cu succes şi că noul driver funcţionează corect. Când se instalează mai multe drivere, calculatorul se reporneşte după fiecare update pentru a va verifica dacă nu există conflicte. Acest pas durează mai mult dar asigură o instalare corectă a driverului. d) Dezinstalarea unui driver pentru placa de reţea Dacă un driver de placă de reţea nu funcţionează corect după ce a fost instalat, driverul poate fi dezinstalat sau se poate trece la versiunea precedentă. în Device Manager , dublu click pe echipament. în fereastra Adapter Properties, se selectează meniul Driver şi click pe butonul Roll Back Driver. Dacă nu a fost instalat nici un driver înainte de actualizare, această opţiune nu va fi accesibilă. În acest caz, va trebui găsit un driver pentru echipament şi instalat manual, dacă sistemul de operare nu găseşte un driver potrivit pentru placa de reţea.

1.5.2.Conectarea la reţeaua locală După instalarea driverului plăcii de reţea, calculatorul este gata pentru conectare. Se conectează cablul de reţea, numit şi patch Ethernet sau cablu straight-through, la portul

de reţea al calculatorului. Celălalt capăt al cablului se conectează la un echipament de reţea sau la o priză de perete.

Sugestii metodologice UNDE PREDĂM? Conţinutul poate fi predat în laboratorul de informatică, laboratorul de tehnică de calcul sau orice sală dotată cu aparatură de proiecţie. Activităţile de învăţare şi de laborator se vor desfăşura în laborator. CUM PREDĂM? Se recomandă utilizarea calculatoarelor pentru activităţile de fixare a noilor cunoştinţe. Clasa poate fi organizată frontal sau pe grupe de 3-4 elevi.

Ca materiale suport se pot folosi: •

O prezentare multimedia care să cuprindă următoarele noţiuni: - generalităţi despre placa de reţea - montarea plăcii de reţea in calculator (eventual material video) - instalarea driverelor - conectarea la reţeaua locală

•

ansamblu de dispozitive pentru realizarea practică

•

Activităţi de învăţare, de genul următor: 

Montarea plăcii de reţea în calculator



Instalarea driverelor corespunzătoare sistemului de operare



Conectarea la reţeaua locală



Căutarea pe Internet a driverelor pentru placa de reţea.

Ca materiale de evaluare se pot folosi: o Probe practice şi scrise

Tema 2. Configurarea plăcii de reţea Fişa suport: Configurarea plăcii de reţea 2.1. Setarea parametrilor de reţea Parametrii pe care un server DHCP îi poate atribui staţiilor: •

Adresa IP

•

Masca de subreţea

•

Default gateway

•

Valori opţionale, cum ar fi adresa serverului Domain Name System (DNS)

2.1.1. Adresă IP (static sau dinamic) După confirmarea conectării calculatorului la reţea şi LED-urile de pe placa de reţea indică o legătură activă, calculatorul are nevoie de o adresă IP. Majoritatea reţelelor sunt configurate astfel încât calculatorul să primească automat o adresă IP de la un server DHCP local. În cazul în care calculatorul nu are o adresă IP, va trebui introdusă o adresa IP unică în fereastra de proprietăţi TCP/IP a plăcii de reţea. Pentru a funcţiona, fiecare placă de reţea trebuie să aibă următoarele informaţii: •

Protocoale – Acelaşi protocol trebuie implementat între oricare două calculatoare care comunică în aceeaşi reţea.

•

Adresa IP – Această adresă este configurabilă şi trebuie să fie unică pentru fiecare echipament. Adresa IP poate fi configurată manual sau primită automat prin DHCP.

•

Adresa MAC – Fiecare echipament are o adresă MAC unică. Adresa MAC este alocată de câtre producător şi nu poate fi modificată.

2.1.2. Masca de reţea Masca de reţea este un sir de 32 de biţi care, în conjuncţie logică cu o adresa IP, va separa adresa de reţea, anulând biţii de staţie. Fiecare bit din masca de reţea ce corespunde (se afla pe aceeaşi poziţie) cu un bit din câmpul de reţea va avea valoare 1, în vreme ce toţi biţii corespunzători câmpului de staţie vor avea valoarea zero. Măştile de reţea sunt inutile într-un mediu ce oferă adresare classfuul, deoarece simpla testare a valorii primului octet faţă de 128 si 192 ne-ar oferi toate informaţiile necesare despre numărul biţilor ce aparţin câmpului reţea dintr-o adresa IP dată. În schimb, odată cu

apariţia adresării classless, masca de reţea a devenit piatra de temelie în deciziile de rutare. Reprezentarea măştilor de reţea folosită cel mai des este cea decimală, datorită similitudinii cu forma de exprimare a adreselor IP. O a doua formă de reprezentare a măştilor de reţea, este sub forma unui număr ce reprezintă numărul de biţi de 1 din masca de reţea, această formă de reprezentare fiind referită ca prefix de reţea. Clasa A 255.0.0.0 /8 Clasa B 255.255.0.0 /16 Clasa C 255.255.255.0 /24

2.1.3. Default gateway „Default Gateway” este adresa de destinaţie căreia îi sunt trimise mai întâi pachetele, când adresa de destinaţie finală nu aparţine reţelei căreia îi aparţine adresa de expediţie. Default gateway permite unei staţii să comunice în afara reţelei

2.1.4. DHCP Dynamic Host Configuration Protocol (DHCP) este un utilitar software folosit pentru atribuirea dinamică de adrese IP echipamentelor de reţea. Acest proces dinamic elimină nevoia de atribuire manuală a adreselor IP. Un server DHCP poate fi instalat şi staţiile pot fi configurate să obţină în mod automat o adresă IP. Când un calculator este configurat să obţină o adresă IP în mod automat, toate celelalte căsuţe de configuraţie pentru adresarea IP sunt estompate. Serverul menţine o listă de adrese IP pe care le poate atribui şi administrează procesul în aşa fel încât fiecare echipament din reţea să primească o adresă unică. Fiecare adresă este păstrată pentru o perioadă predeterminată. Când această perioadă expiră, serverul DHCP poate folosi respectiva adresă pentru orice alt calculator care intră în reţea.

2.1.5. Conectarea a două calculatoare Două calculatoare se pot conecta în reţea din următoarele motive: -

Jocuri în reţea;

-

Partajarea unei conexiuni de Internet;

-

Schimb de fişiere;

-

Partajarea unei imprimante.

Este cea mai economică soluţie. Materiale necesare:

-

2 plăci Fast-Ethernet (100 Mbps) sau Gigabit (1000 Mps) cu prize RJ45, (sau 2 calculatoare dotate cu porturi de reţea)

-

1 cablu tip RJ45 torsadat.

2.1.5.1. Conectarea a două calculatoare cu Windows Vista În Panoul de control => Afişare starea şi de gestionare a reţelei => În panoul din stânga, faceţi clic pe "Gestionare conexiuni la reţea" apoi clic-dreapta "Local Area Connection", clic pe "Properties"! În fereastra de conectare la LAN, veţi vedea diferite protocoale care sunt instalate. Deci, se pot partaja fişiere, juca jocuri de reţea, folosi imprimanta, este important ca aceste protocoale să fie instalate: • Client pentru Microsoft Networks • Partajare fişiere şi imprimante pentru Microsoft Networks • QoS Packet Scheduler • Internet Protocol TCP / IP Dacă oricare dintre aceste protocoale, lipsesc, clic pe "Install ..." şi se adăugă. Pasul 1. Configurarea adreselor pentru fiecare computer: 

Se selectează "Internet Protocol TCP / IP" şi clic pe "Properties". Acum trebuie atribuită o adresă IP fiecărui computer, acesta se poate face în mod automat sau se poate defini, ceea ce este de preferat. Frecvent, se vor da aceste adrese:



PC1 o IP Address: 192.168.0.1 o Subnet Mask: 255.255.255.0



PC2 o IP Address: 192.168.0.2 o Subnet Mask: 255.255.255.0

Pasul 2. Completarea DNS 

Se închide fereastra, făcând clic pe OK



Se verifică cele 2 computere care aparţin aceluiaşi grup de lucru. Pentru aceasta clic dreapta pe pictograma "Computer" din meniul Start şi se selectează "Properties", apoi clic pe "Advanced System Settings" în panoul din stânga.



În conformitate cu "Computer Name", se va vedea numele computerului şi de grupul de lucru în care se află. Click pe "ID-ul de reţea" pentru a schimba grupul de lucru, este de preferat 2 computere care sunt în acelaşi grup de lucru.

Pasul 3. Se verifică dacă cele două PC-uri comunică bine împreună. 

Se Tipăreşte "cmd" => Start:



Se Tipăreşte pentru PC1, comanda "ping 192.168.0.2" pentru a verifica dacă PC1 vede No. 2. Apoi "ping nume PC2.



PC de tip 2, la comanda "ping 192.168.0.1" pentru a verifica dacă PC 2 se poate vedea # 2. Apoi "ping nume PC1.



"ipconfig / all" permite verificarea configurarii reţelei de la PC.

Pasul 4. Partajarea fişierelor pe fiecare calculator. 

Panou de control=> Afişare stare şi de gestionare a reţelei. Înainte de "File Sharing", clic pe săgeată în jos pentru opţiune, şi a se verifică "Activează partajarea de fişiere", apoi clic pe "Apply" şi se selectează "Nu".



clic dreapta pe folderul de acţiune, clic pe "Sharing" apoi pe "Advanced Sharing" şi se verifică "Partajaţi acest dosar", numele de fişiere, deoarece se va vedea în reţea.



se deschideţi meniul Start şi clic pe "Network", se vor vedea calculatoarele, precum şi toate dosarele şi fişierele pe care le au în comun.

2.1.5.2. Conectarea a două calculatoare cu Windows XP Pentru a ne asigura că dispunem de o placă de reţea sub Windows XP: Pentru gestionarea perifericelor: 

Se deschide fereastra de gestionare a perifericelor



START -> RUN -> Se tipăreşte devmgmt.msc -> OK



Clic pe cruciuliţa din dreptul Plăcii de reţea => caracteristicile de conectare

În panoul de configurare a plăcii de reţea: 

START => RUN=> se tipăreşte ncpa.cpl => OK => va fi afişată în dreapta ferestrei lista plăcilor de reţea disponibile

Se poate vedea : •

Conexiunea reţelei fără fir

•

Conexiunea 1349

•

Conexiunea la reţeaua locală

Pentru configuraţiile mai vechi putem folosi o a doua placă de reţea , vom folosi o placă PCI Fast- Ethernet (100 Mbps) sau Gigabit (1000 Mbps). Plăcile vechi de reţea sunt de tipul Ethernet (10 Mbps) Pasul 1. Pentru a vedea protocoalele instalate (în fereastra de conectare la LAN) În Panoul de control, dublu-clic pe "Network Connections" apoi clic-dreapta "Local Area Connection", "Properties"! Deci, se pot partaja fişiere, juca jocuri de reţea, folosi imprimanta, este important ca aceste protocoale să fie instalate: • Client pentru Microsoft Networks • Partajare fişiere şi imprimante pentru Microsoft Networks • QoS Packet Scheduler • Internet Protocol TCP / IP Dacă oricare dintre aceste protocoale lipsesc, clic pe "Install ..." şi se adăugă. Pasul 2. Configurarea adreselor fiecărui computer •

Se selectează "Internet Protocol TCP / IP" şi clic pe "Properties". Se atribuie o adresă IP la fiecare computer, acesta se poate face în mod automat sau se pot defini, de ceea ce este, de departe, de preferat. Frecvent, se vor da aceste adrese: PC 1 IP Address: 192.168.0.1 Subnet Mask: 255.255.255.0 PC2 IP Address: 192.168.0.2 Subnet Mask: 255.255.255.0

•

Se consideră DNS necompletat.

•

Se închide fereastra, făcând clic pe OK

•

Se verifică, dacă PC-urile aparţin aceluiaşi grup de lucru. Pentru aceasta, clic dreapta pe desktop şi se selectează "Proprietăţi." În conformitate cu "Computer Name", se va vedea numele computerului şi grupul de lucru în care se află. Click pe "ID-ul de reţea" pentru a schimba grupul de lucru, este de preferat 2 computere care sunt în acelaşi grup de lucru

Pasul 3. Se verifică dacă cele două PC-uri comunică bine împreună. • Se deschide un prompt de comandă (fereastra MS-DOS pentru Windows 98) prin deschiderea meniului Start / Run, se tastează "cmd"): • Se tastează pentru PC1, comanda "ping 192.168.0.2" pentru a verifica dacă PC1 vede PC2. Apoi "ping nume PC2. • Se tastează pentru PC2, comanda "ping 192.168.0.1" pentru a verifica dacă PC2 se poate vedea # 2. Apoi, "ping nume PC1. Cu "ipconfig / all" se va afla daca reţeaua este configurată de la PC.

Pasul 4. Partajarea fişierelor pe fiecare calculator 

click dreapta pe folderul de a partajat,



clic pe "Sharing", numele de fişiere, deoarece se va vedea în reţea.



Clic-dreapta pe pictograma "My Network Places" de pe desktop şi clic pe "Explorer" (Atenţie: există o diferenţă între Open şi Explorer), faceţi clic pe "întreaga reţea", apoi de grup de lucru, se vor vedea calculatoarele, precum şi toate dosarele şi fişierele au în comun.

Sugestii metodologice UNDE PREDĂM? Conţinutul poate fi predat în laboratorul de informatică, laboratorul de tehnică de calcul. CUM PREDĂM? Se recomandă utilizarea calculatoarelor pentru activităţile de fixare a noilor cunoştinţe. Clasa poate fi organizată frontal sau pe grupe de 3-4 elevi.

Ca materiale suport se pot folosi:

•

O prezentare multimedia care să cuprindă următoarele noţiuni:

-

adrese IP

-

masca de reţea

-

default gateway

-

DNS

Calculatoare destinate activităţii de laborator – conectarea a două calculatoare cu Windows XP şi cu Windows Vista •

Activităţi de învăţare, de genul următor: 2.1.1. Conectarea a două calculatoare cu Windows Vista 2.1.2. Conectarea a două calculatoare cu Windows XP

Fişă de lucru

Ca metode de evaluare se pot folosi probe practice şi scrise

2.1.6- Conectarea a două sau mai multe calculatoare cu un switch Materiale necesare: a) un switch fără modem, b) sau un switch cu modem integrat. Obs. Utilizarea telefoniei prin ADSL impune adesea utilizarea unui modem de la furnizor de acces (ex. Livebox). Deci, curent se utilizează un switch fără modem.

2.1.6.1. Conectarea a două sau mai multe calculatoare cu un switch fără modem Dacă avem deja un modem sau Livebox, FreeBox : Un switch cu 4 porturi:

Pentru legarea unui număr de până la 4 calculatoare reţeaua se foloseşte pentru partajarea fişierelor şi a imprimantei. Se poate suplimenta cu un modem router Ethernet 1 pentru a avea şi conexiune la Internet.

Ex. Netgear FS105

Un router Wi-Fi (wireless) cu 4 porturi: -

pentru legarea unui număr de până la 4 calculatoare cu prize RJ45 şi dispunerea egală a unei conexiuni wireless. Se poate suplimenta cu un modem router Ethernet 2 pentru a avea şi conexiune la Internet.

Va trebui: - dezactivată funcţionarea routerului sau modemului şi să le montăm în mod „bridge” - să se stabilească o conexiune la Internet printr-un router PPPoE.

ex. Linksys

WRT54G

De asemenea, Netgear WGT634U (cu port USB 2.0 pentru conectarea unui HDD extern).

2.1.6.2. Conectarea a două sau mai multe calculatoare cu un switch cu modem

1

"Modem routeur Ethernet" seamănă cu LiveBox, FreeBox, dar diferă funcţional de un modem routeur clasic.

2

Mărcile cele mai bune sunt Linksys, NetGear, D-Link

Dacă dorim integrarea unui modem ADSL la switch şi pe care nu se va utiliza pentru serviciile de telefonie şi TV Un modem routeur Ethernet cu switch cu 4 porturi Pentru legarea unui număr de până la 4 calculatoare în reţea şi partajarea conexiunii Internet.

ex : SpeedTouch 510 sau 516 4 ports Un modem routeur Wi-Fi cu switch 4 ports : - totul se realizează cu un singur periferic

ex : Netgear DG834GT

2.1.6.3. Conectarea a două sau mai multe calculatoare cu priză BNC Este utilizat din ce în ce mai puţin Materiale necesare: Pentru 2 calculatoare: -

2 plăci de reţea Ethernet (10 Mbps) sau Fast-Ethernet (100 Mbps) cu priză BNC

-

1 cablu coaxial

-

2 T-uri

-

2 capace de capăt.

Pentru 3 calculatoare: Reţea tip BUS cu cabluri coaxiale şi prize BNC: -

3 plăci de reţea cu T-uri

-

2 cabluri coaxiale

-

2 capace.

Acestea se vor distribui: PC1= 1 T-u, 1 capac, 1 cablu PC2= 1 T-u, 2 cabluri PC3= 1 T-u, 1 capac, 1 cablu Caracteristici: • au dreptul la protocoale de instalat. • au aceleaşi mască a subreţelei. (255.255.255.0) • adrese IP, de tipul: - PC1 - 192.168.0.1 -- PC2 - 192.168.0.2 -- PC3 - 192.168.0.3 -etc ... Calculatoarele sunt în acelaşi grup de lucru. (Workgroup)

2.1.7. Partajarea conexiunii la Internet Condiţii iniţiale Un computer are acces la Internet şi se doreşte partajarea acestuia cu alte calculatoare. Conexiunea poate fi folosită în comun ca DSL sau cablu. Un calculator va acţiona ca un server (PC 1) iar celelalte ca şi client (PC2, 3 şi 4 ...). Se va aloca adresa 192.168.0.1 la PC1 beneficiar de internet, alte PC-uri, respectiv, adresa IP192.168.0.2, 3 şi 4 ... Acum trebuie configurată poarta de acces de pe PC-uri 2, 3 şi 4. Poarta de acces este adresa IP a PC1, care beneficiază de conexiunea la Internet este 192.168.0.1 în cazul nostru. a. În conformitate cu Windows XP şi Vista • În fereastra Proprietăţi de Internet Protocol (TCP / IP),General intra 192.168.0.1. ca o poarta de acces pentru PC-urile 2, 3 şi 4.

• În tab-ul "General", clic pe "Folosiţi următoarea adresa a serverului DNS" şi introduceţi următoarele informaţii: - Preferred DNS server: 192.168.0.1 - serverului DNS: nimic În caz de probleme - Se verifica tipul de nod: - Start> Run şi tipul: cmd - se tasteză: ipconfig / all Altfel: Faceţi clic pe Start=> Run şi se tastează regedit Browse: HKEY_LOCAL_MACHINE \ SYSTEM \ CurrentControlSet \ Services \ NetBT \ Parameters. Se şterge o intrare de pe unul din aceste două nume: NodeType sau DhcpNodeType. Terminare şi se reporneşte computerul. • Se verifică dacă este activată NetBIOS: -clic dreapta pe conexiunea la reţea, apoi clic pe "Properties". -Selectaţi - TCP / IP, apoi clic pe "Properties". -clic pe butonul Advanced, apoi pe fila WINS. -Selectaţi - "Enable NetBIOS prin TCP / IP". - Se verifică dacă este activată NetBIOS folosind comanda: - Start> Run> cmd.exe> ipconfig / all - Verificaţi dacă firewall blochează computerele din LAN - Dacă este necesar, dezactivaţi-l pentru o perioadă scurtă de timp pentru fixa problema.

Sugestii metodologice UNDE PREDĂM? Conţinutul poate fi predat în laboratorul de informatică, laboratorul de tehnică de calcul. CUM PREDĂM? Se recomandă utilizarea calculatoarelor pentru activităţile de fixare a noilor cunoştinţe. Clasa poate fi organizată frontal sau pe grupe de 3-4 elevi.

Ca materiale suport se pot folosi: •

O prezentare multimedia care să cuprindă următoarele noţiuni:

Conectarea a 2 sau mai multe calculatoare cu Windows Vista sau cu Windows XP pentru partajarea fişierelor Partajarea conexiunii la internet Calculatoare destinate activităţii de laborator Activităţi de laborator Fişă de lucru

Ca metode de evaluare se pot folosi probe practice şi scrise

2.2. Testarea funcţionalităţii 2.2.1. Verificarea ledurilor de Link/Act, După conectarea cablului de reţea, se verifică LED-urile sau indicatoarele de legătură, de lângă portul Ethernet de pe placa de reţea, pentru verifica dacă există activitate. Dacă legătura nu este activă, este posibil să fie din cauza cablului, a portului din hub sau chiar din cauza unei plăci de reţea stricate. Este posibil sa fie nevoie să se înlocuiască unul sau chiar mai multe dintre aceste dispozitive pentru a elimina problema.

Fig. legătura activa (IMAGINE CISCO TREBUIE INLOCUITA)

2.2.2. Folosirea comenzilor PING, IPCONFIG După ce calculatorul a fost conectat în reţea, ar trebui testată conectivitatea. Ping este un instrument folosit pentru testarea conexiunii TCP/IP între computer şi unul aflat la distanţă. Ping transmite pachetele utilizând ICMP ECHO_REQUEST şi se aşteaptă primirea unui răspuns de confirmare pentru fiecare pachet transmis prin ICMP ECHO_REPLY. Sintaxa comenzii este: ping adresa_IP_a_computerului_de_la_distanţă Comanda ping ( packet internet groper) confirmă existenţa unei conexiuni între calculatoare. Comanda ipconfig se foloseşte pentru confirmarea setărilor şi care afişează adresa IP externa si interna. Aplicaţia are 1,15 MB. Ipconfig se foloseşte pentru verificarea configuraţiei protocolului TCP/IP. Pentru afişarea tuturor informaţiilor disponibile, se foloseşte parametrul /all. Rezultatul tastării comenzii ipconfig /all este următorul: 

Dacă este setată o configuraţie validă, este afişată adresa IP şi masca de subreţea, precum şi gateway-ul implicit, dacă este cazul.



Dacă este detectat în reţea un duplicat al adresei IP folosite, va fi afişată adresa IP folosită, dar în dreptul măştii de subreţea se va trece 0.0.0.0.



Dacă Windows nu a putut obţine o adresă IP de la un server DHCP, va fi afişată adresa alocată prin tehnologia APIPA.

Dacă se poate da comanda ping unui site de pe internet sau altui calculator din reţeaua locală cu succes, înseamnă că există o conexiune care funcţionează corect. Dacă nu se poate da comanda ping uneia dintre aceste destinaţii, va trebui depanată conexiunea.

Sugestii metodologice UNDE PREDĂM? Conţinutul poate fi predat în laboratorul de informatică sau într-o sală care are videoproiector sau flipchart, laborator de tehnică de calcul CUM PREDĂM? Se recomandă utilizarea calculatoarelor pentru activităţile de fixare a noilor cunoştinţe. Clasa poate fi organizată frontal sau pe grupe de 3-4 elevi.

Ca materiale suport se pot folosi: •

O prezentare multimedia care să cuprindă următoarele noţiuni: o pentru fiecare nivel: denumire nivel, rol şi funcţionare. o prezentarea transferului informaţiei de la un calculator la altul, prin reţea, urmărind pas cu pas ce se întâmplă la fiecare nivel.

•

Activităţi de învăţare

2.2.1 Verificarea ledurilor de Link/Act, Folosirea comenzilor PING, IPCONFIG

Ca materiale de evaluare se pot folosi: o Probe practice şi scrise

Tema 3. Conectarea calculatorului la reţea prin intermediul modemului Fişa suport - Conectarea calculatorului la reţea prin intermediul demului

mo-

Modemul este un dispozitiv care face posibilă comunicarea calculatorului prin linia telefonică. El este folosit atunci când calculatoarele se află la distanţe prea mari pentru a putea fi conectate prin cablu standard. Modemurile realizează transformarea semnalului de la calculator într-o formă care poate fi transmisă prin liniile telefonice. Procesul de convertire a semnalelor analogice în semnale digitale şi invers se numeşte modulare/demodulare. Calculatoarele comunică prin semnale digitale (0, 1) iar liniile telefonice transmit semnale analogice care pot lua valori într-o gamă foarte largă. Modemurile se ataşează calculatoarelor pentru a converti aceste semnale digitale în semnale analogice şi invers (Modulator-DEModulator) . Modemurile se mai numesc şi echipamente de comunicaţii de date (DCE) şi conţin: •

interfaţă de comunicare serială RS-32

•

interfaţă de telefonie, liniară RJ-11 (conductor cu 4 fire)

3.1. Tipuri de modem 3.1.1. Alegerea modemului şi montarea acestuia a) Un modem intern se conectează intr-un slot de extensie de pe placa de baza. b) Modemul extern este o cutie de mici dimensiuni conectată la calculator cu un cablu serial tip RS-232 iar la priza de perete (jack) cu un cablu RJ-11. Modemurile externe se mai pot conecta la un calculator şi prin portul USB

Tipuri de modem a) Modemul Asincron Sunt cele mai des utilizate. În mediul asincron, datele se transmit sub formă de şiruri. Fiecare caracter este transformat într-o succesiune de 8 biţi numită byte. Fiecare byte separat de ceilalţi printr-un bit de START şi unul de STOP.

Comunicarea nu este sincronizată, neavând un dispozitiv de tact sau o metodă de coordonare a transmisiei între emiţător şi receptor. Datorită posibilităţii de apariţie a erorilor, modemurile asincrone introduc un bit de paritate. Performanţele comunicării depind de semnale şi de celelalte canale de comunicare. b) Modemul Sincron Comunicaţiile sincrone se realizează după o schemă de temporizare. Modemul emiţător separă grupurile de biţi şi le transmit în blocuri numite frame-uri. Pentru începerea sincronizării şi respectarea periodicităţii se introduc caractere speciale. Deoarece biţii sunt transmişi în mod temporizat, controlat, sincronizat, nu sunt necesari biţi de SART şi de STOP. Transmisia se opreşte la sfârşitul unui frame şi reporneşte cu un nou frame. Acest tip de transmisie este mult mai eficient decât transmisia asincronă deoarece necesită mai puţini biţi şi creşte viteza de transmisie.

Există 2 tipuri de linii telefonice pentru modemurile de comunicaţii: - linii de telefonie publice (dial-up) Acestea oferă o funcţionare limitată şi necesită realizarea manuală a conexiunii pentru fiecare sesiune de comunicare, iar viteza este de 28,8 Kbps - linii speciale, care oferă o comunicare full-time superioară liniilor de telefonie publice.

Testarea şi setarea parametrilor de funcţionare a modemului Transmisiile de date prin modem au o acurateţe foarte mare, în ciuda faptului că liniile telefonice au un zgomot foarte puternic din cauza click-urilor, electricităţii statice şi a altor probleme. Pentru a configura un modem, este posibil să fie necesară setarea jumper-ilor pentru a selecta adresele IRQ şi adresele I/O (intrare/ieşire). Nu este nevoie de nici un fel de configuraţie pentru un modem plug-and-play, care poate fi instalat doar pe o placă de bază ce suportă acest tip de conectare. Un modem care foloseşte un port serial nefolosit trebuie să fie configurat. în plus, driverele software care însoţesc modemul trebuie instalate pentru ca modemul să funcţioneze corect. Driverele pentru modemuri sunt instalate în acelaşi mod în care se instalează cele pentru plăcile de reţea. Modemurile comunică între ele folosind semnale audio. Acest lucru înseamnă ca modem-urile au aceleaşi caracteristici de apelare a numerelor ca şi un telefon obişnuit. Dial-up creează o conexiune Point-to-Point Protocol (PPP) între două calculatoare folosind o linie telefonică. După ce conexiunea a fost stabilită, urmează o secvenţă de negociere între cele doua modemuri şi calculatoare. Secvenţa de negociere este o serie de comunicaţii scurte între cele două sisteme. Acest lucru se face pentru a stabili dacă ambele modemuri şi calculatoare sunt pregătite pentru a schimba date.

Comenzile AT Toate modemurile au nevoie de un software care să controleze sesiunea de comunicare. Majoritatea aplicaţiilor software folosesc un set de comenzi compatibil Hayes. Setul de comenzi Hayes se bazează pe un grup de instrucţiuni care începe tot timpul cu un set de caractere de atenţionare (AT), urmate de caracterele comenzii. Aceste comenzi sunt denumite comenzi AT. Comenzile AT sunt comenzile de control pentru modem. Setul de comenzi AT este folosit pentru a transmite comenzi de apelare, închidere, resetare către modem. Majoritatea manualelor de utilizare care însoţesc un modem conţin o listă completă cu setul de comenzi AT. Codul standard compatibil Hayes pentru apelare este ATDxxxxxxx. De obicei nu există spaţii într-un şir AT. Dacă totuşi există un spaţiu, acesta va fi ignorat. "x" semnifica numărul format. Sunt şapte cifre pentru un apel local şi 11 cifre pentru un apel la distanţă. Un W indica faptul ca modemul va aştepta ca o linie externă să fixeze tonul, dacă este necesar, înainte să înceapă. Câteodată, un T este adăugat semnificând tonul sau un P specificând pulsul. Comenzi AT

Funcţie

AT

Cod de atenţionare ce precede orice comandă de acţiune a modemului

AP

Formaţi numărul de telefon , xxxxxxx, folosind apelare de tip puls

ATDTxxxxxxx

Formaţi numărul de telefon , xxxxxxx, folosind apelare de tip ton

ATA

Răspundeţi imediat la telefon

ATHO

Închideţi imediat telefonul

ATZ

Resetaţi modemul la setările de pornire

ATF

Resetaţi parametrii şi setările modemului la cele din fabrică

AT+++

Întrerupeţi semnalul, treceţi din modul de date la modul de comandă

P

Semnifică apelare de tip puls

T

Semnifică apelare de tip ton

W

Indică faptul că modemul va aştepta

Conexiunea fără fir Se pot conecta mai multe calculatoare fără a se utiliza cablu de reţea, utilizând o conexiune fără fir (Wi-Fi) care se bazează pe unde radio. Debitul într-o conexiune wireless, 802-11G Conexiune

Debit teoretic

Debit real

Wi-Fi 802-11B

54 Mbps

800 Ko/s

Wi-Fi 802-11G

54 Mbps

4 Mo/s

Fast-Ethernet

100 Mbps

90/100 Mbps

Gigabit Ethernet

1 Gbps

În concluzie, o conexiune fără fir va fi destul de rapidă pentru o conexiune Internet actuală: de la 8 la 20 Mbps . În acelaşi timp, pentru schimbul de fişiere între calculatoare, debitul va fi inferior unei conexiuni cu fir, Ethernet. O „extensie” de la norma 802-11G este Super G 108 Mbps (sau G+) permite un debit teoretic de 108 Mbps. Conexiunea Wireless se foloseşte atunci când: - nu este posibilă o conexiune prin cablu, sau este dificil de realizat, - se utilizează mai multe calculatoare portabile, pentru a nu se supraîncărca reţeaua.

Calitatea conexiunii: Calitatea conexiunii depinde de amplasarea calculatoarelor, - este mai simplu dacă PC-urile sunt la acelaşi etaj, - este dificila dacă PC-urile sunt în încăperi diferite, cu pereţi de beton armat iar distanţa dintre ele este prea mare. Pentru amplificarea semnalului se pot folosi 2 amplificatoare de semnal sau un amplificator şi o antenă.

Modurile de conectare Sunt posibile 2 moduri: - modul ad-hoc (punct cu punct) pentru legarea a 2 sau mai multe calculatoare între ele, - modul infrastructură , pentru conectarea calculatoarelor prin intermediul unei borne Wi-Fi sau al unei staţii de acces (punct de acces – AP) Modemurile de routare actuale (LiveBox, FreeBox) asigură conectarea PC-urilor la Internet şi permit schimbul de fişiere. Plăcile Wi-Fi pot fi : - plăci cu format PCI, - plăci cu PCMCIA (pentru PC portabile), - cheie USB Wi-Fi (pentru conectarea rapidă, sau pentru Laptopuri fără port PCMCIA) Din ce în e mai multe calculatoare au încorporată în placa de bază o placă wireless. Norme Wi-Fi (acestea evoluează de la o zi la alta) Norma

Debit

Caracteristici

802-11b

11 Mbps

Primele plăci

802-11g

54 Mbps

Standardul actual

802-11g+ 108 Mbps Standard îmbunătăţit 802-11n

300 Mbps Noua normă introdusă este disponibilă din 2008

pentru

gestionarea

MIMO

(*).

Sugestii metodologice UNDE PREDĂM? Conţinutul poate fi predat în laboratorul de informatică sau într-o sală care are videoproiector sau flipchart, laborator de tehnică de calcul CUM PREDĂM?

Se recomandă utilizarea calculatoarelor pentru activităţile de fixare a noilor cunoştinţe Clasa poate fi organizată frontal sau pe grupe de 3-4 elevi.

Ca materiale suport se pot folosi: •

Fişe de documentare

•

Activităţi de învăţare

3.1.1. Alegerea modemului şi montarea acestuia 3.1.2. Realizarea conexiunii fără fir

Ca materiale de evaluare se pot folosi: o Probe practice şi scrise

IV. Fişa rezumat Unitatea de învăţământ __________________

Fişa rezumat Clasa Profesor______________________

Nr. Crt. 1 2 3 4 ... Y

Nume şi prenume elev

________________

Competenţa 2 A2 AX A1 A2 A3

Competenţa 1 A1 zz.ll.aaaa 3

Competenţa 3 Observaţii A1 A2 A3

zz.ll.aaaa – reprezintă data la care elevul a demonstrat că a dobândit cunoştinţele, abilităţile şi atitudinile vizate prin activitatea respectivă 3

V. Bibliografie

1. Ionescu, Dan. (2007). Reţele de calculatoare, Alba Iulia: Editura All 2. Georgescu, Ioana. (2006). Sisteme de operare, Craiova: Editura Arves 3. ***. La www.resurse.org/capitol1.html. 24.04.2009 4. Albu, Ion. 23.04.2009

(2008).

Componente

electronice.

La

www.unsite.ro/pag.html,

5. ***.http://www.geocities.com/media_h/Romanian_Doc/Networking/FDDI_Fiber_D istributed_Data_Interface.doc,23.04.2009 6. ***.http://www.networkworld.ro/ Ştiri network,23.04.2009 7. , ***wikipedia – 9 mai 2009 8. ***.http://www.commentcamarche.net/contents/practique/carteres.php3,23.04.20 09 9. ***.http://www.commentcamarche.net/contents/practique/vpm-xp.php3 23.04.2009 10. ***.http://www.commentcamarche.net/contents/practique/resau,23.04.2009 11. ***.http://www.zebulon.fr/dossier /,23.04.2009 12. ***. http://www.zebulon.fr/dossier/31-servuces.html ,23.04.2009

,

Instalarea unui sistem de operare de reţea

Cuprins I. Introducere ................................................................................................................... 2 II. Documente necesare pentru activitatea de predare .................................................... 3 III. Resurse ...................................................................................................................... 4 Tema 1. Introducere în sistemul de operare. ............................................................... 4 Fişa suport. Scopul utilizării unui sistem de operare în reţea şi cerinţe de sistem. ... 4 Tema 2. Pregătirea sistemului de calcul pentru instalare ............................................. 9 Fişa suport. Pregătirea sistemului de calcul pentru instalare.................................... 9 Tema 3. Instalarea sistemului de operare pentru reţea .............................................. 16 Fişa suport. Instalarea sistemului de operare pentru reţea..................................... 16 Tema 4. Configurarea sistemului de operare pentru reţea ......................................... 33 Fişa suport. Configurarea sistemului de operare pentru reţea................................ 33 Organizational Units – OU – (Unităţi organizaţionale) ............................................ 59 IV. Fişa rezumat ............................................................................................................ 88 V. Bibliografie ................................................................................................................ 89

I. Introducere Materialele de predare reprezintă o resursă – suport pentru activitatea de predare, instrumente auxiliare care includ un mesaj sau o informaţie didactică. Prezentul material de predare, se adresează cadrelor didactice care predau în cadrul şcolilor postliceale, domeniul Informatică, calificarea Administrator reţele locale şi de comunicaţii. Modulul Instalarea unui sistem de operare de reţea pentru care a fost elaborat materialul, are alocate un număr de 125 ore, din care: Laborator tehnologic 60 ore Activităţi de predare 65 ore Parcurgerea modulului se face in săptămânile S3 – S7, anul II de studiu. Competenţa/Rezultatul învăţării Investighează tipul, distribuţia şi versiunea sistemului de operare.

Teme •

Tema 1. Introducere în sistemul de operare.

Fişe suport • Fişa suport: Scopul utilizării unui sistem de operare în reţea şi cerinţe de sistem.

Pregăteşte sistemul de calcul pentru instalare

• Tema 2. Pregătirea sistemului de calcul pentru instalare

• Fişa suport: Pregătirea sistemului de calcul pentru instalare

Instalează sistemul de operare pentru reţea

• Tema 3. Instalarea sistemului de operare pentru reţea

• Fişa suport: Instalarea sistemului de operare pentru reţea

Configurează sistemul de operare

• Tema 4. Configurarea sistemului de operare pentru reţea

• Fişa suport: Configurarea sistemului de operare pentru reţea

Absolventul învăţământului postliceal cu specialitatea Administrator reţele locale şi de comunicaţii trebuie să fie capabil să utilizeze echipamentele reţelelor de calculatoare, să cunoască şi să utilizeze protocoale şi terminologii de reţea, să cunoască şi aplice topologii de reţele locale (LAN) şi reţele globale (WAN), modele de referinţă OSI (Open System Interconnection), să utilizeze cabluri, unelte pentru cablarea structurată, router-e în conformitate cu standardele în vigoare.

II. Documente necesare pentru activitatea de predare Pentru predarea conţinuturilor abordate în cadrul materialului de predare cadrul didactic are obligaţia de a studia următoarele documente: •

Standardul de Pregătire Profesională pentru calificarea Tehnician echipamente de calcul, nivelul 3 avansat – www.tvet.ro, secţiunea SPP sau www.edu.ro , secţiunea învăţământ preuniversitar

•

Curriculum pentru calificarea Tehnician echipamente de calcul, nivelul 3 avansat – www.tvet.ro, secţiunea Curriculum sau www.edu.ro , secţiunea învăţământ preuniversitar

Alte surse pot fi: materiale pe CD atasat

III. Resurse

Tema 1. Introducere în sistemul de operare. Fişa suport. Scopul utilizării unui sistem de operare în reţea şi cerinţe de sistem.

Această fişă vizează competenţa individuală: Investighează tipul, distribuţia şi versiunea sistemului de operare. Spre deosebire de un sistem de operare obişnuit (SO), sistemele de operare în reţea (NOS) furnizează funcţii de reţea, servicii de reţea, capacitatea multiuser, multitasking, securitate, partajarea resurselor şi administrarea centralizată a reţelei. Un sistem de operare pentru retea are urmatoarele caracteristici: •

Permite accesul mai multor utilizatori

•

Executa aplicatii multi-user

•

Este robust si redundant

•

Ofera securitate crescuta in comparatie cu sistemele de operare de tip desktop

NOS trebuie să aibă un nucleu robust pentru a evita erorile şi întreruperile. Este deosebit de important ca nucleul NOS să poată gestiona mai multe procese, împiedicând astfel blocarea altor părţi ale sistemului. NOS utilizează sistemele de fişiere care permit stocarea rapidă şi sigură a informaţiilor. Enumerăm câteva exemple de NOS: •

Microsoft Windows: NT 3.51, NT 4.0, 2000, XP, 2003, 2008. Sistemele de operare Windows Server folosesc o baza centrala de date numita Active Directory pentru administrarea resurselor de retea.

•

Novell NetWare: NetWare 3.12, IntraNetWare 4-11, NetWare 5.0 şi 5.1

•

Linux cu distribuţiile : Red Hat (şi proiectul Fedora), Caldera, SuSE, Debian, Slackware, Mandriva, etc.

•

Unix: Diferite organizatii au oferit solutii proprietare de sisteme de operare bazate pe UNIX: HP-UX, Sun Solaris, BSD, SCO, şi AIX.

Cele mai folosite NOS sunt Windows şi Linux; sisteme de operare care oferă clienţilor şi utilizatorilor posibilitatea de a realiza o comparaţie şi alegere clară. Sistemul Windows a fost comercializat de la început ca un sistem de operare desktop cu o interfaţă grafică prietenoasă (GUI), evoluând ulterior ca sistem de operare în reţea. Linux-ul a fost conceput iniţial ca un sistem de operare în reţea, distribuit gratuit (sub licenţă GNU/GPL), utilizând pentru administare o interfaţă în linie de comandă (CLI). Ulterior, când a devenit mai cunoscut, a început să migreze către sisteme de tip desktop, fiind însoţit şi de o interfaţă grafică prietenoasă(GUI). Menţionăm că există distribuţii sau versiuni de Linux comerciale, dar marea mojoritate sunt distribuite gratuit, incluzând şi codul sursă.

Compatibilitatea hardware

Sistemul de operare Windows 2000 Server necesită cerinţe de hardware care trebuie îndeplinite pentru a ca toate componentele să funcţioneze corect sau ca sistemul de operare să se instaleze. Pentru instalarea şi funcţionarea corectă a sistemului de operare este necesar să fie satisfăcute două criterii: -

componentele trebuie să îndeplinească cerinţe minimale de instalare

-

componentele trebuie să se afle pe lista de compatibilităţi hardware

Cerinţele minime de hardware ale unui sistem de operare de reţea Windows Server :

Cerinţe hardware

Valoare

Frecvenţă minimă CPU

133 MHz

Frecvenţă recomandată CPU

550 MHz sau mai mare

Memorie minimă RAM

128 MB

Memorie RAM recomandată

256 MB sau mai mare

Spaţiu HDD

1 GB sau mai mare

Alte echipamente periferice utilizate: •

Monitor VGA sau cu rezoluţie mai mare

•

Tastatură

•

Mouse (opţional)

•

Pentru instalarea de pe suport optic este necesară existenţa unei unităţi CD/DVD.

Sugestii metodologice Pentru vizualizarea cerintelor minime specifice fiecărei versiuni Windows se recomandă consultarea adresei producătorului: www.microsoft.com

În funcţie de versiunea de NOS utilizată se va analiza compatibilitatea sistemului de operare şi a aplicaţiilor software cu echipamentul.

Lista de compatibilităţi harware (HCL)

Majoritatea sistemelor de operare au o lista de compatibilitati hardware care poate fi gasita pe pagina producatorului. Lista de compatibilităţi hardware (HCL – Hardware Compatibility List) reprezintă lista de componente hardware care au fost complet testate, de compania Microsoft, si care functioneaza corect cu sistemul de operare Windows Server. Componentele enumerate în lista HCL sunt garantate că funcţionează sub Windows cel puţin la minimum. Trebuie ştiut că, deşi pe lista HCL se găsesc multe produse (ceea ce înseamnă că fabricantul pune la dispoziţie un driver pentru un dispozitiv creat pentru Windows şi a fost testate şi funcţionează), nu se vor afla toate. Totuşi, orice probleme legate de driver trebuie comunicate fabricantului.

Sugestii metodologice Se poate consulta fişierul hcl.txt (harware compatibility list) aflat fie pe CD-ul cu kit-ul de instalare sau pe site-ul producătorului.

Compatibilitatea software

Pe lângă compatibiliatatea hardware este necesar să ne asigurăm că elementele software sunt compatibilile cu sistemul Windows 2000 Server. Această compatibilitate software se referă nu numai la instalarea şi funcţionarea sistemului de operare Windows, ci şi la aplicaţiile care mai înainte funcţionau sub DOS, Windows 9x sau Windows NT. Există posibilitatea ca unele elemente software să nu mai funcţioneze sau să nu mai funcţioneze corespunzător sub Windows 2000 Server.

Sugestii metodologice Pentru a verifica elementele dumneavoastră de software, se poate consulta site-ul de compatibilităţi http://www.microsoft.com/Windows2000/upgrade/compat/default.asp.

Acest site permite căutarea produselor software on-line, pentru verificarea compatibilităţii, sau se poate descărca un analizator (Readiness Analyser) care va verifica elementele hardware si software off-line. După căutare este returnată o listă care indică starea produsului respectiv. Dacă un produs nu este găsit, se poate contacta comerciantul de software sau a se testa de către dumneavoastră.

Sugestii metodologice UNDE? Conţinutul poate fi predat în laboratorul de informatică sau într-o sală care are videoproiector. CUM?

Se recomandă consultarea site-ului corporaţiei Microsoft pentru documentarea asupra procesului de instalare a sistemului de operare de reţea. Clasa poate fi organizată frontal sau pe grupe de 2-3 elevi.

Ca materiale suport se pot folosi: -

Se recomandă consultarea site-ului corporaţiei Microsoft pentru documentarea asupra procesului de instalare a sistemului de operare de reţea.

Ca materiale de evaluare se pot folosi: o Probe practice şi scrise

Tema 2. Pregătirea sistemului de calcul pentru instalare Fişa suport. Pregătirea sistemului de calcul pentru instalare

Această fişă vizează competenţa individuală: Pregăteşte sistemul de calcul pentru instalare.

Există câţiva factori care trebuie luaţi în considerare şi evaluaţi atunci când se instalează sistemul de operare Windows 2000 Server (fie ca o nouă instalare, fie ca o modernizare). Aceşti factori cuprind: compatibilitatea hardware, compatibilitatea software, dimensionarea discului şi a partiţiei. Activităţile premergătoare instalării Windows Server 2000 sunt: -

Configurare BIOS astfel încât calculatorul să caute secvenţa de boot pe unitatea optică

-

Introducerea în unitatea optică a CD-ul boot-abil cu imaginea sistemului de operare Windows Server 2000.

Înainte de a începe instalarea sistemului de operare Windows Server 2000 trebuie să se aibă în vedere: 1. Achiziţionarea softului – Windows 2000 Server – soft a cărui licenţă are costuri destul de ridicate. 2. Compatibilitatea dintre componentele hardware şi sistemul de operare 3. Modalitatea de partiţionare a HDD-lui (număr de partiţii şi capacitatea acestora) 4. Tipul de partiţii care vor fi create (se recomandă partiţii de tip NTFS) 5. Modalitatea de organizare a reţelei (Workgroup sau Domeniu) 6. Rolurile pe care serverul le va avea în reţea (server DHCP, server fişiere, etc.).

Partiţiile discului

Pentru a instala sistemul de operare Windows 2000 Server este necesar un spaţiu de 1 GB într-o singură partiţie, astfel că două partiţii de 500 MB nu vor corespunde. Pentru instalarea tipică a sistemului se recomandă instalarea pe partiţia activă (de regulă, unitatea C:). Dacă se doreşte încărcarea dual serverului Windows 2000 cu un alt sistem

de operare, se recomandă instalarea sistemului Windows pe o altă partiţie. In acest caz, Microsoft va utiliza termeni diferiţi pentru a descrie partiţia de la care porneşte calculatorul şi cea p care sunt stocate fişierele sistemului de operare: -

termenul „System partition” (partiţie de sistem) pentru a descrie partiţia activă – cea de pe care sistemul BIOS intenţionează să înceapă încărcarea(de obicei – unitatea C:). Această ptiţie conţine înregistrarea Master Boot Reecord şi fişierele de sistem care permit sistemului de operare să preia controlul procesului de încărcare.

-

Termenul „Boot partition” (partiţie de încărcare) pentru a descrie partiţia în care sunt stocate fişierele sistemului de operare Windows 2000 (de regulă, dosarul WINNT). Acestea sunt fişiere pe care calculatorul cu Windows 2000 Server le utilizează pentru a completa procesul de pornire şi a rula sistemul de operare. De obicei, se recomandă instalarea sistemului de operare pe aceeaşi partiţie de pe care se face încărcarea (partiţia activă), partiţiile Boot şi System se află în aceeaşi locaţie. Singura situaţie când nu se procedează astfel este atunci când se efectuează încărcarea duală a sistemului Windows 2000, împreună cu unul sau mai multe sisteme de operare.

Formatarea partiţiei Partiţia pe care se doreşte instalarea trebuie formatată. Nu este necesară o formatare înaintea instalării, deoarece procesul de instalare conţine utilitarul de creare de noi partiţii, precum şi formatarea acestora. Opţiunile pentru formatarea partiţiilor sunt NTSF, FAT32. Din motive de securitate, este recomandabil să se formateze toate unităţile de pe serverul Windows 2000 cu sistemul NTSF.

RAID (Redundant Array of Inexpensive Discs) este o tehnologie de utilizare a mai multor hard discuri într-o singură entitate pentru a îmbunătăţi performanţa sau securitatea datelor. Există mai multe tipuri de RAID, fiecare cu avantaje şi dezavantaje. Tipurile de RAID pe care vrem să le implementam depinde de ceea ce ne dorim mai mult: fie un nivel mai ridicat de performantâţă, fie o siguranţă mai mare a datelor. Tehnologia RAID combină mai multe hard discuri fizice într-o singură unitate logică folosind fie un dispozitiv hardware (controler RAID) fie o aplicaţie software. Cea mai simplă metodă de RAID, presupune unificarea mai multor partiţii într-un singur volum. Scopul principal în folosirea arhitecturii RAID este mărirea siguranţei datelor, important pentru protejarea informaţiilor critice, sau a măriri vitezei. Sistemele RAID pot fi concepute să ruleze chiar şi în caz de cădere – discurile pot fi schimbate „la cald” şi datele recuperate automat în timp ce sistemul rulează în continuare. Alte sisteme trebuie oprite până când datele sunt recuperate. RAID este adeseori folosit la sistemele cu accesibilitate ridicată, unde este important ca sistemul să ruleze cât mai mult cu

putinţă. De aceea, RAID este în general folosit la servere dar poate fi folosit şi în cazul staţiilor de lucru.

Tipuri de RAID:

RAID0 Este cea mai performantă metodă de stocare RAID. Este realizată din hard disc de mărimi egale, a căror capacitate de stocare este adunată. Avantaj: scrierea/citirea pe mai multe discuri se face simultan, mărindu-se performanţa totală a matricii. Dezavantaj: lipsa redundanţei, defectarea oricărui hard disc duce la compromiterea întregii matrice, datele fiind astfel pierdute. (poza trebuie schimbată) RAID1 Folosind două hard discuri în RAID1 informaţia va fi stocatăa identic pe ambele hard discuri, în oglindă. Oricare din ele cedează, nu afectează integritatea matricei. Dezavantaje: performanţa este afectată (scrierea/citirea se face simultan, pe toate discurile); spaţiul de stocare este de jumătate din suma disc-urilor puse în mirroring. Este nevoie de un număr par de discuri. RAID1 se foloseşte atunci când se doreşte o securitate mărită a datelor importante. Dacă unul din cele două hard discuri cedează, datele nu sunt pierdute pentru că ele sunt scrise identic pe celălalt hard disc. (poza trebuie schimbată)

RAID5 Aceasta ofera redundanta de nivel N+1, fiind viabil de la mai mult de 3 hard discuri într-o matrice. Scrierea informaţiilor de paritate se face pe toate discurile, astfel ca oricare dintre ele ar ceda, matricea ramâne intactă. Pentru un număr mare de discuri este cea mai eficienta metodă, capacitatea de stocare este data de (capacitatea unui disc)*(numarul de discuri -1). (poza trebuie schimbată)

Evident, se pot face combinaţii de mai multe RAID-uri între ele, dar cele de mai sus sunt cele mai des întâlnite. (poza trebuie schimbată)

RAID-ul poate fi făcut la nivel hardware sau software.

(poza trebuie schimbată) RAID Hardware Există un controler hardware dedicat, ce înglobează toate funcţiile ce ţin de RAID. Aceasta este soluţia cea mai bună deoarece controlerul conţine unităţi de procesare separate, dedicate. Controlerele SCSI sunt în totalitate operate “hardware”. Este totuşi nevoie de un driver pentru funcţionarea lor. Dezavantaj: preţul ridicat, dar dacă siguranţa datelor este importantă, este obligatorie prezenţa unui RAID Hardware.

(poza trebuie schimbată)

RAID Software Acesta se face folosind controlere clasice, IDE sau SCSI. Operaţiunile de utilizare şi de administrare a hard discurilor sunt făcute de sistemul de operare, procesorul sistemului având o sarcină în plus.

Instalarea sistemului de operare Windows 2000 Server se poate realiza: prin încărcarea de pe un CD/DVD; printr-o reţea de partajare; cu ajutorul serviciilor de instalare la distanţă; utilizând duplicarea discului. Duplicarea discului reprezintă procesul prin care întreaga unitate de hard disc de pe un calculator este duplicată pe unitatea de hard disc a altui calculator. Procesul de duplicare a discului este realizată cu ajutorul programului SYSPREP.EXE (fişier stocat în fişierul deploy.cab din dosarul \Support\Tools de pe CD-ROM). Pentru duplicare se vor urmări paşii: -

se instalează şi configurează sistemul de operare pe calculatorul master

-

se instalează şi configurează toate aplicaţiile necesare pe calculatorul master

-

se rulează programul SYSPREP.EXE de pe calculatorul master

-

se crează imaginea unităţii hard disc a calculatorului master(se poate utiliza un instrument de creare a imaginii -exemplu Norton Gost)

-

se copiază imaginea într-o locaţie prtajată din reţea sau pe hard discul calculatorului ţintă.

Rolul SYSPREP.EXE este acela de a pregăti dsiul pentru duplicare. Programul SYSPREP.EXE (rulat de la consola Tools Management sau dintr-o linie de comandă) configurează imaginea discului astfel încât identificatoarele SIDS (Security Identifiers) şi alte informaţii unice să poată fi eliminate şi gata de a fi create din nou pe calculatorul ţintă. (Aceasta asigură faptul că nu vor apărea conflicte în interacţiunea cu alte calculatoare care au acelaşi identificator SID).

Instalarea cu ajutorul serviciilor de instalare la distanţă Serviciile RIS (Remote Installation Services) oferă posibilitatea instalării sistemului fără a fi în locul în care se află calculatorul ţintă. Pentru utilizarea acestui srviciu trebuie rulat programul Remote Installation Services Setup Wizard (Control PanelAdd Remove Programs Add/Remove Windows Components se selectează caseta de validare Remote Installation Services). Se va verifica mai întâi dacă reţeaua are capacitatea de a realiza instalarea la distanţă.

Pregătirea pentru instalare la distanţă

Este necesar ca un calculator pentru care se opează pentru instalarea la distanţă să indeplinească una din condiţiile : -

să corespundă specificaţiei Network PC (Net PC) curente, să aibă un adaptor de reţea configurat ca dispozitiv primar de încărcare în sistemul BIOS, iar contul de utilizator folosit pentru a efectua instalarea trebuie să aibe dreptul de a crea conturi de calculator în domeniul din care va face parte.

-

să aibă o placă de reţea cu memoria de încărcare ROM Pre-Boot Execution Environment (PXE) şi un sistem BIOS configurat astfel încât să permită pornirea de pe memoria ROM PXE.

PXE reprezintă o tehnologie a plăcilor de reţea care le permite acestora să interacţioneze cu reţeaua, înainte de realizarea efectivă a unei încărcări de sistem de operare. Aceasta permite plăcii să obţină o adresă TCP/IP cu care să comunice cu exteriorul. -

să aibă disponibil un disc Remote Boot Disk pentru calculatorul ţintă. În situaţia în care calculatorul ţintă nu se conformează standardului Net PC şi nu are memorie de încărcare ROM PXE pe placa de reţea, se poate crea o dischetă de încărcare penru instalarea la distanţă. Aceasta permite preluarea controlului calculatorului, în scopul instalării sistemului de operare. O astfel de dischetă se poate crea cu ajutorul programului RBFG.EXE (din dosarul RemoteInstall/Admin) de pe serverul RIS.

Sugestii metodologice

UNDE? Conţinutul poate fi predat în laboratorul de informatică sau într-o sală care are videoproiector.

CUM?

Clasa poate fi organizată frontal sau pe grupe de 2-3 elevi.

Se poate utiliza un program de sinulare a unui sistem de calcul care permite instalarea virtuală a unui sistem de operare – exemplu: VMware Server

Ca materiale de evaluare se pot folosi: o Probe practice şi scrise

Tema 3. Instalarea sistemului de operare pentru reţea Fişa suport. Instalarea sistemului de operare pentru reţea

Această fişă vizează competenţa individuală: Instalează sistemul de operare pentru reţea

Instalare Windows 2000 Se verifică mai întâi cerinţele minime de sistem. Toate componentele hardware din sistem ar trebui să fie în lista de compatibilitate hardware Microsoft (HCL), listate la http://www.microsoft.com/hcl. Fişierul HCL este, de asemenea, şi pe CDROM-ul de instalare de la \ Support \ hcl.txt. Windows 2000 trebuie să fie instalat pe un disc de bază partiţionat. Discul poate fi făcută dinamică după instalare. Actualizări la Windows 2000 Server pot fi făcute din următoarele sisteme: •

Windows NT Server 3.51

•

Windows NT 4.0 Server, Terminal Server Edition, and Enterprise Edition Windows NT 4.0 Server, Windows NT versiunea 3.1 la 3.50 pot fi actualizate la Windows 2000 de către primul upgrade la Windows NT Server 4.0 sau 3.51.

Windows 2000 este instalat în mod implicit în / Winnt directorul. Erori de instalare

Erori de instalare sunt înregistrate în baza de eroare de tip. Aceste fişiere sunt stocate în \ Windir directorul. •

Comsetup.log - "Records COM+ information "

•

Mmdet.log - "Stores multimedia device detection information

•

Netsetup.log - "Records workgroup and domain membership information "

•

Setupact.log - "Logs setup activity chronologically "

•

Setupapi.log - "Logs .INF file entries "

•

Setuperr.log - "Records setup errors" Setuperr.log - "Inregistreaza setup erori"

Instalarea prin încărcarea de pe o unitate CD-ROM Se introduce CD-ul în unitatea, se modifică încărcarea de pe unitatea CD-ROM în BOIS.

Trebuie să fie confirmată intenţia de bootare de pe CD

Programul Setup va porni auomat şi va începe copierea fişierelor, instalarea realizânduse urmând paşii programului.

 Atunci când este afişată convenţia de acordare a licenţei, apăsaţi tasta F8 pentru a continua.

 Se alega partiţia pe care se doreşte instalarea sistemului de operare sau se poate crea o nouă partiţie într-un spaţiu nepartiţionat.

 Dacă partiţia aleasă nu este formatată, se poate realiza formatarea cu sistemul de fişiere NTSF sau FAT. Dacă se optează pentru formatarea FAT, iar partiţia este mai mare de 2GB, atunci programul Setup o va formata cu FAT32, în caz contrar, partiţia va fi formatată cu FAT16.

 În continuare programul Setup va copia fişierele pe unitatea de hard-disc şi va reporni sistemul, pentru a-l pregăti pentru partea de configurare GUI.

 Programul pornește partea GUI a programului Setup.

 Programul detectează şi instalează dipozitivele.

 Se pot modifica datele locale ale sistemului şi utilizatorului, precum și macheta tastaturii. Dacă nu sunt personalizate aceste setări, ele vor fi stabilite la English (United States), iar tastatura va fi configurată US.

 Se intorduc numele utilizatorului și al companiei din care face parte calculatorul.

 După introducerea cheiei produsului se permite, în continuare, indicarea tipului de licenţă deţinut pentru acest server. Avem opţiunile Per Sever şi Per Seat.

Per Server – este un model de licenţă bazat de licenţă bazat pe conexiuni. În cadrul acestuia, se achiziţionează câte o licenţă pentru fiecare calculator. Per Seat – acordă efectiv dreptul unui utilizator de a se lega la mai multe servere.  În continuare, în caseta Computer Name and Administrator Password, se configurează un nume pentru calculator şi o parolă pentru contul de administrator.

 Se selectează componentele Windows 2000 opționale pe care d orim să le instalăm în acest moment (acestea pot fi adăugate ulterior, dacă este necesar).

 Se configurează tipul de grup de rețea căreia îi aparține calculatorul.

 După alegerea componentelor opţionale pe care vrem să le instalăm, serverul este instalat şi putem îndepărta CD-ul şi reporni calculatorul.

După ce Windows 2000 Server este instalat, multe dintre serviciile selectate trebuie să fie configurate pentru a deveni operaţional.

Următoarele servicii apar în caseta de dialog Windows 2000 Server, atunci când este pornit.

Instalare reţelei

Din caseta de configurare se alege opțiunea Networking.

Selectăm opţiunea Network and Dial-up Connections

Click dreapta pe Local Area Connection şi selectaţi Properties.

Local Area Connection Properties

Se selectează Internet Protocol (TCP / IP) şi selectaţi Properties. TCP / IP Properties Se introduc: adresa IP, masca, gateway-ul, respectiv DNS-ul.

Sugestii metodologice UNDE? Conţinutul poate fi predat în laboratorul de informatică sau într-o sală care are videoproiector. CUM?

Clasa poate fi organizată frontal sau pe grupe de 2-3 elevi.

Se poate utiliza un program de sinulare a unui sistem de calcul care permite instalarea virtuală a unui sistem de operare – exemplu: VMware Server Pentru instalarea avem nevoie de CD-ul Windows 2000 Server, cu licențiat.

Ca materiale de evaluare se pot folosi: o Probe practice şi scrise

Tema 4. Configurarea sistemului de operare pentru reţea Fişa suport. Configurarea sistemului de operare pentru reţea Această fişă vizează competenţa individuală: Configurează sistemul de operare pentru reţea.

Active Directory

Pentru ca Windows 2000 Server pentru a deveni un controler de domeniu, Active Directory trebuie să fie instalate pe sistem. Caracteristici: •

Resursele reţelei sunt uşor de găsit.

•

Utilizeaza politicile de grup pentru mai o administrare uşoră

•

Scalabilitatea

•

Flexibilitate, cu posibilitatea de a adăuga noi clase, atribute, şi obiecte.

•

Securitateintegrată

•

Extensibilitate

•

Lucru de pe orice reţea.

Structura: Domeniul este unitatea de bază în structura de Active Directory. Active Directory include: •

O bază de date cu informaţii despre utilizatorii de reţea şi resursele.

•

Un serviciu de gestionare a bazei de date.

Active Directory este organizat ierarhic şi conţine informaţii despre: •

Conturi de utilizator

•

Calculatoare

•

Foldere partajate

•

Imprimante

Active Directory depinde şi necesită Domain Name Service (DNS) care urmează să fie implementate în reţea.

Funcţii •

Autorizarea utilizatorilor – utilizatorii se pot loga şi sunt autentificaţi pe bază de utilizator și parolă unică.

•

Autorizarea accesului la resurse – pentru fiecare resursă din rețea se pot crea liste de acces care specifică permisiunile pe care le au utilizatorii sau grupuri asupra resurselor respective.

•

Administrarea centralizată a tuturor stațiilor de lucru, a serverelor din rețea.

•

Aplicarea consistentă a unor politici de securitate în cadrul re țelei. – utilizatorii pot avea unele drepturi administrative pentru a avea acces la unele părţi din baza de date Active Directory.

Obiecte : Active Directory include obiecte: •

Domain (Domeniu)

•

Organizational Unit (OU) – (Unitatea organizaţională) - conţin fie obiecte şi / sau alte unităţi organizaţionale şi este, de asemenea, numit container de obiecte. OU simplifică administrarea, deoarece permite organizarea de obiecte şi alte OUs (este scopul principal).

•

Group (Grupul)

•

User (Utilizator)

•

Computer (Computer)

•

Contact (Contact)

•

Shared folder (Folder partajat)

•

Printer (Imprimanta)

A domain tree este un grup ierarhic de unul sau mai multe domenii care au acelaşi domeniu rădăcina. Structura bazei de date Active Directory

Toate bazele de date au o schemă, care reprezintă de fapt, un set de reguli, care guvernează structura bazei de date - tipurile de obiecte si atributele - care pot fi conţinute în baza de date. Schema conţine o listă cu toate clasele şi atribute în pădure. Schema monitorizează: •

Classes (Clasele)

•

Class attributes (Atributele clasei)

•

Class relationships (Relaţiile clasei)

•

Object relationships (Relaţiile dintre obiect)

Baze de date Active Directory este stocată în directorul SystemRoot \ NTDS. Fişierul ntds.dit conţine directorul şi schema de date, iar fişierul schema.ini conţine informaţii pentru controlul securităţii Active Directory şi de creare implicită a directorul. Modificările în baza de date sunt stocate temporar în fişierele jurnal din acest director până când modificările în baza de date sunt finalizate. A forest (pădure) este un set din toate domeniile dintr-o organizaţie de reţea. Se compune din unul sau mai mulţi trees (arbori). Un tree (arbore) reprezintă un nume de spaţiu în Active Directory. Un Global Catalog (catalog global) este un index de căutare cu date despre toate obiectele dintr-o pădure. Schema este stocată în catalog global. Doar informaţiile necesare pentru a găsi un obiect sunt stocate în catalog global. Când primul controler de domeniu din pădure este stabilit, un catalog implicit este creat automat de pe acel controler. Securitatea Active Directory Următoarele componente sunt utilizate pentru implementarea securităţii Active Directory: •

Security Descriptors (Descriptori de Securitate) - Fiecare obiect are un descriptorul de securitate care: o o

o

•

Defineşte permisiunile care pot fi atribuite obiectului sau tipului de obiecte. Conţine identificatorul de securitate al obiectului (SID), care identifică proprietarul (principiul securităţii) obiectului. Conţine orice grup de identificare de securitate (SID), care este folosit pentru compatibilitate cu sistemele care nu au fost create de către Microsoft.

Access Control Lists (ACL) (Liste de control al accesului), care sunt cuprinse în descriptori de securitate:

•

o

Discretionary Access Control List (DACL) - Contine principiul de securitate SIDS, ce dă permisiunea pentru un obiect.

o

Security Access Control List (SACL) – (Lista de control al accesului de Securitate) - Defineşte controlul listei de evenimente pentru anumite obiecte.

Security Identifiers (SIDs) – (Identificatori de securitate) - acestea sunt întotdeauna numere unice într-o pădure, care sunt folosite pentru a identifica obiectele. Există două tipuri de SID: o

Owner SID (SID-ul proprietarului)

o

Group SID (SID-ul grupului)

Există două părţi dintr-un SID, care sunt:

•

o

Domain - Identifică domeniu obiectul în care a fost creat.

o

Relative Identifier (RID) - Specifică contul de domeniu al obiectului creat.

Security Principles – (Principiile de Securitate) - Obiecte care au asignate permisiuni şi fiecare conţine identificatorii de securitate. Acetestea sunt: o

User (Utilizator)

o

Computer (Computer)

o

Group (Grupul)

Instalarea Active Directory (AD) Active Directory trebuie să fie instalat pe servere Windows, care urmează să fie controlere de domeniu Windows. Acesta poate fi instalat pe Windows 2000: •

Server

•

Advanced Server

•

Datacenter Server

Când Active Directory este instalat pe un calculator, acel computer este promovat de către Active Directory la un controler de domeniu. În cazul în care computerul este primul controler de domeniu, se creează o bază de date Active Directory, dacă nu este în primul controler, ea devine o copie a bazei de date cu acces pentru scriere şi citire. Cerinte minimale AD: •

Computerul trebuie să fie Windows 2000 Server, Advanced Server sau Datacenter Server.

•

Cel puţin un volum de pe computer trebuie să fie formatat cu NTFS.

•

DNS trebuie să fie activ în reţea înainte de a instala AD sau să fie instalat în timpul instalării AD-ului.

•

Computerul trebuie să aibă protocolul IP instalat şi să aibe o adresă IP statică.

•

Ora şi zona de informaţii trebuie să fie corecte. Simple Network Time Protocol (SNTP) (RFC 1769) sincronizează timpul în reţeaua de calculatoare.

Procesul de instalare Aveţi posibilitatea să instalaţi Active Directory, prin selectarea Start - Run, şi tastaţi dcpromo.exe în caseta de text, sau urmând paşii: 1. Administrative Tools. (Instrumente de administrare) 2. Selectaţi Configure Your Server

3. Selectaţi Active Directory Installation Wizard

Controlerele de domeniu Când Active Directory este instalat pe un computer Windows 2000 Server, computerul devine un controler de domeniu. Controlerele de domeniu sunt folosite pentru autentificarea utilizatorilor şi pentru controlul accesului la obiecte din domeniu. Un domeniu Windows este o structură organizatorică parţială sau integrală, care poate sau nu să coincidă cu domenii DNS pe internet. Fiecare controler de domeniu contine o “replică” (dublură), care este o copie a directorul domeniului.

Creare Domain Controller Se alege dacă controlerul de domeniu este primul controler de domeniu, în domeniul sau dacă aceasta se va alătura un domeniu deja existent.

Selecţie de Domeniu Tree (Arbore) Se selectează una din variantele de creare a domeniului de arbori: prima implică un nou domeniu de arbore este creat de noi, sau acest domeniu va fi un subarbore de domeniu dintr-un alt domeniu de arbori deja existent. Crearea unei noi “păduri” în domeniu de arbori sau alăturarea acestuia la o “pădure” deja existentă.

Crearea unui nou Domain Name

NetBIOS Domain Name

Baza de date şi locaţii “jurnal” – locaţia pentru baza de date AD, respectiv pentru jurnal (pot fi pe hard-discuri diferite)

Volumul de sistem public – locaţia în care vor fi memorate copii ale datelor publice ale domeniului.

Configurare DNS

Permisiuni – stabilirea permisiunilor pentru utilizatori si grupul de obiecte la care va avea acces.

Active Directory Services Restore Mode Administrator Password – parola cu care administratorul se va loga atunci când se va porni serviciul de restaurare AD.

Caseta de configurare

Finalizarea instalării Active Directory

Active Directory – utilizatori şi computere

Grupuri şi utilizatori locali

Grupurile locale sunt utilizate pentru a controla accesul la resurse de pe anumite calculatoare, indiferent dacă acestea sunt dosare de date sau imprimante. Sunt trei tipuri de grupuri: -

Grupuri universale – pot fi formate din membri (persoane sau calculatoare) sau alte grupuri din orice domeniu din cadrul unei păduri Active Directory. Ele pot fi utilizate pentru a acorda accesul la orice resurse din cadru pădurii.

-

Grupuri globale – pot conţine grupuri globale sau utilizatori din domeniul în care sunt create şi pot fi adăugate în orice grupuri universale sau grupuri locale ale domeniului din cadrul pădurii.

-

Grupuri locale – pot conţine grupuri globale din domeniul în care există, grupuri universale din cadrul pădurii sau membrii ai pădurii. Sunt utilizate pentru a acorda accesul numai la resursele domeniului, în domeniul în care ele există.

Administrarea Active Directory În Start – Administrative Tools – Selectaţi Configure Your Server.

Se alege opțiunea Manage

Meniul include opţiunile: •

Acţiune

•

Vedere

Opţiuni ale meniului:

Opţiunea

Acţiuni (când este efectuată opţiunea) Domeniul Încorporate Calculatoare

Doman ForeignSecurity Utilizatorii Controlere Principals

Delegat de control

Da

Nu

Da

Da

Da

Da

Adăugaţi membrii la un grup

Nu

Nu

Nu

Da

Nu

Nu

Găsirea

Da

Da

Da

Da

Da

Da

Conectarea Da la Domeniu

u

Nu

Nu

Nu

Nu

Conectarea la Domain Da Controller

Nu

Nu

Nu

Nu

Nu

Operaţii Masters

Da

Nu

Nu

Nu

Nu

Nu

New

Da

Da

Da

Da

Da

Da

Toate Activităţi>

Da

Da

Da

Da

Da

Da

New Window

Da

Da

Da

Da

Da

Da

Actualizează Da

Da

Da

Da

Da

Da

Lista de export

Da

Da

Da

Da

Da

Da

Proprietăţi

Da

Da

Da

Da

Da

Da

Ajuta

Da

Da

Da

Da

Da

Da

Opţiunile de meniul Nou şi All Tasks au următoarele subopţiuni suplimentare: •

New (Nou) o

Computer(Computer)

o

Contact (Contact)

o

Group (Grupul)

o

Organizational Unit (Unitatea organizaţională)

•

o

Printer (Imprimantă)

o

User (Utilizator)

o

Shared Folder (Folder partajat)

All Tasks – Aceste sarcini pot fi selectate în meniul principal de mai sus. o

Delegate Control

o

Find

o

Connect to Domain

o

Connect to Domain Controller

o

Operations Masters

Creare computer în AD Din meniu selectaţi: 1. Action (Acţiune ) 2. New (Nou ) 3. Computer (Computer ) New Computer

Introduceţi numele computerului şi faceţi clic pe Next. Vizualizare/Administrare - clic pe Computers pentru a vedea nodul computer în Active Directory.

Crearea de utilizatori Builtin Users (Utilizatorii încorporaţi)

meniu selectaţi: 1. Action (Acţiune) 2. New (Nou) 3. User (Utilizator ) Utilizator nou

Parola utilizatorului

Terminare creare utilizator

Proprietăţile utilizatorilor Pentru a deschide caseta de proprietăţi a utilizatorului: •

Click dreapta pe un nume de utilizator şi selectaţi Properties.

•

Selectaţi numele de utilizator, selectaţi Action din meniu şi selectaţi Properties

Eticheta General

Eticheta Adresa

Eticheta Account (Contul) – se pot configura diferite opțiuni legate de contul utilizator

Eticheta Profil

Eticheta Telefoane

Eticheta Organizaţia

Eticheta Remote Control

Eticheta Terminal Services Profile

Eticheta Membru al

Eticheta Dial-in

Eticheta Environment

Eticheta Sesiuni

Organizational Units – OU – (Unităţi organizaţionale) OU – Unităţile organizaţionale sunt numite containere de obiecte, deoarece acestea ajută la organizarea informațiilor sub formă de director şi poate conţine alte obiecte, inclusiv alte OUs. Unităţile organizaţionale permit crearea de subdomenii care sunt, de asemenea, numite logic domenii.

Organizational Unit poate conține:

•

Computer (cele din domeniu sunt publicate în mod automat) - staţii de lucru specifice.

•

Contact (automat publicate) – conturi de utilizatori/administratori pentru anumite obiecte din Active Directory

•

Group (automat publicate) - grupuri de conturi de utilizator care fac gestionarea mai uşoară.

•

Organizational Unit (Unitatea organizaţională) (automat publicate) - folosite pentru a crea o ierarhie a obiectelor AD. Alte unităţi organizaţionale pot fi conţinute în interiorul unei unităţi organizaţionale.

•

Printer (cele mai multe sunt publicate în mod automat) – Imprimante

•

User (automat publicați) – utilizatori

•

Shared folder – (Folder partajat) - folosit pentru a partaja fişiere. Group Policy

Politicile locale și de grup de pe un server membru Windows 2000 permit controlul mediului în care îi este permis unui utilizator să opereze. În timp ce profilurile înregistrează ceea ce a făcut un utilizator și modul în care este configurată suprafața de lucru, aceste politici definesc ceea ce utilizatorul poate să facă.

•

În Active Directory Users and Computers se efectuează clic dreapta pe domeniu sau pe unul dintre obiectele pentru care aplicăm politica locală/de grup, selectăm opțiunea Properties.

•

În caseta de dialog Domain Properties se alege tabulatorul Group Policy.

•

Se efectuează dublu clic pe opțiunea Default Domain Policy, afișată în caseta Group Policy Object Links.

•

Din caseta de dialog Group Policy expandați arborele Default Domain Policy, și se stabilesc diferite valori pentru politica acelui drept pe care dorim să-l stabilim.

• •

De exemplu, putem stabili dacă comanda Run se va găsi sau nu în meniul Start. Se alege Start Menu&Taskbar – Remove Run meniu from Start Menu

Windows 2000 DNS

Domain Name System (DNS) este un sistem distribuit de păstrare şi interogare a unor date arbitrare într-o structură ierarhică. Cea mai cunoscută aplicaţie a DNS este gestionarea domeniilor în Internet. Caracteristicile sistemului de nume (DNS) sunt: •

foloseşte o structură ierarhizată;

•

deleagă autoritatea pentru nume;

•

baza de date cu numele şi adresele IP este distribuită.

Fiecare implementare TCP/IP conţine o rutină software (name resolver) specializată în interogarea serverului de nume (DNS) în vederea obţinerii translatării nume/adresă IP sau invers. Există 2 tipuri de rezoluţie de nume: •

recursivă (name resolverul cere serverului de nume să facă translatarea);

•

iterativă (name resolverul cere serverului de nume să îi furnizeze adresa IP a unui server care poate face translatarea).

Tipic, procesul de rezoluţie a numelor se desfăşoară astfel: 1. Name resolverul primeşte de la o aplicaţie client TCP/IP un nume; acesta formulează o interogare primului server de nume din lista serverelor; 2. Serverul de nume (DNS) determină daca este mandatat (autorizat) pentru domeniul respectiv (dacă există configurată o zonă DNS care conţine numele respectiv); 3. Dacă este autorizat, transmite răspunsul clientului; 4. Dacă nu, transmite o interogare altui server de nume pentru un răspuns autorizat; obţine răspunsul autorizat şi transmite clientului un răspuns neautorizat; totodată stochează răspunsul local pentru a răspunde la alte cereri pentru acelaşi nume. 5. Resolverul de nume transmite răspunsul aplicaţiei utilizator şi îl păstrează într-un cache pentru o anumită perioadă; 6. Dacă name resolverul nu primeşte un răspuns într-un anumit timp, transmite cererea următorului server de nume din listă. Când lista este epuizată, va genera o eroare.

Zone DNS: •

Forward lookup zone

•

Reverse lookup zone

•

Standard primary zone

•

Active Directory integrated zone

•

Standard secondary zone

Instalarea Microsoft DNS Server 1. Click Start - Control Panel - Add or Remove Programs. 2. Click Add or Remove Windows Components. 3. click in lista Networking Services - Details.

4. Selectaţi caseta Domain Name System (DNS) apoi OK.

5. Clic Next. 6. inseraţi CD-ul de instalare al Windows-ului 2000 Server. 7. in caseta Completing the Windows Components Wizard, clic Finish atunci când s-a terminat. 8. Închideţi fereastra Add or Remove Programs.

Configurarea DNS •

Clic Start, - Programs - Administrative Tools - DNS.

•

Clic dreapta - Forward lookup zones - New Zone

•

Se deschide fereastra New Zone Wizard - Next.

Se solicită o zonă de tip. Tipurile de zone includ: •

Zona primară: Creează o copie a unei zone care pot fi actualizate direct de pe acest server. Această zonă este de informaţii stocate fişier text *.dns

•

Zona secundară: o standard zonă secundară de copii ale tuturor informaţiilor de la master serverului DNS. Un server DNS poate fi un Active Directory, primar, secundar sau zona care este configurat pentru zona de transferuri.

Nu puteţi modifica în zona de date pe un server DNS secundar. •

Zona Stub: Un rest de zonă conţine numai acele înregistrări ale resurselor care sunt necesare pentru a se identifica cu autoritatea serverelor DNS pentru această zonă. Aceste resurse includ înregistrări Name Server (NS), Autoritatea de Start (SOA).

•

Zona integrată în Active Directory – există, de asemenea, o opţiune pentru a stoca zona în Active Directory. Această opţiune este disponibilă numai dacă serverul DNS este un controler de domeniu.

•

Noua forward lookup zone trebuie să fie primară sau Active Directory-integrat de zonă, astfel încât să poată accepta actualizări dinamic. Faceţi clic pe Primary, apoi faceţi clic pe Next

•

Noua zonă conţine înregistrări de localizare pentru acest Active Directory – domeniul de bază. Denumirea zonei trebuie să fie acelaşi cu numele de Active Directory, sau sa fie un DNS (logic) pentru acest nume. De exemplu, în cazul în care Active Directory pe baza de domeniu este numit "support.microsoft.com", zona de nume valide sunt: "support.microsoft.com"

•

După acceptarea numelui implicit pentru noua zonă, Faceţi clic pe Next.

•

După acceptarea numelui implicit pentru noua zonă, clic pe Next.

•

Finalizarea creării zonei

Monitorizarea DNS Selectaţi Start, Programs, Administrative Tools, DNS. Selectați numele serverului DNS, selectaţi Action – Properties şi faceţi clic pe tab-ul de monitorizare.

Avem: •

Interfaces

•

Forwarders

•

Advanced

•

Root Hints Root

•

Logging (jurnalizarea) - folosita pentru a seta opţiunile de logare pentru a fi trimis la fişier SystemRoot \ system32 \ dns \ dns.log. Opţiunile reprezentând evenimente sunt: Interogare DNS, Anunţ, Update, Întrebări, Răspunsuri, trimitere, primire, UDP, TCP, Full pachete, şi scriere.

•

Monitoring - Monitorizarea

Caseta de dialog Proprietăţi a Zonei:

File: •

General - secţiunile: o

o

o

•

Status - starea este indicată şi de un buton Pause ce permite întreruperea DNS-ului. Zone type - are un buton Change care permite stabilirea tipului zonei: standard primar, standard secundar, integrate - Active Directory. Allow dynamic updates - Actualizări dinamice ce pot fi permise de la DHCP servere.

Start of Authority (SOA) - să corespundă cu SOA proprietăţile enumerate mai sus.

o

Serial number (Numărul de serie)

o

Primary server (Primar server)

o

Responsible person (Persoana responsabila )

o

Refresh interval (Intervalul de reîmprospătare)

o

Retry interval (Reîncercaţi interval)

o

Expires after (Expiră după )

o

Minimum (default) TTL Minim (implicit) TTL

o

TTL for this record - TTL pentru acest record

•

Name Servers

•

WINS - Controlează dacă WINS este folosit pentru a rezolva numele în această zonă.

•

Zone Transfers – (Zona Transferuri) - Determină modul cum cererile pentru zona de transferuri de la alte servere sunt manipulate. Aceste opţiuni sunt: o o

Fără zonă de transferuri. Zona permite transferuri numai la anumite servere enumerate în această filă.

•

o

Zona permite transferuri de la servere enumerate la serverele numai din aceasta fila.

o

Zona permite transferuri de la orice server.

Security (Securitate)

Windows 2000 DHCP

Dynamic Host Configuration Protocol (DHCP) este utilizat pentru a desemna în mod automat TCP / IP, adrese de la clienţi, împreună cu masca subreţelei, gateway implicit, şi a serverului DNS.

Două moduri de un computer pentru a ajunge la adresa IP: •

Folosirea DHCP de pe un server DHCP.

•

Configurare manuală

Scopuri DHCP •

Scope - Domeniul de aplicare - O serie de adrese IP pe care serverul DHCP poate aloca pentru clienţi, care sunt, dintr-o subreţea.

•

Superscope - O serie de adrese IP, care cuprinde mai multe reţele. Server-ul DHCP poate atribui aceste adrese pentru clienţi, care sunt pe mai multe subrețele.

•

Multicast scope - O serie de adrese de clasă D de la 224.0.0.0 la 239.255.255.255 care pot fi atribuite la computere atunci când acestea cer. Un grup multicast este atribuit unei singure adresă IP. Multicasting poate fi folosit pentru a trimite mesaje de la un grup de computere, în acelaşi timp, cu o singură copie a mesajului. Multicast Address Dynamic Client Allocation Protocol (MADCAP) este utilizat pentru a cere o multicast adresa de la un server DHCP.

O modalitate de a crea un superscope este de a stabili o serie de adrese, care cuprinde mai mult de o subreţea. O altă modalitate este de a crea mai multe domenii, utilizând New Superscope expertul prin selectarea Action şi New Superscop Există la nivel mondial şi domeniul de aplicare opţiuni. Global opţiuni se aplică la toate computerele client. Domeniul opţiuni se aplică anumitor subretele sau interval de adrese IP. DHCP RFCs are 1533, 1534, 1541, and 1542. DHCP RFCs sunt 1533, 1534,

1541 şi 1542. Pe lângă operaţia de adresare, DCHP poate aloca alte opţiuni care pot fi aplicate la nivel global sau la diverse scopuri. Sarcinile unui server DHCP sunt: •

păstrează configurația și rezervorul de adrese care vor fi acordate clienților;

•

răspunde cererilor clienților și expediază configurații de adrese;

•

actualizează serverul DNS cu numele și adresele clienților

Odată configuate rezervorul de adrese și informațiile suplimentare pentru protocolul TCP/IP, serverul DHCPșiî îndeplinește sarcinile independend de restul acțiunilor; necesită foarte puțină întreținere și configurare pe parcurs.

Action Selections: Selectarea server-ului şi executarea clic pe meniu Action produce următoarele selecţii: • • • •

Display Statistics (Afişează Statistici) New Scope (Noul scop) New Multicast Scope (New Multicast scop) Reconcile All Scopes (Reconciliază toate scopurile)

• • • • •

• • • •

Authorize (Autorizare) Define User Classes Define Vendor classes Set Predefined Options (Setare predefinite Opţiuni) All Tasks o Start o Stop o Pause o Resume o Restart Delete (Şterge) Refresh (Actualizează) Properties Help

Instalarea serviciului DHCP Pentru început trebuie să se verifice dacă serverul are atribuită o adresă IP statică. •

Selectăm Control Panel – Add Remove Programs – Add Remove Windows Component

•

Din caseta Windows Components alegem Networking Services, apoi butonul Details

•

Selectăm opțiunea Dynamic Host Configuration Protocol (DHCP)și efectum clic pe buton OK, apoi Next

•

În ecranul Completing the Windows Components Wizard selectăm Finish și serviciul este instgalat.

Configurarea DHCP Configurarea cuprinde rezervorul de adrese, (din care vor fi alocate adresele dinamice); specificarea măștii de subrețea și a porții prestabilite care vor fi atribuite clienților din rețeaua LAN. DHCP-ul poate fi configurat astfel încât să actualizeze baza de date a serverului DNS. Serviciul DNS furnizează clienților nume de gazde în cadrul determinării adreselor TCP/IP. Aceasta permite clienților să utilizeze numele de gazdă ale calculatoarelor pentru a accesa serverle, în loc de adresele TCP/IP. 1. Din meniul Start, selectăm Programs – Administrative Tools – DHCP 2. În caseta DHCP efectuăm clic dreapta și selectăm New Scope.

3. Pe ecranul Welcome to the New Scope efectuîm clic pe Next

4. Pe ecranul Scope Name scriem un nume și o descriere, pentru a identifica rezervorul de adrese și scopul acestora.

5. Se introduc adresele de începutș i de sfârșit din rezervorul de adrese, precum și masca de subrețea pentru adresele respective.

6. În caseta Add Exclusions se pot specifica orice adrese sau domeniu de adrese care nu vor fi alocate dinamic, dindomeniul de adrese specificat anterior. Aceste adrese pot fi distribuite static.

7. În ecranul Lease Duration se introduce durata de închiriere a unei adrese (cât timp va trece până la expirare, moment în care clientul este obligat să întrerupă utilizarea adresei TCP/IP, urmând reînnoirea închirierii).

8. Se optează pentru configurarea unor proprietă ți suplimentare care vor fi acordate clienților.

9. Se pot introduce una sau mai multe porți prestabilite, pe care să le utilizeze clienții pentru a ajunge la rețelele externe.

10. În caseta Domain Name and DNS Servers introducem numele de domeniu din care fac parte clienții și serverul (adresa serverului) pe care acești clienți îl vor contacta.

11. În caseta WINS Servers se poate introduce adresa serverului de Wins (dacă este cazul). Aceste servere sunt utilizate pentru determinarea numelor NetBIOS corespunzătoare adreselor TCP/IP. În mare parte serviciul WINS a fost depă șit de serviciul DNS dinamic, dar este posibil ca unii clienți să utilizeze serviciu WINS.

12. Caseta Activate Scope permite alegerea activării domeniul sau a-l lăsa inactiv.

13. După finalizare scopul este activat.

Dacă serverul DHCP este membru în cadrul unui domeniu, atunci, înainte de a putea atribui adrese, el trebuie autorizat în mediul Active Directory. Autorizarea serverului DHCP: •

În consola DHCP se selectează serverul

•

Clic dreapta si alegem opțiunea Authorize (sau din meniul Action – Authorize).

Serverul este autorizat.

Sugestii metodologice UNDE? Conţinutul poate fi predat în laboratorul de informatică sau într-o sală care are videoproiector. CUM?

Clasa poate fi organizată frontal sau pe grupe de 2-3 elevi.

Se poate utiliza un program de simulare a unui sistem de calcul care permite configurarea virtuală a serviciilor unui sistem de operare – exemplu: VMware Server

Ca materiale de evaluare se pot folosi: o Probe practice şi scrise

IV. Fişa rezumat Unitatea de învăţământ __________________

Fişa rezumat Clasa ________________

Nr. Crt. 1 2 3 4 ... Y

1

Nume şi prenume elev

Profesor______________________ Competenţa 1

A1

A2

Competenţa 2 AX

A1

A2

Competenţa 3 A3

A1

A2

A3

zz.ll.aaaa 1

zz.ll.aaaa – reprezintă data la care elevul a demonstrat că a dobândit cunoştinţele, abilităţile şi atitudinile vizate prin activitatea respectivă

Observaţii

V. Bibliografie 1. Maione, Denis. (2002). MCSE 70-215, Windows 2000 Server, Bucureşti: Editura Teora 2. Ionescu, Dan. (2007). Retele de calculatoare, Alba Iulia: Editura All 3. Mike Meyers. (2008) Manualul Network+ pentru administrarea şi depanarea rețelelor, Editura Rosetti Educational 4. http://www.microsoft.com/romania/servere/os.mspx , 25 aprilie 2009, 18.30 5. http://www.microsoft.com/romania/securitate/securizarea_retelei_02.mspx, 28 aprilie 2009, ora 10.45 6. http://ro.wikipedia.org/wiki/Microsoft, http://ro.wikipedia.org/wiki/Active_Directory, 28 aprilie 2009, ora 21.15

Instalarea unui sistem de operare de reţea

Cuprins I. Introducere ................................................................................................................... 3 II. Resurse ....................................................................................................................... 5 Tema 1. Introducere în sistemele de operare în reţea. ............................................. 5 Fişa suport. Scopul utilizării unui sistem de operare în reţea (SOR) şi cerinţe de sistem. ...................................................................................................................... 5 1.1.Introducere SOR. Cerinţe de sistem ............................................................... 5 1.2.Ce este Linux? ................................................................................................ 8 1.3.Kernelul sistemului Linux : .............................................................................. 8 1.4.Sistemele de fişiere Linux ............................................................................... 8 1.5.Linux Shell/Comenzi Linux de bază ................................................................ 9 1.6.Utilizatori. Permisiuni .................................................................................... 12 1.7.Structura de directoare ................................................................................. 15 1.8.Comunitatea utilizatorilor de Linux oferă: ...................................................... 18 1.9.Distribuţii Linux:............................................................................................. 18 Tema 2. Pregătirea sistemului de calcul pentru instalare ....................................... 19 Fişa suport. Pregătirea sistemului de calcul pentru instalare.................................. 19 Tema 3. Instalarea sistemului de operare pentru reţea .......................................... 21 Fişa suport. Instalarea sistemului de operare pentru reţea..................................... 21 Tema 4. Configurarea sistemului de operare pentru reţea ..................................... 39 Fişa suport. Configurarea sistemului de operare pentru reţea................................ 39 4.1.Configurarea numelui calculatorului, configurarea interfeţelor de reţea, DNS şi Gateway. ......................................................................................................... 42 4.2.Dezactivarea SELinux................................................................................... 52 4.3.Firewall ......................................................................................................... 54 4.4.Actualizarea sistemului. Instalarea unor aplicaţii........................................... 62 4.5.Configurarea serviciului HTTP ...................................................................... 63 4.6.Configurarea serverului DNS(Serviciul Numelor de Domeniu) ..................... 71 4.7.Configurarea serverului DHCP...................................................................... 79 III. Fişa rezumat ............................................................................................................. 82 IV. Bibliografie ............................................................................................................... 84 V. Anexă ........................................................................................................................ 84 1.Fişierele de configurare reţea : ........................................................................ 84 2.Fişierul de configurare HTTP ........................................................................... 85 3.Fişierul de configurare DHCP ........................................................................ 104 4.Fişierele de configurare DNS ......................................................................... 105 5.Fişierele de configurare proxy ........................................................................ 107

I. Introducere Materialele de predare reprezintă o resursă – suport pentru activitatea de predare, instrumente auxiliare care includ un mesaj sau o informaţie didactică. Prezentul material de predare, se adresează cadrelor didactice care predau în cadrul şcolilor postliceale, domeniul Informatică, calificarea Administrator reţele locale şi de comunicaţii. Modulul Instalarea unui sistem de operare de reţea pentru care a fost elaborat materialul, are alocate un număr de 125 ore, din care: Laborator tehnologic 60 ore Activităţi de predare 65 ore

Notă: Timpul alocat modulului se va împărţi între cele două tipuri de sisteme de operare în reţea ce trebuiesc studiate: Windows şi Linux Parcurgerea modulului se face in săptămânile S3 – S7. Competenţa/Rezultatul învăţării Investighează tipul, distribuţia şi versiunea sistemului de operare.

Teme •

Tema 1. Introducere în sistemul de operare.

Fişe suport • Fişa suport: Scopul utilizării unui sistem de operare în reţea şi cerinţe de sistem.

Pregăteşte sistemul de calcul pentru instalare

• Tema 2. Pregătirea sistemului de calcul pentru instalare

• Fişa suport: Pregătirea sistemului de calcul pentru instalare

Instalează sistemul de operare pentru reţea

• Tema 3. Instalarea sistemului de operare pentru reţea

• Fişa suport: Instalarea sistemului de operare pentru reţea

Configurează sistemul de operare

• Tema 4. Configurarea sistemului de operare pentru reţea

• Fişa suport: Configurarea sistemului de operare pentru reţea

Absolventul învăţământului postliceal cu specialitatea Administrator reţele locale şi de comunicaţii trebuie să fie capabil să utilizeze echipamentele reţelelor de calculatoare, să cunoască şi să utilizeze protocoale şi terminologii de reţea, să cunoască şi aplice topologii de reţele locale (LAN) şi reţele globale (WAN), modele de referinţă OSI (Open System Interconnection), să utilizeze cabluri, unelte pentru cablarea structurată, router-e în conformitate cu standardele în vigoare.

II. Documente necesare pentru activitatea de predare Pentru predarea conţinuturilor abordate în cadrul materialului de predare cadrul didactic are obligaţia de a studia următoarele documente: •

Standardul de Pregătire Profesională pentru calificarea Tehnician echipamente de calcul, nivelul 3 avansat – www.tvet.ro, secţiunea SPP sau www.edu.ro , secţiunea învăţământ preuniversitar

•

Curriculum pentru calificarea Tehnician echipamente de calcul, nivelul 3 avansat – www.tvet.ro, secţiunea Curriculum sau www.edu.ro , secţiunea învăţământ preuniversitar

Alte surse pot fi: materiale pe CD atasat

II. Resurse Tema 1. Introducere în sistemele de operare în reţea.(TOC) Fişa suport. Scopul utilizării unui sistem de operare în reţea (SOR) şi cerinţe de sistem. 1.1.Introducere SOR. Cerinţe de sistem(TOC) Această fişă vizează competenţa individuală: Investighează tipul, distribuţia şi versiunea sistemului de operare.

Sugestii metodologice: • • • •

Forma de organizare: frontală Locul: Un laborator de informatică Resurse de timp: lăsăm la latitudinea profesorului împărţirea fişei în unităţi mai mici pentru încadrarea în timp Metode: problematizare, studiu de caz, exerciţiul.

Obs: În cazul comenzilor Linux: este nevoie de un PC pe care să fie instalat un sistem Linux şi pe care trebuie create atâtea conturi câţi elevi sunt iar calculatorul respectiv să fie conectat la reţeaua existentă. Pentru accesarea sistemului Linux se poate folosi un client de SSH gratuit -Putty care este constituit dintr-un singur fişier executabil ce nu trebuie instalat (se copie pe calculator şi se rulează). Conţinut: Spre deosebire de un sistem de operare obişnuit (SO), sistemele de operare în reţea (SOR) furnizează funcţii de reţea, servicii de reţea, capacitatea multiuser, multitasking, securitate, partajarea resurselor şi administrarea centralizată a reţelei. SOR trebuie să aibă un nucleu robust pentru a evita erorile şi întreruperile. Este deosebit de important ca nucleul SOR să poată gestiona mai multe procese, împiedicând astfel blocarea altor părţi ale sistemului. SOR utilizează sistemele de fişiere care permit stocarea rapidă şi sigură a informaţiilor. Enumerăm câteva exemple de SOR: • Microsoft Windows : NT 3.51, NT 4.0, 2000, XP, 2003, 2008 • Novell NetWare : NetWare 3.12, IntraNetWare 4-11, NetWare 5.0 şi 5.1 • Linux cu distribuţiile : Red Hat(şi proiectul Fedora), Caldera, SuSE, Debian, Slackware, Mandriva, etc. • Unix : HP-UX, Sun Solaris, BSD, SCO, şi AIX. Cele mai folosite SOR sunt Windows şi Linux; sisteme de operare care oferă clienţilor şi utilizatorilor posibilitatea de a realiza o comparaţie şi alegere clară. Sistemul Windows a fost comercializat de la început ca un sistem de operare desktop cu o interfaţă grafică prietenoasă (GUI), evoluând ulterior ca sistem de operare în reţea. Linux-ul a fost conceput iniţial ca un sistem de operare în reţea, distribuit gratuit (sub licenţă GNU/GPL), utilizând pentru administrare o interfaţă în linie de comandă (CLI). Ulterior, când a devenit mai cunoscut, a început să migreze către sisteme de tip desktop, fiind însoţit şi de o interfaţă grafică prietenoasă(GUI). Menţionăm că există distribuţii sau

versiuni de Linux comerciale, dar marea mojoritate sunt distribuite gratuit, incluzând şi codul sursă.  Cerinţele hardware ale unui sistem de operare de reţea Windows Server : Cerinţe hardware

Valoare

Frecvenţă minimă CPU

133 MHz

Frecvenţă CPU

recomandată 550 MHz sau mai mare

Memorie minimă RAM Memorie recomandată Spaţiu HDD

128 MB

RAM 256 MB sau mai mare 1.5 GB sau mai mare

 Cerinţele hardware ale unui sistem de operare de reţea Linux (Ex: Fedora 10) : Fedora 10 solicită procesoare Intel Pentium şi este optimizat pentru Pentium 4 sau cele mai noi. Funcţionează foarte bine şi cu celelalte modele de procesoare de la : AMD, Cyrix şi VIA dacă au caracteristici compatibile cu cele Intel Pentium 4 sau mai noi.  Arhitectură x86(32 biţi) Cerinţe hardware

Valoare

Frecvenţă recomandată • CPU pentru mod text

200 MHz Pentium sau mai bun

Frecvenţă recomandată • CPU pentru mod grafic

400 MHz Pentium II sau mai bun

Memorie minimă pentru mod text

RAM •

128 MB

Memorie minimă pentru mod grafic

RAM •

192 MB

Memorie RAM • recomandată pentru mod grafic

256 MB

Spaţiu HDD

Minimum 7 GB sau mai mare, depinzând de pachetele instalate (instalarea tuturor pachetelor de programe necesită peste 9 Gb spaţiu HDD)

•

•

În mod real, când gestionăm un server Web şi/sau un server de mail este necesar un spaţiu HDD suplimentar de peste 20 Gb (total peste 30 Gb)

 Arhitectură x86_64(64 biţi) Cerinţe hardware

Valoare

Frecvenţă recomandată • CPU pentru mod text

200 MHz Pentium sau mai bun

Frecvenţă recomandată • CPU pentru mod grafic

400 MHz Pentium II sau mai bun

Memorie minimă pentru mod text

RAM •

256 MB

Memorie minimă pentru mod grafic

RAM •

384 MB

Memorie RAM • recomandată pentru mod grafic

512 MB

Spaţiu HDD

Minimum 7 GB sau mai mare, depinzând de pachetele instalate (instalarea tuturor pachetelor de programe necesită peste 9 Gb spaţiu HDD) În mod real, când gestionăm un server Web şi/sau un server de mail este necesar un spaţiu HDD suplimentar de peste 20 Gb (total peste 30 Gb)

•

•

Pentru un PC care funcţionează doar ca server proxy sau NAT pentru o reţea mică (~50 PC-uri clienti), este suficient un procesor PIII (550Mhz), memorie RAM de 256 Mb şi un HDD de capacitate de maxim 10 Gb. Dacă sistemul va acţiona ca un server multifuncţional ce deserveşte un număr mare de clienţi cu servicii : DHCP, Web, FTP, Mail, etc. sunt necesare resurse puternice: procesoarele de frecvenţă mare (>1,8 GHz), memorie RAM peste 1Gb şi HDD de capacitate peste 50 Gb.

Alte echipamente periferice utilizate: • Monitor VGA sau cu rezoluţie mai mare • Tastatură • Mouse (opţional) • Pentru instalarea de pe suport optic este necesară existenţa unei unităţi CD/DVD. În funcţie de versiunea de SOR utilizată se va analiza compatibilitatea sistemului de operare şi a aplicaţiilor software cu echipamentul; se poate consulta fişierul hcl.txt (harware compatibility list) aflat fie pe CD-ul cu kit-ul de instalare sau pe site-ul producătorului.

1.2.Ce este Linux?( TOC) Linux este un sistem de operare complet multitasking şi multiuser derivat din sistemul UNIX, oferind performanţe identice cu acesta. Linux a fost dezvoltat iniţial pentru calculatoare bazate pe arhitectura de 32 biţi x86 (procesoare Intel), fiind ulterior extins şi pentru arhitectura x86_64. Astăzi sistemul de operare Linux rulează pe arhitecturi pe 32-biţi sau 64-biţi cum ar fi : Compaq Alpha AXP, Sun SPARC şi UltraSPARC, Motorola 68000, PowerPC, PowerPC64, ARM, Hitachi SuperH, IBM S/390, MIPS, HP PA-RISC, Intel IA-64, DEC VAX, AMD x86-64, AXIS CRIS, şi Renesas M32R. Datorită caracteristicilor lui, Linux este un sistem robust, foarte fiabil destinat aproape în exclusivitate serverelor de Internet. Poate fi folosit şi ca sistem desktop datorită suitei de programe, aplicaţii şi utilitare de configurare a sistemului care cresc numeric şi în complexitate de la an la an. Interfaţa grafică cu utilizatorul a fost mult îmbunătăţită, ajungând să depăsească sistemul Windows la calitate.

1.3.Kernelul sistemului Linux (TOC) • • • •

Este nucleul (inima) sistemului de operare. Este o interfaţă între componenta hardware şi software a sistemului. A fost dezvoltat de la zero de către Linus Torvalds cu ajutorul unor programatori şi hakeri din întreaga lume. Astăzi Linux reprezintă doar nucleul, toţi distribuitorii de sisteme de operare Linux, folosesc kernelul Linux ca nucleu pentru sistemele lor.

1.4.Sistemele de fişiere Linux(TOC) •

•

ext2 - este sistemul de fişiere tradiţional pentru Linux. A fost dezvotat în 1992 de Remy Card şi a fost considerat sistemul implicit de fişiere pentru sistemele Linux. Permite stocarea de fişiere cu dimensiune până la 4 Gb, foarte robust şi o viteză de acces foarte mare. Are dezavantajul că la o cădere a sistemului necesită verificarea integrităţii sistemului de fişiere care poate dura foarte mult ţinând cont de dimensiunea HDD-ului. ext3 – A fost dezvoltat de Dr.Stephen Tweedie în 1999 şi este în esenţă un sistem ext2 cu jurnal. Prin jurnalizare înţelegem faptul că orice modificare a fişierelor este stocată într-un fişier jurnal, care este citit de către sistemul de operare la pornire. După o cădere a sistemului, acesta se poate recupera rapid fără a fi nevoie de verificarea tuturor fişierelor din sistem. Dezavantajul sistemului

ext3 faţă de ext2 este că fişierele sterse nu mai pot fi recuperate, şi că jurnalizarea nu preîntâmpină deteriorarea fişierelor în timp! • ReiserFS – A fost iniţial dezvoltat de Hans Reiser cu ajutorul comunităţii SuSE şi este un alt sistem de fişiere jurnalizat. Sunt două versiuni de ReiserFS: versiunea 3 care este în uz şi versiunea 4 care este în curs de dezvoltare şi nu este încă stabilă. Este un sistem de fişiere asemănător cu ext3, diferenţa constând în faptul că ReiserFS stochează în baza de date numele fişierului şi fişierul însuşi, pe când sistemul ext3 stochează doar numele fişierului şi locaţia. • Swap este echivalentul memoriei virtuale de sub Windows-când sistemul are nevoie de memorie RAM mai multă decât poate oferi sistemul, va folosi o porţiune de pe HDD pentru stocarea parţială a datelor. Sub Linux se alocă o partiţie întreagă pentru acest lucru şi are dimensiunea în funcţie de scopul calculatorului: pentru workstation se alocă o dimensiune a partiţiei egală cu memoria RAM iar pentru servere se alocă o dimensiune egală cu dublul memoriei RAM. Ext2, Ext3 şi ReiserFS sunt cele mai folosite sisteme de fişiere în lumea Linux. Mai sunt şi alte tipuri de sisteme de fişiere cum ar fi : JFS - Journaled File System (Sistem de fişiere jurnalizat) dezvoltat iniţial de IBM pentru propriul sistem de operare AIX şi adoptat de Linux sub licenţă GNU în 1999, XFS alt sistem de fişiere jurnalizat, dezvoltat iniţial de Silicon Graphics pentru sistemele Irix Unix şi altele.

1.5.Linux Shell/Comenzi Linux de bază(TOC) •

•

Linux/Unix shell reprezintă un program special care permite utilizatorului să interacţioneze cu sistemul de operare folosind comenzi de la tastatură (interpretorul de comenzi) ; shell-ul va executa comenzile şi va afişa rezultatul la monitor. Mediul de interacţiune este bazat pe comenzi textuale, interfaţa cu utilizatorul fiind un ecran cu fundalul negru iar textul de culoare albă. Această interfaţă este ceea ce se numeşte CLI –Command Line Interface (Interfaţă în Linie de Comandă). Până la adoptarea Interfeţei Grafice cu Utilizatorul (GUIGraphical User Interface), tot controlul calculatorului :logare, configurare, instalare, creare soft nou, compilare, etc. se făcea de la linia de comandă (CLI). Shell-ul Linux-ului se numeşte bash (Bourne-again shell). Sistemele mai noi au pe lângă interfaţa grafică şi un terminal de la care se pot introduce comenzile clasice. Terminalul nu este altceva decât un CLI modernizat de la care se trimit instrucţiuni shell-ului.(Este acum o fereastră atractivă cu bară de meniu ce permite diverse operaţii cum ar fi interacţiunea cu mediul grafic). Cu toate că sistemele moderne beneficiază de interfeţe grafice ”prietenoase” comenzile textuale nu au dispărut, şi nici nu vor dispărea, deoarece permite un control mai “fin” al sistemului. În plus sistemele Linux permit administrarea de la distanţă folosind Telnet-ul sau SSH -Secure Shell (protocoale de reţea ce permit comunicarea a două calculatoare). Dintre cele două protocoale cel mai bun este SSH-ul deoarece comunicarea este criptată şi nu permite interceptarea informaţiilor vitale, cum ar fi parola de root (super administratorul sistemului). Cel mai bun client de SSH este Putty (soft gratuit). Multe din configurările avansate ale sistemului Linux se fac tot de la o linie de comandă (terminal); multe operaţii sunt mai uşor de realizat de la linia de comandă cum ar fi: instalarea de aplicaţii noi, update-ul sistemului, pornirea, oprirea serviciilor, etc. Sintaxa generală a unei comenzi Linux este: comandă [opţiuni] [argumente] unde comandă reprezintă cuvântul cheie (instrucţiunea) iar [opţiuni] [argumente] grupuri de simboluri şi/sau text în funcţie de situaţia concretă.Simbolurile [….] indică faptul că opţiuni sau argumente pot fi opţionale uneori !

Linia de comandă este de două tipuri funcţie de contul în care suntem:  utilizator : [utilizator@nume_calculator]$ comandă [opţiuni] [argumente]  root : [root@nume_calculator]# comandă [opţiuni] [argumente] Simbolul $ este pentru utilizator obişnuit iar # pentru root-superadministratorul sistemului. Comenzile administrative (creare useri, modificări fişiere de configurare, pornire/oprire servicii, instalare soft etc.) sunt permise doar contului root ! Utilizatorii obişnuiţi pot modifica doar fişierele la care au drept de access (vezi subiectul: Utilizatori.Permisiuni).Comanda se scrie după simbolurile $ sau #. Este interzis sub Linux folosirea spaţiului în numele fişierelor sau directoarelor! Poate genera erori! Sub Linux numele compuse se scriu folosind underline ”_” ex: popescu_ion. În plus sistemul Linux foloseşte cazul senzitiv, adică face diferenţa între litere mari şi litere mici; popescu_ion nu este identic cu Popescu_Ion. Extensia fişierelor nu este obligatorie şi nu are aceeaşi semnificaţie ca la sistemul de operare Windows. Extensia fişierelor este uneori opţională. Se foloseşte doar pentru identificarea tipului de fişiere sau scopului fişierului (fişiere text de configurare ex: rc.firewall, httpd.conf, etc.) Exemple de comenzi:  cd nume_director  schimbă directorul folosind calea relativ la directorul curent.  cd /home/elevi  ca şi precedenta dar folosind calea absolută (directorul rădăcină sub Linux este „ / ” (echivalentul discului logic „C:\” sub Windows)  cd .. deplasare cu un nivel în sus în structura de directoare (între cd şi .. este un spaţiu)  cd ~  schimbă poziţia curentă în directorul asignat utilizatorului (ex:/home/vasile)  mkdir nume_director creare director (dacă doriţi crearea mai multor directoare simultan scrieţi numele directoarelor unul după altul separate prin spaţiu ex: mkdir dir1 dir2 dir3…)  rmdir nume_director şterge directorul dacă este gol.  rmdir -rf nume_director şterge recursiv directorul împreună cu fişierele şi subdirectoarele aferente  rmdir -rf *  şterge recursiv toate directoarele existente în directorul curent  touch fişier_text creare fişier text gol (fişier_text este numele fişierului creat), ce poate fi editat cu un editor de texte: vi, joe în mod text sau în mod grafic cu gedit. Comanda de deschidere fişier text este: vi fişier_text; joe fişier_text; gedit fişier_text  rm nume_fişier şterge fişierul respectiv; se cere confirmare cu „y” sau „n”.  rm -rf *  şterge recursiv toate fişierele din directorul curent indiferent de atributele lor  dir  afişează directoarele din locatia curentă (afişează doar directoarele, nu şi fişierele) -Atenţie la comenzile de ştergere ! -Dacă modificaţi un fişier de configurare este bine să-i creaţi o copie de siguranţă!  ls listează conţinutul directorului curent.  ls -al  afişează conţinutul directorului curent sub formă de listă.

 ls -l ca şi precedenta dar detaliat : tip(director(d), fişier(-), legătură(l) etc.), permisiuni, număr legături, proprietarul, grupul, dimensiunea, data, nume fişier/director.

 pwd  afişează locaţia curentă în care vă aflaţi.  mv director/fişier_sursă director_destinaţie  mută directorul/fişierul specificat în director_destinatie  cp director/fişier director_destinaţie  copiază directorul/fişierul specificat în directorul destinaţie  cat fişier  afişează conţinutul fişierului specificat  dmesg  afişează detalii privind procesul de bootare al kernel-ului  grep fişier conţinut  continut din fişierul fişier  find locaţie fişier  caută fişier în locaţie  lsof proces/unitate de stocare  enumeră fişierele aflate în utilizare de către proces/unitate de stocare  mount -t sistem dispozitiv zona de montare  montează dispozitiv cu tipul de fişiere sistem în zona de montare  umount dispozitiv  demontează dispozitiv  eject  ejectează tray-ul unităţii de stocare optice prezente în sistem – în cazul în care în sistem se află mai multe unităţi optice, se va specifica aceasta ca al doilea parametru al comenzii  man comandă manualul comenzii comandă(un foarte bun ajutor)  clear  şterge conţinutul ecranului activ  logout  închide sesiunea din contul curent  exit  închide sesiunea curentă iniţiată în terminalul curent  su utilizator  autentificare sub utilizator fără a incheia sesiunea curentă (se revine cu comanda exit)  adduser utilizator  adaugă utilizator în sistem  passwd utilizator  stabileşte o parolă pentru utilizator  passwd -l utilizator  blochează contul utilizator  passwd -u utilizator  deblochează contul utilizator  userdel utilizator  şterge contul utilizator  addgroup grup  adaugă grupul grup  groupdel grup  şterge grup  chown utilizator fişier/director  schimbă proprietarul fişierului/directorului  chgrp grup fişier/director  schimbă grupul fişierului/directorului  chattr +i fişier  schimbă atributul fişierului fişier in imun (nu poate fi modificat nici de către super administrator)  chattr -i fişier  dezactivează imunitatea fişierului fişier  reboot  reporneşte sistemul  shutdown -h now  închide sistemul acum

             

halt -p now  opreşte sistemul acum (oprirea serviciilor nu va fi înregistrată) startx  porneşte interfaţa grafica instalată ps  afişează procesele active iniţiate de utilizatorul curent ps -u utilizator  afişează procesele active si iniţiate de utilizator ps aux  afişează toate procesele active din sistem chmod +/- atribut fişier  adaugă/scoate atribut pentru fişier – atribute pot fi +/-w pentru scriere, +/-r pentru read-only, +/-x pentru atributul de executabil lsmod  afişează modulele kernel încărcate în memorie insmod modul  inserează modul în memorie rmmod modul  descarcă modul din memorie kill -HUP proces  încheie procesul proces killall proces_parinte  încheie procesul părinte cu toate procesele aferente df  afişează spaţiul disponibil pe dispozitivele de stocare instalate în sistem ifconfigafişează configuraţia interfeţei de reţea service nume_serviciu start/status/stop/restart porneşte/statusul/oprire/repornire serviciul nume_serviciu ex: httpd, dhcpd, named, squid, network, etc.

Sunt foarte multe comenzi pe care le veţi învăţa doar lucrând cu sistemul Linux!

1.6.Utilizatori. Permisiuni (TOC) Sunt patru tipuri de entităţi utilizator ai sistemului Linux:  Root-super administratorul sistemului  User(Owner)-Proprietar  Group-Grupul  Other-Alţii  Utilizatorul root are drepturi absolute asupra sistemului.Poate realiza orice acţiune în sistem. Atenţie când vă logaţi ca root, deoarece puteţi realiza acţiuni ireversibile: ştergeri de fişiere importante, etc. •

În sistemul Fedora 10 contul root există dar este dezactivat (nu vi se permite logarea în acest cont), din motive de siguranţă a sistemului. Acţiunile administrative se pot realize din linie de comandă (prin comutare în contul de root cu comanda su), respectiv din meniurile specifice cu solicitarea de introducere a parolei de root când sunt accesate. Pentru activarea contului de root şi a permisiunii de logare ca root trebuie modificat fişierul gdm situat în locaţia /etc/pam.d/gdm pentru care urmaţi paşii următori: La linia de comandă tastaţi su şi introduceţi parola de root când vi se cere. Realizaţi o copie de siguranţă a fişierului cu comanda [root@www ~]# cp -pr /etc/pam.d/gdm /etc/pam.d/gdm.bak [root@www ~]# Verificaţi dacă fişierul de backup există cu comanda:

[root@www ~]# ls /etc/pam.d/gdm.bak /etc/pam.d/gdm.bak [root@www ~]# Deschideţi spre editare fişierul gdm şi ştergeţi fragmentul marcat cu roşu mai jos „user != root quiet” după care salvaţi şi închideţi fişierul. [root@www ~]# gedit /etc/pam.d/gdm #%PAM-1.0 auth [success=done ignore=ignore default=bad] pam_selinux_permit.so auth required pam_succeed_if.so user != root quiet auth required pam_env.so auth substack system-auth auth optional pam_gnome_keyring.so account required pam_nologin.so account include system-auth password include system-auth session required pam_selinux.so close session required pam_loginuid.so session optional pam_console.so session required pam_selinux.so open session optional pam_keyinit.so force revoke session required pam_namespace.so session optional pam_gnome_keyring.so auto_start session include system-auth Verificaţi modificarea fişierului cu comanda cat şi va trebui să observaţi schimbarea [root@www ~]# cat /etc/pam.d/gdm #%PAM-1.0 auth [success=done ignore=ignore default=bad] pam_selinux_permit.so auth required pam_succeed_if.so auth required pam_env.so auth substack system-auth auth optional pam_gnome_keyring.so account required pam_nologin.so account include system-auth password include system-auth session required pam_selinux.so close session required pam_loginuid.so session optional pam_console.so session required pam_selinux.so open session optional pam_keyinit.so force revoke session required pam_namespace.so session optional pam_gnome_keyring.so auto_start session include system-auth [root@www ~]#

Restartaţi sistemul şi vă logaţi ca root.  Utilizatorul (user) obişnuit, creat de către root are drepturi absolute doar asupra fişierelor din directorul său din /home/utilizator creat odată cu utilizatorul. În restul sistemului va avea drepturi asupra fişierelor/directoarelor dacă i se va permite  Grupul (group) reprezintă o entitate la care poate fi asociat orice utilizator. La crearea unui utilizator se creează automat şi un grup cu acelaşi nume. Fişierele/directoarele create de un utilizator sunt trecute în proprietatea utilizatorului/grupului din care face parte  Alţii (other) sunt utilizatorii care nu fac parte din grupul utilizatorului. Sistemul utilizator/grup permite un control foarte strict al permisiunilor asupra fişierelor/directoarelor. Din punct de vedere al permisiunilor, sunt trei tipuri de acţiuni:  Citire (Read) - permisiunea de citire a unui fişier/listare conţinut director  Scriere (Write) - permisiunea de modificare fişier/modificare conţinut director(ştergere fişiere, creare/ştergere/modificare nume director)  Executare (eXecute) - permisiunea de executare a unui script, program. Cel mai bun şi uşor de folosit mod de modificarea a permisiunilor este cel în format numeric:  Cifra 4 simbolizează dreptul de citire-r (read)  Cifra 2 simbolizează dreptul de scriere-w (write)  Cifra 1 simbolizează dreptul de executare-x (execute) Suma lor r+w+x ne oferă drepturile setate pentru fiecare element din entitatea ugo (user-group-other) şi se exprimă printr-un grup de trei cifre alăturate. Permisiunile se modifică cu comanda chmod ex: chmod 754 nume_fişier/director unde 7=4(r)+2(w)+1(x) sunt drepturile asociate proprietarului fişierului (citire+scriere+executare) 5=4(r)+0(w)+1(x) sunt drepturile asociate grupului din care face parte utilizatorul (nu are drept de scriere) 4=4(r)+0(w)+0(x) sunt drepturile asociate restului utilizatorilor care nu fac parte din grupul utilizatorului (nu au drept de scriere şi executare) Este permisă orice combinaţie a celor trei numere din suma r+w+x pentru cele trei elemente din entitatea ugo, valorile permise pentru fiecare sunt: r=4 sau 0, w=2 sau 0 şi x=1 sau 0, cifra 0 însemnând lipsa dreptului respectiv. Cea mai utilizată combinaţie pentru permisiuni este chmod 755 nume_fişier/director care elimină posibilitatea de modificare/ştergere a fişierelor/directoarelor! Schimbarea proprietarului/proprietarului+grupul unui fişier/director se schimbă cu comanda chown chown alt_utilizator nume_fişier/director când se schimbă numai proprietarul chown alt_utilizator:alt_grup nume_fişier/director Cu comnda ls -l verificăm modificările survenite. Dacă folosim “ * ” în loc de nume_fişier/director se va schimba proprietarul/proprietarul+grupul tuturor fişierelor şi directoarelor din locaţia respectivă. În imaginea de mai jos cele trei directoare d1, d2 şi d3 aparţineau iniţial utilizatorului:grupului root:root. Prima dată am schimbat utilizatorul şi grupul în corneliu:corneliu pentru directorul d1, apoi am schimbat doar utilizatorul din root în corneliu pentru directorul d2.

Modificarea numai a grupului se face cu comanda chgrp ex : chgrp nume_fişier/director alt_grup Pentru a modifica proprietarul/proprietarul+grupul/numai grupul, trebuie să fii proprietar al obiectului respectiv sau să fii logat ca root !

1.7.Structura de directoare(TOC) •

Structura de directoare sub Linux este o structură arborescentă asemănătoare ca cea de la sistemul Windows. Deosebirea constă în faptul că partiţiile nu se observă în mod distinct ca la sistemul Windows. Directorul rădăcină este notat cu „/” şi îşi afişează conţinutul urmând paşii în interfaţa grafică:Computer Filesystem -“Sistemul de fişiere” directoarele

Conţinut Desktop

Conţinut Computer

Conţinut Filesystem (directorul rădăcină „/”)

De la linia de comandă putem vizualiza structura de directoare cu comanda ls sau ls –l

Comanda ls -l generează acest rezultat în directorul rădăcină / Structura pe discuri şi partiţii se poate observa doar cu instrumentul de administrare volume sau de la linia de comandă tastând df

Hard discurile sunt simbolizate astfel hda (hard disk 1), hdb (hard disk 2) etc., iar partiţiile aferente hda1, hda2, etc. pentru hard discul hda respectiv hdb1, hdb2, etc. pentru hard discul hdb Dacă sunt montate corect, partiţiile nu vor vedea decât ca nişte directoare în structura „/”.Prin montare, se atribuie un nume şi poziţia în arbore ex: partiţia hdax (x este un număr al partiţiei) se montează ca /home şi va găzdui fişierele utilizatorilor. Se obişnuieşte din motive de siguranţă să se atribuie câte o partiţie directoarelor principale din sistem: etc, var, home, tmp, boot. Dar fragmentarea excesivă a HDD-urilor duce la diminuarea ulterioară a spaţiului pe partiţii (instalare soft, update, etc.) şi la o încărcare neuniformă a acestuia. Sistemul Fedora permite în timpul instalării, crearea de partiţii după dorinţă, dar permite şi gestionarea automată de către programul de instalare a spaţiului disk, când se creează Grupuri de volume cu câteva partiţii de bază: boot, “/” şi swap.(Este cea mai bună soluţie să lăsăm sistemul să gestioneze spaţiul hard disk; nu vom avea probleme cu distribuirea neuniformă a spaţiului, umplerea excesivă a unor partiţii respectiv existenţa unui spaţiu nefolosit pe alte partiţii)

Dintre directoarele cele mai cunoscute amintim:  /home – găzduieşte fişierele utilizatorilor în subdirectoare cu numele utilizatorilor  /etc- conţine fişierele de configurare  /var –conţine paginile web în subdirectorul html din structura /var/www/html, fişierele bazelor de date, etc  /bin- conţine fişierele în format binar  /boot –conţine nucleul sistemului de operare  /tmp- directorul temporar

1.8.Comunitatea utilizatorilor de Linux oferă(TOC) • • • •

Instrumente software standard găsite în aproape toate sistemele Linux. Diverse componente software, instrumente, compilatoare, detectoare/corectoare erori soft/hard, editoare, utilitare rezultate din proiectul GNU. Număr mare de pachete de programe pentru diverse scopuri. Fundaţia pentru Soft Liber (înfiinţată de Richard Stallman) pentru a furniza gratis sistemele de operare şi o diversitate de aplicaţii software, ceea ce face ca sistemul de operare Linux să se numească GNU/Linux. Astfel Linux constituie o alternativă foarte bună la sistemele de operare comerciale Windows sau Unix.

1.9.Distribuţii Linux(TOC) • • • • • • •

distribuţie Linux este un sistem de operare complet ce poate fi instalat şi rulat pe un calculator sau server. În mod normal se numesc Distro Linux. Asamblate şi compilate de diferiţi furnizori. Distribuite gratuit şi cu sursă deschisă (se oferă şi codul sursă ce face posibilă modificarea). Include kernelul şi alte utilitare/aplicaţii ce pot fi folosite de utilizatorii finali. Oferite cu program de instalare. Dintre distribuitori amintim: Fedora Core, Red Hat, Debian, SuSE, Mandrake

Tema 2. Pregătirea sistemului de calcul pentru instalare Fişa suport. Pregătirea sistemului de calcul pentru instalare(TOC) Această fişă vizează competenţa individuală: Pregăteşte sistemul de calcul pentru instalare Sugestii metodologice: • • • •

Forma de organizare: frontală Locul: Un laborator de informatică Resurse de timp: lăsăm la latitudinea profesorului împărţirea fişei în unităţi mai mici pentru încadrarea în timp Metode: problematizare, studiu de caz, exerciţiul.

Obs: Sugerez utilizarea softului de virtualizare VMWare Server care permite simularea configurării fizice a unui PC, configurarea de BIOS şi instalarea tuturor tipurilor de sisteme de operare existente. Se poate instala pe orice tip de sistem de operare care are o memorie RAM >=1Gb şi spaţiu liber pe HDD peste 20 Gb. Pentru a putea crea reţele de calculatoare virtuale (care să comunice între ele) trebuie ca calculatoarele gazdă să aibă instalat un sistem de operare în reţea (Windows 2000/2003 Server) sau Windows Vista. Acest soft se poate downloada de pe Internet şi solicită o înregistrare pentru obţinerea licenţelor (varianta VMWare Server este freeware). Pregătirea instalării sistemului de operare constă în următoarele operaţii:  Procurarea kitului de instalare de la una din următoarele adrese: http://fedora.tuchemnitz.de/pub/linux/fedora/linux/releases/10/Fedora/i386/iso/ Fedora-10-i386-DVD.iso http://fedoraproject.org/get-fedora http://ftp.iasi.roedu.net http://mirrors.fedoraproject.org/publiclist/Fedora/10/-mirrors site Kitul de instalare se poate găsi în două forme de arhive imagine *.iso: Live CD şi DVD După descărcare se creează CD-ul sau DVD-ul boot-abil cu Nero sau ImgBurn (soft freeware de creare şi scriere imagini iso) de la http://www.imgburn.com/  Pregătirea sistemului de calcul :  verificarea componentelor hardware:HDD, memorie, procesor, placă de reţea(se montează la nevoie una suplimentar dacă sistemul va fi gateway ieşire la Internet pentru o reţea internă).Verificarea vizează montarea corectă a componentelor respectiv valorile cerute pentru HDD şi memoria RAM (conform scopului sistemului de calcul şi cerinţelor de sistem) respectiv dacă dispunem de unitatea DVD-ROM pentru instalarea de pe DVD.  Se setează sistemul din BIOS să boot-eze de pe unitatea CD/DVD-ROM: se porneşte sistemul urmărindu-se ecranele care apar pentru identificarea mesajului care ne precizează tasta sau combinaţia de taste ce trebuiesc apăsate pentru apariţia ferestrei de Setare Bios (Bios Setup). Tasta sau combinaţia de taste poate diferi de la un sistem la altul! Modificăm ordinea de boot-are, după care salvăm modificările. Ni se va cere confirmarea modificării, după care sistemul se va reporni. Avem grijă ca CD-ul sau DVD-ul să fie introdus în unitatea CD/DVD-ROM.

Alegem panoul Boot, schimbăm valorile folosind tastele şi simbolurile din partea de jos a ferestrei

Ieşim cu confirmarea sălvării

Tema 3. Instalarea sistemului de operare pentru reţea Fişa suport. Instalarea sistemului de operare pentru reţea(TOC) Această fişă vizează competenţa individuală: Instalează sistemul de operare pentru reţea Sugestii metodologice: • • • •

Forma de organizare: frontală, pe grupe sau individual în funcţie de dotarea cu calculatoare Locul: Un laborator de informatică Resurse de timp: lăsăm la latitudinea profesorului împărţirea fişei în unităţi mai mici pentru încadrarea în timp Metode: problematizare, studiu de caz, exerciţiul.

Obs: Sugerăm prezentarea materialului din anexă înainte de instalarea efectivă. Cele mai bune rezultate se pot obţine dacă fiecare cursant va instala un sistem pe câte un calculator individual. Dacă nu permite dotarea, puteţi prezenta frontal la un PC legat la un video proiector instalarea demonstrativă a sistemului Linux. În continuare vom descrie pas cu pas modul de instalare a sistemului Fedora 10 de pe suport DVD. La pornirea sistemului cu DVD-ul introdus în unitatea DVD-ROM, acesta va începe citirea DVD-ului şi va iniţializa procesul de instalare. La primul ecran alegem prima opţiune adică instalare. Observăm că se permite şi actualizarea unui sistem mai vechi.

Prima fereastră grafică

Urmează testarea mediului de instalare (CD/DVD).Dacă CD/DVD-ul este folosit prima dată este bine să-l testăm pentru a nu avea surprize nedorite în timpul instalării. Dacă testul este trecut cu bine, vom primi un mesaj în care suntem atenţionaţi că putem continua instalarea.

Putem alege între a testa sau a nu testa mediul Expertul instalare Linux (Wizard-ul) numit Anaconda începe să ruleze, ghidându-ne pe parcursul instalării.

Începe rularea expertului instalare Anaconda

Fereastra cu logo-ul asociat distribuţiei Fedora 10 În continuare apar două ferestre unde putem alege limba în care vor apărea instrucţiunile pe parcursul instalării şi limba pentru tastatură. Sugerez alegerea limbii române pentru instrucţiuni (dacă instalaţi pentru prima oară un sistem de acest tip) iar pentru tastatură US English deoarece majoritatea tastaturilor sunt de tip US.

Putem alege limba de instalare

Am ales limba română

Am ales tastatura US English Ni se cere cere iniţializarea hard discului, proces care va determina ştergerea informaţiilor de pe el. De regulă acest avertisment apare la un hard disc nou, neformatat sau cu un alt tip de fişiere decât cele utilizate de sistemul Linux.

Se iniţializează HDD-ul

Aici introducem numele serverului Se cere introducerea numele complet al serverului (FQN), deoarece se presupune că va fi legat la Internet şi deţinem un domeniu înregistrat. Se permite şi nume scurt cum ar fi “server” în loc de “www.server.ro” . Se poate lăsa numele implicit deoarece numele final se poate stabili după instalare.

Am schimbat numele implicit Urmează setarile de zonă geografică, pentru ajustarea automată a timpului !

Poziţia geografică se setează automat în funcţie de limba instalării Un pas foarte important: setarea parolei administrative. Trebuie să fie greu de ghicit şi uşor de reţinut. Să nu se folosească ca parolă date personale care pot fi depistate uşor de către persoane răuvoitoare. Cine se loghează ca root are drepturi absolute asupra sistemului şi poate produce dezastre.

Setarea parolei de root În acest moment trebuie stabilită structura de partiţii a hard disk-ului. Există mai multe variante posibile, vizibile în imaginea de mai jos. Se pot crea propriile partiţii, conform unei scheme de încărcare a spaţiului dorite (opţiunea Structură personalizată). Orice partiţie creată trebuie să conţină un punct de montare (adică ce director va fi localizat pe acea partiţie în structura arborescentă: ex: /boot, /home, /var, /tmp, etc. Chiar directorul rădăcină „/” trebuie să fie montat, pentru a putea fi localizat de nucleul sistemului de operare la boot-are. Partiţia de swap nu trebuie montată; se alege doar dimensiunea şi tipul de sistem de fişiere asociat. Putem să alegem varianta implicită prezentată în imaginea de mai jos, când lăsăm sistemul să gestioneze şingur spaţiul şi să creeze partiţiile necesare pentru o funcţionare optimă. Chiar este indicată această opţiune, deoarece există în sistemul Fedora o funcţie specială de management a partiţiilor care împarte spaţiul pe hard disk în Grupuri de Volume, mai uşor de administrat de către sistemul de operare.

Alegem varianta din listă Dacă am stabilit structura partiţiilor alegem „Write changes to disk” pentru realizarea şi formatarea partiţiilor, conform schemei stabilite, sau dacă nu ne-am hotărât, ne putem întoarce să modificăm apăsând „Go back”.

Alegem scrierea modificărilor pe HDD

Se creează partiţiile şi se formatează După formatare trebuie să stabilim ce aplicaţii dorim să instalăm. Se permite personalizarea aplicaţiilor ce se vor instala, în funcţie de destinaţia calculatorului. În acest lucru constă “frumuseţea ” sistemelor Linux: pot fi instalate ca staţie de lucru cu aplicaţii de birou şi altele, sau pot fi instalate ca sisteme server, cu aplicaţii specifice de servire şi de configurare a lor foarte puternice. Şi după instalare, un sistem poate fi transformat din staţie de lucru în server prin instalarea şi configurarea aplicaţiilor specifice. Deoarece noi dorim să configurăm sistemul ca server, vom instala următoarele aplicaţii: • Server Web cu PHP • Server MySQL • Server de Mail • Server FTP • Server de nume DNS • Servere de reţea (DHCP) Fiecare dintre opţiunile alese implică instalarea principalelor aplicaţii pentru funcţionarea optimă a serviciilor respective. Se pot instala pachete suplimentare în funcţie de necesitate, apăsând pentru un serviciu din listă selectat controlul „Optional packages”. În plus, dacă dorim configurarea sau monitorizarea a serviciilor sau a echipamentelor, vom selecta de la categoria “Sistem de bază” : • Unelte de administrare • Unelte sistem • Suport hardware La categoria “Dezvoltare” alegem “Librării pentru dezvoltare” şi „Unelte pentru dezvoltare” deoarece multe aplicaţii ce se vor instala ulterior sunt în format sursă şi trebuiesc compilate pentru a se adapta la caracteristicile sistemului nostru din punct de vedere hardware şi software. Din celelalte categorii alegem Editoare, Internet în mod text, Java şi debifaţi celelalte care nu sunt necesare pentru funcţionarea serverului.

La categoria “Medii pentru spaţiul de lucru” putem alege între mediul Gnome şi KDE. Le putem instala pe amândouă. De regulă ne interesează aceste aspecte dacă instalăm o staţie de lucru la care ne interesează în mod deosebit aspecte grafice şi aplicaţii diverse. Fiecare mediu grafic oferă anumite aspecte de design particular şi/sau aplicaţii distincte.Le puteţi încerca pe amândouă pentru a observa care se potriveşte cu gusturile estetice ale dumneavoastră. Sunt anumite aplicaţii în mod grafic care sunt construite special pentru unul din cele două medii grafice. Dacă dorim să instalăm din alte depozite suplimetare de programe selectăm „Installation Repo” , „Fedora 10-i386” şi „Fedora 10-i386-Updates”. Atenţie: dacă selectăm al doilea, respectiv al treilea depozit este necesară o conexiune la Internet ; ne apare o fereastră de configurare a conexiunii automat prin DHCP sau manual. Sugerez instalarea fără depozite suplimentare, deoarece conexiunea la Internet poate să nu funcţioneze corect şi se pot instala aplicaţii suplimentare după finalizarea instalarii primare.

Alegem “Înainte”

Dacă am ales depozitele suplimentare trebuie adăugaţi parametrii ceruţi

Bifăm „Personalizează acum” apoi apăsăm Înainte

Alegem serverele de bază Înainte de începerea instalării se verifică dependenţele pachetelor selectate pentru instalare. Sistemul Linux este compus din pachete de programe de dimensiuni mici care pot depinde unele de altele. În plus pot partaja între ele biblioteci de librării.

Verificarea dependenţelor de alte pachete

Începe instalare Procesul de instalare este pornit. În funcţie de programele selectate şi de caracteristicile sistemului, instalarea poate dura aproximativ 45 - 60 de minute.

Un stadiu din procesul de instalare

Instalarea este finalizată. Apăsăm Reboot (Repornire) şi extragem DVD-ul din unitate.

Fereastra de pornire a sistemului. Dacă apăsăm tasta Esc va apărea ecranul cu prezentarea serviciilor şi pornirea lor. Dacă toate sunt cu Ok ( de culoare verde), înseamnă că serviciile pornesc normal. Dacă apare Failed (culoare rosie) înseamnă că sunt probleme cu serviciul respectiv şi este necesară verificarea fişierele de configurare.

Prima fereastră. Dacă apăsăm tasta Esc apare ecranul din figura următoare

Prezentarea serviciilor La prima pornire a sistemului apar ecranele următoare ce cuprind acordul de licenţă, setarea datei şi orei sistemului, fereastra de creare a unui utilizator obişnuit şi în final ni se cere (dacă conexiunea la Internet ar fi activă) să trimitem profilul hardware al sistemului pentru a ajuta la dezvoltările ulterioare al sistemului Linux.

Fereastra de Bun venit

Acordul de Licenţă

Creare utilizator obişnuit

Setare dată-oră

Trimitere profil hardware.

După configurarea minimală de la prima pornire apare fereastra de login.

Nu vă logaţi cu contul de root căci este dezactivat. V-am prezentat mai devreme modul de activarea a contului de root (super user).

Desktop-ul sistemului Linux Fedora 10 În imaginea de mai sus prezentăm fereastra de Desktop a sistemului Fedora 10. Bara de start cu meniurile aplicaţiilor poate fi mutată jos prin click pe ea şi dragată în partea de jos a ecranului.

Tema 4. Configurarea sistemului de operare pentru reţea Fişa suport. Configurarea sistemului de operare pentru reţea (TOC) Această fişă vizează competenţa individuală: Configurează sistemul de operare Sugestii metodologice: • • • •

Forma de organizare: frontală, pe grupe sau individual în funcţie de dotarea cu calculatoare Locul: Un laborator de informatică Resurse de timp: lăsăm la latitudinea profesorului împărţirea fişei în unităţi mai mici pentru încadrarea în timp Metode: problematizare, studiu de caz, exerciţiul.

Obs: Sugerăm ca profesorul să realizeze în paralel cu cursanţii configurarea pe un calculator conectat la un video proiector. Configurarea sistemului de operare în reţea presupune anumite setări ale sistemului care să permită deservirea clienţilor reţelei interne sau externe (Internet) cu anumite servicii cum ar fi: • DHCP - alocarea dinamică de IP-uri clienţilor din reţeaua internă; • HTTP - oferă pagini Web clienţilor din reţeaua Internet sau reţeaua internă; • FTP - posibilitatea transferului de fişiere în reţea; • DNS - sistemul numelor de domenii permite transformarea numelor de domenii (sau a calculatoarelor) în IP-ul asociat, respectiv invers;este un serviciu care optimizează accesarea paginilor Web sau a computerelor în reţea (În absenţa serviciului DNS, URL-urile ar fi constituite din IP-urile serverelor Web !!) • Mail - oferă posibilitatea triniterii şi primirii de mesaje electronice (Poştă electronică) • Chat - oferă posibilitatea comunicării directe între clienţi prin: mesaje text, voce şi imagine (Ex: serviciul Yahoo-Messenger). În acest ghid vom prezenta configurarea de bază a unui server de Linux care să ofere serviciile: HTTP, DNS şi DHCP. Înainte de configurarea serviciile menţionate sunt necesare câteva setări de bază: numele calculatorului, IP-urile interfeţelor de reţea, DNS-ul şi Gateway-ul necesar pentru accesarea Internetului.Sistemul Linux Fedora 10 permite ca anumite configurări să se realizeze din meniurile specifice de administrare (modul grafic) dar şi din linie de comandă.Toate serviciile oferite de sistemele Linux au anumite fişiere text în care îşi păstrează setările. Acest lucru permite administarea de la distanţă a sistemului cu clienţi de SSH sau Telnet care oferă o fereastră în linie de comandă (CLI) de la care pot fi apelate editoare de text (joe, vi) în care să se modifice parametrii de configurare a sistemului.Există şi un utilitar de administrare fişiere foarte util numit mc (Midnight Commander) care poate fi foarte folositor când nu avem acces la o interfaţă grafică (Dacă este instalat se apelează cu comanda mc.)

Fereastra aplicaţiei mc Se poate întâmpla ca din diverse motive să nu putem instala modulul grafic X11 sau chiar să nu putem să instalăm sistemul în mod grafic. Atunci singurul mod de comunicare cu sistemul este modul text prin linia de comandă. Ce trebuie să ştim sunt câteva comenzi de bază: de deschidere a fişierelor pentru editare, salvare, închidere, setare starea serviciilor: pornire, oprire, activare la pornirea sistemului, etc. Pentru fiecare serviciu în parte prezentăm ambele moduri de configurare (pe cât posibil): mod grafic şi mod text. În mod grafic configurările se fac din meniul SistemAdministrare”serviciul dorit”

Meniul Administrare

sau personalizarea unor aspecte din meniul SistemPreferinţe…

Meniul Preferinţe Menţionăm că unele dintre configurările realizate din meniurile specifice le folosim pentru a crea structura de bază a fişierelor text de configurare. Este obligatoriu a după o setare din modulul grafic să verificăm fişierul text asociat deoarece se pot produce erori în scrierea acestor fişiere (erori ce trebuie corectate!)

4.1.Configurarea numelui calculatorului, configurarea interfeţelor de reţea, DNS şi Gateway.( TOC) Urmăm calea din bara de meniu de pe Desktop: SistemAdministrareReţea

Administrare reţea În fereastra Configuraţie reţea se configurează „parţial”: • numele calculatorului din selectorul Gazde • serverul DNS din selectorul DNS • interfeţele de reţea din selectorul Dispozitive

Fereastra configurare reţea

Selectăm tabul Gazde pentru configurarea numelui calculatorului, adresa IP asociată şi numele scurt (alias-ul). Bifăm “Show loopback” pentru a vizualiza parametrii adresei de loopback (bucla locală). Adresa de loopback 127.0.0.1 este asociată unei interfeţe de reţea virtuale necesară testării configuraţiilor de reţea chiar în absenţa unei interfeţe de reţea reale. Ei i se asociază numele localhost.localdomain şi numele scurt localhost. Pe o linie trebuie să fie o singură înregistrare de forma (elementele sunt separate printrun Tab) 127.0.0.1

localhost.localdomain

localhost

După cum observăm în imagine numele calculatorului setat în timpul instalării s-a suprapus peste prima înregistrare. Pentru a evita acest lucru putem lăsa numele calculatorului localhost.localdomain în timpul instalării şi să-l adăugăm aici apăsând controlul Nou. În cazul nostru selectăm prima înregistrare, apăsăm Editează şi modificăm prima înregistrare conform standardului de mai sus.

Fereastra Gazde (Hosts)

Fereastra de editare sau adăugare Adăugăm IP-ul interfeţei de reţea, numele calculatorului (FQN) şi numele scurt 192.168.10.100

www.server.ro

www

Dacă avem mai multe interfeţe de reţea fiecare cu IP-ul său, de regulă numele calculatorului se asociază cu interfaţa conectată la Internet (în cazul nostru eth0). Se permite asocierea aceluiaşi nume şi celeilalte interfeţe de reţea(eth1). 192.168.1.1 www.server.ro

www

Aceste înregistrări vor fi folosite la setarea iniţială a serverului DNS. Dacă dorim putem să mai adăugăm şi alte înregistrări ale altor calculatoare cu care serverul nostru poate comunica pentru diverse funcţii.(backup, mail, dns, etc.). ex. 192.168.10.101 192.168.10.102

mail.server.ro dns.server.ro

mail dns

Se poate să existe câte un server pentru fiecare serviciu în parte (reţele mari). Într-o reţea mică, un singur calculator poate deservi clienţii cu toate serviciile necesare.

Configurarea interfeţelor de reţea se realizează din aceeaşi fereastră de la categoria Dispozitive unde selectăm interfaţa simbolizată prin eth0, eth1…apoi apăsăm Editează. În fereastra care apare putem introduce parametrii de conectare la reţea: IP-ul, masca de reţea şi gateway-ul reţelei din care face parte calculatorul (adresa ruteruluiechipament sau calculator cu soft special care conectează reţele diferite). Setăm ca placa de reţea să fie activată la pornirea calculatorului. Apăsăm Ok. Serverele au de regulă IP-uri statice, setate manual, deoarece sunt multe configurări care depind de IP. Numai staţiile de lucru pot primi IP dinamic de la un server DHCP. Procedăm la fel şi cu cealaltă interfaţă de reţea (eth1 în cazul nostru). După cum se observă din imaginea de mai jos, trebuie să introducem doar IP-ul şi masca de reţea. Nu introducem adresa de Gateway deoarece această interfaţă va ea însăşi gateway pentru reţeaua nostră internă, în raport cu reţeaua Internet. Selectăm şi aici ca placa de reţea săfie activată la pornire.

Parametrii pentru eth0

Parametrii pentru eth1 Pentru setarea serverului DNS necesar conectării la Internet alegem categoria DNS unde introducem: numele calculatorului nostru, toate serverele DNS care deservesc calculatorul nostru, respectiv reţeaua internă. Deoarece vom configura şi serviciul DNS, am optat ca primul server DNS din listă să fie chiar calculatorul nostru (va deservi reţeaua internă), urmat de adresele serverelor DNS primite de la ISP (furnizorul de Internet). În ultimul câmp introducem numele domeniului nostru ex: server.ro.

Pentru finalizare alegem Salvare din meniul Fişier, iar în fereastra de confirmare care apare apăsăm Ok. (Ne avertizează că pentru a face active modificările trebuie să restartăm serviciile sau să repornim calculatorul)

Setare DNS

Confirmare salvare În continuare verificăm şi eventual corectăm fişierele text de configurare. Numele şi locaţia în structura de directoare sunt: Nume calculator : fişierul hosts /etc/sysconfig/networking/profiles/default/hosts Interfeţe reţea: fişierele ifcfg-eth0 şi ifcfg-eth1 /etc/sysconfig/networking/devices/ifcfg-eth0 sau ifcfg-eth1

DNS: fişierul resolv.conf

/etc/sysconfig/networking/profiles/default/resolv.conf

Aceste fişiere pot fi deschise urmând calea prezentată cu dublu click sau click dreapta pe fişier şi deschidere cu editor texte La fel pot fi deschise folosind linia de comandă din fereastra Terminal din locaţia: AplicaţiiUtilitare de sistemTerminal din bara de instrumente de pe Desktop. Este bine să adăugăm o legătură la acest utilitar pe Desktop pentru acces mai rapid.

Identificare Terminal

Adăugare legătură la terminal pe Desktop

Comenzile necesare accesării fişierelor de configurare sunt: (se execută pe rând: deschidere, editare, salvare, închiere) [root@www~]# gedit /etc/sysconfig/networking/profiles/default/hosts [root@www~]# gedit /etc/sysconfig/networking/devices/ifcfg-eth0 [root@www~]# gedit /etc/sysconfig/networking/devices/ifcfg-eth1 [root@www~]# gedit /etc/sysconfig/networking/profiles/default/resolv.conf Pentru parametrii stabiliţi în exemplul nostru fişierele de configurare trebuie să arate astfel:

Înainte de modificarea fişierului hosts

După modificarea fişierului hosts

Înainte de modificarea fişierului ifcfg-eth0

După modificarea fişierului ifcfg-eth0

După modificarea fişierului ifcfg-eth1

Fişierul resolv.conf în care de regulă nu avem de modificat. După verificarea tuturor fişierelor prezentate mai sus şi operarea corecturilor necesare trebuie restartate serviciile de reţea care fac active noile modificări. Dacă activarea uneia dintre interfeţele de reţea esuează trebuie verificate fişierele de configurare pentru găsirea unor eventuale erori. [root@www~]# service network restart Dacă observăm ceva asemănător ca în figura de mai jos continuăm cu următoarele configurări.

Restartarea serviciilor de reţea. Observăm că totul este Ok.

4.2.Dezactivarea SELinux (TOC) Selinux reprezintă un sistem de siguranţă suplimentar pe care îl are sistemul Fedora. Mai mult încurcă decât ajută aşa că îl vom dezactiva. Se poate dezactiva din meniul SistemAdministrareSELinux Management sau din fişierul text de configurare config situat în locaţia /etc/selinux/config în care setăm parametrul SELINUX=disabled.

Meniul SELinux Management

Setare în mod grafic

Setare în fişierul text După aceste modificări sistemul trebuie repornit pentru a se aplica efectiv modificările.

4.3.Firewall(TOC) Sistemul Firewall este modulul de protecţie al sistemului şi este implementat de aplicaţia iptables care se instalează odată cu sistemul. Funcţionarea sistemului de protecţie se bazează pe blocarea sau activarea unor servicii, interfeţe de reţea, porturi, etc. O configurare simplă se poate realiza din meniul SistemAdministrareParavan de Protecţie sau din linia de comandă tastând setup şi cu tastele Tab, săgeţi, space şi Enter (dacă se cere putem introduce şi parametri numerici) defilăm prin lista de opţiuni şi activăm modulul de configurare Firewall unde urmărim şi activăm următorii parametri: • • •

Servicii de încredere: DNS, FTP, Mail, SSH, Samba, WWW(http), WWW securizat (https) Interfeţe de încredere: eth0 şi eth1 Masquerading: eth1 activează rutarea şi permite conectarea reţelei locale la Internet (folosind aplicaţiile squid şi iptables; necesită configurări complexe !!).

Meniul Paravan de protecţie.

Apăsăm închide la fereastra cu recomandări.

Activare permisiune rulare servicii.

Activare permisiune rulare servicii (partea de jos a ferestrei).

Deblocarea accesului la interfeţele de reţea eth0 şi eth1.

Selectare interfaţă mascată Setarea interfeţei de reţea care va fi mascată: eth1 în exemplul nostru. (va fi Gateway pentru reţeaua internă; Masquerading-ul este un mecanism prin care o reţea internă (cu IP-uri private- invizibile pe Internet) poate fi “ascunsă” în spatele unui IP real. Toate calculatoarele conectate la reţeaua internă care accesează Internetul vor fi văzute cu IP-ul real al plăcii eth0. Este o metodă de a scădea costurile în ce priveşte achiziţionarea de IP-uri reale (vizibile pe Internet). Configurarea în mod text (de la linie de comandă)

Comanda setup determină apariţia ferestrei de configurare a unor servicii cum ar fi: • firewall,

• •

reţea (asemănător cu configurarea în mod grafic dar mai simplist), activarea/dezactivarea la pornire a unor servicii.(echivalent cu comanda

chkconfig --level 235 nume_serviciu on/off unde cifrele sunt nivele (sapte de toate:0,1,2,3,4,5,6) la care rulează serviciul; 2 este nivelul multiutizator fără NFS-sisteme de fişiere în reţea, 3 este nivelul normal multiutilizator iar 5 este nivelul X11 mod grafic ), etc.

Fereastra de configurare

Cu tasta săgeată deplasăm selecţia la Configurare firewall şi apăsăm Enter

Firewall-ul poate fi activat sau dezactivat (nerecomandat). Dezactivarea se face numai în cazul în care dorim să impunem reguli personalizate şi care să asigure şi anumite funcţii speciale: redirectare, rutări speciale, înaintări de porturi, etc.). Aceste reguli sunt trecute într-un fişier text (sunt comenzi trimise aplicaţiei iptables) şi este rulat în linia de comandă (ex: [root@www~] ./etc/rc.d/rc.firewall unde rc.firewall este fişierul care conţine regulile personalizate, iar punctul din faţa “/” îi transmite interpretorului de comenzi (shell) că trebuie să ruleze conţinutul acestui fişier ca un script executabil). Bifarea unui element din listă se face cu tasta Space, tranziţia de la un buton la altul se face cu tasta Tab iar cu Enter “apăsăm” butonul.

Selectăm Personalizează .

Urmărim şi modificăm parametrii exact ca şi în ferestrele grafice. Trecerea de la o fereastră la alta se face apăsând Forward sau Back. Când am terminat, selectăm butonul Close şi apăsăm Enter. ….

Apăsăm Ok.

Confirmăm suprascrierea regulilor impuse de noi peste cele iniţiale. Ni se cere să verificăm starea serviciului iptables.

Apăsăm ieşire pentru a părăsi utilitarul. Pentru salvarea configurărilor şi activarea la pornire a serviciului iptables tastăm pe rând: [root@www~] service iptables save [root@www~] chkconfig --level 235 iptables on

Salvarea regulilor firewall se face în fişierul iptables din locaţia /etc/sysconfig/iptables

4.4.Actualizarea sistemului. Instalarea unor aplicaţii.( TOC) Pachetele de instalare pentru sistemele Linux Fedora sau RedHat sunt în general în format RPM (RedHat Package Manager) adică o arhivă specială ce conţine toate fişierele necesare instalării. Sistemul RPM permite operarea uşoară a pachetelor: instalare, dezinstalare, upgrade, etc. Pachetele RPM au în general nume de fişier de forma ex: lynx-2.8.6-17.fc10.i386 unde lynx este numele pachetului (aplicaţiei), 2.8.617 este versiunea, fc10 este versiunea sistemului de operare (Fedora 10) iar i386 este arhitectura minimală cerută (Intel 386). Sunt şi pachete care nu depind în mod exclusiv de versiunea sistemului de operare cum ar fi ex: webmin-1.420-1.noarch.rpm care poate fi instalat pe orice versiune de Fedora, RedHat, SuSE, Mandrake sau Caldera (Distribuţii care recunosc acest sistem de împachetare). Comenzi mai utilizate sunt: • pentru instalarea unui pachet RPM : [root@www~] rpm -i webmin-1.420-1.noarch.rpm • pentru dezinstalare [root@www~] rpm -u webmin-1.420-1.noarch.rpm • pentru verificarea existenţei în sistem sau a versiunii [root@www~] rpm -q webmin Ce este marcat cu albastru în numele fişierului este numele scurt al aplicaţiilor. Alte formate de pachete sunt cele în format sursă (necompilate).Pentru a fi utilizate, trebuie compilate şi apoi instalate. Fedora utilizează un program foarte util în procesele de instalare, dezinstalare sau update numit yum care poate fi rulat la linia de comandă: • pentru instalarea unui program : [root@www~] yum install proftpd • pentru dezinstalarea unui program [root@www~] yum remove vsftpd • pentru instalarea mai multor programe cu o singură comandă [root@www~] yum install proftpd system-confi-bind lynx zip ….. • pentru actualizarea întregului sistem [root@www~] yum update nu recomand acest lucru; se poate întâmpla să nu mai meargă sistemul la fel de bine ca înainte de actualizare (mai ales sistemul X11 - modul grafic)recomand doar actualizarea aplicaţiilor de bază (lista de aplicaţii de mai jos) Programele administrate cu yum trebuie să se găsească pe serverele cu aplicaţiile şi kiturile de instalare ale distribuţiei. Yum are o bază de date cu aceste servere şi comunică cu acestea pentru identificarea programelor şi a dependenţelor lor. În timpul instalării se poate să-şi actualizeze această bază de date. Dacă instalăm un program folosind comanda rpm fişierul RPM trebuie să fie pe calculator şi este posibil să ceară şi alte programe de care depinde, lucru care poate îngreuna lucrul. Cu yum acest lucru nu se întâmplă deoarece el instalează o dată cu programul solicitat şi pachetele adiţionale de care are nevoie. Singura problemă este că trebuie să avem conexiune Internet. Presupunem că avem conexiune la Internet. Vom instala sau actualiza un set de programe care ne sunt necesare pentru configurarea serverului nostru folosind yum:

[root@www~] yum install fetchmail wget bzip2 unzip zip nmap openssl lynx fileutils ncftp gcc gcc-c++ quota bind-chroot mysql mysql-devel mysql-server cyrus-sasl cyrus-

sasl-devel cyrus-sasl-gssapi cyrus-sasl-md5 cyrus-sasl-plain postfix dovecot php phpdevel php-gd php-imap php-ldap php-mysql php-odbc php-pear php-xml php-xmlrpc curl curl-devel perl-libwww-perl ImageMagick libxml2 libxml2-devel joe mc system-configbind ntp webalizer clamav perl-HTML-Parser perl-DBI perl-Net-DNS perl-Digest-SHA1 kernel-headers kernel-devel dhcp squid

4.5.Configurarea serviciului HTTP(TOC) Serviciul HTTP este asigurat în sistemele Linux de aplicaţia sau serverul Apache. El este responsabil cu furnizarea paginilor Web găzduite clienţilor din reţeaua internă sau externă (Internet).În cazul Internetului este obligatoriu cumpărarea şi înregistrarea unui nume de domeniu într-un server DNS ex: server.ro Configurarea serverului de Web constă în editarea fişierului httpd.conf din locaţia: /etc/httpd/conf/httpd.conf în care trebuie modificate câteva linii (sunt marcate în imagini cu albastru)

Locaţia fişierului de configurare

Adresa şi portul pe care aşteaptă cereri din partea clienţilor

Numele serverului şi portul asociat

Folosirea pentru numele serverului de Web numele setat în directiva ServerName

Locaţia paginilor Web: implicit este în /var/www/html poate fi schimbată dacă este nevoie (pe un HDD nou montat în sistem în caz de spaţiu insuficient)

Utilizatorii sistemului pot întreţine propriul lor site dacă li se permite. Paginile lor Web vor fi stocate în directorul cu numele stabilit mai sus public_html (poate fi schimbat)

Locaţia paginilor Web a utilizatorilor se stabileşte prin directiva unde * reprezintă orice utilizator existent ce are un director propriu în /home iar public_html este directorul setat anterior situat în directorul utilizatorului

Aici se setează numele fişierelor de index (fişierul html care se deschide primul la apelarea site-ului se numeşte fişier de index) şi extensiile permise: index.html, index.htm, index.php, welcome.html, etc. sunt câteva exemple.

Salvăm modificările făcute şi tastăm la linia de comandă succesiv: [root@www~] service httpd start (pornim serviciul) …… [root@www~] chkconfig --level 235 httpd on (setăm activarea la pornire)

Testăm funcţionarea serverului Web tastând în browser : http://192.168.10.100 Dacă observăm apariţia paginii de mai sus înseamnă că am configurat corect serverul Apache şi să continuăm cu celelalte configurări

Locaţia paginilor Web

Creăm un fişier text nou cu numele index.html

Deschidem fişierul cu un editor de text

Introducem codul unei pagini Web simple

Salvăm şi apelăm în browser adresa serverului http://192.168.10.100 Dacă observăm pagina de mai sus înseamnă că serverul nostru este perfect funcţional. Observaţie: Serverul Web conţine un site principal apelabil prin tastarea în browser a URL-ului:

http://www.server.ro (dacă există o înregistrare într-un server DNS care să facă asocirea dintre numele www.server.ro şi IP-ul 192.168.10.100) sau http://192.168.10.100 din extern (Internet) fără să fie nevoie de înregistare DNS sau http://192.168.1.1 din reţeaua internă dacă se permite ascultarea pe toate interfeţele de reţea: astfel trebuie să setăm Listen (ascultarea) din Listen 192.168.10.100:80 (valoare setată de noi- recomandată) în Listen *:80 (valoarea implicită) Site-urile utilizatorilor pot fi apelate folosind variantele de mai sus astfel: http://www.server.ro/~utilizator http://192.168.10.100/~utilizator http://192.168.1.1/~utilizator După configurarea serverului DNS nu va mai trebui să folosim în URL-uri IP-urile serverului ci doar numele www.server.ro

4.6.Configurarea serverului DNS(Serviciul Numelor de Domeniu) ( TOC) Serverul DNS lucrează în conjuncţie cu serverul Web. El realizează o conversie a numelor calculatoarelor în IP-ul asociat pentru identificarea mai rapidă a resurselor URL, respectiv invers. Toate serverele Web din reţeaua Internet trebuie să aibă un nume de domeniu înregistrat într-un server DNS, altfel resursele oferite de ele pot fi accesate doar cunoscând IP-ul; lucru destul de greu de realizat într-o reţea ca Internetul. Pentru a accesa reţeaua Internet, la orice calculator trebuie setat adresa unui server DNS, respectiv Gateway-ul asociat. Când dorim să accesăm o resursă Internet (pagini web, mesagerie electronică, servicii de chat, servere FTP, etc.) bazată pe nume (ex: www.google.ro) pentru identificarea serverului Web, Mail, Chat, etc. trebuie realizată conversia numelui în IP, deoarece, pachetele de date care sunt transportate de la expeditor la destinatar sunt ghidate pe bază de adrese numerice (IP). Presupunem că dorim să accesăm o pagină Web. Tastăm în browser adresa ei. În acest moment, intră în joc protocoalele de reţea (softuri specializate în schimbul de date între calculatoarele legate în reţea), care preiau cererea noastră, îi atasează IP-ul nostru ca expeditor, IP-ul serverului DNS ca destinatar şi numele calculatorului care deţine informaţia dorită de noi(URL-ul) şi o trimite către serverul DNS. Acesta verifică existenţa în baza lui de date a numelui respectiv (de fapt domeniul). Dacă îl găseşte ne trimite înapoi un mesaj cu IP-ul resursei cerute. Urmează trimiterea cererii către serverul Web pe baza IP-ului primit de la DNS. Şi astfel vom primi de la acesta pagina Web solicitată. Dacă serverul DNS nu găseşte înregistrarea respectivă va trimite la rândul lui o cerere către alt server DNS cu care comunică, ş.a.m.d. până se găseşte ceea ce dorim. Dacă după un timp nu se găseşte nimic, se trimite un mesaj prin care suntem avertizaţi că URL-ul cerut de noi nu există. Aproximativ aşa lucrează un server DNS ! Serverul DNS pe care îl vom configura va deservi reţeaua locală. Astfel, când dorim să accesăm site-ul stocat pe serverul nostru de Web, vom reduce timpul de acces. În plus, el va primi cererile de la clienţii locali şi le va transmite mai departe altor servere DNS cu care va comunica.

Vom configura serverul DNS folosind interfaţa grafică. Aplicaţia de configurare se numeşte system-config-bind şi am instalat-o la actualizarea sistemului cu yum. Ea nu se instalează odată cu instalarea sistemului de operare. Aplicaţia este localizată în meniul Sistem AdministrareSetări serverDomain Name System

Pornirea aplicaţiei

Interfaţa aplicaţiei

Fişierul hosts configurat mai devreme are un duplicat în /etc şi conţine informaţii de tip DNS. În baza de date DNS fiecare domeniu nou înregistrat se numeşte zonă, şi conţine informaţii legate de calculatoarele din domeniul rspectiv.

Apăsăm controlul Import care deschide automat calea către fişierul hosts din /etc. Alegem să deschidem fişierul.

Apăsăm butonul Ok, pentru confirmarea fişierului selectat automat.

Alegem Da pentru importul conţinutului fişierului hosts

Observăm apariţia unei noi zone denumite server.ro (numele zonelor este identic cu numele domeniilor). Odată cu zona server.ro numită Zona de Forward (Înaintare) Internet apare şi zona denumită Zona de Reverse (Inversă) Internet. • Zona Forward este responsabilă cu conversia numelor în IP • Zona Reverse este responsabilă cu conversia IP-urilor în nume

În zona server.ro expandată se observă înregistarea de tip A (IPv4 Address) care precizează efectiv echivalenţa nume-IP. Înregistrarea păstrează doar prima parte din nume deoarece restul se adaugă automat (detectare automată a domeniului).

În zona 192.168.10 expandată se observă înregistarea de tip PTR (pointer) care precizează efectiv echivalenţa IP-nume. Înregistrarea păstrează doar ultimul octet (al patrulea) din IP deoarece restul se adaugă automat (detectare automată a IP-ului reţelei care în cazul nostru este 192.168.10.0)

Click dreapta pe numele de domeniu determină apariţia unui meniu contextual ce permite adăugarea de noi înregistrări în baza de date, ştergerea domeniului sau editarea lui. În imaginea de mai sus se selectează adăugarea unei noi înregistrări de tip A (Ipv4 Address), adică un nou calculator, sau acelaşi calculator cu alt IP (Interfaţă suplimentară de reţea)

Asocierea numelui calculatorului www.server.ro la IP-ul interfeţei eth1 192.168.1.1

Vizualizarea noilor înregistrări de tip forward

Vizualizarea noilor înregistrări de tip Reverse. Deoarece am introdus o nouă clasă de IP-uri 192.168.1.0 (adresa noii reţele) s-a creat o nouă zonă de Reverse

Dacă se apasă Salvează din bara de instrumente, apare un mesaj de confirmare a noilor modificări. Se salvează modificările şi se restartează automat serverul DNS. Putem verifica funcţionarea serverului DNS, printr-o interogare DNS de pe alt calculator din reţeaua internă. Deschidem o linie de comandă (pe un calculator Windows XP, Vista) urmând calea StartRununde tastăm cmd sau de pe un sistem Linux (Terminal). Tastăm următoarea comandă: Sub Windows •

interogare de tip forward

C:\Users\Administrator>nslookup www.server.ro Server: www.server.ro Address: 192.168.1.1 Name: www.server.ro Addresses: 192.168.10.100 192.168.1.1 C:\Users\Administrator> •

interogare de tip reverse

C:\Users\Administrator>nslookup 192.168.1.1 Server: www.server.ro Address: 192.168.1.1 Name: www.server.ro Address: 192.168.1.1 C:\Users\Administrator>

Sub Linux •

interogare de tip forward

[root@www ~]# nslookup www.server.ro Server: 192.168.10.100 Address: 192.168.10.100#53 Name: www.server.ro Address: 192.168.1.1 Name: www.server.ro Address: 192.168.10.100 [root@www ~]# •

interogare de tip reverse

[root@www ~]# nslookup 192.168.1.1 Server: 192.168.10.100 Address: 192.168.10.100#53 1.1.168.192.in-addr.arpa [root@www ~]#

name = www.server.ro.

Pentru a ne asigura că serverul DNS este activat la pornirea calculatorului vom tasta comanda de la Terminal: [root@www ~]# chkconfig –level 235 named on

4.7.Configurarea serverului DHCP(TOC) Serverul DHCP deserveşte reţeaua internă şi are rolul de a aloca dinamic IP-uri fiecărui calculator conectat în reţea. Verificăm dacă aplicaţia dhcp este instalată: [root@www ~]# rpm -q dhcp dhcp-4.0.0-33.fc10 [root@www ~]# Dacă observă rezultatul de mai sus înseamnă că aplicaţia este instalată şi se poate trece la configurare. Dacă nu tastăm în terminal comanda [root@www ~]# yum install dhcp care va determina toate aplicaţiile necesare funcţionării serviciului DHCP Configurarea se va face prin modificarea fişierului text dhcpd.conf situat în locaţia /etc/dhcpd.conf

Se modifică parametrii conform imaginii de mai jos

Configuraţia minimală

Pornirea serviciului DHCP şi activarea la pornire a calculatorului folosind succesiv comenzile: [root@www ~]# service dhcpd start [root@www ~]# chkconfig –level 235 dhcpd on

Testarea se face prin conectarea la interfaţa eth1 a unui calculator folosind un cablu inversor sau printr-un switch cu cabluri obişnuite. Pornim calculatorul şi verificăm dacă alocarea automată de IP funcţioneză. Deschidem o linie de comandă cmd sub Windows sau terminal sub Linux şi tastăm comanda: Sub Windows (considerăm că placa de reţea este setată să primească IP automat) C:\Users\Administrator>ipconfig /all Ethernet adapter Conexiune de reţea locală: Connection-specific DNS Suffix . : server.ro Description . . . . . . . . . . . : Broadcom NetLink (TM) Gigabit Ethernet Physical Address. . . . . . . . . : 00-22-64-59-03-0B DHCP Enabled. . . . . . . . . . . : Yes Autoconfiguration Enabled . . . . : Yes Link-local IPv6 Address . . . . . : fe80::b1b6:7a44:2f14:2974%10(Preferred) IPv4 Address. . . . . . . . . . . : 192.168.1.122(Preferred) Subnet Mask . . . . . . . . . . . : 255.255.255.0 Lease Obtained. . . . . . . . . . : 13 mai 2009 08:10:13 Lease Expires . . . . . . . . . . : 13 mai 2009 17:10:12 Default Gateway . . . . . . . . . : 192.168.1.1 DHCP Server . . . . . . . . . . . : 192.168.1.1 DNS Servers . . . . . . . . . . . : 192.168.1.1 NetBIOS over Tcpip. . . . . . . . : Enabled C:\Users\Administrator> Sub Linux (considerăm că placa de reţea eth0 este setată să primească IP automat) [root@www ~]# ifconfig eth0 Link encap:Ethernet HWaddr 00:00:F8:08:12:0C inet addr:192.168.1.200 Bcast:192.168.1.255 Mask:255.255.255.0 inet6 addr: fe80::200:f8ff:fe08:120c/64 Scope:Link UP BROADCAST RUNNING MULTICAST MTU:1500 Metric:1 RX packets:151 errors:29 dropped:0 overruns:0 frame:0 TX packets:19 errors:37 dropped:0 overruns:0 carrier:103 collisions:0 txqueuelen:1000 RX bytes:16204 (15.8 KiB) TX bytes:4345 (4.2 KiB) Interrupt:18 Base address:0xef80 [root@server ~]# Configurarea serviciilor de bază a fost realizată complet

III. Fişa rezumat Numele elevului: _________________________ Numele profesorului: _________________________ Competenţ e care trebuie dobândite/ Rezultatele învăţării

Evaluare Activităţi efectuate şi comentarii

Data Bine activitatii

Satisfăcător

Activitate 1 Comp 1 (Aici se trece numele competentei)

Activitate 2

Comentarii

Priorităţi de dezvoltare

Competenţe/ Rezultatele învăţării care urmează să fie dobândite (pentru fişa următoare)

Resurse necesare

Refacere

Competenţe care trebuie dobândite/ Rezultatele învăţării Această fişă de înregistrare este făcută pentru a evalua, în mod separat, evoluţia legată de diferite competenţe. Acest lucru înseamnă specificarea competenţelor tehnice generale şi competenţelor pentru abilităţi cheie, care trebuie dezvoltate şi evaluate. Profesorul poate utiliza fişele de lucru prezentate în auxiliar şi/sau poate elabora alte lucrări în conformitate cu criteriile de performanţă ale competenţei vizate şi de specializarea clasei. •

Activităţi efectuate şi comentarii Aici ar trebui să se poată înregistra tipurile de activităţi efectuate de elev, materialele utilizate şi orice alte comentarii suplimentare care ar putea fi relevante pentru planificare sau feed-back.

•

Priorităţi pentru dezvoltare Partea inferioară a fişei este concepută pentru a menţiona activităţile pe care elevul trebuie să le efectueze în perioada următoare ca parte a viitoarelor module. Aceste informaţii ar trebui să permită profesorilor implicaţi să pregătească elevul pentru ceea ce va urma.

•

Competenţele care urmează să fie dobândite / Rezultatele învăţării În această căsuţă, profesorii trebuie să înscrie competenţele care urmează a fi dobândite. Acest lucru poate implica continuarea lucrului pentru aceleaşi competenţe sau identificarea altora care trebuie avute in vedere.

•

Resurse necesare Aici se pot înscrie orice fel de resurse speciale solicitate:manuale tehnice, reţete, seturi de instrucţiuni şi orice fel de fişe de lucru care ar putea reprezenta o sursă de informare suplimentară pentru un elev care nu a dobândit competenţele cerute.

Notă: acest format de fişă este un instrument detaliat de înregistrare a progresului elevilor. Pentru fiecare elev se pot realiza mai multe astfel de fişe pe durata derulării modulului, aceasta permiţând evaluarea precisă a evoluţiei elevului, în acelaşi timp furnizând informaţii relevante pentru analiză.

IV. Bibliografie(TOC) 1. Acostăchioaie, Dragoş. (2003). Administrarea şi configurarea sistemelor Linux, Bucureşti: Editura Polirom 2. ***. La http://fedoraproject.org. 10.04.2009 3. ***. La http://www.howtoforge.com/perfect-server-fedora-10 14.04.2009

V. Anexă(TOC) În anexă vă prezentăm fişierele de configurare pentru un server care deserveşte toate funcţiile unui server de Internet : • Configurare reţea • DHCP • Web • DNS • Proxy şi Masquerading

1.Fişierele de configurare reţea : (TOC)  locaţia /etc/sysconfig/networking/devices/  fişier ifcfg-eth0 DEVICE=eth0 ONBOOT=yes BOOTPROTO=none TYPE=Ethernet USERCTL=no IPV6INIT=no PEERDNS=yes IPADDR=192.168.10.100 NETMASK=255.255.255.0 GATEWAY=De la ISP(furnizorul de internet) Ex: daca ip este 192.168.10.100 atunci Gateway poate fi 100.100.100.1 ifcfg-eth1 DEVICE=eth1 BOOTPROTO=none BROADCAST=192.168.1.255 HWADDR=00:aE:e8:dA:2E:00 IPADDR=192.168.1.1 NETMASK=255.255.255.0 NETWORK=192.168.1.0 ONBOOT=yes TYPE=Ethernet  locaţia /etc/sysconfig/networking/profiles/default/

 fişier hosts # Do not remove the following line, or various programs # that require network functionality will fail. 192.168.10.100 www.server.ro www 127.0.0.1 localhost.localdomain localhost resolv.conf domain server.ro nameserver 192.168.10.100 nameserver De la ISP nameserver De la ISP (da exista doar un nameserver (Server DNS)stergi o linie

2.Fişierul de configurare HTTP(TOC)  locaţia /etc/httpd/conf/  fişier httpd.conf # This is the main Apache server configuration file. It contains the # configuration directives that give the server its instructions. # See for detailed information. # In particular, see # # for a discussion of each configuration directive. # # # Do NOT simply read the instructions in here without understanding # what they do. They're here only as hints or reminders. If you are unsure # consult the online docs. You have been warned. # # The configuration directives are grouped into three basic sections: # 1. Directives that control the operation of the Apache server process as a # whole (the 'global environment'). # 2. Directives that define the parameters of the 'main' or 'default' server, # which responds to requests that aren't handled by a virtual host. # These directives also provide default values for the settings # of all virtual hosts. # 3. Settings for virtual hosts, which allow Web requests to be sent to # different IP addresses or hostnames and have them handled by the # same Apache server process. # # Configuration and logfile names: If the filenames you specify for many # of the server's control files begin with "/" (or "drive:/" for Win32), the # server will use that explicit path. If the filenames do *not* begin # with "/", the value of ServerRoot is prepended -- so "logs/foo.log" # with ServerRoot set to "/etc/httpd" will be interpreted by the

# server as "/etc/httpd/logs/foo.log". # ### Section 1: Global Environment # # The directives in this section affect the overall operation of Apache, # such as the number of concurrent requests it can handle or where it # can find its configuration files. # # # Don't give away too much information about all the subcomponents # we are running. Comment out this line if you don't mind remote sites # finding out what major optional modules you are running ServerTokens OS # # ServerRoot: The top of the directory tree under which the server's # configuration, error, and log files are kept. # # NOTE! If you intend to place this on an NFS (or otherwise network) # mounted filesystem then please read the LockFile documentation # (available at ); # you will save yourself a lot of trouble. # # Do NOT add a slash at the end of the directory path. # ServerRoot "/etc/httpd" # # PidFile: The file in which the server should record its process # identification number when it starts. # PidFile run/httpd.pid # # Timeout: The number of seconds before receives and sends time out. # Timeout 120 # # KeepAlive: Whether or not to allow persistent connections (more than # one request per connection). Set to "Off" to deactivate. # KeepAlive Off # # MaxKeepAliveRequests: The maximum number of requests to allow # during a persistent connection. Set to 0 to allow an unlimited amount. # We recommend you leave this number high, for maximum performance. #

MaxKeepAliveRequests 100 # # KeepAliveTimeout: Number of seconds to wait for the next request from the # same client on the same connection. # KeepAliveTimeout 15 ## ## Server-Pool Size Regulation (MPM specific) ## # prefork MPM # StartServers: number of server processes to start # MinSpareServers: minimum number of server processes which are kept spare # MaxSpareServers: maximum number of server processes which are kept spare # ServerLimit: maximum value for MaxClients for the lifetime of the server # MaxClients: maximum number of server processes allowed to start # MaxRequestsPerChild: maximum number of requests a server process serves StartServers 8 MinSpareServers 5 MaxSpareServers 20 ServerLimit 256 MaxClients 256 MaxRequestsPerChild 4000 # worker MPM # StartServers: initial number of server processes to start # MaxClients: maximum number of simultaneous client connections # MinSpareThreads: minimum number of worker threads which are kept spare # MaxSpareThreads: maximum number of worker threads which are kept spare # ThreadsPerChild: constant number of worker threads in each server process # MaxRequestsPerChild: maximum number of requests a server process serves StartServers 2 MaxClients 150 MinSpareThreads 25 MaxSpareThreads 75 ThreadsPerChild 25 MaxRequestsPerChild 0 # # Listen: Allows you to bind Apache to specific IP addresses and/or # ports, in addition to the default. See also the # directive. # # Change this to Listen on specific IP addresses as shown below to # prevent Apache from glomming onto all bound IP addresses (0.0.0.0) #

#Listen 12.34.56.78:80 Listen 192.168.10.100:80 # # Dynamic Shared Object (DSO) Support # # To be able to use the functionality of a module which was built as a DSO you # have to place corresponding `LoadModule' lines at this location so the # directives contained in it are actually available _before_ they are used. # Statically compiled modules (those listed by `httpd -l') do not need # to be loaded here. # # Example: # LoadModule foo_module modules/mod_foo.so # LoadModule auth_basic_module modules/mod_auth_basic.so LoadModule auth_digest_module modules/mod_auth_digest.so LoadModule authn_file_module modules/mod_authn_file.so LoadModule authn_alias_module modules/mod_authn_alias.so LoadModule authn_anon_module modules/mod_authn_anon.so LoadModule authn_dbm_module modules/mod_authn_dbm.so LoadModule authn_default_module modules/mod_authn_default.so LoadModule authz_host_module modules/mod_authz_host.so LoadModule authz_user_module modules/mod_authz_user.so LoadModule authz_owner_module modules/mod_authz_owner.so LoadModule authz_groupfile_module modules/mod_authz_groupfile.so LoadModule authz_dbm_module modules/mod_authz_dbm.so LoadModule authz_default_module modules/mod_authz_default.so LoadModule ldap_module modules/mod_ldap.so LoadModule authnz_ldap_module modules/mod_authnz_ldap.so LoadModule include_module modules/mod_include.so LoadModule log_config_module modules/mod_log_config.so LoadModule logio_module modules/mod_logio.so LoadModule env_module modules/mod_env.so LoadModule ext_filter_module modules/mod_ext_filter.so LoadModule mime_magic_module modules/mod_mime_magic.so LoadModule expires_module modules/mod_expires.so LoadModule deflate_module modules/mod_deflate.so LoadModule headers_module modules/mod_headers.so LoadModule usertrack_module modules/mod_usertrack.so LoadModule setenvif_module modules/mod_setenvif.so LoadModule mime_module modules/mod_mime.so LoadModule dav_module modules/mod_dav.so LoadModule status_module modules/mod_status.so LoadModule autoindex_module modules/mod_autoindex.so LoadModule info_module modules/mod_info.so LoadModule dav_fs_module modules/mod_dav_fs.so LoadModule vhost_alias_module modules/mod_vhost_alias.so LoadModule negotiation_module modules/mod_negotiation.so LoadModule dir_module modules/mod_dir.so LoadModule actions_module modules/mod_actions.so LoadModule speling_module modules/mod_speling.so

LoadModule userdir_module modules/mod_userdir.so LoadModule alias_module modules/mod_alias.so LoadModule rewrite_module modules/mod_rewrite.so LoadModule proxy_module modules/mod_proxy.so LoadModule proxy_balancer_module modules/mod_proxy_balancer.so LoadModule proxy_ftp_module modules/mod_proxy_ftp.so LoadModule proxy_http_module modules/mod_proxy_http.so LoadModule proxy_connect_module modules/mod_proxy_connect.so LoadModule cache_module modules/mod_cache.so LoadModule suexec_module modules/mod_suexec.so LoadModule disk_cache_module modules/mod_disk_cache.so LoadModule file_cache_module modules/mod_file_cache.so LoadModule mem_cache_module modules/mod_mem_cache.so LoadModule cgi_module modules/mod_cgi.so # # The following modules are not loaded by default: # #LoadModule cern_meta_module modules/mod_cern_meta.so #LoadModule asis_module modules/mod_asis.so # # Load config files from the config directory "/etc/httpd/conf.d". # Include conf.d/*.conf # # ExtendedStatus controls whether Apache will generate "full" status # information (ExtendedStatus On) or just basic information (ExtendedStatus # Off) when the "server-status" handler is called. The default is Off. # #ExtendedStatus On # # If you wish httpd to run as a different user or group, you must run # httpd as root initially and it will switch. # # User/Group: The name (or #number) of the user/group to run httpd as. # . On SCO (ODT 3) use "User nouser" and "Group nogroup". # . On HPUX you may not be able to use shared memory as nobody, and the # suggested workaround is to create a user www and use that user. # NOTE that some kernels refuse to setgid(Group) or semctl(IPC_SET) # when the value of (unsigned)Group is above 60000; # don't use Group #-1 on these systems! # User apache Group apache ### Section 2: 'Main' server configuration # # The directives in this section set up the values used by the 'main' # server, which responds to any requests that aren't handled by a

# definition. These values also provide defaults for # any containers you may define later in the file. # # All of these directives may appear inside containers, # in which case these default settings will be overridden for the # virtual host being defined. # # # ServerAdmin: Your address, where problems with the server should be # e-mailed. This address appears on some server-generated pages, such # as error documents. e.g. [email protected] # ServerAdmin root@localhost # # ServerName gives the name and port that the server uses to identify itself. # This can often be determined automatically, but we recommend you specify # it explicitly to prevent problems during startup. # # If this is not set to valid DNS name for your host, server-generated # redirections will not work. See also the UseCanonicalName directive. # # If your host doesn't have a registered DNS name, enter its IP address here. # You will have to access it by its address anyway, and this will make # redirections work in a sensible way. # ServerName www.server.ro:80 # # UseCanonicalName: Determines how Apache constructs self-referencing # URLs and the SERVER_NAME and SERVER_PORT variables. # When set "Off", Apache will use the Hostname and Port supplied # by the client. When set "On", Apache will use the value of the # ServerName directive. # UseCanonicalName On # # DocumentRoot: The directory out of which you will serve your # documents. By default, all requests are taken from this directory, but # symbolic links and aliases may be used to point to other locations. # DocumentRoot "/var/www/html" # # Each directory to which Apache has access can be configured with respect # to which services and features are allowed and/or disabled in that # directory (and its subdirectories). # # First, we configure the "default" to be a very restrictive set of # features.

# Options FollowSymLinks AllowOverride None # # Note that from this point forward you must specifically allow # particular features to be enabled - so if something's not working as # you might expect, make sure that you have specifically enabled it # below. # # # This should be changed to whatever you set DocumentRoot to. # # # Possible values for the Options directive are "None", "All", # or any combination of: # Indexes Includes FollowSymLinks SymLinksifOwnerMatch ExecCGI MultiViews # # Note that "MultiViews" must be named *explicitly* --- "Options All" # doesn't give it to you. # # The Options directive is both complicated and important. Please see # http://httpd.apache.org/docs/2.2/mod/core.html#options # for more information. # Options Indexes Includes FollowSymLinks SymLinksIfOwnerMatch ExecCGI MultiViews # # AllowOverride controls what directives may be placed in .htaccess files. # It can be "All", "None", or any combination of the keywords: # Options FileInfo AuthConfig Limit # AllowOverride Options FileInfo AuthConfig Limit # # Controls who can get stuff from this server. # Order allow,deny Allow from all # # UserDir: The name of the directory that is appended onto a user's home # directory if a ~user request is received. #

# The path to the end user account 'public_html' directory must be # accessible to the webserver userid. This usually means that ~userid # must have permissions of 711, ~userid/public_html must have permissions # of 755, and documents contained therein must be world-readable. # Otherwise, the client will only receive a "403 Forbidden" message. # # See also: http://httpd.apache.org/docs/misc/FAQ.html#forbidden # # # UserDir is disabled by default since it can confirm the presence # of a username on the system (depending on home directory # permissions). # #UserDir disable # # To enable requests to /~user/ to serve the user's public_html # directory, remove the "UserDir disable" line above, and uncomment # the following line instead: # UserDir public_html # # Control access to UserDir directories. The following is an example # for a site where these directories are restricted to read-only. # AllowOverride Options FileInfo AuthConfig Limit Options Indexes Includes FollowSymLinks SymLinksIfOwnerMatch ExecCGI MultiViews Order allow,deny Allow from all Order deny,allow Allow from all # # DirectoryIndex: sets the file that Apache will serve if a directory # is requested. # # The index.html.var file (a type-map) is used to deliver content# negotiated documents. The MultiViews Option can be used for the # same purpose, but it is much slower. #

DirectoryIndex index.html index.html.var index.shtml index.cgi index.php index.phtml index.php3 index.htm home.html welcome.html # # AccessFileName: The name of the file to look for in each directory # for additional configuration directives. See also the AllowOverride # directive. # AccessFileName .htaccess # # The following lines prevent .htaccess and .htpasswd files from being # viewed by Web clients. # Order allow,deny Deny from all # # TypesConfig describes where the mime.types file (or equivalent) is # to be found. # TypesConfig /etc/mime.types # # DefaultType is the default MIME type the server will use for a document # if it cannot otherwise determine one, such as from filename extensions. # If your server contains mostly text or HTML documents, "text/plain" is # a good value. If most of your content is binary, such as applications # or images, you may want to use "application/octet-stream" instead to # keep browsers from trying to display binary files as though they are # text. # DefaultType text/plain # # The mod_mime_magic module allows the server to use various hints from the # contents of the file itself to determine its type. The MIMEMagicFile # directive tells the module where the hint definitions are located. # # MIMEMagicFile /usr/share/magic.mime MIMEMagicFile conf/magic # # HostnameLookups: Log the names of clients or just their IP addresses # e.g., www.apache.org (on) or 204.62.129.132 (off). # The default is off because it'd be overall better for the net if people # had to knowingly turn this feature on, since enabling it means that # each client request will result in AT LEAST one lookup request to the

# nameserver. # HostnameLookups Off # # EnableMMAP: Control whether memory-mapping is used to deliver # files (assuming that the underlying OS supports it). # The default is on; turn this off if you serve from NFS-mounted # filesystems. On some systems, turning it off (regardless of # filesystem) can improve performance; for details, please see # http://httpd.apache.org/docs/2.2/mod/core.html#enablemmap # #EnableMMAP off # # EnableSendfile: Control whether the sendfile kernel support is # used to deliver files (assuming that the OS supports it). # The default is on; turn this off if you serve from NFS-mounted # filesystems. Please see # http://httpd.apache.org/docs/2.2/mod/core.html#enablesendfile # #EnableSendfile off # # ErrorLog: The location of the error log file. # If you do not specify an ErrorLog directive within a # container, error messages relating to that virtual host will be # logged here. If you *do* define an error logfile for a # container, that host's errors will be logged there and not here. # ErrorLog logs/error_log # # LogLevel: Control the number of messages logged to the error_log. # Possible values include: debug, info, notice, warn, error, crit, # alert, emerg. # LogLevel warn # # The following directives define some format nicknames for use with # a CustomLog directive (see below). # LogFormat "%h %l %u %t \"%r\" %>s %b \"%{Referer}i\" \"%{User-Agent}i\"" combined LogFormat "%h %l %u %t \"%r\" %>s %b" common LogFormat "%{Referer}i -> %U" referer LogFormat "%{User-agent}i" agent # "combinedio" includes actual counts of actual bytes received (%I) and sent (%O); this # requires the mod_logio module to be loaded. #LogFormat "%h %l %u %t \"%r\" %>s %b \"%{Referer}i\" \"%{User-Agent}i\" %I %O" combinedio

# # The location and format of the access logfile (Common Logfile Format). # If you do not define any access logfiles within a # container, they will be logged here. Contrariwise, if you *do* # define per- access logfiles, transactions will be # logged therein and *not* in this file. # #CustomLog logs/access_log common # # If you would like to have separate agent and referer logfiles, uncomment # the following directives. # #CustomLog logs/referer_log referer #CustomLog logs/agent_log agent # # For a single logfile with access, agent, and referer information # (Combined Logfile Format), use the following directive: # CustomLog logs/access_log combined # # Optionally add a line containing the server version and virtual host # name to server-generated pages (internal error documents, FTP directory # listings, mod_status and mod_info output etc., but not CGI generated # documents or custom error documents). # Set to "EMail" to also include a mailto: link to the ServerAdmin. # Set to one of: On | Off | EMail # ServerSignature On # # Aliases: Add here as many aliases as you need (with no limit). The format is # Alias fakename realname # # Note that if you include a trailing / on fakename then the server will # require it to be present in the URL. So "/icons" isn't aliased in this # example, only "/icons/". If the fakename is slash-terminated, then the # realname must also be slash terminated, and if the fakename omits the # trailing slash, the realname must also omit it. # # We include the /icons/ alias for FancyIndexed directory listings. If you # do not use FancyIndexing, you may comment this out. # Alias /icons/ "/var/www/icons/" Options Indexes MultiViews AllowOverride None Order allow,deny

Allow from all # # WebDAV module configuration section. # # Location of the WebDAV lock database. DAVLockDB /var/lib/dav/lockdb # # ScriptAlias: This controls which directories contain server scripts. # ScriptAliases are essentially the same as Aliases, except that # documents in the realname directory are treated as applications and # run by the server when requested rather than as documents sent to the client. # The same rules about trailing "/" apply to ScriptAlias directives as to # Alias. # ScriptAlias /cgi-bin/ "/var/www/cgi-bin/" # # "/var/www/cgi-bin" should be changed to whatever your ScriptAliased # CGI directory exists, if you have that configured. # AllowOverride None Options None Order allow,deny Allow from all # # Redirect allows you to tell clients about documents which used to exist in # your server's namespace, but do not anymore. This allows you to tell the # clients where to look for the relocated document. # Example: # Redirect permanent /foo http://www.example.com/bar # # Directives controlling the display of server-generated directory listings. # # # IndexOptions: Controls the appearance of server-generated directory # listings. # IndexOptions FancyIndexing VersionSort NameWidth=* HTMLTable # # AddIcon* directives tell the server which icon to show for different # files or filename extensions. These are only displayed for

# FancyIndexed directories. # AddIconByEncoding (CMP,/icons/compressed.gif) x-compress x-gzip AddIconByType (TXT,/icons/text.gif) text/* AddIconByType (IMG,/icons/image2.gif) image/* AddIconByType (SND,/icons/sound2.gif) audio/* AddIconByType (VID,/icons/movie.gif) video/* AddIcon /icons/binary.gif .bin .exe AddIcon /icons/binhex.gif .hqx AddIcon /icons/tar.gif .tar AddIcon /icons/world2.gif .wrl .wrl.gz .vrml .vrm .iv AddIcon /icons/compressed.gif .Z .z .tgz .gz .zip AddIcon /icons/a.gif .ps .ai .eps AddIcon /icons/layout.gif .html .shtml .htm .pdf AddIcon /icons/text.gif .txt AddIcon /icons/c.gif .c AddIcon /icons/p.gif .pl .py AddIcon /icons/f.gif .for AddIcon /icons/dvi.gif .dvi AddIcon /icons/uuencoded.gif .uu AddIcon /icons/script.gif .conf .sh .shar .csh .ksh .tcl AddIcon /icons/tex.gif .tex AddIcon /icons/bomb.gif core AddIcon /icons/back.gif .. AddIcon /icons/hand.right.gif README AddIcon /icons/folder.gif ^^DIRECTORY^^ AddIcon /icons/blank.gif ^^BLANKICON^^ # # DefaultIcon is which icon to show for files which do not have an icon # explicitly set. # DefaultIcon /icons/unknown.gif # # AddDescription allows you to place a short description after a file in # server-generated indexes. These are only displayed for FancyIndexed # directories. # Format: AddDescription "description" filename # #AddDescription "GZIP compressed document" .gz #AddDescription "tar archive" .tar #AddDescription "GZIP compressed tar archive" .tgz # # ReadmeName is the name of the README file the server will look for by # default, and append to directory listings. # # HeaderName is the name of a file which should be prepended to

# directory indexes. ReadmeName README.html HeaderName HEADER.html # # IndexIgnore is a set of filenames which directory indexing should ignore # and not include in the listing. Shell-style wildcarding is permitted. # IndexIgnore .??* *~ *# HEADER* README* RCS CVS *,v *,t # # DefaultLanguage and AddLanguage allows you to specify the language of # a document. You can then use content negotiation to give a browser a # file in a language the user can understand. # # Specify a default language. This means that all data # going out without a specific language tag (see below) will # be marked with this one. You probably do NOT want to set # this unless you are sure it is correct for all cases. # # * It is generally better to not mark a page as # * being a certain language than marking it with the wrong # * language! # # DefaultLanguage nl # # Note 1: The suffix does not have to be the same as the language # keyword --- those with documents in Polish (whose net-standard # language code is pl) may wish to use "AddLanguage pl .po" to # avoid the ambiguity with the common suffix for perl scripts. # # Note 2: The example entries below illustrate that in some cases # the two character 'Language' abbreviation is not identical to # the two character 'Country' code for its country, # E.g. 'Danmark/dk' versus 'Danish/da'. # # Note 3: In the case of 'ltz' we violate the RFC by using a three char # specifier. There is 'work in progress' to fix this and get # the reference data for rfc1766 cleaned up. # # Catalan (ca) - Croatian (hr) - Czech (cs) - Danish (da) - Dutch (nl) # English (en) - Esperanto (eo) - Estonian (et) - French (fr) - German (de) # Greek-Modern (el) - Hebrew (he) - Italian (it) - Japanese (ja) # Korean (ko) - Luxembourgeois* (ltz) - Norwegian Nynorsk (nn) # Norwegian (no) - Polish (pl) - Portugese (pt) # Brazilian Portuguese (pt-BR) - Russian (ru) - Swedish (sv) # Simplified Chinese (zh-CN) - Spanish (es) - Traditional Chinese (zh-TW) # AddLanguage ca .ca AddLanguage cs .cz .cs AddLanguage da .dk AddLanguage de .de

AddLanguage el .el AddLanguage en .en AddLanguage eo .eo AddLanguage es .es AddLanguage et .et AddLanguage fr .fr AddLanguage he .he AddLanguage hr .hr AddLanguage it .it AddLanguage ja .ja AddLanguage ko .ko AddLanguage ltz .ltz AddLanguage nl .nl AddLanguage nn .nn AddLanguage no .no AddLanguage pl .po AddLanguage pt .pt AddLanguage pt-BR .pt-br AddLanguage ru .ru AddLanguage sv .sv AddLanguage zh-CN .zh-cn AddLanguage zh-TW .zh-tw # # LanguagePriority allows you to give precedence to some languages # in case of a tie during content negotiation. # # Just list the languages in decreasing order of preference. We have # more or less alphabetized them here. You probably want to change this. # LanguagePriority en ca cs da de el eo es et fr he hr it ja ko ltz nl nn no pl pt pt-BR ru sv zh-CN zh-TW # # ForceLanguagePriority allows you to serve a result page rather than # MULTIPLE CHOICES (Prefer) [in case of a tie] or NOT ACCEPTABLE (Fallback) # [in case no accepted languages matched the available variants] # ForceLanguagePriority Prefer Fallback # # Specify a default charset for all content served; this enables # interpretation of all content as UTF-8 by default. To use the # default browser choice (ISO-8859-1), or to allow the META tags # in HTML content to override this choice, comment out this # directive: # AddDefaultCharset UTF-8 # # AddType allows you to add to or override the MIME configuration # file mime.types for specific file types.

# #AddType application/x-tar .tgz # # AddEncoding allows you to have certain browsers uncompress # information on the fly. Note: Not all browsers support this. # Despite the name similarity, the following Add* directives have nothing # to do with the FancyIndexing customization directives above. # #AddEncoding x-compress .Z #AddEncoding x-gzip .gz .tgz # If the AddEncoding directives above are commented-out, then you # probably should define those extensions to indicate media types: # AddType application/x-compress .Z AddType application/x-gzip .gz .tgz AddType application/x-httpd-php .php .phps .php3 .phtml .html .htm .shtml .fds # # AddHandler allows you to map certain file extensions to "handlers": # actions unrelated to filetype. These can be either built into the server # or added with the Action directive (see below) # # To use CGI scripts outside of ScriptAliased directories: # (You will also need to add "ExecCGI" to the "Options" directive.) # AddHandler cgi-script .cgi .pl # # For files that include their own HTTP headers: # #AddHandler send-as-is asis # # For type maps (negotiated resources): # (This is enabled by default to allow the Apache "It Worked" page # to be distributed in multiple languages.) # AddHandler type-map var # # Filters allow you to process content before it is sent to the client. # # To parse .shtml files for server-side includes (SSI): # (You will also need to add "Includes" to the "Options" directive.) # AddType text/html .shtml AddOutputFilter INCLUDES .shtml # # Action lets you define media types that will execute a script whenever

# a matching file is called. This eliminates the need for repeated URL # pathnames for oft-used CGI file processors. # Format: Action media/type /cgi-script/location # Format: Action handler-name /cgi-script/location # # # Customizable error responses come in three flavors: # 1) plain text 2) local redirects 3) external redirects # # Some examples: #ErrorDocument 500 "The server made a boo boo." #ErrorDocument 404 /missing.html #ErrorDocument 404 "/cgi-bin/missing_handler.pl" #ErrorDocument 402 http://www.example.com/subscription_info.html # # # Putting this all together, we can internationalize error responses. # # We use Alias to redirect any /error/HTTP_<error>.html.var response to # our collection of by-error message multi-language collections. We use # includes to substitute the appropriate text. # # You can modify the messages' appearance without changing any of the # default HTTP_<error>.html.var files by adding the line: # # Alias /error/include/ "/your/include/path/" # # which allows you to create your own set of files by starting with the # /var/www/error/include/ files and # copying them to /your/include/path/, even on a per-VirtualHost basis. # Alias /error/ "/var/www/error/" AllowOverride None Options IncludesNoExec AddOutputFilter Includes html AddHandler type-map var Order allow,deny Allow from all LanguagePriority en es de fr ForceLanguagePriority Prefer Fallback # # #

ErrorDocument 400 /error/HTTP_BAD_REQUEST.html.var ErrorDocument 401 /error/HTTP_UNAUTHORIZED.html.var ErrorDocument 403 /error/HTTP_FORBIDDEN.html.var

# # # # # # # # # # # # # #

ErrorDocument 404 /error/HTTP_NOT_FOUND.html.var ErrorDocument 405 /error/HTTP_METHOD_NOT_ALLOWED.html.var ErrorDocument 408 /error/HTTP_REQUEST_TIME_OUT.html.var ErrorDocument 410 /error/HTTP_GONE.html.var ErrorDocument 411 /error/HTTP_LENGTH_REQUIRED.html.var ErrorDocument 412 /error/HTTP_PRECONDITION_FAILED.html.var ErrorDocument 413 /error/HTTP_REQUEST_ENTITY_TOO_LARGE.html.var ErrorDocument 414 /error/HTTP_REQUEST_URI_TOO_LARGE.html.var ErrorDocument 415 /error/HTTP_UNSUPPORTED_MEDIA_TYPE.html.var ErrorDocument 500 /error/HTTP_INTERNAL_SERVER_ERROR.html.var ErrorDocument 501 /error/HTTP_NOT_IMPLEMENTED.html.var ErrorDocument 502 /error/HTTP_BAD_GATEWAY.html.var ErrorDocument 503 /error/HTTP_SERVICE_UNAVAILABLE.html.var ErrorDocument 506 /error/HTTP_VARIANT_ALSO_VARIES.html.var

# # The following directives modify normal HTTP response behavior to # handle known problems with browser implementations. # BrowserMatch "Mozilla/2" nokeepalive BrowserMatch "MSIE 4\.0b2;" nokeepalive downgrade-1.0 force-response-1.0 BrowserMatch "RealPlayer 4\.0" force-response-1.0 BrowserMatch "Java/1\.0" force-response-1.0 BrowserMatch "JDK/1\.0" force-response-1.0 # # The following directive disables redirects on non-GET requests for # a directory that does not include the trailing slash. This fixes a # problem with Microsoft WebFolders which does not appropriately handle # redirects for folders with DAV methods. # Same deal with Apple's DAV filesystem and Gnome VFS support for DAV. # BrowserMatch "Microsoft Data Access Internet Publishing Provider" redirect-carefully BrowserMatch "MS FrontPage" redirect-carefully BrowserMatch "^WebDrive" redirect-carefully BrowserMatch "^WebDAVFS/1.[0123]" redirect-carefully BrowserMatch "^gnome-vfs/1.0" redirect-carefully BrowserMatch "^XML Spy" redirect-carefully BrowserMatch "^Dreamweaver-WebDAV-SCM1" redirect-carefully #ProxyRequests on #CacheOn on #CacheDisable /cache

# # Allow server status reports generated by mod_status, # with the URL of http://servername/server-status # Change the ".example.com" to match your domain to enable. #

# # SetHandler server-status # Order deny,allow # Deny from all # Allow from .example.com # # # Allow remote server configuration reports, with the URL of # http://servername/server-info (requires that mod_info.c be loaded). # Change the ".example.com" to match your domain to enable. # # # SetHandler server-info # Order deny,allow # Deny from all # Allow from .example.com # # # Proxy Server directives. Uncomment the following lines to # enable the proxy server: # # #ProxyRequests On # # # Order deny,allow # Deny from all # Allow from .example.com # # # Enable/disable the handling of HTTP/1.1 "Via:" headers. # ("Full" adds the server version; "Block" removes all outgoing Via: headers) # Set to one of: Off | On | Full | Block # #ProxyVia On # # To enable a cache of proxied content, uncomment the following lines. # See http://httpd.apache.org/docs/2.2/mod/mod_cache.html for more details. # # # CacheEnable disk / # CacheRoot "/var/cache/mod_proxy" # # # # End of proxy directives.

### Section 3: Virtual Hosts # # VirtualHost: If you want to maintain multiple domains/hostnames on your # machine you can setup VirtualHost containers for them. Most configurations # use only name-based virtual hosts so the server doesn't need to worry about # IP addresses. This is indicated by the asterisks in the directives below. # # Please see the documentation at # # for further details before you try to setup virtual hosts. # # You may use the command line option '-S' to verify your virtual host # configuration. # # Use name-based virtual hosting. # #NameVirtualHost *:80 # # NOTE: NameVirtualHost cannot be used without a port specifier # (e.g. :80) if mod_ssl is being used, due to the nature of the # SSL protocol. # # # VirtualHost example: # Almost any Apache directive may go into a VirtualHost container. # The first VirtualHost section is used for requests without a known # server name. # #NameVirtualHost *:80

3.Fişierul de configurare DHCP(TOC)  locaţia: /etc/  fişier: dhcpd.conf ddns-update-style interim; ignore client-updates; subnet 192.168.1.0 netmask 255.255.255.0 { # --- default gateway option routers option subnet-mask #

option nis-domain option domain-name

192.168.1.1; 255.255.255.0; "domain.org"; "server.ro";

option domain-name-servers

192.168.1.1;

option time-offset -18000; # Eastern Standard Time # option ntp-servers 192.168.1.1; # option netbios-name-servers 192.168.1.1; # --- Selects point-to-point node (default is hybrid). Don't change this unless # -- you understand Netbios very well # option netbios-node-type 2; range dynamic-bootp 192.168.1.6 192.168.1.254; default-lease-time 21600; max-lease-time 43200; # we want the nameserver to appear at a fixed address host server.beta.ro { hardware ethernet 00:08:02:ef:d3:83; fixed-address 192.168.1.2; } }

4.Fişierele de configurare DNS(TOC)  locaţia: /var/named/chroot/etc/  fişier: named.conf options { listen-on port 53 { 127.0.0.1; }; listen-on-v6 port 53 { ::1; }; directory "/var/named"; dump-file "/var/named/data/cache_dump.db"; statistics-file "/var/named/data/named_stats.txt"; memstatistics-file "/var/named/data/named_mem_stats.txt"; allow-query { localhost; 192.168.10/24;192.168.1/24;}; recursion yes; }; logging { channel default_debug { file "data/named.run"; severity dynamic; }; }; zone "1.168.192.IN-ADDR.ARPA." IN { type master; file "192.168.1_0.db"; }; zone "10.168.192.IN-ADDR.ARPA." IN { type master; file "192.168.10.db";

}; zone "server.ro." IN { type master; file "server.ro.db"; }; zone "0.0.127.IN-ADDR.ARPA." IN { type master; file "127.0.0.db"; }; zone "0.0.0.0.0.0.0.0.0.0.0.0.0.0.0.0.IP6.ARPA." IN { type master; file ":.db"; }; zone "." IN { type hint; file "named.ca"; }; include "/etc/named.rfc1912.zones";  locaţia: /var/named/chroot/var/named/  fişier: server.ro.db $TTL 1H @ SOA www root.www (

9 3H 1H 1W 1H ) NS

www A IN

192.168.10.db $TTL 1H @ SOA www.server.ro.

100

www

192.168.10.100 1H A 192.168.1.1

root.www.server.ro. ( 3H 1H 1W 1H )

4

root.www.server.ro. ( 3H 1H 1W 1H )

2

NS www.server.ro. PTR www.server.ro.

192.168.1.db $TTL 1H @ SOA www.server.ro.

1

NS www.server.ro. PTR www.server.ro.

5.Fişierele de configurare proxy(TOC)

 rol : permite mascarea reţelei locale în spatele ip-ului real şi permite conectarea la Internet a clienţilor locali  locaţia: /etc/squid  fişier: squid.conf  mod de lucru:  se face un backup fişierului existent  se copie conţinutul de mai jos într-un fişier gol (Notepad) şi se salvează cu extensia cerută  se copie fişierul rezultat în locaţia precizată  se tastează următoarele comenzi succesiv în terminal: [root@www~]# mkdir /cache creare director cache [root@www~]# chown squid:squid /cache se trece directorul în proprietatea userului squid [root@www~]# chmod 755 /cache se schimba permisiunile [root@www~]# squid -z se creeză structura de directoare cache [root@www~]# service squid startse porneşte serverul squid [root@www~]# chkconfig --level 235 squid onactivare la pornire squid.conf http_port 3128 icp_port 3130 tcp_outgoing_address 192.168.10.100 udp_outgoing_address 192.168.10.100 hierarchy_stoplist cgi-bin ? acl QUERY urlpath_regex cgi-bin \? no_cache deny QUERY cache_mem 64 MB cache_swap_low 70 cache_swap_high 90 maximum_object_size 64000 KB minimum_object_size 0 KB cache_dir ufs /cache 2300 16 256 cache_access_log /var/log/squid/access.log cache_log /var/log/squid/cache.log cache_store_log none #cache_store_log /var/log/squid/store.log ftp_user [email protected] ftp_list_width 64 refresh_pattern ^ftp: 0 20% 10080 refresh_pattern . 0 20% 4320 cache_replacement_policy LFUDA quick_abort_min 16 KB quick_abort_max 16 KB quick_abort_pct 90 negative_ttl 1 minutes positive_dns_ttl 72 hours

negative_dns_ttl 1 minutes connect_timeout 160 seconds peer_connect_timeout 50 seconds read_timeout 1 minutes request_timeout 20 seconds client_lifetime 3600 seconds half_closed_clients on pconn_timeout 160 seconds shutdown_lifetime 10 seconds #acl all src 0.0.0.0/0.0.0.0 acl manager proto cache_object acl snmppublic snmp_community public acl localnet src 192.168.1.0/255.255.255.0 acl localhost src 127.0.0.1/255.255.255.255 acl SSL_ports port 443 563 10000 acl Safe_ports port 80 # http acl Safe_ports port 21 # ftp acl Safe_ports port 25 # smtp acl Safe_ports port 443 563 # https, snews acl Safe_ports port 70 # gopher acl Safe_ports port 210 # wais acl Safe_ports port 1025-65535 # unregistered ports acl Safe_ports port 280 # http-mgmt acl Safe_ports port 488 # gss-http acl Safe_ports port 591 # filemaker acl Safe_ports port 777 # multiling http acl Safe_ports port 10000 # webmin http acl Safe_ports port 20000 #usermin acl CONNECT method CONNECT http_access allow manager localhost http_access deny manager http_access deny !Safe_ports http_access deny CONNECT !SSL_ports http_access allow localnet http_access deny all icp_access allow all miss_access allow all cache_mgr [email protected] cache_effective_user squid cache_effective_group squid visible_hostname www.server.ro logfile_rotate 7 log_icp_queries on snmp_port 3401 snmp_access allow snmppublic localhost snmp_access allow snmppublic localnet snmp_access deny all  locaţia: /etc/rc.d/  fişier:

rc.firewall  mod de lucru:  se copie conţinutul de mai jos într-un fişier text gol şi se salvează cu extensia firewall  se copie fişierul rc.firewall (acest fişier poate avea orice nume şi orice extensie) în locaţia cerută (scripturile plasate în /etc/rc.d sunt rulate la pornirea sistemului  se dezactivează sistemul firewall  se tastează următoarele comenzi succesiv în terminal: [root@www~]# chmod 755 /etc/rc.d/rc.firewall setare permisiuni [root@www~]# ./etc/rc.d/rc.firewall rulăm scriptul (atenţie nu uitaţi să puneţi punctul în faţa lui /) [root@www~]# service iptables save salvăm noile reguli  setaţi browserul de internet al clienţilor din reţeaua locală să accepte conexiuni prin serverul proxy 192.168.1.1 pe portul 3128 rc.firewall #!/bin/sh IT=/sbin/iptables modprobe ip_tables modprobe iptable_nat # Flushing tables nand user-defined chains $IT -F $IT -X $IT -t nat -F $IT -t nat -X NET0=192.168.1.0/24 $IT -A FORWARD -p tcp -s $NET0 --dport 21 -j ACCEPT $IT -A FORWARD -p tcp -s $NET0 --dport 20 -j ACCEPT $IT -A FORWARD -p tcp -s $NET0 --dport 53 -j ACCEPT $IT -A FORWARD -p udp -s $NET0 --dport 53 -j ACCEPT $IT -A FORWARD -p tcp -s $NET0 --dport 80 -j ACCEPT $IT -A FORWARD -p udp -s $NET0 --dport 80 -j ACCEPT # pop3 $IT -A FORWARD -p tcp -s $NET0 --dport 110 -j ACCEPT # time $IT -A FORWARD -p tcp -s $NET0 --dport 13 -j ACCEPT $IT -A FORWARD -p udp -s $NET0 --dport 13 -j ACCEPT $IT -A FORWARD -p tcp -s $NET0 --dport 123 -j ACCEPT $IT -A FORWARD -p udp -s $NET0 --dport 123 -j ACCEPT $IT -A FORWARD -p udp -s $NET0 --dport 143 -j ACCEPT # imap $IT -A FORWARD -p tcp -s $NET0 --dport 143 -j ACCEPT $IT -A FORWARD -p tcp -s $NET0 --dport 443 -j ACCEPT # smtp $IT -A FORWARD -p tcp -s $NET0 --dport 25 -j ACCEPT # MSN Messenger $IT -A FORWARD -p tcp -s $NET0 --dport 1863 -j ACCEPT $IT -A FORWARD -p tcp -s $NET0 --dport 3389 -j ACCEPT $IT -A FORWARD -p tcp -s $NET0 --dport 5000 -j ACCEPT $IT -A FORWARD -p tcp -s $NET0 --dport 5001 -j ACCEPT $IT -A FORWARD -p tcp -s $NET0 --dport 5050 -j ACCEPT

$IT -A FORWARD -p tcp -s $NET0 --dport 5100 -j ACCEPT $IT -A FORWARD -p tcp -s $NET0 --dport 5700:5702 -j ACCEPT $IT -A FORWARD -p udp -s $NET0 --dport 5000:5010 -j ACCEPT $IT -A FORWARD -p udp -s $NET0 --dport 5500:5515 -j ACCEPT $IT -A FORWARD -p tcp -s $NET0 --dport 10000 -j ACCEPT $IT -A FORWARD -p tcp -s $NET0 --dport 20000 -j ACCEPT $IT -A FORWARD -p udp -s $NET0 --dport 10000 -j ACCEPT $IT -A FORWARD -p udp -s $NET0 --dport 20000 -j ACCEPT # AOL Instant Messenger an ICQ Ports $IT -A FORWARD -p tcp -s $NET0 --dport 5190 -j ACCEPT # drop the rest $IT -A FORWARD -s $NET0 -j DROP ####################### # POSTROUTING ####################### $IT -t nat -A POSTROUTING -s $NET0 -j SNAT --to-source 192.168.10.100

Instrumente de evaluare Cuprins 1. Introducere ..................................................................................................................... 3 2. Alegerea şi utilizarea testelor ....................................................................................... 5 3. Instrumente de evaluare.............................................................................................. 11 Modulul: COMPONENTE, CONCEPTE ŞI TEHNOLOGII DE REŢELE DE CALCULATOARE ......................................................................................................... 11 TEST SUMATIV 1....................................................................................................... 56 TEST SUMATIV 2....................................................................................................... 70 TEST SUMATIV 3..................................................................................................... 100 Modulul: MODELE DE REFERINŢĂ OSI ŞI TCP/IP .................................................... 104 TEST SUMATIV 1..................................................................................................... 129 TEST SUMATIV 2..................................................................................................... 136 Modulul: PROTOCOALE TCP/IP ................................................................................. 143 TEST SUMATIV 1..................................................................................................... 216 TEST SUMATIV 2..................................................................................................... 232 Modulul: ADRESARE IP .............................................................................................. 237 TEST SUMATIV 1..................................................................................................... 283 TEST SUMATIV 2..................................................................................................... 292 Modulul: COMUNICAREA ÎNTR-O REŢEA LOCALĂ (LAN) ...................................... 302 Partea I ..................................................................................................................... 303 PARTEA A II-A ......................................................................................................... 340 TEST SUMATIV 1..................................................................................................... 398 TEST SUMATIV 2..................................................................................................... 408 TEST SUMATIV 3..................................................................................................... 415 TEST SUMATIV 4..................................................................................................... 422 TEST SUMATIV 5..................................................................................................... 435 TEST SUMATIV 6..................................................................................................... 437 TEST SUMATIV 7..................................................................................................... 448 TEST SUMATIV 8..................................................................................................... 450 TEST SUMATIV 9..................................................................................................... 453 TEST SUMATIV 10................................................................................................... 456 TEST SUMATIV 11................................................................................................... 458 TEST SUMATIV 12................................................................................................... 462 TEST SUMATIV 13................................................................................................... 464 TEST SUMATIV 14................................................................................................... 465 TEST SUMATIV 15................................................................................................... 471 Modulul FUNCŢIONAREA REŢELELOR GLOBALE (WAN) ...................................... 475 TEST SUMATIV 1..................................................................................................... 524 TEST SUMATIV 2..................................................................................................... 532 Modulul: CONECTAREA CALCULATOARELOR LA REŢEA .................................... 539 TEST SUMATIV 1..................................................................................................... 569

TEST SUMATIV 2..................................................................................................... 578 TEST SUMATIV 3..................................................................................................... 584 TEST SUMATIV 4..................................................................................................... 588 Modulul INSTALAREA UNUI SISTEM DE OPERARE DE REŢEA I– WINDOWS ...... 597 Modulul: INSTALAREA UNUI SISTEM DE OPERARE DE REŢEA II- INSTALAREA ŞI CONFIGURAREA SISTEMULUI DE OPERARE LINUX ............................................. 625 TEST SUMATIV 1..................................................................................................... 673 TEST SUMATIV 2..................................................................................................... 683 Modulul: INTRETINEREA ECHIPAMENTELOR DE RETEA....................................... 700 TEST SUMATIV 1..................................................................................................... 805 TEST SUMATIV 2..................................................................................................... 819 TEST SUMATIV 3..................................................................................................... 828 Modulul: SECURIZAREA REŢELELOR ...................................................................... 700 PARTEA I ................................................................................................................. 701 PARTEA II ................................................................................................................ 734 TEST SUMATIV 1..................................................................................................... 760 TEST SUMATIV 2..................................................................................................... 768 Bibliografie ..................................................................................................................... 837

2

1. Introducere Această colecţie de instrumente de evaluare reprezintă unul dintre rezultatele activităţilor desfăşurate de cadrele didactice în cadrul

Proiectului cofinanţat din Fondul Social

European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC. Prin activităţile sale proiectul şi-a propus să realizeze cadrul favorabil creşterii calităţii programelor de formare profesională în opt meserii legate într-un mod semnificativ de TIC. Instrumentele de evaluarea cuprinse în acest material au fost elaborate pentru a fi utilizate de persoanele care, în cadrul şcolilor postliceale, au responsabilităţi în formarea profesională din domeniul INFORMATICĂ calificarea ADMINISTRATOR REŢELE LOCALE ŞI DE COMUNICAŢII, nivelul 3 AVANSAT de calificare. În elaborarea lor s-a avut în vedere creşterea calităţii pregătirii elevilor prin promovarea unei evaluări riguroase a proceselor de învăţare şi rezultatelor învăţării asociate unor module esenţiale pentru calificarea ADMINISTRATOR REŢELE LOCALE ŞI DE COMUNICAŢII. Acestea sunt: M1. Componente, concepte si tehnologii de retele de calculatoare M2. Modele de referinta OSI TCP/IP M3. Protocoalele TCP/IP M4. Adresarea IP M5. Comunicarea intr-o retea locala (LAN) - partea 1 M6. Comunicarea intr-o retea locala (LAN) - partea 2 M7. Functionarea retelelor globale (WAN) M8. Conectarea calculatoarelor la retea M9. Instalare sistem de operare de retea (NOS) - WINDOWS M10. Instalare sistem de operare de retea (NOS)- LINUX M11. Intretinerea echipamentelor de retea M12. Securizarea retelelor Majoritatea instrumentelor de evaluare prezentate în continuare reprezintă modalităţi de susţinere a învăţării şi se integrează în categoria evaluărilor formative prin care se asigură măsurarea progresului elevilor în atingerea competenţelor specifice fiecărui modul al calificării. Sunt selectate, de asemenea, şi instrumente cu ajutorul cărora puteţi stabili existenţa suportului necesar pentru atingerea obiectivelor unei lecţii sau a unui grup de lecţii pe care elevii urmează să le parcurgă. O parte a instrumentelor elaborate sunt 3

proiectate pentru evaluările sumative, orientate în direcţia documentării consistente pentru obţinerea certificării ulterioare a calificării. Instrumentele propuse solicită atât sarcini legate de activităţile prezentate în cadrul materialelor de învăţare, realizate în cadrul proiectului pe care le puteţi găsi pe site-ul acestuia, dar şi realizarea de activităţi complementare. Un număr important de teste prevăd activităţi cu caracter de sinteză, care urmăresc măsurarea capacităţii dobândite de elevi de a rezolva sarcini de lucru complexe specifice calificării prin integrarea mai multor competenţe. Sunt inserate în această culegere 160 teste dintre care 96 au un grad ridicat de integrare a cunoştinţelor, deprinderilor şi competenţelor. Prin 37 dintre aceste teste puteţi realiza evaluări sumative ale căror rezultate, în conformitate cu cadrul normativ specific al învăţământului profesional şi tehnic, documentează atingerea rezultatelor învăţării vizate şi sunt luate în considerare în cadrul procedurilor de certificare a calificării profesionale în conformitate cu prevederile metodologiilor de certificare în vigoare.

4

2. Alegerea şi utilizarea testelor Informaţiile, dovezi privind cunoştinţele, deprinderile şi competenţele dobândite de elevi, sunt furnizate de către aceştia prin realizarea unora dintre activităţile de învăţare organizate de profesori sau pe acelea special proiectate pentru stabilirea progresului în învăţare şi a performanţelor. Acestea pot fi transmise de elevi numai oral, numai în scris, sunt identificate de profesor prin observarea unor activităţi practice şi/sau analiza produselor acestor activităţi, sunt raportate de alte persoane implicate în pregătirea practică sau sunt o combinaţie a acestora care are în vedere inclusiv utilizarea tuturor facilităţilor oferite de TIC. Luând în considerare toate acestea, în cadrul prezentei lucrări, s-a utilizat drept definiţie de lucru pentru instrumentele de evaluare formularea conform căreia acestea reprezintă solicitările specifice adresate elevilor de a genera, în contexte precizate, şi transmite informaţii într-un mod specificat în vederea aprecierii şi emiterii unor judecăţi de valoare referitoare la procesele de învăţare şi rezultatele învăţării în raport cu criterii prestabililte. În literatura de specialitate şi în activitatea curentă instrumentele de evaluare se întâlnesc sub diferite denumiri: item, întrebari, test, probă de evaluare, exerciţii, temă, ascultare orală, colocviu, lucrare practică, referat, potofoliu, lucrare de laborator, probă practică, experiment, lucrarea scrisă, extemporal, teză, proiect, examen, etc. Pentru prezentarea lor s-a optat pentru denumirea generică de test. Datorită faptului că unele cerinţe sunt îndeplinite prin efectuarea unei combinaţii de activităţi practice, de probe scrise şi/sau orale s-a folosit adeseori în prezentare denumirea de probă de evaluare cu sensul de încercare la care va fi supus elevul prin care urmează să se constate şi să se decidă asupra atingerii rezultatelor învăţării asociate unei calificări descrise de Standardul de Pregătire Profesională al acelei calificări. Numai utilizarea corespunzătoare a instrumentelor de evaluare poate conduce la colectarea de informaţii corecte, clare şi suficiente pe baza cărora să fie posibilă formularea unor decizii credibile şi documentate privind procesul de învăţare şi rezultatelor învăţării. Este astfel necesară înţelegerea exactă şi aplicarea corectă, la momentul oportun, a procedurilor de evaluare, numai în scopul pentru care au fost elaborate, pentru a realiza o evaluare de calitate. De asemenea, indiferent de modalitatea prin care sunt transmise/furnizare dovezile, pentru o corectă evaluare este necesară realizarea unor activităţi pregătitoare vizând organizarea evaluării şi a administrării testelor, pregătirea 5

aprecierii dovezilor colectate şi a luării deciziilor şi a modului de transmitere a rezultatelor şi a unor noi sarcini de învăţare elevilor sau/şi altor persoane. Despre toate acestea sunt oferite detalii pentru fiecare test, atunci când ele sunt necesare. Evaluarea promovată în această lucrare este parte a procesului de învăţare şi este ea însăşi o experienţă de învăţare. Procedurile folosite în evaluare au grade de complexitate diferite, care pot fi concretizate printr-o paletă largă de solicitări adresate elevilor de la un singur item (de exemplu un item cu alegere duală cu răspuns oral) până la activităţi complexe, desfăşurate pe o perioadă mai mare de timp, eventual în echipă, cum este cazul unor proiecte. Pe de altă parte, în funcţie de complexitatea rezultatelor învăţării, acestea pot fi evaluate adecvat prin măsurare, cu un grad mare de obiectivitate, sau prin apreciere, cu un nivel ridicat de subiectivism. Dacă ne referim de exemplu la cunoştinţe, în cadrul taxonomiei lui Bloom trecerea de la simplu la complex prin succesiunea : cunoaştere, înţelegere, aplicare, analiză, sinteză, evaluare, este însoţită de instrumente de evaluare care, pentru adecvare, măresc deschiderea răspunsurilor date de elevi: itemi obiectivi, întrebări de genul ce înţelegi prin..., exerciţii, probleme, subiecte de sinteză, dizertaţie. Testele propuse au ţinut seama de aceste aspecte. Cel care utilizează probele de evaluare propuse este sprijinit, prin indicaţiile din prezentarea testelor, să stăpânească procesele de măsurare, apreciere şi decizie cerute de fiecare instrument în parte, elaborat adecvat obiectivelor vizate.

Probele de evaluarea selectate în prezenta culegere au fost elaborate având ca repere obiectivele evaluării şi localizarea, în cadrul programului de formare, a momentului oportun de utilizare. Obiectivele evaluării au fost grupate în două mari categorii de beneficii aduse de aprecierile şi judecăţile emise pentru o perioadă de învăţare, respectiv direcţionarea dominantă către procesul de învăţare sau către rezultatele învăţării. Desigur pot fi identificate, pe lângă obiectivele de evaluare, multe alte criterii după care să se organizeze prezentarea instrumentelor de evaluare realizate. O atfel de abordare are avantajul organizării în succesiunea firească a momentelor când se realizează evaluarea, şi dimensionează implicit ce şi cât se evaluează. Autorii instrumentelor de evaluare le-au grupat în funcţie de orientarea dominantă şi de momentul realizării evaluării în următoarele categorii: a. Evaluări realizate pentru aprecierea şi susţinerea procesului de învăţare 1. La începutul lecţiei. Sunt teste care stabilesc existenţa suportului adecvat pentru atingerea obiectivelor lecţiei care urmează a se realiza. Aceasta categorie este constituită 6

din teste construite preponderent din itemi obiectivi a căror administrare se realizează într-un timp scurt, câteva minute. Sunt de regulă teste orale prin care se asigură realizarea unui feedback rapid şi pregătirea participării elevilor la activităţile de învăţare planificate. 2. În timpul lecţiei. Sunt instrumente de evaluare adecvate activităţilor specifice temei lecţiei care permit identificarea atingerii ţintelor de etapă. Sunt utilizate pentru asigurarea feedbackului, pentru controlul şi susţinerea învăţării în clasă. Unele dintre ele consolidează învăţarea prin cerinţe legate de exersare/dezvoltare. Alte instrumente propuse sunt integrate metodelor active de învăţare recomandate de autori pentru atingerea obiectivelor operaţionale. Aici se găsesc propuse instrumente adecvate unei diversităţi de activităţi de învăţare şi diferitelor moduri de organizare a învăţării: evaluări individuale, colegiale, evaluarea activităţilor grupurilor de lucru, referitoare la aspecte teoretice sau practice ale lecţiei. 3. La sfârşitul lecţiei. Instrumente care rezumă şi verifică atingerea obiectivelor lecţiei. O parte dintre propuneri sunt unitar legate de metoda de învăţare promovată pentru tema respectivă, aşa cum aceasta este prezentată de fişele de documentare şi activităţile de învăţare elaborate ca materiale de învăţare şi explicate în fişele suport care pot fi consultate pe site-ul proiectului la secţiunea Materiale de predare. De altfel, această legătură prin care procedurile de evaluare sunt integrate învăţării se poate constata şi pentru alte categorii de instrumente de evaluare integrate acestei selecţii. 4. La sfârşitul unui grup de lecţii (temă). Instrumente de evaluare a obiectivelor integratoare pentru temă, aflate în strânsă legătură cu competenţele din Standardul de Pregătire Profesională al calificării. b. Evaluări realizate pentru aprecierea rezultatelor învăţării 1. La sfârşitul unui grup de teme (capitol). Instrumente de evaluarea care evidenţiază rezultatele învăţării şi modul în care acestea se raportează la performanţele prevăzute de SPP. Evaluarea are rol formativ de identificare a gradului de finalizare cu succes a unei etape a programului de formare de către fiecare elev şi de identificare a nevoilor individuale de completare/sprijinire a învăţării în vederea finalizării ei. Evaluarea fundamentează deciziile privind programele individuale remediale sau de dezvoltare precum şi pe cele legate de proiectarea şi planificarea reevaluărilor. 2. La sfâşitul modulului. Probe de evaluare sumativă a întregului modul. Evaluarea evidenţiază dobândirea tuturor competenţelor prevăzute de SPP pentru acel modul şi este în strânsă legătură cu procedura de certificare a calificării profesionale, în condiţiile constatării îndeplinirii standardelor de către fiecare elev. În funcţie de modul şi de cerinţele cuprinde în SPP privind evaluarea rezultatelor învăţării, evaluarea integrală a acestuia se 7

poate realiza prin câteva probe, deci unele dintre testele sumative vizează numai o parte dintre competenţe sau propun numai anumite situaţii, care se regăsesc în condiţiile de aplicabilitate prevăzute, context în care autorii au considerat că elevii pot dovedi convingător competenţele dobândite. Este necesară menţionarea faptului că între cele două direcţii dominante ale evaluării utilizate există o unitate evidentă. Clasificarea are doar scopul de a orienta, prin organizarea instrumentelor de evaluare după momentul şi durata alocată pentru evaluare, obiective, complexitatea organizării pentru colectarea dovezilor de competenţă, resursele necesare a fi alocate, dimensiunea şi/sau complexitatea activităţilor teoretice sau practice realizate de elevi pentru îndeplinirea cerinţelor. Datorită diversităţii dispozitivelor de evaluare, respectiv a modalităţilor prevăzute pentru culegerea, prelucrarea, interpretarea informaţiilor şi prezentarea rezultatelor evaluării, precum şi a contextelor şi scopurilor pentru care sunt folosite, prezentarea lor presupune grade diferite de detaliere. Autorii au avut în vedere la prezentarea testelor în primul rând posibilele nevoi ale colegilor, cu eventual mai puţină experienţă în învăţământ, care doresc să-şi îmbunătăţească prestaţia de evaluator. În general, utilizatorului îi sunt necesare informaţii privind destinaţia, cerinţele şi modul de administrare, resursele necesare, modul de corectare şi notare. Aceste informaţii au fost grupate în categoriile descrise în continuare. Prezentarea testului. Fiecare test este prezentat pe scurt. Sunt arătate în câteva fraze recomandările privind utilizarea testului, localizarea, în cadrul programului de formare, a perioadei optime de utilizare, instrucţiuni utile de aplicare a testului, precum şi alte informaţii relevante privind natura activităţilor elevilor, evaluatori etc. Obiectivele evaluării. Ce se va evalua, în strânsă legătură cu modul cum vor fi folosite rezultatele obţinute, este cuprins în obiectivele evaluării. Acestea sunt raportate la competenţe şi criteriile de performanţă asociate lor, dar uneori şi la procesele pe care urmează să le desfăşoare elevii, la obiective operaţionale sau la conţinuturi tematice. Indiferent de varianta de prezentare pentru care s-a optat, obiectivele de evaluare sunt puse în relaţie cu competenţele, criteriile de performanţă şi condiţiile de aplicabilitate care le subsumează. Obiectivele evaluării se pot identifica cu o parte sau cu toate criteriile de performanţă asociate uneia sau mai multor competenţe. Pentru evaluările sumative obiectivele se regăsec printre competenţele modulului.

8

Resursele necesare. Când este necesar, testele oferă toate informaţiile necesare privind: aparatele, materialele, auxililarele (liste de coduri, scheme, cărţi tehnice etc.) necesare realizării evaluării. Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea. În această secţiune sunt oferite date privind locaţia recomandată pentru realizarea evaluării (sală, laborator, atelier, secţie de producţie etc.), eventualele elemente de organizare a spaţiilor (lucru individual, câte doi, grupe) şi a procedurilor (schimbarea punctelor de lucru, lucrul individual urmat de o anumită organizare, pe grupe sau în plen), modul în care sunt asistaţi elevii pe timpul desfăşurării probelor, cum şi de către cine. În general sunt prezentate informaţiile care standardizează procedura de evaluare, altfel spus sunt reglementate condiţiile de administrare astfel încât să se asigure calităţile testului în oricare unitate de învăţământ în care este folosit. Durata evaluării. Timpul de lucru (10 min, 30 min, 1 oră, etc.) sau durata evaluării ( 2 luni pentru realizarea unui proiect şi 15 min. pentru prezentarea lui etc.) reprezintă un element cheie de care s-a ţinut cont. Pentru unele instrumente de evaluare nu este necesară sau nu poate fi estimată acesată durată, dar pentru altele reprezintă un element important, fiind criteriu de evaluare menţionat corespunzător. Cerinţele adresate elevului – Testul propriu-zis sau enunţul. Prezentarea cerinţelor, a sarcinilor de lucru pentru elevi, este influenţată de metoda de evaluare pentru care s-a optat. Veţi găsi cerinţe cu răspuns oral, probe scrise, practice sau combinaţii ale lor integrate, de regulă, strategiei de învăţare şi adecvate metodei alese. Instrucţiuni pentru elevi. Au rolul de a prezenta clar, fără ambiguitate modul de îndeplinire a cerinţelor, procedurile care trebuie respectate, dacă acestea nu sunt cuprinse şi transmise implicit de enunţ. Instrucţiunile au o paletă largă de prezentare de la instrucţiuni simple, încercuiţi răspunsul pe care îl consideraţi corect, la unele riguroase şi complexe cum sunt cele în legătură cu realizarea unui experiment sau produs. Ele pot conţine şi atenţionări, avertizări, recomandări sau restricţii, dar în aceeaşi măsură pot fi indicaţii/proceduri pentru situaţii speciale: dacă aţi încercuit din greşeală un răspuns incorect atunci..... Au fost inserate numai instrucţiunile strict necesare. Criteriile de evaluare şi notare. Toate testele prezintă riguros modul de apreciere indiferent dacă s-a optat pentru notarea analitică sau cea holistică (globală). În funcţie de test, aceasta se concretizează simplu prin Bine, Corect, Incorect, Greşit, etc. prin descrierea performanţei sau prin acordarea de puncte care cumulate conduc la valoarea finală a notei. Uneori, prin luarea în consideraţie a tuturor variantelor de răspuns posibil 9

sau pentru prezentarea modului de notarea holistică această secţiune are cea mai mare întindere din prezentarea testului. Pentru că elevul trebuie să fie informat despre criterii şi modul de notare, despre performanţa minimă acceptată pentru promovare şi punctajul minim corespunzător, prezentarea acestei s-a făcut cu mare rigoare. Instrucţiuni pentru asistenţi şi evaluatori. Sunt prezentate limitele în ceea ce priveşte asistenţa acordată elevilor pentru realizarea cerinţelor sau precizări privind conduita evaluatorului. Sunt prezentate detalieri privind aprecierile pentru cazurii absolut necesare, în special pentru cele calitative şi/sau eventuale pricizări suplimentare privind notarea. Se vor regăsi în această secţiune de prezentare a testelor două categorii de instrucţiuni: privind procedurile de îndrumare în realizarea probei şi privind procedurile de corectare sau apreciere şi notare. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării. Sugestii privind deciziile care pot fi luate în raport cu performanţele elevilor. Ele sunt necesare în special pentru îmbunătăţirea învăţării. Uneori este necesară transmiterea detaliată a tuturor acestor informaţii. În alte cazuri multe dintre informaţii sunt furnizate implicit, prin modul de formulare a cerinţelor pentru elevi, prin baremul de corectare şi de notare sau prin instrucţiunile care însoţesc testul. Culegerea de teste este însoţită de o selecţie a principalelor surse bibliografice şi adrese de Internet utile. Autorii speră că această selecţie de teste vă va fi de un real ajutor în activitatea didactică. Orice observaţie privind această lucrare sau sugestie de îmbunătăţire a unora dintre probele de evaluare prezentate pot fi transmise persoanelor de contact, a căror adresă a găsiţi pe site-ul Proiectului cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC.

10

3. Instrumente de evaluare

Modulul: COMPONENTE, CONCEPTE ŞI TEHNOLOGII DE REŢELE DE CALCULATOARE

11

Testul 1 Competenţe: Identifică componentele unei reţele de calculatoare Obiectivele evaluării: Obiective: - să definească o reţea de calculatoare - să identifice rolul unei reţele de calculatoare - să enumere avantajele folosirii unei reţele de calculatoare Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat : -

la sfârşitul unei ore, după prezentarea noţiunilor teoretice despre reţele de calculatoare, pentru verificarea atingerii obiectivelor

-

în timpul lecţiei, pentru asigurarea feedbackului şi controlarea şi susţinerea învăţării

-

la începutul lecţiei, pentru a realiza rapid un feedback

Tipul testului: Probă orală-tip a, a2 sau a3 Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate fi susţinut într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, acolo unde au fost prezentate şi noţiunile teoretice, cu sau fără sprijinul profesorului. Timp de lucru: 10 minute Exercitiul 1 Tipul exerciţiului: itemi cu răspuns scurt Enunţ: Presupunem că lucraţi în cadrul unei firme care are sedii în mai multe părţi ale unui oraş. Vi se cere să întocmiţi un raport împreună cu mai multe persoane din firmă, care lucrează în sedii diferite. 1. În ce condiţii un document poată fi vizibil instantaneu şi de ceilalţi angajaţi? 2. În cazul în care există o reţea de calculatoare, ce dificultăţi ar întâmpina un utilizator cu orice localizare geografică acoperită de reţea, pentru a utiliza date? 3. Dacă într-unul dintre sedii există 15 calculatoare legate în reţea de câte imprimante ar fi nevoie minim pentru a putea lista de la oricare dintre ele? 12

4. Dezvoltarea sistemelor de calcul mari, centralizate afectează performanţele lor privind costurile, ducând la dificultăţi în utilizare. Cum poate fi dezvoltată o reţea de calculatoare care să menţină performanţele sistemului (cele anterioare) chiar dacă el se dezvoltă? Instrucţiuni pentru elevi Veţi răspunde la aceste întrebări individual, punându-vă în situaţiile enunţate, după ce aţi înţeles avantajele unei reţele de calculatoare. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 4 puncte, 1 punct pentru fiecare răspuns corect. Barem de corectare şi notare: 1. O reţea de calculatoare 2. Nici o dificultate. Colaborarea dintre grupuri de oameni aflati la distantã devine foarte simplã. Practic, un utilizator cu orice localizare geograficã (acoperitã de retea) poate utiliza datele ca si când ar fi locale. 3. Este suficientă o singură imprimantă, indiferent de numărul de calculatoare din reţea. 4. O retea de calculatoare poate sã se dezvolte în etape succesive, prin adãugare de noi procesoare: pe mãsurã ce se face simţitã aceastã necesitate, se pot introduce noi calculatoare server sau client. Instrucţiuni pentru evaluatori În cazul acestor itemi credibilitatea poate fi dificil de dobândit din cauza unei game largi de răspunsuri pe care le pot da elevii. Totuşi, consider că aceste întrebări pot surveni în mod natural în timpul activităţii de observare. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre avantajele folosirii unei reţele de calculatoare sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător. Exercitiul 2 Tipul exerciţiului: item de completare Enunţ: 13

Pentru fiecare item completaţi spaţiile libere cu termenii copespunzători. 1. Un grup de calculatoare şi echipamente periferice care partajează (folosesc în comun) resurse formează o ____________. 2. Operaţia prin care se acordă drepturi utilizatorilor pentru a folosi discuri, directoare, fişiere, echipamente periferice etc. se numeşte ___________________ 3. De obicei, într-o reţea unul din calculatoare este mai puternic şi gestionează activitatea întregului sistem. Acesta este denumit ____________________. 4. Celelalte calculatoare din reţea poartă numele de ____________________. Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvare completaţi spaţiile libere cu termenii corespunzători. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 4 puncte, câte unul pentru fiecare răspuns corect. Barem de corectare şi notare: Pentru fiecare item completaţi spaţiile libere cu termenii copespunzători. 1. Un grup de calculatoare şi echipamente periferice care partajează (folosesc în comun) resurse formează o reţea de calculatoare. 2. Operaţia prin care se acordă drepturi utilizatorilor pentru a folosi discuri, directoare, fişiere, echipamente periferice etc. se numeşte partajare (sharing). 3. De obicei, într-o reţea unul din calculatoare este mai puternic şi gestionează activitatea întregului sistem. Acesta este denumit server. 4. Celelalte calculatoare din reţea poartă numele de workstations (staţii sau posturi de lucru). Instrucţiuni pentru evaluatori Răspunsurile aşteptate sunt termeni consacraţi astfel încât orice alt răspuns este incorect. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test. Criteriile de evaluare şi notare pentru testul 1 14

Se acordă 10 puncte astfel: 2 puncte din oficiu, 4 puncte pentru Exerciţiul 1 4 puncte pentru Exerciţiul 2

15

Testul 2 Competenţe: Identifică componentele unei reţele de calculatoare Obiectivele evaluării: Obiective: -

să enumere componentele de reţea

-

să recunoască componente de reţea

-

să identifice simboluri ale componentelor de reţea

-

să asocieze simbolul componentei de reţea cu denumirea componentei

-

să identifice funcţia fiecărei componente de reţea

-

să caracterizeze principalele componente ale unei reţele de calculatoare

-

să identifice asemănările şi deosebirile dintre anumite componente de reţea

Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat atât singur, la sfârşitul temei Componentele unei reţele, cât şi ca o componentă a unei evaluări formative, pentru un grup de lecţii, sau sumative a modulului. Tipul testului: Probă scrisă-tip a4 Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate fi susţinut într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fără materiale ajutătoare sau sprijinul profesorului. Fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului şi va rezolva individual cerinţele. Timp de lucru: 50 minute Exercitiul 1 Tipul exerciţiului: item cu alegere duală Enunţ: Stabiliţi pentru fiecare afirmaţie dacă este adevărată sau falsă. a. Router-ul este un dispozitiv care interconectează reţele diferite.  Adevarat

 Fals

b. Switch-ul nu poate menţine o tabelă cu adresele MAC pentru calculatoarele care sunt conectate la fiecare port. 16

 Adevarat

 Fals

c. Hub-ul mai este numit şi concentrator.  Adevarat

 Fals

d. Un switch conectează segmente ale unei reţele.  Adevarat

 Fals

e. Un punct de acces are o rază de acoperire NELIMITATĂ.  Adevarat

 Fals

Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvare bifaţi cu x varianta corectă. Exemplu : Plăcile de reţea sunt dispozitive electronice cu rol de interfaţă între calculator şi cablul de reţea

.  Adevarat

 Fals

Criteriile de evaluare şi notare Se acordă : 1 punct din oficiu 1,8 puncte pentru fiecare răspuns corect Barem: Stabiliţi pentru fiecare afirmaţie dacă este adevărată sau falsă. a. Router-ul este un dispozitiv care interconectează reţele diferite.

 Adevarat

 Fals

b. Switch-ul nu poate menţine o tabelă cu adresele MAC pentru calculatoarele care sunt conectate la fiecare port.  Adevarat  Fals Răspuns corect: Switch-ul menţine o tabelă cu adresele MAC pentru calculatoarele care sunt conectate la fiecare port. c. Hub-ul mai este numit şi concentrator.

 Adevarat

 Fals

d. Un switch conectează segmente ale unei reţele.

 Adevarat

 Fals

e. Un punct de acces are o rază de acoperire NELIMITATĂ.  Adevarat

 Fals

Răspuns corect: LIMITATĂ

17

Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre rolurile echipamentelor de reţea sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător. Exercitiul 2 Tipul exerciţiului: item cu alegere multiplă Enunţ: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect. 1. Care dintre următoarele funcţii reprezintă o funcţie a plăcii de reţea? a) primeşte date pe un port, regenerează semnalul şi apoi trimite datele pe toate celelalte porturi b) transmite date către alt calculator c) amplifică semnalul fără a-i modifica frecvenţa şi îl transmite mai departe pe un alt segment de cablu d) filtrează traficul de reţea între segmentele unui LAN 2. Ce rol are un repetor? a) detectează erorile din reţea b) contribuie la îmbunătăţirea fluxului de date prin limitarea cadrelor numai la segmentul de care aparţin. c) conectează două segmente ale aceleiaşi reţele d) preia semnalul atenuat de pe un segment de cablu, apoi îl amplifică fără a-i modifica frecvenţa şi îl transmite mai departe pe un alt segment de cablu

3. Ce stochează un router pentru a transmite datele mai departe? a) Tabel de adrese ale destinaţiilor b) Tabel de rutare c) Tabel de adrese MAC d) Tabel de adrese IP 4. Câţi biţi are adresa MAC? a) 16 18

b) 32 c) 48 d) 64 5. Următoarele echipamente sunt asemănătoare: a) placă de reţea şi echipamente multifuncşionale b) hub şi router c) switch şi bridge d) router şi punct de acces wireless 6. Ce adresă foloseşte switch-ul pentru a transmite cadrele în reţea? a) Adresa IP b) Adresa portului destinatie c) Adresa MAC d) Adresa portului sursă

Instrucţiuni pentru elevi Orice eventual răspuns greşit se încercuieşte şi se taie cu un X. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 1 puncte din oficiu şi 1,5 puncte pentru fiecare răspuns corect. Barem de corectare şi notare: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect. 1. Care dintre următoarele este funcţie a plăcii de reţea? a) primeşte date pe un port, regenerează semnalul şi apoi trimite datele pe toate celelalte porturi b) transmite date către alt calculator c) amplifică semnalul fără a-i modifica frecvenţa şi îl transmite mai departe pe un alt segment de cablu d) filtrează traficul de reţea între segmentele unui LAN Răspuns corect b) 2. Ce rol are un repetor? 19

a) detectează erorile din reţea b) contribuie la îmbunătăţirea fluxului de date prin limitarea cadrelor numai la segmentul de care aparţin. c) conectează două segmente ale aceleiaşi reţele d) preia semnalul atenuat de pe un segment de cablu, apoi îl amplifică fără a-i modifica frecvenţa şi îl transmite mai departe pe un alt segment de cablu Răspuns corect d) 3. Ce stochează un router pentru a transmite datele mai departe? a) Tabel de adrese ale destinaţiilor b) Tabel de rutare c) Tabel de adrese MAC d) Tabel de adrese IP Răspuns corect b) 4. Câţi biţi are adresa MAC? a) 16 b) 32 c) 48 d) 64 Răspuns corect c) 5. Următoarele echipamente sunt asemănătoare: a) placă de reţea şi echipamente multifuncşionale b) hub şi router c) switch şi bridge d) router şi punct de acces wireless Răspuns corect c) 6. Ce adresă foloseşte switch-ul pentru a transmite cadrele în reţea? a) Adresa IP b) Adresa portului destinatie c) Adresa MAC 20

d) Adresa portului sursă Răspuns corect c) Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre rolurile şi funcţiile echipamentelor de reţea sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător. Exercitiul 3 Tipul exerciţiului: item cu alegere multiplă Enunţ: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie literele corespunzătoare răspunsului corect (fiecare item are câte 2 variante corecte). 1. Care din următoarele afirmaţii sunt funcţii ale router-ului: a) Transformă semnalele electrice în biti/octeţi b) Stochează un tabel al rutelor disponibile c) Transmite datele la toate calculatoarele din reţea d) Utilizează algoritmi de determinare a distanţei şi costurilor pentru a selecta cea mai bună cale de urmat pentru un pachet de date 2. Funcţiile plăcii de reţea sunt următoarele: a) detectează erorile şi retransmite datele dacă un pachet este pierdut sau corupt b) pregăteşte datele pentru a putea fi transmise printr-un mediu de transmisie c) analizează adresele MAC ale destinaţiei d) controlează fluxul datelor de la calculator la mediul de transmisie 3. Repetorul este un dispozitiv de reţea care a) Lucrează la nivel fizic. b) Este preocupat de destinaţia pachetelor de date. c) Primeşte şi regenerează semnalul. d) Recepţionează datele şi le transformă în octeţi.

21

Instrucţiuni pentru elevi Orice eventual răspuns greşit se încercuieşte şi se taie cu un X. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 1 punct din oficiu şi 2,5 puncte pentru fiecare răspuns corect (în cadrul unui item, dacă se indică doar o singură literă corectă din cele două, se acordă 1,75 puncte. Ex: dacă la itemul 1 raspunsul dat de elev este a), b) şi răspunsurile corecte sunt b), d) se acordă 1,75 puncte). Barem de corectare şi notare: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie literele corespunzătoare răspunsului corect. 1. Care din următoarele afirmaţii sunt funcţii ale router-ului: a) Transformă semnalele electrice în biti/octeţi b) Stochează un tabel al rutelor disponibile c) Transmite datele la toate calculatoarele din reţea d) Utilizează algoritmi de determinare a distanţei şi costurilor pentru a selecta cea mai bună cale de urmat pentru un pachet de date Răspunsuri corecte b), d) 2. Funcţiile plăcii de reţea sunt următoarele: a) detectează erorile şi retransmite datele dacă un pachet este pierdut sau corupt b) pregăteşte datele pentru a putea fi transmise printr-un mediu de transmisie c) controlează fluxul datelor de la calculator la mediul de transmisie d) analizează adresele MAC ale destinaţiei Răspunsuri corecte b), c) 3. Repetorul este un dispozitiv de reţea care a) Lucrează la nivel fizic. b) Este preocupat de destinaţia pachetelor de date. c) Primeşte şi regenerează semnalul. d) Recepţionează datele şi le transformă în octeţi. Răspunsuri corecte a), c) Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării 22

În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre rolurile şi funcţiile echipamentelor de reţea sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător. Exercitiul 4 Tipul exerciţiului: item de completare Enunţ: Pentru fiecare item completaţi spaţiile libere cu termenii copespunzători. 1. Pachetul de date, împreună cu informaţiile de adresare, se numeşte ____________.

2. Echipamentele de reţea care au mai multe funcţii se numesc ___________________ 3.

Pincipiul

de

funcţionare

al

switch-ului

are

la

bază

mecanismul

____________________. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 1 punct din oficiu şi 3 puncte pentru fiecare răspuns corect. Barem de corectare şi notare: Pentru fiecare item completaţi spaţiile libere cu termenii copespunzători. 1. Pachetul de date, împreună cu informaţiile de adresare, se numeşte CADRU. 2. Echipamentele de reţea care au mai multe funcţii se numesc MULTIFUNCŢIONALE.

3. Pincipiul de funcţionare al switch-ului are la bază mecanismul

STORE AND

FORWARD. Instrucţiuni pentru evaluatori Răspunsurile aşteptate sunt termeni consacraţi astfel încât orice alt răspuns este incorect. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre rolurile şi funcţiile echipamentelor de reţea sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător. 23

Exercitiul 5 Tipul exerciţiului: ITEM DE ASOCIERE Enunţ: Asociaţi numerele din coloana 1 cu literele din coloana 2.

Coloana 1

Coloana 2

A

Amplifică semnalul primit

2

Placa de reţea Repetorul

B

3 4

Hub Bridge

C D

5

Switch

E

6

Router-ul

F

7

Puncte de acces wireless

G

Transmite pachetele de date identificând destinaţia după adresa MAC Interconectează mai multe calculatoare Este un echipament folosit pentru a filtra traficul de reţea între segmentele unui LAN. Amplifică semnalul primit de la un host(calculator) şi îl distribuie către toate celelalte calculatoare Este un dispozitiv ce interconecteză între ele două sau mai multe reţele de calculatoare Este un dispozitiv de reţea cu mai multe porturi care filtrează şi expediază pachete de date între segmentele reţelei. Oferă acces la reţea pentru dispozitive wireless cum ar fi laptopuri şi PDA-uri

1

H

Instrucţiuni pentru elevi Orice eventual răspuns greşit se încercuieşte şi se taie cu un X. Asociaţi numărul echipamentului de reţea cu litera corespunzătoare rolului/funcţiei. Ex: 1-H Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 2 puncte din oficiu şi 1 punct pentru fiecare asociere corectă. Barem de corectare şi notare: Asocierile corecte sunt: 1-C, 2-A, 3-E, 4-D, 5-G, 6-F, 7-H

Exercitiul 6 Tipul exerciţiului: ITEM DE ASOCIERE Enunţ: Asociaţi numerele din coloana 1 cu literele din coloana 2 (simbolul componentei cu denumirea acesteia).

Coloana 1 1

Coloana 2

A

Placa de reţea

24

2

B

Repetorul

3

C

Hub

4

D

Bridge

5

E

Switch

6 7

F G

Router-ul Puncte de acces wireless

Instrucţiuni pentru elevi Orice eventual răspuns greşit se încercuieşte şi se taie cu un X. Asociaţi numărul echipamentului de reţea cu litera corespunzătoare rolului/funcţiei. Ex: 2-B Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 2 puncte din oficiu şi 1 punct pentru fiecare asociere corectă. Barem de corectare şi notare: Asocierile corecte sunt: 1-C, 2-B, 3-E, 4-F, 5-D

25

Testul 3 Competenţa: Prezintă conceptul de servicii în reţea Obiectivele evaluării: Obiective: -

să identifice noţiunile de: servicii, sistem de operare, sistem de operare de reţea

-

să identifice principiile de funcţionare ale serviciilor de reţea: DHCP, FTP, HTTP, DNS, E-MAIL, Printing, NFS

Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat atât singur, la sfârşitul temei Servicii de reţea, cât şi ca o componentă a unei evaluări formative, pentru un grup de lecţii, sau sumative a modulului. Tipul testului: Probă scrisă- tip a4 Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate fi susţinut într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fără materiale ajutătoare sau sprijinul profesorului. Fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului şi va rezolva individual cerinţele. Timp de lucru: 50 minute Exercitiul 1 Tipul exerciţiului: item cu alegere duală Enunţ: Stabiliţi pentru fiecare afirmaţie dacă este adevărată sau falsă. a. Serviciile sunt programe care rulează pe sistem şi sunt pornite automat de către sistemul de operare la bootare.  Adevarat

 Fals

b. Un server NOS este un sistem monotasking  Adevarat

 Fals

c. Serverele NOS sunt sisteme mai mari cu suplimentare de memorie pentru a accepta mai multe sarcini, care sunt toate active, sau rezident, în memorie, în acelaşi timp.  Adevarat

 Fals

d. Un sistem de operare care funcţionează ca un server NOS nu necesită un procesor mai puternic pentru a executa diverse sarcini sau programe.  Adevarat

 Fals 26

e. Un sistem de operare de reţea (Network Operating System, NOS) permite comunicarea la nivel logic între mai multe dispozitive şi folosirea în comun a resurselor într-o reţea.  Adevarat

 Fals

Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvare bifaţi cu x varianta corectă. Exemplu : Plăcile de reţea sunt dispozitive electronice cu rol de interfaţă între calculator şi cablul de reţea.

 Adevarat

 Fals

Criteriile de evaluare şi notare Se acordă : 1 punct din oficiu 1,8 puncte pentru fiecare răspuns corect Barem: Stabiliţi pentru fiecare afirmaţie dacă este adevărată sau falsă. a. Serviciile sunt programe care rulează pe sistem şi sunt pornite automat de către sistemul de operare la bootare.

Adevarat

 Fals

b. Un server NOS este un sistem monotasking  Adevarat

 Fals

Răspuns corect: sistem multitasking

c. Serverele NOS sunt sisteme mai mari cu suplimentare de memorie pentru a accepta mai multe sarcini, care sunt toate active, sau rezident, în memorie, în acelaşi timp.

 Adevarat

 Fals

d. Un sistem de operare care funcţionează ca un server NOS nu necesită un procesor mai puternic pentru a executa diverse sarcini sau programe.  Adevarat

 Fals

Răspuns corect: necesită un procesor mai puternic

e. Un sistem de operare de reţea (Network Operating System, NOS) permite comunicarea la nivel logic între mai multe dispozitive şi folosirea în comun a resurselor într-o reţea.

 Adevarat

 Fals

Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării 27

În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre tipurile de cabluri de cupru, caracteristicile acestora, sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător. Exercitiul 2 Tipul exerciţiului: item cu alegere multiplă Enunţ: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie literele corespunzătoare răspunsului corect (fiecare item are câte 2 variante corecte). 1. Alegeţi caracteristici ale serviciului HTTP: a) oferă o tehnică de comunicare prin care paginile web se pot transmite de la un computer aflat la distanţă spre propriul computer b) permite transferul fişierelor între calculatoarele dintr-o reţea, prin copiere sau mutare. c) simplifică administrarea unei reţele pentru că software-ul ţine evidenţa adreselor IP d) este metoda cea mai des utilizată pentru accesarea informaţiilor în Internet care sunt păstrate pe servere World Wide Web (WWW) 2. Următoarele protocoale se referă toate la serviciul de E-mail : a) POP, DHCP, ISO b) POP, IMAP, DMSP, ISO, SMTP c) IMAP, DMSP, MHS, MIME d) FTP, DNS, Printing, MHS, MIME 3. Pentru a permite clienţilor să tipărească la imprimanta care este găzduită de serverul de tipărire: a) imprimanta nu trebuie să fie ataşată fizic la serverul de tipărire b) driverul de imprimantă trebuie să fie instalat pe serverul de tipărire STP c) calculatoarele client nu trebuie să fie configurate d) Imprimanta trebuie să fie partajată în reţea Instrucţiuni pentru elevi Orice eventual răspuns greşit se încercuieşte şi se taie cu un X.

28

Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 1 punct din oficiu şi 3 puncte pentru fiecare item la care s-a răspuns corect (în cadrul unui item, dacă se indică doar o singură literă corectă din cele două, se acordă 1,5 puncte. Ex: dacă la itemul 1 raspunsul dat de elev este a),b) şi răspunsurile corecte sunt b),d) se acordă 1,5 puncte). Barem de corectare şi notare: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie literele corespunzătoare răspunsului corect. 1. Alegeţi caracteristici ale serviciului HTTP: a) oferă o tehnică de comunicare prin care paginile web se pot transmite de la un computer aflat la distanţă spre propriul computer b) permite transferul fişierelor între calculatoarele dintr-o reţea, prin copiere sau mutare. c) simplifică administrarea unei reţele pentru că software-ul ţine evidenţa adreselor IP d) este metoda cea mai des utilizată pentru accesarea informaţiilor în Internet care sunt păstrate pe servere World Wide Web (WWW) Răspunsuri corecte a),d) 2. Următoarele protocoale se referă toate la serviciul de E-mail : e) POP, DHCP, ISO f) POP, IMAP, DMSP, ISO, SMTP g) IMAP, DMSP, MHS, MIME h) FTP, DNS, Printing, MHS, MIME Răspunsuri corecte b),c) 3. Pentru a permite clienţilor să tipărească la imprimanta care este găzduită de serverul de tipărire: a) imprimanta nu trebuie să fie ataşată fizic la serverul de tipărire b) driverul de imprimantă trebuie să fie instalat pe serverul de tipărire STP c) calculatoarele client trebuie să fie configurate d) Imprimanta trebuie să fie partajată în reţea Răspunsuri corecte b),d) Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării 29

În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre tipurile de cabluri de cupru, caracteristicile acestora, sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător. Exercitiul 3 Tipul exerciţiului: item de completare Enunţ: Pentru fiecare item completaţi spaţiile libere cu termenii copespunzători. 1. Serviciul ___________________ este folosit pentru atribuirea dinamică de adrese IP echipamentelor de reţea. Acest proces dinamic elimină nevoia de atribuire manuală a adreselor IP. 2. Un serviciu care permite transferul fişierelor între calculatoarele dintr-o reţea, prin copiere sau mutare se numeşte ____________________ 3. Serviciul ____________________ traduce adresele folosite de utilizatori în adrese IP necesare programelor, dând astfel posibilitatea ca utilizatorii să poată să folosească un nume pentru a identifica un server/staţie/etc.

Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 1 punct din oficiu şi 3 puncte pentru fiecare răspuns corect. Barem de corectare şi notare: Pentru fiecare item completaţi spaţiile libere cu termenii copespunzători. 1. Serviciul DHCP este folosit pentru atribuirea dinamică de adrese IP echipamentelor de reţea. Acest proces dinamic elimină nevoia de atribuire manuală a adreselor IP. 2. Un serviciu care permite transferul fişierelor între calculatoarele dintr-o reţea, prin copiere sau mutare se numeşte serviciul FTP. 3. Serviciul DNS traduce adresele folosite de utilizatori în adrese IP necesare programelor, dând astfel posibilitatea ca utilizatorii să poată să folosească un nume pentru a identifica un server/staţie/etc. Instrucţiuni pentru evaluatori Răspunsurile aşteptate sunt termeni consacraţi astfel încât orice alt răspuns este incorect. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării 30

În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre rolurile şi funcţiile echipamentelor de reţea sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător.

31

Testul 4 Competenţa: Prezintă conceptul de servicii în reţea Obiectivele evaluării: Obiective: - să înţeleagă necesitatea utilizării anumitor servicii - să aplice cunoştinţele acumulate în anumite situaţii concrete - să cunoască cele mai importante servicii de reţea disponibile în Windows XP - să oprească anumite servicii din motive de securitate sau pentru a creşte performanţa (sau la cererea unui client) - să verifice dacă un serviciu este oprit sau pornit şi cum se recomandă să fie acesta Prezentarea testului Acest test este o probă orală şi poate fi utilizat după predarea tuturor noţiunilor legate de servicii în reţea, la sfârşitul modulului, ca parte a unei evaluări sumative. Va fi evaluată nu atât capacitatea de a memora cunoştinţele, cât mai ales capacitatea de a înţelege şi aplica cunoştinţele.

Resursele necesare Materiale necesare: calculatoare cu sistem de operare Windows XP. Tipul testului: Probă orală-tip a3 Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul se recomandă a fi susţinut în laboratorul de informatică, fiecare elev să aibă calculator propriu pe care să ruleze sistemul de operare Windows XP. Fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului şi va rezolva individual subiectele. Timp de lucru: 50 minute Exercitiul 1 Tipul exerciţiului: întrebare structurată Enunţ: Avem acasă un calculator cu minim două plăci de reţea montate. Avem nevoie de anumite configurări pentru conexiunea la Internet. Am vrea ca şi alte persoane din casă să îşi poată conecta sistemul la reţea. a). Trebuie ca aceste persoane să îşi amintească anumite setări sau să cunoască opţiuni de configurare? b). De ce configurări este nevoie pentru conexiunea la Internet? 32

c). Daţi un exemplu în care credeţi că ar fi utilă folosirea serviciului DHCP. Instrucţiuni pentru elevi Răspundeti la cele trei întrebări cât mai detaliat posibil. Criteriile de evaluare şi notare 1 punct din oficiu Pentru un răspuns corect la punctul a) se acordă 3,5 puncte. Pentru un răspuns corect la punctul b) se acordă se acordă 2,5 puncte. Pentru un răspuns corect la punctul c) se acordă se acordă 3 puncte. Instrucţiuni pentru evaluatori Pentru un răspuns corect la punctul a) se acordă 5 puncte. Barem de corectare a) Răspuns corect: Nu, nu trebuie să îşi amintească setări sau să cunoscă opţiuni de configurare, pentru că protocolul DHCP permite să configuraţi dinamic alte gazde automat (pentru a putea fi considerat corect, elevul trebuie să răspundă cel puţin atât). În plus, rulaţi un server DHCP pe un router, daţi-i toate informaţiile despre reţea (IP-uri valide, servere DNS, adrese de gateway etc) şi atunci când celelalte gazde vor porni, ele vor rula un client DHCP pentru care se configurează automat. b) Pentru un răspuns corect la punctul b) se acordă se acordă 2,5 puncte. Răspuns corect: IP....................................... DNS................................... Gateway............................ Utilizator............................ Parolă ..............................

0,5 puncte 0,5 puncte 0,5 puncte 0,5 puncte 0,5 puncte

c) Pentru orice răspuns corect la punctul c) se acordă se acordă 3 puncte. Exemplu

de

răspuns

corect:

Într-o

reţea

de

50

de

computere

se

face

o

reconfigurare(îmbunătăţire) a reţelei, în sensul că se pune un router hardware mai puternic. Problema e că pe vechiul server rulează o bază de date accesibilă de către clienţi pe bază de IP. Deci nu poate schimba IP-ul acestuia, rezultând un nou IP pentru gateway clienţi, aşa că ar putea să facă acest lucru manual, pentru fiecare în parte. Pe când cu DHCP - treaba durează MAXIM 2 minute, cu tot cu restartul serviciului, ceea 33

ce simplifică în mod clar munca. Acesta este doar unul dintre marile avantaje ale DHCPului. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor se vor relua sau nu anumite explicaţii legate de folosirea unui serviciu de reţea, apoi se reface acest test sau unul asemănător pentru alte servicii. Exercitiul 2 Tipul exerciţiului: întrebare structurată Enunţ: Windows XP oferă anumite servicii. a). Consideraţi necesar ca unele dintre acestea să poată fi oprite şi dacă da, de ce? b). Cum poţi opri un serviciu Windows XP? c). Descrieţi şi precizaţi setările implicite şi cele recomandate pentru următoarele servicii: Alerter, Automatic Updates, DHCP Client, DNS Client, IMAPI CD-Burning COM Service, Plug and Play Instrucţiuni pentru elevi Pentru punctele b) şi c) este util să foloseşti calculatorul. Criteriile de evaluare şi notare 1 punct din oficiu Pentru un răspuns corect la punctul a) se acordă 1,5 puncte. Pentru un răspuns corect la punctul b) se acordă se acordă 3 puncte. Pentru un răspuns corect la punctul c) se acordă se acordă 4,5 puncte. Instrucţiuni pentru evaluatori Pentru un răspuns corect la punctul a) se acordă 1,5 puncte. Se acordă 0,75 puncte pentru fiecare dintre cele două motive. Barem de corectare a) Răspuns corect: motive de securitate şi/sau pentru a creşte performanţa. b) 34

Pentru un răspuns corect la punctul b) se acordă se acordă 3 puncte, câte 1punct pentru fiecare pas corect. Răspuns corect: Pas1) click Start > Run > tastează services.msc > apasă OK Pas2) Va apare fereastra Services care afişează serviciile din Windows XP. Dăm dublu click pe serviciu pentru a deschide o fereastră de dialog. Pas3) La Startup type selectează Disabled > apasă butonul Stop > apasă butonul OK. c) Pentru un răspuns corect la punctul c) se acordă se acordă 4,5 puncte astfel: fiecare dintre cele cinci servicii va avea câte 0,75 puncte, 0,25 puncte pentru descriere, 0,25 puncte pentru setările implicite şi 0,25 puncte pentru setările recomandate. Răspuns corect: 1. Alerter Descriere: trimite alerte administrative la utilizatorii selectaţi şi la computere. Pornire: disabled Recomandare: disabled 2. Automatic Updates Descriere: permite actualizarea Windows. Pornire: automat Recomandare: automat Dacă acest serviciu este oprit nu vei mai putea folosi Automatic Updates sau site-ul Windows Update 3. DHCP Client Descriere: primeşte o adresă IP dinamică de la serverul DHCP Pornire: automat Recomandare: automat 4. DNS Client Descriere: rezolvă şi face cache la numele Domain Name System (DNS). 35

Pornire: automat Recomandare: automat 5. IMAPI CD-Burning COM Service Descriere: manageriază înregistrarea CD-urilor folosind Image Mastering Applications Programming Interface (IMAPI) Pornire: manual Recomandare: manual Dacă opreşti acest serviciu nu vei mai putea arde CD-uri. 6. Plug and Play Descriere: permite computerului să recunoască şi să se adapteze la schimbările hardware fără intervenţia utilizatorului. Pornire: automat Recomandare: automat Acest serviciu nu trebuie să fie oprit. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor se vor relua sau nu anumite explicaţii legate de cerinţele din test, apoi se reface acest test sau unul asemănător.

36

Testul 5 Competenţe: Compară tipurile de reţea Obiectivele evaluării: Obiective: - să identifice criterii de clasificare a reţelelor de calculatoare - să identifice tipuri de reţele folosind diverse criterii de clasificare - să descrie tipurile de reţele de calculatoare: client/server

LAN, WAN, WLAN, peer-to-peer,

-să descrie modul de funcţionare a diferitelor tipuri de reţele de calculatoare - să prezinte avantaje şi dezavantaje ale tipurile de reţea de calculatoare - să sesizeze asemănări şi deosebiri între tipurile de reţele de calculatoare Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat atât singur, la sfârşitul temei Comparaţie între reţelele de calculatoare, cât şi ca o componentă a unei evaluări formative, pentru un grup de lecţii, sau sumative a modulului. Tipul testului: Probă scrisă- tip a4 Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate fi susţinut într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fără materiale ajutătoare sau sprijinul profesorului. Fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului şi va rezolva individual cerinţele. Timp de lucru: 50 minute

Exercitiul 1 Tipul exerciţiului: item cu alegere duală Enunţ: Stabiliţi pentru fiecare afirmaţie dacă este adevărată sau falsă. a. Există un singur criteriu de clasificare a reţelelor.  Adevărat

 Fals

b. Cuvântul "local" din "reţea locală" se referă mai degrabă la controlul local consecvent decât la apropierea fizică între echipamente.  Adevărat

 Fals

c. Stabilirea riguroasă a drepturilor de acces într-o reţea locală este foarte importantă pentru asigurarea securităţii reţelei. 37

 Adevărat

 Fals

d. Procedura de conectare la o reţea locală este independentă de sistemul de operare de reţea.  Adevărat

 Fals

e. Pentru ca un utilizator sã poată tipări la o imprimantă de reţea, aceasta trebuie sã fie instalată fizic.  Adevărat

 Fals

Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvare bifaţi cu x varianta corectă. Exemplu : Plăcile de reţea sunt dispozitive electronice cu rol de interfaţă între calculator şi cablul de reţea.

 Adevărat

 Fals

Criteriile de evaluare şi notare Se acordă : 1 punct din oficiu 1,8 puncte pentru fiecare răspuns corect Barem: Stabiliţi pentru fiecare afirmaţie dacă este adevărată sau falsă. a. Există un singur criteriu de clasificare a reţelelor.  Adevărat

Fals

Răspuns corect: Există mai multe criterii de calsificare a reţelelor b. Cuvântul "local" din "reţea locală" se referă mai degrabă la controlul local consecvent decât la apropierea fizică între echipamente.

 Adevărat

 Fals

c. Stabilirea riguroasă a drepturilor de acces într-o reţea locală este foarte importantă pentru asigurarea securităţii reţelei.



Adevărat

 Fals

d. Procedura de conectare la o reţea locală este independentă de sistemul de operare de reţea.  Adevărat

 Fals

Răspuns corect: Procedura de conectare la o reţea locală este dependentă de sistemul de operare de reţea. e) Pentru ca un utilizator sã poată tipări la o imprimantă de reţea, aceasta trebuie sã fie instalată fizic. 38

 Adevărat

 Fals

Răspuns corect: Pentru ca un utilizator ã s poată tipări la o imprimantă de reţea, aceasta trebuie sã fie instalată fizic şi logic - prin intermediul unui driver, sã fie partajată şi să existe drept de acces asupra ei pentru utilizatorul respectiv sau pentru grupul (grupurile) din care acesta face parte. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre tipurile de reţele sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător. Exercitiul 2 Tipul exerciţiului: item cu alegere multiplă Enunţ: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect. 1. După modul de funcţionare, reţelele pot fi: a) magistrală, stea, inel b) LAN, MAN, WAN c) peer-to-peer şi client-server d) WLAN şi reţele care nu folosesc tehnologia wireless 2. Reţelele WAN: a) sunt proiectate să conecteze mai multe reţele locale de calculatoare din birouri sau spaţii separate, aflate în locuri diferite b) nu utilizează infrastructura nici unei companii de telefoane c) au un grad inferior de securitate şi complexitate faţă de cele locale d) conectează un calculator portabil sau instalat acasă, la o reţea LAN din firmă 3. Într-o reţea peer-to-peer: a) există un punct central de control şi administrare în reţea b) au numai avantaje c) folosesc unde electromagnetice din domeniul radio şi infraroşu d) echipamentele sunt conectate direct unele la altele fără alte dispozitive de reţea între ele 39

4. Într-un model client/server: a) nu este nevoie de administrator de reţea b) nu este necesar a fi realizat un backup de rutină al tuturor fişierelor de pe servere c) backup-urile de date şi măsurile de securitate sunt implementate de administratorul de reţea d) responsabilitatea menţonerii backup-urilor cade în sarcina utilizatorilor individuali Instrucţiuni pentru elevi Orice eventual răspuns greşit se încercuieşte şi se taie cu un X. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 2 puncte din oficiu şi 2 puncte pentru fiecare răspuns corect. Barem de corectare şi notare: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect. 1. După modul de funcţionare, reţelele pot fi: a) magistrală, stea, inel b) LAN, MAN, WAN c) peer-to-peer şi client-server d) WLAN şi reţele care nu folosesc tehnologia wireless Răspuns corect c) 2. Reţelele WAN: a) sunt proiectate să conecteze mai multe reţele locale de calculatoare din birouri sau spaţii separate, aflate în locuri diferite b) nu utilizează infrastructura nici unei companii de telefoane c) au un grad inferior de securitate şi complexitate faţă de cele locale d) conectează un calculator portabil sau instalat acasă, la o reţea LAN din firmă Răspuns corect a) 3. Într-o reţea peer-to-peer: a) există un punct central de control şi administrare în reţea b) există numai avnataje 40

c) sunt folosite unde electromagnetice din domeniul radio şi infraroşu d) echipamentele sunt conectate direct unele la altele fără alte dispozitive de reţea între ele Răspuns corect d) 4. Într-un model client/server: a) nu este nevoie de administrator de reţea b) nu este necesar a fi realizat un backup de rutină al tuturor fişierelor de pe servere c) backup-urile de date şi măsurile de securitate sunt implementate de administratorul de reţea d) responsabilitatea menţonerii backup-urilor cade în sarcina utilizatorilor individuali Răspuns corect c) Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre tipurile de reţele de calculatoare sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător. Exercitiul 3 Tipul exerciţiului: item cu alegere multiplă Enunţ: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie literele corespunzătoare răspunsului corect (fiecare item are câte 2 variante corecte). 1. Reţelele WLAN: a) utilizează cabluri b) utilizează tehnologia wireless pentru a transmite şi a primi date folosind unde radio c) folosesc unde electromagnetice din domeniul radio şi infraroşu d) necesită costuri mari de întreţinere 2. Reţelele client-server au caracteristicile: a) utilizatorii individuali sunt responsabili de resursele personale şi pot decide ce date şi echipamente partajează 41

b) clientul cere informaţii şi servicii din partea serverului; serverul oferă clientului informaţiile sau serviciile solicitate c) nu există securitate centralizată; fiecare calculator trebuie să folosească măsuri de securitate pentru protecţia datelor. d) dacă unul din calculatoare se strică sau datele sunt pierdute, administratorul poate cu uşurinţă să recupereze datele pe baza unui backup recent 3. Alegeţi dintre următoarele caracteristici care consideraţi că sunt asemănări între LAN şi WLAN: a) nu necesită existenţa cablurilor b) se poate accesa Internet-ul c) se pot partaja resurse d) investiţia iniţială este mică, cu amortizare rapidă

Instrucţiuni pentru elevi Orice eventual răspuns greşit se încercuieşte şi se taie cu un X. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 1 punct din oficiu şi 3 puncte pentru fiecare răspuns corect (în cadrul unui item, dacă se indică doar o singură literă corectă din cele două, se acordă 1,5 puncte. Ex: dacă la itemul 1 raspunsul dat de elev este a),b) şi răspunsurile corecte sunt b),c) se acordă 1,5 puncte). Barem de corectare şi notare: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie literele corespunzătoare răspunsului corect. 1. Reţelele WLAN: a) utilizează cabluri b) utilizează tehnologia wireless pentru a transmite şi a primi date folosind unde radio c) folosesc unde electromagnetice din domeniul radio şi infraroşu d) necesită costuri mari de întreţinere Răspunsuri corecte b),c) 2. Precizaţi dezavantaje ale fibrelor optice. a) Este mai scumpă decât cablurile de cupru 42

b) Este greu de manevrat şi instalat c) Poate fi folosită pe distanţe mari d) Are o durată de viaţă lungă Răspunsuri corecte b),d) 3. Alegeţi dintre următoarele caracteristici care consideraţi că sunt asemănări între LAN şi WLAN: a) nu necesită existenţa cablurilor b) se poate accesa Internet-ul c) se pot partaja resurse d) investiţia iniţială este mică, cu amortizare rapidă Răspunsuri corecte b),c) Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre tipurile de reţele sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător. Exercitiul 4 Tipul exerciţiului: Eseu Enunţ: Prezentaţi în scris Reţele Peer-to-Peer. Eseul trebuie să aibă maxim 25 de rânduri. Instrucţiuni pentru elevi Descrieţi acest tip de reţea şi evidenţiaţi avantaje şi dezavantaje ale acestui tip de reţea. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 1 punct din oficiu, astfel: 3 puncte pentru descrierea corectă a acestui tip de reţea 3 puncte pentru prezentarea cel puţin a unui avantaj 3 puncte pentru prezentarea a cel puţin două dezavantaje

Barem de corectare şi notare: Într-o reţea peer-to-peer, echipamentele sunt conectate direct unele la altele fără alte dispozitive de reţea între ele. În acest tip de reţea, fiecare echipament are capabilităţi şi responsabilităţi. Utilizatorii individuali sunt responsabili de resursele personale şi pot 43

decide ce date şi echipamente partajează. Deoarece utilizatorii individuali sunt responsabili cu resursele calculatoarelor lor, nu există un punct central de control şi administrare în reţea. Reţelele peer-to-peer funcţionează cel mai bine în medii care au până la zece calculatoare. Deoarece utilizatorii individuali îşi controlează calculatoarele, nu este necesară angajarea unui administrator de reţea. Reţelele peer-to-peer au mai multe dezavantaje: •

Nu există o administrare centralizată a reţelei ceea ce îngreunează determinarea persoanei care controlează resursele din reţea.

•

Nu exista securitate centralizată. Fiecare calculator trebuie sa folosească măsuri de securitate pentru protecţia datelor.

•

Cu cât numărul de calculatoare conectate creşte, devine din ce în ce mai dificilă şi complexă administrarea reţelei.

•

Nu există stocare centralizată a datelor. Trebuie menţinute backup-uri separate ale datelor. Responsabilitatea cade în sarcina utilizatorilor individuali.

Reţele peer-to-peer există în cadrul reţelelor actuale de dimensiuni mai mari. Chiar şi întro reţea mai mare, utilizatorii pot partaja resurse direct cu alţi utilizatori fără a folosi un server dedicat. Acasă, puteţi organiza o reţea peer-to-peer dacă aveţi mai multe calculatoare. Puteţi partaja fişiere cu alte calculatoare, puteţi trimite mesaje între calculatoare şi puteţi imprima documente folosind o imprimantă partajată. Instrucţiuni pentru evaluatori Răspunsul, evident, nu este unul singur. Se va urmări capacitatea elevului de analiză, sinteză, expunere logică a ideilor, calitatea argumentării. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre acest tip de reţea sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător. Exercitiul 5 Tipul exerciţiului: item de completare Enunţ: Pentru fiecare item completaţi spaţiile libere cu termenii copespunzători. 1. O reţea de tip LAN dar fără fir (prin unde radio) se numeşte...............

44

2. Într-o reţea client-server, pentru protecţia datelor, administratorul trebuie să realizeze un ..................... al tuturor fişierelor de pe servere. 3. Ca şi într-o reţea locală, într-un WLAN se pot ............... resurse cum ar fi ................... şi se poate accesa ......................... Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvare completaţi spaţiile libere cu termenii copespunzători. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 1 punct din oficiu, 3 puncte pentru fiecare răspuns corect. La ultimul item se va acorda câte 1 punct pentru fiecare cuvânt completat corect. Barem de corectare şi notare: Răspunsuri corecte: 1. O reţea de tip LAN dar fără fir (prin unde radio) se numeşte WLAN . 2. Într-o reţea client-server, pentru protecţia datelor, administratorul trebuie să realizeze un backup al tuturor fişierelor de pe servere. 3. Ca şi într-o reţea locală, într-un WLAN se pot partaja resurse cum ar fi fişiere şi imprimante şi se poate accesa Internetul. Instrucţiuni pentru evaluatori Răspunsurile aşteptate sunt termeni consacraţi astfel încât orice alt răspuns este incorect. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre tipurile de reţele sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător.

45

Testul 6 Competenţe: Compară tipurile de reţea Obiectivele evaluării: Obiective: - să descrie reţelele LAN şi WAN - să prezinte avantaje şi dezavantaje ale reţelelor LAN şi WAN - să sesizeze asemănări şi deosebiri între reţelele LAN şi WAN - să identifice, transpunând într-un caz real, când folosim o reţea WAN Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat: -

la sfârşitul unui grup de lecţii, după prezentarea noţiunilor teoretice referitoare la cele două tipuri de reţele LAN şi WAN

Tipul testului: Probă orală- tip a4 Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate fi susţinut într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fără materiale ajutătoare. Fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului şi va rezolva individual cerinţele. Timp de lucru: 20 minute

Exercitiul 1 Tipul exerciţiului: Prezentare Enunţ: Faceţi o prezentare cu tema Reţaua WAN, în care să descrieţi acest tip de reţea, imaginându-vă că doriţi să administraţi un lanţ de magazine de vânzare cu amănuntul întrun oraş sau în ţară, fiecare magazin fiind dotat cu reţeaua lui de calculatoare care gestionează vânzările, stocurile şi datele contabile. Ori poate că aveţi mai multe birouri de reprezentanţă într-un judeţ, o regiune, sau chiar în toată ţara, fiecare cu propria sa reţea locală de calculatoare (LAN). Dacă aveţi nevoie să partajaţi informaţii între aceste puncte dispersate, evident că nu puteţi să vă trageţi un cablu de la un loc la altul; acest lucru ar necesita, printre altele, să obţineţi autorizaţii de la diverse companii, administraţii locale şi să săpaţi şanţuri pentru pozarea cablurilor între amplasamente. Adică un proces care ar costa mult prea mult, în termeni de efort, coordonare şi bani, ca să fie şi practic. Aşadar, 46

trebuie să găsiţi o cale pentru a face mai multe reţele locale de calculatoare să comunice între ele, chiar dacă distanţa fizică dintre ele este mare. Instrucţiuni pentru elevi Trebuie să ţineţi cont de principiile de funcţionare ale reţelelor LAN şi WAN şi de acele lucruri care diferenţiază aceste două tipuri de reţele. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 1 punct din oficiu, 2 puncte pentru sesizarea necesităţii utilizării reţelei WAN în situaţia dată, 4 puncte pentru descrierea reţelei WAN comparativ cu reţeaua LAN şi 3 puncte pentru abilitatea elevului de a interpreta şi comunica idei pe tema dată. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre aceste două tipuri de reţea, LAN şi WAN sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător.

47

Testul 7 Competenţe: Descrie topologiile reţelelor de calculatoare Obiectivele evaluării: Obiective: - să definească noţiunile de: topologia unei reţele de calculatoare, topologie fizică şi topologie logică - să identifice tipurile de topologii - să deseneze grafic fiecare topologie - să descrie funcţionalitatea topologiilor - să prezinte avantaje şi dezavantaje ale principalelor tipuri topologice Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat atât singur, la sfârşitul temei Topologiile reţelelor de calculatoare, cât şi ca o componentă a unei evaluări formative, pentru un grup de lecţii, sau sumative a modulului. Tipul testului: Probă scrisă-tip a4 Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate fi susţinut într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fără materiale ajutătoare sau sprijinul profesorului. Fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului şi va rezolva individual cerinţele. Timp de lucru: 50 minute Exercitiul 1 Tipul exerciţiului: item cu alegere duală Enunţ: Stabiliţi pentru fiecare afirmaţie dacă este adevărată sau falsă. a. Topologia reţelei se referă numai la modalitatea fizică de conectare a calculatoarelor în reţea.  Adevarat

 Fals

b. Topologia logică reprezintă metoda folosită pentru transferul informaţiilor de la un calculator la altul.

48

 Adevarat

 Fals

c. Topologia fizică a unei reţele se referă la configuraţiile mediilor de transmisie, a calculatoarelor şi perifericelor.  Adevarat

 Fals

d. În topologia magistrală (Bus) fiecare calculator are o singură conexiune direct legată la un hub sau un concentrator.  Adevarat

 Fals

e. O topologie Bus în care cele două capete sunt conectate, formează o topologie de tip inel .  Adevarat

 Fals

Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvare bifaţi cu x varianta corectă. Exemplu : Plăcile de reţea sunt dispozitive electronice cu rol de interfaţă între calculator şi cablul de reţea

.  Adevarat

 Fals

Criteriile de evaluare şi notare Se acordă : 1 punct din oficiu 1,8 puncte pentru fiecare răspuns corect Barem: Stabiliţi pentru fiecare afirmaţie dacă este adevărată sau falsă. a. Topologia reţelei se referă numai la modalitatea fizică de conectare a calculatoarelor în reţea.  Adevarat

 Fals

Răspuns corect: Topologia reţelei se referă nu numai la modalitatea fizică de conectare a calculatoarelor în reţea, ci şi la protocolul de conexiune. b. Topologia logică reprezintă metoda folosită pentru transferul informaţiilor de la un calculator la altul.

Adevarat

 Fals

c. Topologia fizică a unei reţele se referă la configuraţiile mediilor de transmisie, a calculatoarelor şi perifericelor.

 Adevarat

 Fals 49

d. În topologia magistrală (Bus) fiecare calculator are o singură conexiune direct legată la un hub sau un concentrator.  Adevarat

 Fals

Răspuns corect: În topologia magistrală (Bus) calculatoarele sunt conectate în linie. e. O topologie Bus în care cele două capete sunt conectate, formează o topologie de tip

inel .

 Adevarat

 Fals

Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre topologii de reţele sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător. Exercitiul 2 Tipul exerciţiului: item cu alegere multiplă Enunţ: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect. 1. Topologia Star-Bus a) este utilizată când numărul de utilizatori care accesează datele este foarte mare b) este o reţea obţinută prin interconectarea mai multor hub-uri cu ajutorul topologiei de tip bus, hub-uri ce au conectate la porturile lor calculatoare în topologie de tip stea c) este utilizată atunci când traficul este sensibil la timpii de întârziere (fişiere audio sau video) d) filtrează traficul de reţea între segmentele unui LAN 2. Topologia Star-Ring a) detectează erorile din reţea b) contribuie la îmbunătăţirea fluxului de date prin limitarea cadrelor numai la segmentul de care aparţin. c) este o reţea de tip stea (fizic) dar care se comportă ca o topologie în inel (logic). d) cablarea presupune existenţa unui cablu, de regulă coaxial, fără nici un dispozitiv de amplificare a semnalului 50

3. Topologia Mesh (plasă) a) este cel mai des utilizată b) instalarea ca şi reconfigurarea unei astfel de reţele sunt operaţii care nu depind de numărul calculatoarelor. c) un defect la o staţie duce la întreruperea reţelei d) fiecare calculator are propria lui legătură la fiecare dintre calculatoarele prezente, având dreptul de a transmite liber la orice destinaţie (în afară de momentul în care primeşte date)

Instrucţiuni pentru elevi Orice eventual răspuns greşit se încercuieşte şi se taie cu un X. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 1 puncte din oficiu şi 3 puncte pentru fiecare răspuns corect. Barem de corectare şi notare: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect. 1. Topologia Star-Bus a) este utilizată când numărul de utilizatori care accesează datele este foarte mare b) este o reţea obţinută prin interconectarea mai multor hub-uri cu ajutorul topologiei de tip bus, hub-uri ce au conectate la porturile lor calculatoare în topologie de tip stea c) este utilizată atunci când traficul este sensibil la timpii de întârziere (fişiere audio sau video) d) filtrează traficul de reţea între segmentele unui LAN Răspuns corect b) 2. Topologia Star-Ring a) detectează erorile din reţea b) contribuie la îmbunătăţirea fluxului de date prin limitarea cadrelor numai la segmentul de care aparţin. c) este o reţea de tip stea (fizic) dar care se comportă ca o topologie în inel (logic). 51

d) cablarea presupune existenţa unui cablu, de regulă coaxial, fără nici un dispozitiv de amplificare a semnalului Răspuns corect c) 3. Topologia Mesh (plasă) a) este cel mai des utilizată b) instalarea ca şi reconfigurarea unei astfel de reţele sunt operaţii care nu depind de numărul calculatoarelor. c) un defect la o staţie duce la întreruperea reţelei d) fiecare calculator are propria lui legătură la fiecare dintre calculatoarele prezente, având dreptul de a transmite liber la orice destinaţie (în afară de momentul în care primeşte date) Răspuns corect d) Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre tipurile topologice sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător. Exercitiul 3 Tipul exerciţiului: item cu alegere multiplă Enunţ: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie literele corespunzătoare răspunsului corect (fiecare item are câte 2 variante corecte). 1. Avantajele topologiei de tip bus sunt: a) încărcare prea mare a reţelei conduce la micşorarea vitezei de transmisie b) este simplă, foarte eficientă în reţele mici, uşor de utilizat c) un calculator central transmite datele la toate calculatoarele din reţea d) este foarte uşor de extins, folosind repetoare 2. Dezavantajele topologiei de tip stea sunt: a) fiabilitatea reţelei este dictată de fiabilitatea hub-ului; defectarea acestuia face ca întreaga reţea să se blocheze b) defectul apărut la nivelul unui calculator nu afectează funcţionarea reţelei c) multe reţele de tip stea necesită un echipament special pentru retransmiterea 52

prin broadcast sau comutaţie a traficului d) introducerea ca şi scoaterea unui calculator se poate face uşor, fără a deranja restul reţelei; 3. Avantajele topologiei inel sunt: a) defectarea unui calculator afectează funcţionarea întregii reţele b) introducerea sau scoaterea unui echipament din reţea se poate face numai cu întreruperea temporară a reţelei c) atunci când sunt multe solicitări, reţeaua continuă să funcţioneze, mai lent, dar nu se întrerupe d) toate calculatoarele au acces în mod egal la mediul de transmisie

Instrucţiuni pentru elevi Orice eventual răspuns greşit se încercuieşte şi se taie cu un X. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 1 punct din oficiu şi 2,5 puncte pentru fiecare răspuns corect(în cadrul unui item, dacă se indică doar o singură literă corectă din cele două, se acordă 1,75 puncte. Ex: dacă la itemul 1 raspunsul dat de elev este a),b) şi răspunsurile corecte sunt b),d) se acordă 1,75 puncte). Barem de corectare şi notare: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie literele corespunzătoare răspunsului corect. 1. Avantajele topologiei de tip bus sunt: a) încărcare prea mare a reţelei conduce la micşorarea vitezei de transmisie b) este simplă, foarte eficientă în reţele mici, uşor de utilizat c) un calculator central transmite datele la toate calculatoarele din reţea d) este foarte uşor de extins, folosind repetoare Răspunsuri corecte b),d) 2. Dezavantajele topologiei de tip stea sunt: a) fiabilitatea reţelei este dictată de fiabilitatea hub-ului; defectarea acestuia face ca întreaga reţea să se blocheze b) defectul apărut la nivelul unui calculator nu afectează funcţionarea reţelei 53

c) multe reţele de tip stea necesită un echipament special pentru retransmiterea prin broadcast sau comutaţie a traficului d) introducerea ca şi scoaterea unui calculator se poate face uşor, fără a deranja restul reţelei; Răspunsuri corecte a),c) 3. Avantajele topologiei inel sunt: a) defectarea unui calculator afectează funcţionarea întregii reţele b) introducerea sau scoaterea unui echipament din reţea se poate face numai cu întreruperea temporară a reţelei c) atunci când sunt multe solicitări, reţeaua continuă să funcţioneze, mai lent, dar nu se întrerupe d) toate calculatoarele au acces în mod egal la mediul de transmisie Răspunsuri corecte c),d) Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre avantajele şi dezavantajele pe care le prezintă diferitele tipuri topologice sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător. Exercitiul 4 Tipul exerciţiului: ITEM DE ASOCIERE Enunţ: Asociaţi numerele din coloana 1 cu literele din coloana 2.

Coloana 1

Coloana 2

1

Star-Ring

A

2

Mesh (plasă)

B

54

3

Bus (magistrală)

C

4

Star-Bus

D

5

Ring (inel)

E

6

Star(stea)

F

G

Instrucţiuni pentru elevi Orice eventual răspuns greşit se încercuieşte şi se taie cu un X. Asociaţi numărul echipamentului de reţea cu litera corespunzătoare rolului/funcţiei. Ex: 1-E Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 1punct din oficiu şi 1,5 puncte pentru fiecare asociere corectă. Barem de corectare şi notare: Asocierile corecte sunt: 1-E,2-F,3-D,4-A,5-C,6-B

55

TEST SUMATIV 1

Evaluare sumativă a modulului COMPONENTE, CONCEPTE ŞI TEHNOLOGII DE REŢELE DE CALCULATOARE Competenţe: - Identifică componentele unei reţele de calculatoare - Prezintă conceptul de servicii în reţea - Compară tipurile de reţea - Descrie topologiile reţelelor de calculatoare Obiectivele evaluării: - să enumere avantajele folosirii unei reţele de calculatoare - să caracterizeze principalele componente ale unei reţele de calculatoare - să identifice principiile de funcţionare ale serviciilor de reţea: DHCP, FTP, HTTP, DNS, E-MAIL, Printing, NFS - să descrie tipurile de reţele de calculatoare: LAN, WAN, WLAN, peer-to-peer, client/server - să definească noţiunile de: topologia unei reţele de calculatoare, topologie fizică şi topologie logică - să prezinte avantaje şi dezavantaje ale principalelor tipuri topologice Prezentarea Subiectului Acest subiect va fi utilizat ca o componentă a unei evaluări sumative a modulului. Tipul Subiectului: Probă orală Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul se recomandă să fie susţinut în laboratorul de informatică, fără materiale ajutătoare sau sprijinul profesorului. Fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele subiectului şi va rezolva individual subiectul. Timp de lucru: 90 minute Exerciţiul 1 Tipul exerciţiului: itemi cu răspuns scurt Enunţ: Presupunem că lucraţi în cadrul unei firme care are sedii în mai multe părţi ale unui oraş. Vi se cere să întocmiţi un raport împreună cu mai multe persoane din firmă, din locaţii diferite.

56

1. Ce rol are reţeaua de calculatoare dacă doriţi ca orice schimbare efectuatã de un angajat într-un document să poată să fie vizibilã instantaneu şi celorlalţi angajaţi? 2. În cazul în care există o reţea de calculatoare, ce dificultăţi ar întâmpina un utilizator cu orice localizare geografică acoperită de reţea, pentru a utiliza date? 3. Dacă într-unul dintre sedii există 15 calculatoare legate în reţea de câte imprimante ar fi nevoie minim pentru a putea lista de la oricare dintre ele? 4. Performanţele sistemelor de calcul mari, centralizate, nu se pot îmbun ãtãti decât prin înlocuirea cu un sistem mai mare, operatie care produce neplãceri utilizatorilor si implicã costuri mari. Cum crede ţi că poate să se dezvolte o reţea de calculatoare? Instrucţiuni pentru elevi Veţi răspunde la aceste întrebări individual, punându-vă în situaţiile enunţate, amintindu-vă avantajele unei reţele de calculatoare. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 4 puncte, 1 punct pentru fiecare răspuns corect. Barem de corectare şi notare: 1. O reţea de calculatoare 2. Nici o dificultate. Colaborarea dintre grupuri de oameni aflati la distantã devine foarte simplã. Practic, un utilizator cu orice localizare geograficã (acoperitã de retea) poate utiliza datele ca si când ar fi locale. 3. Este suficientă o singură imprimantă, indiferent de numărul de calculatoare din reţea. 4. O retea de calculatoare poate sã se dezvolte în etape succesive, prin adãugare de noi procesoare: pe mãsurã ce se face simtitã aceastã necesitate, se pot introduce noi calculatoare server sau client. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre avantajele folosirii unei reţele de calculatoare sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător. Exercitiul 2 Tipul exerciţiului: item de completare 57

Enunţ: Pentru fiecare item completaţi spaţiile libere cu termenii copespunzători. 1. Un grup de calculatoare şi echipamente periferice care partajează (folosesc în comun) resurse formează o ____________. 2. Operaţia prin care se acordă drepturi utilizatorilor pentru a folosi discuri, directoare, fişiere, echipamente periferice etc. se numeşte ___________________ 3. De obicei, într-o reţea unul din calculatoare este mai puternic şi gestionează activitatea întregului sistem. Acesta este denumit ____________________. 4. Celelalte calculatoare din reţea poartă numele de ____________________. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 4 puncte, câte unul pentru fiecare răspuns corect. Barem de corectare şi notare: Pentru fiecare item completaţi spaţiile libere cu termenii copespunzători. 1. Un grup de calculatoare şi echipamente periferice care partajează (folosesc în comun) resurse formează o reţea de calculatoare. 2. Operaţia prin care se acordă drepturi utilizatorilor pentru a folosi discuri, directoare, fişiere, echipamente periferice etc. se numeşte partajare (sharing). 3. De obicei, într-o reţea unul din calculatoare este mai puternic şi gestionează activitatea întregului sistem. Acesta este denumit server. 4. Celelalte calculatoare din reţea poartă numele de workstations (staţii sau posturi de lucru). Instrucţiuni pentru evaluatori Răspunsurile aşteptate sunt termeni consacraţi astfel încât orice alt răspuns este incorect. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte la sfârşitul testului, 2 puncte din oficiu, 4 puncte pentru Exerciţiul 1 şi 4 puncte pentru Exerciţiul 2 58

Exercitiul 3 Tipul exerciţiului: întrebări orale Enunţ: 1. Ce este placa de reţea? 2. Ce este adresa MAC? 3. Câţi biţi are o adresă MAC? 4. Ce este repetorul? 5. Ce este domeniul de coliziune? 6. Ce este hub-ul? 7. Ce este switch-ul? 8. Ce este router-ul ? 9. Ce este un punct de acces wireless ? Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 1 puncte din oficiu şi 1 punct pentru fiecare răspuns corect(unde este cazul se acceptă orice formulare asemănătoare cu cea din răspuns). Barem de corectare şi notare: 1. Ce este placa de reţea? R: Placa de reţea-NIC(Network Interface Card) este o placă cu circuite integrate, placă ce se montează într-un slot de extensie de pe placa de bază. 2. Ce este adresa MAC? R: O adresă unică scrisă într-un cip ROM de pe placa de reţea. 3. Câţi biţi are o adresă MAC? R: 48 4. Ce este repetorul? R:Este un dispozitiv de interconectare care primeşte semnalul şi îl regenerează. 5. Ce este domeniul de coliziune? R: Este acea porţiune de reţea pe care se propagă o coliziune. 59

6. Ce este hub-ul? R: Este un dispozitiv de reţea cu mai multe porturi care amplifică semnalul primit de la un calculator şi îl trimite către toate calculatoarele reţelei. 7. Ce este switch-ul? R: Este un dispozitiv de reţea cu mai multe porturi care filtrează şi expediază pachete de date între segmentele reţelei. 8. Ce este router-ul ? R : Este un dispozitiv ce interconecteză între ele două sau mai multe reţele de calculatoare. 9. Ce este un punct de acces wireless ? R : Este un dispozitiv ce oferă acces la reţea pentru dispozitive wireless cum ar fi laptopuri şi PDA-uri. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre componentele de reţea sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test. Exercitiul 4 Tipul exerciţiului: ITEM DE ASOCIERE Enunţ: Asociaţi numerele din coloana 1 cu literele din coloana 2 (simbolul componentei cu denumirea acesteia).

Coloana 1

Coloana 2

1

A

Placa de reţea

2

B

Repetorul

3

C

Hub

4

D

Bridge

5

E

Switch 60

6 7

F G

Router-ul Puncte de acces wireless

Instrucţiuni pentru elevi Orice eventual răspuns greşit se încercuieşte şi se taie cu un X. Asociaţi numărul echipamentului de reţea cu litera corespunzătoare rolului/funcţiei. Ex: 2-B Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 2 puncte din oficiu şi 1 punct pentru fiecare asociere corectă. Barem de corectare şi notare: Asocierile corecte sunt: 1-C,2-B,3-E,4-F,5-D Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre simbolurile componentelor de reţea sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test. Exercitiul 5 Tipul exerciţiului: întrebări orale Enunţ: 1. Ce este un sistem de operare (Operating System, OS)? 2. Ce este Un sistem de operare de reţea (Network Operating System, NOS)? 3. Cunoaşteţi o diferenţă între un sistem de operare şi un sistem de operare în reţea? 4. Ce este DHCP? 5. Ce este FTP? 6. Ce este HTTP? 7. Care este rolul serviciului DNS? 8. Ce rol are protocol de poştă POP ? 9. Cum poate gestiona administratorul de reţea serviciul de imprimare în reţea ? Criteriile de evaluare şi notare 61

Se acordă 10 puncte din care 1 puncte din oficiu şi 1 punct pentru fiecare răspuns corect (unde este cazul se acceptă orice formulare asemănătoare cu cea din răspuns). Barem de corectare şi notare: 1. Ce este un sistem de operare? R: Un sistem de operare (Operating System, OS) este software-ul cu ajutorul căruia un computer poate rula aplicaţii şi poate oferi servicii. 2. Ce este un sistem de operare în reţea? R: Un sistem de operare de reţea (Network Operating System, NOS) permite comunicarea la nivel logic între mai multe dispozitive şi folosirea în comun a resurselor într-o reţea. 3. Cunoaşteţi o diferenţă între un sistem de operare şi un sistem de operare în reţea? R: Funcţiile sistemului de operare pot fi îndeplinite pentru un singur utilizator sau un număr de utilizatori care nu sunt conectaţi la sistem concomitent. Administratorul de reţea poate înfiinţa conturi pentru mai mult de un utilizator, dar utilizatorii nu au posibilitatea de conectare în acelaşi timp la sistem. În contrast, sistemele de operare de reţea (NOSs) permit distribuirea funcţiilor lor peste un număr de calculatoare din reţea. Un sistem de operare de reţea depinde de sistemul de operare de pe fiecare computer. Se adaugă apoi funcţii care permit accesul la resursele partajate de un număr de utilizatori simultan. 4. Ce este DHCP? R: Dynamic Host Configuration Protocol (DHCP) este un utilitar software folosit pentru atribuirea dinamică de adrese IP echipamentelor de reţea. 5. Ce este FTP? R: File Transfer Protocol (FTP) permite transferul fişierelor între calculatoarele dintr-o reţea, prin copiere sau mutare. 6. Ce este HTTP? R: HTTP (Hypertext Transfer Protocol) oferă o tehnică de comunicare prin care paginile web se pot transmite de la un computer aflat la distanţă spre propriul computer. 7. Care este rolul serviciului DNS? R: Serviciul DNS (Domain Name System) traduce adresele folosite de utilizatori în adrese IP necesare programelor, dând astfel posibilitatea ca utilizatorii să poată să folosească un nume pentru a identifica un server/staţie/etc. 8. Ce rol are protocol de poştă POP ? 62

R : POP - Post Office Protocol este un protocol simplu utilizat pentru aducerea mesajelor dintr-o cutie poştală aflată la distanţă. Scopul acestui protocol este de a aduce poşta electronică de la distanţă şi de a o depozita pe calculatorul local al utilizatorului, pentru a fi citită mai tîrziu. 9. Cum poate gestiona administratorul de reţea serviciul de imprimare în reţea ? R : Administratorul de reţea are capacitatea de a opri tipărirea, de a şterge anumite comenzi de tipărire, de a modifica ordinea din coadă a comenzilor sau chiar de a şterge întreaga coadă de comenzi. În mod implicit, contul de administrator de pe serverul de tipărire va avea capacitatea de a gestiona coada de tipărire. Administratorul poate oferi drepturi şi altor utilizatori pentru a gestiona imprimantele din reţea. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre serviciile de reţea prezentate sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test. Exerciţiul 6 Tipul exerciţiului: întrebare structurată Enunţ: Avem acasă un calculator cu minim două plăci de reţea montate. Avem nevoie de anumite configurări pentru conexiunea la Internet. Am vrea ca şi alte persoane din casă să îşi poată conecta sistemul la reţea. a). Trebuie ca aceste persoane să îşi amintească anumite setări sau să cunoască opţiuni de configurare? b). De ce configurări este nevoie pentru conexiunea la Internet? c). Daţi un exemplu ăn care credeţi că ar fi utilă folosirea serviciului DHCP. Criteriile de evaluare şi notare 1 punct din oficiu Pentru un răspuns corect la punctul a) se acordă 3,5 puncte. Pentru un răspuns corect la punctul b) se acordă se acordă 2,5 puncte. Pentru un răspuns corect la punctul c) se acordă se acordă 3 puncte. Barem de corectare şi notare: Pentru un răspuns corect la punctul a) se acordă 5 puncte. Răspuns corect: Nu, nu trebuie să îşi amintească setări sau să cunoscă opţiuni de configurare, pentru că protocolul DHCP permite să configuraţi dinamic alte gazde automat (pentru a putea fi considerat corect, elevul trebuie să răspundă cel puţin atât). 63

În plus, rulaţi un server DHCP pe un router, daţi-i toate informaţiile despre reţea (IP-uri valide, servere DNS, adrese de gateway etc) şi atunci când celelalte gazde vor porni, ele vor rula un client DHCP pentru care se configurează automat. Pentru un răspuns corect la punctul b) se acordă se acordă 2,5 puncte. Răspuns corect: IP........................................0,5 puncte DNS....................................0,5 puncte Gateway............................. 0,5 puncte Utilizator.............................. 0,5 puncte Parolă ................................ 0,5 puncte Pentru orice răspuns corect la punctul c) se acordă se acordă 3 puncte. Exemplu

de

răspuns

corect:

Într-o

reţea

de

50

de

computere

se

face

o

reconfigurare(îmbunătăţire) a reţelei, în sensul că se pune un router hardware mai puternic. Problema e că pe vechiul server rulează o bază de date accesibilă de către clienţi pe bază de IP. Deci nu poate schimba IP-ul acestuia, rezultând un nou IP pentru gateway clienţi, aşa că ar putea să facă acest lucru manual, pentru fiecare în parte. Pe când cu DHCP - treaba durează MAXIM 2 minute, cu tot cu restartul serviciului, ceea ce simplifică în mod clar munca. Acesta este doar unul dintre marile avantaje ale DHCP-ului. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor se vor relua sau nu anumite explicaţii legate de folosirea unui serviciu de reţea, apoi se reface acest test sau unul asemănător pentru alte servicii. Exercitiul 7 Tipul exerciţiului: întrebare structurată Enunţ: Windows XP oferă anumite servicii. a). Consideraţi necesar ca unele dintre acestea să poată fi oprite şi dacă da, de ce? b). Cum poţi opri un serviciu Windows XP? c). Pentru următoarele servicii să se facă descrierea şi precizaţi setările implicite şi cele recomandate: Alerter, Automatic Updates, DHCP Client, DNS Client, IMAPI CD-Burning COM Service, Plug and Play Instrucţiuni pentru elevi Pentru punctele b) şi c) este util să foloseşti calculatorul. Criteriile de evaluare şi notare 64

1 punct din oficiu Pentru un răspuns corect la punctul a) se acordă 1,5 puncte. Pentru un răspuns corect la punctul b) se acordă se acordă 3 puncte. Pentru un răspuns corect la punctul c) se acordă se acordă 4,5 puncte. Barem de corectare şi notare: Pentru un răspuns corect la punctul a) se acordă 1,5 puncte. Se acordă 0,75 puncte pentru fiecare dintre cele două motive. Răspuns corect: motive de securitate şi/sau pentru a creşte performanţa. Pentru un răspuns corect la punctul b) se acordă se acordă 3 puncte, câte 1punct pentru fiecare pas corect. Răspuns corect: Pas1) click Start > Run > tastează services.msc > apasă OK Pas2) Va apare fereastra Services care afişează serviciile din Windows XP. Dăm dublu click pe serviciu pentru a deschide o fereastră de dialog. Pas3) La Startup type selectează Disabled > apasă butonul Stop > apasă butonul OK. Pentru un răspuns corect la punctul c) se acordă se acordă 4,5 puncte astfel: fiecare dintre cele cinci servicii va avea câte 0,75 puncte, 0,25 puncte pentru descriere, 0,25 puncte pentru setările implicite şi 0,25 puncte pentru setările recomandate. Răspuns corect: 1. Alerter Descriere: trimite alerte administrative la utilizatorii selectaţi şi la computere. Pornire: disabled Recomandare: disabled 2. Automatic Updates Descriere: permite actualizarea Windows. Pornire: automat Recomandare: automat Dacă acest serviciu este oprit nu vei mai putea folosi Automatic Updates sau site-ul 65

Windows Update 3. DHCP Client Descriere: primeşte o adresă IP dinamică de la serverul DHCP Pornire: automat Recomandare: automat 4. DNS Client Descriere: rezolvă şi face cache la numele Domain Name System (DNS). Pornire: automat Recomandare: automat 5. IMAPI CD-Burning COM Service Descriere: manageriază înregistrarea CD-urilor folosind Image Mastering Applications Programming Interface (IMAPI) Pornire: manual Recomandare: manual Dacă opreşti acest serviciu nu vei mai putea arde CD-uri. 6. Plug and Play Descriere: permite computerului să recunoască şi să se adapteze la schimbările hardware fără intervenţia utilizatorului. Pornire: automat Recomandare: automat Acest serviciu nu trebuie să fie oprit. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor se vor relua sau nu anumite explicaţii legate de cerinţele din test, apoi se reface acest test sau unul asemănător. Exercitiul 8 Tipul exerciţiului: întrebări orale 66

Enunţ: 1. Faceţi o clasificare a reţelelor, folosind criteriile de clasificare cunoscute. 2. Ce este LAN? 3. Ce este WAN? 4. Ce este WLAN? 5. Ce este domeniul de coliziune? 6. Ce este reţeaua peer-to-peer? Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 1 punct din oficiu şi 1,5 puncte pentru fiecare răspuns corect (unde este cazul se acceptă orice formulare asemănătoare cu cea din răspuns). Barem de corectare şi notare: 1. Faceţi o clasificare a reţelelor, folosind criteriile de clasificare cunoscute R: •

După scara la care operează reţeaua (distanţă): o reţele locale LAN o reţele metropolitane MAN o reţele de arie întinsă WAN

•

•

După modul de funcţionare: o retele peer-to-peer o retele bazate pe server (client-server) Dupa tehnologia de transmisie: o retele cu difuzare (broadcast) o retele punct-la-punct

•

Dupa topologie: o retele tip magistrala (bus) o retele tip stea (star) o retele tip inel (ring) o retele combinate

•

Dupa modul de realizare a legaturilor intre nodurile retelei: o reţele care folosesc dispozitive wireless pentru a transmite şi a primi date folosind unde radio WLAN (Wireless Local Area Network) o retele în care echipamentele sunt conectate prin cablu (toate celelalte, care nu sunt WLAN) 67

2. Ce este LAN? R: O reţea locală (LAN, Local Area Network) se referă la un grup de echipamente interconectate care se află sub o administrare comună.. 3. Ce este WAN? R: O reţea de mare întindere (WAN, Wide Area Network) conectează reţele locale (LANuri) aflate în locaţii geografice separate. 4. Ce este WLAN? R: Reţelele în care sunt utilizate dispozitive wireless pentru a transmite şi a primi date folosind unde radio se numesc reţele Wireless. 5. Ce este domeniul de coliziune? R: Este acea porţiune de reţea pe care se propagă o coliziune. 6. Ce este reţeaua peer-to-peer? R: O reţea în care echipamentele sunt conectate direct unele la altele fără alte dispozitive de reţea între ele se numeşte reţea peer-to-peer. În acest tip de reţea, fiecare echipament are capabilităţi şi responsabilităţi..

Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre componentele de reţea sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test. Exercitiul 9 Tipul exerciţiului: Prezentare Enunţ: Faceţi o prezentare cu tema Reţaua WAN, în care să descrieţi acest tip de reţea, imaginându-vă că doriţi să administraţi un lanţ de magazine de vânzare cu amănuntul întrun oraş sau în ţară, fiecare magazin fiind dotat cu reţeaua lui de calculatoare care gestionează vânzările, stocurile şi datele contabile. Ori poate că aveţi mai multe birouri de reprezentanţă într-un judeţ, o regiune, sau chiar în toată ţara, fiecare cu propria sa reţea locală de calculatoare (LAN). Dacă aveţi nevoie să partajaţi informaţii între aceste puncte dispersate, evident că nu puteţi să vă trageţi un cablu de la un loc la altul; acest lucru ar necesita, printre altele, să obţineţi autorizaţii de la diverse companii, administraţii locale şi să săpaţi şanţuri pentru pozarea cablurilor între amplasamente. Adică un proces care ar 68

costa mult prea mult, în termeni de efort, coordonare şi bani, ca să fie şi practic. Aşadar, trebuie să găsiţi o cale pentru a face mai multe reţele locale de calculatoare să comunice între ele, chiar dacă distanţa fizică dintre ele este mare. Instrucţiuni pentru elevi Trebuie să ţineţi cont de principiile de funcţionare ale reţelelor LAN şi WAN şi de acele lucruri care diferenţiază aceste două tipuri de reţele. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 1 punct din oficiu, 2 puncte pentru sesizarea necesităţii utilizării reţelei WAN în situaţia dată, 4 puncte pentru descrierea reţelei WAN comparativ cu reţeaua LAN şi 3 puncte pentru abilitatea elevului de a interpreta şi comunica idei pe tema dată. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre aceste două tipuri de reţea, LAN şi WAN sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător.

69

TEST SUMATIV 2 Evaluare sumativă a modulului COMPONENTE, CONCEPTE ŞI TEHNOLOGII DE REŢELE DE CALCULATOARE

Competenţe: - Identifică componentele unei reţele de calculatoare - Prezintă conceptul de servicii în reţea - Compară tipurile de reţea - Descrie topologiile reţelelor de calculatoare Obiectivele evaluării: - să enumere avantajele folosirii unei reţele de calculatoare - să caracterizeze principalele componente ale unei reţele de calculatoare - să identifice principiile de funcţionare ale serviciilor de reţea: DHCP, FTP, HTTP, DNS, E-MAIL, Printing, NFS - să descrie tipurile de reţele de calculatoare: LAN, WAN, WLAN, peer-to-peer, client/server - să definească noţiunile de: topologia unei reţele de calculatoare, topologie fizică şi topologie logică - să prezinte avantaje şi dezavantaje ale principalelor tipuri topologice Prezentarea Subiectului Acest subiect va fi utilizat ca o componentă a unei evaluări sumative a modulului. Tipul Subiectului: Probă scrisă Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Subiectul poate fi susţinut într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fără materiale ajutătoare sau sprijinul profesorului. Fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele subiectului şi va rezolva individual subiectul. Timp de lucru: 3 ore Exercitiul 1 Tipul exerciţiului: item cu alegere duală Enunţ: Stabiliţi pentru fiecare afirmaţie dacă este adevărată sau falsă. a. Router-ul este un dispozitiv care interconectează reţele diferite.  Adevarat

 Fals

70

b. Switch-ul nu poate menţine o tabelă cu adresele MAC pentru calculatoarele care sunt conectate la fiecare port.  Adevarat

 Fals

c. Hub-ul mai este numit şi concentrator.  Adevarat

 Fals

d. Un switch conectează segmente ale unei reţele.  Adevarat

 Fals

e. Un punct de acces are o rază de acoperire NELIMITATĂ.  Adevarat

 Fals

Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvare bifaţi cu x varianta corectă. Exemplu : Plăcile de reţea sunt dispozitive electronice cu rol de interfaţă între calculator şi cablul de reţea

.  Adevarat

 Fals

Criteriile de evaluare şi notare Se acordă : 1 punct din oficiu 1,8 puncte pentru fiecare răspuns corect Barem: Stabiliţi pentru fiecare afirmaţie dacă este adevărată sau falsă. a. Router-ul este un dispozitiv care interconectează reţele diferite.

 Adevarat

 Fals

b. Switch-ul nu poate menţine o tabelă cu adresele MAC pentru calculatoarele care sunt conectate la fiecare port.  Adevarat  Fals Răspuns corect: Switch-ul menţine o tabelă cu adresele MAC pentru calculatoarele care sunt conectate la fiecare port. c. Hub-ul mai este numit şi concentrator.

 Adevarat

 Fals

d. Un switch conectează segmente ale unei reţele.

 Adevarat

 Fals

e. Un punct de acces are o rază de acoperire NELIMITATĂ. 71

 Adevarat

 Fals

Răspuns corect: LIMITATĂ

Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre rolurile echipamentelor de reţea sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător. Exercitiul 2 Tipul exerciţiului: item cu alegere multiplă Enunţ: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect. 1. Care dintre următoarele este funcţie a plăcii de reţea? a) primeşte date pe un port, regenerează semnalul şi apoi trimite datele pe toate celelalte porturi b) transmite date către alt calculator c) amplifică semnalul fără a-i modifica frecvenţa şi îl transmite mai departe pe un alt segment de cablu d) filtrează traficul de reţea între segmentele unui LAN 2. Ce rol are un repetor? a) detectează erorile din reţea b) contribuie la îmbunătăţirea fluxului de date prin limitarea cadrelor numai la segmentul de care aparţin. c) conectează două segmente ale aceleiaşi reţele d) preia semnalul atenuat de pe un segment de cablu, apoi îl amplifică fără a-i modifica frecvenţa şi îl transmite mai departe pe un alt segment de cablu

3. Ce stochează un router pentru a transmite datele mai departe? a) Tabel de adrese ale destinaţiilor b) Tabel de rutare c) Tabel de adrese MAC d) Tabel de adrese IP 4. Câţi biţi are adresa MAC? 72

a) 16 b) 32 c) 48 d) 64 5. Următoarele echipamente sunt asemănătoare: a) placă de reţea şi echipamente multifuncşionale b) hub şi router c) switch şi bridge d) router şi punct de acces wireless 6. Ce adresă foloseşte switch-ul pentru a transmite cadrele în reţea? a) Adresa IP b) Adresa portului destinatie c) Adresa MAC d) Adresa portului sursă

Instrucţiuni pentru elevi Orice eventual răspuns greşit se încercuieşte şi se taie cu un X. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 1 puncte din oficiu şi 1,5 puncte pentru fiecare răspuns corect. Barem de corectare şi notare: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect. 1. Care dintre următoarele este funcţie a plăcii de reţea? a) primeşte date pe un port, regenerează semnalul şi apoi trimite datele pe toate celelalte porturi b) transmite date către alt calculator c) amplifică semnalul fără a-i modifica frecvenţa şi îl transmite mai departe pe un alt segment de cablu d) filtrează traficul de reţea între segmentele unui LAN 73

Răspuns corect b) 2. Ce rol are un repetor? a) detectează erorile din reţea b) contribuie la îmbunătăţirea fluxului de date prin limitarea cadrelor numai la segmentul de care aparţin. c) conectează două segmente ale aceleiaşi reţele d) preia semnalul atenuat de pe un segment de cablu, apoi îl amplifică fără a-i modifica frecvenţa şi îl transmite mai departe pe un alt segment de cablu Răspuns corect d) 3. Ce stochează un router pentru a transmite datele mai departe? a). Tabel de adrese ale destinaţiilor b). Tabel de rutare c). Tabel de adrese MAC d). Tabel de adrese IP Răspuns corect b) 4. Câţi biţi are adresa MAC? a) 16 b) 32 c) 48 d) 64 Răspuns corect c) 5. Următoarele echipamente sunt asemănătoare: a) placă de reţea şi echipamente multifuncţionale b) hub şi router c) switch şi bridge d) router şi punct de acces wireless Răspuns corect c) 6. Ce adresă foloseşte switch-ul pentru a transmite cadrele în reţea? a) Adresa IP b) Adresa portului destinatie 74

c) Adresa MAC d) Adresa portului sursă Răspuns corect c) Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre rolurile şi funcţiile echipamentelor de reţea sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător. Exercitiul 3 Tipul exerciţiului: item cu alegere multiplă Enunţ: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie literele corespunzătoare răspunsului corect. 1. Care din următoarele afirmaţii sunt funcţii ale router-ului: a) Transformă semnalele electrice în biti/octeţi b) Stochează un tabel al rutelor disponibile c) Transmite datele la toate calculatoarele din reţea d) Utilizează algoritmi de determinare a distanţei şi costurilor pentru a selecta cea mai bună cale de urmat pentru un pachet de date 2. Funcţiile plăcii de reţea sunt următoarele: a) detectează erorile şi retransmite datele dacă un pachet este pierdut sau corupt b) pregăteşte datele pentru a putea fi transmise printr-un mediu de transmisie c) analizează adresele MAC ale destinaţiei d) controlează fluxul datelor de la calculator la mediul de transmisie 3. Repetorul este un dispozitiv de reţea care a) Lucrează la nivel fizic. b) Este preocupat de destinaţia pachetelor de date. c) Primeşte şi regenerează semnalul. d) Recepţionează datele şi le transformă în octeţi.

75

Instrucţiuni pentru elevi Orice eventual răspuns greşit se încercuieşte şi se taie cu un X. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 1 punct din oficiu şi 2,5 puncte pentru fiecare răspuns corect (în cadrul unui item, dacă se indică doar o singură literă corectă din cele două, se acordă 1,75 puncte. Ex: dacă la itemul 1 raspunsul dat de elev este a),b) şi răspunsurile corecte sunt b),d) se acordă 1,75 puncte). Barem de corectare şi notare: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie literele corespunzătoare răspunsului corect. 1. Care din următoarele afirmaţii sunt funcţii ale router-ului: a) Transformă semnalele electrice în biti/octeţi b) Stochează un tabel al rutelor disponibile c) Transmite datele la toate calculatoarele din reţea d) Utilizează algoritmi de determinare a distanţei şi costurilor pentru a selecta cea mai bună cale de urmat pentru un pachet de date Răspunsuri corecte b),d) 2. Funcţiile plăcii de reţea sunt următoarele: a) detectează erorile şi retransmite datele dacă un pachet este pierdut sau corupt b) pregăteşte datele pentru a putea fi transmise printr-un mediu de transmisie c) controlează fluxul datelor de la calculator la mediul de transmisie d) analizează adresele MAC ale destinaţiei Răspunsuri corecte b),c) 3. Repetorul este un dispozitiv de reţea care a) Lucrează la nivel fizic. b) Este preocupat de destinaţia pachetelor de date. c) Primeşte şi regenerează semnalul. d) Recepţionează datele şi le transformă în octeţi. Răspunsuri corecte a),c) Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării 76

În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre rolurile şi funcţiile echipamentelor de reţea sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător. Exercitiul 4 Tipul exerciţiului: item de completare Enunţ: Pentru fiecare item completaţi spaţiile libere cu termenii copespunzători. 1. Pachetul de date, împreună cu informaţiile de adresare, se numeşte ____________.

2. Echipamentele de reţea care au mai multe funcţii se numesc ___________________ 3.

Pincipiul

de

funcţionare

al

switch-ului

are

la

bază

mecanismul

____________________. Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvare completaţi spaţiile libere cu termenii copespunzători. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 1 punct din oficiu şi 3 puncte pentru fiecare răspuns corect. Barem de corectare şi notare: Pentru fiecare item completaţi spaţiile libere cu termenii copespunzători. 1. Pachetul de date, împreună cu informaţiile de adresare, se numeşte CADRU. 2. Echipamentele de reţea care au mai multe funcţii se numesc MULTIFUNCŢIONALE.

3. Pincipiul de funcţionare al switch-ului are la bază mecanismul

STORE AND

FORWARD. Instrucţiuni pentru evaluatori Răspunsurile aşteptate sunt termeni consacraţi astfel încât orice alt răspuns este incorect. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării 77

În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre rolurile şi funcţiile echipamentelor de reţea sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător. Exercitiul 5 Tipul exerciţiului: ITEM DE ASOCIERE Enunţ: Asociaţi numerele din coloana 1 cu literele din coloana 2.

Coloana 1

Coloana 2

A

Amplifică semnalul primit

2

Placa de reţea Repetorul

B

3 4

Hub Bridge

C D

5

Switch

E

6

Router-ul

F

7

Puncte de acces wireless

G

Transmite pachetele de date identificând destinaţia după adresa MAC Interconectează mai multe calculatoare Este un echipament folosit pentru a filtra traficul de reţea între segmentele unui LAN. Amplifică semnalul primit de la un host(calculator) şi îl distribuie către toate celelalte calculatoare Este un dispozitiv ce interconecteză între ele două sau mai multe reţele de calculatoare Este un dispozitiv de reţea cu mai multe porturi care filtrează şi expediază pachete de date între segmentele reţelei. Oferă acces la reţea pentru dispozitive wireless cum ar fi laptopuri şi PDA-uri

1

H

Instrucţiuni pentru elevi Orice eventual răspuns greşit se încercuieşte şi se taie cu un X. Asociaţi numărul echipamentului de reţea cu litera corespunzătoare rolului/funcţiei. Ex: 1-H Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 2 puncte din oficiu şi 1 punct pentru fiecare asociere corectă. Barem de corectare şi notare: Asocierile corecte sunt: 1-C,2-A,3-E,4-D,5-G,6-F,7-H

Exercitiul 6 Tipul exerciţiului: ITEM DE ASOCIERE

78

Enunţ: Asociaţi numerele din coloana 1 cu literele din coloana 2 (simbolul componentei cu denumirea acesteia).

Coloana 1

Coloana 2

1

A

Placa de reţea

2

B

Repetorul

3

C

Hub

4

D

Bridge

5

E

Switch

6

F

Router-ul

7

G

Puncte de acces wireless

Instrucţiuni pentru elevi Orice eventual răspuns greşit se încercuieşte şi se taie cu un X. Asociaţi numărul echipamentului de reţea cu litera corespunzătoare rolului/funcţiei. Ex: 2-B Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 2 puncte din oficiu şi 1 punct pentru fiecare asociere corectă. Barem de corectare şi notare: Asocierile corecte sunt: 1-C,2-B,3-E,4-F,5-D

Exercitiul 7 Tipul exerciţiului: item cu alegere duală Enunţ: Stabiliţi pentru fiecare afirmaţie dacă este adevărată sau falsă.

79

a. Serviciile sunt programe care rulează pe sistem şi sunt pornite automat de către sistemul de operare la bootare.  Adevarat

 Fals

b. Un server NOS este un sistem monotasking  Adevarat

 Fals

c. Serverele NOS sunt sisteme mai mari cu suplimentare de memorie pentru a accepta mai multe sarcini, care sunt toate active, sau rezident, în memorie, în acelaşi timp.  Adevarat

 Fals

d. Un sistem de operare care funcţionează ca un server NOS nu necesită un procesor mai puternic pentru a executa diverse sarcini sau programe.  Adevarat

 Fals

e. Un sistem de operare de reţea (Network Operating System, NOS) permite comunicarea la nivel logic între mai multe dispozitive şi folosirea în comun a resurselor într-o reţea.  Adevarat

 Fals

Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvare bifaţi cu x varianta corectă. Exemplu : Plăcile de reţea sunt dispozitive electronice cu rol de interfaţă între calculator şi cablul de reţea.

 Adevarat

 Fals

Criteriile de evaluare şi notare Se acordă : 1 punct din oficiu 1,8 puncte pentru fiecare răspuns corect Barem: Stabiliţi pentru fiecare afirmaţie dacă este adevărată sau falsă. a. Serviciile sunt programe care rulează pe sistem şi sunt pornite automat de către sistemul de operare la bootare.

Adevarat

 Fals

b. Un server NOS este un sistem monotasking  Adevarat

 Fals

Răspuns corect: sistem multitasking

c. Serverele NOS sunt sisteme mai mari cu suplimentare de memorie pentru a accepta mai multe sarcini, care sunt toate active, sau rezident, în memorie, în acelaşi timp. 80

 Adevarat

 Fals

d. Un sistem de operare care funcţionează ca un server NOS nu necesită un procesor mai puternic pentru a executa diverse sarcini sau programe.  Adevarat

 Fals

Răspuns corect: necesită un procesor mai puternic

e. Un sistem de operare de reţea (Network Operating System, NOS) permite comunicarea la nivel logic între mai multe dispozitive şi folosirea în comun a resurselor într-o reţea.

 Adevarat

 Fals

Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre tipurile de cabluri de cupru,caracteristicile acestora, sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător. Exercitiul 8 Tipul exerciţiului: item cu alegere multiplă Enunţ: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie literele corespunzătoare răspunsului corect. 1. Alegeţi caracteristici ale serviciului HTTP: a) oferă o tehnică de comunicare prin care paginile web se pot transmite de la un computer aflat la distanţă spre propriul computer b) permite transferul fişierelor între calculatoarele dintr-o reţea, prin copiere sau mutare. c) simplifică administrarea unei reţele pentru că software-ul ţine evidenţa adreselor IP d) este metoda cea mai des utilizată pentru accesarea informaţiilor în Internet care sunt păstrate pe servere World Wide Web (WWW) 2. Următoarele protocoale se referă toate la serviciul de E-mail : a) POP, DHCP, ISO b) POP, IMAP, DMSP, ISO, SMTP c) IMAP, DMSP, MHS, MIME d) FTP, DNS, Printing, MHS, MIME 81

3. Pentru a permite clienţilor să tipărească la imprimanta care este găzduită de serverul de tipărire: a) imprimanta nu trebuie să fie ataşată fizic la serverul de tipărire b) driverul de imprimantă trebuie să fie instalat pe serverul de tipărire STP c) calculatoarele client nu trebuie să fie configurate d) Imprimanta trebuie să fie partajată în reţea Instrucţiuni pentru elevi Orice eventual răspuns greşit se încercuieşte şi se taie cu un X. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 1 punct din oficiu şi 3 puncte pentru fiecare item la care s-a răspuns corect(în cadrul unui item pentru un răspuns corect se acordă 1,5 puncte. Ex: dacă la itemul 1 raspunsul dat de elev este a),b) şi răspunsurile corecte sunt b),d) se acordă 1,5 puncte). Barem de corectare şi notare: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie literele corespunzătoare răspunsului corect. 1. Alegeţi caracteristici ale serviciului HTTP: a) oferă o tehnică de comunicare prin care paginile web se pot transmite de la un computer aflat la distanţă spre propriul computer b) permite transferul fişierelor între calculatoarele dintr-o reţea, prin copiere sau mutare. c) simplifică administrarea unei reţele pentru că software-ul ţine evidenţa adreselor IP d) este metoda cea mai des utilizată pentru accesarea informaţiilor în Internet care sunt păstrate pe servere World Wide Web (WWW) Răspunsuri corecte a),d) 2. Următoarele protocoale se referă toate la serviciul de E-mail : a) POP, DHCP, ISO b) POP, IMAP, DMSP, ISO, SMTP c) IMAP, DMSP, MHS, MIME d) FTP, DNS, Printing, MHS, MIME Răspunsuri corecte b),c) 82

3. Pentru a permite clienţilor să tipărească la imprimanta care este găzduită de serverul de tipărire: a) imprimanta nu trebuie să fie ataşată fizic la serverul de tipărire b) driverul de imprimantă trebuie să fie instalat pe serverul de tipărire STP c) calculatoarele client trebuie să fie configurate d) Imprimanta trebuie să fie partajată în reţea Răspunsuri corecte b),d) Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre tipurile de cabluri de cupru,caracteristicile acestora, sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător. Exercitiul 9 Tipul exerciţiului: item de completare Enunţ: Pentru fiecare item completaţi spaţiile libere cu termenii copespunzători. 1. Serviciul ___________________ este folosit pentru atribuirea dinamică de adrese IP echipamentelor de reţea. Acest proces dinamic elimină nevoia de atribuire manuală a adreselor IP. 2. Un serviciu care permite transferul fişierelor între calculatoarele dintr-o reţea, prin copiere sau mutare se numeşte ____________________ 3. Serviciul ____________________ traduce adresele folosite de utilizatori în adrese IP necesare programelor, dând astfel posibilitatea ca utilizatorii să poată să folosească un nume pentru a identifica un server/staţie/etc. Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvare completaţi spaţiile libere cu termenii copespunzători. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 1 punct din oficiu şi 3 puncte pentru fiecare răspuns corect.

83

Barem de corectare şi notare: Pentru fiecare item completaţi spaţiile libere cu termenii copespunzători. 1. Serviciul DHCP este folosit pentru atribuirea dinamică de adrese IP echipamentelor de reţea. Acest proces dinamic elimină nevoia de atribuire manuală a adreselor IP. 2. Un serviciu care permite transferul fişierelor între calculatoarele dintr-o reţea, prin copiere sau mutare se numeşte serviciul FTP. 3. Serviciul DNS traduce adresele folosite de utilizatori în adrese IP necesare programelor, dând astfel posibilitatea ca utilizatorii să poată să folosească un nume pentru a identifica un server/staţie/etc. Instrucţiuni pentru evaluatori Răspunsurile aşteptate sunt termeni consacraţi astfel încât orice alt răspuns este incorect. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre rolurile şi funcţiile echipamentelor de reţea sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător. Exercitiul 10 Tipul exerciţiului: item cu alegere duală Enunţ: Stabiliţi pentru fiecare afirmaţie dacă este adevărată sau falsă. a. Există un singur criteriu de clasificare a reţelelor.  Adevărat

 Fals

b. Cuvântul "local" din "reţea locală" se referă mai degrabă la controlul local consecvent decât la apropierea fizică între echipamente.  Adevărat

 Fals

c. Stabilirea riguroasă a drepturilor de acces într-o reţea locală este foarte importantă pentru asigurarea securităţii reţelei.  Adevărat

 Fals

d. Procedura de conectare la o reţea locală este independentă de sistemul de operare de reţea.  Adevărat

 Fals

e. Pentru ca un utilizator sã poată tipări la o imprimantă de reţea, aceasta trebuie sã fie instalată fizic. 84

 Adevărat

 Fals

Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvare bifaţi cu x varianta corectă. Exemplu : Plăcile de reţea sunt dispozitive electronice cu rol de interfaţă între calculator şi cablul de reţea.

 Adevărat

 Fals

Criteriile de evaluare şi notare Se acordă : 1 punct din oficiu 1,8 puncte pentru fiecare răspuns corect Barem: Stabiliţi pentru fiecare afirmaţie dacă este adevărată sau falsă. a. Există un singur criteriu de clasificare a reţelelor.  Adevărat

Fals

Răspuns corect: Există mai multe criterii de calsificare a reţelelor b. Cuvântul "local" din "reţea locală" se referă mai degrabă la controlul local consecvent decât la apropierea fizică între echipamente.

 Adevărat

 Fals

c. Stabilirea riguroasă a drepturilor de acces într-o reţea locală este foarte importantă pentru asigurarea securităţii reţelei.



Adevărat

 Fals

d. Procedura de conectare la o reţea locală este independentă de sistemul de operare de reţea.  Adevărat

 Fals

Răspuns corect: Procedura de conectare la o reţea locală este dependentă de sistemul de operare de reţea. e. Pentru ca un utilizator sã poată tipări la o imprimantă de reţea, aceasta trebuie sã fie instalată fizic.  Adevărat

 Fals

Răspuns corect: Pentru ca un utilizator sã poată tipări la o imprimantă de reţea, aceasta trebuie sã fie instalată fizic şi logic - prin intermediul unui driver, sã fie partajată şi să existe 85

drept de acces asupra ei pentru utilizatorul respectiv sau pentru grupul (grupurile) din care acesta face parte. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre tipurile de reţele sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător. Exercitiul 11 Tipul exerciţiului: item cu alegere multiplă Enunţ: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect. 1. După modul de funcţionare, reţelele pot fi: a) magistrală, stea, inel b) LAN, MAN, WAN c) peer-to-peer şi client-server d) WLAN şi reţele care nu folosesc tehnologia wireless 2. Reţelele WAN: a) sunt proiectate să conecteze mai multe reţele locale de calculatoare din birouri sau spaţii separate, aflate în locuri diferite b) nu utilizează infrastructura nici unei companii de telefoane c) au un grad inferior de securitate şi complexitate faţă de cele locale d) conectează un calculator portabil sau instalat acasă, la o reţea LAN din firmă 3. Într-o reţea peer-to-peer: a) există un punct central de control şi administrare în reţea b) au numai avantaje c) folosesc unde electromagnetice din domeniul radio şi infraroşu d) echipamentele sunt conectate direct unele la altele fără alte dispozitive de reţea între ele 4. Într-un model client/server: a)

nu este nevoie de administrator de reţea

86

b) nu este necesar a fi realizat un backup de rutină al tuturor fişierelor de pe servere c) backup-urile de date şi măsurile de securitate sunt implementate de administratorul de reţea d) responsabilitatea menţonerii backup-urilor cade în sarcina utilizatorilor individuali Instrucţiuni pentru elevi Orice eventual răspuns greşit se încercuieşte şi se taie cu un X. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 2 puncte din oficiu şi 2 puncte pentru fiecare răspuns corect. Barem de corectare şi notare: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect. 1. După modul de funcţionare, reţelele pot fi: a) magistrală, stea, inel b) LAN, MAN, WAN c) peer-to-peer şi client-server d) WLAN şi reţele care nu folosesc tehnologia wireless Răspuns corect c) 2. Reţelele WAN: a) sunt proiectate să conecteze mai multe reţele locale de calculatoare din birouri sau spaţii separate, aflate în locuri diferite b) nu utilizează infrastructura nici unei companii de telefoane c) au un grad inferior de securitate şi complexitate faţă de cele locale d) conectează un calculator portabil sau instalat acasă, la o reţea LAN din firmă Răspuns corect a) 3. Într-o reţea peer-to-peer: a) există un punct central de control şi administrare în reţea b) există numai avnataje c) sunt folosite unde electromagnetice din domeniul radio şi infraroşu

87

d) echipamentele sunt conectate direct unele la altele fără alte dispozitive de reţea între ele Răspuns corect d) 4. Într-un model client/server: a) nu este nevoie de administrator de reţea b) nu este necesar a fi realizat un backup de rutină al tuturor fişierelor de pe servere c) backup-urile de date şi măsurile de securitate sunt implementate de administratorul de reţea d) responsabilitatea menţonerii backup-urilor cade în sarcina utilizatorilor individuali Răspuns corect c) Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre tipurile de reţele de calculatoare sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător. Exercitiul 12 Tipul exerciţiului: item cu alegere multiplă Enunţ: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie literele corespunzătoare răspunsului corect. 1. Reţelele WLAN: a) utilizează cabluri b) utilizează tehnologia wireless pentru a transmite şi a primi date folosind unde radio c) folosesc unde electromagnetice din domeniul radio şi infraroşu d) necesită costuri mari de întreţinere 2. Reţelele client-server au caracteristicile: a) utilizatorii individuali sunt responsabili de resursele personale şi pot decide ce date şi echipamente partajează b) clientul cere informaţii şi servicii din partea serverului; serverul oferă clientului informaţiile sau serviciile solicitate 88

c) nu există securitate centralizată; fiecare calculator trebuie să folosească măsuri de securitate pentru protecţia datelor. d) dacă unul din calculatoare se strică sau datele sunt pierdute, administratorul poate cu uşurinţă să recupereze datele pe baza unui backup recent

3. Alegeţi dintre următoarele caracteristici care consideraţi că sunt asemănări între LAN şi WLAN: a) nu necesită existenţa cablurilor b) se poate accesa Internet-ul c) se pot partaja resurse d) investiţia iniţială este mică, cu amortizare rapidă

Instrucţiuni pentru elevi Orice eventual răspuns greşit se încercuieşte şi se taie cu un X. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 1 punct din oficiu şi 3 puncte pentru fiecare răspuns corect(în cadrul unui item pentru un răspuns corect se acordă 1,5 puncte. Ex: dacă la itemul 1 raspunsul dat de elev este a),b) şi răspunsurile corecte sunt b),c) se acordă 1,5 puncte). Barem de corectare şi notare: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie literele corespunzătoare răspunsului corect. 1. Reţelele WLAN: a) utilizează cabluri b) utilizează tehnologia wireless pentru a transmite şi a primi date folosind unde radio c) folosesc unde electromagnetice din domeniul radio şi infraroşu d) necesită costuri mari de întreţinere Răspunsuri corecte b),c) 2. Precizaţi dezavantaje ale fibrelor optice. a) Este mai scumpă decât cablurile de cupru 89

b) Este greu de manevrat şi instalat c) Poate fi folosită pe distanţe mari d) Are o durată de viaţă lungă Răspunsuri corecte b),d) 3. Alegeţi dintre următoarele caracteristici care consideraţi că sunt asemănări între LAN şi WLAN: a) nu necesită existenţa cablurilor b) se poate accesa Internet-ul c) se pot partaja resurse d) investiţia iniţială este mică, cu amortizare rapidă Răspunsuri corecte b),c) Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre tipurile de reţele sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător. Exercitiul 13 Tipul exerciţiului: Eseu Enunţ: Scrieţi un eseu cu tema Reţele Peer-to-Peer care să aibă maxim 25 de rănduri în care să prezentaţi acest tip de reţea. Instrucţiuni pentru elevi Descrieţi acest tip de reţea şi evidenţiaţi avantaje şi dezavantaje ale acestui tip de reţea. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 1 punct din oficiu, 3 puncte pentru descrierea corectă a acestui tip de reţea 3 puncte pentru prezentarea cel puţin a unui avantaj 3 puncte pentru prezentarea a cel puţin două dezavantaje

Barem de corectare şi notare: Într-o reţea peer-to-peer, echipamentele sunt conectate direct unele la altele fără alte dispozitive de reţea între ele. În acest tip de reţea, fiecare echipament are capabilităţi şi 90

responsabilităţi. Utilizatorii individuali sunt responsabili de resursele personale şi pot decide ce date şi echipamente partajează. Deoarece utilizatorii individuali sunt responsabili cu resursele calculatoarelor lor, nu există un punct central de control şi administrare în reţea. Reţelele peer-to-peer funcţionează cel mai bine în medii care au până la zece calculatoare. Deoarece utilizatorii individuali îşi controlează calculatoarele, nu este necesară angajarea unui administrator de reţea. Reţelele peer-to-peer au mai multe dezavantaje: •

Nu există o administrare centralizată a reţelei ceea ce îngreunează determinarea persoanei care controlează resursele din reţea.

•

Nu exista securitate centralizată. Fiecare calculator trebuie sa folosească măsuri de securitate pentru protecţia datelor.

•

Cu cât numărul de calculatoare conectate creşte, devine din ce în ce mai dificilă şi complexă administrarea reţelei.

•

Nu există stocare centralizată a datelor. Trebuie menţinute backup-uri separate ale datelor. Responsabilitatea cade în sarcina utilizatorilor individuali.

Reţele peer-to-peer există în cadrul reţelelor actuale de dimensiuni mai mari. Chiar şi întro reţea mai mare, utilizatorii pot partaja resurse direct cu alţi utilizatori fără a folosi un server dedicat. Acasă, puteţi organiza o reţea peer-to-peer dacă aveţi mai multe calculatoare. Puteţi partaja fişiere cu alte calculatoare, puteţi trimite mesaje între calculatoare şi puteţi imprima documente folosind o imprimantă partajată. Instrucţiuni pentru evaluatori Răspunsul, evident, nu este unul singur. Se va urmări capacitatea elevului de analiză, sinteză expunere logică a ideilor, calitatea argumentării. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre acest tip de reţea sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător. Exercitiul 14 Tipul exerciţiului: item de completare Enunţ: Pentru fiecare item completaţi spaţiile libere cu termenii copespunzători. 1. O reţea de tip LAN dar fără fir (prin unde radio) se numeşte............... 91

2. Într-o reţea client-server, pentru protecţia datelor, administratorul trebuie să realizeze un ..................... al tuturor fişierelor de pe servere. 3. Ca şi într-o reţea locală, într-un WLAN se pot ............... resurse cum ar fi ................... şi se poate accesa .........................

Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvare completaţi spaţiile libere cu termenii copespunzători. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 1 punct din oficiu, 3 puncte pentru fiecare răspuns corect. La ultimul item se va acorda câte 1 punct pentru fiecare cuvânt completat corect. Barem de corectare şi notare: Răspunsuri corecte: 1. O reţea de tip LAN dar fără fir (prin unde radio) se numeşte WLAN . 2. Într-o reţea client-server, pentru protecţia datelor, administratorul trebuie să realizeze un backup al tuturor fişierelor de pe servere. 3. Ca şi într-o reţea locală, într-un WLAN se pot partaja resurse cum ar fi fişiere şi imprimante şi se poate accesa Internetul. Instrucţiuni pentru evaluatori Răspunsurile aşteptate sunt termeni consacraţi astfel încât orice alt răspuns este incorect. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre tipurile de reţele sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător. Exercitiul 15 Tipul exerciţiului: item cu alegere duală Enunţ: Stabiliţi pentru fiecare afirmaţie dacă este adevărată sau falsă. a. Topologia reţelei se referă numai la modalitatea fizică de conectare a calculatoarelor în reţea.  Adevarat

 Fals 92

b. Topologia logică reprezintă metoda folosită pentru transferul informaţiilor de la un calculator la altul.  Adevarat

 Fals

c. Topologia fizică a unei reţele se referă la configuraţiile mediilor de transmisie, a calculatoarelor şi perifericelor.  Adevarat

 Fals

d. În topologia magistrală (Bus) fiecare calculator are o singură conexiune direct legată la un hub sau un concentrator.  Adevarat

 Fals

e. O topologie Bus în care cele două capete sunt conectate, formează o topologie de tip inel .  Adevarat

 Fals

Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvare bifaţi cu x varianta corectă. Exemplu : Plăcile de reţea sunt dispozitive electronice cu rol de interfaţă între calculator şi cablul de reţea

.  Adevarat

 Fals

Criteriile de evaluare şi notare Se acordă : 1 punct din oficiu 1,8 puncte pentru fiecare răspuns corect Barem: Stabiliţi pentru fiecare afirmaţie dacă este adevărată sau falsă. a. Topologia reţelei se referă numai la modalitatea fizică de conectare a calculatoarelor în reţea.  Adevarat

 Fals

Răspuns corect: Topologia reţelei se referă nu numai la modalitatea fizică de conectare a calculatoarelor în reţea, ci şi la protocolul de conexiune. b. Topologia logică reprezintă metoda folosită pentru transferul informaţiilor de la un calculator la altul.

Adevarat

 Fals

c. Topologia fizică a unei reţele se referă la configuraţiile mediilor de transmisie, a calculatoarelor şi perifericelor. 93

 Adevarat

 Fals

d. În topologia magistrală (Bus) fiecare calculator are o singură conexiune direct legată la un hub sau un concentrator.  Adevarat

 Fals

Răspuns corect: În topologia magistrală (Bus) calculatoarele sunt conectate în linie. e. O topologie Bus în care cele două capete sunt conectate, formează o topologie de tip

inel .

 Adevarat

 Fals

Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre topologii de reţele sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător. Exercitiul 16 Tipul exerciţiului: item cu alegere multiplă Enunţ: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect. 1. Topologia Star-Bus a) este utilizată când numărul de utilizatori care accesează datele este foarte mare b) este o reţea obţinută prin interconectarea mai multor hub-uri cu ajutorul topologiei de tip bus, hub-uri ce au conectate la porturile lor calculatoare în topologie de tip stea c) este utilizată atunci când traficul este sensibil la timpii de întârziere (fişiere audio sau video) d) filtrează traficul de reţea între segmentele unui LAN 2. Topologia Star-Ring a) detectează erorile din reţea b) contribuie la îmbunătăţirea fluxului de date prin limitarea cadrelor numai la segmentul de care aparţin. c) este o reţea de tip stea (fizic) dar care se comportă ca o topologie în inel (logic). 94

d) cablarea presupune existenţa unui cablu, de regulă coaxial, fără nici un dispozitiv de amplificare a semnalului 3. Topologia Mesh (plasă) a) este cel mai des utilizată b) instalarea ca şi reconfigurarea unei astfel de reţele sunt operaţii care nu depind de numărul calculatoarelor. c) un defect la o staţie duce la întreruperea reţelei d) fiecare calculator are propria lui legătură la fiecare dintre calculatoarele prezente, având dreptul de a transmite liber la orice destinaţie (în afară de momentul în care primeşte date)

Instrucţiuni pentru elevi Orice eventual răspuns greşit se încercuieşte şi se taie cu un X. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 1 puncte din oficiu şi 3 puncte pentru fiecare răspuns corect. Barem de corectare şi notare: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect. 1. Topologia Star-Bus a) este utilizată când numărul de utilizatori care accesează datele este foarte mare b) este o reţea obţinută prin interconectarea mai multor hub-uri cu ajutorul topologiei de tip bus, hub-uri ce au conectate la porturile lor calculatoare în topologie de tip stea c) este utilizată atunci când traficul este sensibil la timpii de întârziere (fişiere audio sau video) d) filtrează traficul de reţea între segmentele unui LAN Răspuns corect b) 2. Topologia Star-Ring a) detectează erorile din reţea b) contribuie la îmbunătăţirea fluxului de date prin limitarea cadrelor numai la segmentul de care aparţin. 95

c) este o reţea de tip stea (fizic) dar care se comportă ca o topologie în inel (logic). d) cablarea presupune existenţa unui cablu, de regulă coaxial, fără nici un dispozitiv de amplificare a semnalului Răspuns corect c) 3. Topologia Mesh (plasă) a) este cel mai des utilizată b) instalarea ca şi reconfigurarea unei astfel de reţele sunt operaţii care nu depind de numărul calculatoarelor. c) un defect la o staţie duce la întreruperea reţelei d) fiecare calculator are propria lui legătură la fiecare dintre calculatoarele prezente, având dreptul de a transmite liber la orice destinaţie (în afară de momentul în care primeşte date) Răspuns corect d) Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre tipurile topologice sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător. Exercitiul 17 Tipul exerciţiului: item cu alegere multiplă Enunţ: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie literele corespunzătoare răspunsului corect. 1. Avantajele topologiei de tip bus sunt: a) încărcare prea mare a reţelei conduce la micşorarea vitezei de transmisie b) este simplă, foarte eficientă în reţele mici, uşor de utilizat c) un calculator central transmite datele la toate calculatoarele din reţea d) este foarte uşor de extins, folosind repetoare 2. Dezavantajele topologiei de tip stea sunt: a) fiabilitatea reţelei este dictată de fiabilitatea hub-ului; defectarea acestuia face ca întreaga reţea să se blocheze b) defectul apărut la nivelul unui calculator nu afectează funcţionarea reţelei 96

c) multe reţele de tip stea necesită un echipament special pentru retransmiterea prin broadcast sau comutaţie a traficului d) introducerea ca şi scoaterea unui calculator se poate face uşor, fără a deranja restul reţelei; 3. Avantajele topologiei inel sunt: a) defectarea unui calculator afectează funcţionarea întregii reţele b) introducerea sau scoaterea unui echipament din reţea se poate face numai cu întreruperea temporară a reţelei c) atunci când sunt multe solicitări, reţeaua continuă să funcţioneze, mai lent, dar nu se întrerupe d) toate calculatoarele au acces în mod egal la mediul de transmisie

Instrucţiuni pentru elevi Orice eventual răspuns greşit se încercuieşte şi se taie cu un X. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 1 punct din oficiu şi 2,5 puncte pentru fiecare răspuns corect(în cadrul unui item pentru un răspuns corect se acordă 1,75 puncte. Ex: dacă la itemul 1 raspunsul dat de elev este a),b) şi răspunsurile corecte sunt b),d) se acordă 1,75 puncte). Barem de corectare şi notare: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie literele corespunzătoare răspunsului corect. 1. Avantajele topologiei de tip bus sunt: a) încărcare prea mare a reţelei conduce la micşorarea vitezei de transmisie b) este simplă, foarte eficientă în reţele mici, uşor de utilizat c) un calculator central transmite datele la toate calculatoarele din reţea d) este foarte uşor de extins, folosind repetoare Răspunsuri corecte b),d) 2. Dezavantajele topologiei de tip stea sunt: a) fiabilitatea reţelei este dictată de fiabilitatea hub-ului; defectarea acestuia face ca întreaga reţea să se blocheze b) defectul apărut la nivelul unui calculator nu afectează funcţionarea reţelei 97

c) multe reţele de tip stea necesită un echipament special pentru retransmiterea prin broadcast sau comutaţie a traficului d) introducerea ca şi scoaterea unui calculator se poate face uşor, fără a deranja restul reţelei; Răspunsuri corecte a),c) 3. Avantajele topologiei inel sunt: a) defectarea unui calculator afectează funcţionarea întregii reţele b) introducerea sau scoaterea unui echipament din reţea se poate face numai cu întreruperea temporară a reţelei c) atunci când sunt multe solicitări, reţeaua continuă să funcţioneze, mai lent, dar nu se întrerupe d) toate calculatoarele au acces în mod egal la mediul de transmisie Răspunsuri corecte c),d) Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre avantajele şi dezavantajele pe care le prezintă diferitele tipuri topologice sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător. Exercitiul 18 Tipul exerciţiului: ITEM DE ASOCIERE Enunţ: Asociaţi numerele din coloana 1 cu literele din coloana 2.

Coloana 1 1

Star-Ring

Coloana 2 A

98

2

Mesh (plasă)

B

3

Bus (magistrală)

C

4

Star-Bus

D

5

Ring (inel)

E

6

Star(stea)

F

G

Instrucţiuni pentru elevi Orice eventual răspuns greşit se încercuieşte şi se taie cu un X. Asociaţi numărul echipamentului de reţea cu litera corespunzătoare rolului/funcţiei. Ex: 1-E Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 1punct din oficiu şi 1,5 puncte pentru fiecare asociere corectă. Barem de corectare şi notare: Asocierile corecte sunt: 1-E,2-F,3-D,4-A,5-C,6-B

99

TEST SUMATIV 3 Evaluare sumativă a modulului COMPONENTE, CONCEPTE ŞI TEHNOLOGII DE REŢELE DE CALCULATOARE

Competenţe: -

Identifică componentele unei reţele de calculatoare Compară tipurile de reţea

Obiectivele evaluării: - să realizeze o reţea locală de două calculatoare - să configureze cele două calculatoare pentru a obţine o reţea - să realizeze o reţea wireless între două calculatoare Prezentarea Subiectului Acest subiect va fi utilizat ca o componentă a unei evaluări sumative a modulului. Tipul subiectului: Probă practică Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Subiectul poate fi rezolvat în laboratorul de informatică, cu materiale ajutătoare, cu sprijinul profesorului. Fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele subiectului şi se vor grupa câte 2-3 pentru a rezolva subiectul.

Timp de lucru: 60 minute

Exercitiul 1 Tipul exerciţiului: probă practică Enunţ: Realizează (în 4 paşi) o reţea de două calculatoare care au plăci de reţea LAN şi seteazăle astfel încât informaţiile de pe unul din ele să se vadă şi pe celălalt. Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvarea acestui exerciţiu vă puteţi organiza în grupuri, câte 2-3 elevi. Puteţi folosi ca material ajutător materialele de învăţare puse la dispoziţie. 100

Criteriile de evaluare şi notare 1 punct din oficiu Pentru Pasul 1 se acordă 2,5puncte. Pentru Pasul 2 se acordă 2,5 puncte. Pentru Pasul 3 se acordă 2 puncte. Pentru Pasul 4 se acordă 2 puncte. Instrucţiuni pentru evaluatori Profesorul evaluator va utiliza o listă de verificare în care va cuantifica gradul de realizare a sarcinilor primite de elevi. Pentru Pasul 1 se acordă 2,5 puncte Pasul 1: Pe Calculatorul 1 dai click dreapta pe My Network Places şi alegi Properties. Dai click dreapta pe Local Area Connection şi alegi Properties. În fereastra nou apărută dai un singur click pe Internet Protocol TCP/IP. Alegi optiunea Properties de sub Internet Protocol TCP/IP (in timp ce e selectat Internet Protocol TCP/IP). Bifezi căsuţa Use the following IP address apoi în câmpul IP Address introduci valoarea 192.168.0.1 . În câmpul Subnet Mask introduci valoarea 255.255.255.0. Restul câmpurilor le laşi goale. Dai OK peste tot. Pentru Pasul 2 se acordă 2,5 puncte Pasul 2: Pe Calculatorul 2 repeţi pasul 1, cu singura deosebire că în câmpul IP Adress Introduci valoarea 192.168.0.2. Pentru Pasul 3 se acordă 2 puncte Pasul 3: Pe orice Folder care vrei să fie vizibil şi pentru celălalt calculator dai click dreapta şi bifezi Sharing and security . Dai click pe textul albastru cu If you understand... şi alegi Just Enable File Sharing. Bifezi apoi Share this folder şi dacă vrei ca celălalt calculator să aibă acces total (adică să poţi scrie informaţii în fişierele din acel folder), bifezi şi All full control. Pentru Pasul 4 se acordă 2 puncte Pasul 4: Ca să vezi în reţea, accesezi de pe Desktop My Network Places, apoi dai click din meniul din stânga pe View workgroup computers. Dacă nu ai My network places pe Desktop dai click dreapta pe Desktop şi Properties, apoi alegi din fereastra care se deschide de sus Desktop iar undeva jos apare un buton numit 101

Customize desktop, dai click pe el şi bifezi sub Desktop items căsuţa de lângă My network places. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de gradul de îndeplinire a sarcinilor, răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător. Exercitiul 2 Tipul exerciţiului: probă practică Enunţ: Realizează (în 4 paşi) o reţea wireless numită AD HOC între două calculatoare. Acest tip de reţea este eficient dacă vrei să transferi fişiere între două calculatoare, să te joci ceva în reţea sau să dai acces la Internet pe computerul unui musafir. Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvarea acestui exerciţiu vă puteţi organiza în grupuri, câte 2-3 elevi. Puteţi folosi ca material ajutător materialele de învăţare puse la dispoziţie. Criteriile de evaluare şi notare 2 puncte din oficiu Pentru Pasul 1 se acordă 2 puncte. Pentru Pasul 2 se acordă 2 puncte. Pentru Pasul 3 se acordă 2 puncte. Pentru Pasul 4 se acordă 2 puncte. Instrucţiuni pentru evaluatori Profesorul evaluator va utiliza o listă de verificare în care va cuantifica gradul de realizare a sarcinilor primite de elevi. Presupunem că pe unul dintre calculatoare rulează Windows Vista. Pentru configurarea celuilalt calculator se urmează paşii de mai jos: Pentru Pasul 1 se acordă 2 puncte Pasul 1: Intră în Control Panel şi deschide Network and Sharing Center. Pe paleta de opţiuni din stânga alege Set up a connection or network

102

Pentru Pasul 2 se acordă 2 puncte Pasul 2: Din listă alegi Set up a wireless ad hoc (computer-to-computer) network Pentru Pasul 3 se acordă 2 puncte Pasul 3: După ce treci şi de “pagina cu povestea” te întreabă cum se va numi reţeaua ta, îi dai un nume şi o parolă şi dacă vrei să mai utilizezi reţeaua pe viitor poţi bifa căsuţa Save this network. Notă: dacă al doilea computer rulează Windows XP sau alt sistem de operare alege WEP în loc de WPA2-Personal la Security type ca să fii sigur că reţeaua va fi gasită, având în vedere că tehnologia WEP este mult mai răspandită decât WPA2Personal. Pentru Pasul 4 se acordă 2 puncte Pasul 4: Gata! Acum calculatorul configurat s-a deconectat de la reţeaua wireless la care era conectat (dacă era conectat la o reţea) şi îl aşteaptă pe celălalt să se conecteze la el. Celălalt va găsi reţeaua la Wireless Networks Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de gradul de îndeplinire a sarcinilor, răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător.

103

Modulul: MODELE DE REFERINŢĂ OSI ŞI TCP/IP

104

AUTORI: STĂNICĂ GIOVANNA – profesor, gradul I

COORDONATOR:

MARIANA CIOBANU – profesor, gradul I

CONSULTANŢĂ: VIOREL ŢIGĂNESCU – expert CNDIPT IOANA CÎRSTEA – expert CNDIPT ANGELA POPESCU – expert CNDIPT DANA STROIE – expert CNDIPT

105

Testul 1 Competenţa: Descrie modelul de referinţă OSI Obiectivele evaluării: • • •

să identifici rolul modelului OSI să identifici nivelurile modelului OSI să identifici funcţiile fiecărui nivel OSI

Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat atât singur, la sfârşitul temei Modelul OSI, cât şi ca o componentă a unei evaluări formative, pentru un grup de lecţii, sau sumative a modulului. Tipul testului: Probă scrisă (a3) Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate fi susţinut într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fără materiale ajutătoare sau sprijinul profesorului. Fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului şi va rezolva individual subiectul.

Timp de lucru: 30 minute Exerciţiul 1 Tipul exerciţiului: eseu structurat Enunţ: Se consideră următoarea afirmaţie: “Pe măsură ce companiile s-au dezvoltat a apărut nevoia de comunicare. Astfel s-au realizat noi reţele iar cele existente au fost extinse. Însă primele probleme care au apărut au fost cele legate de comunicarea între reţelele care foloseau echipamente diferite. „ a. De ce a fost creat modelul OSI? b. Ce înseamnă denumirea OSI şi la ce se referă open? c. Câte niveluri are modelul OSI? d. Ce înseamnă stratificare (layering)? e. Care este rolul modelului OSI? Exerciţiul 2 Tipul exerciţiului: item de asociere 106

Enunţ: Asociaţi fiecăreia dintre funcţiile descrise în coloana B câte un nivel din coloana A. Funcţia

Nivelul 1. Aplicaţie

A. Transformă formatul datelor pentru a asigura o interfaţă standard pentru nivelul aplicaţie

2. Prezentare

B. Furnizează servicii de reţea pentru aplicaţii

3. Sesiune

C. Asigură adresarea fizică si accesul la mediul de transport

4. Transport

D. Asigură transportul sigur şi menţine fluxul de date în reţea

5. Reţea

E. Asigură comunicarea între o aplicaţie locală şi una la distanţă

6. Legătură de date

F. Asigură adresarea logică şi selectarea căii de rutare

7. Fizic Exerciţiul 3 Tipul exerciţiului: item de completare Enunţ: Pentru fiecare item completaţi spaţiile libere cu termenii corespunzători. Nivelul n al unui calculator poate comunica cu nivelul n al altuia. Prin urmare, se spune că regulile folosite în comunicare se numesc ___________ de nivel n. În realitate datele nu sunt transmise de la nivelul n al unei maşini către nivelul n al alteia. În schimb, fiecare nivel realizează ___________ specifice asupra datelor şi le transmit nivelului ____________, până la nivelul ____________ unde se realizează schimbul efectiv de date. Doar din punct de vedere logic se poate vorbi de o "conversaţie" între ___________ a două maşini. Instrucţiuni pentru elevi Exerciţiul 1 Puteţi răspunde la aceste întrebări folosind propriile voastre cuvinte, nu contează ordinea în care abordaţi cerinţele, încrecaţi să abordaţi toate cerinţele. Exerciţiul 2 Pentru rezolvare, scrieţi fiecare funcţie şi apoi numele nivelului corespunzător. Ex. A – 1 107

Exerciţiul 3 Pentru rezolvare completaţi spaţiile libere cu termenii corespunzători. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din oficiu. Se acordă 90 puncte repartizate astfel: Exerciţiul 1 Se acordă 30 puncte astfel: câte 6 puncte pentru fiecare răspuns corect Exerciţiul 2 Se acordă 30 puncte astfel: câte 5 puncte pentru fiecare răspuns corect Exerciţiul 3 Se acordă 30 puncte astfel: câte 6 puncte pentru fiecare răspuns corect Barem: Exerciţiul 1 Sunt acceptate orice formulări asemănătoare cu cele de mai jos: a. Modelul a fost creat şi dezvoltat cu scopul de a crea o arhitectură cu un model de reţea abstract împărţit pe niveluri, şi un set de funcţii specifice fiecărui nivel. Prin standardizare se dorea obţinerea unui model de referinţă pe baza căruia toţi producătorii să poată construi echipamente compatibile b. OSI - Organizaţia Internaţională de Standardizare (International Organization for Standardization - ISO) a creat în 1984 un model ce se numeşte Modelul de referinta OSI (Open Systems Interconnect). Termenul de Open, din denumirea modelului, semnifică faptul că utilizarea standardelor este publică şi gratuită spre deosebire de sistemele “proprietar” a căror folosire trebuie licenţiată de firma care le-a produs şi distribuit. c. Modelul OSI are 7 niveluri d. Fiecare nivel are funcţii specifice, realizând

împreună comunicarea în reţea.

Această separare a funcţiilor într-o reţea se numeste stratificare (layering). e. Modelul de referinţă OSI permite vizualizarea traseului parcurs de informaţii sau pachete de date, de la un program de aplicaţii (de tipul documentelor, foilor de calcul tabelar, bazelor de date, prezentărilor etc.) la un alt program de aplicaţii

108

localizat într-un alt computer din reţea, chiar dacă expeditorul şi destinatarul fac parte din reţele cu topologii diferite, cu tipuri diferite de medii. Exerciţiul 2 A-2 B-1 C-6 D-4 E-3 F-5 Exerciţiul 3 Pentru fiecare item completaţi spaţiile libere cu termenii corespunzători. Nivelul n al unui calculator poate comunica cu nivelul n al altuia. Prin urmare, se spune că regulile folosite în comunicare se numesc protocoale de nivel n. În realitate datele nu sunt transmise de la nivelul n al unei maşini către nivelul n al alteia. În schimb, fiecare nivel realizează prelucrările specifice asupra datelor şi le transmit nivelului inferior, până la nivelul fizic unde se realizează schimbul efectiv de date. Doar din punct de vedere logic se poate vorbi de o "conversaţie" între nivelurile a două maşini. Instrucţiuni pentru evaluatori Exerciţiul 1 Pentru fiecare răspuns corect, indiferent de formulare sau formatul de scriere se va acorda punctajul prevăzut în barem. Exerciţiul 2 Pentru fiecare asociere corectă se va acorda punctajul prevăzut în barem. Exerciţiul 3 Răspunsurile aşteptate sunt termeni consacraţi astfel încât orice alt răspuns este incorect. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre modelul OSI. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător.

109

Testul 2 Competenţa: Descrie modelul de referinţă OSI Obiectivele evaluării: • • •

să defineşti noţiunea de Protocol să defineşti noţiunea de Încapsulare să identifici paşii procesului de conversie a datelor

Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat atât singur, la sfârşitul temei Încapsularea, cât şi ca o componentă a unei evaluări formative, pentru un grup de lecţii, sau sumative a modulului. Tipul testului: Probă scrisă (a4) Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate fi susţinut într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fără materiale ajutătoare sau sprijinul profesorului. Fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului şi va rezolva individual subiectul.

Timp de lucru: 20 minute Exerciţiul 1 Tipul exerciţiului: item de asociere Enunţ: Asociaţi fiecărui protocol din coloana A câte un rol din coloana B. Protocol 1. FTP 2. HTTP 3. TELNET 4. SSH

Rol A. Atribuirea dinamica de adrese IP echipamentelor de reţea B. Aplicaţii web (prezentare, baze de date etc.) C. Standard pentru transmiterea e-mail-urilor D. Transmitere securizată a datelor

5. DHCP

E. Transfer de fişiere

6. IMAP SI POP

F. Terminale virtuale

7. DNS 8. SMTP

G. Protocoale folosite de clienţii locali de email de preluare a e-mail-urilor de pe servere de email H. Administrare şi monitorizare I. Translatarea numelor în adrese IP 110

Exerciţiul 2 Tipul exerciţiului: item cu alegere duală Enunţ: Stabiliţi pentru fiecare afirmaţie dacă este adevărată sau falsă. a) Adăugarea headerului de strat 5 are ca rezultat ceea ce numim un cadru (frame).  Adevărat

 Fals

b) Segmentarea datelor se face la nivelul 4  Adevărat

 Fals

c) Adaugarea adreselor de reţea se face pe nivelul 3  Adevărat

 Fals

d) Construirea datelor se face la nivelurile 1,2,3.  Adevărat

 Fals

e) Convertirea în biti pentru transmitere se face la nivelul transport.  Adevărat

 Fals

f) Prin adaugarea unui header rezulta ceea ce numim pachet.  Adevărat

 Fals

Instrucţiuni pentru elevi Exerciţiul 1 Pentru rezolvare, scrieţi fiecare număr şi apoi litera corespunzătoare. Ex. 1 – A Exerciţiul 2 Pentru rezolvare bifaţi cu x varianta corectă. Exemplu : Un set de reguli ce trebuiesc respectate formează un protocol.

 Adevarat

 Fals

Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 3 puncte din oficiu. Celelate 7 puncte sunt repartizate astfel: Exerciţiul 1 111

Se acordă : 4 puncte, câte 0,5 puncte pentru fiecare răspuns corect Exerciţiul 2 Se acordă : 3 puncte, câte 0,5 puncte pentru fiecare răspuns corect Barem: Exerciţiul 1 1–E 2–B 3–F 4–D 5–A 6–G 7–I 8–H Exerciţiul 2 Pentru fiecare item scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect. a. fals b. adevarat c. adevarat d. fals e. fals g. adevarat Instrucţiuni pentru evaluatori Pentru fiecare răspuns corect, indiferent de formulare sau formatul de scriere se va acorda punctajul prevăzut în barem. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre nivelurile OSI. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător.

112

Testul 3 Competenţa: Descrie modelul de referinţă OSI Obiectivele evaluării: • • •

să identifici rolul modelului OSI să identifici nivelurile modelului OSI să identifici funcţiile fiecărui nivel OSI

Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat atât singur, la sfârşitul temei Funcţiile modelului OSI, cât şi ca o componentă a unei evaluări formative, pentru un grup de lecţii, sau sumative a modulului. Tipul testului: Probă scrisă (a4) Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate fi susţinut într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fără materiale ajutătoare sau sprijinul profesorului. Fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului şi va rezolva individual subiectul.

Timp de lucru: 20 minute Exerciţiul 1 Tipul exerciţiului: item cu alegere multiplă Enunţ: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect. 1. Model de referinţă compus din 7 nivele a) ISO b) TCP/IP c) OSI d) HTTP 2. Un protocol este: a) un set de reguli pe care fiecare calculator nu trebuie să-l respecte pentru a comunica cu un altul b) un set de reguli care trebuie instalat pe fiecare calculator c) un set de reguli pe care fiecare calculator il are instalat automat d) un set de reguli pe care fiecare calculator trebuie să-l respecte pentru a comunica cu un altul 113

3. Nivel al modelului OSI care asigura transmisia binară a datelor: a) Fizic b) Rețea c) Transport d) Aplicație 4. Nivelul Sesiune al modelului OSI: a) asigură transportul sigur şi menține fluxul de date în rețea b) asigură adresarea fizică şi accesul la mediul de transport c) asigură comunicarea între o aplicație locală şi una la distanță d) asigură adresarea logică şi selectarea căii de routare 5. Nivel OSI a cărui funcție este de a transforma formatul datelor pentru a asigura o interfață standard pentru nivelul Aplicație: a) Prezentare b) Fizic c) Sesiune d) Legătură de date 6. Telnet este un protocol folosit pentru: a) transmitere securizată a datelor b) terminale virtuale c) transmiterea e-mail-urilor d) aplicaţii web 7. DHCP (Dynamic Host Configuration Protocol) este un protocol folosit pentru: a) translatarea numelor în adrese IP b) administrare şi monitorizare c) transmitere securizată a datelor d) atribuirea dinamica de adrese IP echipamentelor de reţea 8. Standardul folosit pentru transmiterea e-mail-urilor este: a) SNMP b) SMTP c) SSH d) http 9. ADSP, NetBEUI, NetBIOS sunt protocoale ale nivelului: a) Sesiune b) Rețea c) Internet d) Transport 114

Instrucţiuni pentru elevi Orice eventual răspuns greşit se încercuieşte şi se taie cu un X şi se înlocuieşte cu răspunsul considerat corect. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 1 punct din oficiu. Se acordă : 9 puncte pentru fiecare răspuns corect. Barem: 1. c 2. d 3. a 4. c 5. a 6. b 7. d 8. b 9. a Instrucţiuni pentru evaluatori Pentru fiecare răspuns corect, indiferent de formulare sau formatul de scriere se va acorda punctajul prevăzut în barem. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre nivelurile OSI. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător.

115

Testul 4 Competenţa: Prezintă modelul TCP/IP Obiectivele evaluării: • • •

să identifici rolul modelului TCP/IP să denumeşti nivelurile modelului TCP/IP să ordonezi logic nivelurile modelului TCP/IP

Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat atât singur, la sfârşitul temei Modelul TCP IP, cât şi ca o componentă a unei evaluări formative, pentru un grup de lecţii, sau sumative a modulului. Tipul testului: Probă scrisă (a4) Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate fi susţinut într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fără materiale ajutătoare sau sprijinul profesorului. Fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului şi va rezolva individual subiectul.

Timp de lucru: 20 minute Exerciţiul 1 Tipul exerciţiului: item cu alegere multiplă Enunţ: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect. 1. Modelul TCP/IP are: a) 7 nivele b) 5 nivele c) 4 nivele d) 6 nivele 2. Protocolul TCP/IP are avantajul că: a) nu depinde de configuraţia hardware, de mediile de transmisie, şi este suportat de majoritatea sistemelor de operare. b) transmiterea pachetelor IP se face direct între programele de aplicaţie c) depinde de configuraţia hardware, de mediile de transmisie, şi este suportat de majoritatea sistemelor de operare. d) nu depinde de configuraţia hardware dar depinde de mediile de transmisie şi nu este suportat de majoritatea sistemelor de operare.

116

3. Nivelul din cadrul modelului TCP/IP care oferă servicii de reţea aplicaţiilor utilizator cum ar fi browserele web, programele de e-mail, terminalul virtual (TELNET), transfer de fişiere (FTP) este nivelul: a) Acces rețea b) Aplicaţie c) Transport d) Internet 4. Nivelul care se ocupă cu tehnologiile LAN şi WAN este nivelul: a) Sesiune b) Transport c) Acces rețea d) Internet 5. Protocolul specific care guvernează nivelul Internet se numeşte: a) IP b) RIP c) ARP d) ICMP Instrucţiuni pentru elevi Orice eventual răspuns greşit se încercuieşte şi se taie cu un X şi se înlocuieşte cu răspunsul considerat corect. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă : 10 puncte, câte 2 puncte pentru fiecare răspuns corect. Barem: 1. c 2. a 3. b 4. c 5. a Instrucţiuni pentru evaluatori Pentru fiecare răspuns corect, indiferent de formulare sau formatul de scriere se va acorda punctajul prevăzut în barem. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre nivelurile TCP/IP. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător.

117

Testul 5 Competenţa: Prezintă modelul TCP/IP Obiectivele evaluării: • • •

să identifici rolul modelului TCP/IP să denumeşti nivelurile modelului TCP/IP să ordonezi logic nivelurile modelului TCP/IP

Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat atât singur, la sfârşitul temei Modelul TCP IP, cât şi ca o componentă a unei evaluări formative, pentru un grup de lecţii, sau sumative a modulului. Tipul testului: Probă scrisă (a3) Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate fi susţinut într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fără materiale ajutătoare sau sprijinul profesorului. Fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului şi va rezolva individual subiectul.

Timp de lucru: 30 minute Exerciţiul 1 Tipul exerciţiului: eseu structurat Enunţ: Se consideră următoarea afirmaţie: “ Modelul de referinţă TCP/IP şi stiva protocolului TCP/IP (TCP/IP protocol stack) au făcut posibilă comunicarea între două computere aflate în oricare parte a lumii, cu viteza luminii. „ a. De ce a fost creat modelul TCP/IP? b. Ce înseamnă TCP si IP? c. Câte niveluri are modelul TCP/IP? d. Care este rolul TCP? e. Care este rolul IP? Exerciţiul 2 Tipul exerciţiului: item de asociere 118

Enunţ: Asociaţi fiecăreia dintre funcţiile descrise în coloana B câte un nivel din coloana A. Funcţia

Nivelul

A. Nivelul administrează transmisia de date de la un computer la altul, asigurând calitatea serviciului de comunicare, siguranţa liniei de transport, controlul 1. Aplicaţie

fluxului şi detecţia şi corecţia erorilor. Una dintre funcţiile acestui nivel este de a împărţi datele în segmente mai mici pentru a fi transportate uşor prin reţea. B. Acest strat se ocupă cu toate serviciile pe care le necesită un pachet IP pentru a realiza o legatură

2. Transport

fizică, incluzând şi detalii legate de tehnologiile LAN şi WAN, de medii de transmisie, adică ceea ce fac nivelurile OSI Legătură de date şi Fizic. C. Nivelul oferă servicii de reţea aplicaţiilor utilizator

3. Internet

cum ar fi browserele web, programele de e-mail, terminalul virtual (TELNET), transfer de fişiere (FTP). D. Rolul nivelului este de a trimite pachete de la sursă spre reţeaua internetwork (dintre reţele) şi de a

4. Acces Retea

controla sosirea lor la destinaţie indiferent de traseul sau reţelele traversate până la destinaţie. Protocolul specific care guvernează acest nivel se numeşte IP.

Exerciţiul 3 Tipul exerciţiului: item de completare Enunţ: Pentru fiecare item completaţi spaţiile libere cu termenii corespunzători. Nivelul _____________ implică două protocoale _____________ şi protocolul _____________ .

capăt-la-capăt:

protocolul

TCP este un protocol sigur orientat pe _____________ care permite ca un flux de octeţi trimişi de pe o maşină să ajungă fără erori pe orice altă maşină din reţea. Instrucţiuni pentru elevi Exerciţiul 1 119

Puteţi răspunde la aceste întrebări folosind propriile voastre cuvinte, nu contează ordinea în care abordaţi cerinţele, încrecaţi să abordaţi toate cerinţele. Exerciţiul 2 Pentru rezolvare, scrieţi fiecare număr şi apoi litera corespunzătoare. Ex. 1 – A Exerciţiul 3 Pentru rezolvare completaţi spaţiile libere cu termenii corespunzători. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 1 punct din oficiu. Se acordă 9 puncte repartizate astfel: Exerciţiul 1 Se acordă 5 puncte astfel: câte 1 punct pentru fiecare răspuns corect Exerciţiul 2 Se acordă 2 puncte astfel: câte 0,5 puncte pentru fiecare răspuns corect Exerciţiul 3 Se acordă 2 puncte astfel: câte 0,5 puncte pentru fiecare răspuns corect Barem: Exerciţiul 1 Sunt acceptate orice formulări asemănătoare cu cele de mai jos: a. De ce a fost creat modelul TCP/IP? Modelul TCP/IP a fost conceput pentru a oferi o referinţă pentru dezvoltarea de protocoale compatibile. b. Ce inseamna TCP si IP? TCP = Tranmission Control Protocol IP = Internet Protocol c. Cate niveluri are modelul TCP/IP? 4 d. Care este rolul TCP? TCP are rolul de împărţire a datelor în pachete

şi asigură transmiterea corectă a

mesajelor între computere. Pachetele sunt numerotate, putându-se verifica primirea lor în 120

forma în care au fost transmise şi reconstituirea mesajelor lungi, formate din mai multe pachete. e. Care este rolul IP? IP asigură livrarea pachetelor numai dacă în funcţionarea reţelelor nu apar erori. Dacă un mesaj este prea lung, IP cere fragmentarea lui în mai multe pachete. Transmiterea pachetelor IP se face între calculatoare gazdă şi nu direct între programele de aplicaţie. Exerciţiul 2 1–C 2–A 3–D 4–B Exerciţiul 3 Pentru fiecare item completaţi spaţiile libere cu termenii corespunzători. Nivelul Transport implică două protocoale capăt-la-capăt: transmisiei şi protocolul datagrama al utilizatorului (UDP)

protocolul de control al

TCP este un protocol sigur orientat pe conexiune care permite ca un flux de octeţi trimişi de pe o maşină să ajungă fără erori pe orice altă maşină din reţea. Instrucţiuni pentru evaluatori Exerciţiul 1 Pentru fiecare răspuns corect, indiferent de formulare sau formatul de scriere se va acorda punctajul prevăzut în barem. Exerciţiul 2 Pentru fiecare asociere corectă se va acorda punctajul prevăzut în barem. Exerciţiul 3 Răspunsurile aşteptate sunt termeni consacraţi astfel încât orice alt răspuns este incorect. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre modelul TCP/IP. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător.

121

Testul 6 Competenţa: Compară modelele OSI şi TCP/IP Obiectivele evaluării: •

să identifici asemănările şi diferenţele dintre cele două modele

Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat la începutul lecţiei, ca reactualizare a cunoştinţelor necesare insuşirii noilor noţiuni. Tipul testului: Probă orală (a1) Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate fi susţinut într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, întrebările sunt adresate de profesor şi tot acesta alege şi elevii care vor răspunde. Discuţia este dirijată de profesor. Timp de lucru: 15 minute Exerciţiu Tipul exerciţiului: întrebări cu răspuns scurt Enunţ: Răspundeţi la următoarele întrebări a) Descrieţi pe scurt rolurile celor 7 niveluri ale modelului OSI. b) Descrieţi pe scurt rolurile celor 4 niveluri ale modelului TCP/IP. c) Descrieţi avantajele oferite de împărţirea reţelelor în niveluri. d) Descrieţi asemănările dintre modelele OSI şi TCP/IP e) Descrieţi deosebirile dintre modelele OSI şi TCP/IP.

Instrucţiuni pentru elevi Puteţi răspunde la aceste întrebări folosind propriile voastre cuvinte, nu contează ordinea în care abordaţi cerinţele, încercaţi să abordaţi toate cerinţele. 122

Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte astfel: a) 3 puncte b) 2 puncte c) 1 puncte d) 2 puncte e) 2 puncte

Barem: a. Rolurile nivelurilor modelului OSI sunt: 1. Aplicaţie Furnizează servicii de reţea pentru aplicaţii 2. Prezentare Transformă formatul datelor pentru a asigura o interfaţă standard pentru nivelul aplicaţie 3. Sesiune Asigură comunicarea între o aplicaţie locală şi una la distanţă 4. Transport Asigură transportul sigur şi menţine fluxul de date în reţea 5. Reţea Asigură adresarea logică şi selectarea căii de rutare 6. Legătură de date Asigură adresarea fizică si accesul la mediul de transport 7- Fizic Asigură transmisia binară a datelor b. Rolurile nivelurilor modelului TCP/IP sunt: 1. Aplicatie Nivelul oferă servicii de reţea aplicaţiilor utilizator cum ar fi browserele web, programele de e-mail, terminalul virtual (TELNET), transfer de fişiere (FTP). 2. Transport Nivelul administrează transmisia de date de la un computer la altul, asigurând calitatea serviciului de comunicare, siguranţa liniei de transport, controlul fluxului şi detecţia şi corecţia erorilor. Una dintre funcţiile acestui nivel este de a împărţi datele în segmente mai mici pentru a fi transportate uşor prin reţea. 3. Internet 123

Rolul nivelului este de a trimite pachete de la sursă spre reţeaua internetwork (dintre reţele) şi de a controla sosirea lor la destinaţie indiferent de traseul sau reţelele traversate până la destinaţie. Protocolul specific care guvernează acest nivel se numeşte IP. 4. Acces retea Acest strat se ocupă cu toate serviciile pe care le necesită un pachet IP pentru a realiza o legatură fizică, incluzând şi detalii legate de tehnologiile LAN şi WAN, de medii de transmisie, adică ceea ce fac nivelurile OSI Legătură de date şi Fizic. c. Avantajele oferite de împărţirea reţelelor în niveluri sunt: •

Standardizarea componentelor reţelelor, permiţând astfel crearea acestora de către diversi producători.

•

Permiterea comunicării între tipuri diferite de componente software şi hardware.

•

Previne ca schimbările apărute într-un nivel să nu afecteze celelalte niveluri, permiţând astfel dezvoltarea rapidă a acestora.

•

Fenomenul de comunicare în reţea este descompus în părţi mai mici şi implicit mai simple.

•

Comunicarea prin reţea devine mai puţin complexă, înţelegerea şi învăţarea modului în care informaţia este trimisă şi primită devenind mai uşor de făcut.

d. Asemănări •

Ambele au niveluri

•

Ambele au nivelul aplicaţiei, deşi fiecare conţine servicii diferite

•

Ambele au nivelurile reţelei şi transportului comparabile

•

Ambele folosesc tehnologia de tip packet switching (nu cea circuit switching)

•

Administratorii de reţea trebuie să le cunoască pe amândouă

e. Deosebiri •

TCP/IP combină în nivelul său Aplicaţie (4) nivelele Aplicaţie (7), Prezentare (6) şi Sesiune (5) din modelul OSI.

•

TCP/IP combină nivelul Legătură de date (2) şi nivelul Fizic (2) din modelul OSI într-un singur nivel numit Acces Reţea (1).

•

TCP/IP pare a fi mai simplu deoarece are mai puţine niveluri.

•

Protocoalele TCP/IP reprezintă standardele pe baza cărora s-a dezvoltat Internetul.

124

•

Reţelele tipice nu sunt construite pe baza protocoalelor OSI, deşi modelul OSI este considerat ca ghid.

•

TCP / IP foloseşte protocolul UDP care nu garantează întotdeauna livrarea de pachete precum face nivelul transport din modelul OSI.

•

Un specialist va folosi modelul OSI, dar şi protocoalele TCP/IP. Va privi protocolul TCP ca pe un protocol al nivelului Transport (4) din modelul OSI, IP ca pe un protocol al nivelului Reţea

(3) din modelul OSI, şi Ethernet ca o tehnologie a

nivelelor Legătură de date şi Fizic (2 şi 1) din modelul OSI. Instrucţiuni pentru evaluatori Pentru fiecare răspuns corect, indiferent de formulare sau formatul de scriere se va acorda punctajul prevăzut în barem. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre modelul OSI şi TCP/IP. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător.

125

Testul 7 Competenţa: Compară modelele OSI şi TCP/IP Obiectivele evaluării: •

să identifici asemănările şi diferenţele dintre cele două modele

Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat atât singur, la sfârşitul temei Comparaţie între modelul OSI si TCP IP, cât şi ca o componentă a unei evaluări formative, pentru un grup de lecţii, sau sumative a modulului. Tipul testului: Probă scrisă (a4) Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate fi susţinut într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fără materiale ajutătoare sau sprijinul profesorului. Fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului şi va rezolva individual subiectul.

Timp de lucru: 20 minute Exerciţiu Tipul exerciţiului: item cu alegere multiplă Enunţ: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect. 1. Nivelul Aplicație al modelului TCP/IP combină urmatoarele 3 nivele din modelul OSI: a)

Transport, Prezentare, Sesiune

b)

Aplicație, Prezentare, Sesiune

c)

Aplicație, Prezentare, Rețea

d)

Aplicație, Fizic, Sesiune

2. Nivelele Legătură de date şi Fizic din modelul OSI se combină în modelul TCP/IP şi formează nivelul: a)

Aplicație

b)

Transport

c)

Internet 126

d) 3.

4.

Acces rețea

Nivelul Internet din modelul TCP/IP corespunde în modelul OSI nivelului: a)

Rețea

b)

Aplicație

c)

Transport

d)

Legătură de date

Reţelele tipice a)

sunt construite pe baza protocoalelor OSI

b)

nu sunt construite pe baza protocoalelor TCP/IP

c)

nu sunt construite pe baza protocoalelor OSI

d)

sunt construite pe baza protocoalelor SIO

5. Care din următoarele afirmații nu este o asemănare între modele OSI şi TCP/IP: a)

Ambele au nivelul aplicaţiei, deşi fiecare conţine servicii diferite

b)

Ambele au nivelurile reţelei şi transportului comparabile

c)

Ambele folosesc tehnologia de tip packet switching

d)

Ambele folosesc tehnologia de tip circuit switching

Instrucţiuni pentru elevi Orice eventual răspuns greşit se încercuieşte şi se taie cu un X şi se înlocuieşte cu răspunsul considerat corect. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte, câte 2 puncte pentri fiecare răspuns corect. Barem: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect. 1. b 2. d 3. a 4. c 5. d Instrucţiuni pentru evaluatori Pentru fiecare răspuns corect, indiferent de formulare sau formatul de scriere se va acorda punctajul prevăzut în barem. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării 127

În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre modelul OSI şi TCP/IP. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător.

128

TEST SUMATIV 1 Evaluare sumativă a modulului

MODELE DE REFERINŢĂ OSI ŞI TCP/IP Competenţe: •

Descrie modelul de referinţă OSI

•

Prezintă modelul TCP/IP

•

Compară modelele OSI şi TCP/IP

Obiectivele evaluării - să identifice corect nivelurile OSI - să asocieze protocoalele cu nivelurile corespunzătoare din modelul OSI - să identifice corect rolurile fiecarui model OSI Prezentarea testului Acest test va fi utilizat ca o componentă a unei evaluări sumative a modulului.

Subiectul I Tipul Subiectului: Probă scrisă Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate fi susţinut într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fără materiale ajutătoare sau sprijinul profesorului. Fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului şi va rezolva individual subiectul. Timp de lucru: 20 minute Exerciţiul 1 Tipul exerciţiului: itemi cu alegere duală Enunţ: Stabiliţi pentru fiecare afirmaţie dacă este adevărată sau falsă. a. La nivelul TRANSPORT din modelul OSI datele se numesc pachete.  Adevarat

 Fals

b. Nivelul PREZENTARE transforma formatul datelor pentru a asigura o interfata standard pentru nivelul superior.  Adevarat

 Fals

c. Protocolul ARP se regaseste la nivelul SESIUNE. 129

 Adevarat

 Fals

d. Nivelul FIZIC transforma cadrele in biti pentru a putea fi transmisi prin mediul de comunicare.  Adevarat

 Fals

Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvare bifaţi cu x varianta corectă. Exemplu : Modelul OSI are 7 niveluri.

 Adevarat

 Fals

Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 2 puncte din oficiu. Celelalte 8 puncte se repartizează astfel: pentru fiecare răspuns corect se acordă 2 puncte. Barem: Stabiliţi pentru fiecare afirmaţie dacă este adevărată sau falsă. a. La nivelul TRANSPORT din modelul OSI datele se numesc pachete.  Adevarat

 Fals

Răspuns corect: SEGMENTE

b. Nivelul PREZENTARE transforma formatul datelor pentru a asigura o interfata standard pentru nivelul superior.

 Adevarat

 Fals

c. Protocolul ARP se regaseste la nivelul SESIUNE.  Adevarat

 Fals

Răspuns corect: REŢEA

d. Nivelul FIZIC transforma cadrele in biti pentru a putea fi transmisi prin mediul de comunicare.

 Adevarat

 Fals

Instrucţiuni pentru evaluatori Pentru fiecare răspuns corect se vor acorda 2 puncte.

Exerciţiul 2 Tipul exerciţiului: itemi cu alegere multiplă Enunţ: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect. 130

1. Protocoalele TCP/IP de la nivelul REŢEA sunt: a) FTP, TCP, IP, INTERNET b) INTERNET, UDP, DNS c) INTERNET, LAN, WAN d) INTERNET, DNS, IP, LAN 2. Nivelul APLICAŢIE din modelul TCP/IP corespunde în modelul OSI cu: a) APLICAŢIE , PREZENTARE, TRANSPORT b) APLICAŢIE, PREZENTARE, SESIUNE c) APLICAŢIE,SESIUNE, TRANSPORT d) PREZENTARE, APLICAŢIE, REŢEA 3. Un protocol este: a) un set de reguli pe care fiecare calculator comunica cu un altul

nu trebuie să-l respecte pentru a

b) un set de reguli care trebuie instalat pe fiecare calculator c) un set de reguli pe care fiecare calculator il are instalat automat d) un set de reguli pe care fiecare calculator trebuie să-l respecte pentru a comunica cu un altul 4. Nivelul Sesiune al modelului OSI: a) asigură transportul sigur şi menține fluxul de date în rețea b) asigură adresarea fizică şi accesul la mediul de transport c) asigură comunicarea între o aplicație locală şi una la distanță d) asigură adresarea logică şi selectarea căii de routare 5. Nivel OSI a cărui funcție este de a transforma formatul datelor pentru a asigura o interfață standard pentru nivelul Aplicație: a) Prezentare b) Fizic c) Sesiune d) Legătură de date Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvare scrieţi pe foaie litera corespunzătoare variantei corecte. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte, câte 2 puncte pentru fiecare răspuns corect. Barem: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect. 1. c 131

2. b 3. d 4. c 5. a Instrucţiuni pentru evaluatori Pentru fiecare răspuns corect se vor acorda 2 puncte.

Subiectul II Tipul Subiectului: Probă orală Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate fi susţinut într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fără materiale ajutătoare sau sprijinul profesorului. Fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului şi va răspunde oral la întrebări. Timp de lucru: 50 minute Exerciţiul 3 Tipul exerciţiului: itemi cu răspuns scurt Enunţ: Pentru fiecare item completaţi spaţiile libere cu termenii copespunzători. 1. Nivelul OSI care asigură adresarea fizică şi accesul la mediul de transport se numeşte ____________________ . 2. În comparaţie cu nivelul OSI, modelul TCP/IP are _______ niveluri. Nivelul cu numărul 2 (numerotat de jos în sus) se numeşte ____________________. 3. Nivelul _____________ implică două protocoale _____________ şi protocolul _____________ .

capăt-la-capăt:

protocolul

4. TCP este un protocol sigur orientat pe _____________ care permite ca un flux de octeţi trimişi de pe o maşină să ajungă fără erori pe orice altă maşină din reţea.

Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvare completaţi spaţiile libere cu termenii copespunzători. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 3 puncte din oficiu Se acordă 7 puncte astfel: Pentru fiecare răspuns corect se acordă câte 1 punct. 132

Barem: Pentru fiecare item completaţi spaţiile libere cu termenii copespunzători. 1. Nivelul OSI care asigură adresarea fizică şi accesul la mediul de transport se numeşte legătură de date . 2. În comparaţie cu nivelul OSI, modelul TCP/IP are 4 niveluri. Nivelul cu numărul 2 (numerotat de jos în sus) se numeşte internet. 3. Pentru fiecare item completaţi spaţiile libere cu termenii corespunzători. Nivelul Transport implică două protocoale capăt-la-capăt: transmisiei şi protocolul datagrama al utilizatorului (UDP)

protocolul de control al

4. TCP este un protocol sigur orientat pe conexiune care permite ca un flux de octeţi trimişi de pe o maşină să ajungă fără erori pe orice altă maşină din reţea.

Instrucţiuni pentru evaluatori Pentru fiecare răspuns corect se va acorda 1 punct. Răspunsurile aşteptate sunt termeni consacraţi astfel încât orice alt răspuns este incorect. Exerciţiul 4 Tipul exerciţiului: întrebare structurată Enunţ: Se consideră următoarea afirmaţie: “Deşi modelul de referinţă OSI a fost creat pentru asigurarea interoperabilităţii echipamentelor de reţea, modelul TCP/IP a fost conceput pentru a oferi o referinţă pentru dezvoltarea de protocoale compatibile. Modelul de referinţă TCP/IP şi stiva protocolului TCP/IP (TCP/IP protocol stack) au făcut posibilă comunicarea între două computere aflate în oricare parte a lumii, cu viteza luminii.„ a) Explicaţi cu cuvintele voastre ce înseamnă TCP şi ce rol are. b) Explicaţi cu cuvintele voaste ce înseamnă IP şi care este funcţia principală. c) Realizaţi o schemă comparativă între nivelurile OSI şi cele TCP/IP, arătând corespondenţa între nivelurile din fiecare model. d) Descrieţi pe scurt câteva asemănări şi deosebiri înte OSI şi TCP/IP. e) Plecând de la operaţia de citire a unei pagini Web aflată pe un calculator situat la mare distanţă, descrieţi ce se întâmplă la fiecare nivel al modelului TCP/IP pentru a efectua operaţia descrisă mai sus. Instrucţiuni pentru elevi

133

La punctele a) şi b) explicaţi fiecare literă din TCP şi din IP (folosiţi termenii în engleză) apoi explicaţi rolurile lor. La punctul e) imaginaţi-vă în faţa calculatorului şi vreţi să accesaţi o pagină web. Analizaţi ce se întâmplă la fiecare nivel, cum se transformă informaţia pentru a fi transmisă şi cum se reface informaţia pentru a putea fi citită. Criteriile de evaluare şi notare Se acorda 10 puncte repartizate astfel: câte 2 puncte pentru fiecare răspuns corect Barem: a) Explicaţi cu cuvintele voastre ce înseamnă TCP şi ce rol are. Este acceptată orice formulare asemănătoare: TCP

împărţire a datelor în pachete

(Tranmission Control Protocol) are rolul de

şi asigură transmiterea corectă a mesajelor între

computere. Pachetele sunt numerotate, putându-se verifica primirea lor în forma în care au fost transmise şi reconstituirea mesajelor lungi, formate din mai multe pachete b) Explicaţi cu cuvintele voaste ce înseamnă IP şi care este funcţia principală. Este acceptată orice formulare asemănătoare:

IP (Internet Protocol) asigură livrarea

pachetelor numai dacă în funcţionarea reţelelor nu apar erori. Dacă un mesaj este prea lung, IP cere fragmentarea lui în mai multe pachete. Transmiterea pachetelor IP se face între calculatoare gazdă şi nu direct între programele de aplicaţie. c) Realizaţi o schemă comparativă între nivelurile OSI şi cele TCP/IP, arătând corespondenţa între nivelurile din fiecare model.

OSI

TCP/IP

7

Aplicaţie

6

Prezentare

5

Sesiune

4

Transport

3

Transport

3

Reţea

2

Internet

2

Legătură de date

1

Fizic

4

Aplicaţie

1

134

Acces reţea

d) Descrieţi pe scurt câteva asemănări şi deosebiri înte OSI şi TCP/IP. Asemănări • Ambele au niveluri • Ambele au nivelul aplicaţiei, deşi fiecare conţine servicii diferite • Ambele au nivelurile reţelei şi transportului comparabile • Ambele folosesc tehnologia de tip packet switching (nu cea circuit switching) • Administratorii de reţea trebuie să le cunoască pe amândouă Deosebiri • TCP/IP combină în nivelul său Aplicaţie (4) nivelele Aplicaţie (7), Prezentare (6) şi Sesiune (5) din modelul OSI. • TCP/IP combină nivelul Legătură de date (2) şi nivelul Fizic (2) din modelul OSI într-un singur nivel numit Acces Reţea (1). • TCP/IP pare a fi mai simplu deoarece are mai puţine niveluri. • Protocoalele TCP/IP reprezintă standardele pe baza cărora s-a dezvoltat Internetul. • Reţelele tipice nu sunt construite pe baza protocoalelor OSI, deşi modelul OSI este considerat ca ghid. • TCP / IP foloseşte protocolul UDP care nu garantează întotdeauna livrarea de pachete precum face nivelul transport din modelul OSI. e) Plecând de la operaţia de citire a unei pagini Web aflată pe un calculator situat la mare distanţă, descrieţi ce se întâmplă la fiecare nivel al modelului TCP/IP pentru a efectua operaţia descrisă mai sus. O posibilă descriere este: •

utilizatorul lansează un program pentru vizualizarea paginilor Web (browser);

•

browserul este entitatea aplicaţie care va „negocia" pentru noi obţinerea paginii;

•

nivelul APLICAŢIE va identifica existenţa resursei cerute de client (clientul este browserul, care îl reprezintă pe utilizator în această „tranzacţie") şi a posesorului acesteia (serverul - înţeles ca fiind entitatea ce oferă resursa cerută, nu calculatorul central al unei reţele; în cazul nostru, avem de-a face cu un server de Web). Se realizează autentificarea serverului (se verifică dacă partenerul este într-adevăr cine pretinde că este şi se stabileşte dacă acesta este disponibil);

•

nivelul SESIUNE va stabili o conexiune între procesul client şi procesul server;

•

nivelul TRANSPORT se va ocupa de întreţinerea conexiunii şi de corectarea erorilor netratate la nivelul reţea;

•

nivelul REŢEA va asigura transferul datelor în secvenţe (pachete), stabilind drumul acestora între server şi client.

•

În cele din urmă, datele ajung înapoi la nivelul aplicaţie unde sunt preluate de browser şi ne sunt prezentate. 135

Instrucţiuni pentru evaluatori Pentru fiecare răspuns corect, indiferent de formulare sau formatul de scriere (text, grafic, schemă logică etc.) se va acorda punctajul prevăzut în barem. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor se vor relua sau nu anumite informaţii despre modelele OSI şi TCP/IP şi protocoalele corespunzătoare şi apoi, dacă este cazul, se reface acest test sau unul asemănător. Observaţii: Cele două subiecte I şi II sunt obligatorii, elevii trebuie să obţină minim 5 puncte la fiecare exerciţiu pentru a trece testul. Fiecare exerciţiu se notează de la 1-10. Nota finală reprezintă media aritmetică a notelor celor 4 exerciţii.

TEST SUMATIV 2 Evaluare sumativă a modulului

MODELE DE REFERINŢĂ OSI ŞI TCP/IP Competenţe: •

Descrie modelul de referinţă OSI

•

Prezintă modelul TCP/IP

•

Compară modelele OSI şi TCP/IP

Prezentarea testului Acest test va fi utilizat ca o componentă a unei evaluări sumative a modulului.

Subiectul I Tipul Subiectului: Probă scrisă Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate fi susţinut într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fără materiale ajutătoare sau sprijinul profesorului. Fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului şi va rezolva individual subiectul. Timp de lucru: 20 minute Exerciţiul 1 Tipul exerciţiului: item cu alegere multiplă 136

Enunţ: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect. 1. Nivelul Aplicație al modelului TCP/IP combină urmatoarele 3 nivele din modelul OSI: a)

Transport, Prezentare, Sesiune

b)

Aplicație, Prezentare, Sesiune

c)

Aplicație, Prezentare, Rețea

d)

Aplicație, Fizic, Sesiune

2. Nivelele Legătură de date şi Fizic din modelul OSI se combină în modelul TCP/IP şi formează nivelul:

3.

4.

a)

Aplicație

b)

Transport

c)

Internet

d)

Acces rețea

Nivelul Internet din modelul TCP/IP corespunde în modelul OSI nivelului: a)

Rețea

b)

Aplicație

c)

Transport

d)

Legătură de date

Reţelele tipice a) sunt construite pe baza protocoalelor OSI b) nu sunt construite pe baza protocoalelor TCP/IP c) nu sunt construite pe baza protocoalelor OSI d) sunt construite pe baza protocoalelor SIO

5. Care din următoarele afirmații nu este o asemănare între modele OSI şi TCP/IP: a) Ambele au nivelul aplicaţiei, deşi fiecare conţine servicii diferite b) Ambele au nivelurile reţelei şi transportului comparabile c) Ambele folosesc tehnologia de tip packet switching d) Ambele folosesc tehnologia de tip circuit switching Instrucţiuni pentru elevi Orice eventual răspuns greşit se încercuieşte şi se taie cu un X şi se înlocuieşte cu răspunsul considerat corect. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte, câte 2 puncte pentru fiecare răspuns corect. 137

Barem: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect. 1. b 2. d 3. a 4. c 5. d Instrucţiuni pentru evaluatori Pentru fiecare răspuns corect, indiferent de formulare sau formatul de scriere se va acorda punctajul prevăzut în barem. Exerciţiul 2 Tipul exerciţiului: item cu alegere duală Enunţ: Stabiliţi pentru fiecare afirmaţie dacă este adevărată sau falsă. a) Adăugarea headerului de strat 5 are ca rezultat ceea ce numim un cadru (frame).  Adevărat

 Fals

b) Segmentarea datelor se face la nivelul 4  Adevărat

 Fals

c) Adaugarea adreselor de reţea se face pe nivelul 3  Adevărat

 Fals

d) Construirea datelor se face la nivelurile 1,2,3.  Adevărat

 Fals

e) Convertirea în biti pentru transmitere se face la nivelul transport.  Adevărat

 Fals

f) Prin adaugarea unui header rezulta ceea ce numim pachet.  Adevărat

 Fals

Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvare bifaţi cu x varianta corectă. 138

Exemplu : Un set de reguli ce trebuiesc respectate formează un protocol.

 Adevarat

 Fals

Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 1 punct din oficiu. Se acordă : 9 puncte, câte 1,5 puncte pentru fiecare răspuns corect Barem: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect. a. fals b. adevarat c. adevarat d. fals e. fals g. adevarat Instrucţiuni pentru evaluatori Pentru fiecare răspuns corect, indiferent de formulare sau formatul de scriere se va acorda punctajul prevăzut în barem.

Subiectul II Tipul Subiectului: Probă orală Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate fi susţinut într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fără materiale ajutătoare sau sprijinul profesorului. Fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului şi va răspunde oral la întrebări. Timp de lucru: 50 minute Exerciţiul 3 Tipul exerciţiului: eseu structurat Enunţ: Se consideră următoarea afirmaţie:

139

“ Modelul de referinţă TCP/IP şi stiva protocolului TCP/IP (TCP/IP protocol stack) au făcut posibilă comunicarea între două computere aflate în oricare parte a lumii, cu viteza luminii.„ a. De ce a fost creat modelul TCP/IP? b. Ce înseamnă TCP si IP? c. Câte niveluri are modelul TCP/IP? d. Care este rolul TCP? e. Care este rolul IP? Instrucţiuni pentru elevi Puteţi răspunde la aceste întrebări folosind propriile voastre cuvinte, nu contează ordinea în care abordaţi cerinţele, încrecaţi să abordaţi toate cerinţele. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte repartizate astfel: câte 2 puncte pentru fiecare răspuns corect Barem: Sunt acceptate orice formulări asemănătoare cu cele de mai jos: a. De ce a fost creat modelul TCP/IP? Modelul TCP/IP a fost conceput pentru a oferi o referinţă pentru dezvoltarea de protocoale compatibile. b. Ce inseamna TCP si IP? TCP = Tranmission Control Protocol IP = Internet Protocol c. Cate niveluri are modelul TCP/IP? 4 d. Care este rolul TCP? TCP are rolul de împărţire a datelor în pachete

şi asigură transmiterea corectă a

mesajelor între computere. Pachetele sunt numerotate, putându-se verifica primirea lor în forma în care au fost transmise şi reconstituirea mesajelor lungi, formate din mai multe pachete. e. Care este rolul IP? IP asigură livrarea pachetelor numai dacă în funcţionarea reţelelor nu apar erori. Dacă un mesaj este prea lung, IP cere fragmentarea lui în mai multe pachete. Transmiterea pachetelor IP se face între calculatoare gazdă şi nu direct între programele de aplicaţie. Instrucţiuni pentru evaluatori 140

Pentru fiecare răspuns corect, indiferent de formulare sau formatul de scriere se va acorda punctajul prevăzut în barem.

Exerciţiul 4 Tipul exerciţiului: item de asociere Enunţ: Asociaţi fiecăreia dintre funcţiile descrise în coloana B câte un nivel din coloana A. Funcţia

Nivelul

A. Nivelul administrează transmisia de date de la un computer la altul, asigurând calitatea serviciului de comunicare, siguranţa liniei de transport, controlul 1. Aplicaţie

fluxului şi detecţia şi corecţia erorilor. Una dintre funcţiile acestui nivel este de a împărţi datele în segmente mai mici pentru a fi transportate uşor prin reţea. B. Acest strat se ocupă cu toate serviciile pe care le necesită un pachet IP pentru a realiza o legatură

2. Transport

fizică, incluzând şi detalii legate de tehnologiile LAN şi WAN, de medii de transmisie, adică ceea ce fac nivelurile OSI Legătură de date şi Fizic. C. Nivelul oferă servicii de reţea aplicaţiilor utilizator

3. Internet

cum ar fi browserele web, programele de e-mail, terminalul virtual (TELNET), transfer de fişiere (FTP). D. Rolul nivelului este de a trimite pachete de la sursă spre reţeaua internetwork (dintre reţele) şi de a

4. Acces Retea

controla sosirea lor la destinaţie indiferent de traseul sau reţelele traversate până la destinaţie. Protocolul specific care guvernează acest nivel se numeşte IP.

Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvare, scrieţi fiecare număr şi apoi litera corespunzătoare. Ex. 1 – A Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 2 puncte din oficiu. 141

Se acordă 8 puncte repartizate astfel: câte 2 puncte pentru fiecare răspuns corect Barem: 1–C 2–A 3–D 4–B Instrucţiuni pentru evaluatori Pentru fiecare asociere corectă se va acorda punctajul prevăzut în barem.

Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre modelul TCP/IP. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător. Observaţii: Cele două subiecte I şi II sunt obligatorii, elevii trebuie să obţină minim 5 puncte la fiecare exerciţiu pentru a trece testul. Fiecare exerciţiu se notează de la 1-10. Nota finală reprezintă media aritmetică a notelor celor 4 exerciţii.

142

Modulul: PROTOCOALE TCP/IP

143

AUTORI: SIMONA MARIA CRĂCIUNESCU– profesor, Colegiul Tehnic de Poştă şi Telecomunicaţii “Gh. Airinei” ELENA IVĂNESCU – profesor, Colegiul Tehnic de Poştă şi Telecomunicaţii “Gh. Airinei”

COORDONATOR: GIOVANNA MARIA STĂNICĂ – profesor, gradul I, Colegiul Tehnic de Poştă şi Telecomunicaţii “Gh. Airinei”

CONSULTANŢĂ: VIOREL ŢIGĂNESCU – expert CNDIPT IOANA CÎRSTEA – expert CNDIPT ANGELA POPESCU – expert CNDIPT DANA STROIE – expert CNDIPT

144

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Testul 1 Competenţa: Prezintă protocoalele de nivel Aplicaţie Obiectivele evaluării: Obiective: •

să descrie modul de funcţionare a protocolului SMTP

Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat atât singur, la sfârşitul temei Protocoalele de nivel Aplicaţie, cât şi ca o componentă a unei evaluări formative, pentru un grup de lecţii, sau sumative a modulului. Tipul testului: Probă scrisă, a3 Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate fi susţinut într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fără materiale ajutătoare sau sprijinul profesorului. Fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului şi va rezolva individual subiectul.

Timp de lucru: 20 minute Exerciţiu 1 Tipul exerciţiului: item de completare Enunţ: Completaţi spaţiile libere din textul de mai jos, folosind noţiunile învăţate despre modul de funcţionare a protocolului SMTP Comunicarea între ________ şi server se realizează prin texte ______. Clientul stabileşte conexiunea către __________ şi aşteaptă ca acesta să-i răspundă cu mesajul ___________. După primirea mesajului cu codul _______ , clientul trimite comanda ________ prin care îşi indică ______________. Odată ce __________ a fost stabilită, __________ poate trimite unul sau mai multe mesaje, sau poate încheia ____________.

___________ trebuie să răspundă după fiecare ___________indicând dacă aceasta a fost ___________, dacă se mai aşteaptă ____________ sau dacă există _________ în scrierea acestor comenzi. Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvare completaţi spaţiile libere cu termenii corespunzători. Criteriile de evaluare şi notare Se va acorda 1 punct din oficiu Pentru fiecare cuvânt corect se acordă 0.6 puncte. Barem de corectare: Comunicarea între CLIENT şi server se realizează prin texte ASCII. Clientul stabileşte conexiunea către SERVER şi aşteaptă ca acesta să-i răspundă cu mesajul 220 SERVER READY După primirea mesajului cu codul 220 , clientul trimite comanda HELO prin care îşi indică IDENTITATEA. Odată ce COMUNICAREA a fost stabilită, CLIENTUL poate trimite unul sau mai multe mesaje, sau poate încheia CONEXIUNEA. SEVERUL trebuie să răspundă după fiecare COMANDĂ indicând dacă aceasta a fost ACCEPTATĂ, dacă se mai aşteaptă

COMENZI

sau dacă există ERORI în scrierea

acestor comenzi. Instrucţiuni pentru evaluatori Pentru fiecare cuvânt completat corect se vor acorda 0.6 puncte. Pot fi considerate răspunsuri corecte sinonime ale termenilor aşteptaţi ca răspuns, acolo unde este cazul. În cazul termenilor consacraţi orice alt răspuns este considerat incorect.

Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor se vor relua sau nu anumite informaţii despre modul de funcţionare a protocolului SMTP, şi apoi, dacă este cazul, se reface acest test sau unul asemănător.

146

Testul 2 Competenţa: Descrie protocoalele de nivel Transport Obiectivele evaluării: Obiective: •

să recunoască proprietăţile protocolului TCP

•

să descrie proprietăţile protocolului UDP

•

să prezinte modul de funcţionare a protocoalelor TCP şi UDP

•

să descrie antetul protocoalelor TCP şi UDP

Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat atât singur, la sfârşitul temei Protocoalele de nivel Transport, cât şi ca o componentă a unei evaluări formative, pentru un grup de lecţii, sau sumative a modulului. Tipul testului: Probă scrisă, a4 Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate fi susţinut într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fără materiale ajutătoare sau sprijinul profesorului. Fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului şi va rezolva individual subiectul.

Timp de lucru: 50 minute Exerciţiu 1 Tipul exerciţiului: item cu alegere multiplă Enunţ: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect. 1.Care dintre următoarele nu este o caracteristica a TCP? a) TCP este un protocol fără conexiune b) TCP este fiabil c) TCP divide mesajele care pleacă în segmente şi le reasamblează la destinaţie d) TCP conţine module ce folosesc adrese IP

147

2.Care dintre următoarele fraze descrie cel mai bine controlul fluxului? a) Un buffer pe partea de sursă care monitorizează fluxul de ieşire al datelor b) O tehnică ce asigură că sursa nu copleşeşte destinaţia cu date c) Un dispozitiv pe partea de destinaţie care controlează fluxul datelor care sosesc d) O tehnică ce asigură faptul că datele circulă în acelaşi timp, în ambele sensuri ale conexiunii. 3.Cărui strat aparţin protocoalele TCP si UDP? a) Startul Aplicaţie b) Startul Internet c) Startul Transport d) Stratul Reţea 4.Ce utilizează TCP şi UDP pentru a ţine evidenţa diferitelor conversaţii ce traversează o reţea în acelaşi timp? a) Numere de porturi b) Adrese IP c) Numere de secvenţă d) Adrese MAC 5.Ce metodă de control a fluxului implementează TCP? a) Utilizarea buffer-elor b) Alcătuirea ferestrelor c) Numerele de porturi d) Multiplexarea

148

6.Când conversaţi cu cineva a cărui limbă este diferită de cea pe care o vorbiţi, va trebui, probabil, să repetaţi cuvintele şi să le pronunţaţi mai lent. Repetarea cuvintelor poate fi comparată cu __________ iar pronunţarea mai lentă cu _______, funcţii ale stratului de transport. a) Siguranţa; controlul fluxului b) Controlul fluxului; confirmare c) Transport; confirmare d) Controlul fluxului; transport 7.Ce indica sectorul,,fereastra” intr-un segment TCP? a) Un număr de cuvinte pe 32 biţi din antet b) Numărul portului apelat c) Număr folosit pentru asigurarea unei secvenţializări corecte a datelor care sosesc d) Numărul de octeţi pe care expeditorul este disponibil să îl accepte 8.Ce protocol de transport face schimb de datagrame fără confirmări şi garanţii de livrare? a) UDP b) TCP c) IRQ d) LLC 9.În cazul transmisiei TCP, ce se întâmplă când un segment nu este confirmat într-un interval de timp? a) UDP preia transmisia b) Circuitele virtuale sunt întrerupte c) Nimic d) Retransmisie 149

Instrucţiuni pentru elevi Orice eventual răspuns greşit se încercuieşte şi se taie cu un X şi se înlocuieşte cu răspunsul considerat corect Criteriile de evaluare şi notare Se va acorda 10 puncte din care 1 punct din oficiu şi câte 1 punct pentru fiecare răspuns corect Barem de corectare 1) a 2) b 3) c 4) a 5) b 6) a 7) d 8) a 9) d Instrucţiuni pentru evaluatori Pentru fiecare răspuns corect se va acorda 1 punct.. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre protocoalele TCP şi UDP, şi apoi, dacă este cazul, se reface acest test sau unul asemănător.

150

151

Testul 3 Competenţa: Prezintă protocoalele de nivel Aplicaţie Obiectivele evaluării: Obiective: •

să prezinte protocoalele de nivel Aplicaţie

Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat atât singur, la sfârşitul temei Protocoalele de nivel Aplicaţie, cât şi ca o componentă a unei evaluări formative, pentru un grup de lecţii, sau sumative a modulului. Tipul testului: Probă scrisă, a3 Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate fi susţinut într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fără materiale ajutătoare sau sprijinul profesorului. Fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului şi va rezolva individual subiectul.

Timp de lucru: 20 minute

Exerciţiu 1 Tipul exerciţiului: Itemi cu alegere duală Enunţ: Stabiliţi pentru fiecare afirmaţie dacă este adevărată sau falsă. a) Nivelul aplicaţie al modelului TCP/IP este identic cu nivelul Aplicaţie al modelului OSI  Adevărat

Fals

b) HTTP este protocolul implicit al www Adevărat

Fals

152

c) Stiva TCP/IP este independentă de configuraţia hardware Adevărat

Fals

d) Serverul Telnet aşteaptă, pe portul 80, cereri de la clienţi Adevărat

Fals

e) Prin operaţia de download fişierele sunt transferate de pe calculatorul local pe cel de la distanţă; Adevărat

Fals

f) FTP poate să transfere fişiere în ambele direcţii Adevărat

Fals

g) Comanda SMTP HELO – identifică computerul expeditor Adevărat

Fals

h) Zona DNS secundară reprezintă secţiunea în care se pot face actualizări Adevărat

Fals

i) Fiecare nod al arborelui DNS reprezintă un nume de domeniu sau subdomeniu. Adevărat

Fals

Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvare bifaţi cu x varianta corectă. Exemplu : Modelul OSI are 7 niveluri.  Adevarat

 Fals

Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte, 1 punct din oficiu şi câte 1 punct pentru fiecare răspuns corect. Barem de corectare Stabiliţi pentru fiecare afirmaţie dacă este adevărată sau falsă. a) Nivelul aplicaţie al modelului TCP/IP este identic cu nivelul Aplicaţie al modelului OSI  Adevărat

Fals

Răspuns corect: Comasează Nivelurile Aplicaţie, prezentare, sesiune din modelul OSI 153

b) HTTP este protocolul implicit al www  Adevărat

Fals

c) Stiva TCP/IP este independentă de configuraţia hardware  Adevărat

Fals

d) Serverul Telnet aşteaptă, pe portul 80, cereri de la clienţi Adevărat

 Fals

Răspuns corect: Serverul HTTP aşteaptă, pe portul 80, cereri de la clienţi e) Prin operaţia de download fişierele sunt transferate de pe calculatorul local pe cel de la distanţă; Adevărat

 Fals

Răspuns corect: Prin operaţia de upload fişierele sunt transferate de pe calculatorul local pe cel de la distanţă; f) FTP poate să transfere fişiere în ambele direcţii  Adevărat

Fals

g) Comanda SMTP HELO – identifică computerul expeditor  Adevărat

Fals

h) Zona DNS secundară reprezintă secţiunea în care se pot face actualizări Adevărat

 Fals

Răspuns corect: Zona DNS primară reprezintă secţiunea în care se pot face actualizări i) Fiecare nod al arborelui DNS reprezintă un nume de domeniu sau subdomeniu.  Adevărat

Fals

Instrucţiuni pentru evaluatori Pentru fiecare răspuns corect se va acorda 1 punct Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării 154

În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre protocoalele nivelului Aplicaţie, şi apoi, dacă este cazul, se reface acest test sau unul asemănător.

155

Testul 4 Competenţa: Exemplifică protocoalele de nivel Internet Obiectivele evaluării: Obiective: •

să prezinte caracteristicile ARP

•

să prezinte caracteristicile RARP

Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat atât singur, la sfârşitul temei Protocoalele de nivel Internet, cât şi ca o componentă a unei evaluări formative, pentru un grup de lecţii, sau sumative a modulului. Tipul testului: Probă orală, a3 Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate fi susţinut într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fără materiale ajutătoare sau sprijinul profesorului. Fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului şi va rezolva individual subiectul.

Timp de lucru: 15 minute Exerciţiu1 Tipul exerciţiului: Prezentare orală Enunţ: Prezentaţi care sunt asemănările şi deosebirile dintre protocoalele ARP şi RARP Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvare prezentaţi asemănările şi deosebirile dintre ARP şi RARP, în ordinea în care doriţi

Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 2 puncte din oficiu şi 4 puncte pentru asemănări şi 4 pentru deosebiri 156

Barem de corectare Este acceptată orice formulare asemănătoare Asemănări: -

Ambele sunt protocoale de nivel Internet

-

Atât protocolul ARP, cât şi RARP, folosesc acelaşi tip de pachet, numit pachet cerere ARP, pentru a face o cerere. Ambele pachete de cerere sunt trimise prin broadcast de adresa MAC.

Deosebiri: -

ARP este folosit pentru a converti adresa Internet Protocol (IP) în corespondenţa sa fizică numită MAC

-

RARP permite aflarea adresei IP atunci când se cunoaşte adresa fizică (MAC)

Instrucţiuni pentru evaluatori Pentru asemănări se vor acorda 10 puncte şi 10 puncte pentru deosebiri. Pentru fiecare răspuns corect, indiferent de formulare se va acorda punctajul prevăzut în barem. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor se vor relua sau nu anumite informaţii despre protocoalele ARP şi RARP, şi apoi, dacă este cazul, se reface acest test sau unul asemănător.

157

Testul 5 Competenţa:Descrie protocoalele de nivel Transport Obiectivele evaluării: Obiective: •

să recunoască protocoalele de nivel Transport

•

să recunoască caracteristicile protocoalelor de nivel Transport

Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat atât singur, la sfârşitul temei Protocoalele de nivel Transport, cât şi ca o componentă a unei evaluări formative, pentru un grup de lecţii, sau sumative a modulului. Tipul testului: Probă scrisă, a4 Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate fi susţinut într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fără materiale ajutătoare sau sprijinul profesorului. Fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului şi va rezolva individual subiectul.

Timp de lucru:20 minute Exerciţiu 1 Tipul exerciţiului: Itemi cu alegere multiplă Enunţ: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect. 1) Care dintre protocoalele următoare operează pe nivelul Internet al TCP/IP a) IP b) ICMP c) ARP d) Toate variantele de mai sus sunt corecte 2) Care este funcţia câmpului Protocol într-o datagramă IP? 158

a) Specifică protocolul nivelului Aplicaţie b) Specifică protocolul nivelului Internet c) Specifică protocolul nivelului Transport d) Specifică protocolul nivelului Reţea 3) Care este scopul ICMP - urilor? a) Pun inter-reţeaua în modul de control, astfel încât protocoalele pot fi setate b) Sunt mesaje pe care reţeaua le utilizează pentru a monitoriza protocoalele de conexiune c) Sunt mesaje binare standard care acţionează ca protocoale model de inter – reţea d) Sunt mesaje transportate în datagrama IP şi utilizate pentru a expedia mesaje de eroare şi control 4) Care este funcţia protocolului RARP a) Este un protocol TCP/IP care găseşte adrese IP pe baza adreselor MAC b) Este un protocol utilizat pentru a pune în corespondenţă o adresă IP de 32 biţi cu o adresă MAC c) Este un protocol utilizat pentru a dezvolta o resursă tabel cache de adrese pentru router d) Este un protocol utilizat la menţinerea cache – ului ARP într-un host IP. 5.Care dintre definiţiile următoare descrie cel mai bine un protocol distance-vector a) Determină direcţia şi distanţa către orice legătură în cadrul interreţelei b) Fiecare router menţine o bază de date complexă a informaţiilor privind topologia interreţelei c) Este un complex computaţional d) Este o metodă de rutare care protejează contra buclelor şi minimizează posibilitatea de contorizare la infinit 6. În protocoalele de routere RIP, cât de des sunt expediate actualizările de rutare? 159

a) La fiecare 60 de secunde b) La fiecare 30 de secunde c) La fiecare 90 de secunde d) Numai când administratorul dirijează ruterul să facă asta Instrucţiuni pentru elevi Orice eventual răspuns greşit se încercuieşte şi se taie cu un X şi se înlocuieşte cu răspunsul considerat corect. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 1 punct din oficiu şi 1.5 puncte pentru fiecare răspuns corect. Barem de corectare 1) d 2) c 3) d 4) a 5) a 6) b Instrucţiuni pentru evaluatori Pentru fiecare răspuns corect se vor acorda 1.5 puncte. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre protocoalele nivelului Internet şi apoi, dacă este cazul, se reface acest test sau unul asemănător.

160

161

Testul 6 Competenţa: Descrie protocoalele de nivel Transport Obiectivele evaluării: Obiective: •

să prezinte caracteristicile TCP

•

să prezinte caracteristicile UDP

Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat atât singur, la sfârşitul temei Protocoalele de nivel Transport, cât şi ca o componentă a unei evaluări formative, pentru un grup de lecţii, sau sumative a modulului. Tipul testului: Probă orală, a3 Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate fi susţinut într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fără materiale ajutătoare sau sprijinul profesorului. Fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului şi va rezolva individual subiectul.

Timp de lucru: 15 minute Exerciţiu1 Tipul exerciţiului: Prezentare Enunţ: Prezentaţi care sunt asemănările şi deosebirile dintre protocoalele TCP şi UDP Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvare prezentaţi asemănările şi deosebirile dintre TCP şi UDP, în ordinea în care doriţi Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 2 puncte din oficiu şi 4 puncte pentru asemănări şi 4 pentru deosebiri Barem de corectare 162

Asemănaţi şi deosebiţi TCP şi UDP. Este acceptată orice formulare asemănătoare Asemănări: -

ambele sunt protocoale de nivel Transport din pachetul TCP/IP;

-

ambele au segmente;

-

ambele utilizează numerele de port.

Deosebiri: -

TCP are un antet de segment mai complicat datorita trăsăturilor de confirmare, siguranţa şi control al fluxului.

-

UDP are un segment mai simplu dar este considerat nesigur, deoarece nu are toate procedurile de siguranţă ale TCP;

-

unele numere de port sunt diferite;

-

protocoale de nivel superior diferite folosesc TCP şi UDP.

Instrucţiuni pentru evaluatori Pentru fiecare răspuns corect, indiferent de formulare se va acorda punctajul prevăzut în barem. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor se vor relua sau nu anumite informaţii despre protocoalele TCP şi UDP, şi apoi, dacă este cazul, se reface acest test sau unul asemănător.

163

Testul 7 Competenţa: Prezintă protocoalele de nivel Aplicaţie Obiectivele evaluării: Obiective: •

să prezinte modul în care se realizează rezoluţia recursivă

•

să prezinte utilitatea protocolului Telnet

Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat atât singur, la sfârşitul temei Protocoalele de nivel Aplicaţie, cât şi ca o componentă a unei evaluări formative, pentru un grup de lecţii, sau sumative a modulului. Tipul testului: Probă orală, a3 Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate fi susţinut într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fără materiale ajutătoare sau sprijinul profesorului. Fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului şi va rezolva individual subiectul.

Timp de lucru: 15 minute

Exerciţiu 1 Tipul exerciţiului: Întrebări cu răspuns limitat Enunţ 1)Cum se realizează rezoluţia de nume cu rezolvare recursivă? 2) Ce este Telnet şi pentru ce se utilizează? Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvare răspundeţi la cele două întrebări, în ordinea în care doriţi. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din oficiu Se acordă 90 puncte câte 45 pentru fiecare întrebare 164

Barem de corectare Exerciţiu 1 1)Cum se realizează rezoluţia de nume cu rezolvare recursivă? Este acceptată orice formulare asemănătoare. Serverul contactează la rândul lui un alt server de nume, de obicei de pe un nivel superior din arborele serverelor de nume. Acesta la rândul lui, va examina cererea şi, dacă nu poate face transformarea contactează un alt server. Procesul continuă până se contactează un server care poate face transformarea; Exerciţiu 2 2.Ce este Telnet şi pentru ce se utilizează? Este acceptată orice formulare asemănătoare Este un program simplu, pe bază de text, care permite clientului să se conecteze la alt computer, utilizând Internetul. Protocolul Telnet poate fi utilizat pentru mai multe lucruri, inclusiv pentru accesarea poştei electronice, a bazelor de date sau a fişierelor. Instrucţiuni pentru evaluatori Pentru fiecare răspuns corect, indiferent de formulare se va acorda punctajul prevăzut în barem. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre protocoalele DNS şi Telnet , şi apoi, dacă este cazul, se reface acest test sau unul asemănător.

165

Testul 8 Competenţa: Competenţa: Prezintă protocoalele de nivel Aplicaţie Obiectivele evaluării: Obiective: •

să recunoască rolul nivelului Aplicaţie

•

să recunoască protocoalele de nivel Aplicaţie

•

să identifice rolul protocoalelor de nivel Aplicaţie

•

să descrie funcţionarea protocolului FTP

Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat atât singur, la sfârşitul temei Protocoalele de nivel Aplicaţie, cât şi ca o componentă a unei evaluări formative, pentru un grup de lecţii, sau sumative a modulului. Tipul testului: Probă scrisă, a4 Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate fi susţinut într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fără materiale ajutătoare sau sprijinul profesorului. Fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului şi va rezolva individual subiectul.

Timp de lucru: 90 minute Exerciţiu 1 Tipul exerciţiului: item cu alegere multiplă Enunţ: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect. 1. Care dintre următoarele protocoale sunt protocoale de nivel Aplicaţie a) FTP, SMTP, HTTP b) FTP, HTTP, ICMP c) TELNET, HTML, ARP d) ICMP, SMTP, UDP 166

2. Ce înlocuieşte acronimul DNS? a) Domain Name System b) Domain Name Service c) Domain Network System d) Domain Network Service 3. Care dintre următoarele afirmaţii, despre nivelul Aplicaţie este adevărată? a) Este acelaşi cu nivelul Aplicaţie al modelului OSI b) Comasează într-un singur nivel nivelele Aplicaţie, Sesiune şi Prezentare ale modelului OSI c) Este proiectat astfel încât să permită conversaţii între entităţile pereche din gazdele sursă, respectiv, destinaţie. d) Are rolul de a asigura calitatea comunicării, siguranţa liniei de transport, controlul fluxului şi detecţia controlului erorilor 4. Care dintre următoarele formulări reprezintă cea mai bună descriere a unui protocol? a) Un instrument care permite calculatoarelor să comunice unul cu altul b) Un translator universal care permite diferitelor categorii de calculatoare să partajeze datele c) Un set de reguli şi convenţii standard care determină modul cum comunică între ele calculatoarele de-a lungul unei reţele d) Limbajul pe acre calculatoarele de pe o reţea trebuie să îl utilizeze pentru comunica între ele 5. Care dintre următoarele formulări este cea mai bună descriere a TCP/IP? a) Este o suită de protocoale care definesc regulile pentru deplasarea pachetelor sau informaţiilor prin Internet b) Este o suită de protocoale care permit LAN- să se conecteze la WAN-uri

167

c) Este o suită de protocoale care permit transmisia de date de-a lungul unei multitudini de reţele d) Este o suită de protocoale care permit diferitelor dispozitive să fie interconectate prin reţele 6. Care dintre următoarele afirmaţii despre SMTP este falsă? a) Este independent de sistemele care participă la comunicaţie, dacă se asigură un canal prin care datele să fie transmise într-un mod ordonat b) Comunicarea între client / transmiţător şi server / receptor se realizează prin texte ASCII c) Este cea mai folosită metodă pentru transferul fişierelor de la un calculator la altul, prin intermediul Internetului, indiferent de tipul şi dimensiunea acestora. d) Atunci când un mesaj este trimis către mai mulţi destinatari, urmăreşte trimiterea datelor din mesaj o singură dată pentru toţi destinatarii care aparţin aceluiaşi sistem destinaţie. Exerciţiu 2 Tipul exerciţiului: Întrebări cu răspuns limitat Enunţ: 1.Ce este Telnet şi pentru ce se utilizează? 2.Descrieţi cele 2 noţiuni ce apar în antetul protocolului TCP/IP (TCP şi IP) 3.Ce este HTML şi cum funcţionează?

Exerciţiu 3 Tipul exerciţiului: eseu structurat Enunţ: Descrieţi funcţionarea FTP (File Transfer Protocol) având în vedere următoarele 3 aspecte: a)- transferul de date b)- componente c)- mod de funcţionare Instrucţiuni pentru elevi 168

Exerciţiu 1 Orice eventual răspuns greşit se încercuieşte şi se taie cu un X şi se înlocuieşte cu răspunsul considerat corect. Exerciţiu 2 Pentru rezolvare scrieţi pe foaia de hârtie, răspunsul la cele trei întrebări, în ordinea în care doriţi. La punctul b) explicaţi fiecare literă din TCP şi IP (folosiţi termenii în engleză) şi apoi prezentaţi rolul lor Exerciţiu 3 La punctul a) prezentaţi cele două moduri în care se realizează transferul de date Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din oficiu Exerciţiu 1 Se acordă 30 puncte, câte 5 puncte pentru fiecare răspuns corect Barem de corectare 1) a 2) b 3) b 4) c 5) a 6) c Exerciţiu 2 Se acordă 30 puncte, câte 10 puncte pentru fiecare subpunct. Barem de corectare 1.Ce este Telnet şi pentru ce se utilizează? Este acceptată orice formulare asemănătoare Este un program simplu, pe bază de text, care permite clientului să se conecteze la alt computer, utilizând Internetul. Protocolul Telnet poate fi utilizat pentru mai multe lucruri, inclusiv pentru accesarea poştei electronice, a bazelor de date sau a fişierelor. 2.Descrieţi cele 2 noţiuni ce apar în antetul protocolului TCP/IP (TCP şi IP) Este acceptată orice formulare asemănătoare 169

- TCP ( Transmission Control Protocol) - realizează fragmentarea mesajelor în pachete şi asigură transmiterea corectă a mesajelor între utilizatori. -

Pachetele unui mesaj sunt numerotate, putându-se verifica primirea lor în forma în care au fost transmise şi reconstituirea mesajelor lungi, formate din mai multe pachete.

-IP (Internet Protocol) - asigură livrarea pachetelor numai dacă în funcţionarea reţelelor nu apar erori. -

Dacă un mesaj este prea lung, IP cere fragmentarea lui în mai multe pachete.

-

Transmiterea pachetelor IP se face între calculatoare gazdă şi nu direct între programele de aplicaţie.

3.Ce este HTML şi cum funcţionează? Este acceptată orice formulare asemănătoare HTML (HyperText Markup Language) este un protocol de descriere a documentelor pentru ca ele să fie afişate în cel mai favorabil format pe ecranul terminalului. Este format dintr-un set de comenzi ce descriu modul cum este structurat un document. Comenzile sunt etichete sau tag-uri pereche, una de deschidere <eticheta> şi alta de închidere . Browserul interpretează aceste etichete şi afişează rezultatul pe ecran Exerciţiu 3 Se acordă 30 puncte, câte 10 puncte pentru fiecare subpunct Barem de corectare Descrieţi funcţionarea FTP (File Transfer Protocol) având în vedere următoarele 3 aspecte Este acceptată orice formulare asemănătoare a)- transferul de date Transferul poate fi de două tipuri: -

Upload - fişierele sunt transferate de pe calculatorul local pe cel de la distanţă;

-

Downlod- fişierele sunt transferate de pe calculatorul aflat la distanţă pe cel local;

Este acceptată orice formulare asemănătoare b)- componente Este format din : 170

-

FTP server - este instalat de admininivelorul de reţea pe un calculator care astfel devine server FTP .Prin FTP server admininivelorul de sistem creează conturi FTP şi stabileşte în ce zonă se poate conecta clientul şi ce poate face în acea zonă.

-

FTP client - este instalat pe un alt calculator care astfel devine client FTP. El deschide canalul de comunicaţii cu serverul şi realizează upload sau download în şi din zona permisă.

Este acceptată orice formulare asemănătoare c)- mod de funcţionare Mod de funcţionare: -

FTP solicită să se indice calculatorul cu care se doreşte să se schimbe fişiere.

-

Se porneşte programul FTP şi se realizează conectarea la calculatorul de la distanţă.

-

După realizarea conectării, utilizatorul trebuie să introducă numele de login şi parola.

-

După acceptarea de către sistemul de la distanţă a numelui de conectare şi a parolei, utilizatorul este gata să înceapă transferul fişierelor.

-

FTP poate să transfere fişiere în ambele direcţii, să ia un fişier de pe staţia locală (cea care a iniţiat transferul) şi să-l pună pe staţia de la distanţă, sau poate să aducă un fişier de pe staţia de la distanţă şi să-l plaseze apoi pe staţia locală.

Instrucţiuni pentru evaluatori La Exerciţiul 1 , se vor acorda câte 5 puncte pentru fiecare răspuns corect La Exerciţiile 2 şi 3 , pentru fiecare răspuns corect, indiferent de formulare se va acorda punctajul prevăzut în barem.

Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre protocoalele nivelului Aplicaţie, şi apoi, dacă este cazul, se reface acest test sau unul asemănător.

171

172

Testul 9 Competenţa: Competenţa: Prezintă protocoalele de nivel Aplicaţie Obiectivele evaluării: Obiective: •

să descrie rolul nivelului Aplicaţie

•

să recunoască protocoalele de nivel Aplicaţie

•

să identifice rolul protocoalelor de nivel Aplicaţie

•

să identifice funcţionarea protocolului DNS

Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat atât singur, la sfârşitul temei Protocoalele de nivel Aplicaţie, cât şi ca o componentă a unei evaluări formative, pentru un grup de lecţii, sau sumative a modulului. Tipul testului: Probă scrisă, a4 Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate fi susţinut într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fără materiale ajutătoare sau sprijinul profesorului. Fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului şi va rezolva individual subiectul.

Timp de lucru: 90 minute Exerciţiu 1 Tipul exerciţiului: itemi de asociere Enunţ : Asociaţi fiecărei definiţii din prima coloană protocolul corespunzător din coloana a doua.

1. Este un protocol prin care datele sunt trimise de la un calculator la altul prin intermediul

173

Internetului 2. Este

un

protocol

simplu,

folosit

A.

DNS

B.

SMTP

C.

TELNET

D.

HTML

E.

HTTP

F.

FTP

pentru

transmiterea mesajelor în format electronic pe Internet. 3. Este serviciul ce dă posibilitatea utilizatorilor de a transfera fişiere de la un calculator aflat în Internet, pe calculatorul local. 4. Este un program simplu, pe bază de text, care permite clientului să se conecteze la alt computer, utilizând Internetul. 5. Este un protocol care cere ca

router-ele să

paseze periodic copii ale tabelelor de routare vecinilor cei mai apropiaţi din reţea. 6. Este un protocol

utilizat pentru a transmite

informaţii între un browser şi un server Web. 7. Este un protocol care traduce adresele Internet literale în adrese Internet numerice, adrese utilizate de un calculator pentru a găsi un calculator receptor. 8. Este un protocol de descriere a documentelor pentru ca ele să fie afişate în cel mai favorabil format pe ecranul calculatorului.

Exerciţiu 2 Tipul exerciţiului: Itemi cu alegere duală Enunţ: Stabiliţi pentru fiecare afirmaţie dacă este adevărată sau falsă. a) Nivelul aplicaţie al modelului TCP/IP este identic cu nivelul Aplicaţie al modelului OSI

174

 Adevărat

Fals

b) HTTP este protocolul implicit al www Adevărat

Fals

c) Stiva TCP/IP este independentă de configuraţia hardware Adevărat

Fals

Exerciţiu 3: Tipul exerciţiului: Întrebări cu răspuns limitat Enunţ: 1)Cum se realizează rezoluţia de nume cu rezolvare recursivă? 2)Care este rolul următoarelor comenzi SMTP: HELO, MAIL FROM, RCPT TO Exerciţiu 4 Tipul exerciţiului: Eseu structurat Enunţ: Descrieţi funcţionarea DNS (Domain Name Service) având în vedere următoarele 3 aspecte: 1) caracteristici 2) componente 3) mod de funcţionare Instrucţiuni pentru elevi Exerciţiu 1 Pentru rezolvare scrieţi numărul din prima coloană urmat de litera din cea de a doua coloană. Orice greşeală se taie cu o linie Exemplu: 1 A 1 A

Exerciţiu 2 Pentru rezolvare bifaţi cu x varianta corectă. Exemplu : Modelul OSI are 7 niveluri.

 Adevarat

 Fals 175

Exerciţiu 3 La punctul 2), scrieţi pentru fiecare comandă rolul său. Exerciţiu 4 La punctul 1) enumeraţi principalele caracteristici ale DNS, şi apoi descrieţi pe scurt fiecare caracteristică La punctul 2) numiţi şi descrieţi fiecare componentă DNS Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din oficiu Exerciţiu 1 Se acordă 30 puncte câte 5 puncte pentru fiecare asociere corectă. Barem de corectare 2 B, 3 F, 4 C, 6 E, 7 A Exerciţiu 2 Se acordă 15 puncte, câte 5 puncte pentru fiecare răspuns corect. Barem de corectare a) Nivelul aplicaţie al modelului TCP/IP este identic cu nivelul Aplicaţie al modelului OSI Adevărat

 Fals

Răspuns corect: Comasează Nivelurile Aplicaţie, prezentare, sesiune din modelul OSI b) HTTP este protocolul implicit al www



Adevărat

Fals

c) Stiva TCP/IP este independentă de configuraţia hardware

 Adevărat

Fals

Exerciţiu 3 Se acordă 15 puncte, 5 puncte pentru punctul 1) şi 10 puncte pentru punctul 2) (3 puncte pentru fiecare răspuns corect) Barem de corectare

176

1)Cum se realizează rezoluţia de nume cu rezolvare recursivă? Este acceptată orice formulare asemănătoare. Serverul contactează la rândul lui un alt server de nume, de obicei de pe un nivel superior din arborele serverelor de nume. Acesta la rândul lui, va examina cererea şi, dacă nu poate face transformarea contactează un alt server. Procesul continuă până se contactează un server care poate face transformarea; 2)Care este rolul următoarelor comenzi SMTP: HELO, MAIL FROM, RCPT TO 

HELO - identifică computerul expeditor;



MAIL FROM - specifică expeditorul mesajului;



RCPT TO - specifică destinatarul mesajului ;

Exerciţiu 4 Se acordă 30 puncte, câte 10 puncte pentru fiecare subpunct Barem de corectare Descrieţi funcţionarea DNS (Domain Name Service) având în vedere următoarele 3 aspecte: Este acceptată orice formulare asemănătoare 1)- caracteristici Caracteristicile sistemului de nume (DNS) sunt: a)

foloseşte o structură ierarhizată;

b)

deleagă autoritatea pentru nume;

c)

baza de date cu numele şi adresele IP este distribuită.

Baza de date DNS se numeşte distribuită deoarece nu există un singur server care să aibă toată informaţia necesară traducerii oricărui domeniu într-o adresă IP. Fiecare server are o bază de date cu propriile domenii , la care au acces toate sistemele de pe Internet. Fiecare server DNS are un server DNS superior cu care face periodic schimb de informaţie. Sistemul de nume DNS are o organizare ierarhică, sub formă de arbore. Acesta are o rădăcină unică (root) care are subdomenii. Fiecare nod al arborelui reprezintă un nume de domeniu sau subdomeniu.

177

Este acceptată orice formulare asemănătoare 2)- componente Componente DNS: a) Servere DNS - Un server DNS este o staţie pe care rulează un program de server DNS. Serverele DNS stochează informaţii despre o porţiune din structura ierarhică a spaţiului de nume şi rezolvă interogări de rezoluţie de nume pentru clienţii DNS. Când sunt interogate, serverele DNS răspund cu informaţia cerută dacă aceasta este disponibilă sau generează o referinţă către un alt server DNS care poate rezolva interogarea. b) Zone DNS-O zonă DNS este o secţiune continuă din cadrul spaţiului de nume. Înregistrările pentru o astfel de zonă sunt memorate şi gestionate la un loc, chiar dacă domeniul este împărţit în subdomenii. Zona poate fi de două feluri: -

primară – secţiunea în care se pot face actualizări;

-

secundară – copia zonei primare.

Înregistrările unei zone oferă DNS-ului informaţiile de care are nevoie pentru a

rezolva

cererile lansate de clienţi sau alte servere DNS. Cea mai importantă astfel de înregistrare este adresa resursei folosită pentru a translata numele domeniului într-o adresă IP. c) Resolvere DNS –Resolver-ul DNS este un program care extrage informaţiile din severele de nume, ca răspuns la cererile unor clienţi. d) Înregistrări de resurse (RR - resource records)- Baza de date DNS conţine înregistrări de resurse. Aceste înregistrări provin din mapările între nume şi obiecte din reţea. Este acceptată orice formulare asemănătoare 3)- mod de funcţionare Procesul de rezoluţie a numelor se desfăşoară astfel: a) Resolver-ul de nume primeşte de la o aplicaţie client TCP/IP un nume; b) El formulează o interogare primului server de nume din lista serverelor; c) Serverul de nume (DNS) determină dacă este autorizat pentru domeniul respectiv (există configurată o zonă DNS care conţine numele respectiv); d) Dacă este autorizat, transmite răspunsul clientului; 178

e) Dacă nu, transmite o interogare altui server de nume pentru un răspuns autorizat; f) Obţine răspunsul autorizat şi transmite clientului un răspuns neautorizat şi stochează răspunsul local pentru a răspunde la alte cereri pentru acelaşi nume. g) Resolver-ul de nume transmite răspunsul aplicaţiei utilizator şi îl păstrează întrun cache pentru o anumită perioadă; Dacă resolver-ul de nume nu primeşte un răspuns într-un anumit timp, transmite cererea următorului server de nume din listă. Când lista este epuizată, se generează o eroare Instrucţiuni pentru evaluatori La Exerciţiul 1 se vor acorda 5 puncte pentru fiecare asociere corectă La Exerciţiul 2 se vor acorda 5 puncte pentru fiecare răspuns corect La Exerciţiile 3 şi 4, pentru fiecare răspuns corect, indiferent de formulare se va acorda punctajul prevăzut în barem. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre protocoalele de nivel Aplicaţie şi apoi, dacă este cazul, se reface acest test sau unul asemănător.

179

Test 10 Competenţa: Descrie protocoalele de nivel Transport Obiectivele evaluării: Obiective: •

să descrie rolul nivelului Transport

•

să recunoască proprietăţile protocolului TCP

•

să prezinte proprietăţile protocolului UDP

•

să descrie modul de funcţionare a protocoalelor TCP şi UDP

•

să descrie antetul protocoalelor TCP şi UDP

Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat atât singur, la sfârşitul temei Protocoalele de nivel Transport, cât şi ca o componentă a unei evaluări formative, pentru un grup de lecţii, sau sumative a modulului. Tipul testului: Probă scrisă, a4 Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate fi susţinut într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fără materiale ajutătoare sau sprijinul profesorului. Fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului şi va rezolva individual subiectul.

Timp de lucru: 90 minute Exerciţiu 1 Tipul exerciţiului: Întrebări cu răspuns scurt Enunţ:Pentru fiecare item completaţi spaţiile cu termenii corespunzători 1) Integritatea datelor de________________

transmise

la

nivelul

Transport

este

asigurată

2) Lungimea antetului UDP este_____________ 3) Transportul datelor cu grad înalt de siguranţă, la nivelul Transport se realizează prin _______________________ 180

4) Cantitatea de informaţie pe care un nod o poate expedia, înainte de a primi confirmarea de primire se numeşte ___________ Exerciţiu 2 Tipul exerciţiului: Întrebări cu răspuns limitat Enunţ: Ce reprezintă următoarele componente ale unui segment TCP: număr secvenţă, Hlen, fereastră, port sursă, număr de confirmare? Exerciţiu 3 Tipul exerciţiului: Întrebări cu răspuns limitat Enunţ: Prezentaţi care sunt asemănările şi deosebirile dintre TCP şi UDP. Exerciţiu 4 Tipul exerciţiului: Eseu structurat Enunţ: Descrieţi funcţionarea nivelului Transport, având în vedere următoarele aspecte: a) Rol şi funcţionare b) Caracteristici c) Transportul cu grad înalt de siguranţă Instrucţiuni pentru elevi Exerciţiu 1 Pentru rezolvare completaţi spaţiile libere cu termenii corespunzători Exerciţiu 2 Pentru rezolvare scrieţi ce reprezintă fiecare dintre noţiunile din enunţ Exerciţiu 3 Pentru rezolvare scrieţi asemănările şi deosebirile dintre TCP şi UDP, în ordinea în care vreţi Exerciţiu 4 Pentru rezolvare trataţi subpunctele în ordinea în care doriţi Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din oficiu Exerciţiu 1 Se acordă 20 puncte, câte 5 puncte pentru fiecare răspuns corect. 181

Barem de corectare Pentru fiecare item completaţi spaţiile cu termenii corespunzători 1) Integritatea datelor transmise la nivelul Transport este asigurată de controlul fluxului 2) Lungimea antetului UDP este 64 biţi 3) Transportul datelor cu grad înalt de siguranţă, la nivelul Transport se realizează prin conexiune cap – la - cap 4) Cantitatea de informaţie pe care un nod o poate expedia, înainte de a primi confirmarea de primire se numeşte fereastră Exerciţiu 2 Se acordă 20 puncte din care 4 puncte pentru fiecare răspuns corect. Barem de corectare Ce reprezintă următoarele componente ale unui segment TCP: număr secvenţă, Hlen, fereastră, port sursă, număr de confirmare? -

numărul de secvenţă – numărul primului octet de date din cadrul segmentului curent de date;

-

fereastra – indică numărul de octeţi, începând cu cel indicat pe care sursa se aşteaptă să-l primească;

-

numărul de confirmare – valoarea următorului număr de secvenţă pe care sursa se aşteaptă să-l primească;

-

Hlen – reprezintă lungimea antetului şi numărul de cuvinte de 32 biţi aflate în antet.

-

fereastra – indică numărul de octeţi, începând cu cel indicat prin numărul de confirmare, pe care cel ce trimite mesajul îi poate recepţiona.

Exerciţiu 3 Se acordă 20 puncte din care 10 puncte pentru asemănări şi 10 pentru deosebiri Barem de corectare Asemănaţi şi deosebiţi TCP şi UDP. Este acceptată orice formulare asemănătoare Asemănări: -

ambele sunt protocoale de nivel Transport din pachetul TCP/IP;

-

ambele au segmente;ambele utilizează numerele de port.

Deosebiri:

182

-

TCP are un antet de segment mai complicat datorita trăsăturilor de confirmare, siguranţa şi control al fluxului.

-

UDP are un segment mai simplu dar este considerat nesigur, deoarece nu are toate procedurile de siguranţă ale TCP;

-

unele numere de port sunt diferite;

-

protocoale de nivel superior diferite folosesc TCP şi UDP.

Exerciţiu 4 Se acordă 30 puncte din care 10 puncte pentru fiecare răspuns corect. Barem de corectare Descrieţi funcţionarea nivelului Transport, având în vedere următoarele aspecte: Este acceptată orice formulare asemănătoare a) Rol şi funcţionare Nivelul Transport are rolul de a asigura calitatea comunicării, siguranţa liniei de transport, controlul fluxului şi detecţia controlului erorilor, fiind identic cu cel din modelul OSI. Nivelul Transport segmentează datele în sistemul sursă şi le reasamblează la destinaţie. Pe măsură ce nivelul Transport expediază segmentele de date, poate să asigure integritatea acelor date. O metodă de a realiza acest lucru, este controlul fluxului. Acesta evită problemele de depăşire a capacităţii buffer-elor de la staţia receptor de către datele transmise de staţia de la celălalt capăt al conexiunii. Depăşirea capacităţii buffer-elor poate genera probleme grave din cauză că poate avea ca rezultat pierderea datelor. Serviciile nivelului Transport dau de asemenea posibilitatea utilizatorului să ceară un nivel înalt de siguranţă pentru transportul datelor între gazde şi destinaţii. Pentru obţinerea acestuia

este utilizată o relaţie orientată pe conexiune între capetele sistemelor care

comunică, numită conexiune cap – la - cap. b) Caracteristici Se caracterizează prin: -

schimb de date fiabil

-

independenţă faţă de reţeaua utilizată

-

independenţă faţă de aplicaţie

c) Transportul cu grad înalt de siguranţă Transportul cu un grad înalt de siguranţă poate efectua următoarele: 183

-

asigură că pentru segmentele livrate va fi confirmată receptarea lor;

-

furnizează retransmisia oricărui segment care nu poate fi confirmat;

-

pune segmentele înapoi în secvenţa lor corectă la destinaţie;

-

furnizează control şi evitarea congestiei.

Instrucţiuni pentru evaluatori La Exerciţiul 1 se vor acorda 5 puncte pentru fiecare spaţiu completat corect La Exerciţiul 2 se vor acorda 5 puncte pentru fiecare răspuns corect La Exerciţiile 3 şi 4, pentru fiecare răspuns corect, indiferent de formulare se va acorda punctajul prevăzut în barem.

Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre protocoalele de nivel Transport şi apoi, dacă este cazul, se reface acest test sau unul asemănător.

184

185

Test 11 Competenţa: Descrie protocoalele de nivel Transport Obiectivele evaluării: Obiective: •

să descrie rolul nivelului Internet

•

să recunoască proprietăţile protocolului TCP

•

să recunoască proprietăţile protocolului UDP

•

să descrie modul de funcţionare a protocoalelor TCP şi UDP

•

să descrie antetul protocoalelor TCP şi UDP

Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat atât singur, la sfârşitul temei Protocoalele de nivel Transport, cât şi ca o componentă a unei evaluări formative, pentru un grup de lecţii, sau sumative a modulului. Tipul testului: Probă scrisă, a4 Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate fi susţinut într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fără materiale ajutătoare sau sprijinul profesorului. Fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului şi va rezolva individual subiectul.

Timp de lucru: 90 minute Exerciţiu 1 Tipul exerciţiului: Itemi de completare Enunţ: Completaţi spaţiile libere din textul de mai jos, folosind noţiunile învăţate despre protocolul UDP UDP (______________) este un protocol ce trimite ______________ independente de date, numite ___________, de la un calculator către altul fără _____________ în vreun fel ajungerea acestora la _____________. 186

O ____________ UDP este plasată, împreună cu portul _____________ şi portul destinaţie, într-un __________, iar în câmpul __________ al pachetului IP se pune valoarea _______________. Exerciţiu 2: Tipul exerciţiului: Itemi cu alegere multiplă Enunţ: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect. 1) Ce utilizează TCP şi UDP pentru a ţine evidenţa diferitelor conversaţii ce traversează o reţea în acelaşi timp? a) Numere de porturi b) Adrese IP c) Numere de secvenţă d) Adrese MAC 2) Ce indică sectorul,,checksum” intr-un segment UDP? a) Un număr de cuvinte pe 32 biţi din antet b) Valoare pentru verificarea integrităţii antetului c) Număr folosit pentru asigurarea unei secvenţializări corecte a datelor care sosesc d) Suma câmpurilor de antet şi date, calculată pentru verificare; 3) Care dintre următoarele protocoale folosesc UDP ca protocol de bază? a) SMTP b) FTP c) HTTP d) TFTP

4)Cât este lungimea câmpului Port sursă, din antetul unui segment UDP a) 32 biţi b) 16 biţi c) 6 biţi

187

d) 8 biţi

Exerciţiu 3 Tipul exerciţiului:Întrebări cu răspuns limitat Enunţ 1) Cine are un segment mai lung, TCP sau UDP, şi de ce? 2) Prezentaţi câteva metode de conexiune şi siguranţă ale TCP. Exerciţiu 4 Tipul exerciţiului : Eseu structurat Enunţ: Descrieţi funcţionarea TCP (Transmission Control Protocol) având în vedere următoarele 3 aspecte: 1) Caracteristici 2) Transfer date 3) Principiul ferestrei glisante

Instrucţiuni pentru elevi Exerciţiu 1 Pentru rezolvare completaţi spaţiile libere cu termenii corespunzători. Exerciţiu 2 Orice eventual răspuns greşit se încercuieşte şi se taie cu un X şi se înlocuieşte cu răspunsul considerat corect. Exerciţiu 3 La exerciţiul 2) enumeraţi câteva dintre metodele de siguranţă şi conexiune ale TCP Exerciţiu 4 La exerciţiul 1) enumeraţi şi descrieţi principalele caracteristici ale TCP La punctul 2) prezentaţi modul în care TCP realizează transferul de date La punctul 3) prezentaţi principiul ferestrei glisante Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din oficiu Exerciţiu 1 188

Se va acorda 20 puncte câte 2 puncte pentru fiecare spaţiu completat corect. Barem de corectare UDP (USER DATAGRAM PROTOCOL) este un protocol ce trimite PACHETE independente de date, numite DATAGRAME, de la un calculator către altul fără A GARANTA în vreun fel ajungerea acestora la DESTINAŢIE. O DATAGRAMĂ UDP este plasată, împreună cu portul SURSĂ şi portul destinaţie, într-un PACHET IP, iar în câmpul PROTOCOL al pachetului IP se pune valoarea UDP.

Exerciţiu 2 Se acordă 20 puncte din care 5 pentru fiecare răspuns corect. Barem de corectare: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect. 1) a 2) d 3) d 4) b

Exerciţiu 3 Se acordă 20 puncte câte 10 pentru fiecare subpunct. Barem de corectare: 1) Cine are un segment mai lung, TCP sau UDP, şi de ce? Răspuns aşteptat: TCP, deoarece necesită mai multe informaţii pentru a asigura un transport sigur. 2) Prezentaţi câteva metode de conexiune şi siguranţă ale TCP. Răspuns aşteptat: - conexiunea deschisă pe trei cai - confirmarea simplă - numerele de secvenţializare şi confirmare - ferestrele glisante Exerciţiu 4 Se acordă 30 puncte câte 10 pentru fiecare subpunct. Barem de corectare: Descrieţi funcţionarea TCP (Transmission Control Protocol) având în vedere următoarele 3 aspecte: 189

Este acceptată orice formulare asemănătoare 1)- caracteristici Principalele caracteristici ale TCP sunt: -

Transfer de date în flux continuu - datele circulă în acelaşi timp, în ambele sensuri ale conexiunii.

-

Siguranţa transmisiei - recuperează pachetele transmise cu erori, pierdute sau cu număr de secvenţă eronat.

-

Controlul fluxului de date – în transferul de date dintre două procese, când aplicaţia destinaţie trimite o confirmare către emitent, se indică şi numărul permis de octeţi ce se pot recepţiona, pentru a se asigura că transmiterea rapidă de mesaje de către un emiţător, nu face ca un receptor lent să primească mai multe mesaje decât poate prelucra. În urma unui astfel de mesaj, emiţătorul îşi va dimensiona pachetele transmise la lungimea indicată de receptor.

-

Multiplexarea - permite mai multor procese, care rulează pe acelaşi host, să utilizeze facilităţile protocolului TCP simultan.

-

Controlul conexiunii - presupune stabilirea numărului de secvenţă şi a dimensiunii ferestrei, pentru fiecare pachet TCP.

Este acceptată orice formulare asemănătoare 2)- transfer date Pentru a realiza transferul de date, TCP

fragmentează fluxul de octeţi în pachete şi

transmite fiecare pachet la nivelul Internet. La destinaţie, procesul TCP receptor reasamblează pachetele primite într-un flux de ieşire. Înainte de a începe transferul datelor, între cele două procese utilizator (programe de aplicaţie) se stabileşte, prin intermediul reţelei, o conexiune logică numită circuit virtual. Livrarea la destinaţie a fluxului de octeţi în ordinea în care au fost emişi, fără pierderi şi fără duplicate, se realizează prin folosirea unei tehnici de confirmare pozitivă cu retransmitere (dacă confirmarea de primire nu a fost transmisă într-un timp prestabilit, pachetul este transmis din nou) , combinată cu fereastră glisantă (sistem de confirmare în espectativă) . Mecanismul ferestrei glisante, utilizat de TCP, operează la nivelul octeţilor şi nu al pachetelor, permiţând o transmisiune eficientă şi un control al fluxului.

190

Este acceptată orice formulare asemănătoare 3)- principiul ferestrei glisante: -

Emitentul transmite pachete către receptor fără să primească o confirmare, dar porneşte un cronometru pentru fiecare pachet transmis

-

Receptorul transmite o confirmare pentru fiecare pachet primit, prin indicarea numărului de secvenţă al ultimului pachet primit corect

-

Emiţătorul deplasează fereastra la fiecare mesaj de confirmare („glisează” fereastra)

În cazul protocolului TCP principiul ferestrei glisante este folosit la nivel de octet; segmentele transmise şi confirmările transportă numere de secvenţă pentru fiecare octet. Dimensiunea ferestrei este exprimată în număr de biţi şi nu în număr de pachete, şi este determinată de către receptor după ce conexiunea a fost stabilită. Fiecare mesaj de confirmare include şi dimensiunea ferestrei pe care receptorul o poate să o manipuleze.

Instrucţiuni pentru evaluatori La Exerciţiul 1 se vor acorda 2 puncte pentru fiecare spaţiu completat corect La Exerciţiul 2 se vor acorda 5 puncte pentru fiecare răspuns corect La Exerciţiile 3 şi 4, pentru fiecare răspuns corect, indiferent de formulare se va acorda punctajul prevăzut în barem. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre protocoalele de nivel Transport şi apoi, dacă este cazul, se reface acest test sau unul asemănător.

191

192

Test 12 Competenţa: Exemplifică protocoalele de nivel Internet Obiectivele evaluării: Obiective: •

să recunoască proprietăţile protocoalelor de nivel Internet

•

să descrie modul de funcţionare a protocoalelor de nivel Internet

•

să descrie antetul protocolului IP

•

să descrie caracteristicile protocoalelor de nivel Internet

Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat atât singur, la sfârşitul temei Protocoalele de nivel Internet, cât şi ca o componentă a unei evaluări formative, pentru un grup de lecţii, sau sumative a modulului. Tipul testului: Probă scrisă, a4 Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate fi susţinut într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fără materiale ajutătoare sau sprijinul profesorului. Fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului şi va rezolva individual subiectul.

Timp de lucru: 90 minute

Exerciţiu 1: Tipul exerciţiului: Itemi cu alegere multiplă Enunţ: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect. 1) Care dintre protocoalele următoare operează pe nivelul Internet al TCP/IP a) IP b) ICMP c) ARP 193

d) Toate variantele de mai sus sunt corecte 2) Care este funcţia câmpului Protocol într-o datagramă IP? a) Specifică protocolul nivelului Aplicaţie b) Specifică protocolul nivelului Internet c) Specifică protocolul nivelului Transport d) Specifică protocolul nivelului Reţea 3) Care este scopul ICMP - urilor? a) Pun inter-reţeaua în modul de control, astfel încât protocoalele pot fi setate b) Sunt mesaje transportate în datagrama IP şi utilizate pentru a expedia mesaje de eroare şi control c) Sunt mesaje pe care reţeaua le utilizează pentru a monitoriza protocoalele de conexiune d) Sunt mesaje binare standard care acţionează ca protocoale model de inter – reţea 4) Care este funcţia unui ARP? a) Este utilizat pentru a pune în corespondenţă o adresă MAC dată şi o adresă IP b) Este utilizat pentru a dezvolta o resursă tabel cache de adrese c) Este utilizat pentru a pune în corespondenţă o adresă IP cu o adresă MAC d) Expediază un mesaj de difuzare căutând adresa router-ului 5) Care este funcţia protocolului RARP a) Este un protocol TCP/IP care găseşte adrese IP pe baza adreselor MAC b) Este un protocol utilizat pentru a pune în corespondenţă o adresă IP de 32 biţi cu o adresă MAC c) Este un protocol utilizat pentru a dezvolta o resursă tabel cache de adrese pentru router d) Este un protocol utilizat la menţinerea cache – ului ARP într-un host IP. 194

Exerciţiu 2 Tipul exerciţiului : Itemi cu alegere duală Enunţ: Stabiliţi pentru fiecare dintre afirmaţiile următoare dacă este adevărată sau falsă 1) Mapările MAC –to -IP sunt derivate din ARP cache-ul aflat în cadrul fiecărui dispozitiv Adevărat

Fals

2) ARP este implementat chiar în driverele sistemelor de operare din cadrul reţelelor Adevărat

Fals

3) RARP este utilizat atunci când staţia de lucru nu are hard disk. Adevărat

Fals

4)RARP permite aflarea adresei MAC când se cunoaşte adresa IP Adevărat

Fals

Exerciţiu 3: Tipul exerciţiului: Întrebări cu răspuns limitat Enunţ:Asemănaţi şi deosebiţi TCP şi IP. Exerciţiu 4 Tipul exerciţiului: Eseu structurat Enunţ:Descrieţi funcţionarea IP(Internet Protocol) având în vedere următoarele 3 aspecte: 1) rol 2) datagramă IP 3) comunicare în Internet Instrucţiuni pentru elevi Exerciţiu 1 Orice eventual răspuns greşit se încercuieşte şi se taie cu un X şi se înlocuieşte cu răspunsul considerat corect. Exerciţiu 2 Pentru rezolvare bifaţi cu x varianta corectă. Exemplu : Modelul OSI are 7 niveluri.  Adevărat

Fals

Exerciţiu 3 195

Pentru rezolvare scrieţi asemănările şi deosebirile dintre TCP şi IP, în ordinea în care doriţi Exerciţiu 4 La punctul 2) prezentaţi componentele antetului IP Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din oficiu Exerciţiu 1 Se acordă 20 puncte câte 4 pentru fiecare răspuns corect. Barem de corectare : Pentru fiecare item scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect. 1) d 2) c 3) b 4) c 5) a Exerciţiu 2 Se acordă 20 puncte, câte 5 puncte pentru fiecare răspuns corect.

Barem de corectare 1) Mapările MAC –to -IP sunt derivate din ARP cache-ul aflat în cadrul fiecărui dispozitiv Adevărat

Fals

Răspuns corect mapările IP – to - MAC sunt derivate din ARP cache-ul aflat în cadrul fiecărui dispozitiv 2) ARP este implementat chiar în driverele sistemelor de operare din cadrul reţelelor  Adevărat

Fals

3) RARP este utilizat atunci când staţia de lucru nu are hard disk.  Adevărat

Fals

4)RARP permite aflarea adresei MAC când se cunoaşte adresa IP Adevărat

 Fals

Răspuns corect: RARP permite aflarea adresei IP când se cunoaşte adresa MAC

196

Exerciţiu 3 Se acordă 20 puncte din care 10 puncte pentru asemănări şi 10 pentru deosebiri Barem de corectare Asemănări: -

ambele sunt parte a unui pachet de protocoale care au devenit de facto standarde pentru Internet.

-

Ele conlucrează foarte bine pentru a controla majoritatea traficului Internet.

Deosebiri: -

IP este un protocol de nivel Internet;

-

TCP este un protocol de nivel Transport.

-

IP este fără conexiune; TCP este orientat pe conexiune;

-

IP are pachete; TCP are segmente.

Exerciţiu 4 Se acordă 30 puncte câte 10 pentru fiecare subpunct Barem de corectare : Descrieţi funcţionarea IP având în vedere următoarele aspecte: Este acceptată orice formulare asemănătoare 1)- rol Internet Protocol (IP) este un protocol prin care datele sunt trimise de la un calculator la altul prin intermediul Internetului. Fiecare calculator (host), are o adresă IP unică, care îl identifică între toate computerele de pe Internet. Adresele IP sunt date static de către administrator sau dinamic de DHCP sau BOOTP şi depind de soft-ul de reţea . Când se trimit sau primesc date, mesajul este împărţit în părţi mai mici numite pachete sau datagrame . Fiecare pachet cuprinde adresa celui care trimite datele, dar şi a celui care le primeşte. 2)- datagrama IP O datagramă IP este formată din: -

versiunea – numărul versiunii;

-

lungimea antetului – lungimea antetului în cuvinte de 32 biţi;

-

prioritate şi tipul serviciului – modul în care este manevrată datagrama;

197

-

lungimea totală – lungimea totală (antet + date);

-

identificare – valoare unică pentru datagrama IP;

-

semnalizatoare

-

deplasamentul fragmentului – fragmentarea datagramelor pentru a permite diferite unităţi maxime de transmisie;

-

durata de viaţă – durata în care un pachet este considerat valid;

-

protocol – protocolul nivelului superior;

-

verificator pentru antet – valoare pentru verificarea integrităţii antetului ;

-

adresa IP sursă – adresa IP a staţiei sursă a pachetului;

-

adresa IP destinaţie – adresa IP a staţiei destinaţie a pachetului;

-

opţiuni IP – opţiuni referitoare la testarea reţelei, depanare, securitate;

-

date – date a le protocolului de nivel superior.

Este acceptată orice formulare asemănătoare 3)- comunicare în Internet Comunicarea în Internet funcţionează după cum urmează: -

Nivelul transport preia şiruri de date şi le divide în datagrame.

-

Fiecare datagramă este transmisă prin Internet, fiind eventual fragmentată în unităţi mai mici pe parcurs.

-

Când toate fragmentele ajung la destinaţie ele sunt reasamblate de nivelul reţea în datagrama originală.

Instrucţiuni pentru evaluatori La Exerciţiul 1 se vor acorda 4 puncte pentru fiecare spaţiu completat corect La Exerciţiul 2 se vor acorda 5 puncte pentru fiecare răspuns corect La Exerciţiile 3 şi 4, pentru fiecare răspuns corect, indiferent de formulare se va acorda punctajul prevăzut în barem.

198

Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre protocoalele de nivel Internet şi apoi, dacă este cazul, se reface acest test sau unul asemănător.

199

Test 13 Competenţa: Exemplifică protocoalele de nivel Internet Obiectivele evaluării: Obiective: •

să recunoască proprietăţile protocoalelor de nivel Internet

•

să descrie modul de funcţionare a protocoalelor de nivel Internet

•

să descrie caracteristicile protocoalelor de nivel Internet

Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat atât singur, la sfârşitul temei Protocoalele de nivel Internet, cât şi ca o componentă a unei evaluări formative, pentru un grup de lecţii, sau sumative a modulului. Tipul testului: Probă scrisă, a4 Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate fi susţinut într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fără materiale ajutătoare sau sprijinul profesorului. Fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului şi va rezolva individual subiectul.

Timp de lucru: 90 minute Exerciţiu 1 Tipul exerciţiului: Itemi de asociere Enunţ: Asociaţi fiecărei definiţii din prima coloană tipul de mesaj din coloana a doua.

200

1. Mesaj folosit atunci când subreţeaua sau

un

router

nu

pot

localiza

destinaţia, sau un pachet nu poate fi livrat deoarece o reţea cu „pachete A. DESTINAŢIE

mici”, îi stă în cale.

INACCESIBILĂ 2. Mesaj trimis când un pachet este eliminat datorită ajungerii contorului B. CERERE AMPRENTĂ DE

său la zero.

TIMP 3. Mesaj ce indică detectarea unei valori nepermise într-un câmp din antet. C. REDIRECTARE 4. Mesajul folosit pentru a limita traficul gazdelor ce trimit prea multe pachete.

D. TIMP DEPĂŞIT

5. Mesaj folosit atunci când un router observă că un pachet pare a fi dirijat greşit. 6. Mesaj

folosit

pentru

a

măsura

a

măsura

E. OPRIRE SURSĂ

performanţele reţelei. 7. Mesaj

folosit

pentru

performanţele reţelei.

Exerciţiu 2. Tipul exerciţiului: Itemi cu răspuns scurt Enunţ:Răspundeţi la următoarele întrebări a) Ce livrează cu minim de efort protocolul IP? b) Cărui nivel al modelului OSI corespunde nivelul Internet al TCP/IP? 201

c) Pe câţi biţi se întinde Adresa IP sursă, într-o datagramă IP? d) Care dintre timpii RIP reprezintă timpul după care un router declară o anumită rută ca fiind invalidă. e) Cine asigură classless routing? Exerciţiu 3 Tipul exerciţiului: Întrebări cu răspuns limitat Enunţ:Care este scopul Nivelului Internet şi cum funcţionează? Exerciţiu 4 Tipul exerciţiului:Întrebări cu răspuns limitat Enunţ:Care este scopul ARP, şi cum funcţionează? Exerciţiu 5 Tipul exerciţiului: Întrebări cu răspuns limitat Enunţ:Asemănaţi şi deosebiţi ARP şi RARP Instrucţiuni pentru elevi Ecerciţiu 1 Pentru rezolvare scrieţi numărul din prima coloană urmat de litera din cea de a doua coloană. Orice greşeală se taie cu o linie Exemplu: 1 A 1 A Exerciţiu 2 Pentru rezolvare răspundeţi la întrebări în ordinea în care doriţi Exerciţiu 3 Pentru rezolvare prezentaţi scopul şi funcţionarea nivelului Internet Exerciţiu 4 Pentru rezolvare prezentaţi rolul ARP şi modul de funcţionare a acestuia Exerciţiu 5 Pentru rezolvare scrieţi asemănările şi deosebirile dintre ARP şi RARP Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din oficiu 202

Exerciţiu 1 Se acordă 20 puncte câte 4 puncte pentru fiecare asociere corectă. Barem de corectare 1 A, 2 D, 4 E, 5 C, 6 B Exerciţiu 2 Se acordă 20 puncte câte 4 puncte pentru fiecare răspuns corect. Barem de corectare Răspundeţi la următoarele întrebări a) Ce livrează cu minim de efort protocolul IP? Răspuns corect - Pachete b) Cărui nivel al modelului OSI corespunde nivelul Internet al TCP/IP? Răspuns corect - Reţea c) Pe câţi biţi se întinde Adresa IP sursă, într-o datagramă IP? Răspuns corect - 32 d) Care dintre timpii RIP reprezintă timpul după care un router declară o anumită rută ca fiind invalidă. Răspuns corect - Router invalid timer e) Cine asigură classless routing? Răspuns corect - RIPv2 Exerciţiu 3 Se acordă 10 puncte pentru răspuns corect Barem de corectare Care este scopul Nivelului Internet şi cum funcţionează? Este acceptată orice formulare asemănătoare Scopul nivelului Internet este de a trimite pachetele sursă din orice reţea către o alta şi să facă astfel încât acestea să ajungă la destinaţie indiferent de ruta şi reţeaua din care au fost transmise. Nivelul Internet încapsulează pachetul într-o datagramă IP, completează antetul datagramei, utilizează algoritmul de dirijare pentru a determina dacă să livreze datagrama

203

direct sau să o trimită unui router şi pasează datagrama interfeţei de reţea corespunzătoare pentru a fi transmisă. Tot nivelul internet este cel care tratează datagramele care sosesc, verificându-le validitatea, şi utilizează algoritmul de dirijare pentru a decide dacă datagrama trebuie prelucrată local sau trebuie trimisă mai departe. Acest nivel corespunde nivelului Reţea al modelului OSI. Exerciţiu 4 Se acordă 20 puncte, 10 pentru scop şi 10 pentru funcţionare Barem de corectare Care este scopul ARP, şi cum funcţionează? Este acceptată orice formulare asemănare ARP (Address Resolution Protocol) este folosit pentru a converti adresa Internet Protocol (IP) în corespondenţa sa fizică numită MAC (Media Access Control). Adresa fizică odată aflată este inclusă într-o tabelă aflată în memoria RAM a calculatorului sursă. Tabela se numeşte ARP Table, iar memoria care o conţine se numeşte “ARP cache”. Fiecare calculator din reţea are propria tabelă ARP în care înregistrează adresele MAC şi IP ale gateway-ului, precum şi propriile sale adrese MAC şi IP. Când vrea să transmită ceva în reţea, fiecare calculator apelează la aceste informaţii. Mod de funcţionare: -

În momentul în care un dispozitiv încearcă să trimită ceva către un alt dispozitiv din reţea prin Ethernet, primul lucru pe care trebuie să-l facă este să determine adresa MAC a ţintei. Mapările IP-to-MAC sunt derivate din ARP cache-ul aflat în cadrul fiecărui dispozitiv.

-

Dacă adresa IP nu apare in cache-ul dispozitivului, acesta nu poate trimite un mesaj către ţinta sa. El trebuie mai întâi să trimită o cerere ARP în subreţeaua locală.

-

Host-ul cu IP-ul respectiv va trimite un ARP reply ca răspuns al cererii, permiţând în acest fel dispozitivului care vrea să trimită mesajul să updateze cache-ul şi să înceapă trimiterea efectivă a mesajului.

Exerciţiu 5 Se acordă 20 puncte din care 10 puncte pentru asemănări şi 10 pentru deosebiri 204

Barem de corectare Asemănări: -

Ambele sunt protocoale de nivel Internet

-

Atât protocolul ARP, cât şi RARP, folosesc acelaşi tip de pachet, numit pachet cerere ARP, pentru a face o cerere. Ambele pachete de cerere sunt trimise prin broadcast de adresa MAC.

Deosebiri: -

ARP este folosit pentru a converti adresa Internet Protocol (IP) în corespondenţa sa fizică numită MAC

-

RARP permite aflarea adresei IP atunci când se cunoaşte adresa fizică (MAC)

Instrucţiuni pentru evaluatori La Exerciţiul 1 se vor acorda 4 puncte pentru fiecare spaţiu completat corect La Exerciţiul 2 se vor acorda 4 puncte pentru fiecare răspuns corect. . Răspunsurile aşteptate sunt termeni consacraţi, alte răspunsuri se consideră greşite. La Exerciţiile 3, 4 şi 5, pentru fiecare răspuns corect, indiferent de formulare se va acorda punctajul prevăzut în barem. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre protocoalele de nivel Internet şi apoi, dacă este cazul, se reface acest test sau unul asemănător.

Test 14 Competenţa: Exemplifică protocoalele de nivel Internet Obiectivele evaluării: Obiective: •

să recunoască proprietăţile protocoalelor de nivel Internet

•

să descrie modul de funcţionare a protocoalelor de nivel Internet

•

să descrie caracteristicile protocoalelor de nivel Internet 205

Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat atât singur, la sfârşitul temei Protocoalele de nivel Internet, cât şi ca o componentă a unei evaluări formative, pentru un grup de lecţii, sau sumative a modulului. Tipul testului: Probă scrisă, a4 Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate fi susţinut într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fără materiale ajutătoare sau sprijinul profesorului. Fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului şi va rezolva individual subiectul.

Timp de lucru: 90 minute Exerciţiu 1 Tipul exerciţiului: Itemi cu alegere multiplă Enunţ: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect. 1.Care dintre definiţiile următoare descrie cel mai bine un protocol distance-vector a) Determină direcţia şi distanţa către orice legătură în cadrul interreţelei b) Fiecare ruter menţine o bază de date complexă a informaţiilor privind topologia interreţelei c) Este un complex computaţional d) Este o metodă de rutare care protejează contra buclelor şi minimizează posibilitatea de contorizare la infinit 2.Care dintre următoarele afirmaţii despre protocolul RIP nu este adevărată? a) Este un protocol distance – vector b) Este disponibil în două versiuni c) Permite ruter-elor să afle despre ruterele vecine în mod dinamic d) Foloseşte trei tipuri de timpi pentru a-şi desfăşura activitatea 3.Ce înlocuieşte acronimul RARP? a) Reverse Address Resolution Protocol 206

b) Routing Address Resolution Protocol c) Reserve Address Routing Protocol d) Routing Address Routing Protocol 4. În protocoalele de rutare RIP, cât de des sunt expediate actualizările de rutare? a) La fiecare 60 de secunde b) La fiecare 30 de secunde c) La fiecare 90 de secunde d) Numai când administratorul dirijează ruter- ul să facă asta Exerciţiu 2 Tipul exerciţiului: Itemi de completare Enunţ: Completaţi spaţiile libere din textul de mai jos, folosind noţiunile învăţate despre protocoalele RIP şi ARP RIP (Routing Information Protocol) este un protocol de __________, fiind un protocol _______________, adică un protocol care cere ca

__________ să paseze periodic

_________ ale tabelelor de rutare ________ cei mai apropiaţi din reţea.

Adresa ___________ odată aflată este inclusă într-o _________ aflată în memoria ____________ a calculatorului sursă. Tabela se numeşte ___________, iar memoria care o conţine se numeşte _______________

Exerciţiu 3 Tipul exerciţiului: Itemi de asociere Enunţ: Asociaţi fiecărui protocol din prima coloană, definiţia din a doua coloană

A. Protocol ce converteşte

adresa Internet

Protocol (IP) în corespondenţa sa fizică numită MAC (Media Access Control).

207

1.

IP

B. Protocol ce permite aflarea adresei IP atunci când se cunoaşte adresa fizică (MAC). C. Protocol prin care datele sunt trimise de la

2.

ARP

un

calculator

la

altul

prin

intermediul

Internetului Protocol simplu, folosit pentru transmiterea mesajelor în format electronic pe Internet.

3.

RARP

D. Protocol care cere ca router-ele să paseze periodic

copii

ale

tabelelor

de

rutare

vecinilor cei mai apropiaţi din reţea.

4.

ICMP

E. Protocol ce foloseşte la semnalizarea şi diagnosticarea problemelor din reţea.

5.

RIP

F. Protocol care traduce adresele Internet literale în adrese Internet numerice, adrese utilizate de un calculator pentru a găsi un calculator receptor.

Exerciţiu 4 Tipul exerciţiului : Eseu structurat Enunţ:Descrieţi funcţionarea protocolului RIP având în vedere aspecte: 1) Rol 2) Versiuni 3) Timpi utilizaţi Instrucţiuni pentru elevi Exerciţiu 1 Orice eventual răspuns greşit se încercuieşte şi se taie cu un X şi se înlocuieşte cu răspunsul considerat corect. Exerciţiu 2 Pentru rezolvare completaţi spaţiile libere cu termenii corespunzători. Exerciţiu 3 208

Pentru rezolvare scrieţi numărul din prima coloană urmat de litera din cea de a doua coloană. Orice greşeală se taie cu o linie Exemplu: 1 A 1 A Exerciţiu 4 La punctul 2) prezentaţi pe scurt versiunile RIP La punctul 3) enumeraţi şi descrieţi pe scurt timpii folosiţi de RIP pentru a-şi desfăşura activitatea

Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din oficiu Exerciţiu 1 Se acordă 20 puncte câte 5 pentru fiecare răspuns corect. Barem de corectare Pentru fiecare item scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect. 1) a 2) c 3) a 4) b

Exerciţiu 2 Se va acorda 20 puncte câte 2 puncte pentru fiecare spaţiu completat corect. Barem de corectare Completaţi

spaţiile libere din textul de mai jos, folosind noţiunile învăţate despre

protocoalele RIP şi ARP RIP (Routing Information Protocol) este un protocol de ROUTARE, fiind un protocol „DISTANCE VECTOR”, adică un protocol care cere CA

ROUTER-ELE să paseze

periodic COPII ale tabelelor de rutare VECINILOR cei mai apropiaţi din reţea. Adresa FIZICĂ odată aflată este inclusă într-o TABELĂ aflată în memoria RAM a calculatorului sursă. Tabela se numeşte ARP TABLE, iar memoria care o conţine se numeşte “ARP CACHE”. Exerciţiu 3 Se acordă 20 puncte câte 4 puncte pentru fiecare asociere corectă. Barem de corectare 1 C, 2 A, 3 B, 4 E, 5 F 209

Exerciţiu 4 Se acordă 30 puncte câte 10 pentru fiecare subpunct Barem de corectare : Descrieţi funcţionarea protocolului RIP, având în vedere următoarele aspecte: Este acceptată orice formulare asemănătoare 1)-rol RIP (Routing Information Protocol)

este un protocol de routare, fiind un protocol

„distance vector”, adică un protocol care cere ca router-ele să paseze periodic copii ale tabelelor de rutare vecinilor cei mai apropiaţi din reţea. Fiecare destinatar adaugă la tabelă propria "valoare" distanţă şi o expediază vecinilor săi cei mai apropiaţi. Acest proces se desfăşoară în toate direcţiile între router-ele aflate în imediată vecinătate. Protocolul RIP calculează ruta optimă pentru pachete pe baza distanţei până la destinaţie. Distanţa este dată de numărul de routere până la destinaţie. Dacă un pachet trebuie sa treacă prin mai mult de 15 routere RIP consideră că ruta respectivă nu este validă. 2) versiuni Există două versiuni RIP: -

Versiunea 1 (RIPv1)- foloseşte classful routing, adică toate dispozitivele din reţea trebuie sa folosească aceeaşi mască de subreţea din cauză că RIPv1 nu include informaţiile de subreţea cu actualizările de reţea.

-

Versiunea a doua (RIPv2) - trimite informaţii referitoare la masca de subreţea cu actualizările de rută şi furnizează prefixul de rutare. RIPv2 susţine utilizarea rutării fără clase (classless routing) RIPv2 este compatibil în direcţia inversă cu RIPv1

3)timpi utilizaţi RIP foloseşte trei tipuri de timpi pentru a-şi desfăşura activitatea aşa cum trebuie: -

route update timer - reprezintă intervalul de timp după care un router trimite updateul ce conţine întreaga tabelă de rutare;

-

route invalid timer - timpul după care un router declară o anumită rută ca fiind invalidă.

-

route flush timer - timpul care se scurge de la declararea unei rute ca fiind invalidă şi până la ştergerea ei din tabela de rutare. 210

Instrucţiuni pentru evaluatori La Exerciţiul 1 se vor acorda 5 puncte pentru fiecare spaţiu completat corect La Exerciţiul 2 se vor acorda 2 puncte pentru fiecare spaţiu completat corect. Pot fi considerate răspunsuri corecte sinonime ale termenilor aşteptaţi ca răspuns, acolo unde este cazul. În cazul termenilor consacraţi orice alt răspuns este considerat incorect. La Exerciţiile 3 şi 4, pentru fiecare răspuns corect, indiferent de formulare se va acorda punctajul prevăzut în barem. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre protocoalele de nivel Internet şi apoi, dacă este cazul, se reface acest test sau unul asemănător.

211

Test 15 Competenţa: Analizează porturile de comunicare a protocoalelor Obiectivele evaluării: Obiective: •

să definească noţiunea de port de comunicaţie

•

să recunoască principalele categorii de porturi

•

să prezinte cele mai importante porturi

Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat atât singur, la sfârşitul temei Porturile de comunicare a protocoalelor, cât şi ca o componentă a unei evaluări formative, pentru un grup de lecţii, sau sumative a modulului. Tipul testului: Probă scrisă, a4 Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate fi susţinut într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fără materiale ajutătoare sau sprijinul profesorului. Fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului şi va rezolva individual subiectul.

Timp de lucru: 50 minute Exerciţiu 1 Tipul exerciţiului: Întrebări cu răspuns scurt şi de completare Enunţ: Completaţi spaţiile libere din textul de mai jos, folosind noţiunile învăţate despre porturile de comunicaţie ale protocoalelor 1) Nr de porturi cuprinse intre 0 şi 1023 se numesc ______________ 2) Nr de porturi cuprinse intre __________se numesc registred 3) Nr de porturi cuprinse intre 491051 şi __________ se numesc ______________ 4) Portul 21 este folosit de____________pentru ______________

Exerciţiu 2 Tipul exerciţiului: Itemi cu alegere duală Enunţ: Stabiliţi pentru fiecare dintre afirmaţiile următoare dacă este adevărată sau falsă 212

1) Un port reprezintă un număr pe 32 biţi prin care protocoalele comunică între ele Adevărat

Fals

2) Numerele de porturi sunt controlate şi atribuite de către autoritatea pentru desemnarea numerelor internet (IANA). Adevărat

Fals

3) Existenţa porturilor registred permite clienţilor să găsească serverele fără informaţii de configurare. Adevărat

Fals

4) Numerele de porturi sunt utilizate pentru a ţine evidenţa diferitelor conversaţii ce traversează reţeaua în momente diverse de timp. Adevărat

Fals

Exerciţiu 3 Tipul exerciţiului: Itemi de asociere Enunţ:Asociaţi fiecare număr de port din prima coloană cu protocolul din cea ea- doua coloană care îl utilizează.

1.

20

A.FTP- pentru transfer date

2.

23

B.HTTP

3.

53

C.TELNET

4.

7

D.SMTP

5.

80

E.

DNS

6.

520

F.

ICMP

G.

ARP

H.RIP Instrucţiuni pentru elevi Exerciţiu 1 Pentru rezolvare completaţi spaţiile libere cu termenii corespunzători. Exerciţiu 2 213

Pentru rezolvare bifaţi cu x varianta corectă. Exemplu : Modelul OSI are 7 niveluri.  Adevărat

Fals

Exerciţiu 3 Pentru rezolvare scrieţi numărul din prima coloană urmat de litera din cea de a doua coloană. Orice greşeală se taie cu o linie Exemplu: 1 A 1 A

Criteriile de evaluare şi notare Se vor acorda 10 puncte din oficiu Exerciţiu 1 Pentru fiecare cuvânt corect se acordă 5 puncte. Barem de corectare Completaţi spaţiile libere din textul de mai jos, folosind noţiunile învăţate despre porturile de comunicaţie ale protocoalelor 1) Nr de porturi cuprinse intre 0 şi 1023 se numesc WELLKNOWN 2) Nr de porturi cuprinse intre 1024 şi 491051 se numesc registred 3) Nr de porturi cuprinse intre 491051 şi ___65535_______ se numesc PRIVATE 4) Portul 21 este folosit de FTP pentru CONTROL Exerciţiu 2 Se acordă 30 puncte din care 10 din oficiu şi câte 5 puncte pentru fiecare răspuns corect. Barem de corectare: Stabiliţi pentru fiecare dintre afirmaţiile următoare dacă este adevărată sau falsă 1) Un port reprezintă un număr pe 32 biţi prin care protocoalele comunică între ele Adevărat

Fals

Răspuns corect: Portul este număr pe 16 biţi 2) Numerele de porturi sunt controlate şi atribuite de către autoritatea pentru desemnarea numerelor internet (IANA).  Adevărat

Fals

214

3) Existenţa porturilor registred permite clienţilor să găsească serverele fără informaţii de configurare. Adevărat

 Fals

Răspuns corect: Porturile wellknown permit clienţilor să găsească serverele fără informaţii de configurare. 4) Numerele de porturi sunt utilizate pentru a ţine evidenţa diferitelor conversaţii ce traversează reţeaua în momente diverse de timp. Adevărat

 Fals

Răspuns corect: Numerele de porturi sunt utilizate pentru a ţine evidenţa diferitelor conversaţii ce traversează reţeaua în acelaşi timp. Exerciţiu 3 Se acordă 30 puncte câte 5 puncte pentru fiecare asociere corectă. 1 A, 2 C, 3 E, 4 F, 5 B, 6 H Instrucţiuni pentru evaluatori La Exerciţiul 1 pentru fiecare subpunct completat corect se vor acorda 5 puncte. Răspunsurile aşteptate sunt termeni consacraţi, alte variante de răspuns fiind considerate incorecte. La Exerciţiul 2, pentru fiecare răspuns corect se vor acorda 5 puncte La Exerciţiul 3, pentru fiecare răspuns corect se vor acorda 5 puncte. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre protocoalele de comunicaţie,

şi apoi, dacă este cazul, se reface acest test sau unul

asemănător.

215

TEST SUMATIV 1 Evaluare sumativă a modulului

Protocoale TCP/IP Competenţe: -

Prezintă protocoalele de nivel Aplicaţie

-

Descrie ptrotocoalele de nivel Transport

-

Exemplifică protocoalele de nivel Internet

-

Analizează porturile de comunicare ale protocolaleor

Obiectivele evaluării: Obiective: -

să identifice corect nivelurile TCP/IP

-

să asocieze protocoalele cu nivelurile corespunzătoare din modelul TCP/IP

-

să identifice corect caracteristicile şi funcţionarea protocoalelor TCP/IP

-

să identifice porturile de ciomunicare a protocoalelor

Prezentarea Subiectului Acest subiect va fi utilizat ca o componentă a unei evaluări sumative a modulului. Tipul Subiectului: Probă scrisă, b2 Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Subiectul poate fi susţinut într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fără materiale ajutătoare sau sprijinul profesorului. Fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele subiectului şi va rezolva individual subiectul. Timp de lucru:120 minute Exerciţiu 1 Tipul exerciţiului: Itemi cu alegere multiplă. Enunţ: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect. 1.Care dintre următoarele nu este o caracteristica a TCP? a) TCP este un protocol fără conexiune b) TCP este fiabil 216

c) TCP divide mesajele care pleacă în segmente şi le reasamblează la destinaţie d) TCP conţine module ce folosesc adrese IP 2.Cărui strat aparţin protocoalele TCP si UDP? a) Startul Aplicaţie b) Startul Internet c) Startul Transport d) Stratul Reţea 3 .Când conversaţi cu cineva a cărui limbă este diferită de cea pe care o vorbiţi, va trebui, probabil, să repetaţi cuvintele şi să le pronunţaţi mai lent. Repetarea cuvintelor poate fi comparată cu __________ iar pronunţarea mai lentă cu _______ funcţiile stratului de transport. a) Siguranţa; controlul fluxului b) Controlul fluxului; confirmare c) Transport; confirmare d) Controlul fluxului; transport 4.Ce protocol de transport face schimb de datagrame fără confirmări şi garanţii de livrare? a) UDP b) TCP c) IRQ d) LLC 5. Care este funcţia câmpului Protocol într-o datagramă IP? a) Specifică protocolul nivelului Aplicaţie b) Specifică protocolul nivelului Internet c) Specifică protocolul nivelului Transport 217

d) Specifică protocolul nivelului Reţea 6.Care este scopul ICMP - urilor? a) Pun inter-reţeaua în modul de control, astfel încât protocoalele pot fi setate b) Sunt mesaje pe care reţeaua le utilizează pentru a monitoriza protocoalele de conexiune c) Sunt mesaje binare standard care acţionează ca protocoale model de inter – reţea d) Sunt mesaje transportate în datagrama IP şi utilizate pentru a expedia mesaje de eroare şi control 7.Care este funcţia protocolului RARP a) Este un protocol TCP/IP care găseşte adrese IP pe baza adreselor MAC b) Este un protocol utilizat pentru a pune în corespondenţă o adresă IP de 32 biţi cu o adresă MAC c) Este un protocol utilizat pentru a dezvolta o resursă tabel cache de adrese pentru router d) Este un protocol utilizat la menţinerea cache – ului ARP într-un host IP.

8. În protocoalele de routere RIP, cât de des sunt expediate actualizările de rutare? a) La fiecare 60 de secunde b) La fiecare 30 de secunde c) La fiecare 90 de secunde d) Numai când administratorul dirijează ruterul să facă asta 9.Care dintre următoarele protocoale sunt protocoale de nivel Aplicaţie a) FTP, SMTP, HTTP b) FTP, HTTP, ICMP c) TELNET, HTML, ARP 218

d) ICMP, SMTP, UDP 10.Care dintre următoarele formulări reprezintă cea mai bună descriere a unui protocol? a) Un instrument care permite calculatoarelor să comunice unul cu altul b) Un set de reguli şi convenţii standard care determină modul cum comunică între ele calculatoarele de-a lungul unei reţele c) Un translator universal care permite diferitelor categorii de calculatoare să partajeze datele d) Limbajul pe acre calculatoarele de pe o reţea trebuie să îl utilizeze pentru a comunica între ele 11.Care dintre următoarele formulări este cea mai bună descriere a TCP/IP? a) Este o suită de protocoale care permit LAN- să se conecteze la WAN-uri b) Este o suită de protocoale care permit transmisia de date de-a lungul unei multitudini de reţele c) Este o suită de protocoale care permit diferitelor dispozitive să fie d) Este o suită de protocoale care definesc regulile pentru deplasarea pachetelor sau informaţiilor prin Internet 12.Care este funcţia unui ARP? a) Este utilizat pentru a pune în corespondenţă o adresă MAC dată şi o adresă IP b) Este utilizat pentru a dezvolta o resursă tabel cache de adrese c) Este utilizat pentru a pune în corespondenţă o adresă IP cu o adresă MAC d) Expediază un mesaj de difuzare căutând adresa router-ului 13.Care dintre următoarele afirmaţii despre protocolul RIP nu este adevărată? a) Este un protocol distance – vector b) Este disponibil în două versiuni c) Permite router-elor să afle despre router-ele vecine în mod dinamic d) Foloseşte trei tipuri de timpi pentru a-şi desfăşura activitatea 219

14.Ce înlocuieşte acronimul RARP? a) Reverse Address Resolution Protocol b) Routing Address Resolution Protocol c) Reserve Address Routing Protocol d) Routing Address Routing Protocol 15.Care dintre următoarele protocoale foloseşte principiul ferestrei glisante? a) TCP b) IP c) UDP d) FTP

Instrucţiuni pentru elevi Orice eventual răspuns greşit se încercuieşte şi se taie cu un X şi se înlocuieşte cu răspunsul considerat corect Criteriile de evaluare şi notare Se va acorda 25 puncte din care 10 puncte din oficiu şi câte 1 punct pentru fiecare răspuns corect 1–a;2 -c;3–a;4–a;5-c 6 - d ; 7 – a ; 8 – b ; 9 – a ;10 - b 11 – d ; 12 – c ; 13 – c ; 14 – a ;15 - d Instrucţiuni pentru evaluatori Pentru fiecare răspuns corect se va acorda 1 punct. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre protocoalele TCP/IP , şi apoi, dacă este cazul, se reface acest test sau unul asemănător.

Exerciţiu 2 Tipul exerciţiului: Itemi de asociere Enunţ: Asociaţi fiecărui protocol din prima coloană, caracteristica din cea de-a doua coloană 220

A. Este utilizat de administratori pentru configurarea de la distanţă a dispozitivelor de reţea.

1. DNS B. Fiecare destinatar adaugă la tabelă

"valoare" distanţă şi o expediază vecinilor săi cei

2. HTTP 3. FTP 4. TCP 5. SMTP

propria

mai apropiaţi C. Deleagă autoritatea pentru nume

D. Fiecare pachet cuprinde adresa celui care trimite datele, dar şi a celui care le primeşte.

E. Pentru fiecare resursă expediată, realizează o tranzacţie corespunzătoare.

6. IP F. Adresa fizică odată aflată este inclusă într-o tabelă aflată în memoria RAM a calculatorului sursă.

7. UDP G. Permite utilizatorilor să producă, pagini

care

includ texte, grafică şi referinţe către alte pagini de

8. ARP 9. TELNET

Web.

H. Nu necesită

codarea fişierelor înainte de a fi

încărcate, aşa cum se întâmplă în cazul fişierelor din e-mail sau de la grupuri de discuţii.

10. RIP I.

Nu aşteaptă confirmarea de primire din partea calculatorului

destinaţie

şi

nu

efectuează

retransmisii

221

J. Fragmentează fluxul de octeţi în pachete şi transmite fiecare pachet la nivelul Internet

K. Este independent de sistemele care participă la comunicaţie, dacă se asigură un canal prin care datele să fie transmise într-un mod ordonat .

L. Este utilizat atunci când staţia de lucru nu are hard disk.

Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvare scrieţi numărul din prima coloană urmat de litera din cea de a doua coloană. Orice greşeală se taie cu o linie Exemplu: 1 A 1 A Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 40 10 puncte câte 1 punct pentru fiecare asociere corectă. 1C;2E;3H;4J;5K;6D;7I;8F Instrucţiuni pentru evaluatori Pentru fiecare asociere corectă se va acorda 1 punct. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre protocoalele TCP / IP, şi apoi, dacă este cazul, se reface acest test sau unul asemănător Exerciţiu 3 Tipul exerciţiului: Itemi cu alegere duală Enunţ: Stabiliţi pentru fiecare afirmaţie dacă este adevărată sau falsă. Pentru fiecare dintre enunţurile de mai jos precizaţi dacă este adevărat sau fals 222

1) FTP este softul utilizat de browsere pentru aducerea paginilor web pe calculatorul propriu, fiind protocolul implicit al www. Adevărat

Fals

2) Utilizând HTTP monitorul local devine al doilea monitor al calculatorului de la distanţă şi tastatura locală a doua tastatură a calculatorului de la distanţă. Adevărat

Fals

3) În cazul SMTP este necesar să se precizeze numele de host al destinaţiei finale precum şi utilizatorul căruia îi este destinat mesajul. Adevărat

Fals

4) Pentru a realiza transferul de date, TCP fragmentează fluxul de octeţi în datagrame şi transmite fiecare datagramă la nivelul Internet. Adevărat

Fals

5) În cazul IP pachetele pot să sosească într-o ordine diferită faţă de cea în care au fost trimise. Adevărat

Fals

6) În cazul protocolului TCP principiul ferestrei glisante este folosit la nivel de octet Adevărat Fals 7) Ca şi segmentul TCP, segmentul UDP are la rândul său un antet, format din 32 biţi. Adevărat

Fals

8) Protocolul ICMP calculează ruta optimă pentru pachete pe baza distanţei până la destinaţie. Adevărat

Fals

9) De obicei ARP este implementat chiar în driverele sistemelor de operare din cadrul reţelelor şi este găsit în reţele Ethernet. Adevărat

Fals

223

10) Un dezavantaj al protocolului ARP constă în faptul că pentru a ajunge la server-ul ARP, staţia sursă foloseşte o adresă MAC de difuzare. Adevărat

Fals

Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvare bifaţi cu x varianta corectă. Exemplu : Modelul OSI are 7 niveluri.  Adevarat

 Fals

Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte, câte 1 punct pentru fiecare răspuns corect. Pentru fiecare dintre enunţurile de mai jos precizaţi dacă este adevărat sau fals

1) FTP este softul utilizat de browsere pentru aducerea paginilor web pe calculatorul propriu, fiind protocolul implicit al www. Adevărat

Fals

Răspuns corect: HTTP este softul folosit de browsere şi protocolul implicit www 2) Utilizând HTTP monitorul local devine al doilea monitor al calculatorului de la distanţă şi tastatura locală a doua tastatură a calculatorului de la distanţă. Adevărat

 Fals

Răspuns corect: Este vorba de protocolul Telnet. 3) În cazul SMTP este necesar să se precizeze numele de host al destinaţiei finale precum şi utilizatorul căruia îi este destinat mesajul.  Adevărat

Fals

4) Pentru a realiza transferul de date, TCP fragmentează fluxul de octeţi în datagrame şi transmite fiecare datagramă la nivelul Internet. Adevărat

 Fals

Răspuns corect: TCP fragmentează fluxul de octeţi în pachete

224

5) În cazul IP pachetele pot să sosească într-o ordine diferită faţă de cea în care au fost trimise.  Adevărat

Fals

6) În cazul protocolului TCP principiul ferestrei glisante este folosit la nivel de octet  Adevărat

Fals

7) Ca şi segmentul TCP, segmentul UDP are la rândul său un antet, format din 32 biţi. Adevărat

 Fals

Răspuns corect: Antetul segmentului UDP are 64 biţi 8) Protocolul ICMP calculează ruta optimă pentru pachete pe baza distanţei până la destinaţie. Adevărat

 Fals

Răspuns corect: RIP calculează ruta optimă pentru pachete pe baza distanţei până la destinaţie. 9) De obicei ARP este implementat chiar în driverele sistemelor de operare din cadrul reţelelor şi este găsit în reţele Ethernet.  Adevărat

Fals

10) Un dezavantaj al protocolului ARP constă în faptul că pentru a ajunge la server-ul ARP, staţia sursă foloseşte o adresă MAC de difuzare. Adevărat

 Fals

Răspuns corect: Este vorba despre dezavantajul protocolului RARP

Instrucţiuni pentru evaluatori Pentru fiecare răspuns corect se va acorda 1 punct Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre protocoalele TCP/IP, şi apoi, dacă este cazul, se reface acest test sau unul asemănător. Exerciţiu 4 Tipul exerciţiului: Itemi de completare Enunţ: Completaţi spaţiile cu noţiunile învăţate despre nivelele modelului TCP/IP 225

Nivelul ________________ are rolul de a asigura _________comunicării, siguranţa _____________, controlul __________şi detecţia _____________, fiind identic cu cel din _______________.

Nivelul __________

se ocupă cu protocoalele de nivel ____________, codificarea şi

controlul _____________, împachetarea ___________ şi trimiterea lor la următoarele ___________ ______________nivelurile Aplicaţie, __________________ şi Sesiune din modelul OSI. Nivelul ___________ încapsulează pachetul într-o ___________ IP, completează _____________ datagramei, utilizează algoritmul de __________ pentru a determina dacă să livreze datagrama __________ sau să o trimită unui _____________şi pasează datagrama _________ de reţea corespunzătoare pentru a fi transmisă. Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvare completaţi spaţiile libere cu termenii corespunzători. Criteriile de evaluare şi notare Se vor acorda 20 puncte, câte 1 punct pentru fiecare spaţiu completat corect Completaţi spaţiile cu noţiunile învăţate despre nivelele modelului TCP/IP Comunicarea între CLIENT şi server se realizează prin texte ASCII. Clientul stabileşte conexiunea către SERVER şi aşteaptă ca acesta să-i răspundă cu mesajul 220 SERVER READY După primirea mesajului cu codul 220 , clientul trimite comanda HELO prin care ÎŞI INDICĂ IDENTITATEA. Odată ce COMUNICAREA a fost stabilită, CLIENTUL poate trimite unul sau mai multe mesaje, sau poate încheia CONEXIUNEA. SEVERUL trebuie să răspundă după fiecare COMANDĂ indicând dacă aceasta a fost ACCEPTATĂ, dacă se mai aşteaptă

COMENZI

sau dacă există ERORI în scrierea

acestor comenzi. Instrucţiuni pentru evaluatori 226

Pentru fiecare cuvânt completat corect se va acorda 1 punct. Pot fi considerate răspunsuri corecte sinonime ale termenilor aşteptaţi ca răspuns, acolo unde este cazul. În cazul termenilor consacraţi orice alt răspuns este considerat incorect. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor se vor relua sau nu anumite informaţii despre nivele modelului TCP/IP, şi apoi, dacă este cazul, se reface acest test sau unul asemănător. Exerciţiu 5 Tipul exerciţiului: Itemi cu răspuns scurt Enunţ: Răspundeţi la următoarele întrebări

1) Adresa fizică odată aflată este inclusă într-o tabelă aflată în memoria RAM a calculatorului sursă. Cum se numeşte această tabelă?

2) Timpul care se scurge de la declararea unei rute ca fiind invalidă şi până la ştergerea ei din tabela de rutare se numeşte ___________. 3) Ce utilizează nivelul Internet pentru a decide dacă datagrama sosoită trebuie prelucrată local sau trebuie trimisă mai departe.

4) În cazul protocolului TCP cum este folosit principiul ferestrei glisante? 5) În cazul protocolului SMTP, după primirea mesajului cu codul 220 , prin ce comandă clientul îşi indică identitatea? Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvare scrieţi răspunsul la întrebări Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 5 puncte câte 1 punct pentru fiecare răspuns corect. Răspundeţi la următoarele întrebări 1) Adresa fizică odată aflată este inclusă într-o tabelă aflată în memoria RAM a calculatorului sursă. Cum se numeşte această tabelă? Răspuns : ARP Table

227

2) Timpul care se scurge de la declararea unei rute ca fiind invalidă şi până la ştergerea ei din tabela de rutare se numeşte ___________. Răspuns: Route flush timer 3) Ce utilizează nivelul Internet pentru a decide dacă datagrama sosită trebuie prelucrată local sau trebuie trimisă mai departe? Răspuns: Algoritmul de dirijare

4) În cazul protocolului TCP cum este folosit principiul ferestrei glisante? Răspuns: La nivel de octet

5) În cazul protocolului SMTP, după primirea mesajului cu codul 220 , prin ce comandă clientul îşi indică identitatea? Răspuns: Prin comanda HELO Instrucţiuni pentru evaluatori Pentru fiecare răspuns corect se va acorda 1 punct. Răspunsurile aşteptate sunt termeni consacraţi, alte răspunsuri se consideră greşite. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor se vor relua sau nu anumite informaţii despre protocoale TCP/IP, şi apoi, dacă este cazul, se reface acest test sau unul asemănător. Exerciţiu 6 Tipul exerciţiului: Eseu structurat Enunţ:Caracterizaţi noţiunea de port de comunicare a protocoalelor Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvare definiţi noţiunea de port de comunicare şi

prezentaţi principalele

categorii de porturi Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte, 5 puncte pentru definiţii şi 5 puncte pentru clasificare.

Este acceptată orice formulare asemănătoare

228

Un port este un număr întreg pe 16 biţi, folosit, de protocoalele de comunicaţie în reţea, pentru a identifica cărui protocol sau aplicaţie de nivel superior trebuie să-i livreze mesaje. Numerele de porturi sunt utilizate pentru a ţine evidenţa diferitelor conversaţii ce traversează reţeaua în acelaşi timp. Se împart în trei categorii: -

Well-known – numere de porturi cu valori cuprinse între 0 şi 1023. Porturile well-known sunt de obicei impare. Acestea sunt controlate şi atribuite de autoritatea pentru desemnarea numerelor Internet (IANA)

-

Registered - numere de porturi cu valori cuprinse între 1024 şi 49151

-

Private - numere de porturi cu valori cuprinse între 49151 Şi 65535

Existenţa porturilor well-known permite clienţilor să găsească serverele fără informaţii de configurare. Instrucţiuni pentru evaluatori Se acordă 10 puncte. Pentru fiecare răspuns corect, indiferent de formulare se va acorda punctajul prevăzut în barem. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor se vor relua sau nu anumite informaţii despre porturile de comunicare ale protocoalelor , şi apoi, dacă este cazul, se reface acest test sau unul asemănător. Exerciţiu 7 Tipul exerciţiului: Eseu structurat Enunţ: 1) Ce înseamnă TCP şi ce rol are. 2) Ce înseamnă IP şi care este funcţia principală.

3) Scrieţi denumirile complete ale următoarelor acronime, şi apoi explicaţi pe scurt, rolul

lor: a)HTTP b)FTP c)TCP d)UDP e)ARP Instrucţiuni pentru elevi La punctele 1) şi 2) explicaţi fiecare literă din TCP şi din IP (folosiţi termenii în engleză) apoi explicaţi rolurile lor. La punctul 3) explicaţi fiecare literă din fiecare acronim şi apoi explicaţi rolurile lor

229

Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 20 puncte, 5 puncte pentru 1) 5 puncte pentru 2), 10 puncte pentru 3), câte 2 puncte pentru fiecare acronim.

Este acceptată orice formulare asemănătoare 1) Transmission Control Protocol – realizează fragmentarea mesajelor în pachete şi asigură transmiterea corectă a mesajelor între utilizatori. Pachetele sunt numerotate, putându-se verifica primirea lor în forma în care au fost transmise şi reconstituirea mesajelor lungi, formate din mai multe pachete 2) Internet Protocol - asigură transmiterea corectă a mesajelor între computere. Pachetele sunt numerotate, putându-se verifica primirea lor în forma în care au fost transmise şi reconstituirea mesajelor lungi, formate din mai multe pachete. 3) a) Hyper Text Transfer Protocol - protocol utilizat pentru a transmite informaţii între un program de navigare Web (browser) şi un server Web b) File Transfer Protocol - protocol pentru transferarea fişierelor de la un echipament la altul c) Transmission Control Protocol - protocol orientat pe conexiuni, care permite ca un flux de octeţi trimişi de un calculator să ajungă fără erori pe orice alt calculator din reţeaua Internet. d) User DatagramProtocol - protocol ce trimite pachete independente de date, numite datagrame, de la un calculator către altul fără a garanta în vreun fel ajungerea acestora la destinaţie. e) Address Resolution Protocol - folosit pentru a converti adresa Internet Protocol (IP) în corespondenţa sa fizică numită MAC (Media Access Control). Instrucţiuni pentru evaluatori Se acordă 20 puncte. Pentru fiecare răspuns corect, indiferent de formulare se va acorda punctajul prevăzut în barem. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării 230

În funcţie de răspunsurile elevilor se vor relua sau nu anumite informaţii despre protocoalele TCP/IP , şi apoi, dacă este cazul, se reface acest test sau unul asemănător.

231

TEST SUMATIV 2 Evaluare sumativă a modulului

Protocoale TCP/IP Competenţe: -

Prezintă protocoalele de nivel Aplicaţie

-

Descrie ptrotocoalele de nivel Transport

-

Exemplifică protocoalele de nivel Internet

Obiectivele evaluării: Obiective: -

să realizeze setarea IP- ului pe o staţie locală cu Windows Vista

-

să realizeze setarea DNS- ului pe o staţie locală cu Windows Vista

-

să realizeze instalarea DNS- ului pe Server

-

să realizeze instalarea serviciului Telnet pe o staţie locală cu Windows Vista

Prezentarea Subiectului Acest subiect va fi utilizat ca o componentă a unei evaluări sumative a modulului. Tipul Subiectului: Probă practică Exerciţiu 1 Enunţ: Instalaţi serviciul DNS pe server. Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvare realizaţi instalarea serviciului DNS pe serverul reţelei din care face parte calculatorul la care lucraţi. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 100 puncte, - 10 puncte din oficiu - 0.6 p pentru fiecare pas realizat corect Instalaţi DNS pe server Se execută următorii paşi: 232

1) În prealabil, se asignează static o adresă acestei staţii. 2) Se deschide Start, Control Panel 3) Se alege Add or Remove Programs. 4) Se selectează Add/Remove Windows Components. 5) Se selectează Network Services apoi Details. 6) Se selectează Domain Name System (DNS) şi apoi OK. 7) Se creează zonă de tip forward şi de tip reverse. 8) Se înregistrează resurse în cele doua zone. În zona de tip forward se înregistrează o resursă de tip Host (A). Pentru acest tip de resursă se creează pointerul asociat. 9) Se deschide Start, Control Panel, Network Connections, 10) Se alege Local Area Connection şi Properties. 11) În fereastra Local Area Connections, se alege Internet Protocol (TCP/IP) şi apoi Properties. 12) În fereastra Internet Protocol ((TCP/IP) se bifează opţiunea Use the following DNS server addresses şi în Preferred DNS Server se completează cu adresa staţiei pe care s-a instalat şi configurat serviciul DNS. 13) Se testează configuraţia printr-o interogare despre o înregistrare de resursă definită în zona de pe server. 14) Se tastează comanda nslookup nume_domeniu. 15) Se tastează comanda nslookup adresa_IP. Instrucţiuni pentru evaluatori Pentru instalarea corectă a serviciului DNS se acordă punctajul din barem. Dacă instalarea nu s-a realizat corect sau complet, se acordă punctajul din barem pentru fiecare pas executat corect. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor se vor relua sau nu anumite informaţii despre protocoalele TCP/IP , şi apoi, dacă este cazul, se reface acest test sau unul asemănător. Exerciţiu 2 Enunţ: Instalaţi serviciul Telnet pe un calculator cu Windows Vista Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvare realizaţi instalarea serviciului Telnet pe un calculator cu Windows Vista 233

Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 100 puncte, - 10 puncte din oficiu - 15 p pentru fiecare pas realizat corect Instalaţi serviciul Telnet pe un calculator cu Windows Vista Se execută următorii paşi: 1) Click Start apoi Control Panel. 2) Se selectează Programs and Features. 3) Click pe “Turn Windows features on or off”. 4) Se bifează opţiunea Telnet Client. 5) Se apasă OK. 6) Va apărea o fereastră ce va confirma instalarea opţiunii. Instrucţiuni pentru evaluatori Pentru instalarea corectă a serviciului Telnet

se acordă punctajul din barem. Dacă

instalarea nu s-a realizat corect, se acordă punctajul din barem pentru fiecare pas executat corect. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor se vor relua sau nu anumite informaţii despre protocoalele TCP/IP , şi apoi, dacă este cazul, se reface acest test sau unul asemănător. Exerciţiu 3 Enunţ :Setaţi DNS-ul 192.168.1.0 192.168.1.1 pe staţia pe care lucraţi Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvare realizaţi setarea DNS- ului cerut pe staţia pe care lucraţi Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 100 puncte, - 20 puncte din oficiu 234

- 10 p pentru fiecare pas realizat corect Setaţi DNS-ul 192.168.1.0 192.168.1.1 pe staţia pe care lucraţi Se execută următorii paşi: 1) Click Start apoi Control Panel 2) Dublu click Nerwork and Sharing Center 3) Se alege reţeaua şi apoi click pe View status 4) Click pe Properties 5) Dublu click pe Internet Protocol Version 4(TCP/IPv4) 6) Se bifează Use the following DNS server addresses 7) Se completează secţiunile Preferred DNS server şi Alternate DNS server cu valorile indicate şi apoi se apasă OK 8) Se deschide un browser şi se verifică funcţionarea Internetului Instrucţiuni pentru evaluatori Pentru setarea corectă a DNS- ului se acordă punctajul din barem. Dacă setarea nu s-a realizat corect, se acordă punctajul din barem pentru fiecare pas executat corect.

Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor se vor relua sau nu anumite informaţii despre protocoalele TCP/IP , şi apoi, dacă este cazul, se reface acest test sau unul asemănător. Exerciţiu 4 Enunţ :Setaţi IP-ul 198.162.1.100 pe staţia pe care lucraţi Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvare realizaţi setarea IP- ului cerut pe staţia pe care lucraţi Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 100 puncte, - 20 puncte din oficiu 235

- 10 p pentru fiecare pas realizat corect Setaţi DNS-ul 198.162.1.100 pe staţia pe care lucraţi 1) Click Start apoi Control Panel 2) Dublu click Nerwork and Sharing Center 3) Se alege reţeaua şi apoi click pe View status 4) Click pe Properties 5) Dublu click pe Internet Protocol Version 4(TCP/IPv4) 6) Se bifează Use the following IP address 7) Se completează secţiunile IP adress, Subnet mask şi Default getaway cu valorile indicate şi apoi se apasă OK 8) Se deschide un browser şi se verifică funcţionarea Internetului Instrucţiuni pentru evaluatori Pentru setarea corectă a IP- ului se acordă punctajul din barem. Dacă setarea nu s-a realizat corect, se acordă punctajul din barem pentru fiecare pas executat corect.

Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor se vor relua sau nu anumite informaţii despre protocoalele TCP/IP , şi apoi, dacă este cazul, se reface acest test sau unul asemănător.

236

Modulul: ADRESARE IP

237

AUTOR: Elena Ivănescu – profesor, grad didactic definitivat, Colegiul Tehnic de Poştă şi Telecomunicaţii “Gh. Airinei”

COORDONATOR: STĂNICĂ GIOVANNA – profesor, gradul I, Colegiul Tehnic de Poştă şi Telecomunicaţii “Gh. Airinei”

CONSULTANŢĂ: VIOREL ŢIGĂNESCU – expert CNDIPT IOANA CÎRSTEA – expert CNDIPT ANGELA POPESCU – expert CNDIPT DANA STROIE – expert CNDIPT

238

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Testul 1 Competenţa: Prezintă protocolul IP Obiectivele evaluării:  să identifici structura adreselor IPv4 şi IPv6;  să reprezinţi o adresă IPv4 şi una IPv6;  să prezinţi comparativ protocoalele IPv4 şi IPv6. Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat atât singur, la sfârşitul temei de învăţare corespunzătoare, cât şi ca o componentă a unei evaluări formative, pentru un grup de lecţii, sau sumative a modulului. Tipul testului: Probă scrisă (a3) Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate fi susţinut într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fără materiale ajutătoare sau sprijinul profesorului. Fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului şi va rezolva individual subiectul.

Timp de lucru: 30 minute Exerciţiul 1 Tipul exerciţiului: item cu alegere duală Enunţ: Stabiliţi pentru fiecare afirmaţie dacă este adevărată sau falsă. a) Fiecare calculator are asociată o adresă IP unică, care îl identifică între toate computerele de pe internet.  Adevărat

 Fals

b) Pentru a putea comunica între ele, calculatoarele trebuie să respecte anumite reguli.  Adevărat

 Fals

c) Există o singură categorie de protocoale.  Adevărat

 Fals

d) O adresă IPv4 este o succesiune de 16 octeţi.  Adevărat

 Fals

e) IPv4 are un număr de adrese disponibile mai mare decât IPv6.  Adevărat

 Fals

Exerciţiul 2 Tipul exerciţiului: item cu alegere multiplă Enunţ: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect. 1. Adresa IP; a) Nu este unică; b) Este diferită de adresa MAC; c) Este dată de producătorul NIC-ului (Network Interface Card); d) Este aceaşi cu adresa MAC. 2. Pentru a putea fi mai uşor de urmărit adresa de IP a fost împărţită în patru grupe de câte 8 biţi, numite octeţ. Fiecare octet poate lua valori: a) De la 0 la 128 ; b) De la 128 la 255 ; c) De la 0 la 512 ; d) de la 0 la 255. 3. Spre deosebire de IPv4, care utiliza 32 de biţi, IPv6 este proiectată pe : a) 128 de biţi (16 octeţi) ; b) 512 de biţi (16 octeţi) ; c) 128 de biţi (32 octeţi) ; d) 512 de biţi (64 octeţi). 4. Adresele IPv6 se scriu: 240

a) în sistem zecimal, separate de semnul “:”; b) în sistem hexazecimal, separate de semnul “:”; c) în sistem hexazecimal, separate de semnul “;” ; d) în sistem binar, separate de semnul “:”. 5. Care dintre urmatoarele nu reprezintă o îmbunătăţire adusă de IPv6 faţă de IPv4: a) suport pentru multimedia şi aplicaţii în timp real; b) extinderea spaţiului alocat pentru adrese; c) posibilitatea de autoconfigurare a unui host TCP/IP într-o adresă IP; d) posibilitatea de a trimite un mesaj celei mai îndepărtate din maşinile gateway posibile în ideea că oricare din ele poate să rezolve înaintarea (forwarding) pachetelor mai departe în reţea. Exerciţiul 3 Tipul exerciţiului: item de completare Enunţ: Pentru fiecare item completaţi spaţiile libere cu termenii corespunzători. Atunci când se __________ sau se ______________ date (de ex.: e-mail, pagini web) mesajul este împărţit în părţi mai mici numite _________________. Fiecare ____________ cuprinde ______________ celui care trimite datele, dar şi a celui căruia îi sunt ____________. Instrucţiuni pentru elevi Exerciţiul 1 Pentru rezolvare bifaţi cu x varianta corectă. Exemplu : Un set de reguli ce trebuiesc respectate formează un protocol.

 Adevarat

 Fals

Exerciţiul 2 Orice eventual răspuns greşit se încercuieşte şi se taie cu un X şi se înlocuieşte cu răspunsul considerat corect. Exerciţiul 3 241

Pentru rezolvare completaţi spaţiile libere cu termenii corespunzători. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din oficiu. Exerciţiul 1 Se acordă : 6 puncte pentru fiecare răspuns corect (în total 30 puncte) Exerciţiul 2 Se acordă : 6 puncte pentru fiecare răspuns corect (în total 30 puncte) Exerciţiul 3 Se acordă : 5 puncte pentru fiecare răspuns corect (în total 30 puncte) Barem: Exerciţiul 1 Stabiliţi pentru fiecare afirmaţie dacă este adevărată sau falsă. a. Adevărat b. Adevărat c. Fals d. Fals e. Fals Exerciţiul 2 Pentru fiecare item scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect. 1. b 2. d 3. a 4. b 5. d Exerciţiul 3 Pentru fiecare item completaţi spaţiile libere cu termenii corespunzători.

242

Atunci când se trimit sau se primesc date (de ex.: e-mail, pagini web) mesajul este împărţit în părţi mai mici numite pachete/ datagrame. Fiecare pachet cuprinde adresa celui care trimite datele, dar şi a celui căruia îi sunt destinate. Instrucţiuni pentru evaluatori Pentru fiecare răspuns corect, indiferent de formulare sau formatul de scriere se va acorda punctajul prevăzut în barem. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre structura adresei IP. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător.

243

Testul 2 Competenţa: Analizează clasele de adrese IP Obiectivele evaluării:  să identifici clasele de adrese;  să recunoşti intervalul de adrese al unei clase;  să corelezi adresele cu clasa din care fac parte. Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat atât singur, la sfârşitul temei Clasele de adrese IP, cât şi ca o componentă a unei evaluări formative, pentru un grup de lecţii, sau sumative a modulului. Tipul testului: Probă scrisă (a4) Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate fi susţinut într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fără materiale ajutătoare sau sprijinul profesorului. Fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului şi va rezolva individual subiectul.

Timp de lucru: 20 minute Exerciţiul 1 Tipul exerciţiului: item cu alegere duală Enunţ: Stabiliţi pentru fiecare afirmaţie dacă este adevărată sau falsă. a) În funcţie de numărul de biţi necesari adresei de reţea, adresele de IP au fost împărţite în clase de adrese.  Adevărat

 Fals

b) Clasa A de adrese poate suporta un număr mic de gazde.  Adevărat

 Fals

c) Primii doi biţi ai primului octet ce desemnează reţeaua sunt setaţi pe 11 la clasa B.  Adevărat

 Fals

d) O reţea din clasa C poate suporta până la 256 gazde. 244

 Adevărat

 Fals

e) Adresele de reţea disponibile pentru clasa C sunt de la 192.0.0.0 până la 223.255.254.0.  Adevărat

 Fals

f) Primii patru biţi sunt 1110 la clasa se adrese D.  Adevărat

 Fals

g) Adresele de clasă E sunt utilizate pe Internet.  Adevărat

 Fals

Exerciţiul 2 Tipul exerciţiului: item cu alegere multiplă Enunţ: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect. 1. Fiecare adresă IP este împărţită în două părţi mari: a) partea de network (gazdă) si partea de host (reţea) ; b) partea de network (reţea) si partea de host (gazdă) ; c) partea de host si partea de gazdă. 2. În funcţie de numărul de biţi necesari adresei de reţea, adresele de IP au fost împărţite în cinci clase de adrese şi anume: a) clasele 1, 2, 3, 4, 5 ; b) clasele A, B, C, D, E; c) clasele I, II, III, IV, V. 3. Adresa 127.0.0.1 : a) Este rezervată funcţiei de “loopback” ; b)

Este rezervată “default route” ;

c) Este rezervată de către IETF (Internet Engineering Task Force). 4. Orice reţea are un număr de ____ adrese rezervate: a) 2;

245

b) 1; c) 0. 5. Clasa de adrese D a fost creată: a) pentru broadcast; b) pentru conectare la Internet ; c) pentru multicasting. 6. Pentru a transmite un mesaj tuturor calculatoarelor dintr-o reţea folosim adresa de: a) broadcast; b) reţea; c) gazdă. 7. Forma generală a adresei de reţea pentru clasa de adrese B este: a) xxx.0.0.0 b) xxx.xxx.0.0 c) xxx.0.xxx.0. 8. Adresa 126.234.0.1 este o adresă de clasă: a) C; b) B; c) A. Instrucţiuni pentru elevi Exerciţiul 1 Pentru rezolvare bifaţi cu x varianta corectă. Exemplu : Un set de reguli ce trebuiesc respectate formează un protocol.

 Adevarat

 Fals

Exerciţiul 2 Orice eventual răspuns greşit se încercuieşte şi se taie cu un X şi se înlocuieşte cu răspunsul considerat corect. 246

Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din oficiu. Exerciţiul 1 Se acordă : 6 puncte pentru fiecare răspuns corect (în total 42 puncte) Exerciţiul 2 Se acordă : 6 puncte pentru fiecare răspuns corect (în total 48 puncte) Barem: Exerciţiul 1 Stabiliţi pentru fiecare afirmaţie dacă este adevărată sau falsă. a. Adevărat b. Fals c. Fals d. Adevărat e. Adevărat f. Adevărat g. Fals Exerciţiul 2 Pentru fiecare item scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect. 1. b

5. c

2. b

6. a

3. a

7. b

4. a

8. c

Instrucţiuni pentru evaluatori Pentru fiecare răspuns corect, indiferent de formulare sau formatul de scriere se va acorda punctajul prevăzut în barem. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării

247

În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre clasele de adrese. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător.

248

Testul 3 Competenţa: Analizează clasele de adrese IP Obiectivele evaluării:  să identifici clasele de adrese;  să recunoşti intervalul de adrese al unei clase;  să corelezi adresele cu clasa din care fac parte. Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat atât singur, la sfârşitul temei Clasele de adrese IP, cât şi ca o componentă a unei evaluări formative, pentru un grup de lecţii, sau sumative a modulului. Tipul testului: Probă scrisă (a4) Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate fi susţinut într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fără materiale ajutătoare sau sprijinul profesorului. Fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului şi va rezolva individual subiectul.

Timp de lucru: 10 minute Tipul exerciţiului: item de asociere Enunţ: Asociaţi fiecărei adrese de IP din coloana A una din clasele de adrese din coloana B. A

B

123.187.11.0

Clasa A

225.100.5.185 190.168.24.137

Clasa B

233.123.255.0 192.168.24.137

Clasa C

127.0.0.0 200.68.0.192

Clasa D

168.296.10.123 255.165.0.156

Clasa E 249

Pentru rezolvare, scrieţi fiecare clasă de adrese şi apoi adresele corespunzătoare separate prin virgulă. Instrucţiuni pentru elevi Orice eventual răspuns greşit se taie cu o linie şi se înlocuieşte cu răspunsul considerat corect. Exemplu : Clasa A : yyyy.yyyy.yyyy.yyyy, xxxx.xxxx.xxxx.xxxx Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din oficiu. Se acordă : 10 puncte pentru fiecare asociere corectă (în total 90 puncte). Barem: Clasa A: 123.187.11.0, 127.0.0.0 Clasa B: 190.168.24.137, 168.296.10.123 Clasa C: 192.168.24.137, 200.68.0.192 Clasa D: 225.100.5.185, 233.123.255.0 Clasa E: 255.165.0.156 Instrucţiuni pentru evaluatori Pentru fiecare răspuns corect, indiferent de formulare sau formatul de scriere se va acorda punctajul prevăzut în barem. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor se vor relua sau nu anumite informaţii despre unele din clasele de adrese sau despre toate clasele de adrese de IP (dacă majoritatea elevilor au reuşit să identifice adresele de clasa A şi B, de exemplu, dar nu le-au identificat pe celelalte atunci se reamintesc informaţiile legate de acestea şi apoi se reface acest test sau unul asemănător).

250

Testul 4 Competenţe: 1. Prezintă protocolul IP 2. Analizează clasele de adrese IP Obiectivele evaluării:  să identifice structura adresei IP (forma zecimală şi forma binară);  să identifice asemănările şi diferenţele dintre structura adresei IPv4 şi cea a adresei Ipv6;  să identifice structura adreselor de clasă A,B,C,D,E;  să identifice asemănările şi diferenţele dintre clasele de adrese IP. Prezentarea testului Acestă procedură de evaluare poate fi utilizată ca o modalitate complementară de documentare a achiziţiilor asociate temei Clasele de adrese IP . Este, în primul rând, o evaluare formativă. Tipul testului: Probă scrisă şi orală (a4) Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate fi realizat acasă, cât şi în cadrul orelor sub îndrumarea profesorului. La final, raportul va fi prezentat în faţa clasei şi a profesorului. Timp de lucru: 3 săptămâni Tipul exerciţiului: Investigaţie Enunţ: Să se realizeze o investigaţie privind protocolul IP precum şi clasele de adrese IP. Rezultatele investigaţiei vor fi cuprinse într-un

raport care va cuprinde noţiunile

fundamentale referitoare la temă. Raportul va fi făcut public prin prezentarea orală în faţa clasei. Instrucţiuni pentru elevi Raportul investigaţiei trebuie să cuprindă: 1) pagina de gardă care va conţine şcoala, titlul, numele elevului, clasa sau anul de studiu, profesorul îndrumător, anul, locul ; 2) prezentarea protocolului IPv4 şi a protocolului IPv6, punctând asemănărîle şi diferenţele dintre cele două versiuni; 251

3) prezentarea în detaliu a fiecărei clase de adrese IP (A,B,C,D,E); 4) bibliografie Recomandare: Realizaţi un grafic monitorizare al progresului în care să fie marcate termenelor obiectivelor parţiale convenite cu profesorul îndrumător. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 100 puncte repartizate astfel: 1) 5 puncte pentru prezentarea protocolului IPv4; 2) 5 puncte pentru prezentarea protocolului IPv6; 3) 5 puncte pentru prezentarea asemănărilor şi diferenţelor dintre cele două versiuni; 4) câte 10 puncte pentru prezentarea fiecărei clase de adrese (5x10=50 puncte); 5) 5 puncte pentru bibliografie (www.wikipedia.ro, CCNA (2005) -Ghid de studiu independent, Bucureşti:Editura Bic All, Ivănescu, Elena. (2009). Adresarea IP (material de predare), Bucureşti. ) 6) 5 puncte pentru respectarea termenelor intermediare; 7) 5 puncte pentru redactare (3 puncte pentru aranjarea în pagină (font Arial 12, spaţiere 1 rând, formatul paginii A4), 1 punct pentru ortografie corectă, 1 punct pentru utilizarea imaginilor); 8) 10 puncte pentru respecterea sarcinilor în cadrul grupei (dacă este cazul); 9) 10 puncte pentru prezentarea portofoliului (20 puncte dacă nu sunt grupe) repartizate astfel: 5 puncte pentru prezentarea sintetică, clară a informaţiilor; 3 puncte prntru folosirea unui vocabular adecvat; 2 puncte pentru formularea corectă şi fără ambicuitate a răspunsurilor la întrebări.

Instrucţiuni pentru evaluatori Trebuie stabilite termene intermediare clare şi trebuie să se urmărească respectarea acestora. În prima săptămână se stabilesc grupele de lucru precum şi sarcinile fiecăruia în cadru grupei (dacă se lucrează pe grupe) şi termenele intermediare. În săptămâna a doua se prezintă profesorului o parte din portofoliu, urmând ca în săptămâna a treia să se finalizeze şi să se prezinte investigaţia în faţa clasei. Raportul va fi prezentat de toţi elevii (toată grupa). Se va puncta, conform grilei, redactarea şi prezentarea raportului. 252

În cazul lucrului pe grupe profesorul trebuie să repartizeze sarcinile echilibrat şi să urmărească respectarea acestora (fiecare să-şi îndeplinească sarcina în timpul alocat ). De asemenea profesorul trebuie să fie atent la redactare şi în mod special la prezentarea portofoliului. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării Pe lângă conţinutul ştiinţific, trebuie să urmărim modul de lucru al elevilor, modul de redactare, de comunicare cu ceilalţi, prilej cu care vom realiza feedback corespunzător, şi în funcţie de constatări adaptăm activităţile desfăşurate cu elevii, precum şi modul de evaluare viitoare.

253

Testul 5 Competenţa: Analizează clasele de adrese IP Obiectivele evaluării:  să identifici modurile de alocare;  să identifici aplicabilitatea fiecărui mod de alocare;  să enumeri asemănările şi diferenţele dintre modurile de alocare. Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat atât singur, la sfârşitul temei Clasele de adrese IP, cât şi ca o componentă a unei evaluări formative, pentru un grup de lecţii, sau sumative a modulului. Tipul testului: Probă scrisă (a4) Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate fi susţinut într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fără materiale ajutătoare sau sprijinul profesorului. Fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului şi va rezolva individual subiectul.

Timp de lucru: 30 minute Exerciţiul 1 Tipul exerciţiului: item cu alegere duală Enunţ: Stabiliţi pentru fiecare afirmaţie dacă este adevărată sau falsă. a) Adresele care nu se găsesc pe Internet se numesc adrese private.  Adevărat

 Fals

b) Adresele private din clasa B sunt: 172.16.0.0 – 172.31.255.255;

 Adevărat

 Fals

c) Se recomandă ca routerelor să li se repartizeze o adresă dinamic.

254

 Adevărat

 Fals

d) Alocarea dinamică se foloseşte atunci când se doreşte ca adresele de IP să fie repartizate automat.  Adevărat

 Fals

e) Alocarea adreselor prin BOOTP este dinamică, administratorul de reţea nu trebuie să păstreze pentru fiecare calculator un fişier de configurare  Adevărat

 Fals

Exerciţiul 2 Tipul exerciţiului: item cu alegere multiplă Enunţ: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect. 1. Adresele private sunt din clasa A sunt: a) b) c) d)

172.16.0.0 – 172.31.255.255; 192.168.0.0 – 192.168.255.255; 192.168.10.98 - 255.255.255.255 ; 10.0.0.0 – 10.255.255.255.

2. Prin alocare statică se înţelege faptul că: a) administratorul reţelei introduce manual adresa de IP fiecărui calculator din reţea, fiecărei imprimante, etc.; b) adresele de IP se repartizeaza automat ; c) Alocarea IP – urilor se face prin RARP (Reverse Address Resolution Protocol); d) Alocarea IP – urilor se face prin BOOTP ( Bootstrap Protocol). 3. Avem ____ tipuri de alocare dinamică: a) 2; b) 3; c) 1; d) 0. Exerciţiul 3 Tipul exerciţiului: item de completare Enunţ: Pentru fiecare item completaţi spaţiile libere cu termenii corespunzători. Orice reţea _______ care nu este conectată la Internet poate folosi _________adrese pentru gazdele ei, dar dacă ulterior doresc să se conecteze pot apărea probleme, pot fi mai multe __________ cu aceaşi adresă. Din acest motiv au fost ___________ anumite adrese, din clasele A, B, C, adrese care nu se găsesc pe__________ şi se numesc adrese ___________. 255

Exerciţiul 4 Tipul exerciţiului: item de asociere Enunţ: Asociaţi fiecărei clase de adrese din coloana B adresa privată corespunzătoare din coloana A. A

B

192.169.0.0

Clasa A

172.16.100.0 192.168.0.0

Clasa B

172.17.100.0 10.70.0.0

Clasa C

Pentru rezolvare, scrieţi fiecare clasă de adrese şi apoi adresa corespunzătoare. Instrucţiuni pentru elevi Exerciţiul 1 Pentru rezolvare bifaţi cu x varianta corectă. Exemplu : Un set de reguli ce trebuiesc respectate formează un protocol.

 Adevărat

 Fals

Exerciţiul 2 Orice eventual răspuns greşit se încercuieşte şi se taie cu un X şi se înlocuieşte cu răspunsul considerat corect. Exerciţiul 3 Pentru rezolvare completaţi spaţiile libere cu termenii corespunzători. Exerciţiul 4 Orice eventual răspuns greşit se taie cu o linie şi se înlocuieşte cu răspunsul considerat corect. Exemplu : Clasa A : yyyy.yyyy.yyyy.yyyy, xxxx.xxxx.xxxx.xxxx Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din oficiu. 256

Exerciţiul 1 Se acordă : 6 puncte pentru fiecare răspuns corect (în total 30 puncte) Exerciţiul 2 Se acordă : 5 puncte pentru fiecare răspuns corect (în total 15 puncte) Exerciţiul 3 Se acordă : 5 puncte pentru fiecare răspuns corect (în total 30 puncte) Exerciţiul 4 Se acordă : 5 puncte pentru fiecare răspuns corect (în total 15 puncte) Barem: Exerciţiul 1 Stabiliţi pentru fiecare afirmaţie dacă este adevărată sau falsă. a. Adevărat b. Adevărat c. Fals d. Adevărat e. Fals Exerciţiul 2 Pentru fiecare item scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect. 1. d 2. a 3. b Exerciţiul 3 Pentru fiecare item completaţi spaţiile libere cu termenii corespunzători. Orice reţea locală care nu este conectată la Internet poate folosi orice adrese pentru gazdele ei, dar dacă ulterior doresc să se conecteze pot apărea probleme, pot fi mai multe gazde cu aceaşi adresă. Din acest motiv au fost rezervate anumite adrese, din clasele A, B, C, adrese care nu se găsesc pe Internet şi se numesc adrese private. Exerciţiul 4 Clasa A: 10.70.0.0 257

Clasa B: 172.16.100.0 Clasa C: 192.168.0.0 Instrucţiuni pentru evaluatori Pentru fiecare răspuns corect, indiferent de formulare sau formatul de scriere se va acorda punctajul prevăzut în barem. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre alocarea statică şi alocarea dinamică. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător.

258

Testul 6 Competenţa: Analizează clasele de adrese IP Obiectivele evaluării:  să identifici modurile de alocare;  să identifici aplicabilitatea fiecărui mod de alocare;  să aloci o adresă static sau dinamic. Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat atât singur, la sfârşitul temei Clasele de adrese IP, cât şi ca o componentă a unei evaluări formative, pentru un grup de lecţii, sau sumative a modulului. Tipul testului: Probă scrisă (a4) Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate fi susţinut într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fără materiale ajutătoare sau sprijinul profesorului. Fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului şi va rezolva individual subiectul.

Timp de lucru: 30 minute Tipul exerciţiului: eseu structurat Enunţ: Se consideră următoarea afirmaţie: Admnistratorii reţelelor au două moduri de repartizare a adreselor: static şi dinamic.

259

a) Explicaţi ce înseamnă alocare statică. b) Explicaţi cum se realizează alocarea statică. c) Explicaţi ce înseamnă alocare dinamică. d) Explicaţi cum se realizează alocarea dinamică. e) Prezentaţi pe scurt cele trei tipuri de alocare dinamică. Instrucţiuni pentru elevi Puteţi răspunde la aceste întrebări folosind propriile voastre cuvinte, nu contează ordinea în care abordaţi cerinţele, încrecaţi să abordaţi toate cerinţele. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din oficiu. a) 15 puncte b) 15 puncte c) 15 puncte d) 15 puncte e) 10 puncte pentru fiecare mod de alocare (în total 30 puncte).

Barem a) Este acceptată orice formulare asemănătoare: Prin alocare statică se înţelege faptul că administratorul reţelei introduce manual adresa de IP fiecărui calculator din reţea, fiecărei imprimante, etc. b) Este acceptată orice formulare asemănătoare: Pentru a aloca static o adresă de IP procedăm astfel: din Control Panel alegem Network Connection şi apoi click dreapta pe reţeaua respectivă şi alegem opţiunea Properties. Din fereastra nouă deschisă dăm click pe Internet Protocol şi se deshide fereasta din figura de mai jos şi bifăm opţiunea “Use the following IP address” / “Se utilizează următoarea adresă de IP” şi introducem adresa. c)Este acceptată orice formulare asemănătoare:

Alocarea dinamică se foloseşte atunci când se doreşte ca adresele de IP să fie repartizate automat, atunci când un dispozitiv conectat la reţea are nevoie de o adresă. d)Este acceptată orice formulare asemănătoare:

Pentru a aloca static o adresă de IP procedăm astfel: din Control Panel alegem Network Connection şi apoi click dreapta pe reţeaua respectivă şi alegem opţiunea Properties. Din 260

fereastra nouă deschisă dăm click pe Internet Protocol şi se deshide fereasta din figura de mai jos şi bifăm opţiunea “Obtain an IP address automatically” / ”Se obţine automat o adresă IP”. e)Este acceptată orice formulare asemănătoare:

1. Alocarea IP – urilor prin RARP (Reverse Address Resolution Protocol) Acest mod de alocare al adreselor se foloseşte atunci când un dispozitiv îşi cunoaşte adresa MAC, dar nu îşi cunoaşte adresa de IP. Pentru a putea trimite date, avem nevoie atât de adresa MAC, cât şi de adresa IP. În acest caz, dipozitivul emite o cerere RARP pentru a afla IP – ul său. Această cerere este adresată tuturor dispozitivelor din reţea, iar în momentul în care această cerere ajunge la un server RARP (necesar unei astfel de alocări, de obicei este un router), acesta emite răspunsul care face drumul în sens invers şi ajunge la cel care avea nevoie de adresa de IP. Pentru a putea utiliza o astfel de alocare a adreselor, dispozitivele au în memoria ROM anumite coduri care le permit iniţializarea unui dialog RARP. 2. Alocarea IP – urilor prin BOOTP ( bootstrap protocol) Este un protocol care lucrează într-un mediu client – server şi un pachet BOOTP poate conţine şi o adresă de IP, adresa unui router sau a unui server, etc. Protocolul BOOTP se lansează la pornirea sistemului şi foloseşte protocolul UDP pentru a transmite mesaje. Astfel, un calculator trimite prin BOOTP un mesaj tuturor calculatoarelor din reţea, un server BOOTP primeşte mesajul şi trimite un răspuns (primit de toate calculatoarele), iar destinatarul verifică după adresa MAC şi dacă este propria sa adresă păstrează adresa de IP şi alte informaţii conţinute în mesajul de răspuns. Deşi alocarea adreselor prin BOOTP este considerată dinamică, totuşi administratorul de reţea trebuie să păstreze pentru fiecare calculator un fişier de configurare care conţine parametrii specifici acelui calculator, printre care şi adresa de IP. Nu pot exista două fişiere cu aceeaşi adresă de IP. Administratorul are sarcina de a adăuga noi calculatoare şi de a actualiza baza BOOTP. 3.

Alocarea adreselor prin DHCP (Dynamic host configuration protocol)

DHCP este considerat succesorul lui BOOTP. Alocarea se face dinamic, fără intervenţia administratorului de reţea, singurul care trebuie configurat manual este serverul DHCP. Mecanismul alocării este următorul: un calculator formulează o cerere pentru a afla adresa de IP, serverul DHCP îi alocă pentru o perioadă de timp prestabilită o adresă dintrun domeniu specificat. În momentul în care perioada te timp prestabilită a expirat, serverul DHCP poate recupera adresa respectivă şi o poate aloca unui alt calculator. Instrucţiuni pentru evaluatori 261

Pentru fiecare răspuns corect, indiferent de formulare sau formatul de scriere se va acorda punctajul prevăzut în barem. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre alocarea statică şi alocarea dinamică. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător.

262

Testul 7 Competenţa: Divide clasele IP în subreţele Obiectivele evaluării:  să identifici bazele de numeraţie ;  să transformi numere dintr-o bază în alta. Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat atât singur, la sfârşitul temei Clasele de adrese IP, cât şi ca o componentă a unei evaluări formative, pentru un grup de lecţii, sau sumative a modulului. Tipul testului: Probă scrisă (a3) Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate fi susţinut într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fără materiale ajutătoare sau sprijinul profesorului. Fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului şi va rezolva individual subiectul.

Timp de lucru: 30 minute Exerciţiul 1 Tipul exerciţiului: item cu alegere duală Enunţ: Stabiliţi pentru fiecare afirmaţie dacă este adevărată sau falsă. a) Numere în baza 10 se scriu folosind toate cele 9 cifre.  Adevărat

 Fals

b) Numărul 102 este un număr scris în baza 2.

 Adevărat

 Fals

c) Pentru a scrie un număr în baza 16 folosim toate cifrele şi în plus literele de la A la F.  Adevărat

 Fals

263

d) Pentru a trece un număr din baza 16 în baza 2 împărţim numărul în grupe de câte 4 cifre, de la stânga la dreapta.  Adevărat

 Fals

e) Un număr în zecimal dă rest 0 sau 1 la împărţirea cu 2.  Adevărat

 Fals

Exerciţiul 2 Tipul exerciţiului: item cu alegere multiplă Enunţ: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect. 1. Numărul 227 scris în baza 2 este: a) 11100011; b) 11000111; c) 1100111. 2. Pentru a transforma un număr din binar în zecimal folosim: a) puterile lui 2; b) puterile lui 10; c) puterile lui 2 şi ale lui 10. 3. Numărul A2 scris în baza 2 este: a) 101001000; b) 10100010; c) 10010010. 4. Numărul 476 scris în baza 16 este: a) CD1; b) DC1; c) 1DC. 5. Numărul 10011101 scris în baza 10 este: a) 185; 264

b) 157; c) 193. 6. Numărul 1110011101 scris în baza 16 este: a) 2E7; b) 39D; c) 9D. Exerciţiul 3 Tipul exerciţiului: item de asociere Enunţ: Fie tabelul următor: Baza 2

Baza 10

Baza 16

Scrieţi următoarele numere în tabel în dreptul bazei corespunzătoare: 125, 1011, 1AB, F1, 345, 101. Instrucţiuni pentru elevi Exerciţiul 1 Pentru rezolvare bifaţi cu x varianta corectă. Exemplu : Un set de reguli ce trebuiesc respectate formează un protocol.

 Adevarat

 Fals

Exerciţiul 2 Orice eventual răspuns greşit se încercuieşte şi se taie cu un X şi se înlocuieşte cu răspunsul considerat corect. Exerciţiul 3 Fiecare număr apare scris în dreptul unei singure baze; fiecare număr trebuie să se regăsească în tabel. 265

Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din oficiu. Exerciţiul 1 Se acordă : 6 puncte pentru fiecare răspuns corect (în total 30 puncte) Exerciţiul 2 Se acordă : 5 puncte pentru fiecare răspuns corect (în total 30 puncte) Exerciţiul 3 Se acordă : 5 puncte pentru fiecare răspuns corect (în total 30 puncte) Barem: Exerciţiul 1 Stabiliţi pentru fiecare afirmaţie dacă este adevărată sau falsă. a. Fals b. Fals c. Adevărat d. Fals e. Adevărat Exerciţiul 2 Pentru fiecare item scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect. 1. a

4. c

2. a

5. b

3. b

6. b

Exerciţiul 3 Baza 2

Baza 10

Baza 16

1011

125

1AB

101

345

F1

Instrucţiuni pentru evaluatori

266

Pentru fiecare răspuns corect, indiferent de formulare sau formatul de scriere se va acorda punctajul prevăzut în barem. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre transformarea dintr-o bază în alta. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător.

267

Testul 8 Competenţa: Divide clasele IP în subreţele Obiectivele evaluării:  să identifici bazele de numeraţie ;  să transformi numere dintr-o bază în alta. Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat atât singur, la sfârşitul temei Clasele de adrese IP, cât şi ca o componentă a unei evaluări formative, pentru un grup de lecţii, sau sumative a modulului. Tipul testului: Probă scrisă (a4) Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate fi susţinut într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fără materiale ajutătoare sau sprijinul profesorului. Fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului şi va rezolva individual subiectul.

Timp de lucru: 30 minute Exerciţiul 1 Tipul exerciţiului: rezolvare de probleme Enunţ: Transformaţi următoarele numere din baza 10 în baza 2: 231, 67, 180. Exerciţiul 2 Tipul exerciţiului: rezolvare de probleme Enunţ: Transformaţi următoarele numere din baza 2 în baza 10: 1111, 101011, 10001. Exerciţiul 3 Tipul exerciţiului: rezolvare de probleme Transformaţi următoarele numere din baza 16 în baza 10: F1F, A2C, 9E. 268

Exerciţiul 4 Tipul exerciţiului: rezolvare de probleme Transformaţi următoarele numere din baza 10 în baza 16: 27, 302, 571. Exerciţiul 5 Tipul exerciţiului: rezolvare de probleme Transformaţi următoarele numere din baza 2 în baza 16: 101111, 11111, 11001111. Exerciţiul 6 Tipul exerciţiului: rezolvare de probleme Transformaţi următoarele numere din baza 16 în baza 2: 1A, F3, BC. Instrucţiuni pentru elevi Exerciţiul 1, 2, 3, 4, 5, 6 Dacă aţi greşit tăiaţi cu o linie şi apoi scrieţi răspunsul corect. Rezolvarea trebuie să fie însoţită de calcule. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din oficiu. Exerciţiul 1 Se acordă : 5 puncte pentru fiecare răspuns corect (în total 15 puncte) Exerciţiul 2 Se acordă : 5 puncte pentru fiecare răspuns corect (în total 15 puncte) Exerciţiul 3 Se acordă : 5 puncte pentru fiecare răspuns corect (în total 15 puncte) Exerciţiul 4 Se acordă : 5 puncte pentru fiecare răspuns corect (în total 15 puncte) Exerciţiul 5 Se acordă : 5 puncte pentru fiecare răspuns corect (în total 15 puncte) Exerciţiul 6 Se acordă : 5 puncte pentru fiecare răspuns corect (în total 15 puncte) Barem: 269

Exerciţiul 1 231 → 11100111 , 67 → 1000011, 180 → 10110100 Exerciţiul 2 1111 → 15, 101011 → 43, 10001 → 33 Exerciţiul 3 F1F → 3871, A2C → 2604, 9E → 158 Exerciţiul 4 27 → 1B, 302 → 12E, 571 →23B Exerciţiul 5 101111→ 2F, 11111 → 1F, 11001111 → CF Exerciţiul 6 1A → 11010, F3 → 11110011, BC → 10111100 Instrucţiuni pentru evaluatori Pentru fiecare răspuns corect, indiferent de formulare sau formatul de scriere se va acorda punctajul prevăzut în barem; dacă elevul nu scrie şi calculele prin care a ajuns la rezultatul corect, se acordă doar 2 puncte din cele 5. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre transformarea dintr-o bază în alta. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător.

270

Testul 9 Competenţa: Divide clasele IP în subreţele Obiectivele evaluării:  să identifici clasele de adrese;  să identifici numărul biţilor repartizaţi porţiunii de gazdă pentru fiecare clasă;  să recunoşti structura adresei IP;  să transformi dintr-o bază în alta. Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat la începutul lecţiei, ca reactualizare a cunoştinţelor necesare insuşirii noilor noţiuni. Tipul testului: Probă orală (a1) Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate fi susţinut într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, întrebările sunt adresate de profesor şi tot acesta alege şi elevii care vor răspunde. Discuţia este dirijată de profesor. Timp de lucru: 10 minute Exerciţiu Tipul exerciţiului: întrebări cu răspuns scurt Enunţ: Răspundeţi la următoarele întrebări a) Descrieţi pe scurt structura adresei IP. b) Descrieţi pe scurt clasele de adrese de IP. c) Transformaţi din baza 10 în baza 2 numerele: 123, 88. d) Transformaţi din baza 2 în baza 10 numerele: 1100, 1101101. e) Definiţi noţiunea de adresă de reţea şi adresă de broadcast.

271

Instrucţiuni pentru elevi Răspundeţi clar, precis, folosiţi eventual desene sau imagini.

Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din oficiu. f) 10 puncte g) 10 puncte pentru fiecare clasă de adrese (în total 50 puncte) h) 5 puncte pentru fiecare transformare (în total 10 puncte) i) 5 puncte pentru fiecare transformare (în total 10 puncte) j) 5 puncte pentru fiecare definiţie (în total 10 puncte) Barem: a) O adresa IP este o succesiune de 32 de biţi, cifre de 0 şi 1. 1 1 0 0 1 0 1 1 0

0

0 0 0

1

0

1

0

1

1

1

1

0

0

0

1

1

0

1

0

1

0

0

32 de biţi Pentru a putea fi mai uşor de urmărit adresa de IP a fost împărţită în patru grupe de câte 8 biţi, numite octeţi, separate prin semnul “.”, reprezentate în sistem zecimal prin patru grupe de numere separate tot prin semnul “.”. 1 1 0 0 1 0 1 1 . 0 0 0 0 0 1 0 1 . 0 1 1 1 1 0 0 0 . 1 1 0 1 0 1 0 0

8 biţi (1 octet)

8 biţi (1 octet)

8 biţi (1 octet)

8 biţi (1 octet)

Adresa de mai sus se scrie în sistem zecimal astfel: 203. 5. 120. 212 Fiecare octet poate lua valori de la 0 la 255.

b) Clasa de adrese A REŢEA

8 biţi

GAZDĂ

GAZDĂ

GAZDĂ

24 biţi Structura adresei IP de clasă A

272

Aceasta clasă poate suporta un număr mare de gazde, deoarece doar primul octet este rezervat pentru adresa reţelei, iar ceilalti trei octeţi sunt pentru adrese de gazde. Adresele de reţea disponibile pentru clasa A sunt de la 0.0.0.0 până la 127.0.0.0. Clasa de adrese B REŢEA

REŢEA

GAZDĂ

GAZDĂ 16 biţi

16 biţi Structura adresei IP de clasă B

Adresele de reţea disponibile pentru clasa B sunt de la 128.0.0.0 până la 191.254.0.0. Clasa de adrese C REŢEA

REŢEA

REŢEA

24 biti

GAZDĂ

8 biti

Structura adresei IP de clasă C O reţea din clasa C poate suporta până la 256 gazde. Adresele de reţea disponibile pentru clasa C sunt de la 192.0.0.0 până la 223.255.254.0. Clasa de adrese D REŢEA

4 biţi

GAZDĂ

GAZDĂ

GAZDĂ

28 biţi Structura adresei IP de clasă D

Această clasă a fost creată pentru a face posibilă difuzarea multicasting într-o reţea IP, cu alte cuvinte un singur calculator poate trimite simultan date unui grup de calculatoare din aceeaşi reţea. Spaţiul adreselor disponibile din clasa D este de la 224.0.0.0 până la 239.255.255.0. Clasa de adrese E

273

REŢEA

GAZDĂ

GAZDĂ

4 biţi

GAZDĂ

28 biţi Structura adresei IP de clasă E

Este o clasă rezervată de către IETF (Internet Engineering Task Force) pentru cercetare. Adresele din această clasă nu sunt utilizate pe Internet. Spaţiul adreselor disponibile din clasa E este de la 240.0.0.0 până la 255.255.255.0. c)123 → 1111011, 88 → 1011000 d) 1100 → 12, 1101101 →109 e) Adresa de reţea este cea care are toţi biţii din porţiunea de gazdă egali cu 0. Exemplu de adresă de reţea: 198.025.173.0 (este o adresă de clasa C, are doar ultimul octet pentru porţiunea de gazdă). Adresa de broadcast este cea care are toţi biţii din porţiunea de gazdă egali cu 1. Exemplu de adresă de broadcast: 198.025.173.255 (este o adresă de clasa C, deci doar ultimul octet este rezervat gazdei). Instrucţiuni pentru evaluatori Pentru fiecare răspuns corect, indiferent de formulare sau formatul de scriere se va acorda punctajul prevăzut în barem. La punctul a) se acordă 5 puncte pentru desen şi restul pentru explicaţii. La punctul b) se vor acorda cele 10 puncte aferente fiecărei clase astfel: 5 puncte pentru desen, 3 pentru intervalul de adrese şi 2 pentru explicaţii suplimentare. La punctele c) şi d) cele 5 puncte astfel: 3 puncte pentru calcule corecte şi 2 puncte pentru rezultatul corect. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor reaminti informaţiile despre adresa de IP, clasele de adrese.

274

Testul 10 Competenţa: Divide clasele IP în subreţele Obiectivele evaluării:  să identifici clasele de adrese;  să identifici numărul biţilor repartizaţi porţiunii de gazdă pentru fiecare clasă;  să utilizezi mecanismul creării subreţelelor;  să calculezi masca de subreţea;  să cunoşti formulele utilizate la subreţele;  să calculezi numărul de subreţele şi numărul de gazde din subreţea;  să împarţi în subreţele. Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat atât singur, la sfârşitul temei Clasele de adrese IP, cât şi ca o componentă a unei evaluări formative, pentru un grup de lecţii, sau sumative a modulului. Tipul testului: Probă scrisă (a4) Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate fi susţinut într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fără materiale ajutătoare sau sprijinul profesorului. Fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului şi va rezolva individual subiectul.

Timp de lucru: 50 minute Exerciţiul 1 Tipul exerciţiului: item cu alegere duală Enunţ: Stabiliţi pentru fiecare afirmaţie dacă este adevărată sau falsă. a) Pentru a crea subreţele “împrumutăm” din biţi aferenţi porţiunii de gazdă .  Adevărat

 Fals

275

b) Prin mecanismul creării subreţelelor obţinem un număr mai mare de reţele cu un număr mai mare de gazde / reţea.  Adevărat

 Fals

c) După crearea de subreţele structura adresei IP se modifică .  Adevărat

 Fals

d) Masca de reţea poate fi folosită doar împreună cu adresa de IP.  Adevărat

 Fals

e) Pentru a crea subreţele putem împrumuta doar 2 biţi..  Adevărat

 Fals

Exerciţiul 2 Tipul exerciţiului: item cu alegere multiplă Enunţ: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect. 1. Dacă am creat subreţele atunci structura adresei de IP este compusă din ____ păţi: a) 2; b) 3; c) 1. 2. Pentru a crea subreţele trebuie să “împrumutăm”: a) minim 2 biţi; b) maxim 2 biţi; c) exact 2 biţi. 3. Masca de reţea este alcătuită din : a) 32 de biţi ; b) 16 biţi ; c) 4 biţi. 4. De la o adresă de clasă A putem împrumuta maxim: a) 14 biţi ; b) 8 biţi ; c) 22 biţi. 5. Calcularea numărului de subreţele se face folosind următoarea formulă: a) Nr. Subreţele neutilizabile= 2număr biţi împrumutaţi – 2 276

b) Nr. Subreţele utilizabile= 2număr biţi împrumutaţi – 1 c) Nr. Subreţele utilizabile= 2număr biţi împrumutaţi – 2

Exerciţiul 3 Tipul exerciţiului: studiu de caz Enunţ: Un administrator al unei firme de telefonie mobilă trebuie să reconstruiască reţeaua firmei, astfel încât aceasta să cuprindă 5 subreţele având fiecare un număr de 24, 18, 16, 20 respectiv 29 de gazde. Pentru a realiza acest lucru are la dispoziţie următoarea adresă de IP: 192.168.100.0 / 24. Ajutaţi-l pe administrator să restructureze reţeaua firmei prezentând în scris o soluţie. Instrucţiuni pentru elevi Exerciţiul 1 Pentru rezolvare bifaţi cu x varianta corectă. Exemplu : Un set de reguli ce trebuiesc respectate formează un protocol.

 Adevarat

 Fals

Exerciţiul 2 Orice eventual răspuns greşit se încercuieşte şi se taie cu un X şi se înlocuieşte cu răspunsul considerat corect. Exerciţiul 3 Luaţi în calcul toate aspectele importante, cum ar fi: clasa de adrese din care face parte adresa disponibilă, modul cel mai simplu de împărţire în numărul de subreţele necesare, numărul de subreţele şi numărul de gazde din fiecare reţea. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din oficiu. Exerciţiul 1 Se acordă : 5 puncte pentru fiecare răspuns corect (în total 25 puncte) Exerciţiul 2 Se acordă : 5 puncte pentru fiecare răspuns corect (în total 25 puncte) Exerciţiul 3 277

Se acordă : 40 puncte Barem: Exerciţiul 1 Stabiliţi pentru fiecare afirmaţie dacă este adevărată sau falsă. a. Adevărat b. Fals c. Adevărat d. Adevărat e. Fals Exerciţiul 2 Pentru fiecare item scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect. 1. b

4. c

2. a

5. c

3. a Exerciţiul 3 1) adresă de clasă C: 5 puncte 2) împrumutul a 3 biţi (8 subreţele): 5 puncte 3) numărul de gazde din fiecare subreţea (32): 10 puncte 4) prezentarea soluţiei: 10 puncte 5) modul de analizare a soluţiei: 10 puncte Instrucţiuni pentru evaluatori Pentru fiecare răspuns corect, indiferent de formulare sau formatul de scriere se va acorda punctajul prevăzut în barem. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre subreţele. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător. La exerciţiul 3 trebuie neapărat să se ia în considerare modul în care a fost analizat enunţul şi modul de în care a fost formulată soluţia. Se poate complica enunţul în cazul în 278

care aceasta activitate a fost realizată de majoritatea elevilor (se pot cere de exemplu soluţii optime).

279

Testul 11 Competenţa: Divide clasele IP în subreţele Obiectivele evaluării:  să identifici clasele de adrese;  să identifici numărul biţilor repartizaţi porţiunii de gazdă pentru fiecare clasă;  să utilizezi mecanismul creării subreţelelor;  să calculezi masca de subreţea;  să cunoşti formulele utilizate la subreţele;  să calculezi numărul de subreţele şi numărul de gazde din subreţea;  să împarţi în subreţele. Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat atât singur, la sfârşitul temei Clasele de adrese IP, cât şi ca o componentă a unei evaluări formative, pentru un grup de lecţii, sau sumative a modulului. Tipul testului: Probă scrisă (a4) Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate fi susţinut într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fără materiale ajutătoare sau sprijinul profesorului. Fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului şi va rezolva individual subiectul. Timp de lucru: 50 minute Tipul exerciţiului: rezolvare de probleme Enunţ: Se dă următoarea adresă de IP 192.168.100.0 / 27. Se cere să se calculeze: a) masca de subreţea; b) numărul de subreţele; c) numărul de gazde din fiecare subreţea; d) adresa fiecărei subreţele, precum şi adresa de broadcast a fiecărei subreţele; e) intervalul de adrese de gazde pentru fiecare subreţea în parte. 280

Instrucţiuni pentru elevi Trebuiesc precizate toate informaţiile relevante (clasa de adrese din care face parte adresa dată, numărul biţilor repartizaţi porţiunii de reţea, mecanismul împărţirii in subreţele, etc.), precum şi toate calculele făcute. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din oficiu. a) Se acordă : 10 puncte b) Se acordă : 10 puncte c) Se acordă : 10 puncte d) Se acordă : 40 puncte e) Se acordă : 20 puncte Barem: a) - adresă de clasă C: 2 puncte - are un număr de 24 de biţi alocaţi porţiunii de reţea: 2 puncte - avem nevoie de 27 înseamnă că trebuie să împrumutăm 3 biţi.: 2 puncte Bitul 1 imprumutat

2

3

4

5

6

7

8

Valoarea

64

32

16

8

4

2

1

128

Tabelul de mai sus sau orice alt mod de calcul al măştii de subreţea: 2 puncte. 128+64+32=224: 1 punct Masca de subreţea este: 255.255.255.224: 1 punct Dacă nu au fost precizate toate aceste lucruri, dar calculul este corect se acordă punctajul maxim. b) - formula de calcul: 5 puncte - 23=8 subreţele: 5 puncte Dacă formula lipseşte, dar numărul este corect se acordă 10 puncte. c) - formula de calcul: 5 puncte - 25=32 gazde pe reţea : 5 puncte Dacă formula lipseşte, dar numărul este corect se acordă 10 puncte.

281

d) Se acordă câte 2,5 puncte pentru fiecare adresă de subreţea corectă, respectiv pentru fiecare adresă de broadcast corectă. e) Se acordă câte 2,5 puncte pentru fiecare interval de adrese corect. Răspunsurile corecte de la punctele d) şi e) se găsesc în tabelul următor. Nr. subreţelei

Adresa subreţelei

Adresele gazdelor

Adresa de broadcast a subreţelei

0

192.168.100.0

.1 - .30

192.168.100.31

1

192.168.100.32

.33 - .62

192.168.100.63

2

192.168.100.64

.64 - .94

192.168.100.95

3

192.168.100.96

.97 - .126

192.168.100.127

4

192.168.100.128

.129 - .158

192.168.100.159

5

192.168.100.160

.161 - .190

192.168.100.191

6

192.168.100.192

.193 - .222

192.168.100.223

7

192.168.100.224

.225 - .254

192.168.100.255

Instrucţiuni pentru evaluatori Pentru fiecare răspuns corect, indiferent de formulare sau formatul de scriere se va acorda punctajul prevăzut în barem. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de rezolvările elevilor se pot deduce lacunele lor, poate majoritatea sunt capabili să calculeze numărul de subreţele, precum şi numărul de gazde din fiecare subreţea (pentru că sunt 2 formule), dar nu sunt capabili să calculeze masca de subreţea sau intervalul de adrese pe fiecare gazdă. Se recomandă, ca în funcţie de rezultatele obţinute, să se realizeze cât mai multe aplicaţii cu cerinţe asemănătoare acestora.

282

TEST SUMATIV 1 Evaluare sumativă a modulului

Adresarea IP Subiectul 1 Competenţe:  Prezintă protocolul IP  Analizează clasele de adrese IP  Divide clasele IP în subreţele Prezentarea Subiectului Acest subiect va fi utilizat ca o componentă a unei evaluări sumative a modulului. Tipul Subiectului: Probă scrisă Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Subiectul poate fi susţinut într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fără materiale ajutătoare sau sprijinul profesorului. Fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele subiectului şi îl va rezolva individual. Timp de lucru: 50 minute

Exercitiu 1 Tipul exerciţiului: item cu alegere duală Enunţ: Stabiliţi pentru fiecare afirmaţie dacă este adevărată sau falsă. a. Fiecare calculator are asociată o adresă IP unică, care îl identifică între toate computerele de pe internet.  Adevărat

 Fals

b. Sistemul de transmitere al datelor prin Internet seamănă cu sistemul poştal.  Adevărat

 Fals

c. Adresele IPv6 se scriu în sistem hexazecimal, separate de semnul “.”.  Adevărat

 Fals

d. În funcţie de numărul de biţi necesari adresei de reţea, adresele de IP au fost împărţite în cinci clase de adrese şi anume: clasele A, B, C, D, E.  Adevărat

 Fals 283

e. Adresele de reţea disponibile pentru clasa C sunt de la 191.0.0.0 până la 223.255.254.0.  Adevărat

 Fals

f. Clasa se adrese E este o clasă rezervată de către IETF (Internet Engineering Task Force) pentru cercetare.  Adevărat

 Fals

g. Adresa de reţea este cea care are toţi biţii din porţiunea de gazdă egali cu 0.  Adevărat

 Fals

h. Se recomandă ca routerelor şi serverelor să li se repartizeze o adresă static.  Adevărat

 Fals

i. Pentru a putea utiliza alocarea adreselor prin RARP, dispozitivele nu au nevoie de anumite coduri care să le permit iniţializarea unui dialog RARP.  Adevărat

 Fals

j. Prin DHCP se alocă adrese pentru o perioadă de timp nedeterminată.  Adevărat

 Fals

Exercitiu 2 Tipul exerciţiului: item cu alegere multiplă Enunţ: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect. 1. Care dintre următoarele adrese este invalidă: a) 127.0.0.0; b) 255.255.255.255; c) 192.168.256.0. 2. Atunci când este trimis un mesaj este împărţit în: a) pachete; b) frame –uri; c) biţi. 3. Adresa de broadcast este o adresa care: d) are toţi biţii din porţiunea de gazdă egali cu 0; 284

e) nu are toţi biţii din porţiunea de gazdă egali cu 1; f) are toţi biţii din porţiunea de gazdă egali cu 1. 4. Adresa care are toţi biţii din porţiunea de gazdă egali cu 0 este o adresa : a) de broadcast; b) de reţea ; c) de clasa III. 5. Alocarea IP – urilor prin RARP (Reverse Address Resolution Protocol) se foloseşte atunci când : a)un dispozitiv îşi cunoaşte adresa IP, dar nu îşi cunoaşte adresa MAC ; b)un dispozitiv îşi cunoaşte adresa MAC, dar nu îşi cunoaşte adresa de IP ; c)un dispozitiv nu îşi cunoaşte nici adresa MAC nici adresa de IP. 6. Alocarea adreselor prin DHCP se face: a)dinamic, fără intervenţia administratorului de reţea, singurul care trebuie configurat manual este serverul DHCP; b)dinamic, fără intervenţia administratorului de reţea, singurul care trebuie configurat manual este serverul RARP ; c)static, fără intervenţia administratorului de reţea, singurul care trebuie configurat manual este serverul DHCP. Exercitiu 3 Tipul exerciţiului: item de completare Enunţ: Pentru fiecare item completaţi spaţiile libere cu termenii copespunzători. 1. Numărul 57 scris în baza 2 este ____________ 2. Numărul A2E scris în baza 10 este __________ 3. Numărul 11001111 scris în baza 10 este ______ 4. Numărul 1111101 scris în baza 16 este _______ 5. Numărul 4571 scris în baza 16 este __________ 6. Numărul 1C scris în baza 2 este _____________ 7. Mecanismul creării subreţelelor este foarte simplu: din biţii aferenţi porţiunii de _______ se „împrumută” o parte şi se formează porţiunea de ______. Prin acest procedeu realizăm mai multe ___________ cu un număr mai __________ de gazde / reţea. 285

Instrucţiuni pentru elevi Exerciţiul 1 Pentru rezolvare bifaţi cu x varianta corectă. Exemplu : Un set de reguli ce trebuiesc respectate formează un protocol.

 Adevarat

 Fals

Exerciţiul 2 Orice eventual răspuns greşit se încercuieşte şi se taie cu un X şi se înlocuieşte cu răspunsul considerat corect. Exerciţiul 3 Pentru rezolvare completaţi spaţiile libere cu termenii corespunzători. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 punct din oficiu. Exerciţiul 1 Se acordă : 3 puncte pentru fiecare răspuns corect (în total 30 puncte) Exerciţiul 2 Se acordă : 5 puncte pentru fiecare răspuns corect (în total 30 puncte) Exerciţiul 3 Se acordă : 3 puncte pentru fiecare răspuns corect (în total 30 puncte)

Barem de corectare şi notare: Exerciţiul 1 a) Adevărat

f) Adevărat

b) Adevărat

g) Adevărat

c) Fals

h) Adevărat

d) Adevărat

i) Fals 286

e) Fals

j) Fals

Exerciţiul 2 i.

c

ii.

a

iii.

c

iv.

b

v.

b

vi.

a Exerciţiul 3 1. Numărul 57 scris în baza 2 este 111001 2. Numărul A2E scris în baza 10 este 2606 3. Numărul 11001111 scris în baza 10 este 207 4. Numărul 1111101 scris în baza 16 este 7D 5. Numărul 4571 scris în baza 16 este 11DB 6. Numărul 1C scris în baza 2 este 11100 7. Mecanismul creării subreţelelor este foarte simplu: din biţii aferenţi porţiunii de gazdă se „împrumută” o parte şi se formează porţiunea de subreţea. Prin acest procedeu realizăm mai multe reţele cu un număr mai mic de gazde / reţea.

Instrucţiuni pentru evaluatori Pentru fiecare răspuns corect, indiferent de formulare sau formatul de scriere (text, grafic, schemă logică etc.) se va acorda punctajul prevăzut în barem. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor se vor relua sau nu anumite informaţii despre adresarea IP şi protocoalele corespunzătoare şi apoi, se va relua acest test sau unul asemănător.

Subiectul 2 Competenţe:  Prezintă protocolul IP  Analizează clasele de adrese IP 287

 Divide clasele IP în subreţele Prezentarea Subiectului Acest subiect va fi utilizat ca o componentă a unei evaluări sumative a modulului. Tipul Subiectului: Probă orală Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Subiectul poate fi susţinut într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fără materiale ajutătoare sau sprijinul profesorului. Fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele Subiectului şi va rezolva individual subiectul. Timp de lucru: 30 minute Exerciţiul 1 Tipul exerciţiului: întrebări cu răspuns scurt Răspundeţi la următoarele întrebări 1. Descrieţi pe scurt structura adresei IP. 2. Enumeraţi clasele de adrese şi prezentaţi pe scurt structura acestora. 3. Definiţi noţiunile de adresă de reţea şi adresă de broadcast. Exerciţiul 2 Tipul exerciţiului: eseu structurat Enunţ: O firmă a primit adresa 192.168.100.0/27 pentru a configura reţeaua internă şi a se conecta la Internet. După o vreme calculatoarele cu adresele 192.168.100.29 şi 192.168.100.35 constată că nu pot face schimb de date. Analizaţi această situaţie şi răspundeţi la următoarele întrebări: 1. De ce nu pot schimba date cele două calculatoare? Argumentaţi răspunsul. 2. Cum se poate rezolva această problemă? 3. Cine este responsabil de această situaţie? Instrucţiuni pentru elevi Exerciţiul 1 Răspundeţi clar, precis, folosiţi eventual desene sau imagini. Exerciţiul 2 Luaţi în calcul toate aspectele importante, cum ar fi: clasa de adrese din care face parte adresa disponibilă, modul de împărţire în numărul de subreţele necesare, numărul de

288

subreţele şi numărul de gazde din fiecare reţea şi analizaţi oate modurile de rezolvare a problemei. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din oficiu. Exerciţiul 1 a) 10 puncte b) 5 puncte pentru fiecare clasă (în total 25 puncte) c) 5 puncte pentru fiecare definiţie (în total 10 puncte) Exerciţiul 2 a) 10 puncte pentru răspuns corect 10 puncte pentru argumentare b) 10 puncte pentru fiecare modaliate de rezolvare (în total 20 puncte) c) 5 puncte pentru răspuns corect Barem: Exerciţiul 1 a) O adresa IP este o succesiune de 32 de biţi, cifre de 0 şi 1. 1 1 0 0 1 0 1 1 0

0

0 0 0

1

0

1

0

1

1

1

1

0

0

0

1

1

0

1

0

1

0

0

32 de biţi Pentru a putea fi mai uşor de urmărit adresa de IP a fost împărţită în patru grupe de câte 8 biţi, numite octeţi, separate prin semnul “.”, reprezentate în sistem zecimal prin patru grupe de numere separate tot prin semnul “.”. 1 1

0

0

1

0

1

1

8 biţi (1 octet)

.

0

0

0

0

0

1

0

1

.

8 biţi (1 octet)

0

1

1

1

1

0

0

0

.

1

1

0

1

0

1

8 biţi (1 octet)

8 biţi (1 octet)

Adresa de mai sus se scrie în sistem zecimal astfel: 203. 5. 120. 212 Fiecare octet poate lua valori de la 0 la 255. b) Clasa de adrese A REŢEA

GAZDĂ 8 biţi

GAZDĂ

GAZDĂ

24 biţi

289

0

0

Structura adresei IP de clasă A Adresele de reţea disponibile pentru clasa A sunt de la 0.0.0.0 până la 127.0.0.0. Clasa de adrese B REŢEA

REŢEA

GAZDĂ

GAZDĂ 16 biţi

16 biţi Structura adresei IP de clasă B

Adresele de reţea disponibile pentru clasa B sunt de la 128.0.0.0 până la 191.254.0.0. Clasa de adrese C REŢEA

REŢEA

REŢEA

24 biti

GAZDĂ

8 biti

Structura adresei IP de clasă C Adresele de reţea disponibile pentru clasa C sunt de la 192.0.0.0 până la 223.255.254.0.

Clasa de adrese D REŢEA

GAZDĂ

4 biţi

GAZDĂ

GAZDĂ

28 biţi Structura adresei IP de clasă D

Spaţiul adreselor disponibile din clasa D este de la 224.0.0.0 până la 239.255.255.0. Clasa de adrese E REŢEA

4 biţi

GAZDĂ

GAZDĂ

GAZDĂ

28 biţi Structura adresei IP de clasă E

290

Spaţiul adreselor disponibile din clasa E este de la 240.0.0.0 până la 255.255.255.0. c) Adresa de reţea este cea care are toţi biţii din porţiunea de gazdă egali cu 0. Exemplu de adresă de reţea: 198.025.173.0 (este o adresă de clasa C, are doar ultimul octet pentru porţiunea de gazdă). Adresa de broadcast este cea care are toţi biţii din porţiunea de gazdă egali cu 1. Exemplu de adresă de broadcast: 198.025.173.255 (este o adresă de clasa C, deci doar ultimul octet este rezervat gazdei). Exerciţiul 2 a) Cele două calculatoare nu pot comunica deoarece sunt în subreţele diferite. Argumentare: Adresă de clasă C, are 24 de biţi pentru reţea, trebuie să mai împrumutăm 3 pentr a ajunge la 27. Astfel avem doar 32 de gazde în fiecare subreţea (au rămas 5 biţi în porţiunea de gazdă) şi deci cele 2 adrese nu au cum să fie în aceeaşi subreţea. b) O soluţie este instalarea unui router între cele două subreţele. O altă soluţie ar fi alocarea unor adrese din aceeaşi subreţea. c) Vina este a administratorului de reţea. Instrucţiuni pentru evaluatori Pentru fiecare răspuns corect, indiferent de formulare sau formatul de scriere se va acorda punctajul prevăzut în barem. La Exerciţiul 1 punctul a) se acordă 5 puncte pentru desen şi restul pentru explicaţii. La Exerciţiul 1 punctul b) se vor acorda cele 5 puncte aferente fiecărei clase astfel: 3puncte pentru desen şi 2 pentru explicaţii suplimentare. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor reaminti informaţiile despre adresa de IP, clasele de adrese şi modul de creare al subreţelelor.

Observaţii: Cele două subiecte sunt obligatorii, elevii trebuie să obţină 50 de puncte la fiecare subiect pentru a trece testul. Nota finală reprezintă media celor 2 subiecte.

291

TEST SUMATIV 2

Evaluare sumativă a modulului

Adresarea IP Subiectul 1 Competenţe:  Prezintă protocolul IP  Analizează clasele de adrese IP  Divide clasele IP în subreţele Prezentarea Subiectului Acest subiect va fi utilizat ca o componentă a unei evaluări sumative a modulului. Tipul Subiectului: Probă practică Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Subiectul poate fi susţinut într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fără materiale ajutătoare sau sprijinul profesorului. Fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele şi va rezolva individual subiectul. Timp de lucru: 30 minute Exerciţiul 1 Tipul exerciţiului: întrebări cu răspuns scurt a) Descrieţi pe scurt structura adresei IP. b) Definiţi alocarea statică şi modul în care se alocă static adresele de IP. c) Definiţi alocarea dinamică şi modul în care se alocă dinamic adresele de IP Exerciţiul 2 Tipul exerciţiului: simulare Fie adresa 192.168.10.10. Alocaţi această adresă staţiei de lucru la care vă aflaţi folosind cele două metode de alocare. Indicaţii: adresă de Gateway: 192.168.10.1; DNS: 90.194.234.1, 90.194.234.2 Instrucţiuni pentru elevi

292

Exerciţiul 1 Răspundeţi clar, precis, folosiţi eventual desene sau imagini. Exerciţiul 2 Luaţi în considerare toţi paşi necesari. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din oficiu. Exerciţiul 1 a) 10 puncte b) 20 puncte c) 20 puncte Exerciţiul 2 Alocare statică: 30 puncte Alocare dinamică: 10 puncte Barem: Exerciţiul 1 a) O adresa IP este o succesiune de 32 de biţi, cifre de 0 şi 1. 1 1 0 0 1 0 1 1 0

0

0 0 0

1

0

1

0

1

1

1

1

0

0

0

1

1

0

1

0

1

0

0

32 de biţi Pentru a putea fi mai uşor de urmărit adresa de IP a fost împărţită în patru grupe de câte 8 biţi, numite octeţi, separate prin semnul “.”, reprezentate în sistem zecimal prin patru grupe de numere separate tot prin semnul “.”. 1 1

0

0

1

0

8 biţi (1 octet)

1

1

.

0

0

0

0

0

1

0

1

.

8 biţi (1 octet)

0

1

1

1

1

0

0

0

8 biţi (1 octet)

.

1

1

0

1

0

1

8 biţi (1 octet)

Adresa de mai sus se scrie în sistem zecimal astfel: 203. 5. 120. 212 Fiecare octet poate lua valori de la 0 la 255.

b) Prin alocare statică se înţelege faptul că administratorul reţelei introduce manual adresa de IP fiecărui calculator din reţea, fiecărei imprimante, etc. 293

0

0

Pentru a aloca static o adresă de IP procedăm astfel: din Control Panel alegem Network Connection şi apoi click dreapta pe reţeaua respectivă şi alegem opţiunea Properties. Din fereastra nouă deschisă dăm click pe Internet Protocol şi se deshide fereasta din figura de mai jos şi bifăm opţiunea “Use the following IP address” / “Se utilizează următoarea adresă de IP” şi introducem adresa. c) Alocarea dinamică se foloseşte atunci când se doreşte ca adresele de IP să fie repartizate automat, atunci când un dispozitiv conectat la reţea are nevoie de o adresă. Există mai multe tipuri de alocări dinamice ale adreselor şi anume: 1. Alocarea IP – urilor prin RARP (Reverse Address Resolution Protocol) 2. Alocarea IP – urilor prin BOOTP ( Bootstrap Protocol) 3. Alocarea adreselor prin DHCP (Dynamic Host Configuration Protocol) Pentru a aloca static o adresă de IP procedăm astfel: din Control Panel alegem Network Connection şi apoi click dreapta pe reţeaua respectivă şi alegem opţiunea Properties. Din fereastra nouă deschisă dăm click pe Internet Protocol şi se deshide fereasta din figura de mai jos şi bifăm opţiunea “Obtain an IP address automatically” / ”Se obţine automat o adresă IP” Exerciţiul 2 Instrucţiuni pentru evaluatori Pentru fiecare răspuns corect, indiferent de formulare sau formatul de scriere se va acorda punctajul prevăzut în barem. La Exerciţiul 1 punctul a) se acordă 5 puncte pentru desen şi restul pentru explicaţii. La Exerciţiul 1 punctul b) se vor acorda cele 20 puncte astfel: 10 puncte pentru definiţie şi 10 puncte pentru explicarea modului de alocare. La Exerciţiul 1 punctul c) se vor acorda cele 20 puncte astfel: 10 puncte pentru definiţie şi 10 puncte pentru explicarea modului de alocare. La Exerciţiul 2 se vor acorda astfel punctele: •

10 puncte pentru alocarea statică a IP-ului;

•

10 puncte pentru adresa de Gateway;

•

10 puncte pentru DNS-uri;

•

10 puncte pentru alocarea dinamică.

294

Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor reaminti informaţiile despre adresa de IP, clasele de adrese şi modul de alocare al adreselor.

Subiectul 2 Competenţe:  Prezintă protocolul IP  Analizează clasele de adrese IP  Divide clasele IP în subreţele Prezentarea Subiectului Acest subiect va fi utilizat ca o componentă a unei evaluări sumative a modulului. Tipul Subiectului: Probă scrisă Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Subiectul poate fi susţinut într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fără materiale ajutătoare sau sprijinul profesorului. Fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele Subiectului şi va rezolva individual subiectul. Timp de lucru: 90 minute Exerciţiul 1 Tipul exerciţiului: item cu alegere multiplă Enunţ: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect. 1. Formula 2număr biţi rămaşi – 2 calculează: a) numărul de gazde pe subreţea ; b) numărul de subreţele neutilizabile ; c) numărul de subreţele utilizabile. 2. Masca de subreţea : a) este alcătuită din 8 octeţi (32 de biţi) ca şi adresa de IP, însă ea nu poate fi utilizată decât împreună cu adresa de IP ; b) este alcătuită din 4 octeţi (32 de biţi) ca şi adresa de IP, însă ea nu poate fi utilizată decât împreună cu adresa de IP ; c) este alcătuită din 4 octeţi (32 de biţi) ca şi adresa de IP si poate fi utilizată fara adresa de IP. 295

3. Adresa 126.10.101.10 este o adresă de clasă : a) A ; b) B ; c) C. 4. O reţea din clasa C poate suporta până la ________ gazde. a) 255; b) 254; c) 256. 5. Fie adresa 192.168.100.0 / 27. Atunci adresa 192.168.100.31 este o adresă de : a) reţea ; b) broadcast ; c) gazdă. 6. Fie adresa 192.168.100.0 / 27. Atunci adresa 192.168.100.128 este o adresă de : a) reţea ; b) broadcast ; c) gazdă. 7. Numărul 1111 scris în baza 16 este: a) F; b) 16; c) E. 8. Numărul 1D scris în binar este : a) 11011 ; b) 10111 ; c) 11101. Exerciţiul 2 Tipul exerciţiului: item item de asociere 296

Enunţ: Fie adresa 192.168.100.0 / 27. Asociaţi fiecare adresă din următoarea listă unei categorii din tabelul de mai jos: Adresă de subreţea

Adresă de broadcast

Adresă de gazdă

Lista de adrese: 192.168.100.30, 192.168.100.192, 192.168.100.100, 192.168.100.0, 192.168.100.63, 192.168.100.255, 192.168.100.64, 192.168.100.65, 192.168.100.127. Pentru rezolvare, scrieţi fiecare categorie şi apoi adresele corespunzătoare. Exerciţiul 3 Tipul exerciţiului: item de completare Enunţ: Pentru fiecare item completaţi spaţiile libere cu termenii corespunzători. a) Pentru a putea fi mai uşor de urmărit adresa de IP a fost împărţită în ___________ grupe de câte ________ biţi, numite octeţi, separate prin semnul “.”, reprezentate în sistem _______________ prin patru grupe de numere separate tot prin __________ “.”. b) Adresa de _______ este cea care are toţi biţii din porţiunea de gazdă egali cu 0. c) În funcţie de numărul de _________ necesari adresei de reţea, adresele de IP au fost împărţite în cinci ________ de adrese şi anume: clasele A, B, C, D, E. d) Adresa de ________ este cea care are toţi biţii din porţiunea de gazdă egali cu 1 Exerciţiul 4 Tipul exerciţiului: rezolvare de probleme Enunţ: Fie adresa următoare: 190.232.10.211 / 23. Calculaţi masca de reţea asociată acestei adrese. Instrucţiuni pentru elevi Exerciţiul 1 Orice eventual răspuns greşit se încercuieşte şi se taie cu un X şi se înlocuieşte cu răspunsul considerat corect. Exerciţiul 2 Orice eventual răspuns greşit se taie cu o linie şi se înlocuieşte cu răspunsul considerat corect. 297

Exemplu : Clasa A : yyyy.yyyy.yyyy.yyyy, xxxx.xxxx.xxxx.xxxx Exerciţiul 3 Pentru rezolvare completaţi spaţiile libere cu termenii corespunzători. Exerciţiul 4 Dacă aţi greşit tăiaţi cu o linie şi apoi scrieţi răspunsul corect. Rezolvarea trebuie să fie însoţită de calcule. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din oficiu. Exerciţiul 1 Se acordă 2 puncte pentru fiecare răspuns corect (în total 16 puncte). Exerciţiul 2 Se acordă 2 puncte pentru fiecare răspuns corect (în total 18 puncte). Exerciţiul 3 Se acordă 2 puncte pentru fiecare răspuns corect (în total 16 puncte). Exerciţiul 4 Se acordă 40 puncte. Barem: Exerciţiul 1 1. a

5. b

2. b

6. a

3. a

7. a

4. c

8. c

Exerciţiul 2 Adrese de reţea: 192.168.100.192, 192.168.100.0, 192.168.100.64 Adrese de broadcast: 192.168.100.63, 192.168.100.255, 192.168.100.127. Adrese de gazdă: 192.168.100.30, 192.168.100.100, 192.168.100.65 Exerciţiul 3

298

a) Pentru a putea fi mai uşor de urmărit adresa de IP a fost împărţită în patru grupe de câte 8 biţi, numite octeţi, separate prin semnul “.”, reprezentate în sistem zecimal prin patru grupe de numere separate tot prin semnul “.”. b) Adresa de reţea este cea care are toţi biţii din porţiunea de gazdă egali cu 0. c) În funcţie de numărul de biţi necesari adresei de reţea, adresele de IP au fost împărţite în cinci clase de adrese şi anume: clasele A, B, C, D, E. d) Adresa de broadcast este cea care are toţi biţii din porţiunea de gazdă egali cu 1

Exerciţiul 4 Adresă de clasă B, are 16 biţi pentru porţiunea de reţea. / 23 înseamnă că avem porţiunea de reţea pe 23 de biţi, înseamnă că am “împrumutat” 7 biţi din porţiunea de gazdă 1 1 1 1 1 1 1 1 . 1 1 1 1 1 1 1 1 . 1 1 1 1 1 1 1 0 . 0 0 0 0 0 0 0 0 7 biţi împrumutaţi

16 biţi

9 biţi rămaşi

Împrumutarea biţilor Folosim tabelul de mai jos în care asociem poziţiei bitului în cadrul ocetutui valoarea corespunzătoare, poziţia fiind numerotată de la stânga la dreapta. Poziţiile biţilor Bitul 1 imprumutat

2

3

4

5

6

7

8

Valoarea

64

32

16

8

4

2

1

128

Astfel, valoarea biţilor împrumutaţi mai sus este: 128+64+32+16+8+4+2=254. Masca de subreţea este: 255.255.254.0. Instrucţiuni pentru evaluatori Pentru fiecare răspuns corect, indiferent de formulare sau formatul de scriere se va acorda punctajul prevăzut în barem.

299

La Exerciţiul 4 punctele se vor împărţi astfel: 5 puncte pentru adresă de clasă B, 10 puncte pentru faptul ca împrumutăm 7 biţi, 20 puncte pentru calcularea valorilor biţilor împrumutaţi şi 5 puncte pentru rezultatul final. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor reaminti informaţiile despre adresa de IP, clasele de adrese şi modul de creare al subreţelelor.

300

Observaţii: Cele două subiecte sunt obligatorii, elevii trebuie să obţină 50 de puncte la fiecare subiect pentru a trece testul. Nota finală reprezintă media aritmetică a celor 2 subiecte.

301

Modulul: COMUNICAREA ÎNTR-O REŢEA LOCALĂ (LAN)

302

Partea I

303

AUTORI: BOGDAN IOŢOVICI– profesor grad didactic II DACIANA MUNTEANU– profesor grad didactic II

COORDONATOR: STĂNICĂ GIOVANNA – profesor, gradul I

CONSULTANŢĂ: VIOREL ŢIGĂNESCU – expert CNDIPT IOANA CÎRSTEA – expert CNDIPT ANGELA POPESCU – expert CNDIPT DANA STROIE – expert CNDIPT

304

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Testul 1 Competenţe: Descrie funcţionarea echipamentelor într-o reţea locală Obiectivele evaluării: Obiective: - să identifice corect echipamentele utilizate într-o reţea de calculatoare - să cunoască rolul fiecărul echipament într-o reţea de calculatoare - să identifice corect corespondenţa echipamente şi nivelul modelului OSI la care acestea lucrează. Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat atât singur, la sfârşitul temei funcţionarea echipamentelor într-o reţea locală, cât şi ca o componentă a unei evaluări formative, pentru un grup de lecţii, sau sumative a modulului. Tipul testului: Probă scrisă - tip a4 Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate fi susţinut într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fără materiale ajutătoare sau sprijinul profesorului. Fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului şi va rezolva individual cerinţele. Timp de lucru: 50 minute Exercitiu 1 Tipul exerciţiului: item cu alegere duală Enunţ: Stabiliţi pentru fiecare afirmaţie dacă este adevărată sau falsă. a. Router-ul este un dispozitiv care interconectează reţele diferite.  Adevarat

 Fals

b. Switch-ul este un dispozitiv de reţea ce lucrează la nivelul TRANSPORT al modelului

OSI.  Adevarat

 Fals

c. Hub-ul mai este numit şi concentrator.

 Adevarat

 Fals

d. Un switch conectează segmente ale unei reţele.  Adevarat

 Fals

e. Un punct de acces are o rază de acoperire NELIMITATĂ.  Adevarat

 Fals

Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvare bifaţi cu x varianta corectă. Exemplu : Modelul OSI are 7 niveluri.

 Adevarat

 Fals

Criteriile de evaluare şi notare Se acordă : 1 punct din oficiu 1,8 puncte pentru fiecare răspuns corect Barem: Stabiliţi pentru fiecare afirmaţie dacă este adevărată sau falsă. a. Router-ul este un dispozitiv care interconectează reţele diferite.

 Adevarat

 Fals

b. Switch-ul este un dispozitiv de reţea ce lucrează la nivelul TRANSPORT al modelului

OSI.  Adevarat

 Fals

Răspuns corect: LEGĂTURĂ DE DATE

c. Hub-ul mai este numit şi concentrator.

 Adevarat

 Fals

d. Un switch conectează segmente ale unei reţele.

 Adevarat

 Fals

e. Un punct de acces are o rază de acoperire NELIMITATĂ.  Adevarat

 Fals

Răspuns corect: LIMITATĂ

Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre rolurile echipamentelor de reţea sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător. Exercitiu 2 306

Tipul exerciţiului: item cu alegere multiplă Enunţ: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect. 1. La ce nivel al modelului OSI se regăseşte switch-ul? a) 1 b) 2 c) 5 d) 6

2. Cu ce nivel al modelului OSI este asociată operaţia de rutare? a) 2 b) 3 c) 4 d) 1 3. Ce stochează un router pentru a transmite datele mai departe? a) Tabel de adrese ale destinaţiilor b) Tabel de rutare c) Tabel de adrese MAC d) Tabel de adrese IP 4. Câţi biţi are adresa MAC? a) 16 b) 32 c) 48 d) 64 5. Există o regulă foarte importantă în proiectarea reţelelor Ethernet(legată de numărul de domenii de coliziune, numărul de repeter-e, numărul de segmente populate).Cum se numeşte aceasta? a) Regula 5-4-3 b) Regula 3-4-5 c) Regula 2-4-5 d) Regula 2-3-4 307

6. Ce adresă foloseşte switch-ul pentru a transmite cadrele în reţea? a) Adresa IP b) Adresa portului destinatie c) Adresa MAC d) Adresa portului sursă Instrucţiuni pentru elevi Orice eventual răspuns greşit se încercuieşte şi se taie cu un X şi se înlocuieşte cu răspunsul considerat corect. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 1 punct din oficiu şi 1,5 puncte pentru fiecare răspuns corect. Barem de corectare şi notare: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect. 1. La ce nivel al modelului OSI se regăseşte switch-ul? a) 1 b) 2 c) 5 d) 6 Răspuns corect b) 2. Cu ce nivel al modelului OSI este asociată operaţia de rutare? a) 2 b) 3 c) 4 d) 1 Răspuns corect b) 3. Ce stochează un router pentru a transmite datele mai departe? a) Tabel de adrese ale destinaţiilor b) Tabel de rutare c) Tabel de adrese MAC

308

d) Tabel de adrese IP Răspuns corect b) 4. Câţi biţi are adresa MAC? a) 16 b) 32 c) 48 d) 64 Răspuns corect c) 5. Există o regulă foarte importantă în proiectarea reţelelor Ethernet(legată de numărul de domenii de coliziune, numărul de repeter-e, numărul de segmente populate).Cum se numeşte aceasta? a) Regula 5-4-3 b) Regula 3-4-5 c) Regula 2-4-5 d) Regula 2-3-4 Răspuns corect a) 6. Ce adresă foloseşte switch-ul pentru a transmite cadrele în reţea? a) Adresa IP b) Adresa portului destinatie c) Adresa MAC d) Adresa portului sursă Răspuns corect c) Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre rolurile şi funcţiile echipamentelor de reţea sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător. Exercitiu 3 Tipul exerciţiului: item cu alegere multiplă Enunţ: 309

Pentru fiecare item scrieţi pe foaie literele corespunzătoare răspunsului corect. 1. Care din următoarele afirmaţii sunt funcţii ale router-ului: a) Transformă semnalele electrice în biti/octeţi b) Stochează un tabel al rutelor disponibile c) Transmite datele la toate calculatoarele din reţea d) Utilizează algoritmi de determinare a distanţei şi costurilor pentru a selecta cea mai bună cale de urmat pentru un pachet de date 2. Funcţiile plăcii de reţea sunt următoarele: a) detectează erorile şi retransmite datele dacă un pachet este pierdut sau corupt b) pregăteşte datele pentru a putea fi transmise printr-un mediu de transmisie c) analizează adresele MAC ale destinaţiei d) controlează fluxul datelor de la calculator la mediul de transmisie 3. Repetorul este un dispozitiv de reţea care a) Lucrează la nivel fizic. b) Este preocupat de destinaţia pachetelor de date. c) Primeşte şi regenerează semnalul. d) Recepţionează datele şi le transformă în octeţi.

Instrucţiuni pentru elevi Orice eventual răspuns greşit se încercuieşte şi se taie cu un X şi se înlocuieşte cu răspunsul considerat corect. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 1 punct din oficiu şi 2,5 puncte pentru fiecare răspuns corect(în cadrul unui item pentru un răspuns corect se acordă 1,75 puncte. Ex: dacă la itemul 1 raspunsul dat de elev este a),b) şi răspunsurile corecte sunt b),d) se acordă 1,75 puncte). Barem de corectare şi notare: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie literele corespunzătoare răspunsului corect. 1. Care din următoarele afirmaţii sunt funcţii ale router-ului: 310

a) Transformă semnalele electrice în biti/octeţi b) Stochează un tabel al rutelor disponibile c) Transmite datele la toate calculatoarele din reţea d) Utilizează algoritmi de determinare a distanţei şi costurilor pentru a selecta cea mai bună cale de urmat pentru un pachet de date Răspunsuri corecte b),d) 2. Funcţiile plăcii de reţea sunt următoarele: a) detectează erorile şi retransmite datele dacă un pachet este pierdut sau corupt b) pregăteşte datele pentru a putea fi transmise printr-un mediu de transmisie c) controlează fluxul datelor de la calculator la mediul de transmisie d) analizează adresele MAC ale destinaţiei Răspunsuri corecte b),c) 3. Repetorul este un dispozitiv de reţea care a) Lucrează la nivel fizic. b) Este preocupat de destinaţia pachetelor de date. c) Primeşte şi regenerează semnalul. d) Recepţionează datele şi le transformă în octeţi. Răspunsuri corecte a),c) Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre rolurile şi funcţiile echipamentelor de reţea sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător. Exercitiu 4 Tipul exerciţiului: item de completare Enunţ: Pentru fiecare item completaţi spaţiile libere cu termenii copespunzători. 1. Pachetul de date, împreună cu informaţiile de adresare, se numeşte ____________.

2. Echipamentele de reţea care au mai multe funcţii se numesc ___________________ 311

3.

Principiul

de

funcţionare

al

switch-ului

are

la

bază

mecanismul

____________________. Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvare completaţi spaţiile libere cu termenii copespunzători. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 1 punct din oficiu şi 3 puncte pentru fiecare răspuns corect. Barem de corectare şi notare: Pentru fiecare item completaţi spaţiile libere cu termenii copespunzători. 1. Pachetul de date, împreună cu informaţiile de adresare, se numeşte CADRU. 2. Echipamentele de reţea care au mai multe funcţii se numesc MULTIFUNCŢIONALE.

3. Principiul de funcţionare al switch-ului are la bază mecanismul

STORE AND

FORWARD. Instrucţiuni pentru evaluatori Răspunsurile aşteptate sunt termeni consacraţi astfel încât orice alt răspuns este incorect. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre rolurile şi funcţiile echipamentelor de reţea sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător.

312

Exercitiu 5 Tipul exerciţiului: ITEM DE ASOCIERE Enunţ: Asociaţi corect numerele din coloana 1 cu literele din coloana 2.

Coloana 1

Coloana 2

A

Amplifică semnalul primit

2

Placa de reţea Repetorul

B

3 4

Hub Bridge

C D

5

Switch

E

6

Router-ul

F

7

Puncte de acces wireless

G

Transmite pachetele de date identificând destinaţia după adresa MAC Interconectează mai multe calculatoare Este un echipament folosit pentru a filtra traficul de reţea între segmentele unui LAN. Amplifică semnalul primit de la un host(calculator) şi îl distribuie către toate celelalte calculatoare Este un dispozitiv ce interconecteză între ele două sau mai multe reţele de calculatoare Este un dispozitiv de reţea cu mai multe porturi care filtrează şi expediază pachete de date între segmentele reţelei. Oferă acces la reţea pentru dispozitive wireless cum ar fi laptopuri şi PDA-uri

1

H

Instrucţiuni pentru elevi Orice eventual răspuns greşit se încercuieşte şi se taie cu un X şi se înlocuieşte cu răspunsul considerat corect. Asociaţi numărul echipamentului de reţea cu litera corespunzătoare rolului/funcţiei. Ex: 1-H Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 2 puncte din oficiu şi 1 punct pentru fiecare asociere corectă. Barem de corectare şi notare: Asocierile corecte sunt: 1-C, 2-A, 3-E, 4-D, 5-G, 6-F, 7-H

313

Testul 2 Competenţe: Pregăteste mediul de comunicare prin fire de cupru Obiectivele evaluării: Obiective: - să cunoască tipurile de cabluri de cupru utilizate într-o reţea de calculatoare - să ştie caracteristicile fiecărul tip de cablu de cupru - să identifice corect parţile componente ale fiecărui tip de cablu de cupru. Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat atât singur, la sfârşitul temei Medii de comunicare prin fire de cupru, cât şi ca o componentă a unei evaluări formative, pentru un grup de lecţii, sau sumative a modulului. Tipul testului: Probă scrisă- tip a4 Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate fi susţinut într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fără materiale ajutătoare sau sprijinul profesorului. Fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului şi va rezolva individual cerinţele. Timp de lucru: 50 minute Exercitiu 1 Tipul exerciţiului: item cu alegere duală Enunţ: Stabiliţi pentru fiecare afirmaţie dacă este adevărată sau falsă. a. Torsadarea (răsucirea ) firelor are rolul de a reduce interferenţele electrice.  Adevarat

 Fals

b. Cablul coaxial suportă transmisia datelor (fără amplificare) pe distanţe de peste 1000 m.  Adevarat

 Fals

c. Distanţa maximă pe care se poate întinde un cablu UTP este 100 m.  Adevarat

 Fals

d. Cablul coaxial este învelit într-o teacă de plastic.  Adevarat

 Fals

e. Pentru conectarea cablului UTP se foloseşte un conector de tip “vampir”.  Adevarat

 Fals

314

Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvare bifaţi cu x varianta corectă. Exemplu : Modelul OSI are 7 niveluri.

 Adevarat

 Fals

Criteriile de evaluare şi notare Se acordă : 1 punct din oficiu 1,8 puncte pentru fiecare răspuns corect Barem: Stabiliţi pentru fiecare afirmaţie dacă este adevărată sau falsă. a. Torsadarea (răsucirea ) firelor are rolul de a reduce interferenţele electrice.

 Adevarat

 Fals

b. Cablul coaxial suportă transmisia datelor (fără amplificare) pe distanţe de peste 1000 m.

 Fals

 Adevarat

Răspuns corect: maxim 500 m

c. Distanţa maximă pe care se poate întinde un cablu UTP este 100 m.

 Adevarat

 Fals

d. Cablul coaxial este învelit într-o teacă de plastic.

 Adevarat

 Fals

Pentru conectarea cablului UTP se foloseşte un conector de tip “vampir”.  Adevarat

 Fals

Răspuns corect: RJ45

Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre tipurile de cabluri de cupru,caracteristicile acestora, sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător. Exercitiu 2 Tipul exerciţiului: item cu alegere multiplă Enunţ: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect. 1. Categoriile 5 şi 5e de cabluri au o rată de transmisie de: a) 10 Mbps b) 100Mbps 315

c) 1Gbps d) 10Gbps 2. Care dintre perechile de fire sunt folosite pentru transmisia/recepţia de date? a) Portocaliu şi verde b) Albastru şi maro c) Albastru şi verde d) Portocaliu şi maro 3. Cablurile Cat6A produc semnalele Ethernet la o rată de: a) 10 Mbps b) 100Mbps c) 1Gbps d) 10Gbps

4. Conectorul RJ 45 se foloseşte pentru conectarea: a. Cablului coaxial b. Cablului UTP c. Fibrei optice d. Cablului de telefon 5. Conectorul RJ45 are: a) 4 lamele(fire) b) 8 lamele(fire) c) 10 lamele(fire) d) 12 lamele(fire) 6. Prin cablul UTP datele sunt transmise sub formă de: a. Semnal electric b. Semnal luminos c. Unde radio d. Raze infraroşii

Instrucţiuni pentru elevi 316

Orice eventual răspuns greşit se încercuieşte şi se taie cu un X şi se înlocuieşte cu răspunsul considerat corect. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 1 puncte din oficiu şi 1,5 puncte pentru fiecare răspuns corect. Barem de corectare şi notare: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect. 1. Categoriile 5 şi 5e de cabluri au o rată de transmisie de: a. 10 Mbps b. 100Mbps c. 1Gbps d. 10Gbps Răspuns corect b) 2, Care dintre perechile de fire sunt folosite pentru transmisia/recepţia de date? a) Portocaliu şi verde b) Albastru şi maro c) Albastru şi verde d) Portocaliu şi maro Răspuns corect a) 3. Cablurile Cat6A produc semnalele Ethernet la o rată de: a. 10 Mbps b. 100Mbps c. 1Gbps d. 10Gbps

Răspuns corect d) 4. Conectorul RJ 45 se foloseşte pentru conectarea: a) Cablului coaxial b) Cablului UTP c) Fibrei optice 317

d) Cablului de telefon Răspuns corect b) 5. Conectorul RJ45 are: a) 4 lamele(fire) b) 8 lamele(fire) c) 10 lamele(fire) d) 12 lamele(fire) Răspuns corect b) 6. Prin cablul UTP datele sunt transmise sub formă de: a) Semnal electric b) Semnal luminos c) Unde radio d) Raze infraroşii Răspuns corect a) Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre tipurile de cabluri de cupru,caracteristicile acestora, sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător. Exercitiu 3 Tipul exerciţiului: item cu alegere multiplă Enunţ: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie literele corespunzătoare răspunsului corect. 1. Alegeţi caracteristici ale cablului STP. a) Este ecranat b) Este utilizat în reţelele de cablu TV c) Este mai scump decât cablul UTP d) Nu poate fi utilizat în exteriorul clădirilor 2. Ce conector se foloseşte pentru cablurile coaxiale?

318

a) RJ11 b) RJ45 c) Joncţiuni T d) Conector “vampire” 3. Care din următoarele tipuri este un tip de cablu coaxial? a) UTP b) Thicknet sau 10Base5 c) STP d) Thinnet sau 10Base2 Instrucţiuni pentru elevi Orice eventual răspuns greşit se încercuieşte şi se taie cu un X şi se înlocuieşte cu răspunsul considerat corect. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 1 punct din oficiu şi 2,5 puncte pentru fiecare răspuns corect(în cadrul unui item pentru un răspuns corect se acordă 1,75 puncte. Ex: dacă la itemul 1 raspunsul dat de elev este a),b) şi răspunsurile corecte sunt b),d) se acordă 1,75 puncte). Barem de corectare şi notare: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie literele corespunzătoare răspunsului corect. 1. Alegeţi caracteristici ale cablului STP. a) Este ecranat b) Este utilizat în reţelele de cablu TV c) Este mai scump decât cablul UTP d) Nu poate fi utilizat în exteriorul clădirilor Răspunsuri corecte a),c) 2. Ce conector se foloseşte pentru cablurile coaxiale? a) RJ11 b) RJ45 c) Joncţiuni T 319

d) Conector “vampire” Răspunsuri corecte c),d) 3. Care din următoarele tipuri este un tip de cablu coaxial? a) UTP b) Thicknet sau 10Base5 c) STP d) Thinnet sau 10Base2 Răspunsuri corecte b),d) Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre tipurile de cabluri de cupru,caracteristicile acestora, sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător. Exercitiu 4 Tipul exerciţiului: item de completare Enunţ: Pentru fiecare item completaţi spaţiile libere cu termenii copespunzători. 1. Pentru ecranare se foloseşte o folie ____________. 2. Abrevierea UTP vine de la ___________________ 3. Abrevierea STP vine de la ____________________. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 1 punct din oficiu şi 3 puncte pentru fiecare răspuns corect. Barem de corectare şi notare: Pentru fiecare item completaţi spaţiile libere cu termenii copespunzători. 1. Pentru ecranare se foloseşte o folie metalică. 2. Abrevierea UTP vine de la Unshielded Twisted Pair 3. Abrevierea STP vine de la Shielded Twisted Pair Instrucţiuni pentru evaluatori 320

Răspunsurile aşteptate sunt termeni consacraţi astfel încât orice alt răspuns este incorect. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre rolurile şi funcţiile echipamentelor de reţea sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător.

321

Testul 3 Competenţe: Pregăteste mediul de comunicare prin fire de cupru Obiectivele evaluării: Obiective: - să cunoască tipurile de cabluri de cupru utilizate într-o reţea de calculatoare - să cunoască standardele T568A şi T568B - să identifice echipamentele care se conectează cu un anumit tip de cablu - să ştie să sertizeze un cablu UTP - să ştie să testeze funcţionalitatea unui cablu creat Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat atât singur, la sfârşitul temei Medii de comunicare prin fire de cupru, cât şi ca o componentă a unei evaluări formative, pentru un grup de lecţii, sau sumative a modulului. Tipul testului: Probă scrisă- tip a4 Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate fi susţinut într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fără materiale ajutătoare sau sprijinul profesorului. Fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului şi va rezolva individual cerinţele. Timp de lucru: 50 minute Exercitiu 1 Tipul exerciţiului: item cu alegere duală Enunţ: Stabiliţi pentru fiecare afirmaţie dacă este adevărată sau falsă. a. Pentru conectarea a două switch-uri se foloseşte un cablu crossover.  Adevarat

 Fals

b. Pentru operaţia de sertizare se foloseşte un cleşte de sertizare.  Adevarat

 Fals

c. Perechea de fire din mijloc la ambele standarde (T568A şi T568B) este Albastru şi Albalbastru  Adevarat

 Fals

d. Cablul crossover are aceiaşi aranjare a firelor la ambele capete. 322

 Adevarat

 Fals

e. Pentru conectarea unui PC de portul consolă al unui router se foloseşte un cablu rollover.  Adevarat

 Fals

Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvare bifaţi cu x varianta corectă. Exemplu : Modelul OSI are 7 niveluri.

 Adevarat

 Fals

Criteriile de evaluare şi notare Se acordă : 1 punct din oficiu 1,8 puncte pentru fiecare răspuns corect Barem: Stabiliţi pentru fiecare afirmaţie dacă este adevărată sau falsă. a. Pentru conectarea a două switch-uri se foloseşte un cablu crossover.

 Adevarat

 Fals

b. Pentru operaţia de sertizare se foloseşte un cleşte de sertizare.

 Adevarat

 Fals

c. Perechea de fire din mijloc la ambele standarde (T568A şi T568B) este Albastru şi Albalbastru.

 Adevarat

 Fals

d. Cablul crossover are aceiaşi aranjare a firelor la ambele capete.  Adevarat

 Fals

Răspuns corect: straight through

e. Pentru conectarea unui PC de portul consolă al unui router se foloseşte un cablu rollover.

 Adevarat

 Fals

Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre tipurile de cabluri de cupru,standarde, echipamente conectate, sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător. 323

Exercitiu 2 Tipul exerciţiului: item cu alegere multiplă Enunţ: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect. 1. Cum se numeşte cablul care are la ambele capete aceiaşi aranjare a firelor? a) Straight-through b) Crossover c) Rollover d) Consolă 2. Cum se numeşte cablul care are la un capăt aranjarea din standardul T568A şi la celălalt capăt T568B sau invers? a) Straight-through b) Crossover c) Rollover d) Consolă 3. Un cablu straight-through se foloseşte la conctarea: a) Hub-Hub b) Switch-Switch c) PC-Switch d) PC-PC

4. Un cablu crossover se foloseşte la conctarea: a) Switch-router b) Hub-PC c) PC-Switch d) PC-PC 5. În cazul cablului crossover sunt inversaţi pinii: a) 1 cu 3 şi 2 cu 6 b) 1 cu 4 şi 2 cu 5 c) 1 cu 3 şi 2 cu 4 324

d) 1 cu 3 şi 2 cu 7 6. În cazul cablului rollover pinii sunt cuplaţi între cele două capete astfel: a) 1 cu 1, 2 cu 2, 3 cu 3, 4 cu 4, 5 cu 5, 6 cu 6, 7 cu 7 şi 8 cu 8 b) 1 cu 2, 2 cu 3, 3 cu 4, 4 cu 5, 5 cu 6, 6 cu 7, 7 cu 8 şi 8 cu 1 c) 1 cu 8, 2 cu 7, 3 cu 6, 4 cu 5, 5 cu 4, 6 cu 3, 7 cu 2 şi 8 cu 1 d) 1 cu 8, 2 cu 1, 3 cu 6, 4 cu 5, 5 cu 4, 6 cu 3, 7 cu 2 şi 8 cu 7

Instrucţiuni pentru elevi Orice eventual răspuns greşit se încercuieşte şi se taie cu un X şi se înlocuieşte cu răspunsul considerat corect. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 1 puncte din oficiu şi 1,5 puncte pentru fiecare răspuns corect. Barem de corectare şi notare: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect. 1. Cum se numeşte cablul care are la ambele capete aceiaşi aranjare a firelor? a) Straight-through b) Crossover c) Rollover d) Consolă Răspuns corect a) 2. Cum se numeşte cablul care are la un capăt aranjarea din standardul T568A şi la celălalt capăt T568B sau invers? a) Straight-through b) Crossover c) Rollover d) Consolă Răspuns corect b) 3. Un cablu straight-through se foloseşte la conctarea: a) Hub-Hub

325

b) Switch-Switch c) PC-Switch d) PC-PC

Răspuns corect c) 4. Un cablu crossover se foloseşte la conctarea: a) Switch-router b) Hub-PC c) PC-Switch d) PC-PC Răspuns corect d) 5. În cazul cablului crossover sunt inversaţi pinii: a) 1 cu 3 şi 2 cu 6 b) 1 cu 4 şi 2 cu 5 c) 1 cu 3 şi 2 cu 4 d) 1 cu 3 şi 2 cu 7 Răspuns corect a) 6. În cazul cablului rollover pinii sunt cuplaţi între cele două capete astfel: a) 1 cu 1, 2 cu 2, 3 cu 3, 4 cu 4, 5 cu 5, 6 cu 6, 7 cu 7 şi 8 cu 8 b) 1 cu 2, 2 cu 3, 3 cu 4, 4 cu 5, 5 cu 6, 6 cu 7, 7 cu 8 şi 8 cu 1 c) 1 cu 8, 2 cu 7, 3 cu 6, 4 cu 5, 5 cu 4, 6 cu 3, 7 cu 2 şi 8 cu 1 d) 1 cu 8, 2 cu 1, 3 cu 6, 4 cu 5, 5 cu 4, 6 cu 3, 7 cu 2 şi 8 cu 7 Răspuns corect c) Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre tipurile de cabluri de cupru, standarde, echipamente conectate, sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător. Exercitiu 3 Tipul exerciţiului: item cu alegere multiplă 326

Enunţ: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie literele corespunzătoare răspunsului corect. 1. Un cablu crossover se utilizează pentru conectarea: a) PC-switch b) Switch-hub c) PC-hub d) PC-PC 2. Un cablu straight-through se utilizează pentru conectarea: a) PC-PC b) Switch-PC c) PC-hub d) Switch-switch 3. Un technician trebuie să se conecteze cu laptop-ul la portul consolă al unui router cu scopul de a-l configura. Ce tip de cablu foloseşte? a) Straight-through b) Crossover c) Rollover d) Consolă Instrucţiuni pentru elevi Orice eventual răspuns greşit se încercuieşte şi se taie cu un X şi se înlocuieşte cu răspunsul considerat corect. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 1 punct din oficiu şi 2,5 puncte pentru fiecare răspuns corect(în cadrul unui item pentru un răspuns corect se acordă 1,75 puncte. Ex: dacă la itemul 1 raspunsul dat de elev este a),b) şi răspunsurile corecte sunt b),d) se acordă 1,75 puncte). Barem de corectare şi notare: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie literele corespunzătoare răspunsului corect. 1. Un cablu crossover se utilizează pentru conectarea: 327

a) PC-switch b) Switch-hub c) PC-hub d) PC-PC Răspunsuri corecte b),d) 2. Un cablu straight-through se utilizează pentru conectarea: a) PC-PC b) Switch-PC c) PC-hub d) Switch-switch Răspunsuri corecte b),c) 3. Un technician trebuie să se conecteze cu laptop-ul la portul consolă al unui router cu scopul de a-l configura. Ce tip de cablu foloseşte? a) Straight-through b) Crossover c) Rollover d) Consolă Răspunsuri corecte c),d) Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre tipurile de cabluri de cupru, standarde, echipamente conectate, sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător.

328

Testul 4 Competenţe: Pregăteste mediul de comunicare prin fire de cupru Prezentarea testului Acest test este o probă practică şi poate fi utilizat atât după predarea noţiunilor legate de tipurile de cabluri/sertizare, cât şi la sfârşitul modulului, ca parte a unei evaluari sumative. Obiectivele evaluării  Să identifice cele două standarde T568A şi T568B  Să cunoască ordinea de aranjare a firelor in cadrul celor doua standarde  Să realizeze operaţia de sertizare  Să testeze funcţionalitatea cablurilor Resursele necesare Materiale necesare: cablu UTP, cleşte de sertizare, mufe RJ45, tester de cablu Tipul testului: Probă practică- tip b1 Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul va avea loc în laboratorul de informatică, fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului, materialele necesare (cablu, 2 mufe, cleşte sertizare) şi va rezolva individual subiectele. Durata evaluării Timp de lucru: 30 minute

Exercitiu 1 Tipul exerciţiului: probă practică Enunţ: Cablul ce conectează calculatorul din faţa dumneavoastră de priza de reţea din perete s-a defectat. Realizaţi cablul corespunzător şi schimbaţi-l pe cel vechi. Pentru cablu se va utiliza standardul T568B. Pentru realizarea cablului utilizaţi materialele furnizate fiecăruia, testaţi cablul cu ajutorul tester-ului şi apoi schimbaţi-l pe cel vechi şi testaţi practic funcţionalitatea acestuia. Completaţi tabelul de mai jos, precum şi comanda utilizată pentru testarea noului cablu. Pin 1 2 3

Capătul din stânga T568B

Pin 1 2 3

Capătul din dreapta T568B

329

4 5 6 7 8

4 5 6 7 8

Comanda utilizată ................................................ Instrucţiuni pentru elevi Pentru realizarea cablului utilizaţi materialele furnizate fiecăruia, testaţi cablul cu ajutorul tester-ului şi apoi schimbaţi-l pe cel vechi şi testaţi practic funcţionalitatea acestuia. Completaţi tabelul din fişa primită, precum şi comanda utilizată pentru testarea noului cablu. Criteriile de evaluare şi notare 1 punct din oficiu Pentru completarea corectă a tabelului se acordă 0.5 puncte. Pentru comanda corectă de testare a funcţionalităţii cablului se acordă 0.5 puncte. Pentru realizarea cablului se acordă 8 puncte. Instrucţiuni pentru evaluatori a. Pentru completarea corectă a tabelului se acordă 0.5 puncte. Tabelul completat corect este prezentat mai jos: Capătul din stânga Pin T568B 1 Alb-Portocaliu 2 Portocaliu 3 Alb-Verde 4 Albastru 5 Alb-Albastru 6 Verde 7 Alb-Maro 8 Maro

Pin 1 2 3 4 5 6 7 8

Capătul din dreapta T568B Alb-Portocaliu Portocaliu Alb-Verde Albastru Alb-Albastru Verde Alb-Maro Maro

b. Pentru comanda corectă de testare a funcţionalităţii cablului se acordă 0.5 puncte. Comanda corectă este PING, utilizată cu una din variantele ei.(ex: ping www.edu.ro) c. Pentru operaţia de sertizare se va puncta îndeplinirea corectă a fiecărei sarcini din lista de mai jos cu câte 2 puncte(total 8 puncte):  Aranjare corectă a firelor (2p)  Dimensionarea corectă a firelor (2p)  Sertizare corectă (2p) 330

 Funcţionalitate cablu (2p) Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor se vor relua sau nu anumite informaţii despre standardele T568A şi T568B şi despre tipurile de cabluri(straight-through, crossover, rollover), se reamintesc informaţiile legate de acestea şi apoi se reface acest test sau unul asemănător.

331

Testul 5 Competenţe: Identifică mediul de communicare prin fibră optică Obiectivele evaluării: Obiective:  Să identifice părţile componente ale unui cablu alcătuit din fibre optice  Să cunoască tipurile de fibre optice şi modurile de transmisie a datelor  Să cunoască rolul fiecărei părţi componente  Să identifice părţile componente ale unui sistem de transmisie prin fibră optică  Să cunoască rolul fiecărei părţi componente

Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat atât singur, la sfârşitul temei Mediul de communicare prin fibră optică, cât şi ca o componentă a unei evaluări formative, pentru un grup de lecţii, sau sumative a modulului. Tipul testului: Probă scrisă- tip a4 Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate fi susţinut într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fără materiale ajutătoare sau sprijinul profesorului. Fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului şi va rezolva individual cerinţele. Timp de lucru: 50 minute

Exercitiu 1 Tipul exerciţiului: item cu alegere duală Enunţ: Stabiliţi pentru fiecare afirmaţie dacă este adevărată sau falsă. a. Învelişul optic este o parte componentă a unei fibre optice.  Adevarat

 Fals

b. Fibrele single mode au diametrul miezului de 9 microni.  Adevarat

 Fals

c. Fibra optică este afectată de interferenţele electromagnetice.  Adevarat

 Fals

d. Standardul 100BaseFX utilizează fibra optică. 332

 Adevarat

 Fals

e. Standardul 100BaseTX utilizează fibra optică.  Adevarat

 Fals

Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvare bifaţi cu x varianta corectă. Exemplu : Modelul OSI are 7 niveluri.

 Adevarat

 Fals

Criteriile de evaluare şi notare Se acordă : 1 punct din oficiu 1,8 puncte pentru fiecare răspuns corect Barem: Stabiliţi pentru fiecare afirmaţie dacă este adevărată sau falsă. a. Învelişul optic este o parte componentă a unei fibre optice.

 Adevarat

 Fals

b. Fibrele single mode au diametrul miezului de 9 microni.

 Adevarat

 Fals

c. Fibra optică este afectată de interferenţele electromagnetice.  Adevarat

 Fals

Răspuns corect: imună

d. Standardul 100BaseFX utilizează fibra optică.

 Adevarat

 Fals

Standardul 100BaseTX utilizează fibra optică.  Adevarat

 Fals

Răspuns corect: cablu UTP

Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre tipurile de fibre optice, standarde, proprietăţi, sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător. Exercitiu 2 Tipul exerciţiului: item cu alegere multiplă 333

Enunţ: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect. 1. Propagarea semnalului în fibra optică se bazează pe fenomenul: a) Refracţiei b) Transmisiei c) Reflexiei d) Interferenţei

2. Care din următoarele reprezintă un procedeu prin care mai multe canale de date sunt combinate într-un singur canal? a) Modulare b) Multiplexare c) Codare d) Demodulare

3. Fibrele optice multi mode au diametrul miezului de: a) 62.5 microni b) 63.5 microni c) 64.5 microni d) 65.5 microni

4. Care din următoarele elemente sunt părţi componente ale unei fibre optice? a) Conector b) Miez c) Port USB d) Port serial

5. Alegeţi tipul de conector pentru fibra optică: a) LX 334

b) ST c) SB d) SX 6. Alegeţi tipurile de moduri de transmisie pentru fibra optică: a) Half duplex b) Single mode c) Full mode d) Multi mode

Instrucţiuni pentru elevi Orice eventual răspuns greşit se încercuieşte şi se taie cu un X şi se înlocuieşte cu răspunsul considerat corect. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 1 puncte din oficiu şi 1,5 puncte pentru fiecare răspuns corect. Barem de corectare şi notare: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect. 1. Propagarea semnalului în fibra optică se bazează pe fenomenul: a) Refracţiei b) Transmisiei c) Reflexiei d) Interferenţei Răspuns corect c) 2. Care din următoarele reprezintă un procedeu prin care mai multe canale de date sunt combinate într-un singur canal? a) Modulare b) Multiplexare c) Codare d) Demodulare Răspuns corect b) 335

3. Fibrele optice multi mode au diametrul miezului de: a. 62.5 microni b. 63.5 microni c. 64.5 microni d. 65.5 microni Răspuns corect a) 4. Care din următoarele elemente sunt părţi componente ale unei fibre optice? a) Conector b) Miez c) Port USB d) Port serial Răspuns corect b) 5. Alegeţi tipul de conector pentru fibra optică: a. LX b. ST c. SB d. SX Răspuns corect b) 6. Alegeţi tipurile de moduri de transmisie pentru fibra optică: a) Half duplex b) Single mode c) Full mode d) Multi mode Răspuns corect a) Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre tipurile de fibre optice, standarde, proprietăţi, sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător. 336

Exercitiu 3 Tipul exerciţiului: item cu alegere multiplă Enunţ: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie literele corespunzătoare răspunsului corect. 1. Precizaţi avantaje ale fibrei optice. a) Este mai ieftina decât cablurile de cupru b) Este imună la interferenţe electromagnetice c) Oferă o rată de transfer a datelor net superioara cablurilor de cupru d) Se instalează uşor

2. Precizaţi dezavantaje ale fibrelor optice. a) Este mai scumpă decât cablurile de cupru b) Este greu de manevrat şi instalat c) Poate fi folosită pe distanţe mari d) Are o durată de viaţă lungă

3. Alegeţi tipurile de fibră optică: a) Single mode b) Half duplex c) Full duplex d) Multi mode

Instrucţiuni pentru elevi Orice eventual răspuns greşit se încercuieşte şi se taie cu un X şi se înlocuieşte cu răspunsul considerat corect. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 1 punct din oficiu şi 2,5 puncte pentru fiecare răspuns corect(în cadrul unui item pentru un răspuns corect se acordă 1,75 puncte. Ex: dacă la itemul 1 raspunsul dat de elev este a),b) şi răspunsurile corecte sunt b),d) se acordă 1,75 puncte). 337

Barem de corectare şi notare: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie literele corespunzătoare răspunsului corect. 1. Precizaţi avantaje ale fibrei optice. a) Este mai ieftina decât cablurile de cupru b) Este imună la interferenţe electromagnetice c) Oferă o rată de transfer a datelor net superioara cablurilor de cupru d) Se instalează uşor Răspunsuri corecte b),c) 2. Precizaţi dezavantaje ale fibrelor optice. a) Este mai scumpă decât cablurile de cupru b) Este greu de manevrat şi instalat c) Poate fi folosită pe distanţe mari d) Are o durată de viaţă lungă Răspunsuri corecte a),b) 3. Alegeţi tipurile de fibră optică: a) Single mode b) Half duplex c) Full duplex d) Multi mode Răspunsuri corecte a),d) Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre tipurile de fibre optice, standarde, proprietăţi, sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător. Exercitiu 4 Tipul exerciţiului: item de completare Enunţ: Pentru fiecare item completaţi spaţiile libere cu termenii copespunzători.

338

1. Partea componentă a unei fibre optice prin care circulă semnalul luminos se numeşte ____________. 2. Dispozitivul care amplifică semnalul, în cazul fibrelor optice, se numeşte ___________________ 3. Modul de transmisie a datelor ce permite acestora să circule în ambele sensuri la un moment dat se numeşte ____________________. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 1 punct din oficiu şi 3 puncte pentru fiecare răspuns corect. Barem de corectare şi notare: Pentru fiecare item completaţi spaţiile libere cu termenii copespunzători. 1. Partea componentă a unei fibre optice prin care circulă semnalul luminos se numeşte miez. 2. Dispozitivul care amplifică semnalul, în cazul fibrelor optice, se numeşte regenerator optic 3. Modul de transmisie a datelor ce permite acestora să circule în ambele sensuri la un moment dat se numeşte full duplex Instrucţiuni pentru evaluatori Răspunsurile aşteptate sunt termeni consacraţi astfel încât orice alt răspuns este incorect. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre tipurile de fibre optice, standarde, proprietăţi, sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător.

339

PARTEA A II-A

340

AUTORI: APSELAM GEILA – profesor, grad didactic II, Grup Şcolar „Gh. Duca” Constanţa CIOROIANU IULIAN – profesor, grad didactic I, Grup Şcolar Industrial „Ion Bănescu” Mangalia

COORDONATOR: STĂNICĂ GIOVANNA – profesor, gradul I, Colegiul Tehnic de Poştă şi Telecomunicaţii “Gh. Airinei”

CONSULTANŢĂ: VIOREL ŢIGĂNESCU – expert CNDIPT IOANA CÎRSTEA – expert CNDIPT ANGELA POPESCU – expert CNDIPT DANA STROIE – expert CNDIPT

Testul 1 Competenţe: Investighează mediul de comunicare fără fir. Obiectivele evaluării 341

Obiective: -

Să identifice tipurile de unde care se folosesc în reţelele wireless.

-

Să identifice tipurile de reţele fără fir.

-

Să identifice elementele care se folosesc în reţelele wireless.

Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat atât singur, în timpul lecţiei Medii de comunicare fără fir, cât şi ca o componentă a unei evaluări formative, pentru un grup de lecţii, sau sumative a modulului. Tipul testului: Probă scrisă, a2. Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate fi susţinut într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fără materiale ajutătoare sau sprijinul profesorului. Fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului şi va rezolva individual subiectul. Timp de lucru: 30 minute

Exercitiu 1 Tipul exerciţiului: item cu alegere multiplă Enunţ: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect. 1. Ce este o reţea wireless? a. Este o reţea care utilizează cabluri între dispozitive. b. Este o reţea care nu utilizează cabluri între dispozitive. c. Este o reţea care utilizează raze X. 2. Ce este un sistem de distribuţie? a. Un sistem ce realizează legătura între două telefoane. b. Un sistem ce distribuie informaţii. c. Un sistem ce realizează transferul de pachete între diferite Seturi de Servicii de bază. 3. Ce este bluetooth? a. Este o reţea fără fir personală. b. Este o reţea personală în care conectarea se realizează prin cabluri. c. Este un modem prin care se realizează conexiunea unui calculator la Internet. Instrucţiuni pentru elevi Orice eventual răspuns greşit se încercuieşte şi se taie cu un X şi se înlocuieşte cu răspunsul considerat corect. 342

Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 1 punct din oficiu şi 3 puncte pentru fiecare răspuns corect. Barem de corectare şi notare: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect. 1. Ce este o reţea wireless? a. Este o reţea care utilizează cabluri între dispozitive. b. Este o reţea care nu utilizează cabluri între dispozitive. c. Este o reţea care utilizează raze X. Răspuns corect b) 2. Ce este un sistem de distribuţie? a. Un sistem ce realizează legătura între două telefoane. b. Un sistem ce distribuie informaţii. c. Un sistem ce realizează transferul de pachete între diferite Seturi de Servicii de bază. Răspuns corect c) 3. Ce este bluetooth? a. Este o reţea fără fir personală. b. Este o reţea personală în care conectarea se realizează prin cabluri. c. Este un modem prin care se realizează conexiunea unui calculator la Internet. Răspuns corect a) Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre Tipuri de reţelele wireless sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător. Exercitiu 2 Tipul exerciţiului: item cu alegere duală Enunţ: Stabiliţi pentru fiecare afirmaţie dacă este adevărată sau falsă. 1. Wi –Fi (LAN) – Wireless Fidelity – reţele care folosesc unde radio.  Adevarat

 Fals

2. Infraroşu este o tehnologie care operează cu dispozitive cum ar fi calculatoare, notebook, PDA- uri şi telecomenzi, în spectrul vizibil. 343

 Adevarat

 Fals

3. Punctul de acces permite extinderea zonei prin conectarea între mai multe BSS formând un Set de Serviciu Exclusiv (ESS).  Adevarat

 Fals

4. Reţelele infrastructurale au scopul să servească utilizatori cu servicii specifice şi cu extinderea zonei.  Adevarat

 Fals

Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvare bifaţi cu x varianta corectă. Exemplu : Reţeaua wireless este o reţea care nu foloseşte cabluri.

 Adevarat

 Fals

Criteriile de evaluare şi notare Se acordă : 2 puncte din oficiu 2 puncte pentru fiecare răspuns corect Barem: Stabiliţi pentru fiecare afirmaţie dacă este adevărată sau falsă. 1. Wi –Fi (LAN) – Wireless Fidelity – reţele care folosesc unde radio.

 Adevarat

 Fals

2. Infraroşu este o tehnologie care operează cu dispozitive cum ar fi calculatoare, notebook, PDA- uri şi telecomenzi, în spectrul vizibil.  Adevarat

 Fals

3. Punctul de acces permite extinderea zonei prin conectarea între mai multe BSS formând un Set de Serviciu Exclusiv (ESS).  Adevarat

 Fals

4. Reţelele infrastructurale au scopul să servească utilizatori cu servicii specifice şi cu extinderea zonei.

 Adevarat

 Fals

Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre Tipuri de reţelele wireless sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător.

344

Exercitiu 3 Tipul exerciţiului: item de completare Enunţ: 1. Modul de transmisiune a modemurilor wireless este_____________, iar procesul de transmisie a datelor este dirijat de un nod _____________, celelalte fiind considerate noduri subordonate. 2. Conform standardului 802.11 se disting două tipuri de reţele locale: - reţele _____________ (peer to peer adică punct la punct) - reţele _____________. Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvare completaţi spaţiile libere cu termenii corespunzători. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 2 puncte din oficiu şi 2 puncte pentru fiecare răspuns corect. Barem de corectare şi notare: Pentru fiecare item completaţi spaţiile libere cu termenii corespunzători. 1. Modul de transmisiune a acestor modemuri este _semi-duplex_, iar procesul de transmisie a datelor este dirijat de un nod _central_, celelalte fiind considerate noduri subordonate. 2. Conform standardului 802.11 se disting două tipuri de reţele locale: - reţele ___ad-hoc___(peer to peer adică punct la punct) - reţele infrastructurale. Instrucţiuni pentru evaluatori Răspunsurile aşteptate sunt termeni consacraţi astfel încât orice alt răspuns este incorect. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre Tipuri de reţelele wireless şi caracteristici generale ale comunicării fără fir sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător. Exercitiu 4 Tipul exerciţiului: item de asociere Enunţ: Asociaţi fiecărui element din coloana stangă definiţia corectă din coloana dreaptă. 345

BSS

Aria de Serviciu de Bază

BSA

Set de Serviciu de Bază

AP

Set de Serviciu Extins Punct de Access

Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvare se asociază fiecărui element din partea stângă o definiţie corectă din partea dreaptă. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 1 punct din oficiu şi 3 puncte pentru fiecare răspuns corect. Barem de corectare şi notare: pentru fiecare acronim din partea stângă asociaţi varianta corectă din partea dreaptă. BSS

Set de Serviciu de Bază

BSA

Set de Serviciu de Bază

AP

Punct de Access

Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre Tipuri de reţelele wireless sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător.

346

Testul 2 Competenţe: Investighează mediul de comunicare fără fir Obiectivele evaluării Obiective: -

Să identifice caracteristicile comunicării în reţelele wireless.

-

Să identifice modurile de transmitere în reţelele fără fir.

-

Să identifice formatul de cadru transmis într-o reţea wireless.

Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat atât singur, la sfârşitul lecţiei Medii de comunicare fără fir, cât şi ca o componentă a unei evaluări formative, pentru un grup de lecţii, sau sumative a modulului. Tipul testului: Probă scrisă, a3. Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate fi susţinut într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fără materiale ajutătoare sau sprijinul profesorului. Fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului şi va rezolva individual subiectul. Timp de lucru: 30 minute

Exercitiu 1 Tipul exerciţiului: item de completare Enunţ: Modurile în care poate opera mediul de transmisiune a unei reţele wireless sunt: • ----------------------, când staţiile îşi dispută accesul la canal pentru fiecare pachet transmis. • -----------------------, când utilizarea mediului este controlată de AP. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 2 puncte din oficiu şi 4 puncte pentru fiecare răspuns corect. Barem de corectare şi notare: Este acceptată orice formulare asemănătoare:

Mediul de transmisiune poate opera în două moduri: • modul concurenţial CP, când staţiile îşi dispută accesul la canal pentru fiecare pachet transmis. • modul neconcurenţial CFP, când utilizarea mediului este controlată de AP. Instrucţiuni pentru evaluatori 347

Pentru fiecare răspuns corect, indiferent de formulare sau formatul de scriere (text, grafic, schemă logică etc.) se va acorda punctajul prevăzut în barem. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor se vor relua sau nu anumite informaţii despre Caracteristici generale ale comunicării fără fir şi apoi, dacă este cazul, se reface acest test sau unul asemănător. Exercitiu 2 Tipul exerciţiului: item cu alegere multiplă Enunţ: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect. 1. Ce fel de transfer realizează o reţea organizată DCF? a. Transfer asincron de date b. Transfer dublu de date c. Transfer sincron de date 2. Ce avantaj prezintă DCF? a. Asigură acces diferenţiat pentru staţii. b. Asigură acces cu şanse egale pentru staţii . c. Nu asigură niciun fel de acces pentru staţii. 3. Ce fel de serviciu este PCF? a. Un serviciu care nu este orientat pe conexiune. b. Un serviciu care asigură transferul cadrelor neconcurenţial. c. Un serviciu care asigură transferul cadrelor concurenţial. Instrucţiuni pentru elevi Orice eventual răspuns greşit se încercuieşte şi se taie cu un X şi se înlocuieşte cu răspunsul considerat corect. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 1 punct din oficiu şi 3 puncte pentru fiecare răspuns corect. Barem de corectare şi notare: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect. 1. Ce fel de transfer realizează o reţea organizată DCF? a. Transfer asincron de date b. Transfer dublu de date 348

c. Transfer sincron de date Răspuns corect a) 2. Ce avantaj prezintă DCF? a. Asigură acces diferenţiat pentru staţii. b. Asigură acces cu şanse egale pentru staţii . c. Nu asigură niciun fel de acces pentru staţii. Răspuns corect b) 3. Ce fel de serviciu este PCF? a. Un serviciu care nu este orientat pe conexiune. b. Un serviciu care asigură transferul cadrelor neconcurenţial. c. Un serviciu care asigură transferul cadrelor concurenţial. Răspuns corect b) Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre Caracteristici generale ale comunicării fără fir sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător. Exercitiu 3 Tipul exerciţiului: item cu alegere duală Enunţ: Stabiliţi pentru fiecare afirmaţie dacă este adevărată sau falsă. 1. IEEE 802.11 acceptă două tipuri de cadre.  Adevarat

 Fals

2. Formatul cadrului cuprinde şi adrese MAC de 48 de biţi pentru identificarea staţiilor.  Adevarat

 Fals

3. PCF este un serviciu opţional, care asigură transferul cadrelor neconcurenţial.  Adevarat

 Fals

4. Cadrele de management sunt folosite pentru asincronizare .  Adevarat

 Fals

Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvare bifaţi cu x varianta corectă. Exemplu : Reţeaua wireless este o reţea care nu foloseşte cabluri. 349

 Adevarat

 Fals

Criteriile de evaluare şi notare Se acordă : 2 puncte din oficiu 2 puncte pentru fiecare răspuns corect Barem: Stabiliţi pentru fiecare afirmaţie dacă este adevărată sau falsă. 1. IEEE 802.11 acceptă două tipuri de cadre.  Adevarat

 Fals

2. Formatul cadrului cuprinde şi adrese MAC de 48 de biţi pentru identificarea staţiilor.

 Adevarat

 Fals

3. PCF este un serviciu opţional, care asigură transferul cadrelor neconcurenţial.

 Adevarat

 Fals

4. Cadrele de management sunt folosite pentru asincronizare .  Adevarat

 Fals

Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre Caracteristici generale ale comunicării fără fir sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător. Exercitiu 4 Tipul exerciţiului: item de completare Enunţ: Pentru fiecare item completaţi spaţiile libere cu termenii corespunzători. IEEE 802.11 acceptă trei tipuri de cadre: • de _______________ (pentru asocierea staţiilor cu AP, sincronizare şi autentificare), • de _______________ (pentru negocieri în timpul CP respectiv pentru confirmări în timpul CP şi spre sfârşitul CFP); • de _______________ (pentru transmisie de date şi date combinate cu interogări şi confirmări în timpul CFP). Criteriile de evaluare şi notare

350

Se acordă 10 puncte din care 1 punct din oficiu şi 3 puncte pentru fiecare răspuns corect. Barem de corectare şi notare: Pentru fiecare item completaţi spaţiile libere cu termenii corespunzători. IEEE 802.11 acceptă trei tipuri de cadre: • de management (pentru asocierea staţiilor cu AP, sincronizare şi autentificare), • de __control___ (pentru negocieri în timpul CP respectiv pentru confirmări în timpul CP şi spre sfârşitul CFP); • de ___date_____(pentru transmisie de date şi date combinate cu interogări şi confirmări în timpul CFP). Instrucţiuni pentru evaluatori Răspunsurile aşteptate sunt termeni consacraţi astfel încât orice alt răspuns este incorect. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre Tipuri de reţelele wireless şi caracteristici generale ale comunicării fără fir sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător. Exercitiu 5 Tipul exerciţiului: item de asociere Enunţ: Asociaţi fiecărui acronim varianta corectă. FHSS

Variantă care foloseşte spectru împrăştiat cu secvenţă directă

DSSS

Variantă care foloseşte radiaţii în infraroşu

IR

Variantă care foloseşte spectru împrăştiat cu salt de frecvenţă Variantă care foloseşte spectru împrăştiat cu secvenţă redusă

Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvare se asociază fiecărui element din partea stângă o definiţie corectă din partea dreaptă. Criteriile de evaluare şi notare 351

Se acordă 10 puncte din care 1 punct din oficiu şi 3 puncte pentru fiecare răspuns corect. Barem de corectare şi notare: pentru fiecare acronim din partea stângă asociaţi varianta corectă din partea dreaptă. FHSS

Variantă care foloseşte spectru împrăştiat cu salt de frecvenţă

DSSS

Variantă care foloseşte spectru împrăştiat cu secvenţă directă

IR

Variantă care foloseşte radiaţii în infraroşu

Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre Caracteristici generale ale comunicării fără fir sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător.

352

Testul 3 Competenţe: Investighează mediul de comunicare fără fir Obiectivele evaluării Obiective: -

Să identifice modul de a asigura securitatea datelor în reţelele wireless.

-

Să identifice modurile de criptare a datelor în reţelele fără fir.

-

Să identifice modalităţile de a testa reţelele fără fir astfel încât acestea să fie cât mai avantajoase

Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat atât singur, la sfârşitul temei Medii de comunicare fără fir, cât şi ca o componentă a unei evaluări formative, pentru un grup de lecţii, sau sumative a modulului. Tipul testului: Probă scrisă, b1. Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate fi susţinut într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fără materiale ajutătoare sau sprijinul profesorului. Fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului şi va rezolva individual subiectul. Timp de lucru: 30 minute

Exercitiu 1 Tipul exerciţiului: întrebare structurată Enunţ: Se consideră următoarea afirmaţie: “WEP este folosit pentru a securiza reţelele wireless IEEE 802.11 şi pentru a ameliora problema transmiterii continue a SSID-ului prin criptarea traficului dintre clienţii wireless şi punctul de acces.” a) Explicaţi cu cuvintele voastre ce înseamnă WEP şi ce rol are. b) Explicaţi cu cuvintele voastre ce înseamnă SSID şi ce rol are. c) Care sunt paşii autentificării WEP? d) Ce algoritm foloseşte WEP şi în ce constă acesta? e) Ce slăbiciuni are WEP şi cum au fost rezolvate? Instrucţiuni pentru elevi La punctele a) şi b) explicaţi fiecare literă din WEP şi din SSID (folosiţi termenii în engleză), apoi explicaţi rolurile lor. 353

La punctele c), d) şi e) se răspunde întrebărilor. Criteriile de evaluare şi notare 1 punct din oficiu a) 1 punct b) 1 punct c) 1 puncte a) 3 puncte a) 3 puncte Barem de corectare şi notare: a) Explicaţi cu cuvintele voastre ce înseamnă WEP şi ce rol are. Este acceptată orice formulare asemănătoare:

WEP (Wired Equivalent Privacy or Wireless

Encryption Protocol) este folosit pentru a securiza reţelele wireless IEEE 802.11. b) Explicaţi cu cuvintele voastre ce înseamnă SSID şi ce rol are. Este acceptată orice formulare asemănătoare:

SSID (Service Set Identifiers) este un cod ataşat

tuturor pachetelor de date (pachete de date transmise continuu de un punct de acces pentru a-şi face cunoscută prezenţa şi pentru a asigura managementul reţelei către oricare secvenţă wireless). c) Spuneţi care sunt paşii autentificării WEP. Este acceptată orice formulare asemănătoare:

Paşii autentificării WEP: 1.Staţia (STA) trimite o cerere de autentificare. 2.Punctul de acces (AP) generează un nonce şi îl trimite staţiei. 3.Staţia criptează nonce-ul cu cheia secretă comună şi îl trimite înapoi punctului de acces. 4.Punctul de acces compară datele criptate primite cu cele aşteptate şi apoi trimite înapoi cadrul de autentificare cu rezultatul. d) Ce algoritm foloseşte WEP şi în ce constă acesta? Este acceptată orice formulare asemănătoare:

WEP folosea algoritmul RC4, cu o cheie constantă de-a lungul transmisiunii, în variantele pe 64 de biţi (cheie de 40 de biţi şi vector de iniţializare de 24) sau de 128 de biţi (cheie de 104 biţi şi vector de iniţializare de 24), controlul integrităţii datelor realizându-se printr-o sumă de control CRC. În modul de lucru cel mai sigur, cel cu cheie partajată, autentificarea staţiilor se făcea printr-un mecanism de challenge: după ce o staţie anunţă că doreşte să se autentifice, punctul de acces alege aleator un text clar şi îl trimite staţiei. Staţia criptează textul primit şi îl trimite înapoi punctului de acces; punctul de acces decriptează mesajul şi îl compară cu cel trimis iniţial, permiţând sau respingând accesul în 354

consecinţă. După ce accesul este permis, transmisia cadrelor se face criptat cu cheia reţelei. e) Ce slăbiciuni are WEP şi cum au fost rezolvate? Este acceptată orice formulare asemănătoare:

Există slăbiciuni în planificarea cheilor din algoritmul RC4, slăbiciuni care permit atacuri în timp liniar asupra transmisiunilor care îl folosesc. Ca o măsură temporară de sporire a securităţii pentru dispozitivele ce nu suportă programe de securitate avansate a fost elaborat WEP2. O altă variantă a acestui protocol este WEP Plus elaborat de Agere Systems. Această variantă este într-adevăr eficientă doar dacă este folosită la ambele capete ale conexiunii, condiţie ce nu poate fi întotdeauna realizată ceea ce face ca WEP Plus să fie limitat în privinţa securităţii. Ca răspuns la spargerea WEP, Wi-Fi Alliance a produs specificaţia WPA (Wi-Fi Protected Access), urmând apoi şi WPA2. Instrucţiuni pentru evaluatori Pentru fiecare răspuns corect, indiferent de formulare sau formatul de scriere (text, grafic, schemă logică etc.) se va acorda punctajul prevăzut în barem. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor se vor relua sau nu anumite informaţii despre securitatea datelor şi apoi, dacă este cazul, se reface acest test sau unul asemănător. Exercitiu 2 Tipul exerciţiului: item cu alegere duală Enunţ: Stabiliţi pentru fiecare afirmaţie dacă este adevărată sau falsă. 1. Un calculator mobil (un client) se poate deplasa de la o celulă la alta fără a pierde conexiunea cu reţeaua, aceasta este semnificaţia termenului de roaming.  Adevarat

 Fals

2. Antenele omnidirecţionale emit undele radio întro singură direcţie.  Adevarat

 Fals

3. Cu cât unghiul de emisie al antenelor unidirecţionale este mai mic, cu atât mai mare este distanţa acoperită.  Adevarat

 Fals

4. Antenele unidirecţionale concentrează semnalul pe o direcţie preferenţială dată de orientarea antenei.  Adevarat

 Fals

355

Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvare bifaţi cu x varianta corectă. Exemplu : Reţeaua wireless este o reţea care nu foloseşte cabluri.

 Adevarat

 Fals

Criteriile de evaluare şi notare Se acordă : 2 puncte din oficiu 2 puncte pentru fiecare răspuns corect Barem: Stabiliţi pentru fiecare afirmaţie dacă este adevărată sau falsă. 1. Un calculator mobil (un client) se poate deplasa de la o celulă la alta fără a pierde conexiunea cu reţeaua, aceasta este semnificaţia termenului de roaming.

 Adevarat

 Fals

2. Antenele omnidirecţionale emit undele radio întro singură direcţie.  Adevarat

 Fals

3. Cu cât unghiul de emisie al antenelor unidirecţionale este mai mic, cu atât mai mare este distanţa acoperită.

 Adevarat

 Fals

5. Antenele unidirecţionale concentrează semnalul pe o direcţie preferenţială dată de orientarea antenei.

 Adevarat

 Fals

Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre Securitatea datelor şi testarea reţelelor fără fir sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător.

356

Testul 4 Competenţe: Investighează mediul de comunicare fără fir Obiectivele evaluării Obiective: -

Să identifice modul de a asigura securitatea datelor în reţelele wireless.

-

Să identifice modurile de criptare a datelor în reţelele fără fir.

Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat atât singur, la începutul lecţiei Medii de comunicare fără fir, cât şi ca o componentă a unei evaluări formative, pentru un grup de lecţii, sau sumative a modulului. Tipul testului: Probă orală, a1. Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Proba poate fi susţinută într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică. Fiecare elev poate folosi retroproiectorul sau videoproiectorul. Timp de lucru: 15 minute Exercitiu 1 Tipul exerciţiului: Probă orală Enunţ: Prezentaţi modul în care a evoluat securitatea datelor în reţelele wireless. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte astfel: Câte 1 punct (în total 5 puncte) pentru specificarea şi explicitarea: -

modurilor de criptare SSID,

-

filtrarea adreselor MAC,

-

WEP,

-

WPA,

-

WPA2.

Pentru specificarea algoritmilor şi a ceea ce aduc nou aceştia se vor acorda 3 puncte. Pentru specificarea cheilor de criptare care se folosesc în aceste criptări se va acorda 1 punct. Se acordă 1 punct în cazul folosirii unei aplicaţii multimedia pentru prezentarea informaţiilor. Barem de corectare şi notare: Este acceptată orice formulare asemănătoare:

357

Pentru a asigura securitatea de bază a reţelelor wireless este necesară implementarea următoarelor funcţii: • SSID (Service Set Identifiers) • WEP (Wired Equivalent Privacy or Wireless Encryption Protocol) • Filtrarea adreselor MAC (Media Acces Control). SSID-ul este un cod ataşat tuturor pachetelor de date (pachete de date transmise continuu de un punct de acces pentru a-şi face cunoscută prezenţa şi pentru a asigura managementul reţelei către oricare secvenţă wireless). În filtrarea adreselor MAC, dispozivele de acces la reţea sunt identificate în mod unic de o adresă fizică (denumită şi adresă MAC). WEP (Wired Equivalent Privacy or Wireless Encryption Protocol) este folosit pentru a securiza reţelele wireless IEEE 802.11 şi pentru a ameliora problema transmiterii continue a SSID-ului prin criptarea traficului dintre clienţii wireless şi punctul de acces. WEP folosea algoritmul RC4, cu o cheie constantă de-a lungul transmisiunii, în variantele pe 64 de biţi (cheie de 40 de biţi şi vector de iniţializare de 24) sau de 128 de biţi (cheie de 104 biţi şi vector de iniţializare de 24), controlul integrităţii datelor realizându-se printr-o sumă de control CRC. Ca răspuns la spargerea WEP, Wi-Fi Alliance a produs în 2003 specificaţia WPA (Wi-Fi Protected Access), în care a adresat problemele primare ale WEP. În WPA, s-a păstrat algoritmul de criptare simetrică RC4, dar s-a introdus în schimb TKIP (Temporary Key Integrity Protocol), o tehnică de schimbare a cheii de criptare pe parcursul sesiunii de lucru şi s-a înlocuit suma de control CRC-32 din WEP cu algoritmul Michael, deoarece cu CRC recalcularea sumei de control unui cadru alterat nu necesita cunoaşterea cheii de criptare. Instrucţiuni pentru evaluatori Se vor acorda punctele în funcţie de răspunsurile date de elev, conform baremului, ţinîndu-se însă seama de coerenţa elevului în exprimare. Evaluatorul va acorda 1 punct dacă elevul foloseşte o aplicaţie multimedia pentru realizarea prezentării. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor se vor relua sau nu anumite informaţii despre Medii de comunicare fără fir şi apoi, dacă este cazul, se reface acest test sau unul asemănător.

358

Testul 5 Competenţe: Investighează mediul de comunicare fără fir Obiectivele evaluării Obiective: -

Să identifice tipurile de unde care se folosesc în reţelele wireless.

-

Să identifice tipurile de reţele fără fir.

-

Să identifice elementele care se folosesc în reţelele wireless.

-

Să identifice caracteristicile comunicării în reţelele wireless.

-

Să identifice modurile de transmitere în reţelele fără fir.

-

Să identifice formatul de cadru transmis într-o reţea wireless.

-

Să identifice modul de a asigura securitatea datelor în reţelele wireless.

-

Să identifice modurile de criptare a datelor în reţelele fără fir.

-

Să identifice modalităţile de a testa reţelele fără fir astfel încât acestea să fie cât mai avantajoase

Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat atât singur, la sfârşitul temei Medii de comunicare fără fir, cât şi ca o componentă a unei evaluări formative, pentru un grup de lecţii, sau sumative a modulului. Tipul testului: Probă scrisă, a4. Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate fi susţinut într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fără materiale ajutătoare sau sprijinul profesorului. Fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului şi va rezolva individual subiectul. Timp de lucru: 50 minute

Exercitiu 1 Tipul exerciţiului: item cu răspuns limitat Enunţ: 1. Enumeraţi două tipuri de reţele fără fir. 2. Conform standardului IEEE 802.11 se disting două tipuri de reţele. Care sunt acestea? 3. Enumeraţi cele trei tipuri de cadre pe care le acceptă standardul IEEE 802.11. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 2 puncte din oficiu 359

1. 2,5 puncte 2. 2,5 puncte 3. 3 puncte Barem de corectare şi notare: 1. Enumeraţi două tipuri de reţele fără fir. Răspuns corect: Bluetooth, infraroşu Bluetooth, Wi-Fi Infraroşu, Wi-Fi. 2. Conform standardului IEEE 802.11 se disting două tipuri de reţele. Care sunt acestea? Răspuns corect: reţele ad-hoc şi reţele infrastructurale. 3. Enumeraţi cele trei tipuri de cadre pe care le acceptă standardul IEEE 802.11. Răspuns corect: de management, de control, de date. Instrucţiuni pentru evaluatori 1. Dacă se dă ca răspuns una din cele trei posibilităţi se va acorda punctajul maxim. La subiectele 2. şi 3. pentru răspunsurile date în barem (nu contează ordinea) se va acorda punctaj maxim. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor se vor relua sau nu anumite informaţii despre Medii de comunicare fără fir şi apoi, dacă este cazul, se reface acest test sau unul asemănător.

360

Exercitiu 2 Tipul exerciţiului: item cu răspuns scurt Enunţ: 1. Ce fel de unde foloseşte o reţea de tip bluetooth? 2. În ce spectru operează tehnologia infraroşu? 3. Prin ce se conectează punctele de acces la reţea? 4. Pentru ce se foloseşte WEP în reţelele wireless? Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 2 puncte din oficiu şi câte 2 puncte pentru fiecare răspuns corect. Barem de corectare şi notare: 1. Ce fel de unde foloseşte o reţea de tip bluetooth? Răspuns corect: radio. 2. În ce spectru operează tehnologia infraroşu? Răspuns corect: invizibil. 3. Prin ce se conectează punctele de acces la reţea? Răspuns corect:cabluri de cupru. 4. Pentru ce se foloseşte WEP în reţelele wireless? Răspuns corect:a securiza. Instrucţiuni pentru evaluatori Răspunsurile aşteptate sunt termeni consacraţi astfel încât orice alt răspuns este incorect. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor se vor relua sau nu anumite informaţii despre Medii de comunicare fără fir şi apoi, dacă este cazul, se reface acest test sau unul asemănător. Exercitiu 3 Tipul exerciţiului: item cu alegere duală Enunţ: Stabiliţi pentru fiecare afirmaţie dacă este adevărată sau falsă. 1. Într-o reţea ad-hoc orice staţie poate stabili o sesiune de comunicaţie directă cu altă staţie fără a fi necesară direcţionarea traficului printr-un punct de acces (AP) centralizat.  Adevarat

 Fals

361

2. AP nu permite extinderea zonei prin conectarea între mai multe BSS formând un Set de Serviciu Extins (ESS).  Adevarat

 Fals

3. Mediul de transmisiune poate opera în modul neconcurenţial CFP, când utilizarea mediului nu este controlată de AP.  Adevarat

 Fals

4. Într-o reţea viteza de transfer este prestabilită de utilizatori sau rezultă în urma negocierii celor doua echipamente fără fir.  Adevarat

 Fals

Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvare bifaţi cu x varianta corectă. Exemplu : Reţeaua wireless este o reţea care nu foloseşte cabluri.

 Adevarat

 Fals

Criteriile de evaluare şi notare Se acordă : 2 puncte din oficiu 2 puncte pentru fiecare răspuns corect Barem: Stabiliţi pentru fiecare afirmaţie dacă este adevărată sau falsă. 1. Într-o reţea ad-hoc orice staţie poate stabili o sesiune de comunicaţie directă cu altă staţie fără a fi necesară direcţionarea traficului printr-un punct de acces (AP) centralizat.

 Adevarat

 Fals

2. AP nu permite extinderea zonei prin conectarea între mai multe BSS formând un Set de Serviciu Extins (ESS).  Adevarat

 Fals

3. Mediul de transmisiune poate opera în modul neconcurenţial CFP, când utilizarea mediului nu este controlată de AP.  Adevarat

 Fals

4. Într-o reţea viteza de transfer este prestabilită de utilizatori sau rezultă în urma negocierii celor doua echipamente fără fir.

 Adevarat

 Fals

Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării

362

În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre Medii de comunicare fără fir sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător. Exercitiu 4 Tipul exerciţiului: item de completare Enunţ: Pentru fiecare item completaţi spaţiile libere cu termenii corespunzători. 1. În acest domeniu un calculator mobil (un client) se poate deplasa de la o celulă la alta fără a pierde conexiunea cu reţeaua. Aceasta este semnificaţia termenului de ______________. 2. Staţiile bază au deschiderea antenei de obicei de la ______________până la ______________ de grade, asigurând conectivitatea clienţilor pe o anumită arie. 3. AP permite extinderea zonei prin conectarea între mai multe BSS formând un ______________. 4. Componentele reţelelor 802.11 sunt: staţie sau calculatorul cu placa de reţea wireless, punctul de acces (access point), mediul wireless, adică frecvenţa radio şi un ______________ care înaintează cadrele către destinaţii. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 1 punct din oficiu şi 2 puncte pentru fiecare răspuns corect. Barem de corectare şi notare: Pentru fiecare item completaţi spaţiile libere cu termenii corespunzători. 1. În acest domeniu un calculator mobil (un client) se poate deplasa de la o celulă la alta fără a pierde conexiunea cu reţeaua. Aceasta este semnificaţia termenului de roaming. 2. Staţiile bază au deschiderea antenei de obicei de la 60 pînă la 360 de grade, asigurând conectivitatea clienţilor pe o anumită arie. 3. AP permite extinderea zonei prin conectarea între mai multe BSS formând un Set de Serviciu Extins. 4. Componentele reţelelor 802.11 sunt: staţie sau calculatorul cu placa de reţea wireless, punctul de acces (access point), mediul wireless, adică frecvenţa radio şi un Sistem de distribuţie care înaintează cadrele către destinaţii. Instrucţiuni pentru evaluatori 363

Răspunsurile aşteptate sunt termeni consacraţi astfel încât orice alt răspuns este incorect la 1. şi 2., pe când la 3. şi 4. se vor lua în considerare şi acronimele sau termenii în limba engleză. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre Medii de comunicare fără fir sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător. Exercitiu 5 Tipul exerciţiului: eseu structurat Enunţ: Se consideră următoarea afirmaţie: „Pentru a rezolva problemele legate de transmisiune se pot folosi două variante de organizare (funcţii) a reţelei: DCF şi PCF. ” a. Explicaţi ce înseamnă DCF . b. Explicaţi ce înseamnă PCF. c. Ce presupune DCF? d. Ce presupune PCF? e. Ce avantaje prezintă fiecare? f. Deosebirea importantă între cele două variante de organizare a reţelelor. Instrucţiuni pentru elevi La punctele a) şi b) explicaţi fiecare literă din WEP şi din SSID (folosiţi termenii în engleză), apoi explicaţi rolurile lor. La punctele c), d) şi e) se răspunde întrebărilor. Criteriile de evaluare şi notare 1 punct din oficiu a. 1 punct b. 1 punct c. 1,5 puncte d. 1,5 puncte e. 2 puncte f. 2 puncte Barem de corectare şi notare: 364

a. Explicaţi cu cuvintele voastre ce înseamnă DCF. Este acceptată orice formulare asemănătoare:

DCF (Distributed Coordination Function) b. Explicaţi cu cuvintele voastre ce înseamnă PCF Este acceptată orice formulare asemănătoare:

PCF (Point coordination Function) c. Ce presupune DCF? Este acceptată orice formulare asemănătoare:

DCF care este similară organizării din reţelele de comutare de pachete şi este destinată transferului asincron de date. Ea nu poate garanta o întârziere minimă pentru staţiile cu servicii în timp real (pachete de voce sau video). d. Ce presupune PCF? Este acceptată orice formulare asemănătoare:

PCF care se bazează pe interogări controlate de punctul de acces (AP) şi care este destinată transmisiunilor sensibile la întârzieri. PCF este un serviciu opţional, orientat pe conexiune, care asigură transferul cadrelor neconcurenţial (contention-free CF).PCF se bazează pe coordonatorul de punct (PC) pentru realizarea interogărilor şi pentru a permite accesul staţiilor la canal. Funcţia de coordonare (PC) este realizată de AP (acces point) în interiorul fiecărui BSS. e. Ce avantaje prezintă fiecare? Este acceptată orice formulare asemănătoare:

Avantajul DCF constă în aceea că asigură un acces cu şanse egale pentru toate staţiile. PCF asigură transferul cadrelor neconcurenţial. f. Deosebirea importantă între cele două variante de organizare a reţelelor. Este acceptată orice formulare asemănătoare:

PCF trebuie să coexiste cu DCF şi din punct de vedere logic este o organizare superioară acesteia. PCF se repetă după un interval stabilit de un parametru, CFP-Rate. O parte din acest interval este alocată traficului PCF, iar timpul rămas este alocat DCF. Depinde de AP să stabilească cât de mare să fie CFP. Dacă traficul este mic, AP poate scurta CFP şi oferă restul de timp pentru DCF. CFP poate fi scurtat şi dacă traficul DCF din intervalul precedent se întinde în intervalul curent. Instrucţiuni pentru evaluatori Pentru fiecare răspuns corect, indiferent de formulare sau formatul de scriere (text, grafic, schemă logică etc.) se va acorda punctajul prevăzut în barem. 365

Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor se vor relua sau nu anumite informaţii despre Medii de comunicare fără fir şi apoi, dacă este cazul, se reface acest test sau unul asemănător. Exercitiu 6 Tipul exerciţiului: item cu alegere multiplă Enunţ: Pentru acest item scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect. 1. Ce reprezintă FHSS? a. Implementarea ce realizează transfer asincron de date. b. Implementarea care foloseşte spectru împrăştiat cu salt de frecvenţă. c. Implementarea care foloseşte spectru împrăştiat cu salt de directă. Pentru aceşti item scrieţi pe foaie literele corespunzătoare răspunsului corect. 2. Ce reprezintă WPA? a. Modalitate de a securiza reţeaua. b. Protocol care foloseşte algoritmul de criptare RC4. c. Tip de reţea fără fir. 3. Ce este punctul de acces? a. O componentă a reţelei wireless. b. Un pachet de date transmis în reţeaua wireless. c. Componentă conectată la reţea prin cabluri de cupru. Instrucţiuni pentru elevi Orice eventual răspuns greşit se încercuieşte şi se taie cu un X şi se înlocuieşte cu răspunsul considerat corect. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 1 punct din oficiu şi 3 puncte pentru fiecare răspuns corect. Barem de corectare şi notare: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect. 1. Ce reprezintă FHSS? a. Implementarea ce realizează transfer asincron de date. b. Implementarea care foloseşte spectru împrăştiat cu salt de frecvenţă. c. Implementarea care foloseşte spectru împrăştiat cu salt de directă. Răspuns corect b) 2. Ce reprezintă WPA? 366

a. Modalitate de a securiza reţeaua. b. Protocol care foloseşte algoritmul de criptare RC4. c. Tip de reţea fără fir. Răspuns corect: a) şi b) 3. Ce este punctul de acces? a. O componentă a reţelei wireless. b. Un pachet de date transmis în reţeaua wireless. c. Componentă conectată la reţea prin cabluri de cupru. Răspuns corect a) şi c) Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre Medii de comunicare fără fir sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător.

367

Testul 6 Competenţe: Investighează mediul de comunicare fără fir Obiectivele evaluării Obiective: -

Să identifice tipurile de unde care se folosesc în reţelele wireless.

-

Să identifice tipurile de reţele fără fir.

-

Să identifice elementele care se folosesc în reţelele wireless.

-

Să identifice caracteristicile comunicării în reţelele wireless.

-

Să identifice modurile de transmitere în reţelele fără fir.

-

Să identifice formatul de cadru transmis într-o reţea wireless.

-

Să identifice modul de a asigura securitatea datelor în reţelele wireless.

-

Să identifice modurile de criptare a datelor în reţelele fără fir.

-

Să identifice modalităţile de a testa reţelele fără fir astfel încât acestea să fie cât mai avantajoase

Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat atât singur, la sfârşitul temei Medii de comunicare fără fir, cât şi ca o componentă a unei evaluări formative, pentru un grup de lecţii, sau sumative a modulului. Tipul testului: Probă orală, a4. Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Proba

poate fi susţinută într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fără

materiale ajutătoare sau sprijinul profesorului. Fiecare elev poate primi o foaie cu cerinţele probei şi va rezolva individual şi oral. Timp de lucru: 10 minute

Exercitiu 1 Tipul exerciţiului: item cu răspuns limitat Enunţ: 1. Enumeraţi două modalităţi de criptare a datelor în reţelele fără fir. 2. Conform standardului IEEE 802.11 se disting două tipuri de operare a mediului de transmisie. Care sunt acestea? 3. Enumeraţi cele trei tipuri de cadre pe care le acceptă standardul IEEE 802.11. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 2 puncte din oficiu 368

1. 2,5 puncte 2. 2,5 puncte 3. 3 puncte Barem de corectare şi notare: 1. Enumeraţi două modalităţi de criptare a datelor în reţelele fără fir. Ca răspuns corect poate fi o combinaţie de două criptări din următoarea listă: SSID, WEP, WEP2, filtrarea adreselor MAC, WPA, WPA2. 2. Conform standardului IEEE 802.11 se disting două tipuri de operare a mediului de transmisie. Care sunt acestea? Răspuns corect: modul concurenţial CP, modul neconcurenţial CFP. 3. Enumeraţi cele trei tipuri de cadre pe care le acceptă standardul IEEE 802.11. Răspuns corect: de management, de control, de date. Instrucţiuni pentru evaluatori 1. Dacă se dau ca răspuns două din variantele din barem se va acorda punctajul maxim. La subiectele 2. Şi 3. Pentru răspunsurile date în barem (nu contează ordinea) se va acorda punctaj maxim. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor se vor relua sau nu anumite informaţii despre Medii de comunicare fără fir şi apoi, dacă este cazul, se reface acest test sau unul asemănător. Exercitiu 2 Tipul exerciţiului: întrebare orală cu răspuns scurt Enunţ: 1. Ce fel de unde foloseşte o reţea de tip Wi-Fi? 2. În ce spectru operează tehnologia infraroşu? 3. Care este modul de transmisiune a modemurilor wireless? 4. Ce fel de algoritm foloseşte WEP ? Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 2 puncte din oficiu şi câte 2 puncte pentru fiecare răspuns corect. Barem de corectare şi notare: 1. Ce fel de unde foloseşte o reţea de tip Wi-Fi? Răspuns corect: radio. 369

2. În ce spectru operează tehnologia infraroşu? Răspuns corect: invizibil. 3. Care este modul de transmisiune a modemurilor wireless? Răspuns corect: semi-duplex. 4. Ce fel de algoritm foloseşte WEP ? Răspuns corect: RC4. Instrucţiuni pentru evaluatori Răspunsurile aşteptate sunt termeni consacraţi astfel încât orice alt răspuns este incorect. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor se vor relua sau nu anumite informaţii despre Medii de comunicare fără fir şi apoi, dacă este cazul, se reface acest test sau unul asemănător.

370

Testul 7 Competenţe: identifică arhitectura reţelelor locale Obiectivele evaluării Obiective: - să identifice corect topologia fizică a reţelei Ethernet - să identifice caracteristicile reţelei Ethernet. - să identifice modurile de transmitere a datelor în reţeaua Ethernet. Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat la începutul lecţiei despre reţeaua Ethernet, cât şi după finalizarea modulului, ca parte a unei evaluari sumative. Tipul testului: Probă scrisă, a1. Durata evaluării Timp de lucru: 30 minute Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate avea loc într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului sau un calculator şi va rezolva individual subiectele. Exercitiu 1 Tipul exerciţiului: item cu alegere multiplă Enunţ: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect. 1. Cum are loc accesul la reţeaua care foloseşte CSMA/CD? a. Acces egal la toţi clienţii. b. Primul venit, primul servit. c. Primul venit, ultimul servit. 2. Ce este CSMA/CD? a. Un protocol. b. Un tip de undă folosit de reţeaua wireless . c. O componentă a reţelei wireless. 3. La ce se referă “sesizarea purtătoarei”? a. Staţiile refuză a transmite informaţii. b. Staţiile transmit informaţii în reţea la orice moment. c. Staţiile ascultă traficul, pentru a şti când pot transmite. Instrucţiuni pentru elevi 371

Orice eventual răspuns greşit se încercuieşte şi se taie cu un X şi se înlocuieşte cu răspunsul considerat corect. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 2 puncte din oficiu şi 4 puncte pentru fiecare răspuns corect. Barem de corectare şi notare: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect. 1. Cum are loc accesul la reţeaua care foloseşte CSMA/CD? a. Acces egal la toţi clienţii. b. Primul venit, primul servit. c. Primul venit, ultimul servit. Răspuns corect b) 2. Ce este CSMA/CD? a. Un protocol. b. Un tip de undă folosit de reţeaua wireless . c. O componentă a reţelei wireless. Răspuns corect a) 3. La ce se referă “sesizarea purtătoarei”? a. Staţiile refuză a transmite informaţii. b. Staţiile transmit informaţii în reţea la orice moment. c. Staţiile ascultă traficul, pentru a şti când pot transmite. Răspuns corect c) Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre Ethernet sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător. Exercitiu 2 Tipul exerciţiului: item cu alegere duală Enunţ: Stabiliţi pentru fiecare afirmaţie dacă este adevărată sau falsă. 1. Multiple Access - oricare dintre staţii poate accesa mediul (transmite) dacă nu există trafic.  Adevarat

 Fals 372

2. Carrier Sense - sesizarea purtătoarei : Fiecare staţie “ascultă” permanent traficul pentru a şti când are dreptul de a transmite.  Adevarat

 Fals

3. Folosind CSMA/CD, staţiile accesează reţeaua folosind metoda ultimul servit pentru a transmite datele.  Adevarat

primul venit,

 Fals

Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvare bifaţi cu x varianta corectă. Exemplu : Reţeaua wireless este o reţea care nu foloseşte cabluri.

 Adevarat

 Fals

Criteriile de evaluare şi notare Se acordă : 1 punct din oficiu 3 puncte pentru fiecare răspuns corect Barem: Stabiliţi pentru fiecare afirmaţie dacă este adevărată sau falsă. 1. Multiple Access - oricare dintre staţii poate accesa mediul (transmite) dacă nu există trafic.

 Adevarat

 Fals

2. Carrier Sense - sesizarea purtătoarei : Fiecare staţie “ascultă” permanent traficul pentru a şti când are dreptul de a transmite.

 Adevarat

 Fals

3. Folosind CSMA/CD, staţiile accesează reţeaua folosind metoda ultimul servit pentru a transmite datele.  Adevarat

primul venit,

 Fals

Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre Ethernet sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător. Exercitiu 3 Tipul exerciţiului: eseu structurat Enunţ: 373

Se consideră următoarea afirmaţie: “Arhitectura Ethernet se bazează pe standardul IEEE 802.3, care specifică faptul că o reţea foloseşte protocolul CSMA/CD.” a) Explicaţi ce înseamnă “CSMA/CD”. b) Explicaţi la ce se referă “Carrier Sense”. c) Explicaţi la ce se referă “Multiple Access”. d) Explicaţi la ce se referă “Collision Detect”. Instrucţiuni pentru elevi La punctul a) din CSMA/CD se va explica fiecare literă. Criteriile de evaluare şi notare 2 puncte din oficiu a) 2 puncte b) 2 puncte c) 2 puncte d) 2 puncte Barem de corectare şi notare: a) Explicaţi cu cuvintele voastre ce înseamnă CSMA/CD. Este acceptată orice formulare asemănătoare:

Carrier Sense Multiple Access with Collision

Detection . b) Explicaţi cu cuvintele voastre la ce se referă “Carrier Sense”. Carrier Sense - sesizarea purtătoarei : Fiecare staţie “ascultă” permanent traficul pentru a şti când are dreptul de a transmite. Este acceptată orice formulare asemănătoare:

c) Explicaţi cu cuvintele voastre la ce se referă “Multiple Access”. Multiple Access - oricare dintre staţii poate accesa mediul (transmite) dacă nu există trafic.

Este acceptată orice formulare asemănătoare:

d) Explicaţi cu cuvintele voastre la ce se referă “Collision Detect”. Collision Detect- dacă două sau mai multe staţii aflate în acelaşi domeniu de coliziune (în aceeaşi reţea CSMA / CD) încep transmisia în aproximativ acelaşi moment de timp, semnalele provenite de la cele două staţii vor interfera (intra în coliziune), făcând ca ambele transmisii să fie deteriorate. Dacă se întâmplă acest lucru, fiecare dintre staţii trebuie să detecteze această coliziune înainte de sfârşitul transmisiei cadrului eronat, să se oprească din transmisie şi să încerce o retransmisie după un interval de timp aleatoriu. Este acceptată orice formulare asemănătoare:

Instrucţiuni pentru evaluatori Pentru fiecare răspuns corect, indiferent de formulare sau formatul de scriere (text, grafic, schemă logică etc.) se va acorda punctajul prevăzut în barem. 374

Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor se vor relua sau nu anumite informaţii despre Ethernet şi apoi, dacă este cazul, se reface acest test sau unul asemănător.

375

Testul 8 Competenţe: identifică arhitectura reţelelor locale Obiectivele evaluării Obiective: - să identifice corect topologia fizică a reţelei Ethernet - să identifice caracteristicile reţelei Ethernet. - să identifice modurile de transmitere a datelor în reţeaua Ethernet. Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat la sfârşitul lecţiei despre reţeaua Ethernet, ca o evaluare formativă, cât şi după finalizarea modulului, ca parte a unei evaluari sumative. Tipul testului: Probă scrisă, a3. Durata evaluării Timp de lucru: 15 minute Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate avea loc într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului sau un calculator şi va rezolva individual subiectele. Exercitiu 1 Tipul exerciţiului: item cu alegere duală Enunţ: Stabiliţi pentru fiecare afirmaţie dacă este adevărată sau falsă. 1. Reţeaua Ethernet foloseşte o tehnologie half-duplex.  Adevarat

 Fals

2. Ethernet foloseşte o topologie logică de tip magistrală.  Adevarat

 Fals

3. Ethernet foloseşte o topologie fizică de tip inel.  Adevarat

 Fals

Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvare bifaţi cu x varianta corectă. Exemplu : Reţeaua wireless este o reţea care nu foloseşte cabluri.

 Adevarat

 Fals

Criteriile de evaluare şi notare 376

Se acordă : 1 punct din oficiu 3 puncte pentru fiecare răspuns corect Barem: Stabiliţi pentru fiecare afirmaţie dacă este adevărată sau falsă. 1. Reţeaua Ethernet foloseşte o tehnologie half-duplex.

 Adevarat

 Fals

2. Ethernet foloseşte o topologie logică de tip magistrală.

 Adevarat

 Fals

3. Ethernet foloseşte o topologie fizică de tip inel.  Adevarat

 Fals

Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre Ethernet sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător. Exercitiu 2 Tipul exerciţiului: item cu alegere multiplă Enunţ: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect. 1. La ce se referă “acces multiplu”? a. Staţiile transmit informaţii în reţea la orice moment. b. Staţiile ascultă traficul, pentru a şti când pot transmite. c. Staţiile pot accesa mediul (transmite) dacă nu există trafic. 2. Ce înseamnă tehnologie half-duplex? a. Datele circulă pe rând într-o anumită direcţie. b. Datele circulă pe rând în ambele direcţii. c. Datele nu circulă în nicio direcţie. 3. Ce se întâmplă în reţea dacă nu se respectă tehnologia half-duplex? a. Nimic. b. Apare o coliziune. c. Reţeaua nu mai funcţionează. Instrucţiuni pentru elevi Orice eventual răspuns greşit se încercuieşte şi se taie cu un X şi se înlocuieşte cu răspunsul considerat corect. 377

Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 1 punct din oficiu şi 3 puncte pentru fiecare răspuns corect. Barem de corectare şi notare: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect. 1. La ce se referă “acces multiplu”? a. Staţiile transmit informaţii în reţea la orice moment. b. Staţiile ascultă traficul, pentru a şti când pot transmite. c. Staţiile pot accesa mediul (transmite) dacă nu există trafic. Răspuns corect c) 2. Ce înseamnă tehnologie half-duplex? a. Datele circulă pe rând într-o anumită direcţie. b. Datele circulă pe rând în ambele direcţii. c. Datele nu circulă în nicio direcţie. Răspuns corect a) 3. Ce se întâmplă în reţea dacă nu se respectă tehnologia half-duplex? a. Nimic. b. Apare o coliziune. c. Reţeaua nu mai funcţionează. Răspuns corect b) Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre Ethernet sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător. Exercitiu 3 Tipul exerciţiului: întrebare cu răspuns limitat Enunţ: 1. Specificaţi cele două tipuri de medii fizice în reţeaua Ethernet. 2. Numiţi două echipamente de reţea. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 2 puncte din oficiu şi 4 puncte pentru fiecare răspuns corect. 378

Barem de corectare şi notare: 1. Specificaţi cele două tipuri de medii fizice în reţeaua Ethernet. Răspuns: echipament terminal de date (ETD), echipament de comunicaţii de date (ECD). 2.

Numiţi două echipamente de reţea

Ca răspuns se acceptă o combinaţie de două dispozitive enumerate mai jos: hub,

switch, router, plăcă

de reţea, modem. Instrucţiuni pentru evaluatori 1. Dacă se specifică termenii în limba engleză se acordă punctaj maxim, la fel pentru acronime. 2. Se acordă punctaj maxim dacă se enunţă două elemente date în barem. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor se vor relua sau nu anumite informaţii despre Ethernet şi apoi, dacă este cazul, se reface acest test sau unul asemănător.

379

Testul 9 Competenţe: identifică arhitectura reţelelor locale Obiectivele evaluării Obiective: - să identifice corect topologia fizică a reţelei Token Ring. - să identifice caracteristicile reţelei Token Ring. - să identifice modurile de transmitere a datelor în reţeaua Token Ring. Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat la sfârşitul lecţiei despre reţeaua Token Ring, ca o evaluare formativă, cât şi după finalizarea modulului, ca parte a unei evaluari sumative. Tipul testului: Probă scrisă, a3. Durata evaluării Timp de lucru: 15 minute Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate avea loc într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului sau un calculator şi va rezolva individual subiectele. Exercitiu 1 Tipul exerciţiului: item cu alegere multiplă Enunţ: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect. 1. Ce fel de topologie fizică foloseşte Token Ring? a. Stea. b. Inel. c. Magistrală. 2. Cum se numeşte pachetul transmis în reţeaua Token Ring? a. Jeton. b. Claim. c. Monitor activ. 3. Ce este monitorul activ? a. Un pachet transmis în reţea. b. O staţie a reţelei. c. Un principiu al reţelei. Instrucţiuni pentru elevi 380

Orice eventual răspuns greşit se încercuieşte şi se taie cu un X şi se înlocuieşte cu răspunsul considerat corect. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 1 punct din oficiu şi 3 puncte pentru fiecare răspuns corect. Barem de corectare şi notare: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect. 1. Ce fel de topologie fizică foloseşte Token Ring? a. Stea. b. Inel. c. Magistrală. Răspuns corect a) 2. Cum se numeşte pachetul transmis în reţeaua Token Ring? a. Jeton. b. Claim. c. Monitor activ. Răspuns corect a) 3. Ce este monitorul activ? a. Un pachet transmis în reţea. b. O staţie a reţelei. c. Un principiu al reţelei. Răspuns corect b) Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre Token Ring sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător. Exercitiu 2 Tipul exerciţiului: item cu alegere duală Enunţ: Stabiliţi pentru fiecare afirmaţie dacă este adevărată sau falsă. 1. Topologia logică a reţelei Token Ring este inel.  Adevarat

 Fals 381

2. Regula de bază a accesului în reţeaua Token Ring este că o staţie poate transmite cadre în reţea dacă nu posedă o prioritate mai mare, sau cel putin egală, cu cea a tokenului ce circulă în reţea şi pe care are dreptul să-l reţină.  Adevarat

 Fals

3. Staţia care generează un token sau eliberează tokenul după terminarea unei transmisii, poate ridica prioritatea tokenului, în funcţie de valoarea înscrisă în câmpul de rezervare, tokenul iniţial are prioritatea 0.  Adevarat

 Fals

Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvare bifaţi cu x varianta corectă. Exemplu : Reţeaua wireless este o reţea care nu foloseşte cabluri.

 Adevarat

 Fals

Criteriile de evaluare şi notare Se acordă : 1 punct din oficiu 3 puncte pentru fiecare răspuns corect Barem de corectare şi notare: Stabiliţi pentru fiecare afirmaţie dacă este adevărată sau falsă. 1. Topologia logică a reţelei Token Ring este inel.

 Adevarat

 Fals

2. Regula de bază a accesului în reţeaua Token Ring este că o staţie poate transmite cadre în reţea dacă nu posedă o prioritate mai mare, sau cel putin egală, cu cea a tokenului ce circulă în reţea şi pe care are dreptul să-l reţină.  Adevarat

 Fals

3. Staţia care generează un token sau eliberează tokenul după terminarea unei transmisii, poate ridica prioritatea tokenului, în funcţie de valoarea înscrisă în câmpul de rezervare, tokenul iniţial are prioritatea 0.

 Adevarat

 Fals

Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării

382

În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre Token Ring sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător. Exercitiu 3 Tipul exerciţiului: item cu completare de răspuns Enunţ: Pentru fiecare item completaţi spaţiile libere cu termenii corespunzători. 1. În reţeaua Token Ring calculatoarele sunt conectate la un hub central, numit ______________. 2. În faza de alegere a ______________, toate staţiile candidate transmit continuu un pachet special numit ______________. 3. Accesul bazat pe ______________ este o soluţie pentru posibilitatea folosirii reţelei în aplicaţii diverse, ce necesită tratarea diferenţiată a acţiunilor (pachetelor), după prioritatea lor. Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvare completaţi spaţiile libere cu termenii corespunzători. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 1 punct din oficiu şi 2 puncte pentru fiecare răspuns corect. Barem de corectare şi notare: Pentru fiecare item completaţi spaţiile libere cu termenii corespunzători. 1. În reţeaua Token Ring calculatoarele sunt conectate la un hub central, numit multistation access unit. 2. În faza de alegere a monitorului activ, toate staţiile candidate transmit continuu un pachet special numit Claim token. 3. Accesul bazat pe priorităţi este o soluţie pentru posibilitatea folosirii reţelei în aplicaţii diverse, ce necesită tratarea diferenţiată a acţiunilor (pachetelor), după prioritatea lor. Instrucţiuni pentru evaluatori Răspunsurile aşteptate sunt termeni consacraţi astfel încât orice alt răspuns este incorect la 2. şi 3., pe când la 1. se vor lua în considerare şi acronimele sau termenii în limba română. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării

383

În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre Token Ring sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător. Exercitiu 4 Tipul exerciţiului: eseu Enunţ: Descrieţi regulile de acces în reţeaua Token Ring. În elaborarea eseului trebuie sa detaliaţi următoarele aspecte: 1. enumerarea biţilor 2. deplasarea jetonului 3. regula de stabilire a monitorului activ 4. accesul bazat pe priorităţi Criteriile de evaluare şi notare 1 punct din oficiu 1. enumerarea biţilor 2 puncte 2. deplasarea jetonului 2 puncte 3. regula de stabilire a monitorului activ 2 puncte 4. accesul bazat pe priorităţi 2 puncte 5. Structurarea eseului 1 punct Instrucţiuni pentru evaluatori Se va urmări atingerea elementelor specificate la criterii de evaluare şi notare. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsul elevilor se vor relua sau nu anumite informaţii despre Token Ring şi apoi, dacă este cazul, se reface acest test sau unul asemănător. Se va avea în vedere modul în care elevii reuşesc să se exprime, să-şi organizeze ideile şi să prezinte tema dată.

384

Testul 10 Competenţe: identifică arhitectura reţelelor locale Obiectivele evaluării Obiective: - să identifice corect topologia fizică a reţelei FDDI. - să identifice caracteristicile reţelei FDDI. - să identifice modurile de transmitere a datelor în reţeaua FDDI. Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat la sfârşitul lecţiei despre reţeaua FDDI, ca o evaluare formativă, cât şi după finalizarea modulului, ca parte a unei evaluari sumative. Tipul testului: Probă scrisă, a3. Durata evaluării Timp de lucru: 15 minute Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate avea loc într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului sau un calculator şi va rezolva individual subiectele. Exercitiu 1 Tipul exerciţiului: item cu alegere multiplă Enunţ: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect. 1. Ce fel de topologie fizică foloseşte FDDI? a. Stea. b. Inel dublu c. Magistrală. 2. Cum este accesul la mediu controlat? a. Prin jeton neadresat. b. Prin jeton adresat. c. Prin jeton dublu. 3. Prin ce se deosebeşte o reţea FDDI de una Token Ring? a. Prin numărul de pachete transmise. b. Prin topologia logică. c. Prin momentul eliberării jetonului. Instrucţiuni pentru elevi 385

Orice eventual răspuns greşit se încercuieşte şi se taie cu un X şi se înlocuieşte cu răspunsul considerat corect. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 1 punct din oficiu şi 3 puncte pentru fiecare răspuns corect. Barem de corectare şi notare: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect. 1. Ce fel de topologie fizică foloseşte FDDI? a. Stea. b. Inel dublu c. Magistrală. Răspuns corect b) 2. Cum este accesul la mediu controlat? a. Prin jeton neadresat. b. Prin jeton adresat. c. Prin jeton dublu. Răspuns corect a) 3. Prin ce se deosebeşte o reţea FDDI de una Token Ring? a. Prin numărul de pachete transmise. b. Prin topologia logică. c. Prin momentul eliberării jetonului. Răspuns corect c) Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre FDDI sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător. Exercitiu 2 Tipul exerciţiului: item cu alegere duală Enunţ: Stabiliţi pentru fiecare afirmaţie dacă este adevărată sau falsă. 1. Topologia logică a reţelei FDDI este inel.  Adevarat

 Fals 386

2. Dispozitivele de tip DAS au trei porturi.  Adevarat

 Fals

3. Dispozitivele de tip SAS se conectează numai la inelul primar prin intermediul unui concentrator.  Adevarat

 Fals

Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvare bifaţi cu x varianta corectă. Exemplu : Reţeaua wireless este o reţea care nu foloseşte cabluri.

 Adevarat

 Fals

Criteriile de evaluare şi notare Se acordă : 1 punct din oficiu 3 puncte pentru fiecare răspuns corect Barem: Stabiliţi pentru fiecare afirmaţie dacă este adevărată sau falsă. 1. Topologia logică a reţelei FDDI este inel.

 Adevarat

 Fals

2. Dispozitivele de tip DAS au trei porturi.  Adevarat

 Fals

3. Dispozitivele de tip SAS se conectează numai la inelul primar prin intermediul unui concentrator.

 Adevarat

 Fals

Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre FDDI sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător. Exercitiu 3 Tipul exerciţiului: item cu completare de răspuns Enunţ: Pentru fiecare item completaţi spaţiile libere cu termenii corespunzători.

387

1. La FDDI calculatorul sursă eliberează ______________ după ce a emis ______________, fără să aştepte revenirea cadrului din inel. 2. În reţeaua FDDI inelul exterior este denumit inel ______________şi inelul interior este denumit inel ______________.

Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 2 punct din oficiu şi 4 puncte pentru fiecare răspuns corect. Barem de corectare şi notare: Pentru fiecare item completaţi spaţiile libere cu termenii corespunzători. 1. La FDDI calculatorul sursă eliberează jetonul după ce a emis cadrul, fără să aştepte revenirea cadrului din inel. 2. În reţeaua FDDI inelul exterior este denumit inel primar şi inelul interior este denumit inel secundar.

Instrucţiuni pentru evaluatori Răspunsurile aşteptate sunt termeni consacraţi astfel încât orice alt răspuns este incorect. La 1. în locul termenului jeton se va lua în considerare şi termenul de token. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre FDDI sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător. Exercitiu 4 Tipul exerciţiului: întrebări structurate Enunţ: Se consideră următoarea afirmaţie: “FDDI operează cu trei tipuri de dispozitive.” a. Enumeraţi cele trei tipuri de dispozitive. b. Explicaţi cu cuvintele voastre ce înseamnă fiecare dispozitiv şi cum se conectează fiecare la reţea. Criteriile de evaluare şi notare 1 punct din oficiu 388

a) 3 puncte b) 6 puncte Barem de corectare şi notare: a. Enumeraţi cele trei tipuri de dispozitive. Este acceptată orice formulare asemănătoare:

- SAS (Single Attachement Station ) - DAS (Dual Attachement Unit ) - Concentrator b. Explicaţi cu cuvintele voastre ce înseamnă fiecare dispozitiv şi cum se conectează fiecare la reţea.. Este acceptată orice formulare asemănătoare: Dispozitivele de tip SAS se conectează numai la inelul primar prin intermediul unui concentrator. Avantajul acestor dispozitive este că conectarea/deconectarea lor nu va avea nici un efect asupra inelului. Dispozitivele de tip DAS au două porturi notate cu A şi B. Aceste porturi conectează dispozitivul direct la cele două porturi. Orice defecţiune, deconectare sau oprire a acestor staţii afectează inelul şi reţeaua. Instrucţiuni pentru evaluatori Pentru fiecare răspuns corect, indiferent de formulare sau formatul de scriere (text, grafic, schemă logică etc.) se va acorda punctajul prevăzut în barem. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor se vor relua sau nu anumite informaţii despre FDDI şi apoi, dacă este cazul, se reface acest test sau unul asemănător.

389

Testul 11 Competenţe: identifică arhitectura reţelelor locale Obiectivele evaluării Obiective: - să identifice corect topologia fizică a reţelei Ethernet. - să identifice caracteristicile reţelei Ethernet. - să identifice modurile de transmitere a datelor în reţeaua Ethernet. - să identifice corect topologia fizică a reţelei Token Ring. - să identifice caracteristicile reţelei Token Ring. - să identifice modurile de transmitere a datelor în reţeaua Token Ring. - să identifice corect topologia fizică a reţelei FDDI. - să identifice caracteristicile reţelei FDDI. - să identifice modurile de transmitere a datelor în reţeaua FDDI. Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat la sfârşitul temei, ca o evaluare formativă, cât şi după finalizarea modulului, ca parte a unei evaluari sumative. Tipul testului: Portofoliu, probă scrisă şi orală, b1. Durata evaluării Timp de lucru: 3 săptămâni Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Portofoliul se poate face individual sau pe grupe de 2- 3 elevi, fiecare având sarcini bine trasate. Enunţ: Realizaţi un portofoliu care să cuprindă noţiunile fundamentale despre reţelele Ethernet, Token Ring şi FDDI. Instrucţiuni pentru elevi Noţiunile prezentate în cadrul portofoliului trebuie să respecte următorul plan de prezentare: 1) pagina de gardă; 2) prezentarea fiecărei reţele, punctând asemănările şi diferenţele dintre acestea; 3) bibliografie. 390

În prima săptămână se stabilesc grupele de lucru precum şi sarcinile fiecăruia în cadrul grupei (dacă se lucrează pe grupe) şi termenele intermediare. În săptămâna a doua se prezintă profesorului o parte din portofoliu, urmând ca în săptămâna a treia să se finalizeze şi să se prezinte proiectul în faţa clasei. Proiectul va fi prezentat de toţi elevii (toată grupa). Se va puncta inclusiv redactarea şi prezentarea portofoliului. Criteriile de evaluare şi notare 100 puncte repartizate astfel: 1) 10 puncte pentru prezentarea reţelei Ethernet; 2) 10 puncte pentru prezentarea reţelei Token Ring; 3) 10 puncte pentru prezentarea reţelei FDDI; 4) 30 puncte pentru prezentarea asemănărilor şi diferenţelor dintre cele trei reţele; 5) 5 puncte pentru bibliografie; 6) 5 puncte pentru respectarea termenelor intermediare; 7) 10 puncte pentru redactare; 8) 10 puncte pentru respecterea sarcinilor în cadrul grupei (dacă este cazul); 9) 10 puncte pentru prezentarea portofoliului (20 puncte dacă nu sunt grupe). Instrucţiuni pentru evaluatori Trebuie stabilite termene intermediare clare şi trebuie să se urmărească respectarea acestora. În cazul lucrului pe grupe trebuie să repartizăm sarcinile echilibrat şi să urmărim respectarea acestora (fiecare să-şi îndeplinească sarcina în timpul alocat ). De asemenea trebuie să avem grijă la redactare şi în mod special la prezentarea portofoliului.

Putem acorda puncte suplimentare unui portofoliu frumos redactat si

prezentat. Portofoliul poate fi prezentat şi cu ajutorul unei aplicaţii multimedia. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării Pe lângă conţinutul ştiinţific, trebuie sa urmărim modul de lucru al elevilor, modul de redactare, de comunicare cu ceilalţi şi în funcţie de toate aceste lucruri să adaptăm activităţile desfăşurate cu elevii, precum şi modul de evaluare al portofoliilor viitoare.

Testul 12 Competenţe: identifică arhitectura reţelelor locale Obiectivele evaluării Obiective: - să identifice corect topologia fizică a reţelei Ethernet. 391

- să identifice caracteristicile reţelei Ethernet. - să identifice modurile de transmitere a datelor în reţeaua Ethernet. - să identifice corect topologia fizică a reţelei Token Ring. - să identifice caracteristicile reţelei Token Ring. - să identifice modurile de transmitere a datelor în reţeaua Token Ring. - să identifice corect topologia fizică a reţelei FDDI. - să identifice caracteristicile reţelei FDDI. - să identifice modurile de transmitere a datelor în reţeaua FDDI. Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat la sfârşitul temei, ca o evaluare formativă, cât şi după finalizarea modulului, ca parte a unei evaluari sumative. Tipul testului: Probă scrisă , b1. Durata evaluării Timp de lucru: 30 minute Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate avea loc într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului sau un calculator şi va rezolva individual subiectele. Exercitiu 1 Tipul exerciţiului: întrebări cu răspuns scurt Enunţ: 1. Ce fel de topologie fizică are reţeaua Ethernet? 2. Ce fel de topologie fizică are reţeaua Token Ring? 3. Ce fel de topologie logică are reţeaua FDDI? 4. Ce fel de topologie logică are reţeaua Ethernet? Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 2 puncte din oficiu şi câte 2 puncte pentru fiecare răspuns corect. Barem de corectare şi notare: 1. Ce fel de topologie fizică are reţeaua Ethernet? Răspuns corect: magistrală, stea. 2. Ce fel de topologie fizică are reţeaua Token Ring? Răspuns corect: stea. 392

3. Ce fel de topologie logică are reţeaua FDDI? Răspuns corect: inel. 4. Ce fel de topologie logică are reţeaua Ethernet? Răspuns corect: magistrală. Instrucţiuni pentru evaluatori Răspunsurile aşteptate sunt termeni consacraţi astfel încât orice alt răspuns este incorect. La punctul 1. se acceptă şi termenul de bus în loc de magistrală sau liniară şi nu contează ordinea răspunsurilor. La 2. şi 3. se acceptă şi termenii în limba engleză. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor se vor relua sau nu anumite informaţii despre Arhitectura reţelelor locale şi apoi, dacă este cazul, se reface acest test sau unul asemănător. Exercitiu 2 Tipul exerciţiului: item cu alegere multiplă Enunţ: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie literele corespunzătoare răspunsului corect. 1. Ce este echipamentul de comunicaţii de date (ECD) în cadrul reţelei Ethernet? a. Dispozitive intermediare care recepţionează şi rutează cadre în interiorul reţelei . b. Hub-uri, switchuri sau routere. c. Telefonie mobilă. 2. Din ce este formată reţeaua FDDI? a. Jeton neadresat. b. Inel primar c. Inel secundar Instrucţiuni pentru elevi Orice eventual răspuns greşit se încercuieşte şi se taie cu un X şi se înlocuieşte cu răspunsul considerat corect. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 2 puncte din oficiu şi 4 puncte pentru fiecare răspuns corect. Barem de corectare şi notare: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect. 1. Ce este echipamentul de comunicaţii de date (ECD) în cadrul reţelei Ethernet?

393

a. Dispozitive intermediare care recepţionează şi rutează cadre în interiorul reţelei . b. Hub-uri, switchuri sau routere. c. Telefonie mobilă. Răspuns corect a) şi b) 2. Din ce este formată reţeaua FDDI? a. Jeton neadresat. b. Inel primar c. Inel secundar Răspuns corect b) şi c) Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre Arhitectura reţelelor locale sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător. Exercitiu 3 Tipul exerciţiului: item cu alegere duală Enunţ: Stabiliţi pentru fiecare afirmaţie dacă este adevărată sau falsă. 1. Monitorul activ îşi va face simţită prezenţa în reţeaua Token Ring prin generarea periodică a unui pachet către unele staţii din inel.  Adevarat

 Fals

2. O variantă modificată a FDDI , pentru fire de cupru răsucite, se numeşte CDDI(Cooper Distributed Data Interface ) .  Adevarat

 Fals

3. Switchurile sunt capabile să filtreze traficul pe baza adresei ethernet de destinaţie a pachetului în reţeaua Ethernet.  Adevarat

 Fals

4. Token Ring este un exemplu de arhitectură în care topologia fizică este aceeaşi cu cea logică.  Adevarat

 Fals

Instrucţiuni pentru elevi 394

Pentru rezolvare bifaţi cu x varianta corectă. Exemplu : Reţeaua wireless este o reţea care nu foloseşte cabluri.

 Adevarat

 Fals

Criteriile de evaluare şi notare Se acordă : 1 punct din oficiu 3 puncte pentru fiecare răspuns corect Barem: Stabiliţi pentru fiecare afirmaţie dacă este adevărată sau falsă. 1. Monitorul activ îşi va face simţită prezenţa în reţeaua Token Ring prin generarea periodică a unui pachet către unele staţii din inel.  Adevarat

 Fals

2. O variantă modificată a FDDI , pentru fire de cupru răsucite, se numeşte CDDI(Cooper Distributed Data Interface )

 Adevarat

 Fals

3. Switchurile sunt capabile să filtreze traficul pe baza adresei ethernet de destinaţie a pachetului în reţeaua Ethernet.

 Adevarat

 Fals

4. Token Ring este un exemplu de arhitectură în care topologia fizică este aceeaşi cu cea logică.  Adevarat

 Fals

Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre Arhitectura reţelelor locale sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător. Exercitiu 4 Tipul exerciţiului: item cu completare de răspuns Enunţ: Pentru fiecare item completaţi spaţiile libere cu termenii corespunzători.

395

1. În primele reţele Ethernet, semnalele transmise de către staţii erau regenerate cu ajutorul unui dispozitiv denumit ______________. Acest dispozitiv primea semnalul de la una dintre staţii (pe unul dintre porturile sale) şi îl transmitea spre toate celelalte ______________ (cu excepţia celui prin care recepţionase semnalul). 2. Regula de bază a accesului într-o reţea Token Ring este că o staţie nu poate transmite cadre în reţea dacă nu posedă o ______________ mai mare, sau cel putin egală, cu cea a ______________ ce circulă în reţea şi pe care are dreptul să-l reţină. 3. În mod normal, într-o reţea FDDI, traficul foloseşte doar inelul ______________. În cazul în care acesta se defectează, datele o să circule în mod automat pe inelul ______________ în directie opusă. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 1 punct din oficiu şi 3 puncte pentru fiecare răspuns corect. Barem de corectare şi notare: Pentru fiecare item completaţi spaţiile libere cu termenii corespunzători. 1. În primele reţele Ethernet, semnalele transmise de către staţii erau regenerate cu ajutorul unui dispozitiv denumit hub. Acest dispozitiv primea semnalul de la una dintre staţii (pe unul dintre porturile sale) şi îl transmitea spre toate celelalte porturi (cu excepţia celui prin care recepţionase semnalul). 2. Regula de bază a accesului într-o reţea Token Ring este că o staţie nu poate transmite cadre în reţea dacă nu posedă o prioritate mai mare, sau cel putin egală, cu cea a tokenului ce circulă în reţea şi pe care are dreptul să-l reţină. 3. În mod normal, într-o reţea FDDI, traficul foloseşte doar inelul primar. În cazul în care acesta se defectează, datele o să circule în mod automat pe inelul secundar în directie opusă. Instrucţiuni pentru evaluatori Răspunsurile aşteptate sunt termeni consacraţi astfel încât orice alt răspuns este incorect la 1. şi 3., pe când la 2. se va lua în considerare şi termenul de jeton în loc de token. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre Arhitectura reţelelor locale sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător. Exercitiu 5 Tipul exerciţiului: eseu 396

Enunţ: Scrieţi un eseu cu titlul: Reţelele Ethernet, Token Ring, FDDI - asemănări şi diferenţe. Criteriile de evaluare şi notare 1 punct din oficiu 1. Asemănări 3 puncte 2. Diferenţe 4 puncte 3. Structurarea eseului 2 puncte Instrucţiuni pentru evaluatori Se va urmări atingerea elementelor specificate în criterii de evaluare şi notare. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsul elevilor se vor relua sau nu anumite informaţii despre Token Ring şi apoi, dacă este cazul, se reface acest test sau unul asemănător. Se va avea în vedere modul în care elevii reuşesc să se exprime, să-şi organizeze ideile şi să prezinte tema dată.

397

TEST SUMATIV 1 Evaluare sumativă a modulului

Comunicarea într-o reţea locală (LAN) Competenţe: Descrie funcţionarea echipamentelor într-o reţea locală Obiectivele evaluării: Obiective: - să identifice corect echipamentele utilizate într-o reţea de calculatoare - să cunoască rolul fiecărul echipament într-o reţea de calculatoare - să identifice corect corespondenţa echipamente şi nivelul modelului OSI la care acestea lucrează. Prezentarea Subiectului Acest subiect va fi utilizat ca o componentă a unei evaluări sumative a modulului. Tipul Subiectului: Probă scrisă Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Subiectul poate fi susţinut într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fără materiale ajutătoare sau sprijinul profesorului. Fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele Subiectului şi va rezolva individual subiectul. Timp de lucru: 50 minute Exercitiu 1 Tipul exerciţiului: item cu alegere duală Enunţ: Stabiliţi pentru fiecare afirmaţie dacă este adevărată sau falsă. a. Pentru a conecta mai mult de 2 calculatoare avem nevoie de un repeater.  Adevarat

 Fals

b. Ruta este traseul pe care îl urmează un pachet de date pentru a ajunge la destinaţie.  Adevarat

 Fals

c. Adresa MAC are 24 cifre în baza 16.  Adevarat

 Fals

d. Repetorul funcţionează la nivelul REŢEA al OSI.  Adevarat

 Fals

398

Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvare bifaţi cu x varianta corectă. Exemplu : Modelul OSI are 7 niveluri.

 Adevarat

 Fals

Criteriile de evaluare şi notare Se acordă : 2 puncte din oficiu 2 puncte pentru fiecare răspuns corect Barem: Stabiliţi pentru fiecare afirmaţie dacă este adevărată sau falsă. a. Pentru a conecta mai mult de 2 calculatoare avem nevoie de un repeater.  Adevarat

 Fals

Răspuns corect: HUB sau switch

b. Ruta este traseul pe care îl urmează un pachet de date pentru a ajunge la destinaţie.

 Adevarat

 Fals

c. Adresa MAC are 24 cifre în baza 16.  Adevarat

 Fals

Răspuns corect: 12

d. Repetorul funcţionează la nivelul REŢEA al OSI.  Adevarat

 Fals

Răspuns corect: FIZIC

Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre rolurile şi funcţiile echipamentelor de reţea sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul Exercitiu 2 Tipul exerciţiului: item cu alegere multiplă Enunţ: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect. 1. Ce adresă foloseşte switch-ul pentru a transmite cadrele în reţea? a) Adresa IP b) Adresa portului destinatie c) Adresa MAC d) Adresa portului sursă 399

2. Dispozitivul de reţea al cărui principiu de funcţionare se bazează pe mecanismul storeand-forward se numeşte: a) Router b) Repeater c) Switch d) Placă de reţea 3. Ce echipament de reţea poate genera semnalul fără a segmenta reţeaua? a) Hub b) Modem c) Switch d) Router 4. Un tehnician trebuie să instaleze o reţea de calculatoare într-un laborator nou. Ce sarcină importantă trebuie îndeplinită ca şi parte a instalării? a) Etichetarea măcar a unui capăt al fiecărui cablu pentru identificare. b) Împrejmuirea reţelei pentru a permite accesul a doi tehnicieni. c) Numerotarea monitoarelor pentru identificarea lor în reţea. d) Etichetarea fiecărui capăt al cablurilor pentru identificarea lor. 5. Un technician trebuie să îmbunătăţească driver-ul plăcii de reţea a unui calculator. Care este cea mai bună locaţie unde se găsesc cele mai noi driver-e pentru placa de reţea? a) Cd-ul de instalare al plăcii de reţea. b) Cd-ul de instalare Windows. c) Site-ul producătorului plăcii de reţea d) Site-ul Microsoft 6. Un tehnician trebuie să conecteze reţelele din două clădiri între care există o distanţă de 200 m. El are la dispoziţie cablu UTP. Ce trebuie să facă pentru a se asigura de buna funcţionalitate a transmisiei datelor? a) Să folosească un router b) Să folosească un repeater c) Să folosească un switch d) Să folosească un hub 400

7. Cărui nivel OSI corespunde mediul de transmisie a datelor într-o reţea de calculatoare? a) Fizic b) Legătură de date c) Reţea d) Transport 8. Ce este o coliziune? a) Atunci când 2 calculatoare trimit date în sensuri diferite. b) Atunci când 2 pachete de date ajung în router. c) Atunci când 2 pachete de date ajung în switch. d) Atunci când 2 calculatoare trimit date prin mediul de transmisie în aceleşi timp. 9. Un tehnician trebuie să filtreze traficul între segmentele unei reţele LAN. Ce echipament foloseşte? a) Hub b) Modem c) Switch d) Bridge Instrucţiuni pentru elevi Orice eventual răspuns greşit se încercuieşte şi se taie cu un X şi se înlocuieşte cu răspunsul considerat corect. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 1 punct din oficiu şi 1 punct pentru fiecare răspuns corect. Barem de corectare şi notare: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect. 1. Ce adresă foloseşte switch-ul pentru a transmite cadrele în reţea?

a) Adresa IP b) Adresa portului destinatie c) Adresa MAC d) Adresa portului sursă

401

Răspuns corect c) 2. Dispozitivul de reţea al cărui principiu de funcţionare se bazează pe mecanismul storeand-forward se numeşte: a) Router b) Repeater c) Switch d) Placă de reţea Răspuns corect c) 3. Ce echipament de reţea poate genera semnalul fără a segmenta reţeaua? a) Hub b) Modem c) Switch d) Router Răspuns corect a) 4. Un tehnician trebuie să instaleze o reţea de calculatoare într-un laborator nou. Ce sarcină importantă trebuie îndeplinită ca şi parte a instalării? a) Etichetarea măcar a unui capăt al fiecărui cablu pentru identificare. b) Împrejmuirea reţelei pentru a permite accesul a doi tehnicieni. c) Numerotarea monitoarelor pentru identificarea lor în reţea. d) Etichetarea fiecărui capăt al cablurilor pentru identificarea lor. Răspuns corect d) 5. Un technician trebuie să îmbunătăţească driver-ul plăcii de reţea a unui calculator. Care este cea mai bună locaţie unde se găsesc cele mai noi driver-e pentru placa de reţea? a) Cd-ul de instalare al plăcii de reţea. b) Cd-ul de instalare Windows. c) Site-ul producătorului plăcii de reţea d) Site-ul Microsoft Răspuns corect c) 6. Un tehnician trebuie să conecteze reţelele din două clădiri între care există o distanţă de 200 m. El are la dispoziţie cablu UTP. Ce trebuie să facă pentru a se asigura de buna funcţionalitate a transmisiei datelor? 402

a) Să folosească un router b) Să folosească un repeater c) Să folosească un switch d) Să folosească un hub Răspuns corect b) 7. Cărui nivel OSI corespunde mediul de transmisie a datelor într-o reţea de calculatoare? a) Fizic b) Legătură de date c) Reţea d) Transport Răspuns corect a) 8. Ce este o coliziune? a) Atunci când 2 calculatoare trimit date în sensuri diferite. b) Atunci când 2 pachete de date ajung în router. c) Atunci când 2 pachete de date ajung în switch. d) Atunci când 2 calculatoare trimit date prin mediul de transmisie în aceleşi timp. Răspuns corect d) 9. Un tehnician trebuie să filtreze traficul între segmentele unei reţele LAN. Ce echipament foloseşte? a) Hub b) Modem c) Switch d) Bridge Răspuns corect d) Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre rolurile şi funcţiile echipamentelor de reţea sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul

403

Exercitiu 3 Tipul exerciţiului: item cu alegere multiplă Enunţ: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie literele corespunzătoare răspunsului corect. 1. Un technician trebuie să facă o reţea de 5 calculatoare. Ce echipament poate folosi? a) Repeater b) Hub c) Switch d) Router 2. Funcţiile plăcii de reţea sunt următoarele: a) detectează erorile şi retransmite datele dacă un pachet este pierdut sau corupt b) pregăteşte datele pentru a putea fi transmise printr-un mediu de transmisie c) analizează adresele MAC ale destinaţiei d) controlează fluxul datelor de la calculator la mediul de transmisie 3. Un tehnician trebuie să facă să comunice 2 calculatoare. Cum procedează? a) Utilizează un cablu crossover şi le conectează direct prin placa de reţea. b) Utilizează un amplificator de semnal c) Utilizează un switch d) Utilizează un modem 4. Care din următoarele acţiuni au legătură cu nivelul reţea al OSI? a) Configurare client e-mail. b) Instalare driver-e placă de reţea. c) Configurare IP. d) Conectare cablu reţea 5. Alegeţi tipuri de hub-uri a) Active b) Convergente c) Pasive d) Multimode 404

Instrucţiuni pentru elevi Orice eventual răspuns greşit se încercuieşte şi se taie cu un X şi se înlocuieşte cu răspunsul considerat corect. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 1 punct din oficiu şi 1,8 puncte pentru fiecare răspuns corect(în cadrul unui item pentru un răspuns corect se acordă 0,9 puncte. Ex: dacă la itemul 1 raspunsul dat de elev este a),b) şi răspunsurile corecte sunt b),d) se acordă 0,9 puncte). Barem de corectare şi notare: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie literele corespunzătoare răspunsului corect. 1. Un technician trebuie să facă o reţea de 5 calculatoare. Ce echipament poate folosi? a) Repeater b) Hub c) Switch d) Router Răspunsuri corecte b),c) 2. Funcţiile plăcii de reţea sunt următoarele: a) detectează erorile şi retransmite datele dacă un pachet este pierdut sau corupt b) pregăteşte datele pentru a putea fi transmise printr-un mediu de transmisie c) controlează fluxul datelor de la calculator la mediul de transmisie d) analizează adresele MAC ale destinaţiei Răspunsuri corecte b),c) 3. Un tehnician trebuie să facă să comunice 2 calculatoare. Cum procedează? a) Utilizează un cablu crossover şi le conectează direct prin placa de reţea. b) Utilizează un amplificator de semnal c) Utilizează un switch d) Utilizează un modem Răspunsuri corecte a),c) 4. Care din următoarele acţiuni au legătură cu nivelul reţea al OSI? a) Configurare client e-mail. 405

b) Instalare driver-e placă de reţea. c) Configurare IP. d) Conectare cablu reţea Răspunsuri corecte b),d) 5. Alegeţi tipuri de hub-uri a) Active b) Convergente c) Pasive d) Multimode Răspunsuri corecte a),c) Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre rolurile şi funcţiile echipamentelor de reţea sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător. Exercitiu 4 Tipul exerciţiului: item de completare Enunţ: Pentru fiecare item completaţi spaţiile libere cu termenii corespunzători. 1. Conectorul RJ45 are ____ pini. 2. Bridge-ul operează la nivelul ___ al OSI. 3. Punctul de acces wireless foloseşte unde ___________ pentru a realiza comunicarea dintre calculatoare. 4. Un switch conectează _______________ ale unei reţele. 5. Un router operează la nivelul ________ al OSI. 6. O altă denumire a hub-ului este ________________ . Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 1 punct din oficiu şi 1,5 puncte pentru fiecare răspuns corect.

406

Barem de corectare şi notare: Pentru fiecare item completaţi spaţiile libere cu termenii corespunzători. 1. Conectorul RJ45 are __8__ pini. 2. Bridge-ul operează la nivelul _2_ al OSI. 3. Punctul de acces wireless foloseşte unde __radio__ pentru a realiza comunicarea dintre calculatoare. 4. Un switch conectează ___segmente___ ale unei reţele. 5. Un router operează la nivelul ____3____ al OSI. 6. O altă denumire a hub-ului este ___concentrator___ . Instrucţiuni pentru evaluatori Răspunsurile aşteptate sunt termeni consacraţi astfel încât orice alt răspuns este incorect. La item-ul 2 se acceptă şi răspunsul legătură de date, iar la itemul 6 răspunsul reţea. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre rolurile şi funcţiile echipamentelor de reţea sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător.

407

TEST SUMATIV 2

Evaluare sumativă a modulului Comunicarea într-o reţea locală (LAN) Competenţe: Pregăteste mediul de comunicare prin fire de cupru Obiectivele evaluării: Obiective: - să cunoască tipurile de cabluri de cupru utilizate într-o reţea de calculatoare - să ştie caracteristicile fiecărul tip de cablu de cupru - să identifice corect parţile componente ale fiecărui tip de cablu de cupru. - să cunoască tipurile de cabluri de cupru utilizate într-o reţea de calculatoare - să cunoască standardele T568A şi T568B - să identifice echipamentele care se conectează cu un anumit tip de cablu Prezentarea Subiectului Acest subiect va fi utilizat ca o componentă a unei evaluări sumative a modulului. Tipul Subiectului: Probă scrisă Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Subiectul poate fi susţinut într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fără materiale ajutătoare sau sprijinul profesorului. Fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele Subiectului şi va rezolva individual subiectul. Timp de lucru: 50 minute

Exercitiu 1 Tipul exerciţiului: item cu alegere duală Enunţ: Stabiliţi pentru fiecare afirmaţie dacă este adevărată sau falsă. a. Cablul care are la ambele capete aceiaşi aranjare a firelor se numeşte crossover?  Adevarat

 Fals

b. Cablul STP este ecranat.  Adevarat

 Fals

c. Perechile de fire folosite pentru transmisia/recepţia de date în cazul cablului UTP sunt maro şi alb-maro? 408

 Adevarat

 Fals

d. Prin cablul UTP datele sunt transmise sub formă de semnal electric.  Adevarat

 Fals

e. Conectorul RJ45 se foloseşte în cazul fibrei optice.  Adevarat

 Fals

f. În pinii 7 şi 8 la ambele standarde (T568A şi T568B) se conectează firele alb-maro şi maro.  Adevarat

 Fals

g. Pentru conectarea PC-PC se foloseşte cablu crossover.  Adevarat

 Fals

h. În standardul T568B, primele 2 fire sunt alb-portocaliu şi portocaliu.  Adevarat

 Fals

i. Pentru conectarea PC-switch se foloseşte un cablu rollover.  Adevarat

 Fals

Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvare bifaţi cu x varianta corectă. Exemplu : Modelul OSI are 7 niveluri.

 Adevarat

 Fals

Criteriile de evaluare şi notare Se acordă : 1 punct din oficiu 1 punct pentru fiecare răspuns corect Barem: Stabiliţi pentru fiecare afirmaţie dacă este adevărată sau falsă. a. Cablul care are la ambele capete aceiaşi aranjare a firelor se numeşte crossover?  Adevarat

 Fals

Răspuns corect: straight-through

b. Cablul STP este ecranat.

 Adevarat

 Fals c. Perechile de fire folosite pentru transmisia/recepţia de date în cazul cablului UTP sunt maro şi albastru?  Adevarat

 Fals

Răspuns corect: portocaliu şi verde

409

d. Prin cablul UTP datele sunt transmise sub formă de semnal electric.

 Adevarat

 Fals

e. Conectorul RJ45 se foloseşte în cazul fibrei optice.  Adevarat

 Fals

Răspuns corect: cablu UTP

f. În pinii 7 şi 8 la ambele standarde (T568A şi T568B) se conectează firele alb-maro şi maro.

 Adevarat

 Fals

g. Pentru conectarea PC-PC se foloseşte cablu crossover.

 Adevarat

 Fals

h. În standardul T568B, primele 2 fire sunt alb-portocaliu şi portocaliu.

 Adevarat

 Fals

i. Pentru conectarea PC-switch se foloseşte un cablu rollover.  Adevarat

 Fals

Răspuns corect: straight-through

Exercitiu 2 Tipul exerciţiului: item cu alegere multiplă Enunţ: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect. 1. Un tehnician trebuie să schimbe cablul ce leagă un calculator din reţea de switch-ul reţelei.Ce fel de cablu foloseşte? a) Crossover b) Straight-through c) Rollover d) Consolă 2. Un tehnician trebuie să conecteze 2 PC-uri direct prin placa de reţea. Ce fel de cablu foloseşte? a) Straight-through b) Consolă c) Rollover d) Crossover 410

3. Un tehnician a realizat un cablu straight-through. Ce echipamente poate să conecteze cu ajutorul lui? a) PC-PC b) PC-Switch c) Switch-Switch d) Hub-Hub

4. Un tehnician a realizat un cablu crossover. Ce echipamente poate conecta cu el? a) PC-Switch b) PC-PC c) Switch-router d) Hub-PC 5. Distanţa maximă pe care se poate întinde cablu UTP este de : a) 500 m b) 200 m c) 300 m d) 100 m 6. În reţelele de televiziune este utilizat: a) Cablu UTP b) Cablu coaxial c) Cablu STP d) Cablu ScTP 7. Un tehnician trebuie să conecteze 2 calculatoare aflate la o distanţă de 500 m. Ce fel de cablu foloseşte? a) Cablu UTP b) Cablu ScTP c) Cablu STP d) Cablu coaxial 8. Un tehnician trebuie să conecteze un calculator de portul consolă al unui router. Ce fel de cablu foloseşte? a) Straight-through 411

b) Coaxial c) Rollover d) Crossover 9. Câte perechi de fire are cablul UTP cat5? a) 6 b) 3 c) 4 d) 5

Instrucţiuni pentru elevi Orice eventual răspuns greşit se încercuieşte şi se taie cu un X şi se înlocuieşte cu răspunsul considerat corect. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 1 puncte din oficiu şi 1 punct pentru fiecare răspuns corect. Barem de corectare şi notare: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect. 1. Un tehnician trebuie să schimbe cablul ce leagă un calculator din reţea de switch-ul reţelei.Ce fel de cablu foloseşte? a) Crossover b) Straight-through c) Rollover d) Consolă Răspuns corect b) 2. Un tehnician trebuie să conecteze 2 PC-uri direct prin placa de reţea. Ce fel de cablu foloseşte? a) Straight-through b) Consolă c) Rollover d) Crossover 412

Răspuns corect d) 3. Un tehnician a realizat un cablu straight-through. Ce echipamente poate să conecteze cu ajutorul lui? a) PC-PC b) PC-Switch c) Switch-Switch d) Hub-Hub

Răspuns corect b) 4. Un tehnician a realizat un cablu crossover. Ce echipamente poate conecta cu el? a) PC-Switch b) PC-PC c) Switch-router d) Hub-PC Răspuns corect b) 5. Distanţa maximă pe care se poate întinde cablu UTP este de : a) 500 m b) 200 m c) 300 m d) 100 m Răspuns corect d) 6. În reţelele de televiziune este utilizat: a) Cablu UTP b) Cablu coaxial c) Cablu STP d) Cablu ScTP Răspuns corect b) 7. Un tehnician trebuie să conecteze 2 calculatoare aflate la o distanţă de 500 m. Ce fel de cablu foloseşte? a) Cablu UTP b) Cablu ScTP 413

c) Cablu STP d) Cablu coaxial Răspuns corect d) 8. Un tehnician trebuie să conecteze un calculator de portul consolă al unui router. Ce fel de cablu foloseşte? a) Straight-through b) Coaxial c) Rollover d) Crossover Răspuns corect c) 9. Câte perechi de fire are cablul UTP cat5? a) 6 b) 3 c) 4 d) 5 Răspuns corect c) Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre tipurile de cabluri de cupru, standarde, echipamente conectate, sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător.

414

TEST SUMATIV 3

Evaluare sumativă a modulului Comunicarea într-o reţea locală (LAN) Competenţe: Identifică mediul de communicare prin fibră optică Obiectivele evaluării: Obiective:  Să identifice părţile componente ale unui cablu alcătuit din fibre optice  Să cunoască tipurile de fibre optice şi modurile de transmisie a datelor  Să cunoască rolul fiecărei părţi componente ale fibrei optice  Să identifice părţile componente ale unui sistem de transmisie prin fibră optică  Să cunoască rolul fiecărei părţi componente ale unui sistem de transmisie prin fibră optică Prezentarea Subiectului Acest subiect va fi utilizat ca o componentă a unei evaluări sumative a modulului. Tipul Subiectului: Probă scrisă Exercitiu 1 Tipul exerciţiului: item cu alegere duală Enunţ: Stabiliţi pentru fiecare afirmaţie dacă este adevărată sau falsă. a. Învelişul protector este o parte componentă a unei fibre optice.  Adevarat

 Fals

b. Fibrele multimode au diametrul miezului de 62 microni.  Adevarat

 Fals

c. Half duplex este un mod de transmisie a datelor pentru fibra optică  Adevarat

 Fals

d. Fibra optică este afectată de interferenţele electromagnetice.  Adevarat

 Fals

e. SX este un conector pentru fibra optică.  Adevarat

 Fals 415

f. Standardul 100BaseTX utilizează fibra optică.  Adevarat

 Fals

Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvare bifaţi cu x varianta corectă. Exemplu : Modelul OSI are 7 niveluri.

 Adevarat

 Fals

Criteriile de evaluare şi notare Se acordă : 1 punct din oficiu 1,5 puncte pentru fiecare răspuns corect Barem: Stabiliţi pentru fiecare afirmaţie dacă este adevărată sau falsă. a. Învelişul protector este o parte componentă a unei fibre optice.

 Adevarat

 Fals

b. Fibrele multimode au diametrul miezului de 62 microni.  Adevarat

 Fals

Răspuns corect: 62,5 microni

c. Half duplex este un mod de transmisie a datelor pentru fibra optică

 Adevarat

 Fals

d. Fibra optică este imună de interferenţele electromagnetice.

 Adevarat

 Fals

e. SX este un conector pentru fibra optică.  Adevarat

 Fals

Răspuns corect: SC

f. Standardul 100BaseTX utilizează fibra optică.  Adevarat

 Fals

Răspuns corect: cablu UTP

Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre tipurile de fibre optice, standarde, proprietăţi, sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător. Exercitiu 2 416

Tipul exerciţiului: item cu alegere multiplă Enunţ: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect. 1. Precizaţi un avantaj al fibrelor optice: a) Este mai ieftina decât cablurile de cupru b) Nu este imună la interferenţe electromagnetice c) Oferă o rată de transfer a datelor net superioară cablurilor de cupru d) Se instalează uşor 2. Propagarea semnalului în fibra optică se bazează pe fenomenul: a) Refracţiei b) Reflexiei c) Transmisiei d) Interferenţei 3. Precizaţi un dezavantaj al fibrelor optice. a) Este imună la interferenţe electromagnetice b) Este greu de manevrat şi instalat c) Poate fi folosită pe distanţe mari d) Are o durată de viaţă lungă 4. Care din următoarele reprezintă un procedeu prin care mai multe canale de date sunt combinate într-un singur canal? a) Multiplexare b) Modulare c) Codare d) Demodulare 5. Fibrele optice single mode au diametrul miezului de: a) 7 microni b) 8 microni c) 9 microni d) 10 microni 417

6. Care din următoarele elemente sunt părţi componente ale unei fibre optice? a)

Port serial

b)

Port USB

c)

Conector

d)

Înveliş optic

7. Un tehnician trebuie să mufeze un cablu cu fibră optică. Ce tip de conector poate sa aleagă? a) SB b) LX c) ST d) SX 8. Un tehnician are nevoie de o rată de transfer a datelor foarte ridicată. Ce mod de transmisie pentru fibra optică îi oferă această rată de transfer ridicată? a) Half mode b) Single mode c) Multi mode d) Full duplex 9. Care din următoarele standarde utilizează fibra optică ca mediu de transmisie? a. 10BaseT b. 100BaseTX c. 100BaseFX d. 100BaseT

Instrucţiuni pentru elevi Orice eventual răspuns greşit se încercuieşte şi se taie cu un X şi se înlocuieşte cu răspunsul considerat corect. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 1 punct din oficiu şi 1 punct pentru fiecare răspuns corect.

418

Barem de corectare şi notare: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect. 1. Precizaţi un avantaj al fibrelor optice: a) Este mai ieftină decât cablurile de cupru b) Nu este imună la interferenţe electromagnetice c) Oferă o rată de transfer a datelor net superioară cablurilor de cupru d) Se instalează uşor Răspuns corect c) 2. Propagarea semnalului în fibra optică se bazează pe fenomenul: a) Refracţiei b) Reflexiei c) Transmisiei d) Interferenţei Răspuns corect b) 3. Precizaţi un dezavantaj al fibrelor optice. a) Este imună la interferenţe electromagnetice b) Este greu de manevrat şi instalat c) Poate fi folosită pe distanţe mari d) Are o durată de viaţă lungă Răspuns corect b) 4. Care din următoarele reprezintă un procedeu prin care mai multe canale de date sunt combinate într-un singur canal? a) Multiplexare b) Modulare c) Codare d) Demodulare Răspuns corect a) 5. Fibrele optice single mode au diametrul miezului de: a) 7 microni b) 8 microni 419

c) 9 microni d) 10 microni Răspuns corect c) 6. Care din următoarele elemente sunt părţi componente ale unei fibre optice? a) Port serial b) Port USB c) Conector d) Înveliş optic Răspuns corect d) 7. Un tehnician trebuie să mufeze un cablu cu fibră optică. Ce tip de conector poate sa aleagă? a) SB b) LX c) ST d) SX Răspuns corect c) 8. Un tehnician are nevoie de o rată de transfer a datelor foarte ridicată. Ce mod de transmisie pentru fibra optică îi oferă această rată de transfer ridicată? a) Half mode b) Single mode c) Multi mode d) Full duplex Răspuns corect d) 9. Care din următoarele standarde utilizează fibra optică ca mediu de transmisie? a) 10BaseT b) 100BaseTX c) 100BaseFX d) 100BaseT Răspuns corect c) Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării 420

În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre tipurile de cabluri de cupru, standarde, echipamente conectate, sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător.

421

TEST SUMATIV 4

Evaluare sumativă a modulului Comunicarea într-o reţea locală (LAN) Competenţe: Investighează mediul de comunicare fără fir. Obiectivele evaluării: Obiective: -

Să identifice tipurile de unde care se folosesc în reţelele wireless.

-

Să identifice tipurile de reţele fără fir.

-

Să identifice elementele care se folosesc în reţelele wireless.

-

Să identifice caracteristicile comunicării în reţelele wireless.

-

Să identifice modurile de transmitere în reţelele fără fir.

-

Să identifice formatul de cadru transmis într-o reţea wireless.

-

Să identifice modul de a asigura securitatea datelor în reţelele wireless.

-

Să identifice modurile de criptare a datelor în reţelele fără fir.

-

Să identifice modalităţile de a testa reţelele fără fir astfel încât acestea să fie cât mai avantajoase

Prezentarea Subiectului Acest subiect va fi utilizat ca o componentă a unei evaluări sumative a modulului. Tipul Subiectului: Probă scrisă Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Subiectul poate fi susţinut într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fără materiale ajutătoare sau sprijinul profesorului. Fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele Subiectului şi va rezolva individual subiectul. Timp de lucru: 50 minute Exercitiu 1 Tipul exerciţiului: item cu alegere multiplă Enunţ: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect. 1. Ce este o reţea wireless? a. Este o reţea care utilizează cabluri între dispozitive. b. Este o reţea care nu utilizează cabluri între dispozitive. c. Este o reţea care utilizează raze X. 422

2. Ce este un sistem de distribuţie? a. Un sistem ce realizează legătura între două telefoane. b. Un sistem ce distribuie informaţii. c. Un sistem ce realizează transferul de pachete între diferite Seturi de Servicii de bază. 3. Ce este bluetooth? a. Este o reţea fără fir personală. b. Este o reţea personală în care conectarea se realizează prin cabluri. c. Este un modem prin care se realizează conexiunea unui calculator la Internet. 4. Ce fel de transfer realizează o reţea organizată DCF? a. Transfer asincron de date b. Transfer dublu de date c. Transfer sincron de date 5. Ce avantaj prezintă DCF? a. Asigură acces diferenţiat pentru staţii. b. Asigură acces cu şanse egale pentru staţii . c. Nu asigură niciun fel de acces pentru staţii. 6. Ce reprezintă FHSS? a. Implementarea ce realizează transfer asincron de date. b. Implementarea care foloseşte spectru împrăştiat cu salt de frecvenţă. c. Implementarea care foloseşte spectru împrăştiat cu salt de directă. 7. Ce reprezintă WPA? a. Modalitate de a securiza reţeaua. b. Protocol care foloseşte algoritmul de criptare RC4. c. Tip de reţea fără fir. 8. Ce este punctul de acces? a. O componentă a reţelei wireless. b. Un pachet de date transmis în reţeaua wireless. c. Componentă conectată la reţea prin cabluri de cupru.

Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 1 punct din oficiu şi 1,5 puncte pentru fiecare răspuns corect. Barem de corectare şi notare: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect. 423

1. Ce este o reţea wireless? a. Este o reţea care utilizează cabluri între dispozitive. b. Este o reţea care nu utilizează cabluri între dispozitive. c. Este o reţea care utilizează raze X. Răspuns corect b) 2. Ce este un sistem de distribuţie? a. Un sistem ce realizează legătura între două telefoane. b. Un sistem ce distribuie informaţii. c. Un sistem ce realizează transferul de pachete între diferite Seturi de Servicii de bază. Răspuns corect c) 3. Ce este bluetooth? a. Este o reţea fără fir personală. b. Este o reţea personală în care conectarea se realizează prin cabluri. c. Este un modem prin care se realizează conexiunea unui calculator la Internet. Răspuns corect a) 4. Ce fel de transfer realizează o reţea organizată DCF? a. Transfer asincron de date b. Transfer dublu de date c. Transfer sincron de date Răspuns corect a) 5. Ce avantaj prezintă DCF? a. Asigură acces diferenţiat pentru staţii. b. Asigură acces cu şanse egale pentru staţii . c. Nu asigură niciun fel de acces pentru staţii. Răspuns corect b) 6. Ce reprezintă FHSS? a. Implementarea ce realizează transfer asincron de date. b. Implementarea care foloseşte spectru împrăştiat cu salt de frecvenţă. c. Implementarea care foloseşte spectru împrăştiat cu salt de directă. Răspuns corect b) Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre medii de comunicare fără fir sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu

424

performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul nou. Exercitiu 2 Tipul exerciţiului: item cu alegere multiplă Enunţ: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie literele corespunzătoare răspunsului corect. 1. Ce reprezintă WPA? a. Modalitate de a securiza reţeaua. b. Protocol care foloseşte algoritmul de criptare RC4. c. Tip de reţea fără fir. 2. Ce este punctul de acces? a. O componentă a reţelei wireless. b. Un pachet de date transmis în reţeaua wireless. c. Componentă conectată la reţea prin cabluri de cupru. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 2 puncte din oficiu şi 4 puncte pentru fiecare răspuns corect. Barem de corectare şi notare: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie literele corespunzătoare răspunsului corect. 1. Ce reprezintă WPA? a. Modalitate de a securiza reţeaua. b. Protocol care foloseşte algoritmul de criptare RC4. c. Tip de reţea fără fir. Răspuns corect: a) şi b) 2. Ce este punctul de acces? a. O componentă a reţelei wireless. b. Un pachet de date transmis în reţeaua wireless. c. Componentă conectată la reţea prin cabluri de cupru. Răspuns corect a) şi c) Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre medii de comunicare fără fir sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător. 425

Exercitiu 3 Tipul exerciţiului: item cu alegere duală Enunţ: Stabiliţi pentru fiecare afirmaţie dacă este adevărată sau falsă. 1. Wi –Fi (LAN) – Wireless Fidelity – reţele care folosesc unde radio.  Adevarat

 Fals

2. Infraroşu este o tehnologie care operează cu dispozitive cum ar fi calculatoare, notebook, PDA- uri şi telecomenzi, în spectrul vizibil.  Adevarat

 Fals

3. Reţelele infrastructurale au scopul să servească utilizatori cu servicii specifice şi cu extinderea zonei.  Adevarat

 Fals

4. IEEE 802.11 acceptă două tipuri de cadre.  Adevarat

 Fals

5. Formatul cadrului cuprinde şi adrese MAC de 48 de biţi pentru identificarea staţiilor.  Adevarat

 Fals

6. PCF este un serviciu opţional, care asigură transferul cadrelor neconcurenţial.  Adevarat

 Fals

7. Un calculator mobil (un client) se poate deplasa de la o celulă la alta fără a pierde conexiunea cu reţeaua, aceasta este semnificaţia termenului de roaming.  Adevarat

 Fals

8. AP nu permite extinderea zonei prin conectarea între mai multe BSS formând un Set de Serviciu Extins (ESS).  Adevarat

 Fals

9. Mediul de transmisiune poate opera în modul neconcurenţial CFP, când utilizarea mediului nu este controlată de AP.  Adevarat

 Fals

Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvare bifaţi cu x varianta corectă. Exemplu : Reţeaua wireless este o reţea care nu foloseşte cabluri.

 Adevarat

 Fals

Criteriile de evaluare şi notare Se acordă : 1 punct din oficiu 426

1 punct pentru fiecare răspuns corect Barem: Stabiliţi pentru fiecare afirmaţie dacă este adevărată sau falsă. 1. Wi –Fi (LAN) – Wireless Fidelity – reţele care folosesc unde radio.

 Adevarat

 Fals

2. Infraroşu este o tehnologie care operează cu dispozitive cum ar fi calculatoare, notebook, PDA- uri şi telecomenzi, în spectrul vizibil.  Adevarat

 Fals

3. Reţelele infrastructurale au scopul să servească utilizatori cu servicii specifice şi cu extinderea zonei.

 Adevarat

 Fals

4. IEEE 802.11 acceptă două tipuri de cadre.  Adevarat

 Fals

5. Formatul cadrului cuprinde şi adrese MAC de 48 de biţi pentru identificarea staţiilor.

 Adevarat

 Fals

6. PCF este un serviciu opţional, care asigură transferul cadrelor neconcurenţial.

 Adevarat

 Fals

7. Un calculator mobil (un client) se poate deplasa de la o celulă la alta fără a pierde conexiunea cu reţeaua, aceasta este semnificaţia termenului de roaming.

 Adevarat

 Fals

8. AP nu permite extinderea zonei prin conectarea între mai multe BSS formând un Set de Serviciu Extins (ESS).  Adevarat

 Fals

9. Mediul de transmisiune poate opera în modul neconcurenţial CFP, când utilizarea mediului nu este controlată de AP.  Adevarat

 Fals

Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre Medii de comunicare fără fir sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător. 427

Exercitiu 4 Tipul exerciţiului: item de completare Enunţ: Completaţi spaţiile libere cu termenii corespunzători. 1. Modul de transmisiune a modemurilor wireless este_____________, iar procesul de transmisie a datelor este dirijat de un nod _____________, celelalte fiind considerate noduri subordonate. 2. Conform standardului 802.11 se disting două tipuri de reţele locale: - reţele _____________ (peer to peer adică punct la punct) - reţele _____________. 3. IEEE 802.11 acceptă trei tipuri de cadre: •

de _______________ (pentru asocierea staţiilor cu AP, sincronizare şi autentificare),

•

de _______________ (pentru negocieri în timpul CP respectiv pentru confirmări în timpul CP şi spre sfârşitul CFP);

•

de _______________ (pentru transmisie de date şi date combinate cu interogări şi confirmări în timpul CFP).

4. Componentele reţelelor 802.11 sunt: staţie sau calculatorul cu placa de reţea wireless, punctul de acces (access point), mediul wireless, adică frecvenţa radio şi un ______________ care înaintează cadrele către destinaţii. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 2 puncte din oficiu şi 1,5 puncte pentru fiecare răspuns corect. Barem de corectare şi notare: Pentru fiecare item completaţi spaţiile libere cu termenii corespunzători. 1. Modul de transmisiune a acestor modemuri este _semi-duplex_, iar procesul de transmisie a datelor este dirijat de un nod _central_, celelalte fiind considerate noduri subordonate. 2. Conform standardului 802.11 se disting două tipuri de reţele locale: - reţele ___ad-hoc___(peer to peer adică punct la punct) - reţele infrastructurale. 3. IEEE 802.11 acceptă trei tipuri de cadre: •

de management (pentru asocierea staţiilor cu AP, sincronizare şi autentificare),

428

•

de __control___ (pentru negocieri în timpul CP respectiv pentru confirmări în timpul CP şi spre sfârşitul CFP);

•

de ___date_____(pentru transmisie de date şi date combinate cu interogări şi confirmări în timpul CFP).

4. Componentele reţelelor 802.11 sunt: staţie sau calculatorul cu placa de reţea wireless, punctul de acces (access point), mediul wireless, adică frecvenţa radio şi un Sistem de distribuţie care înaintează cadrele către destinaţii. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre Medii de comunicare fără fir sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător.

429

Exercitiu 5 Tipul exerciţiului: item de asociere Enunţ: Asociaţi fiecărui element definiţia corectă. 1. BSS

Aria de Serviciu de Bază

BSA

Set de Serviciu de Bază

AP

Set de Serviciu Extins Punct de Access

2. FHSS

Variantă care foloseşte spectru împrăştiat cu secvenţă directă

DSSS

Variantă care foloseşte radiaţii în infraroşu

IR

Variantă care foloseşte spectru împrăştiat cu salt de frecvenţă Variantă care foloseşte spectru împrăştiat cu secvenţă redusă

Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvare se asociază fiecărui element din partea stângă o definiţie corectă din partea dreaptă. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 1 punct din oficiu şi 1,5 puncte pentru fiecare răspuns corect. Barem de corectare şi notare: pentru fiecare acronim din partea stângă asociaţi varianta corectă din partea dreaptă. 1. BSS

Set de Serviciu de Bază

BSA

Set de Serviciu de Bază

AP

Punct de Access

2. FHSS

Variantă care foloseşte spectru

430

împrăştiat cu salt de frecvenţă Variantă care foloseşte spectru

DSSS

împrăştiat cu secvenţă directă Variantă care foloseşte radiaţii în

IR

infraroşu Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre Medii de comunicare fără fir sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător. Exercitiu 6 Tipul exerciţiului: item cu răspuns limitat Enunţ: 1. Care sunt modurile în care poate opera mediul de transmisiune a unei reţele wireless? 2. Conform standardului IEEE 802.11 se disting două tipuri de reţele. Care sunt acestea? 3. Enumeraţi două modalităţi de criptare a datelor în reţelele fără fir. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 1 punct din oficiu şi 1,5 puncte pentru fiecare răspuns corect (adică 3 puncte la fiecare punct). Barem de corectare şi notare: 1. Este acceptată orice formulare asemănătoare:

Mediul de transmisiune poate opera în două moduri: • modul concurenţial CP. • modul neconcurenţial CFP. 2. Răspuns corect: reţele ad-hoc şi reţele infrastructurale. 3. Enumeraţi două modalităţi de criptare a datelor în reţelele fără fir. Ca răspuns corect poate fi o combinaţie de două criptări din următoarea listă:SSID, WEP, WEP2, filtrarea adreselor MAC, WPA, WPA2. Instrucţiuni pentru evaluatori

431

Pentru fiecare răspuns corect, indiferent de formulare sau formatul de scriere, dar să cuprindă răspunsurile din barem, se va acorda punctajul prevăzut în barem. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre Medii de comunicare fără fir sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător. Exercitiu 7 Tipul exerciţiului: întrebare structurată Enunţ: Se consideră următoarea afirmaţie: “WEP este folosit pentru a securiza reţelele wireless IEEE 802.11 şi pentru a ameliora problema transmiterii continue a SSID-ului prin criptarea traficului dintre clienţii wireless şi punctul de acces.” a) Explicaţi cu cuvintele voastre ce înseamnă WEP şi ce rol are. b) Explicaţi cu cuvintele voastre ce înseamnă SSID şi ce rol are. c) Care sunt paşii autentificării WEP? d) Ce algoritm foloseşte WEP şi în ce constă acesta? e) Ce slăbiciuni are WEP şi cum au fost rezolvate? Instrucţiuni pentru elevi La punctele a) şi b) explicaţi fiecare literă din WEP şi din SSID (folosiţi termenii în engleză), apoi explicaţi rolurile lor. La punctele c), d) şi e) se răspunde întrebărilor. Criteriile de evaluare şi notare 1 punct din oficiu a) 1 punct b) 1 punct c) 1 puncte a) 3 puncte a) 3 puncte Barem de corectare şi notare: a) Explicaţi cu cuvintele voastre ce înseamnă WEP şi ce rol are. 432

Este acceptată orice formulare asemănătoare:

WEP (Wired Equivalent Privacy or Wireless

Encryption Protocol) este folosit pentru a securiza reţelele wireless IEEE 802.11. b) Explicaţi cu cuvintele voastre ce înseamnă SSID şi ce rol are. Este acceptată orice formulare asemănătoare:

SSID (Service Set Identifiers) este un cod ataşat

tuturor pachetelor de date (pachete de date transmise continuu de un punct de acces pentru a-şi face cunoscută prezenţa şi pentru a asigura managementul reţelei către oricare secvenţă wireless). c) Spuneţi care sunt paşii autentificării WEP. Este acceptată orice formulare asemănătoare:

Paşii autentificării WEP: 1.Staţia (STA) trimite o cerere de autentificare. 2.Punctul de acces (AP) generează un nonce şi îl trimite staţiei. 3.Staţia criptează nonce-ul cu cheia secretă comună şi îl trimite înapoi punctului de acces. 4.Punctul de acces compară datele criptate primite cu cele aşteptate şi apoi trimite înapoi cadrul de autentificare cu rezultatul. d) Ce algoritm foloseşte WEP şi în ce constă acesta? Este acceptată orice formulare asemănătoare:

WEP folosea algoritmul RC4, cu o cheie constantă de-a lungul transmisiunii, în variantele pe 64 de biţi (cheie de 40 de biţi şi vector de iniţializare de 24) sau de 128 de biţi (cheie de 104 biţi şi vector de iniţializare de 24), controlul integrităţii datelor realizându-se printr-o sumă de control CRC. În modul de lucru cel mai sigur, cel cu cheie partajată, autentificarea staţiilor se făcea printr-un mecanism de challenge: după ce o staţie anunţă că doreşte să se autentifice, punctul de acces alege aleator un text clar şi îl trimite staţiei. Staţia criptează textul primit şi îl trimite înapoi punctului de acces; punctul de acces decriptează mesajul şi îl compară cu cel trimis iniţial, permiţând sau respingând accesul în consecinţă. După ce accesul este permis, transmisia cadrelor se face criptat cu cheia reţelei. e) Ce slăbiciuni are WEP şi cum au fost rezolvate? Este acceptată orice formulare asemănătoare:

Există slăbiciuni în planificarea cheilor din algoritmul RC4, slăbiciuni care permit atacuri în timp liniar asupra transmisiunilor care îl folosesc. Ca o măsură temporară de sporire a securităţii pentru dispozitivele ce nu suportă programe de securitate avansate a fost elaborat WEP2. O altă variantă a acestui protocol este WEP Plus elaborat de Agere Systems. Această variantă este într-adevăr eficientă doar dacă este folosită la ambele capete ale conexiunii, condiţie ce nu poate fi întotdeauna realizată ceea ce face ca WEP 433

Plus să fie limitat în privinţa securităţii. Ca răspuns la spargerea WEP, Wi-Fi Alliance a produs specificaţia WPA (Wi-Fi Protected Access), urmând apoi şi WPA2. Instrucţiuni pentru evaluatori Pentru fiecare răspuns corect, indiferent de formulare sau formatul de scriere (text, grafic, schemă logică etc.) se va acorda punctajul prevăzut în barem. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre Medii de comunicare fără fir sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător. Exercitiu 8 Tipul exerciţiului: item cu răspuns scurt Enunţ: 1. Prin ce se conectează punctele de acces la reţea? 2. Pentru ce se foloseşte WEP în reţelele wireless? 3. Care este modul de transmisiune a modemurilor wireless? Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 1 punct din oficiu şi câte 3 puncte pentru fiecare răspuns corect. Barem de corectare şi notare: 1. Prin ce se conectează punctele de acces la reţea? Răspuns corect:cabluri de cupru. 2. Pentru ce se foloseşte WEP în reţelele wireless? Răspuns corect:a securiza. 3. Care este modul de transmisiune a modemurilor wireless? Răspuns corect: semi-duplex. Instrucţiuni pentru evaluatori Răspunsurile aşteptate sunt termeni consacraţi astfel încât orice alt răspuns este incorect. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre Medii de comunicare fără fir sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător.

434

TEST SUMATIV 5

Evaluare sumativă a modulului Comunicarea într-o reţea locală (LAN) Competenţe: identifică arhitectura reţelelor locale Obiectivele evaluării Obiective: - să identifice corect topologia fizică a reţelei Ethernet. - să identifice caracteristicile reţelei Ethernet. - să identifice modurile de transmitere a datelor în reţeaua Ethernet. - să identifice corect topologia fizică a reţelei Token Ring. - să identifice caracteristicile reţelei Token Ring. - să identifice modurile de transmitere a datelor în reţeaua Token Ring. - să identifice corect topologia fizică a reţelei FDDI. - să identifice caracteristicile reţelei FDDI. - să identifice modurile de transmitere a datelor în reţeaua FDDI. Prezentarea testului Acest subiect va fi utilizat ca o componentă a unei evaluări sumative a modulului. Tipul testului: Portofoliu. Durata evaluării Timp de lucru: 3 săptămâni Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Portofoliul se poate face individual sau pe grupe de 2- 3 elevi, fiecare având sarcini bine trasate. Enunţ: Realizaţi un portofoliu care să cuprindă noţiunile fundamentale despre reţelele Ethernet, Token Ring şi FDDI. Instrucţiuni pentru elevi Noţiunile prezentate în cadrul portofoliului trebuie să respecte următorul plan: 1) pagina de gardă; 435

2) prezentarea fiecărei reţele, punctând asemănările şi diferenţele dintre cele acestea; 3) bibliografie. În prima săptămână se stabilesc grupele de lucru precum şi sarcinile fiecăruia în cadrul grupei (dacă se lucrează pe grupe) şi termenele intermediare. În săptămâna a doua se prezintă profesorului o parte din portofoliu, urmând ca în săptămâna a treia să se finalizeze şi să se prezinte proiectul în faţa clasei. Proiectul va fi prezentat de toţi elevii (toată grupa). Se va puncta inclusiv redactarea şi prezentarea portofoliului. Criteriile de evaluare şi notare 100 puncte repartizate astfel: 1) 10 puncte pentru prezentarea reţelei Ethernet; 2) 10 puncte pentru prezentarea reţelei Token Ring; 3) 10 puncte pentru prezentarea reţelei FDDI; 4) 30 puncte pentru prezentarea asemănărilor şi diferenţelor dintre cele trei reţele; 5) 5 puncte pentru bibliografie; 6) 5 puncte pentru respectarea termenelor intermediare; 7) 10 puncte pentru redactare; 8) 10 puncte pentru respecterea sarcinilor în cadrul grupei (dacă este cazul); 9) 10 puncte pentru prezentarea portofoliului (20 puncte dacă nu sunt grupe). Instrucţiuni pentru evaluatori Trebuie stabilite termene intermediare clare şi trebuie să se urmărească respectarea acestora. În cazul lucrului pe grupe trebuie să repartizăm sarcinile echilibrat şi să urmărim respectarea acestora (fiecare să-şi îndeplinească sarcina în timpul alocat ). De asemenea trebuie să avem grijă la redactare şi în mod special la prezentarea portofoliului.

Putem acorda puncte suplimentare unui portofoliu frumos redactat si

prezentat. Portofoliul poate fi prezentat şi cu ajutorul unei aplicaţii multimedia. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării Pe lângă conţinutul ştiinţific, trebuie sa urmărim modul de lucru al elevilor, modul de redactare, de comunicare cu ceilalţi şi în funcţie de toate aceste lucruri să adaptăm activităţile desfăşurate cu elevii, precum şi modul de evaluare al portofoliilor viitoare.

436

TEST SUMATIV 6

Evaluare sumativă a modulului Comunicarea într-o reţea locală (LAN) Competenţe: Identifică arhitectura reţelelor locale Obiectivele evaluării: Obiective: - să identifice corect topologia fizică a reţelei Ethernet - să identifice caracteristicile reţelei Ethernet. - să identifice modurile de transmitere a datelor în reţeaua Ethernet. - să identifice corect topologia fizică a reţelei Token Ring. - să identifice caracteristicile reţelei Token Ring. - să identifice modurile de transmitere a datelor în reţeaua Token Ring. - să identifice corect topologia fizică a reţelei FDDI. - să identifice caracteristicile reţelei FDDI. - să identifice modurile de transmitere a datelor în reţeaua FDDI. Prezentarea Subiectului Acest subiect va fi utilizat ca o componentă a unei evaluări sumative a modulului. Tipul Subiectului: Probă scrisă Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Subiectul poate fi susţinut într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fără materiale ajutătoare sau sprijinul profesorului. Fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele Subiectului şi va rezolva individual subiectul. Timp de lucru: 50 minute Exercitiu 1 Tipul exerciţiului: item cu alegere multiplă Enunţ: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect. 1. Cum are loc accesul la reţeaua care foloseşte CSMA/CD? a. Acces egal la toţi clienţii b. Primul venit, primul servit. 437

c. Primul venit, ultimul servit. 2. Ce este CSMA/CD? a. Un protocol. b. Un tip de undă folosit de reţeaua wireless . c. O componentă a reţelei wireless. 3. La ce se referă “sesizarea purtătoarei”? a. Staţiile refuză a transmite informaţii. b. Staţiile transmit informaţii în reţea la orice moment. c. Staţiile ascultă traficul, pentru a şti când pot transmite. 4. Ce înseamnă tehnologie half-duplex? a. Datele circulă pe rând într-o anumită direcţie. b. Datele circulă pe rând în ambele direcţii. c. Datele nu circulă în nicio direcţie. 5. Ce fel de topologie fizică foloseşte Token Ring? a. Stea. b. Inel. c. Magistrală. 6. Cum se numeşte pachetul transmis în reţeaua Token Ring? a. Jeton. b. Claim. c. Monitor activ. 7. Ce este monitorul activ? a. Un pachet transmis în reţea. b. O staţie a reţelei. c. Un principiu al reţelei. 8. Ce fel de topologie fizică foloseşte FDDI? a. Stea. b. Inel dublu c. Magistrală. 9. Prin ce se deosebeşte o reţea FDDI de una Token Ring? a. Prin numărul de pachete transmise. b. Prin topologia logică. c. Prin momentul eliberării jetonului.

438

Instrucţiuni pentru elevi Orice eventual răspuns greşit se încercuieşte şi se taie cu un X şi se înlocuieşte cu răspunsul considerat corect. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 1 punct din oficiu şi 1 punct pentru fiecare răspuns corect. Barem de corectare şi notare: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect. 1. Cum are loc accesul la reţeaua care foloseşte CSMA/CD? a. Acces egal la toţi clienţii. b. Primul venit, primul servit. c. Primul venit, ultimul servit. Răspuns corect b) 2. Ce este CSMA/CD? a. Un protocol. b. Un tip de undă folosit de reţeaua wireless . c. O componentă a reţelei wireless. Răspuns corect a) 3. La ce se referă “sesizarea purtătoarei”? a. Staţiile refuză a transmite informaţii. b. Staţiile transmit informaţii în reţea la orice moment. c. Staţiile ascultă traficul, pentru a şti când pot transmite. Răspuns corect c) 4. Ce înseamnă tehnologie half-duplex? a. Datele circulă pe rând într-o anumită direcţie. b. Datele circulă pe rând în ambele direcţii. c. Datele nu circulă în nicio direcţie. Răspuns corect a) 5. Ce fel de topologie fizică foloseşte Token Ring? a. Stea. b. Inel. c. Magistrală. Răspuns corect a) 6. Cum se numeşte pachetul transmis în reţeaua Token Ring? a. Jeton. 439

b. Claim. c. Monitor activ. Răspuns corect a) 7. Ce este monitorul activ? a. Un pachet transmis în reţea. b. O staţie a reţelei. c. Un principiu al reţelei. Răspuns corect b) 8. Ce fel de topologie fizică foloseşte FDDI? a. Stea. b. Inel dublu c. Magistrală. Răspuns corect b) 9. Prin ce se deosebeşte o reţea FDDI de una Token Ring? a. Prin numărul de pachete transmise. b. Prin topologia logică. c. Prin momentul eliberării jetonului. Răspuns corect c) Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre arhitectura reţelelor locale sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător. Exercitiu 2 Tipul exerciţiului: item cu alegere duală Enunţ: Stabiliţi pentru fiecare afirmaţie dacă este adevărată sau falsă. 1. Reţeaua Ethernet foloseşte o tehnologie half-duplex.  Adevarat

 Fals

2. Ethernet foloseşte o topologie logică de tip magistrală.  Adevarat

 Fals

3. Topologia logică a reţelei Token Ring este inel.  Adevarat

 Fals

440

4. Regula de bază a accesului în reţeaua Token Ring este că o staţie poate transmite cadre în reţea dacă nu posedă o prioritate mai mare, sau cel putin egală, cu cea a tokenului ce circulă în reţea şi pe care are dreptul să-l reţină.  Adevarat

 Fals

5. Topologia logică a reţelei FDDI este inel.  Adevarat

 Fals

6. Dispozitivele de tip DAS au trei porturi.  Adevarat

 Fals

7. Switchurile sunt capabile să filtreze traficul pe baza adresei ethernet de destinaţie a pachetului în reţeaua Ethernet.  Adevarat

 Fals

8. Token Ring este un exemplu de arhitectură în care topologia fizică este aceeaşi cu cea logică.  Adevarat

 Fals

Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvare bifaţi cu x varianta corectă. Exemplu : Reţeaua wireless este o reţea care nu foloseşte cabluri.

 Adevarat

 Fals

Criteriile de evaluare şi notare Se acordă : 1 punct din oficiu 3 puncte pentru fiecare răspuns corect Barem: Stabiliţi pentru fiecare afirmaţie dacă este adevărată sau falsă. 1. Reţeaua Ethernet foloseşte o tehnologie half-duplex.

 Adevarat

 Fals

2. Ethernet foloseşte o topologie logică de tip magistrală.

 Adevarat

 Fals

3. Topologia logică a reţelei Token Ring este inel.

 Adevarat

 Fals

441

4. Regula de bază a accesului în reţeaua Token Ring este că o staţie poate transmite cadre în reţea dacă nu posedă o prioritate mai mare, sau cel putin egală, cu cea a tokenului ce circulă în reţea şi pe care are dreptul să-l reţină.  Adevarat

 Fals

5. Topologia logică a reţelei FDDI este inel.

 Adevarat

 Fals

6. Dispozitivele de tip DAS au trei porturi.  Adevarat

 Fals

7. Switchurile sunt capabile să filtreze traficul pe baza adresei ethernet de destinaţie a pachetului în reţeaua Ethernet.

 Adevarat

 Fals

8. Token Ring este un exemplu de arhitectură în care topologia fizică este aceeaşi cu cea logică.  Adevarat

 Fals

Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre Arhitectura reţelelor locale sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător.

442

Exercitiu 3 Tipul exerciţiului: item de completare Enunţ: Pentru fiecare item completaţi spaţiile libere cu termenii corespunzători. 1. În primele reţele Ethernet, semnalele transmise de către staţii erau regenerate cu ajutorul unui dispozitiv denumit ______________. Acest dispozitiv primea semnalul de la una dintre staţii (pe unul dintre porturile sale) şi îl transmitea spre toate celelalte ______________ (cu excepţia celui prin care recepţionase semnalul). 2. Regula de bază a accesului într-o reţea Token Ring este că o staţie nu poate transmite cadre în reţea dacă nu posedă o ______________ mai mare, sau cel putin egală, cu cea a ______________ ce circulă în reţea şi pe care are dreptul să-l reţină. 3. În mod normal, într-o reţea FDDI, traficul foloseşte doar inelul ______________. În cazul în care acesta se defectează, datele o să circule în mod automat pe inelul ______________ în directie opusă.

Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 1 punct din oficiu şi 1,5 puncte pentru fiecare răspuns corect ( adică 3 puncte pentru fiecare punct al itemului). Barem de corectare şi notare: Pentru fiecare item completaţi spaţiile libere cu termenii corespunzători. 1. În primele reţele Ethernet, semnalele transmise de către staţii erau regenerate cu ajutorul unui dispozitiv denumit hub. Acest dispozitiv primea semnalul de la una dintre staţii (pe unul dintre porturile sale) şi îl transmitea spre toate celelalte porturi (cu excepţia celui prin care recepţionase semnalul). 2. Regula de bază a accesului într-o reţea Token Ring este că o staţie nu poate transmite cadre în reţea dacă nu posedă o prioritate mai mare, sau cel putin egală, cu cea a tokenului ce circulă în reţea şi pe care are dreptul să-l reţină. 3. În mod normal, într-o reţea FDDI, traficul foloseşte doar inelul primar. În cazul în care acesta se defectează, datele o să circule în mod automat pe inelul secundar în directie opusă. Instrucţiuni pentru evaluatori Răspunsurile aşteptate sunt termeni consacraţi astfel încât orice alt răspuns este incorect la 1. şi 3., pe când la 2. se va lua în considerare şi termenul de jeton în loc de token. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării

443

În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre Arhitectura reţelelor locale sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător. Exercitiu 4 Tipul exerciţiului: întrebare cu răspuns limitat Enunţ: 1. Specificaţi cele două tipuri de medii fizice în reţeaua Ethernet. 2. Numiţi două echipamente de reţea. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 2 puncte din oficiu şi 4 puncte pentru fiecare răspuns corect. Barem de corectare şi notare: 1. Specificaţi cele două tipuri de medii fizice în reţeaua Ethernet. Răspuns: echipament terminal de date (ETD), echipament de comunicaţii de date (ECD). 2.

Numiţi două echipamente de reţea

Ca răspuns se ia o combinaţie de două dispozitive enumerate mai jos: hub, switch, router, plăcă de reţea, modem. Instrucţiuni pentru evaluatori 1. Dacă se specifică termenii în limba engleză se acordă punctaj maxim, la fel pentru acronime. 2. Se acordă punctaj maxim dacă se enunţă două elemente date în barem. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre Arhitectura reţelelor locale sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător. Exercitiu 5 Tipul exerciţiului: întrebări cu răspuns scurt Enunţ: 444

1. Ce fel de topologie fizică are reţeaua Ethernet? 2. Ce fel de topologie fizică are reţeaua Token Ring? 3. Ce fel de topologie logică are reţeaua FDDI? 4. Ce fel de topologie logică are reţeaua Ethernet? Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 2 puncte din oficiu şi câte 2 puncte pentru fiecare răspuns corect. Barem de corectare şi notare: 1. Ce fel de topologie fizică are reţeaua Ethernet? Răspuns corect: magistrală, stea. 2. Ce fel de topologie fizică are reţeaua Token Ring? Răspuns corect: stea. 3. Ce fel de topologie logică are reţeaua FDDI? Răspuns corect: inel. 4. Ce fel de topologie logică are reţeaua Ethernet? Răspuns corect: magistrală. Instrucţiuni pentru evaluatori Răspunsurile aşteptate sunt termeni consacraţi astfel încât orice alt răspuns este incorect. La punctul 1. se acceptă şi termenul de bus în loc de magistrală sau liniară şi nu contează ordinea răspunsurilor. La 2. şi 3. se acceptă şi termenii în limba engleză. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre Arhitectura reţelelor locale sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător.

445

Exercitiu 6 Tipul exerciţiului: întrebări structurate Enunţ: Se consideră următoarea afirmaţie: “FDDI operează cu trei tipuri de dispozitive.” a. Enumeraţi cele trei tipuri de dispozitive. b. Explicaţi cu cuvintele voastre ce înseamnă fiecare dispozitiv şi cum se conectează fiecare la reţea. Criteriile de evaluare şi notare 1 punct din oficiu a) 3 puncte b) 6 puncte Barem de corectare şi notare: a. Enumeraţi cele trei tipuri de dispozitive. Este acceptată orice formulare asemănătoare:

- SAS (Single Attachement Station ) - DAS (Dual Attachement Unit ) - Concentrator b. Explicaţi cu cuvintele voastre ce înseamnă fiecare dispozitiv şi cum se conectează fiecare la reţea.. Este acceptată orice formulare asemănătoare:

Dispozitivele de tip SAS se conectează numai la inelul primar prin intermediul unui concentrator. Avantajul acestor dispozitive este că conectarea/deconectarea lor nu va avea nici un efect asupra inelului. Dispozitivele de tip DAS au două porturi notate cu A şi B. Aceste porturi conectează dispozitivul direct la cele două porturi. Orice defecţiune, deconectare sau oprire a acestor staţii afectează inelul şi reţeaua. Instrucţiuni pentru evaluatori Pentru fiecare răspuns corect, indiferent de formulare sau formatul de scriere (text, grafic, schemă logică etc.) se va acorda punctajul prevăzut în barem. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre Arhitectura reţelelor locale sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu

446

performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător.

447

TEST SUMATIV 7

Evaluare sumativă a modulului Comunicarea într-o reţea locală (LAN) Competenţe Descrie funcţionarea echipamentelor într-o reţea locală Obiectivele evaluării: Obiective: - să identifice corect echipamentele utilizate într-o reţea de calculatoare - să cunoască rolul fiecărul echipament într-o reţea de calculatoare - să conecteze echipamente de reţea şi să testeze funcţionalitatea reţelei Prezentarea Subiectului Acest subiect va fi utilizat ca o componentă a unei evaluări sumative a modulului. Tipul Subiectului: Probă practică Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Subiectul va fi susţinut în laboratorul de informatică, fără materiale ajutătoare sau sprijinul profesorului. Fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele Subiectului şi va rezolva individual subiectul. Durata evaluării Timp de lucru: 30 minute

Exercitiu 1 Tipul exerciţiului: probă practică Enunţ: Conectaţi cele două calculatoare date la switch-ul disponibil, utilizând cablurile date. Atribuiţi celor două calculatoare numele de reţea: calc1 şi calc2. Testaţi conectivitatea dintre cele două calculatoare utilizând o comandă cunoscută şi scrieţi comanda utilizată pe foaia primită. Creaţi pe desktop-ul calculatorului calc1 un folder numit probă_practică în care creaţi un fişier Word, numit test, în care scrieţi numele vostru urmat de data naşterii. Utilizând o operaţie cunoscută faceţi ca folder-ul probă_practică să poată fi accesat de pe calculatorul calc2. Scrieţi operaţia utilizată pe foaia primită. Copiaţi fişierul Word test pe desktop-ul calculatorului calc2.

448

Criteriile de evaluare şi notare 1 punct din oficiu Pentru conectarea corectă a echipamentelor se atribuie 3 puncte. Pentru atribuirea corectă a numelor calc1 şi calc2 se atribuie 2 puncte Pentru comanda corectă de testare a conectivităţii dintre calculatoare se atribuie 2 puncte. Pentru operaţia de partajare se atribuie 1 punct. Pentru copierea fişierului test de pe calc1 pe calc2 se atribuie 1 punct Instrucţiuni pentru evaluatori Profesorul evaluator va utiliza o listă de verificare în care va cuantifica gradul de realizare a sarcinilor primite de elevi. a. Pentru conectarea primului calculator la switch se acordă 1 punct. Pentru conectarea celui de-al doilea calculator la switch se acordă 1 punct. Pentru verificarea funcţionalităţii porturilor switch-ului se acordă 1 punct. b. Pentru atribuirea corectă a numelor calc1 şi calc2 se atribuie 2 puncte c. Pentru comanda corectă de testare a conectivităţii dintre calculatoare se atribuie 2 puncte. Comanda corectă este PING, utilizată cu una din variantele ei.(ex: ping calc2) c. Pentru operaţia de partajare se atribuie 1 punct. d. Pentru copierea fişierului test de pe calc1 pe calc2 se atribuie 1 punct Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de gradul de îndeplinire a sarcinilor, răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre rolurile şi funcţiile echipamentelor de reţea sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător.

449

TEST SUMATIV 8

Evaluare sumativă a modulului Comunicarea într-o reţea locală (LAN) Competenţe: Pregăteste mediul de comunicare prin fire de cupru Obiectivele evaluării  Să identifice cele două standarde T568A şi T568B  Să cunoască ordinea de aranjare a firelor in cadrul celor doua standarde  Să realizeze operaţia de sertizare  Să testeze funcţionalitatea cablurilor Prezentarea Subiectului Acest subiect va fi utilizat ca o componentă a unei evaluări sumative a modulului. Tipul Subiectului: Probă practică Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Subiectul va fi susţinut în laboratorul de informatică, fără materiale ajutătoare sau sprijinul profesorului. Fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele Subiectului şi va rezolva individual subiectul.

Durata evaluării Timp de lucru: 30 minute Exercitiu 1 Tipul exerciţiului: probă practică Enunţ: Cablul ce conectează calculatorul din faţa dumneavoastră de priza din perete s-a defectat. Realizaţi cablul corespunzător şi schimbaţi-l pe cel vechi. Pentru capetele cablului se va utiliza standardul T568B. Pentru realizarea cablului utilizaţi materialele furnizate fiecăruia, testaţi cablul cu ajutorul tester-ului şi apoi schimbaţi-l pe cel vechi şi testaţi practic funcţionalitatea acestuia. Completaţi tabelul de mai jos, precum şi comanda utilizată pentru testarea noului cablu. Capătul din stânga Pin T568B 1 2

Capătul din dreapta Pin T568B 1 2 450

3 4 5 6 7 8

3 4 5 6 7 8

Comanda utilizată ................................................ Instrucţiuni pentru elevi Pentru realizarea cablului utilizaţi materialele furnizate fiecăruia, testaţi cablul cu ajutorul tester-ului şi apoi schimbaţi-l pe cel vechi şi testaţi practic funcţionalitatea acestuia. Completaţi tabelul din fişa primită, precum şi comanda utilizată pentru testarea noului cablu. Criteriile de evaluare şi notare 1 punct din oficiu Pentru completarea corectă a tabelului se acordă 0.5 puncte. Pentru comanda corectă de testare a funcţionalităţii cablului se acordă 0.5 puncte. Pentru realizarea cablului se acordă 8 puncte. Instrucţiuni pentru evaluatori a. Pentru completarea corectă a tabelului se acordă 0.5 puncte. Tabelul completat corect este prezentat mai jos: Capătul din stânga Pin T568B 1 Alb-Portocaliu 2 Portocaliu 3 Alb-Verde 4 Albastru 5 Alb-Albastru 6 Verde 7 Alb-Maro 8 Maro

Pin 1 2 3 4 5 6 7 8

Capătul din dreapta T568B Alb-Portocaliu Portocaliu Alb-Verde Albastru Alb-Albastru Verde Alb-Maro Maro

b. Pentru comanda corectă de testare a funcţionalităţii cablului se acordă 0.5 puncte. Comanda corectă este PING, utilizată cu una din variantele ei.(ex: ping www.edu.ro) c. Pentru operaţia de sertizare se va puncta îndeplinirea corectă a fiecărei sarcini din lista de mai jos cu câte 2 puncte(total 8 puncte):  Aranjare corectă a firelor (2p)  Dimensionarea corectă a firelor (2p) 451

 Sertizare corectă (2p)  Funcţionalitate cablu (2p) Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor se vor relua sau nu anumite informaţii despre standardele T568A şi T568B şi despre tipurile de cabluri(straight-through, crossover, rollover), se reamintesc informaţiile legate de acestea şi apoi se reface acest test sau unul asemănător.

452

TEST SUMATIV 9 Evaluare sumativă a modulului

Comunicarea într-o reţea locală (LAN) Competenţe: Pregăteste mediul de comunicare prin fire de cupru Obiectivele evaluării  Să identifice cele două standarde T568A şi T568B  Să cunoască ordinea de aranjare a firelor in cadrul celor doua standarde  Să realizeze operaţia de sertizare  Să testeze funcţionalitatea cablurilor Prezentarea Subiectului Acest subiect va fi utilizat ca o componentă a unei evaluări sumative a modulului. Tipul Subiectului: Probă practică Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Subiectul va fi susţinut în laboratorul de informatică, fără materiale ajutătoare sau sprijinul profesorului. Fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele Subiectului şi va rezolva individual subiectul. Durata evaluării Timp de lucru: 30 minute

Exercitiu 1 Tipul exerciţiului: probă practică Enunţ: Realizaţi un cablu corespunzător pentru conectarea prin placa de reţea a celor două calculatoare date. Pentru realizarea cablului utilizaţi materialele furnizate fiecăruia, testaţi cablul cu ajutorul tester-ului, atribuiţi celor două calculatoare numele de reţea: st1 şi st2 şi apoi testaţi practic funcţionalitatea acestuia cu ajutorul unei comenzi cunoscute. Completaţi tabelul de mai jos, precum şi comanda utilizată pentru testarea noului cablu. Capătul din stânga Pin T568B 1 2 3

Capătul din dreapta Pin T568B 1 2 3 453

4 5 6 7 8

4 5 6 7 8

Comanda utilizată ................................................ Creaţi pe desktop-ul calculatorului st1 un folder numit probă_practică în care creaţi un fişier Excel, numit test, în care scrieţi numele vostru. Utilizând o operaţie cunoscută faceţi ca folder-ul probă_practică să poată fi accesat de pe calculatorul st2. Scrieţi operaţia utilizată pe foaia primită. Copiaţi fişierul Excel test pe desktop-ul calculatorului st2. Operaţia utilizată....................................... Criteriile de evaluare şi notare 1 punct din oficiu Pentru realizarea cablului se acordă 5 puncte. Pentru atribuirea corectă a numelor st1 şi st2 se atribuie 1 punct Pentru completarea corectă a tabelului se acordă 0.5 puncte. Pentru comanda corectă de testare a funcţionalităţii cablului se acordă 0.5 puncte. Pentru operaţia de partajare se acordă 1 punct. Pentru operaţia de copiere a fişierului de pe st1 pe st2 se acordă 1 punct. Instrucţiuni pentru evaluatori a. Pentru operaţia de sertizare se va puncta îndeplinirea corectă a fiecărei sarcini din lista de mai jos cu câte 2 puncte(total 6 puncte):  Aranjare corectă a firelor (2p)  Dimensionarea corectă a firelor (1p)  Sertizare corectă (2p) b. Pentru atribuirea corectă a numelor st1 şi st2 se atribuie 1 punct c. Pentru completarea corectă a tabelului se acordă 0.5 puncte. Tabelul completat corect este prezentat mai jos: Pin 1 2 3 4

Capătul din stânga T568A Alb-Verde Verde Alb-portocaliu Albastru

Pin 1 2 3 4

Capătul din dreapta T568B Alb-Portocaliu Portocaliu Alb-Verde Albastru 454

5 6 7 8

Alb-Albastru Portocaliu Alb-Maro Maro

5 6 7 8

Alb-Albastru Verde Alb-Maro Maro

d. Pentru comanda corectă de testare a funcţionalităţii cablului se acordă 0.5 puncte. Comanda corectă este PING, utilizată cu una din variantele ei.(ex: ping st2) e. Pentru operaţia de partajare se acordă 1 punct. Operaţia în urma căreia un folder poate fi accesat prin reţea de pe un alt calculator se numeşte partajare (sharare) f. Pentru operaţia de copiere a fişierului de pe st1 pe st2 se acordă 1 punct. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor se vor relua sau nu anumite informaţii despre standardele T568A şi T568B şi despre tipurile de cabluri(straight-through, crossover, rollover), se reamintesc informaţiile legate de acestea şi apoi se reface acest test sau unul asemănător.

455

TEST SUMATIV 10

Evaluare sumativă a modulului Comunicarea într-o reţea locală (LAN) Competenţe Descrie funcţionarea echipamentelor într-o reţea locală Obiectivele evaluării: Obiective: - să identifice corect echipamentele utilizate într-o reţea de calculatoare - să cunoască rolul fiecărul echipament într-o reţea de calculatoare - să conecteze echipamente de reţea Prezentarea Subiectului Acest subiect va fi utilizat ca o componentă a unei evaluări sumative a modulului. Tipul Subiectului: Probă orală Durata evaluării Timp de lucru: 10 minute Exercitiu 1 Tipul exerciţiului: probă orală 1. Ce este placa de reţea? 2. Ce este adresa MAC? 3. Câţi biţi are o adresă MAC? 4. Ce este repetorul? 5. Ce este domeniul de coliziune? 6. Ce este hub-ul? 7. Ce este switch-ul? 8. Ce este router-ul ? 9. Ce este un punct de acces wireless ? Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 1 puncte din oficiu şi 1 punct pentru fiecare răspuns corect(unde este cazul se acceptă orice formulare asemănătoare cu cea din răspuns). 456

Instrucţiuni pentru evaluatori 1. Ce este placa de reţea? R: Placa de reţea-NIC(Network Interface Card-fig. 1) este o placă cu circuite integrate, placă ce se montează într-un slot de extensie de pe placa de bază. 2. Ce este adresa MAC? R: O adresă unică scrisă într-un cip ROM de pe placa de reţea. 3. Câţi biţi are o adresă MAC? R: 48 4. Ce este repetorul? R:Este un dispozitiv de interconectare care primeşte semnalul şi îl regenerează. 5. Ce este domeniul de coliziune? R: Este acea porţiune de reţea pe care se propagă o coliziune. 6. Ce este hub-ul? R: Este un dispozitiv de reţea cu mai multe porturi care amplifică semnalul primit de la un calculator şi îl trimite către toate calculatoarele reţelei. 7. Ce este switch-ul? R: Este un dispozitiv de reţea cu mai multe porturi care filtrează şi expediază pachete de date între segmentele reţelei. 8. Ce este router-ul ? R : Este un dispozitiv ce interconecteză între ele două sau mai multe reţele de calculatoare. 9. Ce este un punct de acces wireless ? R : Este un dispozitiv ce oferă acces la reţea pentru dispozitive wireless cum ar fi laptopuri şi PDA-uri.

457

TEST SUMATIV 11

Evaluare sumativă a modulului Comunicarea într-o reţea locală (LAN) Competenţe: Pregăteste mediul de comunicare prin fire de cupru Obiectivele evaluării: Obiective: - să cunoască tipurile de cabluri de cupru utilizate într-o reţea de calculatoare - să ştie caracteristicile fiecărul tip de cablu de cupru - să identifice corect parţile componente ale fiecărui tip de cablu de cupru. - să cunoască tipurile de cabluri de cupru utilizate într-o reţea de calculatoare - să cunoască standardele T568A şi T568B - să identifice echipamentele care se conectează cu un anumit tip de cablu Prezentarea Subiectului Acest subiect va fi utilizat ca o componentă a unei evaluări sumative a modulului. Tipul Subiectului: Probă orală Durata evaluării Timp de lucru: 10 minute Exercitiu 1 Tipul exerciţiului: probă orală 1. Din ce metal este confecţionat miezul cablului coaxial ? 2. Ce tipuri de cabluri torsadate cunoşti ? 3. Care este distanţa maximă pe care se poate întinde cablul UTP ? 4. Ce fel de conectori se folosesc la cablul coaxial? 5. Ce fel de conector se foloseşte la cablul UTP? 6. Care este diferenţa esenţială dintre cablul UTP şi STP? 7. Ce rol au torsadările firelor? 8. Ce conector se foloseşte în reţelele de telefonie? 9. Care este distanţa maximă pe care se poate întinde cablu coaxial Thicknet (10Base5)? Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 1 punct din oficiu şi 1 punct pentru fiecare răspuns corect(unde este cazul se acceptă orice formulare asemănătoare cu cea din răspuns). 458

Instrucţiuni pentru evaluatori 1. Din ce metal este confecţionat miezul cablului coaxial ? R : Cupru 2. Ce tipuri de cabluri torsadate cunoşti ? R : UTP,STP,ScTP 3. Care este distanţa maximă pe care se poate întinde cablul UTP ? R :100 m 4. Ce fel de conectori se folosesc la cablul coaxial? R: joncţiuni T şi conectori de tip „vampir”. 5. Ce fel de conector se foloseşte la cablul UTP? R: RJ45 6. Care este diferenţa esenţială dintre cablul UTP şi STP? R: Cablul STP este ecranat pe când cel UTP nu. 7. Ce rol au torsadările firelor? R: Previn interferenţele 8. Ce conector se foloseşte în reţelele de telefonie? R: RJ11 9. Care este distanţa maximă pe care se poate întinde cablu coaxial Thicknet (10Base5)? R: 500 m Exercitiu 2 Tipul exerciţiului: probă orală 1. Care sunt cele două standarde utilizate la cablarea UTP? 2. Dacă aveţi de conectat un calculator la un switch, ce fel de cablu utilizaţi? 3. Dacă aveţi de conectat două calculatoare direct prin placa de reţea, ce fel de cablu utilizaţi? 4. Dacă aveţi de conectat un laptop de portul consolă al unui router cu scopul de a-l configura, ce fel de cablu folosiţi? 5. Ce standarde putem folosi la un cablu straight-through? 6. Ce standarde putem folosi la un cablu crossover? 459

7. Dacă aveţi de conectat două switch-uri ce fel de cablu folosiţi? 8. Dacă aveţi de conectat un switch de un port ethernet al unui router, ce fel de cablu folosiţi? 9. Ce culori au primele 2 fire în cazul standardului T568B? Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 1 punct din oficiu şi 1 punct pentru fiecare răspuns corect(unde este cazul se acceptă orice formulare asemănătoare cu cea din răspuns). Instrucţiuni pentru evaluatori 1. Care sunt cele două standarde utilizate la cablarea UTP? R: T568A şi T568B 2. Dacă aveţi de conectat un calculator la un switch, ce fel de cablu utilizaţi? R: straight-through 3. Dacă aveţi de conectat două calculatoare direct prin placa de reţea, ce fel de cablu utilizaţi? R: crossover 4. Dacă aveţi de conectat un laptop de portul consolă al unui router cu scopul de a-l configura, ce fel de cablu folosiţi? R: rollover 5. Ce standarde putem folosi la un cablu straight-through? R: la un capăt T568A şi la celălalt T568A sau la un capăt T568B şi la celălalt T568B 6. Ce standarde putem folosi la un cablu crossover? R: la un capăt T568A şi la celălalt T568B sau la un capăt T568B şi la celălalt T568A 7. Dacă aveţi de conectat două switch-uri ce fel de cablu folosiţi? R: crossover 8. Dacă aveţi de conectat un switch de un port ethernet al unui router, ce fel de cablu folosiţi? R: straight-through 9. Ce culori au primele 2 fire în cazul standardului T568B? R: alb-portocaliu şi portocaliu 460

461

TEST SUMATIV 12

Evaluare sumativă a modulului Comunicarea într-o reţea locală (LAN) Competenţe: Identifică mediul de communicare prin fibră optică Obiectivele evaluării:  Să identifice părţile componente ale unui cablu alcătuit din fibre optice  Să cunoască tipurile de fibre optice şi modurile de transmisie a datelor  Să cunoască rolul fiecărei părţi componente ale fibrei optice  Să identifice părţile componente ale unui sistem de transmisie prin fibră optică  Să cunoască rolul fiecărei părţi componente ale unui sistem de transmisie prin fibră optică Prezentarea Subiectului Acest subiect va fi utilizat ca o componentă a unei evaluări sumative a modulului. Tipul Subiectului: Probă orală Exercitiu 1 Tipul exerciţiului: probă orală 1. Care este fenomenul pe care se bazează transmiterea datelor în cazul fibrei optice? 2. Sub ce formă sunt transmise datele în cazul fibrei optice? 3. Care este tipul de transmisie a datelorla fibra optică care permite ca datele să „circule” în ambele sensuri în acelaşi timp? 4. Din ce material esta confecţionat miezul fibrei optice? 5. Care sunt părţile componente ale unei fibre optice? 6. Ce tipuri de conectori se folosesc în cazul fibrei optice? 7. Care este principalul avantaj al fibrei optice? 8. Daţi exemplu de un standard ce utilizează fibra optică? 9. Ce tipuri de fibră optică cunoaşteţi? Criteriile de evaluare şi notare

462

Se acordă 10 puncte din care 1 punct din oficiu şi 1 punct pentru fiecare răspuns corect(unde este cazul se acceptă orice formulare asemănătoare cu cea din răspuns). Instrucţiuni pentru evaluatori 1. Care este fenomenul pe care se bazează transmiterea datelor în cazul fibrei optice? R: reflexie 2. Sub ce formă sunt transmise datele în cazul fibrei optice? R: lumină 3. Care este tipul de transmisie a datelorla fibra optică care permite ca datele să „circule” în ambele sensuri în acelaşi timp? R: full duplex 4. Din ce material esta confecţionat miezul fibrei optice? R: sticlă 5. Care sunt părţile componente ale unei fibre optice? R: miez, înveliş optic şi înveliş protector 6. Ce tipuri de conectori se folosesc în cazul fibrei optice? R: SC, ST şi LC 7. Care este principalul avantaj al fibrei optice? R: oferă o rată de transfer a datelor foarte mare 8. Daţi exemplu de un standard ce utilizează fibra optică? R: 100BaseFX 9. Ce tipuri de fibră optică cunoaşteţi? R: single mode şi multimode

463

TEST SUMATIV 13

Evaluare sumativă a modulului Comunicarea într-o reţea locală (LAN) Competenţe: Investighează mediul de comunicare fără fir. Obiectivele evaluării Obiective: -

Să identifice modul de a asigura securitatea datelor în reţelele wireless.

-

Să identifice modurile de criptare a datelor în reţelele fără fir.

Prezentarea Subiectului Acest subiect va fi utilizat ca o componentă a unei evaluări sumative a modulului. Tipul Subiectului: Probă orală Durata evaluării Timp de lucru: 15 minute Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Proba poate fi susţinută într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică. Fiecare elev poate folosi retroproiectorul sau videoproiectorul.

Exercitiu 1 Tipul exerciţiului: prezentare Enunţ: Realizaţi o prezentare a modului în care a evoluat securitatea datelor în reţelele wireless. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 2 puncte din oficiu, câte 1 punct pentru specificarea modurilor de criptare SSID, filtrarea adreselor MAC, WEP, WPA, WPA2 şi explicitarea acestora. Pentru specificarea algoritmilor şi a ceea ce aduc nou aceştia se va acorda 3 puncte. Pentru specificarea cheilor de criptare care se folosesc în aceste criptări se va acorda 1 punct. Barem de corectare şi notare: Este acceptată orice formulare asemănătoare:

Pentru a asigura securitatea de bază a reţelelor wireless este necesară implementarea următoarelor funcţii: • SSID (Service Set Identifiers) 464

• WEP (Wired Equivalent Privacy or Wireless Encryption Protocol) • Filtrarea adreselor MAC (Media Acces Control). SSID-ul este un cod ataşat tuturor pachetelor de date (pachete de date transmise continuu de un punct de acces pentru a-şi face cunoscută prezenţa şi pentru a asigura managementul reţelei către oricare secvenţă wireless). În filtrarea adreselor MAC, dispozivele de acces la reţea sunt identificate în mod unic de o adresă fizică (denumită şi adresă MAC). WEP (Wired Equivalent Privacy or Wireless Encryption Protocol) este folosit pentru a securiza reţelele wireless IEEE 802.11 şi pentru a ameliora problema transmiterii continue a SSID-ului prin criptarea traficului dintre clienţii wireless şi punctul de acces. WEP folosea algoritmul RC4, cu o cheie constantă de-a lungul transmisiunii, în variantele pe 64 de biţi (cheie de 40 de biţi şi vector de iniţializare de 24) sau de 128 de biţi (cheie de 104 biţi şi vector de iniţializare de 24), controlul integrităţii datelor realizându-se printr-o sumă de control CRC. Ca răspuns la spargerea WEP, Wi-Fi Alliance a produs în 2003 specificaţia WPA (Wi-Fi Protected Access), în care a adresat problemele primare ale WEP. În WPA, s-a păstrat algoritmul de criptare simetrică RC4, dar s-a introdus în schimb TKIP (Temporary Key Integrity Protocol), o tehnică de schimbare a cheii de criptare pe parcursul sesiunii de lucru şi s-a înlocuit suma de control CRC-32 din WEP cu algoritmul Michael, deoarece cu CRC recalcularea sumei de control unui cadru alterat nu necesita cunoaşterea cheii de criptare. Instrucţiuni pentru evaluatori Prin această probă se va urmări coerenţa elevului în exprimare. Evaluatorul poate mări punctajul dat din oficiu dacă elevul foloseşte o aplicaţie multimedia pentru realizarea prezentării. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor se vor relua sau nu anumite informaţii despre Medii de comunicare fără fir şi apoi, dacă este cazul, se reface acest test sau unul asemănător.

TEST SUMATIV 14

Evaluare sumativă a modulului Comunicarea într-o reţea locală (LAN) Competenţe: Investighează mediul de comunicare fără fir. Obiectivele evaluării Obiective: 465

-

Să identifice tipurile de unde care se folosesc în reţelele wireless.

-

Să identifice tipurile de reţele fără fir.

-

Să identifice elementele care se folosesc în reţelele wireless.

-

Să identifice caracteristicile comunicării în reţelele wireless.

-

Să identifice modurile de transmitere în reţelele fără fir.

-

Să identifice formatul de cadru transmis într-o reţea wireless.

-

Să identifice modul de a asigura securitatea datelor în reţelele wireless.

-

Să identifice modurile de criptare a datelor în reţelele fără fir.

-

Să identifice modalităţile de a testa reţelele fără fir astfel încât acestea să fie cât mai avantajoase

Prezentarea Subiectului Acest subiect va fi utilizat ca o componentă a unei evaluări sumative a modulului. Tipul Subiectului: Probă orală Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Subiectul poate fi susţinut într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fără materiale ajutătoare sau sprijinul profesorului. Fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele Subiectului şi va rezolva individual subiectul. Timp de lucru: 10 minute

Exercitiu 1 Tipul exerciţiului: item cu răspuns limitat Enunţ: 1. Care sunt modurile în care poate opera mediul de transmisiune a unei reţele wireless? 2. Enumeraţi cele trei tipuri de cadre pe care le acceptă standardul IEEE 802.11. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 2 puncte din oficiu şi 2 puncte pentru fiecare răspuns corect (adică 4 puncte pentru fiecare item) Barem de corectare şi notare: 1. Este acceptată orice formulare asemănătoare:

Mediul de transmisiune poate opera în două moduri: • modul concurenţial CP. • modul neconcurenţial CFP. 466

2. Este acceptată orice formulare asemănătoare:

Cele trei tipuri de cadre pe care le acceptă standardul IEEE 802.11 sunt: de management, de control, de date. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor se vor relua sau nu anumite informaţii despre Medii de comunicare fără fir şi apoi, dacă este cazul, se reface acest test sau unul asemănător. Exercitiu 2 Tipul exerciţiului: item cu răspuns scurt Enunţ: 1. Ce fel de unde foloseşte o reţea de tip bluetooth? 2. În ce spectru operează tehnologia infraroşu? 3. Prin ce se conectează punctele de acces la reţea? 4. Pentru ce se foloseşte WEP în reţelele wireless? 5. Care este modul de transmisiune a modemurilor wireless? 6. Ce fel de algoritm foloseşte WEP ? Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 1 punct din oficiu şi câte 1,5 puncte pentru fiecare răspuns corect. Barem de corectare şi notare: 1. Ce fel de unde foloseşte o reţea de tip bluetooth? Răspuns corect: radio. 2. În ce spectru operează tehnologia infraroşu? Răspuns corect: invizibil. 3. Prin ce se conectează punctele de acces la reţea? Răspuns corect:cabluri de cupru. 4. Pentru ce se foloseşte WEP în reţelele wireless? Răspuns: a securiza. 5. Care este modul de transmisiune a modemurilor wireless? Răspuns corect: semi-duplex. 6. Ce fel de algoritm foloseşte WEP ? Răspuns corect: RC4. Instrucţiuni pentru evaluatori 467

Răspunsurile aşteptate sunt termeni consacraţi astfel încât orice alt răspuns este incorect. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor se vor relua sau nu anumite informaţii despre Medii de comunicare fără fir şi apoi, dacă este cazul, se reface acest test sau unul asemănător. Exercitiu 3 Tipul exerciţiului: întrebare structurată Enunţ: Se consideră următoarea afirmaţie: „Pentru a rezolva problemele legate de transmisiune se pot folosi două variante de organizare (funcţii) a reţelei: DCF şi PCF. ” a. Explicaţi cu cuvintele voastre ce înseamnă DCF . b. Explicaţi cu cuvintele voastre ce înseamnă PCF. c. Ce presupune DCF? d. Ce presupune PCF? e. Ce avantaje prezintă fiecare? f. Deosebirea importantă între cele două variante de organizare a reţelelor. Instrucţiuni pentru elevi La punctele a) şi b) explicaţi fiecare literă din WEP şi din SSID (folosiţi termenii în engleză), apoi explicaţi rolurile lor. La punctele c), d) şi e) se răspunde întrebărilor. Criteriile de evaluare şi notare 1 punct din oficiu a. 1 punct b. 1 punct c. 1,5 puncte d. 1,5 puncte e. 2 puncte f. 2 puncte Barem de corectare şi notare: a. Explicaţi cu cuvintele voastre ce înseamnă DCF. Este acceptată orice formulare asemănătoare:

DCF (Distributed Coordination Function) 468

b. Explicaţi cu cuvintele voastre ce înseamnă PCF Este acceptată orice formulare asemănătoare:

PCF (Point coordination Function) c. Ce presupune DCF? Este acceptată orice formulare asemănătoare:

DCF care este similară organizării din reţelele de comutare de pachete şi este destinată transferului asincron de date. Ea nu poate garanta o întârziere minimă pentru staţiile cu servicii în timp real (pachete de voce sau video). d. Ce presupune PCF? Este acceptată orice formulare asemănătoare:

PCF care se bazează pe interogări controlate de punctul de acces (AP) şi care este destinată transmisiunilor sensibile la întârzieri. PCF este un serviciu opţional, orientat pe conexiune, care asigură transferul cadrelor neconcurenţial (contention-free CF).PCF se bazează pe coordonatorul de punct (PC) pentru realizarea interogărilor şi pentru a permite accesul staţiilor la canal. Funcţia de coordonare (PC) este realizată de AP (acces point) în interiorul fiecărui BSS. e. Ce avantaje prezintă fiecare? Este acceptată orice formulare asemănătoare:

Avantajul DCF constă în aceea că asigură un acces cu şanse egale pentru toate staţiile. PCF asigură transferul cadrelor neconcurenţial. f. Deosebirea importantă între cele două variante de organizare a reţelelor. Este acceptată orice formulare asemănătoare:

PCF trebuie să coexiste cu DCF şi din punct de vedere logic este o organizare superioară acesteia. PCF se repetă după un interval stabilit de un parametru, CFP-Rate. O parte din acest interval este alocată traficului PCF, iar timpul rămas este alocat DCF. Depinde de AP să stabilească cât de mare să fie CFP. Dacă traficul este mic, AP poate scurta CFP şi oferă restul de timp pentru DCF. CFP poate fi scurtat şi dacă traficul DCF din intervalul precedent se întinde în intervalul curent. Instrucţiuni pentru evaluatori Pentru fiecare răspuns corect, indiferent de formulare sau formatul de scriere (text, grafic, schemă logică etc.) se va acorda punctajul prevăzut în barem. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării

469

În funcţie de răspunsurile elevilor se vor relua sau nu anumite informaţii despre Medii de comunicare fără fir şi apoi, dacă este cazul, se reface acest test sau unul asemănător.

470

TEST SUMATIV 15

Evaluare sumativă a modulului Comunicarea într-o reţea locală (LAN) Competenţe: Identifică arhitectura reţelelor locale. Obiectivele evaluării Obiective: - să identifice corect topologia fizică a reţelei Ethernet - să identifice caracteristicile reţelei Ethernet. - să identifice modurile de transmitere a datelor în reţeaua Ethernet. - să identifice corect topologia fizică a reţelei Token Ring. - să identifice caracteristicile reţelei Token Ring. - să identifice modurile de transmitere a datelor în reţeaua Token Ring. - să identifice corect topologia fizică a reţelei FDDI. - să identifice caracteristicile reţelei FDDI. - să identifice modurile de transmitere a datelor în reţeaua FDDI. Prezentarea Subiectului Acest subiect va fi utilizat ca o componentă a unei evaluări sumative a modulului. Tipul Subiectului: Probă orală Durata evaluării Timp de lucru: 20 minute Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Proba poate fi susţinută într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică. Fiecare elev primeşte fişa de lucru şi răspunde individual la subiect. Exercitiu 1 Tipul exerciţiului: întrebare structurată Enunţ: 1. Se consideră următoarea afirmaţie: “Arhitectura Ethernet se bazează pe standardul IEEE 802.3, care specifică faptul că o reţea foloseşte protocolul CSMA/CD.” a) Explicaţi cu cuvintele voastre ce înseamnă CSMA/CD. b) Explicaţi cu cuvintele voastre la ce se referă “Carrier Sense”. 471

c) Explicaţi cu cuvintele voastre la ce se referă “Multiple Access”. d) Explicaţi cu cuvintele voastre la ce se referă “Collision Detect”. 2. Se consideră următoarea afirmaţie: “FDDI operează cu trei tipuri de dispozitive.” a. Enumeraţi cele trei tipuri de dispozitive. b. Explicaţi cu cuvintele voastre ce înseamnă fiecare dispozitiv şi cum se conectează fiecare la reţea. Instrucţiuni pentru elevi La punctul a) din CSMA/CD se va explica fiecare literă. Criteriile de evaluare şi notare 1 punct din oficiu 1. a) 1,5 puncte b) 1,5 puncte c) 1,5 puncte d) 1,5 puncte 2. a) 1,5 puncte b) 1,5 puncte Barem de corectare şi notare: 1. a) Explicaţi cu cuvintele voastre ce înseamnă CSMA/CD. Este acceptată orice formulare asemănătoare:

Carrier Sense Multiple Access with Collision

Detection . b) Explicaţi cu cuvintele voastre la ce se referă “Carrier Sense”. Carrier Sense - sesizarea purtătoarei : Fiecare staţie “ascultă” permanent traficul pentru a şti când are dreptul de a transmite. Este acceptată orice formulare asemănătoare:

c) Explicaţi cu cuvintele voastre la ce se referă “Multiple Access”. Multiple Access - oricare dintre staţii poate accesa mediul (transmite) dacă nu există trafic.

Este acceptată orice formulare asemănătoare:

d) Explicaţi cu cuvintele voastre la ce se referă “Collision Detect”. Este acceptată orice formulare asemănătoare: Collision Detect- dacă două sau mai multe staţii aflate în acelaşi domeniu de coliziune (în aceeaşi reţea CSMA / CD) încep transmisia în aproximativ acelaşi moment de timp, semnalele provenite de la cele două staţii vor interfera (intra în coliziune), făcând ca ambele transmisii să fie deteriorate. Dacă 472

se întâmplă acest lucru, fiecare dintre staţii trebuie să detecteze această coliziune înainte de sfârşitul transmisiei cadrului eronat, să se oprească din transmisie şi să încerce o retransmisie după un interval de timp aleatoriu. 2. a. Enumeraţi cele trei tipuri de dispozitive. Este acceptată orice formulare asemănătoare: - SAS (Single Attachement Station ) - DAS (Dual Attachement Unit ) - Concentrator b. Explicaţi cu cuvintele voastre ce înseamnă fiecare dispozitiv şi cum se conectează fiecare la reţea.. Este acceptată orice formulare asemănătoare: Dispozitivele de tip SAS se conectează numai la inelul primar prin intermediul unui concentrator. Avantajul acestor dispozitive este că conectarea/deconectarea lor nu va avea nici un efect asupra inelului. Dispozitivele de tip DAS au două porturi notate cu A şi B. Aceste porturi conectează dispozitivul direct la cele două porturi. Orice defecţiune, deconectare sau oprire a acestor staţii afectează inelul şi reţeaua. Instrucţiuni pentru evaluatori Pentru fiecare răspuns corect, indiferent de formulare sau formatul de scriere (text, grafic, schemă logică etc.) se va acorda punctajul prevăzut în barem. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor se vor relua sau nu anumite informaţii despre Arhitectura reţelelor locale şi apoi, dacă este cazul, se reface acest test sau unul asemănător. Exercitiu 2 Tipul exerciţiului: întrebări cu răspuns scurt Enunţ: 1. Ce fel de topologie fizică are reţeaua Ethernet? 2. Ce fel de topologie fizică are reţeaua Token Ring? 3. Ce fel de topologie fizică are reţeaua FDDI? 4. Ce fel de topologie logică are reţeaua FDDI? 5. Ce fel de topologie logică are reţeaua Ethernet? 6. Ce fel de topologie logică are reţeaua Token Ring? 473

Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 1 punct din oficiu şi câte 1,5 puncte pentru fiecare răspuns corect. Barem de corectare şi notare: 1. Ce fel de topologie fizică are reţeaua Ethernet? Răspuns corect: magistrală, stea. 2. Ce fel de topologie fizică are reţeaua Token Ring? Răspuns corect: stea. 3. Ce fel de topologie fizică are reţeaua FDDI? Răspuns corect: inel dublu. 4. Ce fel de topologie logică are reţeaua FDDI? Răspuns corect:inel. 5. Ce fel de topologie logică are reţeaua Ethernet? Răspuns corect: magistrală. 6. Ce fel de topologie logică are reţeaua Token Ring? Răspuns corect:inel. Instrucţiuni pentru evaluatori Răspunsurile aşteptate sunt termeni consacraţi astfel încât orice alt răspuns este incorect. La punctul 1. se acceptă şi termenul de bus în loc de magistrală sau liniară şi nu contează ordinea răspunsurilor. Se acceptă şi termenii în limba engleză. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor se vor relua sau nu anumite informaţii despre Arhitectura reţelelor locale şi apoi, dacă este cazul, se reface acest test sau unul asemănător.

474

Modulul FUNCŢIONAREA REŢELELOR GLOBALE (WAN)

475

AUTOR: CIOROIANU IULIAN MARIAN – profesor, gradul I, GrupȘcolar Industrial “Ion Bănescu” Mangalia

COORDONATOR: STĂNICĂ GIOVANNA – profesor, gradul I, Colegiul Tehnic de Poştă şi Telecomunicaţii “Gh. Airinei”

CONSULTANŢĂ: VIOREL ŢIGĂNESCU – expert CNDIPT IOANA CÎRSTEA – expert CNDIPT ANGELA POPESCU – expert CNDIPT DANA STROIE – expert CNDIPT

476

Testul 1

Competenţe: Descrie rolul echipamentelor de reţea globală Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat atât singur, la sfârşitul temei Echipamente de reţea globală, cât şi ca o componenta a unei evaluari formative, pentru un grup de lectii, sau ca parte a unei evaluari sumative a modulului. Obiectivele evaluării Obiective: - să identifice modul corect de realizare a legaturii fizice dintr-o retea de calculatoare - să identifice tipul de retea globala WAN Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate avea loc într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului şi va rezolva individual subiectele. Durata evaluării Timp de lucru: 10 minute Cerinţele adresate elevului Tipul testului: item cu alegere multipla Pentru fiecare item scrieti pe foaie litera corespunzatoare raspunsului corect. 1. Legătura fizică dintre componentele unei reţele de calculatoare se realizează: a. daca sistemul de operare este complet instalat pe fiecare calculator b. prin mediile de comunicare şi respectiv prin echipamentele de interconectare specifice acelui tip de retea c. prin medii cablate sau fara fir specifice tipului de retea 2. O reţea de tip WAN este reprezentata prin: a. O retea in care calculatoarele, conectate intre ele, sunt plasate în interiorul aceleiaşi clădiri sau campus universitar b. reţea cu o arie de răspândire geografică de mărimea unui stat sau continent c. reţea extinsă la nivelul unui oraş d. un numar de calculatoare cu aceleasi configurari software plasate în interiorul aceleiaşi clădiri

477

Instrucţiuni pentru elevi Orice eventual răspuns greşit se încercuieşte şi se taie cu un X şi se înlocuieşte cu răspunsul considerat corect. Criteriile de evaluare şi notare Se acorda 10 puncte din care 2 puncte din oficiu. Pentru fiecare raspuns corect se acordă cate 4 puncte. Barem: Pentru fiecare item scrieti pe foaie litera corespunzatoare raspunsului corect 1. Legătura fizică dintre componentele unei reţele de calculatoare se realizează: a. daca sistemul de operare este complet instalat pe fiecare calculator b. prin mediile de comunicare şi respectiv prin echipamentele de interconectare specifice acelui tip de retea c. prin medii cablate sau fara fir specifice tipului de retea Raspuns corect: b. 2. reţea de tip WAN este reprezentata prin: a. retea in care calculatoarele, conectate intre ele, sunt plasate în interiorul aceleiaşi clădiri sau campus universitar b. reţea cu o arie de răspândire geografică de mărimea unui stat sau continent c. reţea extinsă la nivelul unui oraş d. un

numar de calculatoare cu aceleasi configurari software plasate în interiorul

aceleiaşi clădiri Raspuns corect: b. Instrucţiuni pentru evaluatori Pentru fiecare răspuns corect se vor acorda 4 puncte. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor se vor relua sau nu anumite informaţii despre modul de conectare la o retea de calculatoare, in special, globala sau se vor elabora solicitari individuale pentru elevii cu performante necorespunzatoare. Daca este cazul se vor reevalua cu acelasi test sau cu unul asemanator.

478

Testul 2 Competenţe: Descrie rolul echipamentelor de reţea globală Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat atât singur, la sfârşitul temei Echipamente de reţea globală, cât şi ca o componenta a unei evaluari formative, pentru un grup de lectii, sau ca parte a unei evaluari sumative a modulului. Obiectivele evaluării Obiective: - să recunoască rolul principalelor echipamente de interconectare într-o reţea globală WAN (punţi, porţi, rutere) - să identifice principalele echipamente de interconectare într-o reţea globală WAN (punţi, porţi, rutere) Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate avea loc într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fiecare elev se va prezenta pe rând la tablă pentru a răspunde la întrebările profesorului. Durata evaluării Timp de lucru: 15 minute Cerinţele adresate elevului Tipul testului: întrebări orale cu răspuns scurt Enunţ: Pentru funcţionarea reţelelor globale avem în primul rând nevoie de echipamente de interconectare. Raspundeti corect la urmatoarele intrebari: 1. Care sunt echipamentele ce utilizează protocoale complet diferite la toate nivelele de comunicaţie? 2. Cum se numesc echipamentele care realizează conectarea a două reţele de calculatoare, care prelucrează informaţia în funcţie de adresa destinatarilor şi a expeditorilor? 3. Ce echipamente controlează fluxul de informaţii şi optimizează căile de transfer a datelor, acestea fiind capabile să traducă protocoalele de comunicare diferite? Criteriile de evaluare şi notare Se acorda 10 puncte din care 1 punct din oficiu. Pentru fiecare raspuns corect se acordă 3 puncte. Barem: Pentru funcţionarea reţelelor globale avem în primul rând nevoie de echipamente de interconectare. Raspundeti corect la urmatoarele intrebari: 1. Care sunt echipamentele ce utilizează protocoale complet diferite la toate nivelele de comunicaţie? Raspuns corect: Porţile (gateways) 479

2. Cum se numesc echipamentele care realizează conectarea a două reţele de calculatoare, care prelucrează informaţia în funcţie de adresa destinatarilor şi a expeditorilor? Raspuns corect: Punţile (bridges) 3. Ce echipamente controlează fluxul de informaţii şi optimizează căile de transfer a datelor, acestea fiind capabile să traducă protocoalele de comunicare diferite? Raspuns corect: Routerele (routers) Instrucţiuni pentru evaluatori Pentru răspuns corect pentru fiecare item se vor acorda 3 puncte. Se acordă 1 punct din oficiu. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor se vor relua sau nu pentru fiecare în parte anumite informaţii despre unele din echipamentele de interconectare necesare pentru funcţionarea reţelelor globale (după evaluarea tuturor elevilor, dacă majoritatea elevilor au reuşit să identifice câteva dintre principalele echipamente de interconectare dar nu le-au identificat pe celelalte atunci se reamintesc informaţiile legate de acestea şi apoi se reface acest test sau unul asemănător).

480

Testul 3 Competenţe: Descrie rolul echipamentelor de reţea globală Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat atât singur, la sfârşitul temei Echipamente de reţea globală, cât şi ca o componenta a unei evaluari formative, pentru un grup de lectii, sau ca parte a unei evaluari sumative a modulului. Obiectivele evaluării Obiective: - să identifice corect fiecare categorie de punţi în funcţie de modul de funcţionare într-o reţea globală WAN Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate avea loc într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului şi va rezolva individual subiectele. Durata evaluării Timp de lucru: 10 minute Cerinţele adresate elevului Tipul testului: item de completare Pentru fiecare item completati spatiile libere cu termeni corespunzatori. Intr-o retea globala de calculatoare, echipamentele de interconectare care permit utilizatorilor să dispună de bridge-uri pentru a interconecta două sau mai multe LAN-uri şi mai târziu să invoce facilităţi de router odată ce sunt adăugate noi protocoale reţelei se numesc ……. . Bridge-urile …………. nu cer utilizatorului să specifice calea către destinaţie utilizate în Ethernet; acestea trebuie să menţină o tabelă de adresare. Trebuie mentionat ca, actualmente, astfel de bridge-uri pot stoca până la 60.000 de intrări. Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvare completati spatiile libere cu termenii corespunzatori. Orice greşeală se taie cu o linie. Criteriile de evaluare şi notare Se acorda 10 puncte din care 2 puncte din oficiu. Pentru fiecare raspuns corect se acordă câte 4 puncte. Barem: Pentru fiecare item completati spatiile libere cu termeni corespunzatori.

481

Intr-o retea globala de calculatoare, echipamentele de interconectare care permit utilizatorilor să dispună de bridge-uri pentru a interconecta două sau mai multe LAN-uri şi mai târziu să invoce facilităţi de router odată ce sunt adăugate noi protocoale reţelei se numesc …….(broutere) Raspuns corect: broutere (sau echivalent in engleza: brouters) Bridge-urile …………. nu cer utilizatorului să specifice calea către destinaţie utilizate în Ethernet; acestea trebuie să menţină o tabelă de adresare. Trebuie mentionat ca, actualmente, astfel de bridge-uri pot stoca până la 60.000 de intrări. Raspuns corect: transparente Instrucţiuni pentru evaluatori Pentru fiecare răspuns corect se vor acorda 4 puncte. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor se vor relua sau nu anumite informaţii despre tipurile de bridge-uri specifice unei retele globale WAN sau se vor elabora solicitari individuale pentru elevii cu performante necorespunzatoare. Daca este cazul se vor reevalua cu acelasi test sau cu unul asemanator.

482

Testul 4 Competenţe: Analizează comunicarea într-o reţea globală Descrie rolul echipamentelor de reţea globală Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat atât singur, la sfârşitul temei Echipamente de reţea globală, cât şi ca o componenta a unei evaluari formative, pentru un grup de lectii, sau ca parte a unei evaluari sumative a modulului. Obiectivele evaluării Obiective: - să prezinte rolul echipamentelor de interconectare într-o reţea globală WAN - să descrie modul de funcţionare a fiecărui echipament de interconectare WAN Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate avea loc într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului şi va rezolva individual subiectele. Durata evaluării Timp de lucru: 30 minute Cerinţele adresate elevului Tipul testului: intrebari structurate Enunţ: Se consideră următoarele afirmaţii: „Bridge-urile conectează două sau mai multe LAN-uri la nivel MAC al LAN-ului. Când trebuie conectate două sau mai multe reţele este necesara utilizarea unui bridge care conectează două sisteme de comunicaţie şi care prelucrează pachetele de date în funcţie de adresa expeditorului şi a destinatarului. Router-ele sunt echipamente de dirijare (routing) a traficului de date; ele realizează conexiuni la un nivel arhitectural superior faţă de bridge-uri; acestea asigură controlul fluxului pentru pachetele de date recepţionate din LAN. În situaţia în care conectarea main-frame-urilor, a minicalculatoarelor, a calculatoarelor personale şi a reţelelor locale nu s-ar face instantaneu, adică toate calculatoarele nu ar “vorbi” aceeaşi limbă sistemele gateway intervin in mod util si preiau rolul de traducator. Acestea se află între două sisteme şi convertesc cererile expeditorului în formatul care poate fi înţeles de destinatar.”

483

Explicaţi cu cuvintele voastre in ce constă atât rolul cât şi modul de funcţionare al fiecăruia dintre cele mai folosite echipamente de reţea globală WAN: bridge, router, gateway. Criteriile de evaluare şi notare Se acorda 10 puncte din care 1 punct din oficiu. Pentru descrierea rolului punţilor se acordă 1 punct. Pentru descrierea rolului ruterelor se acordă 1 punct. Pentru descrierea rolului porţilor se acordă 1 punct. Pentru descrierea funcţionării punţilor se acordă 2 puncte. Pentru descrierea funcţionării ruterelor se acordă 2 puncte. Pentru descrierea funcţionării portilor se acordă 2 puncte. Barem: 1. Explicaţi cu cuvintele voastre in ce consta atat rolul cat şi modul de funcţionare al unei punţi. Este acceptata orice formulare asemanatoare: Puntea, denumita si bridge (in engleza), are rolul de a realiza conectarea a două reţele de calculatoare, care prelucrează informaţia în funcţie de adresa destinatarilor şi a expeditorilor. Bridge-urile conectează două sau mai multe LAN-uri la nivel MAC al LAN-ului. Când trebuie conectate două sau mai multe reţele este necesara utilizarea unui bridge care conectează două sisteme de comunicaţie şi care prelucrează pachetele de date în funcţie de adresa expeditorului şi a destinatarului. Acesta, dacă primeşte pachete de date (cadre), va retrimite pachetele de date LAN-urilor interconectate, bazându-se pe un algoritm de expediere (forwarding) selectat de producător ca de exemplu dirijare explicită, filtrare de adrese dinamică, filtrare de adrese statică. Trebuie utilizat la nivel MAC acelaşi protocol atât pentru LAN-ul ce recepţionează cât şi pentru LAN-ul transmiţător pentru a citi pachetul de date. In acest sens, există şi bridge-uri de translatare pentru cazul unor MAC-uri diferite dar unii administratori utilizează routere pentru a îndeplini această funcţie. 2. Explicaţi cu cuvintele voastre in ce consta atat rolul cat şi modul de funcţionare al unui ruter. Este acceptata orice formulare asemanatoare: Ruterul, denumite si router (in engleza), are rolul de a controla fluxul de informaţii şi de a optimiza căile de transfer a datelor, acesta fiind capabil de altfel să traducă protocoalele de comunicare diferite. El realizează conexiuni la un nivel arhitectural superior faţă de 484

bridge-uri. Acesta asigură controlul fluxului pentru pachetele de date recepţionate din LAN. Astfel creşte siguranţa conexiunii, permiţând şi utilizarea unei varietati de subreţele de interconectare. Diferite pachete pot, în principiu, să fie dirijate prin reţele diferite, de exemplu, pentru securitate sau din motive de cost. Un router poate filtra mesaje care nu necesită transferul; în plus, unele routere pot fi programate să blocheze sau să permită trecerea doar a mesajelor de la anumite adrese. Un router este considerat “deştept” în sensul că ştie ce adrese aparţin fiecărei reţele; el poate filtra mesajele care nu necesită transferul pe cealaltă reţea. 3. Explicaţi cu cuvintele voastre in ce consta atat rolul cat şi modul de funcţionare al unei porti. Este acceptata orice formulare asemanatoare: Poarta, denumita si gateway (in engleza), are rolul de a permite conectarea unor reţele de calculatoare care folosesc protocoale diferite. Daca conectarea la toate main-frame-urile, minicalculatoarele, calculatoarele personale şi reţelele locale nu s-ar face instantaneu, adică toate calculatoarele nu ar “vorbi” aceeaşi limbă, atunci sistemele gateway intervin in mod util si preiau rolul de traducator. Acestea se află între două sisteme şi convertesc cererile expeditorului în formatul care poate fi înţeles de destinatar. Insa translaţia completă a unitatilor de date receptionate, dintr-un protocol în altul complet diferit, afectează viteza de transmisie. Dealtfel, discuţia cu un main-frame este uşoară dacă doriti să fiţi doar terminal; în schimb, dacă doriti să fiţi un alt calculator, un sistem gateway trebuie să “înţeleagă” limba sistemului “străin” şi să se poată conecta fizic la acel sistem. Instrucţiuni pentru evaluatori Pentru fiecare răspuns corect, indiferent de formulare sau formatul de scriere (text, grafic, schema logica etc) se va acorda punctajul prevazut in barem.

Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor se vor relua sau nu anumite informaţii despre rolul si modul de functionare a principalelor echipamente de interconectare specifice unei retele globale WAN. Daca este cazul se reface acest test sau unul asemanator.

485

Testul 5 Competenţe: Descrie rolul echipamentelor de reţea globală Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat atât singur, la sfârşitul temei Echipamente de reţea globală, cât şi ca o componenta a unei evaluari formative, pentru un grup de lectii, sau ca parte a unei evaluari sumative a modulului. Obiectivele evaluării Obiective: - să identifici caracteristicile fiecărui mediu de comunicare într-o reţea globală WAN Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate avea loc într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului şi va rezolva individual subiectele. Durata evaluării Timp de lucru: 40 minute

Tipul testului: item de completare Completează tabelul de mai jos cu cuvintele: scăzută, înaltă, nelimitată, în creştere, săracă, excelentă, uşoară, dificilă, nu e cazul, foarte populară, nepopulară, în Medii de comunicare

Capacitatea de a transporta informaţia

Imunitatea la zgomot

Uşurinţa de instalare

Frecvenţa utilizării de abonaţi

Cablu coaxial Perechi torsadate Fibra optică Comunicaţia fără fir

creştere, astfel încât să specifici atributele fiecărui mediu de comunicare necesar pentru funcţionarea reţelelor globale WAN la nivel fizic în raport cu caracteristicile enunţate pe fiecare coloană din tabel.

486

Criteriile de evaluare şi notare Se acorda 10 puncte din care 2 puncte din oficiu. Pentru fiecare raspuns corect se acordă cate 0.5 puncte. Barem: Tabelul completat cu raspunsurile corecte este urmatorul:

Instrucţiuni pentru evaluatori Pentru fiecare răspuns corect se vor acorda 0.5 puncte. Orice alt răspuns este incorect. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor se vor relua sau nu anumite informaţii despre caracteristicile fiecărui mediu de comunicare dintr-o reţea globală WAN sau se vor elabora solicitari individuale pentru elevii cu performante necorespunzatoare. Daca este cazul se vor reevalua cu acelasi test sau cu unul asemanator.

487

Testul 6 Competenţe: Descrie rolul echipamentelor de reţea globală Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat atât singur, la sfârşitul temei Echipamente de reţea globală, cât şi ca o componenta a unei evaluari formative, pentru un grup de lectii, sau ca parte a unei evaluari sumative a modulului. Obiectivele evaluării Obiective: - să identifice noţiunea de cablu coaxial - să identifice principalele tipuri de cablu coaxial (subţire, gros) - să identifice principalele caracteristici ale cablului coaxial Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate avea loc într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului şi va rezolva individual subiectele. Durata evaluării Timp de lucru: 20 minute Cerinţele adresate elevului Tipul testului: item de completare Pentru fiecare item completati spatiile libere cu termenii corespunzatori: În cea mai simplă formă a sa, ……………. era format dintr-un miez de cupru solid, înconjurat de un înveliş izolator (PVC, teflon), apoi de un strat de ecranare format dintr-o plasă metalică (cupru sau aluminiu) şi de o cămaşă exterioară de protecţie. Acest tip de cablu este relativ ieftin, uşor, flexibil şi simplu de instalat. Plasa de metal (sau din alt material) împletită sau răsucită care înconjoară anumite tipuri de cabluri si care este folosita pentru a reduce efectul denumit si crosstalk reprezinta …………….. ………… unui cablu coaxial transportă semnalele electronice care reprezintă datele. Acesta poate fi solid sau multifilar (liţat) si este înconjurat de un strat izolator dielectric, care îl separă de plasa de sârmă. …………. este determinată de interferenţă cu semnalul de pe un fir alăturat; in acest sens, daca miezul conductor şi plasa de sârmă nu sunt întotdeauna separate printr-un strat izolator si dacă se ating, se produce un scurtcircuit, iar zgomotul sau semnalele parazite din plasa metalică vor ajunge în firele de cupru ceea ce duce la distrugerea datelor. 488

Cablul coaxial ………. este un cablu flexibil, de aproximativ 0.6 cm grosime iar cablul coaxial …….. este un cablu coaxial relativ rigid, de aproximativ 1.2 cm diametru care se mai numeşte şi Ethernet Standard deoarece a fost primul tip de cablu folosit pentru cunoscuta arhitectură de reţea Ethernet. Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvare completati spatiile libere cu termenii corespunzatori. Orice greşeală se taie cu o linie. Criteriile de evaluare şi notare Se acorda 10 puncte din care 1 punct din oficiu. Pentru fiecare raspuns corect se acordă cate 1.5 puncte. Barem: Pentru fiecare item completati spatiile libere cu termenii corespunzatori: În cea mai simplă formă a sa, cablul coaxial era format dintr-un miez de cupru solid, înconjurat de un înveliş izolator (PVC, teflon), apoi de un strat de ecranare format dintr-o plasă metalică (cupru sau aluminiu) şi de o cămaşă exterioară de protecţie. Acest tip de cablu este relativ ieftin, uşor, flexibil şi simplu de instalat. Plasa de metal (sau din alt material) împletită sau răsucită care înconjoară anumite tipuri de cabluri si care este folosita pentru a reduce efectul denumit si crosstalk reprezinta ecranarea. Miezul unui cablu coaxial transportă semnalele electronice care reprezintă datele. Acesta poate fi solid sau multifilar (liţat) si este înconjurat de un strat izolator dielectric, care îl separă de plasa de sârmă. Diafonia este determinată de interferenţă cu semnalul de pe un fir alăturat; in acest sens, daca miezul conductor şi plasa de sârmă nu sunt întotdeauna separate printr-un strat izolator si dacă se ating, se produce un scurtcircuit, iar zgomotul sau semnalele parazite din plasa metalică vor ajunge în firele de cupru ceea ce duce la distrugerea datelor. Cablul coaxial subţire este un cablu flexibil, de aproximativ 0.6 cm grosime iar cablul coaxial gros este un cablu coaxial relativ rigid, de aproximativ 1.2 cm diametru care se mai numeşte şi Ethernet Standard deoarece a fost primul tip de cablu folosit pentru cunoscuta arhitectură de reţea Ethernet. Instrucţiuni pentru evaluatori Pentru fiecare răspuns corect se vor acorda 1.5 puncte. Orice alt răspuns este incorect. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării 489

În funcţie de răspunsurile elevilor se vor relua sau nu anumite informaţii despre cablu coaxial ca mediu de comunicare intr-o reţea globală WAN sau se vor elabora solicitari individuale pentru elevii cu performante necorespunzatoare. Daca este cazul se vor reevalua cu acelasi test sau cu unul asemanator.

490

Testul 7 Competenţe: Descrie rolul echipamentelor de reţea globală Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat atât singur, la sfârşitul temei Echipamente de reţea globală, cât şi ca o componenta a unei evaluari formative, pentru un grup de lectii, sau ca parte a unei evaluari sumative a modulului. Obiectivele evaluării Obiective: - să identifice corect caracteristicile unui cablu torsadat ca mediu de comunicare într-o reţea globală WAN - să identifice corect principalele tipuri de cablu torsadat (UTP, STP) - să identifice corect caracteristicile unui cablu de fibră optică ca mediu de comunicare întro reţea globală WAN Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate avea loc într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului şi va rezolva individual subiectele. Durata evaluării Timp de lucru: 20 minute Cerinţele adresate elevului Tipul testului: item cu alegere multipla Pentru fiecare item scrieti pe foaie litera sau literele corespunzatoare raspunsului corect 1. Într-o descriere sumară, cablul format din două fire de cupru izolate, răsucite unul împrejurul celeilalte se numeste: a.

Cablu torsadat

b.

Cablu coaxial

c.

Fibra optica

2. Cablul torsadat este neecranat (de tip UTP) daca : a. foloseşte specificaţia 10BaseT si este cel mai cunoscut tip de cablu torsadat b. este principalul mediu utilizat în cablarea reţelelor LAN iar lungimea maximă a segmentului de cablu este de peste 100 de metri. c. este format din două fire de cupru izolate. 3. Cablul torsadat este ecranat (de tip STP) daca: a. are un înveliş protector de calitate mai proasta decât cea a cablului UTP

491

b. cablul STP include o folie dispusă între şi în jurul perechilor de fire, elemente care asigură cablului STP o protecţie foarte bună a datelor transmise împotriva interferenţelor externe. c. este mai mult afectat de interferenţe electrice şi asigură transferul datelor cu viteze superioare şi pe distanţe mai mari decât cablul UTP. 4. Se numeste cablul de fibră optică daca: a. În acest tip de cablu, fibrele optice transportă altfel de semnale de date digitale decat cele sub forma unor impulsuri luminoase modulate. b. Cablul de fibră optică este indicat pentru transmisii de date de mare viteză şi capacitate la distanţă foarte mare, datorită purităţii semnalului şi lipsei interferenţelor electromagnetice. c. Fibrele optice sunt alcătuite dintr-un cilindru de sticlă extrem de subţire, numit miez, înconjurat de un strat concentric de sticlă, numit armătură; este bine de notat ca uneori fibrele sunt construite din materiale plastice. Instrucţiuni pentru elevi Orice eventual răspuns greşit se încercuieşte, se taie cu un X şi se înlocuieşte cu răspunsul considerat corect. Criteriile de evaluare şi notare Se acorda 10 puncte din care 2 puncte din oficiu. Pentru fiecare raspuns corect se acordă cate 2 puncte. Barem: Pentru fiecare item scrieti pe foaie litera corespunzatoare raspunsului corect 1. Într-o descriere sumară, cablul format din două fire de cupru izolate, răsucite unul împrejurul celeilalte se numeste: a. Cablu torsadat b. Cablu coaxial c. Fibra optica Raspuns corect: a. 2. Cablul torsadat este neecranat (de tip UTP) daca : a. foloseşte specificaţia 10BaseT si este cel mai cunoscut tip de cablu torsadat b. este principalul mediu utilizat în cablarea reţelelor LAN iar lungimea maximă a segmentului de cablu este de peste 100 de metri c. este format din două fire de cupru izolate. Raspuns corect: a. si c. 492

3. Cablul torsadat este ecranat (de tip STP) daca: a. are un înveliş protector de calitate mai proasta decât cea a cablului UTP b. cablul STP include o folie dispusă între şi în jurul perechilor de fire, elemente care asigură cablului STP o protecţie foarte bună a datelor transmise împotriva interferenţelor externe. c. este mai mult afectat de interferenţe electrice şi asigură transferul datelor cu viteze superioare şi pe distanţe mai mari decât cablul UTP. Raspuns corect: b. 4. Se numeste cablul de fibră optică daca: a. În acest tip de cablu, fibrele optice transportă altfel de semnale de date digitale decat cele sub forma unor impulsuri luminoase modulate. b. Cablul de fibră optică este indicat pentru transmisii de date de mare viteză şi capacitate la distanţă foarte mare, datorită purităţii semnalului şi lipsei interferenţelor electromagnetice. c. Fibrele optice sunt alcătuite dintr-un cilindru de sticlă extrem de subţire, numit miez, înconjurat de un strat concentric de sticlă, numit armătură; este bine de notat ca uneori fibrele sunt construite din materiale plastice. Raspuns corect: b. si c. Instrucţiuni pentru evaluatori Pentru fiecare răspuns corect se vor acorda 2 puncte. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor se vor relua sau nu anumite informaţii despre mediile de cablu torsadat sau fibra optica ca medii de comunicare intr-o reţea globală WAN sau se vor elabora solicitari individuale pentru elevii cu performante necorespunzatoare. Daca este cazul se vor reevalua cu acelasi test sau cu unul asemanator.

493

Testul 8 Competenţe: Descrie rolul echipamentelor de reţea globală Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat atât singur, la sfârşitul temei Echipamente de reţea globală, cât şi ca o componenta a unei evaluari formative, pentru un grup de lectii, sau ca parte a unei evaluari sumative a modulului. Obiectivele evaluării Obiective: - să identifice diferitele tipuri de cabluri UTP pentru realizarea patch-urilor în cadrul unei reţele globale WAN - să asocieze tipurile de cablul UTP cu rolul care îi este specific Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate avea loc într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului şi va rezolva individual subiectele. Durata evaluării Timp de lucru: 15 minute Cerinţele adresate elevului Tipul testului: item de asociere (de tip pereche) Probă scrisă Enunţ: Avand in vedere realizarea patch-urilor specifice cablului torsadat neecranat UTP, asociati, in mod corect, fiecarui tip de cablu din coloana A una dintre caracteristicile specifice enumerate in coloana B (asezate initial, in mod eronat). Coloana A 1. Cablul normal / direct (straightthrough)

2. Cablul inversor (cross-over)

3. Cablul de consolă (rollover)

Coloana B

1. când vrem să conectăm direct două staţii între ele fără a mai folosi un alt echipament, trebuie să avem în vedere că ceea ce transmite o staţie trebuie să ajungă la cealaltă în pinii de Rx, iar pentru că nu mai avem un echipament care să ne facă această inversare, trebuie să o facem singuri, folosind un cablu specific. 2. se foloseşte când vrem să ne conectăm la consola unui router, care este un port de comunicaţie serială prevăzut cu o mufă RJ45; celălalt capăt îl introducem într-un adaptor RJ45 - DB9 (sau DB25) pe care îl folosim la portul serial al calculatorului. 3. are ambele capete sertizate folosind acelaşi standard (B-B în Europa); se foloseşte atunci când conectăm o staţie într-un switch sau un hub.

Instrucţiuni pentru elevi 494

Pentru rezolvare scrieţi numele coloanei in care se afla tipul de cablu (ex. A1,A2,A3) si numele coloanei in care se afla descrierea tipului de cablu corespunzator (ex.B1, B2, B3). Orice greşeală se taie cu o linie. Exemplu : A1-B2, A2-B3, A3-B1. (neconcludent pentru sugestie de rezolvare !) Criteriile de evaluare şi notare Se acorda 10 puncte din care 1 punct din oficiu. Pentru fiecare asociere corecta se acordă cate 3 puncte. Barem: Avand in vedere realizarea patch-urilor specifice cablului torsadat neecranat UTP, asociati, in mod corect, fiecarui tip de cablu din coloana A una dintre caracteristicile specifice enumerate in coloana B (asezate initial, in mod eronat). Coloana A 1. Cablul normal / direct (straightthrough)

2. Cablul inversor (cross-over)

3. Cablul de consolă (rollover)

Coloana B 1. când vrem să conectăm direct două staţii între ele fără a mai folosi un alt echipament, trebuie să avem în vedere că ceea ce transmite o staţie trebuie să ajungă la cealaltă în pinii de Rx, iar pentru că nu mai avem un echipament care să ne facă această inversare, trebuie să o facem singuri, folosind un cablu specific. 2. se foloseşte când vrem să ne conectăm la consola unui router, care este un port de comunicaţie serială prevăzut cu o mufă RJ45; celălalt capăt îl introducem într-un adaptor RJ45 - DB9 (sau DB25) pe care îl folosim la portul serial al calculatorului. 3. are ambele capete sertizate folosind acelaşi standard (B-B în Europa); se foloseşte atunci când conectăm o staţie într-un switch sau un hub.

Raspuns corect: A1 cu B3, A2 cu B1, A3 cu B2. Instrucţiuni pentru evaluatori Pentru o asociere corectă, indiferent de forma de scriere (sau grafic, prin săgeţi, etc.) se va acorda cate 3 puncte. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor se vor relua sau nu anumite informaţii despre realizarea patch-urilor specifice cablului torsadat neecranat UTP intr-o reţea globală WAN sau se vor elabora solicitari individuale pentru elevii cu performante necorespunzatoare. Daca este cazul se vor reevalua cu acelasi test sau cu unul asemanator.

Testul 9 Competenţe: Descrie rolul echipamentelor de reţea globală Prezentarea testului 495

Acest test poate fi utilizat atât singur, la sfârşitul temei Echipamente de reţea globală, cât şi ca o componenta a unei evaluari formative, pentru un grup de lectii, sau ca parte a unei evaluari sumative a modulului. Obiectivele evaluării Obiective:

- să identifice caracteristicile spatiului liber ca mediu de comunicare intr-o reţea globală WAN

Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate avea loc într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului şi va rezolva individual subiectele. Durata evaluării Timp de lucru: 15 minute Cerinţele adresate elevului Tipul testului: item cu alegere duala Stabiliti pentru fiecare afirmatie daca este adevarata sau falsa. a. Spaţiul liber poate fi reprezentat prin medii de comunicare precum medii de telefonie celulară, unde radio terestre, unde radio prin satelit, unde laser, microunde, unde meteorice. b. Spre deosebire de mediu fizic de transmisie în reţea (perechile torsadate, coaxial, fibră optică), mediul de spaţiu liber este specific utilizării în domeniul public. c. Datorita trendului in continua ascensiune a tehnologiei radio, in special, utilizarea spaţiului liber pentru comunicaţie devine tot mai nepopulară; în plus, dezvoltările tehnologice permit o cât mai bună exploatare a spectrului. Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvare, incercuiti varianta corecta. Orice eventual răspuns greşit se încercuieşte şi se taie cu un X şi se înlocuieşte cu răspunsul considerat corect. Criteriile de evaluare şi notare Se acorda 10 puncte din care 1 punct din oficiu. Pentru fiecare raspuns corect se acordă cate 3 puncte. Barem: Stabiliti pentru fiecare afirmatie daca este adevarata sau falsa. a. Spaţiul liber poate fi reprezentat prin medii de comunicare precum medii de telefonie celulară, unde radio terestre, unde radio prin satelit, unde laser, microunde, unde meteorice. b. Spre deosebire de mediu fizic de transmisie în reţea (perechile torsadate, coaxial, fibră optică), mediul de spaţiu liber este specific utilizării în domeniul public.

496

c. Datorita trendului in continua ascensiune a tehnologiei radio, in special, utilizarea spaţiului liber pentru comunicaţie devine tot mai nepopulară; în plus, dezvoltările tehnologice permit o cât mai bună exploatare a spectrului. Raspuns corect: a.Adevarata; b. Adevarata; c. Falsa Instrucţiuni pentru evaluatori Pentru fiecare răspuns corect se vor acorda 3 puncte. Orice alt răspuns este incorect. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor se vor relua sau nu anumite informaţii despre mediile de spatiu liber ca medii de comunicare intr-o reţea globală WAN sau se vor elabora solicitari individuale pentru elevii cu performante necorespunzatoare. Daca este cazul se vor reevalua cu acelasi test sau cu unul asemanator.

497

Testul 10

Competenţe: Analizează comunicarea într-o reţea globală Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat atât singur, la sfârşitul temei Comunicarea într-o reţea globală, cât şi ca o componenta a unei evaluari formative, pentru un grup de lectii, sau ca parte a unei evaluari sumative a modulului. Obiectivele evaluării Obiective: - să recunoasca rolul procesului de rutare într-o reţea globală WAN - să recunoasca structura tabelei de rutare in cadrul procesului de rutare Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate avea loc într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului şi va rezolva individual subiectele. Durata evaluării Timp de lucru: 10 minute Cerinţele adresate elevului Tipul testului: item cu alegere multipla Pentru fiecare item scrieti pe foaie literele corespunzatoare raspunsului corect. 1. Putem recunoaste ca fiind procesul de rutare intr-una dintre definitiile: a. Rutarea este un termen folosit în reţele pentru a desemna procesul de alegere a căii prin care un pachet este transmis între două reţele diferite. b. Rutarea directează drumul pachetelor ce conţin adrese logice dinspre sursă spre destinaţia finală prin noduri intermediare numite porti. c. Procesul de rutare foloseşte pentru directare, de obicei, tabele de rutare pe care le gestionează ruterele, care menţin o înregistrare a celor mai bune rute către diferite destinaţii din reţea. 2. Rutarea este bazată pe o tabelă care are în principal următoarele câmpuri: a. adresa reţelei (net-address), masca reţelei (netmask), adresa următorului router (next-hop) şi adresa interfeţei de ieşire. b. adresa reţelei (net-address), masca reţelei (netmask), adresa următorului router (next-hop) sau adresa interfeţei de ieşire. c. adresa reţelei (net-address), adresa următorului router (next-hop) şi adresa interfeţei de ieşire. Instrucţiuni pentru elevi

498

Orice eventual răspuns greşit se încercuieşte şi se taie cu un X şi se înlocuieşte cu răspunsul considerat corect. Criteriile de evaluare şi notare Se acorda 10 puncte din care 2 puncte din oficiu. Pentru fiecare raspuns corect se acordă cate 4 puncte. Barem: Pentru fiecare item scrieti pe foaie litera corespunzatoare raspunsului corect. 1. Putem recunoaste ca fiind procesul de rutare intr-una dintre definitiile: a. Rutarea este un termen folosit în reţele pentru a desemna procesul de alegere a căii prin care un pachet este transmis între două reţele diferite. b. Rutarea directează drumul pachetelor ce conţin adrese logice dinspre sursă spre destinaţia finală prin noduri intermediare numite porti. c. Procesul de rutare foloseşte pentru directare, de obicei, tabele de rutare pe care le gestionează ruterele, care menţin o înregistrare a celor mai bune rute către diferite destinaţii din reţea. Raspuns corect: a. si c. 2. Rutarea este bazată pe o tabelă care are în principal următoarele câmpuri: a. adresa reţelei (net-address), masca reţelei (netmask), adresa următorului router (next-hop) şi adresa interfeţei de ieşire. b. adresa reţelei (net-address), masca reţelei (netmask), adresa următorului router (next-hop) sau adresa interfeţei de ieşire. c. adresa reţelei (net-address), adresa următorului router (next-hop) şi adresa interfeţei de ieşire. Raspuns corect: a. si b. Instrucţiuni pentru evaluatori Pentru fiecare răspuns corect se vor acorda 4 puncte. Orice alt răspuns este incorect. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor se vor relua sau nu anumite informaţii despre rolul procesului de rutare într-o reţea globală WAN sau se vor elabora solicitari individuale pentru elevii cu performante necorespunzatoare. Daca este cazul se vor reevalua cu acelasi test sau cu unul asemanator.

499

Testul 11 Competenţe: Analizează comunicarea într-o reţea globală Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat atât singur, la sfârşitul temei Comunicarea într-o reţea globală, cât şi ca o componenta a unei evaluari formative, pentru un grup de lectii, sau ca parte a unei evaluari sumative a modulului. Obiectivele evaluării Obiective: - să identifice rolul fiecarui tip de mesaj din cadru unei retele de calculatoare Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate avea loc într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului şi va rezolva individual subiectele. Durata evaluării Timp de lucru: 20 minute Cerinţele adresate elevului Tipul testului: item de asociere (de tip pereche) Probă scrisă Enunţ: În funcţie de numărul de staţii care trebuie să primească un mesaj, putem avea anumite tipuri de mesaje. Asociati fiecarui tip de mesaj din coloana A rolul corespunzator specificat in coloana B. Coloana A. 1. mesaje unicast

Coloana B. a. sunt destinate oricarei staţii dintr-un grup de staţii (şi numai uneia).;

2. mesaje multicast

b. sunt destinate tuturor staţiilor din reţea;

3. mesaje broadcast

c. sunt destinate tuturor staţiilor dintr-un grup de staţii identificate de o adresă de multicast;

4. mesaje anycast

d. sunt destinate unei singure staţii

Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvare scrieţi numarul tipului de mesaj din coloana A si litera corespunzatoare asociata rolului corespunzator tipului de mesaj. Orice greşeală se taie cu o linie. Exemplu : 1. – a., 2. – b. 500

Criteriile de evaluare şi notare Se acorda 10 puncte din care 2 puncte din oficiu. Pentru fiecare asociere corecta se acordă cate 2 puncte. Barem: În funcţie de numărul de staţii care trebuie să primească un mesaj, putem avea anumite tipuri de mesaje. Asociati fiecarui tip de mesaj din coloana A rolul corespunzator specificat in coloana B. Coloana A. 1. mesaje unicast

Coloana B. a. sunt destinate oricarei staţii dintr-un grup de staţii (şi numai uneia).;

2. mesaje multicast

b. sunt destinate tuturor staţiilor din reţea;

3. mesaje broadcast

c. sunt destinate tuturor staţiilor dintr-un grup de staţii identificate de o adresă de multicast;

4. mesaje anycast

d. sunt destinate unei singure staţii

Raspuns corect: 1. – d.; 2. – c.; 3. – b.; 4. – a. Instrucţiuni pentru evaluatori Pentru o asociere corectă, indiferent de forma de scriere (sau grafic, prin săgeţi, etc.) se va acorda cate 2 puncte. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor se vor relua sau nu anumite informaţii despre rolul fiecarui tip de mesaj din cadru unei retele de calculatoare sau se vor elabora solicitari individuale pentru elevii cu performante necorespunzatoare. Daca este cazul se vor reevalua cu acelasi test sau cu unul asemanator.

501

Testul 12 Competenţe: Analizează comunicarea într-o reţea globală Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat atât singur, la sfârşitul temei Comunicarea într-o reţea globală, cât şi ca o componenta a unei evaluari formative, pentru un grup de lectii, sau ca parte a unei evaluari sumative a modulului. Obiectivele evaluării Obiective: - să identifice principalele descrie părţi distincte ale procesului de rutare într-o reţea globală WAN - să descrie principalele caracteristici ale primei etape, determinarea căii optime, din cadrul procesului de rutare al unei retele globale WAN - să descrie principalele operatii si functii ale etapei secunde din cadrul procesului de rutare al unei retele globale WAN si anume comutarea pachetelor Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate avea loc într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului şi va rezolva individual subiectele. Durata evaluării Timp de lucru: 30 minute Cerinţele adresate elevului Tipul testului: intrebari structurate Enunţ: Se consideră următoarele afirmaţii: „Procesul de rutare are două părţi distincte ce constau in: Determinarea căii optime, în care routerul foloseşte informaţiile din tabela de rutare (inclusiv cele introduse de protocoalele de rutare) pentru a învăţa interfaţa de ieşire cea mai potrivită pentru a trimite pachetele la o anumită destinaţie Comutarea pachetelor care asigură trimiterea unui pachet primit pe o interfaţă (de intrare) pe interfaţa de ieşire optimă.” 1. Stiind ca determinarea caii optime, ca parte a procesului de rutare, duce la crearea unei tabele de rutare specificati ce informatii contine aceasta tabela. 2. Explicati cu cuvintele voastre ce rol au metrica şi distanţa administrativă in prima parte a procesului de rutare. 502

3. Enumerati etapele procesului de alegere a căii optime pentru rutele dinamice. 4. Ce operaţii trebuie să efectueze routerul pentru a-si îndeplini în mod corespunzător funcţia de bază si anume comutarea pachetelor 5. Specificati politicile folosite in Internet privind aruncarea pachetelor pentru a raspunde corect la ce trebuie făcut atunci când sosesc mai multe pachete decât poate procesa routerul în cadrul procesului de comutare. Instrucţiuni pentru elevi La punctul 1. enumerati toate caracteristicile tabelei de rutare din cadrul primei parti a procesului de rutare. Puteti folosi terminologia in engleza sau in romana. Criteriile de evaluare şi notare Se acorda 10 puncte din care 1 punct din oficiu. 1. 1 punct. 2. 2 puncte. 3. 2 puncte. 4. 2 puncte. 5. 2 puncte. Barem: 1. Stiind ca determinarea caii optime, ca parte a procesului de rutare, duce la crearea unei tabele de rutare specificati ce informatii contine aceasta tabela. Este acceptata orice formulare asemanatoare: Determinarea caii optime ca parte a procesului de rutare duce la crearea unei tabele de rutare, care conţine următoarele informaţii: -

adresa reţelei şi masca de reţea

-

adresa următorului router şi/sau interfaţa de ieşire pentru destinaţia respectivă

-

metrica şi distanţa administrativă

2. Explicati cu cuvintele voastre ce rol au metrica şi distanţa administrativă in prima parte a procesului de rutare. Este acceptata orice formulare asemanatoare: Metrica şi distanţa administrativă sunt cele două metode de diferenţiere între diferitele rute către aceeaşi destinaţie. Distanţa administrativă va face diferenţa între diferitele tipuri de rute (statice, dinamice şi direct conectate). Felul în care se calculează metrica diferă de la un protocol de rutare la altul, însă în general sunt incluse informaţii ca întârzierea, lărgimea de bandă, distanţa, cantitatea de trafic. Metrica este relevantă doar pentru rute

503

generate de acelaşi protocol de rutare, de aceea are o importanţă mai mică decât distanţa administrativă. 3. Enumerati etapele procesului de alegere a căii optime pentru rutele dinamice. Este acceptata orice formulare asemanatoare: Pentru rutele dinamice, procesul de alegere a căii optime este următorul: a) este introdusă reţeaua destinaţie dacă aceasta nu există încă în tabela de rutare; b) sunt comparate distanţa administrativă şi metrica dacă reţeaua destinaţie este o subreţea a unei intrări din tabela de rutare astfel: •

dacă acestea sunt identice sau ruta existentă are o metrică mai bună, nu se efectuează nici o modificare;

•

dacă însă ruta nouă este mai bună, se va introduce o nouă intrare în tabela de rutare, înaintea vechii intrări, astfel încât routerul să folosească această rută;

c) intrarea este înlocuită în situaţia în care reţeaua există deja în tabela de rutare iar noua rută este mai bună. 4. Ce operaţii trebuie să efectueze routerul pentru a-si îndeplini în mod corespunzător funcţia de bază si anume comutarea pachetelor Este acceptata orice formulare asemanatoare: Pentru a îndeplini în mod corespunzător funcţia de bază a unui router - comutarea pachetelor - routerul trebuie să efectueze următoarele operaţii: •

să examineze fiecare pachet sosit şi să determine tipul şi adresa destinaţie ale acestuia

•

să determine adresa următorului router (sau a destinaţiei) către care respectivul pachet trebuie trimis prin examinarea tabelei de rutare

•

să determine interfaţa pe care urmează să fie transmis pachetul

•

să determine adresa de nivel legătură de date a următorului router (sau a destinaţiei)

•

să reîncapsuleze pachetului cu informaţiile de nivel doi şi trei corespunzătoare şi să-l trimită pe interfaţa către destinaţie.

5. Specificati politicile folosite in Internet privind aruncarea pachetelor pentru a raspunde corect la ce trebuie făcut atunci când sosesc mai multe pachete decât poate procesa routerul în cadrul procesului de comutare. Este acceptata orice formulare asemanatoare: În Internet sunt folosite trei politici pentru a răspunde corect la această situaţie:

504

•

aruncarea pachetelor din coadă care depăşesc dimensiunea memoriei tampon a ruterului (engleză: tail drop),

•

aruncarea pachetelor pe baza probabilităţii de apariţie a congestiei în router (engleză: Random early detection)

•

aruncarea pachetelor pe baza probabilităţii de apariţie a congestiei pe o legătură / protocol (engleză: Weighted random early detection).

Instrucţiuni pentru evaluatori Pentru fiecare răspuns corect, indiferent de formulare sau formatul de scriere (text, grafic, schema logica etc) se va acorda punctajul prevazut in barem. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor se vor relua sau nu anumite informaţii despre rolul si functiile celor doua etape ale procesului de rutare intr-o retea globala WAN. Daca este cazul se reface acest test sau unul asemanator.

505

Testul 13 Competenţe: Analizează comunicarea într-o reţea globală Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat atât singur, la sfârşitul temei Comunicarea într-o reţea globală, cât şi ca o componenta a unei evaluari formative, pentru un grup de lectii, sau ca parte a unei evaluari sumative a modulului. Obiectivele evaluării Obiective: - sa identifice cele doua mari tipuri de rutare: rutarea dinamica, rutarea statica - sa identifice avantajele si respectiv dezavantajele aduse de cele două mari tipuri de rutare - sa identifice schema hibrida ca posibila alternativa intre rutarea dinamica si cea statica Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate avea loc într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fiecare elev se va prezenta pe rând la tablă pentru a răspunde la întrebările profesorului. Durata evaluării Timp de lucru: 30 minute Cerinţele adresate elevului Tipul testului: întrebări cu răspuns scurt Enunţ: Raspundeti corect la urmatoarele intrebari: 1. Care sunt cele doua mari tipuri de rutare care stau la baza tuturor celorlalte tipuri de rutare? 2. In contextul procesului de rutare precizati cum se numesc rutele cand ele pot fi primite de la un alt router? 3. Cum se numesc rutele când pot fi definite static de c ǎtre administratorul reţelei ? 4. Care sunt avantajele rutării dinamice faţă de cea statică ? 5. Care este unul dintre dezavantajele rutării dinamice faţă de cea statică ? 6. Care este posibila alternativa ca limită neutră de complexitate a rutării dinamice fara a-i sacrifica scalabilitatea în care o parte din reţea foloseşte rutarea statică, iar cealaltă parte, rutarea dinamică ? Instrucţiuni pentru elevi Pentru fiecare întrebare încercaţi să răspundeţi cât mai corect posibil în conformitate cu cerinţele formulate. 506

8. Criteriile de evaluare şi notare Se acorda 10 puncte din care 1 punct din oficiu. Pentru fiecare raspuns corect se acordă 1.5 puncte. Barem: Raspundeti corect la urmatoarele intrebari: 1. Care sunt cele doua mari tipuri de rutare care stau la baza tuturor celorlalte tipuri de rutare? Raspuns corect: rutarea statică si rutarea dinamică. 2. In contextul procesului de rutare precizati cum se numesc rutele cand ele pot fi primite de la un alt router? Raspuns corect: rute dinamice 3. Cum se numesc rutele când pot fi definite static de c ǎtre administratorul reţelei Raspuns corect: rute statice 4. Care sunt avantajele rutării dinamice faţă de cea statică ? Raspuns corect: scalabilitatea şi adaptabilitatea 5. Care este unul dintre dezavantajele rutării dinamice faţă de cea statică ? Raspuns corect: creşterea complexităţii 6. Care este posibila alternativa ca limită neutră de complexitate a rutării dinamice fara a-i sacrifica scalabilitatea în care o parte din reţea foloseşte rutarea statică, iar cealaltă parte, rutarea dinamică? Raspuns corect: o schemă de rutare hibridă Instrucţiuni pentru evaluatori Pentru orice răspuns corect sau pentru orice forma de raspuns asemanatoare celui corect in cazul fiecarui item se vor acorda cate 1.5 puncte. Se acordă 1 punct din oficiu. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor se vor relua sau nu pentru fiecare în parte anumite informaţii despre principalele tipuri de rutare. Dacă este cazul, se reamintesc informaţiile legate de acestea şi apoi se reface acest test sau unul asemănător).

507

Testul 14 Competenţe: Analizează comunicarea într-o reţea globală Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat atât singur, la sfârşitul temei Comunicarea într-o reţea globală, cât şi ca o componenta a unei evaluari formative, pentru un grup de lectii, sau ca parte a unei evaluari sumative a modulului. Obiectivele evaluării Obiective: - să identifice cele trei categorii de rutare dinamică (cu vectori distanţă, cu starea legăturilor, hibridă) în cadrul unei reţele globale WAN Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate avea loc într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului şi va rezolva individual subiectele. Durata evaluării Timp de lucru: 20 minute Cerinţele adresate elevului Tipul testului: item de completare Pentru fiecare item completati spatiile libere cu termenii corespunzatori: Rutarea se poate baza pe algoritmi cu ………… ………… care cer ca ruterele să paseze periodic copii ale tabelelor de rutare vecinilor cei mai apropiaţi din reţea; fiecare destinatar adaugă la tabelă un ………… ………… şi o expediază celor mai apropiaţi vecini. Algoritmii de rutare folosind ………… …………, cunoscuţi colectiv ca protocoale cu preferarea drumului minim (SPF), menţin o bază de date complexă a topologiei reţelei; protocoalele ce folosesc ………… ………… dezvoltă şi întreţin o cunoaştere completă a routerelor de reţea dar la felul cum sunt interconectate acestea. Protocoalele de rutare …………… echilibrate, utilizează unităţi de măsură vectori-distanţă, dar realizează măsurători mult mai precise decât protocoalele cu vectori-distanţă convenţionale.

Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvare completati spatiile libere cu termenii corespunzatori. Orice greşeală se taie cu o linie. 508

Criteriile de evaluare şi notare Se acorda 10 puncte din care 2 puncte din oficiu. Pentru fiecare raspuns corect – in cazul primelor 4 spatii necompletate - se acordă cate 1.5 puncte. Pentru ultimul spatiu necompletat se vor acorda 2 puncte daca raspunsul este corect. Barem: Pentru fiecare item completati spatiile libere cu termenii corespunzatori: Rutarea se poate baza pe algoritmi cu vectori-distanţă care cer ca ruterele să paseze periodic copii ale tabelelor de rutare vecinilor cei mai apropiaţi din reţea; fiecare destinatar adaugă la tabelă un vector-distanţă şi o expediază celor mai apropiaţi vecini. Algoritmii de rutare folosind starea legăturilor, cunoscuţi colectiv ca protocoale cu preferarea drumului minim (SPF), menţin o bază de date complexă a topologiei reţelei; protocoalele ce folosesc starea legăturilor dezvoltă şi întreţin o cunoaştere completă a routerelor de reţea dar la felul cum sunt interconectate acestea. Protocoalele de rutare hibride echilibrate, utilizează unităţi de măsură vectori-distanţă, dar realizează

măsurători

mult

mai

precise

decât

protocoalele

cu

vectori-distanţă

convenţionale. Instrucţiuni pentru evaluatori Raspunsurile asteptate sunt termeni consacrati astfel incat orice alt răspuns este incorect. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor se vor relua sau nu anumite informaţii despre principalele categorii de rutare dinamica sau se vor elabora solicitari individuale pentru elevii cu performante necorespunzatoare. Daca este cazul se vor reevalua cu acelasi test sau cu unul asemanator.

509

Testul 15 Competenţe: Analizează comunicarea într-o reţea globală Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat atât singur, la sfârşitul temei Comunicarea într-o reţea globală, cât şi ca o componenta a unei evaluari formative, pentru un grup de lectii, sau ca parte a unei evaluari sumative a modulului. Obiectivele evaluării Obiective: - sa identifice protocolele de rutare si cele rutate într-o reţea globală WAN - să diferenţieze protocoalele rutate/de rutare pentru a fi folosite corect şi eficient într-o reţea globală WAN Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate avea loc într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului şi va rezolva individual subiectele. Durata evaluării Timp de lucru: 10 minute Cerinţele adresate elevului Tipul testului: item cu alegere multipla Pentru fiecare item scrieti pe foaie litera sau literele corespunzatoare raspunsului corect. 1. Protocoalele de rutare se deosebesc de protocoalele rutate dupa unul din criteriile: a.

doar prin funcţie, avand acelasi scop

b.

doar prin scop, avand aceeasi functie

c.

prin funcţie şi scop

2. Care din urmatoarele situatii sunt adevarate in cazul protocoalelor de rutare? a. sunt folosite de rutere pentru a alcǎtui şi a menţine tabele de rutare. b. sunt folosite pentru a direcţiona traficul, pe baza informaţiei pe care o ǎadaug pachetelor de date şi a schemei de adresare folosite c. folosesc un coeficient (metric) pentru a exprima costul rutei ce poate fi calculat ca fiind numǎrul de noduri (hops) pânǎ la destinaţie. Instrucţiuni pentru elevi Orice eventual răspuns greşit se încercuieşte şi se taie cu un X şi se înlocuieşte cu răspunsul considerat corect. 510

Criteriile de evaluare şi notare Se acorda 10 puncte din care 2 puncte din oficiu. Pentru fiecare raspuns corect se acordă cate 4 puncte. Barem: Pentru fiecare item scrieti pe foaie litera corespunzatoare raspunsului corect. 1. Protocoalele de rutare se deosebesc de protocoalele rutate dupa unul din criteriile: a.

doar prin funcţie, avand acelasi scop

b.

doar prin scop, avand aceeasi functie

c.

prin funcţie şi scop

Raspuns corect: c. 2. Care din urmatoarele situatii sunt adevarate in cazul protocoalelor de rutare? a. sunt folosite de rutere pentru a alcǎtui şi a menţine tabele de rutare. b. sunt folosite pentru a direcţiona traficul, pe baza informaţiei pe care o ǎadaug pachetelor de date şi a schemei de adresare folosite c. folosesc un coeficient (metric) pentru a exprima costul rutei ce poate fi calculat ca fiind numǎrul de noduri (hops) pânǎ la destinaţie. Raspuns corect: a. si c. Instrucţiuni pentru evaluatori Pentru fiecare răspuns corect se vor acorda 4 puncte. Orice alt răspuns este incorect. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor se vor relua sau nu anumite informaţii despre principalele tipuri de protocoale (rutate, de rutare) într-o reţea globală WAN sau se vor elabora solicitari individuale pentru elevii cu performante necorespunzatoare. Daca este cazul se vor reevalua cu acelasi test sau cu unul asemanator.

511

Testul 16 Competenţe: Analizează comunicarea într-o reţea globală Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat atât singur, la sfârşitul temei Comunicarea într-o reţea globală, cât şi ca o componenta a unei evaluari formative, pentru un grup de lectii, sau ca parte a unei evaluari sumative a modulului. Obiectivele evaluării Obiective: - să identifice metricile folosite la protocoalele de rutare in functie de rolul corespunzator fiecareia in cadru unei retele de calculatoare WAN Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate avea loc într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului şi va rezolva individual subiectele. Durata evaluării Timp de lucru: 25 minute Cerinţele adresate elevului Tipul testului: item de asociere (de tip pereche) Probă scrisă Enunţ: Asociati fiecarei metrici folosite la protocoalele de rutare din coloana A rolul corespunzator specificat in coloana B. Coloana A.

Coloana B.

1. lungimea de a. se referă la capacitatea de circulaţie disponibilă unei legături cale 2. siguranţa

3. Lăţimea bandă

b. este o metrică importantă în special pentru ǎ pentru c unele companii nu pun accent pe performanţă atât cât pun pe cheltuielile de exploatare. de c. este suma costurilor asociate fiecǎrei legătură de traversat daca unele protocoale de rutare permit administratorilor de reţea să asigneze valori pentru fiecare legătură de reţea

4. Încărcarea

d. în contextul unui algoritm de rutare, se referã la securitatea fiecărei legături de reţea (rata erorilor de bit).

5. Costul de comunicare

e. se referă la gradul la care o resursă de reţea (un router, de exemplu) este ocupată

512

Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvare scrieţi numarul tipului de mesaj din coloana A si litera corespunzatoare asociata rolului corespunzator tipului de mesaj. Orice greşeală se taie cu o linie. Exemplu : 1. – a., 2. – b. etc. Criteriile de evaluare şi notare Se acorda 10 puncte din care 1 punct din oficiu. Pentru fiecare asociere corecta se acordă cate 1.5 puncte in cazul metricilor de la pct. 2. si 5., respectiv cate 2 puncte puncte pentru restul metricilor de la pct 1., 3., 4. Barem: Asociati fiecarei metrici folosite la protocoalele de rutare din coloana A rolul corespunzator specificat in coloana B. Coloana A.

Coloana B.

1. lungimea de a. se referă la capacitatea de circulaţie disponibilă unei legături cale 2. siguranţa

3. Lăţimea bandă

b. este o metrică importantă în special pentruǎ cpentru unele companii nu pun accent pe performanţă atât cât pun pe cheltuielile de exploatare. de c. este suma costurilor asociate fiecǎrei legătură de traversat daca unele protocoale de rutare permit administratorilor de reţea să asigneze valori pentru fiecare legătură de reţea

4. Încărcarea

d. în contextul unui algoritm de rutare, se referã la securitatea fiecărei legături de reţea (rata erorilor de bit).

5. Costul de comunicare

e. se referă la gradul la care o resursă de reţea (un router, de exemplu) este ocupată

Raspuns: 1. – c.; 2. – d.; 3. – a.; 4. – e.; 5. – b. Instrucţiuni pentru evaluatori Pentru o asociere corectă, indiferent de forma de scriere (sau grafic, prin săgeţi, etc.) se va acorda cate 2 puncte pentru metricile 1., 3., 4 si cate 1.5 puncte pentru 2. si 5.

Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor se vor relua sau nu anumite informaţii despre metricile folosite la protocoalele de rutare dintr-o retea de calculatoare WAN sau se vor elabora solicitari individuale pentru elevii cu performante necorespunzatoare. Daca este cazul se vor reevalua cu acelasi test sau cu unul asemanator. 513

514

Testul 17 Competenţe: Analizează comunicarea într-o reţea globală Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat atât singur, la sfârşitul temei Comunicarea într-o reţea globală, cât şi ca o componenta a unei evaluari formative, pentru un grup de lectii, sau ca parte a unei evaluari sumative a modulului. Obiectivele evaluării Obiective: - să identifice clasele de protocoale in functie de criteriile de clasificare a protocoalelor de rutare din cadru unei retele de calculatoare WAN Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate avea loc într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului şi va rezolva individual subiectele. Durata evaluării Timp de lucru: 15 minute Cerinţele adresate elevului Tipul testului: item de asociere (de tip pereche) Enunţ: Protocoalele de rutare stabilesc regulile prin care informaţiile despre reţele sunt schimbate între rutere în scopul obţinerii unei tabele de rutare adecvate topologiei. Asociati in mod corect criteriul de clasificare a protocoalelor de rutare din prima coloana in conformitate cu clasele de protocoale enumerate in coloana a doua din tabelul urmator.

Criteriul A. După apartenenţa ruterelor la acelaşi sistem autonom

Clase de protocoale 1. Protocoale bazate pe vectori distanţă sau pe starea legăturilor

B. Dacă includ sau nu în update-ul de routare netmask-ul reţelei C. După tipul de algoritmi folosiţi Instrucţiuni pentru elevi

2. Protocoale folosite de ruterele aflate în acelaşi AS (RIP, RIPv2, OSPF, EIGRP) sau care interconectează AS-urile (BGP) 3. Protocoale classfull - classless

515

Pentru rezolvare scrieţi litera corespunzatoare criteriului din prima coloana si numarul asociat clasei de protocoale corespunzatoare din coloana a doua din tabel. Orice greşeală se taie cu o linie. Exemplu : A. – 1.; B. – 2.; C. –3. Criteriile de evaluare şi notare Se acorda 10 puncte din care 1 punct din oficiu. Pentru fiecare asociere corecta se acordă cate 3 puncte. Barem: Protocoalele de rutare stabilesc regulile prin care informaţiile despre reţele sunt schimbate între rutere în scopul obţinerii unei tabele de rutare adecvate topologiei. Asociati in mod corect criteriul de clasificare a protocoalelor de rutare din prima coloana in conformitate cu clasele de protocoale enumerate in coloana a doua din tabelul urmator. Raspuns: A. – 2.; B. – 3; C. – 1. Instrucţiuni pentru evaluatori Criteriul

Clase de protocoale

A. După apartenenţa ruterelor la acelaşi sistem autonom

1. Protocoale bazate pe vectori distanţă sau pe starea legăturilor

B. Dacă includ sau nu în update- 2. Protocoale folosite de ruterele aflate în acelaşi AS ul de routare netmask-ul reţelei (RIP, RIPv2, OSPF, EIGRP) sau care interconectează AS-urile (BGP) C. După tipul de algoritmi folosiţi 3. Protocoale classfull - classless Pentru o asociere corectă, indiferent de forma de scriere (sau grafic, prin săgeţi, etc.) se va acorda cate 3 puncte. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor se vor relua sau nu anumite informaţii despre criteriile de clasificare a protocoalelor de rutare dintr-o retea de calculatoare WAN sau se vor elabora solicitari individuale pentru elevii cu performante necorespunzatoare. Daca este cazul se vor reevalua cu acelasi test sau cu unul asemanator.

516

Testul 18 Competenţe: Analizează comunicarea într-o reţea globală Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat atât singur, la sfârşitul temei Comunicarea într-o reţea globală, cât şi ca o componenta a unei evaluari formative, pentru un grup de lectii, sau ca parte a unei evaluari sumative a modulului. Obiectivele evaluării Obiective: - să identifice diferitele tipuri de protocoale de rutare în funcţie de criteriile de clasificare corespunzătoare - să coreleze protocolul de rutare intern/extern ales cu caracteristicile aferente fiecăruia - să coreleze protocolul de rutare intern/extern ales cu rolul care îi este specific fiecăruia Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate avea loc într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului şi va rezolva individual subiectele. Durata evaluării Timp de lucru: 30 minute Cerinţele adresate elevului Tipul testului: intrebari structurate Enunţ: Se consideră următoarele afirmaţii: „Un protocol extern transportă informaţiile de rutare între entităţi administrative independente, cum ar fi două corporaţii sau două universităţi... Un protocol intern este folosit în interiorul unui singur domeniu administrativ sau între grupuri apropiate care cooperează; aceste protocoale nu pot fi utilizate în reţelele mari...” 1. Explicati cu cuvintele voastre ce inseamna RIP si ce rol are. 2. Explicati cu cuvintele voastre ce inseamna EIGRP si ce rol are. 3. Explicati cu cuvintele voastre ce inseamna OSPF si ce rol are. 4. Explicati cu cuvintele voastre ce inseamna IS-IS si ce rol are. 5. Explicati cu cuvintele voastre ce inseamna BGP si ce rol are.

Instrucţiuni pentru elevi La fiecare dintre punctele 1. – 5. explicaţi fiecare literă din RIP, EIGRP, OSPF, IS-IS, BGP (folosiţi termenii în engleză) apoi explicaţi rolurile lor. 517

Criteriile de evaluare şi notare Se acorda 10 puncte din care 1 punct din oficiu. 1. 2 puncte, 2. 2 puncte, 3. 2 puncte, 4. 2 puncte, 5. 1 puncte. Barem: 1.

Explicati cu cuvintele voastre ce inseamna RIP si ce rol are.

Este acceptata orice formulare asemanatoare: Routing Information Protocol (RIP) este protocolul intern cel mai des folosit în sistemele UNIX. RIP selectează ruta cu cel mai mic "număr de hopuri" (metrică) ca fiind ruta cea mai bună. Numărul de hopuri reprezentat de acest protocol este numărul de porţi prin care trebuie să treacă datele pentru a ajunge la destinaţie. RIP consideră cea mai bună rută ca fiind cea care foloseşte cele mai puţine porţi, alegere de rute ce se face cu ajutorul unor algoritmi de tip vector-distanţă. 2.

Explicati cu cuvintele voastre ce inseamna EIGRP si ce rol are.

Este acceptata orice formulare asemanatoare: EIGRP (Enhanced Interior Gateway Routing Protocol) este un protocol de rutare bazat pe protocolul IGRP, predecesorul său. Este proprietate Cisco. Acest protocol elimină unele dintre defectele protocolului RIP şi are unele îmbunătăţiri ce constau în: folosirea de metrici compuse, rutarea pe căi multiple, mânuirea rutelor implicite. Ca şi capacităţi cheie care disting EIGRP de alte protocoale de rutare enumerăm: convergenţa rapidă, suport pentru mască de subreţea variable-length, suport pentru update, suport pentru multiple network layer protocols. EIGRP are avantaje ca: flexibilitate, configurare simplă, viteză îmbunătăţită precum şi consumarea resurselor. Dealtfel, poate fi un protocol unic atît pentru IP cît şi pentru protocoale non-IP, eliminînd nevoia de a folosi multiple protocoale de rutare într-o reţea multi-protocol. 3. Explicati cu cuvintele voastre ce inseamna OSPF si ce rol are. Este acceptata orice formulare asemanatoare:

Open Shortest Path First (OSPF) este alt protocol cu starea legăturilor dezvoltat pentru TCP/IP. Se foloseşte în reţele foarte mari şi dispune de câteva avantaje faţă de RIP. Similar cu IGRP, OSPF a fost creat de nevoie pentru că RIP a devenit incapabil să servească inter-reţele mari, eterogene. OSPF are două mari caracteristici: protocolul este deschis (ceea ce înseamnă ca specificaţiile sale sunt de domeniu), este public se bazează pe algoritmul SPF. Deoarece dimensiunea şi viteza Internetului au crescut, limitările protocolului RIP i-au diminuat popularitatea acestuia. În contrast cu RIP, OSPF este considerat acum a fi protocolul de rutare intern preferat de reţeaua Internet. 4. Explicati cu cuvintele voastre ce inseamna IS-IS si ce rol are. 518

Este acceptata orice formulare asemanatoare: Intermediate System to Intermediate System (IS-IS) este un protocol de rutare intern din familia protocoalelor OSI. Implementează algoritmul folosind starea legăturilor, după principiul SPF. IS-IS a fost preponderent folosit de providerii de servicii care aveau de gestionat o reţea mare de calculatoare. IS-IS a devenit o alternativă viabilă a protocolului OSPF. IS-IS nu foloseşte IP pentru a transporta mesajele cu informaţii. Routerele IS-IS construiesc o reprezentare topologică a reţelei; această hartă indică IP-ul subreţelelor în care poate fiecare router IS-IS să ajungă, cunoscând şi calea de cost redus. O altă diferenţă fata de OSPF ar fi metoda prin care topologia IS-IS transferă informaţiile prin reţea. 5. Explicati cu cuvintele voastre ce inseamna BGP si ce rol are. Este acceptata orice formulare asemanatoare: The Border Gateway Protocol (BGP) este protocolul de bază al Internetului. Acesta funcţionează prin menţinerea unei tabele de reţele IP care stabileşte modul de conectare între sisteme autonome. BGP este un protocol de rutare între sisteme autonome. BGP este folosit pentru a comunica informaţii despre rute pentru Internet şi este protocolul folosit între providerii de servicii Internet. BGP este cel mai folosit protocol extern de rutare. Este robust şi scalabil si moşteneşte abilitatea sistemelor autonome de a putea alege rutele şi de a-şi implementa regulile de rutare fără a trebui să depindă de o autoritate centrală. Instrucţiuni pentru evaluatori Pentru fiecare răspuns corect, indiferent de formulare sau formatul de scriere (text, grafic, schema logica etc) se va acorda punctajul prevazut in barem. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor se vor relua sau nu anumite informaţii despre rolul principalelor protocoale de rutare interne sau externe ale procesului de rutare intr-o retea globala WAN. Daca este cazul se reface acest test sau unul asemanator.

Testul 19 Competenţe: Analizează comunicarea într-o reţea globală Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat atât singur, la sfârşitul temei Comunicarea într-o reţea globală, cât şi ca o componenta a unei evaluari formative, pentru un grup de lectii, sau ca parte a unei evaluari sumative a modulului. Obiectivele evaluării 519

Obiective: - să identifice atributele specifice fiecărui criteriu de alegere a protocolului care se potriveşte cel mai bine reţelei globale WAN pe care o gestionăm Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate avea loc într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului şi va rezolva individual subiectele. Durata evaluării Timp de lucru: 40 minute Cerinţele adresate elevului Tipul testului: item de completare Completează celulele goale din tabelul de mai jos cu atributele specifice fiecărui criteriu de alegere a protocolului care se potriveşte cel mai bine reţelei pe care o gestionăm în raport cu protocoalele specificate pe fiecare coloană din tabel. Protocolul : Criteriul :

RIP

OSPF

IGRP

EIGRP

Tipul Timpul de Convergenţă VLSM Consum de Bandă Consum de Resurse Suport căi multiple Scalabilitate Brevetat Protocol Non-IP Atributele cerute pentru rezolvare se pot gasi printre urmatoarele cuvinte cheie: vectori distanţă / starea legăturilor / încet / rapid / nu / da / scăzut / ridicat . Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvare completati spatiile libere cu termenii corespunzatori. Alegeti atributul potrivit extras dintr-una din seriile de cuvinte cheie sugerate in liste. Orice greşeală se taie cu o linie. Criteriile de evaluare şi notare Se acorda 10 puncte din care 1 punct din oficiu. Pentru fiecare raspuns corect se acordă cate 0.25 puncte. Barem: Tabelul completat cu raspunsurile corecte este urmatorul: Protocol Tipul

RIP vectori distanţă

OSPF starea legăturilor

IGRP vectori distanţă

EIGRP vectori distanţă 520

Timpul de Convergenţă

încet

rapid

încet

rapid

VLSM

nu

da

nu

da

Consum de Bandă

ridicat

scăzut

ridicat

scăzut

Consum de Resurse

scăzut

ridicat

scăzut

scăzut

Suport căi multiple

nu

da

da

da

Scalabilitate

nu

da

da

da

Brevetat

nu

nu

da

da

Protocol NonIP

nu

nu

nu

da

Instrucţiuni pentru evaluatori Pentru fiecare răspuns corect se vor acorda 0.25 puncte. Orice alt răspuns este incorect. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor se vor relua sau nu anumite informaţii despre caracteristicile fiecărui criteriu de alegere a protocolului care se potriveşte cel mai bine reţelei pe care o gestionăm sau se vor elabora solicitari individuale pentru elevii cu performante necorespunzatoare. Daca este cazul se vor reevalua cu acelasi test sau cu unul asemanator.

Testul 20 Competenţe: Analizează comunicarea într-o reţea globală Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat atât singur, la sfârşitul temei Comunicarea într-o reţea globală, cât şi ca o componenta a unei evaluari formative, pentru un grup de lectii, sau ca parte a unei evaluari sumative a modulului. Obiectivele evaluării Obiective: - să identifice caracteristicile protocolului de reţea in general si a protocolului de reţea TCP/IP in special - să identifice componentele protocolului de reţea TCP/IP Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea

521

Testul poate avea loc într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului şi va rezolva individual subiectele. Durata evaluării Timp de lucru: 30 minute Cerinţele adresate elevului Tipul testului: item de completare Pentru fiecare item completati spatiile libere cu termenii corespunzatori: ......................... reprezintă un set de reguli de comunicare în reţea care permite interconectarea logică a reţelelor şi echipamentelor. Parametrarea protocolului TCP/IP (cel mai răspândit protocol de retea) presupune atribuirea unei ...................... şi definirea unei ” ...................... “ pentru fiecare dispozitiv care accesează reţeaua. Pentru a accesa şi alte reţele externe, este necesar să se parametreze şi o ”ieşire implicita“ denumita si ....................... . O adresă ...................... este constituită din adresa reţelei şi adresa locală, elemente ce se compun prin alipire şi rezultă o adresă ”unică“ pentru fiecare dispozitiv de reţea. ...................... are rolul de a converti un nume generic de Internet la adresa IP asociată. Protocolul TCP/IP ”funcţionează“ doar cu adrese IP, dar s-a ”creat“ un dicţionar denumit ...................... care transformă adresele IP abstracte în denumiri mai uşor de ţinut minte, care să aibă o semnificaţie. În reţelele mari, s-a creat un sistem automatizat. In acest sens, pe PC-ul client se bifează opţiunea ...................... sau ”automatically”, urmând ca la pornire PC-ul să ”ceară“ parametrii TCP/IP necesari de la un ” ...................... ”, daca acesta există în reţeaua locală. Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvare completati spatiile libere cu termenii corespunzatori. Orice greşeală se taie cu o linie. Criteriile de evaluare şi notare Se acorda 10 puncte din care 1 punct din oficiu. Pentru fiecare raspuns corect se acordă cate 1 punct. Barem: Pentru fiecare item completati spatiile libere cu termenii corespunzatori: Protocolul de reţea reprezintă un set de reguli de comunicare în reţea care permite interconectarea logică a reţelelor şi echipamentelor. Parametrarea protocolului TCP/IP (cel mai răspândit protocol de retea) presupune atribuirea unei adrese IP şi definirea unei 522

”măşti de reţea“ pentru fiecare dispozitiv care accesează reţeaua. Pentru a accesa şi alte reţele externe, este necesar să se parametreze şi o ”ieşire implicita“ denumita si default gateway. O adresă TCP/IP este constituită din adresa reţelei şi adresa locală, elemente ce se compun prin alipire şi rezultă o adresă ”unică“ pentru fiecare dispozitiv de reţea. Serverul DNS are rolul de a converti un nume generic de Internet la adresa IP asociată. Protocolul TCP/IP ”funcţionează“ doar cu adrese IP, dar s-a ”creat“ un dicţionar denumit Domain Name System (DNS) care transformă adresele IP abstracte în denumiri mai uşor de ţinut minte, care să aibă o semnificaţie. În reţelele mari, s-a creat un sistem automatizat. In acest sens, pe PC-ul client se bifează opţiunea DHCP sau ”automatically”, urmând ca la pornire PC-ul să ”ceară“ parametrii TCP/IP necesari de la un ”DHCP Server”, daca acesta există în reţeaua locală. Instrucţiuni pentru evaluatori Pentru fiecare răspuns corect se vor acorda 0.25 puncte. Orice alt răspuns decat ceva asemanator celui enuntat in barem este incorect. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor se vor relua sau nu anumite informaţii despre protocolul de reţea TCP/IP sau se vor elabora solicitari individuale pentru elevii cu performante necorespunzatoare. Daca este cazul se vor reevalua cu acelasi test sau cu unul asemanator.

523

TEST SUMATIV 1

Evaluare sumativă a modulului FUNCŢIONAREA REŢELELOR GLOBALE (WAN) Competenţe: Descrie rolul echipamentelor de reţea globală Obiectivele evaluării: Obiective: - să identifice corect echipamentele de interconectare si respectiv mediu de comunicare la o retea globala WAN - să asocieze corect echipamentele de retea globala cu rolul corespunzator fiecareia - să cunoasca rolul corespunzator fiecarui tip de echipament de retea globala WAN Prezentarea Subiectului Acest subiect va fi utilizat ca o componentă a unei evaluări sumative a modulului. Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Subiectul poate fi susţinut într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fără materiale ajutătoare sau sprijinul profesorului. Fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele Subiectului şi va rezolva individual subiectul. Timp de lucru: 50 minute

Exercitiu 1 Tipul exercitiului: item cu alegere multipla Enunt: Pentru fiecare item scrieti pe foaie litera corespunzatoare raspunsului corect. 3. O reţea de tip WAN este reprezentata prin: a. O retea in care calculatoarele, conectate intre ele, sunt plasate în interiorul aceleiaşi clădiri sau campus universitar b. reţea cu o arie de răspândire geografică de mărimea unui stat sau continent c. reţea extinsă la nivelul unui oraş 4. Legătura fizică dintre componentele unei reţele de calculatoare se realizează: a. daca sistemul de operare este complet instalat pe fiecare calculator b. prin mediile de comunicare şi respectiv prin echipamentele de interconectare specifice acelui tip de retea c. prin medii cablate sau fara fir specifice tipului de retea 5. Calculatoarele dintr-o reţea pot fi de acelaşi tip: 524

a.

în cazul reţelelor omogene

b.

în cazul reţelelor eterogene

c.

daca avem retele complexe

6. Pentru funcţionarea reţelelor globale WAN avem în primul rând nevoie de echipamente de interconectare ca: a. Punţi, punti transparente, rutere, broutere sau porti b. Calculatoare personale, modemuri si porti c. Doar calculatoare personale dotate cu placa de retea fiecare si un sistem de operare de retea d. Nici una dintre variantele de mai sus. Instrucţiuni pentru elevi Orice eventual răspuns greşit se încercuieşte şi se taie cu un X şi se înlocuieşte cu răspunsul considerat corect. Criteriile de evaluare şi notare Se acorda 10 puncte din care 2 puncte din oficiu. Pentru fiecare raspuns corect se acordă cate 2 puncte. Barem: Pentru fiecare item scrieti pe foaie litera corespunzatoare raspunsului corect 1. O reţea de tip WAN este reprezentata prin: a. O retea in care calculatoarele, conectate intre ele, sunt plasate în interiorul aceleiaşi clădiri sau campus universitar b. reţea cu o arie de răspândire geografică de mărimea unui stat sau continent c. reţea extinsă la nivelul unui oraş Raspuns corect: b. 2. Legătura fizică dintre componentele unei reţele de calculatoare se realizează: a. daca sistemul de operare este complet instalat pe fiecare calculator b. prin mediile de comunicare şi respectiv prin echipamentele de interconectare specifice acelui tip de retea c. prin medii cablate sau fara fir specifice tipului de retea Raspuns corect: b. 3. Calculatoarele dintr-o reţea pot fi de acelaşi tip: a.

în cazul reţelelor omogene

b.

în cazul reţelelor eterogene

c.

daca avem retele complexe 525

Raspuns corect: a. 4. Pentru funcţionarea reţelelor globale WAN avem în primul rând nevoie de echipamente de interconectare ca: a. Punţi, punti transparente, rutere, broutere si/sau porti b. Calculatoare personale, modemuri si porti c. Doar calculatoare personale dotate cu placa de retea fiecare si un sistem de operare de retea d. Nici una dintre variantele de mai sus. Raspuns corect: a. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor se vor relua sau nu anumite informaţii despre modul de conectare la o retea de calculatoare, in special, globala sau se vor elabora solicitari individuale pentru elevii cu performante necorespunzatoare. Daca este cazul se vor reevalua cu acelasi test sau cu unul asemanator.

Exercitiu 2 Tipul exercitiului: item de asociere (de tip pereche) Enunţ: Asociază în mod corect elementele din tabelul de mai jos astfel încât numele echipamentelor principale de interconectare dintr-o reţea globală WAN găsit în a doua coloană să-i corespundă rolului enunţat în prima coloană: 1. Echipamentele utilizate pentru interconectarea LAN- a. Broutere urilor ce utilizează protocoale complet diferite la toate (brouters) nivelele de comunicaţie se numesc … 2. Echipamentele de interconectare care controlează fluxul b. Porţi de informaţii şi optimizează căile de transfer a datelor se transparente numesc ... 3. Echipamentele de interconectare care realizează c. Porţi conectarea a două reţele de calculatoare, care (gateways) prelucrează informaţia în funcţie de adresa destinatarilor şi a expeditorilor poarta denumirea de ... 4. Echipamentele de interconectare care permit utilizatorilor să dispună de bridge-uri pentru a d. Rutere interconecta două sau mai multe LAN-uri şi mai târziu să (routers) invoce facilităţi de router odată ce sunt adăugate noi protocoale reţelei se numesc …

526

5. Echipamentele de interconectare care nu cer e. Punţi utilizatorului să specifice calea către destinaţie utilizate (bridges) în Ethernet şi care trebuie să menţină o tabelă de adresare poartă denumirea de … Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvare scrieţi de exemplu : 1-a, 2-b, 3-c... Orice greşeală se taie cu o linie. Criteriile de evaluare şi notare Se acorda 10 puncte din care 2 puncte din oficiu. Pentru fiecare asociere corecta se acordă cate 1.6 puncte. Barem: Asociază în mod corect elementele din tabelul de mai jos astfel încât numele echipamentelor principale de interconectare dintr-o reţea globală WAN găsit în a doua coloană să-i corespundă rolului enunţat în prima coloană:

1. Echipamentele utilizate pentru interconectarea LAN-urilor ce a. Broutere utilizează protocoale complet diferite la toate nivelele de (brouters) comunicaţie se numesc … 2. Echipamentele de interconectare care controlează fluxul de b. Punţi informaţii şi optimizează căile de transfer a datelor se transparente numesc ... 3. Echipamentele de interconectare care realizează c. Porţi conectarea a două reţele de calculatoare, care prelucrează (gateways) informaţia în funcţie de adresa destinatarilor şi a expeditorilor poarta denumirea de ... 4. Echipamentele de interconectare care permit utilizatorilor să d. Rutere dispună de bridge-uri pentru a interconecta două sau mai (routers) multe LAN-uri şi mai târziu să invoce facilităţi de router odată ce sunt adăugate noi protocoale reţelei se numesc … 5. Echipamentele de interconectare care nu cer utilizatorului să e. Punţi specifice calea către destinaţie utilizate în Ethernet şi care (bridges) trebuie să menţină o tabelă de adresare poartă denumirea de … Raspuns corect: 1. cu c.; 2. cu d.; 3. cu e.; 4. cu a.; 5. cu b. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării

527

În funcţie de răspunsurile elevilor se vor relua sau nu pentru fiecare în parte anumite informaţii

despre

principalele

echipamentele

de

interconectare

necesare

pentru

funcţionarea reţelelor globale (după evaluarea tuturor elevilor, dacă majoritatea elevilor au reuşit să identifice câteva dintre principalele echipamente de interconectare dar nu le-au identificat pe celelalte atunci se reamintesc informaţiile legate de acestea şi apoi se reface acest test sau unul asemănător). Exercitiu 3 Tipul testului: item cu alegere duala Enunt: Stabiliti pentru fiecare afirmatie daca este adevarata sau falsa. 1. La nivel fizic, pentru funcţionarea reţelelor globale WAN avem nevoie doar de echipamente de interconectare şi nu, în mod obligatoriu, de medii de comunicare specifice. (fals) 2. Mediile de comunicare necesare specifice unei reţele globale WAN pot fi recunoscute ca fiind reprezentate prin perechi torsadate (cablu de telefon sau de reţea), cablu coaxial (exemplu: cablu utilizat în reţelele de antenă TV), fibra optică dar nu si spaţiul liber (telefonie celulară, unde radio terestre, unde radio prin satelit, unde laser, microunde, unde meteorice). (fals) 3. Sistemul media din cadrul nivelului fizic poate fi caracterizat prin capacitatea de a transporta informaţia, imunitatea la zgomot, uşurinţa de instalare, frecvenţa utilizării de abonaţi, baza de instalare dar si prin proprietarul infrastructurii. (Adev) 4. Capacitatea de transmitere a informaţiei si respectiv frecvenţa utilizării de abonaţi in cazul comunicatiei fara fir sunt intr-o continua crestere. (adev) 5. Dintre diversele tipuri de cabluri putem identifica cablu coaxial subtire sau gros, cablu torsadat ecranat sau neecranat, cablu de fibra optica si respectiv cablu reprezentat prin spatiul liber. (fals) 6. In cadrul procesului de realizarea patch-urilor specifice cablului torsadat neecranat UTP putem recunoaste trei mari tipuri de cabluri si anume cablul normal, cablul inversor si cablul de consola. (adev) Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvare, incercuiti varianta corecta. Orice eventual răspuns greşit se încercuieşte şi se taie cu un X şi se înlocuieşte cu răspunsul considerat corect.

528

Criteriile de evaluare şi notare Se acorda 10 puncte din care 1 punct din oficiu. Pentru fiecare raspuns corect se acordă cate 1.5 puncte. Barem: Stabiliti pentru fiecare afirmatie daca este adevarata sau falsa. 1. La nivel fizic, pentru funcţionarea reţelelor globale WAN avem nevoie doar de echipamente de interconectare şi nu, în mod obligatoriu, de medii de comunicare specifice. Raspuns corect: FALSA 2. Mediile de comunicare necesare specifice unei reţele globale WAN pot fi recunoscute ca fiind reprezentate prin perechi torsadate (cablu de telefon sau de reţea), cablu coaxial (exemplu: cablu utilizat în reţelele de antenă TV), fibra optică dar nu si spaţiul liber (telefonie celulară, unde radio terestre, unde radio prin satelit, unde laser, microunde, unde meteorice). Raspuns corect: FALSA 3. Sistemul media din cadrul nivelului fizic poate fi caracterizat prin capacitatea de a transporta informaţia, imunitatea la zgomot, uşurinţa de instalare, frecvenţa utilizării de abonaţi, baza de instalare dar si prin proprietarul infrastructurii. Raspuns corect: ADEVARATA 4. Capacitatea de transmitere a informaţiei si respectiv frecvenţa utilizării de abonaţi in cazul comunicatiei fara fir sunt intr-o continua crestere. Raspuns corect: ADEVARATA 5. Dintre diversele tipuri de cabluri putem identifica cablu coaxial subtire sau gros, cablu torsadat ecranat sau neecranat, cablu de fibra optica si respectiv cablu reprezentat prin spatiul liber. Raspuns corect: FALSA 6. In cadrul procesului de realizarea patch-urilor specifice cablului torsadat neecranat UTP putem recunoaste trei mari tipuri de cabluri si anume cablul normal, cablul inversor si cablul de consola. Raspuns corect: ADEVARATA Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor se vor relua sau nu anumite informaţii despre mediile de comunicare dintr-o reţea globală WAN sau se vor elabora solicitari individuale pentru elevii

529

cu performante necorespunzatoare. Daca este cazul se vor reevalua cu acelasi test sau cu unul asemanator.

Exercitiu 4 Tipul testului: întrebări orale cu răspuns scurt Enunţ: Raspundeti corect la urmatoarele intrebari: 1. Care sunt echipamentele ce utilizează protocoale complet diferite la toate nivelele de comunicaţie? 2. Cum se numesc echipamentele care realizează conectarea a două reţele de calculatoare, care prelucrează informaţia în funcţie de adresa destinatarilor şi a expeditorilor? 3. Exista echipamente de interconectare la reteaua globala WAN care permit utilizatorilor să dispuna bridge-uri pentru a interconecta 2 sau mai multe LAN-uri şi mai târziu să invoce facilităţi de router odata ce sunt adaugate noi protocoale reţelei. Daca da, care sunt acestea ? 4. Ce echipamente controlează fluxul de informaţii şi optimizează căile de transfer a datelor, acestea fiind capabile să traducă protocoalele de comunicare diferite? 5. Puteti enumera principalele 4 medii de comunicare specifice de care, la nivel fizic, alături de echipamente de interconectare, avem nevoie pentru funcţionarea reţelelor globale WAN? Criteriile de evaluare şi notare Se acorda 10 puncte din care 2 puncte din oficiu. Pentru fiecare raspuns corect se acordă 1.6 puncte. Barem: Raspundeti corect la urmatoarele intrebari: 1. Care sunt echipamentele ce utilizează protocoale complet diferite la toate nivelele de comunicaţie? Raspuns corect: Porţile (gateways) 2. Cum se numesc echipamentele care realizează conectarea a două reţele de calculatoare, care prelucrează informaţia în funcţie de adresa destinatarilor şi a expeditorilor? Raspuns corect: Punţile (bridges)

530

3. Exista echipamente de interconectare la reteaua globala WAN care permit utilizatorilor să dispuna bridge-uri pentru a interconecta 2 sau mai multe LAN-uri şi mai târziu să invoce facilităţi de router odata ce sunt adaugate noi protocoale reţelei. Daca da, care sunt acestea ? Raspuns corect: Brouterele (brouters) 4. Ce echipamente controlează fluxul de informaţii şi optimizează căile de transfer a datelor, acestea fiind capabile să traducă protocoalele de comunicare diferite? Raspuns corect: Routerele (routers) 5. Puteti enumera principalele 4 medii de comunicare specifice de care, la nivel fizic, alături de echipamente de interconectare, avem nevoie pentru funcţionarea reţelelor globale WAN? Raspuns corect: perechi torsadate, cablu coaxial, fibra optică, spaţiul liber Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor se vor relua sau nu pentru fiecare în parte informaţii despre echipamentele de interconectare şi de mediile de comunicare specifice necesare pentru funcţionarea reţelelor globale (după evaluarea tuturor elevilor, dacă majoritatea elevilor au reuşit să identifice câteva dintre principalele echipamente de interconectare dar nu le-au identificat pe celelalte atunci se reamintesc informaţiile legate de acestea şi apoi se reface acest test sau unul asemănător).

531

TEST SUMATIV 2

Evaluare sumativă a modulului FUNCŢIONAREA REŢELELOR GLOBALE (WAN) Competenţe: Analizează comunicarea într-o reţea globală Obiectivele evaluării: Obiective: - să identifice caracteristicile specifice procesului de rutare precum si tipurile de protocoale dintr-o retea globala WAN - să cunoasca rolul fiecarei caracteristici a procesului de rutare - să cunoasca rolul fiecarui tip de protocol specific intr-o retea globala WAN - sa asocieze procesul de rutare si protocoalele dintr-o retea globala WAN cu rolul corespunzator

Prezentarea Subiectului Acest subiect va fi utilizat ca o componentă a unei evaluări sumative a modulului. Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Subiectul poate fi susţinut într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fără materiale ajutătoare sau sprijinul profesorului. Fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele Subiectului şi va rezolva individual subiectul. Timp de lucru: 30 minute

Exercitiu 1 Tipul exercitiului: întrebări cu răspuns scurt Enunt: Raspundeti corect la urmatoarele intrebari: 1. Care este termenul folosit în reţele pentru a desemna procesul de alegere a căii prin care un pachet este transmis între două reţele diferite? 2. Care sunt cele doua etape de baza ale procesului de rutare prin care routerul foloseşte informaţiile din tabela de rutare (inclusiv cele introduse de protocoalele de rutare) pentru a învăţa interfaţa de ieşire cea mai potrivită pentru a trimite pachetele la o anumită destinaţie si prin care se asigură trimiterea unui pachet primit pe o interfaţă (de intrare) pe interfaţa de ieşire optimă?

532

3. Care sunt cele doua mari tipuri de rutare care stau la baza tuturor celorlalte tipuri de rutare? 4. Care este posibila alternativa ca limită neutră de complexitate a rutării dinamice fara a-i sacrifica scalabilitatea în care o parte din reţea foloseşte rutarea statică, iar cealaltă parte, rutarea dinamică ? 5. Cum se numesc cele trei mari forme de rutare dinamica bazate pe algoritmi cu acelasi nume? Criteriile de evaluare şi notare Se acorda 10 puncte din care 2 puncte din oficiu. Pentru fiecare raspuns corect se acordă 1.6 puncte. Barem: Raspundeti corect la urmatoarele intrebari: 1. Care este termenul folosit în reţele pentru a desemna procesul de alegere a căii prin care un pachet este transmis între două reţele diferite? Raspuns corect: rutarea 2. Care sunt cele doua etape de baza ale procesului de rutare prin care routerul foloseşte informaţiile din tabela de rutare (inclusiv cele introduse de protocoalele de rutare) pentru a învăţa interfaţa de ieşire cea mai potrivită pentru a trimite pachetele la o anumită destinaţie si prin care se asigură trimiterea unui pachet primit pe o interfaţă (de intrare) pe interfaţa de ieşire optimă? Raspuns corect: determinarea căii optime, comutarea pachetelor 3. Care sunt cele doua mari tipuri de rutare care stau la baza tuturor celorlalte tipuri de rutare? Raspuns corect: rutarea statică si rutarea dinamică 4. Care este posibila alternativa ca limită neutră de complexitate a rutării dinamice fara a-i sacrifica scalabilitatea în care o parte din reţea foloseşte rutarea statică, iar cealaltă parte, rutarea dinamică ? Raspuns corect: o schemă de rutare hibridă 5. Cum se numesc cele trei mari forme de rutare dinamica bazate pe algoritmi cu acelasi nume? Raspuns corect: cu vectori distanţă, cu starea legăturilor, hibride. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor se vor relua sau nu pentru fiecare în parte anumite informaţii despre intreg procesul de rutare in cadrul unei retele globale WAN. Dacă este 533

cazul, se reamintesc informaţiile legate de acestea şi apoi se reface acest test sau unul asemănător). Exercitiu 2 Tipul testului: item de completare Enunt: Pentru fiecare item completati spatiile libere cu termenii corespunzatori: Protocoalele de ................. sunt folosite de rutere pentru a alcǎtui şi a menţine tabele de rutare. Protocoalele ............... sunt folosite pentru a direcţiona traficul, pe baza informaţiei pe care o adaugǎ pachetelor de date şi a schemei de adresare folosite. ............... de rutare conţine adresele reţelelor şi respectiv porturile routerului asociate acestora, învǎţate dinamic (rute dinamice) sau asignate manual (rute statice). Protocoalele de rutare folosesc un coeficient denumit si ............ (in engleza) pentru a exprima costul rutei ce poate fi calculat ca fiind num ǎrul de noduri pânǎ la destinaţie. Un protocol ............... este folosit în interiorul unui singur domeniu administrativ, sau între grupuri apropiate care cooperează. IGP rezolvă suprasolicitările venite din partea unui router. Aceste protocoale nu pot fi utilizate în reţelele mari. Un protocol ............... transportă informaţiile de rutare între entităţi administrative independente, cum ar fi două corporaţii sau două universităţi. Fiecare dintre aceste entităţi menţine o infrastructură de reţea independentă şi foloseşte EGP pentru a putea comunica cu cealaltă entitate. Astăzi protocolul BGP a fost proiectat special pentru a fi folosit între reţelele conectate la Internet. Protocolul de ............... reprezintă un set de reguli de comunicare în reţea care permite interconectarea logică a reţelelor şi echipamentelor. Parametrarea protocolului ............... presupune atribuirea unei adrese IP şi definirea unei ”măşti de reţea“ pentru fiecare dispozitiv care accesează reţeaua. Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvare completati spatiile libere cu termenii corespunzatori. Orice greşeală se taie cu o linie. Criteriile de evaluare şi notare Se acorda 10 puncte din care 2 puncte din oficiu. Pentru fiecare raspuns corect se acordă cate 1 punct. Barem: Pentru fiecare item completati spatiile libere cu termenii corespunzatori:

534

Protocoalele de rutare sunt folosite de rutere pentru a alc ǎtui şi a menţine tabele de rutare. Protocoalele rutate sunt folosite pentru a direcţiona traficul, pe baza informaţiei pe care o adaugǎ pachetelor de date şi a schemei de adresare folosite. Tabelul de rutare conţine adresele reţelelor şi respectiv porturile routerului asociate acestora, învǎţate dinamic (rute dinamice) sau asignate manual (rute statice). Protocoalele de rutare folosesc un coeficient denumit si metric (in engleza) pentru a exprima costul rutei ce poate fi calculat ca fiind num ǎrul de noduri pânǎ la destinaţie. Un protocol intern este folosit în interiorul unui singur domeniu administrativ, sau între grupuri apropiate care cooperează. IGP rezolvă suprasolicitările venite din partea unui router. Aceste protocoale nu pot fi utilizate în reţelele mari. Un protocol extern transportă informaţiile de rutare între entităţi administrative independente, cum ar fi două corporaţii sau două universităţi. Fiecare dintre aceste entităţi menţine o infrastructură de reţea independentă şi foloseşte EGP pentru a putea comunica cu cealaltă entitate. Astăzi protocolul BGP a fost proiectat special pentru a fi folosit între reţelele conectate la Internet. Protocolul de reţea reprezintă un set de reguli de comunicare în reţea care permite interconectarea logică a reţelelor şi echipamentelor. Parametrarea protocolului TCP/IP presupune atribuirea unei adrese IP şi definirea unei ”măşti de reţea“ pentru fiecare dispozitiv care accesează reţeaua. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor se vor relua sau nu anumite informaţii despre diversele tipuri de protocoale specifice unei retele globale WAN sau se vor elabora solicitari individuale pentru elevii cu performante necorespunzatoare. Daca este cazul se vor reevalua cu acelasi test sau cu unul asemanator.

Exercitiu 3 Tipul exercitiului: item de completare Enunţ: In tabelul de mai jos, bifati in mod corespunzator cu un X atat protocoalele de rutare interna specifice cat si protocoalele de rutare externa specifice protocoalelor de rutare enumerate in prima coloana:

Protocoale de rutare

INTERNA

EXTERNA

BGP (Border Gateway Protocol) 535

IGRP (Interior Gateway Routing Protocol) OSPF (Open Shortest Path First) EIGRP (Enhanced Interior Gateway Routing Protocol) IS-IS (Intermediate System to Intermediate System) EGP (Exterior Gateway Protocol) RIP (Routing Information Protocol) IGP (Interior Gateway Protocols)

Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvare, bifati cu cite un X, in mod corespunzator in spatiile libere din coloanele a doua si a treia, asocierea considerata a fi corecta pentru protocoale de rutare interna si respectiv externa. Criteriile de evaluare şi notare Se acorda 10 puncte din care 2 puncte din oficiu. Pentru fiecare asociere corecta se acordă cate 1 puncte. Barem: In tabelul de mai jos, bifati in mod corespunzator cu un X atat protocoalele de rutare interna specifice cat si protocoalele de rutare externa specifice protocoalelor de rutare enumerate in prima coloana:

Protocoale de rutare

INTERNA

BGP (Border Gateway Protocol)

EXTERNA X

IGRP (Interior Gateway Routing Protocol)

X

OSPF (Open Shortest Path First)

X

EIGRP (Enhanced Interior Gateway Routing Protocol)

X

IS-IS (Intermediate System to Intermediate System)

X

EGP (Exterior Gateway Protocol)

X

RIP (Routing Information Protocol)

X

IGP (Interior Gateway Protocols)

X

Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării 536

În funcţie de răspunsurile elevilor se vor relua sau nu pentru fiecare în parte anumite informaţii despre principalele protocoalele de rutare interne sau externe necesare pentru funcţionarea reţelelor globale (după evaluarea tuturor elevilor, dacă majoritatea elevilor au reuşit să identifice câteva dintre principalele echipamente de interconectare dar nu le-au identificat pe celelalte atunci se reamintesc informaţiile legate de acestea şi apoi se reface acest test sau unul asemănător). Exercitiu 4 Tipul testului: întrebări orale cu răspuns scurt Enunţ: Raspundeti corect la urmatoarele intrebari: 1. Cum se numesc protocoalele folosite de rutere pentru a alcǎtui şi a menţine tabele de rutare. 2. Care este componenta procesului de rutare care conţine adresele reţelelor şi respectiv porturile routerului asociate acestora, înv ǎţate dinamic (rute dinamice) sau asignate manual (rute statice). 3. Specificati care este criteriul folosit pentru protocoalele de rutare bazate pe vectori distanţă (DV) si respectiv pe starea legăturilor (LS) . 4. Enumerati principalele doua clase de protocoale de rutare reprezentate de termenii IGP (Interior Gateway Protocols) si repectiv EGP (Exterior Gateway Protocols). 5. Ce tip de protocol reprezintă un set de reguli de comunicare în reţea care permite interconectarea logică a reţelelor şi echipamentelor? Dati un exemplu specific ! Instrucţiuni pentru elevi Pentru fiecare întrebare încercaţi să răspundeţi cât mai corect posibil în conformitate cu cerinţele formulate. Criteriile de evaluare şi notare Se acorda 10 puncte astfel. Pentru fiecare raspuns corect se acordă 2 punct. Barem: Raspundeti corect la urmatoarele intrebari: 1. Cum se numesc protocoalele folosite de rutere pentru a alcǎtui şi a menţine tabele de rutare. Raspuns corect: protocoale de rutare

537

2. Care este componenta procesului de rutare care conţine adresele reţelelor şi respectiv porturile routerului asociate acestora, înv ǎţate dinamic (rute dinamice) sau asignate manual (rute statice). Raspuns corect: tabelul de rutare 3. Specificati care este criteriul folosit pentru protocoalele de rutare bazate pe vectori distanţă (DV) si respectiv pe starea legăturilor (LS) . Raspuns corect: după tipul de algoritmi folosiţi 4. Enumerati principalele doua clase de protocoale de rutare reprezentate de termenii IGP (Interior Gateway Protocols) si repectiv EGP (Exterior Gateway Protocols). Raspuns corect: protocoale cu rutare internă, protocoale cu rutare externă. 5. Ce tip de protocol reprezintă un set de reguli de comunicare în reţea care permite interconectarea logică a reţelelor şi echipamentelor? Dati un exemplu specific ! Raspuns corect: protocolul de reţea, TCP/IP Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor se vor relua sau nu pentru fiecare în parte informaţii despre procesul de rutare si respectiv despre protocoale de rutare in cadrul reţelelor globale WAN (după evaluarea tuturor elevilor, dacă majoritatea elevilor au reuşit să identifice câteva dintre principalele echipamente de interconectare dar nu le-au identificat pe celelalte atunci se reamintesc informaţiile legate de acestea şi apoi se reface acest test sau unul asemănător).

538

Modulul: CONECTAREA CALCULATOARELOR LA REŢEA

539

AUTORI: MICHAELA GRĂDINARU – profesor grad didactic I

COORDONATOR: STĂNICĂ GIOVANNA – profesor, gradul I

CONSULTANŢĂ: VIOREL ŢIGĂNESCU – expert CNDIPT IOANA CÎRSTEA – expert CNDIPT ANGELA POPESCU – expert CNDIPT DANA STROIE – expert CNDIPT

540

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Testul 1 Competenţe: Instalează o placă de reţea Obiectivele evaluării: - să identifice corect tipurile de reţele - să cunoască modul de transmitere a datelor Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat atât singur, la sfârşitul temei Placa de reţea, cât şi ca o componentă a unei evaluări formative, pentru un grup de lecţii, sau sumative a modulului. Tipul testului: Probă scrisă - tip a4 Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate fi susţinut într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fără materiale ajutătoare sau sprijinul profesorului. Fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului şi va rezolva individual cerinţele. Timp de lucru: 30 minute Exerciţiul 1 Tipul exerciţiului: item cu alegere duală Enunţ: Stabiliţi pentru fiecare afirmaţie dacă este adevărată sau falsă. a. Token Ring (topologie stea-cablată inel) este un exemplu de arhitectură în care topologia fizică coincide cu cea logică.  Adevarat

 Fals

b. Cablajul formează o cale de date circulară, creând un inel fizic.

 Adevarat

 Fals

c. Inelul fizic este creat de jetonul (token) care se deplasează printr-un port al MSAU către un calculator.

 Adevarat

 Fals

d. Dacă respectivul calculator nu are date de transmis, jetonul este trimis înapoi către MSAU şi apoi pe următorul port către următorul calculator .

 Adevarat

 Fals

e. Ethernet foloseşte o topologie logică de tip magistrală sau broadcast.  Adevarat

 Fals

Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvare bifaţi cu x varianta corectă. Exemplu : Modelul OSI are 7 niveluri.

 Adevarat

 Fals

Criteriile de evaluare şi notare Se acordă : 1 punct din oficiu 1,8 puncte pentru fiecare răspuns corect Barem: Stabiliţi pentru fiecare afirmaţie dacă este adevărată sau falsă. a. Token Ring (topologie stea-cablată inel) este un exemplu de arhitectură în care topologia fizică coincide cu cea logică. Adevarat

Fals

b. Cablajul formează o cale de date circulară, creând un inel fizic . Adevarat

Fals

c. Inelul fizic este creat de jetonul (token) care se deplasează printr-un port al MSAU către un calculator. 542

Adevarat

Fals

d. Dacă respectivul calculator nu are date de transmis, jetonul este trimis înapoi către MSAU şi apoi pe următorul port către următorul calculator.

 Adevarat

 Fals

e. Ethernet foloseşte o topologie logică de tip magistrală sau broadcast

 Adevarat

 Fals

Exerciţiul 2 Tipul exerciţiului: item de completare Enunţ: Pentru fiecare item completaţi spaţiile libere cu termenii copespunzători. 1. Dispozitivele de tip SAS se conectează numai la …………………….. prin intermediul unui ………………………... 2. Orice defecţiune, deconectare sau oprire a acestor staţii nu afectează …………………………….. 3. Dispozitivele de tip DAS au ……………………… notate cu A şi B.

4. Tehnologia Ethernet foloseşte o topologie logica ................. şi este suportată de standardele ............................. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 1 punct din oficiu şi 1,5 puncte pentru fiecare răspuns corect. Barem de corectare şi notare: Pentru fiecare item completaţi spaţiile libere cu termenii copespunzători. 1. Dispozitivele de tip SAS se conectează numai la INELUL PRIMAR prin intermediul unui CONCENTRATOR.

543

2. Orice defecţiune, deconectare sau oprire a acestor staţii nu afectează INELUL ŞI REŢEAUA. 3. Dispozitivele de tip DAS au DOUĂ PORTURI notate cu A şi B.

4. Tehnologia Ethernet foloseşte o topologie logica de tip magistrala sau broadcast şi este suportată de standardele IEEE 802.3 . Instrucţiuni pentru evaluatori Răspunsurile aşteptate sunt termeni consacraţi astfel încât orice alt răspuns este incorect. Exerciţiul 3 Tipul exerciţiului: ITEM DE ASOCIERE Enunţ: Asociaţi corect numerele din coloana 1 cu literele din coloana 2.

Coloana 1

Coloana 2

1

Token Ring

A

se conectează la inelul primar

2

FDDI

B

Calculatoarele sunt conectate la un hub central

3

Ethernet

C

modularea intensităţii radiaţiei luminoase

4

SAS

D

reţea de tip inel dublu

5

fibră optică

E

topologie fizică de tip magistrală sau stea

F

se conectează la inelul secundar

6

Instrucţiuni pentru elevi Orice eventual răspuns greşit se încercuieşte şi se taie cu un X şi se înlocuieşte cu răspunsul considerat corect. Asociaţi numărul echipamentului de reţea cu litera corespunzătoare rolului/funcţiei. Ex: 1-F Criteriile de evaluare şi notare 544

Se acordă 10 puncte din care 2 puncte din oficiu şi 1,8 punct pentru fiecare asociere corectă. Barem de corectare şi notare: Asocierile corecte sunt: 1-B, 2-D, 3-E, 4-A, 5-C Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre rolurile şi funcţiile echipamentelor de reţea sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător.

545

Testul 2 Competenţe: Instalează o placă de reţea Obiectivele evaluării: - să cunoască tipurile de cabluri de cupru utilizate într-o reţea de calculatoare - să identifice cablurile de cupru - să ştie caracteristicile fibrei optice Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat atât singur, la sfârşitul temei Placa de reţea, cât şi ca o componentă a unei evaluări formative, pentru un grup de lecţii, sau sumative a modulului. Tipul testului: Probă scrisă - tip a4 Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate fi susţinut într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fără materiale ajutătoare sau sprijinul profesorului. Fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului şi va rezolva individual cerinţele. Timp de lucru: 20 minute Exerciţiul 1 Tipul exerciţiului: item cu alegere multiplă Enunţ: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect. 1. Pentru conectarea la reţea a unui client aflat la 800 m depărtare se foloseşte un cablu: a. STP b. UTP c. Coaxial d. Fibra optica 2. Care factor influentează alegerea categoriei de cablu a unei reţele? a. Distanta pe care un semnal poate calatori in cablu. 546

b. Numarul de fire din cablu. c. Tipul de ecranare folosit in interiorul cablului. d. Tipul conectorilor necesari pentru terminarea cablului. 3. Ce tip de cablu coaxial se foloseşte pentru distribuirea semnalelor de la o antena de acoperis, servicu de cablu TV, sau antena satelit cu cea mai mica interferenta? a. RG-6 b. RG-59 c. Thicknet sau 10BASE5 d. Thinnet sau 10BASE2 4. Pentru conectarea la retea a unui client aflat la 800 m depărtare se foloseşte un cablu: a. STP b. UTP c. Coaxial d. Fibra optica 5. Transmisia datelor prin fibră optică se face în banda de bază a. prin modularea intensităţii radiaţiei luminoase în modul ON-OFF.

b. semnal sinusoidal c. tren de impulsuri d. dinti de ferăstrău 6. Punctele de acces sunt de obicei conectate la reţea folosind a. cabluri de cupru. b. Fibra optica c. Cabluri de aluminiu d. Staţii de acces Instrucţiuni pentru elevi Orice eventual răspuns greşit se încercuieşte şi se taie cu un X şi se înlocuieşte cu răspunsul considerat corect. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 1 puncte din oficiu şi 1,5 puncte pentru fiecare răspuns corect. 547

Barem de corectare şi notare: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect. 1-d, 2-b, 3-a, 4-d, 5-a, 6-a Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre tipurile de cabluri de cupru, caracteristicile acestora, sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător. Exerciţiul 2 Tipul exerciţiului: item de completare Enunţ: Pentru fiecare item completaţi spaţiile libere cu termenii copespunzători. 1. Cablul coaxial are un miez de ……………, înconjurat de un înveliş ………….., ecranate cu o …………………., acoperit apoi de o …………………………………. 2. Cablul torsadat este un tip de cablu de ………… folosit în reţelele …………………… şi în majoritatea reţelelor ………………………. 3. Izolaţia de plastic este codificată pe ……………….. Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvare completaţi spaţiile libere cu termenii corespunzători. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 2 punct din oficiu şi 1 puncte pentru fiecare spaţiu completat corect. Barem de corectare şi notare: Pentru fiecare item completaţi spaţiile libere cu termenii corespunzători.

548

1. Cablul coaxial are un miez de cupru, înconjurat de un înveliş izolator, ecranate cu o plasă metalică, acoperit apoi de o cămaşă exterioară de protecţie. 2. Cablul torsadat este un tip de cablu de cupru folosit în reţelele telefonice şi în majoritatea reţelelor Ethernet. 3. Izolaţia de plastic este codificată pe culori. Instrucţiuni pentru evaluatori Răspunsurile aşteptate sunt termeni consacraţi astfel încât orice alt răspuns este incorect. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre rolurile şi funcţiile echipamentelor de reţea sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător.

549

Testul 3 Competenţe: Instalează o placă de reţea Obiectivele evaluării: Obiective: - să cunoască utilizarea magistralelor de date - să identifice tipurile de magistrale - să ştie să caracterizeze tipurile de magistrale de date Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat atât singur, la sfârşitul temei Placa de reţea, cât şi ca o componentă a unei evaluări formative, pentru un grup de lecţii, sau sumative a modulului.

Tipul testului: Probă scrisă – tip a4 Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate fi susţinut într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fără materiale ajutătoare sau sprijinul profesorului. Fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului şi va rezolva individual cerinţele. Timp de lucru: 20 minute Exerciţiul 1 Tipul exerciţiului: item cu alegere duală Enunţ: Stabiliţi pentru fiecare afirmaţie dacă este adevărată sau falsă. a. Arhitectura magistralei poate funcţiona Plug and Play.  Adevarat

 Fals

b. AGP şi PCI-X, care sunt variante ale PCI EXPRESS.

550

 Adevarat

 Fals

c. Magistrala PCI lucrează intr-o bandă largă de frecvenţă sau de tensiune  Adevarat

 Fals

d. PCI este limitat la o singură direcţie: a trimite sau a primi.  Adevarat

 Fals

e. Magistrala PCI oferă până la 33 MB / sec la conectarea dispozitivelor de I/O.  Adevarat

 Fals

Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvare bifaţi cu x varianta corectă. Exemplu : Modelul OSI are 7 niveluri.

 Adevarat

 Fals

Criteriile de evaluare şi notare Se acordă : 1 punct din oficiu 1,8 puncte pentru fiecare răspuns corect Barem: Stabiliţi pentru fiecare afirmaţie dacă este adevărată sau falsă. a. Arhitectura magistralei poate funcţiona Plug and Play

 Adevarat

 Fals b. AGP şi PCI-X, care sunt variante ale PCI EXPRESS

Adevarat

Fals

c. Magistrala PCI lucrează intr-o bandă largă de frecvenţă sau de tensiune.

Adevarat

Fals

d. PCI este limitat la o singură direcţie: a trimite sau a primi .

 Adevarat

 Fals e. Magistrala PCI oferă până la 33 MB / sec la conectarea dispozitivelor de I/O.

Adevarat

Fals 551

Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre tipurile de cabluri de cupru, standarde, echipamente conectate, sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător.

Exerciţiul 2 Tipul exerciţiului: item de completare Enunţ: Pentru fiecare item completaţi spaţiile libere cu termenii corespunzători. 1. ISA – este arhitectura folosită de calculatoarele ............................... Este permisă adăugarea în sistem a diferitelor ................................, prin inserarea acestora în ............................... . 2. EISA – oferă o magistrală de 16 biţi, asigură caracteristici introduse de IBM pentru magistrala sa ................................... 3. Micro Channel Architecture funcţionează atât pe ....... cât şi pe ...... de biţi şi poate fi condusă de mai multe ........................ 4. PCI Express sunt sloturi cu o mai mare viteza de …………………... PCI Express sunt folosite pentru a conecta …………………….. la placa de bază. Cea mai importantă diferenţă dintre PCIe şi magistralele PC anterioare este topologia pe legătura …………………..

5. PCMCIA pot fi folosite pentru ……………., ……………….. şi alte funcţii în laptop / notebook PC-uri. 6. Echipamentele USB sunt ……………….., ceea ce înseamnă că utilizatorii pot conecta şi deconecta echipamentele şi în cazul în care calculatorul ………………. Un singur port USB al unui calculator poate conecta simultan până la ............. de echipamente diferite folosind mai multe .....................

Instrucţiuni pentru elevi 552

Pentru rezolvare completaţi spaţiile libere cu termenii copespunzători.

Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 1 punct din oficiu şi 3 puncte pentru fiecare răspuns corect. Barem de corectare şi notare: Pentru fiecare item completaţi spaţiile libere cu termenii corespunzători. 1. ISA – este arhitectura folosită de calculatoarele IBM PC, XT TM şi AT. Este permisă adăugarea în sistem a diferitelor plăci interschimbabile, prin inserarea acestora în conectori de extensie . Plăcile adaptoare au 8 sau 16 biţi precum şi sloturi de 8 şi de 16 biţi. 2. EISA – oferă o magistrală de 16 biţi, asigură caracteristici introduse de IBM pentru magistrala sa Micro Channel Architecture 3. Micro Channel Architecture – este incompatibilă cu magistrala ISA , funcţionează atât pe 16 cât şi pe 32 de biţi şi poate fi condusă de mai multe procesoare de magistrală. 4. PCI

Express

sunt

sloturi

cu

o

mai

mare

viteza

de

conectare

a

perifericelor.

PCI Express sunt folosite pentru a conecta dispozitivele periferice la placa de bază. Cea mai importantă diferenţă dintre PCIe şi magistralele PC anterioare este topologia pe legătura serială point-to-point .

5. PCMCIA - Aceste carduri pot fi folosite pentru conectivitate wireless, modem şi alte funcţii în laptop / notebook PC-uri. 6. USB - Echipamentele USB sunt hot-swappable, ceea ce înseamnă că utilizatorii pot conecta şi deconecta echipamentele şi în cazul în care calculatorul este pornit. Un singur port USB al unui calculator poate conecta simultan până la 127 de echipamente diferite folosind mai multe hub-uri USB. Instrucţiuni pentru evaluatori Răspunsurile aşteptate sunt termeni consacraţi astfel încât orice alt răspuns este incorect. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre tipurile de fibre optice, standarde, proprietăţi, sau se vor elabora solicitări individualizate

553

pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător.

554

Testul 4 Competenţe: Instalează o placă de reţea Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat atât singur, la sfârşitul temei Placa de reţea, cât şi ca o componentă a unei evaluări formative, pentru un grup de lecţii, sau sumative a modulului.

Tipul testului: Probă scrisă – tip a4 Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate fi susţinut într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fără materiale ajutătoare sau sprijinul profesorului. Fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului şi va rezolva individual cerinţele. Timp de lucru: 20 minute Obiectivele evaluării  Să identifice caracteristicile plăcilor de reţea  Să cunoască modul de conectare la calculator  Să cunoască criteriile de alegere a plăcii de reţea Exerciţiul 1 Tipul exerciţiului: item cu alegere multiplă Enunţ: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect. 1. Avantajele comunicării prin placa de reţea: a. este mai stabilă decât prin modem b. funcţionează numai pe distanţe mici c. sunt mai fiabile d. sunt mai ieftine 2. Reţelele cu cablu coaxial de tip BNC: 555

a. au mufa pătrată b. permit conectarea în stea a calculatoarelor c. permit conectarea în serie a calculatoarelor d. reţeaua este costisitoare 3. Reţelele cu cablu de tip UTP: a. permit conectarea mai multor PC-uri într-o reţea de tip ring b. Fiecare PC este conectat la un swich printr-un cablu UTP separat c. de reţea mai ieftină d. o întrerupere a cablului determină scoaterea din funcţiune a întregii reţele 4. Cablurile unei reţele trebuie să fie: a. mai lungi de 180m b. mai scurte de 180m c. cel puţin egale cu 180m d. cel mult egale cu 180m

Instrucţiuni pentru elevi Orice eventual răspuns greşit se încercuieşte şi se taie cu un X şi se înlocuieşte cu răspunsul considerat corect. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 2 puncte din oficiu şi 2 puncte pentru fiecare răspuns corect. Barem de corectare şi notare: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect. 1. Avantajele comunicării prin placa de reţea: a. este mai stabilă decât prin modem b. funcţionează numai pe distanţe mici c. sunt mai fiabile d. sunt mai ieftine Răspuns corect (a) 2. Reţelele cu cablu coaxial de tip BNC: 556

a. au mufa pătrată b. permit conectarea în stea a calculatoarelor c. permit conectarea în serie a calculatoarelor d. reţeaua este costisitoare Răspuns corect (c) 3. Reţelele cu cablu de tip UTP: a. permit conectarea mai multor PC-uri într-o reţea de tip ring b. Fiecare PC este conectat la un swich printr-un cablu UTP separat c. de reţea mai ieftină d. întrerupere a cablului determină scoaterea din funcţiune a întregii reţele Răspuns corect (b) 4. Cablurile unei reţele trebuie să fie: a. mai lungi de 180m b. mai scurte de 180m c. cel puţin egale cu 180m d. cel mult egale cu 180m Răspuns corect (d) Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre tipurile de cabluri de cupru, standarde, echipamente conectate, sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător.

Exerciţiul 2 Tipul exerciţiului: ITEM DE ASOCIERE Enunţ: Asociaţi corect numerele din coloana 1 cu literele din coloana 2.

Coloana 1 1

Placa de

Coloana 2 A

transmite informaţii în format digital prin intermediul 557

reţea 2

Modem

liniilor telefonice B

Plăci mai veci

3

Ethernet

C

Interconectează mai multe calculatoare

4

mufe BNC

D

Standard pentru plăcile de reţea

5

mufe UTP

E

prize de culoare neagră de pe placa de bază

6

Sloturile ISA

F

mai lungi şi de culoare albă

7

sloturile PCI

G

Plăci mai noi

H

mai scurte şi de culoare albă

Instrucţiuni pentru elevi Orice eventual răspuns greşit se încercuieşte şi se taie cu un X şi se înlocuieşte cu răspunsul considerat corect. Asociaţi numărul echipamentului de reţea cu litera corespunzătoare rolului/funcţiei. Ex: 1-H Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 3 puncte din oficiu şi 1 punct pentru fiecare asociere corectă. Barem de corectare şi notare: Asocierile corecte sunt: 1 – C, 2 – A, 3 – D, 4 – B, 5 – G, 6 – E, 7 - H

558

Test 5 Competenţe: Instalează o placă de reţea Prezentarea testului Acest test este o probă practică şi poate fi utilizat atât după predarea noţiunilor legate de Etapele instalării plăcii de reţea, cât şi la sfârşitul modulului, ca parte a unei evaluari sumative. Obiectivele evaluării  să realizeze montarea plăcii de reţea în calculator  să realizeze implementarea driverelor  să realizeze conectarea la reţeaua locală

Resursele necesare Materiale necesare: PC, placă de reţea, conectori (dacă este cazul), SO cu driverele furnizate

de

producătorul

plăcii

de

reţea,

sau

suport

electronic

cu

driverele

corespunzătoare plăcii, reţea locală Tipul testului: Probă practică- tip b1 Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul va avea loc în laboratorul de informatică, fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului, materialele necesare şi va rezolva individual subiectele. Durata evaluării Timp de lucru: 30 minute Exerciţiul 1 Tipul exerciţiului: probă practică Enunţ: Să se conecteze la reţea un calculator, având la dispoziţie o placă de reţea, cablu şi driverele corespunzătoare. Instrucţiuni pentru elevi Pentru instalarea plăcii de reţea utilizaţi materialele furnizate fiecăruia, urmărind paşii 1. Se închide şi se deconectează calculatorul de la reţeaua de alimentare şi se scot toate firele

559

Atenţie! Lucrând la un calculator conectat, acesta se poate deteriora sau operatorul se poate accidenta. 2. După ce se scot cablurile, se deschide carcasa 3. Placa de reţea se introduce cu atenţie în slotul special 4. Se montează carcasa

Urmează implementarea driverelor

Criteriile de evaluare şi notare 1 punct din oficiu Pentru conectarea plăcii de reţea în calculator se acordă 3 puncte Pentru implementarea driverelor se acordă 6 puncte Instrucţiuni pentru evaluatori a. Pentru conectarea plăcii de reţea în calculator se acordă 3 puncte b. Pentru implementarea driverelor se acordă 6 puncte •

instalarea driverelor

1,5

puncte

•

configurarea driverelor

1,5

puncte

•

actualizarea driverelor

1,5

•

dezinstalarea driverelor.

1,5

puncte puncte

Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor se vor relua sau nu anumite informaţii despre instalarea plăcii de reţea , se reamintesc informaţiile legate de acestea şi apoi se reface acest test sau unul asemănător.

560

Test 6 Competenţe: Configurează placa de reţea Prezentarea testului Acest test este o probă practică şi poate fi utilizat atât după predarea noţiunilor legate de Conectarea a două calculatoare, cât şi la sfârşitul modulului, ca parte a unei evaluari sumative. Obiectivele evaluării  Să configureze adrese pentru fiecare computer  Să completeze DNS,  Să verifice comunicarea dintre calculatoare  Să partajeze fişiere pe calculator Resursele necesare Calculatoare, reţea locală Tipul testului: Probă practică- tip b1 Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul va avea loc în laboratorul de informatică, fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului, materialele necesare şi va rezolva individual subiectele. Durata evaluării Timp de lucru: 30 minute Exerciţiul 1 Tipul exerciţiului: probă practică Enunţ: Să se conecteze două calculatoare cu Windows Vista Instrucţiuni pentru elevi Pentru realizarea conectării a două calculatoare cu Windows Vista se configurează adrese pentru fiecare computer, se completează

DNS, se verifică comunicarea dintre

calculatoare, se partajează fişiere pe calculator

561

Criteriile de evaluare şi notare 2 punct din oficiu Pentru configurarea adreselor pentru fiecare computer

2 puncte.

Pentru completarea DNS

2 puncte

Pentru se verifică dacă cele două PC-uri comunică bine împreună 2 puncte Pentru partajarea fişierelor pe fiecare calculator

2 puncte

Instrucţiuni pentru evaluatori 2 punct din oficiu Pentru configurarea adreselor pentru fiecare computer

2 puncte.

Pentru completarea DNS

2 puncte

Pentru se verifică dacă cele două PC-uri comunică bine împreună 2 puncte Pentru partajarea fişierelor pe fiecare calculator

2 puncte

Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor se vor relua sau nu anumite informaţii despre conectarea a două calculatoare.

562

Testul 7 Competenţe: Configurează placa de reţea Obiectivele evaluării:  Să identifice starea de funcţionare prin verificarea ledurilor de Link/Act  Să cunoască folosirea comenzilor PING, IPCONFIG Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat atât singur, la sfârşitul temei Placa de reţea, cât şi ca o componentă a unei evaluări formative, pentru un grup de lecţii, sau sumative a modulului. Tipul testului: Probă scrisă- tip a4 Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate fi susţinut într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fără materiale ajutătoare sau sprijinul profesorului. Fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului şi va rezolva individual cerinţele. Timp de lucru: 10 minute Exerciţiul 1 Tipul exerciţiului: item cu alegere duală Enunţ: Stabiliţi pentru fiecare afirmaţie dacă este adevărată sau falsă. a.Pentru a vedea dacă un calculator este legat la reţea se verifica LED-urile de lângă portul Ethernet.  Adevarat

 Fals

b.Ping este un dispozitiv pentru testarea conexiunii TCP/IP între calculator şi unul aflat la distanţă .  Adevarat

 Fals

563

c. Comanda ipconfig confirmă existenţa unei conexiuni între calculatoare.  Adevarat

 Fals

d. Ipconfig se foloseşte pentru verificarea configuraţiei protocolului TCP/IP  Adevarat

 Fals

e. Dacă nu se poate da comanda ping uneia dintre aceste destinaţii, va trebui depanată conexiunea.  Adevarat

 Fals

Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvare bifaţi cu x varianta corectă. Exemplu : Modelul OSI are 7 niveluri.

 Adevarat

 Fals

Criteriile de evaluare şi notare Se acordă : 1 punct din oficiu 1,8 puncte pentru fiecare răspuns corect Barem: Stabiliţi pentru fiecare afirmaţie dacă este adevărată sau falsă. a.Pentru a vedea dacă un calculator este legat la reţea se verifica LED-urile de lângă portul Ethernet.

 Adevarat

 Fals

b.Ping este un dispozitiv pentru testarea conexiunii TCP/IP între calculator şi unul aflat la distanţă .  Adevarat

 Fals

c. Comanda ipconfig confirmă existenţa unei conexiuni între calculatoare.  Adevarat

 Fals

d. Ipconfig se foloseşte pentru verificarea configuraţiei protocolului TCP/IP

 Adevarat

 Fals 564

e. Dacă nu se poate da comanda ping uneia dintre aceste destinaţii, va trebui depanată conexiunea.

 Adevarat

 Fals

Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre verificarea conexiunii la reţea a unui calculator, sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător.

565

Testul 8 Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat atât după predarea cunoştintelor corespunzătoare temei Conectarea calculatorului la reţea prin intermediul modemului, cât şi la sfârşitul modulului, ca parte a unei evaluari sumative. Obiectivele evaluării Obiective: - să identifice corect tipurile de modem - să asocieze codul cu functia unei comenzi AT - să identifice corect condiţiile de implementare a soluţiei de conecatare fără fir Tipul testului: Probă scrisă Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate avea loc într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului şi va rezolva individual subiectele. Durata evaluării Timp de lucru: 10 minute

Exerciţiul 1 Enunţ: Stabiliţi pentru fiecare afirmaţie dacă este adevărată sau falsă. a. Modemurile se ataşează calculatoarelor pentru a converti aceste semnale digitale în semnale analogice şi invers  Adevarat

 Fals

b. În mediul sincron, datele se transmit sub formă de şiruri. Fiecare caracter este transformat într-o succesiune de 8 biţi numită byte  Adevarat

 Fals

566

c. În cazul modemului asincron, deoarece biţii sunt transmişi în mod temporizat, controlat, sincronizat, nu sunt necesari biţi de SART şi de STOP.  Adevarat

 Fals

d. Datorită posibilităţii de apariţie a erorilor, modemurile asincrone introduc un bit de paritate.  Adevarat

 Fals

Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvare bifaţi cu x varianta corectă. Exemplu : Transmisia datelor prin fibră optică se face în banda de bază prin modularea intensităţii radiaţiei luminoase în modul ON-OFF.

 Adevarat

 Fals

Criteriile de evaluare şi notare 2 puncte din oficiu Pentru fiecare răspuns corect se acordă 2 puncte. Barem: Stabiliţi pentru fiecare afirmaţie dacă este adevărată sau falsă. a. Modemurile se ataşează calculatoarelor pentru a converti aceste semnale digitale în semnale analogice şi invers  Adevarat

 Fals

b. În mediul sincron, datele se transmit sub formă de şiruri. Fiecare caracter este transformat într-o succesiune de 8 biţi numită byte Adevarat

 Fals

c. În cazul modemului asincron, deoarece biţii sunt transmişi în mod temporizat, controlat, sincronizat, nu sunt necesari biţi de SART şi de STOP.  Adevarat

 Fals

d. Datorită posibilităţii de apariţie a erorilor, modemurile asincrone introduc un bit de paritate.  Adevarat

 Fals

Instrucţiuni pentru evaluatori Pentru fiecare răspuns corect se vor acorda 2 puncte.

567

Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor se vor relua sau nu anumite informaţii despre modemuri şi apoi, dacă este cazul, se reface acest test sau unul asemănător.

568

TEST SUMATIV 1

Evaluare sumativă a modulului CONECTAREA CALCULATOARELOR LA REŢEA Obiectivele evaluării: Obiective: - să cunoască tipurile de cabluri de cupru utilizate într-o reţea de calculatoare - să ştie caracteristicile fiecărul tip de cablu de cupru - să identifice corect parţile componente ale fiecărui tip de cablu de cupru. - să identifice echipamentele care se conectează cu un anumit tip de cablu Prezentarea Subiectului Acest subiect va fi utilizat ca o componentă a unei evaluări sumative a modulului. Tipul Subiectului: Probă scrisă Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Subiectul poate fi susţinut într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fără materiale ajutătoare sau sprijinul profesorului. Fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele Subiectului şi va rezolva individual subiectul. Timp de lucru: 50 minute Exerciţiul 1 Tipul exerciţiului: item cu alegere duală Enunţ: Stabiliţi pentru fiecare afirmaţie dacă este adevărată sau falsă. 1.

Ethernet foloseşte o topologie fizică de tip magistrală sau stea.

 Adevarat 2.

 Fals

Datorită faptului că este confecţionat din sticla, cablul cu fibră optică este afectat de interferenţele electromagnetice sau interferenţele cu frecvenţele radio.

Adevarat 3.

Fals

Token Ring (topologie stea-cablată inel) este un exemplu de arhitectură în care topologia fizică este diferită de cea logică.

Adevarat

 Fals

569

4.

Standardul FDDI se referă la o reţea de tip inel simplu, pe fibră optică, asigurând o viteză de 100Mb/s.

Adevarat 5.

Fals

Arhitectura magistralei poate funcţiona Plug and Play

 Adevarat  Fals 6. AGP şi PCI-X, care sunt variante ale PCI EXPRESS Adevarat 7.

Adevarat 8.

Fals

Magistrala PCI lucrează intr-o bandă largă de frecvenţă sau de tensiune.

Fals

PCI este limitat la o singură direcţie: a trimite sau a primi .

 Adevarat  Fals 9. Magistrala PCI oferă până la 33 MB / sec la conectarea dispozitivelor de I/O. Adevarat 10.

Fals

Pentru a vedea dacă un calculator este legat la reţea se verifica LED-urile de lângă portul Ethernet.

 Adevarat 11.

 Fals

Ping este un dispozitiv pentru testarea conexiunii TCP/IP între calculator şi unul aflat la distanţă .

 Adevarat 12.

 Fals

Ipconfig se foloseşte pentru verificarea configuraţiei protocolului TCP/IP

 Adevarat

 Fals

Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvare bifaţi cu x varianta corectă. Exemplu : Modelul OSI are 7 niveluri.

 Adevarat

 Fals

Criteriile de evaluare şi notare Se acorda 1 punct din oficiu şi 0,75 puncte pentru fiecare răspuns corect Barem: Stabiliţi pentru fiecare afirmaţie dacă este adevărată sau falsă. 1. Ethernet foloseşte o topologie fizică de tip magistrală sau stea.

570

 Adevarat

 Fals

0,75 puncte

2. Datorită faptului că este confecţionat din sticla, cablul cu fibră optică este afectat de interferenţele electromagnetice sau interferenţele cu frecvenţele radio. Adevarat

Fals

0,75 puncte

3. Token Ring (topologie stea-cablată inel) este un exemplu de arhitectură în care topologia fizică este diferită de cea logică.

 Adevarat

 Fals

0,75 puncte

4. Standardul FDDI se referă la o reţea de tip inel simplu, pe fibră optică, asigurând o viteză de 100Mb/s.

Adevarat

Fals

0,75 puncte

5. Arhitectura magistralei poate funcţiona Plug and Play

 Adevarat

 Fals 0,75 puncte 6. AGP şi PCI-X, care sunt variante ale PCI EXPRESS Adevarat

Fals

0,75 puncte

Fals

0,75 puncte

7. Magistrala PCI lucrează intr-o bandă largă de frecvenţă sau de tensiune.

Adevarat

8. PCI este limitat la o singură direcţie: a trimite sau a primi .

 Adevarat

 Fals 0,75 puncte 9. Magistrala PCI oferă până la 33 MB / sec la conectarea dispozitivelor de I/O. Adevarat

Fals

0,75 puncte

10. Pentru a vedea dacă un calculator este legat la reţea se verifica LED-urile de lângă portul Ethernet.

 Adevarat

 Fals

0,75 puncte

11. Ping este un dispozitiv pentru testarea conexiunii TCP/IP între calculator şi unul aflat la distanţă .  Adevarat

 Fals

0,75 puncte

12. Ipconfig se foloseşte pentru verificarea configuraţiei protocolului TCP/IP

 Adevarat

 Fals

0,75 puncte

571

Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre rolurile şi funcţiile echipamentelor de reţea sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul Exerciţiu 2 Tipul exerciţiului: item cu alegere multiplă Enunţ: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect. 1. Pentru conectarea la reţea a unui client aflat la 800 m depărtare se foloseşte un cablu: b. STP c. UTP d. Coaxial e. Fibra optica 2. Care factor influentează alegerea categoriei de cablu a unei reţele? a. Distanta pe care un semnal poate calatori in cablu. b. Numarul de fire din cablu. c. Tipul de ecranare folosit in interiorul cablului. d. Tipul conectorilor necesari pentru terminarea cablului. 3. Ce tip de cablu coaxial se foloseşte pentru distribuirea semnalelor de la o antena de acoperis, servicu de cablu TV, sau antena satelit cu cea mai mica interferenta? a. RG-6 b. RG-59 c. Thicknet sau 10BASE5 d. Thinnet sau 10BASE2 4. Pentru conectarea la retea a unui client aflat la 800 m depărtare se foloseşte un cablu: a.

STP

b. UTP c. Coaxial d. Fibra optica

572

5. Transmisia datelor prin fibră optică se face în banda de bază a. prin modularea intensităţii radiaţiei luminoase în modul ON-OFF.

b. semnal sinusoidal c. tren de impulsuri d. dinti de ferăstrău 6. Punctele de acces sunt de obicei conectate la reţea folosind a. cabluri de cupru. b. Fibra optica c. Cabluri de aluminiu d. Staţii de acces 7. Avantajele comunicării prin placa de reţea: a. este mai stabilă decât prin modem b. funcţionează numai pe distanţe mici c. sunt mai fiabile d. sunt mai ieftine 8. Reţelele cu cablu coaxial de tip BNC: a. au mufa pătrată b. permit conectarea în stea a calculatoarelor c. permit conectarea în serie a calculatoarelor d. reţeaua este costisitoare 9. Cablurile unei reţele trebuie să fie: a. mai lungi de 180m b. mai scurte de 180m c. cel puţin egale cu 180m d. cel mult egale cu 180m Instrucţiuni pentru elevi Orice eventual răspuns greşit se încercuieşte şi se taie cu un X şi se înlocuieşte cu răspunsul considerat corect. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 1 punct din oficiu şi 1 punct pentru fiecare răspuns corect. Barem de corectare şi notare: 1-d; 2-b; 3-a; 4-d; 5-a; 6-a; 7-a; 8-c; 9-d 573

Instrucţiuni pentru evaluatori 1. Pentru conectarea la reţea a unui client aflat la 800 m depărtare se foloseşte un cablu: a.

STP

b.

UTP

c.

Coaxial

d.

Fibra optica

Răspuns corect (d) 2. Care factor influentează alegerea categoriei de cablu a unei reţele? a. Distanta pe care un semnal poate calatori in cablu. b. Numarul de fire din cablu. c. Tipul de ecranare folosit in interiorul cablului. d. Tipul conectorilor necesari pentru terminarea cablului. Răspuns corect (b) 3. Ce tip de cablu coaxial se foloseşte pentru distribuirea semnalelor de la o antena de acoperis, servicu de cablu TV, sau antena satelit cu cea mai mica interferenta? a. RG-6 b. RG-59 c. Thicknet sau 10BASE5 d. Thinnet sau 10BASE2 Răspuns corect (a) 4. Pentru conectarea la retea a unui client aflat la 800 m depărtare se foloseşte un cablu: a. STP b. UTP c. Coaxial d. Fibra optica Răspuns corect (d) 5. Transmisia datelor prin fibră optică se face în banda de bază a. prin modularea intensităţii radiaţiei luminoase în modul ON-OFF.

b. semnal sinusoidal 574

c. tren de impulsuri d. dinti de ferăstrău Răspuns corect (a) 6. Punctele de acces sunt de obicei conectate la reţea folosind a. cabluri de cupru. b. Fibra optica c. Cabluri de aluminiu d. Staţii de acces Răspuns corect (a) 7. Avantajele comunicării prin placa de reţea: a. este mai stabilă decât prin modem b. funcţionează numai pe distanţe mici c. sunt mai fiabile d. sunt mai ieftine Răspuns corect (a) 8. Reţelele cu cablu coaxial de tip BNC: a. au mufa pătrată b. permit conectarea în stea a calculatoarelor c. permit conectarea în serie a calculatoarelor d. reţeaua este costisitoare Răspuns corect (c) 9. Cablurile unei reţele trebuie să fie: a. mai lungi de 180m b. mai scurte de 180m c. cel puţin egale cu 180m d. cel mult egale cu 180m Răspuns corect (d) Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre rolurile şi funcţiile echipamentelor de reţea sau se vor elabora solicitări individualizate 575

pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul Exerciţiu 3 Tipul exerciţiului: item de completare Enunţ: Pentru fiecare item completaţi spaţiile libere cu termenii copespunzători. 1. Calculatoarele

sunt

conectate

la

un

………………………,

numit

…………………………………….. Cablajul formează o cale de date …………………………, creând un inel …………….. Inelul logic este creat de ………………. care se deplasează printr-un port al MSAU către ……………………... 2. Lungimea maximă a cablului optic este de ……………. şi …………… de staţii. 3. Lungimea unui inel împreună cu ramificaţiile sale (lobi ) nu poate depăşi …………………. 4. Fibra optică conţine un cilindru foarte subţire din ..................... sau .................. prin care trece ............................ Transmisia se bazează pe conversia ............................... în ................................. 5. Intr-un WLAN (reţea locală fără fir), echipamentele wireless se conectează la ………………….. din zona lor.

6. PCMCIA - Aceste carduri pot fi folosite pentru ……………….. , ………………… şi alte funcţii în ………………………. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 1 punct din oficiu şi 0,5 puncte pentru fiecare termen completat corect. Barem de corectare şi notare: Pentru fiecare item completaţi spaţiile libere cu termenii copespunzători. Se acordă 10 puncte din care 1 punct din oficiu şi 0,5 puncte pentru fiecare termen completat corect.

1. Calculatoarele sunt conectate la un hub central, numit multistation access unit (MSAU). Cablajul formează o cale de date circulară, creând un inel logic. Inelul logic este creat de jetonul care se deplasează printr-un port al MSAU către un calculator. 2. Lungimea maximă a cablului optic este de 200Km şi 1000 de staţii. 3. Lungimea unui inel împreună cu ramificaţiile sale (lobi ) nu poate depăşi 100Km 4. Fibra optică conţine un cilindru foarte subţire din sticlă sau plastic prin care trece lumina pulsatorie. Transmisia se bazează pe conversia semnalelor electrice în impulsuri de lumină.

576

5. Intr-un WLAN (reţea locală fără fir), echipamentele wireless se conectează la puncte de acces din zona lor.

6. PCMCIA - Aceste carduri pot fi folosite pentru conectivitate wireless, modem şi alte funcţii în laptop. Instrucţiuni pentru evaluatori Răspunsurile aşteptate sunt termeni consacraţi astfel încât orice alt răspuns este incorect. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre rolurile şi funcţiile echipamentelor de reţea sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător.

577

TEST SUMATIV 2

Evaluare sumativă a modulului CONECTAREA CALCULATOARELOR LA REŢEA Obiectivele evaluării:  Să configureze adrese pentru fiecare computer  Să completeze DNS,  Să verifice comunicarea dintre calculatoare  Să partajeze fişiere pe calculator  să identifice corect tipurile de modem  să asocieze codul cu functia unei comenzi AT  să identifice corect condiţiile de implementare a soluţiei de conecatare fără fir Prezentarea Subiectului Acest subiect va fi utilizat ca o componentă a unei evaluări sumative a modulului. Tipul Subiectului: Probă scrisă Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Subiectul poate fi susţinut într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fără materiale ajutătoare sau sprijinul profesorului. Fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele Subiectului şi va rezolva individual subiectul. Timp de lucru: 50 minute Exerciţiul 1 Tipul exerciţiului: item cu alegere duală Enunţ: Stabiliţi pentru fiecare afirmaţie dacă este adevărată sau falsă. 1. După confirmarea conectarii calculatorului la reţea şi LED-urile de pe placa de reţea indică o legatură inactivă, calculatorul are nevoie de o adresă IP.  Adevarat  Fals 2. Adresa IP poate fi configurată manual sau primită automat prin DHCP.

 Adevarat

 Fals

3. Fiecare bit din masca de reţea ce corespunde (se afla pe aceeaşi poziţie) cu un bit din câmpul de reţea va avea valoare 1, în vreme ce toţi biţii corespunzători câmpului de staţie vor avea valoarea zero  Adevarat  Fals 578

4. Reprezentarea măştilor de reţea folosită cel mai des este cea binară, datorită similitudinii cu forma de exprimare a adreselor IP.  Adevarat  Fals 5. Default gateway permite unei staţii să comunice în interiorul reţelei.  Adevarat

 Fals

6. Dynamic Host Configuration Protocol (DHCP) este un utilitar software folosit pentru atribuirea manuală de adrese IP echipamentelor de reţea.  Adevarat  Fals 7. Când un calculator este configurat să obţină o adresă IP în mod automat, toate celelalte căsuţe de configuraţie pentru adresarea IP sunt estompate.  Adevarat  Fals 8. Ipconfig se foloseşte pentru verificarea configuraţiei protocolului TCP/IP  Adevarat

 Fals

9. Dacă nu se poate da comanda ping uneia dintre aceste destinaţii, va trebui depanată conexiunea.  Adevarat

 Fals

Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvare bifaţi cu x varianta corectă. Exemplu : Modelul OSI are 7 niveluri.

 Adevarat

 Fals

Criteriile de evaluare şi notare Se acordă : 1 punct din oficiu 1 punct pentru fiecare răspuns corect Barem: Stabiliţi pentru fiecare afirmaţie dacă este adevărată sau falsă. 1. După confirmarea conectarii calculatorului la reţea şi LED-urile de pe placa de reţea indică o legatură inactivă, calculatorul are nevoie de o adresă IP.  Adevarat

 Fals

2. Adresa IP poate fi configurată manual sau primită automat prin DHCP.

 Adevarat

 Fals

579

3. Fiecare bit din masca de reţea ce corespunde (se afla pe aceeaşi poziţie) cu un bit din câmpul de reţea va avea valoare 1, în vreme ce toţi biţii corespunzători câmpului de staţie vor avea valoarea zero  Adevarat  Fals 8. Reprezentarea măştilor de reţea folosită cel mai des este cea binară, datorită similitudinii cu forma de exprimare a adreselor IP.  Adevarat

 Fals

9. Default gateway permite unei staţii să comunice în interiorul reţelei.  Adevarat

 Fals

10. Dynamic Host Configuration Protocol (DHCP) este un utilitar software folosit pentru atribuirea manuală de adrese IP echipamentelor de reţea.  Adevarat

 Fals

11. Când un calculator este configurat să obţină o adresă IP în mod automat, toate celelalte căsuţe de configuraţie pentru adresarea IP sunt estompate.

 Adevarat

 Fals

8. Ipconfig se foloseşte pentru verificarea configuraţiei protocolului TCP/IP

 Adevarat

 Fals

9. Dacă nu se poate da comanda ping uneia dintre aceste destinaţii, va trebui depanată conexiunea.

 Adevarat

 Fals

580

Exerciţiul 2 Tipul exerciţiului: item de completare Enunţ: Pentru fiecare item completaţi spaţiile libere cu termenii copespunzători. 1. Calculatoarele comunică prin semnale ……………….. iar liniile telefonice transmit semnale ……………….. care pot lua valori într-o gamă foarte largă. 2. Procesul de convertire a semnalelor analogice în semnale digitale şi invers se numeste ……………………………….. 3. Modemul extern este o cutie de mici dimensiuni conectată la calculator cu un cablu serial tip ........... iar la priza de perete (jack) cu un cablu ……………………. 4. În mediul asincron, datele se transmit sub formă de …………………. 5. Datorită posibilităţii de apariţie a erorilor, modemurile asincrone introduc un .............................. 6. Comunicaţiile sincrone se realizează după o schemă de ................................... 7. Modemul emiţător separă grupurile de biţi şi le transmit în blocuri numite ......................... 8. Pentru a configura un modem, este posibil să fie necesară setarea jumper-ilor pentru a selecta adresele …………….. şi adresele ………………….. 9. Modemurile comunică între ele folosind semnale …………………... Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvare completaţi spaţiile libere cu termenii copespunzători. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 1 punct din oficiu şi 0,75 puncte pentru fiecare termen corect. Barem de corectare şi notare: Pentru fiecare item completaţi spaţiile libere cu termenii copespunzători. 1. Calculatoarele comunică prin semnale digitale (0, 1) iar liniile telefonice transmit semnale analogice care pot lua valori într-o gamă foarte largă.

2. Procesul de convertire a semnalelor analogice în semnale digitale şi invers se numeste modulare/demodulare. 3. Modemul extern este o cutie de mici dimensiuni conectată la calculator cu un cablu serial tip RS-232 iar la priza de perete (jack) cu un cablu RJ-11. 4. În mediul asincron, datele se transmit sub formă de şiruri. 5. Datorită posibilităţii de apariţie a erorilor, modemurile asincrone introduc un bit de paritate. 6. Comunicaţiile sincrone se realizează după o schemă de temporizare. 7. Modemul emiţător separă grupurile de biţi şi le transmit în blocuri numite frame-uri.

581

8. Pentru a configura un modem, este posibil să fie necesară setarea jumper-ilor pentru a selecta adresele IRQ şi adresele I/O. 9. Modemurile comunică între ele folosind semnale audio. Instrucţiuni pentru evaluatori Răspunsurile aşteptate sunt termeni consacraţi astfel încât orice alt răspuns este incorect. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre rolurile şi funcţiile modemurilor sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător. Exerciţiul 3 Tipul exerciţiului: ITEM DE ASOCIERE Enunţ: Asociaţi corect numerele din coloana 1 cu literele din coloana 2.

Coloana 1

Coloana 2 Funcţie

Comenza AT 1.

A. AT

2.

B. ATA

3.

C. ATHO

4.

D. ATZ

5.

E. ATF

6.

F. AT+++

7.

G. T

8.

H. W

9.

I. AP J.

Răspundeţi imediat l telefon Semnifică apelare de tip ton Indică faptul că modemul va aştepta Cod de atenţionare ce precede orice comandă de acţiune a modemului Închideţi imediat telefonul Întrerupeţi semnalul, treceţi din modul de date la modul de comandă Resetaţi parametrii şi setările modemului la cele din fabrică Resetaţi modemul la setările de pornire Formaţi numărul de telefon , xxxxxxx, folosind apelare de tip puls Formaţi numărul de telefon , xxxxxxx, folosind apelare de tip ton

Instrucţiuni pentru elevi 582

Orice eventual răspuns greşit se încercuieşte şi se taie cu un X şi se înlocuieşte cu răspunsul considerat corect. Ex: 1-H Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 1 puncte din oficiu şi 1 punct pentru fiecare asociere corectă. Barem de corectare şi notare: Asocierile corecte sunt: 1-D; 2-A; 3-E; 4-H; 5-G; 6-F; 7-B; 8-C; 9-I

583

TEST SUMATIV 3

Evaluare sumativă a modulului CONECTAREA CALCULATOARELOR LA REŢEA Obiectivele evaluării: -

să instaleze drivere pentru plăci de reţea pe un calculator cu Windows NT Server

-

să configureze plăcile de reţea instalate intr-un calculator cu Windows NT Server

-

să dezinstaleze software-ul pentru plăci de reţea pe un calculator cu Windows NT Server

-

să verifice protocoalele instalate

-

să verifice comunicarea dintre cele două calculatoare;

-

să partajeze fişiere

-

să conecteze două calculatoare cu Windows Vista

-

Să configureze adrese;

-

să conecteze două calculatoare cu Windows XP.

Prezentarea Subiectului Acest subiect va fi utilizat ca o componentă a unei evaluări sumative a modulului. Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Subiectul va fi susţinut în laboratorul de informatică, fără materiale ajutătoare sau sprijinul profesorului. Fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele Subiectului şi va rezolva individual subiectul. Durata evaluării Timp de lucru: 3 ore minute Exerciţiul 1 Tipul exerciţiului: probă practică Enunţ: Să se conecteze la reţea un calculator utilizând cablurile date, o placă de reţea şi driverele corespunzătoare. Atribuiţi calculatorului numele de cu care va fi identificate in reţea: PC1. Testaţi conectivitatea dintre cele două calculatoare utilizând o comandă cunoscută şi scrieţi comanda utilizată pe foaia primită.

584

Instrucţiuni pentru elevi Pentru instalarea plăcii de reţea utilizaţi materialele furnizate fiecăruia. Completaţi comanda utilizată pentru testarea comunicării dintre cele două calculatoare precum şi operaţia utilizată. 1. Se închide şi se deconectează calculatorul de la reţeaua de alimentare şi se scot toate firele Atenţie! Lucrând la un calculator conectat, acesta se poate deteriora sau operatorul se poate accidenta. 2. După ce se scot cablurile, se deschide carcasa 3. Placa de reţea se introduce cu atenţie în slotul special 4. Se montează carcasa

Urmează implementarea driverelor Criteriile de evaluare şi notare 1 punct din oficiu Pentru conectarea corectă a echipamentelor se atribuie 3 puncte. Pentru atribuirea corectă a numelui PC1 se atribuie 2 puncte Pentru implementarea driverelor se acordă 4 puncte Instrucţiuni pentru evaluatori Profesorul evaluator va utiliza o listă de verificare în care va cuantifica gradul de realizare a sarcinilor primite de elevi. a. Pentru conectarea corectă a echipamentelor se atribuie 3 puncte. b. Pentru atribuirea corectă a numelui PC1 se atribuie 2 puncte c. Pentru implementarea driverelor se acordă 4 puncte •

instalarea driverelor

1

punct

•

configurarea driverelor

1

punct

•

actualizarea driverelor

1

punct

•

dezinstalarea driverelor

1

punct

Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de gradul de îndeplinire a sarcinilor, răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre montarea plăcii de reţea sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător. 585

Exerciţiul 2 Tipul exerciţiului: probă practică Enunţ: Să se conecteze două calculatoare cu Windows Vista Instrucţiuni pentru elevi Pentru realizarea conectării a două calculatoare cu Windows Vista se configureză adrese pentru fiecare computer, se completează

DNS, se verifică comunicarea dintre

calculatoare, se partajează fişiere pe calculator Criteriile de evaluare şi notare 2 puncte din oficiu Pentru configurarea adreselor pentru fiecare computer

2 puncte.

Pentru completarea DNS

2 puncte

Pentru se verifică dacă cele două PC-uri comunică bine împreună 2 puncte Pentru partajarea fişierelor pe fiecare calculator

2 puncte

Instrucţiuni pentru evaluatori Profesorul evaluator va utiliza o listă de verificare în care va cuantifica gradul de realizare a sarcinilor primite de elevi. 2 puncte din oficiu Pentru configurarea adreselor pentru fiecare computer

2 puncte.

Pentru completarea DNS

2 puncte

Pentru se verifică dacă cele două PC-uri comunică bine împreună 2 puncte Pentru partajarea fişierelor pe fiecare calculator

2 puncte

Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor se vor relua sau nu anumite informaţii despre realizarea conectării a două calculatoare cu Windows Vista, se reamintesc informaţiile legate de acestea şi apoi se reface acest test sau unul asemănător. Exerciţiu 3 Tipul exerciţiului: probă practică Enunţ: 586

Să se conecteze în reţea două calculatoare cu Windows XP Instrucţiuni pentru elevi Pentru realizarea conectării a două calculatoare cu Windows XP se verifică protocoalele instalate, se configurează adresele fiecărui computer, se verifică dacă cele două PC-uri comunică bine împreună, se realizeză partajarea fişierelor pe fiecare calculator

Criteriile de evaluare şi notare 2 puncte din oficiu Pentru configurarea adreselor pentru fiecare computer

2 puncte.

Pentru verificarea protocoalelor instalate

2 puncte

Pentru se verifică dacă cele două PC-uri comunică bine împreună 2 puncte Pentru partajarea fişierelor pe fiecare calculator

2 puncte

Instrucţiuni pentru evaluatori Profesorul evaluator va utiliza o listă de verificare în care va cuantifica gradul de realizare a sarcinilor primite de elevi.

2 puncte din oficiu Pentru configurarea adreselor pentru fiecare computer

2 puncte.

Pentru verificarea protocoalelor instalate

2 puncte

Pentru se verifică dacă cele două PC-uri comunică bine împreună 2 puncte Pentru partajarea fişierelor pe fiecare calculator

2 puncte

587

TEST SUMATIV 4

Evaluare sumativă a modulului CONECTAREA CALCULATOARELOR LA REŢEA

Obiectivele evaluării:

- să identifice corect echipamentele utilizate într-o reţea de calculatoare - să cunoască rolul fiecărul echipament într-o reţea de calculatoare - să conecteze echipamente de reţea - să cunoască tipurile de reţele şi caracteristicile acestora - să ştie în ce constă setarea parametrilor de reţea - să ştie în ce constă testarea funcţionalităţii - să cunoască tipurile de modem - să cunoască rolul modemurilor - să identifice părţile componente ale conexiunii fără fir

Prezentarea Subiectului Acest subiect va fi utilizat ca o componentă a unei evaluări sumative a modulului. Tipul Subiectului: Probă orală Durata evaluării Timp de lucru: 20 minute Exerciţiul 1 Tipul exerciţiului: probă orală 1. Ce înţelegeţi prin ETHERNET? 2. Precizaţi modul de conectare şi de transmitee a datelor in cazul arhitecturii Token Ring 3. Precizaţi modul de realizare a reţelei FDDI 4. Descrieţi cablul coaxial

588

5. Câte tipuri de cablu coaxial cunoasteţi? Faceti o scurtă descriere 6. Precizaţi modul de transmitere a informaţiilor cu ajutorul fibrei optice 7. Precizaţi rolul punctelor de acces în cadrul unei reţele wireless. 8. Ce fel de semnale foloseşte reţeaua wireless? Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 2 puncte din oficiu şi 1 punct pentru fiecare răspuns corect(unde este cazul se acceptă orice formulare asemănătoare cu cea din răspuns). Instrucţiuni pentru evaluatori 1.

Ce înţelegeţi prin ETHERNET?

Ethernet (Wikipedia) este denumită o familie de tehnologii de reţele de calculatoare, bazate pe transmisia cadrelor (frames) şi utilizate la implementarea reţelelor locale de tip LAN. 2.

Precizaţi modul de conectare şi de transmitee a datelor in cazul arhitecturii Token Ring

Token Ring (topologie stea-cablată inel) este un exemplu de arhitectură în care topologia fizică este diferită de cea logică. Calculatoarele sunt conectate la un hub central, numit multistation access unit (MSAU). Cablajul formeaza o cale de date circulară, creând un inel logic. Inelul logic este creat de jetonul (token) care se deplasează printr-un port al MSAU către un calculator. Dacă respectivul calculator nu are date de transmis, jetonul este trimis inapoi catre MSAU şi apoi pe următorul port către următorul calculator. 3.

Precizaţi modul de realizare a reţelei FDDI

Reţeaua este realizată din două inele de fibră optică (principal şi secundar ) prin care informaţia circulă în sensuri opuse. FDDI operează cu trei tipuri de dispozitive : SAS (Single Attachement Station ), DAS (Dual Attachement Unit), Concentrator

4.

Descrieţi cablul coaxial

589

Cablul coaxial are un miez de cupru, înconjurat de un înveliş izolator, ecranati de o cămaşă exterioară de protecţie. cu o plasă metalică, acoperit apo. Acest tip de cablu este folosit pentru conectarea calculatoarelor dintr-o reţea. 5.

Câte tipuri de cablu coaxial cunoasteţi? Faceti o scurtă descriere a. Thicknet sau 10BASE5 –viteze de 10 Mb/s până la o distanţă maximă de 500 de metri. b. Thinnet 10Base2 – viteze de 10 Mb/s până la o distanţă maximă de 185 de metri. c.

RG-59 – Folosit mai ales pentru cablul de televiziune în Statele Unite.

d. RG-6 – Cablu de o calitate mai bună decât RG-59, cu o lăţime de bandă mai mare şi mai puţin susceptibil la interferenţe.

6.

Precizaţi modul de transmitere a informaţiilor cu ajutorul fibrei optice

Datorită faptului că este confecţionat din sticla, cablul cu fibră optică nu este afectat de interferenţele electromagnetice sau interferenţele cu frecvenţele radio. Transmisia se bazează pe conversia semnalelor electrice în impulsuri de lumină. Aceasta înseamnă că un cablu cu fibră optică poate transmite semnale care sunt mai clare, ajung mai departe şi au o laţime de bandă mai mare decât cablurile de cupru sau alte metale.

7.

Precizaţi rolul punctelor de acces în cadrul unei reţele wireless.

Punctele de acces sunt de obicei conectate la retea folosind cabluri de cupru. în loc sa fie nevoie de cabluri de cupru pentru toate statiile din retea, doar punctul de acces wireless este conectat la reteaua cu cablare de cupru 8.

Ce fel de semnale foloseşte reţeaua wireless?

Foloseste semnale radio, tehnologie infrarosu (laser) sau transmisii prin satelit

Exerciţiul 2 Tipul exerciţiului: probă orală 1. Descrieţi arhitectura ISA 2. Descrieţi arhitectura EISA 590

3. Descrieţi arhitectura PCI 4. Descrieţi arhitectura PCI EXPRESS 5. Descrieţi arhitectura PCMCIA 6. Descrieţi arhitectura USB 7. Explicaţi termenul de MODEM 8. Ce tip de cablu se foloseşte la realizarea unei reţele de calcultoare? Se acordă 10 puncte din care 2 puncte din oficiu şi 1 punct Instrucţiuni pentru evaluatori Se acordă 10 puncte din care 2 puncte din oficiu şi 1 punct 1. Descrieţi arhitectura ISA Este arhitectura folosită de calculatoarele IBM PC, XT

TM

şi AT. Este permisă adăugarea în sistem

a diferitelor plăci interschimbabile, prin inserarea acestora în conectori de extensie (sloturi). Există plăci adaptoare de 8 şi de 16 biţi precum şi sloturi de 8 şi de 16 biţi.

2. Descrieţi arhitectura EISA Arhitectura EISA oferă o magistrală de 16 biţi, compatiblă cu ISA , asigurând în plus caracteristici introduse de IBM pentru magistrala sa Micro Channel Architecture 3. Descrieţi arhitectura PCI Arhitectura PCI (Peripheral Component Interconnect) – este o magistrală pe 32 de biţi folosită de calculatoare Pentium şi Apple Power Macintosh. Arhitectura magistralei poate funcţiona Plug and Play (autoconfigurare) Magistrala PCI este utilizată de aproape fiecare platformă de calcul din 1992. Originalul-33 MHz, 32-bit oferă o lăţime de bandă de vârf teoretică de 133 megaocteţi pe secundă (MB/sec). În timp, industria a evoluat de la platforma de arhitectura offloading la AGP şi PCI-X, care sunt variante ale PCI. Magistrala PCI lucrează intr-o bandă îngustă de frecvenţă sau de tensiune. În plus, magistrala PCI nu acceptă caracteristici avansate, cum ar fi puterea de management, schimbarea de periferice, pentru a garanta lăţime de bandă în timp real.

591

4. Descrieţi arhitectura PCI EXPRESS PCI Express ( Peripheral Component Interconnect Express), abreviat official PCIe, este o placă de extensie proiectată să înlocuiască vechile standarde PCI, PCI-X şi AGP. A fost introdusă de INTEL în 2004 pentru calculatoarele personale. PCI

Express

sunt

sloturi

cu

o

mai

mare

viteza

de

conectare

a

perifericelor.

PCI Express amplasate pe placa de bază a computerului sau pe un slot fixat pe acesta. Sloturile pot fi de mai multe dimensiuni în funcţie de viteza de slot. PCI Express sunt folosite pentru consumatori, serevere şi aplicaţii industriale pentru a concta dispozitivele periferice la placa de bază. Cea mai importantă diferenţă dintre PCIe şi magistralele PC anterioare este topologia pe legatura serială point-to-point . Interfţa PCIe electrică este utilizată , de asemenea şi în alte standarde, cum ar fi placa de interfaţă ExpressCard pentru laptop.

5. Descrieţi arhitectura PCMCIA Personal Computer Memory Card International Association este un organism de standarde internaţionale care defineşte şi promovează PC Card (anterior cunoscuta sub numele de "PCMCIA"), precum şi standardele de ExpressCard. Deşi numele organizaţiei se referă la carduri de memorie, standardele lor nu sunt limitate la dispozitive de memorie. Aceste carduri pot fi folosite pentru conectivitate wireless, modem şi alte funcţii în laptop / notebook PC-uri.

6. Descrieţi arhitectura USB Interfaţa Universal Serial Bus (USB) este o interfaţă care are rolul de a conecta echipamente periferice la un calculator. Iniţial a fost proiectată pentru a înlocui conexiunile seriale şi paralele. Echipamentele USB sunt hot-swappable, ceea ce înseamna că utilizatorii pot conecta şi deconecta echipamentele şi în cazul în care calculatorul este pornit. Conectorii USB sunt folosiţi de calculatoare, camere, imprimante, scannere, echipamente de stocare şi multe alte echipamente electronice. Un hub USB este folosit pentru a conecta mai multe echipamente USB. Un singur port USB al unui calculator poate conecta simultan pâna la 127 de echipamente diferite folosind mai multe hub-uri USB. Unele echipamente pot, de asemenea, să fie alimentate prin intermediul portului USB, eliminand astfel nevoia unei surse externe de alimentare. USB 1.1 permitea transmisia la viteze de pana la 12 Mbps în mod full-speed şi 1.5 Mbps în modul low speed. USB 2.0 permite transmisia la viteze de până la 480 Mbps. Echipamentele USB pot transfera date până la viteza maximă permisă de portul la care sunt conectate.

7. Explicaţi termenul de MODEM 592

Termenul „modem” este o prescurtare a expresiei „MOdulator-DEModulator”, care desemnează operaţiile efectuate de acest dispozitiv. Scopul unui modem este de a transmite informaţii în format digital prin intermediul liniilor telefonice. Modemul, la transmiterea datelelor în exterior (linia telefonica), modulează informaţiile într-un format compatibil cu linia telefonică, în timp ce la primirea datelor din exterior demodulează semnalul pentru a obţine forma iniţială a datelor. Modemurile fără cablu convertesc informaţiile digitale în semnale radio şi invers.

8. Ce tip de cablu se foloseţte la realizarea unei reţele de calcultoare? Transferul de date între calculatoare se realizează printr-un cablu special de reţea, de tip BNC sau UTP.

Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 2 puncte din oficiu şi 1 punct pentru fiecare răspuns corect (unde este cazul se acceptă orice formulare asemănătoare cu cea din răspuns).

Exerciţiul 3 Tipul exerciţiului: probă orală 1. Care sunt parametrii pe care un server DHCP îi poate atribui staţiilor? 2. Care sunt operaţiile efectuate în cazul în care calculatorul nu are o adresă IP? 3. Ce informaţii trebuie să aibă o placă de reţea? 4. În ce constă masca de reţea? 5. Ce este „Default Gateway”? 6. Ce este DHCP? 7. În ce constă alocarea automată a unei adrese IP? 8. Cum se reprezintă măştile de reţea? Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 2 punct din oficiu şi 1 punct pentru fiecare răspuns corect(unde este cazul se acceptă orice formulare asemănătoare cu cea din răspuns). Instrucţiuni pentru evaluatori 1. Care sunt parametrii pe care un server DHCP îi poate atribui staţiilor? a. b. c. d.

Adresa IP Masca de subreţea Default gateway Valori opţionale, cum ar fi adresa serverului Domain Name System (DNS)

593

2. Cum se procedează în cazul în care calculatorul nu are o adresă IP? Majoritatea reţelelor sunt configurate astfel încât calculatorul să primească automat o adresă IP de la un server DHCP local. În cazul în care calculatorul nu are o adresă IP, va trebui introdusă o adresa IP unică în fereastra de proprietăţi TCP/IP a plăcii de reţea.

3. Ce informaţii trebuie să aibă o placă de reţea? i. Protocoale – Acelaşi protocol trebuie implementat între oricare două calculatoare care comunică în aceeaşi reţea. ii. Adresa IP – Această adresă este configurabilă şi trebuie să fie unică pentru fiecare echipament. Adresa IP poate fi configurată manual sau primită automat prin DHCP. iii. Adresa MAC – Fiecare echipament are o adresă MAC unică. Adresa MAC este alocată de câtre producător şi nu poate fi modificată.

4. În ce constă masca de reţea?

Masca de reţea este un sir de 32 de biţi care, în conjuncţie logică cu o adresa IP, va separa adresa de reţea, anulând biţii de staţie. Fiecare bit din masca de reţea ce corespunde (se afla pe aceeaşi poziţie) cu un bit din câmpul de reţea va avea valoare 1, în vreme ce toţi biţii corespunzători câmpului de staţie vor avea valoarea zero. 5. Ce este „Default Gateway”? „Default Gateway” este adresa de destinaţie căreia îi sunt trimise mai întâi pachetele, când adresa de destinaţie finală nu aparţine reţelei căreia îi aparţine adresa de expediţie. Default gateway permite unei staţii să comunice în afara reţelei 6. Ce este DHCP? Dynamic Host Configuration Protocol (DHCP) este un utilitar software folosit pentru atribuirea dinamică de adrese IP echipamentelor de reţea. Acest proces dinamic elimină nevoia de atribuire manuală a adreselor IP 7. În ce constă alocarea automată a unei adrese IP? Când un calculator este configurat să obţină o adresă IP în mod automat, toate celelalte căsuţe de configuraţie pentru adresarea IP sunt estompate. Serverul menţine o listă de adrese IP pe care le poate atribui şi administrează procesul în aşa fel încât fiecare echipament din reţea să primească o adresă unică. Fiecare adresă este păstrată pentru o perioadă predeterminată. Când această perioadă expiră, serverul DHCP poate folosi respectiva adresă pentru orice alt calculator care intră în reţea. 8. Cum se reprezintă măştile de reţea? Reprezentarea măştilor de reţea folosită cel mai des este cea decimală, datorită similitudinii cu forma de exprimare a adreselor IP. 594

O a doua formă de reprezentare a măştilor de reţea, este sub forma unui număr ce reprezintă numărul de biţi de 1 din masca de reţea, această formă de reprezentare fiind referită ca prefix de reţea.

Exerciţiul 4 Tipul exerciţiului: probă orală 1. Ce este modemul? 2. Cand se foloseşte modemul? 3. Ce rol are modemul? 4. Ce tipuri de modem cunoaşteţi? 5. Ce este modemul asincron? 6. Ce este modemul sincron? 7. În ce constă configurrea unui modem? 8. Ce sunt comenzile AT? 9. Care sunt modurile de conectare in cazul unei conexiuni wireless?

Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 1 punct din oficiu şi 1 punct pentru fiecare răspuns corect(unde este cazul se acceptă orice formulare asemănătoare cu cea din răspuns). Instrucţiuni pentru evaluatori 1.

Ce este modemul?

Modemul este un dispozitiv care face posibilă comunicarea calculatorului prin linia telefonică.

2.

Cand se foloseşte modemul?

Modemul este folosit atunci când calculatoarele se află la distanţe prea mari pentru a putea fi conectate prin cablu standard. 3.

Ce rol are modemul?

Modemurile realizează transformarea semnalului de la calculator într-o formă care poate fi transmisă prin liniile telefonice. Procesul de convertire a semnalelor analogice în semnale digitale şi invers se numeşte modulare/demodulare 4.

Ce tipuri de modem cunoaşteţi?

a) Modemul Asincron b) Modemul Sincron

595

5.

Ce este modemul asincron?

În mediul asincron, datele se transmit sub formă de şiruri. Fiecare caracter este transformat într-o succesiune de 8 biţi numită byte. Fiecare byte separat de ceilalţi printr-un bit de START şi unul de STOP. Comunicarea nu este sincronizată, neavând un dispozitiv de tact sau o metodă de coordonare a transmisiei între emiţător şi receptor. Datorită posibilităţii de apariţie a erorilor, modemurile asincrone introduc un bit de paritate. Performanţele comunicării depind de semnale şi de celelalte canale de comunicare.

6.

Ce este modemul sincron?

Comunicaţiile sincrone se realizează după o schemă de temporizare. Modemul emiţător separă grupurile de biţi şi le transmit în blocuri numite frame-uri. Pentru începerea sincronizării şi respectarea periodicităţii se introduc caractere speciale. Deoarece biţii sunt transmişi în mod temporizat, controlat, sincronizat, nu sunt necesari biţi de SART şi de STOP. Transmisia se opreşte la sfârşitul unui frame şi reporneşte cu un nou frame. Acest tip de transmisie este mult mai eficient decât transmisia asincronă deoarece necesită mai puţini biţi şi creşte viteza de transmisie.

7.

În ce constă configurrea unui modem?

Pentru a configura un modem, este posibil să fie necesară setarea jumper-ilor pentru a selecta adresele IRQ şi adresele I/O (intrare/ieşire). Nu este nevoie de nici un fel de configuraţie pentru un modem plug-and-play, care poate fi instalat doar pe o placă de bază ce suportă acest tip de conectare. Un modem care foloseşte un port serial nefolosit trebuie să fie configurat. în plus, driverele software care însoţesc modemul trebuie instalate pentru ca modemul să funcţioneze corect. Driverele pentru modemuri sunt instalate în acelaşi mod în care se instalează cele pentru plăcile de reţea.

8.

Ce sunt comenzile AT?

Comenzile AT sunt comenzile de control pentru modem. Setul de comenzi AT este folosit pentru a transmite comenzi de apelare, închidere, resetare către modem 9.

Care sunt modurile de conectare in cazul unei conexiuni wireless?

Sunt posibile 2 moduri: - modul ad-hoc (punct cu punct) pentru legarea a 2 sau mai multe calculatoare între ele, - modul infrastructură , pentru conectarea calculatoarelor prin intermediul unei borne Wi-Fi sau al unei staţii de acces (punct de acces – AP)

596

Modulul INSTALAREA UNUI SISTEM DE OPERARE DE REŢEA – WINDOWS PARTEA I

597

AUTORI: SIMONA CEACU - profesor grad didactic II, Grup Școlar „Dimitrie Leonida” Constanţa CORNELIU BOCĂNEŢ - profesor grad didactic I

COORDONATOR: STĂNICĂ GIOVANNA – profesor, gradul I, Colegiul Tehnic de Poştă şi Telecomunicaţii “Gh. Airinei”

CONSULTANŢĂ: VIOREL ŢIGĂNESCU – expert CNDIPT IOANA CÎRSTEA – expert CNDIPT ANGELA POPESCU – expert CNDIPT DANA STROIE – expert CNDIPT

598

Tema 1. Introducere în sistemul de operare. Testul 1 Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat atât la sfârşitul fişei suport corespunzătoare, cât şi la sfârşitul modulului, ca parte a unei evaluari sumative. Obiectivele evaluării Obiective: -

să identifice probleme legate de compatibilitatea sistemului de operare de reţea cu alte aplicaţii software folosite în reţea atât din punct de vedere hardware cât şi software

-

să identifice diferite modalităţi de documentare asupra procesului de instalare a sistemului de operare de reţea

Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate avea loc într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului şi va rezolva individual subiectele. Durata evaluării Timp de lucru: 15 minute Cerinţele adresate elevului Tipul testului: itemi cu răspuns scurt Probă scrisă Enunţ: Completaţi randurile cu cerinţele minime de hardware ale unui sistem de operare de reţea Windows Server, conform tabelului:

Cerinţe hardware

Windows 2000 Server

Windows 2003 Server

Windows 2008 Server

Frecvenţă minimă/ recomandată CPU Memorie minimă / recomandată RAM Spaţiu HDD Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvare scrieţi fiecare cerinţă în celula corespunzătoare. Orice greşeală se taie cu o linie şi se înlocuieştecu răspunsul corect. Criteriile de evaluare şi notare 1 punct din oficiu 599

Pentru fiecare cerinţă hardware corectă se acordă 1 punct. Cerinţe hardware Frecvenţă minimă/ recomandată CPU Memorie minimă / recomandată RAM Spaţiu HDD

Windows 2000 Server 166 MHz 32 MB 2GB

Windows 2003 Server 133 MHz/ 533 MHz 128 MB / 256 MB 2 GB/ 4 GB

Windows 2008 Server 1GHz/ 2 GHz 512 MB / 2 GB 10 GB/ 40 GB

Instrucţiuni pentru evaluatori Pentru o cerinţă corectă (indiferent dacă este minimă sau recomandată) se va acorda 1 punct. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor se vor relua sau nu anumite informaţiile despre compatibilitatea harware pentru sisteme de operare în reţea - Windows Server şi apoi, dacă este cazul, se reface acest test sau unul asemănător.

600

Tema 1. Introducere în sistemul de operare. Testul 2 Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat atât la sfârşitul fişei suport corespunzătoare, cât şi la sfârşitul modulului, ca parte a unei evaluari sumative. Obiectivele evaluării Obiective: •

să cunoască utilitatea folosirii sistemului de operare în reţea

•

să descrie funcţiile unui sistem de operare în reţea

•

să diferenţieze principalele tipuri de sisteme de operare în reţea

Resursele necesare Materiale necesare: dosar, foi de hârtie, calculator, imprimanta Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Portofoliul se poate face individual sau pe grupe de 2 elevi, fiecare având sarcini bine trasate. Durata evaluării Timp de lucru: 3 săptămâni Cerinţele adresate elevului Tipul testului: portofoliu Probă scrisă şi orală Enunţ: Să se realizeze un portofoliu care să cuprindă noţiunile fundamentale despre sistemul de operare în reţea Instrucţiuni pentru elevi Noţiunile prezentate în cadrul portofoliului trebuie să respecte următorul plan: 1) pagina de gardă; 2) prezentarea sistemul de operare in reţea, punctând asemănările şi diferenţele dintre un SO şi un NOS; 3) prezentarea câtorva exemple de sisteme de operare pentru reţea; 4) prezentarea noţiunilor de compatibilitate hardware; 601

5) bibliografie. În prima săptămână se stabilesc grupele de lucru precum şi sarcinile fiecăruia în cadru grupei (dacă se lucrează pe grupe) şi termenele intermadiare. În săptămâna a doua se prezintă profesorului o parte din portofoliu, urmând ca în săptămâna a treia să se finalizeze şi să se prezinte proiectul în faţa clasei. Proiectul va fi prezentat de toţi elevii (toată grupa). Se va puncta inclusiv redactarea şi prezentarea portofoliului. Criteriile de evaluare şi notare 100 puncte repartizate astfel: 1) 10 puncte pentru prezentarea sistemul de operare in reţea; 2) 20 puncte pentru prezentarea asemănărilor şi diferenţelor dintre cele două sisteme; 3) 10 puncte pentru prezentarea câtorva exemple de sisteme de operare pentru reţea; 4) 20 puncte pentru prezentarea noţiunilor de compatibilitate hardware (inclusiv Lista de compatibilităţi harware - HCL); 5) 10 puncte pentru bibliografie; 6) 5 puncte pentru respectarea termenelor intermediare; 7) 5 puncte pentru redactare; 8) 10 puncte pentru respecterea sarcinilor în cadrul grupei (dacă este cazul); 9) 10 puncte pentru prezentarea portofoliului (20 puncte dacă nu sunt grupe).

Instrucţiuni pentru evaluatori Trebuiesc stabilite termene intermediare clare şi trebuie să se urmărească respectarea acestora. În cazul lucrului pe grupe trebuie să repartizăm sarcinile echilibrat şi să urmărim respectarea acestora (fiecare să-şi îndeplinească sarcina în timpul alocat ). De asemenea trebuie să avem grijă la redactare şi în mod special la prezentarea portofoliului. Putem acorda puncte suplimentare unui portofoliu frumos redactat si prezentat. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării Pe lângă conţinutul ştiinţific, trebuie sa urmărim modul de lucru al elevilor, modul de redactare, de comunicare cu ceilalţi şi în funcţie de toate aceste lucruri să adaptăm activităţile desfăşurate cu elevii, precum şi modul de evaluare al portofoliilor viitoare. 602

Tema 2. Pregătirea sistemului de calcul pentru instalare Testul 3 Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat atât la sfârşitul temei 2, cât şi la sfârşitul modulului, ca parte a unei evaluari sumative. 2. Obiectivele evaluării Obiective: • •

să asocieze resursele hardware cu cerinţele sistemului de operare să identifice varianta optimă de instalare a unui sistem de operare în reţea

3. Resursele necesare Materiale necesare: foaia de hârtie, pix. 4. Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate avea loc într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului şi va rezolva individual subiectele. 5. Durata evaluării Timp de lucru: 20 minute 6. Cerinţele adresate elevului Tipul testului: itemi cu răspuns scurt Probă scrisă Enunţ: Pentru fiecare item completaţi spaţiile libere cu termenii copespunzători. 1. Microsoft pune la dispoziţie un instrument ce poate fi folosit înaintea instalării Windows 2000 Server pentru a verifica dacă resursele hardware vor funcţiona cu acest sistem de operare. Acest instrument este numit ______________. 2. Înainte de a începe instalarea e bine să avem în vedere o serie de elemente, precum: ________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________ ______________________ 3. Partiţia pe care se doreşte instalare sistemului de operare trebuie formatată. Opţiunile de formatare a unei partiţii sunt _______ şi __________ . 4. ___________________ este o tehnologie de utilizare a mai multor hard discuri într-o singură entitate pentru a îmbunătăţi performanţa sau securitatea datelor.

603

5. Serviciile RIS (Remote Installation Services) oferă posibilitatea instalării sistemului ____________________________________________. Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvare completaţi spaţiile libere cu termenii copespunzători. Criteriile de evaluare şi notare Pentru fiecare răspuns corect se acordă 2 puncte. Barem: Pentru fiecare item completaţi spaţiile libere cu termenii copespunzători. 1. Microsoft pune la dispoziţie un instrument ce poate fi folosit înaintea instalării Windows 2000 Server pentru a verifica dacă resursele hardware vor funcţiona cu acest sistem de operare. Acest instrument este numit _Lista de compatibilităţi harware (HCL)_. 2. Înainte de a începe instalarea e bine să avem în vedere o serie de elemente, precum: -

Achiziţionarea softului – Windows 2000 Server – soft a cărui licenţă are costuri destul de ridicate. Compatibilitatea dintre componentele hardware şi sistemul de operare Modalitatea de partiţionare a HDD-lui (număr de partiţii şi capacitatea acestora) Tipul de partiţii care vor fi create (se recomandă partiţii de tip NTFS) Modalitatea de organizare a reţelei (Workgroup sau Domeniu) Rolurile pe care serverul le va avea în reţea (server DHCP, server fişiere, etc.).

3. Partiţia pe care se doreşte instalare sistemului de operare trebuie formatată. Opţiunile de formatare a unei partiţii sunt _NTSF_ şi _FAT32_. 4. _RAID (Redundant Array of Inexpensive Discs)_ este o tehnologie de utilizare a mai multor hard discuri într-o singură entitate pentru a îmbunătăţi performanţa sau securitatea datelor. 5. Serviciile RIS (Remote Installation Services) oferă posibilitatea instalării sistemului _fără a fi în locul în care se află calculatorul ţintă_. Instrucţiuni pentru evaluatori Pentru fiecare răspuns corect se vor acorda 2 puncte. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor se vor relua sau nu anumite informaţii despre factori care trebuie luaţi în considerare şi evaluaţi atunci când se doreşte instalarea sistemul de operare Windows 2000 Server (fie ca o nouă instalare, fie ca o modernizare) şi apoi, dacă este cazul, se reface acest test sau unul asemănător.

604

Tema 2. Pregătirea sistemului de calcul pentru instalare Testul 4 Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat atât la sfârşitul temei 2, cât şi la sfârşitul modulului, ca parte a unei evaluari sumative. Obiectivele evaluării Obiective: - să cunoască modalităţile de instalare a unui NOS - să identifice varianta optimă de instalare a unui sistem de operare în reţea Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate avea loc într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului şi va rezolva individual subiectele. Durata evaluării Timp de lucru: 30 minute Cerinţele adresate elevului Tipul testului: alegere multiplă Probă scrisă Enunţ: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie litera/literele corespunzătoare răspunsului corect. 1. Instalarea sistemului de operare Windows 2000 Server se poate realiza: prin: a) încărcarea de pe un CD/DVD b) printr-o reţea de partajare c) cu ajutorul serviciilor de instalare la distanţă d) utilizând duplicarea discului. 2. Procesul de duplicare a discului este realizată cu ajutorul programului a) RBFG.EXE b) SYSPREP.EXE c) PXE.EXE 3. Serviciile RIS (Remote Installation Services) oferă posibilitatea instalării sistemului: a) folosind tehnica RAID b) cu ajutorul dischetei de boot c) fără a fi în locul în care se află calculatorul ţintă d) utilizând un CD special numit RIS-CD 4. Scopul principal în folosirea arhitecturii RAID este: a) mărirea siguranţei datelor 605

b) instalarea serverelor c) asigură funcţionarea reţelei d) mărirea vitezei Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvare scrieţi pe foaie litera corespunzătoare variantei corecte. Criteriile de evaluare şi notare 2 puncte din oficiu Pentru fiecare răspuns corect se acordă 2 puncte. Barem: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect. 1. Instalarea sistemului de operare Windows 2000 Server se poate realiza: prin: a) încărcarea de pe un CD/DVD b) printr-o reţea de partajare c) cu ajutorul serviciilor de instalare la distanţă d) utilizând duplicarea discului. Răspuns corect - toate 2. Procesul de duplicare a discului este realizată cu ajutorul programului a) RBFG.EXE b) SYSPREP.EXE c) PXE.EXE Răspuns corect – b) 3. Serviciile RIS (Remote Installation Services) oferă posibilitatea instalării sistemului: a) folosind tehnica RAID b) cu ajutorul dischetei de boot c) fără a fi în locul în care se află calculatorul ţintă d) utilizând un CD special numit RIS-CD Răspuns corect – c) 4. Scopul principal în folosirea arhitecturii RAID este: a) mărirea siguranţei datelor b) instalarea serverelor c) asigură funcţionarea reţelei d) mărirea vitezei Răspuns corect – a, d) Instrucţiuni pentru evaluatori 606

Pentru fiecare răspuns corect se vor acorda 2 puncte. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor se vor relua sau nu anumite informaţii despre modalităţi de instalare a sistemul de operare pentru reţea şi apoi, dacă este cazul, se reface acest test sau unul asemănător.

607

Tema 2. Pregătirea sistemului de calcul pentru instalare Testul 5 Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat atât la sfârşitul temei 2, cât şi la sfârşitul modulului, ca parte a unei evaluari sumative. Obiectivele evaluării Obiective: - să identifice varianta optimă de instalare a unui sistem de operare în reţea - să cunoască operaţiile premergătoare instalării a unui NOS Resursele necesare Materiale necesare: foaia de hârtie, pix. Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate avea loc într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului şi va rezolva individual subiectele. Durata evaluării Timp de lucru: 20 minute Cerinţele adresate elevului Tipul testului: alegere duală Probă scrisă Enunţ: Stabiliţi pentru fiecare afirmaţie dacă este adevărată sau falsă. a. Termenul „System partition” (partiţie de sistem) este termenul pentru a descrie partiţia activă – cea de pe care sistemul BIOS intenţionează să înceapă încărcarea (de obicei – unitatea C:).  Adevarat

 Fals

b. PXE reprezintă o tehnologie a plăcilor de reţea care le permite acestora să interacţioneze cu reţeaua, înainte de realizarea efectivă a unei încărcări de sistem de operare.  Adevarat

 Fals

c. Este obligatorie o formatare înaintea instalării, deoarece procesul de instalare nu conţine un utilitar de creare de noi partiţii, precum şi formatarea acestora.  Adevarat

 Fals

608

d. RAID (Redundant Array of Inexpensive Discs) este o tehnologie de utilizare a mai multor hard discuri într-o singură entitate pentru a îmbunătăţi performanţa sau securitatea datelor  Adevarat

 Fals

Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvare bifaţi cu x varianta corectă. Exemplu : Opţiunile pentru formatarea partiţiilor sunt NTSF, FAT32.

 Adevarat

 Fals

Criteriile de evaluare şi notare 2 puncte din oficiu Pentru fiecare răspuns corect se acordă 2 puncte. Barem: Stabiliţi pentru fiecare afirmaţie dacă este adevărată sau falsă. a. Termenul „System partition” (partiţie de sistem) este termenul pentru a descrie partiţia activă – cea de pe care sistemul BIOS intenţionează să înceapă încărcarea (de obicei – unitatea C:).

 Adevarat

 Fals

b. PXE reprezintă o tehnologie a plăcilor de reţea care le permite acestora să interacţioneze cu reţeaua, înainte de realizarea efectivă a unei încărcări de sistem de operare.

 Adevarat

 Fals

c. Este obligatorie o formatare înaintea instalării, deoarece procesul de instalare nu conţine un utilitar de creare de noi partiţii, precum şi formatarea acestora.  Adevarat

 Fals

d. RAID (Redundant Array of Inexpensive Discs) este o tehnologie de utilizare a mai multor hard discuri într-o singură entitate pentru a îmbunătăţi performanţa sau securitatea datelor

 Adevarat

 Fals

Instrucţiuni pentru evaluatori Pentru fiecare răspuns corect se vor acorda 2 puncte. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării 609

În funcţie de răspunsurile elevilor se vor relua sau nu anumite informaţii despre operaţiile premergătoare instalării sistemul de operare Windows 2000 Server şi apoi, dacă este cazul, se reface acest test sau unul asemănător.

610

Tema 3. Instalarea sistemului de operare pentru reţea Testul 6 Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat atât la sfârşitul temei 3, cât şi la sfârşitul modulului, ca parte a unei evaluari sumative. Obiectivele evaluării Obiective: − să cunoască modalităţile de instalare a unui sistem de operare de reţea − să decidă asupra variantei optime de instalare − să instaleze un sistem de operare de reţea Resursele necesare Materiale necesare: calculator (pe care se va instala sistemul, sau un program de simulare – de exemplu VMware), Cd-ul cu softul, foaia de hârtie, pix. Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate avea în laboratorul de informatică, fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului şi va lucra individual sau în grupe de 2 la un calculator. Durata evaluării Timp de lucru: aproximativ 2 ore Cerinţele adresate elevului Tipul testului: Probă practică/ orală Enunţ: Din cauza unor viruşi server-ul unei firme nu mai funcţionează corect. Administratorul firmei constată că este necesară formatarea şi reinstalarea acestuia – prin încărcarea de pe o unitate CD-ROM. Ajutaţi-l pe administrator să restructureze reţeaua firmei. Instrucţiuni pentru elevi Trebuie să luaţi în calcul toate aspectele importante (deţinere CD cu soft licenţiat etc.), realizându-se instalarea NOS-ului Criteriile de evaluare şi notare 10 puncte împărţite astfel: 1) modificarea încărcării de pe unitatea CD-ROM în BOIS: 1 puncte 2) alegerea partiţiei pe care se doreşte instalarea sistemului de operare sau crearea unei noi partiţii într-un spaţiu nepartiţionat: 2 puncte 611

3) configurarea cu ajutorul părţii GUI a programului Setup: 5 puncte - modifica datele locale ale sistemului şi utilizatorului, precum şi macheta tastaturii - introducerea cheiei produsului se permiteşi indicarea tipului de licenţă deţinut pentru acest server (Per Sever şi Per Seat) - configurarea, în caseta Computer Name and Administrator Password, a unui nume pentru calculator şi o parolă pentru contul de administrator - configurarea tipului de grup de reţea căreia îi aparţine calculatorul 4) modul de analizare şi realizare: 2 puncte Instrucţiuni pentru evaluatori Se va lua în considerare modul corect de instalare, fără a se acorda puncte separate. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării Trebuie neapărat să se ia în considerare modul în care a fost analizat enunţul şi modul de în care a fost realizată operaţia. În funcţie de realizările elevilor se vor relua operaţiile de instalare a sistemul de operare Windows 2000 Server.

612

Tema 3. Instalarea sistemului de operare pentru reţea Testul 7 Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat atât la sfârşitul temei 3, cât şi la sfârşitul modulului, ca parte a unei evaluari sumative. Obiectivele evaluării Obiective: −

să cunoască modul de instalare a unui reţelei

−

să instaleze şi configureze reţeaua

Resursele necesare Materiale necesare: calculator (pe care se va instala, sau un program de simulare, ce permite instalarea virtuală a unui sistem de operare – de exemplu Vmware Server), Cd-ul cu softul licenţiat. Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate avea în laboratorul de informatică, fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului şi va lucra individual sau în grupe de 2 la un calculator. Durata evaluării Timp de lucru: 15 minute Cerinţele adresate elevului Tipul testului: Probă practică/ orală Enunţ: Administratorul de reţea al unei şcoli doreşte configurarea reţelei pentru serverul dintr-un laborator de informatică, Ajutaţi-l pe administrator să realizeze ce şi-a propus. Instrucţiuni pentru elevi Trebuie să luaţi în calcul toate aspectele importante (existenţă sistem instalat etc.), realizându-se configurarea reţelei. Criteriile de evaluare şi notare 10 puncte împărţite astfel: 1) alegerea opţiunii Networking din caseta de configurare: 1 puncte 2) selectarea opţiunii Network and Dial-up Connections, Internet Protocol (TCP / IP), alegerea etichetei Properties: 2 puncte 3) configurarea TCP / IP Properties (introducere adresa IP, masca, gateway-ul, respectiv DNS-ul): 5 puncte 4) modul de analizare şi realizare: 2 puncte 613

Instrucţiuni pentru evaluatori Se va lua în considerare modul corect de configurare, fără a se acorda puncte separate. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării Trebuie neapărat să se ia în considerare modul în care a fost analizat enunţul şi modul de în care a fost realizată operaţia. În funcţie de realizările elevilor se vor relua operaţiile de configurare a reţelei unui sistemul de operare Windows 2000 Server.

614

Tema 4. Configurarea sistemului de operare pentru reţea Testul 8 Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat atât la sfârşitul temei 4, cât şi la sfârşitul modulului, ca parte a unei evaluari sumative. Obiectivele evaluării Obiective: - să cunoască necesitatea unui controler de domeniu - să identifice obiectele unui Active Directory Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate avea loc într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului şi va rezolva individual subiectele. Durata evaluării Timp de lucru: 15 minute Cerinţele adresate elevului Tipul testului: item de asociere Probă scrisă Enunţ: Asociaţi fiecărei funcţii din coloana A explicaţia corectă din coloana B. A 1

Autorizarea utilizatorilor

2

Administrarea centralizată

3

Autorizarea accesului la resurse

4

Aplicarea consistentă a unor politici de securitate în cadrul reţelei

B Administrarea centralizată a tuturor staţiilor de lucru, a serverelor din reţea. pentru fiecare resursă din reţea se pot crea liste de acces care specifică permisiunile pe care le au utilizatorii sau grupuri asupra resurselor respective. utilizatorii se pot loga şi sunt autentificaţi pe bază de utilizator şi parolă unică – utilizatorii pot avea unele drepturi administrative pentru a avea acces la unele părţi din baza de date Active Directory.

1

2

3

4

615

Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvare puteţi realiza asocierea cu o linie sau trecându-se corespondenţa. Exemplu : A1  B3 Criteriile de evaluare şi notare 2 puncte din oficiu Pentru fiecare asociere corectă se acordă 2 puncte. Instrucţiuni pentru evaluatori Pentru o asociere corectă, indiferent de forma de scriere (sau grafic, prin săgeţi, etc.) se va acorda 2 puncte. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor se vor relua sau nu anumite informaţii despre controlerul de domeniul, modul de instalare şi configurare a Active Directory şi apoi se reface acest test sau unul asemănător.

616

Tema 4. Configurarea sistemului de operare pentru reţea Test 9 Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat atât la sfârşitul temei 4, cât şi la sfârşitul modulului, ca parte a unei evaluari sumative. Obiectivele evaluării Obiective: - să instaleze şi să configureze Active Directory - să cunoască modul de administrare a unui Active Directory Resursele necesare Materiale necesare: dosar, foi de hârtie, calculator, imprimanta Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Portofoliul se poate face individual sau pe grupe de 2 elevi, fiecare având sarcini bine trasate. Durata evaluării Timp de lucru: 3 săptămâni Cerinţele adresate elevului Tipul testului: portofoliu Probă scrisă şi orală Enunţ: Să se realizeze un portofoliu care să cuprindă informaţii despre controlerul de domeniu. Instrucţiuni pentru elevi Noţiunile prezentate în cadrul portofoliului trebuie să respecte următorul plan: 1) pagina de gardă; 2) prezentarea structurii Active Directory; 3) prezentarea obiectelor AD; 4) prezentarea procesului de instalare; 5) prezentarea modului de administrare a AD 6) bibliografie.

617

În prima săptămână se stabilesc grupele de lucru precum şi sarcinile fiecăruia în cadru grupei (dacă se lucrează pe grupe) şi termenele intermadiare. În săptămâna a doua se prezintă profesorului o parte din portofoliu, urmând ca în săptămâna a treia să se finalizeze şi să se prezinte proiectul în faţa clasei. Proiectul va fi prezentat de toţi elevii (toată grupa). Se va puncta inclusiv redactarea şi prezentarea portofoliului. Criteriile de evaluare şi notare 100 puncte repartizate astfel: 1) 20 puncte pentru prezentarea structurii AD, a obiectelor; 2) 20 puncte pentru prezentarea procedeului de instalare a AD; 3) 20 puncte pentru prezentarea modului de administrare a AD; 4) 10 puncte pentru bibliografie; 5) 5 puncte pentru respectarea termenelor intermediare; 6) 5 puncte pentru redactare; 7) 10 puncte pentru respecterea sarcinilor în cadrul grupei (dacă este cazul); 8) 10 puncte pentru prezentarea portofoliului (20 puncte dacă nu sunt grupe).

Instrucţiuni pentru evaluatori Trebuiesc stabilite termene intermediare clare şi trebuie să se urmărească respectarea acestora. În cazul lucrului pe grupe trebuie să repartizăm sarcinile echilibrat şi să urmărim respectarea acestora (fiecare să-şi îndeplinească sarcina în timpul alocat ). De asemenea trebuie să avem grijă la redactare şi în mod special la prezentarea portofoliului. Putem acorda puncte suplimentare unui portofoliu frumos redactat si prezentat. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării Pe lângă conţinutul ştiinţific, trebuie sa urmărim modul de lucru al elevilor, modul de redactare, de comunicare cu ceilalţi şi în funcţie de toate aceste lucruri să adaptăm activităţile desfăşurate cu elevii, precum şi modul de evaluare al portofoliilor viitoare.

618

Tema 4. Configurarea sistemului de operare pentru reţea Test 10 Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat atât la sfârşitul temei 10, cât şi la sfârşitul modulului, ca parte a unei evaluari sumative. Obiectivele evaluării Obiective: -

să instaleze şi să configureze DNS-ul pentru un server

-

să cunoască modul de monitorizare a DNS-ului

Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Portofoliul se poate face individual sau pe grupe de 2 elevi, fiecare având sarcini bine trasate. Durata evaluării Timp de lucru: 3 săptămâni Cerinţele adresate elevului Tipul testului: portofoliu Probă scrisă şi orală Enunţ: Să se realizeze un portofoliu care să cuprindă noţiunile fundamentale despre Domain Name System (DNS) Instrucţiuni pentru elevi Noţiunile prezentate în cadrul portofoliului trebuie să respecte următorul plan: 1) pagina de gardă; 2) prezentarea caracteristicilor DNS-ului; 3) prezentarea zonelor DNS şi configurarea acestora; 4) prezentarea procesului de instalare; 5) prezentarea modului de monitorizare a DNS 6) bibliografie. În prima săptămână se stabilesc grupele de lucru precum şi sarcinile fiecăruia în cadru grupei (dacă se lucrează pe grupe) şi termenele intermadiare. În săptămâna a doua se prezintă profesorului o parte din portofoliu, urmând ca în săptămâna a treia să se finalizeze şi să se prezinte proiectul în faţa clasei. 619

Proiectul va fi prezentat de toţi elevii (toată grupa). Se va puncta inclusiv redactarea şi prezentarea portofoliului. Criteriile de evaluare şi notare 100 puncte repartizate astfel: 1) 10 puncte pentru prezentarea caracteristicilor DNS-ului; 2) 20 puncte pentru prezentarea zonelor DNS şi configurarea acestora; 3) 10 puncte pentru prezentarea procedeului de instalare; 4) 20 puncte pentru prezentarea modului de monitorizare a DNS; 5) 10 puncte pentru bibliografie; 6) 5 puncte pentru respectarea termenelor intermediare; 7) 5 puncte pentru redactare; 8) 10 puncte pentru respecterea sarcinilor în cadrul grupei (dacă este cazul); 9) 10 puncte pentru prezentarea portofoliului (20 puncte dacă nu sunt grupe).

Instrucţiuni pentru evaluatori Trebuiesc stabilite termene intermediare clare şi trebuie să se urmărească respectarea acestora. În cazul lucrului pe grupe trebuie să repartizăm sarcinile echilibrat şi să urmărim respectarea acestora (fiecare să-şi îndeplinească sarcina în timpul alocat ). De asemenea trebuie să avem grijă la redactare şi în mod special la prezentarea portofoliului. Putem acorda puncte suplimentare unui portofoliu frumos redactat si prezentat. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării Pe lângă conţinutul ştiinţific, trebuie sa urmărim modul de lucru al elevilor, modul de redactare, de comunicare cu ceilalţi şi în funcţie de toate aceste lucruri să adaptăm activităţile desfăşurate cu elevii, precum şi modul de evaluare al portofoliilor viitoare.

620

Tema 4. Configurarea sistemului de operare pentru reţea Test 11 Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat atât la sfârşitul fişei suport corespunzătoare, cât şi la sfârşitul modulului, ca parte a unei evaluari sumative. Obiectivele evaluării Obiective: −

să instaleze şi să configureze DNS-ul pentru un server

−

să cunoască modul de monitorizare a DNS-ului

Resursele necesare Materiale necesare: calculator (pe care se va instala sistemul, sau un program de simulare – de exemplu VMware), Cd-ul cu softul, foaia de hârtie, pix. Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate avea în laboratorul de informatică, fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului şi va lucra individual sau în grupe de 2 la un calculator. Durata evaluării Timp de lucru: aproximativ 1 oră Cerinţele adresate elevului Tipul testului: Probă practică/ orală Enunţ: Pentru a configura un server Windows 2000, după formatarea şi instalarea sistemului de operare, administratorul de reţea trebuie să configureze serviciile de server. Ajutaţi-l pe administrator să conficureze serviciu DNS. Instrucţiuni pentru elevi Trebuie să luaţi în calcul toate aspectele importante, modul de instalare, configurarea corectă a DNS-ului, crearea zonelor, modul de monitorizare a DNS. Criteriile de evaluare şi notare 10 puncte împărţite astfel: 1) parcurgerea tuturor paşilor în vederea instalarea serviciului DNS: 3 puncte 2) configurarea DNS – crearea zonelor şi alegerea corectă a tipului de zonă: 4 puncte 3): monitorizarea corectă a DNS: 2 puncte 621

4) modul de analizare şi realizare: 1 puncte Instrucţiuni pentru evaluatori Se va lua în considerare modul corect de instalare şi configurare, fără a se acorda puncte separate. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării Trebuie neapărat să se ia în considerare modul în care a fost analizat enunţul şi modul de în care a fost realizată operaţia. În funcţie de realizările elevilor se vor relua operaţiile de instalare şi configurare, monitorizare a DNS.

622

Tema 4. Configurarea sistemului de operare pentru reţea Test 12 Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat atât la sfârşitul fişei suport corespunzătoare, cât şi la sfârşitul modulului, ca parte a unei evaluari sumative. Obiectivele evaluării Obiective: −

să instaleze si să configureze serviciul DHCP pentru un server

−

să gestioneze corect serviciul DHCP

−

să autorizeze un server DHCP

Resursele necesare Materiale necesare: calculator (pe care se va instala sistemul, sau un program de simulare – de exemplu VMware), Cd-ul cu softul, foaia de hârtie, pix. Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate avea în laboratorul de informatică, fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului şi va lucra individual sau în grupe de 2 la un calculator. Durata evaluării Timp de lucru: 30 minute Cerinţele adresate elevului Tipul testului: Probă practică/ orală Enunţ: Pentru a configura un server Windows 2000, după formatarea şi instalarea sistemului de operare, administratorul de reţea trebuie să configureze serviciile de server. Ajutaţi-l pe administrator să conficureze serviciu DHCP. Instrucţiuni pentru elevi Trebuie să luaţi în calcul toate aspectele importante, modul de instalare, configurarea corectă a DHCP-ului, autorizarea serverului. Criteriile de evaluare şi notare 10 puncte împărţite astfel: 1) parcurgerea tuturor paşilor în vederea instalarea serviciului DHCP: 3 puncte 2) configurarea DHCP – crearea scopului pentru a identifica rezervorul de adrese şi scopul acestora: 3 puncte 623

3): autorizarea serverului DHCP: 2 puncte 4) modul de analizare şi realizare: 2 puncte Instrucţiuni pentru evaluatori Se va lua în considerare modul corect de instalare şi configurare, fără a se acorda puncte separate. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării Trebuie neapărat să se ia în considerare modul în care a fost analizat enunţul şi modul de în care a fost realizată operaţia. În funcţie de realizările elevilor se vor relua operaţiile de instalare şi configurarea a DHCP.

624

PARTEA A II-A

Modulul: INSTALAREA UNUI SISTEM DE OPERARE DE REŢEA INSTALAREA ŞI CONFIGURAREA SISTEMULUI DE OPERARE LINUX

625

AUTORI: CORNELIU BOCĂNEŢ - profesor grad didactic I Grup Şcolar “Tehnofrig” Cluj-Napoca SIMONA CEACU - profesor grad didactic II

COORDONATOR: STĂNICĂ GIOVANNA – profesor, gradul I, Colegiul Tehnic de Poştă şi Telecomunicaţii “Gh. Airinei”

CONSULTANŢĂ: VIOREL ŢIGĂNESCU – expert CNDIPT IOANA CÎRSTEA – expert CNDIPT ANGELA POPESCU – expert CNDIPT DANA STROIE – expert CNDIPT

626

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Testul 1 Competenţe: Investighează tipul, distribuţia şi versiunea sistemului de operare Obiectivele evaluării: - Să identifice problemele de compatibilitate la instalarea unui sistem de operare în reţea; - Să operaţi cu noţiuni specifice sistemelor de operare în reţea Linux; - Să utilizaţi comenzile Linux pentru administrarea unui sistem de operare în reţea Linux Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat atât singur, la sfârşitul temei Sistemul de operare Linux cât şi ca o componentă a unei evaluări formative, pentru un grup de lecţii, sau sumative a modulului. Fiecare din exerciţiile propuse poate fi folosit independent de celelalte ca test la şfârşitul orei în care se predă noţiunile respective Tipul testului: Probă scrisă Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate fi susţinut într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fără materiale ajutătoare sau sprijinul profesorului. Fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului şi va rezolva individual subiectul. Dacă este posibil exerciţiile ce cuprind comenzi Linux se pot rezolva şi pe calculatoare care au instalate sisteme Linux virtuale sau reale la o linie de comandă cu drepturi administrative sau nu după tipul comenzii. Timp de lucru: 20 minute

Exercitiu 1 Tipul exerciţiului: Itemi cu alegere multiplă

627

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Enunţ: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect. 1. Pentru instalarea în mod text a sistemului Linux Fedora 10 valoarea minimală a frecvenţei CPU pe 32 biţi este: a. 133 MHz b. 266 MHz c. 200 MHz d. 1800 MHz 2. Frecvenţa recomandată a CPU indiferent de tipul arhitecturii este: a. >= 400 MHz b. >= 266 MHz c. >=266 MHz d. >=1800 MHz 3. Memoria RAM minimă necesară instalării în mod text în cazul unei arhitecturi pe 32 biţi este: a. 128 MB b. 256 MB c. 512 MB d. 1024 MB 4. Pentru instalarea în mod grafic în cazul arhitecturii pe 64 biţi, valoarea recomandată a memoriei RAM este: a. 128 MB b. 256 MB c. 512 MB d. 1024 MB Instrucţiuni pentru elevi Orice eventual răspuns greşit se încercuieşte şi se taie cu un X şi se înlocuieşte cu răspunsul considerat corect Criteriile de evaluare şi notare Se acordă : 2 puncte din oficiu 2 puncte pentru fiecare răspuns corect Barem: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect. 1. Pentru instalarea în mod text a sistemului Linux Fedora 10 valoarea minimală a frecvenţei CPU pe 32 biţi este: a. 133 MHz b. 266 MHz c. 200 MHz 628

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

d. 1800 MHz Răspuns corect: c 2. Frecvenţa recomandată a CPU indiferent de tipul arhitecturii este: a. >= 400 MHz b. >= 266 MHz c. >=266 MHz d. >=1800 MHz Răspuns corect: d 3. Memoria RAM minimă necesară instalării în mod text în cazul unei arhitecturi pe 32 biţi este: a. 128 MB b. 256 MB c. 512 MB d. 1024 MB Răspuns corect: a 4. Pentru instalarea în mod grafic în cazul arhitecturii pe 64 biţi, valoarea recomandată a memoriei RAM este: a. 128 MB b. 256 MB c. 512 MB d. 1024 MB Răspuns corect: d Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua informaţiile despre cerinţele hardware sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător. Exercitiu 2 Tipul exerciţiului: Itemi de completare Enunţ: Pentru fiecare item completaţi spaţiile libere cu termenii corespunzători. 1. Sistemul _________ a fost conceput de un student având ca punct de pornire sistemul _________. 2. Gestionarea mai multor activităţi de către un sistem de operare se numeşte __________. 3. Caracteristica ____________ a sistemelor de operare în reţea permite mai multor utilizatori să se conecteze simultan la un server. 4. Nucleul sistemului de operare Linux se numeşte ________. Instrucţiuni pentru elevi 629

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Pentru rezolvare completaţi spaţiile libere cu termenii corespunzători. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 2 puncte din oficiu şi 2 puncte pentru fiecare răspuns corect. Barem de corectare şi notare: Pentru fiecare item completaţi spaţiile libere cu termenii corespunzători. 5. Sistemul Linux a fost conceput de un student având ca punct de pornire sistemul Unix. 6. Gestionarea mai multor activităţi de către un sistem de operare se numeşte multitasking. 7. Caracteristica multiuser a sistemelor de operare în reţea permite mai multor utilizatori să se conecteze simultan la un server. 8. Nucleul sistemului de operare Linux se numeşte kernel. Instrucţiuni pentru evaluatori Răspunsurile aşteptate sunt termeni consacraţi astfel încât orice alt răspuns este incorect. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor se vor relua sau nu anumite informaţii despre sistemele de operare Linux şi apoi, dacă este cazul, se reface acest test sau unul asemănător. Exercitiu 3 Tipul exerciţiului: Itemi cu alegere duală Enunţ: Stabiliţi gradul de adevăr al următoarelor afirmaţii: 1. Sistemul Windows este protejat de Fundaţia pentru Soft Liber  Adevarat  Fals 2. Sistemul Linux este distribuit fără garanţie  Adevarat  Fals 3. Sistemul Linux foloseşte sistemul de fişiere NTFS  Adevarat  Fals 4. Fedora este un proiect al companiei RedHat  Adevarat  Fals Instrucţiuni pentru elevi 630

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Pentru rezolvare bifaţi cu x varianta corectă. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 2 puncte din oficiu şi 2 puncte pentru fiecare răspuns corect. Barem de corectare şi notare: Stabiliţi gradul de adevăr al următoarelor afirmaţii: 1. Sistemul Windows este protejat de Fundaţia pentru Soft Liber  Adevarat

Fals

2. Sistemul Linux este distribuit fără garanţie

 Adevarat

 Fals

3. Sistemul Linux foloseşte sistemul de fişiere NTFS  Adevarat

Fals

4. Fedora este un proiect al companiei RedHat

Adevarat

 Fals

Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor se vor relua sau nu anumite informaţii despre sistemele de operare Linux şi apoi, dacă este cazul, se reface acest test sau unul asemănător. Exercitiu 4 Tipul exerciţiului: Itemi cu răspuns scurt Enunţ: Pentru fiecare item completaţi spaţiile libere cu comanda Linux specifică fiecărei cerinţe . (Atenţie: unele cerinţe au legătură între ele-sunt în cascadă) . 1. Comanda de afişare conţinut a unui director este: ______________________ 2. Sunteţi în directorul /etc. Comanda de deplasare în directorul utilizatorului georgel este: ______________________ 631

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

3. Comanda de creare a trei directoare d1, d2, d3 dintr-o dată este: ______________________ 4. Suntem în directorul utilizatorului georgel. Dorim să ne deplasăm cu un nivel în sus în structura de directoare. Tastăm instrucţiunea: ______________________ Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvare completaţi spaţiile libere cu comanda Linux specifică. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 2 puncte din oficiu şi 2 puncte pentru fiecare răspuns corect. Barem de corectare şi notare: Pentru fiecare item completaţi spaţiile libere cu comanda Linux specifică fiecărei cerinţe . 1. Comanda de afişare conţinut a unui director este: ls 2. Sunteţi în directorul /etc. Comanda de deplasare în directorul utilizatorului georgel este: cd /home/georgel 3. Comanda de creare a trei directoare d1, d2, d3 dintr-o dată este: mkdir d1 d2 d3 4. Suntem în directorul utilizatorului georgel. Dorim să ne deplasăm cu un nivel în sus în structura de directoare. Tastăm instrucţiunea: cd .. Instrucţiuni pentru evaluatori Răspunsurile aşteptate sunt termeni consacraţi astfel încât orice alt răspuns este incorect.

Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor se vor relua sau nu anumite informaţii despre sistemele de operare Linux şi apoi, dacă este cazul, se reface acest test sau unul asemănător. Obs: 632

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

•

Cerinţele de la cele patru exerciţii se vor grupa împreună fără sugestiile metodologice pentru a alcătui fişa de evaluare

•

Datorită structurii itemilor se poate folosi un soft de evaluare pe computer cum ar fi platforma educaţională moodle  o soft gratuit ce se poate descărca de pe Internet; o necesită instalare şi configurare pe un server de Web cu PHP şi MySQL (Linux sau Windows); o se poate folosi aplicaţia gratuită appserv ce constituie un server Web cu tot ce trebuie (PHP, MySQL, phpmyadmin) care funcţionează perfect pe orice platformă Windows (Windows XP, Vista, etc.)

633

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Testul 2 Competenţe: Investighează tipul, distribuţia şi versiunea sistemului de operare Obiectivele evaluării: - Să identifice problemele de compatibilitate la instalarea unui sistem de operare în reţea; - Să operaţi cu noţiuni specifice sistemelor de operare în reţea Linux; - Să utilizaţi comenzile Linux pentru administrarea unui sistem de operare în reţea Linux

Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat atât singur, la sfârşitul temei Sistemul de operare Linux cât şi ca o componentă a unei evaluări formative, pentru un grup de lecţii, sau sumative a modulului. Fiecare din exerciţiile propuse poate fi folosit independent de celelalte ca test la şfârşitul orei în care se predă noţiunile respective Tipul testului: Probă scrisă Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate fi susţinut într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fără materiale ajutătoare sau sprijinul profesorului. Fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului şi va rezolva individual subiectul. Dacă este posibil exerciţiile ce cuprind comenzi Linux se pot rezolva şi pe calculatoare care au instalate sisteme Linux virtuale sau reale la o linie de comandă cu drepturi administrative sau nu după tipul comenzii. Timp de lucru: 20 minute

Exercitiu 1 Tipul exerciţiului: Itemi cu alegere multiplă

634

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Enunţ: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect. 1. Spaţiul HDD necesar instalării tuturor pachetelor de programe trebuie să aibă valoarea: a. >4 GB b. >30 GB c. 30 GB d. >9 GB 2. Destinaţia finală a sistemului ce va fi instalat este de Server de Web şi Mail. Dispunem de patru HDD-uri având capacităţile din lista de mai jos. Pe care îl veţi alege pentru instalarea sistemului de operare? a. 2 GB b. 10 GB c. 20 GB d. 80 GB 3. O instituţie are 50 PC-uri pe care doreşte să le conecteze la Internet printr-un sistem Linux ca şi Gateway. Care din următoarele combinaţii hardware asigură fără eforturi financiare deosebite şi în condiţii optime aceste funcţii: a. CPU: 266 MHz; RAM: 128 MB; HDD: 2 GB b. CPU: 133 MHz; RAM: 256 MB; HDD: 5 GB c. CPU: 500 MHz; RAM: 256 MB; HDD: 13 GB d. CPU: 2 GHz; RAM: 2 GB; HDD: 160 GB 4. Sistemele Linux au fost concepute iniţial să lucreze cu un procesor din familia: a. AMD b. Intel c. Sun Sparc d. Motorola Instrucţiuni pentru elevi Orice eventual răspuns greşit se încercuieşte şi se taie cu un X şi se înlocuieşte cu răspunsul considerat corect Criteriile de evaluare şi notare Se acordă : 2 puncte din oficiu 2 puncte pentru fiecare răspuns corect Barem: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect. 635

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

1. Spaţiul HDD necesar instalării tuturor pachetelor de programe trebuie să aibă valoarea: a. >4 GB b. >30 GB c. 30 GB d. >9 GB Răspuns corect: d 2. Destinaţia finală a sistemului ce va fi instalat este de Server de Web şi Mail. Dispunem de patru HDD-uri având capacităţile din lista de mai jos. Pe care îl veţi alege pentru instalarea sistemului de operare? a. 2 GB b. 10 GB c. 20 GB d. 80 GB Răspuns corect: d 3. O instituţie are 50 PC-uri pe care doreşte să le conecteze la Internet printr-un sistem Linux ca şi Gateway. Care din următoarele combinaţii hardware asigură fără eforturi financiare deosebite şi în condiţii optime aceste funcţii: a. CPU: 266 MHz; RAM: 128 MB; HDD: 2 GB b. CPU: 133 MHz; RAM: 256 MB; HDD: 5 GB c. CPU: 500 MHz; RAM: 256 MB; HDD: 13 GB d. CPU: 2 GHz; RAM: 2 GB; HDD: 160 GB Răspuns corect: c 4. Sistemele Linux au fost concepute iniţial să lucreze cu un procesor din familia: a. AMD b. Intel c. Sun Sparc d. Motorola Răspuns corect: b Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua informaţiile despre cerinţele hardware sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător. Exercitiu 2 Tipul exerciţiului: Itemi de completare Enunţ: Pentru fiecare item completaţi spaţiile libere cu termenii corespunzători. 636

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

1. Memoria virtuală a sistemelor Linux este o partiţie rezervată numită ______. 2. Sistemul Fedora 10 foloseşte cu precădere sistemul de fişiere _____. 3. Diferenţa între sistemul de fişiere standard Linux ext2 şi sistemul ext3 constă în operaţia numită __________. 4. Datorită caracteristicilor sale de bază, sistemele Linux sunt destinate pentru ________ de Internet. Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvare completaţi spaţiile libere cu termenii corespunzători. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 2 puncte din oficiu şi 2 puncte pentru fiecare răspuns corect. Barem de corectare şi notare: Pentru fiecare item completaţi spaţiile libere cu termenii corespunzători. 1. Memoria virtuală a sistemelor Linux este o partiţie rezervată numită swap. 2. Sistemul Fedora 10 foloseşte cu precădere sistemul de fişiere ext3. 3. Diferenţa între sistemul de fişiere standard Linux ext2 şi sistemul ext3 constă în operaţia numită jurnalizare. 4. Datorită caracteristicilor sale de bază, sistemele Linux sunt destinate pentru servere de Internet. Instrucţiuni pentru evaluatori Răspunsurile aşteptate sunt termeni consacraţi astfel încât orice alt răspuns este incorect. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor se vor relua sau nu anumite informaţii despre sistemele de operare Linux şi apoi, dacă este cazul, se reface acest test sau unul asemănător. Exercitiu 3 Tipul exerciţiului: Itemi cu alegere duală Enunţ: Stabiliţi gradul de adevăr al următoarelor afirmaţii: 1. Iniţial sistemele Linux erau controlate folosind doar interfaţa în linie de comandă (CLI)  Adevarat  Fals 637

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

2. Sistemul de fişiere ReiserFS stochează în baza de date numele fişierului şi chiar întreg fişierul.  Adevarat  Fals 3. Memoria virtuală a sistemelor Linux se găseşte pe aceeaşi partiţie cu sistemul de operare  Adevarat  Fals 4. Dimensiunea memoriei virtuale sub Linux pentru servere este dublul memoriei RAM  Adevarat  Fals Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvare bifaţi cu x varianta corectă. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 2 puncte din oficiu şi 2 puncte pentru fiecare răspuns corect. Barem de corectare şi notare: Stabiliţi gradul de adevăr al următoarelor afirmaţii: 1. Iniţial sistemele Linux erau controlate folosind doar interfaţa în linie de comandă (CLI)

Adevarat

 Fals

2. Sistemul de fişiere ReiserFS stochează în baza de date numele fişierului şi chiar întreg fişierul.

Adevarat

 Fals

3. Memoria virtuală a sistemelor Linux se găseşte pe aceeaşi partiţie cu sistemul de operare  Adevarat

Fals

4. Dimensiunea memoriei virtuale sub Linux pentru servere este dublul memoriei RAM

Adevarat

 Fals

Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor se vor relua sau nu anumite informaţii despre sistemele de operare Linux şi apoi, dacă este cazul, se reface acest test sau unul asemănător.

638

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Exercitiu 4 Tipul exerciţiului: Itemi cu răspuns scurt Enunţ: Pentru fiecare item completaţi spaţiile libere cu comanda Linux specifică fiecărei cerinţe (Atenţie: unele cerinţe au legătură între ele-sunt în cascadă) . 1. Suntem în directorul /var. Dorim crearea unui fişier gol cu numele test.txt în directorul utilizatorului georgel. Trebuie să tastăm: ____________________________ 2. Suntem în directorul utilizatorului georgel care conţine trei directoare: d1, d2 şi d3. Comanda de copiere a fişierului test.txt în directorul d3 cu numele index.html este: ____________________________ 3. Folosind calea absolută, mutaţi fişierul index.html din directorul d3 în directorul d1 cu numele index.php: _____________________________________ 4. Sunteţi în directorul utilizatorului georgel. Ştergerea fişierului index.php se face tastând comanda: ____________________________ Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvare completaţi spaţiile libere cu comanda Linux specifică.

Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 2 puncte din oficiu şi 2 puncte pentru fiecare răspuns corect. Barem de corectare şi notare: Pentru fiecare item completaţi spaţiile libere cu comanda Linux specifică fiecărei cerinţe (Atenţie: unele cerinţe au legătură între ele-sunt în cascadă) . 1. Suntem în directorul /var. Dorim crearea unui fişier gol cu numele test.txt în directorul utilizatorului georgel. Trebuie să tastăm: 639

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

touch /home/georgel/test.txt 2. Suntem în directorul utilizatorului georgel care conţine trei directoare: d1, d2 şi d3. Comanda de copiere a fişierului test.txt în directorul d3 cu numele index.html este: cp test.txt d3/index.html 3. Folosind calea absolută, mutaţi fişierul index.html din directorul d3 în directorul d1 cu numele index.php: mv /home/georgel/d3/index.html /home/georgel/d1/index.php 4. Sunteţi în directorul utilizatorului georgel. Ştergerea fişierului index.php se face tastând comanda: rm d1/index.php Instrucţiuni pentru evaluatori Răspunsurile aşteptate sunt termeni consacraţi astfel încât orice alt răspuns este incorect. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor se vor relua sau nu anumite informaţii despre sistemele de operare Linux şi apoi, dacă este cazul, se reface acest test sau unul asemănător.

640

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Testul 3 Competenţe: Investighează tipul, distribuţia şi versiunea sistemului de operare Obiectivele evaluării: - Să identifice problemele de compatibilitate la instalarea unui sistem de operare în reţea; - Să operaţi cu noţiuni specifice sistemelor de operare în reţea Linux; - Să utilizaţi comenzile Linux pentru administrarea unui sistem de operare în reţea Linux

Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat atât singur, la sfârşitul temei Sistemul de operare Linux cât şi ca o componentă a unei evaluări formative, pentru un grup de lecţii, sau sumative a modulului. Fiecare din exerciţiile propuse poate fi folosit independent de celelalte ca test la şfârşitul orei în care se predă noţiunile respective Tipul testului: Probă scrisă Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate fi susţinut într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fără materiale ajutătoare sau sprijinul profesorului. Fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului şi va rezolva individual subiectul. Dacă este posibil exerciţiile ce cuprind comenzi Linux se pot rezolva şi pe calculatoare care au instalate sisteme Linux virtuale sau reale la o linie de comandă cu drepturi administrative sau nu după tipul comenzii. Timp de lucru: 20 minute Exercitiu 1 Tipul exerciţiului: Itemi cu alegere multiplă Enunţ: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie litera sau literele corespunzătoare răspunsului corect. (Unii itemi pot avea mai multe răspunsuri corecte) 641

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

1. Directorul rădăcină se simbolizează în sistemul Linux: a. / b. \ c. root d. C: 2. Fişierele de configurare ale sistemului se găsesc în directorul: a. /home b. /var c. /etc d. /var/www/html 3. Care din următoarele SO sunt distribuţii Linux: a. RedHat b. SuSe c. Windows Vista d. Mandriva 4. Structura pe discuri şi partiţii se afişează cu comanda: a. fd b. df c. hd d. ad 5. A şasea partiţie de primul hard disc cu interfaţă de tip PATA se va simboliza sub sistemul Linux: a. sda6 b. hda6 c. hdd16 d. sd1p6 6. Alegeţi grupul de afirmaţii corecte: a. Sistemele Linux au fost concepute iniţial pentru sisteme desktop şi apoi au evoluat către servere b. Sistemele Linux au fost concepute iniţial pentru servere şi apoi au evoluat către sisteme desktop c. Sistemele Windows au fost concepute iniţial pentru sisteme desktop şi apoi au evoluat către servere d. Sistemele Windows au fost concepute iniţial pentru servere şi apoi au evoluat către sisteme desktop Instrucţiuni pentru elevi Orice eventual răspuns greşit se încercuieşte şi se taie cu un X şi se înlocuieşte cu răspunsul considerat corect Criteriile de evaluare şi notare Se acordă : 1 puncte din oficiu 1.5 puncte pentru fiecare răspuns corect

642

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Barem: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect. 1. Directorul rădăcină se simbolizează în sistemul Linux: a. / b. \ c. root d. C: Răspuns corect: a 2. Fişierele de configurare ale sistemului se găsesc în directorul: a. /home b. /var c. /etc d. /var/www/html Răspuns corect: c 3. Care din următoarele SO sunt distribuţii Linux: a. RedHat b. SuSe c. Windows Vista d. Mandriva Răspuns corect: a, b, d 4. Structura pe discuri şi partiţii se afişează cu comanda: a. fd b. df c. hd d. ad Răspuns corect: b 5. A şasea partiţie de primul hard disc cu interfaţă de tip PATA se va simboliza sub sistemul Linux: a. sda6 b. hda6 c. hdd16 d. sd1p6 Răspuns corect: b 6. Alegeţi grupul de afirmaţii corecte: a. Sistemele Linux au fost concepute iniţial pentru sisteme desktop şi apoi au evoluat către servere b. Sistemele Linux au fost concepute iniţial pentru servere şi apoi au evoluat către sisteme desktop c. Sistemele Windows au fost concepute iniţial pentru sisteme desktop şi apoi au evoluat către servere d. Sistemele Windows au fost concepute iniţial pentru servere şi apoi au evoluat către sisteme desktop Răspuns corect: b, c 643

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua informaţiile despre sistemele de operare Linux sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător.

Exercitiu 2 Tipul exerciţiului: Itemi cu răspuns scurt Enunţ: Pentru fiecare item completaţi spaţiile libere cu comanda Linux specifică fiecărei cerinţe (Atenţie: unele cerinţe au legătură între ele-sunt în cascadă) . 1. Sunteţi în directorul utilizatorul georgel. Ştergerea recursivă a tuturor directoarelor, subdirectoarelor şi a fişierelor utilizatorului georgel se face tastând: rm -rf * ____________________________ 2. Comanda pentru comutare utilizator curent root este: su ____________________________ 3. Afişarea parametrilor de reţea a interfeţei eth0 se obţine tastând comanda: ifconfig eth0 _____________________________________ 4. Schimbăm IP-ul curent al interfeţei eth0 cu 172.27.36.2\16 tastând: ifconfig eth0 172.27.36.2 netmask 255.255.0.0 ____________________________ 5. Pachetul httpd este instalat? Ce trebuie tastat pentru a afla? : rpm -q httpd _____________________________________ 6. Folosim utilitarul yum pentru a instala doua aplicaţii: program1 şi program2 (fictive). Ce trebuie tastat la linia de comandă?: yum install program1 program2 644

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

____________________________ Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvare completaţi spaţiile libere cu comanda Linux specifică. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 1 puncte din oficiu şi 1.5 puncte pentru fiecare răspuns corect. Barem de corectare şi notare: Pentru fiecare item completaţi spaţiile libere cu comanda Linux specifică fiecărei cerinţe (Atenţie: unele cerinţe au legătură între ele-sunt în cascadă) . 1. Sunteţi în directorul utilizatorul georgel. Ştergerea recursivă a tuturor directoarelor, subdirectoarelor şi a fişierelor utilizatorului georgel se face tastând: rm -rf * 2. Comanda pentru comutare utilizator curent root este: su 3. Afişarea parametrilor de reţea a interfeţei eth0 se obţine tastând comanda: ifconfig eth0 4. Schimbăm IP-ul curent al interfeţei eth0 cu 172.27.36.2\16 tastând: ifconfig eth0 172.27.36.2 netmask 255.255.0.0 5. Pachetul httpd este instalat? Ce trebuie tastat pentru a afla? : rpm -q httpd 6. Folosim utilitarul yum pentru a instala doua aplicaţii: program1 şi program2 (fictive). Ce trebuie tastat la linia de comandă?: yum install program1 program2 Instrucţiuni pentru evaluatori Răspunsurile aşteptate sunt termeni consacraţi astfel încât orice alt răspuns este incorect. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării

645

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

În funcţie de răspunsurile elevilor se vor relua sau nu anumite informaţii despre sistemele de operare Linux şi apoi, dacă este cazul, se reface acest test sau unul asemănător.

646

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Testul 4 Competenţe: Investighează tipul, distribuţia şi versiunea sistemului de operare Obiectivele evaluării: - Să identifice problemele de compatibilitate la instalarea unui sistem de operare în reţea; - Să operaţi cu noţiuni specifice sistemelor de operare în reţea Linux; - Să utilizaţi comenzile Linux pentru administrarea unui sistem de operare în reţea Linux

Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat atât singur, la sfârşitul temei Sistemul de operare Linux cât şi ca o componentă a unei evaluări formative, pentru un grup de lecţii, sau sumative a modulului. Fiecare din exerciţiile propuse poate fi folosit independent de celelalte ca test la şfârşitul orei în care se predă noţiunile respective Tipul testului: Probă scrisă Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate fi susţinut într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fără materiale ajutătoare sau sprijinul profesorului. Fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului şi va rezolva individual subiectul. Dacă este posibil exerciţiile ce cuprind comenzi Linux se pot rezolva şi pe calculatoare care au instalate sisteme Linux virtuale sau reale la o linie de comandă cu drepturi administrative sau nu după tipul comenzii. Timp de lucru: 20 minute Exercitiu 1 Tipul exerciţiului: Itemi cu alegere multiplă Enunţ: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect. 647

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

1. Nucleul sistemului de operare se găseşte arhivat în directorul: a. /home b. /bin c. /var d. /boot 2. Fişierele utilizatorilor se găsesc în directorul: a. /root b. /home c. /bin d. /var 3. Directorul rădăcină sub SO Linux este echivalentul cu următorul director sub SO Windows: a. Discul C: b. Directorul Windows c. Directorul MyDocuments d. Directorul ProgramFiles 4. Pentru un server care din următoarele directoare ar trebui să se găsească pe o partiţie separată: a. /bin b. /home c. /dev d. /mnt Instrucţiuni pentru elevi Orice eventual răspuns greşit se încercuieşte şi se taie cu un X şi se înlocuieşte cu răspunsul considerat corect Criteriile de evaluare şi notare Se acordă : 2 puncte din oficiu 2 puncte pentru fiecare răspuns corect Barem: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect. Pentru fiecare item scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect. 1. Nucleul sistemului de operare se găseşte arhivat în directorul: a. /home b. /bin c. /var d. /boot Răspuns corect: d 2. Fişierele utilizatorilor se găsesc în directorul: 648

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

a. /root b. /home c. /bin d. /var Răspuns correct: b 3. Directorul rădăcină sub SO Linux este echivalentul sub SO Windows cu: a. Discul C: b. Directorul Windows c. Directorul MyDocuments d. Directorul ProgramFiles Răspuns correct: a 4. Pentru un server care din următoarele directoare ar trebui să se găsească pe o partiţie separată: a. /bin b. /home c. /dev d. /mnt Răspuns correct: b Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua informaţiile despre sistemele de operare Linux sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător. Exercitiu 2 Tipul exerciţiului: Itemi cu răspuns scurt Enunţ: Pentru fiecare item completaţi spaţiile libere cu comanda Linux specifică fiecărei cerinţe (Atenţie: unele cerinţe au legătură între ele-sunt în cascadă) . 1. Dorim instalarea unei aplicaţii în format rpm numită program.rpm (fictiv) pe care o descărcăm de pe Internet în directorul /root unde ne aflăm în structura de directoare. Pentru instalare folosim comanda: ___________________________ 2. Dorim dezinstalarea unei aplicaţii numită program (fictiv) folosind utilitarul rpm: ____________________________ 649

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

3. Actualizarea sistemului de operare folosind utilitarul yum se face cu comanda: _____________________________ 4. Închiderea sistemului se face cu comanda: _____________________________ 5. Repornirea sistemului se face cu comanda: _____________________________ 6. Schimbaţi contul în root: _____________________________ 7. Reveniţi în contul utilizatorului obisnuit: _____________________________ 8. Comanda de creare a unui utilizator georgel este: _____________________________ 9. Setarea/schimbarea parolei utilizatorului georgel: _____________________________ 10. Deplasarea în directorul /var/www din orice locaţie: _____________________________ 11. Trecem directorul html în proprietatea utilizatorului georgel şi a grupului root: _____________________________ 12. Schimbaţi permisiunea asupra directorului html încât numai utilizatorul georgel să aibă toate permisiunile, grupul şi alţii să aibă permisiunea de citire şi execuţie: ____________________________ 13. Sunteţi în directorul /var/www. Schimbaţi permisiunea asupra directorului utilizatorului georgel încât numai utilizatorul georgel să aibă permisiunea de citire, scriere, grupul şi ceilalţi să poată doar să citească: 650

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

____________________________ 14. Ştergerea utilizatorului georgel se face cu comanda: ___________________________

Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvare completaţi spaţiile libere cu comanda Linux specifică. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 30 puncte din care 2 puncte din oficiu şi 2 puncte pentru fiecare răspuns corect. Barem de corectare şi notare: Pentru fiecare item completaţi spaţiile libere cu comanda Linux specifică fiecărei cerinţe (Atenţie: unele cerinţe au legătură între ele-sunt în cascadă) . 1. Dorim instalarea unei aplicaţii în format rpm numită program.rpm (fictiv) pe care o descărcăm de pe Internet în directorul /root unde ne aflăm în structura de directoare. Pentru instalare folosim comanda: rpm -i program.rpm 2. Dorim dezinstalarea unei aplicaţii numită program (fictiv) folosind utilitarul rpm: rpm -e program 3. Actualizarea sistemului de operare folosind utilitarul yum se face cu comanda: yum update 4. Închiderea sistemului se face cu comanda: shutdown -h now 5. Repornirea sistemului se face cu comanda: reboot 6. Schimbaţi contul în root: su 7. Reveniţi în contul elev: logout 651

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

8. Comanda de creare a unui utilizator georgel este: adduser georgel 9. Setare/schimbare parola utilizator georgel: passwd georgel 10. Vă deplasaţi în directorul /var/www: cd /var/www 11. Trecem directorul html în proprietatea utilizatorului georgel şi a grupului root: chown georgel:root html 12. Schimbaţi permisiunea asupra directorului html încât numai utilizatorul georgel să aibă toate permisiunile, grupul şi alţii să aibă permisiunea de citire şi execuţie: chmod 755 html 13. Sunteţi în directorul /var/www. Schimbaţi permisiunea asupra directorului utilizatorului georgel încât numai utilizatorul georgel să aibă permisiunea de citire, scriere, grupul şi ceilalţi să poată doar să citească: chmod 644 /home/georgel 14. Ştergerea utilizatorului georgel se face cu comanda: userdel georgel Instrucţiuni pentru evaluatori Răspunsurile aşteptate sunt termeni consacraţi astfel încât orice alt răspuns este incorect. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor se vor relua sau nu anumite informaţii despre sistemele de operare Linux şi apoi, dacă este cazul, se reface acest test sau unul asemănător.

652

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Testul 5 Competenţe: Pregăteşte sistemul de calcul pentru instalare Obiectivele evaluării: -Să identifice şi să download-eze de pe Internet kit-ul de instalare; -Să instaleze corect componente hardware suplimentare (Memorie RAM, placă de reţea, HDD-uri, etc.) -Să seteze sistemul pentru boot-are de pe unităţile CD/DVD Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat atât singur, la sfârşitul temei Sistemul de operare Linux cât şi ca o componentă a unei evaluări formative, pentru un grup de lecţii, sau sumative a modulului. Fiecare din exerciţiile propuse poate fi folosit independent de celelalte ca test la şfârşitul orei în care se predă noţiunile respective Tipul testului: Probă practică Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul trebuie susţinut în laboratorul de informatică, sau în laboratorul de depanare tehnică de calcul. Fiecare elev/grupă va primi o foaie cu cerinţele testului şi echipamentele necesare. Timp de lucru: 20-50 minute Exerciţiu Tipul exerciţiului: Probă practică Enunţ: Folosind resurse Internet şi calculatoarele/softurile de simulare (VMWare) puse la dispoziţie realizaţi următoarele operaţii: a.Varianta cu soft de simulare: 1. Descărcaţi/scrieţi adresa oficială de descărcare kit de instalare 2. Configuraţi un sistem de operare Linux pentru o arhitectură hardware pe 32 biţi cu următorii parametri: 653

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

a. HDD de 8 GB b. Memorie RAM de capacitate 256/512 MB funcţie de sistemul gazdă c. Adăugaţi o placă de reţea suplimentară d. Adăugaţi controller USB e. Configuraţi CD-ROM-ul să citească din imaginea *.iso a SO pusă la dispoziţie de profesor f. Configuraţi sistemul să boot-eze de pe CD-ROM 3. Prezentaţi profesorului sistemul configurat pregătit pentru instalare b.Varianta cu echipamente reale 1. Descărcaţi/scrieţi în fişa de evaluare adresa oficială de descărcare kit de instalare (folosiţi calculatoarele instalate disponibile pentru download sau documentare de pe Internet) 2. Dacă este posibil instalaţi o placă de reţea suplimentară şi/sau un HDD suplimentar 3. Porniţi sistemul: a. activaţi fereastra de configurare BIOS de unde extrageţi următoarele informaţii pe care le treceţi în fişa de evaluare b. Frecvenţa CPU c. Dimensiunea HDD d. Dimensiunea memoriei RAM e. Setaţi sistemul să boot-eze de pe CD/DVD 4. Prezentaţi profesorului sistemul configurat pregătit pentru instalare Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvare urmaţi instrucţiunile din fişa de evaluare. Criteriile de evaluare şi notare a.Varianta cu soft de simulare: Barem de corectare şi notare: Se acordă 20 puncte din care 2 puncte din oficiu şi Subiectul1-1x4 puncte Subiectul2-6x2 puncte Subiectul3-1x2 puncte b.Varianta cu echipamente reale Barem de corectare şi notare: Se acordă 20 puncte din care 1 puncte din oficiu şi Subiectul1-1x4 puncte Subiectul2-1x4 puncte 654

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Subiectul3-5x2 puncte Subiectul4-1 puncte Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de punctajele obţinute de elevi şi distribuţia lor, se vor relua exerciţiile de pregătire a echipamentelor în vederea instalării sau se vor elabora

solicitări

individualizate

pentru

elevii

cu

performanţe

necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător

655

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Testul 6 Competenţe: Instalează sistemul de operare pentru reţea Obiectivele evaluării: -Să

instaleze sistemul de operare în reţea Linux

Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat atât singur, la sfârşitul temei Sistemul de operare Linux cât şi ca o componentă a unei evaluări formative, pentru un grup de lecţii, sau sumative a modulului. Tipul testului: Probă practică Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul trebuie susţinut în laboratorul de informatică, sau în laboratorul de depanare tehnică de calcul. Fiecare elev/grupă va primi o foaie cu cerinţele testului şi echipamentele necesare. Timp de lucru: 50-80 minute Exerciţiu Tipul exerciţiului: Probă practică Enunţ: Folosind calculatoarele/softurile de simulare (VMWare) şi CD/DVDul/fişierul iso pus la dispoziţie realizaţi următoarele operaţii: Instalaţi SOR respectând următoarele condiţii (condiţiile sunt valabile în ambele moduri: instalare cu soft simulator/instalare reală) Varianta 1: Instalarea se va face în mod grafic Varianta 2: Instalarea se va face în mod text Atenţie! 656

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Tinând cont de faptul că la pregătirea pentru instalare la varianta soft simulator s-a alocat 8 GB spaţiu pentru HDD şi pentru varianta instalare reală se va folosi tot 8 GB spaţiu HDD. Restul spaţiului îl veţi lăsa nealocat. Condiţii impuse instalării în ambele variante: Evitaţi verificarea sursei de instalare Alegeţi limba de instalare: Limba română Tastatura va fi US English Numele serverului va fi : www.serveri.ro unde i=1,2…n n=numărul de elevi/grupe evaluaţi/evaluate 5. Parola de root va fi setată : serveri 6. Creaţi următoarea structură de partiţii personalizată: a. /boot (200 MB) b. / (3 GB) c. /home (2 GB) d. /var (valoarea se va stabili în funcţie de dimensiunea partiţiei de swap şi spaţiul disponibil de pe HDD) e. swap ( dublul memoriei RAM a sistemului) 7. Se vor instala următoarele aplicaţii: a. Server Web cu PHP b. Server MySQL c. Server de Mail d. Server de nume DNS e. Server de reţea (DHCP) f. Unelte de administrare g. Unelte sistem h. Suport hardware i. Librării pentru dezvoltare 8. După repornirea sistemului adăugaţi utilizatorul: elev cu parola: elev iar la numele complet treceţi numele vostru ex: Popescu Ioan 9. În fereastra Dată/Timp corectaţi valorile dacă sunt diferite de cele reale 10. Vă Logaţi cu utilizatorul elev creat mai devreme 1. 2. 3. 4.

Obs: În cazul instalării în mod text, utilizatorul elev va fi creat şi i se va seta parola cerută după instalarea completă şi logarea ca root Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvare urmaţi instrucţiunile din fişa de evaluare. Criteriile de evaluare şi notare Barem de corectare şi notare: Se acordă 100 puncte din care 10 puncte din oficiu şi 90 puncte după următoarele criterii: 657

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

1. Sistemul porneşte şi elevul poate accesa sistemul cu utilizatorul creat10 puncte 2. În linie de comandă se tastează: su şi se introduce parola de root: serveri. Dacă se poate intra în contul administrativ-10 puncte 3. Se tastează comanda: df. Se observă dimensiunile partiţiilor create personalizat. Dacă corespund dimensiunile-20 puncte 4. Se tastează: hostname. Dacă se observă: www.serveri.ro -10 puncte 5. Se tastează: rpm -q httpddacă răspunsul este pozitiv-8 puncte 6. Se tastează: rpm -q mysql dacă răspunsul este pozitiv-8 puncte 7. Se tastează: rpm -q sendmail dacă răspunsul este pozitiv-8 puncte 8. Se tastează: rpm -q bind dacă răspunsul este pozitiv-8 puncte 9. Se tastează: rpm -q dhcp dacă răspunsul este pozitiv-8 puncte Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de punctajele obţinute de elevi şi distribuţia lor, se vor relua exerciţiile de instalare sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător

658

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Testul 7 Competenţe: Configurează sistemul de operare Obiectivele evaluării: -Să configureze sistemul pentru conectarea la Internet (interfaţa de reţea, nume host, DNS, Gateway) -Să dezactiveze serviciul SELinux. -Să configureze sistemul de protecţie -Firewall a sistemului Linux -Să instaleze aplicaţiile necesare funcţionării serviciilor. -Să realizeze un update al sistemului Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat atât singur, la sfârşitul temei Sistemul de operare Linux cât şi ca o componentă a unei evaluări formative, pentru un grup de lecţii, sau sumative a modulului. Tipul testului: Probă practică Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul trebuie susţinut în laboratorul de informatică, sau în laboratorul de depanare tehnică de calcul. Fiecare elev/grupă va primi o foaie cu cerinţele testului şi echipamentele necesare. Timp de lucru: 30-50 minute Exerciţiu Tipul exerciţiului: Probă practică Configurarea numelui calculatorului, interfeţele de reţea, DNS, Gateway. Dezactivarea SELinux. Configurare firewall. Actualizarea sistemului cu yum. Enunţ: Folosind calculatoarele/softurile de simulare (VMWare) cu sistemul de operare Linux instalat realizaţi următoarele operaţii: 1. Configuraţi sistemul astfel încât să poată fi conectat la Internet în vederea actualizării aplicaţiilor sau instalarea altora neinstalate. Se dau următorii parametri de pornire: 659

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

2.

3. 4.

5. 6.

eth0: i. IP: 192.168.0.j j=10…….n ii. Netmask: 255.255.255.0 iii. Gateway: 192.168.0.1 iv. DNS1: 192.168.0.100 v. DNS2: 192.168.0.200 Obs: Parametrii plăcii eth0 se vor stabili de către profesor în aşa fel încât să permită o conexiune la Internet. Dacă există server DHCP pentru reţeaua internă a şcolii se poate cere ca parametrii plăcii eth0 să fie alocaţi dinamic prin DHCP eth1: i. IP: 192.168.1.1 (identic pentru toate calculatoarele) ii. Netmask: 255.255.255.0 Modificaţi fişierele de configurare în aşa fel încât numelui serverului www.serveri.ro să-i fie alocat IP-ul corespunzător (alocat manual sau dinamic) iar domeniul întreţinut de server să fie serveri.ro (i=1……n) Dezactivaţi SELinux Configuraţi Firewall-ul sistemului încât să se permită accesul la sistem prin interfeţele sistemului, interfaţa eth1 să fie mascată, şi să permită serviciile: http, ftp, dns, ssh Realizaţi o actualizare a sistemului folosind utilitarul yum Realizaţi o arhivă cu toate fişierele text modificate în timpul configurărilor. (Le includeţi şi pe cele modificate prin programele de configurare) Numele arhivei va fi numele elevului examinat

Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvare urmaţi instrucţiunile din fişa de evaluare. Criteriile de evaluare şi notare Barem de corectare şi notare: Se acordă 100 puncte din care 10 puncte din oficiu şi 90 puncte după următoarele criterii: 1. Subiectul 1 - 30 puncte Verificarea conectivităţii la Internet tastând în linia de comandă: -nslookup www.google.ro -ping între calculatoarele vecine Verificarea configurărilor tastând în linia de comandă: -hostname  www.serveri.ro -ifconfig eth0, respectiv eth1 sau în fereastra de Configuraţie Reţea 2. Subiectul 2 - 20 puncte 660

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

-se verifică fişierul hosts din directorul /etc sau /etc/sysconfig/networking/profiles/default/hosts şi fişierul resolv.conf din /etc/sysconfig/networking/profiles/default/resolv.conf sau în fereastra de Configuraţie Reţea 3. Subiectul 3 - 5 puncte -se verifică fişierul config din /etc/selinux/config sau în fereastra de configurare SELinux Mangement 4. Subiectul 4 - 20 puncte -se verifică în fereastra de configurare Paravan de protecţie 5. Subiectul 5 - 5 puncte -se tastează comanda: yum update şi dacă apare mesajul că nu sunt pachete de actualizat atunci este bine

6. Subiectul 6 - 10 puncte Se verifică arhiva Obs: Pentru evaluarea rezultatelor se poate verifica fişierele text de configurare din arhiva creată la punctul 6.

Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de punctajele obţinute de elevi şi distribuţia lor, se vor relua exerciţiile de configurare sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător

661

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Testul 8 Competenţe: Configurează sistemul de operare Obiectivele evaluării: -Să instaleze aplicaţiile necesare funcţionării serviciilor. -Să configureze serviciul HTTP - serverul Web Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat atât singur, la sfârşitul temei Sistemul de operare Linux cât şi ca o componentă a unei evaluări formative, pentru un grup de lecţii, sau sumative a modulului. Tipul testului: Probă practică Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul trebuie susţinut în laboratorul de informatică, sau în laboratorul de depanare tehnică de calcul. Fiecare elev/grupă va primi o foaie cu cerinţele testului şi echipamentele necesare. Timp de lucru: 30-50 minute Exerciţiu Tipul exerciţiului: Probă practică Configurarea Serverului de Web HTTPD Enunţ: Folosind calculatoarele/softurile de simulare (VMWare) cu sistemul de operare Linux instalat realizaţi următoarele operaţii:

662

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Realizaţi configurarea serverului HTTPD respectând următoarele condiţii: 1. Verificaţi dacă pachetul httpd este instalat. Dacă nu este instalat îl veţi instala folosind utilitarul yum 2. Deschideţi fişierul de configurare specific acestui serviciu pe care îl modificaţi conform cerinţelor de mai jos: 3. Serverul să primească cereri pe portul 80 şi pe interfaţa eth0 4. Stabiliţi ca numele serverului să fie identic cu cel al calculatorului şi să utilizeze portul 80 5. Să se folosească nume canonic 6. Activaţi opţiunea ce permite utilizatorilor să-şi întreţină propriul site web 7. Stabiliţi ca numele paginilor de index să poată fi ales doar din următoarele variante: index.php, index.html, index.htm, welcome.html şi start.html 8. Salvare modificări 9. Setaţi ca serviciul să se activeze la pornirea calculatorului pentru nivelele 235 10. Porniţi serviciul httpd 11. Deschideţi directorul unde sunt plasate paginile web şi creaţi un fişier text cu numele start.html care să aibă următorul conţinut:

Pagina de test a serverului Web www.serveri.ro

Configurat de elevul Nume Prenume elev

Salvaţi fişierul 12. Verificaţi funcţionarea serverului web tastând în browserul de Internet http://ip_ul_server(eth0) 13. Realizaţi o arhivă cu fişierul text modificat în timpul configurării serverului HTTPD şi fişierul html creat. Numele arhivei va fi numele elevului examinat Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvare urmaţi instrucţiunile din fişa de evaluare. Criteriile de evaluare şi notare 663

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Barem de corectare şi notare: Se acordă 100 puncte din care 10 puncte din oficiu şi 90 puncte după următoarele criterii: Realizaţi configurarea serverului HTTPD respectând următoarele condiţii: 1. Verificaţi dacă pachetul httpd este instalat. Dacă nu este instalat îl veţi instala folosind utilitarul yum - 5 puncte 2. Deschideţi fişierul de configurare specific acestui serviciu pe care îl modificaţi conform cerinţelor de mai jos: - 5 puncte 3. Serverul să primească cereri pe portul 80 şi pe interfaţa eth0 - 5 puncte 4. Stabiliţi ca numele serverului să fie identic cu cel al calculatorului şi să utilizeze portul 80 - 5 puncte 5. Să se folosească nume canonic - 5 puncte 6. Activaţi opţiunea ce permite utilizatorilor să-şi întreţină propriul site web - 5 puncte 7. Stabiliţi ca numele paginilor de index să poată fi ales doar din următoarele variante: index.php, index.html, index.htm, welcome.html şi start.html - 10 puncte 8. Salvare modificări - 10 puncte 9. Setaţi ca serviciul să se activeze la pornirea calculatorului pentru nivelele 235 - 10 puncte 10. Porniţi serviciul httpd - 10 puncte 11. Deschideţi directorul unde sunt plasate paginile web şi creaţi un fişier text cu numele start.html care să aibă următorul conţinut: - 10 puncte

Pagina de test a serverului Web www.serveri.ro

Configurat de elevul Nume Prenume elev

Salvaţi fişierul 12. Verificaţi funcţionarea serverului web tastând în browserul de Internet http://ip_ul_server(eth0) - 5 puncte 13. Realizaţi o arhivă cu fişierul text modificat în timpul configurării serverului HTTPD şi fişierul html creat. Numele arhivei va fi numele elevului examinat - 5 puncte 664

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

-extras din fişierul httpd.conf ce trebuie să se găsească în arhivă …………………………………. Listen x.x.x.i:80 …………………………………. ServerName www.serveri.ro:80 …………………………………. UseCanonicalName On …………………………………. #UserDir disable …………………………………. UserDir public_html …………………………………. AllowOverride Options FileInfo AuthConfig Limit Options Indexes Includes FollowSymLinks SymLinksIfOwnerMatch ExecCGI MultiViews Order allow,deny Allow from all Order deny,allow Allow from all …………………………………. DirectoryIndex index.php index.html index.htm welcome.html start.html ………………………………….

Obs: Pentru evaluarea rezultatelor se poate verifica fişierul text de configurare httpd.conf din arhiva creată la punctul 13.

Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de punctajele obţinute de elevi şi distribuţia lor, se vor relua exerciţiile de configurare sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător

665

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Testul 9 Competenţe: Configurează sistemul de operare Obiectivele evaluării: -Să instaleze aplicaţiile necesare funcţionării serviciilor. -Să configureze serviciul DNS - serverul DNS Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat atât singur, la sfârşitul temei Sistemul de operare Linux cât şi ca o componentă a unei evaluări formative, pentru un grup de lecţii, sau sumative a modulului. Tipul testului: Probă practică Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul trebuie susţinut în laboratorul de informatică, sau în laboratorul de depanare tehnică de calcul. Fiecare elev/grupă va primi o foaie cu cerinţele testului şi echipamentele necesare. Timp de lucru: 30-50 minute Exerciţiu Tipul exerciţiului: Probă practică Configurarea Serverului DNS Enunţ: Folosind calculatoarele/softurile de simulare (VMWare) cu sistemul de operare Linux instalat realizaţi următoarele operaţii:

666

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Realizaţi configurarea serverului DNS respectând următoarele condiţii: 1. Verificaţi dacă pachetele bind şi system-config-bind sunt instalate. Dacă nu sunt le instala folosind utilitarul yum 2. Deschideţi fereastra de configurare server DNS 3. Importaţi fişierul hosts fără nici un filtru 4. Adăugaţi o înregistrare de tip A IPv4 Adress cu informaţiile: www.serveri.ro<--> 192.168.1.1 5. Expandaţi zona serveri.ro astfel încât să se observe toate înregistrările. Realizaţi o captură de ecran pe care o descărcaţi în Paint şi o salvaţi cu extensia jpg şi numele Zona-serveri.ro-forward 6. Expandaţi şi zonele de reverse şi realizaţi o captură de ecran care să le cuprindă pe amândouă pe care le veţi salva cu numele Zona-serveri.roReverse 7. Salvaţi modificările, iar în fereastra linie de comandă porniţi serverul DNS şi setaţi ca serviciul să se activeze la pornirea calculatorului pentru nivelele 235 8. Deschideţi o fereastră de browser de Internet şi tastaţi adresa: http://www.serveri.ro 9. Realizaţi o captură de ecran cu rezultatul obţinut în browser (ar trebui să apară pagina web creată la configurarea serviciului HTTP) 10. Realizaţi o arhivă care să conţină cele trei capturi de ecran având numele elevului examinat Obs: • Dacă lucraţi cu softul de virtualizare VMWare capturile se fac automat şi se salvează în locaţia dorită din meniul VMCapture Screen… • Peste tot unde apare i lângă cuvântul server se înlocuieşte cu numărul alocat de profesor Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvare urmaţi instrucţiunile din fişa de evaluare. Criteriile de evaluare şi notare Barem de corectare şi notare: Se acordă 100 puncte din care 10 puncte din oficiu şi 90 puncte după următoarele criterii: Realizaţi configurarea serverului DNS respectând următoarele condiţii: 1. Verificaţi dacă pachetele bind şi system-config-bind sunt instalate. Dacă nu sunt le instala folosind utilitarul yum - 10 puncte 2. Deschideţi fereastra de configurare server DNS - 5 puncte 3. Importaţi fişierul hosts fără nici un filtru - 10 puncte 667

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

4. Adăugaţi o înregistrare de tip A IPv4 Adress cu informaţiile: www.serveri.ro<--> 192.168.1.1 - 10 puncte 5. Expandaţi zona serveri.ro astfel încât să se observe toate înregistrările. Realizaţi o captură de ecran pe care o descărcaţi în Paint şi o salvaţi cu extensia jpg şi numele Zona-serveri.ro-forward - 10 puncte 6. Expandaţi şi zonele de reverse şi realizaţi o captură de ecran care să le cuprindă pe amândouă pe care le veţi salva cu numele Zona-serveri.roReverse - 10 puncte 7. Salvaţi modificările, iar în fereastra linie de comandă porniţi serverul DNS şi setaţi ca serviciul să se activeze la pornirea calculatorului pentru nivelele 235 - 10 puncte 8. Deschideţi o fereastră de browser de Internet şi tastaţi adresa: http://www.serveri.ro - 5 puncte 9. Realizaţi o captură de ecran cu rezultatul obţinut în browser (ar trebui să apară pagina web creată la configurarea serviciului HTTP) - 10 puncte 10. Realizaţi o arhivă care să conţină cele trei capturi de ecran având numele elevului examinat - 10 puncte Obs: Pentru evaluarea rezultatelor se poate verifica fişierele imagine de din arhiva creată la punctul 10.

Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de punctajele obţinute de elevi şi distribuţia lor, se vor relua exerciţiile de configurare sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător

668

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Testul 10 Competenţe: Configurează sistemul de operare Obiectivele evaluării: -Să instaleze aplicaţiile necesare funcţionării serviciilor. -Să configureze serviciul DHCP - serverul DHCP Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat atât singur, la sfârşitul temei Sistemul de operare Linux cât şi ca o componentă a unei evaluări formative, pentru un grup de lecţii, sau sumative a modulului. Tipul testului: Probă practică Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul trebuie susţinut în laboratorul de informatică, sau în laboratorul de depanare tehnică de calcul. Fiecare elev/grupă va primi o foaie cu cerinţele testului şi echipamentele necesare. Timp de lucru: 30-50 minute Exerciţiu Tipul exerciţiului: Probă practică Configurarea Serverului DHCP Enunţ: Folosind calculatoarele/softurile de simulare (VMWare) cu sistemul de operare Linux instalat realizaţi următoarele operaţii:

669

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Realizaţi configurarea serverului DHCP respectând următoarele condiţii: 1. Verificaţi dacă pachetul dhcp este instalat. Dacă nu este instalat îl veţi instala folosind utilitarul yum 2. Deschideţi fişierul de configurare specific acestui serviciu pe care îl modificaţi conform cerinţelor de mai jos 3. Setaţi adresa reţelei şi masca de reţea conform cu adresa plăcii eth1 4. Gateway-ul reţelei va fi setat adresa interfeţei eth1 5. Numele de domeniu şi nameserver-ul reţelei interne va în acord cu numele domeniului deservit de calculatorul respectiv şi adresa interfeţei eth1 6. Intervalul de adrese alocat clienţilor dhcp va fi de forma: x.x.x.10x.x.x.200 (x.x.x. –simbolizează adresa reţelei -înlocuiţi grupul de x.x.x cu valoarea corespunzătoare) 7. Fixaţi IP-ul: x.x.x.2 pentru un calculator din reţeaua internă (fictiv) având numele: mail.serveri.ro iar MAC-ul: 00:ab:bc:cd:de:ef 8. Setaţi serviciul să pornească la pornirea sistemului pentru nivelele 235 9. Porniţi serviciul 10. Realizaţi o arhivă cu fişierul text modificat în timpul configurării serverului DHCP. Numele arhivei va fi numele elevului examinat Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvare urmaţi instrucţiunile din fişa de evaluare. Criteriile de evaluare şi notare Barem de corectare şi notare: Se acordă 100 puncte din care 10 puncte din oficiu şi 90 puncte după următoarele criterii: Realizaţi configurarea serverului DHCP respectând următoarele condiţii: 1. Verificaţi dacă pachetul dhcp este instalat. Dacă nu este instalat îl veţi instala folosind utilitarul yum - 10 puncte 2. Deschideţi fişierul de configurare specific acestui serviciu pe care îl modificaţi conform cerinţelor de mai jos - 5 puncte 3. Setaţi adresa reţelei şi masca de reţea conform cu adresa plăcii eth1 - 10 puncte 4. Gateway-ul reţelei va fi setat adresa interfeţei eth1- 10 puncte 5. Numele de domeniu şi nameserver-ul reţelei interne va în acord cu numele domeniului deservit de calculatorul respectiv şi adresa interfeţei eth1 - 10 puncte 6. Intervalul de adrese alocat clienţilor dhcp va fi de forma: x.x.x.10x.x.x.200 (x.x.x. –simbolizează adresa reţelei -înlocuiţi grupul de x.x.x cu valoarea corespunzătoare) - 10 puncte 670

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

7. Fixaţi IP-ul: x.x.x.2 pentru un calculator din reţeaua internă (fictiv) având numele: mail.serveri.ro iar MAC-ul: 00:ab:bc:cd:de:ef - 10 puncte 8. Setaţi serviciul să pornească la pornirea sistemului pentru nivelele 235 - 10 puncte 9. Porniţi serviciul - 5 puncte 10. Realizaţi o arhivă cu fişierul text modificat în timpul configurării serverului DHCP. Numele arhivei va fi numele elevului examinat - 10 puncte -model fişier dhcpd.conf ddns-update-style interim; ignore client-updates; subnet x.x.x.0 netmask 255.255.255.0 { # --- default gateway option routers x.x.x.1; option subnet-mask 255.255.255.0; option domain-name "serveri.ro"; option domain-name-servers x.x.x.1; option time-offset -18000; range dynamic-bootp x.x.x.10 x.x.x.200; default-lease-time 21600; max-lease-time 43200; # we want the nameserver to appear at a fixed address host mail.serveri.ro { hardware ethernet 00:ab:bc:cd:de:ef; fixed-address x.x.x.2; } } Obs: Pentru evaluarea rezultatelor se poate verifica fişierul text dhcpd.conf din arhiva creată la punctul 10. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de punctajele obţinute de elevi şi distribuţia lor, se vor relua exerciţiile de configurare sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător

671

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

672

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

TEST SUMATIV 1

Evaluare sumativă a modulului Instalarea unui sistem de operare de reţea Instalarea şi configurarea sistemului de operare Linux Subiectul 1 Competenţe: Investighează tipul, distribuţia şi versiunea sistemului de operare Obiectivele evaluării: Obiective: -Să identifice problemele de compatibilitate la instalarea unui sistem de operare în reţea; -Să operaţi cu noţiuni specifice sistemelor de operare în reţea Linux; -Să utilizaţi comenzile Linux pentru administrarea unui sistem de operare în reţea Linux - Să utilizeze comenzi specifice administrării utilizatorilor şi permisiunii asupra fişierelor şi directoarelor. Prezentarea Subiectului Acest subiect va fi utilizat ca o componentă a unei evaluări sumative a modulului. Tipul Subiectului: Probă scrisă Obs: modului în care sunt concepuţi itemii de evaluare se poate folosi un soft de testare pe computer (Moodle) Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate fi susţinut într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fără materiale ajutătoare sau sprijinul profesorului. Fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului şi va rezolva individual subiectul. Dacă este posibil exerciţiile ce cuprind comenzi Linux se pot rezolva şi pe calculatoare care au instalate sisteme Linux virtuale sau reale la o linie de comandă cu drepturi administrative sau nu după tipul comenzii. Timp de lucru: 15 minute 673

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Exercitiu 1 Tipul exerciţiului: item cu alegere duală Enunţ: Stabiliţi pentru fiecare afirmaţie dacă este adevărată sau falsă. 1. Iniţial sistemele Linux erau controlate folosind doar interfaţa în linie de comandă (CLI)  Adevarat  Fals 2. Sistemul de fişiere ReiserFS stochează în baza de date numele fişierului şi chiar întreg fişierul.  Adevarat  Fals 3. Memoria virtuală a sistemelor Linux se găseşte pe aceeaşi partiţie cu sistemul de operare  Adevarat  Fals 4. Dimensiunea memoriei virtuale sub Linux pentru servere este dublul memoriei RAM  Adevarat  Fals Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvare bifaţi cu x varianta corectă. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă : 2 puncte din oficiu 2 puncte pentru fiecare răspuns corect Barem: Stabiliţi pentru fiecare afirmaţie dacă este adevărată sau falsă. 1. Iniţial sistemele Linux erau controlate folosind doar interfaţa în linie de comandă (CLI)

Adevarat

 Fals

2. Sistemul de fişiere ReiserFS stochează în baza de date numele fişierului şi chiar întreg fişierul.

Adevarat

 Fals

3. Memoria virtuală a sistemelor Linux se găseşte pe aceeaşi partiţie cu sistemul de operare  Adevarat

Fals

4. Dimensiunea memoriei virtuale sub Linux pentru servere este dublul memoriei RAM 674

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Adevarat

 Fals

Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor se vor relua sau nu anumite informaţii despre sistemele de operare Linux şi apoi, dacă este cazul, se reface acest test sau unul asemănător Exercitiu 2 Tipul exerciţiului: item cu alegere multiplă Enunţ: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect. 1. Spaţiul HDD necesar instalării tuturor pachetelor de programe trebuie să aibă valoarea: a. >4 GB b. >30 GB c. 30 GB d. >9 GB 2. Destinaţia finală a sistemului ce va fi instalat este de Server de Web şi Mail. Dispunem de patru HDD-uri având capacităţile din lista de mai jos. Pe care îl veţi alege pentru instalarea sistemului de operare? a. 2 GB b. 10 GB c. 20 GB d. 80 GB 3. O instituţie are 50 PC-uri pe care doreşte să le conecteze la Internet printr-un sistem Linux ca şi Gateway. Care din următoarele combinaţii hardware asigură fără eforturi financiare deosebite şi în condiţii optime aceste funcţii: a. CPU: 266 MHz; RAM: 128 MB; HDD: 2 GB b. CPU: 133 MHz; RAM: 256 MB; HDD: 5 GB c. CPU: 500 MHz; RAM: 256 MB; HDD: 13 GB d. CPU: 2 GHz; RAM: 2 GB; HDD: 160 GB 4. Sistemele Linux au fost concepute iniţial să lucreze cu un procesor din familia: a. AMD b. Intel c. Sun Sparc d. Motorola Instrucţiuni pentru elevi

675

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Orice eventual răspuns greşit se încercuieşte şi se taie cu un X şi se înlocuieşte cu răspunsul considerat corect. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 2 puncte din oficiu şi 4 puncte pentru fiecare răspuns corect. Barem de corectare şi notare: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect. 1. Spaţiul HDD necesar instalării tuturor pachetelor de programe trebuie să aibă valoarea: a. >4 GB b. >30 GB c. 30 GB d. >9 GB Răspuns corect: d 2. Destinaţia finală a sistemului ce va fi instalat este de Server de Web şi Mail. Dispunem de patru HDD-uri având capacităţile din lista de mai jos. Pe care îl veţi alege pentru instalarea sistemului de operare? a. 2 GB b. 10 GB c. 20 GB d. 80 GB Răspuns corect: d 3. O instituţie are 50 PC-uri pe care doreşte să le conecteze la Internet printr-un sistem Linux ca şi Gateway. Care din următoarele combinaţii hardware asigură fără eforturi financiare deosebite şi în condiţii optime aceste funcţii: a. CPU: 266 MHz; RAM: 128 MB; HDD: 2 GB b. CPU: 133 MHz; RAM: 256 MB; HDD: 5 GB c. CPU: 500 MHz; RAM: 256 MB; HDD: 13 GB d. CPU: 2 GHz; RAM: 2 GB; HDD: 160 GB Răspuns corect: c 4. Sistemele Linux au fost concepute iniţial să lucreze cu un procesor din familia: a. AMD b. Intel c. Sun Sparc d. Motorola Răspuns corect: b Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării

676

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua informaţiile despre cerinţele hardware sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător. Exercitiu 3 Tipul exerciţiului: item de completare Enunţ: Pentru fiecare item completaţi spaţiile libere cu termenii copespunzători. 1. Memoria virtuală a sistemelor Linux este o partiţie rezervată numită ______. 2. Sistemul Fedora 10 foloseşte cu precădere sistemul de fişiere _____. 3. Diferenţa între sistemul de fişiere standard Linux ext2 şi sistemul ext3 constă în operaţia numită __________. 4. Datorită caracteristicilor sale de bază, sistemele Linux sunt destinate pentru ________ de Internet. Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvare completaţi spaţiile libere cu termenii corespunzători. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 2 puncte din oficiu şi 2 puncte pentru fiecare răspuns corect. Barem de corectare şi notare: Pentru fiecare item completaţi spaţiile libere cu termenii corespunzători. 1. Memoria virtuală a sistemelor Linux este o partiţie rezervată numită swap. 2. Sistemul Fedora 10 foloseşte cu precădere sistemul de fişiere ext3. 3. Diferenţa între sistemul de fişiere standard Linux ext2 şi sistemul ext3 constă în operaţia numită jurnalizare. 4. Datorită caracteristicilor sale de bază, sistemele Linux sunt destinate pentru servere de Internet. Instrucţiuni pentru evaluatori Răspunsurile aşteptate sunt termeni consacraţi astfel încât orice alt răspuns este incorect. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării

677

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

În funcţie de răspunsurile elevilor se vor relua sau nu anumite informaţii despre sistemele de operare Linux şi apoi, dacă este cazul, se reface acest test sau unul asemănător. Exercitiu 4 Tipul exerciţiului: Itemi cu răspuns scurt Enunţ: Pentru fiecare item completaţi spaţiile libere cu comanda Linux specifică fiecărei cerinţe (Atenţie: unele cerinţe au legătură între ele-sunt în cascadă) . 1. Suntem în directorul /var. Dorim crearea unui fişier gol cu numele test.txt în directorul utilizatorului georgel. Trebuie să tastăm: ____________________________ 2. Suntem în directorul utilizatorului georgel care conţine trei directoare: d1, d2 şi d3. Comanda de copiere a fişierului test.txt în directorul d3 cu numele index.html este: ____________________________ 3. Folosind calea absolută, mutaţi fişierul index.html din directorul d3 în directorul d1 cu numele index.php: _____________________________________ 4. Sunteţi în directorul utilizatorului georgel. Ştergerea fişierului index.php se face tastând comanda: ____________________________

Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvare completaţi spaţiile libere cu comanda Linux specifică. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 2 puncte din oficiu şi 2 puncte pentru fiecare răspuns corect.

678

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Barem de corectare şi notare: Pentru fiecare item completaţi spaţiile libere cu comanda Linux specifică fiecărei cerinţe (Atenţie: unele cerinţe au legătură între ele-sunt în cascadă) . 5. Suntem în directorul /var. Dorim crearea unui fişier gol cu numele test.txt în directorul utilizatorului georgel. Trebuie să tastăm: touch /home/georgel/test.txt 6. Suntem în directorul utilizatorului georgel care conţine trei directoare: d1, d2 şi d3. Comanda de copiere a fişierului test.txt în directorul d3 cu numele index.html este: cp test.txt d3/index.html 7. Folosind calea absolută, mutaţi fişierul index.html din directorul d3 în directorul d1 cu numele index.php: mv /home/georgel/d3/index.html /home/georgel/d1/index.php 8. Sunteţi în directorul utilizatorului georgel. Ştergerea fişierului index.php se face tastând comanda: rm d1/index.php Instrucţiuni pentru evaluatori Răspunsurile aşteptate sunt termeni consacraţi astfel încât orice alt răspuns este incorect. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor se vor relua sau nu anumite informaţii despre sistemele de operare Linux şi apoi, dacă este cazul, se reface acest test sau unul asemănător.

Subiectul 2 Competenţe: Instalează sistemul de operare pentru reţea Obiectivele evaluării: -Să

instaleze sistemul de operare în reţea Linux

Prezentarea Subiectului Acest subiect va fi utilizat ca o componentă a unei evaluări sumative a modulului Tipul testului: Probă practică 679

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul trebuie susţinut în laboratorul de informatică, sau în laboratorul de depanare tehnică de calcul. Fiecare elev/grupă va primi o foaie cu cerinţele testului şi echipamentele necesare. Timp de lucru: 35 minute Exerciţiu Tipul exerciţiului: Probă practică Enunţ: Folosind calculatoarele/softurile de simulare (VMWare) şi CD/DVDul/fişierul iso pus la dispoziţie realizaţi următoarele operaţii: Instalaţi SOR respectând următoarele condiţii (condiţiile sunt valabile în ambele moduri: instalare cu soft simulator/instalare reală) Varianta 1: Instalarea se va face în mod grafic Varianta 2: Instalarea se va face în mod text Atenţie! Se va folosi doar 8 GB spaţiu HDD. Restul spaţiului îl veţi lăsa nealocat. Condiţii impuse instalării în ambele variante: Evitaţi verificarea sursei de instalare Alegeţi limba de instalare: Limba română Tastatura va fi US English Numele serverului va fi : www.serveri.ro unde i=1,2…n n=numărul de elevi/grupe evaluaţi/evaluate 5. Parola de root va fi setată : serveri 6. Creaţi următoarea structură de partiţii personalizată: a. /boot (200 MB) b. / (3 GB) c. /home (2 GB) d. /var (valoarea se va stabili în funcţie de dimensiunea partiţiei de swap şi spaţiul disponibil de pe HDD) e. swap ( dublul memoriei RAM a sistemului) 7. Se vor instala următoarele aplicaţii: a. Server Web cu PHP b. Server MySQL 1. 2. 3. 4.

680

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

c. Server de Mail d. Server de nume DNS e. Server de reţea (DHCP) f. Unelte de administrare g. Unelte sistem h. Suport hardware i. Librării pentru dezvoltare 8. După repornirea sistemului adăugaţi utilizatorul: elev cu parola: elev iar la numele complet treceţi numele vostru ex: Popescu Ioan 9. În fereastra Dată/Timp corectaţi valorile dacă sunt diferite de cele reale 10. Vă Logaţi cu utilizatorul elev creat mai devreme Obs: În cazul instalării în mod text, utilizatorul elev va fi creat şi i se va seta parola cerută după instalarea completă şi logarea ca root Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvare urmaţi instrucţiunile din fişa de evaluare. Criteriile de evaluare şi notare Barem de corectare şi notare: Se acordă 100 puncte din care 10 puncte din oficiu şi 90 puncte după următoarele criterii: 1. Sistemul porneşte şi elevul poate accesa sistemul cu utilizatorul creat10 puncte 2. În linie de comandă se tastează: su şi se introduce parola de root: serveri. Dacă se poate intra în contul administrativ-10 puncte 3. Se tastează comanda: df. Se observă dimensiunile partiţiilor create personalizat. Dacă corespund dimensiunile-20 puncte 4. Se tastează: hostname. Dacă se observă: www.serveri.ro -10 puncte 5. Se tastează: rpm -q httpddacă răspunsul este pozitiv-8 puncte 6. Se tastează: rpm -q mysql dacă răspunsul este pozitiv-8 puncte 7. Se tastează: rpm -q sendmail dacă răspunsul este pozitiv-8 puncte 8. Se tastează: rpm -q bind dacă răspunsul este pozitiv-8 puncte 9. Se tastează: rpm -q dhcp dacă răspunsul este pozitiv-8 puncte

681

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de punctajele obţinute de elevi şi distribuţia lor, se vor relua exerciţiile de instalare sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător

682

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

TEST SUMATIV 2

Evaluare sumativă a modulului Instalarea unui sistem de operare de reţea Instalarea şi configurarea sistemului de operare Linux Subiectul 1 Competenţe: Investighează tipul, distribuţia şi versiunea sistemului de operare Obiectivele evaluării: Obiective: -Să identifice problemele de compatibilitate la instalarea unui sistem de operare în reţea; -Să operaţi cu noţiuni specifice sistemelor de operare în reţea Linux; -Să utilizaţi comenzile Linux pentru administrarea unui sistem de operare în reţea Linux - Să utilizeze comenzi specifice administrării utilizatorilor şi permisiunii asupra fişierelor şi directoarelor. Prezentarea Subiectului Acest subiect va fi utilizat ca o componentă a unei evaluări sumative a modulului. Tipul Subiectului: Probă scrisă Obs: modului în care sunt concepuţi itemii de evaluare se poate folosi un soft de testare pe computer (Moodle) Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate fi susţinut într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fără materiale ajutătoare sau sprijinul profesorului. Fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului şi va rezolva individual subiectul. Dacă este posibil exerciţiile ce cuprind comenzi Linux se pot rezolva şi pe calculatoare care au instalate sisteme Linux virtuale sau reale la o linie de comandă cu drepturi administrative sau nu după tipul comenzii. Timp de lucru: 15 minute Exercitiu 683

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Tipul exerciţiului: combinaţie de itemi cu alegere multiplă (un singur răspuns şi mai multe răspunsuri) şi răspuns scurt Enunţ: Completaţi în fişa de examen (pe hârtie sau pe computer) câmpurile text, selectaţi un răspuns corect în câmpurile radio button sau mai multe răspunsuri corecte în câmpurile ckecbox

Item 1 Încheierea unei sesiuni ftp se realizează tastând: a. close b. exit c. abort d. quit

Item 2 Dorim adăugarea unui nou utilizator, numit georgel. Ce comandă tastăm în terminal ? Răspuns:

Item 3 Dacă numele scurt al PC-ului este www, domeniul asociat este europa.ro iar IP-ul destinat este 192.168.1.6 , scrieţi linia corespunzătoare din fişierul hosts (Atenţie: tabul îl veţi înlocui cu trei spaţii) Răspuns:

Item 4 Memoria virtuală este în diferite sisteme de operare: a. Memorie creată de anumite programe pentru a simula funcţionarea HDD b. Memorie creată de anumite programe pentru a simula funcţionarea memoriei RAM c. O partiţie întreagă care este utilizată pentru suplimentarea memoriei RAM 684

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

d. O porţiune de HDD care suplineşte lipsa unei cantităţi suplimentare de memorie RAM

Item 5 Ştergerea unui utilizator numit georgel se face cu comanda: Răspuns:

Item 6 Una din următoarele comenzi referitoare la serviciul de reţea este greşită: Alegeţi un singur răspuns a. service network status ->starea serviciului b. service network start ->pornire serviciu c. service network stop ->oprire serviciu d. service network renew ->realocare ip e. service network restart ->repornire serviciu

Item 7 Placa de reţea eth0 configurată corect iar serviciul de reţea activat. Gateway-ul reţelei este 192.168.0.1. Scrieţi comanda necesară pentru testarea conectivităţii la reţea Răspuns:

Item 8 Suntem în folderul ce conţine fişierul hosts. Pentru a vizualiza conţinutul fişierului tastăm comanda: Răspuns:

Item 9 Fişierele sub sistemul de operare Linux: Alegeţi cel puţin un răspuns a. Se folosesc aceleaşi tipuri de extensii ca şi în sistemul Windows 685

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

b. Se folosesc extensii diferite de sistemul de operare Windows pentru identificarea tipurilor de fişiere c. Nu folosesc extensii în numele lor în mod obişnuit pentru identificarea tipului lor de către SO d. Dacă se folosesc extensii în numele fişierelor, nu au acelaşi rol ca şi în sistemul Windows

Item 10 Sistemul de operare Fedora 10 este instalat cu succes. PC-ul este conectat la Internet şi totuşi nu putem accesa nici o pagină Web. Cauza cea mai probabilă este: Alegeţi cel puţin un răspuns a. Nu sunt instalate driverele pentru placa de reţea b. Este o întrerupere în reţea c. Sistemul de protecţie Firewall nu permite accesul la reţea d. Nu este configurată corect placa de reţea

Item 11 Directorul rădăcină sub Linux este simbolizat astfel: Alegeţi un singur răspuns a. C:/ b. C:\ c. / d. \

Item 12 Ultimele versiuni de SO Linux se pot procura gratuit de pe Internet în formatul: Alegeţi cel puţin un răspuns a. nume_fisier.iso pe CD b. nume_fisier.zip pe DVD c. nume_fisier.rar pe CD d. nume_fisier.iso pe DVD

686

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Item 13 Am configurat corect placa de reţea şi totuşi nu putem accesa Internetul. Cauzele cele mai probabile pot fi: Alegeţi cel puţin un răspuns a. Setările făcute sunt aplicate numai după repornirea calculatorului b. Cablul de reţea este deconectat c. Placa de reţea poate fi defectă d. Setările făcute sunt aplicate numai după repornirea serviciului de reţea

Item 14 Ne conectăm la un server Linux cu SSH (linie de comandă securizată la distanţă). Ce comandă folosim pentru crearea unui fişier gol cu numele test.txt ? Răspuns:

Item 15 IP-ul implicit asociat interfeţei de reţea virtuală lo (loopback) este: Alegeţi un singur răspuns a. 128.0.0.1/255.255.0.0 b. 192.0.0.1/255.255.255.0 c. 172.0.0.1/255.255.0.0 d. 127.0.0.1/255.0.0.0

Item 16 Setarea sau schimbarea parolei pentru utilizatorul georgel se face folosind comanda: Răspuns:

Item 17 Pentru conectarea la un server folosind protocolul FTP tastăm în Terminal comanda: Alegeţi un singur răspuns a. ftp ip/nume-computer 687

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

b. ftp:\\ip/nume-computer c. ftp://ip/nume-computer d. ftp:ip/nume-computer

Item 18 Pentru a se permite realizarea unor configurări ale sistemului în linie de comandă, trebuie să tastăm: Alegeţi un singur răspuns a. sv (super vizor) b. su (super user) c. sr (super root) d. sa (super administrator)

Item 19 Care din următoarele nume de directoare le întâlnim sub SO Linux: Alegeţi cel puţin un răspuns a. etc b. home c. users d. binary e. var

Item 20 Dimensiunea partiţiei de Swap este stabilită în mod obişnuit la o valoare: Alegeţi cel puţin un răspuns a. Egală cu 246 Mb la sistemele workstation b. Egală cu dimensiunea memoriei RAM a sistemului când funcţionează ca workstation c. Egală cu dublul memoriei RAM când funcţionează ca server d. Egală cu orice dimensiune, deoarece este folosită foarte rar

Item 21 Sistemele de fişiere uzuale folosite de sisteme Linux sunt: Alegeţi cel puţin un răspuns 688

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

a. Ext2 b. NTFS c. ReiserFS d. Ext3 e. FAT 32

Item 22 Pentru testarea legăturii la Internet pot fi folosite următoarele comenzi: Alegeţi cel puţin un răspuns a. nslookup IP/nume-computer b. ifconfig c. ping IP/nume-computer d. reboot

Item 23 Suntem conectaţi ca şi super administrator în linia de comandă (Terminal) deschisă în modul grafic. Comanda necesară pentru editarea fişierului de configurare a plăcii de reţea eth0 este: Răspuns:

Item 24 Comanda care ne permite ca super utilizator să edităm din CLI deschis în modul grafic fişierul de configurare a numelui PC-ului şi asocierea la IP-ul destinat staţiei este: Răspuns:

Instrucţiuni pentru elevi Orice eventual răspuns greşit se încercuieşte şi se taie cu un X şi se înlocuieşte cu răspunsul considerat corect .Dacă se lucrează pe computer, se poate modifica în cîmpurile text respectiv se poate modifica opţiunile in controalele radio şi ckecbox. La salvarea documentului Word se păstrează opţiunile şi textul scris în câmpurile text. Salvaţi documentul cu numele vostru şi clasa de forma: Popescu_Ion_XIII_A 689

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Criteriile de evaluare şi notare Se acordă : 1 puncte din oficiu 1 puncte pentru fiecare răspuns corect total: 25 puncte Barem de corectare -bifa verde reprezintă răspunsul corect -x-ul roşu simbolizează răspunsul greşit

Item 1 Încheierea unei sesiuni ftp se realizează tastând: a. close b. exit c. abort d. quit

Item 2 Dorim adăugarea unui nou utilizator, numit georgel. Ce comandă tastăm în terminal ? Răspuns: adduser georgel

Răspuns corect: adduser georgel

Item 3 Dacă numele scurt al PC-ului este www, domeniul asociat este europa.ro iar IP-ul destinat este 192.168.1.6 , scrieţi linia corespunzătoare din fişierul hosts (Atenţie: tabul îl veţi înlocui cu trei spaţii) Răspuns: 192.168.1.6 w w w .europa.ro w w w

Răspuns corect: 192.168.1.6 www.europa.ro www

Item 4 Memoria virtuală este în diferite sisteme de operare: a. Memorie creată de anumite programe pentru a simula funcţionarea HDD b. Memorie creată de anumite programe pentru a simula funcţionarea memoriei RAM 690

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

c. O partiţie întreagă care este utilizată pentru suplimentarea memoriei RAM d. O porţiune de HDD care suplineşte lipsa unei cantităţi suplimentare de memorie RAM

Item 5 Ştergerea unui utilizator numit georgel se face cu comanda: Răspuns: userdel georgel

Răspuns corect: userdel georgel

Item 6 Una din următoarele comenzi referitoare la serviciul de reţea este greşită: Alegeţi un singur răspuns a. service network status ->starea serviciului b. service network start ->pornire serviciu c. service network stop ->oprire serviciu d. service network renew ->realocare ip e. service network restart ->repornire serviciu

Item 7 Placa de reţea eth0 configurată corect iar serviciul de reţea activat. Gateway-ul reţelei este 192.168.0.1. Scrieţi comanda necesară pentru testarea conectivităţii la reţea Răspuns: ping 192.168.0.1

Răspuns corect: ping 192.168.0.1

Item 8 Suntem în folderul ce conţine fişierul hosts. Pentru a vizualiza conţinutul fişierului tastăm comanda: Răspuns: cat hosts

Răspuns corect: cat hosts

691

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Item 9 Fişierele sub sistemul de operare Linux: Alegeţi cel puţin un răspuns a. Se folosesc aceleaşi tipuri de extensii ca şi în sistemul Windows b. Se folosesc extensii diferite de sistemul de operare Windows pentru identificarea tipurilor de fişiere c. Nu folosesc extensii în numele lor în mod obişnuit pentru identificarea tipului lor de către SO d. Dacă se folosesc extensii în numele fişierelor, nu au acelaşi rol ca şi în sistemul Windows

Item 10 Sistemul de operare Fedora 10 este instalat cu succes. PC-ul este conectat la Internet şi totuşi nu putem accesa nici o pagină Web. Cauza cea mai probabilă este: Alegeţi cel puţin un răspuns a. Nu sunt instalate driverele pentru placa de reţea b. Este o întrerupere în reţea c. Sistemul de protecţie Firewall nu permite accesul la reţea d. Nu este configurată corect placa de reţea

Item 11 Directorul rădăcină sub Linux este simbolizat astfel: Alegeţi un singur răspuns a. C:/ b. C:\ c. / d. \

Item 12 Ultimele versiuni de SO Linux se pot procura gratuit de pe Internet în formatul: Alegeţi cel puţin un răspuns a. nume_fisier.iso pe CD b. nume_fisier.zip pe DVD 692

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

c. nume_fisier.rar pe CD d. nume_fisier.iso pe DVD

Item 13 Am configurat corect placa de reţea şi totuşi nu putem accesa Internetul. Cauzele cele mai probabile pot fi: Alegeţi cel puţin un răspuns a. Setările făcute sunt aplicate numai după repornirea calculatorului b. Cablul de reţea este deconectat c. Placa de reţea poate fi defectă d. Setările făcute sunt aplicate numai după repornirea serviciului de reţea

Item 14 Ne conectăm la un server Linux cu SSH (linie de comandă securizată la distanţă). Ce comandă folosim pentru crearea unui fişier gol cu numele test.txt ? Răspuns: touch test.txt

Răspuns corect: touch test.txt

Item 15 IP-ul implicit asociat interfeţei de reţea virtuală lo (loopback) este: Alegeţi un singur răspuns a. 128.0.0.1/255.255.0.0 b. 192.0.0.1/255.255.255.0 c. 172.0.0.1/255.255.0.0 d. 127.0.0.1/255.0.0.0

Item 16 Setarea sau schimbarea parolei pentru utilizatorul georgel se face folosind comanda: Răspuns: passw d georgel

Răspuns corect: passwd georgel

693

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Item 17 Pentru conectarea la un server folosind protocolul FTP tastăm în Terminal comanda: Alegeţi un singur răspuns a. ftp ip/nume-computer b. ftp:\\ip/nume-computer c. ftp://ip/nume-computer d. ftp:ip/nume-computer

Item 18 Pentru a se permite realizarea unor configurări ale sistemului în linie de comandă, trebuie să tastăm: Alegeţi un singur răspuns a. sv (super vizor) b. su (super user) c. sr (super root) d. sa (super administrator)

Item 19 Care din următoarele nume de directoare le întâlnim sub SO Linux: Alegeţi cel puţin un răspuns a. etc b. home c. users d. binary e. var

Item 20 Dimensiunea partiţiei de Swap este stabilită în mod obişnuit la o valoare: Alegeţi cel puţin un răspuns a. Egală cu 246 Mb la sistemele workstation b. Egală cu dimensiunea memoriei RAM a sistemului când funcţionează ca workstation c. Egală cu dublul memoriei RAM când funcţionează ca server 694

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

d. Egală cu orice dimensiune, deoarece este folosită foarte rar

Item 21 Sistemele de fişiere uzuale folosite de sisteme Linux sunt: Alegeţi cel puţin un răspuns a. Ext2 b. NTFS c. ReiserFS d. Ext3 e. FAT 32

Item 22 Pentru testarea legăturii la Internet pot fi folosite următoarele comenzi: Alegeţi cel puţin un răspuns a. nslookup IP/nume-computer b. ifconfig c. ping IP/nume-computer d. reboot

Item 23 Suntem conectaţi ca şi super administrator în linia de comandă (Terminal) deschisă în modul grafic. Comanda necesară pentru editarea fişierului de configurare a plăcii de reţea eth0 este: Răspuns: gedit /etc/sysconfig/netw orking/devices/ifcfg-eth0

Răspuns corect: gedit /etc/sysconfig/networking/devices/ifcfg-eth0

Item 24 Comanda care ne permite ca super utilizator să edităm din CLI deschis în modul grafic fişierul de configurare a numelui PC-ului şi asocierea la IP-ul destinat staţiei este: Răspuns: gedit /etc/sysconfig/netw orking/profiles/default/hosts

Răspuns corect: gedit /etc/sysconfig/networking/profiles/default/hosts

695

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua informaţiile despre sistemele de operare Linux sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător.

696

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Subiectul 2 Competenţe: Configurează sistemul de operare Obiectivele evaluării: -Să configureze sistemul pentru conectarea la Internet (interfaţa de reţea, nume host, DNS, Gateway) -Să dezactiveze serviciul SELinux. -Să configureze sistemul de protecţie -Firewall a sistemului Linux -Să instaleze aplicaţiile necesare funcţionării serviciilor. -Să realizeze un update al sistemului Prezentarea Subiectului Acest subiect va fi utilizat ca o componentă a unei evaluări sumative a modulului Tipul testului: Probă practică Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul trebuie susţinut în laboratorul de informatică, sau în laboratorul de depanare tehnică de calcul. Fiecare elev/grupă va primi o foaie cu cerinţele testului şi echipamentele necesare. Pentru acest test se cere ca sistemele să fie instalate “pe curat” şi fără configurări prelabile. Timp de lucru: 35 minute Exerciţiu Tipul exerciţiului: Probă practică Enunţ: Folosind calculatoarele/softurile de simulare (VMWare) cu sistemul de operare Linux instalat realizaţi următoarele operaţii: 1. Configuraţi sistemul astfel încât să poată fi conectat la Internet în vederea actualizării aplicaţiilor sau instalarea altora neinstalate. Se dau următorii parametri de pornire: eth0: i. IP: 192.168.0.j j=10…….n 697

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

2.

3. 4.

5. 6.

ii. Netmask: 255.255.255.0 iii. Gateway: 192.168.0.1 iv. DNS1: 192.168.0.100 v. DNS2: 192.168.0.200 Obs: Parametrii plăcii eth0 se vor stabili de către profesor în aşa fel încât să permită o conexiune la Internet. Dacă există server DHCP pentru reţeaua internă a şcolii se poate cere ca parametrii plăcii eth0 să fie alocaţi dinamic prin DHCP eth1: iii. IP: 192.168.1.1 (identic pentru toate calculatoarele) iv. Netmask: 255.255.255.0 Modificaţi fişierele de configurare în aşa fel încât numelui serverului www.serveri.ro să-i fie alocat IP-ul corespunzător (alocat manual sau dinamic) iar domeniul întreţinut de server să fie serveri.ro (i=1……n) Dezactivaţi SELinux Configuraţi Firewall-ul sistemului încât să se permită accesul la sistem prin interfeţele sistemului, interfaţa eth1 să fie mascată, şi să permită serviciile: http, ftp, dns, ssh Realizaţi o actualizare a sistemului folosind utilitarul yum Realizaţi o arhivă cu toate fişierele text modificate în timpul configurărilor. (Le includeţi şi pe cele modificate prin programele de configurare) Numele arhivei va fi numele elevului examinat

Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvare urmaţi instrucţiunile din fişa de evaluare. Criteriile de evaluare şi notare Barem de corectare şi notare: Se acordă 50 puncte din care 5 puncte din oficiu şi 45 puncte după următoarele criterii: 1. Subiectul 1 - 15 puncte Verificarea conectivităţii la Internet tastând în linia de comandă: -nslookup www.google.ro -ping între calculatoarele vecine Verificarea configurărilor tastând în linia de comandă: -hostname  www.serveri.ro -ifconfig eth0, respectiv eth1 sau în fereastra de Configuraţie Reţea 2. Subiectul 2 - 10 puncte 698

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

-se verifică fişierul hosts din directorul /etc sau /etc/sysconfig/networking/profiles/default/hosts şi fişierul resolv.conf din /etc/sysconfig/networking/profiles/default/resolv.conf sau în fereastra de Configuraţie Reţea 3. Subiectul 3 - 2.5 puncte -se verifică fişierul config din /etc/selinux/config sau în fereastra de configurare SELinux Mangement 4. Subiectul 4 - 10 puncte -se verifică în fereastra de configurare Paravan de protecţie 5. Subiectul 5 - 2.5 puncte -se tastează comanda: yum update şi dacă apare mesajul că nu sunt pachete de actualizat atunci este bine

6. Subiectul 6 - 5 puncte Se verifică arhiva Obs: Pentru evaluarea rezultatelor se poate verifica fişierele text de configurare din arhiva creată la punctul 6. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de punctajele obţinute de elevi şi distribuţia lor, se vor relua exerciţiile de configurare sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător

699

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Modulul: SECURIZAREA REŢELELOR

700

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

PARTEA I

701

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

AUTOR: DABIJA GEORGE – Informatician, profesor grad definitiv

COORDONATOR: LADISLAU ŞEICA – Informatician

CONSULTANŢĂ: VIOREL ŢIGĂNESCU – expert CNDIPT IOANA CÎRSTEA – expert CNDIPT ANGELA POPESCU – expert CNDIPT DANA STROIE – expert CNDIPT

702

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Testul 1 Obiectivele evaluării: - să descrie noţiunea de politică de securitate - să fie capabil să identifice problemele de securitate asupra echipamentelor, respectiv a datelor Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat la sfârşitul temei Securizarea retelelor ca evaluare formativă. Tipul testului: probă scrisă Durata evaluării Timp de lucru: 30 minute Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate avea loc într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului şi va rezolva individual subiectele. Enunţ: Pentru fiecare din cerinţele de mai jos (1-9), scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect. 1.

Care din următoarele parole nu reprezintă o parolă „puternică”? a. popescuion b. PoPescu_Ion c. Popescu!@# d. P0pEsCu-10n

2. Reducerea riscurilor de expunere la diferite forme de atac poartă numele de: 703

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

a. mitigation b. contingency c. firewall d. router 3. Minimizarea riscurilor odată ce a fost detectată o breşă de securitate poartă numele de: a. mitigation b. contingency c. firewall d. router 4.

Care este principala etapă în definirea unei politici de securitate? a. autentificare utilizatorilor b. identificarea utilizatorilor c. auditul de securitate d. integritatea sistemului

5. Care ar fi ultima etapă în definitea unei politici de securitate (nu poate fi considerată finalizare propriu zisă, dar ea reprezintă totuşi ultima etapă în cadrul definirii unei politici de securitate)? a. integritatea informaţiilor b. autentificarea utilizatorilor c. auditul de securitate d. documentarea politicilor definite (implementate) 6. Pentru definirea unor politici de securitate care să fie apoi propagate şi pe alte sisteme putem folosi aplicaţia Windows cu denumirea: 704

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

a. Security Management Console b. Security Configuration Management c. Security Console Management d. Management Security 7.

Acronimul de ACL provine de la: a. Access Configuration List b. Access Console Level c. Access Control List d. AcCess List

8. Care este denumirea utilitarului din sistemul Windows cu care se pot automatiza operaţiile de aplicare ale template-urilor folosind posibilităţi de creare de script-uri? a. secedit.exe b. gpedit.msc c. secpol.msc d. services.msc 9.

Ce sunt „Template-urile de securitate”? a. fişiere text cu extensia .msc b. fişiere text cu extensia .inf c. fişiere text cu extensia .txt d. fişiere text cu extensia .doc

Instrucţiuni pentru elevi Fiecare elev va completa foaia primită cu data, numele şi prenumele şi clasa. 705

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Răspunsurile se notează pe foaia primită. Nu se admit răspunsuri în dreptul enunţurilor ci doar în dreptul fişei de test. Este obligatoriu să se răspundă la fiecare întrebare. Răspunsurile multiple se vor scrie unul sub celălalt în aceeaşi coloană. Nu se admit ştersături. Eventualele corecturi se realizează prin închiderea între paranteze rotunde a textului corespunzător şi tăierea cu o singură linie, continuă în zona mediană textului (ex. ( raspuns gresit ) sau ( a ) ). Orice abatere de la aceste reguli conduc la anularea răspunsului respectiv. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte astfel: 1 punct din oficiu şi câte 1 punct pentru fiecare întrebare cu răspuns corect.

Nume şi prenume elev(ă)

Data .......................... ...................................

Clasa ................

GRILĂ RĂSPUNSURI

1

2

3

4

5

6

7

8

9

706

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Barem de corectare şi notare: Se acordă 1 punct din oficiu. Răspunsurile corecte sunt marcate în următorul tabel, cu punctajul aferent: 1

2

3

4

5

6

7

8

9

a

a

b

b

d

b

c

a

b

1p

1p

1p

1p

1p

1p

1p

1p

1p

Instrucţiuni pentru evaluatori Este obligatoriu ca elevii să răspundă la fiecare întrebare. Nu se admit răspunsurile efectuate pe fişele de test. Nu se admit ştersături. Răspunsurile care nu urmează regula prezentată (marcarea textului între paranteze rotunde şi tăierea lui, median, cu o linie continuă) nu se iau în considerare. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de rezultatele medii ale acestui test se vor reveni asupra termenilor care necesită aprofundare. Dacă media acestui test nu este convenabilă (considerăm media de 65% minimă) se va relua acest test.

707

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Testul 2 Obiectivele evaluării: - să descrie noţiunea de politică de securitate - să fie capabil să identifice problemele de securitate asupra echipamentelor, respectiv a datelor Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat la sfârşitul temei 1 ca evaluare formativă. Tipul testului: probă scrisă Durata evaluării Timp de lucru: 30 minute Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate avea loc într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului şi va rezolva individual subiectele. Temă După o documentare asupra folosirii consolei MMC din sistemul Windows (2000, Xp, Vista sau de tip Windows server 2000, 2003 sau 2008) se va implementa o politică de securitate pe un un sistem pentru a forţa utilizatorii să îşi schimbe parola odată la 30 de zile şi să folosească minim 8 caractere şi cu un istoric al ultimilor 3 parole. Ai la dispoziţie : -

Internet

Durata probei : 50 minute Instrucţiuni pentru elevi

708

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Fiecare elev trebuie să cunoască importanţa definirii unor politici de securitate puternice şi să fie capabil să folosească diferite unelte de documentare. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte astfel: 1 punct din oficiu, 6 puncte pentru partea practică efectivă (căutarea datelor cerute) şi 3 puncte pentru răspunsuri şi explicaţii privind partea practică. Barem de corectare şi notare: Punctajul se acordă diversificat, funcţie de rezultatele la proba practică şi proba orală A. Criterii de apreciere a performanţei elevului la proba practică Se acordă sau nu prin observare sistematică. 1. Găseşte în timp scurt informaţii cu privire la modalitatea de definire a cerinţelor din enunţ 1,5p ( ) 2. A reuşit să definească perioada de valabilitate a parolei

1p (

)

3. A reuşit să definească lungimea parolei

1p (

)

4. A reuşit să definească istoricul parolelor

1p (

)

1,5p (

)

1,5p (

)

5. A verificat setările efectuate B. Criterii de apreciere a performanţei elevului la proba orală 5. Elevul(a) a explicat noţiunea de politică de securitate

6. Elevul(a) a făcut dovada deţinerii unor cunoştinţe care a făcut posibilă folosirea de cuvinte corecte pentru găsirea informaţiilor dorite 1,5p ( ) Stabilirea notei finale: Se acordă 1 punct din oficiu. Primele 6 (A) puncte se acordă numai criteriilor care sunt considerate îndeplinite. Se acordă prin observare sistematică. Ultimele 3 (B) puncte se acordă pentru răspunsuri corecte şi complete. 709

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Instrucţiuni pentru evaluatori Prior acestui test profesorii vor trebui să îi obişnuiască să caute informaţiile necesare pe diferite site-uri şi tot timpul să folosească mai multe surse de inspiraţie pentru a putea avea o privire de ansamblu cât mai corectă.

Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de rezultatele medii ale acestui test se vor reveni asupra termenilor care necesită aprofundare. Dacă media acestui test nu este convenabilă (considerăm media de 60-65% minimă) se va relua acest test.

710

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Testul 3 Obiectivele evaluării: - să identifice soluţii de protecţie împotriva atacurilor asupra unei reţele - să fie capabil să prezinte tehnicile de protecţie împotriva atacurilor asupra unei reţele Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat la sfârşitul temei 2 ca evaluare formativă. Tipul testului: probă scrisă Durata evaluării Timp de lucru: 30 minute Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate avea loc într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului şi va rezolva individual subiectele. Enunţ: Pentru cerinţele 1 si 2 completati spatiile libere cu termenii corespunzatori. Pentru fiecare din cerinţele de mai jos (3-8), scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect. Pentru punctul 9 raspundeti conform cerintelor. 1. Completaţi spaţiile punctate cu termenul corespunzător din cadrul celor patru domenii principale legate de securitatea unei reţele: ..................... se referă la asigurarea consistenţei informaţiilor (în cazul transmiterii unui mesaj prin reţea, referindu-se şi la protecţia împotriva unor tentative de falsificare a mesajului).

711

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

2. Trimiterea de mesaje nedorite, de obicei cu un pronunţat conţinut comercial poartă denumirea de .......................... 3. Enunţul „Asigurarea accesului la informaţie doar pentru utilizatorii autorizaţi şi împiedicarea accesului pentru persoanele neautorizate” se referă la următorul domeniu: a. autenticitate b. confidenţialitate c. integritate d. ne-repudiere 4.

Care enunţ reflectă principiul de securitate numit „ne-repudiere” ?

a. asigurarea accesului la informaţie doar pentru utilizatorii autorizaţi şi împiedicarea accesului pentru persoanele neautorizate b. asigurarea consistenţei informaţiilor c. asigură determinarea identităţii persoanei cu care se comunică d. asumarea responsabilităţii unor mesaje sau comenzi, sau cu privire la autenticitatea lor 5. Posibilitatea de a restricţiona şi urmări accesul la reţea (posibilităţile de a îngrădi clădirile şi de a securiza punctele de acces în cadrul unităţii), se încadrează în categoria: a. securizarea accesului în locaţii b. securizarea infrastructurii c. securizarea accesului la calculatoare d. securizarea datelor 6.

BIOS este un acronim de la: a. Basic Input Operating System 712

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

b. Byte Input Output Security c. Basic Input Output System d. Basic Install Operating System 7. Parolarea din BIOS se referă la o formă de criptare a sistemului (la nivel de setări BIOS sau la nivel de acces la sistemul de operare), criptare bazată pe o parolă definită de utilizator. Adevărat sau fals? a. Adevărat b. Fals 8. Soluţiile de protecţie hardware care să realizeze funcţii de firewall, IDS sau VPN au preţuri foarte mari, prohibitive. Adevărat sau fals? a. Adevărat b. Fals 9. Enumeraţi şi exemplificaţi (pe scurt) în maxim şapte rânduri care ar fi principalele criterii de care ar trebui să se ţină cont la implementarea unei politici de securizare hardware.

Instrucţiuni pentru elevi Fiecare elev va completa foaia primită cu data, numele şi prenumele şi clasa. Răspunsurile se notează pe foaia primită. Nu se admit răspunsuri în dreptul enunţurilor ci doar în dreptul fişei de test. Este obligatoriu să se răspundă la fiecare întrebare. Răspunsurile multiple se vor scrie unul sub celălalt în aceeaşi coloană. Nu se admit ştersături. Eventualele corecturi se realizează prin închiderea între paranteze rotunde a textului corespunzător şi tăierea cu o singură linie, continuă în zona mediană textului (ex. ( raspuns gresit ) sau ( a ) ). Orice abatere de la aceste reguli conduc la anularea răspunsului respectiv. 713

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte astfel: 1 p din oficiu, întrebările de la 1 la 9: 1 p Răspunsurile ce conţin mai multe variante vor fi punctate doar dacă nu conţin bifate opţiuni greşite.

Nume şi prenume elev(ă)

Data .......................... ....................................

Clasa .................

GRILĂ RĂSPUNSURI

1

__________

2

3

4

__________

5

6

7

8

9

*

Pentru întrebarea 9 (maxim 3 rânduri): ______________________________________________________________ ______________________________________________________________ ______________________________________________________________

714

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Barem de corectare şi notare: Se acordă 1 punct din oficiu. Răspunsurile corecte sunt marcate în următorul tabel, cu punctajul aferent: 1

2

spam sau integritatea bombardarea cu mesaje 1p

1p

3

4

5

6

7

8

9

b

d

a

c

a

a

*

1p

1p

1p

1p

1p

1p

1p

Pentru întrebarea 69 se va puncta orice formă de exprimare care să reprezinte acelaşi răspuns ca următoarea frază: *

„Modalitatea de securizare hardware trebuie aleasă astfel încât să se poată realiza o medie acceptată între principalele aspecte ale unei astfel de implementări: nivelul de securitate ce se doreşte atins, nivelul de „disconfort” generat utilizatorilor, costul implementării, avantajele implementării.” Ca ex. mai detaliat: elevul(a) trebuie să menţioneze: -

nivelul de securitate ce se doreşte atins

0,25p

-

nivelul de „disconfort” creat

0,25p

-

costul implementării

0,25p

-

avantajele unei implementări

0,25p

fiecare, susţinut de o exemplificare la obiect. Instrucţiuni pentru evaluatori Este obligatoriu ca elevul să răspundă la fiecare întrebare.. Răspunsurile incomplete se punctează corespunzător baremului. Nu se admit răspunsurile marcate în afara grilei de test. 715

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Nu se admit ştersăturile. Răspunsurile care nu urmează regula prezentată (marcarea textului între paranteze rotunde şi tăierea lui, median, cu o linie continuă) nu se iau în considerare. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de rezultatele medii ale acestui test se vor reveni asupra termenilor care necesită aprofundare. Dacă media acestui test nu este convenabilă (considerăm media de 60-65% minimă) se va relua acest test.

716

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Testul 4 Obiectivele evaluării: - să fie capabil să identifice tipurile de atacuri asupra unei reţele; - să fie capabil să precizeze punctele de atac la adresa reţelei locale; Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat la sfârşitul temei 3 ca evaluare formativă, sau ca parte componentă a unei evaluări sumative. Tipul testului: probă scrisă sau orală Durata evaluării Timp de lucru: 30 minute Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate avea loc în laboratorul de informatică, fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului şi va rezolva individual subiectele. Se va oferi acces la Internet. Enunţ Fiecare elev(ă) trebuie să răspundă la fiecare întrebare. 1. Indicaţi şi exemplificaţi (menţionând natura sau gradul de periculozitate a acestor atacuri) pe scurt (maxim şase rânduri) principalele surse de atac asupra unei reţele. 2.

Care este primul pas în securizarea unei reţele: a. instalarea unui firewall b. instalarea unei aplicaţii firewall c. instalarea unei aplicaţii de tip IDS d. definirea unei politici de backup 717

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

3.

Acronimul NAT provine de la: a. Network Adress Transport b. Network Adress Transfer c. Network Adress Translation d. Network Adress Tunneling

4.

La ce se referă termenul de NAT:

a. tehnică utilizată pentru a „ascunde” adresele private din interiorul unei reţele în spaţiul public b. tehnică utilizată de unele aplicaţii firewall pentru filtrarea de pachete c. tehnică utilizată de unele aplicaţii firewall pentru filtrarea de porturi d. tehnică utilizată în backup-ul de date 5. Realizaţi legătura dintre porturile implicite şi protocoalele care le au asignate:

6.

a. FTP

i.

25

b. HTTP

ii.

21

c. SMTP

iii.

80

d. POP3

iv.

110

IPSec reprezintă: a. o modalitate de filtrare folosită de tunelurile VPN b. o modalitate de detecţie folosită de aplicaţiile de tip IDS c. o modalitate de protecţie folosită de aplicaţiile de tip IPS

d. un set de protocloale prin care se securizează fiecare pachet de date, este folosit în special pentru crearea de VPN-uri 718

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

7. Denumirea porturilor din intervalul 1024-64535, poartă denumirea de registred ports (porturi înregistrate), ele fiind folosite de către procese şi aplicaţii. Adevărat sau fals? a. Adevărat b. Fals 8.

Numiţi trei protocoale folosite pentru crearea de tuneluri VPN

9. Scanarea de porturi nu dăunează reţelei sau sistemului, dar asigură informaţii folositoare unor atacuri ulterioare. Adevărat sau fals? a. Adevărat b. Fals Instrucţiuni pentru elevi Fiecare elev(ă) trebuie să răspundă la fiecare întrebare. Pentru răspunsurile ce necesită dezvoltare pe mai multe rânduri, care nu se încadrează în limita de rânduri stabilită în enunţ, va fi depunctat cu 0,25 puncte. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte astfel: 1 punct din oficiu, iară restul punctelor sunt date conform tabelului de mai jos: Întrebarea

1

2

3

4

5

6

7

8

9

Punctaj

2

0,5

0,5

1

2

1

0,5

1

0,5

719

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Nume şi prenume elev(ă)

Data .......................... ...................................

Clasa ................

GRILĂ RĂSPUNSURI

1

2

3

4

5

6

*

7

8

9

**

*

1. .......................................................................................................................

............................................................................................................................ ............................................................................................................................ ............................................................................................................................ ............................................................................................................................ ............................................................................................................................

**

8.

i) ................................................................... ii) ................................................................... iii) ...................................................................

Barem de corectare şi notare: Se acordă 1 punct din oficiu. Răspunsurile corecte sunt marcate în următorul tabel, cu punctajul aferent: 720

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

1 *

2p

2

a

0,5p

3

c

0,5p

4

a

1p

5 a – ii b – iii c–i d - iv 0,5p / răspuns

6

7

8

9

d

a

**

a

1p

0,5p

0,33p / 0,5p răspuns

Pentru întrebarea 1, se va puncta orice formă de exprimare care să reprezinte acelaşi răspuns ca următoarea frază: *

„Sursele de atac asupra reţelelor sunt: -

atacurile din interiorul reţelei

-

atacuri din exteriorul reţelei

Atacul din interiorul reţelei este forma cea mai devastatoare întrucât utilitatorul are acces la o multitudine de resurse şi deoarece politicile de securitate interne nu sunt atât de bine implementate, sau cel puţin nu sunt definite atât de strict din pricina diversităţii necesare unor utilizatori în a accesa informaţiile răspândite prin cadrul organizaţiei. Mai mult ca regulă generală toţi utilizatori interni intră în categoria utilizatorilor „trusted” – de încredere. Un atac din interior poate fi neintenţionat sau deliberat. În categoria atacurilor neintenţionate întră posibilitatea de a „citi” parola de acces a unei alte persoane, sau divulgarea unor parole, sau prin infectarea calculatorului la care lucrează, expunând întreaga companie la riscul de a se infecta cu un virus. Cea de-a doua formă de atac este la fel de periculoasă, pentru că de multe ori aceste persoane deţin cunoştinţe avansate şi pot eventual să-şi ascundă şi urmele operaţiilor efectuate. Din păcate nu există o formă sigură de protecţie pentru aceste forme de atac, singura care poate oferi informaţii cu privire la astfel de atacuri fiind auditarea accesului – dar aceasta poate face şi mai mult rău prin prisma stresării suplimentare a utilizatorilor din cadrul organizaţiei.” Sintetizând se oferă următorul punctaj: -

pentru menţionarea atacurilor în interiorul reţelei

0,75p 721

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

-

pentru menţionarea atacurilor din interior ca fiind neintenţionate sau deliberate 0,25p

-

pentru menţionarea atacurilor din exteriorul reţelei

-

pentru menţionarea atacurilor din exteriorul reţelei ca fiind efectuate de persoane care deţin cunoştinţe avansate cu care pot să-şi ascundă eventual urmele acestor atacuri 0,25p

0,75p

Se va depuncta cu 0,25p dacă se depăşeşte numărul indicat de şase rânduri. Pentru întrebarea nr.8 se va puncta oricare menţionare (maxim 3) a acestor protocoale: MPLS –Multiprotocol Label Switching, GRE – Generic Routing Encapsulation, PPTP – Point-to-Point Tunnelling Protocol, L2TP – Layer 2 Tunnelling Protocol şi nu în ultimul rând IPSec – Internet Protocol Security. **

Nu se punctează decât răspusurile corecte – cu 0,33p Instrucţiuni pentru evaluatori Este obligatoriu ca elevul să răspundă la fiecare întrebare.. Răspunsurile incomplete se punctează corespunzător baremului. Nu se admit răspunsurile marcate în afara grilei de test. Nu se admit ştersăturile. Răspunsurile care nu urmează regula prezentată (marcarea textului între paranteze rotunde şi tăierea lui, median, cu o linie continuă) nu se iau în considerare. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de rezultatele medii ale acestui test se vor reveni asupra termenilor care necesită aprofundare. Dacă media acestui test nu este convenabilă (considerăm media de 60-65% minimă) se va relua acest test.

722

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Testul 5 Obiectivele evaluării: - să fie capabil să identifice şi să descrie principalele tipurile de atacuri asupra unei reţele; Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat la sfârşitul temei 3 ca evaluare formativă, sau ca parte componentă a unei evaluări sumative. Tipul testului: probă scrisă Durata evaluării Timp de lucru: 30 minute Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate avea loc într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului şi va rezolva individual subiectele. Enunţ: Pentru fiecare din cerinţele de mai jos (1-9), scrieţi pe foaie răspunsul corect indicand litera corecta sau termenii corespunzători. 1.

Indicaţi câte categorii de atac s-au teoretizat? a. 3 b. 5 c. 6 d. 7

2. Câte categorii de atac au fost alocate în mod clar numai pentru atacurile care au ca provenienţă interiorul reţelei? a. 2 723

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

b. 3 c. 4 d. 5 3.

Acronimul DoS, ca formă de atac asupra unei reţele, reprezintă: a. Disk operating System b. Denial operating Services c. Denial of Services d. Denial of System

4. Completaţi afirmaţia următoare: Atacul de tip „spoofing” se încadrează în clasa ...... (indicativul ei), numită ................................................................. (denumirea ei)

5. Atacurile de tip „backdoors” se încadrează la forme de atac exterior reţelei. Adevărat sau fals? a. Adevărat b. Fals 6. Atacurile de tip „probing” – de testare sau scanare, reprezintă de cele mai multe ori o formă premergătoare unui atac de tip DoS. Adevărat sau fals? a. Adevărat b. Fals 7. „Buffer underflow” se încadrează în aceeaşi categorie ca atacurile de tip „smurf”. Adevărat sau fals? a. Adevărat b. Fals 724

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

8.

Metoda de atac de tip „Teardrop” se referă la:

a. metodă prin care sistemul ţintă devine confuz şi se blochează după ce primeşte instrucţiuni contradictorii privind lungimea şi modul de asamblare a pachetelor de date trimise de către sistemul atacatorului b. metodă prin care sistemul ţintă devine sursă de lansare pentru alte atacuri distribuite c. metodă prin care atacatorul forţează sistemul să genereze erori de tip „time out” – generând blocarea întregului sistem d. metodă de atac ce se bazează pe unele vulnerabilităţi detectate şi folosite pentru a forţa accesul atacatorului pe sistemul ţintă 9. Atacul de tip „eavesdrapping” este o formă de interceptare la nivel de trafic de date din cadrul unei reţele, înrudit cu atacul (tot de intercepţie, dar la nivel de mediu fizic) de tip: a. „tapping” b. „spoofing” c. „piggybacking” d. „backdoors” Instrucţiuni pentru elevi Fiecare elev va completa foaia primită cu data, numele, prenumele şi clasa. Răspunsurile se notează pe foaia primită. Nu se admit răspunsuri în dreptul enunţurilor ci doar în dreptul fişei de test. Este obligatoriu să se răspundă la fiecare întrebare. Răspunsurile multiple se vor scrie unul sub celălalt în aceeaşi coloană. Nu se admit ştersături. Eventualele corecturi se realizează prin închiderea între paranteze rotunde a textului corespunzător şi tăierea cu o singură linie, continuă în zona mediană textului (ex. ( raspuns gresit ) sau ( a ) ). Orice abatere de la aceste reguli conduc la anularea răspunsului respectiv. 725

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte astfel: 1 p din oficiu, întrebările de la 1 la 9: 1 p Nume şi prenume elev(ă)

Data .......................... ....................................

Clasa .................

GRILĂ RĂSPUNSURI

1

2

3

4

5

6

7

8

9

*

*

4. Clasa este ......, iar denumirea este ..............................................................

Barem de corectare şi notare: Se acordă 1 punct din oficiu. Răspunsurile corecte sunt marcate în următorul tabel, cu punctajul aferent: 1

2

3

d

a

c

1p

1p

1p

4 E Intruziunea la nivel de reţea 0,5p / răspuns

5

6

7

8

9

a

a

b

a

a

1p

1p

1p

1p

1p

Instrucţiuni pentru evaluatori 726

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Este obligatoriu ca elevul să răspundă la fiecare întrebare.. Răspunsurile incomplete se punctează corespunzător baremului. Nu se admit răspunsurile marcate în afara grilei de test. Nu se admit ştersăturile. Răspunsurile care nu urmează regula prezentată (marcarea textului între paranteze rotunde şi tăierea lui, median, cu o linie continuă) nu se iau în considerare. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de rezultatele medii ale acestui test se vor reveni asupra termenilor care necesită aprofundare. Dacă media acestui test nu este convenabilă (considerăm media de 65% minimă) se va relua acest test.

727

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Testul 6 Obiectivele evaluării: - să fie capabil să identifice soluţii de protectie împotriva atacurilor - să fie capabil să prezinte tehnici de protecţie pentru securizarea unei reţele Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat la sfârşitul temei 3 ca evaluare formativă sau ca parte componentă a unei evaluări sumative. Tipul testului: probă scrisă Durata evaluării Timp de lucru: 30 minute Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate avea loc într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului şi va rezolva individual subiectele. Enunţ: Pentru fiecare din cerinţele de mai jos (1-6), scrieţi pe foaie litera corespunzătoare (sau detaliaţi, unde este cazul) răspunsului corect. 1. Enunţaţi definiţia unui virus informatic (încadrându-vă în maxim 4 rânduri). 2. Enunţaţi definiţia unui vierme informatic (încadrându-vă în maxim 4 rânduri). 3.

Viruşii pot fi hardware sau software. Adevărat sau fals? a. Adevărat b. Fals

728

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

4. Dacă o aplicaţie antivirus instalată nu detectează un anumit virus, este cazul să se dezinstaleze şi să se instaleze altă aplicaţie, detaliaţi răspunsul (în maxim cinci rânduri). 5.

Termenul de adware este înrudit cu termenul: a. spyware b. malware c. grayware d. toate de mai sus

6. Caii troiani (Trojan horses) reprezintă o formă de spyware. Adevărat sau fals? a. Adevărat b. Fals 7.

Caii troiani (Trojan horses): a. se multiplică singuri b. nu se multiplică singuri c. se multiplică fără intervenţia utilizatorului d. nu se multiplică decât dacă sistemul este conectat la Internet

8. Un virus informatic poate afecta sisteme care nu sunt conectate la Internet. Adevărat sau fals? a. Adevărat b. Fals 9. Putem să accesăm orice link primit pe e-mail (chiar şi de la persoane pe care nu le cunoaştem), numai dacă mesajele respective sunt însemnate că au fost scanate de antiviruşi puternici, recunoscuţi. Afirmaţie adevărată sau falsă? 729

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

a. Adevărat b. Fals Instrucţiuni pentru elevi Fiecare elev va completa foaia primită cu data, numele şi prenumele şi clasa. Răspunsurile se notează pe foaia primită. Nu se admit răspunsuri în dreptul enunţurilor ci doar în dreptul fişei de test. Este obligatoriu să se răspundă la fiecare întrebare. Nu se admit ştersături. Eventualele corecturi se realizează prin închiderea între paranteze rotunde a textului corespunzător şi tăierea cu o singură linie, continuă în zona mediană textului (ex. ( raspuns gresit ) sau ( a ) ). Orice abatere de la aceste reguli conduc la anularea răspunsului respectiv. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte astfel: 1 p din oficiu, întrebările de la 1 la 9: 1 p Răspunsurile ce conţin mai multe variante vor fi punctate doar dacă nu conţin bifate opţiuni greşite.

730

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Nume şi prenume elev(ă)

Data .......................... ....................................

Clasa .................

GRILĂ RĂSPUNSURI

3

4

5

6

7

8

9

1. ........................................................................................................................ ............................................................................................................................ ............................................................................................................................ ............................................................................................................................

2. ........................................................................................................................ ............................................................................................................................ ............................................................................................................................ ............................................................................................................................

4. ........................................................................................................................ ............................................................................................................................ ............................................................................................................................ ............................................................................................................................ Barem de corectare şi notare: 731

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Se acordă 1 punct din oficiu. Răspunsurile corecte sunt marcate în următorul tabel, cu punctajul aferent:

*

1

2

3

4

5

6

7

8

9

*

**

a

***

d

a

b

a

b

1p

1p

1p

1p

1p

1p

1p

1p

1p

La întrebarea 1, răspunsul corect este:

„Un virus este un program creat să distrugă datele sau echipamentele unui calculator. Viruşii sunt programe cu dimensiuni foarte mici, ascunşi fie în fişiere executabile fie ataşaţi unor programe (în acest caz sunt numiţi şi paraziţi).” Se va puncta cu 1p orice formulare care să reprezinte acelaşi conţinut ca cel de mai sus. (În funcţie de enunţ se poate oferi 0,25p pentru menţionarea faptului că este un program dăunător, 0,25 pentru menţionarea că este un program de mici dimensiuni, 0,25p pentru menţionarea faptului că se „ataşează” de alte programe – executabile de cele mai multe ori – 0,25p pentru coerenţă în exprimare). **

La întrebarea 2, răspunsul corect este:

„Un vierme pe de altă parte este un program care se răspândeşte singur în cadrul unei reţele pentru a infecta alte sisteme. Din această cauză (modul de răspândire) se foloseşte denumirea de viruşi pentru toate programele malware care sunt activate prin intermediul utilizatorilor şi termenul de vierme pentru acele forme de programe care nu necesită această formă de interacţiune din partea utilizatorilor.” Se va puncta cu 1p orice formulare care să reprezinte acelaşi conţinut ca cel de mai sus. La întrebarea 4 se va puncta orice răspuns care va argumenta suficient de coerent răspunsul oferit, astfel:

***

- pentru varianta răspunsului afirmativ – cazul când se dezistalează – se va puncta pentru motivele: aplicaţia a fost actualizată la zi în momentul scanării 732

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

1p, aplicaţia nu mai este la o variantă suficient de nouă(există diferenţe majore între această variantă şi varintele oficiale de la acelaşi producător, ex. este instalată varianta 2.3 şi producătorul a lansat varianta 4 sau 5) sau nu mai reprezintă o aplicaţie de top în testele de securitate recunoscute – 0,5p şi alte 0,5p pentru exprimare şi argumentare. - pentru varianta răspunsului negativ – cazul când se păstrează aplicaţia – se va puncta pentru motivele: aplicaţia nu a fost actualizată la zi în momentul scanării 1p, aplicaţia este de actualitate (pe sit-ul producătorului sau în testele de specialitate) 0,5p , modalitatea de exprimare şi argumentare – 0,5p. Instrucţiuni pentru evaluatori Este obligatoriu ca elevul să răspundă la fiecare întrebare.. Răspunsurile incomplete se punctează corespunzător baremului. Nu se admit răspunsurile marcate în afara grilei de test. Nu se admit ştersăturile. Răspunsurile care nu urmează regula prezentată (marcarea textului între paranteze rotunde şi tăierea lui, median, cu o linie continuă) nu se iau în considerare. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de rezultatele medii ale acestui test se vor reveni asupra termenilor care necesită aprofundare. Dacă media acestui test nu este convenabilă (considerăm media de 60% minimă) se va relua acest test.

733

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

PARTEA II

734

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

AUTOR: MOJZI MIHAI – profesor gradul II

COORDONATOR: LADISLAU ŞEICA – Informatician

CONSULTANŢĂ: VIOREL ŢIGĂNESCU – expert CNDIPT IOANA CÎRSTEA – expert CNDIPT ANGELA POPESCU – expert CNDIPT DANA STROIE – expert CNDIPT

735

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Testul 1 Obiectivele evaluării: - să fie capabil să identifice soluţiile de protecţie împotriva atacurilor asupra unei reţele - să fie capabil să prezinte tehnici de protecţie contra atacurilor împotriva unei reţele - să prezinte modalităţile de filtrare a accesului la o reţea Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat la sfârşitul temei 4 ca evaluare formativă. Tipul testului: probă scrisă sau orală Durata evaluării Timp de lucru: 30 minute Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate avea loc în laboratorul de informatică, fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului şi va rezolva individual subiectele. Enunţ: Pentru fiecare din cerinţele de mai jos (1-9), scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect. 1.

O aplicaţie firewall are funcţia de: a. monitorizare a accesului neautorizat din exeriorul reţelei b. monitorizare a traficului din întreaga reţea c. monitorizare a traficului autorizat din interiorul şi exteriorul reţelei d. monitorizare a accesului neautorizat din interiorul reţelei

2.

Windows Firewall a fost introdus odată cu lansarea sistemului de operare: a. Windows 98 – ca opţiune plătită

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

b. Windows XP c. Windows Vista d. Windows 2000 Server 3. Enumeraţi ce posibilităţi principale de filtrare a accesului există în Windows Firewall. 4. Aplicaţiile firewall se pot clasifica în diferite moduri, principala categorisire fiind dată de nivelul din stiva OSI la care se referă această filtrare (nivelul la care este implementată funcţia de filtrare propriu-zisă). Adevărat sau fals? a. Adevărat b. Fals 5.

Care este portul implicit pe care se realizează transferul de mail prin SMTP?: a. 45 b. 35 c. 25 d. 10

6. Care este portul implicit pe care se realizează transferul unui server ftp, dar cel bazat pe protocolul http? a. 10, respectiv 20 b. 80, respectiv 21 c. 21, respectiv 80 d. 25, respectiv 80 7. Bifaţi care sunt modalităţile care definesc moduri de configurare a unui firewall la nivelul unei reţele cu poziţionare la punctele de intrare/ieşire din reţea: a. filtrare de pachete b. de tip sistem bastion protejat 737

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

c. de tip sistem gazdă dual d. de tip subreţea protejată 8. Windows Firewall poate oferi posibilitatea de a limita accesul doar la un anumit sistem – de ex sistemul de pe care se face administrarea la distanţă. Adevărat sau fals? a. Adevărat b. Fals 9. Care este nivelul OSI la care funcţionează un firewall de tip aplicaţie? Se va indica denumirea şi numărul din stivă. Instrucţiuni pentru elevi Fiecare elev va completa foaia primită cu data, numele şi prenumele şi clasa. Răspunsurile se notează pe foaia primită. Nu se admit răspunsuri în dreptul enunţurilor ci doar în dreptul fişei de test. Este obligatoriu să s e răspundă la fiecare întrebare. Răspunsurile multiple se vor scrie unul sub celălalt în aceeaşi coloană. Nu se admit ştersături. Eventualele corecturi se realizează prin închiderea între paranteze rotunde a textului corespunzător şi tăierea cu o singură linie, continuă în zona mediană textului (ex. ( raspuns gresit ) sau ( a ) ). Orice abatere de la aceste reguli conduc la anularea răspunsului respectiv. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte astfel: 1 punct din oficiu şi câte 1 punct pentru fiecare întrebare cu răspuns corect. Nume elev(ă) ..................................................

Data ..........................

Clasa ......................... GRILĂ RĂSPUNSURI 1

2

4

5

6

7

8

9 738

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

…, …………………….

3. ....................................................................................................................... .......................................................................................................................... .......................................................................................................................... Barem de corectare şi notare: Se acordă 1 punct din oficiu. Răspunsurile corecte sunt marcate în următorul tabel, cu punctajul aferent: 1

2

3

4

5

6

b

b

*

a

c

c

1p

1p

1p

1p

1p

1p

7 a b 0,5p / răspuns

8

9

a

5, aplicaţie

1p

1p

Aici ne interesează ca elevul să reuşească să discearnă care sunt principalele forme de protecţie oferite de aplicaţia Windows Firewall – filtrarea la nivel de aplicatie şi filtrarea la nivel de port. Orice formulare care răspunde în această formă sau într-o formă echivalentă se consideră răspuns corect. *

Pentru întrebarea 7, se punctează doar dacă răspunsurile nu conţin decât răspunsuri corecte, ex. doar dacă elevul(a) a răspuns a(0,5p) sau b(0,5) sau a şi b(1p). Orice altă variantă nu va primi nici un punct. Instrucţiuni pentru evaluatori Este obligatoriu să se răspundă la fiecare întrebare.. Răspunsurile incomplete se punctează corespunzător baremului. Nu se admit răspunsurile efectuate pe fişele de test.

739

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Nu se admit ştersăturile. Răspunsurile care nu urmează regula prezentată (marcarea textului între paranteze rotunde şi tăierea lui, median, cu o linie continuă) nu se iau în considerare. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de rezultatele medii ale acestui test se vor reveni asupra termenilor care necesită aprofundare. Dacă media acestui test nu este convenabilă (considerăm media de 65-70% minimă) se va relua acest test.

740

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Testul 2 Obiectivele evaluării: - să fie capabil să identifice soluţiile de protecţie împotriva atacurilor asupra unei reţele - să fie capabil să prezinte tehnici de protecţie contra atacurilor împotriva unei reţele - să prezinte modalităţile de filtrare a accesului la o reţea Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat la sfârşitul temei 4 ca evaluare formativă. Tipul testului: probă scrisă sau orală Durata evaluării Timp de lucru: 30 minute Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate avea loc în laboratorul de informatică, fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului şi va rezolva individual subiectele. Enunţ: Pentru fiecare din cerinţele de mai jos (1-5), scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect, sau completaţi răspunsul, dar fără a depăşi numărul de rânduri indicat. 1.

Care este definiţia cea mai potrivită pentru o aplicaţie antivirus?:

a. „Aplicaţii software care încearcă să identifice, vindece, neutralizeze sau să elimine software-ul „rău” – de tip malware de pe un sistem” b. „Aplicaţie software care necesită actualizare constantă şi conexiune constantă la Internet” c. „Aplicaţie software care încearcă să identifice sau să elimine software-ul „rău” – de tip malware de pe un sistem”. d. „Aplicaţie software care identifică, vindecă sau elimină software-ul „rău” de tip malware de pe un sistem”.

741

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

2.

Care sunt principalele modalităţi de detecţie ale unei aplicaţii antivirus? a. scanarea bazată pe semnături b. scanarea bazată pe metoda euristică c. scanarea bazată pe metoda newtoniană d. scanarea bazată pe semnături generice

3. Indicaţi (şi explicaţi principiul de funcţionare) o metodă de detecţie a viruşilor care poate să detecteze şi viruşi noi. Va trebui ca explicaţiile să nu depăşească cinci rănduri. 4.

Explicaţi în maxim cinci rânduri ce reprezintă termenul de „phishing”.

5. Menţionaţi minim 2 reguli care ar trebui urmate pentru a ne proteja de eventualele atacuri de tip phishing.

Instrucţiuni pentru elevi Fiecare elev va completa foaia primită cu data, numele şi prenumele şi clasa. Răspunsurile se notează pe foaia primită. Nu se admit răspunsuri în dreptul enunţurilor ci doar în dreptul fişei de test. Este obligatoriu să se răspundă la fiecare întrebare. Nu se admit ştersături. Eventualele corecturi se realizează prin închiderea între paranteze rotunde a textului corespunzător şi tăierea cu o singură linie, continuă în zona mediană textului (ex. ( raspuns gresit ) sau ( a ) ). Orice abatere de la aceste reguli conduc la anularea răspunsului respectiv. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte astfel: 1 punct din oficiu şi restul după tabelul: 1

2

3

4

5

1p

1p

3p

3p

1p 742

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Data ..........................

Nume elev(ă) .................................................. Clasa ......................... GRILĂ RĂSPUNSURI

1.

2.

3. ........................................................................................................................ ............................................................................................................................ ............................................................................................................................ ............................................................................................................................ ............................................................................................................................ 4. ........................................................................................................................ ............................................................................................................................ ............................................................................................................................ ............................................................................................................................ ............................................................................................................................ 5. ........................................................................................................................ ............................................................................................................................

743

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Barem de corectare şi notare: Se acordă 1 punct din oficiu. Răspunsurile corecte sunt marcate în următorul tabel, cu punctajul aferent: 1 a

1p

2 a b d 0,33p / răspuns

3

4

5

*

**

***

3p

3p

1p

Aici ne interesează ca elevul să reuşească să sinetizeze răspunsurile astfel încât să fie cât mai succint şi la obiect cu răspunsurile oferite. Se vor puncta formele de exprimare care să reflecte următoarele variante: *

„Identificarea bazată pe comportament (malicious activity), în acest caz aplicaţia antivirus monitorizează întregul sistem pentru depistarea de programe suspecte în comportament. Dacă este detectată o comportare suspectă, programul respectiv este investigat suplimentar, folosindu-se de alte metode (semnături, heuristic, analiză de fişier, etc.)” „Metoda euristică (heurisitc-based) este folosită preponderent pentru detectarea viruşilor noi şi poate fi efectuată folosind două variante (independent sau cumulat): analiza de fişier şi emulare de fişier. Analiza bazată pe analiza fişierului implică cautarea în cadrul acelui fişier de instrucţiuni „uzuale” folosite de viruşi, iar „emularea de fişier” se referă la rularea fişierului respectiv într-un mediu virtual şi jurnalizarea acţiunilor pe care le face. În funcţie de aceste jurnale, aplicaţia poate determina dacă este infectat sau nu acel fişier.” „Semnături generice – ceea ce s-ar traduce în posibilitatea de a neutraliza un virus folosindu-se de o semnătură comună. Majoritatea viruşilor din ziua de astazi sunt aşanumiţii – viruşi de mutaţie – ceea ce înseamnă că în decursul răspândirii sale el îşi schimbă acea semnătură de mai multe ori. Aceste semnături generice conţin informaţiile obţiunte de la un virus şi în unele locuri se introduc aşa-numitele wildcard-uri – caractere speciale care pot lipsi sau pot fi distincte – aplicaţia software căutând în acest caz informaţii non-continue.” Pentru a putea oferi cele 3p se vor puncta astfel: - metoda aleasă să fie cea corectă - 1p, principiul de funcţionare 1p, explicaţii privind modul de detecţie 1p. **

Se va puncta orice formulare care să reflecte răspunsul următor: 744

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

„Formă de activitate criminală care constă în obţinerea datelor confidenţiale (ex. CNP) sau informaţii referitoare la cărţi de credit, folosind tehnici de manipulare a identităţii unei persoane sau a unei instituţii.” Pentru a putea oferi cele 3p se vor puncta astfel: - menţionarea faptului că este o activitatea criminală - 1p, faptul că se bazează pe obţinerea de date confidenţiale 1p, explicaţii privind modul de obţinere a acestor date 1p. Aici se punctează cu 0,5 orice formă (maxim 2) aleasă din următoarele: „Folosirea de conexiuni sigure (https)”, „Care este sit-ul?”, „Folosirea de cerfiticate de securitate şi verificarea lor”, „Click-ul la întâmplare”, „Lipsa de interes”, „Forma de comunicaţie”, „Abonarea la servicii care oferă liste cu sit-uri care au fost catalogate ca sit-uri „fantomă”. Se va puncta doar pentru enumerarea lor şi se vor oferi punctele pentru orice formă de exprimare care să semnifice acelaşi lucru ca forme prezentate în lista de mai sus. ***

Instrucţiuni pentru evaluatori Este obligatoriu să se răspundă la fiecare întrebare.. Răspunsurile incomplete se punctează corespunzător baremului. Nu se admit răspunsurile efectuate pe fişele de test. Nu se admit ştersăturile. Răspunsurile care nu urmează regula prezentată (marcarea textului între paranteze rotunde şi tăierea lui, median, cu o linie continuă) nu se iau în considerare.

Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de rezultatele medii ale acestui test se vor reveni asupra termenilor care necesită aprofundare. Dacă media acestui test nu este convenabilă (considerăm media de 65-70% minimă) se va relua acest test.

745

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Testul 3 Obiectivele evaluării: - să fie capabil să identifice soluţiile de protecţie împotriva atacurilor asupra unei reţele - să fie capabil să prezinte tehnici de protecţie contra atacurilor împotriva unei reţele - să prezinte modalităţile de filtrare a accesului la o reţea Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat la sfârşitul temei 4 ca evaluare formativă. Tipul testului: probă practică şi orală Durata evaluării Timp de lucru: 50 minute Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate avea loc în laboratorul de informatică, fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului şi va rezolva individual subiectele. Se vor pune la dispoziţie un router wireless şi manualul în format electronic. Temă După o atentă documentare asupra modalităţii de definire a unei reguli de filtrare pe bază de MAC pentru routerul pus la dispoziţie, definiţi o astfel de regulă pentru următoarele două adrese: 012345 6789AB şi adresa curentă a PC-ului. Ai la dispoziţie : -

un router wireless

-

manualul în format electronic al router-ului

Durata probei : 50 minute Instrucţiuni pentru elevi După o atentă documentare asupra modului de definire – folosind manualul online al router-ului pus la dispoziţie, fiecare elev(ă) trebuie să definească cele două reguli 746

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

(aferente celor 2 adrese MAC) de filtrare şi să activeze funcţia aceasta în router-ul pus la dispoziţie. Atenţie aceste reguli se vor defini doar pentru modulul wireless! Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte astfel: 1 punct din oficiu, 5 puncte pentru partea practică efectivă şi 4 puncte pentru răspunsuri şi explicaţii privind partea practică. Barem de corectare şi notare: Punctajul se acordă diversificat, funcţie de rezultatele la proba practică şi proba orală A. Criterii de apreciere a performanţei elevului la proba practică Se acordă sau nu prin observare sistematică. 1. Elevul(a) este capabil(ă) să se documenteze folosind manualul pus la dispoziţie şi reuşeşte acest lucru în timp scurt, folosindu-se de funcţia de căutare în acel manual 0,5p ( ) 2. Elevul(a) este capabil(ă) să găsească adresa MAC a sistemului curent, folosind orice metodă (lansarea comenzii „ipconfig /all” sau navigarea prin meniuri şi ferestre. 1p ( ) 3. După documentarea din manual, reuşeşte să ajungă la meniul router-ului pus la dispoziţie într-un timp scurt 0,5p ( ) 4. Defineşte corect cele două adrese

1p (

)

5. Activează funcţia de filtrare prin salvarea configuraţiei

1p (

)

6. Validează setările făcute prin verificarea ca, după restartul necesar salvării setărilor anterioare, regulile definite sunt vizibile 1p ( ) B. Criterii de apreciere a performanţei elevului la proba orală 7. Elevul(a) este capabi(ă) să definească ce reprezintă o adresa MAC 1p ( ) 8. Elevul(a) este capabil(ă) să urmărească şi să înţeleagă explicaţiile oferite de manualul producătorului router-ului pus la dispoziţie 1p ( ) 747

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

9. Elevu(a) va argumenta ce reprezintă această modalitate de protecţie oferită de filtrarea pe bază de MAC 1p ( ) 10. Elevul(a) argumentează care sunt soluţiile suprimentare care se pot lua pentru a creşte nivelul de siguranţă al reţelei wireless (criptarea de tip WEP, WPA sau WPA2) 1p ( ) Stabilirea notei finale: Se acordă 1 punct din oficiu. Primele 5 (A) puncte se acordă numai criteriilor care sunt considerate îndeplinite. Se acordă prin observare sistematică. Ultimele 4 (B) puncte se acordă pentru răspunsuri corecte şi complete. Instrucţiuni pentru evaluatori Elevii trebuie să aibă bine definite avantajele şi dezavantajele oferite de filtrarea pe bază de MAC şi să înţeleagă care sunt modalităţile cu care se poate suplimenta o astfel de regulă definită (criptarea WEP, WPA, WPA2). Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării Dacă se observă că media acestui test nu acoperă un nivel minim (considerăm nivelul minim acceptat de 60-65 %) se vor aprofunda acele noţiuni, explicaţii, etc. şi se va relua testul.

748

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Testul 4 Obiectivele evaluării: - să fie capabil să localizeze jurnalele sistemului de operare - să fie capabil să analizeze datele din jurnalele Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat la sfârşitul temei 5 ca evaluare formativă. Tipul testului: probă practică şi orală Durata evaluării Timp de lucru: 30 minute Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate avea loc în laboratorul de informatică, fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului şi va rezolva individual subiectele. Temă Configuraţi aplicaţia Event viewer astfel încât să atingeţi următoarele cerinţe: a. Modificaţi Application log astfel încât să păstreze 2048 KB(2MB) date, cu suprapunerea lor după 15 zile. Filtraţi ca datele afişate să fie doar începând cu ziua precedentă (ora 06:00). b. Salvaţi log-ul aferent jurnalului de sistem sub denumirea de jurnal-sistem- în format text (txt) şi curăţaţi (ştergeţi) întregul jurnal. c. Deschideţi jurnalul salvat anterior şi filtraţi datele care au ca sursă generatoare de evenimente serviciul/aplicaţia „Print”. Ai la dispoziţie : -

acces de tip administrator pe sistemul de lucru

Durata probei : 30 minute Instrucţiuni pentru elevi 749

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Fiecare elev(ă) trebuie să râspundă la toate cele trei cerinţe. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte astfel: 1 punct din oficiu, 6 puncte (3 puncte pentru cerinţa a, 2 puncte pentru cerinţa b şi 1 punct pentru cerinţa c) pentru partea practică şi 3 puncte pentru răspunsuri şi explicaţii privind partea practică.

Barem de corectare şi notare: Punctajul se acordă diversificat, funcţie de rezultatele la proba practică şi proba orală A. Criterii de apreciere a performanţei elevului la proba practică Se acordă sau nu prin observare sistematică. 1. Lansează corect şi rapid Event Viewer

1p (

)

2. Pentru cerinţa a, modificarea dimensiunii

0,5p (

)

3. Pentru cerinţa a, setarea suprapunerii

0,5p (

)

4. Pentru cerinţa a, setarea filtrării

1p (

)

5. Pentru cerinţa b, salvarea jurnalului

1p (

)

6. Pentru cerinţa b, ştergerea întregului jurnal

1p (

)

7. Pentru cerinţa c, deschiderea jurnalului

0,5p (

)

8. Pentru cerinţa c, filtrarea jurnalului

0,5p (

)

9. Precizează pentru ce este folosită aplicaţia Event Viewer

1p (

)

10. Explică modalităţile de definire a filtrelor

1p (

)

11. Explică importanţa filtrărilor pentru administrare

1p (

)

B. Criterii de apreciere a performanţei elevului la proba orală

750

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Stabilirea notei finale: Se acordă 1 punct din oficiu. Primele 6 (A) puncte se acordă numai criteriilor care sunt considerate îndeplinite. Se acordă prin observare sistematică. Ultimele 3 (B) puncte se acordă pentru răspunsuri corecte şi complete. Instrucţiuni pentru evaluatori Elevii trebuie să aibă bine definită funcţionalitatea aplicaţiei Event Viewer şi modul său de folosire şi configurare. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării Dacă se observă că media acestui test nu acoperă un nivel minim (considerăm nivelul minim acceptat de 60-65 %) se vor aprofunda acele noţiuni, explicaţii, etc. şi se va relua testul.

751

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Testul 5 Obiectivele evaluării: - să fie capabil să localizeze jurnalele sistemului de operare - să fie capabil să analizeze datele din jurnalele Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat la sfârşitul temei 5 ca evaluare formativă. Tipul testului: probă practică şi orală Durata evaluării Timp de lucru: 30 minute Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate avea loc în laboratorul de informatică, fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului şi va rezolva individual subiectele. Temă După o atentă documentare cu privire la modul de activare a serviciului de jurnalizare a evenimentelor de securitate, activaţi acest serviciu pentru auditarea informaţiilor cu privire la accesul la fişiere şi la logările în sistem. După activarea acestei jurnalizări modificaţi in Event Viewer astfel încât să se afişeze doar cele care au ca formă de auditare – eşec (failure). Ai la dispoziţie : -

drept de administrator pe sistemul curent

Durata probei : 30 minute Instrucţiuni pentru elevi După o atentă documentare asupra modului de activare al serviciului de jurnalizare a evenimentelor legate de securitatea sistemului, activaţi această posibilitate pentru auditarea modificărilor din cerinţele temei. Atenţie mărită la setările care se fac!

752

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Odată activată această jurnalizare, modificaţi in Event Viewer setările privind modul de afişare a informaţiilor astfel încât să fie afişate doar cele de tip eşec (failure). Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte astfel: 1 punct din oficiu, 6 puncte pentru partea practică efectivă şi 3 puncte pentru răspunsuri şi explicaţii privind partea practică. Barem de corectare şi notare: Punctajul se acordă diversificat, funcţie de rezultatele la proba practică şi proba orală A. Criterii de apreciere a performanţei elevului la proba practică Se acordă sau nu prin observare sistematică. 1. Elevul(a) este capabil(ă) să se documenteze corect şi rapid pentru activarea funcţiei de jurnalizare a evenimentelor de securitate 1p ( ) 2. Elevul(a) lansează şi activează auditarea modificărilor la nivel de acces la fişiere 1,5p ( ) 3. Elevul(a) lansează şi activează auditarea modificărilor la nivel de acces la sistem 1,5p ( ) 4. Elevul(a) salvează configurările şi verifică activarea lor

1p (

)

5. Elevul(a) realizează setările corespunzătoare la nivel de Event Viewer 1p ( ) B. Criterii de apreciere a performanţei elevului la proba orală 6. Elevul este capabil să indice o documentaţie şi să reproducă paşii indicaţi în cadul ei (se va puncta modul în care s-a documentat – fişa de documentare, help-ul din Windows sau surse online) 1p ( ) 7. Elevul(a) argumentează care este efectul activării setărilor din cerinţele temei 1p ( ) 8. Elevul(a) explică funcţionalizatea aplicaţiei Event Viewer

1p (

)

753

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Stabilirea notei finale: Se acordă 1 punct din oficiu. Primele 6 (A) puncte se acordă numai criteriilor care sunt considerate îndeplinite. Se acordă prin observare sistematică. Ultimele 3 (B) puncte se acordă pentru răspunsuri corecte şi complete.

Instrucţiuni pentru evaluatori Elevii trebuie să aibă bine definite avantajele şi dezavantajele oferite de activarea auditării evenimentelor de securitate. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării Dacă se observă că media acestui test nu acoperă un nivel minim (considerăm nivelul minim acceptat de 60-65 %) se vor aprofunda acele noţiuni, explicaţii, etc. şi se va relua testul.

754

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Testul 6 Obiectivele evaluării: - să fie capabil să localizeze jurnalele sistemului de operare - să fie capabil să analizeze datele din jurnalele Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat la sfârşitul temei 5 ca evaluare formativă. Tipul testului: probă scrisă sau orală Durata evaluării Timp de lucru: 30 minute Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate avea loc în laboratorul de informatică sau în sala de curs, fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului şi va rezolva individual subiectele. Enunţ: Pentru fiecare din cerinţele de mai jos (1-9), scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect. 1.

Selectaţi care sunt principalele tipuri de jurnale ale unui sistem de operare: a. jurnalul de aplicaţii b. jurnalul de securitate c. jurnalul de drivere d. jurnalul de sistem

2. Jurnalul de securitate este activat odată cu instalarea sistemului de operare (relativ la SO de tip Windows Xp sau Vista). Adevărat sau fals? a. Adevărat b. Fals 755

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

3. Selectaţi toate proprietăţile valide ale unui eveniment dintr-un jurnal, din opţiunile de mai jos: a. Informarea b. Atenţionarea c. Interogarea d. Eroarea e. Succesul f. Eşecul 4.

LPS este un acronim de la: a. Logistic Processor System b. Logic Processor Setup c. Log Processing System d. Logic Processor System

5. La un sistem de operare bazat pe o platformă Linux, căte servicii sunt responsabile de procesul de jurnalizare? a. 1 b. 2 c. 3 d. 4 6. La un sistem de operare bazat pe o platformă Linux jurnalele sunt păstrate sub fomă de fisiere cu extensia .evt. Adevărat sau fals? a. Adevărat b. Fals

756

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

7. Jurnalele generate de diferite aplicaţii conţin de obicei informaţii sensibile, posibil chiar confidenţiale. Adevărat sau fals? a. Adevărat b. Fals 8. Pentru activarea jurnalului de sistem este necesar drept de administrator pe sistemul respectiv. Adevărat sau fals? a. Adevărat b. Fals 9. Jurnalele oferite de sistemele aflate sub administrare trebuiesc verificate zilnic, sau cât de des posibil. Adevărat sau fals? a. Adevărat b. Fals Instrucţiuni pentru elevi Fiecare elev va completa foaia primită cu data, numele şi prenumele şi clasa. Răspunsurile se notează pe foaia primită. Nu se admit răspunsuri în dreptul enunţurilor ci doar în dreptul fişei de test. Este obligatoriu să se răspundă la fiecare întrebare. Nu se admit ştersături. Eventualele corecturi se realizează prin închiderea între paranteze rotunde a textului corespunzător şi tăierea cu o singură linie, continuă în zona mediană textului (ex. ( raspuns gresit ) sau ( a ) ). Orice abatere de la aceste reguli conduc la anularea răspunsului respectiv. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte astfel: 1 p din oficiu, întrebările de la 1 la 9: 1 p Răspunsurile ce conţin mai multe variante vor fi punctate doar dacă nu conţin bifate opţiuni greşite. Data ..........................

Nume şi prenume elev(ă) .................................... 757

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Clasa ................. GRILĂ RĂSPUNSURI

1

2

3

4

5

6

7

8

9

Barem de corectare şi notare: Se acordă 1 punct din oficiu. Răspunsurile corecte sunt marcate în următorul tabel, cu punctajul aferent: 1

2

a b d

b

0,33p / răspuns

1p

3 a b d e f 0,2p / răspuns

4

5

6

7

8

9

c

b

b

a

b

a

1p

1p

1p

1p

1p

1p

Pentru răspunsurile care conţin variante multiple, se vor puncta doar dacă sunt fără bifări de răspunsuri incorecte. Exemplificare: dacă la întrebarea 1 un elev răspunde doar a şi b, el primeşte 0,66 puncte, dacă răspunde a, b şi c nu primeşte nici un punct. În acest fel se elimină cazul când se bifează toate răspunsurile, chiar dacă sunt corecte sau incorecte. Instrucţiuni pentru evaluatori Este obligatoriu ca elevul să se răspundă la fiecare întrebare.. Răspunsurile incomplete se punctează corespunzător baremului. Nu se admit răspunsurile marcate în afara grilei de test. Nu se admit ştersăturile. Răspunsurile care nu urmează regula prezentată (marcarea textului între paranteze rotunde şi tăierea lui, median, cu o linie continuă) nu se iau în considerare. 758

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de rezultatele medii ale acestui test se vor reveni asupra termenilor care necesită aprofundare. Dacă media acestui test nu este convenabilă (considerăm media de 60-65% minimă) se va relua acest test.

759

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

TEST SUMATIV 1

Evaluare sumativă a modulului Securizarea reţelelor Competenţe - prezintă politica de securitate - analizează metodele de protecţie a reţelei împotriva atacurilor Obiectivele evaluării: - să fie capabil să descrie noţiunea de politică de securitate - să fie capabil să precizeze punctele de atac la adresa reţelei locale - să fie capabil să identifice problemele de securitate asupra echipamentelor, respectiv a datelor - să fie capabil să descrie tipurile de atacuri

Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat la sfârşitul modulului ca evaluare sumativă. Tipul testului: probă scrisă Durata evaluării Timp de lucru: 50 minute

Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate avea loc într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului şi va rezolva individual subiectele. Enunţ:

760

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Pentru fiecare din cerinţele de mai jos (1-9), răspundeti sau scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect. 1. Daţi exemplu de o parolă puternică şi exemplificaţi ce trebuie să conţină o parolă puternică. Aveţi la dispoziţie maxim patru rânduri pentru detaliere. 2. Care este termenul care se foloseşte pentru descrierea acelor reguli definite pentru minimalizarea riscurilor odată ce există o breşă de securitate: a. mitigation b. contingency c. backdoor d. firewall 3. Prezentaţi şi exemplificaţi succint care sunt punctele de atac la adresa reţelei locale. Aveţi la dispoziţie patru rânduri. 4. Detaliaţi la ce se referă acronimul de ACL folosit în cadrul unor politici de securitate. Aveţi la dispoziţie maxim patru rânduri. 5.

Care enunţ reflectă principiul de securitate numit „confidenţialitate” ?

a. asigurarea accesului la informaţie doar pentru utilizatorii autorizaţi şi împiedicarea accesului pentru persoanele neautorizate b. asigurarea consistenţei informaţiilor c. asigură determinarea identităţii persoanei cu care se comunică d. asumarea responsabilităţii unor mesaje sau comenzi, sau cu privire la autenticitatea lor 6.

Care este primul pas în securizarea unei reţele: a. instalarea unui firewall b. instalarea unei aplicaţii firewall c. instalarea unei aplicaţii de tip IDS d. definirea unei politici de backup 761

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

7.

8.

Realizaţi legătura dintre porturile implicite şi protocoalele care le au asignate: a. FTP

i.

25

b. HTTP

ii.

21

c. SMTP

iii.

80

d. POP3

iv.

110

Metoda de atac de tip „DoS” se referă la:

a. metodă prin care sistemul ţintă devine confuz şi se blochează după ce primeşte instrucţiuni contradictorii privind lungimea şi modul de asamblare a pachetelor de date trimise de către sistemul atacatorului b. metodă prin care sistemul ţintă devine sursă de lansare pentru alte atacuri distribuite c. metodă prin care atacatorul forţează sistemul să genereze erori de tip „time out” – generând blocarea întregului sistem d. metodă de atac ce se bazează pe unele vulnerabilităţi detectate şi folosite pentru a forţa accesul atacatorului pe sistemul ţintă 9.

Explicaţi pe scurt atacul de tip SYN. Aveţi la dispoziţie maxim cinci rânduri.

Instrucţiuni pentru elevi Fiecare elev va completa foaia primită cu data, numele şi prenumele şi clasa. Răspunsurile se notează pe foaia primită. Nu se admit răspunsuri în dreptul enunţurilor ci doar în dreptul fişei de test. Este obligatoriu să se răspundă la fiecare întrebare. Răspunsurile multiple se vor scrie unul sub celălalt în aceeaşi coloană. Nu se admit ştersături. Eventualele corecturi se realizează prin închiderea între paranteze rotunde a textului corespunzător şi tăierea cu o singură linie, continuă în zona mediană textului (ex. ( raspuns gresit ) sau ( a ) ). Orice abatere de la aceste reguli conduc la anularea răspunsului respectiv.

762

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte astfel: 1 punct din oficiu iară restul de 9p sunt distribuite conform grilei de răspunsuri. Dacă, pentru acele enunţuri care implică încadrarea într-un anumit număr de rânduri, se depăşeşte numărul indicat, se va aplica o penalizarea de maxim 0,25p, la nivelul întregii lucrări, dar conţinutul va fi luat în considerare.

763

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Nume şi prenume elev(ă) …................................ Clasa ….............

Data ….......................

GRILĂ RĂSPUNSURI 1 *

2

3

4

**

***

1,5p 0,5p 1,5p

1p

5

6

7

abcd0,5p 0,5p 1p

8

9 ****

0,5p

2p

*

1. ......................................................................................................................

........................................................................................................................... ........................................................................................................................... ........................................................................................................................... ........................................................................................................................... ........................................................................................................................... **

3. .....................................................................................................................

........................................................................................................................... ***

4. ....................................................................................................................

........................................................................................................................... ****

9. ...................................................................................................................

...........................................................................................................................

764

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Barem de corectare şi notare: Se acordă 1 punct din oficiu. Răspunsurile corecte sunt marcate în următorul tabel, cu punctajul aferent: 1

2

3

4

5

*

b

**

***

c

1,5p

0,5p

1,5p

1p

0,5p

6

7

8

a – ii b – iii a d c–i d – iv 0,25p 0,5p / 0,5p răspuns

9 ****

2p

1. Se va puncta orice formulare care să răspundă corect la cerinţele din enunţ. Punctajul de 1,5p se compune din:

*

- exemplu de parolă puternică (minim 6 caractere, litere mici şi mari, cifre, semne speciale, cuvinte din afara dicţionarului) 0,5p - exemplificarea conţinutului unei parole puternice – aici intră: conţinut de minim 6-8 caractere (0,25p), caractere care să conţină litere mici şi litere mari (0,25p), cifre(0,25p), semne speciale şi să nu reprezinte cuvinte din dicţionar (0,25p) 1p 3. Se va puncta orice formulare care să răspundă corect la cerinţele din enunţ. Punctajul de 1,5p se compune din: **

- definiţia politicii de securitate (această definiţie trebuie să fie asemănătoare ca şi conţinut cu formularea: „Termenul de politică de securitate se referă la acele politici (documente, setări, modalităţi de lucru, reguli) ce definesc unele recomandări şi acţiuni necesare minimizării riscului aferent efectuării tranzacţiilor electronice, risc ce se referă în special la atacuri asupra sistemului de securitate al unei reţele (deşi termenul se extinde pentru a cuprinde şi intruziunile, furtul sau calamităţile – naturale sau voite).” 1p - exemplificarea unei politici de securitate, la orice nivel şi de orice complexitate (definirea şi instalarea unui firewall, exemplificarea modului de protecţie a unor echipamente, etc.) 0,5p

765

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

4. Se va puncta orice formulare care să răspundă corect la cerinţele din enunţ. Punctajul de 1p se compune din: ***

- definirea celor două puncte: interior respectiv exterior reţelei

0,5p

- exemplificarea principiilor de definire al acestor puncte de atac

0,5p

9. Se va puncta orice formulare care să răspundă corect la cerinţele din enunţ, care să reflecte acelaşi lucru ca răspunsul următor: ****

„Atacurile de tip SYN (synchronization request) exploatează handshake-ul three-way(SYNACK/SYN-ACK) al protocolului de transport TCP. Să zicem că un atacator trimite un SYN înspre un server cu un IP sursă spoofed. Normal că server-ul va trimite înspre client un ACK/SYN. Dar cum IP-ul sursă nu este bun, serverul aşteaptă inutil ACK-ul clientului. Atunci serverul va genera o listă de aşteptare, cum lista poate stoca un număr limitat de mesaje. Când este plină, toate SYN request-urile care vor urma vor fi ignorate şi astfel serverul va ajunge în postura de a ignora orice request venit din partea clienţilor legitimi.” Punctajul de 2p se compune din: - explicarea acronimului SYN

0,25p

- menţionarea principiului pe care se bazează această formă de atac (handshake-ul threeway(SYN-ACK/SYN-ACK) al protocolului de transport TCP) 1p - explicarea modului de atac

0,5p

- corectitudinea modului de exprimare (folosirea corectă a termenilor TCP şi IP) 0,25p Pentru punctele 1, 3, 4 şi 9, dacă elevul(a) depăşeşte acel număr de rânduri indicat, se va depuncta cu maxim 0,25p la nivelul întregii lucrări. Informaţiile trecute în acele rânduri suplimentare vor fi luate totuşi în evidenţă la calcularea punctajului la cerinţele respective. Instrucţiuni pentru evaluatori Este obligatoriu ca elevii să se răspundă la fiecare întrebare. Nu se admit răspunsurile efectuate pe fişele de test. Nu se admit ştersăturile. Răspunsurile care nu urmează regula prezentată (marcarea textului între paranteze rotunde şi tăierea lui, median, cu o linie continuă) nu se iau în considerare. 766

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de rezultatele medii ale acestui test se vor reveni asupra termenilor care necesită aprofundare. Dacă media acestui test nu este convenabilă (considerăm media de 65% minimă) se va relua acest test.

767

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

TEST SUMATIV 2

Evaluare sumativă a modulului Securizarea reţelelor Competenţe - Analizează metodele de protecţie a reţelei împotriva atacurilor - Interpretează jurnalele sistemului de operare şi ale aplicaţiilor - Filtrează accesul în reţea Obiectivele evaluării: - să fie capabil să identifice soluţii de protecţie împotriva atacurilor - să fie capabil să prezinte tehnici de protecţie - să fie capabil să localizeze jurnalele sistemului de operare si ale aplicaţiilor - să fie capabil să analizeze datele din jurnale - sa fie capabil să prezinte tehnici de filtrare a accesului - să fie capabil sa implementeze filtrarea accesului la un router wireless Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat la sfârşitul modulului ca evaluare sumativă. Tipul testului: probă scrisă sau orală Durata evaluării Timp de lucru: 50 minute Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate avea loc în laboratorul de informatică, fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului şi va rezolva individual subiectele.

768

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Enunţ: Pentru fiecare din cerinţele de mai jos (1-10), scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect. 1.

Răspundeţi prin „Adevărat” (A) sau „Fals”(F) la următoarele întrebări: a. Viruşii afectează doar sistemele conectate la Internet b. Viermii informatici sunt programe care se ataşează de fişiere executabile c. Caii troieni sunt forme de viruşi care au proprietatea că se automultiplică

d. La nivel mondial ameninţările principale asupra unei reţele sunt reprezentate de caii troieni e. Viermii informatici pot infecta şi sistemele care nu sunt legate direct la Internet f. O aplicaţie de tip antivirus trebuie să fie actualizată zilnic g. Dacă este definită o aplicaţie de tip firewall la nivelul reţelei, nu mai este necesar instalarea unor alte aplicaţii pe sistemele din interiorul său h. Este indicat să se folosească minim două aplicaţii anti-virus distincte pentru o mai bună protecţie, ştiindu-se faptul că anumite aplicaţii detectează mai bine unii viruşi, iar altele sunt mai bune la dezinfecţii. i. O aplicaţie de tip anti-phishing este categorisită ca obligatorie pe sistemele care folosesc metode de plată online. j. O aplicaţie de tip anti-adware este indicat să se folosească în paralel cu aplicaţiile de tip anti-virus. 2.

Care este metoda prin care se realizează monitorizarea traficului unei reţele:

a. instalarea unui firewall b. instalarea unei aplicaţii antivirus c. instalarea unei aplicaţii antiphishing d. instalarea unei aplicaţii de tip anti-malware 769

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

3. Indicaţi care este portul de comunicaţie implicite ale următoarelor protocoale: FTP, HTTP şi SMTP. 4. noi:

Marcaţi care sunt modalităţile prin care un software anti-virus poate detecta şi viruşi

a. scanarea bazată pe semnături b. scanarea euristică c. scanarea bazată pe semnături generice d. scanarea bazată pe comportament 5.

Termenul de phishing se referă la: a. modalitate de obţinere a unor informaţii confidenţiale în mod fraudulos b. modalitate de semnalare a unor erori la nivel de aplicaţie c. modalitate de detectare a unor viruşi noi d. modalitate de semnalare a unor erori la nivel de sistem de operare

6.

Care este semnificaţia acronimului MAC? a. Media Access Code b. Multimedia Access Code c. Media Access Control d. Multimedia Access Control

7. Jurnalul în care se păstrează informaţii cu privire la diferite evenimente generate de programe instalate pe un sistem bazat pe platforma Windows poartă denumirea de: a. Application log b. System log c. Security log d. Event viewer 770

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

8. Indicaţi la ce tip de eveniment se referă următorul enunţ: „un eveniment care descrie completarea cu succes a unui eveniment de securitate”: a. Information (informare) b. Warning (atenţionare) c. Success Audit (auditare cu succes) d. Failure Audit (auditare eşuată) 9. Indicaţi care este serviciul care este responsabil cu jurnalizarea la nivel de evenimente generate de kernel-ul unui sistem bazat pe platformă Linux: a. syslogd b. klogd c. services.msc a. gpedit.msc 10. Folosind un exemplu, explicaţi succint care este avantajul verificării cât mai dese a evenimentelor din jurnalele sistemului de operare. Aveţi la dispoziţie maxim 7 rânduri.

771

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Instrucţiuni pentru elevi Fiecare elev va completa foaia primită cu data, numele şi prenumele şi clasa. Răspunsurile se notează pe foaia primită. Nu se admit răspunsuri în dreptul enunţurilor ci doar în dreptul fişei de test. Este obligatoriu să se răspundă la fiecare întrebare. Răspunsurile multiple se vor scrie unul sub celălalt în aceeaşi coloană. Nu se admit ştersături. Eventualele corecturi se realizează prin închiderea între paranteze rotunde a textului corespunzător şi tăierea cu o singură linie, continuă în zona mediană textului (ex. ( raspuns gresit ) sau ( a ) ). Orice abatere de la aceste reguli conduc la anularea răspunsului respectiv. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte, 1 punct din oficiu şi celelalte 9 astfel: Întrebarea

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

Punctajul

1p

0,5p

1,5p

1p

0,5p

0,5p

0,5p

0,5p

0,5p

2,5p

772

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Nume elev(ă) ..................................................

Data ..........................

Clasa .........................

GRILĂ RĂSPUNSURI

1 abcde-

2

3

4

5

6

7

8

9

fghij-

10. ..................................................................................................................... ........................................................................................................................... ........................................................................................................................... ........................................................................................................................... ........................................................................................................................... ........................................................................................................................... ...........................................................................................................................

773

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Barem de corectare şi notare: Se acordă 1 punct din oficiu. Răspunsurile corecte sunt marcate în următorul tabel, cu punctajul aferent: 1 a – F, A b – F, F c – F, F d – F, A e – A, A

2

3

4

5

6

7

8

9

10

a

21 80 25

b c d

a

c

a

c

b

*

fghij-

0,1p / răspuns

0,5 p

0,5p 0,33p / / 0,5p 0,5p 0,5p 0,5p 0,5p răspun răspun s s

2,5p

Pentru întrebarea 1 se punctează cu 0,1p pentru fiecare răspuns corect, dar pentru întrebările 3 şi 4 doar dacă răspunsurile nu conţin decât variante corecte. Aici ne interesează ca elevul să reuşească să sintetizeze informaţiile privind conceptul de jurnalizare a diferitelor evenimente dintr-un sistem. Orice formulare care răspunde corect şi complet la următoarele întrebări se consideră răspuns corect şi se punctează corespunzător: *

- foloseşte un exemplu pentru care este posibilă jurnalizarea lui în mod nativ de către sistem 1p ( ) - descrie evenimentul şi motivul pentru care a fost jurnalizat 0,5p (

)

- menţionează faptul că informaţiile păstrate în cadrul acelui eveniment din jurnal oferă posibilitatea de documentare ulterioară şi chiar de găsire a soluţiei problemei apărute (dacă este cazul) 0,5p ( ) - argumentează verificarea curentă şi constantă a jurnalelor 0,5p (

)

Pentru întrebările 3 şi 4, se punctează doar dacă răspunsurile nu conţin decât răspunsuri corecte. 774

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Instrucţiuni pentru evaluatori Este obligatoriu să se răspundă la fiecare întrebare. Răspunsurile incomplete se punctează corespunzător baremului. Nu se admit răspunsurile efectuate pe fişele de test. Nu se admit ştersăturile. Răspunsurile care nu urmează regula prezentată (marcarea textului între paranteze rotunde şi tăierea lui, median, cu o linie continuă) nu se iau în considerare. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de rezultatele medii ale acestui test se va reveni asupra termenilor care necesită aprofundare. Dacă media acestui test nu este convenabilă (considerăm media de 60% minimă) se va relua acest test.

775

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Modulul: INTRETINEREA ECHIPAMENTELOR DE RETEA

776

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

AUTORI: GRADINARU FLORIN– profesor grad didactic I

COORDONATOR: STĂNICĂ GIOVANNA – profesor, gradul I

CONSULTANŢĂ: VIOREL ŢIGĂNESCU – expert CNDIPT IOANA CÎRSTEA – expert CNDIPT ANGELA POPESCU – expert CNDIPT DANA STROIE – expert CNDIPT

777

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Testul 1 Competenţe: Verifică funcţionalitatea unei reţele de calculatoare Obiectivele evaluării: Obiective: - să identifice aparatura folosita in cadrul retelei locale - să localizeze defectul - sa utilizeze instrumente care dau informatii despre conectivitatea caculatoarelor Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat atât singur, la sfârşitul temei Funcţionalitatea unei reţele de calculatoare, cât şi ca o componentă a unei evaluări formative, pentru un grup de lecţii, sau sumative a modulului. Tipul testului: Probă scrisă - tip a4 Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate fi susţinut într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fără materiale ajutătoare sau sprijinul profesorului. Fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului şi va rezolva individual cerinţele. Timp de lucru: 30 minute Exercitiul 1 Tipul exerciţiului: itemi cu alegere duală Enunţ: Stabiliţi pentru fiecare afirmaţie dacă este adevărată sau falsă. a. Timpul de răspuns poate fi un indicator pentru viteza reţelei  Adevarat

 Fals

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

b. Un timp de 10 milisecunde corespunde la o distanţă de 3000km, călătorind în line dreaptă cu viteza luminii.

 Adevarat

 Fals

c. Trimite Ping către o adresă aflată in retaua locala pentru a verifica dacă poţi comunica prin router

 Adevarat

 Fals

d. Timpul de viaţă specifică o valoare pentru câmpul TTL (Time To Live) din frame-ul Ethernet ( implicit este 128, maxim 255)  Adevarat

 Fals

e. Trimite ping către adresa loopback pentru a verifica dacă este instalat TCP/IP şi dacă este configurat corect, pe calculatorul local: PING 127.0.0.10

 Adevarat

 Fals

f. Este posibil de asemenea, ca folosind comanda ipconfig către numele unei staţii, alta decat cea locala, să poată fi aflată adresa IP a acesteia  Adevarat

 Fals

Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvare bifaţi cu x varianta corectă. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă : 1 punct din oficiu 1,5 puncte pentru fiecare răspuns corect Barem: Stabiliţi pentru fiecare afirmaţie dacă este adevărată sau falsă. a. Timpul de răspuns poate fi un indicator pentru viteza reţelei



Adevarat

 Fals

b. Un timp de 10 milisecunde corespunde la o distanţă de 3000km, călătorind în line dreaptă cu viteza luminii.

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

 Adevarat

 Fals

c. Trimite Ping către o adresă aflată in retaua locala pentru a verifica dacă poţi comunica prin router.

 Adevarat



Fals Raspuns: la distanta

d. Timpul de viaţă specifică o valoare pentru câmpul TTL (Time To Live) din frame-ul Ethernet ( implicit este 128, maxim 255)

Adevarat

 Fals e. Trimite ping către adresa loopback pentru a verifica dacă este instalat TCP/IP şi dacă este configurat corect, pe calculatorul local: PING 127.0.0.10  Adevarat

 Fals Raspuns corect: PING 127.0.0.1

f. Este posibil de asemenea, ca folosind comanda ipconfig către numele unei staţii, alta decat cea locala, să poată fi aflată adresa IP a acesteia.

 Adevarat



Fals Raspuns corect: comanda Ping

Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre utilizarea comenzii Ping si a parametrilor acesteia, cat si solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător. Exercitiul 2 Tipul exerciţiului: itemi cu alegere multiplă Enunţ: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect.

1. Una dintre utilizarile Internet Control Message Protocol ar fi: a) Criptarea datelor

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

b) Anuntarea congestiei din retea c) Salvari de date d) Backup-uri 2. Care din urmatoarele comenzi adresata numelui unei statii aflate la distanta afiseaza adresa IP a acesteia? a) NetStat b) edit c) Ping d) rgedit 3. Ce reprezinta PING 127.0.0.1 ? a) Ping catre serverul DNS b) Ping catre serverul cel mai apropiat c) Ping catre adresa MAC d) Ping catre adresa de loopback 4. Ce semnificatie are parametrul

-v TOS in cadrul comenzii Ping ?

a) Tipul serviciului. b) Timpul de intoarcere c) Timpul de intarziere d) Marimea pachetului de date 5. Nslookup este încorporat în utilitarul de diagnostic pentru: a) DNS b) LAN c) Modem d) Defectare disc

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

6. Mărimea în biţi a câmpului de date ataşat mesajului se optine atasand la comanda Ping optiunea : a. r count b. n count c. l size d. f Instrucţiuni pentru elevi Orice eventual răspuns greşit se încercuieşte şi se taie cu un X şi se înlocuieşte cu răspunsul considerat corect. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 1 punct din oficiu şi 1,5 puncte pentru fiecare răspuns corect. Barem de corectare şi notare: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect. 1. Una dintre utilizarile Internet Control Message Protocol ar fi: a) Criptarea datelor b) Anuntarea congestiei din retea c) Salvari de date d) Backup-uri Răspuns corect b) 2. Care din urmatoarele comenzi adresata numelui unei statii aflate la distanta afiseaza adresa IP a acesteia? a) NetStat b) edit c) Ping d) rgedit Raspuns corect: c

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

3. Ce reprezinta PING 127.0.0.1 ? a) Ping catre serverul DNS b) Ping catre serverul cel mai apropiat c) Ping catre adresa MAC d) Ping catre adresa de loopback Raspuns corect: d 4. Ce semnificatie are parametrul

-v TOS in cadrul comenzii Ping ?

a) Tipul serviciului. b) Timpul de intoarcere c) Timpul de intarziere d) Marimea pachetului de date Raspuns corect: a 5. Nslookup este încorporat în utilitarul de diagnostic pentru: a) DNS b) LAN c) Modem d) Defectare disc Raspuns corect: a 6. Mărimea în biţi a câmpului de date ataşat mesajului se obtine atasand la comanda Ping optiunea : a. r count b. n count c. l size d. f

Raspuns corect: c

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre comenzile si parametrii utilizati pentru determinarea conectivitatii sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător. Exercitiul 3 Tipul exerciţiului: itemi de completare Enunţ: Pentru fiecare item completaţi spaţiile libere cu termenii corespunzători. 1. Parametrul __________ pentru fiecare răspuns.

indica timpul de aşteptare în milisecunde

2. un timp de răspuns de _______________ ms presupune o conexiune foarte bună către sistemul avut in vedere

3. Parametrul _________________ reprezinta numele sistemului aflat la distanta Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvare completaţi spaţiile libere cu termenii corespunzători. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 1 punct din oficiu şi 3 puncte pentru fiecare răspuns corect. Barem de corectare şi notare: Pentru fiecare item completaţi spaţiile libere cu termenii copespunzători. 1. Parametrul ____ -w timeout _____ indica timpul de aşteptare în milisecunde pentru fiecare răspuns. 2. Un timp de răspuns de __15-20 ms__ presupune o conexiune foarte bună către sistemul avut in vedere

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

3. Parametrul __destination_host__ reprezinta numele sistemului aflat la distanta Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre comenzile pentru testarea conectivitatii sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător.

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Testul 2 Competenţe: Depanează reţeaua de calculatoare Obiectivele evaluării: Obiective: - Sa identifice posibilele cauze ale defectelor - Sa intervina pentru remedierea defectelor -Sa utilizeze metode de depanare locala si de la distanta

Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat atât singur, la sfârşitul temei Funcţionalitatea unei reţele de calculatoare, cât şi ca o componentă a unei evaluări formative, pentru un grup de lecţii, sau sumative a modulului. Tipul testului: Probă scrisă- tip a4 Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate fi susţinut într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fără materiale ajutătoare sau sprijinul profesorului. Fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului şi va rezolva individual cerinţele. Timp de lucru: 30 minute Exercitiul 1 Tipul exerciţiului: itemi cu alegere duală Enunţ: Stabiliţi pentru fiecare afirmaţie dacă este adevărată sau falsă. a. Daca un sistem nu este capabil sa reporneasca la introducerea dischetei de sistem, verificati daca in BIOS a fost setata bootarea dupa discheta.  Adevarat

 Fals

b. Utilitarul NetStat permite vizializarea tuturor conexiunilor unui calculator in retea si informatii despre protocolul TCP/IP  Adevarat

 Fals

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

c. Serviciul SSH ofera mai putina securitate in ceea ce priveste parola de acces, fata de serviciul Telnet.  Adevarat

 Fals

d. Culoarea rosie a ledului de la modem indica o buna conectivitate  Adevarat

 Fals

e. Serviciul Telnet transmite parola in mod criptat.  Adevarat

 Fals

f. La depanarea unei probleme de retea nu este importanta intocmirea unei liste de investigatii.  Adevarat

 Fals

Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvare bifaţi cu x varianta corectă. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă : 1 punct din oficiu 1,5 puncte pentru fiecare răspuns corect Barem: Stabiliţi pentru fiecare afirmaţie dacă este adevărată sau falsă. a. Daca un sistem nu este capabil sa reporneasca la introducerea dischetei de sistem, verificati daca in BIOS a fost setata bootarea dupa discheta.



Adevarat  Fals b. Utilitarul NetStat permite vizualizarea tuturor conexiunilor unui calculator in retea si informatii despre protocolul TCP/IP



Adevarat  Fals c. Serviciul SSH ofera mai putina securitate in ceea ce priveste parola de acces fata de serviciul Telnet.  Adevarat  Fals Raspuns corect: mai multa securitate d. Culoarea rosie a ledului de la modem indica o buna conectivitate

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

 Adevarat

 Fals

Raspuns corect: probleme de conectivitate

e. Serviciul Telnet transmite parola in mod criptat  Adevarat  Fals Raspuns corect: in mod text f. La depanarea unei probleme de retea nu este importanta intocmirea unei liste de investigatii.  Adevarat



Fals Raspuns corect: este foarte importanta

Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre modul de organizarea investigarii defectelor si a inteventiei de la distanta, sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător. Exercitiul 2 Tipul exerciţiului: itemi de completare Enunţ: Pentru fiecare item completaţi spaţiile libere cu termenii copespunzători. 1. Transmisia datelor in cadrul serviciului Telnet se face in mod ______. 2. Serviciul ______ ofera atat capabilitati SSH cat si Telnet dupa instalare. 3. Serviciul ______ permite Secure FTP. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 1 punct din oficiu şi 3 puncte pentru fiecare răspuns corect.

Barem de corectare şi notare: Pentru fiecare item completaţi spaţiile libere cu termenii copespunzători.

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

1. Transmisia datelor in cadrul serviciului Telnet se face in mod __text__. 2. Serviciul __SSH__ ofera atat capabilitati SSH cat si Telnet dupa instalare. 3. Serviciul __SSH__ permite Secure FTP.

Instrucţiuni pentru evaluatori Răspunsurile aşteptate sunt termeni consacraţi astfel încât orice alt răspuns este incorect. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre modul de accesare a unui server in vederea depanarii de la distanta, sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător.

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Testul 3 Competenţe: Actualizează sistemele de operare şi aplicaţiile instalate pe acestea Obiectivele evaluării: Obiective: - Sa determine compatibilitatea dintre hardware si software - Sa utilizeze instrumente pentru upgrade-ul sistemului de operare - Sa gestioneze procese care ruleaza automat

Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat atât singur, la sfârşitul temei Funcţionalitatea unei reţele de calculatoare, cât şi ca o componentă a unei evaluări formative, pentru un grup de lecţii, sau sumative a modulului. Tipul testului: Probă scrisă- tip a4 Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul poate fi susţinut într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fără materiale ajutătoare sau sprijinul profesorului. Fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului şi va rezolva individual cerinţele. Timp de lucru: 30 minute Exercitiul 1 Tipul exerciţiului: itemi cu alegere duală Enunţ: Stabiliţi pentru fiecare afirmaţie dacă este adevărată sau falsă. a. După ce utilitarul Upgrade Advisor a terminat de scanat, nu este produs un raport pentru a informa despre orice problemă existentă.  Adevarat

 Fals

b. Întreţinerea preventivă pentru un sistem de operare include automatizarea sarcinilor pentru a executa actualizări programate.  Adevarat

 Fals

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

c. Butonul Add Scheduled Task permite inserarea unor sarcini noi pe langa cele existente.  Adevarat

 Fals

d. Utilitarul Scheduled Task poate fi folosit pentru automatizarea procesului de defragmentare al discului  Adevarat

 Fals

e. Planificarea sarcinilor se mai poate face şi folosind linia de comanda DOS, prin introducerea comenzii at/?

 Adevarat

 Fals

f. Dacă HCL (Hardware Compatibility List) este identic pentru toate calculatoarele din reţea instalarea sistemului de operare în reţea se poate face prin metode speciale de tipul WMI

 Adevarat

 Fals

Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvare bifaţi cu x varianta corectă. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă : 1 punct din oficiu 1,5 puncte pentru fiecare răspuns corect Barem: Stabiliţi pentru fiecare afirmaţie dacă este adevărată sau falsă. a. După ce utilitarul Upgrade Advisor a terminat de scanat, nu este produs un raport pentru a informa despre orice problemă existentă.  Adevarat



Fals Raspuns corect: este produs un raport

b. Întreţinerea preventivă pentru un sistem de operare include automatizarea sarcinilor pentru a executa actualizări programate.



Adevarat  Fals c. Butonul Add Scheduled Task permite inserarea unor sarcini noi pe langa cele existente.



Adevarat

 Fals

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

d. Utilitarul Scheduled Task poate fi folosit pentru automatizarea procesului de defragmentare al discului



 Fals

Adevarat

e. Planificarea sarcinilor se mai poate face şi folosind linia de comanda DOS, prin introducerea comenzii at/?

 Adevarat help)



Fals Raspuns corect: comanda at (at/? Este pentru

f. Dacă HCL (Hardware Compatibility List) este identic pentru toate calculatoarele din reţea instalarea sistemului de operare în reţea se poate face prin metode speciale de tipul WMI



Adevarat

 Fals

Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, upgradarea sistemelor de operare si a aplicatiilor, automatizarea proceselor, sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau cu unul asemănător. Exercitiul 2 Tipul exerciţiului: itemi cu alegere multiplă Enunţ: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect. 1. Ce operatie efectueaza utilitarul Update Advisor a) Sterge fisierele swap b) Scaneaza sistemul c) Cauta versiuni noi ale aplicatiilor instalate d) Defragmenteaza discul 2. Utilitarul Upgrade Advisor furnizeaza informatii legate de : a) Ce softuri noi au aparut pe piata

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

b) Cand s-a facut ultimul upgrade la o anumita aplicatie c) Spatiu disponibil pe disc d) Compatibilitate hardware-software 3. Utilitarul Upgrade Advisor poate fi descarcat de pe site-ul: a) Sun b) Microsoft c) edu.ro d) Symantec

4. Care dintre urmatoarele optiuni se regasesc in fereastra Windows Update? a) Failure disk b) Disk manager c) Accesories d) Smarter downloads 5. Selectia din fereastra Windows Upadate ce ofera cea mai noua varianta pentru actualizarea sistemului de operare este: a) New version b) One version c) Display latest version d) Display all 6. Care dintre urmatoarele procese pot fi automatizate cu utilitarul Scheduled Task ? a) Inchidere Internet Explorer b) Actualizarea driverului c) Schimbare tip font d) Selectie fisere

Instrucţiuni pentru elevi

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Orice eventual răspuns greşit se încercuieşte şi se taie cu un X şi se înlocuieşte cu răspunsul considerat corect. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 1 puncte din oficiu şi 1,5 puncte pentru fiecare răspuns corect. Barem de corectare şi notare: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect. 1. Ce operatie efectueaza utilitarul Update Advisor a.

Sterge fisierele swap

b.

Scaneaza sistemul

c.

Cauta versiuni noi ale aplicatiilor instalate

d.

Defragmenteaza discul

Raspuns corect: b 2. Utilitarul Upgrade Advisor furnizeaza informatii legate de : a) Ce softuri noi au aparut pe piata b) Cand s-a facut ultimul upgrade la o anumita aplicatie c) Spatiu disponibil pe disc d) Compatibilitate hardware-software Raspuns corect: d 3. Utilitarul Upgrade Advisor poate fi descarcat de pe site-ul: a) Sun b) Microsoft c) edu.ro d) Symantec Raspuns corect: b

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

4. Care dintre urmatoarele optiuni se regasesc in fereastra Windows Update? a) Failure disk b) Disk manager c) Accesories d) Smarter downloads Raspuns corect: d

5. Selectia din fereastra Windows Upadate ce ofera cea mai noua varianta pentru actualizarea sistemului de operare este: a) New version b) One version c) Display latest version d) Display all Raspuns corect: b

6. Care dintre urmatoarele procese pot fi automatizate cu utilitarul Scheduled Task ? a) Inchidere Internet Explorer b) Actualizarea driverului c) Schimbare tip font d) Selectie fisere Raspuns corect: b Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre actualizarea sistemului de operare, sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător.

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Exercitiul 3 Tipul exerciţiului: item de completare Enunţ: Pentru fiecare item completaţi spaţiile libere cu termenii corespunzători. 1. Optiunea Smaller download descarca doar fisierele de care sistemul are nevoie 2. Optiunea Express din fereastra Windows Update asigura doar download-uri cu prioritate inalta. 3. Înainte de a trece la instalarea propriuzisă a Windows XP Service Pack, este recomandat să se efectueze un backup al sistemului. Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvare completaţi spaţiile libere cu termenii corespunzători. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 1 punct din oficiu şi 3 puncte pentru fiecare răspuns corect. Barem de corectare şi notare: Pentru fiecare item completaţi spaţiile libere cu termenii copespunzători. 1. Optiunea __Smaller__ download descarca doar fisierele de care sistemul are nevoie. 2. Optiunea __Express__ din fereastra Windows Update asigura doar download-uri cu prioritate inalta. 3. Înainte de a trece la instalarea propriuzisă a Windows XP Service Pack, este recomandat să se efectueze un __backup__ al sistemului. Instrucţiuni pentru evaluatori Răspunsurile aşteptate sunt termeni consacraţi astfel încât orice alt răspuns este incorect. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre actualizarea sistemului de operare, sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător.

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Testul 4 Competenţe: Salvează datele periodic Obiectivele evaluării -Sa identifice datele ce urmeaza a fi salvate -Sa utilizeze procedee manuale de salvare a datelor -Sa utilizeze procedee de salvare automata a datelor

Prezentarea testului Acest test poate fi utilizat atât singur, la sfârşitul temei Funcţionalitatea unei reţele de calculatoare, cât şi ca o componentă a unei evaluări formative, pentru un grup de lecţii, sau in cadrul unei evaluari sumative.

Tipul testului: Probă scrisa- tip b1 Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Testul va avea loc în laboratorul de informatică, fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele testului, materialele necesare şi va rezolva individual subiectele. Durata evaluării Timp de lucru: 30 minute

Exercitiul 1 Tipul exerciţiului: itemi cu alegere duală Enunţ: Stabiliţi pentru fiecare afirmaţie dacă este adevărată sau falsă. a. Prin operatiunea de backup pot fi salvate documentele şi setările personale ale utilizatorului  Adevarat

 Fals

b. Prin operatiunea de backup nu pot fi salvate documentele şi setările tuturor utilizatorilor de pe calculatorul respectiv

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

 Adevarat

 Fals

c. Salvarea diferentiala salveaza si marcheaza fisierele selectate doar daca acestea au fost modificate de la ultima salvare.  Adevarat

 Fals

d. Salvarea incrementala salveaza fisierele selectate doar daca acestea au fost modificate de la ultima salvare, fara a le marca drept salvate  Adevarat

 Fals

e. Sistemele tolerante la defecte protejeaza datele prin duplicarea sau plasarea pe surse fizice diferite, cum ar fi partitii sau discuri.  Adevarat

 Fals

f. Sistemul redundant nu permite accesul la date chiar daca o parte a sa se defecteaza.  Adevarat

 Fals

Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvare bifaţi cu x varianta corectă. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă : 1 punct din oficiu 1,5 puncte pentru fiecare răspuns corect Barem: Stabiliţi pentru fiecare afirmaţie dacă este adevărată sau falsă.

a. Prin operatiunea de backup pot fi salvate documentele şi setările personale ale utilizatorului



 Fals

Adevarat

b. Prin operatiunea de backup nu pot fi salvate documentele şi setările tuturor utilizatorilor de pe calculatorul respectiv  Adevarat



Fals Raspuns corect: pot fi salvate

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

c. Salvarea diferentiala salveaza si marcheaza fisierele selectate doar daca acestea au fost modificate de la ultima salvare.  Adevarat



Fals

Raspuns corect: incrementala

d. Salvarea incrementala salveaza fisierele selectate doar daca acestea au fost modificate de la ultima salvare, fara a le marca drept salvate  Adevarat



Fals

Raspuns corect: diferentiala

e. Sistemele tolerante la defecte protejeaza datele prin duplicarea sau plasarea pe surse fizice diferite, cum ar fi partitii sau discuri.



 Fals

Adevarat

f. Sistemul redundant nu permite accesul la date chiar daca o parte a sa se defecteaza.  Adevarat



Fals

Raspuns corect: permite accesul

Exercitiul 2 Tipul exerciţiului: itemi cu alegere multiplă Enunţ: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect. 1. Pentru a asigura redundanta datelor sistemele tolerante la defecte ofera urmatoarele optiuni a) Grupuri de discuri in oglinda (mirrored drives array) b) Grupuri de discuri mixte c) Calculatoare cu HDD de volum mare d) Scrierea pe DVD-uri

2. Prin oglindirea discului se realizeaza duplicarea unei partitii si mutarea duplicatului pe:

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

a) Acelasi disc b) Alta partitie c) Un alt disc fizic d) Un calculator local

3. Discurile duplex reprezinta perechi de discuri in oglinda, cu un controller suplimentar pe : a) Al treilea disc b) Al patrulea disc c) Primul disc d) Al doilea disc

4. Nivelul 10 RAID copiaza datele pe doua grupuri de discuri identice: a)

SCSI

b)

RAID 0

c)

De volum mare

d)

Din calculatoare diferite

5. Optiunile de toleranta la defecte sunt catalogate pe a) domenii b) niveluri c) sectoare d) foldere 6. Scrierea unor blocuri complete de date pe fiecare disc din cadrul unui grup este cunoscuta sub denumirea de: a) block data disk b) solid data disk

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

c) recuperare disc d) impartire a discului

Instrucţiuni pentru elevi Orice eventual răspuns greşit se încercuieşte şi se taie cu un X şi se înlocuieşte cu răspunsul considerat corect. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 1 puncte din oficiu şi 1,5 puncte pentru fiecare răspuns corect. Barem de corectare şi notare: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect. 1. Pentru a asigura redundanta datelor sistemele tolerante la defecte ofera urmatoarele optiuni a) Grupuri de discuri in oglinda (mirrored drives array) b) Grupuri de discuri mixte c) Calculatoare cu HDD de volum mare d) Scrierea pe DVD-uri Raspuns corect: a 2. Prin oglindirea discului se realizeaza duplicarea unei partitii si mutarea duplicatului pe: a) Acelasi disc b) Alta partitie c) Un alt disc fizic d) Un calculator local Raspuns corect: c 3. Discurile duplex reprezinta perechi de discuri in oglinda, cu un controller suplimentar pe : a) Al treilea disc

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

b) Al patrulea disc c) Primul disc d) Al doilea disc Raspuns corect: d 4. Nivelul 10 RAID copiaza datele pe doua grupuri de discuri identice: a) SCSI b) RAID 0 c) De volum mare d) Din calculatoare diferite Raspuns corect: b 5. Optiunile de toleranta la defecte sunt catalogate pe a) domenii b) niveluri c) sectoare d) foldere Raspuns corect: b 6. Scrierea unor blocuri complete de date pe fiecare disc din cadrul unui grup este cunoscuta sub denumirea de: a) block data disk b) solid data disk c) recuperare disc d) impartire a discului Raspuns corect: d Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre modalitati de salvare a datelor, idividualizate pentru elevii cu

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător. Exercitiul 3 Tipul exerciţiului: itemi de completare Enunţ: Pentru fiecare item completaţi spaţiile libere cu termenii corespunzători. 1. Clusterul reprezinta un grup de sisteme ______________ functioneaza impreuna ca un singur sistem

care

2. Nivelul 0, impartirea discului in benzi nu asigura __________ completa a datelor 3. Backup-ul cu optiunea de copiere zilnica salveaza doar fisierele care au fost modificate in ziua respectiva, fara a le _________ drept salvate Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvare completaţi spaţiile libere cu termenii corespunzători. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 1 punct din oficiu şi 3 puncte pentru fiecare răspuns corect. Barem de corectare şi notare: Pentru fiecare item completaţi spaţiile libere cu termenii copespunzători. 1. Clusterul reprezinta un grup de sisteme _ independente_ care functioneaza impreuna ca un singur sistem. 2. Nivelul 0, impartirea discului in benzi nu asigura _ protectia _ completa datelor. 3. Backup-ul cu optiunea de copiere zilnica salveaza doar fisierele care au fost modificate in ziua respectiva, fara a le _marca_ drept salvate.

Instrucţiuni pentru evaluatori Se accepta si formulari echivalente daca nu denatureaza esenta raspunsului

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre salvarea datelor, sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător.

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

TEST SUMATIV 1

Evaluare sumativă a modulului INTRETINEREA ECHIPAMENTELOR DE RETEA Timp de lucru: 90 minute

Subiectul 1 Competenţe: Verifică funcţionalitatea unei reţele de calculatoare Obiectivele evaluării: Obiective: - să identifice aparatura folosita in cadrul retelei locale - să localizeze defectul - sa utilizeze instrumente care dau informatii despre conectivitatea caculatoarelor Prezentarea Subiectului Acest subiect va fi utilizat ca o componentă a unei evaluări sumative a modulului. Tipul Subiectului: Probă scrisă Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Subiectul poate fi susţinut într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fără materiale ajutătoare sau sprijinul profesorului. Fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele subiectului şi il va rezolva individual. Exercitiul 1 Tipul exerciţiului: item cu alegere duală Enunţ: Stabiliţi pentru fiecare afirmaţie dacă este adevărată sau falsă. a. Mozilla Firefox este un joc pe Internet.  Adevarat

 Fals

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

b. Inspectarea cablurilor este necesara la lipsa conectivitatii  Adevarat

 Fals

c. Fasciculul luminos al ledului de la placa de retea nu are legatura cu lipsa conectivitatii  Adevarat

 Fals

d. Locul de conexiune cu elementele retelei nu ar putea constitui un posibil defect  Adevarat

 Fals

Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvare bifaţi cu x varianta corectă. Exemplu : Internetul permite accesarea unui calculator de la distanta

 Adevarat

 Fals

Criteriile de evaluare şi notare Se acordă : 2 puncte din oficiu 2 puncte pentru fiecare răspuns corect Barem: Stabiliţi pentru fiecare afirmaţie dacă este adevărată sau falsă. a. Mozilla Firefox este un joc pe Internet  Adevarat

 Fals

Răspuns corect: Browser de Internet

b. Inspectarea cablurilor este necesara la lipsa conectivitatii

 Adevarat

 Fals

c. Fasciculul luminos al ledului de la placa de retea nu are legatura cu lipsa conectivitatii  Adevarat

 Fals

Rspuns corect: Semnal intermitent

d. Locul de conexiune cu elementele retelei nu ar putea constitui un posibil defect  Adevarat

 Fals

Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre identificarea defectelor in acdrul retelei locale sau se vor elabora

solicitări

individualizate

pentru

elevii

cu

performanţe

necorespunzătoare. Exercitiul 2 Tipul exerciţiului: itemi cu alegere multiplă Enunţ: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect. 1. Timpul de raspuns al unui calculator din retea se poate afla cu comanda: a) Ipconfig b) Ping c) Wincfg d) Cmd 2. Mesaje de control şi eroare către calculatoare şi servere se transmit cu protocolul: a) ICMP b) IP c) TCP d) TCP/IP 3.

Comanda PING 127.0.0.1 verifica daca: a) Protocolul ICMP trimite mesaje de control b) Ruterul functioneaza corect c) Firewall-ul este setat pe nivel maxim de securitate d) TCP/IP este instalat corect pe calculatorul local

4. Parametrul -a in cadrul comenzii PING indica: a) Numărul de “echo requests” solicitate. b) IP-ul corespunzător numelui unui calculator gazdă.

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

c) Ieşirea din modul de comandă d) Marcare timpi pentru salturi

5. Comanda tracert fara parametri determina: a) Calculatoarele din aceeasi retea b) Sectiunea de ajutor c) Calea către o destinaţie d) Adresa IP a statiei proprii 6. Comanda tracert vede: a) Ruta optima b) Ruta actuala c) Distanta dintre statii d) Reteaua locala 7. TTL-ul unui pachet : a) Este incrementat de catre router b) Decrementat de catre router c) Modificat aleator d) Dublat 8. Utilitarul Nslookup trimite interogari pentru? a) Statia utilizatorului b) Serverul DNS c) Site-ul producatorului d) Gateway 9. Comanda Nslookup este valabila pentru sistemele : a) Numai Windows

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

b) Numai Linux c) Linux si Windows d) MAC OS Leopard Instrucţiuni pentru elevi Orice eventual răspuns greşit se încercuieşte şi se taie cu un X şi se înlocuieşte cu răspunsul considerat corect. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 1 punct din oficiu şi 1 punct pentru fiecare răspuns corect. Barem de corectare şi notare: Pentru fiecare item scrieţi pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect. 1. Timpul de raspuns al unui calculator din retea se poate afla cu comanda: a. Ipconfig b. Ping c. Wincfg d. Cmd Raspuns corect: b 2. Mesaje de control şi eroare către calculatoare şi servere se transmit cu protocolul: a) ICMP b) IP c) TCP d) TCP/IP Raspuns corect: a 3. Comanda PING 127.0.0.1 verifica daca: a) Protocolul ICMP trimite mesaje de control b) Ruterul functioneaza corect

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

c) Firewall-ul este setat pe nivel maxim de securitate d) TCP/IP este instalat corect pe calculatorul local Raspuns corect: a 4. Parametrul -a in cadrul comenzii PING indica: a. Numărul de “echo requests” solicitate. b. IP-ul corespunzător numelui unui calculator gazdă. c. Ieşirea din modul de comandă d.

Marcare timpi pentru salturi

Raspuns corect: b 5. Comanda tracert fara parametri determina: a) Calculatoarele din aceeasi retea b) Sectiunea de ajutor c) Calea către o destinaţie d) Adresa IP a statiei proprii Raspuns corect : b 6. Comanda tracert vede: a) Ruta optima b) Ruta actuala c) Distanta dintre statii d) Reteaua locala Raspuns corect: a 7. TTL-ul unui pachet de date: a) Este incrementat de catre router b) Decrementat de catre router c) Modificat aleator

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

d) Dublat Raspuns corect: b

8. Utilitarul Nslookup trimite interogari pentru: a) Statia utilizatorului b) Serverul DNS c) Site-ul producatorului d) Gateway Raspuns corect: b 9. Comanda Nslookup este valabila pentru sistemele: a) Numai Windows b) Numai Linux c) Linux si Windows d) MAC OS Leopard Raspuns corect: c Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre comenzile pentru deteminarea conectivitatii sau se vor elabora

solicitări

individualizate

pentru

elevii

cu

performanţe

necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemanator.

Exercitiul 3 Tipul exerciţiului: item de completare Enunţ: Pentru fiecare item completaţi spaţiile libere cu termenii corespunzători. 1. Comanda ping este introdusă în linia de comandă ________. 2. Un indicator pentru _______reţelei poate fi si timpul de raspuns

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

3. Trimite ping către adresa __________ pentru a verifica dacă este instalat TCP/IP. 4. La comanda PING, -w timeout reprezinta ______________ în milisecunde pentru fiecare răspuns. 5. Utilizănd comanda tracert putem vedea ____________, care nu este neapărat şi cea actuală. 6. Nslookup este încorporat în utilitarul de diagnostic pentru ____. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 1 punct din oficiu şi 1,5 puncte pentru fiecare răspuns corect. Barem de corectare şi notare: Pentru fiecare item completaţi spaţiile libere cu termenii corespunzători. 1. Comanda ping este introdusă în linia de comandă __DOS__. 2. Un indicator pentru __viteza__reţelei poate fi si timpul de raspuns. 3. Trimite ping către adresa __loopback__ pentru a verifica dacă este instalat TCP/IP. 4. La comanda PING, -w timeout reprezinta __timpul de asteptare__ în milisecunde pentru fiecare răspuns. 5. Utilizănd comanda tracert putem vedea __ruta optima__, care nu este neapărat şi cea actuală. 6. Nslookup este încorporat în utilitarul de diagnostic pentru __DNS__. Instrucţiuni pentru evaluatori Răspunsurile aşteptate sunt termeni consacraţi astfel încât orice alt răspuns este incorect. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre conectivitatea calculatoarelor in retea sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător.

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Subiectul 2 Competenţe: Depanează reţeaua de calculatoare Obiectivele evaluării: Obiective: - Sa identifice posibilele cauze ale defectelor - Sa intervina pentru remedierea defectelor -Sa utilizeze metode de depanare locala si de la distanta Prezentarea Subiectului Acest subiect va fi utilizat ca o componentă a unei evaluări sumative a modulului. Tipul Subiectului: Probă scrisă Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Subiectul poate fi susţinut într-o sală de clasă sau în laboratorul de informatică, fără materiale ajutătoare sau sprijinul profesorului. Fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele subiectului şi il va rezolva individual. Exercitiul 1 Tipul exerciţiului: item cu alegere duală Enunţ: Stabiliţi pentru fiecare afirmaţie dacă este adevărată sau falsă. c. La o functionare normala se aude un singur beep la pornire  Adevarat

 Fals

d. Dispozitivul POST emite unele semnale sonore.  Adevarat

 Fals

c. Utilitarele Device manager si Event Viewer dau informaţii referitoare la starea dispozitivelor fizice sau derularea unor procese critice

 Adevarat

 Fals

d. Dacă la pornirea calculatorului procesul de boot se blochează nu trebuie intervenit cu o disketă de sistem  Adevarat

 Fals

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

e. Discheta sistem contine fişiere neimportante din sistemul de operare instalat pe calculator  Adevarat

 Fals

f. FDISK este o comanda DOS  Adevarat

 Fals

Instrucţiuni pentru elevi Pentru rezolvare bifaţi cu x varianta corectă. Criteriile de evaluare şi notare Se acordă : 1 punct din oficiu, 1,5 puncte pentru fiecare răspuns corect Barem: Stabiliţi pentru fiecare afirmaţie dacă este adevărată sau falsă. a. La o functionare normala se aude un singur beep la pornire

 Adevarat

 Fals

b. Dispozitivul POST emite unele semnale sonore.

Adevarat

 Fals

c. Utilitarele Device manager si Event Viewer dau informaţii referitoare la starea dispozitivelor fizice sau derularea unor procese critice

 Adevarat

 Fals

d. Dacă la pornirea calculatorului procesul de boot se blochează nu trebuie intervenit cu o disketă de sistem  Adevarat

 Fals

e. Discheta sistem contine fişiere neimportante din sistemul de operare instalat pe calculator  Adevarat

 Fals

f. FDISK este o comanda DOS

 Adevarat

 Fals

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Subiectul 3 Competenţe: Actualizează sistemele de operare şi aplicaţiile instalate pe acestea Obiectivele evaluării: Obiective: - Sa determine compatibilitatea dintre hardware si software - Sa utilizeze instrumente pentru upgrade-ul sistemului de operare - Sa gestioneze procese care ruleaza automat

Prezentarea Subiectului Acest subiect va fi utilizat ca o componentă a unei evaluări sumative a modulului. Tipul Subiectului: Probă scrisă Exercitiul 1 Tipul exerciţiului: item cu alegere duală Enunţ: Stabiliţi pentru fiecare afirmaţie dacă este adevărată sau falsă. a. Upgrade Advisor este un utilitar oferit de Microsoft pentru a defragmenta hard disk-ul  Adevarat

 Fals

b. Windows 98, Windows 98 SE si Windows Me pot fi înlocuite cu Windows XP Home sau Windows XP Professional.  Adevarat

 Fals

c. Windows NT workstation 4.0 cu Service Pack 6 si Windows 2000 Professional pot fi înlocuite doar cu Windows XP Professional  Adevarat

 Fals

d. Instalarea de service pack-uri ajută la menţinerea sistemului actualizat si compatibil cu noile apariţii software şi hardware.

 Adevarat

 Fals

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

e. Utilitarul Windows Update se afla in componenţa sistemelor de operare Unix.  Adevarat

 Fals

f. În fişierul HCL.TXT se pot găsi informaţii importante despre fiecare componentă software în parte  Adevarat

 Fals

Criteriile de evaluare şi notare Se acordă : 1 punct din oficiu 1,5 puncte pentru fiecare răspuns corect Barem: Stabiliţi pentru fiecare afirmaţie dacă este adevărată sau falsă. a. Upgrade Advisor este un utilitar oferit de Microsoft pentru a defragmenta hard disk-ul  Adevarat

 Fals

Raspuns: scana sistemul

b. Windows 98, Windows 98 SE si Windows Me pot fi înlocuite cu Windows XP Home sau Windows XP Professional.

 Adevarat

 Fals

c. Windows NT workstation 4.0 cu Service Pack 6 si Windows 2000 Professional pot fi înlocuite doar cu Windows XP Professional

 Adevarat

 Fals

d. Instalarea de service pack-uri ajută la menţinerea sistemului actualizat si compatibil cu noile apariţii software şi hardware.

 Adevarat

 Fals

e. Utilitarul Windows Update se afla in componenţa sistemelor de operare Unix.  Adevarat

 Fals

Raspuns: Windows

f. În fişierul HCL.TXT se pot găsi informaţii importante despre fiecare componentă software în parte  Adevarat

 Fals

Raspuns: componenta hardware

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre upgrade-ul sistemelor de operare, sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător.

Subiectul 4 Competenţe: Salvează datele periodic Obiectivele evaluării: Obiective: -Sa identifice datele ce urmeaza a fi salvate -Sa utilizeze procedee manuale de salvare a datelor -Sa utilizeze procedee de salvare automata a datelor

Prezentarea Subiectului Acest subiect va fi utilizat ca o componentă a unei evaluări sumative a modulului. Tipul Subiectului: Probă scrisă Exercitiul 1 Tipul exerciţiului: item de completare Enunţ: Pentru fiecare item completaţi spaţiile libere cu termenii corespunzători. 1. Operaţiunea de ________ reprezintă o copie a datelor din calculator pe un hard disc, sau de salvare a acestora pe medii precum disketa, CD sau DVD 2. Pentru efectuarea manuală a operaţiunii de backup se urmează calea: All Programs>Accessories>______________> Backup 3. Lansarea se mai poate face prin parcurgerea secvenţei Start->Run şi introducerea comenzii „_____________”. 4. Terminatia fisierului de back-up este _____

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

5. Utilitarul Backup utility are urmatoarele optiuni: Backup Wizard (Advanced), ____________________, Automated System Recovery Wizard. 6. ASR ajuta la crearea unei diskete cu fisierele importante ale sistemului de operare si o salvare a partitiilor sistemului de calcul Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 1 punct din oficiu şi 1,5 puncte pentru fiecare răspuns corect. Barem de corectare şi notare: Pentru fiecare item completaţi spaţiile libere cu termenii copespunzători. 1. Operaţiunea de _backup_ reprezintă o copie a datelor din calculator pe un hard disc, sau de salvare a acestora pe medii precum disketa, CD sau DVD 2. Pentru efectuarea manuală a operaţiunii de backup se urmează calea: All Programs>Accessories>_System Tools_> Backup 3. Lansarea se mai poate face prin parcurgerea secvenţei Start->Run şi introducerea comenzii _„ntbackup”_. 4. Terminatia fisierului de back-up este _.bkf_ 5. Utilitarul Backup utility are urmatoarele optiuni: Backup Wizard (Advanced), _Restore Wizard (Advanced)_, Automated System Recovery Wizard. 6. ASR ajuta la crearea unei _diskete_ cu fisierele importante ale sistemului de operare si face o salvare a partitiilor sistemului de calcul Instrucţiuni pentru evaluatori Răspunsurile aşteptate sunt termeni consacraţi astfel încât orice alt răspuns este incorect. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre salvarea datelor sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător.

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

TEST SUMATIV 2

Evaluare sumativă a modulului INTRETINEREA ECHIPAMENTELOR DE RETEA Subiect 1 Competenţe: Verifică funcţionalitatea unei reţele de calculatoare Obiectivele evaluării: Obiective: - să identifice aparatura folosita in cadrul retelei locale - să localizeze defectul - sa utilizeze instrumente care dau informatii despre conectivitatea caculatoarelor

Prezentarea Subiectului Acest subiect va fi utilizat ca o componentă a unei evaluări sumative a modulului. Tipul Subiectului: Probă practică Durata evaluării Timp de lucru: 30 minute Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Subiectul va fi susţinut în laboratorul de informatică, fără materiale ajutătoare sau sprijinul profesorului. Fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele subiectului şi va rezolva individual cerinta. Exercitiul 1 Tipul exerciţiului: probă practică Enunţ:

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Verificati vizibilitatea calculatoarelor din reteaua locala. Trimiteti comanda Ping catre calculatorul pe care nu il vedeti. Trimiteti apoi comanda Ping catre gateway si emiteti o parere referitoare la motivul lipsei conectivitatii. Instrucţiuni pentru elevi Aflati IP-ul corespunzator calculatorului care nu functioneaza cat si adresa gateway-ului pentru a putea utiliza comanda PING catre acestea. Criteriile de evaluare şi notare 1 punct din oficiu Pentru aflarea IP-ului calculatorului neconectat 1 punct. Pentru aflarea adresei gateway-ului 1 puncte Pentru scrierea comenzii Ping in command line 2 puncte. Pentru trimitere Ping catre IP-ul calculatorului neconectat 1 punct. Pentru trimitere Ping catre gateway 1 punct Pentru formularea cauzei posibile a defectului si remediere 3 puncte Instrucţiuni pentru evaluatori Profesorul evaluator poate simula lipsa conectivitatii unui calculator prin scoaterea conectorului de la placa de retea, dar fara a-l extrage complet, ceea ce va mari gradul de dificultate a sarcinii elevilor de a gasi defectul. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării În funcţie de gradul de îndeplinire a sarcinilor, răspunsurile elevilor şi distribuţia lor, se vor relua anumite informaţii despre utilizarea comenzii Ping sau se vor elabora solicitări individualizate pentru elevii cu performanţe necorespunzătoare. Dacă este cazul, vor fi reevaluaţi cu acelaşi test sau unul asemănător.

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Subiect 2 Competenţe: Depanează reţeaua de calculatoare Obiectivele evaluării - Sa identifice posibilele cauze ale defectelor - Sa intervina pentru remedierea defectelor -Sa utilizeze metode de depanare locala si de la distanta

Prezentarea Subiectului Acest subiect va fi utilizat ca o componentă a unei evaluări sumative a modulului. Tipul Subiectului: Probă practică Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Subiectul va fi susţinut în laboratorul de informatică, fără materiale ajutătoare dar cu o discreta coordonare din partea profesorului. Fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele Subiectului şi in mod organizat se vor deplasa cu grupa, pe rand la calculatorul server.

Durata evaluării Timp de lucru: 50 minute

Exercitiul 1 Tipul exerciţiului: probă practică Enunţ: Pentru a putea accesa de la o statie din reteaua locala, calculatorul cu sistemul de operare Windows 2000 Server, faceti setarile corespunzatoare pentru instalarea serviciului Telnet. Creati un fisier pe statia proprie si apoi trasferati-l pe server. Instrucţiuni pentru elevi

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Elevii vor completa fisa de lucru pe masura ce realizeaza experimentul si sunt atenti la ordinea de deplasare la calculatorul server. Criteriile de evaluare şi notare 1 punct din oficiu Pentru instalarea serviciului Telnet pe statia proprie se acorda 3 puncte. Pentru acordarea permisiunii de conectare a clientului la calculatorul server 2 puncte. Pentru transferul fisierului 2 puncte. Pentru realizarea corecta a pasilor de instalare a utilitarului Telnet pe calculatorul server 2 puncte (completeaza tabel)

Pasul

Operatia

Punctaj

Instrucţiuni pentru evaluatori De exemplu clasa ar putea fi impartita in cinci grupe astfel incat acestia sa poata fi coordonati pentru a instala sistemul Telnet pe statiile locale. Pe rand cate una din grupe instaleaza utilitarul Telnet pe sistemul server si este evaluata. Daca sunt mai multe calculatoare cu programul server instalat timpul va fi mai bine gestionat. Pentru completarea corectă a tabelului se acordă 2 puncte. Tabelul completat corect este prezentat mai jos: Pasul Operatia

Punctaj

1

Click dreapta My Computer

0,25 puncte

2

Manage

0,25 puncte

3

Services and Applications

0,25 puncte

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

4

Services >Telnet

0,25 puncte

5

Click dreapta Telnet

0,25 puncte

6

Selecteaza Telnet Proprieties

0,25 puncte

7

Seleteaza Startup type

0,25 puncte

8

Selecteaza Automat sau Manual

0,25 puncte

Solutiile echivalente se considera corecte Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării Acolo unde se constata dificultati, operatiile se vor repeta sub supravegherea profesorului, se reamintesc informaţiile legate de acestea şi apoi se reface acest test sau unul asemănător. Pentru elevii cu capacitate mai mare se poate recomanda instalarea utiliarului Telnet pe sistemul de operare Windows 2003 server daca exista licenta in scoala.

Subiect 3 Competenţe: Actualizează sistemele de operare şi aplicaţiile instalate pe acestea. Obiectivele evaluării - Sa determine compatibilitatea dintre hardware si software - Sa utilizeze instrumente pentru upgrade-ul sistemului de operare - Sa gestioneze procese care ruleaza automat

Prezentarea Subiectului Acest subiect va fi utilizat ca o componentă a unei evaluări sumative a modulului. Tipul Subiectului: Probă practică Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Subiectul va fi susţinut în laboratorul de informatică, fără materiale ajutătoare sau sprijinul profesorului. Fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele Subiectului şi va rezolva individual subiectul. Durata evaluării Timp de lucru: 20 minute

Exercitiu 1 Tipul exerciţiului: probă practică Enunţ: Creati un proces prin care calculatorul sa efectueze in mod automat o operatie de curatire a discului la fiecare 3 zile. Operatia sa inceapa in fiecare zi la ora 9:00. Ziua de incepere sa fie urmatoarea fata de data curenta. Daca procesul dureaza mai mult de 2 ore, va fi oprit. Instrucţiuni pentru elevi Elevii vor completa fisa de lucru pe masura ce realizeaza experimentul notand pasii pe care ii parcurg. Criteriile de evaluare şi notare 1 punct din oficiu Pentru deschiderea utilitarului Scheduled tasks: 2 puncte. Pentru setarea zilei de incepere: 2 puncte. Pentru setarea orei de incepere: 2 puncte. Pentru setarea numarului de zile la care sarcina se repeta: 1.5 puncte Pentru completarea tabelului urmator cu pasii efectuati: 1,5 puncte Pasul

Operatia

1 2 3 Instrucţiuni pentru evaluatori

Punctaj

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Pentru completarea corectă a tabelului se acordă 1,5 puncte. Tabelul completat corect este prezentat mai jos: Pasul Operatia

Punctaj

1

Dublu click pe butonul Add Scheduled Task

0.25

2

Next

0.25

3

Selecteaza Disk Cleanup

0.25

4

Selecteaza ora si la cate zile sa ruleze 0.25 operatia

5

Selecteaza ziua calendaristica de incepere

0.25

6

Selecteaza dupa cat timp operatia sa se 0.25 opreasca

Solutiile echivalente se considera corecte. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării Acolo unde se constata dificultati, operatiile se vor repeta sub supravegherea profesorului, se reamintesc informaţiile legate de acestea şi apoi se reface acest test sau unul asemănător. Pentru elevii care termina mai repede se poate formula o cerinta asemanatoare pentru utilizarea utilitarului Scheduled tasks.

Subiect 4 Competenţe: Salveaza datele periodic Obiectivele evaluării -Sa identifice datele ce urmeaza a fi salvate -Sa utilizeze procedee manuale de salvare a datelor -Sa utilizeze procedee de salvare automata a datelor

Prezentarea Subiectului

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Acest subiect va fi utilizat ca o componentă a unei evaluări sumative a modulului. Tipul Subiectului: Probă practică Condiţiile în care se recomandă a fi realizată evaluarea Subiectul va fi susţinut în laboratorul de informatică, fără materiale ajutătoare sau sprijinul profesorului. Fiecare elev va primi o foaie cu cerinţele Subiectului şi va rezolva individual subiectul. Durata evaluării Timp de lucru: 20 minute

Exercitiul 1 Tipul exerciţiului: probă practică Enunţ: Deschideti utilitarul Backup Wizard si faceti setarile pentru realizarea unor copii de salvare a fisierelor aflate pe disc. Creati un fisier de tip Word pe desktopul calculatorului la care va aflati, scrieti ceva in el si apoi il salvati. Stergeti fisierul creat, inclusiv din cosul de reciclare, dupa care folositi optiunea Restore Wizard pentru a-l regasi. Criteriile de evaluare şi notare 1 punct din oficiu Pentru deschiderea utilitarului Backup Utility Wizard: 3 puncte. Pentru setarea optiunii de backup : 3 puncte. Pentru refacerea fisierului sters: 3 puncte. Modul de transmitere şi sugestii de valorizare a rezultatelor evaluării Acolo unde se constata dificultati, operatiile se vor repeta sub supravegherea profesorului, se reamintesc informaţiile legate de acestea şi apoi se reface acest test sau unul asemănător.

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Pentru elevii care termina mai repede se poate formula o cerinta asemanatoare pentru utilizarea instrumentului Backup Utility pentru salvarea fisierelor de sistem.

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

TEST SUMATIV 3

Evaluare sumativă a modulului COMPONENTE, CONCEPTE ŞI TEHNOLOGII DE REŢELE DE CALCULATOARE Subiect 1 Competenţe: Descrie funcţionarea echipamentelor într-o reţea locală Obiectivele evaluării: Obiective: - să identifice aparatura folosita in cadrul retelei locale - să localizeze defectul - sa utilizeze instrumente care dau informatii despre conectivitatea caculatoarelor

Prezentarea Subiectului Acest subiect va fi utilizat ca o componentă a unei evaluări sumative a modulului. Tipul Subiectului: Probă orală Durata evaluării Timp de lucru: 10 minute Exercitiul 1 Tipul exerciţiului: probă orală 1. Ce informatii furnizeaza comanda PING ? 2. Ce rol are protocolul ICMP? 3. Enumerati trei comenzi utile pentru testarea conecvitatii 4. Cum identifica utilitarul Tracert, un router ?

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

5. De ce unele routere sunt invizibile pentru comanda Tracert? 6. Ce rol are comanda Nslookup? 7. Unde este incorporat Nslookup? 8. Ce rol are optiunea –n count in comanda Ping ? 9. Ce rol are optiunea –f in comanda Ping ?

Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 1 puncte din oficiu şi 1 punct pentru fiecare răspuns corect(unde este cazul se acceptă orice formulare asemănătoare cu cea din răspuns). Instrucţiuni pentru evaluatori 1. Ce informatii furnizeaza comanda PING ? R: Comanda ping introdusă în linia de comandă DOS, poate furniza informaţii cu privire la conectivitatea staţiei de lucru către alte calculatoare din reţea, inclusiv către gateway-ul implicit sau către calculatoare din alte locaţii. 2. Ce rol are protocolul ICMP? R: Este folosit protocolul ICMP (Internet Control Message Protocol) pentru a trimite mesaje de control şi eroare către calculatoare şi servere 3. Enumerati trei comenzi utile pentru testarea conectivitatii R: Ping, Traceroute, Nslookup 4. Cum identifica utilitarul Tracert, un router? R: Atunci cand TTL-ul unui pachet ajunge la zero, este de aşteptat ca routerul să returneze un mesaj ICMP Time Exceeded către calculatorul sursă şi va fi în acest mod identificat. 5. De ce unele routere sunt invizibile pentru comanda Tracert? R: Câteodată unele routere nu returneaza mesajul Time Exceeded pentru pachetele cu valoarea timpului de viaţă (TTL) expirat şi sunt invizibile pentru comanda tracert. În acest caz va fi afişată o linie cu asterixuri pentru acel dispozitiv.

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

6. Ce rol are comanda Nslookup? R: Comanda Nslookup întoarce adresa IP pentru numele unui sistem dat şi invers poate găsi numele calculatorului gazdă pornind de la adresa IP a acestuia. 7. Unde este incorporat Nslookup ? R: Nslookup este încorporat în utilitarul de diagnostic pentru DNS şi este valabil atât pentru administratorii de Windows cât şi pentru cei de Linux 8. Ce rol are optiunea –n count in comanda Ping ? R : Numărul de “echo requests” solicitate. 9. Ce rol are optiunea –f in comanda Ping ? R : Flood ping trimite pachetele foarte repede, cel puţin 100 de pachete pe secundă dupa care revine la modul normal de functionare.

Subiectul 2 Competenţe: Depanează reţeaua de calculatoare Obiectivele evaluării: - Sa identifice posibilele cauze ale defectelor - Sa intervina pentru remedierea defectelor -Sa utilizeze metode de depanare locala si de la distanta Prezentarea Subiectului Acest subiect va fi utilizat ca o componentă a unei evaluări sumative a modulului. Tipul Subiectului: Probă orală Durata evaluării Timp de lucru: 10 minute Exercitiul 1 Tipul exerciţiului: probă orală 1. Ce semnificatie au semnalele emise de dispozitivul POST ?

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

2. Ce semnal sonor se aude la o pornire normala ? 3. Ce sprijin ofera utilitarele Device manager si Event Viewer ? 4. Cand se intervine cu discheta de sistem ? 5. Ce facilitate poate oferi serviciul Telnet? 6. Cum este accesat serviciul Telnet? Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 1 punct din oficiu şi 1,5 puncte pentru fiecare răspuns corect (unde este cazul se acceptă orice formulare asemănătoare cu cea din răspuns). Instrucţiuni pentru evaluatori 1. Ce semnificatie au semnalele emise de dispozitivul POST ? R : Aceste semnale sunt codate şi fiecare dintre acestea sunt asociate unei anumite defecţiuni de funcţionare. 2. Ce semnal sonor se aude la o pornire normala ? R : La o functionare normală se aude un singur beep la pornire. 3. Ce sprijin ofera utilitarele Device manager si Event Viewer? R : Utilitarele Device manager si Event Viewer dau informaţii referitoare la starea dispozitivelor fizice sau derularea unor procese critice. 4. Cand se intervine cu discheta de sistem ? R: Dacă la pornirea calculatorului procesul de boot se blochează trebuie intervenit cu o disketă de sistem 5. Ce facilitate poate oferi serviciul Telnet? R: Permite interventia pe server. 6. Cum este accesat serviciul Telnet? R: Din fereastra Computer Management se face click pe Services and Applications, apoi Services >Telnet

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Subiectul 3 Competenţe: Actualizează sistemele de operare şi aplicaţiile instalate pe acestea Obiective: - Sa determine compatibilitatea dintre hardware si software - Sa utilizeze instrumente pentru upgrade-ul sistemului de operare - Sa gestioneze procese care ruleaza automat

Prezentarea Subiectului Acest subiect va fi utilizat ca o componentă a unei evaluări sumative a modulului. Tipul Subiectului: Probă orală Exercitiul 1 Tipul exerciţiului: probă orală 1.

Ce este Upgrade Advisor?

2.

De unde se poate descarca utilitarul Upgrade Advisor ?

3.

Care este cea mai intalnita problema in procesul de imbunatatire ?

4.

Cu ce sistem de operare pot fi inlocuite Windows NT workstation 4.0 cu Service Pack 6 si Windows 2000 Profesional?

5.

Ce se recomanda sa se faca inaintea instalarii unui sistem de operare?

6.

De ce este necesara instalarea de service pack-uri?

7.

Unde se afla utilitarul Windows Update?

8.

Ce se intampla imediat dupa accesarea utilitarului Windows Update.

9.

Cum sunt selectate update-uri de prioritate inalta ?

Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 1 punct din oficiu şi 1 punct pentru fiecare răspuns corect (unde este cazul se acceptă orice formulare asemănătoare cu cea din răspuns).

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Instrucţiuni pentru evaluatori 1. Ce este Upgrade Advisor? R: Upgrade Advisor este un utilitar oferit de Microsoft pentru a scana sistemul in vederea determinării problemelor de incompatibilitate înainte de a trece la o noua versiune de sistem de operare Windows. 2. De unde se poate descarca utilitarul Upgrade Advisor ? R: Se poate descărca utilitarul Upgrade Advisor de pe site-ul web Microsoft Windows fără a plăti nici o taxa. 3. Care este cea mai intalnita problema in procesul de imbunatatire ? R: Incompatibilitatea hardware este cea mai întâlnită problemă în procesul de îmbunătăţire. 4. Cu ce sistem de operare pot fi inlocuite Windows NT workstation 4.0 cu Service Pack 6 si Windows 2000 Professional ? R: Windows NT workstation 4.0 cu Service Pack 6 si Windows 2000 Professional pot fi inlocuite doar cu Windows XP Professional. 5. Ce se recomanda sa se faca inaintea instalarii unui sistem de operare? R: Recomandarea este să se facă un backup înainte de actualizarea sistemului de operare 6. De ce este necesara instalarea de service pack-uri? R: Instalarea de service pack-uri ajută la menţinerea sistemului actualizat si compatibil cu noile apariţii software şi hardware. 7. Unde se afla utilitarul Windows Update? R: Utilitarul Windows Update se afla in componenţa sistemelor de operare Windows. 8. Ce se intampla imediat dupa accesarea utilitarului Windows Update? R: După accesare utilitarul deschide locaţia: http://update.microsoft.com 9. Cum sunt selectate update-uri de prioritate inalta ? R: Pentru a selecta update-uri de prioritate inaltă, se va da click pe: Express

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Subiectul 4 Competenţe: Salvează datele periodic Obiective: -Sa identifice datele ce urmeaza a fi salvate -Sa utilizeze procedee manuale de salvare a datelor -Sa utilizeze procedee de salvare automata a datelor

Prezentarea Subiectului Acest subiect va fi utilizat ca o componentă a unei evaluări sumative a modulului. Tipul Subiectului: Probă orală Exercitiu 1 Tipul exerciţiului: probă orală 1. Ce reprezinta backup-ul? 2. Care este calea pentru realizarea manuala a operatiunii de backup? 3. Cum se lanseaza aplicatia Backup? 4. Din ce motiv va trebui schimbata destinatia implicita ? 5. Care sunt cele doua modalitati in care se poate efectua operatiunea de back-up? 6. Ce elemente ar trebui verificate înainte de a începe o reparare sau o reactualizare a datelor unui sistem de calcul? Criteriile de evaluare şi notare Se acordă 10 puncte din care 1 punct din oficiu şi 1,5 puncte pentru fiecare răspuns corect (unde este cazul se acceptă orice formulare asemănătoare cu cea din răspuns). Instrucţiuni pentru evaluatori 1. Ce reprezinta backup-ul ?

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

R: Operaţiunea de backup reprezintă o copie a datelor din calculator pe un hard disc, sau de salvare a acestora pe medii precum disketa, CD sau DVD. 2. Care este calea pentru realizarea manuala a operatiunii de backup? R: Pentru efectuarea manuală a operaţiunii de backup se urmează calea: All Programs>Accessories>System Tools> Backup 3. Cum se lanseaza aplicatia Backup? R: Prin deschiderea ferestrei My Computer, selectarea cu buton dreapta mouse a drive-ului dorit şi apoi a opţiunii „Properties”, a paginii „Tools” şi a butonului „Backup Now...”.

4. Din ce motiv va trebui schimbata destinatia implicita? R: Deoarece fişierele care se descarcă sunt de ordinul Gb se va schimba destinaţia implicită cu o alta de regulă în altă partiţie a discului decât C. 5. Care sunt cele doua modalitati in care se poate efectua operatiunea de back-up? R: Operaţiunea de backup poate fi realizată manual sau se poate efectua în mod automat după un program prestabilit, la anumite perioade de timp. 6. Ce elemente ar trebui verificate înainte de a începe o reparare sau o reactualizare a datelor unui sistem de calcul? R: Data ultimului backup, conţinutul ultimului backup, integritatea datelor din backup, disponibilitatea mediilor de stocare pentru restaurarea datelor .

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

Bibliografie 1. Standardul de Pregătire Profesională pentru calificarea ADMINISTRATOR REŢELE LOCALE ŞI DE COMUNICAŢII www.tvet.ro, 2009 2.Curriculum pentru calificarea ADMINISTRATOR REŢELE LOCALE ŞI DE COMUNICAŢII www.tvet.ro, 2009 3.Bănică,

Ion.

(1998).Reţele

de

comunicaţii

între

calculatoare,

Bucureşti:Editura Teora 4. CCNA (2005) -Ghid de studiu independent, Bucureşti:Editura Bic All 5. Peterson, Larry., Davie, Bruce .(2001). Reţele de calculatoare.O abordare sistematică, Bucureşti:Editura ALL Educational 6. Stănică, Giovanna., Ivănescu, Elena. (2008). Auxiliar curricular. Instalare hardware şi mentenanţă, Bucureşti. 7. Stănică, Giovanna., Ivănescu, Elena. (2008). Auxiliar curricular. Instalarea software a sistemelor de calcul, Bucureşti 8. Rughiniş, Răzvan. Deaconescu, Răzvan. (2007). Administrarea Reţelelor locale, Bucureşti:Editura Printech 9. Meyers, Mike. (2007). Manualul NETWORK+ , pentru administrarea şi depanarea reţelelor. Bucureşti: Editura Rosetti Educational 10. ***. La http://www.imsafeonline.ro/windows-xp-servicii.html . 04.10.2009 11. Ionescu, Dan. (2007). Retele de calculatoare, Alba Iulia: Editura All 12. Radu, Ion. (2008). Evaluarea în procesul didactic, Bucureşti: Editura Didactică şi pedagogică 13. ***.La www.edu.ro. 10.09.2009 14.***. La www.evaluareineducatie.ro 05.09.2009 15.***. La www.evaluare-edu.ro 12.09.2009

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007 – 2013 Beneficiar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic str. Spiru Haret nr.10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-311 11 62, fax. 021-312 54 98, [email protected]

16. Mueller, Scott. PC DEPANARE şi MODERNIZARE, Bucureşti: Editura Teora 17. Microsoft Press. (1999). Bazele reţelelor de calculatoare, Bucureşti: Editura Teora 18. ***. La www.microsoft.com 22.09.2009