Alexandru Lapusneanul - Comentariu Literar

Specia epică: Nuvela istorică ( romantică ) Opera reprezentativă: Alexandru Lăpuşneanul, de Costache Negruzzi 1. Introducere Scriitor paşoptist, Costache Negruzzi se remarcă prin lucrările Aprodul Purice, Păcatele tinereţelor şi capodopera nuvelei româneşti Alexandru Lăpuşneanul. 2. Publicare Nuvela este publicată în primul număr al revistei Dacia literară din 1840. 3. Tematica Nuvela concentrează în paginile ei cei cinci ani ai celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lăpuşneanul ( 1564 – 1569 ). De asemenea, scriitorul conturează imaginea domnitorului tiran, absolutist. 4. Surse de inspiraţie, relaţia istorie / realitate – ficţiune Negruzzi se inspiră din cronicile lui Gr. Ureche şi M. Costin, dar şi din legendele lui Ion Neculce. Pe lângă detaliile preluate din Letopiseţul Tării Moldovei, el introduce unele elemente fictive din necesităţi artistice. Astfel solia de boieri care l-a întâmpinat pe Al. Lăpuşneanul la Tecuci şi-a încheiat rolul , spune Ureche, deoarece ei au fost alungaţi în Polonia şi executaţi la Liov . Negruzzi îi păstrează însă pe boierii Moţoc, Spancioc şi Stroici deoarece cu ajutorul lor accentuează trăsături ale domnitorului. De Moţoc avea nevoie deoarece el este tipul boierului intrigant, cinic şi linguşitor, iar Spancioc şi Stroici reprezintă boierii tineri, patrioţi care se sacrifică pentru neamul lor. Cronicarul nu-i mai aminteşte pe aceştia din urmă în prezentarea sfârşitului acestui domnitor, în Letopiseţ doamna Ruxanda fiind cea care îl otrăveşte pe Al. Lăpuşneanul nesfătuită de nimeni. 4. Structura nuvelei Nuvela este alcătuită din patru părţi precedate de câte un motto: I – Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreu… ( replica ii aparţine domnitorului Lăpuşneanul) II – Ai să dai samă, Doamnă ! ( replica îi aparţine unei văduve ) III – Capul lui Moţoc vrem…( replica îi aparţine mulţimii ) IV – De mă voi scula, pre mulţi am să popesc şi eu… ( replica îi aparţine domnitorului ) 5. Momentele subiectului I. Expoziţiunea ( partea I )  Sosirea lui Lăpuşneanul în Molodova  Respingerea soliei boierilor şi afirmarea voinţei noului domnitor de a limita puterea acestora. II. Intriga ( partea a II – a )  Acţiunile întreprinse de Lăpuşneanul împotriva boierilor. III. Desfăşurarea acţiunii ( partea a II – a )  Episod retrospectiv: familia doamnei Ruxanda şi căsătoria cu Lăpuşneanul  Intervenţia doamnei Ruxanda  Promisiunile făcute acesteia de soţul ei. IV. Punctul culminant ( partea a III – a )  Uciderea celor 47 de boieri şi a lui Moţoc. V. Deznodământul ( partea a IV – a )  Moartea lui Lăpuşneanul. 6. Caracterizarea personajelor I. Alexandru Lăpuşneanul tipul personajului: - personaj principal, numele lui constituie titlul nuvelei - erou romantic - domnitor tiran, absolutist. - Personaj real cu atestare istorică. statutul personajului: domnitor al Moldovei pentru a doua oară. trăsături:

1

cuvintele Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreu… traduc ura şi tenacitatea celui care, uns domn pe când era numai stolnicul Petre, şi-a pierdut, vândut de boieri, cu uşurinţă tronul, ca apoi să fie bătut în două rânduri de Iacob Heraclid Despotul; norodul inconştient îl întâmpină cu bucurie şi speranţă. este fin cunoscător al psihologiei umane, intuind adevăratele intenţii ale lui Moţoc şi folosindu-se de mulţimea adunată la porţile curţii domeşti. nu este o simplă brută însetată de sânge, ci e un monarh absolut ce nu tolerează opoziţia boierilor, aplicându-le pedepse, luându-le averile şi distrugând cetăţile considerate locul în care boierii complotează împotriva domnitorului. este orgolios, dârz şi neabătut în hotărârea sa, nu cedează, nu renunţă uşor; ironic, îi promite doamnei Ruxanda că va înceta omorurile, nu înainte de a-i oferi un leac de frică. este inteligent şi viclean, reuşind să păcălească pe boieri, să manevreze pe oricine şi să-şi ascundă adevăratele planuri de răzbunare, pe care le aplică cu o satisfacţie deosebită. atitudinea faţă de doamna Ruxanda nu este constantă; devine impulsiv prin limbaj şi prin gesturi, când aceasta insistă să înceteze cu omorurile, însă ştie să-şi stăpânească aceste impulsuri. ipocrizia lui atinge cote maxime în timpul cuvântării din biserică. Atunci se dovedeşte stăpân al artei disimulării, deoarece se preface a fi bun creştin şi jură strâmb. Faţa îi era galbenă, iar racla sfântului la care s-a închinat ar fi tresărit. violenţa şi cruzimea ating sadismul când îi omoră pe cei 47 de boieri faţă de Moţoc este ironic, batjocoritor şi cinic. nu Lăpuşneanul îl ucide pe Moţoc, ci mulţimea, uşurându-l astfel pe voievod de blăstemuri; el a scăpat astfel de unul din duşmanii săi, argumentând Proşti, dar mulţi…să omor o mulţime de oameni pentru un om, nu ar fi păcat ?… în ultimul capitol, se retrage bolnav la Hotin, cerând când să fie călugărit, când ameninţând, De mă voi scula pre mulţi am să popesc şi eu… moare otrăvit sub privirile neiertătoare ale lui Spancioc şi Stroici spre a împlini promisiunea de pe apa Nistrului: Spuneţi celui ce v-au trimis, strigă către ei Spancioc, că ne vom vedea până-a nu muri… modalităţi de caracterizare: 1) caracterizare directă făcută de narator: împotriva obiceiului său, Lăpuşneanul, în ziua aceea, era îmbrăcat cu toată pompa domnească…Nici o armă nu avea alta decât un mic junghi cu plăselele de aur. 2) caracterizare directă făcută de către alte personaje: Crud şi cumplit este omul acesta, fiica mea. ( mitropolitul Teofan ) 3) caracterizare indirectă- fapte, gesturi, comportament. 4) antiteza – la nivelul aceluiaşi personaj - cu doamna Ruxanda. II. Doamna Ruxanda  personaj secundar  este opusă domnitorului şi caracterizată prin antiteză cu acesta  este fiica domnitorului Petru Rareş, sora domnitorilor Iliaş şi Ştefan, soţia lui Alexandru Lăpuşneanul  simbolizează frumuseţea, bunătatea, iertarea şi înţelegerea  iubitoare şi supusă, îi adresează soţului cuvinte pline de afecţiune şi de respect  este o fire sensibilă, nu suportă violenţele şi este hotărâtă să-l determine pe domnitor să înceteze crimele  înrjită în hotărârea ei, nu cedează şi insistă exprimându-şi energic dorinţa  este încrezătoare în spusele soţului, deşi este cuprinsă de oarecare îndoială  este disperată când viaţa fiului este în pericol  ezită în a-l otrăvi pe soţul ei şi îi cere părerea mitropolitului care o împinge la crimă  procedee de caracterizare: antiteza cu soţul ei, caracterizare directă făcută de narator ( portretul fizic ), indirectă prin dialog. III. Vornicul Moţoc  este un personaj secundar, dar cu rol important în desfăşurarea actiunii 2

        

este reprezentantul boierimii însetate de putere şi avere este învechit în rele şi deprins a-i linguşi pe toţi domnitorii este un trădător de profesie, uneltind pentru a-şi atinge propriile interese venit să-l determine pe Lăpuşneanul să nu intre în ţară, trece apoi de partea acestuia devine slugarnic, doreşte să intre în graţiile stăpânului, pe care-l flatează şi-l linguşeşte simulează o stare sufletească asemănătoare domnitorului are o viclenie naivă şi laşitatea lui devine nemărginită şi ridicolă pentru domnitor este un tâlhar şi un vânzător modalităţi de caracterizare: este caracterizat direct de către narator şi alte personaje şi indirect prin gesturile sale şi felul de a vorbi. IV. Mitropolitul Teofan  este caracterizat printr-o singură replică  este viclean şi o împinge indirect la crimă pe doamna Ruxanda  pentru Lăpuşneanul este o boaită făţarnică ( boaită=vită; termen de batjocură pentru oameni ) V. Mulţimea adunată la palat  este un personaj colectiv  oamenii sunt dezorganizaţi şi dezorientaţi şi – şi exprimă vag doleanţele/dorinţele: Prostimea rămase cu gura căscată. Ea nu se aştepta la o asemenea întrebare. Venise fără să ştie pentru ce au venit şi ce vrea.  toate nemultumirile lor generale se îndreaptă împotriva lui Moţoc  Proşti, dar mulţi, îi consideră domnitorul 7. Trăsături ale naraţiunii  Naraţiune la persoana a treia singular, obiectivă, cu focalizare zero.  Naratorul este omniscient, omniprezent, obiectiv  Prelucrarea faptelor istorice este determinată de motivaţii strict estetice / artistice: intensificarea tensiunii narative, accentuarea caracterului spectaculos al acţiunii, reliefarea personajelor, intenţia de a construi o naraţiune pilduitoare.  Lexicul este combinat: arhaisme/regionalisme/neologisme din secolul XIX  Naraţiunea se desfăşoară linear/cronologic, prin înlănţuirea scenelor şi episoadelor  Segmentarea textului în patru secvenţe narative are mai multe funcţii: fixează cele cinci momente ale subiectului, apropie nuvela de modul de alcătuire al unei piese de teatru.  Naraţiunea de tip prezentare include dialogul şi descrierea  Se subliniază culoarea locală ( aspectul de ev medieval românesc )  Mottourile sunt concise, memorabile şi concentrează, in mod clasic-realist, ideea centrală a capitolului.  Existenţa scenelor-nucleu în fiecare capitol pune în evidenţă natura complexă a conflictului: în cap. I: scena-nucleu este dialogul dintre Lăpuşneanul şi solia boierească; apare conflictul exterior, social, tipic pentru evul mediu românesc: domnitorul ( bun în intenţii ) şi boierii ( profitori ) în cap.II: scena-nucleu apare în dialogul dintre domnitor şi soţie; apare conflictul de ordin temperamental în cap.III: acţiunea este mai lentă, dar se adâncesc toate tipurile de conflict: cel social – scena relevantă este dialogul dintre domnitor şi Moţoc; se accentuează conflictul temperamental ( piramida de capete este leacul de frică ), se adânceşte conflictul de natură interioară: Lăpuşneanul simulează omenia ca un adevărat actor ( scena din biserică ), apoi dă dovadă de o cruzime fără margini ( măcelul boierilor ) în cap.IV, în scena otrăvirii, toate tipurile de conflict se întâlnesc, iar deznodământul este tragic pentru Lăpuşneanul. 8. Trăsături ale curentelor literare întâlnite în nuvelă I. Clasice:  Compoziţia armonioasă, simetrică a celor 4 părţi 3

 Claritatea şi limpezimea stilului  Prezenţa mottourilor sub formă de titluri  Gradaţia ascendentă a conflictului şi motivarea lui cu fapte II. Romantice:  Alexandru Lăpuşneanul – erou romantic, construit pe contraste  Antiteza  Scene tipic romantice: piramida din capetele boierilor, otrăvirea  Motive tipic romantice: figura domnitorului tiran, motivul exploatării ţăranilor de către boieri şi stat  Descrierea cetăţii Hotinului, a vestimentaţiei domnitorului şi a Ruxandei  Folosirea arhaismelor pentru redarea culorii locale. III. Realiste  Prezenţa pentru prima dată în literatură a personajului colectiv, mulţimea.  Surprinderea psihologiei mulţimii  Prezentarea unui moment din istoria românilor. 9. Concluzii G. Călinescu afirma, referindu-se la valoarea operei: Ar fi devenit o scriere celebră ca Hamlet dacă literatura română ar fi avut în ajutor prestigiul unei limbi străine.

Costache Negruzzi - Alexandru Lapusneanul..................................................................................................................Nuvela istorică I. Daca voi nu ma vreti eu va vreu… Alexandru Lăpuşneanul revine în ţară, cu toată oastea turcească, ,,întovărăşit de şapte mii de spahii şi de vro trei mii oaste de strânsură” pentru a lua scaunul domniei de la Ştefan Tomşa. Mai înainte fusese scos de la domnie, şi înlocuit de Iacob Eraclidul, cunoscut sub numele de Despot Vodă, care la rândul său ,,perise ucis de buzduganul lui Ştefan Tomşa” . Lângă Tecuci, unde oastea face un popas într-o dumbravă, patru boieri Vornicul Moţoc, Postelnicul Veveriţă, spătarul Spancioc şi Stroici, sunt primiţi, la cererea lor de domn în cortul său. Moţoc îi spune lui Lăpuşneanul că ,, obştea ne-au trimis pe noi să-ţi spunem că norodul nu te vrea, nici nu te iubeşte; dar ,, Dacă voi nu mă vreţi eu vă vreu, răspunde Lăpuşneanul, ai cărui ochi scânteiară ca un fulger, şi dacă voi nu mă iubiţi eu vă iubesc pre voi, şi voi merge ori cu voia , ori fără voia voastră”.După care întreabă, referindu-se la perioada cât a condus ţara în prima domnie: ,, Cum a fost oblăduirea mea ? ce sânge am vărsat? Care s-au întors de la uşa mea, fără să câştige dreptate şi mângâiere? Şi însă acum nu mă vreţi, nu mă iubiţi?” Pleacă Spancioc, Veveriţa şi Stroici, iar Moţoc rămâne, propunându-i lui Lăpuşneanul să lase oştirile turceşti, căci îl vor sprijini boierii cu oamenii lor în lupta pentru tron. La această propunere Lăpuşneanul îşi arată neîncrederea: ,,... desprins a te ciocoi la toţi domnii, ai vândut pre Despot, m-ai vândut şi pe mine şi vei vinde şi pre Tomşa; spunemi, n-aş fi un nătărău de frunte, când m-aş încrede în tine?” Dar îi făgăduieşte să nu-l ucidă (,, sabia mea nu se va mânji în sângele tău”) căci va avea nevoie de el ,,ca să mă uşurezi- zice Lăpuşneanul- de blasfemurile norodului” II. Ai să dai sama, doamnă!… Tomşa părăseşte tronul şi se refugiază în Valahia, iar pe Lăpuşneanul poporul ,,îl întâmpină cu bucurie şi cu nădejde, aducându-şi aminte de întăia domnie în care el nu avusese vreme a-şi dezvălui urâtul caracter”. Noul domn pune să fie umplute cu lemne şi să fie arse toate cetăţile Moldovei, cu excepţia Hotinului; cetăţile fiind locuri de rezistenţă şi complot împotriva domnitorului. Pentru ca ,, să stăpânească cuiburile feudalităţii, îi despoia pe boieri de averi sub diferite pretexte, lipsindu-i cu chipul acesta de singurul mijloc cu care puteau ademeni si corupe pe norod .In plus, executa boierii ,,la cea mai mică greşeală dregătorească, la cea mai mică plângere ce i se arăta’’ după care capetele celor ucişi sunt atârnate de poarta curţii domneşti. In sala tronului intră Domna Ruxanda, soţia lui Lăpuşneanul şi fiica lui Petru Rareş (,,avea acea frumuseţe care le făcea odinioară vestite pre femeile României’’), iar soţul ei o ia ,,ca pe o pana,, şi o aşează pe genunchi. Ruxanda îşi imploră soţul să cruţe boierii, spunându-i şi motivul ce a îndemanat-o să i se adreseze:,,De-aş şti că mă vei omorâ, nu pot sa tac. Ieri, când voiam să intru, o jupâneasă cu cinci copii s-au aruncat înaintea rădvanului meu şi m-au oprit arătându-mi un cap ţintuit în poarta curţii< Ai să dai sama, doamnă, îmi zise, că laşi pre bărbatul tău să ne taie părinţii, bărbaţii şi fraţii : Uită-te doamnă, acesta-i bărbatul meu, tatăl copiilor acestora, care, au rămas săraci! Uite-1> .’După ce doamna îi cere să înceteze omorurile, Lăpuşneanul îi promite că îi va îndeplini dorinţa ,,de poimâine’’ zice el, dar după ce îi va da doamnei , a doua zi un ,,leac de frică’’. III. Capul lui Motoc vrem…. Sunt anunţaţi boierii ,,să se adune a doua zi, fiind sărbatoare, la mitropolie, unde era să fie şi domnul, ca să asculte liturghia şi apoi să vie să prânzească la curte’’. La slijbă, Lăpuşneanul se adresează boierilor, spunându-le că îi pare rău pentru că a ,,arătat asprime’’ faţă de ei, după care îşi motivează actele crude prin ,,dorinţa de a vedea gâlcevile şi vânzările unora şi altora, care ţineau- spune- la risipa ţării şi la pierirea mea’’.Apoi îşi exprimă dorinţa de împăcare cu boierii: ,, Să trăim de acum în pace, iubindu-ne ca nişte fraţi , îşi cere iertare de la ei şi de la norodul adunat în biserică. La cuvântare asistaseră şi Spancioc şi Stroici, care spun că nu vor participa la masa oferită de domn, din nefericire. Boierii sosind la casa domnească, în număr de 47, observă, prezenţa ,,lefegiilor’’ înarmaţi în curte, şi a patru tunuri îndrepate spre poartă, dar nu dau atenţie faptului. Masa ce s-a servit apoi era simplă, conform obiceiurilor vremii: ,,Cel mai mare ospăţ se cuprindea în câteva feluri de bucate. După borşul polonez, veneau mâncăruri greceşti ferte cu verdeţuri, care pluteau în unt; apoi pilaful turcesc şi în sfârşit, fripturile cosmopolitane. Pânza mesei şi şerveţelele erau de filaleu teşute în casă, tipsiile pe care aduceau bucatele şi talgerele erau de argint.’’

4

Aproape de încheierea ospăţului, un boier, Veveriţă, închină un pahar urând lui Vodă ca să-l întărească Dumnezeu în gând bun ,,de a nu mai strica pe boieri şi a bântui norodul…’’ Armaşul dă ordin să fie ucişi boierii, pentru că în urare s-ar ascunde o jignire adusă domnitorului. Aceştia ,,neavând nici o grijă surprinşi mişeleşte pe din dos’’, fără arme, cădeau ,,făr-a se mai împotrivi’’.Cu excepţia unora mai tineri, care transformă în arme tacâmurile, vasele şi scaunele. Sunt ucise şi slugile boierielor, aflate în curte, dar câteva scapă ducând peste ziduri şi poartă vestea despre cele întâmplate .In faţa porţii palatului domnesc se adună ,,tot oraşul’’ şi oamenii întărâtati, încep să lovească în poarta cu topoarele. Lăpuşneanul cere armaşului să-i întrebe ce doresc, iar ca răspuns, după un moment de ezitare, gloata cere: ,,-Capul lui Motoc vrem!’’ Dar după ce se spune şi de ce:’’ –Am rămas săraci! –N-avem bani!- Ni i-au luat Moţoc! ‚’ auzind cele transmise de armaş în legătură cu cererea mulţimii, vornicul Moţoc cere domnitorului să îl apere (,, Pune să deie cu tunurile întrâşii…Să moară toţi! Eu sunt boier mare; ei sunt nişte proşti!’’) dar acesta refuză (,,Proşti, dar mulţi, răspunse Lăpuşneanul cu sânge rece’’).Vornicul este aruncat de pe zid mulţimii ,,care într-o clipă îl făcu bucăţi’’.Iar ,, gloata ” , ,,mulţumindu-se de aceasta jertfa se împrăştie”. Vodă ordonă să se reteze capetele boierilor ucişi , le asează pe masa de ospăt în formă de piramidă ,,puind pe ale celor mai mici dedesubt şi pe cele ale celor mai mari deasupra”. Apoi o aduce pe Doamna Ruxanda, ca să vadă priveliştea, dar ea leşina, ceea ce prilejuieşte un comentariu soţului ,,Femeia tot femeie, zise Lăpuşneanul zâmbind”. Trimisi să-i aducă pe Spancioc şi Stroici, oamenii armaşului îi ajung pe fugari când tocmai treceau hotarul de pe Nistru, iar cei doi boieri îi trimit lui Lăpuşneanul vorbă că îi va ,,vedea pân-a nu muri”. IV. De mă voi scula, pre mulţi am să popesc şi eu… După patru ani de la uciderea celor 47 de boieri, Lăpuşneanul se mută în cetatea Hotinului, pentru a-i putea supraveghea pe Spancioc şi Stroici refugiaţi în Polonia. Îi era teamă că cei doi vor veni cu oastea polonă în Moldova. In acest timp îşi tinuse promisiunea facută Doamnei Ruxanda, în sensul că nu mai omora, dar ,,scotea ochi, tăia mâini, ciuntea...”. Îmbolnăvindu-se, cere mitropolitului, episcopilor şi boierilor pe care îi chemase lângă el să îl călugărească, dacă îl vor vedea că se apropie de moarte. Deoarece face o criză puternică, este călugărit şi primeşte numele de Paisie, doamna Ruxanda este numita regentă, iar fiul său, Bogdan, noul domn. Sosesc Stroici şi Spancioc, ajungând în faţa camerei unde se afla Lăpuşneanul bolnav şi ascultând la uşă, aud acuzele aduse de către acesta mitropolitului şi călugărilor ce se aflau acolo. Ca şi ameninţarea rostită (,,M-aţi popit voi, dar de mă voi îndrepta, pre mulţi am să popesc şi eu”). Deoarece Lăpuşneanul îşi ameninţase şi soţia şi fiul cu răzbunarea, Spancioc şi Stroici o conving pe Doamna Ruxanda să pună otravă în apa cerută de Lăpuşneanul, pentru a-şi salva fiul, spun ei. Intrând în camera fostului domn, care băuse deja otravă, cei doi îl silesc să bea si resturile ei, murind astfel sub privirile celor doi. Alexandru Lăpuşneanul a fost îngropat, adaugă autorul în „monastirea Slatina, zidita de el”.

ANEXA 1 ( fișa de lucru completată ) Alexandru Lăpușneanul, de Costache Negruzzi

Fișă de lucru

Elemente de compozitie Elemente de compoziție Relații spațiale și temporale

Citate / Întrebări orientative

Semnificații

Iacov Eraclid, poreclit Despotul, perise ucis de buzduganul lui Ștefan Tomșa, care acum cârmuia țara, dar Alexandru Lăpușneanul, după înfrângerea sa în două râduri, de oștile Despotului, fugind la Constantinopol, izbutise a lua oști turcești și se înturna acum să izgonească pre răpitorul Tomșa și să-și ia scaunul, pre care nu l-ar fi perdut, de n-ar fi fost vândut de boieri.

 timpul: a doua domnie a lui Alexandru Lăpușneanul (1564 – 1569) -alternanța timpurilor verbale de la începutul primului capitol poate fi pusă în legătură cu succesiunea domnitorilor, sugerând existența unui timp de criză

La moartea părintelui ei, bunului Petru Rareș, care – zice hronica – cu multă jale și mâhniciune a tuturoe s-aun îngropat în sf. Monastirea Probota, zidită de el, Ruxanda rămăsese în fragedă vrâstă, sub tuturatul a doi frați mai mari, Iliaș și Ștefan. Iliaș urmând în tronul părintelui său, după o scurtă și desfrânată domnie, se duse la Constantinopol, unde îmbrățișă mahometismul și în locul lui se sui la tron Ștefan...Astfel gingașa Ruxanda ajunsesă a fi parte biruitorului.

-folosirea retrospectivei în capitolul al doilea în figurarea doamnei Ruxandra;

- Îți făgăduiesc că de poimâine nu vei mai vedea, răspunse Alexandru-vodă, și mâine îți voi da un leac de frică.

- anticiparea unui mâine într-o replică a domnitorului

În minut , toți slujitorii de pe la spatele boierilor, scoțând junghiurile, îi loviră; și alți ostași, aduși de căpitanul de lefecii, întrară și năpustiră cu sabiile între ei. Cât despre Lăpușneanul, el luasă pre

- caracterul scenic al episodului uciderii boierilor din capitolul al treilea poate fi relaționat cu intenția de actualizare a acțiunii: în minut;

5

Relații spațiale și temporale

Moțoc de mână și se trăsesă lângă o fereastră deschisă, de unde privea măcelăria ce începuse. El râdea, iar Moțoc, silindu-se a râde ca să placă stăpânului, simțea părul zburlindu-i-se pe cap și dinții săi clănțănind.. Și cu adevărat era groază a privi această scenă sângeroasă. – Închipuiascăși cineva într-o sală de cinci stânjini lungă și de patru lată, o sută și mai mulți oameni ucigași și hotărâți spre ucidere, călăi și osândiți, luptăndu-se unii cu furia desnădejdei și alții cu aprinderea beției. Boierii, neavând nicio grijă, surprinși mișălește pe din dos, fără arme, cădeau făr-a se împotrivi. Cei mai bătrâni mureau, făcându-și cruce; mulți însă din cei mai juni se apărau cu turbare, scaunele, talgerele, tacâmurile mesii se făceau arme în mâna lor.... Patruzeci și șepte de trupuri zăceau pe parchet.... Patru ani trecuseră de la scena aceasta, în vremea cărora Alexandru-vodă, credincios făgăduinței ce dase doamnei Ruxandei, nu mai tăiese niciun boier. La monastirea Slatina, zidită de el, unde e îngropat, se vede și astăzi portretul lui și a familiei sale. 1. Unde este situată acțiunea în capitolul I ?

-comprimarea timpului istoric în incipitul ultimului capitol

-în final revenirea la prezent: se vede și azi... - drumul de la sud la nord figurează simbolic un destin ce stă sub semnul voinței de putere: verbul a vrea la afirmativ ( eu vă vreu ) – 2. Unde se desfășoară acțiunea în capitolul al negativ ( nu vreu ); doilea? - cortul din dumbrava de la Tecuci 3. Unde se desfășoară acțiunea în capitolul al - simbolistica centrului: palatul ca treilea? spațiu al puterii. 4. Unde se desfășoară acțiunea în capitolul al patrulea ? În ce regim temporal este descris acest spațiu ? Cetatea era mută și pustie ca un mormânt de urieș. Nu se auzea decât murmura valurilor Nistrului, ce izbea regulat stâncoasele ei coaste, sure și goale și strigătul monoton a ostașilor de strajă, carii întru lumina crepusculului se zăreau răzimați pe lungile lor lance.

Perspectiva narativă

- simbolistica centrului: biserica fiind un spațiu al sacrului profanat, palatul – scenă a măcelului. -imaginea cetății Hotinului în regim nocturn are o funcție premonitorie pentru scena otrăvirii.

1. La ce persoană se relatează întâmplările ? Ce fel de narator și narațiune întâlnim ?

- persoana a treia singular - narator omniscient - narațiune obiectivă

2. Cum comentați prezența în text a următoarelor sintagme sau propoziții: La moartea părintelui ei, bunului Petru Rareș, care – zice hronica - ...

- Trădarea obiectivității cu exemple din text în care autorul se divulgă și se fisurează blocul obiectivității narative. ( Nicolae Manolescu ): zice hronica, zice hronicarul.. - Alternanța relatării cu prezentarea ce creează iluzia desfășurării ”în fața ochilor”: Închipuiască-și cineva... - scriitorul nu intervine pentru a spune, ci pentru a ne arăta, nu pentru a fi ascultat, ci pentru a ne face să vedem... intenția sa este de

Închipuiască-și cineva într-o sală de cinci stânjini lungă și de patru lată, o sută și mai mulți oameni ucigași... ?

6

a prezenta nu de a povesti... întregul pasaj e menținut la imperfectul indicativului, un timp a cărui facultate de a evoca mișcarea a fost adeseori pusă în lumină. Se poate într-adevăr spune că în primul plan al nuvelei lui Negruzzi nu se impune nici povestitorul faptelor și nici povestirea lui, ci numai faptele povestirii. ( Tudor Vianu ) 3. Care sunt celelalte voci care se aud în operă ? Aveți în vedere cele patru motto-uri.

Acțiunea

Simetria compoziției ( Activitate în perechi )

Conflictul (temă de casă)

- replici voievodale: Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu..., De mă voi scula, pre mulți am să popesc și eu... - Voci reprezentând diferite categorii sociale: Ai să dai samă,Doamnă!... ( replica unei văduve ), Capul lui Moțoc vrem... ( replica mulțimii ).

1. Se respectă cronologia evenimentelor pe parcursul relatării ?

- acțiunea este lineară în capitolele I, III și IV - acțiunea este discontinuă în capitolul II datorită episodului retrospectiv referitor la trecutul doamnei Ruxanda. 1. Găsiți argumente în nuvelă care să susțină simetria compoziției. ( Activitate în perechi ) - motto-urile și vocile care le rostesc, primul și ultimul exprimă dorințe ale domnitorului. - situarea acțiunii în spațiul aflat la granita tării în capitolele I și IV, simbolistica centrului în capitolele II și III. 2. Puteți figura grafic această simetrie ?

1. Ilustrați, prin rezumarea unor secvențe ale narațiunii, următoarele tipuri de conflict: - conflict exterior, social, tipic pentru evul mediu românesc - conflictul de ordin temperamental

- conflictul de natură interioară ( Alexandru Lăpușneanul

7