Alexandru_i._odobescu_-_opere_alese._volumul_2_-_scrieri_istorice,_istorico-literare,_filologice,_folklorice,_arheologice,_etc..pdf

C-(2-Nc

'ARIL CLASIC1 ROMANI. CUGETAREA CU COMENTAR11

AL. ODOBE Sc U '\11

OPERE A LESE II

ISTORICE, FILOLOGICE, ARHEOLOGICE. etc. EDITIE iNGRIJITA DE

ALEXANDRU IORDAN

CUGETAREA * GEORGESCU DELAFRAS

Clasici

Al. Odobescu : 11. Scrterl istorice, etc.

1

AL. ODOBESCU OPERE ALESE

II SCRIERI ISTORICE, ISTORICO - LITERARE, FILOLOGICE, FOLKLORICE, ARHEOLOGICE, ETC.

SCRIITORII CLASICI ROMANI

CUGETAREA

CU COMENTARII

AL, ODOBESCU OPERE ALESE SCRIERI ISTORICE, ISTORICO - LITERARE, FILOLOGICE, FOLKLORICE, ARHEOLOGICE, etc. CU UN STUDIU INTRODUCTIV

NOTE *I GLOSAR DE

ALEXANDRU IORDAN DOCTOR IN LITIERS

CUGETAREA, - GEORGESCU DELAFRAS 73 TIC URESTI IV - STRADA POPA NAN Nr. 1155 -941

21

PREFATA Dupd volumul cuprinzeind opera literard, west de-al dot: lea vo/um prezintd laolaltd cele mai de seamd serien i ale lui Alexandru Odobescu, in domeniul filologiei, istoriei nationale, istoriei literare, arheologiei $i istoriei artelor. In introducerea ce precede textul ca o completare a expunerii biografice din primul volum am gd sit Cu cale sii infeitiqdm $i laturi mai putin cunoscute din preocupdrile sale, acelea in legdturd cu $coala 0 tea trul, islesnind astfel cunoa$terea ceit mai deplind a multilateralei $i fecundei sale activiteiti. Ca $i pentru primul volum, $i de data aceasta, in reedi-

larea textului ne-am slujit de editia apdrutd in anul

1887; am feicut exceptie doar pentru Ctiteva ore la Snagov, pentru care am folosit textul din Revista Romani (1862), acesta fiind cel mai complet, evitdnd astfel omisiuvile ce s'a fiicut in editiile de panit acum.

Pentru a inlesni viitorilor cercetdtori, studierea in-

tregii activitdti publicistice a lui Odobescu, am addogat la sfdrqitul introducerii, o bibliografie completd a operei sale.

Piistrand neschimbat fondul limbii lui Odobescu, am reaat textul in forma corespunzdtoare ortografiei curente. Glosarul ce urmeazd va ajuta la intelegerea euvintelor cu o circulatie mai redusd.

INTRODITCERE

AnalizAnd in primal volum activitatea $i valoarea ope-

rei literare a lui A. Odobescu, ne revine sarcina de a

inqiti$a in aceasta introducere, celelalte laturi ale preocoparilor sale.

$coala : Pentru Alexandru Odobescu, functiunile si dem-

nil atile ce le-a detinut nu au fost decat prilejul de inchina intreg rodul muncii $i priceperii lui, institutiilor pe care le-a servit. De aceea, timpul at a fost insarcinat cu diferite misinni in Ministerul Instructiunii, $i dupa aceea chiar, atentia lui creatoare s'a indreptat catre o mai rationala $1 demna organizare a invatamhutului românesc. Pentru buna ftinctionare a invatamântului primar, Odobeecu cerca, in mod imperios, pregatirea i selectionarea imaltatorilor, o metodica alcatuire a manualelor $i dàdiTi sanatoase pentru localul $colii 1). Promotor al ideii intemeierii $colilor sate$ti, el vedea roadele acestora depinzand de indrumarea practicA, ce

nrma sa fie data fiilor de tarani, care, spunea el tre-

buesc invatati sa-$i indeplineasea cu succes i progres, profesiunea lor de cultivatori ai pamântului i rolul lor de cetAteni ai patriei" 2). Progresul invittämântului secundar, depindea, dupa parerea lui, de indrumarea pe care aceasta $coala o va da elevului, pentru cariera de mai tarziu. Realizarea practica o vedea Odobescu in bifurcarea Al.

Odobescu :

p. 857 cfr. si I. R.

Serien i literare si istorice, Buc. 1887 ; vol. III, si Re-

Pogoneanu : Studii, Buc. 1910, pp. 93-96; visto Pedagogicd, I, pp. : 107-128, I. R. Pogoneanu : op. cit. p. N.

10

AL. ODOBESCU

invataimantului secundar, sistem dovedit astazi eel mai Eimerit, dupa numeroasele reforme ale acestei scoli, pana mai acum cAtiva ani3). Dar Alexandru Odobeseu n'a fost numai un teoretician al organizarii inva.tamantului, ci si un indrumätor po taramul practie. Despre aceasta vorbeste In chipul eel mai edificator, marturisirea inginerului St. Petrescu, fost elev al ìcolii Normale Superioare, care ne da pretioase relatiuni de modal cum a condus Odobescu aceasta scoalk turnp de trei ani. Conferinte cu variate subiecte, tinute de personalitati de seama, din vieata culturatä si stiintifica romaneasea alternau cu reprezentatii de teatru i concerte muzicale, care formau spiritualiceste pe elevi. Profesori straini fusesera adusi pentru predarea limbilor franeeza si gormand, a caror curenta conversatie el o soeotea de prima necesitate pentru un absolvent al acestei scoli. Cu bunele maniere isi deprindea el insusi elevii, prin procedeul de a invita in fieeare zi la dejun, cate patru din ei, earora indirect le servea exemple, de modul cum trebue sà se poorte in societate. Neputand uita cà i clineolo de Dunare i Carpati, traiese frati de Waage, el obtinuse aprobarea ca tuatara de cei 30 de elevi bursieri prin concurs, sà fie admisi fara concurs, 10 Macedoneni si 2 Ardeleni 4). '3'ot in calitate de director al coiii Normal° Superioare,

a intemeiat cel dintai gimnaziu de aplicatie, pentru invrztatori i studenti Ca autor de manuale didactice, Alexandru Odobesett a ilustrat fiecare regula teoretica, prin exemplificari din cele mai coneludente. lata, de pilda, cum intelegea el sà lamureascä intrebuintarea tra.surii de unire : Spata-lata a fost Meg, de mie-mititel un pierde-vara, un tan:le-bran, uu om-de-nimica, un fdra-de-lege. Ca copil el se furisa printre florile cele inalte, printre floarea-soarelui, printre

motul-cureanului, ea sà fure pepeni din gradina. Mai tarziu si-a luat lumea 'n cap. Nu cumva dusu-s'a el la Laeul-Sarat 1". Ba s'a dus $i de-acolo a fugit la BaltaAl. Odobescu : op. cit. vol. II, pp. : 303-316. ,St. Petrescu : Odobescu educator, in Convorbiri Literare",

LXVII (1934), pp. 740-746.

G. N. Costescu : Alexandru I. Odobescu, in InvAttimantul primer" III (1897), p. 355.

OPERE ALESE

Alba, la Valenii-de-Munte... pana a ajuns la Turnu-Severinului 6). Ca profesor universitar, a introdus in invatamantul nostru superior, o disciplina noua arheologia pe caro a F3tiut sa o faca atat de atragatoare, Inca cursurile lui, et au urmarite cu cel mai viu interes nu numai do studenti, ci si de un numeros public 7). El a initiat scoala arheologica romaneasca pe baze

tif ice, 'lute° epoca in care chiar in Apus, aceasta disciplina era Inca sub influenta romantismului f3i a diriguit gustul publicului spre sferele senine ale artei. *

*

Teatrul Cu mai bine de un sfert de veae in urma, s'a pus pentru prima ()aril in discutie, activitatea de autor dramatic a lui Alexandru Odobescu, atribuindu-i-se chiar, paternitatea dramei Vlaicu-Voda". Baca aceasta drama este a lui Alexandru Davila ori a luí Alexandru Odobescu, credem ca nu o poate dovedi in mod definitiv decal o minutioasa analiza a expresiilor si voeabularului ei, comparativ cu. cele intrebuintate de cei doi scriitori, in celelalte opere ale lor. Paull atunci insa Vlatieu-Vodei ramane a lui Alexandru Davila, asa cum e trecuta as-Uzi in istoria literaturii noastre dramatice, lipsindu-1 prin aceasta, poate, pe Odobescu de una din operele cu care se mandreste literatura romaneasca. Dar, chiar fruit Vlaicu-Vodá, activitatea de autor dramatic a lui Alexandru Odobescu ni se infatiseazil destul de bogata atat prin serien i originale, cat si prin traduceri si localizari, dupa cum o dovedesc manuscriptele-i pastrate la Academia Rom'ana. Inainte de a vorbi insä de aceasta latura a preocuparilor sale literare, gasim cu cale sa" aratam cil. Odobescu este legat de desvoltarea artei dramatice la noi si prin functiile ce a detinut in conducerea teatrului. Astfel la 23 Doeembrie 1873 a fost numit membru in Comitetul Teatrelor, ca succesor al lui C. Esarcu, iar in 1875, director administrativ al Teatrului Mare, denumit de el Teatrul National. In aceasta ultimà calitate, Alexandru OdoA. I. Odobescu i V. Gr. Borgovan : Gramatica pentru cl. primara, Sue. 1895, p. 13.

Al. nigara-Samurcav : A. Odobescu In Convorbiri Literare",

LXVII (1934), p. 605.

AL ODOBESCJII

12

besen a con dus lucrarile de amenajare $i impodobire artistica a salii de spectacol, si s'a ocupat in deaproape de

regia pieselor, latura neglijatä pang la el, de ceilalti conducatori de teatru 8). In ceea ce priveste opera sa dramatica, putem stabili

astazi, dinteo insemnare manuscripta 9) si din marturisirile profesorului Al. $erban 10), lista incercarilor sale origin ale, traducerilor si localizarilor, pe care o redam in inti egime in bibliografia ce urmeaza acestei introducen. Din cercetarea titlurilor pe care Odobeseu le-a dat pieselor sale, usor se poate constata cd subiectele preferate de el erau cele istorice. A supra valorii literare si dramatice, nu ne putem pro-

nunta, caci textul acestora, daca va fi existat complet, nu se pastreaza. Fapt cert e insa crt teatrul a constituit

o preocupare serioasa pentru Odobescu. Dar, Odobescu nu a fost numai director de teatru $i au-

tor dramatic, ci si indrumator, pe calea scrisului al artei dramatice. In aceasta privint4, amintim cele cloud articole de intinse proportii :Teatrul National11) i $coala dromatica12), in care printre alte idei sanatoase, cere ca sa se inalte Teatrul National la gradul unei institutii in care Literele i Artele, adieä desvoltarea intelectuala a limbii si a gustului estetic al Romanilor, Ii va avea din cele mai luminoase si mai calduroase ale lor altare". ***

Filologia : Adanc cunoscator al limbii populare $i a ce!ei cronicaresti, posedand o terneinicrt preatire In domeniul clasicismului, inzestrat cu un puternic spirit de patrundere a subtilitatilor lingvistice, Alexandru Odobeset' n'a putut ramâne inafara actiunii de combatere a curentului de latinizare a limbii românesti, pe care se C. Prodan : Pentru comemorarea lui Al. Odobescn... Bnc. 1936, p. 24 ; 1. Ma3sof letona Teatrnlui National, Buc. (1937), p. 27; D. C. Oildnescu : Teatrul la Ilomb.ni, vol. II, Buc. 1898, p. 333. Academia Romcind, Mss. rom. No. 4935. Al. .Serban : Piesele lni Odobescu, in Flaclira", Buc. 1913-14,

pp. 108, 116, 153.

Epoca, Buc. 1877, 22 Octombrie/3 Noembrie. idetn, 29 Octombrie/10 Noembrie i Al. Odobesca, op. cit. vol.

II, pp. : 353-361.

OPERE ALESE

13

strdduiau sa-1 impund in mod oficial reprezentantii A rdealului.

lt combaterea latinizatorilor, a utilizat el deopotriva

incinta Academiei *i arena publicisticii. La Academie, in repetate rânduri a combdtut principiile

lingvistice *i ortografice stabilite de Comisiunea lexicograficd, formatd din A. T. Laurian *i I. Massim, pi incipii care au stat la baza redactarii Dictionarului lirubei române 13). In critica sa, Odobescu i*i insotea intotdeauna observatiunile cu propuneri practico. Astfel, el a cerut ca inainte de a se fi elaborat Dictionarul Academiei Roune, sd se tipdreascd un magazin lexicografic, cuprin-

zand material lingvistic din diferite regiuni ale romdnismului, iar din sistemele de redactare diferità, a colaboratorilor acestui magazin, sd se stabileascd principiile cele mai corespunzdtoare spiritului limbii romtme*ti 14). In locul cuvintelor create de imaginatia lexicografilor, Odobescu recomanda cercetarea graiului popular, limba cronicarilor *i a celor mai de seamd scriitori romilni. cat despre principiile care trebuiau sd cAlduzeascd, redactarea fiecärui cuvânt al dictionarului Academiei care trebue sd fie oglinda limbii din trecut pand in prezent", el preconiza urmdtoarele norme Cuveintul in sine (fie de uz contemporan, arhaic sau neologism). Pronuciatiunea lui, cu modificdrile provinciale. Formele lui gramaticate, cu neregularitaile cdnd existd. Acceptiunile sau intelesurile lui diferite, clasificate dupd un mod logic *i insotite cu : Citatiuni din principalii autori contemporani *i din cele mai recomandabile *i mai caracteristice locutiuni populare *i proverbe. Sinonimele lui, cu nuantele distinctive. lstoricul situ, adica prezentarea lui sub diferitele sale fa2e, succesive, bazate pe citatiuni din autori veehi. In fine, Etimologia lui, cAnd ea nu este supusá la prea mari indoeli 15)".

Spre a ardta cat de artificiald *i ridicold ar deveni

13) A. T. Laurianu ei I. C. Massimu : Dictionariulu limbel roWine, T. III, Buc. 1873-1876 ; idem : Glossariu care coprinde vorbele d'in limb'a romana streine prin originea eau form'a loru cumu

qi celle de origine indonioas5., Buc. 1871.

14/ Analele Academiei Romdne : Sedinta din 4 e 9 Sept. 1S71; err ai Al. Odobescu : op. cit. vol. II pp. 125-158. 15) Al. Odobescu : op. cit. vol. II pp. 151-152.

AL. ODOBESCU

14

limba noastrd, dach s'ar generaliza latinizarea preconizatd de Scoala Ardeleand, Odobescu a redactat o lista de bneate Prandiulu Academicu16) dupd normele acesteia, pentru un ospdt oferit colegilor sal dela Academie. Pentru humorul caustic cuprins in aceasta latinizatd listd, cat si pentru ilustrarea absurditdtilor combaute cu atdta adevdr de Alexandru Odobescu, in care supa era denumità sorbitione, mezelurile, fame stimulie varíe, friptuna de berbec, copsa de ariete, iar vutca de ananas, licuore Bellaria de Bromelia, Prandiulu Academicu" constitue un exemplu dintre cele mai elocvente. Problema limbii romdnesti il preocupa pe Odobescu hied din vremea cdnd studia la Paris, de unde trimesese eolegului sdu George Creteanu, un articol asupra limbii literare, pentru a fi publicat in ziarul Patria. A rticolul nu s'a tipArit din cauzd cd opiniile ligvistice ale lui Alexandru Odobescu erau diferite de acelea ale conduatorilor Patriei, iar manuscriptul s'a pierdut. S'a prtstrat in schimb o scrisoare a lui Creteanu, din care putem deduce care erau opiniile lui Odobescu asupra acestei probleme, cdnd el nu avea decat 21 de ani. Din aceastd scrisoare afldm cd tdndrul Odobescu sustinea eh trebue sd ludm drept bazd in scriere, limba vorbitd de popor", ed.' se declarase impotriva utilizdrii terminatiei in tiune si eh sustinea necesitatea pdstrdrii cuyin telor de origind slavd, incetatenite in limba romdnd, el insusi intrebuintand in articolul amintit cuvintele : Norod, duh, vreme, etc. Creteanu ii cerea sd renunte la aceste principii lingvistice ca si la unele pdreri politice care il invederau pe Odobescu cu tendinte cam reactionare" si moderniste". Numai dupd aceste renuntdri, ii seria Creteanu, ziarul Pa tria" ii putea deschide coloanele sale. Cum Odobescu a inteles sd nu abdice :dela principiile sale, articolul n'a apdrut 17).

*

*

lstoria literarei : Problemele lexicale fiind strâns legate de istoria literard, Odobescu n'a rdmas strdin nici de acest domeniu, uncle a ldsat pagini care sunt si astAzi citite cu viu interes.

El este acela care a relevat pentru prima oard, rolul idem, idem : pp. 137-138. Convorbiri /iterare, LVII (1925) p. 338.

OPERE ALESE

15

jucat de Vacaresti in evolutia noastra culturalá, ; a scris randuri de adânca simtire si justa pretuire despre : Patracia Poienaru, Nicolae Balcescu, Petre Ispirescu, Timotei Cipariu, etc. ; o descriere critica a Psaltirii lui Coresi si a manuscriselor aflate la Bistrita, precum si cuprinzatoarea prezentare a miscarii-literare in Tara Romaneasca 18). Studiul despre Vacaresti, cuprinzand atat geneologia acestora cat si analiza intregii activitati istorice i literare a unora dintre ei, 5i-a dovedit valoarea documentará, prin utilizarea ce i s'a dat, pentru mai toate cercetarile intreprinse de altii, ulterior 19). Dar, monografia lui Odobescu despre VAcaresti, nu e numai o lucrare stiintifica, ci si o preamarire a patriotismului caci, iata de pilda, cum talmaceste el, urmatoarele versuri ale lui Enálchita : Urmasilor mei Yttcaresti Las vouA mosteuire Cresterea limbii romilnesti Si-a patriei cinstire.

Daca dintr'aceste dona marete indatoriri puse asupra viitorimii, cresterea limbii romeineqti era insuflatd lui Enächita de geniul sau propriu, cinstirea patriei totusi o mostenise si el dela strabuni, dela tata' sdu, care si dansul muri jertfa credintei sale catre tara. Aceasta moarte e o tragedie intunecoasd, demna de marsava viclenie a Fanariotilor" 20).

eel de al doilea studiu de istorie literara, pe care-I

reeditara acum, Psaltirea tradusd romdneste de diacontd Coresi" constitue prima cercetare Merara, i lingvistica asupra acestei lucrar a diaconului ardelean. Din cercetarea vocabularului intrebuintat de Coresi in Psaltire", Al. Odobescu ajunge la urmáltoarele interesante concluzii privind influenta s'aya asupra limbii roman e :

Cu istoria de temei, noi vedem ca secoli indelungati, si adica chiar pana la al XIII-lea dupa Hr., Romitnii si Bulgarii, uniti sub acelasi sceptru, au format o singura Al. Odobescu : op. cit., vol. III, pp. 43-270. G. Bogdan-Duicd : Istoria literaturii romilne Primii poeti n.tunteni, Cluj, 1923, pp. : 1-2 ; 0. Densufianu : Literatura romana moderna, vol. II, Buc. 1921, p. : 48. Al. Odobescu : op. cit. vol. I. p. 263.

AL. ODOBESCIT

16

putere, in care se deosebeau inteadevär douä natiuni, dar unite prin aceea$i religiune, prin aceleasi interese. CA ele vorbeau fiecare limba sa pitrinteasch, ni se bpare a fi un fapt fdrd indoiald ; dar iar, ed ele Id fdceau ne'neetate imprumuturi i schimburi de forme si de cuvinte, ne ine lesne a crede ; cdci care e natiunea, care e omul sil nu ja si s6 nu dea celui cu care e in necontenità relatiune Credem dar cd, In limba romänd, e o prima inrilurire slavond consacratd de secoli, temeinicd, radican, exercitatd atät prin admitere de cuvinte devenite indis-

pensabile limbii, cdt si prin forme gramaticale si sintactice, pe care n.0 le putem sustrage din limba noastrá filra a le strica insusi caracterul sdu original. Cu toate acestea, limba romana trecutil printr'o prima

infiltrare de slavonism, rdmilne Inca mult mai latind decid cum o vorbim noi astilzi. Psaltirea lui Coresi ne poate da o dovadd despre aceasta. Cateva ziceri, cb.teva struc-

turi de fraze curat latine, pe care noi le-am pierdut In urnid !" 21).

'as

Folklor : Deopotrivä de pretioasd este si contributia El nu a fost un culegdtor al productiilor poporane ei un cercetätor al lor. Din contactul continuu cu satul, inca din copildrie, a cunoscut si iubit cântecele, baladele basmele romänesti, incht atunci nánd serie, Cdntecele poporane ale Europei Rdsdritene mai cu seamd in raport cu tara, istoria i datinile Romdnilor") sau Rdsunete ale Pindului in Carpati : Diochiul, Ndluca, Mioara, Moslui Odobescu la desvoltarea studiilor folklorice la noi.

Aiun 24), ori prefetele culegerii lui G. Dem. Teodorescu 25)

si a Basmelor lui P. Ispirescu 26), el adaugh cunostintelor insusite din diferitele studii si cercetdri, reminiscemele povestilor, superstitiilor si cantecelor auzite prin Bdrdgan, ori prin muntii Buzdului. In primul siiu studiu, amintit mai sus, dupä cum aratä titlul, Odobescu incearcd sil desprindd din cercotarea folklorului märturii privind trecutul neamului noidem, p. 363-364. idem, p. Revista Romdnd, Buc. 1880, pp. : 89-98.

G. Dem. Teodorescu : IncercAri entice asupra unor credinte, datini ei moravuri ale poporului roman, Buc. 1874. P. Ispirescu : Din povegtile unchiaeului snitos, Bue. 1879

OPERE ALESE

17

tru. In cel de al doilea, dupd ce face o interesanta inevolutia motivului din balada Miorita din antichitate si cursiune, in literatura eling si folklorul grecesc, urmareste

pana la jumatatea secolului trecut, conchizand ea' la originea acestei balade se aflá cantecul grecesc al lui Linos,

prelucrat in decursul veacurilor de alti Eleni" fii ai muntilor i ai naturii, pentru ca prin secolul al XV,. astf el prelucrat si ajunga la noi" unde s'a implantat in

memoria poporului sub forma baladei. Timpii i impreju-

rarile au stiut sa schimbe multe intransele, dar tot au mai ramas urme netagaduite de clasica sa origine" 27). In acelas articol, ocupandu-se de creatia productiumlor poporane, Odobescu afirma, pe buna dreptate, ca." pentru a ajunge la forma sub care sunt cunoscute, ele au trecut din om in om, din secol in seco!, fiecare fi adaogä un semn dela sine, o vorbd, un vers, un episod", artiland astfel participarea colectiva la creatia folklorului si deci originea lni anonima. Dar mai presus de valoarea istorica a marturiilor pe care le-ar pastra folklorul, ceea ce 11 entuziasmeaza. pe Odobescu, este frumusetea poeziei poporane, in fata e reia aspra critica se sfarma". Farmecul naivelor expresiuni" reinvie in sufletul fiecäruia, amintirile copilai iei steans legatà de povestile miraculoase cu smei, feti-frumosi si llene Cosanzene. De cand Odobescu a scris cele dona, articole, studird fol-

klorului a facut insemnate progrese, atat in ceca ce priveste metoda de lucru, cat si a mijloacelor de documenta] e. Astazi unele din a firmatiunile sale se dovedesc a fi neintemeiate, dar cu toate acestea lui îi revine marele merit de a fi deschis calea catre cercetarile productiunilor poporane.

Istoria Românilor : Istoriei nationale i-a drama Odobescu, pe Mugä reinvierea, in forma literara, a celor dours figuri voevodale, Mihnea Vocla si Doamna Chiajna, despre care am vorbit in primul volum, doua conferinte cu caracter istoric Motii 28) si Curcanii 29), desvoltate la Ateneul Roman, in anul 1878. Al. Odobescu : op. cit., vol. II, p. 35. Mota Curcanii, Doue confermte tmute la Atheneul din Bucuresci, Bue. 1878. 27;

Prima conferinta a avut loe, la 11/23 Febr., cea da a doua, 25 Mart./6 Apr. Clasici

Al Odobescu

Ti, serien istonce, etc

2

AL. ODO)3ESCII

18

Prima e inspirata de revolutia ardeleana din 1784-85, impotriva impilàrii maghiare, iar a doua de vitejia ostasilor care biruind pe Turci, au cucerit pe cdmpiile bulgare indepen den ta Tdrii.

.Astazi, dupa stdruitoare cercetari prin diferite arhive,

conclusa de Horia, Closca si Crian, este cu-

nosouta pana in cele mai mici amdnunte. Pentru data insd cdnd ea a fdcut obiectul conferintei lui Odobescu, informatiile erau foarte reduse si marele lui merit constä in faptul ca, cu spiritul sail de patrundere, a vilzut mobilul räscoalei in justa sa desfasurare, ca o manifestatie independenta a taranimii ardelene, neinfluentatd intru nimic de miscarea carturarilor dela Blaj. In lipsa altor izvoare, Odobescu a fost nevoit sa recurga la cele cloua informatii din ziarele Journal politigue de Bruxelles si Gazette de France, pe care le retipdrise el, mai inainte de volumul al treilea din Tezaur de monumente istorice") si de care s'a slujit in mare masurrt.

A legerea a fost din cele mai fericite, deoareee autorii articolelor fiind contemporani ai revolutiei, respectasera Cu strictete cronologia evenimentelor ; inafara de aceasta,

veridicul informatiilor lor nu putea fi pus la indoialk

edci strdini de popoarele in sdnul carora s'a petrecut acea mare drama nationald, ei inregistraserd faptele ca simpli spectatori si deci condusi de cea mai deplind obiectivtate. Pentru aceste motive, Odobescu n'a ezitat sä foloseascd

nu numai materialul pur informativ ci si-a indrumat

chiar si nararea faptelor, dupd modelul textului francez. Paralelismul de texte ce urmeaza, dovedeste eu prisosintd aceasta : Revenu de Vienne, il pa-

rut à Brad de 28 Octobre, et persuada aux Valaques qui se trouvèrent en foule la nouvelle foire se rendre en trois jours dans les champs près de village de Yestasken où il leur com-

muniquerait des choses imSU)

Inteo Joi, la 28 Octombrie 1784, se fdcea targ la

satul Bradul de pe apa

Crisului. La tiirg era adunata toatd romdnimea din Zarand. Horia facu stire

tuturor sà fie cu totii in

biserica dela Mesteacan, un sat invecinat, cd are sd.

A. Papiu-Ilarianu : Tesaurn de monnmente istorice pentru

Romania, Tom. III, Buc. 1864, pp. : 351-364.

OPERE ALESE

portantes de la part de l'empereur. (Tezaur, p. 361 col. 1).

Horiah persauda aux Valaques qu'il irait lui-même

a Vienne soliciter leur

grace de l'Empereur ; ce projet accepté, il s'éloigna avec son compagnon Closka...

(Tezaur pg. 358 co]. I). FIoriah se retira dans le bois de Radak, ou l'on n'aurait rien pu entrepren-

dere contre lui sans un

grand danger et sans des

pertes considérables. (Tezaur, pg. 358 col. II).

19

le aducA stiri dela Impärat.

(Motii).

Facu stire eh' va cauta

sa rdzbeasch printre haitele prigonitorilor sdi +3i se va duce bled °data la Viena, ca sä" spund de-a-dreptul Impdratului toate noile ptisuri ale poporului roman._

Luandu-si dar ra'mas bun dela ai s'ad Horia, insotit numai de credinciosul sdu secundant Ioan OargA, poreclit Closea... merse sa se aseundà deocamdatai in muntii palnrosi ai Radacului. (Motii).

On ne nomme point le ce sont, dit-on, les HusBards Sicules ou de Seckler, sous la conduite du Lieutenant-Colonel Kray qui ont fait cet heureux coup de main. On s'est servi de deux Valaques rugs, instruits du lieu de retraite d'Horiah et qui, en feignant de chasser, le découvrirent assis auprès du feu, avec son lieutenant Gloska. (Tezaur III pg. 357 col. II). jour de l'événement, mais

On avait ordonné, quel-

ques jour auparavant, a tout les juges des Comi-

tats voisins, d'envoyer ici six habitans de chaque vil-

Acest ofiter ademeni en bani niste gonaei sau pAdurari ai locului, care cunosteau toate potecile si infunddturile codrilor si

asupra carora Horia si Closca nu aveau prepus de

trädare. Intr'una din ulti-

mele zile ale anului 1784, la 27 Decembrie, acei vb.natori prefaicandu-se c5, pornesc la vandtoare, cAlguzira pe Husarii lui Kray pand la ascunzAtoare unde, färg. nicio banuiara Horia si Closca sedeau dusi pe ganduri, inteo poienitai, inedlzindu-se la foe. (Motii).

La Alba, dinaintea mai multor mii de iobagi ro-

maul, pe care autoritAtile unguresti ii adusese cu sila, cate sase de fiecare sat

20

AL. ODOBESCU

lage pour étre témoins de l'exécution. (Tezaur pg. 360. el. II).

Lors de l'execution de Valaque, des comitats de Zalanthe et de Huniade se trouvaient a Carlsbourg ; Horiah et de Kloska, 2000

ces paysans s'imaginaient, lorsqu'ils recurent Pordre

de s'y rendre qu'il s'agissait de corvées, mais ils furent conduits par trois regiments du cercle, souteuus par de la eavallerie,

et furent obliges d'être,

ainsi que leur chef Horiah, spectateurs du suppliee de Klosca, qui fut roué, sans are étranglé, et sans recevoir le coup de grace. Tandis qu'il vivait encore.

on lui a coupe la tête et ensuite on l'a écartelé ; n'y a pas de jurement et de blasphemes qu'il n'ait proférés ; mai le bruit et

roulement continuel d'un grand nombre et tambour, empêcherent qu'ils le

ne fussent entendus des

speetateurs. Horiah s'avanQa avec courage et fer-

mete pour subir le meme supplice, en disant ; Je meurs pour la Natian, ; ne poussa aucun cri, et ne donna aucune marque de douleur.

Leur membres ecartelées

ont été exposés sur les

grands chemins, et leurs têtes plantées sur des piquets devant la porte de leur maison,

Tezaur vol. III p. 364 el. II).

romanesc al Ardealului, ea sa fie de invat acest ingrozitor exemplu, Closca, mai intai fu f rant pe roata, in-

cepand sfasierea dela picioarele in sus. Rtienetele lui oe durere se ntibusird, atunci cand un crac de fier al roatei Ii strapunse pieptul. Horia sta neclintit. 0ehii lui vedeau apropiate muucile groaznice ce aveau indatti ajungd ; dar mima-i bä'rbata stiu sti stapaneascti pana i fiorii.

°and randul stiu

toti il vazurti cideilnd cu pas teaptin nesovait. Inteinsul nu se destainui ni-

ci-o slAbiciune.

Roata

sdrobi oasele, ftira ea durerea s6-i scoat'a macar un geamtit din pieptul otelit. Au zis unii ca, murind Horia a fi strigat Eu mor pentru Natiune". (Motii).

Aducandu-si aminte atunci la 1785, chiar lor au pus sa.' ciopa'r-

teasea in bucati marunte cadavrele sdrobite ale lui Horia, lui Closca, lui Crian si au rastidit pretutindeni in pamantul Ardealului, sangele ce] vitejesc al acestora. (Motii).

OPERE ALESE

21

Indrumandu-se in chip netagaduit dupa sursele amintite, Odobescu si-a imbracat povestirea in haina potrivita a graiului românese, pe care el stia manuiasea cu atirta abilitate si a imbinat deslantuirea faptelor cu descrieri maestrite, ea cea care urmeaza : ,,Apele, altadata asa limpezi si line ale Muresului, se mohoresc, in acele cumplite zile din Noemvrie 1784, cu simgele ce varsa fara preget desghebata manie a turbate. In intunerecul viforos al noptilor tonmatice, ele se rosese si se lumineaza, oglindind lucoarea carilor ce se stä.rneste pretutindeni apriga sete de rashunare a taranilor" 31). La chteva luni dupa tinerea acestei conferinte, publicul bucurestean se ingramadea, in aceeasi vasta sala a teneului sii asculte din non vorbirea calda si captivanta lui Odobescu. De asta data subiectul conferintei nu mai era luat din faptele trecutului, ci din evenimentele actuale, in curs de desfasurare. Conferinta purta titlul ,,Cureanii", denumire data, daca ar fi sa credem versul lui Alecsandri, de un hatru bun de glume", vitejilor Dorobanti, in vremea rasboiului pentru idependenta.

Vitejia lor era cunoscuta tuturora, nu insa in chip document si in forma avantata in care i-a prezentat Odobescu in caldul sail patriotism. Din cercetárile intreprinse pe la diferite mismastiri, A lexandru Odobescu a cules i publicat, numeroase si pretioase informatlimi, privind treeutul nostru istorie. In rândul acestor publicatii amintim : Note inedite culese îii mdneistirea Ceduiului din jud. Romanati la 1861 32) ; inscriptiunea lui $tefan cel Mare dela Curtile domnesti din Ildrlau33). In anul 1871 a publicat Bibliografia Daciei31), cea dini lucrare de acest gen la noi.

In vremea petrecutd ca secretar de legatie la Paris,

el a stiut sal se smulgai ocupatiilor si obligatiilor pe care acea functiune i le impunea, pentru ca sa se consacre cercetarilor mighloase din biblioteci si arhiv3, rezultat

al carora a dat el, cele trei volume de Documente pri31)

32,

3O.

Al. Odobescu : op. cit. vol. III. p. 534. A77 alele Societatii Academice, Tom. X, partea II, pp. : 298Revista pentru Istorie, Archeologie i Filologie, Bile. 1883 pp.

17S-180.

Bibliografia Daciei. Indice de serien i attinglitoare, directu seu indirectu, de vechii locuitori ai Daciei, Buc. 1872.

AL. ODOBESCII

22

vitoare la Istoria Romanilor 35), care insurneaza un total de 2604 pagini. Tot in cadrul activitatii sale de istoric national trebue sa mentionam Portretul lui Mihai Viteazv136) qi editarea operei lui N. Balcescu : Istoria Romclnilor sub Mihai Yodel Viteazul"). 4

Arheologia fi istoria artelor : Din numeroasele contributii aduse de Alexandru Odobescu atator doraenii ale culturii romfinesti, filed indoiala, ca, cel mai insemnat aport l-a dat arheologiei, care sub indrumarile sale ,.din pur speculativa se transforma in stiinta exacta, se ocupa en obiecte reale, care se pot pipiii, care au forme plastice, sau graf ice si astfel cad deadreptul sub simtul vederii"38). Modul lui Odobescu de a concepe arheologia se deosebe,a nu numai de al aeelor câtiva diletanti dela noi, dar si de a multora dintre arheologii straini, caci pentru el sfera de

cercetare a arheologului nu se marginea doar la executarea sapäturilor si a unor desdirán i de texte, el urmarea ca prin rezultatele obtinute, sa infatiseze intreaga activil etc sufleteased a lumii vechi, invederAnd creatiunile prin care geniul omenesc si-a manifestat puterea sa de coneeptiune si indemnarea sa la producere, in cercul operelor de arta., in regiunile inalte ale esteticii" 39). Dupa aceastd conceptie, Odobescu a inglobat in studiul arheologiei, atat cercetarea manifestärilor sociale cat si a capodoperelor literaturilor antice, telul urmarit fiind, aeela de a desprinde inraurirea exereitata de acestea, asupra marilor evenimente istorice, asupra destinelor orne-. ni-ii Calauzit de principiul ea o natiune nu este cu adevarat mare... când Ili lipseste cultul frumosului""), Alexandru Odobescu a urmarit in toate cercetarile sale arheologice si artistice, sa evidentieze rolul poporului romAn Hurmuzaki : Documente privitoare la Istoria Romfinilor, culea, din Archivele Ministerului Afacerilor Streine din Paris, voi. I, supl. I-II, vol III, supl. I, Buc. 1886-1887. Revista Romtind, Buc. 1861, pp. : 176-177 ; 369-370. N. Bdicescu : letona Romfmilor sub Mihaiu Vodd. Viteaml, cu o precuvantare ei note, de A. I. Odobescu, Buc. 1887. 3b)

Al. Tzigara-Samurcas : Odobescu archeolog, in Conv. Lit.",

X1.3 (1907), p. 1079. 39) CI)

Al. Odobescu : letona archeologiei, Buc. 1919, p. 10. Al. Odobescu : Serien, vol. I, pp. : 237, 240.

OPERE ALESE

23

In desvoltarea artelor si necesitatea cultivArii gustului artisiie la noi.

Cand, in 1851, a desvoltat la Paris, conferinta despre

Viitorul artelor in Rometnia 41), vorbind despre fondul ce trebue s5, domine compozitiile muzicale romfinesti, re-

comanda: set' se recunoascei poporul in muzica sa, s'o

guste i sà traga dinteinsa simtiri mari i nobile, oda

aceasta e adeveirata menire a muzicii $i artelor in ge-

neral" 42 ).

.A stfel evidentia Odobescu, alaturi de hrana sufleteascrt pe care o dA, frumosul i latura eticá a acestuia, In vieata

unui popor. Cele cincisprezece prelegeri tinute la universitatea din

Bucuresti, intrunite In volumul Istoria Arheologiei"") constituesc un exemplu adfmc grgitor, ata In privinta vastei sale eruditii arheologice, c'et si a conceptiei noui, In care el intelegea sA lucreze in aceasta disciplinä, egci Odobescu studiase temeinic toate lucrarile inaintasilor sal

$i eercetase el insusi monumentele noastre de artA naion alA.

Uneori el cAuta s'd imbrace ariditatea preocupArilor arheologice, tuteo formA hazlie, sub care stia ce, mai usor vor fi aeceptate de marele public. Asa spre exemplu, ridieulizfind articolul lui C. Bolliac, Usul fumatului preistoric, a scris Pumuri arheologice scornite din buleto pre, istorice de un om care nu fumeazet 44).

In Meya ore la Snagov 45), el "'lubina date stiintifice en pagini de poetice.' descriere a naturii, presArate criimpee de anecdote si humor, izbutind in chipul acesta, si trezeascd gustul tineretului pentru munca migriloas6

a descifrserii tainelor ascunse de veacuri, In inseripii,

zugre'veli si hrisoave. Opera de cdpetenie a lui Odobescu, in domeniul arheologicei eamâne f are,' îndoialá, Tezaurul dela Pietroasa"), Convorbiri Literare, XLI (1907), pp. : 1041-1058. Idem, p. 1049. Al. Odobescu : Istoria Arheologiei. Studiu introductiva la acy&sth sciintin. Prelegeri tinuto la Pacultatea de Litore diu Bueuresci. I Antichitatea, Renascerea, Buc. 1877. Columna lui Tratan, Buc. 1874, Nr. 4, pp. 73-83. Revista Romdna, Buc. 1862, pp. : 351-405. Al. Odobescu : Le Trésor de Petroasa, historique-discription.

Etude sur l'ofrevierie antiguo... Tome IIIL Paris 1889-1900.

AL. ODOBESCU

24

In care face o amnia descriere a pretioaselor obiecte cunoscute sub denumirea Clo$ca cu puii de aur". A cest tezaur, alcatuit din 12 piese, unele luerate in aur masiv eu ornamente gravate, altele decorate cu pietre scumpe ori sticle cotorate, este atribuit de Odobescu, Gotiloi, datandu-1 pe la sfarsitul secolului al IV-lea. In sprijinul tezei sale el invoaca i inseriptia aflata, pe o bratara, inscriptie care este, incontestabil, unica. Cercetarile ulterioare au dovedit insa cä acest tezaur provine fie chiar si numai partial din Persia, de uncle a fosl rápit de Goti. Dar chiar daeg, teoriile lui A. Odobeseu privind tezau-

rul s'au dovedit neintemeiate, lucrarea lui are totusi o insemnata valoare descriptivii. Desigur, scrierile arheologice ale lui Alexandru Odobescu sunt mult mai numeroase ; noi ne-am marginit le mentionam doar pe cele mai de seama, subliniind eä, intr'un ogor intelenit, el a tras cele dintai brazde

inspaimante imensitatea campului ce se cerca luerat. Cáci, asa cum arata profesorul Al. Busuioeeanu, dela cioburile preistorice si pana la arta nationalä, dele notiunile elementare pe care trebuia sa le ofere diletantilor timpului si pana la definitia esteticei poporului adfinci, fara,

ncstru, iatii un vast domeniu pe care il explora jut:Ai si in care avea sa aseze semne de indrumare care stau si am in picioare" 47).

Pe laugh aceasta, rolul sän in promovarea arheologiei si istoriei artelor in Romania a fost covarsitor, caci el este aeela care a marcat deosebirile fundamentale dintre arheologie si filologie, situand noua disciplina drept o speculatie de ordin mai mull estetic decat carturarese, cum era socotita in acea vreme si indrumand pe aceasta cale, pe viitorii arheologi si istorici dela noi. Tot in cadrul activitatii sale arheologice trebue sa amin-

tim ea el este eel care a pus bazele muzeului nostru de adunand si semnaland numeroase odoare de pe la manastirile din tara; tot lui îi datoram hainunata colectie de reproducen i in gips dupa principalele opere ale sculpturii antice 48). i nu putem trece cu vederea meritul lui de a fi cel dintai cercetator roman care si fi af;rmat existenta unui stil artistic romanesc, stil care Convorbiri Llterare, LXVII (1934), p. 739. Al. Tzigara-Samurca$ : Odobeseu i muzeele, in Conv.

XVI (1907), pp. : 1154-1155.

OPERE ALESE

25

a5a, cum insu5i. aratrt unele epoci mai fericite dar din nefericre prea scurte, ale istoriei noastre, s'a invederat in opere cu care ne putem inca 5i acum mandri" 49). ***

Clasicism : Ara vazut intealta parte ea inca de pe timpnl studiilor, Odobescu se indeletnicea cu traducen i din scriitorii clasici, greci si latini. Aceasta predilectie pentru clasicism se observa dealtfel in mai toata opera sa, culminand in Pseudokinegeticos unde abunda citarea si reproducerea de fragmente din literatura greco-latina. lmportanta pe care o da el acestora este relevata 5i de faptul ca in cele cateva luni cat a functionat ca ministru

al Cultelor si Instructiunii Publice, face sa, apara Decretul Domnitorului Alexandru Cuza, prin care se institue un fond de premii, in valoare de una raie galbeni, destinat traducerilor din clasici. Ca inceput, Odobescu propune EA se tradued in versuri

cartea I-a din Eneida lui Virgiliu 50), autorul din care tradusese 5i el cantul I din Georgice 59, pe cand se afla la Paris, ca student. Tot din acea vreme, dateaza si traducerea eelor 16 ode

din Iloratiu 52).

Din literatura greaca" a tradus in proza Cantul I din

lijada 53) 5i Odiseea 54), imitand insa ritraul cantitativ al foimei originale, dupa cum se vedea din urmatorul fragment Canta., Zeita nenorocita manie a lui Achil Peleadul,

care mii de chinuri peste Achei aduse si multe sufiete viteze de eroi in iad trimise, iar pe ei inshsi ii facu astfel se impliprada cainilor 5i a tuturor pasarilor, nea vointa lui Joie de cand mai intai se desbinara dinteo cearta Atrid, 5eful voinicilor 5i dumnezeescul Achil"55). Pentru Odobescu, traducerile nu constituiau un divertisment, ci o muned tot atilt de atenta Q i meticuloasa ca si micare alta cercetare 5tiintifica. In aceasta privinta Al. Odobescu : Serien, vol. II, p. 258. Analele Soc. Acad. Ronz., Tom. III, pp. : 164-165. Cony. Lit., LXIII (1930), pp. : 416-427. Idem, XXXVII (1902), pp. : 825-826 ; Ea XLI (1907), p. !24 Idem, LXIII (1930), p. : 7. ldenz, idem, p. 319. Idem, idem, p. : 7.

26

AL. ODOBESCII

avc re pretioasele marturisiri ale lui C. Litzica, fost elev al lui Odobescu si colaborator al Om la traducerea din Horondas, care spune ca acesta nu punea un cuvant pe hdrtie, pAnd ce nu lAmurea pe deplin intelesul fiearui pasagiu ; putem spune cd nu cunostea perifraza ; fiecare vorbd straind gaseste la el corespondentul ei potrivit ; de aci rezultd pentru traducerile lui Odobescu, cele cloud caractere distinctive : bogatia vocabularului si varietatea stilisticA, care dau traducerilor sale o culoare speciald" 56). Tot in cadrul preocupdrilor sale in domeniul clasicismului, mentiondm studiul despre Satira latiner57), o judicioasd analiza a operelor celor mai de seamà satiristi latini, in care ajunge la urmatoarele concluzii :

Satira este o creatie a Romanilor si ea isi are originea In raicile comedii prin care se ridiculizan defectele oamenilor mari, in vremurile trecute. etimologia cuväntului satira, soling Odobescu, dovedeste origina latind a acestui gen literar, ceea ce indrcptateste afirmatia lui Quintilian : Satira tota nostra est.

Primul scriitor latin care si-a intitulat satire'', opera sa, a fast poetul Enniu si apoi tragedianul Pacuviu. Dupa ce Odobescu analizeazd satirile lui Horatiu, Persin, Juvenal, Varro, Seneca si Petroniu, el conchide : Satira a trecut prin trei fete deosebite : mai intAi fu o mica comedie poporana ; la urma o scriere, unde se amestecau tot felul de spuse mai mult sau mai putin glumete ; in sfarsit, o poezie Cu regule statornice, ca forme mAestrite, cu marete indatoriri. Sub aceastà din urmd infatisare, a trecut ea in literaturile moderne. Con cluzie. Pentru a intelege pe deplin prodigioasa activrtate a lui Alexandru Odobescu, trebue sà ne transpunem cu gändul la greutatile pe care le-a avut de invins,

tinand seama de epoca in care el a trait si care era o epoca a multor inceputuri. F_dificator in privinta neobositelor lui strdduinti, e ur-

matorul pasagiu, desprins din comunicarea sa Pia deIdem, XXXVI (1902), pp. : 2028-2029.

Romdnia /iterara, Iazi, 1855, pp. : 405-432.

OPERE ALESE

27

sideri a 58), facuta la Academia Romana, In Martie 1887:

,Trebue sa marturisim ca telurile ce voim sa atingem sunt asa de multiple si felurite, c. dorintele si aspiratiile noastre sunt asa de fierbinti si clocotitoare, ineat, noua, Romanilor celor mai multi, ni se intiimplä mai totdeauna a imbratisa laolalta prea multe lucran, a no imprastia timpul si mijloacele intre numeroase cercani de actiune si astfel a ne risipi puterile in prea multe directiuni deodatä" 59). Cercetand monumentele de arta, istorie, limba si literatura, a cautat ca prin studierea lor, sä reinvie trecutul, iar prin activitatea sa didactica si teoretica, sa contribue la u temeinica pregatire a viitorului. Era inzestrat din belsug cu talentul de cronicar, acela de a prinde lucrurile ce se strecoard sub unghiul cel mai interesant, si de a apune despre dansele asa, inda oric5ne sa se poatä. lumina, sä. le vada mai adevärat, mai intreg mai frumos, fdrä" sa simta umilinta ca primeste o dojana, sau macar o invatature6°). Initiator, al cereetarilor arheologice 5i intemeietor al studiului artelor frumoase la noi, aparator al limbii stramosesti, stapanind cele mai adanci subtilitati ale clasicisnaului, posesor al unei temeinice culturi istorice, inze-

strat Cu o rara volubilitate de exprimare poetica, cunostea atat de adanc puterea tánicà a cuvantului incat, dupd cum spune profesorul S. Mehedinti, el din vorbP facut culori, a creeat ecouri muzicale, a tesut vesminte diafane, prin care sa se stravada goald frumusetea marilor ; din cuvinte a plasmuit nepieritoare imagine ale celor mai felurite creatiuni artistice. Aceasta i se piirea a fi menirea cuvantului langa fieeare opera de arta., sil creeze incá una la fel, dar numai din cuvinte" 61). Desi Odobescu are fragmentar contingente si se pot stabili paralelisme cu unii dintre exponentii diferitelor discipline, judecat in intreaga complexitate a activitatii sale, el constitue unul din puternicii pioni, pe care azi se inalta, biruitoare, cultura romaneasea. ALEXANDRU IORDAN

Analele Acad. Rom., Tom. IX (1887), pp. : 409-424. Idem. idem, p. : 410. N. Iorga : Oameni cari au fost, vol. I, VAlenii-do-Munte, 1911. P. 53.

S Mehedinti : In amintirea lui Odobescu, In Cortv. Lit." XLI

(1907), p. 1070.

BIBLIOGRAFIA

SCRIERILOR LUI AL. ODOBESCU L OPERE COMPLETE

Scrieri literare i istorice. Vol. III, Bucuresti, 1887, 3 volume. Vol. 1:

Ioana D'arc, fecioara din Orleans, pag. 3-21. Oda, Romaniei, pag. 27-30. Satira latina, studiu istoric, critic si literar, pag. 31-54. Intoarcerea in tara pe Dunare, Septemvrie 1855, pag. 55-60. IVIihnea Vodi cel ran 1508-1510, pag. 105-175. Cantecele poporane in raport cu téra, istoria i datinele Romanilor, pag. 179-371. V. Carlova, nag. 237-240. Poetii Vaciresti, nag. 241-332. Despre odorele, manuscriptele si cartile aflate in monastirea Bistrita (Districtul Valcea in Romania), pag. 333-348. Psaltirea tradusa romfinesce de Diaconul Coresi. Tipäritä la 1557, pag. 349-371. Cateva ore la Snagov, pag. 373-464. Asociatiunea Transilvdni pentru literatura romans"( i cultura poporului roman, pag. 465-508.

Vol. II: Monastirile inchinate din Romania, pag. 3-53. Gimnasie i scèle réale, pag. 55-78. Romania /a expozitiunea universala din 1867, /a Paris, pag 79-134 Notiuni preistorice din Romania, pag. 137-155. Ramasite antice din judetul Dorohoiu, nag. 147-232. Artele din Romania, in periodul preistoric, pag. 233-286. Fumuri Archeologice scornite din lulele prelstorice de un om care nu fumeaza, pag. 287-306.

AL. ODOBESGH

30

Miscarea literari din Téra Romanésc6, in secolul al XVM-lea, pag. 309-317. Dictionarul limbei romine, pag. 319-336. Prandul Academic, pag. 430-349.

Traducerea comentariilor lui Iuliu Cesar, premiatà cu premiul Alexandru loan I. Cuza", pag. 351-357. Conditiunile unei bune traducen i romdnesci din autorii eleni latini, pag. 359-383. Reviziunea dictionarului Academic, pag. 385-405. Antichitatile judetului Romanati, pag. 407-482. Traducerea romanà din Erodot, pag. 483-497. Biserica de la Curtea de Arge i legenda mesterului Manole, pag. 499-516. Vasile Alecsandri i premiul Na.sturel, pag. 517-544. Vol.

:

Pseudo-kinigheticos, pag. 3-219. Credinte, datine i moravuri ale poporului romin. Precuvantare la cartea d-lui D. Teodorescu, cu acest titlu, pag. 223-323. Jupan RAnied Vulpoiul. Basm pentru copli, localisat, pag 203-246.

Tigrul pàcàlit. Poveste pentru copii, localisatà, pag. 347-256. Zece basme mitologice. (Inedite). Prelucrate dup5 G. W. Cox, Tales of ancient Grece: I. Epimeteu si Pandora, pag. 265269 ; II. Briareu, pag. 269-273 ; III. Deucalion, pag. 273-279;

IV. Patimile Demetrei, pag. 279-237; V. Posidon si Atena, pag. 287-291; VI. Apolon in Delos, pag. 292-294; VII. ApoIon Pitianul, pag. 294-299; VIII. Niobe i Catona, pag. 299303 ; IX. Admet, Dag. 303-307 ; X. Narcis, pag. 307-309. Povestirile Unchiasului sfatos. Basme paganesti. Precuvântare la I-a parte din Povestinle Unchiasului sfAtos. Basme p5gânest tntocmite de P. Ispirescu, pag. 311-315.

Mew, articole de politici din ziarul Rominul": I.

XIL

E pur si muove, pag. 319-326. Patriotismul in scéle, pag. 326-333. Regimul Constitutional, pag. 334-340. Progresul prin sale, pag. 341-353. So:He si binci rurale, pag. 354-630. Simpatiele Ungurilor pentru Turcia, pag. 360-367. Spiritul de cuceriri, pag. 367-378. Marele bolnav al Orientului, pag. 373-378. O cugetare politick", 1°, pag. 379-389. O cugetare politick, 1877" 2°, pag. 389-397. O cugetare politick', 1877" 3°, pag. 397-407. O cugetare politick', 1877 4°, pag. 407-414. Alianta cu Rusia la cas de risbolu, pag 414-422. Conventiunea de risboiu cu Rusia, pag. 422-429. Suzeranitatea Turciei, pag. 429-438.

OPERE ALESE

31

Ce ne este acurn mal profitabil ? pag. 436-441. XVIL Indemnari la independenta, 1°, pag. 441-447. Indemnari la Independenta, 2°, pag. 447-453. Bulevardul civilizatiunii in Orient, pag. 454-460. Unguei si Romanii, pag. 460-465. Impamantenirea israilitilor, 1°, pag. 466-471. Impimantenira israilitilor, 2°, pag. 471-476. Impamantenirea israilitilor, 3°, pag. 477-481. Impamantenirea israilitilor, 40, pag. 482-488. XVI.

Nicolae Balcescu i scrierile sale. Precuvantare la Istoria Romani-

lor sub Michaiu Voda Vitézul publicata la 1877 pag. 489 509.

Motii. Rasada Roma'nilor Ardeleni sub capetenia lui Horia in iearna anilor 1784-1785. Cuvéntare rostita la Ateneul din

Bucuresti, in 11/23 fevruarie 1878, pag. 511-555. Curcanii. Luarea Rahovei de catre ostile Romanesci la Noemvrie 1877. Cuvéntare rostita la Ateneul din Bucuresti in 25 Martie (6 Aprilie) 1878; pag. 557-611. Regatul Romaniei si Republica Francezl. Cuvant rostit In bimba franceza la banchetul dat de colonia romana din Paris, in ziva de 10/22 Mai 1882, pentru incoronarea M. S. Carol I ca Rege al Romaniei, pag. 613-618.

Pia desideria. Darea de séma despre lucrarea operei Le Trésor de Pétrossa", rostita in sedinta publica din 22 martie 1887, a Academiei Romane, pag. 619-647.

Editia I: Opere complete. Vol. IIV. Bucuresti, 1906-1919; 4 vol. (Biblioteca scriitonlor romani). (Cu prefata de Ilarie Chendi si E. Carcalechi).

VoL I:

Prefata de Ilarie Chendi si E. Carcalechi, pag. 1-7. Oda Romaniei, pag. 2-5; Intoarcerea in ara pe Dunire, pag. 7-9; Ióna Dar°, fecioara din Orleans, pag. 10-22; Mihnea N'oda cel Rau, 1508-1510, pag. 43-49; Doamna Chiajna, pag. 50-96; Pseudo-kinighetikos, pag. 97-245; Jupan Riniel Vulpoiul, pag. 246-255; Tigrul pacalit, pag. 256-262; Zece basme mitologice, pag. 263-293; Motii pag. 294-323; Curcanii, pag. 324-326.

Vol II: Canticele poporane, pag. 1-9; Rasunete ale Pindului in Carpati, V. Ca.rlova, pag. 40-42; Poetii Vicaresti, pag. 10-39; pag. 43-102; Psaltirea tradusa romaneste de Diaconul Coresi, pag. 103-118; Tot dictionarul Academiei, pag. 139-144;

AL. ODOBESCIT

32

Reviznirea dictionarului Academiei, pag. 145-158; Vasile Alecsandri, gag. 159-177; Credinte, datini i moravuri ale poporului romin, pag. 178-184; Povestile unchiasului sfätos, pag. 188; Vechii poeti ai Ronfanilor, pag. 189-193; Nicolae Bälcescu i scrierile sale, pag. 194-207; Timotei Cipariu, pag. 208-229; Doi poeti l un biograf, pag. 230-235; Cuvint rostit la imnormintarea lui George Creteanu, pag. 236-240; Junimea romini din Paris pe la 1852, pag. 241-248; Odobescu catre Baritin, pag. 249-255; Petre Ispirescu, pag. 256-270; Muncitorul romdn, pag. 271-273; Asociatiunea transilvank pag. 274-301;Gimnazii i coale reale, pag. 302-316; România. la Expozitia Universali din Paris, pag. 317-341; Casa, vesmintele täranulni roman, pag. 342-352; Scoala dramaticl, pag. 358-361; Satira latink pag. 362-377; Traducerea Comentariilor lui Iuliu Cesar, pag. 378-382; Conditiunile nnei bune traducen, pag. 383-398; Traducerea romani din Erodot, pag. 399-408; Din Herondas, pag. 409 413.

Vol. M : Despre odoarele, manuScriptele i càri1e aflate in manistirea Bi-

strita, pag 1-10; Citeva ore la Snagov, pag 11-17; Mängstirile inchinate din Rominia, pag. 72-105; Notiuni preistorice din Romania. Extract tradus din Compte rendu de la

session du Congrès international d'Antropologie et d'Archéologie préhistoriques, tenu en 1869 à Copenhague, pag. 106 117; Riimàsitele antice din judetul Dorohoi, pag. 118-166; Artele din Rominia in periodul preistoric, pag. 167-201; Fumuri arheologiee, pag. 202-214; Antichitalile judetulni Romanati, pag. 215-262; Biserica dela Curtea de Arges legenda mesterului Manole, pag. 263-274; Ateneul Rom-an si clädinile antice cu dom circular, pag. 275-340; Heraldica nationaa, pag. 341-360. Vol. IV

Prefata de C. Damianovici, pag. IXVI; Prefata lui Al. Odobescu, pag. 1-4; Istoria Arheologiei, pag. 5-408; Indice de ntune materii, pag. 409-416. Opere complete. Ed. H vol. I, Bucurestr, 1915; (360-368) p. Biblioteca Scriitorilor románi. (Cu prefatä de Ilarie Chendi si E. Carcalechi).

Opere complete. Ed. III, vol. III. (Cu prefatá de Ilarie Chendi E. Carcalechi). Bucuresti (1925); 2 vol. 260 (263 p. (I)+ 416 p. (II).

Opere complete. Ed. IV (Prefata de Ilarie Chendi si E. E. Carcalechi). Bucuresti, (1929); 365(-367) p. (Clasicii Romáru). Odobescu povestind copiilor. Tigrul päcälit. JupAn Ranici Vulpoiul. Basme mitologice : Epimeteu si Pandora, Briareu, Deucalion, Patimile Demetrei, Posidon si Athena. Bucuresti 1929); 103 p. (Colectia clasicilor románi si stráini pentru copii i tmeret).

OPERE ALESE

33

II. CLTLTURALE, SOCIALE $1 POLITICE

Mtmcitorul Roman. (In Junimea Româng", París, 1851, Nr.

1,

Maiu, pag. 6. Folentul Novel si kalendarele lui Constantin Voda BrancoveanuL (In Revista Romana", Buc., 1861, pag. 657-678).

Associatiunea Transilvana pentru litteratura romana si cultura poporului roman. (In Revista Romdria.", Buc. 1862; pag. 561-587).

Raport adresat Comisiunei Consiliului General insircinat cu examinaren cestiuniloru relative la Inveteméntulu secundariu

(In Buletinul Instructiunii publice, Buc. 1805, pag. 417

424).

¡mimen Romana din Paris pe la 1852. (In Epoca", Buc. 1887,

18/30 August; pag. 1). Clädirile noastre de cultura publica. (In Epoca", Buc. 1887, 4116 Noemvrie, pag. 1). Teatrul National. (In Epoca", Buc. 1887, 22 Oct. (3 Roemvrie), pag. 1-2). $coala Dramatica. (In Epoca", Buc. 1887, 29 Oct. (10 Noemvrie), pag. 1-2). Episcopia de Arges. (In Convorbiri Merare", XLIX, 1915). Biserica dela Curtea de Arges. Lucrare publicata sub ingrijirea d-lui profesor Petre V. Hanes, Bucuresti, 1925; 26 p. (Cdminul", biblioteca Merará si stiintifica, Nr. 141-142). Cuvantare catre elevii Scoalei Normale Superioare. (In Convorbiri literare", LIV, pag. 389-391). pur si muove. (In Romanul", Buc. 1876, VII 8/20). Patriotismul in sciile. (In Românul", Buc., 1876, VIII, 11/23). Reg-imul Constitutional. (In Romanul", Buc, 1876, VIII, 15/27.) Progresul prin scéle. (In Rom'anul", Buc. 1876, VIII, 16/28). Scàle si binci rurale. (In Românul", Buc. 1876, IX, 19/21). Simpatiele Ungurilor pentru Turcia. (In Romdnur, Buc. 1876, X. N

20/XI 1).

Spiritul de cuceriri. (In Românul", Buc. 1876, XII, 4/16). Marele bolnav al OrientuluL (In Românid", Buc. 1876, XII, 29/1877. I. 10).

cugetare politica (I). (In Románul", Buc. 1877, II, 11/22). cugetare politica 1877 (II). (In Romanul", Buc. 1877, II, 11/22). cugetare politici 1877 (III). (In Romantil",Buc. 1877, II, 12/24). cugetare politica 1877 (IV). (In Rom'anul", Buc. 1877, II, 16/28).

Manta cu Rusia la cas de rIsboiu. (In RomAnul", 13uc. 1877, II/III.

1).

Conventiune de risboiu ea Rusia. (In Romanul", Buc. 1877, IV, 20/V, 2).

Suzeranitatea Turciei. (In Rom'anul", Buc. 1877, IV, 26/V. 8). Ce ne este acum mai profitabil? (In Romanur, Buc. 1877, IV, 28 (V) 10).

cuata

Al. Odobeseu : U. Scrierl laterice, etc..

3

AL. ODOBESCU

34

Indemndri la Independenti (I). (In Romanul", Buc. 1877, V, 2/14). Indemndri la Independentd (II). (In Romanur, Buc. 1877, V. 4/16). Bulevardul civilizatiunii in Orient. (In Romanul", Buc. 1877, V. 12/24).

Ungurii si Romana. (In Romanul", Buc. 1877, VI, 11,23). Impamêntenirea israilitilor (I). (In Romanul", Buc. 1879, V, 30/VI. 11).

Impimantenirea israilitilor (II). (In Romanul", Buc. 1870, VI 9/21).

Impdménterirea israilitilor (DI). (In Romarml", Buc. 1879, VI, 28/VII 5).

Impamantenirea israilitilor (IV). (In Romanul", Buc. 1879, VII, 3/15).

Iadul pardosit cu ganduri bnne. (In Epoca", Buc. 1887, XI 18/30).

Cum se piseazi apa. (In Epoca", Buc. 1887, XI, 11/23).

Cuvantare asupra modului cum d-1 Dimitrie Sturza isi inde-

plineste sarcina de secretar general al Academiei Romane (litografiat) 1888; 30 pagini. Idem. (In Convorbiri literare", LXVII (1934); pag. 704-710). III. BIOGRAFII, STUDII LITERARE (V. Carlova) Poesid. (In Revista Romand", Buc. 1861, pag. 361.-362).

Raportn asupra cellorn done volume de Theatru aun d-lui V. A. Urechia". (An. Soc. Acad. Tom.. XI, part. I, pag. 191-196).

V. Alecsandri si Fontana Blanduziei. (In Epoca", Buc. 1887, 13/25 Oct., pag. 1-2). Despre unele mannscripte i arti typirite, aflate in manistirea Bistrita. (In Revista Romana.", Buc. 1861, pag. 703-742 si 807-830 ; 1862, pag. 107-120).

Raport despre manuscriptele principelni Antioh Cantemir. (An. Soc. Acad. Tom. VI, pag. 88-89). Poesille domnisoarei Iulia B. P. Hesdeu. (In Convorbiri literare", XXIII (1889), pag. 94-95). Cuvantul domnului Alecsandru Odobescu rostit la inmormantarea lui George Cretzeanu. (In Epoca", Buc. 1887, 13,25 August,

pag. 1-2). Poetii Vaciresti, Tradncerea lni Britanicu. Stribunii VicArescilor. Banul ránäkiti. (In Revista Romana", Buc. 1861, pag. 481-533).

Cateva cuvinte asupra lid N. Bilcescu i scrierilor salle. (In Revista Romana", Buc. 1861, pag. 87-88).

Timotei Cipariu. (In Epoca", Buc. 1887, 6/18 Sept., pag. 1-2 si 20 Sept. (2 Oct.) 1887, pag. 1-2; 7/19 Oct., pag. 1-2).

Doui poeti si un biograf. (In Epoca", Buc. 1887, 30 Noemvrie

(10 Decemvrie), pag. 1-2). Petre Ispirescu, cuvantare rostiti in §edints Academiei Románe (din 11/23 decembre 1877). Bucuresci, 1887; 31 p.

OPERE ALESE

35

Petrache Poienaru, euventare asupra vietei l activitatei sale, rostita la 22 Octombre 1889... eu ocasiunea aniversArii a

XXV-a dela fundarea Universitatii din Bucuresci, Bucu-

resci, 1889; 21 p. Ioana d'Are, Bucuresti, 1920); 23 p. (Biblioteca Basarabiei, nr. 10). Vasile Alecsandri. Lucrare publicatd sub ingrijirea d-lui profesor Petre V. Hanes, Bueuresti (1925) ; 36 p. (Cäminul") nr. 145-146).

Poetii Vicaresti. Editie publicatä sub supravegherea d-lui profesor Petre V. Hanes, Bucuresti (1925); (Cdminul", biblioteca literard si stiintifick Nr. 143-148). Nicolae Balceseu. Lucrare publicatd sub ingrijirea d-lui profesor Petre V. Hanes. Bucuresti (1925); 27 p. (Cdminul)), biblioteca literard i tiintificd, Nr. 147-148). Ioana d'Are. Lucrare publicatá sub ingrijirea d-lui profesor Petre

V. Hanes. Bucuresti (1925); 32 p. (Cdminul", biblioteca stiintificd si literal* Nr. 119-120). Psaltirea lui Coresi. Lucrare publicatd sub ingrijirea d-lui profesor Petre V. Hanes, Bucuresti (1925); 32 p. (Cdminul" Nr. 161-162).

IV. ARHEOLOGIE

I ISTORIA ARTELOR

Antichitati eclesiastiee dela monastirea Bistrita. (In Buletinul instructiumi publice", Buc. 1866, pag. 137-143) Notice sur les antiquites de la Roumanie. Pans, 1868 ; 37 p. Cereetari a,supra asezamintelor antice din Romania. Notite despre insemnate prin rdmdsite antice, lu districtul Dorohoiu. (In Morutorul Oficial al Romániei", 1871, 13/25 he, pag. 825-827). Despre un vassu de lutu cu numele lui Decebal. (In Columna lui Traian", Buc. 1872, Dec. 1, pag. 313-315). Arme si unelte de peatea," si de ossu din epocele preistorice aflate in Romania. (In Revista Stiintifieä", Buc. 1872, pag. 143-144 + 3 pl.). Fumuri archeologice scornite din Wilde prehistorice. Bucuresci, 1873; 23 p. (Extras din Columna lui Traian" din NI% 15, februariu 1873).

Studii Archeologice asupra arteloru in Romania. Repede ochire asupra productiuniloru artistice din trecutu in terra nóstri asupra instinctului artisticu allu poporului romanu. (In Columna lui Traianu", Buc. 1874, Nr. 41 pag. 73-83). Pseodo-Kineghetikos. Epistola scrisI cu gandu sä fie Precuvantarea la cartea Manualul venatorului. Bucuresci, 1874; XII + 262 p. Notice sur le trésor de Pétrossa. Copenhague, 1875; pag. 361-172. Thesaurul de la Petréssa. Stampe destinate a se aldtura ca annexe la monografia asupra Thesaurului de la Petròssa. Bucuresci, 1875; XVII pl.

AL. ODOBESCU

36

Relatiuni despre localitätile semnalate prin anticuitati in judetul Romanati. (An. Soc. Acad. Tom. X, partea I, pag. 173-203). Istoria arheologici. Studiu introductivu la acista sciinti'a. Prelegeri tinute la Facultatea de Litere din Bucuresci. L Anticitatea, Renascerea. Bucuresci, 1877; XV + 763 p. Antieuitatile judetului Romanati. Cuventare rostiti in siedenti'a d'in 20 Septembrie 1877 a Societätii Academice i acumu insocita cu note, annexe i desemnuri. Bucuresci, 1878; VII + 184 p. + p. (Extrasu din Annalele Societdtii Academice Române. Tom. X. Sec. II). Anticuitäti scythice. Cunun'a mare d'in thesaurului de la NevoCerkask cu priviri assupr'a unoru giuvelle scythice d'in museulu Ermitagiului de la St. Petersburgu. Bucuresci, 1879;

140(-143) p. + XXIII table. (Extras d'in An. Soc. Acad.

Rom. Tom. IX Sec. II. Sesinnea anului 1878). Tesaurul de la Petréssa. Paris, 1882; 8 pl. colorate.

La coupe de la déese Nona-Anat conservée au Cabinet des Medailies de Paris. Etude sur quelques pieces d'orf évrierie orientale postérieures à la conquète de l'Asie Centrale par Alexandre le Grand. Paris, 1886; 40 p. -I- 14 pL (Extrait de la Gazette archéologique, 1885-86).

Impiratul Traian dupa monumentele arheologice. (In Convorbiri hterare", XXI, pag. 745-758). Buc. 1886. Raspuns la un comunicat al d-lui Sturdza. (In Epoca", Buc. 1887, 3/15 Oct., pag. 1-2). Alt comunicat al d-lui Mititä Sturdza in privinta Tezaurului de la Petroasa. (In Epoca", Buc. 1887, 10/22 Oct. pag. 1-2). Tezaurul dela Petroasa (un fragment). (In Epoca", Buc. 1887, 27 Sept. (9 Oct.), pag. 1-2). Pla desideria, An. Acad. Rom. IX (1887), pp. 409-424). Iconografia lui Traian. (In Convorbiri literare", XXII, pag. 97 119). Buc. 1888.

Atheneul Roman §i clIdirile antice cu dom circular. Conferintl rostità la XVI Februarie, cu o alocutiune introductivd de C.

Esarcu, Bucuresci, 1888; 63 p. + 5 pL description. Etude sur l'OrféLe Trésor de Petrossa, historique vrerie antique. Avec 3'72 ilustrations, chromolitographies et heliogravures. Tome IIII. Paris, 1889-1900; 3 vol.; XXXIII + 514 p. + 16 pl. (I) + 111 p. (II) 4- 26 p. (III). Capul de bou, intrebuintat ca ornament simbolie in antiquitate. (In Arhiva Societalii stiintifice i literare din Iasi", 1891, pag. 385-399).

Viitorul Artelor in Romania. Conf erint5 tinutd la cercul Romanilor din Paris, la 17 III, 1851. (In Convorbiri Merare", XLI (1907), pag. 1041-1058).

Heraldica Nationali. Patrupetele androcef ale figurate in monomente i origina lor. (In Convorbiri literare". XLII (1908), pag. 497-514).

Mincinoasa carte de vanátoare (Pseudo-Kynegetikos). Bucuresti, 1908; 264 p. (Biblioteca romaneasa enciclopedia Socec", Nr. 17-18).

37

OPERE ALESE

Artele in Romania. Lucrare publica sub Ingrijirea d-lui profesor Petre V. Hane5. Bucure5ti (1925); 66 p. (Caminul", biblioteed literara 5i 5tiintifica", Nr. 139-140). Pseudo-Kynegheticos. Cu o introducere si note de Al. Busuioceanu. draiova (1933); XXXVIII + 20'7 p + 21 pl. (Clasicii Romani Comentati).

Aeoperamantul en chip cusut al punerii Mantuitorului in sicriu... gasit in manastirea Bistrita in Valahia. Traducere din limba francezä. (Redactie ruseasca); 36 p. + 3 pL V. ISTORIA ROMANILOR

Portretele lui Mihaiu Voda, Viteazul. (In Revista Romand", Buc., 1861; o Rime 5i doua portrete intercalate intre pag. 176-177 5i 369-370).

Nova' despre planurile bataliilor lui Michaiu Viteazul. (In Re-

vista Romana", Buc., 1861, pag. 651-656). Note inedite culese in monastirea Caluiului din judetiulu Romanati la 1861. (An. Soc. Acad. Tom. X, partea II, pag. 298-308). Etude sur les droits et obligations des monastéres roumain.s dediés au Saint-Lieux d'Orient. Bucarest, 1863 ; 39 p. Sciri despre rascoala lui Hora, culese de Nicu BAlcescu, din ziare

franceze contemporane (extrase din: Journal politique de Bruxelles", 1785 si Gazette de France" 1785) pubhcate In Tesauru de monumente istorice" Tom III. Bucuresci, 1864, pag. 351-364. Notice sur la Roumanie, principalement an point de vue de son économie rurale industrielle et commerciale suivie du catalogue spécial des produits exposés dans la section roumaine, l'Exposition Universale de Paris, en 1867, et d'uue notice sur l'histoire du travail dans ce pays. (In colaborare cu P. S. Aurelianu). Paris, 1868; XXII + 436 p. + 1 h. Pannonia és Dacia régészeti érdekei. (In Archaeologiai Ertesitö a Magyar Tudományos Akademia archaeologiai bizottsagának Közlönye" 1869. 7 szám. (Pest) 1869, p. 129-135). Bibliographia Daciei. Indice de serien i atingatoare, directu seu indirectu, de vechii locuitori ai DacieL Bucuresti, 1872; IX

+ 58 D. + 4 foi.

Documente inedite ale monastirei Ca/uni. (An. Soc. Acad. Tom. X, partea II, pag. 310-323). Tabella synoptica despre asiediamintele antice din judetiul Roma-

nati. (An. Soc. Acad. Tom. X, partea II, pag. 328-339). Tabella geneallogica a familiei Buzesciloru, (An. Soc. Acad. Tom. X, partea II, pag. 323-324). Moti 5i Curcani. Doue conferinte tinute la Atheneul din Bucuresci, Bucuresci, 1878; 95 p.

Raport asupra lucrarilor sectinnii istorice. (An. Acad. Seria II, Tom. I, pag. 224-231). Mop i Curcani. 1784-1877. Editinnea

Bucuresci, 1880; 104 p.

AL. ODOBESCII

BS

In.scriptinnea Ini Stefan eel Mare de la eurgle domnesti din Ifir-

liu. (In Revista pentru Istoria, Archeologie i Filologiec" Buc., 1883; 178-180). Documente privitére la Istoria Rominilor culese din Arhivele Ministerului Afacerilor Sträine din Paris, de A. I. Odo-

bescu. (Supliment I, Vol. I (1518-1780), la oolectia Hurmuzaki). Bucuresci; XLVIII + 1003 p. Documente privitoare la Istoria Romanilor, culese din Arhivele Ministerului Afacerilor StrAine din Paris, de A. I. Odobescu. (Supliment I, Vol. I (1518-1780), la colectia Hurmuzaki.). Bucuresci, 18871 XIII + 596 p. Un cnvéntu asupra operei Essai comparé sur les institutions, les lois et les moeurs de la Roumanie" de N. Blaremberg. (In Epoca", Buc., 1887; 6 (18) Oct., pag. 2). MOIL Rilscoala Romanilor Ardeleni 1784-1785 sub eipetenia lui Curcanii. Luarea Rahovei de cätre °stile românesti la Noemvrie 1877. Bucuresti (1909); 111 p. (B. p. toti Nr. 473). Motii. Räscoala Rominilor Ardeleni sub Boris in 1784-1785. Bucuresti, (1921); p. (Pagini alese din scriitorii romani Nr. 35). Curcanii. (Bucuresti, 1925; 32 p. (Pagini alese din scriitorii români Nr. 172).

VI. DESCRIERI DE CALATORII

Citeva ore la Snagov. In Revista Romfinä", Buc. 1862, gag. 351 405).

Citeva ore la Snagov. Sub ingrijirea d-lui Petre V. Hanes. Bucuresti, (1901); IV, 106 p. (Biblioteca pentru toti, Nr. 474).

Fragment din eilaloria din Paris la Londra (3-11 August 1852). (In Convorbiri literare", XLIX (1915), pag. 1141-1144). Insemniri din caliitoria fienti in 1860-61 in jndetele Arges Valeea, en insAreinarea Ministerului Cultelor l Instructiunii Publice. Fragment. (In Convorbiri literare`", XLIX (1915), pag. 1134-1140).

Fragment din eilitoria in striinitate in 1870-71. Ra,vena. (In Convorbiri literare", XLIX (1915), pag. 1145-1149). Fragment din eiLitoria in ArdeaL Sângiorgiul romitn. (In Convorbiri literare", XLIX (1915), pag. 1150-1158). Impresiile din elated& arheologicii a lui Alexandru Odobeseu in 1860. (In Convorbiri literare", LIV (1922), pag. 709-720); LV (1923), pag. 15-29).

Cateva ore la Snagov. Sub ingrijirea d-lui Petre V. Hanes, profesor secundar. Bucuresti (1925), IV, 127 p. (Biblioteca pentru toti Nr. 474-474 bis). Cilitoria din Paris la Londra (de la 3 pfinä la 11 August 1852). (In. Convorbiri literare" LXVII (1934); pag. 621-635).

Insemniri despre monumentele istorice din judetele Arges Valeea. (In Convorbiri literare" LXVII (1934); pag. 636 681).

OPERE ALESE

39

VII. LITERATURA

Intoarcerea in tearI pe Dunäre. Septembrie 1855. (In Romania literard", Iassi, 1885; pag. 523-524). Odi Romaniei. (In Romania literara", Iassi, 1855, pag. 247-248). Mihnea Vodä cel Reu (1508-1510). Bucuresti, 1857; 38 p. Scene istorice din cronicele romfinesci, Mihnea-Vodä cel ren, D6mna Kiajna. Editiunea 3-a. Craiova, 1886; 79 p. (Biblioteca literara).

Un léc pentrn copiläria néstra. Conferinta tinutä la Ateneul din Bucuresci. (In Familia", Oradea-Mare, 1893, pag. 301-302, 313-314, 325-326, 337-338, 361-363). Mihnea-Vodà cel Ram i Doamna Chiajna. Ed. IV-a scolard. Bucuresci, 1894; 122 p. (Autorii romani, vechi l contemporani). Mihnea Vod5, cel Rau i Doamna Chiajna. Scene istorice din cronicele romanesci. Ed. V-a scolara. Bucuresci, 1896; 122 p. (Autori romani, vechi i contemporani). Mihnea-Vodä cel Räu i Doainna Chiajna. Scene istorice din cronicele romanesci. Ed. VI-a, Buc., 1901 ; 122 p. (Autorii romani vechi si contemporani). Schroff, Maximilian: Bilder ans Rumänien, Uebersestzungen sus A. Odobescu. Band. III, Bukarest, 1904, pag. 51-120. Mihnea-Vodä ce! Räu i Doamna Chiajna. Ed. VII. Bucuresci, 1905; 122 p. (Autorii romani, vechi i contimporani). Mihnea VodA ce! Räu i Doamna Chiajna. Scene istorice din cronicele romanesti. Bucuresti (1909); 128 p. (Biblioteca pentru toti Nr. 406).

La Princesse Chiajna. Trad. de loan Peretz in La Patrie" 1908, No. 216-233).

MiImes Vodi eel Ren. Bucuresti (1918); 32 p. (Scriitorii celebri Nr. 5).

Doamna Chiajna. Numar scolar recomandat de programa analitea, publicat de Petre V. Hanes, Bucuresti (1919) ; 95 p. (Caminul", biblioteca literard i tiintifica Nr. 54). Mihnea Vodä ce! Rau. Bucuresti (1921) ; 32 p. (Pagini alese din

scriitorii romdni (Nr. 45). Doamna Chiajna. (Bucuresti, 1922); 48 p. (Pagini alese din scriitorii romani Nr. 94-95). Mihnea Vodä cel Rau i Doamna Chiajna. Cu un studiu de E. Lovinescu. Bucuresti (1929); 136 p. (Biblioteca Clasicii Romani). VIII. ACTIVITATEA DRAMATICA

Apa trece, pietrele raman. Comedie in patru acte, in proza. Flor-Flore!, Vitejel dela Mused. Legendä pusä In seen& Decebal san Cäderea Daciei. Dramà in cinci acte si in versuri. (Maca. Comedie taraneasca intr'un act.

AL. ODOBESCU

Pribeagul (Ion Basarab 1330-1346). Veneticul (Radu dela Afumati 1524-29). Rafaila. Nea Fräilà, localizarea comediei L'ami Fritz, de Chartnor.

Radicalele, localizare dupá la Gramaire" de Labiche. Vintili Voda din Slatina. Doamna Clara. Decebal sau Cea din urma zi a Daciei. Drama in cinci acte i In versuri. (Rezumatul pe acte si un fragment in versuri Flacära". Buc. 1915, pag. 83).

Toate aceste piese sunt mentionate in revista Flacära" 19131914).

CLASICISM

Despre satira latina. (In Romania Merara", Iassi 1855; pag. 405 407, 421-423; 429-432). Sataira latina. Disertatie istorick critica i Merara. (In Revista Romana", Buc. 1861, pag. 269-272; reproducere din Romama Merara" anul 1855, Nr. 35, 36, 37).

Despre conditiunile unei bune traductiuni a autorilor dasici in limba romana. Rapportu Academicu. (In Columna lui Traiianu", Buc. 1874, Nr. 7, pag. 177-181). Raport asupra traducerilor din autorii greci. (An. Soc. Acad. Tom. XI, partea I, pag. 269-276). Buc. 176). Raport asupra traducerilor din Plutarch. (An. Soc. Acad. Tom. X, partea I, pag. 54-69). Buc. 1877. Trei traducen din Iloratiu. (In Convorbiri literare", XXXVI, pag. 824-827', publicate de V. Farvan). Buc. 1902. Conditiunile und bune traducen. Bucuresti (1925), 35 p. (Caminul", biblioteca literara i tiintificà, Nr. 149-150). Traducerile lui Al. Odobescu din dasici (1847-1851). Cu o pref ata de Em. C. Grigoras. Bucuresti, 1930, 42 p. FOLKLOR

Rastmete ale Pindului in Carpati. Nichra, Diochiul, Maluca. (In

Album Macedo-Román", Buc. 1880, pag. 89-98). Nota, asupra cantecului poporanu despre R. Calomfirescu si fratii Buzesci. (An. Soc. Acad. Tom. X, partea II, pag. 325-327).

Cantece poporane ale Europei Räsäritene, mai cu semi in rapportu cu térra, istoriea i datinele Romanlon (In Revista

Romana", Buc. 1861, pag. 27-60). Basmul feciorului de impirat cel cu noroc la vénat. Craiova 1885; 64 p. (Bibl. Nationalk Nr. 2-3). (Din ale lui Al. Odobescu). Basme. Bucuresti, 1908; 120 p. (Biblioteca pentru toti, Nr. 413).

Basmul Bisoceanului. Bucuresti (1923); 31 p. (Pagini alese din scriitoni romani, Nr. 136).

OPERE ALESE

41

Kial havas la vulpo longan voston. El la rumena; Tiberio Morariu. (In Literatura Mondo. Dua jaro, No. 7 (10). Julio, 1823. Budapest, 1923, pag. 123-133). Cintecele popnlare. Lucrare publicat5 sub Ingrijirea d-lui profesor Petre V. Hanes. Bucuresti (1924); 56 p. (Cäminul", biblioteed literarà i tiintificä, Nr. 135-136). Din vechime. Tigrul pàc5lit. Câteva basme mitologice. Bucuresti (1924); 30 p. (Pagini alese din scriitorii romani, Nr. 153). Basme mitologice. (Bucuresti, 1925); 29 p. (Pagini alese din scriitoni románi, Nr. 186). XI. CORESPONDENTA

Scrisoare citre C. A. Rosetti. (In Independenta", 1861 (13 Aprilie), pagina 39).

Epistola cAtre A. Papiu-Ilarianu, despre literatii Tierrei Romaresci d'in allu XVII/ secolu. (An. Soc. Acad. Tom. II, pag. 79-82). Buc. 1863.

Serisori din Svitera si din Italia. Adresate Doamnei Sacha Odobe-

scu in 1870. (In Convorbiri literare". LXVII (1934); pag. 682-703). /Iota scrisori dela Alexandru Odobescu (Care Titu Maiorescu). (In Convorbin literare", XL (1906, pag. 274-278). Pagini inedite. Odobescu atre Baritiu. (Doua" scrisori). (In Viatfa literarà", Buc. 1906, Nr. 21; pag. 4-5). Cfileva scrisori ale lui Odobescu egtre Barit (publicate de N. B*6nescu). (In Convorbiri literare", XLIII, 13 (1908), pag. 514 521).

Intre Odobescu si Hasdeu. Scrisori inedite. (Trei sensor*. (In Flacàra", Buc. 1915; pag. 53). Opt scrisori ale lui Al. Odobescu. (Din corespondenta lui Gh. Ba-

ntu), publicate de N. Bdnescu. (In Transilvania", Sibiu,

1920, pag. 367-381). CaTatoria in Ardeal in 1894. Scrisori adresate Doamnei Sacha Odobescu. (In Convorbiri literare". LXVII (1934; pag. 714-725). Scrisori (adresate lui J. A. Cantacuzino; T. Maiorescu si Doamnei Sacha Odobescu). (In Convorbiri literare" LXVII (1934); pag. 726-732).

XII. PREFETE Teodorescu G. Dem.: IncercIri critice asupra unoru credinte, da-

tine si moravuri ale poporului romanu. Prefacia de d-lu Alesandru I. Odobescu. Bucuresci, 1874; X + 134 (-136) p. Tocilescu Grig. G.: Monumente epigrafice si sculpturale. Publicate sub privegherea d-lui A. I. Odobescu. Bucuresci, 1878; 12 p.

Ispirescu P.: Din Povestile unchiasului sfitos, Cu o precuvântare de A. I. Odobescu. Partea I. Bucuresci, 1879; XI + 126 p.

42

AL. ODOBESCU

Bälcescu Nicolae: Istoria Rominilor sub Michaiu VociA Vitézul, cu

o precuvantare si note de A. I. Odobescu, Bucuresci, 1887;

XX + 710 + 1 pl.

De Amicis Edmond: Cuore, tradusä de Clelia Bruzzesi cu o precuvantare de A. I. Odobescu. Bucuresci, 1893; XII + 408 p. + 12 pl. BAlcescu Nicolae: Istoria Romanilor sub Mihaiu Vodà Vitézul. Insotità de o precuvantare si note de Al. I. Odobescu, Bucuresci, 1894; 3 vol. (Autorii romani vechi i contimporani). De Amicis Edmond : Cuore, tradusá in romaneste de Melia Bruzzesi, cu o precuvantare de A. I. Odobescu. Ed. H Bucuresci, 1898; VIII + 408 p. + XII pL Balcescu Nicolae: Istoria Rominilor sub Mihaiu VotIA Viteazul, insotitä de o precuvantare si note de Al. I. Odobescu. Vol. III. Bucuresci, 1898-1900. (Autorii romani, vechi si contimporani).

Litzica Constantin: Herondas L Studiu literar, cu o traducere romAnd a Mimilor de Al. I. Odobescu, Bucuresti, 1901; XII + 119 p.

Ispirescu P.: Povestile unchiasului sfAtos. Cu o precuvantare de Al. I. Odobescu. Bucuresti, 1907; 346 P. (Biblioteca Scriitorilor Romani). Russo Al.: Piatra C,orbului, traducere de V. Alecsandri. Soveja,

traducere de Al. Odobescu. Bucuresci, 1901; IX 8: p. Ispirescu P.: Povqtile unchiului sfitos. Cu o precuvantare de Al. I. Odobescu. Ed. II, Bucuresti, 1918; 312 p. + 1 tabl. Ispirescu P.: IsprAvile si vieata Jul Mihaiu Viteazul. Cu o prefatel

de Al. I. Odobescu. Bucuresti, (1921) ; 48 p. (Pagini alese din

scriitoni romania Nr. 24-25). De Amicis Edmond: Coure, tradusd in româneste de Clelia Bruzzesi si Cu o precuvantare de A. I. Odobescu. Ed. IV-a, Buc. (1922); 356 p. Ispirescu P.: Povestile unchiasului sfitos. Cu o preeuvantare de AL I. Odobescu. Desemne de Pecurariu. Ed. III-a, Bucuresti, 1923; 313(-317) p. De Amicis Edmond : Cuore, tradusä de romaneste de Clelia Bruz-

zesi, cu o precuvántare de A. I. Odobescu. Ed. V-a. Bucurest, 1925; 280 p. -F 12 pL De Arrueis Edmondo: Cuore, tradusä in româneste de Clelia Bruzzesi, cu o precuvantare de A. I. Odobescu, ,Bucureti, 1930 XVIII-723 p. (B. p. toti, Nr. 1206-1213). Ispirescu P.: Povestile unchiasulul sfatos. Cu o precuvantare de Al. I. Odobescu. Desemne de Pecurariu. Ed_ IV-a. Buc. (1923) ; 314 (-317) p. (Clasicii Rom9ni). (Viata Piirintitor Varlaam si Ioasaf) tradusä din slavoneste de Udriste Nästurel, dupd manuscriptul dela 1649. Editie inceputä de Al. I. Odobescu. (Necompletd) 40 pag. Bälcescu Nicolae: Istoria Rominilor sub Michaiu VodA Vitézul, cu o precuvántare si note de A. L Odobescu. Bucuresci, 1878; XX + 677 p. pL

OPERE A LEM

43

XIII. COLABORARI

Lambrior, D. Aug. Laurian: Carte de cetire de invitatorii asociati. Ed. XXXII-a reva"zutà si refacutd de d-nii A. I. Odobescu si I. Slavici. Partea I pentru clasa a doua primará, Bucuresti, 1890; XI + 290 p. Odobescu Al si V. G. Borgovan : Noul abecedar pentru scris si cetit. Partea III. Bucuresti, 1893; 76 p. (I(), 64 p. (II). Odobescu Al. si V. Borgovan: Gramatica, pentru clasa M primari. Bucuresti, 1895; 118 p.

Odobescu Al. si V. G. Borgovan: Noul Abecedar. Partea I, Editiunea X, Bucuresti, 1896; 76 p. Odobescu Al. si V. G. Borgovan: Cart,e de cetire pentru clasa II primará. Bucuresti, 1897 ; 282 + VI p.

Odobescu Al. si V. Gr. Borgovan: Povituitor la tratarea practici in sward, a cartii de citire pentru clasa II primara. Bucuresti, 1897; 51 p.

Odobescu Al. si V. Gr. Borgovan: Carte de cetire pentru clasa ll primará. Editiunea II. Bucuresti, 1898; 292 + VI p. Odobescu Al. si V. Gr. Borgovan : Cartea de citire pentru divizia a II-a a scoalei primare rurale anul I si II. Editia, II, Bucuresti, 1898; 267 + V p. Odobescu Al. si V. Gd. Borgovan: Carte de citire pentru divizia

a II-a a scoalei primare rurale anul I si II. Ed. IL Bucu-

resti, 1898; 262 + VII p. Odobescu Al. si V. G. Borgovan: Exercitii de gramatici si compuneri pentru clasa a M-a primari urbani. Ed. II. Bucuresti, 1898; 123 p.

Odobescu Al. si Gr. Borgovan: Noul Abecedar, Partea L Seria

noui. Editiunea XVI. Bucuresti, 1899; 74 p. Odobescu AL si V. Gr. Borgovan: Exercitil de gramatici si com-

puneri pentru clasa III-a primará urbani. Editiunea V-a, Bucuresti, 1899; 124 P.

Odobescu Al. si G. I. Ionescu-Gion: Carte de citire ilentru divizia II-a rurali, anul I 0 II Ed. III-a. Bucuresti, 1902; 271+VI p. Odobescu Al. si G. I. Ionescu-Gion: Carte de citire pentru divizia I-a rurala, anul I si II. Ed. III-a. Bucuresti, 1904; 209+ VI p.

Odobescu Al. si G. I. Ionescu-Gion: Carte de citire pentru divizia II-a rurall (cl. II si III). Ed. IV-a, Bucuresti, 1903; 242 IV p. Odobescu Al. si Gr. I. Ionescu Gion: Carte de cetire pentru clasa II-a urbani. Ed. VI. Bucuresti, 1906; 237 p. Odobescu Al. si V. Gr. Borgovan : Carte de citire pentru divizia II-a rurali, anul I si II. Editia VII-a. Bucuresti, 1907; 266 p. (Ministerul Instructiunii si al Cultelor). Odobescu Al. si Gr. I. Ionescu Gion: Carte de cetire pentru divizia II-a urbani. Ed. VII. Bucuresti, 1907; 237 p.

44

AL. OD OBESCTI

Odobescu Al. si Gr. I. Ionescu Gion: Carte de cetire pentru divizia

II-a rurall (clasa II-a si a III-a), editatà de Administratia Scoalelor si Bisericilor Romane din Turcia, de G. C. Ionescu, Bucuresti, 1910; 268 p. Odobescu Al. si V. Gr. Borgovan: Carte de cetire pentru clasa II-a primari urbani. Editia VI-a. (Bucuresti, 1922); 246 p.

XIV. VARIA Raport asupra premiului Cuza, la 1871. (An. Soc. Acad. Tom. IV, pag. VI, pag. 42-53). Raport pentru regulamentarea premiilor din fondul Mistime. (An. Soc. Acad. Tom. IX, pag. 21-25).

SCRIERI ISTORICE

IVIOTII

Domnilor,

V dzandu-vii, acum, dinaintea mea, asa de numerosi asa de binevoitori, vd rog, mai inainte de toate, sd credeti ed nu md amdgesc insumi cu desarte si pretentioase magnl iri.

:,;itiu bine ch.', nu spre a asculta nevoioasa i nedibacea mea rostire, v'ati dat osteneala a WI aduna si a vd inchide astd seard, asa de multi, in sala cam intunecoasd si cam monotond a Ateneului nostru.

Nu merit eu atata sacrificiu ; nu merit eu asa onoare. De aceea, chiar dela inceput, o voi da cui se cuvine. A ti venit aci, cum vine totdeauna Romanul, cu voioasd sau ingrijità gräbire, °and se asteaptd a vedea

rdsdrind, din umbrele trecutului, luciul vreunui mare fapt national ; ati venit cum vine, c'd'nd el dd cu gandul cd are sd audd si sA reculeagd in mintea sa rdsunetul, chiar sldbit, al vreunui puternic suspin al inimilor omanesti. M'am incumetat dar si eu, in momentul acesta, cand atatea mandre amintiri, atatea dulci sperante si atatea amarnice ingrijiri s'au redesteptat in sufletele noastre, m'am incumetat, zic, a rechema la luarea aminte a publicului romanesc un act din tragedia noastrd nationald, putin cunoscut aci la noi si in genere räu apretuit pang. acum. A cest act,

rdscoala iobagilor Ardeleni sub cdpetenia s'a petrecut, mai as putea zice, la granitele noastre, dincolo de judetele Jiului. El abia peste sase ani de astdzi isi va implini primul saiu centenar. cu toate acestea, cand intrdm in cercetarea neleginitelor intocmiri sociale care 1-au produs, a faptelor crunte prin care s'a semnalat, a sfiirsitului ingrozitor la care a

lui Horia,

48

AL. ODOBESCII

ajuns, ne-am crede cu mai multe sutimi de ani departati de timpuri si de locuri asa de inrautatite, asa de incruntate, asa de sangeroase. Dar ceea ce s'a petrecut cu Romanii din Ardeal la 1785, acum noudzeei si patru de ani, se aduce asa de mult cu ceca ce s'a intamplat tot acolo, cu saizeci si patru ani In urma, adica mai subt ochii nostri, la 1848, Meat ramane sä ne intrebrim daca cunava veninul social, care a provocat in aceea nenorocita, tarä surora a noastra asa petiodice si disperate frenezii, s'a starpit acum cu totul, sau daca nu cumva maine poimaine, el are sa izbucneasca din non, prin si mai crancene si mai spaimantatoare con-

vu 1 siuni I

Vrand nevrand, cata sà purtam grija de jaraticul, care bine stim ea, ascuns sub cenuse, nu se mistueste, si care poarta in sanu-i toate urgiile focului si parjolului, precum si toate razele luminii, toate binefacerile Numai lumini i infratitoare caldurd ! iata de sigur ceea co noi, Romanii, dorim pentru insine si pentru fratii nostri de peste tot locul. Dar, din nenorocire, nu sunt toti laolaltd, la acelasi cuget cu noi, si adesea soarta osandeste fara, voie pe saxmanul popor roman la lungi, la grele, la nemeritate incercrtri.

Fiind el insusi de o fire blanda, prietennasa, desteapta, primitoare si iubitoare de toate bunurile culturii, astfel

incat vreo cativa ani numai de pace si de libertate

sunt deajuns, ca sd-si curate tarina de once buruieni salbatice si sa se puna dearandul cu alte popoare, care au luerat secoli indelungi la cultivarea lor, fiind zic, asa bine inzestrati de natura, Romanii, biet ! se vdd mereu stfinjeniti in desvoltarea lor fireascrt, opriti pe loe in

si!a si nevoiti a tot plivi, a tot lepada de pe brazdele

lor pietroaiele sterpe ce le asvarle meren vecinii dusmani In ogoarele lor. Domniile voastre vedeti i cunoasteti tara noastra cea dintre Carpati si Dunare, in trecutul ca si in prezentul ei. Dc aceea nici ea cuget a atinge aci despre pietrele ei din casa.

La Carpati o sA-mi due jalea,

cum zice vechiul nostru poet ; Lor eu voi s'o hArazese !

OPERE ALESE

49

In tara muntilor, In mandrul Ardeal al Romanilor, voi sä va. stramet Cu mintea e de-ag putea, sä va fae a

simti pentru acea frumoasa bucatá din mogia stramogeeasca a neamului romanesc, o iubire gi un dor, fuel

mai vii f} i mai spornice decat acelea ce de sigur le purtati In inimile dumneavoasträ. Dar, propuindu-mi asemenea scop, cutezare-ag eu a va

descrie pilmantul Ardealului, en alte cuvinte, decat ca

aeelea ce i-a consacrat nemuritorul nostru istoric Nieolae Balcescu 7

Pana lui a zugravit minunat, In cateva pagini, maretul teatru pe care s'au petrecut Intamplarile ce voesc astazi a vi le rememora. Deci, cu pericolul chiar de a vti prezenta pe actorii agestei drame, In mod cu total nedemn de splendidul decor ce ni 1-a agternut pentru dangii ilustrul Balcescu, nu má voi opri insa de a va desfagura, mai baainte de toate, minunatul tabel al tarii Ardealului, iegit din condeiul istoricului lui Mihai Viteazul : i) , Po eulmea °ea mai bland a mnntilor Carpati, se Intinde o tard

mfirdrIt iji bineenvantatA Intro toate tdrile semiinate de Domnnl

pe pitmant. Ea seamAnd a fi un mfiret palat, capodeoperd de arhitecturd nude snnt adnnate ei aeezate Cu mandrie toate frumusetile natnrale, ce Impodobeso oelelalte tinuturi ale Enropei, pe eare ea eu pllicere ni le aduee aminte. Un brau de multi. ocoleete, toatit aceastit tard, Fit dinteinsuL ici oolea preeum zidnl o oetate, se deers°, Intinzandu-se pand In centrul ei, ea niete valnri proptitovre, mai multe eirnri de dealnri Instil& ei frumoase, mtirete pieIlestaluri inverzite, care varsit urnele lor de zlipadd, peste viti ei pesto lnnei. Mai preens de aoel bra,n mnntos, se inaltli don& piramide marl de mnnti, Cu orestele Inennunate de o veenicil diademd de ninsoare, eare, ea doi uriaei, stan In ambele capete ale tdrii, cdtand unul in fata altnia. Paduri stufoase In oare nrsnl se preumbld In vol' ea nu domn stdpanitor, umbreso oulmea aeelor multi. Si un departe de aeeste locuri, care Iti adue aminte natura titriler de miazanoapte, dai, ea la portile Romei, peste campii arse ei vitruite nude bivolul dormiteazd, alene. Astfel, miazdnoapte gi rniazdzi trdese Inteacest tinut, allturea una en alta ei armonizand Imbreund.

Ad, stejarii, brazil ei fagii trufaei malta capetele lor spre cer ; alLturi te afunzi Intr'o mare de gran ei de pornmb din care nn se mai vdd calnl ei cdldretul. Ori lncotro te-i uita, vezi oolori felurite, 1) Cartea IV; Unitatea Nationald ; § 1, 2 ei S. Clasici

AL Odobeseu : LI. Scrierl istorice, etc.

4

50

AL. ODOBESCU

ca un intins curcubeu si, tabloul cel mai incantator farmecii vederea : stand prapastioase, munti nriasi, ale caror varfuri mangaie norii, paduri intunecoase, lunci inverzite, livezi mirositoare, racoroase, garle a caror limpede apli curge printre campii inflorite, paraie repezi care mugind groaznic se pravalese in cataracte printr-) aeele amenintatoare stanci de piatra, ce plac vederii si o 1:n80Am:iota, totdeauna.

Apoi in tot locul dai de rauri mari en nume armonioase, ale

caror uncle poarta aurul. In panteeele aeestor munti zac comorile minerale cele mai bogate i mai felurite din Europa ; sarea, fierul, si in sfarsit, metalul cel mai argintul, arama, plumbul, imbelsugat decat toate, aurul, pe care-1 vezi strAlucind pana si normal drumurilor. Astf el este tara Ardealului

Dar nu numai artistul si naturalistul, ci med strategul, politicul atheologul au de multe a se minuna inteacest impodobit tinut. Ce/ dintai va privi si va cereeta eu mirare aceastA puternicd intinsa eetate naturala, scaparea neamurilor in epocile grelo ale istoriei lumii. De oriunde vei veni, ai BA urci mult, spre a ajunge

la dansa, si nu poti patrunde in ea, fara de a fi strabatut eel

Win una din acole sapte porti, intarite de natura, le,sne de apärat, foarte anevoie de cuprins. Poll-twill va admira folurimea natiunilor si a religiilor, adunate din toate colturile lumii pe acest pa.mant, nade Dumnezeu insusi pare a le fi chemat, intinzand dinaintea lor o masa asa de imbelsugata ; el va admira si minunatele institutiuni democratice, ce an ocrotit acesti munti, pe and despotismul le matura din toata Europa.

In sfarsit, istoricul arheolog va cerceta cu interes, suvenirile raniasitele Dacilor, ale acelui viteaz i nenorocit popor, cea din tirma odrasla din acel neam minunat al Pelasagilor, care se arata, la leaganul civilizatiunii tuturor popoarelor i formeaza varsta ereica a omenirii. El va intalni Inca, la tot pasul, urmele de uriasi ale poporului roman, lomnii /waif, cuici Ardealul e cea mai frumoasa parte a Daciei fericite, Dacia felix, draga tax% a Cezarilor. Aci erau Apulum, Salnae, Napoca, Patavium, Praetoria Augusta, Aquae, Auraria, frumoase si insemnate colonii romane, din care paint cu drept italic 13 i cea mai vestita decal toate, Sarmisegetuza Ropia, capitala lui Decebal, numita apoi Ulpia Traiana, de ale caroi ruine piing e si astazi valea Hategului. Ramasitele templelor, bazilicelor, apeductelor, bailor dau i astazi puternich dovada de cultura cea mare in eare ajunsese Dacia sub Romani".

OPERE ALESE

51

Dar peste Romani venird, la anul 249, barbarii Goti. D'aci inainte cnmplite nevoi in vreme de mai multe veacuri,

comesird. Dacia.

Aflandu-se in calea barbarilor, peste &nasa mai int5i se varsa aceI ingrozitor potop de neamuri, care inneaca. toata Europa.

Iii acele vremi grele, Ardealul mai cu seamg fu scutitorul natiunii romane. In muntii lui schpara locuitorii TArii Romfinesti si al Iffoldovei, cand se vhzurd nhphditi de barbari, de unde, ctind se mai limpezea locul de dusmani, ei se scoborau la sesuri catre aminele lor cele vechi".

Pe la inceputul veacului al X-lea, venirti In starsit

gurii, rdmä'site pripdsite din oardele asiatice ale luí Attila, care cuprinserd aceastä tara, supuind pe locuitorii

ei romäni, atät prin puterea armelor, cdt si prin viclene un eltiri.

Curând dupd aceea, la 1143, regii Ungurilor aduserti tara,' o colonie de Germani, de Sasi, cdrora le deterd pamiinturi si privilegii. Ungurii, cu fratii lor de sange Secuii si Sasii, rdmaserd stripdni ai tdrii ; iar Românii despuiati de once drepturi, devenird robi-iobagi ai nobilimii unguresti, ai nemesilor san domnilor maghiari : Romitnii, redusi acum toti in starea thrhneascri, se sudaril in mal multe randuri, in veacul al XII-lea, al XIII-lea si al XIV-lea. Istoria Ardealului si a Ungariei, de pe acele timpuri, e plinil de asa numitele rdscoale tärdne.sti (tumultus rusticorum). Aceste rascoble nu erau numai ridicarea iobagului in contra stapfinului san, dar mai mult rliscoala simtimântului nationai al unui popor chinuit de alt popor. De atunci ura neamurilor lud proportiuni mari FA, Sn vreme co aceasta deosebire a sangelui slujea impilatorilor de pretext la tirania lor, in inimile impilatilor ea hranea vesnic dorinta de neatárnare. Jugul Românilor din Ardeal se ingrenia, nu numai din partea nobililor Unguri, ci inca si din partea popilor catolici. ,.Era o intreith tiranie : religioasa, politicA i socia16. La 1366, Ludovic I-fu, regele Ungariei, dedese voie nobilllor st&peascei de tot natiunea romdnd. Aceastà crunta prigonire ajunse atát de nesuferith, incat, la 1437, RonAnii apucarn toti armele Irnpotriva tiranilor. Ei isi aleserä povdtuitor pe Antonio Magna. Ungnrii Infra ajutor pe Sticui si pe Sasi, se conjurard impreund i flacura legaturd, spre apgrarea comuna si starpirea Ro-

52

AL. ODOBESCU

mAnilor, intarind Cu juramitnt a lor legAturil, in 17 Septembrie 1437. Aceastti legaturti o mai intruirA incA in 2 Februarie 1438, si fu temelia Constitutiunii ce a domnit in Ardeal, pAnA la anul 1848".

.Atunci era timpul, domnilor, cand, dupa legile care infierau pe iobagii romani cu denumirea legal a de loiri sau tedhari, poporul românese fu abia tolerat in vechea lui patrie si aceasta, numai pentru folosul ce trägeau

proprietarii maghiari dinteinsul, ea din niste vite de munca.

Asa se exprima legea organiert a tarii facuta. de Unguri. .AtAt de revoltatoare devenise pentru tot omul cu simtire. starea in care ajunsese bietii iobagi romani subt asuprirea trufase i salbatica a Maghiarilor, inat un euvios episcop din secolul din urna, Grigore Maior, auzind in-

tee zi tanguirile unei poporimi din tinutul Dejului, pe care stapilnul slam ungur nu voia s'o ingaduie a elddi bisericá româneasca pe mosia lui, strigá eu disperare, inalt6ndu-si mâinile catre cer : ,.Doamne, Dumezeule ! Asa-ti trebue, daca ai dat locul domnilor, de acum nu mai ai pe seama-ti nici at:Ma loe, cid. sa-ti ridice tie, oamenii casa. !". Astfel statura, domnilor, luerurile eu Roma.nii din Ardeal 'And in al patrulea patrar al secolului al XVIII lea, &Ind pe tronul Austriei ramase singur staptinitor, la 1780, Iosif al 1I-lea, care fusese 'Anil la varsta de patruzeci de

ani tinut sub epitropie riguroasa de muma-sa, vestita

imparateasea Maria Theresa, marea protectoare a natiunii si a nobilimii unguresti. De altmintrelea, Maria Theresa a fost, preeum stiti, o femeie cu cap, care a stiut sa-si foloseasca toate istetimile mintii femeiesti, spre ajutorul politicii ce urmarea. Musa a fost aceea care, invinse fiindu-i ca,tanele in razboi de ienicerii turcesti, a izbutit a face ea Poarta sa-i daruiaseä, drept mangiiiere, frumoasa si sarmana noastra Bucovina.

Tot dansa, intotdeauna corecta si trufasá in relatiunile sale Cu supusii, stabilise la curtea Vienei cele mai stricte mai desvoltate regulamente de etichetd, in care, bunaoard, se explica cu deamänuntul nemesilor unguri fiind poftiti la pra.nzul imparatese, nu se envine EA' se aprinza pipa, descalte de cisme pe sub masa, niei nici sá scuipe pe jos, nici sá bage degetele in bucate, nici sa-si sufle nasul far% batista. si permiteti-mi a adauga Despotiea Maria Theresa,

OPERE ALEE

35

acuzatiunea de despotism nu o intemeiez catusi de putin pe iigoarea prescriptiunilor mai sus pomenite, despotica Maria Thereza nu izbutise a insufla fiului san Iosif mai niel una din aplecarile ei. Lui Iosif nu-i placea de loe eticheta pi ceremonialul. El se adapase cu ideile de filosofie umanitara, ce se desteptase, in timpul acela, mai ales in Englitera 5i in Franta. Principiile de egalitate intre oameni placean foarte miutii sale, si el I5i croise o teorie de nivelare universala a omenirii, pe care stia totnsi s'o impace foarte binisor cu autoritatea absoluta a unui monarh autocrat. El visa sà devina, pentru numeroasele i feluritele popoare ale imparatiei austriace, un dispensator suprem al tuturor beneficiilor filosofiei. A face o apa din toate acele popoare, farä a mai 'Asa sá subziste distinctiuni de legi si de privilegii, de limbi, de credinte, de uzuri, ba nici chiar de port ; iata ceca ce se främântase, in timp de patruzeci de ani, in creierii lui Iesif al II-lea. Negresit cä, cu asemenea idei, el se afla mai cu seama In antagonism direct cu institntiunile inca de tot feudale ale Ungariei i Transilvaniei. De weeea, cu deosenu iubea pe Unguri, san cel putin pe nobilii lor Cand dar Iosif ajunse in sfarsit a fi deplin stapan pe fapt ele sale, el se grabi a-si pune in practicá sistema sa de organizare sociala, fara, de a lua in seama toate furtnnile, ce ea putea sà starneasea in atatea cercuri de privilegiati de tot felul, pe care asemenea inovatinni Ii jicneau in foloasele si in credintele lor. Iosif se repezi, farä, de niciun cumpat, in reforme si, In cei doi, trei primi ani ai domniei lui, el decreta ca la pat/ u sute de legiuiri diverse, prin care toate intocmirile adniinistrative, financiare, religioase, militare, industrial°, comerciale, ha si chiar $tiintifice ale Värilor dependinte de coroana Austriei, erau facute val-vartej. Intentiunile lui erau mai adesea demne de toata lauda ; dar procedarile expeditive, ce intrebuinta autocratul, produceau cu sau Mfg, cuvant neincetate nemultumiri, comflicte si turburari. Liberalul impa."rat insa, bizuindu-se pe credinta ch," dansul singur urmareste principiile nestramutate ale filosofiei sociale, rdspundea la toate obicctiunile, prin lungi si sentiraentale rationamente umanitare, care, 'Ana la capat ajungeau toate la concluziunea: Asa voi, asa fac ! Eu sunt peste voi toti mai mare !" Nu se poate tagadui cä Iosif al II-lea avea foarte pre-

54

AL. ODOBESCIT

tioase ealitati. El era simplu in vietuirea sa ; îi placea sit se instruiasea despre toate ; cauta s. afle pasurile oamenilor din popor si sa-i ajute, cu precadere asupra exigen telor nobilimii. Inca dela anul 1773, Iosif, care, ca un simplu particular, vizitase eu deamanuntul mai toate partile Enropei, calatorise in Ardeal i insuflase o dragoste cu totul speeiala poporatiunii romanesti. Recunoseand in nenoroeiti iobagi romani originea, limba i alte ramasuri ale eolonilor romani din Dacia, el le repetea naereu, eu oarecare mandrie, dansii, :

stranepoti ai lui Traian erau adevarati feeiori ai sai, deoarece el, proelamat imparat al sacro-santei Imparatii Romane, poarta singur astazi mostenirea imperiala a

Cezarilor din Roma". Tot cam pe atunci, spre a lasa o amintire vie in poporul ardelean despre vizita ce-i facuse imparatul, s'au asezat In tinutul Nasandului, patru noi sate romanesti, earora s'a dat numiri latina, care impreunate formeaza un vers, ce promite mcintuirea tinerei n,epoate a antieului Roinutu. Aeest vers suna, astfel

Salva Romuli parva nepos. A tata insa ar fi fost putin, ea sa mangaie pe bietii iobagi de eumplitele lor suferinte ; dar Iosif faeu pentru dnii mai mult. Cu cAti va ani mai inainte, la 1764 se intoemise, spre paza granitelor despre imperiul tureese, regimente de Granieeri. Trei dinteacestea erau compuse numai de

Romani, Ardeleni si Banateni, pe eari guvernul austriae, TheOndu-i militari si stabilindu-i in satele de pe margine, Ii desrobise din iobagia domnilor maghiari, Ii seutise de biruri si-i impamantenise pe domenii ale Statului sou pe mosii cumparate dela Unguri.

Dealungul ntuntilor mehedinteni, pe partea lor apusana, se intindea zona regimentului de Graniceri de Banot, iar de pe la Jiu incoace, pana la seaunele sasesti din Sebe*, din Sibiu si din Brasov, adica in adevarata tara a muntenilor ardeleni, strajuiau vestitii Moti, formand regimentul I-in de Granieeri romani. _A poi dineolo de seaunele sasesti si de granitele Sacuilor

despre Moldova, adica pe hotarele invecinate cu Buco-

vina, spre Nasaud oi Bistrita, era regimentul al 2-lea

OPERE ALEf3E

65

romiznese, a carui istorie a seria-o, cu interesante amavenerabilul patriot transilvan, G. Barilt. Mare a fost multumirea si mandria iobagilor romäni dela granite, cand s'au vAzut deodata scapati de robia nemeseasca si au capdtat in mAini arme, dela care erau stranic popriti de catre domnii ion de mai nainte. Ei se simteau acum ca reinviati. StApAni le erau Dumnezeu numai in cer, i Impäratul pe pamant. Ei cu sapa îi munceau tarima lor proprie, i cu arma isi aparau

tara

La asemenea vieata, volnica si voiniceasea, se prinserä niaui Cu don toti Romanii din Ardeal. losif al II-lea cauta a-i mA,ngaia la a doua a sa cA1Atorie in Transilvania, in anul 1783, acordänd toleranta

deplina a cultelor si priu urmare liberul exercitiu al

religiunii ortodoxe ; se cerca a usura nevoile iobagilor,

reguländ printr'o legiuire mai echitabila munea Bateanului si instituind tribunale, cu sarcina sá aseulte plangerile clacasului in contra stapAnului, care ar abuza de clAnsul. ziceau ei, Ungurii turbau de mAnie : Romanii, sunt fiare salbatice, cArora nu se cade sa li se dea niciun drept social, cAci mintea le e tampitä, stricata si neprimitoare de cultura. Ei nu sunt deopotriva la fire cu oamenii. Este dar o nesocotinta primejdioasa a-i indreptau deopotrivä cu celelalte natiuni". Asemenea tuvinte, domnilor, figureaza neincetat in roe] amatiunile oficiale, adresate de Unguri catre cancelarla imperiala. Iar pe cand Ungurii serian inteastfel, ei, in Ardeal, puneau ordinele imparAtesti sub saltea si administran sau mai bine nedreptatea, dupd vechiul obidreptatea, cei feudal al t'Axil.

Romana incepura si ei acum a simti ca una zisese iraparatului si alta lacean Ungurii. Ei se chibzuira a trimite plängeri deadreptul la bunul ion impárat din Viena. Pentru aceasta le trebuia un sol indemanatic, carde sr, nu-si piarda rostul in curtile imparatesti. 11 ga'sira in personalitatea, devenitä legendara, a lui

Niculae Ursu al Florei, din satul Albacu, cdruia Ii zieeau toti mai in deobste Horia, caci tare bine horca, sau cAnta din gura doinele muntenesti ale Motilor din tara Abrudului si Hategului. Nicolae Balceseu ne-a schitat, domnilor, cu panel san-

56

AL. ODOBESGII

teetor, conturnele generale si privelistile caracteristic,e ale Transilvaniei. Dati-mi voie acum si mie, umilit inchindtor al marelui nostru istoric, s v preumblu un minut vederile pe harta topograficd a acelui unghi, care confine vizuinile vitejilor munteni san Moti. Nu este acel unghi, tara Oltului pe care mai en seamil o vizitdm noi, cand trecem vara granita pe la Oituz san pe la Bicaz. Dar chiar aci, de vale, sub poalele prelungite ale Ceahldului, in tinutul sdcuiesc, numit Cicul, sta obdrsia Oltului, si aldturi cu dânsa, aceea a fratelni &Au ardelenesc, a 1VIuresu1ui, care mai intdi se urcd des-

pre nord, strdbate tot sesul transilvan, dela rdsdrit spre apus i in fine, aplecdndu-se lar cdtre Carpati, vine tocmai la marginea occidentalä a principatului transalpin, de desparte prin mdnoasa-i luncd, aprigii munti ai Hategului, de stäncile nu mai putin aspre i pAduroase ale Zarandului si Abrndului. Prin tara Hategnlui, lipitä dos in dos en Gorjul nostril, se scurg spre Mures apele Striiulni, sciildb.nd, el si phraele lui, numai sate si cdtune românesti, printre ea.re stau ruinele antic,ei Sarmisegetnze, la Grddistea, i cethtulle mai moderne ale Huniedoarei i Hategului. De partea dreaptd a Muresului, carele acolo trece pe langd targul Devei, pe langd. Ilia si apoi se strecoard. In Ungaria si in Banatul Timisoarei, cdtre Arad, de-adreapta Muresului, zic, se intinde in dephrtare regiunea muntoasd a Zarandului, strabdtutd de apa Crisului, care curge si el cdtre apus, in paralel cu Muresul. Pe malurile Crisului stau indesate tot targulete si sate romdnesti : Curechii, Aradul, Mesteacdnul, Baia-de-Cris, Almagiul si multe, multe altele, care si-au läisat numele lor in analele memorabile ale anului 1784.

Deasupra Zarandului si incins inteun brâu ingust de ntunti aspri si inalti, serpueste rdul Ariesul, in a cdrui sAlbatied vale stau pitulate, printre stânci si paduri, numai sallase neaos românesti, addpostiri ale mdndrilor M oti din tara Abrudului. Acolo, sub piscurile semete ale Detunatei, e tdrgul Abrudului si bdile lui de aur. Mai sus, pe apa Ariesului, carele iesind apoi din

stramtoarea muntilor, curge spre rdsdrit pe langd Turda, mai sus pe Aries se vád satele CAmpenii, Ponoarele, Sedrisoara si Vidra, ce se reazima spre apus de muntii Biborului ; iar in fundul cel mai ad:due al vdilor, chiar

la obiirsia Ariesului, zace Albacul, satul de nastere al

OPERE A Tarso:

57

lui Horia, unde modesta lui cdscioard tdrdneascd, hied' si pfind astdzi se pdstreazá cu sfintenie de nepotii eroilor 5i martirilor dela 1785. Borja din Albac, iobag de pe donaeniile Statului, fost-a el mai inthi, precum se pretinde, cdtand. imprirdteased 1 A ceasta e probabil, si ce este Jima si mai probabil este

ci ,tia scrie si citi, cà vorbea nerateste, si färd indoiald eit, prin mintea i istetimea lui, era privit ea omul eel mai de frunte si mai de temei dintre tdranii romAni din tinuturile imprejmuitoare. Pe dansul Il aleserd, dar ei, in mai multe ränduri. ca sä ducd la Viena pld.ngerile lor care Impdrat Intr'un rdnd chiar, välzänd ei cd, din chte bunuri le fdaduise, nimic nu se implinea i, incredintati fiind ed Nina nu este a monarhului, ci a nemesilor, a vicespauilor si a solgabirdilor, adicä a boierilor, prefectilor si a subprefectilor unguri, ei legal% cu jurdmânt pe trimisul lor, ca sa nu se intoarch inapoi, pdnd ce nu se va fi incred'ntat en ochii, cum cd. Impdratul le-a citit jaiba. Noria jurd si plecdnd pe jos la Viena, ea si in alte rfinduri, avu vreme, in patru saptdmiini cat Vim drumul, sA pldnuiascd cum va face spre a-si implini juruirea. Horia era un om en minte i ineercat ; el stia bine cd impdratilor nu le prea place a-si perde vremea citind lungi jeluiri. Iota ce se gdndi BA faed : Impdratul Iosif avea obiceiul foarte ldudabil de a primi pe oricine in palatal sdu. Vizitatorii de once treaptd se insirau, la anumite ore ale zilei, in lungi galerii, t3i mo-

narhul, treednd pe dinaintea fieedruia, Il intreba ce-i est e de lipsd. In ziva ednd veni si rândul lui Horia de a fi cercetat

do losif, el Ii zise cd vine cu pldngeri dela Românii din Ardeal si-i inmand o hârtie, in care toate aceste pldngeri eran cuprinse. Iosif lud hártia si spuse Bine, voinice ; voi ingriji en de voi ! Asa e, mdrite Inapdrate", rdspunse Noria, ,.dar eu am venit aci legat cu jurdmant dela ai mei ca sA vdd pe Mdria Ta citind cu ochii Mdriei Tale cartea noastrd, cà de-i citi-o insusi, bine stim noi ca totii eh' nu ne-i nita". Iosif zdmbi cu bundvointd de obstinatiunea tdranului deschiand hfirtia, iatd doranilor ce citi inteinsa .

AL. ODOBRSCII

58

lifebite Impdrate !

Impdrteala saptdmanii Patru zile de robot (adica de clac,); A cincea la pescdrit ;

easea la vdnd loare ; toate acestea laotaltd, numai pe searna doninului. A saptea zi, doard-i a lui Dumnezeu ! ,.A

Apoi judicd, prea drept Impdrat, cu ce o sei ne mai pldtim si noi de bir si de toate acele ddri!" fie autenticd sau nu Anecdota, intelepciunii lui Horia.

ne dd totusi mdsura

De am crede ceea ce au mai spus In urmd TJngurii, _noria, in acelasi rând sau in altä intrevedere a sa cu lmpdratul, i-ar fi zis cd, dacd nu se face dreptate ioba-

gilor români, apoi ei au aá si-o facii insisi, ucigAnd pe toti domnii lor unguri. Iosif ar fi rdspuns atunci, scurt si cuprinzator :

Thut ihr das l" Faaeti voi aceasta I"

Spus-a sau nu a spus inteastfel Iosif impdratul, de altmintrelea nu prea mare prieten al neanmlui noi stim cd In toamna anului 1784, Horia era guresc,

inlors acasd in Ardeal si colinda mereu satele romAresti din Bihor, din Zarand, din Hateg, din Abrud si din Zlatna, indemnfind pe iobagi a implini vointa Imparatului, dela care ei trebue sa astepte numai bine si ajutor.

In vara acelui an, tdranii acestor pdrti erau mai cu

osebire turburati. Si lata unele din cauze. De mai mult timp ined venise in Ardeal ofiteri impdcu ordin ca sá inscrie recruti pentru armata imperi ala.

Iobagii români alergau in gloate spre a se inrola, cu speranta cd, devenind &Mane, vor cäpdta toti libertatea si drepturile acordate regimentelor de GrAniceri. In genere Italieni sau GerOfiterilor recrutatori, le pldcea cu deosebire acest zel ostAsesc al Romani, Cu sau fdrd drept legal, milnilor si ei ii ocroteau, in contra multor asupriri locale. Dar, in curAnd, proprietarii unguri se planserd la autoritatile lor civile si la guvernatorul suprem al Transil-

OPERE ATES E

59

vaniei, care pe atunci era baronul sas, Mihail Bruckental din Sibiu. Ordin fu dat ca inrolarea s'a inceteze i iobagii inscrisi sd se intoarcä' pe la casele lor. Prin acea-

sta multi tiirani, dar mai cu seamd cei din doud ante din tara Hategului, Gonzoga si Valeelele, trebuirii reprimati prin forta armatd. in tinutul Zlatnei, alt subiect local de nemultumire intarata pe sateni. Panel in vara din urmd, carciumile de pe domeniile imperiale dela bdile de aur fusese 'ásate cu o mied arendd, pe seama pdmantenilor ; acum insä ele se dase Cu chirie

mai mare, unui Armean, care trägea el toate foloasele, lips:ind de dansele pe oamenii locului. De aci, nemultumiri, batei prin carciumi, spargeri de buti si neoranduieli de tot felul. oria le vedea toate acestea si nu dormea. El s;mtise cd, cu un popor asa tare intáratat pentru mii de euvinte, va indeplini lesne gandul de liberare ce-si croist. in inintea sa. Inteo Joi, la 28 Octomvrie 1784, se Meca targ la satul

Bradu de pe apa Crisului. La targ era adunatd Romanimea din Zarand. oria f Acu *tire tuturor ea, pe Dumineca viitoare,

iie en totii adunati in biserica dela Mesteace.'n, un sat invecinat, cá are sd le aducd stiri dela Impdratul.

La 1 Noemvrie, dupd sfanta slujbä, iesind din biserica, In mijlocul poporului, Horia spuse curat Romanilor aduaati cal le-a venit vremea sd se scape de asupritorii Ion lnsusi Irfipdratul le dá voie deplind. S'a, jure dar cu toiii, po crucea auritá ce el poartd la piept eä, in num ele lui Duranezeu si al Im.pdratului, ei nu mai vor robi la doranii lor, strdini de neamul romanese. S'a.' se intocmeasch dar Iii gloate 5i in grabe.' sä alerge la Cetatea-Albd, unde vor gdsi arme, spre a se intrarma si a-si aphra cu ele drepturile lor, de cumva vor fi impiedicati de cdtre Unguri". ludatd acolo, George Crian, fruntas din partea locului.

fu eles &apilan al acestei cete 5i, pe cand noria se re-

pezea in muntii Abrudului, ea sd rdscoale si acolo sat(le, gloata din Mesteacdn, voind sd se fereased de a destepta

fdrä timp luarea arainte a Ungurilor, se indreptd cdtre

satul Curechi dintre munti, ea de aci, a doua zi, sá trelica pe sub cumpdt la Cetatea-Albd. Vice-comitele ungur al Zarandului prinse veste de mis-

cdrile Romanilor si indatd trimise troj subprefecti cu cativa panduri, ea s'a' risipeased ceata eonjuratilor.

60

AL. ODOBEt3CII

Subprefectii edleard peste noapte casa din Curechi, unde

dormea linitit Crisanul si-1 prinserd legat. Dar cdpitanul Romanilor chenad cu chiote disperate pe ai sdi. In mijlocul noptii tdranii adunati in tabdra' se desteaptd io.furiati si, asvdrlindu-se pe functionarii unguri si pe pandurii lor, Ii ucid fdrd erutare, scdpdnd pe al lor eapi tan. Ruptura era fdeutd ; fangele cursese. Taranii stiau cii pedepsele ce-i asteaptd dela Unguri vor fi cumplite. -,.Sánge pentru sange Deckt noi, mai bine ei" I Acum nimic nu mai putea sii pund stavild furiei rAzbunáloare a Romfinilor. De a doua zi de dimineatd chiar, fid zilele urmatoare

dearândul, rdscoala tdranilor, purtand en sine pretn-

tindeni mdcelul si pfirjolul, se rdspandeste ea pecinginile dealungul Muresului prin toate satele, pand si in depitr-

tate tinuturi românesti din Ungaria si din Banat. Apele, altildatd asa limpezi si line ale Muresului, se mohordsc, in acele cumplite zile din Noemvrie 1781, en sdngele ce varsd idea preget desghebata mânie a iobdgimii turburate. In intunericul viforos al noptilor tomnatice, ele se rosesc si se lumineazd, oglindind lucoarea fldedrilor ce stdrnesc pretutindeni apriga Bete de rdzbunare a tdranilor.

Tot asemenea si in latnri, numai foe si sAnge rostogolesc valurile pripite FA volburoase ale Striinlui, ale Ariesulni,

ale Crisului si ale tuturor pâraelor muntoase din tara Motilor.

Asa, pretutindeni, gloata infuriatd a tdranilor, addogAn-

du-se din sat in sat, (Id foe caselor si averilor domuilor

unguri si ale preotilor de alte legi ; lar pe dá.'nsii, pe preoti si pe domni, unde-i prind, Ii ucid Meg mili, cu sotiile, cu copiii si cu neamurile lor.

Nimic din ce e Ungur sau unguresc nu mai arid erutare dinaintea urgiei fatale a jurdmantului lor.

In curs de o lunä de zile, cetele revoltatilor, rdsle-

tindu-se peste tot cuprinsul tinuturilor pe care le-am descris, pustiesc peste 60 de sate cu Unguri, ard si jefuesc ca la 149 de case domnesti si parohiale si ucid mai multe sute de Unguri, mai cu seamd din clasa nobilimii. Care din acestia insd, apued si scape prin fuel', se adund indatd la Deva, la Huniedoara, la Arad, la Cetatea-Albh, la Cluj, si acolo organizeazd si din parte-le militii de husari unguresti, ea sd se lupte cu tdranii ; iar pe cd.ti din

OPERE ALESE

61

Romani pot pune mana, fie revoltati sau pasnici loIi judeca si-i ucid pe loe, simuland niste tribanale improvizate, care, si pentru simple banuieli, nu cunose alta osanda decal moartea cu cazna. Astfel revolta se preface fatis intr'o lupta de nationacuitori, MAU.

Aceasta lupta crunta si-ar fi capatat de sigur rezuln'ar fi intrebuintat si once alte raijloace viclene, spre a trage in partea lor ajutorul decisiv al autoritatii impe-

tatul legitim, daca, pe langa dreptul de aparare, Ungurii riale.

E curios lucru, in adevar, a vedea ca la inceputul acestei rascoale guvernul superior al Transilvaniei nu cu.teaza a intreprinde contra Romanilor revoltati nici o represiune prin forta. Chiar dela Viena nu sosesc alte ordine deal a cauta sä impace pe Romani prin blandete, sa le promita iertare totala dela Imparatul daca se vor para de sinesi. Nici trupele imparatesti din Transilvania nu se misea In contra lor ; de cate ori TJngurii recurg la sefii militari austriaci, ca sa le ceara ajutor, a,cestia canal a se furia, spre a le denega mai lesne sprijinul cerut. In tirapul acesta, taranii romani Un una c6, numai ei sunt cu adevarat credinciosi Imparatului, si cà dansul are sa le intareasca lor parnanturile stramosesti, pe care ei, prin izbanda lor, le-au capätat a,cum inapoi dela cotropitorii straini, ce pe nedreptate s'au fost asezat domni In tarina imparateasca a poporului romanesc. Horia, Indemnat la un arraistitiu de maiorul Schultz si de doctorul Molnar, cari i se trimit de guvernul central al Transilvaniei, ca vesteasea iertarea ce le a,corda Imparatul, comunica tablei sau consiliului unguresc din Huniedoara, ultimatul sau, en cuprinderea urmatoare Punctul 1: Provincia si toti nobilii sa jure pe cruce vor fi credinciosi la conditiunile ce el le impune. Punctul 2: Nobili sa nu mai fie, ci numai functionari, intariti de Imparatul. Punctu/ 3: Toti locuitorii Ardealului sa plateasca deopotriva dare catre Imparatul, fara de a mai fi vreunul scutit.

Punctul 4: Domnii paraseasel moii1e lor de Punctul 5: Mosiile doranilor sa se imparta intre

pana aeum,

rani, dupa o lege ce o va fack Imparatul.

62

AL. ODOBESCIT

Punetul 6 i tatim : Daca', autoritátile unguresti primese aceste conditiuni sà ridice steag alb deasupra cetätuii dela Deva. El, Horia, va a$tepta rdspunsul pana la 15 Noemvrie ; iar daca' va gdsi impotrivire, va urma rdzboiul ca plind aci".

Vedeti, domnilor, Imparatul, $i iar Impdratul ; pdratul pretutindeni. Credinta lui Horia in Iosif al II-lea este deplind si, pand la ceasul lui din urmd, ea si-a pdstrat temei in mima si in cugetele lui. Poate cà insusi losif avea incredere in sincera fidelitate a Romänilor $i de aceea mult s'a luptat el in contra disperatelor reclamdri ale ungurimii, ca O, erute pe io-

bagii români, in dreapta lor revoltd, in contra asupririlor unguresti. Lucrurile de-ar fi stat astfel, Românii de sigur ar fi mers departe. Dacd insusi ImpAratul rdmánea nestrdmutat in acea dispozitiune ce se manifesta la dansul, de a lilsa pe Románi sä faca' precum stiu, apoi unde mai avea sà ajungä ungurimea, asa putind si a4a, slabd in fata gloatei indesate si neinstrunatd a tardnimii romftnesti 7

Oricat se disperau si se indignau, Ungurii, strigänd din räsputeri impgratului Vezi ! acesti rebeli sälbatici au pus gänd sd, stärpeascd nobilimea ; ei vor sä limpezeasca Ardealul, si poate si Banatul, i poate insdsi Ungaria, de toatd sufl area ungureascd !

DA-ne ajutor ; cdci tu esti rege al

TJngariei. Tu trebue sd ne mäntuesti !" Dar Iosif carele nu primise niciodatd a se incununa rege al lUngariei si care mutase coroana S-tului Stefan din Buda, in tezaurul Vienei, Iosif sta nesimtitor la aceste disperate $i infuriate chemdri. Ungurii simtird cd, pe alt ton trebuiau s sune alarma, pentru ca sd insufle ingrijarea curtii dela Viena. Atunci, inchipuird a buciuma cà Horia, ingamfat de lesnicioasele-i succese, nu voeste sd, mai stie de Impdratul ; cal el s'a declarat Rege al Daciei, ba cd a $i bdtut monetd cu acest titlu uzurpat. 51, spre dovadd, ei falsari politici scoaserd la iveald niste derizorii bdnuti de aur, in ale cdror inscriptiuni romilnesti se vhd cht colo grosolana imposturd si chiar ortografia limbii unguresti. Cu atari ndscociri, purtate la Viena prin &dile cele mai autorizate pe längd Impdratul, ei obtinurd inteadevdr mai mult Bucees deeät toate doleantele de mai nainte.

OPERE ALESE

63

Curtea, intrând acum in prepus despre proportiunile amenintatoare ce poate lua rgscoala din Ardeal, departa pe generalul Preyss, care comandase armata din Transilvania si, banuind de incapacitate pe guvernatorul Brukenthal, denumi, ca comisar special in Transilvania, pe comitele Anton Iancovitz i ca comandant militar pe generalul Papilla. Pe de and parte, ordine hug dato regimentelor imperiale din Ungaria de a purcede in contra rebelilor, d a-i supune cu once pret si de a prinde pe cApetenii, puind premii mari pe capetele lor. Din momentul acesta, adieä de prin luna lui Decemv rie 1784, rgzboiul isi schimbg caracterul.

Iobagii romani ramaseril mai inn" in mirare, de a ve-

dea cum cg, insg$i cgtanele Imparatului umblg acum asupra lor. Cine oare i-a tradat

Horia? cand acesta Ii incredinta cg impgratul e en Sau insusi bnparatul?

Negresit cg intre aceste doug alternative s'au imprtit Coi putini, care au crezut ea' Horia i-ar fi amggit, au depus jos armele i s'au predat indatg ostirii. Ceilalti, din contra, in bande risipite, s'au luptat cu vitejie impotriva regimentelor si s'au rostit fgtis chiar lmpotriva Impgratului, care-i ngpustise pentru a se uni eu donmii unguri. Dar nici eh' era cu putintg ca o asemenea luptg sg mult ; cetele lui Horia abia aveau o organizatiune ; ele erau armate numai cu sulite, cu sgbii, cu ceva pusti pistoale, stranse pe apucatele. Ele n'aveau capitani experimentati, deoarece Horia fusese silit sà incredinteze comanda unei cete, fiului sgu Ioan, un copilandru ca de 14 ani, carele totusi f g,cu minuni de vitejie. Apoi iarna apgsa greu in acele locuri muntoase : merindele si nutretul de pretutindeni piense prin foc pgrerile.

prin Gerul si lipsa munceau pe bietii munteni, mai tare chiar deck prigonirile cgtanelor. Ei se luptarg insà voiniceste, respinserg chiar pe-alocarea soldgtimea ; dar risipiti in cete mici, desi revolta intreagg cuprinsese o oaste de 20 de mii si mai bine de oameni una dupg alta ctizurg toate cetele. Se uci-

64

AL. ODOBESCU

ser. In bätälii oameni multi ; altii, Cu sutele si cu mine, fura aruncati in tnehisorile cetatilor de catre autoritatile unguresti, care acum prinsese la mima. In mijlocul acestei cumplite darapanari a planurilor a sperantelor sale, ce facea oare Horia Din minutul &And vazuse ca ostirile imparatesti se declad% fatis in contra oamenilor sAi, totul ne face a crede

ea el a simtit cum ca. raintile Impäratului fusese din nou imbrobodite de inimicii neamului românesc. El atunci povatui pe ai sal sa. nu se mai impotriveasca

si, fara de a pierde cu totul once speranta de indreptare a lucrurilor romgmesti In Ardeal, facu stire eg. va cauta sa razbeasca printre haitele prigonitorilor sai si se va duce inc'odata la Viena, ea sa spuna deadreptul Imparatului toate nouile pgsuri ale popornlui român ; iar in primavara viitoare, cand vor muguri codrii, atimci lupta va reincepe, mai priincioasa Românilor, care piing, la acel timp vor putea E si mai bine pregatiti. Luandu-si, dar, rgmas bun dela ai sai, Horia, tnsotit numai de credinciosul sAu secundant, loan Oarga, poreclit Closca, din Carpenisul Zlatnei, se indreptg, catre casa sa din Albac si, pornindu-si sotia i pruncul catre Bolus in Ungaria, merse sa se aseunda deocamdata in muntii durosi ai Radacului, eare despart tara Abrudului de tinutul Bihorului. Acolo trail cateva zile prin pesteri i prin pardsitele colibe de varä ale bacilor. Dar locotenent-e,olonel Kray, din al doilea regiment de Husari secui, carele risipesc cele din urma ramasite ale cetelor românesti din valea Ariesului, se luase cu tot dinadinsul dupd urmele lui, en gaud sa-si astige, ou prinderea eapului principal al rebelilor, o rasplata exception ala.

Acest ofiter ademeni en bani pe niste gornici sau padurar ai locului, care cunosteau toate potecile i Mum.-

däturile codrilor si asupra carora Horia si Closca nu

aveau prepus de tradare. Intr'una din ultimele zile ale annlui 1784, la 27 Der.Tmvrie, acei vg.nzatori, prefacandu-se cA pornesc la vanatoare, calauzira pe husarii lui Kray pEtna la ascunzatoarea unde, fära de nicio banuiala, Horia si Closca sedeau dusi pe gilnduri inteo poienita, incalzindu-se la un foe,

dupa cum au obicei taranii nostri, clind ti apasa grijile nevoile. Cfind se vazura Inconjurati fara veste de o gloata asa

OPERE ALESE

65

numeroasd de vrAjmasi, atdt numai putu face Horia att sd asvarle in foc o desagá cu härtii, ce o avea in slin. Ce mari taine va fi continut acea desagd. t... Unul Dumnezeu mai stie !...

Kray, inveselit si ingamfat foarte de prada ce fáct,se, maná indatd pe prinsii sdi la Zlatna ; iar de acolo Ti strámutará curánd, sub strasnicd pazd, in temnitele dela Cetatea-Alba.".

In cale, Ungurii isi raceau o marsavál bucurie de a batjocori in tot chipul pe nefericitii cdpitani ai Románilor, acum cu totul infranti. Urmárind cu inrdutdtitit viclenie planul ler de a arunca asupra lui Horia nemeritata viná c'ar fi ndZuit la puterea suprema' i cá s'ar fi dus cu gandul si cu fapta pana' a smulge pe seamd-i diadema regald a lui Iosif impgratul, ei Il preumblard, prin sate, leg-at cot la cot, deasupra carului si purtadd pe cap o derizorie coreana' de hartie pelead, cu vorbele HORIA REX DACIAE, serse pe dansa. Tot astfel odinioard, la ceasul ingrozitor al ispilsirii de veci, calda Mantuitorului nestru cutezase a-1 insulta cu cununa de spini si cu numele batjoceritor de Rege al ludeilor !

Amarnicd, dar neindoioasá, mangâlere, domnilor ; vai ! in oarba omenire, la atari injurii sunt expusi numai

cei ce au solie de a mantui lumea, sau de desrobi popearele.

Asa dar, prin asemenea miselesti ocdri incepurd acum

Ungurii a-si scutura de pe sufletele lor ndprasu ice

spaimá, ce, in curs de doud, luni, le infipsese in inimá, acei

uriasi ai muntilor Ardeleni, luptándu-se cu crucea la san pentru a lor liberare ! La Alba, comisarul impárdtesc Iancovitz si generalul comandant Papilla isi rezervd singuri dreptul de a face, fdrá alti martori, interogatoriul lui Horia si lui Closca. Procesul lor si al sotilor lor se prelungi aproape doug luni. In acest rdstimp, ostirile impdrdtesti prinserd pe al treilea cápitan. al Románilor, pe George Crisan ;

dar acesta, adus in Alba-Iulia la 1 Februarie 1785, se spanzurard singur in temnitá cu brdcinarul sán, in ziva de 15 ale aceleiasi luni. Fiul cel mare, al lui Horia, murise cel de 15 ani vitejeste in luptd. ; pe alt fiu vitreg al cdpitanului II &ásese Ungurii in teapd,, impreuná cu alte cateva sute de Români robiti de dansii. De ce insd a tinut asa de mult procesul lui Horia Ciaslcj

Al. Odobescu : It, Scrieri Istorice, etc.

5

AL. ODOBESCII

66

Tot ce stim mai sigur este cd Horia a refuzat de a tits-

punde la once intrebare i s'a fh.cut si n'a incetat de a

repeti cà voieste sd fie dus la Viena, ca sá dea seam'd numai Impgratului, de faptele si de cugetele sale. Iesise chiar vorba cà cererea lui va fi indeplinita ; dar

atunci, pe semne, Ungurii si-au incordat si mai tare silintele ca sd obtind indatd dela Curte pedeapsa cea mai strasnicd pentru cei doi capi ai rebeliunii. tocmai patru luni zi Cu zi, in La 28 Fevruarie 1785, urma inth.ei miscdri a Romanilor la tiirgul dela Brad, sentinta de moarte cu caznd a lui Horia i Closca, ca rebeli contra Imphratului i legilor tdrii, fu push in executiune. Impdratul Iosif se induplicase a o confirma din Viena. La Alba, dinaintea niai multor mii de iobagi romdni, pe care autoritdtile unguresti Ii adusese cu sila ch.te sase de fiecare sat ronahmesc al Ardealului, ca sd le fie de invdt acest ingrozitor exemplu, Closca mai inthi fu frânt pe roatd, incepfind saisierea dela picioare in sus. Rdcnetele lui de durere se ndbusird atunci numai cand un crac de fier al roatei Ii sträpunse pieptul. Horia sta fatd neclintit. Ochii lui vedeau apropiate muncile groaznice ce aveau ajungd : dar mima-i bdrbata stiu sd stAph.'indatd

neascd pnà i fiorii.

Child rândul sdu veni, toti Il vdzurd cdlch.nd cu pas Inteinsul nu se destdinui nicio slAbiciune. Roata Ii sdrobi oasele, f àrà ca durerea sd-i scoatà mcar un geamdt, din pieptul lui otelit. Au zis unii, cà murind Horia ar fi strigat Eu mor pen tru natiune 1"

teaptin, nesovAlt.

Poate cd el n'a rostit aceste cuvinte ; dar, Mail indoiald, marele lui suflet le-a simtit adânc. O ! negresit, domnilor, sub grosolanu-i cojoc de oaie, sub zeghia-i neagrd, sdrdditd cu gditane vinete, sub opincile-i de muntean, imbdierate pe glezne, sub cusma lui sub tot acest mocdneased cu canace (ciucuri) de fir,

port al sdu neaos tdrdnese, curgea prin vinele acelui putin cioplit, dar mult semet, mult statornic si mult viteaz bArbat, un sange cel putin tot asa de adevdrat romanesc, tot asa de imbolditor, tot asa de patriotic, ca prin creerii celor mai eruditi instigatori si celor mai iscusiti

apdrAtori ai latinitàtii gintei romhnesti ! Auzim toti, lhudAndu-se in toate zilele, acei invAtati Petru Maim Samuil Clain I scriitori ai Ardealului,

OPERE ALESE

67

George in cal! care merghnd sà studieze la Roma au cules cu religiozitate in cetatea eterna dovezile originii latine a poporului românesc si intorcandu-se acasä, printre mil de persecutiuni, au desteptat, zice-se, in Romani

simtul national. Dar và intreb, domnilor, era oare trebuintä sä" raeargá ain ai nostri la Roma ca säl faca pe poporul romanese a fi $i a ti eel este o natiune de sine stätätoare, un popor eu nume si Cu shnge de Român 7 Shi nu renuntdm, credeti-md, asa lesne la darul cel mai

pretios, cel mai minunat al neamului nostru, la eel mai puternic instinct de proprie existentä, care nu a lipsit niciodatä Romdnilor, nici la noi, aci in Principate unde am stint a ne prefira prin mii de primejdii, prin mii de vijelii, scapand tot meren fiinta noastrà proprie, de staturi curat romhnesti ; nici dincolo peste Carpati, unde opt secoli de cea mai cruntd si sugrumätoare asuprire nu au filcut pe Romhnii Ardeleni, ingenunchiati sub palosul unguresc, sá vorbeascä altd limbä i sá poarte nume decal acela de Roman !

Acest dar l-au avut parurea Romhnii, si nu trei, patru, ba nici sute de cärturari, croind la gramatici si la eti3nologii, nu ar fi putut sd-1 insufle deodata atator mii i milioane, ce intocmese obstea de rand a românimii. Ca sä revin incAodata la imaginea cu care am eomparat, dela inceput, starea simtirilor ce främanta chiar astäzi tara Ardealului, voi zice cä, dincolo ca si dincoace de Carpati, adeväratul patriotism romhnesc a träit pururea In shnul poporului nostru, incins si fierbinte, intocmai ea järaticul sub spuzA ; si c`a, unicul merit ce putem recunoaste eruditilor nostri daco-romanisti este acela de a fi suflat cenusa ce ascundea si pästra nestinsä acea scanteie nepieritoare. Adevär este eh", epoca in care s'a sculat Horia in eapul t6rhinimii din Ardeal, corespunde intocmai cu aceea in

care se luptau pentru revendicarea originilor noastre, latine, eruditii dela Blaj.

Dar nu vrid niciun semn ca, prin instigatiunea acestora, BA se fi urzit mäcar rdscoala täranilor. Iobagii ardeleni au apucat in mainile lor vartoase arma räzbunilrii, fiindcä cutitul le ajunsese la os, fiindcd Ungurul nu le mai läsase nicio umbra" de vietuire omeneaseä, nicio färamä de phine a lor.

Impäratul Iosif, din contra, 'Area a le fägddui toate

bunurile unui trai liber si egalitar, astfel precum Il visan

68

AL. ODOBESCU

ei din povestile batranesti ale stravechii imparatii romane. Atunci iobagul isi zise Pima cand fi-voi rob in tark la mine ? Pima cand slugari-voi la domni straini i venetici ? Ei nu vor sa-mi faca si mie parte din bunurile de care se bucurii singuri ad i in tara noastra I Face-mi voi dar insu-mi partea mea !" ca zica iobagul acestea, de sigur cA nu a trebuit sà le invete dela carturari. Fiecare t Aran se nascuse din sänul maicii sale, cu aceste simple notiuni de drept natural ; fiecare si le intarise, frtra carte, in traiul indatinat al casei parintesti, in ogorul uncle sudoarea ii curgea riumai in folosul domnului. Fie-mi dar iertat, domnilor, a conchide cii riiscoala iobagilor ardeleni sub Horia poarta in sine un caracter pe deplin poporan si de aceea chiar, imi voi permite a ziee mai curat, mai adeveirat, mai sincer national, decat toate argumentatiunile, mai mult sau mai putin exagerate, ale patriotilor eruditi. De aceea, noi Romanii putem sit ne mandrim cu acea miscare spontanee a Motilor, mai mult poate chiar deck cu teoriile si cu controversele sustinute la sfarsitul secolului trecut, de altmintrelea cu mare diligentd, de ilustrii corifei ai scoalei transilvane.

Pe Horia si pe miile de viteji feciori, care s'au luptat sub dansul, nu i-a facut patrioti romani citirea cartilor latinesti i vederea monumentelor din Roma ; ci eugetele lor simple si drepte, care le spuneau apriat cit.' aunt nascuti Romani si'n tara romaneasca ; cii, dupii fire si datina, wnul Dumnezeu si unul Imparatul au drept sit le

ceard vieata si munca lor, pentru apararea legii i pentru sporirea tä'rii stramosesti. Dar si mai mult, domnilor. In asemenea credintiti se scaldit inca i astazi tot poporul romanese, cel simplu, eel neadapat la izvoare straine ; i aceste credinte constituie

chiar patriotismul situ, patriotism infundat, tacut, dar mai temeinic si mai statornic decat once declamatiuni

sgomotoase de tot soiul. Acel aluat vártos, cu care este plamiidita firea poporu-

lui romanesc, am avut noi ocaziunea a-1 constata via si veghiat, in barbatia junilor nostri luptatori de mai deunazi, Curcanii dela Plevna, frati mai tineri dar nescapatati ai Motilor din muntii Fdeleni. Dar bietii Moti, precum si toti voinicii de peste Carpati, amariti pana si in ziva de azi de piedecile umilitoare ce

OPERE ALESE

69

pun neineetat Ungurii la libera desvoltare a spiritului national printre Romani, toti, zic, simt in inimile lor acel dor de liberd vietuire nationald, pe care din nenoroeire Ungurii nu vor nici acum, dupd asa crude ineercdri, sà-1 pretuisca,' la dreapta lui valoare.

Ce are sd rezulte din asa nedumerire a nesocotitului

spirit unguresc 7 Cu infiorare eugetam la momentul unei noi izbucniri, In care lupta pentru egald indreptrttire, ce este in Ardeal o luptd de nationalitriti, ar incepe mai crancend, mai turbatil decat oricand.

Iatd-ne atunei reimpinsi din nou la timpurile de barbar, eand eram in drept a ne erede intrati pentru tot-

deauna in cercul luminilor. Si Cu toate acestea, eat de lesne ar fi de a inldtura totul asa nefaste frdmantdri ! Cu bund intelegere, de sigur, nu stint Roratnii aeeea care ar cere starpirea oricdrei alte semintii deeät a lor, in Transilvania. Romanii meren au zis si repeat Ungurilor euvint,, de impdeiuire, cuvinte de dreptate Cu bund voie din partene, le zic ei, cate locuri din tara noastrai vrt pot incdpea. Romanul, vechi, monean al acestui piimant, e indurátor, si ospdtos, si darnic ; el primeste bueuros ea din pftinea lui se sature si altii."

Luati dar si voi, eu build tocmeald si cu pace, parte Vorbiti-vd inteinsa limba voasträ ; inchinati-vh in biserica voastrit ; purtati-vä portul ; rdsuciti-vd cat de

dreaptà din mostenirea mänoasei noastre mosii pdrintesti. sus mustata ; bateti cat vit, place din pinteni, jucandu-vd ciardasul ; dar, pentru Dumnezeu, nu veniti cu orbeased truffle, sd, ne tdgdduiti noud drepta mostenire a casei, in care noi v'am fdeut loe."

Nu vä liiudati ert voi ati rdzbit ca sabia in casa noastrà si v'ati asternut eenusa pe vetrele noastre." Daed in curs de 800 de ani, n'ati izbutit, ea cuceritori, sä starpiti nici sgmanta, nici datinele, nici credintele Romanilor din Ardeal ; apoi aeum, cand impotriva tdiusului shbiei voastre se poate ridica MI% sfiald palosul, inch netoeit al lui Horia, cand pe cenusa voastrd poate sd, rdsard pard de foe vie ; aeum eel putin, deschideti-vd sfärsit mintile la lumind ; prtrdsiti inddrätnicia si siilbatica tampire a treeutului ; primiti voios mana fräteascd ce vi se intiude, eu uitare a tuturor urgiilor de mai

70

AL. ODOBESCIT

nainte, si, ca oameni intelepti, fiti mandri a rdmane buni frati de cruce, acolo unde nu vi se mai cade si nici veti mai putea aevea a domni in sil d ca singuri stdpani." Deci, nu vd mai incumetati a impune Romanilor, care vorbese limba, fie chiar setipdtatd, a nobilei Rome, nu via' mai incumetati a le impune graiul vostru de venetici ; niel îi supuneti la asprimile legilor voastre, croite pe strâmbdtate ; nici vd mai anadgiti cu desarte sperante cd yeti scdlamba vreodatd urea Romanului ardelean, inteatat incat sà faceti dintr'insul un Maghiar." Aduceti-vd aminte cd dacd vreodinioard cate unul din. fostii vostri iobagi a primit sà se lepede de romaneasca-i iohágie, spre a se face Ungur, acela de indatd s'a urcat pe scaunele cele mai inane ale magnatilor si ale regilor vostri ; acela a devenit un *tefan Jojica, un Ioan Hu-

niad, un Mateias Corvin., fat al Romancei din Hateg cel mai nobil crestet cu care s'a mandril aevea ungureasca coroand a SI. $tefan !" Dar, este timpul, domnilor, sd ne punem incdodatd in. trebarea dacd atatea exemple de blandete, de intelepciune, de bdrbdtie si de dreaptd manie, date de Romani vecinilor

nostri Unguri, nu-i vor face inteo zi pe acestia sd priceapd cd nu este dat lor, ca nimdnui pe lunie, de a

starpi de pe pdmant semintia romaneascd, sd pciceapd acea dusrndnie cu Romanii, pe care numai ei neincetat, fàrà cumpdt si fárá prevedere o atatd, e vesnicd pie.deed a propdsirii noastre .5i a lor ; eh' ddnsa, in fine, poate la o vreme, sà cloying chiar pieirea lor, a lor, copii or-

fani, ai Asiei, pripdsiti in Europa, printre marile si pu-

ternicele ginti autohtone ale Occidentului. Oare, nu vor vedea, nu vor simti dansii, cd ad i la DttnAre, unde i-a asvarlit soarta intampldrilor, numai stand strans lipiti de noi, uradr la umár, coapsd la coapsd, ini-

md la inimìí, dansii Ungurii si noi Romanii vom putea sprijini si domoli sborul, din ce in ce mai semet, al marilor sgriptori cu cate doud capete, care, si noud $i lor, ne falfaie mereu deasupra ? Din nenorocire, 'And astdzi, nu se prea vdd semne ca TJngurii sà se fi domirit asupra adevdratului ion si al nostru bine. Ei, pe noi acestia dela Dundre, in scrisele si in vorbele lor, ne injurd 5i ne batjocorese ; pe fratii nostri d.e peste Carpati Ii adapd cu amardciuni. Teamd-se insd ca nu, in acea mlastind de venin in care

OPERE ALESE

71

ei, pe nesocotite si meren, se nevoiesc in desert s. ¡lancee toa-tä libera vietuire a Românilor, teamál-se sa," rAsara inimi si mai bine otelite, brate si mai tare incordate decat ale eroilor martiri dela 1785! Aducd-si aminte, cá atunci, la 1785, chiar párintii lor an pus s'a cioparteascA in bucAti m'al-unte cadavrele sdrobite ale lui Horia, lui Closca, lui Crian, si au rásádit p!..etu-

tindeni in pámántul Ardealului sângele cel vitejesc a! acestora ! Destupe-si urechile si vor auzi cà astäzi incá, dupà aproape suta de ani, Motii din Abrud fac sá tresará dor si de mânie muntii si sesurile Ardealului, cAnd horwRc doina de spaimä" si de ritzbunare a lui Nicolae "Ursu al Florei din Albac :

Horia bea la erfijmit 'n deal ! Domnii fug toti din Ardeal. El aprinde un mare foc Si cântá voios in joc Haideti, feciori, dupg mine, Sh va 'nvAt a trai bine. Pe cel eftmp pustiu i 'ntins, Arde-un loe de noi aprins. Las ah arzh si sA creasol, In tara ungureasch. Trageti hora ea ah joc,

La lumina celui foc !

Ungurean, mustata lungn ! Zis-am mortii sl. te-ajungl. ;

Zis-am parli 86 te arda;

Zis-am crucii sIl te piardl. !

Trageti hora ca sIl joc,

La lumina celui foc !

TJngurean, caine turbat Multe 'n lume ti-am rhbdat Dar venit-a ceasul meu, Ca ah mIl rOzbun si eu I Trageti hora ca ah joc, La lumina celui foc

Cum rlenese jivinile ! Cum s'aprind sldninile ! Cum ard toate satele ! De-si curlt pAcatele !

Trageti hora ea al joc,

La lumina celui foc !

72

AL. ODOSESCU

Ifam suit la munte 'n zori

Si-am prins fulgerul din non, Si de sus din inAltime, L-am izbit in Ungurime ! Trageti hora ca BA joc, La lumina celui foe ! S'aideti, feciori, dupA mine SA dAra cui ce se euvine !

CURCANII

Luarea Rahovei de ceitre 0$tirile Române0i la Noemvrie 1877.

enveiPtare rostdei la ..4teneul din Rueure$ti, in 25 Martie (6 Aprilie) 1878.

Cälduroasa bunavointa Cu care publicul dela Ateneu a primit, sunt acum vreo cateva saptämani, repedea expunere ce am intreprins a-i face despre memorabila, dar putin cunoscuta miscare a iobagilor romani din Ardeal, la sfarsitul secolului trecut, rapt care minunat invedereazaSi adâncile simtiri national° si firestile aplecäri rdzboinice ale taranimii romanesti ; acel simpatie si pentru mine mult magulitor interes, cu care unii cel putin din-

tre dumneavoastra ati binevoit a asculta si a aproba

cate v'am putut spune, in treacat, despre viul dor de libertate, despre turbata vitejie si despre aspra statornicie

în fata nevoilor, vadite la 1785, de care muntenii nostri de peste Carpati ; aceste abia meritate indenmuri, zic, mi-au

insuflat dorinta si curajul de a mi reintoaree si astä.

seal% dinaintea dunineavoastril, ca sd va adue o noua si mai proaspatd dovadd despre netagaduita trainicie a unor pretuite daruri !... daruri care o putem spune azi cu mandrie ! s'au pastrat pand si in zilele noastre, pana In poporul roman de dincoace, cel pe care toti Il credeau de demult sleit de toate aceste falnice virtuti stramosesti !

OPERE ALESE

73

Imi era negresit mai lesne de a vorbi, cu tot respectul euvenit, despre oameni si despre fapte pe care departarea de mai multe zecimi de ani, precum si amurgul sangeros ce le intunecit, le-au inaltat 'Ana acum cu cugetele noastre, mai presus de toate acele migaloase si adesea

cumpanite imputari, in care patimile marante ale zilei

se cearcd mai totdeauna sà incurce i sh nimiceascd once intamplare contimporana. Numai aripile timpului, domnilor, prin rezultatele ce se lamuresc mai apoi, spulberd cu incetul asemenea pleava si limpezesc pentru ochii viitorimii, faptele adevarat demne de lauda ale oamenilor. Mi s'ar putea dar intampina ed ma' prea grabesc a judeca in public cele ce abia deuntizi s'au petrecut si asupra ctirora parerile pot fi asa de felurite, câ't si de putin intemeiate.

Asa ar fi, daca cumva eu m'as intinde cu gandul pang

la pretuirea rezultatelor depdrtate si hotaritoare ale

faptelor despre care am sa vd vorbesc. Eu mnsà nu merg asa departe. Voi numai cu stiinte ce se pot culege si controla acum mai lesne deck mai tar-

sa vd povestese cat se poate mai simplu si mai exact, un episod din luptele ostenilor nostri dincolo de Dunare, in toamna trecutd. Totusi, daca intr'o veridica si nemestesugita, povestire va lastari in mintea fieciiruia credinta ea in poporul romanesc de rand, viazd un simtimant al datorintelor sale ziu,

cdtre tara si un. mimos avant de razboire la vreme de tre-

buintd, pe care azi abia le resimt deopotrivd cu dansul

elasele noastre mai culte, apoi vom fi castigat deocamdatii atata numai, si bagati de seama. domnilor, cà aceasta este cea mai mare si mai sporinca samantd de thrie natiovom fi castigat siguranta ea putem trai pe viitor cu o deplind incredere in virtutile poporului nostru. Vora sti bine ea nu dansul va sta In nepasare sau se va da inlaturi, de cate ori de acum inainte vreun pericol va ameninta fiinta sau drepturile tdrii noastre. Si, de-o asemenea credinta, avera tare nevoie astazi, dom-

nilor, cand restristea intamplarilor pare a ne izbi drept In fatil cu desertaciunea sacrificiilor ce si-a impus patria noastrd de un an incoace, cu pagube numai si cu pierden, In loe de foloasele si dobanzile materiale, la care avem tot dreptul de a ndzui. Dea Domnul si chiar inca se prea poate, ca noi ROMADil sA n'avem a ne cal de a fi intrat intr'o lupta,

74

AL. ODOBESCII

care nu am culege alta decat nemultumire si rdutate dela insisi aceea, pe care i-am ajutat cu voie bunä si cu inima barbatä. Dar, chiar si daca ursitele poznase ne-ar fi incurcat, de asta data, firul soartei inteun caier asa de räu scdrmdnat, Asa de ghimpos sAlbatie, Nodoros, râbs, iernatie,

(cum zicea odinioarä glumetul grädinar, despre mä'cesul cel cu of in coadd) apoi noi, domnilor, sa nu uitam, sä nu pregetdm nici mdcar un minut de a ne pdtrunde despre marele folos moral, ce noi am cules din acest fázboi, in care, acum cateva luni, furam partasi cu o parte asa de meritorie.

Sd nu lasam ea cei rauvoitori si raundraviti &are noi, profitand de a noastra nepasare sau mai cu searnd de a noastrd bund-credintd, sä, ne soarbd, sà ne inghitd si ne nimiceasdi toate acele merite, sub cuvântul cà oastea noastrd romand a fost numai ca o burà usoarä de ploale, pe langa ndpraznicul potop slovenese, care a ndpddit asupra Turciei si a desfundat-o toatd. Aducandu-ne si noi aminte de mlastinile de sange rusesc, in care a fost asa groaznic innecata de doua ori Plevna in vara trecuta, mai inainte ca ai nostri sa fi trecgt Dunarea, datoria noastra este de a ne grabi cat de mult si cu cea mai pietoasa ingrijire, sa nu hisam a se sbici cu totul sub o suflare de dispret si de manie, acea bura de zica, daca bura vor nobil siinge romanesc, care s'au stropit mai in urma vaile bulgaresti dela Grivita, dela Rahova si dela Smardan ! Daca, dupd ce am fost partasi la pericole si de bun ajutor la vreme de grea stramtoare, noi Romanii n'avem, -dupä nemaipomenita judecatd a aliatilor nostri, n'av.mn sà ne bucurdm de niciuna din dreptele rasplatiri ale vieeste drept ca si cand noi am fi fost invinsii, toriei,

cel putin ca sä ne alegem de indatii si Cu deamanuntn1 semile din nevoile razboiului räbdate impreuna si sa facem ca din onoarea izbanzilor, mult putin cat va fi al nostru, al nostru curat sä ramana in ochii tuturor. Cu acest cuget, domnilor, am cdutat ea, din faptele de arme ale ostirii romanesti in acest razboiu sa lamurese oarecare preciziune mdcar una ; si, intru aceasta. m'am intemeiat mai mult pe acea credintd cà, orickt de slatil si

de neaompleta va fi cercarea mea, strunele incordate in

OPERE ALESE

75

piepturile romdnesti prin aceastd reinviere a noasträ' in shnul vietii de voinicie a strdbunilor, au pitstrat astAzi incd destul rdsunet in inimile dumneavoastrd, spre a acoperi si a ascunde toate sovdirile si toate îngântrile rostirii mele.

Cutez a crede cà telul &are care am pdsist si pe care am socotit de cuviintd a-1 desvolta pdnd aci cu deplind sinceritate, va dobdndi aprobatiune din parte-vd. Sper asecum vine vorba, menea cd, trdgand eu azi ca pieiorul, vom avea multumirea de a vedea in curand intregul isto-

ric al faptelor o$tirii romdnesti, expus in lucrdri literare mai temeinice $i mai intinse dealt scurta naratiune, ce

timpul imi va permite a vd face ad i despre luarea Rahovei de cdtre o$tirile noastre românesti, in luna lui Noemvrie trecut. VA mai datorez explicatiune intru ceea ce priveste ale-

gerea acestui fapt, dintre altele care, prin peripetille lor mai dramatice sau mai strAlucite, ar putea sá destepte un egal, dacd nu si un mai viu interes. Motivul decisiv a fost insh, pentru mine, din cele mai simple. S'a intamplat ca, asupra expeditiunii dela Rahova aflu mai multd inlesnire de a cdpdta cele mai amdaun-

tite relatiuni, atat oficiale cat si pitoresti, avAnd in corpul care a executat aceast'd intreprindere, foarte multi cunoscuti, amici i chiar consdngeni. Dar &a nu credeti pentru aceasta, domnilor, eh' mi-am propus a va a$terne aci un panegiric al cunoscutilor si al prietenilor mei din oastea dela Rahova. Chiar si de vor fi meritdnd ei mai mult deedt ceca ce cursul intdmpldrilor má va sili neaparat a zice despre unii din tre dânii, le-am promis $i imi propun a le cruta fdrd mild modestia. Voi da hash toatii cuvenita laudd cdpeteniei superioare, care a conceput, cu o perfectii intelegere a misiunii ostivii noastre in acest rdzboi, $i a ordonat destinderea actiunii

militare a Romanilor peste toatd, zona teritoriald de-astanga rdului Vidul, la apus de Plevna, adied pe malurile Dundrii, dela Nicopol 'And la Vidin, Vaud la Belgradgic $i Vaud la granitele Sdrbiei. Mä' voi cerca asemenea sá prefir in cuvintele mele se va putea mai multd din acea nadngdioasd si intdritoare simtire de mdndrie ce m'a cuprins de cdte ori am auzit povestindu-se de cdtre toti cei ce au stat martori la fata locului, cu ce veseld si nepdsAtoare semetie au stiut tinerii

nostri osteni sd rabde traiul greu al unui rilzboiu in tard

AL. ODOBESCIT

76

stráinil, cu ce mimos si statornic avhnt au cutezat ei sa se

repeaza in contra focului inamic si sh infrunte fati*

gloantele, obuzele i rapnelele, care plouau, dese si vi-

clene, de pe muchea pustie a unui negru meterez de pamant !

Imi voi implini inca si sfânta datorie ce avem eu totii, de a consacra faptele si de a inchina in memoria acelor viteji soldati, de once rang, care pe chmpul de bataie au murit, lasand urina.silor onoarea de a inscrie numele lor, in analele de glorie ale poporului românese ! Plitrunsi acurn, domnilor, de ceea ce putem si de ceea ce

avem sil facem noi, aci In pasnica noastra adunare de asta seará, sä ne inchipuim deodata ca stam privind de sus, dintr'o regiune senind si linistitá, dar nu lipsitä de o frateasea ingrijare, cu ochii tintiti deasupra ostilor noastre romanesti, risipite prin valle si pe *esurile Bulgariei. Suntem ajunsi in iarnh, si mai pe toatá ziva cerul po-

somorit picureaza sau varsa siroaie de ploaie si de sloath, de desfundh pretutindeni pamântul. dijmuite de In jurul Plevnei, regimentele noastre, moarte din toarana trecuta, pe luciul primej dios al vallon deasupra chrora domnesc trufase redutele turcesti, --

regimentele noastre saph aeum meren la santuri, ca aá se poath apropia mai bine de acole cuiburi ucigase, prin adanci fagase de chrtith, mai ferite din norocire de focul

pustilor Martini, dar nu si de apele mocirloase ce se scurg mereu in acele noui chrari mestesugite. Saph in sin, dar sapa vesel bietii täranii nostri in branciogul sterg al dealurilor Plevnei, gandindu-se poate la tarina lor de porumb, care a ramas nesapata asta vara si se u/A/101e rilzhnd chnd, in loe de stiuletii de papusoi si in loe de pepenii de acash, ei euleg acum, in ogoarele si in bostanele lor din Bulgaria, numai gloante si obuzuri turcesti.

, pe semne cá numai Mare Doamne ! isi zic ei, la noi in taril le prieste Shrbilor a rasildi ardei si dovleci, chci, p'aci iarba toata e numai iarba de pusca si alta manta nu se pomeneste, decht numai graunte de fier si

de otel !".

Si saph, sapil meren cu opincile in tina si in sloath, fluerfind doina de decindea, pe cand gloantele le sueril ascutit deasupra capului. Cht colo plesneste un groasnic obuz de calibru urjas si

OPERE ALESE

77

tAnddrile lui scormonesc aprig tgrdna, ea ritturile lacome $i pripite ale unei turme de rdmiltori inglotati. Stipdtorii nostri, care 1-au urmarit cu huiduieli prelun-

gite in calea lui dearostogolul, rAd cu hohote de pareeaua turceased, ce le-a Mat in preajmg a$a pocitil prdsild de purcei. Dar nepdsdtoarea veselie a soldatului abia poate descreti

uneori fruntea ingrijatd a celui pe care ei 1-au urmat cu deplind incredere, departe, departe de sdlasele lor pdrinte$ti

Comandantul general al armatelor dela Plevna, Mdria

Sa Domnitorul Românilor, dupd ce s'a hotdrit a inchide gurile clevetitoare, dovedind prin mai multe eroice asal-

turi in contra redutelor dela Grivita cat plgtesc osta$ii sdi romdni, atitt in fata celei mai inlesnite, cat si in fata

celei mai disperate apärdri a inamicului, M. S. Domnitorul a f dent in fine sd predomneascd ideea sa, de a nu se mai arunca fdrd cumpdt victime pretioase pe altarul Wangeros, improvizat de Osman-Pasa, ci de a cuprinde pe acel

aspru inchingtor al lui Mahomet, cu toatd ceata sa de inteun cerc de armate din care numai foametea $i disperarea sileased a se libera, sau prim moarte, sau prin predare.

Abia pe la 15 Octomvrie, cu sosirea a noui si numeroase trupe rusesti, impresurarea, pe un ocol gigantic de 33 kilometri, ajunse a fi completd. Dar, atilt mai inainte ea aceastd anevoioasd operatiune sà poatd fi realizatd, cat $i apoi, in temerea unei izbucniri ninaerite a Turcilor afard din intdriturile lor dela Plevna, M. S. Domnitorul se ocupd de a preintdmpina once miscare spre dobdndire de ajutor si de merinde, sau numai

spre fugd si scdpare, ce ar putea sil cerce armata turceased din Plevna, in intelegere cu garnizoanele din oraele $i ceatile despre apus, adied din Sofia, din Vrata, din Rahova si din Vidin. Acele pdrti trebuiau dar, pentru depling sigurantd, incapd in mâinile oastei aliate. Rolurile furd impArtite.

Un corp de armate rusesti, atre care a stat mult timp alipitd o diviziune de cilldreti români, fu insdrcinatd opereze spre miazdzi, adicd pe cursul meridional al Vidului $i in ramura muntilor Balcani, numitg Stara-Planina, despre Telis, Vrata, Etropol, Orhania si Sofia. De cdt folos a fost generalului Gurko rosiorii $i caldrasii nostri, in fericita sa campanie din acele locuri, sti

78

AL. ODOBESCII

speram ea o vor spune inteo zi publicului, chiar raporturile oficiale i ordinele de zi ale acelui vrednic eomandant al aliatilor nostri. Noi aci, vom vorbi numai despre miscarile corpului de ostire curat romanesc, carele a fost insarcinat, Inca de pe la Septembrie, sà privegheze malul bulgaresc al Dundrii deastanga raului Vidul i, inaintand treptat spre apus, sal desehisa o zona de aprovizionare, din ce in ce mai intinsa, ostirilor numeroase, tabarite in jurul Plevnei, pana eand va sosi si momentul priincios de a cuprinde posturile risipite de Turci pe inaltimile i prin cetatile dealungul Dundrii. O repede ochire, aruncata pe deasupra acestui rau, diacolo de crampeiul lui ce se intinde dela gura Jiului, ne va

face sä recunoastem mai bine infatisarea tani in care avea sa se miste corpul de armata a carui menire era mai cu seamd de a smulge pe Turci afard din posturile lor dela Rahova, de unde in tot cursul verii, ne zaddrise ei

bantuind tare targuletul nostru Bechetul si imprejmuirile lui.

Tineti poate inca minte, domnilor, cá printre primele atacuri ale Turcilor, pe la Aprilie si Mai din anul trecut. au fost pagubele ce ne-au pricinuit tunurile din Rahova,

arzand si cufundand la gura Jiului mai mulle vase incarcate cu grane ; tot pe acolo, cete salbatice de Basi-buzuci si de Cerchezi au trecut adesea noaptea Dunarea. spre a jefui satele din Romanati, a le rapi si a le injunghia vitele si ajar a cazni si a macelari pe bietii ciobani de prin MAL Intr'o insuld, din fata Bechetului, pichetasii romani au

descoperit, la 27 Mai, trupul jupuit de piele si groasnie ciopärtit al unui nevinovat pastor, pe care D. prinsese noaptea soldatii turci din Rahova. Asemenea marsave fapte trebuiau cu timpul sa-si eapete si ele pedeapsa lor. Se cuvenea cel putin ea neomenosii talhari sa, fie alungati cu rusine din cuiburile lor.

$i cand numesc cuiburi de tdlhari, asezamintele turcesti din acea parte a malului dunärean, sa credeti cà nici gustez, nici defaim rolul Osmanlailor si al Cerkezilor dar si Romani, printre locuitorii crestini, Bulgari care smaltuesc cu numeroasele lor bordee, gramadite sate si catune, toate sesurile dintre Vid si Isker, precuni dintre lsker, Skit si Ogost. Dincoace de Dunare, la noi, avem targul Islazului, cam In dreptul varaturii Vidului dela satul bulgaresc Sama-

OPERE ALESE

79

vit ; iar in fata gurii Iskerului stai la noi Celeial, cu rdmdsitele sale dinteo anticd cetate romand si cu stalpul, cufundat in Dundre, al podului cladit peste rail, acum vreo cincisprezeoe secoli, de impäratul Constantin cel Mare. Nu mai putin interesant, din punctul de vedere al vechilor asezdminte legion are, este malul dimpotrivä, &dci acolo, ceva mai jos, pe coasta Iskerului, sunt ruinele Inca' invederate ale anticei cetaiti Oescu, cu stradele, cu apeductele, cu sculpturile, cu inscriptiunile si cu temeliile de case romane, risipite printre ingraditurile si tarcurile sätenilor, curat Romdni, din Ghirghiu.

Romani sunt si locuitorii din Mdgura, din Cercelani, din Mocrisani si din alte multe sate invecinate ; chiar dacd ei n'ar vorbi o romaneascd, a putea zice mai coloratd cu archaisme neaos-romanesti decal a actualilor sdteni de pe malul stang al Dundrii, apoi insdsi infAti$area lor mai sprintend si mai voioasd, portul lor mai frumos, potrivit in cusauri pestrite, firea lor mai ospdtnasi si mai putin posomoritd si sfieatd decat a Bulgarilor, i-ar dovedi ca frati buni, din acelasi os si din acelasi saago Cu noi.

Isi mai aduceau aminte de acasd dorobantii no$tri, &and vedeau viindu-le inainte si poftindu-i la cind in bordeelo lor, impodobite cu zdblaie vArgate si cu stergare cusute, fruntasii cu chica lungd din satele romanesti ; si mai cu seamd le zambea cdldrasilor ochii de bucurie child, toe mai colo in vale la fantana care tasneste limpede, dinteo veche piatrd, sdpatd cu slove latiaesti, zdreau jucandu-se codanele limbute, adunate toate la un loe sau purtand pe umdr, cu umblet legdnat, cobilita cu doud donite. Iar ele nu fugeau de voinicii nostri, bombomnd si suduind ca posacele de Bulgdroaice, ci, iesindu-le cu plin inainte, le urau, cu grai vesel si desghetat, bun sosit bund ispravd, eà dachi va da Dumnezeu ca prin ei sä scano si biata lume de pe acolo de spaima cainilor de pdgani. Ba zdu, dela damsele", imi spunea unul din ofiterii nostri, auzeai o limbd ce-ti era drag s'o asoulti si care ne invdta adesea pe noi cum sd indreptdm pe romaneste vocabularul nostru militar, asa de impestritat cu ziceri pocite, adunate de prin toate limbile, care nemtesti, cara rusesti, care frantuzesti. Jute° zi, bundoard, ajungand lute() recunoastere, Vaud la marginea unui sat si voind sà aflu dacd nu se vdzuse bled pe acolo eclerorii pe care Ii trimisesm inainte, o fatd.

80

AL ODOBESCIT

romanat imi rdspunse fdrd sfia1, aratiindu-mi un punet Ba, am zdrit mai adineauri trecand al orizontului intr'acolo vreo doi cercetasi de-ai vostri !" Pe noi nu ne talase pftnd atunci canal sà Wim numirea asa potrivitä si curat romaneased de Cercetasi strejilor inainte, pe care strdbunii nostrii le numeau pe slavoneste Iscoade, si pe care noi i-am botezat azi cu numirea francezd, de Eclerori". Iatä, domnilor, cum chiar pentru dictionarul A cadentiet

nu este färd folos rdzboiul ce fdcurdm peste Dundre. Sà credem insä cd, si sub alte numeroase puncte de vedere, mai putini cärturdresti, nu in desert a petrecut nrin acele locuri, in tot cursul lunilor lui Septemvrie si Octomvrie, corpul de ostiri românesti dela Dundre, stand uneori adunate sub corturile din bivuac, pe care crivdtul si ploile

le rästurnau neincetat, iar mai adesea stdnd rdspändite prin imbelsugatele sate din mänoasa limed a Iskerului. Acel tinut, seäldat de värsäturi bältoase de spre Dunä're, si deluros dar nu mai putin roditor induntru, deveni in tot acest timp grAnarul en merinde si sura de fänete ale ostirilor, ce mereu, mereu soseau, ca sá incingd cu cerc de fier urgisita vizuinä dela Plevna. Gaud impresurarea fu pe deplin sdvdrsitä, acel corp, deslipit din armata statornicd dela Plevna, avu si dänsul voie a se mica mai departe *i cerceta locurile mai la larg, dincolo de Isker. Aci se intinde pe o distantd, de vreo 50 de kilometri,

piinä la räuletul Skitul, sau mai bine, 'Ana' la rani mai inseranat Ogostul, care curge in paralel si aläturi cu Skitul, se intinde, zicem, o câmpie cam pustie cu largi undulatiuni de tärdmuri, ce se prefac in dealuri din ce in ce mai aprige si mai semete, cu cat ele mai mult se apropie

de malul Dundrii. In trei locuri, Turcii isi asezase, pe acele Ináltimi, tdbii intdrite : la Vidin, in dreptul satelor Grojdibod si GuraPadinei din Romanati ; la Ostrov, care cade cam in fata Ddbulenilor, la coada apuseand a With Orlea ; si, in fine, deasupra orasului Rahova sau Oreava, care sta.' asezatii pe povarnisul nordic al dealului, schldându-si poalele in Dundre, fata in fatil cu tärguletul Bechetul, postul dela gura Jiului. In reduta dela Vidin se and un mic post ea de 130 soldati turci, nizami din oastea regulatä, amestecati eu basibuzuci sau volentiri nedisciplinati. Comandantul trupelor românest de pe Isker, colonelul

OPERE ALESE

Slániceanu, voind sa-si gateasca din vreme o cale liberr catre pozitiunea en mult mai insemnatr, dela Rahova, decide a surprinde inteo recunoastere postul turcesc dela Vid in.

Luilnd cu sine o companie din al IV-lea regiment $i

dour, din al X-lea de dorobanti, douil escadroa,ne de calarasi, precum ,si dour, tunuri, porneste din zi de dimineata, la 18 Oetonwrie, din satul Kru$even, unde poposise noaPtea, strabate repede cei zece kilometri ce-1 despart de Vidin si, fära de a fi vazut, sau macar banuit de garnizoana tureeasca, isi aseazä pe la 10 ore cele dour, tunuri, ca la 2000 metri in fata tabiei.

Abia, la a doua detunaturä a tunului roma'nesc incep a se zari fesurile rosii din dosul parapetului. Turcii erau la pilaf, clind venir:1 ai nostri sr.' le strice tabietul. Ei, biet, nici er, apucaserr, sa" traga" impotriva agresorilor, eaci a treia bomba romilneasca fu asvArlita cu attaa, preciziune, lucia cazu drept in bordeiul cu munitiunile Turcilor. O groasnier exploziune a ierbariei salta chiar

pe multi din aparatorii redutei in aer si-i aruner, morti In santuri, pe deasupra parapetelor. Ceilalti o hará,' indata la fugá pe elina despre Duniire

a dealului, catfind a se retrage in susul râului, catre tabia din Ostrov. Dar, spre apus de satul Vidin, Ii asteptau cr1araH din escadronul de Gorj, care navalesc cu sabiile si eu carabinele asupra lor. O luptii destul de crancenr, se incrierr acolo, printre rovinele si billtisurile de pe malul Dunärii. TJnii din Turci se impotrivesc cu indarrtnicie, dlind mijloe

aflora sa," se furiseze pe sub l'Apele malului unde

nu se pot cobori cu calul ea sa-i ajungr. Astfel se hartueste indArjit ceata calrreata eu pedestri, in timp de douli ore si mai bine. Románii nostri, repezindu-se cu sàbijle asupra nizamilor, ce-i ochesc de prin tufele de rrehita $i de prin surpáturile malului. Cu aeestia se unesc i cativa pichetasi turei, care trag asupra alor nostri din posturile lor de prin insulele formAnd astfel un lant neintrerupt de grupe luptatoare, dealungul drumului insusi ce duce la Ostrov. Dar, pe de altä parte, c-ompaniile noastre pedestre intrase in recluta rrscolitil si fumeganda de izbuenirea inca slingeratil de membrele hidos sdrobite ale victimelor acelei loviri decisive. Steagul nostru tricolor se infipsese pe muehea cea mai inalta a dealului. Clame).

Al. Odobescu . il, Scrieri istonce, etc.

6

AL. ODOBESCII

82

La aceastä vedere, satele românesti, adunate la bubuitul tunului pe mal dincolo de Dunäre, incep a serba ca strigäri de bucurie si cu salve de focuri izbända fratilor lor. Turcii, cAti mai rämäsese in lupta cu cälärasii, crezändu-se acum prinsi intre doud focuri, sau eh' se predau, sau cä, dispar, pituländu-se prin scorburile rapei.

Cu toate ale lor disperate silinte, ei n'au izbutit a ne

ucide intr'aceastä" harta de vreo trei ore $i jumalate, mai mult decht doi dintre vitejii nostri caldrasi si a räni alti cinci luptätori, printre care a fost i tänärul locotenent Caloian Cätänescu.

El s'a batut cu o minunatä semetie, cAlare printre tiraliorii turci, culcând la pämänt cinci dintre dän$ii, cu sabia sa, care i-a picat din mana atunci cánd, dela al saselea, primi o ranä" adancd. Rana, necAutatä la timp, avea, peste vreo patruzeci de zile, sà-1 astearnä si pe dänsul in

mormäntul pururea läudat al bravilor! Succesul surprinderii dela Vidin puse frica in inima

postului dela Ostrov, care, impreund ca cei scäpati in

ziva de 18 Octomvrie de tunul si de sabia romaneased, se retrase indatà la Rahova.

Patrulele románesti privegheau acum malul drept al

Dunärii pe o intindere abia cu vreo 20 kilometri depärtare de Rahova, fugärind adesea bandele de Cerkezi, care tot

se mai ispiteau uneori, pe intunerec, a inainta pänd in preajma avant-posturilor noastre. Intr'o noapte, patru caldrasi, in cinstea carora gazda lor din Ostrov dase cep unui butoias cu vinisor dulce-acrisor din viile Rahovei, intrerupse cu cel mai sistematic sänge rece petrecerea si danturile lor, spre a sustine un

adeviirat asediu in contra unei cete de asemenea vânturatori de potece. Dupä ce Cerkezii o rupsera la fuga', socotind, de pe iuteala focurilor, eä" au aface cu o puternich" garnizoanä, cei patru cAldrasi isi atarnarà iaräsi in cuie carabinele si, prinzändu-se din non la joc, golirá chiuind pftná dimineata butoiasul cel cu noroc. Precum vedeti, domnilor, eran inimosi si veseli soldatii nostri din oastea dela M'u:Are; iar vitejia i voiosia ce purtau ei ca sine, era enluta' urea tdranului romän, caci toti, pánál la unul, in aceastä oaste, erau numai tärani dorobanti si tárani cAlarasi. Despre dorobanti, ea se compunea dintr'un batalion de mehedinteni din I-iul regiment, sub comanda maiorului Burileanu ; din batalionul de Muscel al regimentului al VI-lea comandat de maiorul Giurescu ; dintr'o companie

OPERE ALESE

83

de ilfoveni ce venise impreund en seful regimentului al VI-lea, maiorul Iene ; din ambele batalioane ale regimentului al X-lea, recrutat in judetele Putna si Ramnicu-SA-

rat si pus sub comanda locotenentului-colonel Millddrescu; In fine, din rdmdsitele batalioanelor de Neamtu si Suceava din regimentul al XV-lea, avhnd de sef pe maiorul Burki. Acestea cu totul insumau ea la 3200 °annuli, toti doro-

banti din ostile teritoriale, dar nu toti Curcani, dacd intr`adevdr pana dela cdciula lor militard le-a raeritat cAci mai multe sute dfntre dansii purtau acest nume inch zeghea si chciula thrhineased, fiind adunati in pripa din reerutii lipsiti bled de uniforma regulamentard. Cdldrasii, ca la vreo 900 la nuradr, erau cei din al II-lea regiment de munteni din Gorj, Vâleea, Arges si Muscel, comandati de colonelul Cernovodeanu ; cei din al VIII-lea regiment de pldesi, din tinuturile Neamtu, Bacdu, Romanul si Suceava, sub ordinele locotenentului-colonel Peret, si inch' cloud escadroane i jumdtate din regimentul al IX-lea de rezerve adunate cam de prin toate judetele si intocmite sub comanda locotenentului-colonel Stefan Rosetti. Artileria, compusd din trei baterii cu chte sase tunuri de campanie Krupp 5i de o baterie teritoriald de patru tunuri mai raid., sistemd veche, avea drept comandanti pe cdpitanii Calenderu si Bordnescu si pe locotenentul Manolescu, pusi Cu totii mai adesea sub directiunea sefului de stat-major al corpului, locotenentului-colonel Dumitrescu-Maican.

O companie de geniu, o ambulanth," improvizatd, o co-

lumnd de munitiuni, intocmitá, ,din trdsurile artileriei

frase de vite de rechizitiune, completan acest mic corp de armatä, incredintat colonelului Sldniceanu. Ar fi de prisos sa mai pomenesc despre trenul de aprovizionare al ostirii, cáci, pe cat stiu, aceastä armatd si-a creat singurd, cu blind tocmeald pe ori unde a trecut, mijloacele sale de existentd, Mr% de a ingreuia chtusi de putin sarcinele intendentei militare.

Tot cam asa au träit, prin aceleasi locuri si °stile românesti ale lui Popa-Fdrcas, cel care, pe vremea lui Mihai-Viteazu,

A -Ezra biserica

Si-a 'ncins sabioara ; Si-a urit ciocanele, Si-a 'ndragit pistoalele. Lasa toaca netocata, Pleaca 'n razboi sa se bata !

AL. 0 DOBESCU

84

Dar pe atunci aceasta sistemii de aprovizionare expeditiva se cherna pe grosolana limba batraneasca p/ean pleased ; acum i se acorda termenul onest, legal si elegant de rechizitiune. Spun gurile rele eh' dorobantii si caldrasii nostri mai faceau pe ici pe colea si cate un pui de giol cu gastele

cu purceii de prin islazuri ; dar ei stiau indata sa se

indreptateasca, jurandu-se ca le-au cunoseut bine cà sunt pasari 5i vite pripasite de ale paganilor de Turei. Ei ! ce sa le faci ? Razboiul are si el o politica' a lui !

Dar iertati-ma, domnilor ; eu va tin pe loe (laud meren tarcoale prin micile taine ale vietii ostasesti, si dumneavoastra yeti fi nerabdatori de a sosi cu oastea noastra Rahova si poate inca 5i mai mult, de a grabi sfarsitul acestei destramate vorbiri. Iatd-ne gata... Plechm chiar acum la Rahova. Generalul Gurko, operand cu ostile sale spre miazazi, a luat Vrata la 28 Octomvrie.

El voeste sa inainteze care Orhania ; dar Ii

pasii

mult de a nu lasa in spatele sau pe Turci, stripani in Raholm.

De aceea, el cere ca si °stile dela Nord ale colonelului

Slaniceanu sa cuprindd cat mai in grabii intaririle de

acolo si, spre a-i inlesni implinirea acestei trebuinte strategice, Ii trimite, la 5 ale lunii, de pe malul Iskerului, din Mahaleta, o brigada' de rosiori romani, coma,ndata de eolonelul Victor Creteanu, avand drept capi de regimente pe locotenentii-coloneli Kiritescu 5i Alexandrescu ; bri-

gada e secundata de o baterie calareata cu sase tunuri Krupp, sub ordinele capitanului Epites, precum si de un regiment de ulani rui, cu alte patru mai mici tunuri Toate aceste trupe au drept capetenie pe generalul baron Meyendorff, adjutant al imparatului Alexandru. Pe cand aceasta diviziunea de cavalerie, in mare parte romaneascd, soseste Iii ziva de 6 Noemvrie, pe la oree 2 dupd amiazi, la satul Bucovita, depdrtat cu vreo patru kilometri la sud-vest de Rahova, tot corpul de ostire al colonelului Slaniceanu vine, in aceeasi zi, de popose5te seara la satul Selanovita, situat cam la aceea.si distanta, In partea sub-ostica a forturilor tureesti. Pe data se stabile5te comunicatiunea intre ambele ostiri cooperatoare, prin regimentul al II-lea de calilrasi, care formeazd un taut intre avant-posturile dela Bucovita si cele dela Selanovita. Tot atunci, eolonelul Slaniceanu des-

OPERE ALESE

85

pica din ostirile sale o mare parte din batalionul de dorobanti mehedinteni, comandata de maiorul Mateeseu, si-i trimite ea sa intareasca diviziunea de cavalerie tabarah,' despre apus.

aeum, domnilor, cà la centrul pozitiunii, In paralel cu Dundrea, se inalta culmea in dosul cdreia e cladita Rahova ; iar pe acea culme care domina toata imprejurimea, Turcii au la mijloc o cetatuie de pilmant cu intreite santuri si cu intarituri interioare ; despre occident este o alta cetatuie mai mica, unita prin santuri late sau cal acoperite, eu cetatuia cea mare ; in partea despre rasarit ei mai posecla o tabie sau reduta simpla, precum si deosebite valuri de aparare, ridicate in diferite directiuni pe acea muche, mai mult lunga decat lata. In partea stânga, dealurile se intind, scapatand din ce In ce mai mult pana dincolo de satul Selanovita, unde a tabarit oastea venitii dela Giurgiu. Dar intre acel mare sat si muchea intarita mai este o piedeca naturala destul de primejdioasa, adica o vagauna sau mânchtura de pamânt, in fundul careia se afla &annul Lescovatu, si care raspunde deadreptul in malul Dunarii ce acolo se incovoaie repede spre miazazi. Drept in fata muchii cu intariturile, se destinde in piezoblu si prelungit, un tarim undulos, ca o panza sbarcita de cute.

La apus de acest lat povarnis, care nu mascara mai

putin de vreo 7000 metri in lärgime, curge paraul Skitul, cu maluri rapoase si cu fund mocirlos ; iar la un kilometru de dansul serpueste Ogostul, mai larg dar mai lesne de strabaut, eaci malurile Ii sunt sese si matca pietroasa. Satul Bucovita sta pe malul drept al Skitului, rezimat

de un deal, care se prelungeste cu felurite undulatiuni pAna la marginea Dunàrii. Aci, drept in fatäl cu gura

Jiului, locul deastanga Skitului este impodobit cu o dumbrava, deasupra careia se inalta pe o muche ruina unui turn antic de cladire romana. De aci in jos, spre

Rahova si in sus, pana pe länga cetatuia cea mica dupà creasta, se astern viile care impresoara tot oraselul. Intre ruina turnului roman si satul Bucovita exista un pod de piatra peste apa Skitului, si de acolo calea se abate spre miazdzi, trece prin vad Ogostul, in fata catunului ro-

mânesc Harletul si se indrepteaza, dealungul unui dea/ ce domina lunca paduroasa si mlastinoasa a Dundrii, phnä la satul Cotuzului, mergând in directiunea Palancei si a Vidinului.

AL. ODOBESCIT

86

Prea multe nume de locuri ! imi veti zice poate... Scuza mea este ea n'ara spus mai multe nume, decát voi fi silit s'A povestesc fapte.

Intelegerile intre comandantii ambelor diviziuni sunt astfel luate ca, a doua zi la 7 Noemvrie, ostirea din flancul drept, cea despre Skit si Ogost, sa simuleze de dimi-

neata un atac asupra cetatuii celei mici, pentru ca, in

aceasta vreme, corpul din stânga, ce! despre Selanovita, sa poatä inainta mai cu temei in contra fortului principal.

Inteadevar, pe la 9 ore dimineata, bateriile calärete dupa dealurile Bucovitei incep a inaprosca Intariturile turcesti ; escadroane de rosiori se risipesc prin bate imprejurimile ca s'a faca recunoasteri, si batalionul de dorobanti mehedinteni asteapta ascuns inteo vale, ca sa-i villa si lui rándul de a ataca cetätuia cea mica. De partea cealalta, colonelul Slaniceanu a dispus bateriilor sale de douäzeci si douà de tunuri, la o distanta ca de 2000 metri drept in frontul pozitiunilor tureesti si, mai inainte ca aceasta artilerie sä fie asezata in baterie. Turcii salutau recunoasterea facutä de statul-major ramanes°, asvárlindu-i pe deasupra capetelor mai multe obuze care, prin sueratul ion lung si ascutit, par a vesti ea meterezele turcesti au sä dea de muna, grea in acea zi, pe agresorii lor.

Dar douazeci si doua de guri tunatoare ale noastre din vale si alte *ase despre dealul Bucovitei incep indata a urla cu turbare, stropind cu foc si cu fier muchea semeata a inamicului.

In timpul acesta, batalionanele pedestre, dispuse in

ordine de bätaie, inainteaza pe dealurile din flancul stang al Turcilor. Comandantul, rechemand in sufletele incordate ale ostasilor faptele de glorie, savarsite tot in aceste

locuri de strabunii lor cu 275 ani mai inainte, a regulat rândul trupelor, alegAnd batalionul de Muscel ca sä formeze avantgarda si sa, mearga cel dintai la atac. In mijlocul strigatelor de Traiasceí Romania ! repetite de toata ostirea, maiorul Giurescu isi Malta vesel sabia In sus, multumind mi entuziasm colonelului ea a deferit lui si muscelenilor sai aceastd onoare. In acelasi moment, o bomba de a inamicului vine posomorita sa se ingroape in pämânt, aproape de dansul. Cei de M.O,' incretesc sprânceana, ea la un semn rau. El sunt incredintat zice lusa: De este s'a mor astazi,

ca patria va purta grijá de sotie si de trei copila.si ai

OPERE ALESE

87

mei !" $i se porneste iute, cu pas hotärit, el mai Mad, in fruntea batalionului sdu. Indatá' dupg, dansul umbra, nu mai putin determinatä, compania din al VI-lea regiment de Bucuresteni. Iar peste toatä aceastál sprintenä avantgardä, cApetenie este maiorul Iene. Celelalte trupe vin cu patru sute de pasi mai in urma. Locotenentul-colonel Mä'ldärescu comandä rezerva.

Cu mers repede strabat dorobantii dealurile pang la valea surpata dela Lescovát si scoborind-o numai lute° ei se gräbesc a o sui de partea cealaltd, agatandu-se pe alocurea si cu mainile de scorburile ei, ca sà ajungd mai curand pe culme si sä' dea piept cu inamicul. Acolo, mici grupe de tiraliori, ca o spuzä' de norisori, se desprind indatá din puhoiul cel indesat al columnelor inglotate ; ele se rásletesc pe tot plaiul deluros, ochind cu focuri risipite pe Turcii dinteo mica tabárd, ce sta dincoace de reduta oriental:A, cätre care ai nostri tind mai cu seamä deocamdatä.

Abia ei se aratä pe cel mai de sus povarnis al crestei,

$i Turcii din tabárá' o rup la fugd, ea sä se retragä si dansii in redutä. Dar dorobantii nostri, atrasi ea de magnetul rdzboirii

In urmä'rirea fugarilor, nu intarzie a se repezi asupra tabiei, si avantul lor este asa de semet, asa de hotarit, asa de indemanatec, hack Turcii, dupä o luptä de o ord si jumätate, si de astädatä' nu se mai socotesc siguri din dosul unui simplu rand de santuri. Cei mai multi aleargä sä" se inchidd in cetätuia principalä, de unde le vine mai lesne a trage intr'ai nostri, pe deasupra unui intreit sir de metereze.

Pe la 3 ore dui:a amiazä, luptátorii romani cuprinsese reduta din stanga, si acum dinteinsa ei catä a släbi

tenle nizamilor, concentrati In fortul de cApetenie.

Cam pe la aceeasi orä' o parte din batalionul de Mehedinti dela flancul drept, ocrotità de focurile artileriei

.cállä'rete, care se apropiase ca de 1400 metri de fortul cel mic, iese din ascunzä'toarea sa, trece prin viile ce o des-

part de acel fort si incearcä cu vigoare a-1 ataca ; dar, la cele dintai impuseäturi, comandantul Mateescu cade

ränit de un glont, ce-1 atinge in genunchi. Aceastä nenorocire aduce un moment de indoialä, de ,care Turcii profitä spre a-si inteti focurile si companiile

romanesti, lipsite de seful lor, se retrag In vii, urmand

88

AL. OD OBESCU

a zaddri prin impuscaturi pe apgratorii eetatii dela margine. Dar, de cealalta parte, spre rasarit, lupta se inclestase acum crancena si staruitoare ! Dorobantii din avantgarda, care fusese meren intariti cu companii proaspete din rezerve, ies de pretutindeni din santuri, din dosul valurilor si al intariturilor turcesti pe care ei si le insusise prin vitejia lor, si cata a se apropia pang la 100, pana la 60 si pAna la 40 de pasi de fortul cel mare, de pe ale carui bastioane gloantele rapaese mai indesate de cum sunt oamenii nostri inglotati. Daca un minunat instinct de aparare n'ar povatui peostasii nostri ca sA insele gloantele inamicilor, prin miscari, prin initiativa sprintend si inteligenta a fiecgruia din ei in parte, negresit ca am fi avut pretutindeni in fata peretilor ucigatori ai tabiilor turcesti, pierden i cu mult

mai insemnate cleat cele ce a incercat armata romdneasca. Chiar in acest atac al intaririlor dela Rahova, atae In care mud, ore dearandul, nebauti, nemâncati, de dimineatd i pAna in noapte, mai toti dorobantii celor patru batalioane au secat gentele lor de intreaga proviziune

de cartuse, tragand cu o nespusa inversunare, si mai adesea de pe camp neted, in contra viclenilor nizami, acoperiti cu nerasbdtutele lor brazde de pamfint, chiar

In aceasta zi de lupta adevgrat vitejeasca, s'a putut constata cu mirare ca mortii 5i ranitii au fost mai numerosi la impresurati decat la impresuratori. cu toate a,cestea, viscolul de batglie incinsese cu nesgtioasd furie pe toti dearândul, in sirurile românesti. Dorobantii de Muscel si de Ilfov, puscdrind i puscariti lard preget despre unghiul bastionului apusean, iar cei din judetele infratite ale Milcovului, Putna si Râ,mnicul, tragdnd meren in contra unui parapet mai meridional, care si el le stirbeste rAndurile, formeazd impreuna, pe laturea stangd a fortului, un larg seinicerc de arme ce scapara si scânteiaza fara de incetare. Companiile de dorobanti din Mehedinti i Suceava le inlesnesc schimburile cu trupe de sprijinire. Toti sustin lupta cu o infocatd, intaritare ce nu-i fae,e totusi a se abate intru nimio dela regulata indeplinire a miscarilor tactice.

Armati mai toti cu pusti de sistem Krynka, recrutii si cu sucmanele lor taranesti, cuteaza a pi fara

nostri, care au venit in mare parte la razboiu cu mintenele

OPERE ALESE

89

sub blitaia eu mult mai lun.-4 5i mai sigura a tevilor Martini manuite de nizami ; ft-tra de 5ovairi, fara de inspaimántare, indemanateci 5i inimo5i, ca 5i cand ar fi vechi osteni incercati, ei inainteazal si se inapoesc in regula, de

pe semnalurile date 5i numai fiorul varsat in trup de

plumbul ucigas sileste pe cate unul a-5i parasi cu durere datoriile sale osta5e5ti. Ai ziee. vazand eu cata preciziune, cu cata' hotarire, se alterna 5i se improspáteazä mereu liniile imprastiate 5i tare primejduite ale tiraliorilor, cà ei i5i fae deprinderile lor militare pe cámpul de manevre, cu acea deosebire numai ea toti simt cum ea ochiul ce-i trece acum in revista 5i le pande5te greselile este chiar elipirea incruntata a mortii, iar rasplata ce-i asteapta e vieata, e onoarea, e libertatea, e gloria ! Maiorul Giurescu, indemnand pe soldatii säi, ehiar pe liniile cele mai inaintate ale tiraliorilor, cade, cel dintai dintre efi, lovit drept in frunte de un glont 5i ineunund vieata sa de vrednie ostas cu o moarte de erou. Calcánd pe urmele lui, maiorul Iene, nerabdator de a vedea cu ochii daca lovese drept la tinta focurile ce companiile sale indrepteazd asupra dusmanilor din dosul unui

val de pamant transformat in pripa de soldatii sal, viteazul bacdoan maiorul Iene sare in picioare deasupra parapetului, expunandu-5i nesocotit vieata sa. Un sergent,

speriat de asa cutezare, Il trage repede in *ant : dar el se intoaree indata la postul silu de observare, de unde la moment cade, strapuns deacurmezi5u1 in piept 5i in umar de un glont ucigator. Inainte, copii ! Dati de

tot !" 5opte5te el rasturnat in sange si proptit pe sergentul ce-1 sustinuse, rostind inca, la ceasul mortii, mandrul viers de razboire al strabunilor no5tri. Locotenentii Nic. Radoviei si Pav. Bordeanu cad 5i ei

morti la posturile lor dearandul cu vreo suta de voinici soldati. Dar altor, mai numero5i, soarta razboiului se multume$te a le rasplati barbatia lor numai cu rani. Sublocotenentul Spiroiu, cu sangele curgandu-i 5iroaie pe obraz, 15i pastreaza pana la sfársit locul sau in randurile eolumnei.

Locotenentul-colonel Maldarescu, luand comanda intregii linii de atac, dupa moartea maiorilor Iene 5i Giurescu, isi simte deodata slabind sub dansul amandoua picioarele, patrunse tara de veste de un glont. Lungit in patul pe care 11 due la ambulanta, el trece pe dinain tea

911

AL. ODOBESCII

colonelului Släniceanu, opreste pe brancardieri $i, pe and.

face $efului raport despre ceea ce se petrece in fruntea biitaii, un glont, suerand pe laugh' dansii, se infige in stinghia de lemn a patului. Dar acum nimeni nu se mai tulbura de asemenea maruntisuri. Maiorul Burileanu si capitanul Chivu, pe cand comandau cdlare batalioane, simt caii ucisi sub dansii si isi urmeazd functiunile pe jos.

Unul dupä altul au disparut din vederea ostilor, morti, raniti sau rämasi pe jos mai toti sefii de brigade 5i de batalioane. Trupele insa trag mereu cu indarjitä manie asupra parapetelor ce le ascund pe dusmani. Precum smeii din povesti, vitejii nostri Curcani se bat amarnic cu pangintul. Ca sa sprijine mai tare o lupta asa de putin dreapta si nepotrivita pentru pedestrimea noasträ, comandantul ordonä' ea douà din bateriile de tunuri, ce luereaza in f rontul pozitiunilor turcesti, sa fie suite in graba pe muchea dealului spre a izbi si din lature fortul principal. Invingand atunci toate greutätile suisului, tunurile awltanilor Calenderu si Boranescu izbutesc a se aseza in dosul trupelor luptatoare, pe niste valuri parasite de inamic, si de acolo bleep a fulgera cetatuia. Dar Turcii nu pregetä a le rä'spunde, vatamand caliva oameni si cai din artiieria noastra. Cat de iuti si de stdruitoare sunt improscaturile agre-

sorilor, care de sigur nu cad toate In sec, ele totusi nu fac a scadea in mod simtitor, inddrätnicia cu care se apä'rä inamicul. Prin vartejurile de fum ale aprigei puscariri, se zàreste comandantul Turcilor, un miralai cälare pe un cal alb, alergand dela un fort la celalt, mutand mereu din loe cele trei tunuri cu care el intretine focal pe punctele cele mai primejduite, indemnand, imboldind pe ai sai cu

o deosebita energie.

Intr'un moment, ai nostri il cred mort, cä'ci 11 vad cufundandu-se deodatä ; dar, pe semne, numai calul lui eel alb a fost ränit ; eaci rezistenta forturilor urmeaza cu aceeasi inversunare. Incerca-se-va acum un asalt general in contra fortului celui mare I Sunt trei randuri de santuri si fiecare din ele ne poate mai adesea fara costa tot a-MU oameni cati au pierit, dinaintea redutelor dela de vreo isprava hotaritoare, Grivita.

OPERE ALESE

91

Cuteza-va O' sacrifice fárá erutare pe toti cei trei Si apoi este oare convins cá va obtine un succes deplin, acum cánd ora e tárzie, trupele ostenite, retragerea primejduitä prin rovinele dela Lescovát ; cártel munitiunile incep a lipsi, iar prenoirea lor este cu neputintä decarece columna de munitiuni a fost impiedecatd la trecerea ei printeun sat párásit de Turci, cáruia Bulgarii Ii dase Me. De pe bastioanele si de pe curtinele fortului lor cu armele perfectionate, fiecare puscas turc ponte secera cu inlesnire, la un asalt, cel putin cinci, sase agresori $1 In amándoud forturile dela Rahova pot fi ca la vreo 2000 de nizami, care, de când au slabit focurile in contra cetatuii dela flancul drept, par a se fi gramádit cu totii pe mii de dorobanti, ce i-au fost incredintati 7

parapetele celei centrale. Insá, patru mii de nizami, in redutele dela Gorni-Dubnic au doborit in santurile lor peste 12.000 soldati rusi din garda imperialá, mai inainte ca ceilalti 28.000 ce mai rämáneau generalului Gurko, sh" fi putut pátrunde in in-

teriorul redutei1). Si aci, abia daca ar fi cáte doi de ai

nostri de dat in graba fiecdreia din tevile ce-i pándesc de pe crestele fortului... Ierta-má-va vreodatä, constiinta... ierta-mrt-va párin-tele ostirii si al poporului românesc, Domnitorul nostru, iertacare a recomandat s'a' se erute vieata má-va chiar desearta $i mult indoioasa falá a unui succes atá.t de scump dobandit... pentru o faptä asa de cutezätoare... asa de nesocotitá

r

Asemenea gánduri turburau negrea pe comandantul oastei românesti, pe când el, räimas aproape singur spre

a dirija miscdrile columnelor de atac, isi alesese loe pen-

1) Ostile rusesti care, la 12 Octomvrie, au atacat fortul de pdmiint doull mici redute dela Gorni-Dubnik, in care se aflau ca la 4.000 Turci cu patru tunuri, eran compuse din 36 batalioane pedestrime din garda imperiala, 27 escadroane de cavalerie si 112 tunuri. Un alt corp de 33 escadroane, printre care numara si cavaleria de rosiori i crilArasi români, cu 7 batalioane de pedestrime si 3 tunari,

opera in acelasi timp o diversiune asupra intariturilor invecinate dela Dolni-Dubnik, pentru ca garnizoana turceascâ de aci sit nu mearga in ajutorul celei din Gorni-Dubnik. Cu toate acestea, n'au luat cu asalt in acea zi, pierzand 4.000 morti si 8.000 raniti, decb.t redutele cele mici ; iar catre searli, garnizoana (lin fort s'a predat de sinesi simtindu-se inconjurata de o armatlí ce se urea inca la numarul considerabil de 28.000 oameni (Od.).

92

AL. ODOBESCU

tru sine si pentru statul sa'u major, drept in mijlocul luptatorilor, in zona cea mai periculoastt a gloantelor. intr'adevar, aldturi ca seful, locotenentul-colonel Rosetti primeste in mantela ce era incheiatá pe cansul, UD glont care-i gdureste numai haina. Alt glont turcese, mai grosolan in glumele sale, vine stt dea in treacdt o sdrutare pe buza tândrului sublocotenent Ghiea, nepot al vrednicului Domn moldovean Grigore-Voda Ghica ; dar junele voinic scuipa." jos doi dinti din gurd si, fárà ehiar a desealeca, isi urmeaza servicial styli de ordonantg, eu batista la buze. Apoi locotenentul-colonel Dumitreseu, $eful de stat-major, voind sa" incalece, ea s'a" meargd, sal indrepteze directiunea tunurilor la una din cele douit" baterii ce, in eursul

baltaliei, se transportase deasupra plaiului, Dumitrescu este silit sd, se dea jos, cd.ci ealul säu cade rdnit, tocmai ciind el isi pusese piciorul in scard. Ordonantele pornite dela posturile de rosiori $i dela bateriile cdldrete din flancul drept, abia cuteaza sti pàtrundd sub grindina de proectile, in mijlocul careia se vede miscandu-se mica escorta a sefului ce insusi conduce lupta ; iar cd.l'ara$ii care poartd ordinele sale serse pe la diferitele puncturi ale cdmpului de bataie sunt, chiar dela plecare, expusi a culege in sdn vreun glont popritor. De aceea unul c`áruia la un moment dat de groazniett intetire a focurilor turcesti colonelul îi impune strasnie ea nu cumva sd pat'a" ceva in cale, descalecA in pripd, isi face trei crud si pleacd, fugind dabuselea ea un dihor, pituldndu-se astfel pe sub vdjaitul pustilor inamice. Tot astfel se intoarce el iute cu sarcina indeplinita ; dar rdsuflarea i s'a oprit in piept si, cdzand jos de oboseald, el numai ca mama poate sa arate rdspunsul, ascuns sub cureaua dela brdu. Dar, ce s'A mai spui, domnilor ! Toatal oastea sta acum sub ploaia gloantelor. Uitase toti primejdia si nu mai $tiau a-si da seama despre dfinsa ; li se pgreau doard

sbArndit supgrAtor de trantori, sueratul plumbului ce chdea din toate partile in jurul lor. Nici mai cdta vreunul in sus, ca sà vazd ande are sd plesneased in senin srapnelele fumegoase cu grindina." omoritoare si unde se vor mai sparge obuzurile, faicand proscti imprejurul lor. Priveghind lupta chiar din s&nul ei", imi spunea un antic, de soiul sdu ì 'And in ajunul rd.zboiului simplu

ciocoiu particularnic, cum zic civililor soldatii nostri,

dar care &Aare si eu condeiul in man4 a servit acolo ne-

OPERE ALESE

93

intrerupt ca ofiter de ordonantd, ajunsesem cu totii sá ne deprindem destul de binisor cu acel poznas concert de fluerdturi marsave si de pocnete uluitoare ; si Cu toate cà ntt mil dau de fel drept un viteaz, asa tare mil serbezisem de acea toacii îndräeità, incdt mil" pot jura eä am stat toatil ziva in mijlocul focurilor, Uil cu mima, ci ea

tigareta in dinti. Fumul imi tinea de foame, de frig si de fried. De atunci m'ain si putut incredinta cd la om se toceste in rttbdtiri chiar si simtul de proprie conservare, cdnd pe campul de bilttilie vede mereu moartea ràsgâiatà fàrà milà dantul prin vecini".

Dacti asemeuea sinatiri incearcd, domnilor, sub biltaia gloantelor, cei care nu -tin in mdini arma rdzbuntiloare. apoi lesne se intelege cu ce iutealti si cu ce inddrjire le vine a se intrece la rilspunsuri, celor care au cu ce rilspunde. De aceea, schimbul de focuri a stat, in acea zi, mere"' viu, intdritat artAgos cumplit pe plaiurile Rahovei ; puscasi si tunari, de o parte ca si de alta, au tras neineetat, au tras fiírti erutare. Voinicii cu sufletele aprinse, Cu vinele inclestate In luptil, au dat de moarte, au dat de tot !

Bateriile din toate ptirtile au mugit filrd ineetare toatd rard, a focurilor de tiraliori. Acest sgomot infernal se aude aeum de vreo sapte ore, vuind färä curmare de pe creasta si,dupti povihnisul meridional al dealurilor Rahovei. Dundrea ii poartil riisunetul 'And departe, departe la Celei si la Mitgurele. Dar dincolo peste rilu, el desteaptil i glasul tunurilor romilnesti din Bechet, care incep a-si asvdrli si ele bombele orasul ntipustit al Rahovei si chiar pe deasupra lui, pe culmile cele euprinse de ostile rtizboinice. La Rahova, In adevilr, locuitorii bulgari, pititi in casele lor, asteaptil cu temere rezultatul acestei lupte prelungite, cutezdnd abia sil intrebe despre cele ce se petreceau deasupra capului lor, pe rosiorii si ettldrasii, ce din (Nand in cAnd se trimit pe cea parte, spre a vedea daca nu cumva malul opus ar putea fi de un sprijin mai folositor. Din nenorocire, cilteva desarte loviri in oras si pe cilmP furil singurul ajutor ce veni In acea zi de dincolo de Dundre, si negresit cii. mult mai de lipsd ar fi fost companiilor, care atacase fortul despre apus, o intdrire de vreo trei patru sute de militieni ce se asteptau sil fie trimisi la gura Schitului, sub conducerea maiorului Obedeanu. ziva, insotite mereu de pusc.drirea, cilnd pripitri, &And mai

Astfel insil cum se petrece intreagit zinn, in

94

AL. ODOBESCII

unei lupte obstinate, fara de succes definitiv pentru nici-

una din parti, numai viind noaptea se putura potoli cu incetul focurile. Intunerecul singur putu face pe toti sa-si aduca aminte ca once lupta trebue sa aiba un sfärsit. Atunci, pentru intaiasi data, resimtirä toti oboseala unei

zile fara de sustinere materiala. Datoriile catre morti si räniti furä insa indeplinite, mai inainte de a intra ostirea in pozitiunile de noapte. Child mersera sa ridice cadavrul lui Giurescu, alaturi Cu dânsul zacea cainele sau, care-I insotise pretutindeni. Bietul animal, vazand pe stäpanul säu cazut Cu fata sarigerata, se apropiase de dansul ca sh-i stearga sängele cu limba, dar indata un alt glonte ucise tot acolo si pe credinciosul cdine al solda tului. Mai este oare trebuintä', dupa toate amdnuntele ce v'am prezentat asupra acestei eroice dar nehotäritoare lupte, sa va descriu sub ce triste si descurajatoare impresiuni s'a petrecut noaptea urmatoare 7 Ostile, sleite de puteri prin acea incordare, neindestu-

lata in cursul une zile intregi, aveau mare nevoie de odihna, de intremare, de munitiuni. Toate aceste li se deterd, atat in avant-posturile de deasupra Lescovatului, cat si in tabara principala dela Selanovita. Asemeni si brigada de cavalerie, tinuta toata ziva in aspra si activa veghere, se retrase in bivoacurile sale dela Bucovita. A doua zi, 8 Noemvrie, nu se facura alte miscari, decAt

oarecare recunoasteri dincolo de Ogost, executate de catre un escadron de rosiori, care captura cAteva care de proviziuni, destinate ostilor turcesti din Rahova.

Ni se asigura ca, in partea despre rasarit, unde locul

este inchis si mai putin expus la vânturile de pe Dundre, ceata cea deasa a domnit toata ziva, astfel incat, si voind, ar fi fost peste putinta pedestriraii sä mai incerce odata atacul din ajun. Tärziu, &are seara, s'a roai limpezit atmosfera. Atunci garnizoana din forturi a putut vedea ostile despre Les-

covät si Selanovita, randuite astfel, incat ea banui negresit cil au de gaud a se stramuta si dansele pe malurile Skitului si Ogostului, spre a-i -Oda once retragere in directiunea Arcerului, Lomului si Vidinului. E probabil ch.' sub impresiunea unei asemenea temen i au luat Turcii hotárirea de a parä'si iute, pe furis si in intunerecul noptii pozitiunile lor. Despre aceasta deciziune insa n'a rasuflat alta stire

OPERE ALESE

95

deal informatiunea ce au dat generalului Meyendorff posturile de cdldrasi, cum cd o mica ceata de tunari se coborise cdtre seard, cdldri, din forturi, ca sà cerceteze miscarile impresurätorilor, si apoi inch' stirea ce primi tot cdtre seart...", dela un bulgar, colonelul Sldniceanu, cd Turcii au trimis un agd in Rahova ca sd le adune cateva, care pentru Bdnuiala pentru fugd nocturnd indemnd pe generalul rus a ordona sd se dispund posturi de cdldreti si de pedestrime in diferite puncturi practicabile ale Skitului si Ogostului; iar pe colonelul romdn Il povdtuia a preati un despärtdmânt de ostire pedeastrd si tunuri, care, la caz de trebuintd, sà meargd a intdri trupele dela Skit. Intelepte erau aceste prevederi si bune aceste pregAtiri; dar nimeni nu s'a putut gandi eh' Turcilor le va veni un ajutor, pe care nu este dat nici celor mai dibaci strategici a-1 risipi. Acest ajutor, domnilor, a fost ceata, o adevdratd ceatà de Noemvrie pe Dundre, o ceatd din acelea care tin uneori vapoarele chte trei si patru zile pironite la cdte un mal fdrd de addpost. Mahomet a avut de astddatd trecere la vechiul zeu al Dacilor, la unchiasul Danubiu, care, posomorit i ponivos si-a infdsurat tot culcusul 'bate° pacld indesatd Profitand ca dibdcia disperärii de aceastd favoare a zilelor pägdnesti, Turcii au inceput, pe la mijlocul noptii, sá tragd focuri rare pe de bastioanele lor din stânga si din fatd, ca sá atragd atentiunea mai cu seamil in acele pdrti ; in vremea aceasta, gloata lor, stiind bine cä, nu va gdsi liber podul de pe Skit, unde strdjuia batalionul dorobantilor mehedinteni, comandat acum de cdpitanul Merisescu, gloata, zic, alese pe tdcute un loe pe Skit, cu mult mai jos de pod, si fiindcd malurile rdurilor sunt pe acolo inane si drepte ca peretii unui sant adânc de doi si trei metri i larg ca de zece pang, la doisprezece metri, iar fundul gArlei e noroios si cu greu practicabil, ei aruncard' cu grab in apd, saci, saltele, corturi, bagaje, tot ce gdsird si adusese cu ddnsii, spre a-si face ast fel o tre-

cdtoare. Pe acel moale si tdcut zdgaz se strecurard binisor si Mid zgomot cei mai multi soldati valizi ai garnizoanei, ludnd cu sine, despuiate de once greutdti accesorii, cele cloud sau trei tunuri, care le servise la apdrare in cetdtui. E probabil cá aceastd fugá, asa bine secundatd de opdcirile atmosferei, se si operase in mare parte, cAnd, pe la trei ore din noapte, o despärtire din garnizoana turceascd,

96

AL. ODOBESCU

rdmasa in urmd spre a ocroti carele cu bagaje, cu muni-tiuni, cu rdniti si chiar chesoanele tunurilor, se prezentd la pod, cercand a-si face treeerea prin razbaterea companiilor noastre de dorobanti. Acestea insa stiura a se impotrivi cu barbatie ; o luptit ,de vreo trei ore se incinse acolo, pe intunerecuI noptii si

al cetii, impuscand unii intr'altii, mai mult de pe auz decat pe ochite.

Totusi, podul ramase inchis fugarilor turci, pe care poprise in loe peretele viu format de dorobantii nostri. Pe rosiori li vesteste despre aceasta luptd puscrtrirea ce se aude in departare, precum i tropotele uuei cete de cai ai ulanilor rusi dela strejele inaintate, care, speriindu-se in intunerec de primele detunaturi, isi rupsese cdpestrele si sosesc in fuga mare pana in bivoaeul romitnesc. Dar uegura este asa de orbitoare incát ertlarimii noastre Ii sta peste putinta de a se cerca macar sä apuce inainte pe drumul eel ingust si brrtzdat cu 'ligase si cu gloduri, ce serpueste pe malul ra.pos al Skitului. Abia pe la 5 ore dimineata, bateria calaretilor, insotitri de trei escadroane, izbuteste a se aseza pe spránceana dealului din fata podului, ca sá ajute, prin focurile sale, indelungata i vitejeasca aparare a pedestrimii. Curand dupii aceea, o parte din rosiori, facilndu-si loe prin eeata alburie, navaleste cu iuteala asupra Turcilor inglotati 5i, nimicind j'ideo clipa a lor rezistentái, inlesneste luarea In pradit a unei sute treizeei de care cu bagaje, arme si munitiuni, a troj ehesoane de tunuri si a vreo 50, 60 de robiti. Dintre aprträtorii acestui convoi, multi picase sub focurile trase de batalionul cápitanului Merisescu ; altii sub sabille plotoanelor de rosiori. In acea invdlmrtseala, unde pe nevazute arsura gloan-telor, vfirful baionetelor i taisul sabiilor ajung pe luptatori, Turcii, simtindu-se acum stránsi de aproape si farrt scápare, strigau din rasputeri Allah ! .5,i Aman ! Ei duceau dorul color care, de eu noapte, avusese parte a se furia peste Skit. Toti aceia inteadevar, dei numarul lor nu poate srt fi fost mare, caci in diferitele lupte dela 7 si 9 Noemvrie s'a putut constata ed, din oamenii garnizoanei piense mai bine de cinci sute toti cei ce trecuse apa pe podul lor de asternuturi fugeau acum spre Cotuzlui, ocolind prin bàltile i tufisurile luncii, posturile noastre dela Harlet.

OPERE ALESE

97

Generalul Meyerdorf f instiintase din zi de dimineata pe colonelul Sldniceanu cd-si propune a-i urmdri cu ca-

valeria sa, indatd ce se va mai lumina de ziud $i spell a-i prinde pe toti.

Pentru acest sfdrsit, comandantul brigadei române$ti, colonelul Creteanu, a trimis cinci din escadroanele sale, sub ordinele locotenentului-colonel Kiritescu, ca sà inainteze pand la Cotuzlui, hArtuind i robind pe fugan. Aceastd operatiune complementará a cuprinderii Rahovei se $i incepuse cu oarecare succes de cdtre rosiorii nostri, cdnd ei primird drept ajutor alte cateva escadroane de ulani ru$i veniti pe la Hdrlet. Colonelul acestora, temdndu-se insh de a obosi prea tare caii sdi si de a nu putea ajunge la timp, &Oar°, pe

inamicii care eran pe jos, apoi inch' si tare supdrat pe

pustia de ceatd care nu voia de loe sd se risipeased, stAtu cktva timp la indoiald, consultdndu-se in limba ruseasen, dinaintea ofiterilor no$tri cu locotenentul-colonel ce comanda bateria cAldreatä a Rusilor. Din vorba lor, ai

no$tri nu pricepurd altceva decat alternativa ce ei isi

puserd la sfársit, intrebandu-se unul pe altul : Ná pered ? adied Inainte ? sau Nazad ? lnapoi ? Colonelul se hotdri pentru ticnitul Nazad ! Escadroanele de ro$iori trebuird sà asculte de ddnsul, ca mai mare la rang ; renuntdnd dar cu parere de rdu la succesul ee le inlesneau a$a de bine imprejurdrile, furd nevoite sà facd $i ele Nazad. Negresit cd, in calitatea sa de bun si preväzdtor aliat, inteleptul colonel n'a voit sd mai incarce budgetul, asa de impovdrat al tdrii noastre, cu intretinerea a cdtorva sute mai mult de prizonieri otomani fldmanzi.

Se intoarserd dar toti spre Rahova, unde cavaleria a intrat mai in acela$i timp, cand colonelul Sldniceanu se cobora in oras din intdriturile rdmase acum in málnile

ostasilor romdni. Sd nu mai intun ecdm bucuria succesului dobAndit, priu

descrierea respinatoare a cdtorva cadavre de bieti soldati romftni, ce s'au aflat in forturi, graznic batjocoriti mdceldriti de nizamii otomani, care-i prinsese, poate numai räniti, in bdtblia dela 7, si cu jataganul le crestase

adânc semnul crucii pe piept si pe pd,ntece. AtAt numai sd spunem cd, la Rahova, ea pretutindeni in aceastä campanie, s'a dovedit ea' in fázboi ostasul turc, fie nizam ori bafibuzuc, fie pa?d, rdmAne pururea o fiará sällbaticd, un lup turbat ce nu-$i schimbd ndravul, deodata cu pdrul. Clasici

Al. Odobescu : II, Seden,. istorice, etc.

7

98

AL. ODOBESCII

Rahova era acum a noasträ. Rosiorii si dorobantii implantase pe bastioanele forturilor ei steagul cu trei colori al Romaniei.

Danzi de dimineata insd, pe la 7 ore, in acea zi de 9 Noemvrie, generalul Lupa trecuse dela Bechet Dunärea spre a constata izbanda si a lua comanda noilor pozitiuni, castigate de ostile romanesti ce operau decindea. Rahova rämase In deplina noasträ stapanire, dupa, atac al trupelor noastre, care, dacä nu sdrobise, dar in once caz infricosase pe Turci inteatata, hick ei o desertarà cu pripä si nici nu se mai gandirä a o recdpata. Cu o lung, si mai bine inainte de acestea, un corp insem-

nat de cavalerie si de tunari rusesti renuntase de a o cuprinde, dupà o bombardare de mai multe ore. Dar in anul 1829, cand generalul rus Geismar lud Rahova din mana Turcilor, in luna lui Mai, cu pierden i mult mai

simtitoare deck cele ce am incercat noi la 1877, in 7 si 9 Noemvrie, Rusii nu se puturä mentine mult timp inteinsa si furä siliti de Turcii dela Vidin a se retrage peste Du'Are. Pe noi, nu Turcii ne-au fäcut sä päräsim Rahova, pe care totusi am castigat-o cu sangele vitejilor nostri. Dar acestei cuprinderi a Rahovei de care ostirile romanesti i s'au fäcut, domnilor, imputäri felurite si chiar contradictorii. S'a zis, bunäoarà, cà luarea Rahovei n'a fost un succes

deplin, de vreme ce forturile ei nu s'au cuprins prin

asalt. Aceastä obiectiune mi se pare, mie unuia, a fi mai specioasä, si pentru ca ea sa, obtiní incuviintarea tuturor, ar trebui mai intai ea beliciosii ei näscocitori sä se insärcineze a dovedi lumii culte ea,' nu este bine can(' ca putinä

pierdere de oameni, dar en dovedire invederatä de curaj, se castigai in rdzboiu pozitiunile trebuitoare, ci ea trebue

neapärat ea in santurile fiecärei cetäti cuprinse, aci se astearnä drum neted de umpluturä de cadavre. Dar atunci, reprobatiunea cilzutà pe marea Rahovei s'ar intinde asupra intregii tactice moderne a armatelor prusiace, intru efts, ce priveste coprinderea cetatilor forti f icate.

Strategicii Prusiei sunt de pärere astäzi, eh: cetätilor intärite li se envine mai mult jertfä de timp si de räbdare, prin strasnice impresuräri armate, decat jertfd de oamud prin asalturi. Si mi se parä eh, intru aceasta ea In multe allele, ei judeca sänätos.

OPERE ALESE

99

Despre luarea Rahovei, s'a mai spus insA $i contrariul, adicä cum ca s'a pierdut in juru-i prea multd lume pentru un rezultat neinsemnAtor. Vreo 280 oameni, cu morti $i cu rAniti, dinteo 'astir° totalA de aproape 7000, mi se pare a nu fi tocmai multA pierdere, cand once redutA, luatà sau neluatd $i in genere mai putin importantA decAt pozitiunea strategicä dela Rahova a costat, mai ales aliatilor nostri, nu sute, ci mii zecimi de mil de oameni. In fine s'a zis cA este o ru$ine de a nu fi prins garnizoana din Rahova, care a fugit noaptea hote$te.

Aci iar, cuvintele criticii mi se par foarte putin inteLasA, mai intAi, cA de ar fi vreo rusine in eeea ce s'a intámplat la Rahova in noaptea despre 9 Noemvrie, aceea ar privi numai pe fugarii turci, cAci la noi se zice eá meiate.

fuga, dei sAnatoasA este insA rminoasel, $i noug, dacd ni se poate imputa ceva, e tocmai cA ne-am lipsit de plAcerea lesnicioasä, dar in realitate cam zadarnicA, de a fugi pe urmele pAcAto$ilor de Turci, care isi luase lumea In cap, ingroziti de atacurile noastre. Aci insd, osebit de vestitul Nazat, care, precum ati auzit, a fost sentinta decisivA in aceastA afacere, apoi sA nu ui-

tam ca s'a vArit la mijloc $i un factor fizic, eu care de sigur nu se putean lupta nici ro$iorii, niel dorobantii

De poznele $i de toanele iernatice ale DunArii, chiar anume la Rahova a avut a suferi insusi marele geniu rAzboitor al RemOniei, eroul nostru Mihai-Viteazul.

IatA ce ne spune cronica despre cele petrecute in rAzboiul Bulgariei dela 1598, tocmai in aceeasi lunA a lui

Noemvrie. SA aducem mai inthi aminte cA Mihai, trecAnd DunArea

pe la Nicopole, se urcase tot invingAtor, pAnA la Vidin $i acolo se luptase viteje$te in contra Turcilor ; in acea ve-

stitA bAtAlie, fratii Buze$ti li scdpara zilele ucigand la vreme pe Turcul care isi impontisase sulita in pAntecele eroului. Cronica adaugg acestea :

Dup6 ce bAtur6, acest ritzboiu, ezu Mihai-Vod1 sub cetatea Vidi-

nului zece zile depline, arzAnd imprejur toatit marginea Wit turce$ti, i iari1.1 se intoarse Mihai-VodA, cu toate oWle ai cu toatk

100

AL. ODOBESCU

dobfinda, ea sä treaeä Dundrea pe la Rahova 1) : insà child furá ostile jumátate trecute, se lasä vant cu vifor spre Dunaire, $i atunci se impärtirä. ostile i rämaserai jumátate, a$teptánd zece zile, pand ce se potoli väntul ; iar o$tile au tot plänuit si au ars tara turceased. Deci, trecurá cu toatá dobhinda de se adunará la Noemvrie in 5, anul 6607.

Judecati acum pe dreptate $i dumneavoastra, domnilor, dacii coloneii nostri Sldniceanu $i Creteanu, ba chiar $i generalul rus Meyendorff, puteau s potoleased ceata

dela Rahova, in Noemvrie trecut, cand insusi Mihai-Viteazul nu s'a priceput, la Noemvrie 1598, sä potoleasca vantul cu vifor ce se lasase pe Dundre, la aceeasi impaclitd si viforoasd Rahova. Nu, domnilor, sa nu cautdm in desert nodul in papura ; sd nu ne silim a nimici noi insine merite, care nu sunt

atat ale cutarei sau cutarei personalitati private, ci ale ostilor noastre in deobste, ale natiunii intregi. Destul, destul se vor cerca strainii a ne scoate nume ca, mici si mari, nu suntem buni de nici o treaba. Noi sa tinem cumpana dreapta pentru a judeca faptele noastre din ultimul razboiu, ca $i once alte acte ale natiunii. Adevarul e cà noi am mostenit dela strabunii nostri obi-

ceiul de a glumi $i a rade despre once fapta de lauda a noastre, de a lua in raspar pe toti cei dintre noi, cari oarecum fac onoarea tarii. Legionarii romani, cand aduceau in triumf la Roma pe cate unul din capeteniile lor, care se distinsese in luptele cu inamicii republicii, aveau curiosul obicei de a canta si de a spune in gura mare tot felul de ocari si toate defdimarile cate le treceau prin minte in contra triumfatorilor si poporul imprejur radea eu hohote. Tot cam a$a clevetitoare par a fi ramas si gurile Curcanilor nostri, deoarece se zice ed ei cantau prin taberile lor din Bulgaria, o hora care, daca, nu md inset, suna cam astfel : °stile stau fatä 'n fata,

Matorit la ambulantä, Colonelii 'n dephrtare, Generalii la hotare.

1) Vezi in Magazinui zstoric pentru Dacia, tom. IV, p. 291, uncle

cu invederatá gresealä s'a scris : Rusiava in loe de : Rahova aceastá eroare a fost pästratä de N. Balceseu in Istoria Ronzanilor sub Alibai-Vodci Viteazut, edit. din 1877, pag. 306. (Od.).

OPERE ALESE

101

Nu radeti, domnilor, cdci raciem de rasul nostru si de sigur nu este cazul, cand vorbim de lupta dela Rahova, sà batjocorim pe ofiterii nostri. Acolo dacd si generalul n'a stat tot meren la hotare, edei s'a gräbit a fi eel dintai a le pArdsi, spre a lua poseshine de cetatea desartd de inamici, apoi desigur colonelii n'au stat in departare, cdci i-au vdzut toti stand mereu, cu cel mai mare sdnge rece, in mijlocul pericolelor, semAnate jur imprejural lor , niel maiorìi n'au ejmas In ambulantà, cäci doi dintran*ii au picat morti pe campul de luptä, cu gloante in frunte i in piept, iar cei cari au trecut la ambulantd, au pldtit acolo odihna lor fdrd voie cu plumbul scos din carnea lor. Din zece ofiteri superiori, cari manard trupele romane pe culmile dela Rahova, doi le-au ilustrat prin a lor moarte, alti doi prin rancie lor, iar toti ceilalti prin statornica lor prezentd i activitate in mijlocul randurilor de luptdtori, in acea zond primejdioasd a bdtd.liei, unde fiecare glont putea sà strdpungd fdrd deosebire un piept vitejesc, sau sub o manta solddteascd, sau sub o tunicd de ofiter. Cu asemenea fapte ne putem in adevár mandri, domnilor ; cdci nu poate fi mai ldudatä purtare a sefilor unei armate, decdt aceea de a cruta, pe cat onoarea permite, muncitori ai pdmantului, si de a-si vieata soldatilor, expune pe a lor. Exemple ca acestea intdresc mima poporului ; iar cand mima tdranului este intdritd prin vitejie in rdzboiu, putem trdi incredintati a, el nu am spus-o, atunci,

va sta in nepilsare, nici se va da in laturi, de cate ori

vreun pericol va ameninta fiinta sau drepturile Intr'astfel au pretuit lupta dela Rahova judecdtorii cei mai inalt indrepthtiti dintre pdmanteni si strdini, cdti au putut cdpdta *tiinte exacte despre cele ce s'au petrecut acolo.

Cand modestia noastrd, a Románilor, a voit sa subordone merituoasa purtare a tuturor o*tenilor romani dela Rahova, scopului cam secundar al intreprinderii, care pe atunci pretuia insusi impAratul Alexandru, valoarea Romanilor, de pe asprul si nefdtdritul camp de rdzboiu, si nu din sanul rdsldtdrilor indemndtoare la rdu la strambdtate ale cabinetului sdu diplomatic, -- impdratul Alexandru a dat ordin sd se serbeze la altar aceastd frumoasrt izbandd a trupelor romdnesti.

In fine, Märia Sa Domnitorul, pe care tara I-a ales

102

AL. ODOBESCU

acum din nou ca arbitru suprem al destinelor ei militare, a insemnat, báltdliei de care v'am vorbit, locul ce ea trebue s'a ocupe in mintea noastrA si a urmasilor nostri. Cutez dar a srársi, rememorând insesi patrioticele cuvinte adresate de Comandantul suprem al ostirilor romanesti &are reprezentantii tàrii, chteva zile numai dupd

luarea Rahovei 1)

Cum ostile romane si-au facut datoria pe clunpul de britaie, etie tara, o spun vitejii si puternicii nostri alia ti, o recunosc dusmanii nostri !

o

Solda tii nostri nu au desmintit nobilul sange ce curge in vinele lor.

Ei, prin vitejia lor, au imbogAtit analele noastre militare, inscriind pe paginile acestora numele luptelor dela &aloya t3t dela Grivita, alAturi cu numele glorioaselor bat4lii dela Racova $i dela Cdlugareni.

1)

Mesagiul doumesc prin care s'a deschis sesiunea Corpurilor

Legiuitoare la 15 Noeinvrie 1877.

ISTORIE LITERARA

POETII VACARESTI Traducerea lui Britannicu. Straunii Vdcdreeilor. Banul Idndkifd.

Toti scriitorii de merit, care au dobandit un nume ldu-

dat in literatura vreunei natiuni, au avut mai mutt sau mai putin in talentele lor, un caracter indoit ; toti au lásat, imbinate in ale lor serien, doud elemente distincte care i-au fdcut a fi pretuiti si in zilele vietii lor, si in

timpurile posterioare. Tin filosof, un orator, un poet, ale caror nume sunt menite a lamane neuitdrii, pot negresit,

cu cea mai norocita fecunditate sà inventeze creatiuni

noui si sublime, sd emita idei nalte si premature in secolul lor, sà introduca in stil si in limbagiu, mii de preschimbdri fericite, dar or cat novator ar fi geniul lor, ei totusi, cu a parte din sine, trebue sä tina de timpul si de locul in care au trait. Ceva din limba, din ndravurile, din gandurile, din credintele contimporauilor si compatriotilor Ion trebue neaparat sà li se strecoare in compuneri, ea cura ar voi sd le determine un caracter precis si local, sa le insemneze o epoca nestrdmutatd in neintrerupta scurgere a secolelor. Aceasta nu e o imputare ce voim a face geniului omenesc. Din contra, omul de merit, ea sd fie folositor in lume, nu trebue sa se izoleze de semeni si de ai sdi mai aproape ;

spiritul lui trebue sà insufleteascd, sà invie, sd destepte mai ales pe cei ce-1 inconjoará, edci prin impulsiunea lui, omenirea nepdsd Ware din fire, scutura jugul indaratniciei si s'avanta inteun viitor mai perfect. Geniul e lantul ce trage lumea spre propAsire. Asa dar, sd recunoastem ca, a raspandi idei mari si noui sub forme accesibile si uzuale, adesea a rezuma si a exprima cu talent credintele obstii, i in totdeauna nobill si a mladia expresiunile injosite prin nestiintd si co-

AL. ODOBESCU

106

ruptiune, acestea sunt misiunile incredintate de providentä acelora ce au luat sarcina de conducätori morali ai societätii. Chnd dar vrem sä judecäm pe dreptate talentul unui scriitor, sà ne ferim de a-1 scoate din cercul In care s'au desvoltat si s'au exercitat facultätile sale ; spre a-i intelege märimea, spre a-i cânthri puterile, spre a-i pretui ideile, limba si stilul, trebue sd nu pierdem din vedere nici tara, nici epoca in care el a scris ; trebue ne gandim mai intai cum simteau si cugetau, cum vorbeau $i serian oamenii din timpul lui, c'hei silintele i-au fost negresit mai vhrtos pentru contimporanii säi. Viitorimea mosteneste numai ce a rämas bun si glorios dinteinsele. Cine dar, piltruns de asemenea eonvinctiuni, va lita in mhnd tragedia lui Racine, Britannicu, tradusä româneste, inch dela 1827, adicA sunt acum treizeci si patru de ani, de d-1 Than Väedrescu, si tipdrith abia mai deunäzi 1), va recunoaste negresit inteaceastä lucrare anevoioasä, pe unul din cei mai demni pärinti ai limbii si ai poeziei noastre, va saluta cu respect o opera', care dei nouä prin publicarea sa, a precedat lush' traductiunile lui Mahomet $i Atzirei $i a chtorva altele au mai inavutit de atunci in-

eoace literatura romilna. D. Heliade a eärui peanä stie sh se joace asa de vesel cu arma ironiei, ne-a fticut adesea s'a radem descriidu-ne starea deplorabilä in care fanariotismul redusese societatea si limba noasträ in timpul junetei sale. Cine n'a rhs din ininad de leetiunile din Psaltikie, insotite cu bätäi, ale DascAlului Alexie 2) si de uespusul parapon al bietutui Coconu GligorascuJ), chnd auzea stingandu-se din tara Romhneascä resunetul manetelor $i al stihuritor fanariotesti, atunci când d-1 Tancu Väcärescu, pe lhngä cadenta cea veche a poporului romhn päzitä cu religiozitate in versu-

rile sale, a insotit si luxul rimei intru toatä eleganta 5i curdtenia ei, pare cä ar fi arätat eh' limba romhnd e primi-

toare si de versificatia italianä, ca una ce are acelasi inceput, mai acea materie si mai acea gramatieä, si ca una ce e mai a.sa de cantitativä a)".

Din operele lui Racine, Britannicu, tragedie in cinci acte, tra-

dusal de I. Va-ccIrescu (1829). Bucure$ti, tip. Heliade si As. 1861.

Dispontinnile $1 îiieercuirile mele de poesie" in Curierul de

ambe sexe". Anul II, pag. 118. Despre metru", de I. Bliade, in Curierul de ambe sexe". Anul TT, pag. 122.

'dent.

OPERE ALESE

107

In.teaceste din urma cuvinte gäsim o apretuire dreaptil si nimerita a versurilor d-lui Iancu Vacarescu, pe care nu o vor desminti cele mai multe din gratioasele si energicele poezii tiparite in colectiunea d-sale1) ; dar pute-se-va care aceasta apretuire aplica tot cu atata dreptate si la tradu-

cerea tragediei franceze ce s'a publicat acuma I Nu ne

sfiira a zice ca.' nu ; in Britannicu versul e departe de a fi lesnicios, curgator, harmonics ; inteinsul fraza ni se pare astäzi mai totdeauna prea restransd, prea sucita, si sensul se iveste adesea confus, sub aceasta comprimare a Hillne gräbim a o spune, bii si a versificarii. Acestea insa, nu le credem de loc a fi defecte provenite din lipsa de talent sau de experienta a traducatorului, ci numai fructe ale unei tendinte firesti a spiritului si a gustului säu, i

mai ales rezultate ale influentei epocii in care opera a fost luerata. Inteadevar, pe langa milk de rele ce Grecii ne-au värsat in tard, pe langa miile de moduri de desnationalizare ce ei introdusese in societate, studiul adanc si serios al limbii elene putea singur sà aduca literaturii noastre, o notabilä compensatiune, dacá ar fi fost exploatat cu o intelegere ling si dibace, cu o aplicare adevarat nationalli; din nenorocire, oamenii cu astfel de propensiuni au fost putini la numar si incercarile lor au ramas, in istoria noastra literara, ca niste fapte izolate pe care le-au covarsit alte tendinte posterioare, mai putin clasice, mai modernizatoare, mai lesnicioase si mai sburdalnice. Trei generatiuni de Vacaresti literati, in culmea carora se ¡IWO. poetul Iancu Vacarescu, au venit inteadevar, adapati In sanatoase studii elenice, sà aduca limbii romanesti, cu un adevärat amor al patriei si al fruraosului, o culturd incepändá, in care ei toti au simtit pornire de a uni verdeata vartoasä si nemdiestrita cruzime a limbii nationale, cu docta si mladiita perfectiune a elenismului In scrierile lor, si mai cu seamä inteale acestui din urma,

se ivesc invederate silinte de a conduce limba noastra inca sovainda, pe caile maiestrite, dar anevoioase pentru imperfectiunea ei, ale limbilor vechi ; din asemenea incercari, uneori ineununate cu cel mai deplin succes, si In alte dese randuri infrânte dinaintea unor grele ardui-

tati, au nascut asprimile si anevointele de stil si de versificare ce se zaresc In unele serien i ale Vacarestilor si mai 1)

Colectie din poesitle d-lui niarelui logofAt I. Vdcdrescu. Bucu-

resti 1848.

108

AL. ODOBESCU

ales in tragedia Britannicu, unde traducatorul voind sa se constranga la un stil cu totul clasic, la prosodia complicatä i exigenta, a versului alexandrin, cu precugetare isi crease mai de neinvinse greutati. Limbile antice si rnai cu seama cea elena, desi sunt mume ale limbilor moderne, au insa, con fruntate cu &ansele, un caracter cu totul opus. Cei vechi puneau in cu-

vantare o naltá importanta ; zeita Peido, ea care invata si dovedea toate, conducea singurd, numai prin dulci si intelepte cuvinte, toate treburile republicelor elcne

de aceea, cu catta ingrijire, cu cata dibäcie, cu cata subtila stradare cultivan Grecii limba lor ! La dansii, cand omul zicea ceva, nu era destul sa-1 spuna astfel numai Meat sa fie de toti inteles ; trebuia inca, sA placa i mintii si auzu-

lui ; de acolo deriva toata acea cultura malestrita a limbii, care printr'o frazeologie concreta, viguroasa 5i mult coprinzatoare, variatti in mii de feluri, cu mii de colori impletita cu gratioasa si cumpatata continuitate, ca meandrele ce ornan friza templurilor grecesti, facu din poporul cien, poporul cel mai literat ce s'a vazut 'Ana acum in lume. Limbile moderne din contra, au sacrificat claritätii, atat gratia cat i energia ; despicand pana la infinit si frazele si formele sintactice si gramaticale si chiar cuvintele, ele au ajuns a fi, in comparatiune cu cele antice, niste insiruiri molatice si discolore de ziceri, care n'au alta virtute deck aceea de a prezenta, mintii, un inteles noted si lesnicios, graiului, un rost limpede si necomplicat, scrierii, o obicinuinta accesibila tuturor si care se invata cu putina Intre aceste douii modele, limba romând, pe la inceputul seeolului nostru, putea inca sA aleaga ; literatii de care vorbiram si avem ad i a vorbi, cautara, potrivit cu ale lor mijloace, sa o impinga pe calea dificultoasd, dar plind de frumuseti si irnitatiuni celor antici. Altii urma. räpiti de spiritul mai nerabdator al epocii, o sminlira din acel drum ce li se parea intarzietor si-i deschisera calea batuta a limbilor moderne, lesne pentru toti, dar ehiar de aceea, grea de ilustrat prin opere temeinice. Dupti aceste explicar credem cA cititorul, mai ales cel ce cunoaste limbile clasice, va putea pretui traducerea lui Britannicu de d-1 Ioan Vacarescu, dupd dreapta sa valoare. Pe multi i-am auzit imputand acelei lucrar de a fi confuza, gloduroasti, ruginita, nedemnd in sfarsit de poetul care a cántat, adesea cu asa mult spirit si dulceata,

OPERE ALESE

109

pe lira nationalä. Fie ! Primim aceste imputAri ; dar sA recunoa$tem totdeodatA cd, sub rugina limbii, sub glodurile prosodiei, sub confuziunea stilului, stà o nobilA $i demnA tendintA de care urma$ii in poezie ai autorului

n'au fost capabili $i care, de ar fi fost pästrata cu stgruintA si exploatatA cu strAdare de literatorii mai noui

ai României, ar fi pregAtit limbii si literaturii noastre un Malt grad de perfectiune. SA facem o singurd citatiune dintr'aceastd traducere, pe care din nenorocire $i tiparul o a stricat printr'o multime de gre$eli de cuvinte $i de punctuatiune ; iatA cum se

allá tradusd faimoasa scenA intre Britannicu si Junia, chnd Neron nevAzut, stA prezent si-i ascultA, iar Junia ingrozitä, desminte prin vorbe, amorul adiinc ce are in mima sa 1)

Britanicu :

Doanina mea, ce noroe aproape-ti m'a adus Duios ne rnai vorbrin ! Ce scumn odor de sus !

Dar intr'asa plilceri stit giindu-mi in mahniri Cu ce chip sa avem adesea intalniri Cu mii de invârtiri trebui acum sa fur Norocul ce aveam de-ati fi tot imprejur ? In plâns te'nfatisezi Ce noapte ! ce destept ! desarmezi ? Si-acei obrasnici cruzi nu poti Iubitu-ti ce face I Un demon impizmat Subt ochi-ti ca sil mor cinstea 'mi a refuzat ! in ceasul spaimántririi acelei groaznici frici, In tainri, te gandeal mie ceva sa-mi zici ? Princes', ai vrut atunci vr'un ce P5-mi fi poftrt faci duren i ai socotit Chte erau Nimica nu imi zici ?... mii prirnind ingheti * Astfel de m'angdieri dai ticaloase-mi vieti T Vorbeste ; singuri stiím. Vrttjmasul e 'nselat E, cant' aci-ti vorbesc, aiure ocupat Prilej proa fericit al departgrii ai. Junia : In locuri ce-a coprins marea-i putero stai, Chiar zidurile-aci c'au ochi poti socoti D'aci 'mpairatu in veci nu ponte a lipsi. Britannicu : De cand dar, doamna mea, asa fricoasa esti 1

A se usa robi amoru-ti priimesti

Innua-ti unde e, care 'mi jura cu dor Neron c'o pizmui al nostru scump amor ?

Frica fin A folos, gonete o, doamna mea Sunt inimi ce 'fled simt ; credinta-mi pot tinea Mânia mea, din ochi toti incuviint'and. Mama. lui Neron chiar ce voi s'aratà vrand 1)

Racine, Britannicus. Acte II. Scene VI.

AL. ODOBESCU

110

El Rom'a supArat cu relele-i purtAri... CAci spui ce nu gfindesti, de cuget ai mustrAri.

Junia :

Insuti de mii de ori nu mi-ai marturisit In Roma ed de toti e ldudat, marit Cinstirea-ti, nu m i-ai spus, virtutii lui cii 'nchini Azi, astfel de vorbesti, durerea-ti dd pricini. Britannicu : Vorbirea-ti m'a uimit ; drept iti mArturisese SA-1 lauzi ea s'auz, n'alerg O. te gAsesc. Cfind a-ti incredinta cruda-mi durere vrui, Favorul d'un minut abia O. fur putui, Acest minut prea scump, doamna mea, 1-ai pierdut lauzi un vrAjmas, peirea-mi ce-a stAtut !

Dar cu al cui indemn. in stare-asa te pui I...

Ce, ochi-ti tac prin ei nimio nu vrei sd-mi spui Ce vaz i Si ochii mei ti-e fric'a intalni !

Or Neron ti-ar fi drag i Or eu urit ti-as fi / A ! de-as putea s'o crez DoamnA ! te jur pe zei,

Al turburdrit vkl dupe simtiri sg-mi lei, Vorbeste ! spune drept ! Doamna mea m'ai uitat Junia : Domnul rneu, sd te tragi. Astept pe ImpArat."

Din citirea acestor câteva versuri, fiesi-cine lesne se va convinge ea, pe langä silintele ce $i-a pus traducdtorul de-a urma cu fidelitate stilul si prosodia elegantului original al lui Racine, a fost din parte-i si o inadinsd cercare de a constrdnge slabiciunile limbii roradne, in formele mai nervoase si mai concise, de a supune structura ei hied indoioasä la inversiunile eompletite si mdiestrite ale limbilor clasice, si de a impune cuviintdrii ei aspre si neindemdnatice, o tdrie, o preciziune, o flexibilitate, pe care abia le pot dobandi limbile dupd o lungd si stdruitoare cultivare.

Aceastä blind si meritoare tendintd se iveste mai pretutindeni in scrierile Vdeärestilor si norocul limbii noastre, precum si meritele lor personale, au vrut ca foarte adesea intentiunea sd le fie implinita cu un minunat succes.

SA. nu ne inselära insä a crede ea numai prin meritatele lor imitatiuni de bimba si formele antice, Vdcrirestii au câstigat un titlul nepieritor de onoare in literele romanesti; spirite cultivate si hrdnite cu studii strdine adânci $i serioase, ei avurd lush inimi cu totul romilne; inspiratiunile lor sunt mai totdeauna curat nationale ; Muza lor spicuia pe câmpiile tdrii $i limba romilnil, in copildreasca ei frdgezime, le vdrsa in veci cu imbelsugare, comorile gratiilor sale. Vom avea adesea prilej, vorbind despre poeziile Vdcdrestilor, sd disputdm Muzei poporane,

OPERE ALES II

111

unele cantece desmierchitoare, pe care clansa le-a fapit pe

furi$ din albumul acelor poeti aristocrati, $i aceasta ne dà o dovadä mai mult ca., la Romani, faptele adevärat

bune $i frumoase unesc la un loe pe popor $i pe nobilime, ca la noi, existenta unei caste de nobletä mostenitä a fost totdeauna nobili i boieri aceea numai care au stiut sà

se inalte intru binele si gloria patriei.

Acum, fiindeä avem a vorbi despre o familie unde patru generatiuni de poeti isi trecurä una alteia cununa de lauri si de mirti, socotiin a e drept a incepe invocand mai intai legendele 5i traditiunea, acea poezie a vremilor trecute, $i,

pe credinta vechilor spuse batranesti, ne va fi, credem. iertat a cerceta, in rapezirea penei, din ce strAbuni ilustri s'au pogorit asa läudati urmasi. Se zice ch pe cand Radul Negrul Vodä, fugind din Ar deal pentru persecutiunile Ungurilor catolici, isi gäsi scäparea pe poalele meridionale ale Carpatilor $i, scoborind printre rapele pietroase ale Dambovicioarei, descaleat asezä scaunul in lunca inverzitä ce-i zise

Lung, cu clansul mai multi soti de arme, cavaleri Romani purtand acvila cre$tinä pe coiful lor de fier, venira sà eaute o soartä mai pacinicä inteacea nouä patrie, näpustitä, in timpii urgisiti ai potoapelor barbare, de colonii, strdbunii lor. Astfel odinioarä Teucru, eroul Salaminei, cerca pe luciul màrilor, cu fratii sdi de vitejie, o patrie mai ferice1). Printre tovaräsii lui Negru Vodit se zice ca ar fi fost $i muele Negoitä, domnesc cocon al lui Dan, Voevodul Fägdrasului, $i nepot de sorä al cApeteniei Romanilor ; acesta internee sate $i biserici douäsprezece pe malurile Dambovitei coprinse de dänsul ; el

avu sase fete $i doi feciori, Radul $i $erban, cdrora le lash' mostenire, cu numele Cetatea Feigarasului, pe care falfaie o acvil,c1 albei, emblema de imaculatä putere, t3i prapurul purpuriu, cu zicerea Virtus scrisä in litere de aur. De atunci au trecut multi ani ; tara avu i zile de glorie, $i grele incerari. Ni se mai spune cá lute° vreme, and cerul maniat, secase in parnantul romanesc, toate izvoarele rodirii, and foametea cea mai cumplitä, secera popoml si silea pe plugarul monean vanza" pentru o frtramä de päine, cätre boierui mai avut, tarina sa strämo$easa $i chiar libertatea sa de om, un urnas al cocona1) Orotiu, lib. Quum fugeret...

I. oda VII :

Teucer Salamina pa tremque

112

AL. ODOBESCU

$ului Negoitd, Radul comisul, ce-i ziserd in urma varsä Cu o nobila därnicie comorile sale, poporului.

Nimeni sí nu se mai vanza rob de nevoia foametei",

zise el. Domnul Dumnezeu a dat bil$ug mare comisului Radu. El nu cere platd ! Imptirtä$iti-vä toti din roadele muncii sale ! Läudati si preinältati din tot sufletul pe parintele ceresc, stiipanul Radului !".

Aci ne apropiem de timpuri cu amintiri mai precise, mai putin legendare. La 1554, se näscu din neamul racAre$tilor, un copil eäruia Domnul de atunci, PAtraeu cel Bun, îi dete ca nas, numele säu acesta fu aga Pdtrascu Viteazul care, intr'o lungà carierä' rdzboinicd, dobori in bätälii atatia vrajmasi pägani cate zile cu soare sunt inteun an si care, pentru aceea, isi inchind sabia izbanditoare la toti sfintii ai zilelor de peste an. De acest nitrascu, care la bätranete fu ban al Craiovei si insoti la ritzboaie pe Mihai Viteazul, este claditä biserica din cdminul Vdcarestilor de langA Targovi$te ; in zilele lui Petru Vodh Cercel, 1584, el fu ispravnic adica executor la zidirea bisericii domnesti din Targoviste, unde i-a si rämas chipul zugrävit printre ctitori. Urmasul lui fu Neagoe spätarul, pe care *erban Vodä. Cantacuzino, Il avea ca sol al tärii, Bas Capu-Kehaia, la Poartri ; la 1685, acest vrednic bärbat muri in Constantinopol cu hainele pecetluite pe dansul ; trupul lui, supus de Turci la aceastä osandä, fu adus in tarä, i inmorman-

tat in tinda mitropoliei dela Targovi$te unde se allá piatra sa funerard. Sotia lui, mama Nec$uta, cunoscutä in vremile acelea prin virtutile ei cAsätoresti, reinnoi memoria veneratä" a matroanelor romane. Pe langd faima zgomotoasri si smacinatä a räzboinicilor si a oamenilor

politici, e dulce lucru a-si odihni privirile pe unul din

acele blande tipuri femeesti de pace si cdsnicie ! Fiul acestor venerabili bätrani jucd un mare rol la curtea activä si fastuoasä a lui Constantin Vodä Brancoveanul ; mai intai vätaf de Copii-din-casä, adied cäpetenie a celor 100 de gärzi domne$ti, alesi printre feciorii boierimii, si purtritor al steagului domnesc in ocaziunile solemne 1), el 1) E de mirare 111sà a vedea aceste functiuni implinite de un fiu de boer mare, cdci Cantemir, (Descrierea Moldovei. Ed. 2, Iasi 1851, pag. 171), claseazd pe vdtaful de copii printre slujitorii dom-

nesti care nu numai din neam boeresc, ci si din birnici si din oamenii cei mai de jos, se primesc intru aceastä stare, prin care asemenea dobálnilesc putere si volnicie boereascd".

Asemenea zice

si Generalul Bauer, in Memorialul sdu istoric si geografic asupra României, (trad. Bucuresti, 1857, si tipdrit la un loe cu Carra).

OPERE ALESE

113

este insdrcinat la 1688, sd cate vad pentru facerea unui pod pe Arges, ca sd treacd ostirile impdrdtesti in contra Austriacilor 1) ; la 1695, Septemvrie, Constantin Vodd, plecand intru intâmpinarea Sultanului, la Dimirikapi, ineredinteazd lui Constantin Stolnicul Cantacuzino si lui Ianake Vdcdrescu vel agd, toatd pedustrimea si o seamd de edildrime pentru paza Tdrgovistei, a Doamnei si a casei sale 2) ; dela 1703 incolo, mai multi ani dearAndul, Ianake Vdedrescu fu trimes la Poartd ca sà implineascd functiunile lui Capu-Kehaia, in care tatAl sál isi gdsise moartea, si apoi e rechemat de mai multe ori de cä'tre Print in tard 3) la 1703, el avu de tovards inteaceastd ;

misiune pe Stolnicul Toma Cantacuzino ; la 1705, pe Drdghici Cdmpineanul, vdtaful de Aprozi ; la 1706 si 1707, merse singur ea sd mijloceascd a potoli exigentele nemd-

surate de tribut ale Portii. Aceste adesea schimbäri ale boierilor agenti aveau pricina lor chibzuita", ne zice Engel 4), in cugetele si in intentiunile Brdneoveanului care se desväluird mai tarziu, dar pe care acum voia sti le tind ascunse". Inteadevdr, spre a nu intdrita si mai tare prepusurile bdnuitoarei Porti, pe child el avea secrete intelegeri cu eurtile apusene, Printul se silea neineetat sd asigureze pe Turci de a sa eredintd, prin desde trimiteri a celor mai de aproape si mai intimi ai sdi. Dar aceste stratageme n'avurd, precum stim toti, succesul ce astepta Brâncoveanul dela ele. Increderea sa amdgita inteunii din consilierii sdi si mai ales in bdtrdnul sdu unchiu, po-

stelnicul Constantin Cantacuzino, aduse peirea, si a lui si a oamenilor mai din suflet devotati lui. Dupd ce imbrochorul, sau comisul impAratiei asvArli vdlul de mazilie pe capul BrAncoveanului si-1 strdmutd, cu toata familia, inteacea groaznicä Furnettei, cea mai infiordtoare din vizuinele ledi-Kulei (sapte-turnuri), acel functionar otoEn an rdmase in Tara Româneascd, mai ales pentru ea sd

vânzd starea nemiscdtoare a Brâncovenilor, lar pe cea

miscdtoare, consistdnd in bani, giuvacrun 5i bldni scumpe, din care unele eran si ddruite de Petru cel Mare al Rusiei,

sd o inventarieze si sd, o trimitd la Constantinopol, im-

Cronica lui Radu Greceanui, Magaz. istor. pentru Dacia, t. II,

p. 156.

Idem, p. 229.

Engel, Geschichte der Waliachey, t. II, p. 362-365. Idem, p. 364.

aasici

Al. Odobescu

Serien i istorice, etc.

8

AL. ODOBESCU

114

preund Cu vistierul Brancoveanului, Ianake VAcdrescu 1)". CAnd apoi, la August in 15, anul 1716, se petrecu la pala-

tul de pe mare, Geli-Kiosk, dinaintea ochilor sultanului Achmed II, acea infiorätoare scend a uciderii BrAncovenilor, jertfa incepu cu moartea lui Ianake VAcdrescu 2). Capul lui cdzu cel dinthi, ca spre pedeapsä pentru dreapta credintä ce pä'strase cdtre nenorocitul sdu Doma; tinerii printi câte-si patru, si apoi si tatäil lor, perird unul dupä altul sub sabia gealatului. Curajul ce ardtase nevinovatul slujbas la o asa nelegiuitä osandd, indemnd pe Domnitor sä rabde cu tdrie acea cruntäi expiatiune a vanitätilor sale.

Cu martirul lui Ianake Väcärescu nu se stiuse posteritatea lui ; dar insäi aci ne vine o indoiald din care numai documente vechi ce nu ne sunt cunoscute ar putea sd ne

scoatd. Fotino zice chi impreund cu Constantin Vodä BrAncoveanul a perit ucis si elueerul lanake Veiceirescu, ginerile lui3) si ni s'a spus chi tuca Briincoveanului pe care ar

fi tinut-o acesta de sotie, ar fi fost domnita Stanca. Stim

insd &Ai aceastä domnitä, cea mai mare din fetele lui Constantin Vodäi, a luat de bärbat, la 1691, pe beizadea Radul,

coconul lui Ilias Vodäi si cd, pe la mijlocul postului mare, din anul 1714, ea a murit avand triste presimtiri despre restristea apropiatä a tatállui sdu 5) ; stim asemenea care au fost sotii celorlalte sase fete ale Brâncoveanului, si nici Cara t') nici Cantemir 7), nu pomenesc despre vreuna care säi fi avut de bärbat pe Ianake Väcärescu. Ori cum va fi, ramura acestuia s'a perpetuat prin patru fii si anume : Constantin, Barbu, Radu si Stefan. Despre cel dintdi se stie eh a däruit mosia, pe care Nicolae Vodä Engel, Gesch. der Wal. t. IL p. 367. Engel, loe citat. Del Chiaro. Fotino. D. Fotino, Istor. gener. a Daciei, tr. de G. Sion, t. II, p. 144. Radu Greceanu, Dacia, t. II p. 198. Engel, t. I, p. 374. Carra. Istor. Mold. si Romim., trad. romiineste, pag. 109. Aci se

vede care au fost fiicele lui Constantin Brancoveanul si sotii lor, anume : Stanca, mAritaUt dup6. Radul, fiul lui Ilias Domn al Moldovei. Maria, sotia lui Constantin, fiul lui Duca VodA din Moldova. Ilinca, mAritatn dupg. Scarlat, fiul lui Alexandru Mavrocordat. Salta, sotia lui Iordake Cretulescu. Ancuta, sotia lui Nicolae, fiul lui George Roset. grec Manole, fiul lui Andronic, boer romAn.

136.1asa, elsAtorittt dupa un nobil

i Smaranda, care a tinut pe un

Cantemir, Histoire de l'Empire Othoman, traduction de Mi de Joncquierres, t. IV, p. 115.

OPERE ALESE

115

Mavrocordat a clddit mândstirea Vdcdrestii, la 1726; al doilea 5i al treilea au trecut cu distinctiune prin slujbele tdrii, fried a fi ldsat o memorie stril1ucitd1). Onoarea de a ilustra familia prin oameni demni de lauda natiunii, fu rezervatd posteritAtii fratelui al patrulea. Stefan el insu$i, invdtat in literile elene $i mai ales in pravilele impArdte$ti, dedat, si prin experientd si printeo minte dreaptd si sdntitoasd, cu daraverile judecdtoresti, fu real intai vornic de Thrgoviste, apoi spdtar mare 5i, in tot timpul, oracolul legislativ al epocii sale ; 'Vaud mai deundzi, urma$ii lui au pdstrat niste notite sumare despre unele procese cdrora le dase el hotdriri, minunate prin ecuitatea principiilor $i ldmurirea ideilor coprinse in ele 2). In gradul de onoare in care trdia, Stefan Vd.'cdrescu insd nu era fericit, vdzand cd din cilti copii nästea frumoasa sa sotie, Catinca Done, niciunul nu riimânea in vieatd ea sä mosteneascd averea, numele si inaltele lui simtiri. Dorinta acestor pdrinti de a cdpäta un fin se invedereazd printr'o icoand a Sf. Stelian, unde acel ocrotitor al nasterilor si al pruncilor e infdtisat avand la poale-i, de doug lature ingenunchiati, pe vornicul Stefan Vdcdrescu si pe sotia lui 3). Era in obiceele vechi ale cultului nostru de-a Inchina la sfinti si la moastele lor, asemenea icoane zugrdvite sau chiar si chipuri modelate, reprezentand obiectele ce voia,u credinciosii sä dobandeascd dela cerestii lor patroni ; astfel toate icoanele vestite din tard I toate radlele de sfinti ce posedä, cate o colectiune de brate, picioare, ochi, maini si chiar prunci lucrati in aur, in argint, in sidef, sau in alte materii si dedicate toate de pdtimasi sau de rugdtori. Pietoasa reclamd a lui Stefan nu rdmase fdrd rdsplatd, cdci, pe la 1740 4), i se ndscu un fiu chruia Ii era dat de soartd a intrece in merite pe toti sträbunii säi si a 'Asa numele sdu lä'udat viitorimei ; acesta fu Iä'ndkitd, Vdc6,botezat cu numele mosului säu. El insusi, iatfun Barbu a avut o singurg fiiert care a fost cea dintâi sotie a banului Dimitrie Ghica ; iar Radu a avut fecior pe vistieral Stefan VAcgrescu care la 1812, a trecut in Rusia. Aceste notite, incredintate de d. I. Vgcgrescu, rgposatului s'au fAcut nevg.zute. Poate le-ar ggsi eineva cercettind hartiile ritinase dela Vilara. Aceastg icoanà de farailie se pgstreazà de cgtre d. T. VAchTeSCIL

Aceasta cifrg e dedusg pria analogie.

116

AL. ODOBESCU

minut de melancolica filosofie, astfel apune despre nasterea sa 1)

In zilele acestui fericit impgrat (Sultan Mahmud I, 1730-1754) am vdzut oi eu lumina lumii acesteia, plind de amar chiar la feri-i cirile ei si plind de nestatornicie chiar la cele ce se pot socoti mal statornice".

Educatiunea lui fu dela inceput prea ingrijita. Neofit cel batriin Kavsocalivitul ii initie la tezaurele limbii, retoriei si istoriei eline ; un german anume Geber, Ii explica regulele limbii latine ; alti profesori 11 invatara italieneste, frantuzeste si hogii turci Il familiarizará' cu limba si literatura otomand, pe care in urma le cunostea foarte bine. De -Max inca el fu nevoit O.' se dedea cu necazurile

formeze un suflet tare si rabdator, spre a nu fi nari, ce turburau epoca de anarhie si de nelegiuiri in care soarta Il menise sá traiasca. Sufletele mari se piasi

sdrobit si nimicit, ca cei mai multi, in neeurmatele smaci-

madesc in valurile restristei. Pe la 1755, ferosul Constantin Gehan Racovita Voevod, neputdnd suferi spiritul stiíruitor de nationalitate ce mâna pe unii bojen j mai ales pe Vacaresti, in purtarea lor, cdnd tara intreaga tresdrea sub asprul lui jug, cugeta sa se scape de acestia si exila pe Stefan si pe fratele sail Barbu, la insula Cipru1) ; dar in domnia urmatoare, acesti doi boieri isi revhzura patria si, la 1760, sub Scarlat Voda Ghica, Stefan Vacarescu era spatar mare 3), in vreme ce fiul sau, inch de tot june si pe atunci camaras, servea ca

ispravnic sau purtator de seama la cladirea mânastirii Santului Spiridon cel nou, de pe ulita Serban-Voda ; inteacea biserica intemeiatä de Ghiculesti, pána a nu se darAma cea veche. ca sa se recladeasca de pe planul fantastic, ce-i clA astazi inftiti*area unui templu de cofetarie, se vectea pe pereti, portretul lui 1äníkitä Vachrescu ; din

In scrierea intitulatd, : letona Impdratilor Otomani etc... scrisit de d-1 lanake Vdcarescul, etc... Manuscript in posesiunea d-lui Stefan Greceanu, care a binevoit a ni-1 Impartdsi. Cuvintele citate adt Acest se arid la sfársitul vietii sultanului Mahmud I, pag. 140.

manuscript a fost tipdrit mai tarziu, de d. A. Papiu Ilarian, in

Tezauru/ de monumente istonce. Fotino, tr. de G. Sion, t. 1, p. 159. El vorbeste numai de dot boeri Vdcdresti, Mr% de a-i numi. Istor. Imp. Otom. Mas. p. 147.

OPERE ALERTO

117

norocire d-1 loan Vacarescu avu de timpuriu fericita idee de a pune sa-1 decopieze si, dupa acea copie, putem citi azi trásurile fetei lui Iänàkil4, toate naltele calitäti i toate släbieiunile caracterului sao 1). O fata prelunga si cam palida, en fruntea lata, un nas drept si regulat cu narile foarte largi, o gura zambitoare

pe ale carei buze voluptoase abia le ascunde o mustata subtire, ochi cäprui cu o cautatura pliná de dulceatä de finetrt, in sfdrsit o barba castanie rara i transparenta ce-i fá'lfae usor pe piept : jata trasáturile acelei figuri ce insufla indatá un simpatic respect si pe care o sustine cu oarescare mandrie, portul drept al trupului si guqiumanul de samur, asezat cu semetie pe cap. Costumul lui, imitat de pe hainele sale favorite, e compus inteacel portret, de un anteriu de sevaiu roz-galbui sau chamois si incins la brdu cu un giar, din care iese han gerul cu maner

de smalt albastru si de pietre scumpe ; pe deasupra

poarta un contos de coloarea verde deschisa a iezmului (iasp alb), imblanit cu samuri. In mând el tine un sul de hdrtii desfäsurate pe care se citesc acele cuvinte memorabile ale sale, acel testament in versuri, cel mai nobil legat ce putea l'Asa un om de geniu posteritatii sale Urmasilor mei VileAresti, Las vouA amintire. Cresterea limbii romftnesti $i-a patriei einstire 1"

Daca dinteaceste douä marete indatoriri puse asupra

viitorimii, cresterea limbii romcinesti era insuflata lui Ianiikita de geniul sau proprio, cinstirea patriei totusi o mostenise si el dela strábuni, dela tata' sau, carele i ddnsul

muri jertfä a credintii sale catre tara. Aceasta moarte e o tragedie intunecoasa, demna de mdrsava viclenie a Fanariotilor ; inteadevar, la 1763, Constantin Gehan Racovita se intoarse pe tronul Tärii Romitnesti si hotari ea, cel putin de rändul accsta, sri. se s3ape de Vacaresti mai Dupa o asa groazniea pierdere a pärintelui sau, 'Anafl Oriee Român trebue sA pr veascA en miihnire pierderea stilului de arhiteeturA bizantinA nationalistA la noi, i destructiunea vechilor portreturi si inscriptiuni, ce se Yac pe toatA ziva en rec1Adirea bisericilor. Trebue sA lAudgm si sil recomandAm tuturor spre imitatiune chipul inteligent cu care d-nii Cretulesti, In restaurarea bisericii d-lor, au pAstrat Cu pietate In interior stilnl veehi portretele etitorieesti.

118

AL. ODOBESCII

pe Stefan i Barbu, pe cand ei se aflau in via lor dela, valea Orlii in Sacuieni. Becerul, adica bucdtarul domnesc, care urzi acea,sta cumplita uneltire, strabun, zice-se, al unuia din oamenii politici si literati dela noi, primi o ras-

plata providentiala ; nou Vatel istoric, el nu se ucise ca vestitul bucdtar al lui Ludovic al XIV-lea, in desperare pentru intarzierea pestelui la masa regala; ci intr'o zi, cand se ducea cu castronul de ciorba in mdini ca punä" pe masa domneasca, bolta clopotnitei se cufunda

asupra,-i si-1 sdrobi sub darämäturile ei. Poporul superstitios vdzu intr'aceasta inta,mplare o pedeapsd cereascd pen-

tru crima savarsitá de dansul cu otravirea boierilor Vacarestilor, si, in neindurata lui mdnie, Ii bldstemd neamul.

Dupe o asa groaznicd pierdere a parintelui säu, Tanakita Vacarescu se duse sd, caute in Constantinopol, sau razbunare, sau mangaiere ; dar in putin timp, dupa vreo unsprezece luni de domnie, Constantin Racovita muri pe tron, victima a patimei sale pentru melisá, i bduturile spirtoase1). Junele Vdcarescul, al carui spirit activ si setos de cunostinte, stia sà tragd, un folos din toate, profita de petrecerea sa in Constantinopol, i legdndu-se in prietenie cu Hall Hamid, om foarte invatat 5i scriitor (kiatib) la kalemul (secretarul) divanului imparatese, ata.sat pe lane', Capu-Kehaielele tarii noastre, invatä dela &Instil teoria gramaticala a limbii turcesti ce se zice Sarta!) peste trei ani însá, la 1767, Alexandru Scarlat Voda Ghica Il chiama la inalte dregatorii, incredintandu-i vistieria 3). Cand dar, prin conglasuirea Parvului Cantacuzino ce era spdtar si visa sa dobAndeasca domnia tarii, prin Rusi. o mica companie de volontiri Kazaci, subt ordinile unui polcovnic rus, Nazarie Karamzin, Wed, Bucurestii (7 Octombrie, 1769), prinse pe printul Grigorie III Ghica, frate si urmas al lui Alexandru, si-1 trdmise prizonier la Peters-

burg, boierii tarii, adunati la un loe cu mitropolitul Grigorie, se chibzuird a trimite o deputatiune de doi dintre diinsii la Feld-maresalul rusesc Rumiantoff, ce se af la la Laticiof, pentru ca sa ceara oaste de paza tarii, si acesti deputati, alesi prin influenta Pdrvului Cantacuzino, furA fratele sau Michail, fostul vistier si lanai% Vacarescu, Fotino, tr. de G. Sion. t. II, p. 161. Ist. Imp. Otom. p. 219. letona Imp. Otom. Mns.

OPERE ALESE

119

vistierul actual, dintea cdrui prietenie Pärvul socotea sä tragd profit. Dar sit läsäm euvantul lui Iänäkitä, spre a caracteriza m.ai bine spiritul i ambitiunile ce atAtau aceste miseari 1).

Deci ne orinduim soli pentrn aceasta ; in nrmit se mai orAndui Nicolae BrAncoveanul logofAtul, la care vistierul Mihail isi astundea chibzuirile. Pe cale mergiind, Ii descoperi Michail ehibrairile catre mine la o gazdit, intr'o gotta cand dormea Nicolae Feldmaresalul, cand ne va porunci sit ispiti intrebandu-mA asa facem i alegere de Domn in tara noastrd dintre noi, pe cine WIsesc en cu cale, socotind poate cä en voi ritspunde : pe domnia lni Eu 0.4 am raspuns, eä nu gAsesc spAtarul, fratele dommei tale. altul mai cu cale dealt pe mine ; imi zise i : Acest ritspuns 11 pot Si ce indoialä ai dumneata 1 Ii zisei. Imi face toti boierii. zise : Dacil ar fi stint frate-meu asa, mai bine ar fi fugit la Turci. IL ritspunsei ch mai lesne s'ar fi fAcut deocamdatA domn acolea,

(lei in Europa Impitratii, Domn absolut nu fac ; ii arAtai pildI Transilvania, Timisvarul si Podolia, Smolenskul i altele, e deabia incepu a mä crede i, vilzandu-1 intristat, poftitorii zicAndu-i : Acestea stau in mana lui Dumnezeu 1".

Putina inclinare, a autorului chtre Rusia si neincrederea sa in fanfaronadele si in proectele de neindoioasd bi-

ruitä cu care Rusii au trämbitat mai adesea sosirea lor In Principate, se invedereazh pretutindeni in spusele In faptele lui Iänäkitä. lath' cu ce finä ironie descrie el impresiunea amAgitoare produsä in tard de inceputul peditiunii Rusilor dela 1769 2).

Toti crestinii ce n'au chibzuit cele de pe urmii, fA care nu eran adApati de 5tiinta politicestilor ocármuiri, socotea ell Rusia a sit ridice din lume eau cel putin din Europa, toatii stApanirea turceascit; unii, pentru rAvna legii, altii pentru pofta slavei i altii pentru birea hrApirii, se fAcurA ostasi rusi i coi mai multi i fArb. comandir ; altii iaritsi de frica Turcilor, fiindu-le credinciosi, fugea de dAnsii sit nu piarA".

Dar sä urrartm, spre mai buná convictiune faptele vistierului VAcarescu. La Buzäu, solii se intálnesc en colonelul Nazarie care-i vesteste eä oaste multä ruseaseä soseste In urmä" si indeamnä pe boieri sá trämitä la Petersburg deputati, care sit duel plangerile tarii in contra Idem, p. 157 et sq.

Istoria Imp. Otom., p. IN.

AL. ODOBESCIT

120

Portii si s ceard ImpAratului privilegiul de-a fi Princi-

patele inchinate Rusiei. Vdcdrescu pare a fi foarte putin domirit de Mgdduielele Kazacului ; si, cugetan.d a scdpa din aceastd cursd, el insusi, in taind de sotii sai, se propune lui Nazarie ca sà mearga sà adune in Bucuresti pe boierii fugiti cu famiiiile lor la satul Cereasul din plaiul Sdcuieni ; indatd ce se vede acolo, el isi ja sotia, flied a tergimanului (translator) Iacovake Rizu, i pe mamd-sa, si trece in pripd la Brasov prin lazaretul Buzdului1). Cat tina astd datd.' ocuparea tdrii de Muscali, adicd pang. la 1774, Iändkitd petrecu tot prin strdindtate ; chemat inteun rand, 1770, de vizirul Muhsur-Oglu la Craiova, unde Turcii se incercaseerdsá aseze Domn pe Manole Roset, el merge acolo cu unchiul sdu Radul spdtarul i ca alti doudzeci de boieri, intránd in tard prin plaiul Vdlcanului ; dar furd toti siliti indata a se intoarce la Brasov. Mai thrziu când prin mezierea Austriei, puterile luptdtoare incepu a inclina spre pace, dragomanul Portii lacovake Rizu indeamnd pe vizir sd cheme la Focsani, undo era a se face congresul, pe ginerele sdu Idndkitd Vdcdrescu,

care cunostea afund toate interesele tärii ; acesta dei avea cu dänsul pasaport austriac, e oprit optsprezeee zile In corturile din tabdra ruseased, expus la arsita soarelui

si la temerea exilului, pánd când se hotdrdste a serie Feldmaresalului Rumiantof f, urmä'toarea scrisoare, plind de o

vicleand batjocurd, pe care insusi o traduce din limba italiand 3)

Exceletdei, dcrmnule 5i patronul tneu,

De vreme ce norocul i intâniplarea a binevoit ca sä faca prizonier pe mine, un oin farul de arme i in vreme de armestitiu, la purtatoarele de biruinta asta data armele rusesti, mai vartos avb.nd 5i pasaport eu protectie Chezariceasca, pentru vinit caci imi pkizese dupa datorie credinta la stapfinii ce Dumnezeu mi-au orAnduit, sunt desavársit intamplarii multumit i norocului, caci mi-au facut aceaIstor. Imp. Otom., p. 161. Idem, p. 168-171. Istor. Imp. Otom., p. 172-190.

Aci yom face observatitme asupra stilului nzitat de Itinakita Viicarescu, intr'aeeasta scriers si in care se iveste influents deosebitelor limbi ce el cunostea. Numirile de functiuni si chiar unele ziceri uzuale turcestt se gases° alatuiate cu cuvinte luate din :imba italiana i seriso de autor &liar cum se si pronunta lute aceasta din urma limba.

OPERE ALESE

121

sth deosebitd cinste unde nu fac alta rugácinne Escelentei tale, cara de nurnai, in vreme ce arderea soarelui imi pricinueste multd. tiranie, aflandu-ma intr'un ciimp, mil rog Excelentei tale ca sA fiu trAmis cu un ceas mai nainte i eu la locul unde se afld i eeilalti prizonieri in vreme de rdzboi gi cc armele in mAnd i voi fi foarte multumit acestei faceri de bine, rdmaind etc..."

Aceastä scrisoare atingänd amorul propriu al mare$alului, avu cel mai fericit efect ; Vdcdrescu fu liberat $i insoti pe solii turce$ti ; dar congresul se sparse intertst rand färd succes, precum in urmä $i cel ce sta sä se faca In curtea domneasca dela Bucure$ti. rácdrescu intedst timp merse la Sumla unde prezenta vizirului un mahzar (jalbä, petitiune) din partea boierilor români emigrati la Bra$ov ; la urmá., purcegänd din $umla $i trecand pe la Rusciuk, Nicopole, Vidin $i Mehadia, se intoarse iarbi In Cronstadt 1). Aci el avu pentru intaia oard prilejul de a vedea $i a fi pretuit de impäratul Ioseph II, acel autocrat amic al ideilor liberale $i singurul dintre Austriaci, protector al natiunii romane. Povestirea ce face Iandkità despre acea vizitä e mult prea interesantä ca sá o trecem cu tacere 2)

Inteacest an, la 1773, Mala, impAratul Romanilor, Tosif II, vrAnd ea sd meargd in Galitia si Lodomeria, in tArile ce dobAndise atunci, trecimd prin hotarele Ardealului, au venit si la Brasov unde au sezut i trei zile si ne-au fdcut noud. boierilor RomAni ce erau musafiri acolea, multa cinste, cdci, cum a sosit la conacul rinde era gait, de

loo au trAmis pe doctoral ImpArdtiei sale, la noi unde eram adu-

nati toti, la gazdd la mine si ne-au zis cd, macar cA Irnpdratul

cearcd intrrstare pentra noi, cdci suntern instrAinati de patrie, dar are pdrere bund, cdci ne afldm addpostindu-ne in tara ImpdrAtiei sale si pofteste ca a doua zi, la 10 ceasuri nemtesti, sd ne dea audientd. Deci, dupd ce am fdeut multdmita catre doctor, a doua zi am mers toti inaintea Impdratului. Eu am fdcut dragomankle boerilor in limba talieneased si am fost primiti cu atAta libov (dra goste) i cinste incAt, dupd ce ne-au intrebat fji de suntem maitumiti de generalul cetAtii si de chivernisitorii loculm i i-am ardtat

adevdrul, s'au intors si au multumit gheneralului insusi pentru noi ; Auholtz se nurnea gheneralul acesta care au si lilcrimat de bucurie atunci ; cu toate acestea au dat poruncd ea vence pricind vor avea RomAnii nostri intre dAnsii, sd nu fie volnic a-i judica Istor. Imp. Otom., p. 179. Idem, p. 181-184.

AL. ODOBESCU

122

cineva, fArg. deciit noi intre uoi sh-i judichm, inch ei Ardeleanii, atilt parte ostheeasch efit i politiceaseh, de a avea pricinh en un Roman, iargei la noi sh vie sh-ei caute judicata. Dupä aceasta, ne-au chihmat ca sh." mergem inteacea seard la casa gheneralului dimpreunh cu familiile noastre, unde au poruncit sii se fach Assemblée. Deci sears ne-am adunat toti acolo cn jupetnesele noastre si, viind si Impératul la opt ceasuri nemtesti, intrand in casé, m'au Senior Vécérescule, intémpinat Magii usé pe mine si mi-au zis : (céci imi aflase numele dela audienth.), te poftesc ei te pui in osteIndaté eu inchintinnealh ea sa-mi faci setä sean é tergimanlék. du-mé i-am réspuns cii aceasta este cea mai fericité noapte ce am intémpinat de ciad m'am nésent, si asa, lutindu-1 de subtioaré din stanga, m'am aflat Inteaceasté slujbl i ciaste, péné la un cuts dupé donrisprezece, ne häsând niciun boier i nicio jupdneasé ea sii nu fact!, vreo intrebare sau vorbg. sau mAngitiere Onii cand, vränd sii meargh la gazdh, ne-au ehihmat ea sh mergera a doua zi cetate la loagar, unde are insuei sii fach esercitiu ostaeilor ce alardin erau acolo. Deci mergand duph ce au Meat iarhei multe vorbe de mângMere ei asa au slobozit a merge la gazdele noastre si Imparatul au purees in tara Leeeasch".

Cu toate aceste impärätesti mângaieri, boierii români sufereau cu anevointa exilul si Vacárescu ne spune cu ce nespusd bueurie priimirá ei, la Septemvrie, 1774, vestea cum eh pacea sa incheiat la 4 Iulie, in Kainargi, si cd s'a numit Doran al tárii Alexandru Ipsilant, tergimanul divanului Portii. Boierii din Brasov furá ehemati indärà't si Iändkita trecu indatá, pentru a treia oara in vieata sa,

la Tarigrad, spre a se inturna cu noul Domn la Bucuresti 1).

Aci incepe un nou period in existenta acestui om eminent, period de activitate, de productiune, in care inteligenta sa vie si sporitoare se desvoltá prin fapte si serien,

se ráspAndi, in cursul unei domnii mai pasnice si mai lumi-

nate asupra administratiunii, a legiuirilor si a culturii morale a tárii. Numit, pentru a treia oará, vistier si apoi la 1780, spátar 2), el se ocupd, in parte, a regula seama .acestor dregátorii si, in general, a da puternicul sáu ajutor domnitorului, in toate reformele ce se silea a face.

Alexandru Vodá Ipsilant nu era un om de rand ; un contimporan stráin Il caraeterizá inteastfel 3) Ist. Imp. Otom., p. 189 et sq. Idem, p. 190.

Lettre a Mrs les auteurs du Journal de Bouillon sur le compte qu'ils ont rendu du livre intitulé Histoire de Moldavie et de Vala,chie (par Carra). Vienne chez Truttner, 1779; pag. 39.

OPERE ALESE

123

Un print ce iubeste frumoasele arte, un print ce onoreaza cu

protectiunea sa stiintele si pe invdtati, mai ales hateo tara asa putin eultivata, un print care vrea legi spre infrAna pretinsul despotism si spre a potrivi hotaririle sale si ale ministrilor sli cu regulile unei exaete dreptati, e un print pe care cea mai iseusitA rautate nu-1 poate inegri".

Carra insusi, care criticd tot in tara si mai ales pe

Greci, nu se poate opri de a zice 1)

"Ceea ce deosebeste de Alexandru lpsilant, printul tarii Romanesti, e protectiunea ce da artelor i dorinta ce are de a avea o

condica de legi particulara pentru divanul sä'u i pentru administratorii de distnete ; el a tras pentru aceasta in tara-i i ctitiva oameni Invatati, pe eare i-a insareinat a intoemi acea condica".

Printre oamenii chemati a conlucra la acea opera, care fuse Pravilniceasea Condicei a Domnului Alexandru loan lpsilant Voievod, cea dintai salta' de condicd civild promulgatd oficial in Principatul României, Idndkitd rescu fu unul din cei mal de frunte ; osebit de oránduielile asternute inteacea pravild, dupd povetile experintei

sale, toatd redactiunea romând si mai ales a hrisovului ce servd de preliminar legilor, este curat a sa. Acest din urmd insemnat document, dei se afld tipdrit, fdrd insá a se numi vreun redactor, poarta un caracter de märire

de himurire In idei si in expresiuni, care ne indeamnd a-1 reproduce, spre lauda autarului s'Al' 2) Cu cid este trebuincios povatuitorul la un calator care vrea

treacd locuri pustii, ca s;1 n u ratäceasca din drum in locuri neum-

blate, l Cu cía are trebuinta de lumind unul ce umbla intru intunerec, ca sa nu dea peste prApAstii I adAncituri, atAt sunt de trebuincioase i pravilele la o politie, ea inteinsele sä se pova.tuiasca spre chibzuirea dreptAtii i adevArului si sa nu greseasca intni cea mai trebuincioasa si a toatei bunei orandueli pazitoare,

adica la judicata lui Dumnezeu (cAci noi dupa chipul lui Dumnezeu nu numai avena a stApAni pe pamAnt, ci a judica dupa asemanare,a

judicatorului, tutulor flI s'au daruit), si macar eA intru stiinta chibzuirea omului snnt oarecare scAnteie ale dreptatii semAnate, dupa care fiescare, de ar voi, ponte sa se povatuiasca spre dreptate, Carra. Istor. Moldovei i Romaniei, trad. romfm., p. 149.

n'Anta acum din non greceste ei romAneste de C. N. Briti-

loiu, Bucuresti 1841.

124

AL. OD OBESCTf

dupg cum este zis : ceea ce tie tru-ti place, altuia nu face ; caci intrn aceastg coprinzgtoare poruncg, toatd pravila si toatg dreptatea se Intelege ; dar fiindca curgerea anilor nu inconteneste de a schimba si a preface pururea pricinile vietei cele intamplatoare, pentru aeeea face trebuinta a avea o povata mai pe larg. Drept aceea, miluindu-ne Durnnezeu cu Domnia acestui principat, pe langä celelalte faceri de bine ce ne-am straduit sti argtdm la toti de obste, si deosebit la fiecare, am socotit Domnia mea cd aceasta este cea mai de folos,

nu numai pentru huna petrecere locuitorilor, ci i pentru cinstea lor, pentruca a/0 mai multa defgimare nu poate fi la un norod, si mai vartos la cel de bung credintri, decat a vietui M.I.à de pravili, adica sa nu aiba pravili, sau sa nu urmeze dupa pravili. Intr'acestas chip am aflat Domnia mea pe loeuitorii Valachiei, care macar nneori urma impgratestilor Pravili celor de obste, i alte ori obiceiurilor celor parnantesti, care obiceiuri, cu euvânt ca sunt din vechime, se sarguia spre a avea intgrire ; dar en toate acestea pravilele pururea intr'un chip pazea, nici vechirnea obiceiurilor nesmintit tinea, Ej i, cand cu pravilele strica obiceiurile, cand iargsi cu obiceiurile se impotrivea pravililor ; drept aceea, din inceputul Domniei mele, din multele griji care pururea ne coprind, prilejind vreme cu neincetate osteneli, am strAns Domnia mea, insa din pravili cele ce sunt mai trebuincioase spre povata judecatilor, lard din obiceiuri mai ales cele mai adesea urmate in tara, asenagnandu-se earescum si cu pravilele. Pe liingg acestea si altele oarescare poveti

de insine alcatuind Domnia mea din jalbile si pricini ce pe toate zilele se adue la auzul nostru, acum la al seaselea an al Dontniei mele (ce Cu mile lui Dumnezeu curge), am asezat noug alcAtuith Pravila, ca un isvod ei dreptate tuturor colora ce se vor afla judicand, cu sfat de obste si cu adeverirea prea sfintiei sale mitropolitului si a iubitorilor de Dumnezeu episcopi, a velitilor boierilor Domniei mele, ea printeinsa povatuindu-se, drepte ed facg si ei hotgririle judechtilor i toti cei napastuiti sg-si afle dreptatea lor la limanul bunelor pravili si la toti supusii nostri sli se arate biruitoare dreptatea. Caci judicata, dupa cum am zis, este a lui Dumnezeu. Drept necia, cati s'au invrednicit acestei dreggtorii de judecgtori, se envine a sti cd pentru once pricing vor judeca, cel ce se va osandi de dare dansii fara de dreptate sau cu dreptate, pentru orice fel de ving va fi, de o va odihni cu multumitg i farg de vártea/A hotarirea judicAtii, nu mai ramane a se osandi la judicata cea viitoare, peutru cd aceasta pamânteasca judecata este a insusi lui Dumnezeu judicatg. Dar vai de judicatorul acela ce va mitui la hotaririle judicatilor pentru voie veghiata, sau va strica dreptatea pentru luare de mita sau va trece cu vederea dreptatea pentru pizma, caci infricosat cuvant va auzi ca un stramb judecator de egtre dreptul Judicator, in ziva cut infricosatg a nefatarnicei

OPERE ALESE

125

judicgti cei viitoare, FA nu numai acolo, ci ei aici unul ca aeela, afllndu-se de Domnia mea, cu once mijloc viclenind la hotgririle judecgtilor, al stie, cg intr'un chip nu va putea scitpa de grea pedeapsa Domniei mele.

Stilul si cugetärile acestei precuvantäri sunt dupä

spusa unor legisti, mai presus deal chiar coprinsul Pravilei lui Ipsilant, care are mai mult meritul de a fi cel dintdi pas al codificärii noastre, azi inc6 asa de imperfecta 1). Valoarea lucratorilor e insä, proportionata si dupä

mijlocul in care sunt executate : importanta lor creste cand conceptiunea le e spontanee si nepregatitä de alte

incercdri anterioare. Cu asemenea serioase si folositoare ocupatiuni petrecu Itmäkitä rácdrescu zilele domniei lui Alexandru Ipsilant, când un eveniment ce ni se pare naeschin aetäzi, dar care

avea pe acele timpuri de tiranie si de bänuialä, o grea insemnätate, intrerupse linistea acestei domnii blande si propäsitoare. LAsh'm ad i cuvAntul pentru timp mai indelung, istoricului contimporan, care ne va descrie cu 1) 0 dovadg curioasg despre conflictele ce se iveau in judecati panä in timpul lui Ipsilant, gdsim intfo notä serisä cu ragna pa

scoarta unei cgrti bisericesti dela Snagov; e subscrisd cu un mono-

gram in care abia se deosebeste: Mihai K....scu, si se vede cd e atinggtoare de o pricing criminalg, de otrdvirea unei sotii, culpabilg de necredintg, Intr'insa se vorbeste ei despre inchisoarea sau grosul ce fies-

care soltar trebuia stt aibg in casa sa. Iatg textul acelei note : La Românesti Io Alexandru Ipsianul 1780, apr. 11, fiind Domn lant VV. si mitropolit Ungrovlah. Kyrio Kyr Grigorie, am fost trgmis i eu aici, la sflnta mfingstire Snagov surghiurn, dupg hotgrirea d-ion velitilor boieri si din porunca prea ingltatului nostru Dorian, pentru caci cg am urmat cum porunceste s-fta Pravilit imsericeasca, la cap. 245, si ggsindu-mi ving cä de ce am urmat Pravilei bisericesti si nu am urmat Pravilei politicesti, pentru aceea m'au pedepsit, afllndu-mg aci la inchisoare 13 luni si de aci inainte cat va mai fi pgcatele mele, sezând si d-lui Ianake Vacgrescu vel spatar, trei luni Inchis. Acum mi se poruncelte sä fiu codes si pezevenghiu, votru, dupit cum serie sfânta Pravilg bisericeased, la cap 245, si eu neprimind slt fiu cAlcgtoriu Pravilei bisericesti, m'au si globit deosebit de pedeapsg, peutru cä stau impotriva Pravilei politicesti celei Monte de oameni pgmiinteni i pacatosi, lar nu de sfinte soboare, cum s'au facut Pravda bisericeascl de sfintii Pgrinti. Sd-i judece pe acesti ce au fost mie pricinuitori, cum m'au judicat pe mine ; iatit slt zica, Dumnezeu sg-1 pomeam scris si eu i cine va citi, neascg i asa iscglitura sg-mi citeascg. Maiu 12, 1781".

AL. ODOBESCI3

12E1

nadiestrie rolul important ce el ¡tied inteaceastd prilejire 1)

:

InteaceastA vreme se aria Domn al Viral. RomAnesti tot inteleptul Alexandru Ipsilant, care au domnit seapte ani in tara ROMAneasert ; cu trei ani inaintea maziliei, mA fdcuse pe mine spAtar a/ tArii ; la veleatul 1781, August, fAcuse, dupd mine, spdtar pe Gheor-

ghe Mavrocordatul si logodise pe fiu-stiu cel mai mare beizade Con-

stantin. Nu stiu insA din ce pricind s'au intdmplat ea luminatii fii a i acestui ocarmuitor amAndoi, la Decemvrie a acestui veleat, sA fug-A, nu numai din curtea prtrinteascd ci si din tara RomAneased treacti n Ardeal. Eu stiind libovul pArintese al Domnului ce avea asupra fillor $1 mijlocul cu care el crestea si silinta ce fAcea ea sd-i strAluceascA in lume cu procopsealA de multe stiinte mai vfirtos si multa credintA,, cu care se purta Domnul Ipsilant cAtre prea-puternica impArAtie 2), cAci am cunoscut In faptA, atAt in vremile vistieriel, cht si in vremea spAtdriei ce m'arn aflat slujind in aceastA domnie, a InAltimei sale, nu am putut sti dau la alt, fuga acestor cloud indestulate odrasle, decat cd, deosebi de dascAli gi deosebi de hogi turcesti, avea si dasctili europei ì de limba fran(ozeascd 3) si de limba talieneascA, oameni vrednici de laudil st impodobiti cu multe stiinte, $1 poate din istoriile geograficesti luAnd sevda ca sA vazA si tArile Europei in simtire si mijlocul en care se otcArmuieste, si nefiind Cu putintti ca sil meargA sau cu voie

impArtiteased, sau cu voia pArinteascA, au cugetat, siliti fijad de avna vederii si de cilldura viirstei, sil meargii, cu acest mijloc ; s'au

facut nevtizuti hate° noapte din palaturile domnesti si cea mai

mare mirare au fost cum au putut trece in a doua noapte cAlAri en douti slugi, oameni de fel brasoveni, potecile plaiului Prahovii, Ist. Impdr. Otom. Mns , p. 195-218. Despre tritniterea VAcArescului la Viena vorbeste si .Fotino, trad. de G. Sion, t. II, p. 173. Prin prea puternica impart/fie, IAnAkitA denumeste impArAtia turceascri.

Asupra profesorului franeez al beizadelelor lui Alexandru Vodd Ipsilant, gAsim urmAtoarea insemnare in Viaggio curioso-scientifio-anticuario per la Valachia, Transilvania e Ungheria fino a Vienna, fatto di Domenico Sestini. Firenze. 1815 ; pag. 6 : II signor Linchou (esso mori in Bukuresti nel mese di Settembre, 1780) maestro de lingua franceze, al servizio dei due Beizad6 o figli del prineipe uno per nome Constantino, et Demetrio (11 primo fu fatto principe de Valachia ed il secondo mori giovine in Buknresti) il secondo, venne ad accompagnarci per qualque ora di strada..." Despre origina si destinele familiei Linchou sunt amA,nunte numeroase in Documentele istor ice culese din Archivele Ministeriului de externe din Paris, de d. A. I. Odobeseu; 3 vol. in 40, ea suplement la Colectiunea Hurnzuzaki. Vezi vol. I, an. 1753-1754). (N. N.)

OPERE ALESE

127

carele cu greu le putea trece si ziva eel ce se cAldtorea in toatti vremea pe ddnsele. Rdmaserd pdrintii acufundati intr'o nepovestitd jale, cdci pierduse doi fii ce putea fi pierduti amdndoi si trupeste sufleteste deapururea, si temere, cdci se afla Domn al impArdtiei otomdnesti, i cu toate eâ prea inaltul vizir, ce era Izet-Pasa in al doilea rAnd, care in rdndul dintai acesta era de dedese Domnia mai sus ardtatului Domn, i mear cd mai sus-zisul vizir n'au ldsat mijloc de mangdiere $i de cinste ce nu au fAcut Domnului Ipsilant, dar vrdjmasii se inarmaserd, cdci gdsiserä indemânare de vreme de a pdri ; prietenit se trdseserd, cdci pierduserd indemdnarea de vreme de a mai ajutora ; serhaturile (cetAtile si posesiunile turcesti) dupd marginea Dundrii, insalbdtdcite pentru nizamul tdrii Romdnesti, ce-1 paizea mat sus-zisul Domn cu multd strdsnicie, striga intru o Ace$ti ce fug nu sunt incai imprilejire de vreme ea aceasta : slugi, ci sunt insusi fii ai Domnului ; locul dela care fug este prea inaltul devlet, (impardtie, autoritate, indltime), otomdnesc, fericirea care pdrilsesc este indestularea domniei 0'1.6 Romanesti ; loeul la care ndvdlese este devletul chezaricesc, unde cat bilsug I si ciitd. abondantd I $1 cad materie I de gandi si cugeta veri clue ce va Inteleptul Doran, dupd serisorile, dupd sfaturile, dupd blevrea.

stemele in cea dupd, urma cu care prin multi trdmisi fricu fiilor sra pentru a se intoarce si fuserd, in zadar ; dar inthi alergii, la prea inalta Poartd, si Mau castriet i prostire.1) domniei, rugAndu-se sa."-1 mazileascd $1 ardtând cd, nu mai este destoinie de a oblddui, mdcar cd, se mai prostise mai inainte si nu priimise Poarta ; despre altd parte mi$case toate luerdrile prin mijlocirea solilor dela Tarigrad In cea dupd, urmul hotdri sui trdmita si soli la Beciu pentru aceasta acel hotdrit de a merge sol, fuseiu eu. Eu, si cu toate cd un an troj luni mai inainte pierdusem sotia cea thntâi, fiica lui Tacovake 2), rrimaindu-mi trei copii frird de obldcluire de mumd, perramaserd fii $1 mai dusem $1 pe mumil-mea inteaceasta vreme

farui de obldduire, gazretul insä ce am cdtre credinta prea inaltului devlet, de pe o parte (caci socoteam intoarcerea acestor (loud, In-

minate odrasle a fi o slujbd intoemai cdtre impArdtie ; despre altd parte, datoria ce aveam cdtre Domnul Ipsilant pentru dragostea intru care md avea, Ind fAcurd ca sd, las $i casa si copiii MIA de obldduitor si pe insdsi sotia mea de-al doilea, Eleni Caragea, fiica tergimanului Iordake Caragea necununatd, enel inteacea zi ce ant purees la Beciu, sosise de la Tarigrad prin mijlocirea Domnului in curtea domneased ; deci la Dechemvrie 27 a veleatului 81, purcesei din Bucuresti cu mitropolitul Grigorie, cu episcopul Ramnicului FiIsi dete demisiunea, abdied din domnie. Iacovake Rizo, tergimanul Portii, care serse in wand poemagreceascd intitulatd Mavroghemiada.

128

AL. ODOBESCII

laret, cu banul Dimitrake Ghika, care erau trimesi dinproundeu mine pAnd la Lazaretul Timisului, pentru a indemna pe mai sus ardtatii euconi sä se intoarcd. inapoi, Qi cilnd nu vor vrea, eu al Ind due pang. la Sibiu, sui fac toate luerdrile doar de voi putea de acolo ad fac ea sd-i trim itd Nemtii siliti, si când nu va fi cu

atunci sd md, 'due la Viena sd-mi pui solia in lucrare. Dupd ce ajunsem la Lazaret si mersem in Brasov, episcopul, banal si eu cum mind silintd spre a-i face sd so 'ntoarcd si nu intampindm lesnirea ; prin generalul Auboltz al Brasovului ce-mi era bine cunoscut ined din rdsmerita trecutil, fAcui multá strAdanie sd-i iau si intelesei insu-mi cui esise treaba din mama lui. La Ghenarie 5 a veleatului 82, purcesei la Sibiu ; comandirul Ardealului ce era ghene-

ralul Pray, imi era iardsi cunoscut cum si gubernatul Ardealului Bruekental ; fdeui toate cele ce se puturai si eu acestia si nu fuse cu putintd sd mi se dea. Deci, la Gbenarie 16, purcesei la Beciu

cu un boier grec, paharnicul llurmuzake ce-1 trimesese Doninul acolo ca sl, meargit impreund cu mine, si, cu toate cd era o iarnd foarte grea, insd in 8 zile am ajuns la Beciu ; ciirtile de solio se

trilmiserd la cancelaria curtii cu secritarul Rascovici; a doua zi mer-

sei la printul Kaunitz ce era mare cancelar al curtii ; dupd ce mit intâmpind au multá ceremonie si cu multd cinste, imi zise sd fiu incredintat cd s'au trilmis porunci la toti gheneralii Ardealului ea sui indemneze pe aeesti doi prinepi sit se intoared. inapoi ; dupil co incui multumita cuviincioasd si má bucurai, edei intelesei cui au priceput Nemtii ad nu este vreun mister deosebit la mijloc, intrebandu-mit printul Kaunitz, &and pohtesc sd aib audientd la Impitratul eu vrd.nd sd-mi caut treaba cu temei, rdspunsei cui rad rog ad fie ingdduialá pAnd va veni rdspunsul dela Ardeal, pentru ca sit vedem, si, de s'a Tutors principii în Valahia, la audientd sil nu mai fao rugdziune ImpAratului, ci numai multumitti ; iar de nu s'a inters, atunci sd-i fac si rugdciune. Primi Kaunitz cererea mea si, ed en still sd-mi caut treaba, mil lud de mând si e*Im in sala de Assernblée, ande era toti ambasadorii curtilor adunati Qi cele mai strdlucite dame din Viena ; fdeui ennostintit eu totii i Ind intdmpinard cu hbov si cinste, atitta inedt ambasadorul Spaniel mit si pohti ea sd merg la balul ce vrea sui dea a doua seard el, dupd vreo obiceiul ce au la Carnavaluri. Paná a nu sosi eu la Beciu, douzeci de zile mai inainte, purcesese dela Beeiu in Italia, marele Duca al Rusiei, Paval, ce venise acolo pentru logodna cumnatd-sei ce am ardtat mai sus si pentru innoirea aliantei ce Meuse aeeste cloud curti, de care rad pliroforisiiu pa larg. Inteaceastd. Beana dar printul Kaunitz, ce vrea sd-mi arate o blanil de samur si o tabachore cu berleanturi ce-i ddruise Grand-Duca al Rusiei, gdsi prieind

de a-mi Muda blande de samur cu care eram eu imbrdeat, (cad obicinuesc Europeii sil arate la aceste o semplieita si la oamenii

OPERE ALESE

129

acei ce-i vad intai ; si pe mine la aceasta Assemblée, ma descinsese damele $i de brat', pentru ca sa-mi vaza, salul), dupd lauda ce-mi ram printul blanelor mele, intrebd de ce pret aunt samurii f Ii raspunsei. Imi zise : sa-ti arat o blana de samur ce mi-a daruit mostenitorul Ruslei si ma rog sa mi-o pretuesti. Aduse blana $i o puse pe un biliard ; eu fntelesei pentru ce mi-o arata si cd nu era scoposul pretuirea ; fi raspunsei cum cd blanele de samur nici cand

este soare, nici cand este noapte, nu se pot pretui bine ; aceasta blana ins& socotindu-se locul dela care s'a dat i locul la care s'a dat, nu are pret, si eu, de o as fi vazut si ziva, nu sunt destoinic ca s'o pretuese. Cu acest f el de Intrebari i raspunsuri am trecut aces noapte liand la un ceas dupa 12, si asa m'am intors la gazda mea. A doua zi, duminica am primit cu 5tafetd inshintare dela Bucuresti cd s'au mazilit Domnul Tarii Romanesti, Alexandru Ipsilant, dupa cererea ce Meuse si cum ca s'a facut Domn Nicola° Caragea, tergimanul drvanului imparatesc, i Mihalache Sutul ce era capikehaia al tani s'a facut tergiman, si mi se serie de catre Mitropoli-

tul tarii si de catre boerii dela Bucuresti, cum ca, de vreme ce sunt i eu oränduit caimacam si mi se coprinde numele in firma-

nul Imparatesc de caimacamie, sA las toate trebile acolo si sA viu la Bucuresti cu stafeta. Intai am mers la contele Cobenzl ce era vicecanceler si dimpreuna cu dansul am mers la printipul Kaunitz 01 i-am dat aceasta vestire ; printul Kaunitz si m'a Intrebat cu mirare : Pentru ce s'a mazilit Domnul Alexandru Von. f Au doara s'a turburat Poarta pentru dosfrea fiilor sal f Eu i-am aratat

Poarta nu urmeaza sil se turbure, fiindca, dei au dosit, au dosit la loc prietenesc, dela care, cand fi va cere, nu are niciun fel de Indoiala cd nu-i si va lua ; si am aratat ca Poarta Oita acum In forma. nu stie de aceasta ; numai printipul Alexandru, aflandu-se afara de sinesi pentru multa Intristare, 0i-a cerut mazilirea si

Poarta i-a dat-o cu multa musaade (condescendenta) ; deci fiindca eu sunt oränduit un logotenente domniei la regenta, face trebuinta sa pureed. Mi-au zis cil nu pot sit pureed ptind nu voi lua audienta

dela Imparatul si Indata au facut talhas fuser's la Chezarul pmcina si eu de acolo m'am dus pe la toti ambasadorii de i-am heretesit cu bileturi. Monsieur Breteuil, ambasadorul Frantei, ce era un om

Cu un deosebit duh, in bilet mi-au facut si chemare In al treilea seard si la balul eau, socotind cd voi sedea la Beciu, si-mi facea mai multe ceremonii decat toti, pentru ca sa arate cu aceasta deosebit shesis ciltre proa inaltul devlet, i eu md purtam catre dansul ea cum un turc i cerca mare placere; n'a tinut Insa aceasta mult, cd peste trei ceasuri a esit talha-sul buiurdistt dela Imparatul, catre sambelanul cel n3are, ea sa. mA instiinteze sil merg a doua zi la curte sa-mi dea audienta la 10 ceasuri. Inteaceasta seara am merf la balul solului Spaniel, uncle era toti cei mari ai Beciului pana Clasici

Al. Odobescu : 11, Serien istorice, etc.

9

130

AL. ODOBESCU

Arhiduca Maximilian fratele Chezarului, ce este acum Elector al Coloniei. A doua zi la 10 ceasuri am mers la curte si, intrand in curtea dintâi cu careta, cAci In curtea de a doua numai familia 1mpArAteaseA intrA, m'am dat jos la searA i m'am suit intr'un foisor cu stalpii de marmurA ce-i tin in spinare lei ; inteacea curte dintr'ai curtii nu se vede nici pasrire, decat numai acei ce sunt oranduiti de a primi audientA, de vreme ce guardie de ostasi este afarl din curte. Am trecut intr'o salA unde am gdsit null din gvardia corpului cea nemteascA, care m'a si intrebat de aunt en boierul din Valahia, si au cAzut dinaintea mea 1), rAmaindu-mi slugile aci ; mai mers cloud sale panA la usa divanului impArAtesc ce are tahtul ; de acolo, gAsind trei gvardii din somatofilaci (gardes du corps) un

Neamt, un Ungur si un Leah, cu cdiafeturile (armurele) lor fiestacare, s'a intors gvardia cea dintai la locul ei ce tinea puscii si dinteacesti troj ce pAzea aci cu sAbiile scoase, a cAzut Neamtul inaintea mea si am trecut prin divanul ce se numeste sala de audientA. Acea-

sta are taht cu baldachin tot de aur lucrat ; perdeaua ce se sphrezurg dela baldachin si closurile stint tot de sarmä i cu mArgAritar frumos ; aceastA salA, de o parte are ferestre si de o parte are ferestre de oglinzi ; dinteaceast11 sail am trecut intr'alta iar cu taht mai mic de franghie ; dintr'aceea am intrat intr'o camerA mare unde pAzea la usa cabinetului Chezarului un de jour §ambelan cu cheie, care acesta era si gheneral ; no-an priimit Cu ciaste i ne-au poi tit Cu ceremonie sA asteptAm putintel panA va da de veste ImpAratului si mergand, se intoarse in grab, cAci ImpAratul era in alt cabinet si mai inainte ; ne spuse : Acum ese N'apuel sä sfareeascA vorba si se sunA un clopotel i indatA se repezi sambelanul trase dela perdea un elos de fir si se ridicà perdeaua si-mi Men semn sit intru in casA. Intrand la usil, vAzui pe Chezarul in mijlocul casei Mr% de capelA, in picioare si, de loe eAlcand doi pasi, am 1ngenunchiat turceste i puindu-mi capul in pAmant, vrand sA-1 aridic, m'arn pomenit cu mana Chezarului la cap, zicandu-mi el nu face trebuintA de aceastit ceremonie si sA mA aridic, si vrand sArut mama, a tras-o $i m'a eunoseut de cand mA vAzuse la 73, la Brasov si indatA mi-a zis : Sinior Vacarescule, d-ta in Viena, cum a fost cu putintA a veni, aflandu-te i eonsilier al principatului ? Am rAspuns cu multA smerenie cA un principat plin de jale si un princip plin de intristAciune mi-au dat lacrimile lor in pumni, ru-

gandu-mi-se ca EA le aduc si sit le vArs la picioarele sfintei tale MAriri, si sa pot printr'aceastA vArsare a lacrimilor lor, sA desert din comorile cele nedesertate ale milostivirii tale o clernent6 spre a se inveseli acesti ochi Cu vederea intoarcerii acestor doi fii ai prin1)

Adich a inchinat armele i mi-a hisat loe et tree Inainte.

OPERE ALESE

131

tului Ipsilant in Valahia ! M'a intrebat : Pentru ce pricina au dosit Am raspuns ed. de se da pentru un ran, ranl nu este alt decat multa indestulare i rasfatheiune. M'au intrebat de au duh si ce cutez I-am aratat ea duhul i-au indemnat sa faca aceasta pornire 1), iar cugetul nu urmeaza a fi alt deck a se invrednici la mai multd indestulare decat aceia ce au avut in Valachia. raspuns cd. aici aceasta nu se dobandeste asa lesne, ci i cu slujba multa si cu vreme prelungita, si-mi zise : Pot avea vreun venit al lor deosebit de undeva Ii aria ea cine doseste dela noi, este lege a pierde si cate nemiscatoare are. Imi zise : Si cum au soeotit ea pot trai aici 1 Aiei slujesc principii din Germania eu 20 florini leant pe luna, dar traiese cu rendite dela casele lor. Am raspuns ea, de ar fi putut sti asta, poate n'ar fi fd.cut aceasta ei ravna ea sd. vaza lucruri ce putea vedea eu voie, si tineretile i-a facut a face aceasta pornire care, deosebi de vazutà intristare ce an adus parintilor, an prieinuit si o gandita necinste patriei noastre. Imi raspunse ea a trimis porunci pe la gheneralii Ardealulur sa-i indemneze a se Intoarce in tara. Raspunsei el este si rusinea gi necinstea ce socotesc ea pot avea de se vor Intoarce, care numai cu indemnare nu-i va lasa sa se intoarett, de nu vor fi siliti. Imi zise : Mad li voi sili, sting azilul Impäràtiei. Raspunsei cA azilul tuturor imparatiilor este einstea lmpäräiilor A de toata lumea este ravnit azilul tuturor imparatiilor, pentru rifugiul si scaparea tuturor ; insa azilul este azil, eand se va socoti ca un azil i cand i se vor pazi canoanele i regnlile lui. Azilu se olivine a-1 dobandi acei ce doresc dela un mare ran i peire si primejdie ; unii ea aceea and Il vor afla dela veri ce imparatie, atunci se cunoaste einstea i eanoanele azilului ; iar cand doseste nescine dela bine, pentru a nu petrece bine, din nestiinta numai i fará nicio vinA i mai vartos pentru a prieinui i altora ran, acela, and nu se va intoarce silit, atunci se ating canoanele azilului, cdei este lucru impotriva lor, ;O. azilul pentru pazi insusirea lui, insusi se sliest° din canoanele lui sA sileascá intoarcerea acelnia. Mi-a 1) Spre intdrirea celor zise aici, vom cita pe Jacques Dellaway, ehapellain et médecin de l'ambassade anglaise a la Porte otornane:

Constantinople ancienne, trad. de l'anglais par André Morellet. Paris, an VII. 8", t. I d. 170 : Le chef dela famine Ipsilanti a été deux fois prince de Moldavie et une fois de Valachie. 11 fut fait prisonriier par les Autrichiens dans la derniere guerre, delivré la paix et exilé dans Pile de Rhodes, d'ou il a été rappelé depuis.

Son fils est un des jeunes Nobles de sa nation le plus aimable et le plus instruit. Aux connaissanees orientales il réunit celle des langues classiques et de eel/es de l'Europe moderne. S'il arrive Lux grandes places, il montrera vraisemblablement la réunion rare parmi ses compatriotes, de l'homme instruit et du protecteur des lettres".

132

AL. ODOBESCIU

zis : Bravo I Domnia ta imi grAiesti Cu duh $i Cu dreptate ; dar cum poci s fac tot trupul ostAsesc sd o $tie aceasta I Am zis &A a

fi tot trupul ostisese indisciplinat si pedepsit este destul a sti f de a intreba, ci sfanta ta Mirire nu face lucru impotriva nici a cinstii impiritesti, si am mai zis : Prea milostive impirate I eu stiu ci indestularea eloguentei mele nu poate trage milostivirea impiiritestei tale Miriri asupra acestei prieini, a cireia nenorocirea si vina de a nu se sivarsi dupä cererea soliei mele nu este alta de-

cat varsta mea, cici aflandu-mi cel mai tânir in adunarea consilmlui Valahiei, neputinta varstei i a bitranetelor nu an slobozit si vie vreunul din eei mai bitrani si in varsti si in stiinti, ca sit poatä pricinui ca inlesnire a facere de bine la o obste, si pe osteneala ce cu multi ciaste si slavä a mea am ficut panä a veni, imi

perz si putina reputatie i ipolipsis dela principatul Valahiei. u.nde pe laugh' intristarea ce am de pricina acestei intamplAri, mi se mai grAmideste si alta ca a nu ini fi putut arita destoinic a 0 36x:Irsi si a nu fi fost vrednic sA dobandesc dreptatea nici dela insusi droptatea ce esti ImpArAtia ta. Deodati., puindu-si mane pe pept, mi-au zis : Iti figriduiesc pe impAriteasa mea paroli cA nici In tärile mele, nici in slujba mea nu-i voi finen si-i voi intoarce in Turcia fArä de alt, numai trebue si-i aduc intai ca si le sigurepsesc mil inbuna petrecere ; ci nu griji, si te ruultumesti cu aceasta I trebi. I-am rispuns, ingenunchind, ei foarte mA multumesc,

cäci aceasta este si mai impi.riteasci fapti, cici este plini de iubire de omenire. M'au heretesit de ciimicimie si m'au intrebat pentru mazilire ; mi-an ficut multe intrebAri de Tarigrad, de Valabia, de obiceiuri i altele, tiindu-ne doui ceasuri si mai bine $i, rispunzandu-i la toate dupi. cuviinti, i-am spus ea mA rog sA aib vole

sil purcez, eici mi gribesc si m'am rugat si aib indoite pasaporturi, si de drumul Sibiului si de drumul Timisvarului. Le vei mi-au zis si mai stand putintel mi-au zis VA urez bung. cilitorie. Si apoi Maud multumita cu ingenunchiere, s'au tras la gabinet si asa am iesit dinliuntru, cici nu poate esi nimeni dela avea,

audienti din gabinet pang nu se trage insusi intai. Dupi. ce am esit dinliuntru am rners la gazdi si la gazdA, la mash inci aflandu-nai, au venit un cancelist dela cantelaria curtii si mi-au adue cloud pasaporturi precum cerusem dela ImpAratul si deosebiti poruncil ci.tre generalul Zetfis, comandirul Timisvarului ca, de voi merge pe la Timisvar... si-mi dea zece husari en cai de poste impiritesti, si mA aduci panä la hotar ; si asa sculandu-mi dela masi, am mai sezut pani au inoptat si seara la ease ceasuri nem-

testi am esit din Viena si am venit la postia dela Fischement si

acolea am dormit. Patru zile am sezut in Beciu numai si purcegand,

am sosit la Timi$var si de acolea, stiind turburarea ce au tierhaturtle i chibzuindu-mi eh' se vor fi instiintat de mergerea mea la

OPERE ALESE

133

Becin si de as fi mers pe la Mehadia en hnsarii ce-mi oranduisera pentra paza drnmnlui i pentru cinste, putea sit se faca svon pe la cafenele c. m'ana dus s. aduc catane, iar nu pe fii domnului si, ea sa nu mai dau pricina de turburare tarei, am lasat acel drum ce-mi era mai indemana i mai aproape sa intru in tara, si am venit pe la Sibiu. Ad i sosind, am gasit pe Domnul Ipsilant purees la Ginrgiu, si eu ramaind aici ca un caimacam, am instiintat de toate MaraSale, en spatarul Mavrocordat ce pentru aceasta Il lasase aici ; deci, dupa patru luni au purees si beizadelele dela Beciu ca cureni si au mers la Tarigrad, pe la Beligrad. Dupg. Paste au venit si Domnul Nicolae Caragea, care m'au oranduit iaras in dregatoria spatäriei In al doilea rând, i dupd ease luni, din voia lui Dumnezeu intarnplandu-se moarte i celei de a doua sotie ai mele, imi a dat intru a treia casatorie, pe a cincilea fiica a Mariei-Sale, la veleatul 1783".

Acest interesant fragment ne strdmutä, din naiva povestire, uzitata de cronicarii no§tri, in cercul celor mai delicate memorialuri diplomatice. Cu costumul sdu oriental, cu limba sa, cam incalcitd, Iändkitd Vdcärescul e, la

Viena, un diplomat vrednic de a lupta in 'finete 5i in curtenie cu iscusitul print de Baunitz, cu amabilul baron de Breteuil ; dinaintea lui Iosef II, el se tidied din prosternarea orientald ca sà dea cortezului impdrat o lectiune de dreptul gintelor smulgd, printr'o mdie-

stritd elocuentd, o rágkluiald solerand in favoarea misiunii sale. Un simtimânt de multumire trebue sd coprinzd

mima oricdrui Romdn, vdzánd cá odinioard tara sa a fost ap, de bine reprezentatd in strdindtate i totdeodatd o pdrere de rdu, cd aa oameni demni n'au trAit intfo epocd cu interese mai nalte. Ce apárdtori puternici mdiestri ar fi gdsit drepturile tárei, uitate *it adormite pe atunci in pulberea umilirii. Intr'adevdr, Iànàkità Vdcdrescu avea toate calitAtile unui adânc diplomat ; invdtat i elocuent, el stia sd, fie In tot felul amabil. Vieata sa privatd ne-o dovede.5te fdrd de a arunca vreun prepus asupra fericirii casnice a celor trei sotii succesive ale sale, ni s'a spus cà adesea mima lui fluturatied se simtea ránitd, de amoruri ilicite ; atunci imaginatiunea lui poeticd, se aprindea i, instrunand coarde romd,neti pe lira lui Anacreon sau pe a lui

Catul, el îi descria patima printr'o glumeatd alegorie, precum

AL. ODOBESCU

134

Intr'un copaciu zarifior

Un soim prins in lAtisor, Strigit amar, ciripind, Norocul su blAstemAnd : Multe pasen i am vAnat Si-mi ziceau Soim minunat I

Iar aici lat fiind intins,

Cum am dat, pe loe m'ara prins, De nu de cap L. N'am raidejde s mai seap 1"

sau printr'o veselzi, comparatiune, zicând iubitei sale : Tu esti pnisor canar ! Nu te hrAnesti ca zahar, Niel mticar cu cAnepioartt ; Ci hrApesti o inimioarA Ce-ai flicut-o jertfti tie L..

Ce-ai cu ea de gaud, nu stie I"

Apoi, alta data, unei neinduplecate care Al:GA/lea nesim-

titoare la rugaciunile si la suferintele sale, poetul, vrând 8ä-i arate si reprobarea lumii si desperarea lui, Ii zicea : De-a aves milostivire, Nu-i lncru peste fire, Si cei ce au simtire Nu pot tAgAdui.

lar fires arAtatA

De-a fi ne'nduplecatA, De obste-i defAimatA.

N'am ce povAtui"1).

Alteori, amant gelos dar prevazator, el isi exprima sfieata nehotarire printr'aceste gratioase tertete, a caror corectiune si eleganta va rämhnea in veci grea de imitat : Late° grAdinA, LAng'o tulpinA,

ZArii o floare ea o luminA.

S'o tai, se stria. 1

S'o las, mi-e fricA CA vine altul vi mi-o ridicA !"

Cu toate acestea, se vede ca, el nu cadea intotdeauna inteasa exces de constiinta i mai adesea nu sta mult la indoiala ca sa culeaga florile placerii ; intea sa locuinta, Aceste versuri sunt dintre exemplele date de autor in gramatics sa.

OPERE ALESE

135

plinä de toatä inbelsugarea unei vechi curti boieresti 1), nobilul poet stiuse a se inconjura, cu o rafinare adevärat orientald, de toate multumirile spirituale, de toate desfdtArile simturilor 2). O multime de fete, tinere i gingase nimfe i baiadere, imbrAcate cu cele mai luxoase vesminte, cu rochii de saluri i de sevaiu, cu ii de borangic si de zäbranic bogat cusute, 11 slujeau, unind pe lana, serviciul casnic, i talentele desfätätoare ale dantului, al chntärii si al rauzicei instrumentale. Nou Agamemnon, el se Inconjurase de o muItime de Brizeide. Nici Tersitul nu lipsi petrecerilor sale si Pitulicea tiganca, bufon femeiesc ce alerga pe atunci prin casele boieresti, propunánd tuturor serviciile sale inlesnitoare, destepta adesea rasurile oaspetilor prin titlul familiar de vere speitare I prin declaratiunile amoroase si prin cantecele de dor ce ea adresa veselului boier. O scriere curioasä din acea epocä, poema in Casele de pe podul Mogosoaei (cales Victoriei), in fata ulitei Franceze (strada Carol I), pe care le-a prefAcut Dimitrie Bellu, erau ale lui DinAkitA VAcdreseu.

Episcopul Grigorie al Argesului, unul din cei mai invAtati demni de lauda cAlugAri, spunea ca, pe ettnd se afla cu locuinta la mitropolie, Iiind archimandrit, la un Paste venind spAtarul IenAchitA VAcArescu Cu mare paradd la mitropolie ea sA viziteze pe mitropolitul Dositei, si vAzandu-1, eu dragoste 1-a chemat langl dansul, 1-a cercetat i 1-a Intrebat totdeodatA de ce n'a venit niciodatä acasä la dansul, cand stie cat 11 pretueste, ca pe toti coi ce sunt impodobiti cu toate darurile invAtliturii i ale purtArii inteleptesti. Asa, induplecandu-se, s'a dus intr' o zi gAseaseA i iatA ce spunea bietul cAlugAr de atáta lux : Dar cand mä apropiai de poarta eea mare, deodatil mil oprii, vAzui o multime de oameni inarmati cu tot felul de arme, Seimeni, Slujitori, ArnAuti, Panduri

fel de fel de strigAri s'auzeau, deodatà rAsunand trAmbitele, surlele tobele, multime de cai, multi armAsari nechezand, povolnici, iedecuri cu harsale de sus pf3.nil jos strdlucind de aur i de argint. Mi( strecurai ctau putui panit langil poarta seArii ; acolo Intampinai pe altii, inarmati cu sulite lungi, cu buzdugane groase, cu pusti, en pistoale ; tare spAimitntat pAsii tot inainte, nevAzand pe cineva ea sil mil opreasell, ajunsei la usa sAlii cei mari ; acolo 1mi strApunse vederile lumina flacArilor de niste mangale de tombak poleit ; un sunet plAcut de viori, de naie, de tambure, amestecat cu glasnri femeiesti, dulci i pAtrunzAtoare, mil fermecarA si pare eit 1mi legarA mainile i picioarele In fiare ; nu mai stiu cnm deodatn mil aflai

sculat repede si, In fuga mare, trecand peste cate spusei, abia am nemerit poarta can mare a curtii si am multumit lui Dumnezeu, eAci m'am vAzut cu picioarele slobode scApat din asemenea ispite". Aceste cuvinte ale smeritului cAlngAr ne dan o idee despre eurtea ,ostAseascä a splitarului i despre interiorul desfAtAtor al satrapului.

AL. ODOBESCU

136

versuri grece$ti a unui medic ce cAldtorise prin tot Orientul, ne desvdluie pe scurt tainele acelui trai de Padisah 1).

Cu toate aceste aplecdri fastuoase $i chiar uneori de-

strAmate, coarda celei mai delicate simticiuni nu lipsi din mima sa poeticd. Doudi strofe de o forma simpld $i gratioasd, i apoi $i duioasa elegie Ameirdta Turturea, pe care poezia poporand de mult a cuprins-o in intinsul sdu domen, destäinuesc simtimintele de adancd durere ce se re

vdrsara in mima lui rändkitd, dupà mortile repezi si

succesive ale sotiilor sale dintai. Transcriem aci pe rand aceste cloud poetice nestemate, in care cea mai asprd critied va avea foarte putin de censurat : AmArAta turturea CAnd rAmftne singurea, ChM sotia si-a rApus,

Jalea ei nu e de spus.

CM trAieste, tot jeleste Si nu se mai insoteste 1 Trece prin flori, plan liyede Nu se uitg, nici nu vede.

Si cand sade cAteodatA, Tot pe Tamura uscatg. UmblA prin dumbray'adAncl ; Nici nu bea, nici nu mAnAncA.

,.Unde vede apa rece, Ea o turburA i trece

Unde spa e mai rea,

0 mai turburA si bea. Trece prin pgdurea verde Si se duce de se pierde Zboarl pang, de tot cade, Dar pe lemn verde nu sade ; Uncle vede vAngtorul, Acolo o duce dorul, Ca s'o vazg., s'o loyeascA, SA nu se mai pedepseascg... "EptrqXoç

NI.Loxfoca.apaxXECToç

rilXa7)Xou

'tog llepticxdgx laTpoa.

1817, t. I, p. 19 n'O "Apxcov Baxapiaxt4 p arXE Iluxetxòv xal atítiPouXov xai Aov xn thç oixtaxbv.

OPERE A LESE

137

Cand o biatA pasarica

Atilt Mima 1i strica Incat doreste sa moara Pentru a sa sotioara.

Dar en, om de 'nalta. fire, Decat ea mai en simtire, Gam poate sa-mi fie bine I Oh 1 amar §i vai de mine 1"

La o'ntristare

Amara foarte Incht eel ce-o are SA-si roage moarte, N'ai ce BA faci

Nn-i mangaiere

Nici o putintA Acel ce piere SA-ti dea eredinta ;

Trebui sa taci 1"

1).

In sfar5it, s6 mai culegem dintre putinele versuri rà-

mase dela acest pArinte al limbii noastre, o frumoasd canzonetd de ton elegiac, unde se rdsfath o dulce i mangaioassä compdtimire : Fj

Spune, inimioara apune, Ce durere te rapune I Aratä ce te munceste, Ce boalii te chinuieste t n'Ep.i Trig ipovó; Tou,

Xanwec,

Ep.

Hof)

Tobg geUrCeig 'LOU luXogcrE cpavEpà, &6Xylp.og x0X@VX 'GOV cpcv, jTpEXt,

nTtg (Pp6vLp.og, Ttg cubcppcov, Ttg Eùp.opcpog noXù. 'COE, 7LOVX7Ct oûXa v &TEO 'LC(.4

TIZOt »Tt

OM! Ttg TòvivTEciTàari, x'El/C'eV1 OXU3p(0767, và EX71tv OXi¡v ! ( pXcov PtavvcociTaccg ;

HccT3ivov an Tag sofo.ct

v acpcvE (1.8,Xtv !

IIpoTgrtgict xat TofiTo Tpccvùv, apXovTlxcív ! Itrzt /8Lov ecpX6vTcov noXXà Et)TEVLYAUV !" 1) Aceasta poezie fignreaza printre modelele de versificatinni date in gramatica antorului.

AL. ODOBESCU

138

Fit-o cunoscutii mie, Ca sA-ti cant doctorie. Te rog fti-mit a pricepe

Boala din ce ti se'ncepe AratA, spnne, n'ascunde,

rAspunde ; DA-mi un cuvftnt Spune, inimioarA, spune

Ce dnrere te rtipune

Negresit ca toate aceste mici floricele poetice au fost scrise In cate un repede moment de inspiratiune i cä inteinsele nu trebue sa cautam silintele unui poet cu cuPentru lanai% Vacarescu, muza era get de autor fecioara ce-i procura un minut de placere ; omul politic,

omul serios avea mai grave preocupatiuni. Spatar, in al doilea rfind sub Nicolae Voda Caragea, el gateste Turcilor un pod pe Dunare la Braila 5i le aduna zaherea la Silistra 2) ; dar peste un an, 1783, August, vine domn Michail Sutu si, la 2 Iunie 1784, acesta Il face vistier pentru a cincea oara i atunci 'Inca el pregateste proviziuni si face un pod la Silistra pentru oastea otomana ce avea sá inceapa razboiul cu Austria 3). La 1786, Poarta, dupe un capriciu a lui Capudan-pasa, intrerupse sirul printilor alesi din Fanar si tramite Domn tarii Romanesti pe un talmaci ce fusese simplu pescar In insula Poros, Nicolae Mavrogheni. Aceasta infractiune la regulele urmate acum de saptezeci de ani, produce o mare indignatiune printre boierii romani 5i, cu toate 'Ariake Vacarescu e numit indata (1787, Ianuarie), din vistier, dvornic 4), el insa nu poate suferi pe acest ora prost 5i la fire si la gandire si la simtire" 5 ) . Ura lui e asa de neimpacata incht cand, in memorialul sail, vine vremea ca sá vorbeasea despre dansul, el incepe spunand 6) Mavrogbeni sosind in tarA dete pricinA tnturor a rAmAnea incremeniti dui:A ce 1-au vAzut ektrom san poznA a tarn asemenea. Ce ail povestesc eu faptele i lucrArile acestuia t fiindu-mi i rut3ine sA le iau in condei ; de aceea qi le las la cei ce scriu analele Domnilor ca sA facA aceastA ostenealA dupA datoria la care s'au supus" I) Mai multe din aceste poezii au fost publicate cu modificatiuni, In deosebitele volume de cAntece ale lui Anton Pann. Ist. ImpAr. Otom. Mns. p. 270.

Idem, p. 223. Istor. Imp. Otom., p. 226. A)

Tdem, p. 227. Idern.

OPERE ALESE

139

Cu toate acestea el urmeazd a povesti intAmpldrile rAzboiului in care intreprinzAtorul Mavrogheni isi are si el un loc insemnat, dar nu inceteazä a-i critica faptele si a plange relele ce el a adus peste tarA1) In multe ra.nduri i-am ariltat aceste stricacittni ce le pricinuia la devlet si la tara ; dar cui s6. zic I".

Desgustul si mánia VAcArescului ajung pan% la dis-

perare. Dar sal intrerupem cursul acestor nevoi politice, care vor arunca vieata sa tuteo nouA fazA de turburAri, i sA ne oprim in anul 1787, la tipdrirea unei serien i insemnate a

lui. La acest an a iesit de sub tipar cartea intitulatd : Observatii sau bclgeiri de seamei asupra regulilor $i

oreinduelilor Gramaticei Romeine$ti, adunate f i alceituite acum intdiu de dumnealui lanake Vaceirescul, cel de acum dikeofilax bisericei cei mari a Reiseiritului $i mare vistier

a principatului Valahiei ; se heirdze$te de insu$i la prea cinstitul, sfintitul de Dumnezeu iubitor episcop sfintei episcopii Rdmnicului, Kyr Filaret. Tipeirite cu porunca $i blagoslovenia sfintii sale acum, in Dornnia prea inaltului $i prea luminatului princip a toatei Ungro-Vlahiei Nicolae Mavrogheni Voevod. In arhieria sfintitului $i alesului de Dumnezeu mitro polit qi arhiepiscop al teirei, Kyr Grigorie. La leat 1787, in tipografia sfintei episcopii a Rdmnicului, de Georgie Popa Constandin tip. Rdrn,nicului".

In acelas an al:Oxea, tympeiritei acum intru al doilea rand, in Viena Austriei, la losif noblu de Burtbek, impcireitescul $i creiiescul al curtii tipograf qi bib/iopot", o a doua editiune din aceeasi scriere, dar fail% de precuviintarea adresatd catre episcopul Ramnicului Filaret. InsA, atat acest personagiu chi si dedicatiunea cArtii, au im-

portanta lor. Mai întâi acest Filaret, om luminat si iu-

bitor de tara, odinioarà archiereu sub titlul de Mireon, se alesese episcop la 1780 si urmase cu stdruintA tipArirea Mineelor românesti pe care el, cu predecesorul s6u episeopul Chezarie, le tradusese in limba pAmanteana 2). In toarcerea succesivA a cArtilor bisericesti pe limba natioIdem, Mn'., p 232. Istoria bisericeascà tradusil romtineste de Alex. Geanoglu Las

viodax. Bucuresti, 1845, P. 437.

140

AL. ODOBESCIT

nald dela Matei Vodd Basarab incoace, are o insemndtate mare in istoria literal% a limbii noastre. Acestui vrednic de laudd cleric inchind Idndkitä scrierea sa si dedicatiunea este prin sinei o laudd elocventd a episcopului si destdinuire pe scurt a ideilor mdrete ce miscau sufletul au-

torului. Reproducem pdrtile mai insemnate dinteinsa :

...Si la cine altul se cuvine a se ardtare mestesugul euvantului decdt la indreptdtorul de cuvant adevdrat I $i la ce alt se poate cerca metalul aurului si argintului dectit la piatra cea cercdtoare Dumnezeiasca providentd care te-a povdtuit spre rdvna acestei invredniciri, de a fi, adicd indreptAtor de euvAntul adevdrului sdu, te-a gait mai inainte ca pe un vas primitor de acest mai presus de tot cuvfintul firesc dar, impodobindu-te i cu silinta euvfintului firesc si (sau pentrucd eral impodobit cu stiinta euvantdrii firesti, te-a fdeut indreptAtor si euvantdrii cei peste fire, sau pentru cdei te-a ales a fi indreptdtorul euvantdrii cei peste fire, te-a impodobit

si en stuna euvfintului firese), acum esti indreptAtor si al unui cuvdnt si al altuia.

Deci un bine-credincios al acestui cuv'Ant ce propovdduesti, care poate s'a amdgit socotind ed a alcdtui un mestesug al euvfintului gramaticesc prin care sá poatá dobdndi si silinta euviintului firese, la cine se cuvine sd-1 aducd. 7 la cine sA-1 cerce i la cine sag hdrdzeascd altul decat la cea intru toate vrednicie a ta Dar efind i Gramatica aceasta, sau mai bine sd zic Observatii asupra idiottsmei lortbei noastre in starea ce se and scum, dupä regulile gramaticesti, nu este de altd hmbd ce fiescesi care nu au cilte putine gramatici, ci este de limbs ronadneaseá ce nu are In starea ei nici una pAnd acum, limba patrie_i noastre, prin care cuvfinttim, hmM cu care ne inchindm marelui Dumnezeu, prosldvind intru inchindciunea Treimii cei de o fiintd, limba en care euvAntfind petrecem vietuirea aceasta vremelnied i nAdAjduind dobándirea acei statornice, ne striiduim a o edstiga. $i cdtre acestea, când urmeazá ea si aceastd gramaticd sd-si ja inceputul sdu din Mehedinti si Romanati, iardsi de eparhia sfintirii tale de unde au inceput a i se zdmisli, au a nu fire, au perzania ei, ce mai ritmdne sd faci decdt la iubitorul de euvant i fericitul tau suflet BA o hArdzese

Stint este la stiinta sfinteniei tale cd marele acela Traian, impdratul Romanilor dupd ce, nesuferind a mai pldti tribut si a da dajde la craiul Dachilor, care Inca dela Dometian rdmAsese in reguld i dupd ce au venit aici in cloud rdnduri in erns Dachilor si au trecut apa Istrului san a Dundrii pe trecerea cea de piatrd ce eEte in judetul Mehedintilor, a cdruia se vede rdindsita stfilpilor si pfind astAzi, la anul 104 dela Christos, trecand prin tara Roma-

OPERE ALESE

141

i supuindu-i-se tara aceasta... la al doilea bAtAlie oi rAzboru a perit craiul Dechebal, a cAruia i-a adus capul la Roma oi i-a

neasc

supus cram la scripturile Romaiceoti si dupA ce s'au numit Dachicu... voind s6.-oi facd stapAnirea ohavnicA si f6.rA rucio ingrijare,

a adus multime de Latini oi Italieni aici, i dinteaceia, cei ce s'au aoezat intru sdlAoluire aici, intAi au coprins judetul Romanatilor, care le poartd i numele i pAnA acum oi dinpreunA cu acela oi celalate ale creotineotei tale eparhii ; apoi s'au intins oi in celelalte oi In Transilvania $i in Moldavia oi spre tinutul Timiovarului ot po ginile Ungariei oi pe apa Tisei in sus, in toat6. crAia Dachilor Ar fi lucru de mirare, oi il poate socoti fieotecine, cum in vreme de 1681 de ani, a nu se afla vreun om ca sá grijeascá cd coprinzh stares limbii prin mijlocul a vreunei gramatici oi sd adune terminii filosofici prin vreun Dietionar ca sA poath tAlmAci cu mulesnire cArtile de *Uinta in limba romfmeascd i sA nu mai pue in osteneald pe locuitorii acestor eparhii ce vor pohti sA fie scriitori de *Uinta oi filosofie, ca sá invete altA limbh strAinA, intru care sA le afle acestea... De aceea i cugettmd sá aduc oi aceastá limbA a noastrA in sistema grAmAticeascA duph stares ce se afla acum oi socotind cA au

a nu fire san perzania ei cea dinceput din eparhia sfinteniei tale

s'au zArnislit, iubirii tale de Dumnezeu se cuvine sit o hArAzesc, cl iarAgi intru acea eparhie zAmislindu-se, de acolo sl i se facA naoterea

i creoterea in celelalte pArti, precum oi a nu fire nupl

dreptate oi cuviintA.

Intelepte pArinte t Am ostenit ostenind oi am obosit strAduin-

du-mA, nu ca sA fac gramaticA, ci numai bAgAri de seam6 asupra gramaticii limbii noastre. Un dumnezeesc pArinte oi dascAl bisericesc (marele Vasile) m'a pus intru aceastA trudA cu a ml face vinovat cAnd nu voi face un bine ce ao putea, intocmai ea cum ao fi fAcut rAul ce este vAzut. Un filosof latin (Seneca) mi-a dat in tot moment inimA oi curagiu zicAndu-mi : niciun lucru nu este greu a se birui de cdtre lucrarea Indesitd i cu tdrie, f i de ccItre silinta cea cu scumpeitate. De cAte ori am luat condeiul sä seria, de atAtea ori am oi hotArit sa' mA p6.rdsesc de aceastA epiherimd prea oi dupA ce am sosit la aceastA stare, nu pot iarAoi 86. numesc GramaticA aceastd alcAtuire fArA de numai bAgAri de seamA asupra idiotismei limbii noastre spre regulile gramaticeoti ; de am a ettdea in vinA c6,ei am filen ui om plin de amathie oi nestiintA, aceastA indrAmea1ä sl scot acest fel de carte in vedealA., invinovAtirea-mi este iubirea patriei, a vecinAtAtii oi a Romanilor ce vorbesc cu aceast6. limbA, $i sunt gata sA-mi iau dela acestia pedeapsa dupA vina mea. SA nu se mai mire sfintenia ta de aceastá propunere m sA o socoteascA doar ca un ritorism. Te incredintez cA, insuoi simpatriotii mei vor sA-mi gAseascd la aceastA aleAtuire metahne i greoeli ; eAnd ins6,

AL. ODOBESCU

142

DupA ce se vor face dinteaceasta, destomici, (ei sit-i invredniceascA Dumnezeu prin blagosloventile sfintiei tale) ; i atunci le voi da pe un filosof latin (Salustie) sd le rAspunzA eä arhistratigul se im-

peirtdseaza de slava ce dobdndesc ostasii lui biruind, iar ei de nu vor vrea sA-1 auzil i vor pofti ea sil primesc a fi biruit, la toate sufletul meu se multumeete, ei de am greeealA, se va desfAinta ei un

filosof grec din cei vechi (Tales) care m'a invittat sA mor pentru patrie.

IntAmplarea i norocul de multe ori face aceia ce nu poate faee timpul $i vremea. Unde puteam gAsi duhovnic ierarh ea sil judice In tainA ei nu de fatA 7 ei aeela plin de inviitaturA sä poatit judica

gramatical Si acela episcop RAmnicului, a eparhiei de unde s'au perdut a fire a gramaticet, care stí voiascA sA-i dea inceperea de acolo 7 acela destoinic a-mi Indrepta greeehle I acela Indreptlitor la

cate am trecut en vederea t Unde puteam gasi vremea a unui mit opolit ei arhiepiscop al tdrii, inbitor de a vedea lneruri de folos patriei 7... Unde puteam glisi frati boieri care si/ nu judice indrazneala, ci sA-mi laude rtivna De aceia i fericesc momentele ce aduc atittea indestulitri nenAdAjduite in vreme, si de aceia, adueiind aceastA ostenealà a mea in mAinile sfintiei tale, a nnui judicAtor intocrnai urmAtor numelui propriu, i Impodobit en toste cele ce sunt trebuincioase spre inn.tiearea acestei cArti. MA rog filtrar Chri-

stos, fii sArguitor a fi aceastit incepere de InvittAturA, iar nu de priveliete, de trecere de vrerne, i eu iarAei mit aflu in osfirdie ea aduc, de voi avea vieatA, ei un Dictionar la vedere iar de nu mä voi invrednici, las clironimi ei pe fiii mei cei trupeeti fii pe fiii mei coi gramaticeeti ca sA clironomiseascl dragostea, rAvna ei siunta mea ces pentrn binele, cinstea i folosul simpatriotilor ei a Patriei".

Posteritatea careia WicArescu incredinteazá, cu atála

ardoare lucrdrile la care el a pus cea dintái piatrg, a profitat, putem zice, dintr'insele i a lArgit cercul lor ;

dar meritul intemeietorului e mai presus de once dobándiri posterioare. Tocmai pe când invdtata Transilvanie, cu latinistii ei Petru Maior, Samuil Klain i atfttia párinti ai limbisticei romftne, abia incep a aduce prin tipar cer-

cetdrile lor la luminä" 1), IámAltitd se sile$te si dânsul a determina regulile confuze ce carmuiesc aceastá. limbà incti 1)

Gramatica romEtnA a lui Samuil Klain san Micu a fost tipAritA,

cu litere latine, cu vreo cAtiva ani mai inainte, 1785. Este insA

Invederat ca IAntikitil n'avea nicio eunoetintA despre &trisa, ami nu o pomeneete de loe nici mAcar prin aluziune. TipArirea lucrArilor lui Petra Maior, Paul Iorcovici, Molnar, Cichindeal i altii riimane totnei posterioarit publiciirii gramaticale a VAcAresculni.

OPERE ALESE

193

In pruncia sa ; el face mai mult, cdci simtind cà cel dinVal pas al limbilor spre culturd si armonie, este poezia, el se incearch a da reguli prosodiei romanesti si, pro ritiand

de cunostinta mai multor limbi ce el dobAndise, mai

inainte de toate, da, un rezumat instructiv despre istoria poeticei. exprinandu-se la inceputu-i inteastfel 1) Poezia este foarte veche, precum se vede dela Greei, Arabi, Persi, Incoa i Evrei i Chaldei.

Grecii au obicinuit foarte mult poezie, si pnind osteneala, au aflat

multe felnri de ehipuri a aleatui versuri Cu mare mestesug, cum se vad. Intai le-au obicinuit spre laude dumnezeiesti ; duph aceasta spre laude omenesti i spre istorii, comedii i varice alt, cum an ¡tens intru aceasta, laudatii Aristofan, Isiod, Evripid, i vestitul Omer si multi altii. Latinii au urmat la aceasta intrn toate Grecilor, procure se vild laudatele i frumoasele alcatuiri ale lui Ovidie i Virgilie i altora din cei noui i pand astazi. Italienii, Francezii, Ispaniolii i altii ce li se trage lim ha din limba latineasea ea niste pantie, precura i aceasta a noastra romfineascA, n'au obicinuit a face versuri cu numere pe picioare ea Grecii i Latinii i eu nu banuiesc a fi pricina alta cleat neaverea de multe litera vocale. Eu, macar ca aunt dator sh urmez intru toate mestesugului si obiceiului acestor limbi co-1 au la poezie, fiind poezia aeestora si dulce frumoasa, dar in vreme ce suntem indestulati IA de multe Ware vocale si diftongi, ravnese sa aria si vreo cateva ehipuri de versuri en numar de picioare, dorind a nrma i celor cicala mai sus aratate limbi, din carile avern inceputul si cu aceasta, ca sa era i evlavia cea dupe datorie ce are limba noastra la acelea".

Ne oprim la aceste cuvinte, cdci inteinsele gdsim cea mai netdgälduitgi dovadd de aplecarea poetului cdtre elenism, tendentd pe care am denotat-o la inceput ca generani in -Wald literata familie a Vaciirestilor si pe care pdrintele ei o enuntd inteun chip asa de putin. indoios. Tabelul istoriei poetice urmeazd cu caracterizarea Italienilor si Francezilor si se sfiirseste cu aceste cuvinte: Toate versurile acestea afara de mijlocul alcittuirii lor ce nu-1 poate urma fiegtesicine, arará de aratarea cea insufletita a istoriei ce

o dan la toti prin urechi ea prin ochi, afar% din regulile

constructiunei, si ortografiei, mestesngul este 1) Editiunea dela Viena, 1787, p. 155.

144

AL. ODOBESCII

1-iu. A se pdzi cursul cititului, avdnd apdsdrile Cu reguld tot un fel a unui vers cu altul, cum zie Arabii, vésin i usul ; acesta este la Greci numdrul cu picioare, insà megtegugit foarte, cum vow ardta. 2-lea. A se pazi constructionea i ortografia i noima pe deplin. 3-lea. A se face tdierile termenilor cele cuviincioase i obignuite. lar chipurile potrivirei lor la sfargit, mdcar cui ardtdm vreo eatova versuri pentru pildd, dar poate un poet, dupui ordnduiala gi regulile alcdtuind aui facd i alte chipuri, pdzind cate am ardtat pentru aceasta".

Apoi printre deosebitele modeluri de versificatiuni uncle

aldturd strofe cu felurite mdsuri, el pune $i aceste ease versuri in care, dupt ce a caracterizat cu seriozitate gramatica i scopul ei, sfar$e$te printr'o glumeatd invitare catre cititori Gramatica e megtesug ce-arat' alcdtuire, Si toti printeinsa pot afla vence povdtuire, Si serie inc. Intr'ales cu reguli ardtate, Pe toti invatif de-a le sti Mt% gregeald. toate, Si versuri inmegtegugite Invatd de-a se face. Siliti-va a o'nvlta 1... sau faceti cum vg place".

De-ar urma toti oamenii, $i mai ales juna poporatiune a $coalelor, aceasta din urma povata a glumetului poet, negre$it cà foarte putini ar invdta me$te.Fugul ce aratd alcdtuire. 0, Idnakita Vacarescule de-ar $ti copiii romani ea tu mai intai le-ai inventat acea iasma a gramaticei cu care dascalii Ii muncesc atilta, ce blesteme nu te-ar mai blestema 7 Si noi insd, mai putin inocenti decat dânii aducem laure ca pdrintelui Gramaticei ronadne ! Sà lasdra bash' acum in urma luerririle literare, caro $i-au avut $i ele locul in trecutii cativa ani de lini$te sgomotul razboaielor vine sd intrerumpd pa$nicele ocupatiuni ale vornicului Vacdrescu, $i sä aduca lui $i tarii noui frdmantari. La Ianuarie 1788, Austriacii incep rdzboiul in contra Portii 1). Mavrogheni, nerAbdator a ardta slujbd Turcilor si iubitor de fire al arnaelor, vru indata sà intre insu$i in luptd cu o$tirile caricesti ; in zadar Väcdrescu se cerca a potoli aceste neastanapdrate dorinte, a ardta principelui 1)

Ist. Imp. Otom.Mns. p. 234.

OPERE ALESE

145

cà intreprinde fapte mult prea indraznete si al caror

sfarsit poate sa compromita soarta tarii ; atunci negresit el repeta cuvintele A socoti cà poate Un om sil. faca toste

Ori cate va gandi,

Nu-i duh de isteciune Nici semn de 'ntelepciune Si n'a va dobandi."1)

Cu toate aceste povete, ambitiunea oarba de-a deveni seraskier al ostirii otomane intuneca once euvant dinaintea lui Mavrogheni. Cunoastem din cele mai sus aratate

tendinta binevoitoare a Vaarescului catre Austriaci ;

de alta parte stim iara cal el era foarte credincios Portii dar din purtarea sa ne putem convinge ca el avea mai cu seama, in vedere binele i folosul patriei sale. D-1 Vaillant 2) a dat räsunet vitejiilor lui Mavrogheni, impresurand cu o aureola mincinoasä de patriotism ron'ahuese pe pesearul Poriot ; d-lui serie cu un ton emfatic : Mavrogheni aduna pe boieri si, dupa ce cid fermanul Boieri, le zice, iatá vrajmasul ; dacä sunteti Portii Acestia, putin obositi de cotropiri, la arme si &d'AH ! dedati cu asa exercitii, se seuzarä care cu inexperienta, care cu hainele sale, cei mai multi cu demnitatea lor". Acestea sunt vorbe pompoase, dar rau cugetate ; Ce au, inteadevär a face, cand vom cauta lucrurile serios, serviciile catre Turci ale unui Grec fantastic si devotat Porcu vechile lupte ale Romanilor pentru neatArnarea ion 1 Mavrogheni nu poate fi privit ca un erou cu ideii m'arete de libertate, ci numai ea un ambitios cu o bravura' nesocotita.

Inteadevar, ce folos puteau trage Romanii din partenirea lor la asemenea lupte intre Poarta si Austria 7 Politica cea mai sigurá pentru dansii, de cate ori n'au avut ceva sä castige in propriul lor avamagiu, a fost de-a nu lua nicio parte la aceste razboaie ale Turcilor cu puterile vecine. O neutralitate, mai ales armata, le-ar fi putut insusi totdeauna un fel de arbitragiu, mai folositor tärii decat rezultatele indoioase ale unui razboi compromitator si, in once caz, Laxa folos pentru dansii. Aceasta o presimtise Tanakita Vacareseu, dar vazand Din exemplele date in gramatica autorului. Vaillant, La Roumanie, Paris, 1844, t. II, p. 255. Clagici

Al. Odobescu : II. Serien i istorice, etc.

10

146

AL. ODOBESCI)

cä faptele lui Mavrogheni luau curs ca totul contrariu, descurajat si mahnit, el cera a se retrage din functiuni si din tard : Eu vAzAnd ca s'au inceput un rAzboi ca acesta, i obladuitor tlrii noastre iaste Mavrogheni, m'am prostit de dregAtoria ce aveam pentru ca sa nu fiu amestecat in faptele mai sus-numitului, fiind de tot netrebnice 1). Aoa vtizAnd si neputAnd sA-1 mai sufer to. mai vArtos temAndu-mA

ca ea nu-mi arunce oi vr'o nApaste, precum a aruncat la multi nevinovati ea sA-i jefuiascii oi la multi pe tare-i avea pismA, cAci fi surghiunea cu cartea lui la cetatea Giurgiului, i-am arAtat cA eu nu pocin inteaceste vremi ca sá oez aici in tara, temAndu-mA de cele impotrivA oi am cerut ca sA-mi dea vole sA merg la Tari grad Cu casa mea, mai vArtos cá sotia mea este tArigradeasA. El, si pohtea sä lipsec de aici, dar nu voia sA merg la Tarigrad, uncle imi fAcu proviiincl ca sA mA. due peste DunAre la un serhat, deo-

camdatA (aoa imi zicea), pentru ca sit nu ceard

i

altii ca

meargA la Tarigrad, vAzAndu-mil pe mine, oi fAgAdui, ca de acolo,

or cAnd voi vrea sl-mi trimit casa la Tarigrad, o va trAmite Cu

cheltuiala lui i en sA viu lfingA dAnsul. En oi inA multumeam stt lipsesc odatA de a-1 mai vedea i sA merg uncle mA. voi duce, am ales Nicopoia, numai cAci otiam mintea oi intelepciunea lui Solita aga Varnadi-Sade. Se mai afla trAmioi acolo zAlog trei boieri, Ianake dvornicul Moruz, Scarlat logofAtul Ghika i Tudorake paharnicul Guliano. Cu mergerea mea au mai titAmis Mavrogheni oi alti boieri, pe banul Nicolae Brfincoveanu, pe Dumitraocu dvornicul RacovitA, pe Manolake dvornicul Cretuleseu, pe Costake Ghika logof Atul, pe Dumitraocu Fillcoianu clucerul oi pe stolnicul Alexandru Farf ara 2).

Istor. Imp. Otom., Mns., p. 230. De aceastá exilare a mai multor boieri vorbeote astfel oi Fotino, trad. de G. Sion, t. II, p. 175. La 3 August 1787 s'a declarat rItzboi intre Poarta otomanA Rusia oi in primAvara anului 1788, vizirul Iusuf-patia a plecat cn mare putero asupra locurilor din sus. Atunci i Nicolae VodA gAsi ocaziune ca sit se lege de boieri.. Sub pretext el erau haini $i necredinciooi catre PoartA, ii inchidea oi, amenintandu-i Cu moartea, Ii storcea de parale. Pro fratii BrAncoveni, Nicolae i Manoil, pe

fratii Ghiculeoti, Constantin oi Scarlat, pe Dimitrie RacovitA, pe loan Moruz oi pe loan VAcArescu cu fiul sAu Alexandru, i-au exilat cu firman impArAtesc la ínsula Rodos, pe bAtrAnul mare ban PanA

lipescu cu doi fii ai sill, Nicolae i Constantin, i-au exilat la mftnAstirile SfAntului munte (Ianake VAcArescu zice la Meteore) ; lar familiile lor le-a trAmis la Constantinopol, ai pe altele peste Dunare in Bulgaria".

OPERE ALESE

147

DouA lucruri cugetase Mavrogheni pentru trAmiterea acestor boieri : unul, ca BA arate la PoartA, cAnd va fi imprilejire de vreme, cu Muscalii mai el acesti boieri au avut corispondentA cu Nemtii inainte i pentru ea sil nu-i aducA in tarl intr'aceste vremi, de aceea i-au trAmis zAlog acolo ; i altul, cil de va vrea sii intoareA in

tarA vreunul dinteacestia, s6.-1 intoarcA cu multA luare de bani,

precum au si fAcut in urmA dvornicul Greceanu, cAruia ii trAmisese sotia la Nicopole si pentru ca sil o aducA indArAt dupii rugAciunea

sa, i-au luat nofet (dar) talere 10.000 ;?) eu am cerut in multe randuri ca BA-mi dea voie sA trimit sotia la Tarigrad, socotind cA

voi merge si eu impreunA, aid pe mine singur m'au chemat de

multe ori la Bucuresti, fArA de a-mi cere bani, fiindeA a vea ipolipsis

la mine. Eu insA, despre o parte vlizAnd dragostea intru caro inA despre altA parte, neputAnd suferi sd mai vAz avea Selim-pasa pe Mavrogheni, n'ara vrut srt viu ci am sezut acolo, de la Martie pAnA la Octomvrie" 2).

In rdgazul monoton §i trudnic al exilului, activitatea lui ItuAlcità nu putea sg, se inmoaie ; lipsit de treburile politice, de multumirile sufletekrti ce ocuparA vieata lui trecutA, el cauta mângLerea intr'o lucrare serioasri, 5i incepu scrierea intitulata Istoria a prea puternicilor impdrati otomani adunatcl vi alcaluitii pe scurt de dumnealui lanake Vaccirescu, dikeofilax a bisericei cei mari a Reiseiritului vi spcitar al Valahiei, incepandu-se in vremea prea luminatului impeirat sultan Abdul-Hamid I, la veleatul hegiret 1202 vi

Afântuitorului 1788, in Nicopoli a Bulgariei vi s'a sciva'rvit

In zilele puternicului impeirat sultan Selim III, la veleatul 1794 vi 1208, in luna lui ,s'eval" 3). Cu ce indemn, cu ce mijloace a fost compusA aceasta carte incá netipäritd la 1860, autorul ne o va spune in precuvântarea sa, care este tot deodatd o paging, caracteri-

D-1 $tefan Greceanu, posesorul acestui pretios manuscript, crede cA, cu ocaziunea acestei inturnAri in tarA a vornicesei Elena Greceanca, s'a adus aici i manuscriptul, care a fost urmat mai tArziu de cAtre autor, rAmA.nAnd in casa Grecenilor. Istor. ImpAr. Otom., Mns. p. 235 et sp. Acesta este manuscriptul citat adesea pAnA aci si care e legat In dou6. mici volume ; in cel dintAi se aflA partea I si inceputul pArtii a II-a ; in cel de-al doilea urmeazA parten a II-a, intreruptA la fata 277. Scrisoarea e foarte citeatA si se vede a fi din altA mAnA, lar viersurile intercalate i unele note pe margini, Bunt flcute de mime autorului, cum se vede din asemuirea lor cu textul original al Gramaticei ce este in posesiunea d-lui loan VAcArescu.

148

AL. ODOBESCIT

stied pentru vieata, simtimintele, aplecdrile si studiile sale ; inteinsa vom vedea pe scriitorul afectand modestia in belsugul cunostintelor, pe bdrbatul nepregetat suferind cu greu silita sa nelucrare, pe patriotul roman ducand cu}mire pdsul tä'rii sale sfasiate. Iatd cum se

exprimd Vdcárescu : Multi din cei ce au vrut WA serie istorti dupä vremi, sau mat vArtos, din eel ce au ravnit a innoi cele serse de alfii mai de

inainte, flind indestulati de darurile $tiintei, $i-au impodobit condeiul cu infrumusetate alcAtuiri, strillueite $1 de forme ritoriee$ti, $1 de me$tesuguri gramaticesti, si prin mijlocul acestora an putut a birui fireasca inlenevire cea spre citanie a celor mai multi, a atta $i pohta cea de multe $tiinte a celor mai 16tidati $i cu aceasta pe toti Ii au indemnat a le citi de indeeite ori $i a dobandi folosirile cele ce se nasc din istorii. Iar eu, aflandu-mg desbrdeat de ve$ntanturile darurilor $tiintei si condeml meu fiind numai abia putut a se tinca in degetele nedastoiniciei mele, niel se cuvenea sA-1 povntuesc spre a impleti alcAtuiri depArtate de dulceata aceea, fArl care istoriile scriindu-se, deosebi eh nu pricinuese vreo folosire, supAr5. ined $i auzul $i mai vartos acelor ce fire$te nu sunt statornici a &Lifer' cu rabdare prelungirea citaniei. InsA acum, la veleatul 1788, aflá.ndu-m6 stramutat cu locuinta spre vreme in cetatea Nicopolii din crilia Bulgarilor, de lume$tile furtuni ale intamplArilor $i de multele feluri de rAzboaie ce desavitrsit au turburat toatli lini$tea patriei mele, unde $1 despre o parte, aflandu-mA lipsit de toate trecerile de vreme cele veselitoare de suflet $i afundat in valurile intristrtrilor pentru patimile ce sufera imbitii mei simpatrioti, neputând eu acum afla vreun mijloc spre a le tAmb.dui ; despre altà parte fijad $1 de multe ori intrebat, ce impdrat au supus Bulgaria $1 Nicopoli, la sangeacul (steagul) otomanicesc, vrednicie m'am indemnat a serie o adunare istoriai a prea puternicilor impArati otomani, pe scurt alcatuitg, aratand de cand et Cu ce mijloc au luat aceastd stAptinire inceperea ei $i cre$terea starea si urmArile celelalte pa'nä astAzi, ea prin scurtarea povestirii eh poath afla, fArd multA osteneald °Heine, istoria othomaniee$tei iar mai viirtos ea sa mtingAi cu aceasth osteneald i petreeerea vremii cei turbure intru care mh aflu. lath, dan incepere, nàdrijduind ch fb.rd zAbava

arAt $i sfitr$itul la ob$te.

Multi din scriitorii Tevariburilor sau analelor turce$ti, mai viirtos cA la puternica aceastà impdratie este 5i mansup deosebit sau dregiltorie, care este oranduit numai pentru a serie Tevarihurile impitratilor san Vtizantida turceasai, care se nume$te Vacanuis, adica scriitor de cele intamplittoare $i la acest oficiu se pun deapururea oameni impodobiti cu pricopsealA $i acest Vacanuis, tot-

OPERE ALESE

149

deauna este dator a se intAlni en invatatii Ulemali i cu toti lu-

minatii Regeali i mai vartos cu Kethudan-Sadri-Azet si cu BeirutKttabu, spre a cerceta toate vestirile, pricinile i scrisorile ce

merg i yin la imparatie, ca sa ja $tiinta de toate scurgerile lor $i

sa le astearna in aleatuirile istoriilor imparate$ti, ce se scriu de dânsul $i toti Regeali sunt datori sa i le arate toate f Ara, preget $i

tainuire. Dinteace$ti istorici trei mi s'au intamplat a vedea $i a citi ; Pe Naima, pe Raid $1. pe Subhi, care au scris cu atatea frumoase teginituri i istileahuri sau metafore $i idiotisme $i potriviri la cuvinte si la ziceri in perioade ce le numese Turcii cafzele, dupa obiceiul limbii lor, istoriile multor imparati dupa precum $i altii inaintea acestora i in urmli pana acum, cum $i astazi este scriitor slavitul Eiveri-Efendi ; nu cu mai putin gust au aleatuit istoriile turce$ti si multi altil istorici Greei, Latini, Flancezi si Italieni (Nikifor, Nonara, Laonikie, Beungravie, Ladvocat, Cantemir, Voltaire, Buchener $i dintru ale carora istorii cu multa bagare de seama facand o adunare, arat pe scurt toate cate putea da o idee pe deplua la cititori de curgerea, stares $i °carmuirea imparatilor otomani".

Intr'adevar, el indatti urmeazä, &Ind o prescurtare de vietile sultanilor, cu incepere dela Mahomet, $i dupA fiecare din acele vieti, rezumeazA caracterul $i faptele Padisahului, descris prin cateva versuri care-si schimbA adesea mdsura $i tonul ; astf el procede in toatg. partea 1) In general aceste versuri n'au nimic insemnat ; spre dovada vom cita din cele mai bune. Astfel vorbe$te autorul de Mahomet

(p. 10)

Mahomet stiltu In lume, om foarte insemnat, caci s'arata din slue., prooroc $i imparat Si datator de lege, ce dupa ce-o intocmi, in trei pa'rti ale lumii, de multi se priimi". Astfel de Osman ,(p. 24)

De-a se numi Eroe In lume cineva

Osman trebui sä fie, iar nu doar altceva.

Facu 'ntai stapanire, apoi s'au aratat fara razboi $i 'n graba, Halif i Imparat, I$i adaoga devletul cu taxi $i se Moil incepere $i parinte imparatilor d'acu". Astfel de Murat I. (p. 32)

Murat pieri la pace iar nu cand se batea;

150

AL. ODOBESCU

care e de 131 fete manuscripte. A doua parte se deschide cu vieata sultanului Mahmud I (1730), subt a cdrui impdrgitie autorul au veizut lumina lumii ; de ad i incolo evenimentele impdrdtiei se amestecd cu ale tarii si mai ales Cu intdmpldrile vietii scriitorului, precum am ardtat in nunieroasele citatiuni precedente ; de aceea si interesul creste in mari proportiuni. Ne place a citi acest memorial al unui bArbat ce joacd un rol eminent printre contimporanii sdi si ale cdrui fapte politice sunt alternate cu lucrdri literare asa de folositoare. IdnAkitd, cum am vdzut, intreprinse scrierea aceasta istoricd in exilul dela Nicopole si de aci inainte o urnad

mai mult ca un jurnal al sdu privat, fiindcd de aci

inainte el vorbeste mai mult de cele ce s'au intdmplat lui si celor ce-1 inconjurau ; sd-i mai lasdna dar cuvântul ca sá ne spunä soarta mai grea ce a.stepta pe exilati : 1) Noi ce ne aflam la Nicopoli fArA de protectia lui Selim-Pasa,

cAci li tramisese impArdtia la Bender, intfun serhat, lipsiti de toate cele trebuincioase i ca cum eram inchisi, cAci nu eram slobozi sil

mergem amrea si nu numai nu ne aflam atunci in vreo vinA, ci unii din noi aveau si merit la devlet, dupe credinta cu care ne-am purtat in ceailaltil resmeritA mai vartos eu cA aveam de atunci f trmanuri i multe buiurultiuri arAtAtoare de aceasta, intro care se coprindea arAtarea credintei si altor boieri am trimes un arzoha/ cu unul din boieri la prea inaltul devlet, intru care fiiceam rugAciune ca sil avem voie sil mergem in memaliki mahruse, la un loe

Ci dar Minerva tace, iar Marte cAt putea &rigs la toti sil creazA cilsi-acu e slAvit, Si cum peri toti vazA CA-i de vrjmas lovit". Astfel de Baiazid, (p. 37)

1)

la impArat e fire SlavA si dobtindire si aunt indatorati pururea BA le ceard ptinii mb.car sil pearA, s'atunci sunt lAudati. nescine sil se cerce, Si fulgerul sil trece, nu-i lucru necrezut, si Baiazit de pere, cinstea lui asa cere ; de fatA e vAzut". letona ImpAr. Otom., Mns. 224 et sq.

OPERE ALESE

151

cum este Odriul unde sa putem a inlesni petrecerea vietii. A.cest arzohal, dupil ce 1-au luat vezirul, ne-au trimes raspuns sit stain acolo pana ce va face hotarire. Dupa. aceea am sosit la Ruociuk, viind la Bucureoti i piirindu-ne Mavrogheni cu multa para. mincinoasil, (land oi la haznea o suma de bani au putut face ca sa se tramita ferman cu un ceauo imparatesc i sä ja si pe *ease din noi sa-i dual, la Rodos surghiun aoa, lasandu-ne familiile la Nicopole, la sfaroitul luí Noemvrie, purees dupa porunca fii am mers la Rodos, Intr'acest fel au curs lucrurile aceasta iarnit (1789)...

La Rodos eram afundati In multit intristare oi nu pentru noi, eaci noi pe unde am trecut oi acolo am fost primiti cu multa peripiisis (ingrijire) i cinste de toti cei mari, ci pentru familiile noastre, ce nu numai eran departate de noi, ci le lasasem oi Inteun serhat ca Nicopoli, flira nicio protectie omeneased".

Poi ani de zile aproape traira boierii romani la Rodos, inconjurati de onori la care grijile Ii lasau nesimtitori. Idnakita Vacarescu avea cu sine pe fiul säu cel mare, Alecu, fecior al intaii sale sotii Elena Rizo, carele, crescut in scoala parintelui sàu, promitea a-i semana, ha chiar a-1 intrece atat in capacitate politica cat mai ales, In geniu literar. E un frumos tabel istoric de a vedea de acum inainte pe acesti doi vrednici barbati, tan, si fiu, strabatand impreuna valurile furtunelor noastre sociale ! Domnita Caragea, a treia sotie a lui Ianake, trecuse cu patru copii ai sal cu celelalte familii de boieri expatriati, la Arvanitohori din Tarnova ; dar traiul ram si proasta stare in care aceste familii vietuiau, redusese pe

domnita la un singur fiu, care fuse in urma poetul Nicolae Vacarescu vornicul 1).

Intr'acest timp. Sultanul Selim III, mostenitorul lui pace ; Sultanul ordona liberarea boierilor exilati (Februarie, 1790) si atat cei dela Rodos cat si Filipestii inAbdul-Hamid, si Leopold, urmasul lui Iosef, inclinara la

chisi de doi ani la mandstirile dela Meteore, se adunara in Tarnova si de acolo trecura, la inceputul lui Iulie, la Andrianopol 2). N'am oezut o saptaintina i mi-au venit o etriname a proa vezir Hassan-Pasa, intru care, dupe ce defaima pe Mavrogheni pentru surghiunirea noastra, imi poruncea mie, cu multe Ist. Impar. Otom., Mns. p. 254. Idem, p. 253, 255.

152

AL. ODOBESCIT

laude ei cum ca fiind tretruincios, numai dealt sit mà scol merg la ordie la Rusciuk, care mehtup se afla cu multa cinste subt pastare in arhivele raele".

Se intelege cd el nu intarzia a se duce la vizir, pe lânga care se sileste a innegri cu cele mai aspre colori pe principele inimicul lui ; acesta ii era lesne acum, cdci Mavi ogheni pldtise cu rusinea invingerii, nesocotitul sdu devotament cdtre Turci. In once caz sacrificiul trebuie fie cumpdnit dupä persoanele cdtre care se indrepteazd ; aceastd reguld de politicd, boierii nostri cei vechi o cunosteau foarte bine si devotamentul lor cdtre strdini urma in totdeauna asemenea proportiuni. Cu timpul, cumpdna veche s'a pierdut. Lui Mavrogheni i se tdie capul la satul Bela, $i Thudkitä indatd serse boierilor din tard, dupd porunca vizirului, cà dreptatea impdratului Meuse rdspleitire lui Mavrogheni, de care veste s'au bucurat cu totii1). Petrecerea Vdcdrescului in tabdra vizirului dela Rusciuk e prività de ansul ca o epoch' de strdlucire, cdci se bucura de toatd increderea regealelor turci si pregdtea rein toarcerea ordinei anterioare In tard, ocupatd acum de Austriaci ; el dobAndeste, cu ferman impdrdtesc plin de laudd carele si acesta se afld pdzit in scrisorile mele cu multd evlavie" 2), voie de a merge in Andrianopole si pe-

trece acolo iarna, cinstit si iubit de toti pasii turci ; in primdvara urmdtoare pregdteste in secret poduri pe apele tdrii pentru Turci ; in sfarsit serveste cu vrednicie, eu inteligentd, cu credintd Portii ; dar nu stiu pentru ce simtim o tainicd multumire de a vedea manuscriptul in-

trerupt in mijlocul povestirii acestor slujbe slugarnice, pe care ne-ar pdrea mai bine a le vedea implinite de alti oameni, demni de a servi, iar nu de a comanda. Paginile din urmd ale manuscriptului se citesc cu neplAcere, cáci ele destdinuesc o slabiciune inteun caracter asa bine conformat ; ne mirdm citind cum a putut sd se incuibeze o nevrednicd mandrie in inima aceluia care zisese Ce-at

zici de mándrie

Eu n'ae fi mai vrut sa fie ! Caci se'mpotriveste legii ei omentrii.

Istor. Impär. Otom, p. 270. Idem.

OPERE ALESE

153

Om lacom ea se arate Ce cum nu-i e ea un frate ! Tot cu rea deosebire Face pe la toti privire

Cu turbare, ea o vita,

Si natura n'e-urita. Aib'o cin'va vrea s'o aibh, Dar en mine treaba n'aiba !" 1).

Aceste cuvinte sunt in contrazicere cu faptele, °and ve-

dem pe IdndkitO atat de ametit de onorurile ce II fac

Turcii, back pentru dan$ii i$i sacrifich demnitatea sa de autoritate pdmanteand.

In toata aceasta curgere de vreme, judicatile si pricinile se cauta de mine si de cate ori venea la cortul meu cu pocloane, ii luam insumi eu (pe Rornhni) cu pocloane si-i dueeam pe la Regeali Cu po-

cloane, pe unii la Kehaia Bey, pe altii la Tefterdar, pe altii la Ceaus Pasa si aratam cä intr'adins au dus pocloanele pentru dhnsii

si le priimea cu libov sta.panii, si le daruia galbeni din destui In acest chip am otchrmuit treburile tarii cu multa placere a s IApftnilor, panä chnd s'au facut armistitia cu Nemtii"

.

Negresit eh' aceastd ingrijire injositoare de a preveni toate capriciile, de a lingusi toate dorintele Turcilor, la care autorul pare a se inchina ca dinaintea unor netágdduiti shipani, revoltd azi oarecum demnitatea $i amorul propriu al Românilor, de$teptati acum din umilinta timpilor fanariote$ti ; ne pare rdu, ne intristAm cand vedem un om cu o naltd inteligentd, cu un suflet patriotic, a$a de plecat sub acel jug degradAtor ; dar spre scuza lui dacd injosirea admite scuzd, pe cand spirituosul $i titorul Principe de Ligne, general in armata austriacA, seria despre boierii tdrilor noastre, aceste mOhnitoare cuvinte : 3).

Din exemplele Gramaticei. Istoria Imparatilor Otomani, Mns., p. 262.

Lettres et Pensées du prince de Ligne. Vienne, in 32, p. 232. Tot in acea scrisoare, p. 236, autorul adaoge : Rien ne ressemble

it la situation de ces gens ci. Soupconnés par les Russes d'avoir de la préférence pour les Autrichiens, suspects h ceux-ci qui les croient

attachés aux Turcs, ils désirent autant le départ des uns qu'ils craignent le retour des autres". Vezi si Mag. pentru Dacia, tom. V, p. 360, 19.

154

AL. ODOBESCU

Boierii vorbesc putin. Temerea ce au de Turci, obicinuinta de a auzi tot stiri rele i asuprirea ce exercita. asupra lor divanul dela Constantinopol i hospodarul i-a deprins cu o neinvinsa, intristare. Cincizeci de insi care se adunit pe fiesti ce zi, cand intr'o casa, cand

intr'alta, par a astepta mereu streangul fatal, si pe fiesce minut

auzi zicand : Aici tatal-meu a fost ucis din porunca Portii si colea sora-mea, din porunca Domnului".

Oare cine mai mult decdt Vdcdrescu purta tiparite in inima sa, asa groaznice amintiri In minutul de fatd cel

putin, patria stdsiatà de rdsvratiri, familia si vieata sa lasate in prada nesocotitei cruzimi a Turcilor, cereau din parte-i un cap plecat, un suflet urailit. Fard de-a incerca sg-1 disculpam, sd depldngem totusi acea trista stare de lucruri ce supunea la injosire si chiar sufletele cele mai nobile. Ne place dimpotrivd a vedea, cdtiva ani mai in urmg

(1794-1796), pe banul Idnakita, Vacareseu in rivalitate en Domnitorul Alexandru Moruz. Acest Doran, indltat iute din dragomanat la tron, nu era insd un om lipsit nici de cunostinte nici de spirit. Un jurnal francez contimporan 1) ni-1 descrie petrecand inteun cerc de Europeni, cu jocuri de spirit in limba francezd, si aceasta negresit caracterizeaza foarte bine pe acel tânär stälpdnitor, inteligent si luminat, dar iubitor de placeri si de lux, iute si artagos la fire, vrand ca toate voile sd i se implineased pe data si ca nimeni sal nu-i stea impotrivd. In mai multe randuri aceastal iuteald de caracter pricinui conflicte nepldcute, si Ignalkita Vdcdrescu era unul din aceia care nu sufereau cu rabdare trufiile junelui despot. Inca, dela 1793, virtuosul mitropolit Filaret, pe care 1-am lgudat mai sus ca episcop de Rdmnic, fusese silit de principe sal demisioneze, fiindcd indrAznise a se impotrivi la un nesocotit capriciu

domensc si, rememorând amintiri clasice, Ii spusese cd,

1) Le Spectateur du Nord décembre 1801, p. 317 : Pendant que la France devenait barbare, il y avait des pays barbares qui devenaient francais et quand le plus pur de notre sang rougissaait les ruisseaux des rues de Paris, la cour de Bucarest jouait a toutes sortes de petits jeux d'esprit ; le hospodar élevé par un Francais, ami des Francais, parlant notre langue presqu'aussi facilement que nous, entouré d'une demi douzaine de nos compatriotes expatriés, dont il

avait fait sa société intime, leur donnait l'exemple de méler de la réflexion et de la morale jusque dans les plus frivoles amusements etc.".

OPERE ALESE

155

urmAnd dupd voia lui, s'ar expune a zice lumea de dAnsul cd se joacd copildreste, vvcteEt AceastA aluziune la

junetea sa infurie pe Moruz si bietul mitropolit fu constrAns sA se retragd in rAcoroasa locuintd de sub Mitropolie ce au pdstrat numele lui. VAcArescu fu mai dibaci si mai norocit in lupta sa en nesuferita mándrie a Domnitorului ; o anecdotd din timpii aceia, ce ni s'a povestit, va da o idee despre rolul important ce ocupa in trebile tArii, cunostintele si experienta Vdcdrescului. Acesta, supärat de pretentiunile nemAsurate ale noului ceremonial domnesc, renuntase de-a mai calca la curte si era hotdrit a nu ingAdui cdtusi de putin infruntdrile obicinuite ale ingAmfatului Fanariot. IntAmplarea Il sluji cu prisos si-i dete prilej de a infrAnge exigentele lui Moruz, fAcand totdeodatd si tArii un insemnat serviciu. In zilele acelui Domn, cloud mari urgii cdzurd asupra patriei noastre : ciuma de o parte secera poporul cu o furie nespusA, si de altA parte, se adAuga si o foamete groaznicA care adusese disperarea la culmea ei ; locuitorii de prin sate si chiar cei din orase, stinsi de sarAcie si munciti de suferinte, erau siliti a macina coaja copacilor spre a-si cdpdta o hranA vdtdmAtoare tAtii, care grAbea si inmultea mortile inteun chip spAimântAtor. Aceasta stare de lucruri pricinuia o mare ingrijire Domnitorului, dar nimeni din Francezii, tovarAsii sdi de jocuri, nimeni chair din Divanul sAu nu stia sA dea o povatA mAntuitoare, cel putin un leac pentru usurarea rdului. Boierii se adunau in desert ca sA chizuiascd ; izvoarele imbelsugate ale tdrii erau secate ; nimeni nu cuteza, de frica Turcilor, sA cheme intru ajutor pe Austria, care apoi si din fire nu prea e darnicA, i nimAnui iar nu-i da in gAnd sA cearA ajutorintA dela acei aspri stApAni, in

veci gata a lua si nu a da ; toate sfaturile erau rupte. De aceia i boierii reclaman printre dAnsii pe invAtatul, pe iscusitul, pe ingeniosul ban Idnakitd, la care rAmAsese

toate sperantele. Moruz trAmise sA-1 pofteascA la curte, dar banul profitAnd acum, spre a-i infrAna oarba mAndrie, de nevoia in care se afla, se scuzA arA'tAnd cA e bolnav si cA.

nu poate veni altfel decAt cu islicul in cap, fiindcA pAti-

meste de mAsele. O cerere asa de indrAzneatä ! o asemenea

infractiune la regulile ceremonialului ! un boier cu islicul 1) nun, VYMASLV, vlacanuscv, in Omer, Edison, Pindar

i altii,

cand vor s6. vorbeasca de inesperienta ei de simplitatea copildreascit ; 716y% vtcce zice Esiod ca cum am zice noi, Copil batrdn, ndtardu.

156

AL. ODOBESCU

In cap dinaintea Domniei sale ! Acestea parurd luí Moruz necuviin0 nespuse, neauzite, necugetate, monstruoase. Moard lumea de foanae, de duma., de ce o vrea, mai bine decdt sá vaza Alexandru Moruz,1."' Atrc7Ig -cidg BXcc)(1c4g, pe Idnakita Vdcdrescu cu islicul in cap. Raul insa crestea cu pasi uriasi, nemultumirea poporului ajunsese la un pas de rascoala si apoi boierii incepuse a murmura ; se suna de un arz-mahzar cu plangeri la Poarta ; seaunul domniei era in sfarsit in pericol. Dina_

intea unor astfel de prevestiri, Moruz isi plecd fruntea trufase si se hotari a primi pe banal cu capul acoperit. Vacdrescu sosi la curte cu gatul imbrobodit in saluri. cu faimosul islic de pricina afundat pe urechi, negresit eh' trebuia sd semene cu vulpea cea din fabuld, care veni la adunare, Dar irisä oblojita, pe sub barba legata $i cu un Jipan mare la cap infasuratä".

Fanariotul isi stapani indignatiunea si-1 pofti sà azd Ii spuse cu o blandete fatarnicä, dupd ce mai intai ardtd mahnire penin tristele peristasis in care se allá tru suferintele lui, acum tara asteptäm si dela empiria Evghenii tale ca sd ne sinzvulevseascd ce avem a face spre a departa aseIpsilotate, rdspunse banul, putine menea distichii. voi $ti a spune eu, un biet bdtran retras din lumea strdlucitd ce impresoard pe M'aria ta ; dar pe cal poci sal md intinz cu mintea, socotesc cá ar fi oare-care mijloc de usurare. Nu nad indoesc eh' bine cunoasteti cd, dei vechile hattihumaiumuri ale tarii nu pomenesc nimic despre aceasta, insa s'a facut obicei din zilele strdlucitilor

la locul salí de onoare Arhon bane,

Domni ce au domnit inaintea Mdriei tale, a se da pe fiesce

an zaherea imbelsugatd din tara, la serhaturile turcesti de pe malurile Dundrii. Oare, facand acum tara plecata cerere la inalta Imparatie $i mai ales fagdduind cu dinadinsul, cá In ani mai roditori, se vor implini cu prisos cele date acum, nu s'ar milostivi oare prea puternicul Imparat si ar porunci s'a se sloboadd tarii zahereaoa grdmalditá in jicnitele serhaturilor ? Ce cugetati despre aceasta, Ipsilotate i domnile-voastre, Arhondes?". Idea par"' tuturor minunata, ea se puse indatd in executiune. Poarta consimti cu mdrinimie a da azi un ou ca sá capete maine un bou si bietul popor Toman se vazu usurat prin 'bucatele ce se intoarserd din imbuibatele ce-

OPERE ALESE

157

tàti turce$ti, in satele române fllimanzite. Astfel Idndkitd Vdcdrescu, credincios traditiunilor de familie i demn urma$ al Radului comisul Bil$ug, scdpd tara de foamete. Pntem zice cá el datori aceastd faptä meritorie, addncii cuno$tinte ce avea despre toate relatiunile vechi $i moderne ale Portii cu tara Romdneasca ; in cAldtoriile sale

prin Turcia $i mai ales in desele sale petreceri la Constantinopol, unde $i dobAndise dela patriarhie printre alte onori $i titlul de dikeofilax al bisericii Ra'sdritului, impins de spiritul sàu neobosit $i doritor de once cuno$tintd, folositoare OHL el formase o cdrticicd in care cu multä stradare si cheltuiald de bani, izbutise a scoate din condicele impArdtesti, copie despre toate documentele atingdtoare de patria sa. Fotino ne spune ed a cdpdtat aceastd carte dela Alecu Vdcdrescu, fiul lui Taindkitd, $i cd a intrebuintat-o spre a extrage unele acte $i a face, in Istoria sa i) un sumariu al documentelor dinteinsa. Aceastd.' interesantd lucrare e acum perdutd, impreund cu toate hârtiile importante pe care Idndkitd ne spune le aduna in archiva casei sale, numai notita si extractul lui Fotino ne stau dovadd despre existenta ei $i totdeodatd despre zelul nepregetat cu care acel om, adevdrat mare, intreprinse cultivarea limbii i de$teptarea moralizatoare a datinelor noastre. Nu putem vedea fdrd mirare c'd stimabilul dl. G. Sion, In traducerea ce a f dent dupd cartea lui Fotino, la acest loe, a trecut sub cea mai deplind tdcere, laudele cu drept meritate ce autorul da banului Ianake Vdedrescu. Un literat cu asa mult gust $i talent ca d-lui n'ar trebui niciodatd sá uite cd lauda dreaptd $i meritatd onoreazd mai mult pe cel ce o face decdt ce] ldudat 2).

Fotino, trad. de G. Sion t. III, p. 316 et sq.

lata textul grecesc, nu precuin a fost abreviat in traducere de d-1 Sion, Edit, grec. dela Viena, 1819, t. II, p. 372 Taw

at50)

TO6TCOV

anccpcaXax-rov Ev Ttvc

'AXEctvpog Baxapiaxog, ö Tobp.eyoUou

7tEpEXOcv Ctipov vt) Xrißec e4UTò nap& Tor)" ecoLaCp.ou Itaipb;

PCCO'CXLX@V

,XcapEcp

OEGITLalICCTWV

67zEp uot gatOXEV 6 lv tcompt4

tc vou 'IwcZvvou Toti) Bcompiaxou, ôbg etEi[lVlaTOÇ TCTJV EtiyEviiiv ç BXcatcxç,

ItaTiipTou, Tò ITXCCXX67CCallOG XiTCO

TiVOK, MCI Tò xczakvcc vija Xcc-cptao;, xercip-90)6E 6ca

Xcißv 'tt pOdrca. tact (xerracq,

tbv

Movcruccv-ccvoTrOLEt bm.rpt(371v Tov etitb

(x6)b.qxag).o

ZIccnciv-v%

6XEZVOÇ

tri To6

Xpl[idc-ccov

bLcacitißccv ev idcoXetpuK) ElÇ Tv 1Tx»' COTb Tijg PacnXECcc{ xXouTofixt.cc

AL. ODOBESCU

158

Ianake Vdcdrescu fu cu adevärat un om in veci memorabil, gloria nobililor ¡Ara, ram,tineei, cmoarea familiei sale si tala patriei, precum Il numeste Fotino, sd nu ne sfiim a o mdrturisi acum, dup. saizeci de ani, când termenul oricdrei invidii s'a incheat. Trecutului cel putin i se cade dreptate. In anii care am ajuns cu biografia acestui bdrbat eminent ne apropiem de sfärsitul carierii sale. Moruz, dei Vdcdrescu scdpase domnia lui din urgia

foametei, nu putea insd sd mistuiascd afrontul ce i se pdrea cd ineercase din partea boierului romän, si când dupd rdpedea si neprevestita lui destituire, 1796, August 301) el se gändea ed nu putuse a-si rdsbuna asupra lui. Dacd nu voi avea spun cd zicea cu o feroasd mânie :

strean.g, cand imi va cddea lanai% in mand, voi lua pletele doamnei raele spre a-1 sugruma !".

Mai fericit deck fiul sdu Alecu, banul Idndkita scdpg, de stdruitoarea lui urd, cdci a doua sa domnie nu-1 mai gdsi pe lume ; in cei din urmd ani ai seeolului trecut, Idndlità Vdcdrescu rdposd, neavänd inch' 60 ani impliniti, si trupul lui fu depus in biserica si. Ion cel mare, aldturi cu casele sale. O vieatd nu ant de lungd, cLIt piiná de fapte si de lucrdri folositoare, a insemnat acestui nobil bArbat un loe neperitor in analele romanesti ; faptele-i insd, au rdmas legate de epoca in care el a trdit, epoed tristd pentru noi, tabel Intunecos si umilitor, in care ne place totusi a intrevedea umbra lui mai demnd si mai mdreatd, ; dar lucrdrile sale In cercul literar, acelea vor rdmâne ca petre unghiulare pe care s'au asezat temeliile literaturii noastre. Gramatiea sa, informd, necompletd, imperfectd, este insd întâia cercetare a regulilor limbii ; versurile sale, putine la numdr si stränse in mici proportiuni, sunt insd intftele modele de o perfectiune poeticd ; istoria Sultanilor sau mai bine Memorialul sdu e o operd pretioasa in neaverea noastrd istoried ; in sfärsit dictionarul romänesc, culegerea de documente, dacd le-am avea, ar fi pentru noi alte scumpe isvoare.

Nu putem dar tagAdui "marile merite ale acestui bd,rbat si, aruncându-ne in general ochirea asupra activitätii sale, exercitatd in toate sensurile, mai multe analogii de caracter, de spirit si de fapte ne invitd a-I asemui, ne1)

Fotino, trad. de G. Sion, t. II, p. 182.

OPERE ALESE

159

gresit cu deosebirile mari de tarA si de vremuri, care ne dovedesc cA, in zilele lui ca i acum Inca, eram departe de timpul cAnd

Acest biet corb Oxman lar acvild s'ar face, S'orice Romiln ar fi Roman Mare 'n rdzboi i 'n pace".

ne invità, zicem a-1 asemui cu un Roman strdlucit, cu Ciceron. InteadevAr, la amAndoi se vAd. desvoltate in

cercuri deosebite si neegale, aceeasi neo bositA activitate care le dA un rol in toate treburile politice, f Ara de-a stAn jeni lucrarea lor intelectualA, aceiasi varietate de cuno-

stinte si de ocupatiuni, aceiasi multiplicitate de talente felurite, acelas gust pentru vieata fastuoasA, pentru toate plAcerile atA,t sufletesti cAt si simtuale, si chiar acelas

colt de vanitate care se iveste pe ici si pu colea in operele In faptele lor. SA nu se mire nimeni de o asemenea aldturare, poate neproportionatA. Natura a semAnat geniul prin toata intinderea omenirii ; dar societAtile, dupe vremuri i Ari, if desvoltA numai atAt pre cat le stA in putere. Bucurestt, 1860.

1 Mai nainte de a sfarsi tipitrirea ADAOSE SI INDREPTARI. acestui articol asupra Vdcdrestilor, in Revista Romdnd, am avut multumirea a putea elucida cestiunea de genealogic ce era incti

Genealogia familiei Cantacozinilor dela arm! confuzit pentru noi. 800 fi pdnd la anul 1787, frumos manuscript pe pergament in pose-

siunea ritposatului d. Const. Cantacuzino, ne-a dat, la pag. 398 si urm., deslusirile de mai jos Ianake Vdcdrescu (cel dintdi lanake) era frate vitreg cu Doamna. lui Constantin Voevod Brtmcoveanul... el a fost insurat cu sora lui Bared (poate Bdrcdnescu) mare logofdt si a ndscut cu sotia sa patru fii : 1. Constantin mare vistier, i apoi mare logofdt subt Nicol. Vodtt Mavrocordat, a fost Insurat cu Maria fata marelui vornic Iordake Cretulescu si a sotiei lui, Domnita Safta, fiica lor Elena a tinut pe Michai Cantacuzin (fratele Pdrvului spdtarul de 3. Stefan (tatal banutui /cIrulici(d) ; care am vorbit) ; 2. Barbu ; 4.

Radu".

160

AL, ODOBESCU

Dintfaceasta vedem cum se rudea eel dintâi lanache VAcaresen Cu Constantin Vodit Briincoveanul, si cum al doilea, MnAkitA, se rudea ca Cantacuzinenii.

2. In biserica schitului MAgureanu, din deal dela grAdina Cismegiului in Bucuresti, care biserica este inceputg de logofdtul Consfarsit6. pe la anul 1760 standin Vflciirescu, unchiul lui IAng.kit6. sub domnia lui Cantacuzino, se aflit pe ptireti, deosebit de multe portrete ale Cantacozinilor, insA cei mai multi lArA nume, portretele urmhtoare din familia VitcArestilor : Constantin VActirescu vel logol. cu jupfmeasa lui Maria, si Ianake Vactirescu vol Aga cu juptneasa lui Stanca". Acesta e tata lui Constantin. Dintr'aceasta vedem cum se rudea cel dintai Ianache Vacarescu in Gramatica sa, g4sim si cele urmatoare, in caro autorul se sileste urma regulile prosodiei entice

Si ce voiesc, cum poci s'arg.t t Am glas t Muz6, graeste ! Zi ce se envine sau a'ntelege Cum 86. arAt mai pe'nteles, in grai, curgere buna, Cugete frumoase, ca poetice faceri.

Ce are, cine si'n ce fel sA ne arate t Silinta efite nu siivarseste 'n vreme ! ligzboaie face cu 'mpotriviri ciudate, Aduce, duce, osteneala si-o are Drept hranA dulce inch' si bueurie ! Apleaca firea i vointa si-o cere. Nescine unde tie o ea o basis La ver -ce treabl va avea d'a 'ncepe.

Intelesul acestor cloud strofe se restabileste astfel : $i in ce fel set ne arate cine ce are in sine? adicit : Cum sA-si dovedeasa. omnl Poetul rAspunde : Prin silinta, cAci silinta talentele, puterile I vdte nu silvdrseste cu vremea? Ea face rdzboaie, aduce, duce, se ostene$te ; dar rhsplata ei, dulcea ei brand e bucuria. Ea apleacil urea i cere ea vointa sa sA. se implineasch cu or-ce pret. De aceea nescine ori uncle va avea sa inceapd vreo treabd, sit o ia, sel o lie ca o bazd a lucrArii sale.

OPERE ALESE

161

PSALTIREA Tradusdf, romdnege de Diaeonul Coresi Tiparità" la 1557.

Una din cauzele care aduc mai multa impiedicare la raspandirea stiintei si la popularizarea cercetarilor asupra limbii si istoriei, in sanul natiunii romane, e putina comunicare de idei, putinele relatiuni intelectuale ce exista

intre toate tdrile unde limba noastra se vorbeste si se Lucrarile barbatilor studiosi raman izolate In cercul provinciei unde au fost produse, si adesea majoritatea publicului roman nici cà bdnueste despre scrierele nationale care circula trite° tara vecina,, locuita, cultiva.

aceia de Romani, miscati de aceleasi idei i simtiminte, de aceiasi trebuinta de cultura. Ca'rtile tiparite in Sibiu, In Blaj, in Iasi abia patrund p'ana in Bucuresti, si vei intalni rare ori in acele orase, producte literare din capitala Romaniei. Aceasta lipsa de comunicatiuni intelectuale produce nu numai ranl de a intretine provincialisme in limba scrisa si de-a impiedeca formarea definitiva a unui dialect cult F}i literar in care sa se contopeasca sau sá se controleze toate idiomele locale si toate sistemele filologice individuale ale Romanilor, dar Inca' tinde a izola pe Romani unii de altii, prin deosebite idei si tendinte, inspirate publicului in fiece provincie, de scriitorii locului. Cat mai profitabil ar fi pentru natiune propagarea intinsä a ideilor, care ar proveni dinteun schimb neincetat al productiunii culturii Romanilor ! Cate foloase ar trage toti in general din luceárile izolate ale barbatilor de merit ce sunt raspanditi prin deosebitele centruri locuite de Romani ! Numai astfel am putea dobandi un simtimant noted si adanc de nationalitatea noastra; numai astfel am putea pretui mai bine puterile noastre morale ; numai astfel am putea urma o cale aleasa si cumpanita dupä adevaratele noastre mijloace si trebuinte. Acmte cugetari ne sunt sugerate acum de o simplá cestiune de studii literare. Pe acest tarim cel putin, tooth' lumea ar crede cá Romanii sunt uniti si ea ei lucreazä' Clasici

Al. Odobescu : II. Serien i istorice, etc.

11

162

AL. ODOBESCLI

impreuna spre a duce limba la o stare de cultura necesara oricarei limbi ce se vorbe$te de o natiune care tinde !a propasire. Din nenorocire, chiar intr'aceasta se vede curat o lipsd de unire in idei ; limba a luat cai deosebite

in deosebitele provincii $i a ajuns chiar, prin neasemuirea tendintelor ce manä pe unii $i pe altii, ca Romani de aceIasi sange si de aceeasi credinta., abia sa se mai inteleagh. Maiturisim cA articolii unei gazete romane publicate de Ardeleni si Bandteni, raman uneori cu totul neintelese publicului din Principatele-Unite, 5i poate cal acelasi trist fenomen se produce $i in Transilvania si Banat pentru cititorii unor serien i dela noi. Poate eA timpul va curma de sinesi asa nefericite telegeri ; dar nu e mai putin adevarat cal noi insine avem datoria de a lucra cu stAruinta in contra perpetuarii unor

asemenea divergente de idei si de tendinte in cultura linabii romane. Aceasta o putem face studiind mai ales en luare aminte lucrarile serioase ce se fac asupra acestei materii de catre fratii nostri de peste munti, care fiind

inca de rault dedati cu studiile filologice, sacrifica in adesistemelor archaice, spiritul limbii noastre, pe care noi, cu mai multa usurinta., Il subordonam foarte des vAr

la imitatiunea putin rationata a limbilor neo-latine moderne. Intre aceste doua extreme, socotim ea este o cale mezie, calea studiului istoric al limbii poporului roman a trecut, ca sA devind, din idioma rustica a colonilor romani din Dacia, limba de azi a Romanilor a$ezati la poalele Carpatilor, pe malurile Dunarii si prin vaile Pindului. O asemenea incercare s'a fäcut de catre d. Timoteu Cipariu, canonic din Blaj, carele in anii 1854 si 1858, a publicat doud volume importante, dar din nenorocire putin riispandite si putin cunoscute de Romanii din provinciile du/fare/le.

Invatatul profesor ardelean a tipärit mai intai Elemente de limba rovidnd dupd dialecte i monumente vechi, si apoi Crestomatia sau Analecte literare din cartile mai vechi si noue ronidnesti tipdrite 6i manuscrise, inceptind dela secolul XVI peind la al XlX-lea, cu notite literare.

Nu ne propunem aci de a examina 'Ana la ce punct

sunt neatacabile deductiunile trase de d. Cipariu, din studiile sale, pentru regularea ortografiei romane si uneori chiar pentru determinarea formelor gramaticale ; dar vrem sA constatam ea lucrarea sa e intreprinsa dupà ade-

OPERE ALESE

163

vdratele baze ale $tiintei filologice, cà, in mai dese randuri, e executatá, cu talent $i perspicitate, $i cd mai ales culegerea sa de exemple din scrierile vechi române$ti e foarte folositoare i cd o asemenea crestomatie ar trebui rdspânditd prin toate $coalele române, ca sä." dea junilor studenti o cunostintd mai rationald $i mai solidd a limbii pe care au sd o vorbeascä $i sd o serie in tara lor. E mare meritul d-lui Cipariu de-a fi adunat acele taxturi vechi ce au devenit foarte rare prin putina ingrijire ce au ardtat Romanii cdtre cdrtile cu care barânii lor s'au servit spre a introduce limba nationald in bisericd. Exemplele a$ezate dupd ordinea cronologied, prezintd succesiv modoficdrile ce graiul nostru a primit in cursul timpilor si ne ardt feluritele influente sub care s'au desvoltat s'au transformat vocabularul $i gramatica limbii omane, dela sfftr$itul secolului al XVI-lea, 'And la inceputul al XVIII-lea. Editorul a avut bled, fericita ideie a preceda aceastd crestomatie printr'o notitd literard in care se gdsese liste comentate de toti scriitorii $i de toate editiunile ce au figurat in acest timp in cd,te$i trele provinciile române. Dar adesea el n'a putut face mai mult deal a numi pe un autor sau a mentiona cartea lui, fdrd de indicatiuni precise, fdrd ca sd dea extracte din acea publicatiune. Cauza acestor lacune e mai totdeauna chiar acea lipsd de comunicatiuni intelectuale intre tdrile române, pe care o deplanserdm la inceputul acestui articol. Astfel, d. Cipariu zice, vorbind de secolul XVI-: 1) De scriitorii române$ti in provinciile danubiane de in acest seclu nu aflara altd cuno$tintd, cleat cd, principele Ronah.-

niei Neagoe ar fi scris o epistold cdtre filiu-sdu Teodosiu", ignorand negre$it cd eu cineisprezece ani inainte, la 1843, se tipdrise in Bucuresti, dupd un manuscript dat de domnia lui spdtarul Antonie Sion din Moldova, biblioteeii

SfAntu Saya din Bucure$ti, Invataturile bunului si credinciosului Domn al tarii romanesti Neagoe Basarab Voevod, catre fiul sau Teodosie Voevod. 1 vol. in 8°, de 336 fete.

Putin mai jos, autorul Analectelor adaogd : Jar din din Bra$ov, care traduse Psaltirea, $i o tipdri tot acolo pe la 1560 (au 1562)... Nu am vdzut-o, ci se afla in Iasi,

Transilvania aflArn urmätorii seriitori : I. Coresi diaconul numai cat unii citeazd anul editiunii 1560, altii 1562". Basiliu Popp, care la 1838 tipdri in Sibiu o Disertatiune despre tipografiile romanesti, lucrate in mare parte dupg 1)

In notita literara la Analectele sale p. XVIII.

AL. ODOBESCU

164

note date de d. Cipariu, nici ca. mentioneazx. aceasta,' carte;

chiar ceea ce dovedeste ca pe atunci Cipariu Ii ignora existenta, iar in urmä a aflat despre dansa, fara de-a o vedea. Biblioteca dela Bistrita insa ne-a procurat multumirea a descoperi un exemplar din aceasta rara carte, poate cea dintai opera tipa.rita in limba romaneasca, dei data ei trebue coborita cu saptesprezece sau cincisprezece ani mai In urma de anii propusi de U. Cipariu. E adevarat cá domnialui mentioneaza o Inveitcltura cregineased, care s'ar fi tiparit in Sibiu la 1546 1); dar aceea este foarte induioasa, si ht cazul probabil cá acea turd' crestineased va fi posterioara, Psaltirea lui Coresi ramane, fara tagaduiald, cea dintai carte in care limba romana s'a pus sub teascurile tipografice. Aceastä Psaltire e un volum de 40 mic (181/2 cent. inaltime ; 13 cent. lärgime) ; gros de 79 de coale de hartie ordinará, far% paginatura si avand signaturile insemnate cu litere slavone, la fata I si 8 a fiecalrei coale. Exemplarului dela Bistrita Ii lipseste o pagina dela inceput, chiar aceea ce poartä titlul, si mai multe altele din corpul scrierii. Coala 34 e implinita cu scrisoare de mama. Muce-

zeala a stricat colturile paginilor la mai multe locuri.

Leaf ura e cu scoarte de lemn invelite cu piele neagra. Este de observat cal pana acum contextul si forma titlului acestei cärti ne sunt cu totul necunoscute. Nu stim chiar dacä acea primá fata exista pe un exemplar, aeum perit inteun foc, la raposatul profesor G. Saulescu. Insa, daca poarta cartii ne lipseste, apoi gasim totusi o compensatiune la sfarsitul ei. Iteversul foaiei din urmä e ocunat de o nota explicativä', tiparita' pe 18 linii cu litere cirilice de marirea zisä tertia (16 punturi), astfel precum este si tot cuprinsul Ar putea cineva sä-si puna indatal intrebarea daca aceasta e chiar limba romaneascd, astfel cum o vorbeau parnantenii, inteunul oarecare din tinuturile romanesti, cu eo doi secoli i jumatate inapoi 7 Sau, daca este numai o cercare nedibace a unui strain, putin cunoscator al graiului obisnuit printre Romani, si luptandu-se trup la trup, fara.' deprinderi pregatitoare, cu un text slavon adesea turbure i indoios 7 In starea actuala a cunostintelor noa1)

Notita liter. din Analecte p XIX.

LIV gi LV. p. 304, 308.

Organul luminAri. No.

OPERE .LTJESR

165

stre despre vechile idiome romanesti, problema este foarte anevoie de deslegat ; alte documente autentice ne lipsesc pentru o epocd asa inapoiatà a limbii noastre ; iar tex turile cele vechi ale cronicilor sau letopisetilor au incercat,

färä îndoialà, neincetate prelucrári, care le fee a fi cu

mult mai lesne citete si mai intelese azi notiä deca limba stängace a lui Coresi. Apoi incd trebue sà cugetäm cà graiul s'a desmortit si s'a limpezit, cu necomparabila räpejune, indatä ce el a inceput a lua forme mai bine determinate, prin mai deasa lui intrebuintare in scris. Deci, BA nu ne prea mirä'm de ciudesmele limbistice ale paginei mai sus decopiate, pe care, pentru mai multä inlesni re a cititorului, transcriem aci, pe ea se poate mai exact cu litere latine : Cu mila lui Dumnezeu eu diaconu Coresi déca vezuiu cA mai toate lirnbile au cuvfintulu lui dumnezeu in limba, numai noi rumdnii navemu. si hs. dise, mathei. 209. clue cet6sce sA inteléga, i pavel apslu dncà serie la corintu, 155, ea intra beséreca mai vriitos cinei cuvinte cu intelesulu miau sA gr1.escu, ca si alalti sA invAtu de edtu on intunerecu de cuvinte neintelese intralte limbi ; dereptu aceia fratii miei preoutiloru. scrisuvamu acéste psaltiri cu otvétu. demu scosu de in psdltire sra'bescA pro limbA rumânéscd. sd vê rogu ca fratii miei sA cetiti si bine sA socotiti cA. yeti vede insive eil e cu adeveru, vleto 7085.

Citind aceste cuvinte curiozitatea e atatatà indatä. de a sti cine a fost aeel diacon Coresi, care, inimat de nobila si dreapta emulatiune de a vedea in limba noastrei cuveintut lui Dumnezeu, se ocupa a publica, ta 1577, o Psaltire cu otveat, adic eu reispunsuri, cu traducen i de in limba seirbeascd, pre /imba rotridneascd, ca sei fie de infelegel turd fratilor säi preotilor i greiniaticilor ?

D-1 Cipariu ne procura inch' singurile notiuni ce s'au putut culege pilnä acum asupra familiei i persoanei lui Coresi. Fabricius, in Biblioteca Graeca1), raporta un catalog in care un macedon din Moscopolis, Dimitrie Procopiu, a inscris, in Bucuresti 1720, luna Iunie, pe toti Invatatii greci din secolul su si din cel anterior. Printre acestia, la No. VII, se gäseste un Georgie Coresi din Chios, 1)

I. A. Fabricii Biblioteca Graeae sive notitia seriptortun ve-

teruin Graecornm etc. Edit. nova enrante G. Ch. Hartes, Hamburg'. 1808. Vol. XI, p. 522.

AL. ODOBESCU

166

Iatd aci reproducerea mic.$orata a acelei ultime pagine :

AgAolim-H(7).-d igA'iiitS0iii, L14E. EH

A-EIS 4 EiZigi0

til ma.

H TO-41'TE

A ii6H

A( ;IS ii BItiTtiAli isvmfiAa ti A

Ag AotfAill(-5d A\ A Fl Hgnui H rióH pVikuniti HIfi'Am b 11111 4)-(C

. f. 'HIM LiCrIqr C2A4(

iFiCC . m41.4_(t1

ArR1

WHIltiBEA6 ArinaSISA cReH AA KO _ , ) FHHT6 Of UrhAFITOG rtpqr,s MAtispz

-. , TO . llit-1111 K36HHTE Ug itIACMCg/16 Mifg CZ

FpxECti 6. , KA Wii ZIAAAliii CZA.SZtib AE ESL Pt 1

,

i)

TboVvilbutpoi6 AEIISEMITE NEAT AtCE flim

rptivrE niggH

:-

ti.1.11 IVIiEH npE0/1111-1A0p1:1

,

AffErirrb

LI-"LIIA

C 1-fpH040/1Aii :I'VE

CrE \OATH' fli Kg V,)'-.-- EirT6

1i:116 C ISÓCh Ai

XiiZATHOI CrbEACti AN nei 11'1Ig& 13mils% tirfi

cliA Craiiv.cf)if Ai thyAfr,NTgpA - UJH rez a

WI ruilHAopb writSx, fortoin pecitiilimiEH .

erlAiTHJiH wilGtiHECZ,difOTHIJ)HIVAIStilif &E

.-.... /".

A+ ANHuitifitt 62EISVi4EgrArb SATO ylE

OPERE .A_LESE

167

orn doct, cu invdtAturi felurite si cunoscdtor al literelor sacre, dar care a scris intr'un chip scholastic, fair& de ordine si cu o judecatd putin dreaptd, asupra mai multor

rnaterii de teologie si altele 1). D-1 Cipariu adaogd cá sunt

cArti de-ale lui manuscrise in Biblioteca Imperiald din Paris 2).

Apoi dela altul, dela un loan Coressi, medie din Chios, se gasesc in opera Turco-Graecia a lui M. Crusius 3), o scrisoare care Mitrofan al III, case a ocupat scaunul patriarchicesc din Constantinopole de cloud ori, 1565 si 1575 4). Sà mai ajutdm la aceste notiuni cu un document ce se allá printre cdrtile Mitropoliei din Bucuresti, relative la rnosia Cucutenii si in care figureazd numele de Coresie,

ca socru al vánztaorului unei siliste de casa in acel sat. Actul acesta, scris pe o foaie de hârtie foarte ruptd si afumath', poartd, data din Martie, anul 7000, adical 1492 dupe Chr. ; ceeace pare a dovedi, dacd data mentionatit nu va fi gresitd pe document, ed familia Coresi era stabiMA, in tara Romdneascd incd de pe la sfdrsitul secolului al XV-lea.

In orice chip, ea trdia acolo cu vreo seasezeci de ani

mai in urmd. D. Cipariu insemneazd, cà pentru un Coresi logofiitul si feciorii lui, se and diplome dela principii tàrii Romdnesti, Petru, Alexandru, si Mihnea, din anii 1567, 1570, 1571, 1581 si 15S2. Unde vor fi aceste documente, dominalui nu ne spune ; dar din toate acestea putem conchide cá familia Coresilor, originará din Chios, a dat li-

terilor grecesti doi invdtati, pe Georgie si pe loan Core,si, si cd, ea, mai din vreme sau mai tdrziu, s'a asezat in WA la noi, unde, pe la sfdrsitul secolului al XVI-lea, a obtinut diplome dela Voevozii romAni. Dar ceeace lie intereseazd, mai mult e cd, tot pe aceste timpuri, in Brasov, trdia un diacon din aceastii familie, acum cu totul min:Anita, carele impins de dorul sdu cdtre patria lui adoptivd, traduse mai intdi pe romdneste o Psaltire, si o tipdri

la 1577.

Georgius Coressius, Chus, vir doctus, et variae eruditionis, sacrarumque peritus litterarum. Scholastica more plura ac diversi arg-umenti composuit scripta theologica, et alias varias lucubrationee, sed pleraque sine ordine et sine recto judicio". Nota dupa T. CiCatal. des manusc. t. II, p. 269. Cod. 1373. pariu.

Basel. 1584. Lib. III si IV. Istoria bisericeasca trad. de Génoglu Lesviodax. Catalogul pa-

triarsilor Coustantinopolei.

AL. ODOBESC11

168

Trei ani mai In urmd, la 1580, cand Jupc-inul Lucaci, judetul de In cetatea Brasovului si a tot tinutul voi s aibd o traducere a luminatei carti Evangelia cu talc", pe care dupd ce a intrebat i in multe parti o a cautat, in sfärsit a aflat-o in tara Romeineascei la ar-

himitropolitul Serafinz in cetatea Thrgovistei $i o a cersut cu multei rugeiminte de i-o a trimes, atunci binegänditorul judet o au dat lu Coresi diacanul, ce era mes ter invei(at intr'acest lucru, de o scoase din cartea seirbeasai pre limbd ranzeineascei, impreund si cu preotii dela biserica Scheilor

de lcingei cetatea Brasovului, anume popa lane fi popa Mihai.

Aceea e Evanghelia romäneascd care se tipdri la Brasov si pentru care judetul lirdjild nu crutei de in averea ce-i era deiruità de Dumnezeu, a da la acest lucru 1). In sfärsit se mai gäseste si o Liturghie slavoneascd tipäritä la 1588, In Brasov, prin silintele lui $erban Coresi, fiul diaconului, traducdtorul Psaltirei si a Evangheliei romänesti. Inteatilta se mArginesc deocamdatd cunostintele noastre

asupra diaconului Coresi, primul tiprtritor de cdrti romänesti si asupra originilor familiei sale, al &Arai nume nu este inch' stins in tard la noi.

Cestiunea de a sti unde a fost tipdritd acea carte, in

care figureazd pentru intäia card limba romäneascrt imprimatd, lash' putind indoiald, de vreme ce cunoastem editorul ei a trdit la Brasov si mai ales cà vedem, trei ani In urmd, tipdrindu-se acolo, cu aceleasi caractere, o altd carte romftneascrt. Un punct care ne desteaptd mai mult euriozitatea, este a vedea cà inteaceastd carte dela 1577, la mai multe capete de Psalmi, întâlnim literele capitale ornamentate pe care le-am vdzut in cArtile slavonesti tipdrite la 1507 si 1517, sub Mihnea si Neagoe Vodd in tara llomäneased 2). Initialele B si P, formate prin impletirea nnor linii albe pe fund negru, apar tipdrite pe ici $i pe colea in acest volum, pare a.' ar fi rämdsite cam invechite si stricate din ornamentele xilografice ale frumoasei pografii ce se adusese din Venetia in tara Romäneasca, la inceputul aceluiasi seco!. Cät despre celelalte caractere cu

care e imprimata Psaltirea dela Brasov, ele sunt de o font:a mai groasä, mai nemlddiatd si denoteazd o proveVezi in Analectele literarie. de T. Cipariu. Vezi Revista Romeind, Vol. I, 1861, p. 816, et sq.

OPERE ALESE

169

nientd germand, cdci se stie cum eh' tara care inventase imprimeria, a ramas mult timp strdind la progresele ce folositoarea arta castigase in celelalte pdrti ale Europei. Dovada cea mai tare despre imperfectiunea acestei prime tipografii romanesti din Brasov, e chiar sdrilcia sa de litere si putina mdestrie a tipografului, care a zetuit textul slavon si traducerea romaneasch cu aceleasi litere $i dearandul fdrd a le deosebi cel putin prin initiale si uneori chiar nici prin punct sau prin virguld ; astfel, citirea e anevoioasd, cdci lectorul e oprit la fiesi-ce verset, prin schimbarea de limbd a textului. Cat despre traducere, putem zice cd este foarte fidelä originalului slavon, intru ceea ce se atinge de sensul frazelor ; lar limba romaneasca intrebuintata inteinsa ne prezintd cuvinte si forme gramaticale demne de un studiu adancit. Nu este intentiunea noastra de a intra ad i in analiza amdnuntitd a limbii ce gdsim in acest monument literar din secolul al X VI-lea. Multimea de cestiuni filologice ce s'ar ridica intr'o asemenea intreprindere ar trece cu totul mdsurile une notite bibliografice, i apoi avem convinctiunea ch.' nu vom putea elucida cu mai multd mdiestrie deck d. Cipariu, acele fase gramaticale prin care a trecut graiul nostru in timpii strä'mosesti. Voim, nuraai, dintr'o repede privire asupra limbii lui Coresi, care poate sä fie limba compatriotilor säi con timporani, dinteo comparatiune a ei cu limba romanä astfel cum ea ni se prezintä In timpii posteriori, mai bogati in monumente literare, tragem vreo cateva idei generale asupra influentei ce au exercitat dialectele slavone in tdrile unde s'a vorbit si se vorbeste romaneste.

Cu istoria de temei, noi vedem cà secoli indelungi, si adica chiar nand la al XIII-lea dupd Chr., Romb nii si Bulgarii, uniti sub acelasi sceptru, au format o singurä putere, in care se deosebeau inteadevär cloud natiuni, dar unite prin aceeasi religiune, prin aceleasi interese. eh' ele vorbeau fiecare limba sa pdrinteascd, ni se pare a fi un fapt fdrd indoiald ; dar iar, eà ele isi fAceau ne'ncetate imprumuturi si schimburi de forme si de cuvinte, no vine lesne a crede ; cdci care e natiunea, care e omul nu la si sd nu dea celui cu care e necontenitd relatiune Credem dar cd, in limba romand, e o primd inraurire slavond consacratd de secoli, temeinicd, radicald, exercitatd atat prin admitere de cuvinte devenite indispensabile limbii, cdt i prin forme gramaticale si sintactice, pe care nu

J70

AL. ODOBESCU

le putem sustrage din Iimba noastra fara de a strica insusi caracterul sail original. Cu toate acestea, limba romana trecutal printr'o prima infiltrare de slavonism ramase inca malt mai latina decifit cum o vorbim noi astazi. Psaltirea lui Coresi ne poate da

o dovada despre aceasta. Cate ziceri, cate structuri de fraze curat latine, pe care noi le-am pierdut in urma ! In adevar, chiar in secolui, al XVII-lea, un fenomen curios se prezintti. O intentiune buna, patriotica, laudabila, determina. in limbà oarecum caracterul limbii $i o Mau$este sub o multime de strainismuri slavone. Iata. cum aceasta se intampla. Cand Romanii simtird trebuinta a avea euvantul lui Dumnezeu in limba lor, cand voira SA inteleagà ceca ce se zice In biserica, spre a se feri de eresurile si de dogmele Ilona' ce reformatorii Calvini se cercau a le introduce in ctirtile sfinte, cand in sfarsit Domni cu mima romana ca Mihai-Viteazul, ca Matei Basarab, ca Vasile Lupu voira ea ordinele lor sal fie intelese de toti supusii $i incepura a serie carti $i hrisoave romanesti, atunci preotii, granadticii $i logofetii insalrcinati cu traducerea romana a scripturilor slavone, intampinara neaparat o mare greutate de

a exprima pre limba necultivata si cu totul poporanii a atatea idei de ordine mai intiltatal. Vocabularul uzual $i casnic cu care plugarii din Dacia Traiana se serveau de cand in biserical $i in cancelarii, domnea limba slavonti, nu fu de ajuns pentru interpretarea ideilor morale, speculative, doctrinare, diplomatice $i administrative ce i se impuneau acum din nou. In aceastal traducatorii gasirtt mai lesne a stramuta zicerile si formulele deadreptul din limba slavona din care ei traduceau, 5i astfel, un nou val de slavonisme inunda' limba toemai in regiunile ei cele mai inalte, acolo uncle insusi spiritul si morala se revelau poporului, astfel gloria, libertatea, sperarea, amorut, onoarea, ale calror numiri latine erau de mult uitate de poporul injosit al Romaniei. deve-

nirä pe limba invatatilor slava, slobozenia, neldeidea, dragostea. cinstea Slavonilor ; astfel legea, culpa, misericordia, victoria, torta. pe care negresit le-au cunoscut mai de

mult colonii romani din Dacia, devenirti ca la Slavoni, pravila, vina, mac, izbanda si sila. Aci dar vedem o a doua inraurire a limbii slavone asupra celei romane, exercitata prin traducerea cartilor bisericesti si a limbajului oficial. Aceasta se perpetual acum de douii sute de ani '$i mai bine ; dar ea n'a patruns toe-

OPERE ALESE

171

mai asa de adanc in limbuí, ci exista numai ea un val superpus, pe care o mana maiestritil poate ridice cu disoretiune si ingrijire, fara de a altera intru nimic adevaratul caracter al limbii nationale. Tot astfel a fost, dar si mai superficiald, influenta exerin cei dintai ani ai seeolului nostru, de limba ruseasea, asupra vocabularului oficial al Romänilor din Principatele dunarene. Administratiunile rusesti care ne adusese prikazaniile, otnoseniile, raspiscele, opisele i alte

barbarisme de felul acestora, ne-au lasat pentru catva timp, aceste suvenire. pe care hash' le-a spulberat inteo singura zi, limba Romanului rebela la asemenea neologisme neapropiate firii sale. Dar rusismele nu au fost introduse numai in limba cancelariilor ; ara avut chiar seriitori de talent, mai ales in Moldova, care nu s'au ferit a traduce uneori ad litteram din ruseste, si trebue sr]. marturisim, Para spirit de partinire, eh' acele inovatiuni nu sunt productele cele mai nernerite ale stilului lor. Totusi. aceasta influentrt n'a existat decat o zi, si indatil a 5i pierit ; asemenea, printr'o staruita cultivare a limbii vom vedea dispilrand dinteinsa cea mai mare parte a elementului slavon ce i s'a impus in prelucrarea limbii de catre traducatorii secolului al XVI-lea si al XVII-lea. Sra nu speram insa niciodata, si chiar nu voim, a sterge urmele inrauririi primitive, crici atunci putem zice cà, impreuml cu dansa, va dispare si limba romand cu caracterul sari propriu si constitutiv, cu originalitatea sa de limba neolatina formatii sub o influentil diferitil de acelea ce au predominat la formaren lirnbilor neolatine din Occident, surorile ei. Proventalii, Italienii, Francezii, Spanolii, Portugezii au urmat, in desvoltarea limbii lor, cal cu totul diferite de ccia in care, dela inceput, a fost aruncata bimba latina din Dacia. Alte elemente, alte influente au determi-

nat modificarile limbii latine la dansii ; altele cu total au fost la noi. SA nu voirn dar a croi limba noastra pe ti-

pare neasemuite, sa nu cilutrim a o asimila in zadar la regulile de desvoltare ale lor, ci mai bine sá studiem cu atentiune cum s'a strecurat elementul modificator la noi, cand voim a ne curati limba de sträinisme, sA ne ferim in totdeauna de a ataca principiile ei constitutive. Scalpelul

ce voieste a purifica limba nu trebue sA piltrunzil mai adanc deck unde este adevarata rana. Pe acest drum, sil nu speram 'hash cA vom ajunge vreodata a reda cu totul limbii noastre, caracterul ce-1 avea dCinsa mai inainte de secolul al XVI-lea ; in multe casuri

172

AL. ODOBESCU

aceasta ar fi si pernieios, eaei astfel am saraci-o de multe forme nimerite $i elegante ce s'au putut adopta in urma ;

dar iar, inavutind-o cu zicerile de originä' latina ce au perit sub coplesirea slavonismelor, n'ar fi oare spre folosul limbii si spre infrumusetarea ei de a lua inapoi din vechiul dialect al secolilor trecuti, multe fericite si expresive cuvinte si forme, pe care timpul i influentele straine ne-au facut a le uita 7 Spre a da un exemplu, atilt de gratiile cat si de saracia limbii românesti celei vechi, vom cita un psalm din traducerea lui Coresi, lasând in lature textul slavon, care pe tot momentul se amesteca cu talcul cel romfinesc. lath' cum suna Ceintarea lui David de leremiia", 137: La rdul Babylonului, aciia sezum,

i plAnsem, cftnd pomenliarn

Sionul.

In salce pre mijloc de la spdnzurAm organele noastre. Cil aciia IntrebarA-ne cuvintele de cantan i si duce noi In cAntare. CAntati noao de cAntecele Sionului. Cum cAnta-vrem chntarea Domnului In teara striinA. Sil ultare tine, lerslime, ultatA fie derepta mea. Sil lipeaseAse limba mea de grumazul mieu sil nu pomenivoitt tine, el nu ainte pomenivoiu l'ers'limul ea Inceputul veseliei meale. Pomeneste, doamne, fiii Edomului In ziaua ier'slimului, ce zisera desertati, pAnd la urziturile ei. Fielele Babylonului mdratele. Ferice de cel ce dd tie darea ta datai noaud. Ferice cine prinde si frAnge tinerii tdi de piatrd".

Aci vedem unul din cele mai vechi texturi in liroba romana si. dupä toate probabilitatile. cel dintai pus sub tipar. Cititorul va observa lesne cu cht limba dinteinsul este deosebita de aceea pe care o vorbim noi astazi : lush' spre a pune In vedere o epoch' intermediara a desvoltarii limbii noastre, vom prezenta un extract dintfun manuscript in folio, ce se aflä tot la Bistrita, si care contine psalmii serisi cu litere cirilice cursive, In limbile slavona si romrind, si insotiti cu un comentar. Acest volum e precedat de o precuvântare adresata catre episcopul de Riimnic, kyr

Ilarion, de Alexandru daseälul, care, la sfarsitul

pune aceasta nota latina : Flunc librum scripsi ego ex lin-

gua Race, in lingua Valachica, Alexandrus Preceptor. Anno D-ni. 1697, ms. sep. die 26".

OPERE ALESE1

173

Tata acel psalm 136, precum el este tradus in volumul eitat : La raul Babilonului acolo sedeam si plangeam, aducandu-ne

aminte de Sion. In salcia pe mijlocul ei spanzuram organele noastre. Ca acolo ne intreba pre noi cela ce ne robira pro noi, i cari ne ducea de cantare. Cantati noaua din cantarile Sionului. Cum vom canta cantare domnului pre pamant strain.

De voi uita pre tine ier'slime, uitatä sa fie direapta mea. Lipasca-se limba mea de grumazii miei, de nu te voi pomeni pre

tine.

De nu voi pune de'naintea ier'slimul ca intru inceputul veseliei mele.

Pomeneaste, D'mne feciorii Edomului in ziva ler'slimului. Cari zicea desertati, desertati pana. in temeliile lui. Fata Babylonului ticaleasa.

Fericit earele va plati tie datoria ta, care dedeasi noao. Fericea de acola carele va lua si va zdrobi tinerii tai de piatra".

Ar fi un studiu interesant de a pune in comparatiune traducerea psalmilor fä'cuta de diaconul Coresi cu celelalte psaltiri romänesti tipärite sau serse in Ase-

menea comparäri ale tuturor Lxtelor românesti ar revärsa multä lumind asupra limbii noastre. Venerabilul T. Cipariu a pus cu mult succes intäia piatrd la o lucrare de felul acesta. Filologii români n'au decát a-1 imita si a intinde mai departe studiele si investigärile lor 1). Mai inainte de a termina acest capitol, vom lace inca mentiune si despre douä Psaltri manuscrise, text slavon cu traducere romäneasca, ce se afla la Bistrita. Una e de format in 4), si poartä data 7205, adicä 1697, din Rämnicul Vâlcii ; cealaltä in folio, mai moderna si or-

1) Aceasta derinta, exprimata cu mai mult de douazeci de ani In urma, a realizat-o in parte, d-1 B. P. Hasdeu in editiunea Psattirei lui Coresi ce d-lui a publicat-o la 1883, printre tiparirile Academiei Romane, si in care d-sa a utilizat exemplarul ce-1 desceperisern eu la Bistrita, i carele, azi inca, este. col mai complet din singurele doua exemplare pána acum cunoscute ; adica cel mentionat, care este depus la biblioteca Statului, i altul, rnult mai defectuos, ce a intrat in biblioteca Academiei Remalle, impreuna cu

cb.rtile raposatului episcop Dionisie al Buzaului. Al Saulescului pare

a fi definitiv pierdut.

174

AL. ODOBESCU

natà cu miniaturile lui Hristos si lui David si cu alte inteun stil de desemn care nu este nici arhaic, nici gra-

multe decoratiuni fdcute Cu condeiul si cu coloarea verde,

tios, are scris deasupra cä, e lucrat de Popa Flor dascalul dela coala Domniascd.

Interesul acestor manuscripte pere dinaintea tipOririlor

din acelasi epoce si anterioare. Sunt insá, la Bistrita si alte multe cdrti serse de mänä, si tipdrite, care merità a atrage bdgare de seamrt. BucureW, 1861.

MI$CAREA LITERARA DIN TARA ROMANEASCA IN SECOLUL AL XVIII-lea Scrisoare adresatd la 20 August 1869, afire d. Papiu Hai-fault.

Doninul meu,

Discursul academic a &aryl schitO mi-ai citit-o mai pgrut prea doct si interesant spre a nu-mi ldsa grija de a implini oarecare lacune in ceca ce priveste istoria literarä a limbii romane din epoca cand Principatele au fost coplesite sub jugul umilitor si deznationalizator al Domnilor Fanarioti. Acea epoca" de urgie a ldsat in tarä, asa triste intipsdriri, incat i nobilele silinte ale unor patrioti románi, care se luptau atunci, cu indoit merit, in contra noianului cotropitor, au rOmas mai toate panA azi in nitare. Timpurile acelea permite-mi o eomparatiune pudeunAzi Yieata, operile i ideile lui George $ineai, mi s'a

tin pläcutd, sunt ca un morman de gunoaie, in care Românului de astOzi 11 este silä, si greatd a räscoli. Cu toate acestea, printre rusinoasele lepOdaituri ale strOinilor, eel

care va avea curagiul a scormoni acel strat uracios de umiliri si de depravatiuni, va avea satisfacerea de a descopen i mai multe nobile suflete, mai multe Inane inteligente romanesti, care au dorit cu ardoare binele natiunii si au lucrat fOrd preget si cu eroism pentru dansa. SA nu ne grObim dar a declara geniul natiunii románe ca osan-

OPERE ALESE

175

dit la o deplind amortire in tot timpul domniei Fanariotilor ; el a trdit, el a veghiat in mima mai multor apostoli

ai nationalitdtii, care spre a putea lucra mai in voie in

sensul dorintelor lor, au imbrdcat, cei mai multi haina pe atunci mai veneratd a edluggriei. Acestia intelegand prin

instinct de ce insemndtate este limba pentru o natiune strività politiceste, au lucrat cu stgruintd spre a traduce cgrtile bisericei in limba romaneaseg, ea nu doard sd se strecoare greceasca si acolo de unde, in secolul precedent, Romanii incepuserg a lepAda cgrtile slavone. Trebue sg tinem socoteald de aceastd insemnatg miscare ce se prelungeste cu stdruintd si chiar cu oarecare intermitentg de inflorire, in tot acel seeol eat au fost ocupate tronurile Principatelor de precupetii greci. Permite-mi dar a-ti semnala cateva nume de prelati romani, care, dacd in secolul al XVIII-lea, nu au proclamat ea fratii lor din Transilvania, originea noastrg lating, dar cel putin au umplut tam cu mii de cdrti, de acelea ce sunau româneste la urechea poporului intreg, dela nasterea pruneului pang la astrucarea mosneagului. Pentru cel ce studiazrt dinteun punct de vedere inalt, istoria limbii si

a culturii romane, oamenii pe care Ii voi cita, sunt oameni mari, demni de a figura pe o treaptg aliituratg a Maiorilor, a Klainilor, a Sincailor. Nu mg voi afunda in timpii relativamente prosperi,

cand Inca domneau la noi Brancoveanul si Cantaeuzenii, ei voi vorbi numai de epoca Fanariotilor, dela 1720 pang la 1821.

Voi numi dar pe mitropolitul Ungrovlahiei Daniil, (1720

1731) si pe protopopul Bucurestilor Nicolae din Prund, conluerdtorul sdu la tipgriri religioase ; pe mitropolitul Grigorie I (1760-1787), a cgrui pgstorie de doudzeci si seapte de ani a fost semnalatá printr'o adevgratd ingltare a eulturii limbii romanesti in bisericd. Mai mult de dougsprezece opere mari si liturgice si dogmatice s'au tiphrit sub dansul in Bucuresti, la care au lucrat romani plini de merite ea si pgstorul lor, si anume lordache Staicovici, Mihaiu, Moldoveanu, $i mai ales Filaret, archimandritul mitropoliei, carele in urmd, a lucrat pentru limbg si bisericd, ca episcop de Ramnic (1780) si in fine, devenind

la randul sdu mitropolit al tdrii, n'a putut pdstra mai

mult de doi ani scaunul, din multa urd i invidie ce aveau domnii greci in contra acestui virtuos, instruit si mändru prelat roman. Mai incoace, la 1819, avem pe mitropolitul Dionisie Lupu, care se interesa asa de mult la instruirea

176

AL. ODOBESCII

tinerimii, Inca primul trimise cu cheltuiala sa juni din tard ea sal studieze in Italia si Franta. (P. Poienaru, S. Marcovici, Efrosina Poteca, G. Moroiu, etc). Trebue mentionez si pe mitropolitul Grigorie, carele a pdstorit dela 1823 pandla 1834, dar ale cdrui serien i si traducen, In numdr de doudzeci si mai bine de opuri, n'au incetat de a se tipdri, sau in Bucuresti sau la mandstirea Neamtu dela 1801 pana la 1832. De n'ar fi fost niíseut in Zita, loo invecinat cu sezdtorile Romanilor din Macedonia, as fi in-

sistat si asupra numelui mitropolitului Dositei (1793

1810), carele a tipdrit in tard cdrti romanesti si grecesti, si murind a rásat averea sa spre a se trimite cu veniturile ei tineri la studiu. Acest legat se observa' pand azi. Dar n'am sfarsit ! Un nume mai ilustru poate decat toate cele precedente ca literat roman, este acela a dasedlului Damaschin, care a fost succesiv, episcop de Buzdu (1703) si de Ramaje (1710-1726). Acest om invdtat, carele

cunostea limbile elend, latina si slavond, a lucrat poate mai mult decat oricare altul la traducerea si tipärirea cdrtilor eclesiastice in limba romana. Urmasii lui dela Ramnic, Inocentie (1726) i Climent (1735-1748) au tiparit mereu operilie sale postume. Episcopul de Ramnio Chesarie (1773-1780) continud traducerea cdrtilor bisericesti ; succesorul lui, Filaret (1780-1792), amicul banului Pandkitd Vdcdreseu, a fost asemenea un om instruit, intelept si iubitor de neamul romanesc, cdruia numitul scriitor ii aduce vdzutele laude in precuvantarea Gramaticii sale, tipdritd la episcopia de Ramnie, in anul 1787. Cunosti pe losif, întâiul episcop de Arges (1793-1820), care s'a ocupat si el cu publicatiuni eclesiastice ; nu mai putin cultivat, dar fdrd de a serie vreodatd ceva, a fost urmasul sdu, Ilarin, amicul si povdtuitorul lui Tudor Vladimireseu. In literatura bisericeascd a tdrii Románesti, dela inceputul secolului nostru, gdsim ined pe ambii ierodiaconul Grigorie si monahul Gherontie, cari lucrau la mitropolia din Bucuresti sub pästoria suscitatului Dositei Filitis din Zita ; apoi mai tarziu, dela 1881 ineoace, pe archimandritul Nicodim Grecianu din alddrusani, urmas al aeelei familii de Greceni cari tradusese biblia In romaneste. Eufrosina Poteca, bunul si virtuosul profesor 5i egumen dela Motru, este si el din eillugdrii eari au precedat cu tipdririle lor, rdscoala nationalá din 1821. Dar sd ne intoarcem inapoi cu cateva zecimi de ani, in.s6 de astddatd, pe alte edi mai lumesti.

OPERE ALESE

177

In fruntea literatilor profani ai tarii Romhnesti din secolul al XVIII-lea, vom gasi fara indoialä pe banui Idndchitd Vdcdrescu ; dar alaturi cu dansul sta fiul sail

cel mare, clucerul Alecu Vdcdrescu, exilat din tara si disparut in temnitele Turciei Inca, dela 1795. Putini Romhni pan's.' astdzi au avut darurile poeziei, gratiile, focul, vioiciunea de inchipuire si inlesnirea de grai ale acelui thnar barbat, carele, imithnd si intrechnd intru aceasta. ramura,

pe tatal salt, a stiut si versurile lui sa mladieze limba

romiineased inteo epocá pe child Inca era foarte inculta si putin dedata cu finetele unei versificatiuni curgatoare si armonioase. Poemele sale amoroase, pe care poporul le pastreazd in amintirea sa, stau inca ca si neatinse de teascuri. Al doilea fiu al banului Idnachita, adica logoMill Nicolae Vdcdrescu mostenise si el o raza mai palith." a talentului poetic imortalizat de pärintele si de fratele sail. lancu Vdceirescu, care isi inaugurase nemuritoarea sa muza Inca mai inainte de 1821, era fiul lui Alecu ; el inchide cu glorie horul acestei luminoase pleiade de poeti Vaearesti.

Cu mai putin talent decht acesti poeti, un alt boier

roman, lordache S1 dtineanu, tiparea la 1797, in Sibiu, o traducere in versuri a tragediei lui Metastasio, Achilevs in Shiros. Pe urmele lor calca, la inceputul secolului nostru Paris

Mornuleanu, ale carui versuri patriotic° si elegiace au cireulat mult timp in manuscript, ca ale lui Alecu Vac,arescu, mai nainte de a se incepe tiparirea lor pe la 1825 si anii urmatori. De as urma enumerarea scriitorilor romhni cari au precedat epoca de renastere literard dela 1830, poate ea as trece peste termenul in care d-ta ai circumscris cercetarile d-tale asupra culturii literare si nationale la Romhnii de dincolo si de dincoace de Carpati. MA marginesc In citarea acestor bucati mai de frunte, In cari se rezuma. cred, istoria literara a thrii Romanesti dela 1720 phna la 1821. Imi pare eau ca nu sunt in stare de a face nici mäcar ant pentru Moldova, lipsindu-mi notiuni suficiente. Sper totusi, domnul meu ca, intrucht priveste Muntenia. nu yeti nesocoti cu totul acest mic prinos de date biografice si literare, care vor putea oarecum sa te inlesneasca a complecta interesantul d-tale studiu, facand totdeodata sa isvorasca dinteinsul aceasta de mare folos idee ca. adica : geniul natiunii si limbii romhne nu s'a stins nici chiar in epocile cele triste de impilare si de Claslcl

Al. Odobescu : ll, Serien i Istorice, etc.

12

AL. ODOBESCU

178

poporului. Altarul bisericii si uneori ehiar umilire fastuoasele curti ale boierilor panfanteni au fost azilul in care el se refugie spre a veghia si a pregati timpuri mai ferice.

Iarta-msä a-ti serie toate acestea cu atata ingrijire

dar eu acum nu fac alta, decitt a-mi descArca cosnita in grab'a dinainte-ti. Ca maiestru bun, vei sti rara tragi folos si din acest material inform. Al d-tale devotat amic ODOBESCU

P. S.

Un euvant Inca.! A vrea sä, nu mai pomenesc

despre jurisprudenta, cAei destul ne mAnânca, ea azi capul. Insä" nu pot sa, mà opreso a-ti aminti ca, in secolul

din urmA, mai multi bärbati români s'au distins in aceastii ramurä, luAnd parte la redactarea legiuirilor lui Mavrocordat, Ipsilant si Caragea, si la decretele ce le publicau printii. Unul din acesti barbati a fost ite fan Viiceirescu,

tatal banului Ianäkita. Sentintele date de dansul la divan s'au pastrat mult timp ea sa serve de modele in

felul lor. Un alt legist vestit roma,n dela inceputul seeolului nostru, si anume pe timpul lui Caragea, a fost logolatul Nistor 1). Blicuregi, 1869.

1) Despre mitropolitii i episeopii romAni citati in aeeastA scrisoare vezi Istoria bisericeascd de Alexandru Geanoglu Lesviodax, 13ucureqti, 1845.

F1LOLOGICE

TOT DICTIONARUL ACADEMIC l'IMPUNE:1H FACITTE sI SITSTINum IN SESII7NEA ANITLITI 1871

1$edinta din 14 August, 1872 Adunares procede la revizuirea dictionarului. D-1 Odobescn cere

a se entinta daca desbaterea are sa De generala san daca se va

trece numai decAt la punto, caci la acestea ar aves sil faca oarecare bservatiuni EA anume :

In Analele Societdtii tipärite cam thrziu, d-sa afla cu

parere de MIL eh' in raportul Comisiunii asupra traductiunilor din Iuliu Cesar, (Comentariele de Bello Gallico) s'a schimbat nu numai ortografia cuvintelor, ci eä, d-1 secretar general si-a luat rolul de profesor de gramatied, coreetdnd cuvinte, expresiuni, s. c. 1., si inlocuindu-le. Mai adaugd cd, asupra acelui elaborat, d-1 Odobescu, in cali-

tate de raportor al Comisiunii, a fdcut si oarecare note, dar cu mirare a observat si aici ed ideile, care le vede puse in acele note, nu sunt ale Comisiunii. Eu, zice d-1 Odobescu, nu sunt amic al dictionarului (comisiunii lexicografice) si-i fac neincetat opozitiune ; prin urmare nu pot admite ea cuvinte intregi s'a mi se corecteze de membrii acelei Comisiuui. Cer ca sä se puna margini la asemenea corectiuni f$ i ea sä se lase nealterate stilul fiecdrui membru al Societdtii ; eer in fine ca observatiunile mele sd se treacd in proeesul verbal. IntrAnd apoi In desbaterea prolectnlui de dictionar, an vorbit

auccesiv d. N. Ioneseu el G. Barit.

L. ODOBESCU

182

D-1 Odobescu, rdspunzand mai intai d-lui Barit, zice ca este acum Mid de nici un folos practic de a tot face procesul Societatii Academice pentruca, in curs de patru ani, a

permis si chiar a indreptatit continuarea Proectului de Dictionar, astfel cum 1-au inceput si cunt 1-au executat membrii Comisiunii lexicografiee adica d-nii Laurian si

Maxim. Asa a voit majoritatea pe care d-1 Odobescu, are constiinta a o fi combatut, dupa toate puterile sale, si astfel s'a urmat pan à acum. Ceea ce s'a facut, riimane dar de sine-si facut ; dar aceasta negresit nu insemneaza cà ceea ce s'a facut este bine facut, niei mai ales ea nu se poate de aeum inainte sh se facii mai bine. De aeeia, d-1 Odobescu, intrunindu-se intru toate eu parerile rostite de d-1 N. Ionescu, propune ca Societatea sà proceada," fard intarziere la revizuirea Proiectului de Dictionar, cu scop .de pregati editiunea care se va putea eu drept numi Dictionand Acaclentiei Romine. Pentru aceasta d-lui socoteste cá Societatea trebue mai intai de toate sa statueze bazele dupa care se va face acea revizuire, si aceste baze d-lui le gaseste in spusele d-lui N. Toneseu, pe care le rezuma sub urrnatoarele opt rubrice

Ca pe viitor lucrarea sa nu mai fie impartial. in

Dictionar i Glosar, ci toate cuvintele limbii romane

figureze la locul lor alfabetic, fara osebire de origind si de provenenta. Ca din articolii lexicografici iu care se explich" cuvintele limbii, sa lipseasea pe viitor discutiunile si polemicele asupra etimologiei, originei si intelesului zicerilor. Intelesul sà se dea in cuvinte putine, dar bine cumpanite si eoprinzatoare. Etiinologia sa se arate numai cand este neindoioasa sau eel putin foarte probabila. Neologismii neusitati, adica cuvintele pe care nici un scriitor pana azi (afara de autorii Proiectului de Dictionar), nu le-a intrebuintat sä se scoata din randul vorbelor limbii romane, ramanand astfel ea adevaratul Dietionar Academic sa coprinda numai materialul limbii noastre existente si nu elemente ale unei sisteme de limba inchipuita.

Cuvintele din Dictionar sá fie intemeiate, nu pe

fraze banale si adeseori putin alese, ei, precat se va putea,

pe citatiuni din autorii romani vechi si moderni, si pe locutiuni popnlare, dintre care sa se inlätureze cele tri-

viale si obscene. Acceptiunile euvintelor sá fie bine specificate, mai

OPERE ALESE

tsa

lamurit explicate prin definitiuni precise si, in varietatea lor, sä nu se uite unele din cele mai uzuale, iar cele eu totul neuzitate sa se lepede. Definitiunile terraenilor de stiintal sa fie toate reetifica,te dupa starea actuald a cunostintelor omenesti. Forma cuvintelor sa, fie aceea pe care a consacrat-o ozul si natura limbii, astfel incat sa nu se produca intre scriere i grai, anomalii nerationate ; buna oara, de vreme ce Itomanii toti pronunta mine, tine, bine, putin, rug '6ciune, siz' nu se serie mene, tene, bene, pucinu, rogaticme. Ortografia va trebui asemenea redusa la regule mai practice, spre a inlesni si nu a complica faira folos cunostinta limbii romane. Luandu-se de bazil aceste opt punturi, pe care d. Ioneseu le-a semnalat, Societatea prin revizuirea proiectului ac-

tual, poate face chiar in putin timp prima editiune a

Dictionarului definitiv al Soeietatii Academice Romane. SA proceada la revizuire, apucand lucrarea chiar dela inceputul proiectului, fara a fine in seama, observatiunile care s'au facut la 1870, asupra catorva pagine din litera

A. Pe atunci inembrii Societatii nu puteau avea experienta dobandita azi prin citirea si studiarea a celei mai mari parti din proiectul d-lor Laurian si Maxim. D. Odobescu adauga terminand cà, dei s'a adoptat ideia de a se incepe aceste reviziuni in sedintele sesiunii actuale, d-lui insil tot erede cà aceste sedinte se vor petrece numai In discutiuni preliminare, care negresit pot sa fie folositoare ; dar si mai important este de a se indeplini a doua parte a conclusului Societatii, adica de a se numi Comisiunea perinanentei de revizuire, care va avea sá, lucreze In cursul auului i sà aduca la sesiunea din 1874, precat se va putea mai mult material pregait din editiunea definitiva a Dictionarului Academic. Pentru o asemenea lucrare comisiunea va trebui sa aiba pururea in vedere ea, opera ei trebue sa, fie, nu expunerea si desvoltarea unei sisteme particulare de limbistica romand, ci o oglinda veridica a limbii romanesti din trecut si de astazi, din care apoi numai scriitorii si nu gramaticii, sunt sin guri autorizati a-si croi dreptarul pentru inovatiunile de introdus in limba i). 1)

Puntunle de mai sus au fost desbatute in *edintele din 16, 17,

19. 20, 21, 23, 24 August, 1872.

184

AL. ODOBESCII

$edinta din 23 August, 1872

D-1 Odobescu prezinta urmatoarea propunere : Spre a se aplica mai cu rigoare dispozitiunile regulamentului din 16 August 1869, pentru lucrarea si publicarea dictionarului limbii romane, si spre a se complecta lacunele acestui regulament, propun cele urmatoare : Comisiunea lexicografica va lua masuri pentru ca, In once caz, proiectul de Dictionar, impreuna cu Glosariul ce se redacteazd, sa nu devina mai voluminoase decat co-

prinderea a unei sute doud-zeci de coale maximum, in total. Pentru aceia, in anul curator 1872-1873, Comisiunea va tipari, in cele 40 coale vota te in budgetul de cheltueli al Societatii, linea literei C O. literele D pang. la L inclusiv. Volumul I care va fi circa de 60 coale, se va opri in litera I; iar al II-lea care va avea aceeas intindere, se va incepe cu acea litera. Ca sa ajunga la scopul de a nu trece toata lucrarea peste 120 coale de tipar, Comisiunea lexicografica este invitata a reduce articolii redactati asupra cuvintelor, la definitiuni concise, fara prolixitate ; a inlatura consideratiunile ipotetice asupra etimologiei cuvintelor i analogiei de sunete i intelesuri ale lor ; a nu prodiga frazele date drept exemple si mai ales a cauta ca acestea sa fie scurte, mai putin banale, Para trivialitati, si chiar, precat se va putea, culese din scriitorii cei buni ai Romanilor vechi si noui. Tot asemenea, Comisiunea lexicografica va purta atentiunea sa asupra termenilor de stiinta, mai ales in istoria naturala, si a lace ca denumirile romanesti sa corespunda exact cu cele latine. Intru aceasta, ea sa consulte pe barbatii speciali ce fac parte din Societate. Tot deodata se vor inlatura si din proiectul de dictionar si din glosar, expresiunile obscene, inscriindu-se termenii technici echivalenti de care se serva stiinta sau chiar daca cuvinte obscene s'ar strecura in proiectul de dictionar *i. In glosar, sa se reduca articolii privitori la ansele, astfel incat sa dea o foarte scurta aratare de intelesul cuvantului, cu notä expresä' despre necuviinta intrebuintärii lui. Se vor inlatura cu totul exemplele date prin locutiuni triviale si obscene. Comisiunea lexicografica este invitatA a nu depune o rigoare prea exagerata in alegerea cuvintelor usuale

OPERE ALESE

185

romanesti, mai ales cele de origina latinA, care se leapAdA

din proiectul de Dictionar, $i se trec in Glosar, $i a nu se arAta cu a$a multa prodigalitate in crearea de neologisme mai ales de cele care nu sunt necesitate de technologia $tiintificd. Observand ortografia primita de Societate, Comisiunea lexiograficA este invitath a nu trece cu rigur#zitatea etimologiilor peste marginile impuse de buna pronuntare a limbii romane, cum spre exemplu, sA" nu serie Cu t, ci cu c cuvantul mancaciosu, care romaneste nu se pronuntd meinceitios : sa nu intrebuinteze terminatiunea one, care este reprobatä de marea majoritate a membrilor SocietAtii, in loe de une, uzitata in toatä" Romania. Comisiunea lexicograficA sit se complecteze prin alegerea unui al treilea membru, conform regulamentului.

Nici inteun caz, autorul unui articol din proiectul de Dictionar $i din Glosar, carele s'ar al la i membru al Comisiunii lexicografice, sA nu poatA fi 5i examinator al acelui articol, care sä se cerceteze numai de ceilalti doi membri, reducandu-$i $i remuneratiunea examinatorilor In proportiune cu lucrArile lor, astfel ca eei remunerati ea compunätori s'A nu mai primeascá remuneratiune ca examinatori pentru aceia$i lucrare. Comisiunea lexicograficA va fi invitatA a lua toate mAsurile necesarii pentru ca, in termen de doi ani, adich pana la sesiunea anului 1874, sä" fie atta proiectul de Dietionar e'dt si Glosarul tipgrite in toata intregimea lor"1). REVIZIIINEA DICTIONARTJLITI ACADEMIEI

Raport prezentat in numele Comisiunii de reviziure, in sesiunea anului 1877 2).

Sunt acum trei ani, de cand ne-ati facut onoarea a ne alege, spre a forma impreunA o comisiune cu scop de a procede la revizuirea Proiectului de Dictionar si de Glosar, ce se executa de catre comisiunea lexicograficA. La aceasta propunere s'au asociat FA d-nii Barit, Rodos, Sion, P. S. Aurelian si dr. FAtn. Ea s'a destititut in sedintele din 21, 25, 26, 27 si 28 August 1872.

Acea Comisiune era compusil din d-nii G. Barit, V. A. Urechie, N. Ionescu, D. A. Sturdza si A. I. Odobeseu.

186

AL. ODOBESCII

Decat once mai lesne ne-ar fi fost sà declarant de indata, cum ca ne-am incumetat atunci a lua asupra-ne o sarcina mai presus de puterile noastre, dar fiind toti convinsi ca omul, cand simte si stie ceea ce este bine, trebue sa-si depund toate putintele ca sa ajunga a-1 realiza, noi infruntand chiar imputarea de a nu fi indestul de modesti, cutezand a va spune ca, spre a face Wand acum ceca ce se

asteapta dela noi, nu atat puterile cat putintele ne-au Ca sà fim si mai lannuriti inteaceasta legitima scuza,

lipsit.

permiteti-mi a va arata mai inainte de toate, de ce natura au fost acele lipsuri, acole neputinte. Unele le putem califica de sociale si fizice, pe celelalte de literare, bibliografice i chiar lexicografice. Noi, membri ai Comisiunii de reviziune, sau prin indatoriri impuse de afacerile publice ale tärei, sau prin grendin interese particulare si din sanatate, tàti am putut afla 'Nana acum o inlesnire continua de timp o liniste suficientä de minte, care sa ne permith' a lucra cu spor la insasi opera ce ne era incredintata Dar in acest rastimp nici unul din noi n'a nesocotit importanta sarcinei ce-i impunea increderea d-voastre ; fiecare, foarte adese in parte, si uneori toti impreuna, am cugetat si am discutat asupra naturii de lucrare ce aveam

a face, asupra modului cum ea s'ar putea executa mai bine, asupra ceea ce ne lipseste si asupra ceca ce ne prisoseste in starea actuala a elementelor lexicografice, de care dispunem. Nu putea fi fara de importantá, domnilor, pentru a ne da mai mult avant si mai mult temei in lucrare, terminarea abea acum completa a Proiectului de Dictionar

Glosar, executat de prima d-voastra Comisiune. Pe efind piinA est-timp am fi fost in drept a astepta sau mai mult, sau mai putin dela acel op laborios, acum si numai acum, it putem cunoaste si apretui In deplina lui intregime. Ca sà ajungA la finele su au trebuit sa treaca zece ani, aceasta, eata sä, o recunoastem, domnilor, nu este Alte popoare, ca sa-si adune chiar si atat material lexicografic, cat se afla in Proiectul ce ne sta de fata, au intrebuintat cu mult mai multe zecimi de ani. Noi am aecelerat in mod extraordinar lucarea Comisiunii lexicografice, si cercandu-ne uneori a o controla, a o preface, a o abate din calea ce ea isi alesese, trebue sa constatam cà dansa a stat neincetat fidela sistemei sale proprii, i ca sii repetim aci cuvintele, prin care onoratul d-1 Laurian

OPERE ALESE

187

a caracterizat aceastd lucrare, vom recunoaste, cd, ceea ce a filcut Comisiunea lexicograficd e adevdrat o sistemd $i o sistema cdt se poate mai consecintd ; dar cd plant"' s'a modificat, lArA insd, a iesi din marginile sistemei, vdrtos dupd restrictiunile Societàtii,si cA multe s'au modificat dupd experienta cdstigatd de Comisiunea lexicografied 1).

Pdnd a nu se incepe elaborarea acestui prim Proiect, priu o anume comisiune lexicograficd, care prin forta lueru-

rilor a fost redusá neincetat numai la ambii pártasi ai

aceleias sisteme limbistice, Societatea Academied si-a fticut iluziune cum cal dansa va putea in fiecare sesiune

anuald se revazd si sA corecteze lucrarea de peste an a Comisiunii emanate din sdnu-i. Aceasta a fost tendinta prescriptiunilor Idin art. 17 al Regulamentului pentru elaborarea Proiectului de Dictionar. Inteadevdr s'au si fAcut la diferite epoce, si anurae In sesiunile anilor 1870, 1871 si 1874, cerca'ri de a se aplica ad literam, prescriptiunile acelui articol. N'au trebuit insd multe ore de discutiune ca sd se convingd toti nu in iutirile unor desbateri publice se lucreazd sau chiar se indrepteazil cu succes si cu maturd chibzuire un dictionar, ci cd. unor asemenea operatiuni le sunt neapdrate $i linistea meditatiunilor si neintrerupta urnadrire a unui meted logic 5i consecinte. De aceea, pldcutu-ne-a, sau nu ne-a plAcut,

noi toti am ldsat si am grdbit pe a noastrd comisiune lexicografled adued pd'nd la capät lucrarea. Din acele ciiteva vii desbateri, Societatea noastrá a invatat cel putin un lucru cd adicd, reviziunea proiectului nu se poate face prin discutiuni, in timpul sesiunilor, ei cA dreptul de a revedea, de a completa sau chiar si de a modifica cu totul proiectul, trebuia conferit une comisiuni speciale, care s'd se ocupe cu aceasta In rdstimpul vacantelor noastre. Atunci dar, in sedinta din 27 August 1874, a.ti instituit Comisiunea care vi se prezintal astázi cu reflexiunile ei asupra lipsurilor ce au oprit-o de a executa lucrarea doritil si tot deodatil neinliituratd a Societritii noastre. Cdnd ne-ati falcut onoarea, domnilor, de a ue denumi in

aceastii comisiune, abia dacai putem spune ea ne-ati iudieat calca pe care aveam a pdsi. Tot atunci insd Societatea 1) Vezi Analele Societdtii Academice, tom. VII, p. 68.

188

AL. ODOBESCII

a votat, ca aplicabile proiectul ce era incd in lucrare, o serie de cAteva prescriptiuni, pe care noi nu ne putem opri de a le considera ca dreptarul, precura s'a zis atunci, al lucrdrii de reviziune, ca niste indicatiuni pretioase pentru viitoarea editiune a Dictionarului Academic. Credem necesar, domnilor, a reaminti indatd acele voturi ale d-voasträ, care au fost inteastfel exprimate : Ca pre viitor, luerarea sA nu mai fie impartitA in Dictionar si Glosar, ci toate cuvintele limbii romAne sä figureze la locul lor alfabetic, avAnd in vedere originea si proveninta romanA a cuvintelor si avAnd tot deodatA in vedere si cuvintele strAine, acceptate in forme proprii

limbii romAne, si consacrate ¡win uz, indicAnd la acestea si autorul sau epoca. Ca din articolii lexicografici, in cari se explicA cuvintele limbii, sa lipseascd pre viitor discutiunile si polemicile asupra etimologiei, originii si intelesului zicerilor. Intelesul sA" se dea in cuvinte putine dar bine cumpanite cuprinzAtoare. Etimologia sA se arate numai cAnd e nenduoioasA sau cel putin foarte probabilA. Cuvintele nouA, care se justificA prin necesitate de a exprima un obieet sau o idee nouä, sau o nuantà noud de

inteles, si care sunt formate dupA firea limbii, fie din

limba latinA, fie din limbile surori, sau si din limba veche romAneascA, acelea numai sd se treacA in Dictionar, indicAndu-se pre cAt se poate, epoca intrebuintdrii lor. SA se

treacri asemenea si termini de arte si stiinte, adoptati in limbile clasice i in cele moderne. Cuvintele de dictionar sA fie, pe cAt se va putea, bazate pe autoritatea scriitorilor romAni vechi si moderni, precum si pe acceptiuni si locutiuni populare. Acceptiunile cuvintelor vor fi bine specificate si separate prin semne diacritice. Aceste semne vor ajuta insirarea, cu lAmurire i in mod metodic, a intelesurilor diverse ale vorbei. Definitiunea vorbei, cAnd nu se va putea face prin sino-

nime, va fi data prin perifrazele cele mai scurte si mai precise si in termeni cunoscuti, in conformitate cu art. 18 din regulamentul pentru lucrarea dictionarului. Definitiunile vorbelor technice de arte, stiinte

meserii sA fie cu cea mai mare ingrijire rectificate si completate, 'Mehl sA corespundA deplin cu starea progreselor actuale ale cunostintelor omenesti".

Au mai fost si alti doi articoli, in mijlocul discutiunii cArora, Societatea s'a vAzut nevoitA a se intrerupe, spre

OPERE MAESE

189

a delega sarcina sa unei Comisiuni de revizuire, dei cei rnai multi din membri se pronuntase in favoarea lor ; acesti articoli sunau asa : Forma cuvintelor sa fie aceea, pe care a consfintit-o uzul (consuetudinea) si natura (logica fireaschi) limbii, asa ¡neat sd nu se produch" intre scriere si grai dificultäti practice färä nici o necesitate stiintificä. Ortografia sä se mai simplifice, ameliorându-se modul provizor de scriere, asa incat sä se inlesneaseä cunostinta practicä a scrierii limbii, färä a se uita principiul etimologic. Aläturea cu fiecare cuvânt din dictionar sä se puná, si pronuntarea, figuratä dup5, sistema scrierii cu semne ( ( " '- cedilele") 1). Membrii comisiunii de reviziune au crezut de a lor datorie, ca sá cugete la mijloacele de a realiza toate aceste deziderate in editiunea revälzutä a proiectului.

Tot deodatà insá," ea trebuia sä examine in sine Proiectul de Dictionar si cel de Glosar, ca sá vazä panä la ce punct ele, in tot coprinsul lor, sunt conforme sau abätute dela ideile majoritätii, exprimate prin voturile de mai sus. Aceastä" operatiune f Acutä asupra complexului, numai

acum intregit al lucrärii comisiunii lexicografice, ne-a adus pe fiecare in parte la aceleasi idei asupra modificä-

rilor ce reclamä proiectele, spre a deveni operate insusind pe deplin aprobatiunea Societätii noastre. In sistema care a predomnit la redactarea proiectului, am putut toti constata cá sunt, pe deoparte adause, consistand din neologismi curat sistematici, pagine intregi numai de neologismi nejustificati" 2), iar pe de alta, eli-

minäri intentionate de cuvinte si de forme existente in bimba romand. Dintr'aceia rezultg pentru noi cá lucrarea de reviziune trebuia sá aibii o indoitd tendintd Pe deoparte, a alunga once inovatiune, nu indestul de bine legitimatd.

Pe de alta, de a inzestra viitorul dictionar en tot legitimul avut al limbii nostre, pe care cu n.edrept I-a despretuit proiectul actual.

Márturisim cá prima indatorire ni s'a pgrut a fi cu

neasemuire mai usoard decât a doua ; i inteadevar, mai Vezi Anal. Societ. Accident. tom. VII, p. 58. Vezi Anal. &clot. Acad. tom. VII. Sedinta dela 28 August (9 Septembre) 1874).

190

AL. ODOBESCU

dacd, cumva aci risipá lesne este in totdeauna a risipi, ar fi, decdt de a agonisi. Am fi putut dar sd ne mdrginim intru a combate $i a exclude tot ce ni s'ar fi pdrut, in proiectul Comisiunei lexicografice, prea tare exagerat ca sistenad de prefacere

radical:I a limbii româuesti si astfel n'am fi racut alta

decát a continua numai cercetdrile de discutiune ce s'a,u petrecut in sanul Societdtei in anii 1870, 1871 si 1874. Dar de am fi fa" cut inteastfel, mai dinainte noi am fi simtit bine 61 nu indeplineam decat o minimd, parte din

eeea ce erati in drept a cere dela noi. cu bine, cu ram, Noi f dceam atunci numai ceea ce, s'ar fi putut face si de toti, chiar in intrunirile noastre

anuale.

Ar fi lipsit din lucrarea de reviziune acea portiune

esentiald a unui bun dictionar, pentru a cd,'rei reintregire In contextura proiectului actual, Societatea academied socotise de cuviintd a incredinta provizor comisiunii noastre speciale toate drepturile sale de revizlime. Si inteadevä'r, considerând in complexul lor, toate ideile ce se invedereazd in prescriptiunile Societdtii, mai sus enuntate, noi am recunoscut in ele faptul : cà majoritatea noastrd intelege, ca si noi, ed un dictionar al limbii romane, trebue sà intruneased, toate insusirile, pe care marele lexicograf frances, d. Littré, le rezumd in urmAtoarele euvinte ce ne permitem a le traduce

Orice limbd vietuitoare... prezinth trei termeni : un vs contimporan, care este propriu fiecdrui period succesiv ; un archaism, care a fost si el odinioard un us contimporan si care contine (mai adesea) explicatiunea si cheia lucrurilor subsecuente ; si in fine un neologism, (tare, rdu indreptat, stricA, iar bine indreptat, desvoltd limba, si care si dânsul va deveni inteo zi archaism, consultat ca istorie si ca faze ale limbagiului". Dinteacestea se constatd, pare-ni-se, eh punctul prim si de cdpetenie al unui dictionar este usul contimporan.

Nu corespunde, mai intdi de toate, cu cerintele celui ce-1 consultd, dictionarul acela, care nu contine cuvintele, pe eari omul este expus a le auzi din gura tuturor in once moment al vietii sale. Dar once limbd isi are si trecutul sdu, a cdrei cunostinta conduce de sine mintea spre viitorul ei. Unele peraunt predispuse a erede adauge tot d. Littré, soane, cd un dictionar, intru care istoria intervine, este o opera.' destinatd mai cu seamd eruditiunii. Nu e de loe intr'ast-

OPERE ALESE

191

fe!... Un dictionar istoric este Melia usului si nu trece prin eruditiune dealt spre a veni in ajutorul limbii aetuale". Astfel a treia portiune constitutiva a unui dictionar bine intoemit, aceea de care a abuzat asa de tare Comisiunea noastra lexicografica, adica neologizmii, trebue fie, de am putea zice asa, ca un fel de deductiune a partii sale istorice. A impune unei limbi regule trase dupa ratiunea generaid si abstractä', astfel precum fiecare epoch' concepe acea ratiune, aceasta sistema conduce foarte lesne la arbitrariu. Un dictionar istoric starpeste de indata acea predispozitiune abuzive. Ad i in folosul nostru am citat iarasi din Littré. Privind din acest intreit punct de vedere (uz contimnoran, archaism si neologism) elaboratul Comisiunii noastre lexicografice, au venit de sine in apretuirea noastra toate lipsurile ce el contine. Ele bateau prea tare la ochi ea sa, nu le fi putut indata constata.

Dar aceastrt constatare ne-a dat totdeodata $i masura neputintelor literare, bibliografice si chiar lexicografice, despre care am. atins la inceputul acestui raport. iatd, domnilor, ce am aflat atunci, cà ne lipseste, spre a complecta cu tot ce-i este neaprtrat trebuincios proiectulni de dictionar. Desvoltarea istorica, a cuvintelor, care sa' fie examinate in diferitele i principalele lor faze succesive Intemeierea cuvintelor de uz contimporan, pe citatiuni alese de cei mai buni scriitori din timpurile noastre; Complectarea materialului lexicografic cu multe

elemente uitate ale limbagiului poporan si ale idiotis-

milor locali ;

asa de interesant Inavutirea lui en materialul, $i adesea instructiv al termenilor technici, intrebuintati in maiestriile traditionale ale poporului roman din once provincie ;

$i in fine o nomenclatura mai completa $i mai

exacta a termenilor de stiintä, care, dupa cum observa foarte judicios d-1 Littré, difera in mod esential de aceia ai maiestriilor. In adevär, pe cand bimba maiestriilor e .totdeauna popularri, adesea archaica si esita din baierile idiomei, limba stiintifica, din contra, e mai totdeauna artificiala si sistematica, ; inteinsa etimologia se infatisaza de sine. Ceeace este greu este de a da pe scurt

192

AL. ODOBESC1J

explicatiuni lamurite despre obiecte adesea foarte com-

plicate".

Acestor consideratiuni generale ne socotim datori adaugam hied una, de o natura cu totul Diferenta pentru diferenta, oricAt de gelosi am fi de reintregirea limbii noastre cu termeni pentru once ideio,

derivati numai din origina latina, precat insa biserica noastra ortodoxa va mai pastra archaismii sái straini, care negresit se vor scurge si ei treptat cu acea solemna prudenta ce caracteriza miscarile bisericii, 'And cAnd cuvintele invechite se vor rosti dinain tea altarului nostru,

nu ne este permis nici de a le exclude din dictionarul limbii romane, nici de a le intina cu nereverentioaselo epitete de termeni ridicoli si barbarismi oribili. Ar fi din parte-ne a condamna pe once roman cult ea säl rala si sa fuga cu croare de biserica noastra nationala. Dupa ce si-a dat bine seama Comisiunea de revizuire de toate aceste lipsuri de fond ale proiectului existent, ea s'a

oprit si asupra unor defecte de forma, sau ca s'a" ziotem mai

bine, de expunere. Era dânsa in drept a face aceasta, caci avea in vedere voturile Societatii, care îi desemnau acele imperfectiuni. Dar spre a le indrepta, putin Ii ramânea do cugetat si de inventat dela sine. Planul magistral adoptat de d-1 Littré in gigantica si perfecta sa lucrare lexicografica asupra limbii franceze, plan, carele in mare parte a fost adoptat i urmat do

ilustrii frati Grimm. in maretul lor dictionar al limbii

acel plan abia mai are trebuinta de mici modificari apropiate limbii românesti, spre a da cel or ce-1 vor aplica, o perfecta si logica expunere a intregului material lexicografic al graiului nostru. Astfel, spre a enumera pe deplin si in ordinea cea mai sistematica, diferitele elemente constitutive ale fiecarui articol din dictionarul limbii, noi ne vom margini a le consemna aci de-a rOndul : Cuvcintul in sine (fie de auz contimporan, arhaic sau germane,

neologism)

Pronunciatiunea lui, cu modificarile provinciale. Formele lui gramaticale, cu neregularitatile când existA: Acceptiunile sau intelesurile lui diferite, clasificate dupa un mod logic si insotite cu : Citatiuni din principalii autori contimporani si din cele mai recomandabile si mai caracteristice locutiuni populare si proverbe. Sinonimele lui, Cu nuan tele distinctive ;

OPERE ALE SE

19$

lstoricul sAu, adicA prezentarea lui sub diferitele sale faze succesive, bazate pre citatiuni din autori vechi In fine : Etimologia lui, cand ea nu este supusd la prea mari indoieli. Prin semne diacritice, si chiar prin scurte explicatiuni, se va arAta Valoarea ori Caracterut cuvantului, sub raportul uzului sdu actual. Ca sA poatA insd cineva sä indeplineased cu constiintä cu rigoare tot cuprinsul acestor numeroase rubrice ale planului, la care noi insine ne-am. oprit, A'ar cuveni sA aibd la indemänd un material, care a lipsit negresit Comisiunii lexicografice, f Ard ca (Musa, consecintA sistemei sale exclusive, sd simtd vreo pedicA din aceastA lipsd, dar dinaintea absentii cdruia noi, spre a vd satisface pe d-voastrd si a ne satisface pre noi insine, precum si spre a corespunde la adevdratele trebuinte ale natiunii, am stat locului, cdutand mijloace practice de a realiza ceca ce trebuia f Acut. De sigur puteam, dupd cum si proiectasera la inceput, sA

ceredm sub formä de specimen, a yä prezenta chteva foi

de dictiouar, lucrate dupd planul mai sus schitat. Dar iard noi ne-am incredintat, cd, in lipsa materialului, ce ne era indispensabil, n'am fi putut ajunge deal la o incer-

care informA cu mult mai prejos de legitimele d-voastrA asteptdri si poate hied. si mai prejos de dorintele noastre. Dintr'acestea yeti intelege, domnilor, de ce ne-am sfiit a vA pune in fatA acele schite incomplete, Cu care mai multi din noi s'au ocupat. In loe de acestea venim din contra cu mânile goale, dar cu un plan bine statorit in mintile noastre, ca sA vd declardm cd stdruim hied in deciziunea de a cerca, de a pune bazele, de a incepe mAcar, un Dictionar mai complet al limbii románe, o editiune revAzutd, expurgatd si completatd a Proiectului actual. Dar, spre a-1 pune in concurentA cu o lucrare asa de completd, am socotit de cuviintA sa venim tot acum a vA cere i autorizarea si timpul de a aduna, in modurile

ce ni se par cele mai practice, materialurile felurite de care incd simtim mare nevoie. Vom expune succesiv, si natura acelor materialuri, si procederile ce le credem mai nimerite si tuturor mai folo-

sitoare, spre a ajunge la scopul dorit. Intru aceastd enuntare, n'avem deal a urma rAndul diferitelor lipsuri sau neputinte literarii, bibliografice si Clasiei

Al. Ottobescu : n Serien i istorice, etc.

13

AL. ODOBESCIT

194

lexicografice, pe care le semnalardm mai adineaori ; iatd-le 1.

Intru ceca ce prives-te materialul istoric al limbii,

n'avena decá't a vd aminti, domnilor, cât este de greu a si-1 procura cineva in raritatea, defectuozitatea si confuziunea

material d a editiunilor princeps de cárti tiphrite romaneste mai nainte de al XVIII-lea secol. Abia unul dintre corifeii stiintii romane$ti, veneratul pdrinte Timoteiu Cipariu, a reusit prin stdruintele unei intregi viete de pacientd si de laboare, sä pdtrunzd in arcanele strAvechii literaturi nationale. Stiti din citirea analectelor sale literarii, cu eh-te neinchipuite anevointe si-a putut procura eruditul filolog, in mai multe zecimi de ani, elementele studiilor sale de limbistieá romand. Fiecare din noi nu este un Timoteiu Cipariu si fieedruia nu-i este dat a strAbate prin asa mari ca sä pdtrundti pâmä la miezul ce trebue extras din acele cdrti, spre a nutri Dictionarul românese cu sucul istorie al limbii. Dar totusi, fieeare din noi, i poate chiar si altii afarg din cercul restrânsei noastre Comisiuni, sinate in sine si vointa i putinta de a studia en deamáruntul câte una sau mai multe din acele antice ale filologiei nationale si de a inlesni oamenilor de stiintd accederea la misterele limbii din secolii trecuti, prin republicarea de asa pretioase texturi. Socotim dar, domnilor, eh' a retipdri in editiuni entice si inzestrate cu glosare speciale $i cu indice si note lexicografice, principalele opere literarii ale secolilor trecuti, si anume, unele din cártile românesti ale diaconului Coressi, din tipdriturile in limba nationald, Mente in Ardeal sub George Racotzi, in tara Româneased sub Matei Basarab si in Moldova sub Vasile Lupu, din scrierile mitropolitilor Varlaam, Dosofteiu i Antim, din operele Urechilor, Costinilor, Grecenilor si Cantemirilor, precum poate chiar si unele documente din aceleasi epoce, inca' este a asterne, pentru folosul tuturor literainedite, tilor români, stratul cel mai tcmeinic al edificiului istoriei noastre limbistice. Iatd dar, domnilor, una din principalele luerdri pregd,titoare, pe care Comisiunea d-voastrá de reviziune o reclamad pe seama-i sau mai bine sub a ei directiune, dela a d-voastrd huirá chibzuire. 2 si 3. Pentru citatiunile din scriitorii eontimporani si din limbagiul popular, pentru care d-voastrd ati exprirnat

dorinta sd le vedeti figurând ea exemple preferite ale-

OPERE ALESE

195

limbii actuale, Comisiunea de reviziune are negresit a se folosi de numeroasele locutiuni ce sunt rdspändite in Proiectul Comisiunii lexicografice si va ingriji singurd a completa prin citatiuni de seriitori moderni, a cdror lipsd totald ati constatat-o cu pdrere de räu acolo. lar cand e vorba de terminii technici intrebuintati In mdiestriile poporului român, noi credem cd este oportun a reveni la deciziunile ce s'au luat in acest sens, in primii ani ai existentii Societátii noastre si, spre a le da un caracter mai practic si a le face mai realizabile, cerem dela d-voastrd ea sd f ira autorizati a insdrcina cu misiuni retribuite pe unii literati romhni din plirtile locului, cari In diferitele provincii ale românitátii, s'ar ocupa cu adu-

narea tuturor cuvintelor atingdtoare de cultura ~hit-

tului si de once industrii nationale, casnice sau publico. In fine nomenclatura stiintificd, ne-o vor putea comunica in conditiunile dorite, atAt cdrtile speciale publicate in alte tdri asupra materiei, ch,t si mai cu seamd concursul binevoitor al colegilor nostri din sectiunea Stiintelor naturale. De altmintrelea suntem convinsi cii vom afla intru toate ale noastre neajunsuri, sprijin puternie din partea celorlalte doug ale noastre Sectiuni i mai cu osebire din partea celei filologice-literarii. Cu aceste ajutoare, ce precum vedeti, sunt incd de dobändit, cu abundentul material din Proiectul de Dictionar si de Glosar, intdritd cu ceeace acum are si cu ce mai asteapt5, Comisiunea de reviziune va putea pdsi mai temeinic la indeplinirea sarcinei sale, care, ldmurindu-se atunci mai curat, va fi de a grupa printr'o asidud lucrare, toate acele varii elemente, conform planului pe care si 1-a adoptat. Ea vine sd vii roage, domnilor, ca sd-i acordati atáta ineredere ineilt sá, poatá lucra in concurentá si la pregdtirea materialului si la elaborarea operatului in sine. Deceniul care trecu poate fi eonsiderat ca periodul proieetului. De azi inainte catd sd se deschidd acela al reviziunii, al completdrii, al indreptdrii. Sd speräina cá, in timp scurt va fi adunat materialul ce constatardm cii este de lipsd, si vá, putem ineredinta ert indatd ce toate elementele necesarii spre a face un complet dictionar al limbii ronrane vor fi intrunite, lucrarea conceputd si urmliritd dupd un plan larg dar bine determinat, va merge iute, cu atat mai uite cd ea se va folosi de proiectul actual, in multele lui piirti solide, Il va in-

196

AL. ODOBESCD

valui en tot ce-i lipse*te *i-1 va frunzdri acolo unde el prezintd un desi* prea tare umbros de neexplicite inovatiuni. Comisiunea de reviziune, prezentandu-se dinnaintea d-voastrd cu cereri provocate de necesitdti adanc simtite,

este inimatd de dorinta de a proceda cat mai curand la o lucrare efectiva. Ea speed eh' nu o yeti tine de eau pentru lungul timp, ca pare a-1 fi risipit in neputintele felurite pe care le semnalardm pang, aci. Acest timp n'a fost cu totul pierdut. Binevoiti a-I considera ea un stadiu reflectiv, prin care dansa, a trebuit sá treacd, spre a ajunge la constatarea deplind a tot ceiace are i a tot ceiace-i mai trebue inca. Ce-i mai trebue 7 Ea vi 1-a spus repete*te SA dam studiosilor romani, *i noud in*ine, socotiti printre ei, mijloacele practice de a studia formatiunea *i desvoltdrile succesive ale limbii nationale, prin scoaterea la lumina a adevaratelor acte civile ale adolescentei sale ;

SA' gdsim putinta de a ne infige adanc in mdduva graiului poporan de prin toata romanimea i s'o sorbim de acolo spre a-i distila virtutea in rezervoriul comun al limbii nationale ;

Sd addogdm la aceste (Iona comori ascunse in rarunchii traiului nostru strdmo*esc, tot ce pot da mai bun scriitorii no*tri moderni *i *tiinta universald ; Si din toate acestea, sd intocmim un inventar complet *i rational al intregii noastre avutii limbistice, sa infiintdm adevdratul Dictionar al Academiei Romdne, carele, precum s'a mai zis adesea printre noi catd sd fie oglinda limbii din trecut Wind in prezent1). Ian% domnilor, in ce consista i uncle tind propunerile Comisiunii de reviziune. Dacd i le yeti aproba, ea este tare incredintata ea prin stdruinta ce va depune pe viitor in rapedea i scrupuloasa indeplinire a sarcinilor sale din non specificate, va inlesni foarte Societatii Academice mijloacele de a indlta cultura limbii romane*ti cu o treapta hied mai sus de cum da.nsa

a fdcut in primal deceniu al existentii sale.

1) Vezi Anal. Societ. .4.cadern. tom. VII, p. 5L

FOLIMORICE

RA.SUNETE ALE PINDULUI ÏN CARPATI Diochiul.

ArdInca.

Mioara.

Moq-Ajun.

Moartea silnic i farg veste, mai ales in varsta juniei, a infloririi, este o idee trista, care in totdeauna pa'trunde mima oamneilor de o mahnire adanca. Acest simtimant e vechi ca lumea ; tot neamul omenesc poarta, de secoli intregi, jalea tanarului pastor Abel, ucis cu manic de crudul säu frate Cain ; lacrima picata din ochiul parintelui omenirii, vaietul iesit din pieptul raumei noastre obstesti, toate generatiunile pe rand le-au varsat si in veci inima omului, cat de multe mangaieri i-ar putea aduce religiunea, filosofia istiinta, ea tot va plange pe cel rapit vietii cu cruzime, in floarea anilor

Tin sintimant at'at de firesc, atat de general, atat de adanc, a trebuit negresit sa se manifeste, chiar in timpii primitivi, prin glasul mladios al poeziei. Toate popoarele au plans cu plangeri modulate, pe junele ucis la floarea varstei, i, in %rile unde soarele dogoritor al verii arde §i mistueste regulat toata incantätoarea podoaba a naturii, unde vegetatiunea zambitoare a primaverii piere ofilita sub arsita stelei canes-Li, a lui Siriu, aceste cloud simtiri intristatoare, ce infä'tiseaza mintii o asa intima

analogie, s'au imbinat mai adesea, ca sä dea nastere

unor serbari anuale, unor cantece de doliu, repetite neincetat de popoare. Dinteasemenea porniri de spirit au izvorit negresit, in Egipt, in Asia-Mica si in vechea sarbätorile i canticele ce se leaga cu numirile de Maneros, Bornios, Hylas, Linos, Adonis si altele, inf

tisand toate, in diverse localitati si cu putine deosebiri,

AL ODOBESCU

200

acelas caracter general. Aceasta ne-o dovedeste Erodm. eand zice, vorbind despre Egipt 1) : Este (acolo) si un cantee, un Linos, precum si in Fenicia, in Cipra

si in alte locuri ; insA de pe popoare are si cánticul numirea sa

dar toti se invoesc a zice cl este chiar jAlirea pe care Elenii o chntn

sub numele de Linos. lar printre multe lucruri despre care nà

minunez la Egipteni, este si de unde au luat ei Linul ; se vede insti °A intotdeauna 1-au cántat ; Linul, pe limba egipteanl, se numeste

llaneros. Egiptenii zic ch el ar fi fost un copil singur-nAseut al Egiptului, i murind el fArA vreme, Par fi serbat Egiptenii prin asemenea vaietari, i astfel aceastl cantare ar fi fost cea dintfti singurA a lor".

Daca apoi, intemeiati pe inseranarea istoricului elin,

vom cauta pe tarmurile marilor rasäritene, urmele acestei vechi credinte si ale acestui cántic secular, printre nenumarate traditiuni de felul acesta, vom gasi, la Mariandini, natiune de origina frigicá 2), vechi locuitori ai Bitiniei, asezati pe locul invecinat de Pontele-Euxin (Marea Neagra) unde s'a cladit in urmál Prusia (astdzi Brusa), vom gasi, zicem, la Mariandini, traditiunea tándrului Borraos, rapit de nimfele izvoarelor, când mergea sil scoata apa pentru seceratori si pe carele in zadar Il catau locuitorii, fricand sil rasune pddurile de strigatele lor de jale 3). Aceste strigate eran asa de raspAndite, incht Eschil le da ca exem-

plu de väietare, de cántic de doliu, când corul sau

Persi, plangand caderea Asiei, sdrobita la Salamina, intAmpina cu aceste cuvinte, pe regele Xerxes ce se intorcea

invins in patria sa 4).

Cu glas eobitor, eu gemete duioase, Cu plAngerile Iderimatoare ale cäntecului de jale mariandin, voi serba a ta inturnare I"

Precum frigicul Bormos, asemeni si Hilas Misianul, iubitul lui Hercul, peri si el jertfa al iubirii ce frumusetea sa insufla nimfelor dela izvoare, când se duse sil aduch apa pentru Argonauti, i locuitorii din Chios, urmand pilda data de Hercul, 11 jalean in cántice traditioErodot, cart. II § 79. Strabon, XII, 3 § 4. 13@pliog Seholiastul lni Eschil, la Persi, y. 939 Eschil, Persii v. 935 et sq.

Hesychius ;

OPERE ALESE

201

nale, alergand dupa dansul prin pdduri 1). Dar nu numai acestia, ci incd si frumosul Narcis, fiul raului Cefisul al nimfei Liriope, a murit, plans de Tespieni, innecat in undele ce-i rdsfrangeau fata 2). E o superstitiune veche aceea de-a crede cà apa are in sine un farmec atrágator ce pricinueste moartea ; chiar vechii Indieni, in legile

primitive ale lui Manu 3), oranduiau ca un brahman (adica un preot)... s'a nu-si priveasca chipul rdsfrant in

apd. Asa e regula stabilita". Urmand aceeasi idee, sit avem

voie a strdbate inteo clipd secoli indelungati, prin care

aceastá superstitiune s'a strecurat neatinsti si srt cercetam oare nu este aceeas, credinta care domneste in cantecul urradtor, repetit de poporul roman 4) Frunza verde alunica Mircea suie pe potica, 'ntdlneste o fetica.,

cu cofita intr'o maná' en apd dela fantâna ; Copilito, stai sä bou",

Ba, badita, ha nu vreu, cä ma tem de dragul meu" Nu te teme, fata mea, ea daca s'o m'arda, eu baltagul l'oi lovi

eu pamant l'oi inveli" Mergi in vale, la ffintana, gasi o cofa puna scoasti chiar cu mana mea ; descaleca si o boa da-ti fa cruce si o sufla,

en nu fie vre-o N4lucd, 55. nu fie descfintata de baba cea blestemata". Mircea fetei multuznea, la M'Una. se ducea, cofa plina. o gasea

dar el cruce nu-si facea, pe deasupra nu sufla,

ci la ea navala da si 'nghitea numai °data

simtea dorul de fata, 'nghitea de doma ori gi-1 apuca reci fiori 'nghitea a treia oarti si &idea mort la isvoara ; eA 'nghitise o Ndlucd.:. In pustai duca-s'ar, duca l"

Ce ar fi trebuit sa faca Mircea ca sà se fereasca de a Sd-si faca cruce si sd sufle pe epa", zice cantecul, prefdcut dura inghiti Ndluca, de a cddea mort la izvoare I

ideile crestine ; dar mai intreaba pe tdranul roman ; el iti scuipe de trei ori va spune inca, pdganul, ca trebue in sin, ca sà depArteze descantecul sau diochiul. Fai aceTheocrit Idila XIILPropertiu, e. 45.Petroniu, 83. Ernst vor Lasaulx, Die Linosklage. Legue lui Manu, IV, 38. Balade culese de d-1 V. Alecsandri, col. II. fato 98:

202

AL. ODOBESCII

iasi intrebare i Ciclopului din Teocrit si asculta cum el iti va ra'spunde 1)

:

Eu n'am obraz asa urat, precum imi spun ; mai detmgzi m'am zdiit in mare, cAci era linistitd, si barba mea se ardta frumoasI, singura mea pleoapd asemeni mi se pdrea frumoasd, i albeata dintilor mei strAlucea mai mult decAt peatra din Paros. Atunci ca ad nu ma diochi, de trei ori mi-am scuipat in silu.".

Astfel, multe credinte poporane se perpetua pe nesimtito din secol in secol, din tara in tara ; un fir misterios leaga unele natiuni si unele epoce intre dansele. Intr'adevar e greu lucru, e chiar peste putinta, a urmari acel lant in toata intinderea sa, ca'ci, pe une locuri, vremile 11 intuneca, urma i se face nesimtita ; dar apoi el apare adesea invederat mai departe si astfel, in deosebite timpuri, sub deosebite preschimbari, multe idei, multe credinte, multe creatiuni ale imaginatiunii vechimii se regiisese in sanul natiunilor moderne, ca un depozit strálmosesc. Sa urmam dar si noi, fara de-a ne obosi, raspandirea canticului de jale al junetei invinse de moarte, printre popoarele antice ale Europei rasaritene, caci poate doara acea idee n'a perit cu totul din imaginatiunea natiunilor moderne si mai ales din cercul de legende al poporului román.

La Eleni, Linos era cántecul poporan cel mai insemnat, In care se caracteriza mai cu seama moartea nevinovata In floarea juniei, si a carii origina se imbina cu un cult primitiv al naturii 2); printeinsul era simbolizatit, sub forma unui june mort rara timp, intoarcerea grelei vremi a iernii 3).

Omer 4) ne arata cum, la culesul viilor, un tallar bäliat sta in mijlocul lucratorilor si, pe o lira melodioasd, canta Cu glas dulce un Linos frumos, Inteadevar, Linos a fost

dela inceput un cantic al taranilor si al lucratorilor de

pamant 5). Negresit ca cei dintai aezi (e,0001) sau canta1 eti ai Eladei au cantat asemenea poezii de dor ; dar ni-

Theocrit, Idila VI, 34 et sq. P. G. Welcker, Ueber den Linos. Alfred Maury, Histoire des religions de la Grèce ancienne, t. I,

p. 242.

Omer, Iliada XVIII, v. 567. Iultu Polluce.

OPERE ALESE

203

meni nu ne-a pästrat acele inspiratiuni câmpene si primi-

tive ; abia daca gäsim in scholiastul lui Omer ') aceste euvin.te dintr'o epocA, mult mai târzie :

Linul e o cäntare de jale ce se cantg cu glas sl4bit ; caci astfel prangeau Muzele pe Linos : O Lite, tu esti cinstit de toti zeii, cäci tie ti-au dat mai intai a cânta cu dulceat4. Febus (Apolon) ti-a pricinuit moartea i Muzele te pläng".

Iatä" dar ch aci numirea Linos nu se mai dà unei simple cântäri, unei lucrAri a inchipuirii, ci devine chiar numele unei finte, care a luat dela zei darul de a cânta mai nainte de toti, cu glas dulce, si care pere jertfa a geloasei riva-

litàti

zeului Apolon. Esiod ne intareste inteaceasta

idee, cAci el ne dà chiar i genealogia lui Linos 2)

;

Urania näiscu pe Linos, fiul mult phicut, pe carele, eäti muritori sunt cântäreti i citaristi, toti 11 pläng in ospete i in jocuri, si la inceput si la sfärsit chiamä. pe Linos ;"

apoi intealt loe 3), el spune cà aedul Linos era dedat

cu tiin,ta".

Cu acest chip, acel june pgstor, cântä,ret zeesc, cu pärul cununat cu flori si cu achiu amar, devine un semi-zeu san Ut Linus hic illi divino carmine pastor, floribus atque apio crinesc ornatus amaro 4)..."

un erou al stiintei, pe care Elenii Il cinstesc printre vechii poeti sau aezi legeudari ai Traciei, ce au introdus lui Apolon si al Muzelor pe poalele muntelui Olimp. Tmpreund cu Orlen, cu Muzeu, cu Eumolp, Linos ajunge

el a fi dintre acei creatori inchipuiti ai poeziei, cari pe täramul vechii Pierii Tesalice, pe coasta septentrionalä a Olimpului, asezarg, leagänul culturii grecesti 6). Inteacele pArti pune in adevä'r si Esiod locul de nastere al Muzelor 6) Omer, lijada XVIII, v. 570. Esiod, in fragmente. Clement din Alexandria, in Stromate I. Virgiliu, Eclog. VI, v. 73. K. 01. Mialer, Istor. liter. elene t. Atf. Maury, op. cit. Esiod Teogonia, v. 36.

1.

204

AL. ODOBESCII

Aidem, sa incepem cu Muzele, ce invelesc prin imne niaretul suflet al parintelui Joe, intru OlimP, povestind si cele ce sunt, si cele ce vor fi, fji cele ce au fost. si amestecand glasurile lor ; necontenit le curge in viere

placut din gura si rad palatele parintelui Joe sgomotosul, cand glasul zeitelor, dulce ca crinul, se raspandeste printeinsele ; rasunä i culmea Ohmpului noios, locas al nemuritorilor Si veselesc ma.retul suflet al lui Joe, intru Olimp Muzele Olimpiade, fiicele lui Joe, ce poarta pavazd neinvinsit, pe care le nascu in Pieria, Mnemosina ce 'ngrijeste de colnicele Eleuterei,

imprennandu-se cu parintele Joe, fiul lui Oronos".

Tot acolo, sub poalele Olimpului era si Manna Libetra inchinatd lvluzelor $i in preajma-i se 'nalta o columnd fu-

nerard cu o urna' deasupra, presupus mornadnt al lui Orfeu, fiul $i $colarul Muzelor 1). Mormdntul lui Linos, si el fiu al Muzelor, se putea vedea la Teba made negre$it

traditiunea lui, impreuna cu serbarea sa prin cdntice de jale, se stramutase deodatd cu cultul Muzelor $i cu toate legendele cele din Pieria Tesalica, pe care le adusese pe plaiurile Eliconului $i in lunca Beotiei, coloniile tracice ale 1Vlineilor 3) . Mai vrednica ilicà de insemnat este serbarea numita (a mieilor) ce se facea in toate verile, in ora$ul APv711g Argos, $i in care, prin vaietdri $i pldnsuri, muierile $i fetele Wean pe junele pastor Linos, fiul lui Apolon $i al nimfei Psamate, sfdsiat de cdini. Drept aceea, in zilele consacrate acestei serbari, se injunghiau numeroase jertfe de cdini $i de miei, spre a alina jalea, cu razbunari placute $ieu odoare priincioase semizeului ucis 4). lata dar cd

ne-am apropiat iards de vechea religiune a naturii, in care arsita lunelor de yard, cand cdnii turbeaza si sfd$ie, precum arde $i soarele, era simbolizatd printr'un cane

pustietor. Nu putem insd pdrasi aceasta veche traditiune religioasa fara de a face vorbá' $i despre vestita serbare (Abcovtccai-Loz ), 3.

Preller, Griechische Mythologic I, p. 279. Pausanias, IX, 20, Poqueville, Voy. en Grèce, III, p. 90. Pausanias. IX, 29, § 3. K. Ot. Müller, Orchomenos. Welcker, Prelle:, oper. cit. Pausanias, II, 19, § L

OPERE ALES E

205

precum si despre repetita cantare a lui Adonis, i mai ales sa nu uitam cá poetesa lesbiana Sapfo a cantat pe Adonis, imureund cu OEtolinos sail Linos cel de jale 1) si ed inteastfel identitatea acestor cloud legende nu mai rämane tagaduita. Numele lui Adonis ne repoarta indata mintea

catre cultul Fenicilor, in limba carora Adon si Adonai vrea SA zica Domn, Stclpdn 2) ; poate cA i fabula mai tarzie ce se repetea prin Biblos, prin Alexandria si mai la urma $i 'n Atena, n'a perdut ca totul acest caracter fizic, eaci ea ne spune cum ea' Adonis a fost un frumos si tandr pastor, de care zeita chiar a frumusetii, Vinerea, se inamorase $i pe care un mistret Il ucise la van Atoare, in paduri. Zeita Il cautd, alergand pretutindeni desperatä, planse cu lacrimi nesfarsite, iar poetii repetirá pe mii de tonuri valetarile ei 3). Cu toate acestea, junele Adonis fu silit sa se scoboare in Tad, unde insufla o non:a patimä stapanei Tartarului, Persefonei. Lupta se declara atunci

intre amandoua zeitele si, spre a le impaca, tribunalul zeiesc hotäri ea Adonis sa petreaca o parte a anului pro pamant, in dezmierdarile Vinerii, lar cealaltil sub aspra ocrotire a negrei zeite. Toata aceasta fabula', in care e invederat personificatd natura cu preschimbarile sale, dete nastere unei indoite serbári, din care o parte, tristá si duioasä, purta numele de .6 'Acpc,vtai-v5; adicá Perirea se vestea prin canturile jalnice ale fluierilor gin greene

(T(TTPLvot Gt6X0) ; iar cealalta, vesela si sgomotoasa, tE5Pscile

adia, Aflarea, serba intoarcerea zeului pe pamant : ,Fii-ne Intru ajutor scum, iubite Adonis,

si la

anul sä ne fii

priincios, c4ci i acum ai venit, Adonis, 5i cftnd te vei mai Intoarce, tot prieten

sá ne vii 4) ?

Aceastá serbare, raspandita peste toate tármurile unde se lasard mai tarziu Elenii, este cea din urma fata sub care ni se vadeste, in religiunea anticitátii, acea veche traditiune a mortii premature a unui june nevinovat, pe care traditiune am vazut-o räsarind sub poalele Olimpului, dintr'o simpla cantare tanguioasá, si care, rasletita, desPaasanias, IX, 29, § 8. Movers, Die Phoenicier. Theocrit, Bion si Theocrit, Idila XV.

AL. ODOBESCU

206

voltata, imprástiatd, prefacutd de pe tari si de pe vremuri, a ajuns a se intrupa in cultul asiatic al soarelui a fi cantata de poetii mdiestreti ai scoalei alexandrine. Dar, pe cand legenda lua o forma statornica si consfintita, trecand chiar in cultul regulat al popoarelor, termenul care, la Eleni, insemna acea cantare primitiva, zicerea

Ovr.oXivog l'amase in limba lor, ca o expresiune prin care se destalinuiau cele mai adanci duren i ale sufletului. Spune vai line ! vai line !..."

striga, in mai multe randuri, chorul din Agamemnonul lui Eschil 1), va,itandu-se asupra tristei ursite a unui asa imparat ; i, intealt loe 2), iar chorul, descriind trudnica soartà ce asteapta pe biata muma a lui Aiax, dupd desantata sinucidere a acestui erou, incepe a zice Muma lui, care l'a hrdnit, impovdratuï acum de zile multe si de edrunte britraneti, cand va auzi aceastd riltdeire nebuneascd, ea nu

va rdspandi nenoroeita, cántitri triste ea ale privighetorii, ci cu eantdri ascutite Il va jeli, strigand : vai line ! vai line ! si, isbindu-se tare en mande de pept, Ii va smulge pletele cele albe !"

Tot astfel si nenorocita Antigona, in Fenicele lui Euripid, aruncandu-si vederea asupra rastristelor casei lui Edip, striga cu glasul inecat de lacrimi : Nenoroeitd (maicd), vezi cum te jelesc ! Ce pasare oare, stánd. pe un stejar san pe ramurile cele mai inalte ale unui brad, va vdrsa, impreund cu mine, plangeri asupra maicei mele 7 Cu astfel de vditdri, eu strig : vai line ! cdci de acum inainte, in singuraticd, vremea mi se va petrece riispánclind lacrimi."

Inteaceasta strofà, cuvintele prin care se exprima durerea in limba Elenilor, sunt gramadite cu o maiestreata,

emfasa, demna de Euripid ; printre dansele mai cu seama sà deosebim zicerea 'EXE-Ava) alaturand-o cu exclamaxlvov tiunea sa ne fie iertat, in urma criticului german Welcker, 4) a ne l'Asa in voia unor asemuiri, poate en Escila, Agamemnon, v. 120. Sofoele, Amx, v. 621. Euripul, Fenicele, v. 1519. Op.

OPERE ALESE

207

tot-al intAmprátoare, spre a recunoaste cd litera L, la deosebite popoare i insotitä de felurite vocale, are in sine darul de a exprima simtiri de jale $i de durere, de veselie 5i de izbandd. Spun cd femeile egiptene strigau lulululu,

cdnd se väuitau, si lililili când se veseleau. Lelekat zic Slavii dela Dundre a se jcIli, i Lele sau Lato sunt exclamatiuni de intristare in cântecile sârbesti. Si Bascii sau Cantabrii, acea poporatiune anticd rdmasd in sdnul Pireneilor, ca un fosil intre doud tärdmuri vii, Francia si Spania, si dansii au un cântic pdstrat din timpuii razboaielor Cu Romanii, in capul cdruia ei plâng, cu aceste cuvinte mereu repetite, pe un june Lelo mort prin trAdare !I) "Lelo 1 il Lelo !

Lelo ! mort (e) Lelo !

Lelo ! fi Lelo !

Lelo ! mort (e) Lelo ! Pe Lelo, Zara°

Leloa, Zarac Il Leloa 1"

a oraorit pe Lelo !"

Apoi si Elenii si-au avut exclamatiunile lor de bucurie 64x0, rdsunä pe cámpurile de izbiindd si vditärile cCacvE, 6XoX sau iXEXE6 umpleau inimile de intristare !

si de jale ! Strigdtul

Eleleu, eleleu ! in sAnu-mi s'aprinde o turbare si furti ce-mi muncese

striga Io fumegdndd si turbatd de groazd, in Promoteul Mutua al lui Eschil, si in veci aceastd strigare, prin congidsuirea chiar a sunetelor, ne-a repurtat mintea la strigatul de dor al Romdnilor : Aoleu $i Oliolio, sau si mai

mult Alelei si Elelei, precum se pronuntd, dincolo de Milcov.

Alelei! feeior de lele, caci rtipisi zilele mele !..."

zice Toma Alimos, boier din tara de jos" si Stoian popa' vechi, cu potcapiul pe urechi", zice Vidrei, dragei sale mândruta mea, de chnd, draga, te-am luat,

nici un cante n'al cfmtat

Canta-mi, mandro, canticul sh"-mi mai dreagil sufletul !" 1) Eschil Promoteu lAntuit, v. 877.

AL. ODOBESCU

2(.8

IncA odatä ierte-ni-se azeastá, digresiune, ce nu este ins5. färä de oarecare insemndtate, bien-A se atinge de analogia exclamärilor, la deosebite popoare. Negresit ea' trebue fie oares-ce asemuire, oares-ce acord in suuetele ce ies din

pieptul omului miscat de aceleasi impresiuni, chiar sub deosebite clime si in epoce diferite. Intinzand apoi cercul analogiilor la ideile si la simturile ce incearca su fletul, precum si la creatiunile geniului omenesc, e invederat

si intiparirile cele mai adAnci, traditiunile cele mai temeinice, cânturile cele mai räspandite, au trebuit sá se iveascä pretutindeni sub forme asemuite sau sä se transmita' dela un popor la altul cu aceleasi caractere generale. Pe aceste

temeiuri si in urma amanuntei analize ce am consacrat legendei si chntului poporan numit la Eleni, Linos, sä aruncam acum ochii asupra unui cantic cules in poporul nostru si sä" citim cu tonta luare aminte ce meritä, frumoasa balada intitulata Mioara : Pe-un picior de plai, pe-o gurg de rai iaeg vin in cale, se cobor la vale trei turme de miei cu troj ciobgnei

unu-i 11.oldovan,

unu-i Ungurean ei unu-i Vrtincean ; lar cel Ungurean cu cel Vrgncean. mgre, se vorbirg

lgna plgvitg de troj zile 'ncoace gura nu-i mai tace iarba nu-i mai place. CuIL

laie lale, bulucaie !

de trei zile 'ncoace gura nu-ti mai taco. Ori iarba nu-ti place Ori esti bolngvioarg. Mioritg, mioarg

Drggutule bace !

pe l'apus de soare

Da-ti olle 'ncoace, la negru zgvoi,

ca sg mi-1 omoare pe cel Moldovan, cg-i mai ortoman,

cg-i iarba de noi si umbra de voi.

Stgpg.ne, stapb.ne !

multe si cornute, cai invatati ei cb.ni mai bgrbati

Iti chiarag s'un crtine, cel mai voinicesc, eel mai bgrbgtesc, ch l'apus de soare au sg mi te-omoare

el se sfatuirri,

e'are oi mai multe

lar cea mioritg

OPERE ALESE

209

bacinl Ungurean cu cel Vrancean I

preoti muntii mari, pasari lautari,

de esti nasdravand

pasarele mii si stele faclii !...

In camp de mohor, sá spui lui Vrâncean lui Ungurean, ca sa ma ingroape aicea p'aproape

maicuta batrana cu braul de land', din ochi ldcramant, pe camp alergand,

Oita Barsana,

si d'a fi O. mor

In strunga de oi, sit fin tot cu voi ! din dosul stanii, sa-mi aud eu

Astea sa le spui lar la cap sd-mi pul

fluieras de fag, -(mult zice cu drag 0 fluieras de os, (mult zice duios fluieras de soc (mult zice cu foe 0 Vantul cii mi-a bate, prin ele-a strilbate s'oile s'or strange,

pe mine m'or plange cu lacrami de sange !

Iar tu de omor ea nu le spui lor ; sa le spui curat

ea m'am insurat c'o mandra a lumii mireasa !...

ca la nunta mea a cazut o stea !...

Soarele si luna mi-au tinut cununa brazi si paltinasi i-am avut nuntasi ;

lar de-i intalni

pe

toti intreband

si la toti zicand

Cine-au cunoscut, cine mi-au vazut mandrul ciobanel tras printeun. inel Fetisoara lui, spuma laptelui ! Mustacioara lui, spicul graului ! Perisorul lui, pana corbului Ochisorii lui, mura campului ! Tu, miorita mea, sd te 'nduri de ea si spui curat cd m'arn insurat c'o fata de crai,

pe-o gura de rai

Tar la cea maicuta sii nu-i spui, draguta, ca la nunta mea

a cazut o stea,

c'am avut nuntasi, brazi si paltinasi, preoti muntii marl. pasari lautari, pasarele mii si stele faclii

srt despuiem acum, prin puterea inchipuirii, aceastä elegichl si gratioasä baladd, de tot coprinsul ei local si curat atingdtor de tärile Românesti, sa le lepädä'm dintr'insa putinul amestec cu idei crestinesti si moderne ce se zäreso pe ici si colea, si nu vom putea tägädui ea Mioara este Clasici

Al. Odobescu : II, Serien i istorice, etc.

14

210

AL ODOBESCIJ

izvorita si dansa din aceeas pornire de spirit ca toate can ticele antice ce jeleau pe un tanar pastor ucis fara vreme, In floarea junetei ; dar insa, falcand partea asemuirii, trebue s. nesocotim $i unele diferente insemnate. Intr'adaca simtimantul si ideia sunt aceleasi in duiosul cant al Linului antic si in pastorala intristatoare a Roma.nilor, intelesul general insa al legendei, dela una 'Ana la

alta, s'a preschimbat ; caracterul religios ce da antichitatea acestei traditiuni, acel cult al naturii fizice, ascans sub o poetica legenda, au perit cu totul in amintirea moderna, deseolorate, risipite si nimicite prin ideile mai inane si mai morale ale religiunii crestinesti. Aeeasta a fost soarta tuturor credintelor religioase ale paganilor, cate s'au pastrat in sanul popoarelor din timpii noi : san cä zeitätile lor protectoare au cazut sub urgia crestinilor si Demonii (sed[Lorgn) $i Idolii (=t60)Xct) lor, odinioara, plini de daruri si de virtuti, au devenit spirite dusmane si infernale, sau cä traditiunile si practicele lor religioase, despodobite de intelesul lor sacramental, au ramas in popor ca niste simple legende si obiceie casnice si campenesti. De aceea si in cantecul nostru, nici zeul gelos al luminii 5i al poeziei, nici cânii sau mistretii turbati de arsita caniculei, nu mai prieinuesc moartea pastorului, ci alti doi semeni ai sal, alti doi pastori ca dansul, vorbind numai poate limbi streine lui. Astf el ideia de patrie incolteste pe tulpina secata, a religiunii ; astfel caracterele accesorii ale unei legende se preschimba, dupä locuri timpi, läsand abia urma de existenta lor. Ideile insa de capetenie, acelea pe cari nici o lege nu le poate taga dui, acelea se pastreaza mai cu sfintenie, cad mintea poporului mai cu greu cuteaza a le preschimba. Astfel modul de a privi moartea ce-1 vedem desvoltat in Mioara, adica acea nuntä misticä cu o mändrd cr diasd, a lumii mireasà", cu o fatei de crai, pe o gurel de rai", acea serbare mareata la care toata natura si soarele 0luna, 5i brazi $i peiltinasi", $i pet'seirile i stelele" stint

bate partase, nu sunt ele oare o amintire invederata a cultului primitiv al naturii I Acea mandrel cretiaset, a lumii mireasei", nu este ea oare zeita Iadului, Persefona, mandra mireasa a lui Adonis 7 Chiar acea idee despre moarte, asa senina, asa lipsitä de duren, asa trupeasca chiar, nu este oare însài ideia ce-si plasmuise antichitatea despre moarte 7 Cei vechi nu si-au putut inchipui nici °data, desävarsita despartire a sufletului de trup, dupä incetarea acestei vieti lumesti ; pentru dansii, campiile

OPERE ALESE

211

Elisee si adancimile Tartarului erau locuite de umbre purtand formele lor pdmantesti ; moartea, la dansii, nu stia incd bine sd despoaie sufletul de lanturile trupesti, sag avante limpede si liber, in regiuni nevAzute, ldsand pe pdmant numai un groaznic si fioros schelet de oase. Pierirea atomului material al omului nu se infdtisa lor sub aceastd icoand spdimantAtoare, in veci prezentd imaginatiunii moderne, ci sub aceia, mai blandí, a unui june geniu aripat, stingand pe pdmant o faclie i purtand, sau

o urnd funerard, pdstrdtoare de cenusi, sau un fluture, emblemd a metamorfozei, sau o cunund de siminoc, floare a nemuririi Porniti pe intinsul camp al acestor asemairi, mai mult de cugetdri decat de cuvinte, care nu vom auzi rdsunand prin acele fluerase de fag, ce mult zic cu drag, prin cele de os, ce mult zic (lujos", chiar tristele fluiere gingreene, cari cantau cu viers infocat, plin de dor si de jale, Perirea (6 Acpavv-4v4) nenorocitului zeu Adonis 7

Cand apoi ciobànelul Moldovan cere ca sd-1 ilagroape pe

aproape din dosul auzd ceinii", nu vom crede oare cà acei ldtrAtori sunt chiar ,.Dragii ( sat) cd ni (ce) uria impre pant Iânàrului (Adonis)" 2).

si iar acea venerabild malcutei beitreìnei, cu brdul de Wind,

din ochi leicreimeind, pe cdmpi alergeind, pe toti intre&Ind", nu a luat ea oare locul amantei disperate, al acelei Vinere pdgane care : cu prim' desfacut, ratftceste prin priduri jalnica, despletità, descultri, $i o ranesc cand umbla i se umplu cu sfinge zeiesc ;

iar de strigatele ei ascutite lungile vrtl rtisuna,

cand cere pe Asiricul ei sot, cand chiama pe junele-i iubit". 3)

Multi ar putea ne conteste tdria acestor asemuiri de

amdnunte, dar nimeni, eredem, dupd cate am spus, nu va tagdidui cá, o idee identied domneste in cantul vechi al Linului si in balada Mioara. Intemeiati pe aceasta credintd, voim acum sà ne cercdm a descurca itele istorice prin care Lessing, Wie die Alten den Tod gebildet. Bion, Epitafium Adonidis. Idem.

212

AL. ODOBESCU

s'a cutreerat aceastd legendd, ca sá treach' din imaginatiunea vechilor campeni eleni, pänd in gura poporului nostru, si astfel poate vom ajunge a bAnui si tara $i epoca, In carele cântul elenic si-a rácut loe in limba romana. Dovezi pentru aceste sfArsite trebue sà gdsim chiar in

textul baladei romano. Inteadevdr, dacd Il vom analiza cu deamdruntul, vona gäsi inteinsul o bogan,' adunare de ziceri romiinesti, curat derivate din limba latind ; apoi cativa termeni uzuali (vreo zece, doudzeci), imprumuturi

din dialectele slavone si maghiare, si instársit un prea naic numdr de cuvinte, a cdror origine e indoioasd si al cdror inteles e necunoscut in dialectele Românilor dunareni. Aeele cuvinte se aflà in versurile Miorita laie laie, bulucaie"

cd-i mai ortoman".

Laiu, laie e un adiectiv necunoscut in limbele noastre din Tara Románeascd, din Moldova si din Ardeal. Noi zicem inteadevdr tigan de taje $i Lesiconul RomânescLatinesc din Buda, 1) traduce vorba Laie prin Caterva si o derivd din greceasca un, Fie-ne iertat a ved ea aci o greseald, mai cu seamd cánd afina cá Romanii din Macedonia, ce vorbesc un dialect oarescht diferite de al nostru, zic : laiu si laie, in loe de negru $i neagrei. Asa dar Tiganii de laie, ar fi Tiganii cei mai negrii, precum si sunt, si Miorita laie este Miorita neagrti. Bulucaiu, bulucaie n'are nici o intrebuintare deslu$itä.

Vedem adesea in cronicari, mai ales in cei moldoveni zicerile : buluc $i a bulucire, $i stim cà aceste ziceri, luate din limba turceascd, insenmeazd : greimadei, a greimädi. Mio-

ritä laie poate dar fi, pentru cei ce facurà mai intinse imprumuturi dela Turci, o mioritä InfdtisAnd o mare grAmadd" adicd o miorità lánoase sau grdsulie".

Ortoman, fdrd a avea in limba romând un inteles precia, se deriva incd de sinesi din zicerea elineascd : drept $i din cea latind : manus mând, ceea ce i-ar compune inte-

lesul drept la maná $i cine e drept la maná-, e onest, e mdestru, e tare, are oi mai multe, multe si cornute" si

cai invätati si cAini mai bdrbati" si trebue doi sá se

vorbeascd, sd se srátuiascd ca sd mi-1 omoare". Am putea incd imprumuta intelesul cuvântului elinesc ap6op,cforcK, 1)

La pagina 341.

OPERE ALESE

213

spre a explica zicerea ortoman, prin drept ghicitor, drept

prevestitor $i cunoscator al $tiintii intregi, precum e dooliczycag 1). In once chip, origina acestui cu-

Tleaa7C

vant ne apropie de Elada. Tot asemenea si celelalte doul ziceri laie $i bulucae ne stramuta peste Dunare, in sanul fratilor nostri din Tesalia $i Macedonia. Dar nu numai aceste cuvinte, ci Inca si ideea predomnitoare a legendei din Mioara, ne-a mutat cu gandul pe acel taram clasic al poeziei elene, pe poalele septentrionale ale Olimpului, in lunca Pieriei, se sunt astazi locuite de Romani. Sa mai adaogam ca si caracterul cu totul pastoresc al baladei, cal 51 descrierea acelei märete naturi

muntenesti, pare ca ne trag de sine printre Ciobanii

(Cobani) romani din Tesalia $i pe plaiurile incantatoare ale Olimpului $i ale Pindului. SA' cercetam dar cum au ajuns, cum au trait si cum tráese Inca. azi Romanii, prin acele locuri depártate de patria lor centrala ; prin ce mijloace $i in ce timp au comunicat ei cu fratii lor de peste Dunäre, si astfel poate vom ajunge a crede cá traditiuni si obiceiuri mai multe s'au strecurat din sanul anticei Elade pe taramul mai nou al Romaniei $i ca, printre dansele, au putut fi $i legenda lui Linos, stramutata in balada Mioarei. Mai inainte insà de a ne atinge de dovezile istorice, sä hotarim un punct insemnat de critica, care ne va sluji in tot cursul cercetarilor noastre asupra canturilor poporane $i fara de care, credem c'ar fi peste putinta a stabili vreun fapt cel putin probabil inteaceste libere $i schimbatoare creatiuni ale inchipuirii poporane. Tata despre ce e vorba. Ca sä se poata determina cu oarecare preciziune epoca $i localitatea in care a inceput a se canta de catre o natiune cantecele ce nu port in sine o insemnare exacta despre timpul si scena in care evenimentele cantate s'au pe-

trecut, critica, in lipsa de dovezi venite din afara, nu poate pune temei decat numai pe unele indicatiuni, fie cat de rare, provenite din textul chiar al acelor cantece.

Astfel cand inteun cantle dam peste cuvinte vechi $i

locale, care nu pot fi intrate in cantic decat la cutare epoeä

departata si in cutare parte din tard, atunci, fie macar

acele ziceri caracteristice cufundate în mii de altele mai noua, fie ele alaturate cu mii de insemnari de localitati 1) Pindar, Nemea I. y.

214

AL. ODOBESCII

diferite, pentru noi zicerile cele mai vechi au in sine mai multd valoare doveditoare ; ele singure ne dau epoca $i localitatea in care s'a compus mai intai canticul ; cdci inteadevdr, cum am mai spus, canticul aleargd din tard In tard, din secol in secol, $i nu e de mirare ca fiecare cantdret iscusit sd cate a $i-1 insusi, a-1 localiza, introducand In sdnu-i inovatiuni ; lar acele inovatiuni, ea sd inftiti$eze un interes mai viu, un inteles chiar mai pipd'it noilor ascultdtori, vor fi negre$it idei mai proaspete sau cuvinte

noui intrebuintate in tara $i in vremea lor, lar nu flori

vestejite, culese pe campii trecutului. Poporul, trebue marturisim, are in general foarte putin patima antichitdtilor streine ; el pdstreazd datine $i obiecte ce i-au Minas lui din vechime, dar nu eauth a aduna $i de pe la altii ce e al lui bun rdmas dèla pdrinti id tine cu respect, dar vechitura streinti o leaptidd $i o despretuie$te. Asa dar, bizuiti pe aceste cuvinte $i spre a ne margini in cercul eantecilor poporane, pentru noi zicerile vechi $i locale dintr'un cântic, vor fi, in lipsa altor probe mai explicite, marca prin care vom determina, precdt se va putea, la ce epocd i pe ce teirdm au nascut deosebitele inspiratiuni poetice ale poporului roman. Cand dar, in balada Mioarei gtisim aldturate eu niste ziceri provenite dela Romdnii din Tesalia (laie, bulucaie, ortontan), imbinate cu ni$te idei ce ne poartd mintea spre tara ocupatd de dansii (pdstorul Linos pe °limp, moartea sau nunta lui Adonis la Eleni), cand gdsim, zicem, intr'insa iaumiri locale, precum Moldovan, om de pe malul Moldovei, Ungurean, adied Roman do peste Carpati sau Ungur, Vrancen, loeuitor din muntii Vrancei, din tinutul Putnii, oitet bdrsand adicd din tara Barsei de MAO Brasov si altele de felul acestora, insemnand localitäti ;i populatiuni din Dacia, noi nu lie indoim de a spline ed aceste cuvinte sunt adaose mai noui, cd ele sunt localizdri introduse in baladd, dupti ce canticul, iesit din plaiurile poeticului Olimp, cu dialectul original al Romanilor Tesalici, s'a rdspandit printre Romanii dela Duntire $i dela Carpati, si s'a strdmutat pe dialectul acestora, ramanandu-i, din vechia sa redactiune, numeroase ziceri ce sunt comune ambelor idiome, si numai foarte putine cuvinte originale tesalice, care au ajuns a se repeti, fdrd de a fi intelese, de popoarele tdrilor Dundrii. Dar cand 7 La ce vreme oare 7 a putut s'd se facd aceastti

strAmutare a canticului dintr'o tard intealta, din Tesalia

OPERE ATIESE

215

In Dacia, cacì noi astazi, inteo epoca de regeneratiune a natiunii Române, abia stim ca existá acei frati cu totul instrdinati de noi 7 Cknd a fost ceasul acela, vrednic de dor si de laudd, de ne-am intins cu totii mama peste Balwani si am trait trai fratesc impreuna 7

III Sá tigra un minut ascultare istoricilor i mai ales croni-

sarilor bizantini. Demnul de laudä Petru Maior a desbätut multa sagacitate, in Istoria sa pentru inceputul Romanilor", trecerea Romanilor celor din Dacia inapoi peste Dunare si cotropirea tàrii lor de catre gintele streine. Kira de a intra in controversele subiectului, este un fapt netagaduit ca coloniile romane, fie Ulpiane, Aureliane sau allele, au stat in cei dintai secoli ai crestinatdtii rdspAndite pe amandoua tdrmurile Dundrii, atkt in Dacia act oi in Mesia, Tracia si chiar in nordul Greciei, 5i ea' au impartasit mai adesea, atAt marimile cat si smacinarile imperiului. La an.ul 292, un simplu pastor de vite din satul Romulianum in Dacia rdureand (Dacia ripensis), om frumos, voinic 5i norocos otean, se urcd pe tronul Cesarilor din Roma 5i pästreaza pe lkngä numele impdrdtesc de Galeriu, pe acela de Armentarius adicd Peistorul 1); cu vreo doua sute cincizeci ani mai in urmd (527 555), pe scaunul Constantinopolei, domneste cu -Carle vesti

tul impárat si legiuitor Justinian, care se mandreste cu

Dacia mediterand, numind-o fericita sa patrie 2). Dar dupai aceste zile de onoare, Ron:CM:ill avura si zile mai negre ; impresurati 5i amenintati de barbari adesea nedreptatiti, de raii imparati ai Orientului, ei trdird insa impartasind, sub numele general de IDceXo (Vlahi), mai aceea5i soarta pe ambele maluri ale Dunarii. Alexie Comnenul, tatal Anei, in vremea eäruia ei eran o natiune aspra campeana, ratacind cu turmele atat pe tarmurile Negre, la Anhial cat 5i pe 5esu1 din muntele Kisovo, anticul Osa, si orasul Trikala, Alexie isi recruteaza," ostirea sa printre Romknii din Tracia si din Mesia, si apoi altdSextu Aureliu Victor. Novela XI.

AL. ODOBESCIT

216

datä, mergand impotriva lui Bohemund, care intrase cu

normanzii in Elada, el trece in Tesalia, printr'un oraa isolat de Romani 1). Putin in urmd, fratele lui Manoil Comnenul intdratd pe Romanii din nordul Dundrii ca

ladvdleascd asupra Magiarilor 2), $i astfel impd'ratii bizantini se slujesc cu vitejia Romanilor, spre a-$i implini intri-

gele lor ambitioase. Dar ei nu rObdarg aceste amdgiri ; sub Isaac Angelos, pe la 1200, doi frati Romani din mun-

tele Emu, Petru si Asan, intdrátati printr'o palma ne-

dreaptd ce dase Sevastocratorul, lui Asan, rdsculard pe Bulgari, pe Cumani $i pe Romani, sltui de birurile grele ce le impusese impdratul ca sd serbeze nunta sa cu fata lui Bela, craiul Ungurilor, punandu-se in capul lor, intemeiard in sanul imperiului oriental, un imperiu Romanesc 3) sau Bulgaro-Vlad. Sub Ionitiu cel frumos, al treilea

frate, puterea Romanilor se nrcà la culmea sa ; de peste Dundre, stdpanirea lor se intindea prin Tracia, prin Mesia parid in Grecia 4) ; dar asezdmintele de cdpetenie ale im-

pdrdtiei eran in muntii Emului sau Baleanii. Atunci fu epoca de inflorire a cetiltei Tarnovului, mai spre meazd zi de $iatov ; in preajma-i Romanii mergeau pustiind cu cruzime, pe o intin.sd linie ce ducea din hotarul Servidi dela Nisa, astdzi Ni, pand." la Varna, pe Marea Neagrd, $i pand. la Filipopol, la Burgas (Arcadiopol), la Ciorli $i la Bizia in peninsula bizantina; präddrile lor ajungeau pana In suburbiile capitalei 5). Apoi, spre miazdzi, tara de

pe lana Serre era a Romanilor si un cdpitan de-ai lor, numit Chrisos, domnea in Strumita $i in Prosocul din

Macedonia si sta impotriva lui Isaac Comnen 6). Aceastd parte de loe, cu toti muntii Tesaliei, dintre Larisa $i Trikala, purta mai de mult numele de AiyaXli BXccxcx 7) (Vlahia Mare) sau $1 'A.v)pxsc-Afx (Valachia de sus) $i Teodor Du-

cas, socrul lui Guy de la Roche, care stdpánea Tessalia, Anna Comnena, V. p. 138; VIII. p. 274; X. p. 274. I. Cinamu, VI, cap. 3. Niceta (7honiatul, I. 4. Idem, IX. G. Pachymer, I. c. 37. 61 ldem.

7) Niceta Choniatul, IX.

OPERE A.LESE

217

e numit Duce al Valachiei (:(p esocopD;; ct59E-)7g v-c)7)1; BXxxtccg 1)

intr'o cronicd In versuri grecesti din timpii impdratilor franci din Consta,ntinopol. Secolii al XII-lea si XIII-lea sunt epoca mdririi Románilor ; rdspánditi si stdpáni pe tot locul ce se intinde in linie dreaptd din muntii Pindului pánd la Carpati, imperiul bizantiu se cutremura de diln$ii 5i Francezii chiar, pe campul de bdtaie dela Adrianopol, le basará. robit in máni, pe eroul lor imperial, Baldovin din Flandra 2) ; dar desbindrile ce intrard in familia Asanilor sldbird cu iu-

teald acest stat indltat ca prin farmec. Pe la sfársitul se,colului al XIII-lea (1290), pe cánd inca posesiunile Románilor se intindeau pana' in vecindtatea Constantinopolei $i amenintau cu groaza capitala Orientului, impdratul Andronic Palealogul, cu o radiestreatd iscusinta, izbuti a striimuta in Anatolia, o mare parte din Románii Traciei $i Mesiei ; cruzimile i asuprirea ce incercard inteacel thrfira depdrtat, unite cu asuprirea iernei, secerard o mara parte din acea populatiune 3). Cei din Tessalia, pe la 1332 se cercara, izolati, a se revolta, dar fura invinsi zece ani mai in urnad ei se supuserd de bund voie lui Ion Cantacuzenul, 5i nu mult apoi suferird cotropirea Catala-

nilor, intele5i cu despotii greci 4). Un toate aceste restri5ti ale soartei, Románii pana in secolul al XV-lea, cu limba, cu obiceele, cu portul lor

italice, stau rdspAnditi din fundul Daciei pana in val.furile Pindului 5). Trebuia o lovire mai strasnicd, mai hotdritoare ca sà rupd uuirea lor. Aceia fu intrarea Turcilor in Europa. Dinaintea armelor asiatice, invingaitoare la Adrianopol, Romanii se risipird cu totul din Tracia 5i din muntii Balcani, cei mai multi tragándu-se la Nord, ca sa pund Dundrea intre dán$ii 5i ingrozitorii du5mani ; iar altii cdtánd o scdpare in stáncile sillbatice ale Macedoniei, ale Epirului 5i ale Tesaliei. De atunci putem crede

Cu temei ca relatiunile au incetat Cu totul intre aedo

dona, grupe de Romdni depdrtate, 5i Mircea Bdtránul e cel

din urma Domn al tdrii care poartd titlul de Doran al

amanduror laturile Dundrii, pánd in Marea Neagra 5i al Chroniques étrangerès, pobliées par Buchon. Vdtellardouin.

Pachymer, I, 27. I. Canlacuzenul, II, 28. Laonieu Chalcocondyla, I. 16.

'218

AL. ODOBESCIII

cetdtii Drdstoriul (Silistra) Stdpanitor" 1). Cunoastem de atunci Incoa ce destinele provinciilor romane$ti dela DuMire.

Ursita mai umilitd a Romanilor meridionali sau Mezodaci, Ii plecase, inch' dela anul 1360, lui Amurat I; dar supunerea desdvar$itä se Men sub Amurat al II-lea, dupd

luarea Salonicului la 1429 2). Slaba lor impotrivire la acest jug nou le meritd clementa Turcilor si-i puse sub ocrotirea

sultanelor Validele, cdrora ei pliiteau un tribut de patru sute lei, rdmanandu-le dreptul a se administra ca $i in vechime, in targuletele lor, cu sfaturile de bä'trani $i dupd obiceiurile vechi, simple $i patriarhale 3). Crudul Ali Pasa

din Ianina a strieat, In secolul din urmd, aceste bldnde a$ezdminte $i poate azi Romdnii din Macedonia se bucurd -de mai putind libertate ea in trecut. Cu toate insd, traiul lor se vede cd foarte putin s'a schimbat din timpii Anei Comnene, care ni-i descrie ca ni$te oameni cdmpeni, dedati eu in.grijirea turmelor. Putini ani in urma porfirogenetei istorice (1173), un cal:a-tor rabin din Navara, Beniamin din Tudela, mergdnd sä viziteze sinagogele din Orient, $i plecand dela Corfu spre Constantinopole, ne spune cd a trecut prin Vlahia, trei zile departe de Teba, cd locuitorii de pe acolo sunt sprinteni ea cerbii $i cd adesea se coboard din muntii lor cei inalti ca sä prade pe Greci". In secolul XIV-lea, Pachymer vede intr'in$ii o natiune rdtdcitoare, care a dobandit bogdtii insemnate cu turmele de vite $i mai ales de oi, $i cari, prin vieata sa pdstoreased, se dedd cu cele mai aspre osteneli. CAldtorii moderni ni-i descriu sub acelea$i colori. Printre altii mai multi, Wiliam Leake, Poqueville $i mai in urmä d-1 Heuzey au vizitat wzdmintele lor, $i iatd in ce chip ei vorbesc cu dan$ii. Sub numele de Mesodaci i Kutavlahi (Kout:-76pxxxo) adicd Romani Schiopi, acele populatiuni vorbind o limbd foarte apropiatd de romaneasca Principatelor Dundrene1), dar mai corcitd eu ziceri $i cu intonatiuni grece$ti, albaneze $i turce$ti, ocupd centrul Macedoniei $i al Tesaliei, grilmiidite mai ales pe trei puncte insemnate. Cea mai importantd $i mai numeroasd a lor colonie se intinde pe $ira Chrisov dela 6915 (1407) si altele din Archiva Statului. Ducas, 2-29. Poqueville, Voyage en Grèce, II, p. 337-356. Leake, p. 367.

OPERE ALESE

219

muntilor Agrafa, anticul Pindos, pe locurile pe mide au stat in parte Perebii, si Selii Dodonei si sAlbaticii Dolopil), supusii lui Achil si unde moderna Trikala a Vlahilor a luat loe anticei Trica, patria zeiescului medic Esculap. Intr'acest ocol, fdchnd astAzi parte din districtele Zagora, Iania si Aspropotamo, orasele si satele lor cele mal de cdpetenie sunt, mergand dela nord spre miazdzi Samarina sau San-Marina, Perivoli, Avdela, Voschopoli, Parca, Laista, Lesinita, Carpenisu, Malacasi $i alte sate In partea central d a Pindului, unde populatiunea romdná, e mai compactli, se allá,' Metovo, Seracu, Galantes, Chatiki,

Clinovu, Gardiki $i Tricala. In vecindtatea acestui din

urmd, oras sunt monastirile numite Meteora, asezate, mai multe in apropiere, pe niste stdnci de o formatiune geologicd cu totul minunatd. Altd colonie de Romdni se afld stabilitd pe poala septentrionald a Olimpului, numitd, azi Lahe, in valea formatd, de muntele eapea care leagd" Olimpul de sira Volutei san Muntilor Cambunici. Umbriti sub piscul mdret al Olimpului ce se inaltd la 6000 picioare in sus, ascuns in nouri si in veci acoperit de zdpadd, Romanii au intemeiat aci din vechime cdteva sate, printre care deosebim pe cele urmdtoare Vlaholivadi sau Livedea Romanilor, Kakinopolo, Neohori, Ftera $i Muja. In sfArsit pe cdmpia ce desparte lacul Castoriei de tdrguletul Saraghiol se mai afld un ordsel locuit de Kutovlachi si cunoscut sub numele de Vlahoklisura. Prin aceste localitdti, mai mult aspre si sdlbatice, prin vdi, prin strdmtori si prin coaste de munti si-au intemeiat

Iornânii meridionali locuintele lor cele statornice, care se compun mai adesea de cdscioare de piatrd, aninate de ca cuiburile de soim. Acolo Ti adund soarele de vard, cdci toti vin în lunile cele cAlduroase, sà rdsufle aerul mai curat, sd se bucure de privelistea märeatà a muntoasei lor patrii. Iar apoi, calad intr'acele stAncoase, incepe a se vesti asprul timp al iernei, prin vifore i prin furtuni, o mied parte de locuitori rdindne Inchisd in munti, ca sá pdzeascd satele, iar ceilalti, unii se duc ca sil cdstige vieata si sd strangd, stdri insemnate, exercitand negot sau industrii prin toate orasele cdmpene si maritime ale Turciei si ale Orientului intreg ; altii mai numerosi, adunati in grupe de vreo patruzeci plind la o 1)

Omer, lijada. XVI, v. 234IX, 484.

AL. ODOBESCU

220

suta de familii, ce poarta numirea generica de steine $i se pun sub poruncile unui Scutieriu ereditar 1) ratacesc prin tarile imprejmuitoare, pascand pe sesuri, linde clima iernei e mai blanda, nenumdrate turme de vite si mai ales de oi.

Toate campillo Eladei sunt strabdtute de acei nomazi Romdni, carora Albanezii si Turcii nu stiu a le da alt nume decat acela de robani 2). Cu sarica lor neagrd, la spate cu gluga, 3), Cu lungi toiege in mima, ei colinda locuri depdrtate, catand, cu o tlicuta rdbdare, pasuni si adá.-

posturi pentru vitele lor, si acolo unde gasesc cu ce sa

intampine putinele lor trebuinte, ei poposesc numai cateva zile, fac colibe 4) de frunza i adorm imprejurul focurilor

aprinse. Caracterul pástoresc e atdt de insusit intr'insii, iubirea si in grijirea ce stiu a da oilor sunt asa de proverbiale, inedt Grecii nu mai au pentru ciobani alt nume decal acela de BXeCkoL ; vestiti pástori al Arcadei si-au lasat locul V lahilor Cu gluga neagrd (Bmixot K%pccry)vot). Acea vieata de stand, asprá dar libera., ratacinda dar regulata, are un farmec nespus de poezie. Cine a vazut, pe muutii nostri despre Ardeal vreuna din stdnele de oi asezate vara pe livezile si pe intorcatorile unui munte, ale

cdrui piscuri de piatrà ating de nouri, va intelege ce

vieatd de dulci si triste visdri e aceia a Ciobanilor, cari, izolati de lume, trajese numai Cu dragele lor turme, cu cainii lor credinciosi, privind ziva tabloul maret si incantator al naturii, noaptea bolta cereasca luminatä de aui de stele care acolo par a fi mai aproape de om, si cantand pe fluier sau pe caval doinele lor duioase repetite numai de echo ! Acela$ este si traiul ciobanilor din Tesalia. Poqueville, urmand caldtoria sa pe sira Pindului, astfel ne descrie vieata lor Esind din satul Tista, noi urniardm ca un sfert de leghe, calea irnpdräteascd printre doi pdreti de molifti maiestosi ; dar curand dupd aceea, suindu-ue mai sus pe Pind, intrardm in regiunea brazilor unde vdzurdm urma focurilor aprinse de Vlahii ce se urcaa pe atunci la sdlasele lor de vara. Dupd focuri s'ar fi putut socoti Heuzey, L'Acarnanie, p. 272. Leake, P. 364. 8) Heuzey, P. 268. 4) Poqueville.

OPERE ALESE

221

numdrul stftnelor ei al conacelor $i directiunea ce a urmat fiecare, atat de nestrdmutate aunt obieeele in umbletele lor 1)... Rauletul ce curgea dinainte-mi na$te dintr'un isvor pe care Vlahii Il numesc Gura si care se afld 8 mile la nord de Kaliki, in muntele

Gonez In timpul verii, care abia tine trei luni in aceste regiuni aeriane, sumedenie de turine pase imprejurul urnei sale fluviale,

.care adapd pe cel mai mare ran al Eladei, Peneul. Acolo se adund. mai cu seamd Vlahii nomazi, ce petrec noptile lor sub niste colibe luminate de focuri $i pdzite de calla molo$1 care sperie fiarele prin groaznicele lor lAtrilturi 2)".

Aceasta. frumoasd descriere a vietei ciobanilor Romani

din muntii mdreti ai Pindului si ai Olimpului, fiird de strAmutd cu gandul voie pare c. pe acel pielor de plai pe acea gurit de rai uncle yin in cale, se cobor la vale trei turme de miei cu trei ciobdnei

pare eh' vedem colo negrul zeivoi, unde e iarba de oi $i umbra de ciobani ;" apoi pare c auzim leitreind adunati din dosul stânii", i fluierul cel de fag, ce mutt zice cu drag" ; de arune'dm insd privirea in sus, vedem toatd natura impodobitii ea la o nuntd mare : soarele $i luna pare cd tin cununa, brazii i peiltina0i pare cei sunt nunta0i, preotii, muntii nzari, paseiri läutari, peiscirele mil 0, stele feiclii !"

Iatà-ne dar si noi extaziati dinaintea acestei sublime privelisti, precum au fost si primii aezi campeni ce au inventat pe aceste plaiuri, cantecul lui Linos. Secolii si

I-au trecut unul altuia, adtiogandu-i idei si expresiuni felurte ; unii poeti iscusiti si dogmatiei, 1-au imbinat Cu cultul asiatic al lui Adonai si astfel 1-au cufundat in subtilizArile päganismului degradat ; alti Eleni, fii ai muntilor si ai naturii, 1-au pgstrat simplu, duios, plin de gratie si de melancolie $i apoi, in secolii mai tarzii, colon iile cotropitoare de Romani 1-au euies cu sfintenie dela 1-au intors pe limba lor si 1-au riispandit grin toatA inPoqueville, t. III, p. 100. Idem p. 366.

222

AL. ODOBESCIT

tinsa lor stapanire. Poate eh' de atunci Inca, negresit nu mai tarziu de al XV-lea secol, acest antic pastoresc a trecut peste Dundre, unde s'a implantat in memoria poporului, sub forma baladei Mioara. Timpii si imprejurarile au stiut sä schimbe multe intr'insul ; dar tot au rama urme netagäduite de clasica sa origina. IV.

SA nu parasim Dash,' cu totul cercul traditiunilor si al canticelor ce se repoarta la vechiul cult al naturii, fára de a pomeni despre un obicei poporan al antichitatii, cu care se leaga, si un cantic copiláresc ce in parte, s'a pastrat, ca o amintire departata in cetatile noastre. Ateneu

ne spune ch

A ciinta rgndunica se chiamg. la Rodieni oarescare colindh despre care Teognis vorbeste in a doua din scrienle sale asupra serbgrilor din Rodos, astfel ; Rodiemi numesc a cdnta ränduntca un fel de colindare ce se lace in luna lui Boedromion ; numele acesta -vine din euvintele ce se cantau atunci si care sunt acestea

Venit-a venit randunica ;

cu dansa si vremea frumoasg, cu dgnsa si timpul cel bun. E albâ curatil pe gusâ si neagrg cu totul pe spate. Asvgrld-ne 'ncoace smochine din casa ta pling, bogatg, si dd-ne i vin in ulcicg, conitg" pling cu branzti

dar fie si pane de rica

si turtil de mid, tot ad-o primeste once rtindunica... Luilm ceva ori ,sg ne ducem Dar da-ne, cg.ci altfel nu mergem ba incâ ludm eu noi usa, on polita cea de deasupra ori chiar si pe nevasta-ti ce sade in casil colo, tocmai sus. 1) Despre sofi,sti, VIII, 360.

OPERE ALESE

92:3

Mairuntd-i si lesne o ducem Dar dd-ne cevasilea mai bine,

catd vr'un lucru mai mare !

Deschideti, deschideti toti usa cdmi iatd a vend rdndunica Si noi, ja ! nu suntem unchiasi, ei suntem copii copilasi !

Aceasth colindh" adaogh. Ateneu a arhtat-o mai intai Cleobul Lindianul, cand incepu a face prin. Linos strancrere de bani".

S. o fi compus frumosul Cleobul, unul din cei seapte intelepti ai Greciei, sau fiica sa Cleobula, cum zic altii, aceasth, cantare are negresit un inteles mai adanc decat al unei colecte de bani sau de merinde. Inteinsa vedem ch se vesteste sosirea vremei frumoase 5i a timpului celui bun, chei, in toamnh, arsita soarelui s'a potolit si casele s'au umplut de avutii ; randunica, prevestitoare de bunuri, revine sprintenh si veseld. Deschideti, deschideti-i usa ! Bogatule, impärteste-ti cu säracii comorile ! Astfel

vh" grheste glasul nevinovat al copiilor ! Asthzi inch, pe toate thrmurile Greciei si chiar in Atena, pe la inceputul primgverii, copii, adunati in cete si tinand In manh o morisch cu aripi de sith, ce invartindu-se inchipueste o randunicä, aleargh din cash in cash', cantand cântec de felul acesta :1) Randunica vine de pe mare ; ea trece marea si-si face un foisor sade inteinsul s rdsufle $i zice Marne, martie nmos i februarie ploios! iaca dulcele aprilie se vesteste cd-i aproape. Pdsdrile ciripesc. pomisorii inverzesc, gdinile cloncilnesc si incep sd cloceased. Turmele pureed la munte ; iezii sar si pase mugrural cel nou.

Animale, pasdri, oamem, toti se veselesc din suflet ; ghiata zdpada si crivdtul au incetat. Martie, martie noios i februarie ploios ! iacd vine aprilie cel frumos !

Esi alard, fevruarie ! si tu martie, du-te, card-te !"

si-apoi sfarsesc cu sunetul ce-1 facem noi pe buze ca gonim o pisich. 1)

Mar cellus, Chants populaires de la Grece.

224

AL. ODOBESCII

Cine poate tdgddui cd acest cántec nu este o varianti ziri in amándoud, ideea comuna' si fireascd de a vesti lumii o stire inveselitoare : sosirea timpului plAcut al cildurii cumpatate, al zefirului primdviratic, al vegetatiunii inflorite 7 O alta' veste buni de o natura mai misticd, mai -putin pipäitd simturilor, dar mai mángâletoare pentru inimi, desteaptd noaptea din soma pe copii, in clima mai asprd, In tara mai crestind a Românilor. Pe cánd zdpada aeopere pdmantul, pe ciind gerul sleeste chiar apele, o Stea, icoand a celei ce s'a indltat odinioard pe cer ca sii cdlinzeascd pe cei trei crai dela rdsdrit, mánd cetele de copii prin intunericul ulitelor viforoase, in ajunul Crdciunului si-i indeamnd a vesti, cu glasuri nevinovate, crestinilor adormiti, eh" peste putin o sd vind ceasul solemn si dorit al Mintuirii ! Ei nu-i amenintä, ca copii din antichitate,, cu furtisaguri ; dar le e frig, le e foame, bietilor copii, dupd ce au strigat moderna a vechiului Chelidaniasmos rodian 7 Cine nu va

Bund. dimineata la mos-ajnn 1"

ei cer si le dea radcar un, covrig, ea mor de frig, mdcar

o nuca' cei se dau ca capta de utuccl, mdcar un Incir ea' se trag de ptir 1" O ! vechi datine si vechi cantice ale poporului ! ce dulce farmec coprindeti voi in naivele voastre expresiuni! Aspra

criticti se sfdrimd dinaintea voastrd, cdci mintea omului, deprinsd cu voi din pruncie, pare cd se scaldä, la auzul vostru, in nevinovdtia-i primitivd. Voi sunteti pentru noi araintiri suave ce inviazd junia in suflete ! Pentru popoare sunteti floarea neuitärii, lantul sunteti nesfixamat al frdtiei ! La fisunetele voastre, aceleasi doruri fac sii bata inimile pe culraele Pindului si sub poalele Carpatilor

Rectificare. Am retipdrit ad, pentru a dona oard, acest studiu astfel cum a apdrat cu doudzeci i sase do ani mai apoi. N'avem de gzind acum sil-1 Indreptdm, dei nu ne incumetilm a pretinde cd nu va fi continând erori multe de fapte si chiar unele apretuiri si asemuiri pre.a indraznete. Stdruim totusi a crede in transmisiunea

OPERE ALESE

225

In rdsletirea cOnturilor poporane dela o natiune la alta, impreund

elnar cu ceva din graiul local al imprutuuturilor, care trece pe nesimtite in acela al imprumutatilor. Dar insusi pe acest tdrilm positivd limbistic, sunt de temut primejdii inttimplAtoare, sunt viclenti neasteptate si curse ale soartei. Intr'o comicd rdtacire de

felul acestora ne-a incurcat pe noi, tipograful iesan carele a publicat mai intdi cântieile poporane adunate de d-1 V. Alecsandri. Am ras impreund cu hohote, cOnd miliestrul culegAtor al baladelor nationale ne-a spus cd. cuvântul bulucaie pe care noi ne-am muncit a-1

explica prin verba turceasca buluc, era o simplh gresall de tipar. In manuscrisul d-lui Alecsandri fusese scris bucalaie ; iar zetarul a intervertit literele c i 1. Deci toatd a noastrd. clddire etimologicd se surpd din temelii, i, cat despre noi, venim acum cu umilintd a ne recunoaste vinovat, in cazul de fatd, de a fi cercat ad facem un sadarnic buluc de eruditiune deseartd. Ierte-ni-se Insä pdcatul, de carece Il marturisim

Clasic1

Al. Odobescu : II, Serien Istorice, etc.

15

CATEVA ORE LA SNAGOV Publicul din Tara Romdneascä, incepdnd dela clasele inalte si luminate in care se recruteazä magistratura, pdnd la treptele cele mai injosite si mai degradate ale filcdtorilor de rele, cunoaste astdzi bine cd antica mânstire Sna-

govul, asezatd la patru ore distanta de Bucuresti, este

hotdritd de Condica Penal's' a tdrii spre a servi ca loe de inchisoare pentru vinovatii ce n'au meritat pedeapsa mai grea a muncii la ocnele de sare sau la porturile dupd malul Dundrii. Cititorul nostru s'ar putea dar astepta a gdsi inteaceste pagine vreo disertatiune juridicd, economicii sau umanitard asupra sistemelor penitentiale, ori cel puin o povestire romantic's.' mai mult sau mai putin, care

sa aducd aminte, sub colori mai vestede si mai 'Ante,

I miei Prigioni de Silvio Pellico sau Le dernier Jour d'un condamné de Victor Hugo.

Ne gr'Sbim dela inceput a inlätura asemenea prepusuri si declardm cd, din cdte vom spune aici despre actuala inchisoare, foarte putine vor avea raport la locuitorii ei de acum. O predilectie fireascd ne impinge in veci a cdta in trecut, si poate cà mortii ce si-au ldsat nurnele lor in acel cucernic locas de jale vor sti a ne aminti, din zilele lor depArtate, fapte si datine, dacd nu mai veselitoare, cel putin mai strdlucite si mai mdrete decdt furtisagurile triviale ale arestatilor ce calcd astdzi osemintele suvenirile lor. Glsim o pldcere nespusd a strdbate tdrâmul patriei, cercetAnd peste tot locul umbrele si amintirile strdmosilor nostri : ici o cruce de piaträ, pArdsitd inteun cdmp pustiu comemoreazä, o faptä vitejeascà sau o crudd räzbunare ; colo o veche capeld poartd, in inscriptiile, in portretele si in odoarele ei, lucrate Meg artd, urma pietatii si a ddrniciei anticilor Voevozi ; mai dincolo, cdteva ruine de ziduri uriase, o sfiirdmdturd de cetdtue, un pa-

230

AL. OD OBESCU

rete de vechi palat soptesc inimii, pe tacute, numele

glorioase ale lui Traian si ale eroilor ce au urmat traditia lui de onoare pe pamantul romanese. Astfel, la tot pasul,

colinda noastra iscoditoare se opreste, cu o placuta si cuvioasa, mirare, dinaintea acelor pietoase sau falnice amintiri, care, din adancimea secolilor, se inalta uriase peste mdruntimea noastra actuald. Dorul nostru s'avanta printre rastimpii trecutului, pe cand privirea ni se preumbla prin luncile si pe plaiurile tarii noastre, marture Inca elocuente ale atator intampldri felurite. Adesea dar, cat de des se poate, cautand impresiuni asa de in vietoare, parasim cetatea si zilnicele-i suparari, cá sá cerem dela vechile 'dew ce stau risipite printeinsele, destainuiri din vremi de restriste, si de glorie, ce au fost si nu mai sunt. Deci, in anul trecut, pe o frumoasa dimineata de yard, apucai, fára tel hotarit, calea Ploestilor. Pentru cel ce are a se conforma la o a doua citatie a tribunalului de Prahova sau care vrea sa-si targuiasca lana ori cherestea dela munte inteleg cá nimio nu poate fi mai folositor, mai comod si chiar mai placut decAt acea maestrita osea care, din gradina dela capul Podului Mogosoaei, se intinde atä. pfind la bariera Ploestilor si care-1 duce, drept ca glontul, In trei, patru ore, Mfg piedica, färsa' turburare, in eapitala judetului despre munte. Dar pentru mine, calator cu gusturi netarmurite si setos de a cunoaste tara cu täinuitele-i comori, de a rasufla inteinsa gematul din urma al trecutului ce se ascunde prin locuri uitate de civilizarea moderna, marturisesc ca, acea linie monotond ce-si destinde asternutul sau gronturos de pietris galbui, peste tarine si livezi, covarsind caile si scobind dealurile, spre a nu se abate dela nivelul sau drept si uniform, acea coarda ne-

mladiita si disgratioasa, intinsa f Ara gust pe deasupra capricioasei naturi, imi pare un ce anormal, nesuferit, putin firesc si absurd, care despobodeste natura, fat% de-a lace onoare imaginatiei, bunului gust si dreptului simt ale omului. Dovada despre adevarul acestei cugetari am chiar nespusul urit ce ma stapaneste indata ce trasura incepe a ma legana inteun chip monoton, scartaind pe suprafata netedd a unei bune sosele. Atunci simtirile orictirui calator ajung a se amorti ; ochii se obosesc din lipsa de varietate, urechile se invata a rasuna ca o paraitoare, narile se nabusesc de pulbere, glasul se ()presto in pieptul ingreuiat si o prostateca aromeala stapaneste toata firea nenorocitului calator ! Ramaneti sánatoase, impresii

OPERE ALESE

231

vii si variate ! Pentru somnoros, natura n'are privelisti incantätoare ; suvenirile trecutului räman mute dealungul càii. Cate odatd numai, cand surugiii pornesc intr'unul

din acele desghinuri fantastice, care dau, pang, la oare care punct, o idee despre pornirile furtunoase ale zeului Odin ineurandu-si armiisarul ager cu nenumä'rate picioare, atunci numai somnul e intrerupt cu spaimä de misciirile soväite ale träsurii, alunecand dela o muche a soselei la alta, ca o casii ascutitä inteun räzor de fanete. Aceasta nu era sub nici un cuvant temerea ce mil preocupa in ziva càlätoriei mele cä'tre Ploesti, cäci tihnitii cäisori vineti ce-mi trägeau brisca nu se puteau asemdna intru nimic cu zeescul fugaci, si singura lor vinä, era de a se cräti cu o miscare Hub', si cumpätatä care mä indemna puternic a mä da cu totul plä'cerilor putin ispititoare ale zeului Morfeu. Pe cand efectele soporifice ale soselei, in

luptá cu a mea stäruità curiozitate de cAlator destept incepuse a lua proportii invinghtoare, ea la trei ore de

Bucuresti, dineolo de satul Tancäbestilor, acolo unde, pe dreapta, este o micd carciumä täräneascd, de odatd mi se deschide in fatä, un drum frumos i larg, un drum al lui Dumnezeu, ce serpuia printre päduri stufoase ca un covor de iarbil fragedd si märuntä, scaldatd pe-alocurea de bältise räslete, ce se adunase din apele de ploaie. Instinctul

meu de barbar, cáci astfel multi vor zice. má impinse a läsa indath nevoiasa osea, i intrai cu inima incinsä de dorul liberei naturi, inteacea minunata dumbrava.

Ce absurd e uneori omul in judecata sa !" imi ziceam eu in mine acum, cand un pä'mant moale umed, o cale serpuitä dupil resfrangerile -Cara' mului, inlocuise, sub roatele träsurii, asprimea scártiitoare si prä'fuitä a drepCe absurd e omul ! el pretinde tei si intelenitei sosele.

cá a inaintat, a propiísit, s'a civilizat, nascocind noile mijloace de comunicatie ! Dar care e oare scopul progresului, al civilizatiunii, dacii, nu este de a läsa omului independenta cea mai largä in faptele, in gusturile si in eugetdrile sale I a rdspandi peste toata lumea libertatea cea Nu este oare mai liber omul cand, cu mai intinsä, organele ce i-a dat Dumnezeu la nasterea sa pentru umblare, el strábate intinderea, dupä cum îi trece prin minte, oprindu-se unde vrea, cotind unde-i place, alergand cand Ii abate, odihnindu-se cand simte trebuinta A trebuit

insii mai intai ca el sä renunte in parte la aceastä neatarnare spre a se da in sarcina unui dobitoc, spre a se

pune la dispozitia lui, incillecandu-1 sau cärandu-se dupd

232

AL. ODOBESCIT

un bou sau dupä un cal. Negre*it, se poate zice cá,' dobitocul, fiind kti el o creaturà cu vieata, avänd instincte, gusturi, dorinte qi aplecari ale sale, omul i 1-a luat mai mult ca un tovarás, ca un ajutor. In adevär, calul care, precum a zis marele Buffon, e cea mai nobilei concuistei ce omul

a facut vreodatei asupra naturii, pare a lua parte la toate placerile si la toate nevoile satului säu omenesc ; ager cutezator in räzboaie, el infruntd, impreung cu retul, toate primejdiile, oprindu-se ca el, la sgomotul armelor, la lucoarea impuscdturilor, la fumul prafului, la privirea sängelui ! Dacá, omul e impins de o patimä' amoroasä, dacd aleargd sä, se arunce in bratele iubitei sale, vezi cu ce foc, cu ce mandrie, cu ce falnice nechezäturi 1'1 duce armäsarul säu, scápäränd din copitá i spumegand sub frâne ! Apoi iar, daca pe särmanul surugiu, vreo jale

11 cuprinde, cine va fi mai simtitor la a sa durere decät caii sal credincio§i, cArora le spune el fugind : MiscA, Mete, miscA sose, Sf ArAml-mi gAndul cel necurmat ;

Sdrobeste in mine slabele-mi oase Ce tristu-mi sufletul 11 tin legat.

In fuga mare te poticneste De-mi rupe capul aci pe loe Mergi, sboarA colo unde-mi zAmbeste Al nesimtirii vesnic noroc !

Dar insä, nu credeti pe simplul surugiu rom'An care poate fi invinovatit de a nu cugeta intocmai ca un om civilizat ; apoi, adresati-vä cAtre clasicul Racine, cAtre poetul cel mai corect i cel mai cultivat in toate privintile i chiar dansul va va zice, vorbind despre caii raposatului Beyzade Hippolyt :

Ses superbes coursiers, qu'on voyait autrefois Pleins d'une ardeur si noble obéir à sa voix, L'oeil morne maintenant et la tAte baissée. Semblaient se conformer à sa triste pensée.

Din toate acestea conchidem oà, pe da dobitorul este un tovards plin de comptitimire, un prieten intim si simtitor al celui ce, din simplA ingánfare, i se zice stápán, oraul, necrezandu-i sarcina trupului sAu, nu i se robeste

OPERE ALES E

233

cu totul, ci mai mult se invoieste cu dânsul ca cu o fiinta cdreia-i place a jertfi chiar 5i parte din nepretuitul dar al neatarnärii sale. Rand aci toate merg destul de bine ; dar cdnd ornul, regele naturii, ajunge a-si increde soarta unei simple puteri brutale, care nu judecä, nu cugetd, nu simte, ci merge mereu inainte, sdrobind toate in preajmd, frird socoteald, f di% constiintä. ; cAnd el se face sluga unei

cAlddri cu apd colcotitk care tdräste orbeste dupe sine suflete omenesti si nu cunoaste altd lege mai inaltd, altä strund mai puternicä decat (loud sine de fier aster-

flute pe cdpdtdie de lemn ; child omul, inteun cuvânt, eradeste cu cheltuieli si sudori colosale drumuri de fier, spre a se transporta pe sine, ea o surcea Meà pret, lepAdatd in In voia nesocotità a elementelor ; atunci, en unul, declar

cd omul si-a pierdut cel mai scump odor al inteligentei sale, raza luminoasd ce-1 asenadna cu Dumnezeirea, simtul

valorii 5i libertdtii sale ; el s'a injosit pand inteatilta, incat s'a fdeut chiar unealta, jucdria, robul materiei brutale 5i, in loe de a pi in calea progresului, in loe de a inainta spre civilizare, cum pretind cei mai multi, mie mi se pare curat cd el s'a cufundat de sinesi In cea mai umilitoare netrebnicie, si s'a degradat, nesocotitul, la cea mai tristd barbarie". care, sper totus cd nu Cu acest puternic rationament, va opri de a se realiza unja feratd dela hotarele Bucovinii la Galati si de acolo, poate, pând la trecdtoarea Jiului,

cu acest tare rationament si cu altele de o dialectied

nu mai putin steal-1sà era preocupatd mintea mea, pe and

trdsura strabdtea incetisor pajistea inverzita in care intrasem cu atdta bucurie. Si inteadevdr, totul in preajmä era incantätor ; inaltii stejari, pdtrunsi de luminile soarelui de yard, prezentau. in boltile Ior rdsldtate, toatd scara fetelor smarandului, dela frageda verdeatd a mugurului nand la negrul intunecat al tulpinei. O atmosferd de balsame rdcoroase invia suflarea, si oapta frunzelor, usor clätinate de o End.' adiere, se ingâma singurd cu susurul greierilor ascunsi in frunzis. Prin acele locuri misterioase, scdldate acum de razele amiezei, postalionul men inainta pe tdcdneald ; surugiul, spre a indemna caii, invdrtea uneori biciul alene peste capul lor, 5i apoi le adresa, din cdnd in cAnd, cu glas domol, strigdtul prelungit de ; hai, Roatele briscei tálau fdgase subtiri pe iarba pAndd a piamdntului jilav, si tot echipajul pdsea cu o moale legdniiturd. Cativa porumbi sàlbatici, singurii stdpani deocamdatd, ai acelor pAduri, se rdsfälau pe drun2,

234

AL. ODOBESCIT

si cAnd träsura sosea aproape de dânsii, ei sburau mai

departe, tot pe cale, si inganau astfel mersul nostru, päng. ce, obositi de intrecere, s'ascundeau in cracile vecine. Astfel, totul in acea zi era pustiu prin pädure ; abia daca îtitâlnii doi muscali Lipoveni din cei ce locuesc un sat invecinat. Dupd bärbile lor lungi, dupd cámäisile lor várgate cu rosu, se cunostea lesne de ce natie sunt ; dar, dupä pálàriilelor tuguite, puse cam pe douà cärdri, cu aceeasi inlesnire se cunostea cá, in acea zi, era zi de sdrbsätoare, si eh' bietii muncitori, precum mai toti oamenii in lume, isi gäsise uitarea necazurilor si realizarea unui minut de

intreagá fericire, in vesela si mdngáltoarea betie. Si in adevär, n'a zis oare bine poetul când in versuri armonioase ne spune eh': Vieata noastrd e-o betie, Suntem beti, cind de amor, Chnd de-o dulce melodie, Cd.nd de-un nume sundtor ;

LTnii-s beti de avutie, "Altii de stiinta lor, Mare parte din prostie, Multi de lacrimi si de dor..."

Repetând gratioasele strofe ale unui poet amic, adresate la Betie i pline de-o filosofie asa de adâncd, giandirea mi se repurtä eu jale asupra unui alt cantdret al betiei, asupra unui al tânär amic, care dispdru inteo zi dintre noi, läsandu-ne numai, ca dovezi ale talentului ce fierbea in cateva poezii melodioase, pline de gratie si de simtire, de foc si de vioiciune.

Alexandru Sihleanu, tovaräs cu noi de studii in tara si in streinätate, avea o inteligentd desteaptd, un spirit glumet si sarcastic, o imaginatie aprinsä si o productie lesnicioasä, care se ascundeau toate sub o aparentä de adiAncil lenevire, de sburdalnicä nepäsare, zugrävite pe fata-i oachesä si palidä, dar filfa si pläcutä. Cdnd citeste cineva comica descriere ce ne-a dat el despre hoinarii din grädina Cismigiului, chnd citeste strofele lui La Patrie. Vegherea, Strigoiul, mai multe soneto si alte bucäti ale lui, nu poate nimeni sä tägAduiascd cd talentul acelui poet avea dinaintea-i un viitor strdlucit. 5i-acele daruri ale naturii, insotite de toate desmierdä'rile lumii noastre, tinerete, gratie, avere, toate s'au nimicit, acum patru ani

OPERE ALESE

235

printr'o boala extraordinard, necunoscuta chiar de medici, trist fenomen al naturii, care, dinteo mica buba iesita pe baza junelui, cangrenä in cateva ore tot trupul sau. Tânárul poet n'avusese Inca timpul a pretui chinurile si amaraciunile vietii, si el, in desfatarile unui trai de placere, inchina vinului, aceste infocate strofe O!

cereaseA ambrozie

Ce mangai sufletul meu, Cand sorb unda-ti aurie Par'cA ben chiar din Leteu ! 1)

Atunci uit vieata trecutA Atunci tot e zambitor. ZAu ! betia e placutA, CAci n'am pds de viitor ! Oameni, gemeti cu 'ntristare. Nu mi-e mi15. de plânsori ! Printre voi cu nepAsare Tree ca soarele prin non. Vin ! BachantA infocatá, De-mi dd lenes siirutat, CAci, cand vinul mA imbatA, De placeri sunt insetat.

Iar tu, undA, curd, curd SA te gust eu tot mai vreau, St'n oricare piedturd Cate-un vis voi sA mat beau !

Pe cänd mä aflam pornit in aceste amintiri felurite de dor si de mangaiere, de °data. dintr'o potecä Murata', ascunsä in padure, izbucni in drumul mare o brisculita

arendaseasca, tärita de trei cdlusei de sate, ce-i mAna de pe capra un tigan sdrentäros si netesalat. In launtru erau grämadite o multime de tinere arendasoaice gatite si impodobite cu toate fetele curcubeului. Cate erau la numar, zä'u, nu pot spune ; dar atata *tiu cá, printre boltele invoalte ale ruaiacoafelor si fustelor cusute, printre rochiile de matilsarii inflorate, printre falbalalele, magneturi si I) Leteu, raul Infernului. Cine-1 trecea, uita tot plase in vieatA.

ce

i

se intam-

236

AL. ODOBESCII

volane, printre coafurile cu flori, cu blonde, cu panglice cu pene, in sfgrsit printre toate gìte1i1e iacgrcate impestritate ce lipscanii si marsandele din Bucuresti vdnd cocoanelor de tarii, drept mar fei de Paris, zgrii mai multe figuri rotunde si dragglase. cu pielita trandafirie, cu ochii negri si scanteietori, cu buze rumene si ademenitoare. Junele campene se duceau negresit, fgrg ceremonie, sd petreacd sgrbgtoarea in vecini ; dar intdlnirea unui orgsan, pe cand se aflau inteun echipaj asa de putin prezentabil, le fgcu sà se rusineze. Simtimântul stdngaci al civilizatiunii coplesi vesela si libera pornire a naturii si indatg, care de care, incepurg a-si ascunde obrajii din dosul umbrelutelor, sub zaranicul vglelor sau sub mdnusitele lor grgsulii, a cdror rosatg n'o pitea in destul mintenele lor de mgtase neagrg. Acest joc de-a-ascunselea, atatfindu-mi curiozitatea, da mai mare pret ochirii strialucitoare a zâmbetului sfiet ce scgpa uneori printre piedicile ridicate cgtgrii mele indiscrete. Surugiul, om cu mare intelepciune, uneori lgsa briscuta tinerelor cglgtoare sg ne apuce inainte, alte ori, si tocmai la hopuri, potrivea ca sà mergem. algturi ; astfel privirile mele se rgsfgtau cu drag, când pe nadndra pgdure, podoabg a naturii, and pe gingasele chipuri ale junelor femei, farmec al vietii noastre omenesti.

Sub asa dulci impresiuni, trgsura mea ajunse inteun sat clAdit In rdscruce si, fächnd la dreapta, se afld deodatd dinaintea unei mari intinderi de apd, tgrmuritg in depgrtare, jur imprejur, de pg'duri dese si intunecoase. La mijlocul bgltii, inteo micg insuld, se vedeau zidurile invechite si turlele crestate ale vechii mangstiri Snagovul. Dela malul unde mà aflam pdng la capdtul ostrovului, cdtiva taraci, frânti si pârlii, isi rdsfrfingeau, ici si colea, umbrele lor, prelungite in verdeata intunecatg a apelor. Aceia erau rgmdsitele unui vechi pod, care unea odinioarg. prundurile ; la 1821, in rgzboiul Grecilor rdsculati de

Ypsilant, cu Turcii, acestia deterg foe podului, care arse meren o zi si o noapte, intinz'ànd o coardg de flAcgri peste luciul bgltii. De atunci incoace. comunicatia cu radngstirea se face printr'un pod umblgtor, care strgbate lacul, irupins cu lopeti ; intr'adevdr apa este pe alocurea adâneg de cincisprezece stfinjeni 5i mai bine ; Vármurenii chiar nu se avdntä, pe ddnsa fArgi oarecare sfiald, cdci adesea

o luntre ward, surprinsg de vdnturi sau rgsturnatd de stuful ascuns sub apg, in mijlocul bgltii, s'a fgcut nevgzutd impreung cu vdslasul ei. O sceng si mai ingrozitoare

OPERE ALESE

237

s'a petrecut la 1853. Un convoi de soldati era insdreinat a conduce la inchisoarea Snagovului, o sumd destul de insemnatd de arestanti. Carde indircate cu vinovati sosird cdtre seard pe malul lacului, si, spre a nu intarzia prea mult cu trecerea, imprudentul comandant incarcd podul umbld.tor Cu un numdr foarte mare de arestanti, ocolit de vreo cativa soldati. Podul se cldti cu greu dela mal ; luntrele ce-1 purtau se l'asase pAnd la buze in apd ; tdlpile trosneau la fiece miscare si ingrijirea cuprinsese pe toti. Deodatd, pe la mijlocul cäii, o groaznidi, serdsniturd be auzi, si tot podul sfardmat se cufundd in addncime cu sareina-i ingrozitd. Atunci, la lucoarea rosietied a murgului serii, se vdzu o scend din cele mai infiordtoare. Arestantii, impiedecati de cätusele giele ce-i legau unii de altii si-i trAgeau afund,

soldatii ingreuiati de armele si de munitia lor, se luptau

In intunerecul *i in volbura undelor, care de care sd scape, trAgandu-se, smucindu-se, cufundfindu-se si mai rail, unii pe altii. A stfel Dante descrie gintea nenorocita a lenesi-

lor, luptandu-se cu cruzime in apele moeirloase ale Stixului ,,Queste si pereotean non pur con mano, ,,Ma con la testa, e col petto, e co'piedi, ,Troncando si co'denti a brano a brano Traducere : Aceotia se loveau nu Cu mitna

Ci Cu capul, Cu pieptnl, ai eu picioarele Rupiind cu dintii bucata Cu bucatil.

Astfel de imagine grozave se formau in inchipuirea

mea, pe cdnd un preot, ce mà cdläuzise dela sat, imi povestea trista imprejurare dela 1853, insotindu-rad pe podul umbldtor, ce-1 mdnau acum voiniceste patru tigani arestanti Cu fetele negre si incruntate. Trdsura o ldsasem la

mal, si plutind pe intinsa baltd In curAnd sosirdm In

insula unde se afld mandstirea.

238

AL. ODOBESCII

INDOIELI SUPRA CTITORIEI

Intränd in curtea principald, ce este in forma unui pAtrat lunguiet, si in dosul cAreia se afla o altA curte destinata pentru arestanti, privirea mi se atinti indata asupra bisericii celei mari. Starea ei de ruinare si prefacerile posterioare clàdirii, acum si acelea invechite, nu ma oprira de-a recunoaste inteinsa un monument, foarte antic pentru tara noastra, care putin a pdstrat, daca avea ce pastra, din timpii inapoiati. Cldditd cu straturi de cdrAmida rosie, ce se alterna mdiestreste cu asternuturi de un moloz teapAn si gAlbui, care imita destul de bine

piatra calcarie, ea prezintd, deasupra cornicei ce e formata de un brat de caramizi cu unghiuri iesite si scobite, invelitoare de sindrila acum putreda, peste care se Malta cloud' turle poligonale, asezate una in dosul alteia, In sensul lungimii templului. Mica circonferintA a acestor turle si ferestrele lor lungi si inguste denunta un period nu de tot primitiv al stilului bizantin ; sub cornice insd, biserica e decorata, dupa un mod foarte uzitat la orientali in vechime, cu un sir de glafuri, in forrnd rotunjitA, aldturea unul de altul si purtänd fiecare, la naijloc, o mica cruce bizantinA de stil primitiv, formata de piatrA sau de carAmizi. Planul infAtisarea interioara a edificiului dau invederat pe fatA epoch' care se resimte de modificdrile ce arhitectura isericii orientale incerca, prin secolii ai XIII-lea si urmatori, sub influentele mahomedane si venetiene si chiar, poate, sub clima mai nordica a tdrilor dundrene. Planul, lipsit astdzi de peristilul sau tinda deschisA exterioara ce s'a dArämat, aratd in adevAr, dupd principille clAdirilor bizantine, douà corpuri principale in fatá, un atrium sau herd, formând o cruce cu laturi egale, cuprinsA inteun al doilea pdtrat ; dar laturile curmezise sau transe ptul nu mai sunt terminate in linie dreaptd, ci se rotunjesc, formänd deasupra o semi-bolta ; si absida sau fundul, in loc., de-o singura eelei sau altar, prezinta, la mijloc, o semicirconferintd mai mare, ajutatA, de fiecare parte, cu eke una mai micà. Aceste trei altare corespund fiecare la cAte tindA, adica la eäte un spatiu prelungit, cuprins intre doua ränduri de stälpi ce sustin o bond, si caruia, din

OPERE ALESE

239

pricina asemAndrii ce are cu un cos de corabie rdsturnat, i se zice nave (nef) ; altarul mai mare din mijloc se prelungeste cu nave laterale prin patru stAlpi grosi si rotunzi, de cdrämidA, forma,nd futre sine arcuri cercuite, pe deasupra cdrora std asezatd, cu ajutorul unor triunghiuri boitite (pendentifs), cupola centrald a Pantocratorului, indltatd si ea pe un zid circular (tambour), ce se aseamdnd cu un olan loarte spatios. Aceastä dispozitie, cu oaresicare deosebiri semnificatoare, se allá i in Biserica Domneasca In ordselul Curtea-de-Arges ; dar aci. transeptut nu iese rotunjit afard din pdtratul planului, absida, compusd tot din trei altare, se prelungeste ceva mai mult la cel din mijloc ; apoi iar, stdlpii rotunji ai horei sunt inlocuiti prin pilastri pdtrati, i turla centrald, mai latd, se 'naltd mai putin, avand imprejuru-i ferestre

rotunjite sus ; o alta', diferentd, insemnatd, se vede in advoanele acestor dona, biserici ; cea dela Curtea-de-Arges n'are alt nartex decdt o ingustd bolla lungdreatd, asezatd

transversal templului si despdrtitd de dfuasul printr'un

zid ; advonul dela Snagov, din contra, e o camerd pdtratd

cu patru pilastri ortogoni, ce sustin un turn boltit ridi-

cat deasuprd-le, i astdzi restaurat. Un 'Arete cu trei usi, ce corespund fiecare cu una din navele horei, desparte ambele compartimente. La amAndoud bisericile, usile si ferestrele corpului principal sunt dreptunghiulare i tglpile lor superioare, de lemn sau de piatrd, sunt mai adesea ajutate cu cercuri de usurare.

Din aceste märunte deosebiri ale ambelor edificii, e

lesne a se dovedi cd constructiunea bisericii dela Curteade-Arges a precedat, cel putin cu unul sau cu doi secoli, pe cea dela Snagov. In adeviir, acea bisericd poartá curat caracterele ce domnird in stilul bizantin intre al IX-lea si al XIII-lea secol, si, cu toate cd inteinsa, arcul cueste pretutindeni frontul triunghiular, la cdpätdie, ea se poate asembina foarte mult cu biserica Catholicon, sau catedrala cea veche din Atena. Traditia atribue clddi-

rea sa lui Radu Negru, si in adevdr toate dovedesc cd, secolul al XIV-lea n'adusese inca preschimbdrile ce el introduse in arhitectura eclesiasticd bizantind cand se ridicá acest monument, cel mai vechi poate din edificiile religioase ale tdrii noastre. Biserica dela Snagov s'aratil insd a fi mai noud. Ea nu poartd nici o inscriptie care sa,' aminteascd despre ctitorii ei antici, ci numai, peste usa din laiuntrul horei, std scris, In limba greceased, cd s'au f dcut niste mici reperatii la

240

AL. ODOBESCIT

1815, sub egumenia pdrintelui Neofit. Dar traditia si cronicile au pdstrat numele lui Vlad Vodd rrepe ca primul fondator al m'andstirii. De aceea si bietul rdposatul egumen snagovean Germano Bratianu, impins de un exces a de zel si, ludndu-se dupd unii arheologi de fantazie, cdror neomenie a inceput a se inmulti la noi, sub ocrobietul egumen, zicem, a si tirea nepdsdrii publice, inscris, la capul unui portret mural al lui Neagoe Basarab Voevod, ce se allá in biseried, urmAtoarea legendä' de o bizarerie anahronistied cu totul comicd, :

lo Mihail Voevod Tepe? Basarab a 4 voevod Sdrmane Neagoe ! tu, cel mai blánd dintre domnii plmântesti ; tu, eare ai trdit toatd vieata in frica lui Dumnezeu, dupd, povetele sufletului tálu pdrinte, sfántul pa. triarh Nifon ; tu, care ai ldsat invdtd.turi asa de virtuoase

fiului triu Thodosie Voevod, carele, cu numele su cel adevarat, stä, si acum pe pä'retii dela Snagov, aldturi cu tine ; tu, sdrmane ! ce vei fi gresit oare lui Dumnezeu, ea un arheolog necioplit sd, te insulte, peste trei sute si mai bine de ani, cu numele sangeros al lui Tepes I cel putin dacd aceastd grosoland 5i umilitoare ratdcire si-ar fi gdsit scuza inteun simtimânt de recunostinta

acordat adevdratului ctitor al sinatului locas ! Dar nu, 'Verles e cu nedrept inaltat la onorurile de fondator al Snagovului. Cincizeci de ani si mai bine inainte de a lui domnie, zic unii cd un Basarab Voevod, fiul lui Basarab

Voevod cel bun, ar fi clddit aeea mandstire, In anul al secolului al XV-lea. Astf el cel putin ne spune un hrisov al lui Constantin Serban-Voevod, cel poreclit Carnul, din 30 Mai, 1654. Dar pe vremea citatd, stim ed domnea Mircea Vodd-cel-Bdtran, cd acesta, chiar de-a fost si Basarab, era fiu al lui Radu Voevod, si cd dânsul, in toate hrisoavele sale, nu poartd alt nume decat cel sub care a ramas ilustru pentru toatd, posteritatea. Se vede dar cd Snagovul n'a fost clddit niel de acel Basarab Voevod mai sus men-

tionat, care a domnit abia pe la 1442; ci negresit a fost clä'dit mai 'nainte de aceastd domnie, si Prin urmare cn mult mai inainte de-a lui Vlad Tepes. Chiar intre documentele radnástirii se gdseste o carte a lui Dan Voevod, fiul Miren, dela anul 6937 (1428, Octombrie 29), in care sunt numiti, ca fii ai domnitorului, Danciul si Basarab. Apoi chnd aceste dovezi n'ar fi de ajuns, cdnd autenticitatea actelor serse s'ar tAgddui, de vreme ce trebue

OPERE ALESE

241

marturisim ca la noi falsarii de hrisoave au fost nume-

atunci un alt document mai temeinic, pretios odor de argint §i de smalt, pastrat si el de secoli in manastirea Snagovul, ar veni sh ne ateste ca el se afla in acele ziduri cu mult mai 'nainte chiar ca Basarab sau Tepes sa, le fi adaos o piatra. Acela e un engolpion sau iconita, de piept, pe care o purtau arhiereii atárnata la san. Am mai avut prilej a descrie un asemenea obiect, vorbind despre unele argintarii ale manastirii Bistrita ; cel din Snagov are chiar aceeasi structura, fiind compusa el de doug mici tasuri metalice ce se deschid pe balama (sur charnière) ; fiecare tas are o parte convexa t3i alta concava. Totul este de argint aurit, dar poleiala si smaltul champlevé ce decoran mai toate ornamentele, au pierit cam pretutindeni. rosi,

La anul din tasuri, decorul din centrul cavitatii s'a

pierdut, rAmaind numai niste chipuri de sfinti pe cereal buzei. Pe partea convexa se vede Domnul Hristos la mij-

loc, in relief si imprejuru-i, un desemn de foi si de arabesce.

Pe al doilea tas, in fundul cavitatii, se zareste, inteun patrat adancit, Domnul Hristos cuprins inteun nimb oval de argint, sezand pe un jet, ca Sf anta Carte in mana, iar Maica sa Preacurata si Sfantul Ioan Botezatorul, cu vesmantul s'Oil de piele de oaie, stau de latan. Aceste figuri se stravad printeo colonada formata de patru stalpisori, uniti sus prin arcade ei jour, lucrate toate cu daltita. In sfarsit partea convexa, prezinta pe Maica Domnului, patroana manastirii Snagovul, in picioare ; doi ingeri stau aläturi, arätand in sus ; pe langgi ei, mai multe sfinte personaje cata, spre cer. Deasupra capetelor sbor doi alti

ingeri, care negresit stateau sub picioarele Domnului

nostru Iisus Hristos, inaltandu-se la Tarie ; caci imaginea poarta deasupra titlul de Indltarea Domnului. Dar acea parte a reprezentantei a pierit ì se vad numai locul cuielor, ce se prindeau de tas. Jur-imprejur, pe muchia convexa, se vede grava-U, inscriptia :armatoare, cu litere ridicate Sdtvori sdi pena ghiar jou pan Dreighici Vintilescomu

Hranobitel pr. utdia vd venie. monartdr. ot sneagov. vlt. 6939. Ind 7. St'

Clasici

AL Odobescu : II, Serien i istorice, etc.

16

AL ODOBESCU

242

care se traduce romaneste -I- a fault acest panaghiar (sau icoanif a Maicii bomnului) Japan DrOgliici, pentru locasul de pOstrare Vintilesc, spre a se coprinde in zestrea mOnefstirii dela Snagov. In anul 6939, lunie 7 (dela Christos 1438).

Acest pretios dar al Jupanului Dräghici, care, inscris si astäzi in zestrea si in inventariile Snagovului, se pästreazd acum bled, dupä patru sute douäzeci si patru de ani. in ruinata mandstire, este interesant sub mai multe privinte. Model vrednic de insemnat al feluritelor mäiestrii executate de argintarii bizantini Inca pe la inceputul secolului al XV-lea, el ne aratd, impreunate, arta sapätorului cu a gravorului, si nu ne rä'mane de lipsä decat bita de smalt transparent care a picat de pe conturnele ornamentelor crestate cu acul pe metal. Aceste arte delicate poate cä nu pierira in Constantinopol indata cu luarea cetätii de Turci ; poate cà toti mesterii greci nu se risipirä, indata prin Italia $i alte tdri mai departate ; cAci aceleasi mäestrii le gäsim exercitate, cu o identicA asemä'nare, in iconita engolpion. läsatä la Bistrita de Banul Preda, pe la 1521. Dar, osebit de chestiile asupra artelor si industriei bizantine, iconita Jupanului Dräghici stie a ne räspunde la alte intrebäri de o insemnatate mai localä. SA' nu cercettina in adevär dela dansa, cu deamä'nuntul, cine a fost däruitorul ei. Destul cä' ea ne-a spus mai mult decal hronica, decat hrisoavele, decat traditia, päistrandu-ne numele lui. Dar ea ne desteaptä mintea asupra unei chestii de o mai mare importanta ; ea ne spune cá locasul in care a fost depusä spre pdstrare, ca o zestre a manästirii Snagovului. se zicea locaml Vintilese. Romanii, la sat, pe cel dintre dansii care stie sá fure oul de sub cotofand färd bage de seamd, si carele aude, mi-te, si iarba crescand, Il numesc nAzdeavan si-i zic ea e chiar Vintild. Dar apoi, cine e, biet, tot la dal:1*H, aeela care dä, ziva la miaza-mare, in gropi si nu stie sä impartà pae la doi mägari Ta, alde nea Vlad, alde nea Vlddutd, päcätosul, care, de spune si el la soroace eke un cuvant nepotrivit la sfat, toti lijan in räispar strigä razand : Vorbi Cd-i

E3i

i nenea Vlad, el din sat !

OPERE ALESE

243

Si Cu toate acestea, Vintilei priceputul si nevoiasul de Vieidutei poartd, amândoi tot acelasi nume. De nu mä cre-

deti pe mine, intrebati sd vd, spund Pdtrascu Vodd cel bun, carele, in hrisov domnesc, scris pe slovenie si intdrit cu pecetia gospod zice curat cd lui Vintilei Vodd dela Slatina, pe nume bun ii zice Vlad Voevod.

Dupd imprejurdri si timpi, au si numele proprii deosebite intelesuri, forme felurite. Astfel, multi din domnii nostri vechi, care au purtat acest mime, insemnand stet"pcinire in limba slavond (vladati, imperan) s'au poreclit

Vladislav, dacd in tard sufla pe atunci vântul leseste,

Laios dacrt sufla ungureste, Vlad, sau Vlaicu, dacd ei se tineau mai mult de rubedeniile lor din Sdrbia, si in sfdrsit Vintild, &and ei pdstrau un nume cu fizionomie mai neaos româneascä. Dinteaceasta intelegem, recapitultind acum inscriptia iconitei lui Drbighici, cd mandstirea Vintileascei a Snagovului a fost cldditd, inainte de 1421, de un Vlad Voevod oarecare, acela, poate, care a dat mânástirii patru mori in Dridich (Dridu pe Ialomitd), asezand care sate au sd le pdzeascd si sd le dreagd, când se vor strica ;

precum zice un hrisov al lui Basarab Voevod, dat in Gherghita, la 13 Martie 1442; acelasi poate, care, sub

numele de Vlad marele Voevod cel beitrein, a ldsat la mandstire cdrtile vrtzute de Vintild Vodd la 1534 (Aprilie 3), si pe care l-au ajuns moartea la satul Beilteniii. Fi-va acesta un Vladislav sau Viajen, fiu al lui Alexandru Vodd Basarab si socru al regelui shrbesc Uros, care, sub titlul de Voivoda Transalpinus, Banus de Zeurino et

Dux novae plantationis Terrae Fogaras, a domnit dela

1360 inainte I Fi-va fiul lui Mircea, Vlad Voivoda Basarabiae et Comes Severini, care, la anul 1369, sub domnia

tatAlui sdu, a incheiat, din Arges, un tractat de inchinare cu Ladislas Jagelon, regele Poloniei si cu sotia lui, regina Edwiga I Fi-va un alt Vlad si mai putin cunoscut I iatd o chestie ce, din izvoarele care ne au fost a-mitnä, nu se poate descurca. Dar in privinta originilor indoioase, un scriitor trebue s'd fie discret, si totdeauna cititorul ii tine seamd de asa bung, si pldcutil urmare, cand dânsul nu abuzeazd de rdbdarea lui. Spre a merita si noi o asemenea indulgentd, sä" fugim un minut din Snagov, sd pArdsim zidurile-i ce cu atata stdruintä ne ascund adevdratul an al primei lor inältdri ; sd avantdm pe balta latd ce le 'mpresoara de toate prtrtile,

si s'd ne pornim, purtati de o luntre mititicd, scorbure

244

AL. ODOBESCIT

nemAiestritä, de copad, pe care inceti$or cu vAsla o mAnA un modest craugAr din mAnAstire. De$i soarele, cu putin tre-

cut dela amiazi, dogore$te Inc. Cu putere, dar pe apä se simte o dulce rAcoare ; mici valuri incretesc surfata de un verde intunecat a bAltii, $i se pierd cu k; o apt A in stuful

dela margini. Din distantA in distantA, chte un bodarlAu

i$i aratA capul sAu subtire $i. mivAtor peste unde, $i indatA

dispare afund printr'o rApede $i curioasA incovoiere a gAtului. In mai multe unghiuri, grupe de tArani, grAmAditi in cAteva luntri, trag prin apA nAvoadele lor, ce se deosebesc numai printr'un semi-cerc de pinte legAnate peste valuri. Noi ne urmAm insa calea spre rAsArit $i, peste vreo orA de lopAtare, ne apropiem de stuful malului despre Miazänoapte ; ne strecurAm u$or printeinsul, insotiti de incAntAtorul concert al broa$telor $i sosim la vadul sAtenilor din Turbati. Hei, mAre, fAtul meu !" inai zicea pe drum cAluvezi gArul care avea fire$te multA sAmantA de vorbA ; biserica asta dela mAnAstirea noastrA cat e de veche i dArAmatA ; apoi, zic oamenii bAtrAni c'au auzit dela mo$istrAmo$i sA fi fost, inainte vreme, pe acela$i loe, altA bisericA mai veche $i mai frumoasA ; $i aceea, dupA vremi $i din urgia dumnezeiascd, s'a scufundat in band cu turlA

Cu totul, cum era. D'aceea, cAnd bate uneori vAntul $i clAte$te adânc apele, se aude sunet de clopote ie$ind tocmai din fund ; $i s'o crezi asta, f Atul meu, cAci, vezi, cand a fost in vechime, a venit de s'a desprins din tAtAne u$a dela acea bisericA cufundatA, $i a plutit pe deasupra apei, pianA aci la Turbati ; $i era p'atunci in sat aci schit de maici, care acuna de multA vreme s'a risipit. Iar, dacA a auzit asa, cura cA s'a ivit pe fata apei o u$A minunatA, cu sfinti $i cu slove säpatà, $i c'a sosit aicea la margine,

s'a sculat maica starita $i a mers cu cdlugAritele de au ridicat-o de pe mal $i au pus-o la intrarea bisericii. D'atunci incoace, vezi, din cAti s'au ispitit sA citeascA slova ce esto scrisA d'asupra, nimeni nu s'a priceput, $i paremi-se, f Atul rneu, cá nici d-ta n'o sd-i dai de cApAtAi, mAcar c'ai citit de rost slovele serse pe mormintele din biserica

noastrA dela Snagov. MA voi incerca, tatà, $i vom vedea", ii rAspunsei. SA stii", adaose bietul cAlugAr in simplicitatea sa, cA dacá le vei citi i pe cele de pe u$A, apoi e$ti, f Atal men, cArturar de primej die !" Acest lingu$itor epitet mA f Acu sA, zAmbesc ; modestia mea se deprinsese, din numeroase excursiuni anterioare

OPERE ALESE

245

pe la mh,ndstirile din tard, a inspira o mirare fenomenald cdluggrilor locuitori inteinsele, cdrora le descifram si le desluseam inscriptiunile slavone i adesea romdnesti, pd-

strate in bisericile lor, pe care ei, in mare parte, sunt

invdtati a le privi ca o literd moartd, ca un depozit misterios al trecutului, destinat a rdmdnea neinteles pentru toate generatiile moderne si viitoare. Cu asemenea vorbiri, sosirdm in curtea de gard a bisericutii dela Turbati. Era o micd clddire ca de 7 jum. std,njeni lungul si 2 jum. stânjeni latul, cu ziduri groase de piatrá, si cárdmidd, dreaptd pe dinafard, si interesantá In láuntru, prin firidele-i cu cerc oval si prin hora-i rotunjitd, scobite toate in pdretii laterali. Sase portrete, loarte grosolan lucrate, ornan interiorul : al lui Mihai Vodd, si al Doamnei sale, al unei starite cu doi coconi, si al pdrintelui Rafail arhimandritul dela Snagov, care a egumenit pela 1750. Dar obiectul cel mai interesant din acest mic templu era, fard îndoialà, vestita usd pusd la intrare. Se vede cá odinioard ea era in dona canaturi ; dar acum acestea sunt impreunate i anAndourt retezate jos, spre a se potrivi la tocul mai mic unde au fost asezate. Nici márimea, dar nici lucrul, nici epoca ei nu permit un minut a crede cd usa aceasta a fost fdcutd pentru locul unde se allá acum. Ináltime ea are 1 m. 92 centim. ; in ldrgime totald, este de 1 m., 2 centim ; iar grosimea tdlpilor de stejar ce o compun e de 8 centim. Fiecare canat, impdrtit In trei campuri (panneaux) in forma de pdtrat lunguiet, era ocolit jur imprejur cu o streasind sculptatd cu litere majuscule slavone ; dar partea de jos a inscriptiei a fost tdiatd, si prin urmare lipseste. Inscriptia, astfel pe cdt se poate descifra acum pe cele sase laturi existente, poartd dupd cdte o intelegem, un fel de rugálciune sau de recomandare relativ la ospitalitatea ce are a gdsi caldtorul addpostit la umbra templului sfant. Transcriind literele ce se mai vdd in fiinta avem cele urmátoare sase linii trunchiate ....a veistok si behd zatvorena i rece gd ka mne vrata siia zatvorenia beldet i ne... sosmago i pro. i niktoje imat proiti skeizea ne. iako gd bd usa... nidet imn. i bddet imn. i bddet zatvorena iako... ...igoumen sä siadet : vä nih s etsti hleb. Po ptiti

ela iskd. á vrata vdnidet i po OH ego.

AL. ODOBESCIT

246

ceees. seitvoriat isre... ...lar i veisia seijejeniia vaoa i aje spena vasiego i prii märii, adoian gel ivdzk...

Câmpurile cuadrilatere, sculptate in rond-bossa, cu o

4:land maestreata, reprezinta : Cele cloud de sus : pe Maica Domnului si pe ingerul ce

poarta floarea de crin a Bunei-Vestiri, urraati, fiecare, de cate un barbat (unul mai june i altul mai in \Tanta), cu coroand si aureola circulara pe cap si cu Cate un sul de härtie desfasurat in mana. Poate ca acestea sunt chipurile daruitorilor frumoaselor usi i ctitori ai loca$ului la care ele serveau ; cele cloud dela mijloc poartà cate doi Sfinti in odajdii bisericesti $i intr'o pozg dreaptä si grava; cele doud de jos : deoparte, au pe sfantul George calare impungänd cu sulita pe balaur, iar de cealalta, pe sfantul Mercurie, asemeni calare, cu steagul in mana. Aceste patru icoane din urma sunt incadrate sus, prin niste banderole arcuite, pe care se citeste inscriptia slavonä :

sazdasia sii hram va dni bicitäl blgo i h-rta liubivago

lo Vladislav Voevoda g-n veisei zemli Ugrovlahiiskoi. vlt. 6951.

adecä, pe romäneste : S'a fAcut acest hram In zilele preacuvio-

sului ei de Hristos iubitorului Io Vladislav Voevod i Doran al toatei Trngrovlahiei. In anul 6961 (1453)

Asa dar, in anal cand Bizatitul cadea sub puterea cuceritoare a Otomanilor, Domnul tärii românesti, Vladislav, predecesorul lui Vlad Tepes, se ocupa a cladi o biserica, pe care o decora cu aceste usi asa frumos sapate in lemn de stejar si impodobite negresit cu poleieli si cu ornamente polihrome, pe care, vremea si apa le-au sters, a desfiinta cu total urma migmei encaustice, ce se deosebeste inca prin unele crestaturi ale lemnului. Epoca acestei lucrgri artistice, in care stilul ornamentelor bizantine se cam resimte de o influentä goticä, vine tocmai de corespunde cu timpul in care Germania dete o asa mare

sporire sapaturii in lemn, timpul in care Lucas Moser

(1431), Schiihlein (1468), si alti mesteri sculptori impodo-

OPERE ALESE

241

beau bisericile Suabiei mai ales, cu usi, altare, cruel $i statui sdpate cu finete $i ornate de picturi polichrone. Vladislav Voevod dard, care a ldsat 5i danii la nadndstirea Snagovului, clddi inteinsa o bisericd ; nu, negre$it, pe cea mare, pe cea primitivd, care exista de mai nainte $i existä incä $i 'Ana azi, ci alta care, in imprejurdri fatale, a pierit cufundatd in apd, cum zice traditia, $i din care au scdpat numai usile dela Turbati.

Azi, in Snagov nu se gdsesc alte clddiri antice cleat

biserica din mijloc $i temeliile zidurilor imprejmuitoare. Toate incdperile mAndstirii au fost date jos $i inlocuite, la 1840, prin $irele de camere si chilli, destinate pentru inchisoare $i pentru locuinta cdlugdrilor $i impiegatilor. Stim insd, din auzite, cd'n vechia clädire eran cloud paraclise sau capele. Aceasta ne-o mai adevereazd $i o interesantd scriere, ce o datordm unui cdlugär arab, chid:tor prin tara noastrd, sunt acum mai bine de doi secoli. In adevdr, sub domnia lui Matei Vodd Basarab, un patriarh din Antiohia, Macarie, pleacd, sà culeagd milostenii prin Wile crestine din Europa rdsdriteand ; el trecu pe la noi, prin Moldova, merse in Moscovia $i se intoarse apoi iard$i aici,

unde asistä la moartea lui Matei, la indltarea pe tron a lui Constantin Serban $i la toate tristele evenimente ale rdzvrätirii dorobantilor $i seimenilor, sub ace$ti doi domni, Cu ddnsul cdlAtorea fiul säu sufletesc, arhidiaconul Paul

din Alep, care inscrise cu bdgare de seamd, tot ce vedea, tot ce auzea prin aceste tdri streine. Legi, obiceie, ceremonii, cäi, orase si mai ales mândstiri, tot e descris cu amdruntul In pretioasa lui carte, adevdrat tabel al tärii $i al vietii Romanilor $i Moscovitilor de aeum cloud sute de ani. Arab de na$tere si scriind ardbeste, el nu lipsi de a se mira $i a se plânge vdzand cd 'n Tara Româneascd numele lor de Arapi era cu nedrept injosit, de vreme ce se

da numai robilor negri cu pdrul cret $i cu buzele late, care slujeau ca seizi la boierii romani. El vizitd toate nib'', ndstirile cate erau pe atunci dincolo de Olt $i dincoace,

pfinä in eparhia Buzdului, iar cea de pe urmd la care sosi fu mandstirea Synagogo, asezata inteo insuld, cu o mare band imprejur, $i avftnd, la mijloc, un templu mare cu hramul Intrarea Maicii Domnului in Bisericei i cloud altele mai mici, la aripile clddirii, inchinate Bunei-Vestiri

i Sfintei Adormiri". Astfel, in trei templuri, unite in

micul ostrov, se afla adoratd toatd sublima legendd a di-. vinei Mume ! Lui Paul din Alep i se spuse c'd mdndstirea era cräditd

248

AL. ODOBESCIJ

de Mirtaja Voivoda (Mircea), de Radzivil Volvoda (Radul), de Mbasaraba Voivoda (Basarab) si de Petros Voivova (Petru) ; dar nimeni nu-i pomeni de Vladislav, care, dupd toate aparentele, indltase paraclisul Bunei-Vestiri. Cine stie, in ce timpuri de foc si ruinare acest paraclis, asezat inteun colt al clddirii, ca cele dela Cozia, a fost aruncat in apd de destructori, si usile-i de lemn sculptat au plutit catre tärmuri, spre a conserva suvenirea ctitorului &In si a da nastere legendei ce-mi povestise cälugdrul, vaslasul meu.

Dar când, dupd descifrarea inscriptiei ce se afla pe

acele u$i, fAcui eu tovardsului meu aceastd poveste, com-

pletatd acum din notitiile traditionale ce, in mare parte, el insusi imi dase, dei mà silii a-i dovedi ca eu repetam numai zisele lui, deslusindu-le, bietul calugdr, incremenit de mirare, imi rdspunse prin proverbul caracteristic Hei fdtul meu ! departe-i griva de iepure !" Din cAte-i spusesem, ceca ce-i venea mai greu era de-a renunta la credinta invederatd cà Vodd Tepes a clddit Snagovul si cd dela dânsul sunt toate obiectele, rdmase din vechime in manastire. Nu e insä mai putin adevdrat cà suvenirele lui VinVlaicu sau Vlad cel batean, lui Dan Voevod, lui Basarab si lui Vladislav, din care cele mai vechi se repoartä cu aproape un secol inainte de Tepes, stau marture netdgálduite in contra traditiei. Tot ce se poate acorda acesteia, e cá si acel domn va fi dat mândstirii ceva scutiri si daruri, pe care le si rememoreazd Mircea Vodá fiul lui: Radu Vodd, interna hrisov dela 1558. Tepes, cumplitul Tepes, pare a fi intarit si el ceva danii la Snagov, precum a fAcut la Tismana, la Cozia, la Comana si in alte parti ; asprul asupritor isi avea si el zilele de cucernicie. Neimbldnzit si insetat de s'Auge astdzi, mâne-si cálta mantuirea inteo danie cuvioasä. Ca toti tiranii, el credea, cu un act de pietoasd ddrnicie, sd poatä" sterge

din cdrtile providentii divine, urgia ce-si meritase prin alte fapte ce rdspandeau jale si teroare. Cronica, repetând poate aceastd antitezd traditionalä, n e-a pdstrat datina despre doud clddiri ale lui. Una este cetatea dela Poienari, indltatái pe un pise de munte in apa Argesului, si cealaltd e mándstirea Snagovului. Ea spune dà Tdrgovistenii mhniase foarte tare pe asprul domnitor, insultând pe un frate al lui. Era in ziva de Pasti, si ordsenii, bärbati si muieri, petreceau in espete; tinerii 5i fetele, impodobiti ca de stirbdtoare, se veseleau in hore. Deodatä.' M'A veste, sosesc slujitorii domnesti si-i cuprind de toate

OPERE ALESE

249

partile ; lupta nu era prin putinta ; toti erau prinsi f Ara mijloace de aparare. Atunci, cati au fost oameni mari si biltrani, pe toti i-au tras in teapa slujitorii lui Tepes Voevod, si au ocolit tot targul, purtand groaznicele lor tro fee mai induratori, dar nu mai putin cruzi pentru cei tineri, i-au pornit in ceata cu muierile lor, cu fete mari si ca copii, asa cum au fost impodobiti de ziva de Pasti, i-au dus sus la munte, la Poienari, si acolo, zi de noapte, au lucrat bietii crestini, la cetate, pana s'au spart toate bainele de pe ei si 'Ana au rámas toti desvdnuti, cu pieile goale. Ruinele cetatii, in apriga lor pustietate, stau inca marture despre sdlbatica razbunare a Domnului si despre crudele suferinte ale särmanilor osanditi Asemea fapte, adese ori repetate, au trebuit s. destepte mustrarea in cugetul lui Tepes ; ca sa-si aline negresit constiinta turburata, el se arata poate marinimos si cu vechiul locas de cuviosie ce sta singuratic in balta Snagovului. Tatal sàu, Vlad Voevod Dracul, la 1441, si fratele s5u, Radu Vodd cel frumos, la 1464, n'au fost mai putin darnici catre aceasta manastire, care era o fundatie a vechilor Domni Vintilesti, poate chiar strabuni ai lor. Radu cel frumos este, poate, Domnul care lasa inteinsa $i o tipsie de argint (de 29 centimetre in diametru), ce se pastreaza si pana azi, purtand pe cercul buzii, gravatd, Cu litere slavone mari si frumos taiate, urmätoarea inscriptie :

mldia bjdeia lo Radul Voevoda i gn. vdsei zemli Ungrovlah,iskoi sn blcitvago i hrotliubivago lo Vlada Velikago Voevoda.

Adica : t Cu mils. lui Dumnezeu, Io Radul Voevod si Domn al toatei Orel Ungrovlahiei, fiul preacuviosului si de Hristos iubitorului Io Vlad marele Voevod.

Sa, mai adángim inca cum ea, in domnia lui, la 1488, un

boier anume Radu Tramandat, la ceasul mortii, läsä

i

inching satul sau de mostenire, Dragoiesti, sfantei mamas-

tiri Snagovul, pentru sufletul lui si al parintilor lui, ca sa le fie lor, vesnica pomenire, iar calugarilor de hrana. Apoi si monahia Evpraxia, muma lui Vladus Voevod,

250

AL. ODOBESCU

se arata *i dansa darnicd care acest sfant loca; la anul

7028 (1520), Iunie in 11, Neagoe Basarab Voevod dete o poruncd prin care intdrea mândstirii Snagovul toate Cate le dase *i orickte ar voi sd mai dea, de a sa bund voie, acea bardnd Doamnd sfintei mAndstiri, pdrintelui egumenului *i cdlugdra*ilor dinteinsa. Mai multi Domni *i cdtiva particulari mai venird, *i 'n urma acestora, sà adaoge sau sd confirme averile *i privilegiile anticului loca* ; dar cu secolul al XV-lea, putem zice cd,' se incheie epoca in care mdndstirea stdtu, bogatä

*i straucitoare, sub ocrotirea ctitorilor primitivi. Am

mentionat mai toate amintirile ce ea pdstreazd acum din acel period de anticd splendoare, *i nu-1 putem mai bine inchide deck cu cdteva pietre funerare. Din cae morminte au existat din vechime in biserica dela Snagov, zece mai stau acum in fiintd, gramddite in partea dreaptd a advonului dinaintea u*ii despre hord *i imprejurul pilastrului octogon ce desparte coltul despre sud-vest, purtdnd toate inscriptii mai mult sau mai putin citete. Alte lespezi roase se mai gdsesc prin bisericd ; dar cine poate spune pe ale cui trupuri au stat a$ezate '1 Singurd numai una, mai mare, ce este in fata u*ilor impArdte*ti ale altarului, pdstreazd, o traditiune. Se zice, cd a fost piatra mormantald a unui poate nu e eroare, Doran crunt $i nelegiuit, a lui Tepm in gura poporului, care indltase la Snagov, in ciàdirile despre Miazä'zi, un fel de camera de torturd din care osdnditul, dupd ce suferise caznele impuse cu fier 5i cu foc, era azvdrlit, prin mijlocul unui scripete sau balistd, in addncul iazului. Cu dä'râmarea vechilor case, camera de torturd *i scriptele au dispärut ; dar incd de mai nainte se zice cä' mitropolitul Filaret, al cdrui nume e a*a de popular prin mandstirile tärii, ar fi pus sä. *teargd literele de pe mormdntul urgisitului domnitor, care clddise acele groaznice ma*ine, *i i-ar fi a*ezat piatra, pentru ve*nicd pedeapsä, ori pentru izbdvirea nenorocitului säu suflet, sub picioarele preotului, eand iese cu sfintele daruri. Tot de a*a simtiminte

impins, räposatul episcop de Arge*, Ilarion, a pus sä,

*teargd din biserica Curtii de Arge* un portret ce se zice a fi fost al lui Vlad Vodd, Tepes, *i 'n locul acela a pus sä zugrAveascd pe al coviosului arhiereu Iosif, cel dintdiu episcop Arge*an, *i restaurator al frumoasei biserici episcopale.

Dar, ea sä revenim la mormintele din Snagov, care

OPERE ALESE

251

poarth Inca inscriptiuni, dei credem cà sunt strämutate din locurile lor primitive, vom mentiona unul ce aratä pe patru linii, imprejurul lespezii, cuvintele urmAtoare prestavisia rab bjii monah loan Velikei logofeth vä dni blagocistivago i ho liubivago lo Basaraba Voevoda. velt. 700 mt. F. 4.

care se traduce românete : t A raposat robul lui Dumnezeu monahul loan marele logofitt, in zilele prea-piosului

si de Hristos iubitorului Io Basarab Voevod. In anul 7000 si 2, luna Fev. 4.

Tarana unui mare logofät al lui Basarab Voevod, cAlu-

gitrit poate in Snagov, fu depusd sub aceastä piatra la 1494. AlAturi de dânsul zace, sub o lespede frumos sculptatá, cu litere regulate, cuprinse inteo stra4inä adancitä imprejurul pietrii, un alt mare dregAtor, mort la 1512, sub domnia lui Rada Vodä VlAdut. Pe aceasta se mai poate ceti :

prestavise rab boji Parvul velikii dvornik veisei zemli Ungrovlahiiskoi i roduiviiu vd... 7020... 5 mt lunie vets sinbotia vet cias 4 dni vecina emu pamet.

adeca pe românete :

7020 .

. .

t A raposat robul lui Dumnezeu Parvul mare dvornic a toatei t5,ri a Ungrovlahiei si despre Dunare in . . . . 5, luna Tunie . . . zile, SambAtä la ceasurile 4 ale zilei. Vecinica lui pomenire l

AL. ODOBESCII

252

III. 0 DOAMNA. REA $1 UN DOMN BUN

Dacd acum, ridicand ochii dela morminte, vom cdta o priveliste mai putin intristAtoare, pe paretii bisericii, pic-

turile lor ne vor strdmuta deodatd inteun larg camp de ipoteze, atát asupra artei bizantine, cat si asupra istoriei pdmantene. In adevdr, zugrdveala interioard a bisericii prezintd graduri asa felurite de mdiestrie, incat, la fieste chip, la fieste icoanä, la fieste obiect zugrdvit, trebue sd facem o distinctie intre ceca ce este veche picturd bizanfind de stilul arhaic al scoalei lui Pauselinos, domnitoare mai ales in mandstirile muntelui Atos, si ceca ce este adaos, prefacere, meremet dintr'o epoch', de decadentd gro-

tescd, opera poate a nedibaciului reparator al bisericii, dela 1815. Trebue sä observdm cd mai cu seamä Sfintii ale cdror chipuri, intr'o märime superioard naturii, ocupd phretii laterali si rotunjiti ai horei infdtiseazd caracterele unei arte mai antice, mai corecte ; pozele lor schematice nu-i opresc de-a pdstra in figuri urmele unui pene sigur si adanc inspirat de simtul mistic al artelor religioase in Orient ; vesmintele tin asemeni forme si desemnuri antice, printre care vom deosebi, ldsand la o parte multe particularitälti mdrunte si caracteristice, stiharele acoperite cu cruci de purpurd si de aur ale unor sfinte personaje, si cdciula de o formA originalä si cu totul medievald a sfantului Iacov Perianul. Aceste icoane poartä fiecare numele sfantului in limba slavond, si iatd, cum sunt dispuse

La stânga, incepand dela tampld, se afld : Maica Domnului).

(ImpAratul Impdratilor si Domnul Domnilor si marele archiereu Iisus Christos Mantuitorul). Si. Ioan Inainte-mergätorul. St. Procopie. St. Artemie. St. Mina. St. Galaction..

St. Mina Egipteanul (partea de jos a trupului e tdiatd

de o fereastrd). St. Saya Stratilat.

OPERE ALESE

253

St. Dimitrie. St. Gheorghie.

St. Theodor Stratilat. St. Iacov Persianul. $t. Nichita. St. Eustatie, cu doi copii St. Agapie. St. Theopist. St. C-tin si Elena.

Partea cea mai mare a picturilor ce orneazd ceilalti pdreti cu icoane nu merità câtu$i de putind atentie, niel ca artd, nici ea vechime ; dar pdretele ce vine in fata tAmplei si cel ce std de-a stänga, când intri in advon, prezintä mult interes prin portretele domnesti ce se vdd pe ddnsele.

Cunostintele noastre genealogice asupra Domnilor pdmänteni nu sunt ined acum destul de intinse si de ldmurite, ca sd ne putem explica gruparea si filiatia deosebi-

telor chipuri ce se reproduc cu identitate pe acei doi pdreti. Sä ne multumim deocamdatd, a le enumera in ordinea in care se afld, i poate ca timpul va värsa asupra lor mai multd lumind. Pe portiunea din dreapta zidului din hord, este mai intäi Neagoe Basarab, cu fiul säu Theodosie Voevod. Desi

rintele Ghermano Brdtianu i-a inscris la cdpäitai acea enigmd istoried fard sens, pe care am mentionat-o mai sus, dar prezenta junelui Theodosie, tipul chiar al lui Neagoe, cu buclele-i aurii ldsate pe piept, cu figura sa dulce blajind, cu mustdtile-i rdsucite in jos, nu lasa nici o indoialä asupra persoanei reprezintate in acest portret.

Aldturi cu dânsul std lo Mircea Voevod $i arnândoi tin, ea ctitori, biserica pe palme. Costumul acestui Mircea nu este cel ingust si cavaleresc purtat de Mircea bdtranul in portretele sale dela Cozia si dela Curtea de Arges ; e un costum larg, oriental, un caftan lung de stofd de fir cu guler de bland, astfel cum poartd principii no$tri din secolul al XVI-lea i urmdtori. Acest Mircea nu e dar cel &Urdu, ei poate Mireea Ciobanul, fiul Mihnei, cum pare a o dovedi portretele ce urmeazd. Pe partea 80.'110, a usii, std.' lo Petru Voevod purtdnd intr'o mand o basma rosie cu bordurd de fir, si in cealaltd,

o cruce cu trei rdscruci (una mai mare, la mijloc, si alte doud mai mici, sus $i jos). Una, dânsul std. un -Mud",

254

AL. ODOBESCII

lo Mircea Voevod 5i apoi altul, si mai mic de tale, lo Radu Voevod. In sfarsit, la margine, tdiat in mare parte de usa laterald care dd trecare din advon la horá, este chipul Doamnei Chiajne, purtand, ca toate celelalte portrete, o coroand 'naltd de aur, pe cap, cu deosebire cd a ei nu este

terminatd cu bumbi, ea a principilor bdrbati. In mana stangd ea are o basma rosie cu ciucuri de fir ; in cea dreaptd, o cruce intreitd ea a lui Petru Voevod.

Negresit eh' din aceste deosebite personaje e lesne a recunoaste pe Mircea, sotul Chiajnei, si pe fiul lor, Petru Voevod Schiopul. Dar cine sunt tinerii Rada si Mircea Voevozii f Ce cautá toti acestia la un loe cu neimpdcatii vraijmaji ai familiei lor, principii Basarabi I 'ata' enigme grele de descurcat.

$tim cá Petra Voevod Schiopul a avut de frate pe

Alexandru Voevod. Avut-a el oare si alti doi, anume Petru si Mircea, care au murit tineri I Se poate ; dar atunci de ce lipseste portretul lui Alexandru Vodd care, el, era frate mai maref Stim eà Petru Voevod a fost insurat cu o transilvand, Elena Cherepovici, dela care a avut numai o fiicd, Tudorita. Dar oare avut-a el, dela alta' sotie, doi feciori, anume Petru i Mircea f Varsta tinerilor din portrete 5i tdcerea completa' a istoriei dau putind probabilitate acestei ipoteze. In stársit, zugrdvitu-s'a b;serica din Snagov, sau cel putin aceste portrete, in timpal domniei lui Mircea Vodd (intre 1545 si 1559), sau in a lui Petru Vodd (1560-1567) f Atunci, pentru ce s'a pus 5i Neagoe

Basarab, edei el nu e nici ctitorul primitiv al bisericii, nici ruda.' a familiei lui Mihnea cel rdu.

Documentele nu ne pdstreazd nici o amintire despre vreo reparatie sau infrumusetare fdcutd mandstirii de

cdtre Neagoe, de cátre Mircea Ciobanul sau de catre fiul sdu Petru. Singur, prin acei timpi, Vlad Voevod, cel de s'a innecat scalldandu-se in Dambovitä la Popesti, ne spune, la 1530, cd vázand maná.'stirile Snagovul si Tanganul rämase Mea' de cercetare si släbite, a luat seama de ele si le-a ingrijit pe cat a fost cu putintd stdpanirii sale si, nimdnui sild ne facand, ci dela sine si din averea sa, le-a ddruit mosia Garla-lungd, ea sti-i fie lui spre vecinica pomenire, panà ce vor sta in Muta.' sfintele mandstiri si sa-1 serie in sfanta proscomidie, si in sfantul pomelnic sa-1 pomeneascd cu sfintii ctitori la toate vosglesniile In biseried, iar dupä incetarea vietii sale, sà aibd pe an, In cate o zi, seara, paraclis cu colivd si cu stropire de vin

OPERE ALESE

255,

cu privighere de noapte, lar dimineata, iardsi cu coliva cu stropire de vin". Asemenea drepturi ctitoricesti, nimic nu ne spune daca si le dobandise, i prin ce f el de daruri sau de intariri si le capatase Neagoe Basarab, Mircea Ciobanul si familia indoioasa a Doamnei Chiajnei si a lui Petru Vodä, de Ilona

ori zugraviti pe peretii bisericii. De aceea, in zadar ne vom sili a lumina chestii, asupra cdrora lipsesc acum

once datine pozitive. Mai lesne si poate chiar mai profitabil va fi sa cercam. a completa costumul Doamnei Chiajne, pe care deschiderea unui usi, tocmai la locul unde se allá dansa zugral-a 5tirbit, de-o parte, chiar dela piept in jos. Nici un jurnal de mode nu ne-a pastrat modelul i tiparele gratioaselor podoabe cu care elegantele noastre domnite si jupanite din secolii trecuti veneau in ajutorul gratiilor lar firesti ; nici un aniabil cantdret, trubadur mantean din vechime, nu s'a aflat ca sa ne lase descrierea taliei lor, mladiita sub un port strdlucitor ; nici un artist inamorat, din vremile inapoiate, nu ne-a schitat, in vreo gingasa pictura, chipul amantei sale in vesmintele-i originale. Redusi iar la izvoare serbede si putin atragatoare, la foi de zestre, la hrisoave mucede si la portrete de biserici, aspre si innegrite, ne cerem mai dinainte iertare dela acea rara cititoare romana care va lua in mama" aceste pagini de arheologie costumara. Am don i sa-i descriem sub culorile cele mai placute gratia impunatoare si grava

ce era tipärita in conturnele drepte si regulate ale lungelor vesminte sträbune ; am don i amintim, prin cuvinte nimerite, efectul placut ce produc vederii, desemnele bogate ale grelelor -stofe antice si formele elegante ce se da odinioara masivelor giuvaieruri de aur, de smalt si de pietre scumpe. Vedeti, spre exemplu, cu ce armonioasa splendoare sunt imbracate domnitele din biserica episcopala dela Curtea de Arges, unde picturile mai in grijite au conservat cu fidelitate costumele secolului al XV-lea si al XVI-lea. La femeile din aceasta din urma epoch', o iie sau o camasa de panza subtire, cusuta, in lungul manecilor cu vargi de fir si de colori vii, dar bine potrivite, invaleste bratul sub largile-i cute si se incheie la manicuta Cu o betelie decorata ; altita de pe umar e bogat cusuta cu fluturi de aur, si incretul e compus de largi gaiatane ca niste

bratari de fier. Pe deasupra, vine rochia rosie, vargata

In lung si deschisa rotund la piept deasupra sanului, care

258

AL. ODOBESCU

este acoperit cu un pieptar Cu dungi incretite si cu un mic guler rosu rásfránt ; fusta in cute e ingustd. si compusd din doud bucdti, cusute una de alta, mai sus de genunchi, precum sunt incd vAlnecile sau cretintele tesute

de tdrancele románe. Pieptul insb. poartá o podoabd ce a lipsit acum cu totul din portul national ; e un fel de semicerc de fir, sustinut de bentite late tot de fir, care, in sus, treceau peste umeri ca niste bretele, si, In jos, se cobora pe solduri, sub un larg brau de mdtase sucitd, incins de mai multe ori la mijloc. Pe deasupra acestor vesminte, vine scumpa dulamd de serasir inflorat, cu guler mic de bland, cu gditane si cu nasturi sau bumbi de aur dealungul pieptilor si a pulpanei locul manecii e inseranat nurnai printr'o crestAturd cu blaná ; iar deasuprd-i, pe umeri si la subtiori, sunt incheietori si bumbi auriti. Poala de

jos a duldmii e crestatil in mai multe locuri si ornatá

cu gditane largi, de sub care iese piciorul, imbrdcat intr'un

cáltun rosu, lung, subtire si incovoiat la várf. Capetele poartd coroand, cdci sunt capete domnesti dar port o coreand fictivd, conventionald, cd.ci n.0 putem crede sd fi tinut vreodatd, pe un ginga$ cap de femeie, fie chiar i cap coronat, acele largi si incomode cosulete, inchipuite de metal pretios si de pietre nestemate. Podoaba obicinuitd pe acole timpuri de damele bogate, ne-o descrie jupanita Rada, fiica Barbului Comisul, cAnd la 1565, ddrueste, pentru icoana Maicii Preacurate dela Snagov, o podoabd de cap femeiascd, ce se chiaaul Mesal, adicd de pdnzd de cdnävdt cu fluturi de aur cu meirgdritar. Pe lángd aceastd gdteald de stofd, ce negresit imbrobodea capul, jupanitele din vechime purtau incd, atárnate de cositele ce le incadrau obrajii, niste lungi cercei, precura se si vdd la cele mai multe portrete ctitoricesti din secolii aceia. O podoabd de felul acesta se pdstreazd In sicriul sfintei Filoftei din biserica domneascd dela Curtea de A.rges ; dar valoarea ei principald este acea formä anticd, cdci materiile ce o compun sunt de un mic pret, si, lásandu-ne numai sd intelegem tot luxul de care asemenea scule erau susceptibile, dovedesc cá aceea dela Curtea de Arges este darul unei femei nu putin avute. Iatd forma acestui ornament ; douá pldci ovale de cornalina' de deosebite mdrimi si despdrtite prin doi mai mici samfiri aldturati, incinse toate in cercuri ornamentate de argint, formeazd un fel de cercel, la care sunt aninate sase lungi lAntuse de argint compuse din verigi pd-

OPERE ALESE

257

trate. Un lant de acela$i fel, dar mai lung, si destinat a se pune pe cap, sau a incinge barbia, leaga ambii cercei, care se infigeau in coade cu cá.te un carlig si atarnau pana pe piept. Sá incbipuim insit, in loe de materii asa f ara pret, niste frumoase agrafe de aur cu pietre scumpe $i scanteietoare ; $i 'n loe de grosolane si rare cdtuse de

argint, o coama stufoasil de sarma aurita sau de fine Fantuse venetiene, $i atunci negresit ne vom lace o idee exacta de forma acelor podoabe care ineadreazd, ca niste pete de aur, figurile blande ale Doamnelor noastre, in portretele lor de pe la mamIstiri.

In sfarsit, spre a inregistra si a completa toate obiectele felurite ce aleatuiau gateala unei nobile dame din timpii treeuti, in tara la noi, s'a" ne fie iertat a transcrie aci foaia de zestre a Stancai, fiica monahului Dositei Brailoiu si sotie a pabarnieului Obedeanu, pe care o gdsim printre actele de proprietate ale ino$iei Cunestii a Snagovului. Tata, din cuvant in cuvant, acest curios document: Cu mita lui Dumnezeu, insemndm zestrile fie-mea Stancdi, precum serie In jos 1 Salbd za ate 20, de cate cinci.

12 $iruri de mdrgaritar. 1 Cunund de aur Cu diamanturi 51 cu robinuri. 1 Pdreche bratari cu diamanturi f, i robinuri. 1 Prireche brdtdri de aur cu zale

1 Pareche cercei

de aur Cu

cate un picior de samfir

cu robin. 1 Pdreche cercei de aur cu

cate un picior de smarand 51 eu robin.

1 Inel de aur cu un diamant. 1 Inel cu 5ase diamdntele. 1 hiel cu un safir alb. 1 Inel iar cu safir. 1 Inel cu robin ki cu doud. didniantele. Bani de cap timin jumdtate poleiti, jumdtate albi. 1 Iie cu mdrgdritar 4 Ii cu s'arma. olasici

Al. Odobescu

4 li en fir.

12 li cu matase. 5 Mardmi cusute cu fir 5i CU M Atase.

Maramd cusutd tot Cu fir. Dulamd de sera5ir cu pacea

de samur 5i cu nasturii de aur.

Dulamd de lastrd verde cu pacea de samur, cu nasturii de margdritar. Dulamd de lasträ ro5ie cu ra5i, cu nasturii de indrgdritar 51 eu sarind. Ghiordie de hataia verde cu

flori de fir, cu pacea de jder, cu nasturi de margaritar 5i cu sarrnd. Zabun de sandal de Venetia cu feto.

Rochie de serasir Cu gurile de fir, cu sponcile de argint cu zmalt. Roehie de

Scrieri istorice, etc.

belacoasä ro5ie 17

AL. ODOBESCU

258

cu gurile de franghie cu-

suta Cu sárma, Cu sponcile de argint poleite. 1 Rochie de belacoasa galbina,

2 Ciarsafuri cusute cu matase. 1 Ciarsaf en impletituri de tiriplic.

en flori de fir, cu gurile de

2 Perne de tulpan cu flori de-

sponcile de argint poleite. 1 Rochie de hataia cu flori de matase, cu guri de franghie, en sponci de argint. 1 Rochie de atlaz Cu flori de matase, cu guri de franghie, en sponci de argint poleite.

4 Pernioare mici de Tarigrad, cusute cu fir. 2 Perne mari si 4 miel alese-

franghie cusute cu fir, cu

1 Brau cu vargile de fir.

3 Mese alese cu trei peschire alese.

1 Marama de oglinda, de Tarigrad. 1 Marama de mani aleasa, 1m-

cu ratele de fir.

cu ràtele cu fir.

2 Perne de franchie. 1 Zavaz de tafta lesascr cu fete.

1 Covor mare de pat. 1 Covor segedea de masa. 2 Covoare segedea de earatii. 1 Carktä en sase telegari. 1 Cal de ginere cu podoabele. lui.

100 oi cu miei, 50 oi

pinta cu fir.

150 oi ;

matase, impluta cu fir.

12 Epe cu manzi. 1 Armasar. 12 Vaci cu vitei.

1 Marama, de mttni cusutd cu 1 Oglinda.

12 Tipsii de cositor. 12 Talere de cositor. 12 Cutite cu prdsele de argint cu 12 furculite de argint. 12 Linguri de argint. 1 Solnita de argint.

1 Catie de argint, mare.

1 Bohordar de argint cu c"ámpul poleit. 1 Cupa de argint. 2 Sfesnice de arama, cu mucr-

riile lor. 1 Scatulca de vutell. 1 Lighian cu ibric. Asternutul cum se cade. 1 Pilota de atlaz. 1 Plapomil de hataia cu flori de fir, cu ciarsaf cu colti. 1 Ciarsaf cusut cu matase si cu fir.

sterpe.

12 Boi.

6 Matei de stupi. 12 Pogoane de vie la Dobroteni cu tot locul nostru. Mosia Viisoara eu vie, irisa cata am tinut noi mai nainte. Mosia Cotenita. Mosia Nenciulestii.

400 Stanjeni mosie ot Cunesti, jud. Ialomita. Mosia Cioroiul de pe llamarade, jud. Dolj. Mosia ot Udrichesti. Via dela Turcinesti, ah-aun cu via lui Mihai capitanul_ 8 Suflete de tigani. 2 Fete de tigani in casa.

Acestea dela noi, iar dela Dumnezeu mila i blagoslovenie. Dositei Monahul

OPERE ALESE

259

lath' o bogatd foaie de zestri felurite ! Cati proci nu vor fi petit mana avutei mirese ! Cati coconi sprinteni nu-si vor fi incurcat armdsarii ageri sub obloanele ei ! Cati bochen i sgarciti nu vor fi lingusit slugdreste pe bätranul monah !

Dar indestul ! Enumerand hainele, seulele, averile $i

binecuvantdrile, ilisate fiicei sale Stancdi, de boierul &Ain-

gdrit Brdiloiul, noi am uitat c. vorbeam de Doamna

Chiajna, femeie cu deosebire energicd, si intrigantä, cdreia

negresit tinapul îi era prea scump spre a-1 rd.sipi in podoabe si

Am cercat, sunt cativa ani1) a reprezenta, in aceastii Doamnd un caracter de muiere asprd, viteazd si ambitioasd. Poate cà atunci, inteo nuveld istoricd, am exagerat putin trdsaturile portretului ; dar eronica si relatiunile ambasadorilor strdini la Constantinopol ne stau dovadd spre a incredinta despre curajul si despre uneltirile zavistioase ale Doamnei Chiajne sau Cezarine. (luvä de Domn, ea stiu, prin ddri de bani, prin castiguri de protectii, prin lupte rdzboinice fdtise, sà aseze, pe rand In domnie, pe amadoi fii sdi, Petru 2) si Alexandru 3).

Ea inviltase dela sotul ei, Mircea Vodd. Ciobanul 4), a nu se da in laturi dinaintea nici unei neomenii, spre a ajunge

la tinta nepregetatd a neamului lor, la domnire. Cruzimea traditionald a familiei lui Mihnea cel rdu ne-o atestd

inch' si cinci lespezi din biserica dela Snagov, intinse preste eenusa a cinci victime ale ei. Pe cand Mircea Ciobanul, rdtdcitor prin tàrile vecine, dupd uciderea tatdlui sdu in Sibiu, cduta sd-si câtige, prin once raijloace, tronul rdpit familiei sale de alti Domni Basarabi sau Cdlugdresti, in Tara Romaneascd trdia un boier, Dragomir postelnicul, ce avuse dela sotia sa, Marga, patru feciori : Udrea, Radu, Barbu si Cracea. Ca cei mai multi boieri din acea vreme, junele Udrea nu väzu cu plAcere planurile lui Mircea realizate pentru intaia card, pe la 1550. Asa dar, carma tdrii era sd, incapd In nuvela sa Doamna Chiajna" din vol. I al acestei colectii. Petra Sehiopul Domn al Munteniet (1560-1568), mazilit si intemnitat de Turei, a fost seiipat de mamá-sa, Doamna Chiajna, ajunse in cloud randuri domn in Moldova (1574-1579) si (1582-1591). Donin al IVIunteniei intro anii 1567-1577. Fiul lui Mihnea col Min, mare &Ismail al boierilor ; mazilit in prima-i domnie (1546-1554) revine a doua oard la tron (1558-1560).

AL. ODOBESCIT

260

In m'anide sangeroase ale fiului Mihnei ! Cate rdzbundri, plAmddite in päsurile pribegiei, se vesteau pentru urmasii celor ce gonise pe tatd1 lui din domnie ! Cate lacome rdpiri se pregdteau de cdtre noul domnitor, spre a scutura naizeria ce o tarise poate atatia amari de ani, pe tdrmurile strdine ! Prevestirile nu furd amdgite ; abia de doud sdptämâni sosise Domnul in scaun $i indatd puse de tä'ie pre Coadd Vornicul si pre fratele sdu Radu Comisul, pe Dragul Stolnicul si pe Stroe Spdtarul, pe Vintild Comisul si pe alti

multi boieri, muneindu-i mai intai spre a le afla toate

avutiile si a-i stoarce de tot ce ei aveau. Unii însä, printre care era si Udrea, fiul lui Dragomir postelnicul, prinserd mai dinainte de veste si fugird in Ardeal, cdutand acolo scäparea vietii lor si o ajutornità spre a rdsturna pe Dom-

nul vrAjmas. Dar doi ani trecurd inainte ea ei sä poatá aduna un card de ostire cu care, in sfarsit, in toamna anului 1552, izbucnird in tara. Mircea luase stire despre urmdrile pribegilor $i, inaintand cdtre dansii cu oaste, pe ràul Peris, se britu cu ei $i-i rdzbi cu totul. Care dintr'insii avu zile, scdpd cu fuga inapoi ; alti multi perird pe loe ; iar printre cei robiti fu $i Udrea sau Udriste Vistierul, pe care Voivodul, in ziva, poate, de 12 Noemvrie, anul 1552, 11 ucise in sat la Oncesti. Trupul lui fu adus la Snagov $i pe lespedea ce-1 acoperd citim Inca: posecen &1st jou pan Udrea ot Mircea Voevoda vel selo Once?ti, bdst je cn Dragomir ot Stelnika i jeupanita ego Marga. velt. 7082 mt. No. 14

adied romaneste Taiat a fost jupAn ITdrea de cAtre Mircea Voevod, In satul Once,ti. A fost el fiul lui Dragomir postelnicul qi al jupanitei sale Marga. In anal 7082, luna Noem. 14.

Sdrmand minad, vdduvd poate pe atunci, renuntd, dupa

aceastd noud pierdere, la multumirile casnice ale vietii de familie, acum atat de amdrite, si se retrase tuteo mdadstire, schimbandu-si numele de Marga, in acela de mo-

OPERE ALESE

261

nahia Efrosina. Nu $tia, biata muma, ea alta rdstristi mai grozave aveau sal incerce inca mima sa ! In adevar, fiii sai cei mai juni crescura in varsta deodata cu fiii ucigasului fratelui lor mai mare, $i ura se desvolta deopotriva in sufletul fiecaruia dinteinlii. Din

part ea sa, Doamna Chiajna, epitroapa ingrijata a domne$tilor sai fii, hranea in sanul lor acel duh de neimblanzita razbunare care invalue domniile acestui neam, dela Mihnea cel ru panal la Mihnea Grecul, ea inteo mantie scaldatà in sange ron-latiese. Dupd mai multe plangeri ale boierilor in contra lui Petru Schiopul, cel dintai mostenitor al Mircei, plangeri incfticite toate din intrigile Chiajnei, Poarta, spre a impaca sau spre a nemultumi pe toti deodata, dete domnia, la 3 Mai 1569, lui Alexandru, fratele mai mic al Petrului. Un domn asa tallar da tuturor speranta unei domnii blande $i spornice in fapte bune. Ca in multe randuri, toata tara, $i boierii pribegi cu dansa, se amagira de acest vis ; toti, de toate partile, se grabirá a alerga sI se'nchine noului stapftnitor. Din tarile vecine soseau mereu pamanteni instrainati de mari de ani, cu gandul sà1i afle acum o vieata linistita in caminele lor stramosesti. Obositi de ura $i de suferinte, toti parean a lasa uitarii nevoile $i imparechierile trecute. Dar, in mijlocul acestei infratiri generale, cruzimea balnuitoare a domnestii familii veghia, ascunsa subt o perdea de fatarie, ea astepta, cu un zambet viclean pe buze, säli vaza prazile adunate imprejur. In sfarsit, inteo zi de 1 Septembrie, la 1569, planul urzit pe täcute in palatul domnesc se dete pe fata printr'o groaznica macelarie. In oras la Bucuresti, toti boierii cunoscuti sau banuiti ca vochi du$rnani al familiei stapanitoare, fura cuprinsi de slujitorii domneste, $i capetele lor trunchiate formara un alt morman ca cel ridicat la Moldova, pe aceia$i timpi, de Alexandru Voda Lapusneanul 1). Cronica ne-a pastrat numele a mai multor din victimele acestei zile : Radu Logofatul dela Dragoiesti, i Mihnea dela Badeni, si Stan Udri$te Vistierul, si Tudor dela Bucov, $i Vladul Caplii, si Patrascu, $i Calota, $i Stan fiiul Drálguletului, $i Radu Domnitor al Moldovei (1552-1561) detronat de Despot VodA, veni

a doua ()ara, pe tron, rdzbungtor, ucise la un ospAt 47 de boieri. In anul 1565 a mutat Capitala Moldovei dela Suceava la Iasi. A murit otrIvit de boieri, in intelegere cu sotia sa Ruxandra (156415d8).

AL. ODOBESCU

262

Stolnicul dela Bolde$ti, si Radul f jul lui Socol Vornicul". Printre acestia noi recunoastem pe Radul Stolnicul $i trebue sà" addugam pe fratii sai, Barbul $i Cracea, fii ai lui Dragomir Postelnicul.

Pe catesi trei, trupuri acum neinsufletite, jalnica mumA, Efrosina monahia, i-a strálmutat in mândstirea

Snagovul, si pe pietrele lor, neasem'anate in märimì$i forme, s'a scris

t po... cen bdst joupan Radul stolnik ot Alexandrou Voevoda i but je san Dragomir Postelmk mat ego Monahia Efrosina velt. 7078 mt. sept. 4 dni. adeca Tdiat

a fost jupán Radul stolnicul de catre Alexandru Voevod si a fost el fiiu al lui Dragomir postelnicul si muma lui (a fost) monahia Efrosina, In anul 7078, luna Sept. 4 zile.

t posecen bdst joupan Barbu ot Alexandru, Voevod y varos na Bucuresti i bdst sdn Dragomir Postelnik i mat ego monahia Efrosina. mt. Sept. 4 dni lt. 7078. adecg : Tdiat a fost jupán Barbu de catre Alexandru Voevod in orasul Bucuresti si a fost el fiiul lui Dragomir postelnicul si muma lui (a fost) monahia Efrosina. Luna Sept. 4 zile. In anul 7078.

t ...ecen bd jou,pan Kracea ot Alexandru Voevod va varas na Bucuresti i be:U je sin Dragomir Pos telnica i mat ego Monahia Efrosina val lt. 7078.

adeeäl :

Tdiat a fost jupán Cracea de catre Alexandru Voevod in Bucuresti ; si a fost el fiiul lui Dragomir postelnicul ; si muma luí (a fost) monahia Efrosina. In anul 7078.

OPERE ALESE

263

Nenorocita mumä n'avu putere a träi mai mult decía

pana.' ce Vázu, asternute una langä" alta, cátesi patru pietrele mormdntale ale fiilor s,i. Atunci sdrobitä de o nes-

pusä si nemângdiatà durere, ea isi cut il un loe modest aläturi cu nefericii ei copii, $i adormi de somnul nemuri-

rii, sub o ingusta lespede, care, trunchiatà azi in doua bucAti, poartä urmätoarea inscriptie, pila, de o jale pri.-

-trunzittoare :

prestavisia raba Bija monahia E frosina Po smeirti 4 sivâ ije poseceni bdse vecii i pamia. priscreiban mat do smrti. adica : t A raposat roaba lui D-zeu monahia Eufrosina dupa moartea

a patru fii ai sai, cai au fost tAlati. Vecinica pomenire ! Mult intristara mumA pilna la moarte !

Pe acest mormant sdrobit si pe cele patru mai sus arätate, grämddite toate in biserica dela Snagov, se citeste dar o dramä, plinä de interes si de miscare, o drama ce ar fi ramas cu totul in uitare, daca' n'ara gäsi-o säpatä pe acele pietre fun.erare. Astfel, dar, monumentele vechi aduc adese ori, din vremurile trecute, räsunete pline de o glorie sau de jale : ele ne sunt adese ori, invätäminte pline de o filosofie addnc6 si ne fac a vedea cum timpul sterge si. alind toate patimile pämdntesti. Vedeti chiar in bise-

rica dela Snagov, cum toate urile au pierit in bratele mortii ! Doamna Chiajna, cu familia sa, stä acolo de veacuri pe päreti, privind cu Huiste si cu bldndete la mor-

mintele jertfelor sale, si nici sotia, nici fiii lui Dragomir nu mai inaltä mama räzbunAtoare asupra ucigasei lor ! Dar fiindca descoperirea unor asa tragice scene ne-a tin1rt cdtva timp in necropola bisericii ce vizitäm, sä ne mai oprim si cdte un minut asupra celorlalte trei morminte ce o complectuesc. Unul e al mitropolitului Serafim, care a pästorit in tara sub Mihnea Vodä Turcitul 1) i, poate, sub Petru Cene' 2) ; Domnitor In Muntenia, cunoscut sub numele-i turcizat, de Meh-

met Bey a °mora multi boieri si a ImpovArat tara cu biruri. A domnit in douti rAnduri (1577-1583) $i (1585-1591). Domnitor in Muntenia. Fiu al lui PAtra$cu cel Bun (1583-1585).

Era un om inviltat. Se spune cä vorbia douasprezece limbi. A fost mazilit In urma intrigilor Doamnei Chiajna. A murit inecat din ordinnl vizirului, In 1590.

AL. ODOBESCU

264

In a doua domnie insä, a lui Mihnea, documentele Saagovului ni-1 aratä retras in aceasta manAstire, ocupand drewitoria de egumen. Inseriptia pietrei lui e foarte roasä

abia se citeste pe ansa :

...visia ra...

...preos' teniomu arhimitropolit Serafina pri dni Mihnea v... ...v/t. 7098.

adeca : 1- A rdposat robul

.

.

prea-o-siintitului arhimitropolit Serafim n zilele lui lithnea V In anul 7098 (1590 7)

Alt mormânt ne repoartd in zilele lui Mihai Voda, Viteazul, la anul al doilea al domniei sale (1594), cfind stira cd el avu a reprima o räscoald de boieri, in capul cäruia

se pusese banul Manta. El fu indurdtor pentru cei mai multi ; insd s'ar putea ca milostivirea-i sä se fi stins dinnaintea unei trädäri care dusmani. Dumnezeu sä ne ierte dacd invinovdtim pe nedrept memoria Stolnicului Dima, pe a cärui piatrá, grosolan lucratd, se poate citi : t posecen &1st jopan Dima. i. stolni... Mihai Voevodi. vlt. 7103. mt. Nov. dn. 28.

adecd :

t Mat

a fost jupAn Dima fostul stolnie

Miha; Vodh. In anui 7103, Inn; Noemv. zile

28.

In sfarsit al zecelea i cel din urmä mormânt dela Snagov e o piatrà mare, pe care sta scris, jur imprejur t prestavisia rab... Stoika Logotet ot Kreiciani va dni blgo cistivago i H'uliubivago lo Alexandru Voevoda sn. Radu Voevod i bâl i smert v. dni Alexandr Voevod sn. Ilia$ Bod. vlt. 7136 mt. lounei, dni. 7

OPERE ALESE

265

adecd A rdposat robul... Stoica logofdtul din sat de la CrAciani In zilele proa cuviosului si de Christos iubitorului Io Alexandru Voevotl, fiiul Radului Voevod i i-a fost moartea in zilele lui Alexandru Voevod fiiul lui Mas Voevod. In anul 7136 (1628),

luna Iunie, zile 7.

Asupra acestuia nu putem apune nimic mai mult decat ceea ce spune epitaful lui. Era poate si el unul din acei oameni, mari si puternici in vremea lor, onorati, láudati, adorati chiar de o mare parte a lumii, Vanl cánd trdiesc ;

dupa ce mor, dupd ce li se ridica monumente sumptuoase, numele lor se stinge din memorii, si lumea, desamdgità de prestigiul lor personal, bagd atunci de seanad c faima lor a fost mincinoasä, i cd faptele vietii lor se reduc la nimic pentru glorie, nimic pentru posteritate ! Acest mormdnt insd, rnut de renume, ne aminteste trei

domnii, cdrora tara le datoreazd mai mult de-o rdutate. IZadu Mihnea, Alexandru Cocouul 1) si Alexandru Ilias 2),

sunt in adevdr, domnii aceia, sub care influenta Grecilor a inceput, pentru prima oard, a apdsa cu greu asupra tdrho]. romilne. Atunci rnai intai, se adeverird acele cuvinte ale Inapdratului Prooroc pe care le aplica la acea nenorocitd stare a tdrii, nemuritorul Matei Basarab : Doamne ! venird streinii in raosia noastrd si spurcard mánele lor Cu mite, si indrdznird a vinde, a carciumdri sfintele tale, si a goni pe mosteni si in trudele si ostenelile lor a bAga pe streini, fum de rusine si de imputdciune vecinilor nostri !" In adevdr acei Domni, Romdni de neam, dar erescuti in Fanar, se ocolird de streini venetici ; ei le deterd pe mdini toate dregAtoriile tdrii, le predard toate izvoarele de inavutire, le inchinard toate vechile mdndstiri mântene. Atunci, anticile locase sfinte cdzurd in nadinile climdtarilor greci ; daniile pioase si legdmintele ctitorilor primitivi furd cdleate in picioare de cdlugáirii streini. Snagovul are $i el nenorocirea de a eddea sub aceastd grea osAndd a soartei ; zidurile-i nfándre de neatArnarea lor seculard, se deschiserd unui egumen grec si bogatele-i Domn in Muntenia (1616-1618), fiul lui Radu Mihnea. Domn in Mun tenia, cu totul grecizat, a fost detronat printr'o oonspiratie ; a revenit la domnie si a fost inlocuit cu Leon Toma (1627-1629).

266

AL. ODOBESCU

mosii isi varsaral veniturile in folosul manästirilor gre-

cesti din pamantul otoman. E curios de a cunoa,$te prin ce mijloace viclene nesatiosii calugari streini ajunserd la acest scop. Inc. din zilele lui Alexandru Vodd Coconul, un &abetr grec, parintele Kyr Parthenie, care fusese odinioara epis-

cop al Presponului, parasind saraca lui episcopie din

Turcia, veni in Tara Romaneased $i primi aci cu multumire egumenia bogatei naandstiri Snagovul. Dreptul lui Dumnezeu, el o ingrijea bine $i sarguia intru toate lucrurile bune $i folositoare manastirii ; dar cat de bun $i vrednic era, instinctul din fire, totu$i, Il tragea catre tara lui. El se intelese cu confratii si dela manastirea Pantocratorului, pe care o zidise imparatii Comneni si o prefacuse boierii romani Basarabi ; asa dar, pe la 1628, cativa monahi de acolo venira in Tara Romaneascd, cu rugaciune la domnie ca sal li se daruiasca manastirea Snagovul $i sa fie adaogata ca metoc supus manastirii lor. Domnitorul cel nou, Alexandru Ilia$, nu cuteza, ca alti Domni dinaintea lui, sa ja asupra-$i aceasta inchinare, ci adunand tot sfatul stralucitilor dreg`átori ai tinutului, le facu intrebare : SA' o supunem 7 Sau sa o lasam a sta dupa obi$nuita de sine stapanire 7" Ob$tea raspunse cum ca nici-

odata sa nu se dea manastirea aceasta de mai sus zisä Sinagogova, ci sa se lase pe a sa însi sta,"panire, dupa cele intocmite de ctitorii säi cei dintai, cei ce au zidit-o, adaogara $i astfel neschimbat sal stea". Destui Domni destui stapanitori au pradat In sfat boierii indignati $i au supus sub ascultarea manastirilor streine, pe cele pamantene, asupra carora ei nu aveau nici un drept ctitoricesc ! Cel putin ea aceasta sal fie lini$tita $i scutita de o nevrednica, supunere. Satura-se locurile sfinte dela mun-

tele Athos $i din aiurea, cu atatea danii $i metoace cu care le-au inzestrat alti Domni de mai inainte ! Dar Snagovul hotarim ca sal stea intea sa dintai stäpanire, $i metoc de aci inainte niel odata leggin sa nu fie". Aceastä nobilä i demnal hotaire nu avu insa puterea de a starpi i indurarea din inimile vrednicilor sfetnici. Mila adesea in$ald pe Roman. Smerenia $i virtutile episcopului Parthenie erau a$a läudate, incat toti boierii

se rugara de Domn ca sa-i lase lui pururea egumenia manastirii Snagovului, in bate zilele vietii sale, iar dupd petrecania lui sei nu se mai aseze alti streini monahi $i egumeni la aceastei meineistire, ci numai aceia

care vor fi ale$i de soborul calugarilor.

OPERE ALESE

267

Acestea le gasim toate, povestite pe larg, inteun foarte insemnat hrisov, dat in Bucuresti la 6 Martie 1628 (7136), de &are Alexandru Voda 1lia. Acest act frumos scris pe pergament cu litere capitale marunte $i ca oarecare ornamente polichrome destul de elegante, intre care $i sterna Tarii Romane$ti incinsa intr'o coroand de lauri, e redactat in limba slavond, cu un stil pompos $i mdestrit, de catre vestitul scriitor Udri$te sau Orest Nasturel, care studiase in Kiew si pe a cärui sora, Elena, o tinca de sotie ilustrul Matei Basarab, pe atunci, Matei Aga din Brancoveni. Hrisovul ne descrie cu energie toate temerile mantenilor pricinuite de acea cotropire staruitoare $i pHmejdioasa a clerului strein, temen i ce se indreptatesc cu totul, mai ales cand vedem, ca. la Snagov, ea, cel mai mic prilej de insinuare, era de ajuns veneticilor spre a- se face In puting vreme, stapani desävar$iti pe locurile cuprinse de dan$ii ca sin"' ori cu viclesug. Dar aceasta, stare de umilinta a lavrelor paimantene i$i gasi, inca de pe atunci, vindecarea inteun act de energie

si de dreptate al unui Domn cu simtiri si cu virtute patriotica. Matei Basarab, care lua peste cativa ani, domnia cu sabia, väzand asa urgie, adung, soborul tárii, compus de cler, de boierii mari si miei, sfetnici, dregatori, judecatori $i a toatil meseria tocmitori" ; Ii facia. arbitri ai acelor oameni streini tarii, nu cu lege sfantá, ci cu neamul. cu limba, $i cu moravurile rele, adica, Greci, care, dupa ce se indurara nici 8e lenevird in vieata biruintii ion a izmeni $i pune jos obiceiurile cele bune si batrane ale indrásneala a calca si obiceiurile manastirilor pravila ctitorilor, Domnilor biltrani ce au fost legiuitä" ; $i insfar$it cu autoritatea sa si a adunarii pamantene, restitui manastirile in drepturile lor legitime. Un fragment din hrisovul, incheiat in Targoviste la 27 Noemvrie 1640, $i citat mai sus, va arata mai Famurit, cu elocventa grava $i apaisata a stilului stramo$esc, marimea acestui fapt, adevarat national ; iata, cum se mai exprima hrisovul : Drept aceea, noi ce suntem mai sus zi$i, Io Matei Basarab Voevod, dinaintea adunarii a toata tara, cu sufletul $i cu voia a tot Soborului, a$a am tocmit : cum ea acele sfinte lavre Domnesti care le-au inchinat acei Domni $i Vladici streini, pentru mita, filed de voia $i farit de $tirea a neamului, le-au supus metoace dajnice altor manastiri, din tara greceasca, din Sfeta-Gora $i de prea aiurea, insa manastirile anume : Tismana, Arge$ul, Cozia, Govora,

268

AL. ODOBESCIT

Cotmeana, Ezerul, Gura Motrului, Brddetul, Dealul, Glavaciocul, Snagovul, Bistrita, Mislea, Tânganul, Bolentinul Potocul, kancdciovul, Valea, Menedecul, si altele, acele toate sd fie in pace de cdlugdrii streini, cdrora li s'au fost dat pentru mitele lor, i sii aibd a trdi mandstirile intr'acea slobozenie, pre acea pravild i toemeald, cum au legiuit ziditorii i ctitorii lor, i sii aibd a fi pre seama tdrii, cum a fost din veac..."

O ! Matei Basarab, ce adânc respect iti datoreazd tie natia romand pe care azi, din negura anilor, tu inert ai sti s'o inveti a-si apdra 5i a redobândi drepturile sale rdpite ! Numele tdu glorios, care 11 intalnim in fruntea oricdrei propdsiri nationale, ar trebui sii insufle o veneratie religioasd poporului pentru care ai jertfit, in muncd si sudori, o viatd de aproape optzeci de ani ! In chipul tau smead si costeliv inconjurat de o barbd albd si rard, in

buzele-ti subtiri si ziimbitoare, in fruntea ta latd si in milli tdi mici si vii afundati sub sprincene negre si stufoase, imi place adesea a descoperi cdtd finete, catd intelepciune si câtd energie trebuesc spre a forma caracterul unui mare Domnitor. Imi pare cd te vdd, diplomat iscusit nazAnd inghesuit in barba-ti cdruntd, cand, cu un cusur subtire, iti bdtusi joc de Agaoa turceascd ce venea spre a te mazili si-1 ocolisi pe dealul Vdcdrestilor, de o gardd de onoare care, cu fitilul la pusti, Il oprea sii intre in Bucuresti ! Apoi te zdresc, Domnitor cuvios si plin de dorul tdrii, izgonind, in mijlocul adundrii obstesti din TArgoviste, precupetii streini ce intrase in locasele sfinte i poruncind a se indlta, spre podoaba tärii, patruzeci de temple noi ! $i apoi iar, te vdd acolo, unchias garbovit, dar cu ochiul plin de foc, dand pinteni calului tdu, sub vifor si sub ploaie, pe campia dela Finta, indemnând si imbärbdtilnd, cu glasul si cu gestul, viteaza ta ostire, ca sii nu-si dea mijlocul si sii rdzboiascd tot cu o noud agerime, ordiuele simbriate de rivalul tdu Vasile 1), si pálcurile zdp5.cite ale cdzdcescului hatman Timus. Viteaz in rdzboaie, dibaci in politicd, si in veci incins de grija tdrii, Matei, acel erou mare in toate, nu nesocotea nici cele mai mdrunte indeletniciri, ca sa tind linistea dreptatea intre pämantenii sii. Venea doar cineva cu plAngeri la dânsul in contra unui vecin viclean sau cotropitor, el nu-1 respingea cu inima obiditd, ci indatd, sub

ochii impricinatilor, le da fiecdruia ce era drept al lui. 1) Vasile Lupn.

OPERE ALESE

269

El nu stia multd carte, nu vorbea altd limbd deck limba tdrii ; dar vorba-i era vorbrt sdndtoasd 5i chnd lua con-

deiul in mama, apoi condeiul pldtea cbt sabia. Darnic cu toate mändstirile pdmAntene, el intdrise Sna-

govului, vama garlei dela Spantov cu care era miluitd mandstirea dela Basarab Voevod, si imputernicise pe parintele Ignatie egumenul ca sá ja, din acea vamd, dula

zece pe$ti un pe$te $i din zece bani un ban de vamd, $1 de In carut de fdind un obroc. Dar Vasca vamesul pusese cartea donmeascd la ciochind si nu vrea sd dea cdlugdrasilor ce li se cddea. Se scoald atunci, Trite° zi, popa Ignatio, si merge cu jallod la Domnie. Matei, cum allá de una ca asta, se face foc de mhnie, chiamd pe grdmddic si-i porunceste sd serie. Logofdtul isi ja pe genunchi o fdsioard lungd de hartie, deschide chlimara deja brhu, îi curdtd condeiul de trestie, si dupd spusa domneased serie asa

Cu mila lui Dumnezeu lo Matei Basarab Voevod f

Dcmn.

Scris-am Domnia mea tie Vaso vame$ule : Ce porc-deccine e$ti tu, de ccirtile Domniei mele nu le bagi in seamd. fdcut Domnia mea airti pdrintelui Snagoveanului sd-$1

ia de pre locul lui dela Spantov, cum au fost legea $i obiceiul ; iar tu, fecior de lele nu bagi cdrtile mele in

seamei. Sà cauti sd-I laqi ja ce e obiceiul, cd vom trdmite Domnia mea de, acolo, te va spa'nzura. Aceasta-ti scriu

gi insu-mi am zis Domnia mea. Scris octomvrie 24, leat 7152.

Matei Vodd iscdleste si logofotul pune aldturi pecetea Domneasert, cu chinovar. Scrisoarea se dd in mana egumenului Ignatie si apoi pas, Vaso, de nu urma dupd poruncd !

Cuvintele moderne ne-au silit a inmuia inteacest curios act de diplomaticd nationald, pdstrat si acum la Snagov, unul din epitetele de o energie mult prea caracteristica pentru noi, oameni civilizati ; dar vechia proza romând, ca versurile latinesti. Le latin dans les vers brave Plionnéleté Latineasca In versuri nu f3tie de rueine

In adevár cel ce seria asemenea prozd, avea in vinele

sale, siinge vhrtos de Roman. Matei Basarab dacii n'a fost singurul erou al Tdrii Romhnesti, negresit a fost cel mai

270

AL. ODOBESCU

mare Domnitor al ei, cel ce a stiut s impreune, puterea armelor de aparare, cu regularea progresului si ordinei inlauntru. De cate ori am urcat muntele Arnotei, uncle mormantul lui de marmord sta.' ascuns intr'o modesta capela, aleasá chiar de dansul, pentru ultimu-i locas, am simtit in mine cucernica multumire ce inspira credinciosilor, un pelerinagiu la locurile sfinte. De ce trebue insa sá trecem munti si dealuri, sá suim stanci sálbatice ea sa gasim o lespede consacrata unei asa glorioase memorii ! N'ar trebui oare ca natia noastra sa-si arate, inteun chip mai invederat, recunostinta catre unii barbati ilustri ca Mircea Thatranul, ca Stefan eel Mare, ea Mihai Viteazul, ea Matei Basarab... Aceia sunt eroii tarii ! acelora sa,' le ridicati monumente.

TV. POEZIA TRECUTULTJI SI POEZIA FOAMEI

E o pioasa datorie pentru urmasi, aceea de a destepta suvenirea intunecata a marimilor trecute. Sub risipirile timpurilor e o lucrare plina de farmec pentru omul cu iubire de tard, de a eerceta faptele si imprejurarile vietii acelor oameni care au purtat ()data, cu onoare sarcina destinelor nationale. In fiesce colt de pamant, e placut lucru pen tru dansul, a reinvia umbra barbatilor vestiti ce au trait, s'au bucurat ori au suferit odinioara acolo, si e Meg. mai placut cand poate a se impresura cu privelistea monumentelor i obiectelor ce au fost martori la faptele si la simturile lor. Sa, ne stramutam, spre pildá, cu gandul, la anul 1662, cand zidirile manastirii Snagovului isi pastrau inca carae erul lor primitiv. Era sambata noaptea spre duminica 20 decemvrie. Intr'unul din paraclisele, ce existau inca pe atunci, un batran de o talle inalta si trupesa, sta Ingenunchiat. Capul säu plesuv, inchinat la icoane, parea eu totul absorbit inteo cugetare adandi si cuvioasa, ca ruga crestinului ce asteapta ceasul eel din urma. La razele candelii, s'ar fi vazut In trasurile-i accentuate si in culorile oachese ale figurii sale, caracterele pronuntate ale tipului grecesc. Acela era batranul Postelnie Constantin Cantaeuzino care, cu treizeci si mai bine de ani inainte, venise din

OPERE A LF,SF,

271

Constantinopol, se impáraantenise la noi, luand de sotie-

pe Ilinca Basarab, cea din urmä mostenitoare a vechii domne$ti $i prinsese dor $i dragoste de tara, mai mult chiar decat multi pámanteni. El o scápase la 1660,

de robirea desävar$itd ce Turcii cugetau a-i impune, prefácand-o In pa$alac ; el mijlocise atunci a a$eza in scaunul Domnesc pe junele Grigorascu Ghica care-i fagaduia sä-1 scuteascA in toattl vieata lui, de once grija, de orice bantuire. Acura insit, prin uneltiri viclene, doi boieri du$mani ai Postelnicului, i anume, Stroe Vornicul Leurdeanul $i Duraitru Cámárasul, se unise Cu Doamna lui Grigoraseu, Maria, spre a pierde pe puternicul veteran care, din retragerea sa la mo$iile-i de pe Prahova, stanjenea planurile lor de jaf $i de asupriri. Nesocotitul Domn se lásá, in voia intrigantilor $i venerabilul biltran, ridicat fdrA veste din sánul familiei sale $i adus noaptea sub pazá, la Snagov, a$tepta acum in rugáciuni, sá sune ora uciderii sale. A doua zi de dimineata, Postelnicul asistä la liturghie, In biserica cea mare, cu aceea$i cucernicá hilare aminte. Cate ganduri negre, repurtate atunci asupra restri$telor ce se vesteau tärii ; cate ingrijiri párinte$ti asupra soartei unei numeroase lamilii, cutreerarä, in acele minute mima batranului boier. Cate suspinuri adanci $i dureroase se unirá, sub boltile anticului templu, cu psalmodiile toare ale mangaioasei religii ! La sfar$itul slujbei, vene-

rabilul osandit inainta cu pas sigur la usile altarului acolo, cu constiinta seninä dinaintea lui Dumnezeu, se impárta,$i la izvorul vesnicei mangaieri. Apoi, la ceasul cinci, Il aduserá, in trapezarea manástirii. Gazii Il legará cu spatele de unul din stálpii sãlii, infOurandu-i tot trupul cu funii stranse, ca sá, nu poate mica; apoi Ii trecurti la gat un $treag ce inconjura stálpul $i aluneca, pe un ochi ; atunci, trägand $treangul cu furie $i smucindu-1 In mai multe randuri nenorocita victimä muri sugrumata. Aceasta groaznicá, scenä se petrecea, ne spline cronica,

In trapezarea manastirii, in acea sala in care monahii, adunati la un loe $i in tAcere, ca vechii agapi crestini luau cinele lor, pe când un frate mai tanär $i mai deprins la carte, citea pe fiecare zi, istoria Sfantului zilei. ln ziva aceea, era sá, se citeascd viata Sfantului Ignat. Nu putem $ti cu sigurantä cum era clädita, la Snagov, acea camerä importantä a oricärui edificiu monastic dar precat putem judeca dupd trapezariile ce au lasat urme pe la alte manastiri vechi din tafá, $i mai ales dupa aceea ce se poate recompune din casele episcopale dela

272

AL. ODOBESCIT

Curtea de Arge$, aceastd incdpere era o said cu ldrgimea jumdtate cat lungul, despdrtitd la mijloc prin stdlpi rotunzi, putin inalti $i gro$i, pe care se sprijineau, de pa-

tru pdrti, ni$te boite ogivale ce se imbucau intre ele,

färä ajutorul de arcuri indoite. Din brdul superior (astragale) al stitlpilor $i din cApdtdile ascutite sau console ale

boltilor de pe peretii laterali, se porneau, pe rotunjeala culelor, numeroase ciubuce sau nervure, care, intdlnindu-se in unghiuri inguste, formau in jurul cheii boltilor, ni$te largi rosette in formd de stele. Pe ciimpurile peretilor de lAturi se deschideau ferestre late, putin inalte $i rotunjite la capul de sus, precum eran i u$ile säiii. Pardoseala era mai adesea de lespezi sau de cdrdmidd pusd pe muehie $i mobilarea pare a se fi redus la mese de lemn, lungi $i inguste ce se intindeau dealungul sälii, de amtindoud pdrtile stfilpilor, insotite de lavite tot a$a de simple. Mai totdeauna aceste trapezare se aflau a$ezate deasupra pivnitelor $i aldturi cu maghernitele sau cuhniile ce cuprindeau o vatrd largd ca de doi stdnjeni pdtrati, neavdnd alt co$ de rdsuflare, dealt boltirea peretilor ce se indltau la patru, cinci stfinjeni in sus, ingustandu-se inteo linie cam parabolicd $i terminându-se pe invelitoare, cu un fel de cdciuld cu ochiuri jur imprejur. Sub aceste formo arhitectonice, care amintese tranzitia stilului roman pornit care ogive, in secolul al XIII-lea $i urmdtorii, inchipuirea noastrd reclilde$te acea said de trapezare dela Snagov in care i$i dete sufletul bietul postelnic Constantin Cantacuzino, muncit cu asa barbare chinuri. Cdnd trupul sdu neinsufletit $i mohorit de vändtaele funiilor fu deslegat dela furcile caznii, sotia $i copiii rd.posatului furd vestiti ca sd vind sd-1 ridice. Duioasa familie strdmutd rdind$itele pdrintelui la mândstirea lor dela Mdrgineni i acolo le inmormantard. In aceastá ocazie cronica zice : Toatd tara plângd pe Constantin Postelnicul, cd au pierdut un snip mare, carele au sprijinit toate nevoile tdrii, plangu-1 $i sdracii cd si-au pierdut mila ; $i pdgdnii $i cre$tinii $i toate tdrile care I-au $tiut $i nu l-au $tiut, ci numai de numele lui au auzit,

pentru multa intelepciune $i bundtate ce fAcea in toate pdrtile !" Intentia noastrd n'a fost insd de a povesti aici vieata folositoare $i sbuciumatd a Postelnicului Constantin Cantacuzino. Dupd mai multi scriitori eminenti care au exploata aceastd dranad impundtoare, ar fi o pretentie ne-

OPERE ALESE

273

iertata din parte-ne a mai cerca de a o expune pe larg. Nepieritorul nostru istoric, Nicolae Bálcescu schita mai inthi, la 1845, aceasta interesanta biografie. Frumoasa mo-

nografie ce tipdri el atunci in Magazinul istoric pentru Dacia serisd cu acel stil cumpdnit, invietor $i colorat ce caracteriza pana sa mdestreata, dupa ce ne spune pe scurt faptele de lauda $i moartea ingrozitoare a vrednicului boier, se termina prin aceste consideratii asupra fatalelor consecinte ale neomenoasei ucideri : Moartea lui Cantacuzino avu rele urmari pentru tara noastrd. Fill lui, vrdnd reabiliteze memoria $i sa-1 rdzbune, detera pricina de se despärtira toti boierii doua partide care std$iara tara $i o adusera la mare ticalo$ie. La Ianuarie 1665, Grigore Ghica V. V. fugind in tara nemteasca, Constantin, al treilea fin al Postelnicului Cantacuzino, se Ina dupd ddnsul $i, dupa ce 1.1 trase in zadar pe la judecatd la eurtea Austriei, intalnindut insfdr$it la Venetia, dobAndi de la ddnsul o carte prin care afurisea pe Leurdeanul, marturisind ca el l-a indemnat la acea crima, cum $i trei scrisori autografe ale lui Leurdeanu catre Comisul Constantin Varzaru, serse pe când acesta se afla in tabard lânga Domn i Leurdeanu eaimacam prin care 11 silea sà facá in tot chipul sá induplece pe Domn sd omoare pe Cantacuzino. Dintealta parte, fratii Cantaeuzini ce ramdseserd in tara dobándird dela ob$teasea adunare a Tdrii, un act mdrturisitor de nevinovatia pdrintelui lor, in care se vedea iscdlit $i Leurdeanu, $i altul dela Parthenie Patriarhul Constantinopolei $i dela Sinod, intarindu-1 $i marturisind asemenea. Cu aceste acte $i cu serisorile dobandite, cum $i cu un alt act dela urmd-

torul Patriarh al Constautinopolei Methodie, ei cerura dela Radu Leon V. V., ce se ordnduise Domn, ea sa dea judecatil pe Leurdeanul. Dar Domnul, cu toata trebuinta

ce avea de Cantacuzini, nu-i iubea inteatát ea sa, se strice cu partida opozantd. Pentru aceea ei nu dobandira atunei dealt numai un act din partea Domnului care asemenea constateaza nevinovdtia parintelui lor. In acela$i an (1669)

mazilindu-se Radu Leon V. V., Vornieul Antonie dela

Popes-Li din judetul Prahova se urca pe tron. Cantacuzinii gasird acum ocazie $i se pornird cu pldngere catre Domn.

Cererea lor fu primitd si se hotari ca Leurdeanul sd se

dea in judecata Ob$te$tii Adunari a Tdrii, care, dupd vechia noastra constitutie, avea drept sá judece in pricini de vini mari si de stat intocmai ea $i Camerele Pairilor de acum din Franta si Englitera. In urma acestora se $i Clasici

Al. Odobescu : II, Serien i istorice, etc.

18

274

AL. ODOBESCIT

strânse obsteasca adunare in sárbátorile Pastelui in Divanul cel mare, Aprilie 20, anul 1669, unde erau adunati, dup. obicei, Mitropolitul, Episcopii, Egumenii depre la mandstiri, toti boierii mari si mici si norod mult. Acolo, mai intai Mitropolitul adresd adundrii o carte, povátuind pe toti care cunosc pricina a mdrturisi adevdrul. Leurdeanul intru'ntai tdgaduia tot. Cánd fi ardtard scrisoarea Ghicdi V. V., prin care il mdrturisea de vinovat, el rdspunse ed Ghica V. V. poate sd serie ce-i va fi voia, lar el nu stie nimic despre aeestea ; iar cánd Cantacuzinii scoa-

sell scrisorile lui care Varzarul, el nu mai putu tAgd-

dui si se mArturisi de vinovat. Curata destáinuire a acestui scelerat de intrigile ce Meuse ca WA,' omoare pe Cantacuzino, rdsculd o miscare de urd in toatd adunarea acea numeroasd. Atunci il cunoscurd toti", spune cronica si-1 batjocorea si mari pi mici, $i-1 suduia muierile si copiii. Adunarea 11 osAndi la moarte ca pe un omoritor si il dete pe maim Armasilor sd-1 omoare. Cei rä'i sunt totdeauna lasi. Leurdeanul, cu toate bdtrânetele lui, iubea vieata. In acea nevoie vdzAndu-se, el cázu cu rugdminte la Postelniceasa Elena Cantacuzino si la fiii ei, sd-1 ierte si sd roage pe Domn sd-1 lase cu vieatá. RugAmintea lui se ascultä. Domnul ii iertd vieata sub conditia ea sd se cáluggreaseä tot la mandstirea Snagov, unde omorise pe Cantacuzino, si sd pldteased jaful ce Meuse casei lui. Atunci il scoaserd cu mare necinste din adunare, si puindu-1 numai in anteriu en rdvasele de trádare spänzurate pe piept, inteun car cu doi boi, il pre-

=bid prin targ, si apoi il duserd la mandstirea Snagov.

Spun ed vdzandu-se Leurdeanul cd-1 chlugdresc fard, de voia lui, când auzi puindu-1 nume de cAlugdrie Silivestru,

stria cu furie : Ba mai bine Mahomet". Astfel se rdspläti nevinovata ucidere a Postelnicului Con stantin Cantacuzino. Aceastd rdzbunare bash' atatd mult timp desunirea si furia partidelor, si tara trebui sd sufere mai multä vreme din pricina lor.

Se vede chiar cd monahul Silivestru nu stdtu mult timp In inchisoarea sa. Niel ()Wanda ce apdsa asupra-i, nici ru$inea de a vedea lumea dupd pedepsele infamante ce suferise, nici musträrile unei constiinte turburate, nu puturd a-1 aduce la pocdintd. Aplecdrile zavistioase si neastâmpd-

rate ale firii sale nu se putean de loe impdca cu vieata tdeutä" $i linistitd din zidurile Snagovului. El izbuti a se furia din mândstire si se duse in Ardeal sa intalneased pe Grigorascu Vodá Ghica ; de aici apoi, cand la 1672,

OPERE ALESE

275

acesta veni pentru a doua oarà in scaun, Vornicul Stroie Lenrdeanul, ce-si asvarlise comanacul si-si lepadase rasa,

lama iaräsi a inwila tara si a prigoni pe boierii Postelnicesti. 0 altä interesantä scriere asupra mortii lui Constantin Postelnicul Cantacuzino, s'a publicat la 1861, in Calendaml geografic, istoric si literar de D. Bolintineanu si A. Zanne. Nuvela ce a apilrut acolo, sub acest titlu, ne lash' sä recunoastem stilul elegant al unuia din cei mai amabili poeti ai n.ostri ; ne place a citi acea povestire vie ce atrage mintile si atinge inima. Dar ne pare räu a vedea c'd lipsesc inteinsa unele calitäti, neapärate romanului istoric. In adevär, acest fel de serien i a cäror tintä este de a arAta evenimentele dramatice ale istoriei, inconjurate de toate amilnuntele vietii contemporane si locale, isi dobAndesc pretul sdu cel mai mare, sub conditia de a obnu atilt sirul exact al faptelor reale, nu atilt serva, personajul netägAduit ce a jucat un rol intr'insele, ci, mai cu deosebire, culoarea localii, acel parfum al timpului trecut, care strämutä pe cititor in mijlocul intAmplärilor Po vestite, ii descrie localitätile ce le-au servit de scenä, il face pärtas la obiceiurile, la credintele, la vieata publicA si.

privatä, la cugetdrile si chiar la limba timpului si locurilor unde s'au petrecut faptele de care se atinge romanul. Ne pare räu, zicem, a vedea cá.' adesea autorul nuvelei din Calendarul pe 1861, a nesocotit aceste reguli importante si a introdus, astfel, confuzie in mintea cititorului. La un loe, spre pildä, unde povesteste cu cuvinte atingätoare, cälätoria nenorocitului Postelnic, ridicat din casa sa, si dus, intfun car cu boj, panä la Snagov, citim aceste cuvinte : Despre ziu`a carul se opri la poarta unei mânästiri. VA-

taful Alexandru stria cu o voce de taur sal se deschidä portile ; ordinul säu fuse ascultat si carul inträ in curtea mânästirii... Dä-te jos din car ! Arhon Postelnice ! strig6 vätaful". Dacä toatä lumea ar fi citit callätoria in tarä a Patriarhului Macarie, din Antiochia, scrisai aräbeste si tradusä numai englezeste inteo editie foarte rarà si foarte scumpa', dela 1836, toti atunci inteadevär ar fi stint cä, in timpii trecuti, peste balta Snagovului, se afla un lung pod sattätor ce ducea p"and la mânästire. Dar cititorii Calendarului, care n'au consultat pe Paul din Alep si care stiu ch Snagovul e in mijlocul unei cAtà mai bälti, auzind acum

276

AL. ODOBESCU

carul vdtafului Alexandru a sosit pe uscat, fdrd poprele, pand in curtea mândstirii, sunt negresit in drept creadd, sau cd vdtaful a fost mai näizdrAvan decht Sfhntul Petru, care nu stia sh umble nici cu picioarele pe apd, sau cd se adeverise in acea noapte, unicele versuri ce filosoful francez Malebranche mhrturiseste a fi putut face in toata vieata sa si care zic Il fait aujourd'hui le plus beau temps du monde

Pour aller à cheval sur la terre et sur ronde.

Dar aceasta ar fi putin lucru ; cu ceva inchipuire °rani usucd si bältile. Ce cauth însä, rogu-vh, Vdtaful Alexandru de intituleazá, pe bietul postelnic, la ceasul mortii, de Arhon? Oare vorbeau ei, intre dânsii, greceste ca sä nu-i inteleagd dorobantii, de nu-i zicea curat, cum se zicea pe atunci romaneste : Jupein Postelnice. Acest fanariotism anticipat in nuvela din Chlindar, e de o mai mare insemndtate. Nationalitatea noastrh a suferit, in urma mortii lui Cantacuzino, indestule rele si indestule schilodiri de ndravuri si de limbd, din partea Gre-

cilor, ca sd ne silim acum cu dinadinsul a nu repurta

aceste nevoi si umiliri, asupra timpilor mai vechi si asupra caracterului lor mai neaos românesc. De ce iar apoi, mai departe, autorului Ii place a face din Doamna Maria lui Grigorascu Vodd, flied, dupd cronica lui Amiras, a lui Mateias Sturza Visternicul din Moldova si sord cu Toader Spdtarul Sturza, Greacti qzreatei ? Astf el toate personagiile insemnate ale nuvelii sale devin grece : Ghica e grec, Cantacuzino e grec. Doamna e greach. Subiectul s'a cataonit cu totul ! Lash' mai bine frumoasei Doamne nationalitatea ei de

Moldovancd si vezi In urmd cu ce mustrdri adanci se munceste sufletul ei, ingreuiat de pártinirea la povara unei crime. Chnd peste chtiva ani sosi judecata lui Dumnezeu si i se imbolndvi foarte rdu un copil, ce avea mic infdsat si care sdrea in pelincile sale, ca un om de trei-

zeci de ani, si sbiera si tipa ca un cal, pdrintii lui, tristi si plini de cäintä, pentru moartea lui Cantacuzino, pierzándu-si mintea $i sfatul, bleat nu mai stiau ce faceau, umblau trwhlindu-se din zid in zid". Snagovul ne pdstreazd si el un semn al chintei ce cuprinse mima Doamnei Mariei. E o cruce de botez sculptatä, de anahndouä pArtile cu chte cinci iconite in lemn de

OPERE ALESE

277

chiparos si ferecatd In argint aurit. Pe cotorul ei circular, ce se terminal printr'un rotocol, se vdd gravate in spirald aceste cuvinte

t sbi crst sätvori rabina Bj. gpdj. Maria lo Gligorie

Ghika Voevoda dohovnoi sfetaia monastdr Sneagov f vecina ego pominanie. Fev. 4. 7171. adecd : t Aceastg cruce a filcut-o roaba lui Dumnezen, Doamna Maria lui Io Grigorie Gliica Voevod pentru sufleteasca i sfanta milnAstire Snagov t Vecinica ei amintire ! Fevr. 4. 7171 (1663).

In acele cuvinte, Vemica ei amintire ! pare cd se aude rdsundnd ecoul unei eterne mustrdri.

Fiindcd insd vorbirdm de crucea Doamnei Mariei, si facem mentiune si despre o altd cruce ce se Old la Snagov. Este de os de inoroch (rhinoceros) sculptatd cu iconite si ferecatd cu sarmd de argint (filigrame), pe care se vdd si urme de smalt cdzut. Cotorul s'a pierdut 5i starea ei actuald pare a dovedi c'd este veche. In general e foarte anevoie a hotdri epoca acelor sdpdturi fine de iconite in lemn sau in os, care servd, a orna fetele crucilor de botez In bisericile noastre. In tot timpul cälugärii Orientului, si chiar cei din unele chinovii din tara noastrd si din Rusia, au lucrat asemenea obiecte, si stilul traditional al formelor s'a pdstrat Cu atata stä.ruintd, incAt nu se poate determina unui obiect vreo epoch', dacd nu poartd cumva vreo altà indicatie mai precisd.

Sculptura cea mare sau mai bine statuaria fiind alungatd din biserica Rdsdritului, inch' din timpul Iconoclas5i al IX-lea, ornamentele satilor, in secolii al l:late nu se pdstrard deck pentru unele ecclesiastice mai mici sau pentru mobile de bisericd, fArd de inserandtate liturgicd. Aceste obiecte nu se executau mai niciodatd in piatrd, ci mai adesea in metale de pret, in os, in corn, in eben (fildes), in macru (sidef) ori in deosebite lemne, precum stejar, nuc, castan, tisd, chiparos, sandal, aloes (adagaciu) sau alte lemne mai mult sau mai putin pretioase, dupd obiectele executate. Erau mai cu seamd, canaturi de usi pentru templu, strane pentru arhierei, iconostase sau poale de altare, ripidii sau flabele pentru procesiuni religioase, sfesnice de deosebite mdrimi, sicrie si cutii de moa-

278

AL. ODOBESCU

$te, cruci de altar ori de botez *i in sfärsit iconite simple,

indoite (aurcux«.) sau intreite (TporcuXa, troite), al cdror uz

se introdusese mai cu deosebire, in vremea Cruciatelor, and fiecare cavaler, fiecare osta* lua in san, atärnatn, de gâ,t, una din acele iconite, sculptatd cu finete de arti$tii

orientali. Aceste iconite indoite sau diptyche, compuse de doud pld.ci ce se inchideau una peste alta ca doud obloane, erau intrebuintate, din vechime, la Romani ; cand un cetdtean ajungea a fi numit Consul sau a cdpdta aná dregAtorie insemnatd, era obicei ca el sd trimità, spre aducere aminte, amicilor sái, ni$te aseraenea tablete de os ori de filde$, care purtau, pe o parte, chipul sdu sculptat ca insemnele nouii dreatorii, $i pe cealaltä, un strat subtire de ceard pentru scris. In timpii crestine$ti, episcopii $i apoi si preotii bisericilor, obi$nuird, atrat Orient, at $i in Occident, a avea asemenea diptyche de märimi felurite. Invätatul italian Gori, care a publicat o carte sub titlul Thesaurus diptychorum, imparte in patrn clase, diptychele ecclesiastice : 1) Cele pe care se scria numele neofitilor sau noilor botezati ; 2) cele pe care se insemnau numele dänuitorilor bisericilor, Domnitorilor $i episcopilor ; 3) cele ce rememoran numele Sfintilor care

au indltat Biserica prin gloria martiriului sau prin strälucirea $tiintii lor, 5i in sfär$it 4) cele in care se inscriau numele credincio$ilor, preoti sau mireni, care au murit In sänul adevdratei Biserici. Aci vedem dar, cum s'au cut Pomelnicile, care azi incd stau a$ezate in proscomidia oricdrei biserici orientale. Dar in general vechile tdblite

pe care s'a scris dela inceput numele Domnilor, ctitorilor, capilor Bisericii i ddnuitorilor, in mdastirile noastre cele mai vechi, sunt astdzi pierdute. Chronograful anonim, ce se crede a fi Radu Logofnitul Grecianu, ne citeazn vechiul pomelnic de lemn al mandstirii Campulung, insn noi nu-1 mai avem. In excursiile noastre, abia la schitul Brkletul sub muntele Nuc$oarei, pe apa Vulcanului, ni s'a intämplat sá gäsim un pomelnic tryptich zugrä'vit, iar nu sculptat, earele nu era mai vechi decat din zilele lui Ma-

tei Vodd Basarab (1646). La cele mai multe mänästiri mari din tarn', pomelnicile cele mai vechi sunt inteo cdrticied

din timpii lui Constantin. Bräncoveanul, $i uneori chiar din timpii Fanariotilor. La Snagov e $i mai putin deeät cdci nu este nimic mai mult deed-I o foitd cu nume domne$ti, eclesiastice $i particulare, care se cofundd fArd ordine $i färd de nici un folos pentru chronologia sau pentru istoria mAndstirii.

OPERE ALESE

279

Noi ins's', ne-am silit a recompune, dupä documente si inscriptii, o lista de egumenii acestui sfänt locas. Nu o dam ea exacta, fiindca e probabil cà are multe lacune ; de aceea am si pus la fiecare egumen anii in care 11 gasim figurând. N'am trecut pAna in secolul nostru, cad, osebit de venerabilul arhimandrit Iosafat Snagoveanul carele, expatriat clupd revolutia dela 1848, a avut pioasa si patriotica idee de a intemeia un templu romänesc in mijlocul tinerimii romane ce studiaza la Paris, departatä de tara si de legea parintilor ei, osebit de aeest superior viednic de laudd, ruinele actuale ale mändstirii nu vor conserva, credem, posteritatii niei un alt nume de egumen snagovean. Tata insa lista celor din vechime ; am putea sa o incepem eu un egumen Lazar, de care pomeneste un hrivos fara leat, dat de Mircea Vocla baranul ; dar epoce mai precise avem pentru cei urmatori Popa Domentian Evtimie

Popa Thainul

Evstratie Stefan Saya Ieromonah

Mitrofan Galaction

1441 1442 1464 1507 1512 1534

Haralambie Parthenie Episcop Ignatie Luca Daniil

1625-30 1633-37-43

1558 1563 1564

Antim Raf ail Arhimandrit Partenie

1661-74-83 1695-1709 , . 1748 1766-84

Evstratie Onufrie 1582-83 Serafim Arhimitropolit t 1590 Kyril Episcop . . . . 1619-21

Theodosie

Filaret

Nicodim

Filaret

1624 .

1646 1654

1785 1786 1788

Cel mai vechi dintre aeestia nu este anterior hrisovului prin care Vlad Voevod intareste, la 6949, averile si seutirile vechi, ale mänästirii Snagovul. Despre urmasii lui, afar's.' de episeopul Partenie si de fatala sa influenta, nu avem notiuni interesante, si tocmai pe la sfärsitul secolului al XVII-lea, ne putem opri cu oaresicare amanunte asupra doi dintr'insii. Unul pare a fi un miel; celdlalt era fara indoiald un om de treaba si de merit. Numele si faptele putin cuviincioase ale celui dintai ne sunt amintite pe un odor pretios ce impodobese prestolul bisericii. E un chivot, adica o eutie de argint in care se pastreaza Stantul mir, moaste sau alte obiecte sfintite, si care se vede a fi fost la inceput de o forma, aproape cubica eu un capac in relief, astfel de inchipuia o biserich'. In partea despre fund e similata o mica absida sau

280

AL. ODOBESCU

altar pentagon cu fereastrd. Capacul poartd sapte turnulete, din care, unul mai mare la mijloc, doud altele mai mici si in fatd si in dos, si in sfarsit alte patru mai md-

runte, la colturi. Pe fiecare din laturi sunt gravate cu

acul, chipuri de sfinti decorate cu smalturi de colori ; in fata e o icoand mai mare a Maicii Domnului cu Mântuitorul prune in brate ; pe o laturd sunt, in sase compartimente paitrate, Sfintii Diraitrie, Georgie, Theodor, Tiron, Theodor Stratilat, Cosma si Damian ; pe cealaltd, Profetii Aron, Avacum, lije, Ieremia si Sfintii Damaschin si Cosma, pe fund de laturile absidei sunt, sus SI-tul Ion Gurd de A.ur si SI-tul Nicolae ; iar jos SI-tul Vasile ì SI-tul Grigorie, figurati pe de-a 'ntreg. Pe dinlduntrul capacului se citesc gravate in metal, cuvintele urmatoare Acest chivot l-au felcut peirintele Varlaam Mitro politul mànstirii cu cheltuiala proigumenului Theodosie pentru argintul celu perit dela ddnsul. vet teat 7282.

Pe fundul chivotului e insemnatd greutatea metalului. Asa ! Parinte Theodosie ! Ti se incredinteazd o mandstire ca sä" cduti de (Musa si s'o ingrijesti, i Sfintia ta o jefuesti de argintdriile ei 7 Cine stie ale interesante modele de orfAufarie medievald, le vei fi prefdcut, nerusinate spoliator, in monedd sundtoare 7 Chiar acest chivot, pe care Mitropolitul Varlaam l-a fAcut din banii tdi, spre despdgubirea mandstirii trebue sd fi fost lucrat dupd un model mai vechi, care va fi existat mai inainte la Snagov, precum existd si acum unul foarte asemAnat, depus la mândstirea Bistrita de fondatorii ei, pe la sfarsitul secolului al XV-lea. Dupd aparenta lucrdrii s'ar crede acesta dela Snagov este imitat de un mester din Ord, dupd vechile luerdri bizantine sau venetiene. Dar vezi, cktd, nestatornicie e si in dreptatea chiar omeneased ! La 1679, Varlaam, care fusese numit de Grigore Ghica -Voevod, cade din scaunul pdstoresc ; rivalul sdu, mitropolitul Theodosie, sprijinit de noul domnitor, serban Cantacuzino, se urcd iardsi la putere, si, la 1683, noi regdsim pe hrdpitorul tiz al acestuia in egumenia Snagovului.

Am don i

n'avem a vorbi de un compartiment mai nou

de argint ornat cu flori au repoussé, ce arhiereul Filaret a socotit de trebuintä, la 1788, sub domnia lui Mihai Vodd

Sutu, adduga la acest chivot intre cutie si capac, spre

a-i da o mai mare indltime. Nimio mai grotesc decat sdr-

OPERE ALESE

281

manul chivot schimonosit inteastfel, cu toate acestea nici

egumenul, nici argintarul nu s'au rusinat a grava pe acest inform adaos, numele lor ; pe o parte se citeste ciAXccpsTog ocpXispaug 1785" ; pe cealaltil aparIccc 850 H2olog 7pcaoXa-,-" Am fdgdduit sd vorbim $i despre un egumen om de treabd. In adevdr acela e Antim Ivireanul tipograful,

care, sub *erban Cantacuzino, asezä mai intai teascurile sale in nfandstirea Snagovului, de unde iesiserd mai multe cdrti religioase in limbile románd, elend, slavond si

Ne lipsesc deocamdatd mijloacele a face o nomenclaturd completd de editiile ce au iesit din tipografia Snagovului, de sub mânile egumenului Antim. ; sd citdm insd printre cele ronaLinesti

Oreinduiala slujbei Sfintilor Impeirati Constantin si Elena, tipeiritd la 1696. Evanghelia, la 1697.

Cartea despre Papistasi a lui Marin Peloponesul, la

1699.

Jnvaàturile traduse de Filo theu manahul, la 1703. Floarea darurilor, la 1703 etc. printre cele elinesti :

'0066otog dp.oXoyta, la 1694. iFccx'TPLov,

la 1700.

'1rpoaxuv)7acEpcocr

Tog ciy/Gu 6pon coff

la 1700, A3eviog» de Doctorul

Ioan Comnen, la 1701 si o Liturghie tiparitd eleneste si ardbeste tot la 1701. Ne lipsesc asemeni documente indestulate ea sá schitdm

o biografie completd a acestui insemnat cAlugAr carele, din mandstirea Ivirului dela muntele Athos, veni ca egumen in Snagov si institui aci o tipografie bogatd $i activà deveni la 1705, episcop al Râmnicului ; la 1709, mitropolit al Ungro-Vlahiei, si, persecutat de Fanarioti pentrucd devenise un bun patriot român, pieri innecat marsdveste in Dundre, din porunca lui Nicolae Vodd Mavrocordat (1716). Artist luminat $i industrias, el 'Ash' in tard multe urme de talentele si de activitatea sa. In mândstirea Antimului din Bucuresti, ce este cldditd de dânsul, se zice cà usile de intrare ale bisericii, sculptate in lemn cu ce e mai nemultd mdestrie, sunt lucrate de dânsul, si contestabil, broasca acelor usi, cu pldsele mari de aramä gravate cu chipuri, poartd inch' inscriptia numelui sdu. La Snagov, unde el egumeni ani indelungi, se gdseste-

282

AL. ODOBESCII

incal o cdtie sau afumtitoare de argint in forma unei sfere ,cu capac conic, sprijinitd pe trei picioare de figura de S,

fixate de o tavd latd pe a cdrei buzd sunt gravate cele urmdtoare :

Aceastet collie impreunit cu potirul si cu ale lui toate lo Constantin B. Voevod cu cheltuiala smeritului intru eromonahi Anthim Ivireanul tipograful, lt. 7202. Pe dosul tdvii e gravat cu litere latine cursive fine $i fiind stricate sau prefeicut in zilele prealuminatului Donut

impodobite cu parafe :

t Daniel Fodor exeudit Anno 1694

mai jos e insemnatd greutatea. Printre cArtile mandstirii reduse acum la cele neapdrat trebuincioase slujbii, in editii moderne de putin pret, ara gdsit numai un volum manuscript pe hartie, cuprinzand mineiul pe luna Decemvrie, in limba slavond, pe a cdrui scoartd std.' scris de mama.' :

Acest mineiu a lu Dechenzvre fiind stricat s'a legat cu cheltuiala smeritului intru Eromonahi Anthim Ivireanul tipograful va dni lo Constantin B. Voevod fiind nastavnic la aceastei sfeintei easel la Sneagov. lt. 7203, Aug. 29.

Iatd ce se mai pdstreazd dela acest bdrbat eminent, in locasul unde el incepu o carierd a$a de folositoare patriei sale adoptive. De cate ori insd va voi cineva sd deschidd cartea suvenirilor literare ale natiei romane, numele lui

Antim tipograful se va prezenta cu onoare printre cele dintai. Istoria propdsirii noastre n.ationale 11 va aminti In veci cu laude $i-i va acorda in tot timpul glorioasele prerogative ce se dau acelora care $tiu a se pune in capul lumindrii unui popor ! Dar cercetdrile noastre ispititoare prin mandstirea Snagovului ne purtase dela temeliile vechilor chilii la zidurile degradate ale bisericii, dela picturile peretilor la pietrele mormantale, dela odoarele altarului la dirtile. liturgice si la pomelnicul dispárut al ddinuitorilor, si nicdiri nu putusem descoperi vreo inscriptie care sd aminteased pe un Radu Logofdtul dela Periati, ai cdrui trei fii, Vintild Logofdtul, Stoica Postelnicul $i Sibiu Logofdtul, au tlus, la anul 1683, pe pdrintele lor mort, de 1-au ingropat

OPERE ALESE

283

in sfanta manastire Snagovul si au ddruit sfintei manastiri, cu al lor zapis de huna credinta, mosia Periatii sau Cotorca din judetul Ialomitei, ca sa fie, raposatului i lor, de vesnica pomenire. Din contra, pe un perete al altarului din stanga, ce se zice si diaeonie, fiindca slujeste diaconilor si preotilor pentru pästrarea si imbracarea odajdiilor, vazui sapat

adanc in zid, numele unui n.ecunoscut :

Pis az Badea ,gramatie ot Dobregi dni lo Antonie Voevod. lun. 29 dni vci velt. 717?

Am scris eu Badea

grámaticul din Dobresti In zilele lui Io Antonie Voevod Iunie 29 zile in anul 717 7 (166 7).

Ce curioasä e soarta omenirii ! Unul da o mosie ca Eirt se pomeneasca in veci numele la sfintele daruri, si pesto eativa ani, nimeni nu-1 mai tine minte ! Altul doar ca manjeste peretii bisericii cu o scriere neinsemnata, si numele lui e mereu in fata preotului, cand se pregate$te a pomeni pe credinciosii raposati ! Dar Dumnezeu care pune toate intr'o cumpana dreapta, a insuflat oamenilor leaeuri pentru infirmitatile lor. Spre a nu lisa intr'o vesnica uitare ata-tea vrednice fapte risipite prin cenusa trecutului, spre a reinalta gloriile umilite si a stigmatiza trufasa nimicie, el a inspirat omului amorul pentru trecut, stiinta arheologiei, acea nobili patinad a anticarului, care-i face sti cerceteze pretutindeni urmele zilelor sburate, 11 indeamnä, a pune in cumpana dreptatii toate cate au facut strabunii, si-1 deprinde a culege din ele, invatiituri folositoare pentru viitorime. Dar drumul i nobila patima imi atatase o foame nespusä si, iesind din biserica, intaia mea preocupare fu de a cere calugarilor ce se uitasera la mine cu gurile cáscate, Pe cand transcriam inscriptiile dupe pereti, dupe mordea ceva de pranzit. Caminte $i dupe argintärii, lugarasii, cu aer milos, se detera toti in läturi, jurandu-se n'au nimic, ca, de cand li s'au luat veniturile manasti-

resti, n'au cu ce mai trai ; ea sunt stramtorati de toate, n'au nici straie, nici locuinte, nici merinde ; in sfarsit, bietii parinti aratau in tot chipul cata jale simt, unde se rapise antica imbelsugatd trandavie si ca mandstirea lor, prefacandu-se in inchisoare, se intrebuintase la o ins-titutie mai folositoare.

Dupa un asemenea refuz, mi intorsei atunci catre im-

284

AL. ODOBESCU

piegatii inchisorii $i abia, dupä o lungd si elocuentä laudä a pastelui din balta Snagovului, Ii induplecai a pune

scoatä din cotete o minunatä plätieä, lätäreatd, vie si grasà. Plätica de Snagov ar merita o lunga disertatie stiintifled in care s'ar spune numele ei pe latine$te si clasa hyologicd in care se cade a orandui, $i structura'organelor ei riisuflätoare i innotätoare si multe alte amänunte foarte interesante despre moravurile si vieata ei intimä

despre noi, cunoscand aceastä interesanta fiintä numai in stare neinsufletità de fripturd, sub care insd nu meritil mai putind luare aminte, ne vom cerca a descria prin ce raijloaee un om de gust o poate aduce la gradul cel mai inalt al suculentii. Ce fel !" va zice vre-un cititor inamorat de ideile eteree, vrei sà vorbesti de prozaice bucate 7 Vrei sà VArästi muza poeziei $i a istoriei pe taraba pescarului si pe cotlonul cuhnei 7" O Doamne ! in ce gre$ald ad'anca ii voi räspunde te-ai afundat, iubitul meu cititor : oare nu e una din cele mai fericite insusiri ale spiritului omenesc, de a poetiza once lucru, dupg placul säu 7 In once faptä, in once stare a sa, omul poate gäsi comori de incantare pentru imaginatia $i gusturile sale. Socoteste-te cà esti pe drum ; ai umblat mult ; te-ai ostenit. Simti in sine-ti un gol, pe care 1-ar implini cu desfatare o bung.' si gustoasd mâncare. Atunci, te a$ezi la umbrä, sub un vechi stejar, pe un covor de iarbä. verde ; aprinzi un focsor de surcele care scanteiazd vesel, aducându-ti veste bunä ; si... dacä, din norocire, ai cu tine o piatied' de Snagov, proaspätä si grasd, o crestezi de-a-curmezi$ul cu cutitul pe amändoud laturile ; o presdri cu pral de sare ; o pui pe un grätar, pe deasupra unui järatec care o rumeneste inceti$or, intorciind-o cänd pe o parte, când pe cealaltä. Pe când ea fumegä sub dogorirea cdrbunilor $i schimbd searbäda-i fatà alba, inteo culoare neagrä gäl-

bue ea chihlimbarul de Sibici, tu, nu-ti pierzi timpul, ci storci inteun vas, zeama parfumatà a mai multor lämäl gustoase ; o amesteci bite° undä de untdelemn, pe ale eärui miros $i culoare nu le desminte soarele cdlduros al Provansei ; rdspandesti deasupra un nor de piper ; si apoi toate acestea impreund, le bati iute cu lingura, phnä ce se transformá inteo spumá palidä $i ward. Atunci pui plática fumeganda pe taler ; torni asupra-i zeama spumoasä, acopen i cu alt taler si. and peste cinci minute, vei gusta acel fel delicios de bucate, negre$it cä" o sä jun cá vestitul

OPERE ALESE

285

peste de mare (rhombos) al pdrintelui nostru impdratul Domitian, asupra cdruia ateald a deliberat gravul senat roman si pe care 1-a cantat marele Juvenal, n'a putut aibia" un gust asa de minunat ca al pldticii de Snagov inteastfel gdtitd'". Sfdrsim cu aceastd reteta culinard, fiind siguri cá cel putin pentru dânsa, cititorul ne va rdmdne in veci indatorat.

BISERICA DELA CURTEA DE ARGES 51 LEGr'ENDA MESTERULUI MANOLE Pe Arge* in jos, Pe un mal frumos, Negru-Voda' trece Cu tovartt$i zece

Nouil meteri marl, Calf e i zidari,

Si Manole zece Care-i i intrece,

Merge tot pe cale aleaga 'n vale Loe de mändstire $i de pomenire

Astfel incepe cantând, vechiul ceintee beitrânesc pe care

1-a rdpit uitârii mult pretuitul nostru poet si confrate,

laureatul cantdret al gintei latine. Asa zice balada despre un fabulos Negru-Vodd si despre un mitic Meter-Manole ; zice cd ei, vreodinioard, ar fi coborit cu ceata lor depe plai in jos pdnd in valea Argesului, ca sd cate acolo loe pentru o mandril mAndstire. In amurgul poetic al legendei ni se infAtiseazd ea intemeietori ai monumentului de cdpetenie al artei romdne cloud falnice umbre : un Domn cu credintil crestind, cu dor de tarä', cu iubire de tot ce este nobil si frumos ; apoi un Meter mare, care, in ingdmfata ardoare a geniului sdu creator si a mäiestriei sale fard seamdn, se laudd cd va sti sd zideascd si s'a dureze Maneistire

Cum n'a mai fost altd.

Pe acesti nebulosi luceferi, insotiti de pleiada lor de nottei mesteri mari toti mile de zidari, Ii vede mai intdi

286

AL. ODOBESCIT

licurind pe cerul trecutului, drumetul care se opreste in peregrinaj istoric cätre vestita noasträ bisericä dela Curtea de Arge$. Mai deunäzi, pare ca.' tot ei, ascunsi printre piscurile aburate ale Cdpreireselor dela obdr$ia Arge$ului, ne adimeniau $i ne caläuziau pe noi toti in cale, dealungul aceleias väi. a Argesului in sus, pAndi la locul de pomenire, unde s'a durat acum 350 $i mai bine de ani acea mandrá elddire. Noi, porniti cu voie bunä intr'un peregrinaj la care ne-a indemnat patriotica dorintà de a vedea mai de aproape cum, in ziva de astäzi, renasc in tara la noi, vii, mândre $i strälucitoare, nobilele creatiuni din trecut ale geniului romanesc, precum au renascut printre noi toate virtutile sufletesti ale strrtbunilor ; noi, ca odinioard mesterii lui Manole, umilite calfe de zidari, am umblat voio$i, mai pátrunsi de intá'ritoarea credinta cä patria noastrd intru toate pg$este acum iute $i temeinic spre bine, cu mult mai indestulati $i mai multumiti ne-am simtit in momentul cdnd ne aflaralm drept in fata bisericii episcopale, pe care ne dusesem sä o admiräm.

Din momentul acela a disphrut ca näluca din mintile

noastre fantasma intunecatä a lui Negru-Vodá $i legenda intristätoare a Mesterului Manole. N'am mai vAzut atunci decat märeata realitate a spleu-

didului, monument, curätat cu o minunatä mäestrie de

pecinginea uricioasä cu care 1'1 näclä'ise secoli de barbarie $i de nepäsare.

Biserica Curtii de Arge$, dei incà incinsä in schelele-i de bd.rne necioplite, ni se arä'ta ca un fenice inedntätor, ce abia isi scuturase ghioaca mucezitä. Ea se strävedea ea inteo colivie, prin. a &Arai grosolane zdbrele se zäriau, Ajar de acum strAlucitoare, tuleiele-i de marmorä, unele felurit impletite, altele viu colorate, i altele incä, mândru poleite.

Mesterul Manole al acestei mäiestrete refaceri, junele artist plin de talent si de perseverentä, cu care Franta ne-a imprumutat, arhitectul Andrei Lecomte de Nouy, ne-a &a"lrmzit pe toti in examinarea atator minunate amänunte, pe cari domnia-sa le-a urmärit, ba, ce zic : le-a redes-

coperit, $i le-a reprodus cu acea pasionatä iubire care leaga intotdeauna pe artistii adevärati de opera lor predilectä. Am vázut cum, sub mdn.a sa dibace, turnurile cele de

OPERE ALESE

287

multe cutremure din loeul lor clätite, îi au reluat acum solida lor elegantd din epoca clddirii. Am vdzut reinflorite pe fruntile de mult plesuve ale turnuletelor spirale din fata bisericii, am vdzut strdlueind usoare cunune de piatrà spdlatd. Apoi, pe toate aceste turnuri au inceput a sednteia, ca smalturi de lazuri si de smarald risipite pe covoare de aur, ornamentele cu câmpul colorat i cu muchiile au-

roite. Mai dos, in loe de strasinä grosolanä de tinichele ceo asternuse In piez deasupra päretilor, restauratorii inepti ai secolelor din urmd, am admirat noua barnä" de piaträ,

säpatil intoemai ca alesäturile unei bogate camdsi tdränesti i intreruptd pe alocurea de ipote gratioase, prin cari, seurgändu-se apele de ploaie, va fi erutatä pe viitor invelitoarea cea de plumb, incordatd in spetezele-i poleite.

Pe corpul edificiului, toate acele minunate bräne, arcuri, rosate de bumbi de piatra sculptatd, si-au redobandit, sub daltele sdpáturilor povdtuite de Lecomte, acele reliefuri proeminente, cari le Mein% a fi intoemai ea niste flori invoalate, cd niste ramure cu pärgd, ea niste bolti infoiate, adevdrate ininuni ale artei in luptä cu natura. Nu numai atata ! Dar in curand, pe toate acole capritioase rotocoale ce rdsar ea sbenghiuri sclipitoare, impodobind sprâncenile de sub streasina, se vor zdri fâlfâind, ca in timpurile lui Neagoe Basarab, pdsärele de alanad cu aripele destinse, ea si cum ar fi sburând, i eari, cänd se ridied väntul, suierau alene i clätinau dulce clopoteii animati de ciocul lor. In fine, ca sä nu lungesc peste mdsurd aceastd repede

insirare a diferitelor restaufäri ce s'au fäcut si se fac

inch' pe exteriorul edificiului, voi mai spune cd, pentru bazA s'a pregätit acea prispä cam tesitä si imprejmuitä cu

mari balustre de piatrd, pe care o reclamä nu numai radrturia phstratä de cdlatorul arab, diaconul Paul din

Alep, cel ce a vizitat mänästirea depe Arges sub Matei\Todd Basarab, dar inch' si stilul caracteristic al acestei minunate clä'diri. Având planul 5i menirea unui templu crestinesc, ea reaminteste totusi, prin dispozitiunile ei ornamentale, elegantele edificii ale arhitecturii otomane din Constantinopol, indltate tocmai pe vremea când Neagoe Basarab clddia la Arges, mdiestrita sa biseried. Astfel. voevodul romän se intrecea in infundäturile muntoase ale Carpatilor, cu sultanii Baiazid, Selim si Soliman depe malurile Bosforului.

288

ATA_ ODOBESCIT

Cronicele noastre, putine datine ne-au lasat despre creatiunile artistice ale timpilor trecuti. Analistii cei vechi ai RomOnilor au spus viitorimii num.ai nevoile tárii ; in egoismul lor temator, ei au pastrat pe seama-le, MI% de a le impartasi nimanui, multumirile acelor rare fapte inveselitoare ce mOngaau sufletele stramosilor nostri. Pare-ca le era friedsà desvälue lumii chiar i tezaurile cu care geniul estetic al natiunii inveselia, cOnd si chnd in taina vieata social a Românilor. Deaceea nici Neagoe Basarab, intemeetorul mânästirii dela Arges, nu ne-a spus nicäieri, nici in inscriptiunile parietale ale bisericii sale, nici in cartea de povete ce el a scris pentru invatatura fiului säu Teodosie Voevod, cu ce oameni s'a servit spre a inalta asa minune artisticä', In fundul muntilor românesti. Adunat-a el lueratori greci din Constantinopol si din Anatolia, cari lucrasera la marile moschee ale padisahilor musulmani i Culesu-i-a el si de mai departe, din tinuturile Armeniei si ale Georgiei, unde craisorii crestini ai locurilor cladeau biserici, croite si decorate cam in felul celei dela Arges I Nimeni nu ne-a spus-o ; nimeni acum nu ne-o va mai putea spune. Deci nfaiestrul arhitect al bisericii dela Arges, este cu totul necunoscut si totul ne face a crede ca numele lui pururea va ramânea o taina.

Dar insusi edificiul ata este de atrágator, ata de extraordinar, el insufla ataea impresiuni vii si felurite, Inca a trebuit neaparat ca el sa destepte o curiozitate exceptionald in gloatele de popor care au venit mereu sa-1 admire. Acea curiozitate, intaritata prin misterul ce plana asupra claditorilor acestei minuni artistice, a facut sa nasca de sinesi o legenda. Poporului Ii trebuia neaparat un nume de mester mare, pentru cel care va fi cladit biserica dela Arges. Dar letopisetele, dar pisaniile, dar hrisoavele, ha chiar si povestile taceau mute despre acel n ume.

Atunci poporul 1-a scornit.... sau mai bine nu : el a luat numele unui personaj real, pe care, la un moment dat al istoriei noastre artistice, toata lumea, si mai ales oamenii de rfind, 1-au fost bine cunoscut. Pe acel personaj, poporul,

cu puterea de imaginatiune ce-1 caracteriza, 1-a invaluit In mantia maiestoasá, dar intunecata a legendei. Acel personaj, care a trait si a lucrat mult timp printre Români, dela care avem opere subscrise cu propria sa semnatura, al carui chip Il poate vedea fiecare din noi pe peretii in-

OPERE ALESE

289

teriori ai tindei din biserica cea mare la mandstirea Hurezul din Valcea, acel personaj este Mesterut Manole sau Manea vatalut ziddriei, care std zugrävit pan la brau, aldturi cu Vucasin Caragea pietrarut v i cu lstrate lemnarul, tustrei ca mesteri lucrdtori ai numitei biserici, ce a inaltat-o la anul 1693, Constantin Vodd Brancoveanul. Acel personaj este Manea Mesterul, care a sculptat, sub Serban Vodd Cantacuzino, vechiul toe de piatrd. dela usa bisericii din manastirea Bistrita de langd Olt ; este acela..$ care, rdstaurand, tot sub Serban Cantacuzino, antica bisericd a mandstirii Cozia, a adaus pe peretii ei exteriori rosate si brat:Le de piatrd, sculptate depe forma si stilul acelora ce vdzuse, ha si chiar completaase in mod cam grosolan, tot sub Serban Veda', la insdsi biserica dela mdndstirea de Arges. Asa dar Mesterul Manole sau Manea, vdtaful este un personaj carele, pe la finele secolului al XVII-lea, a trdit o vieatrt de muncà printre poporul roman, care a contribuit cu mistria i cu dalta la prefacerea bisericii dela Arges, sub domnia zisului Serban Cantacuzino, apoi tot el si-a intins activitatea lui mestereascrt peste toate radndstirile cate s'au restaurat i s'au clddit in tara de peste Olt, la epoca, relativ prospera a Cantacuzinilor si a Brancoveanului. De sigur poporul nostru l-a avut pe atunci la mare pret, si tare imi vine a crede cd, dupd a lui rdposare, svonul public s'a aplecat bucuros a-i perpetua aducerea aminte, unind numele lui, asa de mult cunoscut in mai multe unghiuri ale Romaniei, cu o legendd fantasticd, a cdrei origirth' pare a fi cu mult mai veche. Si inteadevdr acea legendit o regAsim, si aproape si departe de noi, la mai toate popoarele Peninsulei Balcanice, la Sarbi, la Albanezi, la Greci. Cine stie dacä nu cumva ea va fi fost rdsdditä pe tdrmurile rdsdritene ale Mediteranei, impreund cu alte multe cantece si povesti cavaleresti ale Apusului, de care Francii, Teutonii v i Normanzii rdtdcitori, care s'au tot ispitit in Orient dupd dobanzile Cruciatelor I Nu este indoiald cá, i la dansii, pe rapele Rinului si pe sesurile marine ale Danemarcii, se povestia 'Wed de mult, basmul unei Mute omenesti zidite in peretii une cetdti ori unei biserici, ea sd le pldmddeascd tdria cu sufletul ei de veci intemnitat. Din secol in secol, din tard In tarrt, din neam in neam, din grai in grai, se va fi prefirat aceastd jalnicrt poveste, care deveni cu timpul prinsoarea unei blande sotii, a unei Clasici

Al. Odobescu : II, scrieri atorice, etc.

19

290

AL. ODOBRSCII

nenorocite mume, osandita cu sila a se preface in stafie la temeliile unei zidiri, deaceea i eu tare m'a$ indupleca a crede cà, tocmai inteal XVII-lea seco!, deodata cu alte cateva cantece sarbe$ti, precum sunt ale lui Sfirb, Srtrac, al lui Hagi-Baba Novae, al lui Corbac $i altele, vre-unui guzlar anonim, pribegit, llumnezeu $tie pentru ce I pe malul stang al Duudrii, îi va fi dat in gand a talcui pe romäneste acea balad!!, pe care o primise $i o cantau de mai 'uainte fratii lui din Serbia. Insd, ca un dibaci initiator al poporului romanesc, guzlarul de decindea a cdutat impdmanteasca cu temei la noi cantecul sdu cel strain, mo$tenit $i la el de aiurea. A cercetat care este in Tara Romaneasca clddirea cea mai de frunte, cea mai cu vaza.

I s'a raspuns : Care sd fie alta decat manastirea dela A vrut sa $tie care e Domnul cel mai vestit Arge$ 1" prin vechimea sa. I s'a intrimpinat : De buna seama e A mai intrebat Negru-Vodd cel dela descalicätoare" ! Inca $i cine a fost me$terul cel mai laudat al manastirilor de aci. I s'a zis, dupä svonul inca proaspät al gloatei : Altul nu poate fi decat domnescul vdtaf de ziddrie Me$terul Manea sau Manole, cel ce a lucrat la Arges, la Co-

zia, la Bistrita, la Hurez, pretutindeni unde a fost manästire mare de durat ì de intririt". $i astfel, printeo,

localizare confuzd st indrazneatd, dar placutd poporului, s'a injghebat legenda romaneascri a bisericii dela Arge$, impestritata cu de-alde Negru-Voda $i de-alde Me$terul Manole.

Inteadevar, cand cautam bine, datina acestei legende este una $i aceea$ Cu o podului dela Arta in Grecia, cu a cetAtii Scodra din Albania, ca a zidurilor Semendriei de pe tarmul sarbesc al Dundrii. Pretutindeni, in aceste locuri, e vorba de o femeie pe care au zidit-o me$terii in perete, spre a-1 lace sa fie mai trainic, spre a-i da vieata unui suflet omenesc ; dar nicderi, afara din Romania, nu apare in aceastrt traditiune, a putea zice ea $i cosmopolita, numele unui mester special, $i mai ales acela al liii Manole. Acest nume este deci,

tagada, al vestitului me$ter roman pe care poporul nostru a fost imbiat, bite() epoch' de prosperare nationala, cum a fost aceea de sub Serban Cantacuzino $i de sub Constantin Brancoveanul, a-1 serba

$i a-1 canta cu lauda, ca fdptuitorul nemijlocit al preinoirei atator vechi i rnandre a$ezaminte, al inaltdrii atator noui, mari $i bogate ldca$uri. Pe acel vrednic iscusit brtrbat, poporul il vazuse, mari de ani, preumblan-

OPERE Al,ESE

291

du-si din loe in loe, pe vdi *i pe *esuri, ceata lui nauncitoare de calle de zidari, breasla sau isnaful de me*teri dibaci *i silitori, al cdror vdtaf era dânsul, Manea, dlinsul, Me*terul Manole, fin al poporului, ddnsul care, in ochii semenilor säi, numai el *tia sd faca *i sä prefacd. Mdndstire 'naltä Cum n'a mai fost altd,

lata, paremi-se, cum s'a intdmplat ea numai spusele

poporului sd. ne fi pästrat atest nume. Numai el avea trecere la treptele de jos ale natiuuii, unde basmele, pove*tile, cántecele i snoavele au tinut loe pururea de hrisoave domne*ti i de pisanii ctitorice*ti. Deci abia ne mai vine acuna sá ne intrebdm pentruce *erban-Vodd Cantacuziao, in inscriptiuuea sApatä din porunca lui, pe o lespede din fata bisericii dela Arge*, nu a pornenit cd.tu*i de putin numele me*terului Manole I Intr'insa ni se spune numai cd., la 1681, Domnitorul a trimis acolo ea ispravnic, spre a drege *i a intdri stricAciunea, impreuná cu meVeri, pe boiarinul domniei sale Dona Pepano. Cine va mai fi *i acesta, al cilrui nume Il dovede*te neapdrat cd era strein f Niel un alt document al timpului nu-1 mentioneazd, ; dar *i mai putin inca s'a indurat geloasa mAndrie a poporului romdnese sd ni-1 pastreze, macar *i aldturi cu al me*terilor pdmânteni.

Apoi, incd, tot pe fatada bisericii dela Arge*, citim,

scobit in litere mari, numele lui Grigore Cornescu, i*tim, dupd zisele diacului za divan 9 Neculai Mustea, cronicarul moldovean, crt, pe la 1672, acest Cornescu, a fost un neme* din tinutul Hotinului, foarte me*ter de scrisoare *i de sdpäturi la piatrá., *i de zidit i la alte lucruri", care tot pe timpul acela au fdcut chipul cetatii Camenitei de ceard, *i starea locului din afard *i din lduntru cu toate tocmelile ei, minunat lucru, *i o au trimes la Impardtie, *i mai mult aceasta au clittit pre Turci a veni la cetatea Camenita" 2).

Itememordm aceste fapte numai spre a dovedi cd, in epoca aceea, tdrile romdne nu erau lipsite de arti*ti *i de me*teri isteti. Dar, de sigur, dupd lucrdrile ce ne-au ramas din mana me*terului Manea, vdtaful ziddriei, trebue De divan. Letopisetele Moldovei, edit. lui M. Kogalnieeann, tom. III, pag. 11-12. (Od.).

292

AL. ODOBESCU

sä, mdrturisim cd el, in conceptiunile sale artistice, a stat cu mult prejos de arhitectul si de sculptorii cari au indltat si au ornamentat, pe timpul lui Neagoe Basarab, biserica dela Arges. Din putin i iute ne i putem domiri. N'avem cleat s'a-

runcdm in treacdt ochii asupra acelor cäteva lespezi si rotocoale de piatrd vändta de Sdcueni, pe cari mesterii din vremea lui Serban Cantacuzino, le-au cioplit intocmai la f el eu cele pregdtite, tot de dânsii, pentru bisericile dela Cozia, dela Bistrita, dela Hurez, ha si dela Cotroceni, dela Mogosoaia si dela Coltea. Indatd o sa ne coprindd mare ciudd cum de au indrdznit ei sd alätureze acele grosolane sehimonosituri si sd le aseze dearändul, la locuri de lipsd, printre huele si gratioasele alesdturi sculptate pe piatrd surd de Albesti, cu vreo sutá sasezeci de ani mai inainte. Artistii lui Neagoe Basarab scormoneau, fe-. recau, fdtuiau si scliviseau subtire cu ddltita ; pietrarii lui Manole croiau, retezau, ciopârtiau si fduriau gros din ciocan. Totusi, o mai repetdm, poporul la noi si-a fdcut mari iluziuni asupra mesterului sdu favorit ; printr'un salt puternic al inchipuirii sale, el a aväntat totdeodatä pe iubitul sdu mester Manole in negurile timpilor legendan i 1-a inältat pe acele culmi ideale ale perfectiunii artistice, cari caracterizeazä la noi numai epoca extraordinard a lui Neagoe Basarab si a lui Stefan cel Mare. Manole cel ()aches si bArbos dela Hurez, imbrdcat cu anteriu rosu, incins cu bräu gdlbui, purtänd pe umeri du-. lamd verde si tinand, Date() mand dreptarul zidarilor sau toiagul de cinste al rudimdriei, iar in cealaltä pä'pusa de sfoard pentru mdsurdtoare, acel vdtaf Manea n'a fost eätusi de putin, ca artist, de statura uriasd ce-i atribue legenda. Crezand cA drege ceeace aripa sdrobitoare a timpului i urgiile bled si mai präpdstioase ale oamenilor, stricase la gingasul monument al lui Neagoe, el n'a fäcut

altceva deal a-I altera si mai tare, decht a-1 ciunti, a-1 pdta, a-1 stirbi si a-1 scräuti in multe parti ale sale. Dre-

gerile lui Manole au fost mai mult pocituri. De altmintrelea, urmasii lui din epoce si mai apropiate au intetit din ce in ce mai mult aceasta risipd a decoratiunii armonice, care fä'cea fala si podoaba bisericii dela Arges. Fiecare pe rand a contribuit la schlâmbarea treptatil a capului de operd primitiv.

OPERE ALESE

293

Acum cativa ani aceastd nenorocita. sistema de meremet era p'aci dea lovitura cea de moarte. A voit insa buna soartd a Romdniei ca Maria Sa Carol I-iu, iubitor si cunoscator de tot ce este adevarat, nobil si

frumos, sä se urce pe tronul, ilustrat odinioara chiar si In domeniul artelor, de luminatul si virtuosul Voevod tarii, Neagoe Basarab, si sà pue in fine stavild acelor nedemne degradari, aduse mereu de nestiutori la opera principelui nostru artist din al XVI-lea secol. Maria Ta, a$a Te-a ajutat si intru aceasta soarta buna chibzuinta ! Maria Ta ai avut chiar si mana mai norocoasa decát predecesorii cei cu aceleasi ganduri luminoase. Hotarind a face ca in tara Mdriei Tale sa se intepeneasca $i sd se despainjineze zidurile, vai ! de mult timp daunate si sortite ale bisericii dela Arges, Ma-

ria Ta ai nimerit sä dibuiesti un geniu ocrotitor si ai sprijinit cu mare bunatate pe un artist de talent, cari anatindoi au in sine mai mult temei i decht o misterioasa stafie muruitä, si decat un nepriceput mester Manole. Neagra stafie s'a luminat azi prin stiinta rationata a echilibrului constructiunii si s'a nalucit prin cereetdii erudite in artele arhaice. Mesterul modern a asternut, peste sterpele si nedibacele ticluiri ale vatafului de zidari Manea, un strat neted, solid si elegant, care ne strdmuta acum deadreptul lute° mandrd regiune artisticd, a trecutului nostru. Aceea infloria pe timpul cand Neagoe Voevod Basarabul, gasind la Curtea de Arge$,

precum zice insasi inscriptiunea dicta-Ca' de dansul, o veche biserica a Maicii Domnului, daramata si neintarita, a hotarit, prin darul lui Dumnezeu, sa zideasca acolo din

temelii alta noua, sa o inalte, 0, o intdreasca si sa, o ddruiasca cu tot soiul de avutii si de odoare". Tot astfel ai facut si faci Maria Ta ! Deaceea, cand mai dartnazi ne-am aflat in fata capului d'opera reinviat sub Domnia Mariei Tale, noi toti cati suntem azi aicea, am landat intr'o glasuire faptele si bine-euvantat numele Mariei Tale ; cdci prin indemnu-ti, Strdlucite Doamne, prin vointa-ti generoasa i staruitoare renasc astazi in Romania si vitejia stramoseascd si bunul trai al poporului, si cultura inteligenta si manghloasa a §tiintelor si a artelor. Sà traiesti Maria Ta pentru gloria si märirea patriei Romane, pentru mareata desvoltare in sdnul ei a tot ce este bine si frumos. Cu astfel de simtiminte am inchinat noi de departe in

294

AL. ODOBESCII

sAnAtatea MAriei Tale, la ospAtul cordial si sArbAtoresc

Intru care ne-a intrunit mai dAunAzi P. S. S. PArintele Episcopul si bunii oraseni ai Curtii de Arges. Asemeni si acuma, dar cu pornirile si mai fierbinti ale unor mime inAltate prin prezenta MAriei Tale printre noi, vom striga : SA trdiesti MAria Ta, Protector luminat al A cademiei Ron:talle si Reinoitorule a tuturor inaltelor eulturi in sanul Romaniei. Bueuregi, 5 Iulie 1879.

ARTELE IN ROMANIA SI PERIODTJL PREISTORIC

Con ferintd rostitd in Ateneul Ronuln, la 17 Dec. 1872') Damnilor,

Putina deprindere ce am de a vorbi In publio, si mai

ales inaintea unui public asa de numeros si care, cu drept euva.nt, cere ea toate cate i se spun depe aceastA tribunA a luminilor sA fie tot asa de limpede i lAmurit rostite, ea sAnAtos cugetate, acea lipsA, zic, de deprindere in arta retoriceascA mA sileste sit vd cer voie a urmdri cu ochii pe notele mele sirul ideilor ce prin binevoitoarea d-voastrA prezenta m'ati autorizat astAzi a vA expune. Si daca' fac asa, cauza trebue sA v'o mArturisesc este numai temerea ce am ca nu cumva, prin desghinurile neinstrunate ") Autorul fsi propusese a face o serie de patru eonferinte sub titlul de : Rdpede ochire asupra productiunilor artistice din trecut in tara noastrd, $i asupra instinctului artistic al poporului romdn. Din acest numar, numai prima a fost rostit i publicath sub numirea de : Consideratiuni generale ase pro artei in tara la noi. Artele in periodul preistoric.-- A dona conferintii care trata : Despre artele in Romeinia in epoca romancl i in timpii Barbarilor. Consideratiuni ase pro tesaurutui de ta Petroasa, a Post tinuta In ziva de 18 ianuarie, 1873, dar nu s'a publicat. Cele douit care trebuiau sit urmeze, eran sii aibä drept subiecte : Arta bizantind in Romeinia, sau arta nationatd romdnei. Consideratiuni asupra bisericii episcopale dela Curtea de Arges, §i Instinctul estetic al poporutui romdn. Ornanentatiunite poporane de stit roradnesc. (Od.).

OPERE ALESE

295

ale unei cuvantAri rdu mAiestrite, sA nu pot nici eu cumphta cu o dreaptA balantA, insemnAtatea cugetArilor si observatiunilor ce voiesc a desvolta aci, nici d-voastrA 42A.

nu mai puteti cuprinde cu gandul intregimea scopului

ce-mi propun ; mai ales cand vin a vA vorbi despre o materie asa nouA, asa putin studiatA, asa indoioasA vor ziee multi ca aparitiunea mai multor serii de produc-

tiuni artistice in Romania pe timpii furtunosi ai trecutului ei, ca existenta unui adanc simt artistic, unui pu-

ternic instinct estetic, ce caracterizA, printre alte popoare ale Europei intregi, pe poporul nostru romanesc. Imi este teamA, in adevAr, ca pAsind cu d-voa.strA intr'un camp de investigatiuni atat de putin explorat, sA ru mrt expun, prin lipsa de o formA bine tArmuritA a ideilor, de a risipi dinainte-vA, in vorbe neroditoare, atatea cugetAri, atatea iscodiri, atatea cercetAri, atatea observatiuni comparAri, ce in timp de douAzeci de ani aproape le-am cules cu osteneli, dar cu dor si cu plAcere ; le-am plAmAdit cu ce brumA de stiintA am putut i eu sä adun din studii

si din calAtorii, spre a netezi oarecum drumul celor ce vor descrie inteo zi, cu manA sigurA 5i mAiastrA, originile artei in istoria si in obiceiurile zilnice ale poporului nastru romanesc. don, domnilor, ca f¡i cel cAruia nu i-a venit niciodath

gandul cum cA s'ar fi ivit si in trecutul nostru cel mult tulburat manifestatiuni estetice cari, in felurite ramure

ale artelor, constitue panA la oarecare punct un adevArat stil românesc ; ca acela care n'a bAgat niciodatA de seamA cu cat poporul nostru, si mai ales acel campenesc, se deosebeste din celelalte natiuni vecine sau depArtate printio infAtisare armonicA specialA, prin oarecare semne eminamente artistice, tipArite in portul si uzurile sale ; ca acela chiar, zic, sA iasA de aici cu intemeiatA convictiune cA In domeniul fruntosului Romanii pot fi, mai mult decat ei insisi cred, mandri de trecutul si de prezentul Ion! AceastA convictiune, donanilor, aceastA credintA en am dobandit-o nu sub forma neldmuritA de iluziuni prezumtioase, de aspiratiuni hinaerice ale unui patriotism exage-

rat, ci ea a ajuns a se depune 5i a se intemeia in mintea mea astfel precum o materie organicrt, supusA la un proces de formatiune, îi pgrAseste cu incetul natura sa si informA, spre a se concentra, pe ici pe colea, in cristaluri cu unghiuri solide si corect precizate. Eu am dopurtat prin aplecAri firesti, bandit-o dupA ce, dat o atentiune continuA tuturor rAmAsitelor trecutului

296

AL. ODOBESCIT

nostril, tuturor descoperirilor ce s'au putut face, sau In rgrunchii pgmántului, sau In boltile umede i impäienjenite ale vechilor noastre mangstiri. Am colindat mult, $i totdeauna cu o vie plgcere, unghiurile tarii unde timpii trecuti au lgsat tiparità vreo urmg a lor mai mult sau mai putin distinetà ; am stat cercetand 5i cugetand, $i dinaintea miilor de movile risipite pe campiile noastre, 5i dinaintea pgretilor surpati sau inegriti de secoli ai cetatilor strabune $i ai anticelor biserici ; n'am dispretuit nici harburile de oale vechi, de cari lopata muncitorului se ciocneste sub brazda, niel odajdiile roase de molii In serinele din proscomidie, nici vechile bucoavne pargsite de mai toti literatii tgrii, mei chiar aschiile de cremene, pe care astgzi noua $tiintg a arheologiei preistorice le asterne, cu oarecare trufe, pe pragul templelor Ingltate In onoarea artelor si a mgiestriilor ornenesti. $i In toate aceste cereetgri, domnilor, In aceste studii cari adesea m'au depgrtat mult din sanul patriei, sau prin citirea rezultatelor ce stiinta arheologiei aducea prin alte tgri, sau prin cglgtorii in care voiam sä mg fncredintez cu ochii despre aspectul $i formele productiunilor artistice depe aiurea, in totdeauna ideia ce mg frgrafinta farA preget, dorinta de a deseoperi qi de a pretui ce rol a ocupat i ocupg neamul românese In randul popoarelor cari au contribuit sä dea forme plastiee simtului moral al frumosului, neincetat, zic, telul acesta a stat In fata mea.

Dar cum puteam oare sg-1 pierz din vedere, cand pe tot rnomentul noui descoperiri, noui manifestgri ale artei nationale veniau sa-1 intgreasch In mintea mea, sg-i dea o formg mai determinata si mai atrAggtoare, si sg destepte In mine o nesecatg plAcere de a pgtrunde mai &lane in acea misterioasg regiune, unde productiunile geniului ar-

tistic al natiunii romane fmi fncantau nefncetat simturile, cand ea o tgmaie sfintitg izvorftg din egdelnitele de

argint cu formele magistrale ale vechilor noastre biserici ; cand ea un profum proaspAt tji inviitor, iesit din miile de flori ce acoper campia romaneascg, i cari prin farmecul artistic al tgrancelor romance se reflectg cu o noug gratie pe vestmintele traditionale ale poporatiunii noastre 86tene.

Astfel dar i iertati-mg dacg v'am f gent aci oarecum, confidentele mele, $i de iubitor din fire al frumosului $i al belelor-arte, $i de pasionat cereetgtor al tuturor dati-

OPERE ALESE

297

nelor bdtranesti, si in fine de Roman, mereu muncit de o

ingrijitd gelozie patrioticti si doritor de a afla in sand patriei si al natiunii noastre toate darurile naturii, toate nobilele instincte, toate mdiestretele indemnuri, inteun cuvánt toate perfectiunile, astfel dar, s'a format cu incetul in mine niste convictiuni din ce in ce mai in temeiate, si adicA : pe deoparte, c existd, in stare late ntd, un instinct artistic propriu poporului roman, si mai desvoltat la dansul decat la cea mai mare parte din natiunile culte moderne ; pe de alta, cA chiar din putinele monumente ce pAstrAin dela strAbunii nostri putem distinge in acele productiuni ale trecutului niste caractere cari constitue un stil artistic romanesc, stil ce, in unele epoce mai fericite, dar din nenorocire prea scurte, ale istoriei noastre, s'a invederat in opere cu cari ne putem incti si acum mandri. Aceste cloud faze ale convictiunii mele, intru ceeaee priveste artele in istoria si in uzantele poporului roman, acesti doi articoli de credintd ai esteticii romanesti, din care unul se referti la arh,eologie, iar celdlalt se poate

numi etnologic, aceste ambe rezultate ale observatiunilor si ale cercetdrilor ce am putut face prin infundAturile intunecate ale trecutului si pe luminoasele campii si plaiuri ale tdrii noastre ; aceste cloud grupe de cugetAri, de observatiuni si de descoperiri, dati-mi voie, domnilor, a le sebita inteo serie de convorbiri, in cari voi cOuta a supune la cunostinta si la pretuirea dv. faptele pe cari ele se întemieazá.

Temerea de a vd obosi luptandu-se in mine cu dorinta de a vO prezenta un tabel cat se poate mai complet i mai bine ordonat al productiunilor esteticii romanesti, mi-am

permis a lua hotArirea de a impArti subiectul meu in patru sectiuni, cari, dei lOntuite intre dansele prin rändul timpilor i prin uniformitatea materiei, vor face su-

biectul a patru osebite conferinte. Inteinsele sper sA reusesc a rezuma mai toate cate mi-am propus a spune, cand am cutezat a inscrie titlul conferintii mele pe programa primitivd a Ateneului. Dar luand pana in mama, m'am incredintat iute cä oriscat as voi sA md restrang in fap-

tele cele mai principale, oricat as trece cu repeziciune asupra fazelor artistice cari s'au manifestat la locuitorii Romaniei, tot n'as izbuti, In timpul mArginit ce pot reclama dela bunAvointa dv. in astA seal* ca sd spun, cu oarecare folos pentru scopul prozelitic ce mA preocupd

298

AL. ODOBESCU

cate neseeate izvoare de pldsmuiri ale frumosului ofera celui ce le eau% i vechiturile asa putin cunoscute ale tarii noastre, si imaginatiunea in veci fecundd a unieului si marelui nostru artist, a poporului roman. Nu pot avea pretentioasa speranta de a va insinua, mai prin ale raele cuvinte, aceleasi credinte ce eu am castigat prin lungi studii i investigatiuni. Voi fi insa destul de ferieit, dacd voi reusi a atrage atentiunea mai multora din dv. asupra unor materii nu fara, importantd pentru tara, dar cari pat% acum pot zice cd, au fost cu totul tre-

cute cu vederea. In sdruncinarile si in luptele noastre politice, in febrila

nu in totdeauna bine cumpatata noastra dorinta de a ajunge in pripd pe popoarele inaintate in toate ramurile culturii, iar pe de altd parte in lenevirea i in nepasarea noastrd, pe care trebue, intre noi, sa le marturisim, am uitat cu totii sau mai toti, ea, o natiune nu este adevarat mare si civilizata numai cand are institutiuni politice foarte liberale, i mijloace de comunicatiune din cele mai practice, si izvoare active de o bogata productiune industriald, si chiar spirite dedate celor mai adanci speculatiuni stiintifice, pe cand ii lipseste cultul frumosului, al acelui ideal de perfectiune care face sa bata sangele in inima, care exalta cu noblete mintea i raspandeste un farmec invietor peste toata vieata omeneasea. Elenii, acea natiune de filozofi si de artisti, rezumaserá toate aspiratiunile omului in cele cloud. cuvinte lectTca5v," Frumosul i Binele I $i in adevar, ce poate don i mai mult omul decal a trai lute° lume unde totul ar fi bine, unde totul ar fi frumos i ce putem cere mai mult ehiar i noi Romanii Ne-am multumi ca la noi in tarä sà mearga toate bine ; ca la noi sa, fie tot frumos. Nu este treaba mea ad i sa cercetez cel dintai punct al problemii ; má marginesc in al doilea ; si de frica, chiar In acest punct, sä nu gasesc toate asa de frumoase pe cat le-am don, imi yeti permite, domrdlor, sa vä spun numai ce mi s'a parut mai frumos in ramdsitele trecutului nostru si ce stie inca frumos sà lucreze la noi poporul. Cei cari nu si-au dat niciodata bine seama de inraurirea binefacatoare ce are simtimântul frumosului asupra unei societati, nu vor sti sá pretuiasca de cata necesitate poate fi desvoltarea acestui simtimant la o natiune ce aspira a se bucura de toate bunurile civilizatiunii. Aceia aunt detractorii, sau cel putin nepeiseitorii artelor, oameni carora

OPERE ALESE

299

le lipseste una din cele mai sublime $i mai fecunde Insusiri ale firii omenesti : puterea imaginatiunii si palpi tul inimii !

Vorbind aci in lauda artelor, si din aceasta tribuna pe care artele o sustin deopotriva cu stiintele si cu literele, putem zice despre acei oameni, impreuna cu poetul italian :

Non ragioniam di lor, ma guarda e passa !" Sunt insa pretutindeni, dar mai ales la noi, i oameni cari iubesc artele, cari le manuesc chiar cu amoare i cu talent, cari stiu bine ca ele sunt o parghie moralizatoare a omenirii, cari doresc i lucreaza a raspandi gustul lor In societatea noastra, dar pentru cari simtimantul estetie este un ce fdra patrie, o facultate colectiva, eclectica, cosmopolita, un ce in felul politicii comunarde si umanitare a adeptilor Internationalei.

Ei zic cà frumosul este pretutindeni frumos, ca arta este pretutindeni arta, $i, cu aceste principii, le pare cu totul indiferent de-a introduce in simul unei natiuni gustul artelor astfel precum le pricepe si le executa un alt popor, fära chiar de a se ingriji daca uzurile, daca traditiunile acelei natiuni n'ar prezenta ele insele caractere mai apropiate de instinctul ei firesc, mai conforme en gusturile ei, mai originale in fondul lor, inteun cuvant, mai nationale. Pentru aceia a don i gasesc, in descrierea obiectelor de arta ce au picat pana la noi din mantia sfasiata a trecutului, in amintirea privelistilor de o frumusete plastica, când mareata, cand gingasa, ce prezinta, si natura si po-

porul Romaniei ; a don i sà gasesc accente convingatoare, ca s'a,' le dovedesc ca nici o arta, nu poate sa prezinte mai multa ademenire ochilor romanesti, ea, nici o productiune

estetica nu va face sa bata mai cu mandrie mima Romanului, decat acelea cari se vor inspira din norocitele instincte ale poporului, din cele mai glorioase traditiuni strabunesti. Acelea singure, primind forma lor in creieri si sub mana unor oameni de geniu sau chiar unor talente de frunte,

inlesnite apoi si prin practicele mai indemánatice ale

stiintii moderne, acelea singure vor putea sa, con stituie acea dorita arta, cu adevarat nationala. At3 zice dar artistilor nostri : Studiati ramasitele, oricát ar fi de marunte, ale productiunii artistice din trecut, si faceti dinteinsele

sorgintea unei arte márete si avute, precum pâraul ce

picurá printre stancile dela munte devine Minare in lun-

300

AL. ODOBESCU

ea cea rasleata a $esului ; nu pierdeti nici o ocaziuue de-a va folosi de elementele artistice ce Ira prezinta monumentele romanesti ramase din vechime ; dar prefaceti-le, desvoltati-le, daca, $titi si puteti, schimbati bolovanul in stanch", $i bobul de ghinda, in stejar frumos !" Le-a$

zice inca: Contemplati adesea $i va patrundeti simturile de natura asa variatil a taramului romanesc, de conturele maiestoase ale muntilor, de orizontul nemarginit al cam-

piilor ; asterneti pe a voastra paleta toate scara de culori ce soarele revarsa, cand pe verdeata, &and pe holdele

daurite, cand pe alba zapada, ce invaluesc pe rand solul Romaniei ; reprodueeti i formele plastice, i coloritul armonios ce va prezinta poporul, in timpurile, in pozele, In portul i in uneltele lui ! Lucrati dar ca din vechile monumente sa iasa, precum fluturul din crisalida, monumente mai marete, dar cu acelas caracter de originalitate locala ; faeeti ea gloria natiunii sa rasara, sub aspeetul ei veridic, din pensula $i din ciocanul vostru ; intipariti In operele voastre toata maiestatea $i tot farmecul ce ochiul Romanului vede i ce mima-i simte dinain-

t ea scenelor privelitii naturii $i dinaintea scenelor popora-

spicuiti cu o pietoasa ingrijire rama$itele artei strabune ; culegeti cu ardoare impresiuni vii din tot ce poarta, sub o forma estetica, o infati$are adevarat romaneasca; traduceti in opere nimerite acele studii laborioase $i acele imbietoare intipariri ; desteptati cu o puternica, suflare de vieata, aprindeti valvoare din scanteia artistica ce a licurit odinioara si care acum inch arde la noi infundat, in adâncul geniului poporan. Studiati, lucrati, produceti, ne ;

farä de a pierde un minut din vedere nici simtimântul frumosului, nici constiinta patriei ; $i atunci veti fi avut nemuritoarea glorie de a desvolta nobilele instincte ce stau latente in poporul roman, $i care uneori, in trecut, s'au destainuit prin productiuni demne de admiratiune !" Din parte-mi, in nestiinta $i in neputinta mea de a crea pe desfatatorul cámp al artelor, má marginesc, domnilor, inteun rol mai modest ; acela de a urmari in trecut rama$itele artei stralune si de a inregistra rezultatele cercetarilor mele, cari pot fi de vreun folos pentru

arta viitoare. A ceste sarcine ce mi-am impus mai presus de toate, ea o datorie catre tara pe care cu totii o onoram si o iubim, aceste sarcine ma indeamna i acum, domnilor, a incerca sa schitez dinaintea dv. faptele ce am putut culege. voi sili, spre a vi le putea prezenta inteun mod mai elar

OPERE ALESE

301

si spre a va inlesni mijlocul de a pretui insi-va importanta cugetului ce m'a manat de a le grupa inteo ordine care sa destasure gradat sirul, adesea intunecat si uneori cu totul intrerupt, al istoriei artei in Romania. Alá voi grabi insa a trece la expunerea faptelor, eu

atat mai mult ca, consideratiunile generale asupra importantei artelor trecutului, pe cari aveam a le desvolta, Mau dus M.O' de voie a vá vorbi, mai mult poate deeht trebuia, despre viitorul artelor in Romania. Dar de vreme ce am atins acest subiect, dei cam in treacat, insa voi al irina ea numai astfel inteleg eu viitorul artelor in Romania, astfel 11 doresc, numai astfel crez ea ar putea o norocita predispozitiune instinctiva a poporului nostru sa devina o adevarata glorie a patriei ! Nu-mi faceti dar, va rog, o villa de a fi cautat A, des-

eoper depe zarea amurgita a trecutului, din ceata brumoasa a prezentului, o falnica luminá pentru viitorul artelor romano! Dela acest splendid orizont, imi intorc acum iute privirile spre intunerieul eelui mai afundat trecut, si voi cauta, prin gradatiuni cronologice, a reveni cu dv. impreuna pana la pragul epocii contimporane.

Dar spre a putea urmari cu oarecare folos, progresele sau scaderile ce se ivesc in productunile artistice ale locuitorilor tarii noastre din vechime si pana acum, trebue mai int'ai de toate s'O cautam a stabili o ordine a timpilor, o clasificatiune, precat se va putea de sumara, a epocelor istoriei noastre. Ca sa judecati lusa', domnilor, greutatile ce prezinth azi la noi clasificarea unei parti considerabile a antichitatilor ce sunt semanate pe taramul si sub ph'mantul Romaniei, trebue s'O vii aduc si ad i aminte ca istoria politica, ca incepere dela originile ei in Europa si pana in mijlocul mediului ev, abia arunca asupra tarilor din josul Dunarii niste slabe licariri adesea precurmate, astfel inca ea lasai timpurilor intunecate un camp foarte intins, ale carui ultime margini ajung, pentru tara noasträ, pana la al XII-lea secol al erei crestine. Inteadevar, pe de o parte putinele stiinte ce ne-au läsat scriitorii eleni si latini despre vechii locuitori ai luncii nordice a Dunarii de jos, pe cari si ei abia i-au valzut si i-au cunoscut la soroace rare si scurte ; pe de alta parte, invalmaseala

ce a domnit in aceste parti dealungul acelui period de

zeee secoli, cht tarile noastre au fost pe rand napadite de toate hoardele barbare ce veniau, veniau mereu din Asia,

302

AL. ODOBESCII

aceste doua cauze fac de ne indoim la tot pasul, când este vorba de a hotdri un leat, o data cel putin probabild, pen-

tru cele mai multe obiecte antice cari rdsar la lumind de sub acest pilmänt cialcat de atatea popoare felurite. Intr'o tard ca a noastrd, care in nenunadrate ränduri pare a iesi din barbarie, spre a fi cufundatd iardsi inteinsa cu cätiva ani mai in urmd, prin o noud ndvdlire de neamuri mai ca totul sdlbatice, trebue sä mdrturisim cd nu este lucru usor de a grupa, de pre epoce si de pre nationalitati, rdmdsitele ce se ivesc la ochii arheologului din intamplare ksi mai adesea fdrd de nici o indicatiune precisd.

In acest dedal, noi avem insä, cateva puncte luminoase, negresit ch, nu vom lipsi de a trage folos din indicatiunile pozitive ce se deduc din ele, spre a deosebi, printre antichitdtile tdrii noastre, pe acelea cari poartd, caracterele unei natiuni cunoscute, unei epoce determinate dintre acele cari trebue sä provind dela popoare despre cari istoria n'a vorbit niciodatd, sau pe care abia le-a mentionat Inteun mod cu totul vag. Acele puncte luminoase, pe cari le putem numi si menghinele arheologiei romilnesti, sunt: pe deoparte, Mindsitele numeroase ce au ldsat pe tdrämul nostru legiunile si coloniile romane, cari au stabilit aci cultura latind, indatil dupd quasibarbaria Dacilor i Getilor, la al II-lea secol dupd Hristos ; sunt incd, monumentele religioase civile, edificate de natiunea crestind a Romdnilor, cu in-

cepere din epoca in care ea a izbutit sd, recdstige si supund unor Domni pdmânteni portiunea patriei care rd.mdsese desartd, de cotropitorii barbari si in care, depe la al XII-lea secol, se intemeiaserä staturile românesti. Aeeste doud puncte ale istoriei noastre fiind determinate mai mult sau mai putin inteun inod cronologic, adicd asezarea Romanilor in Dacia in al II-lea secol, i desecIlieel toarea, precum zic cronicile domniilor romdnesti, cam

pe la al XIII-lea, a fost lucru firesc de a impdrti monamentele noastre arheologice, precum i analele politice, in patru grupuri, corespunzdtoare, nu Mt% de oarecare sigurantd, cu perioadele istorice.

Cel dintdi din aceste perioade, cel mai putin sigur, eel mai necunoscut si cel mai putin cercetat pand acum, s'ar incepe deodatd cu ivirea fiintii omenesti pe poalele Carpatilor ; el s'ar prelungi prin nenumdrate secole de intunecime, in care popoare strdvechi, ridicate din Asia, se

OPERE ALESE

303

vor fi prefirat cu ineetul catre Apus ; el s'ar sfarsi la epoca memorabild, cand puternicul neam al Dacilor fu nevoit sá faca aici loe si sa-si infrangd taria dinaintea armelor romane, invingatoare sub ordinile lui Traian. Acest period, pe care-1 putem cu adevarat cherna prcisloric i nu numai dacic, i care, in nemarginita sa intindere,

a trebuit sá prezinte faze multe si felurite, sta inert eufundat inteun adanc intuneric. Al doilea este periodul ronian, care se deschide ca al II-lea secol al erii crestine ; el a depus pe taramul Roma, niei, urme numeroase, al caror caracter nu lasá niel o indoiala despre gradul de cultura, relativ inaltat, ce colonii romani adusera in tara noastra. Monumente, care apartin grupei distinctive a acestui period, par a se fi inaltat pe mai multe puncte ale Daciei, cu mult in urma parasirii acestei provincii de catre guvernul imperial al Romei ; ceeace dovedeste staruinta colonilor latini pe tarmul 8-tang al Dunarii, chiar, in timpul cotropirilor barbare. Al treilea period ne da iaräi inapoi depe calea civilizatiunii si ne cufunda lute° adanca invälmaseala ; Il numim periodul barbar, i facandu-1 sa inceapa deodata eu ivirea Gotilor in Dacia, la 274 dupa Christos, el ne infatiseazd, in curs de aproape o mie de ani, o clatire neincetata de neamuri inculte, imbrancindu-se pe acest nenorocit pamant ce-1 disputan pe toata ziva colonilor romani cari se impdmantenisera aci. Putinele spuse ce gasim in istorie despre feluritii Barbari, nu ne sunt de ajuns spre a putea statornici caracterele tuturor ramasitelor plastice ce au putut lasa, pe solul nostru, popoare precum erau Vizigotii, ilunii, Gepizii, Avarii, Bulgarii, Slavonii, Ungurii, Pacinatii, Iazigii, Cumanii si cati altii. In fine, dela intemeerea staturilor mu:lane incoace, adieä, depe la finitul secolului al XII-lea, noi incepent a socoti un al patrulea period pe care-1 putem numi curat romdnesc, i ale cdrui monumente, cu atat mai rare, cu cat sunt mai vechi, au un caracter foarte bine lämurit. Ele prin urmare constitue o grupä de arheologie adevdrat nationald, care, impreund cu aceea a periodului roman, aunt singurele mai mult sau mai putin explorate pana In ziva de astazi. Ca sa ajungem dar a determina limitele si caracterul artei curat romanesti, ca sa putem descrie, mai eu Julesnire si mai cu folos, productiunile geniului estetic al Homanilor, in timpii cand natiunea noastra ajunsese a-si

304

AL. ODOBESCII

eilpilta un cuget, o fiintä, o limbd ale sale proprii, se cade,

credem, sd aruncdm mai intdi o repede privire asupra rdmdsitelor de monumente ce ni s'au pdstrat sau in ruinele existente, sau ìn povestirile scriitorilor celor mai vechi, din cele trei perioade anterioare. Astfel vom putea aseza arheologia nationald pe o bazd mai solidd, si nu stim dacd jute° zi, cdnd noui descoperiri, child noui cercetdri vor fi elucidat mai bine regiunile antice ale istoriei si ale artei din tara noastra, nu stim dacd atunci nu vom da peste unele urme cari vor lega geniul clasic al antichitätii greco-romane i fantezia asprd, a barbarilor, cu spiritul care a domnit si domneste Incá in estetica poporului nostru. Negresit ca mult-putinul ce au lucrat Românii in dome-

niul artelor n'a fost numai inventiuni ale lor. Aceasta pretentiune n'o pot avea nici popoarele cele raai puternic creatoare. Destul este ca imprumuturilor facute dela streini si dela vecini, sástie un popor a le da un caracter de originalitate, care sd le distingd, de operele eterogene, cu mai mult sau mai putin farmec. Je prends mon bien où je le trouve", a zis cu veselie pdtrunzAtorul geniu al lui Molière, i acest principiu de individualism comunist este o mare si spornicd lege a n aturii. Acest dar de fecundä insusire, eu aunt incredintat Romdnii 1-au avut, si mä voi sili a o dovedi.

Pentru aceasta insd ad cercetdm acum, precdt se va putea, ce a fost arta la popoarele, multe i felurite, cari au ocupat tara noastrA pe cdnd ea inch' nu era a Romdnilor. Au fost multe, au fost felurite acele popoare ce s'au cutreerat pe aci, in primitivele trei perioade ale istoriei noastre. Au fost atdt de multe, incdt nici numele tuturor nu-I cunoastem i nici 1-a cunoscut vreodatd cineva. .Au fost felurite, cäci chiar din putinele fdrâmituri ale trecutului care s'au pripdsit la noi, pand in vremea de acum, intelegem c'd multe neamuri au depus prinoasele si mdiestriei lor pe acest pdmânt adesea i mereu preinoit.

Fiece popor, din chte au venit pe rand aci, si-a adus eu sine mult putina sa culturd. Dar oare toate avut-au ele o cul turd artisticd 1 Läsat-au ele urme de productiuni estetice

Cei mai multi ar ritspunde indata : Nu l

OPERE ALESE

305

Eu insd nu cutez a md hotdri a$a lesna inteacest caz, pentru negativ. Dati-mi voie sà md explic. Sunt dourt chipuri de a privi $i de a studia artele. TTnii, plutind Date° atmosferä psihologicd, cred cd arta e numai reprezentatiunea plasticd a frumosului. Ceeace nu este cu totul conform, zic ei, unui ideal estetic conventional, nu se mai poate numi arid. Intr'un cuvänt, ceeace nu ne place noud oameni culti, ceeace trece peste hotarele

in cari noi am ingrädit ideia frumosului, aceea nu mai este artd. Iatd punctul de vedere ce-1 vom gdsi mai pretutindeni, la artistii cari in$i$i practied o artä. Oamenii bask' cari isi poartà cugetdrile pe un orizont mai intins, aceia cari studiazä' spiritul omenesc in toate fazele activitä'tii lui, recunosc in tot geniul omenirii, du-1 din gradul cel mai injosit al sälbdticiei si pänä, in culmea celei mai inaintate culturi, o trebuinta providentialà, un instinct firesc de a produce, cu mai raultd sau mai putind mdiestrie, obiecte cari nu sunt cu totul de o necesitate practicd, cari nu pot servi la un uz indispensabil pentru existenta omului, obiecte cari sunt inventate de imaginatiune, numai si numai pentru satisfacerea unei idei de ordine morald. Cum care vona cherna acele productiuni fie ele oricat de monstruoase, in ochii nostri Cum vom cherna instinctul ce poartd pe om a da o reali-

tate plasticd tuturor elucubratiunilor inchipuirii sale

Oare numai acelea ce stint conforme regulelor esteticii noastre contemporane si locale se vor putea numi obiecte

de artei ? Ce nume sd ddm atunci celor cari noud ni se par astäzi urite, si cari negresit erau capeta de opere artistice in ochii celor ce le-au executat Limbile moderne n'au gdsit un termen generic special spre a denumi toate acole intrupdri ale inchipuirii acnenesti, toate acole superfetatiuni plastice, care nu sunt dupd.gustul modern. Arheologii se vbid dar siliti a le chema $1 pe dänsele obiecte de artei ; 5i ei fac bine, cäci acelea pureed din acelas instinct al spiritului omenesc. Dolmenele 5i menhirite, acei colosali bolovani de plan% grilmäditi de Celti in codrii Armoricei, au aceeakd sorginte psihologicd cu Partenonul lui Ictinus si al lui Fidias ; ciolanele de animale sgäriate, in timpii preistorici, cu figurile de ursi $i de cerbi, ce s'au gäsit ingropate sub straturi adänci in cavernele Dordoniei, Bunt si ele frati de cruce cu Apolonul din Belvedere 0. cu Moise al lui Michel Angelo. Mask.'

Al. Odobescu : II, Scrieri istorice, etc.

'I i

306

AL. ODOBESCII

Ce sa mai zic 1 Salbaticul din insulele Viti ce-$i masgale$te F}111 tatueaza corpul cu colori pestrite, o face $i

el dintfun cuget analog cu acela care a indemnat pe

Rafael sd zugraveasca nemuritoarea sa fresca a $coalei din A tena.

In toate aceste lucrari, grosolane sau sublime, aceea$ intentiune, acela$ spirit domneste : dorinta de a face un ce care sal dea o inaltrt ideie despre mdiestria omeneasca. Insa fiece epoca, fiece popor chiar, se pricepe intealt fel a pune in luerare acea nobild dorintd. De acolo provin gradurile in perfectiunea artelor ; de acolo provine ceeace numim stilurile. Este un fapt netagaduit crt fiecare semintie omeneasca am putea chiar zice, fiecare ramurd a semintiilor, fiecare popor distinct, are in geniul sau un mod special de a concepe $i de a produce frumosul plastic. Acea originalitate a simtului estetic se vddeste in productiunile unui popor, de la unealta casnicá pang, la cel mai monumental edificiu.

Exista dar o caracteristich a popoarelor sub raportui Aceea, bine explorata, bine studiata, bine explicatd, poate fi cel mai puternic auxiliar al stiintii etnografice, artistic.

precum chiar $i al istoriei. Pentru timpul despre care analele serse nu ne-au lrtsat nici o tradanie, pentru nopoarele cari au pierit cu limba lor, singure monumentele existente incd pe pamant pot sh ne desvAluie $i &I ne afirme $i tendinta ingeniului lor $i treapta lor de maiestrie.

Cat este insa de greu a face asemenea distinctiuni in

haosul lumii primitive ! Negre$it ca in timpul a miilor de secoli earl au prece-

dat in omenire arta de a Ostra prin grai sau prin scris

memoria faptelor, multe popoare, deosebite prin origind, deosebite prin limbd, deosebite prin uzuri, si-au succedat

unul altuia pe fata pamantului. Ele au lasat mai putin,

In straturile de pamant pe care ele calcau, dovezi pipaite de ingeniozitatea lor $i de dibAcia lor manuala. Astazi, gltiinta arheologica cearca sd afle un fir, spre

a da de capataiul acelui labirint ; dar ea abia cuteaza pana acum, cu ajutorul antropologiei, sd fach, printre ritm4ite1e preistorice, distinctiuni de semintii de nea-

muri ; ea mai mult se margineqte deocamdatd a clasifica productiunile primitive ale omenirii inteo ordine crono-

OPERE ALESE

307

logicA, depe natura materiilor care au venit succesiv la cunostinta si la intrebuintarea omului. Astfel ea socoteste,

dui:4 o epocA embrionard, in care

oral'', salbatic Inca, s'a servit numai cu tulpine de copaci si cu bolovani de stAnca un period in care el s'a invAtat O. ciopleasca prin ciocnituri piatra si osul, si-apoi iar, prin frecaturi, sa le lustruiasca. Dupn aceea, el a sec's din pamAnt aroma; a dibuit prin depArtari cositorul, si topindu-le impreund, a nimerit bronzul, un metal care Cu inlesnire primeste forme m1Adioase, pastrand ksi o tarie durabila. Epoca, zisa de bronz, domnilor, are fara tAgAduiala o insemnatate mare din punctul de vedere artistic ; ea ne prezinta, in toate productele ei, forme sovaite de o gratie original:a, suprafete oable, mladiate cu dungi si ornate

cu sapaturi 'ware arme delicate ce abia le pot manui palme foarte miei, podoabe trupesti formate din mari

spirale elastiee, inteun cuvânt, o colectivitate de obiectP. 4ot aceleasi din fatesele Bretaniei pAnA In turbariile Lifoniei, din fundul Scandinaviei pang. sub Carpatii Bastarnici, obiecte care destainuesc pAna la evidenta raspardirea peste mai toatA Europa a unei semintii Inzestrate cu inalte facultati estetice si cu un mare geniu de expansiune.

Oamenii din epoca de bronz se infrAnsera, in timpi mai apropiati de noi, dinaintea semintiilor mai aspre care aduceau cu sine fierul....

Dar aci Buntem pe limitele timpilor istorici. SA ne Intoarcem iar inapoi, ea sA aruncAm o ochire asupra patriei noastre, pe vremea cAnd clocotiau in lume poporatiunile,

mai mult sau mai putin salbatice, ale epocii de piatra,

si cele mai debile si mai industrioase ale epocei de bronz. Pe eat cineva ar voi sa-si poarte atentiunea asupra diverselor timpuri cAnd poporatiunea continentului nostru

european s'a simtit expusa la clatiri mai mult sau mai

putin violente, prin navAlirea in mijlocul ei a nouà contin gente etnice, va baga neaparat de seamA cum ca, la iesirea lor din Asia, toate popoarele cele mari care au avut misiunea providentiala de a crea sau de a reinoi civilizatiunea Europei, au trebuit intr'un mod fatal sa intre intr'aceasta noun tarn a fagilduintii printr'o poarta comuna. Aceste Propilee ale Europei au fost, cutez a o spune, intinsele si avutele cAmpii ce stau dealungul tar

308

AL. ODOBESCU

mului stang al Dundrii, aproape de varsatura ei in mare ; fost tara noastra. Privind aeum din punctul de vedere istoric infatisarea acestei particele a Europei rasaritene, ar crede cineva Dunarea, principala arterä' fluviala a Apusului, indata ce

intra inteacea regiune, inchipueste, cu ajutorul celor

cloud sire de munti, Balcanii si Carpatii, care dela granita Romaniei incolo apuca directiuni divergente, inchipueste, zic, un fel de mare palnie cascata, care parea a se deschide fireste dinaintea anticilor cautatori de pamanturi. Latele pustii ale Scitiei, cu orizonturile lor indoielnice, eu goliciunea lor neospdtoasa, parca vin sa se infundeze In acea bogatii tarina, unde naturii ca si cum ea ar fi voit sa initieze inteinsa pe ora despre toate avutiile rAs-

pAndite in continentul rasaritean, unde naturii i-a placut a inconjura o campie roditoare si scaldata de mii de rauri, cu o sill de munti mareti, pe care creso codrii vartosi si in care stau ascunse comorile mineralogie,e cele mai variate. Pe timpii marilor bajenii ale semintiilor omenesti, carduri de popoare, pribegite din Asia, sau cá urmasera dealungul raurilor seitice si pe tarmurile marii interioare in care ele se revarsa sau ca umblasera pe sub poala orientald a muntilor ce inconjura acele pustii, a trebuit neaparat sa izbucneasca inteaceasta vale. Calea insemnatá de natura ii ducea nestramutat in acea

palnie, de unde li se deschideau apoi trecatorile spre Deaceea, indata ce sosiau in acest punct de intalnire

Miaza-zi i spre Apus.

comun, noroadele cari aveau °data', sa cotropeasca Europa se opriau in valea Dunarii-de-jos si stau la indoiala, pana &and, imbrancite de alte hoarde navalitoare, ele apueau

care decindea lstrului si dincolo de Balcani, catre fru-

moasele taxi ale marii Meridionale, care in susul Dunarii, pe unde li se insemna drumul partilor apusene.

Asa dar, cat de departe ar voi istoricul sa se urce pe scara varstelor, el este sigur de a intalni, la un moment oarecare al existentei lor, pe fiecare din marele familii de popoare europene chema-s'ar ele Pelasgi si Celti si Gaeli, Sciti i Geti, Goti si Germani, Sarmati Slavoni, si chiar neamuri altaice ca Ungurii si Turcii, istoricul este sigur, zic, de a le intalni ocupand, cu o statornicie mai mult sau rnai putin dainuitoare, malul stang Dunarii de jos. Afara de locuitorii aborigeni ai Europei, daca asemenea oameni au fost vreodata, si de

OPERE ALESE

309

cal eva ramuri asezate In infundAturile ei septentrionale, se poate, cred, afirma eh' toate popoarele, cate au cuprins

in trecut i cate locuese astd'zi fata Eurepei, toate, in-

&and intr'insa. au pdsit acest prag eomun. Dar oare l'asat-au ele toate vreo urma de-a lor pe aici 1 Anticarul si antropologul gasese ei cumva s spicuiasch pe aci dovezí de acelea netägtiduite, care yin sä sprijine atat de puternic spusele si bdnuielile istoriei Jata intrebdri ce se pot eu drept cuvant face exploratorilor Romaniei si a cdror deslegare, inteun mod afir-

mativ, ar sluji spre a descurca foarte tare antichitdtile

primitive ale continentului nostru european. Feluritele semintii care s'au grdmddit inteacest cuprins nadrginit, spre a se reviirsa apoi la diferite epoce peste

trile occidentului, s'ar ardta aici in fatd una cu alta, purtand fiecare insusiri distinctive, depe cari ele s'ar putea grupa si coordona cu maí multd inlesnire decal se

poate face prin tàrile unde ele se raspandird mai tarziu. Ar fi Mid indoiald un frumos rezultat cand am gAsi astfel, intrunite in aceeas tara, in patria noastrd, urmele celor mai multe din anticile semintii care au ocupat Europa, si ar fi negresit merítul mare al acelora care, in mijlocul atator rdmdsite felurite, ar putea sd statorniceascd o ordine, o clasificatiune, intemeiatd si pe deosebiri etnografice si pe urmarea cronologicd a timpilor. Trebue bud sA marturisim, cu toatd, umilinta, ed noi, Romanii, suntem inch' departe de a fi atíns acest scop inaltat : abia daed pand acum s'au fdeut la noi oarecari dibuiri destul de putin fericite in domeniul epoeelor preistoriee. Pentru ca sd putem reusi a avea rezultate solide, pe care s'a se intemeieze cu sigurantä stiínta, ar trebui ea cereetArile arheologiee ce facem in tard sd proceadd dupd un sistem bine rationat, in care sd fie prevAzute de mai

inainte toate faptele ce experienta a inregistrat prin alte tAri, pentru ea astfel sd avem in veci in vedere punctele de comparatiune si sá putem constata totdeodatd si ana-

logía rezultatelor dobil,ndite aci, cu acelea obtinute aiurea, elementele adevArat noud ce se vor ivi pe solul nostru.

Este o tara unde cultul arheologiei a intrat in uzurile poporane. Acea tara e Danemarca. Acolo, oricand un taran a rdsturnat cu fierul plugului o oald veche, un ciocan de piatrd sau o custurd de bronz, el o duce cu mandrie la muzeul din Copenhaga, unde descoperirea lui e

asezatd cu onoare in dulapuri, aldturi cu numele

310

AL. ODOBESCII

ruitorului. Once Danez aspira la fericirea de a vedea

productul aflarilor sale arheologice inavutind tezaurele artistice si istorice ale tarii. Stiti ea aceasta este un nobil mod de a-si iubi patria. El dovedeste cä o natiune care stie asa de mult sa-si respecte datinele parintesti nu voieste si nu poate sa moara ! Suflarea trecutului e Inca atat de vivace in mima ei,

'Meat o va conduce mereu cu aripile destinse catre viitor I As don i sa putem si noi sa desteptam un astfel de simtimant in poporul nostru ; as don i sa facem ea religiunea trecutului sa se manifesto la dansul printr'o preocupatiune constanta despre ceeace au fost strabunii nostri. Cel care pune pret in onoarea parintilor sai, nu va seapilta niciodata I Dar dorintele mele, trebue s'o marturisese, nu se traduc totdeauna in fapte, si mai adesea, in visurile mele de fala nationala, trebue sa ma multumesc cu slabul contingent ce puterile-mi marginite imi permit sa dau realizarii lor. Asa spre exemplu, ca sal cercam a aduna elemente de statistica arheologica si sit dobandim Vilna la oarecare punct mijloace de a clasifica, cel putin grosso-modo, monumen-

tele antice din tara noastra, am redactat acum vreo doi ani un fel de izvod in limba poporana, un chestionar arheologic, care prin intermediul oficial al ministerului de instructiune publica, dirijat pe atunci de instruitul si activul nostru coleg d-1 Esarcu, s'a impartit pe la invttàtorii comunelor urbane si rurale din tara. Au raspuns multi din invatatori la intrebarile ce li se faceau in privinta vechilor monumente locale, si raspunsurile multora sunt pline de interes. Daca prin staruinta autoritatii s'ar fi continuat aceasta instructiune arheologica a tarii, rezultatele pana astazi sunt incredintat ca ar fi fost foarte insemnate. Dar nu totdeauna instructiunea domneste in Instructiune la noi, nici cultura la Culte si nu totdeauna autoriWile stiu sa pretuiasca ideile de stiinta si foloasele intelectuale ale natiunii. Astfel insa, precum stam astazi cu cunostintele noastre arheologice, asupra epocii preistorice din Romania, noi avem numai a constata deocamdata ea apartinand probabilmente acelei epoce : movile multe, mari si marunte, risipite pe campia romaneasca ; ulcele si harburi de forma si de materie grosolana ; cateva custure de cremene si mai multe ciocane de piatra tare, adunate in acesti doi trei din urma ani, de cativa colectori, mai cu seam/ de

OPERE ALESE

311

Bolliac ; apoi cdteva cuvinte 0i cateva sculpturi descriiud reprezentând, in operele autorilor si arti0tilor grecolatini, unele obiecte de arta industriald 0i sumptuarie ale predecesorilor imediati ai Romanilor, adicd, ale natiunii dacice ; i in fine, un cdmp nemArginit, deschis imagina-

tiunii pentru a-si inchipui cum oamenii primitivi s'au pitit in pesterele Carpatilor i in colibe de lemn, asezate pe taraci in mijlocul lacurilor, spre a se feri de fiarele sdlbatice, de elefanti flocosi, de maamuti, de ursii speluncilor, de cerbii gigantici, de zimbrii uriasi, cari pustiau codrii seculari din lunca 1-As/Mata a Dundrii i cari bolbosiau in bAltile-i revArsate. Mdrginindu-ne insd in cercul mai restrdns al obiectelor existente, vom recunoaste precum a M'out tot aci mai deundzi si Bolliac, cd seria de unelte de piatrd ce s'a adunat la noi, in putin timp, si mai ales toporasele, ciocanele 0i ddltile multiforme de pietre dure, de serpentinii, de diorit, de ofit si chiar de iesm, prezintd o varietate de forme si o perfectiune de lucrare, cari ne fac a socoti pe locuitorii tdrii noastre din epoca de piatrd cu totul a0a de inaintati ca si contemporanii lor din tdrile unde arheo/ogia preistoricd a dat pand acum cele mai splendide ale ei prinoase. Citt despre oamenii epocii de bronz, trebue sd và mdr-

turisesc cd »'am avut incri pldcerea de a md intdlni in tara la noi, cu unelte de ale lor, asa de gingase, asa de frumos mllidiate. Stim cä chiar dincolo de Carpati, in Ardeal, s'au descoperit agrafe de ale lor, intortochiate ea niste melci uria0i si brdtdri elastice cari se rdsuciau dealungul bratelor si al pulpelor, 0tim eh" Ungaria, vecina

noastrd, e una din tarile cele mai bogate in arme 0i unelte din epoca de bronz. trebue s'o Dar pe coasta meridionald a Carpatilor sau cd delicatii oameni ai acestei epoci n'au constat, strgbdtut de loe, sau ch." urmele lor stau ascunse sub pdmântul nostru, cu mai multd gelozie decht ale altor populatiuni antice din Ronadnia. Nu trebue Insá sä disperd,m. Tara noastrá e a0a pifiad

de movile de toate formele si de toate dimensiunile, care noi incd nu le-am explorat, incat se poate foarte bine ea multe din ele sd cuprindit comori ascunse din epoca de bronz. Iii acele movile se vor gdsi negresit multe alte lucruri pretioase pentru arheologie, pe care noi acum nici cd, le banuim. Movilele sunt, fArd. îndoialä, arhive Mente care

312

AL. ODOBESCIT

pastreazd in negrul lor pamant, documente istorice ale tdrii noastre din timpii pe cand istoria nu se scria eu condeiul.

Cercetarea lor este una din datoriile cele mai insemnate cele mai curioase, dar totdeodata si din cele mai anevoioase ale arheologilor romani. Lasand la o parte greutatile curat materiale, caci trebue sà asude muncitori multi ca sapa si cu lopata, i salaori cu roaba, ca s'a despice una din cele mai marunte movile, apoi cu cata rabdare trebue atintita atentiunea, spre a nu se trece cu vederea nici una din dispozitiunile interioare ale cuprinsului, spre a se inregistra cu scrupulozitate i Cu inteligenta pana asternuturile de pamanturi felurite, de bolovani, de nisip, de huma, de carbuni, de pietris, de cenusa, cari intoemese o mare parte din acele edificii rudimentare dar masive, unicele monumente poate ale multor secoli stravechi Nu in preumblari de cateva ore, cu oameni adunati in pripa de vataselnl satului, prin ademenirea bacsisului si a cinzecei de rachiu, nu in zorul unei varatice calatorii de placere, se studiaza o movila, astfel back rezultatele dobandite sä poata fi de folOs stiintii, sä poata servi de baza neindoioasa la comparatiuni etnologice si la teorii de istorie primordiala. Marturisese cà eu unul n'am putut pana acum sa cereetez interiorul nici uneia din numeroasele movile ale tarii si nu va voi putea dar spune daca ele trebue despi-

cate deadreptul ori piezi, in perghel sau in raseruce.

A tftta $tiu numai ca am auzit depe la arheologi, cari au facut si fac Inca explorari insemnate in movilele din Crimeia si Rusia meridionala asa de asemanate cu ale noastre cum ca continutul pamantului ce constitue mo-

vila este adesea neinsemnator, de vreme ce mai in totdeauna acel pamant a fost gramadit la un loe ea sa acopere un obiect oarecare, cladire sau simplu sicriu mortuar, asezate pe suprafata sau dedesubtul solului. Aceasta ne este eonfirmat si de autorii antici cari au vorbit despre azul foarte vechi al movilelor, intrebuintate ea monumente eomemorative ce se ridicau deasupra cadavrului unui e

de popoare, unui erou, sau chiar totalitatii luptatorilor cazuti intr'o batalie. Cand vede insa eineva multimea de movile, cari stau gramädite pe largi intinderi in unele parti, si printre ele, si tara noastra, nu-i vine a crede ea sub fieeare dinteinsele are sa fie cate un mort, si cà popoarele vechinaii si-au facut o petrecere de a presdra raposati, ast-

OPERE ALESE

313

f el incat sd impestriteze o tard, Intreagd Cu mormintele lor. Apoi iar unele din acele clAdiri de pdmant, fdcute de mama oamenilor, au proportiuni atät de uriase, Meat s'ar putea crede cd, pentru a acopen i Wane, unui singur om, ar fi lucrat mii de oameni in mii de zile. Asemenea indoieli ne conduc a crede cd, nu toate movilele cate le vedem pe campi si pe dealuri, sunt morminte omenesti si nu tuturor se aplicd cu justetd apelatiuuea de movitel, care este un termen slavon, spre a insemna un mormant.

Poate chiar cii cele care mai cu drept cuvant ar purta acest nume sunt movilele acelea care la noi se chiamd gorgane, iar in Rusia kurgany. Gorgane Bunt multe prin Romänia, si de cate ori vreun cautdtor de comori, cdIduzit de flgichrile ce ies noaptea depe fata unui gorgan, s'a ispitit a face o groapd cat de putin adancd inteinsul, el a dat neapdrat peste oseminte

de om. Pdmantul din care ele Bunt compuse este plä'mddit cu cadavre. Gorganele sunt dar adevärate osuare, nude zac genera-

tiuni antice care, trecand la vecie, au pdstrat pand azi tdinuite, i numele si epoca vietuirii lor. Cand yeti iesi din aceasta said, aruncati-vd ochii la dreapta, si In Intunericul noptii, veti zdri printre crdcile

despuiate ale arborilor din Cismegiu, turnul bisericii Sf. lije. Temeliile acelui templu enorial al mahalalei Gorganut se afundd In bdierile unei movile, unui antic gorgan, care a dat numele sdu imprejmuirii. Se vede cd strdvechii locuitori ai mocirlelor depe malul Dambovitii, sdlbaticii cari faticiau acum cateva mii de ani, printre stuful mlastinei Cismegiului, si-au indltat aceastd necropold, cu mangaietoarea sperantd cd ea va sti sd, destepte In noi o cuvioasd amintire. cdci d-voastrd aveti Nu uitati dar, doamnele mele, mima miloasd, de cate ori yeti purta pasii sub umbra räcoroasd a aleelor din Cismegiu, de a saluta cu un nezeu sti-i ierte !" pe rdposatii preistorici ai gorganului dela Sf. Ilie ! Aceastd pietoasd, datorie implinitä, sd ne reintoarcem iardsi privirile cAtre acele mii de movile semdnate prin câmpiile netdrmurite, prin bdrdganele pustii ale luncii dundrene. Vedeti colo un sir de movilite gemene, care asezate cate cloud, din distantd in distantd, se prelungesc do pe malul Dundrii pang, dincolo de bältile Ialpuhului I in toate directiunile ele îi Intind ramure, alcdtuite de alte

314

AL. ODOBESCU

movile, care mai mari, care mai mici, presarate peste tot intinsul tarii ! Ce oare aunt acelea I Sunt ele hotare inaltate intre mosiile mai multor neamuri ? Sau, mai bine, aunt ele sem-

nele ce calauziau hoardele barbare in cutreeratul pustiilor I Ici si colea, pe cate un mal inaltat deasupra unui rki ce serpueste pe o matca lath', rasare cate o movila uriaa ce domina toata imprejmuirea. Ca sfincsii de granit in pustiile nisipoase ale Africei, asa isi ridica capetele lor plesuve acei fruntasi ai movilelor, profiland dealungul secolilor conturul lor garbovit, peste lunce si peste sesuri ! Si ele contin o enigma in salmi lor. $i ele cer o deslegare, care neaparat va vdrsa lumina asupra vietii ornenirii ! Incercati-va dar istetimea mintii, arheologilor romani ! Deslegati enigma, moderni Edipi ai acestor noi sfincsi !

Eu unul ma dan in laturi, &del am spaima de a infrunta cu usurinta necunoscutul, Cu atat mai mult ca nu ma pot Inca lauda cd am gasit iarba fiarelor ! $i Cu toate acestea insa, tin minte ea, aeum vreo zece ani, calatorind prin Moldova si mergand dela Ruginoasa la Pa-scani, drumul meu ma duse deasupra unei coast° foarte inalte, pe a carei culme sosind, ma aflai la poalele unei mari movile, de ande ochii mei zarira deodata o priveliste mareata, ce mi-a ramas adanc intiparita in minte. Sub priporul acelei rapezi coaste ce desfasura albia Siretului, care isi rostogolia apele sale volburoase pe un nisip aurit, lunca era inveselita, cat puntea cuprinde ochiul, cu dumbrave, si prin acea intinsa pajiste smaltuita ca toate nuantele unei bogate vegetatiuni, 1%111 isi rasletia suprafata sa alburie, spumegand si pravalind fara incetare undele sale adanci si pripite. Malul opus era foarte depdrtat ; abia se zaria sub unja orizontului rapa surpata care ingradia de cealalta parte lunca. La o asemenea vedere statui catva timp inmarmurit dinaintea acelui maiestos tabel al naturii. Impresiuni ca acestea am incercat adesea in calatoriile mele prin tara, si suvenirea ion nu este cel mai slab 'eggmant ce strange mima mea de patrie ! Dar revenind din acel farmec si cugetand la trebuinta si la posibilitatea practica de a-mi arma calea, mi se pan' un lucru cu neputinta ca sa ma expun a trece deacurmezisul acea luncii intrand deadreptul in apele umflate si

OPERE ALESE

315

artagoase ale Siretului. Drept in fata mea nu era drum, nu era vad, nu era trecatoare. Plimbandu-mi insa ochii pe departata linie care insemna pe cer coasta opusa, zarii cu mult in susul apei, departe, foarte departe, o alta movila, intocmai ca aceea langa care ma afiam. Ea domina malul dimpotriva, precum aceastälalta incununa coasta de dincoace. Atunei, urmand Cu ochii unja care se intindea prin lunca intre aceste cloud movile, vazui ca pe acolo trecea drumul, strabAtand apele Siretului, prin locuri uncle ele erau lat rasfirate deasupra unui prundis solid. Movilele erau dar semnele call, semne asezate acolo de mii de ani si pe care natura le-a respectat, pastrand acelas curs apelor din lunch... Ele au fost i aunt Inca precum si multe altele de aceeas specie, stalpi militari ai

drumurilor si ai vadurilor ; printre dansele au trecut sutimile de popoare care au strabatut din adanca vechime si 'Ana acum tara noastra. Vá intreb, oare, dupa astfel de servicii facute omenirii, In timp de atatea secole nu merita si ele titlul de 711071,U-

nzente ?

Mai mult decat atata Cei cari le-au inaltat si cari, daca

s'ar fi gandit numai la indeplinirea trebuintelor zilnice ale marginitei lor vieti, n'ar fi ostenit atata spre a ridica movile, ci s'ar fi multumit a pune, drept semne, simple prajini sau momai oamenii aceia, zic, claditorii movilelor, au avut negresit in cugetul lor de a face, pentru minunarea posteritatii, lucrari m'Arete, adevarate obiecte de arta. Intru aceste lucrari lima au stiut si au putut ei sa concentre cea mai intinsa conceptiune a esteticii lor. Sa nu nesocotim astazi nici operele lor, nici mai ales ideia ce i-a indemnat a le executa. Daca odinioara n'ar fi pasit omenirea pe treapta unde s'au aflat dansii, ea n'ar fi astazi la culmea de unde noi îi privim. Am putea pretui si mai bine inaintarile progresive ale artei la popoarele primitive, aruncand o privire asupra unei serii de monumente stravechi, mult mai lesne de fabricat si de un uz casnie mult mai neaparat decal gorganele mormantale i movilele militare. Numeroasele descoperiri intamplatoare si cateva sapaturi de amatori ce s'au facut pe la noi, au scos foarte des la lumina obiecte de oale, vase si mai adesea harburi. Unele din acestea poarta in formele, in pasta, in coloritul, iar mai ales in ornamentele si legendele lor, caractere netagaduite aie

316

AL. ODOBESCII

industriei romane. Dar altele suut eu mult mai groso Ian lucrate dealt oldria ce au ldsat Romanii prin tárile unde ei s'au asezat acelea au forme cu totul streine, ha chiar desemne gravate pe ele, cari nu se gdsesc pe vase romane. Acelea sunt negresit carii ale popoarelor barbare, care au precedat aci pe legionarii ksi pe colonii Romei. A se clasifica dupil neamuri i epoce, este plind acum un lucru foarte temerar. Eu nu cutez a intra pe o astfel de

cale, unde md tem cd voi fi silit sd am recurs la ima-

ginatiunea mea mai adesea, cleat la cunostinte pozitive. Va veni insd timpul cdnd clasificarea va fi posibild si suntem in drept de a astepta dela dânsa rezultate de cea mai mare insemnktate pentru etnologia antica a thrii noastre. Dar trebue mai intdi sà explordm mult, sà studiem cu atentiune conditiunile si natura descoperirilor, sd le compardm cu obiectele analoage aflate prin alte tdri. Deocamdatd má voi mdrgini a face mentiune numai despre doud descoperiri care mie unuia mi s'au pdrut olerá, printre toate, un caracter de originalitate marcantd. Sunt vreo doi ani, depe indemnul lui Bolliac, junele D. Butculescu a fdcut cdteva sdpdturi inteo localitate depe malul Ialomitei, numità Piscul-Crdsanii ; proprietate a lui Lehliu. Dumnealui a adus de acolo mai multe vase de lut negru, ale cdror forme si ornamentatiuni nu le-am mai vdzut la alte oldrii antice din tdri celtice, ea Bretania si Irlanda. Mai toate vasele dela Piscul-Criisani sunt reduse In cioburi ; cu toate acestea se recunosc pe dansele buze tari resfrante, pântece de oale cu forme unghiulare, inalte scaune conice, mânere subtiri i foarte incovoiate, giiurele dese ca de ciur ornamente cu linii in zig-zag, in fine toatd caracteristica unei arte ce n'are nimic banal, nimic imitat depe formele cu care ne-au obisnuit popoarele, cu ale cdror uzuri plastice suntem mai de mult familiarizati. Oldria dela Piscul-Crdsani meritd dar o bAgare de seamd

speciald printre cele ce am vazut Vaud" acum ea provenind din tara noastrd, i ar fi bine ca, prin noui exploratiuni, sá se inzestreze i Muzeul nostru national cu o eatime de acele curioase hdrburi, cel putin egald cu aceea ce posedd Bolliac. Nu mai putin importante sunt vasele, tot ale lui Bolliac,

despre care ne-a spus aci mai deundzi cä le-ar fi gasit Jute() necropold antied din preajma Zimnicei. Printre diinsele este o urmd de lut gros, cenusiu, de o dimensiune mare, aproape un metru indltime, care infdtiseazd pe par-

tea superioard a pântecelor ei un ornament de sase ori

OPERE ALESE

317

repetit ; intre douä brituri de stelute, addnc tipdrite in el, se deosebesc sase calldreti de o infältisare stranie, stanipati eu un relief destul de usor. Toti sunt identici in forind ; calul are corpul prelung i rotunjit la extremitälti, iar capul mic. Calldretul, foarte mdrunt in proportiune cu animalul, este de o structural cu totul rudimentard si pare a nu purta nici un vestmant.

Acest ornament este nil indoiald un ce care meritd

toatal atentiunea. Se pare, vdzandu-1 si ludnd in seamd stilul luerdrii si provenienta obiectului, cil din cea mai aancd, vechime talrmurenii Marii Negre, cari au fost totdeauna vestiti prin caii lor, au adoptat ca ornament favorit al vaselor, reprezentatiunea de scene de cálldrie. Astfel, sunt vreo caltiva ani, la 1862, s'a descoperit in Rusia

meridionald, in movila zisd Certamldc-Kurgan, $elul Nicopol, mai multe obiecte antice de mare pret, prin-

tre care $i un vas magistral de orfaurdrie elend, pe ale cdrui pantece se vdd reprezentati cu o perfectiune Sciti ocupati a prinde Cu arcanul si a impiedica cu chiosteci picioarele dinainte ale unor calusei sdlbatici.

Arta greacd a dat acestor scene o gratie naturald, pe care nu o putem cere dela mesterii antici din RomAnia voim numai sil constatdm cd o idee analogd a inspirat pe argintarul elen care va fi lucrat vasul dela CertamldkKurgan dupd cererea vreunui rege scit, $i pe olarul barbar dela Zimnicea. CAldretul care face ornamentul principal al vasului lui nu ne stint cu Bolliac, ba i steluta de lângii dansul, totul necunoscute. In mai multe rdnduri si mai ales, dupä cum ne incredinteazd tot Bolliac, acum vreo cdtiva ani, pe malul stang al Oltului, s'au descoperit monete de argint in forma staterilor macedonici, pe al cdror revers se vede, in mai mic, un cdldret si o stea ce se asemAnil foarte tare cu acele de pe vasul de lut. sil ne grabim a o spune aceste semne nu sunt Insal exclusiv particulare popoarelor barbare din Dacia ; s'au gdsit in Panonia monete cu acelas tip ; ba chiar monetele galice din Franta si cele celtiberice din Spania ne prezintal o figurd de cdldret tot asa de grosolan lucratd. Oare acelas popor a preumblat acest tip monetar din Rdsdritul pAnd in Apusul Europei I$i dacil ar fi aya, care este acel popor ? TJnii isi inchipuesc cd Dacii au fost o semintie celticd.

Altii ne amintesc cá vechii Gali au fticut in mai multe randuri incursiuni prin Orient ; ei, poate, au ldsat nu-

318

AL. OD OBESCU

mele lor orasului Galati, si Mil thglidnialh, 1-au dat provinciei Galatia din Asia-Mich.

Monetele de care vorbim aci nu sunt in stare de a reacel tip al chlhretului in arta plastich a anticilor locuitori ai Romilniei si alhturi cu dânsul ne simtim datori a mentiona si unele monete de argint ce se ghsese in tara la noi si pe care se vhd imitate. cu foarte putinh dibAcie, tipurile ce figureazh pe staterii macedonici, ba chiar 5i inscriptiunile depe dansii. Insh, ca unii ce se vede eh' ru stiau ce scriu, imitatorii sau calpuzanii dela noi au scris pe monetele lor numai primele litere ale numelui lui Filip Macedonieul si, obositi de a imita earacterele pan la starsitul cuvantului, s'au multumit a inlocui literele urmltoare prin simple linii. Dach am voi sh cercethm cine au fost acei ealpuzani, eari aci la noi au contrafAcut intr'un mod asa grosolan frumoasa monetrt macedonia ar trebui sh recunoastem ch natiunea depe malul stäng al Dungrii care a stat in zolvi singure cestiunea ; deaceea ne mArginim a constata

contact cu Macedonii, au fost Getii. Va sh zich, duph toath probabilitatea, noi posedgm moneta Getilor, si prin aceasta cunoastem, duph tipurile ce

stint imprimate de acei bani, gradul in care ajunsese la dânsii cultura artelor plastice. Duph toath aparenta, acei Geti cari Wean moneth de argint. nu apartineau generatiilor din epoca de piatrh, nici ehiar poate din aceea a bronzului. Cu greu ar veril dar sh le atribuim lor uneltele de serpentinä si mai putin inch aschiile de cremene, care s'au ghsit in tarh la noi ; 5i ar fi, credem, a face o adevAratrt

eonfuziune de a prelungi panh in timpii la care am ajuns industriile primitive practicate de omenire, pe chnd ea Inch nu cunostea metalurile.

Acestea am putea-o lace cu atilt mai putin, en cht aflhm, tot in thrile noastre, mai inainte chiar de Geti, douh popoare despre ale chror aplechri si mod de vietuire ni s'au phstrat curioase traditiuni. Agatirsii, cari locuiau in chmpiile dela poalele Carpatilor, erau oameni desfhtati in triliau o vieath molesith, zugrhvindu-si o parte din trup cu vii colori si acoperind restul cu vestminte aurite, cu pietre nestemate. Siginii, vecinii lor, in cari unii autori au avut co-

mica ideie de a vedea pe strAbunii Tiganilor de asthzi, Siginii, zic, isi petreceau vieata creschnd herghelii de cai

OPERE ALESE

319r

si milntindu-i atilt bdrbatii cat ksi. femeile din chrutele lor,

cu care striibiiteau tara in toate pdrtile. Niel rAtileitorii Sigini (bagati bine de seamd cri nu este aci vorba de Tiganii de satrA), nici luxosii Agatirsi nu par a fi popoare de acelea care stau sd lustrueasch cremenea spre a o face custure, ori sd se mândreascd cu mo&ate podoabe de bronz. Cand un popor s'a deprins a preface aurul si pietrele scumpe in obiecte de lux, child a inviitat a face cdrute, el fiirti indoiald a dotandit o culturä mai presus de aceea a timpilor curat preistorici. Arta, la d5,nsul, a ajuns la un grad mai inalt si, cu toate eh pAnd azi nici un monument existent nu ne poate da o idee exacta despre artele Siginilor, si mai ales ale Agatirsilor, noi ne socotim in drept de a induce din putinele spuse ale scriitorilor vechi, ed aceste popoare se putean asemui In cultura lor artisticii cu popoarele cele mai inaintate ale Scitiei, iar mai cu seamä cu urmasii si cu vecinii lor, cu. Dacii. Putem oare zice, cAnd ajungem a vorbi despre arta Dacilor, ed ei se aflau hied in epoca de piatrd, sau sd ne inchipuim at ei nu cunosteau decat bronzul, la momentul când ii vedem in fata Romanilor I Asemenea alegatiuni nu pot aduce deckt confuziune in putinele cunostinte ce avem despre arth la acel popor, care inchide periodul preistoric al analelor arheologiei noastre.

Am fi stiut mult despre starea de culturd a Dacilor.

dacd atiitea cArti cate s'au scris in vechime despre dilnsii ni s'ar fi piistrat. Dar soarta, care pare c'ar fi voit sd ne recnze erice altd origine decal pogorirea noastra din neamul roman, ne-a redus la foarte patine cunostinte despre

acel popor din Carpati, care ingrijase tare pe impdratii Romei. Cateva senile pasagii in putini autori vechi (31 baso-

reliefurile columnei Traiane, jata la ce se reduc azi documentele istorice, ale limbii, ale artelor la Daci.

Stim insd ea ei iubeau cultura si cautau prin toate

mijloacele a se folosi de alma. CAnd Decebal, regele Dacilor, invinse armata impdratului Domitian, el impuse ea conditiuni de pace rdspunderea unui tribut in bani si tri-

miterea in Dacia a mai multor mesteri romani, cari sà instruiased pe locuitori in artele rdzboiului si ale pAcii.

Deaceea poate ciind, cu ciltiva ani in urmd, Traian veni In Dacia sd rdzbune onoarea armelor romane, el gAsi pe Daci preparati pentru o rezistentrt puternicti, apitrati In

320

AL. ODOBESC13

cetati de piatra i in metereze de pamant incinse in tarcuri de pari, bine muniti cu masine de razboi construite depe modul roman ; astfel ni se aratä tara si armata Dacilor pe mai multe din seenele ce intocmesc spirala de sculptura a columnei Traiane. Tilsit, pe lánga cladirile de piatra cubica, pe PATIO. colonadele si frontoanele de stil roman ce decoreaza unele cetäti dacice, ni se arata, tot pe columna, i unele constructiuni de un caracter mai local. Pe la inceputul primului razboi dacic, vedem o scena In care ostasii romani dau foe cu tortele la niste colibe facute de scanduri i asezate pe niste taraci inalti care es din FLO.. Ai zice cä vezi pe columna pichete de ale granicerilor romani din insulele Dunarii.

Apoi intealte locuri, clàdiri izolate stau imprejmuite

Cu uluce formate de blaini retezate piezis la varf. Cine din noi n'a vazut asemenea imprejmuiri la curtile locuintelor muntene de peste Olt 7

Sunt Inca pe columna. si ziduri de cetati dace, care se recunosc a fi elddite cu panfant batut, amestecat cu paie si nuiele, si asezat intre doi pareti de scanduri ; se vad

5i oameni aducand Cu cosurile panfantul spre a umple acel parete.

Mi s'a intämplat si mie a vedea ramasite de ale unor

asemeni cetati ; la dansele palisadele de lemn au pierrt negresit, mistuite de incendiu, iar pamantul batut dintre

ele s'a intarit, sa pärjolit si a format o massa compacta, roscata pe care abia a putut-o macina pilna astazi actiunea distructoare a timpului. Eram cu Bolliac acum vreo trei ani, când, punänd sa sape in jurul unei vechi cetati ce domina valea Prahovei intre Pucheni i Tinosu, am dat peste asemenea ziduri si ne-am mirat de dainuirea unor cladiri ce par a fi fost atat de fragile. Nu mai putin durabile insa se par a fi fost i unele uzuri,

a cal:or origina antiea arta singura ne-a pastrat-o. Mad vedem pe columna vestmintele ce poartrt Dacii : camasa lor cu manece, strAnsa la mijloc si crestata la poale de ambele parti : itarii i opincile ce le acopera picioarele ; gluga latoasá sau sarica, atarnata, de umeri ; chica ple-

toasa a luptatorilor, si mai cu seama, turca ce acopere capetele sefilor, ale Zarabilor, precum Ii numeste Iornandes, nu ne putem opri de a recunoaste inteinsele chiar portul muntenilor nostri.

OPERE ALESE

321

Välurile ce impobobesc capul femeilor dace sunt inch maramele sgtencelor noastre. Vom avea ocaziunea alta datg, sper, de a vorbi mai pe larg de costumul national al Românilor si de originile lui. Deocamdatd ne margin.im a pune in comparatiune portul Mocanilor, si mai ales al Motilor din valea Hategului, cu imbrAcámintea vechilor Daci. Dacii, dupg toatä probabilitatea, au fost mai cu seamg un popor de munte ; din stâncile si de pe plaiurile Ardealului ei isi intindeau domnia peste tara Muresului, peste Oltenia, peste tinuturile Timisului $i mai departe. Pe sesurile despre Rgsgrit sedeau Getii, pe cari ei îi supusese domniei lor. La munte dar, si mai ales in jurul acelei Sarmisegetuse, pe care Columna Traiang o reprezenta printr'o vastg

imprejmuire de piaträ cubieä, in läuntrul näreia stau

gramddite multe si inalte edificii, la munte a rg'mas traditi unea portului dacic mai stäruitoare ; $i aceasta, nu numai in forma imbracgmintelor, dar cu toata probabilitatea si in culoarea lor. Dacii n'au purtat haine poleite si tatovagii pestrite ea Agatirsii, predecesorii lor ; hainele erau la dânsii de land all* de cgnepg albg, $i tot astfel stint si acum ale muntenilor romgni. Nu vreau sä anticipez asupra subiectului unei viitoare convorbiri, cu atât mai mult cà timpul este inaintat ; dar nu mg pot opri de a vd atrage bggarea de seamd chiar aci, unde a fost vorba de albele straie ale Dacilor, asupra unui caracter distinctly al portului românesc.

Poporul la noi se imbracä in alb, atat vara 61 si iarna ; albul la dgnsul e coloare predomnitoare ; i báigati de seamd cg, nici un alt popor european nu are aceastg predilectiune pentru coloarea candoarei, cum zicea, acum cittiva ani, un mare poet al României. Dar sg. grabim. Armele ce poartg Dacii pe columna Traiang ne aratä, invederat cg, ei nu se luptau nici cu topoare de piatrg, niel cu palose de bronz. Pietrele de prastie le manuese numai auxiliarii germani ai legiunilor. Dacul tine mai adesea in mang, un mare cutit in forma unei secare putin incovoiate, pe care cu nedrept cuvant unii autori au semuit-o cutitoaei cu carlig a lui Chronos, obiect de uz casnic ce se numia 6P7tr1 la Eleni. Cutitul Dacilor seamäng, mai mult, la Ws si la nagner, cu hangerul persian, cu kin jalul Cerkezilor.

Dar luxul cel mare al Dacilor se aratg in scuturile

Clasici

AL Odobescu

Serial. lstorice, etc.

21

322

AL. ODOBESCU

ovale ce poartrt ei la bratul stáng. Pe acele scuturi, ornamentele sunt atilt de variate, cat $i gratioase, $i acest lux al pavezelor dacice a dat ocaziune unui invdtat francez d-lui de Lasteyrie ca sd emitd, in Academia InscriptiuJailor si Belelor-litere din Paris, opiniunea cal acele arme defensive ale Dacilor, care in asa mare cittime au irapo-

dobit triumful lui Traian in Roma, erau niste bogate

obiecte de artd, imbrileate cu aur, decorate cu ornamente sculpturale si cu pietre scumpe. Dela aceastil ipotezd, vom trece la un fapt atestat de scriitorii antiei, adieil la sumptuositatea ce Dacii depu-

neau in flamurele sau praporele lor de rdsboi, in acei dragones, pe care 5i Romanii, din cauza aspectului lor märet si ingrozitor, ii adoptará pentru armatd, indatä dupd rdzboaiele dacice. Dragonii erau lungi prijine, deasupra cdrora sta fälfdind un balaur, cu capul de bronz

aurit si cu trupul mobil de o stord purpurie. Când in raisedrile ordiilor vántul umfla acei balauri, ei pdreau ca un stol de smei fantastici, amenintând fioros pe dusmanii din fata lor. Dacii, in fine, pretuiau $i luxul uneltelor casnice ; ei aveau bogate vase de argint si de aur ; pe Columna Traiana se vede cum Romanii inedireau cdrute 5i desage cu asemeni despuieri, luate depe la Daci : si Dione Casiu, istoricul lui Traian, ne povesteste cum Decebal, desperat de a vedea capitala si tara lui cotropite toate de Romani,

mai inainte de a se ucide cu propria sa mánd, puse abatà apele ritului Sargetia, $i prin Romanii robiti, pe care apoi Ii ucise, ingropd in albia ráului si acopen i cu

bolovani de pietre, toate comorile lui, compuse din obiecte de aur, de argint $i din multe nestimate. Se vede cd mai

tärziu un prizonier dac destdinui lui Traían secretul, avutiile lui Decebal furd duse in Roma, unde servirá la edificarea mUretei columne, a arcului de triumf si a forului divului imprtrat. printre odoarele luate dela Daei eran mai ales doud vase de argint si un corn de zimbru impodobit cu

pietre scumpe. Se zice cá Traian le lud cu sine, si mergand mai tärziu In Siria, le depuse cu propria sa raiind in ternplul lui Jupiter Casiu, din cetatea Seleuciei.

Negresit cd vor fi fost pretioase obiecte ale artei inpe care gloriosul irapdrat le alese dinteatátea

digene, acole vase si acel corn al unei fiare din codrii Roavutii, ca srt le inchine zeului ce-1 ocrotise in uriasele sale lupte cu Dacii. Impreuna.' cu cornul rápit din cornorile lui

OPERE ALESE

323

Decebal, pierira, $i puterile si artele acelui mdndru popor. Gelosi pana la sdlbaticie de libertatile si de bunurile lor, Dacii, simtindu-se Infranti, detera insisi foc la cetatile si la colibele lor, pravalira in prdpastie vitele ce-i hraniau. $i-si cautarri scaparea, care sorbind din cupa de otravd, care parasind tara lor subjugata. Astfel se stinse in Romania trufasa natiune a Dacilor, cufundfind pieirea ei si monumentele ce ea putuse

De aci inainte soarele Romei rasare pe malul stang al

Dunarii !

FUMURI ARHEOLOGICE SCORNITE DIN LULELE PREISTORICE, DE UN OM CARE NU FUMEAZA

Stim deocamdatil atilt de putin asupra vechilor locui tori ai taxii noastre, am dobandit incd, prin a noastra

proprie lucrare, asa de putine cunostinte despre antichine-am castigat pana acum asa putind eretätile dintii in cercurile stiintifice ale lumii civilizate, bleat, zdu, nu s'ar prea cddea sá ne mancara de indata acea bruma de credintd, cum ziee Romanul, prim emiterea unor teze de o naturd mai mult sau mai putin fantastica, care nu pot sd provoace deedt un zambet ironic pe buzele adevaratilor oameni de stiinta.

Aceastd cugetare a fost din nou desteptata in mine

mai deunazi citind in Trompeta Carpatilor din 4/16 Fevruarie (No. 1045, anul IX) Inca un articol, sub rubrica ; Arheologia, subscris de d-1 Cezar Bolliac. Inteinsul e vor-

ba de Uzul funtatului din timpii preistorici, si eruditul presedinte al comitetului nostru arheologic ne spune Pomponiu Mela, acel geograf spaniol ce seria latineste eu 60 ori 70 de ani inaintea concuistei Daciei de catre Traian, atribuie numai Tracilor celor vechi usul fumaDacii ale caror obiceiuri urtului" ; apoi adaogd meazd sd fi fost mai aceleasi, cu ale vechilor Traci, nu mai este indoialci cd fuman, cà fuman din lulea prin vreun fel de teve subtiri care n'au: putut sa, reziste pana la noi" ; in fine ne arata cá d-lui a gasit msusi pana acum, printre vase si cioburi de vase preistorice", in trei locala Vddastra din Romanati, la Hunia de litäti

324

AL. ODOBESCII

lana. Calafat, si la Piseu-Crdsani de pe Ialomitd, trei lulele de lut negru, care sunt leite poleite lulele romanesti !"

Inc. o frumoasd descoperire arheologicd, ksi cand un om ea d-1 Bolliac o intemeiazd pe carte latineascd, pasa de nu te minuna I La noi lumea nu se prea ocupa de arheologie, si prin urmare poate cu inlesnire sd creazd in eruditiunea oricui. De ce insd noi, dacd in adevdr ne taie capul $i dacd ne interesdm la starea de cultura.' a compatriotilor nostri, de ce sä ne facem o glumä din mijloacele ce avem pentru a-i instrui 7 De ce sd nu tratdm stiinta cu seriozitatea ce

i se cade si sd n'o prezentdm precat ne dd mana, sub

aspectul ei cel adevdrat $i respectabil, atta publicului roman, care poate avea o naivd incredere in noi, cal si strdinilor cari ne judecd cu mai multa justetd, dar $i cu mai putind ingdduiald 7 Eu crez eh' aceste idei ar trebui sd cdlduzeascd pe toti aceia cari, cu pana sau cu limba, vor sd contribue la ldUrea cunostintelor de once natura printre poporul roman,

sau sd rdspandeaseä prin strdinatate notiuni $tiintifice despre patria noastrd. Cu aceastd invdtdturd a$ vrea doard sd se aleagd binevoitorul cititor, din paginele ce-i stau dinainte. Restul e numai fum !

Sà cdutdm dar, pe urmele d-lui Bolliac, a aduna fumul din antichitate, si sd ne intrebdm $i noi daca cu adevdr el a ie$it din lulelele preistorice. Cu vreo cinci sute de ani mai inainte de Pomponiu Mela, pdrintele istoriei, adicd elenul Erodot, auzise elt Masagetii, un popor care locuia dincolo de marea Caspicd, pe malurile raului Arax, M'u mai mare chiar decat Du-

ntirea, cd. Masagetii descoperise un copac ale c/trui fructe

ei le aruncau pe jaratic, stAnd cu grarnada adunati imprejurul focului si din fumul ce se inglta, f3i pe care-1 miroseau, ei se imbAtau, precum grecii din vin ; f3i cu eltt mai mult aruncau de acele fructe pe Me, en atílt mai mult se imbiltau, pana in sfitrsit se sculau ei se puneau pe cAntece r3i pe jocuri 1)".

1. Herodoti lib. I, § 22 : "AXXcc bd cnpc itçvcraxe, tiv8pecc xapnoin toto5lbi çtvecç cpiporrsc, t oin ineitE &y 4 txtbuTb auviX8coac mcct EXc4 xcct neip ivaxcatilmsac x5.04 nEp4ovivou; intPáVkicv int Tò n5 , 61cppzurcp.ivo4 ait xcvcccyLtoplvou ro G xzpno0 ToG incficcXXoisttisou psabncsa6cct, ..c.1 6,114 %CC= nsp "EXXlvac Trp oivar.p, nXEGvoç Si ircLOccX8op.ivot) To5 xapnog 1.02XXov

p.E.55uxEçOzt, ti 8 4 8pXp.aLv -cn e4viaTmaacct xal 4 eccaip ckitLxviEcrOccc."

OPERE ALESE

325

Alt undeva, tot Erodot mai zice cd Scitii, intrhnd sub niste acoperi$uri de pasld, pun sAmântd, de chnepd, pe pietre rosite in foe ; si chnd acea sdmäntd incepe a arde, ea rdspandeste un fum mai tare cleat aburul bdilor din Grecia ; si Scitii, ametiti de acea abureald, se pun pe urlete. Aceasta le servd lor de baie 1) Aci poate, precum observa d-1 G. Rawlinson, traducdtorul englez al lui Erodot 2), scriitorul cien a confundat doud uzuri distincte ale Scitilor : adicd, pe deoparte de abur pe care le intrebuinteazd inch' $i azi Rusii, produchnd abureala prin turnare de apd pe pietre rosite in foe, iar pe de alth parte, afumarea cu fructul unei plante, pe care vilzurilm mai sus cal Masagetii o aruncau pe foc spre a se imbdta din fumul ei, chnthnd i juchnd in betia lor. Acea plantd ar fi dar chiar chnepa v.ávvc4L,, ce creste. $i de sinesi $i senadnatd, in Scitia ; care se aduce cu inul, dar e mult mai presas decht dansul prin grosimea si indltimea ei, $i din care Tracii isi fAceau ve$minte intocmai ca cele de in 3). Este de crezut cà Pomponiu Mela, autorul predilect al d-lui Bolliac, imprumutase $tiinta sa dela Erodot, chnd ne

spune cà locuitorii Traciei nu cunosteau uzul vinului, ci cà, mancand ei se a$ezau imprejurul focului, aruncau

pe jdratec niste seminte 5i prin mirosul lor desteptau intr'insii o veselie analogd cu a betiei 4). Kan vot3ct.to Din acelas uz pare a proveni $i numele de

Extiaxc xxvvctfito -cb cragplia Idern. lib. IV, §. 75 : TainrIg (15v inEecv MCPW7C, tiaonvougt tiaoátivouo: c57rb Tot); 7E1704, %Ca giTELSEU '17:(3ciXXOVZL. tò citg.pp.a gat cbug 8cacpauga Xt5oK ..cq) aupt Tò ág 0.117iruot gniPapXo tEE,

nat ettp.t5a rcapSks-rat Togocímro dia-cs 'EXX-votil oïiágrita eiv i V avpurl ec, rcoxpvc 11 uses, Ot 'rupir¡ eop,5owcat, TOirCò men á115tH.at ea&p.svot ¿crol Xocinpot3 Scrct.

History of Herodotus. A new englisb version by George Rawitnson, New edition, vol. 111, p. 55, note 6. Herodoti lib. IV, §. 74 : ,,Eor i catt xcEvvar4.; tpoopiwncth Xcúpla aXilv TaXtynyuc:

v.avvupt4.

saiwa ág itoXXcò tinsprt,ipsG A5vr1 xat atnottx-cl xat anstpop.ivl ipúsTat, xat a5Tit

xat p.syciásoq, -c@ Xtv4) ktcpspscrTercy)

Opqxs{ tidy xat sittaTa Tots5ytat wan Xivgota: Ilp.ot6TaTa .."

Pomponii Melae de situ Orbis lib. II, cap. 2 : Vini tlER1B quibus-

dam ignotus est : epulantibus tamen ubi super ignes, quos circumsident, quaedam seraina ingesta aunt, similis ebritati hilaritas ex nidore contingit."

AL. ODOBESCU

326

(derivat din XMCVÓ, fum) pe care Strabon1), inteun pasagiu cam incurcat, Il da locuitorilor Mesiei, de-a dreapta Dunarii. Si Plutarc, sau poate un altul ce a luat numele lui Plu-

tare spre a serie un mic tratat despre Numirile rdurilor si muntilor si despre cele ce se gdsesc intrInsele", vorbind de raul Ebru al Traciei (Manila de astazi), arata ca in ap.1 rau, se naste planta asemänatal cu sovarful 2), icc46PiLo.oi-,, ale carei capataie Tracii le culeg spre a le arunca in foe, dupd ce sunt satui de mancare, i absorbind prin dese aspiratiuni fumul sau mirosul, care se ridica dintr'insele, se imbatii si pica inteun somn adane 3)". Pliniu cel bAtran schimba si soiul plantei si scopul fumigatiunilor scitice, cand ne spune, urmand intru aceasta unui medic grec numit Apolodor, cä Barbarii, spre a-si scildea volumul splinei si a se face astfel din zi in zi mai bpLTCZVC,0

sprinteni si mai vartosi, aspirá' pe gurd fum de sabiuta 4), tcypirus est gladiolus, ut diximus, radice bulbosa...) si nu

es din casa, pana a nu fi facut in fiecare zi o asemenea abureal 5). Daca barbarii lui Apolodor sunt tot aceia cu Masagetii

si Scitii lui Erodot, eu Cabnomatii mesi ai lui Strabon, cu Tracii lui Pomponiu Mela si ai falsului Pintare, apoi trebue sä recnnoatem cá toate popoarele Scitiei au practiStrabonis Geographicarum lib. VII, cap 3, §. III : Aiyst Si 'coin IlocEcSdivtog xat etai'Ea -at xx-Cseißscav, 6:a ôtoek5o

Mucio5g

(5)

xat Spzlip.chm ni7,E-La Si Xpfotal xat yiXaxtc %CC: 71.)pq)

etá

TOt17.

-,scastaSat,

§ IV : Tb Siì

eiiTGCl; xaS'ípuuEav

TZ Y.-41 Y.5t7CV0P6:7%;."

xat Szoo.sPit vov( v xat xarcv0i-m; xotvat; i7oX-0E7,tv."

ipidiou;

yuvataffiv ca6Spa s.vvrr. 0i5ZzC.

Doctor A. Fittit In Enumeratiunea specielor de plante cultivate in g,rtidina botanica dIn lai paurt la anul 1870, p. 42, (extras din Revista

Pla(arehi fragmenta et spuria, edit. Fr. Dubner. Paris, p. 82: Hap/ 7Co7ccil4ro xaE bp(iiv § II I. 3 : I'Evv5:to: Si iv atTi-c(r) notS6litot.; 68:ydv(11,

1855,

xat Tcliv iv arcc4 Elùp:;x;nEvtuiv."

kT(f)

7:20:ELpvigvo,) no-uan(f)

Eppo,))

(3-ca.v^17

ck. ixect Sp4ausvot OF4Y.F.; iltm?)exl: nEpt v.'s& Tiv

X6pov rfig 6iv¡Tptax"*,- T,S,;,1)-r);, xxt Tir etvacp.spop.ivli etv:c?,.up.Eccar.v asX6p.svot

-mìg ecyx7cvtAcct, xst9o5vTac stxt

pcebv iixvov xacaTipowrat."

Doctor A. Fella, loc. citat, pag. 51. C. Plimi Secuadi naturalis historiae lib. XXI, § 69 : Quon ad

cypiron attinet, Apollodorum quidem sequar qui negabat bibendum mirumque tradit, barbaros suttitum hujus herbw excipientes ore, lienes consumere et non egredi die omni, nisi ab hoe suffitu : vegetiores enim firmioresque sic etiam in dies fieri".

OPERE ALESE

327

cat fumigatiuni de diferite specii, cu scopul, unele de-a se inveseli dupti masa, spre a cânta $i a juca ; altele spre a adorrai ; altele, spre a-si intretine stinatatea. In primul caz, ei sorbeau fum de canipil, in al doilea abur de sovarf, lu ultimul in fine se afumau cu parlealti de sabiuta. Dar toti scriitorii vechi eari ne-au pastrat traditiunea acestui uz, ne afirma totodatii c'ä Barbarii aruncau de-a dreptul pe foc plantele afumatoare si le absorbiau mirosul, stand in preajma focului. Nicaeri dar nu e vorba de pipe E,4i de lulele.

Prin urmare chiar de-am voi, spre a face pit:were d-lui Bolliac, sA recunoastem eti si Daeii fumau ea Tracii lui Pomponiu Mela, apoi tot n'am avea de unde scoate, fuman din lulea". Abia daca rasfoind prin retetele medicale ale batrAnului Pliniu, gtisim cti : fumul radacinei uscate de podbeala sau de limba-vecinei bechion qua et tussilago dicitut.. fiind aspirat printeo trestie $i inghitit, dupa cum se erede, tusea invechitti'). N'ar fi oare, va" intreb, cam multti cutezare de a preface

trestia, arundo, rapeigosilor lui Pliniu, inteo lulea cu

teava subtire", care, in puterea unei imaginatiuni arheologico-caloiatrico-poetice, am inchipui ca" Traian, blandul Traian, osandise pe sarmanii Daci, ofticati de neimpticatele lui prigoniri Nurnai astfel s'ar putea insa explica pentru care cuvânt cum ne incredinteaza d. Bolliac Dacii, despre cari, ,,nu mai este indoialti ca fumau, cA fumau din lulea prin

vre-un fel de tevi subtiri care n'au putut sti reziste piina la noi", cum Dacii nu ni se prezinta, toti cu luleaua in gurti, pe columna din forul lui Traian. Fiindeti insa se vede ea arhitectul Apolodor a uitat ne pastreze, in baso-reliefurile sale, acel nerdoilduit instrument intrebuintat de Daci pentru fumat, cerem voie d-lui Bolliac a descrie aci, in cateva cuvinte, lulele ce d-lui a descoperit la Viidastra, la Hunia, $i la Piseu-Crasani, numai $i numai spre a indeplini o asa regretabila lacuna a arheologiei dacice. It) Doctor A. Patti, loe eitat p. 30. 2) (1. Plini Secundi lib. XXVI, §. 16 : Etujus (bechion et alio nomine chammleueen) aridm eurn radice fault's per arundinem tus et devora tus, veterem sanare dieitur tussim". La cartea XXIV, §. 5, tot Phniu spune despre aeeastit plantA cä i se arde rAdlieina pe ebirbuni de eiparos si, la eazuri de tuse invechitii, se aspirrt fumul printr'o pftlrue (per inturnibulum).

328

AL. ODOBESCII

Din clouä lulele care sunt intregi in eolectiunea de vase preistorice a d-lui BoIliac, una are forma foarte comuna

a lulelelor ardelenesti, cu buza tesita in partea despre teavd si cu trupul taiat in opt laturi pe dinafard ; alta

are coada adusä melc si un ornament in zigzag sdpat in jurul gurei Amandoud, sunt de lut negru. Cat despre obiectele preistorice de pdmant, in forme rotunde si mai lätdrete, &lei inlduntru, ne avand decat o singurd gaurd deasupra", si pe care d. Bolliac le crede a fi umflate prin suflare" si a rdspunde cu narghileaua portativa a Persilor, mdrturisim cd, nu numai ele nu concordd intru nimic cu practicele afumatoare atribuite Tracilor de cAtre autorii antici, dar inch' nu prezintd niel una din conditiunile materiale care sd inlesneased once fel de fumat. Abia dacd ar putea servi ca un fel de candele, de fdpturd Cu totul primitiva. Inchipuiascd-si cineva cloud.' scoici de lut ars lipite una

de alta pe muchi si avand deasupra unuia din testuri,

o mica' gäurice care pune cavitatea tesita a obiectului In comunicatiune cu aerul exterior. Stau de md intreb cum a avut rdbdare d. Bolliac sa vare prin acea mica.' gdurice 13i tutun si iasca aprinsd 7 Eu bdnuiesc cd. Dacii, ()Heat de mult le-ar fi pldeut luleaua, ha chiar i d. Bolliac, s'ar fi lipsit de fumat de-ar fi fost siliti tot mereu sd umple si sä aprinzä o astfel de narghilea, stand apoi cu gura cdscatd deasupra ei ca sd aspire ibrisimul de fum ce poate iesi pe acea microscopica gäurice. Ierte-ne dar autorul articolului despre Uzul fumatului din timpii preistorici, a-i mdrturisi cd descoperirea sa de narghilele preistorice ne-a adus fdrd voie aminte o scena glumeatd dintr'o veseld comedie jucatä la teatrul PalaisRoyal din Paris 1), in care un arheolog pasionat din provincie, Presedinte al Academiei din Etampes, descopere si el, in gunoiul din poiand, un maner de vas.... casnic, pe care-I boteazd de lacrimatoriu... al decadentei, intrebuintat de Romani in momente... de intime expansiuni. In privinta lulelelor preistorice lima au apucat alti arheologi inaintea Pre$edintelui Comitetului nostru arheologic, descoperind in mai multe parti ale Europei apusene, pipe amestecate printre obiecte antice. La 1786, in Burwein, 'Ana. Contres din cantonul Grisonilor din Elvetia, s'au descoperit clouä harddiase de bronz 1) La Grarnmaire, comédie-vaudeville par M. M. E. Labiche et A.

Jolly, 1866.

OPERE ALESE

329

care contineau brätäri de aur, fibule sau chiotori in spirale, monete Masaliote, un vas de argint i niste mici pipe pe care le-au crezut pe atunci a fi instrumente de ale augurilor romani, dei cele mai multe din obiectele deacolo par a fi fost de forma barbara 1). Tot in Elvetia s'au ggsit adesea asemenea pipe : una de pamänt la Morges ; alta de fier la Augst ; una tot de fer la Develier printre ruine romane ; incä una de fer s'a descoperit la 1854 sub trunchiul unui vechi stejar din padurea dela Faoug, Langä Avenches ; tot aci, in vechia cetate Avenches, la patrusprezece picioare adancime, impreund cu olärie purtänd inscriptiuni latine, s'a gasit si o pipa de lut, de o forma cu totul originala, de vreme ce inchipuieste o mäna ca manicuta incretita, tinänd un paliar conic. Inca si in ruinele romane dela Lausana si in cele dela Saint-Prex, intre Rolle si Morges, s'a aflat cate o pipa de fer ; iar d. baron de Bonstetten, care raporta toate aceste fapte si da' chiar desemnele acelor pipe, nu se poate opri de-a incepe descrierea lor prin aceste cuvinte sum teneatis Tata inca pipe 2)" Printre arheologii renumitul Troyon, ne mai putändu-se indoi de anti-

chitatea acelor obiecte descoperite printre ramasite ale timpilor vechi, a emis opiniunea ea ele ar fi jucarii de copii.

In Germania, si mai ales in movilele din districtele Fre-

esen i Osnabriick, din Hanovra, se gasesc, impreuna cu

oale, cu topoare Î cu cutite de silex, niste mici pipe de lut, taiate piezis la gura si pe care oamenii /ocului le cred a fi fost pipele de fumat ale unor genii sau uriasi numiti Aulk, cari au fost ingropati in acele movile, ce poarta si ele numele de Aulkeen-Grceber3). Un invätat german, d. Chr. Keferrstein 4), cearca sa ex-

plice intrebuintarea acestor pipe, aratând ca Celtii din Irlanda au fost, din epocele cele mai stravechi, in raport

Roede um/ Tscharner. Der Kanton Granbiinden. De Bonstetten. Recueil d'antiquités suisses, aye° planches lithographiées. Berne 1855, planche XIV qi Supplément. Lausanne, 1867. planche XI. Wcechter, Statistik der heidnischen Denckmale in Hannover, Hanno versches Magazin, 1841, p. 675-685. Chr. Keferstein, Ansichten iiber die Keltischen Alterthilmer, die Kelten iiberhaupt und besonders in Tentschland, Halle, 1846, Vol. 1, p. 148.

AL. ODOBESCII

330

cu America, neindoioasa patrie a tutunului si a pipei1). In adevdr printre antichitdtile dezgropate in Irlanda si Scotia, ha chiar $i in Englitera, s'au ardtat adesea pipe mici, cdrora poporul irlandez le dà numele de Danes pipes (pipe danese), iar cel scotez, de Celtic i de Elfin pipes, adied pipe ale Celtilor si ale geniilor Elf i.

D. Collingwood Bruce 2), in scrierea sa The roman, Wall,

aratd cd a gdsit pipe de lut pentru fumat in mai multe statiuni romane din Anglia si chiar langd zidul roman din Londra, in vecindtate cu Turnul (The Tower) ; iar d. Daniel Wilson, descriitorul antichitdtilor scoteze 3), nemorand despre numeroasele pipe ce s'au aflat la NorthBerwieh si in Irlanda, crede cà uzul fumatului exista la, popoarele celte mai inainte de-a se fi adus tutunul din America, si cd el se practica poate cu canipd si alte plante. In Franta insd arheologii s'au ardtat mai cu rezervd In privinta pipelor ce ei au descoperit pe ici si colea, si abatele Cochet, neobositul explorator al antichitdtilor Normandiei, nu cuteazd a da o proveninta anterioard secolului al XVII, pipelor de lut insemnate cu litere i cu flori,

uneori chiar cu flori de crin, ce el a gdsit inteun cimitir

roman dela Dieppe 4). Cu toate acestea, d. Louardre din Abbeville crede antice

pe cele gdsite la o mare adancime, in localitatea zisd la Portelette ; d. Muret din Paris pdstreazd in colectiunea sa de antichitdti, o pipd de fer, care are o gaurd pdtratà pe laturea sa ; iar in minunatul Muzeu de antichitdti etrusce adunat de Campana si cumpdrat, in mare parte, de imparatul Napoleon IlI, spre a inavuti cu dansul colee tiunile arheologice ale Luvrului, era si o lulea de bronz, care se recomanda mai Inuit prin frumoasa ei patind (co cleald) verde, cleat prin forma sa. Nu pot incredinta daed

ea si-a aflat un loe in gravele si artisticele vitrine ale Luvrului.

Despre originen ameiicand a plantei tutunului, nicotiana tabuCUM, si despre uzul strdvechi al pipei de fumat la popoarele noului continent, se poate consulta mai ales scrierea lui Tiedemann Histoire du tabac ; studiul lui Fairltolt, Tobaco an its Association, in publicatiunea Notes and Queries, 1 Series, Vol. II si VII ; Wilson, Prehistorical man, Vol. II ; E. Stevens, Flint Chips, p. 315 altele.

Collingwood Bruce, The roman Wall, in 8, 2 edit. Daniel H tlson, Prehistorie annals of Scotland, 2 edit. London,

1q63 Vol. II, p. 503.

L'ab& Cachet, La Normandie souterraine. 8 &lit. Park 1855,

p. 76.

OPERE ALESE

331

Iatd, pare-ni-se, starea in care se afld azi chestiunea heologicd a fumatului popoarelor antice din Europa : Pentru partea orientald, incepdnd dela Ebrul Traciei. piand la Araxul Masagetic, atestate numeroase ale scriitorilor antici, eleni i romani, cum cd popoarele barbare din acele locuri se imbiitau, se veseleau $i se inttireau, absorbind deadreptul, filed. pipe nici lulele, fumul indesat al unor plante, mai mult sau mai putin cunoscute, precum cämpa,sovarf i sabioara, pe care le aruncau pe foc ; Prin tdrile apusane, din contra, in iusulele Britanice. in nordul Germaniei si al Frantei poate, in Elvetia, descoperiri numeroase, printre ruinele romane $1 prin morminte de naturd induioasd, a unor mici pipe, $i de lut si de fer, care pe alocurea poartd $i nume legendare ; dar nicdieri, pe ad, dovezi serse sau reprezentatiuni plastice care KA aminteased despre uzul fumatului prin pipe, in antichitate, la popoarele celtice si teutone.

luliu Cezar n'a aflat pe Gali $i pe Bretoni fumfind

Tacit nu auzise cá pe atunci Germanii sA', fi stat cu pipa atfirnatrt de buzd. Permitd-ne dar $i d. Bolliac a crede cd nici Traian n'ar fi pdtit atdtea nevoi spre a infrAnge pe Daci, dacd i-ar fi

gAsit scdrpiniindu-se in cap cu luleaua in gurd sau trdgaud en tabiet din narghilea. Stirn cd d-lui ne poate ziee : De ce sd nu fie pipele mete antice, dacd arheologii elvetiani, cei germani $i cei englezi, au recunoseut toti cd, pipele gdsite prin patriile lor, sunt de o netdgdduitä antichitate I". Vom rdspunde la acestea, cu trei cuvinte latinesti care. desi nu sunt spuse de Pomponiu Mela, dar contin un adevdr pe care tot omul, $i mai ales arheologul, trebuie umege de $apte ori inainte de a emite o opiniune excentried ; aceste cuvinte sunt : Errare humanum est Omul se poate insela !

Nu este cu neputinVi ca micele instrumente in forma de pipti sd fi servit Celtilor, Germanilor, ba chiar si Romanilor, la un alt uz decilt fumatul, la o intrebnintare pe care nu o cm-was-tem., precum nu cunoastern intrebuinta rea multor instrumente casnice, si multor mici nionnmente ce se descoper adesea sub pamfint. Poate iar ea multe din pipele, crezute antice, siri se fi strecurat acum de curAnd, in mod intampldtor, prin tdrAmuri vechi.

Si in adevar stau de ind mir cum se face ca pipele, presumpte antice, ce s'au gdsit in Franja si in Virile vecine,

B32

AL. ODOBESCIT

In Irlanda si in Elvetia, sä aibd intocmai forma subtire

si usoard a acelui brille-guele de pämänt, din care fumeazA bluzarul si studentul francez ; cum se face ca cele provenite din Germania sä fie cu pantecele borcdnate ca pipa neamtului ; in formele, in ornamentele si in dimensiunile lor, o analogie, ba chiar o identitate cu lulelele zise rotizeinegi ?"

Ce atäta persistentä in formele plastice locale ale unei unelte asa de induioase I Pentru ce oare, cand moda nestatornicä, chnd gusturile

variabile ale popoarelor si ale epocelor au schimbat si au prefdcut toate ale omului, si imbrdcä'minte, si vase, si mobile, ha chiar i clâdiri, pentru ce pipele singure sd rdmiind nestramutate in disgratioasa lor originalitate I De-ar fi cu adevdr asa, apoi am avea aci un fenomen al spiritului omenesc care trebuie notificat poetilor celor insetati de antiteze ; pipa ne-ar ardta statornicia inddrilt-

nicd a formei, intrupatd in obiectul care produce materia cea mai nestatornicd, fumul cel in veci schimbdtor, cel netdrmurit in momentanele-i prefaceri !

Pe calea deschisd de d. Bolliac nu se poate opri nici spiritul nostru, asa de prozaic, a nu incerca un dezghin prin regiunile poetice ale fanteziei ; dar Pegazul nostru, nefiind deocamdatd nici mdcar ametit cu fumul plantei imbdtAtoare a Masagetilor, spre a sti sa necheze si salte, Pegazul ne tranteste pe jos, si ne desteptdm cu mirare in acea intindere, care dela Hunia, vecind Mehedintilor merge prin Vddastra nomanatilor pAnd la PisenCrdsanii de pe Ialomita, intindere in care d. Bolliac vede In timpii preistorici, o identitate de obiceiuri, invederatà prin formele vaselor, ale silexelor si ale celorlalte obiecte de lut, de os si de piatra". Am auzit zichndu-se ea de cate ori pe un negru sau arap, Il räpesc din Africa centralä, spre a-1 aduce printre Europeni, printre oameni albi, acel biet negru multà vreme nu poate sä" deosebeasch figura unui alb din figura celorlalti ; i se pare chi toti albii au unul si acelas chip ; surile figurilor au o in fätisare atat de neasemuitä cu ceca

ce din copilärie, ochiul lui a fost deprins a vedea, incat pentru mult timp toti albii i se par identici in formele lor fizice. Tot astfel trebue sä päteascä, si arheologul, cand intiimplarea sau norocul lui l-a adus a face, in timp scurt si färä cercetäri preatitoare, descoperiri numeroase intr'un camp de antichitäti, panä atunci lui necunoscute.

OPERE ALESE

333

Ochiul nedeprins a deosebi diferentele ce exista in formele si in ornamentele, care adesea, si mai ales pentru timpii foarte departati, caracteriza singure productiu-

nile feluritelor epoce si popoare, vede uniformitate, ha at analogia materiei $i poate o asem.uire in destinatiuchiar identitate, in obiecte ce n'au alt raport intre ele, cle-

nea lor. Teama-mi e ca asa pateste si d. BoIliac, cand confundä', diversele specii de vase barbare, ce d-lui a avut imensul merit de a descoperi in acesti din urma ani, in mai multe

localitati ale Ora. Daca, pe langa acea pretioasa ardoare ce d-lui depune In dezgroparea si adunarea antichitatilor patriei, ar fi avut si timpul de a consulta scrierile ce, prin alte tari. au tratat materii analoage ; daca ochiul dumnealui ar voi sa se deprinza cu pretuirea caracterelor plastice ale obieetelor descoperite si ale ornamentelor ce le decora, negresit ca acea n.egura ce-1 face a vedea identitate intre vase ca cele dela Piscu-Crasanii si cele dela Vadastra, spre

exemplu, ar peri si pentru d-lui, 5i arheologia noastra preistorica sau barbará ar Alps cu urme mai repezi spre o clasificare ratiouala, care ne-ar conduce la domirirea mai multor punturi indoioase ale etnologiei antice a Romániei. Fie-ne dar permis, la sfarsitul acestor neprecugetate

randuri pe care le-am scris limpezi de once amArAciune, fie-ne, zicem permis a ruga pe autorul articolului despre Uzul fumatului in timpii preistorici, ea de vreme ce d-lui a intreprins, cu o asa laudabild si fericita staruinta, dezgroparea de sub pamânt a antichitatilor noastre barbare,

si dach', in adevar doreste ea pana d-sale sa fie tot atat de folositoare arheologiei nationale ea si sapaturile ce d-lui executd, atunci sa binevoiasca a urmari cu tot pozitivismul si cu toata rabdarea ce ele reclama, asemenea pämäntesti lucran, Fji sa se fereasca de a se avanta asa des prin regiunile inchipuirii, purtat bunaoara de fumurile arheologice ce pot iesi din lulele preistorice. Acest articol a fost tras intr'un loarte mil, numtir de bro,ure in 8o, cu o copertit pe care eran reprezentate in desemn, mai multe pipe antice, de care s'a vorbit aci. obiecte,

CLASICE

SATIRA LATINA Stadia istoric, critic oi literar

Printre deosebitele feluri de compuneri literare, satira si comedia sunt cele care mai cu deosebire dau pe fata sl Abiciunile unei natiuni sau unei epoci ; rolul lor este de-a lua in ras relele nAravuri ale omenirei i, ariitAn du-le publicului sub o forma atrAgAtoare si iscusitA, sA le biciuiascd razand, si astfel sA le indrepteze pe cat se poate. In Franta, in secolul lui Ludovic al , XI V-lea, Molière si Boileau au luat asuprA-le, unul prin comedie, iar celalt prin satirA, aceste vesele dar nu putin primejdioase indatoriri i amandoi le-au indeplinit cu spiritul cel mai pAtrunzdtor EA cel mai fin, cu cea mai glorioasA perfectiune. Ina, si mica noastrA literaturA, chiar dela Inceput a simtit cat de folositor este de a imboldi pArtile E3ovAinde ale societAtii noastre cu ghinapii comediei i ai satirei, cu toate eA strAinAtatea ne-a rApit pe satiricul ce de deInuit ar fi putut sA ne aducA glorie, pe Antioch Cantemir, insA chiar f ArA de a-1 avea in frunte, literatori, romani,

oameni de spirit si de gust, au Wilt incercAri spre a ne pune pe o cale bunl. Acum va numai sá pAsim inainte,, cAtand a perfectiona din ce in ce mai mult ceeace s'a fa-

cut panA in ziva de azi. Satira ¡rasa, astfel cum o vedem in scrierile lui Boileau, lui Antioch Cantemir si despre care avem acum i in limba romiineascd cateva probe destul de recomandabile,

adica acea criticá in versuri a nAravurilor, scrisl cu un stil usor, 'adesea familiar, si urzicand pe cei demni de ras i de reprobatiune, spre a tine parte virtutii Eji bunului gust, felul acela de compunere are o origine foarté veche, pe care dorim a o cerceta in acest articol. Clasid

AL Odobescu : II, Serien i titmice, etc.

22

388

AL. ODOBESCU

Ea a treeut in literaturile moderne, dela Romani, care au fost adevdratii ei inventori. Inteadevrtr Quintilian1). vorbind despre deosebitele feluri din care se alattuieste literatura latind, mai toatrt imitatd dupd cea elend, ne zice curat ert satira este cu totul romana., satira tota nostra cst". Cu toate acestea, in vechime, ea si in timpii moderui, multa critici s'au inselat crezänd ca. chiar si satira a fost litatri dela Greci. O astfel de amdgire provine dinteo ase-

mdnare adevrtrat rninunatd, dar insd cu totul intampld-

toare, a cuväntului latin satira sa mai bine satura, cu

numele unui fel de comedie greacd cu totul deosebitd, ce se chiamil dramd satiricci, apeLlIa. acc-cupmòv sau numai acc-cypoi. Tatd pe scurt ce era aceastri drama. 2), dupd cäte putem afla din cArtile vechilor si mai ales din Arta poeticei a lui Oratiu 3) : in Atena, la marele reprezentatiuni teatrale ce se dau de doud ori pe an, In vremea sArbatorilor lui Bacchus, numite Dionysiace, se juca pe fieste zi troj tragedii si o micd eomedie in care persoanele erau alese printre semizeii si printre eroii mitologici, iar chorul era totdeautia compus de Satyri, tovardsi ai lui Bacchus. Aceste bucdti teatrale, care erau intotdeauna foarte vesele, jucändu-se la sfärsitul reprezentatiunii, mai descreteau fruntile inorate de groaznicele catastrofe ce se petrecuse mai inainte, tot pe aceiasi seend. Acesta era rolul dramei satyriee. Lexicograful Suidas ne spune ed poporul, supdrat de-a T111 mai vedea, ea in vechime, imprejurul altarului zeesc, nici pe Dionysiu impodobit cu vità, nici pe burtosul si sovaindul Sylen, nici pe comicii si rdnjitii Satyri, ei de a tot vedea, in locul acestui ehor glumet si zgomotos, jalnice si infiordtoare intampldri, s'apucrt sil strige : Apoi aci nu-i nimic pentru Dionysiu ! OWau Tcpb; u5vuaov !"

A tunci un eetdtean din Fliunta, anume Pratinas, pe la

vreo 500 inainte de Christos, inchipui de a pune pe scend faptele comice ale eroilor, dändu-le drept chor o ceatd de Satyri, care cantau strofele lor lince pe muzica sältdreatd a modului frigian si dantuiau gesticuland desfrrmatul lor joc sicilian numit Sicinnis. Chcerilos si Frynicos prtsird pe nrmele lui, si chiar marele Eschil insoti uriasele sale triInstitutio oratoria, lib. X, cap. 1.

Asupra dramei satyrice la Greci vezi mai ales Barthelemy, Voy. d'Anacharsis, ch. 69; Welcker, Nachtrag zu der Schrift iiber die Aeschylische Trilogle, p. 185 ; Patin, Etudes sur les tragigues grecs, vol. III. p. 422; Got. Bermann, De dramate conticosatyrieo. Opuscul, I, p. 44, etc. 3)- Vers. 220 5i urmntoare.

OPERE ALESE

339

logii tragice cu cdte o drama,' satyrich, unde infA,tisa sau pe Prometen aduciind intr'o trestie focul cerului de care isi pdrleau degetele Satyrii, sau pe Cireea prefAcdnd in

rdmAtori pe nenorocitii tovartisi ai lui Odisea, sau alte subiecte comice de felul aeesta. Niei Sofoelu nu riimase mai inapoi, ctiei se Meuse, cum am spus, obicei de-a se reprezenta, impreuntt cu trei tragedii, o dramil satyricA. Aceste patru buctiti teatrale, jucate In aceiasi zi, constituiau tetralogia consaeratti a sArbAtorilor dionysiace. Din multele drame satyrice ale scriitorilor greci, abia ne-au rtimas cdteva fragmente neinsemnAtoare si o dramti intreagA, adick Cyclopul lui Euripid, unde putem veden cum face iscusitul Odiseu de pdrleste oehiul uriasului Sieiliei, dupti ce mai intdi l-a imbiltat cu yin. Aceastd bucatrt no poate de o probti exacta de ce era drama satiricti la Eleni si, ltisdnd la o parte atat frumnsetile lince cdt si expresiunile putin euviincioase ce se pot afla intr'insa, nu gtisim in ea, ettnd o comparrtm eu satirile lui Oratiu si lui Juvenal, altei asenulnare eit ele dec(it mortal o tendintei comiccl dintr'o parte ca si din cealalta. Cu toate aeestea, am mai spus-o, eritiei vechi si mo(lerni s'au amagit si, din asemuirea numirilor, au tras ineheere eti si lucrurile ieseau dinteacelas izvor. Printre cei noi, vom nurni pe eel mai vestit, pe filologul franeez Casaubon ; dintre cei vechi, vom transcrie aiei ceva din

gramatieul Diomede, carele trAia prin secolul al IV-lea sau al V-lea duptt Christos. Vorbind despre satirtt, el zice asa: Satira este numitk satura, sau satira, duprt Satyrii. fiindek, intetteest fel de poezie, se zic lueruri de ras si rusinoase, precum Satyrii au obieei a ziee si a face...". Dar

el indatti ajunge la provenienta cea mai de crezut a cuviIntului latin, si urmeazA : sau de la satura lanx, care e o tavA purttind feluritrt pargA, ce se pune pe altar in stirbAtorile zeitei Ceres...". Insfdrsit tot el cere ajutor dela un derivat spre a explica chiar rAdticina cuvAntului zice : sau de la grrtmada si (ea sti zieem i noi ea latinul) dela, sciturarea luerurilor ce se afiti inteinsa" 2). Asa dar vedem cA, la Latini, vorba satira vine dela ve-

chiul cuvilnt satura, ce insemna once fel de amestechturk. Fragmenta tirrecorurn Satyrographorum, edit. Priebe' et Larsow Berlin, 1837.

Casaubon, De satyric(' Groscorum poesi et Romayorum satyra, Diomedis bil. III. p. edit. Gramatic, iatin. edit. Putsch. Paris, 1605, si Halle 1774.

340

AL. ODOBESCII

In limba preoteasch, tava pe care se puneau cele dinthi roduri ale phmantului, spre a le aduce drept odor zeitei Ceres, purta numele de satura lanx : vedem inteadevAr ch acest obicei era foarte vechi in Italia, ea si in Palestina. Anticele popoare italice jertfeau zeilor toate cele intai ndscute dobitoace ale anului, si au fost chiar timpuri, and mari urgii aphsau peste ele, de au sacrificat cbiar si toti pruncii nhscuti bate° primilvarh. Aceia se chiamh la dânsii Ver sacrum, adich Primavara Sfeinta 9. Mai tArziu si in vremi mai ferice, zeii se multumeau cu o satura lanx, adich o tavh inchrcath, cu de toate. Lesne se intelege cä vorba saturitas a iesit de aci kti noi

inch si azi zicem : Sunt seitul si m'ara saturat", fail de a

ne fi atins vreodath de tava santith a Ceresei. In sfhrsit, spre a avea o prenumerare exacta' si deplinh a deosebitelor intelesuri ale vorbei satura, in limba latind, vom traduce din gramaticul Festu cuvintele urmhtoare : Satura este si un fel de bucate ghtite cu deosebite merinde, si o lege alchtuith de mai multe legi si un fel de poezie unde se vorbeste de mai multe lucruri" 2). Asa dar satura era

la Latini un termen general care insemna tot felul de

amestechturi si se intrebuinta ath.t in graiul preotilor si al legiuitorilor, ch.t ki i inteal buchtarilor si al literatilor.

La Greci, nu avea debe acelas inteles zicerea Ed-cvpoc care insemna drama satyrich. Aceasth numire venea negresit din natura chorului ce figura in acole buchti glumete, si care chor era compus din zeithtile salbatice si sglobii, tovaiiisi ai lui Bacchus, personificand oare cum toate aplechrile role si necuviincioase ale firii omenesti. Chorul de Satyri dase numele shu acestui fel de comedic,

In care aflarea lui era de neaparath trebuinth, precum multe tragedii grecesti eran denumite dupe natura cho-

rului ce lua parte inteinsele, spre exemplu : Rugeitoarele Tpcatvmc lui Sofoclu, lui Eschil, Trachiniele, Bachan tele, Ba.xXocc lui Euripid si multe altele. Iar pe acei Satyri, semizei inchipuiti de Greci cu copita de tap si en cornita de frunte, nu trebue de loe sh-i asemuim cu Faunii, acei dinthi poeti al Latiului si chnthreti de versuri latine 3) , acele blande zeithti chmpene care ocroteau, in

'Ixkc6.eg,

Vezi Niebuhr, Roemische Geschicte ; Michelet, Histoire Romaine ; Micali, Storia degli antichi popoli italiani. Festus, citat in gramaticul Paul Diaconul. Ennius, intfun fragment din cartea a VI-lea a Analelor.

OPERE ALESE

341

Italia, lucrdrile cdmpului, pe care Virgil le chearad intru ajutor la inceputul Georgicelor sale : Et vos agrestum presentia Numina, Fauni Ferte simul Fauni pedem, Dryadesque puellae Mu_nera vestra cano 1),

ciirora Oratiu se fdadueste a le jertfi un ied, dacd vor binevoi a priveghia pdsunele si turmele sale 2). Satyrii Grecilor n'au astf el de atributiuni ; plini de viclenie si de isteciune, ei cauta. neincetat prilejul de a-si multumi uricioasele lor aplecdri, cu paguba muritorilor. Furtisagul, betia, ldcomia, desfrAnarea sunt jocuri pentru ei ; fricosi la primejdie, liluddrosi cdnd sunt la sigur, dar

in veci trdndavi si räsipii, astfel ni-i aratd vechia literaturd satyried a Grecilor si, daca', n'ar fi avut vioiciunea spiritului si oarecare gratie in strâmbdrile lor, care rdscumpere putin atdtea rele porniri, atunci i-am putea privi ca pe niste idoli asemdnati cu diavolii iadului erestinesc. Cu toate acestea, artele si literele Elenilor i-a invaluit in oarecare poezie ; ici, Ii vezi, inferbAntati de vin, urmdrind sgomotul si bogatul cortegiu al lui Bacchus si fdeánd sd rasure crotalele 3) si tamburele, Ii auzi cum iubesc tarana, jucdnd desfranata lor Sicinriis ; colo, II zdresti strecurdndu-se pe furis intr'o dumbravd ca s'apuce rara' veste vre-o Nimfd a pddurilor adormitd. Multe scene de acestea, rdmase pdnd la noi pe 'Jareta zugrdviti ai Pompei, ne indeamnd foarte mult a da cre-

zamânt scoliastului lui Teocrit, la idila sa a IV, cdnd aciNg" 4). voeste sä" derive cuvdntul Echupo; fino Putem dar incheia, mai inainte de toate cd asemnirea citupcn cuvintelor Satura i e cu totul intámpldtoare si cà aceste douä ziccri nu deriva, de loe din aceiasi Ne vom ineredinta insd si mai bine de originalitatea

satirei latine, cercetdnd urmele ei in istoria 'iterara' a Romei.

Lib. I v. 16. Ode, lib. III. 18. Un fel de castaniete pe care le plesneau In palme. Ldsdm curio$ilor grija de a cerceta in Lexice insemnarea cuvAntului cclar,) si de a constata, In picturile lubrico ale muzeului secret din Neapole, dacd derivatiunea ce o ddm aici nu se inftitigeazá ea cea mai probabild.

342

AL. ODOBESCII

Titu Livia 1) ne spune ea' la anul 391 dela cladirea Romei, consuli fiind C. Sulpiciu Peticu si C. Luciniu Stolo, se adusera din Etruria niste histrioni cari, prin jocurile lor, trebuiau sá imblanzeasca mania zeilor $i sä alunge din Roma groaznica peire ce apasa pe cetate. Aceasta era o credintil in mult-cuvioasa Etrurie, .de unde veneau in Roma augurii, aeei preoti cari eitea4 viitorul in fulgerile cerului i in sborul paserilor. Histrionii aceia intoemira ale lor jocuri fail de a canta si fara chiar de a face ceva sehime care sii vadeasea infatisarea teatrala a vreunui fapt ; ci numai dAntuiau din picioare i faceau intorsaturi aerobatice ; iar gura le era muta. Tinerii romani, g -

sind aceste jocuri pe placul lor, se apucara a le imita dar ei mai addogirà pe langa dant, ea un chip de mica actiune teatrala, si un fel de dialog in versuri fescenine 2), adica o intreschimbare de glume mai mult sau mai putin grosolane i necuviincioase, care faceau sa rada pe publi-

cul de atunci, ined necultivat. Dar acesta nu fu cel din urm6 pas al geniului dramatic la Latini ; in loe de astfel de jocuri neoranduite si nemaestrite, se ivi un soi de

mica comedie, pe care o jucara cetatenii din Roma, luand titlul de histrioni, dupa zicerea etruscii insenmand pe ac-

tori, si care fu numita Satira, negresit fiindca intr'insa era vorba de tot felul de lucruri, dar mai cu searad, so cotesc, ceva critiei si urzicari la adresa oamenilor insemnati din acea vreme

Ceeace ma face a presupune aceasta, e tocmai gustul co

a avut in totdeauna poporul roman de a lua in ras pe

barbatii sai cei mai vestiti, gust care se vadeste mai ales

In obiceiul strAmoE,4esc ce ierta pe ostasi sá cante, urmand

carul de triumf al izbanditorului, versuri cornice in care

Lib. VII, cap. 2. Niebuhr, in Istoria Romand, trage aceastA numire dela orasul

Fescennia, asezat in Etruria uncle s'ar fi inventat aceste vcrsuri pline de murddrii. Asupra Satirei latine vaclii cineva : Casaubon, cartea sus numità : BaThr, Geschichte der lateinischen Literatur ; Ruperti de Satira Romanorunt, in edit. lui Juvenal din 1801, etc., etc.

OPERE ALESE

343

nu-i eruta nici oca mai micd vind. Astfel soldatii lui Cezar strigau, intrAnd pe ulitele Romei cu gloriosul lor general in cap Irrbani, servate usores, mcechum calvmn a dducimus I

adicti : Cetdteni, pdziti-vd, nevestele; aci aducem pe berbantul eel plesuv !"1). filed o dovadd de spiritul de critied al plebeilor impotriva celor mai marl ai lor, este acest vestit vers al poetului Neviu Fato Metelli Holum fiunt consules,

adia. numai intiimplarea, si nu meritul, a filcut pe Me(elii sal fie consuli in Roma", la care Metelii rdspunserii cu fapta 5i cu vorba : Malum dabunt Metelli isaevio poeta,.

sau Rau va pdti poetul Neviu dela Metelli". Si'ntr'adevdr bietul poet plebeu, scdpand din fundul boltilor Tuliane, isi sfdrsi vieata pe tdrmurile pribegiei 2). Deci, fie-ne iertat a crede cä, precum au f dcut soldatii triunafatorilor si poetul Nevie, asemenea faceau si autorii sau actorii acelor satire teatrale despre care am vorbit. Acele mici comedii, care n'aveau altd scenà decht cetatea Romei, nici altd imbrdcdminte deck haina romand, se schimbard foarte putin and, sub inrhurirea literelor elinesti, se ivird comediile lui Plaut, Terentiu 5i Ceciliu, lucrate dupd tiparul grecesc. Ele se pdstrard bled multd vreme inteo treaptd mai josnicd, sub numele de Fabulee tabernaria' adicd cornedii de edrciunid. Junimea patriciand se lepedd de aceste jocuri poporane

si ea imprumutd dela natiunea oscd, comedia numitil Atellana, in care personagiile isi aveau rolul si caraeterul, ba si chiar costumul lor, cunoscute de mai inainte. si in care asa dar nu rdratmea de inventat decat munai intriga. Astfel de comedii, ndscute in mica cetate Atolla din tinutul Campaniei, si jucate eâtva timp la Roma in limba Bernstein, Versus ludieri in Romanorum CcesareS priores, p. 10.

Clussrnan, Ca. Ncevii vita et earminum religice, p. 16.

344

AL.. ODOBESCU

oseä, iar pe urmg in cea latind 2), pot fi privite ca vechiul trunchiu din care au iesit comediile poporane ce se joacd Ned $i azi in Italia, mai ales la Roma pe piata Navona. sub nume de Comedie dell'Arte, i ale cdror persoane sunt nesehimbate. Pulcinella, Brighella, Pantaleone, Arlechina sunt adevdrati strdnepoti ai lui Maccus, Bacco, Dossenns, Manducus din atellanele latine1). Ca modernul Pulcinella, asemeni vechiul Maccus, poarta o cocoasd in spate si alta In piept, si un nas mare si cocarjat ; deosebirea e cä unul era imbrdeat cu toga, iar cellalt cu peptar pestrit si erestat, ea gentilomii si cavalerii din timpului Renasterii. Insä aceste mgsti sau personagii pocite si ridicule ale

Italienilor n'aveau negresit nimic a face cu persoanele dramei satyrice elinesti, care eran alese printre semizeii si eroii poemelor eiclice, ardtate sub o fatd glumeatd ; astfel, nici o rudenie nu putea sg fie intre un Ercul com, un Odiseu viclean, un Polifem beat, cu un Maecus de cloud ori ghebos, cu un Manducus cu gura cdsentd

pftnd la urechi si cu dintii ranjiti, cu un ndtdedu, ca Buceo cel din or'dselul Atella. Mai ales cd punctul de &Apetenie al dramei satyrice, adied corul de Satyri lipsea eu totul in Atellane, i, dacd ne vom sui chiar pAnd la origind, lesne ne vom incredinta cd comedia oscd, acea pe-

trecere intamplAtoare a junilor patriei si a oamenilor fgrd treabd, nu putea sà aibd nici o legdturg din nastere cu drama satyricd, jucatd solemn in sdrbdtorile dionysiace si cerutdi cu tot dinadinsul de poporul atenian care se plângea cd au uitat pe Bacchus in folosul tragediei. Izbutirdm pand aci, cred, a ardta cd atat vedija teatrald a Romanilor, cat si atellana de origind oscd, s'au ndscut chiar in Italia si n'au fost turnate dupg tipar gre-

cesc. Dar acest punct capital este cu atat mai lesne de intemeiat, cu cdt, pe vremile despre care vorbirdm pang acum, inrânrirea Elenilor nu se simtia îneä in Latiu ; Roma era Meg' nadnatd numai de insusi geniul sgu, cel putin n'aveau alti ctitori deckt natiunile ce o imprejmuiau pe pAmantul Italiei, adicd pe Etrusci si pe Osci.

Munck. De fabulis Atellanis ; Schober, Ueber die Atellanischt Schauspiele der Roemer. L. Pomponias i Novius fura cei mai ves-

titi scriitori de Atellane la Romani. W. A. Schlegel, Geschichte der dramatische Literatur.

OPERE ALESE

345

Cu toate acestea, greutatea nu va fi mai mare spre a dovedi ea, chiar in epocile când toate eelelalte feluri de compuneri literare, poema epica, tragedia, poezia erau sub asuprirea literelor elinesti, ca chiar si atuncea zic, satira stiu sd-si pastreze o mare originalitate in deosebitele crti pe care ea le apuca. Dar mai inainte de a expune pe scurt aceastd istorie, trebue sd ne aducem aminte ca satira, la Latini, este o zicere colectiva care poate insemna totdeodata mai multe feluri, i cä fiecare autor avea voie a numi inteastfel amestecatura de serien i felurte ce el compusese. Poetul Enniu, pärintele poetilor latini, si dupd dânsul tragicul PacuNiu, deterd acest titlu la deosebite mici scrieri in versuri iambice, in care se vede cal ei dezbateau despre filozofie, despre morald i in sfdrsit despre politica ; se poate ca ei sä fi amestecat inteaceste dezbateri, ceva lovituri cu ascutis impotriva relelor ndravuri ale societatii si impotriva unor persoane Cu nume rdu in Roma ; insd nimic nu se poate hotari despre acestea si ne vom multumi transcriind aci marturia lui Diomede : Satira este acum la Romani o poema defdimatoare si lucratd in chipul vechei cornedii, spre a indrepta relele ; astfel au scris-o Luciliu, Oratiu si Persiu. Dar odinioara o poema compusd, de felurite poezii, se numea satira : astfel au scris Pacuviu si Enniu". Deci, iata Inca cloud, feluri de satira la Romani : deoparte, numai o adunare de serien i felurite in versuri. si acest fel a perit cu cei doi scriitori insemnati de Diomede ; iar cealalta parte, o poema cu forma determinatd, cu un caracter particular si cu mari nume ca s'o facd pentru totdeauna strdlucitd. Dar cui suntem oare datori o astfel de inventiune SA intrebam pe Quintilian, carele ne va rdspunde astfel : Satira e cu totul a noasträ. ; inteinsa Luciliu mai intdi a dobandit laude insemnate". lar Pliniu eel bdtrdn se intinde si mai departe zicand : Poezia satiricä a fost aflata mai inthi de Luciliu" 1). Inteadevdr Luciliu intemeie felul curat literar ce poarth acest nume si care, dela cei vechi, trecu la moderni in mânile lui Regnier, lui Boileau si altora. 1)

In prefata Istoriei Naturals.

AL. ODOBESCU

Luciliu, nitscut din clasa patricilor cu 148 de ani inainte

de Christos, la Sussa, in tara Aruncilor, si mort la Neapoli in 103, liber fiind prin inalta sa pozitiune de a e,enzura si oamenii t3 i faptele, si de a ofili miirsevia, plin inca de cucernicie pentru vechile virtuti ale Romei, vArsd fdrá preget al sdu geniu ferbinte si puternic inteo multime de lungi bucáti exametre, unde biciuia si ddrima tot ce i se Oxea vrednic de cárteald si de dojand in religia, in politica, in institutiunile si in ndravurile tdrii sale. Dar pe janga acastd cenzurd a relelor, el da mdrete si slindtoase invdtdturi. Dacd, pe de o parte, cu versul sim aspru dar N'Ortos, ruina sgdreenia i desfránarea, de cealaltd, el f 6, cea o neasemuitim laudd a virtutii smerite si solide :

Virtutea, Albine, e de-a gti sil pretuim dupil atlev6ratul lor pret, treburtle in care ne amestecam gi in mijlocul carora traim ; virtutea e pentru ont de a cunoagte ceea ce este in sinegi fiegee lueru ; virtutea pentru om e de a deosebi ce e drept, folositor, ceea ce e onest. care lucrurt sunt bune, eare sunt Tele, ceea ce e netrebuineios, rit-

mos, necinstit ; virtutea e de a pune o margine i un sffirgit dorintii de a dolAndi ; virtutea e de-a cant5si cu balantil dreaptrt pretul avutiilor ; virtutea e de a face onoarea cuvenith la ceca ce

este onest, de a fi protivnicul gi vrajmagul relelor nrtravuri gi rAilor oameni, de a fi, din contr6., aparatorul bunelor nriravuri gi al oamentlor buni ; de a ludri pe acegtia, de a le voi binele, de a trAi prieten cu dâiiii ; de a se socoti mai intfti la binele patriei, pe urrnil la al pilrintilor, gi tocmai intr'al treilea riind la sfargit, la al nostru'',i).

Cel ce urnid lui Luciliu, Varron din Atace, nu prea ldsa urme despre talentul sdu satiric. Quintilian ne zice cd el n'a avut mult merit. Dar dupd, ddnsul veni ilustrul Oratiu, scriitor plin de spirit si de gratie ; el apued in mana sa mdiastrd, armele lui Luciliu, indreptd si aluna, ceca ce era prea aspru si proa gloduros in limba si in exametrul párintelui satirei si, ludndu-si si el asupra de a critica relele generale ale societAtei, stiu sd pund, in locul amdrdciunei si mâniei lui Luciliu, o ironie glumeatd si delicad. Cu o minte yesera, cu o formd modestd dar isteacu o limbá mlddioasd si dulce, el glumi asupra poetilor fdrd talent, asupra báddranilor boeriti, asupra parazitilor nesdturati, asupra rdsipitorilor si asupra sgacitilor ; dar I) Lucilii Satura7um reliquice, et Gerlach. Fragm. p. 79 ; Ch. Labitte. Les Satires de Lucile.

OPERE ALESE

347

foarte rar se ridicA, satira lui pana la o puternicA rAscoali

In contra marsaviei si a desfranarii. E si adevArat cd el trdia inteo vreme cand multe trebuiau crutate ; el insnsi nu prea era un om care sA voiascA a-si jertfi linistea pentru erice pret ; era numai un poet plin de gtu3t si de vioiciune. Cand citeste cineva satirile iui, i se pare ca aude o conversatiune plinA de gratii si de spirit. Ele ne-au rAmas ca un ecou din acole ospete ale lui Mecena, unde cantau si radeau, lungiti in triclinile bogatei ville de pe Escuilin 1), Virgil, Oratiu, Varru i amicii ion. Mult mai suite si mai putin curgAtoare sunt cele ease satire lAsate de Persiu ; dorinta aeestui autor de a intra mereu in dezbateri filosofice si gustul säu pentru stilul strans, fac ca ale sale serien i sA fie un sir de enigme pe care criticii isi pun toatA iscusinta spre a le descurca. InsA satira nu se cufunda cu Persiu in intuneric ; un nou Luciliu o astepta, sub puternica pana, a lui Juvenal. Cat de mare ar fi fost gloria acestui poet de n'ar fi uneori pAtatA ! Cat foc e inteinsul ! Ce bogAtie in imaginatiune ! Ce putere in expresiuni ! Dar epoca de degradare in care

el a trdit s'a resfrant asupra acestui frumos geniu. In furiat de desfranArile si de ticAlosiile ce vedea imprejuru-i, cu un cinism inviersunat, el se apucA a le descrie, blestemandu-le. Limba lui Inveninatá, infruntand once desgust, spuse curat cele mai scarboase adevAruri si, aprinzandu-se in acea betie de desfranAri, ea se prostitui in tabelurile cele mai respingAtoare. Astfel sunt serse satirele lui Juvenal, impreunare minunatA de descrieri rusinoase si de nobile inspiratiuni.

Asa, purtatA din maní in maní de trei mari geniuri,

Luciliu, Oratiu si Juvenal, satira poate s'A dea drept rezumare a scopului si a indatoririlor sale, aceste versuri ale poetului din urmA Quidquid agunt homines, votum, tamor, ira, voluptas, Gaudta, discursus nostri est farrago liben!.

Orice miscA pe oameni, urAri, temen, manie, dorinte, bucurii, stradAri vor fi materii amcstecate in cArticica noastre. 3i spre a explica mai pe larg aceastA definitiu-

ne, zicem cA satira ajunsese a fi, in Roma, un fel de poezie a/ cdrui scop era de-a trece sub cenzurA defectele comune ale societAtii, culegand ici si colea exemple personale, si I)

Satir. I. 8.

348

AL. ODOBESCII

de a prezenta totdeodatd invdtaurile unei morale tari $i sdndtoase. Acest f el de poezie s'a ndscut chiar in Roma inteinsa nu se ive$te nici un semn de imitatiune de-a dreptul dela Greci ; insd daed ar voi cineva sd-1 semuiascd negresit cu ceva din literatura elend, atunci ar putea gdsi, in cele dupd urnad, cd I ambele i Syllii au oarecare analogie cu critica relelor, i Gnomele cu invdtdturile de morald, cari amandoud intrunite compun genul satiric

latin. Insä', syllii 1) lui Timon din Fliunta, filosof sceptic carde trdia pela 279 in ainte de Christos, precum $i iambele lui Archiloch 2), poet liric din Paros, intre 714 $i 679, nu aveau

acel caracter de generalitate al satirelor romane. Acesta din urmd, cu versu-i iute $i artdgos, cu limba-i musedtoare $i inveninatd, i$i varsd färd cumpdt veninul asupra nenorocitului Licamb, care nu voia sd,-1 la de ginere. Ce-

lalt, dei se servi eu versul exametru si intrebuintd, in

doud-trei cdrti ale sale, forma dialogului, care se gdse$te cate odatd si in satira Latinilor, insd criticele lui se atingeau numai $i numai de filosofi, atat rdposati, cat $i vietuitori, $i de ale lor sisteme, pe care le lua in ras.

Asa dar nu putem zice cà Luciliu, Oratiu $i Juvenal au luat drept model nici pe Timon, nici pe Archiloch mai putin inch' putem zice cà ei s'au addpat in gnomele Grecilor. Inteadevdr aeeste versuri, culese sub numele

celor $apte intelepti ai Greciei 3), sub al lui Solon, lui Teognis $i altora, sunt ni$te scurte maxime $i invältdturi de morald, de politicd, de economie, precum se gäsesc pe iei

pe colea in satirele Latinilor ; dar ele mai adesea sunt serse inteunul sau doud versuri $i le lipseste cu totul aeel cadru care dä," satirei romane, caracterul sdu de originalitate. Deci sd nu mai cdutdm in zadar imitatiune acolo unde

totul e original roman, $i s'd primim numai cà satirieii latini au putut negresit sa se foloseascd de unele idei, de unele expresiuni glumete $i iscusite, pe care le culesese In scriitorii eleni si pe care au nimerit la urm'a a le Intrupa in compunerile lor.

Wcelke, De Grcecorum Syllitis ; Paul, Disputatio de Sylliis. Liebe), Archilochi reliquae ; K. Ot. Miiller, Geschichte der griechischen Literatur, I. Orelli, Opuscula Graecorum setttentiosa et moralia.

OPERE ALESE

349

IV.

Pe de altA parte, de vom arunca cAtarea asupra fragmentelor rAmase din adunarea de satire ale lui Terentiu

Varro 2), nAscut la anul 216 inainte de Christos, nu trebue sä ne amAgeascA titlul lor, care poartA numele filosofului Menip. InvAtatul amic al lui Cicerone compusese, in ceasurile-i de rAgaz cAnd intrerupea adAncile i serioasele sale studii. o multime de bucAtele despArtite, in prozA $i

In versuri de deosebite mäsuri, in care el critica mai eu

seam6 feluritele sisteme ale $coalelor filosofice, astfel precum fAcuse mai inainte filosoful cinic si arcouboyeXoCov

bitor de rAs) Menip, discipol al lui Diogen. Deci, intre scrierile lui Varro $i ale lui Menip nu era decAt o asemdnare de subiect, lar nu de formA. Satirele Menipee, de purtau un nume pe jumä'tate grecesc, dei erau pline de cuvinte eline$ti si negresit de o multime de nume proprii de ale filosofilor greci, cu toate acestea ele erau numai o adunAturA de felurite lucrAri, precum fusese sati rele lui Enniu $i ale lui Pacuviu. Tot atAta deosebire va fi fost intre scrierile lui Menip $i satirele lui Varron, cAt intre acestea $i La Satyre Ménippée a Francezilor, serisA de Rapin, Passerat $i altii, in timpul rAzboaelor de religiune din secolul al XVI-lea, impotriva Ligii catolice. Dela Varron incoace, afarA numai dacA vom numAra $i pe impAratul Tullan, autorul unei poeme grece$ti, numitA Ithaoltrin, satirA in contra bArbii cetAtenilor din Antiochia, nu mai avem cunostintA, multA vreme, des-

pre nici un autor care sA fi scris satire de felul acesta. lnsA la moartea impAratului Claudiu, filosoful Seneca, pArta$ lesnicios i lingu$itor slugarnic al crimei sAvAr-

$ite de Agripina, prenoi vechia satirA $i compuse, in versuri $i in prozA, o povestire glumeatA si batjocoritoare a mortii $i a apoteozei nenorocitului impArat. Apokolokyntosea pare a fi una din urmele cele mai tArzii ale satirii romane sub vechea ei formA. Trebue Msà sA raArturisim cA, dela Enniu pAnA la Varron, se f Acuse mari schimbAri Inteacel fel de compuneri ; negre$it cA dela Varron pAnA la Seneca, schimbArile nu furA mai putin insemnate. Tn2) Oehler, Terenti Varronis Saturorum Menippearum reliquiae. Ch. Labitte, Varron et ses Ménippées.

350

AL. ODOBESCII

sffirsit, in epocele ce urmard, inchipuirile capritioase in-

multird, in tot chipul aceste lucrdri de fantezie. ce nu erau stramtorate de nicio lege, de nieio reguld ; printre cele mai de insemnate vom numi scrierea Satyrieon a lui Petroniu, care ne deserie vieata unui sibarit din vremile imperiului si pe care, mai mult titlul cleat cuprinderea, ne late a o prenumAra printre scrierile satirice. Asa dar, afard de satira in versuri exametre, inauguratA de Luciliu, Romanii avurd totdeauna o satird, lipsitd de regule si ndscutd, ea si cealaltd, in societatea romand. Nu trebue dar sd tdgAduini cuvantul lui Quintilian, Satira tota nostra est". El avea drept a-1 zice si mandria cu care Il rosteste, se vede cd o castigase chiar

In analele literare ale Romei. Acolo putea sd se ineredinteze cA satira s'a nAseut $i s'a desvoltat in cetatea, nemuritoare. Preeum am vdzut, ea treeu prin troj fete deosebite ; mai intai fu o mied comedic poporand ; la urmd, o seriere uncle se amestecau tot felul de spuse mai mult sau mai putin glumete ; insfArsit o poezie eu regule statornice. eu forme mdestrite, cu mdrete indatoriri. Sub aceastd din urmd infAtisare, a trecut ea In literaturile moderne ; mai toate natiunile civilizate ale Europei

au cultivat, eu mai inult sau mai putin succes, aceastd ramurd a poeziei. La noi, Romanii, avem bune inceputuri $i sperante de a merge mai departe. Nepotii invatd, lesne meseria, strdbunilor Paris, 1853.

GLOSAR A ABORIGEN: originar din acea tara; populatia primitiva a

unei tart

ACCEDARE: consimtire.

ADVON: tinda dinlauntrul bise-

ricii. AGA: demnitar insarcinat cu conducerea politiei. AGAPI: age.pa, °spat. AGAMEMNON: capteneia Greei-

lor in razboiul cu Troia.

A ;TOUR: stravazator, en gaurele. ALEGATIUNE: afirmatie Cu scop

de a intari ceva.

ALTITA: umerii unei ii (ctimasi) cusuti cu flori . AMAHTIE: iubire. AMARNIC: strasnic, grozav, trist. AMOARE: iubire. ANAHRONISTIC: Went sau fapta care nu se potriveste cu timmil

locul unde se afla.

ANALE: povestirea intrimplarilor

an cu an, fara a le cerne prin critica ; titlul nnor publicatii

APRIAT: deslusit, lamurit. APRIG iute, infocat. ARABESC: desenuri san scalpturi de forma. capricioasa, in care sunt amestecate frunze, ramuri, poame, etc. ARHEOLOG: eel Caro se ocupa cu studierea artelor si a monumentelor vechi.

ARHEOLOGIE: stiinta artelor si monmnentelor vechi. RDUITATE: ravna, infocare. ARHONTE: titulatura nobiliara pusa ivaintea nutuelui boicriei, in epoca fanariotilor. ARZMAHZAR: petitie a dresata Portii in numele unei provincii. ARZOHAL: cerero, petitie, jaiba. ASSEMBLEE: Adunare. ...k.STRUCARE: acoperire.

ATHOS: munte in Grecia, celebru prin marele numar de milnastiri ce au fost MAU° acolo. AUTOGRAF: serif; de mana autoAUTOFITON: vezi aborigen.

periodice anriale. ANALOGIE asemlinare intro mai

multe lucruri diferite.

ANTAGONISM: opozitie de idei.

ANTERIU: haina lunga panii la glesne. ANTROPOLOGIE: istoria natnrala

a omului. APEDUCT: canal pentru condueerea apei. APLECARE: preferinta. APRETUIT: apreeiat.

BACANTA: Bachus.

preoteasa a zeu/ui

BALSAM: miros parfumat, aromat. BALUSTRU:

stalpisor de piatra sculptat, mai umflat In parten de

mijloc,

care

asezandu-se

mai multi unul lânghl altul se

aleatueste balustrada.

GLOSAR

352

la Romani, edificiu

in care se faceau judeoati, azi

CATARE: privire. CATA(A) ; a trebui.

bac.

nita. CATUSE: inchizatoare. CAVITATE: gaura, scobiturd.

BAZILICA:

biserica. BECER: bucatar domneao. BECIU: Viena. BELACOASA: tesiltura de bum-

BIET: Barman. BIZARERIE: cludatenie. BIVTJAC: tabara, locul uncle eta-

tioneazd o armata.

binecuvantare. BLONDA: dantela subtire de matase. BLAGOSLOVENIE:

BOBARLAN: specie de ratä cu pene negre i cioc ascutit, care se scutundd meren in spa.

BOLCULA.: boltä circulara, turn. BRACINAR: cures de strans pantalonii. BRANA: barna, grinda groasa. BRANCIOG: o3es pietros.

BRISCUTA: trasurica. BRIZEIDA: tandra preoteasa din

orasul Lyrenes, autoarea supararii dintre Ahile Qi Agamemnon.

A BUCIUMA: a suna din bucuim, a vesti. BUMB: nasture.

CATIE: vas in care se punt, male pentru cAdelnitat, °Adel-

CHINOVAR: mineral roen introbnintat in vechime ea cerneala ori tus. CHINOVIE: mandstire in care ca-

lugarii traiese in comun, spre

deosebire de lavra. CHIOSTEC: siret gros care se cosea ori se atArna la hainele barbatilor.

CHAMOIS : ghems ; piele de cu-

loare galben-deschis ; capra neagra.

CIUBUC: nervuri trase pe pereti de cdtre zidari.

CHIVERNISITOR: administrator. A PUNE LA CIOCHINA : a da nitArii.

CINZEACA.: masurä de capacitate egald au cincizeci de dramurl CIUDESME: ciudatenie.

CLACAS: tdran asezat pe o mosie domneasca, boiereasca sau mfinastireasca si care Weft proprietarului plata pentru mtintul pe care-1 lucre. CLINA: inclinatiune.

A CLATI: a mica din loe, a deCAIMACAN: loctiitor de Domn. CALPUZAN: falsificator de bani. CAMPEANCA: tornee de tara. CANAVAT: tesatura de Ulna /airgata. CAPELA.: bisericuta. CAPUKEHAIA: agent diplomatic

al Domnitorilor nostri, la Constantinopole.

CABANA: oaretd, cupen, trasura

eleganta. CARD: grup, ceatA, multime. CARTE: scrisoare. CASTA: clasd. sociala.

CASTRIET: locutor al unui castru (cetate).

termine. COBILITA.: lemn Incovoiat, pur-

tat pe umeri, de care se /alma cosuri san doniti.

COCON: fiu de Domn san de bola' CODANA : fat/ MI:Ara care poar-

ta Inca panul impletit in coade. COMIS boier insarcinat cu 1ngrijirea grajdurilor domnesti. COMUNARD:

partizan al marei

revolutii franceze.

CONCHISTA: cucerire. CONCHIS: concluzie. CONSECINTA: consecventil, ur-

mares ce o poste avea un inert( sau fapt. CONSOLA: bucata de arhitectura

GLOSAft ce sprijina un caprior sau balcon.

CONTEXTURA: tesatura, legatu-

ra partilor unei opere.

CONVULSIUNE: contractarea in-

voluntara a muschilor ; micarea violenta. CONTOS: manta lunga si imblaCONTURN : contur ; unja care

margineste un obiect. CORNALINA: piatra pretioasa de

un rosu Inchis si cam stravezie.

reprezentant ;

CORIFEU: tas.

frun-

CORVIN MATEI: rege al Unga-

riei, de origine roman. A fondat universitatea din Buda. (n. 1443 t 1490).

COSTELIV: slab tare de i se v ad coastele.

CRETINTA: catrinta ; sort de la-

na intrebuintat in loe de rochie.

CRISALIDA: °mida inchisit in gogoase.

CTITOR: fondator, intemeetor. CUHNIE: bucatarie. CUMPAT: naAsura.

CUSTURA: cutit Mi% plasele. CUSUR: motiv ; pretext.

858

DESPOTISM: tirante. DIACRITIC: accent care se pune

pe vocala unui cuvant spre a-1

deosebi de altele serse la fel,

dar cu lnteles diferit . DIALECTICA: arta de a rationa metodic.

DIAMANTEL: diamant mic.

A DIBUI: a nimeri ; a gasi dupli multtt cantare. DIFICULTOS: anevoios ; greu.

DIJIMUIT: din care s'a luat clarea.

DILIGENTA: sarguinta ; silinta.

DIORIT: roca alcatuita aproape nurnai din feldspat si amfibolit. DIKEOFILAX: demnitar al Patriarhiei ecumenice.

DISCOLOR : decolorat ; sters.

DISTICHIE: reunire de dona ver-

suri (un hexametru si un pentametru) care contin un sens

complet . DISPENSATOR: impArtitor ; diotribuitor. DOCT: Invatat.

DOLMEN: pietroi lat, asezat pe

altele dona. A DOMIRI: a pricepe ; a tntelege. DRAGOMAN: talmaci ; interpret

atasat pe 'Maga o legatie sau ambasada.

D DAJDE: dare ; contributie. DAURIT: aurit.

DECINDEA: de cealaltil parte a

raului. DEDAL: labirint. DEJOUR : de serviciu ; de rand. DEMOCRATIC: popular.

A DENEGA: a nega ; a refuza ; a tagadui. DESGHEBATA: sensul contrar al lui Injghebat. DESGHIN: saxitura calului. DESTRUCTOR: distrugator ; daramittor. DESVANUT: descult. defaimator ; eleDETRACTOR: vetitor. Clasict

DREPTAR: coltar ; unealta a dulgherului. A DURA: a cladi ; a zidi ; a Inalta. DVORNIC: curtean.

E ECHITABIL: drept ; just. ECLECTIC: filosoful care alego din fiecare sistem filosofic ce i se pare mai bun. ECUITATE: justitie naturalti. ELUCUBRATIE: lucrare indelungatA si staruitoare. EDIFICAT: cladit ; lamurit. EGUMEN: staret de manastire. EMPIRIE: experienta.

Al. Odobescu : II, Scrleri istorice, etc.

:3

354

GLOSAR

stimulare ; sentiment care Indeamnn, a egala sau

EMITLATIE:

Intrece In bine pe cineva . ENIGMA: lucru greu de priceput ; ghicitoare ENORIE: cartierul ai cgrui locuitori sunt supusi In cele spirituale, conducerli unui preot.

EPISOD: incident ce se raportá la un eveniment important.

EPITROP: tutore ; custode ; Ingrijitor. EPIHERIMA: argument. ETEREE: etericit ; cereasen ; sublimn. ETNOLOGIE: i3tiinta raselor uma-

ne din punct de vedere biologic si social. EXIGENTA : eerintn ; pretentie

trebuintn. EXPIATIUNE: ispnsire. EXPLORAT: studiat ; cercetat. EXPURGAT: curhtit ; trimaduit ; desvinoviitit ; Indreptat.

GABINET: cabinet ; birou. GADE:

GAITAN: snur din Impletiturn de

fire de mntase, aur sau argint.

GATEALA.: preghtire ; podoabd. GAZRET: bogntie de provizii. GEALAT: caldu.

GHIORDIE: hainn lungd purtatd de jupâmese, In timpul iermi. GIAR: castnir ; sal de India. GIGANTIC: urias. GLAF: snpliturn eu dalta, facuth

dealungul sau de jur Imprejurul une coloane.

GLOATA: ceatn, ; multime. GRAMATIC: scriitor ; secretar. GUGIUMAN: cnciuld, de samur eu

fundul rosu. PUZLAR: efintnret popular ; trubadur,

HANGER: punanal Incovoiat. FALEZA : thrm abrupt al mnrii.

PAGAS: galerie ; sant.

FALBALA: fnsie larga de stofá plisatn ce impodobeste de jur

imprejur, parten de jos a rochiei. FALSAR: falsificator. FANTASMA: fantomn. FANTAZIE: imaginatie capricioasn.

FATARIE: fátnrnicie ; ipocrizie. FEBRIL: excesiv ; Infrigurat neastampnrat. FENICE : finie ; pahnier ; curmal.

FERECA(A) : a garnisi cu fir ; a

Inehega, a lega In fer. FEUDAL: cel ce stnpiinea un domeniu, in evul mediu ; care face parte dintr'un feud. FRENEZIE: delir ; patimn nebunn.

FRIZA: (termen arhit.) partea dintre arhitravn, i cornise, Impodobitn cu basoreliefuri.

A HAP.AZI: a dilrui ; a destina. HARB: ciob mare ; spiirturn, de vas.

HARSA: pdturd mal finn, ce se pune pe seaua calului.

HATAIA: stofn seumpn de mlita se.

HATTIHUMAIUM: ordin emanat

dela Sultan, prevnzut cu apostila acestuia. A HERETISI: a felicita. HOR: cor.

HORA: partea bisericii unde stn coral ; absida. HRISOV: act domnesc ; document prevnzut cu isedlitura domnito-

rului sau cu sigillul acestuia. HUSAR: cavalerist ungur. HUNIAD IOAN: voevod al Transilvaniel, A enstigat mai multe MUR" impotriva Turoilor. (u, 1400 t 1456). Fiul acestuia, Ma-

tei Corvin, a fost rege al Un-

gariei.

GL OSAR 355

opacg fji tal re ase ma IASP: piatrgagatului figtoare IBRISIM: subtir ;fin; Vut¡ha,

tate. ICHTYOLOG1C:pesc6resé. eretic din Secta ICONOCLAST: icoane in

celor ce nu admiteau

biseric ICONOSTAS : peretele imuodohit

LASTRA.: ailaz ; stofa de lana. A LASTARI: a se naste.

LAVA: maaastire maro ande

fiecare calugar isi are chilla sa, loate irisa deprinzand de egumenat. LAZARET: trecatoare.

cu jcoane care separa altarul

LEAT: data precisa; an. LEG'AT: dar facut prin testament

do restul bisericii.

LESESC: polonez.

IEDEC: cel de parada; odor pastrat din vechime. IEZM: vezi iasp. IMBAIERAT: legat cu bhieri. A IMBIA: a indemna ; a pofti ; a invita . IMBROHAR : cel ce ingrijea de

LETOPISET: mula, veehe ; vezi

anale. LTBOV: iubire ; dragnste.

graj-d-urile Sultanului. IMPIEGAT: slujbas ; Pánctionar. 1MPILAT: impovarat ; apasat.

INCRET: ineretitura. INDATINAT: durka 'datina ; dup. obicei.

A INCHIPUI: a 'inventa ; a scor-

Tatar din Lituania; stabilit in tinutul Hotinului. Turcit

[JIPAN

ii utilizan drept curen, de aici sensul de stafeta.

LIPSCAN: negustor de 'manufactura. A LICURI: a Roan ; a lumina slab. LO.P.GAR: lagar tabara. L0fa0FAT; 10414 dintre boieri ; rrezidentul'Diyanului domnesc. L EICOAltE lucire.

ni. INFAMANT: rusinos ; dezonurat.

INEPT: lipsit de aptitudini. iNIMAT: animat. INVOLT: des ; stufos.

IOBAG: serb (in Ardeal).

1POLIPSIS considerati o ; vaza.

IPSILOTATE: inaltime (tina a e reverenta)

IPOTETIC: indoielnie. corporatie deose7bita aiSNAF

vAnd in frunte un va.taf sau staroste.

A IZBUCNI: a lavan. A IZMENI : a schimba, a se alinta, a se schimonosi.

MAGHERNITI: scanduri.

ciiscioarli

de

MANSUP: functiune inalth boiereasca, in epoca fanariota. MARAMA: fasie lunga de panza din bimba° ori borangic, impo-

dobita pe margini cu flori colorate.

MATCA.: stup batrán ce serveste la propagarea altora. MARSANDA: negustoreasá ; vanzatoare.

MARI DE ANI: multime de ani. MAZILIT: indepartat din dornajo ori din slujbli. J'UPAN: bojar.

JUPANEASA: sotie de bojar. JUPANITA: fiicg de boier. JURUIRE: fagaduiala.

MEA.NDRA

iur ; mil

sinuozitate

incon-

METITUP: scrisoare. MELISA: plantA aromatri, cu flori albastre san, alhe..

GLOSAR

856

MENGHINEA: unealtd. de care se

servesc ferarii pentru intepenirea obiectelor pe care vor sa le lucreze.

MENHIR: bolovan mare de pistrd, indltat in forma de coloand. MEREMET: repara tie. METOC:

mfindstire mica depon-

denta de o alta mai mare, din tarä sau din strdintitate.

METEREZ: redutd ; intdriturd militarti. MEZIRE: mijloeire. MIGMA ENCAUSTICA: tehnied

NECROPOLA.: cimitir din timpuri antice. NEMES: nobil ungnr. NESCAPATAT: necdzut in mizerie. NESMINTIT: neschimbat. NEVOIOS: cu anevoie ; en greu.

NIMB: cerc sau truinghiu de luminä eu care pictorii inconjoarti capul divinitdtilor. NIZAM: soldat turc din armata regulatd.

o

picturald in nz la antici, la care

adaptan cnlori vii in cearà topitd, caro se incAlzean in momentul in care trebuian sd fie

intrebuintate, cateodatà ceara se amesteca i ou ulei. MINEIU: cartea cupringind sluj-

ba bisericeascd pe timp de o luna. MINTEAN : pieptar en san fdrd maneci.

MISTIC: tainic. MISTRIE: unealta en care zidarii toarnd tonel:dala pe zid bruftuesc.

MITA: i5pert ; bani dati cu scop de a corupe pe cineva.

11ITIC: imaginar. MLADIITA: incovoiatd ; indoitd.

OACHES: negricios. OBARSIE: origine. OBROC: banith. ODIN: zeu scandinav. OGIVA: arcacil formatd, din (long,

arcnri ce se incruciseazä rormand la varf un unghi ascutit.

OGIVAL: In forml de ogivd. OFIT:

OHAVNIC: inalienabil, perpetuu. OPIS: condied ; registru in care se inscrin diferite acte. ORFAURARIE: obiect de metal.

°Mire, monument ori subterand in care snnt depuse

OSUAR:

osemintele mortilor. OTNOSENIE: raport oficial.

MONAH: cAlugAr.

MOREEU: zeul somnului, al vise-

lor si al noptii. mant, clasa cea mai de seamd a populatiei rurale.

MOSNEAN: proprietar mic de pd-

MUNIT : fortificat ; intdrit. MUNCI: a chinui. MURUIT: tencuit.

N NALIICI: vedenie ; fantomd ; stafie. NASTAVNIC: institutor, perceptor, pedagog. NEAOS: curat ; pdmantean ; adeFdrat,

PACEA: samnr.

blaná din picioare de

; PALISADA: ingraditurd ; zaplaz . PAMANTEAN: ce' nilscut in acea tard. PENEGIRIC: discurs funebrn. PARABOLIC : curbat in forma parabolei geometrice.

PARAPET: partes de sus a unei redute.

PARGA.: fruct aproape san abia copt.

PAS: supgrare ; necaz. PASA- incearcti. de... ; poftim de ; pauta de,.,. ;

GLOSAR PECINGINE: eesema ; eruptiune

de bAsicute. PELASGI: popor

Grecia si Italia

primitiv din .

PEREGRINAGIU: pelerinaj ; cd-

jatorie ce se lace cu evlavie intr'un loe sfant.

PERGHEL: eireomferenta. PERNICIOS: perieulos. PEZEVENCHI: mijlocitor neonest. PELINCA: scutec. PETRECANIE: moarte ; sfarsitul vietii. PECETIA GOSPOD: peeetia domneased.

PENEL: pensuld. PESCHIR: servet ; prosop. PICHET: mic grup de soldati in-

tr'un loe fix.

PIEZ: piezis ; oblic ; inclinat. PIETOS: plin de pietate ; plin de evlavie.

PILOTA: plapoma de fulgi. PILASTRU: coloand patrata, mai

adesea intrata aproape in

in-

tregime in zid. PISANIE: inseriptie. A PITI: a aseando. PLAMADI: a urzi ; a frdmanta ; a plasmui. PLESUV: chel.

A PLIROFORISI: a lua informa-

tii ; a se lamuri.

PODBEALA: plantd micd eu flori galbene, a carei raddcind poseda proprietati sudorifice. POGON : unitate de mdsurd egald en 5012,08 m. p. POLIHROM: multicolor. POSAC: ursuz. PORUMB: porumbel. POVOLNIC: liber. PRAPUR: steag militar. PREDILECT: preferat. PREFIRA (A SE) : a se strecura; a ezita ; a zhbovi. PREPUS: bdnuiala ; presupunere. PRII(A) : a-i merge bine. PRIKAZANIE : vatamare ; strielciune.

FINOS; omagin ; ofrandd

357

PRIPIT: grabit. PRIPOR: povarnis ; masa. ropade.

eheltuiala PRODIGALITATE: mare. PROLIXITATE: f ara sir ; prea lung ; deslanat. PROFUM: parfum.

PRESTOL: sfanta masa pe care

sfinteste preotul impArtasania. PROSCOMIDIE: masa scobitd, in peretele din spre miazilnoapte a

altarului, pe care sunt pregdtite sfintele darnri. PROPENSIUNE: Inclinare; pornire.

PROZELIT: partizan, adept non la pgrerile cuiva. PROZODIE: totalitatea regulilor relativo la compozitia versuri-

lor greco-latine. regiune in sudul Frantei. PROVLIMA: pricind ; cauza ; mo tiv. PRO VENCE:

ramdsite ; restan. RARUNCHI: adancuri. RAMASURI: RAS:

animal carnivor en ochi

foarte ageri (Lynx). RASCRUCE: intretdiere de drumuri.

RASPICA : recipisd, chitanta. RASTRISTE: nenoroeire ; necaz mare. RATEA: retea ; tesatura eu

ochiuri din fire de matase ori

alt f el de fire. RAZBI(A) : a invinge ; a patrunde.

RA SPUNDERE: indatorire. RECLAMA: cerintd. ; rugaminte.

REFLECTIV: care are proprietatea de a se reflecta. REPRIMA(A) : a potoli ; a inndbusi ; a suprima. REPRESIUNE: actiunea de repri. marQ,

358

GLOSAR

A REPURTA: a se purta (duce) Inapoi ; a se Intoarce.

RIGOA RE: rigurozitate ; strictete. ROBIN: rubín ; piatra pretioasa de culoare rosie.

ROSETA: ornament in forma de, roza.

ROVINE: loe smarcos ; mlastinos-

A SIGTJREPSI: a asigura. SIMBRIAT: plata. SIPOT: ulue ; jghiab ;

SFETA-GORA: vezi Athos. SLOATA : ploaie amestecata eu zapada. SLOBOZENIE: libertate. SLEIT: secat. SMARAND: smaragd ; piatra pre-

tioasii de coloare verde.

SMA RCINARE: macinare.

planta bulboasa, cu frunzele in forma de sabie.

SA.BIUTA.:

SACRO-SANCTA: foarte stán,ta. SALAS: avezare. SALBA: sireag do margele, mo-

nezi ori pietre pretioase. SAMFIR: salir; piatra pretioasa. de coloare albastra. SAMUR: specie de jder din Siberia en blanä foarte fina. SANDAL: stofä de matase. SARADITA: Impodobita.

SARICA: manta 'une. i latoasa,

tesutit din fire groase de lana,

purtatit de ciobani. SAT: porta; indestulare. SBENGHI: pata mica rotunda'. A SE SBICI: a se usca.

SCALAMBARE: stramtoare ; sucire.

SCALPET: cutit intrebuintat la disecat. SCATULCA: Mita. de pus clondirile. SCELERAT : criminal ; perfid.

SCUTITOR: aparator.

A SCLIVISI : a lustrui prin trocare, metale ori alto materii. SEIZ: raudas la grajd. SERHAT: fortareata turceased la granita. SEVDA: cinstire. fir.

SFIATA: sfioasti.. SGRIPTOR: pajurit.

t'ara,

de soare. SMINTI DIN LOC(A) : a mica din loc. SOPORIFIC: datator de somn. SORGINTE: obarsie ; izvor. SOROC: termen.

SOVARF: planta de nutret din familia gramineelor.

SOI : specie ; fel.

SOVAIT: intortochiat. SPATAR : boier insarcinat poarte spada domnitorului ; conducatorul ostirii muntene. SPONCI: catarama ; copa.. STANJEN: unitate de masura va-

riind intre 1,97 m. si 2,23 m. monea. de argint, la vechii Greei, valorand patru

STATER :

drahme.

STOLNIC: boier insarcinat cu ingrijirea mesei domnitorului. STIHAR: vestmant preotesc, ea o tunica lunga. STRADARE: stradanie ; osteneala.

STRANIU: ciudat ; neobicinuit.

STYX: unul din riturile Infernu-

lui. SUBSECVENTE: urmator.

A SUDUI: a miura.

SEVAI: 'nota. alba de matase si SHESIS: relatii ; raport

SMEAD : 'melles; ars sau innegrit

SUMPTUOZITATE : maretie; lux. SUPERFETATIE: proa mare abundenta.

SUSUR: soapta ; murmurul apei.

legit-

STRATEG: cunoscátor al artei militare ; çondueator de osti,

GLOSAR

n:,;(1

U URNA: vas de o forma deosebita,

TABEL: tablou.

TABIET: deprindere regulata si comoda.

UZURA uz ; obicei.

TABIE : recluta. TAHT : resedinta ; capital.

TALHAS raportul Vizirului catre Sultan pentru numirea sau mazilirea unui domnitor. TAMPLA: despartitura dintre altar si restul bisericii. TARAC: stalp ce sprijina coastele prispelor.

TARMUREAN: t arm.

locuitor

destinat pastrarii cenusii mor-

dela

TAS: capac.

A TATOVA: a tatua; a-si impodobi corpul cu diferite figuri colorate facute en acul. TELEGAR: cal sprinten. TERGIMANLAC : traducere, (tergiman interpret). TESIT: retezat ; oblic ; turlit. TIMIN: moneda veche turceased servind pentru salba. farfurie.

TIRALIORI: soldati resfirati cu destinatia de a hartui pe duSrnan.

bumbaeel.

TOC DE USE: suportul usii. TOCMEALA: oranduire. TOCMI(A) : a intocmi; a orandui. TOPOGRAFICA (harta): care reprezinta conformatiunea unui teren cu accidentele ce ofera su-

prafata sa.

TRAPEZARE: trapezarie ; sufravede, TR UPES : impunator. TULPAN: un fel de matase, TURBA: carbune de pannant usor

afanat, rezultat din putrezi-

rea plantelor din regiunile ralastinoase . TURBARIE: locul de unde se scoate turba. TURCA.: caciula mare FA latoasa.

V VAL: marama ; broboada. VALNICEA: fota incarcata

en.

alesuri.

VALVOARE: flacara ce se agita. VARGA: dungti; linie. VARTEALA: Invartitura. VATRA: locul unui cuptor unde arde focul. VATAF: sef ; conducator ; mai mare peste... VENETIC: strain pripasit undeva. VERIDIC:

conform adevttrului adevarat, de crezut. VISTIERNIC: ministrul de finante.

VOLBUROS: care se rostogole*te repede.

VORNIC: boier insarcinat cu administraren Moldovei de Nord sau Sud. VOSGLESENIE: fraza canta% de

preot, cu glas tare, la snalitul unei rugaciuni.

VOTRU: petitor. VOLNIC: liber.

ZABLAIT: tol de, canepa.

ZABUN; haiuä lunga, rara maneei, Incheiata la spate. A Z,ADARI: a intarita.

ZAHEREA: proviziile ce se tri-

meteau odinioara, obligatoriu, la Constantinopole. ZARIF-ZARIFIOR: elegant ; frumos ; placut. ZA-ZALE: verigh de lant ; ochi de lant ; camase din impletitu-

rä

ZAGAZ: haina femeiasca. ZAVISTIE: intriga ; invidie. ZMALT: smlat.

TABLA DE MATERIg :

4,ag.

Prefata INTRODUCERE

Scoala

9

Teatrul Filologia Istoria literal. Folklor Istoria Romknilor Arheologia i istoria artelor

4

Olasicistr Concluzie

Bibliografia scrierilor lui AL Odobescu

12 14 16 17

22 25 26 29

SCRIERI ISTORICE Motii

47 72

Cumuli ISTORTE LITERARA

Poetii Vackresti Psaltirea Diaconului Coresi Miscarea literark din Tara Romaneascii in secolul al XVIII-lea

105 161 174

FILOLOGICE

Tot dictionarul Academiei Revizuire. dictionarului Academiei

181 185

FOLKLORICE

Rksunete ale Pindului in Carpati

199

ARHEOLOGICE

Cateva cre la Snagov

229

Biserica cela Cartea de Argos

285 294 323

Artele In Romknia in periodul preistoric Fumuri arheologice scornite din miele preistorice CLASICE

Satira Wink Glosar

337 351

IN ACEEA$I COLECTIE

L. CARAGIALE IOAN CREANGA I.

GR. ALEXANDRESCU

P. ISPIRESCU

N. BALCESCU

AL. ODOBESCU V. ALECSANDRI M. KOGALNICEANU

EMINESCU

VACARE TI! D. BOLINTINEANU

C. NEGRUZZI

FILIMON SI ALTI1