Clasificari

Clasificarea afecţiunilor parodonţiului În conformitate cu cernţele ale OMS afecţiunile parodonţiului sunt repartizate în 5 grupe de bază: 1. Gingivite; 2. Parodontite; 3. Parodontoza; 4. Parodontomele (afecţiuni tumorale şi pseudotumorale); 5. Sindroame şi simptoame, ce se reflectă în ţesututrile parodonţiului, anterior această grupă era denumită ca afecţiuni ideopatice (Papion-Lefevr, IţencoCushing, Elers-Danlo, Cedic-Higashi, Down)

 La baza clasificărilor stă principiul clinico-morfologic, adică care ţesuturi ale complexului parodontal sunt implicate înprocesul patologic (gingia, structurile periodonţiului, ţesutul osos) şi modificările patologice (proces inflamator, atrofie, hipertrofie, proces tumoral sau pseudotumoral).  Oricare clasificare nu poate fi privită ca etalon, ci doar ca o schemă, care poate şi trebue completată cu date noi ştiinţifice, la necesitate de introdus noi forme nozologice. Enumerăm în continuare clasificările considerate drept reprezentative: o Clasificarea Asociaţiei de Parodontologie ARPA (1955): 1. Forme inflamatorii (parodontite): a) superficiale (gingivite) b) profunde (parodontite progresive) 2. Forme distrofice (parodontoze): a) distrofice b) atrofice 3. Forme proliferative (parodontoame): 1

a) hipertrofice b) hiperplazice o Clasificarea Şcolii Bucureştene (Gafar, 1983): 1. Forme inflamatorii: a) gingivita cronică; b) parodontita marginală cronică superficială; c) parodontita marginală cronică profundă. 2. Forme distrofice: a) forma pură de parodontoză; b) forma de involuţie precoce (atrofie presenilă); c) forma de involuţie fiziologică (parodontoză atrofică, atrofie senilă). 3. Forma mixtă a parodontopatiilor caracterizată prin complicarea formei distrofice cu inflamaţia. 4. Forma proliferativă. o La etapa actuală o clasificare mult utilizată este cea propusă de către Page şi Schroeder (1982) şi apoi de Rateitschank, Muhlemann, Renggli: A. Forme inflamatorii: 1.

Gingivite cronice:

a) simplex (bacteriană); b) gingivite în cadrul unor dezechilibre hormonale, condiţionat de efecte medicamentoase secundare, tulburări metabolice sau alte afecţiuni generale, care pot cauza, accentua sau participa la formarea gingivitei; 2. Parodontite: a) parodontita adultului; b) parodontita rapid progresivă; c) parodontita juvenilă; d) parodontita prepubertară. B. Recesiunea gingivală (gingival recession). 2

Clasificarea gingivitelor : 

după formă:

a) catarală; b) ulceronecrotică; c) hipertrofică; d) descuamativă/atrofică 

după decurgerea clinică: - gingivite acute;

a) gigivite cronice; b) cronice în stadiul de acutizare; c) cronice în stadiul de remisie 

după gradul de răspândire a procesului inflamator:

a) localizată b) generalizată Gingivostomatită – acest diagnostic se stabileşte când este afectată gingia şi alte zone ale mucoasei cavităţii bucale (obrazului, buzelor, etc.). Papilită – inflamaţia papilelor interdentare (la 1,2,3, până la 4 papile).

3