Cultura Generala Stiati Ca

Palatul Potala din Lhasa

Tibetul este cunoscut prin al său Dalai Lama. La 3700 metri altitudine se afl ă capitala tibetană Lhasa cu ceea ce a fost reşedinţa oficial ă a lui Dalai Lama pân ă în 1959 când autorităţile chineze le-au pus gând r ău. Lamaismul este o religie derivată din budism ce a înmagazinat şi o suit ă însemnat ă a tradiţiilor oferite de religiile montane din zonă. În mijlocul Palatului Alb este ridicat Palatul Ro şu construit cu jumătate de secol mai târziu - secolul al XVII-lea. Construcţia cu 13 etaje ce se ridică pe munte este un simbol al dorinţei de libertate a tibetanilor care după 40 de ani sub stăpânirea chinez ă nu se las ă mai prejos. Palatul Potala din Lhasa face parte din patrimoniul UNESCO înc ă din 1994.

Regiunile Europei: Centrală , Vestică , Nordică , Estică , Sudică Europa este un continent cu suprafaţa de cca 10 milioane kilometri pătraţi cuprins între: - Oceanul Arctic la nord; - Oceanul Atlantic la vest; - Marea Mediterană şi Munţii Caucaz în sud; - Marea Caspică şi Munţii Ural la est. Europa Nordică : - este cea mai veche zonă a Europie din punct de vedere geologic. Peninsula Scandinavă reprezintă spaţiul de dezvoltare pentru: Norvegia, Suedia, Finlanda, Danemarca, Islanda, Estonia, Lituania, Letonia; Europa Centrală : - regiune geografică europeană. Cuprinde următoarele ţări: Germania, Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria, Elveţia, Liechtenstein, Austria, România, Republica Moldova. Peisajele sunt diferite de la cele de tip alpin din Austria sau Elveţia până la stepa din Ungaria. Europa Vestică: - aici sunt cuprinse: Marea Britanie, Irlanda, Franţa, Belgia, Olanda, Luxemburg. Climatul suferă o influenţă puternică oceanică (O. Atlantic). Cele mai reprezentative oraşe europene sunt: Paris, Londra, Amsterdam, Dublin; Europa Sudică : - ţările componente sunt: Portugalia, Spania, Italia, Grecia, Slovenia, Croaţia, Macedonia, Bosnia şi Herţegovina, Iugoslavia, Albania, Bulgaria. Sunt şi 3 peninsule importante: peninsula Iberică, Italică, Balcanică. Europa Estică : - statele componente sunt: Rusia, Belarus, Ucraina. Climatul este specifici zonei continentale a Europei cu tundra în zona nordică şi climat temperat continental în nordul Mării Negre. Se regăsesc şi întinse păduri de foioase şi conifere.

Sagrada Família

Catedrala Sagrada Familia, aflată încă în construcţie Sagrada Família (Sfânta Familie) este o uriașă biserică din capitala Cataloniei, Barcelona (în nord-estul Spaniei). Imensa clădire este încă neterminată, deși se lucrează la ea din 1882. Aceasta nu este finanțată din bani publici, asa cum se obișnuia în Evul Mediu. Sursele de finantare sunt donatiile private si incasarile din biletele de intrare. Bugetul pentru anul 2009 se apropie de 20 milioane de euro. Numele oficial este Temple Expiatori de la Sagrada Família (în catalană). Proiectul original al bisericii Sagrada Familia a fost făcut de arhitectul Antonio Gaudi, care a lucrat la el peste 40 de ani, ultimii săi 15 ani din viață fiind dedicați în exclusivitate acestuia. Estimările inițiale, bazate pe tehnicile de construcție ale începutului secolului 20, preconizau un termen de câteva sute de ani pentru terminarea construcției. Gaudi ar fi comentat, în legătură cu aceast termen: „Clientul meu nu se grăbește”. În prezent termenul estimat este anul 2026. După moartea lui Gaudi, în 1926, lucrările au continuat sub conducerea lui Domènech Sugranyes, până în 1936, când au fost întrerupte de Războiul Civil Spaniol. La 7 noiembrie 2010, Papa Benedict XVI a sfințit biserica și a ridicat-o la rangul de „minor basilica”.

Arhitectură Biserica are 18 turnuri, în ordinea înălțimii reprezentând pe cei 12 apostoli, cei 4 evangheliști, Sfânta Fecioară și, cel mai înalt turn, pe Iisus Hristos. Turnul central al lui Isus va avea montată pe el o cruce uriașă. Înălțimea totală, de 170m, este cu un metru mai mică decât a unui deal de lângă Barcelona, deoarece Gaudi nu considera că lucrarea sa ar trebui să fie mai mare decât cea a lui Dumnezeu. Biserica are 3 fațade: a Nașterii (spre est), a Gloriei (spre sud) si a Patimilor (spre vest) A fost vizitată de 2,26 milioane de turiști în anul 2004. Cupola naosului a fost terminată în 2000 iar în prezent se lucrează la turnul lui Isus.

Lista statelor lumii ş i capitalele lor I. Europa: 1. Albania - Tirana; 2. Andorra - Andorra la Vella 3. Austria - Viena; 4. Belarus - Minsk; 5. Belgia - Bruxelles; 6. Bosnia şi Herţegovina - Sarajevo; 7. Bulgaria - Sofia; 8. Cehia - Praga; 9. Cipru - Nicosia; 10. Croaţia - Zagreb; 11. Danemarca - Copenhaga; 12. Elveţia - Berna; 13. Estonia - Tallinn; 14. Finlanda - Helsinki; 15. Franţa - Paris; 16. Germania - Berlin; 17. Grecia - Atena; 18. Irlanda - Dublin; 19. Islanda - Reykyavik; 20. Italia - Roma; 21. Letonia - Riga; 22. Liechtenstein - Vaduz; 23. Lituania - Vilnius; 24. Luxemburg - Luxemburg; 25. Macedoania - Skopje; 26. Malta - Valetta; 27. Moldova - Chişinău; 28. Monaco - Monaco; 29. Muntenegru - Podgorica; 30. Norvegia - Oslo; 31. Olanda - Amsterdam şi Haga; 32. Polonia - Republica Polonă; 33. Portugalia - Lisabona; 34. Regatul Unit - Londra; 35. România - Bucureşti; 36. Rusia - Moscova; 37. San Marino - San Marino; 38. Serbia - Belgrad; 39. Slovacia - Bratislava; 40. Slovenia - Ljubljana; 41. Spania - Madrid; 42. Suedia - Stockholm; 43. Ucraina - Kiev; 44. Ungaria - Budapesta; 45. Vatican - Vatican.

II. Asia: 46. Afghanistan - Kabul; 47. Arabia Saudită - Riyadh; 48. Armenia - Erevan; 49. Azerbaidjan - Baku; 50. Bahrain - Manama; 51. Bangladesh - Dhaka; 52. Bhutan - Thimphu; 53. Brunei - Bandar Seri Begawan; 54. Cambodgia - Phnom Penh; 55. China - Beijing; 56. Coreea de Sud - Seul; 57. Coreea de Nord - Phenian; 58. Emiratele Arabe Unite - Abu Dhabi; 59. Filipine - Manilla; 60. Georgia - Tbilisi; 61. India - New Delhi; 62. Indonezia - Jakarta; 63. Iordania - Amman; 64. Irak - Bagdad; 65. Iran - Teheran; 66. Israel - Ierusalim; 67. Japonia - Tokyo; 68. Kazahstan - Astana; 69. Kirghizstan - Biskek; 70. Kuwait - Al Kuwait; 71. Laos - Vientiane; 72. Liban - Beirut; 73. Malaysia - Kuala Lumpur; 74. Maldive - Male; 75. Mongolia - Ulan Bator; 76. Myanmar - Yangon; 77. Nepal - Kathmandu; 78. Oman - Masqat; 79. Pakistan - Islamabad; 80. Qatar - Doha; 81. Singapore - Singapore; 82. Siria - Damasc; 83. Sri Lanka - Colombo; 84. Tadjikistan - Duşanbe; 85. Taiwan - Taipei; 86. Thailanda - Bangkok; 87. Turcia - Ankara; 88. Turkmenistan - Aşgabad; 89. Uzbekistan - Taşkent; 90. Vietnam - Hanoi; 91. Yemen - Sanna.

III. Africa: 92. Africa de Sud - Pretoria, Cape Town; 93. Algeria - Alger; 94. Angola - Luanda: 95. Benin - Puorto Nuovo; 96. Botswana - Gaborone; 97. Burkina Faso - Ouagadougou; 98. Burundi - Bujumbura; 99. Camerun - Yaounde; 100. Capul Verde - Praia; 101. Republica Centrafricană - Bangui; 102. Ciad - N Djamena; 103. Comore - Moroni; 104. Congo - Brazzaville; 105. Republica Democratic ă Congo - Kinshasa; 106. Cote d Ivoire - Yamaoussoukro; 107. Djibouti - Djibouti; 108. Egipt - Cairo; 109. Eritreea - Asmara; 110. Etiopia - Addis Adeba; 111. Gambia - Banjul; 112. Ghana - Accra; 113. Guineea - Conakry; 114. Guineea-Bissau - Bissau; 115. Guineea Ecuatorial ă - Malabo; 116. Kenya - Nairobi; 117. Lesotho - Mafeteng; 118. Liberia - Monrovia; 119. Libia - Tripoli; 120. Madagscar - Antananarivo; 121. Malawi - Lilongwe; 122. Mali - Bamako; 123. Maroc - Rabat; 124. Mauritania - Nouakchott; 125. Mauritius - Port Louis; 126. Mozambic - Maputo; 127. Namibia - Windhoek; 128. Niger - Niamey; 129. Nigeria - Abuja; 130. Rwanda - Kigali; 131. Sao Tome şi Principe - Sao Tome; 134. Senegal - Dakar; 135. Seychelles - Victoria; 136. Sierra Leone - Freetown; 137. Somalia - Mogadiscio; 138. Sudan - Khartoum; 139. Swaziland - Mbabane; 140. Tanzania - Dodoma; 141. Togo - Lome; 142. Tunisia - Tunis; 143. Uganda - Kampala; 144. Zimbabwe - Harare; 145. Zambia - Lusaka.

IV. America: 146. Antigua şi Barbuda - Saint John s; 147. Argentina - Buenos Aires;

148. Bahamas - Nassau; 149. Barbados - Bridgetown; 150. Belize - Belmopan; 151. Bolivia - La Paz, Sucre; 152. Brazilia - Brasilia; 153. Canada - Ottawa; 154. Chile - Santiago; 155. Columbia - Bogota; 156. Costa Rica - San Jose; 157. Cuba - Havana; 158. Dominica - Roseau; 159. Ecuador - Quito; 160. El Salvador - San Salvador; 161. Grenada - Saint George s; 162. Guatemala - Ciudad de Guatemala; 163. Guyana - Georgetown; 164. Haiti - Port-au-Prince; 165. Honduras - Tegucigalpa; 166. Jamaica - Kingston; 167. Mexic - Ciudad de Mexico; 168. Nicaragua - Managua; 169. Panama - Panama; 170. Paraguay - Asuncion; 171. Peru - Lima; 172. Saint Kitts şi Nevis - Basseterre; 173. Santa Lucia - Castries; 174. Saint Vincente şi Grenadine - Kingstown; 175. Statele Unite ale Americii - Washington; 176. Surinam - Paramaribo; 177. Trinidad-Tobago - Port of Spain; 178. Uruguay - Montevideo; 179. Venezuela - Caracas.

V. Australia ş i Oceania: 180. Australia - Canberra; 181. Fiji - Suva; 182. Kiribati - Bairiki; 183. Marshall - Dalap-Uliga-Diarrit; 184. Micronezia - Palikir; 185. Nauru - Yaren; 186. Noua Zeelandă - Wellington; 187. Palau - Koror; 188. Papua Noua Guinee - Port Moresby; 189. Samoa - Apia; 190. Solomon - Honiara; 191. Tonga - Nuku alofa; 192. Timorul de Est - Dili; 193. Tuvalu - Valaku; 194. Vanuatu - Port Vila.

Cele mai adânci lacuri din lume

1. Lacul Baikal: 1.637 m (Asia); 2. Lacul Tanganyka: 1.435 m (Africa); 3. Marea Caspică: 972 m (Asia); 4. Lacul Malawi: 706 m (Africa); 5. Lacul Superior: 397 m (America).

Cele mai adânci fose oceanice Mai sunt denumite şi gropi oceanice şi reprezint ă zona în care placile tectonice se subduc şi sunt consumate în manta. Lista celor mai adânci gropi oceanice: 1. Groapa Marianelor - 11.034 m; 2. Tonga - 10.884 m; 3. Japonia - 10.585 m; 4. Kurile - 10.542 m; 5. Philippine - 10.540 m; 6. Bonin - 10.375 m; 7. Kermadec - 10.047 m.

Date geografice generale Terra Raza ecuatorială: 6.378,16 km; Raza polară: 6356,78 km; Lungimea Ecuatorului: 40.075,69 km; Suprafaţa Terrei: 510,2 milioane km pătraţi; Suprafaţa apei: 361 milioane km pătraţi; Densitatea medie: 4,52 gr pe cm cub; Distanţa medie de la Pământ la Soare: 149.532.000 km; Distanţa medie Pă mânt - Lună: 384.403 km; Durata miş că rii de rotaţie: 23 ore, 56 min şi 4,1 secunde; Durata miş că rii de revoluţie: 365 zile, 6 ore, 9 minute şi 9 secunde; Lungimea orbitei: 931,1 milioane km; Viteza medie pe orbită: 29,76 km pe secundă; Viteza de rotaţie în jurul axei: 465 metri pe secundă; Vârsta: 4,7 miliarde ani; Populaţia: 6,6 miliarde locuitori; Densitatea medie a populaţiei: 43 loc pe km pătrat.

.

Africa: Parcul Kilimanjaro

Africa este un continent recunoscut pentru s ălb ăticia unor zone ale sale. Şi mă refer la sensul pozitiv şi nu cel negativ. Acolo sunt datate primele urme ale speciei noastre homo sapiens sapiens – Africa Central ă şi de Est. Masivul montan din nordul Tanzaniei ce poart ă denumirea de Kilimanjaro este format din trei vulcani stinşi. Aceştia sunt: - Kibo – 5895 metri; - Mawenzi – 5149 metri; - Shira – 3962 metri. Poartă şi supranumele de acoperişul Africii deoarece cei 5895 de metri sunt suficienţi pentru a îl situa pe primul loc ca altitudine în continentul african. Parcul natural a fost proclamat în 1973 şi cuprinde 1700 de kilometri p ătraţi. În patrimoniul UNESCO au intrat din anul 1987. Interesant în această zonă este că la bază pleci din jungla ecuatorial ă şi în partea superioară ajungi în etajul zăpezilor veşnice. Fauna, vegetaţia sunt de o bogăţie fără de seamăn cuprinzând: elefanţi, antilope, leoparzi şi multe mamifere. Kilimanjaro înseamnă în traducere “Muntele Alb”.

Taj-Mahal

Este cea mai cunoscută construcţie din India. Se afl ă în afara Cet ăţii Roşii din apropierea oraşului indian Agra. Iese în evidenţă fiind construit din marmur ă de o culoare albă intensă. A fost ridicat în jurul anului 1631 de c ătre şahul mogul Jahan pentru soţia sa preferată ce murise la naşterea celui de-al 14 copil. Clădirea este impunătoare având 73 de metri, cu o cupol ă uria şă ce atrage atenţia privitorului. Este flancată de 4 minarete specifice religiei musulmane ce au 41 de metri înălţime. În faţă se află grădini cu o deschidere de 300 metri şi o fântână. Arhitectura fiind specifică pentru cultura islamic ă. Taj-Mahal-ul face parte din patrimoniul UNESCO din 1983.

Geomorfologie - definiţie, obiect de studiu, studierea reliefului Definiţie simplă Geomorfologia este ştiinţa geografică al cărui obiect de studiu este relieful, componentă de bază a învelişului geografic. Definiţie complexă Geomorfologia prezintă fizionomia, caracteristicile fizice, alc ătuirea, geneza, evoluţia, vârsta, formele de relief, mai mult le stabileşte locul în sistemul

geomorfologic şi permite prin sinteză definirea de modele de rang inferior şi superior. Numele de geomorfologie provine din secolul al XIX-lea (K. F. Neumann - 1854) fiind asocierea a trei termeni: - geo - pământ; - morphi - morfologie; - logos - ştiinţă. Înveliş ul geografic reprezintă interacţiunea celor cinci învelişuri ale planetei noastre: litosfera, atmosfera, hidrosfera, biosfera, pedosfera. Relieful reprezintă ansamblul formelor pozitive şi negative care se însumeaz ă în alcătuirea uscatului şi a fundului bazinelor oceanice şi marine. Formele de relief au rezultat prin acţiunea: - agenţilor interni (existenţi în scoarţa terestră sau la contactul cu mantaua); - agenţilor externi (apă, aer, viaţă, influenţa antropică). În secolul XX s-a deschis drumul acestei ştiinţe. Mihai Ielenicz afirm ă: " Sensul complex al termenului s-a întregit ... prin identificarea şi înţelegerea ansamblului de relaţii dintre elementele reliefului dar şi a celor care între aceste componente naturale şi antropice ale mediului geografic, inclusiv a sistemului de ierarhizare genetico-evolutiv şi spaţial -temporar" (Geomorfologie, Editura Universitar ă, Bucureşti, 2004, p. 5 - 6).

perioade

epoci, etaje

Cuaternar

Holocen

Sub 1,5 mil. Ani

Pleistocen

Neogen Sub 27 milioane ani

PLIOCEN

ere 70 mil. ani NEOZOIC

Scara geocronologică

Romanian Dacian Ponţian

MIOCEN

Meoţian Sarmaţian Badenian Helveţian Burdigalian Acvitanian Paleogen

Oligocen

47 milioane ani

Eocen

150 mil. Ani MEZOZOIC

Paleocen CRETACIC

Danian

65 mil. ani

Senonian  Albian  Apţian

JURASIC

Malm

45 mil. ani

Dogger Liasic

TRIASIC

835 mil. Ani PALEOZOIC

40 mil. ani Permian – 25 mil. ani Carbonifer – 55 mil. ani Devonian – 55 mil. ani Silurian – 40 mil ani Ordovician – 80 mil. ani Cambrian – 80 mil. ani

Cetatea ş i gră dinile Shalimar din Lahore, Pakistan

Pakistan este o ţară din Asia. Poporul este înrudit cu cel al indienilor aflat la sud şi religia principală este islamismul. Lahore a ajuns capitala provinciei pakistaneze Punjab din apropierea graniţei cu India. Akbar cel Mare (1556 1605) a ridicat o cetate ce în fazele primare avea rol de ap ărare. Ulterior a devenit un centru de reşedinţă şi lux. Fiul s ău Djahangir a adăugat construcţiei între anii 1641 - 1642 gr ădinile Shalimar. Acestea se întind pe 16 hectare şi cuprind trei terase, băi, lacuri, pavilioane fiind cuprins ă în pavilonul UNESCO din 1981. Au fost realizate 5 cascade, 410 fântâni distribuite astfel: - Terasa superioară - 105 fântâni; - Terasa de mijloc - 152 fântâni; - Terasa inferioară - 153 fântâni. Forma este de paralelogram alungit, înconjurate de un zid de c ăr ămid ă de mare.

Ş tiaţi că , Primele roţi inventate erau probabil bucăţi tăiate din trunchiuri de copaci care se toceau repede. Treptat acestea au fost modificate si imbunatatite. Celţii sunt cei care au adus o roată fabricat ă din spiţe şi un cadru de metal. Astfel se obţinea o greutate redusă şi rezistenţă la intemperii. La început, automobilele erau fără acoperiş şi cu două locuri. Volanul nu fusese inventat şi direcţia era controlată cu o pârghie sau manivel ă. Atelierele de reparaţii şi benzinăriile erau inexistente şi un şofer de la începutul secolului XX trebuia să fie pregătit pentru orice. Trenurile viitorului se vor deplasa cu forţa generat ă de energia magnetică . Această energie va proveni de la electromagneţi ataşati pe partea de jos a trenurilor. Nedeplasându-se pe şine, trenurile electromagnetice întâmpin ă doar rezistenţa aerului. Velocipedul este strâmoşul bicicletei. Datează din secolul al XIX-lea, apărut în epoca victoriană în Marea Britanie. Privite de un om modern ca ni şte ciud ăţenii deoarece în faţă aveau o roată uriaşă şi în spate una micuţă. Nu dispunea nici de frâne iar pentru a se opri trebuia s ă pedaleze înapoi.

În timpul celor două războaie mondiale submarinele erau utilizate pentru scufundarea navelor adverse. Tehnologic se bazau pe motoarele electrice şi diesel şi ieşeau la suprafaţa pentru a reîmprospăta aerul. În prezent, submarinele dispun de o autonomie ce se poate cifra şi la câteva luni iar forţa de deplasare este generată de energia nucleară sau oxigen lichid. Ambarcaţiunea pe pernă de aer este un vehicul eficient care se poate deplasa atât pe apă cât şi pe uscat. Este generat ă o pern ă de aer care o face s ă "plutească" la doar câţiva centimetri deasupra apei sau solului. Direcţia este dat ă de o pereche de tălpice similare cu schiurile situate în partea faţă. Scopul acestor maşinării este transportul persoanelor dar şi-au dovedit utilitatea şi în sectorul militar. Dirijabilele au fost printre primele aparate de zbor construite. Portanţa era generată de corpurile sau flexibile umplute cu hidrogen sau heliu. În momentul în care au primit motor li s-a dat denumirea de zepeline. Ast ăzi nu mai sunt la fel de utilizate ca până în Primul Război Mondial fiind înlocuite de aeronavele moderne.

Dicţionar geografic - litera B, Baikal - lac tectonic situat în Rusia cu o suprafaţă de 31.500 km p ătraţi. Este cel mai adânc lac de pe Glob cu 1742 metri adâncimea maxim ă. Este navigabil şi adună apele a peste 300 de râuri. Are o importanţă economic ă datorit ă pescuitului. Balaton - lac de origine tectonică din Ungaria. Are o suprafaţă de 595 km p ătraţi, adâncime medie 3 metri şi maxim ă de 11 m. Este legat de Dun ăre. Baltă - lac natural întâlnit în luncile unor râuri. Folosit ă, uneori, pentru irigaţii sau în piscicultură. Baraj - construcţie cu scop hidrotehnic plasată perpendicular pe cursul unei ape cu scopul de a crea un lac de acumulare antropic. Scopul este multiplu de la producţia de energie electrică prin intermediul hidrocentralelor pân ă la regularizarea cursurilor unor râuri.

Domul din Milano - Santa Maria Nascente

Este situat în Lombardia şi a fost construit în secolele XIV - XV (1387 1485). Terminată în totalitate abia în secolul al XIX-lea. Nu şi-a pierdut caracterul medieval, fiind o construcţie în stil gotic. Dimensiunile sale sunt: - lungime - 158 metri; - lăţime - 93 metri; - înălţime - 108 metri; - peste 2300 de sculpturi; - 13 de turnuleţe.

Abia la 1500 era terminată cupola, turla la 1765 - 1769, în timpul lui Napoleon s-a terminat faţada 1805 - 1807 şi uşile de bronz dateaz ă de la 1908.

Fenomene geografice: Aurora polară Pentru că tot suntem la capitolul legat de zonele polare hai să vedem ce se ascunde sub denumirea de auroră polară. Apare pe cer în timpul nopţii polare. Sunt întâlnite două tipuri de aurore polare dup ă zon ă: - aurora boreală în emisfera nordică; - aurora australă în emisfera sudică.

Aurora polară este un fenomen atmosferic: o lumin ă difuz ă colorat ă vizibil ă în noaptea polară. Fenomenul se produce atunci când particulele înc ărcate cu energie din vântul solar reacţionează cu gazele din atmosfera P ământului sub efectul câmpului magnetic aflat la Polul Nord şi Polul Sud. Denumirea de auroră provine de la zeiţa romană a zorilor - Aurora.

Polul Nord ş i Polul Sud: Arctica şi Antarctica Axa imaginară a planetei noastre are dou ă extremit ăţi: Polul Nord şi Polul Sud. a. Polul Nord este cel mai nordic punct al Pământului şi se afl ă situat în Oceanul Arctic. Zona înconjur ătoare mai este denumit ă Arctica şi termenul se referă la porţiunile de teritoriu incluse în Cercul Polar de Nord. Astfel putem spune că Arctica este formată din părţi din: - Rusia; - Alaska; - Canada; - Groenlanda; - Norvegia; - Suedia; - Finlanda; - Islanda; - Oceanul Arctic. O caracteristică comună a acestor regiuni este temperatura sc ăzut ă ce se menţine pe parcursul întregului an calendaristic. Oceanul Arctic este acoperit cu gheaţă. Arctica este locuită de populaţii băştinaşe: - inuit, aleut în America de Nord; - laponii în Suedia, Finlanda, Norvegia; Clima este extrem de nefavorabil ă datorit ă vânturilor puternice, temperaturilor scăzute, impresionantelor cantit ăţi de z ăpad ă. S-au aclimatizat puţine plante şi animale. În extremitatea cercului polar se afl ă TUNDRA - unde solul este îngheţat şi se dezvoltă plante precum lichenii şi arbu ştii. Oceanul Arctic "ascunde" formă de viaţă precum: balenele, morsele, focile, plancton bogat. Legea pe uscat o fac urşii polari, vulpile, lemingii, renii şi boii moscaţi. b. Polul Sud este, bineînţeles, cel mai sudic punct al Terrei. Situat pe continentul Antarctica - al cincilea ca mărime de planeta noastr ă. Nu este locuit decât de un număr redus de specialişti ce sunt localizaţi în staţiile de cercetare. Întregul continent este acoperit cu gheaţă a c ărei grosime ajunge şi pân ă la 4000 de metri în partea central ă. Este şi cel mai rece loc de pe Glob. Antarctica a fost descoperit în secolul XX, mai precis în 1911, de exploratorul norvegian Roald Amundsen.

Imagine de la Polul Sud - observaţi ş i steagul României Speciile caracteristice pentru zona continentului antarctic sunt: pinguinul, albatrosul, pescăruşul, rândunica-de-mare. Plantele, rar întâlnite, sunt licheni, fungi sau iarbă. Aici nu există alternanţa zi-noapte în 24 de ore. O zi dureaz ă şase luni şi corespunde anotimpului var ă iar noaptea polar ă în celalalte şase luni - iarna polară.

Ş tiaţi că Atunci când conducătorii japonezi din vechime s-au mutat într-o nou ă capital ă, ei au poruncit ca cele mai sfinte temple să fie dezasamblate, mutate şi reasambalte pe noul loc. Sute de ani cupola pantheonului lui Agrippa din Roma a fost cea mai mare din lume. Ea măsoară 42 de metri în diametru şi este susţinută de ziduri groase de 5 metri. În Evul Mediu oamenilor le plăceau să trăiască lâng ă o mânăstire . Aceasta era de multe ori singurul spital din zon ă sau singura şcoal ă. Mân ăstirea era şi un fel de "hotel" permiţându-şi să găzduiască anumite persoane. Principiul pârghiei - Oamenii şi animalele pot ridica greut ăţi foarte mari f ăr ă mecanisme complicate. O greutate ce exercit ă o forţă mai mic ă este suficient ă cu ajutorul unei pârghii (un lemn spre exemplu) s ă ridice un element cu o mas ă ridicată. Primul zgârie-nori a fost ridicat în 1884 în SUA, oraşuk Chicago. Nu avea decât 10 etaje.

Calea Lactee are o vechime de 12 miliarde ani

Aşa spun cele mai noi cercetări. Din câte ştiam planeta noastr ă are o vechime de 4,5 miliarde ani şi universul de 7 miliarde ani. Se pare c ă realitatea este alta. Universul are cel puţin 15 miliarde de ani. Observaţiile au fost f ăcute cu un telescop ultramodern instalat pe pe un munte din Chile (cerul pe acolo este extrem de clar). Reamintesc celor care nu ştiau că denumirea de Calea Lactee corespunde galaxiei noastre (locul în care găsim şi al nostru va şnic Sistem Solar).

America de Sud - date importante

Suprafaţa totală de uscat - 17.866.130 km; Populaţia - 341 milioane locuitori; Cel mai mare oraş: Sao Paolo, Brazilia; Cea mai mare ţară - Brazilia - 8.547.00 km pătraţi; Cea mai mică ţară - Surinam - 163.270 km pătraţi; Cel mai înalt munte - Aconcagua, Argentina, 6959 metri; Cel mai lung fluviu - Amazon, 6440 km; Cel mai mare lac - lacul Maracaibo - 13.312 Km p ătraţi, Venezuela; Cea mai înaltă cascadă - cascada Angel de pe râul Churun, Venezuela, 979 metri; Cel mai mare deşert - deşertul Patagoniei, Argentina, 673.000 km p ătraţi; Cea mai mare insulă - Ţara de Foc, 40.360 Km pătraţi.

Continentele lumii: Oceania Continentele lumii:- Europa; - America;

- Africa; - Asia; - Antarctida; - Australia.

De multe ori întâlnim termenul de Oceania. El reuneşte Australia, Noua Zeelandă şi numeroase insule din Pacific. Aşa c ă putem "înlocui" Australia cu Oceania. Nu este tocmai corect în opinia mea. Insulele din Pacific pot fi integrate uşor în spaţiul de civilizaţie asiatic. Noua Zeelandă şi Australia sunt foarte apropiate atât geografic cât şi în ce priveşte modurile de evoluţie istoric ă şi socială integrându-le astfel sub termenul generic Australia. Dacă luăm în considerare Oceania avem un continent cu doar 29 milioane locuitori. Popularea sa s-a produs târziu în urm ă cu aproximativ 10.000 î.Hr. În Tasmania respectivele civilizaţii nu au dep ăşit stadiul epocii pietrei, în Australia pe acela al mezoliticului iar în insulele din Pacific au atins neoliticul. Prima menţiune apare la Ptolemeu - Terra Australis. A fost atins pentru prima dată în celebra expediţie a lui Fernando Magellan (1520 - 1522). Continentul oceanic a fost descoperit cu adev ărat de c ătre olandezul A. Tasman în 1642 - 1644 prin debarcări succesive în: - Australia; - Noua Zeelandă; - Noua Guinee.

J. Cook a fost cel ce a explorat temeinic noul continent. A efectuat trei călătorii ăntre 1768 şi 1779. În 1788 guvernul englez a întemeiat o prim ă colonie penală în Australia. A ocupat succesiv întregul teritoriu anexându-l în 1826. În secolul XIX, colonialismul s-a manifestat şi în acest spaţiu. Marea Britanie ce deţinea cel ma întins imperiu colonial în secolul respectiv a anexat pe lâng ă Australia şi Noua Zeelandă, o serie de insule precum: Cook, Tonga, Noile Hebride şi Solomon. Populaţiile indigene au fost supuse şi exploatate s ălbatic. După al Doilea Război Mondial procesul de decolonizare s-a realizat, în general, paşnic şi s.au menţinut raporturi foarte bune din punct de vedere economic cu SUA şi Asia de Sud.

Cum se formează cascadele?

Fiecare dintre noi a observat la televizor sau într-o excursie o cascad ă cât de mică. Sunt minuni ale naturii ce nu se las ă neobservate. Dar cum se formeaz ă ele? Cascadele se formează când râul trece dintr-o zon ă cu roc ă moale într-o zonă cu rocă dură. Roca mai moale este erodat ă mai repede şi apare o treapt ă. Apa care trece peste această treaptă sapă o adâncitur ă numit ă bazin de c ădere. Acţiunea concentrată a apei şi a bucăţilor de rocă duc la erodarea continu ă în partea de sus. Cascada se va deplasa de-a lungul a sute de ani l ăsând o vale adâncă şi se sfârşeşte când atinge un nivel de echilibru. Cele mai faimoase cascade din lume:

Cascada Angel din Venezuela – 979 metri;

Cascada Mardalfossen din Norvegia – 517 metri; Cascada Jog, India – 253 metri; Cascada Victoria, Zimbabwe – 108 metri; Cascada Iguacu la graniţa dintre Brazilia şi Argentina – 82 metri; Cascada Nigara la graniţa dintre Canada şi SUA – 57 metri Cascada Sutherland din Noua Zeelandă – 580 metri;

Savanele - ecosisteme aparte al Terrei

Planeta noastră are o multitudine de ecosisteme. Ast ăzi voi încerca a prezenta câteva elemente ale unuia dintre ele - savanele. Sunt câmpii întinse ce se desfăşoară cu precădere între 5 - 15 grade latitudine nordic ă şi sudic ă. Vegetaţia este dominată de ierburi înalte şi pâlcuri reduse de arbuşti. În primul rând trebuie amintit că savanele au doar dou ă anotimpuri: - unul secetos sau uscat - vegeaţia se usucă şi culoarea predomin ă este galbenmaroniu. Alizeele sunt vânturile ce aduc seceta în zona de savan ă. - unul ploios - are loc o "renaştere" a vegetaţiei. Ierburile cresc şi întreg lanţul trofic prosperă. Una dintrep puţinele specii de arbor întâlnit ă este Accacia. Are trunchiul gros şi rezistă chiar şi unor incendii. Vegetaţia ierboas ă domin ă cu peste 8000 de specii. Ierburile atrag după ele prezenţa animalelor ierbivore ce sunt vânate la rândul lor de carnivore. Animalele savanei sunt întâlnite, deseori, în grupuri mari. Rolul acestora este de apărare în faţa atacatorilor. Aici se af ă adev ăraţi pr ăd ători precum: ghepardul, tigrul, leul etc. Viteza este un element important - ghepardul fiind cel mai rapid animal atingând viteze de peste 110 km pe or ă în momentul culminant al atacului. În anotimpul secetos, animalele savanei sunt nevoite s ă migreze în cautarea de apă şi hrană. Mii de animale pornesc pe acest drum.

Trei personalităţi ale lumii.

Elena - regină a României. A trăit între 1896 şi 1982. S-a n ăscut la Atena. A fost fiica regelui Constantin al Greciei şi a Sofiei de Prusia. C ăs ătorit ă între 1921 şi 1928 cu principele moştenitor Carol. A fost mama regelui Mihai I. Dup ă abdicarea acestuia din 1947 a tr ăit în exil în Elevţia şi Italia.

Eschil - Aischylos (cca 525 - 456 î.Hr.), poet tragic grec. A luptat la Maraton şi Salamina. Este supranumit "părintele tragediei greceşti" pentru că i-a adus modificări importante introducând al doilea personaj şi dialogul. Tragediile sale, din care doar şapte s-au păstrat integral ("Perşii", "Cei şapte contra Tebei", "Prometeu înlănţuit" ş.a.) impresionează prin violenţa conflictelor, m ăre şia eroic ă a personajelor, stilul viguros şi intensitatea liric ă.

Robert Heinrich Hermann Koch (1843 - 1910) - medic german. Este unul dintre întemeitori bacteriologiei şi epidemiologiei moderne, A descoperit în 1882

bacilul tuberculozei (bacilul Koch) şi în 1883, vibrionul holerei. A preparat tuberculina în 1890. A primit premiul Nobel pentru fiziologie şi medicin ă - 1905.

Trei personalităţi al lumii. Kubilai Han- han mongol. A fost nepotul marelui Genghis-han. A comandat armata mongolă în campania din China (1258), succedându-i fratelui s ău Mongke şi mutând centrul de greutate al stăpânirii sale în China. Împ ărat al Chinei (1260 1294) şi-a luat denimirea de Shizu şi a întemeiat dinastia Yuan. A extins imperiul bunicului său, cucerind întreaga China (1279) şi stabilind o nou ă capital ă în perimetrul Beijingului de ast ăzi. A întreprins expediţii de cucerire în Japonia (1274 şi 1281), Vietnam (1260 - 1288), Birmania (1277 - 1287). La curtea lui s-a oprit şi Marco Polo şi a îndeplinit şi unele funcţii administrative.

George Orwell este pseudonimul lui Eric Arthur Blair (1903 - 1950). Scriitor englez ce se remarc ă prin romanele sale ce denunţă regimurile totalitare, înfăţisate printr-un univers grotesc, monstruos sau terifiant. A pledat pentru libertatea umană. Cele mai cunoscute opere sunt: Ferma animalelor, 1984, Omagiu Cataloniei, O gură de aer, F ăr ă un ban la Paris şi Londra.

Max Planck (Max Karl Ernst Ludwig Planck) - 1858 - 1947. A fost fizician german. A condus Institutul de cercet ări "Kaiser Wilhelm" şi a efectuat numeroase studii asupra radiaţiei termice, de termodinamic ă şi fizic ă statică. A pus bazele mecanicii cuantice. A dedus legea corect ă a distribuţiei de energie în spectrul corpului absolut negru. A primit premiul Nobel pentru fizic ă în 1918.

India - Templul de Aur din Amrit Sar

La circa 30 de kilometri de graniţa cu Pakistanul, în statul federal indian Punjab se află situat oraşul Amrit Sar. Printre construcţiile din ora şul vechi, o adevărată bijuterie este Templul de Aur cu Lacul Sfânt. A fost ridicat în secolul al XVI-lea. Este sanctuarul principal al şiiţilor (aceştia sunt mahomedani ce spun c ă Mahomed a murit pe umărul lui Ali). După formarea statelor Pakistan şi India, şiiţi au revendicat un ora ş propriu, Khali Stan, dar au fost refuzaţi de conducerea din New Delhi. Conflictul a escaldat ajungându-se la confruntarea armat ă. Templul de aur a fost cucerit de trupele indiene în anul 1984. În timpul luptei, Granth-ul, originalul C ărţii Sfinte a Ş iiţilor a ars. Pentru a se răzbuna, şiiţi au pl ănuit şi dus la cap ăt asasinarea primului-ministru indian Indira Gandhi.

A existat oare Cruciada copiilor?

Secolul XII atrage atenţia asupra unui proces şi fenomen istorice nemaîntâlnit – aşa-numita cruciad ă a copiilor. Cruciadele sunt încercări europene de eliberare a Locurilor Sfinte şi îndeosebi a Ierusalimului de sub stăpânirea musulmanilor. Numele de cruciat provine de la crucea de pe veşmintele celor ce porneau în campanie. Toate aceste încerc ări beneficiau de sprijinul papei de la Roma. O primă mişcare populară dezorganizată îşi are obârşia pe teritoriul din ţinutul Koln (Germania de astăzi). Mii de oameni îşi păr ăsesc turmele şi plugurile şi pornesc în marş spre Ierusalim. Intenţia lor era de a elibera Sfântul Mormânt. Un oarecare Nikolaus avea un loc de frunte. El afirma c ă avusese o viziune în care un înger îi vestise că el şi cei care îl vor urma erau chemaţi spre Ierusalim. Nikolaus pretindea că Dumnezeu le va oferi sprijinul despicând apa Mării Mediterane în mod asem ănător cu eliberarea evreilor din Egipt. Aceste grup eterogen traversează Alsacia şi ajunge în Italia. Ajung în Genova şi minunea promovată de Nikolaus întârzie s ă apar ă. Mare parte din mulţime se îndreaptă spre casele lor. Se vorbe şte c ă o corabie a reuşit să plece şi au fost capturaţi de sarazini. “Astfel, dezamăgiţi şi rusinaţi, ei au luat drumul înapoi. Cei care, odinioar ă, obi şnuiau s ă str ăbat ă în ceat ă provinciile, lăudând mereu Cerul, reveneau acum, unul câte unul, desculţi, fl ămânzi, priviţi de toţi ca nişte proşti”. Cruciada copiilor, propriu-zisă, este situat ă cronologic între 1250 – 1252. Se spune că în Germania şi Franţa un mare număr de copii s-au grupat în jurul unui profet tânăr. Au acceptat să plece conduşi de el c ătre Ţara Sfânt ă. Au trecut Alpii cântând şi rugându-se. Au ajuns în faţa Mediteranei şi au a şteptat în inocenţa lor ca marea să le facă loc. Au fost capturaţi şi vânduţi ca sclavi la târgurile din Asia şi Africa. Aşa sun ă povestea romanţată a cruciadei copiilor. A fost o sursă de inspiraţie pentru câteva romane şi povestiri istorice. Principala sursă a fost cronica lui Alberic. În ultima perioad ă aceast ă sursă a fpst pusă sub îndoial ă. Nu există relat ări conexe referitoare la o plecare în masă a unui grup de cruciaţi în perioad ă amintit ă. Pare improbabil ca un eveniment atât de important să scape atenţiei cronicarilor din numeroasele mânăstiri franceze sau germane aflate pe traseul cruciadei copiilor. Există dovezi referitoare la originea cruciaţilor. Aceştia erau în special de la ţară, se ocupau cu agricultura şi au fost nevoiţi s ă plece în c ăutarea unui destin mai bun. Speranţele lor se legau de Isus Hristos. Eliberarea Ierusalimului în opinia lor era calea către Judecata de Apoi c ătre noi vremuri mai bune. Prima jumătate a secolului XIII “ascunde” aceste mişc ări populare. Reuşita lor este pusă sub semnul întreb ări. F ăr ă o susţinere financiar ă drumul spre Ţara Sfântă era utopie. Se trage un semnal de alarm ă. Societatea medievală era în criză şi alternativa ţăranilor lipsea. Cruciada copiilor r ămâne o fantasmă medievală.

Recorduri în lume. Cele mai mari lacuri naturale 1. Marea Caspică - 370.999 km pătraţi; 2. Lacul Superior - 82.414 km pătraţi;

3. L. Victoria - 69.215 km pă traţi; 4. L. Huron - 59.596 km pătraţi; 5. L. Michigan - 58.016 km p.;

6. Marea Aral - 41.000 km p.; 7. L. Tanganika - 32.764 km p.; 8. L. Urşilor - 31.328 km p.; 9. L. Baikal - 31.500 km p.; 9. L. Nyasa - 29.928 km p.

O armă uitată - cavaleria

Trupele care luptau pe cal sau pe un atelaj erau considerate a forma cavaleria. S-au bucurat de o deosebit ă importanţă de pe vremea regatului asirian ( secolul IX î. Hr.) şi persan (secolul V î.Hr.). Cavaleria a fost folosit ă ca un factor decisiv de c ătre armatele cartagineze şi de suveranii din perioada elenistică. Au trecut, treptat, în rolul secundar în Grecia elenistic ă şi în Roma republicană şi imperială până în secolul I d.Hr. Declinul Imperiul Roman a fost generat de invaziile popoarelor migratoare. Spre a stopa avansul acestora a fost inventat regimul foederatilor şi au fost aduşi mercenarii din rândul migratorilor. Aceştia erau obişnuiţi să lupte călare şi de aceea cavaleria joac ă un rol aparte în imperiul roman târziu. O inovaţie a hunilor avea să adauge prin caracterul s ău practic o mai mare mobilitate şi însemnătate cavaleriei. Este vorba de apariţie sc ării la şa, care a mărit eficienţa şarjei directe şi individuale. Evul Mediu poate fi considerat epoca de aur a cavaleriei. Europa şi Asia erau dominate de imperii care se bazau pe armata c ălare. Imperiul Mongol este cel mai palpabil exemplu. Aceştia şi-au orientat tactica în jurul cavaleriei şi a mobilităţii pe care o genera. Părea că o cavalerie puternic ă este imbatabil ă. Cel puţin aşa s-a spus până în secolul XIV. Cavaleria a fost învinsă de apariţia armelor de foc, folosirea arcurilor şi suliţelor înalte, adoptarea unui echipament greoi. Napoleon Bonaparte este ultimul strateg militar care a dat cavaleriei în cadrul armatelor sale un statut privilegiat. Sarjele de cavalerie beneficiau atât de folosirea armelor de foc cât şi de clasic, săbiile. La sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX a devenit anacronică în faţa uriaşei puterii de foc ce ajunsese a face parte din toate armatele lumii. Au fost păstrate unit ăţi de cavalerie dar, mai mult, cu rol decorativ şi pentru paradele militare.

Arhimede – cel mai celebru om de ş tiinţă al antichităţii

Arhimede – 287 – 212 î.e.n. Aţi auzit de el, în primul rând, la şcoal ă la orele de istorie, fizic ă sau matematică. S-a născut la Siracusa, în insula Sicilia. A c ăl ătorit în Egipt şi a este unul dintre cele mai cunoscute persoane ale antichit ăţii. Despre viaţa sa se cunosc puţine elemente. Scrierile sale nu s-au p ăstrat în întregime. Numeroasele reeditări (mai degrabă copieri) au alterat originalul. Arhimede este mai cunoscut decât Euclid sau Pitagora datorit ă pitorescului povestirilor care circul ă la adresa sa. Era un geniu care a pus bazele mecanicii, a descoperit aria cercului care a permis în epoca modern ă primul calcul al integralelor în matematică. Era prieten cu tiranul Siracusei, Hieron. Se spune c ă, mânios, Arhimede a spus “Daţi-mi un punct de sprijin şi pun Pământul în mişcare”. Una dintre cele mai cunoscute povestiri relateaz ă cum Arhimede l-a făcut de râs pe bijutierul ce vându-se o coroan ă de aur lui Hieron. Monarhul se temea că podoaba sa – coroana – nu este realizat ă 100 % din aur şi ar fi şi ceva argint în compoziţie. L-a rugat pe Arhimede s ă analizeze coroana şi s ă spun ă dacă bijutierul s-a ţinut de promisiune. Arhimede s-a scufundat într-un butoi cu ap ă şi se vorbeşte c ă a s ărit din acesta strigând – Evrika (Am găsit). El formulase în gând legea hidrostaticii – Orice corp scufundat într-un lichid este împins în sus cu o forţă vertical ă şi egal ă cu greutatea lichidului dislocat. Escrocul a fost demascat – era şi ceva argint în coroana lui Hieron. Către anul 214, Siracusa era asediat ă de legiunile romane. Asediul a durat 30 de luni şi Arhimede a ajutat colonia sa s ă reziste. A perfecţionat numeroase maşinării (este şi destul de mult fantastic în aceste descrieri): - catapulte care aruncau cu blocuri uriaşe de piatr ă; - scorpioni ce lansau lancea la distanţă mică; - macarale capabile să înhaţe vasele ce apropiau de metereze; - oglinzi uriaşe care incendiau pânza vaselor din port. Arhimede a fost ucis dup ă ce Siracusa a fost cucerit ă în 212 î.e.n. Un soldat roman apostrofat de Arhimede c ăci îi c ălcase pe desenele din faţa sa a înfipt lancea în teribilul om de ştiinţă.

Motorul cu aburi ş i James Watt

Invenţia motorului cu aburi este legată de un proces extrem de important din epoca modernă şi anume revoluţia industrială. Posibilitatea de a obţine o forţă motrice din abur fusese întrevăzut ă înc ă din Antichitate (eolipilul lui Heron din Alexandria, secolul I î. Hr.), dar abia c ătre sfârşitul secolului al XVII au început primele experimente tehnice, din nevoia de a mecaniza activitatea de producţie. J. Watt - 1763 a perfecţionat mult maşinile realizate pân ă atunci reducând pierderile de căldur ă şi de energie din cazanele cu abur alimentate cu cărbuni. Maşina cu abur inventată de Watt a beneficat de alte 3 invenţii franceze: cazanul cu tubulatură al lui M. Seguin - 1817, manometrul lui E. Bourdon - 1849, injectorul lui T. Gifford - 1858. Motorul cu aburi a permis amplasarea fabricilor nu numai în vecinătatea cursurilor de apă ci acolo unde era nevoie de produsele lor - centre comerciale, oraşe. Prima aplicaţie practică a fost în mine, a urmat industria bumbacului, a berii etc. A circulat din Marea Britanie, în vestul continentului şi apoi în secolele XIX - XX în întreaga lume. Aplicarea sa în transporturi a dus la o adev ărat ă revoluţie. Primul vapor cu propulsie mecanică a circulat în SUA, pe fluviul Hudson iar temerarul se numea R. Fulton în anul 1807. Prima locomotiv ă cu aburi a ap ărut 7 ani mai tîrziu, un inginer britanic G. Stepehnson este "vinovat". Ulterior motorul cu aburi a fost "păr ăsit" în favorea unor noi metode mai prolifice.

Absolutismul - formă de guvernă mânt

Absolutismul poate fi definit extrem de uşor. Este o form ă de regim politic în care puterea de decizie se concentreaz ă în mâinile unei singure persoane sau instituţii. Există şi pentru deţinătorul puterii o serie de limite date de propriile decizii. Despre absolutism se vorbeşte cu precădere în Europa secolelor XV XVII. Termenul propriu-zis a apărut la sfârşitul secolului al XVIII-lea, chiar în momentul în care fenomenul respectiv dispărea odat ă cu începutul revoluţiei franceze (1789). Erau subliniate prin intermediul s ău aspectele negative ale puterii monarhice nelimitate. Există mai multe caracteristici comune în absolutismul european. În primul rând tendinţa suveranilor de a concentra în propria persoan ă toate puterile statului. Baza era dată de dreptul divin sau mai târziu principiile iluministe. Pe termen lung statele absolutiste s-au emancipat faţă de papalitate - separarea politicii de teologie. Centralizarea administrativ ă bazat ă pe o birocraţie unitar ă este, iarăşi, un element aparte. Pe plan local nu se putea vorbi de o autonomie. În secolul al XVIII-lea suveranii luminaţi au luat o serie de m ăsuri reformatoare cu implicaţii pozitive pe termen lung. Maria Tereza a realizat o reformă a dreptului civil general, Iosif al II-lea a desfiinţat iob ăgia în imperiul s ău. Absolutismul este caracterizat de elemente negative. De multe ori concentrarea puterii în mâinile unei singure persoane nu poate avea nimic pozitiv. De aceea Montesquieu formulează în 1745 un principiu ce ulterior va fi aplicat în orice ţară ce se doreşte democratic ă. Este vorba de principiul separ ării puterilor în stat. Foto: Ludovic la XIV-lea, regele Franţei între 1643 - 1715 - un model de suveran absolut.

Australia: Uluru sau Ayers Rock, cel mai mare monolit din lume

Este cel mai mare monolit din lume. Are o înălţime de 348 metri şi un perimetru de 9,4 kilometri. Aborigenii din Australia cred că această regiune a fost acoperit ă odinioar ă de apele oceanului. Oceanul a aruncat la ţărm stânca de culoarea sângelui pentru a- şi ar ăta durerea pentru triburile care au murit în b ăt ălia purtată pe malurile lui.

Deş erturile: Sahara

Cel mai mare deşert din lume şi cel mai cunoscut este Sahara. Acesta desparte Africa de Nord de restul continentului omonim. Ţă rile mediteraneene (Maroc, Algeria, Tunisia, Libia şi Egipt) sunt musulmane şi au mai multe în comun cu Orientul Mijlociu decât cu restul Africii. Sahara ocupă aproape tot nordul Africii chiar dac ă un num ăr redus de populaţie a reuşit să se adapteze la condiţiile dintre nesfârşitele dune de nisip. Printre aceste triburi se num ăr ă tuaregii, un popor nomad care în vechime avea grijă de drumurile comerciale din deşert. Seceta din ultima decad ă a determinat o migraţie a triburilor din deşert către zonele urbane. Religia predominant ă este cea islamică. R ăspândit ă din secolul VII-lea de către triburile islamice ce au pornit din peninsula Arabia. Primele campanii în Egipt s-au realizat din vremea celui de-al doilea calif numit Omar. Egiptul a fost prima zona cucerită de musulmani, a urmat întreg nordul Africii în mai puţin de o generaţie.

Unele oraşe din nordul continentului negru se aseam ăn ă foarte mult cu corespondentele lor din evul mediu. Ruinele unor vechi civilizaţii se întâlnesc la tot pasul pe cărările africane. Pentru a se ap ăra de ghinion folosesc talismane precum cele numite “mâna Fatimei” ce înl ătur ă deochiul. Fatima a fost fata profetului Mahomed, soţia lui Ali şi a murit în acelaşi an cu tat ăl s ău. Cele mai cunoscute ruine ale Saharei sunt piramidele din Egipt urmate de nenumărate resturi din ţări precum Tunisia (colosseumul roman de la El Jem). Sahara este un tărâm arid, poate cel mai arid din lume dar a fost traversat de nenumărate caravane şi locuit, mai ales în zona de nord.

Câţiva dintre oamenii de ş tiinţă ş i geografii renumiţi

al-Idrisi (cca 1100 – cca 1165) – scriitor şi geograf arab care a explorat regiunea Mării Mediterane, a alc ătuit o hart ă timpurie a regiunii şi a scris o carte The book of Roger (Cartea lui Roger). Aristotel (384 î.C. – 322 î.C.) – filozof şi om de ştiinţă, a scris despre multe subiecte. Ş i-a dat seama c ă P ământul este rotund, chiar dac ă oamenii nu au acceptat acest lucru până mult mai târziu. (Pân ă prin anul 1500 d.C., mulţi oameni au crezut că Pământul este plat).

Charles Darwin (1809 – 1882) – om de ştiinţă englez care a emis teoria selecţiei naturale, care afirm ă c ă speciile de plante şi animale se schimbă, evoluează, de-a lungul unei perioade mai mari de timp. Teoria a fost controversată şi pentru c ă sugera faptul c ă P ământul este mult mai vechi decât credeau oamenii. Davis, William Morris (1850 – 1934) – geolog şi meteorolog american care a pus bazele geomorfologiei. A emis o teorie despre felul în care procesul de eroziune formează un circuit şi a devenit faimos pentru schemele care explicau aspectul exterior al scoarţei terestre. Democrit (cca 460 î.C. – cca 370. î.C.) – filozof grec, a fost primul care a afirmat că toate substanţele sunt alc ătuite din particule mici sau atomi. A mai studiat cutremurele, vulcanii, circuitul apei şi eroziunea. Eratostene (cca 276 î.C. – cca. 196 î.C.) – om de ştiinţă şi geograf grec care a făcut primele măsur ători ale circumferinţei P ământului ghidându-se după stele. A fost pentru prima dată termenul geografie. Gould Stephen Jay (nă scut în 1941) este un geolog şi paleontolog american care a îmbunătăţit teoriile lui Charles Darwin. A scris multe c ărţi cunoscute cum este Wonderful Life – 1988.

Hartshorne Richard (1899 – 1992) – principal teoretician al geografiei, de origine americană. Cea mai important ă lucrare a sa a fost Perspective on the nature of geography, publicată în 1939, în care a argumentat necesitatea studierii anumitor locuri şi regiuni. Henric Navigatorul (1394 – 1460) – un prinţ portughez care a planificat şi finanţat multe c ăl ătorii de explorare a Africii. A deschis o şcoal ă în care îi învăţa pe exploratori cum să navigheze şi să-si noteze descoperirile.

Herodot (cca 484 î.C. – cca. 425 î.C.) – istoric grec, denumit şi “părintele istoriei” dar este privit şi ca fondatorul geografiei pentru că a clasificat evenimentele istorice în funcţie de a şezarea geografic ă. Humboldt, Alexander von (1769 – 1859) – explorator german cu contribuţii în geografie, geologie, meteorologie şi oceanografie. A explorat America de Sud şi în 1944 a scris Kosmos, o carte în care a descris geografia şi geologia planetei. Hutton James (1726 – 1797) – om de ştiinţă scoţian care a studiat rocile şi mineralele, numit uneori şi “p ărintele geologiei”. A afirmat c ă scoarţa terestră a suferit treptat schimbări datorate eroziunii, erupţiilor vulcanice şi altor procese. Kant Immanuel (1724 – 1804) – celebru filozof german care a predat geografia fizică. Lyell Charles sir (1797 – 1875) – geolog scoţian care a dezvoltat teoriile lui James Hutton. A fost prieten cu Darwin şi ideile lui i-au fost fost de folos lui Darwin la elaborarea teoriei selecţiei naturale.

Mackinder Halford J. sr. (1861 – 1947) – geograf de frunte al Angliei secolului XX. A condus primul departament de geografie al Universit ăţii din Marea Britanie. Ptolomeu (cca 100 d.C. – cca 170 d.C.) a fost un geograf şi astronom egiptean. A inventat un sistem primitiv de longitudini şi latitudini pe care l-a folosit pentru a alcătui hărţi.

Ritter Carl (1779 – 1859) – geograf german, a fost primul profesor de geografie la Universitatea din Berlin şi este considerat fondatorul geografiei regionale de azi. În 1817 a scris cea mai importantă lucrare a sa – ErdKunde ( Ştiinţa Pământului). Strabon (cca 64 î.C. – cca 20 d.C.) – istoric şi geograf grec. Lucrarea sa principală este Geography (Geografia), o carte în 17 volume în care se găsesc informaţii geografice despre Imperiul Roman. Varenius, Bernhardus (1622 – 1650) – geograf olandez. În 1650 a scris o lucrare foarte importantă – Geographia generalis (Geografie generală), în care a fost unul dintre primii oameni care au f ăcut diferenţa între geografia fizic ă şi geografia umană.

Wegener Alfred (1880 – 1930) – meteorolog german care a susţinut că toate continentele P ământului au fost unite

formând un singur continent pe care l-a numit Pangaea. Teoriile lui nu au fost acceptate pe la scară largă până în 1960 când au fost folosite la elaborarea teoriei plăcilor tectonice.

Recorduri în lume.Cele mai lungi fluvii

1. Nil, Africa – 6.671 km;

2. Amazon, America de Sud – 6.440 km; 3. Chang Jiang (Yangtze), China – 6.380 km; 4. Mississippi şi Missouri, USA – 6.019 km; 5. Enisei şi Angara, Rusia – 5.540 km;

6. Huang He, China – 5.464 km; 7. Obi, Irtâşul Negru, Irtâş – 5.411 km; 8. Amur, Ş ilka, Onon, Asia – 4.416 km; 9. Lena, Rusia – 4.400 km;

10. Congo, Africa – 4.374 km.

Recorduri în lume . Cele mai mari insule Insula este un teritoriu sau o porţiune de uscat înconjurat ă de ap ă. Insulele cu cea mai mare suprafaţă de pe Terra sunt:

1. Groenlanda – 2.175.600 km p ătraţi; 2. Noua Guinee – 800.000 km p ătraţi; 3. Borneo – 751.000 km pătraţi;

4. Madagascar – 587.000 km pătraţi; 5. Baffin – 507.451 km pătraţi; 6. Sumatra – 437. 607 km pătraţi; 7. Marea Britanie – 234.410 km p ătraţi; 8. Honshu – 227.920 km pătraţi;

9. Insula Victoria – 217.290 km p ătraţi; 10. Insula Ellesmere – 191.236 km p ătraţi.

Criza socială în republica romană

Roma a avut trei forme majore de guvernare: regat (753 î.e.n – 509 î.e.n), republic ă (509 î.e.n. – 27 î.e.n.) şi imperiu (27 î.e.n – 476 e.n.). În timpul republicii Roma şi-a întins autoritatea asupra peninsulei Italice şi a pornit primele r ăzboaie pentru controlul M ării Mediterane (Exemplu: Războaiele punice).

Numeroasele conflicte au dus la o separare mai mare între plebei şi patricieni. De fapt cele 2 clase sociale se contopiser ă şi singura diferenţă era făcută de posesia unor latifundii cât mai întinse. S ă nu uit ăm c ă vorbim de epoca antică şi agricultura era principala activitate a economiei, de acolo veneau veniturile şi influenţa politică a multor senatori. Activit ăţile r ăzboinice afectaser ă clasa plebeilor care departe de casă nu şi-au mai putut pl ăti d ările şi obligaţiile ceea ce a dus la pierderea lotului de p ământ şi chiar a libert ăţi. Evoluţia politică a Romei a sărăcit categoriile largi ale populaţiei şi a îmbogăţit pe latifundari. Aceştia din urmă şi-au extins posesia asupra ager publicus de unde au acaparat cele mai bune pământuri. Profitând de perturbarea provocată în spiritele cet ăţenilor de revolta sclavilor din Sicilia, Tiberius Gracchus, tribun al plebei în 133 î.e.n. determin ă votarea unei legi care reduce pământurile ocupate de nedrept de c ătre nobili pe ager publicus şi le utilizeaz ă pentru a-i înzestra pe cet ăţenii s ăraci cu loturi inalienabile. O comisie formată din trei membri era îns ărcinat ă cu aplicarea legii. Dar reformele lui Gracchus determină oprobriul celorlaţi vizaţi şi moare în urma unui complot, a unor lupte de stradă Fratele său Caius continuă în calitate de triumvir opera predecesorului său dar este împiedicat de instituţia senatorial ă pân ă ce obţine funcţia de tribun în 123 şi 122 î.en. El dorea o reformă f ăr ă precedent. Vroia şi o reform ă social ă, crearea burgheziei rurale autentice. Promoveaz ă o lege prin care ofer ă grâu la preţ redus categoriilor defavorizate. Se loveşte de extremiştii din senat ce încredinţează puteri depline consulului L. Optimus pierde în chip violent (este ucis într-o r ăzmeriţă) şi 3000 de cetăţeni sunt executaţi făr ă judecată (121 î.e.n.). Grachii au încercat să stabilească suveranitatea poporului, s ă recreeze o clasă rurală mijlocie simultând, operând o puncţie în plebea urban ă degradat ă, s ă reducă importanţa economică şi politică a senatului. Senatul a ieşit învingător dar a f ăcut uz de violenţă. Roma era împ ărţită în două tabere politice. Aşa-numitul partid popular va avea un program reformator ce va atrage întotdeauna mulţimile. Optimaţi erau cei ce dispuneau de resurse financiare importante şi politica lor încerca s ă conserve statu-quo-ul politic din cetatea eternă. .

Big Ben-ul împlineş te 150 de ani decând a sunat prima dată Cu siguranţă ai auzit de acest magnific orologiu din Londra. Este localizat în turnul palatului din Westminster, Londra. A sunat prima dat ă pe 11 iulie 1859. A devenit un simbol în întreaga lume şi un obiectiv turistic important pentru Londra. .

Preistoria Americii – începuturile

America este ultimul continent colonizat de homo sapiens sapiens. Primul om a în America de Nord prin strâmtoarea Bering venind din Asia. Este exclusă ipoteza căreia omul ar fi căl ătorit din Europa traversând banchiza polară. În primul rând dovezile arheologice sunt inexistente iar distanţa

de câteva mii de km prin cercul polar este greu de trecut şi în prezent cu ajutorul mijloacelor moderne. Dovezile atestă o vechime maximă a primelor populaţii de 40.000 BC. Strâmtoarea Bering a permis accesul spre America. În prezent are adâncimi de maxim 50 de m iar în timpul glaciaţiilor holocene şi cuaternare devenea o adevărată punte între cele două continente. Probabil, primul grup de oameni a ajuns şi s-a stabilit în zona Alaska în urma unei acţiuni de vânătoare. Studiile arheologice sunt îngreunate pe continentul american datorită siturilor cu un material litic alterat şi amestecat ce face imprecisă o datare exactă şi astfel baza de calcul are numeroase presupuneri. O importantă descoperire a fost făcut ă la Old Crow, în Canada pe un afluent al fluviului Yukon. Au fost observate numeroase prelev ări din corpul unor mamifere precum: - măgarul sălbatic; - mamutul lânos; - bizonul cu coarne mari; - simbosul. Vechimea sitului de la Old Crow a devenit motiv de ceart ă între specialişti. Se consideră valabilă o vârstă de aproximativ 29.000 BC. Preistoria americană iese din conul de umbr ă în mileniul XVI-lea. Principala activitate pe acest continent era vân ătoarea. Sunt individualizate următoarele industrii: - tradiţia vânătorilor de vânat mare; - tradiţia vechilor cordilieri. Aceste două sunt separate, de fapt, individualizate de vârfurile armelor utilizate..

Ş tiaţi că Pământul se învârte în jurul Soarelui pe o orbit ă cu viteza de 106.000 km/oră. Diametrul Pă mântului este de 12.103 km şi distanţa faţă de Soare este de 149.503.000 km. Muzica gospel a fost popularizată la începutul anilor 1900 de c ătre preoţii metodişti sau baptişti, care i-au încurajat pe credincioşi s ă cânte şi chiar s ă danseze în timpul slujbei. Johann Sebastian Bach face parte dintr-o familie în care s-au născut muzicieni timp de 200 de ani.

Criza socială în republica romană

Roma a avut trei forme majore de guvernare: regat (753 î.e.n – 509 î.e.n), republic ă (509 î.e.n. – 27 î.e.n.) şi imperiu (27 î.e.n – 476 e.n.). În timpul republicii Roma şi-a întins autoritatea asupra peninsulei Italice şi a pornit primele r ăzboaie pentru controlul M ării Mediterane (Exemplu: Războaiele punice). Numeroasele conflicte au dus la o separare mai mare între plebei şi patricieni. De fapt cele 2 clase sociale se contopiser ă şi singura diferenţă era făcută de posesia unor latifundii cât mai întinse. S ă nu uit ăm c ă vorbim de epoca antică şi agricultura era principala activitate a economiei, de acolo veneau veniturile şi influenţa politică a multor senatori. Activit ăţile r ăzboinice afectaser ă clasa plebeilor care departe de casă nu şi-au mai putut pl ăti d ările şi obligaţiile ceea ce a dus la pierderea lotului de p ământ şi chiar a libert ăţi. Evoluţia politică a Romei a sărăcit categoriile largi ale populaţiei şi a îmbogăţit pe latifundari. Aceştia din urmă şi-au extins posesia asupra ager publicus de unde au acaparat cele mai bune pământuri. Profitând de perturbarea provocată în spiritele cet ăţenilor de revolta sclavilor din Sicilia, Tiberius Gracchus, tribun al plebei în 133 î.e.n. determin ă votarea unei legi care reduce pământurile ocupate de nedrept de c ătre nobili pe ager publicus şi le utilizeaz ă pentru a-i înzestra pe cet ăţenii s ăraci cu loturi inalienabile. O comisie formată din trei membri era îns ărcinat ă cu aplicarea legii. Dar reformele lui Gracchus determină oprobriul celorlaţi vizaţi şi moare în urma unui complot, a unor lupte de stradă Fratele său Caius continuă în calitate de triumvir opera predecesorului său dar este împiedicat de instituţia senatorial ă pân ă ce obţine funcţia de tribun în 123 şi 122 î.en. El dorea o reformă f ăr ă precedent. Vroia şi o reform ă social ă, crearea burgheziei rurale autentice. Promoveaz ă o lege prin care ofer ă grâu la preţ redus categoriilor defavorizate. Se loveşte de extremiştii din senat ce încredinţează puteri depline consulului L. Optimus pierde în chip violent (este ucis într-o r ăzmeriţă) şi 3000 de cetăţeni sunt executaţi făr ă judecată (121 î.e.n.). Grachii au încercat să stabilească suveranitatea poporului, s ă recreeze o clasă rurală mijlocie simultând, operând o puncţie în plebea urban ă degradat ă, s ă reducă importanţa economică şi politică a senatului.

Senatul a ieşit învingător dar a f ăcut uz de violenţă. Roma era împ ărţită în două tabere politice. Aşa-numitul partid popular va avea un program reformator ce va atrage întotdeauna mulţimile. Optimaţi erau cei ce dispuneau de resurse financiare importante şi politica lor încerca s ă conserve statu-quo-ul politic din cetatea eternă.

Recorduri în lume – Cei mai înalţi munţi

Lhotse I – 8511 m (8516) 1. Everest, Nepal/China – 8850 m. 2. K2, Pakistan/China – 8611 m. 3. Kanchenjunga, Nepal/China – 8597 m. 4. Lhotse I, Nepal/China – 8511 m. 5. Makalu, Nepal/China – 8481 m. 6. Lhotse II, Nepal/China – 8400 m. 7. Dhaulagirl, Nepal – 8156 m. 8. Manaslu I, Nepal – 8156 m. 9. Cho Oyu, Nepal/China – 8153 m. 10. Nanga Parbat, Pakistan – 8126 m. Se observă că Nepalul şi China au cele mai înalte vârfuri de munte din lume. De fapt pe lâng ă cele două state amintite anterior apare Pakistanul. Himalaya este lanţul muntos care le dă pe toate 10.

Camorra – o asociaţie secretă

Sub această denumire este cunoscut ă o asociaţie secretă din lumea interlopă din Italia, mai precis din zona Campania. Numele derivă dintr-un termen napolitan, probabil legat de “morra”, adic ă “gaşcă”, “turmă”, “bandă".

Existând la Neapole încă din epoca spaniolă a dobândit mare putere în epoca bourbonică şi în special în timpul domniei lui Ferdinand II (1830 – 1859) când şi guvernul s-a folosit de ea în operaţiuni speciale de poliţie. Nici liberalii nu s-au sfiit s ă aib ă contacte cu camorrişti în lupta împotriva absolutismului bourbonic, în special, după 1848. Camorra dotată cu cu un cod propriu de comportament şi organizată pe criterii ierarhice şi teritoriale (“familii”), controla contrabanda, loteria clandestină, jocurile de noroc şi obţinea un anumit procentaj din câştigurile obţinute prin prostituţie şi prin mici negustorii la limita legalităţii. Primul adversar înverşunat al Camorrei a fost R. Sparenta, ministrul poliţiei din 1861 care nu a reuşit s ă îşi îndeplineasc ă planul de a o desfiinţa. În 1901 o comisie de anchet ă a scos la iveal ă încrengăturile dintre Camorra şi politic. În urma unui mare proces din 1901 au fost condamnaţi o mare parte dintre lideri Camorrei la pedepse destul de aspre. Moştenirea vechii organizaţii criminale a fost preluat ă de “noua camorra” organizată. Puterea acesteia a atins un apogeu dup ă 1970 graţie şi investirii câştigurilor obţinute din traficul cu stupefiante şi din contrabanda cu ţigări în domeniul antrepozitelor publice şi al construcţiilor edilitare. S-au format adevărate întreprinderi economice care aveau misiunea de recicla sumele obţinute în urma activit ăţilor ilicite. S-a realizat o legătură fără precedent între factorul economic şi politic şi domeniul delincvenţei de drept comun. În 1982 a fost votată o lege antimafia dar camorra se extindea ajungând în 1992 să aibă o cifră de afaceri estimat ă la peste 1000 de miliarde de lire italiene pe an. Statul italian încearc ă s ă reprime m ăcar în parte activităţile camorrei care ajunsese să domine piaţa financiar ă din Milano.

Aviaţia: de la Montgolfier la avioanele supersonice

Zborul fraţilor Montgolfier din 1783 1509 – 1519 – Leonardo da Vinci proiecteaz ă un elicopter şi efectueaz ă studii pentru construirea unei paraşute; 1783 – Zborul primului aerostat, numit şi montgolfier dup ă numele inventatorului – fraţii J. şi E. Montgolfier; 1852 – Primul zbor al unui dirijabil aerostat de form ă cilindric ă, prev ăzut cu sistem de propulsie şi mijloace de ghidare, inventat tot de un francez H. Giffard; 1853 – un planor al englezului G. Cayley realizeaz ă primul zbor planat cu un om la bord; 1877 – italianul E. Fontanini proiecteaz ă un elicopter acţionat cu un motor cu aburi; 1891 – 1896 – experimente de zbor cu planoare mono şi biplane ale germanului O. Lilienthal; 1900 – începe fabricarea de dirijabile de c ătre contele german F. von Zeppelin; 1903 – aeroplanul cu motor Flyer I al fraţilor americani O şi W. Wright, realizeaz ă primul zbor din istorie; 1909 – francezul L. Bleriot traversează în zbor Canalul Mânecii; 1910 – francezul J. Chavez survolează Alpii. Este contruit avionul de vân ătoare britanic Sopwith Camel; biplan cu 2 locuri, un prototip al avioanelor folosite în primul război mondial (1914 – 1918); 1913 – un alt francez R. Garros traverseaz ă Marea Mediteran ă; 1919 – un dirijabil militar britanic traverseaz ă Oceanul Atlantic f ăr ă escal ă; 1926 – americanul R. E. Byrd realizează prima traversare a Polului Nord; 1927 – C. Lindbergh realizează prima traversare a Oceanului Atlantic f ăr ă escal ă; 1929 – tot, R. E. Byrd face prima incursiune la Polul Sud; 1930 – este activată prima linie aerian ă făr ă escal ă între Paris şi New York;

1937 – cel mai mare dirijabil din lume Hindenburg ia foc în faza de aterizare la New York. Acest accident a dus la 36 de morţi şi marcheaz ă sfârşitul zborurilor pentru dirijabilele de transport pasageri; 1955 – avionul american North American E 100 Super Sabre este primul ce depăşeşte viteza sunetului; 1967 – intră în funcţiune, celebrul, avion de vân ătoare rusesc MIG-25. În 1973 acest avion bate recordul de altitudine – 36.200 m. şi ăn 1975 recordul de vitez ă – 4230 km pe h. 1969 – primul zbor al lui Concorde – un avion de producţie anglo-francez ă; 1970 – intră în funcţiune americanul Jumbo Jet Boeing 747 care avea capacitatea de 300 pasageri – un record pentru acel timp; 1986 – aparatul de zbor american Voyager realizeaz ă primul înconjor al lumii f ăr ă escală şi realimentare.

1986 – Voyager

Cea mai importantă femeie de ş tiinţă…

Marie Curie, prima femeie care a câştigat Premiul Nobel si primul om de ştiinţă care a câştigat premiul de doua ori, în doua domenii diferite, fizica si chimie, a fost votat ă cea mai importanta femeie de ştiinţă din toate timpurile Cercetatoarea de origine poloneza care a descoperit tratamentul cancerului cu ajutorul radiatiilor, a fost votata in proportie de 25,4 procente, aproape dublu fata de ocupanta locului doi, Rosalind Franklin, biofiziciana de nationalitate engleza care a ajutat la descoperirea structurii ADN-ului. Urmatoarele locuri au fost ocupate de astrofiziciana Dame Jocelyn Bell Burnell si de Dr. Jane Goodall, primatologul care a adus in atentia lumii stiintifice, primatele.

“Sondajul indica nevoia vitala de a celebra si de a atrage atentia asupra numeroaselor femei cercetatori, care au ajutat la formarea a ceea ce numim azi stiinta moderna”, declara Dr. Roger Highfield, editor al publicatiei The New Scientist.

Date din istoria Europei 6500 î.Hr. – răspândirea agriculturii în Grecia şi bazinul M. Egee; 4000 î.Hr. – apare cultura megalitică; 1600 î.Hr. – înflorirea civilizaţiei miceniene; 1000 î.Hr – etruscii pătrund în Italia; 753 î.Hr. – data la care potrivit legendei a fost întemeiat ă Roma; 505 î.Hr. – reforma lui Clistene marcheaz ă începutul democraţiei din Atena; 480 î.Hr. – Grecia respinge invazia persan ă; 331 î.Hr. – Alexandru cel Mare îşi extinde imperiul în Asia; 146 î.Hr. – Grecia cade sub stăpânire roman ă; 27 d. Hr. – August proclamă puterea imperial ă la ROMA; 238 – primele invazii ale goţilor; 476 – Sfârşitul Imperiului Roman de Apus; 486 – Clovis întemeiază regatul francilor; 533 – Justinian întemeiaz ă puterea imperial ă în peninsula Italic ă; 711 – invazia musulmană din Spania; 732 – prin victoria de la Poitiers francii stopeaz ă expansiunea arab ă în Europa; 800 – Carol cel Mare este încoronat împ ărat la Roma; 969 – Anglo-saxonii unific ă Anglia; 1054 – Marea Schismă Religioasă; 1066 – cucerirea de către normanzii a Angliei; 1096 – începe prima cruciadă; 1215 – regele Ioan fără de Ţar ă este constrâns s ă promulge Magna Charta; 1241 – invazia mongolă care ajunge pân ă în Boemia; 1337 – începutul războiului de 100 de ani dintre Franţa şi Anglia; 1348 – marea epidemie de cium ă depopuleaz ă Europa; 1389 – Imperiul Otoman deţine controlul peninsulei Balcanice; 1453 – sfârşitul războiului de 100 ani câştigat de Franţa; 1492 – începutul Reconquistei spaniole;

1521 – M. Luther începe reforma protestantă; 1598 – Edictul de la Nantes pune cap ăt războaielor religioase; 1609 – se constituie Republica Provinciilor Unite (viitoarea Olanda); 1618 – începutul războiului de 30 de ani; 1648 – pacea din Westfalia pune cap ăt r ăzboiului de 30 de ani; 1789 – izbucneşte revoluţia franceză; 1804 – Napoleon se proclam ă împărat al Franţei; 1815 – Congresul de la Viena; 1861 – constituirea regatului Italiei; 1870 – începutul războiului franco-prusac; 1914 – începutul primului război mondial; 1917 – revoluţia rusă; 1919 – pacea de la Versailles; 1933 – Hitler ajunge la putere în Germania; 1939 – începe al Doilea R ăzboi Mondial; 1957 – este înfiinţată piaţa comună european ă; 1968 – reprimarea primăverii de la Praga; 1985 – Gorbaciov enunţă perestroika în URSS; 1989 – căderea zidului Berlinului şi a regimurilor comuniste în Europa; 1990 – unificarea Germaniei; 1997 – Polonia, Ungaria şi Cehia sunt admise în NATO; 2007 – România şi Bulgaria sunt admise în Uniunea European ă.

Vârful Everest – cel mai înalt munte al Terrei

Cu aproximativ 200 de milioane de ani în urm ă, India s-a desprins de Gondwana şi a s-a deplasat spre nord-est, pe ocean c ătre continentul asiatic. Zona de contact dintre subcontinentul India şi Asia a dus la formarea celor mai înalţi munţi de pe planet ă – Himalaya. Cununa Himalayei este Everestul cu altitudinea sa de 8848 m. Numele tibetan al Everestului are mai multe interpret ări: Zeiţa Zăpezilor din Munţ,i Zeiţamamă a Lumii sau versiunea mai lungă – Muntele atât de înalt că nicio pasăre nu zboară deasupra lui. A fost măsurat pentru prima dat ă în secolul XIX – 1852 şi a primit numele Peak XV şi, ulterior, Everest. Numele a fost dat în onoarea guvernatorului Indiei – Sir George Everest. Acesta era un geograf înn ăscut şi a făcut prima cartografiere exactă a Indiei şi a regiunii Himalaya. Accesul lui Sir George Everest spre regiunea Himalaya nu a fost realizat ă uşor deoarece Tibetul şi Nepalul acceptau foarte greu str ăini pe teritoriul lor. După 1920 o serie de expediţii britanice au urcat pe Everest. Se crede c ă Mallory şi Andrew Irvine sunt printre primii care au atins vârful în anul 1922, în jurul datei de 8 iunie. Niciunul nu a supravieţuit. Mallory a fost “recuperat” în anul 1999 dar camera sa de fotografiat precum şi colegul s ău nu au fost g ăsiţi, înc ă. Prima expediţie care a reuşit să “cucerească” Everestul a fost format ă din Edmund Hillary şi şerpaşul Tenzing Norgay care pe 29 mai 1953 au escladat cel mai înalt vârf de munte din lume.

Creş tinismul în Evul Mediu

Integrarea creştinismului cu puterea imperială a fost întreruptă în Occident o dat ă cu invaziile barbare, dar a supravieţuit în imperiul Bizanţului în forme şi în conţinuturi care denotau tendinţa spre o crescândă sacralizare a persoanei împ ăratului, unic deţinător al puterii politice şi religioase. Barbarii care invadaser ă fostul Imperiu de Apus fuseser ă creştinaţi dar aparţineau arianismului – o erezie care nu recunoştea egalitatea dintre Tată şi Fiu. Biserica de la Roma a beneficiat de un vid de putere în peninsula Italică pentru a-şi impune o autoritate tot mai puternic ă asupra acelui spaţiu, o autoritate care depăşea limitele religioase. În general creştinismul din evul mediu timpuriu pierduse importanţa pe care o avea în cadrul Imperiului Roman. Se axa mai mult pe monahism şi detaşarea faţă de lume. Mân ăstirile devin centre culturale şi de spiritualitate într-o perioad ă istoric ă plin ă de evenimente negative. Epoca carolingiană va trasa un model medieval de colaborare f ăr ă precedent între Biseric ă şi stat. Carol cel Mare era franc şi poporul s ău a fost primul care a acceptat religia catolic ă şi nu erezia ariană. Poate de aceea este şi singurul regat care a supravieţuit (într-o form ă schimbat ă). Cucerirea arab ă din secolul VII determină ocuparea peninsulei Iberice şi schimbarea raportului de forţe în zonă. Estul Europei cunoaşte misiunile lui Chiril şi Metodiu care cre ştineaz ă poporul slav aducându-l spre calea religiei ortodoxe – în secolul IX. De-a lungul secolelor s-au individualizat diferenţe între biserica creştină din Apus şi biserica creştină din R ăs ărit. Erau diferenţe doctrinare, liturgice, criterii de disciplină intern ă. Ruptura definitiv ă a avut loc în anul 1054 când cele 2 biserici s-au excomunicat reciproc. Creştinismul ortodox se va dezvolta organiza autocefal, fiecare biseric ă “naţional ă” beneficia de anumite libertăţi, mai bine spus de o autonomie lărgit ă. Biserica de Roma sau cum a fost ea denumită romano-catolică se va dezvolta pe o politic ă diferit ă, de centralizare în jurul papei şi Sfântului Scaun. Occidentul cunoaşte o evoluţie distinct ă. Puterea papei ajunsese, la un moment dat, mai presus decât puterea politic ă. Expresia influenţei crescânde a Bisericii de la Roma st ă în organizarea cruciadelor. Eşecul cruciadelor va consemna şi dec ăderea treptata a influenţei în politic a papei de la Roma. O ruptură puternică în biserica creştină apusean ă apare dup ă începuturile reformei religioase. Societatea era nemulţumită de un cler lipsit de prejudecăţi şi plin de un fast care nu mai amintea de valorile prop ăv ăduite de Isus Hristos. Martin Luther va reforma conceptele religioase. Biserica Catolica va organiza Contrareforma prin care se vor face schimb ări drastice şi în interiorul său. Biserica protestantă va avea noi precepte privind credinţa, libertatea individului, liturghia ş.a.m.d. Reforma religioasă deschide o nouă epocă plin ă de schimb ări pentru întreaga credinţă creştină – epoca modern ă.

Defileul de la Saint Gotthard Este situat în Alpii Superiori, Elveţia la graniţa dintre 3 cantoane: Wallis, Tessin, Graubunden. Defileul poart ă numele masivului Gotthard şi este construit la înălţimea de 2108 metri. Leagă Andermart de Airolo. Din 1980 drumul poate fi parcurs şi pe o autostrad ă lungă de peste 16 km (de fapt un tunel în zona Saint Gotthard). Datorită peisajului extraordinar multe persoane prefer ă traseul vechi. Pot admira priveliştea şi coboară, ulterior, serpentinele. Podul defileului din masivul Saint Gotthard

Pr iveliştea care se profilează de pe pod.

Ma sivul Saint Gotthard

Podu l ce face legătura între Andermart şi Ariolo

Ceasul astronomic din Praga Cehia are numeroase obiective turistice. Praga este un oraş medieval bine conservat şi plin de relicve istorice de valoare. Ceasul astronomic este o minunată lucrare ce datează din Evul Mediu (secolul XV – 1490). Ceasul indic ă cu arătătoare şi imagini: anul, luna, ziua, ora, minutul, fazele lunii, poziţia planetelor şi semnele zodiacale. La fiecare oră exact ă, vizitatori sunt uimiţi de ferestrele de deasupra ceasului care se deschid şi las ă s ă treac ă câte şase din cei 12 apostoli. Acestea se închid şi cocoşul cânt ă şi Moartea întoarce clepsidra şi, simultan, clopotele încep să bată. Dacă ajungeţi în Praga vizitaţi şi această minunată realizare medieval ă.

Afacerea Dreyfus

Reprezintă un scandal politic din Franţa de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Numele provine de la un ofiţer evreu (1859 – 1935). Acesta era un evreu alsacian care deţinea funcţia de ofiţer pe la Statul Major. A fost arestat pentru spionaj în urma descoperirii unei scrisori anonime adresat ă ataşatului militar german de la Paris, în care se anunţă trimiterea unor date tehnice cu privire la artileria franceză. A fost condamnat pentru înalt ă tr ădare şi trimis pe insula Diavolului (1894). În 1896 forţele politice radicale şi socialiste au ridicat problema lui Dreyfus considerând c ă nu erau probe suficiente pentru condamnarea alsacianului. A fost pornită o campanie împotriva partidelor naţionaliste şi conservatoare şi împotriva armatei acuzat ă de rasism. Emile Zola publică un articol celebru în “Aurore” intitulat J’accuse. Ministerul de Război se opunea procesului de revizuire. Franţa se împarte în 2 tabere: pro-Dreyfus şi anti-Dreyfus. Au ieşit la iveal ă falsific ări ale actelor de acuzaţie şi în 1898 ministrul de r ăzboi îşi d ă demisia. În 1889 Dreyfus este judecat din nou şi pedeapsa este comutat ă la la 10 ani de închisoare şi mai târziu va fi graţiat şi chiar reintrodus în cadrele active ale armatei (1906). Afacerea Dreyfus trebuie înţeleasă în contextul sfârşitului de secol XIX. Germania şi Franţa se aflau într-o rivalitate crescut ă după războiul franco-prusac din 1870 – 1871 în urma c ăruia fuseser ă pierdute Alsacia şi Lorena. Pe plan internaţional Franţa era izolat ă, fără un aliat şi asta numai din cauza lui Otto von Bismarck care prin Realpolitik trasese câteva linii directoare de angajament pentru proaspătul imperiu german. Frustrarea armatei şi a francezilor şi-a g ăsit un râu în această afacere. Societatea franceză era deja împărţită. Armata fusese un simbol şi înfrângerea din 1871 ar ătase c ă era şubred ă şi erau necesare schimbări de anvergur ă, în special în mentalitate. Dreyfus a devenit un personaj colateral, a avut de suferit cel mai mult, care după o îndelungă perioadă de timp şi-a găsit liniştea.

Lacul Baikal – o scurtă prezentare geografică

Este situat în Federaţia Rusă, în sudul Siberiei. Este cel mai adânc lac din lume şi conţine o cincime din cantitatea de ap ă dulce de pe Terra. Este un simbol al Rusiei şi, cu siguranţă, o minune a naturii. Apele sale albastre au adus numeroase poveşti şi simboluri. În limbajul autohtonilor Baikal însemnă “ap ă mult ă”. Are o adâncime ce ajunge la 1640 m. Cantitatea de ap ă este de 23.000 km cubi (cât toate lacurile dintre Canada şi SUA). Este pe locul 9 în lume ca întindere cu “doar” 635 km şi o l ăţime medie de aproximativ 50 km. Lungimea ţărmului este de peste 2000 km (România la Marea Neagră are un ţărm de 246 km). S-a format acum 15 – 25 milioane ani în urma unei fisurii din scoarţa tectonică. 336 de râuri şi fluvii se varsă în lacul Baikal şi doar unul singur izvor ăşte de aici – Angara. În jurul lacului sunt peste 40 de a şez ări care înainte foloseau, direct, apa lacului. Şi acum apa este curat ă, în unele zile claritatea apei permite să vezi până la 40 de metri adâncime. Iarna siberian ă îşi pune amprenta asupra lacului începând din luna octombrie când se formeaz ă primele cruste de gheaţă. În luna ianuarie, aproape, întregul lac este acoperit cu o p ătur ă de gheaţă care poate depăşi 2 metri grosime. În apele lacului trăiesc peste 1800 de specii. Multe dintre ele sunt întâlnite doar în acest lac: golomianka este un pe şte care naşte pui vii şi foca argintie de Baikal denumită şi Nerpa.

Castelele Europei: Castel del Monte

Locaţia: Italia, provincia Apulia. Este situat pe o înălţime de 540 metri, un deal din provincia mai sus enunţată. A fost ridicat la iniţiativa lui Frederic al II-lea – împ ăratul Imperiului Roman de Neam Germanic(1212 – 1225) în ultima perioada a domniei lui. Scopul său era în a avea o reşedinţă de vân ătoare dar şi pentru a-şi demonstra puterea. Castelul are opt turnuri, octogonale. Totul pare construit în jurul acestei figuri geometrice. Sălile, suprafaţa pe care este construit şi turnurile sunt sub formă de octogon. În istoria sa acest castel a fost folosit (datorit ă poziţiei) şi drept închisoare. Din 1876 a intrat în posesia statului italian (care abia în 1871 î şi definitivase unificarea politică prin transformarea Romei în capital ă). Din 1928 a fost cuprins într-un program de renovare. Este inclus în patrimoniul UNESCO din 1996. Fiind declarat: “ o pies ă unică de arhitectură militară medievală”.

Evul mediu românesc – o opinie subiectivă .

Istoria românilor este diferită, pe alocuri, de istoria europeană. Aflaţi la contactul între Orient şi Occident, de multe ori obiceiurile şi stilul de viaţă au venit din primul enunţat. Ar trebui să cuprindem, măcar temporal, evul mediu din spaţiul carpatodanubiano-pontic (vorbim de un spaţiu circumscris de 3 elemente naturale c ăci un stat sau o formă de guvernământ bine închegat ă nu exista atunci). Începutul evului mediu universal coincide cu c ăderea Imperiului Roman de Apus (476 – când ultimul împ ărat roman Romulus Augustulus a fost destituit de o căpetenie barbar ă pe nume Odoacru. Interesant a fost c ă Odoacru nu şi-a luat supranumele de împărat roman şi a preferat s ă trimit ă însemnele imperiale la Constantinopol – centru Imperiului Roman de R ăs ărit ce va rezista pân ă în 1453). La noi se consideră, îndeobşte, că perioada medieval ă începe atunci când s-a finalizat procesul de formare al poporului român şi al limbii române (undeva în secolele V – VIII dup ă valul migrator al slavilor). Primele formaţiuni politice cu un caracter cert medieval apar mult mai târziu – secolele X – XIII. De aceea în istoriografia româneasc ă se vorbe şte de “mileniul întunecat” (N. Iorga – secolele III – XIII). Astfel în Transilvania avem enunţaţi în Cronica Notarului Anonim formaţiunile voievodale ale lui Gelu, Glad şi Menumorut care sunt înfrânţi de regalitatea maghiar ă care pornise în procesul de cucerire al Transilvaniei. Abia în secolul XIV apar primele voievodate puternice, capabile s ă înfrunte primejdia şi să iasă victorioase. Ţara Româneasc ă reuşeşte sub conducerea lui Basarab I să scape de suzeranitatea maghiar ă dup ă b ăt ălia de la Posada (zugrăvită exemplar în Cronica pictată de la Viena - foto).

Grigore I cel Mare – un papă cu personalitate Primul papă a fost apostolul Petru. El s-a stabilit la Roma şi de aici până la sfârşitul vieţii sale

a guvernat viaţa creştinilor din Europa. Funcţia de pap ă va c ăp ăta un caracter aparte în decursul secolelor ce vor urma. Pân ă în 1054 autoritatea papei de la Roma se extindea asupra tuturor creştinilor. De-a lungul timpului au fost o serie de personalit ăţi care au deţinut titlul de papă şi care şi-au pus amprenta asupra evoluţiei religiei cre ştine. Unul dintre aceştia este şi Grigore I zis cel Mare (aproximativ 540 – 604). Era descendent din nobila gens Anicia, era prefect al Romei când a decis s ă îţi transforme casa într-o mânăstire. A fost trimis la Constantinopol ca reprezentant al papei Pelagius II. S-a întors la Roma în anul 586 şi a fost ales pap ă împotriva voinţei sale de cler şi poporul din Roma. Principalele sale probleme erau date de prezenţa longobarzilor şi o epidemie de cium ă . A pl ătit tribut longobarzilor iar epidemia de ciumă a încetat ceea ce a permis papei Grigore I s ă treac ă la organizarea fondului funciar pe care îl deţinea biserica romană şi astfel va asigura, ulterior, aprovizionarea alimentară a oraşului Roma. Asigurând traiul celor nevoiaşi, Grigore I a înt ărit funcţia politic ă a pontificatului roman, amintind oarecum de împ ăratul roman ce se îngrijea de alimentele necesare plebeilor. Pe de alt ă parte Imperiul Bizantin nu putea contracara aceste măsuri deoarece era slab reprezentat în peninsula Italic ă. Grigore I a reuşit să îl converteasc ă la catolicism pe regele longobard Agiluf şi a trimis până în Britania o misiune de c ălug ări condus ă de viitorul episcop de Canterburry, Augustin. Acest papă a redactat şi o serie de opere precum Liber regulae pastoralis ce conturează profilul unui episcop ideal. Reforma liturgic ă şi a cântecului liturgic au făcut ca influenţa hot ărârilor lui Grigore I s ă fie evident ă pe parcursul evului mediu.

Robert Peel – politician britanic

un

model

de

A fost un om de stat britanic (1788 – 1850). Ales deputat tory în 1809, a fost ministru pentru Irlanda (1812 – 1818) şi de interne (1822 – 1827, 1828 – 1830) în guvernele conduse de lord Liverpool şi de ducele de Wellington. A fost supranumit “Orange P.” din cauza sprijinului acordat protestanţilor din Irlanda, s-a convins c ă pentru instaurarea păcii în Irlanda este nevoie de emanciparea catolicilor şi a fost, împreună cu Wellington un susţinător al acestei linii politice.

A fost fondatorul poliţiei metropolitane la Londra( Scotland Yard-ul actual). Reforma electorală din 1832, al c ărui adversar a fost i-a oferit ocazia de a reforma partidul tory (ce ulterior se va numi partidul conservator) al c ărui lider va şi deveni. A ocupat funcţia de prim-ministru între 1835 – 1841 şi 1841 - 1846. A reechilibrat bugetul prin introducerea impozitului pe veniturile mai mari de 150 de lire sterline abolit în 1815. A reorganizat Banca Angliei stabilind un raport între emisiunea de bancnote şi rezervele de aur. A abandonat, ulterior, protecţionismul şi a abordat liberul schimb (specific britanicilor în secolul XIX şi începutul secolului XX). Îşi pierde creditul în politic ă dup ă o problem ă legat ă de legile protecţioniste ce se stipulau asupra cerealelor (Corn Laws). S-a îndep ărtat de conservatori şi a format cu discipoli săi un nucleu dur numit “peelits”. A murit în urma unui accident (a căzut de pe cal în data de 29 iunie 1850) şi a decedat trei zile mai târziu – 2 iulie 1850. Grupul său (peelits) s-a unit cu whigs – viitorul partid Liberal.

Paralele ş i meridianele

Planeta noastră este împărţită în linii imaginare care ne ajut ă s ă măsurăm distanţele şi să ne ghidăm pe suprafaţa sa. Aceste linii imaginare se numesc: - paralele; - merdiane. Paralele sunt linii ce înconjoar ă globul şi lungimea lor scade odat ă cu apropierea de Polul Nord şi Polul Sud. Cea mai important ă paralel ă şi cea mai cunoscută este Ecuatorul fiind paralela care se află la mijlocul distanţei dintre cei 2 poli. Este şi paralela de 0 grade. Ea împarte globul în dou ă emisfere: emisfera nordică, emisfera sudică. Meridianele sunt semicercuri care unesc cei 2 poli. Cel mai cunoscut este meridianul Greenwich care trece pe lângă observatorul omonim din apropierea oraşului Londra. Celelalte merdiane în funcţie de poziţia lor faţă de merdianul de 0 grade sunt considerate a fi de longitudine estic ă sau vestic ă. Alte paralele importante sunt Tropicul Racului şi Tropicul Capricornului. Atât paralele cât şi meridianele se m ăsoar ă în grade. Importanţa acestor liniii imaginare este dat ă de faptul c ă împreun ă formează o reţea cartografic ă. Pe această reţea cartografic ă orice localitate este situată la contactul dintre o paralelă şi un meridian. Cea mai important ă aplicaţie este navigaţia. Pe mare lipsiţi de reper, navigatori au la îndemân ă o hart ă care îi ajută în găsirea drumului către destinaţie. România este traversată de paralela de 45 de grade latitudine nordic ă şi de meridianul de 25 de grade longitudine estic ă.

Malbork - Marienburg - cel mai mare castel de că ră midă din Europa

În secolul al XIII-lea a fost ridicat ă o mân ăstire a ordinului c ălug ărilor teutoni lângă oraşul Marienburg. Este o puternic ă fortificaţie din c ăr ămid ă care sa păstrat parţial fiind recosntruită dup ă cel de-al Doilea R ăzboi Mondial când oraşul a fost distrus în proporţie de peste 50 %. Cele mai importante obiective sunt clădirea mânăstirii, turnul de ap ărare, capelele şi curtea exterioar ă. Face parte din patrimoniul UNESCO din anul 1997. Ordinul Călugărilor Teutoni a pus mari probleme Poloniei care a dus în secolul XV mai multe războaie pentru stârpirea lor de pe teritoriul polonez. La aceste lupte a participat şi domnul moldav Alexandru cel Bun (1400 - 1432). Marienburg în 1410 este locul unei astfel de b ăt ălii. La Malbork se îmbină trei castele. Este cel mai mare castel de cărămidă din Europa şi unul dintre cele mai interesante monumente medievale ale bătrânului continent.

Cloş ca cu puii de aur - o poveste reală În anul 1873 este descoperit, din întâmplare, cel mai important tezaur de pe teritoriul ţării noastre. Valoarea sa îl face a fi şi unul din cele mai importante tezaure din Europa. Este cunoscut sub de numirea de tezaurul de la Pietroasa sau Cloşca cu puii de aur (o denumire mai uzitat ă). Descoperirea a fost făcut ă de doi tăietori de piatr ă, Ion Lemnaru şi Stan Avram, care lucrau într-o zi în cariera de piatr ă de lâng ă satul Pietroasa, judeţul Buzău. A fost o zi pe care ei au considerat-o, pe moment, norocoas ă dar care pe viitor va reprezenta un moment tragic pentru cei doi. Cantitatea obiectelor descoperite cântărea peste 40 de Kg aur. Istoria face ca aceast ă greutate de aur să obţină o valoare incomensurabilă. Cei doi au ales să ascundă obiectele. Prima dat ă au fost duse în podul casei lui Lemnaru apoi la o rudă a acestuia George Baciu. O parte din tezaur ajunge la fierarul din sat care trebuia s ă spun ă dac ă este aur sau aram ă. Vestea circulă prin comunitatea respectivă. Anastase Tarba Verusi se intereseaz ă şi el, face o ofert ă de 4000 piaştri prin care cumpăr ă întregul tezaur. Pentru a transporta comoara Verusi taie cu toporul tava cea mare în 4 buc ăţi, taseaz ă şi îndoaie alte obiecte de dimensiune mai mare. În urma procesului amintit sunt pierdute câteva pietre preţioase care sunt adunate de copii din sat şi folosite la jocurile lor. Datorită acestora, pe fir intră şi un arendaş local Gheorghe Frunz ă Verde care cere lui Verusi să împartă comoara. El primeşte câteva piese dar erau prea puţine în viziunea sa şi preferă să anunţe autorit ăţile. Se porneşte o anchet ă amănunţită. Pietrarii sunt arestaţi şi vor deceda în ocna din care au scos comoara. Din cele 22 de obiecte g ăsite iniţial, zece fuseseră topite de Verusi dar greutatea pieselor era, înc ă, de aproximativ 20 kg. Cloşca cu puii de aur este un tezaur ce probabil a aparţinut regelui vizigot Athanaric. Tezaurul a fost prezentat la Expoziţia internaţional ă de la Paris, a fost furat din muzeul bucureştean în care se afla şi recuperat ulterior. În 1917 a luat drumul Rusiei împreună cu celelalte obiecte din tezaurul românesc dar spre deosebire de o mare parte a acestor obiecte s-a întors înapoi dup ă 40 de ani.

Ş tiinţele auxiliare ale istoriei Istoria ca disciplină are o serie de ştiinţe care o ajut ă în elucidarea adevărului şi faptelor istorice. Acestea sunt: diplomatica, genealogia, heraldica, metrologie, miniaturistic ă, paleografie şi sigilografie. Ele sunt a şa-numitele ştiinţe auxiliare ale istoriei. Haideţi să vedem pe scurt care este obiectul de studiu a patru din aceste discipline enumerate anetrior: 1. Diplomatica este o ştiinţă specială ce studiază apariţia, forma şi tradiţia grafică a actelor scrise. Termenul provine din limba latina diploma şi din verbul din limba greacă diplon (a îndoi); îşi are originea în antichitatea romană, diploma imperială romană fiind acordată veteranilor pentru a le fi respectate privilegiile obţinute după efectuarea stagiului militar. 2. Genealogia este o ramură veche. Ea se ocupă de naşterea şi evoluţia neamurilor şi a familiilor, înrudirile care se stabilesc între persoanele unei epoci date, precum şi rolul pe care aceste înrudiri îl joac ă în desf ăşurarea unor evenimente istorice. Termenul provine din limba greac ă: genos - rasă şi logos cuvânt. 3. Heraldica este o artă şi o ştiinţă cu o dezvoltare aparte în Evul Mediu. Denumirea provine din limba francez ă (heraut - crainic). Heraldul ducea mesajul de război şi trebuiau să cunoasc ă bine blazoanele nobililor pe care îi reprezentau la numeroasele turniruri medievale. Heraldica se oucp ă, în special, cu studiul blazoanelor, însemnelor medievale. Prin intermediul s ău sunt descoperite realităţi politice, mentalităţi vechi. Blazonul era o oper ă de art ă şi un simbol, exprima o filiaţie a celui ce îl folosea. 4. Metrologia doar colateral este o ştiinţă auxiliar ă a istoriei. Studiul s ău este dat de măsurile fizice precise cu unităţi şi proceduri de m ăsur ă. Metrologia istorică se ocupă cu studierea sistemelor de m ăsur ă din trecut, oglindite în izvoare documentare, cu evoluţia acestora de-a lungul istoriei, cu adaptarea lor la sistemul de măsură modern, precum şi cu cercetarea vechilor m ăsur ători, în raport cu sistemul utilizat pe regiuni. Cunoaşterea sistemelor de m ăsurat este indispensabilă istoricului.

Formarea vânturilor

Aerul se găseste permanent într-o continu ă mişcare. Cauza care o provoacă este diferenţa de temperatură pe care o are aerul la suprafaţa planetei noastre. Astfel, când într-o localitate oarecare este c ăldur ă, aerul se înc ălze şte, devine mai uşor, se răreşte şi se înalţă, formându-se în acea regiune un centru de presiune minimă. Aerul rece şi dens dimprejur (cu presiune maxim ă) se deplasează şi caută să ia locul celui mai cald, mai rar şi mai uşor. Mişcarea aerului de la un ţinut cu aer rece şi dens (cu presiune maxim ă) către un altul cu aer mai rar (cu presiune minim ă) se nume şte VÂNT. Vântul ia naştere din cauza deosebirii de înc ălzire a aerului şi din cauza presiunilor atmosferice diferite dintre două ţinuturi.

Muzica clasică - Compozitori celebri Muzica clasică cuprinde piese muzicale compuse în tradiţia muzicii de concert. Denumirea de muzic ă clasică (în opoziţie cu muzica popular ă) a ap ărut abia la începutul secolului al XIX-lea.

Antonio Vivaldi (1678 - 1741) a fost un mare violonist şi compozitor italian din perioada baroc ă. În 1703, a devenit preot, dar din cauza săn ăt ăţii precare a ajuns profesor de muzic ă la un orfelinat de fete din Veneţia. A compus muzic ă liric ă (opere) şi instrumental ă (concerte). Cele mai cunoscute compoziţii ale sale sunt 4 concerte reunite sub titlul Anotimpurile.

Johann Sebastian Bach (1685 - 1750) este unul dintre cei mai cunoscuţi compozitori germani din perioada barocă. Bach a început să studieze muzica şi să cânte la org ă la o vârsta fragedă. Primele sale compoziţii aufost în principal piese religioase pentru org ă, dar mai tărziu abordeaz ă şi piese nereligioase şi alte instrumente.

Georg Friedrich Haendel (1685 - 1759) este tot din Germania. Şi-a început cariera cântând la orgă şi clavecin. A scris primele compoziţii la vârsta de 9 ani. Este cunoscut pentru compoziţiile ce combină corul şi orchestra. Nu se folosea în exprimarea ideilor muzicale de costume sau decoruri.

Wolfgang Amadeus Mozart (1756 - 1791) este cel mai cunsocut compozitor din toate

timpurile. A fost un geniu muzical. A început s ă scrie piese la vârsta de ... 6 ani şi până la 35 de ani a scris 41 de simfonii, opere, compoziţii pentru pian, muzic ă de cameră şi corală. Cea mai mare parte a vieţii sale a petrecut-o în Austria la Salzburg. A concertat în Franţa, Spania, Germania, Italia.

Ludwig van Beethoven (1770 - 1827). De origine germană a dat dovadă de un talent înnăscut. A scris 9 simfonii, compoziţii pentru orchestr ă, sonate pentru pian, piese muzicale interpretate de un isntrument, dou ă sau mai multe.

Richard Wagner (1813 - 1883). A scris mai multe opere simfonice. Cea mai impresionant ă este Inelul Nibelungilor, alcătuită din 4 opere (interpretarea lro dureaz ă nu mai puţin de 15 ore). A scris şi numeroase cărţi, eseuri, poeme.

Piotr Ilici Ceaikovski (1840 - 1893). Cele mai cunoscute opere ale sale sunt baletele Spărg ătorul de nuci şi Lacul Lebedelor şi Evgeni Oneghin, Dama de pică. S-a inspirat din muzica populară rus ă.

Ză pada - apa în stare solidă

Ză pada se formeză în păturile superioare ale atmosferei, prin condensarea vaporilor de apă atunci când temperatura scade sub 0 grade Celsius. Zăpada cade în ţinuturile polare tot anul, în cele temperate numai iarna (pe munţii înalţi şi vara), iar în regiunile calde apare numai pe munţii foarte înalţi. Zăpezile permanente sunt cele rămase de la un an la altul. Limita lor este în funcţie de latitudine şi altitudine. La latitudini mari, cum sunt cele polare,

zăpezile permanente se găsesc pe înălţimi mici, sub 500 m şi chiar la nivelul mării. În ţinuturile temperate se află numai pe munţii înalţi, care dep ăşesc de obicei 2500 - 3000 de m (M. Pirinei, Caucaz, Himalaya), iar în cele calde pe munţii mai înalţi de 5000 m (Anzi, Kilimanjaro). Zăpezile abundente de pe înălţimile mari ale munţilor se pr ăv ălesc cu uşurinţă la rostogolirea unei pietre, la o b ătaie mai puternic ă a vântului e.t.c. În drumul lor ele pustiesc totul, dezrăd ăcineaz ă arbori, d ărâm ă case, bareaz ă apele curgătoare pricinuind inundaţii. Aceste pornituri ale z ăpezii se numesc avalan şe. Zăpezile din zona temperată sunt o adevărat ă binefacere pentru semănături, în special pentru cele de toamn ă. Iarna ele ocrotesc de ger semănăturile, iar primăvara prin topirea lor lent ă dau apa necesar ă dezvolt ării plantelor. Primăvara topirea bruscă a z ăpezilor bogate constituie uneori un neajuns datorită inundaţiilor pe care le provoacă în luncile râurilor.

Mlaş tinile

Sunt locuri joase de la suprafaţa Pământului, îmbibate cu ap ă. Ele devin nişte smîrcuri în care cresc plante iubitoare de umezeală ca papura, rogozul şi altele. Mlaştinile se formează în regiunile cu p ământ argilos, în care apele din ploi nu se pot infiltra, sau acolo unde apele subterane sunt prea la suprafaţă.

Mlaştinile se formează pe terenuri netede, indiferent de în ălţimea lor. Se nasc în luncile râurilor ori pe platourile întinse ale dealurilor şi munţilor, în zone cu ploi bogate şi cu sol greu permeabil. Unele mlaştini sunt foste lacuri, care împotmolindu-se mereu au devenit bălţi şi apoi mlaştini. Dintre toate apele st ăt ătoare, mla ştinile ocup ă cea mai mare suprafaţă de pe Glob. Asanarea ml ăştinilor sau desecarea lor se face cu ajutorul unor canale artificiale, care permit scurgerea apei şi uscarea terenului. La noi în ţără, mlaştinile purtau numele popular de "rovine".

Vulcanii ş i fenomenele vulcanice

Vulcanii sunt fenomene ale naturii care se manifest ă prin aruncarea din adâncul scoarţei Pământului a unor materii fierbinţi, îndeosebi a lavei. Ei î şi fac apariţia acolo unde scoarţa este mai slab ă sau prezint ă cr ăp ături. Materiile fierbinţi din interior, aflate sub mare presiune, înving slaba rezistenţă întâlnit ă în cale şi ajung astfel la suprafaţa Pământului. Aparatul vulcanic cuprinde: vatra, coşul, craterul şi conul. Vatra vulcanului este punga de lavă din care vulcanul se alimentează. Coş ul este canalul prin care ies la suprafaţă lavele şi celelalte materii fierbinţi din interior.

Craterul este partea de sus a coşului sau gura lui. Craterul are form ă de pâlnie şi poate avea diametrul de la câteva zeci de metri la mai mulţi kilometri. Conul este muntele vulcanic. Materiile aruncate de vulcan, îndeosebi, cenuşa şi lava, se adună în jurul craterului şi dau naştere unui munte. Activitatea vucanului. Vulcanii sunt activi sau stinşi. Cei activi sunt uneori sau permanent în erupţie, aruncând materii din interiorul scoarţei, iar cei stinşi şi-au încetat activitatea. Vulcanii activi îşi încep manifestările prin zgomote ale scoarţei şi cutremure de pământ. Apoi începe erupţia: întâi ţâşnesc gaze şi vapori fierbinţi, apoi bombe şi lapili rupte din coşul vulcanului, cenuşă vulcanic ă (lav ă pulverizat ă) şi apoi lave care curg ca nişte torenţi de foc, având o temperatur ă de peste o mie de grade Celsius. Cenuşa vulcanică poate fi aruncată la mai mulţi kilometri în ălţime, întunecând astfel cerul pe suprafeţe enorme. Dac ă plou ă, pic ăturile de ploaie se încarcă cu cenuşe şi ajung la pământ noroioase. Cenuşa vulcanic ă c ăzut ă în ap ă se întăreşte şi formează o rocă tare, bun ă pentru construcţii, numit ă tuf vulcanic. Lava poate fi subţire sau vâscoasă. Ră spândirea vulcanilor. Numărul vulcanilor activi pe Glob este de aproximativ 600, iar a celor stinşi de corca 10.000. Cei mai mulţi vulcani activi se află în zona Pacificului. Ei se întind pe marginile marelui ocean şi insulele apropiate ţărmului de est al Asiei şi Australiei din peninsula Kamceatka pân ă în Noua Zeelandă, formând aşa-numitul Lanţ de foc al Pacificului. Importanţa vulcanilor. Vulcanii înalţă pe uscat munţi şi podişuri vulcanice, iar în largul mărilor şi oceanelor insule vulcanice. Lava vulcanic ă, în scurgerea ei, poate bara cursul râurilor şi crea lacuri în spatele acestor gâtuituri. Rocile vulcanice (granit, bazalt) ca şi tufurile vulcanice sunt pietre tari, bune pentru construcţie şi pavaj. Solurile vulcanice rezultate din pulverizarea rocilor vulcanice sunt foarte roditoare, atât pentru cultura cerealelor, cât şi pentru cultura viţei-de-vie, a pomilor fructiferi. Iat ă de ce în apropierea vulcanilor sunt multe aşezări omeneşti, cu tot pericolul apariţiei unor noi erupţii vulcanice (exemplu: Vezuviu, Etna). Mofetele (emanaţiuni de gaze c ălduţe, cu efecte terapeutice), apele acidulate (borvizuri) şi izvoarele termale se g ăsesc în zona vulcanilor stinşi. Vulcanii aduc o dată cu lava din interiorul P ământului, spre suprafaţa lui, metale ca aur, argint, cupru, zinc şi altele precum şi mari cantit ăţi de sulf (pucioasă). Vulcanii au şi efecte dezastruoase. Ei pot distruge terenuri şi aşezări omeneşti. Vulcanul Vezuviu a îngropat în anul 79 al erei noastre sub cenuşă şi lavă trei oraşe apropiate, dintre care Pompeiul a fost cel mai important.

Rocile ş i clasificarea lor

Sursă imagine: Wikimedia

Rocile fac parte din scoarţa terestr ă. Ele sunt formate dintr-un singur mineral sau din mai multe. Au o mai mare răspândire rocile formate dintr-o asociaţie de minerale. După modul în care s-au format se deosebesc: A. Rocile eruptive sau magmatice; B. Rocile sedimentare; C. Rocile metamorfice. A. Rocile eruptive provin din răcirea şi consolidarea magmei (materie fierbinte), din interiorul Pământului. Ele au o larg ă r ăspândire, alc ătuind 90 % din materialele scoarţei terestre. Dintre rocile eruptive o importanţă sporit ă o au granitul şi bazaltul. Granitul este roca cu cea mai mare r ăspândire în scoarţa terestr ă. Este de culoare cenuşie sau roşiatic ă. Fiind o roc ă foarte rezistent ă, granitul se întrebuinţează în construcţii, la pavaje e.t.c. Din granit sunt formaţi o parte dn Munţii Apuseni, din Carpaţii Meridionali şi din Munţii Dobrogei, de unde se exploatează cel mai mult, fiind aproape de suprafaţă şi de Dun ăre. Bazaltul este o rocă vulcanică compactă, de culoare cenuşiu închis sau neagră. Peste 90 % din rocile vuclanice au o component ă bazaltic ă. Se întrebuinţează la pavaje, construcţii, monumente etc. B. Rocile sedimentare au luat naştere prin depunerea sau sedimentarea pe uscat, în ape curg ătoare, în lacuri, m ări sau oceane a materialelor rupte din scoarţa terestră de vânturi, ape curg ătoare, de gehţari. Alte roci sedimentare s-au format prin depunerea unor soluţii precum cele de gips şi sare în apele calde ale lacurilor. Mai sunt şi roci sedimentare n ăscute din îngrămădirea unor resturi de organisme vegetale sau animale. Pietriş urile sunt fragmente de roci sau de minerale cu dimenisuni mici. Se află mai mult în albia râurilor repezi şi au form ă lenticular ă datorit ă rostogolirii lor neîncetate. Pietrişurile sunt întrebuinţate ca material de construcţie sau ca balast pentru şosele sau căile ferate. Nisipurile sunt fragmente de minerale, roci şi organisme cu dimensiuni mici, sub 2 mm. Unele nisipuri sunt folosite la fabricarea sticlei. Nisipurile obişnuite sunt folosite ca material de construcţie. Argilele au luat naştere prin cimentarea naturală a n ămolurilor. Procesul a avut loc mai mult pe fundul lacurilor. Se deosebesc mai multe tipuri de argile. Cea mai curată argilă este caolinul, utilizat la fabricarea porţelanurilor. O argilă cu mult calcar este marna, care este folosit ă în industria cimentului. O alt ă argilă cu nisip fin adus ă de vânturi sub form ă de praf este şi loessul (a şa-numitul pământ galben).

Sarea de bucă tă rie este incoloră sau divers colorată, când conţine impurităţi. Are un gust sărat şi este uşor solubil ă. Z ăc ămintele de sare s-au format în urma unor evapor ări puternice a apelor din lacuri şi lagune puţin adânci, separate de mare prin praguri de nisip. Calcarul este o rocă sedimentară cu aspecte variate. Culoarea lui este deschisă, de obicei, albă, galbenă sau cenuşie. În masa calcarului se găsesc urme de vieţuitoare cu schelet calcaros. Calcarul se întrebuinţează în prepararea varului, în construcţii. C. Roci metamorfice - sunt roci care şi-au schimbat înfăţisarea avută mai înainte. Ele s-au format atât din rpci eruptive cât şi din roci sedimentare, ca urmare a presiunii şi temperaturilor mari din scparţa terestr ă. Rocile metamorfice care s-au format datorit ă presiunii sunt dispuse asemeni foilor unei cărţi. Astfel de roci se numesc şisturi cristaline. Rocile metamorfice care s-au format datorit ă caldurii au un aspect sticlos. Astfel de exemplu, calcarul este o roc ă sedimentar ă care venind în contact cu magma vulcanică se topeşte, iar apoi prin r ăcire î şi schimb ă compoziţia, transformându-se în marmură. Această rocă este folosită în construcţii şi este întâlnită, cu precădere, în Munţii Poiana Rusc ă şi Muntii Apuseni.

Tratatul de la Trianon ş i efectele sale peste decenii.. Îmi urmăream readerul când am "descoperit" acest articol legat de o aşa-zisă comemorare a tratatului de la Trianon. O mică grupare extremistă din Ungaria şi-a permis să îşi manifeste nemulţumirea faţă de acest act semnat în urmă cu aproape 90 de ani. Ungaria a participat în primul r ăzboi mondial de partea Puterilor Centrale (făcea parte din Austro-Ungaria). Puterile Centrale au pierdut primul război mondial şi au fost nevoite să semneze tratate separate de pace. Tratatul de pace al Ungariei a fost semnat la Trianon în data de 4 iunie 1920. El consemnează graniţele actuale ale Ungariei. Transilvania era recunoscut ă ca parte componentă a României. Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor deţinea Voivodina şi nordul Croaţiei (care anterior f ăcuseră parte din dualista AustroUngarie).

Niciodată, poporul maghiar nu a putut fi de acord cu acest act. Principala nemulţumire a fost legată de Transilvania care era un fel de "perl ă" a miticului regat maghiar întemeiat de Ştefan I (care a adoptat religia catolic ă în anul 1001). Ei nu ţin cont de faptul că sunt minoritari în acest spaţiu şi decât trei judeţe au o populaţie maghiară într-un procent de peste 50 % (Harghita, Covasna, Satu Mare - unele dintre cele mai mici judeţe ca populaţie şi suprafaţă din ţara noastr ă). Este hilar ca să fie permise astfel de manifest ări ostile faţă de un tratat semnat acum foarte mult timp. Ungaria nu vrea s ă uite şi înc ă mai sper ă. Ştiu c ă este, practic, imposibil să se schimbe ceva. Ungaria şi România sunt membre ale NATO şi UE, există un pact de respectare a graniţelor ş.a.m.d. Acceptarea istoriei şi trecerea mai departe peste anumite evenimente negative este de multe ori, de dorit. Reconcilierea franco-german ă a permis formarea U.E. Nu ar fi fost posibil ă f ăr ă o "împ ăcare" între cele 2 popoare. Şi acum sunt manifestări ostile (în special ale extremiştilor de dreapta germani). Facţiunea de dreapta maghiară are un reprezentat în parlamentul european. Nu este de mirare căci şi noi am trimis acolo, câţiva reprezentanţi de frunte. Dar care vor fi oare dezideratele sale în forul european?

Fondarea CONSTANTINOPOLULUI

Moscheea Sfânta Sofia (din biserică a devenit moschee în 1453)

Oraşul Constantinopol a jucat un rol important în antichitate şi evul mediu. În prezent se numeşte Istanbul dar este amintit pentru prima dată în timpul marii colonizării greceşti din secolele VIII – VI î.e.n. A fost revigorat de către împăratul roman Constantin cel Mare care i-a împrumutat şi numele său (Constantinopolis – oraşul lui Constantin). Mutarea capitalei de la Roma în Asia Mică pe malurile strâmtorii Bosfor a fost datorată unor cauze de natură economică şi strategică. Viaţa economică din această parte a Imperiului Roman era, încă, înfloritoare. Roma era ca un magnet pentru atacurile popoarelor migratoare. La 8 noiembrie 324 sunt puse temeliile noului oraş. Inaugurarea oficială şi instaurarea autorităţilor a avut loc pe data de 11 mai 330. Astfel se năştea un embrion politic şi cultural care va duce la apariţia a ceea ce va fi numit Imperiul Bizantin şi supravieţuirea până în 1453 a unei civilizaţii grecolatine. Se considera că oraşul de pe malurile Bosforului este Noua Romă – o idee des întâlnită în ideologia bizantină. Unul dintre avantajele noului oraş era poziţia strategică. Locul era o punte de legătură între cele 2 continente: Asia şi Europa. Existenţa unui port maritim a dus şi la dezvoltarea unor intense schimburi comerciale (caracteristice lumii greceşti). Constantin cel Mare îşi va fortifica creaţia printr-un zid de apărare de peste 3 km. Theodosius II va adăuga unul de 7 km şi Anthemios va adăuga unul şi mai puternic. Cele 3 ziduri de apărare au pus mari probleme şi lui Mahomed al II-lea care numai datorită sanşei şi apariţiei tunurilor de piatră va putea să îl cucerească la data de 29 mai 1453. Exista o asemănare între Roma şi Constantinopol – ambele erau aşezate pe 7 coline. În incinta oraşului se aflau Capitoliu, Senatul, Praetorium, Via Sacra, Forum principal şi secundar, palatul imperial, hipodromul. Constantin cel Mare care este şi autorul edictului de la Milano din 313 prin care religia creştină era pentru prima dată recunoscută, a încercat să dea capitalei sale un caracter creştin prin încurajarea construcţiei de biserici. Bazilica Sfânta Sofia a fost construită începând cu 326, în faţa palatului imperial. Noul oraş va deveni cel mai important centru economic şi meşteşugăresc al Imperiului Roman şi al Europei. Constantin din 330 se va stabili aici. Oraşul Constantinopol va fi un centru al elenismului deoarece mare

parte dintre locuitori săi erau greci şi cum se cunoaşte civilizaţia greacă nu a fost asimilată de cea romană ci dimpotrivă. După 1453, Imperiul Bizantin dispare şi Constantinopolul joacă un rol important sub egida Porţii Otomane care îşi atinge maximul de dezvoltare în secolele XV – XVI. Numele său din prezent Istanbul denotă un caracter turc şi oraşul este unul dintre cele mai mari de pe bătrânul continent.

Oceanul Atlantic Este al doilea ocean al panetei ca mărime, se extinde de la un pol la celălalt între America, Europa şi Africa. Linia de separare de Oceanul Indian este dincolo de Capul Bunei Speranţe, iar de Oceanul Pacific dincolo de capul Horn. Exceptând incursiunile fenicienilor pân ă în insulele Britanice, Madeira şi Canare – antichitatea ne ofer ă un Ocean Atlantic aproape necunoscut. Altanticul era delimitat de spaţiul mediteranean de coloanele lui Hercule (Gibraltarul din prezent). Abia în secolele VIII – IX, vikingii au început a naviga în spaţiul Atlanticului de Nord. Se pare că au ajuns pân ă în Groenlanda şi în America. Abia la sfârşitul evului mediu şi începutul epocii moderne, Oceanul Atlantic începe a deveni interesant pentru navigatori europeni. Civilizaţia europeană se mută ca şi centru din Marea Mediterană în Oceanul Atlantic. Noile

drumuri spre Africa, Asia, descoperirea Americii devin zone de polarizare şi Atlanticul începe a fascina minţile marinarilor europeni. Cristofor Columb descoperă America în 1492. Este prima traversare a Oceanului de la est la vest. Este deschis drumul primelor imperii coloniale (primele au fost imperiile spaniol şi portughez). Tratatul de la Tordesillas din 1494 sub egida papei reprezintă primul act de împ ărţire a unor teritorii extraeuropene. Corăbiile spaniole şi portugheze pline cu aur şi argint au dus la atragerea a numeroase acţiuni ale piraţilor. Avânt va lua şi comerţul cu sclavi negri dinspre Africa spre America. Monopolul deţinut de Spania şi Portugalia în secolul XVI a fost “spart” de Anglia, Olanda, Franţa. Marea Britanie a obţinut, ulterior, un monopol care s-a menţinut pân ă la începutul secolului al XX-lea. Rutele atlantice erau o cheie a menţinerii supremaţiei britanice. Deschiderea canalului Panama, a Suezului, a f ăcut s ă scad ă traficul pe rutele din emisera sudică. Oceanul Atalntic a devenit o zon ă de tranzit între Europa şi America. NATO reprezintă o comunitate formată în jurul acestui ocean. Scopul său era de a crea o grupare rezistentă la evntualele atacuri comuniste.

Oceanul Pacific Este cel mai întins şi adânc ocean al P ământului, limitat de peninsula Alaska şi Ciuhotsk la nord, Asia şi Australia la vest, Americile de Nord şi de Sud la est şi Antarctida la sud. Ocupă peste 50 % din suprafaţa Oceanului Planetar cu peste 165,3 milioane km pătraţi. Adâncimea maximă este atins ă în groapa Marianelor ( 11.033 m). Regiunea de margine a Oceanului Pacific are numeroase zone de seismicitate foarte ridicată (aşa-numitul Cerc de foc al Pacificului). În partea centrală şi sud-vestică se află insulele ce intr ă în alc ătuirea Oceaniei. Oceanul Pacific a fost descoperit la începutul secolului al XVI-lea (1513), de Vasco Nunez de Balboa, în urma expediţiei de traversare a istmului Panama. Fernando Magellan este primul navigator care a traversat acest ocean – de la el a primit şi denumirea de Pacific (Mar Pacifico – Marea Lini ştit ă).

Domniile fanariote

Epoca domniilor fanariote reprezintă un capitol aparte din istoria românilor. O perioadă controversată cu aspecte pozitive şi negative. Concluzia este că a fost o epocă de aplicare a unor reforme, unele cu caracter benefic. Este cuprinsă între: 1711 – 1821 în Moldova 1716 – 1821 în Ţara Românească În Moldova, Dimtrie Cantemir (1710 – 1711) a determinat prin rebeliunea sa, Poarta Otomană să aducă primul domn fanariot Nicolae Mavrocordat. La sud de Carpaţi după ce Constantin Brâncoveanu a sfârşit sângeros în 1714 a urmat un scurt interegn autohton până în 1716 când Nicolae Mavrocordat este cel care deschide balul fanariot şi în Valahia. Europa Vestică trecea prin epoca luminilor şi a împăraţilor consideraţi reformatori precum Maria Tereza, Ecaterina cea Mare sau Iosif al II-lea. Principatele dunărene se aflau în era fanariotă. Controlul otoman în epoca fanariotă a fost fără precedent în istoria principatelor nord-dunărene iar venalitatea şi plăţile ce cădeau asupra oropsiţilor au dus la situaţii dramatice.

Carol al II-lea

Citeam cartea unui german – Andreas Hillgruber intitulată( sugestiv): Hitler, regele Carol şi mareşalul Antonescu. În perioada 1938 – 1940, Carol al II-lea a umblat cu jalba în proţap după o alianţă cu Marea Britanie, Franţa sau Germania. Situaţia internaţională a ţării noastre în perioada interbelică era destul de şubredă. Bulgaria, URSS şi Ungaria duceau o politică revizionistă( doreau ca prevederile tratatelor semnate după primul război mondial să fie anulate). România se afla în pericol: - Ungaria ţintea Transilvania; - Bulgaria dorea Cadrilaterul( cele 2 judeţe Durostorum şi Calliacra din sudul Dobrogei cedate în urma celui de-al doilea război balcanic, 1913); - URSS viza Basarabia. Spre a obţine o oarecare stabilitate externă s-au semnat tratatele de colaborare ce au stat la baza: - Micii Antante; - Intelegerea Balcanică. Dar să revenim la Carol II şi perioada 1938 – 1940, Cehoslovacia la vremea respectivă, era răpusă de Hitler după anexarea zonei sudete şi formarea unei marionete de stat. Carol al II-lea a început o campanie diplomatică între 15 – 18 noiembrie printr-o vizită oficială la Londra. Chamberlain( un filogerman şi conciliatorist învedeterat) l-a primit reticent pe regele român. Marea Britanie nu era interesată să dezvolte relaţiile comerciale şi politice cu România iar Carol a plecat cu buza umflată. În Franţa a avut parte de de aceeaşi primire glacială( 19 noiembrie 1938). Delegaţia comercială franceză trimisă în ţara noastră s-a reîntors în decembrie 1938 în lipsa unor discuţii concludente. Pentru regele român rămânea alternativa de care tot fugea şi anume Germania lui Hitler. Cancelarul german avea un as în mânecă cu care juca diplomaţia romana – Ungaria şi cerinţele sale revizioniste. Regele se comporta frivol. De ce? Se temea de Ungaria, Bulgaria şi URSS. În opinia mea, încă de la venirea la putere în 1930, Carol al II-lea ar fi putut dezvolta potenţialul combativ al armatei române. Să echipeze corespunzător şi să îi acorde o atenţie deosebită. El a preferat să-şi bată joc şi a dat contracte onerose referitoare la echiparea armatei către camarila sa. Nu era mai simplu şi echitabil să formeze trupe puternice care să asigure graniţele tării. URSS nu putea fi depăşită dar Bulgaria şi Ungaria( fără un aliat) nu ar fi avut tupeul să atace România.

Domni fanarioţi: Nicolae Mavrocordat,

Epoca fanariotă, cum aminteam anterior, este cuprinsă între 1711 (Moldova) şi 1716 (Ţara Românească) până în 1821 (după revolta lui Tudor Vladimirescu, Poarta Otomană hotărăşte să revină la sistemul domnilor pământeni). Domnii fanarioţi sunt mai puţin cunoscuţi şi, în general, au o faimă negativă. Erau greci şi veneau aici cu scopul de aş scoate investiţia făcută cu prilejul numiri ca domnitori în vreunul dintre cele două principate. Ştiau că vor rezista, maxim, 2 – 3 ani pe tron şi toată agitaţia lor se răsfrângea asupra ţăranilor care pe parcursul secolului al XVIII-lea vor fi nevoiţi să plătească sume mult mai mari sub formă de dări şi jafurile trupelor de achînci vor desăvârşi starea lor negativă. Au fost şi domnitori din Fanar care s-au gândit la binele românilor, aveau o cultură ridicată şi au încercat să aducă măsuri moderne în 2 principate care deşi situate în Europa era atipice ca dezvoltare faţă de vestul aceluiaşi continent. Nicolae Mavrocordat este domnitorul fanariot care a deschis “balul” epocii fanariote fiind primul care a condus destinele Moldovei (noiembrie 1709 – noiembrie 1710, noiembrie 1711 – 1715 şi decembrie 1716 – 5 ianuarie 1717 ) şi Ţara Românească (1715 – 1716 şi 1719 – 1730) S-a născut la Constantinopol în 1680 şi a murit la Bucureşti în 1730 (răpus de ciumă). Poarta Otomană după trădarea lui Dimitrie Cantemir a hotărât ca în Moldova să numească un domnitor direct cu abilităţi diplomatice

deosebite şi filootoman aşa că l-a ales pe Nicoale Mavrocordat care provenea dintr-o familie de greci cu tradiţie în diplomaţie şi slujba sultanilor de la Constantinopol. Nicolae Mavrocordat s-a temut de boierimea locală şi a preferat să aducă sfetnici greci. Este considerat a fi fost un despot luminat pentru că a încercat să aducă numeroase măsuri cu caracter ameliorativ societăţii moldave şi muntene. În ceea ce priveşte dările către domnie, Nicolae Mavrocordat afirma: “Cei care împilează pe supuşi cu dări aprind o năpraznică flacără de ură, întrucât pentru cei mai mulţi oameni averea este sânge şi suflet. Dăjdiile se care să fie moderate, să nu smulgă, cum zice proverbul şi pielea împreună cu lâna”. Vedem în textul de mai sus o moderaţie care va lipsi multor fanarioţi. Sistemul fiscal a fost reorganizat. Mari boieri autohtoni au fost obligaţi să contribuie cu împrumuturi rapide. A fost mazilit în 1710 şi înlocuit cu Dimitrie Cantemir (1710 – 1711) care a fost mai mult un meteor din punct de vedere politic pe scena Moldovei. A încercat cu ajutorul lui Petru I, ţarul Rusiei să înlăture suzeranitatea otomană şi se va recunoaşte învins la Stănileşti pe Prut în 1711. Dimtrie Cantemir prin lucrările sale a realizat o contribuţie inestimabilă şi nu prin măsurile cu caracter politic. S-a retras în Rusia unde va şi muri. Cea mai importantă domnie a sa a fost cea de-a doua din Ţara Românească (26 aprilie 1719 – 14 septembrie 1730). La Bucureşti, Nicolae Mavrocordat deţinea una dintre cele mai mari biblioteci din sud-estul Europei. A sprijinit financiar numeroase mânăstiri din ţară şi din zona Greciei (muntele Athos). A ctitorit mânăstirea Văcăreşti unde va fi şi înmormântat. A învăţat, relativ, repede limba română fiind poliglot (ca de altfel orice diplomat grec). Nicolae Mavrocordat a fost zugrăvit în istoriografia românească în sens pozitiv fiind considerat un despot luminat, asemănat cu monarhi luminaţi din vestul şi centrul Europei.

Stiati ca Randunica-de-mare calatoreste cel mai mult in timpul migratiei. Ea zboara in fiecare an 30.000 de kilometri intre regiunile arctice si antarctice. Pelicanul este cea mai mare pasare scufundatoare. El are gatul ung si picioarele scurte, dar cele mai deosebite trasaturi ale acestei pasari sunt ciocul lung si gusa mare, pe careo foloseset oentru prins pestele.

Strutul compenseaza incapacitatea de a zbura prin faptulca poate alerga cu pana la la 65 kilometri pe ora fiind una dintre cele mai rapide vietuitoare de pe uscat. Serpii produc doua tipuri de venin: hemotoxic si neurotoxic. Veninul hemotoxic afecteaza sangele si organele, provocand dificultati de respiratie, iar veninul neurotoxic ataca sistemul nervos si provoaca moarte subita. Cei mai multi serpi produc o combinatie a celor doua tipuri de venin.

Dictionar geografic Orogeneza - etapa indelungata( cateva sute de milioane ani) in care miscarile tectonice dau nastere la lanturi de munti( ex: in istoria geologica a Pamantului s-au manifestat orogenezele: caledonica, hercinica, alpina etc.). Ortodoxie - confesiune crestina care a pastrat neschimbate dogmele, traditiile, cultul si organizarea bisericeasca fixate prin cele sapte sinoade ecumenice. Ortodoximul considera ca este continuarea vechii credinte crestine specifice perioadei imediat urmatoare rastignirii lui Isus Hristos. Otel - aliaj obtinut, in general, din fier si carbon. Se mai adauga si alte elemente precum mangan, crom, nichel aducand noi proprietati fizicomecanice. Oxidare - proces de alterare chimica prin care rezulta oxizi usor de indepartat prin combaterea oxigenului cu anumite elemente chimice prezentate la minerale: Fier, Managan Oxigen - element chimic cu o mare desfasurare in mediu( 21 % in atmosfera, 46,4 % in scoarta terestra in diverse combinatii - oxizi, silicati, carbonati, in apa e.t.c.). Ozon - element chimic prezent in atmosfera, rezultat in urma actiunii radiatiei ultraviolete asupra oxigenului . Stratul de ozon aflat la 20 - 30 de km in stratosfera are rol esential pentru retinerea unei parti insemnate din radiatiile ultraviolete care sunt nocive vietii.

Dictionar de termeni geografici - Agricultura

Agricultura - ramura a productiei materiale care are ca obiect cultura plantelor si cresterea animalelor, in vederea obtinerii unor produse alimentare si a unor materii prime. Agricultura de piata - tip de agricultura comercial-speculativa, care a aparut la mijlocul secolului al XIX-lea, in legatura cu revolutia industriala si dezvoltarea urbana, generata de cerintele agroalimentare ale maselor mari de consumatori.

Agricultura extensiva - sistem de agricultura in care cresterea productiei se bazeaza pe extinderea suprafetelor cultibate, ceea ce duce la dispersarea eforturilor materiale si umane si la scaderea eficientei. Acest tip de agricultura este uneori dependent de conditiile naturale specifice anumitor regiuni geografice, de traditie si de nivelul de dezvoltare generala a zonei respective. Agricultura fara aratura - tip de agricultura care apeleaza la lucrarea pamantului fara arat, solul fiind protejat de ploaie si vant de resturile culturii anterioare; este folosita, in special, in SUA. Agricultura intensiva - sistem de agricultura care da productii mari pe unitatea de suprafata si de productie, datorita investiitilor suplimentare si succesive ce permit folosirea miloacelor agrotehnice. Agricultura itineranta - sistem elementar de cultura agricola realizat prin defrisarea unei suprafete mici din padurea tropicala sau prin taierea ierburilor savanei si cultivarea unor plante fara ingrijire agricola; dupa 2 - 3 ani, solul este parasit, iar agricultorii se muta in alta parte. Agricultura speculativa - tip de agricultura aparut in stransa legatura cu dezvoltarea industriala si cresterea gradului de urbanizare, unde piata orienteaza sistemul de cultura si, prin el, piesajul rural; are caracter comercial, producand separarea geografica a productiei si consumului. Agricultura traditionala - tip de agricultura prin care se exploateaza doar terenurile necesare intretinerii colectivitatilor rurale; se divide in functie de sistemul de cultura adoptat; este practicata si astazi de majoritatea taranilor din Asia, Africa si partial cei din Europa.

Martin Luther – omul responsabil de reforma religioasă

A fost profesor de exegeză a Bibliei la Wittenberg, Germania. Era călugăr din ordinul augustin şi preot. Este cel mai cunsocut reformator religios din lume. Este întemeitorul protestantismului german. Totul a început în anul 1517 când Martin Luther a publicat cele 95 de teze care au marcat începutul a ce va să fie reforma religioasă (pe data de 31 octombrie). În 1520 merge mai departe şi publică trei opuscule prin care prezintă principiile sale teologice şi de reformare a Bisericii. În 1521 este excomunicat şi condamnat la moarte prin arderea pe rug. A fost salvat de electorul Saxoniei care l-a răpit din mâinile curiei papale. A tradus “Biblia” în 1521. Martin Luther dorea o biserică nouă care să se întoarcă la tradiţiile protobisericii de după moartea mântuitorului Isus Hristos. Era împotriva fastului ceremonial catolic şi al indulgenţelor (bileţele care permiteau iertarea păcatelor în schimbul unei sume de bani). A beneficiat de sprijinul unor principii germani care l-au susţinut ăn redactarea unor lucrări precum: Mesa germană şi ordinea cultului, Micul şi marele catehism. Ideile sale au lansat curentul protestant. Biserica luterană (evanghelică), reformată (calviniştii, zwinglienii), anglicană, unitariană şi numeroasele secte apărute în epoca modernă sau contemporană s-au inspirat din valorile religioase promovate de umilul călugăr german – Martin Luther. El promova ideea potrivit căreia mântuirea indivizilor depinde de puterea credinţei şi nu de îndeplinirea formală a unor ritualuri. Toate învăţăturile protestante îşi află obârşia în Cartea Cărţilor – Biblia. Termenul de protestantism vine de la protestul formulat la Speyer de către cinci principi luterani şi câteva oraşe germane. Reacţia lor venea în contra Edictului de la Worms care împiedica practicarea luteranismului pe teritoriul Germaniei. Protestantismul a prins rădăcini în vestul Europei, America de Nord – în special. A ajuns şi în zona Transilvaniei la sfârşitul secolului al XVI-lea (Transilvania care era principat independent în secolul XVII a participat la războiul de 30 de ani 1618 – 1648 de taberei protestante ceea ce spune despre impactul ideilor lui Luther pe teritoriul transilvan).

Războiul de 30 de ani (1618 - 1648) -

s-a desfăşurat între anii 1618 – 1648;

- a început ca un război religios şi a luat proporţii internaţionale implicând state din vestul şi estul Europei; - a început ca un război religios şi a luat proporţii internaţionale implicând state din vestul şi estul Europei; 1. Cauzele războiului de 30 de ani: - o parte din marile puteri ale Europei doreau să stăvilească puterea dinastiei Habsburgice în Europa; - conflictul latent dintre puterile protestante şi cele catolice; - dorinţa Imperiului Habsburgic de a domina Europa; - pretextul a fost dat de răscoala protestantă din Praga, Cehia; 2. Desfăşurarea războiului de 30 de ani: a. Etapa cehă (1618 – 1620) - nobilimea cehă nu dorea să revină la religia catolică şi se revoltă împotriva împăratului habsburgic; - bătălia decisivă se dă în 1620 la Muntele Alb iar victoria aparţine împăratului de la Viena; b. Etapa daneză (1625 – 1629) - înfrângerea Cehiei determină formarea unei alianţe între statele protestante cu scopul de a înfrânge armatele imperiale de la Viena. Se aliază Franţa, Anglia, Olanda, Danemarca şi Suedia. c. Etapa suedeză (1631 – 1635) - în 1632 Suedia obţine o victorie importantă la Lutzen dar regele lor, Gustav Adolf, moare în luptă; d. Etapa franceză (1635 – 1648) - Franţa intervine în luptă şi reuşeşte să iasă învingătoare punând capăt războiului de 30 de ani. 3. Consecinţele războiului de 30 de ani - tratatul de pace s-a semnat în Westfalia – 1648; - consemna o înfrângere a Habsburgilor şi se menţinea divizarea politică a Germaniei; - vestul şi sudul Germaniei erau cu precădere catolice iar restul protestant; -

Franţa obţine o parte din Alsacia; Spania decade ca mare putere în Europa; Italia rămâne divizată; Suedia obţine regiuni în nordul Germaniei; Olanda este recunoscută ca stat independent.

Castelele Europei - Castelul Chambord

Pe valea Loarei este situat castelul Chambord, considerat a fi unul dintre cele mai frumoase din lume. Se ridica in regiune, intr-un mod inegalabil. A fost edificat de regele francez Francois I pentru a fi castelul sau de vanatoare , in parte pentru a fi aproape de amanta sa , contesa de Thoury. A inceput a fi construit in anul 1519 si au lucrat aproape 2000 de oameni. Schitele originale sunt atribuite unui arhitect italian - Domenico de Cortono. Ce impresioneaza la acest castel sunt multitudinea de coloane, turnuri si hornuri aflate in acoperis. Are o scara interioara, dublu spiralata. Regele Soare, Louis al XIV-lea a petrecut mai mult timp la acest castel splendid.

Mont Saint Michel - Normandia, Franţa

În Normandia, în secolul al XIII a fost ridicat ă o abaţie benedictin ă. Ce era aparte? Construcţia se ridica falnică, aproape, în mijlocul mării. Este reconstruit ă în stilul gotic, cu turnuri înalte. Este un loc de pelerinaj al francezilor şi al str ăinilor atrăgând prin imaginea sa falnică. Este în patrimoniul UNESCO din 1979. Potrivit Wikipedia aici vin, anual, peste 3.000.000 de turişti. Există o întreagă legendă în jurul acestei construcţii. Se spune c ă episcopul de Avranches a visat în repetate rânduri pe arhangelul Mihail care îl îndemna să ridice o biseric ă.

Abaţia benedictină a cunoscut vremuri încrâncenate. În timpul revoluţiei franceze a fost transformată în închisoare pentru preoţi. În anul 1966 s-au aniversat 1000 de ani de la existenţa mân ăstirii de pe munte. Ţin minte că de când am văzut imaginile cu acest loc am r ămas uimit de frumseţea locului. Este ceva aparte care atrage (astfel se explic ă num ărul uria ş de turişti care anual îi trec pragul).

Castele ale Europei - Palatul Buckingham

La începutul secolului al XVIII-lea, ducele de Buckingham a creat un palat care a uimit şi l-a făcut pe regele George al III-lea dornic de achiziţie. A ajuns la rangul de reşedinţă locală abia pe timpul reginei Victoria, în 1837. Precedent fusese restaurat în stil clasic (1821). Din 1840, regina Victoria a locuit aici cu prinţul moştenitor Albert, soţul ei. Castelul a devenit o atracţie turistic ă. În prezent, palatul este centrul administrativ al monarhiei britanice şi este deschis turiştilor anual. Palatul are 775 de încăperi. Aici au loc numeroase ceremonii regale. Anual, peste 50.000 de invitaţi îi trec pragul.

Mână stirea Maulbronn

Este situată în sudul Germaniei şi este un simbol al catolicismului german. Aparţinea călug ărilor cistercieni şi dateaz ă din Evul Mediu, mai precis din anul 1147. Este apropiată de Karlsruhe. Construit ă în stilul gotic timpuriu. Sau păstrat bine aripa de sud cu sala de mese. Sunt evidente eforturile călug ărilor de amenajare a unui l ăcas monahal special. A fost inclusă în anul 1993 în Patrimoniul UNESCO. Mânăstirea Maulbronn este una dintre cele mai bine prezervate mân ăstiri catolice din zona Alpilor.

Cliffs of Moher – straja din vestul Irlandei

Faleza de la Moher este o minunăţie a naturii creat ă pe ţărmul vestic al Irlandei la contactul cu Oceanul Atalntic. Se întind pe 8 km şi peisajul este alc ătuit din stânci masive tăiate parcă cu un fierăstr ău al zeilor. Uime şte contactul zimţat al stâncilor cu oceanul. Seamăn ă cu un zid natural de ap ărare – inexpugnabil până acum. Este evident ă erodarea treptat ă a falezei. Este o atmosfer ă, aproape, sumbră care place ochiului celui care o viziteaz ă.

Clasifică ri climatice Clima reprezintă o componentă a mediului geografic definit ă ca starea medie multianuală a valorilor elementelor meteorologice (temperatura, precipitaţiile, umiditate, nebulozitate, vânt e.t.c.). La nivel global se individualizează mai multe tipuri de climă în funcţie de condiţiile enunţate. a) După scara spaţială - climă globală - climate zonale - climate regionale - climate locale - microclimate b) După latitudine - climă ecuatorială - climă subecutaorială - climă tropicală

- climă subtropicală - climă temperată - climă subpolară - climă polară c) După natura suprafeţei active: - climă continentală - climă oceanică d) După altitudine (etajele climatice) - climă de munte - climă de dealuri - climă de câmpie

9 – 10 mai 1877, proclamarea independenţei de stat a României

În primăvara anului 1877, Rusia a cerut României s ă semneze Convenţia privind trecerea trupelor sale pe teritoriul ţării noastre în drum spre teatrul balcanic de operaţii militare. După multe tratative la 4-16 aprilie 1877 a fost semnat la Bucureşti de către Mihail Kog ălniceanu şi agentul rus Dimitrie Stuart, Convenţia ce reglementa tranzitul trupelor ruse prin ţara noastr ă. O condiţie foarte importantă era obligaţia asumat ă de Imperiul Rus de a respecta şi menţine integritatea teritorială a României. Cheltuielile legate de trecerea trupelor uramau s ă fie suportate de Rusia. Capitala urma a fi ocolită de trupele ruse. S-au luat, în paralel, m ăsuri de organizare a apăr ării în România. S-a decretat mobilizarea armatei şi a g ărzii civice. Armata română se ridica la 120.000 de oameni din care combatanţi 58.000.

Unităţile militare au fost trimise în sudul ţării pentru a contracara o eventual ă intervenţie otomană. În data de 12-24 aprilie 1877 Rusia a declarat r ăzboi Imperiului Otoman şi a început trecerea Prutului. Linia fluviului Dun ărea a fost apărată de armata română până la venirea armatelor ruse. Luând act de poziţia filorusă a românilor armata otomană a bombardat oraşele dun ărene Calafat, Bechet, Corabia, Giurgiu. Armata noastră a bombardat Vidinul şi Turtucaia. La 29-30 aprilie şi 11-12 mai 1877 Parlamentul a votat delimitarea de suzeranitatea otomană. La 9-21 mai 1877 în parlamentul României, Mihail Kogălniceanu a rostit un discurs memorabil prin care a fost proclamat ă independenţa independenţa. Tributul care era pl ătit Imperiului Otoman a început a fi destinat necesităţilor militare. Imediat decizia guvernului a stârnit adeziunea poporului care aştepta nerăbdător s ă scape de jugul formal al Imperiului Otoman. Rusia a acceptat independenţa, Italia a fost de acord. Germania, Anglia, Austro-Ungaria au spus că se vor pronunţa în privinţa independenţei României la sfârştul războiului. Independenţa a fost consfinţită pe câmpul de lupt ă. În lupt ă au c ăzut peste 10.000 de soldaţi – morţi şi răniţi.

Tipuri de ţărmuri Vorbim de ţărmurile de la malurile mărilor. Exist ă mai multe tipuri în funcţie de factorii luaţi în considerare. În funcţie de altitudine, geneza şi evoluţia sa avem: 1. Ţă rmuri înalte

– sunt întâlnite la contactul mărilor sau oceanelor cu munţi, podi şurile sau dealurile ce se termină abrupt cu o diferenţă de nivel de cel puţin câţiva metri. Formele de relief specifice sunt falezele sau stânc ăriile, aglomer ări de pietri ş dar şi plajele cu pietriş. Apar mai multe subtipuri precum: a. Ţă rmurile cu riass b. Ţă rmurile cu fiorduri c. Ţă rmurile cu canale (de tip dalmatic) d. Ţă rmurile tectonice e. Ţă rmuri vulcanice

2. Ţă rmurile joase

- sunt observate la contactul dintre o câmpie şi mare sau oceanul. Pot fi regiuni litorale extinse cu adâncimi reduse unde s-au format delte, lagune, limane cu desfăşurare largă. Se remarcă o dinamică aparte dat ă de ridicarea şi coborârea nivelului mărilor sau oceanului. a. Ţă rmuri cu lagune b. Ţă rmuri cu limane c. Ţă rmuri cu delte d. Ţă rmuri cu lido e. Ţă rmul cu watt f. Ţă rmul cu skjar g. Ţă rmul aralian h. Ţă rmul cu mangrove i. Ţă rmul cu estuare

Continentele lumii: Australia şi Oceania

Continent format din Australia, Noua Zeeland ă şi o multitudine de arhipelaguri din Oceanul Pacific. Populaţia este estimat ă la peste 30 milioane locuitori (Australia are o mare parte din aceast ă populaţie). Domin ă rasa alb ă (caucaziană) formată din emigranţi. Popularea continentului australian şi implicit a Oceaniei s-a realizat începând din 10.000 – 8.000 î.Hr. Grupul de populaţie a venit din sudul Asiei beneficiind de un nivel al apelor mai sc ăzut în nordul continentului australian. Aceste civilizaţii au avut până la descoperirea lor (în secolele XVII – XVIII) un stadiu de dezvoltare incipient – mezolitic în Australia, culturi ale neoliticului în Polinezia, Melanezia, Micronezia. Magellan în expediţia dintre 1519 – 1522 a atins anumite insule ale Oceaniei. Primul navigator ce a descoperit Oceania este considerat a fi A. Tasman (1642 – 1644) prin debarcări în Tasmania, Noua Zeeland ă, Noua Guinee. J. Cook a fost cel care a explorat sistematic Oceania între anii 1768 – 1779. În 1788 a fost întemeiată prima colonie penal ă englez ă în Australia. Ulterior, Marea Britanie a ocupat întregul continent austral – anexat în anul 1826.

Secolul XIX care a fost şi secolul expansiunii coloniale europene a dus şi la împărţirea Oceaniei pe lângă zonele mai stringent de împărţit din Asia şi Africa. Marea Britanie şi-a păstrat o poziţie dominant ă. Posesiunile Britanice la începutul secolului XX cuprindeau Australia, Noua Zeeland ă, insulele Cook, Tonga, Noile Hibride, Solomon. Populaţiile autohtone au suferit enorm de pe urma coloniştilor fiind aproape decimate complet prin restrângerea arealelor de vân ătoare şi exploatarea sălbatică. SUA a pătruns în Oceania prin ocuparea insulelor Hawaii şi Guam în anul 1898. După al doilea război mondial s-a produs un proces de decolonizare, în general, paşnic.

Stiaţi că

Indian Cherokee În prezent există peste 500 de triburi de americani nativi recunoscute de guvernul Statelor Unite ale Americii. Cel mai cunoscute sunt: Cherokee, Navajo, Choctaw, Sioux, Apache, Piciorele Negre, Pueblo, Chippewa, Irochezi, Inuit.

Pirogă Pe vremuri, indienii foloseau pentru căl ătoria pe ap ă o ambarcaţiune numită pirogă. Aceasta era făcut ă dintr-un trunchi de copac. Cele dou ă capete ale ambarcaţiunii era ascuţite la spate pentru ca s ă fie mai rapid ă.

Exemplu de totem nord-american Totemul era un simbol pe care fiecare trib îl venera. Putea fi o pas ăre, un animal, o plantă, un obiect sau o fiinţă supranatural ă. Nu îţi puteai alege totemul ci acesta te alegea pe tine. Indienii ciopleau un astfel de obiect ce simboli ăa totemul şi îl puneau lângă casă sau mormânt.

Nero

Este un împărat roman foarte cunoscut. Nu se remarc ă prin fapte uimitoare în ceea ce priveşte politica sau cuceririle. A condus Imperiul Roman între 37 şi 68 e.n. Se considera un poet şi îi pl ăcea enorm s ă le recite în faţa Senatului. Problema era că poeziile sale erau kilometrice şi putea s ă dureze citirea lor peste 12 ore. Dacă vreun senator roman aţipea risca s ă fie decapitat. Se spune că el a fost cel care a pus foc Romei pentru a beneficia de inspiraţia necesară pentru o poezie legat ă de c ăderea Troiei Antice. Observând, se pare, dezastrul pe care l-a făcut a dat vina pe un cult nou şi ciudat pentru el creştinismul. A îmceput prigoana crerştinilor şi aşa au apărut o serie întreag ă de martiri ai lui Hristos. A pierdut sprijinul pretorienilor şi s-a sinucis în anul 68. Interesant este că Nero a r ămas în conştiinţa popular ă mult timp şi în rândul istoricilor a fost zugrăvit ca un tiran şi amintit de nenum ărate ori. Sunt mai multe scrieri despre Nero şi groz ăviile sale decât despre Traian cel care a condus Imperiul Roman în momentul apogeului politic şi economic al imperiului.

Ţă rile Europei – Vatican

Nume oficial: statul-oraş Vatican Situare: în sudul Europei Vecini: Italia (Roma) Suprafaţă: 0,44 km pătraţi Locuitori: 920 Limba oficială: italiana Este cel mai mic stat din lume. Cunoscut deoarece aici îşi are sediul papa – episcopul de Roma al c ărui primat este instalat asupra bisericii catolice. Primul papă se consideră a fi fost apostolul Petru. În anul 313 a fost obţinută posesia domeniului Lateran care a devenit şi reşedinţă princiar ă din 1309. Cea mai mare influenţă statul papal a avut-o în Evul Mediu când şi-a exercitat autoritatea asupra unei porţiuni întinse din peninsula Italic ă. Roma devenind centrul politic şi spiritual al Bisercii Catolice. Declinul statului papal coincide cu lansarea reformei religioase în secolul al XVIlea. A fost desfiinţat de către Napoleon Bonaparte şi reinstaurat sub influenţa deciziilor Congresului de la Viena (1814 – 1815). Papa s-a opus procesului de unificare a Italiei şi a refuzat ca Roma s ă devin ă capitală. În 1870 beneficiind de conjunctura internaţional ă (r ăzboiul francoprusac), Roma este proclamată capital ă a Italiei. Papa se retrage la Vatican. În 1929 ia fiinţă statul Vatican prin Tratatul de la Lateran din data de 11 februarie 1929. Relaţiile dintre Vatican şi statul italian intr ă pe un f ăga ş normal în timpul pontificatului lui Ioan Paul al II-lea (al 264 pap ă). În prezent cele dou ă state î şi recunosc suveranitatea şi independenţa. Al 265 papă este cardinalul german Joseph Ratzinger ales pe data de 19 aprilie 2005. Numele pe care l-a luat este cel de Benedict al XVI-lea.

Castele europene – Frederiksborg (Hillerod)

Este un castel extraordinar prin frumseţea sa din Danemarca. A fost construit între anii 1602 – 1620 pe insula Seeland. A fost re şedinţa regilor danezi până în anul 1840. În capela sa aveau loc încoron ările monarhilor. În prezent este muzeu. Cea mai vizitată încăpere este Sala Cavalerilor datorit ă coloaneleor sale de marmură. Sala de audienţe este un alt punct de atracţie fiind împobit ă cu decoraţiuni aurite. Castelul poartă numele regelui danez Frederic al II-lea. Din 1878 aici a fost mutat Muzeul Naţional de Istorie. Muzeul conţine o colecţie importantă de portrete şi lucrări cu caracter istoric.

Egiptul Antic Egiptologia este ştiinţa care se ocup ă cu studiul istorie vechi a Egiptului. Nordul-estul continentului african a fost locuit cu multe milenii înainte de Hristos. Nilul a creat condiţiile propice de locuire oferind apă şi hran ă într-o zon ă delimitată de întinse deşerturi. Antichitatea începe cu apariţia scrisului. Din acest punct de vedere antichitatea egipteană începe undeva în mileniul III î.Hr. Regatul egiptean s-a format prin unirea a două regate mai mici şi anume Egiptul de Jos şi Egiptul de Sus. Egiptul de Sus cuprinde o parte din cursul inferior al Nilului (cursul superior cuprinde Delta formată la vărsarea în Marea Mediteran ă). Agricultura era mai slab dezvoltată dar necesarul de hran ă se obţinea prin dese incursiuni în regiunile vecine. Se baza pe o armat ă eficient ă. Egiptul de Jos era mai dezvoltat ca economie deorece Delta Nilului asigura o modalitate abundentă de obţinere a hranei de zi cu zi iar surplusul ridicat asigura un comerţ intens. Egiptul de Sus a trecut la ofensivă şi a supus cel ălalt regat în timpul faraonului Menes.

Astfel a început perioada cea ma str ălucit ă şi anume Regatul Vechi. Cuprinsă între mileniul III şi II î.Hr.

Alsacia - o descriere a istoriei din regiune

Este, în prezent, o regiune din Franţa de Est, între Rin şi Vosgi. Locuit ă în antichitate de populaţii celtice (secvani şi franci), din 58 î.Hr. pân ă în secolul V d. Hr. a fost înglobată în Imperiul Roman. Invadat ă de alamani şi cucerit ă apoi de franci (536), intră în regatul Austrasia. A f ăcut parte din Imperiul Carolingian, ca să treacă apoi în posesia casei de Suabia. Poziţia sa geografic ă a transformat-o într-un centru comercial între Germania central ă şi Elveţia. Sl ăbit ă în Evul Mediu de fracţionare politică accentuată a făcut obiectul a numeroase dispute. În urma războiului franco-prusac dintre 1870 şi 1871 a fost anexat ă de Imperiul German. A devenit mărul disputei dintre Franţa şi Germania. Fiind un

simbol al disputei alături de provincia vecin ă - Lorena. A revenit la Franţa dup ă primul război mondial prin tratatul de pace semnat la Versailles.

Atmosfera Pă mântului

Atmosfera este unul dintre învelişurile P ământului, mai precis, înveli şul de aer. Poate fi împărţită în mai multe straturi dup ă propriet ăţile pe care acestea le au. - Troposfera este stratul atmosferei cel mai apropiat de suprafaţa planetei noastre. Are o grosime cuprină între 8 şi 15 Kilometri. Temperatura scade odat ă cu creşterea în altitudine ajungând pân ă la - 52 grade Celsius. Aici este concentrată cea mai mare cantitate de aer. - Stratosfera este cuprinsă între 8-15 şi 50 km înălţime. Aici se află ozonul resonsabil de filtrarea radiaţiilor ultraviolete ce sunt emise de Soare. Aceste unde sunt nocive pentru om. Ozonul datorit ă polu ării s-a subţiat mult şi prezintă o imensă gaură în zona continentului Antarctida. Temperatura cre şte ajungând la - 3 grade Celsius. - Mezosfera, termosfera şi exosfera alcătuiesc zonele exterioare ale atmsferei terestre. Mezosfera - 50-85 km Termosfera - 85-600 km Exosfera - 600-1000 Km In aceste 3 strate, aerul este rarefiat. Exosfera se învecineaz ă cu spaţiul extratrestru.

Religiile lumii

Religia a jucat un rol extrem de important in istorial lumii. Omul a simtit nevoia sa explice natura din jurul sau, lucrurile si evenimentele care il impresionau negativ sau pozitiv. A gasi un rost la toate, in preistorie, era greu de gandit si de aceea au recurs la fortele paranormale. Au fost individualizate forte precum apele, copaci, animale, munti. La ora actuala in lume exista mai multe religii: - crestinismul cu peste 1,8 miliarde adepti; - islamismul cu peste 1 miliard adepti; - hinduismul cu aproximativ 800 milioane adepti; - budismul cu peste 300 de milioane adepti. Crestinismul este o religie monoteista( un singur zeu - Dumnezeu). Acest zeu are 3 fete: - Tatal; - Fiul; - Sfantul Duh. Totul a inceput de la Isus din Nazaret care a trait in Palestina acum 20 de secole. Cei 12 apostoli ai sai au dus mai departe invataturile crestine si au intemeiat primele comunitati crestine in jurul bisericilor. Roma a obtinut un statut deosebit aici stabilindu-si resedinta Papa - primul papa, potrivit traditei, a fost Petru (unul dintre apostoli lui Isus). In 1054 s-a produs Marea Schisma prin care s-au individualizat Biserica crestina catolica si Biserica crestina Ortdoxa. Prima avea centrul la Roma si era condusa de un papa iar a doua avea centrul la Constantinopol si era condusa de un patriarh. Odata cu 1517 si publicarea tezelor calugarului german Martin Luther apare a treia componenta a crestinismului (cea mai dinamica) si anume protestantismul. Se remarca bisericile luterana, calvina, reformata, anglicana. Bisericile protestante au aparut din nemultumirea populara fata de biserica catolica care se considera ca s-a indepartat de traditia crestina promovata de Isus Hristos.

Imperiile coloniale

Cristofor Columb(1451 - 1506) Secolul al XVI-lea reprezinta punctul de inceput pentru primele imperii coloniale extraeuropene. Dupa descoperirea continentului America de catre Cristofor Columb - 1492si a unui nou drum spre de India, Vasco da Gama - 1498 incepe o perioada de expansiune furibunda europeana. In primul rand aceste rute aduceau aur, mirodenii, matase, zahar, sclavi. Comertul cunostea o dinamica accentuata. Marea Mediterana isi pierdea importanta economica in fata Oceanului Atlantic. Prima tara europeana care si-a creat colonii extraeuropene a fost Portugalia cu ale sale: Azore si Madeira. I-au urmat in secolul XVI: Spania, Anglia, Franta, Olanda. Colonistii europeni, prin numarul lor, au reusit sa preia putere in colonii si in zona inconjuratoare ajungand sa administreze si sa guverneze intinse teritorii si le-au declarat colonii ale tarilor pe care le reprezentau. Cel mai mare imperiu colonial a ajuns a fi cel britanic. Acesta cuprindea la apogeul sau, la inceputul secolului XX, teritorii din Africa, Canada, Australia, India, Noua Zeelanda, insule din Oceanul Pacific, tari din Asia de Sud-Est. Si in prezent regina Marii Britanii se intituleaza regina a 16 foste colonii. Aceste 16 colonii alcatuiesc Commonwealthul. Imperiul colonial francez a fost al doilea ca marime, dupa cel britanic. La jumatatea secolului al XIX-lea ( de fapt dupa 1871), Franta s-a lansat intr-o adevarata cursa coloniala. Prim-ministrul Jules Ferry este responsabil de aceasta - dupa infrangerea in razboiul franco-prusac din 1870 - 1871 se dorea recastigarea prestigiului national francez iar formarea de colonii era considera o solutie - implicare a Frantei intr-un domeniu unde multa vreme a fost manamoarta( Napoleon Bonaparte a manifestat o indiferenta totala fata de spatiul extraeuropean, asta cu exceptia episodului egiptean.