Fise De Procedura Civila 2017

Prof. univ. dr. Gabriela Răducan Lect. univ. dr: Mădălina Dinu

Fişe

de procedură civilă

pentru admiterea în

Ediţia

a 5-a,

magistratură şi avocatură

revizuită şi adăugită

DESPRE AUTORI Gabriela RĂDUCAN A absolvit Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti în anul 1996. În perioada 2003-2005 a urmat cursurile Academiei de Drept European de la Trier - Germania, cu specializarea lnternational Criminal Court of Haga - Drept penal internaţional. În 2004 a absolvit masteratul în dreptul afacerilor la Facultatea de Drept a Universităţii „Nicolae Titulescu" din Bucureşti. Este doctor în drept din anul 2008, cu teza Nulitatea actului juridic în dreptul intern şi dreptul comparat european, conducător de doctorat fiind dl. prof. univ. dr. Gabriel Borai. Este profesor universitar la Facultatea de Drept a Universităţii „Titu Maiorescu" din Bucureşti (titular la disciplina Drept procesual civil) şi avocat în Baroul Bucureşti din anul 1996. Formator INM până în martie 2014, actualmente profesor-expert colaborator în proiectele desfăşurate de INM în domeniul seminariilor de formare continuă a judecătorilor în materia implementării Noilor Coduri (NCPC) şi a creării şi coordonării de cursuri e-learning pentru magistraţi în domeniile drept civil şi drept procesual civil. Din 2013, este şi formator INPPA, în materia dreptului procesual civil. Printre ultimele lucrări publicate: Fişe de procedură civilă pentru admiterea în magistratură şi avocatură (în colaborare cu Mădălina Dinu), cinci ediţii, Ed. Hamangiu, 2017; Teste grilă pentru concursuri şi examene (în colaborare cu Marius Voineag, Carolina Maria Niţă, Mădălina Dinu, Cristian Răzvan Ilie), şapte ediţii, Ed. Hamangiu, 2016; Noul Cod de procedură civilă comentarii pe articole (coordonator prof. univ. dr. Gabriel Boroi), Ed. Hamangiu, 2013; Noul Cod civil - comentarii, doctrina, jurisprudenţă, Ed. Hamangiu, 2012; Regulamentul CE nr. 44/2001 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială comentat şi adnotat, în colaborare cu Carolina Maria Niţă, Ed. Hamangiu, 2011; Nulitatea actului juridic civil, Ed. Hamangiu, 2010; Dreptul executării silite. Titlul executoriu european, ed. a 2-a, Ed. Hamangiu, 2010.

Mădălina

DINU

A absolvit Facultatea de Filosofie a Universităţii din Bucureşti în anul 2007 şi Facultatea de Drept a Universităţii Titu Maiorescu din Bucureşti, în anul 2008, ca şefă de promoţie. A absolvit cursurile INPPA în noiembrie 2010 şi este doctor în drept din anul 2013. În prezent este avocat în Baroul Ilfov şi lector universitar la Catedra de Drept privat a Facultăţii de Drept a Universităţii Titu Maiorescu din Bucureşti, la disciplina Drept procesual civil, precum şi formator la Institutul Notarial Român şi la Institutul Naţional de Pregătire şi Perfecţionare a Avocaţilor - formare iniţială, disciplina Drept procesual civil. A publicat, ca autor unic sau în coautorat, mai multe articole în reviste de specialitate. Printre ultimele cărţi publicate: Fişe de procedură civilă pentru admiterea în magistratură şi avocatură, cinci ediţii (în coautorat cu Gabriela Răducan) Ed. Hamangiu, 2017; Executarea silită în noul Cod de procedură civilă (în coautorat cu Roxana Stanciu), Ed. Hamangiu, 2017; Procesul civil. Judecata în primă instanţă, Ed. Hamangiu, 2016; Răspunderea producătorului pentru calitatea produselor alimentare, Ed. Hamangiu, 2016; Teste grile pentru concursuri şi examene (în colaborare cu Gabriela Răducan, Marius Voineag, Carolina Niţă şi Răzvan Ilie}, şapte ediţii, Ed. Hamangiu, 2016; Teste grifă pentru examenele de an, licenţă şi admitere în profesiile juridice (coautor), trei ediţii, Ed. Hamangiu, 2015; Drept procesual civil - curs pentru învăţământul fa distanţă (în coautorat cu Claudiu Dinu), Ed. Renaissance, 2010; Legislaţia asigurări/or şi reasigurărilor în România comentarii şi explicaţii (coautor), Ed. C.H. Beck, 2010; Cadastru şi publicitate imobiliară - culegere de practică judiciară (coautor}, Ed. C.H. Beck, 2009.

CUPRINS FIŞA NR. 1. Principiile procesului civi~ -~---------------------1 FIŞA

NR. 2. Aplicarea în timp a normelor de drept procesual civil _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ 13

FIŞA

NR. 3.

FIŞA

NR. 4. Clasificarea

~

Acţiunea civilă. Noţiune şi condiţii

acţiunilor

de exercitare _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ 15

civile _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ 29

FIŞA NR. 5. Abuzul de drept p r o c e d u r a l - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 39 FIŞA

NR. 6. Participanţii la procesul civil. Instanţa de judecată. Incidente privind compunerea şi

constituirea completului de judecată. Incompatibilitatea _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ 41

FIŞA NR. 7. Participanţii la procesul civil. Părţile. Coparticiparea procesuală--------- 51 FIŞA

NR. 8.

Participanţii

la procesul civil.

Terţii intervenienţi _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _

55

FIŞA NR. 9. Participarea procurorului în procesul c i v i l - - - - - - - - - - - - - - - - - 73 FIŞA

NR. 10. Reprezentarea persoanelor fizice în procesul civil _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ 77

FIŞA

NR. 11.

Competenţa materială

competenţei

materiale

după

a

instanţelor judecătoreşti.

Determinarea

valoarea obiectului cererii _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ 85

FIŞA

NR. 12.

Competenţa teritorială

FIŞA

NR. 13. Incidente procedurale referitoare la

FIŞA

NR. 14. Actele de procedură. Noţiune şi clasificare. Condiţii pentru îndeplinirea

actelor de

procedură

şi

a

instanţelor judecătoreşti competenţă

_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ 97

_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ 107

_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ 117

FIŞA

NR. 15. Citarea

FIŞA

NR. 16. Nulitatea actelor de

comunicarea actelor de procedură

procedură

_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ 119

_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ 131

VI FIŞA

Cuprins

NR. 17. Termenele procedurale _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ .137

FIŞA NR. 18. Decăderea. Repunerea în termen - - - - - - - - - - - - - - - - - - 143 FIŞA

NR. 19. Fazele

FIŞA NR.

20. Etapa

şi

etapele procesului civil.

scrisă.

Noţiuni

generale _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ 149

Procedura prealabilă sesizării instanţei. Cererea de chemare

în judecată. Verificarea şi regularizarea cererii de chemare în judecată. Fixarea primului termen de judecată

153

FIŞA NR. 21. Etapa scrisă. Întâmpinarea. Cererea reconvenţională

167

FIŞA NR.

173

22. Reguli generale privind judecata procesului civil

FIŞA

NR. 23. Cercetarea procesului civil. Dispoziţii comune

183

FIŞA

NR. 24. Excepţiile procesuale

187

FIŞA

NR. 25. Probele. Reguli comune privind admisibilitatea, administrarea şi aprecierea

probelor

193

FIŞA NR.

26. Proba prin înscrisuri

FIŞA NR.

27. Proba prin

declaraţiile

199 martorilor

215

FIŞA

NR. 28. Mărturisirea. Interogatoriul

223

FIŞA

NR. 29. Expertiza

229

FIŞA NR.

30.

Prezumţiile

233

FIŞA

NR. 31. Mijloacele materiale de probă

235

FIŞA

NR. 32. Cercetarea la faţa locului

237

FIŞA NR. 33.

Administrarea probelor de către avocaţi sau consilieri juridici

239

FIŞA NR. 34.

Procedura asigurării probelor

243

Cuprins

.

-

FIŞA NR. 35. FIŞA

247

NR. 36~ Suspendarea judecăţii

FIŞA-NR.

FIŞA

Dezbaterea în fond a procesului

VII

249

37. Perii-narea

255

NR. 38. Actele procesuale de dispoziţie ale părţilor. Renunţarea la judecată. Renu~ţarea

la dreptul pretins. Achiesarea.

Tranzacţia judiciară

FIŞA

NR. 39. Deliberarea

FIŞA

NR. 40. Hotărârea judecătorească. Clasificarea hotărârilor. Structura şi

efectele

hotărârii

şi pronunţarea hotărârii judecătoreşti

_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ 259

_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ 265

_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ 269

FIŞA NR. 41. Termenul de graţie------------------------ 279 FIŞA NR. 42. Cheltuielile de judecată - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 281 FIŞA

NR. 43. Executarea provizorie

(vremelnică)

a

hotărârilor judecătoreşti

_ _ _ _ _ _ _ _ 285

FIŞA NR. 44. Îndreptarea, lămurirea şi completarea hotărârii judecătoreşti _ _ _ _ _ _ _ _ _ 289 FIŞA

NR. 45.

Dispoziţii

FIŞANR.46.Apelul

generale privind

căile

de atac _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ 293

_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ 299

FIŞA

NR. 47. Recursul. Obiect. Termen _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ 311

FIŞA

NR. 48.

Contestaţia

în anulare _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ 317

FIŞA NR. 49. R e v i z u i r e a - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 323 FIŞA NR. 50. Procedura necontencioasă judiciară - - - - - - - - - - - - - - - - - - 335 FIŞA

NR. 51. Procedura

FIŞA

NR. 52. Măsuri asigurătorii. Sechestrul asigurător. Poprirea asigurătorie.

divorţului

_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ 337

Sechestrul judiciar _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ 347

VIII

Cuprins

FIŞA NR. 53. Procedura partajului judiciar - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - · 353 FIŞA

NR. 54. Ordonanţa preşedinţială

FIŞA NR.

55. Procedura ofertei de

FIŞA NR.

56. Procedura

FIŞA NR.

57. Procedura cu privire la cererile de valoare

FIŞA NR.

58. Executarea

plată şi consemnaţiunii

ordonanţei

silită.

363

de plată

367 371

redusă

Scopul şi obiectul

377 381

FIŞA

NR. 59. Titlurile executorii

387

FIŞA

NR. 60. Participanţii la executarea silită

395

FIŞA

NR. 61. Competenţa executorului judecătoresc

397

FIŞA

NR. 62. Sesizarea organului de executare. Cererea de executare silită şi încuviinţarea executării

FI ŞA NR. 63.

silite

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 399

Instanţa

de executare _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ 411

FIŞA

NR. 64. Prescripţia dreptului de a obţine executarea silită

413

FIŞA

NR. 65. Contestaţia la executare

419

Bibliografie

selectivă _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _

433

FIŞA

NR.1

PRINCIPIILE PROCESULUI CIVIL

Sediul materiei: art. 5-23 CPC

Noţiune - constituie regulile de bază care fundamentează întregul proces civil, guvernând atât faza judecăţii, cât şi faza executării silite.

I. Principiul liberului acces la

justiţie

!)

este un principiu constituţional (art. 21 din Constituţie) în raport de care orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor legitime, nicio lege neputând îngrădi exercitarea acestui drept;

:>

art. 5 alin. (1) CPC statuează asupra obligativităţii judecătorilor de a primi şi soluţiona orice cerere care este de competenţa instanţelor judecătoreşti, potrivit legii, ceea ce înseamnă că niciun judecător nu ar putea refuza soluţionarea unei cereri cu care î·n mod legal a fost învestit, pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau incompletă;

!)

ierarhia temeiurilor de soluţionare a unei cereri este următoarea: textul de lege, uzanţele, analogia legii şi, ca ultimă alternativă (subsidiară), principiile generale ale dreptului, acestea stând la baza reglementării procesului civil [art. 5 alin. (3) CPC];

!)

justiţiabilul are dreptul la o instanţă, prin aceasta înţelegându-se: !)

dreptul de a sesiza instanţa cu o cerere de chemare în judecată;

!)

dreptul de a primi o soluţie cu privire la cererea cu care instanţa a fost învestită;

!)

dreptul de a solicita şi obţine executarea silită a hotărârii, atunci când partea care cade în pretenţii nu execută de bunăvoie obligaţia statuată în titlul executoriu.

r NB

Accesul liber la justitie nu trebuie înteles în sensul că cererile formulate în fata instante~ lor ar fi scutite de taxele Judiciare de timbru, întrucât procesul civil presupune ocrotirea intereselor .• private .• alejustitiabililor, astfel încât,. în cazurile în ·care legea prevede, aceştia, odată cu formularea cererii de chemare în judecată„ vor trebui să anexeze şi dovada achitării taxei de timbru(art. 197CPC}, c()nformO.U.G. nr. 80/2013,

li. Dreptul la un proces echitabil, în termen optim !)

şi

previzibil

„orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în termen optim şi previzibil, de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită de lege. În acest scop, instanţa este

2

Principiile procesului civil

datoare să dispună toate măsurile permise de lege căţii" [art. 6 alin. (1) CPC]; ~

~

şi să

asigure

desfăşurarea

cu celeritate a jude-

prin proces echitabil se înţelege respectarea dispoziţiilor legale, a principiilor fundamentale reglementate de legislaţia internă, precum contradictorialitatea, egalitatea, dreptul la apărare; instanţa imparţială desemnează,

pe de o parte, absenţa unei păreri anterioare, preconcepute a asupra modului în care urmează a fi soluţionată cauza, relatările, probele şi dezbaterile contradictorii ale părţilor fiind singurele în măsură a forma convingerea judecătorului asupra soluţiei ce o pronunţă în cauză, pe de altă parte, lipsa unui punct de vedere părtinitor faţă de una dintre părţi;

judecătorului

~

instanţa independentă desemnează

faptul că judecătorul este independent în raport de orice putere, nefiind supus ingerinţelor din partea altor puteri, respectiv din partea celei legislative sau executive, potrivit principiului constituţional referitor la separaţia puterilor în stat (puterea legislativă, puterea executivă, puterea judecătorească); altă

~

în vederea soluţionării cauzei într-un termen optim şi previzibil, judecătorului îi incumbă obligaţia de a folosi toate mijloacele puse la îndemâna sa de către legiuitor în vederea soluţionării cu celeritate a cauzei; în acest sens, legiuitorul a instituit obligaţia pentru judecător ca, la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate, să estimeze durata procesului (art. 238 CPC); cu toate acestea, pentru motive temeinice, judecătorul poate reveni asupra duratei procesului estimate iniţial.

IH. Principiul

legalităţii

~

presupune ca procesul civil să se desfăşoare în conformitate atât cu dispoziţiile legii de drept material, cât şi ale legii de drept procesual, judecătorul soluţionând litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile, conform art. 22 alin. (1) CPC;

~

justiţia

~

judecătorului

se realizează prin instanţele judecătoreşti prevăzute de lege, iar competenţa instanţelor şi compunerea completelor de judecată sunt strict determinate prin lege, potrivit art. 2 şi art. 3 din Legea nr. 304/2004;

dispoziţiilor

învestit cu soluţionarea unei pricini îi incumbă obligaţia de a asigura respectarea legale referitoare la realizarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părţilor din proces;

~

măsurile dispuse de către instanţă pe parcursul soluţionării cauzei trebuie să fie fundamentate pe textele legale incidente în baza cărora acestea au fost dispuse, în caz contrar, în condiţiile legii, hotărârea pronunţată putând fi desfiinţată în căile de atac.

~

Aplicaţie:

~

art. 457 alin. (1) CPC instituie principiul legalităţii căii de atac, potrivit căruia hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei;

Principiile procesului civil

:>

3

principiul legalităţii îşi găseşte aplicabilitatea şi în faza executării silite, aceasta efectuându-se, conform art. 625 CPC, cu respectarea dispoziţiilor legale, a drepturilor părţilor şi ale altor persoane interesate, fond interzisă efectuarea de acte de executare de către alte persoane sau organe decât cele prevăzute de lege, în cuprinsul art. 623 CPC.

IV. Principiul egalităţii

:>

presupu,:ie că ,,în procesul civil părţilor le este garantată exercitarea drepturilor procesuale, în mod egal şi fără discriminări" (art. 8 CPC);

:>

în acelaşi sens, al egalităţii în faţa legii, Constituţia statuează că „cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări" [art. 16 alin. (1}], nimeni nefiind mai presus de lege [art. 16 alin. (2)], iar potrivit art. 124 alin. (2) din Constituţie, „justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi";

:>

egalitatea părţilor în procesul civil presupune ca acestea să aibă aceleaşi drepturi în raport de poziţia procesuală pe care o deţin, să aibă posibilitatea de a uzita de aceleaşi mijloace de apărare, de a-şi susţine cauza fără nicio discriminare în raport de adversar, de a se comunica tuturor părţilor din proces actele de procedură supuse comunicării.

V. Principiul

:>

disponibilităţii

reprezintă posibilitatea legală oferită părţii de a dispune atât de obiectul procesului, cât şi de mij-

loacele legale de apărare a acestuia, atunci când se susţine o încălcare de către partea adversă a dreptului ocrotit de lege;

:>

presupune o serie de drepturi care aparţin părţilor implicate în raportul dedus judecăţii, astfel:

:>

dreptul persoanei interesate de a porni procesul civil:

:>

NB

ca regulă, instanţa nu se sesizează din oficiu, ci prin cererea de chemare în judecată formulată de persoana care pretinde un drept împotriva altei persoane sau doreşte protecţia unei situaţii juridice.

În mod excepţional, există însă şi situaţii în care legîuitoml recunoaşte legitimarea procesuală activă şi altor persoane, entităti. sau organisme, precum şi Ministerului· Public, deşi nu acestea sunt titularele dreptului afirmat. Prin urmare, principiul disponibilităţii nu are caracterabsolut, fiind susceptibil de limitări în cazurile şi condiţiileirnpuse de lege.

Exemple: - procurorul poate pomi acfiunea civilă ori de câte ori este necesar pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicfie şi ale dispărufilor, precum şi În alte cazuri expres prevăzute de lege f art. 92 alin. (1) CPC/;

4

Principiile procesului civil

- art. 37 lit. h) din O.G. nr. 2I!l992 privind protecfia consumatorilor conferă asocia/ii/or de consumatori dreptul de a introduce acfiuni În justifie pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale consumatorilor etc.

:>

dreptul de a stabili obiectul

:>

şi

limitele procesului:

presupune dreptul părţii de a stabili pretenţiile sale prin intermediul cererii de chemare în (de către reclamant), prin cererea reconvenţională (de către pârât) sau prin intermediul cererilor de intervenţie;

judecată

:>

judecătorul

:>

în anumite pricini, expres prevăzute de lege, instanţa trebuie să se pronunţe din oficiu asupra anumitor cereri;

învestit cu soluţionarea pricinii trebuie să se pronunţe asupra tuturor cererilor cu care a fost învestit, fără a avea posibilitatea de a modifica obiectul şi cauza, fixate de părţi prin intermediul cererilor formulate, deci de a acorda mai mult decât s-a cerut (plus petita), mai puţin decât s-a cerut (minus petita) sau ceea ce nu s-a cerut (extra petita);

Spre exemplu: - in procedura divor{ului, atunci când sofii au copii minori, născufi inaintea sau in timpul căsătoriei ori adoptafi, instanfa se va pronunfa asupra exercitării autorităfii părinteşti, precum şi asupra contlibufiei părinfilor la cheltuielile de creştere şi educare a copiilor, chiar dacă acest lucm nu a fost solicitat prin cererea de divorf /art. 919 alin. (2) CPC}; - în procedura divorfului, instanfa se va pronunţa, chiar dacă nu a fost Învestită cu o astfel de cerere, asupra numelui pe care părfile unnează să ii poarte după desfacerea căsătoriei I art. 919 alin. (3) CPC}.

~

:>

limitele procesului (cadrul procesual sub aspectul obiectului, cauzei şi părţilor iniţiale) sunt fixate de către părţi, însă, calificarea juridică a actelor şi a faptelor deduse judecăţii poate fi restabilită de către judecător, chiar dacă părţile i-au dat o altă denumire, caz în care judecătorul este obligat să pună în discuţia părţilor calificarea juridică exactă [art. 22 alin. (4) CPCJ. Aşadar, instanţa poate restabili temeiul juridic al unei cereri (norma sau principiul de drept aplicabil), însă nu poate schimba cauza cererii (situaţia de fapt calificată juridic), care este un drept exclusiv al celui care formulează cererea. În toate cazurile, recalificarea juridică a cererii se va face cu respectarea contradictorialităţii.

:>

dreptul părţilor de a determina cadrul procesual din punct de vedere al părţilor cunoaşte limitări, în sensul că, prin excepţie, în procedura necontencioasă şi în cazurile expres prevăzute de lege din procedura contencioasă, instanţa dispune din oficiu introducerea forţată în cauză a altor persoane (art. 78-79 CPC).

dreptul părţilor de a face acte de dispoziţie:

:> :>

presupune că părţile au posibilitatea de a dispune de dreptul lor; ca regulă, instanţa nu poate cenzura actele de dispoziţie ale părţilor; prin excepţie, actele procedurale de dispoziţie făcute în orice proces de reprezentanţii minorilor, ai persoanelor

Principiile procesu lut civil

5

puse sub interdicţie şi ai dispăruţilor, nu vor împiedica judecarea cauzei, dacă instanţa ele nu sunt în interesul act:stor persoane [art. 81 alin. (2) CPC].

apreciază că

Exemple de manifestări.ale dreptului de dispozifie: - reclamantul poate renunfa la judecata cererii de chemare În judecată; - reclamantul poate renun[a la dreptul dedus judecăfii; - pârâtul poate achiesa la pretenfiile reclamantului; - partea care.pierde procesul poate achiesa la hotărârea pronunfată; - părfile pot finaliza litigiul prin concesii reciproce materializate prin încheierea unei tranzacfii judi: ciare. ~

~

~

dreptul de a exercita

căile

de atac împotriva

hotărârii pronunţate:

~

presupune că partea nemulţumită de hotărârea pronunţată poate exercita, în condiţiile legii, calea de atac împotriva acesteia; intimatul poate declara, la rândul său, fie un apel incident, fie un apel provocat, după expirarea termenului pentru apelul principal, însă este vorba tot despre cei care au avut calitatea de părţi în faţa primei instanţe;

~

dreptul de a exercita calea de atac este recunoscut şi procurorului, în condiţiile art. 92 alin. (4) CPC, acesta având posibilitatea de a formula cale de atac împotriva hotărârilor pronunţate pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicţie şi ale dispăruţilor, chiar dacă nu a pornit acţiunea civilă, precum şi atunci când a participat la judecată, în condiţiile legii;

~

dreptul de a exercita calea de atac este recunoscut şi dobânditorului cu titlu particular al unui drept sau bun ce formează obiectul litigiului, dacă transmiterea a avut loc după pronunţarea hotărârii şi înainte de expirarea termenului de exercitare a căii de atac pentru partea ce a transmis dreptul; creditorii chirografari, conform art. 1560 CC, pot declara calea de atac, dacă debitorul lor nu a exercitat calea de atac, cu excepţia hotărârilor pronunţate în pricini cu caracter strict personal.

dreptul de a solicita executarea silită a hotărârii: ~

presupune că partea care a câştigat procesul are dreptul de a solicita punerea în executare a hotărârii atunci când partea care a pierdut procesul nu îşi execută de bunăvoie obligaţia statuată în titlul executoriu.

VI.

Obligaţiile părţilor şi terţilor

în

desfăşurarea

procesului

Corelativ dreptului părţilor de a sesiza instanţa de judecată, de a formula cereri în procesul pendinte,

există şi

o serie de

obligaţii.

6

Principiile procesului civil

1.0bligaţiile părţilorîn·procesulcivil(art.

10 CPC}:

:,,

obligaţia de a îndeplini actele de sau de judecător;

:,,

obligaţia

proba pretenţiile şi apărările, de a contribui la cesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia.

:,,

Sancţiuni

de

procedură

în ordinea,

a-şi

în caz de nerespectare a acestor

condiţiile şi

termenele stabilite de lege

desfăşurarea fără

întârziere a pro-

obligaţii:

:,, în cazul în care, pe parcursul soluţionării procesului, reclamantul nu-şi îndeplineşte în mod culpabil obligaţiile instituite în sarcina sa de către instanţă, aceasta va putea dispune suspendarea judecării pricinii [art. 242 alin. (1) CPC]; :,, în ipoteza în care o parte deţine un mijloc de probă, judecătorul poate, la cererea celeilalte părţi sau din oficiu, să dispună înfăţişarea acestuia, partea având obligaţia de a se conforma acestei dispoziţii, sub sancţiunea plăţii unei amenzi judiciare.

2. Obligaţiile terţilor (art.11 CPC): :,, obligaţia de a sprijini realizarea justiţiei, sens în care instanţa poate solicita citarea ca martor a terţului persoană fizică sau a reprezentanţilor persoanei juridice care deţin un înscris util în soluţio­ narea cauzei în vederea prezentării acestuia în instanţă, obligaţie ce revine şi instituţiilor şi autorităţilor publice de a trimite instanţei înscrisul solicitat, în condiţiile legii (art. 297 şi art. 298 CPC).

VH. Principiul :,,

bunei-credinţe

părţile au obligaţia de a-şi exercita cu bună-credinţă drepturile şi obligaţiile civile, în caz de nerespectare a acestora, partea putând fi obligată la plata unor despăgubiri pe tărâm delictual (art. 12 CPC);

:,, partea care deturnează dreptul procedural de la scopul pentru care a fost recunoscut de lege şi îl exercită cu rea-credinţă sau care, cu rea-credinţă, nu îşi îndeplineşte obligaţiile procesuale, săvâr­ şeşte un abuz de drept procedural, putându-se antama răspunderea acesteia, dacă prin exercitarea abuzivă a unui drept sau prin nerespectarea unei obligaţii a fost cauzată unei alte părţi un prejudiciu de natură materială sau morală.

r NB

Fără• a se aduce atingere dispozitiilor art.· 35 .CPC, acţiunea în.· constatarea abuzlllui de drept procesual este admis.ibilă, atât pe cale principală, cât şi pe• cale incidentală, în acestultim caz, cererea fiind grefată pe acţiunea principală ce stă Ja baza procesului în care a apărut;· ulterior, partea interesată (victimă a abuzului de. drept procesual) poate .exercita şi ocerere în realizare {actîune în răspundere civilă delictuală pentru fapta proprie), în termenul de prescripţie extinctivă de 3 ani, aplicabil drepturilor de crean{ă, termen care curge de la data constatării abuzului de drept procesual.

Principiile procesului civil

VIII. Principiul dreptului la

7

apărare

:>

dreptul la apărare este garantat, părţile având dreptul, în tot cursul procesului, de a fi reprezentate sau, după caz, asistate în condiţiile legii (art. 13 CPC);

:>

legea recunoaşte părţilor posibilitatea de a apela la serviciile unui specialist (avocat), în vederea realizării drepturilor şi intereselor lor legitime;

:>

de asemenea, în faţa instanţelor de fond (primă instanţă şi apel), a instanţei de recurs, în contescererile de revizuire, părţile pot sta personal în judecată sau prin intermediul unui mandatar neavocat, care însă nu va pute
NB

Ase vedea Decizia nr.485/2015 din20 iuUe 2015 şi Decizia m. 462/2014 din.24 octombrie 2014, potrivitcărora menţiunile care decurg din obligativitateaformuI.ării şi. susţinerii cererii de recursprin ayocat su11t neconstituţionale. Curtea a reţinut că dispoziţiile de lege c.riticate contravin .art. 21 din Constituţie, ·. deoarece• instituirea·.·obligativjtătîi reprezentării convenţio­ nale în recurs este. excesivă Jaţă •. de scop~l legitim. urmărit, conducând la. imposibilitatea exercitării căii de atac a recursului prevăzut de lege.

:>

în cazul instanţelor judecătoreşti şi parchetelor, cererile şi concluziile pot fi formulate şi susţinute de către preşedintele instanţei sau de către conducătorul parchetului, de către consilierul juridic ori de către judecătorul sau procurorul desemnat, în acest scop, de preşedintele instanţei ori de conducătoru! parchetului;

:>

părţile au posibilitatea de a lua cunoştinţă de cuprinsul dosarului, de a propune probe [reclamantul prin cererea de chemare în judecată sau prin cererea modificatoare/completatoare a cererii de chemare în judecată, pârâtul prin întâmpinare sau, atunci când necesitatea administrării unei probe rezultă din dezbateri, în condiţiile art. 254 alin. (2) CPC], de a-şi formula apărări, de a-şi prezenta susţinerile în scris şi oral şi de a exercita căile legale de atac, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege [art. 13 alin. (3) CPC].

IX. Principiul

:> :>

contradictorialităţii

constituie o garanţie a unui proces echitabil, care se aplică atât în faza judecăţii, cât şi a executării silite; presupune că instanţa nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea păr­ legea nu prevede altfel [art. 14 alin. (1) CPC];

ţilor, dacă

++ NB

Ceea ce interesează în respectarea acestui principiu este ca pfu1ile să fie legal citate (atunci când cererea se judecă cu citarea părţilor), neavând relevanţă dacă părţile au formulat cereri şi apărări în· acest sens şi dacă s-au prezentat personal sau·. prin mandatar la procesul civil, acest ultim aspectneîmpiedicând soluţionarea cauzei.

8

Principiile procesului civil

:>

totodată, părţile

trebuie să îşi facă cunoscute reciproc şi în timp util, direct sau prin intermediul caz, motivele de fapt şi de drept pe care îşi întemeiază pretenţiile şi apărările, precum şi mijloacele de probă de care înţeleg să se folosească, astfel încât fiecare dintre ele să îşi poată organiza apărarea [art. 14 alin. (2) CPC]; instanţei, după

:>

au obligaţia de a expune situaţia de fapt la care se referă pretenţiile şi apărările lor în mod corect şi complet, fără a denatura sau omite faptele care le sunt cunoscute [art. 14 alin. (3) teza I CPC];

:>

părţile

au obligaţia de a expune un punct de vedere propriu faţă de afirmaţiile părţii adverse cu privire la împrejurări de fapt relevante în cauză [art. 14 alin. (3) teza a li-a CPC];

:>

părţile au dreptul de a discuta şi argumenta orice chestiune de fapt sau de drept invocată în cursul procesului de către orice participant la proces, inclusiv de către instanţă din oficiu [art. 14 alin. (4) CPC];

părţile

r

Fapltit că

nµ se J)i-evalează de aceste drepturi legitime•. nu este•. de natură a îmP•~mca $Olt1fo.11area .cu careinstanta a fost învestită, fiind sufitjent ca acestea săfiayutµosibilitatea~eaefectuaac.esteacteşi.apărări .• Încazufîncarepărplenuuzitea­

NB

ză

PăJ1il~

.cauzei

Ior, instanta se va . PronuntaJn baza probelor administrate şi .a. ·aspectelor de partea care• invocă.un.anumit dreptsau care se.apărăJn mod corespunzător, sub rezerva aprecierii.judecătorului asupraveridicitătii .celor susţinute: ele

cjr~pturne

·.·argum~ntate

contradictorialităţii, instanţa este obligată, în orice proces, să supună toate cererile, excepţiile şi împrejurările de fapt sau de drept invocate, dând, astfel, posibilitatea părţilor de a-şi expune punctul de vedere asupra drepturilor şi apărărilor sus-

:l în respectarea principiului discuţiei părţilor ţinute;

:>

va întemeia hotărârea numai pe motive de fapt şi de drept, pe explicaţii sau pe mijloace de probă care au fost supuse, în prealabil, dezbaterii contradictorii [art. 14 alin. (6) CPC].

:>

Excepţii

instanţa îşi

(atunci când judecata se desfăşoară fără citarea părţilor):

:l judecarea conflictelor de competenţă [art. 135 alin. (4) CPC];

:> :>

contestaţia

:l

ordonanţa preşedinţială

cererea de asigurare a probelor [art. 360 alin. (5) CPC]; privind tergiversarea procesului [art. 524 alin. (3) CPC];

X. Principiul

[art. 999 alin. (2) CPC].

oralităţii

:>

procesele se dezbat oral, cu excepţia cazului în care legea dispune altfel sau când părţile solicită expres instanţei ca judecata să se facă numai pe baza actelor depuse la dosar (art. 15 CPC);

:>

acest principiu presupune că atât etapa cercetării procesului, cât şi etapa dezbaterilor, ca regulă, se desfăşoară oral.

Principiile procesului civil

:>

:>

9

Aplicaţii:

:>

achiesarea expresă se face de parte prfn act autentic sau prin declaraţie verbală în faţa instanţei ori de mandatarul său în temeiul unei procuri speciale [art. 464 alin. (2} CPC];

:>

reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, în. I tot sau în parte, fie verbal în şedinţă de judecată, fie prin cerere scris'ă [art. 406 alin. (1) CPC] etc.

Excepţii:

:>

atunci când legea dispune ca actul de procedură să se încheie în formă scrisă;

Exemplu: orice cerere adresată instanfelorjudecătoreşti trebuie să fie formulată în scris(. .. ) [art. 148 alin. (I) CPC/.

:>

atunci când părţile solicită expres instanţei ca judecata să se facă numai pe baza actelor depuse la dosar;

:>

în procedura specială a cererii cu valoare redusă, care, potrivit art. 1030 alin. (1) CPC, este o procedură scrisă ce se desfăşoară în întregul ei în camera de consiliu; cu toate acestea, în temeiul art. 1030 alin. (2} CPC, instanţa poate dispune înfăţişarea părţilor din oficiu {dacă apreciază acest fapt ca fiind necesar) sau la solicitarea uneia dintre părţi.

XI., Principiul nemijlocirii

:> :> :>

presupune că probele se administrează de către instanţa care judecă procesul, cu excepţia cazurilor în care legea stabileşte altfel (art. 16 CPC); presupune că instanţa cercetează toate elementele dosarului în mod nemijlocit (direct). Aplicaţii:

:> :>

administrarea probelor se face în faţa instanţei de judecată sesizate, în camera de consiliu, dacă legea nu dispune altfel [art. 261 alin. (1) CPC] etc.

Excepţii:

:>

în cazul declarării necompetenţei, dovezile administrate în faţa instanţei necompetente rămân câştigate judecăţii şi instanţa competentă învestită cu soluţionarea cauzei nu va dispune refacerea lor decât pentru motive temeinice (art. 137 CPC);

:>

în cazul admiterii cererii de strămutare, instanţa va arăta în ce măsură actele îndeplinite înainte de strămutare urmează a fi păstrate [art. 145 alin. (2) CPC];

:> :> :>

cazul administrării probelor prin comisie rogatorie [art. 261 alin. (2)-(5} CPC]; procedura asigurării dovezilor [art. 360 alin. (1) CPC]; dacă, ulterior constatării perimării, se face o nouă cerere de chemare în judecată, părţile pot folosi dovezile administrate în cursul judecării cererii perimate, în măsura în care noua instanţă socoteşte că nu este necesară refacerea lor [art. 422 alin. (2) CPC] etc.

10

Principiile procesului civil

XII. Principiul publicităţii

:> :> :>

şedinţele

presupune ca procesul civil să se desfăşoare în prezenţa părţilor, precum şi a altor persoane. Aplicaţii:

:> :> :> :>

de judecată sunt publice, în afară de cazurile prevăzute de lege (art. 17 CPC);

afişarea

listei proceselor pentru fiecare şedinţă de judecată;

accesul liber în sala de şedinţă; pronunţarea hotărârii

în şedinţă publică.

Excepţii:

:>

şedinţa

de judecată va avea loc în camera de consiliu atunci când legea prevede expres

aceasta:

:>

:>

:>

în faţa primei instanţe, cercetarea procesului se desfăşoară în camera de consiliu, dacă legea nu prevede altfel [art. 213 alin. (1} CPC];

:> :> :>

soluţionarea

cererii de abţinere/recuzare are loc în camera de consiliu [art. 51 alin. (1) CPC];

judecarea cererii de divorţ întemeiate pe acordul soţilor [art. 930 alin. (3) CPC]; judecarea cererii de instituire a sechestrului asigurător/popririi asigurătorii [art. 954 alin. (2), art. 961 alin. {2), art. 971 alin. (1) CPC] etc.

în cazurile în care dezbaterea fondului în şedinţă publică ar aduce atingere moralităţii, ordinii publice, intereselor minorilor, vieţii private a părţilor ori intereselor justiţiei, după caz, instanţa, la cerere sau din oficiu, poate dispune ca aceasta să se desfăşoare în întregime sau în parte fără prezenţa publicului {art. 213 alin. {2) CPC].

încălcarea

principiului publicităţii are drept sancţiune nulitatea hotărârii judecătoreşti, nulitate de existenţa unei vătămări (art. 176 pct. 5 CPC).

necondiţionată

XIII. Principiul desfăşurării procesului civil în limba română

:>

Reguli:

:> :> :>

procesul civil se desfăşoară în limba română {art. 18 alin. (1) CPC]; cererile şi actele procedurale se întocmesc numai în limba română [art. 18 alin. (4) CPC].

Excepţii:

:>

cetăţenii români aparţinând minorităţilor naţionale au dreptul să se exprime în limba maternă

în

:>

faţa instanţelor

de judecată, în

condiţiile

legii [art. 18 alin. (2) CPC];

cetăţenii străini şi apatrizii care nu înţeleg sau nu vorbesc limba română au dreptul de a lua cunoştinţă

prin

de toate actele şi lucrările dosarului, de a vorbi în instanţă şi de a pune concluzii, autorizat, dacă legea nu prevede altfel [art. 18 alin. (3) CPC].

traducător

Principiile procesului civil

XIV. Principiul

11

continuităţii

:>

presupune că judecătorunnvestit cu soluţionarea cauzei nu poate fi înlocuit pe durata procesului decât pentru motive· temeinice, în condiţiile legii [art. 19 şi art. 214 alin. (1) CPC]; în sensul legii, constituie motive temeinice: promovarea sa, detaşarea sa, intrarea în concediu medical etc.;

:>

judecătorul/judecătorii

:>

atunci când înlocuirea judecătorului pentru motive temeinice a avut loc după ce s-a dat cuvântul în fond părţilor, cauza se repune pe rol [art. 214 alin. (3) CPC], părţile urmând a pune din nou concluzii în faţa completului nou constituit. În caz contrar, pronunţarea unei hotărâri de către un alt judecător decât acela care a luat parte la dezbaterile pe fond, atrage casarea hotărârii, potrivit art. 488 alin. (1) pct. 2 CPC.

care face/fac parte din completul de judecată trebuie să rămână acelaşi/aceiaşi pe tot parcursul soluţionării pricinii, el/ei neputând fi înlocuit/înlocuiţi decât pentru motive temeinice [art. 19 şi art. 214 alin. (1) şi (2) CPC];

XV. Principiul rolului

:>

judecătorului

în aflarea

adevărului

Rolul judecătorului în aflarea adevărului se manifestă sub următoarele aspecte:

:>

judecătorul soluţionează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile, ceea ce înseamnă că judecătorul

urma

:>

va aplica normele de drept

situaţiei

de fapt prezentate

şi

rezultate în

cercetării judecătoreşti;

judecătorul are obligaţia de a stărui, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului Yn cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale, scop în realizarea căruia judecătorul are dreptul:

:> :>

de a cere părţilor să prezinte explicaţii, oral sau în scris;

:>

de a dispune administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum şi alte măsuri

de a pune în dezbaterea părţilor orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau în întâmpinare; prevăzute

de lege, chiar dacă părţile se împotrivesc [art. 22 alin. (2) CPC] ---7 pentru solua cauzei, judecătorul poate dispune din oficiu administrarea de probe, după punerea în discuţia contradictorie a părţilor a necesităţii administrării acestora, chiar dacă părţile se împotrivesc.

ţionarea corectă

:>

judecătorul poate dispune introducerea în cauză a altor persoane, în condiţiile art. 78 CPC,

persoane care, după ce au fost introduse în cauză, au posibilitatea de a efectua acte de dispoziţie, respectiv: de a renunţa la judecată sau la dreptul pretins, de a achiesa la pretenţiile reclamantului ori de a pune capăt procesului printr-o tranzacţie [art. 22 alin. (3) CPC];

12

Principiile procesului civil ~

r

NB

r NB ~

judecătorul dă

sau restabileşte calificarea juridică a actelor şi faptelor deduse judecăţii, chiar dacă părţile le-au dat o altă denumire, punând, în prealabil, în discuţia părţilor calificarea juridică exactă a cererii [art. 22 alin. (4) CPC); Aşadar, cu respectarea principiului contradictorialitătii, instanta poate restabili temeiul juridic al. unei cereri (norma sau principiul de drept aplicabil), însă nu poate schimba CAUZA cererii (situaţia defapt .calificată juridic), care esteun drept exclusiv al celui care formulează cererea.

Totuşi, judecătorul

nu poate schimba dentimirea sau temeiuljuridic încazlll în care în virtutea unui acord expres privind drepturi de care, potrivit legii, POt dispune, au stabilit calificarea juridică şi motivele de drept asupra cărora au înţeles să limiteze dezbaterile, dacă astfeL nu se încalcă. drepturile sau interesele legitime ale altora [art. 22 alin. (5) CPC]. Prin urmare, voinţa părţilor sub acest aspect este suverană,. iar judecătorul· nu o poate limita decât în condiţiile legii. părţile,

judecătorul

este obligat să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel [art. 22 alin. (6) CPC].

FIŞA

NR. 2

APLICAREA ÎN TIMP A NORMELOR DE DREPT PROCESUAL CIVIL

I. Aplicarea legii de procedură civilă în faza judecăţii

:>

procesele în curs de judecată sunt guvernate de iegea în vigoare la data chemare în judecată;

:>

legea nouă de procedură civilă se aplică doar litigiilor începute după intrarea în vigoare a acesteia [în sensul strict că cererea de chemare în judecată care a declanşat acel proces a fost introdusă cel mai devreme la 15 februarie 2013 ori, după caz, după data intervenirii anumitor modificări legislative ulterioare intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă (cum ar fi, de pildă, Legea nr. 138/2014, caz în care se va aplica noul Cod de procedură civilă, dar în forma modificată de această ultimă lege).

r

cererii de

nu va avea relevanţă faptul că data declarării apelului, a recursului ori a altor căi de atac ar fi ulterioară intrării în. vigoare a dispoziţiilor noii legi, ci se va aplica legea sub care a fost introdusă cererea de chemare în judecată aflată la baza litigiului în· care sunt declarate aceste căi de atac. Cu toate acestea, deciziile pronunţate în recursul in interesul legii, dezlegarea unei chestiuni de drept sau cele ale Curţii Constituţionale asupra excepţiei de neconstituţionalitate, în condiţjile legii, devin obligatorii,. indiferent de legea sub care a început procesul. Aşadar,

NB

1.

înregistrării

Competenţa instanţei

:>

procesele în curs de judecată la data schimbării competenţei instanţei legal învestite vor continua să fie judecate de instanţele respective, potrivit legii sub care au început, ceea ce înseamnă că instanţa competentă potrivit legii vechi de procedură civilă, care era deja sesizată la momentul intrării în vigoare a legii noi, nu îşi va declina competenţa în favoarea instanţei competente potrivit noilor dispoziţii în materie de competenţă [art. 25 alin. (2) teza I CPC];

:>

în caz de trimitere spre rejudecare, rămân aplicabile dispoziţiile legale privitoare la competenţă în vigoare la data când a început procesul, ceea ce înseamnă că instanţa de apel sau, după caz, de recurs, în ipoteza admiterii acestor căi de atac şi a trimiterii spre rejudecare, va trimite cauza la instanţa competentă să soluţioneze litigiul de la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, chiar dacă, în raport cu dispoziţiile noii legi, competenţa ar aparţine unei alte instanţe;

:>

în cazul în care legea nouă desfiinţează o instanţă, dosarele se vor trimite din oficiu instanţei competente potrivit legii noi [art. 25 alin. (3) CPC].

14

Aplicarea în timp a normelor de drept procesual civil

2. Legea aplicabilă mijloacelor de probă ~

condiţiile

de admisibilitate şi puterea doveditoare a probelor preconstituite şi a prezumţiilor legale sunt guvernate de legea în vigoare la data producerii ori, după caz, a săvârşirii faptelor juridice care fac obiectul probaţiunii;

~

în situaţia probelor nepreconstituite sau a prezumţiilor simple se va aplica legea în vigoare la data declanşării procesului;

~

sub aspectul administrării probelor, legea nouă este de imediată aplicare, ceea ce înseamnă că administrarea probelor se face potrivit legii existente la data la care probele sunt administrate [art. 26 alin. (2) CPC].

3. Legea aplicabilă hotărârilor judecătoreşti ~

hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor început procesul (art. 27 CPC).

li. Legea

aplicabilă executării

şi

termenelor prevăzute de legea sub care a

silite

~

executarea silită este supusă legii în vigoare la momentul declanşării executării silite; data declanşării executării silite este data sesizării organului de executare cu cererea de executare silită, potrivit art. 622 alin. (2) CPC;

~

dacă hotărârea sau un alt titlu executoriu ce urmează a

periul vechii legi, iar executarea silită a fost vechii legi de procedură civilă;

declanşată

fi pus în executare a fost obţinut sub imsub imperiul acesteia, se vor aplica dispo-

ziţiile

~

dacă hotărârea sau un alt titlu executoriu ce urmează a fi pus în executare a fost obţinut sub imperiul vechii legi, iar executarea silită a fost începută după intrarea în vigoare a noii legi, se vor aplica dispoziţiile noii legi de procedură civilă;

~

dacă hotărârea sau un alt titlu executoriu ce urmează a

periul noii legi, executarea legi de procedură civilă.

silită

fiind

începută

fi pus în executare a fost obţinut sub imsub imperiul acesteia, se vor aplica dispoziţiile noii

.'

FIŞA

ACŢIUNEA CIVILĂ. NOŢIUNE ŞI CONDIŢII

NR. 3

DE EXERCITARE

/~~·'.·.··..

Noţiune·- reprezintă ansamblul mijloacelor procesuale prevăzute de lege prin

. >)l

intermediul cărora se asigură protecţia drepturilor subiective civile sau a ocrotite de lege, precum şi apărarea părţilor În proces.

situaţiilor juridice

:>

Exercitarea acţiunii civile este o facultate, o aplicaţie a principiului disponibilităţii, prin intermediul căreia cel care pretinde un drept subiectiv solicită instanţei de judecată recunoaşterea acestui drept sau protecţia unui interes legitim.

I.

Delimitări

DREPT SUBIECTIV CIVIL

DREPT LA ACŢIUNE

.u.

.u.

posibilitatea subiectului activ de a avea o anumită : posibilitatea titularului dreptului subiectiv civil (sau a conduită şi de a pretinde, corelativ, subiectului ~ altor persoane cărora legea le conferă legitimare pasiv o conduită corespunzătoare (să dea, să : procesuală) de a recurge la forţa coercitivă a statului facă, să nu facă ceva), în limitele normelor legaie, atunci când dreptul său este încălcat (prin urmare, iar, în caz de nerespectare de către subiectul dreptul la acţiune este doar o parte componentă a

;. __f?~?!'1~ -~~- ~ _~~~-u_~~~- ~C1 _f_o~ţC1 _<:'?~_r_c_it!'1~- ~-?t~tu_I u i: __ -'- ~r~p~_u_l_u_ i_ :;u_b~~~ţ~v _dv_i),_ f~_ră_ 9_ :;e_ ~~~f:-i_ri~_a__c_u_ _ac~_staJ. --------~-------------------

ACŢIUNEA CIVILĂ

.u.

---------------------

----------------- ----------------

CEREREA DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ

:

ansamblul mijloacelor procesuale prevăzute de lege pentru protecţia dreptului subiectiv pretins de către una dintre părţi sau a unei alte situaţii juridice, precum şi pentru a asigura apărarea părţilor în proces.

-0.

una dintre formele concrete de manifestare a acţiunii civile (alte forme de manifestare: cererea reconvenţională, cererile de intervenţie ale terţilor în procesul civil, exercitarea căilor de atac, punerea în executare a hotărârilor etc.). Aşadar, între acţiunea civilă şi cererea de chemare în

-------------------------~-------

-------- -------- -----------------------

___ _. __ .. _ .i_ude_cci!ă_ e_x_istă_ o. '.~.la_ţj~

li.

:>

Condiţiile

--------~

9_e la. gen la_ SJ>e~J~: ___ . __ _

de exercitare a acţiunii civile

Pentru a formula o cerere în faţa instanţei de judecată autorul acesteia trebuie să îndeplinească în mod cumulativ anumite condiţii, care sunt, în acelaşi timp, şi condiţii de exercitare a acţiunii civile: 1. capacitatea procesuală (de exerciţiu şi de foiosinţă};

Acţiunea civilă. Noţiune şi condiţii

16

2. calitatea

de exercitare

procesuală;

3. formularea unei pretenţii {afirmarea unui drept subiectiv civil); 4. justificarea unui interes.

1. Capacitatea procesuală Noţiune

- constituie aptitudinea unei persoane fizice sau juridice de a avea drepturi şi obligaţii pe plan procesual {capacitate procesuală de folosinţă), respectiv, aptitudinea de a-şi valorifica singură drepturile procesuale şi de a-şi îndeplini obligaţiile procedurale, de a sta în judecată (capacitate procesuală de exerciţiu).

1.1. Capacitatea procesuală de folosinţă Noţiune

- constă în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi şi obligaţii pe plan procesual.

:>

Regulă [art. 56 alin. (1) CPC]:

:> :>

Excepţii:

:>

:>

poate fi parte în judecată orice persoană care are folosinţa drepturilor civile. sunt părţi în proces şi „asociaţiile, societăţile sau alte entităţi fără personalitate juridică, dacă sunt constituite potrivit legii". Noutatea constă în aceea că, în sistemul Codului actual, asemenea entităţi pot sta în judecată nu doar ca pârâte (cum era în vechea reglementare), ci şi în alte calităţi (reclamante, interveniente), unica condiţie fiind ca acestea să fie constituite în mod legal.

Limite:

:>

capacitatea de folosinţă a persoanei fizice începe la naşterea persoanei şi încetează odată cu moartea acesteia (art. 35 CC);

:>

capacitatea de folosinţă a persoanei juridice începe, de principiu, de la data înregistrării [dacă persoana juridică nu este supusă înregistrării, de la data actului de înfiinţare, de la data autorizării constituirii sau de la data îndeplinirii oricărei alte cerinţe impuse de lege - art. 205 alin. (2) CC] şi se termină simultan cu încetarea sa, în oricare dintre modalităţile prevăzute de art. 244 CC sau de alte legi speciale, respectiv „prin constatarea ori declararea nulităţii, prin fuziune, divizare totală, transformare, dizolvare sau desfiinţare ori printr-un alt mod prevăzut de actul constitutiv sau de lege"; în cazul dizolvării, persoana juridică încetează la data încheierii operaţiunilor de lichidare.

Acţiunea civilă. Noţiune şi condiţii

A Invocarea lipsei

:>

capacităţii

de exercitare

17

de folosinţă

Pe parcursul procesului, mijlocul procesual de invocare a lipsei acestei condiţii de civile îl constituie excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă.

exerciţiu

al

acţiuni:

:> Caracterele exc':!pţiei lipsei capacităţii de folosinţă sunt: :> de fond·- întrucât vizează o condiţie de fond a acţiunii civile; :> absolută -- pentru că normele care o reglementează au caracter

absolut, de ordine publică, de orice persoană interesată, de procuror, dacă participă, sau de către instanţă, din oficiu, în orice moment procesual [cu limitările legale, în faţa instanţei de recurs, potrivit art. 488 alin. (2) şi art. 247 alin. (1) CPCl;

încălcarea

lor putând fi

invocată

:> peremptorie (dirimantă) 8.

:>

Sancţiunea

întrucât, în caz de admitere, conduce la nulitatea cererii.

lipsei capacităţii de folosinţă

Lipsa capacităţii procesuale de folosinţă este sancţionată cu nulitatea absolută a actului de procu încălcarea acestei condiţii, în acest caz nulitatea nefiind condiţionată de existenţa unei vătămări {potrivit art. 176 pct. 1 CPC).

cedură făcut

:>

:>

Soluţia instanţei în cazul în care va aprecia că excepţia este întemeiată va

fi de nulitate a cererii

de chemare in judecată (având in vedere că a fost introdusă de o persoană care nu are capacitate procesuală de folosinţă·- în cazul reclamantului) sau de nulitate a cererii ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosinţă (în cazul pârâtului}. Pe lângă nulitatea cererii, la solicitarea persoanei interesate, cel care a suferit un prejudiciu are dreptul de a fi despăgubit, potrivit dreptului comun (în temeiul răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie).

r+ NB

În ipoteza în care se ajunge la ptimul termen de judecată (sau chiar şi la un termen ulterior, dacă nu mai sunt a/fi pârâţi care să facă opoziţie ori, deşi aceştia există, nu se opun la modificare) şi se constată că pârâtul din cauză era decedat la data sesizălii instanţei, judecăto­ rul cauzei nu va invoca direct excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă, ci va aştepta

poziţia

reclamantului asupra situaţiei nou descoperite: a) dacă reclamantul va arăta că modifice cererea, în sensul că urmează să se judece cu moştenitorul defunctului, în calitate de pârât, instanţa va acorda un tennen pentru introducerea în cauză a moştenitorului; b) dacă, însă, reclamantul insistă că înţelege să se judece cu pârâtul decedat sau nu exptimă intenţia mai sus arătată, instanta va invoca excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă, o va pune în discuţie, după care o va admite, respingând cererea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosinţă. înţelege să-şi

I -IT

Acţiunea civilă. Noţiune şi condiţii

18

1.2. Capacitatea

procesuală

Noţiune

de

de exercitare

exerciţiu

în aptitudinea unei persoane care are folosinţa drepturilor sale de a le valorifica în justiţie singură, exercitându-le personal şi îndepiinind, tot astfel, obligaţiile procesuale (capacitatea unei persoane de a sta în judecată). -

constă

A. Capacitatea de exerciţiu a persoanei fizice ~ În funcţie de întinderea capacităţii civile de exerciţiu, vom distinge: ~

lipsa capacităţii procesuale de exerciţiu, pentru: minori, până la împlinirea vârstei de 14 ani, şi interzişii judecătoreşti (persoane în privinţa cărora s-a pronunţat o hotărâre definitivă de punere sub interdicţie judecătorească);

~

capacitate procesuală de exerciţiu restrânsă, pentru minorii cu vârstele cuprinse între 14 şi 18 ani;

~

capacitate procesuală deplină de exerciţiu, pentru: persoanele care au împlinit 18 ani sau, în mod excepţional, unde legea prevede, chiar anterior împlinirii acestei vârste (situaţia minorului de 16 ani care se căsătoreşte şi dobândeşte prin efectul căsătoriei capacitate deplină de exerciţiu, precum şi situaţia în care, pentru motive temeinice, instanţa de tutelă recunoaşte minorului care a împlinit vârsta de 16 ani capacitatea deplină de exerciţiu, caz în care vor fi ascultaţi şi părinţii sau tutorele minorului, luându-se, când este cazul, şi avizul consiliului de familie);

~

capacitatea deplină de exerciţiu încetează prin deces, punere sub interdicţie sau, în interpretarea per a contraria a art. 39 alin. (2) CC, în cazul minorului de 16 ani care a fost de rea-credinţă la încheierea căsătoriei, căsătorie anulată înainte ca minorul să împlinească 18 ani (în acest ultim caz pierderea capacităţii de exerciţiu depline are caracter temporar, respectiv, până la momentul la care minorul împlineşte 18 ani).

a) Reprezentarea. Asistarea. Autorizarea În cazul persoanelor care nu au capacitate deplină de exerciţiu, legea le conferă acestora posibilitatea de a sta în judecată prin intermediul unei alte persoane. ~

Reprezentarea intervine în cazul incapabililor (persoanelor fizice lipsite de capacitate de exerciţiu}, respectiv pentru: ~

minorii sub 14 ani (care vor fi reprezentaţi în proces prin părinţi sau, în lipsa acestora, prin tutore);

~

persoanele puse sub interdicţie judecătorească, prin hotărâre definitivă (care vor fi reprezentaţi în proces prin tutore sau curator special}.

Acţiunea civilă. Noţiune şi condiţii de exercitare

19

Aceste Per · d ecata, c1 prin reprezentanţ11 Ior Ieg al·1 (d ec1,· nu sunt parţi în soane nu stau pers ona I 'm JU Pro ces şi nu vor . . , f1 citaţi persor;al' :; A . ' I· s1stc.rea int . Ccnacter·i t ..ervine în cazul minorilor de la 14 la 18 ani (care au capacitate de exerciţiu restrânsă). s 1c1· ""' . -w aceştia v de ace or sta personal în proces, fiind citaţi împreună cu ocrotitorul lor legal şi vor fi asistaţi V

•

•

••

V

st~; ccrotitorul legal va semna şi actele de procedură, alături de minorii asistaţi; azul 1n car . , autoriz . e minorul urmează a face acte de dispoziţie, pe !anga asistare, este necesară şi areamsta n ţ e1·d e tute Iva in vederea încheierii valabile a actu Iu1·d e d.1spoz1ţ1e; · · :> d aca pe Parcursul so Iu ţ.1onarn " ·· cauzei· minorul · ,1mplineşte vars ' t a d e .i~ 4 ani,· reprezentarea se transf V, "'"' orrna in . ,., Autoriz . a:::.istare cu toate consecinţele ce decurg din acest fapt. area 1nt . , . . . dreptul p . ervine 1n cazul actelor procesuale de dispoz1ţ1e (renunţare la Judecata sau la ret1ns h. . cheiate de . ' ~c iesare, tranzacţie etc.) şi presupune autorizarea speciala a acestor acte încornpetent rn(. inon sau interzişi şi reprezentanţii sau ocrotitorii legali ai acestora, de către organul ~ instanţa d t Iv) Excepţie: e ute a .

:> în

c

V

V

A

•

·

V

V

V

:>

sunt situaţii, . . .. , • nunţ in care, indiferent de existenţa sau nu a autorizaţ1e1 in acest sens, nu se poate re1 a a JUdec tv ; De ex~;;---- _______ -~~~-sau la dreptul subiectiv afirmat.

. ;

~~~~:cţiunne reteri1~<Jre /a h/ia1;;

••.•• · •.•••.•.•••• · •·••• .. . . .. .. . •••. . •• . •. . . ••••.•.•• · .••••.. · ••••• ·.••.

Sa

:> b) Cu

în cazul , actul e in care este efectuat un act de procedură fără obţinerea prealabilă a autorizaţiei, ste lovit d e nu 1·1tate relativă, normele ocrotite fiind de or d.ine privata. · u

rate/a specială

:>

Când

..

, P0 ate fi instituită? 1 . cand ex· C ciţiu a dis a ur~enţă în soluţionarea litigiului, iar persoana fizică lipsită de capacitatea de exer2. atun . ~eptunlor civile nu are reprezentant legal; c1 cand e . 3. când xista conflict de interese între reprezentantul legal ş1 V

•

•

•

reprezentat;

consti~ ~i:::rsoană juridică ori o asociaţie, societate sau altă entitate fără personalitate juridică, ·· c h emata să stea în judecată, nu are reprezentant; 4. când . uita Potrivit Ieg11, v

"" -

ocazi~~~anţa dispune ca realizarea citării pârâtului să se efectueze prin publicitate (art. 167 CPC), paratul . care instanţa va numi un curator dintre avocaţii baroului pentru a reprezenta interesele c·•ned Ul astfel citat · esemne ~ Curat aza curatorul special? speci I , 1n carearul d . . a este desemnat de catre instanţa învestita cu soluţionarea cauzei m momentul evine incidentă una dintre situaţiile mai sus enumerate [art. 58 alin. (3) CPC]. V

V

•

•

A

„

Acţiunea civilă. Noţiune şi condiţii

20

:>

de exercitare

Cine este curatorul special? Curatorul special va fi unul dintre avocaţii anume desemnaţi în acest scop de barou pentru fiecare instanţă judecătorească, curatorul special având toate drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege pentru reprezentantul legal [art. 58 alin. (3) CPC].

:>

Remuneraţia

provizorie a curatorului se fixează de instanţă, prin încheiere executorie, stabilindu-se totodată şi modalitatea de plată. La cererea curatorului, odată cu încetarea calităţii sale, ţinându-se seama de activitatea desfăşurată, remuneraţia va putea fi majorată [art. 58 alin. (4) CPC].

B. Capacitatea de ~

exerciţiu

a persoanei juridice

se dobândeşte în temeiul legii de la data înfiinţării lor şi sfârşeşte odată cu încetarea persoanelor juridice. Persoana juridică îşi exercită drepturile şi îşi îndeplineşte obligaţiile procesuale prin intermediul organelor sale, în limita puterilor ce le-au fost conferite, aceste organe fiind reprezentanţii legali ai persoanei juridice.

C. Invocarea lipsei capacităţii de exerciţiu

:>

pe parcursul procesului, mijlocul procesual de invocare a lipsei acestei condiţii de exerciţiu al civile îl constituie excepţia lipsei capacităţii procesuale de exerciţiu.

acţiunii

~

Caracterele excepţiei lipsei capacităţii de exerciţiu sunt: ~

de fond - întrucât vizează o condiţie de fond a acţiunii civile;

~

absolută - pentru că normele care o reglementează au caracter absolut, de ordine publică, încălcarea

lor putând fi invocată de orice persoană interesată, de procuror, dacă participă, sau de către instanţă, din oficiu, în orice moment procesual [cu limitările legale, în faţa instanţei de recurs, potrivit art. 488 alin. (2) şi art. 247 alin. (1) CPC];

~

mixtă (începe printr-un efect dilatoriu şi tinde spre un efect peremptoriu) întrucât instanţa este obligată să

acorde un termen pentru acoperirea lipsei; dacă lipsa se acoperă, excepţia rămâne lipsită de obiect, însă, dacă lipsa nu se acoperă în termenul fixat, atunci survine efectu! peremptoriu: anularea cererii.

D.

Sancţiunea

lipsei

capacităţii

procesuale de

exerciţiu

:>

Soluţia instanţei în cazul în care, până la termenul acordat, lipsa nu se acoperă {reprezentantul sau ocrotitoru! legal nu ratifică/confirmă actele de procedură), va fi aceea de a aprecia că excepţia este întemeiată, cu consecinţa anulării cererii ca fiind introdusă de o persoană care nu are capacitate procesuală de exerciţiu (în cazul reclamantului) sau împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de exerciţiu (în cazul pârâtului).

:>

Pe lângă anularea cererii, la solicitarea persoanei interesate, cel care a suferit un prejudiciu are dreptul de a fi despăgubit, potrivit dreptului comun (în temeiul răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie), conform art. 40 alin. (2) CPC.

Acţiunea civilă. Noţiune şi condiţii

de exercitare

21

2. Calitatea procesuală Noţiune - presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi persoana care se pretinde (este} titular al dreptului subiectiv în raportul juridic dedus judecăţii (calitate procesuală activă) şi ,Între persoana pârâtului şi subiectul pasiv al raportului juridic litigios dedus judecăţii (calitate procesuală pasivă).

:>

Regula determinării calităţii juridice procesuale a părţilor cu ajutorul raportului juridic litigios nu este exclusivă, existând şi o serie de excepţii. În acest sens, legea recunoaşte legitimare procesuală activă sau pasivă şi altor categorii de organe sau persoane care nu figurează ca subiecte în raportul juridic litigios, în scopul ocrotirii unor interese generale sau unor grupuri.

i Exemple: Calitate procesuală - autoritatea

activă:

tutelară;

- procurorul - care poate ini{ia ac{iunea rufi, conform art. 92 alin. (I) CPC;

civilă

pentru minori, persoane puse sub interdic{ie

şi dispă-

- asociafiilor de protecfie a consumatorilor li se conferă calitatea de a introduce acfiuni înjusti[ie pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale consumatorilor {art. 37 lit. h) din O.G. nr. 21 /1992]; în stabilirea patemită{ii din afara căsătoriei aparfine copilului şi se porneşte in numele lui de chiar dacă este minoră, sau de către reprezentantul lui legal, putând fi însă pornită sau, după caz, continuată şi de moştenitorii copilului, în condi[iile legii {art. 425 alin. {I) şi (2) CC} etc.

-

acţiunea

către mamă,

Calitatea

procesuală pasivă

- este

şi

aceasta

determinată

de dispozi[iile legale, in anumite situa/ii,

astfel: - acfiunea în stabilirea paternităţii poate fi pornită di[iile art. 425 alin. (3) CC;

şi

împotriva

moştenitorilor

pretinsului tată, în con-

- in condiţiile art. 28 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, persoana îndreptă{ită poate chema În judecată statul prin Ministerul Finanţelor Publice, atunci când unitatea de[inâtoare nu a fost identificată etc. ---

-----------

-

2.1. Justificarea

:>

---

------------ ----

calităţii

--

---- ---

--------- --- -

--

--·-

--

procesuale

Regulă:

:>

reclamantul este cel care trebuie să justifice atât calitatea sa procesuală activă, cât şi pe cea ulterior sesizării, la rândul său, instanţa trebuie să verifice ex officio îndeplinirea condiţiei calităţii procesuale. pasivă;

:>

Având în vedere că reclamantul declanşează procesul civil, el este cel care trebuie să justifice atât calitatea sa procesuală activă, cât şi pe cea pasivă; ulterior sesizării, la rândul său, instanţa trebuie să verifice ex officio îndeplinirea condiţiei calităţii procesuale;

Acţiunea civilă. Noţiune şi condiţii

22

de exercitare

:>

Justificarea calităţii procesuale se face de către reclamant prin cererea de chemare în judecată, prin expunerea motivelor de fapt pe care îşi întemeiază cererea şi, uneori, prin anexarea unor acte doveditoare în acest sens;

:>

În vederea pronunţării unei soluţii legale, instanţa învestită are obligaţia de a verifica atât calitatea procesuală activă, cât şi calitatea procesuală pasivă (această verificare se poate face în tot cursul judecăţii).

2.2. Transmiterea

:>

calităţii

procesuale

Drepturile şi obligaţiile ce intră în raportul juridic dedus judecăţii pot fi transmise în cursul procesului, având loc, în acest caz, o transmisiune a calităţii procesuale active sau pasive către o persoană care are deja calitatea de parte în procesul în care operează transmisiunea sau unei persoane străine de proces (terţ).

2.2.1. Clasificare A. Din punct de vedere al modului de transmitere, transmisiunea calităţii poate fi: a) legală; b)

convenţională.

a) Transmisiunea legală

:>

se realizează în mod diferit, dice, astfel:

:>

r NB

:>

după

cum transmisiunea

vizează

persoane fizice sau persoane juri-

în cazul persoanelor fizice, prin efectul succesiunii, moştenitorii care acceptă moştenirea vor dobândi în proces poziţia procesuală deţinută de autorul lor, preluând drepturile şi obligaţiile acestuia.

În limitele prevăzute de lege, transmisiunea calităţii procesuale active poate avealoc şi în pricinile cu caracter strict personal, cum ar fi, spre exemplu, fn cazul divor{ului, în ipo-

teza în care cererea de divorţ se întemeiază pe culpa pârâtului şi reclamantul decedează în cursul procesului, lăsând moştenitori, aceştia vor putea continua acţiunea, pe .care instanţa o va admite numai dacă va constata culpa exclusivă a satului pârât [art926 alin. (2) CPCJ, scopul recunoaşterii calităţii procesuale active a moştenitorilor fiind acela al înlătu­ rării de Ia moştenire a sotuh1i culpabil de destrămarea căsătmiei. în cazul persoanelor juridice, transmisiunea legală a calităţii procesuale se realizează prin reorganizarea sau transformarea persoanei juridice care are calitatea de parte în proces.

Acţiunea civilă. Noţiune şi condiţii

de exercitare

23

b) Transmisiunea convenţională ~

are loc ca efect al încheierii anumitor categorii de acte juridice, în urma cărora cel care preia calitatea procesuală este subdobânditorul acelui drept sau bun litigios, cum ar fi: cesiunea de creanţ;'~, preluarea de datorie, vânzarea sau donarea bunului litigios.

B. Din punct de vedere al Întinderii, transmisiunea poate fi: ~

universaJă

- în cazul persoanei fizice, atunci când există un singur moştenitor legal sau legatar universal, iar în cazul persoanei juridice, prin absorbţie sau transformare;

~

cu titlu universal - când

:>

cu titlu particular - în cazul legatului cu titlu particular.

există

mai

mulţi moştenitori

legali sau un legatar cu titlu universal;

2.2.2. Efectele transmiterii calităţii procesuale

:>

Indiferent de felul transmisiunii, cel care dobândeşte calitatea procesuală preia procesul în starea în care se găseşte în acel moment, actele procesuale săvârşite de antecesorul său fiindu-i opozabile.

:>

Legea (art. 39 CPC) prevede efecte specifice în cazul înstrăinătorului şi a succesorilor săi, astfel:

:>

dacă, în cursul procesului, dreptul litigios este transmis prin acte între vii cu titlu particular {donaţie, contract de vânzare-cumpărare etc.), judecata va continua între părţile iniţiale, succesorul cu titlu particular fiind însă obligat să intervină în cauză, dacă are cunoştinţă de existenţa procesului, sau poate să fie introdus în cauză, la cerere ori din oficiu;

:>

dacă, în cursul procesului, dreptul litigios este transmis prin acte pentru cauză de moarte cu titlu particular (legat cu titlu particular), judecata va continua cu succesorul universal ori cu titlu universal al autorului, după caz; după introducerea în cauză a succesorului cu titlu particular, instanţa va decide, după împrejurări şi ţinând seama de poziţia celorlalte părţi, dacă înstrăinătorul sau succesorul universal ori cu titlu universal al acestuia va rămâne sau, după

caz va fi scos din proces; 1

:>

dacă înstrăinătorul sau, după caz, succesorul universal ori cu titlu universal al acestuia este

scos din proces, judecata va continua numai cu succesorul cu titlu particular care va lua procedura în starea în care se află la momentul la care acesta a intervenit sau a fost introdus în cauză.

~

Efectele hotărârii: ~

Hotărârea pronunţată contra înstrăinătorului sau succesorului universal ori cu titlu universal

al acestuia, după caz, va produce de drept efecte şi contra succesorului cu titlu particular şi va fi opozabilă acestuia din urmă, chiar şi în ipoteza în care nu a fost introdus în proces/ însă numai în privinţa bunului transmis, apreciindu-se că, deşi nu a participat la judecată, acesta reprezintă persoana autorului său în ceea ce priveşte dreptul în discuţie.

Acţiunea civilă. Noţiune şi condiţii

24

:>

Excepţie

:>

de exercitare

de la opozabilitate:

Dacă succesorul cu titlu particular a fost de bună-credinţă la momentul dobândirii dreptului şi nu mai poate fi evins de adevăratul titular al dreptului, hotărârea, în acest context, nu va produce efecte faţă de succesorul cu titlu particular, deci nu îi va fi opozabilă.

2.3. Invocarea lipsei

calităţii

procesuale

:>

Pe parcursul procesului, mijlocul procesual de invocare a lipsei acestei condiţii de exerciţiu al acţiunii civile îl constituie excepţia lipsei calităţii procesuale.

:>

Caracterele excepţiei lipsei calităţii procesuale sunt:

:> :>

de fond - întrucât vizează o condiţie de fond a acţiunii civile; absolută

- pentru că normele care o reglementează au caracter absolut, de ordine publică, lor putând fi invocată de orice persoană interesată, de procuror, dacă participă, sau de către instanţă, din oficiu, în orice moment procesual [cu limitările legale, în faţa instanţei de recurs, potrivit art. 488 alin. (2) şi art. 247 alin. (1} CPC];

încălcarea

:>

peremptorie - întrucât, dacă instanţa admite excepţia, cererea se respinge ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă, respectiv împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

2.4. Sancţiunea lipsei calităţii procesuale

:>

Soluţia instanţei,

:>

Pe lângă respingerea cererii prin această soluţie de inadmisibilitate generică, la solicitarea persoanei interesate, cel care a suferit un prejudiciu are dreptul de a fi despăgubit, potrivit dreptului comun (în temeiul răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie).

în cazul în care va aprecia că excepţia este întemeiată, va fi de respingere a cererii ca fiind introdusă de o persoană care nu are calitate procesuală activă (în cazul reclamantului) sau împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă (în cazul pârâtului).

3. Formularea unei pretenţii (afirmarea unui drept subiectiv civil)

:>

Formularea unei pretenţii poate avea ca obiect fie protecţia unui drept subiectiv civil, fie a unei situaţii juridice ocrotite de lege.

De exemplu, in cazul acfiunilor posesorii, prin intermediul stare de fapt.

:>

cărora

se

urmăreşte apărarea

posesiei ca

Cu alte cuvinte, această condiţie presupune existenţa unui drept subiectiv civil ce se cere a fi protejat sau a unui interes legitim care trebuie ocrotit.

Acţiunea civilă. Noţiune şi condiţii

3.1.

:>

Condiţiile

de exercitare

25

de exercitare a dreptului subiectiv civil

Dreptul subiectiv civil afirmat, pentru a se bucura de protecţie juridică, trebuie să îndeplinească anumite condiţii, respectiv:

a)

să

b)

să

fie exercitat în limitele sale externe (care pot fi de ordin material sau juridic) şi în limitele sale interne (adică numai potrivit scopului economic şi social pentru care a fost stabilit sau creat' de lege); depăşirea sau, după caz, încălcarea acestor limite poate determina incidenţa abuzului de drept, atunci când dreptul este exercitat nu în scopul protecţiei sau recunoaşterii sale, ci în scopul de a vătăma sau păgubi pe altul sau într-un mod excesiv şi nerezonabil, contrar bunei-credinţe (art. 12 CPC);

c)

să

fie exercitat cu

d)

să

fie

:>

În legătură cu această ultimă condiţie, a actualităţii dreptului, se impun anumite precizări:

:>

fie recunoscu:t

născut şi

şi

ocrotit de lege;

bună-credinţă;

actual -

adică să

nu fie supus unui termen sau unei condiţii suspensive.

dacă dreptul subiectiv civil nu este actual, deci este supus unui termen suspensiv sau unei condiţii suspensive, titularul poate solicita anumite măsuri de asigurare ori conservare sau

poate proceda la o asigurare a dovezilor;

:>

dacă se constată că dreptul subiectiv pretins nu este actual, mijlocul procesual de invocare a lipsei acestei condiţii este excepţia de prematuritate a cererii (excepţie de fond, absolută, peremptorie), iar cererea de chemare în judecată va fi respinsă ca prematură (soluţie generică de inadmisibilitate);

:>

în ipoteza în care, la declanşarea acţiunii civile dreptul subiectiv pretins de reclamant nu este actual, cererea va fi respinsă ca prematură chiar şi atunci când data împlinirii termenului suspensiv ar fi foarte apropiată sau condiţia suspensivă ar fi pe punctul de a se realiza. Însă„ dacă în momentul în care instanţa urmează a se pronunţa asupra excepţiei de prematuritate a cererii, dreptul subiectiv a devenit actual (s-a împlinit termenul suspensiv ori s-a realizat condiţia suspensivă), atunci cererea de chemare în judecată nu va mai putea fi respinsă ca prematură, ci va trebui cercetată pe fond;

:>

admiterea excepţiei de prematuritate, cu consecinţa respingerii cererii de chemare în ca prematur introdusă, nu are autoritate de lucru judecat, astfel încât cererea va putea fi reiterată în momentul în care s-a împlinit termenul sau s-a îndeplinit condiţia care afectează dreptul subiectiv civil.

judecată

:>

Excepţii de la cerinţa „actualităţii dreptului":

:>

sunt acele situaţii expres prevăzute de lege în care, deşi dreptul subiectiv civil nu este actual, cererea este admisibilă. Cu alte cuvinte, legiuitorul conferă posibilitatea reclamantului ca, în cazurile prevăzute de lege, să poată formula o acţiune preventivă care însă nu va putea fi

Acţiunea civilă. Noţiune şi condiţii

26

de exercitare

pusă

în executare decât după ce dreptul său devine actual. Există, deci, excepţii de la cerinţa actualităţii dreptului în următoarele situaţii expres prevăzute de dispoziţiile art. 34 CPC:

:>

cererea pentru predarea unui bun la împlinirea termenului contractual poate fi făcută chiar înainte de împlinirea acestui termen;

; De exemplu, predarea unui imobil anterior Împlinirii termenului de locafiune.

:>

se poate cere înainte de termen executarea la termen a obligaţiei de întreţinere sau a altei prestaţii periodice;

De exemplu, cererea de plată a rentei viagere sau a Întrefinerii pot fi formulate anterior datei la care acestea devin scadente.

:>

r

NB

pot fi încuviinţate înainte de împlinirea termenului şi alte cereri pentru executarea la termen a unor obligaţii, ori de câte ori se va constata că acestea pot preîntâmpina o pagubă însemnată pe care reclamantul ar încerca-o dacă ar aştepta împlinirea termenului.

Hotărârea obtinută în condîţiileart. 34 CPC nu va putea fi pusă în. executare decât după momentul în care·dreptul subiectiv civiLdevine actual.

3.2. Respingerea cererii de chemare În judecată atunci când dreptul nu

:>

există

Dacă, în urma probelor administrate şi a dezbaterilor contradictorii, instanţa constată că dreptul subiectiv pretins de reclamant nu există sau că, deşi există, acesta nu îndeplineşte condiţiile de validitate impuse de lege pentru a putea fi exercitat (altele decât cerinţa de a fi actual), atunci cererea de chemare în judecată va fi respinsă ca neîntemeiată (nefondată, netemeinică).

4. Interesul Noţiune

:>

reprezintă

folosul practic urmărit de cel care a pus în mişcare acţiunea civilă.

Interesul poate fi:

:>

material, de natură patrimonială.

De exemplu, atunci când se urmăreşte revendicarea unui bun, recuperarea unei creanfe, repararea unui prejudiciu, obligarea pârâtului la restituirea unui Împrumut sau a unui bun etc.

:>

moral, de natură nepatrimonială.

: De exemplu, În cazul punerii sub interdicfie. '----

-------

-----

--------------------------------

i -------------

--

---------

--------------

-------------------

---

J

Acţiunea civilă. Noţiune şi condiţii

4.1.

Condiţiile

:>

Dispoziţiile

:>

să

:> :>

să fie

:>

de exercitare

27

interesului art. 33 CPC stabilesc

cerinţele

pe care trebuie

să

le

îndeplinească

interesul, respectiv:

fie determinat - presupune ca folosul practic {material sau moral) urmărit de parte prin activitatea judiciară desfăşurată să fie unul concret, iar nu unul abstract;

să

legitim - să nu vină în contradicţie cu normele dreptului procesual sau material;

actual - presupune ca interesul să existe la momentul la care se exercită acţiunea, în sensul că, dacă cel care acţionează s-ar abţine, s-ar expune unui prejudiciu; această cerinţă trebuie să se verifice şi în cazul acţiunilor preventive reglementate de art. 34 CPC, precum şi în ipoteza cererilor în constatare (art. 35 CPC); fie

născut şi

să

fie personal - în sensul că folosul practic trebuie să îl vizeze pe cel care recurge la forma iar nu pe altcineva. Această cerinţă există şi este îndeplinită şi atunci când cererea nu este promovată de titularul dreptului, ci de alte persoane sau organe cărora legea le recunoaşte legitimare procesuală, întrucât folosul practic se produce asupra titularului dreptului în numele căruia se exercită acţiunea (ex.: procurorul care exercită acţiunea civilă pentru persoanele prevăzute la art. 92 CPC, asociaţiile de protecţie a consumatorilor care exercită acţiuni pentru respectarea drepturilor consumatorilor etc.). procedurală,

Sancţiunea

4.2.

lipsei interesului

:>

Lipsa interesului sau a uneia dintre condiţiile acestuia se invocă pe calea excepţiei, care, dacă va fi admisă, va conduce la respingerea acţiunii ca lipsită de interes.

:>

Excepţia lipsei de interes este o excepţie:

:> :> :>

de fond {vizează lipsuri referitoare la exerciţiul dreptului la acţiune); peremptorie/dirimantă (duce la respingerea sau stingerea procesului); absolută {priveşte încălcarea

unor norme cu caracter imperativ, putând fi invocată pe tot

parcursul procesului, de oricare dintre părţi, de procuror, dacă participă, sau de către instanţă din oficiu).

r

NB

r

NB

Respingerea actiunii pentru lipsa de interes nu poate fi invocată cu autoritate de lucru judecat într-o altă actiune promovată ulterior, într-un moment în care interesul s-a născut şi îndeplineşte şi celelalte cerinte prevăzute de normele procesuale. Nu este suficient ca interesul să existe doar la data continue să existe pe tot parcursul procesului.

sesizării

instantei, ci acesta trebuie

să

FIŞA

CLASIFICAREA ACŢIUNILOR CIVILE

NR. 4 :>

Clasificarea acţiunilor civile are în vedere înţelesul restrâns al noţiunii de acţiune, acela de cerere

de chemare în

În funcţie de scopul material urmărit prin introducerea cererii de chemare în judecată

I.

:>

judecată.

Se împart în:

1.

acţiuni

în realizarea dreptului;

2.

acţiuni

în constatarea

3.

acţiuni

în constituire de drepturi.

existenţei

sau

inexistenţei

unui drept;

1. Acţiunile în realizarea dreptului {în condamnare, în adjudecare, de executare} Noţiune

- acelea prin care reclamantul, pretinzându-se titularul unui drept subiectiv, solicită instanţei obligarea pârâtului la respectarea acelui drept iar în cazul în care nu mai există această posibilitate, la despăgubiri pentru prejudiciul creat. Această categorie de acţiuni conduce întotdeauna la hotărâri susceptibile de executare silită. 1

:>

Caracteristici:

:> :>

restabilirea sau valorificarea interesului se pretinde a se face direct, iar dacă acest lucru nu mai este cu putinţă, prin echivalent; soluţionând o asemenea acţiune, instanţa îl condamnă pe pârât să dea, să facă sau să nu facă

ceva;

:> :>

hotărârea instanţei constituie titlu executoriu; acţiunea

în realizare primează întotdeauna faţă de o eventuală acţiune în constatare (art. 35

CPC). Exemple: În practica judiciară acţiunile in realizare sunt cele mai numeroase: ac{iunea in revendicare. acţiunea prin care se solicită predarea unei sume de bani, evacuarea dintr-un imobil, Îndeplinirea unor obliga[ii contractuale, rezilierea sau rezoluţiunea unui contract, anularea unui act etc.

30

Clasificarea

acţiunilor

civile

2. Acţiunile în constatare {în

recunoaştere,

în confirmare)

Noţiune

- acele cereri prin intermediul cărora reclamantul solicită instanţei constatarea unui drept subiectiv civil al său ori inexistenţa unui drept subiectiv civil al pârâtului împotriva sa. existenţei

:>

„cel care are interes poate să ceară constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cerere realizarea dreptului pe orice lege" (art. 35 CPC).

altă

cale

prevăzută

de

2.1. Caracteristici

:>

dispoziţia stări

unei

de mai sus se aplică în cazul constatării existenţei sau inexistenţei unui drept, nu şi a de fapt;

Exemple de ac{iuni in constatare: - constatarea calită{ii de constructor de bună-credin{ă; - ac{iunea unuia din so{i În constatarea calită{ii de bun propriu a unui bun dobândit de ambii so{i fn timpul căsătoriei (pentm motive temeinice); - constatarea existen{ei consim{ământului pârâtului la efectuarea unor anumite !mbunătă{iri de către reclamant la imobilul proprietatea pârâtului etc.

r

cererea în constatarea (unei stări de drept) existentei sau inexistenţei unui drept cu cererea privind constatarea unei anumite situaţii de fapt. În acest caz, cererea adresată instantei prin care se solicită constatarea unei situaţii de fapt va fi respinsă ca inadmisibilă. Sunt astfel de cereri: aceea prin care se solicită instanţei să constate că un înscris s-a pierdut în anumite împrejurări, cererea prin care se solicită instanţei să constate identitatea între persoana sa şi cel care figurează sub un alt nume într-un act juridic etc. Nu trebuie

NB

confundată

:; din obiectivul limitat - constatarea existenţei sau inexistenţei dreptului - rezultă o particularitate a hotărârilor, şi anume că ele nu constituie titluri executorii, deci, nu pot fi puse în executare (însă,

este vorba numai de capătul de cerere principal, iar nu şi capetele de cerere accesorii);

Exemplu: - dacă debitorul, anterior declanşării executării silite, solicită instan{ei să se constate presoip{ia dreptului creditomlui de a solicita executarea sa silită, iar fn subsidiar, obligarea creditorului la plata cheltuielilor de judecată, capătul principal de cerere privind constatarea prescrip{iei dreptului creditorului de a cere şi ob{ine executarea silită nu constituie titlu executoriu, fnsă capătul accesoriu privind plata cheltuielilor de judecată, in caz de admitere, constituie titlu executmiu şi, pe cale de consecin{ă, poate fi pus În executare silită.

Clasificarea

:>

acţiunilor

civile

31

în

acţiunea constatare are un caracter subsidiar - această cale nu este deschisă atât timp cât partea poate cere realizarea dreptului. LegiuHorul acordă preferinţă realizării dreptului pentru a înlătura definitiv neînţelegerile cu privire la dreptul respectiv;

· 5}Jre exemplu, in situa[ia in care redamantul solicită instcm[ei să se constate că suprafa[a de 50 mp de{inută de vecinul sâu. este proprietatea sa, instanţa va respinge acţiunea ca inadmisibilă, reclamantul având posibilitatea ca pentru valorificarea drepturilor sale să introducă o acţiune în revendicare impotriva pârâtului, iar nu o acţiune în constatare.

:I

acţiunea

în constatare este imprescriptibilă ~ potrivit dispoziţiilor art. 2502 alin. (2) pct. 2 CC,

sunt imprescriptibile drepturile privitoare la acţiunea în constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept;

:I

acţiunea

în constatare poate fi transformată într-o cerere în realizare şi viceversa. Până la închiderea dezbaterilor, reclamantul poate înlocui cererea în constatare printr-o cerere în realizare şi

invers, dacă cererea în constatare poate fi primită, fără a se acorda termen de judecată, instanţa luând act de precizare şi consemnându-se în încheierea de şedinţă declaraţiile verbale ale părţii în acest sens, potrivit dispoziţiilor art. 204 alin. (2) pct. 4 CPC;

:I în cererile pentru constatarea determină după

regulile

existenţei

prevăzute

sau inexistenţei vreunui drept, competenţa instanţei se

pentru cererile având ca obiect realizarea dreptului, potrivit

art. 125 CPC.

2.2. Clasificarea :I

acţiunilor

în constatare

După cum se solicită constatarea existenţei unui drept, respectiv constatarea inexistenţei unui

drept al pârâtului, distingem între:

:I

acţiuni

în constatare pozitive - se solicită constatarea existenţei unui drept (unui raport juridic între reclamant şi pârât);

:I

acţiuni în constatare negative - se solicită constatarea inexistenţei unui drept al pârâtului.

: De exemplu, să se constate inexisten{a unei anumite datorii a reclamantului fa{â de pârât, crean[a . acestuia clin urmei fiind stinsă prin prescripţie sau prin compensare etc

:I În literatura de specialitate, cererile în constatare mai sunt clasificate în: :I declaratorii - se cere instanţei să se constate existenţa sau inexistenţa unui raport juridic, pentru a se

înlătura

o

situaţie

de incertitudine;

Spre e:x:emplu, păr{ile supun instanţei interpretarea unei clauze contractuale în conformitate cu voinţa lor; beneficiarul unui legat cere instanţei sâ constate caracterul ilicit al condifiei puse de testator etc.

Clasificarea acţiunilor civile

32

:>

interogatorii - sunt acelea prin care reclamantul cheamă în judecată o persoană. care ar putea, eventual, să-i conteste dreptul, obligând-o imediat să opteze pentru una dintre conduitele posibile, în situaţia juridică dată;

: Spre exemplu, acţiunea prin care moştenitorii legali cer pârâtului să exhibe testamentu/ În baza ' căruia el se pretinde legatar universal; acţiunea prin care moştenitorii de un rang subsecuent Îl obligă : pe cel de un rang preferabil să declare dacă acceptă succesiunea sau renunf ă la ea; acţiunea prin : care partea dintr-un contract susceptibil de nulitate relativă cere celeilalte să opteze Între a confirma : cauza de nulitate sau a invoca nulitatea etc.

:>

provocatorii - acelea prin care titularul unui drept cheamă în judecată pe cel care îi cauzează o tulburare importantă în exercitarea dreptului său - această persoană este astfel determinată să-şi valorifice dreptul pe care pretinde că l-ar avea, sub sancţiunea de a nu-l mai putea invoca

dacă

nu

şi-l demonstrează.

3. Acţiunile în constituire de drepturi (în transformare) Noţiune - acele acţiuni prin care reclamantul solicită aplicarea legii la anumite fapte şi date pe care le invocă, pentru a deduce consecinţele ce se impun, în vederea creării unor situaţii

juridice noi.

Exemple de acfiuni În constituire de drepturi: - cererea de desfacere (divorţ) sau de desfiinfare a căsătoriei (nulitate, anulare); - cererea de

încuviinţare,

desfacere sau de desfiinfare a

tăgada paternităţii,

- stabilirea sau

contestarea

adopţiei;

matemităfii;

- punerea sub interdicfie etc.

:>

Consecinţe:

:>

tind la schimbarea sau desfiinţarea unor raporturi juridice vechi şi la crearea unor raporturi juridice noi între părţi;

:>

în principiu, hotărârile pronunţate produc efecte numai pentru viitor (ex nune), însă există situaţii nouă

în care aceste

(anularea

hotărâri

produc efecte

şi

pentru trecut,

căsătoriei, desfiinţarea adopţiei,

tată, tăgăduirea paternităţii

etc.).

deşi creează

stabilirea filiaţiei faţă de

o

situaţie juridică

mamă şi faţă

de

Clasificarea

acţiunilor

civile

33

li. După caracterul patrimonial sau nepatrimonial al dreptului ce se valorifică Cererile se împart ·1n:

1. Cereri nepatrimoniale Noţiune

- acelea prin care se valorifică drepturi subiective fără conţinut economic, legate indisolubil de persoana titularului lor.

Exemple: - cererea de divorf; - cererea În tăgada paternităţii sau stabilirea paternităfii; - adopfia; - cererea prin care se

solicită

anularea

căsătoriei

etc.

2. Cereri patrimoniale Noţiune

- acelea al căror conţinut este evaluabil în bani.

2.1. Clasificare A. cereri personale; B. cereri reale;

C. cereri mixte.

A. Cererile personale Noţiune

- acele acţiuni prin care se valorifică un drept personal. de creanţă. Aceasta este categoria cea mai vastă a acţiunilor civile, întrucât drepturile de creanţă sunt practic nelimitate ca număr, ele putându-se naşte din orice convenţie a părţilor, din lege, dintr-un fapt ilicit cauzator de prejudicii etc. Acţiunile

personale, la rândul lor, se

a.

acţiuni

personale mobiliare;

b.

acţiuni

personale imobiliare.

~

Acţiunile

personale mobiliare are ca obiect un bun mobil.

subclasifică

în:

sunt acele acţiuni în cadrul cărora dreptul personal valorificat

34

Clasificarea

acţiunilor

civile

Exemple: - plata unei sume de bani; - predarea unor bunuri fungibile etc. ~

Acţiuni

personale imobiliare - sunt acele ca obiect un bun imobil.

acţiuni

în cadrul

cărora

dreptul personal valorificat are

Exemplu: - obligarea locatorului la predarea bunului imobil

către

locatar.

8. Cererile reale Noţiune

- cele prin care se apărarea posesiei unui bun.

urmăreşte

valorificarea unui drept real sau,

după

caz,

Exemple: - ac{iunea in revendicare; - ac{iunea confesorie sau negatorie; - ac{iunea În

grăni{uire;

- peti{ia de ereditate; - ac{iunea de partaj etc. ~

În funcţie de obiectul lor, acţiunile reale se împart în: ~

cereri reale mobiliare - atunci când dreptul real valorificat prin acţiune are ca obiect un bun mobil;

Exemplu: - revendicarea bunului mobil de la posesorul de ~

~

rea-credin{ă.

cereri reale imobiliare - dreptul real valorificat are ca obiect un bun imobil.

Pe lângă clasificarea mai sus expusă, cererile reale se mai împart în: ~

cereri petitorii - prin care se tinde la apărarea unui drept real;

~

cereri posesorii - având ca obiect apărarea posesiei asupra unui bun împotriva oricăror tulburări de fapt sau de drept, ori, după caz, redobândirea posesiei, dacă ea a fost pierdută.

C. Cererile mixte Noţiune - acele acţiuni prin care se valorifică, în acelaşi timp, un drept real şi un drept de creanţă, în cazul în care drepturile invocate au aceeaşi cauză generatoare sau se află într-un raport de conexitate.

Clasificarea acţiunilor civile

r NB

2.2. ~

Este vorba despre valorificarea unui drept real şi a unui drept de creanţă în cadrul de cerere, iar nu în cadrul unei cereri de chemare în judecată complexe (în care un capăt de cerere ar fi o acţiunea reală - de pildă, actiunea în revendicare -, iar celălalt ar fi un capăt de cerere accesoriu care valorifică un drept de creantă de pildă, contravaloarea lipsei de folosinţă a bunului revendicat prin cererea principală), nici în cadrul aceluiaşi proces (de exemplu, actiunea principală este în revendicare, iar pârâtul formulează cerere reconvenţională subsidiară, prin care cerere contravaloarea cheltuielilor utile şi necesare). În a~est caz, cum s-a remarcat deja în literatura de specialitate, ne aflăm practic în prezenta unui cumul obiectiv de acţiuni: una personală şi una reală. În mod convenţional au fost incluse în această nopune două categorii de acţiuni: a) acţiunile în executarea unui act juridic prin care s-a transferat ori a fost creat un drept real, dând naştere, totodată, unei obligaţii personale (se consideră că în această situaţie reclamantul exercită două drepturi, unul personal, referitor la executarea obligaţiei, şi altul real, având ca obiect remiterea bunului); b) acţiunea în rezoluţiune, în revocare, în resciziune, în reducţiune şi cea în anularea unui act translativ sau creator de drepturi reale, dacă reclamantul solicită şi repunerea părţilor în situatia anterioară, respectiv restituirea bunului). aceluiaşi capăt

Importanţa clasificării

cererilor patrimoniale

Această clasificare prezintă importanţă în raport de trei aspecte, şi anume:

A. Calitatea

procesuală;

B.

Competenţa teritorială;

C.

Prescripţia

A.

35

În ceea ce priveşte calitatea procesuală, în cazul acţiunilor personale nu poate fi chemat în judecată ca pârât decât subiectul pasiv al raportului obligaţional, pe când în cazul acţiunilor reale, poate fi chemat în judecată orice deţinător al lucrului, deoarece reclamantul urmăreşte dreptul asupra bunului sau chiar bunul în mâinile oricui s-ar afla, titularul având şi dreptul de urmărire.

:>

acţiunea reală conferă şi un drept de preferinţă faţă de ceilalţi creditori ai pârâtului, în timp

ce

:>

acţiunea personală

nu exclude concursul

celorlalţi

creditori

privilegiaţi;

acţiunea reală urmăreşte obţinerea bunului în natură, pe când acţiunea personală nu duce la

acest rezultat decât atunci când este vorba de executarea unei obligaţii de a da; în cazul obligade a face sau a nu face, pentru neexecutarea obligaţiei se pot obţine numai daune-interese.

ţiei

8.

În ceea ce priveşte competenţa teritorială, în cazul acţiunilor personale se aplică, în principiu, regula de drept comun, fiind competentă instanţa de la domiciliul pârâtului (art. 107 CPC).

:>

în cazul acţiunilor reale imobiliare, competentă este instanţa pe raza căreia se află imobilul (art. 117 CPC).

Clasificarea acţiunilor civile

36

C.

În ceea ce priveşte prescripţia dreptului de a obţine condamnarea pârâtului, termenul este diferit în funcţie de natura acţiunii. De regulă, în cazul acţiunilor personale termenul general de prescripţie este de 3 ani (cu excepţia situaţiilor în care părţile au convenit un alt termen de prescripţie).

:>

sub aspectul acţiunilor reale, există acţiuni reale imprescriptibile extinctiv (de exemplu, acţiu­ nea în revendicare sau acţiunea având ca obiect ieşirea din indiviziune), acţiuni prescriptibile în termen de 1 an în caz de avulsiune etc. După

III.

:>

calea procedurală aleasă de parte pentru apărarea dreptului

Acţiunile/cererile

se clasifică în:

1. Principale; 2. Accesorii; 3. Incidentale; 4.

Adiţionale

1. Cererile principale Noţiune - cele prin care se declanşează procesul (procedura judiciară}. Însă, nu întotdeauna actul de procedură prin care este sesizată instanţa constituie cererea principală, în întregul său, adesea fiind formulate cereri de chemare în judecată cu mai multe capete de cerere, din care una este principală şi altele sunt accesorii.

Exemplu: - cererea de chemare în judecată.

2. Cererile accesorii Noţiune

într-o

- cele a căror rezolvare depinde de de subsidiaritate faţă de aceasta.

soluţia

din cererea

principală,

aflându-se

relaţie

Exemple: - prin cererea principală se solicită obligarea pârâtului la debitul principal, iar prin cererea accesorie se cer dobânzile, după caz, penalităfile; - prin cererea principală se solicită revendicarea unui bun, iar prin cererea accesorie se cere obligarea pârâtului la plata contravalorii lipsei de folosinfă a acelui bun etc.

3. Cererile incidentale Noţiune

- acelea care pot avea o existenţă independentă (precum cererea principală), dar care sunt formulate într-un proces deja iniţiat.

Clasificarea

acţiunilor

civile

37

Exemple: - cererea reconvenfională (prin intermediul cdreia pârâtul invocă drepturi proprii împotriva rec/a. montului); - cererea de intervenţie voluntară; - cererea de chemare În garanţie; - cererea de chemare în judecată a altor persoane etc.

4. Cererile

adiţionale Noţiune

- cererile prin care o parte

modifică pretenţiile

sale anterioare.

:; O astfel de cerere poate fi formulată de către reclamant (în privinţa cererii principale sau a cererii de intervenţie promovate de acesta), pârât (în privinţa cererii reconvenţionale sau a cererii de intervenţie formulate de acesta) sau terţ intervenient {în privinţa cererii de intervenţie introduse de el).

Interesul clasificării :; Clasificarea prezintă interes sub mai multe aspecte:

:>

Sub aspectul competenţei - potrivit art. 123 alin. (1) CPC, cererile accesorii, adiţionale, precum şi cele incidentale se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti, cu excepţia cererilor prevăzute la art. 120 CPC (cereri în materia insolvenţei sau concordatului preventiv, care sunt de competenţa exclusivă

:>

:;

a tribunalului În a cărui circumscripţie îşi are sediul debitorul); Anumite acţiuni se pot formula numai pe cale principală (de exemplu, acţiunea În tăgada paternităţii) sau numai pe cale accesorie (de exemplu, cererea de încuviinţare a păstrării numelui din căsătorie după divorţ), alte acţiuni se pot formula atât pe cale principală, cât şi pe cale accesorie sau incidentală (de exemplu, exercitarea autorităţii părinteşti faţă de copiii minori, cererea de partaj Între soţi etc.); Există acţiuni accesorii sau incidentale care trebuie soluţionate din oficiu de instanţa învestită

cu

soluţionarea

Întreţinere,

pensia de :;

autorităţii părinteşti faţă

numele pe care soţii urmează să-l poarte

după

de copiii minori, desfacerea căsătoriei);

Persoana care formulează o cerere incidentală dobândeşte calitatea de parte, astfel încât hotărârea

:;

cererii principale (exercitarea

care se va pronunţa îi va fi opozabilă;

Hotărârea care se referă la cereri accesorii sau incidentale este supusă aceloraşi căi de atac şi

termene

prevăzute

pentru

acţiunea principală,

chiar

dacă,

separat, ar fi supuse altor căi de atac sau altor termene.

în

situaţia

în care ar fi exercitate

-

I FIŞA

NR ..5

ABUZUL DE DREPT PROCEDURAL

Sediul materiei: art. 12 CPC Noţiune

- abuzul de drept procedural reprezintă deturnarea dreptului procedura/ de la scopul în vederea căruia a fost recunoscut de lege, dreptul fiind exercitat cu rea-credinţă. ~

Potrivit art. 12 alin. {2) CPC, „partea care îşi exercită drepturile procesuale în mod abuziv răs­ punde pentru prejudiciile materiale şi morale cauzate. Ea va putea fi obligată, potrivit legii, şi la plata unei amenzi judiciare", iar conform art. 12 alin. (3) CPC, „{ ... ) partea care nu îşi îndeplineşte cu bună-credinţă obligaţiile procesuale răspunde potrivit alin. {2)".

I. Elementele abuzului de drept procedural ~

~

Abuzul de drept procedural presupune două elemente: ~

un element obiectiv care constă în deturnarea dreptului de la scopul pentru care acesta a fost recunoscut de lege;

~

un element subiectiv ce presupune exercitarea cu rea-credinţă a dreptului recunoscut de lege, în scopul vătămării părţii adverse, iar nu în scopul în vederea căruia dreptul a fost recunoscut de lege.

Condiţiile ce se cer a

fi întrunite pentru a caracteriza un act de procedură ca abuziv sunt:

~

autorul actului, deci cel care săvârşeşte abuzul, să fie, pe de o parte, titularul dreptului procedural, iar, pe de altă parte, să fie capabil să-l exercite;

~

autorul să respecte normele legale referitoare la exerciţiul dreptului, adică să se folosească de dreptul său în limitele externe fixate de lege;

~

dreptul procedural să fie direcţionat spre realizarea altui scop decât acela în vederea căruia a fost recunoscut de dispoziţiile normative în materie;

~

autorul actului să exercite cu rea-credinţă dreptul procedural respectiv.

Exemple (de exercitări abuzive ale drepturilor procedurale): - introducerea unei cereri de chemare în judecată vădit netemeinice doar în scop de advetse;

şicană

a

părţii

.

- formularea cu rea-credinţă a unei cereri de recuzare, reiterarea acesteia; - formularea cererilor repetate de amânare a judecăţii; -:_so_lir_;~(C!'.e~ _de ci{qre a_ pâr_âtuluip'.[nyublic(t_ate._ _c!f!§_('.e~h}fŢl<J[lll11 Cli!?Q§teq_ r!_o1J7ic[(i11_l_ a_c_esţ11_ic!,~ _______ ;

40

Abuzul de drept procedural

- introducerea cu rea-credin[ă a căilor de atac neprevăzute de lege; - introducerea cu rea-credin[ă a unei contestafii la executare doar În scopul tergiversării executării silite, formularea cu rea-credinfă a contestafiilor la executare împotriva actelor executorului judecăto­ resc etc.

li.

:>

abuzului de drept procedural

Potrivit dispoziţiilor art. 12 alin. {2) CPC, partea care îşi exercită drepturile procesuale în mod abuziv răspunde pentru prejudiciile materiale şi morale cauzate. Ea va putea fi obligată, potrivit legii, şi la plata unei amenzi judiciare", ceea ce înseamnă că partea poate fi sancţionată: 11

:>

în temeiul răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, caz în care, dacă se constată îndeplinite condiţiile acesteia, ea va putea fi obligată la plata unei despăgubiri pentru prejudiciile materiale şi morale cauzate părţii adverse;

:>

cu o amendă judiciară în cuantumul stabilit de dispoziţiile art. 187-188 CPC.

r

Despăgubirile materiale şi/sau morale pot fi acordate, în cazul abuzului de drept procedurai, doarla cererea părţii care a suferit un prejudiciu, nu şi din oficiu de către instanţă.

NB

:>

Sancţionarea

În ceea ce priveşte căile procedurale pe care partea prejudiciată prin exercitarea abuzivă a unui drept le are la dispoziţie pentru obţinerea despăgubirilor, acestea pot fi:

:>

fie formularea unei cereri incidentale, prin care se solicită despăgubirile în cadrul procesului pendinte, în care a fost exercitat abuziv dreptul procedural;

:>

fie formularea unei cereri principale în realizare (deci, pe cale separată), întemeiată pe răs­ punderea civilă delictuală, într-un termen de 3 ani, care va curge numai de la data la care cel păgubit a cunoscut sau trebuia să cunoască paguba şi persoana responsabilă de aceasta.

r NB

Este posibilă şi formularea· unei• cereri principale în constatarea abuzului de drept procesual, atâtpecaleprincipală, câtşipe cale incidentală, întemeiată pe dispoziţiile art35CPC, în această materie nefiind aplicabile dispoziţiile art. 35 tezaa. II-a CPC, deoarece se admite unanim că se poate cere şi numai constatarea caracterului abuziv, fără a se cere realizarea dreptului subiectiv de creanţă ce-şiare izvorul în abuzul de drept procesual.

PARTICIPANŢII

Lt\ PROCESUL CIVIL. INSTANŢA DE JUDECATĂ. INCIDENTE PRIVIND COMPUNEREA ŞI CONSTITUIREA COMPLETULUI DE JUDECATĂ. INCOMPATIBILITATEA

FIŞA

NR. 6

Noţiune

În activitatea judiciară rolul central este deţinut de instanţa de judecată, în faţa acesteia derulându-se faza judecăţii procesului civil. Soluţionarea cauzei nu poate fi concepută fără participarea părţilor între care s-o ivit litigiul iniţial, şi anume reclamantul şi pârâtul, precum şi, atunci când este cazul, a terţilor care intervin în procesul În curs de desfăşurare din proprie iniţiativă (în cazul intervenţiei voluntare principale şi în cazul intervenţiei voluntare accesorii}, din iniţiativa uneia din părţile iniţiale (prin intermediul cererii de chemare în judecată a altor persoane, cererii de chemare în garanţie sau a cererii de arătare a titularului dreptului formulată de către pârât) sau la iniţiativa instanţei de judecată (introducerea din oficiu a terţilor în procesul civil), caz în care şi aceştia dobândesc calitatea de părţi î'n procesul civil. La procesul civil iau parte şi alţi participanţi care, prin activitatea lor, îşi aduc o contribuţie specifică la buna desfăşurare a procesului civil: martorii, experţii, interpreţii, avocaţii, traducătorii etc. O poziţie aparte În procesul civil revine Ministerului Public, reprezentat prin procurori, care participă la soluţionarea litigiilor În cazurile prevăzute de art 92 CPC, precum şi în celelalte situaţii ?n care legea prevede expres participarea acestora. Prin urmare: Sunt participanţi la procesul civil:

Sunt părţi în procesul civil:

- instanţa de judecată;

- reclamantul; - paratu!;

I - procurorul; I - grefierul;

1-

martorii;

I -- experţii; I arbitrii'.. -

avocaţ11;

- asistenţii judiciari.

intervenienţi (după

cererii de intervenţie).

admiterea in principiu a

Participanţii

42

I.

la procesul civil. Instanţa de judecată. Incidente .. Incompatibilitatea

Instanţa Noţiune

de judecată (varii le înţelesuri):

::i organul împuternicit de lege să soluţioneze un conflict între părţi; ::i un anumit grad de jurisdicţie (primă instanţă, instanţă de apel, instanţă de recurs); ::i completul de judecată. li. Compunerea Noţiune

-

instanţei

alcătuirea instanţei

cu

numărul

de judecători

prevăzut

de lege.

::i Normele care reglementează compunerea instanţei sunt norme de organizare judecătorească. ::i În condiţiile Legii de organizare judecătorească nr. 304Î2004 (art. 54 şi art. 55), cauzele date în competenţa

de primă instanţă a judecătoriei, tribunalului şi curţii de apel se judecă în complet format dintr-un judecător, cu excepţia cauzelor privind conflictele de muncă şi asigurări sociale, care se judecă în primă instanţă în complet format dintr-un judecător şi doi asistenţi judiciari, aceştia din urmă participând la deliberări cu vot consultativ şi semnând hotărârile pronunţate. Opinia acestora se consemnează în hotărâre, iar opinia separată se motivează.

::i La judecata apelurilor

şi

a recursurilor se aplică sistemul colegialităţii. Astfel, apelurile se judecă în complet format din doi judecători, iar recursurile în complet format din trei judecători, cu excepţia cazurilor în care recursul se judecă de Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi

Justiţie.

,r+ NB

Prin urmare, completul de judecată este format din: - în primă instanţă, un judecător, cu exceptia cererilor privind conflictele de muncă şi de asigurări sociale, care se constituie dintr-un judecător şi 2 asistenţi judiciari; - în apel, 2 judecători; - în recurs, 3 judecători, cu excepţia anumitor recursuri care se judecă de I.C.C.J. în complet format din 5 judecători (spre exemplu, când renunfarea la dreptul pretins are loc fn fafa unei sec{ii a l.C.C.J., recursutsejudecă de Completul de Sjudecători; când perimarea se constată de o secfie a Înaltei Curf;ide Casa[ie şi Justi{ie, recursul se judecă de Completul de 5 judecători).

III. Constituirea Noţiune

instanţei

- alcătuirea complexă a acesteia, prin participarea, alături de judecători, şi a altor persoane prevăzute de lege, respectiv a grefierului, a magistratului-asistent de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a procurorului, precum şi a asistenţilor judiciari.

Participanţii

!a procesul civil. Instanţa de judecată. Incidente ... Incompatibilitatea

43

Prin urmare, nelegala compunere a completului de judecată desemnează faptul că prir Icina a fost de un mai mare sau mai mic de ori NB judecată

număr

judecători

judecătorul

nu avea competenţa de a soluţiona pricina respectivă (spre exemplu, judecătoml stagiar soluţionează o cauză care, potrivit legii, nu poate fi soluţionată de acesta), în timp ce nelegala constituire a completului de judecată presupune că instanţa nu a fost cu toate organele şi persoanele prevăzute de dispoziţiile legale.

alcătuită

~

r NB

Invocare: în cursul procesului nelegala compunere sau constituire a completului de judecată poate fi invocată pe calea EXCEPŢIEI (de greşită compunere/greşită constituire a instanţei) de oricare dintre părţi, de procuror dacă participă sau de instanţă din oficiu, iar dacă a fost pronuntată o hotărâre, prin intermediul căilor de atac prevăzute de lege. Precizăm că, în mod generic, se utilizează şi expresia „nelegala alcătuire a instanţei" - de exemplu, art. 503 alin. (2) pct. 1 CPC.

IV.

Incidente procedurale privind compunerea patibilitatea

şi

constituirea

Noţiune - situaţia în care un judecător este împiedicat pricini, în cazurile prevăzute de lege.

1. Cazurile de incompatibilitate ~

să

instanţei.

ia parte la

Incom-

soluţionarea

unei

absolută

Incompatibilitatea absolută este reglementată în art. 41 CPC, fiind prevăzute trei cazuri: A. Judecătorul care a pronunţat o încheiere interlocutorie sau o hotărâre prin care s-a soluţionat cauza nu poate lua parte la judecarea aceleiaşi pricini în apel, recurs, contestaţie în anulare sau revizuire (presupune situaţia în care un judecător, după ce a pronunţat o hotărâre în primă instanţă sau în apel, este avansat la o instanţă superioară, la care vine spre soluţio­ nare apelul sau, după caz, recursul declarat împotriva hotărârii respective; este firesc ca judecătorul să nu-şi controleze propria hotărâre, fiind puţin probabil ca judecătorul să fie dispus să revină asupra soluţiei pe care a dat-o; aceeaşi este soluţia şi ln cazul în care, după ce a soluţionat cauza în primă instanţă, în apel sau recurs, împotriva hotărârii pronunţate de el, în condiţiile legii, se exercită revizuire sau contestaţie în anulare). Totodată, judecătorul care a pronunţat o încheiere interlocutorie (de pildă, a admis/respins cererea de intervenţie a terţului) nu poate soluţiona cauza într-o cale de atac ordinară sau extraordinară;

r NB

Cu toate acestea, nu orice hotărâre/încheiere interlocutorie pronunţată de instanţă determină incompatibilitatea absolută a judecătorului, ci doar acelea prin care s-a soluţionat cauza, în sensul că instanta s-a pronuntat pe fondul cauzei sau a admis o excepţie procesuală, respingând/anulând în acest sens cererea.

Participanţii

44

la procesul civil. Instanţa de judecată. Incidente ... Incompatibilitatea

Totodată,

pronuntarea unei încheieri preparatorii (care nu leagă instanţa şi asupra.căreia aceasta poate reveni, spre exemplu: Încheierea prin care judecătorul estimează, la primul termen de judecată cu părfile legal citate, durata procesului; încheierea prin care sunt încuviin[ate probele) nu determină incompatibilitatea judecătomlui în soluţionarea căii de atac

ordinare sau extraordinare. ' Spre exemplu, admiterea excep{iei necompetentei materiale nu determină incompatibilitatea judecătorului care a solufionat excepfia, dacă, între timp, acesta este avansat la instanţa superioară căreia Îi revine spre solufionare cauza pe fond [deoarece hotărârea de declinare a competentei nu constituie o „hotărâre prin care s-a solufionat cauza", În sensul art. 41 alin. {I) CPC/. De asemenea, judecătorul care, la un termen de judecată în faf a primei instanţe, a admis excepţia nelegalei citări a uneia dintre păr{i şi a dispus prin Încheiere refacerea procedurii de citare nu devine incompatibil În soluţionarea apelului declarat împotriva acelei hotărâri, dacă nu el este cel care a pronun{at hotărârea pe fond.

B. Judecătorul care a pronunţat o încheiere interlocutorie/o hotărâre nu poate lua parte la judecarea aceleiaşi pricini în cazul în care s-a dispus trimiterea spre rejudecare - acest motiv îşi găseşte incidenţa în ipoteza admiterii apelului, anulării hotărârii atacate şi trimiterii cauzei spre rejudecare sau a admiterii recursului, casării hotărârii atacate şi trimiterii cauzei spre rejudecare. Raţiunea instituirii acestui caz de incompatibilitate vizează tocmai evitarea situaţiilor în care judecătorii ar fi tentaţi să pronunţe aceeaşi soluţie ca în primul ciclu procesual.

r

NB

C.

Cu toate acestea, textul legal are în vedere doar soluţia de trimitere spre rejudecare, nu şi pe aceea de anulare cu reţinere sau de casare cu reţinere spre rejudecarea fondului de către instanţa de control judiciar, întrucât, pentru aceste din urmă ipoteze, judecătorii care au pronunţat hotărârea de anulare/casare cu reţinere nu devin incompatibili în rejudecarea fondului (chiar dacă au pronunţat o hotărâre intermediară de admitere a apelului, după caz, a recursului şi au fixat termen pentru rejudecarea fondului). însă

Judecătorul

care a fost martor, expert, arbitru, procuror, avocat, asistent judiciar, magistrat-asistent sau mediator în aceeaşi cauză nu poate judeca acel proces. Pentru a fi în prezenţa motivului de incompatibilitate prevăzut de ipoteza art. 41 alin. (2) CPC, este necesar ca: ~

judecătorul căruia i s-a repartizat cauza spre soluţionare să

fi avut efectiv calitatea de mar-

tor, expert, arbitru, procuror, avocat, asistent judiciar, magistrat-asistent sau mediator în acea cauză. a contraria, nu este incompatibil în sensul art. 41 alin. (2) CPC, judecătorul care: r I-Pera fost citat în acea în calitate de martor, nu a depus depozitie; NB

I-

cauză

a fost numit expert în acea cauză,

însă

însă nu a întocmit raportul de expertiză etc.

Participanţii la procesul civil. Instanţa de judecată. Incidente .. Incompatibilitatea

:> :>

toate aceste 3 cazuri sunt de strictă interpretare şi, ca atare, nu pot fi extinse prin analogie; nerespectarea dispoziţiilor legale referitoa·re la incompatibilitate atrage nulitatea absolută a hotărârii,

:>

45

aceasta fiind

reglementată

de norme de ordine

publică;

înainte de primul termen de judecată grefierul de şedinţă va verifica, pe baza dosarului cauzei, dacă judecătorul

acesteia se află în vreunul dintre cazurile de incompatibilitate absolută şi, când

este cazul, va întocmi un referat

corespunzător.

2. Alte cazl1ri de incompatibilitate (art. 42 CPC) Judecătorul

este, de asemenea, incompatibil de a judeca în

:> când şi-a exprimat anterior părerea cu privire la o judece. Punerea în vit art. 14 alin. (4)

:>

soluţia

în cauza pe care a fost desemnat

să

din oficiu, a unor chestiuni de fapt sau de drept, potri-

(5) CPC, nu îl face pe

judecător

incompatibil;

în raport de acest motiv, este incompatibil relativ judecătorul care s-a antepronunţat, lăsând, astfel,

să

se înţeleagă

ţ+

Nu

intră

NB

~

judecătorul

~

şi

discuţia părţilor,

următoarele situaţii:

(să

se

deducă),

cel

puţin

în parte,

soluţia

pe care o va da în

cauză.

sub incidenta acestui motiv: care a solutionat anterior o cauză similară, în care a fost pusă în discuţie aceeaşi problemă de drept; judecătorul care şi-a exprimat anterior părerea asupra unei probleme de drept similare celei din cauza care îi este repartizată, într-un articol de specialitate (eventual, acest motiv ar putea intra sub incidenta art. 42 pct. 13 CPC).

:> când

există împrejurări

denţii

care fac justificată temerea lor sau afinii lor, după caz, au un interes în

că

el,

soţul său, ascendenţii

legătură

ori descencu pricina care se judecă - ar

putea intra în sfera de aplicare a acestui motiv faptul că, spre exemplu, aceste categorii de persoane au calitatea de creditori, debitori ai uneia dintre părţi;

:> când este :> :> ~

soţ, rudă sau afin până la gradul al patrulea inclusiv cu avocatul ori reprezentantul unei părţi sau dacă este căsătorit cu fratele ori cu sora soţului uneia dintre aceste persoane; când soţul sau fostul său soţ este rudă ori afin până la gradul al patrulea inclusiv cu vreuna dintre părţi; dacă el, soţul sau rudele lor până la gradul al patrulea inclusiv ori afinii lor, după caz, sunt părţi într-un proces care se judecă la instanţa la care una dintre părţi este judecător; dacă între el, soţul său ori rudele lor până la gradul al patrulea inclusiv sau afinii lor, după caz, şi una dintre părţi a existat un proces penal cu cel mult 5 ani înainte de a fi desemnat să judece pricina. În cazul plângerilor penale formulate de părţi în cursul procesului, judecătorul

devine incompatibil numai în

situaţia

punerii în

mişcare

a acţiunii penale împotriva sa;

Participanţii

46

:> :>

dacă

la procesul civil. Instanţa de judecată. Incidente ... Incompatibilitatea

este tutore sau curator al uneia dintre

dacă el, soţul său, ascendenţii ori descendenţii lor au primit daruri sau promisiuni de daruri ori alte avantaje de la una dintre părţi;

:>

el, soţul său ori una dintre rudele lor până la gradul al patrulea inclusiv sau afinii lor, după caz, se află în relaţii de duşmănie cu una dintre părţi, soţul ori rudele acesteia până la gradul al patrulea inclusiv;

:>

dacă,

atunci când este învestit cu soluţionarea unei căi de atac, soţul sau o rudă a sa până la gradul al patrulea inclusiv a participat, ca judecător sau procuror, la judecarea aceleiaşi pricini înaintea altei instanţe;

:>

dacă

este soţ sau rudă până la gradul al patrulea inclusiv sau afin, după caz, cu un alt membru al completului de judecată;

:>

dacă soţul, o rudă ori un afin al său până la gradul al patrulea inclusiv a reprezentat sau asistat partea în aceeaşi pricină înaintea altei instanţe;

:>

atunci când există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţia­ litatea sa.

dacă

3. Mijloacele de invocare a

:>

părţi;

incompatibilităţii. Abţinerea şi

recuzarea

Indiferent de motivul de incompatibilitate, acesta se invocă de judecător, caz în care mijlocul de invocare al incompatibilităţii este abţinerea, sau poate fi invocată de partea interesată, prin intermediul cererii de recuzare. Noţiune

Abţinere văzute

- situaţia în care un judecător, cunoscând că se află într-unul din cazurile prede lege, se abţine de la judecata unei anumite pricini.

Recuzare înlăturarea

:>

Obligaţiei judecătorului de a se abţine îi corespunde dreptul părţii care are motive să se îndoiască

de

:>

situaţia în care una dintre părţi cere, în cazurile strict determinate de lege, unuia sau mai multor judecători de la judecarea unei anumite pricini.

imparţialitatea judecătorului

Judecătorul

de a-l recuza pe acesta.

care ştie că există un motiv de incompatibilitate în privinţa sa este obligat să se abţină de la judecarea pricinii, indiferent dacă motivul de incompatibilitate vizează unul dintre cazurile din cuprinsul art. 41 sau art. 42 CPC. Declaraţia de abţinere se face în scris, de îndată ce judecătorul a cunoscut existenţa cazului de incompatibilitate, sau verbal, în şedinţă, fiind consemnată în încheierea de la acel termen [art. 43 alin. (3) CPC].

Participanţii

~

ia procesul civiL

Asemănări:

de

judecată.

Incidente .. Incompatibilitatea

·

47

Deosebiri:

procedura este ~ceeaşi, însă, starea pricinii până ia soluincidentului diferă (vezi Deosebiri pct. 3).

ţionarea

Instanţa

interesată având facultatea de a-l recuza pe judecător sau de a accepta să fie judecată de către acesta, exprimându-şi astfel încrederea în imparţialitatea sa);

3) până la soluţionarea declaraţiei de abţinere cauza este suspendată de drept, în timp ce formularea unei cereri de recuzare nu determină suspendarea cauzei,

I

\L-~~~~~~~~~~~~~--~~~~~~~~-c-i_d_o_a_r_a_m~â-n_a_r_e_a_s_o_lu_ţ_i_e_i_p_â_n_ă_c __e~c-o_m_p_l_e_tu~I _în_v_e_s_ti-t~ cu cererea de recuzare se asupra acesteia. pronunţă

3.1- Momentul până la care poate fi formulată cererea de recuzare ~

pentru cazurile de incompatibilitate invocată

~

prevăzute

în cuprinsul art. 41 CPC, recuzarea poate fi

în orice stare a pricinii;

recuzarea pentru cazurile de incompatibilitate din art. 42 CPC poate fi invocată înainte de începerea oricărei dezbateri, iar când motivele de incompatibilitate s-au ivit ori au fost cunoscute de parte doar după începerea dezbaterilor, aceasta trebuie să solicite recuzarea de îndată ce

acestea îi sunt cunoscute. De pildă, dacă motivul apare sau e cunoscut la un termen de judecată ori se deduce din chiar încheierea de şedinţă de la un termen de judecată (caz în care antepronunţarea se produce in scris). recuzarea poate fi făcută cel mai târziu la urmâtorul termen de judecată.

r

NB

Instanţa în faţa căreia s-a formulat cererea de recuzare o poate respinge ca inadmisibilă atunci când: - cererea de recuzare este întemeiată pe alte motive decât cele prevăzute la art. 41 CPC şi art. 42 CPC sau nu este deloc motivată; - cererea de recuzare priveşte alti judecători decât cei care fac parte din completul de judecată căruia pricina i-a fost repartizată pentru soluţionare; - cererea este reiterată împotriva aceluiaşi judecător pentru acelaşi motiv de incompatibilitate; - cererea de recuzare vizează recuzarea tuturor judecătorilor unei instanţe;

Participanţii

48

la procesul civil. Instanţa de judecată. Incidente ... Incompatibilitatea

- în cererea de recuzare nu se menţionează cazul de incompatibilitate şi probele de care partea înţelege să se folosească în demonstrarea motivului de incompatibilitate.

3.2. Procedura de judecată a abţinerii şi a recuzării ~

Judecătorul

împotriva căruia este formulată o cerere de recuzare poate declara că se abţine, caz în care declaraţia de abţinere se soluţionează cu prioritate.

~

Regula: ~

Abţinerea sau recuzarea se soluţionează de un alt complet al instanţei respective, în compu-

nerea ~

nu poate intra

judecătorul

recuzat sau care a declarat

că

se

abţine.

Excepţia:

~ ~

căruia

Când, din pricina abţinerii sau recuzării, nu se poate alcătui completul de judecată, cererea se judecă de instanţa ierarhic superioară.

Instanţa în faţa căreia s-a formulat declaraţia de abţinere sau cererea de recuzare hotărăşte de îndată,

în camera de consiliu, fără prezenţa părţilor, putând să-l asculte pe judecătorul recuzat sau care a declarat că se abţine, numai dacă apreciază că este necesar. În aceleaşi condiţii, instanţa va putea asculta şi părţile.

~

r

NB

În cazul în care la acelaşi termen s-au formulat cereri de recuzare şi de abţinere pentru motive diferite, acestea vor fi judecate împreună. În caz de admitere a declaraţiei de abţinere, cererea de recuzare, indiferent de motivul acesteia, va fi respinsă, prin aceeaşi încheiere, ca rămasă fără obiect. În cazul în care declaraţia de abţinere se respinge, prin aceeaşi încheiere instanţa se va pronunţa şi asupra cererii de recuzare (după caz, fie admiţând-o, fie respingând-o).

Nu se admite interogatoriul ca mijloc de

3.3. Efectele admiterii cererii de

dovadă

recuzare/declaraţiei

de

a motivelor de recuzare.

abţinere

~

admiterea recuzării/a declaraţiei de abţinere are drept consecinţă înlocuirea judecătorului incompatibil cu un alt judecător de la aceeaşi instanţă judecătorească;

~

dacă instanţa superioară este cea care a soluţionat recuzarea/abţinerea, atunci aceasta va dis-

pune trimiterea pricinii la o

altă instanţă

de

acelaşi

grad din

circumscripţia

sa;

:> prin încheierea de admitere a

recuzării sau abţinerii, instanţa menţionează în ce măsură actele îndeplinite de judecătorul aflat într-unul din cazurile de incompatibilitate urmează să fie păstrate.

r NB

În situaţia în care în încheiere nu se face nicio menţiune în acest sens, atunci acestea vor fi refăcute în totalitate.

Participanţii la procesul civil. Instanţa de judecată. Incidente

„.

Incompatibilitatea

49

3.4. Starea pricinii până la soluţionarea declaraţiei de abţinere/cererii de recuzare:

r NB

3.5.

- pâriă la solutionarea declaraţiei de abţinere, cauza este suspendată de drept (caz de suspendare legală de drept); - spre deosebire de abtinere; judecata cererii de recuzare nu determină suspendarea cauzei, însă, pronunţarea soluţiei în cauză nu poate avea loc decât după solutionarea cererii de recuzare, ceea ce înseamnă că judecătorul recuzat va continua să facă acte de procedură în cauză (spre~exemplu, să administreze probe), însă, dacă este necesar să rămână în pronunţare asupra cauzei, mai înainte ca recuzarea să fie solutionată, acesta e obligat să amâne pronunţarea hotărârii în cauză, până la soluţionarea incidentului procedural. Căi

de atac ---+încheierea prin care s-a admis

abţinerea;

---+încheierea prin care s-a respins

Nu sunt supuse niciunei căi de atac

abţinerea;

.__.:;încheierea prin care s-a admis recuzarea; ---+ încheierea prin care s-a respins recuzarea pe motiv că cererea de recuzare a rămas fără obiect ca urmare a admiterii cererii de abţinere.

1. Poate fi

atacată odată

aceloraşi căi

de atac ca

cu fondul, fiind supusă pe fond

şi hotărârea

~----

1 ---+încheierea prin care s-a respins recuzarea.

cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, în 5 zile de la comunicarea hotărârii (deci nu pe cale separată în timpul în care recursul e pendinte), atunci când hotărârea dată pe fond este definitivă 2. Poate fi

atacată

FIŞA

PARTICIPANŢII

NR. 7

PĂRŢILE. COPARTICIPAREA PROCESUALĂ

I.

Părţile

LA PROCESUL CIVIL

în procesul civil· Noţiune

- persoanele fizice sau juridice care au un litigiu referitor la un drept subiectiv civil dedus judecăţii sau la o situaţie juridică pentru a cărei realizare calea judecăţU este obligatorie şi asupra cărora poartă efectele hotărârii judecătoreşti ce se va pronunţa ori care a fost deja pronunţată.

rNB :>

Sunt părţi în procesul civil reclamantul şi pârâtu], precum şi, în condiţiile legii, terţele persoane care intervin voluntar sau forţat în proces (art. 55 CPC).

Reclamantul - persoana care se adresează organului de jurisdicţie cu o cerere prin care se iniţiază procesul civil, urmărind stabilirea ori recunoaşterea unui drept subiectiv civil al cărui titular

pretinde că este sau realizarea unei situaţii juridice protejate de lege.

:>

Pârâtul - persoana chemată în judecată pentru a fi obligată să recunoască ori să respecte dreptul afirmat sau faţă de care se urmăreşte realizarea unei situaţii juridice protejate de lege.

:>

Terţele persoane - persoanele care intervin în procesul pendinte dintre reclamant şi pârât fie din

proprie

iniţiativă,

în cazul

intervenţiei

voluntare, fie la

iniţiativa

uneia dintre

părţile iniţiale

(recla-

mant, pârât, intervenient principal), în cazul intervenţiei forţate, iar instanţa încuviinţează în principiu cererea lor de intervenţie, sau sunt introduse din oficiu de către instanţa de judecată în condiţiile art. 78 CPC. Părţile

' în primă instanţă

în procesul civil în funcţie de etapa procesuală/faza şi

- reclamant - în

situaţia

procesuală

pârât;

în care pârâtul

venţională,

formulează

cerere recon-

acesta devine pârât-reclamant, iar redamantul din cererea iniţială, reclamant-pârât.

I în apel

- apelant

în recurs

- recurent

în

contestaţia

în anulare

în revizuire în faza

executării

şi

şi

intimat.

- contestatar - revizuent

silite

intimat.

- creditor

şi

şi

şi

intimat.

intimat.

debitor.

52

Participanţii

la procesul civil.

li. Drepturile ~

şi

Părţile.

Coparticiparea

procesuală

îndatoririle procesuale ale părţilor în procesul civil

Pentru desfăşurarea procesului civil legea serie de obligaţii în sarcina acestora.

recunoaşte părţilor

o serie de drepturi, dar instituie

şi

o

1. Astfel, drepturile părţilor constau în: ~

dreptul de a se adresa instanţei de judecată prin formularea de cereri principale, accesorii, incidentale, adiţionale;

~

dreptul la apărare care presupune: dreptul pârâtului de a formula întâmpinare la cererea de chemare în judecată a reclamantului, dreptul reclamantului de a formula răspuns la întâmpinare, dreptul de a propune şi administra probe, de a invoca excepţii, de a discuta în contradictoriu cu cealaltă parte toate chestiunile de fapt şi de drept ivite pe parcursul judecăţii, de a lua la cunoş­ tinţă de toate piesele dosarului prin comunicarea acestora de către instanţă sau/şi de a face copii de pe acestea de la dosarul cauzei;

~

dreptul de a lua parte la judecata pricinii, personal şi prin mandatar (în condiţiile legii), ceea ce presupune că părţile au dreptul de a fi citate conform dispoziţiilor art. 154 şi urm. CPC;

~

dreptul de a solicita recuzarea judecătorului/judecătorilor;

~

dreptul de a dispune de soarta procesului prin încheierea actelor de dispoziţie, respectiv, renunţarea de către reclamant la judecarea cererii de chemare în judecată, renunţarea de către pârâtul-reclamant la judecarea cererii reconvenţionale, renunţarea intervenientului voluntar principal la judecarea cererii de intervenţie, renunţarea reclamantului la dreptul dedus judecăţii, achiesarea pârâtului la pretenţiile reclamantului sau achiesarea părţii care a pierdut procesul la hotă­ rârea pronunţată în cauză, încheierea de către părţi a unei tranzacţii judiciare;

~

dreptul părţii care a câştigat procesul de a-şi recupera cheltuielile de judecată (taxa de timbru, onorariu avocat, onorariu expert, onorariu interpret etc.) efectuate de la partea care a pierdut procesul;

~

dreptul părţii nemulţumite de hotărârea pronunţată în cauză de a exercita căile de atac prevă­ zute de lege împotriva respectivei hotărâri;

~

dreptul părţii de solicita punerea în executare a hotărârii judecătoreşti.

2. Corelativ drepturilor recunoscute de lege, părţile au şi următoarele obligaţii (îndatoriri} procesuale: Corelativ drepturilor recunoscute de lege, părţile au şi următoarele obligaţii (îndatoriri) procesuale: ~

obligaţia de a îndeplini actele de procedură în ordinea, condiţiile şi termenele stabilite de lege

sau de judecător; ~

obligaţia de a-şi proba pretenţiile şi apărările, de a contribui la desfăşurarea fără întârziere a pro-

cesului,

urmărind,

tot astfel, finalizarea acestuia;

Participanţii

la procesul civil. Părţile. Coparticiparea procesuală

53

:; obligaţia de a-şi exercita dreptul recunoscut şi ocrotit de lege cu bună-credinţă; :;

obligaţia părţii

care a

căzut

III. Coparticiparea

î'n

pretenţii

de a suporta cheltuielile de judecată.

procesuală

Sediul materiei: art. 59-60 CPC Noţiune

- desemnează situaţia în care, în cadrul aceluiaşi proces, două sau mai multe persoane au calitatea de reclamant ori când calitatea de pârât este deţinută de două sau mai multe persoane.

r NB

Mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă: - obiectul procesului este un drept sau o obligaţie comună; - drepturile sau obligaţiile lor au aceeaşi cauză; - există o strânsă legătură între drepturile sau obligaţiile lor.

1. Clasificare 1.1. După criteriul rolului voinţei părţilor În formarea coparticipării, distingem Între: a. coparticipare procesuală necesară (obligatorie) - deşi regula în materie o constituie coparticiparea facultativă, sunt situaţii în care legea impune coparticiparea, respectiv atunci când mai multe persoane se găsesc într-un raport juridic civil unic şi indivizibil; Exemple: - partajul făcut fără participarea tuturor coproprietarilor este louit de nulitate absolută [art. 684 alin. (2) CC/; - acţiunea în declararea nulităţii câsătoriei introdusă de o terfă persoana interesotă trebuie formu. lată in contmdictoriu cu ambii sofi. ------- --- ------- --------------- -- -- ---~

b. coparticipare procesuală facultativă - o constituie reguia în materie, astfel încât, ori de câte ori nu există o dispoziţie legală care să impună coparticiparea, părţile au libertatea de a alege să figureze sau nu împreună în cadrul unui proces.

1.2. După criteriul poziţiei procesuale, coparticiparea procesuală poate fi: a.

activă,

b.

pasivă,

c.

mixtă,

mulţi reclamanţi şi

atunci când în proces sunt mai atunci când în proces sunt mai

atunci când în proces sunt mai

mulţi pârâţi şi

un singur pârât;

un singur reclamant;

mulţi reclamanţi şi

mai

mulţi pârâţi.

54

Participanţii

la procesul civil. Părţile. Coparticiparea procesuală

1.3. Într-o altă clasificare, distingem Între: a. coparticiparea procesuală subiectivă, atunci când există o pluralitate de persoane cu aceleaşi interese; b. coparticiparea procesuală obiectivă, care rezultă din conexarea a în unele dintre acestea sunt şi alte părţi.

două

sau mai multor cereri,

dacă

2. Efectele coparticipării procesuale :; Regula: :; Raporturile dintre coparticipanţi sunt guvernate de principiul independenţei procesuale: :;

actele de procedură, apărările şi concluziile unuia dintre reclamanţi sau pârâţi nu le pot profita celorlalţi şi nici nu îi pot prejudicia [art. 60 alin. (1) CPC].

:; Excepţia: :; Dacă prin natura raportului juridic sau în temeiul unei dispoziţii a legii, efectele hotărârii se întind asupra tuturor reclamanţilor ori pârâţilor, actele de procedură îndeplinite numai de unii dintre ei sau termenele încuviinţate numai unora dintre ei pentru îndeplinirea actelor de procedură profită şi celorlalţi. Când actele de procedură ale unora sunt potrivnice celor făcute de ceilalţi, se va ţine seama de actele cele mai favorabile [art. 60 alin. {2) CPC]. :; atunci când coparticipanţii au aceleaşi interese, ei pot avea un singur mandatar, caz în care se va comunica o singură copie de pe cererea de chemare în judecată sau de pe întâmpinare [art. 149 alin. (1) CPC]; :; în procesele în care sunt mai mulţi reclamanţi sau pârâţi, ţinând cont de numărul foarte mare al acestora, de necesitatea de a se asigura desfăşurarea normală a activităţii de judecată, cu respectarea drepturilor şi intereselor legitime ale părţilor, instanţa va putea dispune, prin rezoluţie, reprezentarea lor prin mandatar şi îndeplinirea procedurii de comunicare a actelor procesuale numai pe numele mandatarului, la domiciliul sau sediul acestuia [art. 202 alin. (1) CPC]; :; dacă unii dintre coparticipanţi nu s-au prezentat înaintea instanţei ori nu au îndeplinit un act de procedură în termen, ei vor fi totuşi citaţi în continuare [art. 60 alin. (3) CPC]; :; actele de procedură făcute în interes comun sau împotriva coparticipanţilor cu aceleaşi interese sunt supuse unei singure taxe judiciare de timbru, deoarece taxa este datorată pe fiecare cerere în ansamblul ei, iar nu de fiecare reclamant din cerere; :; coparticipanţii vor suporta cheltuielile de judecată, atunci când este cazul, în funcţie de poziţia lor în proces sau de natura raportului juridic dintre ei, fie în mod egal, fie proporţional, fie solidar (art. 455 CPC).

FIŞA

PARTICIPANŢII

NR. 8

TERŢII INTERVENIENŢI

LA PROCESUL CIVIL. ~~~~~-~~~~~~~~~~~~~~

Sediul materiei: art. 61·79 CPC Noţiune (terţi)

1. persoanele

străine

de proces; 2. persoanele care sunt introduse Într-un proces În curs de desfăşurare şi care devin şi ele părţi, fiind Însă denumite, În continuare, terţi (uneori terţi intervenienţi sau chiar intervenienţi}, spre a fi deosebite de părţile iniţiale (reclamantul şi pârâtul). ~

Formele de participare a

terţilor

în proces

I. Intervenţia voluntară (art. 61-67 CPC):

li.

1.

intervenţia voluntară principală;

2.

intervenţia voluntară

accesorie.

Intervenţia forţată:

1. chemarea în judecată a altei persoane (art. 68-71 CPC); 2. chemarea în 3.

arătarea

(art. 72-74 CPC);

titularului dreptului (art. 75-77 CPC);

4. introducerea

I.

garanţie

forţată

în

cauză,

din oficiu, a altor persoane {art. 78-79 CPC).

Intervenţia voluntară Noţiune

- acea formă de participare a terţelor persoane la judecată ce constă în introducerea unui terţ, din propria sa iniţiativă, într-un proces aflat în curs de judecată, pentru a-şi apăra un drept propriu (intervenţia voluntară principală, numită şi intervenţie în interes propriu) sau pentru a apăra dreptul unei părţi din acel proces (intervenţia voluntară accesorie). 1. Situaţia premisă -

să

- o

existe un proces civil în curs de

terţă persoană să intervină,

judecată;

din proprie

iniţiativă,

în procesul respectiv.

Participanţii

56

la procesul civil. Terţii intervenienţi

2. Intervenţia voluntară principală Noţiune

- reprezintă cererea (actul de procedură) prin care un terţ solicită introducerea sa într-un proces în curs de judecată, pentru a i se recunoaşte sau stabili un drept propriu.

A. Natura juridică

:>

este o veritabilă cerere de chemare în judecată, îndreptată împotriva părţilor iniţiale, deci atât a reclamantului, cât şi a pârâtului;

:>

terţul intervenient poate să îşi formuleze pretenţia şi

pe cale principală, declanşând un proces distinct, în care el ar figura ca reclamant, iar părţile din celălalt proces ar fi pârâte, însă, dacă terţul preferă să invoce pretinsul său drept în litigiul pendinte, cererea sa dobândeşte caracter incidental;

:>

cererea de intervenţie voluntară principală determină lărgirea cadrului procesual, de regulă, din punctul de vedere al părţilor, însă, uneori, şi sub aspectul obiectului litigiului;

:>

nu este necesar să existe identitate între dreptul pretins de terţ şi dreptul ce formează obiectul cererii de chemare în judecată, fiind suficient ca între cele două drepturi să existe o legătură suficientă, care să justifice rezolvarea împreună a celor două cereri;

:>

atunci când între pretenţia terţului şi pretenţia supusă judecăţii de către reclamant nu există o legătură suficientă, cererea de intervenţie va fi respinsă ca inadmisibilă.

8. Domeniul de apiicare

:>

Regula:

:> :>

Intervenţia voluntară principală este admisibilă

în orice proces civil.

Excepţia:

:>

O primă categorie de excepţii o constituie cererile cu caracter strict personal, în cadrul cărora este inadmisibilă o cerere de intervenţie voluntară principală.

Exemple (de cereri în care interven[ia voluntară este inadmisibilă): - desfacerea căsătoriei; - punerea sub interdic[ie sau ridicarea interdic[iei; - în materie de adopfie; - în litigiile individuale de

:>

muncă.

O a doua categorie de excepţii o întâlnim în cazul incidentelor procesuale în soluţionarea cărora intervenţia voluntară este inadmisibilă.

Participanţii la procesul civil. Terţii intervenienţi

57

Exemple (de cereri în care intervenfia voluntară este inadmisibilă): - conflict de competenfă; - strămutare; - litispendenf ă; - conexitate; -recuzare.

r

NB

Atun_f'.i când, în litigiul declanşat printr-o cerere cu caracter strict personal, părţile formulează şi cereri accesorii sau incidentale care nu au un astfel de caracter, intervenţia voluntară principală devine admisibilă dacă vizează pretenţiile formulate prin cererile accesorii sau incidentale. Exemplu: intervenţia principală este inadmisibilă într-un proces de divorf cu privire la cade cerere privind desfacerea căsătoriei, insă ar putea fi admisibilă cu privire la cererea de partaj, dacă odată cu desfacerea căsătoriei se solicită şi partajarea bunurilor comune dobândite de sofi fn timpul căsătoriei.

pătul

C. Forma cererii de intervenţie voluntară principală ~

forma prevăzută pentru cererea de chemare în judecată [art. 62 alin. (1) CPC].

D. Termenul în care se poate formula ~

Regula: ~

~

se poate face numai în faţa primei instanţe, dar înainte de închiderea dezbaterilor în fond.

Excepţia:

~

se poate face şi în instanţa de apel, însă numai cu acordul expres al părţilor.

E. Încuviinţarea în principiu a cererii de intervenţie voluntară principală a) Condiţiile admiterii În principiu a cererii ~

anterior pronunţării asupra încuviinţării în principiu a cererii de intervenţie voluntară principală, instanţa de judecată va trebui să verifice următoarele cerinţe: ~

dacă terţul justifică un interes şi dacă pretinde un drept propriu (fie că e vorba chiar de

dreptul dedus judecăţii sau de un drept strâns legat de cel pretins de ~

reclamant);

dacă există o legătură suficientă între cererea principală şi cererea de intervenţie, care să

justifice ~

către

soluţionarea împreună

a celor

două

cereri;

dacă terţul a formulat cererea sa în termenul anume prevăzut de lege;

Participanţii

58 ~

~

la procesul civil. Terţii intervenienţi

pentru ipoteza în care terţul îşi formulează pretenţia în instanţa de apel, instanţa va t~ebui să verifice dacă părţile cu privire la care se judecă apelul respectiv sunt de acord cu primirea cererii (acord expres); dacă, în raport cu natura litigiului dintre părţile iniţiale, ar fi admisibilă o intervenţie voluntară principală.

b) Încheierea de admitere În principiu ~

înainte de a da cuvântul intervenientului şi părţilor asupra admisibilităţii în principiu a cererii de intervenţie, instanţa va comunica părţilor cererea de intervenţie şi copii de pe înscrisurile care o însoţesc;

~

asupra admisibilităţii în principiu a intervenţiei voluntare principale, instanţa de judecată se va pronunţa printr-o încheiere motivată, cu caracter interlocutoriu (instanţa nemaiputând reveni asupra ei), după ascultarea celui care intervine şi a părţilor iniţiale;

~

după admiterea în principiu a cererii de intervenţie voluntară termen în care părţile iniţiale trebuie să depună întâmpinare.

principală, instanţa

va acorda un

c) Căi de atac Împotriva Încheierii (În funcţie de soluţia pronunţată): ~

dacă cererea de intervenţie voluntară

decât ~

odată

a fost admisă în principiu, încheierea nu poate fi atacată

cu fondul cauzei;

dacă

cererea de intervenţie voluntară a fost respinsă ca inadmisibilă, încheierea de respingere poate fi atacată: ~

cu apel, dacă încheierea a fost pronunţată în primă instanţă;

~

cu recurs, dacă încheierea a fost pronunţată în apel.

~

termenul de exercitare a apelului sau, după caz, a recursului este de 5 zile şi curge de la pronunţare pentru părţile prezente, respectiv de la comunicare pentru părţile care au lipsit la momentul dezbaterii admisibilităţii în principiu a cererii;

~

dacă s-a exercitat calea de atac împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenţie,

judecarea cererii principale se suspendă până la alin. (4) teza finală CPC] ~caz de suspendare legală de drept;

soluţionarea căii

de atac [art. 64

~

dacă s-a exercitat calea de atac, dosarul trebuie să fie înaintat, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, instanţei competente să soluţioneze calea de atac într-un termen de 24 de ore, calculat de la expirarea termenului de declarare a căii de atac pentru toate părţile;

~

în calea de atac, formularea întâmpinării nu este obligatorie, iar calea de atac se judecă în termen de cel mult 10 zile de la înregistrarea cererii la instanţa de apel/recurs.

Participanţii

d) Efectele admiterii În principiu a cererii de ~

învestirea instanţei cu incidentale;

~

operează

~

terţul

~

dreptul s.ubiectiv pretins de

~

părţile iniţiale

~

întreruperea

la procesul civil.

Terţii intervenienţi

59

intervenţie voluntară principală:

soluţionarea pretenţiei

deduse

judecăţii

prin intermediul acestei cereri

prorogarea legală de c.ompetenţă (art. 123 CPC);

intervenient dobândeşte calitatea de parte în proces, având toate drepturile şi obligaţiile ce decurg din această calitate; terţ

devine un drept litigios;

sunt puse în întârziere

prescripţiei

faţă

de

terţul

intervenient;

extinctive.

e) Situaţia intervenientului voluntar În proces [art. 65 alin. (2) CPC} ~

intervenientul va prelua procedura în starea în care se află în momentul admiterii intervenţiei;

~

intervenientul are posibilitatea de a solicita administrarea de probe prin cererea de intervenţie sau cel mai târziu până la primul termen de judecată ulterior admiterii cererii de intervenţie;

~

de la momentul la care acesta a devenit parte în proces, toate actele de procedură se vor îndeplini şi faţă de el.

r

NB

Intervenientul principal nu poate: - repune în discuţie excepţii sau alte incidente procedurale asupra cărora instanta deja s-a pronunţat;

- invoca nulităţi aie·unor acte de procedură care, între timp, s-au acoperit; - solicita readministrarea probatoriului şi în prezenta sa, doar în măsura. în care teza probatorie s-ar limita la dovedirea unor noi aspecte indicate de· iritervenient şi necesare acestuia în legătură cu dovedirea cererii sale. F. Modalitatea de

:>

a cererii de

intervenţie voluntară principală

Regula:

:> :>

soluţionare

Se judecă odată cu cererea principală.

Disjungerea:

:>

Atunci când judecata cererii principale ar fi întârziată de soluţionarea cererii de intervenţie, instanţa poate dispune disjungerea cererii incidentale, urmând ca aceasta din urmă să fie judecată

:>

separat.

Excepţii de la posibilitatea disjungerii, chiar dacă judecata cererii principale ar soluţionarea

:>

cererii de

fi întârziată de

intervenţie:

atunci când terţul intervenient pretinde pentru sine, în tot sau în parte, însuşi dreptul dedus judecăţii prin cererea principală;

Participanţii

60

~

G.

când dreptul subiectiv pretins de reclamant şi de intervenientul voluntar principal îşi au izvorul în acelaşi titlu etc.

Soluţiile

posibile

Dacă există

~

la procesul civil. Terţii intervenienţi

identitate totală între cele

două

drepturi afirmate:

se pot respinge ca neîntemeiate atât cererea de chemare în judecată, cât şi cererea de intervenţie voluntară principală;

~

se poate admite în parte una dintre cereri şi se poate respinge ca neîntemeiată cealaltă;

:>

se pot admite în parte atât cererea de chemare în judecată, cât şi cererea de intervenţie voluntară principală.

Dacă există

:>

identitate

parţială

între cele

două

drepturi afirmate:

se pot respinge ca neîntemeiate atât cererea de chemare în judecată, cât şi cererea de intervenţie voluntară principală;

:> ~

se poate admite una dintre cereri şi respinge ca neîntemeiată cealaltă; se pot admite în parte atât cererea de chemare în judecată, cât şi cererea de intervenţie voluntară principală;

~

se poate admite în întregime o cerere şi în parte cealaltă, în funcţie de capetele de cerere concrete ale acestora.

H. Cazul stingerii judecăţii cererii principale anterior soluţionării cererii incidentale ~

de principiu, intervenţia principală va fi judecată chiar dacă judecarea cererii principale s-a stins printr-unul dintre modurile prevăzute de lege (excepţie: în cazul perimării cererii principale, se anulează toate actele de procedură din respectivul proces).

De exemplu: - judecata cererii de intervenfie principală nu este influenf ată de renunfarea reclamantului la judecată sau la dreptul subiectiv pretins ori de achiesarea pârâtului la pretenfiile reclamantului; - dacă cererea principală {de chemare În judecată) se anulează ca netimbrată, cererea de intervenfie voluntară principală va fi judecată în continuare de către instanfă.

3.

Intervenţia voluntară Noţiune

accesorie

- reprezintă cererea prin care un terţ ce justifică un interes solicită introducerea sa într-un litigiu în curs de desfăşurare, pentru a apăra drepturile uneia dintre părţile iniţiale.

Participanţii

A.

la procesul civil. Terţii intervenienţi

61

Natură juridică

~

este o simplă apărare, întrucât terţul intervenient nu invocă un drept propriu, ci doar îl sprijină pe reclamant sau, după caz, pe pârât;

~

conduce la

lărgirea

cadrului

proce~ual

numai sub aspectul

părţilor,

nu

şi

al obiectului litigiului.

B. Domeniul de aplicare ~

Regula: ~

~

Este admisibilă în orice materie, inclusiv într-o contestaţie la executare.

Excepţia:

~

În pricinile cu caracter strict personal intervenţia voluntară accesorie este inadmisibilă.

C. Forma cererii ~

fiind o simplă apărare, cererea de intervenţie voluntară accesorie trebuie să fie formulată în scris şi să cuprindă elementele prevăzute la art. 148 alin. (1} CPC.

O. Termenul până la care se poate formula ~

până

la închiderea dezbaterilor, în tot cursul judecăţii, chiar şi direct în căile extraordinare de

atac.

E. Încuviinţarea în principiu a cererii de intervenţie accesorie

:> :> :>

instanţa

de judecată va trebui să verifice dacă terţul justifică un interes propriu;

interesul intervenientului accesoriu poate să fie nu numai de ordin patrimonial, ci este suficient şi un interes moral; instanţa de judecată

va asculta părţile şi pe cel care intervine, iar după ce va verifica dacă terţul un interes propriu, dacă există legătură între cererea principală şi cererea terţului şi dacă, în funcţie de natura pricinii, această din urmă cerere ar fi admisibilă, va hotărî asupra încuviinţării în principiu a intervenţiei voluntare accesorii, soluţia pronunţată fiind susceptibilă de a fi atacată odată cu fondul în caz de admitere, respectiv cu apel sau recurs în caz de respingere, procedura fiind aceeaşi cu cea de la admisibilitatea în principiu a cererii de intervenţie voluntară principală.

justifică

,r+ NB

Dacă instanţa pronunţă o încheiere de respingere a cererii de intervenţie accesorie ca în principiu, se aplică dispoziţiile art. 64 alin. ( 4) CPC.

inadmisibilă

F. Efectele admiterii în principiu a cererii ~

intervenientul voluntar accesoriu devine parte în proces, cu toate consecinţele acestui fapt, toate actele de procedură urmând a se îndeplini şi faţă de el;

62

Participanţii

la procesul civil. Terţii intervenienţi

:>

intervenientul voluntar accesoriu are o poziţie subordonată venit, în sensul că acesta nu poate face decât acele acte de pective, orice act potrivnic fiind considerat neavenit;

:>

calea de atac exercitată de intervenientul accesoriu se socoteşte neavenită dacă partea pentru care a intervenit nu a exercitat calea de atac, a renunţat la calea de atac exercitată ori aceasta a fost anulată, perimată sau respinsă fără a fi cercetată în fond [art. 67 alin. (4) CPC];

:>

intervenientul voluntar accesoriu poate solicita administrarea de probe prin cererea de intervenţie sau cel mai târziu până la primul termen de judecată următor admiterii în principiu a cererii de intervenţie.

G. Modalitatea de soluţionare a cererii de

:> H.

:>

intervenţie voluntară

părţii

în favoarea căreia· a interprocedură care profită părţii res-

accesorie

cererea de intervenţie voluntară accesorie se soluţionează întotdeauna împreună cu cererea principală, în nicio situaţie nefiind posibilă disjungerea celor două cereri. Soluţii

posibile

intervenţia voluntară accesorie în sprijinul pârâtului

chemare în judecată, deoarece pârâtul nu a ză a fi considerată utilă;

căzut

se va admite, dacă se respinge cererea de în pretenţii, aşa încât apărarea terţului urmea-

:>

în cazul în care se admite cererea principală, cererea de intervenţie în favoarea pârâtului se va respinge ca neîntemeiată;

:>

intervenţia voluntară instanţa

:> :>

accesorie în favoarea reclamantului se va admite în situaţia în care admite cererea de chemare în judecată;

dacă se respinge cererea principală, se va respinge ca neîntemeiată şi intervenţia în apărarea reclamantului, apărarea terţului neducând la câştigarea litigiului de către partea pentru care s-a intervenit; dacă

reclamantul renunţă la judecată sau la dreptul subiectiv pretins, atunci cererea de interîn favoarea sa rămâne lipsită de obiect;

venţie făcută

:>

dacă se suspendă judecata cererii principale, automat se suspendă şi judecarea cererii de intervenţie

:>

accesorie;

perimarea cererii de chemare în judecată îşi produce efectele şi faţă de cererea de intervenţie voluntară accesorie.

Participanţii

li.

la procesul civil. Terţii intervenienţi

63

Intervenţia forţată

1. Chemarea în judecată a altor persoane Noţiune

- mijlocul procesual prin care una dintre părţile iniţiale solicită introducerea în proterţe persoane care ar putea să pretindă aceleaşi drepturi ca şi reclamantul.

ces a unei

A.

CaracterişUci

:>

este introdus în proces nu la cererea sa, precum în cazul intervenţiei voluntare, ci la cererea uneia dintre persoanele care au deja calitatea de parte în procesul respectiv (reclamant, pârât sau terţ intervenient devenit parte, ca urmare a admiterii în principiu a cererii de intervenţie);

:>

poate fi atrasă la judecată, prin intermediul acestei forme de intervenţie forţată, numai persoana care ar fi în măsură să invoce aceleaşi drepturi subiective civile ca şi reclamantul;

:>

terţul

este necesar să existe un interes propriu al a terţului.

părţii

care

formulează

cererea de chemare în jude-

cată

Exemplu: - când acţiunea privitoare la coproprietate {inclusiv acţiunea În revendicare) nu este introdusă de toţi coproprietarii, pârâtul poate cere instanţei de judecată introducerea În cauză a celorlalţi coproprietari in calitate de reclamanţi, În termenul şi condiţiile prevăzute in Codul de procedură civilă pentru che. marea În judecată a altor persoane I art. 643 alin. (3) CC}.

B. Natura juridică

:> C

:>

este o veritabilă cerere de chemare în judecată. Poziţia procesuală

a

terţului

atras forţat în judecată

terţul chemat în judecată dobândeşte poziţia procesuală de reclamant (iar nu calitatea de recla-

mant), iar

hotărârea îşi

va produce efectele şi faţă de acesta (art. 70 CPC).

D. Forma cererii

:>

cererea de chemare în judecată a altei persoane trebuie formulată în scris şi, deşi legiuitorul nu a prevăzut expres, şi această cerere de intervenţie forţată trebuie să îmbrace forma unei cereri de chemare în judecată;

:>

cererea se comunică atât terţului introdus în proces, cât şi părţilor adverse, iar la exemplarul care se comunică terţului chemat forţat în judecată se vor ataşa şi copii de pe cererea de chemare în judecată, întâmpinare, precum şi de pe înscrisurile aflate la dosar.

Participanţii

64

la procesul civil. Terţii intervenienţi

E. Termenul de formulare

:>

diferă după

cum cererea este formulată de către pârât reclamant sau de către intervenientul principal astfel: 1

1

:>

r NB :>

când cererea este formulată de către reclamant sau de intervenientul principat se va depune cel mai târziu până la terminarea cercetării procesului înaintea primei instanţe [art. 68 alin. (2) CPC];

Momentul terminării cercetării procesului este acela la care instanta declară cercetarea procesului încheiată şi fixează termen pentru dezbaterea fondului în şedinţă publică [art. 244 alin. (1) CPC]. când cererea este formulată de către pârât se va depune în termenul prevăzut pentru depunerea întâmpinării înaintea primei instanţe, iar dacă întâmpinarea nu este obligatorie cel mai târziu la primul termen de judecată [art. 68 alin. (3) CPC]. 1

1

F.

:>

Sancţiunea

nedepunerii cererii în termen

diferă în funcţie de momentul în care aceasta este formulată 1 astfel:

:>

atunci când cererea de intervenţie forţată este formulată în faţa primei instanţe, în etapa dezbaterilor, partea interesată poate invoca decăderea conform art. 185 alin. (1) teza I CPC iar cererea va putea fi anulată/respinsă ca tardiv formulată potrivit art. 185 alin. (1) teza li-a CPC; 1

:>

atunci când cererea de intervenţie forţată este formulată în faţa primei instanţe ulterior momentului închiderii dezbaterilor şi până la cel al pronunţării soluţiei, aceasta va fi sancţionată cu neluarea în seamă [art. 394 alin. (3) CPC];

:>

dacă cererea de intervenţie forţată este depusă direct în apel, cererea se va respinge ca

inadîntrucât în apel nu se pot formula pretenţii noi [art. 478 alin. (3) CPC], soluţia fiind similară şi în cazul recursului; misibilă,

:>

dacă la primul termen de judecată la care reclamantul a fost legal citat, acesta îşi modifică cere-

rea de chemare în judecată, pârâtul poate formula cererea de chemare în judecată a altei persoane care ar putea invoca aceleaşi drepturi ca cele pretinse de reclamant în cererea modificatoare cu cel puţin 10 zile înaintea termenului de judecată fixat [art. 204 alin. (1) teza a li-a CPC].

G. Încuviinţarea în principiu a cererii de chemare în judecată a altei persoane a) Condiţiile admiterii În principiu a cererii

:>

admisibilitatea în principiu se va discuta numai după comunicarea cererii de intervenţie forţată celui chemat în judecată şi părţilor adverse;

Participanţii

:>

cerinţa

la procesul civiL

Terţii intervenienţi

65

ce ţine de esenţa admisibilităţii în principiu a cererii o constituie verificarea posibilităţii ca pretinde aceleaşi drepturi ca şi r-eclamantul.

terţu! să poată

r NB

Pe calea cererii ~e chemare în judecată a altor persoane reclamantul nu poate introduce . în cauză un nou pârât. . Reclamantul nu poate introduce în cauză nici chiar un alt reclamant, neputând acoperi în acest mod o eventuală lipsă a calitătii sale procesuale active.

I

b} Încheierea de admitere În principiu

:> :>

asupra

admisibilităţii

în ceea ce

:> :>

dacă

în principiu,

priveşte căile

instanţa

se va

pronunţa

prin încheiere interlocutorie;

de atac exercitate împotriva încheierii de admitere în principiu:

se încuviinţează, încheierea nu poate fi atacată decât odată cu fondul;

dacă se respinge ca inadmisibilă, încheierea este supusă apelului (având în vedere că aceasta

poate fi formulată doar în faţa primei instanţe).

c) Efectele admiterii În principiu a cererii

:>

terţul

chemat în judecată dobândeşte calitatea de parte în proces şi poziţia procesuală de recla-

mant;

:> :> :> :>

are o

poziţie

care îi

are loc o prorogare hotărârea terţul

ce se va

conferă independenţă procesuală legală

a

pronunţa

competenţei, dacă

în raport de celelalte

căile

ale procesului;

este cazul;

va avea autoritate de lucru judecat şi

chemat în judecată poate exercita au atacat sau nu hotărârea;

părţi

de atac

faţă

prevăzute

de terţ, fiindu-i

de lege, indiferent

opozabilă; dacă părţile

iniţiale

:>

terţul

va lua procedura în starea în care aceasta se

proces, actele de

procedură

găseşte

în momentul introducerii sale în îndeplinite anterior fiindu-i opozabile.

Efecte specifice

:>

în cazul în care pârâtul este chemat în judecată pentru o datorie bănească şi recunoaşte pretenţiile băneşti formulate împotriva sa, declarând că vrea să îşi achite datoria faţă de cel care îşi va stabili judecătoreşte dreptul şi depunând, totodată, suma respectivă, va fi scos din proces [art. 71 alin. (1) CPC);

:>

în cazul în care pârâtul este chemat în judecată pentru predarea unui bun sau a folosinţei acestuia, acesta va fi scos din proces dacă declară că va preda bunul celui al cărui drept va fi stabilit prin hotărâre judecătorească [art. 71 alin. (2} CPC].

66

Participanţii

2. Chemarea în

la procesul civil.

Terţii intervenienţi

garanţie

Noţiune

- partea interesată poate să cheme în garanţie o terţă persoană, împotriva ar putea să se îndrepte cu o cerere separată în garanţie sau în despăgubiri [art. 72 alin. (1) CPC]. căreia

A. Natură juridică ~

este o veritabilă cerere de chemare în judecată, astfel încât ea trebuie să îndeplinească toate de lege pentru cererea de chemare în judecată;

cerinţele prevăzute

~

este o cerere incidentală şi, în consecinţă, va opera prorogarea legală de competenţă.

B. Interesu/ de a formula cererea de chemare în

garanţie

~

aparţine pârâtului, reclamantului sau intervenientuiui principal;

~

cel chemat în garanţie poate, la rândul său, să cheme în garanţie o altă persoană [art. 72 alin. (2) CPC];

~

deşi chemarea în garanţie constituie o simplă facultate, iar nu o obligaţie pentru părţi, în cazurile anume prevăzute de lege, dacă nu alege calea incidentală, garantatul se expune riscului de a nu mai putea să îşi valorifice ulterior pretenţiile împotriva garantului.

Exemple: - În cazul in care cumpărătorul s-a judecat cu evingătorul său fără să Îl cheme în garanfie pe vânzător şi a pierdut procesul, iar apoi ii acfionează pe vânzător spre a răspunde pentru evicfiune, acesta din urmă, invocând exceptio mali processus, scapă de obligafia de garanfie, dacă dovedeşte că ar fi avut mijloace suficiente cu care - participând la judecată În primul proces - ar fi putut ob[ine respingerea cererii formulate de terf împotriva cumpărătorului şi, deci, culpa aparfine beneficiarului garanţiei de evicfiune, care nu i-a dat posibilitatea să apere f art. 1705 alin. (I) CCl:

u

- fideiusorul care a plătit fără a-l inştiinfa pe debitorul principal nu are acfiune împotriva acestuia dacă. la momentul plâ[ii, debitorul avea mijloacele pentru a declara stinsă datoria; tot astfel. fideiusorul nu are ac[iune Împotriva debitorului decât pentru sumele pe care acesta ar fi fost chemat să le plătească, în măsura în care putea opune creditorului mijloace de apărare pentru a obţine : reducerea datoriei f art. 231 O alin. (2) CCI

C. Forma cererii ~

cererea de chemare în garanţie va fi făcută în forma prevăzută pentru cererea de chemare în judecată [art. 73 alin. (1) CPC];

~

instanţa

va comunica celui chemat în garanţie cererea şi copii de pe înscrisurile ce o lnsoţesc, precum şi copii de pe cererea de chemare în judecată, întâmpinare şi de pe înscrisurile de la dosar, pentru ca acesta să-şi poată formula apărările [art. 74 alin. (1) CPC].

Participanţii

o. ~

E. ~

la procesul civil. Terţii intervenienţi

67

Termenul diferă, după

cum cererea este formulată de către pârât, reclamant sau de către intervenientul principal, astfel: ~

când cererea este formulată de către reclamant sau de intervenientul principal, se va depune cel mai târziu până la terminarea cercetării procesului înaintea primei instanţe [art. 73 alin. (2) CPC];

~

când cererea este formulată de către pârât, se va depune în termenul prevăzut pentru depunerea întâmpinării înaintea primei instanţe, iar dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată [art. 73 alin. (3) CPC].

Sancţiunea diferă

nedepunerii cererii în termen

funcţie

în

de momentul în care aceasta este

formulată,

astfel:

~

atunci când cererea de intervenţie forţată este formulată în faţa primei instanţe, în etapa dezbaterilor, partea interesată poate invoca decăderea conform art. 185 alin. (1) teza I CPC, iar cererea va putea fi anulată/respinsă ca tardiv formulată, potrivit art. 185 alin. (1) teza li-a CPC;

~

atunci când cererea de intervenţie forţată este formulată în faţa primei instanţe, ulterior momentului închiderii dezbaterilor şi până la cel al pronunţării soluţiei, aceasta va fi sancţionată cu neluarea în seamă [art. 394 alin. (3) CPC];

~

dacă

cererea de intervenţie forţată este depusă direct în apel, cererea se va respinge ca inadmisibilă, întrucât în apel nu se pot formula pretenţii noi [art. 478 alin. (3) CPC], soluţia fiind similară şi în cazul recursului;

~

dacă la primul termen de judecată la care reclamantul a fost legal citat, acesta îşi modifică

cererea de chemare în judecată, pârâtul poate formula cererea de chemare ·1n garanţie cu cel puţin 10 zile înaintea termenului de judecată fixat [art. 204 alin. {1) teza a li-a CPC].

F. Admisibilitatea în principiu a cererii de chemare în ~

garanţie

dispoziţiile art. 64 CPC, care reglementează procedura de soluţionare în etapa admisibilităţii în

principiu a cererilor de intervenţie voluntară (atât a celei principale, cât constituie şi dreptul comun în materie, procedura fiind, deci, una comună.

:>

~

Condiţii

şi

a celei accesorii),

specifice:

~

existenţa

unui proces civil aflat în faza judecăţii în primă instanţă;

~

existenţa

unei legături suficiente între cererea principală şi cererea de chemare în garanţie;

admisibilitatea în principiu a acestei cereri se va discuta numai după comunicarea cererii de chemare în garanţie terţului şi părţilor adverse, instanţa comunicând celui chemat în garanţie cererea şi copii de pe înscrisurile ce o însoţesc, precum şi copii de pe cererea de chemare în judecată, întâmpinare

şi

de pe înscrisurile de la dosar;

Participanţii

68

la procesul civil.

Terţii intervenienţi

:>

asupra admisibilităţii în principiu, instanţa se va pronunţa prin încheiere interlocutorie, car.e, ca şi în cazul chemării în judecată a altor persoane, nu poate fi atacată decât odată cu fondul în caz de admitere şi este susceptibilă de apel, în caz de respingere ca inadmisibilă.

:>

Efectele admiterii în principiu a cererii:

:>

dobândirea de către terţul chemat în garanţie a calităţii de parte în procesul în care este formulată

:>

chematul în garanţie nu devine însă o parte subordonată celei care l-a introdus în proces, ci se

:> :>

cererea;

bucură

operează

de

prorogarea legală de competenţă;

prescripţia extinctivă

G. Modalitatea de

:> :>

independenţă procesuală;

este întreruptă.

soluţionare

a cererii de chemare în

garanţie

cererea de chemare în garanţie se judecă odată cu cererea principală [art. 74 alin. (4) teza I CPC]; dacă

judecarea cererii principale ar fi întârziată prin cererea de chemare în garanţie, instanţa poate dispune disjungerea ei pentru a o judeca separat, caz în care judecarea cererii de chemare în garanţie va fi suspendată până la soluţionarea cererii principale [art. 74 alin. (4) teza a li-a CPC] - caz de suspendare legală de drept.

H. Soluţii posibile

:>

soluţia

care se va da asupra cererii de chemare în garanţie depinde de soluţia ce se va pronunţa cu privire la cererea principală, precum şi de partea care a formulat-o, astfel:

:>

când cererea de chemare în garanţie a fost formulată de către pârât:

:>

în cazul în care cererea principală este admisă, înseamnă că pârâtul a căzut în pretenţii, astfel încât se va admite şi cererea de chemare în garanţie formulată de pârât, dacă este întemeiată;

:> :>

când cererea principală se respinge, înseamnă că pârâtul nu a pierdut procesul, aşa încât cererea prin care acesta a chemat un terţ în garanţie se va respinge ca rămasă fără obiect (lipsită de interes).

când cererea de chemare în garanţie a fost formulată de către reclamant:

:>

:>

dacă

se respinge cererea de chemare în judecată, deoarece reclamantul este cel care a pierdut procesui cu pârâtul, având astfel dreptul să se îndrepte împotriva celui pe care l-a chemat în garanţie, cererea de chemare în garanţie, în măsura în care este întemeiată, se va admite; dacă

cererea de chemare în judecată se admite, atunci cererea de chemare în garanţie de reclamant se va respinge ca rămasă fără obiect (lipsită de interes).

formulată

Pa~ticipanţii la procesul civil. Terţii intervenienţi

69

3. Arătarea titularului dreptului Noţiune~ reprezintă cererea de interv.enţie forţată prin care pârâtul dintr-o acţiune reală introducerea în proces a persoanei în numele căreia deţine lucrul sau exercită dreptul supus judecăţii {art. 75 CPC).

solicită

A. ~

Condiţii

de admisibilitate

arătarea ţjtularului

:> :>

„ NB

dreptului poate fi

făcută:

numai de către pârât; numai în cazul cererilor prin care se urmăreşte valorificarea unui drept real.

În situaţia în care pârâtul este doar cel care deţine bunul pentru altul (spre exemplu, într-o actiune în revendicare, cel chemat în judecată în calitate de pârât este chiriaşul), pârâtul are posibilitatea fie de a invoca excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, fie de a arăta pe cel care este titular al dreptului.

B. Termenul de formulare

:> :>

pârâtul poate face arătarea titularului dreptului printr-o cerere motivată, depusă în termenul prevăzut de lege pentru depunerea întâmpinării sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată în faţa primei instanţe (art. 76 CPC); pentru ipoteza în care, la primul termen de judecată la care reclamantul a fost legal citat, acesta cererea de chemare în judecată, pârâtul poate formula cerere de arătare a titularului dreptului în raport de cererea modificatoare cu cel puţin 10 zile înaintea termenului de judecată fixat, potrivit art. 204 alin. (1) teza a li-a CPC.

îşi modifică

C. Comunicarea cererii

:>

cererea de arătare a titularului dreptului şi înscrisurile care o însoţesc se comunică terţului, cu o copie de pe cererea de chemare în judecată, de pe întâmpinare şi de pe înscrisurile aflate la dosar [art. 77 alin. (1) CPC].

împreună

D. Aspecte privind admisibilitatea În principiu

:>

admisibilitatea în principiu a cererii de arătare a titularului dreptului se va discuta numai după comunicarea acestei cereri şi a înscrisurilor care o însoţesc terţului arătat ca titular al dreptului şi părţilor adverse;

:>

dacă instanţa încuviinţează

:>

dacă instanţa

în principiu cererea de arătare a titularului dreptului, încheierea (interlocutorie) va putea fi atacată numai odată cu fondul;

apel.

respinge ca inadmisibilă cererea de intervenţie, încheierea poate fi atacată doar cu

Participanţii

70

:>

Situaţii

la procesul civil. Terţii intervenienţi

posibile privind

poziţia

în proces a terţului indicat ca titular al dreptului:

:>

după

:>

terţul indicat ca titular al dreptului, dobândind calitatea de parte, va putea exercita toate

admiterea în principiu a cererii de arătare a titularului dreptului, terţul indicat dobândeşte calitatea de parte în proces şi are obligaţia de a formula întâmpinare; drepturile şi îşi va asuma toate obligaţiile unei părţi în proces, iar actele de procedură vor fi îndeplinite şi faţă de acesta, hotărârea care se va pronunţa fiindu-i opozabilă;

:>

în funcţie de poziţia terţului şi a reclamantului faţă de cererea de arătare a titularului dreptului, se disting următoarele situaţii posibile:

:>

în ipoteza în care terţul recunoaşte susţinerile pârâtului (prin cerere scrisă trimisă instanţei sau verbal, în sala de şedinţă), iar reclamantul consimte ca terţul să ia locul pârâtului iniţial, cel din urmă va fi scos din proces prin dispoziţia instanţei, iar terţul va dobândi calitatea de pârât;

:>

în ipoteza în care terţul recunoaşte susţinerile pârâtului, însă reclamantul nu consimte ca acesta să ia locul pârâtului iniţial, procesul va continua între toate aceste persoane, terţul dobândind calitatea de intervenient principal;

:>

în ipoteza în care terţul nu se prezintă în instanţă şi nu-şi exprimă vreo poziţie procesuală, independent de poziţia adoptată de reclamant, procesul va continua între reclamant, pârât şi terţ, acesta din urmă dobândind calitatea de intervenient principal;

:>

în ipoteza în care terţul se prezintă în instanţă, însă contestă cele susţinute de pârât, independent de poziţia adoptată de reclamant, procesul va continua între reclamant, pârât şi terţ, acesta din urmă dobândind calitatea de intervenient principal.

4. Introducerea forţată în cauză, din oficiu, a altor persoane Noţiune

- singura

formă

a intervenţiei care se dispune din

iniţiativa instanţei

de judecată.

A. Cazuri de introducere forţată, din oficiu, a altor persoane

a) Cazurile În care instanţa are dreptul/obligaţia de a introduce În proces, din oficiu, soane, chiar dacă părţile se Împotrivesc:

:>

terţe

per-

Instanţa introduce în proces terţe persoane:

:>

în toate cazurile, în procedura necontencioasă, evident, atunci când se impune; potrivit dispoziţiilor art. 527 CPC, se soluţionează după regulile aplicabile procedurii necontencioase cererile pentru soluţionarea cărora este nevoie de intervenţia instanţei, fără însă a se urmări stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană, precum sunt cele privitoare la darea autorizaţiilor judecătoreşti sau la luarea unor măsuri legale de supraveghere, ocrotire ori asigurare;

r

Participanţii

:>

în procedura

contencioasă,

doar în cazurile expres

la procesul civil. Terţii intervenienţi

prevăzute

71

de lege.

Exemple (de cauze în care instanfa poale dispune din oficiu introducerea te1tilor fn proces in procedura contencioasă}: _ in conformitate cu art. 161 din legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, instanf a de contencios administrativ poate introduce în cauză, la cerere, organismele sociale interesate ori poate pune În discufie, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a acestora, dar şi a altor subiecte de drept; - potrivit art. 33 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenfiilor, atunci când . fapta a avut. ca urmare producerea unui accident de circu/afie, judecătoria va cita şi societatea de asigurări menfională În procesul-verbal de constatare a contravenfiei; - potrivit art. 39 alin. (2) teza 1 CPC, instanfei i se recunoaşte in mod expres dreptul de a introduce din oficiu În proces pe succesorul cu titlu particular al păr{îi inifiale in ipoteza În care, în cursul procesului, dreptul litigios este transmis prin acte intre vii sau pentru cauză de moarte cu titlu particular; - potrivit art. 436 CC, părinfii şi copilul vor fi cita{i În toate cauzele referitoare la filiafie, chiar şi atunci când nu au calitatea de reclamant sau de pârât; -- în cazurile în care procurorul poate pomi procesul civil potrivit art. 92 alin. (J) CPC, titularul dreptului va fi introdus în proces (art. 93 CPC).

r

NB

În oricare dintre aceste ipoteze (procedura necontencioasă, iar în procedura contencioasă, atunci când legea prevede expres aceasta), instanta nu este tinută devointa petentului din procedura necontencioasă. ori de cea a părţilor litigante în procedura contencioasă, nefiind necesar acordul acestora; mai mult, se va putea dispune introducerea în cauză, chiar dacă acestea se opun.

b) Cazurile În care instanţa are dreptul de a introduce În proces, din oficiu, acordul cel puţin al uneia dintre părţi:

terţe

persoane, numai cu

:>

în materie contencioasă, când raportul juridic dedus judecăţii o impune, judecătorul va pune în discuţia părţilor necesitatea (oportunitatea) introducerii în cauză a altor persoane [art. 78 alin. (2) teza I CPC];

:>

pentru introducerea terţului în cauză, este suficient şi acordul unei singure părţi, indiferent de calitatea şi poziţia sa procesuală (reclamant sau pârât), nefiind necesar acordul tuturor părţilor iniţiale;

:>

dacă niciuna dintre părţile iniţiale nu este de acord cu introducerea în cauză a persoanei indicate de instanţă, terţul

nu va deveni parte în proces, însă instanţa va respinge acţiunea, fără a se pronunţa pe fond, considerând, practic, că judecata nu se poate desfăşura fără prezenţa terţei persoane indicate de aceasta, caz în care hotărârea poate fi atacată doar cu apel. Dacă lipsa acordului cel puţin ai unei părţi atrage incidenţa vreunei excepţii procesuale peremptorii (de exemplu, dacă într-un proces de partaj, lipseşte un copărtaş din cadrul procesual - partajul fiind nul, iar coparticiparea fiind obligatorie - devine incidentă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive), instanţa va admite excepţia şi va respinge cererea în temeiul acesteia, deci fără a se pronunţa pe fond.

72

Participanţii

la procesul civil.

Terţii intervenienţi

B. Procedura introducerii forţate în

cauză,

din oficiu, a altor persoane

~

introducerea în cauză, din oficiu, a unor persoane se dispune printr-o încheiere interlocutorie, până la terminarea cercetării procesului înaintea primei instanţe;

:>

în mod excepţional, legiuitorul a prevăzut şi posibilitatea ca, în ipoteza în care, ulterior închiderii dezbaterilor şi reţinerii cauzei în pronunţare, cu ocazia deliberării, instanţa constată că se impune a fi introdusă o terţă persoană în proces, aceasta să repună cauza pe rol, dispunând citarea părţilor iniţiale;

~

ulterior dispoziţiei instanţei de introducere în proces a terţului, judecarea cauzei se va amâna în vederea citării celui introdus în proces, precum şi a comunicării către acesta a încheierii prin care s-a dispus introducerea sa în proces (acesta fiind actul de sesizareL a cererii de chemare în judecată, a întâmpinării şi a înscrisurilor anexate;

~

prin citaţie i se va comunica terţului şi termenul până la care va putea să arate excepţiile, dovezile şi celelalte mijloace de apărare de care înţelege să se folosească, termen care nu va putea fi mai lung decât termenul de judecată acordat în cauză;

~

având în vedere că oportunitatea introducerii terţului în proces are loc la iniţiativa instanţei, nu mai este necesară discutarea admisibilităţii în principiu;

~

terţul introdus în proces va lua procedura în starea în care se află în momentul introducerii sale, iar actele de procedură ulterioare vor fi îndeplinite şi faţă de acesta; la cererea celui introdus în proces, instanţa va putea dispune readministrarea probelor sau administrarea de noi probe [art. 79 alin. (2) CPC].

FIŞA

PARTICIPAREA PROCURORULUI ÎN PROCESUL CIVIL

NR. 9

Sediul materiei: arr. 92-93 CPC

Noţiune

- prin „participarea procurorului În procesu/ civil" se Înţelege participarea Ministerului Public, printr-unul dintre parchetele ce Îl constituie.

I. Formele participării {art. 92 CPC): 1. pornirea procesului civil; 2. participarea la judecata procesului civil 3. exercitarea

căilor

şi

punerea de concluzii;

de atac;

4. cererea de punere în executare a interdicţie şi a dispăruţilor.

hotărârilor

emise în favoarea minorilor, a persoanelor puse sub

1. Pornirea procesului civil ~

procurorul poate porni orice acţiune civilă în vederea apărării drepturilor şi intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicţie şi ale dispăruţilor, precum şi în alte cazuri expres prevăzute de lege [art. 92 alin. (1) CPC];

~

poate introduce inclusiv acţiunile cu caracter strict personal, dacă declanşarea procesului civil ar fi în interesul minorilor, al persoanelor puse sub interdicţie şi al dispăruţilor;

~

procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie poate introduce recursul în interesul legii {art. 514 CPC).

Exemple: - ac{iunea fn stabilirea matemită{ii - art. 423 alin. {I)-(3) CC; . - ac{iunea În stabilirea paternită{ii - art. 425 alin. {I) şi (2) CC; -

acţiunea

in

-

acţiunea

în anularea

. cc.

r

NB

1 Ca

tăgada paternităţii

- art. 429 CC:

căsătoriei

pentru viciul de

consim(ământ

al

soţului

minor - art. 2.98 alin. (J)

regulă, chiar şi în ipoteza în care procurorul porneşte acpunea civilă, acesta nu devine

parte în proces, el având calitatea, şi în tând interesele generale ale societătii.

această

situatie, de participant la proces, reprezen-

74

Participarea procurorului în procesul civil

În toate cazurile, Ministerul Public nu datorează taxe de timbru (în cazul în care porneşte acţiunea civilă sau exercită căile de atac) şi nici cautiune (în cazul în care solicită suspendarea executării unei hotărâri până la soluţionarea căii de atac sau formulează contestatie la executare) - art. 92 alin. (6) CPC.

++ NB

2. Participarea la judecata procesului civil şi punerea de concluzii

:>

procurorul poate pune concluzii în orice proces civil, în oricare fază a acestuia, atunci când este necesar pentru apărarea ordinii de drept, a drepturilor şi intereselor cetăţenilor [art. 92 alin. (2) CPC] ----7 deci poate participa la judecata oricărei acţiuni civile, iar nu doar la soluţionarea celor pe care le poate iniţia potrivit legii;

:>

participarea procurorului la judecată şi punerea concluziilor de către acesta sunt obligatorii în anumite materii, sub sancţiunea nulităţii hotărârii.

Exemple: - cererile În materie de adopfie [art. 76 alin. (J) din legea nr. 273/2004 privind procedura adopfiei, republicată/;

: - cererile privind stabilirea măsurilor de protecfie specială menfionate în legea nr. 27212004 privind · protecfia şi promovarea drepturilor copilului, republicată f art. 134 alin. ( l) /; - cererea de punere sub interdicfie judecătorească şi cererea de ridicare a interdicfiei judecătoreşti · f art. 940 alin. (3) şi art. 943 alin. (I) CPC/; - cererea de declarare a mor/ii [art. 946 alin. (4) CPC/; - cererea de decădere din exerc1jiul drepturilor părinteşti f art. 508 alin. (2) CC/; - cererea de înregistrare tardivă a naşterii [art. 18 alin. (2) din legea nr. 11911996 cu privire la actele de stare civilă, republicată/.

3. Exercitarea de către procuror a căilor de atac

:>

:>

Când poate exercita procurorul căile de atac?

:>

ori de câte ori este necesar pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicţie şi ale dispăruţilor, chiar dacă nu a pornit acţiunea civilă;

:>

atunci când a participat la judecată, indiferent dacă participarea sa era sau nu obligatorie potrivit legii.

Care este momentul de la care curge termenul de apel/recurs pentru exercitarea căii de atac?

:>

dacă

nu a participat la judecata cauzei, termenul de apel/recurs curge de la pronunţarea [art. 468 alin. (4), art. 485 alin. (1} teza a li-a CPC];

hotărârii

:>

dacă a participat la judecata cauzei, termenul de apel/recurs curge hotărârii.

de la comunicarea

Participarea procurorului în procesul civil

75

4. Cererea de punere în executare a hotărârilor judecătoreşti şi a celorlalte titluri executorii emise în favoarea minorilor, a persoanelor puse sub interdicţie şi a dispăruţilor

:>

procurorul poate să ceară punerea în executare a oricăror titluri executorii emise în favoarea rr>inorilor, a persoanelor puse sub interdicţie şi a dispăruţilor [art. 92 alin. (5) CPC].

r NB

Procurorul poate să solicite punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti atunci când nu a participat în litigiul în care a fost pronunţată hotărârea respectivă? Indiferent dacă a participat sau nu la judecarea cauzei în care s-a pronunţat hotărârea respectivă, procurorul poate declanşa executarea silită, însă numai dacă hotărârea este favorabilă persoanelor respective şi doar În cazurile în care ar fi vorba de persoanele la care se referă art. 92 alin. (1) CPC; în aceleaşi condiţii poate solicita şi punerea în executare a altor titluri executorii, care nu sunt emise de către o instantă judecătorească,

li. Efecte faţă de titularul dreptului

:>

atunci când procurorul iniţiază acţiunea civilă, instanţa va dispune în mod obligatoriu introducerea în cauză şi citarea titularului dreptului subiectiv afirmat în calitate de reclamant;

:>

cel introdus în proces va putea efectua orice acte procedurale de dispoziţie, şi anume:

:> :> :>

:>

va putea renunţa la judecata cererii promovate de procuror (art. 406 CPC); va putea renunţa la dreptul pretins prin acţiune, al cărui titular este (art. 408-409 CPC); va putea încheia o tranzacţie cu celelalte părţi litigante {art. 438-440 CPC).

dacă procurorul renunţă la judecarea cererii pe care a iniţiat-o,

titularul dreptului va putea

către procuror, ipoteză în care soluţionarea cauzei va avea loc numai între acesta şi restul părţilor litigante, Ministerul Public fiind scos din proces.

continua judecarea cererii introduse de

- - - - - - - - - - - - - - - - - - ------------------------------------------------

FIŞA

REPREZENTAREA PERSOANELOR FIZICE

NR.10

ÎN PROCESUL CIVIL

----------------- ---------------------------------------------------------------------

Sediul materiei: art BG-89 CPC Noţiune

în care o persoană, numită reprezentant, îndeplineşte acte de procedură În numele şi În interesu/ altei persoane, care este parte în proces, numită reprezentat.

:>

desemnează situaţia

Regula:

:> :>

-

În procesul civil, reprezentarea convenţională a părţilor este facultativă.

Formele reprezentării

Reprezentarea părţilor în procesul civil~ I. Reprezentarea legală [art. 80 alin. (2) CPC]; trei forme li. Reprezentarea convenţională [art. 80 alin. (3) CPC]; III. Reprezentarea judiciară [art. 80 alin. (4) CPC].

cunoaşte

I. Reprezentarea

:>

legală

intervine atunci când partea este o persoană fizică lipsită de capacitate de exerciţiu:

:> :>

minorul sub 14 ani şi persoana pusă sub interdicţie judecătorească (prin hotărâre definitivă).

li. Reprezentarea

convenţională

:>

intervine atunci când părţile aleg să stea în judecată printr-un reprezentant ales, în condiţiile legii, cu excepţia cazului în care legea impune prezenţa lor personală în faţa instanţei;

:>

presupune incheierea între reprezentat şi reprezentant a unui contract în care se prevăd dreptul şi obligaţia de reprezentare a părţii şi care, în funcţie de persoana şi calitatea reprezentantului, poate fi:

:> :> :>

contract de mandat (pentru mandatarul neavocat); contract de muncă sau raport de serviciu (în cazul consilierului juridic); contract de asistenţă juridică (în ipoteza mandatarului avocat).

1. Reprezentarea prin mandatar neavocat

:>

În faţa primei instanţe, precum şi în apel, recurs, contestaţie în anulare şi revizuire, persoanele fizice pot fi reprezentate de către avocat sau alt mandatar [art. 83 alin. (1) CPC], potrivit Deciziei Curţii Constituţionale

nr. 462/2014,

publicată

în M. Of. nr. 775 din 24 octombrie 2014.

78 ~

Reprezentarea persoanelor fizice în procesul civil

Regula: ~

~

mandatarul neavocat nu poate pune concluzii (orale) asupra excepţiilor procesuale şi asupra fondului decât prin avocat, atât în etapa cercetării procesului, cât şi în etapa dezbaterilor.

Excepţii:

~

:>

pot pune concluzii asupra excepţiilor şi asupra fondului mandatarii neavocaţi care îndeplinesc cumulativ două condiţii: ~

sunt licenţiaţi în drept şi

~

au calitatea de mandatari în procesele soţului sau ale rudelor lor până la al doilea grad inclusiv, în sensul că aceştia pot pune concluzii în faţa oricăror instanţe fără a fi necesar să fie asistate de avocat;

în cazul instanţelor judecătoreşti şi parchetelor, cererile şi concluziile pot fi formulate şi susţi­ nute de către preşedintele instanţei sau de către conducătorul parchetului, de către consilierul juridic ori de către judecătorul sau procurorul desemnat, în acest scop, de preşedintele instanţei ori de conducătorul parchetului [art. XI din Legea nr. 2/2013].

a} Ce acte de procedură poate săvârşi mandatarul neavocat În faţa instanţelor de judecată? ~

poate formula cereri;

~

poate îndeplini acte de procedură;

~

poate invoca excepţii şi apărări, fără însă a le putea susţine şi oral, în sensul de a putea pune concluzii asupra excepţiilor;

~

poate propune probe în numele şi în interesul părţii pe care o reprezintă, fără a le putea însă susţine prin pledoarii orale, cu ocazia dezbaterilor asupra acestora în şedinţa de judecată.

b} Forma mandatului ~ Împuternicirea de a reprezenta o persoană fizică conferită mandatarului care nu are calitatea de

avocat poate fi

~

~

sub forma înscrisului autentic;

~

prin declaraţie verbală, făcută în instanţă şi consemnată în încheierea de şedinţă, cu arătarea limitelor şi a duratei reprezentării.

Regula: ~

~

dată:

mandatarul neavocat nu poate reprezenta partea în proces doar în temeiul unei procuri generale.

Excepţia:

~

mandatul dat sub forma unei procuri generale este permis (art. 86 teza a li-a CPC): ~

când mandantul nu are nici domiciliu şi nici reşedinţă în ţară (aceste cerinţe fiind precumulativ);

văzute

Reprezentarea persoanelor fizice în procesul civii

:;

c)

79

cân.d mandatul este dat unui prepus.

Conţinutul şi

limitele mandatului

:; mandatul care conţine dreptul de reprezentare în judecată este presupus dat pentru toate actelt: procesuale îndeplinite în faţa·unei anumite instanţe, nefiind necesar ca acestea să fie enume-

„

rate în detaliu, în mod expres.

NB

- dacă în cuprinsul mandatului nu se precizează faptul că mandatarul are dreptul de a declara şi susţine căi de atac sau de a reprezenta partea şi în faza executării silite, atunci mandatul dat în fata primei instanţe nu este valabil în următoarele etape ale procesului, pentru acestea urmând a se da un nou mandat; - mandatul judiciar poate fi restrâns numai la anumite acte în faţa aceleiaşi instanţe, însă este necesar ca această limitare să fie prevăzută în mod expres în conţinutul mandatului; în caz contrar, mandatul este presupus dat pentru toate actele procesuale îndeplinite în faţa aceleiaşi instanţe [prezumţie legală instituită de dispoziţiile art. 87 alin. (1) CPC]; - renunţarea la judecată sau la dreptul dedus judecăţii, achiesarea la hotărârea pronunţată, încheierea unei tranzacţii, precum şi orice alte acte procedurale de dispoziţie nu se pot face de reprezentant decât în baza unui mandat special ori cu încuviinţarea prealabilă a instanţei sau a autorităţii administrative competente [art. 81 alin. (1) CPCJ, ceea ce înseamnă că actele procedurale de dispoziţie pot fi făcute de mandatarul· neavocat numai în temeiul unui mandat special; - în ceea ce priveşte reprezentarea legală a persoanelor fizice, părinţii, tutorii sau cel care îl reprezintă pe minorul dat în plasament nu au.nevoie de un mandat special pentru exercitarea actelor procedurale de dispoziţie, însă legea prevede obligativitatea încuviinţării prealabile a instanţei de tutelă sau a autorităţii administrative competente; -'-în privinţa minorilor, a persoanelor puse sub interdicţie şi a dispăruţilor, instanţa are dreptul să respingă cererea de a se lua act de efectuarea actului de dispozitie şi să continue judecata cauzei atunci când, deşi dovada dreptului reprezentantului de a efectua acte procedurale de dispoziţie a fost făcută, consideră că actul nu este în interesul persoanelor reprezentate, aprecierea urmând a fi făcută în concret, de la un caz la altul [art. 81 alin. (2) CPCJ.

d) Încetarea mandatului :; „Mandatul nu încetează prin moartea celui care l-a dat şi nici dacă acesta a devenit incapabil. Mandatul dăinuieşte până la retragerea lui de către moştenitori sau de către reprezentantul legal al incapabilului" (art. 88 CPC). :;

Mandatul încetează: ~

în caz de deces al mandantului, moştenitorii mandantului;

însă

numai în cazul

şi

la momentul retragerii lui de

către

80

Reprezentarea persoanelor fizice în procesul civil

~

în caz de punere sub interdicţie a mandantului, lui de către reprezentantul legal al incapabilului;

însă

~

prin moartea sau punerea sub interdicţie a mandatarului avocat sau neavocat;

~

prin revocarea mandatului de către mandant;

~

prin renunţarea la mandat de către mandatar, însă, în această ipoteză, atât mandatarul neavocat, cât şi avocatul nu au dreptul să renunţe oricând la mandatul judiciar, fiind interzis în mod expres dreptul lor de renunţare la mandat în cursul termenului de exercitare a căilor de atac, în vederea prevenirii pierderii dreptului părţii de a ataca hotărârea pronunţată, drept supus unui termen imperativ şi care s-ar pierde prin neexercitarea la timp; pe lângă această limitare a dreptului de renunţare, se impune şi îndeplinirea unei alte condiţii, respectiv mandatarul care renunţă la mandat este ţinut să înştiinţeze atât pe cel care i-a dat mandatul, cât şi instanţa, cu cel puţin 15 zile înainte de termenul imediat următor renunţării. Atunci când înştiinţarea se face cu mai puţin de 15 zile înaintea termenului de judecată sau chiar la termenul de judecată, partea rămasă fără reprezentant este îndreptăţită să solicite amânarea cauzei în vederea

numai în cazul

şi

la momentul retragerii

pregătirii apărării.

r NB

r

NB

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că, în conformitate cu dispoziţiile art 72 din Legea nr. 31/1990, obligaţiile şi răspunderea administratorului sunt reglementate de dispoziţiile referitoare la mandat, iar potrivit art. 1554-1555 C. civ.. 1864, încetarea mandatelor administratorilor sociali anteriori nu poate interveni. decât în caz de revocare sau de numire a unor lloi mandatari. Prin urmare, expirarea mandatului administratorului societă~i pe acţiuni nu conduce la pierderea calităţii de a mai reprezenta în mod legal societatea, în condiţiile în care contractul de mandat poate înceta prin revocarea mandatului de către mandant, prin renunţarea mandatarului la mandat sau insolvenţa mandantului/mandatarului. Înalta Curte a mai arătat că, în cazul în care acţionarii societăţii nu au revocat administratorul sau nu au numit alţi administratori, se consideră că acesta va continua să reprezinte societatea până la numirea altui administrator, având în vedere că legea trebuie interpretată în sensul producerii de efecte juridice, interesele bunei administrări a unei societăţi pe acţiuni reclamând efectuarea oricăror acţiuni care necesită protejarea acestora. (Decizia nr. 920 din 25 martie 2015 pronunţată în recurs de Secţia a li-a civilă a Înaltei Cw1i de Casafie şi Justiţie având ca obiect constatare nulitate act). la mandat sau revocarea acestuia nu poate fi opusă celeilalte părţi decât de la comunicare, afară numai dacă a fost făcută în şedinţa de judecată şi în prezenţa ei. Renunţarea

Reprezentarea persoanelor fizice ln procesul civil

81

2. Reprezentarea prin avocat

:> Regula: :> atât în faţa primei în anulare

r NB

şi

instanţe, cât şi a instanţelor de apel, recurs, precum al re'vizuirii, reprezentarea prin avocat este facultativă.

şi

în cazul

contestaţiei

A se vedea Decizia nr. 485/2015 din 20 iulie 2015 şi Decizia nr. 462/2014 din 24 octombrie 2014, potrivit cărora menţiunile care decurg din obligativitatea frnmulării şi susţinerii cererii de,. recurs prin avocat sunt neconstituţionale. Curtea a reţinut că dispoziţiile de lege criticate contravin art. 21 din Constituţie, deoarece instituirea obligativităţii reprezentării conventionale în recurs este excesivă faţă de· scopul legitim urmărit, conducând la imposibilitatea exercitării căii de atac a recursului prevăzut de lege.

:> împuternicirea de a reprezenta o persoană fizică sau persoană juridică dată unui avocat ori consilier juridic se dovedeşte prin înscris, potrivit legilor de organizare şi exercitare a profesiei [art. 85 alin. (3) CPC]; prin urmare, în cazu! mandatarului care are calitatea de avocat, dovada mandatului nu trebuie să îmbrace forma înscrisului autentic, precum în cazul mandatului dat unui neavocat, ci doar forma cerută de legea de organizare a profesiei;

r

NB

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă, a decis în şedinţa publicădin4 aprilie 2016 că, în interpretareaşiaplicarea dispoziţiilor art 84 alin. (1) din Codulde Procedură Civilă, cererea de chemare în judecată şi reprezentarea convenponală a persoanei juridice în faţa instanţelor de judecată nu se pot face prin mandatar persoană juridică, nici prin consilierul juridic sau avocatul acesteia din urmă.

:> avocatul care a reprezentat sau asistat partea la judecarea procesului poate face, chiar

fără

mandat, orice acte pentru păstrarea drepturilor supuse unui termen şi care s-ar pierde prin neexercitarea lor la timp şi poate, de asemenea, să introducă orice cale de atac împotriva hotărârii pronunţate, ipoteze în care toate actele de procedură se vor îndeplini numai faţă de partea însăşi. Însă, susţinerea căii de atac se poate face numai în temeiul unei noi împuterniciri [art. 87 alin. (2) CPC]. Din interpretarea acestui text rezultă concluzia că, în situaţia în care a existat un mandat al avocatului la instanţa anterioară, titularul dreptului poate ratifica calea de atac făcută de acesta, însă, în acelaşi timp, nu este posibilă ratificarea actelor de procedură în lipsa unui mandat valid al avocatului care figurează drept reprezentant. 3. Lipsa dovezii

:> atunci când

calităţii

de reprezentant

instanţa constată, din oficiu sau la sesizarea uneia dintre părţi, că la dosar nu se găseşte dovada calităţii de reprezentant a persoanei care a formulat o cerere în numele părţii, mijlocul procesual de invocare a acestei neregularităţi îl constituie excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant.

82

:>

Reprezentarea persoanelor fizice în procesul civil

Caracterele excepţiei lipsei dovezii calităţii de reprezentant:

:> :>

:>

++ NB

:>

excepţie

de procedură;

excepţie absolută (poate

:>

cu toate acestea, excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant în faţa primei instanţe nu poate fi invocată pentru prima oară în calea de atac;

:>

excepţia poate

fi invocată în faţa primei dezbaterilor asupra fondului cauzei;

:>

lipsa dovezii calităţii de reprezentant în faţa instanţei de apel sau de recurs sau în celelalte căi de atac extraordinare poate fi invocată numai până la momentul închiderii dezbaterilor în acea etapă a procesului;

instanţe

oricând până la momentul închiderii

excepţie mixtă

{care începe printr-un efect dilatoriu - instanţa acordă un termen pentru a se face dovada calităţii de reprezentant - şi tinde la un efect peremptoriu - anularea cererii, în cazul în care la termenul acordat nu se face dovada calităţii).

Dovada calităţii de reprezentant presupune existenta unei împuterniciri date în conditiile legii (avocatului, consilierului juridic) sau aprocurii autentice date mandatarului convenţional al persoanei fizice. Lipsa acestor acte atrage incidenta excepfiei lipsei dovezii calită­ fitde reprezentant. Această situatie nu trebuie însă confundată cu o posibilă excepţie a lipsetputerii de a reprezenta (lipsii a abilitării de a reprezentaJîn privinţa persoanelor juridice, care constituie tot un mijloc de apărare procesual şi care atrage tot sancţiuneanulităţii absolute.(virtuale} a cererii formulate de o astfel de persoană sau de avocatul sau consilierul juridic al persoanei care nu are puterea de a reprezenta. În acest ultim caz nu este posibilă nici ratificarea cererii de către titularul dreptului, prin semnarea şi însuşirea actului procedural,< deoarece ar echivala cu eludarea normelor de ordine publică• care• interzic reprezentarea persoanelor juridice în alte condiţii decât. cele prevă­ zute expres de lege. Aceasta este solutia în cazulîn care: persoana fizică apare ca fiind reprezentată de un avocat· care nu mai are dreptul de exercitare. a profesiei;· acest drept este suspendat; se dovedeşte că, în realitate, acesta nu a avut şi nu are calitatea de avocat.

Soluţii:

:>

Asupra excepţiei lipsei dovezii calităţii de reprezentant instanţa se pronunţă, după caz, prin:

:>

încheiere interlocutorie (dacă o respinge sau, deşi o admite, rămâne în continuare sesizată cu soluţionarea cauzei);

:>

sentinţă ori

decizie {dacă o admite şi se dezînvesteşte de judecarea pricinii, pronunţând o soluţie de anulare a cererii/căii de atac}.

III. Reprezentarea

:>

fi invocată de orice parte interesată, de procuror sau de instanţă);

judiciară

intervine în două situaţii:

:>

atunci când legea prevede în mod expres obligaţia instanţei de a numi un curator special;

Reprezentarea persoanelor fiZ:ce în procesul civil

83

Exemple: - dacă persoana fizică lipsită de capacitatea de· exerci{iu a drepturilor civile nu are reprezentant legal; - in caz de conflict de interese între reprezentantul legal şi cel reprezentat. ~

atunci când

circumstanţele

cauzei o impun pentru asigurarea dreptului la un proces echitabil; --,

Exemple: - pentru acele~ persoane aflate într-o situa{ie specială din cauza bătrâne{ii, a bolii sau a unei infirmită{i fizice care, deşi capabile, nu pot să-şi apere singure interesele În mod corespunzător; - partea a dispărut, fără a exista informa{ii despre ea, şi nu a lăsat un mandatar. ~

în ambele ipoteze judecătorul poate numi pentru oricare parte din proces un reprezentant în condiţiile art. 58 alin. (3) CPC, arătând în încheiere limitele şi durata reprezentării;

~

numirea curatorilor speciali se va face de instanţa care judecă procesul, dintre avocaţii anume desemnaţi în acest scop de barou pentru fiecare instanţă judecătorească [art. 58 alin. (3) CPC];

~

curatorul special are toate drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege pentru reprezentantul legal;

~

prin aceeaşi încheiere de numire a curatorului special, instanţa dispune şi care este remuneraţia provizorie a curatorului şi modalitatea de plată [art. 58 alin. (4) CPC].

,

COMPETENŢA MATERIALĂ A INSTANŢELOR JUDECĂTOREŞTI. DETERMINAREA COMPETENŢEI MATERIALE DUPĂ VALOAREA OBIECTULUI CERERII

FIŞA

NR.11

Noţiune

- presupune o de/imitare între instanţe de grad diferit (pe verticală); ·- este reglementată de norme de ordine publică, ceea ce înseamnă că are caracter absolut, astfel încât părţile nu pot conveni să deroge de la aceste norme, nici chiar cu autorizarea instanţei. I.

Competenţa materială

a judecătoriei (art. 94 CPC)

A. Judecătoria este instanţa competentă să soluţioneze in primă instanţă: 1. cererile date de Codul civil în competenţa instanţei de tutelă şi de familie, cu expres prin lege în competenţa altor instanţe [art. 94 pct. 1 lit. a) CPC];

excepţia

celor date

Exemple: a) cererile referitoare la procedurile prevăzute de Cod civil privind ocrotirea persoanei fizice (art. 107 CC), respectiv: - numirea tutorelui, în lipsa unui tutore desemnat (art. 118 CC); - înlocuirea tutorelui (art. 121 CC); - măsuri legate de exercitarea tutelei (art. 133-155 CC); · - toate procedurile legate de ocrotirea interzisului judecătoresc (art. 164-177 CC); ; - toate procedurile de instituire a curatelei (art. 178-186 CC) etc. : b) cereri având ca obiect măsuri şi litigii legate de familie. intrând in această categorie următoarele : categmii de cereri:

!-

acţiunea in constatarea nulităfii absolute sau În anularea câsătoriei (art. 293-306 CC);

i - divorţul şi

litigii privitoare la efectele divorfului asupra raporturilor patrimoniale dintre sofi (art. 385• 395 CC şi art. 915 şi urm. CPC}; : - acf iunile privind filiafia (art. 421-450 CC); - adopţia (Capitolul lJJ, Titlul llI al Cărţii a li-a CC); - litigiile în

legătură

cu exercitarea

autorităţii părinteşti;

- litigiile in

legătură

cu obligafia de intref inere etc.

Competenţa materială

86

a instanţelor judecătoreşti

2. cererile referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, potrivit legii [art. 94 pct. 1 !it. b} CPC); KYemple: - stabilirea ori contestarea stării civile a unei persoane [art . .9.9 alin. (3) şi (4) CC}; - anularea, completarea, modificarea sau rectificarea actelor de stare civilă; - refuzul efectuării unei Înregistrări de stare civilă; - inregistrarea

tardivă

a

naşterii

etc.

3. cererile având ca obiect administrarea clădirilor cu mai multe etaje, apartamente sau spaţii aflate în proprietatea exclusivă a unor persoane diferite, precum şi cele privind raporturile juridice stabilite de asociaţiile de proprietari cu alte persoane fizice sau persoane juridice, după caz [art. 94 pct. 1 lit. c) CPC); : Exemple: ~ - cererile având ca obiect anularea hotărârii asociatiei de proprietari; : - cererile având ca obiect pretentii ai unora dintre membrii asociatiei împotriva celorlalţi, in această : calitate, referitoare la organizarea şi funcfionarea asociatiei de proprietari; : - cererile formulate de asociatia de proprietari Împotriva proprietarilor din imobil, pentru executarea : drepturilor şi obligaţiilor ce decurg din această calitate (spre exemplu, plata cotei de Întreţinere).

r

În această materie, indiferent de valoarea dreptului de creanţă pretins, competenta va apartine judecătoriei, chiar dacă valoarea obiectului cererii depăşeşte suma de 200.000 lei.

NB

4. cererile de evacuare [art. 94 pct. 1 lit. d) CPC);

:>

competenţa de soluţionare aparţine judecătoriei şi atunci când cererea este formulată pe calea

procedurii speciale privind evacuarea din imobilele folosite urm. CPC;

fără

drept,

reglementată

de art. 1034

şi

:>

chiar dacă cererea de evacuare este formulată pe calea ordonanţei preşedinţiale, competenţa va tot judecătoriei.

aparţine

5. cererile referitoare la zidurile şi şanţurile comune, distanţa construcţiilor şi plantaţiilor, dreptul de trecere, precum şi la orice servituţi sau alte limitări ale dreptului de proprietate prevăzute de lege, stabilite de părţi ori instituite pe cale judecătorească [art. 94 pct. 1 lit. e) CPC); Exemple: - litigiile referitoare la folosirea apelor, picătura streşinii, distanta şi lucrările intermediare cerute pentru anumite construcţii, lucrâri şi plantatii, vederea asupra proprietăţii vecinului, dreptul de trecere, alte limite legale ale dreptului de proprietate privată (art. 602-625 CC); - acţiunea În rezoluţiunea contractului care cantine o clauzei de inalienabilitate ori actiunea În anularea actului de Înstrăinare subsecvent, încheiat cu nerespectarea clauzei de inalienabilitate a bunurilor etc.

Competenţa materială

6. cererile privitoare la

:>

cererile în dispoziţiile

:>

strămutarea

de hotare

şi

grăniţuire

cererile în

sunt acele cereri prin care se art. 560 CC;

grăniţuire

a instanţelor judecătoreşti

87

[art. 94 pct. 1 lit. f) CPC];

valorifică obligaţia

de

grăniţuire consacrată

de

cererile referitoare 'la strămutarea de hotare sunt acelea al căror obiect constă în respectarea unei linii de hotar anterior stabili.te.

7. cererile posesorii [art. 94 pct. 1 lit. g) CPC];

:>

sunt acele cereri prin care se ziţiile art. 1003-1005 CPC.

apără

posesia ca stare de fapt

şi

care sunt reglementate de dispo-

8. cererile privind obligaţiile de a face sau de a nu face, neevaluabile în bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe [art. 94 pct. 1 lit. h) CPC];

:>

în competenţa de soluţionare în primă instanţă a judecătoriei cererile având ca obiect obligaţiile de a face sau de a nu face, neevaluabile în bani, indiferent dacă rezultă din îndeplinirea unei obligaţii contractuale sau extracontractuale;

:>

dacă obligaţia de a face sau de a nu face este evaluabilă în bani, atunci devin incidente regulile refe-

intră

ritoare la plafonul valoric, ceea ce înseamnă că cererile a căror valoare este până în 200.000 lei inclusiv vor fi soluţionate în primă instanţă de judecătorie, în timp ce acelea care depăşesc acest plafon revin în competenţa de soluţionare în primă instanţă a tribunalului.

9. cererile de declarare judecătorească a

:>

morţii

unei persoane [art. 94 pct. 1 lit. i} CPC];

cererea de declarare a morţii unei persoane se introduce la judecătoria competentă în a cărei circumscripţie acea persoană a avut ultimul domiciliu cunoscut [conform dispoziţiilor art. 944 coroborate cu cele ale art. 94 pct. 1 lit. i) CPC]; aceeaşi instanţă va fi competentă şi în cazul cererii de rectificare a datei morţii înscrise într-o hotărâre declarativă de moarte, inclusiv în cererea de constatare a nulităţii hotărârii declarative de moarte.

10. cererile de împărţeală judiciară, indiferent de valoare [art. 94 pct. 1 lit. j) CPC];

:>

cererile de împărţeală judiciară, indiferent de forma acestora (partaj între soţi, partaj succesoral), se soluţionează în primă instanţă de judecătorie, chiar dacă valoarea bunurilor depăşeşte suma de 200.000 lei.

++ NB

Competenţa aparţine judecătoriei

chiar şi atunci când se formulează o cerere prin care se pe de o parte, reductiunea liberalităţilor excesive, iar pe de altă parte, partajarea bunurilor, chiar dacă valoarea liberalităţilor ar depăşi cuantumul de 200.000 lei, întrucât cererea de partaj nu poate fi calificată ca fiind o cerere accesorie în raport de cererea de solicită,

reducţiune, partajul constituind finalitatea oricărei

cereri fn materie succesorală.

Competenţa materială

88

a instanţelor judecătoreşti

11. orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti [art. 94 pct. 1 lit. k) CPC].

:>

formează această

pct. 1 lit. a)-g) şi obiectului cererii.

r NB

categorie cererile evaluabile în bani, cu excepţia celor enumerate la art. 94 lit. j) CPC, care se soluţionează de către judecătorie indiferent de valoarea

Potrivit Deciziei nr. 24/2015 (M. Of. nr. 76 din 2 februarie 2016), I.C.C.J. a admis recursul in interesul legii, stabilind

că:

„Litigiile în care sunt implicate Autoritatea Naţională pentru Protectia Consumatrnilor/alte organe ale administraţiei publice şi băncile comerciale/profesioniştii, atunci când instanţa de judecată este sesizată de Autrnitatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor/alte organe ale administraţiei publice, se soluţionează de secţiile civile/completele specializate în mate1ie civilă (litigii cu profesionişti) din cadrul tribunalului". Rezultă că aceste litigii sunt judecate de tribunal, nu de judecătorie în cazul în care instanţa de judecată este sesizată de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor/alte organe ale administraţiei publice".

B. Judecătoria judecă şi: 1.

căile

de atac împotriva hotărârilor autorităţilor administraţiei publice cu activitate jurisdicţio­ ale altor organe cu astfel de activitate, în cazurile prevăzute de lege (art. 94 pct. 2 CPC);

nală şi

:>

„căile de atac" împotriva hotărârilor autorităţilor administraţiei publice cu activitate jurisdicţio­ nală şi ale altor organe cu astfel de activitate se soluţionează în primă instanţă de către judecă­ torie, purtând denumiri diferite, prevăzute în cuprinsul legii speciale care le reglementează.

De exemplu: - calea de atac Împotriva procesului-verbal de constatare a contrauen{iei şi de aplicare a sanc{iunii În baza O.G. nr. 2/2001 se numeşte plângere; - calea de atac împotriva încheierii privind Înscrierea in cartea ; cadastrului şi a publicită{ii imobiliare, se numeşte plângere;

funciară,

potrivit Legii nr. 711996 a

: - calea de atac impotriua admiterii sau respingerii candidaturilor pentru alegerile locale, conform ; Legii nr. I 15i2015, se numeşte contestaţie etc.

2. Orice alte cereri date prin lege în

:>

competenţa judecătoriei

(art. 94 pct. 3 CPC).

prin norme cu caracter special se stabileşte o competenţă exclusivă a judecătoriei de a soluţiona anumite categorii de litigii.

Spre exemplu: - cererile de îndreptare, completare, lămurire a hotărârii indreptate împotriva hotărârilor pronun{ate • de judecătorie (art. 442-444 CPC); · _-:_ ~0!1lf>S_ta_{i<J_ Jr_1 ~~Tl!1~a_rf'_ Şi revizuirea ex_ercitate irrl[J_Otriv_a _11'.lei _ho_t_ărâr! pro!!u_n{ate_ c{e }!1r}e_căt?_rie_:

Competenţa materială a instanţeior judecătoreşti

89

- cererea de asfgurare a probelor pe cale principalâ (art. 360 CPC); - contesta(ia la e~'(ecutare privind în(elesul, aplicarea şi întinderea dispozitivului (contestaţia fa titlu), dacă titlul executoriu îl reprezintă propria hotărâre (art. 714 alin. (3) CPC/: - cererile cu valoare redusă (art. 1026-1033 CPC) etc.

li.

Competenţa materială

a tribunalului

1. Reguli generale:

:>

tribunalele judecă în primă instanţă, ca instanţe de apel, ca instanţe de recurs, precum şi contestaţiile în anulare sau revizuirile formulate împotriva hotărârilor pronunţate de către tribunal;

:; tribunalul

judecă

în

primă instanţă

toate cererile care nu sunt date prin lege în

competenţa

altor

instanţe (art. 95 pct. 1 CPC), ceea ce înseamnă că tribunalul este instanţă de drept comun în ceea ce priveşte judecata în primă instanţă, în sensul că, ori de câte ori nu se prevede competenţa unei alte instanţe de a rezolva în primă instanţă o anumită cerere, aceasta va fi soluţionată de tribunal în primă instanţă.

2. Tribunalul

soluţionează

în

primă instanţă:

:>

cererile evaluabile în bani în valoare de peste 200.000 lei, indiferent de calitatea sionişti sau neprofesionişti, cu excepţia celor date în competenţa judecătoriilor;

:>

cererile neevaluabile în bani, indiferent de calitatea afară de cele date în competenţa altor instanţe;

r

obligaţii

r NB

neprofesionişti,

în

competenţa de a judeca cereri referitoare la obligaţii de a face sau de a nu face neevaluabile în bani, doar în cazurile în care prin lege specială

se prevede expres acest lucru; altfel, în lipsa unei prevederi exprese, revine judecătoriei, potrivit art. 94 pct. I lit. h).

cererile în materia drepturilor de proprietate bileşte altfel etc.

3. Tribunalul ~

sau

profe-

Tribunalul va avea

NB

:>

părţilor, profesionişti

părţilor,

soluţionează

în

căile

intelectuală, dacă

competenţa

prin legea specială nu se sta-

de atac:

apelurile împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii în acestea sunt susceptibile de calea de atac a apelului;

primă instanţă,

în cazuriie În care

De regulă, hotărârile pronunţate de judecătorie în primă instantă sunt supuse numai apelului la tribunal. Deciziile pronunţate de tribunale în apel vor fi, în principiu, definitive, ceea ce înseamnă că împotriva acestora nu mai poate fi exercitată calea de atac a recursului, iar dacă această cale s-ar exercita totuşi, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

Competenţa materială

90

:>

a

instanţelor judecătoreşti

recursuri în cazurile anume prevăzute de lege, sens în care de recurs atunci când se atacă:

menţionăm că

tribunalul este instan-

ţă

:>

hotărârea

prin care se constată renunţarea la judecată în faţa judecătoriei [art. 406 alin. (6)

CPC];

:>

încheierea prin care s-a dispus suspendarea cauzei în primă instanţă de către judecătorie [art. 414 alin. (1) CPC];

:> :> :>

hotărârea

care constată perimarea cauzei în faţa judecătoriei [art. 421 alin. (2) CPC];

hotărârea pronunţată de judecătorie în baza recunoaşterii pretenţiilor [art. 437 alin. (1) CPC]; hotărârea care consfinţeşte tranzacţia intervenită între părţi pronunţată de judecătorie, care

poate fi atacată cu recurs doar pentru motive procedurale la (art. 440 CPC).

III.

:>

Competenţa materială

instanţa

ierarhic

superioară

a curţii de apel

curţile de apel judecă în primă instanţă, ca instanţe de apel, ca instanţe de recurs şi orice alte cereri date prin lege în competenţa lor exclusivă (art. 96 CPC).

1. Curtea de apel soluţionează în primă instanţă:

:>

litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de lei, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel [art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004];

şi

:>

toate cererile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de 1 valoare [art. 10 alin. (1 ) din Legea nr. 554/2004).

2. Curtea de apel soluţionează ca instanţă de apel:

:> :>

apelurile declarate împotriva

hotărârilor pronunţate

de tribunale în

primă instanţă;

apelurile declarate împotriva încheierilor interlocutorii pronunţate de tribunal, în primă instanţă, care se atacă pe cale separată (de exemplu, apelul împotriva încheierii prin care s-a respins admiterea în principiu a unei cereri de intervenţie pronunţate de tribunal în primă instanţă).

3. Curtea de apel soluţionează ca instanţă de recurs:

:>

recursurile împotriva hotărârilor date de tribunal, în primă instanţă şi care, potrivit legii, sunt fără drept de apel;

:>

în alte cazuri expres prevăzute de lege.

Competenţa materială

a

instanţelor judecătoreşti

91

Exemple: - recursurile Împotriva hotărârilor de expedient sau a hotărârilor pmtia/e ori prin care s-a luat act de renunf area fa drept sau fa judecată pronunfate de tribunal; - recursurile impotrivff Încheierilor interlocutorii ale tribunalului care se atacă pe cale separată . (încheierea de suspendare a cauzei, încheierea prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de : interuenfie voluntară}.

4. Alte cerer:i date în competenţa curţii de apel: ~

cererile de îndreptare a greşelilor materiale, de lămurire sau de completare a propriilor hotărâri încheieri;

şi

~

cererile de strămutare pentru bănuială legitimă, de la o judecătorie sau un tribunal din circumscripţia sa teritorială [art. 142 alin. (1) CPC];

~

căile extraordinare de atac de retractare (contestaţia în anulare şi revizuirea) îndreptate împotriva propriilor hotărâri;

~

conflictele de competenţă dintre două judecătorii din circumscripţia sa teritorială, care nu sunt în raza aceluiaşi tribunal, precum şi dintre două tribunale din circumscripţia sa teritorială sau dintre un tribunal din raza sa de activitate şi un alt organ cu activitate jurisdicţională sau un tribunal arbitral (art. 135 CPC) etc.

IV. Competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie 1. Reguli generale ~

Înalta Curte este organizată în: Secţia I civilă, Secţia a li-a civilă, Secţia penală, Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi Secţiile Unite, acestea din urmă având o competenţă proprie;

~

în cadrul Înaltei Curţi funcţionează Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (care soluţionează sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept), precum şi patru complete de 5 judecători (două de civil şi două de penal).

2. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie soluţionează:

:>

recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege (art. 97 pct. 1 CPC);

~

recursurile în interesul legii (art. 97 pct. 2 CPC);

~

cererile în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept (art. 97 pct. 3 CPC);

~

orice alte cereri date prin lege în competenţa sa (art. 97 pct. 4 CPC).

Competenţa materială

92

------------------

Exemple: - conflictele de

---

a instanţelor judecătoreşti

--

competenfă

--------

Între

---

două

--------

--------

----

cw1i de apel, precum

--------

şi

----

cele între

---

---

două

--------------

-

-----

--„

tribunale sau un tribunal .

şi

o judecătorie, ori două judecătorii, care nu se află În circumscripfia aceleiaşi cur{i de apel; conflictele de competen{ă între o curte de apel şi o judecătorie sau un ttibunal, precum şi conflictele de compe- · ten{ă intre o curte de apel şi un alt organ cu activitate jurisdic{ională, fără a se putea crea conflict de · competen{ă cu Înalta Curte de Casa{ie şi Justi{ie; - cererile de strămutare conform art. 142 CPC; - cererile referitoare la îndreptarea erorilor materiale, şi încheieri;

lămurirea

sau completarea propriilor

hotărâri

- cererile de delegare a instan{ei (art. 147 CPC).

V. Determinarea

competenţei

materiale

după

valoarea obiectului cererii

1. Reguli generale

:>

reclamantul este cel care stabileşte valoarea obiectului pretenţiei sale [art. 194 lit. c) şi art. 196 alin. (1) CPC];

:>

valoarea obiectului cererii poate fi contestată, caz în care valoarea va fi stabilită după înscrisurile prezentate şi explicaţiile oferite de părţi [art. 98 alin. (3) CPC];

:>

în situaţia în care reclamantul formulează un capăt de cerere principal şi mai multe capete de cerere accesorii (cum ar fi dobânzile, penalităţile, fructele, cheltuielile sau altele asemenea), valoarea capătului principal este cea care determină instanţa competentă a soluţiona cauza;

:>

valoarea obiectului cererii principale este aceea care determină instanţa competentă, chiar şi atunci când vine vorba de formularea unor cereri incidentale, cum ar fi: cererea reconvenţională, cererea de intervenţie voluntară, cererea de chemare în garanţie etc.

2. Cazul mai multor capete principale de cerere

:>

Reguli:

:>

r

NB

dacă reclamantul a sesizat instanţa cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte ori cauze diferite, competenţa se stabileşte în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul fiecărei pretenţii în parte. Dacă unul dintre capetele de cerere este de competenţa altei instanţe, instanţa sesizată va dispune disjungerea şi îşi va declina în mod corespunzător competenţa [art. 99 alin. (1) CPC];

În cazul în care sunt formulate şi capete accesorii pe lângă cererile principale, acestea de cerere principal de care sunt legate, declinându-se, dacă este cazul, împreună cu acesta. Valoarea capătului principal este cea care determină competenfa, fără ca cererile accesorii să influenţeze stabilirea acesteia [art. 98 alin. ( 1) CPC coroborat cu art. 99 alin. (1) CPC]. urmează capătul

Competenţa materială

:>

r NB

a instanţelor judecătoreşti

93

în cazul'în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeaşi cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecăţii printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanţa competentă să le soluţioneze se determină ţinându-se seama de acea pretenţie care atrage competenţa unei instanţe de grad mai înalt [art. 99 a!in. (2) CPC]. Această ipoteză

de chema.re în

are în vedere pretenţiile conexe, care nu au fost însă formulate prin cereri diferite şi ulterior reunite (în condîtiile art. 139 CPC), ci au fost

judecată

deduse judecă/ii printr-o singură cerere de chemare În judecată.

3. Cererea formulată de mai mulţi reclamanţi

:>

Reguli:

:>

dacă mai mulţi reclamanţi, prin aceeaşi cerere de chemare în judecată, formulează pretenţii

proprii împotriva aceluiaşi pârât, invocând raporturi juridice distincte şi neaflate într-o legă­ care să facă necesară judecarea lor împreună, determinarea instanţei competente se face cu observarea valorii sau, după caz, a naturii ori obiectului fiecărei pretenţii în parte [art. 100 alin. (1) CPC]; tură

:>

determinarea instanţei competente se face cu observarea valorii sau, după caz, a naturii ori obiectului fiecărei pretenţii în parte şi atunci când unul sau mai mulţi reclamanţi formulează, prin aceeaşi cerere de chemare în judecată, pretenţii împotriva mai multor pârâţi, invocând raporturi juridice distincte şi fără legătură între ele [art. 100 alin. (2) CPC].

4. Valoarea cererii în cazuri speciale

:>

r

Reguli

:>

în cererile privitoare la executarea unui contract ori a unui alt act juridic, pentru stabilirea competenţei instanţei se va ţine seama de valoarea obiectului acestuia sau, după caz, de aceea a părţii din obiectul dedus judecăţii [art. 101 alin. (1) CPC];

:>

valoarea obiectului cererii sau, după caz, aceea a părţii din obiectul dedus judecăţii va fi avută în vedere şi în cererile privind constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea actului juridic, chiar dacă nu se solicită şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, precum şi în cererile privind constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept [art. 101 alin. {2) CPC];

NB

În cazul cererilor în constatarea nulităţii absolute, în anularea sau rezoluţiunea actului juridic, valoarea obiectului actului juridic se stabileşte prin raportare la valoarea prestafiei executate ori a presta/iei ce trebuia executată de reclamant în temeiul respectivului act juridic.

Competenţa materială

94

:>

r

NB

a instanţelor judecătoreşti

în cererile de aceeaşi natură, privitoare la contracte de locaţiune ori de leasing, prec.um şi în acelea privitoare la predarea sau restituirea bunului închiriat ori arendat, valoarea cererii se socoteşte după chiria sau arenda anuală [art. 101 alin. (3) CPC].

În măsura în care contractul a fost încheiat pe o durată mai mică de un an, va fi avută în vedere chiria datorată pentru durata convenită de părfi, iar nu chiria anuală, dispozitiile art 101 alin. (3) CPC nefiind aplicabile pentru această ipoteză.

5. Cazul cererii de plată parţială

:>

Reguli:

:>

dacă prin cerere se solicită plata unei părţi dintr-o creanţă, valoarea cererii se socoteşte după partea pretinsă de reclamant ca fiind exigibilă (art. 102 CPC).

; Spre exemplu, dacă reclamantul solicită instan{ei restituirea sumei de 180.000 lei din Împrumutul de 230.000 acordat pârâtului, această ultimă valoare fiind exigibilă la data sesizării instantei, prin raportare la prevederile art. 102 CPC, competenţa va aparţine tribunalului, iar nu judecătoriei, intrucât, valoarea la care se raportează stabilirea competen{ei este cea exigibilă de 230.000 lei, chiar dacă reclamantul solicită obligarea pârâtului la restituirea sumei de 180.000 lei.

:>

obiectul cererilor la care se referă art. 102 CPC îl reprezintă plata unei sume de bani, indiferent de cauza raportului juridic, de natură contractuală sau delictuală;

:>

aplicarea art. 102 CPC presupune ca reclamantul să fi solicitat de la bun început plata parţială a creanţei, nefiind vizate situaţiile în care pârâtul a achitat pe parcursul judecăţii o parte din suma solicitată iniţial de către reclamant, iar după acest moment, pe parcursul judecării cauzei, reclamantul şi-a restrâns pretenţiile iniţiale.

6. Cererea privind prestaţii succesive

:>

în cererile care au ca obiect un drept la prestaţii succesive, dacă durata existenţei dreptului este nedeterminată, valoarea lor se socoteşte după valoarea prestaţiei anuale datorate (art. 103 CPC).

7. Cererileîn materie imobiliară

:>

Reguli:

:>

în cererile având ca obiect un drept de proprietate sau alte drepturi reale asupra unui imobil, valoarea lor se determină în funcţie de valoarea impozabilă, stabilită potrivit legislaţiei fiscale [art. 104 alin. (1) CPC];

:>

în cazul în care nu este stabilită valoarea impozabilă, se aplică regula generală, adică valoarea va fi cea indicată de reclamant prin cererea de chemare în judecată, iar în caz de contestaţie, cea determinată potrivit înscrisurilor depuse şi explicaţiilor părţilor [art. 104 alin. (2) CPCJ.

Competenţa materială a instanţelor judecătoreşti

8. Cererile în materie de

:>

95

moştenire

Reguli:

:>

în materie de moştenire, competenţa după valoare se determină fără scăderea sarcinilor sau datoriilo"" moştenirii (art. 105 CPC);

:>

ipoteza art. 105 CPC are în vedere orice cereri în materie de moştenire, indiferent de obiect.

Exemple: - cererea in anularea unui testament; - cererea pentru constatarea validită{ii unui testament; - cererea În anularea certificatului de moştenitor; - cererea pentru reduc{iunea liberalită{ilor excesive, cererea pentru raportul donafiilor etc.

r NB

Cererea de sistare a indiviziunii succesorale nu intră sub incidenta art. l 05 CPC, deoarece nu este supusă criteriului valoric, fiind de competenta judecătoriei, indiferent de valoare [art. 94 pct. l lit. j) CPC].

9. Momentul stabilirii valorii obiectului litigiului

:>

momentul care interesează în stabilirea valorii obiectului litigiului este acela al sesizării instanţei, deci al introducerii cererii de chemare în judecată (art. 106 CPC);

:>

dacă printr-un raport de expertiză a fost stabilită o altă valoare a obiectului decât aceea din cere-

rea de chemare în judecată, iar reclamantul cere noua valoare, acest lucru nu este de natură să justifice declinarea de competenţă a instanţei.

COMPETENŢA TE.RITORIALĂ A INSTANŢELOR JUDECĂTOREŞTI

FIŞA

NR.12

Sediul materiei: art. 107-121 CPC Noţiune

între instanţe de acelaşi grad~ competenţa teritorială răspunde la întrebarea „care dintre instanţele de acelaşi grad este competentă să soluţioneze pricina?"

I. Clasificarea

- presupune delimitarea

competenţei

competenţei

unei

instanţe

teritoriale

1. competenţa teritorială de drept comun - când cererea se introduce la instanţa de drept comun din punct de vedere teritorial, dar părţile pot conveni să se judece la o altă instanţă; 2. competenţa teritorială alternativă (facultativă) - când reclamantul are alegerea între două sau mai multe instanţe deopotrivă competente; 3. competenţa teritorială exclusivă (excepţională sau absolută) - când cererea trebuie introdusă la o anumită instanţă, fără a exista pentru părţi posibilitatea de a stabili o altă instanţă.

r

NB

Normele care reglementează competenta teritorială sunt, în principiu, de ordine privată, dacă este vorba despre procese privitoare la bunuri, cu excepţia cazurilor prevăzute de art. 117-121 CPC, dar, au caracterul unor norme de ordine publică în materie de persoane, precum şi în cazurile prevăzute de art. 117-121 CPC.

1. Competenţa :l Regula ~

teritorială

de drept comun

generală:

cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel [art. 107 alin. (1) CPC];

:l pentru stabilirea

competenţei teritoriale prezintă interes domiciliul pe care pârâtul îl avea în

momentul introducerii cererii de chemare în judecată, iar schimbarea nu influenţează competenţa [art. 107 alin. (2) CPC];

:l

ulterioară

a domiciliului

dacă domiciliul pârâtului este necunoscut, instanţa competentă din punct de vedere teritorial

este aceea ln a cărei circumscripţie se află reşedinţa din ţară a pârâtului, iar dacă nici reşedinţa pârâtului nu este cunoscută, cererea se introduce la instanţa domiciliului, sediului, reşedinţei ori reprezentanţei, după caz, a reclamantului (art. 108 CPC); privinţa persoanelor juridice, cererea de chemare în judecată împotriva unei persoane juridice de drept privat se poate face şi la instanţa locului unde ea are un dezmembrământ fără perso-

:l în

Competenţa teritorială

98

a

instanţelor judecătoreşti

nalitate juridică, pentru obligaţiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentantul dezmembrământului ori din fapte săvârşite de acesta (art. 109 CPC); ~

în situaţia în care persoana juridică nu are un sediu cunoscut, cererea se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie se află reprezentanţa acesteia, iar dacă nu are nici reprezentanţa cunoscută, la instanţa în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul, sediul, reşedinţa ori reprezentanţa, după caz;

~

cererea de chemare în judecată împotriva unei asociaţii, societăţi sau altei entităţi fără personalitate juridică, constituită potrivit legii, se poate introduce la instanţa competentă pentru persoana căreia, potrivit înţelegerii dintre membri, i s-a încredinţat conducerea sau administrarea acesteia, iar în cazul lipsei unei asemenea persoane, cererea se va putea introduce la instanţa competentă pentru oricare dintre membrii entităţii respective (art. 110 CPC).

2.

Competenţa teritorială alternativă

~

~

permite reclamantului să aleagă între instanţa de la domiciliul pârâtului şi una sau mai multe instanţe prevăzute de lege, care sunt deopotrivă competente în soluţionarea pricinii; odată

ce alegerea a fost făcută de către reclamant prin introducerea cererii de chemare în judela o anumită instanţă, instanţa respectivă nu-şi mai poate declina competenţa şi nici reclamantul nu mai are posibilitatea de a invoca necompetenţa relativă a acelei instanţe.

cată

a) sunt cazuri de competenţă

teritorială alternativă:

~

cererile îndreptate împotriva statului, autorităţilor şi instituţiilor centrale sau locale, precum şi a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanţa de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanţa de la sediul pârâtului (art. 111 CPC);

~

cererea de chemare în judecată a mai multor pârâţi poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia; în cazul în care printre pârâţi sunt şi obligaţi accesoriu, cererea se introduce la instanţa competentă pentru oricare dintre debitorii principali;

r

este în cazul „pârâtului fictiv", când reclamantul cheamă în judecată o care nu are legătură cu raportul dedus judecăţii doar în scopul sesizării unei anumite instanţe (în acest caz, fie pârâtul nu există, ipoteză în care este incidentă excepţia lipsei capacităţii de folosinţă, fie pârâtul există, însă este străin de raportul dedus judecăţii, fată de acesta acţiunea respingându-se ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă). În această ipoteză, oricare dintre pârâti poate invoca necompetenţa la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe [a1i. 112 alin. (2) CPC), însă instanţa nu va putea soluţiona excepţia de necompetenţă decât după soluţionarea excepţiei lipsei capacităţii de folosinţă, ipoteză care constituie o derogare de la regula înscrisă în cuprinsul art. 248 alin. (1) CPC, potrivit căreia instanţa va soluţiona mai întâi excepţiile de procedură şi ulterior pe cele de fond.

NB

O situaţie

specială

anumită persoană

Competenţa teritorială

a

instanţelor judecătoreşti

99

b} alte cazuri de competenţă teritorială alternativă sunt prevăzute de legiuitor În cuprinsul art. 113-115 CPC, reclamantul având posibilitatea de alegere a· competenţei atât În favoarea instanţei de la domiciliul/sediu/ pârâtului, cât şi a altor instanţe, În următoarele materii, astfel:

:>

în privinţa cererilor referitoare la stabilirea filiaţiei, legiuitoru! prevede în prezent posibilitatea sesizării şi a instanţei de la domiciliul reclamantului [art. 113 alin. (1) pct. 1 CPC];

Exemple: - cererea privind stabilirea filia{iei fa{ă de - cererea privind contestarea filia{iei etc.

:>

mamă

ori

fa{ă

de

tată;

în privinţa cererilor referitoare la obligaţia de întreţinere, inclusiv a celor privind alocaţiile de stat pentru copii 1 legiuitorul indică 1 în ce priveşte obligaţia de întreţinere 1 instanţa de la domiciliul creditorului reclamant [art. 113 alin. (1) pct. 2 CPC];

Exemple: - stabilirea obliga{iei de între{inere sau a presta{iei compensatorii între

foştii

so{i;

- acordarea pensiei de intre{inere ori majorarea acesteia.

r

Nu intră sub incidenta acestui articol cererile prin care debitorul obliga{iei de intre{inere pretinde reducerea sau sistarea pensiei de ÎntreVnere.

NB

:>

în privinţa cererilor referitoare la executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract1 este reglementată şi instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea 1 fie chiar în parte 1a obligaţiei [art. 113 alin. (1) pct. 3 CPC];

:>

în privinţa cererilor care izvorăsc dintr-un raport de locaţiune a imobilului, acestea pot fi adresate şi instanţei locului unde se află imobilul [art. 113 alin. (1) pct. 4 CPCJ;

:>

în privinţa cererilor în prestaţie tabulară, în justificare tabulară sau în rectificare tabulară, poate fi sesizată şi instanţa locului unde se află imobilul [art. 113 alin. (1) pct. 5 CPC];

:>

în privinţa cererilor care izvorăsc dintr-un contract de transport, alături de instanţa de la domiciliul sau sediul pârâtului mai sunt competente şi instanţa locului de plecare sau instanţa locului de sosire [art. 113 alin. (1) pct. 6 CPC];

:>

în privinţa cererilor vizând alte obligaţii născute din raporturi juridice privind profesioniştii, precum cele izvorâte din cambii, cecuri, bilete la ordin ori alte titluri de valoare, şi instanţa locului plăţii [art. 113 alin. (1) pct. 7 CPC];

:>

în privinţa cererilor care interesează raporturile juridice obligaţionale născute între un consumator şi un profesionist, şi instanţa domiciliului consumatorului [art. 113 alin. (1) pct. 8 CPC];

:>

ambele ipoteze de la art. 113 alin. (1) pct. 8 CPC au în vedere cererile cu obiectul arătat (executarea, constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist, respectiv repararea pagubelor produse

Competenţa teritorială

100

a

instanţelor judecătoreşti

consumatorilor), în care consumatorul are calitatea de reclamant, cereri care pot fi formulate şi

la instanţa domiciliului acestuia ~ pentru situaţiile în care consumatorul este cel chemat în suntem în prezenţa unui caz de competenţă teritorială exclusivă, reglementat de art. 121 CPC.

judecată,

:>

în privinţa cererilor referitoare la obligaţiile izvorâte dintr-o faptă ilicită, acestea pot fi adresate şi instanţei în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită, precum şi celei în raza căreia s-a produs prejudiciul [art. 113 alin. (1) pct. 9 CPC];

r NB

Dacă fapta ilicită a fost săvârşită sau prejudiciul s-a produs în circumscripţiile teritoriale ale mai multor instanţe, toate aceste instanţe, împreună cu cea de la domiciliul sau, după caz, sediul pârâtului, sunt deopotrivă competente.

r

Pentru oricare dintre ipotezele de competenţă teritorială alternativă prevăzute de legiuitor în cuprinsul art. 113 alin. (2), dacă pârâtul exercită în mod statornic, în afara domiciliului său, o activitate profesională ori o activitate agricolă, comercială, industrială sau altele asemenea, cererea de chemare în judecată se poate introduce şi la instanţa în circumscripţia căreia se află locul activităţii respective, însă numai pentru obligaţiile patrimoniale născute sau care urmează să se execute în acel loc [art. 113 alin. (2) CPC].

NB

:>

cererile privind autorizarea de către instanţa de tutelă şi de familie a încheierii unor acte juridice, când acestea privesc un imobil, pot fi formulate atât la instanţa de tutelă şi de familie de la domiciliul sau reşedinţa persoanei ocrotite, cât şi la instanţa în a cărei circumscripţie teritorială este situat imobilul [art. 114 alin. (2) CPC];

:>

pentru formularea unei cereri privitoare la despăgubiri în materie de asigurare, reclamantul are la dispoziţie, în principiu, nu mai puţin de patru instanţe deopotrivă competente, iar în ipoteza când reclamant este un terţ prejudiciat, chiar cinci, astfel încât sunt în aceeaşi măsură competente în această materie instanţele în circumscripţia cărora se află (art. 115 CPC):

:> :> :> :> :>

r NB

domiciliul sau sediul asiguratului; bunurile asigurate; locul unde s-a produs riscul asigurat; şi, desigur, instanţa de la domiciliul/sediul pârâtului;

în materia asigurării obligatorii de răspundere civilă, terţul prejudiciat poate introduce acţiu­ ne directă şi la instanţa domiciliului sau, după caz, a sediului său [art. 115 alin. (3) CPC].

Sub sancţiunea considerării clauzei ca nescrise, o convenţie între părţi asupra despăgu­ birilor nu poate fi făcută mai înainte de naşterea dreptului Ia despăgubire, respectiv înainte de producerea riscului asigurat.

Competenţa teritorială a instanţelor judecătoreşti

101

3. Competenţa teritorială exclusivă

:>

Tn cazurile expres prevăzute de lege, legiuitorul stabileşte competenţa teritorială în favoarea unei anumite instanţe, fără a mai exista posibilitatea pentru părţi de a conveni ca litigiul să fie soluţionat de o ai~ă instanţă, ceea ce înseamnă că instanţa determinată de lege are o competenţă teritorială exclusivă (absolută), reglementată de norme de ordine publică.

:>

Competenţa teritorială aparţine

unei anumite

instanţe,

în

următoarele situaţii:

3.1. cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanţa în a cărei circumscripţie este situat imobilul (art. 117 CPC};

:>

dacă

imobilul este situat în circumscripţiile mai multor instanţe, cererea se va face la instanţa domiciliului sau reşedinţei pârâtului, dacă aceasta se află în vreuna dintre aceste circumscripţii, iar în caz contrar, la oricare dintre instanţele în circumscripţiile cărora se află imobilul.

Exemple: - cererile În revendicarea imobilului; - cererile confesorii sau negatorii; - cererea În

grănifuire;

- cererea În constatarea existen{ei ori a inexistentei unui drept real; - cererile in materie de

ipotecă,

gaj, drept de preferinţă, drept de

retenţie;

- cererile posesorii cu privire un imobil etc.

r+ NB

Cererile privitoare la drepturi de creanţă in legătură cu un imobil pot fi formulate la instanta domiciliului sau sediului pârâtului ori, după caz, la una dintre instanţele de la art. 108-1 13 CPC, legiuitorul stabilind o competenţă teritorială alternativă.

Exemple (de cereri de crean{ă/personale in legătură cu un imobil): cererea al cărei obiect ii formează rezo/u{iunea unui antecontract privitor la un bun imobil şi resti: tuirea contravalorii achitate; [ _-_ ~ere~e_<:_ ?_e__ ?!Y_~i§f_l!'.'!_ ?_ 1!_9'.
3.2. în materie de moştenire, până la ieşirea din indiviziune, sunt de competenţa exclusivă a instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului [art. 118 alin. {1} CPC];

:>

cererile privitoare ia validitatea sau executarea dispoziţiilor testamentare;

: Exemple: : - cererile pentru anularea unui testament; , - cererea pentru constatarea

ualidităfii

unui testament;

Competenţa teritorială

102

a

instanţelor judecătoreşti

- cererile pentru executarea dispozifiilor unui testament atunci când validitatea acestuia nu este contestată.

~

cererile privitoare la moştenire şi la sarcinile acesteia, precum care moştenitorii le-ar avea unul împotriva altuia;

Exemple: - cererea în anularea certificatului de

şi

cele privitoare la

pretenţiile

moştenitor;

- cererea pentru reducfiunea liberalităfilor excesive; - cererea pentru raportul donafiilor de către moştenitorii obligafi la raport; - cererile referitoare la conservarea sau administrarea bunurilor în timpul stării de indiviziune; - cererea de ieşire din indiviziune succesorală; - orice alte cereri prin care moştenitorii işi valorifică pretenfii unii Împotriva altora, Însă numai aceste pretenfii sunt în legătură cu moştenirea ori cu sarcinile acesteia. ~

pe

dacă

cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moştenitori sau împotriva executorului testamentar.

Exemple: - cererea pentru predarea unui legat cu titlu particular; - cereri prin care creditorii personali ai defunctului valorifică drepturi din contracte încheiate cu acesta; - cererile pentru cheltuielile privind inm01mântarea defunctului, conservarea şi administrarea bunurilor succesorale etc.

r

Noţiunea

NB

r NB

de „ultimul domiciliu al defunctului" corespunde ultimei

locuinţe

efective a lui

de cuius, iar nu eventualului domiciliu care era înscris în actul de identitate al acestuia.

Articolul 118 CPC

(instanţa

şi in circumscripfie

de la ultimul domiciliu al defunctului) este aplicabil

situafia in care, în masa succesorală, se regăsesc şi imobile situate in decât cea in care se află ultimul domiciliu al defunctului.

altă

3.3. cererile în materie de societate, până la sfârşitul Iichidării sau, după caz, până la radierea societăţii, sunt de competenţa exclusivă a instanţei în circumscripţia căreia societatea Îşi are sediul principal (art. 119 CPC); ~

textul este aplicabil oricărei forme de societate, atât societăţilor prevăzute de actualul Cod civil, cu sau fără personalitate juridică, cât şi societăţilor reglementate de Legea societăţilor nr. 31/1990, astfel cum a fost republicată în M. Of. nr. 1066 din 17 noiembrie 2004.

~

până

la lichidarea în fapt a societăţii

= până în

momentul împărţirii întregului activ al societăţii;

Competenţa teritorială

:>

a inst2nţelor judecătoreşti

103

cererile avute în vedere sunt cele care se referă la existenţa societăţii sau la ansamblul operaţiu­ nilor sale, interesând raporturile între asociaţi ori între aceştia şi societate.

3.4. pentru cereri în materie de insolvenţă sau, după caz, de concordat preventiv, competenţa teritorialli exclusivă oparţine tribunalului În a cărui circumscripţie îşi are sediul debitoru/ (art. 120 CPC);

:>

cererile formulate de către administratorul sau lichidatorul judiciar împotriva unor terţi pot intra în sfera de aplicare a normei de competenţă exclusivă doar dacă îşi au cauza în insolvenţă sau concordat preventiv;

r

NB

În privinţa cererilor în această materie, nu operează prorogarea legală de competenţă, potrivit art. 123 CPC, în sensul că, instanfa sesizată cu cererea principală nu va solufiona şi cererea fn materia insolvenfei sau a concordatului preventiv formulată pe calea unei cereri accesorii, adifionale sau incidentale. În acest ultim caz, competenţa va aparpne tribunalu-

lui în a

cărui circumscripţie îşi

are sediul debitorul.

3.5. pentru cererile formulate de un profesionist Împotriva unui consumator este competentă teritorial exclusiv instanţa în a cărei circumscripţie se află domiciliul consumatorului (art. 121 CPC);

:>

regula este aplicabilă tuturor cererilor formulate de un profesionist împotriva unui consumator, decurgând dintr-un raport juridic încheiat de primul, în exerciţiul activităţii sale profesionale, iar de al doilea, într-un scop exterior activităţilor sale profesionale;

:>

se permite alegerea de competenţă prin convenţia părţilor, convenţie care este valabilă doar dacă a fost făcută după naşterea dreptului la despăgubire; în caz contrar, aceasta va fi considerată ca nescrisă.

4. Competenţa facultativă - cazuri speciale

:>

Dispoziţiile

art. 127 CPC instituie alte cazuri de

competenţă teritorială alternativă

care au în vedere

ipoteza cererilor de chemare În judecată În care calitatea de parte o are un judecător, astfel:

:>

dacă

un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de

competenţa instanţei la care îşi

desfăşoară acelaşi

a cărei poziţie

r

NB

activitatea, acesta (judecătorul), va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea [art. 127 alin. (1) CPCJ, disaplicabilă şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor [art. 127 alin. (3) CPCJ.

În acest caz, competenţa teritorială este de ordine publică, ceea ce înseamnă că, în cazul în care un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, acesta este obligat să sesizeze una dintre instanţele judecă­ toreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscriptie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

Competenţa teritorială

104

~

a

instanţelor judecătoreşti

în cazul în care cererea se introduce Împotriva unui judecător care îşi desfăşoară activi.tatea la instanţa competentă să judece cauza (deci, judecătorul are calitatea de pârât), reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia orică­ reia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii (art. 127 alin. (2) CPC), dispoziţie aplicabilă şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor [art. 127 alin. (3) CPC].

r

În cazul în care judecătorul are calitatea de pârât, competenţa este reglementată de norme de ordine privată, întrucât, reclamantul are posibilitatea de a sesiza (,,poate sesiza") şi instanţa competentă potrivit legii Ia care îşi desfăşoară activitatea pârâtul.

r

Aceste

NB

NB

dispoziţii

devin aplicabile doar pentru situaţia în care cererea care urmează să fie de un judecător sau împotriva unui judecător ar fi de competenţa instanţei unde acesta îşi desfăşoară activitatea. PrinDecizia nr. 7/2016 (M. Of. nr. 461 din 22 iunie 2016), I.C.C.J., Completul competent să judece recursul în interesul legii, a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 127alin. (1) şi (3) din Codul de procedură civilă şi a stabilit: ,,!. Sintagma ((instanfa la care işi desfăşoară activitatea» din cuprinsul art. 127 alin. (I) din formulată

Codul de procedură civilă trebuie interpretată restrictiv, in sensul că se referă la situaţia in care judecătorul işi desfăşoară efectiv activitatea in cadrul instanţei competente să se pronunfe asupra cererii de chemare !n judecată fn primă instanf ă. Il Art. 127 alin. (I) şi (3) din Codu/de procedură civilă trebuie interpretat, sub aspectul noţiu­ nii de «grefier», in sensul că este aplicabil şi in cazul reclamanţilor care fac parte din personalul auxiliar de specialitate (grefier) la parchetele de pe lângă instanţele judecătoreşti".

li. Prorogarea

competenţei

Noţiune - intervine În situaţia în care instanţa competentă să soluţioneze cererea de chemare În judecată cu care a fost învestită de către reclamant devine competentă să rezolve şi cereri care, în mod obişnuit, nu intră în competenţa sa, operând în acest sens o extindere a competenţei instanţei iniţial învestite.

1. Clasificarea prorogării competenţei Prorogarea poate fi:

A. Prorogarea legală a competenţei ~

intervine în cazurile expres prevăzute de lege, respectiv: ~

în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeaşi cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecăţii

Competenţa teritorială a instanţelor judecătoreşti

105

printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanţa competentă să le soluţioneze se determină ţinându-se seama de acea pretenţie care atrage competenţa unei instanţe de grad mai înalt [art. 99 alin. (2) CPC];

:>

instanţa sesizată de reclamant în raport de domiciliul sau sediul unui pârât devine competentă s~ soluţioneze

scripţiile

litigiul şi faţă de altor instanţe (art. 112 CPC);

pârâţii

care

domiciliază

sau

îşi

au sediul în circum-

:>

cererile accesorii, adiţionale, precum şi cele incidentale se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti, cu excepţia cererilor în materia insolvenţei sau concordatului preventiv care sunt de competenţa exclusivă a tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are sediul debitorul (art. 123 coroborat cu art. 120 CPC);

:>

conexitatea reprezintă un alt caz de prorogare legală a competenţei, fiind un incident procedural care presupune existenţa a două sau mai multor pricini ce se află înaintea aceleiaşi instanţe sau a unor instanţe deosebite, de acelaşi grad sau de grad diferit, în care sunt aceleaşi părţi sau chiar împreună cu alte părţi şi ale căror obiect şi cauză au între ele o strânsă legătură (art. 139 CPC).

r

Dacă

NB

a operat prorogarea competenţei în privinţa soluţionării unei cereri incidentale, ulterior, aceasta este disjunsă de către instanţă, întrucât aceasta ar întârzia soluţionarea cererii principale (spre exemplu, cererea reconvenţională este disjunsă de cererea de chemare În judecată), disjungerea nu determină schimbarea competenţei instanţei, ci, odată investită, aceasta îşi va păstra competenţa. Ca atare, instanţa care a devenit competentă în temeiul art. 123 CPCîşiva păstra competenţa de a soluţiona cererea incidentală şi după disjungere, chiar· dacă, în situaţia în care ar fi fost for· mulată pe cale principală, ar fi determinat competenţa unei alte instanţe. însă.

B. Prorogarea judecătorească a competenţei

:>

intervine în temeiul unei hotărâri pronunţate de către instanţa de judecată.

~

Sunt cazurile de prorogare judecătorească a competenţei:

:> :> :> :> :>

strămutarea pricinilor [art. 145 alin. (1) CPC];

delegarea unei alte instanţe (art. 147 CPC); administrarea unei dovezi prin comisie rogatorie [art. 261 alin. (2)-(5) CPC]; admiterea apelului, anularea hotărârii atacate şi trimiterea spre rejudecare la o altă instanţă decât cea care a judecat în primă instanţă, însă egală în grad cu aceasta [art. 480 alin. (3) CPC]; admiterea recursului şi casarea cu trimitere spre rejudecare la o altă instanţă decât cea care a judecat fondul, dar egală în grad cu aceasta [art. 497 şi art. 498 alin. (2) CPC];

Competenţa teritorială

106

:>

soluţionarea

cererii de o altă instanţă de acelaşi grad, în caz de admitere a cererii de abţinere sau de recuzare de către instanţa ierarhic superioară, când, din pricina abţinerii sau recuzării, nu se poate alcătui completul de judecată [art. 52 alin. (1) CPC ].

C. Prorogarea

:>

a instanţelor judecătoreşti

convenţională {voluntară}

a competenţei

intervine în cazul în care părţile convin în scris sau, în cazul litigiilor născute, şi prin declaraţie verbală în faţa instanţei ca procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competenţă este exclusivă [art. 126 alin. (1) CPC].

·Exemple:

- în cazul competen[ei teritoriale alternative; - În litigiile referitoare la bunuri şi alte drepturi de care păr[ile pot să dispună; - in cazul cererilor formulate de un profesionist Împotriva unui consumator. deşi, potrivit art. 121 teza I CPC, acestea sunt de competen[a teritorială exclusivă a instan[ei În a cărei circumscrip[ie se află domiciliul consumatorului, pottivit mt. I 21 teza a 11-a CPC, păr[ile pot alege prin conven[ie o altă instan[ă decât cea de la domiciliul consumatorului după naşterea dreptului la despăgubire.

---·-------------

FIŞA

NR.13

INCIDENTE PROCEDURALE REFERITOARE LA COMPETENŢĂ

----·---·-

----~-~------

I. Excepţia de necompetenţă Sediul materiei: art 129-132 CPC Noţiune

- mijlocul procesual prin care, În

condiţiile

legii, partea interesată, În discuţie fondul dreptului,

procuroru/ sau instanţa invocă, fără să pună neregularităţi procedurale privitoare inclusiv la competenţa instanţei, rind, după caz, declinarea competenţei sau respingerea cererii.

urmă­

1. Invocare

:>

în cursul judecăţii (în procesul pendinte), se contestă competenţa, indiferent că este vorba de judecata în primă instanţă sau de judecata unei căi de atac, aceasta va fi invocată prin intermediul excepţiei de necompetenţă;

:>

după dezînvestirea instanţei prin pronunţarea hotărârii, necompetenţa respectivei instanţe se

dacă

poate invoca, în condiţiile legii, doar prin intermediul căilor de atac deschise împotriva hotărârii;

:>

necompetenţa materială şi necompetenţa teritorială (indiferent că este vorba despre cea absolută

sau despre cea relativă) pot fi invocate prin intermediul apelului (ca motiv de apel) numai dacă au fost invocate în termen înaintea primei instanţe, iar excepţia a fost respinsă sau instanţa a omis să se pronunţe cu privire la ea;

:>

necompetenţa generală (incluzând-o şi pe cea internaţională) poate fi invocată direct în apel

sau în recurs;

:>

în cazul în care a intervenit o hotărâre definitivă, necompetenţa generală poate fi invocată şi pe calea contestaţiei în anulare, însă numai dacă, deşi a fost invocată prin cererea de recurs, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia.

:>

Termenul de invocare:

:>

necompetenţa generală a instanţelor judecătoreşti poate judecător

:>

fi invocată de părţi ori de către

în orice stare a pricinii;

necompetenţa materială şi teritorială către judecător

la primul termen de

de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de la care părţile sunt legal citate în faţa primei

judecată

instanţe;

:>

necompetenţa

de ordine

privată

poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau,

dacă întâmpinarea nu este obligatorie, părţile

sunt legal citate în

faţa

primei

cel mai târziu la primul termen de judecată la care

instanţe;

Incidente procedurale referitoare la competenţă

108

:>

dacă necompetenţa făcut

care a

nu este de ordine publică, deci în cazul necompetenţei relative, partea cererea la o instanţă necompetentă nu va putea cere declararea necom-

petenţei.

:I

Sancţiunea

:I

care intervine în cazul

decăderea părţii

neinvocării excepţiei

în termenele statuate de legiuitor:

din dreptul de a mai invoca excepţia de necompetenţă.

2. Caracterele juridice ale excepţiei de necompetenţă

:>

excepţia

de necompetenţă este o excepţie de procedură, deoarece interesează normele de com-

petenţă judecătorească;

:>

este o excepţie dilatorie, însă, atunci când se invocă inadmisibilitatea, pe ideea că pricina nu este de competenţa instanţelor române sau este de competenţa unui organ fără activitate jurisdicţio­ nală, excepţia are caracter peremptoriu, deoarece stinge litigiul în acea fază, fără a se intra pe fond;

:>

este o excepţie absolută în cazul încălcării (art. 129 CPC):

:>

generale (când procesul nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti, în sensul că este fie de competenţa unei instanţe străine, în cazul unui litigiu cu elemente de extraneitate, fie de competenţa unui alt organ de jurisdicţie sau fără activitate jurisdicţională);

:>

competenţei

competenţei

materiale, deci atunci când procesul este de

competenţa

unei instanţe de alt

grad;

:> :>

competenţei teritoriale exclusive (absolute), atunci când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.

excepţia

de necompetenţă este relativă în cazul încălcării normelor privind competenţa teri-

torială alternativă (facultativă).

3. Verificarea

competenţei. Corelaţia

cu

excepţia

de

necompetenţă

:>

în ceea ce priveşte necompetenţa generală a instanţelor judecătoreşti, excepţia cu acest obiect poate fi invocată oricând în cursul judecăţii, astfel încât părţile nu pot fi private de dreptul de a o invoca chiar în faţa instanţei care s-a declarat anterior competentă să soluţioneze pricina din acest punct de vedere;

:>

în ceea ce priveşte competenţa funcţională (specializată) a instanţei, potrivit dispoziţiilor art. 200 alin. {1) şi (2) CPC, completul căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza verifică, de îndată, dacă cererea de chemare în judecată este de competenţa sa, iar în situaţia în care cauza nu este de competenţa sa, dispune, printr-o încheiere dată fără citarea părţilor, trimiterea dosarului completului specializat competent sau, după caz, secţiei specializate competente din cadrul instanţei sesizate;

Incidente procedurale referitoare la competenţă

109

;spre exemplu:

~- este sesizată Secfia de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Bucureşti cu un litigiu de :dreptul muncii, caz În care competenfu ar aparfine Sec{iei de litigii de muncă şi asigurări sociale a ;Tribunalului Bucureşti.

:>

în ceea ce priveşte necompetenţa de ordine publică (materială şi teritorială exclusivă), termenul la care instanţa este obligată să-şi verifice competenţa din oficiu este acelaşi cu cel la care excepţia c~u

acest obiect se invocă sau se discută, dacă a fost invocată în scris până la acel

termen;

:>

în ceea ce priveşte necompetenţa de ordine privată, verificarea din oficiu a competenţei nu interferează

:>

cu eventuaia excepţie pe care o invocă pârâtul;

excepţia de necompetenţă generală, materială sau teritorială nu poate fi soluţionată mai înainte de primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, deoarece presupune discutarea acesteia în condiţii de contradictorialitate, norma art. 200 alin. (1) CPC fiind de strictă interpretare şi aplicare, vizând exclusiv necompetenţa funcţională (specializată) a instanţei.

4. Soluţii asupra excepţiei de necompetenţă

:>

dacă instanţa

respinge excepţia de necompetenţă ca nefondată, declarându-se competentă, va pronunţa o încheiere interlocutorie {care leagă instanţa) motivată, nemaiputându-se reveni asupra acestei încheieri; prin aceeaşi încheiere instanţa va stabili că este competentă general, material şi teritorial să soluţioneze cauza;

r NB

:>

dacă excepţia

este admisă, instanţa este obligată să stabilească nul cu activitate jurisdicţională competent potrivit legii;

r NB

:>

ÎNCHEIEREA poate fi atacată doar odată cu fondul cauzei [art. 132 alin. (2) CPC]. instanţa competentă

sau orga-

HOTĂRÂREA DE DECLINARE a competentei nu este supusă niciunei căi de atac [art. 132 alin. (3) CPC].

în situaţia în care instanţa constată că nu este competentă şi competenţa aparţine unui organ al statului fără activitate jurisdicţională sau cauza nu este de competenţa instanţelor române, instanţa

nu va

pronunţa

declinarea

competenţei,

ci va respinge cererea ca

inadmisibilă;

în acest

caz hotărârea va fi supusă recursului, care poate fi formulat în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii şi va fi soluţionat de instanţa superioară celei a cărei hotărâre se atacă.

Incidente procedurale referitoare la competenţă

110

li. Conflictul de competenţă Sediul materiei: art. 133-137 CPC Noţiune

în care două sau mai multe instanţe judecătoreşti se consideră deopotrivă competente să soluţioneze o pricină sau, dimpotrivă, se consideră toate necompetente şi îşi declină reciproc competenţa.

-

desemnează situaţia

1. Clasificare

:>

:>

Conflictul de competenţă poate fi:

:>

pozitiv = atunci când două sau mai multe instanţe, sesizate cu aceeaşi pricină, se declară competente să o soluţioneze;

:>

negativ= atunci când două sau mai multe instanţe s-au declarat necompetente de a judeca aceeaşi pricină, declinându-şi reciproc competenţa.

Pentru a exista conflict negativ de competenţă, este necesară întrunirea următoarelor cerinţe:

:>

să existe două sau mai multe instanţe sesizate cu aceeaşi pricină (aceleaşi părţi, acelaşi obiect şi aceeaşi cauză);

:;

instanţele să

:>

declinările

se fi declarat necompetente;

de competenţă între instanţele sesizate să fie reciproce (în cazul declinărilor succesive de competenţă, este necesar ca ultima instanţă învestită să îşi decline la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente;

Exemplu: - instanfa A işi declină competenfa În favoarea instanfei B, care, la rândul ei, declină fn favoarea instanfei C, iar aceasta din urmă va declina fie in favoarea instanfei A, fie În favoarea instanţei B;

:>

cel puţin una dintre aceste instanţe să fie competentă să soluţioneze cererea respectivă.

2. Soluţionarea conflictelor de competenţă

:>

conflictele de competenţă dintre instanţele judecătoreşti, pozitive sau negative, se rezolvă pe calea regulatorului de competenţă, de către instanţa imediat superioară şi comună instanţelor aflate în conflict [art. 135 alin. (1) CPC];

:>

instanţa în faţa căreia s-a ivit conflictul va suspenda din oficiu judecata cauzei şi va înainta dosarul instanţei

:>

competente să soluţioneze conflictul (caz de suspendare de drept a cauzei) (art. 134 CPC);

conflictul ivit între două judecătorii din circumscripţia aceluiaşi tribunal se judecă de acel tribunal; când cele două judecătorii nu sunt în circumscripţia aceluiaşi tribunal, dar aparţin de aceeaşi curte de apel, conflictul de competenţă se judecă de curtea de apel respectivă; dacă judecătoriile

Incidente procedurale referitoare la competenţă

111

aflate în conflict nu sunt în circumscripţia aceleiaşi curţi de apel, competenţa de a pronunţa reguiatorul de competenţă aparţine Înaltei Curţi de. Casaţie şi Justiţie; ~

conflictul de competenţă dintre o judecătorie şi un tribunal sau dintre două tribunale se soluţio­ nează de curtea de apel, dacă ambele instanţe aflate în conflict se găsesc în circumscripţia aceleiaşi curţi de apel, iar dacă instanţele aflate în conflict nu se găsesc în circumscripţia aceleiaşi curţi de apel, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;

~

conflictele de competenţă ivite între o judecătorie şi o curte de apel, între două tribunale ce nu se găsesc în circumscripţia aceleiaşi curţi de apel, între un tribunal şi o curte de apel sau între două curţi de apel se vor soluţiona de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;

~

conflictul de competenţă dintre două secţii specializate ale aceleiaşi instanţe (de exemplu, conflictul negativ dintre Secţia de conflicte de muncă şi asigurări sociale a tribunalului şi Secţia de contencios administrativ şi fiscal a aceluiaşi tribunal) va fi soluţionat de instanţa imediat superioară şi comună celor două (în exemplul dat, Curtea de apel), secţia corespunzătoare celei înaintea căreia s-a ivit conflictul {Secţia de contencios administrativ şi fiscal);

~

conflictul dintre două secţii ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se soluţionează de Completul de 5 judecători [art. 136 alin. (3) CPC];

~

conflictul dintre o instanţă judecătorească şi un alt organ cu activitate jurisdicţională se rezolvă de instanţa judecătorească ierarhic superioară instanţei aflate în conflict [art. 135 alin. (3) CPC];

~

conflictul dintre o instanţă judecătorească şi un tribunal arbitral se rezolvă de instanţa judecăto­ rească ierarhic superioară instanţei aflate în conflict [art. 554 alin. (3) CPC);

~

nu se poate crea conflict de competenţă cu Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, hotărârea de declinare a competenţei sau de stabilire a competenţei pronunţată de instanţa supremă fiind obligatorie pentru instanţa de trimitere [art. 135 alin. (2) CPC];

~

instanţa competentă să judece conflictul de competenţă va hotărî, în camera de consiliu, fără citarea părţilor, printr-o hotărâre definitivă [art. 136 alin. (1) teza finală CPC];

~

atunci când conflictul s-a ivit între completele sau secţiile specializate ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti, soluţionarea

~

acestuia se face printr-o încheiere;

hotărârea prin care se rezolvă conflictul de competenţă are autoritate de lucru judecat, astfel

încât

instanţa căreia

i se trimite dosarul este

obligată să

rezolve pricina.

III. Conexitatea Sediul materiei: art. 139 CPC Noţiune

- presupune existenţa a două sau mai multor procese care se află înaintea sau a unor instanţe deosebite, la care judecata este în primă instanţă, în care sunt aceleaşi părţi sau chiar împreună cu alte părţi, şi al căror obiect şi cauză au între ele o strânsă legătură.

aceleiaşi instanţe

Incidente procedurale referitoare la competenţă

112

1. Condiţiile conexităţii

:>

pentru existenţa conexităţii, trebuie întrunite în mod cumulativ mai multe condiţii:

r

NB

:>

existe două sau mai multe cereri între aceleaşi părţi sau chiar între obiectul şi cauza cererilor să existe o strânsă legătură;

:>

cererile să fie în cursul judecăţii în primă instanţă, pe rolul aceleiaşi instanţe sau al unor instanţe diferite.

să

părţi,

iar

competentă.

dacă una dintre pricini este de întrunirea se va face la acea instanţă.

Soluţionarea excepţiei

:>

cu alte

Nu este posibilă conexarea cererilor de chemare în judecată direct în apel sau în recurs. Conexarea este posibilă numai dacă nu se încalcă normele de ordine publică în materie de Astfel,

2.

împreună

competenţa

unei instante

şi părtile

nu o pot

înlătura,

de conexitate

excepţia

de conexitate este o excepţie de procedură, absolută, dilatorie, putând fi invocată şi din

oficiu de

către instanţă;

:>

poate fi invocată cel mai târziu la primul termen de judecată înaintea instanţei ulterior sesizate, de unde deducem că nu poate fi cerută conexarea unor cauze aflate în etape procesuale diferite (de pildă, nu se poate conexa o cauză aflată în primă instanţă cu o cauză aflată în apel sau recurs);

:>

excepţia se soluţionează de către ultima instanţă sesizată în sens cronologic, care se pronunţă asupra sa prin încheiere interlocutorie, ce poate fi atacată numai odată cu fondul cauzei;

:>

în cazul admiterii excepţiei, când instanţele sunt de acelaşi grad, dosarul va fi trimis instanţei care a fost mai întâi învestită, afară numai dacă, în limitele îngăduite de caracterul normelor de competenţă, părţile cer trimiterea lui la una dintre celelalte instanţe;

:>

cu toate acestea, dacă instanţele sunt de grad diferit, conexarea se va face la instanţa superioară în grad, părţile nemaiavând posibilitatea de a alege instanţa la care să fie reunite pricinile;

:>

dacă una dintre cereri este de competenţa exclusivă a unei instanţe, reunirea cauzelor se face obligatoriu la acea instanţă, dispoziţiile art. 99 alin. (2) CPC fiind aplicabile, în ipoteza în care una dintre instanţe este de grad mai înalt;

:>

nu se pot reuni cauze care, fiecare în parte, reclamă o competenţă teritorială exclusivă.

r NB

Nu se poate conexa o cerere căreia îi sunt aplicabile dispoziţiile Codului de procedură anterior cu o cerere formulată sub imperiul actualului Cod de procedură civilă, având în vedere că multe instituţii procedurale (termene, căi de atac, etape ale procesului, regu1 tarizarea etc.) sunt incompatibile unele cu altele.

incidente procedurale referitoare la competenţă

IV.

113

litispendenţa

Sediul materiei: art. 138 CPC Noţiune

- pre·supune acelaşi proces, în legătură cu care s-au formulat mai multe cereri la aceeaşi instanţă sau la instanţe deosebite, dar deopotrivă competente.

r

Dacă una dintre instantele sesizate cu aceeaşi cerere este necompetentă, atunci se va invoca~excepţia

NB 1.

litispendenţa

:> :> :>

r NB

:>

;:,

iar nu cea de

litispendentă.

presupune mai multe condiţii ce trebuie întrunite în mod cumulativ, respectiv:

existenţa a două sau mai multe cereri cu părţi, obiect şi cauză identice;

cererile identice să fie în curs de judecată la instanţa competentă sau la instanţe deopotrivă competente; cererile identice să se afle pe rolul instanţelor de fond (prima instanţă sau instanţa de apel}.

În ipoteza în care una dintre cauze se află în faza recursului, iar cealaltă la o instanţă de fond, litispendenţa nu este posibilă, însă, instanţa de fond va suspenda judecata până la soluţionarea recursului (caz de suspendare legală de drept).

Soluţionarea excepţiei

de

litispendenţă

excepţia de litispendenţă este o excepţie de procedură, dilatorie şi absolută. Ea poate fi ridicată

de oricare dintre fond, respectiv în

:>

necompetenţă,

Condiţiile litispendenţei

:>

2.

de

părţi faţa

sau de instanţă din oficiu, în orice stare a pricinii, în primei instanţe şi a instanţei de apel;

faţa instanţelor

de

când cererile se află la instanţe de acelaşi grad, fie ambele de primă instanţă, fie ambele de apel, excepţia se invocă în faţa ultimei instanţe sesizate, în funcţie de data înregistrării cererii; când cererile se află la aceeaşi instanţă, excepţia se invocă în faţa ultimului complet sesizat, în de data înregistrării cererii;

funcţie

:>

când instanţele sunt de grad diferit, excepţia se invocă înaintea instanţei de grad inferior;

~

excepţia se soluţionează de către instanţa în faţa căreia se invocă, în sensul admiterii sau al

respingerii printr-o încheiere ce poate fi atacată, în ambele cazuri, numai odată cu fondul;

:>

dacă excepţia

de litispendenţă este admisă, în cazul instanţelor de acelaşi grad, dosarul se tricare a fost mai întâi sesizată, iar în cazul în care pricinile se află în judecata unor instanţe de grade diferite, la instanţa cu grad mai înalt (instanţa de apel sau chiar instanţa care rejudecă fondul după casare);

mite

:>

instanţei

dacă excepţia este respinsă, devine actual conflictul pozitiv de competenţă, ambele instanţe

declarând

că

sunt competente a

soluţiona

pricina.

Incidente procedurale referitoare la competenţă

114

V.

Strămutarea

pricinilor

Sediul materiei: art. 140-146 CPC Noţiune

- intervine în acele situaţii în care judecarea în bune condiţii a unei pricini este sub semnul îndoielii, legea permiţând strămutarea pricinii la o altă instanţă decât cea care, în mod normal, ar fi competentă să o judece. pusă

1. Motivele strămutării Noţiune:

Bănuială legitimă bănuiala se consideră legitimă în cazurile în care există îndoială cu privire la imparţialitatea judecătorilor din cauza circumstanţelor procesului, calităţii părţilor ori unor relaţii conflictuale locale. Siguranţă publică

cesului la

-

reprezintă împrejurările excepţionale

instanţa competentă

care presupun că judecata proar putea conduce la tulburarea ordinii publice.

2. Delimitare. Regim juridic ------

-----

-

Bănuială legitimă ---------------- ----------------

-------------,-------

--------

---------~

Siguranţă publică ------------ --------- ---------- --------- --------------

_~- ?.e ~?~_ţe _~er~ !'.'_ ~~i_c_~ _f_a~~- a_ p_~o~!':Sl:Jl ~_i; ___________ j_ - _s_~ _l?~ciţ_e_ C!':~~ _Îf'l <:>ri~_e_ f?_ză _a _l?~l)_C~?_ll I_~ i_;_ ___

_

__ _

- poate fi invocată doar de către o persoană care : - poate fi solicitată numai de către procurorul a dobândit calitatea de parte în proces; : general de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte

----------- ------ - ------- -------- ----- ------- ____ ,__~_e-~_
!-

- competenţa de soluţionare aparţine curţii de se soluţionează de Înalta Curte de Casaţie şi apel, în cazurile în care dosarul a cărui strămu- : Justiţie. tare se solicită se află pe rolul unei judecătorii sau al unui tribunal din circumscripţia acesteia, iar instanţa supremă va rezolva cererile exclusiv : pentru cazurile în care strămutarea se cere de la :

_l)_C_~~t~_9_~ C}f?~I_.______________ _ ___________________:_________ __ 3. Suspendarea judecării procesului

:>

la solicitarea celui interesat, completul de judecată poate dispune, dacă este cazul, suspendarea judecării procesului, cu darea unei cauţiuni în cuantum de 1.000 lei [art. 143 alin. (1) teza I CPC];

:>

pentru motive temeinice, suspendarea poate fi dispusă în aceleaşi condiţii, fără citarea părţilor, chiar înainte de primul termen de judecată [art. 143 alin. (1) teza a li-a CPC];

~

încheierea prin care aceasta se dispune nu se motivează şi nu este supusă niciunei căi de atac [art. 143 alin. (2) CPC];

Incidente procedurale referitoare la competenţă

:>

măsura suspendării se comunică urgent instanţei de la care s-a cerut strămutarea, pentru a se evita a se mai face vreun act de procedură în·respectiva cauză [art. 143 alin. (3) CPC].

4. Procedura de

:>

115

cererea de

soluţionare

strămutare

se

a cererii.

Hotărârea

judecă

urgenţă,

de

asupra

strămutării

în camera de consiliu, cu citarea

părţilor

din proces

[art. 144 alin. (1j CPC];

:>

hotărârea

...

NB

:>

asupra strămutării se dă fără motivare şi este definitivă [art. 144 alin. (2} CPC];

A nu se confunda incheierea prin care instanta solu1ionează suspendarea judecării cauzei până la solutionarea cererii de strămutare, care NU ESTE SUPUSĂ NICIUNEI CĂI DE ATAC, cu hotărârea dată asupra strămutării, care este DEFINITIVĂ. În primul caz, încheierea nu este supusă niciunei căi de atac ordinare sau extraordinare, în timp ce, în cel de-al doilea, împotriva hotărârii date asupra strămutării s-ar putea exercita căile extraordinare de atac, contestaţia în anulare de drept comun sau revizuirea (pentru motive în raport de care legiuitorul permite exercitarea acestei căi de atac, deşi hotărârea nu evocă fondul cauzei), dacă sunt îndeplinite cerintele prevăzute de art. 503 alin. (1) CPC, respectiv art. 509 alin. (1) pct. 3 - ipoteza judecătorului şi pct. 7-1 O CPC. Spre exemplu, având În vedere că cererea de strămutare se so/ufionează cu citarea părţilor, nelegala citare a uneia dintre părţi la termenul la care cauza a fost judecată, termen la care partea nelegal citată nici nu s-a prezentat, poate deschide posibilitatea pentru aceasta de a formula contesta/ie in anulare in condiţiile art. 503 alin. (1) CPC, iar dacă se admite contestaţia În anulare, se reia solufionarea cererii de strămutare, in condifii de contradictorialitate.

instanţa de la care s-a cerut strămutarea va fi încunoştinţată, de îndată, despre admiterea sau respingerea cererii de strămutare [art. 144 alin. (3) CPC].

5. Efectele admiterii cererii de

strămutare

:>

pricina se trimite spre judecare unei alte instanţe de acelaşi grad cu cea de la care s-a dispus stră­ mutarea;

:> :>

curţile de apel vor trimite cauza spre soluţionare la o instanţă din circumscripţia lor;

...

NB

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va strămuta judecarea cauzei la una dintre instanţele judecăto­ reşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa de !a care se cere strămutarea [art. 145 alin. (1) teza a li-a CPC];

Prin Decizia nr. 169 pronuntată de Curtea Constituţională la data de 24 martie 2016 (M. Of. nr. 353 din 9 mai 2016), aceasta a decis că dispoziţiile art. 142 alin. (1) teza I CPC, precum şi cele ale art I 45 alin. (I) teza I CPC sunt constituţionale În măsura În care motivul de bănuială legitimii nu se raportează la calitatea de parte a curţii de apel În raza căreia funcţionează instanţa Învestită cu judecarea litigiului.

116

:>

Incidente procedurale referitoare la

competenţă

în hotărârea de strămutare se va arăta şi în ce măsură actele îndeplinite de instanţă înainte de strămutare urmează

a fi păstrate ~ în lipsa unei astfel de menţiuni, vor fi refăcute toate actele îndeplinite de instanţa de la care pricina a fost strămutată, inclusiv probele administrate până la acel moment [art. 145 alin. (2) CPC];

:>

apelul sau, după caz, recursul declarat împotriva hotărârii date de instanţa la care s-a strămutat procesul este de competenţa instanţelor ierarhic superioare acesteia;

:>

în caz de admitere a apelului sau a recursului, trimiterea spre rejudecare, atunci când legea o prevede, se va face la o instanţă din circumscripţia celei care a soluţionat calea de atac;

:>

dacă, ulterior admiterii strămutării, instanţa de la care s-a dispus strămutarea a săvârşit acte de procedură sau a procedat între timp la judecarea procesului, atât actele de procedură îndeplinite, cât şi hotărârea pronunţată sunt desfiinţate de drept prin efectul admiterii cererii de strămutare [art. 145 alin. (2) teza a li-a CPC].

6. Formularea unei noi cereri de strămutare

:>

este inadmisibilă formularea unei noi cereri de strămutare întemeiate pe împrejurări cunoscute şi invocate la data soluţionării cererii anterioare;

:>

cererea este admisibilă atunci când circumstanţele faptice relatate în cea de a doua cerere de strămutare nu au fost cunoscute la momentul cererii precedente, chiar dacă ele existau la acea dată, precum şi în situaţia în care acestea s-au ivit ulterior cererii anterioare de strămutare.

VI. Delegarea

:>

Delegarea instanţei constituie un caz de prorogare judecătorească a competenţei care devine incident atunci când, din cauza unor împrejurări excepţionale, instanţa competentă să soluţioneze o pricină, este împiedicată un timp mai îndelungat să funcţioneze. În această situaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la cererea părţii interesate, va desemna o altă instanţă de acelaşi grad care să judece procesul (art. 147 CPC).

ACTELE DE PROCEDURĂ. NOTIUNE SI .

.

FIŞA

NR.14

CLASIFICARE. CONDIŢII PENTRU ÎNDEPLINIREA ACTELOR DE PROCEDURĂ

Sediul materiei: art. 148-152 CPC Noţiune

-Actul de procedură constituie operaţiunea juridică (spre exemplu: introducerea cererii de chemare în judecată) şi înscrisurile făcute de participanţii la proces (de exemplu, cererea de chemare În judecată propriu-zisă), În legătură cu activitatea lor în cadrul procesului civil.

I. Clasificarea actelor de procedură Actele de procedură se clasifică astfel:

1. În funcţie de modul de efectuare: ~

acte scrise (cererea de chemare în judecată, cererea adiţională, întâmpinarea, cererea reconvenţională, cererile de intervenţie, încheierile, hotărârile, cererea de exercitare a unei căi de atac, cererea de solicitare a creditorului de a pune în executare împotriva debitorului a unui titlu executoriu etc.);

~

acte orale (depoziţiile martorilor, răspunsurile la interogatoriu, concluziile părţilor, pronunţarea hotărârii etc.).

r

NB

Actele orale se

consemnează

în scris.

2. În raport de organele sau persoanele care le întocmesc: ~

acte ale părţilor (cererea de chemare în judecată, cererea adiţională, întâmpinarea, cererea reconvenţională, cererea de probatorii, cererea de exercitare a unei căi de atac, cererea de punere în executare a unei hotărâri etc.);

:>

acte ale instanţei (rezoluţia de primire a cererii, încheierile, ordonanţele, hotărârea judecăto­ rească etc.);

~

acte ale organelor auxiliare justiţiei {actele executorului judecătoresc etc.);

:>

acte ale altor participanţi la proces {depoziţiile martorilor, raportul de expertiză depus de expertul desemnat în cauză etc.).

118

Condiţii

pentru îndeplinirea actelor de procedură

3. În funcţie de conţinutul lor:

:>

acte de procedură care conţin o manifestare de voinţă - de regulă, a uneia dintre părţi {cererea de chemare în judecată, cererea de intervenţie forţată, cererea adiţională, întâmpinarea, cererea reconvenţională, cererea de exercitare a unei căi de atac, contestaţia la executare etc.);

:>

acte de procedură care constată o operaţiune procedurală (citaţia, somaţia etc.).

4. În funcţie de locul de îndeplinire:

:>

acte de procedură judiciare, care se îndeplinesc în cadrul şi în cursul procesului, în faţa instanţei, (de regulă, interogatoriul, pronunţarea hotărârii etc.);

:>

acte de procedură extrajudiciare, care nu se îndeplinesc în faţa instanţei de judecată, ci exclusiv în afara acesteia (expertiza poate fi şi extrajudiciară, actele de executare efectuate de către executorul judecătoresc etc.).

5. În funcţie de caracterul îndeplinirii actului de procedură:

:> :>

acte de procedură obligatorii (hotărârile judecătoreşti, încheieriîe de şedinţă etc.); acte de procedură facultative (exercitarea căilor de atac).

li.

Condiţiile

pentru îndeplinirea actelor de

1. Actul de procedură trebuie ca legal îndeplinit, astfel:

să îndeplinească

procedură

anumite

condiţii

generale, pentru a fi considerat

:>

să îmbrace forma scrisă ori să fie cuprins într-un alt act de procedură încheiat în formă scrisă, pentru a se putea dovedi, pe de o parte, existenţa actului de procedură şi pe de altă parte, pentru a se putea verifica respectarea cerinţelor legale în vederea realizării controlului judiciar;

:> :>

din cuprinsul actului scris, să rezulte că au fost respectate cerinţele legale;

2.

:> :>

să fie efectuat în limba română, în vederea respectării principiului limbii desfăşurării procesului civil, în sensul că, pe parcursul procesului civil, cererile şi actele procedurale se întocmesc numai în limba română (art. 18 alin. (4) CPC) iar pentru cetăţenii străini şi apatrizii care nu înţeleg sau nu vorbesc limba română, legea instituie dreptul acestor categorii de persoane de a lua cunoş­ tinţă de toate actele şi lucrările dosarului, de a participa la proces şi de a pune concluzii, prin intermediul unui traducător autorizat. Condiţii

speciale pentru îndeplinirea actelor de

procedură:

cerinţe care vizează timpul sau locul întocmirii actului de procedură; condiţii particulare care diferă de la un act la altul, în funcţie de obiectul sau finalitatea lui.

FIŞA

CITAREA ŞI COMUNICAREA ACTELOR DE PROCEDURĂ

NR.15

Sediul materiei: art. 153-173 CPC

I. Reguli generale ~

instanţa poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părţile au fost citate ori s-au prezentat,

personal sau prin reprezentant, în alin. (1) CPCJ; ~

afară

de cazurile în care prin lege se dispune altfel [art. 153

Regula:

:>

este citarea părţilor şi numai cu titlu de excepţie judecata are loc fără citarea părţilor, în cazurile expres prevăzute de lege.

Exemple (de cauze în care judecata se desfăşoară fără citarea părţilor): - conflictul de competenţă; -

contestaţia

privind ter,_f]iversarea procesului;

- cererea de preschimbare a termenului de judecată; - cererea de ~

încuviinţare

a

executării silite.

în anumite cazuri expres menţionate de lege, prin excepţie, citarea părţilor este lăsată la aprecierea instanţei;

Exemple (de cauze în care citarea părfilor este lăsată la aprecierea instanfei}: - ordonan{a

preşedin{ială;

- cererea cu valoare

r

NB

:>

etc.

În procesul civil, părţile nu sunt obligate să se înfătişeze, însă este necesar ca toate păr~ile din proces să fi fost legal citate, dacă judecata pricinii se face cu citarea părţilor.

instanţa este obligată să amâne judecarea cauzei şi să dispună citarea ori de câte ori constată că partea care lipseşte nu a fost citată cu respectarea cerinţelor impuse de lege, sub sancţiunea nulităţii [art. 153 alin. (2) CPC].

li. Scopul ~

redusă

citării

încunoştinţarea părţilor despre existenţa procesului, despre locul şi data şedinţei de judecată

este unul dintre mijloacele de asigurare a dreptului la

apărare.

Citarea şi comunicarea actelor de procedură

120

III. Termenul în cunoştinţă {art. 229 CPC}

:>

Încunoştinţarea părţilor despre existenţa procesului, despre locul şi data şedinţei de judecată se

poate realiza şi prin luarea termenului în de lege.

cunoştinţă

de

către

parte, în anumite

condiţii

expres

prevăzute

:>

:>

Au termen în cunoştinţă:

:> :>

partea care a depus cererea personal sau prin mandatar şi a luat termenul în cunoştinţă;

:>

partea căreia, personal ori prin reprezentant legal sau convenţional ori prin funcţionarul sau persoana însărcinată cu primirea corespondenţei, i s-a înmânat citaţia pentru un termen de judecată, considerându-se că, în acest caz, ea cunoaşte şi termenele de judecată ulterioare aceluia pentru care citaţia i-a fost înmânată.

partea care a fost prezentă la un termen de judecată, personal sau printr-un reprezentant legal ori convenţional, chiar neîmputernicit cu dreptul de a cunoaşte termenul;

Termenul în cunoştinţă nu se aplică:

:> :> :>

în cazul reluării judecăţii, după ce a fost suspendată; în cazul când procesul se repune pe rol; în cazul în care partea este chemată la interogatoriu, cu excepţia ipotezei în care a fost prezentă la încuviinţarea interogatoriului, când s-a stabilit şi termenul pentru luarea acestuia;

:>

în cazul în care, pentru motive temeinice, instanţa a dispus ca partea să fie citată la fiecare termen;

:>

în cazul în care instanţa de apel sau de recurs fixează termen pentru rejudecarea fondului procesului după anularea hotărârii primei instanţe sau după casarea cu reţinere;

:> :>

în cazul militarilor încazarmaţi; în cazul deţinuţilor.

IV. Preschimbarea termenului de judecată (art. 230 CPC}

:>

Regula:

:>

:> :> :>

termenul de judecată nu poate fi preschimbat decât pentru motive temeinice, din oficiu sau la cererea oricăreia dintre părţi.

cererea de preschimbare se soluţionează de completul de judecată învestit cu judecarea cauzei; instanţa hotărăşte în camera de consiliu, fără citarea părţilor;

în cazul în care va admite cererea de preschimbare, instanţa va dispune citarea de îndată a părţi­ lor pentru noul termen de judecată stabilit.

Citarea şi comunicarea actelor de procedură

121

V. Cuprinsul citaţiei Noţiune

-

citaţia

părţilor şi

a altor

constituie actul procedural prin intermediul căruia se realizează citarea la procesul civil.

participanţi

~

citaţia

trebuie emisă în formă scrisă şi trebuie să cuprindă anumite menţiuni prevăzute de lege;

~

citaţia

este

compusă

din

două părţi:

~

citaţia propriu-zisă şi

~

dovada de înmânare a citaţiei (procesul-verbal).

1. Citaţia va cuprinde [art. 157 alin. (1) CPC]: ~

denumirea instanţei, sediul ei şi, când este cazul, alt loc decât sediul instanţei unde urmează să se desfăşoare judecarea procesului;

~

data emiterii

~

numărul

~

anul, luna, ziua

~

numele şi prenumele sau denumirea, după caz, ale/a celui citat, precum şi locul unde se citează;

~

calitatea celui citat;

~

numele şi prenumele sau denumirea, după caz, ale/a părţii potrivnice şi obiectul cererii;

~

indicarea, dacă este cazul, a taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar datorate de cel citat;

~

menţiunea că,

prin înmânarea citaţiei, sub semnătură de primire, personal ori prin reprezentant legal sau convenţional ori prin funcţionarul sau persoana însărcinată cu primirea corespondenţei pentru un termen de judecată, cel citat este considerat că are în cunoştinţă şi termenele de judecată ulterioare aceluia pentru care citaţia i-a fost înmânată;

~

alte menţiuni prevăzute de lege sau stabilite de instanţă;

~

ştampila instanţei şi semnătura

citaţiei;

dosarului; şi

ora

înfăţişării;

grefierului.

2. În citaţie se menţionează, când este cazul: ~

orice date necesare pentru stabilirea adresei celui citat;

~

dacă

citarea se face cu chemarea la interogatoriu;

::>

dacă

cel citat este obligat

alte acte de ~

să

prezinte anumite înscrisuri ori

dacă

i se

comunică odată

cu

citaţia

procedură;

în cazurile în care întâmpinarea nu este obligatorie, în citaţie se va menţiona obligaţia pârâtului de a-şi pregăti apărarea pentru primul termen de judecată, propunând probele de care înţelege să se folosească, sub sancţiunea prevăzută de lege, în speţă, decăderea din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii relative, care va fi indicată expres.

Citarea şi comunicarea actelor de procedură

122

referitoare la [art. 15 7 alin. (3) CPC l: - indicarea instanţei şi a sediului acesteia şi, când este cazul, a altui loc decât sediul instantei unde urmează să se desfăşoare judecarea procesului; - indicarea numărului dosarului, a anului, lunii, zilei şi orei de înfătişare; - indicarea numelui şi prenumelui sau a denumirii celui citat, precum şi a locului unde acesta se citează; - ştampila instanţei şi semnătura grefierului sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii necondiţionate, ceea ce înseamnă că, în cazul lipsei uneia dintre aceste menţiuni, vătămarea este

r

Menţiunile

NB

prezumată.

Şi lipsa uneia dintre celelalte menţiuni ar putea atrage nulitatea procedurii de citare, însă numai dacă partea face dovada că a suferit o vătămare ce nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea actului (în aceste cazuri, nulitatea fiind conditională).

3. Dovada de înmânare a citaţiei

:>

Dovada de înmânare a citaţiei sau, după caz, procesul-verbal pe care îl încheie agentul procedural (care se restituie instanţei de către agentul procedural) trebuie să cuprindă următoarele menţiuni [art. 164 alin. (1) CPC]:

:> :>

anul, luna, ziua şi ora când dovada a fost luată sau procesul-verbal a fost întocmit; numele, prenumele şi funcţia agentului, precum şi, dacă este cazul, ale funcţionarului de la primărie;

:>

,r+ NB

:>

numele şi prenumele sau denumirea, după caz, şi domiciliul ori sediul destinatarului, cu ară­ tarea numărului etajului, apartamentului sau camerei, dacă cel citat locuieşte într-o clădire cu mai multe etaje ori apartamente sau în hotel, precum şi dacă actul de procedură a fost înmânat la locuinţa sa, depus în cutia poştală ori afişat pe uşa locuinţei. Dacă actul de procedură a fost înmânat în alt loc, se va face menţiune despre aceasta;

:>

numele, prenumele şi calitatea celui căruia i s-a făcut înmânarea, în cazul în care actul de procedură a fost înmânat altei persoane decât destinatarului;

:> :>

denumirea instanţei de la care emană citaţia ori alt act de procedură şi numărul dosarului; semnătura

celui care a primit citaţia sau alt act de procedură, precum şi semnătura agentului sau, după caz, funcţionarului de la primărie care o certifică, iar în cazul în care se întocmeşte proces-verbal, semnătura agentului, respectiv a funcţionarului primăriei;

Procesul-verbal va cuprinde, de asemenea, şi arătarea motivelor pentru care a fost întocmit [art. 164 alin. (2) CPC]. Menţiunile

referitoare la: - anul, luna, ziua şi ora când dovada a fost luată sau a fost încheiat procesul-verbal; - numele, prenumele sau denumirea şi domiciliul ori sediul destinatarului;

Citarea şi comunicarea actelor de procedură

123

- numele, prenumele şi calitatea celui căruia i s-a făcut înmânarea, în cazul în care actul de procedură a fost înmânat altei persoane decât destinatarului; - indicarea instantei de la care emană citatia sau actul de procedură şi numărul dosarului; - semnătura celui care a primit citatia sau alt act de procedură; - semnătura agentului sau, după caz, a functionarului de la primărie care o certifică sunt prevăzute sub sanc\iunea nulităţii necondiţionate, deci, în cazul lipsei uneia dintre aceste menţiuni, vătămarea nu mai trebuie dovedită de partea respectivă [art. 164 alin. (3) CPC]. Lipsa. uneia dintre celelalte menţiuni ar putea atrage nulitatea procedurii de citare numai dacă partea face dovada că a suferit o vătămare ce nu poate fi înlăturată altfel (în aceste cazuri, nulitatea fiind condiţionată de existenţa vătămării). ~

procesul-verbal face dovada, în privinţa celor constatate personal de agentul care 1-a întocmit, până la declararea falsului, fiind deci necesară îndeplinirea procedurii înscrierii în fals pentru combaterea menţiunilor privitoare la aceste fapte [art. 164 alin. (4) CPC].

VI. Persoanele care

urmează

a fi citate

şi

locul

citării

~

se citează părţile, inclusiv terţii intervenienţi, precum şi martorii, experţii, traducătorii, interpreţii şi, dacă este cazul, alţi participanţi la procesul civil;

~

în caz de alegere de domiciliu sau de sediu în vederea citării şi a comunicării actelor de procedură şi dacă partea a indicat expres şi numele persoanei {fizice sau juridice) însărcinate cu primirea actelor de procedură, atunci aceste proceduri se vor face la adresa indicată în acest scop;

~

dacă însă

partea nu a arătat persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, atunci acestea se vor comunica la domiciliul părţii indicat în cererea de chemare în judecată, întâmpinare, cererea de intervenţie etc.;

~

partea poate alege ca toate actele de procedură să îi fie comunicate şi la căsuţa poştală [art. 158 alin. (2) CPC].

Regulile de determinare a locului de citare (art. 155 CPC} - vor fi

citaţi:

1

statul, prin Ministerul Finanţelor Publice sau alte organe anume desemnate în acest scop de lege, la sediul acestora; totodată, acestea îşi pot alege un sediu profesional la care vor fi comunicate toate actele de procedură, conform art. 155 alin. (2) CPC;

2.

unităţile

administrativ-teritoriale

şi

celelalte persoane juridice de drept public, prin cei

însărci­

naţi să le reprezinte în justiţie, la sediul acestora; şi în cazul acestora, legiuitorul prevede posibili-

tatea de a-şi alege un sediu profesional la care vor fi comunicate toate actele de procedură, conform art. 155 alin. (2) CPC; 3.

persoanele juridice de drept privat, prin reprezentanţii lor, la sediul principal sau, atunci când este cazul, la sediul dezmembrământului lor;

124

r

NB

Citarea

şi

comunicarea actelor de

procedură

Este însă de retinut că, şi atunci când citarea se face la sediul sucursalei sau al reprezentantei, persoana juridică se citează tot prin reprezentantul ei legal, iar nu prin directorul sucursalei mi al reprezentantei, facilitatea vizând numai locul unde se poate face citarea;

4.

asociaţiile, societăţile şi

5.

cei supuşi procedurii insolvenţei, precum şi creditorii acestora, la domiciliul sau, după caz, la sediul acestora; după deschiderea procedurii, citarea va fi efectuată potrivit legii speciale;

6.

persoanele fizice, la domiciliul lor; în cazul în care nu locuiesc la domiciliu, citarea se va face la reşedinţa cunoscută ori la locul ales de ele; în lipsa acestora, citarea poate fi făcută la locul cunoscut unde îşi desfăşoară permanent activitatea curentă;

7.

incapabilii sau cei cu capacitate de exerciţiu restrânsă, prin reprezentanţii sau ocrotitorii lor legali, la domiciliul ori sediul acestora, după caz; în caz de numire a unui curator special, potrivit art. 58 CPC, citarea se va face prin acest curator, la sediul său profesional;

8.

bolnavii

9.

militarii încazarmaţi, la unitatea din care fac parte, prin comandamentul acesteia;

10.

cei care fac parte din echipajul unei nave maritime sau fluviale, alta decât militară, dacă nu au domiciliul cunoscut, la căpitănia portului unde este înregistrată nava;

11.

deţinuţii,

12.

personalul misiunilor diplomatice, al oficiilor consulare şi cetăţenii români trimişi să lucreze în cadrul personalului organizaţiilor internaţionale, precum şi membrii de familie care locuiesc cu ei, cât timp se află în străinătate, prin Ministerul Afacerilor Externe; alţi cetăţeni români, aflaţi în străinătate în interes de serviciu, inclusiv membrii familiilor care îi însoţesc, prin organele centrale care i-au trimis sau în subordinea cărora se află unitatea care i-a trimis în străinătate. În toate aceste situaţii, înmânarea citaţiei şi a celorlalte acte de procedură se face funcţionarului sau persoanei însărcinate cu primirea corespondenţei, care va semna dovada;

13.

persoanele care se află în străinătate, altele decât cele prevăzute la pct. 12, dacă au domiciliul sau reşedinţa cunoscută, printr-o citaţie scrisă trimisă cu scrisoare recomandată cu conţinut declarat şi confirmare de primire, recipisa de predare a scrisorii la poşta română, în cuprinsul căreia vor fi menţionate actele ce se expediază, ţinând loc de dovadă a îndeplinirii procedurii, dacă prin tratate sau convenţii internaţionale la care este parte România ori prin acte normative speciale nu se prevede altfel. În toate cazurile, dacă cei aflaţi în străinătate au mandatar cunoscut în ţară, va fi citat numai acesta din urmă;

r

Persoanele care se află în străinătate, citate potrivit art. 155 alin. (1) pct. 12 şi 13 CPC pentru primul termen de judecată, vor fi înştiintate prin citaţie că au obligaţia de a-şi alege un domiciliu în România, unde urmează să li se facă toate comunicările privind procesul. În cazul în care acestea nu se conformează, comunicările li se vor face p1in scrisoare recomandată, recipisa de predare la poşta română a scrisorii, în cuprinsul căreia vor fi

NB

alte entităţi fără personalitate juridică constituite potrivit legii, prin reprezentantul desemnat, la sediul sau domiciliul acestuia;

internaţi

la

în

unităţi

administraţia

sanitare, la

locului de

administraţia

acestora;

deţinere;

Citarea şi comunicarea actelor de procedură

I

mentionate actele ce se expediază, ţinând loc de dovadă de îndeplinire a procedurii (art. 156 CPC). .

persoanele cu domiciliul necunoscut tate, vor fi citaţi prin publicitatE7;

14.

moştenitorii, până

15.

125

şi

cu

reşedinţa necunoscută,

inclusiv cei

aflaţi

la intervenirea lor în proces, printr-un curator special numit de

în

străină­

instanţă,

la

domiciliul acestuia.

VII. Organele competente şi modalităţile de comunicare 1. Comunicarea - prin

agenţii

citaţiilor şi

a tuturor actelor de

procedurali ai

procedură

se va face, din oficiu:

instanţei;

- prin orice alt salariat al acesteia; - prin actul.

agenţi

ori

salariaţi

ai altor

instanţe

în ale

căror circumscripţii

se

află

cel

căruia

i se

comunică

:>

comunicarea se face în plic închis, la care se alătură dovada de înmânare/procesul-verbal şi înştiinţarea prevăzute la art. 163 CPC;

:>

plicul va purta menţiunea 11 PENTRU JUSTIŢIE. A SE ÎNMÂNA CU PRIORITATE" [art. 154 alin. (2) CPC].

2. În cazul în care comunicarea potrivit modalităţilor menţionate mai sus nu este posibilă, aceasta se va face prin poştă, cu scrisoare recomandată, cu conţinut declarat şi confirmare de primire, în plic închis, la care se ataşează dovada de primire/procesul-verbal şi înştiinţarea prevăzute la art. 163 CPC [art. 154 alin. (4) CPC]. a altor acte de procedură se poate face de grefa instanţei şi prin teletax, poştă electronică sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia, dacă partea a indicat instanţei datele corespunzătoare în acest scop [art. 154 alin. (6) CPC];

3. Comunicarea

citaţiilor şi

:>

în vederea confirmării primirii, odată cu actul de procedură, instanţa va comunica părţii un formular care va conţine: denumirea instanţei, data comunicării, numele grefierului care asigură comunicarea şi indicarea actelor comunicate, formular care va fi completat de către destinatar cu data primirii, numele în clar şi semnătura persoanei însărcinate cu primirea corespondenţei şi va fi expediat instanţei prin telefax, poştă electronică sau prin aite mijloace, urmând a face dovada îndeplinirii procedurii de comunicare;

:>

procedura se socoteşte îndeplinită la data arătată pe copia imprimată a confirmării expedierii, certificată de grefierul care a făcut transmisiunea (art. 165 pct. 3 CPC).

4. La cererea părţii interesate, instanţa poate citaţiei, pe cheltuiala proprie, fie prin executori

să încuviinţeze

judecătoreşti,

acesteia să procedeze la comunicarea fie prin curierat rapid.

Citarea şi comunicarea actelor de procedură

126

:>

această modalitate de comunicare a citaţiei reprezintă o alternativă

la comunicarea oficială făcută de instanţă, astfel încât, dacă partea solicită să i se încuviinţeze comunicarea fără mijlocirea instanţei, aceasta nu va mai proceda şi la comunicarea din oficiu.

VIII. Înmânarea citaţiei şi a altor acte de procedură

:>

Regula

:>

generală:

citaţia şi puţin

:>

celelalte acte de procedură, sub sancţiunea nulităţii, trebuie înmânate părţii cu cel 5 zile înaintea termenului de judecată.

Excepţia:

:>

în cazuri urgente sau atunci când legea prevede în mod expres, judecătorul poate dispune scurtarea termenului de înmânare a citaţiei ori actului de procedură, despre aceasta făcându-se menţiune în citaţie sau în actul de procedură

:>

Când comunicarea actelor de procedură se face prin agenţi procedurali, ei nu vor putea instrumenta decât în zilele lucrătoare între orele 7,00-20,00, iar în cazuri urgente, şi în zilele nelucrătoare sau de sărbători legale, dar numai cu încuviinţarea preşedintelui instanţei (art. 171 CPC);

:>

Înmânarea citaţiei şi a tuturor actelor de procedură se face la domiciliul celui citat. În cazul în care acesta nu locuieşte la domiciliu, înmânarea se va face la reşedinţa sa cunoscută ori la locul ales de el. În lipsa unei reşedinţe cunoscute/unui loc ales, înmânarea se va face la locul cunoscut unde cel citat îşi desfăşoară permanent activitatea curentă [art. 155 alin. (1) pct. 6 CPC];

:>

Înmânarea se poate face oriunde se află cel citat, însă numai dacă cel citat primeşte citaţia [art. 161 alin. (2) CPC];

:>

Partea prezentă în instanţă personal, prin avocat sau prin alt reprezentant, este obligată să primească actele de procedură şi orice înscris folosit în proces care i se comunică în şedinţă. Dacă se refuză primirea, actele şi înscrisurile se consideră comunicate prin depunerea lor la dosar, de unde, la cerere, partea le poate primi sub semnătură [art. 170 alin. (1) CPC].

:>

Reguli speciale referitoare la înmânarea

citaţiei şi

a altor acte de

procedură

[art. 161 alin. (3}-

(7) CPC]:

:>

pentru cei care locuiesc în hotel sau cămin, citaţia se predă, în lipsa lor, administratorului hotelului ori aşezământului, iar, în lipsa acestuia, portarului ori celui care în mod obişnuit îl înlocuieşte;

:> :> :> :>

pentru cei care se găsesc sub arme, citaţia se înmânează la unitatea din care fac parte; celor care alcătuiesc echipajul unei nave maritime sau fluviale, în lipsa unui domiciliu cunoscut, înmânarea se face la căpitănia portului unde se găseşte înregistrată nava; pentru deţinuţi, înmânarea se face la administraţia închisorii; pentru bolnavii aflaţi în spitale, sanatorii sau alte asemenea aşezăminte de asistenţă medicală ori socială, înmânarea se face la administraţia acestora.

Citarea

:>

şi

comunicarea acte!or de

procedură

127

Citaţia sau celelalte acte de procedură se înmânează personal celui citat, care va semna dovada de primire, agentul procedural certificând identitatea şi semnătura acestuia;

:>

dacă destinatarul primeşte citaţia, dar refuză să semneze dovada de înmânare ori, din motive

întemeiate, nu o poate semna, agentul va întocmi un proces-verbal în care va arăta aceste împrejurări;

:>

Dacă destinatarul refuză să primească citaţia, agentul o va depune în cutia poştală, iar în lipsa

acesteia, va afişa pe uşa locuinţei destinatarului o înştiinţare care trebuie să cuprindă [art. 163 alin. (3) CPC]: anul, luna, ziua numele

şi

şi

ora când

afişarea

a fost

prenumele celui care a făcut

numele, prenumele

şi

domiciliul sau,

făcută;

afişarea şi funcţia

după

caz,

acestuia;

reşedinţa,

respectiv sediul celui

numărul căreia

dosarului în legătură cu care se face înştiinţarea se află dosarul, cu indicarea sediului acesteia;

arătarea

actelor de

menţiunea că după

procedură

despre a

căror

instanţei

pe rolul

o zi, dar nu mai târziu de 7 zile de la afişarea înştiinţării ori, când există

urgenţă,

nu mai târziu de 3 zile, destinatarul este în drept pentru a i se comunica află

denumirea

comunicare este vorba;

judecată

acestuia nu se

şi

înştiinţat;

citaţia.

în localitatea unde

să

se prezinte la sediul

Când domiciliul sau instanţa

de

reşedinţa

judecată îşi

ori,

instanţei

după

are sediul,

de

caz, sediul

înştiinţarea

va

cuprinde menţiunea că pentru a i se comunica citaţia destinatarul este în drept să se prezinte la sediul primăriei în a cărei rază teritorială locuieşte sau îşi are sediul; menţiunea că,

în cazul în care, fără motive temeinice, destinatarul nu se prezintă pentru comunicarea citaţiei în interiorul termenuiui de 7 zile sau, după caz, al termenului de 3 zile, în cazurile urgente, citaţia se consideră comunicată la împlinirea acestui termen; semnătura

r

NB

celui care a afişat

înştiinţarea.

În toate cazurile în care procedează la afişarea înştiinţării pe uşa destinatarului, agentul are obligaţia ca, în termen de cel mult 24 de ore de la afişarea înştiinţării, să depună citatia, precum şi procesul-verbal de constatare a afişării, la sediul instanţei de judecată care a emis citaţia ori, atunci când domiciliul sau reşedinta ori, după caz, sediul destinatarului nu se află în localitatea unde instanţa de judecată îşi are sediul, la cel al primăriei în raza căreia destinatarul locuieşte sau îşi are sediul, urmând ca acestea să comunice citaţia [art. 163 alin. (9) CPC]. În cazul în care părţii sau reprezentantului ei i s-a înmânat citaţia de către funcţionarul anume desemnat in cadrul primăriei, acesta are obligaţia ca, în termen de cel mult 24 ore de la înmânare, să înainteze instantei de judecată dovada de înmânare, precum şi procesul-verbal de constatare a afişării întocmit în acest sens de agentul de procedură [art. 163 alin. (10) CPC].

128

Citarea

şi

comunicarea actelor de

procedură

Când termenul de 7 zile sau, după caz, de 3 zile, În cazurile urgente, s-a împlinit fără ca partea sau un reprezentant al ei să se prezinte la primărie pentru a i se înmâna citaţia, funcţionarul anume însărcinat din cadrul primăriei va înainta instanţei de judecată, de îndată, citaţia ce trebuia comunicată, precum şi procesul-verbal de constatare a afişării înştiinţării prevăzut la art. 163 alin. (5) CPC, întocmit de agentul de procedură [art. 163 alin. (11) CPC]. ~

Dacă destinatarul nu este găsit la domiciliu ori reşedinţă sau, după caz, sediu, agentul îi va înmâna citaţia unei persoane majore din familie sau, în lipsă, oricărei alte persoane majore care cu destinatarul ori care, în mod obişnuit, îi primeşte corespondenţa [art. 163 alin. (6) CPC];

locuieşte

~

Persoana care primeşte citaţia va semna dovada de primire, agentul certificând identitatea şi semnătura acesteia şi încheind un proces-verbal cu privire la aceste împrejurări;

~

Dacă aceste persoane nu voiesc sau nu pot să semneze dovada de primire, agentul le lasă citaţia şi încheie proces-verbal. Dacă persoanele respective nu voiesc să primească actul de procedură sau nu este nimeni la domiciliul celui citat, agentul va lăsa citaţia la cutia poştală a destinatarului, iar în lipsa acesteia, va afişa pe uşa locuinţei acestuia o înştiinţare cu conţinutul prevăzut de art. 163 alin. (3) CPC;

~ În cazul în care destinatarul locuieşte într-un hotel sau într-o clădire compusă din mai multe

apartamente

şi

nu este

găsit

la

această locuinţă

a sa, agentul îi va comunica

citaţia

administra-

torului, portarului sau celui care, în mod obişnuit, îl înlocuieşte --+ în aceste cazuri, persoana care primeşte citaţia va semna dovada de primire, agentul certificându-i identitatea şi semnătura şi

încheind un proces-verbal cu privire la aceste împrejurări --+dacă aceştia refuză să o primească sau lipsesc, agentul va depune citaţia la cutia poştală a destinatarului, iar în lipsă, va afişa pe uşa locuinţei înştiinţarea prevăzută de art. 163 alin. (3) CPC şi va încheia proces-verbal cu privire la aceste împrejurări; ~

Când comunicarea actelor de procedură nu se poate face deoarece imobilul a fost demolat, a devenit nelocuibil sau de neîntrebuinţat ori destinatarul actului nu mai locuieşte în imobilul respectiv sau atunci când comunicarea nu poate fi făcută din alte motive asemănătoare, agentul va raporta cazul grefei instanţei spre a înştiinţa din timp partea care a cerut comunicarea despre această împrejurare şi a-i pune în vedere să facă demersuri pentru a obţine noua adresă unde urmează a se face comunicarea (art. 166 CPC).

IX. Citarea prin publicitate (art. 167 CPC) ~

Când se dispune? ~

Când reclamantul învederează, motivat, că, deşi a făcut tot ce i-a stat în putinţă, nu a reuşit să afle domiciliul pârâtului sau un alt loc unde ar putea fi citat potrivit legii, instanţa va putea încuviinţa citarea acestuia prin publicitate.

Citarea

r NB

~

şi

comunicarea actelor de

procedură

129

Spre a se dispune citarea prin publicitate, nu este suficient ca reclamantul să afirme că nu cunoaşte domiciliul pârâtului, ci trebuie să învedereze împrejurări concrete din care să rezulte imposibilitatea de a afla domiciliul părţii adverse. Aceasta, deoarece, dacă pârâtul citat prin publiciţate - se înfătişează şi dovedeşte că citarea s-a făcut cu rea-credinţă, toate actele de procedură ce au. urm.at incuviinţării acestei citări vor fi anulate; în plus, reclamantul care a cerut o asemenea citare, va fi condamnat la plata unei amenzi civile şi a unei despăgubiri către partea vătămată.

Cum se face citarea prin publicitate? :;

afişându-se citaţia la uşa instanţei;

:;

afişându-se citaţia pe portalul instanţei de judecată competente;

:;

afişându-se citaţia la ultimul domiciliu cunoscut al celui citat.

r NB

Toate cele trei forme ale citării prin publicitate trebuie îndeplinite în mod obligatoriu, nefiind prevăzute de legiuitor în mod alternativ.

:; în cazurile în care apreciază că este necesar (deci, reprezintă o facultate pentru instanţă, iar nu o obligaţie), instanţa

va dispune şi:

:;

publicarea citaţiei în Monitorul Oficial al României sau

:;

publicarea citaţiei într-un ziar central de largă răspândire.

:; în cazul citării prin publicitate, procedura se socoteşte îndeplinită în a 15-a zi de la publicarea citaţiei;

:; odată cu încuviinţarea citării prin publicitate, instanţa va numi un curator dintre avocaţii anume desemnaţi în acest scop de barou pentru fiecare instanţă judecătorească; acesta va fi citat la dezbateri pentru reprezentarea intereselor pârâtului.

X. Schimbarea locului :;

citării

de

către

una dintre

părţi

pe parcursul procesului

dacă, în cursul procesului, una dintre părţi îşi schimbă locul unde a fost citată, ea este obligată să încunoştinţeze instanţa,

indicând locul unde va fi citată la termenele următoare, precum şi

partea adversă, prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar cu cererea prin care se înştiinţează instanţa despre schimbarea iacului citării (art. 172 CPC};

odată

:>

în cazul în care partea nu înştiinţează despre schimbarea locului citării atât instanţa, cât şi partea adversă,

în modalităţile arătate de lege, procedura de citare pentru aceeaşi instanţă este valabil îndeplinită la vechiul loc de citare şi partea nu va putea invoca nulitatea procedurii de citare astfel îndeplinite (art. 172 teza

finală

CPC).

130

Citarea

şi

comunicarea actelor de

procedură

XI. Invocarea şi înlăturarea neregularităţilor privind citarea ~

invocarea neregularităţilor privind procedura de citare se poate face de partea interesată {nelegal citată), de instanţă sau de partea adversă; în lipsa părţii nelegal citate, neregularitatea privind procedura de citare a acesteia poate fi invocată şi de celelalte părţi, precum şi de instanţă din oficiu, însă numai la termenul la care ea s-a produs [art. 160 alin. (3) CPC];

~

când partea se prezintă în instanţă, personal sau prin reprezentant, deşi nu a primit citaţia sau a primit-o într-un termen mai scurt decât cel prevăzut de lege ori există o altă cauză de nulitate privind citaţia sau procedura de înmânare a acesteia, neregularitatea se acoperă, însă partea nelegal citată are dreptul să solicite acordarea unui nou termen de judecată în vederea pregătirii apărării [art. 160 alin. (1) CPC];

~

în cazul în care partea nelegal citată se prezintă personal sau prin reprezentant şi nu solicită amânarea procesului, precum şi în cazul în care partea lipsă la termenul la care s-a produs neregularitatea nu a invocat-o la termenul următor producerii ei, dacă la acest termen ea a fost prezentă sau legal citată, orice neregularitate cu privire la citare nu va mai fi luată în considerare [art. 160 alin. (2) CPC].

FIŞA

NULITATEA ACTELOR DE PROCEDURĂ

NR.16

Sediul materiei: art. 174-179 CPC Noţiune

- sancţiunea care lipseşte total sau parţial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerinţelor legale, de fond sau de formă [art. 174 alin. (1) CPC]. I. Clasificarea

nulităţilor

actelor de

procedură

1. În funcţie de caracterul normelor încălcate la efectuarea actului de procedură, nulităţile se în:

clasifică

:>

nulităţi absolute - cele care intervin atunci când la întocmirea actului de procedură au fost încălcate

:>

norme juridice de ordine publică [art. 174 alin. (2) CPC];

nulităţi relative - cele care intervin dacă la întocmirea actului de procedură au fost neso-

cotite norme juridice de ordine

:>

Importanţa clasificării

I

privată

[art. 174 alin. (3) CPC).

(art. 178 CPC}

NULITATEA ABSOLUTĂ

- poate fi invocată de orice parte instanţă din oficiu sau de procuror.

- poate fi

r+ NB

invocată

NULITATEA RELATIVĂ interesată,

în orice fază a procesului.

de

- poate fi invocată numai de partea al cărei interes este ocrotit de norma încălcată la efectuarea actului de procedură, dacă nu a cauzat prin propria faptă neregularitatea. - poate fi invocată pentru neregularităţile săvârşite până la începerea judecăţii, prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, la primul termen de judecată; - poate fi invocată pentru neregularităţile săvârşite în cursul judecăţii, la termenul la care s-a săvârşit neregularitatea sau, dacă partea nu este prezentă, la termenul de judecată imediat următor şi înainte de a pune concluzii pe fond.

Cu toate acestea, toate cauzele de nulitate a actelor deja efectuate trebuie invocate deodată, sub sancţiunea decăderii părtii din dreptul de a le mai invoca [art. 178 alin. (5) CPC], ceea ce înseamnă că invocarea unei cauze de nulitate relativă va determina invocarea - la acel termen - şi a tuturor cauzelor de nulitate absolută incidente până la acel moment, sub sancţiunea decăderii părţii din dreptul de a le mai putea invoca ulterior. Prin urmare, deoarece legiuitorul nu distinge, textul art. 178 alin. (5) CPC este aplicabil atât cauzelor de nulitate

132

Nulitatea actelor de relativă, invocării

procedură

cât şi celor de nulitate absolută de care partea are cunoştinţă până la momentul unei nulităţi a actului/actelor de procedură.

- părţile nu pot renunţa, în principiu, la dreptul de a invoca nulitatea absolută.

- partea interesată poate renunţa în mod valabil la dreptul de a invoca nulitatea relativă.

2. După modul de consacrare legislativă, nulităţile se clasifică în: :,, nulităţi exprese - nulităţi anume prevăzute de lege; Exemple: - actele de procedură Îndeplinite de cel care nu are capacitate de folosinfă sunt lovite de nulitate absolută f art. 56 alin. (3) CPCJ; - actele de procedură Îndeplinite de cel care nu are exerciţiul drepturilor procedurale sunt anulabile {art. 57 alin. (4) CPC/; - cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele şi prenumele sau, după caz, denumirea oricăreia dintre părfi, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnătura părţii sau a reprezentantului acesteia este nulă f art. 196 alin. (I) CPC j etc.

:,, nulităţi virtuale - cele care rezultă din împrejurarea că, deşi nu există un text expres de lege care să prevadă sancţiunea nulităţii, totuşi, la efectuarea actului de procedură a fost nesocotită o dispoziţie legală ce stabileşte o condiţie pentru încheierea valabilă a actului respectiv.

::>

Importanţa clasificării:

:,, în cazul nulităţilor exprese, vătămarea se prezumă (nulitatea fiind necondiţionată), în timp ce, în cazul nulităţilor virtuale, cel care invocă nulitatea trebuie să dovedească şi existenţa unei vătămări (nulitatea fiind condiţionată).

3. În funcţie de întinderea efectelor, nulităţile se clasifică în: :,, nulităţi totale - cele care intervin atunci când sancţiunea vizează întregul act de procedură; :,, nulităţi parţiale - cele care afectează numai o parte a actului de procedură, cealaltă parte nefiind desfiinţată.

4. După cum nulitatea intervine pentru nerespectarea condiţiilor ce privesc însuşi actul de procedură respectiv sau din cauza dependenţei acelui act de procedură de un alt act de procedură, nulităţile se clasifică în: :,,

nulităţi

proprii - cele caracterizate prin faptul că nulitatea intervine ca urmare a neresce privesc însuşi actul de procedură;

pectării condiţiilor

:,, nulităţi derivate - cele care intervin atunci când nulitatea actului de procedură atrage şi nulitatea actelor subsecvente acestuia, din cauza dependenţei acestor acte de actul nul.

Nulitatea actelor de procedură

133

s. După cum privesc forma exterioară sau intrinsecă a actului de procedură, nulităţile se împart în:

:>

nulităţi

extrinseci - cele care privesc încălcarea condiţiilor exterioare actului de procedură;

Exemple: -

competenţa;

- plata taxelor de timbru; - depunerea cererii de apel sau de recurs direct la a cărei hotărâre se atacă etc.

:>

nulităţi

instanţa competentă să

o judece,

şi

nu la instanf a

intrinseci - cele care privesc nerespectarea condiţiilor proprii actului de procedură,

privitoare la forma sau conţinutul acestuia.

6. După cum implică sau nu existenţa unei vătămări, nulităţile se clasifică în:

:>

nulităţi condiţionate

:>

nulităţi necondiţionate

de existenţa unei vătămări - cele care intervin în legătură cu nerespectarea cerinţelor intrinseci ale actului de procedură (art. 175 CPC);

diţiilor

r - ·. ..·

de existenţa unei vătămări - intervin ca urmare a nerespectării con-

extrinseci ale actului de procedură (art. 176 CPC).

NULITATEA CONDIŢIONATĂ

I - intervine numai dacă sunt îndeplinite, cumulativ, ,

I 1

următoarele

trei condiţii: 1) să existe un act de procedură care a fost întocmit cu nerespectarea cerinţei legale; 2) actul de procedură să fi produs părţii o vătămare; 3) vătămarea să nu poată fi înlăturată decât prin desfiinţarea actului. - trebuie declarată de instanţa de judecată. Exemple: - vătămarea poate îmbrăca forma unui prejudiciu patrimonial, dar poate consta şi În prejudicii precum: - amânarea procesului; - împiedicarea părţii de a-şi pregăti apărarea; - împiedicarea părţii de a formula obiecţiuni la raportul de expertiză etc.

·.

sancţiunea

cerinţei

vătămări.

I

~--~~~~~~~~~~~~·

li. Invocarea

:>

nulităţii

actului de

NULITATEA NECONDIŢIONATĂ

intervine ca urmare a nerespectării legale la efectuarea actului de procedură, neavând relevanţă producerea sau nu a unei

-

declarată instanţa judecată. ~

- trebuie de de Exemple (art 176 CPC) - Încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la: , - capacitatea procesuală; I - reprezentarea procesuală; - competenţa instanţei; - compunerea sau constituirea instanţei; - publicitatea şedinţei de judecată; - alte cerinţe legale extrinseci actului de procedură, dacă legea nu dispune altfel.

procedură

în cursul procesului pendinte (indiferent dacă judecata este în primă instanţă sau în căile de atac}, mijlocul de invocare este excepţia de nulitate a actului de procedură;

I

Nulitatea actelor de procedură

134

:; dacă excepţia se respinge, se pronunţă o încheiere interlocutorie, care poate fi atacată·numai odată cu fondul; :; dacă excepţia se admite, se pronunţă:

:; o încheiere în cazul în care instanţa rămâne în continuare învestită cu soluţionarea pricinii; :; o sentinţă sau decizie, atunci când instanţa se dezînvesteşte, regimul juridic al acestora fiind cel de drept comun, dacă legea nu prevede expres o altă soluţie. :; când se invocă nulitatea (nelegalitatea) hotărârii pronunţate, pentru nerespectarea cerinţelor legale în privinţa unuia sau mai multor acte de procedură, mijlocul de invocare a nulităţii îl constituie înseşi motivele acelei căi de atac. :; din punct de vedere al momentului până la care poate fi invocată nulitatea, acesta diferă in funcţie de cauza de nulitate, care poate fi absolută sau relativă; :;

astfel, nulitatea absolută poate fi invocată de orice parte din proces, de judecător sau, după caz, de procuror, în orice stare a judecăţii cauzei, dacă legea nu prevede altfel.

:; Excepţie (când legea prevede altfel): :; În cazul încălcării competenţei materiale şi teritoriale exclusive, excepţia de necompetenţă poate fi invocată de către judecător sau de către părţi până la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

r+ NB

În ceea ce priveşte invocarea în căile de atac a unei nulitătii absolute incidente la judecata în primă instantă, menţionăm că aceasta este posibilă direct în calea recursului, doar da.că nu au putut fi invocate pe .calea ·apelului sau în cursul judecării apelului ori,. deşi. au fost invocate în termen, au fost respinse sauinstanţaaomis să se pronunţe asupra lor [art 488 alin. (2) CPC}.

:; nulitatea relativă poate fi invocată numai de partea interesată şi numai dacă neregularitatea nu a fost cauzată prin propria faptă; :; în ceea ce priveşte momentul până la care poate fi invocată nulitatea relativă, acesta diferă de momentul la care a apărut cauza de nulitate, astfel: :; pentru neregularităţile săvârşite până la începerea judecăţii, prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, la primul termen de judecată; :; pentru neregularităţile săvârşite în cursul judecăţii, la termenul la care s-a săvârşit neregularitatea sau, dacă partea nu este prezentă, la termenul de judecată imediat următor şi înainte de a pune concluzii pe fond. :; toate cauzele de nulitate (absolute sau relative), trebuie invocate deodată, sub sancţiunea decă­ derii părţii din dreptul de a le mai invoca ulterior; :; în ceea ce priveşte nulitatea relativă, partea prejudiciată de actul de procedură efectuat fără respectarea dispoziţiilor legale, poate renunţa la dreptul de a invoca nulitatea relativă;

Nulitatea actelor de procedură

~

renunţarea la dreptul de a invoca nulitatea relativă poate

135

fi expresă (ceea ce presupune exis-

tenţa unei declaraţii a părţii care renunţă în acest sens) sau tacită (rezultând din conduita părţii);

~

renunţarea poate interveni numai în interiorul termenului în care putea tivă,

~

în caz contrar, intervenind decăderea părţii

fi invocată nulitatea relainteresate din dreptul de a o mai invoca;

indiferent de cauza de nulitate, absolută sau relativă, actul de procedură nu va fi anulat dacă până la momentul pronunţării asupra excepţiei de nulitate a dispărut cauza acesteia [art. 177

alin. (3) CPC].

III. Efectele

nulităţii

actelor de

procedură

~

lipseşte actul de procedură respectiv

de efectele pe care i le dă legea;

~

cu toate acestea, nulitatea unui act de procedură nu împiedică faptul ca acesta să producă alte efecte decât cele care decurg din natura lui proprie;

Exemplu: - dacă cererea de chemare in judecată, anulată în procedura de regularizare, con{ine o recunoaştere a reclamantului cu privire la achitarea in parte a obliga{iei pârâtului, efectele acestei recunoaşteri subzistă, putând fi folosită Într-un eventual nou litigiu dintre păr{i, in măsura în care reclamantul ar introduce o nouă cerere de chemare În judecată în care nu ar mai recunoaşte plata par{ială. ~

operează retroactiv, indiferent de caracterul de ordine publică sau de ordine privată al normelor încălcate,

în sensul că va produce efecte de la data întocmirii actului, şi nu de la data declarării

nulităţii;

~

nu atrage nulitatea actului precedent şi nici a celor care urmează, dacă acestea sunt independente faţă de actul nul;

~

se răsfrânge, de regulă, asupra întregului act de procedură, însă, în cazul hotărârilor judecăto­ reşti, pot exista şi nulităţi parţiale (desfiinţarea în parte a hotărârii atacate);

~

instanţa, dacă este cazul, poate dispune refacerea actului de procedură, cu respectarea tuturor condiţiilor

de validitate.

FIŞA

TERMENELE PROCEDURALE

NR.17

Sediul materiei: art 180-186 CPC Noţiune

-

reprezintă

intervalul de timp În care poate fi Îndeplinit un act de procedură sau În care este interzis să se Îndeplinească un act de procedură [art. 180 alin. (1) CPC]. Termenul poate desemna şi data la care se mdeplineşte un anumit act de procedură.

I. Clasificarea termenelor procedurale 1.

După

~

modul în care sunt stabilite, termenele pot fi:

termene legale - cele stabilite de lege;

Exemple: - termenul de 5 zile Înaintea termenului de judecată pentru inmânarea cita[iei

şi

a celorlalte acte de

procedură (art. 159 CPC);

- termenul de 5 zile de la pronun{area/comunicarea ordonan{ei preşedin[iale /art. 1000 alin. (I) CPC];

hotărârii

pentru declararea apelului în materia

- te1menul de 30 de zile pentru declararea apelului/recursului /art. 468 alin. (1), art. 485 alin. (1) CPC] etc.

f"" NB

Termenele legale nu pot fi modificate sub aspectul duratei de către părţi. Cu toate acestea, poate modifica termenul legal în anumite cazuri.

judecătorul

· Spre exemplu: - scurtarea termenului de inmânare a citaţiei sau a actului de procedură, in cazuri urgente sau atunci • când legea prevede fn mod expres aceasta (art. 159 teza a li-a CPC); în procesele urgente, termenele stabilite pentru depunerea intâmpinării, pentru formularea răspun­ sului reclamantului la intâmpinare, pentru fixarea şi stabilirea primului termen de judecată pot fi reduse de judecător în func{ie de circumstanţele concrete ale cauzei f art. 201 alin. (5) CPC/ etc. ~

termene judecătoreşti - acelea stabilite de către instanţa de judecată în cursul procesului. Apreciem că aceste termene nu se calculează pe zile libere, ci se numără ca atare (de exemplu, actele

solicitate de

instanţă

a fi depuse cu 5 zile înaintea termenului de judecată

următor);

138

Termenele procedurale

Exemple: - termenul de judecată; - termenul pentru administrarea probatoriului; - termenul pentru dezbateri etc. ~

termene

convenţionale

- acelea stabilite de

către părţi, fără intervenţia instanţei

de judecată.

; Exemplu:

!_~-~~r'!!f!nl!_l_ a!:~~t!~aj~l1!!'f a~t._ ~~7 ?!~·'!~ _(3! c_~c_J._ 2. În funcţie de caracterul lor, termenele se clasifică în: ~

termene imperative/peremptorii - acelea în interiorul cărora trebuie îndeplinit un anumit act de procedură;

-- ------- -----:Exemplu:

---- - ------------ -- ------- -------------- ------ --- ------- -----------------------

! - temzenul pentru declararea apelului sau recursului -

art. 468 alin. (I) şi art. 485 alin. (I) CPC;

: - termenul pentru depunerea Întâmpinării/cererii reconvenfionale; : - termenul pentru formularea cererii de intemenfie. ·----- ------------- --- ---------------------------- -----------~

- - -------------------

termene prohibitive/dilatorii - acelea în interiorul cărora legea interzice să se efectueze actul de procedură.

,--- -- --- -------------- ---------------- - - --- - -------------- ------- -----

----------------- - ------------- ----

; Exemple: : - te1menul de o zi in cadrul căruia executorului judecătoresc ii este interzis să procedeze la seches; trarea bunurilor mobile urmăribile ale debitorului, În vederea valorificării lor, pentru a da posibilita: tea debitorului să plătească suma datorată f art. 732 alin. (I) CPC /; : - termenul de I 5 zile în cadrul căruia executorului judecătoresc îi este interzis să procedeze la valori; ficarea bunurilor sechestrate prin vânzare la licitafie publică, vânzare directă sau prin alte modalităţi : admise de lege, pentru a da posibilitatea debitorului să achite suma datorată, toate accesoriile şi ;

~~~~~~i~~i!e_~~-~~e~l1_ta_reJ?'.!~ 7~!?_l!n_._O} c_P~[~--------- ____________________________________________ _ 3. În funcţie de sancţiunea ce intervine în caz de nerespectare, termenele procedurale se clasifică

în:

~

termene absolute - acelea a căror nerespectare afectează eficacitatea sau validitatea actelor de procedură, intervenind sancţiuni precum decăderea, perimarea, prescripţia dreptului de a cere şi obţine executarea silită sau, după caz, nulitatea;

--

-

---------------------

:Exemplu: : - nerespectarea termenului pentru depunerea întâmpinării atrage decăderea pârâtului din dreptul de : a mai invoca exceptii relative şi de a mai propune probe {art. 208 alin. (2) CPC/;

Termenele procedurale

139

: - termenul de 1O zile acordat de către instanf ă reclarnantului în procedura de regularizare a cererii : de chemare în judecată pentru ca acesta să inlăture neregularită[ile cererii, fn caz de nerespectare, : atrage anularea cererii de chemare in judecată.

:>

termene relative - acelea a căror. nerespectare nu afectează validitatea actelor de procedură, ci, eventual, pot atrage numai sancţiuni disciplinare sau pecuniare pentru cei care sunt vinovaţi de nerespectarea lor.

; Exemple: : - nemotivarea hotărârii judecătoreşti fn termenul legal de 30 de zile de la pronun[are {art. 426 : alin. (5) CPC/ poate atrage, eventual, aplicarea unei sanc[iuni disciplinare magistratului; : - neaducerea, la termenul fixat de instan[ă, a martorului incuviin[at, de către una dintre pă1ti f art. 187 • alin. (I) pct. 2 fit. b) CPC j poate fi sanc[ionată cu amendă judiciară de la 50 de lei la 700 de lei şi des. păgubiri (art. 189 CPC).

4. După durata lor, termenele procedurale se clasifică în (art. 181 CPC):

:> :> :>

termene pe ore; termene pe zile; termene pe săptămână, luni sau ani.

li. Calcularea termenelor procedurale

:>

Din punct de vedere al modalităţii de calcul a termenelor procedurale, în funcţie de durata acestora, se aplică următoarele reguli:

:> :>

termenele pe ore -încep

să curgă

de la ora zero a zilei următoare;

termenele pe zile - se calculează pe zile libere, neintrând în calcul nici ziua în care a început să curgă, nici ziua când acesta se împlineşte;

Exemplu: dacrl solu[ia asupra ordonan[ei preşedin[iale s-a dat în data de I 7. 06.20 I 4, judecata acesteia făcân­ du-se cu citarea păr[ilor, termenul de exercitare a căii de atac a apelului este de 5 zile de la data pro. mm[ării, care se va Împlini În data de 23.06.2014 (ultima zi de formulare a căii de atac).

:>

termenele pe săptămâni, luni sau ani - se împlinesc în ziua corespunzătoare zilei de plecare din ultima săptămână, ultima lună sau ultimul an. Termenul care, începând la 29, 30 sau 31 ale lunii, se sfârşeşte într-o lună care nu are o asemenea zi, se va socoti împlinit în ultima zi a lunii.

Exemplu: un termen de o

lună

care a fnceput

să curgă

la 31martie2013 s-a implinit la 30 aprilie 2013.

Termenele procedurale

140

r NB

Termenul care se sfârşeşte într-o zi nelucrătoare (atunci când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare), se prelungeşte până în prima zi lucrătoare care urmează [art. 181 alin. (2) CPC].

Exemplu: - termenul care se împlineşte într-o zi de duminică (22.05.2016) sau intr-o altă zi declarată de lege nelucrătoare (sărbătorile legale), se va prelungi până in prima zi lucrătoare care urmează (în exemplul de fa[ă, luni, 23.05.2016). - -----

-

----- ------ -- -

----- --

--

- ---- -------------- ---------------------------- ------- ----

------------~

r NB

Termenul care se socoteşte pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlineşte la ora 24,00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură. Excepţie: în cazul unui act ce trebuie depus la instanţă sau într-un alt loc, termenul se va împlini la ora la care activitatea încetează în acel loc în mod legal.

r NB

Actele de procedură trimise prin poştă instanţelor judecătoreşti se socotesc îndeplinite în termen, dacă au fost predate prin scrisoare recomandată la oficiul poştal sau depuse la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare înainte de împlinirea termenului (art. 183 CPC). A se vedea şi dispoziţiile alin. (2)-(3) ale art. 183 CPC, în privinţa actului depus la unitatea militară sau administraţia locului de deţinere şi dovada datei acestor depuneri.

r NB

Recipisa oficiului poştal, precum şi inregistrarea mi atestarea făcută, după caz, de serviciul de curierat rapid, de serviciul specializat de comunicare, de unitatea militară sau de administratia locului de deţinere, pe actul depus, servesc ca dovadă a datei depunerii actului de către partea interesată.

III. Momentele de la care încep

să curgă

termenele procedurale

:;, Regula: :;, termenele încep să curgă de la data comunicării actelor de procedură, dacă legea nu dispune altfel [art. 184 alin. (1) CPC]. !)

Excepţii:

:>

termenul de 5 zile de declarare a căii de atac a apelului/recursului împotriva încheierii prin care instanţa a respins ca inadmisibilă cererea de intervenţie curge de la pronunţare pentru partea prezentă, respectiv de la comunicare pentru partea lipsă [art. 64 alin. (4) CPC];

:;, termenul de 5 zile de declarare a recursului împotriva hotărârii prin care a fost constatată perimarea unei cereri curge de la pronunţare [art. 421 alin. (2) CPC].

:>

termenul de 30 de zile de exercitare a căii de atac a apelului declarat împotriva încheierii prin care instanţa a admis cererea în materie necontencioasă, atunci când calea de atac poate fi

Termenele procedurale

141

declarată de orice persoană interesată, chiar dacă aceasta nu a fost citată la soluţionarea cererii, caz în care termenul începe să rnrgă de la data la care respectiva persoană a luat cunoştinţă de încheiere, dar nu mai târziu de 1 an de la data pronunţării [art. 534 alin. (4} CPC];

:>

termenul de 5 zile de declarare a apelului împotriva ordonanţei preşedinţiale date cu citarea părţilor

:>

curge de la pronunţare [art. 1000 alin. (1) CPC].

Legea prevede patru situaţii de echipolenţă (echivalenţă), când se consideră că actul de procedură

:>

a fo3t comunicat părţii, respectiv:

actul de procedură se consideră comunicat părţii şi în ipoteza în care aceasta a primit o copie a actului, atestând acest fapt prin semnătură [art. 184 alin. (2) I teză CPC];

:>

actul de procedură se consideră comunicat părţii şi în situaţia în care aceasta a cerut comunicarea actului către o altă parte [art. 184 alin. (2) a li-a teză CPC];

r

Nu există echipolenţă în ipoteza în care partea solicită comunicarea actului de procedură .către sine şi nici. atunci când· partea formulează o· simplă cerere .de consultare a dosarului în apel/recurs, în astfel de situaţii neputându-se prezuma cunoaşterea actului.

NB

:>

hotărârea judecătorească se consideră comunicată de la data depunerii cererii de apel/recurs, dacă apelul/recursul este declarat înainte de comunicarea hotărârii [art. 468 alin. (3) şi art. 485 alin. (1) CPC];

:>

termenul de apel/recurs curge de la comunicarea hotărârii, chiar şi atunci când aceasta a fost făcută odată cu încheierea de încuviinţare a executării silite [art. 468 alin. (2) şi art. 485 alin. (1) CPC].

IV. Întreruperea termenului procedural

:>

Termenul procedural se întrerupe, situaţie în care după încetarea cauzei care a determinat întreruperea va începe să curgă un nou termen, fără a fi avută în vedere perioada de timp scursă anterior, în

următoarele

cazuri:

1.

când a intervenit moartea uneia dintre părţi, caz în care se face din nou o singură comunicare la ultimul domiciliu al părţii decedate, pe numele moştenirii, fără să se arate numele şi calitatea fiecărui moştenitor, dată de la care începe să curgă un nou termen [art. 184 alin. (4) pct. 1 CPC];

2.

când a intervenit moartea reprezentantului părţii; în acest caz, se face din nou o singură comunicare părţii, dată de la care începe să curgă un nou termen [art. 184 alin. (4) pct. 2 CPC];

3.

faţă de cel lipsit de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă, termenul procedural nu începe să curgă, iar dacă a început să curgă mai înainte, se întrerupe cât timp nu

142

Termenele procedurale

a fost CPC];

r

desemnată

o

persoană

care,

după

caz,

să

îl reprezinte sau

să

îl asiste [art. 184 alin. (3)

4.

termenul de apel/recurs se întrerupe prin moartea părţii care are interes să facă apel, caz în care se face din nou o singură comunicare a hotărârii, la cel din urmă domiciliu al părţii, pe numele moştenirii, fără să se arate numele şi calitatea fiecărui moştenitor, termenul de apel începând să curgă din nou de la data acestei comunicări. Pentru moştenitorii incapabili, cei cu capacitate restrânsă sau dispăruţi ori în caz de moştenire vacantă, termenul va curge din ziua în care se va numi tutorele, curatorul sau administratorul provizoriu, după caz [art. 469 alin. (1) şi (2) şi art. 485 alin. (1) CPC];

5.

îndeplinirea unui act de procedură, în materia perimării, făcut în vederea continuării judecării pricinii de către partea care justifică un interes (art. 417 CPC).

NB

Termenul de perimare este susceptibil şi de suspendare, în condiţiile art. 418 CPC, respectiv: - cursul perimării este suspendat cât timp durează suspendarea judecăţii, pronunţată de instanţă în cazurile de .suspendare.· facultativă prevăzute la · art.413, .precum. şi în alte cazuri.stabilitedelege,.dacăsuspendarea nu este.cauzată de.lipsa de stăruinţă a părţilor în judecată; - în cazuril.e de suspendare de drept .a judecăţii prevăzute la art.4l 2CPC, . cursul perimării este suspendat timp de o lună de la data când s-au petrecut faptele care au determinat suspendarea judecăţii, dacă aceste fapte s-aupetrecut în cele din urmă 3 luni ale termenului de perimare; - cursul perimării este suspendat pe timpul în care partea este împiedicată· de a stărui în judecată dîn cauza unor motive temeinicjustificate, precum şi în alte cazuri expres prevăzute· de lege.

FIŞA

NR.18

DECĂDEREA. REPUNEREA ÎN TERMEN

Sediul materiei: art. 185-186 CPC

I.

Decăderea Noţiune - sancţiunea procedurală care constă în pierderea dreptului de a îndeplini un act de procedură, dacă nu a fost respectat termenul imperativ prevăzut de lege sau termenul judecătoresc.

Exemple: - neinvocarea excepfiei de necompetenfă materială şi teritorială de ordine publică la primul termen de judecată la care părfile au fost legal citate in fafa primei instante [art. 130 alin. (2) CPC]; - neinvocarea neregularităfii Îndeplinirii procedurii de citare la termenul următor producerii sale. dacă partea nelegal citată a fost prezentă sau legal citată la acest termen [art. 160 alin. (2) CPC]; - nerespectarea termenului de invocare a sancfiunii alin. (3) CPC/;

nulităfii

relative a actelor de

- neinuocarea deodată a tuturor cauzelor de nulitate a actelor de [art. 1 78 alin. ( 5) CPC]; - nerespectarea termenului pentru exercitarea

r

:>

[art. 178

deja efectuate in

cauză

de atac etc.

Dacă instanta â. dispus decăderea păqiidih dreptul de a mai efectua actul neîndeplinitîn cadrul termenului imperativ, iar partea îl îndeplineşte totuşi, ulterior, respectivul act făcut peste termen va fi lovit de nulitate, în condiţiile art. 185 alin. (l}teza finală CPC.

NB 1.

căii

procedură

procedură

Condiţiile decăderii

Pentru a interveni sancţiunea decăderii, trebuie întrunite, cumulativ, următoarele condiţii:

:>

existenţa unui termen imperativ (peremptoriu) înăuntrul căruia trebuie exercitat dreptul

procedural;

:> :> :>

în cazul termenului prohibitiv (dilatoriu), intervine nulitatea actului astfel efectuat, iar nu decăderea [art. 185 alin. (2) CPC}.

partea să nu fi exercitat dreptul procedural înăuntrul acestui termen;

lipsa unei derogări exprese (legale sau convenţionale) de la sancţiunea decăderii.

:>

decăderea intervine nu numai atunci când legea stabileşte un termen fix pentru îndepli-

nirea unui anumit act de

procedură,

iar partea a

lăsat să treacă

acel termen

fără

a efectua

actul de procedură, ci şi atunci când legea prevede că exercitarea unui drept trebuie să se

144

Decăderea.

Repunerea în termen

facă

într-un anumit moment procesual sau într-o anumită etapă a procesului, iaF partea nu a îndeplinit actul de procedură până la acel moment sau în acea etapă procesuală.

Spre exemplu: - nerespectarea termenului în privinţa cererilor de intervenţie forţată - cererea de chemare in judecată a altor persoane, cererea de chemare in garanţie, cereri care, atunci când sunt formulate de către reclamant sau de către intemenientul principal, trebuie depuse până la terminarea cercetării procesului fn faţa primei instanţe, iar dacă aparţin pârâtului, trebuie formulate în termenul prevăzut pentm depunerea întâmpinării înaintea primei instanţe sau, după caz, cel mai târziu la primul termen de judecată, dacă întâmpinarea nu este obligatorie.

; : : : :

2. Cazuri în care nu intervine sancţiunea decăderii

:>

când legea instituie o dispoziţie prin care înlătură aplicarea sancţiunii decăderii;

Exemplu: - nedepunerea sumei prevăzute cu titlu de cheltuieli necesare administrării probelor de către partea · care a propus respectivele probe, in termenul fixat de către instanţă, atrage decăderea părţii din dreptul · de a administra dovada încuviinţată în faţa acelei instanţe; insă depunerea sumei se va putea face şi după implinirea termenului, dacă prin aceasta nu se amână judecata /art. 262 alin. (4) CPC].

:>

când actul de procedură îndeplinit numai de unul dintre coparticipanţi va profita şi celor care nu au îndeplinit respectivul act de procedură [art. 60 alin. (2) CPC];

:>

atunci când legea permite părţii adverse dreptul de a renunţa la însuşi dreptul de a invoca decă­ derea;

Spre exemplu, in ipoteza art. 178 alin. (4) CPC, partea interesată poate renun{a expres sau tacit la dreptul de a invoca nulitatea relativă, ceea ce înseamnă că, pentru a nu interveni decăderea, termenul nerespectat trebuie să fie reglementat de norme dispozitive.

:>

în ipoteza în care legea prevede expres o altă soluţie pentru nerespectarea unui termen imperativ;

Exemplu: - dacă obligaţiile puse în vedere reclamantului, privind completarea sau modificarea cererii de chemare in judecată, nu sunt fndeplinite în termenul de cel mult 1O zile de la primirea comunicării, prin Încheiere, dată in camera de consiliu, se va dispune anularea cererii /art. 200 alin. (4) CPCJ, iar nu decăderea.

:>

în ipoteza existenţei unor motive temeinic justificate pentru neexercitarea dreptului procesual în termen, de natură a determina partea interesată să formuleze o cerere de repunere în termen.

Decăderea. Repunerea în termen

3. Invocarea

:>

145

şi pronunţarea decăderii

decăderea

trebuie invocată şi apoi pronunţată de către instanţă -'> decăderea nu operează de

drept;

:>

dacă norma juridică ce stabileşte termenul care nu a fost respectat este de ordine publică, decă­ derea poate fi invocată de către oricare dintre părţi, de procuror sau de instanţă din oficiu, în orice stadiu al procesului;

ţ+

Cu toate acestea, există situa[ii în care legea limitează momentul până la care se poate

NB

invoca decăderea.

Spre exemplu: - in ipoteza În care intimatul nu a invocat prin întâmpinare sau din dosar nu reiese depus peste termen, el va fi socotit făcut in termen [art. 485 alin. (2) CPC].

:>

că

recursul a fost

dacă norma care stabileşte termenul are caracter de ordine privată, decăderea poate

fi invocată

numai de partea interesată şi numai la primul termen de judecată ce a urmat momentului cunoaşterii motivului de decădere, sub sancţiunea decăderii înseşi a părţii din dreptul de a o invoca;

:>

în timpul procesului pendinte, mijlocul procedural de invocare a decăderii este excepţia de tardivitate a formulării cererii cu încălcarea termenului imperativ;

:>

atunci când a intervenit o hotărâre de fond, decăderea poate fi invocată prin intermediul apelului sau, după caz, al recursului.

r NB

Atunci când norma juridică care reglementează termenul ce nu a fostrespectat are caracter de ordine privată, decăderea poate fi valorificată pe calea. apelului sau a recursului numai dacă,. În· fa[a instantei de. fond, ea a fost invocată· În termen, iar insta11fa a respins excep[ia de decădere sau a omis să se pronunfe cu privire la aceasta. Per a contraria, nerespectarea în faţa primei instanţe a unui termen reglementat de norme

nu poate fi invocată pentru prima dată în căile de atac, intervenind decăderea părtii din însuşi dreptul de a mai invoca decăderea. Însă, sunt şi excepţii, în situaţiile în care legea prevede că această sancţiune nu se aplică în căile de atac. de ordine

privată

Exemple: - perimarea cererii de chemare in apel [art. 420 alin. (3) CPC};

judecată

nu poate fi

invocată

pentru prima

oară

in instanfa de

- excepfia lipsei dovezii calităţii de reprezentant inaintea primei instanfe nu poate fi invocată pentru prima oară În calea de atac [art. 82 alin. (2) CPC}.

Decăderea.

146

Repunerea în termen

4. Efectele decăderii

:> :> :>

pierderea dreptului procedural ce nu a fost exercitat în termen; actele ulterioare făcute pe baza unui act efectuat după expirarea termenului legal sau judecăto­ resc imperativ sunt lovite de sancţiunea nulităţii, dacă nu au o existenţă de sine stătătoare; lipseşte

actul de procedură de efectele sale fireşti, însă, dacă actul cuprinde manifestări de voinsau constatări de fapt, acestea îşi vor produce efectele fireşti;

ţă, declaraţii

Exemplu: - o cerere de chemare în judecată anulată ca urmare a neachitării taxei judiciare de timbru va putea avea valoarea juridică a unei mărturisiri ln ipoteza ln care reclamantu/ recunoaşte anumite aspecte referitoare la raportul juridic dintre el şi partea adversă.

:>

îşi produce efectele numai dacă a fost constatată şi pronunţată de către instanţă ~per a contraria, dacă decăderea

nu a fost pronunţată de instanţă, actul de procedură făcut după împlinirea termenului peremptoriu este valabil, iar dacă a expirat termenul în care decăderea putea fi invocată, sancţiunea rămâne fără efecte.

li. Repunerea în termen Noţiune

- decăderea nu operează în cazul în care partea dovedeşte că a fost împiedicată de motive temeinic justificate să efectueze în termen actul de procedură, acest act urmând a se îndeplini în termen de cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, termen înăuntrul căruia vor fi arătate şi motivele împiedicării efectuării actului [art. 186 alin. (1) şi (2) CPC].

1. Condiţiile repunerii în termen

ţ+

NB

:>

partea care nu şi-a exercitat dreptul procedural în termenul peremptoriu trebuie să facă dovada existenţei unor motive temeinic justificate, deci a unei împrejurări ce exclude culpa părţii respective în nerespectarea termenului;

:>

împrejurarea care a împiedicat partea să acţioneze trebuie să se fi produs înăuntrul termenului în care trebuia exercitat dreptul procedural, iar nu să se fi ivit după expirarea termenului respectiv;

:>

în termen de cel mult 15 zile de la data încetării împiedicării, partea interesată trebuie să formuleze atât cererea de repunere în termen, cât şi cererea prin care solicită încuviinţarea îndeplinirii actului de procedură.

În cazul exercitării căilor de atac, durata. termenului de repunere. în termen nu este de 15 zile, ci este aceeaşi cu.cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac neexercitate în termen.

Decăderea. Repunerea în termen

147

Exemple: , - durata termenului de repunere În termen este de 30 de zile pentru apel/recurs; . - durata termenului de repunere 'in termen este de 5 zile pentru apelul formulat împotriva ordonantei • : preşedinfiale etc. '- ------------- ---------------------- - -- --·------------------------------------ ----------- ----- -------------" 0

2. Instanţa competentă să soluţioneze cererea de repunere în termen !)

Cererea de repunere în termen se soluţionează de instanţa atac ori sa îndeplinească actul de procedură respectiv.

competentă să soluţioneze

calea de

Exemple: - cererea de repunere În termenul de apel se va solufiona de calea de atac a apelului;

instanţa competentă să

solufioneze

- cererea de repunere în termenul de recurs se va solufiona de instanfa competentă să solufioneze calea de atac a recursului etc.

:; Asupra cererii de repunere în termen, instanţa se va pronunţa printr-o: :; încheiere, atunci când s-a cerut repunerea în termen cu privire la un act de procedură care trebuia îndeplinit pe parcursul judecăţii; :; încheiere, atunci când s-a cerut repunerea în termenul de exercitare a unei căi de atac şi cererea este admisă, fără ca la acelaşi termen să aibă loc şi judecata căii de atac; :; decizie, dacă s-a cerut repunerea în termenu! de exercitare a unei căi de atac şi cererea este admisă, la acelaşi termen judecându-se şi calea de atac; :; decizie, atunci când cererea de repunere în termenul de exercitare a unei căi de atac este respinsă.

FIŞA

FAZELE ŞI ETAPELE PROCESULUI

NR.19

CIVIL NOŢIUNI GENERALE ~~~~~~~~~--~~~-

~

Procesul civil parcurge

două

faze:

I. Judecata {cognitio): 1. În primă instanţă, care la rândul său parcurge patru etape: A. Etapa

scrisă;

B. Etapa

cercetării

procesului;

C. Etapa dezbaterilor;

D. Etapa

deliberării şi pronunţării hotărârii.

2. În căile de atac. li. Executarea

silită.

I. Judecata (cognitio)

1. Jud~cataîn primă instanţă A. Etapa

scrisă

:>

are ca scop stabilirea cadrului procesual, din punct de vedere al obiectului şi al părţilor, precum şi informarea reciprocă a părţilor despre pretenţiile şi mijloacele lor de apărare;

:>

etapa scrisă începe cu cererea de chemare în judecată, care este actul de sesizare a instanţei, prin care reclamantul deduce judecăţii o pretenţie împotriva pârâtului;

:>

după depunerea cererii de chemare în judecată, completul de judecată căruia i s-a repartizat

aleatoriu cauza va verifica:

1. dacă cererea de chemare în judecată este de competenţa sa din punct de vedere funcţional, iar în cazul în care cauza nu este de competenţa sa, completul căruia i-a fost repartizată va dispune, prin încheiere, dată fără citarea părţilor, trimiterea dosarului completului specializat competent sau, după caz, secţiei specializate competente din cadrul instanţei sesizate; dacă, la rândul său, completul specializat/secţia specializată apreciază că nu este competent(ă), devin incidente prevederile referitoare la conflictul de competenţă cuprinse de art. 135 şi art. 136 CPC;

r

NB

Verificarea competentei în acest moment procesual nu vizează şi competenţa generală, materială şi teritorială, ci doar competenţa funcţională, pentru invocarea competenţei generale, materiale, teritoriale fiind incidente prevederile art. 130 şi art. 131 CPC.

2. dacă cererea îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege în cuprinsul art. 194-197 CPC, iar în caz contrar, va dispune regularizarea cererii de chemare în judecată, în acest sens punând în vedere

150

Fazele

şi

etapele procesului civil.

Noţiuni

generale

reclamantului, printr-o adresă, să complinească lipsurile cererii, în termen de 10 zile de la primirea comunicării, sub sancţiunea anulării cererii;

r

Este exceptată de la sancţiunea anulării cererii obligatia de a se desemna un reprezentant comun, pentru această ipoteză fiind incidente prevederile art. 202 alin. (3) CPC.

NB

:>

dacă, în termen de 10 zile de la primirea comunicării instanţei, reclamantul va îndeplini obligaţiile

instituite în sarcina sa, cererea de chemare în judecată va fi comunicată pârâtului, pentru ca acesta, în termen de 25 de zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, să se apere împotriva pretenţiilor reclamantului prin întâmpinare;

:>

întâmpinarea formulată de către pârât va fi comunicată reclamantului, urmând ca acesta, în termen de 10 zile, să formuleze răspuns la întâmpinare;

:>

uneori, pârâtul are pretenţii proprii împotriva reclamantului, astfel încât acesta va formula cerere reconvenţională, act de procedură care are natura juridică a unei cereri de chemare în judecată.

8. Etapa

:>

cercetării procesului

în această etapă se îndeplinesc actele de procedură la cererea părţilor ori din oficiu, pentru pregătirea dezbaterii în fond a procesului, sens în care instanţa (art. 237 CPC):

:> :> :>

va rezolva excepţiile ce se invocă ori pe care le poate ridica din oficiu; va examina cererile de intervenţie formulate de părţi sau de terţe persoane, în condiţiile legii; va examina fiecare pretenţie şi apărare în parte, pe baza cererii de chemare în judecată, a a răspunsului la întâmpinare şi a explicaţiilor părţilor, dacă este cazul;

întâmpinării,

:> :>

va constata care dintre pretenţii sunt recunoscute şi care sunt contestate;

:> :>

va lua act de renunţarea reclamantului, de achiesarea pârâtului sau de tranzacţia părţilor;

la cerere, va dispune, în condiţiile legii, măsuri asigurătorii, măsuri pentru asigurarea dovezilor ori pentru constatarea unei situaţii de fapt, în cazul în care aceste măsuri nu au fost luate, în tot sau în parte; va încuviinţa probele solicitate de părţi, pe care le găseşte concludente, precum şi pe cele pe care, din oficiu, le consideră necesare pentru judecarea procesului şi le va administra în condiţiile legii;

:>

va decide în legătură cu orice alte cereri care se pot formula la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate;

:>

va dispune ca părţile să prezinte dovada efectuării verificărilor în registrele de evidenţă ori publicitate prevăzute de Codul civil sau de legi speciale;

Fazele şi etapele procesului civil. Noţiuni generale

:>

151

va 'indeplini orice alt act de procedură necesar soluţionării cauzei, inclusiv verificări în registrele prevăzute de legi speciale.

C. Etapa dezbaterilor.

:>

după finalizarea etapei cercetării procesului, se intră în cea de-a treia etapă, cea a dezba-

terilor în fond, în cadrul căreia părţile au posibilitatea de a-şi susţine cererile şi apărările, în urma probatoriului administrat În cauză, prin intermediul concluziilor în fond.

D. Etapa

:> :> :>

deliberării şi pronunţării hotărârii

după închiderea dezbaterilor, urmează etapa deliberării şi pronunţării hotărârii;

deliberarea are loc în secret, în camera de consiliu şi la ea participă numai judecătorii; uneori, deliberarea poate avea loc şi în şedinţa publică, în funcţie de stadiul procesului, de tipul de hotărâre adoptată ori de gradul de dificultate al cauzei;

de

regulă,

pronunţarea hotărârii are loc în şedinţă publică.

2. Judecata in căile de atac

:>

partea care este nemulţumită de hotărârea pronunţată de prima instanţă are posibilitatea de a o ataca prin intermediul căilor de atac;

:>

apelul este calea de atac de drept comun, ordinară, de reformare, suspensivă de executare, devolutivă;

:>

pentru motivele expres prevăzute de lege, partea interesată, în condiţiile legii, poate exercita recursul, cale de atac extraordinară, de reformare;

:>

legea permite şi exercitarea unor căi extraordinare de atac (pentru motivele anume stabilite de lege, nesuspensive de executare în principiu), de retractare (sunt de competenţa instanţei ce a pronunţat hotărârea ce se atacă): contestaţia în anulare şi revizuirea.

H. Faza

:>

,r+ NB

executării

silite (executio)

intervine atât în cazul hotărârilor susceptibile de a fi puse în executare cu ajutorul forţei de constrângere a statului, cât şi în cazul altor titluri care nu sunt emise de o instanţă de judecată, dar cărora legea le conferă putere executorie, dacă debitorul nu îşi execută de bunăvoie obligaţia înscrisă în cuprinsul lor.

Nu este obligatoriu ca procesul civil să parcurgă ambele faze, putând exista judecată fără executare silită sau executare silită fără judecată.

Fazele şi etapele procesului civil. Noţiuni generale

152

~

Va lipsi faza

executării

~

debitorul îşi execută de bunăvoie obligaţia;

~

hotărârea judecătorească

silite atunci când: nu este susceptibilă de executare silită.

Exemple: - hotărârile pronunfale în cererile în constatarea existenfei sau

inexistenţei unui

drept;

prin care se respinge cererea de chemare în judecată; prin care se dispune anularea sau rezoluţiunea ori rezilierea unui contract să fie repuse in situafia anterioară etc.

-

hotărârile

hotărârile

~

fără

ca

pă1tile

Va lipsi faza judecăţii, existând doar executarea silită, atunci când: ~

se pune în executare un alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, căruia legea îi recunoaşte puterea executorie.

Exemple: - Încheierile şi procesele-verbale întocmite de executorii judecătoreşti care, potrivit legii, constituie titluri executorii [art. 638 alin. (I) pct. I CPC]; - titlurile de credit sau alte inscrisuri cărora legea le recunoaşte putere executorie f art. 638 alin. (I)

pct. 4 CPC]; - actul autentic notarial care constată o creanţă certă, lichidă şi exigibilă constituie titlu executoriu I mt. 639 alin. (I) CPC ]; - cambia, biletul la ordin şi cecul, precum şi alte titluri de credit constituie titluri executorii, dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute in legea specială (art. 640 CPC).

ETAPA SCRISĂ. P,ROCEDURA PREALABILĂ

SESIZĂRII INSTANŢEI. CEREREA DE CHEMARE

FIŞA

NR. 20

ÎN JUDECATĂ. VERIFICAREA ŞI REGULARIZAREA CERERII DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ. FIXAREA PRIMULUI TERMEN DE JUDECATĂ

Procedura prealabilă sesizării instanţei Sediul materiei: art. 193 CPC Noţiune - o procedură obligatorie de urmat în cazurile în care legea condiţionează introducerea cererii de chemare în judecată de parcurgerea acestei proceduri.

:>

În acest sens, potrivit art. 193 alin. (1) CPC, sesizarea instanţei se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta, iar dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată.

Exemple: - potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, ,,inainte de a se adresa instanfei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităfii publice emitente sau autorităfii ierarhic superioare, dacă aceasta există, in tennen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, in tot sau în parte, a acestuia"; - potrivit art. 193 alin. (3) CPC, „la sesizarea instanţei cu dezbaterea procedurii succesorale. reclamantul va depune o încheiere emisă de notarul public cu privire la verificarea evidenfelor succesorale prevăzute de Codul civil''; - potrivit art. 1O15 alin. (J) CPC, text aplicabil în materia ordonanţei de plată, „creditoru/ îi va comunica debitorului, prin intermediul executorului judecătoresc sau prin scrisoare recomandată, cu : conţinut declarat şi conHrmare de primire, o somaţie, prin care îi va pune în vedere să plăteascâ · suma datorată fn termen de 15 zile de la primirea acesteia", iar conform art. 1017 alin. (2) teza a II-a : CPC, „dovada comunicării somaţiei prevăzute la art. 1015 alin. (I) se va ataşa cererii sub sancfiunea respingerii acesteia ca inadmisibilâ ". 1. tnvocarealipseiprocedurii prealabile

:>

Dacă reclamantul nu a parcurs, anterior introducerii cererii de chemare în judecată, procedura prealabilă

~

obligatorie, aceasta poate fi invocată pe calea excepţiei de inadmisibilitate, astfel:

de către pârât, prin întâmpinare, iar dacă întâmpinarea nu este obligatorie, până la primul

termen de

judecată

în

faţa

primei

instanţe,

sub

sancţiunea decăderii

acestuia din dreptul de

Cererea de chemare în judecată. Regularizarea. Primul termen

154

a mai invoca ulterior excepţia. În general, excepţia are caracter relativ, însă există sitwaţii în care legea prevede expres că poate fi invocată şi ex officio de către instanţă, caz în care excepţia va avea caracter absolut; către instanţă, din oficiu, sau de către pârât, prin întâmpinare, iar dacă întâmpinarea nu este obligatorie, până la primul termen de judecată în faţa primei instanţe, dacă reclamantul nu depune o încheiere emisă de notarul public cu privire la verificarea evidenţelor succesorale prevăzute de Codul civil, în cazul cererilor de chemare în judecată având ca obiect dezbaterea procedurii succesorale [art. 193 alin. (3) CPC]. În acest caz, apreciem că excepţia are caracter absolut, deoarece instanţa nu poate invoca din oficiu excepţii relative (de ordine privată).

:l de

r NB

Mijlocul procesual de invocare a neregularitătii decurgând din lipsa procedurii prealabile îl constituie excepţia de inadmisibilitate. Aceasta are caracter absolut în cazul prevăzut de a11. 193 alin. (3) CPC, deoarece instanţa din oficiu sau pârâtul o pot invoca oricând în cursul judecăţii. Însă, în cazul prevăzut de art. 193 alin. (1) CPC, care constituie dreptul comun în materie, excepţia de inadmisibilitate este relativă, iar pot1ivit art. 193 alin. (2) CPC ea poate fi invocată numai de către pârât, prin întâmpinare, sub sancţiunea decăderii.

2. Sancţiune

:l În cazul în care instanţa admite excepţia inadmisibilităţii, va respinge cererea de chemare în judecată

ca inadmisibilă, soluţie care nu are autoritate de lucru judecat pe fondul cauzei, reclamantul putându-se adresa instanţei cu o nouă cerere după parcurgerea procedurii prealabile obligatorii.

r

Dacă reclamantul nu a ataşat cererii de chemare în judecată dovada îndeplinirii procedurii prealabile, instanta nu va putea pune în vedere reclamantului, în procedura de regularizare, să depună la dosar această dovadă, sub sancţiunea anulării cererii de chemare în judecată, întrucât aceasta nu face parte din cerinţele art. 194-197 CPC de natură a atrage anularea cererii, fiind reglementată în cuprinsul art. 193 CPC. În plus, lipsa este prevăzută sub sancţiunea inadmisibilităţii cererii, ca efect al admiterii excepţiei lipsei procedurii prealabile, iar nu a anulării acesteia.

NB

li. Cererea de chemare în judecată Sediul materiei: art. 194 CPC

:l

dispoziţiile art. 194 se completează cu prevederile generale în materie de cereri adresate instanţelor judecătoreşti, prevăzute

de art. 148-152 CPC

Cererea de chemare în judecată. Regularizarea. Primul termen

155

Noţiune - actul de procedură prin care partea interesată se adresează instanţei pentru a invoca aplicarea legii la un caz determin'at, punând în mişcare acţiunea civilă.

r

NB

Cererea de chemare în judţcată ~ actul de procedură prin care se declanşează procesul citJil.

1.·Elernentele cererii de chemare în judecată

A. Elementele de identificare a părţilor

:>

numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoane juridice, denumirea şi sediul lor;

:>

de asemenea, cererea va cuprinde şi codul numeric personal sau, după caz, codul unic de înregistrare ori codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice şi contul bancar ale reclamantului, precum şi ale pârâtului, dacă părţile posedă ori li s-au atribuit aceste elemente de identificare potrivit legii, în măsura în care acestea sunt cunoscute de reclamant;

:>

dacă reclamantul locuieşte în străinătate, va arăta şi domiciliul ales în România unde urmează să

i se

facă

toate

comunicările

privind procesul;

:>

faptul că reclamantul are posibilitatea să-şi indice şi un domiciliu sau sediu ales pentru citarea sau comunicarea actelor de procedură, în condiţiile art. 158 alin. (1) CPC, nu este de natură să înlăture obligaţia indicării domiciliului său real;

:>

dacă reclamantul locuieşte în străinătate, acesta trebuie să indice şi domiciliul ales în

România, iar toate comunicările privind procesul i se vor face la domiciliul ales; dacă reclamantul nu indică un domiciliu ales în România, comunicările i se vor face prin scrisoare recomandată, recipisa de predare la poşta română a scrisorii, în cuprinsul căreia vor fi menţionate actele ce se expediază, ţinând loc de dovadă de îndeplinire a procedurii (art. 156 CPC).

B. Elementele de identificare a reprezentantului părţii

:>

numele, prenumele şi calitatea celui care reprezintă partea în proces, iar în cazul reprezentării prin avocat, numele, prenumele acestuia şi sediul profesional.

C. Obiectul cererii şi valoarea lui [art. 194 lit. c) CPC]

:>

după preţuirea făcută de reclamant, atunci când acesta este evaluabil în bani, precum şi

modul de calcul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori, cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare;

Cererea de chemare în judecată. Regularizarea. Primul termen

156

:>

obiect al cererii de chemare în judecată - reprezintă pretenţia concretă a reclamantului, prin care urmăreşte respectarea unui drept subiectiv civil sau a unui interes legitim, după caz;

:>

pentru identificarea imobilelor se vor arăta localitatea şi judeţul, strada şi numărul, iar în lipsă, vecinătăţile, etajul şi apartamentul, precum şi, când imobilul este înscris în cartea funciară, numărul de carte funciară şi numărul cadastral sau topografic, după caz;

:>

la cererea de chemare în judecată se va anexa extrasul de carte funciară, cu arătarea titularului înscris în cartea funciară, eliberat de biroul de cadastru şi publicitate imobiliară în raza căruia este situat imobilul, iar în cazul în care imobilul nu este înscris în cartea funciară, se va anexa un certificat emis de acelaşi birou, care atestă acest fapt.

O. Arătarea motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază cererea [art. 194 lit. d) CPC}

:>

motive de fapt şi de drept - toate acele împrejurări, circumstanţe, dar şi principii, instituţii, categorii, reguli juridice, a căror cunoaştere este necesară pentru explicarea şi lămurirea obiectului procesului;

:>

instanţa nu poate schimba cauza cererii de chemare în judecată, deoarece aceasta este un

drept exclusiv al părţii care o formulează, însă o poate recalifica (o poate încadra corect în drept), corespunzător situaţiei de fapt relatate de parte, cu respectarea principiului contradictorialităţii;

:>

nu este necesar ca reclamantul să indice textele legale pe care şi-a întemeiat pretenţia, judefiind în măsură să le determine din lecturarea obiectului cererii şi a motivelor acesteia, ci este suficient ca acesta să arate temeiul pretenţiei sale, fără a indica şi textul de drept substanţial corespunzător. cătorul

Exemplu: - predarea unui imobil poate fi consecin{a unei cereri posesorii, a unei cereri În revendicare, În anularea sau rezilierea unui contract de loca{iune, în executarea unui contract de vânzare-cumpă­ rare sau de /oca{iune etc.; - plata unei sume de bani invocate într-o cerere de chemare în judecată poate avea drept cauză un contract de Împrumut, de vânzare-cumpărare, de antrepriză etc. -------- -- -- - ------------ -----------------------------------------

E. Arătarea dovezUor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere [art. 194 fit. e) CPC}

:>

când dovada se face prin înscrisuri, se vor aplica, în mod corespunzător, dispoziţiile art. 150

CPC;

:>

când reclamantul doreşte să îşi dovedească cererea sau vreunul dintre capetele acesteia prin interogatoriul pârâtului, va cere înfăţişarea în persoană a acestuia, dacă pârâtul este o persoană fizică;

:>

în cazurile în care legea prevede că pârâtul va răspunde în scris la interogatoriu, acesta va fi ataşat cererii de chemare în judecată;

Cererea de chemare în judecată. Regularizarea. Primul termen

157

:>

când se va cere dovada cu martori, se vor arăta numele, prenumele şi adresa martorilor, dispoziţiile art. 148 alin. (1) teza a li-a CPC·fiind aplicabile în mod corespunzător;

:>

când se solicită proba cu înscrisuri, se vor anexa la cerere copii de pe înscrisuri, pe care reclamantul le va certifica pentru conformitate cu originalul, în atâtea exemplare câte sunt necesare pentru comunicare şi câte un exemplar pentru instanţă.

F.

Semnătura

:>

[art. 194 fit. f) CPC]

semnătura atestă nu numai voinţa părţii de a declanşa procesul civil, ci şi exactitatea conţinu­

tului cererii de chemare în

:>

judecată;

cererea formulată în nume propriu trebuie semnată de cel ce se pretinde a fi titularul dreptului subiectiv dedus judecăţii, iar cererea formulată prin reprezentant va fi semnată de către acesta.

2 .• Sapcţiunile aplicabile în cazulJipsei .vreuneia dintre.menţiunile prevăzute de art.194 (:PC

:>

numele şi prenumele sau, după caz, denumirea oricăreia dintre părţi, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnătura părţii sau a reprezentantului acesteia sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii --7 vătămarea se prezumă (nulitatea fiind necondiţionată);

:>

lipsa semnăturii se poate acoperi în tot cursul judecăţii în faţa primei instanţe:

:>

dacă pârâtul invocă lipsa semnăturii, reclamantul care lipseşte la acel termen va trebui să semneze cel mai târziu la primul termen următor la care este legal citat (fiind citat cu această menţiune de a semna);

:J când reclamantul este prezent în invocată această

instanţă, trebuie să semneze în chiar şedinţa în care a fost

neregularitate; în cazul în care nu

semnează,

atunci

instanţa

va anula ce-

rerea;

:J neindicarea dovezilor pe care se decăderii părţii

sprijină fiecare capăt de cerere poate atrage sancţiunea

din dreptul de a mai propune probe;

motivarea în drept, reamintim că, atunci când aceasta lipseşte sau nu corespunde întocmai situaţiei de fapt şi solicitării părţii, potrivit art. 22 alin. (4)-(5) CPC, judecătorul este cel care stabileşte calificarea juridică corectă a cererii, fără însă a schimba cauza acesteia;

:J în ceea ce

:J

însă,

priveşte

lipsa motivelor de fapt ale cererii de chemare în judecată va atrage nulitatea acesteia în procedura regularizării [fiind vorba de o nulitate necondiţionată, prevăzută expres de art. 196 alin. (1) CPC], deoarece, dacă situaţia de fapt nu este corespunzător indicată în cerere sau chiar lipseşte, atunci nici judecătorul nu poate stabili calificarea juridică (în drept) a cererii.

158

r NB 3.

Cererea de chemare în judecată. Regularizarea. Primul termen

Din coroborarea art. 22 alin. ( 4)-(5) CPC cu art. 200 raportat la art. 194 lit. d) CPC deducem în realitate, ar fi excesiv ca judecătorul să anuleze cererea în procedura regularizării cererii de chemare în judecată pentru neindicarea motivelor de drept, dacă din conţi­ nutul cererii se poate face calificarea sa juridică. că,

Numărul

de exemplare

:>

Regula: atunci când este vorba despre o cerere care urmează a fi comunicată, aceasta se va face în atâtea exemplare câte sunt necesare pentru comunicare (art. 149 alin. (1) CPC).

:>

Excepţia:

r NB

cererea de chemare în judecată se va întocmi într-un singur exemplar atunci când părţile au un reprezentant comun sau partea figurează în mai multe calităţi juridice.

În toate cazurile (deci, şi atunci când pătţile nu au un reprezentant comun şi atunci când au), este necesar şi un exemplar pentru instanţă.

4. Timbrarea C:ereriideC:hemarein judecată

:>

dovada achitării taxei de timbru aferente cererii de chemare în judecată se ataşează acesteia (art. 197 teza I CPC);

:> :>

taxa de timbru se depune în original la dosarul cauzei;

:>

sediul materiei în ceea ce priveşte cuantumul taxei de timbru îl constituie O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, acestea stabilindu-se diferit, în funcţie de caracterul evaluabil sau neevaluabil în bani al dreptului dedus judecăţii; sancţiune:

netimbrarea sau insuficienta timbrare a cererii atrage anularea cererii de chemare în

judecată;

:>

anularea nu intervine, automat, ci, dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în procedura verificării şi regularizării cererii, obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei (art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013);

:>

prin aceeaşi comunicare, prin care reclamantului i se pune în vedere achitarea taxei de timbru, instanţa îi va aduce la cunoştinţă acestuia posibilitatea de a formula, în condiţiile legii, cerere de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării;

:>

instanţa nu va comunica cererea de chemare în judecată pârâtului decât după soluţionarea cererii de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru (dacă reclamantul a formulat o astfel de cerere);

:>

în situaţia în care reclamantul apreciază că taxa de timbru nu este corect stabilită de către instanţa investită cu soluţionarea cererii, va putea formula cerere de reexaminare, în termen de

Cererea de chemare în judecată. Regularizarea. Primul termen

159

3 zile de la data comunicării obligaţiei de a achita taxa (art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013), cerere care se soluţionează în camera de consiliu, de ·un alt complet, fără citarea părţilor, prin încheiere definitivă;

:>

în cazul în care, pe parcursul procesului, apar elemente care determină o valoare mai mare a obiectului cererii, instanţa va pune în vedere reclamantului să achite suma datorată şi va stabili un termen în acest scop, iar dacă până la termenul stabilit de instanţă, reclamantul nu îndeplineşte obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru, acţiunea ori cererea va fi anulată în întregime sau în parte (art. 36 din O.U.G. nr. 80/2013);

:>

în ipoteza în care se micşorează valoarea pretenţiilor formulate prin cerere, după ce aceasta a fost înregistrată, taxa judiciară de timbru se calculează la valoarea iniţială, fără a se ţine seama de reducerea ulterioară.

s. Cumulul de cereri :>

reclamantul are posibilitatea de a formula prin aceeaşi cerere de chemare în judecată, mai multe capete de cerere îndreptate împotriva aceluiaşi pârât, însă doar dacă acestea sunt întemeiate pe un titlu comun sau au aceeaşi cauză sau chiar cauze diferite dar aflate în strânsă legătură, situaţie în care, instanţa competentă să le soluţioneze se determină ţinându-se seama de acea pretenţie care atrage competenţa unei instanţe de grad mai înalt;

:>

dacă reclamantul a formulat mai multe capete de cerere împotriva aceluiaşi pârât prin aceeaşi

cerere de chemare în judecată, însă acestea sunt întemeiate pe fapte ori cauze diferite, în absenţa unei legături între acestea, instanţa va dispune disjungerea.

6. fntroc;lucerea cererii de chemare înjudecată. Con~tituirea doS<trului

:>

cererea de chemare în judecată se depune la instanţa apreciată de reclamant ca fiind competentă;

:>

cererea trebuie să îmbrace forma scrisă şi să fie însoţită de copii de pe înscrisurile de care partea se folosească în cadrul procesului, precum şi, dacă este cazul, de dovada îndeplinirii procedurii prealabile, chitanţa ce face dovada achitării taxei judiciare de timbru, dovada calităţii de reprezentant;

înţelege să

:>

cererea şi înscrisurile anexate se vor depune, pentru comunicare, în atâtea exemplare câţi pârâţi sunt, în afară de cazurile în care aceştia din urmă au un reprezentant comun sau pârâtul figurează în mai multe calităţi juridice, situaţii în care se va depune un singur exemplar de pe cerere şi de pe înscrisuri, plus un exemplar pentru instanţă;

:>

cererea de chemare în judecată se poate depune la instanţă [art. 199 alin. (1) CPC]:

:> :> :>

personal sau prin reprezentant; prin poştă sau curier; prin fax;

Cererea de chemare în judecată. Regularizarea. Primul termen

160

:>

scanată şi transmisă prin poştă electronică ori prin înscris în formă electronică.

:>

cererea de chemare în judecată, depusă personal sau prin reprezentant, sosită prin poştă, curier, fax sau scanată şi transmisă prin poştă electronică ori prin înscris în formă electronică, se înregistrează şi primeşte dată certă prin aplicarea ştampilei de intrare [art. 199 alin. (1) CPC];

:>

după înregistrare, cererea şi înscrisurile ce o însoţesc, la care sunt ataşate, când este cazul,

dovezile privind modul în care acestea au fost transmise către instanţă, se predau preşedintelui instanţei sau persoanei desemnate de acesta, care va lua de îndată măsuri în vederea stabilirii în mod aleatoriu a completului de judecată, potrivit legii [art. 199 alin. (2) CPC].

7. Efectele introducerii cererii de chemare în judecată

:> :> :>

învestirea instanţei cu soluţionarea cererii;

:> :> :>

punerea în întârziere a debitorului;

determinarea cadrului procesual; stabilirea competenţei instanţei de soluţionare a cererii, în ipoteza competenţei teritoriale alternative; încetarea bunei-credinţe a posesorului unui bun; dobândirea caracterului de drept litigios al dreptului subiectiv pretins în cererea de chemare în judecată;

:>

întreruperea prescripţiei extinctive a dreptului la acţiune.

8. Verificarea şLregularizarea cererii de chemare în judecată 8.1. Verificarea cererii de chemare În judecată

:>

completul căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza va verifica, de îndată, la primirea dosarului, dacă cererea de chemare în judecată întruneşte cerinţele generale impuse de dispoziţiile art. 194-197 CPC, dar şi cerinţele speciale necesare în cazul anumitor cereri de chemare în judecată (de exemplu, la divorţ, partaj etc.);

:>

atunci când judecătorul constată că cererea de chemare în judecată nu îndeplineşte cerinţele legale, va dispune printr-o rezoluţie (formular ataşat la dosar), pe care o va comunica în scris reclamantului, aducându-i-se la cunoştinţă lipsurile cererii şi menţionând în mod obligatoriu că, sub sancţiunea anulării cererii, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, acesta trebuie să facă completările sau modificările dispuse;

:>

atunci când obligaţiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt îndeplinite în termenul de 10 zile, prin încheiere, dată în camera de consiliu, judecătorul dispune anularea cererii.

Cererea de chemare în judecată. Regularizarea. Primul termen

r

161

regularizării cererii se aplică exclusiv cererilor de chemare în judecată formulate ca cereri principale (introductive de instanţă), iar nu şi cererilor incidentale (cerere reconvenţională, cerere de intervenţie etc.) şi nici incidentelor procedurale (contestaţia la executare, întoarcerea executării silite, suspendarea provizorie a executării silite, cererea de I strămutare etc.).

Procedura

NB

8.2. Cerinţe din cuprinsul art. 194-197 CPC care nu atrag anularea cererii

:>

de principiu, toate cerinţele enumerate de art. 194-197 CPC atrag anularea cererii, în următoarele cazuri:

:> :> :>

obligaţia părţilor

de a-şi desemna un reprezentant comun;

indicarea codului numeric personal al pârâtului şi alte date ale acestuia, dacă reclamantul nu le posedă.

Situaţii

:>

însă, niciodată

care nu pot atrage anularea cererii în cadrul procedurii de regularizare:

judecătorul

nu poate anula cererea pe motiv că aceasta este adresată unei instanţe necompetente, chiar dacă aceasta ar fi de competenţa unui alt organ jurisdicţional sau a unui organ

fără atribuţii jurisdicţionale;

:>

judecătorul

este

nu poate anula cererea pe motiv că aceasta este prescrisă sau că reclamantul din dreptul de a formula o anumită cerere;

decăzut

:>

judecătorul

:>

judecătorul

nu poate anula cererea pe motiv că nu s-ar fi indicat şi alte date ale avocatului decât cele solicitate expres de art. 194 lit. b) CPC;

nu poate anula cererea pe motiv că nu s-ar fi depus dovada calităţii de reprezentant în mai multe exemplare;

În procedura de verificare şi regularizare a cererii de chemare în judecată nu se pot rezolva excepţii procesuale, în afara celor la care se referă expres art. 194 coroborat cu art. 200 CPC, respectiv:

r

NB

-

excepţia

de necompetenţă funcţională (necompetenţă specializată) a excepţia de netimbrare/insuficientă timbrare şi excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant.

instanţei;

Ca atare, nici incidenţa excepţiilor de necompetenţă absolută, de prescripţie extinctivă, a de lucru judecat, inadmisibilitătii cererii de chemare in judecată ca urmare a neîndeplinirii procedurii prealabile anterior sesizării instanţei etc., nu poate fi invocată de instantă în etapa regularizării cererii, ci excepţiile vor fi puse în discuţie la primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, stabilită potrivit art. 20 I CPC. autorită!ii

:>

judecătorul

nu poate anula cererea pe motiv că nu s-a indicat codul numeric personal al pârâtului sau alte date de identificare ale acestuia, câtă vreme aceste menţiuni sunt cerute de legiuitor numai în măsura în care acestea sunt cunoscute de reclamant [art. 194 lit. a) teza

a li-a CPC];

162

Cererea de chemare în

:>

judecătorul

:>

judecătorul

:>

judecată.

Regularizarea. Primul termen

nu poate anula cererea pe motiv că nu s-a indicat valoarea obiectului cererii, atunci când acest obiect este neevaluabil pecuniar;

nu poate anula cererea pe motiv că nu s-au indicat anumite probe, câtă vreme reclamantul nu a înţeles să le ceară prin cererea de chemare în judecată, chiar dacă judecă­ torul consideră că acestea s-ar impune pentru rezolvarea respectivei cauze etc.; instanţa

nu va anula cererea de chemare în judecată nici atunci când reclamantul nu îşi de a remedia neregulile cererii de chemare în judecată în termenul de 10 zile şi ulterior acestui termen însă anterior ca instanţa să se pronunţe asupra anulării. Aceasta întrucât, potrivit art. 177 alin. (3) CPC, actul de procedură nu va fi anulat dacă până

îndeplineşte obligaţia

11

la momentul pronunţării asupra

excepţiei

de nulitate a dispărut cauza acesteia".

9. CE!rerea··c1e:.··reexaminare :>

împotriva încheierii de anulare a cererii de chemare în judecată, în condiţiile art. 200 alin. (4) CPC, reclamantul poate face numai cerere de reexaminare;

:>

termenul de declarare a acestei căi de atac este de 15 zile de la data comunicării încheierii de anulare, iar legitimarea procesuală activă aparţine exclusiv reclamantului [art. 200 alin. (5) şi (6) CPC];

:>

cererea se soluţionează cu citarea reclamantului, prin încheiere definitivă, în camera de consiliu, de către un alt complet al instanţei respective, desemnat tot prin repartizare aleatorie [art. 200 alin. (7) CPC];

:>

în vederea soluţionării cererii de reexaminare, reclamantul poate administra doar proba cu înscrisuri în dovedirea motivelor cererii de reexaminare, nu şi pentru a complini neregularităţile neîndeplinite în termenul de 10 zile pe care instanţa i l-a acordat în procedura de regularizare;

:>

dacă cererea de reexaminare se respinge, încheierea este definitivă, astfel încât reclamantul poate

reitera cererea sa de chemare în judecată, cu respectarea

:>

cerinţelor

legale de la art. 194-197 CPC;

dacă cererea de reexaminare se admite, cauza se retrimite completului iniţial învestit, care va

relua procedura din punctul în care aceasta a

rămas.

Hl. Modificarea cererii de chemare în judecată (cererea adiţională) Sediul materiei: art. 204 CPC Noţiune - acea cerere prin care o parte modifică (schimbă sau completează) pretenţiile sale anterioare.

r

NB

Dispoziţiile

art. 204 CPC se aplică in mod corespunzător nu doar cererii de chemare în formulate de reclamant, ci şi cererii reconvenţionale sau altor cereri incidentale care au natura juridică a unor veritabile cereri de chemare injudecată. judecată

Cererea de chemare în judecată. Regularizarea. Primul termen

:>

163

Reguli:

:>

reclamantul are dreptul să-şi modifice cererea de chemare în judecată formulată iniţial sub aspectul oricărora dintre cele trei elemente ale sale - părţi, obiect şi cauză;

Exemple de cereri adifionole (modifi.catoare): - cer1:.?rea prin care reclamantul introduce in cauză noi pârâfi; - cererea prin care reclamantul îşi completează cererea cu un capăt de cerere principal sau accesoriu (caz fn care prescripfia se va considera întreruptă de la data completării cererii cu acesta, iar nu de la data introducerii cererii de chemare in judecată) etc.

:>

modificarea cererii de chemare în judecată poate avea loc numai până la primul termen la care reclamantul este legal citat, iar ulterior acestui moment, poate avea loc numai cu acordul expres al tuturor părţilor. Însă, în privinţa cererii precizatoare, aceasta poate fi făcută oricând în cursul procesului (norma fiind de ordine privată);

:>

dacă

cel puţin una dintre părţi nu este de acord cu primirea cererii, instanţa va pune în de tardivitate şi, după ascultarea tuturor părţilor prezente, va pronunţa soluţia de admitere a excepţiei de tardivitate, anulând (respingând) cererea modificatoare ca tardiv formulată; discuţia părţilor excepţia

:>

:>

dacă

la termenul respectiv nu sunt prezente toate părţile, instanţa va dispune amânarea cauzei şi va comunica tuturor părţilor cererea, cu menţiunea de a-şi preciza poziţia procesuală faţă de cererea modificatoare depusă peste termenul legal, în sensul exprimării sau nu a acordului vizând modificarea pretenţiilor reclamantului peste termenul legal.

dacă cererea modificatoare este formulată în termen sau, deşi nu este formulată în termen, părţile sunt de acord cu primirea acesteia, instanţa va înmâna o copie de pe cererea modificatoare părţii, dispunând amânarea cauzei în vederea formulării de către pârât a întâmpinării, care trebuie depusă în termen de cel puţin 10 zile înaintea termenului de judecată următor (sub sancţiunea decăderii acestuia din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii, în afara celor de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel, în raport de cererea modificată);

:>

:>

întâmpinarea formulată de către pârât la cererea modificatoare nu se comunică reclamantului, acesta urmând să o consulte la dosar, fără a fi îndreptăţit să obţină amânarea cauzei pentru a lua cunoştinţă de aceasta (în funcţie de natura şi complexitatea cauzei, instanţa poate acorda, însă, un termen, mai ales atunci când se invocă noi excepţii, a căror combatere presupune o apărare complexă).

Situaţiile

în care cererea nu alin. (2) CPC]:

:>

modifică pretenţiile iniţiale,

fiind o cerere precizatoare [art. 204

în faţa primei instanţe, cererea precizatoare poate fi formulată oricând până la închiderea dezbaterilor, având în vedere faptul că formularea acesteia nu determină amânarea judecării cauzei.

Cererea de chemare în judecată. Regularizarea. Primul termen

164

r

Instanţa făcute

NB

nu va acorda termen, ci se vor trece în încheierea de în instanţă când:

şedintă

declaratiile verbale

- se Îndreaptă greşelile materiale din cuprinsul cererii; - reclamantul măreşte sau micşorează cuantumul obiectului cererii; - se solicită contravaloarea obiectului cererii, pierdut sau pierit În cursul procesului; - se Înlocuieşte o cerere În constatare printr-o cerere în realizarea dreptului sau invers, atunci când cererea În constatare este admisibilă .

.1\t. Comunicarea către pârât a cererii de chemare în judecată Noţiune - de îndată ce judecătorul învestit cu soluţionarea cauzei constată că cererea de chemare în judecată respectă cerinţele legale sau, în urma procedurii de regularizare, lipsurile acesteia au fost complinite în termen, acesta va dispune, prin rezoluţie, comunicarea cererii către pârât şi a înscrisurilor ataşate acesteia, în cazul în care ele există.

~

prin aceeaşi comunicare, instanţa trebuie să-i pună în vedere pârâtului că are obligaţia de a formula şi a depune întâmpinare într-un termen de 25 de zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, sub sancţiunea decăderii sale din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii relative, dacă legea nu prevede altfel.

li; Răspunsul la întâmpinarea pârâtului

~

r

NB

Noţiune

- actul de

cuprinsul

întâmpinării.

procedură

prin care reclamantul răspunde apărărilor pârâtului din

ulterior depunerii întâmpinării de către pârât, instanţa are obligaţia de a o comunica de îndată reclamantului, care, la rândul său, este obligat să formuleze şi să depună un răspuns la întâmpinare în termen de 10 zile de la comunicare. Deşi art. 201 alin. (2) CPC prevede obligativitatea reclamantului de a formula răspuns la întâmpinare, în realitate, aceasta este o facultate, întrucât, dacă reclamantul nu formulează acest răspuns, nu există nicio sancţiune.

Vl. Fixarea propriu-zisă a primului termen de judecată Sediul materiei: art. 201 CPC ~

fixarea primului termen de judecată se face de către judecător prin rezoluţie, în termen de 3 zile de la data depunerii răspunsului la întâmpinare sau de la data expirării termenului de depunere a întâmpinării/răspunsului la întâmpinare;

~

primul termen de judecată se va fixa cel mai târziu în 60 de zile de la data rezoluţiei;

Cererea de chemare în judecată. Regularizarea. Primul termen

:>

165

în funcţie de circumstanţele concrete ale cauzei, în procesele urgente, termenele pot fi reduse de judecător, iar în procesele în ca.re pârâtul domiciliază în străinătate, judecătorul va fixa un termen mai îndelungat, dar rezonabil.

Vil. Măsuri pentru pregătir.ea judecăţii :>

în momentul în care judecătorul fixează primul termen de judecată, dispune şi citarea părţi­ lor (cu excepţia situaţiilor în care judecata se face fără citarea părţilor, intrând în această categorie, judecata cererii de ordonanţă preşedinţială - atunci când judecătorul apreciază astfel, judecata cererii de instituire a sechestru.lui asigurător etc.);

:>

în vederea judecării cu o mai mare celeritate a cauzei, cu ocazia fixării primului termen de judecată, judecătorul va putea dispune citarea pârâtului la interogatoriu, alte măsuri pentru administrarea probelor, precum şi orice alte măsuri necesare pentru desfăşurarea procesului potrivit legii, dacă s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată, sub rezerva dezbaterii la primul termen de judecată;

:>

în condiţiile legii, instanţa va putea încuviinţa, prin încheiere executorie, măsuri asigurătorii, precum şi măsuri pentru asigurarea probelor;

:>

în ipoteza în care pârâtul domiciliază în străinătate, judecătorul va fixa un termen de judecată mai îndelungat.

FIŞA

NR. 21

ETAPA SCRISĂ. ÎNTÂMPINAREA. CEREREA RECONVENŢIONALĂ

Întâmpinarea Sediul materiei: art. 205-208 CPC Noţiune

- actul de procedură prin care pârâtul se de chemare în judecată.

apără,

în fapt

şi

în drept,

faţă

de cererea

Altfel spus, întâmpinarea este actul de procedură prin care pârâtul răspunde la cererea de chemare în judecată, urmărind să se apere faţă de pretenţiile reclamantului [art. 205 alin. (1) CPC].

:>

Ca regulă, la judecata în primă instanţă (ca, de altfel, şi la judecata în apel şi în căile extraordinare de atac: recurs, revizuire, contestaţie în anulare, precum şi în contestaţia la executare), întâmpinarea este obligatorie;

:>

în cazurile expres prevăzute de lege întâmpinarea are caracter facultativ.

, Exemple (de cereri În care Întâmpinarea nu este obligatorie): · - cererile de ordonanţă preşedinţială f art. 999 alin. (I) teza a li-a CPC/; : - cererile referitoare la procedura de evacuare din imobilele folosite sau ocupate fără drept f art. 1042 alin. (3) CPC/; - cererile de asigurare a probelor {art. 360 alin. (3) CPC/; - la judecarea apelului/recursului declarat împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenţie voluntară f art. 64 alin. (4) CPC/.

1 ..·Terrneriul de formulare

:>

ca regulă, întâmpinarea se formulează şi se depune de către pârât în termen de 25 de zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată [art. 201 alin. (1) CPC];

:>

cu titlu de excepţie, în procesele urgente, termenul de 25 de zile poate fi redus de judecător în funcţie de circumstanţele cauzei [art. 201 alin. (5) CPC];

:>

în anumite materii există un alt termen de depunere a întâmpinării (spre exemplu, în materia ordonanţei de plată, întâmpinarea trebuie depusă cu cel puţin 3 zile înainte de termenul de judecată fixat de către instanţă [art. 1019 alin. (3) CPC].

Întâmpinarea. Cererea reconvenţională

168

2. Cuprinsul intârnpinării

:>

Elementele obligatorii ale întâmpinării sunt: a) elementele de identificare a pârâtului: numele şi prenumele, codul numeric personal, domiciliul sau reşedinţa pârâtului ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul, precum şi, după caz, codul unic de înregistrare sau codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerţului ori de înscriere în registrul persoanelor juridice şi contul bancar, dacă reclamantul nu le-a menţionat deja în cererea de chemare în judecată;

:>

întâmpinarea va cuprinde, dacă este cazul, şi adresa electronică sau coordonatele care au fost indicate în acest scop de pârât precum numărul de telefon, numărul de fax sau altele asemenea;

:>

atunci când pârâtul locuieşte în străinătate, acesta trebuie să indice şi domiciliul ales în România, unde i se vor face toate comunicările actelor de procedură.

b)

excepţiile

c)

răspunsul

procesuale pe care pârâtul le

invocă faţă

de cererea reclamantului;

la toate pretenţiile şi motivele de fapt şi de drept ale cererii, ceea ce înseamnă că pârâtul va trebui să formuleze şi apărările de fond;

d) dovezile cu care pârâtul se apără împotriva fiecărui capăt din cerere, deci mijloacele de probă prin care pârâtul înţelege să probeze de ce reclamantul nu are dreptate/de ce afirmaţiile acestuia sunt neîntemeiate; e)

semnătura

:>

pârâtului sau a reprezentantului acestuia (legal sau convenţional);

dacă întâmpinarea nu este semnată, iar pârâtul nu complineşte lipsa în termenul acordat

de instanţă în acest sens, instanţa va invoca şi va declara nulitatea acesteia, efectul fiind acela că nu o va lua în considerare la soluţionarea cererii de chemare în judecată.

3. Cofl'lunkarea întâmpinării

:>

exceptând situaţiile în care legea prevede expres altfel, întâmpinarea se comunică reclamantului;

Exemple de excepţii (de la comunicarea

Întâmpinării către

reclamant): - întâmpinarea la cererea adifională nu se comunică reclamantului, urmând ca acesta să ia cunoş­ tinfă de confinutul ei prin consultarea dosarului cauzei f art. 204 alin. (1) teza finală CPC/; - În materia ordonanfei de plată intâmpinarea nu se comunică reclamantului, care va lua cunoştinfă de cuprinsul acesteia direct de la dosarul cauzei [art. 1019 alin. (4) CPC/; - in materia contestafiei in anulare f art. 508 alin. (2) teza a li-a CPC]; - in materia revizuirii [art. 513 alin. (2) teza a li-a CPC/.

:>

întâmpinarea se formulează în atâtea exemplare câţi reclamanţi sunt, plus încă unul pentru instanţă;

Întâmpinarea. Cererea reconvenţională

:>

169

întâmpinarea se formulează într-un singur exemplar pentru comunicare atunci când:

:>

există mai mulţi reclamanţi care au ales· un reprezentant comun ori pentru care instanţa a

numit un curator special;

:> :>

reclamantul figurează în mai multe calităţi juridice; în caz de coparticipare procesuală pasivă, pârâţii pot răspunde împreună, printr-o singură întâmpinare, cât timp aceştia au apărări comune (art. 207 CPC).

4. Sancţiunea ·nedepul'lerii întâmpinării

:>

nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut de lege atrage decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe, cu excepţia situaţiilor prevăzute de art. 254 alin. (2) CPC;

:>

atrage, de asemenea, decăderea pârâtului din dreptul de a invoca excepţii, în afara celor de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel [art. 208 alin. (2) CPC]; prin urmare, pârâtul va fi decăzut

din dreptul de a mai invoca

excepţii

relative

[necompetenţa teritorială alternativă, prescripţia,

recuzarea pentru unul din cazurile de la art. 42 CPC - cu condiţia să fie cunoscut motivul până la acest moment -, lipsa procedurii prealabile în temeiul art. 193 alin. (1)-(2} CPC] şi excepţiile absolute limitate pe axa temporală la acest moment (excepţia de necompetenţă generală, materială sau teritorială absolută), putând însă invoca excepţiile absolute pentru care legea nu prevede un moment limită de invocare sau prevede un termen ulterior acestui moment.

IJ., Cererea

reconvenţională

Sediul materiei: art. 209-210 CPC Noţiune - actul de procedură prin care pârâtul formulează pretenţii proprii faţă de reclamant, care derivă din acelaşi raport juridic sau care sunt strâns legate de acesta.

1. Naturăjuridică

:>

este o cerere de chemare în judecată prin care pârâtul emite pretenţii proprii împotriva reclamantului din cererea de chemare în judecată.

2.Reguli

:>

este o cerere incidentală, fiind de competenţa instanţei sesizate cu cererea principală (art. 123 CPC}, chiar dacă, în acest fel, s-ar încălca o normă de competenţă materială sau teritorială exclusivă;

:>

!

l

cererea reconvenţională are caracter facultativ, în sensul că pârâtul are posibilitatea să aleagă între valorificarea pretenţiilor proprii pe calea incidentală a cererii reconvenţionale sau pe calea unei cereri principale, care să declanşeze un alt proces;

Întâmpinarea. Cererea reconvenţională

170

~

sunt şi cazuri în care pârâtul este obligat să îşi valorifice pretenţiile sale pe calea cererii reconvenţionale;

Exemplu: - în procesele de divorţ, soful pârât, dacă doreşte să obfină desfacerea căsătoriei din vina exclusivă a soţului reclamant, este obligat să depună cerere reconvenţională până la primul termen de judecată la care a fost citat în mod legal, pentru faptele petrecute înainte de acest moment, iar pentru faptele petrecute după acest moment, până la începerea dezbaterilor asupra fondului în cererea reclamantului. ~

avantajele formulării cererii reconvenţionale faţă de valorificarea pretenţiilor pe cale principală: ~

asigură soluţionarea pretenţiilor celor două părţi într-un singur cadru procesual;

~

determină realizarea unor economii de timp şi cheltuieli;

~

oferă condiţii pentru o mai bună judecată, instanţa fiind pusă în situaţia de a cunoaşte, în complexitatea lor, raporturile juridice substanţiale dintre părţi;

~

evită posibilitatea pronunţării unor hotărâri contradictorii.

a.;~o~ti!IU~~·şi.~eril'lteledefctţrlli a1~·.c:ererii . r.c9nvenţi()Jlale ~

obiectul cererii: ~

~

art. 209 alin. (1) CPC instituie condiţia ca pretenţiile pârâtului să derive din acelaşi raport juridic sau să fie strâns legate de acesta, ceea ce înseamnă că pretenţiile celor două părţi pot proveni şi din cauze diferite, dar între care există totuşi o legătură.

subiectele: ~

prin cererea reconvenţională pot fi chemaţi şi alţi pârâţi, atunci când pretenţiile formulate prin aceasta privesc şi alte persoane decât reclamantul.

~

din punct de vedere al conţinutului, cererea reconvenţională trebuie să îndeplinească toate condiţiile prevăzute de lege pentru cererea de chemare în judecată, precum şi pe acelea necesare oricărei cereri în justiţie;

~

cererea reconvenţională este, în principiu, supusă taxelor judiciare de timbru, cu excepţiile prevăzute de lege [art. 34 alin. (3) din O.U.G. nr. 80/2013].

~

în cazurile anume prevăzute de lege, formularea unei cereri reconvenţionale este declarată de legiuitor ca inadmisibilă.

Exemple: - în materia procedurii speciale a evacuării din imobilele folosite sau ocupate fără drept, pârâtul nu poate formula cerere reconvenţională, de chemare în judecată a altei persoane sau în garanţie, preten_{i{{e _s_al
C!Ji.

Întâmpinarea. Cererea reconvenţională

171

- În cadrul litigiilor având ca obiect acţiuni posesorii sunt inadmisibile cererea reconvenfională şi-o;-/~~-: alte cereri prin care se solicită protecţia unui drept' în legătură cu bunul În litigiu /art. 1004 alin. (2) CPC}.

5. Obligaţia formulării Întâmpinării la cererea reconvenţională şLa unui răspuns la această întâmpinare ·

:>

ca urmare 9 formulării unei cereri reconvenţionale, reclamantul-pârât şi, eventual, pârâţii nou introduşi în condiţiile art. 209 alin. (2) CPC sunt obligaţi ca, în termen de 25 de zile de la comu-

nicarea acesteia, să formuleze întâmpinare, sub sancţiunea decăderii din dreptul de a propune probe şi de a invoca excepţii, în afara celor de ordine publică, în raport de pretenţiile din cererea reconvenţională;

:>

prin simetrie cu dispoziţiile art. 201 CPC, întâmpinarea formulată se va comunica pârâtului-reclamant, care este obligat să depună răspuns la întâmpinare în termen de 10 zile de la comunicare;

:>

cu toate acestea, pentru situaţia în care partea nu formulează răspuns la întâmpinare, legea nu prevede nicio sancţiune, astfel că nici instanţa nu o poate sancţiona.

6t Jermenulde formulare a cererii reconv(!nţionale

:>

cererea reconvenţională se depune, sub sancţiunea decăderii, odată cu întâmpinarea sau, dacă pârâtul nu este obligat la întâmpinare, cel mai târziu la primul termen de judecată [art. 209 alin. (4) CPC];

:>

termenul stabilit de lege pentru depunerea cererii reconvenţionale este un termen procedural imperativ absolut, a cărui nerespectare este sancţionată cu decăderea din dreptul de a formula cerere reconvenţională;

:>

atunci când pretenţiile proprii ale pârâtului sunt formulate prin raportare nu la cererea principală, ci la cererea adiţională, pârâtul va putea formula cerere reconvenţională cel mai târziu până

la termenul cei se va încuviinţa în acest scop [art. 209 alin. (6) CPC].

r

Şi în acest caz cererea reconvenţională se comunică reclamantului, fiind aplicabile dispozi-

NB

tiile art. 209 alin. (5) CPC.

1. Judecarea cererii reconvenţionale

:> :>

ca regulă, cererea reconvenţională se judecă odată cu cererea principală [art. 210 alin. (1) CPC]; atunci când numai cererea principală este în stare de a fi judecată, instanţa poate dispune disjun-

gerea cererii reconvenţionale prin încheiere, acestui aspect [art. 210 alin. (2) teza I CPC];

după

punerea în discuţia contradictorie a părţilor a

172

:> :> :>

Întâmpinarea. Cererea reconvenţională

disjungerea nu poate fi dispusă [art. 210 alin. (2) teza a li-a CPC]:

în cazurile anume prevăzute de lege; dacă

judecarea ambelor cereri se impune pentru soluţionarea unitară a procesului.

--------------------------

FIŞA

REGULI GENERAL~ PRIVIND JUDECATA PROCESULUI CIVIL

NR. 22

Sediul materiei: art. 211-236 CPC

I. Scopul şi etapele procesului civil (cognitio) ,_

:>

instanţa de judecată efectuează activitatea de cercetare şi dezbaterea fondului procesului, cu res-

pectarea tuturor principiilor

şi garanţiilor

procesua-le, în vederea

soluţionării

legale

şi

temeinice a

acestuia (art. 211 CPC);

:>

judecata în primă instanţă parcurge, de regulă, următoarele etape:

1.

etapa scrisă: este aceea în care, prin mijlocirea judecătorului căruia i s-a repartizat aleatoriu cererea, părţile iau reciproc cunoştinţă de pretenţiile şi apărările lor, dar şi de mijloacele de probă pe care intenţionează să le administreze;

2.

etapa

3.

etapa dezbaterilor în fond: este aceea în care părţile discută - în condiţii de contradictorialitate - asupra împrejurărilor de fapt şi a temeiurilor de drept invocate în cererile lor sau, după caz, invocate de către instanţă din oficiu; în acest scop, instanţa acordă cuvântul păr­ ţilor în ordinea şi în condiţiile prevăzute de lege, astfel încât fiecare dintre acestea să aibă posibilitatea de a-şi susţine cererile şi apărările;

4.

etapa

cercetării

procesului: este aceea care începe la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate şi se finalizează la momentul la care judecătorul se socoteşte lămurit şi declară, prin încheiere, cercetarea procesului terminată;

deliberării şi

a pronunţării hotărârii judecătoreşti: este acea etapă finală în cadrul căreia, în baza materialului probator administrat în cauză, completul de judecată face aplicarea normelor de drept la situaţia de fapt reţinută, pronunţându-se asupra tuturor cererilor deduse

judecăţii.

r NB

Nu întotdeauna este necesară parcurgerea tuturor etapelor.

Exemple: - când reclamantul

renunţă

- când pârâtul nu se

apără,

la judecata cererii de chemare in judecată;

ci recunoaşte preten{iile reclamantului etc.

174

Reguli generale privind judecata procesului civil

li~ Locul desfăşurării procesului civil ~

Regula: :,, judecarea procesului are loc la sediul instanţei învestite cu soluţionarea acestuia.

:,,

Excepţii:

:,, în cazul mijloacelor materiale de probă care nu se află în păstrarea instanţei, acestea pot fi verificate la faţa locului [art. 343 alin. (2) CPC]; :,, în cazul cercetării la faţa locului, c;ând şedinţa de judecată se desfăşoară, prin ipoteză, la locul situării probei; :,, în cazul administrării probelor prin comisie rogatorie, aceasta are loc la sediul instanţei astfel învestite, prin ipoteză, altul decât cel al instanţei care a încuviinţat şi a dispus administrarea probei; :,, în cazul administrării probelor de către avocaţi sau consilieri juridici [art. 372 alin. (3) CPC] etc.

Aspecte privind desfăşurarea procesului civil

1..·.Pljblititatecr~
:,, şedinţele desfăşurate în camera de consiliu, ori de câte ori legea o prevede; :,, şedinţele secrete [declarate astfel de către instanţă, în cazurile în care dezbaterea fondului în şedinţă publică ar aduce atingere moralităţii, ordinii publice, intereselor minorilor, vieţii private a părţilor ori intereselor justiţiei, art. 213 alin. (2) CPC].

:,, un principiu fundamental al procesului civil în raport de care judecătorul învestit cu soluţionarea cauzei nu poate fi înlocuit în timpul procesului pendinte decât pentru motive temeinice, în condiţiile legii.

~

pentru fiecare şedinţă de judecată se va întocmi o listă cu procesele ce se dezbat în acea zi, care va fi afişată pe portalul instanţei şi la uşa sălii de şedinţă cu cel puţin o oră înainte de începerea acesteia. Lista va cuprinde şi intervalele orare orientative fixate pentru strigarea cauzelor [art. 215 alin. (1) CPC];

:,, şedinţa de judecată începe cu strigarea cauzelor aflate în stare de amânare fără discuţii;

Reguli generale privind judecata procesului civil

175

~

procesele declarate urgente, cele rămase în divergenţă şi ceie care au primit termen în continuare se vor dezbate înaintea celorlalte [art. 2-15 alin. (2) CPC];

~

procesele în care partea sau părţile sunt reprezentate ori asistate de avocat, respectiv consilier juridic se vor dezbate cu prioritate [art. 215 alin. (3) CPC];

~

pentru motive temeinice, preşeaintele completului poate dispune luarea cauzelor într-o altă

ordine decât cea înscrisă pe iista de şedinţă [art. 121 alin. (5) teza a li-a din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti].

4. Atribuţiile· preşedintelui completului dejudecat~ ~

şedinţa de judecată este condusă de către preşedintele completului, acesta fiind cel căruia legea îi conferă dreptul de a deschide, de a suspenda sau de a ridica şedinţa [art. 216 alin. (1) CPC];

~

preşedintele

va da cuvântul, în primul rând, reclamantului, apoi pârâtului, precum şi celorlalte părţi din proces, în funcţie de poziţia lor procesuală, iar reprezentantul Ministerului Public (procurorul) va vorbi ultimul, în afară de cazul când a pornit acţiunea [art. 216 alin. (2) CPC];

~

preşedintele

~

judecătorii

5. ~

poate limita în timp

intervenţia fiecărei părţi

[art. 216 alin. (4) CPC];

sau părţile pot pune întrebări celorlalţi participanţi la proces numai prin mijlocirea preşedintelui, care poate încuviinţa ca aceştia să pună întrebări direct, ordinea fiind stabilită de preşedinte [art. 216 alin. (5) CPC].

Poliţia şedinţei. dejudecată preşedintele

ordinii

şi

completului de judecată exercită poliţia şedinţei, putând lua măsuri pentru păstrarea a bunei-cuviinţe, precum şi a solemnităţii şedinţei de judecată, astfel (art. 217 CPC):

~

atunci când nu mai este loc în sala de şedinţă, preşedintele le poate cere celor care ar veni mai târziu sau care depăşesc numărul locurilor existente să părăsească sala;

~

nicio persoană nu poate fi lăsată să intre cu arme în sala de şedinţă, exceptând cazul în care le poartă în exercitarea serviciului pe care îl îndeplineşte în faţa instanţei;

~

toate persoanele care iau parte la şedinţă sunt obligate să aibă o purtare şi o ţinută cuviincioase;

~

cei care se adresează instanţei în şedinţă publică trebuie să stea în picioare, însă preşedintele poate încuviinţa, atunci când apreciază că este necesar, excepţii de la această îndatorire;

~

preşedintele atrage atenţia părţii sau oricărei alte persoane care tulbură şedinţa ori nesocoteşte măsurile părtarea

~

luate să respecte ordinea şi buna-cuviinţă, iar în caz de nevoie dispune înde-

ei;

pot fi, de asemenea, îndepărtaţi din sală minorii, precum şi persoanele care s-ar înfăţişa într-o ţinută necuviincioasă;

176

Reguli generale privind judecata procesului civil ~

atunci când, anterior închiderii dezbaterilor una dintre părţi a fost îndepărtată din sală, aceasta va fi chemată în sală pentru a i se pune în vedere actele esenţiale efectuate în lipsa ei, însă aceste dispoziţii nu se aplică în cazul în care partea îndepărtată este asistată de un apărător care a rămas în sală;

~

în situaţia în care cel care tulbură liniştea şedinţei este chiar avocatul părţii, preşedintele îl va chema la ordine şi, dacă, din cauza atitudinii lui, continuarea dezbaterilor nu mai este cu putinţă, procesul se va amâna, aplicându-se amenda judiciară, prevăzută la art. 187 alin. (1) pct. 2 CPC.

6.'Verificăd·•privindprezentareăpărţil<>r ~

instanţa verifică identitatea părţilor, iar dacă ele sunt reprezentate sau asistate, verifică şi împuternicirea sau calitatea celor care le reprezintă ori le asistă [art. 219 alin. (1) CPC];

~

dacă părţile nu răspund la apel, instanţa va verifica dacă procedura de citare a fost legal îndeplinită şi, după

caz, va proceda la amânarea, suspendarea ori la judecarea procesului [art. 219

alin. (2) CPC].

A. Amânarea cauzei când nu este În stare de judecată ~

părţile pot cere instanţei,

la începutul şedinţei, amânarea cauzelor care nu sunt în stare de judecată, dacă aceste cereri nu provoacă dezbateri, această amânare putând fi dispusă şi de un singur judecător atunci când completul de judecată este alcătuit din mai mulţi judecători (art. 220 CPC).

B. Amânarea judecăţii prin Învoiala părţilor ~

amânarea judecăţii în temeiul învoielii părţilor nu se poate încuviinţa decât o singură dată în cursul procesului [art. 221 alin. (1) CPC];

~

învoiala părţilor presupune acordul expres exprimat de toate părţile în vederea amânării cauzei, nefiind suficient un acord tacit, desprins din neprezentarea părţilor la judecată;

~

dacă la termenul de judecată următor încuviinţării acestei cereri părţile nu se mai prezintă şi nu stăruiesc

în judecată, aceasta va fi suspendată şi cauza va fi repusă pe rol numai după plata a jumătate din taxa de timbru iniţial achitată [art. 9 lit. g) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru]; ~

suspendarea în acest caz este obligatorie.

Reguli generale privind judecata procesului civil

177

C. Amânarea judecăţii pentru lipsă de apărare

:>

amânarea judecăţii pentru lipsă de apărare poate fi dispusă, la cererea părţii interesate, numai în mod excepţional, pentru motive temeinice şi care nu sunt imputabile părţii sau reprezentantului ei [art. 222 alin: (1) CPC];

:>

în ipoteza în care instanţa nu încuviinţează cererea de amânare pentru lipsă de apărare, la cererea părţii, instanţa devine obligată să amâne pronunţarea în vederea depunerii de concluzii scrise [art. 222 alin. (2) CPC].

8. Judec.area. cauzei în lipsa părţii legal. citate

:>

pentru judecarea cauzei este obligatoriu ca părţile să fie legal citate, nefiind însă necesară şi prezenţa acestora în faţa instanţei, dacă legea nu dispune altfel;

:>

în ipoteza în care, la orice termen fixat pentru judecată, se înfăţişează doar una dintre părţile litigante, instanţa, după ce va cerceta toate lucrările din dosar şi va asculta susţinerile părţii prezente, se va pronunţa pe temeiul dovezilor administrate, examinând şi excepţiile şi apărările părţii care lipseşte [art. 223 alin. (2) CPC];

:>

atunci când toate părţile lipsesc, însă reclamantul sau pârâtul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, soluţionarea cauzei trebuie să continue, instanţa fiind obligată să judece toate cererile formulate în scris de către părţi.

9. Discutarea cererilor şfexcepţiilQr

:>

pentru respectarea principiului contradictorialităţii, instanţa este obligată să pună în discuţia părţilor toate cererile, excepţiile, împrejurările de fapt sau temeiurile de drept prezentate de ele sau invocate din oficiu (art. 224 CPC).

10. Folosirea traducătorului

:>

şi interpretului

pentru asigurarea unui proces echitabil şi a dreptului la apărare, în particular, în ipoteza în care părţile sau persoanele care urmează a fi ascultate nu cunosc limba română, instanţa va folosi un traducător autorizat, în condiţiile legii speciale. În cazul în care una dintre persoanele amintite anterior este mută, surdă sau surdo-mută, ori din orice alte motive nu se poate exprima, comunicarea cu ea se va face în scris, iar dacă nu poate citi sau scrie, se va folosi un interpret [art. 225 alin. (1) şi (2) CPC].

11. Ascultarea minorilor :; se va face în camera de consiliu, iar, având în vedere împrejurările procesului, instanţa hotărăşte dacă părinţii, tutorele sau alte persoane vor asista sau nu la ascultarea minorului (art. 226 CPC); :; în procedurile judiciare care îl privesc, ascultarea minorului care a împlinit vârsta de 10 ani este obligatorie [art. 264 alin. (1) CC];

178

~

Reguli generale privind judecata procesului civil

în mod excepţional, poate fi ascultat şi copilul care nu a împlinit vârsta de 10 ani, dacă instanţa consideră că acest lucru este necesar pentru soluţionarea cauzei [art. 264 alin. (1} teza a li-a CC].

12. Prezenţa personală

a părţilor în Vederea soluţionării amiabile a litigiului

~

în tot cursul procesului, judecătorul va încerca împăcarea părţilor, dându-le îndrumările necesare, potrivit legii, sens în care va solicita înfăţişarea personală a părţilor, chiar dacă acestea sunt reprezentate [art. 227 alin. (1) CPC];

~

în procesele care, potrivit legii, pot face obiectul procedurii de mediere, judecătorul poate invita părţile să participe la o şedinţă de informare cu privire la avantajele folosirii acestei proceduri [art. 227 alin. (2) CPC].

13.lermenul îfl. curfoştinţă ~

reprezintă situaţiile în care partea are cunoştinţă de existenţa litigiului, a datei, locului şi a orei

la care acesta se va

A. Are termen în

desfăşura,

astfel încât aceasta nu va mai fi citată (art. 229 CPC).

cunoştinţă:

~

partea care a depus cererea personal sau prin mandatar şi a luat termenul în cunoştinţă;

~

partea care a fost prezentă la un termen de judecată, personal sau printr-un reprezentant legal ori convenţional, chiar neîmputernicit cu dreptul de a cunoaşte termenul;

~

partea căreia, personal ori prin reprezentant legal sau convenţional ori prin funcţionarul sau persoana însărcinată cu primirea corespondenţei, i s-a înmânat citaţia pentru un termen de judecată.

B. Nu se aplică termenul în

cunoştinţă:

~

în cazul reluării judecăţii, după ce a fost suspendată;

~

în cazul când procesul se repune pe rol;

~

când partea este chemată la interogatoriu, în afară de cazul în care a fost prezentă la încuviinţarea lui, când s-a stabilit şi termenul pentru luarea acestuia;

~

când, pentru motive temeinice, instanţa a dispus ca partea să fie citată la fiecare termen;

~

în cazul în care instanţa de apel sau de recurs fixează termen pentru rejudecarea fondului procesului după anularea hotărârii primei instanţe sau după casarea cu reţinere;

~

în cazul militarilor încazarmaţi, care sunt citaţi la fiecare termen de judecată;

~

în cazul deţinuţilor, care, de asemenea, sunt citaţi pentru fiecare termen.

14.••Preschimbareatermenului.•deJudecată ~

termenul de judecată nu poate fi preschimbat decât pentru motive temeinice;

~

preschimbarea poate avea loc la cererea oricăreia dintre părţi sau din oficiu, de către instanţă;

~

cererea se soluţionează în camera de consiliu, fără citarea părţilor;

Reguli generale privind judecata procesului civil

:>

dacă

179

cererea se admite şi se preschimbă terrrienul de judecată, instanţa va dispune citarea de a părţilor pentru noul termen fixat.

îndată

r

Judecătorul va, dispune verificarea efectuării procedurilor de citare şi comunicare dispuse

NB

pentru noul termen.

15. Noteledeşedinţă. înregistrarea şedinţei

:>

grefierul-care participă la şedinţă are obligaţia să ia note în legătură cu desfăşurarea procesului, care vor fi vizate de către preşedinte, iar părţile pot cere citirea notelor şi, dacă este cazul, corectarea lor [art. 231 alin. (1) CPC);

:>

şedinţele

:>

după terminarea şedinţei de judecată, participanţii la proces primesc, la cerere, câte o copie de pe notele grefierului [art. 231 alin. (2) CPC);

:>

părţile au posibilitatea de a contesta notele grefierului cel mai târziu ia termenul următor, caz în care acestea vor fi verificate şi, eventual, completate ori rectificate pe baza înregistrărilor din şedinţa de judecată [art. 231 alin. (3) şi (4) teza a li-a CPC].

de judecată se înregistrează [art. 231 alin. (4) teza I CPC], iar înregistrările pot fi solicitate, pe de o parte, de către instanţele de control judiciar [art. 231 alin. (6) CPC], pe de altă parte, de către părţi, care, pe cheltuiala lor, pot obţine o copie electronică a înregistrării şedinţei de judecată în ceea ce priveşte cauza lor [art. 231 alin. (5) CPC);

16. Încheierea de şedinţă A. Redactarea Încheierii de şedinţă

:>

încheierea de şedinţă - actul de procedură care descrie cele petrecute în reprezentând „oglinda şedinţei de judecată";

:>

în cel mult 3 zile de la data la care s-a desfăşurat şedinţa de judecată, pe baza notelor de şedinţă, iar dacă este cazul şi a înregistrărilor efectuate, grefierul redactează încheierea de şedinţă;

:>

atunci când cele consemnate în cuprinsul încheierii de şedinţă nu corespund măsurilor dispuse şi actelor efectuate în şedinţa de judecată respectivă, încheierea poate fi rectificată, din oficiu sau la cerere, prin intermediul procedurii îndreptării erorilor materiale, reglementate de art. 442 CPC.

B. Cuprinsul Încheierii de

:>

şedinţa

de judecată,

şedinţă

trebuie să cuprindă toate cele trei părţi care intră 'în structura oricărei hotărâri judecătoreşti, respectiv:

:>

practicaua (în care se trece constituirea instanţei, ce părţi au fost prezente, concluziile puse de către părţi şi procuror, dacă este cazul, precum şi probele ce au fost administrate);

:>

considerentele sau motivarea pentru care s-a luat o anumită dispoziţie sau care au justificat rezolvarea unei excepţii şi

180

Reguli generale privind judecata procesului civil

:> :>

dispozitivul, adică măsura ordonată de instanţă.

încheierea de şedinţă cuprinde [art. 233 alin. (1) CPCJ:

:> :> :>

denumirea instanţei şi numărul dosarului;

:>

numele şi prenumele sau, după caz, denumirea părţilor, numele şi prenumele persoanelor care le reprezintă sau le asistă, ale apărătorilor şi celorlalte persoane chemate la proces, cu arătarea calităţii lor, precum şi dacă au fost prezente ori au lipsit;

:> :> :> :> :>

numele, prenumele procurorului şi parchetul de care aparţine, dacă a participat la şedinţă;

:> :> :>

data şedinţei de judecată; numele, prenumele şi calitatea membrilor completului de judecată, precum şi numele şi prenumele grefierului;

dacă procedura de citare a fost legal îndeplinită;

obiectul procesului; probele care au fost administrate; cererile, declaraţiile şi prezentarea pe scurt a susţinerilor părţilor, precum şi a concluziilor procurorului, dacă acesta a participat la şedinţă; soluţia dată şi măsurile luate de instanţă, cu arătarea motivelor, în fapt şi în drept;

calea de atac şi termenul de exercitare a acesteia, atunci când, potrivit legii, încheierea poate fi atacată separat; dacă judecarea a avut loc în şedinţă publică, fără prezenţa publicului ori în camera de con-

siliu;

:> :>

semnătura membrilor completului şi a grefierului.

pentru fiecare termen de judecată se întocmeşte câte o încheiere, cu excepţia situaţiei în care în în care au avut loc dezbaterile se pronunţă şi hotărârea, deoarece aceasta din urmă va cuprinde, în partea introductivă, numită practica, şi ceea ce s-a petrecut la acel termen [art. 233 alin. (3) CPC];

şedinţa

:>

atunci când pronunţarea s-a amânat, practicaua hotărârii va cuprinde numai arătarea instanţei şi a judecătorului/completului de judecată, numărul dosarului, data, numele, prenumele şi calitatea membrilor completului de judecată, numele şi prenumele grefierului, numele şi prenumele procurorului, dacă a participat la judecată şi menţiunea că celelalte date sunt arătate în încheierea de amânare a pronunţării, care face corp comun cu hotărârea judecătorească.

1.7. Clâsificarea·încheierilor judecătoreşti A. Încheierile preparatorii :; sunt acelea prin care instanţa de judecată ia unele măsuri în vederea cercetării şi soluţionării cauzei, pregătind darea hotărârii, fără însă a se anticipa soluţia;

Reguli generale privind judecata procesului civil

181

~

prin măsurile luate, instanţa nu rezolvă aspecte sau împrejurări legate de fondul cauzei;

~

instanţa nu este legată de măsura ordonată, putând reveni asupra ei, dacă acest lucru se impune pentru mai bună administrare a justiţiei.

Exeniple: - încheierea prin care instan{a , - i'ncheierea prin care

încuviinţează

instanţa estimează

probele;

durata procesului;

- Încheierea.prin care instanta amână procesul din cauza lipsei de procedură cu una sau mai multe părţi, din cauza lipsei raportului de expertiză, a lipsei unor relaţii solicitate etc.; - încheierea prin care se dispune aducerea unui dosar de la o

altă instan{ă

etc.

B. Încheierile interlocutorii

:I sunt acelea prin care,

fără

a se hotărî întru totul asupra procesului, se soluţionează excepţii procesuale, incidente procedurale ori alte chestiuni litigioase; ~

aceste încheieri leagă instanţa, care nu mai poate reveni asupra măsurii dispuse prin respectiva încheiere;

~

dau dezlegare asupra unui aspect ce ţine de fondul cauzei.

Exemple: - Încheierea de admitere in principiu a unei cereri de interven{ie; - încheierea de admitere În principiu în procesele de partaj; - incheierea prin care instan{a s-a pronun{at asupra unei excepfii procesuale; - încheierea prin care instan{a s-a pronunfat asupra

suspendării judecă{ii;

- încheierea prin care instan{a a dispus disjungerea unor cereri de cererea principală etc.

FIŞA

CERCETAREA PROCESULUI CIVIL. DISPOZIŢII COMUNE

NR. 23

Sediul materiei: art. 237-244 CPC

Desfăşurarea

:>

debutează cată

:> :>

în momentul

la care

părţile

această etapă

care

procesului

dezleagă

fixării

primului termen de

judecată,

respectiv la primul termen de jude-

sunt legal citate;

este subordonată scopului procesului, care constă în finalizarea sa prin hotărârea fondul;

în cursul acestei etape se desfăşoară următoarele acte de procedură de către instanţă [art. 237 alin. (2) CPC]:

:> :>

se rezolvă excepţiile care se invocă ori pe care instanţa le poate ridica din oficiu; se examinează cererile de intervenţie formulate de părţi sau de terţe persoane, în condiţiile legii;

:>

se examinează fiecare pretenţie şi apărare în parte, pe baza cererii de chemare în judecată, a întâmpinării,

:> :>

a

răspunsului

la întâmpinare

şi

a explicaţiilor

părţilor, dacă

este cazul;

se constată care dintre pretenţii sunt recunoscute şi care sunt contestate; instanţa, la cerere, va dispune, în condiţiile legii, măsuri asigurătorii, măsuri pentru asigura-

rea dovezilor ori pentru constatarea unei

situaţii

de fapt, în cazul în care aceste

măsuri

nu au

fost luate, în tot sau în parte, potrivit art. 203 CPC;

:> :>

se ia act de renunţarea reclamantului, de achiesarea pârâtului sau de tranzacţia părţilor; se încuviinţează probele solicitate de părţi, pe care instanţa le apreciază ca fiind concludente, precum şi cele pe care, din oficiu, le consideră necesare pentru judecarea procesului şi le va administra în

:>

părţile

sunt legal citate;

se va dispune ca părţile să prezinte dovada efectuării verificărilor în registrele de evidenţă ori publicitate

:>

legii;

se va decide în legătură cu orice alte cereri care se pot formula la primul termen de judecată la care

:>

condiţiile

prevăzute

de Codul civil sau de legi speciale, atunci când este cazul;

se va îndeplini orice alt act de procedură necesar soluţionării cauzei, inclusiv verificări în registrele

prevăzute

de legi speciale.

184

Cercetarea procesului civil.

Dispoziţii

comune

li. Estimarea duratei cercetării procesului

:>

la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate, judecătorul, după ascultarea părţi­ lor, are obligaţia de a estima durata necesară pentru cercetarea procesului, ţinând cont de împrejurările

cauzei, astfel încât procesul să fie soluţionat într-un termen optim şi previzibil

[art. 238 alin. (1) teza I CPC];

:>

estimarea duratei procesului se consemnează în cuprinsul încheierii de şedinţă [art. 238 alin. (1) teza a li-a CPC];

:>

încheierea are caracter preparatoriu, prin urmare, atunci când există motive temeinice, ascultând părţile, judecătorul poate reconsidera durata iniţial estimată, astfel încât va fi stabilit un nou termen, mai lung sau mai scurt decât cel iniţial, după caz [art. 238 alin. (2) CPC].

III. Alegerea procedurii de administrare a probelor

:>

judecătorul, la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate, le pune acestora în

vedere că pot să convină ca probele să fie administrate de către avocaţii lor (art. 239 CPC}.

IV. Locul cercetării procesului

:>

pentru judecata în primă instanţă, regula este că cercetarea procesului se face în camera de consiliu;

r NB

:>

Potrivit art. XII alin. (I) din Legea nr. 2/2013 (modificată prin O.U.G. nr. 62/2015) privind unele măsuri pentru degrevarea instantelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 34/2010, dispozitiile Legii nr. 34/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, privind cercetarea procesului şi, după caz, „dezbaterea fondului în camera de consiliu se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2017". În procesele pornite începând cu data de I ianuarie 2016 şi până la data de 31 decembrie 2016, cercetarea procesului şi, după caz, dezbaterea fondului s-au desfăşurat în şedintă publică, dacă legea nu prevedea altfel.

în căile de atac cercetarea procesului, dacă este necesară, se face în şedinţă publică.

V. Suspendarea judecăţii cauzei in cazul neîndeplinirii obligaţiilor de către reclamant

:>

în situaţia în care instanţa constată că desfăşurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantului, prin neîndeplinirea obligaţiilor stabilite în cursul judecăţii, potrivit legii, judecătorul

poate suspenda judecata,

[art. 242 alin. (1) teza I CPC];

arătând

în încheiere care anume

obligaţii

nu au fost respectate

Cercetarea procesului civil.

r NB

:> :>

Dispoziţii

comune

185

Este un caz de suspendare facultativă a judecăţii, iar pentru a opera, este necesar a fi îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: - .obligaţia procesuală trebuie să fi fost stabilită de către instanţă în sarcina reclamantului în cursul procesului (sau a pârâtului-reclamant, în ipoteza cererii reconventionale); -- obligaţia trebuie să fie de natură să împiedice instanţa în desfăşurarea normală a judecăţii; · - să existe culpa reclamantului în neîndeplinirea obligaţiei procesuale.

este obligatoriu ca instanţa să pună în discuţia contradictorie a părţilor măsura suspendării; dacă instanţa dispune suspendarea cauzei, pronunţă o încheiere interlocutorie, susceptibilă de

recurs, pe toată durata suspendării procesului, cu excepţia celei pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care este definitivă (art. 414 CPC), moment de la care începe să curgă şi termenul de perimare;

r NB :>

De lege ferenda, s-ar impune,

însă, schimbarea căii de atac a recursului cu cea a apelului, deoarece, este dificil de imaginat că partea nemulţumită de măsură (care este o chestiune de apreciere şi oportunitate, raportată la situaţia de fapt), s-ar putea încadra în cele opt motive de nelegalitatea ale recursului, or, în aceste condiţii, calea de atac, deşi e prevăzută de lege, nu este efectivă, ci iluzorie.

ulterior suspendării, judecarea cauzei poate fi reluată:

:>

la cererea părţii, dacă obligaţiile pentru neîndeplinirea cărora sancţiunea a fost aplicată s-au

50% din taxa judiciară de timbru pentru cererea sau acţiunea a cărei judecare a fost suspendată [art. 9 lit. g) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru] din culpa sa; dacă suspendarea nu s-a produs din culpa părţii, cererea de redeschidere a judecăţii nu se timbrează;

îndeplinit, iar cel care a formulat cererea de repunere pe rol

:>

dacă

achită şi

s-a dispus reluarea judecăţii ca efect al admiterii recursului declarat împotriva încheierii

de suspendare.

VI. Împrejurări care pun capăt procesului fără a mai fi necesară dezbaterea asupra fondului

:>

este posibil ca, în cursul cercetării procesului, părţile să facă anumite acte de dispoziţie (renunţarea reclamantului la judecată sau la dreptul pretins, tranzacţia) sau să fie admise cereri sau excepţii

ce pun

(art. 243 CPC).

capăt

în întregime procesului,

fără

a mai fi

necesară

dezbaterea asupra fondului

186

Cercetarea procesului civil.

VII. Terminarea

Dispoziţii

cercetării

comune

procesului

:>

în momentul în care judecătorul apreciază că este lămurit, prin încheiere, declară cercetarea procesului încheiată şi fixează termen pentru dezbaterea fondului ·1n şedinţă publică [art. 244 alin. (1) CPC];

:>

judecătorul va aprecia că este lămurit atunci când crede că poate pronunţa o soluţie în cauză şi

când s-a asigurat că a rezolvat toate cererile şi excepţiile invocate {mai puţin cele unite cu fondul, asupra cărora se va pronunţa prin însăşi hotărârea finală) şi a administrat toate probele încuviinţate sau dispuse din oficiu.

FIŞA

EXCEPŢIILE

NR. 24

PROCESUALE

Sediul materiei: art. 245-248 CPC Noţiune - mijlocul prin care, în condiţiile legii, partea interesată, procurorul sau instanţa invocă, fără să pună în discuţie fondul dreptului, neregularităţi procedurale privitoare la compunerea completului sau constituirea instanţei, competenţa instanţei ori la procedura de judecată sau lipsuri referitoare la dreptul la acţiune urmărind, după caz, declinarea competenţei, amânarea judecăţii, refacerea unor acte ori anularea, respingerea sau perimarea cererii (art. 245 CPC}.

I.

:>

Excepţiile

procesuale

nu trebuie confundate cu apărările de fond.

r NB

EXCEPŢIILE

PROCESUALE

constituie mijloacele procesuale prin care se anumite neregularităţi privind dreptul la acţiune. sau componentele sale ori neregularităţi de procedură, fără a antama fondul dreptului. invocă

I Exemple:

APARARILE DE FOND de drept material) constituie mijloacele prin care pârâtul invocă obiectiuni împotriva pretentiei I reclamantului, urmărind respingerea cererii acestuia ca neîntemeiată (nefondată), după examinarea fondului r 1 pretentiei respective. (excepţii substanţiale,

Excepţiile

188

- lipsa

procesuale

capacităţii procesuale

de folosinţă/de

exerciţiu;

I

- lipsa de calitate procesuală activă/pasivă; - lipsa de interes; - inadmisibilitate pentru lipsa procedurii prealabile obligatorii; - inadmisibilitatea (subsidiaritate) cererii în constatare faţă de cererea În realizare. Dacă excepţiile

procesuale se admit, prin care cererea se respinge în temeiul exceptiilor procesuale NU ARE hotărârea

AUTORITATE DE LUCRU JUDECAT PE FONDUL CAUZEI.

li. Clasificarea

excepţiilor

·.

Dacă apărările de fond (excepţii de drept substanţial) se admit, hotărârea · prin care cererea se respinge în temeiul excepţiilor procesuale ARE APTITU-

DINEA DE A INTRA ÎN AUTORITATE DE LUCRU JUDECAT PE FONDUL CAUZEI.

procesuale În funcţie de obiectul lor

EXCEPŢII DE PROCEDURĂ

DE FOND

~

acelea prin intermediul cărora se invocă anumite neregularităţi procedurale.

~

acelea care sunt în strânsă legătură cu pretenţia dedusă judecăţii, mai exact, cu exerciţiul dreptului la acţiune.

~

au ca obiect încălcarea:

~

acele excepţii care:

- normelor de competenţă; Exemple: - excepţia de necompetenţă generală; - excepţia de necompetenţă materială; - excepţia de necompetenţă teritorială alternativă şi teritorială exclusivă;

-

EXCEPŢII

excepţia

de inadmisibilitate a cererii ca fiind de organelor fără activitate jurisdicţională sau ca nefiind de competenţa instanţelor române. - normelor de organizare judecătorească; Exemple: - excepţia nelegalei compuneri a instanţei; - excepţia nelegalei constituiri a instanţei. - normelor privind condiţiile de îndeplinire a actelor de procedură, inclusiv a termenelor în care trebuie efectuate; competenţa

- au ca obiect invocarea unor lipsuri referitoare la condiţiile exercitării dreptului la acţiune; Exemple: - excepţia de prematuritate a cererii; - excepţia lipsei de interes; - excepţia lipsei de calitate procesuală; - excepţia lipsei capacităţii procesuale. - sunt strâns legate de dreptul la acţiune; Exemple: - excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune; - excepţia autorităţii de lucru judecat. - au ca obiect invocarea unor dispoziţii legale care limitează sau îngrădesc dreptul la acţiune. Exemple: - excepţia inadmisibilităţii cererii {atunci când cererea în constatare nu poate fi primită întrucât partea are la dispoziţie formularea unei cereri in realizare);

Excepţiile

!

t J

1

EXCEPŢII

Exemple:

I -

189

în funcţie de obiectul lor

EXCEPŢII DE PROCEDURĂ -

procesuale

-

DE FOND

privind lipsa procedurii prealabile a administrative; excepţia de inadmisibilitate a exercitării recursului împotriva hotărârilor definitive. excepţia

reclamaţiei

excepţia

lipsei de citare sau a nelegalei cităn~ excepţia de tardi\'itate.

- normelor privind procedura de judecată;

Exemple: - excepţia netjmbrării sau a insuficientei timbrări; - excepţia perimării. - normelor privind luarea anumitor măsuri pentru buna desfăşurare a judecăţii şi preîntâmpinarea unor soluţii contradictorii.

Exemple: - excepţia conexităţii; - excepţia litispendenţei. În funcţie de efectul pe care-l produc în caz de admitere

I

Excepţii

dilatorii

• tind la întârzierea sau amânarea judecăţii pe fond; • de regulă, excepţiile de procedură produc un efect dilatoriu; • prin excepţie, deşi de procedură, următoarele excepţii

produc un efect peremptoriu:

-

excepţia

de tardivitate; excepţia de perimare; excepţia de necompetenţă a instanţelor române.

l l

Excepţii

mixte

• intră în această categorie: - excepţiile de fond:

-

excepţia

lipsei dovezii de exerciţiu;

capacităţii

-

excepţiile

-

I

Excepţii peremptorii/dirimante

• acelea care încep printr-un efect • acelea care tind la împiedicarea i dilatoriu şi tind spre un efect sau stingerea judecăţii pe fond i sau fac inutilă soluţionarea peremptoriu; fondului; • în caz de admitere, în sensul că instanţa va acorda un termen • intră în această categorie: - excepţiile de fond, mai puţin pentru acoperirea lipsurilor, iar dacă la termenul fixat lipsurile acelea care au caracter mixt; nu se acoperă, atunci se va - câteva excepţii de procedură, produce efectul peremptoriu respectiv: {anularea cererii), ca urmare a excepţia de tardivitate; admiterii excepţiei; excepţia de perimare; -

sau

-

de

excepţia

procedură:

de netimbrare timbrare; lipsei semnăturii

insuficientă

excepţia

(dacă

partea nu este prezentă la termenul când se invocă această excepţie)

-

-

excepţia de necompetenţă a instanţelor române; excepţia de necompetenţă generală, atunci când cererea este de competenţa unui organ fără activitate

jurisdicţională.

Excepţiile

190

procesuale

i--~~~~~~~~~~Î_n_f_u_n_cţ~i_e_d_e_c_a_r_a_ct_e_r_u_ln_o~rm~e_lo_r_c_a_re~le~re~g~l_e_m_e_n_t_e_az_ă~~~~~~~~-=====:J !

Excepţii absolute/de ordine publică ../ privesc încălcarea unor norme juridice de ordine

Excepţii relative/de ordine privată _ ../ pr'.ves~ încălcarea un. or norme juridice de ordine

pot fi invocate de orice parte interesată, de procuror sau de instanţă, din oficiu, iar, ca regulă, pot fi invocate în orice fază (etapă) a judecăţii, chiar direct în anumite căi de atac.

../ pot fi invocate numai de partea interesată şi numai într-un anumit termen (care, de regulă, este primul termen de judecată ce a urmat după respectiva neregularitate şi înainte de a se pune concluzii în fond).

_J

~!~~p_u_b_l_ic_ă_;~~~~~~~~~~~~~~~~+---~~p_n_v_a_ta_;~~~~---~~~~~./

Exemple: - excepţia de necompetenţă materială şi cea de necompetenţă teritorială absolută, care, fiind excepţii de ordine publică, deşi pot fi invocate de orice parte interesată, de procuror sau de instanţă din oficiu [art. 129 alin. (2) pct. 2 şi pct. 3 CPC], nu pot fi invocate decât în faţa primei instanţe, până la primul termen la care părţile sunt legal citate [art. 130 alin. (2) CPC];

Exemple: -

excepţia prescripţiei

-

excepţia

de necompetenţă alin. (3) CPC];

-

excepţia de inadmisibilitate alin. {1}-(2) CPC;

(art. 2513 CC}; relativă

[art. 130

întemeiată

pe art. 193

excepţia relativă

de recuzare pe motiv de incompatibilitate (art. 42 CPC).

- excepţia de litispendenţă, deşi este o excepţie de procedură, absolută, dilatorie, nu poate fi invocată decât în faţa instanţelor de fond: primă instanţă şi apel, iar nu şi în recurs; excepţia

lipsei dovezii calităţii de reprezentant, este o excepţie de fond, absolută, mixtă, nu poate fi invocată decât în faţa instanţei pentru care era necesară dovada (oricând în acea etapă procesuală), neputând fi, însă, invocată pentru prima dată în calea de atac [art. 82 alin. (2) CPC]; deşi

-

excepţia

deşi este o excepţie de peremptorie, nu poate fi invocată pentru prima oară în instanţa de apel, dacă incidentul a survenit la prima instanţă [art. 420 alin. (3) CPC] etc.

de perimare,

procedură, absolută,

III. Ordinea şi procedura de soluţionare a excepţiilor procesuale ~

se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra excepţiilor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în instanţa

fond a pricinii [art. 248 alin. (1) CPC] ~ excepţiile procesuale se rezolvă înainte de cercetarea fondului pretenţiei deduse judecăţii, iar dacă excepţia este invocată în cursul judecării fondului, instanţa va soluţiona mai întâi excepţia procesuală;

I I 1

Excepţiile

~

procesuale

191

excepţiile vor putea

fi unite cu administrarea probelor, respectiv cu fondul cauzei numai dacă pentru judecarea lor este necesar să se administreze aceleaşi dovezi ca şi pentru finalizarea etapei cercetării procesului sau, după caz, pentru soluţionarea fondului [art. 248 alin. (4) CPC].

r

NB

Excepţiile de procedură nq. pot fi unite cu fondul cauzei ( excep{ia de necompetentă, de de recuzare, de conexitate etc.), acest procedeu fiind specific doar excepţiilor procesuale de fond.

litispenden{ă,

~

din punct de vedere al ordinii de soluţionare, ca regulă, excepţiile de procedură se soluţio­ nează înaintea celor de fond;

~

dacă se invocă mai multe excepţii de fond sau de procedură, ordinea de soluţionare a acestora

va fi stabilită de instanţă în funcţie de efectele pe care fiecare dintre excepţiile invocate le produce.

:>

Atunci când probele solicitate pentru rezolvarea excepţiei nu sunt comune, măcar în parte, cu probele necesare rezolvării cauzei pe fond, nu se va dispune unirea excepţiei cu fondul, ci, se va acorda termen pentru administrarea cu prioritate a celor probe.

Exemple: - dacă se invocă exceptia de netimbrare şi excep{ia de necompeten{ă, are prioritate excep{ia de ne: timbrare, Întrucât admiterea celei dintâi excep{ii conduce la anularea cererii; ~ - dacă se invocă excep{ia autorită{ii de lucru judecat şi excep[ia lipsei calită{ii procesuale active, se : va solu[iona cu prioritate excep{ia autorită{ii de lucru judecat; tot astfel, dacă se invocă autoritatea de : lucru judecat şi prescripţia, cea dintâi se va soluţiona prioritar; : - de principiu, Între excep{ia prescrip{iei şi excep{ia lipsei calită{ii procesuale active, cea dintâi va avea : prioritate, deoarece, dacă dreptul material la exercitarea unei ac{iuni este stins prin efectul prescrip[iei ; extinctive, este inutil să mai analizăm dacă reclamantul este sau nu titularul unui drept subiectiv pretins ; care nu mai există (există, Însă, şi situaţii in care se admite că ordinea acestor două excep{ii ar putea fi inversată: de pildă, atunci când într-un proces care pune problema unei dezbateri succesorale se invocă atât prescrip{ia dreptului de op{iune succesorală, cât şi lipsa calită[ii procesuale a persoanei care : nu a acceptat în termen moştenirea) etc.

r NB

Ca regulă, exceppile care atrag soluţii de anulare a cererii au prioritate faţă de soluţiile care atrag soluţii de inadmisibilitate (propriu-zisă sau generică) acererii, deoarece, mai înainte dea vedea dacă un act de procedură este sau nu admisibil, este necesar să verificăm dacă acesta este valabil/există sau nu.

Excepţiile

192

IV.

:>

procesuale

Soluţii

posibile

dacă excepţia procesuală invocată

este întemeiată,

instanţa

o va admite,

pronunţând, după

caz:

:>

o încheiere interlocutorie motivată, când decide amânarea judecăţii, care poate fi numai odată cu hotărârea de fond, dacă legea nu prevede o altă soluţie;

:>

o sentinţă sau decizie, când se dezînvesteşte de soluţionarea litigiului pe fond, respectiv atunci când respinge/anulează cererea/îşi declină competenţa, caz în care hotărârea urmează acelaşi regim juridic ca şi hotărârea ce ar fi urmat să se pronunţe pe fond, dacă legea nu prevede expres o altă soluţie.

atacată

Exemplu: - sentinfa prin care s-a admis excep{ia de perimare nu este CPCJ.

:>

dacă excepţia procesuală invocată

supusă

decât recursului {art. 421 alin. (2)

va pronunţa o încheiere interlocutorie motivată şi va continua soluţionarea cauzei pe fond, încheierea putând fi atacată doar odată cu hotărârea de fond, dacă legea nu prevede o altă soluţie. este

neîntemeiată, instanţa

: Exemplu: - Încheierea prin care s-a admis recuzarea nu este supusă niciunei căi de atac {art. 53 alin. (2) CPC/.

PROBELE. REGULI COMUNE PRIVIND ADMISIBILITATEA, ADMINISTRAREA ŞI AP.RECIEREA PROBELOR

FIŞA

NR. 25

Sediul materiei: art 249-264 CPC Noţiune

-

termenul „probă" desemnează:

A. În sens larg

- acţiunea de stabilire a existenţei sau inexistenţei unui anumit raport juridic; - mijlocul prin care se poate stabili raportul juridic ce trebuie dovedit; - rezultatul obţinut prin folosirea mijloacelor de probă - f în ce măsură acestea au reuşit să formeze convingerea judecătorului cu privire la existenţa sau inexistenţa raportului juridic dedus judecăţii. 8. În sens restrâns

- mijloc de probă - f mijlocul prevăzut de lege prin care se poate dovedi un raport juridic; - fapt probator -f un fapt material care, odată dovedit printr-un mijloc de probă, este folosit, la rândul său, pentru a dovedi un alt fapt material, determinant în soluţionarea pricinii. I. Obiectul probei. Clasificare şi tipuri Noţiune

- îl constituie acele fapte juridice care tind la dovedirea raportului juridic litigios --:> deci, faptele juridice lato sensu din care izvorăsc drepturile şi obligaţiile cu privire la care părţile se află în litigiu.

1. Clasificarea faptelor ce pot forma obiectul probei ~

fapte generatoare de drepturi şi obligaţii;

~

fapte modificatoare de drepturi şi obligaţii;

~

fapte extinctive de drepturi şi obligaţii;

~

fapte de ineficacitate.

194

Probele. Reguli comune privind admisibilitatea, administrarea

şi

aprecierea probelor

2. În funcţie de faptele care trebuie dovedite:

:>

materiale - cele care se exteriorizează;

Exemple: - tăierea unui copac; - infirmitatea unei persoane ca urmare a unui accident etc.

:>

psihologice - cele care nu se exteriorizează decât prin rezultatele lor.

; Exemple: - dolul; - eroarea; - reaua-credinţă etc.

3. Într-o altă clasificare, faptele ce urmează a fi demonstrate se împart în:

:> :>

fapte pozitive; fapte negative - cele care pot fi demonstrate prin faptul pozitiv contrar.

Exemplu: - nu se poate dovedi că in ziua de 30.06.2014 ora 14,00 X nu a fost in Ploieşti, însă se poate proba că : în data de 30. 06.2014 ora 14, 00 X era in Braşov -;; ceea ce înseamnă că nu putea fi in Ploieşti la data : şi ora indicată. --------------------- ------------- ---- ------------------- ---------- ---- ----------------- ---- - _,

++

NB

Există situaţii

în care legea impune demonstrarea unui fapt negativ.

Exemple: - cel care solicită declararea morţii pe cale judecătorească trebuie să dovedească faptul că timp de cel puţin doi ani nu s-a primit nicio informa/ie sau indiciu din care să rezulte că acea persoană era in viafă I art. 49 alin. (I) CC/; - cel care solicită restituirea plăfii nedatorate trebuie să facă dovada faptului că nu datora nimic celui căruia i-a făcut plata (art. 1341 CC) etc.

4. În cursul procesului civil, pot fi incidente şi alte fapte, cărora legea le conferă o anumită valoare, astfel:

:> :>

fapte necontestate - acelea asupra existenţei cărora toate părţile din proces sunt de acord; fapte notorii - acele fapte cunoscute de un număr mare de persoane, în raport de care părţile sunt scutite de a mai administra probe pentru dovedirea lor;

Probele. Reguli comune privind admisibilitatea, administrarea

:>

şi

aprecierea probelor

195

căror existenţă legea o prezumă, întrucât, odată dovedit faptul vecin conex pe care se sprijină o prezumţie lega"iă, nu mai este necesar să se administreze dovezi pentru stabilirea situaţiei de fapt pe care legea o presupune.

fapte prezumtive - acelea a şi

li. Sarcina probei

:>

Reguli:

:>

cel care face o susţinere în cursul procesului (în faţa instanţei de judecată) trebuie să o dovedească

:>

(art. 249 CPC) -t sarcina probei revine celui care face o afirmaţie;

sarcina probei revine reclamantului, întrucât acesta declanşează procesul civil prin cererea de chemare în judecată.

:>

Excepţii:

:>

sarcina probei revine pârâtului, atunci când acesta a formulat cerere reconvenţională; tot astfel, în cazul contestării desfacerii contractului individual de muncă (sau alte litigii de muncă în care pârât este angajatorul), sarcina probei aparţine pârâtului;

:> :> :>

pârâtului îi revine sarcina probei în cazul prezumţiilor legale relative; de asemenea, pârâtului îi revine sarcina probei în cazul contestării recunoaşterii de filiaţie, folosirii mărcii, contractelor încheiate la distanţă etc.; dacă pârâtul invocă excepţii

procesuale, sarcina probei cu privire la demonstrarea temeini-

ciei acestora îi aparţine;

:>

intervenientul voluntar, principal sau accesoriu are sarcina probei pentru a-şi dovedi pretenţiile,

:>

Situaţii

:> :>

respectiv pentru a susţine poziţia părţii în folosul căreia a intervenit.

în care părţilor nu le incumbă sarcina probei:

atunci când instanţa este obligată să ia cunoştinţă din oficiu [art. 251-252 alin. (1) CPC]; în privinţa faptelor sau situaţiilor de notorietate ori necontestate şi a dreptului unui stat străin, în măsura în care acesta din urmă a fost invocat [art.

:>

253, art. 255 alin. (2) CPC];

în ceea ce priveşte prezumţiile legale - cu toate acestea, beneficiarul prezumţiei trebuie să dovedească faptul cunoscut, vecin şi conex, pe care se fundamentează prezumţia [art. 328 alin. (1) CPC].

III. Reguli comune referitoare la admisibilitatea, administrarea probelor 1. Condiţii generale (pe care trebuie să le îndeplinească orice mijloc de probă)

:>

proba să fie legală - să nu fie oprită de legea materială sau procesuală;

şi

aprecierea

196

Probele. Reguli comune privind admisibilitatea, administrarea

şi

aprecierea probelor

Exemplu: - constatările personale ale organului instrumentator, în cazul înscrisurilor autentice, nu pot fi contestate decât prin înscrierea în fals.

:>

proba să fie verosimilă - să nu contravină legilor naturii, imposibile, ci a unor fapte reale, de natură a fi crezute;

:> :>

proba

să

fie

proba să fie respective.

pertinentă

-

concludentă

să aibă legătură

-

să

să

nu tindă la dovedirea unor fapte

cu obiectul procesului;

vizeze împrejurări care sunt de natură să ducă la rezolvarea cauzei

r

Orice probă concludentă este şi pertinentă, însă nu orice probă pertinentă este şi

NB

concludentă.

: Exemplu: : - într-un proces care are ca obiect repararea prejudiciului cauzat printr-o faptă ilicită (răspundere : civilă delictuală), proba cu martori solicitată de către pârât pentru a dovedi că au mai fost şi al{i : participan{i. deşi este pertinentă, nu este şi concludentă, deoarece răspunderea, în această materie, : este solidară (art. 1382 CC).

r

NB

O probă poate fi încuviintată, fără a se examina admisibilitatea ei, în condiţiile art. 255 CPC, dacă ar exista pericolul ca aceasta să se piardă prin întârziere [art. 258 alin. (1) CPC].

2. Administrarea probelor A. Propunerea probelor

:> :>

se face de către reclamant prin cererea de chemare în judecată, în condiţiile art. 194 lit. e) CPC; reclamantu!, până la primul termen de judecată la care este legal citat, poate formula cerere prin care completează sau modifică acţiunea principală, ocazie cu care este îndreptăţit să propună şi noi dovezi [art. 204 alin. (1) CPC]; adiţională

:>

pârâtul, prin întâmpinare, trebuie să indice dovezile cu care se apără împotriva fiecărui capăt de cerere [art. 205 alin. (2) !it. d) CPC];

:>

atunci când întâmpinarea nu este obligatorie, pârâtul poate propune probele la primul termen de judecată la care este legal citat în faţa primei instanţe;

:; dacă formulează cerere reconvenţională, probele urmează a fi indicate de către pârât în cuprinsul acesteia; :; la cererea reconvenţională a pârâtului, reclamantul are obligaţia de a formula întâmpinare, prin care este îndreptăţit să propună şi noi dovezi în apărare;

Probele. Reguli comune privind admisibilitatea, administrarea şi aprecierea probelor

~

197

judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuţia părţilor necesitatea administrării altor probe, pe

care le poate ordona chiar dacă părţile se împotrivesc, însă părţile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanţei de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus şi administrat în condiţiile legii [art. 254 alin. (5) şi (6) CPC]; ~

intervenientul voluntar principal şi cel accesoriu au obligaţia de a propune în susţinerea pretenţiei lor sau, după caz, a apărării în favoarea părţii pentru care se intervine prin cererea de intervenţie;

~

sancţiunea nerespectării termenelor de propunere a probelor: decăderea părţilor din dreptul de a propune probele cu care tind să-şi dovedească pretenţiile şi apărările lor, cu excepţiile prevă­ zute în cuprinsul art. 254 alin. (2) CPC, dispoziţii care permit părţii să propună probe chiar dacă nu au fost solicitate prin cererea de chemare în judecată sau întâmpinare;

Sunt astfel de excepfii: - necesitatea probei rezultă din modificarea cererii; - nevoia

administrării probei

reiese din cercetarea judecătorească

şi partea

nu o putea prevedea;

: - partea Învederează instanfei că, din motive temeinic justificate, nu a putut propune in termen : probele cerute; : - administrarea probei nu duce la amânarea judecăţii; :-

există

~

acordul expres al tuturor părţilor.

chiar dacă intervine sancţiunea decăderii părţii din dreptul de a mai propune probe, aceasta, va putea totuşi să se apere, discutând în fapt şi în drept temeinicia susţinerilor şi a dovezilor părţii potrivnice (art. 263 CPC).

B. Încuviinţarea probelor ~

probele propuse de către părţi trebuie puse de către instanţă, înainte de a le încuviinţa, în discucontradictorie a părţilor;

ţia

~

instanţa se va pronunţa asupra probelor propuse printr-o încheiere motivată preparatorie, atât în

caz de admitere, cât

l

şi

în caz de respingere a acestora;

~

încheierea prin care se încuviinţează probele va arăta faptele ce vor trebui dovedite, mijloacele de probă încuviinţate şi obligaţiile ce revin părţilor în legătură cu administrarea acestora [art. 258 alin. (2) CPC];

~

în situaţia în care s-a încuviinţat, la cererea părţii, o dovadă ce necesită cheltuieli, sub sancţiunea decăderii, partea este obligată să depună la grefă dovada achitării sumei fixate de instanţă, în termenul indicat de judecător [art. 262 alin. (1) CPC]; în situaţia în care proba este dispusă din oficiu iar reclamantul nu îşi îndeplineşte obligaţia de achitare a costurilor, instanţa poate dispune suspendarea cauzei pentru motivul prevăzut de art. 242 CPC.

198

Probele. Reguli comune privind admisibilitatea, administrarea

şi

aprecierea probelor

C. Administrarea propriu-zisă a probelor ~

r

se face în faţa instanţei de judecată sesizate, În camera de consiliu, dacă legea nu dispune altfel [art. 261 alin. (1) CPC];

NB

Potrivit art. XU din Legea nr. 2/2013, modificată prin O.U.G. nr. 62/2015, dispozitiile privind cercetarea procesului şi, după caz, .dezbaterea fondului. în camera de consiliu se aplică proceselor pornite începând cu data de I ianuarie 2017.

~

se face în ordinea stabilită de către instanţă [art. 260 alin. (1} CPCJ;

~

atunci când este posibil, probele se vor administra chiar în şedinţa în care ele au fost Încuviinţate, iar când nu este posibil, instanţa va acorda un termen în vederea administrării acestora [art. 260 alin. (2) CPC];

~

în situaţia în care instanţa a încuviinţat o cercetare la faţa locului, aceasta se va efectua, când este cazul, înainte de administrarea celorlalte probe [art. 260 alin. (5) CPCJ.

D. Aprecierea probelor ~

reprezintă operaţiunea mentală pe care o face instanţa pentru a determina puterea probantă şi

valoarea fiecărei probe în parte, precum şi ale tuturor probelor coroborate -7 instanţa va examina probele administrate, pe fiecare în parte şi pe toate în ansamblul lor [art. 264 alin. (1) CPC].

FIŞA

NR. 26

PROBA PRIN ÎNSCRISURI

Sediul materiei: art. 265-308 CPC Noţiune

- înscrisul reprezintă orice scriere sau altă consemnare care cuprinde date despre un act sau fapt juridic, indiferent de suportul ei material ori de modalitatea de conservare şi stocare (art. 265 CPC).

r NB

În privinţa înscrisurilor, semnătura joacă un rol important (art. 268 CPC): - semnătura unui înscris face deplină credinţă, până la proba contrară, despre existenţa consimţământului părţii care l-a semnat cu privire la conţinutul acestuia; - atunci când semnătura aparţine unui funcţionar public, ea conferă autenticitate acelui înscris, în condiţiile legii; - atunci când semnătura este electronică, aceasta nu este valabilă decât dacă este reprodusă în condiţiile prevăzute de lege.

I. Clasificarea înscrisurilor 1. În funcţie de intenţia avută sau nu de parte la momentul întocmirii lor: ~

înscrisuri preconstituite (acelea care au fost întocmite cu intenţia de a fi folosite ca mijloc de probă ln cazul ivirii unui eventual litigiu);

~

înscrisuri nepreconstituite {care nu s-au întocmit în scopul de a fi folosite ca mijloc de probă într-un litigiu, dar care, în mod accidental, sunt totuşi utilizate pentru dovedirea raportului juridic litigios).

2. După scopul pentru care au fost întocmite, precum şi după efectul lor, înscrisurile preconstituite se împart în: ~

originare sau primordiale (sunt întocmite în vederea constatării încheierii, modificării sau stingerii unui raport juridic);

~

recognitive (sunt întocmite în scopul recunoaşterii existenţei unui înscris originar pierdut, dispărut ori învechit, pentru a-l înlocui);

~

confirmative (sunt întocmite pentru a confirma un act juridic lovit de nulitate relativă).

3. În funcţie de modul lor de Întocmire, înscrisurile preconstituite (şi semnate) se clasifică în:

:>

înscrisuri autentice;

200 ~

Proba prin înscrisuri

înscrisuri sub semnătură privată, iar acestea din urmă, la rândul lor, se clasifică în: ~

înscrisuri sub semnătură privată propriu-zise;

~

înscrisuri care valorează început de dovadă scrisă.

4. După raportul dintre ele, înscrisurile se împart în: ~

originale;

~

copii;

~

duplicate.

5. După suportul prin care sunt reprezentate (instrumentum probationis), distingem: ~

înscrisurile obişnuite pe suport de hârtie;

~

înscrisurile generate electronic, stocate pe suport informatic.

li. Înscrisul autentic Noţiune

înscrisul care s-a întocmit sau, după caz, s-a primit şi autentificat de o autoritate publică, de notarul public sau de către o altă persoană învestită de stat cu autoritate publică, în forma şi condiţiile stabilite de lege, precum şi orice alt înscris emis de către o autoritate publică şi căruia legea îi conferă acest caracter (art. 269 CPC). ~

autenticitatea înscrisului se referă la stabilirea identităţii părţilor, exprimarea consimţământului acestora cu privire la conţinut, semnătura acestora şi data înscrisului.

1 .. Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească un înscris pentru a fi autentic ~

calitatea sau calificarea agentului instrumentator, care autentifică integral actul întocmit sau care autentifică un act prezentat de alte persoane (părţile neputând declara actul autentic prin simpla lor voinţă);

~

agentul instrumentator al actului să aibă competenţa şi atribuţia de a întocmi actul autentic, ceea ce presupune ca acesta să fie învestit de stat cu exerciţiul acelei autorităţi publice şi să respecte condiţiile şi limitele exerciţiului funcţiei sale;

~

să fie întocmit în forma şi condiţiile cerute de lege.

Elementele care - identitatea

vizează

autenticitatea sunt:

părţilor;

-

consimţământul părţilor

-

semnătura părţilor;

- data înscrisului.

cu privire la

conţinutul

actului;

Proba prin înscrisuri

r

NB

201

Elementele de mai sus sunt de strictă aplicare. Ca atare, orice alt element care nu poate fi atestat de agentul constatator prin propriile sale simţuri, nu poate face obiect al autenticităţii (spre exemplu, buna/reaua-credinţă, viciile de consimţământ etc.).

Exemple (de Înscrisuri autentice): - Înscrisurile autentice notariale: -

hotărârile judecătoreşti:

-- procesele-verbale de constatare şi sancfionare a contravenfiilor; - actele de stare

civilă;

- actele de procedură Îndeplinite de

către

executorii judecătoreşti.

2. Puterea doveditoare a înscrisului autentic

:>

înscrisul autentic se bucură de o prezumţie de autenticitate şi validitate, care operează erga omnes, cu privire la constatările făcute personal de către cel care l-a întocmit, astfel încât cel care îl foloseşte este scutit de orice dovadă, proba contrară revenind celui care îl contestă;

:>

înscrisul autentic face dovadă până la declararea falsului (fiind deci necesară înscrierea în fals) în ceea ce priveşte constatările personale ale agentului instrumentator, percepute prin propriile simţuri; celelalte menţiuni fac dovadă până la proba contrară;

:>

declaraţiile părţilor şi orice menţiuni din înscris care sunt în directă legătură cu raportul juridic al părţilor, fără

a constitui obiectul principal al actului, precum şi cele privind naşterea, modificarea, stingerea raportului juridic, drepturile şi obligaţiile cuprinse în act fac dovada între părţi şi faţă de terţi numai până la proba contrară, adică au puterea doveditoare a înscrisului sub semnătură privată, recunoscut de cel căruia i se opune [art. 270 alin. (2) şi (3) teza I CPC);

:>

celelalte menţiuni ale actului, străine de obiectul contractului, care nu fac dovada între părţi sau de terţi, au între părţi doar valoarea probatorie a începutului de dovadă scrisă [art. 270 alin. (3) teza a li-a CPC]; faţă

:>

înscrisul autentic notarial care constată o creanţă certă şi lichidă, în momentul În care aceasta ajunge la scadenţă, are putere executorie [art. 639 alin. (1) CPC].

3. Nulitatea ~

şi

conversiunea înscrisului autentic

Motive de nulitate absolută a înscrisului autentic:

:>

agentul instrumentator al actului autentic era incompatibil, necompetent sau a acţionat cu depăşirea competenţelor;

~

r NB

actul a fost întocmit fără respectarea formelor prevăzute pentru încheierea sa valabilă.

Consecinţele juridice ale înscrîsului care nu este valabil ca înscris autentic diferă după solemnă era sau nu cerută pentru însăşi validitatea actului juridic:

cum fonna

202

Proba prin înscrisuri

- din punct de vedere al actelor juridice pentru care legea cere fonna autentică ad validitatem, înscrisul întocmit cu neregulile la ca.re se referă art. 271 alin. (1) CPC este lovit de nulitate absolută; Exemple: - lipseşte Încheierea de autentificare În cazul actelor notariale; - nu sunt semnate ştersăturile, adăugirile şirectificările; - nu s-a trecut menţiunea că fnscrisul a· fost semnat de părfi fn fafa agentului instrumentalor etc.

- din punct de .vedere al actelor juridice pentru care forma autentică nu este cerută ad validitatem, dar pentru care se cere forma scrisă ad probationem, iar părţile au recurs voluntar Ia încheierea actului în formă autentică, deşi actul este nul ca act autentic, el poate fi valabil ca un altfel de înscris; - dacă actul nul ca înscris autentic este semnat de părţi, atunci între acestea face deplină dovadă ca înscris sub selllnătură privată; - .dacă actul nu este semnat de părţi, atunci constituie între acestea doar un început de dovadă scrisă.

III. Înscrisul sub semnătură privată Noţiune

- acel înscris întocmit de părţi, fără intervenţia vreunui organ al statului, semnat de părţile sau de partea de la care emană, indiferent de suportul său material (art. 272 teza I CPC).

1. Condiţii generale

:>

Condiţia generală pentru valabilitatea înscrisului sub semnătură privată: semnătura părţii sau, după

2.

caz,

Condiţii

semnăturile părţilor

de la care

emană

înscrisul.

speciale

A. Formalitatea multiplului exemplar

:>

presupune ca înscrisul să fie redactat în atâtea exemplare originale câte părţi cu interese contrare sunt;

:> :>

pe fiecare exemplar trebuie să se facă menţiune de numărul originalelor întocmite;

nu este necesară îndeplinirea formalităţii multiplului exemplar în următoarele situaţii:

:>

când un înscris este nevalabil ca înscris autentic, dar este valabil ca înscris sub semnătură privată;

:>

în cazul în care convenţia sinalagmatică este constatată printr-o hotărâre judecătorească;

Proba prin înscrisuri

:>

203

:>

în situaţia în care s-a redactat un singur exemplar, care a fost lăsat în păstrare unui terţ ales de părţi;

~

în cazul contractelor lncheiate prin corespondenţă;

~

în materia raporturilor dintre profesionişti, cu excepţia acelor situaţii în care legislaţia specială cere 'i'ndeplinirea unor condiţii speciale pentru actul respectiv;

~

în cazul în care înscrisul este recunoscut expres de părţi sau când una dintre părţi nu se opune la folosirea exemplarului unic în instanţă de către partea potrivnică;

~

în cazul în care una dintre părţi şi-a executat integral obligaţia asumată prin convenţia sinalagmatică, înainte sau odată cu semnarea înscrisului, deoarece cealaltă parte nu mai are interesul de a avea la dispoziţie un exemplar original, drepturile sale fiind pe deplin realizate;

:>

prin ipoteză, formalitatea nu este cerută pentru actele juridice unilaterale şi nici pentru înscrisurile ce constată convenţii unilaterale; deci nici în cazul actului juridic recognitiv sau confirmativ (chiar dacă priveşte o convenţie sinalagmatică}.

lipsa menţiunii numărului exemplarelor se acoperă dacă toate exemplarele se prezintă în instanţă.

r

NB B.

Nerespectarea formalităţii multiplului exemplar atrage nevalabilitatea înscrisului ca mijloc de probă cu acest titlu, dar fără a fi afectată valabilitatea convenţiei, care va putea fi dovedită plin alte mijloace de probă, inclusiv martori sau prezumţii.

Menţiunea

„bun şi aprobat"

~

este cerută în cazul înscrisurilor sub semnătură privată care constată obligaţii unilaterale;

~

înscrisul sub semnătură privată, prin care o singură parte se obligă către o alta să-i plătească o sumă de bani sau o cantitate de bunuri fungibile, trebuie să fie în întregime scris cu mâna celui care îl subscrie sau cel puţin ca, în afară de semnătură, să fie scris cu mâna sa 11 bun şi aprobat pentru ... ", cu arătarea în litere a sumei sau a cantităţii datorate [art. 275 alin. (1) CPCJ;

~

în caz de nepotrivire între suma indicată în cuprinsul înscrisului şi cea din formula „bun şi aprobat'', debitorul se consideră obligat la suma cea mai mică, chiar dacă înscrisul şi formula "bun şi aprobat" sunt scrise în întregime cu mâna sa de cel obligat, afară numai dacă se dovedeşte în care parte este greşeală sau dacă prin lege se prevede altfel [art. 275 alin. (2} CPC];

~

menţiunea

şi aprobat" nu este o formulă sacramentală, putând fi înlocuită prin alta fiind însă obligatoriu ca suma ori cantitatea datorată să fie arătată în litere (sau şi în litere alături de cifre, dar nu numai în cifre};

"bun

echivalentă,

~

menţiunea

"bun

şi

aprobat'' de la

sfârşitul actului nu este necesară dacă înscrisul este scris în

întregime de cel ce se obligă;

:>

formalitatea este necesară numai în cazul obligaţiilor unilaterale care au ca obiect o sumă de bani sau o câtime determinată de lucruri determinate generic.

204

~

Proba prin înscrisuri

NU este necesară formalitatea în următoarele situaţii: ~

în cazul înscrisului nevalabil ca înscris autentic, dar care este semnat de cel ce se obligă (în cazul conversiunii înscrisului autentic nul);

~

în cazul chitanţelor liberatorii;

~

în cazul înscrisului care constată un contract între profesionişti, dacă legea nu stabileşte condiţii speciale pentru acesta.

r NB

Sancţiunea nerespectării formalităţii menţiunii „bun şi aprobat" este aceeaşi ca şi în cazul lipsei formalităţii multiplului exemplar, adică înscrisul respectiv nu este valabil ca Înscris sub semnătură privată, dar fără a fi afectată valabilitatea obligaţiei unilaterale, deci actul juridic va putea fi dovedit prin alte mijloace de probă (inclusiv martori şi prezumţii), însuşi înscrisul respectiv valorând început de dovadă scrisă"

3. Forţa probantă a înscrisului sub semnătură privată ~

partea căreia i se opune un înscris sub semnătură privată poate să recunoască ori să conteste semnătura sau, dacă este cazul, scrisul (scrierea};

~

partea care doreşte să nu recunoască un înscris sub semnătură privată ce i se opune este obligată conteste formal scrisul ori semnătura sa, deoarece, dacă nu protestează împotriva folosirii înscrisului respectiv sau nu se pronunţă nici într-un sens, nici în celălalt, o astfel de atitudine se prezumă a fi o recunoaştere tacită; să

~

înscrisul sub semnătură privată, chiar recunoscut, nu este opozabil erga omnes, ci doar între cei care l-au semnat şi între cei care reprezintă drepturile lor (succesorii în drepturi ai celor care au semnat înscrisul respectiv);

~

înscrisul sub semnătură privată, recunoscut de cel căruia îi este opus sau, după caz, socotit de lege ca recunoscut, face dovadă între părţi până la proba contrară [art. 273 alin. (1) CPC);

~

menţiunile din înscris care sunt în directă legătură cu raportul juridic al părţilor fac, de asemenea, dovadă până

la proba contrară, iar celelalte menţiuni, străine de cuprinsul acestui raport, pot servi doar ca început de dovadă scrisă [art. 273 alin. (2) CPC].

4. Data înscrisului sub semnătură privată ~

în raporturile dintre părţi, data înscrisului sub semnătură privată este supusă condiţiei recunoaş­ terii sau, eventual, verificării de scripte;

~

în cazul în care cel care semnează înscrisul sub semnătură privată este reprezentantul convenţio­ nal sau legal al părţii, menţiunea datei face credinţă până la dovedirea contrară atât faţă de reprezentat, cât şi faţă de reprezentantul care l-a semnat, aceeaşi fiind situaţia şi în cazul minorului cu capacitate restrânsă asistat de ocrotitorul său legal;

~

faţă de terţi data înscrisului, prin ea însăşi, nu face credinţă;

Proba prin înscrisuri

:>

terţilor

:>

DATA CERTĂ a înscrisurilor sub semnătură privată se dobândeşte [art. 278 alin. (1) CPC]:

:>

205

le este opozabilă numai data certă a înscrisurilor sub semnătură privată, dobândită printr-una dintre modalităţile de mai jos:

au

:>

din ziua în care fost prezentate spre a se conferi dată certă de către notarul public, executorul judecătoresc sau de către un alt funcţionar competent în această privinţă;

:>

din ziua când au fost înfăţişate la o autoritate sau instituţie publică, făcându-se despre aceasta menţiune pe înscrisuri;

:> :>

din ziua când au fost înregistrate într-un registru sau alt document public; din ziua morţii ori din ziua când a survenit neputinţa fizică de a scrie a celui care l-a întocmit sau a unuia dintre cei care l-au subscris, după caz;

:>

din ziua în care cuprinsul lor este reprodus, chiar şi pe scurt, în înscrisuri autentice întocmite în condiţiile art. 269 CPC, precum încheieri, procese-verbale pentru punerea de sigilii sau pentru facere de inventar;

:>

din ziua în care s-a petrecut un alt fapt de aceeaşi natură care dovedeşte în chip neîndoielnic anterioritatea înscrisului.

instanţa, ţinând seama de împrejurări, poate înlătura aplicarea dispoziţiilor art. 278 alin. (1) în privinţa chitanţelor

r NB

liberatorii, sub rezerva unor

dispoziţii

legale contrare [art. 278 alin. (2) CPC].

Există şi înscrisuri care constată acte juridice şi care dobândesc dată. certă prin alte mijloace prevăzute de lege.

Exemple: - cesiunea unei universalităţi de creanţe este opozabilă terţilor numai Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare (art. 1579 CC); - în cazul ipotecilor imobiliare, preferinţa . prin rangul inscripfiei în cartea funciară;

faţă

de

alţi

după

înscrierea acesteia în

creditori privilegiafi sau ipotecari se

stabileşte

- ipotecile mobiliare şi asupra creanfelor sunt opozabile terfilor de la data înscrierii in Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare.

5. Înscrisurile întocmite de profesionişti (art. 277 CPC)

:>

sunt exceptate de la regulile speciale referitoare la formalitatea multiplului exemplar şi a menţiunii

:>

„bun şi aprobat";

are valoare probatorie între profesionişti chiar şi un înscris nesemnat, dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiţii:

:> :>

înscrisul să ateste un act juridic, iar nu un fapt juridic stricta sensu; înscrisul să fie utilizat în mod obişnuit în exerciţiul activităţii unei întreprinderi pentru a constata un act juridic (de exemplu, facturile);

206

Proba prin înscrisuri

:> :>

legea să nu impună forma scrisă pentru însăşi dovedirea actului juridic.

înscrisul sub semnătură privată întocmit în exerciţiul activităţii unei întreprinderi prezintă urmă­ toarele caracteristici:

:>

data consemnată în cuprinsul său este prezumată reală (prezumţie legală simplă, care poate fi răsturnată de adversarul celui care se prevalează de aceasta prin orice probă contrară);

:>

în situaţia lipsei unei date a înscrisului, aceasta poate fi stabilită în raporturile dintre părţi cu orice mijloc de probă.

6. Alte tipuri de înscrisuri asimilate celor sub art. 289 CPC)

semnătură privată

(ca valoare probatorie -

:>

contractele încheiate pe formulare tipizate sau standardizate ori încorporând condiţii generale tip;

:>

biletele, tichetele şi alte asemenea documente, utilizate cu ocazia încheierii unor acte juridice sau care încorporează dreptul la anumite prestaţii, chiar dacă nu sunt semnate;

:>

telexul, precum şi telegrama ale căror originale, depuse la oficiul poştal, au fost semnate de expeditor.

IV. Alte tipuri de înscrisuri 1. Înscrisurile pe suport informatic

:>

înscrisul pe suport informatic este admis ca probă în aceleaşi condiţii ca înscrisul pe suport hârtie, dacă îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, respectiv dacă nu permite contestări obiective legate de posibilităţile de alterare (în privinţa suportului care îl stochează, dar şi a integrităţii datelor);

:>

înscrisurile făcute în formă electronică sunt supuse dispoziţiilor legii speciale, mai exact ale Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică;

:>

înscrisul în formă electronică reprezintă o colecţie de date în formă electronică între care există relaţii logice şi funcţionale şi care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificaţie inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar (art. 4 pct. 2 din Legea nr. 455/2001};

:>

înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, ataşat ori i s-a asociat logic o semnătură electronică, dacă este recunoscut de către cel căruia i se opune, are, între cei care l-au subscris şi între cei care le reprezintă drepturile, acelaşi efect ca şi înscrisul autentic, iar dacă una dintre părţi nu recunoaşte înscrisul sau semnătura, instanţa va dispune întotdeauna ca verificarea să se facă prin expertiză tehnică de specialitate [art. 6 şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 455/2001].

Proba prin înscrisuri

207

2. Registrele şi hârtiile domestice (art. 279 CPC) :'.) valoarea probatorie a acestor tipuri de înscrisuri este una cu caracter limitat, tocmai pentru a se evita preconstituirea lor pro causa 1·mpotriva altor persoane, motiv pentru care ele nu fac dovadă pentru cel care le-a scris, ci doar,împotriva celui care le-a scris (fiind echivalente unor mărturisiri extrajudiciare); în următoarele ipoteze:

:>

pentru a dovedi o plată primită, atunci când registrele sau hârtiile domestice atestă neîndoieli:iic acest fapt;

:>

când cuprind menţiunea expresă că însemnarea a fost făcută în folosul celui arătat drept creditor, pentru a ţine loc de titlu.

3. Registrele profesioniştilor (art. 280 CPC)

:>

valoarea şi puterea probatorie a acestora depinde de modul în care sunt întocmite şi ţinute, respectiv:

:>

va trebui să stabilească dacă registrele profesioniştilor sunt întocmite şi ţinute cu respectarea dispoziţiilor legale sau, dimpotrivă, sunt ţinute fără respectarea dispoziţiilor legale;

:'.)

instanţa va verifica dacă registrele sunt invocate ca probe în litigiile dintre profesionişti sau în litigiile dintre profesionişti şi particulari care nu au această calificare;

:>

instanţa

instanţa

va evalua care este aria lor probatorie, în sensul de a determina care acte şi fapte pot fi considerate dovedite cu aceste înscrisuri; astfel, registrele întocmite şi ţinute în conformitate cu legea fac deplină dovadă între profesionişti pentru faptele şi chestiunile legate de activitatea lor profesională, însă întotdeauna este permisă dovada contrară [art. 280 a!in. (1) CPC].

:'.)

registrele întocmite sau ţinute cu încălcarea legii fac dovadă contra celor care le-au ţinut, însă partea care le invocă nu poate scinda conţinutul lor, prevalându-se de aceste înscrisuri în mod selectiv;

:'.)

instanţa

:>

este îndreptăţită, în toate cazurile,

să

aprecieze dacă [art. 280 alin. (3) CPC]:

se poate atribui conţinutului registrelor unui profesionist o altă putere doveditoare;

:'.) trebuie să se renunţe la această probă în cazul în care registrele părţilor nu concordă;

:>

trebuie să atribuie o credibilitate mai mare registrelor uneia dintre părţi.

4. Menţiunile făcute de creditor (art. 281 CPC): :'.)

orice menţiune făcută de creditor în josul, pe marginea sau pe dosul unui titlu care a rămas neîntrerupt în posesia sa, face dovada, cu toate că nu este nici semnată, nici datată de el, când tinde a stabili liberaţiunea debitorului;

:'.)

menţiunea făcută de creditor în josul, pe marginea sau pe dosul duplicatului unui înscris sau al unei chitanţe, dacă duplicatul sau chitanţa este în mâinile debitorului, face dovada, cu toate că nu este nici semnată, nici datată de el, când tinde a stabili liberaţiunea debitorului.

208

Proba prin înscrisuri

5. Anexele

:> :>

reprezintă anexe: planurile, schiţele, hârtiile, fotografiile care au legătură cu înscrisul.

Acest raport cu actul principal se realizează după două criterii:

:>

anexa să aibă legătură directă cu înscrisul. De regulă, legătura directă rezultă din trimiteri pe care le face actul principal la aceste anexe.

:>

semnătura părţii sau a persoanei competente care a întocmit înscrisul principal.

V. Regimul duplicatelor şi al copiilor

:>

duplicatele de pe înscrisurile notariale sau alte înscrisuri autentice, eliberate în condiţiile prevă­ zute de lege, înlocuiesc originalul şi au aceeaşi putere doveditoare ca şi acesta (art. 285 CPC);

:>

copia, chiar legalizată, de pe orice înscris autentic sau sub semnătură privată nu poate face dovadă decât despre ceea ce este cuprins în înscrisul original, iar nu mai mult decât acesta [art. 286 alin. (1} CPC];

:> :>

copiile de pe alte copii nu au nicio putere doveditoare [art. 286 alin. {4} CPC]; datele din înscrisurile autentice sau sub semnătură privată redate pe microfilme şi alte suporturi accesibile de prelucrare electronică a datelor, făcute cu respectarea dispoziţiilor legale, au aceeaşi putere doveditoare ca şi înscrisurile în baza cărora au fost redate (art. 287 CPC).

VI. Înscrisurile recognitive sau reînnoitoare. Modificările înscrisului

:>

înscrisul de recunoaştere sau de reînnoire a unei datorii preexistente face dovadă împotriva debitorului, moştenitorilor sau succesorilor săi în drepturi, dacă aceştia nu dovedesc, prin aducerea documentului originar, că recunoaşterea este eronată sau inexactă (art. 288 CPC);

:>

ştersăturile, radierile, corecturile şi orice alte modificări, menţiuni sau adăugiri, făcute într-un

înscris, nu vor fi luate în considerare decât dacă au fost constatate sub semnătură de cel competent să îl întocmească sau de partea de la care emană înscrisul, după caz (art. 291 CPC).

VII. Administrarea probei prin înscrisuri 1. Producerea înscrisurilor

A.Reguli

:>

odată cu cererea de chemare în judecată, reclamantul, dacă înţelege să se folosească în dovedi-

rea pretenţiilor sale de proba prin înscrisuri, trebuie să depună copii certificate pentru conformitate de pe înscrisurile ce le posedă, în atâtea exemplare câte sunt necesare pentru comunicare, plus un exemplar pentru instanţă;

Proba prin înscrisuri

209

~

o are şi pârâtul, care trebuie să aiăture la întâmpinare copii de pe înscrisurile cu care înţelege să se apere împotriva pretenţiilor reclamantului, în atâtea exemplare câţi reclamanţi sunt, plus un exemplar pentru instanţă;

~

proba prin înscrisuri poate fi propusă şi după primul termen de judecată, în condiţiile prevăzute de art. 254 CPC.

B.

aceeaşi obligaţie

Situaţia

în care înscrisu/ se

află

în posesia părţii care îl foloseşte

~

părţile sunt~ datoare să aibă asupra lor în şedinţă originalul înscrisului şi, la cerere, să îl prezinte instanţei sau, dacă partea adversă nu poate să îşi dea seama de exactitatea copiei faţă cu originalul înfăţişat în şedinţă, judecătorul va putea acorda un termen scurt, obligând partea să depună originalul la grefa instanţei, toate acestea sub sancţiunea de a nu se ţine seama de înscris [art. 292 alin. (2} şi (3) CPC];

~

dacă înscrisurile sunt depuse în original, acestea nu pot fi retrase decât după ce se vor legalizate de grefierul instanţei unde au fost depuse [art. 292 alin. {4} CPC];

~

înscrisurile întocmite în altă limbă decât cea folosită în faţa instanţei trebuie însoţite de traduceri

lăsa

copii

legalizate [art. 292 alin. {5) CPC]; ~

C. ~

înscrisurile depuse în copie la dosar nu pot fi retrase de părţi [art. 292 alin. (6) CPC]. Situaţia

În care Înscrisul nu se

~

fa partea care

doreşte să

îl folosească (art. 293-294 CPC)

dacă una dintre părţi învederează că partea potrivnică deţine un înscris privitor la pricina ce se judecă, instanţa

~

găseşte

instanţa

poate ordona înfăţişarea lui;

este obligată să dispună înfăţişarea în următoarele cazuri:

~

înscrisul este comun părţilor;

~

partea adversă s-a referit în proces la acest înscris;

~

potrivit legii, partea potrivnică este obligată să înfăţişeze acest înscris.

instanţa

va trebui să respingă cererea de înfăţişare a înscrisului, în întregime sau în parte, în

următoarele situaţii:

~

cuprinsul înscrisului priveşte chestiuni cu totul personale privind demnitatea sau viaţa privată a unei persoane;

~

depunerea înscrisului ar încălca îndatorirea legală de a păstra secretul;

~

depunerea înscrisului ar atrage urmărirea penală împotriva părţii, a soţului sau a unei rude ori afin

O. ~

Situaţia

până

În care se

instanţa

la gradul al treilea inclusiv. refuză

prezentarea Înscrisului:

va putea socoti ca dovedite afirmaţiile făcute cu privire la partea care a cerut înfăţişarea, în următoarele cazuri:

conţinutul

acelui înscris de

.„ 210

Proba prin înscrisuri

:>

dacă partea refuză să răspundă la interogatoriul ce s-a propus în dovedirea deţinerii sau existenţei

:> :>

înscrisului;

dacă reiese din dovezile administrate că a ascuns înscrisul ori l-a distrus; dacă, după ce s-a dovedit deţinerea înscrisului, nu se conformează ordinului dat de instanţă

de a-l

înfăţişa.

E. Situaţia În care Înscrisu/ se află În posesia unui terţ

:>

când se arată că un înscris necesar soluţionării procesului se află în posesia unui terţ, acesta va putea fi citat ca martor, punându-i-se în vedere să aducă înscrisul în instanţă, iar dacă deţinătorul înscrisului este o persoană juridică, vor putea fi citaţi ca martori reprezentanţii acesteia fart. 297 alin. (1) şi (2) CPC];

:>

în situaţia în care înscrisul, necesar dezlegării procesului, se găseşte în păstrarea unei autorităţi sau instituţii publice, la cererea oricăreia dintre părţi sau din oficiu, instanţa va lua măsuri pentru aducerea lui, în termenul fixat în acest scop, punând în vedere conducătorului autorităţii sau instituţiei publice deţinătoare măsurile ce se pot dispune în caz de neconformare [art. 298 alin. (1) CPC];

:>

autoritatea sau instituţia publică la care se găseşte înscrisul respectiv poate să refuze trimiterea înscrisului în cazul în care acesta se referă la apărarea naţională, siguranţa publică sau relaţiile diplomatice [art. 298 alin. (2) teza I CPC];

:>

în ipoteza în care înfăţişarea înscrisului nu este posibilă din cauza faptului că el este necesar funcţionării autorităţii respective, cercetarea unui astfel de înscris se poate face la locul unde acesta se găseşte, de către un judecător delegat, cu citarea părţilor sau, dacă înscrisul se găseşte în altă localitate, prin comisie rogatorie [art. 299 alin. (2) CPC].

:>

Excepţii

:>

înscrisurile care nu pot fi trimise în original instanţei, ci doar în copii certificate ale acestora, potrivit art. 299 alin. (1) CPC:

:> :> :>

cărţile funciare şi planurile;

registrele autorităţilor sau instituţiilor publice; testamentele depuse la instanţe, notari publici sau avocaţi, precum şi alte înscrisuri originale ce se găsesc în arhivele acestora.

:>

atunci când este necesară cercetarea acestor înscrisuri, aceasta se va face, cu citarea părţilor, de un judecător delegat sau, dacă înscrisul se găseşte în altă localitate, prin comisie rogatorie, de către instanţa respectivă [art. 299 alin. (2) CPC];

:>

prin excepţie, în ipoteza în care procedura verificărilor înscrisurilor o impune, instanţa va putea ordona prezentarea testamentelor originale sau a altor înscrisuri originale, depuse la instanţe, notari publici sau avocaţi, pentru efectuarea expertizei grafoscopice în laboratoa-

Proba prin înscrisuri

rele de specialitate alin. (3) CPC].

dacă

211

expertiza actului nu se poate efectua la sediul arhivei [art. 299

2. Procedura verificării înscrisurilor/de scripte (art. 301-303 CPC)

:>

intervine 'ln cazul în care se contestă un înscris sub semnătură privată de către partea căreia i se opune înscrisul respectiv, în sensul că aceasta tăgăduieşte scrierea sau, după caz, semnătura sa, precum şi atunci când moştenitorii ori alţi succesori în drepturi ai aceluia de la care se pretinde că ar emana înscrisul declară că nu cunosc scrisul sau semnătura autorului lor;

:>

ca regulă, cel care are interesul să conteste înscrisul trebuie să o facă în etapa administrării probelor, cel mai târziu la primul termen după depunerea înscrisului, sub sancţiunea decăderii din dreptul de a o formula;

:>

cu titlu de excepţie, contestarea înscrisului se poate formula şi ulterior primului termen după care acesta a fost depus, atunci când partea nu este prezentă personal în instanţă sau pentru alte motive temeinice, caz în care aceasta va formula o cerere de repunere în termen alături de cererea privind contestarea înscrisului.

Metodele de cercetare În procedura verificării de scripte [art. 302 alin. (1) CPC):

:>

compararea scrierii şi semnăturii de pe înscris cu scrierea şi semnătura din înscrisurile de comparaţie necontestate;

:>

judecătorul sau, după caz, preşedintele completului îl va obliga pe cel care nu recunoaşte

înscrisul ori

:> :>

semnătura să

scrie

şi să

semneze,

după

dictarea sa,

porţiuni

din înscris;

refuzul de a scrie ori de a semna va putea fi socotit ca o recunoaştere a scrisului ori a semnă­ turii.

expertiza;

:>

se dispune dacă verificarea înscrisului cu scrisul sau semnătura făcută în faţa instanţei ori cu alte înscrisuri (scripte) de comparaţie nu este concludentă;

:> :>

:>

odată cu numirea expertului, instanţa va obliga părţile să depună înscrisurile de comparaţie care vor servi la efectuarea expertizei, acestea pot fi înscrisuri autentice, înscrisuri sau alte scrieri private necontestate de părţi, partea din înscris care nu este contestată, scrisul sau semnătura făcut/ă înaintea instanţei;

:>

înscrisurile depuse pentru verificare vor fi semnate spre neschimbare de judecător (preşedin­ tele completului), grefier şi părţi (art. 303 CPC).

orice alt mijloc de probă permis de lege. Ca regulă, verificarea de scripte se face în faţa instanţelor de fond (prima instanţă sau, după caz, instanţa de apel ori instanţa ce judecă fondul după casarea cu reţinere).

Proba prin înscrisuri

212

r NB

Instanta de apel va proceda la o verificare de scripte numai în cazul înscrisurilor care nu au fost înfăţişate la judecata în primă instanţă, fiind depuse direct în apel, precum şi în cazul în care apelul este îndreptat nu numai împotriva hotărârii pe fond, ci şi împotriva încheierii în care este consemnat rezultatul verificării de scripte făcute de prima instanţă, deci atunci când apelantul contestă acest rezultat.

3. Procedura falsului (art. 304-308 CPC)

:>

poate fi folosită în cazul înscrisurilor autentice, care, în privinţa constatărilor personale ale agentului instrumentator, fac dovadă până la declararea falsului, precum şi în cazul înscrisurilor sub semnătură privată sau al celor care constituie început de dovadă scrisă care au fost defăi­ mate ca false;

:>

înscrierea în fals presupune declaraţia părţii căreia actul i se opune asupra neautenticităţii scrierii sau semnăturii actului folosit ca probă în dosar, această iniţiativă neputând proveni de la alţi participanţi şi neputând fi realizată de către instanţă;

:>

momentul procesual până la care înscrierea în fals poate fi realizată este primul termen după ce înscrisul a fost încuviinţat ca probă în dosar, urmând a fi administrat ca atare;

:>

procedura falsului debutează cu o fază ce se desfăşoară în faţa instanţei civile, în care se ia mai întâi act de declaraţia părţii care defăimează înscrisul că se înscrie în fals;

:>

dacă una dintre părţile litigante declară că se înscrie în fals, iar partea care foloseşte înscrisul nu este prezentă, instanţa va amâna judecata şi va dispune ca aceasta să se înfăţişeze personal sau prin mandatar cu procură specială, dacă se dovedeşte o împiedicare temeinic justificată de prezentare a părţii pe care o reprezintă [art. 304 alin. (2) şi (4) CPC];

:>

la acelaşi termen la care înscrisul a fost denunţat ca fals sau la termenul următor fixat, judecăto­ rul întreabă partea care a depus înscrisul dacă înţelege să se folosească de acesta, iar dacă partea care a folosit înscrisul nu se prezintă, refuză să răspundă sau declară că nu se mai serveşte de înscris, acesta va fi înlăturat din proces în tot sau în parte, după caz [art. 306 alin. (1) şi (2) CPC];

:>

dacă partea care a depus înscrisul arată că înţelege să se folosească în continuare de acel înscris, însă

partea care a defăimat înscrisul ca fals nu se prezintă, refuză să răspundă sau declaraţia de denunţare, înscrisul va fi considerat ca recunoscut [art. 306 alin. (3) CPC];

îşi

retrage

:>

în situaţia în care se stăruie în denunţarea înscrisului ca fals, iar cel care se foloseşte de acesta nu renunţă la înscris, instanţa trimite înscrisul procurorului, împreună cu procesul-verbal ce se va încheia în acest scop, urmând ca procurorul să sesizeze instanţa penală în măsura în care constată săvârşirea unei infracţiuni (art. 307 CPC);

:> :>

actul de sesizare a parchetului este procesul-verbal al instanţei; odată cu sesizarea procurorului, dacă partea care s-a înscris în fals arată şi pe autorul falsului sau

pe complicele acestuia,

instanţa

poate suspenda judecata (art. 307 CPC);

Proba prin înscrisuri

:> :>

ori de câte ori; potrivit legii, acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare ori nu poate continua, cercetarea falsului se va face de către instanţa civilă, prin orice mijloace de probă (art. 308 CPC); . dacă instanţa nu a suspendat judecata, iar actul este declarat fals, hotărârea pronunţată este susceptibilă

:> :>

213

de a fi

revizuită

[art. 509 alin. (1) pct. 3 CPC];

dacă

înscrisul este declarat fals, el nu va mai putea fi folosit în proces;

dacă

falsul nu a fost constatat, înscrisul va fi menţinut ca mijloc de probă.

FIŞA

PROBA PRIN

NR. 27

DECLARAŢIILE

MARTORILOR

Sediul materiei: art. 309-326 CPC Noţiune

de interesele În conflict, care relatează În faţa instanţei de judecată despre fapte referitoare la pricina ce se judecă, de natură a servi la rezolvarea ei; - relatarea făcută de martor În faţa instanţei -7 se numeşte depoziţie (declaraţie) de martor/mărturie -7 mijlocul de probă este depoziţia martorului. - martorii sunt persoanele

I. Admisibilitatea probei prin 1. Admisibilitatea probei prin

:>

străine

declaraţiile

declaraţiile

martorilor {art. 309 CPC)

martorilor a faptelor juridice stricta sensu

Regula:

:>

proba cu martori este admisibilă ln toate cazurile în care legea nu dispune altfel [art. 309 alin. (1) CPC].

Exemple: - posesia şi viciile acesteia; - un fenomen natural: un trăsnet, o inunda[ie; - rănirea unei persoane; - faptele juridice licite: etc.

::>

Îmbogă[irea fără justă cauză,

plata lucrului nedatorat, gestiunea de afaceri

Excepţiile:

::>

Există fapte naturale care nu pot

Exemple: - naşterea,

++ NB

căsătoria,

fi dovedite prin declaraţiile martorilor.

decesul pot fi probate prin actele de stare

civilă.

Cu toate acestea, inclusiv faptele naturale de mai sus pot fi probate prin declaratiile martorilor atunci când: - nu au existat registre de stare civilă; - registrele de stare civilă au fost pierdute ori distruse, în totalitate sau în parte;

Proba prin declaraţiile martorilor

216

- nu este posibilă procurarea din străinătate a certificatelor de stare civilă sau a extraselor de pe actele de stare civilă; - întocmirea actelor de stare civilă a fost omisă.

:>

Răsturnarea unei prezumţii legale cu privire la care legea nu permite proba contrară, chiar dacă

ar fi vorba de fapte juridice stricto sensu, ca martorilor.

regulă,

nu este

permisă

prin

declaraţiile

Exemplu: - nimeni nu poate contesta filia{ia fa{ă de mamă a persoanei care are o posesie de stat actul său de naştere {art. 411 alin. (2) CC/.

:>

conformă

cu

Excepţie:

:>

proba adevăratei filiaţii faţă de mamă se poate face cu orice mijloc de probă, deci inclusiv cu martori, în cazul în care, anterior, printr-o hotărâre judecătorească s-a stabilit că a avut loc o substituire de copil ori că a fost înregistrată ca mamă a unui copil o altă femeie decât cea care l-a născut [art. 411 alin. (3) CC].

2. Admisibilitatea probei prin declaraţiile martorilor a actelor juridice

:>

Reguli: 1. Niciun act juridic nu poate fi dovedit cu martori, 250 lei [art. 309 alin. (2) teza I CPC].

:>

dacă

valoarea obiectului

său

este mai mare de

Excepţia:

:> se poate face dovada cu martori, contra unui profesionist, a oricărui act juridic, indiferent de valoarea lui, dacă a fost făcut de acesta în exerciţiul activităţii sale profesionale, în afară de cazul în care legea specială cere forma scrisă a actului juridic [art. 309 alin. (2) teza a li-a]. 2. În cazul în care legea cere forma scrisă pentru validitatea unui act juridic (ad validitatem), acesta nu poate fi dovedit cu martori [art. 309 alin. (3) CPC]. 3. Este inadmisibilă proba prin declaraţiile martorilor direa unui act juridic (ad probationem).

:>

dacă

legea cere forma

scrisă

pentru dove-

Excepţii:

:>

proba cu martori este admisibilă atunci când: 1. partea s-a aflat în imposibilitate dovedirea actului juridic; 2.

există

un început de

materială

sau

morală

de

a-şi

întocmi un înscris pentru

dovadă scrisă;

3. partea a pierdut înscrisul doveditor din pricina unui caz fortuit sau de 4.

părţile convin, fie de care ele pot să

şi

tacit,

să folosească această probă, însă

dispună;

forţă majoră;

numai privitor la drepturile

Proba prin declaraţiile martorilor

217

5. actul juridic este atacat pentru fraudă, eroare, dol, violenţă ori este lovit de nulitate absolută pentru cauză ilicită sau imorală, după caz; 6. se cere

lămurirea

clauzelor actului juridic.

4. Proba cu mcirtori nu se admite .niciodată 1·mpotriva sau peste ceea ce cuprinde un înscris şi nici

despre ceea ce s-ar pretinde că s-ar fi zis înainte, în timpul sau în urma întocmirii lui, chiar dacă legea nu cere forma scrisă pentru dovedirea actului juridic respectiv.

:>

Excepţii:

:>

proba cu martori este admisibilă atunci când: 1. partea s-a aflat în imposibilitate materială sau morală de a-şi întocmi un înscris pentru

dovedirea actului juridic; 2.

există

un început de

dovadă scrisă;

3. partea a pierdut înscrisul doveditor din pricina unui caz fortuit sau de 4.

părţile

convin, fie şi tacit, să de care ele pot să dispună;

folosească această probă, însă

forţă majoră;

numai privitor la drepturile

5. actul juridic este atacat pentru fraudă, eroare, dol, violenţă ori este lovit de nulitate absolută pentru cauză ilicită sau imorală, după caz; 6. se cere

lămurirea

clauzelor actului juridic.

li. Administrarea probei prin

declaraţiile

martorilor

1. Propunerea martorilor

:>

Reguli:

:>

reclamantul va propune martorii prin cererea de chemare în judecată, cu indicarea în cuprinsul acesteia a numelui şi a adresei la care martorii urmează a fi citaţi [art. 194 lit. e) teza finală

:> :>

CPC];

pârâtul propune martorii prin întâmpinare/cererea reconvenţională, conform art. 205 alin. (2) lit. d) şi art. 209 alin. (3) CPC;

Excepţii:

:>

dacă proba cu martori nu a fost solicitată prin cererea de chemare în judecată, respectiv prin întâmpinare, aceasta va putea fi totuşi cerută şi încuviinţată în cursul procesului, în cazurile în care [art. 254 alin. (2) CPC]:

:> :>

necesitatea probei rezultă din modificarea cererii;

:>

partea învederează instanţei că, din motive temeinic justificate, nu a putut propune în termen probele cerute;

nevoia administrării probei reiese din cercetarea judecătorească şi partea nu o putea prevedea;

Proba prin declaraţiile martorilor

218

:> :>

r NB

administrarea probei nu duce la amânarea judecăţii; există acordul expres al tuturor părţilor.

Dacă proba cu martori a fost încuviinţată în cursul judecătii, în condiţiile art. 254 alin. (2) CPC, partea este obligată, sub sancţiunea decăderii, să depună lista martorilor în termen de 5 zile de la încuviinţare [ai1. 254 alin. (4) Iit. a) CPCJ.

2. Încuviinţarea probei cu martori

:> :> :> :>

:>

de regulă, proba cu martori se propune de către părţi; cu toate acestea, administrarea probei cu martori poate fi dispusă de instanţă din oficiu; instanţa poate limita numărul martorilor propuşi [art. 258 alin. (3} CPCJ; instanţa se pronunţă asupra probei cu martori printr-o încheiere cu caracter preparatoriu, în cuprinsul căreia se vor arăta numele martorilor, faptele asupra cărora aceştia vor fi ascultaţi, precum şi obligaţiile ce revin părţilor în legătură cu administrarea acestei probe, dacă este cazul; instanţa poate reveni asupra probei cu martori încuviinţate în tot sau în parte dacă, după admi-

nistrarea altor probe,

apreciază că

însă obligată să pună această

administrarea acesteia nu mai este necesară. împrejurare în discuţia părţilor (art. 259 CPC).

Instanţa

este

3. Înlocuirea martorilor

:>

Se poate dispune doar în caz de:

:> :> :> :>

moarte; dispariţie;

motive bine întemeiate.

În aceste cazuri, lista cu noii martori se va depune, sub sancţiunea decăderii, în termen de 5 zile de la încuviinţarea cererii de înlocuire a martorilor.

4. Persoanele care pot fi ascultate ca martori

:>

Reguli:

:>

orice persoană care are cunoştinţă despre faptele cauzei poate fi ascultată ca martor în procesul civil;

:>

la aprecierea depoziţiei minorului sub 14 ani, ca şi la aceea a persoanelor care sunt lipsite de discernământ în momentul audierii, fără a fi puse sub interdicţie, instanţa va ţine seama de situaţia specială a martorului (art. 320 CPC).

Proba prin ~

declaraţiile

martorilor

219

Excepţii:

~

Nu pot fi ascultaţi ca martori în procesul Civil (art. 315 CPC): REGULA

- rudele şi afinii inclusiv;

părţilor, până

EXCEPŢIA

- în procesele privitoare la filiaţie, divorţ şi alte raporturi de familie se vor putea asculta rudele şi afinii pană la gradul al treilea, cu excepţia

la gradul _al treilea

descendenţilor;

- părţile pot conveni, expres proces civil, să fie ascultate persoane; - părţile pot conveni, expres proces civil, să fie ascultate persoane; - părţile pot conveni, expres proces civil, să fie ascultate persoane;

L____

I - soţul, fostul soţ, logodnicul ori concubinul; I

~ - cei aflaţi în duşmănie sau în legături de interese cu vreuna dintre părţi;

G

pe_rsoanele pu~e sub inte~dicţi: ju~ec~tore~scă; - cei condamnaţi pentru martune mincinoasa. ~

1

-

sau tacit, în orice ca martori aceste sau tacit, în orice ca martori aceste sau tacit, în orice ca martori aceste

fără excepţii;

l - fără excepţii.

.~~~~~-~~~~~~~~~~~~

Persoane scutite de a fi martori în procesul civil (art. 317 CPC): REGULA

EXCEPŢIA

- slujitorii cultelor, medicii, farmaciştii, avocaţii, notarii publici, executorii judecătoreşti, mediatorii, moaşele şi asistenţii medicali şi orice alţi profesionişti cărora legea le impune să păstreze secretul de serviciu sau secretul profesional cu privire la faptele de care au luat cunoştinţă în cadrul serviciului ori în exercitarea profesiei lor, chiar şi după încetarea activităţii lor.

- cu excepţia slujitorilor cultelor religioase, care în nicio situaţie nu pot fi dezlegaţi de secretul confesiunii, celelalte categorii de persoane vor putea să depună mărturie, dacă au fost dezlegate de îndatorirea păstrării secretului de către cei interesaţi în păstrarea lui, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel.

I - judecătorii, procurorii şi funcţionarii publici, chiar şi după încetarea funcţiei lor, asupra împrejurărilor

- aceste persoane vor putea fi ascultate ca martor, dacă autoritatea sau instituţia pe lângă care funcţionează ori au funcţionat, după caz, !e dă încuviinţarea de a depune mărturie. -- fără excepţii.

1

I I

secrete de care au avut cunoştinţă în această calitate. cei care prin răspunsurile lor s-ar expune pe ei înşişi sau ar expune pe vreuna din persoanele arătate la art. 315 alin. (1) pct. 1 şi 2 (rudele şi afinii până la gradul al treilea inclusiv, soţul, fostul soţ, logodnicul ori concubinul) la o pedeapsă penală sau la dispreţul public.

ri

220

Proba prin declaraţiile martorilor

S. Prezentarea martorilor

:>

după încuviinţarea probei cu martori, aceştia pot încuviinţată

fi audiaţi chiar la termenul la care proba a fost

(desigur, dacă aceştia sunt prezenţi);

:>

în cazul în care martorii nu sunt prezenţi la termenul la care se încuviinţează proba testimonială, aceştia vor fi citaţi pentru a se prezenta la termenul fixat pentru audierea lor;

:>

la cererea părţii interesate, instanţa poate încuviinţa ca ascultarea martorilor să se facă fără a fi în cazul în care partea se obligă să prezinte martorul la termenul fixat pentru audierea acestuia; în situaţia în care martorii nu se prezintă, instanţa nu va dispune decăderea părţii din proba cu martori, ci aceştia vor fi citaţi pentru termenul următor [art. 312 alin. {3) CPC]; citaţi,

:>

ascultarea martorilor se face în instanţă, în şedinţă publică, sau la locul unde aceştia se află, dacă, din cauză de boală sau altă împiedicare gravă, aceştia nu pot veni în instanţă (art. 314 CPC);

:> :>

dacă martorul locuieşte într-o altă localitate, se poate apela la o comisie rogatorie;

:>

împotriva martorului care lipseşte la prima citare, instanţa poate emite mandat de aducere, iar dacă există urgenţă, se poate recurge la mandatul de aducere chiar la primul termen [art. 313 alin. (1) şi (2) CPC]; instanţa poate amenda martorul care, deşi legal citat, nu se prezintă sau, deşi se prezintă în instanţă, refuză să depună mărturie;

:>

dacă, după emiterea mandatului de aducere, martorul nu poate instanţa

fi găsit sau nu se înfăţişează,

poate proceda la judecarea cauzei [art. 313 alin. (3) CPC].

6. Procedura de audiere a martorilor

:>

fiecare martor va fi ascultat separat, cei neascultaţi încă neputând fi de faţă, în ordinea stabilită de preşedinte, care va ţine seama şi de cererea părţilor [art. 321 alin. (1) şi (2) CPC];

:>

înainte de a lua declaraţia, instanţa va proceda la identificarea martorului, cerându-i acestuia, totodată, să arate dacă este rudă sau afin cu una dintre părţi şi în ce grad şi dacă se află în serviciul uneia dintre părţi (art. 318 CPC);

:>

instanţa va pune în vedere martorului îndatorirea de a jura şi semnificaţia jurământului, conform art. 318-319 CPC; minorul sub 14 ani şi cei care sunt lipsiţi de discernământ în momentul audierii, fără a fi puşi sub interdicţie, nu depun jurământ, însă li se atrage atenţia să spună adevărul (art. 320 CPC);

:>

se trece la audierea propriu-zisă a martorului, care va arăta împrejurările pe care le cunoaşte şi va răspunde la întrebările preşedintelui de complet, ale părţii care l-a propus, ale părţii adverse, eventual, ale procurorului [art. 321 alin. (3) CPC];

:>

martorul nu are voie să citească un răspuns scris de mai înainte, însă, cu încuviinţarea preşedin­ telui, se poate folosi de însemnări cu privire la cifre sau denumiri [art. 321 alin. (5) CPC];

:>

dacă instanţa găseşte că întrebarea pusă de parte nu poate să ducă la dezlegarea cauzei, este

jignitoare sau tinde a proba un fapt a

cărui

dovedire e

oprită

de lege, nu o va

încuviinţa,

dar, la

Proba prin

declaraţiile

martorilor

221

cererea părţii, va trece în încheierea de şedinţă atât întrebarea formulată, cât şi motivul pentru care nu a fost încuviinţată [art. 322 alin. (3) CPC]; !)

mărturia se depune verbal, dar se consemnează în scris de către grefier, după dictarea preşedin­ telui de complet sau a judecătorului delegat [art. 323 alin. (1} CPC];

!)

declaraţia martorului se semneciză pe fiecare pagină şi la sfârşit de către judecător, grefier şi

martor, după ce acesta din urmă a luat cunoştinţă de cuprinsul ei şi se declară de acord că cele consemnate corespund celor declarate de către el; !) ~

dacă martorul refuză sau nu poate să semneze, se va face menţiune despre această împrejurare în încheierea de şedinţă [art. 323 alin. (1) CPC]; adăugirile, ştersăturile sau schimbările în depoziţie trebuie semnate de judecător (care le şi încuviinţează),

de grefier

şi

martor, sub

sancţiunea

de a nu fi luate în considerare [art. 323 alin. {2)

CPC]; ~

după ascultarea sa, martorul rămâne în sala de şedinţă, dacă instanţa nu dispune altfel [art. 321

alin. (4) CPC], acesta putând fi din nou interpelat, dacă instanţa găseşte de cuviinţă, iar dacă depoziţiile martorilor se contrazic, aceştia pot fi confruntaţi [art. 322 alin. (1) şi (2) CPC]; ~

dacă, din cercetare, reies bănuieli de mărturie mincinoasă sau de mituire a martorului, instanţa

va încheia un proces-verbal şi va sesiza organul de urmărire penală competent (art. 325 CPC).

7. Aprecierea probei cu martori !)

în aprecierea declaraţiilor martorilor, instanţa va ţine seama de sinceritatea acestora şi de împreîn care au luat cunoştinţă de faptele ce fac obiectul declaraţiei respective (art. 324 CPC).

jurările

!)

rezultatul aprecierii depoziţiei unui martor poate fi: !)

faptul probat a fost dovedit şi nu lasă nicio îndoială asupra acestui aspect;

!)

faptul este nesigur şi declaraţia martorului va trebui coroborată cu alte mijloace de probă;

!)

martorul nu a fost sincer, astfel încât nu se va ţine cont de depoziţia acestuia la pronunţarea în cauză.

soluţiei

8. Drepturi

băneşti

ale martorului

!)

drepturile băneşti ale martorului intră în categoria cheltuielilor de administrare a probei;

!)

nu au caracter remuneratoriu ci compensatoriu, pentru a fi acordate, ele trebuie solicitate de martor;

!)

din perspectiva părţii, ele sunt cheltuieli procesuale de administrare a probei;

!)

pot fi stabilite si ulterior administrării probei.

FIŞA

MĂRTURISIREA. INTEROGATORIUL

NR. 28

Sediul materiei: art. 348-358 CPC Noţiune

- reprezintă recunoaşterea de către una dintre părţi, din proprie iniţiativă sau în cadrul procedurii interogatoriului, a unui fapt pe care partea adversă îşi Întemeiază pretenţia sau, după caz, apărarea.

I.

:>

Natură juridică

Aceasta este mixtă:

:> :>

un mijloc de probă; un act de dispoziţie.

li. Clasificarea

mărturisirii

1. Mărturisirea extrajudiciară - cea făcută în afara judecăţii procesului în care se foloseşte această probă

:>

2.

:>

poate fi:

:>

verbală

:>

scrisă.

- caz în care este admisibilă doar în măsura în care proba cu martori este admisibilă [art. 350 alin. (2) CPC];

Mărturisirea judiciară

obţinută

în cursul judecăţii, în faţa

instanţei

poate fi obţinută:

:> :>

spontan (recunoaşterea efectivă în tot sau în parte a pretenţiilor celeilalte părţi); provocat (prin intermediul interogatoriului).

2.1. Clasificarea

:>

- cea

mărturisirii judiciare

În funcţie de aspectele şi de modalitatea în care se obţine mărturisirea judiciară, aceasta se clasifică în:

:>

mărturisirea simplă - cea în cadrul căreia partea chemată la interogatoriu recunoaşte, fără rezerve sau adaosuri, faptul pretins de adversar;

Mărturisirea.

224

Interogatoriul

Exemplu: - „recunoaştefi că a[i primit de la subsemnatul suma de JO.OOO lei cu titlu de Împrumut?" Răspuns: ,,da, recunosc". ~

mărturisirea calificată - cea care conţine o recunoaştere a faptului alegat de partea care a propus interogatoriul, însă se adaugă anumite elemente sau împrejurări în legătură directă cu acest fapt şi anterioare sau concomitente acestuia, care îi schimbă consecinţele juridice, făcând ca, în fapt, răspunsul să fie negativ la întrebarea formulată de partea adversă;

Exemplu: - „recunoaştefi că suma de I O.OOO lei pe care v-am dat-o cu titlu de Împrumut a fost cu dobândă?" Răspuns: „da, recunosc că mi-afi dat suma de JO.OOO lei, Însă nu cu titlu de împrumut, ci ca pre{ al vânzării către dvs. a autoturismului subsemnatului". ~

mărturisirea complexă

- conţine o recunoaştere a faptului pretins de partea adversă, însă cu adăugarea unui alt fapt, în legătură cu cel recunoscut şi ulterior acestuia, care tinde să diminueze sau să anihileze efectele juridice ale faptului mărturisit.

Exemplu: - „recunoaştefi că afi primit de la subsemnatul suma de JO.OOO lei cu titlu de Împrumut?" Răspuns: „da, recunosc, însă v-am restituit-o".

III. Caracterele juridice ale

mărturisirii

~

este un act juridic unilateral - ceea ce înseamnă că mărturisirea îşi va produce efectele fără a fi nevoie să fie acceptată de cealaltă parte şi este irevocabilă; în mod excepţional, recunoaşterea poate fi revocată pentru eroare de fapt scuzabilă [art. 349 alin. (3) CPC];

~

este un act juridic de dispoziţie - ceea ce înseamnă că mărturisirea poate fi făcută numai în legă­ cu drepturile de care partea poate să dispună [art. 349 alin. (4) CPC], iar cel care o face trebuie să aibă capacitatea necesară pentru încheierea actelor juridice de dispoziţie, ceea ce înseamnă că minorii şi persoanele puse sub interdicţie judecătorească nu pot face mărturisiri care să le fie opozabile, nici personal, nici prin reprezentant sau ocrotitor legal; tură

~

este un act juridic personal - ceea ce înseamnă că nu poate fi făcută decât de titularul dreptului sau de un mandatar cu procură specială;

~

constituie un mijloc de probă împotriva autorului ei şi în favoarea celui care îşi întemeiază pretenţia sau apărarea pe faptul mărturisit;

~

trebuie să fie expresă - ceea ce înseamnă că nu poate fi dedusă din tăcerea părţii; cu titlu de excepţie, instanţa poate socoti refuzul nejustificat de a răspunde la interogatoriu sau neprezentarea la interogatoriu ca o mărturisire deplină ori numai ca un început de dovadă în folosul aceluia care a propus interogatoriul (art. 358 CPC);

~

nu poate viza decât împrejurări de fapt.

Mărturisirea.

IV. Admisibilitatea ~

225

mărturisirii

Regula: ~

~

Interogatoriul

mărturisirea este edmisibilă în orice materii.

Excepţii:

~

mărturisirea nu este admisibilă: ~

când este expres prohibită de lege;

~

dacă prin admiterea mărturisirii s-ar eluda dispoziţii legale imperative;

:>

când prin admiterea mărturisirii s-ar putea ajunge la pierderea totală sau parţială a unui drept la care nu se poate renunţa sau care nu poate face obiectul unei tranzacţii;

Exemple: -

recunoaşterea că

partea nu are capacitatea de exercifiu

deplină;

- renunfarea la drept În acfiunile referitoare la filiafie este interzisă [art. 437 alin. (I) CC}.

:>

dacă legea cere ca unele fapte juridice să fie dovedite numai prin anumite mijloace de probă.

V. Administrarea probei 1. Propunerea

şi încuviinţarea

interogatoriului

:>

reclamantul: propune acest mijloc prin cererea de chemare în judecată, iar în cazul pârâtului care răspunde în scris la interogatoriu, acesta va fi ataşat cererii de chemare în judecată [art. 194 lit. e) CPC];

:>

pârâtul: poate cere chemarea reclamantului la interogatoriu, prin întâmpinare [art. 205 alin. (2) lit. d) CPCJ;

:>

dacă partea nu a solicitat în condiţiile arătate mai sus interogatoriul părţii adverse şi ar fi vorba

de vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 254 alin. (2) CPC, instanţa poate interogatoriului, chiar dacă proba este cerută în cursul procesului;

:>

încuviinţa

luarea

luarea interogatoriului poate fi ordonată şi din oficiu de către instanţă, însă instanţa va pune în discuţia contradictorie a părţilor necesitatea administrării acestui mijloc de probă.

2. Persoanele care pot răspunde la interogatoriu ~

doar părţile din proces pot răspunde la interogatoriu (reclamant, pârât, terţi intervenienţi};

:>

ca regulă, persoanele fizice trebuie să se prezinte personal în faţa instanţei pentru administrarea probei;

Mărturisirea.

226 ~

ca excepţie: ~

luarea interogatoriului se poate dispune de către instanţă la locuinţa celui chemat la interogatoriu, printr-un judecător delegat, dacă partea, din motive temeinice, este împiedicată de a veni în faţa instanţei [art. 357 alin. (1) CPC];

~

mărturisirea poate să aibă

~

Interogatoriul

fi făcută şi prin mandatar [art. 356 alin. (1) CPC), dar cu condiţia ca acesta un mandat special în acest sens.

în cazul administrării interogatoriului părţii care se află în străinătate, aceasta va putea fi interoprin cel care o reprezintă în judecată, situaţie în care interogatoriul va fi comunicat în scris mandatarului, care va depune răspunsul părţii dat în cuprinsul unei procuri speciale şi autentice, iar dacă mandatarul este avocat, procura specială poate fi certificată de acesta [art. 356 alin. (2) CPC];

gată

~

în cazul incapabililor sau al celor cu capacitate de exerciţiu restrânsă, interogatoriul va fi administrat reprezentanţilor lor legali sau celor care asistă persoanele cu capacitate de exerciţiu restrânsă, care nu vor putea fi întrebaţi decât asupra actelor şi faptelor săvârşite de ei în această calitate (art. 353 CPC);

~

statul şi celelalte persoane juridice de drept public, precum şi persoanele juridice de drept privat vor răspunde în scris la interogatoriul ce li se va comunica (art. 355 alin. (1) CPC] odată cu cererea de chemare în judecată sau, după caz, cu întâmpinarea;

~

în cazul societăţilor de persoane, asociaţii cu drept de reprezentare vor fi citaţi personal la interogatoriu [art. 355 alin. (2) CPC].

3. Administrarea propriu-zisă a probei cu interogatoriu ~

partea care a propus interogatoriul formulează în scris interogatoriul şi pe aceeaşi foaie se consemnează şi răspunsurile [art. 354 alin. (1) CPC];

~

în cazul În care interogatoriul a fost dispus din oficiu, atât întrebările, cât şi răspunsurile vor fi consemnate în încheierea de şedinţă [art. 354 alin. (3) CPC];

~

interogatoriul se semnează pe fiecare pagină de preşedinte, grefier, de cel care l-a propus, precum şi de partea care a răspuns după ce a luat cunoştinţă de cuprins;

~

în ipoteza în care în cuprinsul interogatoriului se fac adăugiri, ştersături sau schimbări, acestea vor fi semnate de către preşedinte, grefier, de cel care l-a propus, precum şi de partea care a răspuns, sub sancţiunea ne luării lor În seamă (art. 354 alin. (1) CPC].

4.

Sancţiunea

răspunde

~

care intervine în cazul (art. 358 CPC)

neprezentării părţii

la interogatoriu sau al refuzului de a

dacă partea, fără motive temeinice, refuză să răspundă la interogatoriu, instanţa poate socoti

aceste împrejurări: ~

o mărturisire deplină în favoarea celui care a propus interogatoriul sau

Mărturisirea.

:;l

:>

Interogatoriul

227

un început de dovadă în folosul aceluia care a propus interogatoriul, caz în care atât dovada cu martori, cât şi alte probe, inclusiv prezumţiile, pot fi admise pentru completarea probatoriului.

dacă

partea, fără motive temeinice, nu se înfăţişează pentru administrarea interogatoriului, deşi a fost legal citată sau a fost prezentă la termenul la care s-a încuviinţat această probă [art. 229 alin. (2) pct. 3 CPC], având cunoştinţă de termenul acordat în acest sens, instanţa poate socoti aceste împrejurări: :;l

o mărturisire deplină în favoarea celui care a propus interogatoriul sau

:;l

un început de dovadă în folosul aceluia care a propus interogatoriul, caz în care atât dovada cu martori, cât şi alte probe, inclusiv prezumţiile, pot fi admise pentru completarea probatoriului.

FIŞA

NR. 29

EXPERTIZA

Sediul materiei: art 330-340 CPC Noţiune

- raportul de expertiză - relatarea făcută de expert, de regulă, În scris, În care acesta expune constatările şi concluziile sale În raport de obiectivele stabilite de către instanţă. - expertiza - activitatea de cercetare a unor împrejurări de fapt în legătură cu obiectul litigiului, ce necesită cunoştinţe de specialitate, activitate desfă­ şurată de un specialist, numit expert, care este desemnat de către instanţa de judecată învestită cu soluţionarea pricinii.

r

NB

activitatea de cercetare

-7 expertiză -7

raport de expertiză

I. Admisibilitatea expertizei

:>

atunci când, pentru lămurirea unor împrejurări de fapt, instanţa consideră necesar să cunoască părerea unor specialişti, va numi, la cererea părţilor sau din oficiu, unul sau trei experţi [art. 330 alin. (1) CPC] ~ instanţa poate să dispună efectuarea unei expertize ori de câte ori este nevoie de lămurirea unor împrejurări de fapt ce necesită anumite cunoştinţe de specialitate.

li. Obligativitatea expertizei

:>

sunt anumite situaţii în care expertiza este obligatorie, iar pronunţarea hotărârii fără efectuarea acesteia atrage sancţiunea anulării hotărârii.

Ex:emple: - expertiza psihiatrică în materia punelii sub interdic{ie [art. 938 alin. (2) CPCJ; - avizul medicului legist cu privire la vârsta şi sexul persoanei in cauză, in cazul inregistrării tardive a naşterii [art. 18 alin. (2) din Legea nr. I 1911996 cu privire la actele de stare civilă} etc.

III. Propunerea expertizei

:>

se face de către părţi prin cererea de chemare în judecată şi, respectiv, întâmpinare, cu excepţia situaţiilor

stabilite de art. 254 alin. (2) CPC, când expertiza poate fi solicitată şi în cursul judecăţii;

230

Expertiza

~

părţile, în momentul propunerii expertizei,

trebuie să stabilească şi scopul urmărit prin aceasta, respectiv obiectivele raportului de expertiză, care vor fi puse în discuţia contradictorie a părţilor; în măsura în care instanţa apreciază util, poate pune În discuţia părţilor, din oficiu, şi alte obiective pe care le consideră ca fiind utile;

~

în virtutea rolului activ şi a aflării adevărului, instanţa poate, din oficiu, să pună în discuţia părţi­ lor necesitatea administrării probei cu expertiză, pe care o poate ordona chiar dacă părţile se împotrivesc [art. 22 alin. (2) CPC];

~

la efectuarea expertizei pot participa experţi aleşi de părţi şi încuviinţaţi de instanţă, având calitatea de consilieri ai părţilor, care pot să dea relaţii, să formuleze întrebări şi observaţii şi, dacă este cazul, să întocmească un raport separat cu privire la obiectivele expertizei.

IV. Administrarea probei cu expertiza

:>

după ce încuviinţează/dispune proba cu expertiza, instanţa va numi, prin încheiere, unul sau trei experţi

[art. 330 alin. (1) CPC];

~

părţile pot să se învoiască asupra expertului, însă, dacă acestea nu cad de acord, expertul va fi numit de către instanţă, prin tragere la sorţi, de pe lista întocmită şi comunicată de către biroul local de expertiză;

~

în domeniile strict specializate, în care nu există experţi autorizaţi, instanţa, din oficiu sau la cererea oricăreia dintre părţi, poate solicita punctul de vedere al uneia sau mai multor personalităţi ori specialişti din domeniul respectiv [art. 330 alin. (3) CPC];

~

în încheierea de numire a expertului, instanţa va stabili obiectivele asupra cărora acesta urmează să se pronunţe, termenul în care trebuie să efectueze expertiza, onorariul provizoriu al expertului şi, dacă este cazul, avansul pentru cheltuielile de deplasare, scop În care instanţa poate fixa o audiere în camera de consiliu, în cadrul căreia va solicita expertului să estimeze costul lucrării ce urmează a fi efectuată, cât şi termenul necesar efectuării expertizei; totodată, instanţa are posibilitatea de a fixa un termen scurt pentru când va solicita expertului să estimeze în scris costul lucrării ce urmează a fi efectuată, cât şi termenul necesar efectuării expertizei [art. 331 alin. (2) CPC];

:>

dovada plăţii onorariului se depune la grefa instanţei de partea care a fost obligată prin încheiere, în termen de 5 zile de la numire sau în termenul stabilit de instanţă, sub sancţiunea decăderii părţii din dreptul de a administra această probă [art. 262 alin. (3) CPC], sau, atunci când proba a fost dispusă din oficiu, sub sancţiunea suspendării cauzei în temeiul art. 242 CPC {dacă plata onorariului a fost stabilită în sarcina reclamantului); la cererea motivată a experţilor, ţinându-se cont de lucrarea efectuată, instanţa poate majora onorariul cuvenit acestora, însă numai după depunerea raportului, a răspunsului la eventualele obiecţiuni sau a raportului suplimentar, după caz.

Expertiza

.ţ+

NB

231

Efectele decăderii nu se produc, chiar dacă depunerea sumei respective se face după împlinirea termenului, dacă prin aceasta nu se amână judecata [art. 262 alin. (4) CPC].

:;

exper~ii numiţi pot

fi recuzaţi pentru aceleaşi motive ca şi judecătorii, recuzarea urmând a fi cerută în termen de 5 zile de la numire, dacă motivul exista la această dată, respectiv în termen de 5 zile de la data când s-a ivit motivul de recuzare, când nu este cunoscut la momentul numirii expertului [art. 332 CPC];

:;

dacă pentru efectuarea expertizei este nevoie de o

lucrare la faţa locului sau de explicaţii ale ea nu poate fi făcută decât după citarea acestora prin scrisoare recomandată cu conţinut declarat şi confirmare de primire, în care se indică ziua, ora şi locul unde se va face lucrarea; confirmarea de primire va fi anexată raportului de expertiză [art. 335 alin. (1) CPC]; părţilor,

:; citaţia, sub sancţiunea nulităţii, trebuie comunicată părţii cu cel puţin 5 zile înaintea termenului de efectuare a lucrării [art. 335 alin. (1) teza a li-a CPC]; în situaţia în care expertul nu a citat una dintre părţi sau a citat-o în mod nelegal, această neregularitate trebuie invocată până la termenul de judecată imediat următor depunerii raportului de expertiză şi înainte de a se pune concluzii pe fond [art. 178 alin. (3) lit. b} CPC]; :; nelegala citare/necitarea părţii la desfăşurarea expertizei nu poate fi invocată pentru prima dată în calea de atac, cu excepţia situaţiei În care raportul de expertiză a fost depus la dosarul cauzei cu mai puţin de 10 zile înainte de termenul de judecată, partea nelegal citată nu s-a prezentat la termen, iar instanţa nu a acordat termen pentru a se lua la cunoştinţă de cuprinsul raportului de expertiză.

r NB

una dintre părti opune rezistenţă sau împiedică efectuarea lucrării în orice alt mod, va putea socoti ca dovedite afirmaţiile făcute de partea adversă cu privire la împrejurarea de fapt ce face obiectul lucrării, în contextul administrării tuturor celorlalte probe [art. 335 alin. (3) CPC].

r

Dispozitiile privitoare la citare, aducerea cu mandat şi sancţionarea martorilor care lipsesc sunt aplicabile şi experţilor, potrivit art. 333 alin. (1) CPC.

NB

Dacă

instanţa

V. Raportul de

expertiză

:; trebuie depus la instanţă cu cel puţin 10 zile înainte de termenul fixat pentru judecată [art. 336 alin. (1) teza I CPC]; ~

în pricinile urgente, termenul de 10 zile poate fi scurtat [art. 336 alin. (1) teza a li-a CPC];

~

dacă raportul de expertiză a fost depus în termen, nare în vederea studierii lui;

părţile

nu sunt

îndreptăţite să obţină

o amâ-

232

:>

Expertiza

însă, dacă raportul a fost depus

cu mai puţin de 10 zile înainte de termenul fixat pentru jµdeca-

tă, părţile sunt îndreptăţite să solicite instanţei acordarea unui termen scurt în vederea studierii

lui (dacă instanţa nu acordă termenul, actul de procedură este nul, nulitatea fiind una condiţio­ nată de existenţa unei vătămări, cu toate consecinţele ce decurg din aceasta);

:>

dacă este nevoie de lămurirea sau completarea raportului de expertiză ori dacă există o contradicţie

între părerile experţilor, instanţa, din oficiu sau la cererea părţilor, poate solicita exper-

ţilor, la primul termen după depunerea raportului, să îl lămurească sau să îl completeze (art. 337

CPC);

:>

pentru motive temeinice, instanţa poate dispune, la cerere sau din oficiu, efectuarea unei noi expertize de către alt expert [art. 338 alin. (1) CPC], la primul termen după depunerea raportului, iar dacă s-au formulat obiecţiuni, la termenul imediat următor depunerii răspunsului la obiecţiuni ori, după caz, a raportului suplimentar [art. 338 alin. (2) CPC].

FIŞA

PREZUMŢIILE

NR. 30

Sediul materiei: art. 327-329 CPC

- reprezintă consecinţele pe care legea sau judecătorul le trage dintr-un fapt cunoscut spre a stabili un fapt necunoscut (art. 327 CPC}.

Noţiune

I. Clasificarea

1.

:>

Prezumţiile

prezumţiilor

legale

sunt cele stabilite de

dispoziţiile

legale.

Exemple: cel dispărut este in să definitivă (art. 53 CC):

- prezum{ia

că

viaţă, dacă

nu a intervenit

o hotărâre declarativă de moarte răma­

- prezumfia că mandatul dat pentru acte de exercitare a unei oneros f art. 20 I O alin. (I) teza a llf-a CC];

activităfi

profesionale este cu titlu

- prezum{ia că posesorul este proprietarul bunului, cu excepfia imobilelor inscrise În cartea /art. 91.9 a/;n. (3) CC];

funciară

- prezum[ia de paternitate f art. 414 şi art. 426 alin. (1) CC]; - prezumţia de comunitate de bunuri a so[ilor (art. 339 CC); - prezurn[ia privind cea rnai lungă şi cea mai scurtă perioadă de bileşte timpul legal al concep[iei copilului (art. 412 CC); - prezum{ia CPC/ etc.

:>

:>

că

Avantajele

debitorul s-a obligat pentru suma cea mai

prezumţiei

sarcină,

mică trecută

cu ajutorul

căreia

se sta-

în inscrL<> /art. 275 alin. (2)

legale:

:>

scuteşte

:>

cu toate acestea, partea căreia îi profită prezumţia va trebui să dovedească faptul vecin şi conex cu faptul generator de drepturi [art. 328 alin. (1) teza a li-a CPC].

de dovadă pe acela în folosu! căruia este stabilită în tot ceea ce priveşte faptele considerate de lege ca fiind dovedite [art. 328 alin. (1) teza I CPC];

Cum pot fi

:>

combătute prezumţiile

prezumţia legală

poate fi

legale?

înlăturată

prin proba

contrară, dacă

legea nu dispune altfel

[art. 328 alin. (2) CPC];

:>

de principiu, în actuala reglementare, prezumţiile legale au caracter relativ, caz în care pot fi combătute

prin proba contrară;

Prezumţiile

234

:> :>

ca regulă, o prezumţie legală poate fi combătută prin orice mijloc de probă. Excepţie:

:>

în cazul prezumţiei de coproprietate prevăzute de art. 660 alin. (1) CC, aceasta poate fi combătută doar prin proba cu înscrisuri sau prin uzucapiune.

2. Prezumţiile simple Uudiciare}

:>

concluziile logice pe care judecătorul le poate trage de la un fapt necunoscut şi care nu sunt determinate prin lege.

:>

Admisibilitatea prezumţiilor simple (art. 329 CPC)

:>

Pentru a fi admisibilă prezumţia simplă:

:> :> :>

trebuie să aibă greutate şi puterea de a naşte probabilitatea faptului pretins; în litigiul respectiv trebuie să fie admisibilă proba cu martori.

În anumite situaţii, legea nu permite ca judecătorul să recurgă la prezumţii şi, astfel, nu se prezumă:

:> :> :>

renunţarea la un drept (art. 13 CC);

solidaritatea dintre debitori (art. 1445 teza I CC); fideiusiunea (art. 2282 CC).

FIŞA

MIJLOACELE MATERIALE DE PROBĂ

NR. 31

Sediul materiei: art. 341-344 CPC Noţiune - acele obiecte care, prin aspectul lor exterior, prin calităţile lor speciale, prin semnele sau urmele rămase pe ele, ar putea să prezinte interes probatoriu.

I. Care sunt mijloacele materiale de

probă?

:>

lucrurile care, prin însuşirile lor, prin aspectul lor ori semnele sau urmele pe care le păstrează servesc la stabilirea unui fapt care poate duce la soluţionarea procesului [art. 341 alin. (1) CPC];

:>

fotografiile, fotocopiile, filmele, discurile, benzile de înregistrare a sunetului, precum şi alte asemenea mijloace tehnice, dacă nu au fost obţinute prin încălcarea legii ori a bunelor moravuri [art. 341 alin. (2) CPC];

r

NB

:>

Mijloacele materiale de probă sunt suporturile tehnice pe care sunt înregistrate starea sau situarea unui bun sau o anumită situatie de fapt, însă ele nu constituie . proba materială propriu-zisă, aceasta din urmă fiind reprezentată de conţinutul înregistră­ rii, suportul tehnic folosit pentru înregistrare fiind modalitatea prin care proba materială respectivă este prezentată judecătorului.

planurile

li.

:>

şi schiţele,

Păstrarea

în

măsura

în care stabilesc unele

mijloacelor materiale de

calităţi

ale obiectului în litigiu.

probă

având în vedere faptul că mijloacele materiale de probă nu pot fi înlocuite, acest aspect impune o atenţie sporită în păstrarea acestora, ceea ce înseamnă că:

:>

mijloacele materiale de probă puse la dispoziţia instanţei vor fi păstrate până la soluţionarea definitivă a procesului [art. 342 alin. (1) CPC];

:>

dacă aducerea la instanţă a mijloacelor materiale de probă prezintă greutăţi din cauza numă­

rului, volumului sau altor însuşiri ale lor ori locului unde se află, acestea vor fi lăsate în depozitul deţinătorului sau al altei persoane [art. 342 alin. (2) CPC].

236

Mijloacele materiale de

probă

III. Administrarea

propriu-zisă

a mijloacelor materiale de

probă

:;l

mijloacele materiale de probă, aflate în păstrarea instanţei, se aduc în şedinţa de judecată;

:;l

dacă mijloacele materiale de probă nu se află în păstrarea instanţei, aceasta poate ordona, după caz, fie aducerea lor, fie verificarea la faţa locului [art. 343 alin. (1) şi (2) CPC]; în această ultimă ipoteză, cercetarea se va face, cu citarea părţilor, de un judecător delegat sau, dacă probele materiale se află în altă localitate, prin comisie rogatorie;

:;l

rezultatul constatărilor instanţei se va menţiona în încheierea de şedinţă sau, după caz, în procesul-verbal încheiat cu ocazia cercetării la faţa locului [art. 343 alin. (3) CPC];

:;l

verificarea probei materiale se poate realiza şi printr-o expertiză, atunci când cercetarea probei implică elemente de specialitate, caz în care se vor aplica regulile de la proba cu expertiza.

IV. Restituirea mijloacelor materiale de

probă

:;l

mijloacele materiale de probă se păstrează de instanţă sau la dispoziţia acesteia, până la soluţio­ narea definitivă a cauzei, ulterior acestui moment ele urmând a fi restituite celor în drept a le primi;

:;l

în cazul în care instanţa a dispus restituirea bunurilor care au servit ca mijloace materiale de probă şi cei în drept a le primi nu le ridică în termen de 6 luni de la data când au fost încunoştin­ ţaţi în acest scop, instanţa, în camera de consiliu, citând părţile interesate şi organul financiar local competent, va da o încheiere prin care aceste lucruri vor fi considerate ca abandonate şi trecute în proprietatea privată a unităţii administrativ-teritoriale unde îşi are sediul instanţa (art. 344 teza I CPC);

:;l încheierea poate fi atacată numai cu apel la instanţa ierarhic superioară, având în vedere că

cererea de restituire are caracter necontencios (art. 344 teza a li-a CPC).

FIŞA

CERCETAREA LA

NR. 32

FAŢA

LOCULUI

Sediul materiei: art. 345-347 CPC Noţiune

- actul procesual care are ca scop cercetarea unor împrejurări de fapt, respectiv a unor probe materiale, bunuri imobile şi mobile care nu se pot transporta În faţa instanţei de judecată.

I. Când se dispune de !)

către instanţă?

în cazul în care apreciază că este necesară pentru lămurirea procesului, instanţa va putea hotărî ca întregul complet de judecată sau un judecător delegat să meargă la faţa locului, spre a se lămuri asupra unor împrejurări de fapt care se vor arăta prin încheiere.

li. De

către

cine se solicită?

!)

se solicită de către partea interesată;

!)

poate fi dispusă şi de către instanţă, din oficiu, atunci când apreciază că este necesară în soluţio­ narea cauzei [art. 345 alin. (1) CPC].

III. Care este actul prin care se dispune? !)

instanţa

!)

în caz de încuviinţare, instanţa va menţiona, în cuprinsul încheierii, împrejurările de fapt ce urmează să fie lămurite la faţa locului [art. 345 alin. (2) CPC];

:I prin

se pronunţă asupra cercetării la faţa locului prin încheiere;

aceeaşi încheiere, instanţa va fixa un termen pentru efectuarea cercetării.

IV. Procedura

cercetării faţa

la

faţa

locului

locului, instanţa va dispune citarea părţilor (necitarea părţilor atrage

!)

pentru cercetarea la nulitatea cercetării);

!)

dacă

este vorba de o pricină în care participarea procurorului la judecată este obligatorie, acesta va însoţi instanţa ia faţa locului [art. 346 alin. {l) teza a ii-a CPC];

!)

instanţa va putea încuviinţa ca ascultarea martorilor, a experţilor şi a părţilor să se facă la faţa locului, pentru a obţine lămuriri suplimentare, caz în care martorii şi experţii vor fi şi ei citaţi pentru data, ora şi locul unde se efectuează cercetarea locală [art. 346 alin. (2) CPC];

238

Cercetarea la faţa locului

:>

rezultatul cercetărilor la faţa locului se rea operaţiilor efectuate la faţa locului;

:> :> :>

în cuprinsul procesului-verbal se vor consemna şi susţinerile ori obiecţiunile părţilor;

consemnează

într-un proces-verbal,

conţinând

descrie-

procesul-verbal va fi semnat de către cei prezenţi [art. 347 alin. (1) CPC]; desenele, planurile, schiţele sau fotografiile făcute la faţa locului vor fi alăturate procesului-verbal şi vor fi semnate de către judecător şi de părţile prezente la cercetare [art. 347 alin. (2) CPC].

FIŞA

NR. 33

ADMINISTRAREA PROBELOR DE CĂTRE AVOCAŢI SAU CONSILIERI JURIDICI

Sediul materiei: art. 366-388 CPC

I. Scopul procedurii

:>

degrevarea instanţelor de o parte din sarcinile administrării probelor.

li. Domeniul de aplicare

:>

se aplică tuturor litigiilor, cu excepţia celor ce privesc starea civilă şi capacitatea persoanelor, relaţi­ ile de familie, precum şi orice alte drepturi asupra cărora legea nu permite a se face tranzacţie (art. 366 CPC}.

III.

:> :>

Condiţiile administrării

probelor de

către avocaţi

litigiul să facă parte din categoria acelora în cadrul cărora părţile pot uza de această procedură; toate părţile din proces (indiferent de calitatea lor, reclamant, pârât, intervenient) să fie reprezentate/asistate de către avocaţi sau consilieri juridici;

:>

toate părţile să-şi dea consimţământul pentru a urma această procedură, iar odată dat, acesta este irevocabil;

:>

pentru parcurgerea acestei proceduri este necesar ca fiecare parte să îşi aleagă domiciliul la avocatul care îi reprezintă interesele.

IV. Reguli în derularea acestei proceduri

:> :>

la primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate şi dacă acestea sunt prezente sau reprezentate, instanţa le va întreba dacă sunt de acord ca probele să fie administrate de către avocaţi sau consilieri juridici (art. 367 CPC); dacă părţile se declară de acord, instanţa va verifica dacă sunt îndeplinite celelalte condiţii prevăzute

de lege pentru aplicabilitatea acestei proceduri;

:>

analiza condiţiilor necesare parcurgerii acestei proceduri şi încuviinţarea acesteia, instanţa de judecată va efectua toate actele de procedură ce intră în sfera cercetării procesului, cu excepţia administrării probelor;

:>

pentru administrarea probelor de către avocaţi instanţa va stabili un termen de până la 6 luni, ţinând seama de volumul şi complexitatea acestora [art. 371 alin. (1) CPC], termen care poate fi

după

240

Administrarea probelor de

către avocaţi

sau consilieri juridici

prelungit dacă, pe parcursul administrării probelor, sunt incidente una sau mai multe din. toarele situaţii [art. 371 alin. (2) CPC}:

urmă­

:>

se invocă o excepţie sau un incident procedural asupra căruia, potrivit legii, instanţa trebuie să se pronunţe, caz în care termenul se prelungeşte cu timpul necesar soluţionării excepţiei sau incidentului;

:>

a încetat, din orice cauză, contractul de asistenţă juridică dintre una dintre părţi şi avocatul său, caz în care termenul se prelungeşte cu cel mult o lună pentru angajarea altui avocat;

:>

una dintre părţi a decedat, caz în care termenul se prelungeşte cu timpul în care procesul este suspendat sau cu termenul acordat părţii interesate pentru introducerea în proces a

:>

în orice alte cazuri în care legea prevede suspendarea procesului, termenul se prelungeşte cu perioada suspendării.

moştenitorilor;

V. Procedura de administrare a probelor

:> :>

probele care urmează a fi administrate sunt încuviinţate de către instanţa de judecată; în cel mult 5 zile de la încuviinţarea probelor, avocaţii părţilor vor prezenta instanţei programul de administrare a acestora, purtând semnătura avocaţilor, în care se vor arăta locul şi data administrării fiecărei probe; programul se încuviinţează de instanţă, în camera de consiliu, şi este obligatoriu pentru părţi şi avocaţii lor [art. 372 alin. (1) CPC];

:>

data convenită pentru administrarea probelor poate fi modificată, cu acordul tuturor părţilor [art. 372 alin. (4) CPC];

:>

probele pot fi administrate în cabinetul unuia dintre avocaţi sau în orice alt loc convenit, dacă natura probei impune aceasta;

:>

părţile, prin avocaţi, sunt obligate să îşi comunice înscrisurile şi orice alte acte, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau în mod direct, sub luare de semnătură [art. 372 alin. (3)

CPC];

:>

după administrarea tuturor probelor încuviinţate de instanţă reclamantul, prin avocatul său, va

redacta concluziile scrise privind susţinerea pretenţiilor sale, pe care le va trimite, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, sau le va înmâna în mod direct, sub luare de semnătură, celorlalte părţi din proces şi, când este cazul, Ministerului Public [art. 383 alin. (1) CPC];

:>

după primirea concluziilor scrise ale reclamantului fiecare parte, prin avocatul său, va redacta

propriile concluzii scrise, pe care le va comunica celorlalte părţi şi, când este cazul, Ministerului Public [art. 383 alin. (2) CPC];

:>

avocaţii părţilor vor alcătui pentru fiecare parte câte un dosar şi unul pentru instanţă, care va fi

numerotat, şnuruit, purtând semnătura avocaţilor/consilierilor juridici pe fiecare pagină, în care

Administrarea probelor de către avocaţi sau consilieri juridici

241

vor depune câte un exemplar al tuturor înscrist.;ri!or prin care, potrivit legii, se constată administrarea fiecărei probe (art. 384 CPC);

:>

la primirea dosarului, instanţa va fixa termenul de judecată, dat în cunoştinţă părţilor, care nu va putea fi mai lung de 15 zile de la data primirii dosarului, termen la care instanţa va putea hotărî, pentru motive temeinice şi după ascultarea părţilor, să se administreze noi probe sau să se administreze nemijlocit în faţa sa unele dintre probele administrate de avocaţi [art. 386 alin. (1) şi (2) CPC];

:>

dacă, la termenul acordat, instanţa apreciază că nu este necesară administrarea de noi probe sau

a unora dintre cele administrate de avocaţi, va proceda la judecarea în fond a procesului, acordând părţilor cuvântul pentru a pune concluzii prin avocat [art. 386 alin. (4) CPC].

VI.

:>

Particularităţile administrării

probei prin avocaţi/consilieri juridici

martorii nu vor depune jurământ, ci doar li se pune în vedere că, În situaţia în care nu spun adede mărturie mincinoasă [art. 376 alin. {1) teza a li-a CPC];

vărul, săvârşesc infracţiunea

:>

mărturia se va consemna întocmai de către o persoană convenită de părţi şi se va semna, pe fiecare pagină şi la sfârşitul ei, de către avocaţii părţilor, de cel ce a consemnat-o şi de martor, după ce acesta a luat cunoştinţă de cuprinsul consemnării, iar orice adăugiri, ştersături sau schimbări în cuprinsul mărturiei trebuie încuviinţate de avocaţii părţilor, de cel ce a consemnat-o şi de martor, sub sancţiunea de a nu fi luate în seamă [art. 377 alin. (1) şi (2) CPC};

:>

părţile pot conveni ca declaraţiile martorilor să fie consemnate şi autentificate de un notar public (art. 378 CPC);

:>

când martorii sunt copii cu vârsta sub 14 ani sau persoane lipsite de discernământ la momentul depoziţiei, audierea se face numai de instanţă [art. 376 alin. (2) CPCJ;

:>

În cazul în care este încuviinţată o expertiză, în programul administrării probelor părţile vor trece numele expertului pe care îl vor alege prin învoiala lor, precum şi numele consilierilor fiecăreia dintre ele, expertul având obligaţia de a efectua expertiza şi de a o preda avocaţilor sub semnă­ de primire, cu cel puţin 30 de zile înainte de termenul fixat de instanţă (art. 379 CPC);

tură

:>

dacă s-a încuviinţat o cercetare la faţa locului, aceasta poate fi efectuată doar de către instanţă,

rezultatul cercetării fiind consemnat într-un proces-verbal care va fi întocmit în atâtea exemplare câte părţi sunt şi va fi înmânat avocaţilor acestora în cel mult 5 zile de la efectuarea cercetării (art. 380 CPC};

:>

interogatoriul, dacă a fost încuviinţat ca probă, se va administra de către instanţă, iar nu de către avocaţi, sens în care instanţa va dispune citarea părţilor, la termenul stabilit, în camera de consiliu; copiile de pe interogatoriul administrat, precum şi de pe cel luat în scris vor fi înmânate de îndată avocaţilor părţilor {art. 381 CPC).

FIŞA

PROCEDURA ASIGURĂRII PROBELOR

NR. 34

Sediul materiei: art. 359-365 CPC

Noţiune

-

reprezintă

conservarea unei probe necesare Într-un eventual

proces sau chiar Într-un proces În curs de desfăşurare (pendinte).

I. Natură juridică

:>

prin cererea de asigurare a dovezilor nu se urmăreşte un drept potrivnic faţă de o altă persoană, ci doar conservarea unei probe, asigurarea administrării unei probe, în scopul de a putea fi folosită

într-un litigiu existent sau care va exista în viitor o cerere necontencioasă.

-'7

cererea de asigurare a dovezilor este

li. Cine poate solicita asigurarea dovezilor?

:>

oricine are interes să constate de urgenţă mărturia unei persoane, părerea unui expert, starea unor bunuri, mobile sau imobile ori să obţină recunoaşterea unui înscris, a unui fapt sau a unui drept, dacă este pericol ca proba să dispară ori să fie greu de administrat în viitor [art. 359 alin. (1) CPC]. Condiţii

III. 1.

:>

Urgenţa

vizează proba şi posibilitatea de administrare a acesteia.

,r+

Urgenţa nu este o condiţie sine qua non în toate cererile având ca obiect asigurarea

NB

dovezilor.

:>

Excepţie

:>

de la

cerinţa urgenţei:

cererea poate fi formulată chiar dacă nu există urgenţă, în cazul în care partea adversă îşi dă acordul;

:>

acordul trebuie să fie expres, iar nu tacit.

244

Procedura

asigurării

probelor

2. Neprejudecarea fondului ~

instanţa sesizată

~

cu o cerere de asigurare a probelor nu judecă fondul, astfel:

cererea de asigurare a dovezii va fi respinsă ca inadmisibilă atunci când se urmăreşte stabilirea cu caracter definitiv a unor fapte sau aspecte juridice asupra fondului;

Exemplu: - se solicită a se constata, pe calea unei fapte ilicite. ~

asigurării

probelor. culpa

exclusivă

a unei persoane în

săvârşirea

aprecierea şi evaluarea probei administrate se face doar de instanţa învestită cu procesul propriu-zis în care această probă va fi folosită.

IV. Cuprinsul cererii de asigurare a dovezilor ~

cererea cuprinde elementele generale necesare oricărei cereri adresate instanţei judecătoreşti (art. 148 şi art. 194 CPC);

~

cererea cuprinde elemente specifice, precum: ~

probele a căror administrare partea o pretinde;

~

faptele pe care doreşte să le dovedească;

~

motivele care determină recurgerea la această procedură cu caracter urgent;

~

în cazul în care partea adversă îşi dă acordul, dovada acestui acord [art. 359 alin. (2) CPC].

V. În funcţie de calea aleasă de parte, cererea de asigurare a probelor se poate formula: ~

pe cale principală - înainte de a exista o judecată asupra fondului, situaţie în care competenţa aparţine judecătoriei în raza căreia se află martorul sau obiectul constatării;

~

pe cale incidentală - în timpul judecăţii, dacă nu s-a ajuns la faza administrării probelor, situaţie în care competenţa va aparţine instanţei care judecă procesul principal.

VI. Procedura de soluţionare. Încheierea pronunţată 1. Procedura de soluţionare ~

cererea se judecă în camera de consiliu, cu citarea părţilor sau, în caz de urgenţă deosebită, fără citarea părţilor [art. 360 alin. (4) şi (5) CPC];

~

întâmpinarea nu este obligatorie [art. 360 alin. (3) CPC];

~

instanţa se pronunţă printr-o încheiere, iar în situaţia în care cererea se admite, se va dispune administrarea dovezii de îndată sau la un termen ulterior, ce se va fixa prin încheierea respectivă;

Procedura asigurării probelor

:>

dacă cererea a fost admisă, instanţa poate lua,

:>

după

245

prin aceeaşi încheiere, şi orice măsură necesară pentru administrarea probei, stabilind, atunci când este cazul, obligaţii în sarcina părţilor în legă­ tură cu aceasta; admiterea cererii de asigurare a dovezii şi a luării tuturor măsurilor de administrare a probei, va trece ia administrarea acesteia, cu respectarea regulilor de administrare a probei respective. instanţa

2. Regimul încheierii

:>

pronunţate

indiferent de modalitatea în care a fost făcută cererea de asigurare a dovezii (pe cale principală sau incidentală), instanţa pronunţă o încheiere, regimul acesteia fiind diferit, în funcţie de soluţia instanţei, astfel:

:>

încheierea de admitere a cererii de asigurare este executorie şi nu este supusă niciunei căi de atac [art. 361 alin. (1) CPC];

:>

încheierea de respingere poate fi atacată separat numai cu apel în termen de 5 zile, care curge de la pronunţare, dacă s-a dat cu citarea părţilor, şi de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor [art. 361 alin. (2) CPC].

VII. Constatarea de

a unei anumite

stări

de fapt

:>

orice persoană care are interesul să constate de urgenţă o anumită stare de fapt care ar putea să înceteze ori să se schimbe până la administrarea probelor poate solicita, fie direct unui executor judecătoresc, fie instanţei, să încuviinţeze efectuarea constatării de urgenţă a acestei stări de fapt de către un executor judecătoresc competent potrivit legii, ales de către partea interesată;

:>

de regulă, şi efectuarea constatării în cadrul acestei proceduri necesită acordul părţii adverse sau al unei alte persoane, iar, în lipsa unui astfel de acord, partea interesată va putea cere instanţei să încuviinţeze efectuarea constatării.

1. Procedura de

:>

soluţionare

a cererii

instanţa

va putea pronunţa o încheiere de admitere a cererii, in condiţiile art. 360 CPC, prin care efectuarea constatării de urgenţă a unei anumite stări de fapt de către un executor judecătoresc competent potrivit legii; va

l

urgenţă

încuviinţa

:>

în ipoteza în care instanţa încuviinţează constatarea, încheierea pronunţată are caracter executoriu;

:>

executorul judecătoresc va consemna într-un proces-verbal toate împrejurările cu privire la starea de fapt respectivă;

246

:>

Procedura

asigurării

probelor

dacă la efectuarea constatării cel împotriva căruia s-a cerut nu a fost de faţă, acestuia· i se va

comunica, în copie, procesul-verbal de constatare, care „are puterea doveditoare a înscrisului autentic" [art. 364 alin. {4) CPC];

:>

dacă modalitatea în care executorul judecătoresc îşi îndeplineşte obligaţiile este nelegală, partea interesată

are posibilitatea

formulării contestaţiei

la executare (art. 712-720 CPC).

VIII. Dispoziţii speciale

:>

în caz de pericol în întârziere, asigurarea dovezii şi constatarea unei stări de fapt se vor putea face şi în zilele nelucrătoare şi chiar în afara orelor legale, însă numai cu încuviinţarea expresă a instanţei (art. 365 CPC).

FIŞA

DEZBATEREA ÎN FOND A PROCESULUI

NR. 35

Sediul materiei: art. 389-394 CPC Noţiune

- În această etapă se dezbate asupra Împrejurărilor de fapt şi a te-

meiurilor de drept care au fost invocate de părţi În cererile formulate sau puse în discuţia lor de către instanţă, din oficiu. I. Reguli

:> :>

trecerea la etapa dezbaterilor are loc după închiderea etapei cercetării procesului; dacă părţile declară că nu mai au cereri de formulat şi nu mai sunt alte incidente de soluţionat, preşedintele

care

:>

:>

:>

către instanţă;

prin excepţie, etapa dezbaterii se desfăşoară în camera de consiliu când:

:>

s-a formulat cerere de judecată a cauzei în lipsă, iar partea care a formulat-o nu a solicitat expres ca dezbaterea să aibă loc în şedinţă publică, caz în care, se prezumă că aceasta şi-a dat acordul pentru ca această etapă să se desfăşoare în camera de consiliu;

:>

în cazurile în care dezbaterea fondului în şedinţă publică ar aduce atingere moralităţii, ordinii publice, intereselor minorilor, vieţii private a părţilor ori intereselor justiţiei, după caz, instanţa, la cerere sau din oficiu, poate dispune ca aceasta să se desfăşoare în întregime sau în parte fără prezenţa publicului [art. 213 alin. (2) CPC].

preşedintele dă cuvântul mai întâi reclamantului, apoi pârâtului, precum şi celorlalte părţi din funcţie

de

poziţia

lor

procesuală;

reprezentantul Ministerului Public va vorbi cel din urmă, în afară de cazul când a pornit acţiunea; altor persoane sau organe care participă la proces li se va da cuvântul în limita drepturilor pe care le au în proces [art. 216 alin. (2) CPC]; instanţa poate proceda la completarea ori refacerea unor probe, în cazul în care, din dezbateri, rezultă

:>

pentru ca fie-

ca regulă, etapa dezbaterii în fond a procesului se desfăşoară în şedinţă publică;

proces, în

:> :>

părţilor

părţile vor dezbate asupra situaţiei de fapt şi a temeiurilor de drept invocate de părţi sau ridicate

din oficiu de

:> :>

deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, dând cuvântul cererile şi apărările formulate în proces (art. 392 CPC);

să îşi susţină

necesitatea acestei

măsuri

(art. 391 CPC};

dezbaterile începute vor fi continuate la acelaşi termen până la închiderea lor, cu excepţia cazului în care, pentru motive temeinice, sunt lăsate în continuare pentru o altă zi, chiar în afara orelor fixate pentru judecarea pricinilor (art. 393 CPC);

248

Dezbaterea în fond a procesului

:>

când consideră că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale .cauzei, preşedintele închide dezbaterile [art. 394 alin. (1) CPC];

:>

dacă

va considera necesar, instanţa poate cere părţilor, la închiderea dezbaterilor, să depună completări la notele pe care acestea le-au întocmit la sfârşitul etapei cercetării procesului, completări care pot fi depuse chiar şi în ipoteza în care nu au fost solicitate de către instanţă [art. 394 alin. (2) CPC];

:>

după

închiderea dezbaterilor, părţile nu mai pot depune niciun înscris la dosarul cauzei, sub de a nu fi luat în seamă [art. 394 alin. (3) CPC].

sancţiunea

FIŞA

SUSPENDAREA JUDECĂŢII

NR. 36

Sediul materiei: art. 411-415 CPC Noţiune

- constituie un incident procedural prin care este oprit cursul judefie ca urmare a voinţei părţilor, fie independent de voinţa acestora, În virtutea legii sau prin dispoziţia instanţei de judecată.

caţii,

I. Clasificarea cazurilor de suspendare 1. suspendarea

voluntară

2. suspendarea

legală:

- art. 411 CPC;

A. suspendarea de drept (obligatorie) - art. 412 CPC; B. suspendarea

facultativă (judecătorească)

- art. 413 CPC.

1. Suspendarea voluntară

:>

Intervine în două cazuri:

A. Când

amândouă părţile

o cer

:>

este o aplicaţie a principiului disponibilităţii, mai exact a dreptului părţilor de a dispune de soarta procesului;

:> :> :>

dacă părţile

nu solicită suspendarea judecăţii, instanţa nu are dreptul să o dispună din oficiu;

când sunt mai multe părţi în proces, cererea trebuie să aparţină tuturor; judecata reîncepe prin cererea de redeschidere a judecăţii făcută de una dintre părţi, instanţa neputând repune din oficiu cauza pe rol şi rezolva în fond pricina, partea care face solicitarea urmând a plăti şi jumătate din taxa judiciară de timbru datorată pentru cererea a cărei judecată s-a suspendat [art. 9 lit. g} din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru].

B. Dacă niciuna dintre părţi nu se înfăţişează la strigarea cauzei, deşi toate părţile au fost legal citate şi nici nu s-a cerut de către cel puţin una dintre părţi (reclamantul sau pârâtul) judecarea cauzei în lipsă

:>

acest caz de suspendare voluntară rezultă din voinţa tacită a părţilor de a nu mai continua judecata, dedusă din împrejurarea că niciuna dintre ele, deşi legal citate, nu se prezintă la termenul de judecată;

Suspendarea judecăţii

250 ~

dacă

se prezintă cel puţin una dintre părţi instanţa va trece la judecată, aceasta nepu.tând fi

suspendată;

~

pârâtul, dacă este prezent în sala de şedinţă, nu poate fi obligat să răspundă la strigarea pricinii, a răspuns, nu mai poate fi incidentă suspendarea judecăţii;

însă dacă

~

instanţa este obligată să treacă la judecata pricinii, chiar dacă părţile, legal citate, nu se prezintă,

în cazul în care cel puţin una dintre părţi a cerut judecarea în lipsă; ~

formularea unei cereri de judecată a cauzei în lipsă în faţa primei instanţe nu produce efecte şi la judecata în căile de atac, astfel încât, în faţa acestora, cererea va trebui reiterată ~ în caz contrar, neprezentarea părţilor, deşi legal citate, va atrage suspendarea judecăţii;

~

acest caz de suspendare este reglementat de norme imperative, astfel încât, dacă sunt întrunite acestui text, instanţa trebuie să suspende judecata, fără a mai efectua vreun alt act de

cerinţele

procedură;

~

judecata reîncepe prin cererea de redeschidere a judecăţii făcută de una dintre părţi, instanţa neputând repune din oficiu cauza pe rol şi rezolva în fond pricina, partea care face solicitarea urmând a plăti şi jumătate din taxa judiciară de timbru datorată pentru cererea a cărei judecată s-a suspendat [art. 9 lit. g) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru].

2. Suspendarea

legală

A. Suspendarea legală de drept (art. 412 CPC) ~

este aceea pe care instanţa de judecată este obligată să o pronunţe ori de câte ori constată ivirea unui caz anume prevăzut de lege;

~

suspendarea legală de drept va interveni numai dacă împrejurările care au determinat-o s-au

ivit înainte de închiderea dezbaterilor~ dacă însă au apărut nu împiedică pronunţarea hotărârii [art. 412 alin. (2) CPC].

după

acest moment procesual, ele

~

Judecata cauzelor se suspendă de drept:

a)

prin decesul uneia dintre părţi, până la introducerea în cauză a moştenitorilor, în când partea interesată cere termen pentru introducerea în judecată a acestora; ~

afară

de cazul

această ipoteză vizează situaţia în care partea a decedat ulterior introducerii cererii, textul nefiind aplicabil în cazul în care, în momentul sesizării instanţei, cel chemat în calitate de pârât este decedat, ipoteză în care reclamantul trebuie să îşi modifice cererea, formulând o cerere adiţională, în sensul de a-i chema în judecată pe moştenitorii pârâtului, în caz contrar, cererea sa urmând a fi anulată ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosinţă;

~

suspendarea de drept operează numai dacă partea interesată nu solicită termen pentru introducerea în cauză a moştenitorilor;

Suspendarea judecăţii

:;

dacă însă partea interesată solicită termen pentru introducerea în cauză a moştenitorilor, indicarea moştenitorilor părţii decedate este urmată de introducerea acestora în cauză, fiind vorba despre o transmitere legală a calităţii procesuale (activă, dacă decedatul era reclamant, şi pasivă, dacă decedatul era pârât);

:;

dacă însă la termenul acordat pentru introducerea moştenitorilor, partea interesată nu poate să-i

b)

251

indice, atunci instanţa va dispune suspendarea judecăţii.

prin interdicţia judecătorească sau punerea sub sau curatorului;

curatelă

a unei

părţi, până

la numirea tutorelui

:; textul nu este aplicabil în ipoteza în care aceste măsuri de ocrotire a persoanei fizice sunt dispuse deja prin hotărâre definitivă, întrucât, în acest caz, instanţa nu va suspenda pricina, ci va dispune citarea în cauză a reprezentantului legal al celui pus sub interdicţie sau a curatorului.

c)

prin decesul reprezentantului sau al mandatarului uneia dintre părţi, survenit cu mai puţin de 15 zile înainte de ziua înfăţişării, până la numirea unui nou reprezentant sau mandatar;

:>

măsura suspendării

va produce efectele până la numirea unui nou reprezentant sau man-

datar;

:>

atunci când reprezentantul sau mandatarul decedează cu mai mult de 15 zile înainte de ziua înfăţişării, judecata nu se suspendă, ci va continua, legiuitorul prezumând că în acest interval partea reprezentată a avut timpul necesar pentru a-şi desemna un nou mandatar. funcţiei

prin încetarea

e)

când persoana juridică este

f)

prin deschiderea procedurii insolvenţei, în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive, dacă debitorul trebuie reprezentat, până la numirea administratorului ori lichidatorului judiciar;

g)

în cazul în care instanţa formulează o cerere de pronunţare a unei hotărâri preliminare adresată Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, potrivit prevederilor tratatelor pe care se întemeiază Uniunea Europeană;

h) în alte cazuri

tutorelui sau curatorului,

până

d}

prevăzute

dizolvată, până

la numirea unui nou tutore sau curator;

la desemnarea lichidatorului;

de lege.

: Exemple: - suspendarea de drept a cauzei până la solufionare a declarafiei de abfinere f art. 49 alin. (J) CPC/; - suspendarea judecării cererii principale până la solufionarea căii de atac împotriva încheierii de · respingere ca inadmisibilă a unei cereri de intervenfie principală sau accesorie {art. 64 alin. (4) CPC/; · - dacă judecarea cererii principale ar fi intârziată prin cererea de chemare în garanfie, instanţa poate dispune disjungerea ei pentru a o judeca separat, caz in care judecarea cererii de chemare in garanfie va fi suspendată până la solufionarea cererii principale {art. 74 alin. (4) teza a /l-a CPC}; - in cazul conflictului de competenfă, până la solufionarea acestuia (art. 134 CPC); - dacă după o amânare în temeiul Învoielii părţilor acestea nu stăruiesc în judecată, aceasta va fi suspendată /art. 221 alin. (2) CPCJ etc.

252

SuspendareajudecăVi

B. Suspendarea facultativă ~

(judecătorească)

- art. 413 CPC

este lăsată la aprecierea instanţei de judecată, fiind reglementată de norme dispozitive, ceea ce înseamnă că, l'n cazurile prevăzute de lege, instanţa poate dispune suspendarea, nefiind obligată la luarea acestei măsuri.

a) Scopul ~

asigurarea unei bune administrări a justiţiei, mai ales pentru a se evita pronunţarea unor hotărâri care nu se pot concilia.

b) Cazuri ~

când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi; ~

pentru a se putea dispune suspendarea, este necesar să existe o altă judecată pendinte, judecată care vizează existenţa sau inexistenţa unui drept, care, odată stabilit prin hotărâre definitivă, poate fi invocat cu putere de lucru judecat în procesul a cărui suspendare se dispune;

Exemple: - judecata unei cereri de evacuare se poate suspenda până la solufionarea cererii având ca obiect constatarea nuiităfii absolute a contractului de vânzare În temeiul căruia reclamantul din cererea de evacuare solicită evacuarea pârâtului; - judecata unei contestafii fa executare poate fi suspendată până la solufionarea cererii prin care se cere nulitatea titlului executoriu, altul decât o hotărâre judecătorească.

:>

Regula: suspendarea va dura până când hotărârea pronunţată în cauza care a provocat suspendarea a devenit definitivă.

~

Excepţia: instanţa poate reveni motivat asupra măsurii suspendării, dacă se constată că partea

care a cerut-o nu are un comportament diligent în cadrul procesului care a determinat suspendarea, tergiversând soluţionarea acestuia. ~

când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea, dacă legea nu prevede altfel; ~

pentru a se dispune suspendarea în acest caz este necesar să se fi declanşat urmărirea penală, iar partea să învedereze instanţei în ce măsură constatarea infracţiunii ar influenţa soluţia

din pricina ~

civilă;

suspendarea judecăţii va dura până când hotărârea pronunţată în pricina care a motivat suspendarea a devenit definitivă;

Suspendarea

judecăţii

253

~

cu toate acestea, dacă soluţia din dosarul penal este de clasare ori renunţare la urmărirea penală, suspendarea cauzei civile va dura până la data definitivării soluţiei procurorului (art. 314 coroborat cu art. 16 CPP);

~

totodată, şi în acest caz, instanţa poate reveni asupra măsurii suspendării dacă urmărirea penală

care a determinat suspendarea

durează

mai mult de un an de la data la care a inter-

venit suspendarea, fără a se dispune o soluţie în acea cauză [art. 413 alin. (3) teza a li-a CPC]. ~

în alte cazuri prevăzute de lege.

Exemple: - când completul de judecată investit cu soluţionarea cererii de strămutare poate dispune suspendarea judecării procesului, la cererea celui interesat f art. 143 alin. (J) CPC f; - când desfăşurarea normală a procesului este Împiedicată din vina reclamantului, prin neindepli. nirea obligaţiilor stabilite in sarcina sa În cursu/judecăţii /art. 242 alin. (J) CPCJ; - dacă partea care a prezentat inscrisul stăruie să se folosească de acesta, deşi denunţarea ca fals a acestuia nu a fost retrasă, instanţa, dacă este indicat autorul falsului sau complicele acestuia, poate suspenda judecata procesului, înaintând de indată înscrisul denunţat ca fals parchetului competent, pentru cercetarea falsului, Împreună cu procesul-verbal ce se va Încheia fn acest scop (art. 307 CPC); - când Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este sesizată in vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, cauzele similare, aflate pe rolul altor instanţe decât cea care a făcut sesizarea, pot fi suspendate până la solu[ionarea sesizării (art. 520 alin. (4) CPC/ etc.

c) Revenirea asupra măsurii suspendării ~

Regula ~

indiferent de cazurile de suspendare legală facultativă, măsura, odată dispusă, durează, de la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive.

regulă, până

~

Excepţia

~

instanţa poate reveni asupra măsurii suspendării:

~

când se constată că partea care a cerut-o are un comportament nediligent în cadrul procesului care a determinat suspendarea în condiţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 CPC, tergiversând soluţionarea acestuia;

~

când urmărirea penală care a determinat suspendarea procesului durează mai mult de un an de la data la care a intervenit suspendarea în baza art. 413 alin. (1) pct. 2 CPC, fără a se dispune o soluţie în acea cauză.

li. Procedura

suspendării

~

suspendarea judecăţii, indiferent de felul ei, se dispune printr-o încheiere interlocutorie;

~

încheierea prin care s-a dispus suspendarea judecăţii poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanţa ierarhic superioară, cu excepţia suspendării dispuse de către Înalta Curte de Casaţie şi

254

Suspendarea

judecăţii

Justiţie,

caz în care hotărârea este definitivă [art. 414 alin. (1) CPC]. De lege ferenda, aşa cum am mai arătat, ar trebui înlocuită calea de atac a recursului cu cea a apelului, având în vedere că partea nemulţumită de hotărâre ar avea motive de critică care se circumscriu apelului (suspendarea fiind o măsură de oportunitatet fiind puţin probabil să existe vreunul dintre cele opt motive de nelegalitate, prevăzute pentru exercitarea recursului;

:>

recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât şi împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului;

:>

încheierea prin care s-a respins cererea de suspendare, precum şi cea prin care s-a admis cererea de repunere pe rol nu sunt supuse recursului pe cale separată, ci pot fi atacate doar odată cu fondul.

III. Efectele suspendării

:>

prin încheierea de suspendare a judecăţii, instanţa nu se dezînvesteşte de soluţionarea pricinii, dar procesul rămâne în nelucrare şi orice act de procedură efectuat în timpul suspendării judecăţii {cu excepţia cererii de redeschidere a judecăţii) este lovit de nulitate relativă;

:> :>

operează faţă de toate părţile din proces, fără a avea importanţă calitatea acestora;

în cazul suspendării voluntare a judecăţii, data la care s-a dispus suspendarea constituie momentul de la care începe să curgă termenul de perimare.

IV. Reluarea (redeschiderea} judecăţii

:> :> :>

judecata se redeschide dacă a încetat împrejurarea care a produs suspendarea judecăţii; în cazul suspendării voluntare, judecata se redeschide prin cererea formulată fie de către reclamant, fie de către pârât, înăuntrul termenului de perimare şi timbrată cu jumătate din taxa datorată pentru cererea a cărei judecată s-a suspendat; în cazurile de suspendare de drept, judecata se redeschide prin cererea formulată de partea inîn cazul prevăzut la art. 412 alin. (1) pct. 7, judecata se reia după pronunţarea hotărârii de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, din oficiu, însă poate fi solicitată şi de părţi;

teresată;

:>

în cazurile de suspendare facultativă, prevăzute de art. 413 CPC, judecata se poate relua, la cererea părţii interesate, însă numai după ce hotărârea pronunţată în pricina care a determinat suspendarea a devenit definitivă, respectiv după ce s-a definitivat soluţia procurorului de clasare ori renunţare la urmărirea penală.

FIŞA

PERIMAREA

NR. 37

Sediul materiei: art. 416-423 CPC Noţiune

- sancţiune procedurală ce intervine ca urmare a lăsării pricinii în nelucrare, din culpa părţii, o perioadă de timp prevăzută de lege, având ca efect stingerea procesului în faza în care acesta se găseşte.

I. ~

Situaţia premisă

existenţa suspendării cauzei, perimarea intervenind doar în ipoteza în care, anterior perimării, instanţa

li.

a dispus

măsura suspendării.

Natură juridică mixtă

~

o sancţiune procedurală pentru nerespectarea termenului stabilit de lege;

~

o prezumţie de desistare, dedusă din faptul lipsei de stăruinţă a părţii vreme îndelungată în judecată.

III. Delimitare între perimare 1. Perimare

şi

alte

sancţiuni

şi decădere

ASEMĂNĂRI - ambele sunt sancţiuni procedurale care se aplică în caz de nerespectare a termenelor legale peremptorii; - nici perimarea şi nici decăderea nu afectează dreptul subiectiv civil, însă ele pot afecta indirect dreptul de a obţine condamnarea pârâtului; - ambele produc efecte asemănătoare, în sensul că partea pierde dreptul de a se prevala de actele de procedură perimate sau, după caz, făcute peste termen etc.

I

DEOSEBIRI perimarea desfiinţează atât actele îndeplinite ulterior împlinirii termenului de perimare, cât şi pe cele anterioare acestui moment, în vreme ce decăderea afectează numai actul îndeplinit peste termen şi actele ulterioare acestuia; - în principiu, actele de procedură perimate pot fi refăcute, dacă dreptul de a obţine condamnarea pârâtului nu s-a prescris, însă actul de procedură tardiv nu mai poate fi

IÎ

refăcut;

- perimarea desfiinţează actele de procedură îndeplinite de toate părţile din proces, în vreme ce decăderea afectează numai actele părţii care le-a îndeplinit tardiv.

~~~~~~~~-~~~~~--~~~~~~~~~~~~·

256

Perimarea

2. Perimare

şi

nulitate

ASEMĂNĂRI procedurale ce determină ineficienţa actelor de procedură; - nu afectează dreptul subiectiv şi, în principiu, nu afectează direct nici dreptul de a obţine condamnarea pârâtului.

DEOSEBIRI - perimarea este determinată de lipsa de stăruinţă în continuarea procesului, iar nulitatea are drept cauză neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru validitatea actului de procedură; - nulitatea se răsfrânge asupra actului de procedură îndeplinit cu nerespectarea condiţiilor stabilite de lege, iar uneori şi asupra actelor de procedură îndeplinite în instanţa respectivă, în vreme ce perimarea afectează toate actele de procedură întocmite în instanţa respectivă. ~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~-~ - sunt

sancţiuni

3. Perimare

şi prescripţia extinctivă

ASEIVIĂNĂRl - nu afectează dreptul subiectiv civil; - ambele se împlinesc prin trecerea timpului prevăzut de lege, ca urmare a lipsei de stăruinţă a celui interesat; - termenul de perimare se calculează în acelaşi mod ca şi termenul de prescripţie statornicit pe ani sau pe luni; - forţa majoră constituie un caz de suspendare atât pentru termenul de prescripţie, cât şi pentru cel de perimare.

DEOSEBIRI - perimarea stinge procesul în faza în care se găseşte, pe când prescripţia stinge, după caz, dreptul de a obţine condamnarea pârâtului sau dreptul de a obţine executarea silită;

- prin prescripţie se pierde dreptul de a obţine condamnarea pârâtului, în vreme ce perimarea poate afecta numai indirect acest drept; - în cazul incapabililor sau al celor cu capacitate de exerciţiu restrânsă, numai termenul de prescripţie se suspendă până la numirea reprezentantului legal sau, după caz, a ocrotitorului legal, nu însă şi termenul de perimare; - perimarea poate fi invocată şi din oficiu, de către instanţa de judecată, în timp ce prescripţia extinctivă, numai de persoana interesată.

IV. Condiţiile perimării

:>

învestirea instanţei cu o cerere care a declanşat o judecată în primă instanţă sau într-o cale de atac ~ se poate perima cererea de chemare în judecată, cererea de apel, de recurs, contestaţia în anulare sau revizuirea sau însăşi executarea silită; nu sunt susceptibile de perimare: recursul în interesul legii, sesizarea pentru darea hotărârii prealabile, contestaţia privind tergiversarea procesului şi cererea necontencioasă.

:>

rămânerea pricinii în nelucrare timp de 6 luni;

:>

termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură (indiferent că a fost îndeplinit de părţi sau de instanţă) şi care nu a mai fost urmat - din culpa părţii - de alte acte de procedură în scopul judecării pricinii [art. 416 alin. (2) CPC];

Perimarea

:>

257

:>

termenul de perimare poate fi întrerupt prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către parteci care justifică un interes (art. 417 CPC};

:>

în cazul coparticipării procesuale, actul de procedură întrerupător de perimare al unuia dintre coparticipanţi foloseşte şi celorlalţi coparticipanţi (art. 419 CPC);

:>

termenul de perimare se suspendă în următoarele situaţii (art. 418 CPC):

:>

pe perioada cât durează suspendarea judecăţii, pronunţată de instanţă în cazurile prevăzute la art. 413 CPC ~ adică, până la soluţionarea definitivă a hotărârii civile pronunţate în pricina care a determinat suspendarea judecăţii sau până la rămânerea definitivă a hotărârii penale sau, după caz, până la definitivarea soluţiei procurorului), precum şi în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruinţă a păr­ ţilor în judecată;

:>

timp de o lună de la data când s-au petrecut faptele care au dus la suspendarea iegală de drept a judecăţii pe temeiul art. 412 CPC, dar numai dacă aceste fapte s-au petrecut în ultimele trei luni ale termenului de perimare;

:>

pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în judecată din cauza unor motive temeinic justificate.

lăsarea

pricinii în nelucrare să se datoreze unor motive imputabile părţii.

:>

motive imputabile părţii - sunt acele cauze care presupun culpa părţii şi constau în chestiuni de fapt pe care instanţa de judecată le va aprecia în concret, în funcţie de situaţie;

:>

partea nu se consideră în culpă şi, deci, perimarea nu va opera [art. 416 alin. (3) CPC]:

:>

când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu;

Exemple: - în cazul conflictului de competenfă, instanţa în fafa căreia s-a ivit conflictul are obligafia înaintării dosarului instanfei competente să so/ufioneze conflictul; - in cazul strămutării, instanţa de la care s-a strămutat procesul are obligafia instanfa desemnată prin admiterea cererii de strămutare etc.

:> :>

dosarului la

când, din motive care nu sunt imputabile părţii, cererea n-a ajuns la instanţa competentă; când, din motive care nu sunt imputabile părţii, nu se poate fixa termen de judecată.

V. Procedura de constatare a

:>

înaintării

perimării

perimarea operează de drept, însă este necesar să fie constatată printr-o hotărâre judecăto­ rească;

:> :>

perimarea se

:>

excepţia

constată

din oficiu sau la cererea

părţii

interesate [art. 420 alin. (1) teza I CPC];

perimarea poate fi invocată şi pe cale de excepţie, în camera de consiliu sau în şedinţă publică [art. 420 alin. (2) CPC];

de perimare este o

excepţie

de procedură, absolută, peremptorie;

258

Perimarea

:>

perimarea cererii de chemare în judecată nu poate fi ridicată pentru prima oară în instanţa de apel (deci, nici direct în recurs sau în celelalte căi extraordinare de atac), astfel că, dacă partea interesată nu a invocat-o şi nici instanţa din oficiu, sancţiunea se acoperă şi sentinţa pronunţată în primă instanţă nu mai poate fi schimbată pe motiv că se împlinise termenul de perimare înainte de pronunţarea ei;

:>

în vederea soluţionării perimării, instanţa va cita părţile şi va dispune grefierului să întocmească un referat asupra actelor de procedură în legătură cu perimarea;

:>

dacă instanţa constată că

perimarea nu a operat, va pronunţa o încheiere, care poate fi atacată odată cu fondul procesului [art. 421 alin. (1) CPC];

:>

dacă instanţa constată că

a operat perimarea, va pronunţa o hotărâre, care poate fi atacată cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunţare, cu excepţia situaţiei când hotărârea de perimare se pronunţă de o secţie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, caz în care recursul se judecă de Completul de 5 judecători [art. 421 alin. (2) CPC].

VI. Efectele

perimării

:>

stingerea procesului, în faza în care se găseşte, împreună cu toate actele de procedură efectuate în acea instanţă, părţile fiind deci repuse în situaţia anterioară introducerii cererii perimate;

:> :>

operează împotriva oricăror persoane fizice sau juridice, inclusiv împotriva incapabililor; dacă dreptul de a obţine condamnarea pârâtului nu s-a prescris, se poate formula o nouă cerere de chemare în judecată, părţile având posibilitatea de a folosi dovezile administrate în cursul judecării cererii perimate, dacă noua instanţă consideră că nu este necesară refacerea lor;

:>

în cazul în care s-a perimat cererea de apel, se stinge judecata în instanţa de apel, nemaiputându-se exercita un nou apel împotriva aceleiaşi hotărâri. Ca efect al perimării apelului, hotărârea de primă instanţă devine definitivă;

:>

dacă

:>

în cazul coparticipării procesuale, perimarea se răsfrânge asupra tuturor părţilor din proces, indiferent de poziţia lor procesuală.

s-a perimat cererea de recurs, exercitarea unui nou recurs nu mai este posibilă, astfel încât hotărârea recurată devine definitivă;

VII. Perimarea

:> :> :>

instanţei

intervine ca urmare a rămânerii în nelucrare a unei cereri adresate instanţei timp de 10 ani; pentru a putea opera perimarea instanţei, nu este nevoie ca lăsarea în nelucrare să fie din culpa părţii, aceasta operând şi în absenţa unei astfel de culpe; intervine de drept dar trebuie constatată de către instanţa de judecată din oficiu sau la cererea interesate, conform dispoziţiilor art. 420 CPC.

părţii

ACTELE PROCESU~LE DE DISPOZIŢIE ALE PĂRŢILOR. RENUNŢAREA LA JUDECATĂ. RENUNŢAREA LA DREPTUL PRETINS.

FIŞA

NR. 38

ACHIESAREA. TRANZACŢIA JUDICIARĂ Sediul materiei: art. 406-410, art. 436-441, art. 463-464 CPC Noţiune

- acte de voinţă ale părţilor cu privire la drepturile subiective (pretenţiile) supuse judecăţii sau fa mijloacele procesuale prin care se pot recunoaşte sau realiza aceste drepturi. ~

Sunt acte de dispoziţie în procesul civil: ~

~

~

Desistarea: ~

renunţarea la judecată (art. 406-407 CPC);

~

renunţarea la dreptul subiectiv pretins (art. 408-410 CPC).

Achiesarea: ~

pârâtului la pretenţiile reclamantului (art. 436-437 CPC);

~

părţii

care a pierdut procesul la hotărârea pronunţată (art. 463-464 CPC).

Tranzacţia judiciară

I.

Condiţiile

de

(art. 438-441 CPC).

generale care trebuie îndeplinite pentru a putea fi efectuate acte

dispoziţie

~

părţile

trebuie să aibă capacitate procesuală de exerciţiu deplină sau, în cazul celui lipsit de capacitate procesuală de exerciţiu sau cu capacitate procesuală de exerciţiu restrânsă, să existe autorizarea instanţei de tutelă;

~

dacă

actul procesual de dispoziţie urmează a se face prin reprezentant convenţional, acesta are nevoie de o procură specială, care să îmbrace forma înscrisului autentic. Însă, dacă partea este reprezentată ori asistată de avocat, nu trebuie să înfăţişeze o procură specială, dacă în contractul de asistenţă juridică este prevăzut dreptul de a efectua acte de dispoziţie;

~

partea să poată să dispună de dreptul asupra căruia înţelege să efectueze un act de dispoziţie, neputându-se efectua acte de dispoziţie asupra capacităţii civile, stării civile etc.

260

Actele procesuale de

dispoziţie

ale

părţilor

Exemplu: - cel care introduce o acfiune privitoare la filiafie in numele unui copil sau al unei persoane puse sub interdicfie judecătorească, precum şi copilul minor care a introdus singur, potrivit legii, o astfel de acţiune nu pot renunfa la judecarea ei {art. 437 alin. (2) CC].

li. Desistarea 1. Renunţarea la judecată

:> :> :>

este un act de dispoziţie care provine de la reclamant; poate fi făcută oricând în cursul judecăţii, fie verbal în şedinţa de judecată, fie prin cerere scrisă; poate fi:

:> :> :>

totală

-

parţială

renunţarea la cererea de chemare în judecată în întregul ei;

-

renunţarea la anumite capete de cerere din cuprinsul cererii de chemare în judecată.

renunţarea la judecată se constată prin hotărâre supusă recursului, care va fi judecat de instanţa ierarhic superioară celei care a luat act de renunţare, cu excepţia situaţiei în care renunţarea are loc în faţa unei secţii a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, caz în care hotărârea este definitivă [art. 406 alin. (6) CPC].

A. Regimul juridic al cererii de renunţare

:>

diferă în funcţie de momentul ales de reclamant pentru renunţare, respectiv:

:>

dacă renunţarea s-a făcut de către reclamant anterior comunicării cererii de chemare în judecată către

pârât, nu este necesar acordul pârâtului, iar reclamantul nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată;

:>

dacă renunţarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, dar până la

primul termen la care părţile sunt legal citate, nu este necesar consimţământul pârâtului pentru desistarea reclamantului, însă, la cererea pârâtului, reclamantul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată pe care pârâtul le-a efectuat;

:>

atunci când renunţarea s-a făcut la primul termen la care părţile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, este necesar acordul pârâtului, întrucât reclamantul poate observa din actele de procedură efectuate în cauză până la acel moment că va pierde procesul şi, pentru a evita pronunţarea unei hotărâri care ar putea intra în autoritatea de lucru judecat, înţelege să renunţe la judecată - ipoteză în raport de care se impune acordul pârâtului;

:>

având în vedere că în această situaţie este necesar acordul pârâtului la renunţare, dacă acesta nu este prezent la termenul la care reclamantul declară că renunţă la judecată, instanţa va acorda un termen până la care pârâtul să îşi exprime poziţia faţă de cererea de renunţare, iar lipsa unui răspuns până la termenul acordat în acest sens se consideră acord tacit la renunţare [art. 406 alin. (4) CPC].

Actele procesuale de dispoziţie ale părţilor

r

261

A nu se confunda renunţarea la judecata cererii de chemare în judecată intervenită în cursul apelului/căilor extraordinare de.atac cu renunţarea la însăşi judecarea căii de atac a apelului/recursului, întrucât, dacă pentru renuntarea la judecata cererii de chemare în judecat~ este nevoie de acordul pârâtului după primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate, în !=azul renunţării la judecata căii de atac nu se cere acordul intimatului, având în vedere că, astfel, hotărârea ce se va prommta va profita intimatului.

NB

8. Efectele

renunţării

la judecată

:>

în cazul coparticipării procesuale active, renunţarea unuia dintre reclamanţi nu produce niciun efect faţă de ceilalţi reclamanţi;

:>

în cazul coparticipării procesuale pasive, renunţarea la judecată a reclamantului faţă de unul dintre pârâţi nu produce niciun efect faţă de ceilalţi pârâţi, potrivit principiului independenţei procesuale;

:>

renunţarea reclamantului la judecata cererii de chemare în judecată nu afectează cererea reconvenţională,

:>

dacă

o a

2.

cererea de intervenţie principală sau o cerere conexă;

dreptul de a obţine condamnarea pârâtului nu s-a prescris, reclamantul va putea introduce

nouă

cerere de chemare în

judecată,

pentru valorificarea

aceluiaşi

drept subiectiv cu cel la care

renunţat.

Renunţarea

la dreptul subiectiv pretins

:>

prin renunţarea la dreptul subiectiv pretins, reclamantul pierde posibilitatea de a se mai adresa instanţei cu o nouă cerere de chemare în judecată, prin care să urmărească valorificarea dreptului respectiv;

:> :>

manifestarea de voinţă în sensul renunţării la drept trebuie să fie expresă şi neechivocă; renunţarea

trebuie să vizeze dreptul subiectiv dedus judecăţii;

Exemple: - dreptul de proprietate într-o dreptul de

:>

creanţă

acţiune

tn revendicare:

într-o cerere personală.

renunţarea trebuie să vizeze un drept cu privire la care partea poate dispune;

Exemplu: - nu se poate renun{a la un drept personal nepatrimonial (dreptul la nume, capacitatea de exerciţiu sau de folosinţă etc.).

:>

renunţarea

fond

şi

chiar

la dreptul subiectiv se poate face oricând în cursul judecăţii în faţa instanţelor de şi în căile extraordinare de atac;

Actele procesuale de dispoziţie ale părţilor

262

:> :>

spre deosebire de renunţarea la judecată, acordul pârâtului nu mai este necesar, indiferent de momentul la care intervine renunţarea la drept, deoarece nu mai există riscul de a fi chemat în judecată pentru valorificarea dreptului subiectiv la care s-a renunţat; spre deosebire de renunţarea la judecată, renunţarea la drept nu se poate face decât verbal în sau prin înscris autentic, simpla cerere nefiind suficientă.

şedinţă

:>

Soluţiile în cazul renunţării la drept:

:>

când renunţarea la dreptul subiectiv se produce în cursul cercetării procesului în faţa primei instanţe instanţa se dezînvesteşte printr-o sentinţă de soluţionare a cauzei prin care va respinge ca nefondată (neîntemeiată} cererea de chemare în judecată, iar, la cererea pârâtului, reclamantul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată;

:>

când renunţarea intervine în instanţa de apel sau în căile extraordinare de atac, instanţa de control judiciar va admite respectiva cale de atac şi va dispune anularea hotărârii primei instanţe, respectiv a hotărârilor pronunţate în cauză, în tot sau în parte, în măsura renunţării, iar pe fond, va respinge cererea de chemare în judecată;

:>

hotărârea este supusă recursului, care se judecă de instanţa ierarhic superioară celei care a

luat act de renunţarea la dreptul pretins, iar în ipoteza în care renunţarea are loc în faţa unei secţii a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recursul se judecă de Completul de 5 judecători.

Ul. Achiesarea Se

prezintă

sub

două

forme:

1. achiesarea pârâtului la pretenţiile reclamantului; 2. achiesarea

părţii

care a pierdut procesul la

hotărârea pronunţată.

1. Achiesarea pârâtului la pretenţiile reclamantului

:>

reprezintă renunţarea pârâtului la mijloacele pe care legea i le pune la dispoziţie pentru a se apăra;

:> :> :>

achiesarea pârâtului poate fi parţială sau totală;

indiferent de întinderea achiesării, instanţa, la cererea reclamantului, va da o hotărâre în măsura recunoaşterii - hotărâre care este executorie de drept, potrivit art. 448 alin. (1) pct. 9 CPC; recunoaşterea totală a pretenţiilor reclamantului de către pârât se poate face numai pe calea

unei

:>

mărturisiri

pure

şi

simple;

când achiesarea este totală, iar această recunoaştere a pârâtului a intervenit la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi dacă acesta nu a fost pus în întârziere anterior iniţierii litigiului sau nu era de drept în întârziere, el nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată (art. 454 CPC);

Actele procesuale de

dispoziţie

ale

părţilor

263

la cererea reclamantului, va pronunţa o hotărâre parţială, în măsura recunoaşterii, iar judecata va continua pentru pretenţiile rămase nerecunoscute, asupra cărora instanţa va da o nouă hotărâre;

!' când achiesarea este

parţială, instanţa,

cu privire la cererea reconvenţională sau la oricare altă cerere incidentală care are natura juridică a unei veritabile cereri de chemare în judecată;

!' achiesarea se poate produce !'

şi

hotărârea pronunţată ca urmare a recunoaşterii poate

fi

atacată

numai cu recurs la instanţa

ierarhic superioară [art. 437 alin. (1) CPC]; pretenţiile reclamantului survine înaintea instanţei de apel, hotărârea primei va fi anulată în măsura recunoaşterii, dispunându-se admiterea, în mod corespunzător, a cererii [art. 437 alin. (2) CPC].

!' când achiesarea la instanţe

2. Achiesarea părţii care a pierdut procesul la hotărârea pronunţată caracterizează prin aceea că partea care a pierdut procesul renunţă la dreptul de a exercita calea de atac împotriva hotărârii respective ori, dacă a formulat deja calea de atac, o retrage;

!' se !)

!)

achiesarea la hotărâre se produce prin două modalităţi: !)

partea renunţă la calea de atac chiar mai înainte de a face uz de exercitarea ei;

!)

partea renunţă la calea de atac ulterior, după ce s-a folosit de acest drept.

clasificare [art. 464 alin. (1) CPC]: !)

!)

în funcţie de întindere: !)

totală;

!)

parţială.

în funcţie de modalitatea de exteriorizare: !)

expresă;

!)

tacită.

3. Regimul juridic al

achiesării

!)

când se achiesează la hotărâre în faţa primei instanţe cu ocazia pronunţării - partea prezentă la pronunţarea hotărârii În şedinţă publică poate renunţa la calea de atac, în condiţiile legii, făcându-se menţiune despre aceasta într-un proces-verbal semnat de preşedinte şi de grefier [art. 404 alin. (1) CPC];

!)

când se achiesează la hotărâre în faţa primei instanţe ulterior pronunţării - prin prezentarea părţii înaintea preşedintelui instanţei sau a persoanei desemnate de acesta ori, după caz, prin înscris autentic care se va depune la grefa instanţei [art. 404 alin. (2) CPC];

!)

când se renunţa

achiesează

la hotărâre în cursul judecării căii de atac - cel care a exercitat-o poate oricând la continuarea judecăţii în respectiva cale de atac.

264

Actele procesuale de

IV.

dispoziţie

ale

părţilor

Tranzacţia judiciară

Sediul materiei: art. 438-441 CPC; art. 2267-2278 CC Noţiune

-

reprezintă

preîntâmpină

un contract judiciar prin care părţile sting un proces început sau naşterea unui proces prin concesii reciproce.

1. Reguli

:>

tranzacţia poate fi încheiată în orice etapă a procesului, în primă instanţă sau în căile de atac,

inclusiv în faza executării silite;

:>

trebuie să aibă capacitatea de a dispune de drepturile lor pentru ca tranzacţia să fie încheiată în mod valabil {art. 2271 CC);

:>

poate fi încheiată de părţi personal sau prin mandatar cu procură specială ori cu încuviinţarea prealabilă a instanţei sau a autorităţii administrative competente [art. 81 alin. (1) CPC];

:> :> :>

tranzacţia se încheie în formă scrisă, cerută ad probationem (art. 2272 CC);

părţile

conţinutul tranzacţiei se regăseşte în cuprinsul dispozitivului hotărârii (art. 439 CPC);

hotărârea prin care instanţa ia act de înţelegerea părţilor se mai numeşte şi hotărâre de expe-

dient.

2. Calea de atac. Posibilitatea desfiinţării contractului de tranzacţie

:>

hotărârea care consfinţeşte tranzacţia intervenită între părţi poate fi atacată,

procedurale, numai cu recurs la

:>

instanţa

ierarhic

superioară

pentru motive

(art. 440 CPC);

având în vedere că motivele de recurs sunt limitate doar la cele de ordin procedural, rezultă că vor putea fi invocate motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-6 CPC, celelalte motive de casare fiind incompatibile cu această instituţie.

3. Posibilitatea desfiinţării contractului de tranzacţie

:> :> :>

desfiinţarea hotărârii de expedient

nu atrage desfiinţarea contractului de tranzacţie;

contractul de tranzacţie care a stat la baza pronunţării hotărârii de expedient poate fi desfiinţat, ca orice alt contract, printr-o acţiune separată în nulitate, rezoluţiune sau reziliere ori o acţiune revocatorie sau în declararea simulaţiei [art. 2278 alin. (1) CC}; dacă se admite cererea prin care se solicită, după caz, desfiinţarea sau inopozabilitatea tranzacţiei, hotărârea

astfel pronunţată va determina lipsirea de efecte a hotărârii de expedient [art. 2278 alin. (2) CC].

FIŞA

NR. 39

DELIBERAREA ŞI PRONUNŢAREA HOTĂRÂRII JUDECĂTOREŞTI ,

Sediul materiei: art. 395-405 CPC

I. Deliberarea Noţiune

- operaţiunea prin care judecătorii stabilesc apoi normele juridice corespunzătoare.

situaţia

de fapt, la care vor aplica

1. Reguli

::i

după închiderea dezbaterilor, judecătorii (membrii completului de judecată) deliberează în secret asupra hotărârii pe care urmează să o pronunţe [art. 395 alin. (1) CPC];

::i înlocuirea

judecătorului

care a participat la dezbateri nu este posibilă, iar dacă acesta nu poate participa la deliberare, procesul trebuie să fie repus pe rol [art. 214 alin. (3) CPC];

::i în ipoteza în care a participat la dezbateri, judecătorul este obligat mai este judecător al o altă instanţă.

::i

instanţei

respective, în sensul

că

să

se pronunţe chiar dacă nu a promovat, s-a transferat ori e delegat la

Excepţia:

este suspendat din funcţie sau i-a încetat calitatea de judecător, cauza se repune pe rol, cu citarea părţilor, pentru ca ele să pună din nou concluzii în faţa completului de judecată legal constituit.

::i în cazul în care

judecătorul respectiv

2. Ordinea deliberării

::i membrii completului de judecată

îşi exprimă

opinia începând cu cel mai nou în funcţie şi încheind

cu preşedintele completului, chiar dacă nu el are cea mai mare vechime în funcţie;

::i atunci când în urma

deliberării se formează mai mult de două opinii, judecătorii ale căror păreri

se apropie mai mult trebuie să ajungă la o opinie unică [art. 398 alin. (2) teza a li-a CPC].

3. Completul de divergenţă (art. 399 CPC) apelului {unde judecata se face în complet de doi judecători), când nu cad de acord asupra soluţiei pe care urmează să o pronunţe în cauză;

::i intervine în cazul judecătorii

judecării

divergenţă se constituie prin includerea în completul iniţial şi a preşedintelui sau a vicepreşedintelui, a preşedintelui de secţie ori a unui judecător desemnat de preşe­

::i completul de instanţei

dinte [art. 398 alin. {3) CPC];

266

Deliberarea

şi pronunţarea hotărârii judecătoreşti

~

divergenţa se judecă

în aceeaşi zi ori, atunci când acest lucru nu este posibil, se judecă într-un termen care nu poate depăşi 20 de zile, iar în pricinile urgente, termenul va fi de maxim 7 zile, termene care curg de la ivirea divergenţei, respectiv de la data repunerii cauzei pe rol în vederea soluţionării divergenţei, neavând relevanţă dacă fusese sau nu amânată pronunţarea;

~

părţile genţă

li.

trebuie să fie citate în scopul şi vor pune din nou concluzii.

reluării

dezbaterilor asupra chestiunilor rămase în diver-

Pronunţarea hotărârii

~

ca regulă, hotărârea se va pronunţa în şedinţă publică, la locul unde s-au desfăşurat dezbaterile, de către preşedinte sau de către un judecător, membru al completului de judecată, care va citi minuta, indicând şi calea de atac ce poate fi folosită împotriva hotărârii (art. 402 CPC);

~

atunci când, în cazuri justificate, se dispune amânarea pronunţării, preşedintele poate stabili că pronunţarea hotărârii se va realiza prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei [art. 396 alin. (1) şi (2) CPC];

~

în ipoteza în care completul de judecată apreciază că nu se poate pronunţa de îndată, va putea dispune amânarea pronunţării pentru un termen care nu poate depăşi 15 zile;

~

pronunţarea

~

sunt anumite materii în care termenul de amânare al pronunţării este mult mai scurt;

Exemplu: - amânarea

poate fi amânată de mai multe ori, însă fiecare amânare nu poate depăşi 15 zile;

pronunţării

in cazul

ordonanţei preşedinţiale

nu poate

depăşi

24 ore [art. 999 alin. (4)

CPC}. ~

dacă pronunţarea a fost amânată, hotărârea nu poate fi pronunţată mai înainte de data fixată în acest scop, sub sancţiunea nulităţii hotărârii [art. 396 alin. (3) CPC], fiind vorba de o nulitate necondiţionată de existenţa vreunei vătămări.

III. Minuta ~

rezultatul deliberării se consemnează în actul de procedură ce poartă denumirea de minută;

~

minuta trebuie să coincidă cu dispozitivul hotărârii;

~

în ceea ce priveşte conţinutul minutei, aceasta trebuie să cuprindă soluţia asupra tuturor cererilor formulate în cauză, dar şi eventuala opinie separată a judecătorilor aflaţi în minoritate, în acelaşi mod urmând a fi alcătuit şi dispozitivul hotărârii;

~

minuta se semnează pe fiecare pagină, sub sancţiunea nulităţii, de membrii completului de judecată şi de magistratul-asistent, când este cazul, nu însă şi de grefier;

Deliberarea

şi pronunţarea hotărârii judecătoreşti

267

:>

lipsa semnăturii unuia dintre judecători de pe minută nu poate fi acoperită prin semnarea ulterioară, deoarece nu s-ar mai putea şti dacă judecătorul respectiv a participat la deliberare, de aceea lipsa semnăturii constituie un caz de nulitate expresă a hotărârii judecătoreşti;

:>

data la care minuta este pronunţată este şi data hotărârii judecătoreşti.

IV.

Soluţiile

ce pot fi

pronunţate

pe fondul cauzei

:>

admiterea i;ererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată, atunci când pretenţiile reclamantului s-au dovedit a fi întemeiate;

:>

admiterea în parte a cererii, atunci când reclamantul şi-a dovedit numai o parte dintre pretenţiile formulate;

:>

respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, dacă din probele administrate rezultă că pretenţia reclamantului nu este fondată.

· - - - - - - - - - - - · - - - - - · - ·-···---------

FIŞA

NR. 40

HOTĂRÂREA JUDECĂTOREASCĂ. CLASrFICAREA HOTĂRÂRILOR. STRUCTURA EFECTELE HOTĂRÂRII Noţiune

- actul de

dispoziţie

al

instanţei

, pe care părţile le-au dedus judecăţii, zarea judecăţii. I. Clasificarea

de judecată cu privire la pretenţiile fiind deci actul care marchează finali-

hotărârilor judecătoreşti

1. După un prim criteriu stabilit de norma legală (art. 424 CPC), hotărârile judecătoreşti se împart în: !)

sentinţe

- hotărârile prin care cauza este soluţionată de prima instanţă (indiferent că este soluţionată pe fond sau în temeiul unei excepţii procesuale) sau prin care aceasta se dezînvesteşte fără a soluţiona cauza, precum şi hotărârile prin care judecătoria soluţionează căile de atac împotriva hotărârilor autorităţilor administraţiei publice cu activitate jurisdicţională şi ale altor organe cu astfel de activitate, în cazurile prevăzute de lege, şi, după caz, hotărârea prin care instanţa se pronunţă asupra contestaţiei în anulare sau asupra revizuirii, atunci când acestea se formulează împotriva unei hotărâri pronunţate în primă instanţă;

:>

decizii - hotărârile prin care instanţa se pronunţă asupra apelului, recursului, recursului în interesul legii, precum şi hotărârea pronunţată ca urmare a anulării în apel a hotărârii primei instanţe şi reţinerii cauzei spre judecare ori ca urmare a rejudecării cauzei în fond după casarea cu reţinere în recurs şi, după caz, hotărârea prin care instanţa se pronunţă asupra contestaţiei în anulare sau asupra revizuirii, precum şi hotărârea prealabilă pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru dezlegarea unor chestiuni de drept;

:>

încheieri - toate celelalte hotărâri date de instanţă, acestea sunt preparatorii sau interlocutorii.

dacă

legea nu prevede altfel, indiferent

dacă

2. Din punct de vedere al duratei acţiunii lor, pot fi:

:> :>

hotărâri

cu o acţiune

hotărâri

provizorii, care au caracter temporar şi prin care se iau măsuri vremelnice în cursul pro-

cesului.

nelimitată

în timp (ca

regulă) şi

Hotărârea judecătorească.

270

Clasificarea hotărârilor. Structura şi efectele hotărârii

: Exemple: : - intr-un proces de divor{, instanfa poate lua măsuri provizorii privind stabilirea domiciliului copiilor : minori, obligafia de Întrefinere, incasarea a/ocafiei de stat pentru copii, folosirea locuinfei familiei; . - punerea bunului litigios sub sechestru judiciar etc.

3. În funcţie de posibilitatea de a fi atacate sau nu cu apel sau recurs, hotărârile se clasifică în:

:> :>

hotărârile

nedefinitive - acelea împotriva cărora se poate exercita calea de atac a apelului;

hotărârile

definitive - acelea care nu mai pot fi atacate nici cu apel, nici cu recurs, fie pentru că a expirat termenul pentru declararea căii de atac, fie pentru că legea nu prevede posibilitatea atacării lor.

4. După cum pot fi puse sau nu în executare, hotărârile sunt:

:>

hotărâri executorii (art. 633 CPC) - cele date în apel, dacă prin lege nu se prevede altfel, şi cele date În primă instanţă, fără drept de apel, ori cele În legătură cu care părţile au convenit să exercite direct recursul [art. 459 alin. (2) CPC];

:>

hotărârile date în apel sunt executorii, indiferent dacă sunt atacabile cu recurs sau nu, iar hotărârea pronunţată

în apel, care nu poate fi

atacată

cu recurs, este

definitivă şi

constituie

titlu executoriu;

:>

:>

hotărârile primei instanţe sunt executorii dacă sunt definitive În baza unei prevederi legale exprese, dacă nu pot fi atacate decât cu recurs (de exemplu, hotărârile de primă instanţă prin care se încuviinţează învoiala părţilor, conform art. 440 CPC) sau dacă părţile au convenit să exercite direct recursul, conform art. 459 alin. (2) CPC.

hotărâri

neexecutorii.

5. Din punct de vedere al conţinutului lor, hotărârile pot fi:

:> :>

integrale - cele care rezolvă în întregime procesul, dezînvestind instanţa de întregul dosar; parţiale - cele care pot fi pronunţate la cererea reclamantului, dacă pârâtul recunoaşte pur şi simplu în faţa instanţei şi în mod expres o parte dintre pretenţiile reclamantului (art. 436 CPC).

6. Sub aspectul condamnării, hotărârile pot fi:

:>

cu o singură condamnare - acelea în care pârâtul este obligat la efectuarea unei minate, precum predarea unui bun, plata unei sume de bani etc.;

:>

cu condamnare alternativă - atunci când există o condamnare principală, precum şi o condamnare subsidiară, care se va executa în măsura în care nu este posibilă executarea celei principale.

prestaţii

deter-

Hotărârea judecătorească.

Clasificarea

hotărârilor.

Structura

şi

efectele

hotărârii

271

li. Conţinutul hotărârii judecătoreşti

:>

hotărârea judecătorească trebuie să îmbrace

:> :> :> :> :> :>

forma scrisă, care este necesară pentru:

asigurarea conservării hotărârii; comunicarea hotăriirii către părţi; cunoaşterea motivelor care au determinat pronunţarea soluţiei;

posibilitatea realizării controlului judiciar sau a exercitării căilor de atac de retractare; posibiTitatea punerii ei în executare.

hotărârea judecătorească se compune din trei părţi:

:> :> :>

practicaua; considerentele (sau motivarea); dispozitivul.

1. Partea introductivă (practicaua) a hotărârii judecătoreşti

:>

practicaua este prima parte a hotărârii şi cuprinde, având în vedere dispoziţiile art. 233 alin. {l) {2) CPC, următoarele:

şi

:> :> :>

denumirea instanţei şi numărul dosarului;

:>

numele şi prenumele sau, după caz, denumirea părţilor, numele şi prenumele persoanelor care le reprezintă sau le asistă, ale apărătorilor şi celorlalte persoane chemate la proces, cu arătarea calităţii lor, precum şi dacă au fost prezente ori au lipsit;

:> :> :> :> :>

numele, prenumele procurorului şi parchetul de care aparţine, dacă a participat la şedinţă;

:> :>

r+

NB

data şedinţei de judecată; numele, prenumele şi calitatea membrilor completului de judecată, precum şi numele şi prenumele grefierului;

dacă procedura de citare a fost legal îndeplinită;

obiectul procesului; probele care au fost administrate; cererile, declaraţiile şi prezentarea pe scurt a susţinerilor părţilor, precum şi a concluziilor procurorului, dacă acesta a participat la şedinţă; dacă

judecarea a avut loc în şedinţă publică, fără prezenţa publicului ori în camera de consiliu;

cum s-a desfăşurat şedinţa, cuprinzând, dacă este cazul, menţiuni despre ceea ce s-a consemnat în procese-verbale separate.

Atunci când s-a amânat pronunţarea şi dezbaterile au fost consemnate într-o încheiere de şedinţă, partea introductivă a hotărârii va cup1inde numai: a) denumirea instantei şi numărul dosarului;

Hotărârea judecătorească.

272

Clasificarea

hotărârilor.

Structura

şi

efectele

hotărârii

b) data; c) numele, prenumele şi calitatea membrilor completului de judecată, precum prenumele grefierului; d) numele şi prenumele procurorului, dacă a participat la judecată; e) menţiunea că celelalte date sunt arătate în încheiere.

şi

numele

şi

:>

practicaua cuprinde tot ceea ce s-a petrecut în instanţă la acel termen de înfăţişare, menţiunile sale fiind necesare pentru a se putea controla dacă instanţa a fost competentă, dacă s-au respectat normele legale privind compunerea şi constituirea instanţei, drepturile procedurale ale părţilor, ordinea dezbaterilor, celelalte reguli de procedură;

:>

în situaţia în care s-a amânat pronunţarea, dar lipseşte încheierea de dezbateri de la ultimul termen de judecată ori, deşi aceasta există, nu este semnată de judecător (judecători), sancţiu­ nea este nulitatea hotărârii, deoarece face imposibilă exercitarea controlului judiciar cu privire la compunerea instanţei, prezenţa părţilor, susţinerile lor etc.

2. Considerentele hotărârii judecătoreşti (motivarea)

:>

în cuprinsul considerentelor instanţa trebuie să arate obligatoriu:

:> :>

fiecare capăt de cerere şi apărările părţilor;

:> :>

excepţiile invocate şi modul în care au fost soluţionate;

probele care au fost administrate, motivându-se pentru ce unele dintre ele au fost reţinute, iar altele înlăturate; normele juridice pe care le-a aplicat la situaţia de fapt stabilită.

3. Dispozitivul

hotărârii judecătoreşti

:>

dispozitivul este ultima parte a hotărârii şi cuprinde soluţia ce s-a pronunţat în cauză, fiind o reproducere dezvoltată a minutei întocmite cu ocazia deliberării;

:>

conţinut [art. 425 alin. {1) lit. c) CPC]:

:> :> :> :>

arătarea datelor de identificare a părţilor litigante; soluţia dată de instanţă asupra tuturor cererilor deduse judecăţii;

cuantumul cheltuielilor de judecată acordate; menţiunile

necesare pentru ca hotărârea să poată fi pusă în executare;

Exemple: - în cazul obligării la predarea unui bun, acesta va fi individualizat prin toate caracteristicile sale: - dacă se pronunfă o condamnare alternativă, se vor arăta atât prestafia principală, cât şi cea alternativă etc.

Hotărârea judecihorească.

:>

Clasificarea

hotărârilor.

Structura

şi

efectele

273

dacă hotarârea este executorie, dacă este supusă unei căi de atac ori este definitivă; dacă hotărârea

este supusă apelului sau recursului, instanţa este ţinută să indice se depune cererea pentru exercitarea căii de atac [art. 425 alin. (3) CPC]; ~

hotărârii

şi instanţa

la care

data pronunţării, menţiunea pronunţării în şedinţă publică sau în altă modalitate prevăzută de lege, precum şi st:mnăturile membrilor completului de judecată [art. 425 alin. (3) CPC].

r

În ipoteza în care hotărârea s-a dat în folosul mai multor reclamanţi sau împotriva mai multor pârâti, trebuie arătat cu claritate ceea ce se cuvine fiecărui reclamant şi Ia ce este obligaf fiecare pârât ori, când este cazul, se va arăta dacă drepturile şi obligatiile pă~ilor sunt solidare sau indivizibile [art. 425 alin. (2) CPC] ..

r

Prin exceptie, hotărârea instantei de recurs va cuprinde în considerente doar motivele de casare invocate şi analiza lor, indicându-se de ce s-au admis/respins; dacă recursul e anulat ori se constată perimarea lui sau e respins fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs nu va cuprinde decât soluţia şi motivarea acesteia, fără să se mai analizeze şi motivele de recurs invocate (art. 499 CPC).

NB

NB

III. Redactarea, semnarea şi comunicarea hotărârii judecătoreşti

:>

Reguli:

:>

hotărârea judecătorească

se redactează de către judecător sau, după caz, în cazul compleunul dintre membrii completului care a soluţionat procesul, potrivit preşedintelui [art. 426 alin. (1) teza I CPC].

telor colegiale, de desemnării

:>

Excepţii:

:>

atunci când în compunerea completului de judecată intră şi asistenţi judiciari, preşedintele îl va putea desemna pe unul dintre aceştia să redacteze hotărârea, cu excepţia cazului în care asistentul judiciar a rămas în minoritate la deliberare [art. 426 alin. (1) teza a li-a CPC];

:>

în cazul litigiilor ce ajung spre competentă soluţionare la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie magistraţii-asistenţi redactează hotărârile, conform repartizării făcute de preşedinte pentru toţi membrii completului de judecată {art. 71 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi

:>

procurorilor).

în cazul completelor colegiale, va motiva

:> :>

către

şi

redacta de

dacă

unul dintre

judecători

a formulat opinie

separată,

aceasta se

judecător;

opinia separată a judecătorilor se va menţiona în minută [art. 401 alin. (1) CPC]; spre deosebire de reglementarea

anterioară,

art. 426 alin. (2) CPC prevede

şi

posibilitatea redac-

tării;

:>

hotărârea

se va redacta şi se va semna în cel mult 30 de zile de la pronunţare [art. 426 alin. (5)

teza l CPC];

Hotărârea judecătorească.

274

:>

Clasificarea hotărârilor. Structura şi efectele hotărârii

termenul de 30 de zile este unul de recomandare, astfel încât nerespectarea acestuia nu .atrage nulitatea hotărârii, ci cel mult răspunderea disciplinară a judecătorului;

:>

hotărârea se va întocmi în două exemplare originale, dintre care unul se ataşează la dosarul

cauzei, iar

:>

celălalt

se va depune spre conservare la dosarul de

hotărâri

al

instanţei;

hotărârea va fi semnată de judecător, sau, în cazul completelor colegiale, de membrii comple-

tului de judecată, precum şi de către grefierul de şedinţă;

:>

:>

la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, hotărârea va fi semnată de judecători şi de magistratul-asistent care a participat la şedinţa de judecată;

:>

în materia litigiilor de dreptul muncii, asistenţii judiciari vor semna hotărârile.

în situaţia în care, după pronunţare, unul dintre judecători este împiedicat să semneze hotărâ­ rea, aceasta va fi semnată, în locul său, de preşedintele completului, iar dacă şi acesta ori judecă­ torul unic nu poate semna, hotărârea se va semna de către preşedintele instanţei [art. 426 alin. (4) CPC];

:>

când grefierul se află în imposibilitate de a semna, hotărârea se va semna de grefierul-şef;

„

NB :> :>

Nesemnarea minutei de către judecător atrage nulitatea hotărârii, în timp ce nesemnarea de către unul dintre judecători constituie o neregularitate procedurală ce poate fi acoperită,. prin semnarea ulterioară. hotărârii

hotărârea judecătorească se comunică părţilor care au luat parte la judecată;

comunicarea hotărârii se face din oficiu, de îndată ce a fost redactată şi semnată [art. 427 alin. (1) teza a li-a CPCJ;

:;

:>

hotărârea se comunică părţilor în copie, nu în original;

în ipoteza În care procurorul a participat la judecată, hotărârea se comunică şi acestuia, întrucât termenul de apel sau recurs va curge

:>

şi

pentru el de la comunicare;

hotărârea se comunică din oficiu şi unor instituţii şi autorităţi publice cu atribuţii în legătură cu

executarea

dispoziţiilor

pe care !e

conţine

aceasta,

deşi

acestea nu au fost

părţi

la

judecată.

Exemple de situafii în care hotărârea judecătorească se comunică din oficiu institufiilor/autorităfilor publice care nu au fost păt1i la judecată: - hotărârile definitive prin care s-a dispus efectuarea unei inscrieri în cartea funciară sau, după caz, m alte registre publice se vor comunica din oficiu şi institufiei sau autorităfii care fine acele registre [art. 427 alin. (2) CPC/; hotărârile definitive prin care s-a dispus anularea, în tot sau În parte, a unui act notarial se comunică din oficiu de mdată notarului public instrumentator, direct ori prin intermediul camerei notarilor publici in circumscripfia căreia funcfionează /art. 427 alin. (3) CPC/;

Hotărârea judecătorească.

Clasificarea hotărârilor. Structura şi efectele hotărârii

275

- hotărârile prin care instanţa se pronunfă in legătură cu prevederi cuprinse in Tratatul privind funcUniunii Europene şi în alte acte juridice ale Uniunii Europene se comunică, din oficiu. chiar · dacă nu sunt definitive, şi autorităţii sau instituţiei naţionale cu atribuţii de reglementare fn materie [art. 427 olin. ( 4) CPC j.

ţionarea

IV. Efectele

hotărârii judecătoreşti

1. Efecte sub~tanţiale ~

sancţionarea unei situaţii de fapt, în consecinţele aplicării normei de drept substanţial la situaţia

de fapt din

speţă.

2. Efecte procesuale

A. DezÎnvestirea ~

instanţei

de

soluţionarea

pricinii;

nu are relevanţă dacă pronunţarea s-a făcut pe fondul cauzei sau în temeiul unei excepţii procesuale care a fost admisă, ci, odată pronunţată hotărârea, judecătorul se dezînvesteşte.

B. Hotărârea judecătorească se bucură de puterea (autoritatea) lucrului judecat (art. 432 CPC); ~

nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect [art. 431 alin. (1) CPC] -7 pentru a exista autoritatea de lucru judecat, trebuie să existe identitate de părţi, obiect, cauză;

~

autoritatea de lucru judecat este o excepţie de fond, peremptorie şi absolută;

~

autoritatea de lucru judecat vizează atât hotărârea prin care se soluţionează, în tot sau în parte,

fondul litigiului, cât

şi

cea prin care se soluţionează un incident procedural care

leagă instanţa.

Ex-emple (de incidente care au autoritate de lucru judecat): - hotărârea prin care se respinge acţiunea ca lipsită de interes; -

hotărârea

prin care se respinge acţiunea ca fiind promovată de o de o persoană fârâ calitate procesualei activâ;

persoană fără

calitate

procesuală

pasivă/introdusă

-

hotărârea

prin care se respinge

-

hotărârea

care constatâ perimarea etc.

r

acţiunea

ca prescrisâ;

Hotărârile de mai sus au autoritate de lucru judecat doar în ceea ce priveşte incidentul soluţionat,

NB

nu

şi

fondul cauzei.

~

autoritatea de lucru judecat poate fi invocată direct în calea de atac a recursului;

~

intră ~

în autoritatea de lucru judecat:

dispozitivul hotărârii;

Hotărârea judecătorească.

276

Clasificarea hotărârilor. Structura şi efectele hotărârii

:>

considerentele pe care dispozitivul hotărârii se sprijină, care îl explică şi fac corp comun cu acesta;

:>

considerentele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă [art. 430 alin. (2) CPC], pe cale incidentală, ale cărei concluzii nu se regăsesc expressis verbis în dispozitiv;

:>

autoritatea de lucru judecat nu vizează doar părţile, ci şi pe succesorii universali sau cu titlu universal ai părţilor, precum şi pe dobânditorii cu titlu particular (pentru aceştia din urmă, numai în privinţa hotărârilor referitoare la dreptul transmis şi care sunt anterioare actului de transmitere a dreptului), deoarece, deşi nu au participat personal la judecată, au dobândit aceleaşi drepturi ca şi autorul lor, deci continuă, reprezintă persoana autorului lor. Aceeaşi este situaţia şi în cazul creditorilor chirografari;

:>

în situaţia raporturilor juridice de solidaritate, hotărârea judecătorească obţinută de unul dintre creditori împotriva debitorului comun profită şi celorlalţi creditori; însă, hotărârea judecătoreas­ că pronunţată în favoarea debitorului comun nu poate fi invocată şi împotriva creditorilor care nu au fost parte în proces [art. 1436 alin. (3) şi (4) CC];

:>

în cazul obligaţiilor solidare între debitori, hotărârea judecătorească pronunţată împotriva unuia dintre codebitorii solidari nu are autoritate de lucru judecat faţă de ceilalţi codebitori, însă hotă­ rârea pronunţată în favoarea unuia dintre codebitorii solidari profită şi celorlalţi, cu excepţia cazului în care s-a întemeiat pe o cauză ce putea fi invocată numai de acel codebitor (art. 1455

CC);

:>

în materia coproprietăţii, inclusiv în cazul acţiunii în revendicare, hotărârile judecătoreşti pronunţate în folosul coproprietăţii profită tuturor coproprietarilor, iar hotărârile judecătoreşti potrivnice unui coproprietar nu sunt opozabile celorlalţi coproprietari [art. 643 alin. (2) CC];

:>

există identitate de părţi, chiar dacă, într-un proces, o parte a figurat ca reclamantă şi cealaltă ca pârâtă,

:>

iar, în al doilea proces, aceste calităţi sunt inversate;

hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecat

asupra fondului;

: Exemplu: : - ordonanţa preşedinţială nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului dreptului.

:>

hotărârea judecătorească pronunţată în materie necontencioasă nu se bucură de autoritate de lucru judecat, partea interesată putând reitera cererea sa;

Exemple: - încheierea prin care s-a respins ajutorul public judiciar; - cererea de eliberare a cauţiunii de la Registrul de valori al instantei etc.

------

--

--------- ----- ---------------- ---------- -------- ----------------------------

- ----

----------------

---

Hotărârea judecătorească.

Clasificarea hotărârilor. Structura şi efectele hotărârii

277

~

când hotărârea este supusă apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie;

~

hotărârea atacată

cu contestaţia în anulare sau revizuire îşi păstrează autoritatea de lucru judecat până ce va fi înlocuită cu o altă hotărâre [art. 430 alin. (5) CPC];

~

ca urmare a invocării şi admiteri.i excepţiei autorităţii de lucru judecat, părţii i se poate crea o situaţie mai grea în propria cale de atac (art. 432 teza a li-a CPC), aceasta constituind o excepţie de la prindpiul de drept non reformatio in pejus.

C. Hotărârile 'Susceptibile de executare silită, în condiţiile legii, constituie titluri executorii şi pot fi

puse În executare silită, CPC]; D.

dacă

nu sunt executate benevol [art. 433 CPC coroborat cu art. 622 alin. (2)

Hotărârea

constatările

constituie, din punct de vedere probator, Înscris autentic {art. 434 CPC}, astfel încât personale ale judecătorului (judecătorilor) fac dovadă până la înscrierea în fals;

E. Hotărârea judecătorească este obligatorie faţă de părţi şi produce efecte numai între părţi şi succesorii acestora. De principiu, hotărârea se bucură şi de o opozabilitate erga omnes, însă partea interesată poate face, în condiţiile legii, dovada contrară (art. 435 CPC).

FIŞA

TERMENUL DE

NR. 41

GRAŢIE

Sediul materiei: art. 397 alin. {3} CPC

Noţiune - constă În amânarea sau În eşalonarea pe care instanţa o acordă celui obligat prin hotărâre, pentru executarea obligaţiei.

I. ~

Condiţii

pentru acordare

în cazurile În care instanţa poate da termen pentru executarea hotărârii, ea va face aceasta prin chiar hotărârea care dezleagă pricina, arătând şi motivele pentru care a acordat termenul [art. 397 alin. (3) CPC];

~

termenul de graţie poate fi acordat doar la cererea debitorului;

~

poate fi cerut şi acordat doar în faţa instanţelor de fond (primă instanţă şi apel);

~

dacă s-a acordat un termen de graţie, executarea nu se poate realiza până la împlinirea acelui

termen (art. 674 CPC).

li. Cazuri în care debitorului nu i se poate acorda termen de graţie ~

dacă debitorului i s-a acordat un termen rezonabil de plată de către creditor;

~

dacă debitorul a avut posibilitatea să execute obligaţia într-un termen rezonabil, calculat de la

data ~

comunicării

cererii de chemare în

judecată

[art. 397 alin. (3) CPC];

dacă la data pronunţării subzistă vreunul dintre următoarele motive [art. 675 alin. (1) CPC]: ~

debitorul se sustrage de la îndeplinirea obligaţiilor care îi revin potrivit legii în scopul realizării executării

~ ~ ~

debitorul risipeşte averea sa; debitorul este în stare de insolvabilitate îndeobşte cunoscută sau prin fapta sa, săvârşită cu intenţie sau dintr-o culpă gravă, a micşorat garanţiile date creditorului

~

silite;

alţi

său

ori nu le-a dat pe cele promise sau,

creditori fac executări asupra averii lui.

după

caz,

încuviinţate;

280

:> :> :>

Termenul de graţie dacă obligaţia derivă din plata unei cambii, a unui bilet la ordin sau cec.

Chiar dacă i s-a acordat termen de graţie, debitorul poate fi decăzut din acest beneficiu, în cazurile prevăzute de art. 675 CPC. De asemenea, termenul de graţie acordat pentru plata uneia dintre datorii nu împiedică realizarea compensaţiei (art. 1619 CC).

FIŞA

CHELTUIELILE DEJUDECATĂ

NR. 42

Sediul materiei: art. .fil-455 CPC Noţiune - reprezintă totalitatea sumelor avansate de părţi pe parcursul procesului, respectiv taxele judiciare de timbru şi timbrul judiciar, onorariile avocaţilor, ale experţilor şi ale specialiştilor, sumele cuvenite martorilor pentru deplasare şi pierderile cauzate de necesitatea prezenţei la proces, cheltuielile de transport şi, dacă este cazul, de cazare, precum şi orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfăşurare a procesului.

:>

partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată [art. 453 alin. (1) CPC].

r

Cheltuielile de judecată nu se

NB

:>

acordă

din oficiu, ci doar la cererea părţii.

dacă

s-au cerut cheltuieli de judecată, instanţa se pronunţă asupra lor prin dispozitiv, având în vedere înscrisurile depuse de parte pentru dovedirea acestora, înscrisuri care pot fi depuse, cel mai târziu, la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.

r

NB

Cheltuielile de judecată potfi cenzurate de către instanţă,înipoteza în care acestea apar ca fiind vădit disproporţionate în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei. Pot fi cenzurate: - onorariile avocatilor; - onorariile experţilor judiciari şi ale specialiştilor.

:> fundamentul

acordării

cheltuielilor de judecată îl constituie culpa procesuală a părţii care a

pierdut procesul.

r

Există culpă procesuală şi în situatiile în care cererea a fost respinsă în temeiul unei exceptii procesuale, a fost anulată ca neregulat introdusă· sau ca netimbrată, s-a peiimat, reclamantul a renunţat la judecată sau la dreptul subiectiv pretins.

r

În cazul coparticipării procesuale, cheltuielile de judecată vor fi suportate în mod egal, proporţional sau solidar, potrivit cu poziţia lor în proces ori cu natura raportului juridic existent între coparticipanţi.

NB

NB

Cheltuielile de judecată

282

I. Termenul de formulare a cererii de acordare a cheltuielilor de judecată ~

dacă se optează pentru solicitarea lor în procesul în curs de desfăşurare ~ până la închiderea dezbaterilor asupra fondului cauzei;

~

dacă partea care a câştigat procesul a solicitat şi a dovedit în faţa primei instanţe cheltuielile de judecată

efectuate, însă instanţa a omis să se pronunţe asupra acestei cereri accesorii ~ partea interesată va putea formula cerere de completare a hotărârii în condiţiile art. 444 alin. (1) CPC;

~

dacă cererea a fost respinsă, partea poate exercita calea de atac prevăzută de lege pentru hotă­ rârea pe fond, în cadrul căreia să invoce nelegalitatea soluţiei;

~

dacă cererea nu a fost formulată în cadrul procesului pendinte, cheltuielile vor putea fi solicitate

de partea care a câştigat procesul, pe cale separată (prin formularea unei acţiuni în pretenţii}, în termenul de prescripţie de drept comun de 3 ani, de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care cel în cauză a câştigat procesul.

li. Acordarea cheltuielilor de judecată în cazul admiterii în parte a cererii ~

în cazul în care cererea de chemare în judecată a fost admisă în parte, culpa procesuală se împarte între reclamant şi pârât ~ instanţa va acorda celui care a câştigat procesul numai o parte din cheltuielile de judecată, corespunzătoare pretenţiilor admise.

r NB

Conform Deciziei nr. .19/2013 (M. Of. nr. 45 din 20 ianuarie20l4), l.C.C.J., Completul competent săjudece recursul îninteresul legii,. a stabilit tă cererile prin care se solicită, pe cale separată, acordarea cheltuielHor de judecată „sunt cereri principale supuse taxei judiciare de tirnbru,•care se calculeazăla valoareapretenpilordeduse.Judecăţii, chiar dacă cererile care auforrnat obiectul litigiului. din care aceste cheltuieli provin au fost scutite de Ia. plata taxefor judiciare de timbru" .

III. Compensarea judiciară a cheltuielilor de judecată ~

când cererea reclamantului are mai multe capete de cerere şi numai unele au fost admise sau când există cereri de partea ambelor părţi, admise în întregime ori în parte, instanţa va putea compensa, total sau parţial, cheltuielile de judecată;

:>

atunci când este cazul, instanţa va dispune compensarea judiciară a cheltuielilor de judecată până la concurenţa sumei celei mai mici dintre ele;

~

în materie de partaj, cheltuielile de judecată se compensează.

IV. Exonerarea pârâtului de la plata cheltuielilor de judecată ~

pârâtul care a recunoscut, la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate, pretenfi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu excepţia cazului în

ţiile reclamantului nu va putea

Cheltuielile de

judecată

283

care, prealabil pornirii procesului, a fost pus în întârziere de către reclamant sau se afla de drept în întârziere (art. 454 CPC); ~

Condiţii: ~

pârâtul trebuie să recunoască pretenţiile reclamantului, ln faţa primei instanţe, cel mai târziu la primul termen de judecată 'la care părţile sunt legal citate;

~

recunoaşterea trebuie să fie din iniţiativa pârâtului sau poate rezulta din răspunsul părţii la

interogatoriu; ~

recunoaşterea trebuie să fie integrală;

~

pârâtul să nu fi fost pus în întârziere înainte de sesizarea instanţei sau să nu fie de drept în întarziere;

:>

să

nu fie vorba de un litigiu în care recunoaşterea nu este admisă ca mijloc de probă.

FIŞA

EXECUTAREA PROVIZORIE (VREMELNICĂ)

NR. 43

A HOTĂRÂRILOR JUDECĂTOREŞTI ---

Sediul materiei: art. 448·450 CPC Noţiune instanţă

:>

reprezintă

primă

Regula:

:> :>

acele situaţii În care hotărârile pronunţate în pot fi puse În executare înainte de a rămâne definitive. -

numai hotărârea executorie sau definitivă poate fi pusă în executare silită.

Excepţia:

:>

pot fi puse în executare silită şi hotărârile pronunţate în primă instanţă, nedefinitive, dacă se bucură de executare provizorie.

I. Executarea provizorie poate fi: 1. de drept;

2. judecătorească. 1. Executarea provizorie de drept (art. 448 CPC)

:>

intervine în temeiul legii, în cazurile expres prevăzute de legiuitor [art. 448 alin. {1) CPC], respectiv atunci când hotărârile au ca obiect:

:>

:>

stabilirea modului de exercitare a autorităţii părinteşti, stabilirea locuinţei minorului, precum şi modul de exercitare a dreptului de a avea legături personale cu minorul; plata salariilor sau a altor drepturi izvorâte din raporturile juridice de muncă, precum şi a sumelor cuvenite, potrivit legii,

:> :>

şomerilor;

despăgubiri pentru accidente de

rente ori sume datorate cu titlu de obligaţie de întreţinere sau alocaţie pentru copii, precum şi pensii acordate ln cadrui asigurărilor sociale;

:>

despăgubiri în caz de moarte sau vătămare a integrităţii corporale ori gubirile s·au acordat sub formă de prestaţii băneşti periodice;

:>

reparaţii

:;

punerea sau ridicarea sigiliului ori facerea inventarului;

:;

cereri privitoare la posesie, numai in ceea ce priveşte posesia;

grabnice;

sănătăţii, dacă despă-

Executarea provizorie (vremelnică) a hotărârilor judecătoreşti

286

:>

hotărârile pronunţate în temeiul recunoaşterii de către pârât a pretenţiilor reclamantului, pronunţate

:> .ţ+

NB

în

condiţiile

art. 436 CPC;

în orice alte cazuri în care legea prevede că hotărârea este executorie.

În toate aceste cazuri de.executare provizorie de drept nu este nevoie ca partea să solicite în mod expres executarea vremelnică, iar instanta· nu are posibilitatea să aprecieze dacă este cazul ori nu să o acorde, întrucât legea este cea care permite părţii să pună în executare hotărârea înainte ca aceasta să devină definitivă.

2. Executarea provizorie judecătorească (art. 449 CPC)

:> :>

este lăsată la aprecierea instanţei de judecată; instanţa de judecată poate încuviinţa executarea provizorie a hotărârilor privitoare la bunuri ori de câte ori va considera că măsura este necesară în raport de:

:> :> :>

temeinicia vădită a dreptului ori de starea de insolvabilitate a debitorului, precum şi atunci când instanţa apreciază că neluarea de îndată a acestei măsuri este vădit prejudiciabilă pentru creditor.

:>

executarea provizorie judecătorească poate fi încuviinţată numai în pricinile privitoare la bunuri~ per a contraria, instanţa nu poate acorda executarea vremelnică în pricinile ce nu se referă la bunuri;

:>

cererea de executare vremelnică se poate face în scris sau verbal în instanţă, până la închiderea dezbaterilor în faţa primei instanţe [art. 449 alin. (3) CPC];

:>

când cererea a fost respinsă de către prima instanţă, ea poate fi reiterată în apel [art. 449 alin. (4) CPC];

:>

instanţa îl poate obliga pe creditor la plata unei cauţiuni, scopul acesteia fiind acela de a-l asigura pe debitor, în ipoteza desfiinţării hotărârii, în privinţa despăgubirilor ca urmare a executării intempestive.

li. Cazuri în care nu se poate încuviinţa executarea provizorie

:> :> :>

în materie de strămutare de hotare; în materie de desfiinţare de construcţii, plantaţii sau a oricăror lucrări având o aşezare fixă; atunci când prin hotărâre se dispune intabularea unui drept sau radierea lui din cartea funciară.

m. Suspendarea executării provizorii (art. 450 CPC) :>

suspendarea executării provizorii (indiferent că este de drept sau judecătorească) se solicită fie odată cu cererea de apel, fie separat, în tot cursul judecării apelului;

~··

Executarea provizorie

:> :>

a

hotărâriior judecătoreşti

287

cererea se depune la prima instanţă sau, după caz, la instanţa de apel; se judecă de către instanţa de apel, care poate Încuviinţa suspendarea numai cu depunerea unei în cuantumul pe care îl va fixa în condiţiile art. 719 alin. (2) şi (3î CPC;

cauţiuni,

:>

asupra cererii de suspendare a, executării provizorii instanţa de apel se pronunţă cu citarea părţilor, prin încheiere, care este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată [art. 450 alin. (3) CPCJ;

:>

până la St;:>luţionarea cererii de suspendare, aceasta va putea

fi

încuviinţată provizoriu, prin ordo-

nanţă preşedinţială,

chiar înainte de sosirea dosarului, însă tot numai cu depunerea unei cauţiuni în cuantumul fixat de instanţă [art. 450 alin. (2) CPC].

r

NB

Prin Decizia nr. 8/2015 (M. Of. nr. 539 din 20 iulie 2015), I.C.C.J. a admis recursul in interesul legii cu privire la interpretarea şi aplicarea dispozitiilor art. 450 alin. (5), stabilind că: „(. .. ) instanţa se pronuntă asupra cererii prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac". În concluzie, până la soluţionarea cererii de suspendare, aceasta va putea fi încuviinţată provizoriu, pe cale de ordonanţă preşedinţială, printr-o încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac.

-----

ÎNDREPTAREA, LĂMURIREA ŞI COMPLETAREA HOTĂRÂRII JUDECĂTOREŞTI

FIŞA

NR. 44

-

Sediul materiei: art. 442-447 CPC

I. Îndreptarea hotărârii judecătoreşti ~

Noţiune reşti; ţilor

- presupune corectarea erorilor materiale ivite în cuprinsul hotărârii judecătoeste vorba despre erori sau omisiuni cu privire la numele, calitatea şi susţinerile păr­

sau cele de calcul, precum

şi

orice alte erori materiale cuprinse în

hotărâri

sau în-

cheieri; acestea pot fi îndreptate din oficiu ori la cerere [art. 442 alin. (1} CPC].

r NB

Prin procedura îndreptării nu pot fi· remediate erori de putând face obiect al unei căi de atac.

judecată,

acestea din

urmă

E~yemple de erori materiale:

- numele păr[ii; - adresa părfii; - sus{inerile părţilor; - calitatea

păr[ilor etc.

--------------------

-

-

----------- ----- ----

1. Termenul în care poate fi formulată

:>

poate fi formulată oricând după pronunţarea hotărârii, neexistând un termen înăuntrul căruia aceasta poate fi formulată.

2. Procedura de soluţionare

:> :>

îndreptarea hotărârii se realizează din oficiu sau !a cererea părţilor ori a unui terţ interesat; cererea de îndreptare este de competenţa instanţei care a dat hotărârea sau încheierea a cărei îndreptare se urmăreşte şi se judecă în aceeaşi alcătuire a completului de judecată ca şi fondul;

:>

îndreptarea nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci doar prin intermediul acestei

:> :>

ca regulă, se soluţionează fără citarea părţilor, în camera de consiliu;

proceduri; prin excepţie, părţile vor fi citate dacă instanţa socoteşte că este necesar ca acestea să dea anumite lămuriri;

:>

în cazui hotărârilor, îndreptarea se va face în ambele exemplare ale acesteia;

-

Îndreptarea, lămurirea şi completarea hotărârii judecătoreşti

290

:>

încheierea prin care instanţa a admis/respins cererea de îndreptare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea în legătură cu care s-a solicitat îndreptarea;

:>

dacă cererea de îndreptare a fost admisă, cheltuielile efectuate de către parte cu formularea acestei cereri vor fi suportate de stat (art. 447 teza I CPC);

:>

dacă cererea de îndreptare a fost respinsă, cheltuielile efectuate de către parte cu formularea acestei cereri vor fi suportate de parte, potrivit dreptului comun (art. 447 teza a li-a CPC).

li.

Lămurirea hotărârilor şi înlăturarea dispoziţiilor

contradictorii

Noţiune

- se aplică atunci când sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori dacă acesta cuprinde dispoziţii contradictorii.

.f* NB

Prinpmcedura de lămurire a dispozitivului, instanta nu poate să modifice hotărârea, ci doar să expliciteze dispoziţiile acestuia.

Exemplu: - instanta admite atât cererea de chemare in judecată a reclamantului, cât şi cererea de voluntară principală care au acelaşi obiect.

... ... NB

NB

Dacă• partea nu uzează de această procedură, eventualele lămuriri ·pot· fi.· solidtate prin intermediul contestaţiei la titlu, în condiţiile art. 712 alin. (2) CPC

Această procedură

poate fi utilizată atunci când suntnecesarelăllluriri cu· privire strict la dispozittvul hotărârii judecătoreşti, iar nu şi atunci cândexistă contradictfi între considerente şi dispozitiv, pentru acest din urmă caz, partea putând exercita căile de atac prevăzute de lege împotriva respectivei hotărâri, şi nu procedura lămuririL

1. Te.rmenul în care poate fi

:>

intervenţie

formulată cererea de lămurire

poate fi formulată oricând, dar numai până la iniţierea procedurii de executare silită, moment după care nu va mai putea fi formulată decât contestaţia la titlu (în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu).

2. Procedura de soluţionare

:>

lămurirea şi înlăturarea dispoziţiilor contradictorii din hotărâre nu pot avea loc din oficiu, ci doar

la cererea

:>

părţilor;

se soluţionează de instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei lămurire se solicită, indiferent că ar fi vorba de prima instanţă, de instanţa de apel sau de instanţa de recurs;

Îndreptarea, lămurirea şi completarea hotărârii judecătoreşti

~

291

nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci doar prin intermediul acestei proceduri sau în faza executării silite, prin intermediul contestaţiei la titlu;

~

instanţa va rezolva cererea de urgenţă, prin încheiere dată în camera de consiliu, cu citarea părţilor;

:>

încheierea este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârile în legătură cu care s-a solicitat lămu­ rirea sau înlăturarea dispoziţiilor contradictorii;

~

dacă cerer~a

de lămurire a fost admisă, cheltuielile efectuate de către parte cu formularea aces-

tei cereri vor fi suportate de stat (art. 447 teza I CPC); ~

dacă cererea de lămurire a fost respinsă, cheltuielile efectuate de către parte cu formularea aces-

tei cereri vor fi suportate de parte, potrivit dreptului comun (art. 447 teza a li-a CPC).

III. Completarea

hotărârilor judecătoreşti

Noţiune

- se aplică atunci când prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale sau atunci când instanţa a omis să se pronunţe asupra cererilor martorilor, experţilor, traducătorilor, interpreţilor sau apărătorilor, cu privire la drepturile lor.

Exemple: - deşi s-a fonnulat cerere reconvenţională ori cerere de intervenţie ori sunt cereri conexe, omis să se pronunţe asupra acestora; - deşi s-au solicitat cheltuieli de judecată, instanţa nu s-a pronunţat asupra lor etc. 1. Termenul în care poate fi ~

formulată

instanţa

a

cererea de completare

se formulează în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs, iar în cazul hotărârilor

date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reţinere, în termen de

15 zile de la

pronunţare.

2. Procedura de

soluţionare

~

se solicită de partea interesată, instanţa neputând dispune din oficiu completarea hotărârii;

~

se soluţionează de instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei completare se cere;

~

se soluţionează de urgenţă, cu citarea părţilor, prin hotărâre separată;

~

cererea de completare se soluţionează în şedinţă publică, cu anumite excepţii care prevăd că întreaga procedură se soluţionează în camera de consiliu, astfel încât şi cererea de completare se va

soluţiona

tot !'n camera de consiliu;

292

Îndreptarea, lămurirea şi completarea hotărârii judecătoreşti

Exemplu: - cererile cu valoare redusă [art. 1030 alin. (J) CPCj. ~

completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, însă partea are posibilitatea de a formula o cerere de revizuire în condiţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 CPC, dacă sunt îndeplinite şi celelalte condiţii legale pentru exercitarea acestei căi de atac de retractare;

~

hotărârea prin care instanţa a admis/respins cererea de completare este supusă aceloraşi căi de

atac ca şi hotărârea în legătură cu care s-a solicitat completarea; ~

dacă cererea de completare a fost admisă, cheltuielile efectuate de către parte cu formularea acestei cereri vor fi suportate de stat {art. 447 teza I CPC);

~

dacă cererea de completare fost respinsă, cheltuielile efectuate de către parte cu formularea

acestei cereri vor fi suportate de parte, potrivit dreptului comun {art. 447 teza a li-a CPC).

FIŞA

DIS

NR. 45 Sediul materiei: ort. <JS6-46S

atac

I. Clasificarea

1. În funcţie de condiţiile de exercitare ;:)

căi de atac ordinare (apelul) - singura

cale de atac

;:)

căi

interzică

să

exercitarea

de atac;

căi de atac extraordinare

::;.

în procesu! civil este apelul; instanţă, fără ca legiuitorul să limiteze

in mă fiind aceea ca

rnotiveie acestei

ordinară

contestaţia

pot fi exercitate numai

în anulare

motivele expres

şi

şi

revizuirea);

limitativ

prevăzute

de lege.

2. În funcţie de instanţa competentă să soluţioneze calea de atac ::;.

căi

de atac de reformare

întrucât se

şi

···7

(contestaţia 'în

anulare

soluţionează

de

instanţa superioară

celei a cărei hotărâre se atacă;

:>

căi de atac de instanţa

a

retractare

cărei hotărare

şi

revizuirea)

::; întrucât se

soluţionează

de

se atacă

3. În funcţie de faptul dacă provoacă sau nu o nouă judecată în fond:

:>

căi

~

căi

de atac devolutive de atac nedevolutive

nouă

asupra

ln

care nu

declanşează

fondului.

4. În funcţie de faptul dacă părţile au sau nu acces direct la exercitarea căilor de atac: ~

căi

~

căi

de atac comune de atac speciale.

contestaţia

in anulare, revizuirea);

5. În funcţie de faptul dacă exercitarea căii de atac suspendă de drept sau nu executarea hotă­ rârii atacate:

::i

căi

suspensive de executare al termenu!uî de ::;. apelul, dar efectul instanţe care se bucură de executare

nu

operează

in cazul

hotărârilor

primei

de drept (art. 448 CPC) sau pentru care

Dispoziţii

294

generale privind

căile

de atac

instanţa a încuviinţat executarea provizorie (art. 449 CPC); însă instanţa de apel poate suspende executarea vremelnică a hotărârii în condiţiile art. 450 CPC;

:>

:>

recursul pentru motivele

prevăzute

să

de art. 484 alin. (1) CPC, respectiv:

:>

pricinile privitoare la strămutarea de hotare, desfiinţarea de construcţii, plantaţii sau a oricăror lucrări cu aşezare fixă;

:> :>

în cazurile anume prevăzute de lege; în situaţia în care instanţa de recurs dispune suspendarea, la cerere şi cu plata unei cauţiuni [art. 484 alin. (2) CPC].

căi

de atac nesuspensive de executare (contestaţia în anulare şi revizuirea), însă şi acestea pot suspenda executarea hotărârii atacate dacă partea interesată formulează cerere de suspendare în condiţiile art. 507 şi art. 512 CPC.

li. legalitatea

căii

de atac {art. 457 CPC)

:>

este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei [art. 457 alin. (1) CPC];

:>

menţiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege [art. 457 alin. (2) CPC];

:>

dacă hotărârea atacată conţine în dispozitivul său o menţiune inexactă cu privire la calea de atac, iar partea declară calea de atac prevăzută de lege, nu se impune nici calificarea căii de atac, prevăzută de art. 152 CPC, nici recalificarea acesteia, menţionată la art. 457 alin. (4) CPC, şi nici aplicarea art. 457 alin. (3) CPC, vizând respingerea căii de atac ca inadmisibilă, ci instanţa va proceda la soluţionarea acesteia în consecinţă;

:>

hotărârea judecătorească

dacă judecătorul a făcut în dispozitiv o menţiune inexactă

dat curs acestei

menţiuni, instanţa

cu privire la calea de atac, iar partea a de control judiciar are două posibilităţi:

:>

calea de atac ca inadmisibilă, potrivit art. 457 alin. (3) CPC, cu consecinţa comunicării, din oficiu, a hotărârii pronunţate de instanţa de control judiciar tuturor părţilor care au luat parte la judecata în care s-a pronunţat hotărârea atacată, iar de la data acestei comunicări începe să curgă, dacă este cazul, termenul pentru exercitarea căii de atac prevăzute de lege [art. 457 alin. (3) CPC]. Se statuează astfel că decizia de respingere ca inadmisibilă a căii de atac neprevăzute de lege va fi comunicată din oficiu tuturor celor care au avut calitatea de părţi la judecata în primă instanţă, chiar dacă acestea nu au figurat ca părţi şi în calea de atac. În acest fel se repun pe poziţie de egalitate toţi cei care au avut calitatea de părţi la judecata în primă instanţă;

:>

să

să respingă

recalifice calea de atac, potrivit art. 457 alin. (4) CPC, cu consecinţa comunicării încheierii de recalificare către părţile lipsă. Dacă în această ultimă ipoteză partea declară apel (cale de atac menţionată eronat de prima instanţă în dispozitivul hotărârii atacate), instanţa de

privind

căile

de atac

295

poate proceda la recalificarea căii de atac exercitate din apel în recurs, prin

control

încheiere, după punerea acestui aspect în discuţia contradictorie a părţilor. Încheierea se comunică părţilor

care au lipsit de la termenul de judecată în care s-a dispus recalificarea,

rezultând inclusiv -obligaţia instanţei de amânare a cauzei şi de citare a părţilor cu calităţile procesuale nou dobJndite ln urma recalificării căii de atac. Termenul pentru motivarea căii de atac a recursu!Ui va curge, după caz, fie de la data pronunţării acestei încheieri, fie de ia data comunicării sale, părţile fiind repuse în termenul de motivare a căii de atac [altfel ar fi interve~it

r+

Prin derogare de la dreptul comun, în acest caz, partea nu trebuie să formuleze cerere de repunere în termenul de motivare a căii de atac recalificate, în condiţiile art. 186 CPC, incidenţa art. 457 alin. (4) CPC fiind suficientă prin ea însăşi să determine acest efect.

NB

Prin Decizia nr. 19/2016 (M. Of. nr. 103 din 6 februarie 2017), I. C. C.J. a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Braşov şi a stabilit că: „Dispoziţiile art. 457 alin. ( 4) CPC nu sunt aplicabile dacă partea exercită o cale de atac neprevăzută de lege, diferită de cea corect mentionată în dispozitivul hotărârii atacate. În ipoteza în care partea exercită o cale de atac neprevăzută de lege, diferită de cea corect menţionată în dispozitivul hotărârii atacate, instanţa de control judiciar va respinge ca inadmisibilă calea de atac neprevăzută de lege, potrivit art. 457 alin. (I) C. proc. civ., în măsura în care aceasta nu poate fi calificată prin aplicarea dispozitiilor art. 152 raportat la art. 22 alin. ( 4) C. proc. civ.".

r+

NB

~

nulitatea recursului, potrivit art. 486 alin. (3) CPC];

judecătorul va arăta dacă hotărârea este executorie, dacă este supusă unei căi de atac ori este definitivă,

iar dacă este

~

va

apelului sau

cererea pentru exercitarea

căii

arăta şi instanţa

la care se depune

de atac;

dacă,

pe de aîtă calea de atac este corect în mod incorect si se acordă un termen mai

indicată

trebui să fie

ca soluţie repunerea în termen a părţii (art. 186

tardivă.

A fost

de

judecător, însă termenul

decât cel

prevăzut

este indicat

de lege, calea de atac n-ar

art. 186 CPC presupun lipsa culpei

r

NB ~

Prin urmare, se poat.e admite soluţia repuneru m termen, însă partea trebuie să o solicite, instanţa de judecată neputând să o acorde din oficiu. Dacă partea nu a solicitat repunerea în termen, instanţa va pronunţa solupa de respingere a căii de atac ca inadmisibilă, dispozitiile art. 457 alin. (3) CPC fiind deplin aplicabile.

în ultima teză a alin. posibilităţii

de atac

a art. 457 CPC se

ca hotărârea de

ca

foloseşte

sintagma „dacă este cazul" în considerarea

inadmisibilă să

nu

deschidă

dreptul ia exercitarea caii

nicio caie de atac

e.xciusiv

lui, iar partea

Dispoziţii

296

generale privind căile de atac

nemulţumită

face recurs, în considerarea menţiunii inexacte din cuprinsul deciziei de apel, care, potrivit legii, este definitivă). Aşadar, comunicarea hotărârii de respingere ca inadmisibilă a căii de atac promovate de parte nu va servi pentru declanşarea curgerii vreunui termen de exercitare a ei, câtă vreme partea nu are acces la o cale de atac prevăzută de lege, ci va reprezenta doar îndeplinirea obligaţiei instanţei privind comunicarea hotărârilor judecătoreşti.

r NB

Apreciem că, în conditiile în care, potrivit art. 457 alin. (3) CPC, calea de atac urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, partea nu va trebui să timbreze încă o dată calea de atac corectă, deoarece ar fi excesiv să se plătească de două ori o taxă de timbru, câtă vreme cauza nu a fost soluţionată. III. Subiectele căilor de atac (art. 458 CPC)

:>

Regula:

:> :>

numai părţile (inclusiv procurorul), precum şi succesorii acestora, pot să exercite căile de atac.

Excepţii:

:>

avocatul care a reprezentat sau asistat partea la judecarea procesului poate, chiar fără mandat, să introducă orice cale de atac împotriva hotărârii pronunţate;

:>

martorii, experţii, traducătorii, interpreţii sau apărătorii părţilor pot exercita căi de atac împotriva hotărârii de completare, cu privire la drepturile lor;

:> :>

creditorul poate să exercite căile de atac pe calea acţiunii oblice; în procedura necontencioasă, apelul poate fi declarat de orice persoană interesată, chiar dacă nu a fost citată la soluţionarea cererii.

IV. Ordinea exercitării căilor de atac {art. 459 CPC)

:>

dacă o hotărâre judecătorească este susceptibilă de tă

apel, partea este obligată să uzeze de aceascale înainte să formuleze recurs, contestaţie în anulare sau revizuire;

:>

în cazul hotărârilor susceptibile de apel, dacă acesta nu a fost exercitat, recursul este inadmisibil; cu toate acestea, o hotărâre susceptibilă de apel şi de recurs poate fi atacată, înăuntrul termenului de apel, direct cu recurs, la instanţa care ar fi fost competentă să judece recursul împotriva hotărârii date în apel, dacă părţile consimt expres, prin înscris autentic sau prin declaraţie verbală, dată în faţa instanţei a cărei hotărâre se atacă şi consemnată într-un proces-verbal, caz în care recursul poate fi exercitat numai pentru încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material - art. 459 alin. (2) teza a li-a CPC;

:>

căile extraordinare de atac pot

fi exercitate şi concomitent, în condiţiile legii, însă, dacă printre căile de atac este formulat şi un recurs, acesta se judecă cu prioritate, operând, eventual, o suspendare a celeilalte căi de atac până la soluţionarea recursului.

Dispoziţii

generale privind

căile

de atac

297

Exemplu: - dacă îrnpotriua prioritate.

aceleiaşi flotărâri

V. Unicitatea

căii

s-a forrnulat atât recurs, cât

şi

revizuire, recursul se

judecă

cu

de atac (art. 460 CPC)

:; o cale de atac poate fi exercitată împotriva unei hotărâri numai o singură dată, dacă legea prevede acelaşi termen de exercitare pentru toate motivele existente la data declarării acelei căi de atac; :; calea de atac împotriva soluţiei date cererilor accesorii este aceeaşi precum cea prevăzută de lege pentru cererea principală, atunci când sunt soluţionate prin aceeaşi hotărâre (în aplicarea principiului de drept accesorium sequitur principale); :;

dacă prin ac~eaşi hotărâre au

fost soluţionate mai multe cereri principale sau incidentale, este suficient ca doar pentru una dintre ele, principală sau incidentală, să poată fi exercitată calea de atac a apelului, situaţie în care toată hotărârea va putea fi atacată cu apel, indiferent de ceea ce se atacă din acea hotărâre;

:;

dacă

legea nu prevede nici apelul şi nici recursul pentru soluţia dată cererii principale (de exemplu,

divorţul

prin acord, în temeiul art. 931 CPC) ori unei cereri incidentale, se va pronunţa o hotărâre în ceea ce priveşte capătul principal de cerere, iar raportat la capetele accesorii sau incidentale, hotărârea va putea fi atacată cu calea de atac corespunzătoare [art. 460 alin. (4) CPC]; definitivă

:; atunci când se recunoaşte o cale de atac cu privire la soluţiile date pentru toate capetele de cerere, se va stabili doar calea de atac - apel sau recurs, iar termenul va fi cel de drept comun, adică 30 de zile de la comunicarea hotărârii.

VI. Partea din ~

care poate fi

atacată

(art. 461 CPC)

Regula: :;

:;

hotărâre

calea de atac se

în dispozitivul

hotărârii.

Excepţia:

:>

'ln cazul în care calea de atac vizează numai considerentele hotărârii care s-au dat dezlegări unor probleme de drept ce nu au legătură cu judecata acelui proces sau care sunt greşite ori cuprind constatări de fapt ce prejudiciază partea în mod distinct apel doar împotriva considerentelor.

partea

interesată

poate exercita

:; În cazul în care găseşte întemeiată calea de atac formulată, instanţa va menţine soluţia cuprinsă în dispozitivul hotărârii atacate, precum şi soluţia dată cererii accesorii privind cheltuielile de judecată, dacă acestea s-au solicitat, şi va înlătura acele considerente greşite În fapt şi în drept, înlocuindu-le cu propriile considerente.

Dispoziţii

298

generale privind

căile

de atac

VII. Achiesarea la hotărâre (art. 463-464 CPC} ~

achiesarea la hotărâre reprezintă renunţarea unei părţi la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluţii din respectiva hotărâre [art. 463 alin. (1) CPC];

~

poate fi: ~

expresă

- se face de parte prin act autentic sau prin declaraţie verbală în faţa instanţei ori de mandatar, în temeiul unei procuri speciale;

~

tacită

~

totală - priveşte hotărârea în întregul ei;

~

parţială

- poate fi dedusă numai din acte sau fapte precise şi concordante care exprimă intenţia certă a părţii de a-şi da adeziunea la hotărâre;

~

dacă

~

dacă, însă,

- priveşte numai o parte din hotărâre.

achiesarea este necondiţionată, ea nu presupune acordul părţii adverse şi instanţa va lua act de ea în condiţiile legii;

achiesarea expresă, sub cele două forme prevăzute de lege (totală sau parţială), este condiţionată de partea care doreşte să renunţe la calea de atac, ea nu va produce efecte decât dacă este acceptată expres de partea adversă [463 alin. (2) CPC].

VIII. Măsurile de administrare judiciară (art. 465 CPC) ~

măsurile de administrare judiciară

nu pot face obiectul niciunei căi de atac.

Exemple: - preschimbarea termenului de judecată; - repartizarea judecătorilor În secţii sau pe complete etc.

FIŞA

APELUL

NR. 46 Sediul materiei: art.

466-482 CPC

Noţiune

- este o cale de atac ordinară, de reformare, comună, devolutivă şi suspensivă de executare. Apelul constituie calea de atac de drept comun prin intermediul căreia partea interesată sau procuroru/, În condiţiile art. 92 alin. (4) CPC, poate aduce critici hotărârii primei instanţe. I. Forme 1. Apelul principal

:>

este apelul exercitat de partea nemulţumită de hotărârea pronunţată de către prima instanţă.

2. Apelul incident Noţiune

- intimatu! este în drept, după împ!inirea termenului de apel, să formuleze apel în scris, în cadrul procesului în care se judecă apelul făcut de partea potrivnică, printr-o cerere proprie care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanţe [art. 472 alin. (1) CPCj.

:>

Caracteristici:

:>

poate fi formulat doar de către intimat împotriva părţii cu interese contrare, care a exercitat apelul principal şi care are calitatea de apeiant;

:>

din punctul de vedere al momentului în care se exercită, acesta se va formula după împlinirea termenului de apel şi se va depune odată cu întâmpinarea la apelul principal (întrucât, dacă s-ar formula în interiorul termenului de apel, atunci ar fi apel principal);

:> :>

trebuie să aibă cuprinsul prevăzut de lege pentru apelul principal;

:>

are caracter

prin exercitarea apelului incident, intimatul trebuie să urmărească schimbarea hotărârii primei instanţe; raport cu apelul principal, în sensul că soarta sa depinde de soluţia pronunţată în apelul principal; astfel, dacă apelantul principal îşi retrage apelul sau dacă acesta este anulat ca tardiv, respins ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implică cercetarea fondului, apelul incident rămâne fără efect [art. 472 alin. (2) CPC].

accesoriu în

300

Apelul

Exemplu: - dacă prima instanf ă admite in parte pretenfiile lui A impotriva pârâtului B, atât reclamantul, cât şi pârâtul ar avea interes în exercitarea căii de atac a apelului; cu toate acestea, dacă doar reclamantul exercită apel principal, intimatul-pârât B, în situafia în care urmăreşte schimbarea solufiei primei instanfe (în sensul respingerii in integralitate a pretenfiilor lui A), va putea formula apel incident odată cu intâmpinarea la apelul principal.

3. Apelul provocat Noţiune

- în caz de coparticipare procesuală, precum şi atunci când la prima instanţă au intervenit terţe persoane în proces, intimatu/ este în drept, după împlinirea termenului de apel, să declare, în scris, apel Împotriva altui intimat sau a unei persoane care a figurat în primă instanţă şi care nu este parte în apelul principal, dacă acesta din urmă ar fi de natură să producă consecinţe asupra situaţiei sale juridice în proces (art. 473 CPC).

:>

Situaţii în care se poate formula:

:> :>

ca şi apelul incident, se poate formula doar de către intimat;

în cazul coparticipării procesuale, intimatul poate formula apel împotriva altui intimat din apelul principal, dacă apelul principal ar fi de natură să producă consecinţe asupra situaţiei sale juridice în proces (ipoteza vizează coparticiparea procesuală din apel);

Exemplu: - în situafia în care reclamantul a introdus o cerere in pretenfii împotriva a doi pârâfi, iar prima inadmite cererea de chemare in judecată şi obligă fa fă de reclamant doar pe unul dintre pârâfi, respingând-o faf ă de celălalt, pârâtul care a căzut în pretenfii declară apel principal atât împotriva reclamantului, cât şi a celuilalt pârât, susfinând fie că ar trebui obfigafi împreună, fie că cererea ar trebui admisă doar fafă de celălalt pârât (caz în care reclamantul şi unul dintre pârâfii din fafa prime instante vor avea calitatea de intimafi în apelul principal). În acest context, intimatul-reclamant este cel care justifică interes in introducerea apelului provocat împotriva intimatului-pârât penim ca acesta din urmă să-i plătească, singur sau alături de apelantul-pârât, suma pretinsă prin cererea de chemare în judecată, dacă solufia instanfei de apel ar fi aceea de admitere a apelului principal. stanfă

~

în cazul în care în faţa primei instanţe au intervenit terţe persoane în proces sau în caz de coparticipare procesuală în faţa primei instanţe, intimatul este în drept să declare apel împotriva unei persoane care a figurat în primă instanţă şi care nu este parte în apelul principal, dacă acesta din urmă ar fi de natură să producă consecinţe asupra situaţiei sale juridice în proces.

txemplu: - dacă În faf a primei instante pârâtul formulează cerere de chemare în garanfie, iar prima instanf ă respinge cererea de chemare În judecată ca neîntemeiată şi cererea de chemare in garanţie ca lipsită _de _obit_:ct, _C(!l_ C(Jl~e _are_ {ntere_s_ În exe!~c_itarea_ G_f?e_ll!_Zui p_rir1c{f?a_l (!Sle 1~eclaman_t_11~ _ca_~€! l!(]_ d_ec;!a!~f! _c_gf(!_f! _

Apelul

301

: de atac Îl~l{XJl;iua pârâtului. fn Cl~·est context, intimatu/-pârdl -<J~~,- f;1teres În formularea ape/ului prouocat împotriva chematului in garanţie, pentru a repune în discuţie cererea de chenwre în garanţie în situafia în care s-ar adrnite apelul şi s-ar schimba hotărârea primei instan[e in sensul admiterii cererii · de chemare în judecată q reclamantului. ~

Caracteristici: ~

poate fi formulat numai de către intimat, însă se îndreaptă împotriva altui intimat sau împotriva unei persoane care a fost parte la judecata în primă instanţă, dar nu este parte şi în apelul principal;

~

din punctul de vedere al momentului în care se exercită, acesta se va formula după împlinirea termenului de apel şi se depune odată cu întâmpinarea la apelul principal (întrucât, dacă s-ar formula în interiorul termenului de apel, atunci ar fi apel principal);

~

trebuie să aibă cuprinsul prevăzut de lege pentru apelul principal;

~

prin exercitarea apelului incident, intimatul trebuie să urmărească schimbarea situaţiei sale juridice în proces;

~

are caracter accesoriu în raport cu apelul principal, în sensul că soarta sa depinde de soluţia pronunţată în apelul principal; astfel, dacă apelantul principal îşi retrage apelul sau dacă acesta este anulat ca tardiv, respins ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implică cercetarea fondului, apelul provocat rămâne fără efect [art. 473, art. 472 alin. (2) CPC].

li. Obiectul apelului ~

Regula: sunt supuse apelului hotărârile pronunţate în mod expres altfel [art. 466 alin. (1) CPC].

:i

Excepţia: ~

Hotărâri

împotriva

cărora

primă instanţă, dacă

nu se poate exercita apelul,

însă,

legea nu prevede în

se poate exercita direct re-

cursul; Exemple: - hotărârea prin care se constată renunţarea la judccatâ, cu excepfia celei pmnun(ate de o lnaltei Curfi de Casaţie şi Justiţie, care este definitivă [art. 406 alin. (6) CPC];

secţie

- hotârârea care constată perimarea {art. 421 alin. (2) CPC]; - hotărârea pronunfată in baza rernnoaşterii pretenfiilor {art. 437 alin. (I) CPC /; - hotărârea de expedient, prin care se consfinţeşte tranzacfia intervenită Între părfi (art. 440 CPC). ~

Hotărâri

definitive împotriva

cărora

nu se poate exercita nici apelul, nici recursul.

Exemple: - hotărârea de declinare a competenfei {art. 132 alin. (3) CPC]; ~hotărârea prin _care se s_oluţior1e(lz_ă_ c<_Jnflict_ul de_co_TT/fJ_etenţc1/art._13.5_al~n. _(4)Cf1c_J;

a

302

Apelul

- hotărârea prin care se solu{ionează cererea de strămutare /art. 144 alin. (2) CPC/; - hotărârea de diuor{, În cazul diuor{ului prin acordul so{ilor /art. 931 alin. (4) CPC/.

III. Subiectele apelului

:> :> :>

Părţile în calea de atac a apelului se numesc

apelant şi intimat;

Regula: doar părţile de la judecata În primă instanţă au dreptul de a exercita calea de atac a apelului; Excepţia:

cererea de apel poate fi introdusă şi de unele persoane care nu au participat la judecata În primă instanţă, respectiv de către:

:>

dobânditorul cu titlu particular al unui drept sau bun ce formează obiectul litigiului dintre părţi, dacă

transmiterea a avut loc după pronunţarea nului de apel pentru partea ce a transmis dreptul;

:>

hotărârii şi

Înainte de expirarea terme-

creditorii chirografari, dacă debitorul lor nu a exercitat calea de atac, cu excepţia hotărârilor pronunţate

în cauze care au un caracter strict personal;

:>

procuror, care poate să exercite căile de atac împotriva hotărârilor pronunţate în acţiunile privind apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicţie şi ale dispăruţilor, precum şi în alte cazuri expres prevăzute de lege, chiar dacă nu a pornit acţiunea civilă, precum şi atunci când a participat la judecată, în condiţiile legii [art. 92 alin. {4} CPC};

:>

orice persoană interesată, chiar necitată la soluţionarea cererii, în cazul procedurilor necontencioase.

IV. Termenul de apel

:>

termenul de apel reprezintă intervalul de timp înăuntrul căruia trebuie exercitată calea de atac {termen legal, imperativ, absolut);

A. Momentul de la care începe să curgă termenul de apel

:>

Regula: termenul de apel este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel [art. 468 alin. {1} CPC];

:>

Excepţia: termenul de apel începe să curgă de la un alt moment decât acela al comunicării hotă­ rârii în următoarele cazuri de echipolenţă:

:>

se consideră că actul a fost comunicat părţii şi în cazul în care aceasta a primit sub semnătură copie de pe act, precum şi în cazul în care ea a cerut comunicarea actului unei alte părţi [art. 184 alin. (2) CPC];

:>

termenul de apel de 30 de zile curge de la comunicarea hotărârii, chiar atunci când aceasta a fost făcută odată cu încheierea de încuviinţare a executării silite [art. 468 alin. (2) CPC];

Apelul

:>

303

dacă

o parte face apel înainte de comunicarea hotărârii, aceasta se socoteşte comunicată la data depunerii cererii de apel (art. 468 alin. (3) CPC], însă, motivarea apelului se va putea face după comunicarea hotărârii redactate [a se vedea şi art. 470 alin. (5) CPC], într-un

termen egal cu termenul de apel.

:>

8,

:>

C.

Pentru procuror, term.enul de apei curge de la pronunţarea hotărârii, în afară de cazurile în care procurorul a participat la judecarea cauzei, când termenul de apel curge de la comunicarea hotărârii [art. 468 alin. (4) CPCJ;

Întreruperea termenului de recurs Întreruperea termenului de apel se produce în următoarele situaţii:

:>

faţă

:>

prin moartea părţii care are interes să exercite calea de atac, caz în care se va face din nou o singură comunicare a hotărârii, la ultimul domiciliu al defunctului, pe numele moştenirii, fără a se arăta numele şi calitatea fiecărui moştenitor [art. 469 alin. {l) CPC] şi va curge un nou termen de apel;

:>

prin moartea mandatarului căruia i s-a făcut comunicarea hotărârii primei instanţe, caz în care se va face din nou o singură comunicare părţii, iar termenul de apel va începe să curgă din nou, de la această dată [art. 469 alin. (4) CPCJ;

de cel lipsit de capacitate de exerciţiu ori cu capacitate de exerciţiu restrânsă, cât timp nu a fost desemnată o persoană care să îl reprezinte sau să îl asiste, după caz [art. 184 alin. (3) CPC];

Sancţiunea nerespectării

termenului de recurs

:>

neexercitarea apelului înăuntrul termenului prevăzut de lege se sancţionează cu decăderea părţii din dreptul de a mai exercita această cale de atac;

::>

excepţia

de tardivitate a apelului poate fi invocată de partea interesată, de procuror sau de către din oficiu; dacă excepţia se admite, soluţia va fi aceea de anulare a apelului ca tardiv formulat [a se vedea art. 185 alin. (1} teza a ll··a CPC]; instanţă,

::>

motivarea apelului se face În acelaşi termen În care trebuie exercitată calea de atac, cu excepţia situaţiei în care termenul pentru exercitarea apelului curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, caz în care motivarea apelului se va face într-un termen de aceeaşi durată, care curge, Însă, de fa data comunicării hotărârii [art. 470 alin. (5) CPCJ.

V.

::>

Competenţa instanţei

apelul este de competenţa tribunalului, dacă această cale de atac este exercitată împotriva unei hotărâri pronunţate de judecătorie (art. 95 pct. 2 CPC);

304

:>

Apelul

apelul este de competenţa curţii de apel, dacă această cale de atac este exercitată împotriva unei hotărâri pronunţate de tribunal în primă instanţă [art. 96 pct. 2 CPC].

VI. Cererea de apel 1. Cuprinsul cererii de apel

:>

numele şi prenumele, codul numeric personal, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi, după caz, codul unic de înregistrare sau codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerţului ori de înscriere în registrul persoanelor juridice şi contul bancar, iar dacă apelantul locuieşte în străinătate, va arăta şi domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul;

:>

pentru lipsa acestor elemente legiuitorul nu a prevăzut expres o sancţiune, însă considerăm că ar putea interveni nulitatea, dacă partea care o invocă dovedeşte existenţa unei vătămări care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului de procedură, deci, în condiţiile art. 175 alin. (1) CPC;

:>

indicarea hotărârii atacate este un element al cererii de apel prevăzut de legiuitor sub sancţiu­ nea nulităţii exprese, sancţiune care nu va interveni, însă, dacă cererea de apel cuprinde suficiente elemente de natură a conduce la identificarea hotărârii apelate;

:>

motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază apelul sunt elemente a căror lipsă atrage decăderea apelantului din dreptul de a motiva apelul, caz în care instanţa de apel se va pronunţa în baza celor invocate în faţa primei instanţe, având în vedere caracterul devolutiv al acestei căi de atac;

:>

întrucât apelul este o cale ordinară de atac, legea nu stabileşte în mod expres motivele pentru care se poate exercita apelul, ceea ce înseamnă că hotărârea primei instanţe poate fi atacată pentru orice motiv de nelegalitate şi/sau netemeinicie, cu excepţia situaţiilor în care anumite neregularităţi trebuiau invocate în faţa primei instanţe;

Exemplu: - nu se poate invoca direct În apel necompetenţa teritorială exclusivă sau necompetenfa materială a primei instanţe, dacă aceasta nu a fost invocată până la primul termen de judecată in fata primei . instanfe. În cazul in care necompetenţa a fost invocată în termenul legal şi prima instanţă a

~ -~·e~p_~n_s~CJ' !?'!~~eC:_ ~'!!er:.esr::!~ ~ fJ_()_G_~~-~~~"t~~?- ~°. _fTl_()ti~_ c}::_ _af!_~l~ ____________ ______ _ ____________________ ____ _ :> probele invocate în susţinerea apelului, cu indicarea menţiunilor din cuprinsul art. 194 lit. e) CPC, astfel:

:>

când dovada se face prin înscrisuri, la fiecare exemplar al cererii de apel se vor alătura copii de pe înscrisurile de care partea înţelege a se folosi în proces;

:>

când apelantul doreşte să îşi dovedească motivele de apel prin interogatoriul intimatului, va cere înfăţişarea în persoană a acestuia, dacă intimatul este o persoană fizică. În cazurile în

•' 'F

I

că

:;

~ NB

:;

intimatul va

dnd se solicită dovada cu ma

u, acesta va fi

se vor

arăta

prenumele

şi

adresa martorilor.

I Neindicarea în .cererea de apel a mijloacelor de probă pe care apelantul înţelege să le folosească în dovedirea motivelor de apel atrage sancţiunea decăderii apelantului din dreptul de a mai propune probe noi în faţa instanţei de apel, fapt care nu împiedică, 1 totuşl, instanta de apel să dispună ea însăşi probe noi din oficiu (fără a se înfelege, Însă, că este obligată să o facă}. Astfel, în cazul în care apelul nu se motivează ori motivarea apelului sau întâmpinarea nu cuprinde motive, mijloace de apărare sau dovezi noi, instanţa de apel se va pronunta, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanţă. Cu toate acestea, cazurile prevăzute de art. 254 CPC, precum şi art. 263 CPC sunt pe deplin aplicabile.

semnătura, cerinţă care este prevăzută sub sancţiunea nulităţii, însă

complini în cursul

lipsa semnăturii se poate apelului; cu toate acestea, dacă se invocă lipsa de semnătură, apela acel termen va trebui să semneze cererea cel mai târziu la primul termen

judecării

lantul care lipseşte

următor, flind înştiinţat în acest sens prin citaţie, iar în cazul în care apelantul este prezent în instanţă,

:>

acesta va semna chiar în

şedinţa

în care a fost invocată nulitatea [art. 196 alin. (2) CPC];

la cererea de se va dovada achitării taxelor de timbru, sub sancţiunea anulării apelului ca netimbrat/insuficient timbrat; cu toate acestea, lipsa dovezii achitării taxei de timbru poate fi complinită până la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată în apel. :; taxa de timbru aferentă apelului

în principiu,

jumătate

din taxa

achitată

în

faţa

primei

instanţe.

2. Depunerea cererii de apel. Regularizarea cererii de apel în procesele ce vor începe de 1 ianuarie 2019 111

după

data

când este nulităţii

sau persoana desemnată de acesta, care primeşte cererea de apel, va stabili lipsurile şi î'i va cere apelantului să completeze sau să modifice cererea de sau mocHfidacă fost trimis de acesta

că

intervalul

rămas

nu este suficient, va

Potrivit arL î din O.U.G. nr. 95 /2016 pentru prorogarea unor termene, precum şi pentru instituirea unor măsuri necesare pregătiri; punerii in aplicare a unor din Legea nr. 134/2010 privind Codu! de procedură civilă (!Vl Of. nr. 1009 din 15 decembrie 2016), termenu! prevăzut de art. XIII teza ! din Legea nr. 2/2013 a fost prorogat

!a data de 1 lz1nuarie 2019.

-~

306

Apelul

acorda un termen scurt, de cel mult 5 zile de la expirarea termenului de apel, în care completarea sau modificarea cererii [art. 471 alin. (3) CPC];

:>

să

se

depună

după primirea cererii de apel, respectiv a motivelor de apel, preşedintele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată va dispune comunicarea lor intimatului, împreună cu copiile certificate de pe

înscrisurile alăturate şi care nu au fost înfăţişate la prima instanţă, punându-i-se în vedere obligaţia de a depune la dosar întâmpinare în termen de cel mult 15 zile de la data comunicării [art. 471 alin. (5) CPC];

:>

instanţa la care s-a depus întâmpinarea o comunică de îndată apelantului, punându-i-se în vedere obligaţia

de a depune la dosar răspunsul la întâmpinare în termen de cel mult 10 zile de la data comunicării, intimatul luând cunoştinţă de răspunsul la întâmpinare din dosarul cauzei [art. 471 alin. (6) CPC];

:>

preşedintele sau persoana desemnată de acesta, după împlinirea termenului de apel pentru

toate părţile, precum şi a termenelor pentru depunerea intâ1npinării şi a răspunsului la întâmpinare, va înainta instanţei de apel dosarul, împreună cu apelurile făcute, întâmpinarea, răspunsul la întâmpinare şi dovezile de comunicare a acestor acte [art. 471 alin. (7) CPC];

:>

dacă s-au formulat atât apel, cât şi cereri de îndreptare/completare/lămurire a hotărârii, dosarul nu va fi trimis instanţei de apel decât după împlinirea termenului de apel privind hotărârile date asupra acestor din urmă cereri [art. 471 alin. (8) teza I CPC].

apeluluUn procesele pornite începând cu data de 15 februarie 2013 şi până la data de. 31 decembrie 2018

3.

:> :> :>

Pregătirea judecăţii

apelul şi, dacă este cazul, motivele de apel se depun la instanţa a cărei hotărâre se atacă; procedura de verificare şi regularizare a cererii de apel se va face la instanţa care judecă calea de atac a apelului; preşedintele instanţei a cărei hotărâre se atacă sau persoana desemnată de acesta va înainta instanţei de apel dosarul, pentru toate părţile;

:>

împreună

cu apelurile

făcute, după

împlinirea termenului de apel

în cazul în care cererea de apel nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, completul căruia i s-a repartizat dosarul va stabili lipsurile cererii de apel şi îi va comunica, în scris, apelantului că are obligaţia de a completa sau modifica cererea în termen de cel mult 10 zile de la data comunicării;

:>

după regularizarea cererii de apel, se va dispune comunicarea acesteia, precum şi a motivelor de apel intimatului, împreună cu copiile certificate de pe înscrisurile alăturate şi care nu au fost înfăţişate la prima instanţă, punându-i-se în vedere obligaţia de a depune la dosar întâmpinare în termen de cel mult 15 zile de la data comunicării;

307

:;, întâmpinarea depusă se comunică apelantului, punându-i se în vedere obligaţia de a depune ia dosar răspunsul la întâmpinare în termen de· cel mult 10 zile de la data comunicării, iar inti· matul va lua cunoştinţă de răspunsul ia întâmpinare din dosarul cauzei;

:;, în termen de 3 zile de 'la data depu,nerii răspunsului la întâmpinare, judecătorul fixează 1 prin rezo luţie, primul termen cJe judecată. care va fi de cel mult 60 de zile de la data rezoluţiei, dispunând citarea părţilor;

:>

în procesele urgente. termenele de mai sus pot fi reduse de instanţa de apel in funcţie de circumstanţele cauzei.

4. Efectele cererii de apel :;, învestirea instanţei de apel - în absenţa exercitării căii de atac a apelului de către părţi sau de către persoanele cărora legea le conferă legitimare în acest sens, hotărârea primei instanţe devine definitivă şi executorie, putând fi pusă în executare silită; :;,

cererea de apel suspendă executarea hotărârii apelate, atât în interiorul termenului de exercitare a căii de atac, cât şi pe parcursul judecării cauzei în apel; cu toate acestea, există şi hotărâri instanţe care pot fi puse în executare silită 1 deşi se poate exercita calea de atac a apelului, caz în care introducerea apelului nu mai are caracter suspensiv de executare

executorii ale primei (hotărâri date cu

:>

executare provizorie

art. 448-449 CPC);

apelul produce un efect devolutiv, Tn sensul că apelul exercitat în termen provoacă o nouă judecată

asupra fondului,

instanţa

de apel statuând atât în fapt, cât şi în drept [art. 476 alin. (1)

CPC]; :;

presupune posibilitatea acordată părţilor de a relua toate

efectul devolutiv al

aspectele de fapt :;,i de drept dezbătute în faţa primei instanţe;

r NB

I

Nu întotdeauna apelul are caracter devolutiv, în sensul că există şi situaţii în care prin apel nu se solicită judecata în fond sau rejudecarea, ci anularea hotărârii de primă instanţă şi respingerea 01i anularea cererii de chemare în judecată ca urmare a invocării unei excep~ii sau trimiterea dosarului la instanţa competentă.

: Exernp/e· ~

irwocorea direct în

a

de lucru judecat:

~

invocarea cr1 motiv de apel a prescripţiei dreptului material la in rnâsuru in core uceasto u fost inoncalâ 1! 1 con
tar

r NB

in

e/i

Devoluţiunea

va opera cu privire la întreaga cauză atunci când apelul nu este limitat la din dispozitiv ori atunci când se tinde la anularea hotărârii sau dacă obiectul litigiului este indivizibil [art. 477 alin, (2) CPCJ.

anumite

soluţii

308

Apelul

Nu întotdeauna în apel vor fi reluate toate aspectele invocate în faţa primei instanţe; ci acestea vor fi dezbătute doar în limitele cererii de apel, sens în care instanţa de apel va proceda la rejudecarea fondului În limitele stabilite, expres sau implicit, de către apelant, precum şi cu privire la soluţiile care sunt dependente de partea din hotărâre care a fost atacată [art. 477 alin. (I) CPC].

:>

totodată, ca regulă, prin apel nu se poate schimba cadrul procesual stabilit în faţa primei instanţe

[art. 478 alin. (1) CPC], sens în care, În apel nu se poate schimba calitatea

cauza sau obiectul cererii de chemare În

judecată şi

nici nu se pot formula

părţilor,

pretenţii

noi

(art. 478 alin. (3) CPC];

:>

r NB :>

părţile

pot însă să expliciteze pretenţiile care au fost cuprinse implicit în cererile sau apără­ rile adresate primei instanţe [art. 478 alin. (4) CPC].

Prin Decizia nr. 28/2015 (M. Of. nr. 772 din 16 octombrie 2015), l.C.C.J., Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a stabilit: „Explicitarea pretenţiilor implicite în apel nu are semnificaţia modificării cadrului procesual sub aspectul obiectului judecăţii şia derogării de la dispoziţiile alin. (I) şi (3)ale aceluiaşi articol(art.478 CPC, s.n.), dar presupune corecta lămurire a limitelor judecăţii în prima instanţă. prin excepţie, pot fi formulate anumite cereri noi în apel.

Exemple (de cereri noi admisibile direct În apel}: - în apel, pot fi cerute dobânzi, rate, venituri ajunse la termen şi orice alte despăgubiri ivite după darea hotărârii primei instanfe [art. 478 alin. (5) CPC[: - În apel poate fi invocată compensa/ia legală [art. 478 alin. (5) teza finală CPC}. Per a contraria, rezultă că nu poate fi solicitată compensafia judiciară direct în apel; - poate fi fonnulată direct fn apel intervenfia voluntară principală, atunci când există acordul expres , al părfilor; i -

---

poate fi formulată direct în apel intervenfia voluntară accesorie. ------ --- ------------------------- - ---------- ---- - -------------

5. Soluţiile pe care le

:> :>

:>

instanţa

pronunţă instanţa

de apel

de apel soluţionează apelul prin decizie;

apelantului nu i se poate crea în propria cale de atac o situaţie mai rea decât aceea din hotărâr­ ea atacată, cu excepţia situaţiei i'n care admiterea apelului este efectul admiterii excepţiei autorităţii de lucru judecat; Soluţiile instanţei

1. poate

de apel:

păstra hotărârea atacată, situaţie

în care,

după

caz:

309

:;)

va respinge apelul ca nefondat, păstrând ca legală şi temeinică hotărârea primei instanţe sau, după caz, îl va respinge ca fiind introdus de, o persoană fără calitate procesuală, ca lipsit de interes etc.;

:;)

va anula apelul (c;=i urmare a admiterii unei excepţii peremptorii, spre exemplu: apelul se emulează

:;)

ca netimbrat/insuficient timbrat, ca tardiv, ca perimat);

va constata perimarea lui

cauza a fost :>uspendată din vina pă

pe o

în

perioadă

mai mare de 6 luni};

2. poate admite apelul, caz în care:

:;) va schimba În tot sau În parte sentinţa apelată; :;) va anula hotărârea primei instanţe şi va judeca procesul, evocând fondul: :;)

în cazul în care se constată

în mod greşit, prima instanţă a soluţionat procesul fără a

intra în judecata fondului (instanţa soluţionând cauza în baza unei excepţii procesuale cu efect peremptoriu, cum ar fi prescripţia, autoritatea de lucru judecat, lipsa calităţii procesuale active/pasive etc.);

:;)

r

NB

~

în cazul în care judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată;

Cu toate acestea, instanta de apel va anula hotărârea atacată şi va trimite cauza spre instanţe sau altei instante egale în grad cu aceasta din aceeaşi circumscripţie, în cazul în care cel puţin una dintre părţi a solicitat, în mod expres, luarea acestei măsuri fie prin cererea de apel, fie prin întâmpinare, caz în care trimiterea spre rejudecare poate fi dispusă o singură dată în cursul procesului [art 480 alin. (3) CPC].

rejudecare primei

ln cazul în care

instanţa de apel constată că prima instanţă

a fost

necompetentă, iar necom-

petenţa a fost invocată în condiţiile legii, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va trimite cauza spre judecare instanţei competente sau altui organ cu activitate jurisdicţională

competent ori, după caz, va respinge cererea ca inadmisibilă (când nu este de competenţa unui organ cu activitate jurisdicţională); în

in care instanţa de

competenţa să

hotărârea

judece ln

primă instanţă,

va 1mula

otocatâ în fond, î/1 caz, de sau de recurs, potrivit

şi

~

în cazul în care instanţa de apel constată că există un alt motiv de nulitate decât necompetenţa, iar prima instanţă a judecat în fond, instanţa de anulând în tot sau în parte procedura

urrnată

decare,

pronunţând

în

faţa

o

primei

hotărâre

procesul spre reju-

instanţe şi

cazul

480 alin,

FIŞA

NR. 47

RECURSUL. OBIECT. TERMEN

Sediul materiei: art. 483-502 CPC Noţiune

- recursui este o cale de atac de reformare, nară şi nesuspensivă de executare.

nedevolutivă,

extraordi-

I. Obiectul recursului

:>

Sunt supuse recursului hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precurn şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege [art. 483 alin. (1) CPC].

1. Hotărârile pronunţate în apel

:>

De regulă, hotărârile date în apel sunt supuse recursului, dacă legea nu prevede expres altfel, indiferent de soluţia pronunţată de instanţa de apel (apelul a fost admis, respins ca neîntemeiat ori in baza unei excepţii procesuale cu efect peremptoriu, anulat sau instanţa a constatat perimarea).

r

NB

Dacă apelul afost soluţionat în temeiul unei excep[ii procesuale cu efect peremptoriu (spre exemplu, s-a respins ca tardiv formulat) şi nu pe fond, în faţa instanţei de recurs pot fi formulate critici doar cu privire la soluţia din apel, nu şi asupra soluţiei date pe fond.de prima instanţă.

:>

Recursul nu poate fi exercitat omisso medio, adică nu poate fi introdus atât timp cât apelul nu a fost exercitat; dacă este formulat, totuşi, va fi respins ca inadmisibil [art. 459 alin. (2) teza! CPC].

:>

Excepţie (poate fi exercitat recursul, deşi nu a

:>

fost formulat apel):

o hotărâre susceptibilă de apel şi de recurs poate fi atacată Înăuntrul termenului de apel, direct cu recurs, la instanţa care ar fi fost competentă să judece recursul împotriva hotărârii date în apel, dacă părţile consimt expres, prin înscris autentic sau prin declaraţie verbală dată în faţa instanţei a cărei hotărâre se atacă şi consemnată într-un proces-verbal, caz în care, recursul va putea fi exercitat numai pentru încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material [arL 459 alin. (2) teza I CPC].

2. Hotărâri fără drept de apel

:>

Sunt situaţii în care legea suprimă calea de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunţate de instanţa de apei, hotărârile respective devenind definitive În faţa instanţei de apel.

312

Recursul. Obiect. Termen

Exemple (de hotărâri nesusceptibile de recurs): - hotărârile pronunţate de judecătorie in cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 fit. a)-j) CPC: - conflictele de muncă şi de asigurări sociale; - În materie de expropriere; -

hotărârile pronunţate

în cererile privind navigaţia

civilă şi

activitatea În porturi;

- cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare; - cererile evaluabile În bani În valoare de până Ia 500.000 lei inclusiv.

:>

Nu sunt supuse recursului nici hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea dispune că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului [art. 483 alin. (2) teza finală CPCJ.

Exemple: - partajul judiciar, atunci când acesta s-a formulat pe cale principală [art. 995 alin. (3) CPC/; - ordonanţa preşedinţială, cu excep{ia cazului în care competenţa de primă de apel, când cafea de atac este rernrsul [art. 1000 alin. (1) şi (4) CPC/; - acţiunile posesorii

instanţă aparţine

cw1ii

/m1. 1004 afin. (3) CPC/;

- oferta de plată /art. JOJO alin. (2) CPC/; - cererile

Cil

valoare redusă [art. 1033 alin. (I) CPC/;

- hotărârile pronunţate de instanţa de executare, dacă prin lege nu se dispune altfel [art. 651 aUn. (4) CPC/ etc.

3. Alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege care sunt supuse recursului:

:>

Sunt hotărâri judecătoreşti pronunţate fără drept de apel care, însă, pot fi atacate cu recurs:

:>

hotărârea prin care s-a admis excepţia de necompetenţă şi s-a respins cererea ca inadmisibilă ori ca nefiind de competenţa instanţelor române [art. 132 alin. (4) CPC];

:>

hotărârea prin care se constată renunţarea la judecată, cu excepţia celei date de o secţie a

Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care este definitivă [art. 406 alin. (6) CPC];

:> :> :> :>

hotărârea de perimare [art. 421 alin. (2) CPC]; hotărârea pronunţată în baza recunoaşterii pretenţiilor [art. 437 alin. (1) CPC]; hotărârea de expedient, care consfinţeşte tranzacţia părţilor (art. 440 CPC).

În anumite situaţii, legiuitorul a suprimat atât calea de atac a apelului, cât şi a recursului. Astfel, sunt hotărâri definitive, care nu sunt supuse nici apelului, nici recursului:

:> :> :> :>

hotărârea de declinare a competenţei [art. 132 alin. (3) CPC]; hotărârea prin care se soluţionează conflictul de competenţă [art. 135 alin. (4) CPC];

hotărârea de strămutare [art. 144 alin. {2) CPC]; hotărârea prin care instanţa pronunţă divorţul prin acordul soţilor.

Recursul. Obiect. Termen

:>

313

Cât priveşte hotărârile pronunţate într-o contestaţie în anulare sau revizuire, acestea sunt

supuse recursului numai dacă şi hotărârea ce a format obiectul contestaţiei în anulare sau al revizuirii a fost supusă căii de atac a recursului [art. 508 alin. (4) şi art. 513 alin. (5) CPC]. Prin excepţie

de la

această regulă,

când revizuirea se

solicită

pentru contrarietate de

hotărâri,

calea

de atac a recursuiui este permisă, indiferent dacă hotărârea pronunţată cu încălcarea autorităţii

de lucru judecat este o decizie pronunţată în apel sau o sentinţă a primei instanţe [art. 513 alin. (6) CPC];

:>

În ceea ce priveşte încheierile judecătoreşti, ca regulă, acestea nu pot fi atacate decât odată cu hotărârea asupra fondului;

:> Prin excepţie, nu sunt supuse niciunei căi de atac: :> încheierea prin care instanţa dispune suspendarea cererii de

:> :>

judecării procesului până la soluţionarea

[art. 143 alin. (2) CPCJ;

încheierea prin care se admite/respinge abţinerea, se admite/se respinge recuzarea ca rămasă fără obiect etc

Anumite încheieri premergătoare pot fi atacate, În mod separat, cu recurs la instanţa ierarhic superioară.

r

strămutare

Spre exemplu:

:>

încheierea de suspendare a judecăţii, cu excepţia cazului în care suspendarea s-a dispus de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, când hotărârea este definitivă [art. 414 alin. (1) CPC];

:>

încheierea prin care instanţa de apel a respins ca inadmisibilă cererea de intervenţie voluntară [art. 64 alin. (4) CPC].

NB

Ase vedea: Decizia nr. 462/2014, Decizia nr. 485/2015 (redate în extras supra, la NB din Fişa nr. 1, punctul VIII) şi Decizia nr. 839/2015 (M. Of. nr. 69 din 1 februarie 2016), prin care Curtea Constitutională a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 493 alin. (5) din Codul de procedură civilă şi a constatat că sintagma „sau că· recursul este vădit nefondat" din cuprinsul acestora este neconstituţională în raport de dispoziţiile art. 21 alin. (3) şi art. 24 din Constituţie.

li. Termenul de exercitare

şi

termenul de motivare a recursului

1. Termenul de exercitare

:>

Regula: :; termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea

hotărârii, dacă

legea nu dispune

altfel [art. 485 alin. {1) teza I CPC]. :;

fiind un termen pe zile libere, termenul de recurs se calculează fără a se lua în calcul ziua în care el începe să curgă şi ziua în care el se Împlineşte. Dacă termenul se sfârşeşte într-o

314

Recursul. Obiect. Termen

zi nelucrătoare, termenul se va prelungi până la sfârşitul primei zile de lucru care urmează [art. 181 alin. (1) pct. 2 CPC];

:>

termenul de exercitare a recursului este un termen de procedură legal, imperativ şi

absolut.

:>

Excepţii:

:>

În anumite situaţii, legiuitorul a prevăzut o altă durată a termenului de recurs. Astfel, sunt supuse unor termene de recurs speciale:

:>

încheierea prin care s-a respins cererea de recuzare, când hotărârea de fond este definitivă, poate fi atacată cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri [art. 53 alin. (1) teza a li-a CPC];

:>

împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenţie voluntară formulate în apel se poate face recurs la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 de zile de la pronunţare pentru partea prezentă, respectiv de la comunicare pentru partea lipsă [art. 64 alin. (4) teza I CPC];

:>

împotriva încheierii de suspendare şi a celei de respingere a cererii de repunere pe rol se poate declara recurs pe toată durata suspendării cursului judecării procesului [art. 414 alin. (2) CPC);

:>

hotărârea

care constată perimarea este supusă recursului, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunţare [art. 421 alin. (2) teza I CPC];

:>

în materia ordonanţei preşedinţiale, în cazurile în care competenţa de primă instanţă aparţine curţii de apel, hotărârea este supusă recursului, în termen de 5 zile de la pronunţare, dacă s-a dat cu citarea părţilor, şi de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor [art. 1000 alin. (4) CPC].

A. Momentul de la care Începe

:> :>

:>

să curgă

termenul de recurs

Regula: termenul de recurs începe să curgă de fa comunicarea hotărârii. Excepţii: în

cazurile de

echipolenţă, respectiv atunci când:

:>

se comunică hotărârea odată cu încheierea de încuviinţare a executării silite şi depunerea cererii de recurs înainte de comunicarea hotărârii atacate [art. 485 alin. (1) coroborat cu art. 468 alin. (2) CPC];

:>

se consideră că actul a fost comunicat părţii în situaţia în care aceasta a primit sub semnătură copie de pe act, precum şi atunci când partea a cerut comunicarea actului unei alte părţi [art. 184 alin. (2) CPC].

Pentru procuror, termenul de recurs curge de fa pronunţarea hotărârii, cu excepţia situaţiilor În

care acesta a participat la judecata În

faţa instanţei

care a

pronunţat hotărârea atacată

cu

Recursul. Obiect. Termen

recurs, când termenul curge de la comunicarea alin. (4) CPC].

hotărârii

315

[art. 485 alin. {1) raportat la art. 468

8. Întreruperea termenului de recurs

:>

Termenul de recurs se întrerupe:

:> :>

prin moartea părţii care are interes să exercite calea de atac sau prin moartea mandatarului căruia i s-a făcut comunicarea [art. 184 alin. (4) CPC]; termenul de recurs nu începe să curgă, iar dacă a început să curgă mai înainte, se întrerupe de cel lipsit de capacitate de exerciţiu ori cu capacitate de exerciţiu restrânsă, cât timp nu a fost desemnată o persoană care, după caz, să îl reprezinte sau să îl asiste [art. 184 alin. (3) CPC].

faţă

C.

Sancţiunea nerespectării

termenului de recurs

:>

Termenul de exercitare a recursului este un termen legal imperativ, astfel încât nerespectarea lui atrage sancţiunea decăderii părţii din dreptul de a mai exercita recursul;

:>

Mijlocul de invocare a tardivităţii este excepţia de tardivitate, care poate fi invocată de orice parte interesată de procuror (dacă participă) sau de către instanţă, din oficiu. Cu toate acestea, dacă intimatul nu a invocat prin întâmpinare sau din dosar nu reiese că recursul a fost depus peste termen, el se va socoti în termen [art. 485 alin. (2) CPC].

2. Termenul de motivare .ţ+

NB

:>

Termenul de exercitare a recursului nu se cursului.

confundă

cu termenul de motivare a re-

Cât priveşte termenul de motivare a recursului, acesta se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile în care termenul pentru exercitarea recursului curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, când motivarea acestuia se va face într-un termen de aceeaşi durată, care curge, însă, de fa data comunicării hotărârii [art. 487 alin. (1) CPC].

:>

Prin urmare, ~

atunci când termenul de recurs curge de la comunicarea hotărârii, termenul de motivare este acelaşi cu cel de exercitare a căii de atac, atât din punct de vedere al duratei, cât şi al mo· mentuluî de la care începe să curgă;

:>

atunci când termenul de recurs curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii (de la pronunţare atunci când partea interesată a declarat recurs înainte de comunicarea hotărârii atacate), vor exista două termene de aceeaşi durată, dar care vor începe să curgă diferit, astfel, termenul de exercitare a recursului (de declarare a recursului) şi termenul de motivare (care va curge de la data comunicării hotărârii atacate).

FIŞA

NR. 48

CONTESTAŢIA ÎN ANULARE

Sediul materiei: ort. 503-508 CPC

Noţiune

-- este o cale de atac extraordinară, de retractare, principiu, nesuspensivă de executare.

comună şi,

de

I. Forme 1.

Contestaţia

în anulare obişnuită (de drept comun)

:>

hotarârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata;

:> :>

obiect: hotărârile definitive; condiţii (care trebuie îndeplinite cumulativ):

:> :>

la termenul la care a avut loc judecata contestatarul nu a fost legal citat; la termenul la care a avut loc judecata contestatarul nu a fost prezent.

r

NB 1

j

Nu poate fi retinut acest motiv de contestaţie dacă partea nu a fost legal citată pentru unul sau mai multe termene anterioare dezbaterilor, deşi a fost prezentă la termenul când a avut loc judecata, întrucât, pentru oricare alt termen de judecată anterior celui la care s-au închis dezbaterile şi s-au pus concluzii pe fond, partea lezată putea invoca nulitatea în condiţiile art. 178 alin. (2) CPC.

Condiţii

L.1.

:> tării

de admisibilitate {art. 504 CPC)

în anulare obişnuită are un caracter subsidiar, nefiind deschisă cât tirnp motivul neciputea fi invocat ca motiv de apel sau de recurs şi nici în ipoteza în care, deşi a fost invocat ca

motiv de recurs, acesta a fost respins;

:>

r

Însă contestaţia poate fi primită:

:>

în cazul in care motivul a fost invocat prin cererea de recurs, dar instanţa l-a respins pentru că avea nevoie de verificări de fapt incompatibile cu recursul sau

:>

dacă recursul, fără vina părţii, a fost respins făra a

NB

fi cercetat ln fond.

O hotărâre împotriva căreia s-a exercitat contestaţia în anulare nu mai poate fi atacată de parte cu o nouă contestaţie în anulare, chiar dacă se invocă alte motive [art. 504 alin. (3) CPCJ. aceeaşi

Contestaţia

318

în anulare

2. Contestaţia în anulare specială ~

se exercită împotriva: ~

hotărârilor instanţelor de recurs;

:>

hotărârilor instanţelor

de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs.

2.1. Motive A. Hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încăl­

carea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia;

:>

excepţia corespunzătoare,

motivul vizează două ipoteze: ~

necompetenţa absolută a instanţei; ~

pe calea contestaţiei în anulare speciale va fi posibilă invocarea motivului privind necompetenţa absolută a instanţei de recurs sau, după caz, a instanţei de apel (numai atunci când ne aflăm într-o materie în care hotărârea din apel este definitivă, nefiind recunoscută calea recursului) sub condiţia ca excepţia de necompetenţă să fi fost invocată în termen în faţa instanţei a cărei decizie se atacă cu contestaţia în anulare;

~

având în vedere dispoziţiile art. 130 alin. (2) CPC, potrivit cărora necompetenţa materială sau necompetenţa teritorială exclusivă trebuie invocată la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, dacă excepţia nu s-a invocat în termen, atunci ea s-a acoperit, nemaiputând fi reiterată ulterior, deoarece părţile sunt decăzute din dreptul de a o mai invoca~ nu se poate invoca în faţa instanţei de recurs faptul că este necompetentă, cât timp necompetentă a fost instanţa de fond, deci, cu atât mai mult, nu s-ar putea invoca prin contestaţia în anulare;

:>

~

de asemenea, se va putea invoca excepţia de necompetenţă generală, dacă aceasta a fost invocată, după caz, în instanţa de apel sau de recurs, însă aceasta a omis să se pronunţe asupra ei [reamintim că, potrivit art. 130 alin. (1) CPC, excepţia de necompetenţă generală poate fi invocată pentru prima oară chiar direct în recurs].

greşita alcătuire

~

a instanţei (compunere şi constituire).

prin normele privind "alcătuirea instanţei" înţelegem normele de organizare judecătorească (este vizată incidenţa excepţiilor privind greşita compunere/constituire a instanţei, motivele de incompatibilitate, nerespectarea regulilor repartizării aleatorii a dosarelor).

B. Dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;

:>

este admisibilă doar atunci când eroarea materială există faţă de ceea ce era sau trebuia să fie la dosarul cauzei;

Contestaţia

:I sunt vizate

în anulare

319

greşeli procedurale de fapt pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea

fondului cauzei;

:I nu trebuie confundate erorile materiale cu eventualele erori de

judecată (pentru acestea din

urmă, calea contestaţiei în anulare fiind inadmisibilă, deoarece aceasta este o cale de atac de

retractare, iar nu de reformare);

:I erorile materiale

prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 2 CPC nu se confundă nici cu erorile materiale

vizate de art. 442 CPC, pentru rezolvarea cărora există calea expres prevăzută de lege.

Exemple: s-a anulat ca netimbrat recw:<;uf, deşi cfouacfa taxei de timbru fusese depusă la registraturâ anterior cauzei. dar, din motive neimputabile părţii, aceasta nu a ajuns la dosar;

soluţionării

- s-a respins ca tardiv recursul, deşi acesta a fost introdus în termen, iar dovada depunerii a registratura instanfei, nefiind depusă la dosarul cauzei etc.

de recurs, respingând recursul sau admiţându-/ În parte, a omis dintre motivele de casare invocate de recurent În termen; C

Instanţa

:I acest motiv de

contestaţie în anulare poate

să

rămas

în

cerceteze vreunul

fi primit doar în situaţia în care:

:I recursul a fost respins sau :I recursul a fost admis în parte, iar nu are ca efect repunerea în

discuţie

şi atunci când soluţia a fost una de casare totală, care

a tuturor motiveior invocate în recurs.

:I

priveşte

exclusiv hotărârile instanţelor de recurs, nu şi pe cele ale instanţelor de apel, care nu sunt supuse recursului;

~

nu este admisibilă contestaţia în anulare atunci când contestatarul invocă faptul că: :::

analizând recursul, instanţa nu a răspuns la toate argumentele formulate de acesta în susţi­ nerea unui anumit motiv de casare;

:::

instanţa

a invocat din oficiu un motiv de casare de ordine

analizeze, nici

dacă,

publică, pe care apoi a uitat să-l

ulterior termenului de motivare, recurentul a invocat un motiv de casare

de ordine publică pe care instanţa de recurs nu l-a luat în considerare.

D.

Instanţa

:::

vizează nunţe

:::

de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate În

cauză.

ipoteza în care în cauză s--au declarat mai multe recursuri, iar instanţa a omis să se pro-

asupra unuia dintre acestea;

motivul nu vizează, însă, respingerea sau anularea unuia dintre recursuri pentru un viciu procedurai, ci efectiv acesta trebuie să nu fi fost deloc analizat, nici doar formal;

:::

admiterea contestaţiei in anulare pe acest motiv atrage, de principiu, şi reanalizarea celorlalte recursuri, deoarece toate au acelaşi obiect (hotărârea recurată), astfel că trebuie analizate împreuna;

Contestaţia

320

:>

în anulare

partea nu are deschisă şi calea completării hotărârii conform art. 444 CPC, atunci când ir.istanţa de recurs a omis să analizeze unul dintre recursurile declarate.

li. Instanţa competentă

:>

contestaţia în anulare se introduce la instanţa a cărei hotărâre se atacă [art. 505 alin. (1) CPC];

Exemplu: - atunci când se atacă hotărârea instantei de apel, contestatia în anulare se introduce la acea instantă, iar nu la instanta de recurs.

:>

în cazul în care se invocă motive care atrag competenţe diferite, nu operează prorogarea competenţei [art. 505 alin. {2) CPC].

III. Termenul de exercitare

:>

contestaţia în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dar

nu mai târziu de un an de la data când

:>

hotărârea

a

rămas definitivă

[art. 506 alin. (1) CPC];

contestaţia se motivează în termenul de 15 zile prevăzut la art. 506 alin. (1), sub sancţiunea nulităţii

nicarea

acesteia [art. 506 alin. (2) CPC], termenul de motivare curgând însă numai de la comuatacate.

hotărârii

IV. Procedura de judecată (art. 508 CPC)

:> :>

se soluţionează de urgenţă şi cu precădere;

întâmpinarea este obligatorie şi se depune la dosar cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată; contestatarul va lua cunoştinţă de conţinutul acesteia de la dosarul cauzei;

:>

se judecă după dispoziţiile procedurale aplicabile judecăţii finalizate cu hotărârea atacată -7 în cazul contestaţiei În anulare reglementate de art. 503 alin. (2) CPC, este incidentă procedura aplicabilă instanţei de recurs, pentru contestaţia în anulare reglementată de art. 503 alin. {3) va fi aplicabilă procedura instanţei de apel, iar pentru contestaţia având ca motiv nelegala citare, după caz, poate fi aplicabilă chiar şi procedura din faţa primei instanţe;

:>

instanţa poate suspenda executarea hotărârii a cărei anulare se cere, sub condiţia dării unei cauţiuni

:>

(art. 507 teza I CPC);

soluţiile posibile în contestaţia în anulare:

:>

în ipoteza în care contestaţia în anulare este întemeiată, instanţa va pronunţa o singură hotărâre prin care va anula hotărârea atacată şi va soluţiona cauza [art. 508 alin. (3) CPC];

:>

dacă soluţionarea cauzei la acelaşi termen nu este posibilă, instanţa va pronunţa o hotărâre

de anulare a hotărârii atacate şi va fixa termen în vederea soluţionării cauzei printr-o hotărâre -7 în această ultimă ipoteză, vor exista două hotărâri:

nouă

Contestaţia în anulare

~

căi

321

~

una intermediară de anulare a sentinţei sau deciziei atacate, care nu poate fi atacată separat;

~

hotărârea asupra recursuiui sau apelului.

în contestaţie în anuiare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotă­ [art. 508 alin. (4) CPC]. Aşadar, dacă hotărârea atacată era a instanţei de recurs, nici hotărârea dată în contestaţie în anulare nu mai este susceptibilă de recurs (am fi în prezenţa unui „recurs la recurs", ceea ce este inadmisibil). La fel, dacă hotărârea atacată cu contestaţie în anulare este pronunţată de instanţa de apel, într-o materie în care nu este deschisă calea recursului, atunci nici hotărârea dată în contestaţie în anulare nu mai este supusă recursului, fiind definitivă.

de atac:

rârea

hotărârea dată

atacată

FIŞA

REVIZUIREA

NR. 49

Sediul materiei: art. 509-513 CPC

Noţiune

- cale de atac

nesuspensivă

extraordinară,

de retractare,

comună şi,

de principiu,

de executare.

I. Obiectul revizuirii

:>

numai hotărârile care nu sunt sau nu mai sunt susceptibile de apel, deci:

:> :> :>

hotărârile executorii; hotărârile definitive;

de principiu, sunt supuse revizuirii hotărârile pronunţate asupra fondului sau cele care evocă fondul [art. 509 alin. (1) CPC].

li. Revizuirea

:>

şi

celelalte căi de atac

revizuirea poate fi exercitată chiar dacă partea interesată nu a exercitat calea de atac a apelului;

r

NB

Revizuirea. are drept scop, de· regulă, ·îndreptarea· erorilor. săvârşite în legătură cu . s.tarea de fapt stabilită în hotărârea executorie sau definitivă,insărecursul şi revizuirea sunt două căi extraordinare de atac complementare, ceea ce înseamnă că pot fl exercitate concomitent, într-un asemenea caz soluţionarea recursului va avea prioritate (art. 459 alin. (3} teza a II-a CPC]. III. Motivele de revizuire [art. 509 alin. (1) pct. 1-11 CPC]

1. Dacă instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s„a prommţat asupra unui lucru C:erutori s-a dat mai mult decât s-a cerut

:>

Prima ipoteză

:>

situaţia în care instanţa s-a pronunţat, din eroare, şi asupra unor lucruri care nu s-au cerut

nici în scris şi nici oral, atunci când legea îngăduie acest lucru (extra petita).

324

Revizuirea

Exemple: - instanfa a acordat cheltuieli de judecată

fără să

se fi cerut;

_-_~n_~tc;tn_{(l_ q_ ~c_<;>!~(l!_ 1!'.I_ ţ~_r:r!?e'.'. _
A doua ipoteză ~

are în vedere situaţia în care instanţa nu s-a pronunţat asupra tuturor cererilor formulate în proces, indiferent dacă ele au caracter principal, accesoriu sau incidental (minus petita).

Exemplu: - instanfa nu a acordat cheltuielile de judecată solicitate; - instanfa nu s-a pronunfat asupra cererii reconuenfionale, a cererii de chemare în judecată a altor persoane, a cererii de chemare in garanfie ori a unei alte cereri de interuenfie etc.

r

NB

~

Revizuirea poate fi exercitată numai atunci. când instanţanu s-a pronunţat asupra unei exprimate prin cererea principală, incidentală sau accesorie, nu şi în· situaţia în care a omis să se pronunte asupra unei cereri de încuviinţare a probelor, asupra unei exceptii ori asupra unui motiv de apel sau de casare şinid atunci când instanta nu s-a pronunţat pe fond deoarece. a rezolvat cauza pe baza unei excepţii peremptorii. pretenţii

A treia ipoteză ~

vizează situaţia în care instanţa a dat reclamantului, care nu şi-a modificat cererea, mai mult

decât a cerut (plus petita). Exemplu: - reclamantul pretinde prin cererea de chemare in 50.000 lei şi instanfa ii acordă 100.000 lei.

rNB 2. ~

judecată

obligarea pârâtului la plata sumei de

Acest motiv vizează doar hotărâri ca.re au antamat fondul.

Dacă .obiectul pricinii

nu se află în fiinţă

vizează ipoteza în care, printr-o hotărâre executorie sau definitivă pronunţată asupra fondului

sau care evocă fondul, cu o singură condamnare, debitorul a fost obligat să predea creditorului un lucru cert şi determinat, iar acesta a pierit după pronunţarea hotărârii; ~

în cazul în care obiectul cererii este pierdut sau piere în cursul procesului, reclamantul are posibilitatea de a-şi modifica cererea chiar şi după primul termen la care a fost legal citat şi să solicite

contravaloarea obiectului pierdut sau pierit, potrivit art. 204 alin. (2) pct. 3 CPC ---7 în ipoteza în care cererea nu este modificată în condiţiile art. 204 CPC, revizuirea este admisibilă.

Revizuirea

r

NB

r

NB

325

În cazul hotărârilor cu condamnare alternativă, cererea de revizuire este lipsită de interes, deoarece debitorul este obligat, în temeiul unei asemenea hotărâri şi să plătească suma de bani stabilită de instanţă ca reprezentând contravaloarea lucrului, în ipoteza în care bunul nu s-ar putea recupera.

Acest motiv vizează doar hotărâri care au evocat fondul.

3. Dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul ori în urma judecăţii, când aceste împrejurări au influenţat soluţia pronunţată în cauză. În cazul în care constatarea infracţiunii nu se mai poate face printr-o hotă­ râre penală, instanţa de revizuire se va pronunţa mai întâi, pe cale incidentală, asupra existenţei sau inexistenţei infracţiunii invocate.

:>

Prima

:>

ipoteză

a tezei I a art. 509 alin. (1) pct. 3 CPC

vizează situaţia judecătorului

în care soluţia din hotărârea atacată este rezultatul lipsei de obiectivitate a

sau a martorului care a depus mincinos

mărturie

ori a expertului care nu a

prezentat adevărul în raportul său de expertiză;

:>

în toate cazurile, se cere să existe o condamnare definitivă pentru o infracţiune privitoare la pricină;

:> :>

pentru

A doua

:>

infracţiunea săvârşită

este necesar ca tă

soluţia

ipoteză

la care s-a oprit

de

instanţa

judecător,

a

martor sau expert

cărei hotărâre

se

atacă

să

fi fost determinan-

cu revizuire.

a tezei I a art. 509 alin. (1) pct. 3 CPC

vizează situaţia

în care

hotărârea atacată

s-a bazat pe un înscris declarat fals în cursul sau în

urma judecăţii, dovada săvârşirii infracţiunii făcându-se, de regulă, printr-o hotărâre penală definitivă (dar poate fi vorba şi de o ordonanţă a procurorului care constată falsul); :;

nu este suficient ca înscrisul să fi fost declarat fals pentru a se admite revizuirea, ci este necesar ca înscrisul respectiv să fi fost determinant pentru pronunţarea hotărârii atacate.

:>

Teza a li-a a art. 509 alin. (1) pct. 3 CPC

:>

vizează situaţiile

:;

la

în care atunci când nu se poate da o soluţie de condamnare a judecătorului, expertului, martorului ori de declarare a falsului, deoarece există un impediment la punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale, instanţa civilă (de revizuire) va analiza pe cale incidentală existenţa/inexistenţa infracţiunii respective; soluţionarea

infracţiunii,

1

cererii de revizuire pentru acest motiv, va fi citat

strict pentru ceea ce se cercetează pe cale incidentală;

şi

cel învinuit de

săvârşirea

326

Revizuirea

~

instanţa civilă va trebui să administreze probe pentru constatarea existenţei faptelor ce ar

putut constitui

r

infracţiuni.

Acest motiv vizează inclusiv hotărârile care nu

NB

fi

evocă

fondul.

4. Dacă un judecător a fost sancţionat disciplinar definitiv pentru exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, dacă aceste împrejurări au influenţat soluţia pronunţată în cauză !)

acest motiv de revizuire are în vedere sancţionarea disciplinară a judecătorului pentru exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă;

~

condiţii ce se cer a

~

fi îndeplinite pentru a se putea invoca şi admite acest motiv (cumulativ):

existenţa unei sancţiuni disciplinare pentru exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă,

aplicate judecătorului;

~

hotărârea de sancţionare disciplinară să fie definitivă;

!)

fapta pentru care a fost sancţionat judecătorul să fi influenţat hotărârea a cărei revizuire se cere.

r

Acest motiv vizează inclusiv hotărârile care nu evocă fondul.

NB

5. Dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor ~

vizează situaţia în care, la data pronunţării hotărârii atacate, instanţa nu a avut în vedere anumite

înscrisuri, deoarece nu au putut fl înfăţişate de revizuent din motive independente de voinţa lui, înscrisuri care erau în măsură a schimba soluţia pronunţată în cauză; ~

condiţii ce se cer a

~

r

NB

r

NB

fi îndeplinite pentru a se putea invoca şi admite acest motiv:

revizuientul să invoce existenţa cel puţin a unui înscris nou, care să nu fi fost utilizat în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată;

În măsura în care înscrisul a făcut obiect de cercetare şi era cunoscut de instantă, acesta nu mai poate fi considerat înscris nou, ceea ce determină ca revizuirea să devină inadmisibilă.

Notiunea de „înscris" la care se referă art. 509 alin. (I) pct. 5 CPC este aceea de instrument probator. Nu se includ aici: expertizele judiciare, declaratiile de martori (chiar autentice), mărturisirea dată în faţa unui organ cu sau fără activitate jurisdiqională etc., chiar dacă au formă scrisă.

Revizuirea

:> :>

327

înscrisul invocat să fi existat la data când a fost pronunţată hotărârea ce se cere a fi revizuită; înscrisul să nu fi putut fi produs în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată, fie pentru

că

a fost

reţinut

potrivnică,

de partea

fie dintr-o împrejurare mai presus de

voinţa

părţii;

:>

înscrisul invocat p€ntru revizuire să fie determinant, în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanţă

:>

r

Acest motiv vizează numai

NB

Dacă

tărârea

:>

pricinii,

soluţia

ar fi putut fi alta decât cea

pronunţată;

O hotărâre judecătorească pronunţată într-un alt proces, după pronunţarea hotărârii a cărei revizuire se cere sau, deşi pronuntată în timpul acestui proces, a fost ascunsă cu rea-credinţă de partea adversă ori nu era cunoscută de revizuient, poate fi „înscris nou". Are această calitate chiar dacă, cronologic, a fost pronunţată după hotărârea atacată cu revizuire, cu condiţia ca prin aceasta să se fi soluţionat o cerere introdusă mai înainte de soluţionarea definitivă a procesului în care s-a cerut revizuirea.

NB

:>

judecării

înscrisul nou trebuie prezentat de partea care exercită revizuirea, neputându-se pretinde instanţei administrarea acestuia din oficiu.

r

6.

cu ocazia

hotărârile

care

s-a casat, s-a anulat ori s-a schimbat a cărei revizuire se cere

evocă

fondul.

hotărârea

unei

instanţe

pe care s-a întemeiat ho-

vizează situaţia

în care hotărârea atacată cu revizuire s-a întemeiat pe o hotărâre care a fost

ulterior casată,

anulată

sau

schimbată, dispărând

deci temeiul pe care aceasta se sprijinea;

cererea de revizuire urmează să fie admisă numai în măsura în care, într-adevăr, hotărârea care a fost casată, anulată sau schimbată a fost determinantă pentru soluţia din hotărârea atacată.

r

Acest motiv vizează numai

NB

hotărârile

care

evocă

fondul.

statul ori alte persoane juridice de drept public, minorii şi cei puşi sub interdicţie judeori cei puşi sub curatelă nu au fost apăraţi deloc sau au fost apăraţi cu viclenie de cei însărcinaţi să îi apere

7.

Dacă

cătorească

:>

Prima ipoteză ~

vizează situaţia exerciţiu

:>

în care statul, alte persoane juridice de drept public, cei fără capacitate de ori cu capacitate restrânsă sau cei puşi sub curatelă nu au fost apăraţi deloc;

revizuirea este care a condus la

admisibilă dacă această

se

constată

deci chiar

şi

lipsa

totală

de

în cazu! unei

apărare,

independent de cauza

nejustificate.

-~

328

~

Revizuirea

A doua

ipoteză

~

vizează situaţia

~

fiind o împrejurare de fapt, viclenia poate fi dovedită cu orice mijloc de probă.

r+

în care statul, alte persoane juridice de drept public, cei fără capacitate de exerciţiu ori cu capacitate restrânsă sau cei puşi sub curatelă au fost apăraţi cu viclenie;

Acest motiv vizează inclusiv hotărâri care nu evocă fondul.

NB

8. Dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri

acelaşi

grad sau de grade

~

vizează

ipoteza în care acelaşi proces să fie soluţionat de două ori, pronunţându-se hotărâri contradictorii;

~

condiţii ce se cer a fi îndeplinite pentru a se putea invoca şi admite acest motiv

(cumulativ):

~

să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei (ceea ce înseamnă că acest motiv este admisibil şi atunci când cauzele sunt soluţio­ nate în baza excepţiilor procesuale);

~

să fie vorba de hotărâri pronunţate în acelaşi litigiu, adică să fi existat triplă identitate de ele-

mente: ~

părţi,

obiect

şi cauză

(de

natură să atragă

autoritatea de lucru judecat);

hotărârile contradictorii să fi fost pronunţate nu în acelaşi proces/dosar, ci în procese/dosare

diferite; ~

în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, chiar dacă

~

a fost invocată, să nu se fi discutat;

să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, întrucât cea de-a doua este pronunţată cu încălcarea autorităţii

r NB

r NB

de lucru judecat.

se admite revizuirea pentm acest motiv se va anula obligatoriu cea de-a doua hotărâre. doar unele dintre solutiile date capetelor de cerere vizează contrarietatea, atunci a doua hotărâre se va anula doar în parte, pentru ceea ce aduce atingere autoritătii de lucru judecat. Însă contrarietatea poate exista doar în privinta considerentelor hotărârii, revizuirea fiind admisibilă şi în această ipoteză. So!upa va fi aceea a înlăturării considerentelor care încalcă autoritatea de lucru judecat. Dacă

Dacă

Acest motiv vizează inclusiv hotărâri care nu

evocă

fondul.

Revizuirea

329

9. Dacă partea a fost împiedicată să se înfăţişeze la judecată şi să înştiinţeze instanţa despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa

:>

vizează situaţia în carE: partea a fost legal citată, dar, dintr o împrejurare mai presus de voinţa sa,

nu .>-a putut

:>

înf3ţişa

la

judecată şi

nici ntJ a putut înştiinţa

instanţa

despre aceasta;

condiţii ce se cer a fi îndeplinite pentru a se putea invoca şi admite acest motiv (cumulativ):

:> :>

r

partea să fi fost împiedicată să se înfăţişeze la judecată; partea~să

fi fost împiedicată să înştiinţeze instanta dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa.

Acest motiv vizează inclusiv hotărâri care nu

NB 10.

Dacă

:>

vizează înlăturarea

evocă

fondul.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale datorată unei hotărâri judecătoreşti, iar consecinţele grave ale acestei încălcări continuă să se producă efectelor vătămătoare ale hotărârii judecătoreşti care a determinat o încălc­

are a drepturilor fundamentale ale omului, constatate printr-o hotărâre a Curţii Europene a Drepturilor Omului;

:>

condiţii ce se cer a fi îndeplinite pentru a se putea invoca şi admite acest motiv

:>

constatarea încălcării drepturilor sau libertăţilor fundamentale să fie făcută de Curtea Europeană

:>

r

încălcarea să fi produs consecinţe grave, iar acestea să continue să se producă.

Dacă, după

excepţiei

acelei

:>

a Drepturilor Omului, iar încălcarea să fie cauzată de o hotărâre judecătorească;

Acest motiv vizează inclusiv hotărâri care nu evocă fondul.

NB 11.

(cumulativ):

ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra invocate în acea cauză, declarând neconstituţională prevederea care a făcut obiectul

excepţii

vizează ipoteza în care instanţa a pronunţat hotărârea în temeiul unui text de lege în legătură cu

care fusese invocată o excepţie de neconstituţionalitate, excepţie care este admisă de Curtea Constituţională după

:>

acest motiv de revizuire nu se aplică decât hotărârilor care antamează fondul, iar nu şi celor care au fost

:>

ce hotărârea judecătorească a devenit definitivă;

soluţionate

condiţii ce se cer a

:>

în baza unei

excepţii

procesuale;

fi îndeplinite pentru a se putea invoca

hotărârea judecătorească să fie definitiva;

şi admite acest motiv

(cumulativ):

330

Revizuirea

:>

în timpul judecăţii să fi fost invocată excepţia de neconstituţionalitate cu privire· la o prevedere dintr-o lege sau dintr-o

:>

ordonanţă;

instanţa în faţa căreia s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate să

derile criticate pentru

neconstituţionalitate

îndeplinesc

fi apreciat că preve-

condiţiile

cerute de Legea

nr. 47 /1992 şi să fi sesizat în acest sens Curtea Constituţională;

:>

decizia Curţii Constituţionale să fi fost pronunţată după rămânerea definitivă a hotărârii a revizuire se cere.

cărei

r NB

Prin Decizia nr. 866/2015 (M. Of. nr. 69 din I februarie 2016), Curtea Constituţională a admis de neconstitutionalitate şi· a constatat că sintagma „pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul" din cuprinsul dispoziţiilor art. 509 alin. (I) din Codul de procedură civilă este neconstituţională cu referire la motivul de revizuire prevăzut la pct. 11 din cuprinsul acestora. Curtea a reţinut că, prin respingerea ca inadmisibilă a unei cereri de revizuire întemeiate pe prevederile pct. J1· al alin. (I). al art. 509 din Codul de procedură civilă, din cauză că hotărârea a cărei revizuire se cere nu antamează fondul, este lipsit de eficientă însuşi controlul de constituponalitate, întrucât părţile se află în imposibilitatea de a beneficia de efectele deciziei Cur!;iî, deci ale controlului de constituţionalitate pe care ele l-au declanşat, ceea ce re prezintă o veritabilă sancţiune aplicabilă acestora. Astfel, deciziile obligatorii ale Curţii Constituţionalear fi lipsite de orice efecte juridice, iar rolul instanţei constituţionale ar fi negat. În plus, aceasta· echivalează cu o limitare nepermisă a exercitării unei căi de atac. Decizia de constatare a neconstituţionalităţii trebuie· să profite celor îndreptăţiţi, chiar dacă în cauza în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate a prevederii respective s-a pronunţat o hotărâre definitivă prin care nu s~a intrat în cercetarea fondului. Într-o asemenea ipoteză, reglementarea condiţiei evocării fondului ca o condiţie de admisibilitate a cererii de revizuire a respectivei hotărâri judecătoreşti încalcă art. 14 7 alin; (4)dinConstitu\ie, precum şi accesul liber la justitie al cetătenilor, garantat de art. 21 din Legea fundamentală, Aşadar, motivul priveşte inclusiv hotărârile care nu evocă fondul. excepţia

IV.

Instanţa competentă

:> revizuirea se adresează ţia

motivului

prevăzut

instanţei

care a

pronunţat hotărârea

a

cărei

revizuire se cere, cu excep-

de art. 509 alin. (1) pct. 8 CPC {pentru contrarietate de

cererea de revizuire se va îndrepta la

instanţa

mai mare în grad

faţă

de

instanţa

hotărâri),

când

care a dat prima

hotărâre, iar dacă una dintre instanţele de recurs la care se referă aceste dispoziţii este Înalta

Curte de

Casaţie şi Justiţie,

cererea de revizuire se va judeca de

această instanţă

[art. 510 alin. (2)

CPC];

:>

în cazul în care se invocă motive care atrag competenţe diferite, nu va opera prorogarea competenţei.

Revizuirea

331

V. Termenul de exercitare a revizuirii (art. 511 CPC) :; Termenul de revizuire de o lună se calculează:

:>

de la comunicarea hotărârii, atunci când revizuirea vizează motivul potrivit căruia instanţa s-a pronunţat <Jsupra unor lucruri .care riu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-ei cerut;

:>

de la cel din urmă act de executare, atunci când revizuirea se exercită pentru că obiectul pricini~ nu se mai află în fiinţă;

:>

în cazurile prevăzute la art. 509 alin. (1) pcL 3 CPC, din ziua în care partea a luat cunoştinţă de hotărârea instanţei penale de condamnare a judecătorului, martorului sau expertului ori de hotărârea care a declarat fals înscrisul, dar nu mai târziu de un an de !a data rămânerii definitive a hotărârii penale. În lipsa unei astfel de hotărâri, termenul curge de la data când partea a luat cunoştinţă de împrejurările pentru care constatarea infracţiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, dar nu mai târziu de 3 ani de la data producerii acestora;

:>

din ziua 1·n care partea a luat cunoştinţă de hotărârea prin care a fost sancţionat disciplinar definitiv judecătorul, dar nu mai târziu de un an de la data rămânerii definitive a hotărârii de sancţionare disciplinară

atunci când motivul de revizuire este întemeiat pe faptul că un jude-

cător

a fost sancţionat disciplinar definitiv pentru exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, dacă aceste împrejurări au influenţat soluţia pronunţată în cauză;

:>

din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă după darea hotărârii, atunci când revizuirea se întemeiază pe motivul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 5 CPC;

~

din ziua în care partea a luat cunoştinţă de casarea, anularea sau schimbarea hotărârii pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere, dar nu mai târziu de un an de la data rămânerii definitive a hotărârii de casare, anulare sau schimbare, în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 6 CPC;

:>

din ziua în care statul ori altă persoană de drept public a luat cunoştinţă de hotărâre, dar nu rămânerii definitive a acesteia; "în cazul minorilor, persoanelor puse sub interdicţie judecătorească sau sub curatelă termenul de revizuire este de 6 luni de la data la care cei interesat a iuat cunoştinţă de hotărare, dar nu mai târziu de un an de la

rnai târziu de un an de la data

dobândirea capacităţii depline de exerciţiu sau, după caz, de la înlocuirea tutorelui persoanei puse sub interdicţie, de la încetarea curatelei ori îniocuirea curatorului, in cazurile prevăzute

!a art. 509 alin. (1) pct. 7 CPC;

:>

de la data rămanerii definitive a ultimei hotărâ atunci când revizuirea se exercită, !ntrucât există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

332

:>

Revizuirea

Termenul de revizuire de 15 zile se calculează:

:>

:>

de la încetarea împiedicării, atunci când revizuirea vizează faptul că partea a fost împiedicată să se înfăţişeze la judecată şi să înştiinţeze instanţa despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa.

Termenul de revizuire de 3 luni se calculează:

:>

de la data publicării hotărârii Curţii Europene a Drepturilor Omului în Monitorul Oficial al României, Partea I, atunci când revizuirea vizează faptul că Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale datorată unei hotărâri judecătoreşti, iar consecinţele grave ale acestei încălcări continuă să se producă;

:>

de la data publicării deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, Partea I, dacă revizuirea vizează faptul că, după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra excepţiei invocate în acea cauză, declarând neconstituţională prevederea care a făcut obiectul acelei excepţii.

VI. Termenul de motivare a revizuirii

:>

revizuirea se motivează prin însăşi cererea de declarare a căii de atac sau înăuntrul termenului

de exercitare a acesteia ~ motivarea revizuirii se poate face şi printr-un memoriu separat, cu condiţia ca partea să se încadreze în termenul de invocare a motivului respectiv;

:>

sancţiunea aplicabilă în cazul nemotivării cererii de revizuire:

nulitatea acesteia.

VII. Judecata revizuirii

:>

cererea de revizuire se soluţionează potrivit dispoziţiilor procedurale aplicabile judecăţii finalizate cu hotărârea atacată [art. 513 alin. (1) CPC];

:>

dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază [art. 513 alin. (3) CPC];

:>

întâmpinarea este obligatorie şi se depune la dosar cu cel puţin 5 zile înainte de termenul de judecată;

:>

întâmpinarea nu se comunică revizuentului, urmând ca acesta să ia cunoştinţă de cuprinsul de la dosarul cauzei;

întâmpinării

:>

:>

instanţa judecă

în aceeaşi compunere ca şi în cauza în care s-a pronunţat hotărârea atacată, însă judecătorii care au participat la pronunţarea hotărârii ce se atacă cu revizuire sunt incompatibili să soluţioneze calea de atac a revizuirii; la cererea revizuentului, instanţa poate suspenda executarea hotărârii a cărei revizuire se numai cu depunerea unei cauţiuni (art. 512 CPC);

solicită, însă

:>

dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază;

Revizuirea

:>

333

în cazul în care cererea de revizuire este admisă, instanţa va schimba, în tot sau în parte, hotă­

rârea atacată, iar în cazul revizuirii pentru cofltrarietate de hotărâri, va anula ultima hotărâre;

:>

hotărârea dată revizuită

:>

asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea [art. 513 ali'n. (5) CPC]:

dacă s-a solicitatrevizuirea unei hotărâri ce a rămas definitivă prin neapelare sau prin respingerea ori anularea apelului în temeiul unei excepţii procesuale, hotărârea ce se va pronunţa în revizuire este susceptibilă de apel;

:>

hotărI:lrea pronunţată într-o cerere de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri a instanţei de apel poate fi atacată pe calea recursului, însă hotărârea dată într-o revizuire care a avut ca obiect o decizie a unei instanţe de recurs este definitivă;

:>

dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul. În cazul în

care revizuirea a fost soluţionată de una dintre secţiiie înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,

recursul este de

competenţa

Completului de S judecători.

FIŞA

NR. SO

PROCEDURA NECONTENCIOASĂ JUDICIARĂ

Sediul materiei: art 527-540 CPC Noţiune şi sferă

de aplicabilitate: se aplică cererilor pentru soluţionarea că­ rora este nevoie de intervenţia instanţei, fără Însă a se urmări stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană, precum sunt cele privitoare la darea autorizaţiilor judecătoreşti sau la luarea unor măsuri legale de supraveghere, ocrotire ori asigurare (art. 527 CPC). Exemple: - cererea de înregistrare a partidelor politice (Legea nr. 14/2003, republicată); -- Încuuiinf area adopfiilor; - Încuuiinfarea executării silite {art. 666 CPC); - procedura restituirii caufiunii (art. 1064 CPC) etc.

I.

Competenţa

:>

cererile care sunt în legătură cu un proces în curs la o instanţă sau pe care aceasta l-a soluţionat ori care au ca obiect eliberarea unor înscrisuri, titluri sau valori aflate în depozitul unei instanţe se vor introduce la acea instanţă [art. 528 alin. (1) CPC];

:>

în celelalte cazuri, competenţa instanţei şi soluţionarea incidentelor privind competenţa sunt supuse regulilor prevăzute pentru cererile contencioase;

:>

instanţa este obligată să-şi verifice din oficiu competenţa, chiar dacă este de ordine privată, putând cere părţii lămuririle necesare;

:>

dacă apreciază că este necompetentă, va trimite dosarul instanţei competente.

li. Cuprinsul cererii

:>

spre deosebire de cererea de chemare în judecată din procedura contencioasă, cuprinsul cererii necontencioase este mai restrâns;

:>

cererea în materie contencioasă trebuie să îndeplinească următoarele condiţii (art. 148 şi art. 530

CPC):

:> :> :>

trebuie formulată în scris; poate fi formulată personal sau prin reprezentant; trebuie să cuprindă:

336

Procedura

necontencioasă judiciară

:>

numele, prenumele şi domiciliul sau, după caz, denumirea şi sediul celui care o face (petentului);

:>

după împrejurări, numele, prenumele şi domiciliul sau, după caz, denumirea şi sediul persoanelor pe care petentul cere să fie chemate înaintea instanţei:

:> :> :>

obiectul cererii şi evaluarea acestuia, dacă este cazul; motivarea cererii; semnătura.

:> :>

dacă instanţa apreciază că cererea are

:>

instanţa

cererii îi vor fi ataşate înscrisurile pe care aceasta se sprijină; permisă

de lege nefiind procedura

caracter contencios, o va respinge ca inadmisibilă (calea

necontencioasă);

va proceda la verificarea şi regularizarea cererii, în condiţiile art. 200 CPC, dar pentru fixarea primului termen nu va proceda în sensul art. 201 CPC.

III. Procedura de judecată

:>

cererea se judecă în camera de consiliu, cu citarea petentului şi a persoanelor arătate în cerere, numai în măsura în care legea o impune; în caz contrar, judecătorul este suveran în a aprecia dacă soluţionarea cererii se va face cu sau fără citarea părţilor;

însă

:>

instanţa poate dispune, chiar din oficiu,

orice măsuri utile cauzei, având dreptul să asculte orice care poate aduce lămuriri în cauză, precum şi pe acelea ale căror interese ar putea fi afectate de hotărâre [art. 532 alin. (2) CPCJ; persoană

:>

instanţa se pronunţă prin încheiere, în raport cu toate împrejurările de fapt şi de drept ale cauzei,

chiar dacă nu au fost invocate în cerere sau pe parcursul procedurii (art. 533 CPC);

:>

încheierea prin care instanţa admite (încuviinţează) cererea este executorie, fiind supusă numai apelului, cu excepţia celei pronunţate de un complet al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care este definitivă;

:>

termenul de apel curge de la pronunţare, pentru cei care au fost prezenţi la ultima şedinţă de judecată, şi de la comunicare, pentru cei care au lipsit [art. 534 alin. (3) CPCJ;

:>

spre deosebire de dreptul comun, unde doar părţile care au figurat în primă instanţă sau succesorii lor în drepturi sau procurorul (în cazurile prevăzute de lege) pot declara apel, în materie necontencioasă, apelul poate fi formulat de orice persoană interesată, chiar dacă nu a fost citată la soluţionarea cererii, termenul de apel curgând de la data la care a luat cunoştinţă de încheiere, dar nu mai târziu de un an de la data pronunţării, acesta se judecă în camera de consiliu;

:>

încheierile pronunţate în procedura necontencioasă nu au autoritatea lucrului judecat (art. 535 CPC}, pe cale de consecinţă, cererile petenţilor pot fi reiterate.

FIŞA

PROCEDURA

NR. 51

~--·-----

-·----·--- --------------- -

DIVORŢULUI

-~---------···-

-----------------·------

--------~-----~-

---·---------------

Sediul materiei: art 915·935 CPC

I. 1.

Competenţa materială

:> 2.

Instanţa competentă

competenţa materială în soluţionarea acţiunii de divorţ aparţine judecătoriei. Competenţa teritorială

{art. 915 CPC)

:>

în materia competenţei teritoriale, aceasta este reglementată de norme de ordine publică, fiind o competenţă absolută.

:>

Reguli - competenţa teritorială aparţine: ~

judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor, dacă soţii

au avut o locuinţă comună şi cel puţin unul dintre aceştia locuieşte (la data sesizării instanţei) în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună;

r

NB

~

Prin locuinţă se întelege locul unde persoana locuieşte în mod efectiv, cu caracter de stabilitate, indiferent dacă acest loc constituie domiciliul sau numai reşedinţa sa, deci indiferent de formele legale (de datele înscrise în actele de identitate). Ceea ce interesează este locuinţa părţilor la momentul introducerii acţiunii, astfel încât instanta legal sesizată devine competentă să soluţioneze cauza şi dacă, ulterior sesizării sale, intervin schimbări ale acesteia. judecătoriei în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtut dacă soţii nu au avut locuinţă comună află

~

judecătoriei în circumscripţia căreia îşi are locuinţa reclamantul, când pârâtul nu are locuinţa

în ~

ţară şi instanţele

r

NB

române sunt competente

internaţional;

oricărei judecătorii din România, dacă nici reclamantul şi nici pârâtul nu au iocuinţa în ţară,

iar

:>

sau dacă niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se cea din urmă locuinţă comună;

părţile

convin ca o

anumită judecătorie să soluţioneze

cauza;

Judecătoriei Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti, în lipsa unui acord între părţi.

art. 915 CPC prevede mai multe instanţe competente în soluţionarea cererii de aceasta nu înseamnă că este vorba despre o competenţă alternativă, deoarece reclamantul nu are posibilitatea de a alege între mai multe instanţe, ci acesta, dimpotrivă, este obligat să respecte ordinea fixată expres de legiuitor, în functie de circumstanţele de fapt, expres stabilite de legiuitor (este vorba despre o competenţă „în cascadă", cu resChiar

divorţ,

dacă

338

Procedura

divorţului

pectarea ordinii prestabilite de lege), norma de competentă teritorială fiind una absode ordine publică.

I

lută,

li. Cererea de

divorţ

Conţinutul cererii de divorţ. înscrisuri anexate

:>

Regula generală:

:> :>

cererea de divorţ cuprinde, în principiu, elementele unei cereri de chemare în judecată.

Elemente specifice cererii de divorţ:

:>

indicarea numelor copiilor minori născuţi din căsătorie sau ai celor care se bucură de sittiaţia a copiilor din căsătorie (adoptaţi);

legală

:> :>

în lipsa copiilor minori, se va face menţiune despre această împrejurare; cererea trebuie însoţită de:

:> :> :>

copia certificatului de căsătorie al părţilor; certificatele de naştere ale copiilor minori.

cererea poate fi depusă, ca orice altă cerere de chemare în judecată, fie personal, de către reclamant, fie prin reprezentant.

III. Întâmpinarea

:>

având în vedere că legiuitorul nu prevede vreo derogare de la regula generală, înseamnă că, şi în materia divorţului, întâmpinarea este obligatorie.

IV. Cererea I

r

NB

reconvenţională

Cererea de divort a pârâtului (cererea reconvenţională) se adresează instanţei învestite cu soluţionarea cererii de divorţ a reclamantului şi se va judeca odată cu acţiunea reclamantului ~ în materia divorţului nu este posibilă disjungerea motivelor de divorţ ale celor doi soţi, fiind necesar a fi rezolvate unitar, prin aceeaşi hotărâre, pronunţată de aceeaşi instanţă.

:>

spre deosebire de dreptul comun, unde cererea reconvenţională se depune odată cu întâmpinarea, iar când aceasta nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată în faţa primei instanţe, în materia divorţului, legiuitorul a stabilit momente specifice până la care se poate formula cererea reconvenţională, astfel:

:>

pentru faptele petrecute anterior primului termen de judecată stabilit pentru soluţionarea cererii de divorţ promovate de reclamant, pârâtul poate formula propria cerere de divorţ cel târziu până la primul termen de judecată la care a fost legal citat;

Procedura

:>

divorţului

339

:>

când motivele de divorţ au survenit ulterior acestei date, cererea reconvenţională poate fi formulată de pârât până la momentul începerii dezbaterii asupra fondului în cadrul cererii reclamantului;

:>

când motivele de divorţ au apărut după începerea dezbaterilor la prima instanţă ori chiar în timp ce judecata cereri; de divorţ promovate de reclamant se află în apel, legiuitorul îi conferă soţului pârât posibilitatea de a formula cererea reconvenţională direct la imtanţa de apel.

sancţiunecr (care intervine în cazul nedepunerii cererii reconvenţionale

:>

r

NB

în termen):

decăderea soţului pârât din dreptul de a cere divorţul pentru motivele proprii. Soţul pârât poate cere divortul pentru motive ivite ulterior, atunci când cererea reclamantului a fost respinsă. Textul conferă deci posibilitatea ca soţul care a figurat în primul proces de divorţ ca pârât să poată sesiza ulterior instanţa cu o cerere de divorţ, de această dată în calitate de reclamant. Aceasta şi pentru faptul că hotărârea prin care s-a respins ca neîntemeiată cererea de divort nu are autoritate de lucru judecat pe fondul cauzei, putând fi reiterată de oricare dintre soţi ori de câte ori apar noi motive de divorţ.

V. Calitate

procesuală

:> Regula: :> acţiunea

de divorţ are un caracter strict personal, astfel că, de principiu, nimeni nu o poate exercita în locul soţului reclamant, iar ca pârât nu poate fi chemat decât celălalt soţ; prin urmare, legitimarea procesuală în promovarea acţiunii de divorţ aparţine numai soţilor.

:>

Excepţia:

:>

cererea de divorţ poate fi făcută şi prin reprezentant legal de către soţul care este pus sub interdicţie judecătorească sau personal, dar numai în ipoteza in care dovedeşte că are discernă­ mântul neafectat.

VI. Cereri accesorii

:>

şi

incidentale

divorţul are un caracter personal, ceea ce înseamnă că

este

inadmisibilă

orice cerere de inter-

venţie

cu privire la cererea privind desfacerea căsătoriei, nu şi a celor privind cererile accesorii (de exemplu, se poate formula o cerere de intervenţie referitoare ia partajarea bunurilor dobândite de soţi în timpul căsătoriei, atunci când cererea de partaj este accesorie cererii de divorţ);

:>

instanţa

este

obligată să

se pronunţe din oficiu asupra următoarelor aspecte, chiar dacă nu a

fost învestită în acest sens:

:> :>

asupra exercitării autorităţii părinteşti;

~

asupra numelui pe care îl va purta fiecare soţ după desfacerea căsătoriei.

asupra contribuţiei părinţilor la cheltuielile de creştere şi educare a copiilor;

340

Procedura

divorţului

VII. Măsuri vremelnice ~

instanţa

poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanţă preşedinţială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinţei copiilor minori, la obligaţia de întreţinere, la încasarea alocaţiei de stat pentru copii şi la folosirea locuinţei familiei (art. 920 CPC);

~

instanţa

trebuie să verifice doar îndeplinirea cumulativă a două dintre condiţiile de admisibilitate

a ordonanţei preşedinţiale: vremelnicia şi neprejudecarea fondului ~întrucât condiţia urgenţei este prezumată de legiuitor în această materie; ~

toate măsurile luate pe cale de ordonanţă preşedinţială cu privire la stabilirea locuinţei copiilor minori, la obligaţia de întreţinere, la încasarea alocaţiei de stat pentru copii şi la folosirea locuinţei familiei îşi produc efectele numai până la soluţionarea procesului de fond privind desfacerea căsătoriei.

VIII. 1. ~

Prezenţa părţilor

Prezenţa personală

a părţilor

în procesele de divorţ, în faţa instanţelor de fond, soţii trebuie să se prezinte personal, neputând sta în proces prin reprezentanţi ~ soţii pot fi numai asistaţi de către avocat, iar nu şi reprezentaţi.

~

Regula: ~

~

este obligatorie prezenţa personală a reclamantului la fiecare termen de judecată.

Excepţia:

~

reclamantul se poate înfăţişa prin mandatar, avocat, sau, după caz, prin tutore ori curator, se află într-una dintre următoarele situaţii:

dacă

~

execută o pedeapsă privativă de libertate;

~

este împiedicat de o boală gravă;

~

este pus sub interdicţie judecătorească;

~

are reşedinţa în străinătate;

~

în orice altă asemenea situaţie care îl împiedică să se prezinte personal.

2. Citarea ~

dacă

părţilor

procedura de citare a soţului pârât a fost îndeplinită prin afişare, iar acesta nu s-a prezentat la primul termen de judecată, instanţa va cere dovezi sau va dispune cercetări pentru a verifica dacă pârâtul îşi are locuinţa la locul indicat în cerere şi, dacă va constata că nu locuieşte acolo, va dispune citarea lui la locuinţa sa efectivă, precum şi, dacă este cazul, la locul său de muncă.

Procedura divorţului

341

3. încercarea de împăcare a părţilor instanţa va încerca împăcarea soţilor la fiecare înfăţişare a acestora [art. 921 alin. (2) CPC], deci atât prima instanţă, cât şi instanţa de apel.

:>

4. Absenţa reclamantului.

:>

dacă la termenul de judecată în primă instanţă reclamantul lipseşte nejustificat şi se prezintă

numai

:>

pârâţu!,

respinsă

ca

nesusţinută {soluţie

peremptorie);

în apel este necesară prezenţa obligatorie a reclamantului, titular al căii de atac, numai în situaţia în care cererea sa a fost respinsă de prima insta-nţă.

IX. 1.

cererea va fi

Renunţarea

Renunţarea

:>

la judecată

şi împăcarea soţilor

la judecată

reclamantul poate renunţa la cerere în tot cursul judecăţii înaintea instanţelor de fond, chiar dacă pârâtul se împotriveşte (art. 924 CPC);

r

Renunţarea soţului

NB

reclamant la cererea de divorţ nu va produce niciun efect asupra cererii prin care soţul pârât cere, la rândul său, divorţul, dat fiind caracterul acestei cereri incidentale (de veritabilă cerere de chemare în judecată}, astfel că aceasta se poate soluţiona independent de modul în care se stinge judecata în cerereaprincipală.

reconvenţionale

2. Împăcarea soţilor

:> :>

acţiunea

instanţa va lua act de împăcare, chiar dacă nu s-a satisfăcut cerinţa timbrării, astfel că eventuala excepţie

:> :>

de divorţ se stinge prin împăcarea soţilor; de netimbrare va

rămâne lipsită

de obiect;

atunci când soţii se împacă, instanţa trebuie să dispună restituirea taxelor de timbru deja achitate; asupra declaraţiei părţilor privind lmpăcarea, instanţa va lua act de acordul lor de voinţă, pronunţând o hotărâre de închidere a dosarului, având caracter definitiv.

3. Decesul unuia dintre soţi ~

Regula:

:>

atunci când pe parcursul soluţionării cererii de divorţ intervine decesul reclamantului sau al pârâtulu: ori al ambilor, căsătoria încetează prin deces, situaţie în care instanţa va lua act de încetarea căsătoriei şi va dispune închiderea dosarului, pronunţând o hotărâre definitivă în acest sens.

Procedura divorţului

342

:>

Excepţia:

:; în situaţia decesului soţului reclamant survenit în timpul procesului de divorţ pendinte, dacă cererea de divorţ se întemeiază pe culpa soţului pârât, moştenitorilor reclamantului li se recunoaşte dreptul de a continua acţiunea pornită de autorul lor; :; dreptul de a continua acţiunea este recunoscut în următoarele condiţii: :;

r NB

cererea de divorţ să se întemeieze pe culpa pârâtului;

Actiunea de divorţ va putea fi continuată de către ceilalţi moştenitori şi în ipoteza în care divorţul se întemeiază pe culpa comună a soţilor, însă,· atunci când din probele administrate instanţa nu va aprecia că este vorba despre o culpă exclusivă a soţului pârât, va lua act de încetarea căsătoriei şi va dispune, prin hotărâre definitivă, închiderea dosarului. :;

moartea reclamantului să survină pe parcursul judPr~ţii cererii de divorţ;

:;

reclamantul să aibă moştenitori (legali sau testamentari) acceptanţi ai succesiunii sale.

X. Nemotivarea hotărârii

:>

legea recunoaşte părţilor posibilitatea de a solicita instanţei să nu motiveze hotărârea de divorţ, indiferent de raţiunile pentru care fac această solicitare;

:>

pentru ca instanţa să dea curs acestei solicitări (de nemotivare a hotărârii) este necesar ca cererea să fi fost formulată de ambele părţi.

XI. Căi de atac

1. Apelul

:>

în cazul cererii de divorţ, împotriva sentinţei de primă instanţă poate fi exercitat doar apelul (cale de atac devolutivă de fond}, decizia din apel fiind definitivă;

:; cu toate acestea, hotărârea este definitivă din primă instanţă în ipotezele prevăzute la art. 925 art. 926, art. 931, art. 932 şi art. 935 alin. (2} CPC.

2.

Contestaţia

în anulare

şi

1

revizuirea

:; în condiţiile legii, se poate exercita contestaţie în anulare şi revizuire împotriva hotărârii de divorţ, soluţia rezultând din interpretarea per a contraria a dispoziţiilor art. 928 alin. (3) CPC; :; în ipoteza în care unul dintre soţi s-a recăsătorit, hotărârea definitivă prin care s-a desfăcut căsă­ toria nu este supusă niciunei căi de atac de retractare, deci nici contestaţiei în anulare şi nici revizuirii, în ceea ce priveşte capătul de cerere privind divorţul [art. 928 alin. (3) CPC]; ·:; însă, se poate exercita contestaţie în anulare şi revizuire în privinţa capetelor de cerere accesorii cererii principale de divorţ, indiferent dacă unul dintre soţi s-a recăsătorit sau nu.

Procedura

XII. Publicitatea

:>

343

hotărârii

Instanţa

în faţa căreia hotărârea de divorţ dobândeşte caracter definitiv are obligaţia de a o trimite din oficiu următoarelor instituţii:

:>

serviciului public comunitar ioca! de evidenţă a persoanelor de la locul încheierii căsătoriei desfăcute prin divorţ şi

:> :>

Registrului naţional al regimurilor matrimoniale, prevăzut de Codul civil, dacă uAul dintre soţi are/a avut şi calitatea de profesionist, se va trimite un exemplar al hotărârii şi

XIII. 1.

divorţului

Divorţul

la registrul

Divorţul

comerţului.

remediu

prin acordul

soţilor

:>

în cazul în care de comun acord soţii consimt la încetarea căsătoriei, divorţul poate fi pronunţat de instanţa de judecată prin acordul lor;

:>

cererea de divorţ poate fi semnată nu doar de către soţi, ci aceasta ar putea fi semnată chiar şi de un mandatar comun, avocat sau neavocat, dacă acesta are o procură specială autentică din partea soţilor;

:>

când mandatarul are şi calitatea de avocat, acesta va proceda, totodată, la certificarea semnă­ turii celor doi soţi pe care îi reprezintă;

:>

atunci când soţii optează pentru desfacerea căsătoriei prin acord, cererea de divorţ nu trebuie motivată, deoarece nu prezintă relevanţă motivele de divorţ, care nici nu trebuie indicate, fiind suficient simplul acord de voinţă al soţilor;

:>

divorţul prin acordul soţilor se cumulativ următoarele condiţii:

:;

pronunţă

de instanţa de judecată numai dacă sunt îndeplinite

există o cerere in acest sens formulată de ambii soţi sau doar de unul dintre ei, acceptată însă

de

ce!ăiait;

:> :>

ambii soţi îşi exprimă personal consimţământul pentru desfacerea căsătoriei lor;

~

consimţământul fiecăruia

:;

soţii

au deplină capacitate de exerciţiu; este liber exprimat, neviciat;

este necesar ca niciunul dintre soţi să nu fie pus sub interdicţie judecătorească la data sesi(altfel sunt incidente dispoziţiile art. 918 CPC).

zării instanţei

1.1. Cererile accesorii :;

dacă

cei doi

soţi

divorţului

au

căzut

de acord

şi

în

privinţa

cererilor accesorii

divorţului,

vor preciza modali-

tatea de rezolvare a acestora chiar în cuprinsul cererii lor comune de divorţ, astfel că instanţa va

Procedura divorţului

344

lua act şi de tranzacţia lor privind aceste cereri; această hotărâre este definitivă, potrivit art. 931 alin. (4) CPC, care derogă de la norma generală (art. 440 CPC) în privinţa hotărârilor care consfinţesc învoiala părţilor;

:>

pentru ipoteza în care soţii nu sunt de acord în privinţa tuturor celorlalte cereri accesorii divorîn funcţie şi de natura acestora:

ţului,

:>

instanţa va administra probele prevăzute de lege pentru soluţionarea acestora şi, la cererea părţilor, va pronunţa o hotărâre supusă apelului, în privinţa cererilor accesorii, potrivit art. 931 alin. (4) CPC, interpretat per a contraria;

:>

dacă este cazul, cu privire la celelalte cereri accesorii instanţa va continua judecata, pronunţând

o hotărâre supusă căilor de atac prevăzute de lege.

1.2.

Soluţionarea

:>

la primirea cererii de divorţ prin acordul soţilor, instanţa trebuie să verifice consimţământul acestora, după care va stabili termen de soluţionare a cererii în camera de consiliu.

2.

Divorţul

:>

din motive de

sănătate

divorţul poate fi pronunţat şi la cererea unui soţ, atunci când starea sa de sănătate face imposibilă

:>

cererii

continuarea căsătoriei;

condiţii ce se cer a fi îndeplinite

:>

cumulativ pentru desfacerea căsătoriei din motive de sănătate:

divorţul pe motiv de boală poate

fi solicitat numai de soţul bolnav, iar nu şi de celălalt soţ

[art. 373 lit. d) CC];

:>

când cererea de divorţ se întemeiază pe starea de boală a reclamantului care împiedică desa vieţii de familie, instanţa are obligaţia de a administra probe cu privire la existenţa bolii şi starea sănătăţii soţului bolnav (înscrisuri - acte medicale care constată boala şi/sau starea de sănătate-, martori, interogatoriu, expertiză medicală), boală care trebuie să facă imposibilă desfăşurarea normală a vieţii de familie; făşurarea normală

:>

când nu sunt îndeplinite condiţiile de mai sus, cererea de divorţ întemeiată pe starea sănătăţii urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, părţile având posibilitatea să solicite divorţul pe alt temei.

XIV.

Divorţul

din culpa

soţilor

1. Culpa în destrămarea căsătoriei

1.1.

:>

Condiţii

pentru a se pronunţa divorţul din culpă, este necesar a se dovedi:

:>

existenţa unor motive temeinice care justifică destrămarea relaţiilor conjugale;

Procedura

divorţului

:>

faptul ca existenţa acestor motive face ca relaţiile dintre soţi să fie grav vătămate;

~

că, din cauza acestor motive, continuarea.căsătoriei

345

nu mai este posibilă.

1.2.

Soluţii

:>

în privinţa cererii de divorţ întemeiate pe cui pa unuia dintre soţi, instanţa poate adopta urmă­ toarele soluţii:

:> :>

respioge ca nesusţinută cererea de divorţ când reclamantul lipseşte nejustificat; admite cererea şi dispune desfacerea căsătoriei din vina exclusivă a pârâtului, dacă din probe rezultă numai vina acestuia în destrămarea relaţiilor de căsătorie;

~

admite cererea şi dispune desfacerea căsătoriei din vina exclusivă a reclamantului;

~

admite cererea şi dispune desfacerea căsătoriei din vina ambilor soţi, dacă din probe rezultă atât culpa reclamantului, cât şi a pârâtului în destrămarea relaţiilor de căsătorie;

:>

anulează acţiunea achitării parţiale

2.

:> :>

de divorţ ca netimbrată sau insuficient timbrată, în cazul neachitării sau a taxei judiciare de timbru stabilite în sarcina titularului cererii de divorţ;

~

ia act de renunţarea la judecata cererii de divorţ, atunci când reclamantul renunţă la judecată, iar pârâtul nu formulează cerere reconvenţională sau, deşi a formulat o asemenea cerere, renunţă la judecata ei;

:>

închide dosarul de divorţ, în cazul în care soţii se împacă anterior rămânerii definitive a hotă­ rârii de divorţ, în cazul decesului pârâtului ori dacă intervine decesul reclamantului pe parcursul soluţionării pricinii, iar acţiunea nu este continuată de moştenitorii acestuia.

Divorţul

pentru separarea în fapt îndelungată

se poate solicita şi dispune numai în cazul ln care soţii sunt despărţiţi în fapt de cel puţin 2 ani; condiţii (ce se

:> :>

cer a fi întrunite în mod

soţii să nu mai iocuiască împreună;

durata separării în fapt a soţilor să fie de minim 2 ani anterior formulării cererii de divorţ; nu interesează împrejurările in care a avut loc separarea faptică a soţilor cauzele care au dus în final la aceasta, ci au relevanţă doar existenţa sa şi durata în timp;

:> :>

să

existe voinţa soţilor de a pune capăt comunităţii de viaţă.

dacă susţinerile din cererea de chemare în judecată se verifică, divorţul va exclusivă

~

fi

pronunţat din culpa

a reclamantului;

dacă soţul

pârât se declară de acord cu divorţul, se va apiica procedura de ia divorţul prin consim-

ţământul părţilor

(art. 931 CPC).

MĂSURI ASIGURĂTORII. SECHESTRUL ASIGURĂTOR. POPRIREA ASIGURĂTORIE. SECHESTRULJUDICIAR

FIŞA

NR. 52

Sediul materiei: art. 952-977 CPC Noţiune

- sunt mijloace procesuale al căror scop este indisponibilizarea bunurilor urmăribife ale debitorului (În cazul sechestrului asigurător şi a popririi asigurătorii) sau a bunurilor care formează obiectul procesului (m cazul sechestrului judiciar}, pentru a evita degradarea sau dispariţia lor (În cazul acţiunilor reale) ori, după caz, diminuarea activului patrimonial al debitorului (În cazul acţiunilor personale).

I. Sechestrul

asigurător

Noţiune

- este măsura asigurătorie care se poate aplica în cazul în care litigiul principal are ca obiect plata unei sume de bani şi constă în indisponibilizarea bunurilor mobile sau imobile urmăribile ale debitorului-pârât în scopul valorificării acestora la momentul la care creditorul va obţine titlul executoriu. ~

Obiectul sechestrului asigurător ~

1.

îl constituie bunurile mobile sau imobile ale debitorului.

Condiţiile

A. Prima ~

asigurător

(art. 953 CPC)

ipoteză (condiţii)

creanţa creditorului

:>

este exigibilă;

~

este constatată printr-un înscris.

r NB ~

necesare înfiinţării sechestrului

Înscrisul care constată creanta nu este titlu executoriu ~ în ipoteza în care înscrisul ar fi titlu executoriu, măsura asigurătorie a sechestrului asigurător ar fi lipsită de interes, având în vedere că în baza titlului executoriu se poate declanşa însăşi executarea silită a debitorului.

creditorul face dovada faptului că a intentat acţiune pe fondul pricinii, având ca obiect plata sumei de bani (pentru care se solicită instituirea sechestrului asigurător);

Măsuri asigurătorii.

348

:>

creditorul va putea fi obligat şi la depunerea unei cauţiuni în cuantumul fixat de instanţă --+ depunerea cauţiunii este facultativă, iar cuantumul acesteia este lăsat la aprecierea instanţei.

B. A doua

:>

Sechestrul asigurător. Poprirea asigurătorie. Sechestrul judiciar

ipoteză (condiţii}

creanţa creditorului

:> :>

este exigibilă; nu este constatată printr-un act scris.

:>

creditorul face dovada faptului că a intentat acţiune pe fondul pricinii, având ca obiect plata sumei de bani (pentru care se solicită instituirea sechestrului asigurător);

:>

creditorul face dovada, odată cu cererea de înfiinţare a sechestrului, şi a depunerii unei cauţiuni de 1/2 din valoarea creanţei reclamate în litigiul de fond ~ cauţiunea este obligatorie atât sub aspectul depunerii ei, cât şi al cuantumului.

C. A treia

:>

ipoteză (condiţii}

creanţa creditorului

:> :>

nu este exigibilă; este constatată printr-un înscris.

:>

creditorul trebuie să facă dovada că debitorul a micşorat prin fapta sa asigurările date creditorului sau nu a dat asigurările promise ori că este pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să îşi ascundă ori să îşi risipească averea;

:>

creditorul trebuie să facă dovada introducerii cererii de chemare în judecată prin care a declanşat litigiul de fond;

:>

creditorul trebuie să depună o cauţiune în cuantumul pe care îl va fixa instanţa ~ depunerea cauţiunii este obligatorie, numai stabilirea cuantumului cauţiunii fiind lăsată la aprecierea instanţei.

r

NB

Nedepunerea cauţiunii.în termenul fixat de instantă atrage desfiinţarea de drept a sechestrului asigurător, care se· constată prin încheiere definitivă, dată fără dtareapărţilor (art. 956 CPC).

2. Procedura de înfiinţare a sechestrului asigurător (art. 954 CPC)

:>

cererea de sechestru asigurător va trebui să îndeplinească condiţiile generale prevăzute de art. 148 şi art. 194 CPC pentru cererile adresate instanţelor judecătoreşti, precum şi condiţiile speciale referitoare la creanţă, declanşarea litigiului pe fond şi cauţiune, acolo unde este cazul;

:>

instanţa competentă:

:>

cererea de înfiinţare a sechestrului asigurător se soluţionează de instanţa competentă să judece procesul în primă instanţă;

Măsuri asigurătorii. Sechestru! asigurător. Poprirea asigurătorie. Sechestrul judiciar

~

349

dacă cererea de înfiinţare a sechestrului asigurător este depusă odată cu cererea de chemare În judecată, ea va fi repartizată completului învestit cu soluţionarea litigiului pe fond, caz ln care cererea de 1·nfiinţare a sechestrului va fi soluţionată anterior primului termen de judecată în litigiul pe-fond, în condiţiile art. 203 alin. (2) CPC;

:; cererea de sechestru. trebuie să fie însoţită de: :; înscrisul constatator al creanţei (pentru prima şi a treia ipoteză} şi de :;

recipisa din care să rezulte consemnarea a jumătate din valoarea creanţei care face obiectul litigiului de fond (pentru a doua ipoteză).

~

instanţa

va soluţiona cererea de înfiinţare a sechestrului asigurător de urgenţă, în camera de consiliu, fără citarea părţilor, pronunţând o încheiere execut.:ffie;

:;

pronunţarea poate fi amânată cu cel mult 24 de ore, iar motivarea încheierii trebuie făcută în cel mult 48 de ore de la pronunţare;

:; încheierea prin care se soluţionează cererea de sechestru se comunică creditorului de îndată de către instanţă, iar debitorului de către executorul judecătoresc, odată cu luarea măsurii;

r NB

Comunicarea de către executorul judecătoresc debitorului a încheierii executorii nu se va face decât în cazul încheierii prin care se ·dispune luarea măsurii sechestrului asigurător, nu şi în cel în care instanţa a respins cererea de sechestru asigurător formulată de creditor.

:; încheierea prin care se soluţionează cererea de înfiinţare a sechestrului asigurător este supusă numai apelului (dacă încheierea este pronunţată de judecătorie sau tribunal}, la instanţa ierarhic superioară, termenul de apel fiind de 5 zile de la comunicare; apelul se va judeca cu citarea părţilor, indiferent dacă cererea de sechestru a fost admisă sau respinsă în primă instanţă; :; în cazul în care competenţa de primă instanţă aparţine curţii de apel, calea de atac împotriva încheierii este recursul (art. 959 CPC); :;

măsura asigurătorie este adusă la îndeplinire de către executorul judecătoresc, care va aplica sechestrul asupra bunurilor urmăribile numai în măsura necesară realizării creanţei; în toate cazurile, sechestrul asigurător se va aplica fără somaţie ori înştiinţare prealabilă a debitorului [art. 955 alin. (2) CPC];

::>

împotriva modului prin care executorul judecătoresc aduce la îndeplinire măsura asigurătorie, cel interesat (debitorul, creditorul ori o terţă persoană) poate face contestaţie la executare [art. 955 alin. (4) CPC].

3. Valorificarea bunurilor sechestrate asigurător. Ridicarea sechestrului asigurător ~

valorificarea bunurilor sechestrate va putea avea loc numai după ce creditorul a obţinut titlul executoriu, moment la care sechestrul asigurător se va transforma în sechestru executoriu (art. 958 CPC);

Măsuri asigurătorii.

350

Sechestrul asigurător. Poprirea asigurătorie. Sechestrul judiciar

~

la cererea debitorului, sechestrul asigurător poate fi ridicat mai înainte de soluţionarea litigiului de fond, însă numai dacă debitorul „va da, în toate cazurile, o garanţie îndestulătoare" [art. 957 alin. (1} teza I CPC];

~

cererea de ridicare a sechestrului asigurător se soluţionează în camera de consiliu, de urgenţă şi cu citarea în termen scurt a părţilor, prin încheiere;

~

pronunţarea poate fi amânată cu cel mult 24 de ore, iar motivarea încheierii trebuie făcută în cel mult 48 de ore de la pronunţare;

~

încheierea de soluţionare a cererii de ridicare a sechestrului asigurător, indiferent de soluţie, este supusă:

~

numai apelului (când este pronunţată de judecătorie sau tribunal), în termen de 5 zile de la pronunţare;

~

atunci când competenţa de primă instanţă aparţine curţii de apel, calea de atac este recursul (art. 959 CPC}.

~

apelul/recursul se judecă de urgenţă şi cu precădere, cu citarea părţilor;

~

în cazul în care cererea de chemare în judecată care a stat la baza înfiinţării măsurii asigurătorii a fost respinsă, anulată ori s-a constatat perimarea acesteia prin hotărâre definitivă, precum şi în cazul în care creditorul renunţă la judecată, debitorul poate cere ridicarea sechestrului asigurător instanţei care a încuviinţat măsura; în acest caz, instanţa care se va pronunţa, fără citarea părţilor, prin încheiere definitivă, asupra ridicării măsurii.

H. Poprirea ~

Obiectul popririi: ~

~

asigurătorie

îl constituie sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmări­ bile datorate debitorului de o terţă persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente.

pentru înfiinţarea popririi este necesară îndeplinirea condiţiilor de înfiinţare ale sechestrului (cele 3 ipoteze din cuprinsul art. 953 CPC};

asigurător

~

soluţionarea cererii de poprire asigurătorie, executarea măsurii, desfiinţarea şi ridicarea popririi asigurătorii se vor face potrivit dispoziţiilor art. 954-959 CPC referitoare la sechestrul asigurător, care se aplică, în mod corespunzător, şi popririi asigurătorii.

III. Sechestrul judiciar Noţiune - este măsura asigurătorie ce se aplică în cazul bunurilor, mobile sau imobile, ce formează obiectul litigiului şi care constă în încredinţarea, de către instanţă, a pazei acestor bunuri unui administrator-sechestru, până când procesul va fi finalizat printr-o

Măsuri asigurătorii.

Sechestrul asigură~or. Poprirea asigurătorie. Sechestrul judiciar

351

hotărâre

executorie -7 ca regulă, sechestrul se înfiinţează asupra bunului ce face obiectul litigiului pe fond. -7 ca excepţie, poate fi dispusă cazurile prevăzute de lege.

şi

asupra unor bunuri care nu fac obiect al procesului, în

1. Condiţii de înfiinţare {art. 973 CPC}

::>

Regula:

:> :>

existenţa unui

proces pe rol asupra însuşi bunului ce face obiectul sechestrului judiciar.

Excepţiile de la necesitatea existenţei unui proces pe fond:

:>

instanţa în circumscripţia căreia se află bunul va putea încuviinţa sechestrul judiciar,

chiar fără a exista proces, sub condiţia ca partea care a cerut şi obţinut instituirea sechestrului să introducă acţiune pe fond la instanţa competentă, să iniţieze demersurile pentru constituirea tribunalului arbitrai sau să solicite punerea în executare a titlului executoriu, într-un termen de cel mult 20 de zile de la data încuviinţării măsurii, sub sancţiunea desfiinţării de drept a sechestrului judiciar, asupra:

:> :> :>

bunului pe care debitorul îl oferă pentru liberarea sa; bunului cu privire la care cel interesat are motive temeinice să se teamă că va fi sustras, distrus ori alterat de posesorul său actual; bunurilor mobile care alcătuiesc garanţia creditorului, când acesta învederează insolvabilitatea debitorului său ori când are motive temeinice de bănuială că debitorul se va sustrage de la eventuala urmărire silită ori să se teamă de sustrageri sau deteriorări.

2. Procedura de înfiinţare

:>

se soluţionează:

:> :> :>

în cazurile în care nu este litigiu pe fond, competenţa de soluţionare aparţine instanţei în circumscripţia căreia se află bunul ce urmează a fi pus sub sechestru.

cererea de sechestru se judecă de urgenţă, cu citarea părţilor, pronunţându-se o încheiere, care este supusă:

:> :> :>

de către instanţa învestită cu judecarea acţiunii principale sau

numai apelului, în termen de 5 zile de la pronunţare, la instanţa ierarhic superioară; atunci când competenţa ln primă instanţă a soluţionării litigiului pe fond aparţine curţii de apel, calea de atac împotriva încheierii este recursul.

atât la soluţionarea cererii de înfiinţare a sechestrului judiciar, cât şi la judecarea apelului, pronunţarea poate fi amânată cu cel mult 24 de ore, iar motivarea trebuie făcută în cel mult 48 de ore de ia pronunţare;

352

Măsuri asigurătorii.

Sechestrul

asigurător.

Poprirea

asigurătorie.

Sechestrul judiciar

:>

în cazuri urgente, până la soluţionarea cererii de înfiinţare a sechestrului judiciar, la cererea părţii interesate, instanţa va putea numi un administrator provizoriu, prin încheiere definitivă dată fără citarea părţilor;

:>

în caz de admitere a cererii, instanţa poate să îl oblige pe cel care a solicitat înfiinţarea sechestrului judiciar să depună o cauţiune, fixând totodată şi cuantumul acesteia, precum şi termenul de plată;

:>

nedepunerea cauţiunii în termenul fixat de instanţă atrage desfiinţarea de drept a sechestrului judiciar, care se constată prin încheiere definitivă, dată fără citarea părţilor;

:>

dacă a fost pus sub sechestru judiciar un bun imobil, se va proceda şi la efectuarea formalităţilor de publicitate imobiliară, prin înscrierea măsurii asigurătorii în cartea funciară.

3. Administratorul-sechestru (art. 976 CPC}

:>

paza bunului sechestrat va fi încredinţată persoanei desemnate de părţi de comun acord, iar în caz de neînţelegere, unei persoane desemnate de instanţă, care poate fi chiar deţinătorul bunului;

:>

administratorul-sechestru este îndreptăţit să efectueze toate actele de conservare şi de administrare, să încaseze orice venituri şi sume datorate, să plătească datorii cu caracter curent, precum şi datorii constatate prin titlu executoriu;

:>

în mod excepţional (în cazul în care bunul aflat sub sechestru judiciar nu poate fi conservat sau dacă, dintr-un alt motiv, măsura înstrăinării este vădit necesară), administratorul-sechestru poate să procedeze la înstrăinarea acestuia, însă numai cu autorizarea prealabilă a instanţei care a dispus aplicarea sechestrului;

:>

dacă a fost în prealabil autorizat, administratorul-sechestru va putea sta în judecată în numele părţilor

:>

litigante cu privire la bunul pus sub sechestru;

dacă administrator-sechestru a fost numită o altă persoană decât deţinătorul, instanţa va fixa,

pentru activitatea plată.

prestată,

o

sumă

drept

remuneraţie,

stabilind

totodată şi modalităţile

de

FIŞA

PROCEDURA PARTAJULUI JUDICIAR

NR. 53

Sediul materiei: art. 980-996 CPC /\loţiune

- operaţiunea juridică prin care incetează proprietatea comună,

proprietarii obţinând bunurile ce făceau obiect al tatea lor.

coproprietăţii

în materiali-

I. Felurile partajului ~

proprietatea comună poate înceta, cel mai adesea, prin partaj (sau împărţeală);

:>

împărţeala poate ~

fi de două feluri:

convenţională, realizată prin acordul de voinţă al tuturor copărtaşilor sau prin buna lor învoială;

~

copărtaşii pot recurge la un partaj voluntar oricând, cât timp legea nu opreşte această

modalitate de sistare a

:> :>

coproprietăţii;

partajul se poate face prin învoiala părţilor, fie că e vorba de un partaj succesoral, fie de un partaj al bunurilor comune ca efect al desfacerii căsătoriei;

judiciară (judecătorească), atunci când copărtaşii nu se înţeleg ori în acele cazuri în care însăşi

legea

obligă

la o asemenea

împărţeală;

~

aceasta poate interveni ori de câte ori copărtaşii nu se înţeleg cu privire la modul de partajare a bunurilor comune;

~

partajul judiciar este obligatoriu (deci legea nu permite voluntar) în următoarele situaţii:

părţilor să

încheie un partaj

~

printre proprietarii comuni sunt persoane lipsite de capacitate de exerciţiu sau cu o capacitate de exerciţiu restrânsă şi nu există autorizarea instanţei de tutelă pentru un partaj voluntar (a se vedea şi art. 674 CC);

~

creditorul personal al unuia dintre soţi cere instanţei împărţeala bunurilor comune în timpul căsătoriei, pentru a putea urmări ulterior bunurile care vor fi atribuite în lotul debitorului său;

:>

unul dintre proprietarii comuni

lipseşte.

354

Procedura partajului judiciar

li.

:>

Părţile

au calitate procesuală activă în formularea cererii de partaj:

:>

coproprietarii; dacă cererea de partaj este formulată de către unul dintre coproprietari, ceilalţi vor fi chemaţi în judecată în calitate de pârâţi, sub sancţiunea nulităţii absolute a partajului [art. 684 alin. (2) CC]; inclusiv instanţa, prin intermediul procedurii prevăzute de art. 78 alin. (2) CPC, poate pune în discuţia părţilor litigiului necesitatea introducerii forţate în cauză a coproprietarului/coproprietarilor lipsă;

:> :> :>

succesorii în drepturi ai titularilor dreptului de proprietate comună;

:>

creditorii personali ai titularilor dreptului de proprietate comună; procurorul, în condiţiile în care formulează acţiunea civilă pentru apărarea drepturilor persoanelor puse sub interdicţie, minorilor sau dispăruţilor, în condiţiile art. 92 alin. (1) CPC; pot dobândi calitatea de părţi în procesul de parldj t~rţii intervenienţi care formulează cerere de intervenţie în interes propriu sau accesorie, precum şi cei introduşi prin cererea de chemare în judecată a altor persoane în condiţiile art. 643 CC sau cei introduşi în cauză în urma solicitării din oficiu de către instanţă, în condiţiile art. 78 alin. (2) CPC.

III. Dreptul la

:>

Regula:

:> :>

acţiune

dreptul la acţiunea în partaj este imprescriptibil, indiferent de cauza stării de indiviziune;

Excepţia:

:>

situaţia în care partajul a fost suspendat prin lege, act juridic ori hotărâre judecătorească

(art. 669-686, art. 1143 CC).

IV.

Instanţa competentă

:>

din punct de vedere material, competenţa aparţine întotdeauna judecătoriei, indiferent de valoarea bunurilor din masa de împărţit;

:>

în ce priveşte competenţa teritorială:

:>

în caz de partaj succesoral, competenţa este stabilită în favoarea instanţei de la ultimul domiciliu al defunctului (art. 118 CPC}, chiar dacă în masa succesorală s-ar afla şi un bun imobil situat în circumscripţia altei instanţe;

:>

în ipoteza partajului bunurilor comune ale soţilor, competenţa este diferită, în funcţie de calea aleasă de reclamant:

:>

atunci când este vorba de un partaj solicitat pe cale principală, în timpul căsătoriei sau ulterior rămânerii definitive a hotărârii de divorţ, competenţa teritorială este dată de regulile de drept comun:

Procedura partajului judiciar

355

a) va aparţine instanţei de la domiciliul pârâtului, dacă masa partajabilă cuprinde numai bunuri mobile (potrivit art. 107 CPC); b) va aparţine instanţei în circumscripţia căreia se află imobilul, dacă printre bunurile supuse partajului există şi un imobil (fiind aplicabil art. 117 CPC). ~

în situaţia în care partajul se solicită pe cale accesorie (de exemplu, simultan cu divorţul etc.) sau incidentală {de pildă, prin cerere reconvenţională), competenţa se stabileşte potrivit c:irt. 123 CPC, în favoarea instanţei care soluţionează cererea principală, chiar daca în masa bunurilor de împărţit s-ar afla şi un imobil situat în circumscripţia altei instanţe, fiind vorba despre un caz de prorogare legală de competenţă.

V. Cuprinsul cererii

1. Procedura

prealabilă

~

în materie de partaj judiciar succesoral, mai înainte de sesizarea instanţei judecătoreşti, reclamantul trebuie să îndeplinească o procedură prealabilă obligatorie, a cărei neîndeplinire va atrage respingerea cererii de partaj ca inadmisibilă [art. 193 alin. (3) CPC];

~

mijlocul procesual de invocare a neregularităţii îl constituie excepţia de inadmisibilitate (excepţie de fond, absolută, peremptorie), iar neîndeplinirea procedurii prealabile va fi invocată de către instanţă, din oficiu, sau de către pârât .

.r+ NB

Cerinţa

îndeplinirii unei proceduri prealabile se aplică numai în materie de partaj judiciar succesoral, iar nu şi în restul cererilor de partaj.

2. Elementele cererii de partaj ~

cererea de partaj va cuprinde, pe lângă elementele oricărei cereri de chemare în judecată prevă­ zute de art. 194 CPC, următoarele menţiuni: ~

indicarea persoanelor între care urmează a avea loc împărţea ia;

~

titlul în baza căruia se solicită împărţeala, adică cel în baza căruia a luat naştere starea de coproprietate: contract, succesiune, uzucapiune, dobândirea de bunuri în timpul căsătoriei;

~

bunurile supuse împărţelii;

~

valoarea lor;

~

locul unde se află bunurile;

~

persoanele care deţin sau administrează bunurile supuse împărţelii.

356

Procedura partajului judiciar

VI. Formarea loturilor

:>

Regula:

:>

partajul se realizează în natură, prin formarea de loturi distincte pentru fiecare copărtaş, cotei de proprietate a fiecăruia [art. 676 alin. (1) CC], ţinându-se seama de valoarea de circulaţie a bunurilor supuse împărţelii. corespunzătoare

:>

Excepţie:

:>

în cazul în care bunul este indivizibil ori nu este comod partajabil în natură, partajul se va face în unul dintre următoarele moduri:

:>

atribuirea întregului bun, în schimbul unei suite, în favoarea unuia ori a mai multor coproprietari, la cererea acestora;

:>

vânzarea bunului în modul stabilit de coproprietari ori, în caz de neînţelegere, la licitaţie publică, în condiţiile legii, şi distribuirea preţului către coproprietari proporţional cu cota-parte a fiecăruia dintre ei.

VII. Încheierea de admitere în principiu 1.Trăsături

:>

în cazul în care pentru formarea loturilor este necesară efectuarea unei expertize de măsurare, de evaluare, iar instanţa nu are date suficiente pentru aceasta, va stabili, printr-o încheiere de admitere în principiu:

:> :> :>

r NB :> :>

:>

bunurile supuse împărţelii; calitatea de coproprietar a părţilor; cota-parte a fiecăruia, creanţele născute din starea de proprietate comună pe care coproprietarii le au unii faţă de alţii, iar, în situaţia în care obiectul partajului îl constituie o moştenire, instanţa va mai stabili datoriile transmise prin moştenire, datoriile şi creanţele comoştenitorilor faţă de defunct, sarcinile moştenirii. Prommţarea încheierii de admitere în principiu nu este obligatorie, întrucât, în situaţia în care instanţa are suficiente elemente pentru formarea loturilor, va pronunţa, după dezbateri, direct hotărârea de partaj.

încheierea de admitere în principiu pronunţată trebuie motivată; încheierea de admitere în principiu are caracter interlocutoriu, însă acest caracter este relativ deoarece, prin derogare de la dreptul comun (în materia încheierilor interlocutorii), această împrejurare nu împiedică instanţa să completeze încheierea de admitere în principiu printr-o încheiere suplimentară; prin aceeaşi încheiere instanţa va dispune efectuarea unei expertize pentru formarea loturilor;

Procedura partajului judic;ar

:>

2.

:>

357

raportul de expertiză va arăta evaluarea şi criteriile avute în vedere la stabilirea acesteia, va indica dacă bunurile pot fi comod partajabile în natură şi în ce mod anume, propunând loturile ce urmează a fi atribuite (când este cazul}. Soluţionarea

cererilor accesorii

p~rtajului

atunci când, pe lângă cererea principală de partaj, s-au formulat şi cereri accesorii în legătură cu partajul şi de a căror soluţionare depinde efectuarea acestuia, precum o cerere de reducţiune a liberalităţilm excesive sau o cerere de raport al donaţiilor şi altele asemenea, instanţa trebuie să se pronunţe şi cu privire la aceste cereri tot prin încheierea de admitere în principiu [art. 985 alin. (2)

CPC].

3. Încheierea de admitere în principiu suplimentară

:>

încheierea de admitere în principiu poate fi comp!etată în privinţa anumitor bunuri sau a anumitor persoane orl poate fi modificată prin scoaterea anumitor bunuri din masa bunurilor de partajat;

:>

condiţiile

sensul

cerute pentru pronunţarea unei încheieri de admitere în principiu suplimentare, în

completării

acesteia, sunt:

:>

constatarea existenţei altor coproprietari sau a altor bunuri decât cele indicate şi care sunt supuse partajării;

:>

cu privire la aceşti coproprietari sau la aceste bunuri să nu fi avut loc o dezbatere contradictorie. În cazul ln care o asemenea dezbatere a avut loc, încheierea nu poate fi modificată decât prin intermediul căilor de atac;

:>

constatarea existenţei altor coproprietari sau a altor bunuri care trebuie supuse împărţelii să intervină în intervalul cuprins între data pronunţării încheierii de admitere în principiu şi data pronunţării hotărârii de împărţeală.

4. Modificarea încheierii .~

tot printr-o nouă încheiere, instanţa poate scoate un bun din masa de partajat, în cazul în care se constată că acesta a fost inclus din eroare, însă numai condiţionat de acordul tuturor copro-

prietarilor;

:>

pentru

pronunţarea

unei noi încheieri în acest sens, este

necesară

îndeplinirea

următoarelor

con-

diţii:

~

constatarea cuprinderii din eroare 'ln masa bunurilor de împărţit a unui bun care nu poate fi supus partajului;

:>

existenţa

acordului tuturor coproprietarilor pentru scoaterea bunului din masa de partajat. Lipsa acordului tuturor determină menţinerea bunului în cadrul bunurilor supuse partajului;

358

Procedura partajului judîciar

:>

constatarea erorii săvârşite constând în cuprinderea unui bun în masa de partajat, deşi acesta nu era supus partajului, trebuie să intervină în intervalul cuprins între data pronunţării încheierii de admitere în principiu şi data pronunţării hotărârii de împărţeală.

5. Căile de atac împotriva unor încheieri

:>

încheierile de admitere în principiu pot fi atacate numai odată cu fondul. Acestea sunt supuse aceleiaşi căi de atac ca şi hotărârea dată asupra fondului litigiului, respectiv numai apelului.

VIII. Criteriile partajului

:>

Regula:

:> :>

partajul în natură constituie regula, însă, atunci când acesta nu este posibil, în funcţie de anumite criterii, instanţa va stabili o altă modalitate de partajare.

Criterii (art. 988 CPC) în baza cărora instanţa poate dispune asupra formării şi atribuirii loturilor:

:> :> :> :> :> :>

acordul părţilor; mărimea cotei-părţi ce se cuvine fiecăreia;

masa bunurilor de împărţit; natura bunurilor; domiciliul şi ocupaţia părţilor; faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărţeala, au făcut construcţii, cu acordul celorlalţi coproprietari.

îmbunătăţiri,

r NB

Pe lângă aceste criterii legale, instanţa poate avea în vedere şi. alte aspecte, în funqie de particulare ale fiecărei cauze.

circumstanţele

IX. Atribuirea bunului 1. Atribuirea provizorie a bunului unuia dintre coproprietari

:>

când împărţeala în natură a unui bun nu este posibilă sau ar cauza o scădere importantă a valorii acestuia ori i-ar modifica în mod păgubitor destinaţia economică, la cererea unuia dintre coproprietari, instanţa, prin încheiere, îi poate atribui provizoriu întregul bun;

:>

în cuprinsul încheierii instanţa stabileşte şi termenul în care coproprietarul căruia i s-a atribuit bunul trebuie să depună sumele de bani ce reprezintă echivalentul valoric al cotelor-părţi cuvenite celorlalţi coproprietari (suitele);

:>

dacă sumele s-au depus în termenul fixat, instanţa va pronunţa direct o hotărâre asupra fondului,

prin care va atribui definitiv bunul zoriu;

copărtaşului căruia iniţial

i se atribuise bunul în mod provi-

Procedura partajului judiciar

:>

însă, dacă în termenul fixat copărta5ul căruia i s-a atribuit provizoriu bunul nu consemnează

sumele de bani, atunci

:> 2.

359

instanţa

va atribui provizoriu bunul altui coproprietar;

încheierea de atribuire provizorie a bunului unui copărtaş nu poate fi atacată decât cu apel, odată cu fondul. Condiţiile

:>

atribuirii provizorii a bunului (îndeplinite cumulativ)

împărţeala în natură nu este posibilă ori, deşi este posibilă, ar determina o scădere importantă a

valorii bunului ori o modificare a destinaţiei economice care ar echivala cu o

:>

să existe cererea unui coproprietar formulată în acest sens.

3. Atribuirea

:>

pagubă;

definitivă

în funcţie de circumstanţele specifice cauzei, pentru motive temeinice, instanţa poate pronunţa direct hotărârea de atribuire definitivă a bunului către un copărtaş şi de stabilire a suitelor pe care acesta va trebui să le plătească celorlalţi copărtaşi.

X. Vânzarea bunului

:> :>

:>

constituie o modalitate de realizare a partajului judiciar; uneori, există posibilitatea ca niciunul dintre coproprietari să nu solicite atribuirea bunului. În această situaţie, dar şi atunci când bunul a fost atribuit provizoriu şi nu s-au depus în termenul stabilit sumele cuvenite celorlalţi coproprietari, instanţa, prin încheiere, va dispune vânzarea bunului; prin aceeaşi încheiere, instanţa va stabili dacă vânzarea se va face de bunăvoie, direct de către copărtaşi, ori dacă se va face prin intermediul unui executor judecătoresc;

:>

în ipoteza în care s-a încuviinţat copărtaşilor ca vânzarea să se facă direct de către ei, instanţa trebuie să fixeze prin încheiere şi termenul în care trebuie să se efectueze vânzarea, care, de regulă, este de 3 luni, însă, dacă toate părţile sunt de acord, acesta poate

~

r

NB

fi majorat;

dacă vânzarea nu s-a efectuat în termenul stabilit, indiferent că una dintre părţi nu a fost de acord cu vânzarea prin bună învoială ori din alt motiv, atunci instanţa va cita părţile şi va pronunţa o nouă încheiere, prin care va dispune efectuarea vânzării prin intermediul executorului judecătoresc. Căi

de atac: atât încheierea prin care se dispune vânzarea bunului direct de către copăr­ cât şi cea prin care se dispune vânzarea la licitatie prin executor judecătoresc sunt susceptibile de apel, pe cale separată. Aceste hotărâri nu mai pot fi atacate odată cu hotărârea dată asupra fondului, dacă nu au fost atacate cu apel pe cale separată. taşi,

360

Procedura partajului judiciar

XI. Procedura

vânzării

la

licitaţie

:>

vânzarea bunului de către executorul judecătoresc se realizează prin scoaterea bunului la licitaţie publică imediat după ce încheierea prin care se dispune vânzarea în această modaiitate a devenit definitivă;

:>

executorul judecătoresc învestit cu vânzarea bunului la licitaţie va stabili termenul la care aceasta să se desfăşoare;

:>

termenul pentru licitaţie nu poate fi mai mare de 30 de zile în cazul bunurilor mobile, respectiv de 60 de zile în cazul imobilelor, termen care se calculează de la momentul primirii încheierii instanţei de judecată;

:>

executorul judecătoresc are, totodată, obligaţia de a înştiinţa coproprietarii despre data, ora şi locul unde se va desfăşura vânzarea la licitaţie;

:>

executorul judecătoresc va întocmi şi afişa publicaţia de vânzare cu cel puţin 5 zile înainte de data stabilită pentru licitaţie, în cazul bunurilor mobile, şi cu cel puţin 30 de zile înainte, în cazul bunurilor imobile [art. 992 alin. {3) şi {4) CPC].

r

NB

La cererea uneia dintre părti, instanta poate proceda la împărţeala bunurilor pentru care nu a dispus vânzarea potrivit art. 991 CPC (art. 993 CPC}.

XII.

Soluţionarea

cererii de partaj.

Hotărârea

de partaj

:>

cererea de partaj se soluţionează de către instanţa de judecată prin hotărâre care, rămasă definitivă, de principiu constituie titlu executoriu şi are caracter constitutiv de drepturi;

:>

prin hotărâre instanţa va dispune şi împărţirea sumelor depuse de coproprietarul căruia i s-a atribuit provizoriu bunul, respectiv cele rezultate din vânzarea bunurilor de bunăvoie sau de către executorul judecătoresc, direct proporţional cu cotele-părţi ale fiecărui coproprietar;

:>

în ipoteza în care partajul în natură nu este posibil, iar toţi copărtaşii refuză să le fie atribuit bunul şi acesta nici nu poate fi vândut, instanţa va hotărî închiderea dosarului {această hotărâre nu intră în autoritatea de lucru judecat, deoarece - în realitate - partajul nu s-a putut soluţiona, astfel că cererea va putea fi reiterată când vreunul din copărtaşi va considera necesar).

1. Efectul constitutiv al

hotărârii

de partaj

:>

datorită efectului constitutiv, fiecare coproprietar devine proprietarul exclusiv al bunurilor sau al sumelor ce i-au fost atribuite începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de partaj;

:>

în privinţa imobilelor, efectele partajului se produc începând cu data înscrierii în cartea funciară a hotărârii definitive de partaj, norma obligând implicit la o astfel de înscriere [art. 680 alin. (2) CC];

Procedura partajului judiciar

361

:>

actele încheiate, în condiţiile legii, de un coproprietar cu privire la bunul comun rămân valabile şi sunt opozabile celui căruia i-a fost atribuit bunul în urma partajului (art. 681 CC);

:>

în privinţa garanţiilor constituite de un coproprietar asupra cotei sale părţi, acestea se strămută de drept asupra bunului atribuit acestuia sau, după caz, asupra sumelor de bani care i-au fost atribuite prin partaj (art. 682 CC).

2. Caracterul executoriu al

hotărârii

de partaj

~

hotărârea de partaj rămasă definitivă constituie titlu executoriu, chiar dacă prin hotărâre nu s-a dispus predarea bunurilor către copărtaşii în lotul cărora acestea au căzut;

:>

atunci când părţile declară în mod expres că nu solicită predarea bunurilor, hotărârea de partaj nu este susceptibilă de executare - afară de cazul în care unii copărtaşi au fost obligaţi să plă­ tească sume de bani, în privinţa cărora hotărârea poate fi pusă în executare în termenul general de 3 ani.

XIII.

Căi

de atac

:>

împotriva sentinţei pronunţate de prima instanţă (judecătorie) asupra cererii principale de partaj nu se va putea exercita decât o singură cale de atac, şi anume apelul, la tribunal fart. 995 alin. (3) CPC];

:>

atunci când partajul este solicitat pe cale incidentală, hotărârea va urma aceleaşi căi de atac ca şi hotărârea dată asupra cererii principale; acelaşi este şi termenul pentru exercitarea căii de atac, chiar dacă se atacă numai soluţia dată asupra partajului.

XIV.

Prescripţia executării

:I atunci când executarea CPC];

hotărârea de partaj definitivă nu se execută benevol, partea interesată poate cere silită

a acesteia într-un termen de

prescripţie

de 10 ani [art. 706 alin. (1) teza a li-a

~

termen de prescripţie de 10 ani vizează exclusiv cererea de executare privind bunurile în materialitatea lor, iar nu şi plata suitelor, în cazu! acestora termenul de prescripţie privind executarea fiind cel de drept comun, de 3 ani [art. 706 alin. (1) teza I CPC];

:>

termenele de prescripţie încep să curgă de la data când se naşte dreptul de a obţine executarea silită, adică de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti prin care s-a rezolvat cererea de partaj.

FIŞA

ORDONANŢA PREŞEDINŢIALĂ

NR. 54

Sediul materiei: art. 997-1002 CPC Noţiune

- reprezintă o procedură specială prin intermediul căreia rec/amantul solicită instanţei să ordone măsuri temporare, În cazuri urgente, pentru păstrarea unui drept, pentru prevenirea unei pagube iminente ori pentru Înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

r

NB :>

Are caracter contencios şi presupune existenţa unui pârât, chiar dacă în cazuri excepţio­ nale se poate judecaîntr-o procedură necontradictorie (fără citarea părţilor, doar pe baza cererii reclamantullli şi a înscrisurilor care o însoţesc).

ordonanţa preşedinţială nu presupune dovedirea de către reclamant a temeiniciei pretenţiei for-

mulate -:> aparenţa dreptului fiind suficientă pentru ca instanţa să ordone o măsură urgentă şi urmând ca problema existenţei sau inexistenţei dreptului subiectiv să se rezolve pe calea procedurii de drept comun;

vremelnică,

:>

instanţa doar „pipăie fondul" -:> instanţa care nu stabileşte aparenţa de drept În favoarea redamantului va respinge întotdeauna cererea ca inadmisibilă;

:>

aparenţa de drept este în favoarea reclamantului dacă poziţia acestuia, în cadrul raportului juri-

dic pe care se grefează ordonanţa condiţiile unei sumare caracterizări

I.

:>

este preferabilă din punct de vedere legal, în analize a situaţiei de fapt.

de admisibilitate

pentru a fi admisibilă o cerere de ordonanţă preşedinţială, trebuie îndeplinite trei condiţii de admisibilitate, şi anume:

:> :> :>

r

Condiţii

preşedinţială, şi

NB

urgenţa;

vremelnicia - caracterul provizoriu al măsurii; neprejudecarea fondului.

Cele trei instanţei

condiţii sunt cumulative şi trebuie să subziste nu doar la momentul sesizării cu cererea de ordonanţă preşedinţială, ci pe tot parcursul procedurii, până la

pronunţarea hotărârii judecătoreşti.

Ordonanţa preşedinţială

364

1.

Urgenţa

:> :>

se apreciază în concret de către instanţă, prin raportare la circumstanţele obiective ale litigiului; sunt considerate a fi categorii generale caracterizate prin urgenţă:

:> :> :> :>

păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere;

prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara; înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

urgenţa nu trebuie, însă, confundată cu celeritatea procesului civil, care presupune finalizarea

procesului într-un timp rezonabil şi care trebuie să-şi găsească aplicabilitatea în cadrul oricărui proces civil;

:>

r

este necesar ca urgenţa să persiste în tot cursul judecăţii, şi nu doar la momentul introducerii cererii de ordonanţă.

NB

Urgenta e prezumată de lege în anumite cazuri (de exemplu: pentru cererile .de susp.endare provizorie a executării, în timpul divortului •pentru luarea măsurilor provizorii. privind stabilfrealotuintei rninorilor, obligatiade întretinere, .alocaţia de statpentru copii, folosirea locuintei familiei etc.).

2. Vremelnicia măsurii (caracterul vremelnic al acesteia)

:>

presupune ca măsura ordonată de instanţă să fie temporară, întrucât pe cale de ordonanţă preşedinţială nu pot fi luate măsuri cu caracter definitiv, care să rezolve litigiul pe fond [art. 997 alin. (5) CPC];

:>

măsurile dispuse pe calea ordonanţei preşedinţiale sunt limitate în timp, momentul maxim al aces-

tora putând fi până la soluţionarea litigiului pe fond, atunci când ordonanţa nu cuprinde perioada de timp pentru care se dispune această măsură; excepţional, aceste măsuri pot dobândi caracter definitiv dacă fondul litigiului nu se mai soluţionează sau dacă nu este promovată o acţiune vizând fondul. Exemple de măsuri care nu pot face obiectul procedurii ordonanţei preşedinţiale: - desfiinţarea unor lucrări; - demolarea unor construcfii; - revocarea administratorului societăfii etc.

3 .. Neprejudecarea fondu lui

:>

pe cale de ordonanţă preşedinţială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond [art. 997 alin. (5) teza I CPC] şi nici măsuri a căror executare ar face imposibilă restabilirea situaţiei de fapt. De aceea, de pildă, cererea de chemare în garanţie nu este admisibilă în procedura ordonanţei

Ordonanţa preşedinţială

preşedinţiale,

deoarece judecătorul ar trebui referă aceasta, chiar pe fondul dreptului; :;

existenţa

dreptului subiectiv la care se

Instanţa competentă

competenţa de soluţionare a cererii de ordonanţă preşedinţială aparţine instanţei competente să

se :;

verifice

soluţionând ordonanţa preşedinţială, instanţa nu va cerceta fondul dreptului supus judecăţii, ci va da soluţia doar pe baza' aparenţei de drept, stabilind de partea cui este această aparenţă. Existenţa sau inexistenţa respectivului drept subiectiv va fi rezolvată doar pe calea unei cereri de drept comun, în care se va cerceta efectiv fondul dreptului.

li. :;

să

365

pronunţe

asupra fondului dreptului;

competenţa materială şi cea teritorială se determină prin raportare la dispoziţiile comune privind

cererea pe fondul cauzei; :;

dacă există proces pe fondul dreptului 1 instanţa sesizată cu acesta este competentă să soluţio­

neze

şi

cererea de ordonanţ3 preşedinţială (de principiu, nu însă acelaşi complet, deoarece s-ar afla în incompatibilitate, prin „cumul de decizii", aşa cum e definit în cadrul

judecătorul

teoriei aparenţei de imparţialitate întemeiate pe art. 6 parag. 1 din Convenţia europeană a drepturilor omului);

:>

Excepţie:

Conform art. 450 alin. (5) coroborat cu art. 111 alin. {10) din Regulamentul de ordine interioară a instanţelor judecătoreşti din 17.12.2015, cererea de suspendare a executării hotărârii supuse căii de atac, pe cale de ordonanţă preşedinţială, se va soluţiona de completul învestit cu judecarea cauzei.

:; când litigiul privind fondul dreptului se află în ciclul procesual al apelului sau recursului, după caz, cererea de ordonanţă va fi introdusă tot la prima instanţă, iar nu la instanţa de apel.

III. Procedura de

soluţionare

:; se soluţionează după regulile :;)

ca regulă, în materia ordonanţei preşedinţiale părţile se citează, însă, având ln vedere urgenţa acestei proceduri, judecătorul va putea dispune scurtarea termenului de înmânare a citaţiei;

:; împreună cu citaţia, pârâtului i se va comunica o copie de pe cerere şi de pe actele care o însoţesc;

:>

întâmpinarea nu este obligatorie, ceea ce înseamnă că la primul termen pârâtul va putea invoca excepţii şi propune probe, dacă ordonanţa s-a dat cu citarea părţilor;

:>

pârâtul poate formula cerere reconvenţională la cererea de ordonanţă preşedinţială a reclamantului (de pildă, un soţ cere, pe cale de ordonanţă preşedinţială 1 ca domiciliul minorului să fie stabilit la el până la definitivarea divorţului, iar celălalt soţ formulează cerere reconvenţională, cu acelaşi obiect, arătând că aparenţa dreptului este de partea lui);

l

Ordonanţa preşedinţială

366

:>

ordonanţa preşedinţială

poate fi judecată, în primă instanţă, fără citarea părţilor [art. 999 alin: (2) CPC]. Astfel, în cazuri de urgenţă deosebită, la cererea părţii interesate, instanţa va putea da ordonanţa în ziua primirii cererii; în toate cazurile, judecătorul trebuie să aibă în vedere urgenţa luării măsurii solicitate de către reclamant; în acest caz, procedura este incompatibilă cu regularizarea

prevăzută

de art. 200 CPC;

:>

în toate cazurile în care ordonanţa este dată fără citarea părţilor, instanţa se va pronunţa asupra măsurii solicitate doar pe baza cererii şi a actelor depuse, fără concluziile părţilor (în această ipoteză, ordonanţa preşedinţială rămâne o procedură contencioasă, dar necontradictorie);

:>

în cadrul procedurii poate fi administrată orice probă admisibilă conform legii, cu condiţia ca administrarea să nu necesite un timp îndelungat;

:> :>

cererea de ordonanţă preşedinţială se judecă de urgenţă şi cu precădere [art. 999 alin. (3) CPC]; pronunţarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordonanţei se face în cel mult

48 de ore de la pronunţare [art. 999 alin. (4) CPC];

:>

împotriva ordonanţei preşedinţiale pronunţate de judecătorie sau tribunal se poate formula apel în termen de 5 zile de la pronunţare, dacă s-a dat cu citarea părţilor, şi de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor [art. 1000 alin. (1) CPC];

:>

în toate cazurile (deci şi atunci când în faţa primei instanţe procedura a fost una necontradictorie) citarea părţilor este obligatorie la judecarea apelului [art. 1000 alin. (3) CPC];

:>

termenul de apel şi apelul declarat în termen nu suspendă executarea, însă, la cererea apelantului, instanţa de apel va putea suspenda executarea ordonanţei până la judecarea apelului, condiţionat de plata unei cauţiuni al cărei cuantum va fi stabilit de această instanţă;

:>

atunci când competenţa soluţionării cauzei în primă instanţă aparţine curţii de apel, calea de atac împotriva ordonanţei preşedinţiale este recursul [art. 1000 alin. {4) CPC];

:>

cererea de ordonanţă preşedinţială poate fi transformată într-o cerere de drept comun dacă {art. 1001 CPC):

:> :> :>

există

:>

solicitarea reclamantului în acest sens şi

nu s-au închis dezbaterile la prima instanţă. în situaţia transformării cererii într-una de drept comun, pârâtul va fi încunoştinţat şi citat în mod expres cu această menţiune; ordonanţa preşedinţială are

autoritate de lucru judecat (art. 1002 CPC):

:>

doar faţă de o altă cerere de ordonanţă preşedinţială, cu aceleaşi părţi, în temeiu! aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect şi

:>

numai dacă nu s-au modificat împrejurările de fapt care au justificat-o.

r+ NB

Ordonanţa preşedinţială

nu are autoritate de lucru judecat faţă de hotărârea ce se va prope fondul litigiului; în schimb, hotărârea pronunţată pe fondul litigiului are autoritate de lucru judecat faţă de o cerere ulterioară de ordonanţă preşedinţială. nunţa

FIŞA

PROCEDURA OFERTEI DE

NR. 55

PLATĂ ŞI CONSEMNAŢIUNII

Sediul materiei: art. 1006-1013 CPC

I. Când se impune

::>

această procedură?

Atunci când creditorul refuză să primească plata de la debitor, acesta din urmă este în drept să facă ofertă reală şi să consemneze ceea ce datorează (art. 1006 CPC).

,r+ NB

Oferta este reală ~ întrucât nu este suficient să fie făcută verbal, ci, dacă creditorul refuză să o piimească, trebuie consemnată.

li. Care este sfera de aplicabilitate a acestei proceduri?

::>

Se aplică tuturor obligaţiilor care au ca obiect remiterea unei sume de bani sau, după caz, execu-

tarea unei prestaţii care constituie obiectul însuşi al obligaţiei, indiferent de izvorul contractual sau extracontractual al acestora.

III.

::> ::> ::> ::>

Condiţiile

ofertei reale de

plată

pentru însăşi valabilitatea plăţii, oferta de plată trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: termenul să se fi împlinit sau condiţia suspensivă să se fi îndeplinit; oferta să fie făcută la locul plăţii (art. 1494 CC); oferta să fie făcută prin intermediul unei somaţii de către executorul judecătoresc competent, adică executorul judecătoresc din circumscripţia curţii de apel în care se află domiciliul ori sediul creditorului sau domiciliul ales al acestuia [art. 1007 alin. (1) CPCJ, prin care este invitat să primească prestaţia datorată;

::>

r

somaţia trebuie să cuprindă locul, data şi ora când suma sau obiectul oferit urmează să îi fie predat creditorului [art. 1007 alin. (2) CPC].

NB

Această somaţie

are ca efect punerea în întârziere a creditorului, astfel încât de la data creditorul preia riscul imposibilităţii de executare, iar debitorul nu este ţinut să restituie fructele culese după acest moment. De asemenea, creditorul va fi ţinut la repararea prejudiciilor cauzate prin întârziere şi la acoperirea cheltuielilor de conservare a bunului datorat (art. 1511 CC). comunicării,

368

Procedura ofertei de

plată şi consemnaţiunii

IV. Acceptarea/refuzarea ofertei reale 1. Acceptarea ofertei reale

:> :>

în situaţia în care creditorul primeşte suma sau bunul oferit, debitorul este liberat de obligaţia sa;

:>

în baza procesului-verbal întocmit de executorul judecătoresc, persoana interesată va putea cere radierea din cartea funciară sau din alte registre publice a drepturilor de ipotecă constituite în vederea garantării creanţei stinse în condiţiile ofertei reale (art. 1012 CPC).

executorul judecătoresc va întocmi un proces-verbal prin care va constata acceptarea ofertei reale de către creditor;

2. Refuzul ofertei reale

:>

în ipoteza în care creditorul nu se prezintă la ora, data, locul arătat în cuprinsul somaţiei sau refuză să primească suma ori obiectul oferit, executorul judecătoresc va încheia proces-verbal în care va consemna aceste împrejurări [art. 1009 alin. (1) CPCJ;

:>

în urma acestui refuz al ofertei reale, debitorul va putea consemna suma de bani sau bunul datorat creditorului.

V. Consemnarea sumei sau a bunului (art. 1009 CPC)

:>

se va face atunci când creditorul refuză primirea sumei de bani sau a bunului datorat de către debitor;

:>

consemnarea se efectuează la CEC Bank - S.A. sau la orice altă instituţie de credit ori, după caz, la o unitate specializată;

r

NB

:> :>

Dacă natura bunului face imposibilă consemnarea, dacă bunul este perisabil sau dacă depozitarea lui necesită costuri de întreţinere ori cheltuieli considerabile, debitorul poate porni vânzarea publică a bunului şi poate consemna preţul [art. I 514 alin. (I) CC].

recipisa de consemnare se depune la executorul judecătoresc care a trimis creditorului somaţia; efectuarea plăţii şi liberarea debitorului se constată de executorul judecătoresc prin încheiere citarea părţilor [art. 1010 alin. (1) CPC];

dată fără

:>

în ceea ce priveşte validitatea consemnării, aceasta trebuie să fie precedată de o nouă somaţie comunicată creditorului, distinctă de cea prin care s-a făcut oferta de plată, în care să se arate ziua, ora şi locul unde suma oferită sau bunul urmează a se depune.

r NB

Debitorul este considerat liberat la data consemnării plăţii, în afară de cazul în care se oferta de plată şi consemnatiunea [art. 1010 alin. (3) CPCJ.

anulează

fJrocedura ofertei de piată şi consemnaţiunii

369

VI. Calea de atac (art. 1010 CPC)

:>

încheierea prin care executorul judecătoresc a constatat efectuarea plăţii şi liberarea debitorului se comunică creditorului în termen de 5 zile de la întocmirea acesteia;

:>

în termen de 15 zile de la comuni.carea încheierii, creditorul va putea formula cerere de anulare a acesteia;

:>

cererea în anulare va putea fi formulată doar pentru nerespectarea condiţiilor de validitate, de fond şi d~ formă ale ofertei de plată şi consemnaţiunii; per a contraria, cererea prin care se invocă alte motive decât cele prevăzute de lege vafi respinsă de către instanţă ca inadmisibilă;

:>

competenţa de soluţionare a cererii în anulare aparţine judecătoriei în circumscripţia căreia s-a făcut

:>

consemnarea;

hotărârea pronunţată în acţiunea în anulare poate fi atacată doar cu apel, în termen de

10 zile

de la comunicarea acesteia.

VII. Procedura ofertei de plată în faţa instanţei (art. 1011 CPC)

:>

situaţia premisă: existenţa unui proces în curs de desfăşurare, indiferent de stadiul judecăţii (judecata în primă instanţă, apel, recurs);

:> :>

creditorul este pus în întârziere, prin încheiere, să primească suma de bani sau bunul; dacă creditorul este prezent la termenul de judecată şi primeşte prestaţia datorată, liberarea

debitorului se va constata prin încheiere;

:>

în cazul în care creditorul lipseşte sau refuză primirea prestaţiei, debitorul va proceda la consemnare la CEC Bank - S.A. sau la orice altă instituţie de credit ori, după caz, la o unitate specializată, iar recipisa de consemnare va fi pusă la dispoziţia instanţei, care, prin încheiere, va constata liberarea debitorului;

:>

încheierile care constată liberarea debitorului constituie temei pentru radierea din cartea funciară sau din alte registre publice a drepturilor de ipotecă constituite în vederea garantării creanţei stinse prin oferta de plata urmată de consemnaţiune;

:>

incheierile care constată liberarea debitorului pot fi atacate doar odată cu fondul, cu excepţia celor pronunţate in recurs, care sunt definitive.

FIŞA

PROCEDURA ORDONANŢEI DE PLATĂ

NR. 56

Sediul materiei: art. 1014-1025 CPC Noţiune

procedură specială,

deci derogatorie de la dreptul comun, de soluţionare a cererilor prin care se solicită obligarea debitorului la plata unei sume de bani, în măsura În care sunt Îndeplinite anumite condiţii. I.

Condiţii

- o

de admisibilitate

1. Condiţii generale

:I formularea unei :;

pretenţii;

interesul;

:I calitatea procesuală; :I capacitatea procesuală; 2. Condiţii speciale ordonanţei de plată pot fi valorificate exclusiv creanţele care au ca obliîndatorirea debitorului de a plăti o sumă de bani, rezultate dintr-un contract civil, inclusiv din cele Încheiate Între un profesionist şi o autoritate contractantă.

A. Pe calea procedurii gaţie corelativă

ţ+

NB

Domeniul de aplicare a procedurii ordonanţei de plată nu include creanţele şi obligaţiile ce ar intra în conţinutul raporturilor juridice guvernate de alte materii.

: txemple (excluse de la aplicabilitatea ordonanfei de plată): : - pretenfhle bâneşti ale salariatului fafă de patron, ce ar izvor! din contractul individual de muncâ; : - plata pensiilor sau altor drepturi preuâzute prin sistemele de asigurâri sociale; : - creanfele care izvorâse din contractele Încheiate de autorită{ile publice care au ca obiect punerea in . valoare a bunurilor proprietate publicâ; ·-

creanţele

care

izvorăsc

din executarea lucrârilor de interes public;

: ~_f!r~sl<~rea se:vic!ilor P_Ub!ice sau achizi{iile publice.

B. Creanţa

:I

trebuie să fie

certă, lichidă şi exigibilă

creanţa este certă atunci când existenţa ei rezultă din chiar înscrisul constatator al creanţei, existenţa

acesteia fiind

neîndoielnică;

372 ~

Procedura

ordonanţei

de

plată

creanţa este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul de creanţă conţine

elementele care permit stabilirea lui; ~

creanţa este exigibilă dacă obligaţia debitorului este ajunsă la scadenţă sau dacă acesta este decăzut

din beneficiul termenului de plată.

trebuie să fie constatată printr-un Înscris, care nu trebuie să constituie, potrivit legii, titlu executoriu, Întrucât, în această din urmă ipoteză, ordonanţa ar fi lipsită de interes, creditorul având posibilitatea de a solicita punerea în executare a titlului executoriu. C

Creanţa

D. Somarea prealabilă a debitorului ~

anterior introducerii cererii de ordonanţă de plată, creditorul îi va comunica debitorului, prin intermediul executorului judecătoresc sau prin scrisoare recomandată, cu conţinut declarat şi confirmare de primire, o somaţie, prin care îi va pune în vedere să plătească suma datorată în termen de 15 zile de la primirea acesteia [art. 1015 alin. (1) CPCJ;

~

dovada comunicării acestei somaţii se va ataşa cererii privind ordonanţa de plată, sub sancţiunea respingerii acesteia ca inadmisibilă;

~

inadmisibilitatea rezultând din nerespectarea dispoziţiilor art. 1015 CPC privind comunicarea somaţiei poate fi invocată numai de către debitor, prin întâmpinare, potrivit art. 193 alin. (2) CPC, în acest caz, excepţia de inadmisibilitate având următoarele caractere: de fond, relativă, peremptorie.

li. Sesizarea ~

instanţei

cererea privind ordonanţa de plată se introduce la instanţa competentă pentru judecarea fondului

cauzei în primă instanţă (art. 1016 CPC) ----7 cererile vizând creanţe cu o valoare de până la 200.000 lei inclusiv urmează a fi adresate judecătoriei, iar pentru cele a căror valoare este superioară acestei limite, creditorul urmează a sesiza tribunalul pentru soluţionarea cererii în primă instanţă;

~

cererea de ordonanţă de plată este supusă procedurii de verificare şi regularizare prevăzută de art. 200 CPC, dar este incompatibilă cu dispoziţiile art. 201 CPC.

III. Cuprinsul cererii privind ordonanţa de plată (art. 1017 CPC) ~

cererea de ordonanţă de plată va cuprinde: ~

numele şi prenumele, precum şi domiciliul sau, după caz, denumirea şi sediul creditorului;

~

numele şi prenumele, codul numeric personal, dacă este cunoscut, şi domiciliul debitorului persoană fizică, iar în cazul debitorului persoană juridică, denumirea şi sediul, precum şi, după caz, dacă sunt cunoscute, codul unic de înregistrare sau codul de identificare fiscală,

Procedura ordonanţei de plată

numărul

de înmatriculare în registrul juridice şi contul bancar;

comerţului

373

ori de înscriere în registrul persoanelor

:; suma ce reprezintă obiectui creanţei, temeiul de fapt şi de drept al obligaţiei de plată, perioada la care se referă acestea, termenul la care trebuia făcută plata şi orice element necesar pentru determinar.ea datoriei; · :; suma ce reprezintă dobânzile aferente sau alte despăgubiri ce se cuvin creditorului, potrivit legii; <

:; :;

semnătura creditorului.

dacă părţile nu au stabilit nivelul dobânzii pentru plata cu întârziere, se va aplica dobânda legală

penalizatoare,

calculată

potrivit

dispoziţiilor

legale în vigoare [art. 1018 alin. (1) CPC];

:; în afară de dobânzi, creditorul poate să pretindă şi daune-interese suplimentare pentru toate cheltuielile făcute pentru recuperarea sumelor ca urmare a neexecutării la timp a obligaţiilor de către debitor [art. 1018 alin. (2) CPC]; :;

la cerere se anexează înscrisurile ce atestă cuantumul sumei datorate şi orice alte înscrisuri doveditoare ale acesteia, precum şi dovada comunicării somaţiei;

:; cererea pentru emiterea ordonanţei de plată este supusă unei taxe judiciare de timbru de 200 lei [art. 6 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013].

IV.

Particularităţi

referitoare la procedura de judecată

:; cererea se soluţionează cu citarea părţilor; :;

citaţia va

fi înmânată părţii cu 10 zile înaintea termenului de judecată;

:; cererea se comunică debitorului odată cu citaţia pentru primul termen de judecată, acesta având obligaţia de a depune întâmpinare cu cel puţin 3 zile înainte de primul termen de judecată [art. 1019 alin. (3) CPC]; :; în afara cererii creditorului, la citaţia pentru debitor trebuie anexate, în copie, şi actele depuse de creditor; :; întâmpinarea nu se comunică reclamantului, care va lua cunoştinţă de cuprinsul acesteia de la dosarul cauzei; :; în cazul în care debitorul nu depune întâmpinare, faţă de împrejurările cauzei, instanţa poate considera aceasta ca o recunoaştere a pretenţiilor creditorului; :; în cazul în care debitorul nu contestă creanţa prin întâmpinare, ordonanţa de plată trebuie emisă în termen de cel mult 45 de zile de la data introducerii cererîi [art. 1023 alin. (1) CPC]; :; judecătorul va examina cererea pe baza actelor depuse, precum şi a declaraţiilor părţilor [art. 1022 alin. (1} CPC], ceea ce înseamnă că, din punctul de vedere al mijloacelor de probă admisibile în cazul acestei proceduri, legiuitorul prevede admisibilitatea probei cu înscrisuri şi a mărturisirii

judiciare spontane.

374

Procedura

V.

:>

plată

pe care le poate

pronunţa instanţa

:>

închiderea dosarului prin încheiere definitivă, în cazul în care creditorul declară că a primit plata datoriei de la debitor;

:>

ia act de înţelegerea părţilor, în cazul în care creditorul şi debitorul ajung la o înţelegere asupra plăţii, pronunţând o hotărâre de expedient, care este definitivă şi constituie titlu executoriu [art. 1020 alin. (3) CPC);

:>

respingerea cererii creditorului prin încheiere, în cazul în care instanţa constată, pe baza înscrisurilor aflate la dosar şi a explicaţiilor şi lămuririlor părţilor, că apărările formulate de către debitor sunt întemeiate -7 caz în care, împotriva încheierii de respingere, creditorul va putea formula cerere în anulare în termen de 10 zile de la data înmânării sau comunicării acesteia;

:>

respingerea cererii creditorului prin încheiere, în cazul în care instanţa constată că apărările de fond formulate de debitor presupun administrarea altor probe decât înscrisurile şi explicaţiile şi lămuririle părţilor, iar acestea ar fi admisibile, potrivit legii, în procedura de drept comun -7 împotriva încheierii de respingere, creditorul va putea formula cerere în anulare în termen de 10 zile de la data înmânării sau comunicării acesteia;

:>

admiterea cererii creditorului, caz în care va fi emisă ordonanţa de plată, în care se precizează suma şi termenul de plată.

Încheierea ·pronuntată în cadrul procedurii ordonantei de .plată are autoritate de lucru judecat în faţa instantei de drept comun (prin formularea unei acţiuni în pretentii de către creditor)numai dacă s~a întemeiat pe art. 1020 alin. (1) CPC, iar nu şi îr1 situaţia în care s-a respins cererea creditorului în temeiul·. art. 1020 alin. ·(2) CPC · (instanţa neanalizând în acest caz fondul raporturilor dintre părţi).

Regula:

:> :>

Soluţiile

de

asupra ordonanţei de piată, instanţa poate pronunţa una dintre următoarele soluţii:

r NB :>

ordonanţei

în principiu, termenul de plată va fi astfel stabilit încât să nu fie mai scurt de 10 zile şi nici mai lung de 30 de zile de la data comunicării ordonanţei către debitor.

Excepţii:

:>

în situaţia în care părţile convin stabilirea unui termen de plată cu depăşirea limitei minime (10 zile) sau maxime (30 de zile);

:>

în situaţia creanţelor reprezentând obligaţii de plată a cotelor din cheltuielile comune faţă de asociaţiile de proprietari, precum şi a cheltuielilor de întreţinere ce revin persoanelor fizice corespunzător suprafeţelor locative pe care le folosesc ca locuinţe, în cazul cărora, la cererea debitorului şi ţinând seama de motivele temeinice invocate de acesta în ceea ce priveşte posibilităţile efective de plată, instanţa poate stabili un termen de plată care nu se încadrează în limitele de 10-30 zile ori poate dispune eşalonarea plăţii [art. 1022 alin. (4) CPC).

Procedura ordonanţei de plată

375

VI. Cererea în anulare Noţiune - constituie calea de atac exercitată de debitor/creditor împotriva ordonanţei

prin care s-a admis/s-a respins în tot ori în parte cererea creditorului.

1. Calitate

procesuală

în· exercitarea cererii în anulare

:>

cererea în anule;re poate fi exercitată de debitor împotriva ordonanţei prin care s-a admis în tot ori în parte cererea creditorului;

:>

cererea în anulare poate fi exercitată şi de creditor în cazul respingerii cererii de ordonanţă de plată, precum şi atunci când cererea sa este admisă în parte.

2. Termen de formulare

:>

cererea în anulare poate fi introdusă în termen de 10 de zile de la data înmânării ordonanţei sau, după caz, de la data comunicării acesteia ori a încheierii.

3. Motive

:>

prin cererea în anulare se poate invoca numai nerespectarea cerinţelor prevăzute de art. 1014 şi urm. CPC pentru emiterea ordonanţei de plată, precum şi, dacă este cazul, cauze de stingere a obligaţiei ulterioare emiterii ordonanţei de plată.

4. Efecte

:> :> 5.

:>

cererea în anulare nu are efect suspensiv de executare silită; suspendarea va putea fi însă încuviinţată, la cererea debitorului, numai cu dare de cauţiune, al cărei cuantum va fi fixat de instanţă [art. 1024 alin. (5) CPC]. Competenţa şi

6.

:>

instanţei

competenţa de a soluţiona cererea în anulare aparţine tot instanţei care a pronunţat ordonanţa

de

:>

compunerea

piată,

cauza fiind

repartizată

unui alt complet;

în ceea ce priveşte compunerea instanţei, cererea în anulare se soluţionează de un complet format din doi judecători [art. 1024 alin. (4) CPC]. Soluţii dacă instanţa învestită

admite, în tot sau în parte, cererea în anulare formulată de debitor împotriva ordonanţei de plată, aceasta va anula ordonanţa, în tot sau, după caz, în parte, pronunţând o hotărâre definitivă [art. 1024 alin. (6) CPC];

376

Procedura

ordonanţei

de

plată

:>

în cazurile în care sunt atacate încheierea de respingere a cererii privind ordonanţa de plată sau ordonanţa de admitere în parte, dacă instanţa învestită admite cererea în anulare formulată de creditor, va pronunţa o hotărâre definitivă prin care va emite ordonanţa de plată [art. 1024 alin. (7) CPC];

:>

hotărârea

prin care este respinsă cererea în anulare este definitivă [art. 1024 alin. (8) CPC].

VII. Titlul executoriu. Contestaţia la executare (art. 1025 CPC)

:>

ordonanţa de plată este executorie, chiar dacă este atacată cu cerere în anulare, tate de lucru judecat provizorie până la soluţionarea cererii în anulare;

:>

ordonanţa de plată

şi

are autori-

devine definitivă:

:>

prin împlinirea termenului de declarare a căii de atac, fără ca partea interesată să formuleze cerere în anulare;

:>

prin respingerea cererii în anulare;

:>

împotriva executării silite a ordonanţei de plată, partea interesată poate face contestaţie la executare, potrivit dreptului comun în materie;

:>

în cadrul contestaţiei la executare nu se pot invoca decât neregularităţi privind procedura de executare, precum şi cauze de stingere a obligaţiei ivite ulterior rămânerii definitive a ordonanţei de plată [art. 1025 alin. (2) teza a li-a CPC].

FIŞA

PROCEDURA CU PRIVIRE LA

NR. 57

CERERILE DE VALOARE REDUSĂ

Sediul materiei: art. 1026-1033 CPC

Noţiune

- procedură simplificată aplicabilă cererilor al căror obiect are o valoare de până la 10.000 lei inclusiv.

I. Caracteristici

:> :> :>

are caracter facultativ; se aplică la cererea reclamantului, care are posibilitatea formulării unei astfel de cereri sau de a formula o cerere potrivit dispoziţiilor dreptului comun; reclamantul optează pentru această procedură atunci când completează formularul-tip de cerere aprobat prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 359/C/2013 şi îl depune sau îi trimite instanţei competente prin mijloacele prevăzute de lege;

:>

este o procedură contencioasă, astfel încât, pentru aspectele pe care nu le reglementează, această procedură se va completa cu dispoziţiile dreptului comun din materia procedurii contencioase.

r NB

Dacă

reclamantul sesizează instanţa cu o cerere de drept comun, areposibilitatea ca, până cel mai târziu Ia primul termen de judecată, să solicite în mod expres aplicarea procedurii speciale privind cererile de valoare redusă [art. I 027 alin. (2) CPC].

li.

Condiţii

1. valoarea

:>

speciale de admisibilitate

creanţei

nu trebuie

să depăşească

10.000 lei;

pentru determinarea valorii obiectului cererii va fi luată în considerare exclusiv valoarea capătului principal de cerere (adică a debitului principal}, cu excluderea dobânzilor, cheltuielilor de judecată sau a altor venituri accesorii;

:>

data

avută

în vedere pentru stabilirea valorii obiectului cererii este data

sesizării instanţei.

2. natura dreptului patrimonial ~

pot fi valorificate prin intermediul acestei proceduri orice drepturi evaluabile în bani cu o valoare de până la 10.000 lei la momentul sesizării instanţei.

~

Procedura privind cererile de valoare redusă nu se aplică litigiilor [art. 1026 alin. (2) şi (3) CPC]:

Procedura cu privire la cererile de valoare redusă

378

:> :> :> :> :> :> :> :> :>

:> :>

r

NB

în materie fiscală, vamală sau administrativă; privind răspunderea statului pentru acte sau omisiuni în cadrul exercitării autorităţii publice; privind starea civilă sau capacitatea persoanelor fizice; privind drepturile patrimoniale născute din raporturile de familie; privind moştenirea; privind insolvenţa, concordatul preventiv, procedurile referitoare la lichidarea societăţilor insolvabile şi a altor persoane juridice ori alte proceduri asemănătoare; privind asigurările sociale; privind dreptul muncii; privind închirierea unor bunuri imobile, cu excepţia acţiunilor privind creanţele având ca obiect plata unei sume de bani; nu vor putea fi formulate, aşadar, pe calea procedurii speciale cereri de anulare, reziliere sau alte cereri eva!uabi!e în bani privind contractele de închiriere a imobilelor; privind arbitrajul; privind atingerile aduse dreptului la viaţă privată sau altor drepturi care privesc personalitatea, indiferent de izvorul reglementării.

Cele două conditii trebuie îndeplinite cumulativ, însă, atunci când constată că cererea nu poate fi solutionată potrivit dispozitiilor legale privitoare la procedura specială, instanta judecătorească· nu respinge cererea ca inadmisibilă,. ci îl informează pe reclamant cu privire· Ia inadmisibilitatea soluţionării· cererii·. pe calea procedurală aleasă, iar dacă reclamantul nu îşi retrage cererea, aceasta va fi judecată potrivit dreptului·comun (art. 1027 alin.. (3JCPCJ.

III. Verificarea şi regularizarea cererii (art. 1029 CPC)

:>

cererea de valoare redusă nu este supusă procedurii regularizării prevăzute de art. 200 CPC, respective fiind incompatibile cu această procedură specială, aceasta din urmă având propriile norme speciale, derogatorii de la dreptul comun;

dispoziţiile

:>

odată cu formularul de cerere se depun ori se trimit şi copii de pe înscrisurile de care reclamantul înţelege să

se

folosească;

:>

depunerea sau trimiterea formularului la instanţa competentă împreună cu înscrisurile anexate se face prin poştă sau prin orice alte mijloace care asigură transmiterea formularului şi confirmarea primirii acestuia;

:>

în cazul în care informaţiile furnizate de reclamant nu sunt suficient de clare sau sunt inadecvate ori formularul de cerere nu a fost completat corect, instanţa îi va acorda reclamantului posibilitatea să completeze sau să rectifice formularul ori să furnizeze informaţii sau înscrisuri suplimentare, prin intermediul formularului-tip, aflat în Anexa nr. 2 la Ordinul ministrului justiţiei nr. 359/C/2013;

Procedura cu privire ia cererile de valoare redusă

379

~

în cazul în care reclamantul nu completează sau nu rectifică formularul de cerere în termenul stabilit de instanţă, cererea se va anula;

~

după primirea formularului de cerere completat corect, instanţa va trimite de îndată pârâtului

formularul de răspuns; însoţit de o copie a formularului de cerere şi de copii de pe înscrisurile depuse de reclamant, punând totodată îll vedere acestuia ca, În termen de 30 de zile de lacomunicarea actelor menţionate, să depună sau să trimită formularul de răspuns completat corespunzător, precum şi copii de pe înscrisurile de care înţelege să se folosească [art. 1030 alin. {3) şi {4) CPCJ; ~

pârâtul poate formula cerere reconvenţională, dacă aceasta îndeplineşte condiţiile speciale ale acestei proceduri;

~

în cazul în care nu îndeplineşte condiţiile pentru a fi judecată după procedura cererilor cu valoare redusă, cererea reconvenţională va fi disjunsă şi judecată potrivit dreptului comun [art. 1030 alin. (7) CPC].

IV. Procedura de judecată (art. 1030 CPC) ~

competenţa de a soluţiona cererea în primă instanţă aparţine judecătoriei, iar competenţa teritorială

stabileşte

se

potrivit dreptului comun (art. 1028 CPC);

~

procedura cu privire la cererile cu valoare redusă este scrisă;

~

se desfăşoară în camera de consiliu;

~

instanţa poate dispune înfăţişarea părţilor, dacă apreciază acest fapt ca fiind necesar sau la solicitarea uneia dintre părţi; aşadar, suntem într-o procedură contencioasă care este, de principiu, ne-

contradictorie; ~

instanţa poate să refuze solicitarea părţilor de a se înfăţişa, în cazul în care consideră că, ţinând cont de împrejurările cauzei, nu sunt necesare dezbateri orale, caz în care refuzul se motivează în scris şi nu poate fi atacat separat;

~

instanta poate dispune termen pentru înfăţişarea părţilor, caz în are acestea trebuie citate;

~

pot fi administrate şi alte probe decât înscrisurile depuse de părţi, sub condiţia ca administrarea acestor probe să nu necesite cheltuieli disproporţionate faţă de valoarea cererii de chemare în judecată

sau a cererii

reconvenţionale;

~

instanţa

va pronunţa şi redacta hotărârea în termen de 30 de zile de la primirea tuturor informaţiilor necesare sau, după caz, de la dezbaterea orală [art. 1031 alin. (1) CPC];

:>

dacă informaţiile

~

hotărârea

solicitate nu îi sunt furnizate, ia dosarul cauzei [art. 1031 alin. (2) CPC]; primei

instanţe

instanţa

se va

pronunţa

în raport cu actele aflate

este executorie de drept [art. 1031 alin. (3} CPC];

380

:>

Procedura cu privire la cererile de valoare

redusă

partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cererea celeilalte părţi, la plata cheltuielilor de judecată, însă instanţa nu va acorda părţii care a câştigat procesul cheltuielile care nu au fost necesare sau care au avut o valoare disproporţionată în raport cu valoarea cererii (art. 1032 CPC).

V. Căi de atac (art. 1033 CPC)

:>

hotărârea judecătoriei este supusă

numai apelului la tribunal, în termen de 30 de zile de la

comunicare;

:>

pentru motive temeinice, instanţa de apel poate să suspende executarea silită, însă numai dacă se consemnează o cauţiune de 10% din valoarea contestată;

:>

hotărârea instanţei de apel

se comunică părţilor şi este definitivă.

FIŞA

EXECUTAREA SILITĂ. SCOPUL ŞI

NR. 58

OBIECTUL

Sediul materiei: art. 622-631 CPC

realizarea efectivă a dreptului creditorului constatat prin titlul executoriu, În ipoteza În care debitorul nu-şi execută de bunăvoie obligaţia din acesta. Noţiune

:>

- constituie a doua fază a procesului civil, în care

operează

executarea silită, ca fază a procesului civil, poate lipsi atunci când debitorul îşi execută de bună­ voie obligaţia, creditorul nemaifiind nevoit a se adresa organelor competente pentru valorificarea drepturilor sale constatate prin titlul executoriu.

I. Întinderea executării silite

:>

începerea executării silite este condiţionată, pe de o parte, de pasivitatea debitorului care nu îşi execută

de bunăvoie obligaţia din titlul executoriu, conform art. 662 alin. (2) CPC, iar pe de altă

parte, de sesizarea organului de executare de către creditor, în condiţiile art. 664 CPC;

:>

ca întindere Yn timp, aceasta va dăinui până la realizarea integrală a dreptului creditorului, având în vedere că acesta este şi scopul executării silite;

:>

pentru situaţiile în care obligaţia principală este însoţită şi de obligaţii accesorii, executarea silită se va realiza mai întâi asupra cheltuielilor de judecată şi de executare, apoi asupra ratelor, dobânzilor şi penalităţilor, în ordinea cronologică a scadenţei acestora, iar în final asupra capitalului, dacă părţile

nu convin ca executarea să se efectueze într-o altă modalitate [art. 1509 alin. (2)

CC].

li. Organul de executare {art. 623 CPC}

:>

Regula

:> :>

executarea silită se realizează doar prin intermediul executorului judecătoresc.

Excepţii

:>

în cazul titlurilor executorii care au ca obiect venituri datorate bugetului general consolidat, executarea silită se efectuează de către organele de executare competente prin intermediul executorilor fiscali (art. 223 C. proc. fisc.);

:>

creanţele datorate bugetului Uniunii Europene şi bugetului Comunităţii Europene a Energiei

Atomice se execută de către organele fiscale competente ale U.E.

382 ~

Executarea

silită.

Scopul

şi

obiectul

Rolul activ al executorului judecătoresc ~

în timp ce în faza judecăţii rolul activ aparţine instanţei de judecată în condiţiile art. 22 CPC, în faza executării silite el revine executorului judecătoresc, acesta urmând a depune toate diligenţele în vederea atingerii scopului executării silite, respectiv realizarea integrală a obligaţiei

~

stipulate în cuprinsul titlului executoriu;

rolul activ se manifestă în tot timpul executării silite şi constă în: ~

utilizarea tuturor mijloacelor legale pentru realizarea integrală şi cu celeritate a obligaţiei din titlul executoriu (indiferent dacă acesta este o hotărâre judecătorească sau alt titlu căruia legea îi conferă putere executorie);

~

dreptul de a solicita lămuriri în scris, atunci când apreciază necesar, de la debitor, în legătură cu veniturile pe care le realizează şi bunurile pe care le deţine ca unic proprietar sau aflate în coproprietate, precum şi datele de identificare ale acestora, încercând a-l determina să execute de bunăvoie obligaţia din titlul executoriu, aducându-i la cunoştinţă consecinţele pe care le poate avea asupra sa continuarea executării silite;

~

informarea obligatorie a debitorului asupra cuantumului estimativ al cheltuielilor de executare la care acesta va fi obligat;

:>

sesizarea instanţei de executare, în vederea aplicării debitorului a unei amenzi al cărei cuantum variază între 100 lei şi 1.000 lei, conform art. 188 alin. (2) CPC, în ipoteza în care debitorul refuză nejustificat a se prezenta la sediul executorului judecătoresc sau a da lămu­ ririle necesare solicitate de către acesta, precum şi atunci când debitorul, cu rea-credinţă, furnizează informaţii

în

III.

funcţie

de

situaţia

Modalităţile

incomplete ~încălcarea acestei obligaţii se apreciază de la caz la caz, de fapt

concretă şi

contextul în care aceasta s-a produs.

de realizare a executării silite (art. 624 CPC)

~

Modalităţile de realizare a executării silite sunt cele prevăzute în art. 624, şi anume:

:>

urmărirea bunurilor mobile şi imobile ale debitorului sau aparţinând terţilor ţinuţi să răspundă, în condiţiile

legii, pentru obligaţiile debitorului, în scopul îndestulării creditorilor (art. 624 pct. 1

CPC);

:>

predarea către creditor a bunurilor, prevăzute în titlul executoriu, ce sunt deţinute fără drept de debitor (art. 624 pct. 2 CPC);

:> :>

alte măsuri prevăzute de lege (art. 624 pct. 3 CPC).

~

predarea silită a bunurilor mobile (art. 893-895 CPC);

~

predarea silită a bunurilor imobile (art. 896-902 CPC);

Prin intermediul executării silite directe, creditorul urmăreşte îndeplinirea de către debitor, în natură, a obligaţiei stipulate în cuprinsul titlului executoriu, respectiv:

Executarea silită. Scopul şi obiectul

~

executarea silită a altor obligaţii de a face şi de a nu face, inclusiv executarea hotărârilor judecă­ toreşti

~

383

referitoare la minori (art. 903-914 CPC).

Executarea este indirectă atunci când creditorul, ce are de realizat o creanţă bănească recunoscută prin titlul executoriu, urmăreşte să-şi îndestuleze creanţa din sumele obţinute prin valorificarea bunurilor debitorului ori prin popdrea sumelor pe care debitorul le are de primit de la terţe persoane;

~

formele executării silite indirecte: ~

~

poprirea (art. 781-794 CPC);

~

urmărirea fructelor neculese şi a recoltelor prinse de rădăcini (art. 795- 799 CPC);

~

urmărirea veniturilor generale ale imobilelor (art. 800-812 CPC);

~

urmărirea silită mobiliară (art. 727-780 CPC);

~

urmărirea silită imobiliară (art. 813-863 CPC).

IV. Rolul statului în executarea ~

(art. 626 CPC)

statul trebuie să asigure executarea promptă a hotărârilor judecătoreşti, în sensul că obligaţia stipulată

fie ~

silită

în cuprinsul titlului executoriu trebuie să se realizeze într-un interval de timp rezonabil şi să

efectivă;

în cazul în care statul refuză îndeplinirea obligaţiei de asigurare, prin intermediul agenţilor săi, a executării

silite în mod prompt

şi

efectiv, persoanele

vătămate

au dreptul la repararea

integrală

a

prejudiciului suferit; în acest caz, răspunderea statului se fundamentează pe răspunderea civilă delictuală în condiţiile art. 1349 CC, ale art. 1357 CC, atunci când statul răspunde pentru fapta proprie, dar

şi

în

condiţiile

art. 1384 alin. (2), pentru

situaţia

în care statul

răspunde

pentru fapta

altuia, caz în care Ministerul Finanţelor Publice se va întoarce în mod obligatoriu, pe cale judicu acţiune în regres împotriva aceluia care a cauzat prejudiciul, în măsura în care acesta

ciară,

este

răspunzător

V.

pentru producerea acelui prejudiciu.

Obligaţiile

susceptibile de executare

1. Pot fi executate silit obligaţiile al

căror

obiect

silită

constă

(art. 628 CPC) în:

~

plata unei sume de bani;

~

predarea unui bun ori a folosinţei acestuia, dacă instanţa, prin hotărârea ce constituie titlu executoriu, a dispus predarea bunului

~

către

creditor;

desfiinţarea unei construcţii, a unei plantaţii ori a altei lucrări;

Executarea silită. Scopul şi obiectul

384

:>

exercitarea autorităţii părinteşti în privinţa încredinţării minorului, stabilirea locuinţei minorului şi în vizitarea acestuia (dreptul la legături personale cu minorul);

:>

luarea unei alte măsuri stabilite prin titlul executoriu, susceptibilă de executare.

2. Modalitatea de calcul a dobânzilor, penalităţilor sau a altor sume

:>

atunci când prin titlul executoriu au fost acordate dobânzi, penalităţi sau alte sume, însă fără ca instanţa să fi stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de executorul judecătoresc, potrivit dispoziţiilor legale;

:>

dacă prin titlul executoriu nu au fost acordate dobânzi, penalităţi sau alte asemenea sume,

executorul judecătoresc, la cererea creditorului, poate actualiza valoarea stabilite în bani, indiferent de izvorul ei;

obligaţiei

principale

:>

valoarea obligaţiei principale stabilite în bani poate fi actualizată de către executorul judecă­ toresc, la cererea creditorului, potrivit criteriilor din titlul executoriu;

:>

pentru ipoteza în care titlul executoriu nu conţine niciun asemenea criteriu, executorul judecăto­ resc va proceda, la cererea creditorului, la actualizare în funcţie de rata inflaţiei, calculată de la data când hotărârea judecătorească a devenit executorie sau, în cazul celorlalte titluri executorii, de la data când creanţa a devenit exigibilă şi până la data plăţii efective a obligaţiei cuprinse în oricare dintre aceste titluri;

:>

dacă titlul executoriu nu cuprinde dobânzi, penalităţi sau alte sume, însă ele se cuvin de plin

drept creditorului, acestea vor fi stabilite de către instanţa de executare la cererea creditorului, prin încheiere dată cu citarea părţilor; sesizarea instanţei de executare, în acest caz, va putea avea loc numai

:>

după încuviinţarea executării

silite;

pentru sumele stabilite în condiţiile de mai sus, încheierea instanţei de executare sau, după caz, a executorului judecătoresc constituie titlu executoriu, încheierea este comunicată părţilor, iar împotriva acesteia nu se poate exercita decât contestaţie la executare.

r NB

Conform Deciziei nr. 34/2015 (M. Of. nr. 945 din 21 decembrie 2015), l.C.C.J., în interpretarea şi aplicarea dispozi!iilor art. 628 alin. (3) CPC, a stabilit: „Cheltuielile de judecată se circumscriu nofiunii de obliga/ie principală În titlul executoriu şi pot fi supuse actualizării in cadrul executării silite".

VI. Înţelegeri privind efectuarea executării (art. 630 CPC)

:>

părţile au posibilitatea legală de a încheia convenţii asupra modalităţii de realizare a executării

silite;

:>

în tot cursul executării silite, sub supravegherea executorului judecătoresc, creditorul şi debitorul pot conveni ca aceasta

să

se efectueze, în total sau în parte, numai asupra veniturilor

băneşti

sau

Executarea silită. Scopul şi obiectul

385

altor bunuri ale debitorului, ca vânzarea bunurilor supuse urmăririi să se facă prin bună învoială sau ca plata obligaţiei să se facă în alt mod admis.de lege.

VII. Domeniul de aplicare a executării silite (art. 631 CPC)

:>

Regula:

:>

poate avea calitatea de debitor în cadrul executării silite orice persoană fizică sau juridică, de drept public sau de drept privat.

:>

Excepţia:

:>

persoanele care se bucură de imunitate de executare (parte a imunităţii de jurisdicţie) nu pot avea calitatea de debitori în cadrul executării silite.

FIŞA

TITLURILE EXECUTORII

NR. 59

Sediul materiei: art 632-643 CPC Noţiune

- sunt actele Întocmite conform dispoziţiilor legale de către orga- nele competente şi care pot servi la pornirea executării silite şi la realizarea, pe această cale, a drepturilor recunoscute prin acele acte. ~

existenţa

unui titlu executoriu constituie o condiţie sine qua non pentru începerea executării

silite; ~

indiferent de modalitatea în care urmează a se face executarea silită, obligaţia ce se solicită a fi pusă

~

în executare

silită

trebuie

să

fie

constatată

printr-un titlu executoriu;

titlurile executorii pot consta, pe de o parte, în hotărârile judecătoreşti obţinute după finalizarea fazei judecăţii, iar pe de altă parte, în titluri executorii cărora legea le conferă acest caracter, fără a mai fi nevoie de parcurgerea fazei

judecăţii

pentru

obţinerea

unei

hotărâri judecătoreşti.

I. Titlurile executorii 1. Hotărârile judecătoreşti executorii, intrând in această categorie (art.. 633 CPC): ~

hotărârile

date în apel, dacă prin lege nu se prevede altfel;

Excepţie: hotărârile

date în apel sunt executorii în

măsura

în care nu

există

o

dispoziţie contrară

în acest sens ~ aşadar, există anumite situaţii în care, deşi pronunţată în apel, hotărârea nu este executorie

şi,

prin urmare, nu poate fi

pusă

în executare

silită.

Exemple (de hotărâre pronunfată in apel care nu este executorie): - in condiţiile art. 484 alin. (I) CPC, recursul suspendă de drept executarea hotărârii în cauzele privitoare la strămutarea de hotare, desfiin[area de construcfii, p/antafii sau a oricăror lucrări care au o : aşezare fixă; :

- in acelaşi sens, recursul poate suspenda executarea la cererea recurentului, in condi[iile art. 484 : · alin. (2) CPC, insă instanfa poate reveni asupra acestei măsuri În condi[iile art. 484 alin. (7) CPC, caz în i care hotărârea îşi redobândeşte puterea executorie; - instanţa poate dispune suspendarea executării în cazul exercitării căilor de atac de retractare, respectiv a contestafiei în anulare (in condi[iile art. 507 CPC) şi in cazul revizuirii (art. 512 CPC). ~

hotărârile

date în primă instanţă, fără drept de apel, ori cele în convenit să exercite direct recursul, potrivit art. 459 alin. (2) CPC;

legătură

cu care

părţile

au

388

Titlurile executorii

:>

o hotărâre susceptibilă de apel şi de recurs poate fi atacată, înăuntrul termenului de apel, direct cu recurs, la instanţa care ar fi fost competentă să judece recursul împotriva hotărârii date în apel, dacă părţile consimt expres, prin înscris autentic sau prin declaraţie verbală, dată în faţa instanţei a cărei hotărâre se atacă şi consemnată într-un proces-verbal, caz în care recursul poate fi exercitat numai pentru încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material [art. 488 alin. (1) pct. 8 CPC];

:>

prin urmare, hotărârea dată în primă instanţă asupra căreia părţile au convenit expres să renunţe la calea de atac a apelului, prin înscris autentic sau prin declaraţie verbală dată în faţa instanţei a cărei hotărâre se atacă, este executorie;

:>

pe lângă hotărârile pronunţate în apel şi acelea date în primă instanţă fără drept de apel ori cele în legătură cu care părţile au convenit să exercite direct recursul, potrivit art. 459 alin. (2) CPC, există o serie de hotărâri pronunţate în primă instanţă cărora legea le conferă putere executorie sau care pot dobândi acest caracter în condiţiile legii. Astfel, conform art. 448 CPC, hotărârile primei instanţe sunt executorii de drept când au ca obiect:

:>

stabilirea modului de exercitare a autorităţii părinteşti, stabilirea locuinţei minorului, precum şi modul de exercitare a dreptului de a avea legături personale cu minorul;

:>

plata salariilor sau a altor drepturi izvorâte din raporturile juridice de muncă, precum şi a sumelor cuvenite, potrivit legii, şomerilor;

:> :>

despăgubiri pentru accidente de muncă;

:>

despăgubiri în caz de moarte sau vătămare a integrităţii corporale ori sănătăţii, dacă

rente ori sume datorate cu titlu de obligaţie de întreţinere sau alocaţie pentru copii, precum şi pensii acordate în cadrul asigurărilor sociale; despăgubirile

:> :> :> :>

reparaţii grabnice;

punerea sau ridicarea sigiliului ori facerea inventarului; cereri privitoare la posesie, numai în ceea ce priveşte posesia; hotărârile pronunţate în temeiul recunoaşterii de către pârât a pretenţiilor reclamantului, pronunţate

:>

s-au acordat sub formă de prestaţii băneşti periodice;

în condiţiile art. 436 CPC;

totodată, instanţa are posibilitatea de a încuviinţa executarea provizorie a hotărârilor privi-

toare la bunuri ori de câte ori va considera că măsura este necesară în raport cu temeinicia vădită a dreptului ori cu starea de insolvabilitate a debitorului, precum şi atunci când ar aprecia că neluarea de îndată a acestei măsuri este vădit prejudiciabilă pentru creditor, context în care instanţa îl va putea obliga pe acesta la plata unei cauţiuni [art. 449 alin. (1) CPC].

2. Hotărârile definitive, intrând în această categorie (art. 634 CPC):

:>

hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului;

Titlurile executorii

:> :> :> :> :> :>

hotărârile date în primă instanţă, fără drept de apel, neatacate cu recurs;

hotărârile date în primă instanţă, care nu au fo'st atacate cu apel; hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs; hot:ărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii;

orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs; toate hotărârile de mai sus devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recurstJlui sau, după caz, la data pronunţării.

3. Orice alte A.

:>

389

Hotărârile

hotărâri

sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare

arbitrale (art. 635 teza 1 CPC}

hotărârea arbitrală dobândeşte caracter executoriu de la data comunicării acesteia, chiar dacă a

fost atacată prin intermediul acţiunii în anulare (art. 606 CPC);

:> :>

hotărârea arbitrală se execută întocmai ca o hotărâre judecătorească (art. 635 CPC);

în ipoteza punerii în executare a hotărârii arbitrale, deşi împotriva acesteia a fost exercitată acţiunea în anulare, Curtea de apel va putea dispune suspendarea executării hotărârii arbitrale împotriva căreia a fost introdusă acţiunea în anulare, fiind incidente dispoziţiile art. 484

alin. (2)-(5)

:>

şi

(7) CPC (art. 612 CPC);

dacă se admite acţiunea în anulare ulterior momentului în care s-a realizat executarea silită a hotărârii sată

8.

:>

arbitrale, având în vedere aplicabilitatea prevederilor dreptului comun, partea intereare posibilitatea de a solicita întoarcerea executării silite în condiţiile art. 723-726 CPC.

Hotărâri

ale organelor cu

atribuţii jurisdicţionale rămase

definitive (art. 635 teza a li-a CPC)

prin legi speciale, legiuitorul a conferit caracter executoriu şi altor hotărâri decât cele reglementate în cuprinsul Codului de

procedură civilă,

acestea

aparţinând

nale, iar pentru a putea fi puse în executare silită trebuie lor în faţa instanţelor judecătoreşti competente.

să

organelor cu

atribuţii jurisdicţio­

fie definitive, ca urmare a

neatacării

f;xernplu: ort. 179 olin. (2) din Legeo nr. 62/2011 a dialogului social, potrivit câruia, ,,lwtârârile arbitrale prorwnfate de Oficiul de r1vfediere şi Arbitraj al Conflictelor Colective de 1Wuncâ de pe lângâ lHinisterul A111ncii, Familiei şi Protec{iei Sociale sunt obligatorii pentru păr{i, completeazâ contractele colective de rnuncâ şi constituie titluri executorii".

C. Titlurile executorii europene (art. 636 CPC}

:>

o hotărâre judecătorească care a fost certificată ca titlu executoriu european în statul membru de origine este recunoscută şi executată în celelalte state membre, fără a fi necesară o procedură

390

Titlurile executorii

de declarare a executorialităţii respectivei hotărâri (cum era procedura acordării „formulei executorii") şi fără a fi posibilă contestarea recunoaşterii sale [art. 5 din Regulamentul (CE} nr. 805/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 aprilie 2004 privind crearea unui Titlu Executoriu European pentru creanţele necontestate, aplicabil în materie civilă şi comercială], însă va fi necesară încuviinţarea executării silite.

D. Încheierile şi procesele-verbale întocmite de executorii judecătoreşti care, potrivit legii, constituie titluri executorii [art. 638 alin. {1} pct. 1 CPC} ~

încheierile executorilor judecătoreşti se bucură de putere executorie atunci când legea prevede astfel ----'f nu orice act al executorului judecătoresc constituie titlu executoriu şi poate fi pus în executare silită, ci doar acele procese-verbale şi încheieri cărora legea le conferă expres acest caracter.

Exemple: - încheierea executorului judecătoresc prin care acesta realizează actualizarea valorii obliga{iei principale stabilite În bani din titlul executoriu are caracter exewtoriu in condiţiile art. 628 alin. (2)-(4) CPC; - fncheierea prin care executorul judecătoresc dispune amânarea, suspendarea şi încetarea executării silite, eliberarea sau distribuirea sumelor obţinute din executare, precum şi alte măsuri anume prevăzute de lege, În măsura în care legea nu dispune altfel, sunt executorii de drept şi pot fi atacate numai cu contestaţie la executare, conform art. 657 CPC; - încheierea prin care executorul judecătoresc solu{ionează obiecţiunile referitoare la caietul de sarcini privind vânzarea titlurilor de valoare şi a unor bunuri cu regim de circulaţie special, în condiţiile art. 757 CPC, este executorie; - încheierea prin care executorul se pronunţă asupra cererii de expertiză În cazul procedurii de evaluare a bunurilor sechestrate, care va cuprinde stabilirea onorariului provizoriu ce se cuvine expertului şi termenul in care trebuie depus raportul de expertiză, conform art. 758 alin. (4) CPC /art. 758 alin. (6) CPCJ; - procesul-verbal de licitaţie, confo1m art. 851 alin. ('5} teza I CPC etc E. Înscrisurile autentice, în cazurile prevăzute de lege [art. 638 alin. (1) pct. 2 CPC}, precum şi titlurile executorii notariale emise în condiţiile prevăzute de lege [art. 638 alin. (1) pct. 3 CPC} ~

înscrisul autentic este înscrisul întocmit sau, după caz, primit şi autentificat de o autoritate publică,

de notarul public sau de către o altă persoană învestită de stat cu autoritate publică, în

forma şi condiţiile stabilite de lege; ~

autenticitatea înscrisului se referă la stabilirea identităţii părţilor, exprimarea consimţământului acestora cu privire la conţinut, semnătura acestora şi data înscrisului;

~

este autentic şi orice alt înscris emis de către o autoritate publică şi căruia legea îi conferă acest caracter, în conformitate cu

dispoziţiile

art. 269 CPC;

: :

i · ~

: · : : ·

Titlurile executorii

~

391

suspendarea executării înscrisurilor autentice poate fi cerută şi în cadrul acţiunii de fond având ca obiect desfiinţarea lor [art. 638 aiin. (2) CPC].

F. Titlurile de credit sau afte înscrisuri cărora legea le recunoaşte putere executorie [art. 638 alin. (1) pct. 4 CPC] ~

sunt titluri executorii atât titlurile de credit, cât şi alte înscrisuri cărora legea ie recunoaşte putere executorie;

~

suspendarea executării acestor titluri executorii poate fi cerută şi în cadrul acţiunii de fond având ca obiect desfiinţarea lor [art. 638 alin. (2} CPC].

Exemple: - potrivit art. 37 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, procesul-verbal neatacat in termenul legal constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate; - conform art. 8 din O.G. nr. 51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de /easing, „contractele de leasing, precum şi garanţiile reale şi personale, constituite În scopul garantării obligaţiilor asumate prin contractul de ieasing, constituie titluri executorii"; - in raport de preuederile art. 31 alin. (3) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, „ contractul de asistenţă juridică, legal încheiat, este titlu executoriu". În practica judiciară s-a statuat că, ,.în condiţiile in care În fiecare din cele trei contracte de asistentă juridică s-a prevăzut câte un onorariu pentru fiecare fază procesuală şi au fost emise facturi fiscale in care sunt men{ionate seruiciile prestate de avocat, se constată existenţa unei crean{e certe, lichide şi exigibile, nefiind necesară îndeplinirea formalită{ii de însuşire de către debitor a facturilor emise in baza contractului de osisten(ă. acesta fiind un aspect ce poate fi verificat pe calea contestaţiei la executare , formulate de câtre debitor".

G. Înscrisul autentic notarial care constată o creanţă certă, lichidă şi exigibilă [art. 639 alin. (1) CPC] ~

înscrisul autentificat de notarul public care constată o creanţă certă şi lichidă are putere de titlu executoriu la data

!)

exigibilităţii

acesteia;

actele autentice notariale se întocmesc într-un singur exemplar original, care se păstrează în arhiva notarului public, părţile primind duplicat de pe actul original care are aceeaşi forţă ca şi originalul actului [art. 225 alin. (1) şi (2) din Regulamentul de punere În aplicare a Legii nr. 36/1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale].

H. Cambia, cecul, biletul la ordin, precum zute în legea

specială

şi

alte titluri de credit,

dacă

îndeplinesc

condiţiile prevă­

{art. 640 CPC)

~

cecul este un instrument de plată, incorporând creanţa, şi, potrivit legii, constituie titlu executoriu;

~

cambia are valoare de titlu executoriu pentru capital şi accesorii (art. 61 din Legea nr. 58/1934).

392

Titlurile executorii

I. Înscrisurile sub semnătură privată [art. 641 CPC - modificat prin Legea nr. 17/2017 privind aprobarea O.U.G. nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă]

:>

înscrisurile sub semnătură privată sunt titluri executorii, numai dacă sunt înregistrate în registrele publice, în cazurile şi în condiţiile anume prevăzute de lege.

ţ+

NB

Un înscris sub semnătură privată constituie titlu executoriu şi poate fi pus în executare doar în măsura în care există un text legal care să-i confere un astfel de caracter.

Exemple de inscrisuri sub semnătură privată care constituie titluri executorii: - contractele de locaţiune încheiate prin înscris sub semnătură privată care au fost înregistrate la organele fiscale, precum şi cele încheiate in fmmă autentică constituie titluri executorii pentru plata chiriei la termenele şi in modalităţile stabilite În contract sau, in lipsa acestora, prin lege (art. 17.98 CC); - contractele de arendare incheiate in formă autentică, precum şi cele înregistrate la consiliul local constituie, in condiţiile legii, titluri executorii pentru plata arendei la termenele şi in modalităţile stabilite in contract (art. 1845 CC); - in ceea ce priveşte obligaţia de restituire, contractul de comodat incheiat in formă autentică sau printr-un Înscris sub semnătură privată cu dată certă constituie titlu executoriu, În condifiile legii, in cazul încetării prin decesul comodatarului sau prin expirarea termenului (art. 2157 CC). J. Alte Înscrisuri cărora legea le conferă putere executorie

:>

intră în această categorie:

:>

contractele de locaţiune încheiate în formă autentică constituie titluri executorii pentru plata chiriei la termenele şi în modalităţile stabilite în contract sau, în lipsa acestora, prin lege (art. 1798 CC);

:>

potrivit art. 37 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, „procesul-verbal neatacat în termenul legal („.) constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate";

:>

conform art. 8 din O.G. nr. 51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing, „contractele de leasing, precum şi garanţiile reale şi personale, constituite în scopul garantării obligaţiilor asumate prin contractul de leasing, constituie titluri executorii";

:>

în raport de prevederile art. 31 alin. (3) teza I din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, contractul de asistenţă juridică, legal încheiat, este titlu executoriu.

r NB

în cazul titlmilor executorii care nu sunt reprezentate de hotărârile arbitrale, prima fază a procesului civil, respectiv judecata, este eliminată, suspendarea executării titlurilor executorii reprezentate de înscrisurile autentice şi de titlurile de credit poate fi solicitată şi în cadrul acţiunii de fond având ca obiect desfiintarea lor.

Având în vedere

că,

judecătoreşti şi hotărârile

Titlurile executorii

393

li. Desfiinţarea titlului executoriu {art. 643 CPC)

:>

desfiinţarea titlului în baza căruia a fost efectuată executarea silită atrage după sine desfiinţarea tuturor actelor de executare efectuate în cauză, operând o repunere în situaţia anterioară a părţilor raportului execuţional, caz în care partea interesată are posibilitatea de a solicita întoar-

cerea executării silite în condiţiile art. 723-726 CPC, fără a fi nevoită a demonstra altceva decat desfiinţarea titlului care a determinat efectuarea executării silite;

:>

cauzele care pot determina desfiinţarea titlului executoriu (indiferent de tipul acestuia, hotărare judecătorească, hotărâre arbitrală, act autentic etc.) rezultă din admiterea căilor de atac prevăzute de lege pentru

desfiinţarea

titlului, respectiv

căile

de atac de drept comun (apel, recurs,

contestaţie

în anulare, revizuire) sau căile de atac speciale, cum ar fi acţiunea în anulare a unui înscris notarial, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare

:>

şi sancţionare

a contravenţiei etc.;

dacă executarea silită nu s-a realizat, ci au fost efectuate doar acte de executare care nu au condus la executarea efectivă a debitorului, acele acte vor fi desfiinţate de drept, ca urmare a desfiinţării

titlului executoriu.

FIŞA

NR. 60

PARTICIPANŢII LA'EXECUTAREA SILITĂ

Sediul materiei: art. 644-art. 662 CPC ·

I. Au calitatea de

:>

părţile

participanţi

la executarea

silită:

(calitatea de parte în faza executării silite având-o creditorul, respectiv debitorul obligaţiei

constatate prin titlul executoriu};

:> :>

:>

calitatea de parte (creditor sau debitor) se poate transmite oricând în cursul executării silite, potrivit legii;

:>

creditorul şi debitorul au dreptul să asiste personal sau prin reprezentanţii lor, la efectuarea tuturor actelor de executare, să ia cunoştinţă de actele dosarului de executare şi să obţină adeverinţe şi copii ale acestor acte, certificate de executorul judecătoresc, să conteste actele de executare sau executarea însăşi, în termenele şi condiţiile prevăzute de lege;

:>

creditorul este obligat să acorde executorului judecătoresc sprijin efectiv pentru aducerea la îndeplinire, în bune condiţii, a executării silite; creditorul are, de asemenea, obligaţia de a avansa cheltuielile necesare îndeplinirii actelor de executare;

:>

debitorul, sub sancţiunile prevăzute la art. 188 alin. (2} CPC, este obligat să declare, la cererea executorului, toate bunurile sale mobile şi imobile, inclusiv cele aflate în proprietate comună pe cote-părţi sau în devălmăşie, cu arătarea locului în care acestea se află, precum şi toate veniturile sale, curente sau periodice.

terţii garanţi

(persoanele care au garantat plata datoriilor debitorului};

creditorii intervenienţi care pot interveni în executarea începută de un alt creditor;

Exemple: -- creditorii care au deja un titlu executoriu contra debitorului împotriua căruia s-a început executarea silită,

- creditorii care au luat

măsuri asigurătorii

asupra bunurilor acestuia,

- creditorii care au un drept real de garan[ie sau, după caz, un drept de preferin[ă asupra bunului urmărit, conservat in condiţiile prevăzute de lege, - creditorii chirografari titulari ai unor crean[e băneşti rezultate din înscrisuri cu dată certă ori din registre [inule cu respectarea condi[ii!or prevăzute de lege.

:>

instanţa

:>

de executare este şi ea participant în faza executării silite;

instanţa

de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel (art. 651 CPC};

Participanţii

396

la executarea

silită

:>

în ipoteza în care domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu este în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului;

:>

dacă nici domiciliul/sediul creditorului nu se află în ţară, instanţa de executare este judecă­

toria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor prin cererea de executare;

:>

executorul judecătoresc care realizează punerea în executare a oricărui titlu executoriu, fiind organul cu cele mai multe atribuţii în această fază a procesului civil;

:>

Ministerul Public, al cărui rol în această fază procesuală este acela de a sprijini executarea titlurilor executorii, având posibilitatea, ca, în condiţiile art. 92 alin. (5) CPC să solicite punerea în executare a oricăror titluri executorii emise în favoarea minorilor, persoanelor puse sub interdicţie judecătorească şi dispăruţilor;

:>

agenţii forţei

:> :> :>

publice care intervin în executarea silită:

atunci când legea prevede prezenţa lor; în situaţiile în care executorul judecătoresc apreciază că se impune prezenţa organelor de poliţie, jandarmerie sau a altor agenţi ai forţei publice pentru realizarea executării.

Agenţii forţei publice au obligaţia de a sprijini îndeplinirea promptă şi efectivă a tuturor actelor

de executare silită, fără a condiţiona îndeplinirea acestei de efectuarea unei alte contra prestaţii.

:>

r

obligaţii

de plata unor sume de bani sau

martorii asistenţi, experţii, interpreţii şi alţi participanţi, în condiţiile anume prevăzute de lege;

:>

în cazurile şi în condiţiile anume prevăzute de lege, prezenţa martorilor asistenţi este obligatorie la pătrunderea într-o locuinţă, în localuri, depozite sau alte încăperi, în vederea sechestrării şi ridicării bunurilor debitorului;

:>

pot fi martori asistenţi persoanele cu capacitate de exerciţiu deplină care nu sunt interesate de săvârşirea actelor de executare şi care nu se află cu participanţii la procedura de executare în legătură de rudenie până la gradul al patrulea inclusiv sau de afinitate până la gradul ai doilea ori de subordonare;

:>

numărul martorilor asistenţi trebuie să fie de cel puţin 2, dacă prin lege nu se dispune altfel.

NB

Enumerarea participanţilor Ia executarea silită nu este limitativă, în sensul că, pe lângă persoanele menţionate. în cuprinsul art. 644 alin. (I)· CPC, pot· exista şi alţi ··participanţi [astfel cum rezultă din pct. 8 al art. 644 alin. (l) CPC], cum ar fi, spre exemplu, terţu! poprit în cazul executării silite prin poprire, în condipile art. 787 CPC sau adjudecării bunurilor vândute în procedura licitaţiei publice.

FIŞA

COMPETENŢA EXţCUTORULUI

NR. 61

JUDECĂTORESC --~----·---

I. Stabilirea competenţei executorului judecătoresc ~

Competenţa executorului judecătoresc se determină în funcţie de forma de executare solicitată, astfel [art. 652 alin. (1)-(2) CPC]:

~

Forma de executare

I - în cazul

urmăririi

'i - în cazul

urmăririi silite a fructelor prinse de

Competenţa

--+--------

- executorul judecătoresc din circumscripţia curţii de apel unde se află imobilul; atunci când se urmăresc silit două sau mai multe bunuri imobile aflate în raza teritorială a unor curţi de apel diferite, vor fi competenţi executori judecătoreşti diferiţi, câte unul din raza fiecărei curţi de apel unde se găsesc imobilele urmărite.

silite a bunurilor imobile;

rădăcini;

I

- în cazul

executării

executorului judecătoresc

silite directe imobiliare

!

i1-----------------~---------Ţ--:

1

- în cazul urmăririi silite a bunurilor mobile; - în cazul executării silite directe mobiliare

li

.

1

'

în cazul în care domiciliul sau, după caz, sediul debitorului se află în străinătate, este competent oricare executor judecătoresc.

1

funcţionează

1

i

1'

lI . _ _

I

1=-dacă bunurile ur~°ăribile mobil~-sau imobilea;

I află în circumscripţiile mai multor curţi de apel I

se

- executorul judecătoresc din circumscripţia curţii de apel unde se află domiciliul sau, după caz, sediul debitorului sau din circumscripţia curţii de apel unde se află bunurile; -

I - oricare dintre executorii judecătoreşti care să

pe lângă una dintre acestea este competent realizeze executarea, inclusiv cu privire la bunurile

I I

r=î~~~;~\;~;;~-î~-~;;~-;~;;;i~~~~ici;-;p~lsunt -1- ~r::;~:~: :::::{::~I~~ ::~ r~ i~l:ec:~~i~!:u~~iel ----i _~::;~~~~j~;~~~~~;~::~~:~:l~~~:~~-mu:_ I______._________________________________________________J 1

1

r- în cazul executării silite a obligaţiilor de a face;

I-

0 1

judec~tovresc di~ circumscripţia curţii de

executorul ! - în cazul executării silite a obligaţiilor de a nu face ! apel unde urmeaza sa se faca executarea

I

! - m cazul m care executorul JUdecatoresc 1nrţ1al : învestit de creditor constată că nu există bunuri şi venituri urmăribile în raza competenţei sale 1 1 teritoriale • r i

!

r---~-------,

,,i

----------- ---.------~----:---.-:----r---.-~-------:------~----------------1I \i•

- creditorul poate cere instanţei de executare continuarea executării silite printr-un alt executor judecătoresc, caz în care instanţa de executare poate dispune, înlocuirea executorului judecătoresc cu alt executor judecătoresc indicat de către creditor şi

j J

'----~--~--·-------·-------~-·---~----~------·-------"-----·-----·~--------·------------~

A se vedea art. 652 alin. (2) CPC astfel cum a fost modificat prin articolul unic pct. 5 din Legea nr. 17/2017 privind aprobarea O.U.G. nr. 1/2016 (M. Of. nr. 196 din 21 martie 2017).

Competenţa

398

executorului judecătoresc de

li. Alte reguli în stabilirea CPC)

competenţei

că,

privitor la aceleaşi bunuri, se efectuează multe executări silite de către executori

ecătoreşti diferiţi

executorului

către

noul executor·

judecătoresc

(art. 654-655

- instanţa de executare în circumscripţia căreia a început prima executare, la cererea persoanei interesate sau a oricăruia dintre executori, le va conexa, dispunând să se facă o singură executare de către executorul judecă­ toresc care a îndeplinit actul de executare cel mai înaintat

I - dacă executările sunt în acelaşi stadiu pe rolul I, unor executori

- instanţa de executare în circumscripţia căreia a început prima executare, la cererea persoanei interesate sau a

1

facă

judecătoreşti diferiţi

1

o singură executare de către executorul

judecătoresc care a început cel dintâi executarea;

i

l, i

- după conexare, procedura de executare va continua de la actul de urmărire cel mai înaintat, chiar dacă unul dintre creditorii urmăritori renunţă la executarea silită

l

I

! - dacă executările silite se află pe rolul aceluiaşi J

oricăruia dintre executori, le va conexa, dispunând să se

executor judecătoresc

I - când, privitor ia aceleaşi bunuri, se efectuează mai multe

executări, unele pornite de executorul

judecătoresc,

direct de

la cererea unui creditor, iar altele

către alţi creditori

\:, ·

începută

I

- conexarea se va dispune de executor, prin încheiere dată cu citarea părţilor

j

- toate actele de executare vor fi efectuate de către executorul judecătoresc competent în favoarea căruia s-a dispus conexarea (potrivit art. 654 CPC), dacă prin lege specială nu se prevede altfel

l /,i

I

SESIZAREA ORGANULUI DE EXECUTARE.

FIŞA

NR. 62

CEREREA DE EXECUTARE SILITĂ ŞI ÎNCUVll NŢAREA EXECUTĂRII SILITE

Sediul materiei: art. 663-672 CPC

:>

Executarea silită, indiferent de modalitatea în care aceasta urmează a se realiza nu poate avea loc decât în temeiul unei creanţe care trebuie s~ îndeplinească cerinţele de a fi certă, lichidă şi exigibilă.

I. Caracterele

creanţei

1. Caracterul cert

:>

creanţa este certă atunci când existenţa ei neîndoielnică rezultă din titlul executoriu, care poate fi reprezentat de o hotărâre judecătorească sau de un alt înscris căruia legea îi conferă caracter executoriu (art. 663 alin. 2 CPC).

2. Caracterul lichid

:>

creanţa este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conţine

elementele care permit stabilirea lui.

3. Caracterul exigibil

:>

creanţa întruneşte condiţia exigibilităţii atunci când:

:> :>

:>

obligaţia debitorului este ajunsă la scadenţă sau

debitorul este decăzut din beneficiul termenului de piată. În acest sens, prin raportare la prevederile art. 397 alin. (3) CPC, în cazurile în care instanţa poate da termen pentru executarea hotărârii, ea va face aceasta prin chiar hotărârea care dezleagă pricina, arătând şi motivele pentru care a acordat termenul; debitorul nu va putea cere termen de plată, dacă î s-a acordat un termen rezonabil de plată de către creditor ori a avut posibilitatea să execute într-un termen rezonabil, calculat de la data comunicării cererii de chemare în judecată, în conformitate cu prevederile art. 1522 CC, şi nici dacă la data pronunţării subzistă vreunul dintre motivele prevăzute la art. 675 alin. (1), respectiv atunci când: a) debitorul se sustrage de la îndeplinirea zării executării

silite;

obligaţiilor

care îi revin potrivit legii în scopul reali-

400

Sesizarea organului de executare. Cererea de executare

silită şi încuviinţarea executării

silite

b) debitorul risipeşte averea sa; c) debitorul este în stare de insolvabilitate îndeobşte cunoscută; d) debitorul, prin fapta sa, săvârşită cu intenţie sau dintr-o culpă gravă, a micşorat garanţiile date creditorului său ori nu le-a dat pe cele promise sau, după caz, lncuviinţate; e) alţi creditori fac executări asupra averii debitorului.

:>

În acest sens, odată cu constatarea decăderii din beneficiul termenului a debitorului, creanţa creditorului devine exigibilă, astfel încât poate fi pusă În executare silită.

li. Cererea de executare silită 1. Reguli

:>

executarea silită poate porni numai la cererea creditorului, dacă prin lege nu se prevede altfel [art. 664 alin. (1) CPC];

Exemple (când executarea silită nu este pornită de titular): - procurorul poate solicita punerea în executare a titlurilor executorii emise fn favoarea minorilor, persoanelor puse sub interdicţie şi dispăruţilor [art. 92 alin. (5) CPC]; oblice, când executarea este pornită de către creditoru/ a cărui creanţă este certă, exigibilă şi stabilită printr-un titlu executoriu, întrucât debitorul refuză sau neglijează să o formuleze, prejudiciindu-l pe creditor. - pe calea

acţiunii

2. Cuprinsul cererii de executare silită

:>

pe lângă menţiunile prevăzute la art. 148 CPC, cererea de executare silită trebuie să cuprindă [art. 664 alin. (3) CPC]:

:> :> :> :> :> :> :>

numele, prenumele şi domiciliul sau, după caz, denumirea şi sediul creditorului şi debitorului; bunul sau, după caz, felul prestaţiei datorate; modalităţile de executare solicitate de creditor.

la cerere se vor ataşa titlul executoriu în original sau în copie legalizată, după caz, şi dovada achitării taxelor de timbru, inclusiv timbrul judiciar, precum şi dacă este cazul, înscrisurile anume prevăzute de lege [art. 664 alin. (4) CPC].

cererea de executare se poate face personal sau prin reprezentant legal sau convenţional, caz în care în cererea de executare se va face menţiune despre calitatea de mandatar, alăturându-se totodată dovada acestei calităţi.

de Pxerutare. Cererea de executare silită şi încuviinţarea executării silite

401

3. Depunerea şi înregistrarea cererii de executare silită :;

creditorul sau reprezentantul legal sau convenţional at acestuia depune cererea la biroul execu-

torului judecătoresc competent ori o transmite acestuia prin poştă, curier, telefax, poştă electronică sau i:;rin alte mijloace care asigură transmiterea textului şi confirmarea primirii cererii împreună cu toate dornmentele justificative [art. 664 alin. (2) CPC); ~

de îndată ce primeşte cererea de executare, executorul judecătoresc, prin încheiere, va dispune înregistrarea acesteia şi deschiderea dosarului de executare sau, după caz, va refuza motivat deschiderea procedurii de executare [art. 665 alin. (1) CPC];

~

refuzul executorului nu poate fi întemeiat decât pe neîntrunirea condiţiilor sesizării instanţei de executare;

~

executorul judecătoresc refuză deschiderea dosarului de executare printr-o încheiere care se dă citarea părţilor şi se comunică părţilor [art. 657 alin. (3) CPC];

fără

~

încheierea prin care executorul judecătoresc refuză motivat deschiderea procedurii de executare poate fi atacată de creditor cu plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la instanţa de executare, iar hotărârea prin care este soluţionată plângerea este obligatorie pentru executorul judecătoresc [art. 665 alin. (2) CPC];

:>

efectul depunerii cererii de executare silită: întreruperea prescripţiei dreptului de a obţine executarea CPC);

~

silită,

sub

condiţia

ca aceasta

să

fie

însoţită

de titlul executoriu [art. 709 alin. (1) pct. 2

cu toate acestea, prescripţia nu este întreruptă dacă executarea silită a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat ori dacă cel care a făcut-o a renunţat la ea [art. 709 alin. (3) CPC].

III. Încuviinţarea executării silite (art. 666 CPC} 1. Reguli:

:>

de îndată ce cererea de executare, executorul judecătoresc, prin încheiere, va dispune înregistrarea acesteia şi deschiderea dosarului de executare silită [art. 665 alin. (1) teza I CPC]; împotriva eventualului refuz al executorului judecătoresc de a înregistra cererea de executare, creditorul poate face plângere, ·1n terrnen de 15 zile de la data comunicării încheierii prevăzute la art. 665 alin. (1) 111 ; ~

în termen de maximum 3 zile de la înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita încuviinţarea executării de către instanţa de executare [art. 666 alin. (1) teza I CPC);

A se vedea art. 665 alin. Legea nr. 17 /2017).

CPC astfel cum a fost modificat prin art I pct. 7 din O.U.G. nr. 1/2016 (aprobată prin

Sesizarea organului de executare. Cererea de executare

402

silită şi încuviinţarea executării

silite

Încuviinţarea executării silite se aplică tuturor titlurilor executorii, deci, atât hotăra­

r NB

rilor judecătoreşti sau arbitrale, cât şi celorlalte înscrisuri de titlu executoriu, inclusiv titlurilor executorii europene.

r

Prin Decizia nr. 7 din 30 ianuarie 2017 (M. Of. nr. 220 din 30 maiiie 2017), I.C.C.J, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă, a stabilit următoarele: ,,În

NB

cărora

legea Ie

conferă

caracter

interpretarea şi aplicarea unitară a dispozifiilor art. VII din O.U.G. nr. l/2016 pentru modificarea legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă şi a unor acte normative conexe, raportat la art. 640 şi art. 666 din Codul de procedură civilă, învestirea cu formulă execu-

torie a biletului la ordin se face in cadrul procedurii de

încuviinţare

a

executării silite,

iar nu ca o etapă prealabilă distinctă".

:>

în vederea încuviinţării, executorul va înainta instanţei în copie certificată de el pentru conformitate cu originalul, cererea de executare si!it5 c: crcd:torului, titlul executoriu, încheierea de deschidere a dosarului de executare şi dovada achitării taxei judiciare de timbru [art. 666 alin. (1) teza a li-a CPC];

:>

cererea de încuviinţare a executării silite se soluţionează în termen de maximum 7 zile de la înregistrarea acesteia la instanţă, prin încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea păr­ ţilor [art. 666 alin. (2) teza I CPC];

:>

pronunţarea asupra cererii de încuviinţare se poate amâna cu cel mult 48 de ore, iar motivarea încheierii se face în cel mult 7 zile de la pronunţare [art. 666 alin. (2) teza a li-a CPCJ;

:>

încheierea se comunică din oficiu, de îndată, executorului judecătoresc, precum şi creditoruluir21;

:>

încheierea de încuviinţare va cuprinde menţiunile prevăzute la art. 233 alin. (1) CPC, respectiv: a)

denumirea instanţei şi numărul dosarului;

b)

data şedinţei de judecată;

c)

numele, prenumele

şi

calitatea membrilor completului de

judecată,

precum

şi

numele

şi

prenumele grefierului; d)

numele şi prenumele sau, după caz, denumirea părţilor, numele şi prenumele persoanelor care le reprezintă sau le asistă, ale apărătorilor şi celorlalte persoane chemate la proces, cu arătarea calităţii lor, precum şi dacă au fost prezente ori au lipsit;

'

2

e)

numele, prenumele procurorului şi parchetul de care aparţine, dacă a participat la şedinţă;

f)

dacă

g)

obiectul procesului;

h)

probele care au fost administrate;

procedura de citare a fost legal îndeplinită;

l A se vedea art. 666 alin. (2) CPC, modificat prin articolul unic pct. 6 din Legea nr. 1/2017.

Sesizarea organului de executare. Cererea de executare silită şi încuviinţarea executării silite

i)

cererile,

declaraţiile şi

prezentarea pe scurt a

susţinerilor părţilor,

precum

şi

403

a concluzi-

ilor procurorului, dacă acesta a participat la şedinţă; j)

k)

soluţia dată şi măsurile

calea de atac poate fi

!)

şi

luate de

instanţă,

cu

arătarea

motivelor, în fapt

şi

în drept;

termenul de exercitare a acesteia, atunci când, potrivit legii, încheierea

atacatăseparat;

dacă

judecarea a avut loc în şedinţă publică, fără prezenţa publicului ori în camera de consiliu;

m} semnătura membrilor completului şi a grefieruluL

:> :> :>

în afara menţiunilor generale, de mai sus, încheierea de încuviinţare va mai cuprinde:

:>

modalitatea concretă de executare silită, atunci când s-a solicitat expres aceasta.

arătarea titlului executoriu pe baza căruia se va face executarea;

suma, atunci când aceasta este determinată sau determinabilă, cu toate accesoriile pentru care s-a încuviinţat urmărirea, când s-a încuviinţat urmărirea silită a bunurilor debitorului;

2. Respingerea cererii de încuviinţare a executării

:>

Instanţa de executare poate respinge cererea de încuviinţare a executării atunci când [art. 666

alin. (5) CPC]:

::> :> :>

:> :> :> ::>

cererea de executare silită este de competenţa altui organ de executare decât cel sesizat; hotărârea sau, după caz, înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu;

înscrisul, altul decât o hotărâre judecătorească, nu întruneşte toate condiţiile de formă cerute de lege sau alte cerinţe în cazurile anume prevăzute de lege; creanţa nu este certă, lichidă şi exigibilă;

debitorul se bucură de imunitate de executare; titlul cuprinde dispoziţii care nu se pot aduce ia îndeplinire prin executare silită; există alte impedimente prevăzute de lege. Pot intra în această categorie neîndeplinirea oricăror condiţii

de formă sau de fond prevăzute de lege pentru declanşarea executării silite, nu numai cele enumerate de arL 666 alin. (5) 1-6 CPC, precum şi cele prevăzute de regulamentele U.E. care instituie titluri executorii europene.

r NB

Cu toate acestea, pentru a putea constitui motiv de respingere a cererii de executare silită, impedimentele la executare trebuie să fie reglementate de norme de ordine publică, I impedimentele Ia executare prevăzute de norme de ordine privată putând fi invocate j numai de partea al cărei interes este protejat de lege, pe calea contesta[iei la executare.

: Exempfl1

respingere a cererii de executare silitt°i din cauza 11nor impedimente de ordine

insesizu/Jilituteu

a!Jsolută şi

neconclî(ionatâ a Imnului pentru care se solicitâ înnwiin(area

publică): urmăririi.

Sesizarea organului de executare. Cererea de executare silită şi încuviinţarea executării silite

404

3. Încheierea privind încuviinţarea

:> Încheierea prin care instanţa admite cererea de niciunei căi de atac, condiţiile prevăzute

:>

însă

Încuviinţare

a executării silite nu este supusă

poate fi cenzurată în cadrul contestaţiei la executare silită, introdusă în

de lege [art. 666 alin. (6) teza I CPC];

Încheierea prin care se respinge cererea de încuviinţare a executării silite poate fi atacată numai cu apel numai de către creditor sau, după caz, de către reprezentanţii legali ai acestuia, creditorul fiind singurul care justifică un interes şi, implicit, calitatea procesuală activă într-o astfel de contestaţie

la executare, în termen de 15 zile de la comunicare [art. 666 alin. {7) teza I CPC]. De

altfel, textul art. 666 alin. {7) CPC conferă calitate procesuală activă exclusiv acestuia. Hotărârea

dată în apel va fi definitivă şi se comunică, din oficiu, de îndată, şi executorului judecătoresc 13 J;

:>

în partea finală a încheierii de încuviinţare a executării silite va fi adăugată formula executorie, cu următorul cuprins:

„Noi,

Preşedintele

României,

Dăm Împuternicire şi ordonăm executorilor judecătoreşti să pună în executare titlul {Aici urmează elementele de identificare a titlului executoriu.) pentru care s-a pronunţat prezenta încheiere de Încuviinţare a executării silite. Ordonăm agenţilor forţei publice să sprijine Îndeplinirea promptă şi efectivă a tuturor actelor de executare silită, iar procurorilor să stăruie pentru ducerea la îndeplinire a titlului executoriu, în condiţiile legii. {Urmează semnătura preşedintelui completului şi a grefierului.}".

r

NB

Prin urmare, spre deosebire de reglementarea anterioară, învestirea cu formulă executorie nu se va mai face pe titlul executoriu, ci in partea finală a încheierii de încuviinţare a executării silite, devenind o etapă subsecventă încuviinţării.

4. Efectele încuviinţării executării silite

:>

încuviinţarea executării

silite permite creditorului

încuviinţarea să recurgă,

să ceară

simultan ori succesiv, la toate

executorului

modalităţile

judecătoresc

de executare

care a solicitat

prevăzute

de lege

în vederea realizării drepturilor sale, inclusiv a cheltuielilor de executare [art. 666 alin. (4) teza I CPC];

:>

încuviinţarea executării silite produce efecte pe întreg teritoriul ţării [art. 666 alin. {4) teza a li-a

CPC];

:>

i'ncuviinţarea executării

cutorul finală

3

>

!A

judecătoresc

silite se extinde şi asupra titlurilor executorii care se vor emite de exe-

în cadrul procedurii de executare

silită încuviinţate

[art. 666 alin. (4) teza

CPC].

se vedea art. 666 alin. (7) teza finală CPC, modificat prin articolul unic pct. 6 din Legea nr. 1/2017.

Sesizarea organului de executare. Cererea de executare silită şi încuviinţarea executării silite

405

5. Înştiinţarea debitorului (art. 667 CPC)

:>

executorului judecătoresc îi incumbă obligaţia legală de a comunica debitorului o copie de pe încheierea de încuviinţare a executării silite pronunţate de către instanţa de executare, împreună cu:

:> :> ~

o copie, certificată de executor pentru conformitate cu originalul, a titlului executoriu şi, dacă legea nu prevede altfel, o somaţie.

Somaţia qmstituie actul procedural execuţional prin care executorul judecătoresc pune în vedere

debitorului îndeplinirea obligaţiei constatate prin titlul executoriu de îndată sau în termenul acordat în acest sens, iar în caz de neconformare a acestuia, i se aduce la cunoştinţă faptul că, executarea silită va continua împotriva sa.

... NB

În cazul executării silite prin poprire nu mai este somat debitorul, ci abia ulterior înfiinţării popririi, va fi înştiinţat.

6. Sancţiunea necomunicării încheierii de vede comunicarea acesteia

:>

sancţiunea

cutoriu

:>

:>

executării

silite atunci când legea pre-

care intervine în cazul în care executarea se efectuează fără comunicarea titlului exe-

a somaţiei este nulitatea

executării;

unei

vătămări;

din punct de vedere al modalităţii de invocare, apreciem că nulitatea rezultată din necomunicarea titlului executoriu şi a somaţiei debitorului poate fi invocată de către partea interesată pe calea

7.

a

nulitatea este expresă, ceea ce înseamnă că partea care o invocă nu trebuie să facă dovada existenţei

:>

şi

încuviinţare

contestaţiei

Excepţii

la executare.

de la comunicarea titlului executoriu

şi

a somaţiei

Sunt situaţii î'n care executarea si!ită poate începe fără a fi necesare comunicarea de către executorul

judecătoresc

a titlului executoriu

a) când debitorul este citarea creditorului

şi

decăzut

este

şi

a

risipeşte

debitorului, astfel:

din beneficiul termenului acordat,

dispusă

de

către instanţa

- debitorul se sustrage de la îndepiinirea zării executării

somaţiei

silite;

averea sa;

- este în stare de insolvabilitate indeobşte

decădere

ce intervine la soli-

de executare, pentru ipotezele în care:

obligaţiilor

care îi revin potrivit legii 'în scopul reali-

Sesizarea organului de executare. Cererea de executare silită şi încuviinţarea executării silite

406

- prin fapta sa, săvârşită cu intenţie sau dintr-o culpă gravă, a micşorat garanţiile date creditorului său ori nu le-a dat pe cele promise sau, după caz, încuviinţate, precum şi atunci când alţi creditori fac executări asupra averii lui.

b) în materia ordonanţelor şi încheierilor pronunţate de către instanţă şi declarate de lege executorii, a căror punere în executare nu necesită somarea şi comunicarea titlului executoriu debitorului. Exemple de incheieri şi ordonanfe

cărora

legea le

recunoaşte

caracterul executoriu:

- ordonanfa preşedin{ială atunci când, in condifiile art. 997 alin. (3) CPC, instanfa dispune ca executarea să se facă fără somafie şi fără trecerea vreunui termen; - încheierea de admitere a cererii de asigurare a dovezilor conform art. 361 alin. (I) CPC; - incheierea prin care se admite cererea de instituire a măsurilor asigurătorii. potrivit art. 954 alin. (2) CPC.

c) când legea permite efectuarea de acte de executare fără

somaţie

Exemple: - adresa de Înfiinfare a popririi /art. 783 alin. (I) CPC}; - Încheierea de desfiinfare a popririi I art. 794 alin. (I) CPC} etc.

IV. Cheltuielile de executare (art. 670 CPC) 1. Categoria cheltuielilor de executare ~

Intră în conţinutul cheltuielilor de executare silită:

:>

taxele de timbru necesare declanşării executării silite (taxa de timbru aferentă cererii de încuviinţare

a

executării

silite);

:>

onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit art. 39 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executării judecătoreşti, coroborat cu prevederile Ordinului nr. 2550/2006 privind aprobarea onorariilor minimale şi maximale pentru serviciile prestate de executorii judecă­ toreşti, modificat prin Ordinul 2561/C/2012;

:> :> :>

onorariul avocatului în faza de executare silită;

:> :>

onorariul expertului, al traducătorului şi al interpretului; cheltuielile efectuate cu ocazia publicităţii procedurii de executare silită şi cu efectuarea altor acte de executare silită; cheltuielile de transport; alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfăşurării executării silite {înregistrarea cererii de executare silită, formarea dosarului, redactarea adreselor etc.).

Sesizarea organului de executare. Cererea de executare silită şi încuviinţarea executării silite

407

2. Partea căreia îi incumbă plata cheltuielilor de executare ~

creditorului îi incumbă obligaţia de a avansa şi ~uporta cheltuielile de executare;

~

ultericr, în temeiul art. 865 alin. (1) lit. a) CPC, acestea vor fi recuperate de creditor de la debitorul urmărit, îri contextul în care, cheltuielile de executare au primul rang de preferinţă in ordinea de eliberare sau distribuire a sumelor rezultate din executarea silită;

~

indiferent dacă a făcută plata în mod voluntar sau nu, debitorul va fi ţinut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare şi până ia data realizării obligaţiei stabilite în titlul executoriu, reţinându-se în sarcina sa culpa procesuală, întrucât, dacă şi-ar fi executat de bunăvoie obligaţia stipulată în titlul executoriu, nu ar fi fost necesară învestirea executorului judecătoresc cu cererea de executare şi, astfel, nici cheltuielile nu ar fi fost avansate de către creditor;

~

în situaţia 'i'n care, din cauza iipsei bunurilor sau veniturilor, cheltuielile de executare nu pot fi recuperate de la debitor, creditorul va suporta cuantumul acestora,

până

la momentul la care

starea patrimonială a debitorului va permite recuperarea acestuia în termenul de prescripţie extinctivă, cu excepţia onorariului executorului judecătoresc; ~

debitorul este acela care va suporta cheltuielile de executare şi în ipoteza în care după primirea somaţiei, execută obligaţia de îndată sau în termenul acordat de lege. Însă, pentru această ipoteză,

el nu va fi ţinut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum şi onorariul executorului judecătoresc şi, dacă este cazul, al avocatului creditorului,

proporţional

3. ~

Situaţii

cu activitatea

depusă

de

aceştia.

în care debitorul nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de executare

debitorul nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de executare: ~

când, după sesizarea executorului judecătoresc, creditorul renunţă la executare, acesta va suporta costul tuturor cheltuielilor de executare efectuate până la momentul executării;

~

în cazul întoarcerii executării silite, creditorui va suporta costurile aferente acestei proceduri.

4. Stabilirea cheltuielilor de executare ~

cuantumul cheltuielilor de executare se

stabileşte

de

către

executorul

judecătoresc,

prin încheie-

re, în condiţiile legii. Încheierea prin care se stabileşte cuantumul cheltuielilor constituie titlu executoriu atât pentru creditor, cât şi pentru executorul judecătoresc [art. 670 alin. (6) CPC]; ~

cu toate acestea, cheltuielile pentru care există ori pot fi solicitate documente justificative trebuie

~

să

fie dovedite prin astfel de înscrisuri;

cu privire la onorariul executorului judecătoresc, creditorul poate beneficia de ajutor public judiciar în forma prevăzută de art. 6 lit. c) din O.U.G. nr. 51/2008, cu respectarea condiţiilor prevă­ zute de lege.

Sesizarea organului de executare. Cererea de executare silită şi încuviinţarea executării silite

408

5. Contestarea cuantumului cheltuielilor de executare ~

cuantumul cheltuielilor de executare poate fi cenzurat de către instanţa de executare dacă partea interesată formulează contestaţie la executare împotriva sumei stabilite de către executorul judecătoresc şi probează cele invocate în contestaţie;

~

în ceea ce priveşte onorariului avocatului în faza executării silite, acesta poate fi cenzurat într-o primă etapă de către executorul judecătoresc, dacă apreciază că nu este justificat în raport de obiect, munca depusă etc., iar dacă executorul nu le cenzurează în acest moment, poate fi cenzurat de instanţa învestită cu soluţionarea contestaţiei la executare formulate de către debitor având ca obiect reducerea onorariului.

6. Imposibilitatea recuperării cheltuielilor de executare de la debitor ~

în ipoteza în care cuantumul cheltuielilor de executare nu poate fi recuperat de la debitor din lipsa bunurilor urmăribile sau alte asemenea motive, ele vor fi achitate de către creditor, acesta având posibilitatea de a le recupera de la debitor în termenul de prescripţie de 3 ani, care curge de la data încheierii executorului judecătoresc, care constituie, potrivit legii titlu executoriu.

V. Depunerea

şi

consemnarea de

cauţiuni

sau alte sume {art. 671 CPC)

1. Depunerea/consemnarea sumelor de bani ~

instituţiile abilitate de a primi sumele depuse de către participanţii la executare în vederea realizării

efective a acesteia sunt:

~

CEC Bank SA;

~

Trezoreria Statului;

~

orice altă instituţie de credit care are în obiectul de activitate operaţiuni de consemnare la dispoziţia instanţei de executare sau a executorului judecătoresc.

2. Proba depunerii/consemnării sumelor de bani ~

proba depunerii/consemnării sumelor de bani nu se poate face decât cu recipisa de consemnare sau cu orice alt înscris admis de lege.

3. Persoanele cărora li se eliberează sumele de bani depuse/consemnate ~

eliberarea sumelor de bani depuse/consemnate la instituţiile abilitate în acest sens, se face persoanelor îndreptăţite sau reprezentanţilor acestora numai pe baza dispoziţiei executorului judecătoresc

ori a instanţei de executare.

Sesizarea organului de executare. Cererea de executare s1îită şi încuviinţarea executării silite

VI. Comunicarea actelor de 1.

:>

în faza

executării

silite (art. 672 CPC)

Competenţă. Procedură

Regula:

:>

:>

procedu~ă

409

în faza executării silite, comunicarea actelor de procedură se efectuează de către executorul judecătoresc. Executorul judecătoresc va face comunicarea actelor fie personal, fie prin intermediul agentului său procedural, în acest din urmă caz dovada comunicării producând aceleaşi efecte şi având aceeaşi forţă probatorie ca şi comunicarea efectuată personal de către executorul judecătoresc.

Excepţia:

:>

:>

atunci când comunicarea actelor de executare prin executorul judecătoresc sau prin agentul său procedural nu este cu putinţă, comunicarea se va efectua în conformitate cu prevederile art. 153-173 CPC care reglementează citarea şi comunicarea actelor de procedură potrivit dreptului comun; prin urmare, executorul va efectua comunicarea actelor de executare conform art. 153-173 CPC, doar în măsura în care comunicarea nu se poate face de el însuşi sau de către agentul său procedural.

FIŞA

NR. 63 I.

:>

INSTANŢA

DE EXECUTARE

Competenţa materială şi teritorială

Regula:

:>

instanţ-a de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării

organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

:>

dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu este în ţară, este competentă judecătoria

în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului;

:>

dacă domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie

r

se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

Prevederile art 651 alin. (1) CPC stabilesc competenta materială exclusivă în favoarea juîn timp· ce competenţa teritorială aparţine judecătoriei de la domiciliul/sediul debitorului de Ia data sesizării organului de executare, instanţă care rămâne competentă, chiar dacă după începerea executării silite intervine schimbarea domiciliului/sediului debitorului. Faptul că art. 651 alin. (1) CPC prevede instanţe de executare diferite în funcţie de criteriile de mai sus nu trebuie să conducă la concluzia că am fi în prezenta unei competente teritoriale alternative, ci aceasta este exclusivă, în funcţie de domiciliul/sediul debitorului. Aceste dispoziţii au un caracter general, în sensul că îşi vor găsi aplicabilitatea ori de câte ori nu există o dispoziţie care să atribuie competenţa unei alte instanţe. decătoriei,

NB

I I :>

Excepţii:

:>

în cazul hotărârilor străine, conform dispoziţiilor art. 1103-1110 CC, în ceea ce priveşte executarea hotărârilor străine pronunţate sau emise într-un stat nemembru al Uniunii Europene, instanţa de executare este tribunalul;

:>

în cazul hotărârilor străine pronunţate sau emise într-un stat membru al U.E., instanţa de executare este tribunalul (ca regulă), conform Legii nr. 191/2007 de aprobare a O.U.G. nr. 119/2006, actualizată în 2016.

:>

în materie fiscală, potrivit art. 172 alin. (4) C. proc. fisc. . instanţa competentă să judece contestaţia împotriva actelor de executare de natură fiscală este determinată potrivit dreptului comun. Prin urmare, în cazul arătat, apreciem că instanţa competentă să judece contestaţia, care devine echivalentă cu noţiunea de instanţă de executare, trebuie să fie instanţa Uudecătoria) în circumscripţia căreia îşi are domiciliul sau, după caz, sediul debitorul. Aceasta

Instanţa

412

de executare

constituie regula prevăzută de art. 651 CPC, însă, având în vedere că executarea în materie fiscală are loc prin organele de specialitate de la domiciliul fiscal (care coincide ca regulă cu domiciliul debitorului), va coincide şi instanţei de la sediul creditorului fiscal în majoritatea cazurilor.

li. Categorii de cereri soluţionate în faza de executare silită ~

Din punct de vedere al competenţei de soluţionare a cererilor în faza de executare silită, instanţa de executare soluţionează, printre altele: ~

contestaţiile la executare;

~

orice alte incidente apărute în cursul executării silite şi măsurile urgente care afectează procedura executării.

Exemple: - plângerea Împotriva refuzului nejustificat al executorului de a indeplini un act cu privire la care este competent potrivit art. 7 alin. (I) din legea nr. 188/2000 [art. 56 alin. (2) din legea nr. 188/2000[; - Întoarcerea executării silite (art. 723 şi wm. CPC); - contesta{ia Împotriva incheierii de respingere a incuviin{ării executării silite emise de executor [art. 666 alin. (6) teza finală CPC]; - recuzarea şi inlocuirea executorului judecătoresc f art. 653 CPC şi art. JO alin. (3) din legea nr. 188/2000]; - conexarea executărilor (art. 654 şi art. 655 CPC); - amendarea ter[ilor f art. 660 alin. (I) şi (2) CPC]; : - decăderea debitorului din beneficiul termenului de plată (art. 675 CPC) etc. Ul.

Procedură

~

instanţa de executare se pronunţă prin Încheiere, care are caracter executoriu;

~

contestaţiile la executare (art. 718 CPC), întoarcerile de executare [art. 724 alin. (3) CPC] şi validă­

rile de poprire [art. 790 alin. (4) CPC] sunt ~

soluţionate

prin

sentinţă;

calea de atac împotriva acesteia este doar apelul, termenul de apel fiind de 10 zile şi curgând de la comunicarea hotărârii instanţei de executare, dacă prin lege nu se dispune altfel.

FIŞA

PRESCRIPTIA . DREPTULUI DE A OBTINE . '

NR. 64

EXECUTAREA SILITĂ

Sediul materiei: art 706-711 CPC

I. Termene de

prescripţie

1. Reguli: ~

articolul 706 alin. (1) CPC instituie termenul general de 3 ani al dreptului de a obţine executarea silită

care se

aplică oricărui

titlu executoriu referitor la drepturile de

creanţă

sau la

obligaţiile

nepatrimoniale; ~

în ceea ce priveşte drepturile reale, dreptul de a obţine executarea silită se prescrie în termen de

10 ani.

r

NB

Aceste termene îşi vor găsi aplicabilitatea ori de câte ori nu există un text normativ cu caracter special care instituie un alt termen de prescripţie (cum este, de pildă, termenul de o lună prevăzut de art. 14 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor).

2. Momentul de la care începe cutarea silită ~

termenul de

prescripţie

a dreptului de a

obţine

exe-

termenul de prescripţie începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a obţine executarea silită,

~

respectiv:

dacă titlul executoriu este o hotărâre judecătorească sau arbitrală, ca regulă, termenul de prescripţie

lncepe să curgă de la data rămânerii definitive a acesteia; prin excepţie, în cazul

hotărârilor

executorii

executarea silită se ~

să curgă

cum acestea sunt definite de art. 634 CPC), dreptul de a obţine anterior rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti;

dacă titlul executoriu nu este o hotărâre judecătorească sau arbitrală, termenul de prescripţie a

dreptului de a

obţine

executarea

silită

se

naşte

de ia momentul întocmirii sau

eliberării

acestuia

sau la o dată ulterioară dacă aceasta rezultă din conţinutul său.

li. Invocarea ~

prescripţiei

extinctive

prescripţia are un caracter de ordine privată, astfel încat aceasta poate

pârât, prin întâmpinare, sau, în lipsa invocării, părţile sunt legal citate (art. 2513 CC), dacă

intrarea ln vigoare a Codului civil (01.10.2011);

fi invocată doar de către cel mai târziu la primul termen de judecată la care termenul de prescripţie a început să curgă după

Prescripţia

414

:>

dreptului de a

obţine

executarea

silită

aşa cum s-a statuat prin Decizia nr. 1/2014 de către l.C.C.J. în recursul în interesul legii, pentru termenele de prescripţie extinctivă începute înaintea intrării în vigoare a Codului civil, împlinite sau neîmplinite la aceeaşi dată, acestea rămân supuse dispoziţiilor art. 18 din Decretul

nr. 167/1958 republicat, astfel încât instanţele de judecată, din oficiu, şi părţile interesate pot invoca excepţia prescripţiei extinctive în orice stadiu procesual, chiar în litigiile începute după 01.10.2011, deci şi în contestaţiile la executare. Cu toate acestea, această prevedere trebuie corelată şi cu dispoziţiile art. 715 CPC raportat la art. 712 alin. (3) CPC (în privinţa contestatorului pentru care termenul de 15 zile este de decădere}, însă instanţa poate invoca din oficiu orice motiv de ordine publică.

:>

având în vedere faptul că prescripţia nu operează de plin drept, ci numai la cererea persoanei interesate, instanţa nu poate respinge din oficiu cererea de încuviinţare a executării silite în baza unui titlu faţă de care termenul de prescripţie este împlinit;

:>

de asemenea, executorul nu poate respinge în faza înregistrării dosarului de executare o cerere bazată pe un titlu executoriu prescris.

III. Efectele împlinirii termenului de prescripţie

:>

din punct de vedere al efectelor pe care le produce prescripţia împlinită, textul art. 707 alin. (2) CPC prevede

că

stinge dreptul de a

puterea executorie, ceea ce

obţine

echivalează

executarea

silită şi

orice titlu executoriu

cu imposibilitatea pentru creditor de

a-şi

îşi

pierde

mai putea

valorifica dreptul constatat prin titlul executoriu a cărui putere executorie s-a stins.

IV.

:>

Obţinerea

unui nou titlu executoriu

dacă titlul executoriu îl constituie o hotărâre judecătorească sau arbitrală, dacă dreptul de a obţine

obligarea pârâtului este imprescriptibil sau, după caz, nu s-a prescris, creditorul poate

obţine rităţii

un nou titlu executoriu, pe calea unui nou proces, fără a i se putea opune excepţia autode lucru judecat.

V. Suspendarea

:>

prescripţiei

Cursul prescripţiei este susceptibil de suspendare în cazurile prevăzute de art. 708 CPC, astfel:

1. În cazurile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescripţie a dreptului de a obligarea pârâtului. Acest caz de suspendare trimite la art. 2532 CC, în raport de care prescripţia nu începe să curgă, iar, dacă a început să curgă, ea se suspendă:

obţine

:>

între soţi, cât timp durează căsătoria şi nu sunt separaţi în fapt;

_.......„„......

-------------~~

Prescripţia

~

dreptului de a obţine executarea silită

415

între părinţi, tutore sau curator şi cei lipsiţi de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă ori între curatori şi cei pe care

îi

reprezintă, cât timp durează ocrotirea şi

socotelile nu au fost date şi aprobate; :;

între orice persoană care, ln temeiul legii, al unei hotărâri judecătoreşti sau al unui act juridic, aaministrează bunurile altora şi· cei ale căror bunuri sunt astfel administrate, cât timp admi-

nistrarea nu a încetat şi socotelile nu au fost date şi aprobate;

:; în cazul celui lipsit de capacitate de

exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă, cât

timp nu are reprezentant sau ocrotitor legal, în afară de cazurile în care există o dispoziţie legală contrară;

~

cât timp debitorul, în mod deliberat, ascunde creditorului existenţa datoriei sau exigibiiitatea acesteia;

~

pe întreaga durată a negocierilor purtate în scopul rezolvării pe cale amiabilă a neînţele­ gerilor dintre părţi, însă numai dacă acestea au fost ţinute în ultimele 6 luni înainte de expirarea termenului de prescripţie;

~

în cazul în care cel îndreptăţit ia acţiune trebuie sau poate, potrivit legii ori contractului, să folosească o anumită procedură prealabilă, cum sunt reclamaţia administrativă, încercarea

de împăcare sau altele asemenea, cât timp nu a cunoscut şi nici nu trebuia să cunoască rezultatul acelei proceduri, însă nu mai mult de 3 luni de la sau contract nu s-a stabilit un alt termen; ~

declanşarea

procedurii,

dacă

prin lege

în cazul în care titularul dreptului sau cel care l-a încălcat face parte din forţele armate ale României, cât timp acestea se află în stare de mobilizare sau de război. Sunt avute în vedere şi

persoanele civile care se găsesc ln forţele armate pentru raţiuni de serviciu impuse de

necesităţile războiului;

~

în cazul în care cel împotriva căruia curge sau ar urma să curgă prescripţia este împiedicat de un caz de forţă majoră să facă acte de cât timp nu a încetat această împiedicare; forţa majoră, dacă

~

~

când este temporară, nu constituie o cauză de suspendare a prescripţiei decât

survine în ultimele 6 luni înainte de expirarea termenului de

în alte cazuri

prescripţie;

de lege.

Totodată, prescripţia dreptului de a solicita executarea silită a unui titlu executoriu este suspendată

:>

pentru situaţiile prevăzute în cuprinsul art. 2533 CC, respectiv:

prescripţia nu curge contra creditorilor defunctului în

asupra moştenirii cât timp aceasta nu a fost tării, cât timp nu a fost numit un curator care

să

creanţelor pe care

de către succesibili îl reprezinte;

le au

în

:.:i

prescripţia nu curge contra moştenitorilor defunctului cât timp aceştia nu au acceptat nirea ori nu a fost numit un curator care să îi reprezinte;

:::

prescripţia nu curge contra moştenitorilor, in privinţa creanţelor pe care aceştia le au asupra

de la data

acceptării moştenirii şi până

la data

lichidării

ei.

416

Prescripţia

dreptului de a obţine executarea silită

2. Pe timpul cât suspendarea executării silite este instanţă sau de alt organ jurisdicţional competent;

prevăzută

de lege ori a fost

stabilită

de

3. Cât timp debitorul nu are bunuri urmăribile sau care nu au putut fi valorificate ori îşi sustrage veniturile şi bunurile de la urmărire;

:>

această suspendare va dura până la momentul în care în patrimoniul debitorului apar bunuri sau

cele existente pot fi valorificate;

:>

în situaţia în care creditorul nu solicită reluarea executări silite, deşi au fost descoperite bunuri ale debitorului, cazul de suspendare încetează, prescripţia continuându-şi cursul.

4. În alte cazuri prevăzute de lege.

VI. Reluarea cursului

:>

prescripţiei

după încetarea cauzei care a determinat suspendarea dreptului creditorului de a obţine exe-

cutarea silită a debitorului, prescripţia îşi reia cursul, socotindu-se şi timpul scurs înainte de suspendare.

VII. Cazurile de întrerupere a

:>

prescripţiei

dreptului de a

obţine

executarea

silită

O altă cauză care are ca efect împiedicarea creditorului în realizarea dreptului său este întreruperea prescripţiei, art. 709 CPC enumerând cazurile în care aceasta intervine, respectiv:

1. pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de executare a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu ori a recunoaşterii, în orice alt mod, a datoriei.

:>

textul are în vedere, pe de o parte, îndeplinirea de către debitor a unui act de executare din proprie iniţiativă, pe de altă parte, recunoaşterea datoriei înscrise în titlul executoriu, indiferent de forma acesteia, expresă sau tacită.

2. pe data depunerii cererii de executare, însoţită de titlul executoriu, chiar adresată unui organ de executare necompetent.

:>

dacă

a fost

această întrerupere este provizorie şi condiţionată de încuviinţarea cererii şi continuarea executării

silite de către creditor, întrucât art. 709 alin. (3) CPC prevede expres faptul că prescripţia

nu este întreruptă dacă executarea silită a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat ori dacă cel care a făcut-o a renunţat la ea.

3. pe data depunerii cererii de

intervenţie

în cadrul

urmăririi

silite pornite de

alţi

creditori.

Prescripţ;a

dreptului de a

obţine

executarea

silită

417

4. pe data îndeplinirii în cursul executăriî silite a unui act de executare.

:>

intră în cuprinsul acestui caz de întrerupere actel'e de executare care se îndeplinesc pe parcursul executării silite [de exemplu, numirea administratorului-sechestru în condiţiile art. 831 alin. (2) CPC],

5. pe data depunerii cererii de reluare a executării, formulată în condiţiile art. 705 CPC. 6. în alte cazuri

prevăzute

de lege.

VIII. Efectul încetării cauzei de întrerupere

:>

după încetarea cauzei care a determinat întreruperea dreptului creditorului

de a

obţine exe-

cutarea silită a debitorului, începe să curgă un nou termen de prescripţie, timpul scurs înainte de întrerupere nefiind luat în calcul.

IX.

:>

Condiţiile

repunerii în termen

în situaţia în care creditorul a fost împiedicat să efectueze executarea silită, acesta are posibilitatea de a formula cerere de repunere

în termenul de

prescripţie a dreptului de

a

obţine

executarea silită a debitorului, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

:>

termenul de prescripţie s-a împlinit - în caz contrar, o astfel de cerere fiind respinsă ca lipsită de interes;

:>

creditorul a fost împiedicat să solicite executarea din cauza unor motive temeinice - având în vedere că legiuitorul nu explicitează sintagma „motive temeinice", acestea sunt lăsate ia aprecierea suverană a instanţei înaintea căreia s-a formulat această cerere care, de la caz la caz, va aprecia dacă motivul invocat de creditor îi îndreptăţeşte pe acesta să obţină repunerea în termenul de

:>

cererea de repunere în termen să tie formulată 1n termen de 15 zile de la data încetării împiedicăriî,

acestui termen

atrăgând

ngerii cererii ca tardiv

formulată,

astfel încât aceasta nu va mai fi cercetată pe fond.

X. Competenţa în soluţionarea cererii de repunere în termenul de prescripţie. Procedura de soluţionare

:>

cererea de repunere în termen se introduce la instanţa de executare competenta, in termen de

15 zile de ia încetarea

împiedicării;

cererii se face cu citarea

:>

părţilor:

hotărârea pronunţată este supusa numai apelului în termen de 10 zile de la data comunicării

acesteia.

418

Prescripţia

dreptului de a obţine executarea silită

XI. Efectele admiterii cererii de repunere în termenul de prescripţie

:>

dacă cererea de repunere în termen se admite, creditorul poate formula cerere de executare silită

în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.

FIŞA CONTESTAŢIA

NR. 65

LA. EXECUTARE

Sediul materiei: art 712-720 CPC Noţiune

mijlocul procesual prin care, în cea de-a doua fază a procesului civil, părţile sau terţele persoane vătămate prin executare invocă în faţa instanţei competente nereguli referitoare la actele de executare săvârşite în cauză, În vederea anulării, îndreptării actului de executare contestat sau pentru a se obţine anularea sau încetarea executării silite înseşi ori, atunci când este cazul, pentru a se lămuri titlul executoriu. I. Subiectele 1. Au calitate

-

reprezintă

contestaţiei

procesuală activă

la executare

în promovarea unei

contestaţii

la executare:

:>

debitorul urmărit (atunci când invocă nulitatea titlului executoriu sau a actului de urmărire, insesizabilitatea creanţei etc.);

:>

creditorul urmăritor (pentru ipotezele în care executorul judecătoresc refuză efectuarea executării sau a unui act de executare în cauză, cât şi atunci când sunt invocate incidente ivite pe parcursul urmăririi, cum ar fi întinderea sau aplicarea titlului executoriu etc.};

:>

creditorii neurmăritori care intervin în procedura de executare silită declanşată de alţi creditori sau

:>

orice altă persoană interesată, al cărei drept a fost vătămat printr-un act de executare.

·Exemplu: - terful împotriva căruia a început urmărirea, deşi el nu avea calitatea de debitor in cauză. --

--

~

NB

Biroul Executorului Judecătoresc are calitatea de intimat numai atunci când obiectul contestaţiei la executare este dat de refuzul executorului de a efectua o executare silită sau de a îndeplini un act de executare silită în condiţiile legii [art. 712 alin. ( t) teza a II-a CPC].

Contestaţia

420

la executare

2. Calitatea procesuală activă a terţilor în formularea unei contestaţii la executare în materia urmăririi silite mobiliare, imobiliare şi a executării directe:

:>

persoana care este titulară a unui drept de proprietate sau a altui drept real asupra bunului mobil sau imobil care face obiectul urmăririi silite mobiliare, imobiliare sau predării silite a acestui bun are legitimare procesuală activă de a formula contestaţie la executare împotriva executării

:>

acestui bun;

procurorul poate

să

solicite punerea în executare a

oricăror

titluri executorii emise în favoarea

dispăruţilor,

persoanelor puse sub interdicţie sau minorilor -7 chiar dacă nu este prevăzut în mod expres, procurorul are dreptul de a formula şi contestaţie la executare [art. 92 alin. (5) CPC]. şi formele contestaţiei la executare

li. Obiectul

1. Obiectul contestaţiei la executare

:>

pot forma obiect al contestaţiei la executare (art. 712 CPC):

:> :> :> :>

executarea silită însăşi; încheierile date de executorul judecătoresc; orice act de executare; refuzul executorului judecătoresc de a efectua o executare silită sau de a îndeplini un act de executare silită;

:>

încheierea prin care instanţa a admis cererea de încuviinţare a executării silite, dacă a fost dată fără îndeplinirea condiţiilor legale;

:>

titlul executoriu, atunci când sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea acestuia, iar partea nu a uzat de procedura prevăzută în cuprinsul art. 443 CPC,

referitoare la 2. Formele

:>

lămurirea hotărârii.

contestaţiei

la executare

prin raportare la obiectul contestaţiei la executare, aceasta poate îmbrăca trei forme:

:>

Contestaţia

la executare

propriu-zisă

- este mijlocul procesual cel mai uzitat în

practică,

întrucât prin această formă se poate contesta orice act de executare săvârşit în cauză, precum şi însăşi executarea silită, cu consecinţa, în caz de admitere a contestaţiei, a anulării actului săvârşit cu nerespectarea dispoziţiilor legale în materie sau chiar a întregii executări.

r NB

intră

sub incidenta contestatiei la executare propriu-zise anularea titlului executoriu cu exceptia situaţiilor în care titlul executoriu este reprezentat de un alt înscris decât o hotărâre judecătorească, executoriu în virtutea legii, ipoteză în care partea interesată are posibilitatea de a formula contestaţie la executarea propriu-zisă, solicitând instantei anularea titlului executoriu şi anularea formelor de executare efectuate în cauză. Pe I. Nu

însuşi,

Contestaţia

ia executare

421

calea contestaţiei la executare propriu-zise se poate invoca şi nulitatea clauzelor abuzive din titlul executoriu. 2. Prin intermediul contestaţiei la executare propriu-zise se pot invoca neregularităţi referitoare la: , - modalitarea greşită de actualizare a crean{ei de către executorul judecătoresc; - lipsa caracterului cert, lichid şi exigibil al creanţei; - întocmirea publicaţii/or de vânzare cu nerespectarea dispozi{iilor legale; - redllterea cheltuielilor de executare; - anularea fncheierii prin care s-a admis cererea de Încuviinţare a executării silite; - lipsa titlului executoriu, prescripţia dreptului de a ob{ine executarea silită, perimarea executării silite etc. 3. Dispoziţiile art. 712 alin. (4) CPC includ în sfera contestaţiei la executare propriu-zise şi cererile având ca obiect partajarea bunurilor proprietate comună pe cote-părţi sau în devălmăşie --7 pentru ipotezele în care executarea silită a început asupra unui bun aflat in coproprietate, coproprietarul lezat în dreptul său de proprietate poate formula contestaţie la executare, solicitând partajarea bunului executat silit, cerere cu caracter incidental în cadrul contestaţiei la executare, care va fi soluţionată după regulile dreptului comun în materie de partaj. 4. Din coroborarea art. 712 CPC cu art. 715 alin. (4) CPC, contestaţia poate fi formulată şi de terţul care pretinde că are un drept de proprietate sau alt drept real asupra bunului supus executării silite (caz în care contestatia la executare are caracter revendicativ).

:i

Contestaţia la titlu - reprezintă acel mijloc procesual care are ca obiect lămuriri referitoare la înţelesul,

r NB

întinderea sau aplicarea titlului executoriu [art. 712 aiin. (2) CPC];

Contestaţia

inadmisibilă

ori de câte ori partea a uzat anterior de procedura întrucât hotărârea pronunţată în condiţiile art. 443 CPC are autoritate de lucru judecat în cadrul contestatiei la executare exercitate pentru acest motiv. la titlu este

lămuririi hotărârii Judecătoreşti,

I

:;,

contestaţia hotărârii,

ia titlu

nu şi soluţionarea unor capete de cerere care au rămas nesoluţionate [pentru

aceasta existând alin,

:i

viza doar măsurile luate de instanţă şi cuprinse în dispozitivul completării hotărârii

sau revizuirea în condiţiile art. 509

pct. 1 CPC],

Contestaţia împotriva refuzului organului de executare de a începe executarea silită ori de a

îndeplini un act de executare

în cadrul căreia persoana vătămată prin refuzul manifestat de

executorul judecătoresc de a începe executarea silită sau de îndeplini un act de procedură se îndreaptă în mod direct împotriva acestuia [art. 712 alin. (1) teza a li-a CPC].

Contestaţia

422

,r+

la executare

Această formă a contestaţiei conferă executorului judecătoresc calitate procesuală de intimat în procedura contestaţiei la executare.

NB

III. Condiţii de admisibilitate (art. 713 CPC) 1. Contestaţia la executare împotriva unei hotărâri judecătoreşti sau arbitrale [art. 713 alin. (1) CPC]

:>

dacă executarea silită se face în temeiul unei hotărâri judecătoreşti sau arbitrale, debitorul nu va

putea invoca pe cale de contestaţie motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune în cursul judecăţii în primă instanţă sau într-o cale de atac ce i-a fost deschisă.

2. Contestaţia la executare împotriva unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească [art. 713 alin. (2) CPC]

:>

:>

Condiţii:

:>

titlul executoriu să nu fie o hotărâre judecătorească sau arbitrală;

!)

în legătură cu acel titlu executoriu să nu fie prevăzută o cale procesuală specifică pentru desfiinţarea lui.

Prin urmare, motivele de fapt şi de drept nu pot fi invocate, pe calea contestaţiei la executare, împotriva oricărui titlu executoriu care nu este o hotărâre judecătorească/arbitrală, ci este nevoie ca pentru acel titlu legea să nu prevadă o cale specifică de desfiinţare, întrucât şi într-o atare situaţie, dacă partea nu uzează de această cale, de principiu, contestaţia la executare poate deveni inadmisibilă .

. Exemplu: - potrivit dispozifiilor art. 37 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare şi sancfionare a contravenfiilor, neatacat în termenul prevăzut de lege, constituie titlu executoriu - f neexercitarea căii de atac a plângerii împotriva procesului-verbal în termenul definit de lege determină inadmisibilitatea formulării unei contestafii la executare în care să fie invocate motive de fapt şi de drept de natură a conduce la anularea procesului-verbal, întrucât legea prevede pentru acesta o cale de atac specifică, respectiv plângerea contravenfională.

r NB

Cu toate acestea, nulitatea actului juridic civil (care este titlu executoriu) poate fi oricând, pe cale de excepfie substanfială sau pe cale incidentală, prin cerere fn nulitate. De altfel, nu trebuie confundat regimul juridic al nulităţii actului de proceinvocată

dură civilă (care, sub sancfiunea decăderii, h-ebuie invocată în termenul de exercitare a contestafiei la executare) cu regimul nulităţii actului juridic civil (în privinţa căreia, limitările temporale sunt date de Codul civil, fn funcfie de calea aleasă: acţiune sau excepţie şi de felul nulităfii: absolută sau relativă).

Contestaţia ia executare

423

3. Inadmisibilitatea unei noi contestaţii la executare pentru motive care au existat la data

primei contestaţii [art. 713 alin. (3} teza I CPC] ~

nu se roate face o nouă contestaţie de către aceeaşi parte pentru motive care au existat la data primei contestaţii; cu· toate acestea, con testatorul îşi poate modifica cererea iniţială adăugând motive noi de contestaţie dacă, în privinţa acestora din

este respectat termenul de exerci-

tare a contestaţiei la executare de 15 zile, prevăzut de art 715 CPC; ~

inadmisibi!jtatea este incidentă indiferent dacă motivele au fost sau nu cunoscute de parte la momentul formulării primei contestaţii la executare, însă acestea existau, şi indiferent dacă instanţa sesizată

~

cu contestaţia la executare s-a pronunţat pe excepţie sau pe fond;

pentru ambele situaţii, sancţiunea care intervine în cazul formulării unei noi contestaţii la executare pentru motive existente ia data primei contestaţii este

inadmisibilitatea, în tot sau în parte,

a contestaţiei la executare;

r

dacă

prin contestatia la executare se invocă perimarea executării silite dreptului de a cere executarea silită, instanta va trebui să ia act de incidenţa acestor excepţii, deoarece toate actele de procedură execuţionale care au urmat intervenirii perimării sunt nule absolut, iar dacă, între timp, a intervenit şi prescripţia, executarea nu mai poate continua în acelaşi dosar de executare perimat şi întreaga executare va trebui anulată, nemaiavând relevanţă că nu s-au atacat şi alte acte de executare anterioare, efectuate în acelaşi dosar execuţional (astfel că nici nu s-ar mai Cu toate acestea,

NB

şi/sau prescripţia

putea pune problema tardivităfii contestării acestora). ~

în aceste ipoteze, partea interesată are şi posibilitatea formulării unei cereri pe calea dreptului comun, în măsura în care motivul de nelegalitate invocat ar putea face obiectul unei astfel de cereri

exemplu:

instanţei

IV.

o

acţiune

de executare

in constatarea

perimării

etc), care

nd vorba de incidente în cadrul

executării

Competenţa materială

a

instanţei

în

însă

va fi tot

de

soluţionarea contestaţiei

competenţa

la executare

(art. 714 CPC) ~

::>

competenţa materială în soluţionarea contestaţiei

ia executare propriu-zise aparţine instanţei de executare, care, potrivit art. 651 CPC, este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesicaz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care zării organului de executare, domiciliul sau, legea dispune altfel; cu toate acestea, în cazul urmăririi silite a imobilelor, al urmăririi silite a fructelor şi a veniturilor generale ale imobilelor, precum şi în cazul predării silite a bunurilor imobile, dacă imobilul se află în

circumscripţia

altei

curţi

de apel decât cea !n care se

află instanţa

poate introduce şi la judecătoria de la locul situării imobilului;

de executare,

contestaţia

se

Contestaţia

424

la executare

:>

în cazul

:>

dacă

titlul executoriu nu este o hotărâre judecătorească, arbitrală sau o hotărâre a altui organ de jurisdicţie, atunci competenţa de soluţionare va aparţine instanţei de executare;

:>

în ceea ce priveşte contestaţia împotriva refuzului organului de executare de a efectua execu-

contestaţiei

la titlu, când obiectul contestaţiei la executare îl reprezintă iămurirea înţe­ lesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu care este o hotărâre judecătorească sau arbitrală, competenţa aparţine instanţei care a pronunţat hotărârea ce se execută silit, respectiv judecăto­ riei, tribunalului, curţii de apel, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sau, după caz, tribunalului arbitral;

tarea silită sau de a îndeplini un act de executare, instanţa material în soluţionarea contestaţiei este judecătoria etc.

V. Termene de exercitare a

:>

contestaţiei

competentă

din punct de vedere

la executare (art. 715 CPC)

dacă prin lege nu se prevede altfel, contestaţia privitoare la executarea silită propriu-zisă se

poate face în termen de 15 zile de la data când:

:> :> :>

contestatarul a luat cunoştinţă de actul de executare pe care îl contestă; cel interesat a primit comunicarea ori, după caz, înştiinţarea privind înfiinţarea popririi.

dacă poprirea este înfiinţată asupra unor venituri periodice, termenul de contestaţie pentru

debitor începe cel mai târziu la data efectuării primei reţineri din aceste venituri de către terţul poprit;

:>

debitorul care contestă executarea însăşi a primit încheierea de încuviinţare a executării sau somaţia

ori de la data când a luat

cunoştinţă

de primul act de executare, în cazurile în care nu a

primit încheierea de încuviinţare a executării şi nici somaţia sau executarea se face fără somaţie;

:>

contestaţia

împotriva încheierilor executorului judecătoresc, în cazurile în care acestea nu sunt, potrivit legii, definitive, se poate face în termen de 15 zile de la comunicare [art. 715 alin. (2)

CPC];

:>

contestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se poate face oricând înăuntrul termenului de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită [art. 715 alin. (3) CPC];

:>

dacă prin lege nu se prevede altfel, contestaţia prin care o terţă persoană pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit poate fi introdusă în tot cursul executării silite, dar nu mai târziu de 15 zile de la efectuarea vânzării ori de la data predării silite a bunului [art. 715 alin. (4} CPC].

VI. Forma contestaţiei la executare (art. 716 CPC}

:>

contestaţia

la executare, indiferent de obiectul acesteia (propriu-zisă, la titlu sau împotriva

refuzului executorului respectarea tuturor

judecătoresc

de a îndeplini un act de executare), trebuie

cerinţelor prevăzute

făcută

cu

de art. 194-199 CPC privind cererea de chemare în

Contestaţla

la executare

425

judecată, ceea ce înseamnă că aceasta trebuie să cuprindă datele de identificare ale părţilor,

obiectul contestaţiei, motivarea în fapt şi în drept a cererii, probele propuse în vederea susţinerii contestaţiei,

~

precum şi semnătura contestatarului;

lipsa eiementelor referitoare la numele şi prenumele sau, după caz, denumirea oricăreia dintre părţi, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia şi semnătura atrage nulitatea contestaţiei !a

executare, în condiţiile art. 196 CPC, iar neîndeplinirea altor obligaţii poate atrage suspendarea în condiţiile art. 242 CPC etc;

judecăţii.

:;

cu toate acestea, contestaţia la executare nu este supusă regularizării în condiţiile art. 200 CPC, având în vedere că aceasta este un incident în faza executării silite, iar nu o veritabilă cerere de chemare în judecată [art. 717 alin. (1) CPC];

:;

art. 716 alin. (2) CPC consacră o facultate pentru contestatarul care nu locuieşte sau nu are sediul în localitatea de reşedinţă a instanţei, de a-şi alege domiciliul sau sediul procesual în această localitate, acesta urmând a indica prin contestaţia formulată persoana căreia urmează să i se facă comunicările.

VII. Întâmpinarea ~

în cadrul contestaţiei la executare întâmpinarea este obligatorie, urmând a fi depusă de către intimat în termen de 25 zile de la comunicarea

contestaţiei;

:; termenul de 25 de zile este un termen general, iar prevederile art. 717 alin. (3} consacră caracterul urgent al judecării contestaţiei la executare, aspect care determină ca acesta să poată fi redus de judecător în funcţie de circumstanţele cauzei, conform art. 201 alin. (5) CPC; :;

nedepunerea întâmpinării în termenul stabilit atrage decăderea intimatului din dreptul de a mai propune ulterior probe invocate

şi

ulterior

şi

de a invoca

excepţii,

termen de

judecată,

VIII. Procedura de judecată a

altele decât cele care, potrivit legii, ar putea fi în

contestaţiei

condiţiile

art. 208 alin. (2) CPC

la executare (art. 717 CPC)

ia executare îi sunt aplicabile regulile referitoare ia judecata cauzei în primă instanţă,

ceea ce înseamnă că vor fi respectate atât principiile generale ale procesului civil, cât şi toate

celelalte reguli aplicabile procedurii contencioase, în măsura compatibilităţii lor cu urgenţa reclamată

r

NB

de judecata unei astfel de cereri.

Dispoziţiile

referitoare la regularizarea cererii de chemare în judecată nu se aplică şi conla executare, deoarece aceasta este doar un incident, potrivit art. 651 alin. (3) CPC. Teza noastră (exprimată şi În edi[iile anterioare) a fost consacrată legislativ, Legea nr. 138/2014 prevăzând în mod expres, prin modificarea alin. (I) al art. 716 CPC (art. 717 CPC republicat), faptul că dispoziţiile art. 200 CPC vizând verificarea şi regularizarea cererii nu se aplică în cazul contestaţiei la executare. testaţiei

-Contestaţia

426

la executare

Pentru situa1iile în care contestaţia la executare nu respectă normele/cerintele legale, sunl aplicabile sancţiunile corespunzătoare (anularea pentru lipsa semnăturii, suspendarea judecăţii pentru nedepunerea unui exemplar suplimentar al contestatiei la executare pentru comunicare, decăderea din dreptul de a propune probe etc.) după acordarea primului termen de judecată, fără a se proceda la anularea sa anterior acestui moment. 1. Admisibilitatea probelor

:>

în principiu, în cadrul contestaţiei la executare poate fi administrat orice mijloc de probă apreciat de instanţă ca fiind verosimil, util, pertinent, concludent în soluţionarea pricinii, legiuitorul neimpunând vreo restricţie în acest sens.

,ţ+

NB

Totuşi,

încuviintarea mijloacelor de probă în contestaţia la executare cunoaşte limitări: - pe calea contestaţiei la executare nu se pot pune în discuţie şi administra probe noi pentru a se combate situaţia de fapt, reţinută cu ocazia soluponării litigiului pe fond, decât dacă acestea sunt necesare pentru lămurirea dispozitivului neclar al hotărârii (în cazul contestaţiei la titlu); - probele trebuie să fie în legătură cu specificul contestaţiei, obiectul acesteia şi scopul urmărit de către contestator.

2. Reguli speciale

:>

instanţa de executare îi va putea solicita executorului judecătoresc să transmită, înăuntrul terme-

nului fixat în acest sens, copii certificate de acesta de pe actele dosarului de executare contestate, costurile acestora fiind suportate de partea

:>

interesată

[art. 717 alin. (2) CPC];

refuzul părţii de a achita costurile aferente nu poate conduce la aplicarea unei sancţiuni pentru executorul judecătoresc care, în acest context, nu transmite instanţei copiile solicitate, ci poate chiar determina suspendarea judecării contestaţiei la executare, de către instanţa de executare, în condiţiile art. 242 alin. (1) CPC;

:>

citarea părţilor se va realiza în termen scurt, fiind aplicabile dispoziţiile art. 201 alin. (5) CPC, care permit instanţei ca, în raport de împrejurările cauzei, să dispună reducerea termenelor;

:>

judecarea contestaţiei la executare se face de urgenţă şi cu precădere, ceea ce înseamnă că, datorită

acestui caracter urgent, contestaţiile la executare se vor dezbate înaintea celorlalte cauze, prin raportare la prevederile art. 215 CPC [art. 717 alin. (3) CPC];

:>

instanţa are posibilitatea de a solicita, din oficiu sau la cererea părţilor, relaţii şi explicaţii scrise

de la executorul judecătoresc, atunci când împrejurările cauzei o impun [art. 717 alin. (4) CPC].

Contestaţia

la executare

427

IX. Căi de atac împotriva soluţiei pronunţate în contestaţia la executare (art. 718

CPC) ::i Apelul - cale de atac de drept comun ::i poate fi exercitat în termen de 10 ;dle de la comunicarea testaţiei

::i

hotărârii pronunţate în cadrul con-

la executare;

hotărârea prnnunţată în cadrul contestaţiei la executare prin care s-a solicitat împărţirea bunuritor proprietate comună pe cote-părţi sau în devălmăşie [art. 712 alin. (4) CPC], precum şi în cadrul celei formulate de către un terţ care pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit [art. 715 alin. (4) CPC] urmează condiţiile dreptului comun de

exercitare a acestor căi de atac~ prin raportare la prevederile art. 995 alin. (3) CPC, hotărârea de partaj este supusă numai apelului, în timp ce hotărârea care soluţionează contestaţia la executare formulată de către un terţ care pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit poate fi supusă doar apelului ori apelului şi recursului, prin raportare la criteriul valoric stabilit de art. 483 alin. (2) CPC; apreciem că este vorba despre o necorelare legislativă în acest caz, în privinţa cererii de partaj; renunţă la judecata contestaţiei la executare, hotărârea va fi recursului în condiţiile art. 406 alin. (6) CPC, soluţia fiind similară în cazul în care contestatarul renunţă la dreptul dedus judecăţii, prin raportare la prevederile art. 410 CPC;

::i în ipoteza în care contestatoru! supusă

::i

contestaţia la titlu, prin care se solicită lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu reprezentat de o hotărâre judecătorească, se soluţionează printr-o hotărâre care este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea ce se execută [art. 718 alin. (2) teza I CPC];

~

dacă prin contestaţie s-a cerut lămurirea înţelesului, Yntinderii ori aplicării unui titlu care nu constituie hotărâre a unui organ de jurisdicţie, hotărârea prin care s-a soluţionat contestaţia este supusă doar căii de atac a apelului, cu limitările prevăzute de art. 712 alin. (4) CPC, respectiv art. 715 alin. (4) CPC [art. 718 alin. (2) teza a li-a CPC].

X. Suspendarea

executării

până

la

soluţionarea

contestaţiei

la executare

(art. 719 CPC) ::i art. 719 CPC

reglementează două forme ale suspendării executării silite:

1.

suspendarea executării (suspendarea propriu-zisă} până la soluţionarea contestaţiei !a executare sau a altei cereri privind executarea silită [art. 719 alin. (1)-(6) şi (8) CPC];

2.

suspendarea provizorie a executării executării [art. 719 alin. (7) CPC].

până

la

soluţionarea

cererii de suspendare propriu-zise a

Contestaţia

428

la executare

1. Suspendarea executării până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri· privind executarea silită [art. 719 alin. (1)-(6) şi (B)J;

A. Suspendarea facultativă a executării silite ~

condiţiile

necesar a fi îndeplinite pentru ca

instanţa să dispună

suspendarea

executării

silite:

~

formularea unei cereri de către partea interesată prin care să solicite suspendarea executării, solicitare care poate fi formulată odată cu contestaţia la executare sau prin cerere separată;

~

existenţa

~

plata de către partea interesată a unei rea obiectului contestaţiei, astfel:

- 10%,

unor motive temeinice de

dacă această

valoare este

natură

până

a justifica luarea măsurii suspendării;

cauţiuni,

al cărei cuantum diferă în raport de valoa-

la 10.000 lei;

- 1.000 lei plus 5% pentru ceea ce

depăşeşte

10.000 lei;

- 5.500 lei plus 1% pentru ceea ce

depăşeşte

100.000 lei;

-14.500 lei plus 0,1% pentru ceea ce

depăşeşte

1.000.000 lei;

~

dacă

obiectul contestaţiei nu este evaluabil în bani, cauţiunea este în cuantum de 1.000 lei, în afară de cazul în care legea dispune altfel; de pildă, atunci când executarea constă în evacuarea debitorului sau în predarea silită a bunului imobil, cauţiunea va fi în cuantum de 1.000 lei;

~

pentru ipoteza în care bunurile urmărite sunt supuse pieirii, degradării, alterării sau deprecierii, se va suspenda numai distribuirea preţului obţinut din valorificarea acestor bunuri [art. 719 alin. (5) CPC], raţiunea textului constând în aceea că, în caz de suspendare a executării unor asemenea bunuri, s-ar putea produce pagube însemnate rezultând din imposibilitatea valorificării acestora.

B. Suspendarea obligatorie a executării silite ~

suspendarea executării este obligatorie şi cauţiunea nu este necesară atunci când:

:> :>

hotărârea sau înscrisul care se execută nu este, potrivit legii, executoriu;

înscrisul care se execută a fost declarat fals printr-o hotărâre judecătorească dată în primă instanţă;

:>

++ NB

debitorul face dovada cu înscris autentic că a obţinut de la creditor o amânare ori, după caz, beneficiază de un termen de plată.

În situaţia în care înscrisul prezentat de debitor nu este autentic, ci, în condiţiile art. 278 CPC, este sub semnătură privată, chiar şi cu dată certă, suspendarea nu mai este obligatorie, ci facultativă, în conditiile art. 719 alin. (1) CPC.

Contestaţia

C. Procedura de

:>

429

a cererii de suspendare a executării

asupra cererii de suspendare instanţa, în toate cazurile, se pronunţă prin încheiere, putând dis·· pune

:> :>

soluţionare

!a executare

măsura suspendării

citare3

părţilor

chiar

şi

înaintea

te~menului

fixat pentru judecarea

contestaţiei;

es+e obligatorie;

încheierea, indiferent de soluţia pronunţată, de admitere a suspendării sau, după caz, de respingere, va putea fi atacată, în mod separat, numai cu apei sau, dacă este pronunţată de curtea de apel, numai c.u recurs, în termen de 5 zile de la pronunţare pentru partea prezentă, respectiv de la comunicare pentru cea lipsă [art. 719 alin. (6) CPcl 11 ];

:>

dacă instanţa

admite cererea de suspendare, încheierea prin care

instanţa

a dispus această mă­

sură

se comunică din oficiu şi de îndată executorului judecătoresc -7 per a contraria, instanţa nu va comunica încheierea executorului judecătoresc în ipoteza respingerii cererii de suspendare.

2. Suspendarea provizorie a executării silite [art. 719 alin. (7) CPC]

:>

constituie o măsură temporară dispusă de instanţă până la soluţionarea suspendării propriu-zise a executării silite,

A.

:>

formulată

în cadrul

contestaţiei

la executare.

Condiţii

existenţa urgenţei dacă

în luarea măsurii provizorii a suspendării (cerinţa este considerată îndeplinită debitorul face dovada că a fost somat de executorul judecătoresc să execute obligaţia

într-un anumit termen ori, după caz, a primit dovada înfiinţării popririi, indicând şi unele elemente care

arată urgenţa temporizării executării

silite);

:>

dovada depunerii cauţiunii, al cărei cuantum se stabileşte prin raportare la criteriile stabiilte pentru suspendarea executării formulate în cadrul contestaţiei la executare [art. 719 alin. (1) şi (2) CPC], cauţiune care se va deduce din cauţiunea finală stabilită de către instanţă în cererea de suspendare a executării, dacă este cazul; totodată, cauţiunea depusă rămâne indisponibilizată chiar dacă cererea de suspendare provizorie este respinsă [art. 719 alin. (7) CPCJ;

:>

existenţa

unei cereri de suspendare propriu-zisă a executării silite, formulată în condiţiile art. 719 alin. (1), având în vedere că suspendarea provizorie, în caz de admitere, va produce efecte până la momentul soluţionării definitive (deci după soluţionarea apelului sau, după caz, a expirării termenului de declarare a apelului) a cererii de suspendare a executării silite în cadrul contestaţiei la executare.

11

' Astfel

cum a fost modificat prin articolul unic pct. 7 din Legea nr. 1/2017.

Contestaţia

430

r+

Aşa

cum se observă, cerinţele necesare acordării suspendării provizorii sunt mai mult de ordin formal, instanţa nefiind chemată să aprecieze foarte mult dacă se impune sau nu suspendarea, nici măcar în măsura în care trebuie să aprecieze aparenta de drept la o cerere de ordonanţă preşedinţială.

NB

8.

:> :> :>

la executare

Competenţa şi

procedura de

soluţionare

a cererii de suspendare provizorie

judecata cererii de suspendare provizorie se face fără citarea părţilor;

cererea nu este supusă verificării şi regularizării, deoarece are natura juridică a unui incident procedural; instanţa se va pronunţa printr-o

încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac, indiferent de

soluţia pronunţată;

:>

instanţa competentă să soluţioneze cererea este cea învestită cu soluţionarea contestaţiei la

executare sau a cererii de suspendare a executării formulate pe cale

:>

separată;

suspendarea provizorie a executării silite odată respinsă, poate fi reiterată pe calea unei noi cereri de suspendare, dacă există elemente de noutate în raport cu cele invocate în prima cerere.

XI. Efectele soluţionării contestaţiei (art. 720 CPC} 1. Admiterea contestaţiei fa executare

:>

în caz de admitere a contestaţiei la executare, instanţa poate dispune:

:>

îndreptarea actului de executare contestat, atunci când, în raport de natura viciului care afectează actul, acesta poate fi îndreptat de către instanţa de executare fără ca celelalte acte de executare să fie afectate;

:>

anularea actului de executare contestat, caz în care, dacă între acesta şi alte acte efectuate în cauză există dependenţă, în raport de prevederile art. 704 CPC, nulitatea actului nelegal va

atrage şi nulitatea actelor de executare subsecvente;

:>

anularea executării silite înseşi, care poate avea loc atunci când sunt încălcate prevederile legale referitoare la executarea însăşi (organul de executare este necompetent, titlul executoriu nu este valabil etc.}, precum şi atunci când s-a desfiinţat titlul executoriu ori când a intervenit perimarea executării, ipoteză în care actele de executare efectuate în baza acestuia sunt desfiinţate de drept, conform prevederilor art. 643 CPC;

:>

încetarea executării înseşi, pentru motivele prevăzute în cuprinsul art. 703 CPC, respectiv atunci când:

:> :>

s-a realizat integral obligaţia prevăzută în titlul executoriu; s-au achitat cheltuielile de executare, precum şi alte sume datorate potrivit legii;

Contestaţia

431

:>

executarea silită nu mai poate fi efectuată ori continuată din cauza iipsei de bunuri urmăribile sau a imposibilităţii de valorificare a unor astfel de bunuri;

:> :> :>

creditorul a renunţat la executare; a fost desfiinţat titlul executoriu; a fost anulată executarea.

:>

anularea titlului executoriu care nu este reprezentat de o hotărâre judecătorească sau arbitrală~ în condiţiile art. 713 alin. (2) CPC;

:> :>

lămurirea

titlului executoriu, în condiţiile prevăzute de art. 712 alin. (2) CPC;

împărţirea

pe calea

:>

la executare

bunurilor proprietate comună, atunci când o asemenea cerere a fost formulată la executare, iar instanţa a apreciat-o ca întemeiată;

contestaţiei

:>

obligarea executorului judecătoresc la efectuarea executării silite refuzate sau la îndeplinirea actului de executare refuzat;

:>

obligarea la restituirea bunului sau recunoaşterea dreptului real, în cazul reglementat de art. 715 alin. (4) CPC.

Executorul judecătoresc este obligat să se conformeze măsurilor luate sau dispuse de instanţă.

2. Respingerea

contestaţiei

la executare

:>

în caz de respingere a contestaţiei la executare, contestatorul poate fi obligat, la cererea părţii interesate, la despăgubiri pentru pagubele cauzate prin întârzierea executării [art. 720 alin. (3) teza I CPC];

:>

când contestaţia a fost exercitată cu rea-credinţă, contestatarul va fi obligat şi la plata unei amenzi judiciare de la 1.000 lei la 7.000 lei rămâne indisponibilizată,

-~

caz în care suma reprezentând

urmând a servi la acoperîrea

creanţelor

amenzi judiciare sau a celor stabilite prin titlul executoriu, după caz, nica executorului şi recipisa de consemnare a acestei sume. ţ+

NB

I

i

cauţiunea depusă

constând în

situaţie

despăgubiri,

în care se va comu-

Indiferent de soluţia de admitere sau, după caz, de respingere a contestaţiei, după rămânerea sa definitivă, hotărârea va fi comunicată, din oficiu şi de îndată, executorului

judecătoresc.

-..........„ ...______________

~~

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ I. Tratate, cursuri, monografii Al. Bacaci, Excepţiile de proc;:edură în procesui civil, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1983 Gh. Beleiu, Drept civil român, Casa de editură şi Presă Şansa, Bucureşti, 1993 G. Boroi, Codul de procedură civilă comentat şi adnotat, Ed. Ali, Bucureşti, 2001 G. Boroi, Drept civil. Teoria

generală,

Ed. Ali,

Bucureşti,

1_997

G. Boroi (coord.), Noul Cod de procedură civilă. Comentariu pe articole, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2013 G. Boroi (coord.), Noul Cod de procedură civilă. Comentariu pe articole, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2016 G. Borai, M. Stancu, Drept procesual civil, Ed. Hamangiu, G.

Răducan,

Dreptul

executării

G.

Răducan,

Drept procesual civil român

Bucureşti,

2015

silite. Titlul executoriu european, Ed. Hamangiu, şi

comunitar european, Ed. Hamangiu,

Bucureşti,

2010

Bucureşti,

2009

G. Răducan, Drept procesual civil, Ed. Ali Beck, Bucureşti, 2005 G. Răducan, C.M. Niţă, Regulamentul CE nr. 44/2001 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea

hotărârilor

în materie

civilă şi comercială

- comentat

şi

adnotat, Ed. Hamangiu,

Bucureşti,

2011 G.

Răducan,

V.

Bozeşan, Ordonanţa

T.C. Briciu,

Nulitatea actului juridic civil, Ed. Hamangiu, de

plată şi

Măsurile asigurătorii

cererile de valoare

Bucureşti,

redusă,

2009;

Ed. Hamangiu,

în procesul civil, Ed. C.H. Beck,

Bucureşti,

Bucureşti,

2014

2008

V.M. Ciobanu, Tratat teoretic şi practic de procedură civilă, voi. I şi 11, Ed. Naţional, Bucureşti, 1996-1997 V.M. Ciobanu, T.C. Briciu, C.C. Dinu, Drept procesual civil. Drept execuţional civil. Arbitraj. Drept notarial, Ed.

Naţional, Bucureşti,

2013

V.M. Ciobanu, M. Nicolae, Noul Cod de procedură civilă. Comentat şi adnotat, voi. I, Ed. Universul Juridic,

Bucureşti,

A. Ciurea,

2013

Excepţiile

procesuale în materie

civilă,

Ed. Wolters Kluwer,

Bucureşti,

2009

G. Cornu, J. Foyer, Procedure civile, P.U.F., Paris, 1996 M.N. Costin, L Leş, S. Spinei, C.M. Costin, M. Minea, Dicţionar de procedură civilă, Ed. Hamangiu, Bucureşti,

2007

434

Bibliografie selectivă

M.N. Costin, C. M. Costin,

Dicţionar

de drept civil de la A la Z, Ed. Hamangiu,

Bucureşti,

2007

I. Deleanu, V. Deleanu, Hotărârea judecătorească, Ed. „Servo-Sat", Arad, 1998 M. Dinu, Procesul civil. Judecata în

primă instanţă,

Ed. Hamangiu,

Bucureşti,

2016

M. Dinu, R. Stanciu, Executarea silită în noul Cod de procedură civilă, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2015 G. Couchez, X. Lagarde, Procedure civile, ed. 16, Dalloz, Paris, 2010 I. Deleanu, Tratat de

procedură civilă,

voi. I şi li, Ed. Universul Juridic,

Bucureşti,

2013

I. Deleanu, V. Mitea, S. Deleanu, Tratat de procedură civilă, voi. 1-111, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2013 C.C. Dinu, Normele de

procedură civilă,

Ed. Universul Juridic,

Bucureşti,

2009

C.C. Dinu, Proceduri speciale în noul Cod de procedură civilă, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2013 C.C. Dinu, Procedura

ordonanţei

de

plată,

Ed. Universul Juridic,

Bucureşti,

2013

M. Eliescu, Curs de drept civil. Teoria generală a probelor, Bucureşti, 1947 M. Fodor, Probele în procesul civil, Ed. Universul Juridic,

Bucureşti,

2006

G.C. Frenţiu, D.L. Băldean, Noul Cod de procedură civilă comentat, Ed. Hamangiu, 2013 S. Guinchard, F. Ferrand, C. Chainais, Procedure civile, Dalloz, Paris, 2009 E. Herovanu, Principiile procedurii judiciare,

Bucureşti,

1932

G. Lefort, Procedure civile, Dalloz, Paris, 2007 I.

Leş, Sancţiunile

procedurale în procesul civil român, Ed. Hamangiu,

Bucureşti,

2008

I. Leş, Noul Cod de procedură civilă. Comentariu pe articole. Art. 1-1133, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2013 I.

Leş,

Tratat de drept procesual civil, voi. I, Principii

instanţe,

G. Nica,

Ed. Universul Juridic,

Bucureşti,

şi instituţii

generale. Judecata în

primei

2014

Competenţa instanţelor judecătoreşti

în materie

civilă,

Ed. Universul Juridic,

A. Nicolae, A. Stamatescu, Autoritatea de lucru judecat în materie Bucureşti,

faţa

civilă,

Bucureşti,

2014

Ed. Universul Juridic,

2012

D. Radu, D.C. Tudurache, Probele în procesul civil, Ed. Ankarom, laşi, 1996 H. Solus, R. Perrot, Droit judiciaire prive. Procedure de premiere instance, tome 3, Sirey, Paris, 1991 Al. Suciu,

Excepţiile

procesuale în noul Cod de

procedură civilă,

Ed. Universul Juridic,

Bucureşti,

2012

Y. Strickler, Procedure civile, Larcier, Paris, 2014 M.

Tăbârcă,

Bucureşti,

Gh. Buta, Codul de

2008

procedură civilă

comentat

şi

adnotat, ed. a 2-a, Ed. Universul Juridic,

Bibliografie

M.

Tăbârcă,

Drept procesual civil, voi. 1-111, Teoria

generală,

Ed. Universul Juridic,

selectivă

Bucureşti,

435

2013

M. Tăbârcă, Drept procesual civil, voi. 1-111, Teoria gen·erală, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2014 D.C Tudurache, O. Ungur2anu,

Contestaţia

Nulităţile

la executare, ed. a 3-a

revizuită,

procedurale civ.ile, Ed. All Beck,

Ed. Hamangiu,

Bucureşti,

Bucureşti,

2011

1998

O. Ungureanu, Actele de procedură în procesul civil, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2000 A. Vasile,

Excepţiile

procesuale în noul Cod de

procedură civilă,

Ed. Hamangiu,

Bucureşti,

2013

li. Articole, studii, publicaţii T.

Bodoaşcă,

Unele

procedură civilă,

consideraţii

în

legătură

divorţului

în reglementarea noului Cod de

în Dreptul nr. 9/2013

T.C. Briciu, Aspecte de noutate în materia civilă,

cu procedura

măsurilor asigurătorii şi

provizorii în noul Cod de

procedură

în R.R.D.P. nr. 6/2012

T.C. Briciu, Reglementarea prezumţiilor în Noul Cod de procedură civilă, în C.J. nr. 9/2013

T.C. Briciu, Unele aspecte de noutate in materia taxelor judiciare de timbru pentru cererile introduse la instanţele judecătoreşti, în R.R.D.P. nr. 4/2013 G.

Răducan,

O

problematică

neconstituţionalitate şi

G.

Răducan,

Răducan,

încuviinţarea executării

silite la

graniţa

dintre decizia de

noul context legislativ, în R.R.E.S. nr. 1/2016

C.-G. Iosif Ungureanu, Privire

dreptul procesual civil G.

aparte privind

şi

comparativă

a principiului non reformatio in peius în

dreptul procesual penal, în C.J. nr. 9/2015

Transformarea procedurilor de executare

silită

- studiu prezentat în

conferinţa

Probleme

dificile de procedură civilă, 2013, www.juridice.ro G.

Răducan,

The importance of the preliminary rulings and judgments rendered by the E.U.C.J. in the

definition and explanation of certa în terms within the E.U. Regulations, prezentat în Conferinţa europeană

„E-learning project - Judicial cooperation in civil matters: European legal systems and

language; study for a common vocabulary and language", organizată de Consiglio Superiore Delia Magistratura Italia, with the support of The European Un ion, Roma, 2010 G.

Răducan,

Câteva aspecte privind

recunoaşterea

şi

executarea

hotărârilor

emise într-un stat

membru al Uniunii Europene conform Regulamentului CE nr. 44/2001, în R.R.E.S. nr. 4/2009 C.C. Dinu, Aspecte teoretice şi practice cu privire la procedura divorţului în Noul Cod de procedură civilă,

în R.R.D.P. nr. 2/2012

M. Dinu, Incompatibilitatea în lumina dispoziţiilor Noului Cod de procedură civilă, în C.J. nr. 5/2013

436

Bibliografie

selectivă

E. Florian, V. Mitea, Sechestrul asigurator - o privire din perspectiva noului Cod de

procedură civilă,

în R.R.D.P. nr. 5/2013 M. Fodor, Citarea

şi

comunicarea actelor de

procedură

în reglementarea Codului de

procedură civilă,

în Dreptul nr. 6/2013 M. Fodor, C.-F. Popescu, Procedura

administrării

probelor de

către avocaţi

sau de

către

consilieri

juridici în reglementarea noului Cod de procedură civilă, în Dreptul nr. 5/2012 G.C. Frenţiu, Câteva aspecte de procedură privind judecata, conform noului Cod de procedură civilă, în Dreptul nr. 11/2013

C. Gheorghe,

Discuţii

privind procedura specială a ordonanţei de plată în reglementarea noului Cod

de procedură civilă, în Dreptul nr. 2/2013 A. Stoica, civilă,

Urmărirea

veniturilor generale ale imobilelor, în reglementarea noului Cod de

procedură

în Dreptul nr. 11/2011

M. Tăbârcă, Principiul dreptului la un proces echitabil, în termen optim şi previzibil, în lumina noului Cod de procedură civilă, în Dreptul nr. 12/2010 L-A. Viorel, Unele observaţii relative la înfiinţarea sechestrului asigurător în temeiul art. 952 alin. (2) şi

art. 953 alin. (2) din Codul de procedură civilă, în Dreptul nr. 12/2013

G.-L. Zidaru, Unele aspecte privind regularizarea cererii de chemare în judecată şi noua reglementare a taxelor judiciare de timbru, în R.R.P.D. nr. 3/2013

FIŞE

D.E DREPT PENAL

admitere în magistratură + 17 tabele sinoptice pentru

şi avocatura

Alexandru Borai, Simona Anghel Ediţia

a 3-a,

revizuită şi adăugită

ISBN 978-606-27-0834-4 aprox. 90 lei, aprox. 460 p

Pentru orice student la drept care aspiră la o carieră în domeniul juridic este esenţial raportul optim dintre cantitatea şi calitatea informaţiilor necesare promovării examenului şi timpul alocat asimilării acestor informaţii. Tocmai de aceea, Fişele de drept penal pentru admiterea în magistratură şi avocatură au fost concepute mai ales pentru candidaţii care se pregătesc pentru aceste examene de admitere în profesie; cuprinsul lucrării este structurat astfel încât participanţii la examene să dobândească o viziune clară şi de ansamblu asupra întregii materii. Informaţiile sunt uşor accesibile şi sistematizate într-o formă iogică adaptată conceptului recapitulativ. Această nouă ediţie a Fişelor de drept penal: cuprinde informaţii actualizate conform modificărilor aduse prin O.U.G. nr. 18/2016, Legea nr. 75/2016 şi Legea nr. 116/2016; încorporează în cadrul fişelor texte de lege ale Codului penal, pentru facilitarea studiului; include jurisprudenţa obligatorie în materie penală, respectiv Decizii ale Curţii Constituţionale, Decizii în recursuri în interesul legii şi privind dezlegarea unor probleme de drept în materie penală ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie; informaţiile sunt redate sub forma schemelor şi a tabelelor; aduce ca noutate numeroase exemple practice, pentru înlesnirea procesului de învăţare/ reţinere şi înţelegere şi, în special, pentru antrenarea şi dezvoltarea procesului de aplicare a informaţiilor in contextul grilelor tip speţe; restructurează cele 17 tabele comparative. Tabelele cuprind comparaţii interinstituţionale, spre exemplu recidiva postcondamnatorie şi recidiva postexecutorie, tentativa perfectă şi tentativa imperfectă, legitima apărare şi starea de necesitate, amânarea aplicării pedepsei şi suspendarea sub supraveghere; este tipărită în acelaşi format mare (20x24 cm), care s-a bucurat de mare succes la ediţia precedentă, fiind adaptat conceptului de fişe, tabele şi scheme şi care poate fi uşor de citit, subliniat şi adnotat Lucrarea a fost pusă în acord cu propunerea de tematică pentru concursul de admitere la INM şi concursul de admitere in magistratură, sesiunea august-octombrie 2017, publicată în urma întâlnirii consultative a reprezentanţilor INM cu facultăţile de drept, desfăşurată in data de 3 martie 2017. Un aspect deloc de neglijat este calitatea autorilor, respectiv prof univ. dr. Alexandru Boroi fiind unul dintre specialiştii de top ai dreptului penai roman, iar Simona Anghel, procuror (care a promovat ea însăşi examenul de admitere la iNM pe baza acestor fişe), doctorand şi asistent universitar