Istoria Statului Si Dreptului Roman

Cuprins TITLUL I. RĂDĂCINILE DACO-ROMANE ALE STATULUI ŞI DREPTULUI ROMÂNESC Capitolul I. Organizarea socială a geto-dacilor în epoca prestatală (gentilică)……………………………………………………………………………...6 Capitolul II. Statul şi dreptul geto-dac SecŃiunea I. Statul geto-dac………………………………………………10 SecŃiunea a II-a. Dreptul geto-dac…………………………………….…12 Capitolul III. Statul şi dreptul în Dacia provincie romană SecŃiunea I. EvoluŃia conflictelor dintre daci şi romani………………..15 SecŃiunea a II-a. Constituirea şi structura provinciei Dacia…..……….15 SecŃiunea a III-a. Organele centrale ale provinciei……………………..16 SecŃiunea a IV-a. Sistemul financiar…………………………………….17 SecŃiunea a V-a. Organizarea locală a provinciei……………………….18 SecŃiunea a VI-a. Dreptul în Dacia provincie romană………………….20 SecŃiunea a VII-a. Tripticele din Transilvania………………………….23

TITLUL II. STATUL ŞI DREPTUL ROMÂNESC ÎN EVUL MEDIU

Capitolul I. Organizarea obştei săteşti. Normele de conduită ale obştei săteşti în perioada cuprinsă între secolele IV şi VIII e. n. SecŃiunea I. Organizarea obştei săteşti…………………………………..29 SecŃiunea a II-a. Normele de conduită în cadrul obştei săteşti…….…..33

Capitolul II. ApariŃia primelor formaŃiuni statale de tip feudal (formarea Ńărilor)………………………………………………………………..37

1

Capitolul III. Legea Ńării şi instituŃiile sale SecŃiunea I. Formarea, sfera de cuprindere şi definirea Legii łării……40 SecŃiunea a II-a. DispoziŃiile Legii Ńării cu privire la domnie, Sfatul domnesc şi dregătorii……………………………………………………………42 SecŃiunea a III-a. DispoziŃiile Legii Ńării cu privire la organizarea bisericii.…..46 SecŃiunea IV. DispoziŃiile Legii Ńării cu privire la organizarea fiscală…………47 SecŃiunea a V-a. DispoziŃiile Legii łării cu privire la organizarea armatei……49 SecŃiunea a VI-a. Organizarea administrativ-teritorială a Ńărilor române în conformitate cu dispoziŃiile Legii Ńării………………………………………………49 SecŃiunea a VII-a. DispoziŃiile Legii Ńării cu privire la dreptul de proprietate………………………………………………………………………..53 SecŃiunea a VIII-a. DispoziŃiile Legii Ńării cu privire la statutul juridic al persoanelor…………………………………………………………………….…..60 SecŃiunea a IX-a. DispoziŃiile Legii Ńării cu privire la rudenie, familie şi succesiuni………………………………………………………………………….…..65 SecŃiunea a X-a. DispoziŃiile Legii Ńări cu privire la răspunderea colectivă………………………………………………………………………….70 SecŃiunea a XI-a. DispoziŃiile Legii Ńării cu privire la obligaŃiile izvorâte din contracte…………………………………………………………………………….73 SecŃiunea a XII-a. DispoziŃiile Legii Ńării în domeniul dreptului penal…….. .78 SecŃiunea a XIII-a. DispoziŃiile Legii Ńării cu privire la procedura de judecată şi probe………………………………………………………………………………81

Capitolul IV. ApariŃia şi conŃinutul pravilelor bisericeşti SecŃiunea I. ApariŃia pravilelor bisericeşti……………………………..84 SecŃiunea a II-a. Pravilele scrise în limba slavonă……………………..85 SecŃiunea a III-a. Pravilele scrise în limba română……………………85 SecŃiunea a IV-a. ConŃinutul pravilelor bisericeşti…………………….86

2

Capitolul V. ApariŃia şi conŃinutul pravilelor laice – Cartea românească de învăŃătură şi Îndreptarea legii…………………………………………….….87 Capitolul VI. Statul şi dreptul în perioada regimului turco-fanariot SecŃiunea I. Contextul politic internaŃional……………………………..91 SecŃiunea a II-a. Organizarea de stat în prima fază a regimului turcofanariot……………………………………………………………………………..91 SecŃiunea a III-a. Dreptul în prima fază a regimului turco-fanariot………92 SecŃiunea a IV-a. Organizarea de stat în a doua fază a regimului turcofanariot………………………………………………………………………….…..95 SecŃiunea a V-a. Dreptul în a doua fază a regimului turco-fanariot………..97 Capitolul VII. Statul şi dreptul în perioada 1821-1848 SecŃiunea I. Programul revoluŃiei de la 1821………………………….106 SecŃiunea a II-a. Organizarea de stat a Moldovei şi a łării Româneşti…..107 SecŃiunea a III-a. EvoluŃia dreptului în łara Românească şi în Moldova…..109 Capitolul VIII. Organizarea de stat a Moldovei şi a łării Româneşti în perioada 1848-1858…………………………………………………………….113 TITLUL III. STATUL ŞI DREPTUL ROMÂNESC MODERN

Capitolul I. Reformele şi opera legislativă înfăptuite de Alexandru Ioan Cuza SecŃiunea I. Reformele lui Alexandru Ioan Cuza…………………….118 SecŃiunea a II-a. Opera legislativă a lui Alexandru Ioan Cuza………121 Capitolul II. Statul şi dreptul modern în perioada 1866-1918 SecŃiunea I. Organizarea de stat……………………………………….125 SecŃiunea a II-a. EvoluŃia dreptului……………………………………126 1. Dreptul constituŃional şi dreptul administrativ………………………126 3

2. Dreptul civil…………………………………………………………..127 3. Dreptul penal……………………………………………………….…129 4. Dreptul procesual……………………………………………………..129 5. LegislaŃia învoielilor agricole…………………………………………130

TITLUL IV. ORGANIZAREA DE STAT ŞI DREPTUL ÎN TRANSILVANIA ÎN PERIOADA CUPRINSĂ ÎNTRE SECOLUL AL X-LEA ŞI ANUL 1918

Capitolul I. Organizarea de stat a Transilvaniei în perioada secolul X-1918 SecŃiunea I. Organizarea de stat a Transilvaniei în perioada voievodatului (secolul X-1541)……………………………………………………………………132 SecŃiunea a II-a. Organizarea de stat a Transilvaniei în perioada principatului dependent de Turcia (1541-1683)……………………………………………….…..136 SecŃiunea a III-a. Organizarea de stat a Transilvaniei în perioada principatului dependent de Austria (1683-1848)………………………………………………….138 SecŃiunea a IV-a. Organizarea de stat a Transilvaniei în perioada 1848-1867…………………………………………………………………………..141 SecŃiunea a V-a. Transilvania în perioada dualismului austro-ungar……….143

Capitolul II. Dreptul în Transilvania în perioada secolul X-1918 SecŃiunea I. Dreptul în Transilvania în perioada voievodatului……………145 SecŃiunea a II-a. Dreptul în Transilvania în perioada principatului dependent de Imperiul Otoman (1541-1683)………………………………………………….. ….146 SecŃiunea a III-a. Dreptul în Transilvania în perioada principatului dependent de Austria (1683-1848)………………………………………………………………147 SecŃiunea a IV-a. Dreptul Transilvaniei în perioada 1848-1918……..151

4

SecŃiunea a V-a. Lupta românilor din Transilvania împotriva dualismului austro-ungar………………………………………………………………………152 TITLUL V. STATUL ŞI DREPTUL ROMÂNESC ÎN PERIOADA 1918-1938

Capitolul I. Făurirea statului naŃional unitar român………………..156

Capitolul II. EvoluŃia dreptului SecŃiunea I. Unificarea legislativă………………………………………157 SecŃiunea a II-a. Dreptul constituŃional………………………………..157 SecŃiunea a III-a. Dreptul administrativ……………………………….158 SecŃiunea a IV-a. Dreptul civil………………………………………….160 SecŃiunea a V-a. Dreptul penal…………………………….……………164 SecŃiunea a VI-a. Procedura civilă………………………….…………..164 SecŃiunea a VII-a. Procedura penală……………………………………164

Bibliografie……………………………………………………………………167

5

TITLUL I RĂDĂCINILE DACO-ROMANE ALE STATULUI ŞI DREPTULUI ROMÂNESC

Capitolul I. Organizarea socială a geto-dacilor în epoca prestatală (gentilică) Strămoşii noştri, geto-dacii, după cum afirmă părintele istoriei, Herodot, aparŃineau etniei tracilor, iar tracii erau etnia cea mai numeroasă după cea indiană şi dacă nu s-ar fi lăsat antrenaŃi în lupte interne ar fi fost de neînfrânt. Aria de extindere a acestei etnii ajungea, în nord, până la mlaştinile Pripetului (în Polonia de astăzi), în sud, până la Marea Egee, în vest, până la Dunărea panonică (în Ungaria de astăzi), iar în est până la fluviul Bug. Din ramurile ce au aparŃinut acestei etnii, geto-dacii s-au remarcat prin importante realizări pe plan politic, economic, cultural. PrezenŃa constantă a getodacilor în spaŃiul carpato-danubiano-pontic este atestată încă din prima jumătate a mileniului I î. e. n. Autorii greci îi desemnau pe strămoşii noştri prin termenul de geŃi, iar romanii le spuneau daci. Unii autori afirmă că dacii trăiau în zona intracarpatică, iar geŃii în zona extracarpatică. Dar Strabo afirmă că geŃii şi dacii vorbesc aceeaşi limbă şi sunt acelaşi popor. Acestea sunt raŃiunile pentru care istoriografia modernă îi denumeşte pe strămoşii noştri geto-daci. Izvoarele latine şi greceşti ne-au transmis informaŃii preŃioase privind modul de viaŃă a geto-dacilor, cu privire la sistemul de conducere socială, precum şi cu privire la nivelul de dezvoltare economică atins. Spre exemplu, Herodot, în Istoriile sale ne descrie amănunŃit expediŃia întreprinsă de către regele Darius I al perşilor, în încercarea de a-i supune pe sciŃi. Armata persană înainta prin partea vestică a Pontului Euxin (Dobrogea de astăzi) pentru a trece Dunărea. În calea lor toate triburile trace sau supus, cu excepŃia geŃilor, care, deşi au opus o rezistenŃă îndăratnică, fură supuşi de îndată, cu toate că sunt cei mai viteji şi drepŃi dintre traci. 6

Arrian şi Strabo ne înfăŃişează campania lui Alexandru cel Mare în nordul Dunării din anul 335 î. e. n. Aceste relatări sunt demne de încredere, întrucât se întemeiază pe însemnările făcute la faŃa locului de către unul dintre generalii lui Alexandru, Ptolemeu al lui Lagos, care a fondat în Egipt dinastia Lagizilor. Din aceste însemnări rezultă că falanga macedoneană a înaintat cu dificultate prin nesfârşite lanuri de grâu, a avut de înfruntat o armată – circa 4000 de călăreŃi şi 10000 de pedestraşi – , a ocupat un oraş întărit în care se afla o populaŃie foarte numeroasă şi în care au fost descoperite podoabe de mare preŃ, care au fost ulterior transportate în sudul Dunării de doi generali ai lui Alexandru cel Mare. Diodor din Sicilia, Pausanias şi Polyainos ne prezintă conflictul dintre Lisimah şi Dromihete, regele geŃilor. Din relatrări rezultă că acest conflict s-a declanşat în jurul anului 300 î. e. n. Acest conflict a durat până în jurul anului 292 î. e. n. şi s-a finalizat cu înfrângerea macedonenilor, ocazie cu care Lisimah a fost luat prizonier. Atunci, oştenii lui Dromihete au cerut ca Lisimah să fie ucis, întrucât, spuneau ei, oştenii care îşi primejduiesc viaŃa în luptă au dreptul să decidă în toate privinŃele. Dar Dromihete a avut un alt punct de vedere, susŃinând că este mai bine ca Lisimah să fie eliberat, opinie ce a fost însuşită de către oştenii regelui Dromihete. MenŃionăm şi relatările lui Justinus cu privire la conflictul dintre geŃii regelui Oroles şi bastarni, care s-a derulat în secolul III î. e. n. Într-o bătălie, geŃii au fost învinşi de către bastarni. Cu această ocazie, Oroles i-a pedepsit pe oştenii săi obligându-i să fie servitorii femeilor lor până când i-au învins pe bastarni într-o nouă luptă. De asemenea, este menŃionată şi inscripŃia de la Histria, care menŃionează că în secolul III î. e. n. regii geŃi Zalmodegikos şi Rhemaxos exercitau o autoritate de necontestat asupra cetăŃilor greceşti din Pont. În fine, Pompeius Trogus ne vorbeşte despre incrementa dacorum per Rubobostem regem (întărirea puterii dacilor undeva în Transilvania sub puterea regelui Rubobostes). Aceste relatări ne fac să constatăm că în epoca prestatală – înainte de secolul I î. e. n. – geto-dacii erau un popor statornic, care promova pe scară largă culturile agricole (ex – lanurile nesfârşite de grâu), înălŃau construcŃii civile şi publice de mari proporŃii, dispuneau de armate puternice bine 7

echipate; de asemenea, producŃia de mărfuri şi economia de schimb au cunoscut o dezvoltare nemaiîntâlnită la alte popoare trace de atunci. Conducerea politică era exercitată prin forme fără caracter statal, în sistemul democraŃiei militare, sistem caracterizat prin faptul că toate hotărârile cu privire la destinul comunităŃii erau adoptate de poporul înarmat. Totuşi, sunt unele indicii din care rezultă că atunci, în special după secolul al IV-lea î. e. n., apar primii germeni ai organizării statelor, căci se observă autoritatea pe care o exercitau regii geŃi asupra poporului, cum ar fi cazul lui Dromihete. În această perioadă, viaŃa socială a fost reglementată prin norme fără caracter juridic (obiceiuri nejuridice), pentru că aceste norme nu erau impuse printr-un aparat de constrâgere, ci erau respectate de bună-voie. Izvoarele istorice ne-au transmis informaŃii cu privire la obiceiurile practicate în viaŃa de familie, stăpânirea bunurilor, încheierea convenŃiilor, soluŃionarea litigiilor. Multe dintre aceste obiceiuri vor fi ulterior regăsite într-o nouă formă în Evul Mediu românesc, fenomen de natură a confirma continuitatea românilor. În virtutea acestor obiceiuri fără caracter juridic ale geto-dacilor, aşa cum ne arată Herodot, la moartea şefului de familie fiii de familie aveau dreptul să ceară ieşirea din indiviziune. De aici rezultă că în epoca prestatală apăruse stăpânirea individuală asupra bunurilor, ca o primă etapă în procesul formării proprietăŃii private. Există şi informaŃii cu privire la faptul că la geto-daci furtul era considerat infracŃiunea cea mai gravă. Alte izvoare vorbesc despre convenŃiile dintre părŃi, îmbrăcate în forma jurămintelor religioase. Herodot este cel care ne relatează modul de încheiere a convenŃiilor, în virtutea unui ritual extrem de complicat. Astfel părŃile turnau vin într-un vas de lut, se crestau cu un cuŃit şi picurau din sângele lor în acel vin, muiau apoi armele lor în acel vin (o bardă, o suliŃă, săgeŃile), rosteau jurăminte religioase, după care beau vinul din vasul de lut. Sugestive sunt şi informaŃiile primite tot de la Herodot, cu privire la obiceiul jurămintelor pe vetrele regale (jurământul pe zeităŃile palatului regal), ritual regăsit în 8

Evul Mediu cu funcŃie procesuală de această dată. În ipoteza în care regele se îmbolnăvea, erau chemaŃi trei ghicitori dintre cei mai de vază. Ei hotărau cine a jurat strâmb pe vetrele palatului regal, lucru care a condus la îmbolnăvirea regelui. Cel descoperit era adus în faŃa regelui. Dacă recunoştea fapta imputată, acesta era decapitat. Dacă nu confirma acuzaŃiile, era adus un număr dublu de ghicitori. Dacă aceştia confirmau decizia primilor, vinovatul era decapitat, averea acestuia era confiscată şi atribuită primilor trei ghicitori. Dacă cei şase ghicitori infirmau părerea primilor trei, erau aduşi doisprezece ghicitori. Dacă două rânduri de ghicitori, consecutiv, confirmau nevinovăŃia “inculpatului”, primii trei ghicitori urmau a fi decapitaŃi. Alte texte privesc relaŃiile din sânul familiei, autoritatea bărbatului asupra femeii. Se afirma de către unii autori, ce analizau o perioadă mai veche, că getodacii cunoşteau poligamia. AlŃi autori, care se refereau la o perioadă mai apropiată, afirmau că geto-dacii cunoşteau monogamia. De asemenea, Aristotel spune că la agatârşi (se pare că aceştia trăiau în zona MunŃilor Apuseni) obiceiurile care guvernau viaŃa socială erau învăŃate pe de rost şi cântate, în semn de afecŃiune faŃă de ele.

9

Capitolul II. Statul şi dreptul geto-dac

SecŃiunea I. Statul geto-dac Statul geto-dac a fost fondat şi s-a consolidat sub domnia lui Burebista (82-44 î. e. n.). Saltul calitativ de la societatea gentilică la cea politică a fost determinat de acumulările produse în plan economic şi social. Pe plan economic, în secolul I î. e. n., geto-dacii practicau pe scară largă prelucrarea metalelor fieroase, precum şi alte meşteşuguri. Pe acest fond de dezvoltare a producŃiei s-a dezvoltat comerŃul intern şi extern, în special cu grecii şi cu romanii, dovadă numărul mare de monede romane şi greceşti din acea perioadă. Odată cu dezvoltarea economiei de schimb s-a produs procesul de stratificare socială, atestată de bogatul inventar al unor morminte, de numărul mare de tezaure, de construcŃiile civile de mari proporŃii. Stratificarea s-a realizat fie prin acapararea pământurilor obştilor săteşti de către aristocraŃie, fie prin însuşirea prăzii de război sau prin extinderea domeniilor private. Pe de altă parte, formarea statului a fost influenŃată şi de conjunctura externă, având în vedere că după ce sciŃii, grecii şi macedonenii au decăzutîn urma luptelor cu romanii, la sudul Dunării se profila pericolul roman. Romanii au supus pe rând Grecia şi Macedonia. FaŃă de iminenŃa acestui pericol, triburile geto-dace s-au unit. De altfel, Strabo afirmă că Burebista i-a adunat pe toŃi geto-dacii sub autoritatea sa, i-a disciplinat şi i-a deprins cu ascultarea poruncilor întemeind o mare stăpânire de care se temeau toŃi vecinii, inclusiv romanii, aflaŃi în plină expansiune. Tot aşa, în textul inscripŃiei de la Dyonisopolis (localitatea Balcic de astăzi, aflată în Bulgaria), de la mormântul lui Acornion, ni se transmit informaŃii cu privire la statul condus de către Burebista. Acornion a fost un magistrat din Dyonisopolis, trimis de către concetăŃenii săi pe lângă regele Burebista, pentru a proteja astfel interesele cetăŃii lor. Lăudând faptele lui Acornion, textul menŃionează că Burebista a ajuns cel mai mare dintre regii traci, stăpân al tuturor Ńinuturilor de dincolo şi de dincoace de Dunăre, căci statul lui Burebista era mărginit la sud de MunŃii Balcani, la 10

nord de CarpaŃii Păduroşi, la vest de Dunărea panonică, iar la est de zona cuprinsă între Bug şi Nistru. Toate cetăŃile greceşti de la Olbia la Appolonia erau integrate în statul lui Burebista, inclusiv Dyonisopolis. EsenŃa statului geto-dac decurgea din existenŃa proprietăŃii private şi din exploatarea muncii sclavilor, deşi la geto-daci sclavia nu a atins niciodată nivelul clasic, în sensul că producŃia nu s-a întemeiat, în principal, pe munca robită, ci pe cea liberă. Sclavia s-a practicat în special pe proprietăŃile private şi în exploatările miniere. În paralel, obştea sătească integrată în statul geto-dac a supravieŃuit în lupta cu statul, şi-a păstrat şi cristalizat caracterele, pe care le-a păstrat vreme de milenii. În unele regiuni ale Ńării (Vrancea) aceste caracteristici s-au observat până la începutul secolului XX. În legătură cu stratificarea socială, autori precum Dio Cassius, Dio Crisostomul şi Iordanes ne arată că în statul geto-dac există o clasificare a persoanelor în oameni liberi şi sclavi, iar oamenii liberi, la rândul lor, se clasificau în tarabostes (pileati) - nobilii – şi comati (capileati) – oamenii liberi, dar săraci. Tot aceşti autori ne arată că dregătorii erau promovaŃi doar din rândul taraboştilor, care exercitau în acelaşi timp proprietatea privată asupra marilor domenii civile. Cu privire la organizarea statului, la nivel central, puterea în stat era exercitată de către rege, aflat în vârful ierarhiei nobiliare. Regele exercita atribuŃii legislative, administrative, militare şi judecătoreşti. Vechii autori ne arată că la geto-daci aveau vocaŃie la succesiunea tronului fiii regelui, fraŃii regelui, marii preoŃi. Astfel, Burebista şi Decebal au fost fii de regi, Diurpaneus a venit la succesiunea lui Scorrilo în calitate de frate al regelui, Decebal, fiul lui Scorrilo, l-a moştenit pe unchiul său, Diurpaneus, iar Deceneu a venit la succesiunea lui Burebista în calitate de mare preot. ReŃinem că la geto-daci atribuŃiile laice şi religioase, la nivel central, erau exercitate fie de aceeaşi persoană fie de către persoane diferite. Astfel, Deceneu şi Comosicus, erau în acelaşi timp şi regi şi mari preoŃi, pe când în timpul lui Burebista mare preot era Deceneu, iar în vremea lui Decebal mare preot era Vesinas. 11

Monarhia geto-dacă se mai caracterizează şi prin caracterul ei pronunŃat militar, faŃă de faptul că funcŃia de apărare a statului devenise preponderentă în condiŃiile expansiunii romane. Conform relatărilor lui Strabo, dacii aveau o armată de peste 200000 de luptători, care a impresionat pe toŃi contemporanii, căci vreme de două secole nu a putut fi înfrântă. Regele geto-dac era şi proprietarul minelor de aur. Tot la nivel central îşi desfăşura activitatea şi un aparat de dregători, proveniŃi din rândul aristocraŃiei, aparat ierarhizat, ce desfăşura o activitate continuă. În acest sens, menŃionăm că în inscripŃia de la Dyonisopolis se spune despre Acornion că era cel dintâi şi în cea mai mare cinste în aristocraŃia geto-dacă. Pe de altă parte, Iordanes şi Dio Cassius arată că la geto-daci marele preot exercita atribuŃii foarte importante. Marele preot era un adevărat vicerege, pentru că la geto-daci s-a acreditat ideea că dreptul este de origine divină, iar interpretul voinŃei divine este marele preot, care recurgea chiar şi la magie pentru a-i determina pe supuşi să respecte dispoziŃiile normelor de drept. AlŃi autori, spre exemplu Suidas şi Kriton, ne vorbesc despre organizarea locală în statul geto-dac. Conform acestor autori, unii dintre nobili erau puşi mai mari peste treburile agricole, iar alŃii, din jurul regelui, erau împărŃiŃi la paza cetăŃilor. De aici rezultă că exista un aparat administrativ, la nivel local, ce coordona activitatea economică, în special cea agricolă, şi un aparat administrativ, tot la nivel local, cu atribuŃiuni militare. De aici rezultă, pe de o parte, importanŃa acordată agriculturii de către statul geto-dac, iar, pe de altă parte, că geto-dacii aveau un vast sistem de apărare în centrul căruia se aflau cetăŃile. Din datele istorice rezultă că societatea geto-dacă a fost organizată în epoca istorică situată între domnia lui Burebista şi cea a lui Decebal într-un sistem de sine stătător, având la bază criteriul stratificării sociale şi cel al teritorialităŃii. Procesul de consolidare a statului geto-dac a fost întrerupt de ocupaŃia romană, dar existenŃa sa a avut puternice ecouri în istoriografia epocii. SecŃiunea a II-a. Dreptul geto-dac În ceea ce priveşte dreptul geto-dac, acesta a fost exprimat fie în forma nescrisă a obiceiului juridic, fie în formă scrisă, întrucât o serie de obiceiuri (acelea 12

care erau convenabile clasei dominante) au fost preluate şi sancŃionate de către statul geto-dac, devenind norme de drept. În paralel, în procesul diversificării şi consolidării sistemului sclavagist, s-au format noi obiceiuri, care au fost sancŃionate de către stat şi au dobândit pe această cale valoare juridică. De asemenea, aşa cum spune Iordanes, geto-dacii au cunoscut şi dreptul scris. Această idee se bazează pe relatările lui Iordanes, conform cărora regele Burebista a dat poporului său legi scrise, care nu erau codificări ale obiceiurilor juridice, ci erau porunci ale regelui. Iordanes, care a trăit în secolul VI e. n., mărturiseşte că a citit acele legi, ce fuseseră transmise din generaŃie în generaŃie. Dar, din nefericire, ele s-au pierdut, astfel încât reconstituim fizionomia instituŃiilor juridice geto-dace fie pe baza unor izvoare indirecte, fie pe baza urmelor lăsate de către aceste instituŃii asupra dreptului nostru de mai târziu. Cert este că în materia bunurilor, geto-dacii au cunoscut proprietatea privată, ce se exercita asupra unor exploatări miniere, vite, sclavi, unele domenii civile şi private. Totodată, ei au cunoscut şi proprietatea obştei teritoriale, obşte care exercita o proprietate colectivă asupra pământului împletită cu folosinŃa individuală, aşa cum rezultă din a III - a odă a lui HoraŃiu – “Bine-i sciŃilor cei din câmp/ Care au din strămoşi carele drept sălaş;/ GeŃii aspri au traiul bun:/ Roată dând belşug glia cea făr’ de hat/ Strâng recolte obşteşti cu sârg,/ Iar pe ogor nu-i mai prinzi anul de cum s-a dus./ SorŃu-i face egali în drept:/ Treaba Ńi-ai isprăvit? Altul să vină-n loc”. De aici putem trage unele concluzii: - HoraŃiu îi confundă pe geŃi cu sciŃii, ceea ce nu trebuie să ne surprindă, deoarece Tucidide afirma că geŃii şi sciŃii au aceleaşi obiceiuri; - în obştea sătească se exercita proprietatea colectivă, deoarece geŃii “strâng recolte obşteşti cu sârg”; - folosinŃa are caracter individual, căci terenul obştei săteşti era împărŃit în loturi individuale, atribuite anual fiecărei familii, prin sistemul sorŃiului – “iar pe ogor nu-i mai prinzi anul de cum s-a dus”. Tot HoraŃiu ne transmite informaŃii cu privire la viaŃa de familie: “Blândă-i soaŃa cea de a do’ având /Grija pruncilor mici fără de mam’ ajunşi./ Zestrea-i nu-l 13

face rob pe soŃ/ Traiu’n dar nu şi-l dă tânărului cel stricat./ Căci virtutea e zestrea ei:/ Iubitoare-i de soŃ, poftele înfrânând./ Crimă-i patul cel pângărit,/ Fapta are ca pedeapsă moartea, din moşi-strămoşi”. De aici rezultă că: - geto-dacii cunoşteau familia monogamă; - monogamia era păzită straşnic, de vreme ce adulterul era pedepsit cu moartea; - geto-dacii cunoşteau instituŃia dotei (zestrei), deşi nu bunurile erau principala zestre, ci Ńinuta ei morală – “zestrea-i nu-l face rob pe soŃ (…) căci virtutea e zestrea ei”. Alte dispoziŃii privesc materia obligaŃiilor. Din sursele indirecte rezultă că obligaŃiile izvorau fie din contracte, fie din delicte. Contractele aveau caracter solemn şi erau de două feluri: - contracte solemne în formă religioasă; - contracte solemne în formă scrisă. În domeniul dreptului penal, cele mai importante dispoziŃii incriminau infracŃiunile contra statului, proprietăŃii private şi persoanei Cu privire la sistemul judiciar (procesual), atribuŃiunile privind soluŃionarea litigiilor au fost preluate de organele specializate ale statului. În fruntea acestui aparat se afla fie regele, fie marele preot. Nu ştim cu exactitate dacă în vârful ierarhiei judiciare se afla regele sau marele preot, pentru că în unele izvoare ale vremii se menŃionează că la geto-daci Comosicus a fost judecător suprem, dar nu se precizează dacă în calitate de rege sau în calitate de mare preot. Izvoarele istorice ne mai relevă că s-au păstrat urme ale răzbunării private în forma legii talionului şi sistemul duelului judiciar. Geto-dacii au cunoscut şi norme de drept internaŃional public, pe care le aplicau în relaŃiile cu alte popoare, în special cu ocazia încheierii convenŃiilor cu alte state.

14

Capitolul III. Statul şi dreptul în Dacia provincie romană

SecŃiunea I. EvoluŃia conflictelor dintre daci şi romani Conflictul dintre daci şi romani s-a declanşat încă de la începutul secolului I e. n. şi a ajuns la apogeu în perioadă cuprinsă între anii 85 şi 106 e. n. Perioada de apogeu cunoaşte două perioade: - 85-89 e. n.; - 101-106 e. n. După războaiele începute în anul 85 e. n., s-a încheiat un tratat de pace în anul 89 e. n. între romani, reprezentaŃi de împăratul DomiŃian, şi geto-daci, reprezentaŃi de Diegis, fratele lui Decebal. Conform dispoziŃiilor acestui tratat, Dacia a devenit un stat clientelar, deoarece prin clauzele tratatului dacii le permiteau romanilor să construiască fortificaŃii în nordul Dunării şi să traverseze teritoriul statului geto-dac spre nord-vest, în vederea luptelor cu quazii şi marcomanii. În schimb, romanii se obligau a plăti dacilor subsidii anuale, să le dea ajutoare în meşteri constructori şi tehnică de construcŃie. Traian a considerat acest tratat ca fiind umilitor perntru Roma, încât a declanşat cele două războaie, la finele cărora, prin victoria romană, s-a format provincia Dacia Felix. SecŃiunea a II-a. Constituirea şi structura provinciei Dacia În urma cuceririi Daciei de către romani, nu toate teritoriile locuite de către daci au fost incluse în provincia romană Dacia, ci doar o parte dintre acestea. Astfel, zona transilvană dintre Olt şi CarpaŃi, Muntenia de astăzi, sudul Modovei erau şi ele teritorii supuse romanilor, dar nu fuseseră incluse în Dacia Traiană, ci în provincia Moesia Inferior. De aceea, nu trebuie să ne surprindă faptul că au fost romanizaŃi şi geto-dacii ce nu se aflau în provincia Dacia, pentru că şi ei se aflau sub stăpânire romană. Hotarele provinciei Dacia încep, la vest, de la confluenŃa Dunării cu Tisa (în Banatul sârbesc de astăzi), apoi urcăm pe Valea Tisei până la confluenŃa Mureşului cu Tisa, apoi la nord urmăm linia Mureşului în amonte până la Deva, de unde urcă prin MunŃii Apuseni până lângă Zalău, după care urmăm o linie paralelă cu Valea Someşului până la pasul Oituz. 15

La est avem versantul transilvan al CarpaŃilor Orientali. Apoi, coborâm spre sud până la izvoarele Oltului, urmăm Valea Oltului până la confluenŃa Oltului cu Dunărea. La sud urcăm pe Valea Dunării până la punctul de plecare. Câtă vreme a trăit împăratul Traian, provincia a avut o conducere şi o organizare unitară. După moartea lui Traian (117 e. n.), împăratul Hadrian a reorganizat provincia. Astfel, pe la 118 e. n., Hadrian a desprins zona transilvană dintre Olt şi CarpaŃi din Moesia Inferior, a unit-o cu Oltenia de astăzi şi a format provincia Dacia Inferioară. Celelalte teritorii ale fostei provincii au format Dacia Superioară. În anul 124 e. n., Hadrian a desprins din Dacia Superioară partea aflată la nord de Mureşul superior şi de Arieş, formând Dacia Porolissensis. Următoarea reformă a fost înfăptuită de către Marc Aureliu, care, în anul 168 e. n., a unit Dacia Inferioară cu Dacia Superioară, formând Dacia Appulensis. În anul 169 e. n., Marc Aureliu a desprins din Dacia Appulensis partea din vestul Banatului, formând Dacia Malvensis. Dacia Porolissensis a rămas în aceleaşi graniŃe. SecŃiunea a III-a. Organele centrale ale provinciei Conducerea provinciei şi apoi, a provinciilor, a evoluat în funcŃie de organizarea teritorială. Astfel, câtă vreme Dacia a fost o provincie unitară, ea era condusă de un guvernator numit legatus augusti pro consule (legat imperial de ordin senatorial şi de grad consular). Acest guvernator exercita depline puteri pe plan administrativ, judiciar şi militar. Avea în subordine mai multe legiuni (I Adiutix, IV Flavia Felix şi XIII Gemina), întrucât la romani guvernatorii de rang consular aveau dreptul de a conduce mai multe legiuni. După reformele lui Hadrian, Dacia Superior era condusă de către un legatus augusti pro praetore, dar de data aceasta, de rang pretorian, adică un fost pretor la Roma. Acest guvernator exercita şi el în Dacia Superior atribuŃii adminstrative, judiciare şi militare, dar el avea dreptul de a conduce o singură legiune (XIII Gemina). Dacia Inferior şi Dacia Porolissensis erau conduse de guvernatori de rang inferiori – procuratori prezidiali. Ei proveneau din rândurile

16

cavalerilor (ordinul ecvestru) şi exercitau în provinciile conduse atribuŃii administrative, militare şi judiciare. După reformele lui Marc Aureliu guvernatorul Daciei Appulensis dobândeşte atribuŃii de coordonare, fiind denumit legatus augusti pro consule daciarum trium (legatul imperial al celor trei Dacii). El redobândeşte rangul consular. Are în subordine două legiuni (V Macedonica şi XIII Gemina) şi supraveghează activitatea guvernatorilor din Dacia Malvensis şi Dacia Porolissensis, deoarece Dacia Malvensis era condusă tot de către un procurator prezidial, pe când Dacia Porolissensis era condusă, începând din anul 168 e. n., de comandantul Legiunii a V-a Macedonica. Tot la nivel central se întrunea Consiliul celor trei Dacii (Concilium provinciae sau Concilium Daciarum trium), format din reprezentanŃii municipiilor şi coloniilor. Acest consiliu se întrunea o dată pe an şi avea rolul de a promova interesele comunităŃilor locale pe lângă guvernator. Avea inclusiv dreptul de a se plânge împăratului pentru eventualele abuzuri ale guvernatorului, deşi, în realitate, acest consiliu îndeplinea rolul de a promova cultul imperial, persoana împăratului simbolizând unitatea imperiului, dovadă că acest consiliu era condus de un sacerdos arae augusti (preot al cultului imperial). SecŃiunea a IV-a. Sistemul financiar Cât Dacia a fost provincie unitară, atribuŃiile financiare erau exercitate la nivel central de către un procurator financiar, subordonat nemijlocit guvernatorului. După reformele lui Hadrian, în Dacia Superior a continuat să existe un procurator financiar, iar în Dacia Inferior şi în Dacia Porolissensis atribuŃiile fiscale erau exercitate de guvernatori (procuratorii prezidiali). După reformele lui Marc Aureliu, în Dacia Appulensis exista un procurator financiar subordonat guvernatorului, în Dacia Malvensis atribuŃiile financiare reveneau guvernatorului, iar în Dacia Porolissensis exista un procurator financiar de sine stătător, întrucât la romani comandanŃii legiunilor nu aveau dreptul să exercite atribuŃiuni fiscale. În Dacia Traiană existau trei tipuri de impozite: - impozitul direct (tributa) – se plătea pe proprietăŃile funciare şi pe clădiri; 17

- impozitul pe persoană (tributum capitis); - impozitele indirecte (vectigalia) – se plăteau pe dezrobirile de sclavi, pe succesiuni, pe vânzarea de bunuri mobile (sclavi) şi imobile. SecŃiunea a V-a. Organizarea locală a provinciei Aceasta a cunoscut o anumită evoluŃie, astfel încât, după moartea lui Traian, constatăm că există localităŃi urbane şi localităŃi rurale cu regimuri juridice diferite. LocalităŃile urbane erau coloniile şi municipiile. În epoca Republicii romane, distincŃia dintre municipii şi colonii era clară, în sensul că toate coloniile erau fondate de cetăŃeni romani, care se bucurau de plenitudinea drepturilor. Unele dintre acestea se bucurau de ficŃiunea lui ius italicum, conform căreia teritoriul coloniilor era considerat ca făcând parte din teritoriul Italiei. Pe această cale, terenul acestor colonii nu era supus impozitelor. Municipiile erau fondate de latini, aveau statut juridic inferior, dar, cu timpul, această distincŃie s-a estompat, dovadă că în vremea Daciei Traiane distincŃia dintre municipii şi colonii se făcea mai degrabă pe criteriul dezvoltării economice şi culturale. LocalităŃile urbane din Dacia Traiană au fost vechi aşezări ale autohtonilor ridicate prin hotărâri ale împăratului la rangul de municipii şi mai târziu colonii, cu excepŃia capitalei, deoarece Traian a distrus vechea capitală a Daciei, construind o nouă capitală în apropierea celei vechi – Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica, la care împăratul Hadrian a adăugat şi vechea denumire – Sarmizegetusa. Acest oraş a fost fondat prin colonizarea cetăŃenilor romani (cca 20000 de locuitori) şi avea o suprafaŃă de circa 32 ha. În această colonie se afla administraŃia centrală, precum şi cele mai importante instituŃii financiare şi judiciare. De asemenea, cu două excepŃii, avem în vedere capitala şi Romula, municipiile şi coloniile din Dacia Traiană au purtat denumirile tradiŃionale getodace: Drobeta, Appulum, Napoca, Potaissa, au ajuns la rangul de colonii, alături de Romula şi Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa. Alte oraşe au rămas la nivelul de municipii: Porolissum, Dierna, Ampelum, Tibiscum. Coloniile şi municipiile din Dacia Traiană aveau o conducere aproape identică. Fapt e că în centrul sistemului de conducere locală se aflau aşa-zisele senate 18

municipale – ordo decurionum – , organizate după model roman, întrucât, aşa cum spunea Aullu Geliu, toate coloniile şi municipiile din provincii erau organizate după modelul Romei, fiind considerate mici efigii ale Romei. Numărul membrilor acestora (decurionii) era fixat prin hotărârea prin care împăratul înfiinŃa oraşul respectiv şi oscila între 30 şi 50. Membrii senatelor locale, aşa-zisele municipale, erau desemnaŃi dintre cetăŃenii romani ingenui ce aveau cel puŃin 25 de ani şi o avere de minimum 100000 de sesterŃi. Din senatele municipale făceau parte de drept toŃi foştii magistraŃi locali. Acest senat: - conducea întreaga activitate administrativă şi financiară din oraş; - rezolva problemele edilitare cu privire la construcŃii; - hotăra cu privire la atribuirea de terenuri; - organiza jocurile publice; - întreŃinea cultul imperial în cadrul oraşului; - îi alegea pe toŃi magistraŃii laici şi sacerdotali. Dintre magistraŃii laici amintim pe cei care exercitau atribuŃii judiciare şi care, pe această cale, organizau judecarea proceselor, şi anume faza in iure. În cadrul coloniilor, aceşti magistraŃi erau duumviri iure dicundo (cei doi bărbaŃi care să spună dreptul), iar în municipii aceste atribuŃii erau exercitate de quatorviri iure dicundo (cei patru bărbaŃi care să spună dreptul). Tot din categoria magistraŃilor laici făceau parte şi edilii, care: - asigurau ordinea publică şi aprovizionarea oraşelor; - se ocupau de administrarea târgurilor şi pieŃelor; Questorii erau acei magistraŃi care coordonau activitatea fiscală. În subordinea acestor magistraŃi se afla un aparat de funcŃionari inferiori – apparitores. MagistraŃii sacerdotali erau de trei feluri: - pontifii; - flaminii; - augurii.

19

Totodată, în fiecare oraş se alegea un ordin al augustalilor (al venerabililor) dintre persoanele care nu aveau acces la ordo decurionum. Acest organism colectiv asigura şi el promovarea cultului imperial. În toate coloniile şi municipiile se organizau asociaŃii – colegia – pe criterii profesionale, etnice sau religioase. Conducătorii lor erau denumiŃi prefecŃi sau magistri. LocalităŃile rurale erau de două feluri. Unele erau organizate după model roman, iar altele erau organizate după modelul geto-dac. Cele organizate după nivel roman erau, la rândul lor, de două feluri: pagus şi vicus. Se numeau pagi localităŃile rurale fondate pe teritoriile dependente de oraşe. Erau conduse de prefecŃi, care erau în acelaşi timp şi membri ai senatelor municipale (decurioni). Se numeau vici localităŃile rurale fondate pe teritorii ce nu depindeau de oraşe sau care se aflau în zone unde nu existau oraşe. Acestea aveau conducere proprie. LocalităŃile rurale organizate după modelul geto-dac se numeau obşti săteşti (teritoriale). Deşi ele erau integrate în provincie, aveau dreptul de a se autoconduce în sistemul democraŃiei obşteşti. Mai existau şi alte localităŃi cu regim juridic diferit – canabae. Ele erau locuite de veterani, membrii familiilor militarilor, negustori, etc. Unele dintre ele sau dezvoltat, cum ar fi cea aflată lângă Ampulum, care a devenit oraş. Un regim juridic diferit aveau şi localităŃile balneare, dintre care o amintim pe cea de la Aquae. SecŃiunea a VI-a. Dreptul în Dacia provincie romană EvoluŃia dreptului ne atestă faptul că şi pe plan juridic, în Dacia Traiană, a avut loc un proces de sinteză, în cadrul sintezei produsă pe plan etnic şi instituŃional. În cadrul acestui proces evolutiv, iniŃial, în Dacia Traiană se aplicau rânduieli juridice paralele – dreptul geto-dac, pe de o parte, şi dreptul civil roman şi dreptul ginŃilor (ius gentium), pe de altă parte. Normele de drept civil se aplicau, în principiu, numai cetăŃenilor romani aflaŃi în provincie, care se bucurau, ca orice cetăŃean roman, de toate drepturile civile şi politice – ius commercii, ius conubii, ius sufragii, ius militiae, ius honorum.

20

Dreptul ginŃilor se aplica în relaŃiile cetăŃeni-latini-peregrini sau în relaŃiile dintre peregrini. În relaŃiile dintre daci se aplica cutuma geto-dacă. Cu timpul însă, în urma dezvoltării economice şi culturale, în urma sintezei în planul organizării administrative şi sub presiunea cerinŃelor economiei de schimb asistăm la un proces de împletire a celor trei rânduieli juridice. Pe această cale iau naştere noi instituŃii juridice, care nu corespund nici cerinŃelor dreptului roman, nici celor ale dreptului local, ci au o fizionomie originală, căci în procesul împletirii instituŃiilor romane cu cele locale iau naştere noi instituŃii juridice, în cadrul cărora dispoziŃiile de drept roman au dobândit funcŃii şi finalităŃi noi. Noul sistem juridic astfel rezultat este denumit dreptul daco-roman. El cuprinde dispoziŃii cu privire la bunuri, persoane, succesiuni şi, mai ales, cu privire la obligaŃii. În materia bunurilor constatăm că dreptul daco-roman consacră trei forme distincte de proprietate: proprietatea quiritară, proprietatea provincială şi proprietatea peregrină. Proprietatea provincială a luat naştere în legătură cu regimul juridic pe care îl aveau teritoriile cucerite de romani. Acele teritorii treceau în ager publicus. Statul atribuia apoi acele terenuri spre folosinŃă provincialilor. Această folosinŃă era desemnată de romani prin sintagma “possessio vel usufructus” (uzufruct sau posesiune), pe când modernii desemnau această folosinŃă prin sintagma “proprietate provincială”, întrucât acea folosinŃă prezenta trăsăturile unui drept real, era un veritabil drept real, deoarece provincialii puteau dispune de acele terenuri prin acte inter vivos (între vii) şi mortis causa (pentru cauză de moarte), le puteau greva cu sarcini, le puteau urmări în justiŃie printr-o acŃiune in rem (reală) creată după modelul acŃiunii în revendicare (rei vindicatio), întrucât în formula aceastei acŃiuni se introducea ficŃiunea că provincialul este cetăŃean roman, astfel încât şi peregrinul putea intenta acŃiunea în revendicare. Totodată, proprietatea provincială putea fi dobândită şi printr-o variantă a uzucapiunii romane, cunoscută în Dacia Traiană sub denumirea de prescriptio longi temporis. Provincialul recunoştea proprietatea supremă a statului roman asupra acelui pământ prin plata anuală a unei sume de bani numită tributum (stipendium). 21

Totodată în provincia Dacia s-a putut exercita şi proprietatea quiritară, pe baza ficŃiunii lui ius italicum, întrucât proprietatea quiritară putea fi exercitată doar de către cetăŃenii romani şi purta asupra lucrurilor romane (res romana), or terenurile din provincii nu se bucurau de regimul juridic al res romana, ci doar cele din Italia. De aceea, pe baza lui ius italicum, se considera că teritoriile dependente de anumite colonii se află în Italia. Pe această cale acele terenuri deveneau lucruri romane, susceptibile de apropriere sub forma proprietăŃii quiritare. Această proprietate era exercitată doar de către cetăŃenii romani aflaŃi în Dacia. De asemenea, a fost cunoscută şi proprietatea peregrină, distinctă de cea provincială, întrucât ea purta doar asupra construcŃiilor şi a bunurilor mobile. Era sancŃionată printr-o acŃiune in rem specială. În materia persoanelor se aplicau dispoziŃiile dreptului roman, dar numai în primele decenii de la fondarea provinciei. În primele decenii, cam până în vremea domniei lui Antonin Piul (138-162 e. n.), persoanele aveau un regim juridic statutar, fiind considerate categorii sociale închise şi ereditare. CetăŃenii romani se bucurau de plenitudinea drepturilor civile şi politice. Latinii din Dacia se bucurau doar de ius commercii. Făceau parte din categoria latinilor fictivi, întrucât se bucurau de latinitate doar din punct de vedere juridic, nu şi din punct de vedere etnic, deoarece nu erau rude de sânge cu romanii. Peregrinii se împărŃeau în două categorii: obişnuiŃi şi dediticii. Peregrinii obişnuiŃi aveau acces la ius gentium şi la cutuma locală. Peregrinii dediticii aveau o condiŃie juridică inferioară, pentru că s-au opus cu arma expansiunii romane, iar romanii le-au distrus cetăŃile. Aceşti peregrini nu puteau dobândi cetăŃenia romană, fiind exceptaŃi de constituŃiunea lui Caracalla. Aceştia nu puteau veni la Roma fără a nu cădea în sclavie. Cu timpul, pe fondul unificării instituŃiilor juridice, asistăm la un proces de unificare a condiŃiei juridice a persoanelor, în înŃelesul că asistăm la o tendinŃă conform căreia toŃi oamenii liberi din Dacia Traiană dobândesc aceeaşi condiŃie juridică. Acest proces s-a desăvârşit în anul 212 e. n. când, prin edictul lui Caracalla, 22

toŃi locuitorii liberi din Dacia Traiană au devenit cetăŃeni romani, dobândind astfel acces la dreptul civil roman, cu excepŃia peregrinilor şi a latinilor iuniani. În materie succesorală, până în vremea domniei lui Antonin Piul, au fost aplicate rânduieli paralele, însă, începând din vremea domniei lui Marc Aureliu (162-183 e. n.) constatăm că şi dispoziŃiile dreptului succesoral cunosc un proces de unificare, întrucât oamenii liberi din Dacia Traiană dobândesc testamenti factio (capacitate testamentară). Dar cele mai importante dispoziŃii ale dreptului daco-roman sunt în domeniul obligaŃiilor, având în vedere faptul că în Dacia Traiană producŃia şi economia de schimb au cunoscut o dezvoltare fără precedent, or instituŃiile din domeniul obligaŃiilor trebuie să reglementeze această categorie de relaŃii. Aceste instituŃii juridice ne sunt cunoscute amănunŃit, căci fizionomia lor juridică ne-a fost transmisă pe cale directă, prin intermediul tripticelor din Tansilvania. SecŃiunea a VII-a. Tripticele din Transilvania Sunt documente epigrafice de o valoare inestimabilă, deoarece ele sunt cercetate de către filologii, istoricii şi juriştii din întreaga lume. Filologii cercetează tăbliŃele cerate pentru a reconstitui latina vulgară (latina vorbită în provincii). Istoricii le cercetează pentru a reconstitui modul de viaŃă al daco-romanilor în comparaŃie cu locuitorii din alte provincii. Juriştii le cercetează în vederea reconstituirii instituŃiilor juridice daco-romane din domeniul obligaŃiilor. Aceste documente au fost confecŃionate din scânduri de brad de dimensiunea unei palme (25x8 cm), scobite uşor în interior, apoi se aplica un strat de ceară, pe care se aplica o scriere cursivă cu ajutorul unui obiect ascuŃit (stilet). Aceste tăbliŃe cerate au fost utilizate pe întreg teritoriul Imperiului Roman. Unele tăbliŃe erau suprapuse, legate cu un şnur de mătase pe care se aplicau sigiliile martorilor. Fiind suprapuse două câte două, ele se numeau duplice (spre exemplu, duplicele Kaimer şi Albertini, botezate după numele celor ce le-au descoperit în Africa). Spre deosebire de duplice, tripticele sunt suprapuse trei câte trei, legate cu un şnur de mătase, pe care erau aplicate şapte sigilii din ceară. Duplicele sunt scrise pe două feŃe (feŃele interioare). Tripticele sunt scrise pe patru feŃe (tabliŃa din interior

23

era scrisă pe ambele feŃe, pe când celelalte două tăbliŃe laterale erau scrise pe feŃele interioare). TăbliŃele descoperite în Transilvania făceau parte din categoria tripticelor. Tripticele din Transilvania au fost descoperite la Alburnus Maior (Roşia Montană), într-o mină părăsită. Ele au fost descoperite pe rând, fiind ascunse în locuri diferite, între anii 1786 şi 1855. În total erau 25 de tăbliŃe, dintre care 14 erau lizibile, iar 11 nu. Istoricul tăbliŃelor a fost făcut de mai mulŃi autori. Primul român care le-a studiat şi comentat a fost Timotei Cipariu, care a donat trei asemenea documente epigrafice Muzeului Episcopal de la Blaj. Theodor Mommsen afirmă că tăbliŃele cerate s-au aflat în păstrarea notarului din Alburnus Maior şi că în anul 167 e. n. a avut loc o invazie a marcomanilor în zona MunŃilor Apuseni, de teama cărora locuitorii s-au deplasat în alte regiuni, ascunzând documentele în mina de aur. Cel mai recent act este datat 29 mai 167 e. n., când marcomanii au atacat zona MunŃilor Apuseni, după care mina de aur a fost părăsită. Mai plauzibilă este însă teoria conform căreia acele documente au fost ascunse de una sau mai multe persoane care au plecat şi nu s-au mai întors, fiind greu de crezut că exploatarea minei de aur ar fi fost abandonată. Tripticele din Transilvania cuprind patru contracte de vânzare, trei contracte de locaŃiune, două contracte de împrumut, un contract de depozit, un contract de societate, un proces-verbal prin care se constată desfiinŃarea unui colegiu funerar, lista cheltuielilor necesare pentru organizarea unui banchet şi o declaraŃie de garanŃie. Cercetând fizionomia acestor acte juridice, juriştii au constatat că ele nu corespund pe de-a întregul nici cerinŃelor dreptului civil roman, nici cerinŃelor dreptului ginŃilor, nici cerinŃelor dreptului local. Ele sunt elaborate prin preluarea şi împletirea unor elemente extrase din toate cele trei rânduieli juridice. Spre exemplu, într-unul din contractele de împrumut calitatea de creditor o are o femeie peregrină (Anduena lui Bato), or acel contract de împrumut nu putea fi încheiat conform dispoziŃiilor dreptului roman, întrucât, datorită dispoziŃiilor dreptului civil şi celor ale dreptului ginŃilor, femeia nu avea capacitate juridică şi nu putea încheia contracte în nume propriu. De aceea, e cert că respectivul contract a fost încheiat în conformitate cu cerinŃele dreptului 24

local, deoarece, conform dispoziŃiilor dreptului geto-dac, femeia putea încheia acte juridice în nume propriu. Apoi, în cazul unui alt contract de împrumut, se alătură o simplă convenŃie de bună-credinŃă prin care debitorul îşi asumă obligaŃia de a plăti dobânzi. Această convenŃie nu respectă cerinŃele dreptului civil roman, întrucât, în dreptul clasic roman, obligaŃia de a plăti dobânzi nu putea fi asumată printr-o simplă convenŃie de bună-credinŃă, ci doar printr-o stipulaŃiune specială, care era un act solemn stipulatio usurarum (stipulaŃiunea unei dobânzi). În legătură cu această convenŃie, ea pare a fi încheiată în conformitate fie cu dreptul local, fie cu dreptul grec. Contractul de depozit este încheiat ad probationem, adică este încheiat cu scopul de a se face dovada unei obligaŃii rezultate dintr-un alt contract încheiat anterior. Nici acest contract nu respectă cerinŃele dreptului civil roman, întrucât în dreptul romnan contractul de depozit este doar generator de obligaŃii şi nu se încheie ad probationem. De aici rezultă că şi acest contract s-a încheiat în conformitate cu dispoziŃiile dreptului local. MenŃionăm, de asemenea, trei operaŃiuni juridice încheiate prin intermediul stipulaŃiunilor. Este vorba de asumarea obligaŃiei de a plăti capitalul, asumarea obligaŃiei de a plăti dobânzi la acel capital şi obligaŃia de garanŃie. Aceste trei obligaŃii au fost asumate în tăbliŃele cerate prin stipulaŃiuni, care sunt contracte verbale, încheiate prin întrebare şi răspuns. Or la Roma, în epoca clasică, aceste operaŃiuni juridice nu se mai realizau prin stipulaŃiuni, ci prin alte contracte mult mai evoluate, contracte sancŃionate prin intermediul dreptului pretorian, spre deosebire de stipulaŃiuni, care intrau în sfera dreptului ginŃilor. Această stare de lucruri ne face să afirmăm că în Dacia Traiană dreptul ginŃilor avea prioritate faŃă de dreptul pretorian. Foarte sugestivă este tăbliŃa cerată care cuprinde un contract de muncă şi care cuprinde o clauză specială privitoare la riscuri. Dar ce se înŃelege prin risc în contract? Este acea situaŃie în care una dintre părŃi trebuie să-şi execute obligaŃia deşi cealaltă parte nu-şi poate executa obligaŃia, fără vina sa, datorită forŃei majore. În dreptul clasic roman, riscul în contractul de muncă revenea patronului. Această dispoziŃie s-a îndepărtat de la concepŃia originară, străveche, conform căreia riscul revenea 25

lucrătorului. Se pare că această evoluŃie s-a datorat unor conflicte ivite între lucrători şi patroni spre sfârşitul epocii vechi, astfel încât romanii au admis ca riscul să revină patronului. Aceasta însemna că atunci când lucrătorul nu îşi putea executa obligaŃia fără vina sa, patronul avea, totuşi, obligaŃia de a-i plăti acestuia salariul. Însă, în Dacia Traiană, constatăm că această nouă regulă, consacrată şi în dreptul clasic, nu se aplică, pentru că prin clauza specială alăturată contractului de muncă, lucrătorul îşi asumă riscurile pentru ipoteza în care nu-şi putea executa obligaŃia fără vina sa (spre exemplu, în cazul inundării minei). Iată cum în Dacia Traiană regula conform căreia în contractul de muncă riscurile revin patronului este ocolită prin intermediul unei clauze speciale anexată contractului de muncă. Foarte sugestivă este fizionomia contractelor de vânzare, căci tăbliŃele cerate cuprind patru asemmenea contracte. Trei dintre ele se referă la vânzări de sclavi, iar unul se referă la vânzarea unei părŃi de casă. Cercetând aceste contracte, romaniştii au constatat că ele corespund cerinŃelor dreptului civil roman în privinŃa efectelor, dar nu corespund cerinŃelor acestuia în ceea ce priveşte forma. Avem în vedere faptul că, în virtutea dreptului civil roman, vânzătorul are următoarele obligaŃii: de a păstra lucrul, de a preda lucrul, de a garanta pentru evicŃiune şi de a garanta pentru vicii. Cumpărătorul are obligaŃia de a plăti preŃul. Şi în dreptul daco-roman, conform conŃinutului tripticelor din Transilvania, părŃile au aceleaşi obligaŃii, de unde rezultă că efectele sunt identice, pe când forma îmbrăcată de aceste contracte este diferită, în dreptul daco-roman, spre deosebire de dreptul civil roman, întrucât în dreptul roman toate obligaŃiile părŃilor izvorăsc dintr-o singură convenŃie de bună-credinŃă, pe când la daco-romani fiecare efect în parte izvorăşte dintr-o convenŃie distinctă. Aşadar, la romani, avem o singură convenŃie şi mai multe efecte, pe când la daco-romani avem atâtea obligaŃii câte convenŃii sunt. Deosebit de originală este figura juridică a unei vânzări realizată prin intermediul mancipaŃiunii şi a unei convenŃii de bună-credinŃă, ceea ce însemană că o singură operaŃiune juridică s-a realizat prin două acte juridice distincte. Această practică este nefirească, în primul rând, pentru că părŃile au recurs la mancipaŃiune fără a respecta condiŃiile necesare mancipaŃiunii, deoarece mancipaŃiunea este un act de drept civil, fiind 26

accesibilă doar cetăŃenilor romani, pe când la daco-romani mancipantul şi accipiens sunt peregrini. În al doilea rând, mancipaŃiunea poartă doar asupra unor lucruri romane, pe când la daco-romani ea poartă asupra unui lucru neroman, după cum nu este respectată nici condiŃia cântăririi metalului preŃ şi nu se pronunŃă nici formula solemnă specifică mancipaŃiunii. Pe de altă parte, această practică este nefirească, întrucât o singură operaŃiune juridică nu se realizează prin intermediul a două acte diferite, ci prin unul singur. Această anomalie juridică a fost explicată în diferite moduri. Unii autori au afirmat că ne aflăm în faŃa unei substituiri de termeni, în sensul că părŃile au realizat operaŃiunea juridică prin intermediul tradiŃiunii, instituŃie juridică accesibilă şi peregrinilor, dar a fost folosit termenul de “mancipaŃiune”. AlŃi autori afirmă că această practică este datorată necunoaşterii cerinŃelor dreptului roman de către autohtoni. S-a mai susŃinut şi teoria conform căreia s-ar fi recurs la această formulă pentru mai multă siguranŃă. În realitate, această practică nefirească marchează trecerea de la vânzarea generatoare de obligaŃii la vânzarea translativă de proprietate, ce s-a practicat în dreptul feudal românesc. Faptul că aceste acte nu corespund în întregime nici cerinŃelor dreptului civil roman, nici celor ale dreptului ginŃilor, nici celor ale dreptului geto-dac a fost explicat în diverse chipuri. Cei mai mulŃi autori au considerat că, de vreme ce aceste acte s-au încheiat în Dacia Traiană şi nu corespund cerinŃelor dreptului roman sunt nule. O asemenea părere este fundamental greşită, întrucât porneşte de la falsa premisă că în Dacia Traiană s-au aplicat doar dispoziŃiile dreptului civil roman, iar dispoziŃiile dreptului geto-dac au fost fie desfiinŃate, fie au căzut în desuetudine. În realitate, în provincia Dacia, ca şi în celelalte provincii, asistăm la o împletire între valorile juridice romane cu cele locale, astfel încât, pe baza acestei împletiri s-a născut dreptul daco-roman, ale cărui dispoziŃii sunt originale, astfel încât instituŃiile juridice daco-romane nu trebuie raportate la cerinŃele dreptului roman, ci trebuie raportate la cerinŃele dreptului daco-roman, care este diferit atât faŃă de dreptul roman cât şi faŃă de dreptul local.

27

Întrebări şi teste
EnunŃaŃi istoricii care fac referiri în scrierile lor la organizarea socială a geto-dacilor în epoca prestatală şi ce concluzii se desprind din aceste scrieri.
Relatări cu privire la conflictul dintre geŃii regelui Oroles şi bastarni din secolul al III-lea î. e. n. a făcut unul din următorii istorici: a) Arrian; b) Justinus; c) Strabo?
Când s-a fondat statul geto-dac şi care sunt factorii care au influenŃat formarea acestuia?
Care a fost forma de exprimare a dreptului geto-dac şi cum era reglementată proprietatea?
ArătaŃi organizarea Daciei provincie romană şi modificările ulterioare produse în această organizare.
Care a fost organizarea locală a Daciei provincie romană?
Care au fost formele de proprietate consacrate de dreptul daco-roman?
Ce sunt şi ce cuprind Tripticele din Transilvania?

28

TITLUL II STATUL ŞI DREPTUL ROMÂNESC ÎN EVUL MEDIU Capitolul I. Organizarea obştei săteşti. Normele de conduită ale obştei săteşti în perioada cuprinsă între secolele IV şi VIII e. n.

SecŃiunea I. Organizarea obştei săteşti Această perioada este denumită, în mod greşit, de regulă, epoca migraŃiunii popoarelor. Termenul este greşit pentru că epocile istorice nu se definesc în raport cu factorii externi, ci în funcŃie de formele definitorii ale organizării interne în acea perioadă. Iată de ce această perioadă nu este epoca migraŃiunii popoarelor, ci a obştei săteşti, întrucât obştea sătească a fost unica formă de organizare cunoscută de poporul nostru aflat atunci în plin proces de etnogeneză. Obştea sătească a fost leagănul poporului nostru, în sensul că poporul nostru, cu psihologia sa de obşte (“popor generos”) s-a format şi creştinat în cadrul obştei săteşti, obştea fiind cadrul social în care s-a format şi desăvârşit etnogeneza şi procesul creştinării. După retragerea aureliană administraŃia centrală din Dacia s-a desfiinŃat, altă administraŃie centrală nemailuând locul celei anterioare. În aceste condiŃii au rămas numai formele locale de organizare. Astfel oraşele au continuat să existe, dar se constată decăderea treptată a acestora. După invazia devastatoare a hunilor din anul 376 e. n. pe ruinele oraşelor s-a întins lumea satelor, care au primit noi denumiri. Satele au continuat să se dezvolte, rămânând forma predominantă de organizare administrativă. Săpăturile arheologice au confirmat că 80% din satele existente în secolul al XIV-lea datau încă din epoca Daciei romane În perioada la care ne referim influenŃa romană a continuat să se manifeste prin schimburi comerciale, prin capetele de pod construite de către romani, unde staŃionau trupe romane. De asemenea, chiar şi în Oltenia de astăzi, până la brazda lui Novac, erau cantonate trupe romane. Istoricul Eusebiu ne vorbeşte despre recucerirea Daciei în vremea împăratului Constantin cel Mare, care a construit un nou pod peste Dunăre. S-a 29

intensificat propaganda creştină dinspre Imperiul Roman. De aceea afirmăm că procesul de desăvârşire a etnogenezei are loc în cadrul obştei săteşti. Caracterul teritorial al obştei săteşti, în această perioadă, este atestat prin diverse argumente. Două dintre acestea sunt mai semnificative: cel de ordin lingvistic şi documentele scrise. Pe plan lingvistic, constatăm că în Dacia romană localităŃile rurale erau desemnate prin termenii generici şi nejuridici de “sat” şi “cătun”. Termenul de “sat” vine de la latinescul “fossatum”. În schimb, cuvântul “cătun” este de origine tracă. Cei doi termeni – “sat” şi “cătun” – sunt folosiŃi şi în epoca feudală cu acelaşi înŃeles, chiar şi în zilele noastre. De aici rezultă că şi în epoca istorică dintre cele două sisteme – sclavagist şi feudal – localităŃile rurale româneşti au supravieŃuit, pentru că altfel cei doi termeni ar fi dispărut din memoria poporului. Aceasta este metoda retrospectivă, conform căreia o instituŃie care este menŃionată în două momente distanŃate timp a existat şi în intervalul de timp cuprins între cele două momente. În acest sens este de menŃionat situaŃia denumirii oraşelor din Dacia traiană, care au fost distruse de către barbari. Ca atare, numele lor a pierit din memoria poporului, astfel încât oraşele noastre medievale poartă noi denumiri, lucru ce nu s-a întâmplat cu apele şi munŃii, elemente ce s-au bucurat de continuitate şi care nu şi-au păstrat denumirile originare. Pe de altă parte, în Dacia Traiană, cuvântul “moş”, de origine tracă, desemnează proprietatea asupra hotarului satului, proprietatea asupra unui teren din hotarul satului sau dreptul de folosinŃă asupra unui teren din hotarul satului. Acelaşi înteles îl avea şi cuvântul “bătrân”, care se trăgea din latinescul “veteranus”. Cuvintele “moş” şi “bătrân” sunt utilizate în Evul Mediu românesc cu acelaşi înŃeles, de unde rezultă că proprietatea colectivă asupra hotarului satului, proprietatea şi folosinŃa individuale asupra unui teren din hotarul satului au continuat să existe şi în epoca obştii săteşti, pentru că, altminteri, aceşti termeni ar fi dispărut. Dar caracterul teritorial al obştii săteşti este atestat şi de documente scrise. MenŃionăm, în acest sens, o scrisoare expediată de către o comunitate creştină din Dacia 30

gotică, în secolul al IV-lea e. n., unei comunităŃi creştine din Cappadocia. În această scrisoare sunt înfăŃişate pătimirile Sf. Sava Gotul, care a trăit într-un sat din zona Buzăului de astăzi şi, totodată, se fac referiri la faptul că la nordul Dunării trăieşte o populaŃie statornică, care practica agricultura şi păstoritul în localităŃi rurale aşezate pe văile râurilor şi constituite în obşti şi la un început de diferenŃiere socială între bogaŃi şi săraci. Un alt document scris ce atestă acest lucru este o lucrare, numită Strategikonul, redactată de către împăratul bizantin Mauricius, în care este menŃionată populaŃia romanică din nordul Dunării, care vorbea limba latină, cu sate aşezate de-a lungul râurilor, având ca ocupaŃie agricultura şi creşterea vitelor, iar ca mod de organizare obştile agricole. Aceste izvoare ne arată că după retragerea autorităŃilor romane populaŃia autohtonă a continuat să trăiască în sate pe baza unor puternice relaŃii de solidaritate între membrii acestora. Satul, privit ca o totalitate a locuitorilor săi şi ca teritoriu aparŃinând acestora, a format încă înainte de cucerirea romană o obşte sătească. Prin obştea sătească înŃelegem o formă de organizare socială în vederea desfăşurării în cele mai bune condiŃii a muncii şi a vieŃii. Obştea sătească avea un caracter teritorial. Obştea sătească se deosebeşte de obştea gentilică prin aceea că obştea gentilică era organizată pe criteriul rudeniei de sânge, în sensul că făceau parte din obştea gentilică toŃi cei care erau rude de sânge, pe când din obştea sătească fac parte toŃi cei care locuiesc pe acelaşi teritoriu, indiferent dacă sunt sau nu rude de sânge. Membrii obştei săteşti se numesc megieşi (vecini), adică persoane care locuiesc pe acelaşi teritoriu cu vecinii lor. Dar obştea sătească prezintă şi o trăsătură comună cu obştea gentilică, pentru că nici una, nici cealaltă nu cunosc stratificarea socială. În al doilea rând, obştea sătească prezintă un element comun cu statul, pentru că şi obştea sătească şi statul sunt organizate conform criteriului teritorial. Dar se deosebeşte, în raport cu statul, prin aceea că statul cunoaşte stratificarea socială, pe când obştea sătească nu. Modul de organizare a obştei săteşti a putut fi reconstituit pe baza metodei retrospective. Pe această cale s-a observat că instituŃiile proprii obştei săteşti 31

existau atât în vremea dacilor, cât şi în Ńările române în Evul Mediu. Din această constatare rezultă că obştea sătească a continuat să existe şi în intervalul de timp dintre retragerea aureliană şi formarea statelor feudale. Dimitrie Gusti, în deceniul al patrulea al secolului al XX-lea a constatat, împreună cu studenŃii săi, într-o serie de sate din sudul Moldovei existenŃa unor instituŃii specifice obştilor săteşti. Din datele obŃinute rezultă că obştea sătească avea o organizare proprie, caracterizată prin exercitarea dreptului de autoconducere. Organele ce exercitau acest drept erau Adunarea megieşilor, Sfatul oamenilor buni şi bătrâni şi judele satului. Adunarea megieşilor hotăra în toate problemele importante privind destinul comunităŃii prin vot deschis. La lucrările ei participau fie doar bărbaŃii, fie doar femeile, fie bărbaŃii şi femeile. Adunarea era convocată prin viu grai, de regulă, duminica la biserică, după slujbă, sau în zilele de târg. Această adunare alegea un consiliu cu activitate permanentă – Sfatul oamenilor buni şi bătrâni – ce exercita, în principal, atribuŃiuni jurisdicŃionale în sens metaforic, deoarece normele de conduită ce reglementau viaŃa obştei săteşti nu aveau caracter juridic. Acest consiliu exercita şi atribuŃiuni de ordin administrativ. Lucrările sfatului erau conduse de către un jude, ales de către Adunarea megieşilor, care exercita, pe lângă atribuŃiuni jurisdicŃionale, şi atribuŃiuni militare şi administrative. Cuvântul “jude” vine de la “judex”, “iudicis”, adică judecată, etimologie de natură a sublinia încă o dată faptul că cele mai importante atribuŃii ale judelui erau de ordin judiciar. Mai târziu, în feudalismul timpuriu, cuvântul “jude” desemna conducătorul unei formaŃiuni statale de tip începător. În feudalismul dezvoltat (adică după întemeiere) “jude” îmbracă forma “judec”, ce avea înŃelesul de proprietar şi om liber. De aceea, proprietatea privată asupra pământului, asupra căruia nu se exercitau imunităŃi se numea judecie. Tot în feudalismul dezvoltat, a apărut de la “jude” şi cuvântul “judeŃ”, care îl desemnează fie pe conducătorul unei unităŃi administrativ-teritoriale din łara Românească, fie unitatea administrativ-teritorială ca atare. De asemenea, având în vedere că toŃi membrii obştei erau egali în drepturi, oricare dintre aceştia putea primi anumite sarcini din partea Adunării megieşilor. 32

Totodată, obştile săteşti erau organizate, mai ales după secolele al VII-lea şi al VIII-lea e. n. în uniuni de obşti (obşti de obşti), care erau constituite pe teritorii unitare din punct de vedere economic, geografic. Ele erau conduse de un Mare Sfat al obştii de obşti, format din reprezentanŃii obştilor componente. SecŃiunea a II-a. Normele de conduită în cadrul obştei săteşti ViaŃa socială din cadrul obştei săteşti era reglementată prin norme de conduită fără caracter juridic, adică norme de conduită care nu erau impuse prin forŃa de constrângere, pentru că nu exista aparatul de stat care să exercite o asemenea constrângere. De aici putem trage concluzia că acele norme erau respectate de bună-voie, întrucât ele exprimau interese comune. În legătură cu valoarea acestor norme de conduită, după retragerea aureliană, normele dreptului daco-roman şi-au pierdut caracterul juridic. Cele din domeniul dreptului public nu s-au mai aplicat şi au pierit din conştiinŃa poporului nostru, pentru că normele de drept public reglementează organizarea de stat, relaŃiile dintre stat şi cetăŃeni, or după retragerea aureliană statul s-a descompus şi odată cu el şi normele juridice care îl organizau, pe când normele dreptului privat, adică cele din obştea sătească aflătoare pe teritoriul Daciei Traiane însă s-au păstrat, dar şi-au pierdut caracterul juridic. Astfel, s-au păstrat normele privind stăpânirea pământului, normele de muncă, cele cu privire la relaŃiile dintre persoane, cu privire la încheierea convenŃiilor, cele ce reglementau reprimarea delictelor din cadrul obştei săteşti, precum şi acele norme ce reglementau sistemul de soluŃionare a litigiilor. Ele au fost preluate, o dată cu apariŃia primelor formaŃiuni politice de tip feudal, au fost sancŃionate de către statul feudal şi pe această cale şi-au redobândit caracterul juridic. Iată dar că obştea sătească este vehiculul istoriei prin care toate normele de conduită ce au reglementat viaŃa din cadrul acesteia în Dacia Traiană au fost transportate în societatea feudală. În materia bunurilor, hotarul satului se identifica cu moşia obştei săteşti, care era stăpânită în devălmăşie. Acest lucru s-ar traduce prin faptul că asupra pământului obştei purta un drept de proprietate colectivă (“stăpânire de-a valma”). Din acestă stăpânire devălmaşă s-a desprins încă din epoca statului geto-dac 33

stăpânirea individuală asupra terenurilor destinate agriculturii. În perioada cuprinsă între secolele IV şi VIII e. n., prima desprindere din fondul devălmaş a fost locul pe care membrii obştei şi-au întemeiat casa şi curtea. Ulterior, din câmpul de cultură obştea a atribuit pentru totdeauna fiecărei familii un lot de pământ denumit “sorŃ”, care îşi are originea în latinescul “sortis”, ce desemnează o parte atribuită cuiva. Lotul aflat în stăpânirea individuală purta şi denumirea de raclă (lot matcă), deoarece doar aceia care stăpâneau un lot matcă, adică practicau agricultura în sat, aveau acces şi la bunurile aflate în stăpânire devălmaşă. Stăpânirea individuală putea fi extinsă prin desŃeleniri şi defrişări, ce puteau fi întreprinse numai cu acordul Adunării megieşilor. Acele stăpâniri dobândite prin muncă proprie purtau denumirea de stăpâniri locureşti. De asemenea, tot Adunarea megieşilor se pronunŃa cu privire la trecerea unor loturi de pământ în stăpânirea şi folosinŃa personală, obştea păstrând asupra acestora un drept superior de supraveghere şi control. Cu timpul această stăpânire dobândeşte caracter permanent, manifestându-se ca un embrion al proprietăŃii private asupra pământului. Tot cu titlu de folosinŃă individuală erau exploatate terenurile din vatra satului, pe când pădurile, păşunile, apele şi subsolul, din care se exploatau minereuri, au rămas în stăpânirea devălmaşă. Pentru că obştea era, în principal, o comunitate de muncă, multe din normele de conduită reglementau relaŃiile de muncă. Obştea sătească avea un caracter agrar şi pastoral. Normele din acest domeniu reglementau, în principal, agricultura şi păstoritul. Existau însă şi norme care reglementau vânătoarea în comun, mineritul, precum şi desfăşurarea unor activităŃi meşteşugăreşti de către membrii obştei. În legătura cu practicarea agriculturii, s-au aplicat norme privind sistemul asolamentului, repartizarea loturilor de cultură, destinaŃia loturilor de cultură, începerea lucrărilor agricole, strângerea recoltelor, formarea rezervelor obştei pentru anii cu recolte slabe. În legătură cu păstoritul avem norme privind locurile de păşunat, servitutea de păşunat moştenită, în sensul că după strângerera recoltelor turmele individuale puteau fi păscute pe terenurile din hotarul obştei, ca o rămăşiŃă a proprietăŃii colective. Existau şi norme cu privire la drumurile oilor, pornirea turmelor, aceasta întrucât se practica şi păstoritul transhumant. În ceea ce priveşte practicarea unor meşteşuguri de către membrii obştei săteşti, normele de conduită recunoşteau celor care au deprins anume meserii, 34

precum olari, morari, fierari, etc., dreptul asupra bunurilor produse, precum şi posibilitatea de a lucra pentru alŃii contra plată. Normele de conduită privind statutul persoanelor se întemeiază pe principiul egalităŃii, egalitate ce rezulta din stăpânirea devălmaşă a terenurilor şi din munca în comun. Conducătorii obştei săteşti erau aleşi doar în funcŃie de calităŃile individuale, dovadă că sfatul obştei era format din oameni buni şi bătrâni; de asemenea, aşa cum am mai arătat, Adunarea megieşilor putea atribui anumite sarcini unor persoane din cadrul obştei. Aceeaşi egalitate se manifesta şi în relaŃiile din cadrul familiei, în sensul că între soŃi, pe de o parte, părinŃi şi copii, pe de altă parte, exista obligaŃia reciprocă de întreŃinere. Această obligaŃie izvora din faptul că patrimoniul familiei era rezultatul muncii colective a familiei. Căsătoria se realiza prin consimŃământul viitorilor soŃi, urmat de binecuvântarea părinŃilor şi a bisericii. DivorŃul putea fi obŃinut în condiŃii egale de ambele părŃi, deoarece, în obştea sătească, până în a doua fază a regimului turco-fanariot, divorŃul putea fi obŃinut prin repudiere (se afirma de faŃă cu martori fie că femeia nu se mai reîntoarce la domiciliul conjugal, fie că aceasta nu mai este primită în domiciliul conjugal). Exista egalitate şi pe plan succesoral, în sensul că descendenŃii, fii sau fiice, au vocaŃie succesorală egală la moştenirea defunctului, după cum vocaŃie succesorală la moştenirea defunctului are şi soŃul supravieŃuitor. În materia convenŃiilor, operaŃiile de schimb de bunuri sau de servicii se realizau pe baza unor convenŃii de mult practicate, cunoscute încă din epoca Daciei Traiane, cu deosebirea că acele convenŃii nu mai presupuneau forme solemne laice, ca în dreptul daco-roman, ci sunt îmbrăcate în forma jurământului religios. În cadrul obştei săteşti exista o sinonimie între sintagmele “lege creştinească” şi “lege românească”. Vânzarea era contractul cel mai răspândit şi avea ca efect transmiterea proprietăŃii prin simplul consimŃământ al părŃilor. Totodată se practica schimbul, dat fiind caracterul natural al economiei. Asemenea acte aveau loc atât în interior, cât şi în târgurile de graniŃă de pe linia Dunării Alte norme de conduită se referă la reprimarea delictelor în sânul obştei săteşti. Ca o reminiscenŃă a practicilor prestatale, constatăm că se mai aplica legea talionului. Însă, în paralel cu aceasta, se aplica şi sistemul compoziŃiunii voluntare, ca un 35

corectiv adus sistemului răzbunării private. În sistemul compoziŃiunii voluntare, victima delictului putea renunŃa la dreptul de răzbunare în schimbul unei sume de bani, pe care o va plăti delincventul. Această sumă de bani ce urma a fi plătită victimei reprezenta echivalentul dreptului la răzbunare şi se stabilea prin convenŃia părŃilor. Acest sistem a evoluat după apariŃia primelor formaŃiuni statale, valoarea răscumpărării dreptului de răzbunare nemaifiind stabilită de către părŃi, ci de către stat. Acest sistem purta numele de compoziŃiune voluntară (secolele XI şi XIII e. n.). Altminteri, litigiul este soluŃionat fie prin dreptul de răzbunare, fie prin compoziŃiunea voluntară, fie prin hotărărea Sfatului oamenilor buni şi bătrâni, fie pe baza solidarităŃii rudelor. Pedeapsa pentru faptele grave consta din alungarea din cadrul obştei săteşti a vinovatului Sfatul oamenilor buni şi bătrâni soluŃiona litigiile din toate domeniile vieŃii sociale (cu privire la patrimoniu, la integritatea şi onoarea persoanelor, etc.), ocazie cu care părŃile administrau probele. Cele mai importante probe erau proba cu martori şi jurămintele. În paralel cu acestea se aplicau şi ordaliile, ca o reminiscenŃa a sistemului primitiv, deoarece toate popoarele primitive au practicat ordaliile. Prin ordalii, de regulă, are loc o slujbă religioasă în vederea invocării voinŃei divine, pentru ca divinitatea să intervină şi să arate de partea cui este dreptatea în acel litigiu. Spre exemplu, babilonienii au practicat ordalia apei, conform căreia, dacă o femeie căsătorită era bănuită de infidelitate, femeia era cufundată în apele râului numărându-se până al 100. Catolicii practicau ordalia fierului roşu. La daci şi la români s-a aplicat ordalia pământului în procesele de hotărnicie. Conform acestei ordalii, una dintre părŃi sau o terŃă persoană îşi presăra pământ pe cap sau pe umeri, invocând divinitatea pământului, străbătea hotarul terenului în litigiu şi jura că acela este adevăratul hotar. În Oltenia, pământul era purtat în traistă. După moartea celui ce jurase, divinitatea urma a se pronunŃa în legătură cu jurământul făcut. Celui ce jurase drept urma “a-i fi Ńărâna uşoară”. Dacă jurătorul minŃise, zeitatea pământului se răzbuna, aruncându-l afară din mormânt – “cum de te Ńine pământul”.

36

Capitolul II. ApariŃia primelor formaŃiuni statale de tip feudal (formarea Ńărilor) Între secolele VIII şi IX e. n. asistăm la un proces de destrămare a obştilor săteşti, în sensul că în unele obşti săteşti aleşii obştei, prin abuz, acaparează pământurile megieşilor şi le transformă în proprietate privată, care cu timpul se va transforma în feudă (mare domeniu feudal). Pentru a-şi apăra şi consolida stăpânirea privată aceşti aleşi ai obştei s-au înconjurat de un aparat de slujitori, în care vedem embrionul statului feudal. Prin consolidarea stăpânirii private şi dezvoltarea aparatului de slujitori iau naştere formaŃiunile statale de tip începător – cnezate, voievodate, câmpulunguri, jupanate, etc. Dar aceste formaŃiuni statale sunt desemnate prin termenul generic de “Ńară”. Cuvântul “Ńară” vine de la latinescul “terra”, dar la alte popoare latine, de pildă la francezi, cuvântul “Ńară” este utilizat cu sensul lui material – “pământ” – , pe când la români “terra” este utilizat în sens politic, desemnează o formaŃiune statală, iar “pământ”, în sens material, vine de la latinescul “pavimentum”. Celelate popoare latine denumesc “Ńara” în alŃi termeni – “pays” (FranŃa), “paese” (Italia), care îşi au originea în latinescul “pagus”. Între secolele XI şi XIII e. n. sunt menŃionate o serie de Ńări, mai ales prin Cronica notarului anonim, Cronica lui Nestor (secolele XI şi XII e. n.) şi Cronica lui Simon de Kezsa (Gesta hungarorum et hunorum). Astfel, în Transilvania secolelor X-XI e. n., existau łara Crişanei (condusă de către Menumorut), łara voievodului Glad, ducele Banatului, łara Zarandului, Terra Ultrasilvana (condusă de Gelu), łara Făgăraşului, łara Rodnei, łara HaŃegului. La est de CarpaŃi sunt menŃionate łara Brodnicilor, łara Bolohovenilor. La sudul CarpaŃilor sunt menŃionate łara lui Seneslau, łara Severinului, łara lui Ioan, łara Vlaşca, łara RomanaŃi, łara lui Litovoi, etc. Se poate observa că aceste Ńări sunt desemnate prin: - determinative de ordin geografic (ex. – łara Loviştei); - determinative de ordin etnic (ex. – łara Vlăsiei); - numele conducătorilor (ex. – łara lui Litovoi). 37

Organizarea acestot Ńări prezintă trăsături comune, dar şi nuanŃe specifice. Astfel, cnezatele puteau cuprinde unul sau mai multe sate, iar cneazul putea fi proprietarul teritoriului pe care îl conducea politic, fiind în acelaşi timp şi feudal. De asemenea, cneazul putea fi şi un ales dintre micii proprietari aflători într-un sat. El exercita atribuŃiuni administrative, militare şi judiciare. Cuvântul “cneaz” vine fie de la cuvântul “koenig”, de origine vizigotă, fie de la latinescul “cuneus”. Alte Ńări erau conduse de voievozi, care exercitau atribuŃii superioare celor ale cnezilor, în sensul că voievodul era comandantul militar al tuturor cnezatelor incluse în voievodat, dar exercita şi atribuŃiuni administrative şi judiciare. Cneazul, deci, îi era subordonat voievodului. Cuvântul “voioevod” este de origine slavă, numai că instituŃia este românească, deoarece la slavi voievodul exercita doar atribuŃiuni militare, şi era subordonat cneazului. Alte formaŃiuni statale erau conduse de juzi, iar altele de jupani. Termenul de “jupan” se pare că vine de la tracul “diurpaneus”. S-a susŃinut în mod greşit că relaŃiile de tip feudal sunt de sorginte germană şi că românii ar fi preluat relaŃiile de tip feudal în plan economic, social şi politic de la germani, prin filieră maghiară. S-a demonstrat falsitatea acestei teoriei tocmai în baza informaŃiilor care ne-au fost transmise prin Diploma IoaniŃilor din anul 1247 e. n. Această diplomă este un contract încheiat la 2 iunie 1247 e. n. între regele Ungariei, Bela al IV-lea, şi Rembaldus, preceptorul Ordinului Ospitalier (Ioanit). Ordinul IoaniŃilor avea o organizare militară şi prin această diplomă şi-a asumat obligaŃia de a apăra zona din sudul CarpaŃilor de năvălirile tătare. La rândul său, regele Ungariei şi-a asumat anumite obligaŃii faŃă de cavalerii ioaniŃi. Diploma a fost încheiată în primul moment în care ungurii au venit în contact cu românii din sudul CarpaŃilor. În acel moment, în sudul CarpaŃilor, erau formate relaŃiile economice feudale, structurile sociale specifice şi organizarea politică de tip feudal. Acest fapt reiese din diploma menŃionată, în care regele Ungariei promite cavalerilor ospitalieri că îşi vor putea însuşi o parte din veniturile, 38

slujbele şi foloasele care se percepeau de pe marile domenii feudale din łara Severinului, łara lui Farcaş, łara lui Litovoi şi łara lui Seneslau. Or veniturile, slujbele şi foloasele menŃionate în diplomă nu sunt altceva decât cele trei forme ale rentei de tip feudal. Acestea desemnează renta în bani, în muncă şi în produse. Rezultă deci că există la sud de CarpaŃi mari domenii de pe care se percepeau aceste forme ale rentei. Diploma în cauză îi desemnează pe marii proprietari funciari ca “mai marii pământului”, iar Ńăranii sunt denumiŃi “rusticii valahi”. Diploma vorbeşte despre existenŃa unor Ńări aflate sub conducerea unor voievozi. Aceste date ne sunt confirmate şi de alte documente.Astfel, într-o scrisoare adresată de către o comunitate creştină din sudul Moldovei în secolul al XIV-lea Papei InocenŃiu al III-lea, se vorbeşte despre marii proprietari de pământ care erau numiŃi “cei puternici”.

39

Capitolul III. Legea Ńării şi instituŃiile sale SecŃiunea I. Formarea, sfera de cuprindere şi definirea Legii łării Vechiul drept românesc, aşa cum precizează şi Dimitrie Cantemir, a fost ius non scriptum, adică un dreptul nescris. La rândul său, Nicolae Bălcescu afirma că, după întemeiere, Ńările române nu au cunoscut legile scrise, că până la jumătatea secolului al XVII-lea dreptul nostru comun a fost obiceiul juridic constituit într-un veritabil sistem de drept. Obiceiul juridic reprezintă o regulă nescrisă, care aplicată în mod continuu şi timp îndelungat capătă forŃă juridică obligatorie. ExistenŃa dreptului românesc nescris cu o puternică identitate a fost recunoscută şi de către vecinii noştri. Astfel obiceiul juridic românsc a fost denumnit în documentele oficiale redactate în limba latină de către cancelariile străine ius valachicum, pe când în documentele cancelariilor domneşti ale Ńărilor române, obiceiul juridic era denumit Legea łării (obiceiul pământului). În sintagma “obiceiul pământului”, termenul de “pământ” este utilizat cu înŃelesul de “Ńară”. Expresia de “Legea Ńării” desemnează cel mai bine conŃinutul obiceiului juridic românesc. Dovadă în acest sens este şi faptul că sintagma “Legea Ńării” nu este însoŃită de un alt determinativ. În toate Ńările române dispoziŃiile Legii Ńării au fost aceleaşi. În doctrina românească s-au formulat diferite teorii cu privire la originea Legii Ńării. Astfel, într-o primă opinie, profesorul Ioan Peretz afirmă că dreptul nostru ar fi de origine romană. Acesta susŃine că, aşa cum am preluat limba latină, tot aşa am preluat şi dispoziŃiile dreptului roman. Această teorie a fost dezvoltată de profesorul Andrei Rădulescu într-o comunicare susŃinută în anul 1938 la Academia Română, în care a căutat să dovedească identitatea de fizionomie a instituŃiilor Legii Ńării cu cele ale dreptului roman. Într-o altă opinie, profesorul Gheorghe Fotino a susŃinut că Legea Ńării ar fi de origine tracă. A fost formulată şi o a treia teorie, în virtutea căreia profesorul Constantin Dissescu a afirmat că Legea Ńării a fost de origine slavă. 40

Toate cele trei teorii le considerăm moniste, deoarece văd originea Legii Ńării într-un singur sistem de drept. Totodată, aceste teorii sunt şi exclusiviste, deoarece pleacă de la presupunerea că strămoşii noştri ar fi renunŃat la tradiŃiile lor juridice şi au preluat fie dreptul roman, fie dreptul trac, fie dreptul slav. În contrast cu aceste susŃineri, Nicolae Iorga subliniază originalitatea Legii Ńării, arătând că aceasta este o creaŃie românească, izvorâtă din modul de viaŃă al strămoşilor noştri. Această aserŃiune se bazează pe realitatea conform căreia Legea Ńării s-a format pe fondul juridic daco-roman. Astfel, în epoca Daciei Romane, populaŃia daco-romană a creat un sistem de drept nou, original – dreptul daco-roman – , în care instituŃiile juridice romane au dobândit funcŃii şi finalităŃi noi. După retragerea aureliană, instituŃiile juridice daco-romane au fost preluate în obştea sătească şi adaptate noilor realităŃi. Dar în obştea sătească şi-au pierdut valoarea juridică obligatorie pentru că, o dată cu descompunerea statului, nu s-au mai aplicat prin forŃa de constrângere a acestuia. După formarea statelor feudale, aceste norme şi-au redobândit valoarea juridică, adică şi-au redobândit caracterul obligatoriu, fiind acum sancŃionate de către stat. Totodată, în procesul cristalizării relaŃiilor de tip feudal, fondul juridic daco-roman s-a îmbogăŃit cu noi reglementări determinate de realităŃile socialeconomice ale acelor vremuri. Doctrina juridică românească a dezbătut şi problema sferei de aplicare a Legii Ńării. Astfel, profesorul Gheorghe Fotino a afirmat că Legea Ńării a reglementat doar dreptul de proprietate imobiliară. Nicolae Iorga a susŃinut că Legea Ńării a reglementat toate realităŃile sociale cu caracter agrar şi pastoral. A. D. Xenopol a afirmat că Legea Ńării a fost un drept cnezial, care a reglementat organizarea primelor formaŃiuni politice de tip statal. În definirea sferei de aplicare a Legii Ńării trebuie pornit de la spusele lui Nicolae Bălcescu conform cărora multă vreme la români Legea Ńării “a Ńinut loc şi de constituŃiune politică şi de condică civilă şi de condică criminală”. Sintetizând aceste susŃineri, putem defini Legea Ńării ca fiind un sistem de drept atotcuprinzător, format din totalitatea normelor de drept nescris, ce 41

reglementează organizarea statelor feudale la nivel central şi local, regimul juridic al proprietăŃii, statutul juridic al persoanelor, organizarea familiei, succesiunile, contractele, răspunderea colectivă în materie penală şi fiscală, reprimarea faptelor infracŃionale şi judecarea proceselor. SecŃiunea a II-a. DispoziŃiile Legii Ńării cu privire la domnie, Sfatul domnesc şi dregătorii În virtutea dispoziŃiilor Legii Ńării, statele feudale româneşti erau conduse de către domni, Sfatul domnesc şi dregători. Domnul era şeful statului, se afla în vârful ierarhiei feudale şi exercita atribuŃii de ordin administrativ, militar, judiciar şi legislativ. Astfel, în plan administrativ, domnul hotăra cu privire la organizarea administrativ teritorială, stabilea impozitele, numea şi îi revoca din funcŃie pe înalŃii dregători, avea dreptul de a bate monedă, încheia tratate internaŃionale, declara starea de pace sau de război. Totodată

domnul

exercita

tutela

asupra

bisericii.

După

căderea

Constantinopolului biserica devine dependentă faŃă de domn. Domnul confirma mitropoliŃii, episcopii şi egumenii. Pe această cale biserica a fost dependentă faŃă de stat şi a acŃionat prin autoritatea sa spirituală în direcŃia promovării intereselor politice ale statului. Sprijinul reciproc între stat şi biserică a fost necesar pentru că şi ungurii şi polonezii, când doreau să supună Ńările române, o făceau sub pretextul catolicizării. Această situaŃie se explică prin aceea că în Ńările din vestul Europei statul depindea de biserică, iar Papa exercita tutela asupra conducerilor politice ale statelor catolice. Linia politică a acestor state era stabilită de către papalitate, care a promovat în mod constant expansionismul statelor catolice asupra statelor ortodoxe. În acelaşi timp, domnul era conducătorul armatei. La începutul instituŃiei domniei, rolul militar al domnului consta în coordonarea armatei formată din steagurile boierilor. Începând din secolul al XV-lea, ca expresie a centralizării puterii, domnul îşi creează armata proprie condusă de către dregători cu atribuŃii speciale în acest sens. În calitate de şef al statului, domnul încheia tratate de alianŃă sau comerciale cu alte state şi declara pacea sau starea de război. De asemenea, domnul era 42

judecătorul suprem. În această calitate el putea judeca orice pricină, civilă sau penală, în primă sau în ultimă instanŃă. Procesele erau judecate de către domn împreună cu Sfatul domnesc, dar hotărârile erau pronunŃate în nume propriu şi nu se bucurau de autoritatea lucrului judecat. Astfel că următorii domni puteau rejudeca procesul şi da hotărâri contrare celor anterioare. Domnul exercita şi atribuŃii de ordin legislativ, prin intermediul hrisoavelor. Domnul putea emite două categorii de hrisoave: - hrisoave cu caracter individual – erau acte de aplicare a dreptului la anumite situaŃii concrete. Acestea nu erau izvoare de drept în sens formal. - hrisoave cu caracter general – prin intermediul lor se introduceau noi reglementări juridice. Purtau denumirea de hrisoave legislative şi erau izvoare de drept în sens formal. Aceste izvoare legislative erau adoptate, de regulă, cu acordul Sfatului domnesc şi al dregătorilor. Succesiunea la tron avea la bază sistemul electivo-ereditar. Domnul era ales de către łară, adică de către adunarea vârfurilor societăŃii feudale – boieri, cler, comandanŃii armatei. Se cerea ca viitorul domn să facă dovada că este de os domnesc (este rudă în linie directă sau în linie colaterală cu unul dintre domnii anteriori). Se mai cerea ca domnul să fie român, creştin ortodox şi să nu fie însemnat (adică să nu aibă vreo infirmitate). Boierimea, în scopul promovării intereselor sale, condiŃiona alegerea domnului de respectarea privilegiilor boiereşti, iar controlul respectării de către domn a acestor privilegii şi imunităŃi feudale era asigurat de către boieri prin intermediul Sfatului domnesc. Prin Sfatul domnesc, boierii participau la conducerea statului. Sfatul domnesc era un organism colectiv, care îşi desfăşura activitatea pe lângă domn. Era format din reprezentanŃii marii boierimi şi ai clerului. Numărul membrilor Sfatului domnesc oscila între 12 şi 25. Sfatul era convocat în locuri şi la date fixate de către domn. În cadrul atribuŃiilor sale, acest organism îl sfătuia pe domn în probleme de stat, confirma titlurile de proprietate, întărea daniile domneşti, precum şi acordarea de imunităŃi şi privilegii feudale, dând garanŃia respectării acestora. De asemenea, 43

Sfatul domnesc participa la judecarea proceselor, dându-şi acordul faŃă de soluŃia pronunŃată de domn. Totodată Sfatul domnesc era cel care garanta respectarea de către domn a tratatelor internaŃionale. ComponenŃa şi competenŃa Sfatului au cunoscut şi ele o anumită evoluŃie. Astfel, în primele decenii de la formarea statelor feudale româneşti, Sfatul domnesc a fost format doar din boieri de Ńară, adică din boieri fără dregătorii. Acest fapt se explică prin aceea că domnia a fost creaŃia boierilor. Boierii l-au ales pe domn şi tot ei îi controlau activitatea pentru ca domnul să nu le încalce drepturile şi privilegiile. Astfel că până spre jumătatea secolului al XV-lea raportul de forŃe dintre domn şi Sfatul domnesc a fost favorabil acestuia din urmă. Dar, treptat, în Sfatul domnesc au intrat şi dregătorii, adică boierii ce executau poruncile domneşti. Ilustrativă este situaŃia de la începutul domniei lui Alexandru cel Bun când un singur membru al Sfatului domnesc era dregător (pan Pană vornicul), pentru ca la sfârşitul domniei acestuia raportul să fie invers. Această evoluŃie a componenŃei şi competenŃei Sfatului domnesc se reflectă şi în fizionomia hrisoavelor domneşti. Astfel, în primele decenii după întemeiere domnii şi boierii hotărau împreună, iar boierii îşi puneau peceŃile pe hrisoavele domneşti, promiŃând în acest fel că asigură aplicarea în practică a acelor hrisoave. Mai târziu, boierii din Sfatul domnesc se rezumau numai a lua act de hotărârea domnească, fără a mai exercita controlul asupra activităŃii domnului, care începe să guverneze ca un adevărat monarh. Dregătorii erau înalŃi demnitari ai statului ce exercitau atribuŃii de ordin militar, administrativ şi judecătoresc. Dregătoriile s-au format sub influenŃa bizantină, mai întâi în łara Românească şi apoi în Moldova, sub domniile lui Mircea cel Bătrân şi, respectiv Alexandru cel Bun. Pentru că în societatea feudală nu erau clar delimitate formele de activitate în cadrul statului, şi competenŃa dregătorilor se caracteriza prin confuzia de atribuŃii. În perioada imediat următoare întemeierii, când domnia încă nu se consolidase, dregătorii îndeplineau anumite atribuŃii în cadrul curŃii, atribuŃii ce erau legate de persoana domnului. Dar treptat, paralel cu îngrădirea privilegiilor şi imunităŃilor boiereşti, precum şi o dată cu întărirea aparatului central de stat, dregătorii au preluat în numele domnului conducerea efectivă a treburilor statului. Ei erau numiŃi de către domn, faŃă de care depuneau un jurământ de credinŃă. 44

Puteau fi oricând revocaŃi şi nu erau remuneraŃi pentru activitatea desfăşurată. Dar ei beneficiau de danii domneşti pentru dreaptă şi credincioasă slujbă şi, totodată, li se concedau veniturile unor teritorii şi primeau daruri de la subalterni. Erau consideraŃi mari dregători cei care făceau parte din Sfatul domnesc, pe când micii dregători erau consideraŃi subalternii lor. Erau consideraŃi mari dregători: - banul – era cel mai important dregător în łara Românească; avea atribuŃii similare celor ale domnului în dreapta Oltului; administra Oltenia, comanda armata şi judeca procesele; dacă această dregătorie era întâlnită doar în łara Românească, pe celelalte le vom întâlni în ambele Ńări române; - logofătul – era şeful cancelariei domneşti, păstra şi aplica sigiliul domnesc pe actele oficiale. Avea şi unele atribuŃii judiciare; - vornicul – era conducătorul slujitorilor curŃii domneşti; asigura paza hotarelor; judeca anumite procese penale. În łara Românească îşi exercita atribuŃiile doar în stânga Oltului. În Moldova erau doi mari vornici, cel al łării de sus şi cel al łării de jos; - postelnicul – era tălmaciul domnului şi sfetnicul de taină al acestuia; coordona relaŃiile cu alte state şi exercita jurisdicŃia asupra funcŃionarilor inferiori de la curtea domnească; - vistiernicul – răspundea de strângerea veniturilor statului şi de asigurarea mijloacelor necesare pentru întreŃinerea curŃii şi a armatei; judeca procesele cu privire la stabilirea şi perceperea dărilor; după instaurarea dominaŃiei otomane coordona şi strângerea haraciului); - cămăraşul – administra veniturile domnului; activitatea sa începe din secolul al XVIII-lea, când vistieria statului a fost separată de cămara statului); - spătarul – păstra spada domnească, iar în anumite situaŃii de război prelua comanda armatei; - hatmanul – este comandantul armatei în Moldova; este menŃionat în documentele istorice din vremea domniei lui Ieremia Movilă); - stolnicul – administra grădinile, cămările şi pescăriile domneşti; 45

- paharnicul – avea în grijă pivniŃele domneşti; - comisul – răspundea de grajdurile domneşti. Mai existau şi alŃi dregători care nu făceau parte din Sfatul Domnesc şi care exercitau atribuŃii legate de persoana sau interesele domnului: - armaşul – executa sentinŃele pronunŃate de către domn - şetrarul – avea în grijă corturile domneşti în vreme de război; - clucerul – aproviziona curtea domnească cu grâne; - slugerul – aproviziona curtea domnească cu carne; - pitarul – aproviziona curtea domnească cu pâine; - căminarul – strângea dările cuvenite domnului; - jitnicerul – avea în grijă magaziile cu grâne ale curŃii domneşti. SecŃiunea a III-a. DispoziŃiile Legii Ńării cu privire la organizarea bisericii Religia creştină a fost asimilată de către poporul român în procesul etnogenezei prin propagarea de la om la om. Începută în vremea dominaŃiei romane, creştinarea daco-romanilor a continuat şi după retragerea aureliană între secolele III şi X e. n. Primul strat al terminologiei religioase este format din termeni latineşti. Dar după formarea statelor slave în sud, influenŃa Patriarhiei de la Constantinopol s-a exercitat prin filieră slavă. Acest fapt explică şi limbajul bisericii ortodoxe române, format din termeni de origine latină, greacă şi slavă. Limba slavonă a devenit limba de cult, cu toate că poporul şi nici măcar toŃi preoŃii nu o cunoşteau. Ilustrativ în acest sens este Pravila de la Putna din 1581, scrisă în slavonă, ce are şi o traducere interliniară în limba română. Până în secolul al XIV-lea biserica ortodoxă română nu a avut o clară organizare ierarhică. În 1359 se fondează Mitropolia łării Româneşti de la Curtea de Argeş, dependentă de Patriarhia de la Constantinopol. Apoi au fost fondate Episcopiile Severinului, de Râmnicu-Vâlcea şi Buzău. În Moldova, Mitropolia a fost fondată în 1388 şi a depins, mai întâi, de Mitropolia Haliciului. Din 1401 Mitropolia Moldovei a devenit dependentă de Constantinopol. Apoi au fost înfiinŃate Episcopiile de Roman, RădăuŃi şi Huşi. Fondarea mitropoliilor şi a episcopiilor a condus la o organizare ierarhică a bisericilor şi mănăstirilor, precum şi a clerului. În fruntea bisericii se afla 46

mitropolitul, urmat pe scara ierarhică de episcopi, protopopi, stareŃi şi preoŃi. Mitropolitul făcea parte din Sfatul domnesc, aflându-se în fruntea acestuia. Domnul exercita tutela asupra bisericii, confirma mitropolitul, episcopii şi egumenii. Totodată domnul, în virtutea lui dominium eminens (dreptul suprem al domnului asupra întregului teritoriu al statului), exercita dreptul de control asupra patrimoniului bisericii. Domnii Ńărilor române, precum şi boierii, au donat bisericilor întinse moşii, pe această cale formându-se marile domenii feudale bisericeşti, lucru care a conferit bisericii o poziŃie privilegiată în cadrul statului feudal. SecŃiunea IV. DispoziŃiile Legii Ńării cu privire la organizarea fiscală În legătură cu organizarea fiscală, în Ńările române domnul exercita un drept de proprietate supremă asupra întregului teritoriu al statului – dominium eminens. Din acest drept de proprietate supremă decurgea dreptul domnului de a percepe impozite (dări) de la supuşii săi. łăranii aserviŃi, însă, aveau asemenea obligaŃii atât faŃă de stat, cât şi faŃă de boieri. Aceste impozite erau percepute într-un sistem ce dădea expresie celor trei forme ale rentei de tip feudal – renta în natură, renta în muncă şi renta în bani. FaŃă de faptul că până prin secolul al XVI-lea economia Ńărilor române a fost predominant naturală, predominau impozitele în natură şi în muncă. Mai târziu, în secolele XVII şi XVIII trec, treptat, pe primul plan impozitele în bani. Impozitele în natură se numeau dijme domneşti. Reprezentau a zecea parte din produsele animaliere şi cerealiere, din produse piscicole şi din albinărit. De aceea se mai numeau zeciuială (în łara Românească) şi deseatină (în Moldova). Din secolul al XVI-lea, unele obligaŃii în natură au fost transformate în bani. Dările în muncă erau denumite slujbe. Constau din diferite prestaŃii efectuate după o anumită planificare la construcŃia sau la repararea cetăŃilor, drumurilor sau podurilor domneşti, efectuarea de transporturi, găzduirea curierilor domneşti şi procurarea pentru aceştia a cailor de olac (de poştalion – vine din turcescul “ulak”). Din secolul al XVIII-lea unele munci puteau fi răscumpărate prin plata unor sume în bani, pe când altele au fost transformate în obligaŃii băneşti. Impozitele în bani erau venituri constituite din o dare pe cap de persoană, din diferite taxe şi din răscumpărarea dărilor în natură sau în muncă. IniŃial se 47

numeau dare sau dajdie, pentru ca mai târziu să se numească biruri. Până în secolul al XVI-lea boierii nu plăteau impozite. Din secolul al XVI-lea au fost impuşi şi ei, deşi se bucurau de unele scutiri. Anumite categorii sociale se bucurau de unele scutiri. Era cazul dregătorilor, curtenilor şi al negustorilor. În Ńările române, impozitele în bani erau stabilite pe grupe fiscale. Aceste grupuri fiscale erau alcătuite pe criterii teritoriale, sociale, economice, etnice sau chiar religioase. Astfel se stabileau sume globale pentru judeŃe sau Ńinuturi, oraşe sau sate, moşii individuale sau grupe de moşii, cele plătite de armeni sau cele plătite de catolici. Aceste sume globale se împărŃeau apoi pe unităŃi impozabile, în funcŃie de puterea economică a gospodăriilor sau a marilor domenii. Potrivit Catastifelor lui Petru Şchiopul rezulta că fiecare sat avea de plătit o sumă globală, împărŃită apoi pe gospodării în funcŃie de puterea lor economică, întrucât, în virtutea acestor catastife, Ńăranii înstăriŃi (Ńăranii de istov) plăteau impozite mai mari, pe când Ńăranii săraci (siromahii) plăteau impozite mai mici. Puterea economică a fiecărei gospodării era apreciată în funcŃie de numărul vitelor de muncă. Starea materială a boierilor în vederea impozitării era apreciată după întinderea moşiilor cultivate prin munca Ńăranilor aserviŃi. Dar aceste impozite erau percepute în sistemul cislei (îşi are originea în slavonescul “cislo”, care înseamnă număr), guvernat de principiul răspunderii solidare în materie fiscală, căci dacă un membru al obştei săteşti se dovedea a fi insolvabil, birul său trecea asupra sătenilor, în primul rând asupra rudelor şi vecinilor. O dată cu instaurarea şi înăsprirea dominaŃiei otomane, când birurile sporeau de zeci de ori, Ńăranii dădeau bir cu fugiŃii, fiind insolvabili. Cei rămaşi în sat aveau obligaŃia de a plăti suma globală, astfel încât, în mod frecvent, în secolele XVI şi XVII, numeroase obşti săteşti devin insolvabile neputând plăti statului impozitele. Acele obşti, ca urmare a neplăŃii birului, erau aservite fie către domnie, fie către boierul din vecinătate care prelua plata impozitului. Pe această cale, multe dintre satele libere au ajuns să fie aservite fie către domn, fie către boieri.

48

În acelaşi timp, statul feudal a fixat şi o serie de taxe cum erau cele pe comercializarea produselor şi pe exploatarea subsolului. SecŃiunea a V-a. DispoziŃiile Legii łării cu privire la organizarea armatei În primele decenii de la întemeiere, domnia era slabă, aparatul central al statului era în curs de constituire, astfel încât cele mai importante funcŃii ale statului, inclusiv cele militare, erau exercitate de către boierii învestiŃi cu imunităŃi sau privilegii. Aceşti boieri erau boierii de Ńară (neamuri). Termenul de “neam” vine de la latinescul “gentiles”, având înŃelesul de fondatori. Ei aveau armate proprii (steaguri) cu care răspundeau la chemările domniei în virtutea relaŃiilor de vasalitate. Cu timpul domnia s-a consolidat (în vremea lui Mircea cel Bătrân şi a lui Alexandru cel Bun) şi astfel domnii şi-au format o oaste proprie (oastea cea mică), formată din curteni, mica nobilime, orăşeni şi Ńărani liberi. În momente de primejdie era convocată oastea ce mare, la care participau toŃi locuitorii Ńării, inclusiv Ńăranii aserviŃi. În sens formal, comanda armatei era exercitată de către domn. În fapt, domnii delegau comanda armatei fie marelui spătar, fie marelui vornic, fie marelui ban, fie marelui hatman. Existau însă şi formaŃiuni militare cu comandă proprie, exercitată de către căpitani, agă sau de către postelnic. Din secolul al XVII-lea creşte importanŃa mercenarilor în armatele Ńărilor române, deşi erau foarte costisitori. În secolele XVII şi XVIII asistăm la un proces de destrămare, până la dispariŃie, a armatelor din Ńările române. SecŃiunea a VI-a. Organizarea administrativ-teritorială a Ńărilor române în conformitate cu dispoziŃiile Legii Ńării În łara Românească şi în Moldova au fost cunoscute mari subdiviziuni administrativ-teritoriale. Astfel, în łara Românească distingem între partea din stânga Oltului (Muntenia) şi Oltenia. În Moldova, distingem între łara de sus şi łara de jos. Oltenia şi łara de jos se bucurau de o largă autonomie. În acest sens, marele ban, care era cel mai important dregător din łara Românească exercita în Oltenia atribuŃii similare celor ale domnului, putând pronunŃa chiar pedeapsa cu moartea. În Moldova, łara de jos era condusă de un mare vornic, care era cel mai important dregător moldovean; acesta îşi avea reşedinŃa la Bacău. Aceste subdiviziuni au luat naştere în 49

legătură cu desăvârşirea întemeierii, pentru că partea din dreapta Oltului şi sudul Moldovei au fost incluse mai târziu în aceste state feudale. Pe de altă parte, teritoriul łării Româneşti era împărŃit în judeŃe, iar cel al Moldovei în Ńinuturi. JudeŃele şi Ńinuturile s-au format pe teritoriile fostelor cnezate, voievodate, etc., adică pe teritoriul primelor formaŃiuni de tip statal. Aceste unităŃi administrativ-teritoriale s-au constituit în vederea conservării unei părŃi din atribuŃiile exercitate înainte de întemeierea acelor formaŃiuni feudale. IniŃial promovau interese locale. Cu timpul, însă, în procesul consolidării domniei, aceste unităŃi administrative au fost integrate într-un sistem administrativ ierarhizat şi supuse administrării unor dregători domneşti. JudeŃele şi Ńinuturile erau conduse de dregători locali – judeŃi, sudeŃi (îşi are originea în slavonescul “sud”, care desemna judecătoria), pârcălabi, vornici. De aici putem observa că unele dregătorii, deşi au denumiri identice, au un conŃinut administrativ diferit. Vornicul, spre exemplu, poate exercita atribuŃiuni administrative la nivelul conducerii unui sat, judeŃ, oraş sau pe lângă domnie. Nu întâmplător, în documentele medievale, se precizează că înalŃii dregători îşi exercitau atribuŃiunile la nivel central şi erau desemnaŃi prin apelativul de “mare”. Denumirile judeŃelor vin, de regulă, de la denumirile râurilor care le traversează (spre exemplu, Dolj vine de la Dole je, care înseamnă “Jiul de câmpie”; Gorj vine de la Gore je, care înseamnă “Jiul de munte”); în Moldova, Ńinuturile şi-au preluat denumirea de la numele capitalelor (spre exemplu, Suceava, Iaşi, etc.) . Conducătorii de judeŃe şi Ńinuturi exercitau atribuŃii administrative, militare şi judiciare. Erau ajutaŃi de un aparat propriu, format din globnici (erau însărcinaŃi cu stabilirea şi încasarea amenzilor penale; denumirea îşi are originea în slavonescul “globa”, care are înŃelesul de amendă), vătafi (erau conducătorii slujbaşilor domneşti), birari (erau însărcinaŃi cu fixarea şi strângerea birului). Spre sfârşitul secolulului al XVI-lea s-au suprapus acestora reprezentanŃii domniei, care promovau o politică de centralizare, pentru ca în secolul al XVII-lea să constatăm suprapunerea celor două aparate într-unul unic, aflat în dependenŃă faŃă de puterea centrală. În judeŃe şi în Ńinuturi existau localităŃi rurale şi urbane. 50

Oraşele au apărut încă înainte de întemeiere, căci unele sate s-au transformat în târguri, iar unele târguri au devenit oraşe. Denumirile însă nu corespund celor din vechea Dacie Traiană. Având în vedere că după retragerea aureliană viaŃa urbană a încetat, oraşele au fost distruse, numele lor dispărând din memoria românilor. Trebuie observat în legătură cu acest fenomen că unii susŃin o teorie, potrivit căreia populaŃia daco-romană din spaŃiul carpato-danubiano-pontic a dispărut definitiv după retragerea aureliană, de vreme ce oraşele feudale româneşti nu poartă denumirea celor din Dacia Traiană. Acest argument este fals, deoarece denumirile oraşelor din Dacia Traiană au dispărut o dată cu oraşele, pe când denumirile munŃilor, ale apelor, ale localităŃilor rurale s-au păstrat. Unele oraşe s-au fondat în legătură cu activităŃi comerciale (spre exemplu, Bârlad), exploatări miniere (spre exemplu, Baia de Aramă), navigaŃie fluvială (spre exemplu, Brăila), organizarea Ńinuturilor sau a judeŃelor sau cu fondarea unor episcopii. După întemeiere, numărul oraşelor a sporit, căci domnii, în virtutea lui dominium eminens fondau oraşe noi fie pe teritoriile fără stăpân, fie pe moşiile lor. De asemenea, şi unii boieri fondau oraşe pe moşiile lor (spre exemplu, Craiova şi Târgu Jiu au fost o vreme în proprietatea boierilor Buzeşti). Statutul oraşelor era stabilit fie prin hrisoave domneşti, fie conform obiceiului locului, adică conform dispoziŃiilor Legii Ńării. În baza acestor statute, oraşele se bucurau de o anumită autonomie administrativă, căci aveau organe proprii de conducere. Conducerea unui oraş era exercitată de către Adunarea generală a orăşenilor, care se întrunea cel puŃin o dată pe an. Adunarea generală a orăşenilor soluŃiona problemele majore ale oraşului şi alegea membrii Consiliului orăşenesc. Mandatul membrilor Consiliului orăşenesc era de un an. În Moldova, oraşele erau conduse de un consiliu ales, format din un şoltuz şi 12 pârgari. În łara Românească, acest consiliu era format dintrt-un judeŃ şi 12 pârgari. Acest consiliu exercita pe plan local atribuŃii relativ cuprinzătoare: - organiza strângerea impozitelor; - decidea cu privire la atribuirea de terenuri; - rezolva problemele edilitare; - avea atribuŃii judiciare; 51

- organiza şi asigura întreŃinerea armatei oraşului; - asigura relaŃiile cu domnia; - întocmea acte oficiale şi, în acest sens dispunea de o pecete proprie; - iar unele oraşe, mai dezvoltate, aveau chiar dreptul de a bate monedă proprie (spre exemplu, Bârladul). Începând din secolul al XVI-lea, o dată cu centralizarea puterii, peste aparatul local al oraşelor se suprapune un aparat format din dregători domneşti – pristav (anunŃa ştirile oficiale), staroste (conducea un Ńinut aflat la marginea Ńării), vameş (încasa veniturile vămii), vornicul de oraş (exercita atribuŃii judecătoreşti). Cu timpul, această dependenŃă a oraşelor faŃă de domnie sporeşte, dar, cu toate acestea, oraşele din Ńările române şi-au păstrat o anumită autonomie până la formarea statului naŃional român modern. Teritoriul unui oraş cuprindea trei zone: - vatra oraşului – era formată din clădiri; - hotarul oraşului – era format din terenurile din jurul oraşului, cultivate de către orăşeni; - ocolul oraşului – era format dintr-un anumit număr de sate. Începând din secolul al XVI-lea, cu aprobarea domnului, orăşenii se puteau organiza în bresle. LocalităŃile rurale erau de două feluri: - sate libere; - sate aservite. Satele libere erau organizate după formula tradiŃională în obşti săteşti (libere). Satele libere se numeau moşneneşti în łara Românească şi răzeşeşti în Moldova. După întemeiere, aceste sate s-au integrat în sistemul feudal de sine stătător, iar unele dintre atribuŃiile tradiŃionale de autoconducere au fost preluate de către stat, şi anume cele în materie administrativă şi judiciară. Cu toate acestea, obştile săteşti au continuat să exercite chiar şi în epoca feudalismului dezvoltat o serie de atribuŃii privind soluŃionarea litigiilor dintre săteni, înstrăinarea pământului din obştea sătească şi răspunderea colectivă în materie penală şi fiscală.

52

Satele aservite se aflau pe domeniile feudale şi nu se bucurau de autoconducere. Dimpotrivă, erau administrate de un reprezentant al boierului, numit vătaf sau vataman. SecŃiunea a VII-a. DispoziŃiile Legii Ńării cu privire la dreptul de proprietate În societatea feudală, cel mai important obiect al dreptului de proprietate a fost pământul, care, conform dreptului medieval din întreaga Europa, inclusiv conform dispoziŃiilor Legii Ńării, consacra proprietatea divizată asupra pământului. Întregul teritoriu al statului se afla în proprietatea domnului în virtutea lui dominium eminens. Pe de altă parte nobilii, clerul, Ńăranii liberi, precum şi Ńăranii aserviŃi exercitau o proprietate subordonată, denumită dominium utile. Acest sistem al proprietăŃii divizate îşi are originea în organizarea proprietăŃii din provinciile romane. ExistenŃa lui dominium eminens, ca proprietate supremă, este atestată prin numeroase instituŃii juridice reglementate de către dispoziŃiile Legii Ńării. Spre exemplu, conform dreptului de predalică (preadalică) domnul, în calitate de proprietar suprem, avea dreptul de a revoca toate donaŃiile pe care le-a făcut vasalilor săi, în ipoteza în care acei vasali şi-au încălcat obligaŃia de dreaptă şi credincioasă slujbă faŃă de domnie. În al doilea rând, domnul avea dreptul să vină la succesiunea tututor proprietăŃilor funciare rămase fără moştenitori. Apoi domnul avea un drept suprem de control asupra tuturor actelor prin care se transmitea dreptul de proprietate asupra pământului, cum ar fi contractele de donaŃie şi contractele de vânzare, întrucât asemenea contracte produceau efecte juridice numai dacă erau confirmate prin hrisov domnesc, ocazie cu care părŃile contractante aveau obligaŃia de a-i dărui domnului o cupă confecŃionată dintr-un material preŃios sau un cal de rasă. Această obligaŃie purta numele, după caz, de dare a calului sau a cupei, iar prin executarea ei se recunoştea autoritatea supremă a domnului. Domnul putea fonda pe terenurile pustii sau pe cele pustiite noi localităŃi, putea decide cu privire la organizarea administrativ-teritorială, după cum avea şi dreptul de a confisca moşiile boierilor hicleni. Proprietatea subordonată – dominium utile – era exercitată, în primul rând, de către nobili, cler sau chiar de către domn, în calitate de persoană particulară. 53

Cu privire la proprietatea boierească au existat discuŃii, pentru că s-a susŃinut că proprietatea boierească a putut să apară numai după întemeiere, nu şi înainte, pentru că boieria este un titlu nobiliar, titlu care nu decurge din calitatea de mare proprietar funciar, ci se acordă prin hrisov domnesc. Astfel, dacă boieria, ca titlu nobiliar, este posterioară întemeierii, s-a considerat pe cale de consecinŃă că şi proprietatea boierească este posterioară întemeierii şi că provine din danie domnească. Aceşti autori nu au făcut distincŃia între calitatea de boier în sens economic şi calitatea de boier în sens politic, deoarece boier în sens economic poate fi considerat orice mare proprietar funciar, pe când boierul în sens politic este acel mare proprietar funciar care a fost înnobilat de către domn prin hrisov domnesc. Prin urmare, boieri în înŃeles economic au existat şi înainte de întemeiere, aşa cum a existat şi marea proprietate funciară. De pildă, Constantin Căpitanul şi-a dat seama că boierii sunt mai vechi decât instituŃia domniei, căci spune în legătură cu înteneierea łării Româneşti următoarele: “atunci s-au adunat boieri de au fost de neam mare şi puseră banovăŃ un neam de le zice Basarabi”. De asemenea, Ioan de Târnave afirmă că boierii din Moldova s-au întrunit şi au hotărât să îl cheme pe Bogdan din Maramureş şi să-l aleagă domn al Moldovei. Observăm deci că Ioan de Târnave şi Constantin Căpitanul recunosc celor ce s-au strâns în jurul lui Basarab şi a celor ce l-au chemat pe Bogdan calitatea de boieri. De aici rezultă că marea proprietate boierească este anterioară întemeierii. După întemeiere, proprietatea boierească putea izvorî şi din dania domnească. IniŃial, aceste donaŃii aveau caracter viager, pentru ca, începând din secolul al XV-lea să devină ereditare. Trăsătura dominantă a marii proprietăŃi feudale este imunitatea de tip feudal. În virtutea acestor imunităŃi, boierii puteau exercita pe teritoriile lor o parte din funcŃiile statului, în sensul că boierii îşi administrau domeniile prin aparatul propriu de slujitori, asigurau strângerea impozitelor pentru domnie, întreŃineau o armată proprie, judecau procesele pe domeniile lor. ExistenŃa acestor imunităŃi se explică, în primul rând, prin faptul că marii boieri (boierii de Ńară) sunt întemeietorii Ńărilor române. Ei au creat statul feudal, unindu-se în jurul unui voievod pe care l-au ales domn şi căruia i-au transmis o parte din atribuŃiile lor militare, administrative şi judiciare, atribuŃii pe care domnul urma să le exercite prin aparatul propriu, central, la nivelul întregului stat feudal proaspăt format. În 54

acelaşi timp, întemeietorii au înŃeles să păstreze şi pentru ei o parte din vechile atribuŃii exercitate odinioară ca şi voievozi, juzi, cnezi, jupani, etc., pe care le-au exercitat, în calitate de boieri de Ńară, după întemeiere, în forma imunităŃilor de tip feudal. În al doilea rând, imunităŃile consacrate prin dispoziŃiile Legii łării se explică şi prin faptul că, în primele decenii, aparatul central nu era suficient de puternic şi de bine organizat pentru a putea exercita toate funcŃiile statului, astfel încât în primele decenii după întemeiere, funcŃiile statului au fost împărŃite între domn şi boierii de Ńară învestiŃi cu imunităŃi şi exercitate în paralel de către aceştia. În limbajul Legii Ńării, în łara Românească imunităŃile erau desemnate prin ohabă (îşi are originea în slavonescul “ohaba”, care are înŃelesul de moşie ereditară), iar în Moldova prin uric (este de origine maghiară, “orok” având înŃelesul de moşie ereditară). IniŃial, aceste imunităŃi erau acordate de către domn boierilor de Ńară printr-o formulă concentrată, de natură să ne arate că boierul de Ńară putea să exercite pe domeniul său toate atribuŃiile de tip statal, de unde rezultă că imunitatea nu decurgea din calitatea de mare proprietar feudal, ci se acorda de către domnie prin hrisov domnesc. În łara Românească se utiliza formula “să-i fie de ocină şi ohabă” (cuvântul “ocină” îşi are originea în slavonescul “ocina”, care înseamnă proprietate), iar în Moldova se utiliza formula “să-i fie uric cu tot venitul”. Cu timpul însă, după domniile lui Mircea cel Bătrân şi Alexandru cel Bun, puterea centrală se consolidează (în timpul domniilor lui Vlad łepeş şi Ştefan cel Mare), domnii fiind în măsură să exercite funcŃiile statului. Asistăm, astfel la un proces de restrângere a imunităŃilor, încât în vremea lui Ştefan cel Mare, de regulă, imunităŃile de tip feudal se acordau printr-o formulă descriptivă, arătându-se expres ce anume atribuŃii poate exercita boierul de Ńară pe domeniul său, atribuŃii însă precis determinate. Mai mult decât atât, se constată că în secolul al XV-lea unii boieri de Ńară exercită imunităŃile nu doar asupra domeniilor lor, ci şi asupra unor sate libere din vecinătate, ceea ce nu înseamnă că aceste sate au devenit dependente, pentru că ele nu şi-au pierdut dreptul de proprietate asupra pământului, ci doar dreptul de a se autoadministra. Aceste cazuri erau menŃionate în documente şi se caracterizau prin aceea că se preciza că imunitatea

55

se exercită acolo unde a fost cneaz sau jude o anumită persoană (spre exemplu, “să-i fie de uric acolo unde a fost cneaz Dragomir”). Apare şi proprietatea bisericească, ce îşi are originea exclusiv în daniile făcute de către domn sau de către particulari. Aceste danii erau făcute în scopuri pioase, iar bunurile care făcuseră obiectul lor nu puteau fi înstrăinate fără consimŃământul expres al donatorilor. Înaltul cler se bucura pe domeniile sale de imunităŃi mult mai largi decât cele acordate boierilor, în special în materie judiciară, pentru că aici înaltul cler se bucura de o deplină autonomie faŃă de domni. Cu timpul, a început să se practice închinarea mănăstirilor către Muntele Athos, astfel încât cele mai multe dintre venituri nu au mai fost utilizate în scopuri pioase. Dar şi domnul avea domeniile sale private, ce aveau regimul proprietăŃii nobiliare, pe care domnul le dobândise fie înainte de înscăunare, fie ulterior înscăunării. Domnul, în calitate de mare proprietar funciar, putea exercita pe domeniile sale imunităŃi de tip feudal. În sfera lui dominium utile intră şi proprietatea Ńăranilor liberi, organizaŃi în obşti. DispoziŃiile Legii Ńării cu privire la fizionomia dreptului de proprietate asupra moşiei obştei săteşti poartă amprenta străvechilor tradiŃii, în sensul că obştea sătească exercita chiar şi în feudalismul dezvoltat un drept superior de supraveghere şi control asupra întregului hotar al obştei, în ciuda faptului că, după întemeiere, străvechea folosinŃă pe care o exercitau sătenii asupra vetrei satului (formată din casele, curŃile şi grădinile Ńăranilor) şi terenurilor arabile se dezvoltase într-o veritabilă proprietate privată. Aceasta, conform străvechii tradiŃii, putea fi extinsă prin muncă proprie, prin desŃeleniri şi defrişări. Aceste extinderi ale proprietăŃii private trebuiau aprobate de către Adunarea megieşilor sau de către domn, dacă era vorba de terenurile nimănui. Astfel, s-au format, pe lângă loturile matcă, prisăcile, viile, poienile, fâneŃele, braniştile, grădinile de legume, vadurile de moară şi morile. Vadurile de moară, atunci când apa se afla în proprietatea obştei, puteau fi atribuite unuia dintre membrii obştei. În ipoteza în care marile ape, care erau în

56

proprietatea domnului, treceau prin hotarul obştii, vadul de moară putea fi atribuit unuia dintre membrii obştii prin hrisov domnesc. Toate aceste stăpâniri private aveau un regim juridic diferit, reglementat prin norme de sine stătătoare. De aceea, în terminologia noastră medievală, întâlnim termeni ca legea prisăcilor, legea viilor, legea braniştelor, etc. DispoziŃiile cu privire la obştea sătească au consacrat atât proprietatea privată, cât şi stăpânirea devălmaşă. Proprietatea privată purta asupra vetrei satului, asupra terenurilor destinate agriculturii (Ńarini – termen românesc) şi asupra terenurilor dobândite prin muncă proprie, iar păşunile, podurile şi apele se aflau în stăpânirea devălmaşă, conform vechilor tradiŃii româneşti. Cei ce deŃineau pământ cu titlu de proprietate privată aveau acces şi la exploatarea bunurilor aflate în devălmăşie, cu condiŃia de a nu le schimba destinaŃia. Dar în ciuda faptului că teritorii întinse din moşia obştei se aflau în proprietate privată, totuşi obştea sătească a păstrat şi exercitat un drept superior de supraveghere şi control asupra întregului hotar al obştei săteşti, adică asupra întregii moşii a obştei, în vederea asigurării unităŃii economice a obştei săteşti. În acest sens, avem, mai întâi, în vedere faptul că megieşii, în calitatea lor de proprietari asupra pământului, aveau dreptul de dispoziŃie, astfel încât a apărut pericolul ca terenuri din hotarul obştei să fie transmise unor persoane străine de obştea sătească, fenomen de natură a afecta unitatea economică a obştii. De aceea, dispoziŃiile Legii Ńării au preluat din dreptul romano-bizantin un procedeu juridic numit dreptul de protimis (dreptul de precumpărare şi răscumpărare). În virtutea dreptului de precumpărare pe care îl puteau exercita megieşii din obşte şi, în primul rând, rudele şi vecinii aceluia care dorea să-şi vândă ocina (proprietatea ereditară), trebuia făcută publică intenŃia de vânzare fie la trei târguri succesive, fie trei duminici la rând, în biserică, după slujbă. Dacă se îndeplineau aceste forme de publicitate şi nici un membru al obştei nu dorea să-şi exercite dreptul de precumpărare (de preemŃiune), atunci terenul putea fi înstrăinat unei persoane din afara obştei. Dacă terenul era vândut fără respectarea dreptului de precumpărare, actul respectiv era nul. Dacă însă terenul fusese înstrăinat cu respectarea formelor de publicitate unei persoane din afara obştei, în termen de un an de la data vânzării, 57

oricare membru al obştei se putea răzgândi şi putea să exercite dreptul de răscumpărare, adică întorcea preŃul cumpărătorului străin de obşte. Pe această cale terenul revenea în stăpânirea unui membru al obştei. Pe de altă parte, Legea Ńării a creat un procedeu juridic de natură să anihileze dreptul de protimis, întrucât dreptul de protimis dobândise o funcŃie originală, în sensul că a fost utilizat cu precădere în vederea asigurării solidarităŃii obştei săteşti. Pentru a contracara un asemenea drept, favorabil Ńăranilor liberi, Legea Ńării a creat o instituŃie favorabilă boierilor – înfrăŃirea pe moşie. Vechile popoare au practicat înfrăŃirea ca pe o formă de creare a rudeniei artificiale, ca o reacŃie la fenomenul descompunerii ginŃilor, pentru că ginŃile erau comunităŃi întemeiate pe rudenia de sânge. În momentul în care ginta începe să se descompună în mari familii patriarhale, oamenii încep să aibă sentimentul izolării, încât apare înfrăŃirea prin amestecul sângelui ca formă artificială a creării rudeniei de sânge. Ulterior înfrăŃirea a evoluat în sensul că în epoca feudală se practica înfrăŃirea pe biblie, devenind fraŃi de cruce. Dar pe lângă această formă a înfrăŃirii moştenită de demult, Legea Ńării a creat o nouă variantă a infrăŃirii, şi anume înfrăŃirea cu efecte patrimoniale. Conform acestui procedeu, două sau mai multe persoane se înfrăŃeau pe anumite bunuri, în sensul că înfrăŃiŃii puneau în comun acele bunuri şi deveneau fraŃi nedespărŃiŃi (coproprietari ai acelor bunuri). Cum, de regulă, se puneau în comun moşii, înfrăŃirea cu efecte patrimoniale a fost reglementată de Legea Ńării sub denumirea de înfrăŃirea pe moşie. De regulă, cei înfrăŃiŃi puneau în comun moşiile lor, în înŃelesul că fiecare venea cu moşia proprie. Uneori, înfrăŃirea se realiza între mai multe persoane pe moşia unei singure persoane, astfel încât cei înfrăŃiŃi deveneau coproprietarii unei moşii. Boierii români au recurs la forma înfrăŃirii pe moşie, deoarece boierul se înfrăŃea cu Ńăranul din obşte pe pământul acestuia din urmă. Pe această cale, boierul înfrăŃit devenea rudă cu Ńăranul şi coproprietar. Ca atare, putea să exercite dreptul de precumpărare şi de răscumpărare, întrucât era considerat membru al obştii. Prin achiziŃii succesive, boierii reuşeau să dobândească toate terenurile din hotarul obştei săteşti şi, pe cale de consecinŃă, să îşi aservească obştile libere. Iată cum, în evoluŃia sa seculară, dreptul de protimis 58

combinat cu înfrăŃirea pe moşie s-a transformat într-o puternică armă juridică îndreptată împotriva Ńăranilor liberi. Pe lângă proprietatea nobiliară şi cea a Ńăranilor liberi, dispoziŃiile Legii Ńării au consacrat şi proprietatea Ńăranilor aserviŃi. łăranii aserviŃi se aflau pe domeniile nobiliare, se aflau în dependenŃă faŃă de nobili sau faŃă de cler şi aveau un statut juridic inferior. Această problemă trebuie observată în paralel cu modul în care era structurat orice domeniu feudal. Domeniile feudale cuprindeau două părŃi: - două treimi din domeniu erau atribuite spre folosinŃă Ńăranilor aserviŃi; - rezerva boierească, care cuprindea o treime din domeniul feudal, se afla în proprietatea absolută a feudalului. łăranii aserviŃi aveau obligaŃia de a munci întreaga moşie. Recolta de pe rezerva boierească aparŃinea nobilului, iar recolta obŃinută de pe terenul dat în folosinŃă era împărŃită, deoarece Ńăranul aservit reŃinea nouă zecimi din aceasta, iar boierul restul de 10% din recoltă sub forma zeciuielii. Aşadar, Ńăranii aserviŃi stăpâneau pământul cu titlu de folosinŃă. Acest drept de folosinŃă asupra terenului se exercita pe baze legale, şi nu pe baze contractuale, deoarece, conform dispoziŃiilor Legii Ńării, boierii aveau obligaŃia să pună la dispoziŃia Ńăranilor aserviŃi două treimi din moşie. Dacă boierii nu respectau această obligaŃie ce rezulta din dispoziŃiile Legii Ńării, aceştia puteau fi chemaŃi în faŃa domniei şi pedepsiŃi pentru încălcarea Legii Ńării. În secolul al XVIII-lea, prin reformele înfăptuite de către Constantin Mavrocordat, s-a desfiinŃat sistemul aservirii Ńăranilor, încât de atunci ei dobândeau dreptul de folosinŃă asupra pământului boieresc prin contract; boierii, profitând de situaŃia în care se aflau Ńăranii, le impuneau prin contract obligaŃii mult mai grele decât cele care rezultau din Legea Ńării. Iată de ce s-a afirmat că prin desfiinŃarea aservirii Ńăranilor şi prin înlocuirea regimului legal cu cel contractual Ńăranii aserviŃi au avut numai de pierdut. Totodată, Legea Ńării le recunoştea Ńăranilor aserviŃi dreptul de a exercita o stăpânire personală asupra terenurilor defrişate sau desŃelenite doar cu acordul boierului, precum şi asupra unor suprafeŃe de pământ situate în afara domeniilor feudale. 59

La rândul lor, conform obiceiului, şi orăşenii exercitau un drept de proprietate, căci oraşele noastre medievale cuprindeau vatra satului, ocolul şi hotarul oraşului. Vatra oraşului era zona în care se construiau clădiri, ateliere, locaşuri de comerŃ şi de cult. Hotarul oraşului cuprindea terenurile cultivate de către orăşeni, iar ocolul, aşa cum am mai arătat, cuprindea un număr de sate dependente de oraş. Orăşenii ce practicau meşteşugurile exercitau proprietatea asupra atelierelor şi mărfurilor produse, negustorii exercitau proprietatea asupra locaşurilor de comerŃ şi asupra mărfurilor. În acelaşi timp, şi unii şi alŃii exercitau proprietatea asupra pământului, pentru că unii dintre aceştia practicau agricultura. Şi robii exercitau un drept de proprietate, recunoscut de Legea Ńării, dovadă că existau dregători inferiori – juzii de Ńigani – ce strângeau impozitele plătite de robi pe sălaşurile lor. De asemenea, cei care practicau unele meşteşuguri, exercitau şi un drept de proprietate asupra uneltelor de lucru. SecŃiunea a VIII-a. DispoziŃiile Legii Ńării cu privire la statutul juridic al persoanelor Persoanele au capacitate de drept şi capacitate de fapt. Capacitatea de drept desemnează aptitudinea fiinŃelor umane de a fi subiecte de drept. Capacitatea de fapt desemnează aptitudinea fiinŃei umane de a avea reprezentarea consecinŃelor actelor şi faptelor sale. În dreptul modern, capacitatea persoanelor este unitară, pe când în dreptul sclavagist era foarte diversificată. În societatea feudală capacitatea persoanelor era reglementată printr-un sistem al castelor de tip feudal, caste care reprezentau categorii sociale închise şi ereditare şi care au un statut juridic de sine stătător. Conform Legii Ńării, existau cinci asemenea caste: - boierii; - Ńăranii liberi; - Ńăranii aserviŃi; - orăşenii; - robii.

60

Conceptul de “boier” are, în istoria noastră socială, două accepŃiuni: una economică şi una politică. Din punct de vedere economic, erau consideraŃi boieri marii proprietari funciari. Din punct de vedere politic, erau consideraŃi boieri doar marii proprietari funciari care fuseseră înnobilaŃi de către domn prin hrisov domnesc. În documentele vremii redactate în slavonă, în łara Românească boierii erau denumiŃi jupani, pe când în Moldova erau numiŃi pani. În documentele redactate în latină erau denumiŃi barones sau boyarones. Boierii erau de mai multe feluri. Conform unui prim criteriu, boierii se clasificau în: - dregători domneşti; - boieri de Ńară. Alt criteriu ne face să delimităm boierii mari de boierii mici. IniŃial, boierii de Ńară au împărŃit cu domnul exerciŃiul funcŃiilor statului, prin intermediul Sfatului domnesc. Raportul de forŃă, însă, s-a schimbat, astfel încât odată cu centralizarea, atribuŃiile boierilor de Ńară au fost preluate de către dregătorii domneşti (boierii de slujbe). RelaŃiile dintre domn şi boieri erau reglementate în sistemul vasalităŃii, în sensul că relaŃiile domn-boieri se stabileau pe baze contractuale, cu drepturi şi obligaŃii reciproce, şi constituiau baza politică a sistemului feudal. Boierii aveau obligaŃiile de a răspunde cu steagurile lor la chemarea domniei, de a duce la îndeplinire poruncile domneşti şi de a presta o dreaptă şi credincioasă slujbă. Domnul avea obligaŃiile de a-i proteja pe boieri faŃă de pericolele interne şi externe şi de a-i milui (a le face donaŃii) pentru dreaptă şi credincioasă slujbă. În practica feudală s-a constatat că doar boierii s-au bucurat de plenitudinea drepturilor politice şi civile, pe când celelalte categorii sociale aveau un statut juridic inferior. łăranii liberi trăiau fie în obşti săteşti libere, fie în afara obştilor săteşti. Cei ce trăiau în afara obştilor se numeau cnezi (judeci), căci după întemeiere unii dintre cnezi (judeci) s-au transformat în boieri, pe când alŃii au decăzut în rândurile

61

Ńăranilor liberi. De aceea, în epoca feudalismului dezvoltat Ńăranii liberi sunt desemnaŃi prin termenul de “judec”. Obştile săteşti libere exercitau şi pe mai departe un drept de autoconducere, mai restrâns, faŃă de faptul că obştea liberă a fost inclusă în stat, iar o parte dintre atribuŃiile ei de autoconducere au fost preluate de către organele specializate ale statului. łăranii aserviŃi, în secolele XV şi XVI, erau denumiŃi rumâni în łara Românească, vecini în Moldova şi iobagi în Transilvania. Unii autori au susŃinut că exista un drept distinct ce reglementa statutul juridic al rumânilor şi care nu se confunda cu Legea Ńării. Această teorie a fost susŃinută de profesorul Constantin Giurescu. În documentele noastre medievale, termenul de “rumân” are şi înŃeles etnic şi înŃeles social, astfel încât dreptul rumânesc la care se referea profesorul Constantin Giurescu, care îl considera ca fiind diferit de Legea Ńării, este de fapt un drept al românilor, deoarece sintagma de “drept rumânesc” nu desemnează un drept social, ci unul etnic. Prin forŃa argumentului se poate observa cu uşurinŃă că dreptul rumânesc se confundă cu Legea Ńării, ceea ce nu înseamnă că Legea Ńării nu cuprindea şi norme aplicate doar Ńăranilor aserviŃi. Statutul juridic al Ńăranilor dependenŃi era definit, în primul rând, prin dreptul de proprietate incompletă pe care boierii îl exercitau asupra lor, deoarece ei puteau fi vânduŃi doar odată cu moşia. Totodată, ei aveau faŃă de boieri obligaŃiile care decurgeau din cele trei forme ale rentei de tip feudal, precum şi dreptul de a primi pământ în folosinŃă şi de a păstra o parte din recoltă. Procesul de aservire a Ńăranilor a cunoscut două momente principale. Primul este dependenŃa personală, iar al doilea legarea de pământ a Ńăranilor. DependenŃa Ńăranilor este cunoscută încă din epoca întemeirii, fiind mai târziu completată cu legarea de pământ. Prin urmare, nu trebuie confundat conceptul de “aservire” a Ńăranilor cu dependenŃa personală, căci aservirea presupune întrunirea şi a dependenŃei personale, şi a legării de pământ. Până spre sfârşitul secolului al XVI-lea, Ńăranii se aflau în dependenŃă personală faŃă de boieri, căci aveau obligaŃia de a executa poruncile boiereşti. În caz contrar puteau fi certaŃi, adică pedepsiŃi, de către domn sau de către boieri. Dacă îşi executau 62

obligaŃia de ascultare, precum şi obligaŃiile pecuniare faŃă de boieri, se puteau muta oricând pe altă moşie. Abia la sfârşitul secolului al XVI-lea dependenŃa personală a fost completată cu legarea de pământ. Legarea de pământ a fost pusă în mod greşit pe seama lui Mihai Viteazul, întrucât acesta, în toamna anului 1595, după bătălia de la Călugăreni a dat un aşezământ cunoscut sub denumirea de Legătura lui Mihai. Prin acest aşezământ s-a precizat “care pe unde va fi să fie vecin pe veci”. De aici s-a tras concluzia că Mihai Viteazul i-ar fi legat pe Ńăranii aserviŃi de pământ. Numai că, acea afirmaŃie a lui Mihai, care, de fapt, este un ordin, a fost scoasă din context. Avem în vedere faptul că după Călugăreni, Mihai s-a retras, iar Ńăranii aserviŃi au început a fugi de frica turcilor în Oltenia, iar boierii din Muntenia şi-au exercitat dreptul de a-i urmări pe Ńăranii fugari şi de a-i readuce pe moşii. În acele condiŃii, Mihai a dat aşezământul cu pricina, prin care le-a interzis boierilor să-i urmărească pe Ńăranii fugari şi să îi readucă pe moşii, astfel încât acei Ńărani au rămas în Oltenia. Pe această cale, Ńăranii au fost dezlegaŃi de pământ în Muntenia, fiind legaŃi de pământ în Oltenia. Aceasta nu însemană că Mihai Viteazul a creat instituŃia legării de pământ a Ńăranilor aserviŃi, deoarece boierii, aşa cum s-a arătat, aveau dreptul de a-i urmări pe Ńăranii fugari şi înaintea Legăturii lui Mihai. Din acel moment, în documentele vremii acei Ńărani sunt numiŃi “rumâni de legătură”. Aservirea Ńăranilor s-a realizat, la origine, prin silă şi cotropire, adică prin mijloace violente. Mai târziu, după întemeiere, Legea Ńării a creat procedee juridice prin intermediul cărora Ńăranii liberi puteau fi aserviŃi, cunoscute sub denumirea de “forme de cădere în rumânie”. O primă formă este contractul de vânzare, căci, în mod relativ frecvent, Ńăranii liberi îşi vindeau unui boier pământul şi libertatea. Altfel spus, înstrăinarea pământului nu atrăgea după sine căderea în rumânie, pentru aceasta fiind necesară o clauză expresă care să prevadă înstrăinarea libertăŃii. Altă formă de creare a rumâniei era contractul de donaŃie. Pe această cale, Ńăranul dona boierului pământul odată cu libertatea. Clauza prin care se înstrăina libertatea trebuia să prevadă în mod expres acest lucru, ca şi în cazul contractului de vânzare-cumpărare. 63

łăranii liberi puteau cădea în rumânie şi prin efectele produse de contractul de împrumut. łăranii liberi care contractau împrumuturi băneşti de la boieri includeau la sfârşitul contractului o clauză expresă, prin care se prevedea că, dacă debitorul nu plăteşte la scadenŃă, va cădea automat în rumânie. łăranii liberi mai cădeau în rumânie prin efectele hotărârilor judecătoreşti. Precum ştim, în cadrul obştilor săteşti libere a funcŃionat principiul răspunderii colective în materie fiscală şi în materie penală. În virtutea acestui principiu, dacă membrii obştii nu puteau plăti suma globală, era aservită boierului ce plătea acea sumă sau de către domnie. În materie penală, răspunderea colectivă rezulta din faptul că, după întemeiere, obştea sătească a pierdut dreptul de a judeca faptele penale, dar a păstrat dreptul de a-i urmări pe infractori şi de a-i preda slujitorilor domneşti, pentru ca statul să îi judece şi să îi pedepsească. Dacă obştea nu îşi îndeplinea obligaŃia de a depista infractorul, era condamnată la plata unei amenzi penale. În caz de neplată a amenzii, obştea era aservită fie către domnie, fie către boierul care plătea amenda. În mod simetric, Legea Ńării a creat şi procedee prin care se putea obŃine ieşirea din rumânie. MenŃionăm răscumpărarea din rumânie prin plata unor sume de bani, iertarea de rumânie şi hotărârea judecătorească, deoarece uneori Sfatul domnesc judeca procesele dintre boieri şi Ńăranii aserviŃi şi, constatându-se că Ńăranii au fost aserviŃi prin silă, li se dădea dreptate şi, pe această cale, îşi redobândeau libertatea şi pământul. În ceea ce priveşte statutul juridic al orăşenilor, Legea Ńării le recunoaşte un drept de autoconducere exercitat prin Adunarea orăşenilor, Consiliul orăşenesc şi prin breslele de meşteşugari, acestea din urmă începând a fi organizate încă din secolul al XVI-lea în oraşe. Orăşenilor nu li se aplica, potrivit dispoziŃiilor Legii Ńării, un statut unitar, deoarece conceptul de “orăşean” are un conŃinut neomogen. Orăşenii erau împărŃiŃi în trei categori: - patriciatul oraşelor, care era format din privilegiaŃii care exercitau conducerea oraşelor; - negustorii şi meşteşugarii; 64

- agricultorii, care lucrau terenurile aflate în hotarul oraşului. Aceştia puteau fi liberi sau aserviŃi. Robii au un statut juridic reglementat prin dispoziŃiile Holobskoe pravo (dreptul holobilor sau al robilor), norme ce aparŃineau Legii łării. La origine, robii proveneau dintre pecenegi şi cumani, mai târziu dintre tătari şi Ńigani. De aici putem trage concluzia că un creştin nu putea fi rob în statele feudale româneşti. Din punct de vedere juridic, robul nu era considerat a fi persoană, nu avea capacitate juridică, nu era considerat subiect de drept, era asimilat bunurilor. Cu toate acestea, spre deosebire de sclav, care putea fi ucis, robul nu putea fi ucis de către stăpânul său fără ca acesta din urmă să nu rămână nepedepsit. În schimb, robul putea fi supus unor corecŃii fizice. În cazul în care robii ar fi comis vreun delict, stăpânul îi putea abandona în mâinile victimei delictului pentru ca victima să îşi exercite asupra lor dreptul de răzbunare, după cum stăpânul putea despăgubi pe victima delictului prin plata unei sume de bani. Neavând capacitate juridică, robul nu putea încheia acte juridice în nume propriu, dar, după modelul roman, putea încheia acte juridice împrumutând capacitatea stăpânului său cu condiŃia ca, prin efectele produse de acele acte, situaŃia stăpânului său să devină mai bună. Totodată, în vederea stabilirii filiaŃiei, robilor li s-a recunoscut dreptul de a încheia o căsătorie inferioară, după cum li s-a recunoscut şi dreptul de a exercita un drept de proprietate asupra sălaşului şi asupra uneltelor de muncă. Robii puteau fi domneşti, boiereşti sau mănăstireşti. Statutul de rob putea înceta fie prin dezrobire, care putea fi cu titlu oneros sau cu titlu gratuit, fie prin denunŃarea stăpânului pentru hiclenie sau pentru calpuzanie. Încetarea statutului de rob avea ca efect creştinarea. SecŃiunea a IX-a. DispoziŃiile Legii Ńării cu privire la rudenie, familie şi succesiuni Familia era formată din rudele cele mai apropiate, având ca nucleu părinŃii şi copiii. Era consacrată o anumită egalitate între soŃi, determinată de condiŃiile de viaŃă specifice obştii săteşti. Astfel, ambii soŃi exercitau puterea părintească asupra copiilor, iar soŃia supravieŃuitoare putea exercita singură puterea părintească asupra copiilor minori. În cadrul familiei exista obligaŃia reciprocă de întreŃinere şi protecŃie 65

Conform dispoziŃiilor Legii Ńării, rudenia este de trei feluri: de sânge, prin alianŃă şi duhovnicească (spirituală). Rudenia de sânge este legătura dintre persoanele care descind din acelaşi autor. Legea Ńării distinge între rudenia de sânge în dreaptă linie, în sus şi în jos şi rudenia de alături. AlianŃa este legătura dintre rudele unui soŃ şi rudele celuilalt soŃ. Rudenia spirituală, în conformitate cu dispoziŃiile Legii Ńării, rezulta din tainele botezului şi ale cununiei; practic, în sfera sa de cuprindere includea relaŃiile dintre naşi şi fini. Legea Ńării prevede, totodată, gradele de rudenie, numerotate după numărul generaŃiilor ce se interpun între rudele respective. În funcŃie de gradul de rudenie, erau stabilite drepturi şi obligaŃii de ajutor reciproc şi întreŃinere, precum şi drepturi succesorale. Cele mai importante efecte patrimoniale le generează rudenia de sânge, pentru că aceasta constituia fundamentul succesiunii. De asemenea, rudenia de sânge în linie directă constituie şi piedică la căsătorie la infinit, pe când rudenia de sânge în linie colaterală constituia piedică la căsătorie până la gradul al patrulea. Legea Ńării cunoaşte şi alte forme de rudenie, precum rudenia derivată din înfrăŃire şi rudenia derivată din înfiere. Conform dispoziŃiilor Legii Ńării, căsătoria constituia o relaŃie maritală între soŃi, cu drepturi şi obligaŃii reciproce pentru aceştia. Căsătoria era privită ca un act religios bazat pe liberul consimŃământ al viitorilor soŃi. Pentru a se considera încheiată căsătoria, trebuiau parcurse mai multe etape. Conform obiceiului, mai întâi avea loc momentul cunoaşterii viitorilor soŃi – vederea în fiinŃă. Dacă viitorii soŃi se agreează, se trece la urmarea de vorbă, etapă caracterizată prin tratativele părinŃilor cu privire la zestrea viitorilor soŃi. Începând din secolul al XVII-lea, datorită faptului că zestrea se constituia numai pentru fete, se conturează o nouă etapă, şi anume întocmirea foii de zestre. După aceste etape urma binecuvântarea părinŃilor şi binecuvântarea religioasă, deoarece căsătoriile erau considerate a fi încheiate în cer. Cu această ocazie, la oficierea căsătoriei în biserică nu se încheia un act scris. Din Statutele łării Făgăraşului rezultă că binecuvântarea religioasă nu putea fi dată în lipsa binecuvântării părinteşti. De aceea, prin intermediul Statutelor 66

łării Făgăraşului a fost consacrată căsătoria cu fuga. Pe această cale, atunci când părinŃii refuză să îi binecuvânteze pe cei doi tineri, are loc un simulacru de răpire, ocazie cu care viitorul soŃ răpeşte viitoarea soŃie cu voia ei, după care plăteşte o amendă simbolică. Aceastră amendă ce era plătită, în mod simbolic, de către viitorul soŃ, producea aceleaşi efecte ca şi binecuvântarea părintească. Din ceremonialul căsătoriei, din procedura peŃitului şi din constituirea zestrei rezultă că tinerii trebuiau să Ńină seama şi de învoirea părinŃilor. Cu ocazia încheierii căsătoriei se constituia zestrea tinerilor căsătoriŃi. La origine, având în vedere caracterul democratic al familiei, ambii soŃi erau înzestraŃi de către părinŃi ca o recunoaştere a muncii depuse în sânul familiei. Zestrea sporea prin darurile făcute de vecini şi prieteni cu ocazia sărbătoririi nunŃii. Începând din secolul al XVII-lea au apărut foile de zestre, deoarece dota (zestrea) era constituită doar din bunurile cu care venea în căsătorie femeia. Tot din acea perioadă încep a fi menŃionaŃi vânătorii de zestre. De aceea, părinŃii fetelor luau diferite măsuri juridice pentru protejarea integrităŃii zestrei. Alături de rudenia de sânge, un alt impediment la căsătorie era şi starea de robie a unuia dintre soŃi, care atrăgea căderea în robie atât a soŃului liber, cât şi a copiilor rezultaŃi dintr-o asemenea căsătorie. DivorŃul putea fi obŃinut fie în biserică, fie prin repudiere. Bărbatul îşi putea repudia soŃia, după cum şi soŃia îşi putea repudia bărbatul. Dacă divorŃul se pronunŃa din vina soŃiei, zestrea rămânea la bărbat. Legea Ńării a consacrat, din punct de vedere juridic, următoarele categorii de copii: - copii fireşti (legitimi); - copii din flori (naturali) – erau născuŃi în afara căsătoriei; - copii de suflet (adoptaŃi); - hiaştrii (copiii vitregi) – aparŃineau unuia dintre soŃi dintr-o altă căsătorie; - copiii dobândiŃi prin efectul înfrăŃirii. În limbajul Legii Ńării, succesiunile sunt desemnate prin termenul de “moştenire”. Acest termen îşi are originea în tracul “moş”, conform formulei

67

“moşie moştenită”. DispoziŃiile legii Ńării în materie reglementează moştenirea fără testament (moştenirea legală) şi moştenirea testamentară. Moştenirea fără testament este astfel denumită pentru că este deferită în conformitate cu dispoziŃiile Legii Ńării în cazul în care nu există moştenitori testamentari, fie pentru că nu există testament, fie pentru că acesta nu a fost valabil întocmit. Moştenirea fără testament este desemnată şi prin sintagma de “moştenire legală”, întrucât succesorii vin la moştenire potrivit legii. DispoziŃiile Legii Ńării din Moldova asigură o egală vocaŃie succesorală şi pentru fii şi pentru fiice. Dar în łara Românească este consacrat privilegiul masculinităŃii, în sensul că ocinele (proprietăŃele funciare ereditare) nu puteau fi dobândite de către fete, ci doar de către băieŃi. Fetele puteau moşteni bunuri mobile (bani, etc) şi pământuri de cumpărătură (pământurile cumpărate, iar nu ocinele). Totuşi, prin utilizarea procedeului juridic al înfrăŃirii pe moşie, în łara Românească fetele erau înfrăŃite cu băieŃii, încât fetele deveneau pe cale artificială băieŃi. Pentru a produce efectele scontate, înfrăŃirea trebuia aprobată prin hrisov domnesc. Astfel se prevalau de acest privilegiu Ńăranii în łara Românească. În łara Românească şi în Moldova, în łara Făgăraşului şi în Maramureş, copiii legitimi şi cei adoptaŃi aveau depline drepturi succesorale faŃă de ambii părinŃi. Copilul natural venea doar la succesiunea mamei, iar copilul vitreg venea doar la succesiunea părintelui bun, nu şi la moştenirea soŃului sau soŃiei acestuia. Totodată, Legea Ńării admitea şi sistemul reprezentării în materie succesorală, ceea ce însemna că nepoŃii din fii veneau şi ei la succesiune în prima categorie de moştenitori dacă tatăl lor predecedase biunicului şi urcau în rangul succesoral al tatălui lor dobândind partea din succesiunea care s-ar fi cuvenit tatălui lor dacă acesta ar mai fi trăit. Spre exemplu, dacă veneau la moştenire doi fii şi doi nepoŃi din fiu, moştenirea se împărŃea în trei părŃi, nepoŃii din fiu urmând a dobândi pe această cale împreună o treime din moştenire, pentru că atât s-ar fi cuvenit tatălui lor dacă acesta ar mai fi trăit. Se recunoştea şi soŃului supravieŃuitor vocaŃia succesorală, chiar în concurs cu descendenŃii. La moştenitori se transmiteau atât bunurile succesorale, cât şi 68

drepturile de creanŃă şi datoriile defunctului. Moştenitorii răspundeau pentru datoriile succesorale intra vires hereditatis (în limitele activului succesoral). Moştenirea testamentară era deferită pe baza testamentului. În concepŃia Legii Ńării, testamentul este actul de ultimă voinŃă prin care o persoană, numită testator, instituie unul sau mai mulŃi moştenitori. Testamentul putea fi întocmit în formă scrisă – diată (vine de la grecescul “diata”, care are înŃelesul de testament)– sau în formă verbală – cu limbă de moarte. Diata era scrisă, datată şi semnată de către testator, numai că urma a se întocmi în prezenŃa martorilor. Testamentul cu limbă de moarte consta dintr-o declaraŃie verbală, făcută în prezenŃa martorilor. Cum mulŃi nu ştiau carte, deseori testamentul oral îmbrăca forma hrisovului domnesc. S-a constatat că testamentul prezintă unele puncte comune cu hrisovul domesc, pentru că ambele erau însoŃite de un blestem care urmau să îi lovească pe aceia care nu îndeplineau cea din urmă voinŃă a testatorului. Legea Ńării permitea părinŃilor să dezmoştenească pe fiii răufăcători sau pe fiii lipsiŃi de respect. Pe de altă parte, Legea Ńării nu a consacrat instituŃia majoratului, de aceea ea a consacrat instituŃia fideicomisului şi substituŃiunea fideicomisară, căci în Europa apuseană, în special în Germania, era cunoscută instituŃuia majoratului, conform căreia proprietatea funciară este inalienabilă şi putea fi dobândită doar de către primul născut bărbat, ceea ce i-a îndreptăŃit pe unii să afirme că la germani, nu numai că proprietatea funciară rămânea în sânul familiei, ci ea dispune de proprietari, în sensul că devine proprietar acela care prin accidentul natrurii se naşte primul şi bărbat. Deoarece Legea Ńării nu cunoştea majoratul, s-a recurs la fideicomis. Fideicomisul este actul de ultimă voinŃă prin care o persoană, numită disponent (dispunător), roagă o altă persoană, numită fiduciar, să transmită un anumit bun sau chiar o parte din moştenire unei alte persoane, numită fideicomisar. Pe lângă fideicomisul obişnuit, Legea Ńării a consacrat şi fideicomisul de familie (substituŃiunea fideicomisară), instituŃie întemeiată pe un mecanism conform căruia 69

beneficiarul, numit fideicomisar, devine la rândul său fiduciar şi trebuie să transmită un anumit bun, de regulă, o suprafaŃă de pământ altei persoane din aceeaşi familie, care va deveni la rândul ei fiduciar.. SecŃiunea a X-a. DispoziŃiile Legii Ńări cu privire la răspunderea colectivă Acest tip de răspundere exista în materie fiscală, penală, şi în domeniul raporturilor juridice care intrau în sfera de reglementare a dreptului internaŃional privat. În istoria dreptului european s-au cunoscut două tipuri de răspundere juridică: - răspunderea colectivă (solidară); - răspunderea individuală (personală). Răspunderea colectivă este proprie societăŃilor primitive, mai puŃin evoluate. De regulă, normele care o guvernează îmbracă haina obiceiului juridic. Răspunderea individuală apare, de regulă, în cadrul societăŃilor evoluate, iar regulile care guvernează această materie sunt consacrate în forma dreptului scris. Legea Ńării consacră un sistem mixt al răspunderii juridice, în sensul că răspunderea solidară se împleteşte cu răspunderea individuală. În ceea ce priveşte răspunderea colectivă în materie fiscală, conform Legii Ńării, impozitele erau percepute în sistemul cislei. Conform acestui sistem, se fixa o sumă globală care apoi era împărŃită pe unităŃi impozabile (pe familii), în funcŃie de puterea economică a acestora, de către răbojari, pe baza unor recensăminte efectuate din trei în trei ani. Dacă unii Ńărani erau insolvabili sau dacă fugeau din sat, pentru că nu-şi puteau plăti impozitele, faptă arătată în documentele vremii prin expresia “au dat bir cu fugiŃii”, datoriile lor urmau a fi preluate de către comunitate. Cei ce plăteau aveau dreptul de a se despăgubi pe seama bunurilor celor fugiŃi sau a celor aflaŃi în stare de insolvabilitate. Dacă întreaga obşte sătească nu putea împlini suma globală, urma a fi aservită către domnie sau către boierul ce plătea suma de bani în cauză. Dar răspunderea solidară a existat şi în materia dreptului penal. A apărut în legătură cu reprimarea unor delicte, mai ales a celor de vătămare corporală, având în vedere că la origine, în epoca prestatală, delictele de vătămare corporală erau pedepsite conform legii talionului (sistemul răzbunării sângelui). Într-un stadiu mai avansat, odată cu trecerea spre societatea organizată politiceşte delincventul putea să 70

răscumpere dreptul de răzbunare a victimei prin plata unei sume de bani, care era fixată prin acordul părŃilor. Acest sistem poartă denumirea de compoziŃiune voluntară. Mai târziu, după formarea statului, dacă victima accepta să renunŃe la dreptul său de răzbunare în schimbul unei sume de bani, cuantumul sumei de bani era stabilit de către stat în funcŃie de gravitatea delictului. Noul sistem este cunoscut sub denumirea de compoziŃiune legală. După consolidarea statului se impune un nou sistem, conform căruia statul este acela care sancŃionează pe cei ce săvârşesc fapte penale prin intermediul organelor sale specializate. În cazul poporului nostru, înainte de fondarea sistemului feudal, faptele penale erau judecate de către organele obştii săteşti, şi anume Sfatul oamenilor buni şi bătrâni în frunte cu judele. După formarea statului feudal, atribuŃiile judiciare din domeniul penal al obştii săteşti au fost preluate de către statul feudal, astfel încât obştea sătească nu mai putea soluŃiona procesele penale. Totuşi obştea şi-a păstrat, pe linia tradiŃiei, atribuŃiunea de a-l depista pe infractor şi de a-l preda slujbaşilor domneşti, pentru ca aceştia să-l judece şi să-l pedepsească. În legătură cu exercitarea acestei atribuŃii a obştii săteşti, trebuie să distingem între două situaŃii: - infracŃiunea a fost comisă în cadrul hotarului obştii săteşti de către un membru al obştii; - infracŃiunea a fost comisă în afara obştii săteşti de către o persoană străină de obştea sătească, dar care pătrundea în hotarul obştii. În prima ipoteză, când infracŃiunea era comisă în cadrul hotarului obştii săteşti de către un membru al obştii, existau două posibilităŃi: - infractorul să fie identificat şi predat dregătorilor domneşti, caz în care obştea sătească era exonerată de răspunderea penală, de vreme ce răspunderea apăsa asupra infractorului. - infractorul să nu fie depistat, împrejurare ce atrăgea răspunderea colectivă a obştii săteşti pe tărâm penal, în înŃelesul că întreaga obşte era condamnată a plăti o amendă penală numită gloabă (duşegubină). Aceste amenzi erau plătite, de regulă, în vite mari şi tocmai de aceea, în afară de sensul de amendă penală, termenul de “gloabă” mai avea şi

71

înŃelesul de “vită slabă”. Termenul de “duşegubină” vine din slavonescul “şugubină” şi are înŃelesul de păcat mare, de pierdere a sufletului, fărădelege. În ipoteza în care infracŃiunea era comisă în afara obştii de o persoană străină de obşte, dar autorul pătrundea în hotarul obştii, infractorul era urmărit de gonitorii din urmă (slujbaşi domneşti ce aveau atribuŃii în acest sens) până la hotarul obştii, moment în care atribuŃiile lor încetau. Din acest loc, urmărirea infractorului era preluată de reprezentanŃii obştii. În acest caz, se puteau contura trei posibilităŃi: - infractorul este depistat şi predat gonitorilor din urmă. În acest caz, obştea era exonerată de răspundere. - obştea sătească să dea urmă, adică să arate gonitorilor din urmă locul prin care infractorul a părăsit hotarul obştii, loc din care urmărirea era reluată de către gonitorii din urmă. Aceasta este o altă situaŃie în care obştea sătească era exonerată de răspunderea penală. - obştea sătească nu identifica infractorul şi nici nu dădea urma slujbaşilor domneşti. În această situaŃie trebuia a plăti gloaba şi, întrucât, de regulă, amenzile erau foarte grele, în mod frecvent obştile săteşti erau aservite către domn sau către boierul care prelua plata amenzii. Răspunderea colectivă exista şi în domeniul relaŃiilor internaŃionale. Avem în vedere ipoteza în care supusul unui stat nu-şi execută obligaŃia pe care o are faŃă de supusul unui alt stat. În această situaŃie, orice conaŃional al debitorului care se află pe teritoriul statului creditorului poate fi supus executării silite asupra bunurilor, în înŃelesul că autorităŃile din statul creditorului îi confiscă bunurile, ca urmare a dovezilor prezentate de către creditor, după care îi eliberează acte care să dovedească motivul executării silite. Întors în Ńară, cel supus executării silite se prezintă cu actele doveditoare în faŃa domniei, iar domnul, prin slujbaşii săi, îl despăgubea pe seama bunurilor debitorului care nu şi-a executat obligaŃia faŃă de supusul altui stat. Acest sistem a fost consacrat de dispoziŃiile Legii Ńării prin denumirea de “despăgubirea de la altul”; el a funcŃionat şi în alte sisteme judiciare. Spre exemplu, episcopul de Cenad, care era în pelerinaj în Italia, a fost supus 72

executării silite în Padova pentru că episcopul de Oradea nu-şi plătise datoriile faŃă de negustorii din Padova. SecŃiunea a XI-a. DispoziŃiile Legii Ńării cu privire la obligaŃiile izvorâte din contracte Legea Ńării a consacrat şi răspunderea individuală în materia obligaŃiilor, obligaŃie ce rezulta fie din contracte, fie din delicte. Ca şi la romani, şi în Legea Ńării contractele au fost principalul izvor de obligaŃii. Contractele sunt acte juridice constitutive de drepturi şi obligaŃii pentru părŃile contractante. În dreptul nostru feudal cele mai multe dintre contracte poartă aceleaşi denumiri ca şi în dreptul modern. Totuşi, condiŃiile specifice feudalismului le-au determinat anumite particularităŃi. Dacă însă în dreptul roman dispunem de criterii sigure pentru a distinge între contractele reale, contractele consensuale şi contractele nenumite, Legea Ńării nu oferă asemenea criterii. Ca dovadă, în virtutea dispoziŃiilor Legii Ńării, vânzarea consensuală ia naştere prin convenŃia părŃilor, însoŃită de remiterea materială a lucrului, de unde rezultă că Legea Ńării nu făcea o distincŃie clară între contractele consensuale şi contractele reale. Pe de altă parte, la vânzarea romană, preŃul consta întotdeauna dintr-o sumă de bani (pecunia numerata), pe când în Legea Ńării preŃul putea consta şi dintr-un alt bun, de unde rezultă că vânzarea consensuală se poate confunda cu schimbul, care este un contract nenumit. Cele mai amănunŃite reglementări ale Legii Ńării au în vedere contractul de vânzare-cumpărare. Acest contract se realiza prin convenŃia părŃilor cu privire la obiect şi preŃ. Încheierea unui contract de vânzare-cumpărare presupunea, ca şi la romani, întrunire a trei elemente esenŃiale – consimŃământul, obiectul şi preŃul. Cu privire la consimŃământ, acesta era conceput ca fiind manifestarea de voinŃă a vânzătorului în sensul dorit de către cumpărător. ConsimŃământul trebuia să fie liber, neviciat şi irevocabil. Putea fi viciat fie prin violenŃa psihică sau fizică, fie prin dol (înşelăciune). Conform concepŃiei despre răspunderea individuală, pentru ca aceasta să opereze era suficient consimŃământul părŃilor. În virtutea dreptului de protimis, dacă se înstrăina un teren din hotarul obştii, era necesar consimŃământul tuturor membrilor obştii. În ipoteza în care se transfera dreptul de proprietate asupra unei moşii era necesar şi 73

consimŃământul domnului, exprimat printr-un hrisov domnesc de confirmare, ocazie cu care părŃile îşi executau obligaŃia de dare a calului sau de dare a cupei. Obiectul vânzării, în Legea Ńării, putea fi un lucru mobil sau un lucru imobil. Robii puteau fi vânduŃi separat de moşie, pe când tăranii aserviŃi nu puteau fi vânduŃi separat, ci numai împreună cu moşia de care erau legaŃi. În plus, Legea Ńării a admis şi vânzarea libertăŃii persoanei, dovadă că Ńaranii liberi deveneau rumâni sau vecini doar dacă îşi vindeau libertatea odată cu ocina. Obiectul cel mai frecvent al vânzării era pământul. Terenurile erau determinate în contract prin semne de hotar, precum stâlpi, borne, îngrădiri. SuprafaŃa măsurată a terenului era rareori menŃionată în contract. PreŃul putea să constea dintr-o sumă de bani, dar şi din alte bunuri, dovadă că Legea Ńării nu distingea în mod clar între contractul de vânzare-cumpărare şi contractul de schimb. Atunci când preŃul consta dintr-unul sau mai multe bunuri, în contract trebuia exprimat în formă bănească. PreŃul trebuia să fie real, să nu fie simulat, să nu fie fictiv, pentru că atunci contractul de vânzare-cumpărare s-ar fi confundat cu contractul de donaŃie. De asemenea, preŃul trebuia să fie şi determinat sau cel puŃin determinabil. După cum mai rezultă din unele texte, preŃul trebuia să fie şi echitabil, adică să fie în linii generale aproape de valoarea comercială, aprecierea făcută în conformitate cu obiceiul locului. Dacă remiterea lucrului trebuia făcută chiar în momentul încheierii convenŃiei, preŃul putea fi plătit ulterior acestui moment, sub sancŃiunea rezilierii. Însă părŃile puteau introduce în cuprinsul contractului o clauză, prin care obligaŃia de a plăti preŃul la un anumit termen trebuia asigurată de cumpărător printr-un zălog sau prin chezăşie. În contractul de vânzare-cumpărare puteau fi menŃionaŃi, de regulă, şi martorii, care asistaseră la încheierea contractului, precum şi aldămăşarii. Aceştia din urmă erau adevăraŃi martori preconstituiŃi, care, cu ocazia încheierii contractului, închinau un pahar de băutură cu părŃile. Termenul de “aldămăşar” îşi are originea în cuvântul “aldamo”, de origine maghiară, ce are înŃelesul de băutură servită în anumite împrejurări. Aldămăşarii puteau fi chemaŃi în calitate de martori,

74

în cazul în care se năştea un litigiu din acel contract, pentru a relata aspectele cunoscute cu privire la încheierea actului. Contractul de vânzare-cumpărare se realiza fie în formă scrisă, fie verbal. Contractul în formă scrisă purta denumirea de “zapis” şi mai cuprindea şi numele şi prezenŃa părŃilor, plata integrală sau parŃială a preŃului de către cumpărător, garanŃiile reale sau personale pentru plata preŃului, predarea actelor de proprietate de către vânzător. Când contractul era încheiat în prezenŃa autorităŃilor statului – domn, Sfatul domnesc sau alte foruri administrative ori religioase – mai cuprindea numele domnului şi componenŃa Sfatului domnesc, certificarea cu privire la autenticitatea conŃinutului, cererea adresată domnilor următori de a respecta actul încheiat, menŃiunea cu privire la predarea calului sau a cupei. Hrisovul domnesc de confirmare a vânzării se putea obŃine şi ulterior încheierii contractului, pe baza prezentării zapisului şi a celor ce au asistat la întocmirea lui. Contractele distruse sau pierdute puteau fi reconstituite de către domn şi Sfatul domnesc pe baza jurămintelor şi a martorilor. LocaŃiunea, în vechiul drept românesc, îmbrăca mai multe forme. De aceea, Legea Ńării definea locaŃiunea ca fiind o convenŃie prin care o parte se obliga să procure folosinŃa unui lucru, serviciile sale sau să execute o lucrare determinată în schimbul preŃului, pe care cealaltă parte se obligă a-l plăti. Prin urmare, locaŃiunea îmbrăca trei forme în dreptul feudal românesc: - locaŃiunea unui lucru; - locaŃiunea de servicii; - locaŃiunea unei lucrări determinate. În cazul locaŃiunii unui lucru, una dintre părŃi procură folosinŃa unui teren (este vorba despre un contract de arendare) sau a unei locuinŃe (este vorba despre un contract de închiriere) în schimbul preŃului, pe care cealaltă parte se obligă a-l plăti. În cazul locaŃiunii de servicii, un om liber îşi oferă serviciile sale în schimbul unui preŃ, iar locaŃiunea unei lucrări determinate se încheia între client şi întreprinzător. Un exemplu ilustrativ de locaŃiune a unei lucrări determinate constă din contractul încheiat între proprietarul unui teren, în calitate de client, şi un arhitect, în calitate de

75

întreprinzător, contract prin care arhitectul se obligă a-i construi pe un teren aparŃinând clientului o clădire. LocaŃiunea presupune existenŃa consimŃământului, a obiectului şi a preŃului. PreŃul, spre deosebire de contractul de vânzare-cumpărare, prezintă particularitatea că nu trebuie să fie echitabil, locaŃiunea putându-se realiza în schimbul oricărui preŃ. DonaŃia este contractul prin care o parte, numită donator, transmite proprietatea asupra unui lucru cu titlu gratuit unei alte persoane, numită donatar. Acest contract îmbracă forma unei simple convenŃii, ce se putea încheia fie între domn şi vasalii săi, fie între persoane fizice, fie între persoane fizice şi mănăstiri. De regulă, donaŃiile făcute de domn boierilor, precum şi cele făcute de persoanele fizice mănăstirilor, se încheiau sub condiŃie. Astfel miluirea (donaŃia domnească) putea fi revocată dacă boierul donatar nu îşi îndeplinea obligaŃia de dreaptă şi credincioasă slujbă faŃă de domnie. Persoanele fizice care făceau donaŃii mănăstirilor condiŃionau încheierea actului de menŃionarea numelor lor în pomelnice sau de neînstrăinarea lor, dovadă că donatorii, deşi erau terŃe persoane în ceea ce priveşte actele ce ar fi fost încheiate de către donatari ulterior cu privire la bunul în cauză, puteau revoca eventualele înstrăinări ale bunurilor donate mănăstirilor. În ceea ce priveşte donaŃiile încheiate între persoane fizice, donatarul îşi lua angajamentul faŃă de donator de a-l îngriji în timpul vieŃii, iar după moarte de a-i face pomeni. Ca şi în cazul contractului de vânzare-cumpărare, obiectul donaŃiei putea fi şi persoana umană, când Ńăranul liber se închina cu sufletul şi averea unui feudal sau când robii erau dăruiŃi de către stăpânii lor. DonaŃiile, pentru a fi întărite, erau făcute în faŃa domnului şi a Sfatului domnesc. Contractul de schimb avea ca obiect aceleaşi bunuri ca şi contractul de vânzare-cumpărare. Uneori, obiectul schimbului era format din sate sau din părŃi de sate ori din terenuri pe care erau amplasate construcŃii sau din terenuri cultivate. Contractul era încheiat, de regulă, în formă scrisă. Când schimbul avea ca obiect sate sau părŃi de sate ori terenuri, zapisele trebuiau a fi prezentate domnului spre a fi întărite prin hrisov domnesc.

76

Depozitul este contractul prin care o persoană, numită deponent, transmitea detenŃiunea unui lucru asupra unei alte persoane, numită depozitar, transmitere însoŃită de o convenŃie prin care depozitarul promitea a restitui lucrul la cererea deponentului. Comodatul este contractul ce lua naştere prin transmiterea unui lucru cu titlu de detenŃiune de către o persoană, numită comodant, unei alte persoane, numită comodatar, transmitere însoŃită de o convenŃie prin care comodatarul promitea a restitui lucrul la termenul stabilit, după ce îl va fi folosit conform înŃelegerii dintre părŃi. Comodatul se deosebeşte de locaŃiunea unui lucru prin faptul că este un împrumut de folosinŃă cu titlu gratuit, ceea ce înseamnă că acest contract se naşte unilateral, în sensul că în momentul formării contractului numai comodatarul are obligaŃia de a restitui lucrul la termenul stabilit prin convenŃia părŃilor. Dacă comodatarul face cheltuieli pe cont propriu în vederea conservării lucrului, contractul devine bilateral, întrucât comodatarul are dreptul de a cere despăgubiri de la comodant. Mutuum (împrumutul de consumaŃiune) este contractul prin care debitorul promite a restitui lucruri de aceeaşi calitate şi în aceeaşi cantitate cu cele pe care lea primit în vederea consumaŃiunii. De regulă, asemenea împrumuturi aveau ca obiect sume băneşti. Asemenea datorii erau garantate prin zălog sau prin chezăşie. Zălogul este garanŃia reală ce se formează prin transmiterea unui lucru cu titlu de posesiune de către debitor creditorului său, transmitere însoŃită de o convenŃie prin care creditorul promite a retransmite lucrul dacă debitorul îşi plăteşte datoria la termen. Dacă debitorul nu plătea la termen, zălogul devenea stătător, adică rămânea la creditor. Totuşi părŃile puteau încheia o convenŃie specială prin care creditorul dobândea dreptul de a vinde zălogul. Dacă preŃul obŃinut era mai mare decât valoarea datoriei garantate, diferenŃa îi era remisă debitorului. Chezaşii sunt garanŃi personali care promiteau creditorului ceea ce a promis şi creditorul principal. Dacă debitorul principal se dovedea insolvabil, creditorul îşi valorifica dreptul de creanŃă pe seama chezaşilor. Dacă erau mai mulŃi chezaşi, răspunderea era solidară, în sensul că oricare dintre chezaşi putea fi urmărit pentru întreaga datorie, dar avea dreptul de a se întoarce împortiva celorlalŃi chezaşi şi de a le cere cota-parte contributivă. 77

SecŃiunea a XII-a. DispoziŃiile Legii Ńării în domeniul dreptului penal Prin dispoziŃiile de drept penal, Legea Ńării apăra valorile şi relaŃiile care interesau ordinea feudală. Aceste dipoziŃii aveau un caracter discriminatoriu. În primul rând, pentru că aceleaşi fapte erau pedepsite diferit în funcŃie de categoria socială din care făcea parte infractorul şi, în al doilea rând, pentru că infracŃiunile, de regulă, puteau fi răscumpărate prin plata unei sume de bani. La origine, înainte de întemeiere, în epoca Ńărilor, infracŃiunile erau desemnate prin termenii de “gloabe” sau “duşegubini”. Dup întemeiere, sensul celor două cuvinte s-a schimbat, deoarece ele desemnau amenzile penale, iar infracŃiunile erau denumite “vini” sau “fapte”. InfracŃiunile erau de două feluri: - fapte mari; - fapte mici. Cea mai gravă infracŃiune era hiclenia, adică trădarea domnului de către boieri. Domnul reprezenta statul, iar boierii, prin trădare, încălcau jurământul de credinŃă prestat la înscăunarea domnului. Erau considerate ca intrând în sfera de cuprindere a hicleniei următoarele fapte: - ridicarea împotriva domnului pentrun a-l detrona, a-i lua locul sau pentru a instala un alt domn în locul lui; - însuşirea pe nedrept a banilor vistieriei, a birului sau a haraciului; - fuga în Ńară străină fără încuviinŃarea domnului; - sustragerea sau distrugerea bunurilor domneşti. Era o infracŃiune care putea fi comisă doar de către boieri şi era pedepsită invariabil cu moartea şi confiscarea totală a averii. Bunurile confiscate de la boierii hicleni erau atribuite, de regulă, de către domn boierilor săi credincioşi sau mănăstirilor. În plus, în mod excepŃional, această infracŃiune nu putea fi răscumpărată prin plata unei sume de bani. Pedeapsa cu moartea aplicată boierilor hicleni era executată de către domn prin lovirea cu buzduganul. Dar au fost domni care au aplicat boierilor hicleni şi pedepse precum tăierea capului sau spânzuratoarea, pedepse care erau aplicate, de obicei, oamenilor de rând. 78

Altă faptă mare este osluhul (neascultarea). Denumirea vine de la slavonescul “osluh”, care înseamnă neascultare. Această infracŃiune putea fi comisă de orice persoană, inclusiv de către Ńăranii aserviŃi. De regulă, dacă era comisă de către Ńăranii aserviŃi, făptaşii erau fie condamnaŃi la plata unor amenzi, fie erau supuşi unor corecŃii fizice executate de către domni sau boieri. Dacă infracŃiunea era comisă de către un boier, nu existau criterii de distincŃie între hiclenie şi osluh, iar fapta era pedepsită cu moartea. Uciderea era o altă faptă mare. Se pedepsea cu moartea. Dacă autorul nu era descoperit, se aplica duşegubina asupra proprietarului locului unde s-a petrecut fapta sau asupra satului, dacă fapta fusese comisă în hotarul obştii săteşti. Legea Ńării consacra şi norme ce incriminau faptele împotriva proprietăŃii. Furtul, care consta din luarea pe ascuns a unui bun aparŃinând altei persoane, era pedepsit cu moartea prin spânzuratoare la locul săvârşirii infracŃiunii, de faŃă cu martori, când hoŃul era prins asupra faptului. Furtul flagrant era consacrat de dispoziŃiile Legii Ńării sub denumirea de furt faŃă. Furtul neflagrant era pedepsit cu gloabe (amenzi) şi despăgubiri. Tâlhăria era considerată în Legea Ńării ca fiind furtul comis cu violenŃă, în bandă, cu arme la drumul mare sau prin pătrunderea cu forŃa în casă. Se pedepsea cu moartea, prin spânzurătoare, la locul faptei. Tot cu moartea erau pedepsite şi infracŃiunile îndreptate împotriva religiei şi moralei, precum sodomia, bigamia, răpirea de fecioare comisă de către fiii de boier; în cazul în care cel care comisese infracŃiunea de răpire de fecioare nu făcea parte din cinul boieresc, pedepsele constau din amenzi. Erezia, care consta din abaterea de la normele religioase, şi ierosilia, care consta din furtul de lucruri sfinŃite din loc sfinŃit, erau sancŃionate cu pedepse duhovniceşti, precum posturi, mătănii, etc. Faptele mici sunt următoarele: - sudalma cea mare, avea drept corespondent în dreptul modern infracŃiunea de denunŃare calomnioasă. Se aplica în acest caz legea talionului, în sensul că denunŃătorului calomnios i se aplica pedeapsa ce s-ar fi aplicat celui denunŃat dacă denunŃul ar fi fost întemeiat. 79

- limba strâmbă, care avea drept corespondent în dreptul modern infracŃiunea de mărturie mincinoasă, era pedepsită cu amenzi şi cu îmbourarea, adică prin arderea pe faŃă cu fierul roşu. - ucisăturile, care aveau avea drept corespondent în dreptul modern infracŃiunea de lovire, erau pedepsite cu amenzi. Dacă lovirile cauzaseră moartea victimei, pedeapsa era moartea şi confiscarea averii. - injuria, numită în Legea Ńării sfadă, era pedepsită cu amenzi. - hotărnicia falsă şi mutarea semnelor de hotar în scopul însuşirii pământului altuia, erau pedepsite cu amenzi şi despăgubiri. - distrugerile cauzate avutului altuia prin incendiere sau prin orice alte mijloace erau pedepsite cu amenzi. De asemenea, cel care suferise paguba trebuia să primească despăgubiri. Legea Ńării permitea ca cele mai multe dintre infracŃiuni, chiar dintre cele care erau pedepsite cu moartea, cu excepŃia hicleniei, să poată fi răscumpărate prin plata unei sume de bani. Pedepsele erau de trei feluri: - privative de libertate – ocna, surghiunul la mănăstire; - pedepse fizice – tăierea capului, spânzurătoarea şi bătaia; - pedepse infamante (supunerea oprobiului public) – purtarea prin târg sau pe uliŃa satului a infractorului, bătaia în târg sau pe uliŃa satului a infractorului; - amenzile penale. Pedeapsa cu moartea putea fi pronunŃată de către domn, marii vornici, marele ban, precum şi de către organele specializate ale mănăstirilor învestite prin hrisov domnesc cu competenŃa de a judeca în satele lor orice vină mare sau mică. Pentru urmărirea infractorilor şi pentru asigurarea executării pedepselor s-a constituit un aparat special de slujitori – duşegubinari (stabileau şi încasau duşegubina), osluhari, pripăşari (stabileau stricăciunile produse de animale în recoltele altora, precum şi despăgubirile acordate), gonitori din urmă (urmăreau infractorii după urmele lăsate).

80

SecŃiunea a XIII-a. DispoziŃiile Legii Ńării cu privire la procedura de judecată şi probe Legea Ńării a reglementat şi competenŃa instanŃelor de judecată, desfăşurarea proceselor, precum şi mijloacele de probă. În cadrul satelor, unele procese erau soluŃionate de Sfatul oamenilor buni şi bătrâni. În oraşe, soluŃionarea proceselor instra în sfera de atribuŃii a Consiliilor orăşeneşti peste care s-au suprapus, cu timpul, organele de stat, în special dregătorii – vornicii, pârcălabii şi banii din conducerea judeŃelor şi Ńinuturilor. Aceştia aveau o competenŃă generală, atât în materie penală cât şi în materie civilă. De asemenea, dregătorii exercitau atât atribuŃii administrative, cât şi judecătoreşti. Unii dintre ei aveau o competenŃă generală, iar alŃii aveau o competenŃă specială, în sensul că puteau judeca anumite procese. Boierii şi mănăstirile puteau judeca anumite procese, competenŃa lor fiind precizată în hrisoavele domneşti prin care li se confereau atribuŃii judecătoreşti. De asemenea, părŃile aflate în litigiu puteau alege de comun acord unul sau mai mulŃi boieri care să judece diferendele dintre ele. În calitate de şef al statului, domnul putea judeca orice proces civil sau penal. Legea Ńării nu cunoştea calea de atac a apelului. Dar partea nemulŃumită de hotărârea judecătorească putea redeschide procesul la aceeaşi instanŃă sau la organele de stat superioare, precum Sfatul domnesc sau domnul Ńării. Nu exista principiul autorităŃii lucrului judecat, ceea ce menŃinea o stare de nesiguranŃă în relaŃiile judiciare. Pentru contracararea acestei situaŃii, s-a stabilit că partea care va redeschide procesul va plăti o taxă numită zavească. De asemenea, se practica ferâia, care consta dintr-o sumă de bani pe care câştigătorul procesului o depunea în vistieria domnească, urmând ca în caz de rejudecare, partea care va pierde procesul să înapoieze câştigătorului suma depusă. În virtutea Legii Ńării, probele puteau fi orale sau scrise. Probele scrise puteau fi oficiale sau private. Actele oficiale erau cele care emanau de la domn, numite hrisoave, direse sau cărŃi domneşti. Dacă aceste acte erau pierdute sau deteriorate, puteau fi reconstituite de către Sfatul domnesc pe baza depoziŃiilor martorilor. 81

Actele scrise particulare purtau denumirea de zapise particulare. Probele orale erau: proba cu jurători, mărturia simplă şi jurământul cu brazda. Proba cu jurători avea cea mai mare forŃă juridică. Se numea lege. Când una dintre părŃi solicita administrarea acestei probe se utiliza formula “a cerut lege”. Dacă domnul acorda această probă se utiliza formula “i-am dat lege”. Proba cu jurători era o probă de creditate şi nu una de veritate, deoarece jurătorii nu se exprimau în legătură cu împrejurările cunoscute de ei prin propriile simŃuri, ci în legătură cu credibilitatea părŃilor aflate în proces. Ei jurau că partea respectivă este demnă de crezare. Jurătorii erau, la început, persoane din aceeaşi categorie socială cu partea pentru care jurau, pentru ca, mai târziu, să fie, cu precădere, doar dintre boieri. Dacă domnul acorda această probă, fixa şi numărul jurătorilor, care putea fi de 6, 12, 24 şi 48. Aceştia trebuiau să vină la proces împreună cu partea pentru care jurau. Cel care câştiga pe această cale procesul era considerat că “s-a apucat de lege”. Cel ce pierdea procesul în urma administrării acestei probe se considera că “a rămas de lege”. Cel ce pierdea procesul putea cere “lege peste lege”, adică solicita domnului să admită administrarea probei cu un număr dublu de jurători. În ceea ce priveşte mărturia simplă, martorul făcea relatări în legătură cu împrejurările constatate prin propriile simŃuri. Pentru ca mărturia să producă efecte juridice, era necesar ca aceasta să fie îmbrăcată în formă religioasă în biserică. Jurământul cu brazda (jurământul cu brazda în cap) era o probă practicată de către ortodocşi, prin care era invocată divinitatea pământului. Această probă era administrată în procesele de hotărnicie, adică în procesele pentru delimitarea proprietăŃilor funciare. Partea care susŃinea un anumit hotar îşi presăra Ńărână pe cap şi pe umeri, luată din pământul care susŃinea că este al său, după care rostea un jurământ religios şi parcurgea apoi hotarul despre care susŃinea că este cel adevărat. Mai târziu, Ńărâna era pusă într-o traistă purtată pe umăr de cel în cauză, pentru ca apoi biserica să intervină şi să pună în mâna celui care parcurgea hotarul o carte de rugăciuni. Se mai recurgea şi la probe preconstituite, precum păruirea copiilor la semnul de hotar sau călugărirea copiilor la semnul de hotar, pentru ca aceştia, când vor fi mari, să ştie că acolo este hotarul moşiei părinteşti. 82

Catolicii practicau ordalia fierului roşu. Astfel, judecătorul care avea anumite incertitudini în legătură cu sinceritatea depoziŃiei unei părŃi la proces, trimitea acea parte la Episcopia romano-catolică de la Oradea, unde, după o slujbă religioasă, cel trimis purta în mână un fier înroşit în foc de circa un kilogram pe o distanŃa de 8-10 paşi. Apoi mâna era bandajată, iar bandajul sigilat. După 8 zile, era desfăcut bandajul iar dacă rana era vindecată se considera că cel în cauză a avut dreptate. Dacă rana nu era vindecată, se aprecia că depoziŃia celui trimis nu fusese adevărată. În secolul al XIII-lea au fost consemnate 400 asemenea cazuri.

83

Capitolul IV. ApariŃia şi conŃinutul pravilelor bisericeşti SecŃiunea I. ApariŃia pravilelor bisericeşti Până în secolul al XV-lea, Legea Ńării a fost singurul izvor de drept în Ńările române. Din secolul al XV-lea, alături de Legea Ńării, s-au adoptat şi legiuirile scrise. Primele noastre legiuri scrise au fost pravilele bisericeşti. Aceasta pentru că în politica sa de centralizare şi consolidare a puterii, domnia s-a sprijinit pe biserică. Acest sprijin era, în primul rând, datorită faptului că biserica avea autoritatea spirituală necesară pentru a-i determina pe cetăŃeni să respecte dispoziŃiile dreptului scris. În al doilea rând, biserica avea organizarea ierarhică la scara întregului stat, fiind astfel în măsură să asigure aplicarea legislaŃiei scrise pe întregul teritoriu al statului. Pravilele bisericeşti au avut un caracter oficial, pentru că au fost elaborate din iniŃiativa domnilor şi a mitropoliŃilor, precum şi pe cheltuiala acestora. Pravilele bisericeşti cuprind dispoziŃii atât în domeniul religios, cât şi în cel juridic. În concepŃia de atunci, normele de drept Ńineau de domeniul religios. Primul strat al terminologiei religioase este latinesc. Dar în epoca feudalismului timpuriu, în sudul Dunării s-au format statele slave. Aceasta explică influenŃa creştină a BizanŃului exercitată prin filieră slavă. Odată cu întemeierea statelor feudale româneşti a fost consacrată regula după care toate reglementările bisericii ortodoxe trebuiau să aibă ca model nomocanoanele bizantine (colecŃii de legi imperiale bizantine şi de hotărâri ale sinoadelor bisericii ortodoxe de la Constantinopol). Domnii Ńărilor române au respectat această regulă, dar au preluat nomocanoanele bizantine nu direct, ci prin intermediul statelor slave, deci în limba slavonă. Limba slavonă a devenit limba cancelariei domneşti şi a cultului religios. Aşa se face că primele pravile bisericeşti au fost scrise în limba slavonă, cu toate că poporul şi nici măcar toŃi preoŃii nu cunoşteau această limbă. Pe la jumătatea secolului al XVI-lea, pravilele bisericeşti au început a fi redactate şi în limba română. Pravilele bisericeşti scrise atât în slavonă, cât şi în română, au fost iniŃial multiplicate în manuscris, pentru ca începând din secolul al XVII-lea să apară primele pravile tipărite. 84

SecŃiunea a II-a. Pravilele scrise în limba slavonă Cea mai veche pravilă scrisă în limba slavonă este Pravila de la Târgovişte, scrisă în anul 1452 de către grămăticul Dragomir din porunca domnitorului Vladislav. În 1474 a fost elaborată Pravila de la Mănăstirea NeamŃului de către ieromonahul Ghervasie. Avem apoi Pravila de la Bisericani din 1512 (în Ńinutul NeamŃului), iar apoi cea de a doua Pravilă de la Mănăstirea NeamŃului din 1557, Pravila de la Putna din 1581, Pravila de la Mănăstirea BistriŃa a Moldovei din 1618, Pravila de la Mănăstirea BistriŃa a Olteniei din 1636. Aceste pravile, scrise în limba slavonă, se caracterizează prin unitate de conŃinut, pentru că au avut la bază aceleaşi izvoare, dintre care menŃionăm: texte ale unor legiuiri bizantine, lucrări ale părinŃilor bisericii, dispoziŃii referitoare la organizarea ierarhică a bisericii ortodoxe, precum şi Sintagma alfabetică a lui Matei Vlastares. Aceasta din urmă a fost scrisă în 1335 la Salonic şi cuprindea o înşiruire de norme de comportare în societate, precum şi norme de drept. S-a bucurat de o largă circulaŃie şi a fost foarte apreciată în rândul ortodocşilor. SecŃiunea a III-a. Pravilele scrise în limba română Din a doua jumătate a secolului al XVI-lea apar primele pravile bisericeşti srise în lima română. Acestea au fost: - Pravila SfinŃilor Apostoli, scrisă şi tipărită la Braşov de către diaconul Coresi între anii 1560 şi 1580. Se mai numeşte şi Pravila de la Ieud, deoarece un fragment din această pravilă a fost descoperit în 1921, la Ieud, în Maramureş; - Pravila SfinŃilor după învăŃătura marelui Vasile, apărută în Moldova la începutul secolului al XVII-lea, pravilă care are un conŃinut aproape identic cu cel al Pravilei de la Ieud.; - Pravila aleasă a fost scrisă în 1632 de către logofătul Dragoş EustraŃie, în Moldova. - Pravila de la Govora, cunoscută şi sub denumirea de Pravila cea mică, a fost scrisă în 1640 din porunca lui Matei Basarab. Odată cu apariŃia pravilelor bisericeşti scrise în limba română, importanŃa dreptului scris a crescut, iar sfera sa de aplicare s-a extins. Pravilele bisericeşti scrise în 85

limba română au un conŃinut unitar, pentru că au folosit izvoare comune şi s-au adresat aceluiaşi popor. Aceste pravile au circulat şi s-au aplicat în toate cele trei Ńări române. SecŃiunea a IV-a. ConŃinutul pravilelor bisericeşti Toate pravilele bisericeşti, atât cele scrise în limba slavonă, cât şi cele scrise în limba română, cuprind reglementări cu caracter juridic, dar şi texte fără caracter juridic referitoare la istoricul Sinoadelor, părinŃii bisericii, fragmente de cronici, tabele pentru calcularea timpului şi formulare pentru redactarea unor acte oficiale. DispoziŃiile cu caracter juridic nu sunt sistematizate pe materii, astfel încât dispoziŃiile de drept civil alternează cu cele de drept penal sau de drept procesual, iar normele de drept canonic alternează cu cele de drept laic. Cele mai multe dintre textele juridice se referă la persoane, organizarea familiei, logodnă, căsătorie, divorŃ şi rudenie. Prevederile referitoare la contracte sunt identice cu cele din dreptul bizantin. DispoziŃiile de drept penal sunt marcate de concepŃia bisericii cu privire la infracŃiuni şi pedepse. Astfel, în concepŃia bisericii, infracŃiunile sunt considerate păcate, iar pedepsele se consideră a fi aplicate în scopul ispăşirii păcatelor. De pildă, omuciderea este denumită păcatul uciderii. Pedepsele prevăzute în aceste pravile erau: fizice – bătaia, mutilarea şi pedeapsa capitală – sau duhovniceşti – mătăniile, rugăciunile şi posturile. Odată cu elaborarea pravilelor bisericeşti se receptează cel de al doilea strat al influenŃei dreptului roman. Dar spre deosebire de Legea Ńării, care a receptat influenŃa romană pe cale directă, în pravilele bisericeşti influenŃa romană s-a exercitat în mod indirect prin filieră bizantină, în primul rând prin intermediul nomocanoanelor şi al legiuirilor împărăteşti, ce au adaptat dispoziŃiile dreptului roman la realităŃile feudale ale societăŃii bizantine.

86

Capitolul V. ApariŃia şi conŃinutul pravilelor laice – Cartea românească de învăŃătură şi Îndreptarea legii La mijlocul secolului al XVII-lea au fost adoptate pravilele laice. Prima pravilă laică în istoria dreptului nostru este Cartea românească de învăŃătură. Această legiuire a fost elaborată de către logofătul Dragoş EustraŃie din ordinul domnitorului Vasile Lupu şi tipărită în 1646 la tipografia Mănăstirii Trei Ierarhi din Iaşi. Izvoarele acestei legiuri au fost: - Legea Ńării; - basilicalele (legiuirile împărăteşti); - legea agrară bizantină, apărută în secolul al VIII-lea sub domnia lui Leon Isaurul; - tratatul modern de drept penal şi de procedură penală scris de italianul Prosper Farinnaci la începutul secolului al XVII-lea, tratat care se bucura de o mare faimă în Europa acelei vremi. Unii autori au afirmat în mod greşit că această legiuire ar fi avut un scop didactic, întrucât au interpretat în mod eronat termenul de “învăŃătură”. În realitate, termenul de “învăŃătură” a fost utilizat cu înŃelesul de normă juridică. De altfel, logofătul EustraŃie precizează în introducere că toŃi cei care nu vor urma acele învăŃături vor fi loviŃi de urgia domnească. În anul 1652 a fost tipărită la Târgovişte Îndreptarea legii, denumită şi Pravila cea mare, din porunca domnitorului Matei Basarab. Autorul acestei legiuiri este călugărul Daniil Panoneanul, ajuns mai târziu mitropolit al Ardealului. Îndreptarea legii este, în esenŃă, o versiune a CărŃii româneşti de învăŃătură, dar cuprinde, în plus, şi unele traduceri şi prelucrări din nomocanoanele bizantine, precum şi unele probleme de interes general din domenii precum religia, medicina, gramatica şi filosofia. Ambele legiuri au o structură asemănătoare, dispoziŃiile lor fiind sistematizate în capitole (pricini), secŃiuni (glave) şi articole (zaciale). 87

DispoziŃile din cele două legiuri pot fi clasificate în două categorii: - dispoziŃii referitoare la relaŃiile din agricultură; - dispoziŃii de drept civil, penal şi procesual. DispoziŃiile cu privire la relaŃiile din agricultură reglementau legarea Ńăranilor de pământ, dreptul boierilor de a-i urmări pe Ńăranii fugari şi de a-i readuce pe moşii, interdicŃia de a primi Ńărani fugari pe domeniile feudale, precum şi obligaŃia de a-i preda adevăraŃilor stăpâni, obligaŃiile Ńăranilor aserviŃi faŃă de boieri şi consecinŃele neîndeplinirii acestora, paza bunurilor agricole şi pedepsele aplicate celor care distrugeau sau sustrăgeau asemmena bunuri, precum şi normele după care trebuiau să se desfăşoare relaŃiile din agricultură. DispoziŃiile de drept civil reglementează instituŃii precum proprietatea, persoanele, familia, obligaŃiile şi succesiunile. În materia proprietăŃii, bunurile sunt clasificate în bunuri mobile şi bunuri imobile, cu precizarea că bunurile imobile sunt mai valoroase şi, ca atare, protejate cu o atenŃie sporită. Există şi o clasificare a bunurilor în mireneşti şi sfinŃite. Bunurile mireneşti aparŃineau laicilor, pe când cele sfinŃite aparŃineau bisericii. Se precizează că acŃiunea în revendicare este imprescriptibilă, ceea ce înseamnă că această acŃiune putea fi intentată oricând. În materia persoanelor, oamenii sunt clasificaŃi pe criteriul situaŃiei sociale în liberi şi robi. Oamenii liberi se clasificau, la rândul lor, în boieri, Ńărani şi săraci. Boierii care deŃineau anumite dregătorii se numeau oameni domneşti, iar boierii care nu deŃineau dregătorii erau numiŃi rudă bună, aleasă, de folos Ńării. łăranii erau desemnaŃi prin termeni ca “Ńăranul gros”, “neînŃelegător” şi “om de gios”. Robii erau asimilaŃi lucrurilor şi constituiau elemente ale patrimoniului stăpânilor. Asupra robilor, stăpânii acestora aveau un larg drept de corecŃie. Robii puteau dobândi libertatea prin dezrobire sau prin denunŃarea stăpânului care comitea anumite infracŃiuni.

88

Majoratul era fixat la vârsta de 25 de ani, iar răspunderea persoanelor pentru faptele proprii era stabilită la vârsta de 18 ani. Reglementările privind organizarea familiei au la bază dispoziŃiile preluate din pravilele anterioare. Căsătoria continua a fi un act religios. Se încheie în biserică. Logodna produce anumite efecte juridice. Bărbatul exercita puterea părintească asupra descendenŃilor şi puterea maritală asupra soŃiei, inclusiv un larg drept de corecŃie. De asemenea, bărbatul exercita şi dreptul de a administra bunurile dotale. Desfacerea căsătoriei putea fi făcută de către biserică sau prin repudiere pentru faptele arătate expres în pravile, precum adulterul, vrăjitoria, rudenia şi bătaia peste măsură. În ce priveşte bătaia peste măsură, practica era ca să nu se rupă băŃul. În materia obligaŃiilor se precizează că datoriile şi creanŃele pot izvorî din contracte şi din delicte. Contractele presupun acordul părŃilor. ConsimŃământul nu trebuie viciat prin silă (violenŃă) sau prin amăgire (dol). Orice contract poate fi încheiat fie de către părŃi, fie de către reprezentanŃii acestora. În pravile sunt prevăzute contractele de vânzare-cumpărare, închiriere, împrumut şi donaŃie. Sunt menŃionate, de asemenea, şi garanŃiile personale (chezăşia) şi garanŃiile reale (zălogul). În materia succesiunilor a fost consacrată atât moştenirea fără testament, cât şi moştenirea testamentară. Testamentul în formă scrisă se numea zapis. Testamentul încheiat în formă orală se numea testament cu limbă de moarte. Se precizează care sunt cauzele care implică dezmoştenirea. Astfel, nu puteau veni la moştenire cei condamnaŃi pentru infracŃiuni contra moralei, numiŃi nevolnici, precum şi asasinii celor care urmau a fi moşteniŃi. Moştenitorii legali se clasificau în descendenŃi şi colaterali. Copiii naturali veneau numai la succesiunea mamei. Se preciza care era rezerva succesorală pe

89

care o puteau dobândi doar membrii familei şi care era cota disponibilă, pe care o puteau dobândi şi persoanele străine de familie. În materia dreptului penal găsim cele mai evoluate reglementări din cele două legiuri, deoarece au fost inspirate din tratatul lui Prosper Farinnaci, considerat cel mai înaintat din punct de vedere juridic al dreptului penal la acea vreme. InfracŃiunile erau numite vini. InfracŃiunile grave erau numite vini mari, iar cele mai puŃin grave erau numite vini mici. În aprecierea faptei penale erau luate în considerare aspectul intenŃional, locul şi timpul comiterii faptei, precum şi caracterul flagrant sau neflagrant al infracŃiunii. Pentru prima dată au fost utilizate concepte moderne de drept penal, precum tentativa, concursul de infracŃiuni, complicitatea, recidiva. Sunt arătate faptele care înlăturau răspunderea penală – nebunia, legitima apărare, vârsta sub şapte ani şi ordinul superiorului – , precum şi faptele ce micşorează răspunderea penală: ignoranŃa, mânia, pasiunea, somnambulismul şi greşeala fără înşelăciune. Pedepsele prevăzute erau fizice – decapitarea, spânzuratoarea, tragerea în Ńeapă, arderea în foc şi mutilarea – , privative de libertate – ocna, temniŃa şi surghiunul la mânăstire – , amenzile, expunerea infractorului oprobiului public – purtarea prin târg – , aplicarea în anumite cazuri a legii talionului, denumită suflet pentru suflet, pedepse religioase – afurisenia, posturi, mătănii şi rugăciuni. Dintre infracŃiunile reglementate în acele două legiuiri amintim: hiclenia, calpuzania (falsificarea de monedă, îşi are originea într-un termen din limba turcă), omorul, furtul, mărturia mincinoasă, răpirea de fecioară sau de femeie, incestul, bigamia, adulterul, ierezia, ierosilia (sfera infracŃiunii de ierosilie se lărgeşte, incluzând şi împreunarea trupească cu o călugăriŃă sau împreunarea trupească în biserică, fapte pedepsite cu moartea).

90

Capitolul VI. Statul şi dreptul în perioada regimului turco-fanariot SecŃiunea I. Contextul politic internaŃional La 1683, Turcia a înregistrat un eşec la asediul Vienei. Din acel moment, raportul de forŃe dintre Turcia şi Rusia în sud-estul Europei s-a schimbat în favoarea Austriei, dovadă că Transilvania a trecut de sub suzeranitate otomană sub cea habsburgică. În noile condiŃii, Turcia a înăsprit regimul de exploatare a Ńărilor române, încât acestea s-au apropiat de Rusia, dovadă că Dimitrie Cantemir s-a aliat cu Petru cel Mare. Pentru a curma această tendinŃă, Turcia a introdus în Ńările române regimul turcofanariot, caracterizat, în primul rând, prin faptul că domnii nu mai erau aleşi şi confirmaŃi, ci erau numiŃi de către Turcia, de regulă, din rândul grecilor din Fanar, iar, în al doilea rând, prin faptul că autonomia Ńărilor române a fost grav încălcată. Cu toate acestea, Ńările române nu au fost paşalâcuri turceşti, ci au avut legi şi instituŃii proprii. În Moldova regimul turco-fanariot a fost instaurat în anul 1711, iar în łara Românească în anul 1716. A durat până la 1821. A evoluat în două faze: - 1711 (1716) – 1774 (Pacea de la Kuciuk-Kainardji); - 1774 – 1821. SecŃiunea a II-a. Organizarea de stat în prima fază a regimului turco-fanariot În prima parte a acestui regim a avut loc o serie de transformări în organizarea statului, atât la nivel central, cât şi la nivel local. Astfel, la nivel central instituŃia domniei s-a transformat, în sensul că domnul era numit de către Turcia, ocazie cu care domnii Ńărilor române, la învestitură, plăteau sume mari de bani; de asemenea, sume mari de bani trebuiau plătite şi cu ocazia reînvestirii, astfel încât domnii fanarioŃi deveniseră agenŃi fiscali ai PorŃii. Datorită acestor interese, domniile ereau foarte scurte, media fiind, de regulă, de doi ani şi jumătate. Sistemul a avut însă şi aspecte pozitive, deoarece domnii fanarioŃii ereau frecvent mutaŃi dintr-o Ńară în alta. Această practică atesta faptul că Turcia recunoştea identitatea instituŃională a Ńărilor române. În al doilea rând, în baza acestei practici, domnii fanarioŃi, în special Constantin Mavrocordat, fiul lui Nicolae Mavrocordat (primul domn fanariot), au

91

promovat aceleaşi reforme în Ńările române, contribuind la pregătirea terenului în vederea unirii Principatelor române. Cu privire la Sfatul domnesc, noua denumire a acestui organ al statului era de Divan domnesc. Numărul membrilor săi s-a restrâns, odată cu atribuŃiile sale, de aceea domnii fanarioŃi nu se sprijineau pe elementul politic local, ci pe clientela lor politică. Dregătoriile au rămas aceleaşi, păstrându-şi vechile competenŃe, însă numărul dregătorilor a sporit, deoarece domnii fanarioŃi erau constrânşi să satisfacă interesele clientelei lor politice prin acordarea de dregătorii, încât s-a ajuns la dublarea sau triplarea unor dregătorii. Spre exemplu, în anul 1802 erau 8 comişi în łara Românească. De asemenea, s-au creat şi noi dregătorii. Spre exemplu, în łara Românească s-a creat vornicia de sus, iar în Moldova a fost introdusă bănia. Pe de altă parte, s-au făcut unii paşi importanŃi înainte în sensul specializării dregătoriilor, o mai bună fixare a competenŃelor, precum şi introducerea sistemului remunerării dregătorilor. SecŃiunea a III-a. Dreptul în prima fază a regimului turco-fanariot Alte transformări au fost introduse prin reformele realizatre de către Constantin Mavrocordat, căci prin aşezăminte succesive acesta a reorganizat administraŃia locală, administrarea bisericii, a modificat sistemul fiscal şi a adus modificări statutului juridic al boierilor. Aceste reforme au fost codificate în Aşezământul din 1740, al cărui text a fost publicat în 1742 în FranŃa. În cea ce priveşte reforma administraŃiei locale, Constantin Mavrocordat a numit la conducerea fiecărui judeŃ şi, ulterior, la conducerea fiecărui Ńinut câte doi ispravnici, care erau subordonaŃi marelui vistiernic şi domnului; unul dintre cei doi ispravnici exercita atribuŃiuni administrative, iar celălalt atribuŃiuni judiciare. De aceea, s-a afirmat că în vremea lui Constantin Mavrocordat s-au făcut primii paşi în direcŃia separării puterilor în stat, aşa cum aceasta a fost concepută în Occident, în sensul că prin numirea celor doi ispravnici cu competenŃe diferite s-a realizat separarea puterii administrative de cea judecătorească. În ce priveşte reforma din domeniul bisericesc, Mavrocordat a introdus epitropiile mănăstireşti (cuvântul “epitropie” îşi are originea în grecescul “epitrop”, care are înŃelesul de administrator) care, sub autoritate domnească, administrau 92

patrimoniul bisericii. AtribuŃiunile jurisdicŃionale ale clerului au fost restrânse până la desfiinŃare şi s-a hotărât ca preoŃii să fie recrutaŃi doar din rândul ştiutorilor de carte; în schimb, clerul a fost scutit de plata impozitelor. Pe plan fiscal, unele dintre nenumăratele impozite percepute au fost suprimate, pe când altele au fost unificate într-unul singur, numit sama obştească, impozit repartizat pe familii sau pe localităŃi – Ńidule de bir. Acest impozit consta din 10 taleri, care trebuiau plătiŃi în patru sferturi, adică în patru rate. În zece ani, impozitele au crescut vertiginos, ajungându-se la plata acestora în 12 sferturi. FuncŃionarii publici ce erau împuterniciŃi a strânge impozitele erau plătiŃi dintr-un fond special, numit casa răsurilor. S-a modificat şi statutul boierilor. Existau două categorii de boieri: - boierii veliŃi – erau marii dregători, ce nu plăteau impozite; cuvântul “veliŃi” îşi are originea în slavonescul “vel”, care are înŃelesul de mare; - boierii mazili – erau boieri mai puŃin importanŃi, scutiŃi de plata unor impozite; cuvântul “mazili” vine de la turcescul “mazur”, care are înŃelesul de scos din funcŃie. Ulterior, boierii veliŃi erau de două feluri. În prim afază a regimului turco-fanariot nu s-au elaborat coduri de legi, datorită opoziŃiei Turciei, care nu vedea cu ochi buni elaborarea unui sistem juridic modern în Ńările române. Iată de ce izvoarele dreptului din prima fază a regimului turco-fanariot şi-au găsit expresia în reformele lui Constantin Mavrocordat. În Aşezământul din 1740 nu se vorbeşte despre favorizarea Ńăranilor aserviŃi, ci se spune că ispravnicii şi boierii trebuie să aibă grijă ca Ńăranii aserviŃi să îşi îndeplinească obligaŃiile, în sensul înăspririi exploatării Ńăranilor aserviŃi prin interzicerea strămutării de pe moşii, precum şi din introducerea unor noi prestaŃii în muncă, fără stabilirea vreunei limite. Rezultatele recensământului realizat în 1746 au demonstrat că în perioada 1741-1746 jumătate din Ńăranii aserviŃi au fugit din Ńară, neputând plăti birurile, fie în sudul Dunării, mai exact în Timoc, fie în Transilvania, astfel încât economia agrară era ameninŃată cu falimentul.

93

Atunci, în perioada în care domnea în łara Românească, la 1 martie 1746, Constantin Mavrocordat a dat un aşezământ (hrisov), prin care a decis că toŃi Ńăranii aserviŃi care se vor întoarce în Ńară vor fi eliberaŃi din rumânie, urmând ca Ńăranii întorşi în Ńară să primească o carte (un document) de eliberare din rumânie pe baza căreia se puteau aşeza pe orice moşie doreau, iar foştii stăpâni nu aveau dreptul să-i urmărească; de asemenea, în următoarele şase luni după întoarcere erau scutiŃi de plata oricăror impozite. Dar acest aşezământ a fost prost redactat, întrucât nu s-a precizat până la ce dată pot reveni în Ńară Ńăranii fugari şi, în al doilea rând, pentru că nu s-a precizat care va fi statutul celor rămaşi în Ńară, astfel încât efectul aşezământului a fost în sens invers, deoarece şi cei rămaşi au început a fugi pentru a se bucura de iertarea de rumânie. Atunci, constrâns de împrejurări, la 5 august 1746 Constantin Mavrocordat a dat un nou aşezământ prin care a desfiinŃat rumânia, Prin al doilea aşezământ, Constantin Mavrocordat le-a recomandat boierilor să îi ierte pe Ńăranii întorşi în Ńară de rumânie. Dacă boierii nu dădeau curs acestei recomandări, Ńăranii îşi puteau răscumpăra libertatea prin plata sumei de 10 taleri. O reformă similară a iniŃiat Constantin Mavrocordat şi în Moldova în anul 1749, pe când era domn al Moldovei, numai că dispoziŃia avea caracter imperativ, în sensul că boierii erau obligaŃi a elibera Ńăranii din vecinie. După reformele lui Constantin Mavrocordat, în documentele redactate, Ńăranii aserviŃi erau numiŃi Ńărani clăcaşi sau lăcuitori pe moşii. RelaŃiile dintre boieri şi clăcaşi se stabileau pe baze contractuale, în sensul că, cel puŃin teoretic, clăcaşul putea încheia cu orice boier pe moşia căruia se aşeza o tocmeală (un contract). Prin contractele încheiate, boierii se obligau a atribui spre folosinŃă clăcaşilor anumite suprafeŃe de pământ până la un anumit termen, iar clăcaşii se obligau să plătească anumite sume de bani. După executarea acelor obligaŃii, clăcaşii, dacă doreau, se puteau muta pe alte moşii. FaŃă de această transformare a raportului juridic Ńărani-boieri, s-a constratat că boierii impuneau clăcaşilor condiŃii mult mai grele decât cele ce decurgeau din Legea Ńării, căci până în momentul realizării reformelor lui Constantin Mavrocordat, relaŃiile boieriŃărani aserviŃi se stabileau pe baze legale, în sensul că, în virtutea Legii Ńării, 94

boierul trebuia să pună la dispoziŃia Ńăranilor aserviŃi două treimi din moşie, iar Ńăranul aservit trebuia să plătească zeciuiala. În noua situaŃie, profitând de starea de constrângere în care se aflau clăcaşii, boierii le impuneau orice condiŃii. Aşa se explică faptul că domnii fanarioŃi au curmat într-o oarecare măsură abuzurile boiereşti prin anumite hrisoave, denumite ponturi şi urbarii, prin intermediul cărora s-au fixat obligaŃiile minime ale boierilor şi obligaŃiile maxime ale clăcaşilor. łăranii clăcaşi stăpâneau pământurile boiereşti cu titlu de detenŃiune, titlu juridic transmis prin contractul de arendare. De aceea, la 1862, tentativa lui Mihail Kogălniceanu de a-i împroprietări pe Ńăranii clăcaşi sub cuvânt că ei ar fi uzucapat pământurile boiereşti a fost dejucată de către Barbu Catargiu, deoarece clăcaşii nu puteau uzucapa aceste pământuri, întrucât prima condiŃie a uzucapiunii era posesia, or Ńăranii aserviŃi, ca şi clăcaşii, erau simpli detentori precari. În 1864 a fost lansată teoria conform căreia boierii şi Ńăranii stăpâneau pământul în indiviziune, iar plata pământurilor îmbrăca forma plăŃii zilelor de clacă. SecŃiunea a IV-a. Organizarea de stat în a doua fază a regimului turco-fanariot După 1774 au avut loc unele transformări în planul organizării de stat pentru stabilizarea domniei, în scopul consolidării autonomiei Ńărilor române, căci, dacă în prima fază a regimului turco-fanariot domnii Ńărilor române au promovat cu docilitate politica Turciei, în cea de a doua fază domnii fanarioŃi ai Ńărilor române au promovat o politică proprie, promovând o diplomaŃie ocultă, de pendulare între Turcia şi Rusia, fiindcă după 1774 raportul de forŃe dintre Turcia şi Rusia tinde să se schimbe în favoarea Rusiei, mai ales în timpul domniei Ecaterinei a II-a. De aceea, domnii fanarioŃi promovau în secret interesele Greciei, cu sprijinul Rusiei, pentru emanciparea grecilor de sub turci, iar Ńările române trebuiau să fie o trambulină grecească. Prin tratatele de la Kuciuk-Kainardji (1774) şi de la Iaşi (ianuarie 1792), precum şi prin hatişerifuri, s-a decis ca durata domniei să fie de 7 ani, iar domnii să fie înlăturaŃi doar pentru abuzuri grave, constatate de către Turcia. De aceea, la presiunea Rusiei, în 1802 s-a dat un nou hatişerif prin care s-a consacrat încă odată durata de 7 ani a domniei, iar abuzurile domnilor puteau fi constatate doar de către Rusia, care dobândise un drept de intercesiune (un drept de intervenŃie) în sprijinul Ńărilor române, deoarece Rusia se erija în apărătoarea ortodoxiei în Balcani. Aşa se 95

face că, ulterior, rolul domniei tinde să sporească, domnii exercitând atribuŃii legislative, executive şi judiciare într-un climat de autonomie sporită. Pe plan legislativ, domnii erau cei care promulgau izvoarele dreptului scris, stabileau ierarhia izvoarelor de drept, precum şi care dintre dispoziŃiile Legii Ńării se aplicau alături de dispoziŃiile dreptului scris. Pe plan executiv, domnul numea şi revoca înalŃii dregători, fonda noi aşezări urbane sau rurale şi elibera paşapoarte. Fireşte, deşi în acea perioadă nu erau paşalâcuri, Ńările române nu eliberau paşapoarte proprii, acestea se eliberau de abia din vremea lui Alexandru Ioan Cuza, dar, ca o expresie a recunoaşterii autonomiei, paşapoartele din Ńările române erau eliberate de către domn, nu de către funcŃionarii turci, şi aveau rubrici distincte, fiind eliberate într-o formă proprie. Pe plan judiciar, domnul este preşedintele Divanului domnesc, în calitate de instanŃă supremă. Înaltul divan exercita şi el atribuŃii legislative, administrative şi judiciare. Toate aşezămintele domneşti intrau în vigoare după ratificarea Divanului domnesc. Pe plan administrativ, Divanul asigura aplicarea în practică a dispoziŃiilor legale, înfiinŃa serviciile publice, aproba impozitele fixate de către domnie. Pe plan judiciar, Divanul domnesc, în frunte dcu domnul, era instanŃa supremă. S-au înfiinŃat epitropii ale obştirilor, ce îşi desfăşurau activitatea în capitale şi în oraşele din judeŃe şi Ńinuturi şi exercitau, după model francez, atribuŃii administrative privind învăŃământul, sănătatea, industria, comerŃul şi lucrările publice. În ceea ce priveşte dregătoriile, apare o inovaŃie. Această inovaŃie consta din introducerea dregătoriilor fără slujbe. De aici rezultă că titlul de boier echivala cu cel de dregător şi că dregătoria se putea cumpăra, chiar dacă nu avea obiect. Pe această cale, o serie de persoane se înnobilau, deşi nu exercitau funcŃii în stat, cum a fost cazul căminarului G. Iminovici. Cu privire la sistemul fiscal, existau două tipuri de impozite: - directe, care cuprindeau la rândul lor capitaŃia (impozitul pe persoane) şi ajutorinŃele (impozitele cu caracter excepŃional); - indirecte, care proveneau din taxe pe comerŃul intern şi extern. 96

Contribuabilii erau de două feluri: - bresle; - birnici, care puteau fi Ńărani liberi, Ńărani clăcaşi, etc. În domeniul organizării bisericii au apărut reglementări noi, biserica aflându-se sub autoritatea domnului, din punct de vedere administrativ, şi sub autoritatea Patriarhiei de la Constantinopol, din punct de vedere spiritual. Mitropolitul trebuia confirmat de către domn şi ocupa cel mai de seamă loc în cadrul Divanului Domnesc. Episcopii care aveau eparhii primeau cârja episcopală de la domn şi aveau unele atribuŃiii judiciare în eparhiile lor. Din punct de vedere ierarhic, sub episcopi se aflau protopopii, stareŃii şi preoŃii. Existau episcopii în Moldova la Roman, RădăuŃi şi Huşi, iar în łara Românească la Râmnic, Buzău şi Argeş. Foarte importantă a fost reforma judiciară. Aceasta a fost realizată de Alexandru Ipsilanti, mai întâi în łara Românească, iar apoi, uşor modificat, în Moldova. Prima instanŃă era judecătoria după la judeŃ (judecătoria de judeŃ), care soluŃiona litigiile dintre Ńărani, precum şi unele pricini penale mai mărunte. Apoi erau departamenturile, care erau în număr de trei, dintre care două erau civile şi unul criminalicesc. Următorul nivel era ocupat de departamentul veliŃilor boieri, care judeca în primă instanŃă litigiile dintre boieri şi în apel hotărârile celor trei departamenturi. InstanŃa supremă era Divanul domnesc, care judeca orice pricină civilă sau penală fie în primă instanŃă, fie în apel. SecŃiunea a V-a. Dreptul în a doua fază a regimului turco-fanariot În domeniul dreptului, autonomia dobândită de Ńările române s-a oglindit şi în elaborarea unor coduri de lege, desemnate prin termenii “cod”, “codică”, “condică”. ApariŃia acestor coduri marchează începutul modernizării dreptului nostru şi, totodată, începutul sistematizării sale pe ramuri de drept, în principal sub influenŃă franceză şi austriacă. La 1775 s-a adoptat Pravilniceasca condică, la 1806 Pandectele paharnicului Toma Carra, la 1814 Manualul juridic al lui Andronache Donici, la 1817 Codul Calimah (Condica Ńivilă a Moldovei), la 1818, în łara Românească, Legiuirea (Codul) Caragea. Pravilniceasca condică a fost nemijlocit expresia tendinŃei Ńărilor române spre autonomie juridică, pentru că la acea epocă, în momentul intensificării relaŃiilor cu 97

cetăŃenii din vestul Europei, Turcia pretindea că acelor străini să li se aplice regimul capitulaŃiilor, după cum pretindea ca acelaşi regim al capitulaŃiilor să se aplice şi în Ńările române. După o serie de dispute s-a decis că, deopotrivă, cetăŃenii statelor din vestul Europei să se bucure de regimul capitulaŃiilor în Imperiul Otoman, adică să fie judecaŃi pe teritoriul Imperiului Otoman după legile lor, sub motivul că principalul izvor de drept era Coranul, pe când ei aveau altă religie. Dar cetăŃenii din Occident au pretins ca regimul capitulaŃiilor să se aplice şi în Ńările române. Alexandru Ipsilanti, în replică, a răspuns că în Ńările române nu se aplică Coranul, deoarece, în primul rând, au alte izvoare de drept şi nu sunt incluse în Imperiul Otoman, ci sunt doar vasale acestuia. La acest răspuns, reprezentanŃii statelor occidentale au pretins aplicarea regimului capitulaŃiilor, pe motiv că procedura de judecată era înapoiată. Atunci, Alexandru Ipsilanti a modificat organizarea instanŃelor şi procedura de judecată după model european. La 1775, în łara Românească, a fost adoptată şi promulgată Pravilniceasca Condică, intrată în vigoare abia în 1780, datorită opoziŃiei Turciei. Prin aceasta s-a organizat sistemul judiciar în patru trepte şi s-a introdus o procedură de judecată modernă sub influenŃă austriacă. De asemenea, Pravilniceasca condică cuprindea şi dispoziŃii în domeniul dreptului civil şi al dreptului administrativ, precum şi reglementări cu privire la relaŃiile dintre boieri şi Ńărani. Denumirea de “Pravilniceasca condică” este convenŃională. În fapt, se numea Mica rânduială juridică; a fost redactată în limba română şi în limba greacă. Dar este de reŃinut că ediŃia în limba greacă abundă în termeni juridici româneşti, de unde s-a tras concluzia că autorii au fost români. Pravilniceasca condică a fost elaborată pe baza Legii Ńării, a basilicalelor, a practicii judiciare interne şi externe şi a doctrinei juridice occidentale. Se pare că autorul a fost IenăchiŃă Văcărescu. Pandectele paharnicului Toma Carra, redactate în 1806, îmbrăcau forma un proiect de Cod civil structurat în trei părŃi: persoane, lucruri şi acŃiuni, numai că a fost elaborată doar prima parte, privind persoanele, după modelul Codului civil francez (1804), rămasă însă în manuscris.

98

Manualul juridic al lui Andronache Donici a apărut în 1814. Cel mai mare pravilist (jurist) moldovean, Andronache Donici, a alcătuit un Cod civil după modelul Codului civil francez din 1804 şi al Codului civil austriac din 1811. Deşi acest cod a fost foarte apreciat, el nu a fost niciodată promulgat de către domnie. Totuşi, datorită valorii sale, el a fost aplicat în practica instanŃelor de judecată. Codul Calimah a fost elaborat în 1817, în Moldova, din ordinul domnitorului Scarlat Calimah, ordin ce fusese dat încă de la 1813. A fost publicat în două ediŃii. EdiŃia din 1817 a fost redactată în limba greacă, iar cea din 1833 în limba română. Principalii autori ai ediŃiei în limba greacă au fost: Andronache Donici, Anania Cuzanos şi Cristian Flechtenmacher. Autorii versiunii în limba română au fost: Cristian Flechtenmacher, Damaschin Bojinca şi Petrache Asachi. Acest cod cuprinde doar dispoziŃii de drept civil. Autorii s-au inspirat din Legea Ńării, din basilicale, din Codul civil francez şi din Codul civil austriac. Cu privire la dispoziŃiile din Legea Ńării, ele nu s-au mai aplicat în forma tradiŃională în care se aflau, ci au fost integrate expres în dispoziŃiile Codului. Codul Calimah este format dintr-o prefaŃă, trei părŃi şi două anexe. Mai mult chiar, în prefaŃă se menŃionează că ori de câte ori judecătorul constată o lacună a Codului, va aplica dispoziŃiile Legii Ńării, ce continuă a fi în continuare dreptul nostru comun, chiar şi în acea perioadă. Prima parte se referă la Dritul persoanelor, partea a doua se referă la Dritul lucrurilor, iar partea a treia la Înmărginiri ce privesc dritul persoanelor dimpreună cu cel al lucrurilor. Cele două anexe cuprind dispoziŃii de drept comercial, referitoare la licitaŃie şi faliment. Legiuirea Caragea s-a publicat în łara Românească în 1818. Este denumită şi Codul Caragea, deoarece a fost elaborată din ordinul domnitorului Ioan Gheorghe Caragea. Principalii autori au fost: logofătul Nestor, care a fost primul profesor ce a predat dreptul în limba română, Athanasie Hristopol şi stolnicii Constantin şi IoniŃă Bălăceanu. Cuprinde dispoziŃii de drept civil în primele patru părŃi, dispoziŃii de drept penal în partea a cincea şi dispoziŃii de drept procesual în partea a şasea. Cele şase părŃi ale Codului Caragea erau astfel intitulate: - Partea întâia – Pentru obraze (persoane); 99

- Partea a doua – Pentru lucruri; - Partea a treia – Pentru tocmeli (contracte); - Partea a patra – Pentru daruri (donaŃii) şi moşteniri; - Partea a cincea – Pentru vini; - Partea a şasea – Despre ale judecăŃilor. Observăm că primele patru părŃi ale Codului Caragea formează un adevărat cod civil, partea a cincea un cod penal, iar partea a şasea un cod de procedură. Pravilniceasca condică, Codul Calimah şi Legiuirea Caragea au fost abrogate în 1865, moment în care a intrat în vigoare Codul civil român. Aceste coduri cuprind dispoziŃii referitoare la: proprietate, persoane, organizarea familiei, rudenie, succesiuni, obligaŃiuni, dreptul penal şi dreptul procesual. Cu privire la dreptul de proprietate codurile menŃionate au consacrat dreptul absolut de proprietate, făcând distincŃie între proprietatea absolută şi proprietatea divizată. În cazul proprietăŃii absolute, numită şi desăvârşită sau neîmpărŃită, toate atributele dreptului de proprietate sunt exercitate de către aceeaşi persoană. În cazul proprietăŃii divizate, atribuŃiile dreptului de proprietate se împart între două persoane distincte, şi anume o persoană care exercită dritul fiinŃei lucrului, care se numeşte nud proprietar, şi o altă persoană care exercită dritul folosului lucrului. Codurile în cauză stabilesc că raporturile dintre boieri şi Ńărani se stabilesc în baza contractului de arendare. Unii dintre domnii fanarioŃi şi-au propus să desfiinŃeze drepturile străvechi de proprietate ale boierilor şi Ńăranilor prin interpretarea tendenŃioasă a unor instituŃii juridice din aceste coduri. Astfel, Scarlat Calimah, domnul Moldovei, a susŃinut că, la origine, toate pământurile ar fi aparŃinut domnului şi, ca atare, nu poate exista proprietate privată asupra pământului fără hrisov de danie domnească, iar pământurile stăpânite fără un asemenea hrisov urmau a trece în stăpânirea domnului în calitate de titular al lui dominium eminens. Această interpretare a fost respinsă de Sfatul de obşte, argumentându-se că, potrivit basilicalelor operează prescripŃia achizitivă, adică uzucapiunea de 40 de ani, care se aplică şi imobilelor 100

domneşti. Astfel, chiar dacă s-ar admite că iniŃial toate pământurile au fost domneşti şi că ele au ajuns în stăpânirea boierilor sau Ńăranilor fără hrisov domnesc, totuşi, nu puteau fi preluate de către domn, întrucât fuseseră dobândite prin uzucapiune. În materia persoanelor, oamenii erau clasificaŃi în liberi, robi şi dezrobiŃi. În categoria oamenilor liberi erau incluşi şi Ńăranii clăcaşi. Era stabilit numărul minim al zilelor de clacă la şase, iar maxim la doisprezece în Pravilniceasca condică, pe când Legiuirea Caragea prevedea numărul minim al zilelor de clacă la doisprezece. În perioada în care au fost în vigoare aceste coduri a crescut numărul posluşnicilor şi al scutelnicilor, care se aflau în dependenŃă personală faŃă de boieri, dar care nu aveau obligaŃii faŃă de stat. Dintre Ńărani, aproximativ jumătate se aflau în stare de dependenŃă directă faŃă de boieri în calitate de scutelnici sau de posluşnici, pe când ceilalŃi depindeau de boieri în mod indirect, în calitate de clăcaşi. Robii erau asimilaŃi lucrurilor. Totuşi, li s-a recunoscut o anumită capacitate juridică, putând reprezenta pe stăpânii lor în relaŃiile cu terŃe persoane. Persoanele juridice sunt desemnate prin termenul de “tovărăşie” în Pravilniceasca condică şi în Legiuirea Caragea, şi prin sintagma “persoane moraliceşti” în Codul Calimah. Se prevăd reglementări amănunŃite cu privire la administrarea, înfiinŃarea, răspunderea şi stingerea persoanei juridice, precum şi privitoare la formarea capitalului şi împărŃirea câştigului. Reglementările privind familia, rudenia şi căsătoria sunt, în general, conforme dispoziŃiilor din pravilele anterioare. Se consacră principiul răspunderii personale. Astfel, se precizează că soŃia nu răspunde pentru faptele soŃului şi că nici părinŃii nu răspund pentru faptele copiilor lor majori. Sunt interzise căsătoriile între creştini şi necreştini, precum şi cele între oamenii liberi şi robi. Copilul rezultat din unirea unei persoane libere cu una aflată în robie este întotdeauna un om liber. ObligaŃia de înzestrare a fetelor la măritat revine părinŃilor şi fraŃilor, în virtutea dispoziŃiilor din Pravilniceasca condică şi Legiuirea Caragea, pe când 101

Codul Calimah o prevede doar în sarcina părinŃilor. Zestrea fetelor trebuia apreciată în bani în momentul constituirii ei, pentru ca, la un eventual divorŃ din vina bărbatului, femeia să dobândească bunuri în aceeaşi valoare cu zestrea avută. DivorŃul datorat adulterului soŃiei avea ca efect pierderea zestrei, ce trecea în proprietatea bărbatului. Sunt reglementate şi adopŃia, tutela şi curatela după modelul legiuirilor europene. Rudenia putea fi de sânge sau duhovnicească. Rudenia de sânge era în linie dreaptă suitoare şi coborâtoare, precum şi în linie lăturalnică sau de alături. Fiecare generaŃie însemna un grad de rudenie. În materie succesorală, sunt reglementate atât moştenirea legală, cât şi moştenirea testamentară. Se precizează care este rezerva succesorală, adică partea din moştenire care poate fi dobândită doar de către membrii familiei, şi care este cota disponibilă, adică partea din moştenire care putea fi dobândită şi de către persoanele străine de familie. VocaŃia succesorală aparŃine celor trei categorii de rude de sânge: ascendenŃi, descendenŃi şi colaterali. Copiii naturali veneau la moştenire în concurs cu cei legitimi, în virtutea dispoziŃiilor Codului Calimah, pe când în virtutea dispoziŃiilor Codului Caragea veneau doar la succesiunea mamei. SoŃul supravieŃuitor dobândea uzufructul unei părŃi din bunuri când venea în concurs cu copiii, adică primea spre folosinŃă şi culegerea fructelor o parte din moştenire egală cu cea care revenea unui copil, urmând ca la moarte acele bunuri să intre în proprietatea efectivă a copiilor. SoŃul supravieŃuitor dobândea în deplină proprietate o cotă variind între o şesime şi o treime când venea în concurs cu copii dintr-o altă căsătorie a soŃului defunct sau când nu existau copii. SoŃul supravieŃuitor dobândea întreaga moştenire în lipsa rudelor succesibile. În lipsa oricărui moştenitor, moştenirea era declarată vacantă şi culeasă de către stat. Reglementările în cauză consacrau şi trimiria, care reprezenta o treime din masa succesorală, destinată cheltuielilor de înmormântare şi de pomenire a celui decedat. În materia obligaŃiilor, în cele trei legiuiri sunt cuprinse reglementări moderne. Este definit conceptul de “obligaŃie”, sunt arătate izvoarele obligaŃiilor, este definit contractul, sunt arătate elementele esenŃiuale ale contractului, sunt reglementate transferul şi stingerea obligaŃiilor, precum şi garanŃiile reale şi personale. 102

Ca izvoare ale obligaŃiilor, cele trei legiuiri prevăd legea, contractul şi delictul. Contractele sunt clasificate după formă în contracte scrise şi contracte nescrise, iar după efecte în contracte unilaterale şi bilaterale. Se precizează că un contract, pentru a fi valabil încheiat, trebuie să fie conform cu dispoziŃiile legii şi bunelor moravuri. ConsimŃământul, ca element esenŃial al contractului, pentru a fi valabil, trebuie să fie lipsit de silă (violenŃă) sau de vicleşug (dol). Obiectul contractului, ca element esenŃial al acestuia, trebuie să fie un lucru aflat în comerŃ, adică să fie un lucru ce poate face parte din patrimoniul unei persoane. Capacitatea juridică, prevăzută pentru prima dată ca element esenŃial al contractului, este menŃionată ca fiind egală pentru toŃi, arătându-se în Codul Calimah, în mod expres, că “tot omul se socoteşte a fi vrednic de a-şi câştiga drituri în condiŃiile legii”. În cele trei legiuiri, sunt reglementate amănunŃit contractele de vânzarecumpărare, închiriere, arendare, schimb şi comodat. Dintre acestea, cel mai în detaliu reglementat este contractul de vânzarecumpărare. Se preciza că un asemenea contract putea fi încheiat fie în formă scrisă, fie în formă orală. Când obiectul contractului era format din bunuri imobile sau robi, se cerea forma scrisă a contractului. În cazul pământului, trebuiau respectate regulile cu privire la dreptul de protimis. Totodată, era admisă stricarea vânzării, adică anularea contractului, când se constată că ulterior încheierii contractului, preŃul reprezenta mai puŃin de jumătate din valoarea reală a lucrului, faptă ce era denumită leziune. Contractul de împrumut putea fi încheiat doar în formă scrisă şi în prezenŃa a cel puŃin trei martori. Zălogul putea fi scos la vânzare doar la cererea creditorului prin hotărâre judecătorească. Chezaşii se bucurau de beneficiul de discuŃiune. Conform acestui beneficiu, garantul urmărit în justiŃie de către creditor putea cere acestuia să se îndrepte mai întâi asupra debitorului principal şi numai dacă debitorul principal se dovedeşte a fi insolvabil să se îndrepte asupra sa. Dobânda legală a fost fixată în cele trei legiuri la 10% cu interzicerea antocismului, precum şi prin interzicerea cametei. În domeniul dreptului penal, cele trei legiuiri preiau în linii mari dispoziŃiile din pravilele anterioare, îndeosebi din Cartea românească de învăŃătură şi Îndreptarea legii. InfracŃiunile sunt numite în cele trei legiuiri vini şi sunt clasificate 103

după gravitatea lor în vini mari şi vini mici. Observăm din reglementările în cauză că noŃiunea de infracŃiune nu se desprinde încă de persoana infractorului. Astfel, nu sunt arătate elementele constitutive ale infracŃiunii, ci se fac referiri doar la categoriile de infractori, precum ucigaşi, tâlhari, hoŃi, plastografi, etc. Pentru prima dată în legislaŃia noastră sunt incriminate faptele slujbaşilor şi dregătorilor, precum abuzurile judecătorilor faŃă de părŃi, abuzurile ispravnicilor faŃă de cetăŃeni, nedreapta luare din partea agenŃilor executori şi nedreapta luare de către vornici a amenzilor de la Ńărani. Având în vedere noul sistem de probaŃiune bazat în justiŃie pe înscrisuri şi mărturii, erau aspru pedepsiŃi plastografii (falsificatorii de acte), precum şi martorii mincinoşi. Plastografii erau pedepsiŃi cu tăierea mâinii, iar martorii mincinoşi cu amenzi şi cu trecerea în Condica şireŃilor, care constituia un început de cazier judiciar, pentru a nu mai fi chemaŃi a depune mărturie în viitor. În vederea consolidării economiei de schimb erau pedepsiŃi cei care, în mod fraudulos, declarau că sunt în stare de încetare a plăŃilor pentru a nu-şi plăti datoriile. Aceşti faliŃi frauduloşi erau numiŃi în legiuirile de referinŃă mofluzi mincinoşi. Termenul “mofluz” este de origine turcească, având înŃelesul de a da faliment. Mofluzii mincinoşi erau condamnaŃi împreună cu cei care au tăinuit bunurile lor sau care au pretins în mod fals că sunt şi ei creditori ai acestora. În sistemul pedepselor menŃionăm pedeapsa capitală pentru hiclenie, omor şi tâlhărie. Avem şi mutilarea, ce se putea realiza prin tăierea mâinii pentru plastografie sau pentru furt, bătaia cu nuiele la spate, biciuirea în târg a infractorului. Existau şi pedepse infamante, precum darea infractorului prin târg, tunsoarea, tăierea nasului pentru incest, expunerea femeii vinovate de adulter în piaŃa publică. De asemenea, existau şi pedepse privative de libertate, precum ocna, temniŃa şi surghiunul la mănăstire. Existau şi amenzile penale şi despăgubirile. În domeniul dreptului procesual, prevederile celor trei coduri în cauză au urmărit modernizarea organizării instanŃelor şi a procedurii de judecată. În acest sens menŃionăm: - introducerea condicelor de judecată la toate instanŃele; 104

- formularea în scris a hotărârilor judecătoreşti şi motivarea lor în scris cu arătarea capului de pravilă; - introducerea reprezentării în justiŃie prin mandatari numiŃi vechili şi prin avocaŃi, numiŃi vechili de judecăŃi; - ierarhizarea probelor în justiŃie cu accent pe probele scrise, declaraŃiile martorilor şi cercetările instanŃei, numite dovezi cu meşteşug; - introducerea publicităŃii tranzacŃiilor imobiliare, prin Ńinerea la judecătoriile de la judeŃe de condici speciale pentru vânzările de pământ şi clădiri, precum şi pentru testamente şi foile de zestre. Totodată întâlnim reglementări speciale cu privire la licitaŃie, cunoscută sub denumirea de “vânzare la mezat”, procedura falimentului şi judecarea comercianŃilor de către arbitri.

105

Capitolul VII. Statul şi dreptul în perioada 1821-1848

SecŃiunea I. Programul revoluŃiei de la 1821 RevoluŃia condusă de Tudor Vladimirescu a avut un dublu caracter, unul social şi unul naŃional. Din desfăşurarea revoluŃiei şi din actele adoptate în decursul ei rezultă că sa urmărit desfiinŃarea dependenŃei feudale, curmarea abuzurilor, înlăturarea dominaŃiei otomane şi revenirea la domniile pământene. Între 28 ianuarie şi 27 mai 1821 puterea politică a fost deŃinută de către Tudor Vladimirescu şi armata revoluŃionară constituită în Adunarea poporului. Tudor Vladimirescu a recunoscut Divanul boieresc drept organ al administraŃiei Ńării, urmând ca acesta, prin aparatul de care dispunea, să-i aducă la îndeplinire toate dispoziŃiile. Această măsură a fost considerată ca fiind temporară, deoarece se preconiza introducerea unui regim constituŃional modern. Programul revoluŃiei de la 1821 a fost exprimat în mai multe acte, şi anume: ProclamaŃia de la Tismana, cunoscută şi sub denumirea de ProclamaŃia de la Padeş, dată la începutul revoluŃiei, Cererile norodului românesc, ProclamaŃia de la Bolintin, ProclamaŃia de la Bucureşti. Dintre acestea, Cererile norodului românesc (“norod” în limba slavonă are înŃelesul de popor) a constituit un adevărat proiect de constituŃie, conform căruia statul urma să fie o monarhie constituŃiuonală, iar domnul trebuia să jure că va respecta ConstituŃia. În dregătoriile de stat şi cele bisericeşti numirile urmau a se face numai după merit. Acordarea de către domn a titlurilor nobiliare depindea de exercitarea unei funcŃii în cadrul aparatului de stat. Se mai prevedea reorganizarea sistemului judiciar prin reducerea taxelor şi accesul tuturor locuitorilor la instanŃele de judecată, înfiinŃarea unei armate naŃionale, subordonarea bisericii statului şi legilor Ńării, alegerea mitropolitului de către popor, înfiinŃarea de şcoli cu predare în limba română pentru toŃi tinerii, indiferent de situaŃia socială, în condiŃii de deplină gratuitate, desfiinŃarea vămilor din interiorul Ńării şi menŃinerea doar a celor de la graniŃă, desfiinŃarea privilegiilor şi scutirilor acordate negustorilor străini, revenirea la sistemul plăŃii impozitelor în patru rate, alungarea din Ńară a boierilor vinovaŃi de grave abuzuri, preluarea pământurilor boierilor care s-au pronunŃat împotriva revoluŃiei. Se mai prevedea că pământurile dobândite de boieri prin abuz şi înşelăciune urmau a fi înapoiate Ńăranilor. 106

SecŃiunea a II-a. Organizarea de stat a Moldovei şi a łării Româneşti Ca urmare a revoluŃiei de la 1821 şi a plângerilor adresate de către boierii români tuturor cancelariilor din Europa, Turcia hotărăşte în 1822 ca în Ńările române să se revină la tradiŃia domniilor pământene. Organizarea de stat a Ńărilor române a fost stabilită prin ConvenŃia de la Ackerman din 1826, convenŃie ce nu a putut fi aplicată datorită noului război ruso-turc. Sistemul domniilor pământene a fost suspendat în 1828, când, în urma războiului ruso-turc, Ńările române au fost ocupate de către trupele Ńariste. Regimul de ocupaŃie militară a durat până în 1834, timp în care Ńările române au avut regimul unor protectorate, iar conducerea lor era exercitată de către un guvernator numit de către Ńar. Conform dispoziŃiilor ConvenŃiei de la Ackerman şi ale Tratatului de la Adrianopol din 1829, în Ńările române urmau a se adopta Regulamente organice în scopul modernizării vieŃii sociale şi de stat. Regulamentele organice au fost aprobate în anul 1830 de către Adunările obşteşti extraordinare, şi apoi au fost întărite de către Poartă. Regulamentele organice pentru łara Românească au intrat în vigoare în 1831, iar cele pentru Moldova în 1832. În doctrina juridică românească s-a afirmat într-o opinie că cele două Regulamentele organice ar fi adevărate constituŃii. În realitate, ele sunt acte cu caracter constituŃional, care dau o reglementare unitară organizării statului. Regulamentele organice nu sunt constituŃii în sens modern, pentru că au fost adoptate din iniŃiativa unor puteri străine şi nu conŃin dispoziŃii cu privire la drepturile şi libertăŃile cetăŃeneşti. Conform dispoziŃiilor Regulamentelor organice, domnia era electivă, nobiliară şi viageră. Era astfel deoarece domnul era ales pe viaŃă de către Adunările obşteşti extraordinare doar din rândul boierilor. Domnul ales trebuia să fie învestit de Turcia şi confirmat de Rusia. Cu toate acestea, s-a hotărât, în mod excepŃional, ca primii domni să fie numiŃi pe termen de şapte ani prin acordul Turciei şi Rusiei. În virtutea dispoziŃiilor Regulamentelor organice, domnul exercita conducerea statului în conformitate cu legile, având atribuŃii legislative, executive şi judecătoreşti. 107

În virtutea acestor atribuŃii, domnul avea iniŃiativa legislativă, iar legile votate de Adunarea obştească obişnuită (ordinară) puteau fi aprobate sau respinse de către domn. Domnul era comandantul armatei naŃionale. El nu avea dreptul de a judeca, ci numai de a întări hotărârile judecătoreşti rămase definitive. Totuşi, în Moldova domnul prezida şedinŃele instanŃei supreme, care era Divanul domnesc. Conform Regulamentelor organice, dregătoriile au fost organizate într-un sistem unitar, pe domenii de activitate, ca o expresie a tendinŃei către specializarea lor şi a principiului separaŃiei puterilor în stat. Astfel, domeniul internelor era condus de marele vornic al treburilor dinlăuntru. Domeniul justiŃiei era condus de marele logofăt al dreptăŃii. Domeniul cultelor era condus de marele logofăt al treburilor bisericeşti. Domeniul apărării era condus de marele spătar, cel al finanŃelor de marele vistiernic. Domeniul externelor era condus de către marele postelnic, cămara domnească se afla în răspunderea marelui cămăraş, iar poliŃia avea ca şef pe marele agă. Marii dregători se reuneau periodic sub preşedinŃia domnului şi hotărau asupra măsurilor administrative şi asupra proiectelor de lege pe care domnul intenŃiona să le supună aprobării Adunării obşteşti obişnuite. Problemele curente ale statului erau soluŃionate de către Sfatul administrativ, care era asemănător unui Consiliu de miniştri de astăzi, într-o formă restrânsă, compus din marele vornic, marele vistiernic şi marele postelnic. Divanul domnesc şi-a restrâns treptat atribuŃiile legislative, preluate de către Adunarea obştească obişnuită, precum şi cele administrative, care au fost preluate de către Sfatul administrativ. Astfel că în epoca regulamentară, Divanul domnesc exercita doar atribuŃii judecătoreşti în Moldova, în calitate de instanŃă supremă. Adunarea obştească extraordinară era formată în majoritate din boieri, dar şi din negustori şi meşteşugari. Avea ca atribuŃii alegerea domnului, iar după alegere solicita PorŃii otomane învestirea domnului şi Rusiei confirmarea domnului. Adunarea obştească obişnuită era formată doar din reprezentanŃi ai boierilor şi ai clerului. Era un parlament în formă embrionară, având ca atribuŃii adoptarea legilor la propunerea domnului, adoptarea bugetului, exercitarea controlului asupra veniturilor şi cheltuielilor statului, domnul având obligaŃia de a da socoteală pentru 108

cheltuielile statului în faŃa acestuia. Această adunare propunea domnului măsuri necesare în diferite domenii precum agricultura, industria, comerŃul şi asigurarea ordinii publice. Dacă între Adunarea obştească obişnuită şi domn interveneau divergenŃe, ele trebuiau să fie soluŃionate de către Turcia şi Rusia. În ce priveşte organizarea armatei, s-a prevăzut necesitatea formării armatei naŃionale. Recrutarea ostaşilor se făcea dintre Ńărani, cu arcanul, pe şase ani. S-a renunŃat definitiv la sistemul angajării de mercenari. Comanda supremă asupra armatei aparŃinea domnului. Prin Regulamentele organice, instanŃele de judecată au fost reorganizate şi modernizate, pe baza principiilor ierarhizării şi specializării. Sistemul judiciar introdus prin intermediul Regulamentelor organice era format din tribunalul sătesc, format din preot şi din trei reprezentanŃi ai Ńăranilor, ispravnicii judeŃelor şi Ńinuturilor, tribunalele poliŃiei îndreptătoare, tribunalele judeŃene sau de Ńinut, divanurile judecătoreşti, tribunalele apelative de comerŃ, Înaltul divan, Divanul domnesc, care exista doar în Moldova şi era prezidat de către domn, şi Înalta Curte de Revizie, care funcŃiona doar în łara Românească. În domeniul organizării administrativ-teritoriale, prin Regulamentele organice, s-au luat măsuri în direcŃia centralizării puterii de stat. Astfel au fost desfiinŃate marile subdiviziuni administrativ-teritoriale: łara de sus, łara de jos. În rest, organizarea administrativ-teritorială a rămas neschimbată, cu precizarea că s-au redus numărul judeŃelor şi al Ńinuturilor. SecŃiunea a III-a. EvoluŃia dreptului în łara Românească şi în Moldova Dezvoltarea economică şi intensificarea comerŃului în această perioadă au impus noi reglementări. În acest scop a fost preluată experienŃa legislativă a statelor europene avansate, îndeosebi cea franceză. De asemenea, a fost organizat învăŃământul superior juridic românesc şi au fost trimişi tineri români la studii juridice în străinătate. În această perioadă s-au cristalizat ramurile dreptului, caracterizate prin unitate de principii şi diferenŃierea reglementărilor pe instituŃii juridice.

109

Cele mai importante reglementări au intervenit în materia dreptului constituŃional, a dreptului civil, a dreptului comercial, a dreptului penal şi a dreptului procesual. Normele de drept constituŃional sunt cuprinse în Regulamentele organice, care au dat celor două Ńări române aceeaşi organizare politică. DispoziŃiile privitoare la organizarea statului din Regulamentele organice au introdus primele principii de drept constituŃional din istoria legislaŃiei noastre. Dintre acestea menŃionăm: - distincŃia dintre noŃiunea de “stat” şi persoana domnului; - principiul separaŃiei puterilor în stat, separarea veniturilor statului de cele ale domnului; - sistemul contabilităŃii publice; - distincŃia dintrre dreptul public şi dreptul privat. Regulamentele organice au consacrat un statut juridic unitar pentru românii din łara Românească şi din Moldova. Aceştia puteau circula liberi dintr-o Ńară în alta şi puteau dobândi bunuri de orice fel în oricare dintre cele două Ńări. Din aceste aspecte, rezultă că românii erau socotiŃi cetăŃeni ai aceluiaşi stat. În domeniul dreptului civil s-au aplicat în continuare Codul Calimah şi Legiuirea Caragea. Regulamentele organice prevedeau că toate procesele civile vor fi judecate după cele două coduri. Reglementările de drept civil erau aproape identice în cele două Ńări române, întrucât codurile menŃionate erau în multe privinŃe asemănătoare. De asemenea, şi Regulamentele organice cuprindeau dispoziŃii de drept civil, care erau identice. Astfel, Regulamentele organice au consacrat drepturile sfinte ale proprietarilor, precizare de natură să sublinieze încă odată caracterul sacru şi absolut al dreptului de proprietate. Totodată, s-a generalizat rolul actelor scrise în relaŃiile civile prin obligativitatea înregistrării contractelor de ipotecă şi a celor de dotă, precum şi a actelor de stare civilă. S-a subliniat caracterul răspunderii civile personale, fiind abrogate formele de răspundere colectivă. De asemenea, a fost desfiinŃat dreptul de protimis, el urmând a fi aplicat doar la proprietăŃile devălmaşe ale Ńăranilor.

110

Dezvoltarea comerŃului a impus crearea unei noi ramuri de drept, şi anume dreptul comercial. Răspunzând acestor cerinŃe, în Moldova, Iacovache Veisa în 1833 şi Emanoil Drăghici în 1841 au tradus Codul comercial francez. În 1840, în łara Românească, tot pe baza Codului comercial francez, Simion Marcovici a întocmit un Cod comercial cu anexele sale, intitulat Condica de comerciu. Acest cod s-a aplicat în practica instanŃelor de judecată din łara Românească şi din Moldova. Codul în cauză cuprindeau trei cărŃi, care reglementează: - Cartea I – Actele de comerŃ în general; - Cartea a II-a – Falimentul şi procedura falimentului; - Cartea a III-a – NegoŃul fluvial şi maritim, precum şi regimul vaselor maritime. În relaŃiile comerciale s-au aplicat în paralel cu acest cod şi dispoziŃii din Codul Calimah şi din Legiuirea Caragea cu privire la concursul creditorilor, precum şi cele din Regulamentele organice cu privire la organizarea comerŃului. În domeniul dreptului penal se remarcă apariŃia în Moldova a unui Cod penal şi de procedură penală sub denumirea de Criminaliceasca condică. Prima parte a acestui cod a apărut în 1820 şi cuprindea un Cod de procedură penală, iar partea a doua în 1826 şi cuprindea un Cod penal. Conform concepŃie legiuitorului de atunci, toate infracŃiunile sunt considerate crime, iar acestea erau împărŃite în două mari grupe: - crime împotriva ordinii obşteşti – răzvrătirea împotriva autorităŃilor, etc.; - crime împotriva persoanei şi a avutului personal – uciderea, pruncuciderea, rănirea, violul, plastografia, furtul, tăinuirea, tulburarea stăpânirii moşiei sau a casei. Pentru unele infracŃiuni s-a prevăzut prescripŃia. Spre exemplu, termenul de prescripŃie pentru furt era de 30 de ani, pentru adulter de trei luni. În 1851 a apărut în łara Românească Condica criminalicească, identică în denumire şi conŃinut cu cea din Moldova. Organizarea armatei naŃionale a impus adoptarea de codici militare prin care să fie sancŃionate abaterile disciplinare şi infracŃiunile comise de către militari. Astfel, în 1832 s-au adoptat primele Coduri militare: Aşezământul ostăşesc pentru 111

straja pământească a Valahiei în łara Românească şi Condica militară în Moldova. Dintre infracŃiunile cuprinse în aceste coduri menŃionăm nesupunerea, care avea drept corespondent în dreptul modern insubordonarea, fuga de sine şi depărtarea de slujbă, care avea drept corespondent în dreptul modern dezertarea, întrebuinŃarea soldaŃilor în interes particular, nepăzirea şi sustragerea muniŃiilor şi lucrărilor de război. InfracŃiunile erau judecate de instanŃe specializate – judecata cea mare. Erau pedepsite cu destituirea, munca silnică sau bătaia. Abaterile disciplinare, conform acestor coduri, puteau fi simple sau grave; erau judecate de un Consiliu militar format din trei ofiŃeri; erau pedepsite cu arest. În domeniul dreptului procesual a continuat îmbunătăŃirea desfăşurării proceselor şi a organizării judecătoreşti. MenŃionăm dispoziŃiile cu privire la separarea instanŃelor judecătoreşti de cele administrative, specializarea instanŃelor, organizarea procedurii scrise, organizarea avocaturii, procedura apelului şi a revizuirii hotărârilor judecătoreşti, delimitarea competenŃei instanŃelor civile de cea a instanŃelor bisericeşti, supravegherea acŃiunii penale de către procuror, garantarea inviolabilităŃii persoanei prin introducerea mandatului de a arestare şi a obligaŃiei de a se proceda la cercetarea celui arestat în 24 de ore de la aducere, reglementarea regimului probelor scrise, al actelor de notariat şi al celor de stare civilă, inamovibilitatea judecătorilor şi egalitatea tuturor în faŃa legilor. Prin Regulamentele organice s-a introdus, pentru prima dată în legislaŃia românească, principiul autorităŃii lucrului judecat, dar acest principiu se aplica doar hotărârilor judecătoreşti pronunŃate de către Divanul domnesc şi confirmate de către domn. Deoarece aceste hotărâri erau definitive, nu puteau fi modificate nici de către domnul care le-a confirmat, nici de către domnii următori.

112

Capitolul VIII. Organizarea de stat a Moldovei şi a łării Româneşti în perioada 1848-1858 RevoluŃia de la 1848 a prezentat, la români, o serie de particularităŃi, determinate de specificul destrămării feudalismului şi a afirmării relaŃiilor de tip capitalist în toate cele trei Ńări române. RevoluŃia de la 1848 a avut un caracter unitar, dovedind forŃa conştiinŃei naŃionale a tuturor românilor, idealurile lor comune, hotărârea de a lupta pentru libertate şi unitate naŃională. Caracterul unitar al revoluŃiei în Ńările româneşti rezulta din programul revoluŃiei, expus în mai multe documente: PetiŃia proclamaŃie, DorinŃele partidei naŃionale, PetiŃia naŃională adoptată de Marea Adunare de la Blaj şi ProclamaŃia de la Islaz. Din aceste documente rezultă principalele obiective pe care revoluŃia le-a urmărit: realizarea unui stat unitar şi independent, modernizarea vieŃii politice şi economice, crearea unei pieŃe interne unice care să permită realizarea unei producŃii de mărfuri dezvoltate, desfiinŃarea graniŃelor dintre teritoriile locuite de români, unirea celor trei Ńări româneşti într-un singur stat, unirea şi neamestecul în treburile interne, respectarea drepturilor românilor de a-şi organiza singuri Ńara conform cerinŃelor şi nevoilor lor, egala îndreptăŃire a tuturor naŃionalităŃilor, desfiinŃarea clăcii, împroprietărirea Ńăranilor fără vreo despăgubire, desfiinŃarea privilegiilor, desfiinŃarea corvezilor, contribuŃia fiscală generală, desfiinŃarea rangurilor feudale, egalitatea politică a tuturor cetăŃenilor şi naŃionalităŃilor, garantarea drepturilor şi libertăŃilor, înfăptuirea unor reforme democratice cu privire la organizarea administraŃiei, justiŃiei şi a armatei, introducerea şi respectarea monarhiei constituŃionale, separaŃia puterilor în stat, egalitatea tuturor în faŃa legilor. După înfrângerea revoluŃiei paşoptiste, Ńările române au fost supuse unui regim de ocupaŃie militară turco-Ńaristă. Această ocupaŃie a luat sfârşit după doi ani şi jumătate, dar pentru scurt timp, pentru că în perioada războiului Crimei Ńările române 113

au fost ocupate pe rând de Rusia şi Austria. În aprilie 1849, prin ConvenŃia de la Balta-Liman, încheiată între Rusia şi Turcia, s-a impus łării Româneşti şi Moldovei un sistem politic cu elemente tipic feudale. Însă prin felul în care au fost formulate, mai ales prin felul în care au fost interpretate, prevederile acestei convenŃii ofereau posibilitatea unor transformări în favoarea Ńărilor române. Astfel, convenŃia în cauză prevedea reintroducerea Regulamentelor Organice, dar cu o serie de schimbări, lăsându-se posibilitatea modificării lor în viitor. Formal, Regulamentele organice constituiau legea fundamentală a celor două Ńări româneşti, dar, în fapt, nu s-a revenit la regimul regulamentar anterior. Astfel, a fost modificat vechiul sistem privitor la instituŃia domniei, care nu mai era nici viageră, nici electivă. Domnii erau numiŃi de către puterea suzerană şi de către puterea protectoare pe o perioadă de şapte ani, dintre boierii credincioşi lor. În perioada 1850-1856 au funcŃionat Divanurile obşteşti. Acestea erau compuse din reprezentanŃi ai boierilor şi ai clerului şi aveau în competenŃă adoptarea legilor, adoptarea bugetului, controlul asupra conducerii administrative a statului şi a oraşelor, controlul asupra finanŃelor publice. Aceste competenŃe au însemnat paşi în direcŃia limitării puterii domnului, precum şi în direcŃia separării puterilor în stat. Armata a fost desfiinŃată, deoarece s-a alăturat revoluŃiei. În privinŃa administraŃiei s-a introdus o nouă terminologie. Vechile dregătorii au fost numite departamente sau ministere cu competenŃe bine precizate. Spre exemplu, ministerul de interne se ocupa de asigurarea ordinei publice, de agricultură, sănătate şi lucrări publice. Organizarea administrativ teritorială s-a menŃinut, conducătorii judeŃelor şi Ńinuturilor fiind denumiŃi ocârmuitori, respectiv pârcălabi. Prevederile CovenŃiei de la Balta-Liman au fost completate de altele, înfăptuie fie pe baza unor acte internaŃionale, fie pe baza unor hotărâri interne. Astfel, prin Tratatul de pace de la Paris din 1856, protectoratul rusesc asupra Moldovei şi łării Româneşti a fost înlăturat, Principatele române rămânând doar sub suzeranitatea turcească. Prin acelaşi tratat, partea de sud a Basarabiei, respectiv 114

cele trei judeŃe de pe marginea Dunării – Cahul, Ismail şi Bolgrad – au fost restituite Moldovei. Conform aceluiaşi tratat, Regulamentele organice urmau a fi desfiinŃate şi înlocuite cu o legiuire alcătuită de marile puteri, Ńinându-se seama şi de dorinŃele românilor. Pentru exprimarea acestor dorinŃe au fost convocate Adunările ad-hoc, care au funcŃionat în perioada septembrie-decembrie 1857. Adunările ad-hoc, exprimând voinŃa românilor, au adoptat hotărâri fundamentale cu privire la viaŃa de stat a Ńărilor române, decisive pentru viitorul lor politic. Aceste hotărâri prevedeau recunoaşterea autonomiei şi neutralităŃii Principatelor, unirea łării Româneşti şi a Moldovei într-un singur stat sub numele de România, aducerea unui principe dintr-o familie domnitoare străină, formarea unui guvern reprezentativ şi constituŃional. Aceste hotărâri, împreună cu un raport al Comisiei europene, au fost trimise reprezentanŃilor Puterilor garante, care s-au întrunit la Paris în mai 1858. ConferinŃa de la Paris, ce şi-a desfăşurat lucrările în perioada mai-august 1858 a stabilit printr-o convenŃie statutul internaŃional şi viitoarea organizare internă a Principatelor. Reflectând divergenŃele dintre cele şapte puteri, ConvenŃia de la Paris a fost plină de ezitări şi de contradicŃii, pe care însă oamenii politici români, animaŃi de un profund patriotism, au ştiut să le depăşească în favoarea unirii. ConvenŃia de la Paris prevedea: cele două Ńări româneşti urmau a purta denumirea de Principatele Unite ale Moldovei şi łării Româneşti, dar cu o organizare separată, cu domni diferiŃi, cu adunări legiuitoare şi capitale diferite. De asemenea, prevedea crearea Comisiei Centrale de la Focşani, care să elaboreze proiecte de legi comune, o Curte de CasaŃie unică, conducerea unitară a armatei de către un comandant ales prin rotaŃie din cele două Ńări. Totodată se recomanda punerea pe baze noi prin modificarea legislaŃiei, a relaŃiilor dintre boieri şi Ńărani. ConvenŃia avea anexată şi legea electorală, care introducea un sistem cenzitar, prin care moşierimea era în mod vădit favorizată. ConvenŃia de la Paris, fără a răspunde în totalitate aspiraŃiilor de atunci ale românilor, a fost prima recunoaştere internaŃională a dreptului românilor de a trăi uniŃi într-un stat unitar. 115

Întrebări şi teste
Ce este obştea sătească şi care erau organele de conducere din cadrul acesteia?
Ce caracter aveau normele de conduită din cadrul obşeti săteşti şi la ca se refereau acestea?
Ce sunt Ńările şi cum s-au format?
DefiniŃi Legea Ńării şi arătaŃi sfera de cuprindere a acesteia.
ArătaŃi dispoziŃiile Legii Ńării cu privire la domnie, Sfatul domnesc şi dregătorii.
ArătaŃi organizarea fiscală potrivit Legii Ńării.
PrezentaŃi organizarea administrativ-teritorială a Ńărilor române în conformitate cu dispoziŃiile Legii Ńării.
ExpuneŃi dispoziŃiile Legii Ńării cu privire la proprietate.
EnunŃaŃi categoriile sociale stabilite prin statutul juridic al persoanelor în conformitate cu Legea Ńării.
TrataŃi dispoziŃiile Legii Ńării cu privire la succesiuni.
ExpuneŃi dispoziŃiile Legii Ńării cu privire la răspunderea colectivă.
ArătaŃi reglementarea contractului de vânzare-cumpărare potrivit dispoziŃiilor Legii Ńării.
TrataŃi dispoziŃiile Legii Ńării în domeniul dreptului penal.
PrezentaŃi procedura de judecată şi probele potrivit dispoziŃiilor Legii Ńării.
RelataŃi apariŃia şi conŃinutul pravilelor bisericeşti.
Care din următoarele pravile au fost scrise în limba slavonă: a) Pravila de la Mănăstirea NeamŃului (1474); b) Pravila de la Bisericani (1512); c) Pravila SfinŃilor Apostoli (1560-1580); d) Pravila de la Putna (1581); e) Pravila SfinŃilor după învăŃătura marelui Vasile (începutul secolului al XVII-lea)? 116


TrataŃi apariŃia şi conŃinutul pravilelor laice Cartea românească de învăŃătură şi Îndreptarea legii.
ArătaŃi reformele lui Constantin Mavrocordat.
Care din următorii au fost autorii Codului Calimah scris în limba română: a) Cristian Flechtenmacher; b) Andronache Donici; c) Damaschin Bojinca; d) Anania Cuzanos; e) Petrache Asachi?
EnumeraŃi dispoziŃiile din Pravilnicesca Condică, Codul Calimah şi Legiuirea Caragea cu privire la proprietate, persoane, familie, rudenie, dreptul penal şi procedura de judecată.
ArătaŃi care sunt noile coduri elaborate în perioada 1821-1848.
Ce hotărâri au adoptat Adunările ad-hoc care au funcŃionat în perioada septembrie-decembrie 1857?

117

TITLUL III STATUL ŞI DREPTUL ROMÂNESC MODERN

Capitolul I. Reformele şi opera legislativă înfăptuite de Alexandru Ioan Cuza

SecŃiunea I. Reformele lui Alexandru Ioan Cuza Unirea Principatelor, realizată prin dubla alegerea a lui Alexandru Ioan Cuza a fost urmată de realizarea unui program de reforme democratice. Pentru înfăptuirea acestora, Alexandru Ioan Cuza şi colaboratoriii săi, în frunte cu Mihail Kogălniceanu, au procedat mai întâi la organizarea statului într-o formă care să asigure o autentică unitate politică a naŃiunii şi cadrul iniŃierii reformelor democratice. Astfel, trecând peste dispoziŃiile ConvenŃiei de la Paris, care prevedea organe administrative, Adunări elective şi guverne separate, Alexandru Ioan Cuza a realizat unificarea treptată a organelor centrale ale statului. În acest scop, în fiecare guvern a numit persoane originare din ambele state, ministerele de la Iaşi au fost transformate în directorate ale ministerelor de la Bucureşti, în Adunările elective ale fiecărui Principat au fost aleşi deputaŃi din ambele Principate, a organizat pregătirea şi comanda unică a armatei, a creat o reŃea comună de poştă, telegraf, sanitară şi de transport, a dispus să se practice corespondenŃa directă între organele centrale ale administraŃiei şi nu prin intermediul ministerelor de externe. În acelaşi timp, biserica a fost reorganizată, au fost înlăturaŃi egumenii greci şi s-a trecut la secularizarea averilor mănăstireşti. Pe plan extern, au fost unificate reprezentanŃele diplomatice, iar celelalte Ńări trimiteau reprezentanŃe diplomatice unice. Toate aceste măsuri au fost aprobate la ConferinŃa de la Constantinopol din septembrie 1861, dar cu valabilitate doar în timpul domniei lui Cuza. Ca urmare, Alexandru Ioan Cuza a proclamat constituirea României şi a unificat guvernele în decembrie 1861 şi Adunările elective în ianuarie 1862. Pentru asigurarea autonomiei judecătoreşti, România a respins regimul 118

capitulaŃiilor. Totodată, statul român a luat măsura interzicerii activităŃii judiciare a consulatelor străine şi a trecut la punerea în executare a sentinŃelor date de către instanŃele româneşti în cauzele în care erau implicaŃi şi străini. În virtutea suveranităŃii manifestate, statul român a început a încheia convenŃii cu alte state, fără a recurge la serviciile Ministerului de Externe turcesc. Încheierea şi recunoaşterea unor asemenea convenŃii a însemnat implicita recunoaştere din partea altor state a suveranităŃii tânărului stat român. Cuza şi Kogălniceanu, constatând că Adunarea electivă, formată în majoritate din moşieri, respinge toate proiectele de reformă şi schimbă guvernele la două-trei luni, opunând votul de blam, au făcut pregătirile necesare pentru introducerea unui regim de putere personală. Prilejul s-a ivit la 2 mai 1864, când Adunarea electivă a refuzat să voteze proiectul de lege electorală. Atunci Kogălniceanu a prezentat Decretul pentru dizolvarea Adunării elective, după care a fost adresată o proclamaŃie către popor, ocazie cu care a fost prezentat textul proiectului Statutului dezvoltător al ConvenŃiei de la Paris şi al noii legi electorale, care trebuiau aprobate prin plebiscit. Plebiscitul, care a avut loc între 10 şi 14 mai 1864, a confirmat pe deplin adeziunea poporului la actele prezentate. Statutul dezvoltător al ConvenŃiei de la Paris a fost considerat noua constituŃie a Ńării. Conform acestuia, domnul cumula atribuŃii legislative şi executive, putând emite decrete fără consultarea Parlamentului ori de câte ori situaŃia impunea măsuri deosebite. Parlamentul devine bicameral; era format din Adunarea electivă (Adunarea deputaŃilor) şi Corpul Ponderator (Senatul). Puterea publică este încredinŃată domnului, senatului şi Adunării DeputaŃilor. IniŃiativa legislativă aparŃinea domnului, care pregătea proiectele de legi cu sprijinul Consiliului de Stat, organism nou creat, format doar din jurişti. Prin noua lege electorală s-a lărgit considerabil dreptul de vot, prin înlăturarea privilegiilor comerciale ale moşierilor, permiŃând accesul larg al burgheziei. Legea electorală prevedea că alegătorii sunt fie primari, fie direcŃi. Erau alegători primari cei care plăteau un anumit impozit. Cincizeci de alegători primari numeau un alegător 119

direct. Puteau fi alegători direcŃi cei care aveau un venit anual de minim 100 de galbeni, preoŃii, conducătorii unor instituŃii şi cei cu studii superioare. Alegătorii din ambele categorii trebuiau să aibă cel puŃin 25 de ani. Puteau fi aleşi în Adunarea electivă cetăŃeni români care aveau cel puŃin 30 de ani şi un venit minim anual de 200 de galbeni. Corpul Ponderator era compus din mitropolitul Ńării, episcopii eparhiilor, preşedintele CurŃii de CasaŃie, cel mai vechi general în activitate şi 64 de membri numiŃi de către domn. Statutul dezvoltător al ConvenŃiei de la Paris prevedea mecanismul adoptării legilor de către cele două camere şi sancŃionarea acestora de către domn, precum şi modalităŃile de punere în aplicare a legilor. Acest Statut, considerat noua lege fundamentală a statului, înlătura ConvenŃia de la Paris, oprind astfel drumul instaurării unui regim de tutelă al marilor puteri, consolidând autonomia, deschizând noi perspective luptei pentru independenŃa absolută, precum şi drumul înfăptuirii reformelor democratice. Dintre reformele realizate în timpul domniei lui Cuza, cea mai importantă a fost reforma agrară, înfăptuită prin legea promulgată la 14 august 1864. Conform acestei legi, “sătenii clăcaşi sunt şi rămân deplini proprietari pe locurile supuse posesiunii lor în întinderea ce se hotărăşte prin legea în fiinŃă”. SuprafaŃa de pământ asupra căreia se recunoaşte dreptul de proprietate al Ńăranilor era fixată în funcŃie de numărul de vite pe care aceştia le stăpâneau. Totodată, legea în cauză a desfiinŃat regimul clăcăşiei în schimbul unei despăgubiri, pe care Ńăranii urmau a o plăti prin sume repartizate anual, vreme de 15 ani. Prin înfăptuirea reformei agrare, două treimi din pământurile moşierilor au trecut în proprietatea Ńăranilor, dându-se astfel o puternică lovitură poziŃiei economice a boierimii. Totodată, s-au deschis largi perspective dezvoltării capitaliste, creându-se condiŃii pentru accelerarea progresului societăŃii româneşti. Deosebit de importante au fost şi celelalte acte normative cu caracter reformator adoptate în perioada de referinŃă. Dintre acestea amintim: Legea pentru consiliile 120

judeŃene şi Legea comunală din 1864, prin care s-a reglementat modul de constituire, organizare şi funcŃionare a comunelor şi judeŃelor. De asemenea, menŃionăm Legea privind organizarea armatei, care sublinia teza înarmării, la nevoie, a întregului popor, precum şi Legea cu privire la organizarea judecătorească, în care erau arătate instanŃele judecătoreşti: judecătoriile de plasă, tribunalele judeŃene, curŃile de apel, curŃile cu juri şi Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie. Deosebit de importante pentru dezvoltarea societăŃii au fost şi legile cu privire la instrucŃiunea publică, cu privire la pensii, cu privire la contabilitate, precum şi Legea de înfiinŃare a Casei de Depuneri şi ConsemnaŃiuni. SecŃiunea a II-a. Opera legislativă a lui Alexandru Ioan Cuza De numele lui Alexandru Ioan Cuza sunt legate şi Codul civil, Codul de procedură civilă, Codul penal şi Codul de procedură penală, elaborate în vremea şi din dispoziŃia lui Cuza. Aceste coduri au constituit sistemul de drept burghez, au creat cadrul juridic necesar dezvoltării legislaŃiei româneşti. Prin adoptarea acestor coduri, România a intrat în rândul Ńărilor cu cea mai înaintată legislaŃie. Opera legislativă a lui Alexandru Ioan Cuza a influenŃat pozitiv teoria şi practica juridică, a stimulat dezvoltarea învăŃământului juridic, a ştiinŃei dreptului, a dus la afirmarea gândirii juridice româneşti în Ńară şi peste hotare. Codul civil a fost redactat de Comisia Centrală de la Focşani din ordinul lui Cuza. Comisia, ale cărei lucrări au durat până în 1864, a folosit ca principale izvoare legiuirile româneşti anterioare, Codul civil francez din 1804, care se bucura la acea vreme de un imens prestigiu şi care servise drept model celor mai multe coduri burgheze, proiectul Codului civil italian Pisaneli, care fusese atunci elaborat şi care se bucura în Europa acelor vremuri de o deosebită apreciere, legislaŃia civilă a Belgiei şi doctrina juridică a vremii. Codul civil român a fost adoptat în 1864 şi a intrat în vigoare la 1 decembrie 1865. În momentul publicării, s-a numit Codul civil Alexandru Ioan, iar după abdicarea lui Cuza s-a republicat sub titlul de Codul civil român. Legislatorii lui Cuza au avut ca principală sursă de inspiraŃie Codul civil francez, dar principiile şi dispoziŃiile acestuia nu au fost preluate în mod mecanic, ci selectiv, prin adaptarea lor la realităŃile româneşti. Codul civil elaborat în vremea lui Cuza a preluat 121

în mod selectiv şi dispoziŃii din alte coduri străine şi a avut permanent în vedere dispoziŃiile din legiuirile româneşti anterioare, de sorginte bizantină. Dreptul bizantin a fost dreptul roman adaptat la condiŃiile feudalismului. Codul civil român este format dintr-un preambul, care se referă la lege în general, precum şi la aplicarea ei în timp şi spaŃiu, din trei cărŃi şi din partea privitoare la DispoziŃiile finale. Prima carte era consacrată persoanelor, cea de a doua era consacrată bunurilor, iar ultima modurilor de dobândire şi transmitere a proprietăŃii. Codul penal a fost publicat în 1865 şi a rămas în vigoare până în 1937. La elaborarea acestui cod, legislatorii lui Cuza s-au inspirat din legiuirile româneşti anterioare, din Codul penal francez din 1810 şi din Codul penal prusian din 1851. La baza Codului penal român a fost pusă concepŃia clasică a dreptului penal, profund individualistă, care îl priveşte pe om ca pe o fiinŃă abstractă, desprinsă din mediul în care îşi desfăşoară activitatea. Această concepŃie priveşte infractorul ca pe un om raŃional, conştient de urmările faptei sale, care are porniri antisociale, motiv pentru care trebuie a fi exclus din societate prin aplicarea pedepselor cu un pronunŃat caracter de intimidare. Abia mai târziu, odată cu apariŃia noilor concepŃii cu privire la faptă şi făptuitor, precum şi cu privire la rolul pedepselor, au început a fi luaŃi în considerare şi factorii sociali care determină comportamentul uman, ceea ce a dus la o serie de modificări ale codului în cauză, cu accent pe necesitatea reeducării infractorilor în vederea reintegrării lor în viaŃa socială. Codul penal de la 1865 a fost structurat în trei cărŃi: - Cartea I – DispoziŃii cu privire la pedepse şi la felul lor; - Cartea a II-a – Norme cu privire la crime şi delicte; - Cartea a III-a – ContravenŃii. InfracŃiunile cuprinse în cod erau de trei feluri: - crime – erau sancŃionate cu pedepse criminale; - delicte – erau sancŃionate cu pedepse corecŃionale; - contravenŃii – erau sancŃionate cu pedepse poliŃieneşti.

122

În Codul penal de la 1865 sunt considerate ca fiind cele mai grave, avându-se în vedere gradul lor de pericol social, infracŃiunile contra statului: răsturnarea ordinii de stat şi trădarea. Apoi urmează în funcŃie de gravitatea lor infracŃiunile contra ConstituŃiei: faptele contra sistemului parlamentar şi a celui electoral. Sunt apreciate ca făcând parte din categoria infracŃiunilor mai grave infracŃiunile contra intereselor publice, care priveau exercitarea funcŃiilor administrative de către funcŃionari: abuzul de putere şi delapidarea. Alte infracŃiuni sunt îndreptate împotriva funcŃionarilor publici: ultrajul, opunerea faŃă de ordinele autorităŃilor. Cele mai multe dintre infracŃiunile cuprinse în codul penal de la 1865 erau cele îndreptate împotriva vieŃii, a integrităŃii corporale, a onoarei şi a patrimoniului. Codul de procedură civilă a fost elaborat şi a intrat în vigoare odată cu Codul civil. Plecând de la concepŃia fundamentală, conform căreia normele de procedură civilă sunt cele care dau viaŃă întregului sistem de drept privat, legislatorii lui Cuza au acordat o atenŃie deosebită elaborării acestui cod. Pentru aceasta, s-au inspirat din Codul de procedură civilă francez, Codul de procedură civilă belgian, precum şi din legiuirile româneşti anterioare. Codul în cauză este structurat în şapte cărŃi: - Cartea I – Procedura înaintea judecătorului de plasă; - Cartea a II-a – Tribunalele de judeŃ; - Cartea a III-a – CurŃile de apel; - Cartea a IV-a – Arbitri; - Cartea a V-a – Executarea silită; - Cartea a VI-a – Proceduri speciale; - Cartea a VII-a – DispoziŃii speciale. Procedura de judecată este orală, publică şi contradictorie. Codul arată că în procesul civil pot fi administrate ca probe actele scrise, martorii, expertizele, jurământul judiciar şi prezumŃiile. Erau prevăzute următoarele căi de atac: apelul, când se proceda la o nouă judecată de fond, opoziŃia, care se utiliza împotriva

123

hotărârilor date în lipsă, contestaŃia şi recursul. Prin recurs se stabilea dacă legea a fost bine interpretată şi aplicată. Codul de procedură penală a fost elaborat şi a intrat în vigoare odată cu Codul penal. Principalele surse de inspiraŃie pentru legislatorii lui Cuza au fost legiuirile româneşti anterioare, Codul de instrucŃie criminală francez din 1808 şi doctrina juridică a vremii. Codul în cauză prevedea că procesul penal cuprindea două faze. Prima fază, cea premergătoare judecăŃii, avea ca obiective descoperirea, urmărirea şi instrucŃia infractorilor. Faza a doua era cea a judecăŃii. Codul de procedură penală era structurat în două cărŃi, corespunzătoare celor două faze ale procesului. Prima fază a procesului era realizată de către ofiŃerii de poliŃie judiciară, care aveau ca sarcină descoperirea infracŃiunilor, de către procurori, care aveau ca sarcină urmărirea infractorilor şi de către judecătorii de instrucŃie, ce aveau ca sarcină anchetarea infractorilor, numită instrucŃie. Faza a doua a judecăŃii era realizată de către judecătoriile de plasă, tribunalele judeŃene, curŃile cu juri şi de către Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie. Datorită lipsei personalului calificat, judecătoriile de plasă nu au funcŃionat, atribuŃiile lor fiind încredinŃate subprefecŃilor ce administrau plasa respectivă. În competenŃa tribunalelor intrau delictele, iar în competenŃa curŃilor cu juri intrau crimele. CurŃile cu juri erau formate dintr-un complet de judecători şi dintr-un juriu compus din cetăŃeni. Juriul era chemat să răspundă prin da sau nu la două întrebări: - Dacă persoana este sau nu vinovată? În ipoteza în care persoana era găsită vinovată, se proceda la a doua întrebare. - Dacă acea persoană merită sau nu circumstanŃe atenuante? Dacă juriul răspundea afirmativ la prima întrebarea, judecătorii făceau încadrarea faptei în textul de lege corespunzător şi fixau pedeapsa în funcŃie de dispoziŃiile legii şi de părerea juriului în ceea ce priveşte circumstanŃele atenuante.

124

Capitolul II. Statul şi dreptul modern în perioada 1866-1918

SecŃiunea I. Organizarea de stat În perioada 1866-1918 forma de guvernământ a fost cea a monarhiei constituŃionale. În cadrul acesteia, locul central în viaŃa de stat era deŃinut de către domn, devenit apoi rege, Guvern şi Parlament. Prin ConstituŃia din 1866 se consacra principiul separaŃiei puterilor în stat. Astfel, domnul nu mai putea cumula puterea executivă şi legislativă. AtribuŃiile prevăzute de ConstituŃie confereau domnului o mare autoritate în stat. Domnul: - avea iniŃiativă legislativă; - sancŃiona legile; - încheia convenŃii cu alte state; - numea şi revoca pe miniştri; - avea dreptul de amnistie; - era şeful armatei; - conferea gradele militare; - conferea decoraŃii. După proclamarea independenŃei de stat a României şi după proclamarea regatului, în 1881, şi modificarea în acest sens a ConsdtituŃiei din 1884, puterile regelui, în calitate de şef al statului, au sporit şi mai mult. Guvernul era propus de către rege şi avea o poziŃie preponderentă în raport cu Parlamentul, datorită sistemului de relaŃii existente între rege, parlament şi guvern. Astfel, regele putea dizolva parlamentul, iar apoi numea un nou guvern care organiza noi alegeri. Conform ConstituŃiei din 1866, Parlamentul era format din Senat şi Adunarea deputaŃilor. Puterea legislativă era exercitată de către domn împreună cu Parlamentul.

125

SecŃiunea a II-a. EvoluŃia dreptului 1. Dreptul constituŃional şi dreptul administrativ În perioada 1866-1918, principalele izvoare ale dreptului au fost ConstituŃia din 1866 şi codurile adoptate în epoca lui Alexandru Ioan Cuza, care au constituit temelia sistemului de drept modern. Alături de aceste izvoare s-au adoptat o serie de alte acte normative, ca expresie a dinamicii relaŃiilor sociale. ConstituŃia adoptată la 1 iulie 1866 s-a aplicat cu unele modificări până în anul 1923. A fost prima ConstituŃie a României. Consacrând făurirea statului naŃional român, proclamând monarhia constituŃională pe temeiul principiului separaŃiei puterilor în stat, precum şi drepturile şi libertăŃile cetăŃeneşti, prin conŃinutul şi forma sa, ea poate fi considerată o constituŃie democratică, modernă. Astfel, în titlul referitor la puterile statului, se prevede că puterea legislativă se exercită de către domn şi ReprezentanŃa naŃională, pe când puterea executivă era încredinŃată domnului, care o exercita prin organele administrative. Puterea judecătorească revenea instanŃelor judecătoreşti. Se preciza că activitatea legislativă se exercita numai prin acordul dintre domn şi ReprezentanŃa naŃională, formată din Adunarea deputaŃilor şi din Senat. Se bucurau de iniŃiativă legislativă fiecare dintre cei trei factori: domnul, Adunarea deputaŃilor şi Senatul. Legea, după ce era discutată şi votată de majoritatea membrilor celor două adunări, era propusă sancŃiunii domnului. DispoziŃiile privind compunerea şi alegerea membrilor parlamentului erau cuprinse în ConstituŃie şi în Legea electorală. Aceste dispoziŃii prevedeau împărŃirea alegătorilor în patru colegii, după venit. În anul 1884, cele patru colegii au fost reduse la trei. În timpul primului război mondial a fost modificată ConstituŃia prin introducerea votului obştesc, direct, egal şi secret. Potrivit ConstituŃiei, activitatea executivă era exercitată de către domn prin intermediul Guvernului. Guvernul era format dintr-un număr de miniştri aflaŃi sub preşedinŃia primului ministru. Miniştrii erau numiŃi şi puteau fi revocaŃi de către domn şi dădeau seama în faŃa domnului pentru activitatea lor. Miniştrii răspundeau şi pentru actele care emanau de la domn şi pe care ei le contrasemnau. Domnul, ca 126

şi fiecare dintre cele două adunări, avea dreptul de a-i acuza pe miniştri şi de a-i trimite în faŃa Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie spre a fi judecaŃi. Parlamentul controla activitatea Guvernului, precum şi a fiecărui ministru în parte. Adunarea deputaŃilor şi Senatul aveau dreptul la anchetă, oricare parlamentar putea să îi interpeleze pe miniştri, care aveau obligaŃia să răspundă întrebărilor puse. În anul 1917 a fost necesară modificarea ConstituŃiei, pentru a face posibilă reforma agrară promisă pe frontul din Moldova, întrucât cazurile de expropriere erau limitate la “utilitatea publică legalmente constatată şi după o dreaptă şi prealabilă despăgubire”. Or, în sfera noŃiunii de “utilitate publică” intrau numai lucrările de comunicaŃii şi salubritate publică, precum şi lucrările de apărare a Ńării (art. 19). Pentru a se da o bază juridică exproprierii, aceste dispoziŃii au fost modificate prin introducerea noŃiunii de “utilitate naŃională”. Legiuitorul avea în vedere faptul că reforma agrară va soluŃiona o gravă problemă socială, ceea ce reprezenta un caz de utilitate naŃională. Cu privire la organizarea administrativ-teritorială, ConstituŃia din 1866 prevedea că teritoriul României era împărŃit în judeŃe, judeŃele în plăşi, iar plăşile în oraşe şi comune. În cadrul judeŃelor, puterea executivă era deŃinută de către prefect, numit prin decret regal, la propunerea Ministerului de Interne. În fiecare judeŃ funcŃiona câte un Consiliu judeŃean, care avea dreptul, în calitate de organ deliberativ, de a se pronunŃa asupra problemelor de interes local. Oraşele şi comunele erau conduse de către primari şi de către consilii orăşeneşti, respectiv comunale, în calitate de organ deliberativ. 2. Dreptul civil În perioada 1866-1918, reglementările de drept civil au avut la bază Codul civil român, adoptat în vremea lui Cuza. Dezvoltarea producŃiei şi a circulaŃiei mărfurilor a necesitat noi reglementări în domenii precum proprietatea, condiŃia juridică a persoanei şi contractele. În materia proprietăŃii, statul a manifestat o preocupare specială pentru dezvoltarea întreprinderilor industriale. Dintre legile speciale, adoptate în acest sens, le amintim pe cele din anii 1887 şi 1912 cu privire la încurajarea industriei naŃionale.

127

De asemenea, în vederea apărării mărcilor de fabricaŃie şi comerŃ s-a adoptat Legea din anul 1879, iar pentru apărarea proprietăŃii intelectuale, în anul 1906, a fost adoptată Legea asupra brevetelor de invenŃie. Noi reglementări au fost elaborate şi cu privire la proprietatea minieră. Astfel, prin Legea din 1895 s-a admis separarea proprietăŃii solului de cea a subsolului, statul devenind proprietarul substanŃelor miniere. În anul 1887 a fost adoptat noul Cod comercial, care cuprindea patru cărŃi: - Cartea I – Despre comerŃ în general; - Cartea a II-a – Despre comerŃul maritim şi despre navigaŃii; - Cartea a III-a – Despre faliment; - Cartea a IV-a – Despre acŃiunile comerciale şi durata lor. Acest cod, având drept model cele mai înaintate legislaŃii în materie din Europa (Germania, Belgia, Italia), acorda o mare libertate înfiinŃării de asociaŃii cu scop lucrativ. În anul 1902 s-a dat o lege prin care se recunoştea dreptul muncitorilor de a organiza sindicate, dar numai împreună cu patronii, dar la conducerea acestor sindicate urmau a fi numiŃi şi reprezentanŃi ai statului, care aveau drept de control. Legea pentru organizarea meseriilor, a creditului şi a asigurărilor sociale, dată în anul 1912, a reglementat o nouă formă de răspundere pentru accidentele de muncă. De data aceasta, culpa patronului era prezumată, nemaitrebuind a fi dovedită, conform sistemului promovat de Codul civil. Pentru a opera răspunderea patronului, muncitorul trebuia să facă doar dovada accidentului şi a invalidităŃii sale. Prin aceeaşi lege s-a dat o reglementare unitară regimului pensiilor pentru bătrâneŃe, pentru pierderea capacităŃii de muncă şi pentru boală. În materia contractelor menŃionăm noile modificări aduse contractului de arendare, reglementat sumar de către dispoziŃiile Codului civil, prin Legea referitoare la învoielile agricole din anul 1866. O serie de acte normative au fost adoptate în legătură cu regimul contractului de muncă, îndeosebi cu privire la durata zilei de muncă, repausul duminical, conflictele colective de muncă şi jurisdicŃia muncii.

128

Astfel, pentru lucrătorii majori nu s-au stabilit limite ale zilei de muncă, astfel încât aceasta se putea prelungi până la 16 ore. Repausul duminical a fost introdus în anul 1897 şi a fost fixat la o jumătate de zi. Cu privire la conflictele colective de muncă, în anul 1909 s-a interzis muncitorilor şi funcŃionarilor statului să organizeze greve, iar în anul 1912 s-a dat patronului posibilitatea să desfacă oricând contractul de muncă, dacă muncitorii “primejduiau”situaŃia fabricii. Conflictele de muncă dintre patroni şi muncitori erau de competenŃa unor comisii de împăcare. În ipoteza în care părŃile nu se împăcau, litigiul era judecat de către instanŃele de judecată. 3. Dreptul penal În domeniul dreptului penal, principalul izvor de drept l-a constituit Codul penal din 1865, la care s-au adăugat unele legi speciale. Dintre acestea, menŃionăm: - Legea din 1906 prin care s-a interzis lucrătorilor din mine să participe la greve; - Legea sindicatelor, asociaŃiilor profesionale ale funcŃionarilor statului, judeŃelor, comunelor şi stabilimentelor publice, dată în anul 1909, prin care încetarea lucrului din cauza grevei a fost calificată infracŃiune şi pedepsită cu privarea de libertate până la doi ani; - Legile cu privire la securitatea internă şi externă a statului, date în perioada primului război mondial, prin care erau incriminate fapte precum spionajul, trădarea de patrie şi nerespectarea obligaŃiilor cu privire la păstrarea secretului de stat. Prin intermediul aceloraşi legi au fost luate măsuri privind organizarea instanŃelor militare pe timp de război. 4. Dreptul procesual În perioada de referinŃă au continuat să se aplice codurile de procedură civilă şi penală, adoptate în vremea lui Cuza. Dar au fost adoptate şi legi noi prin care s-au introdus şi unele proceduri speciale. Astfel, în domeniul procedurii civile, importante modificări au fost introduse în anul 1900, cu ocazia republicării Codului din 1865, prin care au fost aduse unele precizări şi au fost redefinite noŃiunile, principiile şi instituŃiile procedurale. 129

În materia dreptului procesual penal s-a introdus o procedură specială prin Legea privitoare la instrucŃiunea şi judecarea în faŃa instanŃelor corecŃionale a flagrantelor delicte, adoptată în anul 1913, cunoscută şi sub denumirea de Legea micului parchet. Potrivit dispoziŃiilor acestei legi, persoanele prinse în momentul comiterii unor infracŃiuni de drept comun puteau fi arestate pe loc şi aduse în faŃa procurorului, care le interoga şi le trimitea în faŃa judecătorilor de ocoale sau a tribunalelor, chemate să pronunŃe o hotărâre urgentă de judecare în aceeaşi zi. Sfera de aplicare a acestei legi a fost extinsă în practică şi în domeniul relaŃiilor dintre muncitori şi patroni, al demonstraŃiilor, manifestaŃiilor de stradă sau grevelor. Potrivit dispoziŃiilor din Legea pentru organizarea judecătorească din anul 1909, instanŃele de judecată erau: - judecătoriile de ocoale; - tribunalele de judeŃ; - curŃile de apel; - curŃile de juraŃi; - Curtea de CasaŃie. 5. LegislaŃia învoielilor agricole În legislaŃia românească din perioada analizată, un loc aparte l-a ocupat Legea învoielilor agricole din 1866. Această lege, care se aplica Ńărănimii, deci majorităŃii populaŃiei, afecta profund condiŃia juridică a acesteia, precum şi starea ei materială. Legea reglementa contractele sau învoielile dintre moşieri şi Ńărani, care aveau ca obiect arendarea unor suprafeŃe de pământ. Învoiala încheiată între moşier şi Ńăran era transcrisă într-un registru special Ńinut de către primăria comunei. Din momentul transcrierii, contractul devenea autentic şi era învestit cu formulă executorie, la simpla cerere a moşierului. Primarul îl punea în executare fără vreo judecată, printr-un sistem care se abătea în mod vădit de la dispoziŃiile Codului civil şi ale Codului de procedură civilă. În anul 1872 s-a adus, prin modificarea legii, o precizare importantă, constând în aceea că, pentru a-i determina pe Ńărani să-şi îndeplinească obligaŃia de a munci pe moşia boierului, autorităŃile administrative locale pot recurge la constrângerea cu forŃa armată. După marea răscoală a Ńăranilor din 1907, au fost aduse Legii învoielilor agricole mai multe modificări. 130

Dintre acestea menŃionăm: desfiinŃarea dijmei la tarla (formă de arendare pe care Ńăranii erau nevoiŃi să lucreze pentru moşieri o suprafaŃă de teren egală cu cea arendată); - dreptul Ńăranului de a contesta, în termen de 5 zile, la judecătoria de ocol, hotărârea autorităŃilor administrative; - stabilirea anumitor limite la preŃurile plătite pentru pământ şi pentru muncile agricole; - controlul respectării dispoziŃiilor legale în relaŃiile dintre moşieri şi Ńărani de către inspectori regionali; - încheierea contractelor potrivit unor formulare împărŃite de ministerul Agriculturii şi autentificate de către primar, asistat de către executorul comunal. Întrebări şi teste
Ce prevedea Statutul dezvoltător al ConvenŃiei de la Paris?
Care au fost reformele lui Alexandru Ioan Cuza?
ExpuneŃi opera legislativă a lui Alexandru Ioan Cuza.
Ce atribuŃii avea domnul conform ConstituŃiei din 1866?
Ce prevedea ConstituŃia din 1866 cu privire la puterea legislativă şi puterea executivă?
ArătaŃi structura Codului comercial din 1887.
Ce prevedea Legea sindicatelor, asociaŃiilor profesionale ale funcŃionarilor statului, judeŃelor, comunelor şi stabilimentelor publice, dată în anul 1909: a) interzicea lucrătorilor din mine să participe la greve; b) califica drept infracŃiune, pedepsită cu privarea de libertate până la doi ani, încetarea lucrului din cauza grevei; c) interzicea participarea sindicatelor la activităŃi politice?
Care erau instanŃele de judecată potrivit Legii pentru organizarea judecătorească din anul 1909?
MenŃionaŃi principalele modificări aduse Legii învoielilor agricole după marea răscoală a Ńăranilor din 1907. 131

TITLUL IV ORGANIZAREA DE STAT ŞI DREPTUL ÎN TRANSILVANIA ÎN PERIOADA CUPRINSĂ ÎNTRE SECOLUL AL X-LEA ŞI ANUL 1918 Capitolul I. Organizarea de stat a Transilvaniei în perioada secolul X-1918 SecŃiunea I. Organizarea de stat a Transilvaniei în perioada voievodatului (secolul X-1541) Procesul formării statului transilvan a durat câteva secole. În secolul al X-lea, când a început infiltrarea ungurilor în Transilvania, românii erau deja organizaŃi în voievodate. Documentele istorice menŃionează voievodatele lui Glad, Gelu şi Menumorut, precum şi rezistenŃa acestora împotriva pătrunderii ungurilor în Transilvania. În secolele XI şi XII regii Ungarirei au procedat la colonizări intense în Transilvania. Cu toate acestea, populaŃia românească a continuat să fie majoritară şi să-şi apere drepturile. Până spre sfărşitul secolului al XII-lea, dominaŃia maghiară se exercita numai asupra unei părŃi din nord-vestul Transilvaniei. Acest teritoriu se afla sub conducerea unui principe, care îşi avea sediul la curtea regala maghiară. Celelalte zone ale Transilvaniei erau conduse de către juzi şi voievozi români. Constatând că nu îşi pot subordona Transilvania prin forŃă, ungurii au fost nevoiŃi să accepte unele forme de organizare tradiŃionale ale românilor şi să colaboreze cu nobilimea autohtonă. Aşa se face că statul feudal de sine stătător al Transilvaniei a îmbrăcat forma unui voievodat prin preluarea formelor de organizare româneşti şi prin extinderea lor la scara întregii Transilvanii. Primul conducător al Transilvaniei este desemnat în anul 1176 prin termenul de voievod Leustachius (EustaŃiu). După constituire, statul transilvănean a avut instituŃii politice şi juridice proprii, distincte de cele ale Ungariei, aflându-se totuşi într-o stare de vasalitate faŃă de regele Ungariei. 132

Pe plan central, puterea politică era deŃinută de către voievod, care exercita atribuŃiuni militare, administrative şi judiciare. Până la jumătatea secolului al XV-lea, atribuŃiile voievodului Transilvaniei au fost parŃial îngrădite. Pe de o parte, prin încercarea regelui Ungariei de a se amesteca în treburile interne ale Transilvaniei, iar pe de altă parte datorită faptului că în Transilvania biserica catolică, care era sprijinită de papalitate, se bucura de o largă autonomie. De asemenea, de o largă autonomie se bucurau unităŃile administrativ-teritoriale ale saşilor şi secuilor, iar întinse Ńinuturi, precum łara Amlaşului, łara Făgăraşului, Ciceiul şi Cetatea de Baltă erau feude româneşti, stăpânite de către domnii łării Româneşti şi ai Moldovei. Raportul de forŃe dintre regele Ungariei şi voievodul Transilvaniei a evoluat constant în favoarea voievodului Transilvaniei, care manifesta veleităŃi de independenŃă într-un stat cu pretenŃii de suveranitate, numit Regnum Transilvaniae. De reŃinut că în limbajul medieval, termenul de “regnum” desemnează un stat de sine stătător. La nivel central, voievodul era ajutat de către un vicevoievod, care era numit de către voievod. Principalii dregători aflaŃi pe lângă voievod erau judele voievodal, care exercita atribuŃii similare celor ale vornicului, şi notarul voievodal, similar logofătului. Cele mai importante prerogative în materie legislativă reveneau CongregaŃiei nobililor (congregatium generalis nobilium). Această adunare reprezentativă era convocată periodic de către voievodul Transilvaniei şi adopta hotărâri în diverse domenii. Faptul că Transilvania era un stat de sine stătător era ilustrat şi de sistemul adoptării legilor. Astfel, legile aplicabile în Transilvania erau adoptate de către CongregaŃia nobililor, iar decretele regelui Ungariei nu puteau fi aplicate în Transilvania dacă nu erau în mod expres adoptate de către CongregaŃia nobililor. La lucrările CongregaŃiei nobililor au participat şi nobilii români până în anul 1291, ocazie cu care aceştia sunt menŃionaŃi pentru ultima dată în calitate de participanŃi la CongregaŃia nobililor – universis nobilibus Saxonis, Siculis et Olachis (Adunarea saşilor, secuilor şi valahilor din Transilvania).

133

Mai mult decât atât, în anul 1437 s-a format Unio trium nationum, adică alianŃa politică a celor trei naŃiuni minoritare din Transilvania, îndreptată împotriva românilor majoritari, care din acel moment au fost total excluşi din viaŃa politică. În ceea ce priveşte organizarea bisericii, încă înainte de venirea ungurilor, în Transilvania biserica ortodoxă era organizată la nivelul întregului teritoriu. Cu toate acestea, datorită opresiunii maghiare, în epoca voievodatului ea nu s-a putut constitui într-un sistem ierarhic. Armata din Transilvania era compusă din două corpuri distincte: armata voievodului, pe de o parte, şi o armată locală organizată de către nobili, pe de altă parte. În ce priveşte organizarea fiscală, în epoca voievodatului românii şi ungurii plăteau un impozit numit lucrum camerae, iniŃial în natură, iar mai târziu în bani. (lucrum=beneficiu, câştig). łăranii români şi unguri plăteau un impozit numit terragium, care apoi a fost extins şi asupra orăşenilor. În condiŃii excepŃionale, erau plătit un impozit suplimentar, numit subsidia, care vine din latinescul “subsideo”, care înseamnă a fi de rezervă. În plus, românii care erau şi păstori plăteau quinquagesima ovium (o oaie şi un miel din 50). Secuii erau scutiŃi de plata impozitelor, întrucât îndeplineau obligaŃii militare. Totuşi, la încoronarea regelui, la prima sa căsătorie, precum şi la naşterea primului său copil, erau obligaŃi la darea boilor (un bou de fiecare familie). Saşii aveau îndatorirea de a plăti o taxă anuală, la Sfântul Martin, de 500 de mărci de argint, prin contribuŃia tuturor gospodăriilor, numită şi darea Sfântului Martin. În ceea ce priveşte organizarea administrativ-teritorială, în epoca voievodatului Transilvania era împărŃită în districte româneşti, comitate ungureşti, scaune secuieşti şi scaune săseşti. Districtele româneşti s-au bucurat până în secolul al XIV-lea de o totală autonomie. În Maramureş au existat opt districte autonome româneşti, care aveau un voievod propriu, precum şi instanŃa lor de judecată. În acelaşi timp, łara Făgăraşului a fost organizată până la jumătatea secolului al XV-lea într-un district autonom cu instanŃă de judecată proprie. Numeroase districte româneşti au existat, de asemenea, şi în Banat, łara HaŃegului, în Ńinutul Rodnei şi în zona Hunedoarei. 134

În regiunile în care printre români au pătruns şi ungurii, aceştia din urmă s-au organizat în comitate, unităŃi administrativ-teritoriale conduse de către comiŃi, care erau ajutaŃi de vicecomiŃi. ComiŃii erau numiŃi de către voievodul Transilvaniei. Fiecare comitat era împărŃit în mai multe plăşi, conduse de către pretori, aleşi din rândurile micii nobilimi locale. Scaunele secuieşti, în zona de sud-est, unde s-au aşezat secuii, s-au format succesiv. În secolul al XV-lea erau şapte asemenea scaune cu capitala la Odorhei, formând Obştea secuilor (Universitas Siculorum). Această obşte era condusă de către un comite numit de regele Ungariei, dar voievodul Transilvaniei, în tendinŃa lui de centralizare a puterii, şi-a asumat şi calitatea de comite al secuilor. Fiecare scaun era condus de către un căpitan de scaun, care exercita atribuŃii administrative, militare şi judecătoreşti. Acesta era ajutat în problemele juridice de către un jude scăunal. Începând din anul 1426, comitele secuilor era reprezentat în fiecare scaun de către un jude regal, cu atribuŃiuni de control judiciar. Scaunele săseşti s-au constituit în prima jumătate a secolului al XIV-lea, în cadrul unei unităŃi administrativ-teritoriale autonome, numită Universitas Saxonum, adică Obştea saşilor, cu capitala la Sibiu. În plus, mai existau încă două districte săseşti care nu depindeau de acea obşte, şi anume districtul Banatului şi districtul BistriŃei. Obştea saşilor se afla sub conducerea unui comite. Fiecare scaun era condus de către un jude regal, ajutat de un vicejude, ambii aflaŃi în dependenŃă faŃă de organele centrale. Pe de altă parte, locuitorii scaunelor săseşti aveau dreptul să-şi aleagă câte un jude scăunal, care să le reprezinte interesele. Oraşele din Transilvania se bucurau de o autonomie pronunŃată. Conducerea oraşului era exercitată de către un jude, împreună cu un Consiliu municipal format din doisprezece juraŃi. AtribuŃiile acestora erau fixate prin acte speciale de privilegii. Satele româneşti erau conduse de către cnezi, care exercitau atribuŃiuni judiciare, strângeau impozitele şi chemau oamenii la oaste. 135

SecŃiunea a II-a. Organizarea de stat a Transilvaniei în perioada principatului dependent de Turcia (1541-1683) În perioada anilor 1541-1683, Transilvania a fost organizată ca principat, aflat în dependenŃă faŃă de imperiul Otoman. Această organizare a fost urmarea cuceririi Belgradului de către turci în anul 1521 şi a victoriei acestora de la Mohacs în anul 1526, când statul ungar şi-a încetat existenŃa. În aceste condiŃii, Transilvania a devenit principat autonom aflat sub suzeranitatea PorŃii. Prin hotărârile Dietei din 1542 şi 1545, Transilvania s-a transformat în principat sub conducerea unui principe vasal Turciei. Pe plan central, în această perioadă, Transilvania era condusă de către un principe ales de Dietă şi confirmat de sultan. Dar spre deosebire de domnii łării Româneşti şi ai Moldovei, principii Transilvaniei nu erau obligaŃi să se deplaseze la Istanbul pentru a primi steagul de domnie. Steagul de domnie era trimis de către sultan prin intermediul unui reprezentant al său în Transilvania. În perioada de referinŃă, autoritatea principelui tinde să se consolideze deoarece principii Transilvaniei au promovat în mod constant un regim centralizator. Pe de altă parte, magnaŃii, baronii şi grofii, cunoscuŃi şi sub denumirea generică de “nemeşi”, îşi promovau interesele lor şi militau pentru un regim nobiliar. De altfel, Dietele din 1542 şi din 1545 condiŃionau alegerea principelui de respectarea tuturor privilegiilor nobilimii. De aceea, se afirmă, pe drept cuvânt, că în această epocă regimul politic al Transilvaniei a oscilat între sistemul absolutist şi cel nobiliar. În calitate de şef al statului, principele exercita atribuŃiuni militare, administrative şi judecătoreşti, încheia tratate internaŃionale şi dirija politica externă, declara starea de pace şi de război. Principele Transilvaniei a participat în calitate de şef al unui stat suveran la Pacea Westfalică de la 1648. Dieta Transilvaniei era un organism care îşi desfăşura activitatea nivel central. La lucrările ei aveau acces numai vârfurile dominante ale celor trei naŃiuni privilegiate. Aceasta era formată din 200-250 persoane şi desfăşura o activitate legislativă permanentă.

136

Nobilimea, în scopul controlării activităŃii principelui, a creat Consiliul intim, care desfăşura pe lângă principe o activitate cu caracter permanent. Acest consiliu, format din 10-12 membri, avea obligaŃia de a-l sfătui pe principe, conform legilor, iar principele trebuia să Ńină seama de aceste sfaturi. Organizarea armatei a rămas aceeaşi, în sensul că fiecare nobil trebuia să întreŃină o armată proprie şi să răspundă la chemarea principelui. Oraşele, saşii şi secuii aveau obligaŃii militare specifice. łăranii din regiunile de margine se bucurau de unele înlesniri, în schimbul obligaŃiei de a asigura paza hotarelor. În această epoca a crescut numărul mercenarilor, care erau dependenŃi de către principe. În ceea ce priveşte biserica, odată cu trecerea Transilvaniei sub influenŃa otomană, autoritatea bisericii catolice a fost mult diminuată. În perioada pe care o analizăm, în Transilvania erau patru religii recunoscute de către stat: catolică, reformată, calvină şi luterană. Acestea erau numite religii recepte. Biserica ortodoxă a fosat considerată schismatică. Totuşi, ea a profitat de slăbirea autorităŃii papale şi s-a organizat ierarhic. Au fost create mai multe episcopii: Vad, Geoagiu, Ineu şi Silvaş şi s-a format Mitropolia de la Alba Iulia pentru toŃi românii din Transilvania, dependentă la un moment dat de mitropolia łării Româneşti. Mihai Viteazul, ca principe al Transilvaniei, a fondat Mitropolia Bălgradului, Vadului, Silvaşului, Făgăraşului, Maramureşului şi łării Ungureşti. În perioada menŃionată, toate cele trei Ńări româneşti se aflau în dependenŃă faŃă de Turcia. Între principii Transilvaniei şi domnii din łara Românească şi din Moldova au existat relaŃii de colaborare şi sprijin reciproc, care uneori au îmbrăcat forma unei adevărate confederaŃii. Unirea celor trei Ńări româneşti realizată de către Mihai Viteazul a fost o strălucită expresie a voinŃei tuturor românilor de a trăi în unitate şi independenŃă. Faptele lui Mihai Viteazul, simbolizând conştiinŃa originii comune a poporului, hotărârea sa nestrămutată de a trăi în unitate şi libertate, au devenit lumina călăuzitoare a românilor în secolele de luptă care au urmat.

137

SecŃiunea a III-a. Organizarea de stat a Transilvaniei în perioada principatului dependent de Austria (1683-1848) În perioada 1683-1848, Transilvania a fost organizată ca principat dependent de Austria. Aceasta a fost consecinŃa înfrângerii Turciei din anul 1683 la asediul Vienei, împrejurări în care Transilvania a fost ocupată de către trupele habsburgice şi declarată vasala Austriei. DependenŃa Transilvaniei faŃă de Imperiul Habsburgic a fost consfinŃită prin Diploma leopoldină din 1691, care a rămas în vigoare până la 1848. Prin Diploma leopoldină, împăratul Austriei îşi asuma obligaŃia de a respecta legile şi instituŃiile Transilvaniei. Această diplomă a fost recunoscută pe plan internaŃional prin Tratatul de la Carlowitz (1699). Transilvania a fost organizată în forma principatului până în anul 1765, când a fost declarată Mare principat, precizându-se că nu este supusă vreunui regat şi că se va conduce după legile sale, având instituŃii proprii. DependenŃa Transilvaniei faŃă de Austria a durat până în anul 1867, iar de la această dată şi până în anul 1918 a fost încorporată Ungariei, care, la rândul său, făcea parte din Imperiul Austro-ungar. Dieta convocată la Făgăraş în anul 1688 a acceptat dependenŃa Transilvaniei faŃă de Austria, cu condiŃia ca principele să fie ales potrivit vechilor reglementări. Prin Diploma leopoldină, principele Transilvaniei a fost recunoscut ca vasal al împăratului Leopold I. În ciuda acestor prevederi, în anul 1699 Mihai Apaffy al II-lea fost constrâns să renunŃe la drepturile sale, iar Dieta l-a recunoscut ca principe al Transilvaniei pe împăratul Austriei. Pe această cale s-a realizat uniunea personală dintre Austria şi Transilvania. În anul 1722, Dieta a aprobat Pragmatica sancŃiune, prin care au fost abrogate vechile reglementări cu privire la alegerea principelui. S-a stabilit că titlul de principe al Transilvaniei urma să fie dobândit conform regulilor care guvernau succesiunea la tronul Austriei. În anul 1765, Transilvania a fost proclamată Mare Principat, astfel că împăratul Austriei a devenit şi mare principe al Transilvaniei, promovând o politică de centralizare a puterii.

138

În calitate de principe şi apoi de mare principe, împăratul exercita conducerea centrală, îi numea pe înalŃii funcŃionari, încheia tratate internaŃionale în numele Transilvaniei, numea ambasadorii Transilvaniei şi exercita tutela asupra bisericii. Pentru exercitarea efectivă a acestor atribuŃii în cadrul Cancelariei aulice de la Viena s-a creat o Cameră aulică transilvană, care funcŃiona separat de aceea a Ungariei. Pe de altă parte, în Transilvania exista şi un guvern local, numit Guberniu, în fruntea căruia se afla guvernatorul ales de către Dietă şi confirmat de către împărat. Din Guberniu mai făceau parte comandantul general al armatei, cancelarul, tezaurarul, preşedintele staturilor şi un organ colectiv, numit Concilium duodecemvirale. Activitatea Guberniului era supravegheată de Cancelaria aulică de la Viena. Tot la nivel central funcŃiona Comisariatul provincial, care avea atribuŃiuni fiscale, Revizoratul de cărŃi penbtru cenzură, DirecŃia de edile, Congresul medicinal şi Tabla justiŃiară, ca instanŃă de apel. În anul 1790, Dieta a legiferat din nou statutul autonom al Transilvaniei în care s-a precizat că, la urcarea pe tron, marele principe trebuie să recunoască expres printr-un rescript imperial drepturile Transilvaniei, aşa cum au fost ele formulate prin Diploma leopoldină. În perioada de referinŃă, Dieta Transilvaniei a continuat să funcŃioneze, dar au fost perioade în care lucrările acesteia nu au mai fost convocate decenii de-a rândul de către principe, întrucât, pe de o parte, Dieta se opunea imixtiunii principelui în treburile Transilvaniei, iar, pe de altă parte, Dieta refuza în mod sistematic să promoveze acele diplome imperiale care veneau în sprijinul iobagilor şi naŃiunii române. Trebuie totuşi menŃionate hotărârile Dietei din perioada 1790-1794, în care s-a subliniat că Transilvania este un stat de sine stătător, distinct de Ungaria, şi că habsburgii nu au dreptul să ia nici o măsură prin care să vizeze unirea Transilvaniei cu Ungaria. Organizarea fiscală a păstrat unele elemente ale sistemului anterior, dar a introdus şi unele elemente noi. Cele mai semnificative reforme în domeniu au fost realizate de către Iosif al II-lea, care: - a trecut bunurile bisericii în administrarea statului; 139

- a încercat să îi supună pe nobili la plata impozitului; - a făcut distincŃie între obligaŃiile faŃă de nobili şi obligaŃiile faŃă de stat; - a impus un impozit pe avere şi unul pe persoană, diferit de la o categorie socială la alta. În ceea ce priveşte organizarea armatei, în perioada pe care o analizăm, în Transilvania se aflau: - trupe imperiale, aflate sub comanda unui general austriac; - trupe locale, conduse de către un comandant general. În această epocă au fost create regimentele de graniŃă, formate din români şi secui. Armata românească de graniŃă era formată din două regimente, cu reşedinŃa la Orlat şi la Năsăud. Teritoriile pe care se aflau aceste regimente constituiau districte militare de graniŃă, în care se aplica o legislaŃie specială, nu numai pe plan militar, ci şi pe plan civil, bucurându-se de o largă autonomie. În ceea ce priveşte organizarea bisericii, habsburgii au folosit din plin propaganda religioasă pentru a-şi consolida dominaŃia în Transilvania. La începutul acestei perioade s-a înfăptuit unirea unei părŃi a bisericii ortodoxe cu biserica catolică. IniŃiativa a aparŃinut împăratului Leopold, întrucât prin reforma religioasă marea majoritate a catolicilor din Transilvania au devenit reformaŃi. În acelaşi timp, în Austria predominau catolicii, încât împăratul Leopold îşi vedea slăbită poziŃia ideologică în Transilvania. Românii din Transilvania, care constituiau majoritatea populaŃiei, vedeau în biserica ortodoxă, în tradiŃiile lor religioase, puternice arme de apărare a identităŃii naŃionale. De aceea, profitând de situaŃia deosebit de grea în care se aflau românii, inclusiv preoŃii lor, împăratul le-a propus să treacă la catolicism sub forma indirectă a “unirii” bisericii ortodoxe cu Roma. În vederea atingerii acestui scop, s-a promis românilor că biserica unită va fi recunoscută de către stat şi că preoŃii uniŃi se vor bucura de avantajele catolicilor. FaŃă de aceste promisiuni, o parte din clericii români, în frunte cu episcopii Teofil şi Atanasie Anghel, au hotărât, după mai multe întruniri, în octombrie 1698, unirea cu Roma. 140

Ca urmare, împăratul Leopold a emis, în anul 1701, o diplomă prin care li se recunoştea românilor uniŃi cu catolicii toate avantajele promise. Dar această diplomă imperială a fost respinsă de către Dieta Transilvaniei, încât situaŃia uniŃilor nu s-a schimbat cu nimic. În ciuda atitudinii potrivnice a Dietei, de dispreŃ, manifestată faŃă de români, fruntaşii bisericii unite, între care se remarcă figura de mare patriot a lui Ioan Inochentie Micu Klein, au luptat fără preget pentru recunoaşterea drepturilor promise şi, în primul rând, pentru recunoaşterea oficială a naŃiunii române. Este important de subliniat faptul că unirea bisericii ortodoxe cu Roma nu a fost aceptată de marea majoritate a preoŃilor şi credincioşilor români, motiv pentru care au fost supuşi unei prigoane sistematice. Aşa se explică faptul că până la 1761 ortodocşii nu au avut un episcop. Abia în acest an s-a admis alegerea unui episcop, dar nu român, ci sârb – Sava Brancovici. Abia în anul 1809 a fost ales ca episcop al bisericii ortodoxe din Transilvania românul Vasile Moga. SecŃiunea a IV-a. Organizarea de stat a Transilvaniei în perioada 1848-1867 După revoluŃia de la 1848, Austria a introdus în Transilvania un regim politic neoabsolutist, care s-a dovedit a fi neviabil, în condiŃiile accentuării frământărilor interne generate de asuprirea socială şi naŃională. Pentru reorganizarea imperiului, într-o formă care să îi asigure supravieŃuirea, împăratul a convocat la Viena, la începutul anului 1860, Senatul imperial, în componenŃa căruia intrau reprezentanŃi ai tuturor naŃionalităŃilor, inclusiv ai românilor. Pe baza propunerilor făcute de aceştia, împăratul Austriei a dat la 20 octombrie 1860 Diploma imperială pentru reglementarea raporturilor de drept public în Monarhie. Acest act constituŃional recunoştea tuturor naŃiunilor din imperiu dreptul de a-şi păstra individualitatea istorică şi politică, printr-o organizare administrativă proprie, prin păstrarea legilor şi a aşezămintelor proprii. Prin forma de organizare care s-a realizat, ca şi prin semnificaŃia legilor adoptate, perioada cuprinsă între anii 1861 şi 1867 a fost numită perioada liberalismului. În această perioadă, prima Dietă cu majoritate românească – Dieta de la Sibiu – a fost primul for politic în care s-au adoptat legi de egală îndreptăŃire, 141

pătrunse de spirit democratic, în netă opoziŃie cu hotărârile discriminatorii ale dietelor anterioare, dominate de naŃiunile privilegiate. Înfăptuirea organizării de stat a Transilvaniei pe noile baze constituŃionale şi, în special alegerile pentru Dietă, au prilejuit o serie de dispute şi confruntări, în cadrul cărora s-au conturat două poziŃii diametral opuse: - reprezentanŃii naŃiunii române promovau principii democratice, întemeiate pe egalitatea naŃionalităŃilor şi pe reprezenmtarea proporŃională; - în timp ce reprezentanŃii ungurilor se cramponau de regimul discriminatoriu impus de nobilime, regim ale cărui caractere sunt exprimate în două acte simbolice: Unio trium nationum din 1437 şi hotărârea de unire a Transilvaniei cu Ungaria din 1848. La începutul anului 1861 s-a întrunit ConferinŃa naŃională a românilor de la Sibiu, unde s-au cerut: - anularea tuturor legilor care prejudiciau naŃiunea română; - egalitatea politică a naŃiunii române cu celelalte naŃiuni; - recunoaşterea limbii române ca limbă oficială; - Dietă democratică; - congres naŃional. Totodată, s-a hotărât de a nu permite nobilimii maghiare să înfăptuiască o restauraŃie a situaŃiei de la 1848, când aceasta a cerut unirea Transilvaniei cu Ungaria. Ca urmare a eforturilor depuse de către reprezentanŃii românilor, s-a elaborat un nou regulament electoral, care a stabilit în mai mare măsură principiul reprezentării proporŃionale, ceea ce a dus la schimbarea structurii sociale şi naŃionale a organului legiuitor. Dieta Transilvaniei, aleasă în iunie-iulie 1863 pe baza noului regulament electoral, şi-a deschis lucrările la Sibiu, la 15 iulie 1863, fiind prima Dietă cu majoritate românească, fapt ce a constituit în epocă un mare eveniment politic. Dintre hotărârile menŃionate de acest for legislativ menŃionăm: - recunoaşterea autonomiei Principatului Transilvaniei; - dreptul Dietei de a legifera; 142

- nulitatea legii din 1848 prin care se hotăra unirea Transilvaniei cu Ungaria; - egalitatea limbilor română, maghiară şi germană în viaŃa publică (Legea din 29 septembrie 1863); - anularea Diplomei leopoldine; - adoptarea unei noi diplome care să garanteze autonomia Transilvaniei. SecŃiunea a V-a. Transilvania în perioada dualismului austro-ungar Regimul dualist a constituit formula politică prin care cercurile conducătoare din Austria şi Ungaria şi-au promovat interesele prin asuprirea naŃională a popoarelor cuprinse în hotarele imperiului. Instaurarea regimului dualist a însemnat pentru Transilvania începutul unei perioade de cumplită oprimare, căci prin integrarea sa forŃată în cadrul statului ungar, şi-a pierdut identitatea politică proprie, de care se bucura, iar naŃiunii române majoritare i s-au negat toate drepturile. Instaurarea dualismului şi încorporarea Transilvaniei de către Ungaria au fost pregătite printr-o serie de acte care s-au succedat între 1865 şi 1867. Astfel, în septembrie 1865 Dieta de la Sibiu a fost desfiinŃată, iar în luna noiembrie a aceluiaşi an a fost convocată o nouă Dietă la Cluj, aleasă pe baza unei legi feudale din anul 1771, profund defavorabilă românilor. Constituită în aceste condiŃii, noua Dietă, având o majoritate maghiară, a votat, în decembrie 1866, anexarea Transilvaniei la Ungaria, în ciuda protestelor vehemente ale românilor. Prin Legea din 5 decembrie 1868 Dieta maghiară a hotărât anularea tuturor instituŃiilor autonome ale Transilvaniei şi încorporarea sa la Ungaria. Dualismul austro-ungar a fost oficial creat prin acordul între Austria şi Ungaria din februarie 1867 şi în urma încoronării lui Franz Iosef I al Austriei ca rege al Ungariei în iunie 1867. Această uniune personală era completată cu elemente de uniune reală, constând în existenŃa unor ministere comune: Ministerul de Externe, Ministerul de Război şi Ministerul de FinanŃe. În acelaşi timp, două delegaŃii, desemnate de către Dieta maghiară şi de Parlamentul din Viena, se 143

întruneau în cele două capitale, în mod alternativ, pentru a examina diferitele aspecte ale activităŃii celor două corpuri legiuitoare. Odată cu încorporarea în cadrul regatului ungar, Transilvania nu mai avea organe proprii de conducere, deoarece Dieta şi guvernul au fost desfiinŃate. Transilvania avea numai dreptul de a-şi trimite reprezentanŃii în Parlamentul de la Pesta. Transilvania a fost încorporată Ungariei până la 1 decembrie 1918, când Marea Adunare NaŃională de la Alba-Iulia a hotărât “Unirea românilor din Transilvania, Banat şi łara Ungurească şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii cu România”.

144

Capitolul II. Dreptul în Transilvania în perioada secolul X-1918

SecŃiunea I. Dreptul în Transilvania în perioada voievodatului ApariŃia şi evoluŃia dreptului în Transilvania prezintă un anumit specific. Acest specific s-a datorat, pe de o parte, interesului regelui Ungariei de a impune decretele sale şi în Transilvania, iar, pe de altă parte, opoziŃiei factorilor locali faŃă de aplicarea decretelor regale în Transilvania, care se bucura de o largă autonomie. În aceste condiŃii specifice, în Transilvania au luat naştere două rânduieli juridice distincte. Pe de o parte s-a format un drept scris, impus de către cele trei naŃiuni privilegiate, iar, pe de altă parte, populaŃia românească majoritară avea un sistem de drept propriu, cuprins în Legea Ńării. Aşa se explică faptul că în Transilvania s-au aplicat puŃine decrete regale, iar acestea au ocupat un loc secundar în sistemul de drept al Transilvaniei. MenŃionăm în acest sens: - Decretul regelui Andrei al II-lea din anul 1222 cu privire la privilegiile nobilimii; - Decretul lui Carol Robert referitor la organizarea financiară; - Decretul lui Ludovic I din anul 1351 privind organizarea armatei şi obligaŃiile iobagilor. Unii regi ai Ungariei au iniŃiat şi codificări ale dreptului scris şi nescris: - în anul 1486, din ordinul lui Matei Corvin, s-a elaborat o primă codificare sub denumirea de Decretum maius; - în anul 1517, din ordinul regelui Vladislaw al III-lea, a fost întocmită o colecŃie de drept, intitulată Codul Verböczi. Acest cod a fost promulgat oficial abia în anul 1691 prin Diploma leopoldină. În acest cod sunt cuprinse dispoziŃii cu privire la privilegiile nobililor, obligaŃiile iobagilor, procedura de judecată, statutul oraşelor libere şi dreptul aplicat în provinciile dependente de Ungaria. În acest cod se precizează că Transilvania are un sistem juridic propriu. Întrucât acest cod a fost împărŃit în trei părŃi, a fost numit şi Decretum tripartitum. Nobilimea celor trei naŃiuni privilegiate – ungurii, saşii şi secuii – au încercat să impună în Transilvania un sistem de drept discriminatoriu, întemeiat pe 145

Unio trium nationum, în virtutea căruia românii erau excluşi de la viaŃa politică şi erau declaraŃi “duşmanul răzvrătitor din Ńară”. Românii din Transilvania şi-au apărat şi promovat vechiurile obiceiuri şi tradiŃii juridice. Între revendicările formulate de românii din Transilvania a fost şi cea referitoare la recunoaşterea şi codificarea vechilor obiceiuri juridice româneşti. Această revendicare a fost satisfăcută în anul 1508, când au fost redactate Statutele łării Făgăraşului în limba latină. Ele cuprindeau obiceiurile juridice româneşti într-o formă fidelă, dar concentrată, considerându-se că sunt cunoscute foarte bine de populaŃia românească, din generaŃie în generaŃie. De altfel, în cuprinsul Statutelor łării Făgăraşului se arată în mod expres că ele au fost elaborate la propunerea românilor şi că normele cuprinse în această codificare sunt vechi obiceiuri româneşti. Statutele łării Făgăraşului cuprind norme de drept civil, de drept penal şi de procedură. Terminologia şi conŃinutul acestora sunt similare cu cele din łara Românească şi din Moldova, ceea ce ilustrează unitatea de conŃinut a obiceiului juridic românesc aplicat de toŃi românii din toate cele trei Ńări, în ciuda vicisitudinilor istorice. Numeroase dispoziŃii reglementează relaŃiile de familie: căsătoria, divorŃul, regimul bunurilor dotale. La încheierea căsătoriei era necesar consimŃământul părinŃilor. Zestrea viitoarei soŃii trebuia să fie constituită de către părinŃi, iar în lipsa acestora de către fraŃi. Căsătoria puteau fi desfăcută prin divorŃ şi prin repudiere. Dacă desfacerea căsătoriei se făcea din vina soŃiei, bunurile dotale rămâneau în stăpânirea soŃului. De asemenea, se consacră sistemul răspunderii colective în materie penală. Reglementările sunt identice cu cele din łara Românească şi în domeniul succesoral, precum şi în domeniul penal. SecŃiunea a II-a. Dreptul în Transilvania în perioada principatului dependent de Imperiul Otoman (1541-1683) Legile adoptate de Dieta Transilvaniei în secolele XVI şi XVII cu privire la organizarea de stat, procedura de judecată, organizarea bisericii, dreptul civil şi dreptul penal au fost sistematizate în secolul al XVII-lea în colecŃii, denumite Approbatae 146

constitutiones – cuprindea legile adoptate între 1541 şi 1653 – şi Compilatae constitutiones – cuprindea legile adoptate între 1653 şi 1669. Ambele colecŃii au fost reunite într-o lucrare denumită Approbatae et compilatae constitutiones. Mihai Viteazul, după înfăptuirea unirii celor trei Ńări române, a adoptat unele măsuri legislative la cererea Ńăranilor români, prin care a consacrat anumite dispoziŃii ale obiceiului românesc. Astfel, la propunerea lui Mihai Viteazul, Dieta din iulie 1600, a recunoscut drepturile românilor de a-şi paşte vitele în hotarele satelor săseşti şi ungureşti, potrivit vechilor obiceiuri. De asemenea, preoŃii români au fost scutiŃi de obligaŃiile în muncă. Normele de drept ale oraşelor săseşti au fost codificate în Statutele municipale săseşti, care au fost adoptate în adunările saşilor din anii 1570 şi 1580 şi aprobate de principele Transilvaniei în anul 1583. Aceste statute cuprind norme de drept civil, penal şi procesual. Alte culegeri de drept au fost Statutele Odorheiului şi Statutele Zarandului, ca urmare a autonomiei locale de care se bucurau aceste unităŃi administrative. SecŃiunea a III-a. Dreptul în Transilvania în perioada principatului dependent de Austria (1683-1848) După anul 1683, dezvoltarea economică şi socială în Transilvania au impus reglementări juridice noi. Dar, în acelaşi timp, au continuat să se aplice şi vechile reglementări. Aşa se face că dreptul în Transilvania după anul 1683 este extrem de eterogen şi lipsit de unitate. De aceea, se constată şi după anul 1683 existenŃa a două rânduieli juridice: - obiceiul juridic, creat şi aplicat de populaŃia majoritară românească; - un drept suprapus, creat prin hotărâri ale CurŃii de la Viena şi a Dietei Transilvaniei. Ca urmare a legilor privind organizarea judecătorească şi desfăşurarea proceselor, impuse de monarhia habsburgică şi de Dieta Transilvaniei, obiceiul juridic românesc nu s-a mai putut aplica în practica tuturor instanŃelor, ci numai în aceea a instanŃelor inferioare. În acest fel, aplicarea oficială a obiceiului juridic românesc s-a limitat la procesele de mai mică importanŃă, judecate potrivit procedurii orale. 147

Aplicat sistematic în comunităŃile săteşti, obiceiul juridic românesc nu şi-a pierdut importanŃa de odinioară, fiind în acelaşi timp şi un factor de păstrare a valorilor tradiŃionale şi a modului de viaŃă românesc. În districtele militare de graniŃă s-a aplicat o legislaŃie specială, atât în domeniul militar, cât şi în domeniul civil, precum şi obiceiul juridic local. Pentru grănicerii români, deosebit de importantă este Patenta din 1764, completată cu un regulament de organizare a regimentelor româneşti. Aceste acte constituiau fundamentul libertăŃii personale şi a autonomiei de organizare socială a unei însemnate părŃi a românilor din Transilvania. O altă categorie de norme juridice este formată din dispoziŃiile pe care monarhia habsburgică le-a dat cu privire la organizarea de stat a Transilvaniei sau la raporturile dintre nobili şi Ńărani. Aceste dispoziŃii sunt cuprinse în diplome, patente, rescripte şi ordonanŃe. Actele normative emise de către Dieta Transilvaniei erau supuse confirmării împăratului. În anul 1847, sub presiunea maselor Ńărăneşti şi la cererea CurŃii imperiale, Dieta a fost convocată să se pronunŃe asupra unui proiect de împroprietărire a Ńăranilor. Dar hotărârea adoptată de Dietă prevedea, contrar aşteptărilor Ńăranilor, că întregul pământ aparŃinera nobililor, iar dreptul de folosinŃă al Ńăranilor asupra oricărui teren urma a fi dobândit numai pe baza contractului încheiat cu nobilii. Nobilimea, ale cărei privilegii au fost recunoscute prin Diploma leopoldină, a căutat să-şi apere şi să-şi consolideze poziŃiile, în ciuda încercărilor împăratului Iosif al II-lea de a le diminua. Între actele care fixau statutul juridic al nobililor sunt de menŃionat diplomele date de Maria Tereza în anii 1746, 1747 şi 1767 prin care se recunoştea nobililor români uniŃi dreptul de a ocupa funcŃii publice. Dezvoltarea economică şi a comerŃului a dus la consolidarea poziŃiilor burgheziei în ciuda ostilităŃilor şi dispreŃului nobililor.

148

Categoria socială a Ńăranilor liberi a devenit mai numeroasă şi mai puternică, odată cu organizarea regimentelor de graniŃă. Grănicerii aveau dreptul de a poseda pământ şi alte bunuri imobile în districtele de graniŃă, aveau acces la folosinŃa pădurilor şi păşunilor şi primeau o anumită remuneraŃie. În acest fel, a sporit numărul Ńăranilor liberi români şi s-a creat cadrul necesar afirmării lor în armată, în administraŃie şi în învăŃământ. SituaŃia Ńăranilor iobagi a fost unul dintre motivele de tensiune dintre habsburgi şi nobilimea din Transilvania. Pentru atenuarea conflictelor sociale, habsburgii au preconizat anumite reforme şi concesii faŃă de Ńărani iobagi. Astfel, Maria Tereza, printr-o patentă din anul 1769, a reglementat în amănunt drepturile şi obligaŃiile iobagilor faŃă de nobili. Iosif al II-lea, prin patentele din anii 1783, 1785 şi 1790 a desfiinŃat dependenŃa personală a Ńăranilor. Prin aceste patente, Ńăranii, care până atunci s-au aflat în stare de iobăgie, au dobândit: - dreptul de proprietate; - dreptul de a se muta de pe un domeniu pe altul; - libertatea de a se căsători; - dreptul de a învăŃa; - dreptul de a exercita arte şi meserii. Totodată, nobilii nu mai aveau dreptul de a-i muta cu forŃa pe Ńărani de pe o moşie pe alta sau de a le pretinde plăŃi suplimentare. În relaŃiile de familie remarcăm reforma lui Iosif al II-lea, care a permis căsătoria Ńăranilor chiar fără consimŃământul nobilului pe a cărui moşie se aflau. Căsătoria pe teritoriul regimentelor de graniŃă era condiŃionată de obŃinerea unei autorizaŃii. Tot pe teritoriul regimentelor grănicereşti a fost introdus sistemul comunităŃii domestice care consta din crearea de familii mari, cuprinzătoare, formate din părinŃi, copii, gineri, nurori, nepoŃi, care se aflau sub autoritatea unui pater familias. Regulile privitoare la rudenie erau comune cu cele din łara Românească şi din Moldova, ca o expresie a unităŃii dreptului în cele trei Ńări române. 149

Regimul bunurilor era reglementat prin vechile izvoare. Reformele în privinŃa raporturilor dintre nobili şi Ńărani nu au modificat sistemul de stăpânire a bunurilor imobiliare. Reguli speciale reglementau regimul bunurilor aflate în stăpânirea Ńăranilor din regimentele grănicereşti: - pământul putea fi posedat şi folosit cu condiŃia îndeplinirii obligaŃiilor militare; - grănicerii aveau numai posesia asupra lotului de pământ, proprietatea aparŃinând monarhului; - pământul putea fi transmis moştenitorilor numai pe linie masculină şi numai cu condiŃia preluării obligaŃiilor militare. De remarcat este faptul că în Transilvania a existat o evidenŃă funciară urbană încă din secolul al XV-lea şi o evidenŃă funciară rurală din secolul al XVII-lea. Din secolul al XVIII-lea au fost introduse cărŃile funciare grănicereşti, care cuprindeau elemente de identificare a terenului, şi anume: - numărul curent; - numele posesorului terenului; - felul terenului şi mărimea sa; - terenurile învecinate şi stăpânii acestora. În materia obligaŃiilor, dezvoltarea relaŃiilor capitaliste au produs o serie de modificări. Astfel, în timpul Mariei Tereza, s-a introdus în Transilvania legislaŃia comercială, precum şi cea privind falimentul şi bancruta frauduloasă (faliment însoŃit de nereguli financiare făcute în dauna creditorului). De asemenea, în fizionomia contractelor, îndeosebi a celui de vânzare, de arendare, de închiriere şi de împrumut, au intervenit importante modificări Adoptarea Codului civil austriac din 1811 a exercitat o puternică influenŃă asupra dreptului obligaŃional, cu toate că acel cod s-a aplicat efectiv în Transilvania numai după 1848. DispoziŃii specifice reglementau relaŃiile din districtele grănicereşti. Astfel: - bunurile mobile nu puteau fi vândute în afara districtului, fără aprobarea organelor militare superioare; 150

- vânzarea pământului (a sesiilor) era interzisă; - zălogirea pământului era permisă numai faŃă de un alt grănicer şi numai cu aprobarea comandantului; - s-a interzis ofiŃerilor să ia în arendă pământuri aparŃinând grănicerilor; - grănicerii săraci puteau primi împrumuturi pe termen scurt cu o dobândă de 6 %; - grănicerii loviŃi de calamităŃi puteau primi împrumuturi fără dobândă; - la încheierea contractelor de către grăniceri, ca de exemplu cele de împrumut şi de locaŃiune, autorităŃile militare exercitau un drept de supraveghere în scopul prevenirii abuzurilor. În materie succesorală se remarcă patenta lui Iosif al II-lea din anul 1785, prin care iobagii au dobândit dreptul de a dispune de bunurile lor prin testament. Reglementări speciale existau şi în privinŃa succesiunii în districtele de graniŃă. Astfel: - grănicerii puteau dispune prin testament numai de bunuri imobile; - pământul revenea primului născut bărbat; - în lipsa descendenŃilor, pământul revenea rudei celei mai apropiate de sex masculin, cu condiŃia ca aceasta să figureze în sânul familiei; - femeile puteau veni la moştenirea pământului numai în lipsa unui moştenitor de sex masculin. În domeniul dreptului penal, în Transilvania, spre sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, au apărut mai multe legi şi coduri penale. Dintre acestea, menŃionăm: - Decretul Mariei Tereza din anul 1776; - Codul penal al lui Iosif al II-lea (Iosefina); - Codul penal austriac din anul 1803. Sunt incriminate noi fapte, precum bancruta frauduloasă sau dezertarea militarilor. În materia pedepselor, se constată nuanŃarea acestora sub aspectul încadrării. SecŃiunea a IV-a. Dreptul Transilvaniei în perioada 1848-1918 Legile adoptate după 1867 şi aprobate în Transilvania au urmărit maghiarizarea forŃată şi deznaŃionalizarea românilor în vederea omogenităŃii Ungariei mari. 151

Astfel, Legea din 1868 care consacra încorporarea Transilvaniei la Ungaria şi legea, din acelaşi an, cu privire la statutul naŃionalităŃilor, au creat cadrul juridic de înnăbuşire a oricăror încercări ale românilor de a se manifesta ca o entitate naŃională de sine stătătoare. Legea cu privire la statutul naŃionalităŃilor din 1868 prevedea că în Ungaria există o singură naŃiune, cea maghiară, care era declarată unică şi indivizibilă. Era socotită în afara vieŃii politice orice persoană sau grupare etnică ce nu recunoştea că aparŃine naŃiunii maghiare. Pe această cale s-a urmărit desnaŃionalizarea tuturor popoarelor subjugate. Toate acŃiunile prin care se cereau drepturi pentru naŃionalităŃi erau calificate atentat împotriva statului. Printr-o serie de legi cu privire la oraganizarea învăŃământului din perioada 1868-1893 limba maghiară a fost introdusă în toate şcolile, iar programul de învăŃământ era stabilit de către Ministerul InstrucŃiunii. Aceste măsuri au fost însoŃite de interzicerea sau supravegherea poliŃienească a întrunirilor româneşti, de interzicerea importului de cărŃi sau reviste din România, de cenzurarea tuturor manualelor. Legea presei din 1872 a introdus procedura potrivit căreia câte un exemplar din fiecare publicaŃie trebuia depus la tribunal şi la procuratură, precum şi la Ministerul de Interne. Importul sau vânzarea unor publicaŃii prin care se aprecia că statul maghiar a fost lezat erau pedepsite cu amendă şi privaŃiuni de libertate SecŃiunea a V-a. Lupta românilor din Transilvania împotriva dualismului austro-ungar Lupta românilor faŃă de încorporarea la Ungaria a Transilvaniei şi faŃă de regimul discriminatoriu la care au fost supuşi a îmbrăcat forme variate şi s-a bucurat de puternice ecouri de simpatie şi solidaritate atât în România, cât şi pe plan internaŃional. Astfel, la numai câteva zile după ce Dieta de la Cluj a hotărât încorporarea Transilvaniei la Ungaria (31 decembrie 1866), G. BariŃiu şi I. RaŃiu au întocmit un memoriu semnat de 1493 intelectuali şi de reprezentanŃi ai altor categorii sociale, care a fost înaintat împăratului pentru a se respinge încorporarea

152

Transilvaniei. Memoriul a fost larg răspândit în Transilvania şi la Viena, astfel încât s-a declanşat prigoana împotriva semnatarilor lui. La 3 mai 1868, cu prilejul aniversării a 20 de ani de la revoluŃia de la 1848, a fost organizată o mare adunare populară de protest la Blaj. Miile de reprezentanŃi ai românilor, având mandate din partea adunărilor provinciale, au adoptat Pronunciamentul de la Blaj, care era un protest colectiv prin care se afirmau drepturile românilor şi se cerea respectarea acestora. În anul 1881 s-a întrunit ConferinŃa NaŃională a românilor din Banat şi Transilvania la Sibiu, pentru unificarea partidelor politice şi a liniei tactice. Cu acea ocazie s-a constituit Partidul NaŃional al Românilor din Transilvania, Banat şi Ungaria. Programul acestui partid prevedea: - autonomia Transilvaniei; - introducerea limbii române în administraŃie şi justiŃie; - alegerea funcŃionarilor publici din rândul românilor; - lupta împotriva oprimării naŃionale; - modificarea Legii naŃionalităŃilor; - democratizarea sistemului electoral. Totodată, ConferinŃa i-a încredinŃat preşedintelui partidului, VicenŃiu Babeş, mandatul de a întocmi un memoriu destinat împăratului şi opiniei publice internaŃionale în care să se prezinte prigoana desfăşurată de către Ungaria împotriva românilor din Transilvania în scopul desnaŃionalizării lor. Memoriul, publicat în anul 1882 în limbile română, maghiară, germană şi franceză, a fost reprodus de către aproape întreaga presă românească şi de către numeroase ziare străine, reprezentând un adevărat act de acuzare al poporului român împotriva asupririi sale. La conferinŃa naŃională a partidului din 1887 s-a hotărât elaborarea unui Memorandum. Redactat de către Iuliu Coroianu şi definitivat în anul 1892, memorandumul a fost semnat de către preşedintele partidului, Ion RaŃiu, ca şi de către fruntaşii politici: G. Pop de Băseşti, E. Brote, V. Lucaciu, S. Albini şi I. Coroianu. Memorandumul a fost redactat în limbile română, maghiară, germană, italiană şi franceză şi popularizat în Transilvania, în România, precum şi în întreaga Europă. 153

Protestul şi revendicările românilor au fost întemeiate pe dreptul istoric, pe ponderea numerică, pe argumente de ordin etnic şi geografic, pe contribuŃia adusă de populaŃia românească majoritară la viaŃa economică şi socială a Transilvaniei. Totodată, au fost supuse unui amplu rechizitoriu dispoziŃiile discriminatorii vizând desfiinŃarea naŃiunii române, din legea electorală, legea naŃionalităŃilor, legile şcolare, legile agrare şi legea presei. Răspunsul Guvernului Ungariei a fost prigoana organizată împotriva fruntaşilor politici români, care a îmbrăcat forma unor acŃiuni penale, sub motivul că aceştia au atentat împotriva statului maghiar. Procesul memorandiştilor, desfăşurat la Cluj în mai 1894, a dat românilor prilejul să îşi afirme unitatea şi încrederea în cauza naŃională. Lupta românilor din Transilvania, susŃinută de către toate categoriile sociale, având ca principal Ńel afirmarea fiinŃei şi unităŃii naŃionale, a dus în final la realizarea Unirii Transilvaniei cu România la 1 decembrie 1918. Întrebări şi teste
Care au fost factorii de conducere ai Transilvaniei în perioada voievodatului?
În perioada voievodatului Transilvania era împărŃită în: a) districte româneşti; b) comitate ungureşti; c) judeŃe; d) scaune secuieşti; e) scaune săseşti.
Ce atribuŃii exercita principele Transilvaniei în perioada principatului aflat în dependenŃă faŃă de Imperiul Otoman?
DependenŃa Transilvaniei faŃă de Imperiul Habsburgic a fost consfinŃită prin: a) Pragmatica sancŃiune din 1722; b) Diploma leopoldină din 1691; c) Hotărârea Dietei convocată la Făgăraş în anul 1688:

154


ArătaŃi actele care s-au succedat între 1865 şi 1867 prin care au fost pregătite instaurarea dualismului austro-ungar şi încorporarea Transilvaniei de către Ungaria.
Care au fost primele codificări iniŃiate în Transilvania?
TrataŃi Statutele łării Făgăraşului (apariŃie, conŃinut).
Ce drepturi au dobândit Ńăranii aflaŃi în stare de iobăgie prin patentele lui Iosif al II-lea din anii 1783, 1785 şi 1790?
MenŃionaŃi principalele dispoziŃii specifice care reglementau relaŃiile din districtele grănicereşti.
MenŃionaŃi principalele acŃiuni care au marcat lupta românilor din Transilvania împotriva dualismului austro-ungar.

155

TITLULV STATUL ŞI DREPTUL ROMÂNESC ÎN PERIOADA 1918-1938 Capitolul I. Făurirea statului naŃional unitar român Sfârşitul primului război mondial a dus la împlinirea năzuinŃei de veacuri a poporului român, şi anume unitatea politică pe întregul său spaŃiu de dezvoltare istorică. Statul naŃional unitar român a fost făurit în cadrul unui proces revoluŃionar, prin lupta eroică a întregii naŃiuni, din vechea Românie, din Transilvania şi din Banat, din Basarabia şi Bucovina. Adunările legislative şi guvernele provizorii constituite de către reprezentanŃii poporului, care au exercitat atribuŃiuni de conducere politico-administrativă în perioada de tranziŃie către formarea unui aparat de stat unic, s-au bucurat de concursul întregii populaŃii în asigurarea ordinii publice şi a bunei desfăşurări a vieŃii social-economice. Hotărârile de unire a celor trei străvechi provincii româneşti au fost promulgate ulterior prin decrete regale: - la 27 noiembrie pentru Basarabia; - la 18 decembrie pentru Bucovina; - la 24 decembrie pentru Transilvania. Sistemul tratatelor de la Versailles

a consfinŃit unirea întregii naŃiuni

române într-un singur stat unitar şi independent, a dat recunoaştere internaŃională operei înfăptuite de către poporul român.

156

Capitolul II. EvoluŃia dreptului SecŃiunea I. Unificarea legislativă În perioada 1918-1938 problema fundamentală care s-a pus pe planul reglementării juridice a fost aceea a unificării legislative, pentru a se realiza acordul necesar dintre unitatea politică şi cea juridică. Procesul unificării a fost de lungă durată, în unele domenii prelungindu-se până în preajma celui de al doilea război mondial. Statul român a realizat unificarea legislativă prin două metode: - prima metodă a constat în extinderea aplicării unor legi din vechea Românie pe cuprinsul întregii Ńări; - cea de a doua metoda s-a înfăptuit prin elaborarea unor noi acte normative, unice, prin care s-au înlăturat reglementările paralele anterioare. În procesul unificării legislative, metoda extinderii a fost folosită îndeosebi în domeniile dreptului constituŃional şi al dreptului penal. Reglementarea paralelă s-a menŃinut mai multă vreme în dreptul civil şi în unele ramuri ale dreptului procesual. Totodată, au fost adoptate numeroase legi speciale unice în toate ramurile dreptului. Prin îmbinarea celor două metode a fost creat sistemul de drept al României. SecŃiunea a II-a. Dreptul constituŃional În materia dreptului constituŃional a rămas în vigoare ConstituŃia din 1866 până în anul 1923, când a fost adoptată o nouă ConstituŃie. Aceasta a fost promulgată la 28 martie şi publicată la 29 martie 1923. În procesul de elaborare a noii constituŃii s-a pornit de la textele ConstituŃiei din 1866, dintre care aproximativ 60% au fost preluate. De aceea, în doctrina juridică s-a afirmat că, în realitate, ConstituŃia din 1923 este doar o modificare a celei din 1866. ConsfinŃind făurirea statului naŃional unitar român, ConstituŃia prevedea că “România este un stat naŃional, unitar şi indivizibil” şi că “teritoriul României este inalienabil”.

157

ConstituŃia a consfinŃit regimul parlamentar democratic, a recunoscut drepturile şi libertăŃile cetăŃeneşti şi a consacrat principiul separaŃiei puterilor în stat. Potrivit ConstituŃiei, activitatea legislativă urma a fi exercitată de către rege şi ReprezentanŃa naŃională (formată din Senat şi Camera DeputaŃilor), cea executivă de către rege şi Guvern, iar cea judiciară de către instanŃele judecătoreşti. IniŃiativa legislativă aparŃinea fie regelui, fie uneia dintre cele două adunări ale ReprezentanŃei naŃionale. După aprobarea de către majoritatea membrilor ambelor adunări, legile urmau a fi sancŃionate de către rege. ConstituŃia din 1923 a introdus controlul constituŃionalităŃii legilor, exercitat de către Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie, care avea dreptul să declare inaplicabile legile contrare ConstituŃiei, dar numai cu privire la cazul judecat. De asemenea, a fost introdus şi principiul controlului legalităŃii actelor administrative, potrivit căruia instanŃele judecătoreşti puteau cenzura actele emanate de la administraŃia de stat şi puteau obliga statul la plata unor despăgubiri către persoanele particulare. Prin Legea electorală din martie 1926 s-a reglementat, pe larg, dreptul de a alege şi de a fi ales, desfăşurarea alegerilor, structura Adunării DeputaŃilor şi a Senatului. În perioada 1927-1930 a funcŃionat, conform prevederilor constituŃionale, instituŃia regenŃei. Instituirea regenŃei a fost determinată de renunŃarea lui Carol, fiul cel mare al regelui Ferdinand, la prerogativele de moştenitor al tronului. În ianuarie 1926 Corpurile legiuitoare au ratificat actul renunŃării, proclamându-l moştenitor pe Mihai, fiul lui Carol. Totodată, a fost creată o regenŃă, formată din trei persoane, care urma a-şi exercita prerogativele, în eventualitatea în care Mihai ar fi ajuns rege înaintea majoratului. RegenŃa a început să îşi exercite atribuŃiile din iunie 1927, ca urmare a morŃii regelui Ferdinand. În anul 1930 Carol a revenit în Ńară şi s-a proclamat rege (restauraŃia), astfel încât regenŃa şi-a încetat activitatea. SecŃiunea a III-a. Dreptul administrativ În perioada de referinŃă au fost adoptate noi legi de organizare administrativă atât pe plan central, cât şi pe plan local. 158

MenŃionăm în acest sens Legea pentru organizarea ministerelor din 2 august 1929, prin care s-a creat cadrul general de organizare al ministerelor într-un sistem unitar. Potrivit acestei legi, regele desemna persoana care urma să formeze Guvernul, îi numea şi îi revoca pe miniştri. Legea mai prevedea înfiinŃarea Directoratelor ministeriale locale, în număr de şapte, pentru fiecare minister, ca centre de administraŃie şi inspecŃie locală. La 14 iunie 1925 a fost adoptată Legea pentru unificarea administrativă, prin care s-a stabilit un sistem unitar de organizare teritorială a statului naŃional şi s-a prevăzut constituirea organelor locale eligibile. Conform legii, teritoriul României se împărŃea din punct de vedere administrativ, în judeŃe şi comune. Comunele erau de două feluri: rurale şi urbane. Comunele rurale se puteau forma din unul sau mai multe sate, în funcŃie de numărul locuitorilor pe care îl aveau. Comunele urbane erau centre de populaŃie recunoscute ca atare prin lege; la rândul lor, ele se împărŃeau în comune reşedinŃă de judeŃ şi comune nereşedinŃă de judeŃ. Unele comune urbane reşedinŃă de judeŃ, de mai mare importanŃă, puteau fi declarate prin lege ca municipii. JudeŃele erau împărŃite în plăşi, iar comunele urbane în sectoare. AdministraŃia judeŃului se afla sub conducerea perfectului, numit prin decret regal, la propunerea Ministerului de Interne. În fruntea administraŃiei comunale se afla primarul, care executa hotărârile Consiliului local şi ale DelegaŃiei permanente comunale. Primarul era ales de către Consiliul comunal. Conducerea plăşii era exercitată de către un pretor, numit prin decizie ministerială. La nivelul comunelor şi judeŃelor funcŃionau consilii şi delegaŃii permanente, competente să decidă potrivit legii. Prin Legea pentru organizarea administraŃiei locale din 3 august 1929 s-au adus o serie de modificări sistemului organizării administrative. Această lege prevedea că toate comunele, urbane sau rurale, puteau fi împărŃite în sectoare şi că se bucurau de personalitate juridică atât judeŃele şi comunele, cât şi sectoarele comunale. 159

Satele care făceau parte dintr-o comună rurală eru considerate ca fiind sectoare ale acesteia şi aveau conducere proprie. În perioada de referinŃă, au fost adoptate o serie de legi privind crearea: - Consiliului Legislativ; - Consiliului Superior Administrativ; - Casei Pensiilor; - Camerelor Agricole; - Camerelor de Muncă; - precum şi reorganizarea Camerelor de ComerŃ şi Industrie. De asemenea, a fost adoptat Statutul funcŃionarilor publici. SecŃiunea a IV-a. Dreptul civil În domeniul dreptului civil a rămas în vigoare codul adoptat în anul 1864, dar s-au aplicat şi unele legi speciale, a căror adoptare a fost impusă de transformările economico-sociale. Unificarea legislaŃiei civile s-a realizat în mod treptat şi diferenŃiat de la o provincie la alta. Astfel, dacă la sfârşitul deceniului al treilea, în vechea Românie şi în Basarabia se aplicau aceleaşi norme de drept civil, în Transilvania au continuat să se aplice unele norme specifice până în timpul celui de al doilea război mondial. În anumite domenii ale dreptului civil au intervenit noi reglementări şi au fost introduse noi principii. Astfel, în materia proprietăŃii, dacă potrivit concepŃiei clasice, exprimată în art. 480 din Codul civil, dreptul de proprietate are un caracter absolut, ConstituŃia din 1923 şi legislaŃia civilă specială au consacrat concepŃia proprietăŃii ca funcŃie socială. Pe această cale s-a creat baza juridică în vederea exproprierii pentru cauză de utilitate naŃională. Prin ConstituŃia din 1923 a fost reformulat conceptul de “utilitate publică”, dându-i-se o accepŃiune mult mai largă faŃă de cea consacrată prin ConstituŃia din 1866. Pe această bază au fost adoptate o serie de măsuri în vederea limitării dreptului de proprietate absolută. Aceste măsuri au fost necesare, întrucât, potrivit concepŃiei romane clasice, preluată de codurile civile burgheze, proprietarul unui teren avea drepturi depline atât asupra subsolului, cât şi asupra spaŃiului aerian aflat asupra acelui teren. 160

ConstituŃia din 1923 a prevăzut, însă, că bogăŃiile subsolului trec în proprietatea statului, ceea ce echivalează cu o naŃionalizare a subsolului. De asemenea, s-au adus îngrădiri cu privire la dreptul asupra spaŃiului aerian, în interesul societăŃilor de navigaŃie aeriană. Totodată, s-a procedat la naŃionalizarea unor întreprinderi de armament şi a unor uzine metalurgice. În fapt, după naŃionalizare au fost trecute în folosinŃa unor particulari, sub pretextul că particularii pot pune mai bine în valoare decât statul bogăŃiile subsolului şi întreprinderile. Cu privire la proprietatea funciară s-a adoptat o serie de legi pentru înfăptuirea reformei agrare. Aceste legi au fost distincte pentru vechea Românie şi pentru vechile provincii. Reforma agrară, legiferată în anul 1921, a presupus două operaŃii distincte. Prima operaŃie a fost aceea a trecerii terenurilor expropriate în proprietatea statului, cu plata unor substanŃiale despăgubiri. PreŃul răscumpărării era egal cu preŃul regional al arendei înmulŃit cu 40 în vechea Românie, şi cu 20 pentru restul Ńării. Această primă operaŃie s-a putut efectua într-o perioadă scurtă de timp, cu atât mai mult cu cât despăgubirile urmau a fi plătite de către stat. Cea de a doua operaŃiune consta în vânzarea pământurilor de către stat Ńăranilor. Această formulă juridică prin care s-a făcut împroprietărirea a avut menirea să dea impresia că pământurile nu au trecut din proprietatea moşierilor în cea a Ńăranilor, ci că au fost vândute de către stat. Legile de împroprietărire au prevăzut că pământurile repartizate Ńăranilor nu puteau fi vândute sau ipotecate înainte de stingerea datoriilor către stat. Regimul juridic al proprietăŃii asupra subsolului a fost stabilit prin Legea minelor din 3 iulie 1924. Această lege a reafirmat principiul constituŃional privind proprietatea statului asupra bogăŃiilor subsolului, cu unele excepŃii. Astfel legea a recunoscut drepturile câştigate asupra bogăŃiilor subsolului, cunoscute şi exploatate în acel moment, ceea ce a constituit o importantă limită a reglementării. Aşa se face că dispoziŃiile legii urmau a se aplica integral numai pentru concesionarea

161

terenurilor aflate în rezerva statului şi pentru terenurile persoanelor particulare care nu puteau exploata subsolul pe teren propriu. Regimul juridic al proprietăŃii statului a suferit o serie de modificări prin Legea pentru exploatarea minelor din 29 martie 1929 şi prin Legea privitoare la comercializarea şi controlul întreprinderilor economice ale statului din 6 iunie 1929. Prevederile acestor legi au fost astfel formulate încât să favorizeze capitalul privat, inclusiv capitalul străin. Aşa, de pildă, proporŃia participării capitalului privat nu era fixată, astfel încât acesta, în baza unei participări simbolice, dobândea acces la exploatarea bunurilor statului. În perioada de referinŃă, prevederile dreptului civil cu privire la condiŃia juridică a persoanei au fost completate cu noi reglementări. MenŃionăm în acest sens: - Legea din 1928 cu privire la actele de stare civilă; - Legea din 1929 asupra contractelor de muncă; - Legea din 1932 cu privire la ridicarea incapacităŃii femeii măritate. Prin aceste legi s-a atenuat inegalitatea dintre bărbat şi femeie în domeniul dreptului civil. Astfel, s-a prevăzut că femeia nu mai trebuie să ceară consimŃământul soŃului în vederea încheierii unei convenŃii de muncă şi că femeia are dreptul de a-şi încasa salariul şi de a dispune de el, precum şi dreptul de a-şi înstrăina bunurile fără autorizaŃia soŃului. În materia persoanelor juridice, au intervenit modificări impuse de transformările din viaŃa social-economică. Astfel, prin Legea din 26 mai 1921 se autoriza organizarea sindicatelor, cu condiŃia ca acestea să se preocupe numai de problemele cu caracter strict profesional, economic, social şi cultural ale membrilor lor. Se interzicea sindicatelor desfăşurarea oricărei activităŃi politice, ca şi dependenŃa faŃă de vreun partid politic. Prin Legea pentru persoanele juridice din 6 februarie 1924, vechiul sistem, potrivit cu care personalitatea juridică se acorda prin lege, a fost înlocuit cu sistemul acordării personalităŃii juridice pe baza unei proceduri speciale, care se desfăşura în faŃa instanŃelor judecătoreşti. Reglementările noi ce au intervenit în materia obligaŃiilor au dat statului posibilitatea de a dirija raporturile dintre creditori şi debitori, mai ales în perioada 162

crizei economice. MenŃionăm în acest sens Legea din 20 august 1929 pentru libera circulaŃie a bunurilor agricole (Legea Mihalache), prin care loturile provenite din împroprietăriri puteau fi scoase la vânzare de către creditori. Pentru soluŃionarea datoriilor agricole ale Ńăranilor, care au generat adânci nemulŃumiri, statul a intervenit cu o serie de măsuri vizând reducerea datoriilor Ńăranilor, prelungirea scadenŃelor pentru datoriile care mai rămâneau de plătit, organizarea creditului agricol şi suspendarea executării silite asupra Ńăranilor. Asemenea dispoziŃii cuprind Legea pentru asanarea datoriilor agricole din 19 aprilie 1933, Legea pentru reglementarea datoriilor agricole şi urbane din 14 aprilie 1932, precum şi Legea conversiunii datoriilor agricole din 7 aprilie 1934. În perioada de referinŃă au intervenit modificări şi în fizionomia contractului de vânzare-cumpărare. Potrivit codului civil, contractul de vânzare-cumpărare era translativ de proprietate, fapt care, în condiŃiile crizei, genera serioase inconveniente pentru capitalişti. Aceasta întrucât, în momentul falimentului, bunurile aflate în magazinele comercianŃilor erau vândute la licitaŃie, iar suma rezultată era împărŃită în mod proporŃional între creditorii falitului. În practica relaŃiilor comerciale, mărfurile erau procurate periodic prin contractul de vânzare-cumpărare, iar plata urma a se face la scadenŃele prevăzute: marii comercianŃi deveneau proprietari ai mărfurilor în momentul primirii lor, chiar dacă preŃul nu era plătit. Iar dacă mărfurile rămâneau nevândute, în condiŃiile generate de criza economică, comercianŃii cu amănuntul dădeau faliment, iar creditorii le scoteau bunurile la vânzare pentru a se despăgubi. Urmarea era că industriaşii şi angrosiştii nu-şi mai puteau valorifica drepturile de creanŃă născute din contractele încheiate cu micii negustori, aşa încât dădeau şi ei faliment. Pentru a se evita asemenea consecinŃe s-a recurs la vânzarea bunurilor fără transferul dreptului de proprietate, dacă preŃul nu era plătit în momentul remiterii mărfurilor. În domeniul relaŃiilor de muncă au fost adoptate, în acea perioadă, noi reglementări, inclusiv de unificare legislativă. Au fost adoptate o serie de legi care cuprindeau dispoziŃii cu privire la soluŃionarea conflictelor colective de muncă, la repausul duminical, la durata zilei de muncă, ocrotirea minorilor şi a femeilor, la contractele de muncă, la jurisdicŃia muncii. 163

SecŃiunea a V-a. Dreptul penal În domeniul dreptului penal a rămas în vigoare codul adoptat în anul 1864. După făurirea statului naŃional unitar român s-a trecut la elaborarea unui nou cod penal, care a fost adoptat, după îndelungate tergiversări, la 18 martie 1936 şi a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1937. Noul cod penal a fost sistematizat în trei părŃi: - Cartea I – DispoziŃii generale; - Cartea a II-a – DispoziŃii privitoare la crime şi delicte; - Cartea a III-a – DispoziŃii privind contravenŃiile. În perioada la care ne referim au fost adoptate şi o serie de legi penale speciale care se refereau la apărarea liniştii şi creditului Ńării (1930), la reprimarea concurenŃei neloiale (1932), la reprimarea unor infracŃiuni contra liniştii publice (Legea Mârzescu - 1924), la apărarea regimului monarhic din România (1927), la introducerea stării de asediu (1933) şi la apărarea ordinii (1934). SecŃiunea a VI-a. Procedura civilă În domeniul procedurii civile a continuat să se aplice codul adoptat în anul 1864. Unificarea legislativă în această materie s-a realizat atât prin extinderea unor dispoziŃii de procedură civilă din vechea Românie în noile provincii, cât şi prin adoptarea unor noi legi. MenŃionăm în acest sens Legea din din 19 mai 1925, care viza unificarea unor dispoziŃii de procedură civilă şi comercială, înlesnirea şi accelerarea judecăŃilor, precum şi competenŃa judecătorilor. SecŃiunea a VII-a. Procedura penală Şi în domeniul dreptului procesual penal a rămas în vigoare vechiul cod. În anul 1935, la 19 martie, a fost adoptat un nou cod de procedură penală, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1937. Noul cod a preluat numeroase dispoziŃii din cel anterior, dar a prevăzut şi unele reglementări noi.

164

***

În scopul creării unui cadru unitar pentru aplicarea dreptului a fost dată, la 25 ianuarie 1924, Legea pentru unificarea organizării judecătoreşti. Conform dispoziŃiilor acestei legi, instanŃele judecătoreşti erau constituite întrun sistem format din: - judecătorii; - tribunale; - curŃi de apel; - curŃi cu juri; - Curtea de CasaŃie. Judecătoriile erau rurale, urbane şi mixte. În fiecare judeŃ funcŃiona un tribunal, compus din una sau mai multe secŃiuni. CurŃile de apel, în număr de 14, erau compuse din una sau mai multe secŃiuni. CurŃile cu juri judecau numai procese penale. InstanŃa supremă era Curtea de CasaŃie. În vederea unificării modului de compunere a corpului de avocaŃi s-a dat o lege specială în anul 1923, modificată în anul 1925.

Întrebări şi teste
Prin ce metode a realizat statul român unificarea legislativă după 1918?
Potrivit ConstituŃiei din 1923, iniŃiativa legislativă aparŃinea: a) regelui; b) Guvernului; c) ReprezentanŃei

NaŃionale

(formată

DeputaŃilor); d) Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie.

165

din

Senat

şi

Camera


Conform Legii din 14 iulie 1925, teritoriul României se împărŃea, din punct de vedere administrativ, în: a) judeŃe; b) plăşi; c) oraşe; d) comune; e) sectoare; f) sate.
Ce modificări au fost aduse în materia proprietăŃii prin ConstituŃia din 1923 faŃă de ConstituŃia din 1866?
Care au fost cele două operaŃii distincte presupuse de reforma agrară legiferată în 1921?
Ce prevăd Legile din 1928 (cu privire la actele de stare civilă), din 1929 (asupra contractelor de muncă) şi din 1932 (cu privire la ridicarea incapacităŃii femeii măritate) prin care s-a atenuat inegalitatea dintre bărbat şi femeie în domeniul dreptului civil?
Legea din 26 mai 1921 interzice sindicatelor: a) activităŃi politice; b) activităŃi sociale şi culturale; c) dependenŃa faŃă de vreun partid politic; d) activităŃi economice.
Care erau instanŃele judecătoreşti stabilite prin Legea din 25 ianuarie 1924 pentru unificarea organizării judecătoreşti?

166

Bibliografie EMIL CERNEA, EMIL MOLCUł, “Istoria statului şi dreptului românesc”, Editura Press Mihaela, Bucureşti, 2001; C. HAMANGIU, “Codul general al României”, 38 vol., Bucureşti, 1907-1940; ST. PASCU, VL. HANGA, “CrestomaŃie pentru studiul istoriei statului şi dreptului românesc”, 3 vol., Bucureşti, 1955-1963; COLECTIV, coordonat de I. CETERCHI, “Istoria dreptului românesc”, 3 vol., Editura Academiei R. S. R., Bucureşti, 1980-1984; A. RĂDULESCU, “Pagini din istoria dreptului românesc”, Bucureşti, 1970; A. RĂDULESCU, “ViaŃa juridică şi administrativă a satelor”, Bucureşti, 1927; A. RĂDULESCU, “Curs de istoria dreptului român”, Bucureşti, 1926; I. PERETZ, “Curs de istoria dreptului român”, Bucureşti, 1926; G. FOTINO, “Pagini din istoria dreptului românesc”, Bucureşti, 1940; I. BALTARIU, “Tripticele din Transilvania”, Aiud, 1930; D. FIROIU, “Istoria statului şi dreptului românesc”, Bucureşti, 1976; LIVIU P. MARCU, “Istoria dreptului românesc”, Bucureşti, 1997; GH. CRONł, “Pravila de la Govora din 1640”, Bucureşti, 1961; *** - “Cartea românească de învăŃătură”, Bucureşti, 1961; *** - “Îndreptarea legii”, Bucureşti, 1962; *** - “Pravilniceasca condică”, Bucureşti, 1957; *** - “Codul Calimah”, Bucureşti, 1958; I. MURARU, “ConstituŃiile române”, Bucureşti, 1980; N. BĂLCESCU, “Opere”, vol. I, Bucureşti, 1953; C. DAICOVICIU şi COLECTIV, “Din istoria Transilvaniei”, Bucureşti, 1963; C. GIURESCU, “ContribuŃii la studiul marilor dregători în secolele XIV-XV”, Bucureşti, 1962; N. IORGA, “Les origines et l’originalité du droit roumain”, 1935; N. IORGA, “Istoria poporului românesc”, 1985; 167

ST. PASCU, “Voievodatul Transilvaniei”, Cluj-Napoca, 1971; GH. PLATON, “Istoria modernă a României”, Bucureşti, 1985; I. SCURTU, “ViaŃa politică din România 1918-1944”, Bucureşti, 1982; I. SCURTU, “ViaŃa cotidiană a Românilor în perioada interbelică”, Editura RAO, Bucureşti, 2001; ALEXANDRU MADGEARU, “Românii în opera notarului anonim”, FundaŃia Culturală Română, Cluj-Napoca, 2001; TEOCTIST, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, “Pe treptele slujirii creştine”, Bucureşti, 2001; GH. ZBUCHEA, “O istorie a românilor din peninsula balcanică. Secolul XVIII-XX”, Bucureşti, 1999; I. VARTA, “RevoluŃia de la 1848 în łările Române. Documente inedite din arhivele ruseşti”, Editura ARC, Chişinău, 1998; COLECTIV, coordonat de F. TUCĂ, “2000 de ani de stabilitate, creştinism şi cultură în spaŃiul românesc. Repere cronologice sau picături din istoria neamului”, Bucureşti, 2000; MARIAN STROIA, “Românii, marile puteri şi sud-estul Europei” (1800-1830), Bucureşti, 2002; COLECTIV, coordonator B. MURGESCU, “Istoria României în texte”, Bucureşti, 2001.

168