Mediul Si Modul De Viata In Epoca Bronzului

FACULTATEA DE ISTORIE BUTNARU EMANUEL – GRUPA H111

Mediul şi modul de viaţă în epoca bronzului

Epoca Bronzului este o perioadă din dezvoltarea civilizației când cele mai avansate tehnologii de prelucrare a metalelor (cel putin din punct de vedere al raspândirii) erau tehnicile de extragere a cuprului și staniului (cositor) din minereul disponibil, și apoi crearea unui aliaj din aceste metale pentru a turna bronzul. Epoca Bronzului face parte din sistemul celor trei epoci pentru societățile preistorice. În acest sistem, ea urmeaza neoliticului în unele zone de pe glob. În majoritatea Africii sub-sahariene, neoliticul este urmat direct de epoca fierului. Conceptul de “epocă a bronzului” a apărut la începutul secolului al XIX-lea şi i se datorează danezului Christian Jürgensen Thomsen. Acesta a ordonat artefactele din Muzeului Naţional de Antichităţi din Copenhaga, adunate de-a lungul vremii, după trei epoci distincte: a pietrei, a bronzului şi a fierului. Merită menţionat faptul că selecţia lui Thomsen nu a fost strict tipologică, ci acesta a urmărit în special “complexele închise”, cum ar fi mormintele sau depozitele. După obţinerea pe scară largă a datelor radiometrice şi a corectării lor prin dendrocronologie, datele absolute ale epocii bronzului s-au schimbat radical. Astfel, perioada timpurie a epocii bronzului a fost încadrată între cca. 3500 şi 2200 B.C, cea mijlocie între 2200 şi 1600/1500 B.P. iar cea târzie între cca. 1600/1500 şi 1100 B.C. Din punct de vedere climatic, în epoca bronzului s-au produs schimbări semnificative. Epoca bronzului se suprapune peste trei perioade din Holocen. În prima perioadă, 3400 – 3000 B.C. - se constată cea mai profundă avansare a gheţarilor, mai precis, aproximativ 750 m mai jos. În perioada a doua, 2900 – 2300 B.C. – se produc avansări glaciare şi un maxim pluvial, datat în jurul anului 2400 B.P. Epoca bronzului se suprapune doar peste prima parte a celei de-a treia perioade (2300 – 400 d.Hr.). În această perioadă, climatul se reîncălzeşte1. Primele dovezi de prelucrare a bronzului datează de la jumătatea mileniului al IV-lea î. Hr. , Cultura Maikop în Caucaz. De aici, tehnologia s-a raspândit cu repeziciune în Orientul Apropiat, și apoi la Civilizatiile de pe Valea Indusului (vezi Meluhha). Cele mai vechi aliaje conţin un mic procentaj (sub 1-2 %) de arsenic şi, pentru desemnarea lor, se folosesc şi termenii de cupru arsenizat sau pseudobronzuri. După părerea multor specialişti, în aceste cazuri nu este vorba de un aliaj intenţionat, ci au fost folosite minereuri care, în mod natural, au conţinut şi arsenic. Acestea au putut fi mai uşor identificate datorită mirosului specific de usturoi. Din cauza toxicităţii arsenicului, acesta a fost înlocuit cu staniu sau cu alte metale. Bronzul „standard”

FACULTATEA DE ISTORIE BUTNARU EMANUEL – GRUPA H111

conţine 90% Cu şi 10% Sn; la acest procentaj optim s-a ajuns treptat, la început adăugându-se doar 1-6 % cositor. Bronzul cu cositor apare în Orientul Apropiat în a doua jumătate a mileniului IV, iar în prima jumătate a mileniului următor acest meşteşug este deja perfect maturizat. În cursul mileniului al III-lea, metalurgia bronzului începe să se răspândească, treptat, în toată Lumea Veche. Acest fenomen a fost înlesnit şi prin dezvoltarea comerţului la mare distanţă, determinată, la rândul său, de rarităţile zăcămintelor de cositor, metal ce trebuia procurat, de multe ori, din regiuni îndepărtate. Astfel, dacă zăcămintele de cupru erau răspândite în mai toate ţinuturile Lumii Vechi, cositorul se găsea doar în câteva locuri: în Asia anterioară, în munţii din nordul şi vestul Iranului, iar în Europa, în regiunea Cornwall (Anglia de sud-vest), Bretagne (Franţa de nord-vest), Peninsula Iberică şi în nordul Italiei. . Epoca bronzului se defineşte la început prin aşezări restrânse, economia se baza preoponderent pe creşterea vitelor, iar societatea prin structuri de putere şi prestigiu (de exemplu, apare tumulul ca monument funerar). Diferenţa se remarcă şi la nivelul ceramicii de o cu totul altă factură în comparaţie cu cea neolitică, precum şi în ceea ce priveşte obiectele de metal. În ceea ce priveşte ritul şi ritualul funerar au fost folosite atât incineraţia, cât şi inhumaţia, ambele cu o mulţime de subtipuri şi variante, în funcţie de tradiţia grupurilor sociale respective şi de statutul social al defuncţilor. În ceea ce priveşte religia epocii bronzului, avem prea puţine date pentru a o reconstitui în mod plauzibil. Datele arheologiei par să indice o preponderenţă a unui cult solar, în cadrul unei religii de tip politeist. Epoca bronzului nu a apărul şi nu s-a dezvoltat în acelaşi timp pe tot teritoriul planetei. Ţinând seama de acest aspect, vom aborda, în cele ce urmează, mai multe cazuri particulare. Primul caz la care ne vom opri este cel al Orientului Apropiat. Metalurgia s-a dezvoltat întâi în Anatolia, Turcia de astăzi. Munții din zonele înalte ale Anatoliei aveau bogate depozite de cupru si staniu. Cuprul era de asemenea minat în Cipru, Egipt, Deșertul Negev, Iran, și în jurul Golfului Persic. Cuprul era de obicei amestecat cu arsenic, însa cererea crescânda a dus la stabilirea de rute comerciale la mare distanta în și din Anatolia. Cuprul era importat pe rute maritime către marile regate ale Egiptului Antic și Mesopotamiei.

Fig. 1. Harta Orientului Apropiat La începutul epocii bronzului au apărut orașele state organizate și a fost inventată scrierea (Perioada Uruk, în mileniul al patrulea B.C.). La jumătatea epocii bronzului, migrațiile au schimbat parțial situația politică din Orientul Apropiat (amoriții, hittiții, hurrienii, hiksoșii și,

FACULTATEA DE ISTORIE BUTNARU EMANUEL – GRUPA H111

posibil, israelițiii). Sfârșitul epocii bronzului e caracterizat de regate puternice aflate în competiție și statele lor vasale (Egiptul Antic, Asiria, Babilonia, Hittiții, Mitanni). Au existat contacte prelungite cu civilizațiile egeene (Ahaia, Alashiya), în care comerțul cu aramă a jucat un rol important. Această perioadă a avut drept finalitate așa-numita prăbușire a epocii bronzului, care a afectat o mare parte a Mediteranei de Est și a Orientului Mijlociu. Prelucrarea fierului a început încă din perioada târzie a bronzului în Anatolia. Trecerea către epoca fierului, aproximativ 1200 B.C, a fost mai mult politică decât determinată de noi descoperiri în domeniul prelucrării metalelor. A doua zonă despre care vom vorbi este cea a Mării Egee. Civilizațiile epocii bronzului din zona Mării Egee au creat o rețea comercială la mare distanță. Această rețea exporta cositor și cărbune în Cipru, unde era minat cuprul și aliat cu cositorul pentru a produce bronzul. Obiectele din bronz erau apoi exportate peste tot, încurajând comerțul. Analiza izotopică a cositorului din unele obiecte din bronz din zona mediteraneeană a arătat că acesta provenea din surse îndepărtate precum Marea Britanie. Știința navigației era bine dezvoltată, ajungând la un nivel care nu va mai fi atins până la descoperirea (sau poate redescoperirea) unei metode de a determina longitudinea, în jurul anului 1750. Fig.2. Zona Mării Egee Civilizația minoică cu baza la Knossos avea cea mai mare influență asupra comerțului în epoca bronzului. Nu se știe cu exactitate ce a determinat sfârșitul epocii bronzului în această regiune. Există dovezi că administrația miceniană a imperiului comercial regional a urmat declinului civilizației minoice. Există de asemenea dovezi care susțin teoria că mai multe state cliente minoice și-au pierdut o mare parte din populație ca urmare a foametei și/sau epidemiilor, lucru care ar indica o prăbușire a rețelei comerciale, oprind comerțul care ar fi putut ajuta populațiile înfometate, și ar fi putut împiedica anumite boli (legate de nutriție). Se știe de asemenea că grânarul imperiului minoic, zona de la nordul Mării Negre a suferit însemnate pierderi demografice, și, probabil, a scăzut și cultivarea de alimente în această perioadă. Fig.3.Lingou de cupru (Creta)

FACULTATEA DE ISTORIE BUTNARU EMANUEL – GRUPA H111

O a treia regiune la care ne vom referi este cea a Europei Centrale. În Europa Centrală, cultura Unetice de la începutul epocii bronzului (1800 B.C. - 1600 B.C.) include mai multe grupuri mai mici, cum ar fi cultura Straubingen, cultura Adlerberg și cultura Hatvan. Unele morminte foarte bogate, cum ar fi cele de la Leubingen cu daruri de înmormântare din aur, indică o creștere a stratificării sociale deja prezente în cultura Unetice. Cimitirele din această perioadă sunt totuși rare și de mici dimensiuni. Cultura Unetice este urmată de Epoca Mijlocie a Bronzului (1600 B.C.-1200 B.C.), Cultura tumulus, caracterizată prin înmormântări prin înhumare în tumuli (gorgane). În Ungaria de est, pe afluenții Crișului, a apărut, la începutul epocii bronzului, cultura Mako, urmată de culturile Ottomany și Gyulavarsand. Cultura câmpurilor de urne de la sfârșitul Epocii Bronzuui (1300 B.C. - 700 B.C.) e caracterizată de înmormântări prin incinerare. Ea include cultura lusațiană în estul Germaniei și în Polonia ( 100 B.C. - 500 B.C.) care continuă în epoca fierului. Epoca Bronzului din Europa centrală este urmată de cultura Hallstatt a epocii fierului(700 B.C. - 450 B.C.). Zona următoare la care ne vom opri este cea a Marii Britanii. În Marea Britanie, Epoca Bronzului este considerată a fi perioada începând aproximativ cu 2100 B.C. și până în 700 B.C. Prin imigrație, noi popoare au venit în insule de pe continent, cercetarea izotopilor de pe smalțul dinților scheletelor descoperite în mormintele de la începutul Epocii Bronzului din apropiere de Stonehenge indicând că măcar o parte din imigranți proveneau din Elveția de astăzi. Popoarele Beaker aveau un comportament diferit față de populațiile neolitce care le-au precedat, schimbările culturale fiind semnificative, deși integrarea se crede că a fost pașnică, de vreme ce multe din siturile henge timpurii au fost adoptate de noii-veniți. Cultura Wessex s-a dezvoltat în sudul Marii Britanii în această perioadă. În plus, clima se schimba, din caldă și uscată devenind mult mai umedă, obligând populația să părăsească locurile ușor de apărat, din zonele înalte, pentru a locui în văile mai fertile. Au apărut ferme mari de vite în zonele joase, lucru care a contribuit la creșterea economică, și a impulsionat defrișările. Cultura Deverel-Rimbury a apărut în a doua jumătate a 'Epocii mijlocii a Bronzului' (c. 1400 B.C. – 1100 B.C.) ca urmare a acestor schimbări. Zona Cornwall reprezenta o sursă importantă de cositor pentru o mare parte a Europei Occidentale, iar cuprul era extras din locuri precum mina Great Orme în nordul Țării Galilor. Grupurile sociale par să fi fost tribale, însă de o complexitate Fig.5.Arhipelagul Britanic crescândă. În continuare, vom trece la zona Munţilor Anzi. Epoca Bronzului în regiunea andină a Americii de Sud se crede că a început aproximativ în 900 B.C., când artizanii chavini au descoperit cum să alieze cuprul cu cositorul. Primele obiecte produse erau mai mult utilitare, precum topoare, cuțite, și obiecte agricole. Mai târziu, pe măsură ce chavinii au câștigat mai multă experiență în tehnologia prelucrării bronzului, ei au creat numeroase obiecte decorative ornate, în scopuri administrative, religioase sau ceremoniale, deoarece tradiția obiectelor decorative din aur, argint și cupru le era deja bine cunoscută.

FACULTATEA DE ISTORIE BUTNARU EMANUEL – GRUPA H111

Ultimul caz pe care îl vom aborda este cel al Asiei. Epoca Bronzului a început în China în jurul anului 2100 B.C, în timpul Dinastiei Xia. La Ban Chiang, Thailand, (Asia de Sud-Est) au fost descoperite artefacte din bronz din secolul al XXI-lea B.C. Cultura Erlitou, Dinastia Shang și Cultura Sanxingdui din China timpurie foloseau vase din beonz pentru ritualuri, obiecte agricole și arme. Perioada olăriei Mumun din sudul Peninsulei Coreene a adoptat treptat producția de bronz, aproximativ în anii 700-600 B.P. după o perioadă când pumnale și alte obiecte din bronz au fost schimbate până în interiorul peninsulei (aproximativ 900-700 B.P.). Bronzul a constituit un element important în ceremonii și ca ofrande mortuare până în 100 d.Hr.

Fig.6. Tripod din Cultura Erlitou

În concluzie, epoca bronzului este una dintre cele mai importante perioade din dezvoltarea omenirii. În această perioadă societatea umana cunoaşte o reală dezvoltare, şi asta datorită îmbunătăţirii modului de viaţă al comunităţilor.

Bibliografie: 1. László, Attila, De la prima familie la primele state. Prelegeri de preistorie generală, Iaşi, 2005. 2.Cârciumaru, Marin, Evoluţia omului în Cuaternar, Târgovişte, 2001. 3.Mustaţă, Gheorghe, Mustaţă, Mariana, Homo sapiens sapiens. Origine şi evoluţie, Arad, 2002. 4.Platon, Nikolas, Civilizaţia egeeană, Bucureşti, 1988. 5.Roşu, Lucian, Treptele antropogenezei. Mic dicţionar al oamenilor fosili, Bucureşti, 1987. 6.www.bronzeage.com, accesat la 15.11.2012. 7.http://www.britannica.com/EBchecked/topic/81017/Bronze-Age, accesat la 7.11.2012. 8.http://www.bronze-age-craft.com, accesat la 17.11.2012.

FACULTATEA DE ISTORIE BUTNARU EMANUEL – GRUPA H111