Povesti Rusesti

POUE9TT

FERMECATE RUSEgTT

IUAN - FECIOR- DE.TARAN

SI BaIAURUL babe, care aveau u fost odatd intr-o oarecare impdralie, un moq trei feciori. Pe cel mai mic il chema lvanu$ka' Trdiau 'i-o la un loc - nu il arau qi griul il ogorul leneveau, cu tragere de inimd munceau, semanau.

intr-o buni zi, se rdspindi prin impdr5lie vestea ci balaurul cel niprasnic se pregdte$e sd le cotropeascd piminturile, pe oameni s6-i cisipeascS, iar satele, ora$ele sd le pirjoleascd, Motut fi baba cizuri pe ginduri, se mihniri grozav. Feciodi cei mari ii imbirbetau: Nu vd intristali, teiculS $i miicut6, cd pornim noi sdJ infruntdm pe balaur, si luptdm cu el pe viatd ti pe moarte. $i ca sd nu ve fie urit sd stati singuri, il l6sim cu voi pe Ivanuqka, el e incd prea tinir pentru lupti. Ba nui a zis Ivanuqka, nu md-nvoiesc sd rimin acasd, si vi a$tept pe voi, merg gi eu sA lupt cu balaurull

Mo$ul ti baba nu s-au impotrivit, n-au incercat sd-l convingd pe Ivanurka se-ti schimbe gindul, ci i-au preg;tit de plecare pe cite$i trei feciorii. gi_au incins fralii la briu palo$ele de otei $i-au luat traistele cu merinde, au incAlecat pe cai buni $i la drum. Au mers ei -ce-au mers pind au ajuns intr-un sat. Cind si_au aruncat ochii jur-imprejur nici 1ipenie; totul pirjolit, dirimat, doar o micd izbi rimdsese neatins5.

Cei trei frati au intrat in izbd. Acolo, o babi gemea.

bitrini zicea pe cuptor $i

Bund ziua, bunico! au zis fratii. Buni ziua, voinicilor. incot.o ali pornit-o? PAi, am pornit-o, bunico, spre riul Coacdzului, Iing6 podul Cilinului, Ne ducem si luptim cu balaurul, sd nul lisim s; ne cotropeascd mo$ra. - Ehei, voinicilor, straqnicd treabd ali pus la cale! Ci ticdlosul ;st de balaur a pustiit totul, pe oameni i-a pridat li la moarte naprasnicd i-a trimis. Acuma a ajuns ti pe meleagurile noastre, ne-am rimas cu zjle numar eu singurd - se vede ci nu-i sint de trebuinte, si se ospateze cu mine... Cei trei frali au remas peste noapre la bdrrina, jar a doua zi in zori s-au sculat !i au pornit iariqi la drum. Au mers pinA au ajuns chiar pe malul riului Coacizului, lingd podul Cilinului. Pe malul apei erau r;spindite tot palote qi arcuri sfirimate, laolalte cu oase omenetti. Au gdsit fralii o izbd pdrdsiti;i au hordrit si rdmini peste noaDte in ea. mei, a zis Ivan, acuma. ca am ajuns in qinururi srraine ; - Ei, fralii indepirtate, trebuie se fim numai ochi qi urechi la toate. Sd stea de paza pe rind, cite unul dintre noi in fiece noapte, ca sE nu poatd rrece balaurul peste podul Celinului. In prima noapte s-a dus si stea de pazd cel mai mare dintre frali. A dat o.aitd pe malul apei, a scormonit cu privirea dincolo, peste riul Coacdzului pretutindeni liniqte, pe nimeni n-a vdzut, nimic n-a auzif. S-a cuibirit fratele cel mare sub o tufi de r;chite, a adormit buttean ti s-a pus pe sfordit, Ivan insd sti culcat in izbd fi nu poate adormi, nu poate nici afipi mecar. ^Indate ce a trecut de miezul noplii i$i ia palolul de olel 9i porneqte spre riul Coacdzului. Cind colo, ce sd vadd? Frate-siu cel mare doarme sub tufa si sforaie pe intrecule. Ivan il las6 in pace si doarmi, iar el se ascunde sub podul Cdlinului qi incepe sd pizeascd trecerea peste pod. Deodati apele riului incepurd a clocoti;i vulturii de prin stejari pornird sd lipe cici se apropia un balaur cu tase capete. Lighioana se ndpusti pe podul

-

Cilinului, dar cind ajunse la jumitarea acestuia, calul ise poticni, corbul negru de pe umir tresdri, iar ciinele negru care venea in urma lor i;i zbirli blana. Arunci balaurul cu |a\e capete zisel de ce tresari? $i de ce

- De ce te poticnetti, calule? Iar tu, corbule negru, te zbirle$ti tu, ciine negru? Oare a1i prins de veste ce Ivan

fecior-de-leran qi chiar Ce pind nescut acum se afli pe-aproape? Pii, eu socot cA nici nu s-a s-ar fi niscut inci nu-i bun de lupt;: cu o mini l-aq inqfdca ti cu cealaltA l-a$ rdpune! Dar Ivan fecior-de-tiran ieqi de sub pod qi zise: la, nu te mai lduda, balaur spurcatl CitA vreme nll dobori toimul cel mindru, nu te pripi sd-l jumulegti. $i daci nu-l cunoqti pe voinicul cel viteaz, nuJ mai batjocori, Haide, mai bine si ne mdsurim puterile 9i care din dol va birui, acela sd se laude! S-au apropiat, fi-au luat avint ti s-au izbit cu atita putere, cd pimintul dimprejur a gemut, fecior-de-tdran Balaurul n-a avut noroc: dintr-o singurd lovituri lvan 1,-a retezat trei capete. Opre$te-te, Ivan fecior-de-l6ran! ii strigd balaurul. Lasd-me sd mi odihnesc pulin. Vrei odihnd! Tu, balaure, ai trei capete pe cind eu doar unul. Las' cd ne-om odihni mai tirziu cind vei avea un singur cap $i tu. Din nou s-au apropiat gi din nou s-au izbit. Ivan fecior-de-1dran i-a retezat baiaurului ti celelalte t.ei capete. I-a despicat trupul fi fdcinduJ bucafele l-a aruncat in riul Coacizului, iar cele sase capete le-a aqezat sub podul Cilinului. Dupi aceea s-a intors in izbd ti s-a culcat sd se odihneascd. Dis-de-dimineati a venit fi fratele cel mare. Ivan l-a intrebat: Ei, cum a fost, ai vazut ceva? Nu, frafilor, n-a trecut pe lingi mine nici mecar o musc;. ,A.uzindul, Ivan nu i-a zis nici o vorbulild. in noaptea urmitoare pleci si stea de paze fratele mijlociu. Se plimbi o vreme, se uiti in toate pi4ile $i se liniqti. Se furiqd in nitte tufe $i adormr. Ivan nu se increzu nici in el. Cum trecu de miezul noplii se imbrdci, jfi lui sabia cea asculitd fi porni spre riul Coacizului, Se ascunse sub podul Cilinului qi se puse la pindd. DeodatA apele riului incepurd a clocoti, vulturii de prin stejari se puserd pe lipit cici se apropia un balaur cu noui capete. De cum pali pe podul Cdlinului calul balaurului se poticnj, corbui negru de pe umir tresdri, iar

ciinele negru, care venea in urma lor, iti zbirli blana. Balaurul lovr cu biciul peste coaste, corbul peste pene qi ciinele peste urechi: -Decalul ce te poticnetti, calule? $i de ce tu, corbule negru, tresari? Iar ru, ciine- negru, de ce te zbirle{ti? Oare ati prins de veste ci Ivan - fecior-dejiran se afli pe-aproape? Eu socot ci nici nu s-a ndscut qi chiar de s-ar fi niscut incd nu-i bun de luptd: l-af rdpune doar cu un deget de-al meu. Dar Ivan ie$i de sub podul Cilinului 9i zise: - fecior-de-1;ran Bagd de seam5, balaur spurcat, nu te mai l5uda $i treci la treabd! Vedem noi la urmd, cine pe cine va biruil $i numai ce ipi avinti Ivan paloqul de oJel, o datd qi inci o dat5, cd rerezd tase dintre capetele balaurului. Balaurul izbi qi el de il implintd pe Ivan pini ia genunchi in pdmintul jilav. lar lvan lui un pumn de nisip qi-l azvirli in ochii bulbucali ai balaurului. gi in vreme ce balaurul iqi freca;i i;i curiqa ochii, Ivan i-a retezat $i celelalte capete. Dup; aceea i-a spintecat trupul ti ficindu-l buc;lele l-a aruncat in riul Coacizului, iar cele noud capete le-a atezat sub podul Cefinului. El insi s-a intors in izb5, s-a culcat si a adormir ca )i cum nimic nu se inrimplase. Dimineala a venit ti fratele cel mijlociu, cum a fost, l-a intrebat Ivan, ai v;zut ceva in timpul noptii? - Ei, Nu, n-am vdzut nimic, n-a trecut pe lingd mine nici micar o musca, n-a -liuit nici mdcar un linlar. Ei, dacd-i a$a cum spuneli, haideli cu mine, sclrmpii mei frafi, sd vd arit eu $i linlarul fi musca! Ivan qi-a dus fralii sub podul Cilinului $i le-a ardtat capetele de balauri. la uitali-vd, zise el, ce fel de muqle fi de tiniari zboari pe-aici, Iar voi, friliorilor, mai bine rimineali acasi, pe cupror! decir sd porniqi la luptA!

Pe fra{i ii cuprinse ru;inea. Somnul, ziserd ei. ne-a doborit... In cea de-a treia noapte s-a pregitit sd mearg; ti sd stea de pazA chiar Ivan. Plec, le-a zis el, la o lupti insp;imintdtoare, iar voi, frdliorii mei, sd stali treji ti cu urechea la pindd toata noaptea: de indatd ce mi vefi auzr fluierind, lisati-mi slobod calul, iar voi venili cit mai repede in ajutorul meu. Ajunge lvan fecior-de-ldran la riul Coacizului, se ascunde sub podul Cilinului qi aqteapti. Indatd ce trecu de miezul noplii, pimintul cel jilav porni sd se clatine, apele riului incepurd a clocoti, vinturile nivalnice a vui, iar vulturii de prin stejari se puserd pe fipit... Se apropia un balaur cu doudsprezece capete. Toate cele douisprezece capete tuierau. toate cele dou;sprezece capete scoteau fleceri

fierbinli pe niri. Calul balaurului avea douAsprezece aripi, pirul de pe trupul calului era de aramd, iar coada qi coama ii erau de fier. Cum a pitit balaulul pe podul Cilinului calul de sub el se poticni, corbul negru de pe umdr tresiri, iar ciinele negru ce venea in urmd i$i zbirli blana. Balaurul lovi cu biciul calul peste coaste, corbul peste pene, ciinele peste urechi. De ce te poticnetti, calule? $i de ce tu, corbule negru, tresari? lar tu, ciine negru, de ce te zbirlesti? oare ati prins de veste cd Ivan fecior-deI;ran se afli pe-aproape? Eu socot cd nici nu s-a nascut $i chiar de s-ar fi ndscut incd nu-i bun de luptS: o dat6 doar sd suflu qi pulberea o sd se aleag5 de el!

Ivan fecior-de-laran iese de sub podul Cilinului qi zice: Ehei, balaure, prea devreme-ncepi a te liuda, vezi sd nu dai de belea! - Aha, va s; zici aici erai, Ivan fecior-de-1;ran! De ce-ai venit? am venit sd-ti vdd puterea vrdjma;d qi sA mi mdsor cu ea! - Pii, si te mdsori cu mine? Tu, o s;rmani musci! - Indrdzneqti Drept rispuns Ivan fecior-de-liran i-a zis balaurului: N-am venit la tine si-1i spun povegti, qi nici si le ascull pe-ale tale. Am venit s; ne luptdm pe viald qi pe moarte, si-i scap pe oamenii cei buni de tine, blestematule! Ivan i$i avintd sabia ascudta $i-i reteze balaurului trei dintre capete. Balaurul prinse din zbor capetele retezate, i$i trecu peste ele degetul siu de foc, pe datd, capetele se prinseri la loc, de parcb nici le lipi de gitlejele lor ti nu fuseseri retezate. Lui Ivan ii venea tare greu: balaurul cu Suieriturile il asurzea, cu fldcirile il ardea $i-l frigea, cu scinteile il orbea, $i pe deasupra il mai qi implintd pind la genunchi in pdmintul jilav. Apoi ii strigi in bdtaie de joc: poate sd te mai odihnegti pulin, Ivan - fecior-de-tdran? - Vrei Vorbe$ti de odihni? Odihni pe la noi inseamni lovette, reteaza bine, nu-{i plinge singur de mild, zise Ivan. Apoi el fluieri cu putere qi iqi aruncd minu$a dreaptd in mica izbd in care se aflau fralii sii. Mdnuqa sparse sticla din geamul izbei, insd fralii dormeau duqi, nu auzeau nirnic... Ivan iqi adund puterile, se mai avintd o datd, mai tare ca inainte, gi-i retezd balaurului $ase capete. Balaurul Ie prinse din zbor, ;i pe acestea, iti trecu peste ele degetul s?iu de foc, le lipi de gitlejuri $i iar5ti toate capetele erau la locul lor. Apoi se nipusti asupra lui lvan $i-l implinti pini la briu in pimintul jilav. ,,Proasd treabe," iti zise Ivan. Iqi scoase minuqa stingd qi o arunci spre mica Atunci

izbd, Minuta gduri acoperbul, insd n1m1c.

fralii dormeau mai departe, nu auzeau

$i iar hi lu; avint, pentru a treia oari, Ivan _ fecior_de_ldran $r_r retez; balaurului noui capete. Balaurul le prinse din zbor, ifi trecu degetul de foc peste ele, le apropie de gitlejuri, iar caperele se Iipiri ia loc;i de astd datA..Tot atunci, balaurul se nepusti la lvan qiJ implintd in pimini pini la

umen... Ivan $i-a luat ciciula fi a aruncat-o in mica izbi. Din pricina loviturii izba s-a cutremurat pin; in temelii, iar birnele ei mai_mai si se risipeascd in toate pirFle, Abia atunci s-au tezit ftalii;i au auzit calul lui Ivan nechezind din rasputeri ti zbdtindu-se sd scape din lanl. Fralii au deschis grajdul, dat drumul calului, iar ei au pornit alergind ^in urma lui, ca sd-i vini in i-au ajutor lui Ivan. Calul lui Ivan se ndpusti in galop qi incepu sd izbeascd balaurul cu copitele, sil mutte cu dinfii. Balaurul prinse si quiere, se sisiie, sd invdluie calul cu puzderie de scintei... in vremea asta, Ivan izbuti - fecior_de_tdran sd ias6 din pimint, ba ficu ce fdcu de-i tiie balaurului degetul de foc $i dupi aceea se apucd sd-i reteze capetele. I le reteze pe toate pi;d la ultimul, ii spintecd fupul qi fdcinduJ bucdlete, il aruncd in iiul Coaiazului. Tocmai atunci aiunseri la locul luptei qi fralii sdi. Halal si ve fie, somnorotilorl le-a zis lvan. Din pricina somnului - era vostru si plitesc eu cu capul. Fralii sai l-au adus in mica izbd, l-au spilat, l-au hrinit, i-au potolit setea $i l-au culcat si se odihneascd. In zorii zilei lvan s-a sculat ii a incepui sd se imbrace, sd se incalle. De ce te scoli cu noaptea-n cap? i-au zis fralii. Ar trebui sA te odihnelti temeinic dupd lupta crincend de ierr. Ba nu, le-a rispuns Ivan, nu-mi arde de odihnd, md duc la riul Coaca_ zuiui se-mi caut cingitoarea pe care-am pierdut-o acolo, Ia te uit5, ceJi mai dd prin minte, au zis fralii. Lasi ci trecem prin

ora; $i-Ii cumperi una noui. Ba nu, eu de cingitoarea mea am nevorel $i porni Ivan cdtre riul Coacdzului, dar nu se apucA si-ti caute cingitoarea, ci trecu pe podul Cilinului pe cel5lalt mal ti se furifi pe nesimlite pinA ]a palatele de piatrd ale balaurilor.

S-a apropiar de un gemulel de:chis a rras cu utechea: oare nu se pune la cale ceva riu impotriva lui? 'i Cind s-a uifat induntru, ce sd vadi? in palate $edeau cele trei neveste ale balaurilor, impreuni cu mama lor, zmeoaica cea bitrini.

$i cum gedeau acolo, puneau lucrurile la cale. Prima dintre ele zise: - Las-ce mi rizbun eu pe Ivan fecior-de_liran pentru barbatul meu! O sd i-o iau inainte gi, pe drumul ce-l -are de strdbdtut, ca si se intoarcd acasa impreuni cu fraqii lui, o sd stirnesc o ar$ila grozavi, iar eu o si md prefac in fintind. Cind se vor repezi citeqi trei sd-li potoleasci setea _ morti or sa se prabu)easce de la prima inghililure de apd. Bine te-ai gindit sA faci, incuviinld zmeoaica cea bitrini. -A doua zise: Eu o sd mi prefac intr-un mir incircat de roade. De vor vrea sA ma_ - cite un mdr pe dati vor fi sfi$iali in mii de nince fdrime! gi tu te-ai gindit bine, a l5udat-o zmeoaica cea bitrind. - Eu una, zise cea de-a treia, o sd aduc peste ei Lrn val de picoteald fi de somn, apoi o si le-o iau inainte, o sd mi prefac intr_un covor moale cu perne de mdtasd. Cum vor incerca fralii si se culce, sd se odihneascd. pe datd- ii va pirjoli focul! gi tu te-ai gindit bine! rosti zmeoaica. Ei, $i dac5 nu veti putea voi sA le venili de hac, miine pornesc qi eu sd-i ajung din urma $j se_i inghir pe ro[r trell Ivan fecior-de-fdran a stat s; asculte pini Ia capit vorbele lor s_a li intors la -fralii sdi. cum e, Ivanuqka, fi-ai gdsit cingitoarea? l-au intrebat fraur. - Ei, Gisit. - Nu merita si-1i pierzi vremea pentru atita lucru! - Ba merita, fratilor. $i indati dupi asta, tustrei fralii se pregdtir; in mare grabd qi porniri la orum. Au mers $i-au mers, strdbitind cimpuri qi lunci intinse. Era zi fierbinre. uscati $i lor le era grozav de sete, abia se mai lineau pe picioare. Tocmai atunci, cind s-au uitat mai bine, au vizut o fintini, iar in ea, plutind deasupra pe api un ciq mic de argint. Fratii i-au zis lui Ivan: - Hai, frdfoare, sd facem un popas, sd ne indestuldm cu api rece fi sa

adipim caii.

Cine gtie ce apd e in fintina aceea, le-a rdspuns Ivan. poate sd fie necuratd !i otrAvitoare.

$i descilecind, incepu sd izbeascd fintina cu sabia, taind gi impungind. Iar fintina porni si geamd 5i izbucni in hohore de plins. Tot atuncl se lisi

o cea{A selea.

groasl, dogoarea i$i scdzu puterea $i pe frafi inceti sd-i mai chinuiascd

t0

Ivan.

Acuma ati vdzut $i voi, fratilor, ce fel de apd era in fintina asta!

zrse

Vizut, cum sd nu fi vdzut, frdlioare! -$i au pornit mai departe la drum,

Sd fi mers mult, si fi mers putin, cine mai;tie? Doar ci vdzur5 deodate mir. Mirul era incAacat cu mere mari sl rumene. un Fralii descilecar; ti abia afteptau s; rupi din merele acelea, dar Ivan fecior-de-ldran a alergat inaintea lor ti lovind cu sabia a inceput si reteze tulpina mdrului chiar de Ia riddcinS. Si mirul porni si geami ;i si {ipe... Acuma aU vizut ti voi, fra{ilor, ce fel de mir era acesta! Nu erau

bune la gust merele din el. Si iar au incdlecat tustrei frafii qi au pornit mai departe. $i-au mers, $i-au tot mers pini i-a cuprins osteneala. Si ce se vada? Nu departe, in cimpie era intins un covor inflorat ti moale, iar pe covor se aflau Perne umplute cu Puf. Ar fi bine si ne intindem pe covorul ista, si ne odihnim qi sd alipim fi noi -vreun ceas. au zis fratii. Ba nicidecum fralilor, n-o si ne fie prea moale de ne culcdm pe acest - le-a covor, rdspuns lvan. Fralii s-au supirat pe el: $i de ce, md rog, ne tot povdluietti: asta nu se poate, cealalta nu-i voie! Ci doar avem gi noi cap si judecim Si singuri! Ivan nu le rispunse nici o vorbulili, doar i;i desprinse cingAtoarea de la briu;i o azvirli pe covor. Cingdtoarea fu cuprinsi de fldcdri qi arse toatd, nu rdmase nici urmi din ea. Iatd, ata s-ar fi intimplat ;i cu voi! zise Ivan. Apoi se apropie de covor gi prinse si spintece cu sabia Si covorul ;i pernele fdcindu-le pe toate firime. Dupi ce le spintecS;i le sfi$ie arunci zdrentele in toate p5rlile li zise: Degeaba, frafii mei, m-ali mustraf! Cdci doard qi fintina, qi mirul, qi covorul nu erau altceva decit nevestele balaurilor. Au vrut sd n'e ucidi. dar nu le-a mers: au murit ele nu noi! Fralii fi-au recunoscut gregeala gi au plecat mai departe, Sd fi mers mult, s; fi mers putin, cine mai qtie? Doar cd deodatd cerul se intuneca, vintul incepu si vijiie, iar pdmintul si vuiascd: in urma lor venea in zbor zmeoaica cea batrinA. $i-a cdscat botul o falci-n cer qi alta in pimint vrind sdl inghitd pe lvan qi pe fralii lui.- Dar nici voinicii nu erau protti, aruncard in botul zmeoaicei traistele lor cu merinde de drum fi cu sare. gindea c5-l ingfdcase pe Ivan fecior-de-1dran ;i Zmeoaica s-a bucurat

-

ll

pe fratii lui. A|a cd s-a oprit ca sd-i mestece in voie. indatd ce afli insi despre ce-i vorba, scuipi traistele cit colo ti se nipusti din nou pe urmele fralilor. Mai avea pulin qi-i ajungea din urmd... Vdzind ci nu mai poate scipa de primejdie, Ivan ipi imbokli calul si alerge din toate pute.ile, iar fralii se tineau strins dupd el. A;a au alergat, au alergat, au galopat, au tot galopat. Cind, ce sd vadi? in fala lor se inilta o potcov;rie, iar in potcovdrie stdteau $i lucrau doisprezece metteri potcovari. Potcovarilor, hei, potcovarilor, le-a strigat lvan, ingdduili-ne si intrdm in potcovdria voastrd! Potcovarii le-au ingdduit sA intre, apoi au incuiat in urma lcr potcovdria, pecetluind-o cu doudsprezece uqi de fier ii ferecind-o cu douasprezece lacate. Zmeoaj,ca a venit in zbor pind la potcovarie ;i a prins a urla: hei, potcovarilor, indatd sA mi-i dali pe Ivan fecior- Potcovarilor, de-liran pe fralii lui! fi lar potcovarii i-au rispuns: Deschide cu limba cele douisprezece u$i de fier qi ia-1i-i singurd! pornit zmeoaica si lingi uqile de fier ca si le desferece. A lins ti-a tot s-a $i lins, a lins qi-a tot lins pini a subtiat unsprezece u;i. Mai avea o uqd, una singuri mai rimdsese ferecatd. Grozav ostenise zmeoaica, a;a ci se aqezi si se mai odihneascd. Pe datd Ivan fecior-de-ldran se ndpusti afar6 din potcovArie, intfaca zmeoaica gi o izbi din toate puterile de pietre. Hirca se sfirimd prefdcindu-se intr-o pulbere mi.unt5, iar vintul risipi in toate pd4ile pulberea aceea. De atunci inainte totj balaurii ti toate zmeoaicele au fost stirpite de prin partea locului ;i oamenii au inceput sa trdiasci fdri si se mai teamd de astfel de lighioane, Iar lvan fecio.-de-ldran impreund cu fralii lui se intoarserd acasi, la mama ti la tatil lor. $i prinserd sd feiascA 5i si munceascd la fel ca mai inainre: sd are ogorul, sA semene griu;orul.

./-:i' NIKIT6 T6BACARUL e malul Niprului cel cu ape argintii, pe ni$te mindre coline, se indlta strivechiul Kiev - oralul cel mai frumos d cel mai bogat dintre toate oraSele rusesti. Veacuri de-a rindul au trdit in acest orat oameni ruti. Cu tolii lucrau, ogorul il arau, pinza o teseau, la sdrbdtori in hore jucau ti brag5 pregiteau. Iar fetele, kievlencele, cind incepeau sd impleteascd, dupd datind, coronile din flori de cimp qi apoi, impodobindu-se cu aceste coronile, porneau cintind, in zi de prinivarS, spre Niprul cel cu ape argintii, cine le vedea nu $tia la care sd se uite mai intii: cu tolii, de la mic la mare, rdmineau inmirmuriti de atita frumusele. Ci1 despre fldcdii kievleni, viteji qi chipeqi, li se dusese vestea pine hdt-departe: nu-i puteau infricoqa nici vrijmaqii cei rdi, nici fiarele sdlbatice, nici terpi sau alte tiritoare, In lumea intreagi nu se aflau sigeli mai iuli 1i sibii mai ascuqite ca ale lor.

l3

Trai tihnit, intemeiat, de nimic intunecat duceau kievlenii. $i rotu;i, nenorocirea prinse a pluti deasupra lor aidoma unui nor intunecat. Un balaur inspdimindtor i$i ficu uritul obicei de a zbura pe deasupra oratului. Avea balaurul acela trupul acoperit cu solzi verzi, coada i se incolecea in toate pirlile, iar din gitlej ii creqteau trei capete alarurate in loc de unul. Din ochii lui liqneau fldcdri, gurile aruncau ieratic. iar labele aveau gheare de fier. De cum incepea a se roti deasupra oraqului, aripite Lui negre acopereau tot cerul ti lumina zilei pierea firi urmi. Zburind, lighioana

suiera:

O sd distrug oralul Kiev de pe Nipru. pe toti oamenii lui o se-i ard. - pirjolesc, o si-i o si-i prefac in pulbere. Daci vreli sd mai rdmineli in via1d, dali-vA osteneala sA mi intimpinali $i si md ospitali cum se cuvine. ln fiecare luni o si vin la voi. O sd mi las din zbor pe colina din apropiere qi o si md ospitez cu o frumoasa copilt a voastrd. Kievlenii se intristard li virsard lacrimi amare. ii durea sufletul si_si jertfeasci copilele pentru ospilul balaurului. Dar igi ziceau c; daci se imDotn_ vesc, balaurul va trece Kievul prin foc qi fLiacari. il va preface in scrum gi odatd cu el, !i pe toli locuitorii oralului. $i-atunci, oamenii incepurd sE scoati in fiecare lund afari din ora$,i sa duce sus, pe colind, cite o copila. Acolo, dupi ce o legau cu lanfuri de tulpina unui stejar bdtrin, o lisau singurd li plecau. Iar noaptea, balaurul cobora in zbor qi o minca. in felul acesta le-a mincat, pe rind, pe toate copilele kievl6he. Doar fiica larului mai ramdsese. lntregul palat rdsuna de {ipit ti plinsete. Au gitit-o pe frumoasa fiicd a prului in vestminte de aur, de mitisuri scumpe $i de brocarturi qi au dus-o lingi bdtrinul stejar. Dupi ce-au ajuns acolo au legat-o cu lanluri, s-au inchinat in fala ei pina la pdmint, ;i-apoi plingind in hohote, s-au inapoiat in orat. Doa. un porumbel alb, care-i era tare drag copilei, mai rimase cu ea: acesta n-a vrut nici in ruptul capului sA-;i ia zborul din stejar. Fiica de lar a$tepta lingd tulpina stejarului. O cuprinse spaima - pc deasupra colinei vintul vuia, iar undeva pe aproape o bufnitd huhuia. Inima copilei mai cA nu mai b;tea. Deodatd auzi un fognet de aripi. Ah, se vede ce aceasta-i moartea, $i fiica larului incepu si plingd. lar balaurul, cici el se ldsase din zbor lingd bdtrinul stejar, privea vrijit la copild $i nu-ti putea lua ochii de la ea. Nu te teme, frumoaso, quierd el, pe tine n-o sd te mdninc. prea egi -frumoasd. Pe tine te iau gi te duc in pe$tera mea. Acolo tu o sd feiesri ca stdpinA, iar eu am si mi desfdt privindu-te. t4

$i zicind acestea o a$ezd pe fatA pe aripile sale fi iqi lui zborul. Numai ci porumbelul porni sd lopdteze qi el in urma lui. Balaurul cu fiica larului ajunseri intr-un codru de nepdfuns qi el o duse pe fat; in birlogul lui aflat in inima celui mai mare desiq. Apoi aduni din pddure o mullime de bu$teni pe care-i ingrdmidi la intrarea pe$terii, astupind-o.

Iat6. zise el. aici vei locui de acum inainte. -Dupi care, balaurul a lesat-o in birlog pe fiica

larului, iar el $i-a luat zborul in c;utarea altor prdzi. N-a bagat de seama cd porumbelul cel alb intrase gi el in vizuini li se pitise intr-un ungher ascuns. De cum pleci balaurul, porumbelul veni indatd lingi stdpini-sa. Guruia ;i i se uita drept in ochi. Aga incepu fiica larului si trdiascd in birlogul balaurului. Cit era ziua de lungA st5tea singuri 9i doar porumbelul ii 1inea de urit; iar seara venea balaurul in zbor, aducindu-;i de-ale mincdrii, apoi se lungea in culcugul sdu, aflat int.-un coll intunecos al birlogului Si se desfdta privind-o pe frumoasa copila cu toli ochii lui de foc. intr-una din zile, dupd ce balaurul iqi luase zborul, fiica larului ii zise porumbeiului. SA te duci in zbor pini acasd, in ora[ul meu drag, ca sd le duci tarer pr mamei o scrisoare. S; afle ti ei veqti despre mine, Cine ttie, poate or ndscoci

ceva ca sd-mi vini in ajutor. Fiica larului se aqezi 9i scrise scrisoarea pe care o legd bine sub aripa porumbelului. Porumbelul se furit; printre trunchiurile de copaci grimtdite la intrare, ieqi in pidure, gi de-acolo igi lui zborul spre Kiev. Sd fi zburat mult, sd fi zburat pulin, cine mai ttie? dar de ajuns, a ajuns chiar sub una dintre ferestrele palatului, Tarul qi larina- mai si-fi piardd capul de bucurie, aflind c; fiica lor triiefte. Au hrinit porumbelul, I-au mingiiat qi dup6 aceea, adunindu-$i toli sfetnicii in jurul lor i-au intrebat: Chibzuiti bine, ce-am putea face s-o scdpdm pe copila noastrd de la balaur? Iar sfetnicii le-au rispuns aqa: Va trebui sd-i trimiteli scrisoare prin care sd-i cereti si afle de la balaur,- de cine se teme el mai mult $i mai mult pe lumea asta. E cu neputinti sA nu fie ceva in lume care sil poat; duce la pieire. larul;i larina intocmira scrisoarea gi o legari sub aripa porumbelului, iar acesta ili lud zborul inapoi in pddure. Fata de 1ar citi scrisoarea p5rinlilor sii pi incepu si a'repte cu nerabdare renirea:erii. Seara balaurul veni in zbor, ca de obicei. Didu la o parte birnele de la intrare, se strecurd tiriq in birlog ;i se culci sd se odihneascd. Iar copila tarului zise:

Ah, balaurul meu drag, ttiu cit etti de puternic, ti mai stiu cum tremura de frice oricine in fala ta. Dar spune-mi, e oare adeverarj ci nu este cineva pe lumea asta mai puternic decit tine fi c6, ata fiind, nu-li este frici de nimeni? Cum stdtea culcat pe-o coastA, balaurul igi incoldci coada 5i zise rizind batjocoritor:

-

Md rog, fie, o se-ti spun adevdrul: se afl6 la Kiev un voinic. il

cheamd Nikita. Triieqte in Mahalaua Tibdcarilor, argisege pieile, le ribdce$te, de aceea e poreclit Nikita Tibdcarul. Nimeni nu-qi poate misura puterea cu el. Acesfa e singurul om din lume mai puternic decir mine. De e1, qi numai de el mi-e fricd. Dupi ce spuse asta, balaurul se incolici bine de tot ti prinse a sfordi. Iar fata larului se agezi ;i, cu mare bigare de seamd, le scrise parinlilor sai scrisoarea ceruti: ,,Balaurului ii este frici numai qi numai de Nikita-TdbAcarul. Pe el siJ trimiteli si ni scape de aici." Apoi legd scrisoarea sub aripa porumbeluiui, iar porumbelul porni in zbor spre Kiev. Ajunsi la palat, scrisoarea fiicei larului fu cititd degrabd. Si indati farul trimise slujitori in Mahaiaua Tdbicarilor. pe Nikita Tdbicarul. Spuneli-i cel cheamd {arul. -$i auGdsili-l venit slujitorii la Nikita. lar Nikita, un birbat uriai, cu ume.i vlnjosi, puternici $i o barbd stufoase ca o miturd igi vedea de tebdcitul pieilor. Haide, Nikita, vino cu noi la palat, te cheam; larul, i-au z$

slujitorii.

- Ba nu md duc niciieri. N-am vreme, le-a rdspuns Nikita. $i aruncindu-qi pe umir doudsprezece piei de bou dintr-o datd, se duse cu ele la riu, Slujitorii larului alergau abia linindu-se dupi el: Haide. Nikituska. vino cu noi! V-am spus doar, nu mi duc niciieri. N-am vreme. Auzind asta, ce erau sd mai faci slujitorii? S-au intors Ia palat $i i-au povestit larului cele intimplate. Atunci s-a dus in Mahalaua Tebecarilor insuti tarul. Nikituska, dragul meu! Ajuti-m5! Numai tu poti sdl ripui pe balaur! Salveazi-mi copila. Insd Nikita i-a rdspuns: Cum si mE incumet, luminate lar, la o treab; ca asta?l Nu mi simt in stare sd dobor un balaur. $i oricit l-a rugat larul, oricit a incercat el siJ convingd - Nikita nu s-a I6sat induplecat. A$a cA s-a intors la palat ti farul, fdrl nici un rezultat. A stat toat; noaptea Si a tot chibzuit, impreund cu sfetnicii sii: cum sd faci sil induplece pe Nikita. $i a hotirit a$a: a adunat cinci mii de copile orfane de i i6

le-a trimis lui Nikita. Orfanele au venit in Mahalaua Tibacarilor la casa lui Nikita, s-au atezat in genunchi in fala lui gi au prins a plinge: Nene Nikita, fie-1i rnild de noi! De-o si-mai treaci un an-doi. o sd

-

cre;tem, iar balaurul o

repeadd sd ne mAnince, una cite una, pe toate. Te rugim, du-te la riufdcdtor qi smulge-i capetele spurcate. Lui Nikita i se f6cu mili de bietele orfane, Bine, fie, nu mai plingeli. O sd mi duc sd-ncerc sd-l ripun. a $i inceput Nikita TAbacarul sd se giteasci de luptd. A luar trei sure de puduri * de fuioare de cinepi, le-a inmuiat bine in smoald qi s-a infdqurat in ele din cap pini-n picioare soiul acesta de platoqd cu care se inve$mintase el n-avea cum si fie nici g5uritd cu sabia, nici sfiqiatd cu collii de balaur. Apoi porni spre pidure. sA se

-

Ajunse la birlogul balaurului tocmai cind acesta se intorsese acasd. Hei, balaure, ia f5-te incoace - mdsor - cA a venit Nikita Tibicarul. Vreau puterea cu tine. si-mi Simli balaurul c; nu are cum scdpa de belea. $i incepu sd-$i ascutA dinlii. Numai cd Nikita n-a mai stat sd attepte: cind a izbit odatA in bu$tenii de la intrare, se umplu toata p;durea de vuiet. Bu$tenii se impri$tiarA $i balaurul se tiri afard din birlog. Lighioana porni si Suiere din toate cele trei guri ale sale qi sd azvirle asupra

lui Nikita fum gros qi fliciri

arzdtoare.

Dar voinicul nostru nu

se

sperie, ciincepu se-i dea de cheltuial; cu ghioaga sa: ba il imboldea din partea dreapti, ba din cea stingA, ba il pocnea peste unul din capete, ba il lovea peste coadd; iar balaurul tuiera din r;sputeri de furie $i de durere, $i se incredintd cd nu-l poate birui nicidecum pe voinic. incercd sd-i fring5 trupul in doui cu dinlii, dar dinfii lui de balaur se impotmolird atit de rdu in smoala cd n-a mai fost chip s5-i scoatd din ea. Atunci balaurul se pr;vdli la pdmint.

Eh, Nikita, Nikita, grozav de puternic mai ettil Mult mai puternic decit mine. Dar rogu-te, nu md omori, hai, mai bine si cddem la invoiald cu vorbe bun;, cd loc este destul in lumea asta pentru amindoi. Uite, eu zic sd impdrlim pimintul in doud. Tu ai sA traie$ti intr-una din aceste jumet;li, iar eu in cealaltd. $i de stingherit n-o sd ne stingherim unul pe celdlalt. in reguli, zise Nikita, hai si-ncepem treaba. Dar bagi de seamd, o sd trebuiasci sa sdpem intre noi un hotar cit se poate de adinc. Zicind asta, luA un plug de lemn, greu de trei sute de puduri qi-l inhimd pe balaur la plug. Ei. haide. inseamnd hotarul. + Un

pud:

16,181 kg.

18

$i porni balaurul si opinteasca la plug. il trase de la Kiev pind la Marea Caspicd qi-apoi din nou cdtre Kiev ti iar inapoi, Gifiia balaurul, se istovise cu totul, dar Nikita il imboldea infuna strigind: Haide, trage, trage, cA alfel hotarul n-o sA se vadd bine. balaurul, de voie, de nevoie, sdpd un hotar adinc-adinc. $i In reguli, pemintui l-am impdrfit, zise Nikita. Acuma, haide, sA impdrlim li marea, ci altfel e;ti in stare sA zici cd am intrat si plutim pe marea ta. $i-atunci balaurul incepu si tirascd plugul in mare credea cd gi apa poate fi despir{iti cu o brazdd. Dar marea... de, e adince, nu-i poli da de fund. Balaurul a inghilit la apd, pind ce s-a inecat. Nikita l-a pocnit cu ghioaga, ca si nu-;i vini cumva in fire qi i-a scos pe mal, Nu vreau, zise el, sd spurc marea albastrd $i curata cu trupul tdu. Apoi aprinse un foc stragnic, arse rimdgilele pe je.atic, iar vinturile nivalnice luari cenqa gi-o rispindiri in toate cele patru zd.i, penlru ca s,i nu rimind nici urmd de balaur, $i porni Nikita inapoi spre Kiev. Poporul ii ieti de depa.te in cale crl tolii se bucurau, jucau ti cintau cinlece de veselie, larul gi larina, linind-o de mine pe copila lor, venird sdJ intimpine pe Nikita $i sd-i aduca darurr nepreluite aur, blinuri, ve;minte din brocart, perle mari $i lucitoare. Dar Nikita nu -voi sd ia nimic din toate astea. - Ce si fac cu bog5liile voastre? zise el. Cd doari nu pentru a fi risplitit m-am luptat cu balaurul, ci pentru ci mi-a fost mili de oameni. Pentru mine, munca este mai de prel decit toate darurile voastre. Lisati-mA sA md-ntorc iari$i in Mahalaua Tdbicarilor. $i s-a intors Nikita la el acasd, in mahalaua lui, Mahalaua Tibdcarilor. de-atunci tot acolo trdiefte, pieile le argdseqte ;i-n Niprul cel de argint le $i umezetie. Faima lui Nikita insd a ajuns pini hdt, departe. Iar poporul a intocmit povestea aceasta despre el s; le fie tuturor oamenilor de treab5 temei de adinca chibzuinta.

CATUL NEZDRAU6N fost odatd ca niciodata. A fost odatd un mo$ care avea trei feciori: celui mai mic dintre ei, ii spuneau toli lvanuska-prostdnacul. $i moqul acela a semdnat intr-un an ni$te griu. Griul a crescut lare frumos, numai ce se innidise cineva care-l strivea si-l c;lca in prcloare,

Atunci motul le-a zis feciorilor: Dragii mei feciori! Sd stali de pazi cu rindul fiecare dintre voi, noapte de noapte, ca si pazili li sd mi-l prindeli pe ho1! Veni noaptea cea dintii, Cel mai mare dintre feciori se duse si pizeascd griul, dar i se fbcu somn. $i-atunci se furi$d in fura cu fin gi dormi pini dimineala, Cind se inloarse acas;, a doua zi in zori, zise: 20

N-am inchis ochii toat; noaptea, am pizit griul! Am inghelat bocnd, dar n-am vezut nici un hol!

in

cea de a doua noapte se duse feciorul cel mijlociu qi dormi pind dimineata in $ura cu fin. In cea de-a treia noapte veni rindul lui Ivanutka-prostinacul sA se ducd la pizit. El i;i pLrse in sin o pl6cint6, lui o funie qi plec6, Indatd ce ajunse in cimp se aqezd pe un pietroi, Sedea nu dormea, din pldcintd molfiia $i a$tepta holul, Chiar la miezul noplii se nipusti pe ogorul cu griu un cal; pdrul calului fir de aur ti altul de-argint. Calul alerga - pdmintul cutre- unurechi mura, din nouri de fum scotea, din ndri pilSlaie de fliciri

-

ti$nea.

$i calul acesta incepu sd minince griul. Drept e, ci mai mult il cilca in picioare decit ii minca, Ivanutka se apropie tiptil de cal $i dintr-o miqcare dibace ii aruncd funra

pe dupd git. Se smuci calul din toate puterile, dar degeaba! In vremea asta Ivanu$ka i se sdltd u;urel in spinare gi se prinse zdravdn de coam5. Calul incepu si alerge nebune;te peste cimpuri. Alergi ti tot alergd dar nu izbuti sil trinteasce pe cdlaretl Atunci incercd sdJ induplece cu biniqorul pe lvanu$ka: drumul, Ivanutka, las5-md slobod! Ci eu, drept rdsplad, - Da-mi figiduiesc sd-1i fac un mare bine. Fie, zise Ivanugka, de dat, ili dau eu drumul, dar dupi aceea cum o si le mai gisesc? P;i, se ie;i in cimpia mare, liberi din zare-n zare, sd fluieri de trei ori voiniceSte qi sA strigi desluqit, vitejeqte: ,,Calule-ndzdrdvanule, roibule-viteazule, te-a$terne in faF-mi degrabS, ca frunza cizuti in iarbS!" qi eu voi fi acolo. lvanuqka ii didu drumul calului, dupi ce, mai intii, il puse se figdduiascd cum cd niciodati nu va mai minca qi nici nu va mai cdlca in picioare griul. in zorii zilei veni >i lvanu)ka acasA. Ei, ce-ai vazut pe unde-ai fost? il intrebard fralii iui. Pdi, am prins un cal, le rdspunse Ivanugka, parul calului un fir de aur ti altul de-argint. Si unde-i calul acela?

-

2t

Pdi, mi-a fdgAduit cd nu mai intri in griu, d-atunci i-am dar drumul. Fralii nu-i dddurd crezare lui lvanuqka $i riserd de el pe silurate. Numai ci, chiar din noaptea aceea, nimeni nu se mai atinse de griul lor,., Nu mult dupd intimplarea aceasta, larul trimise soli in toate o.atele, in toate tirgurile, in toate satele sd facd qtiuti tuturor aceasti chemare; Sd se-adune boierii $i curtenii, negustorii 9i ldranii de rind, ca sa se infdli$eze Preafrumoasei Elena, fiicd a {arului! Tarevna Elena se va afla

intr-un turn inalt, in dreptul ferestruicii acestuia. Cel ce va izbuti sa se salte cdlare, pe calul siu, pind la odrasla larului $i va lua inelul de aur din degetul acesteia, aceluia ii va fi solie! $i iatd cA in ziua ardtati incep $i fratii mai mari si se pregdteasci de plecare la palatul larului a incerca sd se salte pini la lereastra - nu pentru turnului, ci doar sd-i priveascA pe ceilalli avintindu-se. Iar Ivanu$ka-

prostinacul prinse si se roage de ei: Scumpii mei frifiori, rogu-vd, dali-mi ti mie un cdlul cit de mic, sd merg qi eu s-o vdd pe Preafrumoasa Tarevn;. Cum sd te duci tu, prost;nacule? Vrei si aib5 lumea de cine ride? Mai bine qezi colea pe vatr; fi joacA-te in cenuqi! Cei doi frali plecar6, iar Ivanutka le zise sofiilor acestora: Dali-mi un paneraq, si fac qi eu micar o treabi: sd md duc in pidure se culeg ciuperci! LUA paneralul $i se duse, chipurile, si culeagb ciuperci. Ieti Ivanutka in cimpia mare, liberd din zare-n zare, ti aruncind paneragul sub o tufd, fluieri de trei ori voinicefte, ti striga deslu$it, vitejefte: Calule-nezdrdvanule, roibule-viteazule, te-a;terne in fa15-mi degrabi, ca frnnza cizut5 in iarbi! Calul alerga, pimintul cutremura, din urechi nouri de fum scotea, pildlaie de fldcdri 1i6nea. din ndri Veni intr-o goanb gi rdmase incremenit in fala feciorului: li-e porunca, Ivanutka? - Care sA merg s-o vld pe fiica larului, pe Preafrumoasa Elena! - Vreau a respuns Ivanufka. Prea bine, strecoari-te in urechea mea dreapti qi iegi prin cea stingAl

S-a strecurat lvanugka in urechea dreapti, a ie$it prin urechea stingd a calului Fi s-a preficut intr-un voinic falnic Ai chipe;, cum n-ai putea nici cu gindul sA gindesti, nici in vis s5-nchipuielti, nici in pove;ti sdl gise$ti, nici cu pana se-l zugrdvetti! A incdlecat Calul-ndzdrdvan qi a pornit la galop drept spre orat. )2

iti

ajunse din urm; fralii, trecu in goani pe ling; ei $i Ie-o lui inainte, acoperindu-i cu nori de praf. Tinind-o tot intr-un galop, Ivanufka ajunse in piala oraFului, chiar se adunase acolo lume, citi frunzd ling5 palatul tarului. $i ce si vadd si iarb5, iar in turnul cel inalt, la fereastrii, qedea Jarevna Preafrumoasa Elena. lnelul din degetul ei strilucea deJi lua ochii era nepreluit. lar Tarevna frumoasd ca o zini. Cu tofii o priveau, dar sd se salte pind la ea nu se-ncumeta niciunul: n-aveau chef s6-$i fringi gitul! $i-atunci Ivanuqka imboldi cu cilciiele Calul-nizdrdvan .. Calul fornii, necheze, se selti $i ajunse sus, doar trei birne mai erau pind la fereastra Jarevnei. Mare fu mirarea celor de fal5, dar Ivanuska intoarse calul 9i se fdcu

Pe drum

nevezut.

Oamenii strigau intr-un glas: Cine era? Cine era? Insi pe Ivanuqka parcA-l inghilise pimintul. Vdzuseri cu tolii de unde venise, dar n-a vazut nimeni incotro plecase, Acuma, dupd ce gonise din risputeri, Ivanu$ka ajunse in cimpia mare, cobori de pe cal, i se strecurd in urechea stinge, ie;i prin urechea dreaptd $i se preficu din nou in Ivanutka-prostanacul.

I-a dat drumul Calului-ndzdr;van, a cules din pidure un

paneraq

plin cu ciuperci otr5vitoare;i le-a dus acasd. Ia uitali-vd ce ciuperci bune am adus! Soliile frafilor l-au luat la rost pe Ivan:

Astea-s ciuperci bune, prostinacule? Si le mdninci tu singur! -Ivanutka a zimbit, s-a suit pe vatrd ti s-a afezat acolo,

indatd ce s-au intors acasa, fralii au pornit sd le povesteasci soliilor ce vizuserl in oraq: Dac-afi fi fost acolo, dragele noastre sd fi vdzut ce mindrete de voinic i s-a inf;fi9at farului! De cind sintem pe lume n-am auzit de unul ca el. $i cind s-a saltat odatd cu calul, a ajuns sus, doar trei birne mai erau pind la fereastra Tarevnei. Ivanu$ka, cum stitea culcat pe vatrd ti zimbea, zise: mei friliori, oare nu eram eu voinicul acela? - Scumpii Cum era si fii tu, prostdnaculel $ezi acolo, pe vatre li prinde muSte!

A doua zi fratii mai mari au plecat din nou la a luar panera$ul 9i s-a

du' dupd ciuperci. 23

ora$,

iar

lvanu$ka

Ieqi

in

cimpia mare, liberd dirr zare-n zare. $i aruncind paneraful,

fluieri de trei ori

voinice$te $i strigd deslurir, viteje$te: Calule-ndzdrdvanule, roibule-viteazule, te-atterne in fal6-mi degrabe, ca frurr'za cizuti in iarbd!

Calul alerga, pimintul cutremu.a, din urechi nouri de fum scorea, din ndri pildlaie de flicdri ti$nea. Veni intr-o goand gi rimase incremenit in fala lui Ivanuska. Ivanu$ka se strecuri in urechea dreapti, ieqi prin urechea sting, a CaIului-ndzdrivan $i se prefAcu in Voinicul-voiniciloi. incdlecd qi goni-la palat. In piali ce sd vadi? se adunase qi mai multi lume -decit irima - se minunau;i se desfdtau privind-o pe dati. Cu tolii Jarevna, dar sri se salte pin' la ea nu-i trecea nici unuia prin minte, cd doar cine ar fi avut chef si-ti fringd girul?! $i-atunci Ivanuqka i;i imboldi calul cu cdlciiele. Calul-ndzdrivan necheza ajunse sus, doar doui birne mai erau pini la fereastra Tarevnei, Si lvanulka i5i inloarse Calul-nazdravan ;i pe dala disparu. Vazu\erA cu tolii de unde veniser dar n-a vAzut nimeni incotro pleiase. lar Ivanuqka se gi afla in cimpia mare. I-a dat drumul Calului-ndzdrivan, iar el s-a dus acas6. S_a suir oe vatra, s-a atezat acolo qi a inceput sA-Si a$tepte fralii. Cind s-au intors acasi fralii au povesur: Dragele noastre, iar a venit mindrelea aceea de voinic! Doar doua birne mai avea pini la fereastra Tarevnelt Iar Ivallu$ka iar zice citre ei: Scumpii mei fr61iori, oare nu eram eu voinicul acela? - Stai prostinacule, Si nu te biga in vorbr! -A treia zicuminte, fra{ii se preg;teau sd plece iar, cind lvanuska le_a zis: Dati-mi macar un celul mai prosl: sa merg li eu cu \oil - Stai acas;, prostinacule! Numai tu lipse$ti acolo! Ziserd asta qi plecard. Ivanuqka ieqi in cimpia mare, liberd din zare-n zare. fluierd de trer ori voinice$te ti strigi deslutit, vitejette: Calule-nizdrivanule, roibule-viteazule, te-arterne in fald_mi degrabd, ca frLrfiza cizut; in iarba!

Calul alerga, pamintul cutremura, din u.echi nouri de fum scorea. din niri pdlilaie de fldciri lignea. Veni inf-o goand pi rinase incremenrr in fala lui Ivanu$ka. Ivanu$ka se strecur5 in urechea dreaptd qi ieqi prin urechea stingd a calului. Se prefecu in Voinicul-voinicilor gi goni la palatul larului.

j

;;l'i ....

i

)-.']

.?< ,i

Se nipusti in galop pini lingi turnul cel inalt, dadu bice calurur... Calul-ndzdrdvan nechezi mai tare decit inainte, izbi pimintul cu copitele, se sald la fereastrd! - $i ajunse Ivanu$ka sirut5 buzele rogii ca singele ale Jarevnei, ii scoase drn deget inelul de prel li dispdru in goana mare. Pe loc incepuri cu tolii sd strige, sa lipe qi sd dea din miini: Prindeli-ll Punefi mina pe el! Dar pe Ivanufka parci-l inghitise pAmintul. Doar cit l_au zirit dus $i a fostl Iar el i-a dat drumul calului ;i a venit acasd. Avea o min; legata cu o cirpi. Dar ce-ai pdlit, md rog? l-au intrebat cumnatele lui. cdutam ciuperci ;i m-am infepat intr_un ciot. -$i sePii, urce pe vatr5. Cind s-au intors fralii, au inceput sd povesteascd ce si cum a fost: noastre, de data asta voinicul acela, cind s_a siltat odatd. - Dragele a ajuns pini la Tarevne, a s;rutat-o pe buze $i i_a scos inelul din degetl Ivanutka, ghemuit pe dupi horn cum era, o linea una $i buni: mei frdliori, oare nu eram eu voinicul acela? - Scumpii prostdnacule, nu mai trinceni deseaba! - Stai cuminte, Chiar lui Ivanu;ka ii trecu prin mjnte sa se mai uite o data ,atunci la inelul cel scump al Tarevnei. Abia apucd s5-$i scoari cirpa, cA roati izba fu nipdditi de luminA! Astimpdrd-te, prostinacule, nu te mai juca cu focul! au strrgar fralii lui, Ce, vrei si dai foc izbei?! Cred ci e timpul si te-alungdm de acasi! lvanugka n-a zis nimic, doar qi-a infiqurat mina cu inelul din nou in cirpd. Peste trei zile larul trimise o noui chemare cum ci trebuie si se adune, de la mic la mare, tot poporul impiriliei la palat, la un ospAl ,i cd nimeni si nu cuteze a rimine acasa. Cine va nesocoti ospilul laruiui _ o sA i se reteze capul! N-au rnai avut incotro cei doi frati, au trebuit sd_l ia la ospel $i pe lvanu$ka-prosranacu l. Venird, se agezar6, Ia mesele din lemn de stejar acoperite cu fele inflorate, stiturd si minince si bea ;i sd vorbeascd de una, de alta. Ia. Ivanuqka s-a furiqat pe cuptor $i stitea acolo intr_un collisor. Preafrumoasa Elena trecea pe rind de la un musafir la altul si_i imbia pe toli cu vin gi mied, iar in vremea asta il cerceta cu Drivirea pe fiecare nu cum\a are pe degel inelul ei cel scump?

Numai cd nu-qi vizu inelul la nimeni.

Tot trecind aga <1e la unul la altul ajunse ti la ultimul oaspete la Ivanqka. El qidea ghemuit dupi sobd, avea pe el o hdinuld ponositi ti niqte opinci giurite, iar o mini qi-o linea legatA cu o cirpe' privindul, lra1ii igi ziceau: ,,Ia te uit6, tarevna il cinstelte cu vin Ivalka al nostru!" Iar Tarevna, dupi ce ii intinse lui lvanufka paharul, il intrebi:

-

pe

Spune-mi, voinicule, de ce 1i-e mina legat;?

Am fost la pidure si culeg ciuperci qi m-am inlepat intr-un ciot' Ia desfd legitura, sd vdd ti eu, ce ai? Ivanqka iqi scoase cirpa !i pe degetul lui incepu sA sbdluceasci ti

inelul Tarevnei! in Tarevna se bucurd nespus, il lui de mini pe lvanufka, il duse fala tatalui siu ti zise: tat6, mi-am gdsit mirelel -L-auUite, imbiiat, l-au pieptanat, l-au imbracat pe Ivanutka, ca'e de-acum inainte nu mai era Ivanugka-prostinacul ci Voinicul-voinicilor, aqa ci nici nu-l mai puteai recunoafte! Dar cine mai stAtea sA le l'mureascS, si le tilmiceascd pe toate? Un lucru e ftiut insd, cd odata cu ospdlul plin de veselie, pornird se

sA scinteieze

sdrbatoreascd

fi

nunta!

ospdlul acela fi eu am petrecut, vin ;i mied am must5li mi se prelingea, dar in gurd nu-mi nimerea.

La

tot baut, pe

PRTNTESA RO6SC6-BROASCA

A fost odati, intr_o anume impdrdlie, un impdrat care avea trei feciori. pe cel mai mic dintre ei it'chema Ivan-Jarevici. inf-o zi, impdratul $i-a chemat feciorii qi le-a zis: Dragii mei copii! Acum ali crescut mari cu totii, e timpul sA vd gindili ,la -insuritoarel Pdi, tiiculule, la cine sA ne ducem noi in pefit? - Uite cum faceli: luali cite o sigeati, puneli-o in arcul bine inuns sloboziti-o fiecare in altA parte. $i unde ii va cadea segeala, acolo sA ti meargi fiecare dintre voi in pelit. Cei trei frali ie$iri in cudea mare a palatului, apoi fiecare din ei iqi intinse arcul qi trase. fost odate ca niciodate.

28

de fratele mai mare a cdzut intr-o curte boiereasce, chiar in fala iatacului fetei boierului qi copila o ridicA. Sdgeata trasd de fratele mijlociu zburi pini Ia curtea unui negustor li cazu intr-un frumos pridvor, $i cum in pridvorul acela stdtea fata neSdgeata trasd

gustorului, ridicd ea sigeata. Sigeata trasA de lvan-Jarevici cizu intr-o baltd mocirloas; $i o ridica Roasca-Broasca.,. Fralii mai mari, de cum plecard in iatacul boieresc, celilalt unul

si-;i caute sigelile, le gisird numaidecit: in curtea negustorului. lvan-Tarevlcr insi, multi vreme nu izbuti se-$i gdseasci sdgeata' Doue zile incheiate cutreier5 el padurile ti munfii, iar in cea de-a treia nimeri intr-o balte mlettinoasA. Cind colo, ce si vadd? Roasca-Broasca tedea pe un bolovan finind sdgeata lui. Cind Ivan-Tarevici vru s-o ia la fugd Si si se lase piguba; de chilipirul peste care diduse, Roasca-Broasca ii zise: Oac-oac, Ivan-Tarevici! Vino de-ti primette sigeata, iar pe mine ia-me de nevasti. Mihnit, Ivan-Tarevici, ii rdspunse: si te iau de nevasti? O s5-si bati joc toata lumea de minel - Cum Ia-md de nevasta, lvan-Tarevici, gi n-o s5-1i pard reu! -Ivan-Tarevici a chibzuit, a chibzuit, apoi a luat-o pe Roasca-Broasca, a invelit-o intr-o batisti $i a adus-o la palat. Cind au venil fratii mai mari, au prins a povesti unde nimerise sigeata

fieciruia dintre ei. $i-a povestit ;i Ivan-Jarevici pdlania. Fralii au inceput se rida de el, dar tat5l i-a zis: n-ai incotrol Ia-o pe Roasca-Broasca, altminteri -$i iati cA s-au sdrbitorit trei nunli dintr-o dati gi s-au insurat feciorii cu fata negustocu tinira boieroaici, cel mijlociu impdratului: cel mare rului. iar lvan-Tarevici cu Roasca-Broasca. A doua zi dupd nunt5, impdratul ti-a chemat feciorii qi le-a zis: Ei, scumpii mei feciori, iate-v5 insurali pe tofi trei. Acum ag dori sd aflui ttiu soliile voastre s; coaci piine? De aceea pind miine sd-mi coace fiecare din ele cite o piine mare, rotundd, albi Si bine crescut;. S-au inchinat feciorii in fala pirintelui lor Fi au plecat. Dar tvan-Tarevici s-a intors in palatele sale tare posomorit: de ginduri impovirat, cu capul mai jos de umeri plecat, intristat - Oac-oac, Ivan-Tarevici, i-a zis Roasca-Broasca, de ce te-ai a$a? Ti-a spus vreo vorb; de mustrare tatel tdu? 29

sd nu fiu trist! i_a rispuns lvan_Jarevici. Tiiculul meu a - Cum poruncit ca pind miine la gustarea de dimineafi, tu si coci singura o piine mare, rotundi, albl $i bine crescud... Nu fi supirat, Ivan-Jarevici! Mai bine culcd_te, dormi te odihneqre: ,i noaptea e un sfetnic bunl _ _indati ce s-a culcat Ivan-Jarevici, Roasca_Broasca isi lepddA pletea de broasci qi se preficu intr-o mindrele de copili, preainleleapr; Vasil;a atii de fiumoasd cum n-ai putea nici in poveste s_o gdsqti,'nici cu pana

s-o zugr5ve$til

A luat un ciur des gi nitte site mai mdrunte de a cernut fiina de griu, a frdmintat un aluat alb Si a copt o piine moale qi pufoasd, ba a mar impodobit-o cu felurite desene ciudate: pe margini i oraqe'9i patate, li grddini ti turnuri, deasupra pisiri zburind, dedesubt _ fiare 'sdibaLrce

alergind. Dimineala Roasca-Broasca

il

trezi pe Ivan_Jarevici:

E timpul, Ivan-farevici, scoali-te si duci piinea! Cind Ivan-farevici a vdzut piinea tare s_a mai minunat: nu

vezuse

niciodatA pind atunci o piine ca aceeal A aSezat piinea pe o tav, de aur gi i_a dus_o tatilui siu. Au venit $i fra{ii mai mari, au adlrs ;i ei piinile lor, doar ci Ia ele nu prea aveai ce vedea: piinea fiicei boierului era cam arsA, iar a fetei negustorului ie$ise cruda $i pra\alita pe-o coasre. Impdratul primi mai intii piinea feciorului celui mare qi cind o vdzu porunci sd fie date duliilor din curre. Apoi primi piinea feciorului mijlociu qi zise: O piine ca asta poli minca numai daci mori de foame! . Veni qi rindul lui Ivan-Jarevici, primind piinea adusb de el, impiratul

zNe:

O piine ca asta trebuie mincati numai la zile de mare sdrbatoare! -$i pe dati le dddu feciorilor o noui poruncd:

A$ dori sd aflu cum $riu soliile voasrre sd {eag. Luali deci mirasi, de argint $i punetiJe sd-mi leasi cu miinile 1or pind miine, fiecare, cite un covor!

- aur, ^. de fir

S-au intors feciorii mai mari la soliile lor ;i le_au vestit porunca impiratului. Sofiile au chemat pe mame, pe didace sau doar pe nrqre slujnice frumoase le dea o mind de ajutor la 1esutul covoaielor. $i - sdd;dacele, numaidecit mamele, fetele slujnice s_au adlrnat cu toatele s1 s-au pus la treab; cu fir de aur;i de argint si leasd, cu fir de mitasa _ -

sa coasa...

30

+

Ivan-Tarevici insd s-a intors acasl tare posomorit, de ginduri impovdrat, cu capul mai jos de umeri plecat. Oac-oac, Ivan-Tarevici i_a zis Roasca_Broasca, de ce esti asa . - spus de trist? rreo vorba de dojania talAl rau? Ji-a sdnu fiu trist? i-a rdspuns Ivan_Jarevici. Tiiculul meuaporuncrr -.- leqtClm Sa-l ln noaptea asta un covor inflorat! fi supdrat, Ivan_Jarevici! Mai bine culci_te Si dormi: noaptea e - Nu bun! un sfetnic jndalii culcal lran-farevici. Roasca_Broasca i)j lepAdd Dielea .de broascA.ceses-a prefecu iar in mindrelea de copilia preainleleapra Varrlrsa qi-.incepu sd 1easd covorul. De-mpungea cu acu-odat5 _ risirea floarea_ nflorata. a doua oari de-mpungea _ cel mai iscusit .oa"f ,"_uiaiu, .ir_ra rmpunse-a trela oard pisdri sprintene zbura16... \jci nu \e arata5era zoriie ti covorul fu gata. Cind s-a trezit Ivan-Tarevici qi cind a vizut covorul, vai! ce s_a . mai mlnLrnal era atit de frumos cum n-ai putea nici cu gindul sd gindetti, nici in vis sa-nchipuie)ti. ci. poate. doar in po,esre .a pIr"rr".,ii ' ' Si iala ca s-au infelilal impiararului ru\rrei fralii. ci sa_i atuca fieeare covorur lesut. tmparalul a luat intii covorul fiului mai mare qi dupd ce-l Drivi. rosti: Asta doar la poarti sd fie asrernurr Primi covorul adus de fiul mijlociu, il privi qi zise: Covorul acesta sA fie numai acoperamint pentru cai cind plouiil -Primi covorul de la tvan-Tarevjci, il priri 5i zise: Iar acest covor sd fie apternut la cele mai mari sirbilrori in iatacul meu! Si pe dat;, impiratul didu o nou6 poruncd: tustrei feciorii ,; poii"ur.a, _ impreund cu sofiile lor, la ospilul ce are sdl dea tu putat, ao."u i.iliutr,r.a vadi care dintre ele danseazd cel mai bine. fiecare acas6 la el. Ivan_tarevici mergea tare $i au plecat cei trei frali ^. mihnit zicindu-$i in sinea lui:- ,,Cum o s_o duc eu pe Roasca_Broasca-mea la osp5lul imp5ratului?.. Cind a ajuns, Roasca_Broas.u t_u int."Uui rrist, lvan-Tarevici? Iar erti de ginduri impovirat, - 9",maii3ljose$ti cu capul de umeri plecat? Cum sd nu md intristez? i_a zis Ivan_Tarevici, A poruncit teicutul ca - si te duc la ospdful ce are si-l miine, dea la Dalat... Nu mai fi indurerat! Culci-re $i dormi: noaptea e un sfetnic bunr - doua zi, cind era vremea sd plece A la ospi1, Roasca-Broasca r_a

zis:

-

Ivan-Tarevici, du-te singur la ospdtul impiratului cd eu o

si vin in

urma ta. Cind o se auzi zarve ti tunete sA nu te sperii, ci sA spui: ,,Aceasta, de buni seamd, e broscula mea care vine in cutioara ei!" gi Ivan-Jarevici s-a dus singur la ospilul impiratului. Fratii mai mari insi au venit Ia palat impreuni cu soliile, dichisite qi gitite amindoui, nevoie mare. Cum au venit au fi inceput sil ia in ris pe Ivan-Tatev1c1:

Pii, cum aEa, frate, ai venit singur, fird sotie? Trebuia s-o fi adus mdcar invelira in batistd, ca sa d5cultam 1i noi cum ordciie.

Deodati se auzird tunete Si o zarvi nemaipomenite de se zgudui, se cutremurd pind-n temelii palatul. Toli oaspelii s-au sperial, au sirit de pe la locurile lor, s-au zdpdcit, de nu mai ;tiau ce sd face. Iar lvan-Jarevici a zis: Nu vi fie teamd, dragi oaspeli! Aceasra, de bun6 seami, e broscula mea care vine in cutioara ei! Au dat buzna cu tolii la fereslre $i ce sd vadi? Servitori iuli de picror aleargd, cdlareti vajnici gonesc, iar in urma lor zboard o calealcd de aur, cu o pereche de cai murgi inhdmali la ea. Caleatca a tras in fala pridvorului, dar din ea n-a coborit o broasci ci insufi Preainleleapta Vasilisa, frumoasi, cd la soare te puteaiuita dar la dinsa ba. Tolj oaspelii se minunau, o priveau fermecali $i rimaseri muli de uimire,.. Preainleleapta Vasilisa l-a luat de mind pe Ivan-Tarevici $i s-au aqezat amindoi Ia mesele din lemn de stejar acoperite cu fele inflorate... $i s-au pus oaspelii si minince, si bea, si se veseleascA. Preainleleapta Vasilisa bea, dar potirul nu-l go1ea, ti resturile in mineca stingi le-arunca. Iar dupi ce a mincat fripturi de lebddi arunci oasele in mineca dreapt6. Sofiile fraliior mai mari vizurd lucrul acesta $i, fugula ii ele: ce nu puteau si bea -;i una ti alta in minecS-qi turna, din mincare ce le riminea ;i una;i alta in cealaltd minecd arunca. Dar de le-ai fi intrebat de ce fac asta n-ar fi Stiut a spune. Indati ce s-au ridicat oaspetii de pe la mese, a inceput si cinte muzica ;r s-a pornit dansul. Preainleleapta Vasilisa s-a dus gi ea sd danseze cu lvan-Tarevici, Cind i$i fluturi odati mineca stingd se ivi pe negindite un lac, iar cind i;i fluturi mineca dreapti lebede albe prinseri a pluti pe lac. Atit impdratul - minunard. Dar de cum terrnind ea si danseze totul cit fi oaspelii mult se mai se fdcu nevizut: Si lacul Si lebedele cele albe.,, S-au dus sA danseze ii sotiile frafilor mai mari. Numai ci ele cind qi-au fluturat mineca stingd i-au stropit pe toli musafirii, iar cind qi-au fluturat-o pe cea dreapte i-au improscat cu oase fi resturi, ba mai-mai sd-i scoatd un ochi insu;i imperatului. Supdrat, irnpdratul a poruncit si fie alungate amindoui din oddile sale. 33

Cind ospilul se apropia de sfir$it, Ivan-Jarevici gisi o clip6 liberd Si rrase o acasA. Ciutd pielea de broascd;i o puse pe foc. La intoarcerea acas6, Preainleleapta Vasilisa indatd bdgi de seamd ci pielea ei de broasci nu-i niciieri. S-a repezit s-o -caute. A ciutat-o cit a cautat-o, fi cum de gdsit n-a gisit-o, i-a zis lui lvan-Jarevici: Ah, Ivan Tarevici, cum de-aifAcut una ca asta?! De ce mi-ai pus pe foc pielea de broarc6? Daca ai mai fi avul rabdare incA rrei zile, aS fi fo.,i pe reci a ta. Acuma insi, rdmii cu bine, si mi cauti peste noud mdri qi noud 1iri, la capdtul p;minrului, in lara-nsorit; a lui Kofcei cel fdri de moarte. De-abia dupi ce-ai sd rupi trei perechi de cizme de fier,6i-ai sd mininci rrei piini de fier - ai sa md ga\etli lu pe mine... Spuse asta, se preficu intr-o lebddd albi Si ili luA zborul pe fereastri. Ivan-Tarevici rimase nemingiiat;i grozav de indurerat. Dar se pregdti de drum: i;i lud arcul ti sdgelle, incilld cizme de fier, ifi puse intr-o desagb trei piini de fier qi porni sd-qi caute solia, pe Preainfeleapta Vasilisa. Dac; a mers mult ori pulin, dacd a ajuns departe ori aproape, cine sii ttie? - repede doar povestea se povestegte, mai anevoie fapta se sdvir$elte atita Ftim cd dupd o vreme a rupt doui perechi de cizme de fier qi a mincat doud piini de fier. $i cum mergea el ata, a intilnir intr-o zi un bdtrinel irnpovirat de ani. Buni ziua, bunule, i-a zis Ivan-Tarevici. BunA ziua, voinicule! Ce cauli $i-ncotro mergi? - Ivan-farevici i-a povestit b;trinelului oful sdu. Iar Eh, Ivan-Jarevici, i-a zis batrinelul, de ce ai pus pe foc pielea de broascd? Doar nu tu o imbricasei cu ea qi de aceea nu se cddea si i-o scoli tu! Preainleleapta Vasiiisa s-a ndscut mai $ireatd ;i mai inleleaptd decit tat5l ei, Kotcei cel fdrd de moarte, de aceea s-a miniat pe ea ;i i-a poruncit sd se prefaci vreme de trei ani in broasca, Dar ce-li tot zic eu. cd doar cu vorba nu inl5turi nenorocirea. Uite, line ghemul acesra li incotro s-o rostogoli el, intr-acolo \i re indrepli ti ru. Ivan-Jarevici i-a mullumit bitrinelului Si a pornit in urma ghemului primit, Ghemul se rostogolea peste munli cu piscuri inalte, peste piduri intunecate, se rostogolea peste pajitti verzi;i mSnoase, prin b;lti urite, mlSqtinoase, se rostogolea peste locuri pustii, uricioase, iar Ivan-Jarevici mergea $i tot mergea in urma lui, niciieri nu se oprea, niciieri nu se-ageza. A mers el qi-a

fugi pini

fot mers, pind a rupt cea de-a treia pereche de cizme de fier, pini a mincat qi a treia piine de fier ;i a ajuns la un codru des, de nepilruns. Chiar atunci se intilni cu un urs.

,,N-ar fi riu se omor ursul esta! ifi zise lvan-Tarevici. Cd n-am nici un fel de merinde." Tocmai iqi potrivi sdgeata $i ochj, cind il auzi pe urs vorbindu-i in grai omenesc:

Nu mi omori, Ivan-Tarevici! Ci o si-{i fiu eu cindva de -$i Ivan-larevici nu s-a atins de urs. I s-a f5cut mil6 de el, aqa ci qi-a gi

folos'

vdzut de drum. Curn mergea el aga printr-o cimpie intins5, ce si vad6? Chiar deasupra capului siu zbura un r6loi de toatd frumuselea, Ivan-Tarevici iqi intinse arcul gata sd sloboadd o sdgeati asculitl asupra ritoiului, cind acesta ii vorbi in grai omenesc:

Nu mi omori, lvan-Tarevici! ci o sd-}i fiu ;i eu cindva de folos. lar lui lvan-Tarevici i s-a fdcut miti de r;loi $i nu s-a atins de el, ci, a|a fl;mind cum era, $i-a vezut mai departe de drum. Deodatd ii ieqi in cale alergind un iepure urecheat. ,,O sd omor iepurele, iqi zise larevici, cd nu mai pot de foame..."

Ochi, intinse arcul, dar iepurele ii vorbi cu grai omenesc: Nu-mi lua viala, Ivan-Tarevicil Cd o sd vind vremea cind o sili fiu si eu de folos, $i de iepure i se fdcu mili lui Ivan-Jarevici, aqa ci-;i vdzu de drum mai departe. Dupi o vreme ajunse la marea cea albastrd ti, ce si vadd? chiar pe 15.m, culcat pe nisipul galben, un pette, o ftiuci mai mult moarti decit vie, Ivan-Jarevici iqi zise: De data asta n-am ce face, o sd mdninc $tiuca! Mi-e tare foame ti nu pot mai rdbda! Ah, Ivan-Tarevici, rosti $tiuca, fie4i mild de mine gi nu mi minca, mai-bine aruncd-mi in marea cea albastri! Lui lvan-Tarevici ise ficu mili de ttiucd;i-o arunci in mare, apoi porni mai departe de-a lungul Iirmului, in urma ghemului siu. Sd li mers mult, sd fi mers pulin, cine mai $tie? doar ci la o vreme, tot rostogolindu-se ghemul ajunse intr-o pidure, chiar in fala unei colibe rotitoare pe picior de giind. Ivan-larevici rosti: Colibi, colibioa.S, opre$te-re cu fala la mine, pddurea la spate-Ii rimtnal Coliba, ascultind de vorba lui, se intoarse cu spatele citre pidure qi cu faIa spre el. Ivan-Tarevici intri in colibd;i ce se vada? pe vatrd stitea culcati Baba-Cloanla-Cotoroanta. Vdzindu-l pe Jarevici, l-a intrebat: De ce ai venit la mine, mindrule voinic? De bund voie, sau de nevoie?

Ah, Babe-Cloanti-Cororoanli, mai bine mi-ai da intii sd m;ninc ,i si beau qi mi-ai pregiti baia cu aburi, qi-abia dupd

aceea m-ai lua la intrebat. bine spui, i-a rispuns Baba-Cloanla. Apoi i-a dat lui lvan-Tarevici sd minince ;i se bea,i i_a pregdtit bala cu aburi, iar Ivan-Tarevici i-a povestit ce o caura pe solia sa, preainleleapra

Ci

Vasilisa.

$tiu, ltiu! zise Baba-Cloanla. Ea este acuma la ficdlosul acela de Korcei de moarte. Va fi tare greu sA ajungi la ea, cdci cu Koqcei n_o prea poli scoate la cap5t: pe el nici sdgeata, nici sabia nuJ poate ripune. Da aceea nu se teme de nimeni. Dar moartea lui. unde se afli? - Moa.tea lui std intr-un virf de ac $i acul acela se afld_ntr-un out oul _ se afl; in rald; raia e in iepure; iepurele e inrr-un sipet ferecar in $i sipetul

_ cel.f;ri

virful unui stejar b;trin. Iar stejarul acela cre$te intr_un codru

de nepatruns. Apoi Baba-Cloanla i-a spus lui lvan-Jarevici cum ar putea si rdzbeasci pind la stejarul cu pricina. Aga ci Ivan-Jarevici i-a mullumit si a pornlt la drum. I-a trebuit mult pind sd rizbeascd prin codri de nepitruns si sd strAbati bdlii mldttinoase, dar pind la urmd a ajuns la stejarul lui koqcei. Sreiarul aceta i;i proptise virful printre nouri, riddcinile ii erau rdspindite in phmint pe o suta de verste jur-imprejur, iar crengile Jui acopereau stralucirea ioarelui. Si roc_ mai in virful stejarului se afla sipetul ferecar. Ivan-Tarevici se fot uira ra stejar;i nu $tia cum sd face sd ia sipetul,.. ,,Eh, gindi el, pe unde-o fi oare ursul? El m-ar putea aiuta!.. Abia i$i termin; gindul ursul se qi infdfila: alergb inrr-un suflet smulse stejarul pimint din cu rddicini cu tot. Din virful lui cAzu sipetul care ti se sfdrimi in bucilele. Din sipet iefi iepurele care o lud la goan5. _ ,,Pe unde-o fi iepureleJneu? gindi Tarevici, Negrefit cd doar el l_ar putea ajunge din urmi pe iepurele estelalt..." Abia i;i termini gindul ci iepurele se;i infdliqi: il ajunse din urmd pe celAlalt iepure qi-l sfiqie in doui. Atunci, din iepurele sfiqiat i;i lui zborul o ra1i, care se ridici sus-sus in inaltul cerului. ,,Pe unde-o fi riloiul meu?'. gindi Jarevici. Iar rdloiul se si re_ pezise in zbor dup; rata Si o lovea cu ciocul in cap. Rafa scipd oul gi oul cizu in marea albastr6... Ivan-Tarevici se int st5; srdtea pe ldrmul mirii ti gindea: ,,Pe unde-o fi $tiuca mea? Ea ar gdsi oul pe fundul mdrii!,,

-

-

ci

Cind colo, vdzu un pefte, o ttiuca ce se apropia de !5rm inotind fi avind in dinfi un ou: Tine. lvan-Tarevici: -Ivan-farevici se bucurd, sparse oul, scoase acul ;i-i rupse virful. Indati pieri Kolcei cel fdri de moarte, preficindu-se intr-o pulbere ce-l rupse - miruntS. din cea mai Ivan-Tarevici se duse la palatele lui Koqcei. Preainleleapta Vasilisa ii ie;i in intimpinare si ii zise: Ei, Ivan-Jarevici, acum, cX ai fost in stare sd md cauli gi si md gdsegti, voi fi pe veci a ta! Ivan-Jarevici alese cel mai bun armdsar din grajdul lui Koqcei qi incdlecind impreund cu Preainteleapta Vasilisa, se intoarse in impirdlia sa. Acolo au triit amindoi in prietenie, dragoste d buni infelegere.

-.-:.9'

\

1& 1(N

1';

cih

t,(,

lrt ,','

fost odatd ca niciodatA. A fost odatd, intr-o anume tard lln tar necAsdtorit. $i avea acel tar in slujba sa un arcaF pe nume Andrei. Intr-o zi s-a dus Andrei-arcagul la vinitoare. A umblat prin pidure o zi inlreaga dar n-a avut noroc, n-a inrilnir nici o sdlbiriciune. Ericarri seard: omul se intorcea acasd cuprins de tristefe, Tocmai atunci v5zu o turturea stind intr-un copac. ,,Haide, iqi zise el, s-o dobor mdcar pe asta".

Trase $i o rdni turtu.eaua se prdbu;i din copac pe pimintul jilav. Andrei o ridic5 sd-i suceasci gitul qi s-o bage in tolbi. - vroia insd turtureaua ii vorbi cu grai omenesc: - Nu-mi lua viata, Andrei-arcaqule, nu-mi reteza capuMa-md aqa vre cum sint, du-md acasi qi ageazS-mi la fereastrS. Dar ai griji, indati ce vezi cd 38

mi prinde somnul bate-mi fdrd intirziere, love;te-mi din

toatd puterea

cu mina dreapti 9i o sA dobindefti o mare fericire. Andrei-arcatul se minunt: ce-o mai fi li asta? Cind te uili la ea vezl cA-i pasire cu adevarat, dar vorbelte cu glas omenesc. A dus turtureaua acas;' a pus-o Ia fereastrd, iar el prinse a a$tepta Nu trecu mult $i furtureaua iqi bigd cdp;orul sub aripi $i incepu sA picoteascd, Andrei i$i aduse aminte de ce ii poruncise pasdrea qi o lovi din toatd puterea cu mina dreapti. Turtureaua cizu jos, ;i se prefdcu in MarraTarevna, o mindrele de fatd $i-atit de frumoasd cum n-ai putea nici cu gindul si gindegi, nici in vis si-nchipuiefti, doar in poveste sA zugr;ve$ti. Si Maria-Tarevna i-a zis arcagului: cu un De vreme ce-ai qtiut sd mi iei, trebuie si ttii sA md qi pistrezi mic ospil fi-o nunti fdri zarvi. Si-o sd rimin s5-1i fiu solie veselS fi cinstitd. Asa s-au inteles. $i s-a insurat Andrei-arca;ul cu Maria-larevna $ triia cu tinira lui nevasveselindu-se. Dar nici de slujbd nu uita: in fiecare zi se scula cu noaptA tea-n cap, pleca la pddure, aduna vinat fel de fel;i-l ducea la cuhnia farului. Dar n-au triit multi vreme aqa. Maria-Jarevna i-a zis: in sirecie. Andrei! - Tr;iesti vezi Si tu ce a$a este. - Da, FA rost de vreo sut; de ruble, cumpar; cu banii iqtia mdtas; de toate felurile $i lase, cd indrept eu lucrurile. Andrei a ascultat-o, s-a dus pe la prietenii lui ti a imprumutat de la unul o rubla, de la altul dou5, iar cu banii adunali a cumpirat mitasd de toate felurile ;i i-a adus-o ne!esrei. I\4aria-Tarevna i-a zis: Culcd-te ti dormi, noaptea e un sfetnic bun. Andrei s-a culcat iar Maria-Tarevna s-a pornit si leasd. A lesut toatd noaptea qi a fecut un covor ce n-avea seam;n pe lume: era infili$ati acolo toati imp5r;tia, cu oraqe $i copaci, cu piduri qi ogoare, cu pisiri in cer, cu fiare silbatice in munti, cu petti in mdri, iar imprejurul tuturor acestora se rotea luna $i soarele... A doua zi dimineala Maria-Tarevna i-a dat barbatului covorul: Du-te cu el la tirg Si vindel negustorilor, dar bagi de seama, prel pe el tu se nu cei, ci cit ti-or da cu-atita sd te mullume$ti. Andrei lui covorul, il desfdfura Si porni cu el printre tarabele din tirg. Un negustor alergd inr-un suflet' la el: om bun, cit ceri pe covor? - AscultA Tu e$ti negusto.! tu fe-i fi prelul, -Negustorul s-a gindit, s-a tot gindit $i n-a putut gisi un prel pentru covor. 39

Veni in fugd alt negustor $i dupi el mai venira allii. S-a adunat o gloatd neinchipuit de mare de negustori, care priveau covorui, se minunau, dar nu-i puteau gdsi prelul. Tocmai atunci trecea prin dreplui tarabelor un sfetnic al farului, care dori sa afle ce pune ta cate neguslorimea. Cobori din calearca )i. dupa ce izburi, cu mare greu, sd-qi faci loc cu coatele prin marea mul{ime, zise c6ire cei adunalr: Bund ziua, negustorilor, oaspeli de peste mdri Desp.e ce e Si fdri! ,*^ votba? - Pdi. uile a|a 5i a5a. nu pulem gasi prel penlru covorul Asla. Sfetnicul larului se uitd ia covor $i mult se minuni si el: arcaqule, ia spune, spune adevarul adevarat: de unde ai c;petat co-Ei, atit de frumos? vorul dsta ala !i a$a, solia mea l-a f;urit, - Pdi,cituite, vrei sd-{i dau pe el? - $i PAi, nu ttiu nici eu. SoEia mi-a poruncit sd nu md tocmesc: cit imi vor da, -cu atita sd mA muilumesc. Ei, uite, arca$ule, fine zece mt1. -Andrei a luat banii, a dat covorui ;i s-a dus acasi. Iar sfetnicul larului s-a dus la Fr qi i-a aritat covorul. farul 5i-a aruncat privirea asupra covo.ului qi vdzind acolo, ca in palmd, ^inlreaga sa rmperAtie, rimase uimit ce dorelti, dar sd $tii c; eu covorul dsta nu li_l mai dau! -gi peCere-mi date larul scoase doudzeci de mii de ruble;i i le didu cu mina lui siet_ nicului._ Sfetnicul lui banii Si iqi zise: ,,Nu-i nimic, imi comand eu alt covor $ mar trumos". A urcat din nou in caleagca 5i a plecat in mare graba in mahalaua cu ortcr_ na. A gdsit mica izbia in care rrdia Andrei-arca$ul $i a brirur in uyi. l\,iaria_ Tarevna i-a deschis, Sfetnicul 1arului pdti cu un picior peste prag, iar pe celi_ lalt.nul mai trase iniuntru, nu mai scoase o vorbe si uitd ieniiu unu-" venise acolo: in fala lui se afla o frumusele de femeie ci nu gi-ar fi luat ".ochii de la ea o suti de ani qi ar fi rimas aqa privind-o. Maria-Tarevna a atteptat cit a a$teptat o vorbi de la el dupi un riistimp, $i ,l-a prins frumqel de umeri pe sletnicul farului, l-a rdsucit cu spatele si a inchis usa, Iar. ac(sra.-desmericindu-:e cu greu porni in sili spre ca:ii, $i din ziua aceea nici de mincat nu mai minca, nici de bdut nu mai bea, ci mereu in fala ochilor pe soia arcatuiui o vedea. Tarul bigd de seamd qi incepu siJ descoase ca sd afle ce mihnire il apasd? $i sfetnicul ii destdinui {arului: - Ah, am vdzut-o pe so{ia arcagului;i de-atunci numai la ea mi_e sindut!

,-.

-.,t

, r.'tj

_,

l,--'-t

i-,:ii.-

t t... ',-::lil:i ' , i*. . :..: '' -.. ;, .

i.,. '-'-,,.:..r'

,1-l,f

: :l-i i_i ,) .

.t i

' ' il't:

'-.'1:,., i ...:lii;l.i :.:rt:,i _

i .i''l:i,,.;

-,.=-,,.';,,.'.

..-. ': r

it..:,1

.

rl' p.;,; '-.r,.r , .."; ,.'.i ..i r ': -: : ,: ..,;,. :'::. rll .r,''1"' :t':..1

:

l

t. ,

l':;,,'

'

.i,-..

. ,

:i .,

: ,,

.l

Nu scap de vraja ei nici cu mincarea, nici cu biutura, nici cu buruieni de 1cac. Auzind asta, ii veni poftA fi jarului s-o vadi pe solia arcaqului. imbrdc6 rrrq_ te vesminte simple, plecd in mahalaua cu pricina, gisi mica izbd in care locura Andrei-arca;ul Si bitu la uli. Maria-Jarevna ii deschise. Jarul pdqi cu un picior peste prag iar pe celSlalt nu mai putu sAl tragd induntru, ii pierise - fafa graiul: se afla in lui o frumusele fdri seamin. Maria-Jarevna a agteptat cit a a$teptat o vorb5 de la el gi dupi un rdsurlp l-a prins frumu;el de umeri pe Iar, l-a rdsucit cu spatele gi a inchis uqa. Tarul iti simti inima coplegitd de dragoste. ,,Adici de ce, iqi zise el, si tot rdmin neinsurat, si n-am Si eu o solie? Ce-ar fi si md-nsor cu frumoasa asta? Ei ii este hirizit si fie solie de tar - Ilu de arcat. Intors la palat larul puse la cale un plan necurat s-o ia de la birbatul siu pe solia acestuia. I$i chemd sfetnicul pi-i zise: Ticluie$te ceva ca sdl pierdem pe Andrei-arca$u1. Vreau sd md insor cu solia lui. De ticluietti ceva rAsplatd vei primi orage, sate Si gr;mezi de aur, iar de nu vei ticlui nimic .eteza capul. - ili voi Sfetnicul larului se mihni amarnic qi plecd de la palat cu nasul in jos. Nu putea niscoci cu nici un chip ceva care sa-l piardd pe arcat. $i de nicaz se abdtu pe Ia circiumd sI se cinsteasce cu biuturicd. Deodatd se apropie in fugi de el un betivan imbrAcat intr-un caftan zdren1uit, ce-qi ficea veacul in circiumi, li zise: $i de ce, mi rog, s-a intristat sfetnicul tarului, de ce $i-a lisat nasul in jos?

Piei de-aici, betivanel - Decit gone$ti, mai bine m-ai cinsti cu un pdhdrel de viniqor, cb - iti dau sdSi md poate eu vreun sfat.

Sfetnicul l-a cinstit cu un pihirel de viniqor;i i-a povestit necazul sau. Betivanul i-a zis: - Si-l pierzi pe Andrei-arcaqul nu-i mare lucru ci el e un prost, numai cA vezi, nevastd-sa e $ireatd nevoie mare. Ei, dar lasi ci ndscocim noi una a$a de buni ci n-o si izbuteascd nici ea s;-i dea de capdt. intoarce{e la 1ar ti spune-i s5-l trimiti pe Andrei-arca$ul in cealaltd lume ca sA afle cum o mai duce acolo titine-su, larul cel riposat. Daci Andrei se duce acolo, de intors - nu se mai intoarce. Sfetnicui laruiui i-a mullumit belivanului Si fugufa la lar: a$a ti a$a il putem pierde pe arcaq, -$i-i Iaci, spuse unde trebuie si-l trimiti;i pentru ce. Jarul se bucuri qi porunci si fie chemat Andrei-arcasul. 12

cu cinste

cu credinl5, mai

Ei, Andrei, de vreme ce m-ai slujit mereu ti indepline$te-mi o insdrcinare: du-te in cealaltd lume qi afli cum o mai duce tii-

cului meu. De nu, capul li-l voi reteza chiar cu sdbioara mea.

De cum s-a intors acasi, Andrei s-a a$ezat pe lavitd Si $i-a Hsat capul in piept. Maria-Jarevna l-a intrebat: De ce e$ti trist? Ti s-a intimplat vreo nenorocire? -Andrei i-a povestit ce fel de insdrcinare i-a dat larul. Iar Maria-Jarevna

i-a zis:

Ai ti gdsit de ce si te mihne$ti! Asla nu-i insdrcinare, e un fleac de poru cd, adevirata insircinare va veni de-abia pe urm5. Culc;-te !i dormi, noaptea e un sfetnic bun. in zorii zilei, cum s-a sculat Andrei, Maria-Tarevna i-a dat un sac cu pesmeli $i un inel de aur: Du-te la tar si-i cere sA li-l dea ca tovardf de drum pe sfetnicul siu, cd

altfel, sd zici, nimeni n-o si te creadi cd ai fost in cealaltd lume. $i indatd ce vei ieqi impreund cu tovari$ul teu la drum, arunci in fala ta inelul ti el o sd te ducl unde trebuie. Andrei primi sacul cu pesmeli ;i inelul, iqi lud rimas bun de la solie Ei se duse la lar sa cearA un tovaris de drum, Tarul n-a mai avut incotro, a trebuit si se invoiascd;i-i porunci sfetnicr.tlui si meargi cu Andrei. $i iat5-i pe amindoi ieqind ia drum. Andrei aruncl inelul - acesta prinde a se rostogoli, arcaful se {ine pe urma lui prin cimpuri deschise, peste bdlli qi covoare de muSchi intinse, peste riuri qi lacuri, iar dupi el se tirfute cu greu sfetnicul larului. De cite ori oboseau, mincau niqte pesmeli ;i din nou la drum. Daci au mers departe sau aproape, dace au mers repede sau incet, daci au mers pulin sau mult, cine mai ttie? doar ci intr-o vreme au ajuns intr-o padure deasa, de nepitruns, au coborit intr-o ripi adinci qi abia aici s-a oprit ineiul. Andrei qi sfetnicul larului s-au a;ezat sd mai mdnince nitte pesmeli' Cind colo, ce si vada? Chiar pe alaturi trecu larul, bitrin Si impov;rat de ani, injuga1 la un car, pe care doi draci puseseri o incircdturi uria;d de lemne, qi-acum il minau cu bitele, unul din dreapta, celelalt din stinga,

Andrei zise: Ia uitd-te, nu cumva e riposatul lar, p5rintele la.ului nostru? Ai dreptate, el este cel ce car; singur incircitura de lemne. ; pe datd Andrei se risti la draci: Ei, domnilor draci! Ldsalil slobod pe raposatul acesta pentru scurtd vteme mdcar. cA trebuie sd-l intreb cite ceva.

Dracii i-au r;spuns: . Crezi cd o si ne pierdem vremea a$teptindu_te? Ce, vrei si caram noi singuri lemnele? Pii, luatiJ in locul bdtrinului, pe omul meu, care_i odihnit. -Si-atunci, dracii i-au dejugat pe bAtrinul tar, l_au injugat in locul lur pe sfetnicul_larului;i d5-i gi croieqteJ cu bitele, minindu-l; u"-".tu." cocora sub povard dar de cdrat cira. Andrei prinse siJ- intrebe pe bitrinul lar cum o duce cu traiul. - Ah, Andrei-arca$ule, i-a rispuns larul, amarnic trai duc eu in cealaltd lume! Du fiului meu inchindciune din partea mea qi spune_i id_i poruncesc cu strdtnicie sA nu-i nedreptileasci pe oameni, ci atunii tot astfel va pdtimi

qi el. Abia terminard de vorbit, cd dracii se qi intorceau cu carulgol. Andrei,i_a lual rdmas bun de la bdtrinul lar, dracii i J-au dar inapoi pe sietnicul tarului 5r au pornir amindoi pe drumul de inroarcere. Indati ce-au ajuns in impiriqia lor s-au infalifat la palat. Cum a dar cu . ochr de arcaf, larul s-a napustit cu mare minie asuDra lui: - Cum ai culezal 5a te intorci? Andrei-arcasul i-a rdspuns: - Pii, aqa;i aqa, am fost in cealaltd lume la rdposatul pdrinte al indllmii voastre. Amarnic trai duce el acolo, vi trimite inchiniciuni $i vd porunce;te cu stretnicie sd nu nedreptatiti oamenil. md rog, prin ce dovedeqti tu cd ai fost in cealaitd lume ai vorbrt cu _ - Si, ;i pdrintele meu? dovada e, cd pe spinarea sfetnicului vostru se mai vhd inci urmele - dePdi,bitele hsate dracilor care-l minau. La asta larul n-a mai avut incotro, i-a dat crezare;i l_a lisat pe Andrei si se duci acasd. Jarul insd i-a zis din nou sfetnicului: ceva ca sA-l pierdem pe arcag, cd de nu, capul til voi - Nascocette reteza chiar cu sibioara mea. Sfetnicul larului plec5, lisindu-qi nasul $i mai jos. Intri la circiumi, se afezd la masi, ceru vin. Se apropie in fuge de el belivanul, ce_gi ficea veacul in circiumS: De ce s-a intristat sfetnicul larului? Cinsteite-mA cu un phhtrel ci poate ili dau ti eu vreun sfat. l-a cinstit cu un pihirel de vini;or li i-a povestit necazui seu. _Sfetnicul Betivanul i-a zisi inapoi qi spune-i larului sd-i dea poruncd arcaqului si indepli-- Du{e neasci uite care insarcinare, ce nu-i greu numai de_ndeplinit dar greu e de $i

nAscocil sa-l trimitd pesle noui miri qi noue feri, la capdtul pamintului, ca sii i-l aduci pe Motanul-Coto$manul... Sfetnicul didu fuga la palat li-i povesti larului ce anume insircinare si-i dea arcalului pentru ca acesta sd nu se mai intoarcd niciodati. Tarul trimise dupi Andrei: - Ei, Andrei, de vreme ce mi-ai indeplinit o insircinare, mai indepline$te una: du{e la capdtul pdmintului qi adu-mi-l pe Motanul-Cotolmanul. De nu, capul til voi reteza - chiar cu sibioara mea. S-a dus acasi Andrei cu capul plecat, mai jos de umeri cizut Si i-a povestit sofiei ce fel de insircinare i-a poruncit 1arul. - Ai qi gisit de ce sA te mihneftil i-a zis Maria-Tarevna. Asta nu-i insbrcinare, e un fleac de poruncd, adevdrata insircinare va veni de-abia pe uama. Cuici-te $i dormi, noaptea e un sfetnic bun. Andrei s-a culcat, iar Maria-Tarevna s-a dus la fierdrie 9i a poruncir fierarilor s;-i mettereasc5 trei coifuri de fier, un cle$te de fier $i trei nuielel una de fier, alta de arami, a treia de cositor. In zorii zilei Maria-Tarevna l-a trezit pe Andrei: * Tine, ai aici trei coifuri, un cle$te fi trei nuiele. Du-te peste noud mari qi noud 1dri, la capdtul pimintului. Cind o sd mai ai de fdcut doar trei verste * pini la capit o sd vezi ci te nipddqte un somn puternic: Motanul-Cotofmanul va indrepta asupra ta un val de picoteala. Nu cumva sd adormi, impinge inainte o mind - ti dupd ea pe cealalti, tird;te-1i un p,icior ;i dupi el pe celilalt, ba, la nevoie, fA-te ghem fi da-te de-a rostogolui. CA daci adormi te ucide Motanul-Cotof manul. Si, Maria-Tarevna dupd ce l-a inv5lat ce;i cum si faci, l-a lAsat sd porneasci la drum. Repede doar povestea se povestetter mai anevoie fapta se sdvirse$te; dar iate-l pe Andrei-arcaqul ajuns la capetul pdmintului. Cind mai avea de ficut doar trei verste pind acolo, simli cdl ndpadelte somnul. Atunci Andrei i;i trase pe cap cele trei coifuri de fier, i;i impinse inainte o mini ;i dupi ea, pe cealalti, iqi tiri un picior fi dupi el pe celSlalt, ba, la nevoie se ficu ghem $i se d;du de-a rostogolul, dar din mers nu se opri. Cu chiu cu vai izbuti sd-;i invingi picoteala qi se pomeni lingi un stilp inalt. Motanul-Coto$manul il vdzu pe Andrei, mieund, miorlii ;i luqti! din virful stilpului, drepr in capul arca$ului! Ii sfirimd unul din coifuri, il sfirimd

*

O

verst;:

1,068 km.

45

pe al doiiea, qi se apuce de al treilea, Atunci Andrei-arca;ul il in;fdcb pe motan cu cle$tele, il trinti la pamint Ei di-i 9i dezmiardA-l cu nuielele. Intii il bAtu cu nuiaua de fier, dupi ce rupse nuiaua de fier, incepu sdJ croiascA cu cea de arami, cind o rupse gi pe aceasta prinse al lovi cu cca de cositor. Nuiaua de cositor se-ndoia dar nu se rupea, pe qira spindrii se-ncolacea. Andrei lovea iar Motanul-Cotofmanul se porni s5-i spund pove$ti despre popi, despre diaconi, despre fete de popd, doar, doar l-o prinde somnul. Andrei nu asculta ce-i spune, ci igi vedea de treabd cu nuiaua si nul sl;_ bea deloc. Motanul ajunse la cap;tul puterilor; dacA a vdzvt c6 nuJ poate duce cu vorba pe Andrei, incepu sd-l roage fierbinte: Lasi-mi om bun! Ci o si fac tot ce-mi ceri. Vrei se spui ci o si mergi cu mine? oriunde 1i-e voia. - Mergporni Andrei pe drumul de intoarcere tirind motanul dupi el, Ajuns in impirilia sa, a venit la palat cu motanul ti i-a zis {arului: A;a gi a;a, am indeplinit insircinarea, ti l-am adus pe MotanulCotosmanul. Tarul tare s-a mai mirat si a zis; Haide, Motan-Coto$man, arati ce poli $i cit e$ti de nAzdrdvan. -Motanul incepu indati sA-Si ascuta ghearele, si le pregdteasci pentru Iar, vroia sd-i sfilie pieptul alb ti si-i smulg; inima vie din el. Tarul s-a speriat: fi bunitate fi domole$te-] pe CotoFman! - Arca$ule-Andrei, Andrei domoli motanul $i-1 incuie intr-o cugcd, iar el se duse acasi la Maria-Tarevna. Triiau, de nimic nu le pdsa, tare mult se mai iubeau, Tarul insi ifi simlea inima qi mai cople;iti de dragoste. gi iar il chemd pe sfetnic: Fa ce vrei, dar ndscocqte ceva ca sd-l pierzi pe Andrei-arcagul, cd de nu, capul ti-l voi reteza cu sibioara mea. - chiar Sfetnicul larului se duse de-a dreptul la circiumi qi-l g5si pe belivanul cu caftanul zdrenluit ce-li ficea veacul acolo;i-l rugd sAl scoatA din incurcature $i sa-i dea un sfat. Belivanul bdu p;herelul de vin qi iqi ;terse

mustdtile.

Du{e f;ri intirziere la 1ar, i-a zis el, qi spune-i siJ trimiti pe Andrei-arca$ul acolo nu $tiu unde, ca s; aduce aia nu ttiu ce. insdrcinarea asta Andrei n-o s-o indeplineasci in vecii vecilor, aqa ci n-o si vind inapoi niciodatd. ,t6

Sfetnicul a dat fuga la lar !i i-a raportat totul, Tarul a trimis dupa Andrei: De vreme ce mi-ai indeplinit dou6 insdrciniri, mai indeplinette-o ii pe a treia: du-te-acolo nu $tiu unde, adu-mi aia nu $1iu ce. De imi indeplinegti insircinarea te risplAtesc impiretqte, iar de nu, capul !i-l roi reteza chiar cu sAbioara mea. Andrei veni acasi, se aqezi pe lavild;i izbucni in plins, iar Maria-Jarevna il intreb6: ce elti trist, dragul meu? Iar Ii s-a intimplat vreo nenorocire? - De Eh, zise el, din pricina frumusetii tale toate ndpastele se {in de capul meu! Mi-a poruncit larul sd mi duc acolo nu ftiu unde, ca sA aduc aia nu stiu ce. - Ei, asta zic qi eu insircinare! Dar nu-i nimic, culc5-te ;i dormi, noaplea e un sfetnic bun. Maria-Tarevna a agteptat pini la ciderea noptii, a deschis cartea fermecatd, a citit, iar a citit, apoi a azvirlit cartea cit colo !i s-a luat cu miinile de cap: despre taina larului nu se pomenea nimic in carte. Maria-Tarevna ieqi in pridvor, iqi scoase batista li o tLutura. Indata venira in zbor fel de fel de pisdri, alergari fel de fel de fiare. Maria-Jarevna le-a intrebat: Fiare ale pddurii, pdsiri ale cerului, voi care gonili peste tot ti voi, care zburali pretutindeni, n-ali auzit oare cum se poate ajunge acolo nu itiu unde, $i aduce aia nu $tiu ce? Fiarele qi pdsdrile i-au rispuns: Nu, Maria-Tarevna, n-am auzit despre asta.

Maria-Jarevna a fluturat din nou batista fiarele gi pisirile s-au ficut nevizute, ca ti cum nici n-ar fi fost. i;i fluturd inca o darA batista $i apdruri doi uria$i: F-e dorinta? Ce trebuie sd facem? - Care mei servitori, duceli-mi in mijlocul Mirii-Okean. - Credincioqii Uriaqii au luat-o pe Maria-Tarevna, au dus-o la Marea-Okean ti, chiar in mijlocul acesteia, in cel mai mare adinc, s-au prolepit amindoi stdteau acolo neclintili ca doi stilpi, iar pe ea o lineau pe brale. MarlaTarevna ili fluturi batista Si toate tiritoarele !i toli pe$tii mirii veniri inot catae ea. Voi, tiritoare li pe$ti ai mdrii, voi inotafi pretutindeni, vi tirilr pe toate insulele: n-ali auzit oare cum se poate ajunge acolo nu $tiu unde, nu stiu ce? si aduce aia Nu, Maria-Tarevna, n-am auzit despre asta,

S-a intrisrar Maria-Jarer na pi a poruncir .ii fie du:6 inapoi acasii, ,. ufla$| au tuat-o ti au adus_o in curtea lui Andrei, idsind_o in fala pridvo-

,

rului.

In zorii zilei Maria-Jarevna l-a pregitir rle drum pe Andrei g

i_a dat

un ghem de ali li un $tergar cusut cu flori. Sd arunci ghemul in fala ta $i incotro se va rostogoli intr-acolo -, sa te indrepli ii tu. Dar, bagi de seamd, oriunde vei ajunge, cind te vei spila, nu cumva sd te $tergi cu alt $tergar, ci numai num-ai'cu gtergarut fi meu.

iti lui rdmas bun de la Maria_farevna, ficu cite o pleciciune citre cele patru ziri $i trecu dincolo de zidul agezirii. Arunci ghemul in fala sa, ghemul incepu si se rostogoleasci !i se tot duse. Iar Anirei porni Andrei

in urma ghemului.

. Repede doar povestea se povesteile, fapta mai anevoie se sivir;e;re. Andrei cutreieri multe impdralii $i multe piiminturi. Ghemul se rostogolea, iirul de a(a din el se delira: ajunse mic. mic de rol. doar cir un cap de iarna; iar la o vreme ajunse atit de mititel cA abjal maj pureai deslu$i pe d;um... Cind ajunse Andrei in preajma unei piduri, ce si vadi? O colibj rotiroare pe picior de giini. - Colibd, colibi, te-ntoarce cu fala la mine, pddurea la spare_ti rem.ina! Coliba s-a intors, Andrei intr6 inhunrru $i vdzu o bdtrina carunta qezind pe lavitA $i torcind un fuior. Ptiu, ptiu! de cind sint n-am pomenit _ de_auzit n_am auzit, nlcr de vdzut n-am vazut suflare .useascdJ da. azi, uite, insbgi suilarea ruseascd a venit singurd- aici. Ah, ce-o sd te mai frig eu in cuptor, o sa te mdninc;i-apoi o sd mi dau de-a rostogolul pe oaseie tale. Andrei ii rispunse bAtrinei: Se poate una ca asta, Babd-Cloan1d, pdi cum ala, bdtrinico? Vrei s5 mininci un om venit de la drum? Omul venit de la irum e numai oase ti praf; mai intii pregdte;te-mi baia, sd mi spdl, sd stau la abur, qi_abia dupi aceea o sd mi mininci. Baba Cloanla pregdti baia, Andrei stetu la abur, se spdld, scoase lrer_ garul sofiei ;i incepu si se;teargi eu el. Baba Cloanta l-a intrebat: unde ai ttergarul dsta? E cusut cu flori de fata mea. - De Fata ta imi e solie, ea mi-a dat ltergarul. - Ah, iubite ginere, ia zi, cu ce vrei sA te osDitez? - spunind a\ta. Baba Cloanla pregAli cina, $i aducind felurife minca_ ruriJ vinuri $i alte b5uturi. Andrei nu se ldsi rugat se puse la masa si -

.r8

dd-i fi-nfuleci. Baba Cloanta se a$ez; al;tu.i; el minca ti ea il tot intreba cum s-a insurat cu Maria-Tarevna ti daci fiAiesc bine amindoi. Andiei li povesti de-a fir a pdr: cum s-a insurat ;i cum larul l-a trimis acolo nu nu ftiu ce. qtiu unde, si aduci aia fi, bunico, dacd mi-ai da o mini de ajutor! bine-ar - Ce Ah, ginere scump, bucuros te-a$ ajuta dar despre aceastd minune a minunilor nici n-am auzit. Doar o broasci betrini ftie; ea triielte de trel sute de ani intr-o mlastind... Ei, dar nu-i nimic, tu culce-te li dormi, noaptea e un sfetnic bun. Andrei s-a culcat iar Baba Cloanla a luat doud tirnuri, a pornit in zbor pind la mla;tina cu pricina qi acolo a inceput sA strige: Bunicd broasci-siltireafd, mai triiesti? Traiesc, - Traiesc. pulin din balta! - Ia ie$i Broasca cea b;trini ieti din baltd; Baba Cloanla ftii unde e - nu $tiu ce? - Nu cumva cum de nu.

o intreb6:

$tiu, Atunci, fe bunAtate qi spune-mil Ginerele meu a primit uite ce insircinare: si se duci acolo nu gtiu unde, sd aducd aia - nu qtiu

-

Broasca i-a raspuns:

pini

da. tare-s bAtrini

n-o se pot sdri

acolo, L-as intovirdli eu $i ata -departe, Daci ginerele tdu se prinde si mi ducd, in lapte proaspit muls, pind la riul de foc, am si-i spun. Baba-Cloanta luA broasca-seltareali fi porni sd zboare inapoi, mulse lapte proasp;t intr-o ulcicS, puse broasca in lapte 9i in zorii zilei il trezi pe Andrei: Ei, dragi ginere, imbracd-te, ia ulcica cu lapte proaspit muls, in care se afld broasca qi incalecd pe calul meu; el are si te ducd pind la riul de foc. Acolo lasi calul, scoate broasca din ulcici $i ea o si-1i spuni ce ai de facut. Andrei se imbrdci, lui ulcica, incdleca pe calul Babei-Cloanle' Cd a mers mult, ci a mers pulin, cine mai $tie? Atita doar cd, zburind ca vintul, calul l-a dus pind la riul de foc. Peste riul acesta nici fiara nu putea siri, nici paserea nu putea zbura. Andrei descileca: broasca ii zise Scoate-mi din ulcicd, vrednicule voinic, acum trebuie si trecem pe malul celilalt, Andrei scoase broasca din ulcici ti o l6se jos. 19

Ei, ti-acuma, vrednicule voinic, suie-te in spinarea mea, Nici gind, buniculo! Ia re uitd ce mic6 esti. dac; re strivesc? Nu le leme. n-ai sa ma striveSli. Suie-le pi line-re bine. Andrei ii dddu ascultare pi se agezd pe spinarea broa$fei-sahirete, Aceasra prinse a se umfla. Se umfli qi se tot umfl; pind se fdcu mare ca o

-

cipili

de fin. tii bine? - Te Md Iin, buniculo. -$i iar prinse broasca a ca un stog de fin.

se

umfla. 5e umfld de \e

facu;i

mai mare

Te |ii bine? bunicufo. -gi eaMdse1in, umfli iar, se umfli pind se facu mai inalti chiar decit p;durea . intunecati ;i cind se s;lte o data se $i pomeni dincolo de riul de foc, il trecu pe Andrei pe celAlalt mal,-dupi care se ficu mici din nou. du-te, vrednicule voinic, pe cArarea asta gi-ai si vezi - $i-acuma, un palat care nu-i palat, o colibi care nu-i colibi, o lurd care nu_i qurd; tu si intri iniuntru d sI pitetti in dosul sobei. Acolo ai sd gise$ti aia nu tllu ce. Andrei porni inainte pe cirare $i ce sd vadd? O ddripdndturi de colib6. care numai coliba nu era. fere\lre n-a\ea. nici in jui ceardac 5i nici gard de harac. Intra induntru gi se ascunse in dosul sobei. $i iati ci dupd ce stdtu pulin acolo, auzi prin pddure ni$re bocinituri, nifte bubuituri, iar in colibd intri un betrinel mic de tot. cu barba de-un cot, care rdcni: cumetre Naum, vreau si mdninc acuml - Hei, Abia termini de ricnit, ci deodati se ivi, ca din pdmint, o masi gara a$ternuti, pe masd un butoi de bere, un bou intreg la frigare, iar in coltul mesei un culit ascutit, mare. Betrinelul mic de tot, cu barba de un cor, se-agezA linge frigare, lui cutitu-asculit ti mare, ti prinse carnea s-o taie, in mujdei s-o moaie, ti-n vreme ce o-nfuleca, o tot lduda. Curdli carnea boului oscior cu oscior $i goli pind la fund butoiul cu bere.

Hei, cumetre Naum, stringe resturile! -$i, pe data, masa se fdcu nevizutS, parci nici n-ar fi fost

nici tu oase. nici tu butoi... Andrei a$teptA sd plece bitrinelul cel mic de tot, iefi de dupe sobd, iqi lud inima in dinti $i zise rugdtor: Naum, de-mi si mie ceva de mincare... -AbiaCumetre termind de spus, ci deodati se ivi, ca din pdmint. o masi incir50

cate cu fel de

fel de gustiri, de dulciuri ;i minciri, de miedurj li

vinuri. Andrei se aqezd la masd dar tot atunci rosti: Cumetre Naum,;ezi frate, cu mine pi haide, si-mi 1ii de urit, sd mincim impreuni. Iar un glas fird chip ii rispunse: Mullumesc, om bun! Ci uite, de atita amar de ani de cind slujesc aici, eu n-am vizut nici mdcar o coaji arsi de piine, iar tu md pofte$ti la mas5.

Andrei se uita Fi se tot minuna: de vizut, pe nimenea nu vedea, dar mincarea de pe masd parc-o mitura cineva, vinurile gi miedurile se turnau singu.e in pahar iar paharul o 1inea intruna: gil-gil Si gil-gil... Andrei se rug5: Cumetre Naum, hai, aratd-ter - Ba nu, pe mine nimeni nu mi poate vedea, eu sint aia - Cumetre - nu ;tiu ce. Naum, vrei sd fii slujitorul meu? - Pai, de ce sd nu vreau? Cd tu, dupd cite v;d, etti om bun. $i iati ci alr terminat de mincat amindoi. Atunci Andrei i-a zis: pe-aici qi hai sd mergem. - Ei, deretici Andrei ieqi din mica izbd qi se uiti imprejur: Naum, eqti aici? - Cumetre Aici. Nu te reme, nu rAmin eu in urmA. $i Andrei ajunse la riul de foc; acolo il a$tepta broasca. Ei, vrednicule voinic, ai gisit aia nu Stiu ce? bunicuto, cum sd nu. - Gdsit, Suie-te in spinarea mea. -Andrei i se agezi pe spinare; broasca incepu iar sd se umfle; se umfli, apoi sdri qiJ trecu inapoi peste riul de foc. Aici el ii mullumi broatrei-silt5rete $i porni la drum spre impdrdlia sa. Mergea ce mergea qi, deodati, i$i intorcea capul: Cumetre Naum, e$i aici? Aici. Nu re leme, nu rdmin eu in urma. Andrei a mers li-a tot mers, drum lung dupi o vreme, picioarele-i sprintene se pironirX in loc qi miinile albe i se lisard in jos. zise el, sint sleit de puteri! -Iar Of, cumitrul Naum cdtre el: $i de ce nu mi-ai spus pini acum? Te-aq li dus pe dati acolo unde vrei si ajungi. Andrei se simfi ridicat de un virtej puternic qi purtat inainte 52

undeva jos, sub el, se perindau in goani munli qi pidLrri, sate qi ora;e. Cind incepu sE pluteascd deasupra mdrii adinci il nipidi frica. - Cumetre Naum, af vrea $i eu se-mi trag pulin sufletul! Vintul se domoli indatd ti Andrei incepu si coboare pe fala apei. Cind, ce si vadS? Pe locul unde adineauri vuiau doar valuri albastre, rdsdrise o mic; insuld, iar pe insuld se inillase un palat cu acoperiqul de aur ;i cu o gridini minunatb imprejur... Cumdtrul Naum ii zise lui Andrei: Odihnette{e, minincS, bea qi trage cu coada ochiului inspre mare. sd $i-ai vezi atunci ci pe apele ei or si vini plutind trei cordbii negustoregti. Tu cheam6-i pe negustori aici, ospdteazd-i, cinstelte-i cum se cuvine ci ei au asupra lor trei lucruri neobignuite, Tu sd le figdduie$ti cd md dai pe mine in schimbul acestor lucruri ciudate,- nu te teme, ci md intorc eu iar;{i la tine. DacA a trecut multa vreme, dacd a trecut pulini, cine mai ttie? doar ch, deodatd, s-au ivit trei corrbii plutind dinspre apus. StApinii coribiilor au vizut insula, palatul cu acoperi;ul de aur;i grddina minunatd din jurul lui. minunSlie mai e $i asta? au zis ei. Am navigat de-atitea ori - Ce pe aici dar n-am vizut nitnic afari de marea albast.d. Hai sd ne opriml Cele trei cordbii au aruncat ancorele, cei trei stdpini ai cordbiilor au urcat intr-o barci mici ti sprintena qi au pornit spre insuld. Iar Andreiarca$ul i-a intimpinat voios: Poftili, dragi oaspeli, poftili. -StApinii cordbiilor mergeau qi se tof minunau: acoperi$ul palatului jarul, prin copaci cintau pisdrile, pe aleile gridinii se zbengurau ardea ca fiare ciudate. Ia spune om bun, cine a ini\at aici aceasti fermec;toare minunigie? Cuntitrul Naum, slujitorul meu, a fAcut totul intr-o singuri noapte. Andrei i-a condus pe musafiri induntru, in palat. Haide, cumetre Naum, pregitege-ne si bem, qi sd ne ospitdm!

$i, ca din pdmint risdri o masi gata a{ternuti, pe masd - vinuri qi minciruri dupd pofta inimii. Stdpinii coribiilor nu mai incetau sA se

minuneze: Haide, om bun, au zis ei, sd facem un schimb: tu ni-l dai pe slujitorul

tiu,-cumatrul Naum, iar noi i1i dim in locul lui oricare dintre lucrurile

nistrulnice pe care le avem asupra noastri. Pei, si facem, de ce sd nu facem schimbul? Dar, ia si vedem, ce lucruri ndstrusnice aveti voi? Unul din negustori scoase din sin o mdciucS. Cum ii spui ,,Haide, 53

mAciuci, rupe-i coastele omului dstuial,, mdciuca incepe sinsurd sia-t burduqeasci pe cel cu pricina, de-i poate rupe coastele oricui,lricit de voinic ar fi. Al doilea negustor scoase de sub poala hainei un topor Si cum il intoarse cu muchea in sus toporul incepu singur si megtereascd _ poc_poc, $i-ndatd ie$i o corabie; $i iar poc-poc qi mai ieqi o corabie. Cu pinze, lj,, tunuri, cu marinari voinici. Cordbiile pluteau, tunurile tr6geau, vitejii mannarl aSteptau ordinul de luptd. Intoarse toporui cu muchea in jos - gi pe datd, totul se ficu nevazut ca ti cum nici nu fusese. Al treilea negustor scoase din buzunar un fluier, cum incepu si cinte din el se ivi o intreagd armate: $i cavalerie. Si infanterie, cu pu;ri, cu tunuri. -Armata inainta, muzica rdsuna, steagurile fluturau, cdldrelii gaiopau, intrebau care-i ordinul. Negustorul intoarse fluierul $i sufld in celilalt capat al lui _ De data toare se fiicurA ne\azute. di.piirura fara urme. A ndrei-arca5ul zise: Sint bune lucrurile voastre nasf$nice, insd ceea ce am eu e mult mai de pre1. Dac; vreli si facem schimb imi dali pentru Naum, slujitorul meu, toate cele trei lucruri nastrugnice. Nu socoli ci-i prea mult? - Cum dorili, dar alrfel eu nu fac schimbul. Negustorii s-au gindit ;i ;i-au zis: ,,Ce nevoie mai avem noi de mdciuci, topor sau de fluier? Mai bine sd facem schimbul, cdci de vreme ce cumdtrul Naum va fi cu noi, n-o s; mai avem nici o grijd - zi-noapte o sA fim situi 5i amelili de baulura.$i stipinii coribiilor, dindu-i lui Andrei-arca$ul miciuca. toporul ti fluierul strigari: Ei, cumetre Naum, vino aici cd te luim cu noi! O sd ne slujetti cu

credinlt

ti

O voce

Pii,

dreptate?

fird chip le rispunse: si nu vi slujesc?

de ce

Mie mi-e tot una la cine treiesc, -Negustorii s-au intors pe coribiile lor $i pune-te pe chefuit _

mincau gi, in rdstimpuri, rdcneau: Cumetre Naum, haide miqci, adu una, adu alta! Au bdut peste mesur6, s-au imbitat tufi5 cu rotii Si s-au

podea.

beau,

privitit

pe

Iar a.ca$ul r;mas singlrr in turnul palatului fu cuprins de tristele. ,,Eh, iqi zise el, pe unde-o mai fi oare Naum, credinciosul meu sluiitor?.,

Aici sint. Care-i porunca? -Andrei se bucurd.

Cumetre Naum, oare n-ar fi timpul s-o pornesc gi eu spre finuturile de bagind, la tindra-mi solie? Haide, du-mi acasi. Din nou se isci un virtej carel ridici pe Andrei qi-l purtd in impirSlia sa. in tinuturile sale de ba$tind. Iar negustorii, cind s-au trezit, au vrut si se dreagd dup6 belie: Hei, cumetre Naum, pregitette-ne si bem, sd mincim, haide, fugula, miqci! Dar oricit l-au chemat, oricit l-au strigat a fost in zadar' Ba, cind s-au uitat, ce si vadS? insula dispdruse: in iocul ei vuiau doar valu.i albastre. O vreme stdpinii

coribiilor au fost tare necijifi: ,,Eh, ne-a tras pe sfoare omul acela rAu!" dar cum nu mai aveau ce face, au ridicat pinzele li au pornit s; pluteasca incotro aveau treburi. Iar Andreiarcatul plutea in zbor spre meleagurile de battind; s-a oprjt in dreptul casulei sale, insd cind s-a uitat nai bine, ce sd vadd? ln locul cSsulei doar un horn afumat. Cu capul plecat, cizut intre umeri, el ieqi din oraq 9i se duse pe lirmul mirii albastre, intr-un loc pnstiu, se atezA $i rdmase acolo. Deodati, nu se ttie de unde, apdru in zbor o turturea sinilie, se prdbuqi la pdmint ti se prefdcu in tinira-i solie Maria-Tarevna. - au inceput, ti unul;i celilalt, gi-au dat binele, s-au imbr5flqat, qi-apoi cu intrebirile qi cu istorisirea pefaniilor fieciruia. Maria-Tarevna povesti: Din ziua in care tu ai plecat de acase, m-am preficut in turturea qi de atunci zbor fdrd rdgaz prin pdduri fi prin dumbrivi. De trei sinilie ori a trimis tarul dupi mine, qi, oamenii lui, dacd nu m-au gisit, au dat foc casulei, Andrei zise: Cumetre Naum, oare nu s-ar putea construi aici, in locul ;sta pustiu de pe ldrmul marii albastre, un palat? ce sd nu se poata? Indati dorinqa ta se va implini. -NiciDen-au bagat bine de seam6, cd palatul fu gata, Si inci deosebit de mdret, mai frumos chiar decit palatul farului: avea de jur imprejur o gridind inveEiti, prin copaci pdsiri cintdtoare, iar pe aleile din gridind fiare ciudate se zbenguiau. Andrei-arcalul gi Maria-Tarevna au urcat in palat, s-au atezat la fereastrd, au inceput sd vorbeascd fi si se desfate privindu-se. Triiau, 55

nu $tiau ce-i amarul $i ldsari zilele sd se scurgi una dupi alta _

una,

dou5, trei. In tlmput ace\la. larul \e duse la viniroare, unde\a pe larmul marii albastre !i ce s; vadd? Pe un loc, inainte vreme pustiu, acum se iniilla un palat.

fi nesibuitul ciruia i s-a ndzdrit si-qi constuiasci palar pe - Cine-o peminturile mele ferd sd-mi ceard incuviintarea? Trimigii garului au plecat in goana mare, au cercetat din fir-a-pdr totul, $i la intoarcere i-au raportat 1arului ci palatul acela e inilfat de Andrei-arcatul Si cA vieluiette acolo el cu tinira-i solie MariaJarevna. Tarul s-a miniat ;i mai niprasnic qi a trimis iar oameni s; cerceteze ti si afle, daci Andrei a fost acoro - nu Itiu unde, qi a adus aia nu $tiu ce, Trimiqii iar au plecat in goana nare, au cercetat din fir-a-pdr qi au raportat:

-

5t1U Ce.

Andrei-arcaqul

a fost

acolo

- nu ltilr unde, ;i a adus aia

nu

Ta.ul clocotea de minie, porunci sA fie adunati toatd oastea, si meargb pe coasta mirii, sd ddrime din temelii palatui de acolo, iar Andrei_arcasui $i Maria-Tarevna sd piari de moarte cumplitd, Andrei, vdzind cA impotriva lui se indreaptd o oaste puternicd. puse repede mina pe ropor ;i-l intoarse cu muchea in sus. Toporul doar cit ficu poc-poc $i indatd porni sd pluteascd pe mare o corabie. iar cind mai facu inca-oddra poc-poc .porni :ii pluieascd }i a doua corabie. Ata bocdni toporul de o sut, de ori $i pe marea albastri pornirii sa pluteascd o 5ulA de corabii. Andrei scoase fluierul incepu sd cinte din el $i tot atunci se rvl armata: li cavalerie, $i infanterie, cu tunuri li cu steaguri. Comandanlii goneau in galop, agteptau ordinul: gi Andrei ordoni _ si inceapi lupta. Muzica porni si cinte, tobele sA batd Fi regimentele porniri, Infanteria se nApusti asupra soldalilor larului, cavaleria prinse a goni in galop gi a aduna pe prizonieri. Tar runurile de pe toale ceie o suti de cordbii trimiteau ghiulele asupra capitalei. Vizind ci armata sa dd bir cu fugilii, larul se ndpusti singur asupra osta;ilor, vrind sd le opreasci fuga. $i-atunci, Andrei scoase miciuca: - Haide, mdciuc5, rupe-i .oastele {arului istuia! Mdciuca se dddu de-a dura, lopdi, iqi lui avint proprindu-se cind intr-un 56

capdt cind in celdlalt;i se rostogoli in cimpia mare; il ajunse din urmA pe tar, il izbi drept in frunte gi-l dobori la pamint. Tot atunci se sfi$i ti lupta. Oamenii ddduri buzna afara din orat ti

incepurd s5-l roage pe Andrei-arcagul si ia asupra sa conducerea intregii impdrSlii. Andrei nu se impotrivi. Trinti un ospit de se duse vestea in toata lumea gi, impreuni cu Maria-Tarevna, a condus acea imperdlie pind la adinci bitrinete.

t\.'s -_t.

fost odate ca niciodati. A fost odati un impErat, Berindei-imperat, care ayea trei feciori; pe mezin il chema Ivan. $i impiratul acesta avea o livadi minunata; in livadd crestea un mir cu mere de aur. De-la o vreme, in livada impiratului, cineva se furiqa mere de aur fura. Impdralului ii pirea tare riu de livada sa. El isi- trimise acoto toli pizitorii. Dar nici un fel de pdzitori n-au fost in stare sb DrindA holul. impiratul se intristd qi nu mai vroi nici si mdnince, nici si bea. Feciorii incepurd si-l imbdrbiteze: - Tdiculule scump, nu mai fi trist! Las' ci ne ducem noi sd pdzim gridina, Cel mai mare dintre feciori zise 58

Azi o si fie rindul meu, md duc eu s; p;zesc grddina qi si prind holul.

$i feciorul cel mare pleci. Dar oricit umbli el toati pe nimeni ;i, cuibdrindu-se in iarba moale adormi.

seara, nu prinsc

Dimineata, impiratul l-a intrebat: Ia zi, ai vreo veste bune pentru mine, ai vdzut hoful? Nu, drag; triculule, n-am dormit toat6 noaptea. Un ochi n-am inchis, dar de vdzut n-am vezut pe nimeni in noaptea urmdtoare s-a dus sd lacd de pazd feciorul mijlociu, care dormi ;i el pini cdtre zlud, lar a doua zi dimineala spuse cA n-a vdzut hotul. Veni rindul mezinului, si faci de pazi. $i s-a dus Ivan-larevici sd pizeasci grddina tatalui siu. Ii era teami pind ;i sd se a;eze o clipi darmite inci si se culce. De indate cel ndpidea somnul, se spila repede cu roud de pe iarbd 9i somnul pierea de pe pleoapele lui. Trecuse de miezul noptii cind deodatA i se ndziri ci in grddini e lumini. Mai multi, din ce in ce mai multd lumind. Dintr-un capAt in altul - grddina era scdldatd in lumini ca ziua. $i-atunci vizu cum pe mdrul cu pricina se la$ din zbor Pasirea-de-foc $i incepe se loveascd merele cu ciocul. Ivan-Jarevici se furiqd inceti;or pini la mir ti inhi$ pasirea de coad5. Pasirea-de-foc zvicni 5i iqi lud zborul, iar el rimase cu o pani din coada

ei in mini.

A doua zi dimineafa lvan-Jarevici s-a infAllat tatAlui sAu. Ei, ce vrei s6-mi spui, dragul meu Ivan, poate ai prins tu holul? Tdiculule dragd, de prins nu l-am prins, dar am dat de urma celui care ne pradd gridina. Uiie, 1i-am adus o amintire de la hoalx. Iar hoala, t;icutule. e Pasirea-de-foc. impiratul lud pana pdsirii qi
Era o zi caldd de vari, Osienit, Ivan-Jarevici descilecA, iqi impiedeci bine calul, iar el se cufundd intr-un somn adinc. Dace a trecut multi sau pulini vreme cine ar putea spune? Doar ci atunci cind Ivan-Tarevici s-a trezit, calul... ial de unde nu_i, Asa ca s_a dus s5-l caute; a umblat fi-a tot umblat, dar de gasit nu i_a gisit decit oasele. 5i s-a intristat lvan-Tarevici: cum sd bati atita cale ffue cal? ,,Ei, n-am incotro, fi-a zis el, un lucru inceput trebuie dus Dina la

. apEt".

$i, a pornit pe jos. A mers, a mers, pind a obosit de moarte. A.uncl

s-a l6sat pe iarba moale ;i qedea acolo supArat nevoie mare. Deodate iesi ca din pdmint un lup cenufiu, qi alergd in calea lui: De ce e$ti atir de supdrat, lvan-larevici, $i de ce $ezi aici cu capul

-

plecat?

Cum sd nu fiu mihnit, lupule cenufiu? Am ramas fird calul meu cet -oun. lvan-Tarevici, eu li-am mincat calul... Mi-e miid de tinel Dar spu_ - de ne-mi, ce ai plecat pe meleaguri indep;rtate $i'incolro te indrepti? Phi. m-a rrimis taluca \a colind prin lumea largii;i rii gdsesc Fa:drea_

de-foc.

Phiii, cu calul tiu, bun cum zici cd. e(a, nici in trei ani n_ai fi aiuns Ia Paserea-de-foc. $i-apoi nimeni in afard de mine nu;tie unde triL;te ea. Dar, fie, de vreme ce tot !i-am mincat calul o sA te slujesc cu supunere 1i credinla. Urc6-re in spalele nreu 1i iine-re zdra!dn. Ivan-Jarevici l-a incilecat qi lupul cenuqiu o lui la goand - prin pdduri albastre pe nesimlite trecea, iar coada cirare peste lacuri o a$ternea. DacA au mers mult ori pulin, cine mai trie? Atita doar cd tot gonind, au ajuns la o cerare cu ziduri inalre. Lupul cenuSiu zise: - Ascultd, lvan-larevici, ce spun li tine minte. Sari zidul. nu te texre: e o ord potdvit;, toli paznicii dorm. O sd vezi in turnul cetatii o ferastruica, pe pervazul acesteia e o cnlivie de aur, iar in colivie se afli pasirea-de_foc. Tu ia pasirea, ascunde-o in sin, dar fii cu bigare de seamd, nLr cumva sA te atingi de colivie! Ivan-Tarevici sdri zidul, vdzu turnul cu ferdstruica pe Dervazul carera era colivia de aur, iar in colivie Pasdrea-de-foc. Lud pasirea. o ascunse in sin, dar nu-;i putea lua ochii de la coLivie. Tnima ii bafea sd se soarsd de fulburare: ,,Vai, ce colivie, e de aur, e nepreluiri! Curn s-o tas aicj?_].. $i uiti ce-i poruncise lupul. Dar indatd ce at;nse colivia, porni prin toatd cetarea o zarvi nemaipomenid: trimbitele r;sunau. tobele bateau, paznicij se trezire, il inhilari pe Ivan-Tarevici ;i-l duserd la larul Afron. 60

Tarul Afron il intrebi minios: cui e;ti, fi de unde vii? - Al Sint Ivan-Jarevici, feciorul lui Berindei-impdrat. Vai de mine, ce ruqine! Fiu de lar qi umbli dupi furat. Asta-i buni, dar cind pasrrea dumitale zbura Si livada noastra

-

o

distrugea?

Trebuia si vii la mine, se mi rogi din tot sufletui fi 1i-at fi dat pasirea, din respect pentru tati-tdu, Berindei-impdrat. Acuma insi am sA rAspindesc

prin toate oraqele faima proastd despre voi... Dar, mi rog, daci-mi indeplinetti insdrcinarea ce 1i-o voi da te iert. Uite, in cutare impirilie, tarul Kusman are un cal cu coama de aur. Adu-mi aici calul $i-atunci ifi

dau Ei eu Pasdrea-de-foc, cu colivie cu tot. lvan-Jarevici s-a intristat li s-a intors la lupul cenudu. Iar lupul facu cAtre el: - Doar li-am spus si nu clintetti din loc colivia! De ce nu mi-ai ascultat potunca? Iertare, lup cenuliu, iertare. Halal iertare... Fie, haide, incalecd-mi. Ai intrat in hord, trebure joci. sa $i iar o lud la goani lupul cenu;iu ducinduJ pe lvan-Tarevici. Dacd au mers mulf ori pujin, cine mai;tie? Doar ci au ajuns in goana rnare pini la cetatea in care se afla calul cu coama de aur. Sari zidul, Ivan-farevici; paznicii dorm, du-te la grajd, ia calul, dar - bAgare fii cu de seamd, nu cumva sA te atingi de cApAstrul luil Ivan-Tarevici siri gardul cetdfii, acolo toli paznicii dormeau, intri in grajd, prinse calul cu coama de aur, dar rivni la cipistru impodo- era bun bit cu aur;i pietre prelioase; un capAstru din acesta era tocmai se-li plimbi calul cu el. Ivan-Tarevici atinse u$urel cdpdstrul ti se porni o zarvi nemaipomenitd prin toata ceratea: trimbitele r;sunard, tobele biturd, paznicii se trezira, il inqfdcard pe Ivan-Tarevici $il duserA la larul Kusman. Al cui esti si de unde vii? lvan-Tarevici. - Sint - Ia te uitd, cum Ii-a treclrt prin minte o prostie ca asta, si furi un cal? Un liran de rlnd nu s-ar fi invoit s-o facd. MA rog, fie, o sA te iert, IvanJarevici, dar numai daci-mi indepline$ti sarcina ce fi-oi da. Tarul Dalmat are o fatd Preafrumoasa Elena. R6pelte-o, add-mi-o aici ti eu o sa-ti dau calul cu coama de aur impreund cu cipistrul lui. $i se duse Ivan-Tarevici, de astd dati ti mai mihnit, la lupul cenuliu. 61

.- Doar 1i-am spus, Ivan_Tarevici, nu cumva sd atingi capistrul! $i n-ar vrut si-mi asculli porunca. . Ienare. lup cenLtliu. ieflarc. Halal iertare... Bine, fie, urci in spatele meu. . $i,iar o lui la goani lupul cenu$iu, ducindu-l pe Ivan_Tarevici. Au ajuns in goana mare la larul Dalmat. in gridina cetilii sale se plimba prea_ frumoasa Elena, cu slujnicele sale, cu didacele dupi ea. Lupul cenugiu

zlse:

De data asta nu te mai las pe

tjne. Md duc eu insumi. Iar tu pornefae_o ^rnapor pe drumut pe care am venit, ca iodate te ajung ,i eu djn urmd.

_ .Ivan-Jarevici porni inapoi pe drumul pe care veniser;, iar lupul cenugiu seri zidrl $i tu$ti! in gradin6. Se ascunse int._un rufh cind se uitA prea_ li frumoasa Elena tocmai ietise afari cu slujnicele didacele ei la plimoare. 9i Se.plimbari ele cir se plimbard, dar indat5 ce se desp64i de siujnice ;i dadace, lupul cenutiu o inh;{a pe preafrumoasa Elena, o urcd in spare qi o lui la sinitoasa. Ivan-Jarevici mergea, cum is-a spus, pe drumul pe care veniserd, cind, deodati, i] ajunse din urmi lupul cenuriu, iar in spatele acestuia se afla Preafrumoasa Elena. Ivan-Tarevici s-a bucurat, dar lupul i_a zis: - Urci iute in spatele meu! nu cumva sd fi pus poreri pe urmele

noastre.

. $i o lud la goand lupul cenuqiu, impreund cu Ivan_Jarevici gi prea_ frumoasa Elena, inapoi de drumul pe care venisera prin piduri albastre pe nesimlite trecea, iar coada * cdrare peste riuri- gi lacuri o aqternea. Daci au mers mult ori pulin, cine mai $tie? Atita doar cd, tot gonind, au ajuns la larul Kusman. Lupul cenuqiu intrebd: De ce taci, Ivan-Jarevici, de ce esti mihnit? - Pdi, cum si nu fiu mihnit, lupule cenugiu? Cum o si mi desparr eu de mindrelea asta de copild? Cum s-o dau pe preafrumoasa Elena tn schimbul unui cal? Lupul cenuqiu i-a rdspuns: sd te despart eu de frumoasa asta, pe ea o ascundem unoeva, - N-o eu md prefac in Preafrumoasa Elena fi tu md duci tarului. Zis fi ficut: pe Preafrumoasa ELena o ascunsera intr-o mica izb6 din pddure, iar lupul cenuqiu se dddu o date peste cap ;i se preficu inr_o copila aidoma Preafrumoasei Elena. Ivan-Tarevici il lui pi-l duse ,arulur Kusman. Jarul se bucurd;i-i zise cu recunoqtinli: l! mutlumesc, Ivan-Jarevici, cd mi-ai adus_o ca so1ie. prinr$rc . din partea mea calul cu coamd de auJ, impreunA cu cipdstrui lui.

,

'i'

'+

Ivan-Jarevici incdlecd pe calul primit gi plecd dupd preafrumoasa Elena. O lud, o urcd pe cal d porniri amindoi la drum. Intre timp, Jarul Kusman ficu nunta, benchetui ziua-ntreagd pina-n seard, dar indatA ce veni vremea si meargi la culcare, cind o duse pc Preafrumoasa Elena in iatac qi se culcd in pat al;turi de ea, ce sd vad;? un bot de lup in locul tinerei sotii! De spaimi larul cizu din pat iar lupul o lui la sdnAtoasa. Cind il ajunse din urmd pe Ivan-Jarevici lupul cenu5iu il intrebd: Ivan-Tarevici, de ce mai etti atit de ingindurat? - Spune, Pii, cum sd nu cad pe ginduri? imi pare nespus de riu si mi desparr de o comoaad ca asla calul cu coama de aur si si iau in schimb Pasirea-de-foc. Lasd, nu te intrista, nescocesc eu ceva si te ajut. -$i iatS-i ajungi la larul Afron. Lupul zise: Tu ascunde calul qi pe Preafrumoasa Elena, iar eu me prefac intr-un cal -cu coami de aur pe care si i-l duci 1arului Afron. Acestea fiind zise, o duseri in pidure pe Preafrumoasa Elena, impreuni cu calul cu coama de au.. Lupul cenu$iu se d5du peste cap li se prefdcu intr-un cal cu coama de aur. Ivan-Tarevici lud calul si i-l duse tarului Afron. Tarul \e bucu.a )i-i dddu in schimb pasiirea-de-foc >i colivia de aur a acesteia. Ivan-Jarevici se intoarse pe jos in pddure, o urcd pe preafrumoasa Elena pe calul cu coam5 de aur, lud colivia de aur cu pasdrea-de-foc ;r porni la drum spre meleagurile de baqtin5. Tarul Afron porunci sd-i fie adus calul primit in dar, insd tocmai cind se pregltea sdJ incalece, ce s; vada? Calul se prefdcu in lup cenuliu. De spaimi, tarul se prdbu$i la pimint, iar lupul cenuqiu o lud la sindtoasa ;i, in curind, il ajunse din urmi pe Ivan-Jarevici, $i-acum, rdmii cu bine, Ivan-farevici, fdcu el, cd eu nu pot merge mai -departe. Ivan-Jarevici cobori de pe cal qi, fdcind rrei pleciciuni pini la pdmint ii mullumi lupului cenuliu. Dar acesra zisel Lasi, cA doar nu ne desp;rlim pentru totdeauna, o sa mai ai nevoie de mine. Ivan-Tarevici gindi: ,,Pentru ce s; mai am nevoie de tine? Cd doar toate dorinfele imi sint indeplinite". Incileci pe calul cu coama de aur qi o porni mai departe impreuni cu Preafrumoasa Elena qi cu Pasirea-defoc. Cind ajunse pe meleagurile sale ii trecu prin minte si prinzeasci. Luase cu

el putini piine. A;a c6, mincari, ape de izvor bdurd qi se culcari si

se

odihneasc6.

Indati cd lvan-Tarevici adormi, dSduri peste el ceilalli doi fra1i. Colindaseri alte piminturi ciutind PasArea-de-foc gi-acum se-ntorc€au acasd cu miinile goale. De cum l-au v;zut, Fi-au dat seama cd Ivan-Jarevici dobindise totul. Si oe dati cizuri la invoiali: Haide,

siJ

ucidem, Si-atunci prada va

Hotirirea fiind luat5, ei

il

fi

a noastri.

uciseri pe lvan-Tarevici. Apoi incilecari pe calul cu coama de aur, luard Pasirea-de-foc, o aiezari pe cal pe Prea-

frumoasa Flena >i ameninlind-o ii zisera: Bagd de seam6, s; nu sufli o vorbe acasa! lvan-Tarevici zicea mort, deasupra lui prinserd si se roteasci corbii. Deodale, pe nea$teptate, ajunse acolo in goana mare lupul cenu;iu; ei inh;14 dintr-o mitcare un corb qi un pui de corb. Tu. corbule. ia-yi zborul dupa apa \ie )i apd moarta. indatii ce-mi aduci api vie qi api moartA, ili dau inapoi puiul. Corbul n-avu incotro, iqi lu6 zborul iar lupul rdmase sd-l lind prizonier pe puiul de corb. Daci a zburat mlrlt sau pufin corbul, cine mai ;tie? atita doar cd el aduse apd vie ti apd moart6. Lupul cenu;iu stropi cu apd moartd rdnile lui Ivan-Jarevici, rinile se vindecarii il stropi cu api vie Ivaninvie. Jarevici Vai, am dormit bu$tean! - Ai dormit buitean n-am ce zice, ficu lupul cenutiu. Dacd nu eram eu, nu te-ai mai fi trezit in vecii vecilor. Fralii tdi, cei de-un singe cu tine, te-au ucis;i au pus stdpinire pe bunurile tale. Haide, incalecd-mi repede.

indati s-au a$ternut la drum, gonind din risputeri pe urmele ceior doi frali pe care i-au ajuns. Cum au dat de ei, lupul cenutiu i-a sfi$iat ficindu-i bucilele, pe care le-a imprettiat pe toatd cimpia. Ivan-Jarevici fdcu o pleciciune adincd in fala lupului cenutiu fi-ti lui remas bun de la el pentru totdeauna. $i se intoarse lvan-Jarevici acast, cilare pe calul cu coama de aur, ii aduse tat;lui s5u Pasirea-de-foc, iar ca solie pentru sine pe Preafrumoasa Elena.

-

Berindei-impirat se bucurd vdzinduJ ;i incepu sd-l intrebe pe fecror de una de alta. Iar Ivan-farevici se porni pe povestit: cum il ajutase lupul cenuliu sd dobindeasci toate bunurile, cum l-au ucis cei doi fraf pe cind dormea $i cum lupul cenufiu, la rindul lui, ii sfiqiase pe amindoi.

Berindei-impdrat se neciji pulin dar in scurtd vreme tristelea i se risipi. Preafrumoasa Elena cu care incepu sd trdiascd, se vieluiascd necazuri sd nu cunoasci.

Iar Ivan-Tarevici se cesitori cu

-

:.\{!\l ri\tY,1

Meflu$A

CENUgIUL

fost odatd ca niciodatd. Au fost odati, inf-o tard oarecare dintr-o anume impdrilie, un mog gi o bab5, care triiau pe-un loc drept $i netezit, de drumul mare - ocolit. $i aveau ei un fecior,

pe nume Matiuga,

$i fldciul acesta cre$tea intr-o zi cit alii intr-un an, se ridica de ziceai ci-i aluat pus la dospit, dar mai ales, zi de zi, se ficea tot mai infelept. Cind implini cincisprezece ani, bdiatul incepu sd se roage de tatil Si de mama sa: Ldsali-md se plec in lume! S5-mi caut Si eu norocul. -Pdrinlii s-au mihnit, s-au necdjit, dar n-au avut incotro i-au copt merinde penlru drum, ti-au luat r6mas bun Si MatiuF porni si cutreiere lumea. DacA a mers mult ori pulin, daci a mers aproape ori departe, clne mai ftie? Doar cd, intr-o zi, a ajuns intr-o pddure s5lbatici, intunecatd. 67

Aici il lovi o mare nenorocire: se dezlinfuise o ploaie grozava, cu grindini. Matiula se urca in cel mai mare stejar ca sd se adiposteasci de furtuna, dar acolo sus, pe creangS, se afla un cuib. in cuib tipau nifte puifori.. Le era frig, grindina ii izbea, ploaia ii uda. Lui Matiusa i se fdcu mili de pui$ori: ili scoase caftanul, acoperi cuibul ;i tot acolo se addposti si el. Apoi hrAni puii cu merindele lui de drum. Daci a trecuf mult timp ori pulin, cine mai itie? Doar cd, pe nesimlite, furtuna gi vremea rea s-au potolit $i a ietit soa.ele. inse deodati, totul in jur se intunecd din nou. Se stirni un zgomot puternic. O pasare uriata pasdrea Magai se nApusti din zbor asupra cuibului qi incepu siJ izbeasci, sd-l loveascd cu ciocul pe MatiuF. Dar pui;orii didurd qi ei grai: Nu-l atinge, mami, pe omul acesta! El ne-a acoperit cu caftanul lui, -ne-a hrdnit, ne-a scApat de la moafte. De vreme ce a$a stau lucrurile, vrednicule voinic, rosti pasarea Magai, rogu-te sd mi ier1i, eu le luasem drept un rdufdcetor. [ar pentru ci mi-ai hrenit puii Fi i-ai ocrotit de urgia furtunii o si te r;spidtesc cum se cuvine. Jos, lingd stejar, vei afla un urcior acoperit; si bei din urciorul

acela trei guri, nu mai mult, qi-apoi sd vezi ce va fi. Matiu;a cobori din stejar, dezgropi urciorui din p5mint qi bdu din el trei guri, nu mai mult. Pas;rea Magai il intreba: Ei, ce ai de spus, simli vreo schimbare? M5 simt atit de puternic, ci dace ar fi sd proptesc intr-o groapd un stilp, avintat pind in inaltul cerului ;i-apoi, opintindu-m5, sa trag de el, ali putea rdsturna pdmintul intreg, cit e el de mare. Ei, li-acuma, haide, mergi sdndtos, dar line minte: l-lu te lduca degeaba cu puterea ta, nu te iasa pe tinjald in nici o munca, iar daci te va lovi vreo nenorocire, s; cauti urciorul cu bautura timAduitoare in acelati loc! $i din nou se lisd intunericul de jur imprejur: pasirea i;i desfdcu aripile, s-a inillat deasupra pidr-rrii $i a zburat. MatiuF iefi din pAdure !i, la puilne vreme dupi aceea, apdru in calea lui un mare ora$. Cum trecu de barierd, ii tiie drumul cimiragul larului: Hei, tu, s;rintocule! Dd-te la o parte! Matiu;a se dddu la o parte, iar cdmdra;ul larului opri calul $i-i spuse: Ce-i, voinicule, la ce munce rivne$ti, ori de munci te fere$ti? Dac; insi cauli ceva de lucru, vino cu mine, ci te bag in slujbd si cari apd penflu curtea tarului. A;a ajunse Matiu$a sacagiu Ia curtea larului. Din zori de zi;i pini seara tirziu cdra intruna apA, dar de dormit n-avea unde: totul pind la ultimul locsor era ocupat de slujitorii curlii. Pini la urmd se aciui pi el pent.u noapte in

curtea din dos, acolo unde se aruncau gunoaiele qi se descirca cenuia de la sobele palatului. De aceea il ;i porecliserd cei de la curte: Matiu;a Cenuqiul.

Tarul nu era cisdtorit, iqi tot ciuta, dar nu-$i gAsea, sotie: una nu-i pl;cea, alta era uriti neinsurat. - aqa cilarimisese Tocmai atunci ajunsese urechile larului un zvon, cum cd peste noui mdri ti nouA Fri, departe, la capdtul pdmintului, farul Vahramei are o fiic6, viteazd qi-atit de frumoasd cd n-are seamAn pe lume. Porniseri mulli spre impirilia lui Vahramei in pelit, ti printi qi feciori de regi, dar inapoi nu se intorsese inci nici unul: cu to{ii pieriseri in lupti crincena. De cum afld larul nostru zvonul despre larevna din indepdrtata impdrilie, i$i zise: ,,Daci trimit soli care s-o peleasci pe tarevna aceea, tofi larii ti tofi regii or sd mi pizmuiasci. Se va duce vestea pind hat-departe, pe toate meleagurile, prin toate ora$ele, ci impiriteasi mai frumoasi decif a mea nu se afld nicdieri pe lume." gi, in mare grabd, porunci s; fie gata de plecare o corabie, $i chemindu-i pe toli prinlii li pe toli boierii, ii intrebi: Se afli printre voi careva doritor si meargd peste noui mdri qi noud tocmai la capitul pdmintului, ca s-o peleascd pentru mine pe viteaza fdri, Nastasia Vahrameevna? Cei de fald insi ticeau, vorba ceea: cel mare se ascunde dupd cel mijlociu, mijlociul dupi cel mic, iar celui mic ce sd-i mai cerj? A doua zi, chemindu-i pe feciorii- boierilor fi ai negustorilor de vazd, farui intrebi din nou: - Care dintre voi se invoieste sd meargd peste noui mari gi noul 1dri, tocmai la cap;tul p;mintului, ca s-o pefeasci pentru mine pe viteazi Nastasra Vahrameevna? $i din nou: cel mare se ascunse dupi cel mijlociu, mijlociul dupd cel mic. iar celui mic ce si-i mai ceri? A treia zi furd chemali la curtea palatului toli me$telugarii li negustorii de rind. Iar larul, ie;i in pridvorul frumos impodobit li intrebd: Care dintre voi, fiilor, vrea si meargi peste nou; mdri ;i noud 1iri, tocmai la cap;tul pdmintului, ca s-o peleasc; pentru mine pe viteaza Nastasia Vahrameevna? De asti date se gisiri ciliva doritori sd meargd in linuturi indepirtate, de$i, ce-i drept, cam pulini. Tocmai atunci trecea pe acolo Matiuga-sacagiul. Tarul il strigS: - Hei, Mafiu$a, Cenufiule, vino ;i tu cu noi departe, peste mare, ca s-o pelim pentr';L mine pe viteaza Nastasia Vahrameevna! Matiusa resDunse: 69

Nu-li sti in putere, inilflmea ta, sd retezi un pom ca acela, griji,- nu cumva si te cdiesti mai tirziu! Jarul se minie: - Si nu mi inveli tu pe mine ce si fac! Treaba ta de slug5 e

ai

sa-mi

indeplineSti poruncile. Matiu$a Cenu$iul nu mai spuse nimic qi se sui pe corabie. Curind dupi aceea veniri;i ceila[i, iar vasul ridici ancora.

$i au plutit a;a o zi qi incd o zi. S-a intimplar si fie o senini qi cald6. Jarul, vesel ti mullumit, ieti pe punter

vreme

Ah, ce fericire! Cal si am aq tot goni; arc sd am ag tot ochi; paloq de-a; avea nepraznic m-af lupta; o frumoasi copild de-ar fi din serut nu m-aq-opri! Matiusa Cenusiul, insd ii zise: ta, arc o sA fie dar n-o si tragi cu el, ci 1i-e mina - in5llimea moliie; palog s-o afla dar n-o si lupfi cu el miria ta; qi-un cal ;i puternic va fi dar nu mdria ta il vei cdlAri: $i-o fati frumoasd se va ivi dar pe altul il-va indrigi. Auzind vorbele acestea, farul se minie qi mai tare ca inainte. Porunci ca Matiuta-Cenutiul si fie legat de catarg, cu miinile gi picioarele ferecate in lanturi. Iar mai tirziu, cind ne-om intoarce acasi, dupd nunti, voi poruncr si i se reteze capul, hotiri tarul. Se mai scursese incd;ase siptdmini qi corabia ajunse pe ldrmul impirdfiei lui Vahramei. O ldsard in adipostul porrului !i a doua zi, larul se inf;Ii$n la palatul lui Vahramei. Inillimea voastrd, sint larul cutarei glorioase impdrdlii qi am venit aici cu ginduri bune: vreau s-o pelesc pe Nastasia Vahrameevna. Mi bucur, rosti larul Vahramei. Cam de multiqor n-au mai venit pe la noi fldcdi de insurat ti Naslasia Vahrameevna a noastri le duce dorul. Dar, ia seama, vorba datd datorie curatd. Fata mea e puternici, e viteaza Si neinfricata; ca sA dovede;ti cA elti mai viteaz fi mai puternic decit ea, trebuie sa te supui la trei incercdri qi, dupd aceea, iaJi-o sdneros pe larevnd fi pune-r pirostriile, iar de nu si nu te superi: cu sabia mea iqi voi reteza. - fiicapul Mergi acum ti te odihnette, iar miine, in zorii zilei, si aici impreund cu o$tenii tdi. Atunci o se te supun la prima incercare. Am in grAdine un stejar, care cre$te acolo de trei sute de ani; o sa-Ii dau un palot stralnic cintere$te puduri. o suti de DacA izbutetti, dintr-o singurd loviturd, sd retezi stejarul, cu palo$ul acesta al meu, o si-1i iacem cinstea sd-Ii zicem mire, $i s-a intors pe co.abie larul-mire, posomorit nevoie mare, de parca-i tot ningea;i-i ploua. O$tenii sei il intrebard: '70

Din ce pricini larul qi stipinul nostru e mihnit, de ginduri

negre

nepddit?

cum si nu fiu trist, mii copii? Mi s-a poruncit ca miine si retez, - Pii dintr-o singura loviturd, cu un palof de o sutd de puduri, cel mai mare stejar din lume. Eh, se vede ci degeaba am fdcut noi atita cale, cd doar mi-a; fi gisit eu, vezi bine, qi mai pe aproape o sotie, la fel de buni ca asta de ajci. A$a cd va trebui si ridicim ancora si s-o luim din loc chiar acum, in puterea noplii.

fu.it, noaptea, Ba nu, zise Matiufa Cenu$iul, nu se cade si plecim, ca sd ne facem de ruqine. Eu am spus-o incd de cind eram in largul mArii: pe

,,Palof s-o afla -- dar n-o si lupji cu el mdria ta". $i chiar a;a s-a intimplat. Dar, md rog, n-avem incotro, o s; vedem miine ce qi cum, ci noaptea e un sfetnic bun. Acuma, indllimea ta, culc6-te $i te odihnqte, iar miine, cind ne vom duce la tarul Vahramei, si spui a;a: ,,Cu o jucdrie de copil ca palotui asta, n-au decit sd se desfete vreuna din slugile mele, ci eu, la ce bun si-mi pierd vremea?" Ehei, Matiuia Cenuqiule, daca m, scoli din incurcetura asta, n-am si uit in vecii vecilor binele pe care mi l-ai fdcut!... Hei, straja, d5-t jos de pe catarg pe Matiu$a Cenu;iul, scoate-i lanlurile ;i adu-i un pahar de votcd, Apoi, pitind lanlot, zise: FrumoasS-i imp;relia asta, iar lui Vahramei, chiar dacd nu-mi este pe potriva, at putea, torugi, sd-i zic socru. A doua zi, petitorii venird Ia larul Vahramei, unde se li adunase tot poporul, iar Nastasia Vahrameevna stdtea in pridvor. De cum o vizu, Matiup Cenufiul se insenind qi se inveseli de parc, il incdlzise soarele verii. Furi condu;i la stejarul cel mare, iar in urma lor, trei uria$i aduceau paloEul. larul-mire i;i aruncd ochii asupra palo;ului qi rise batjocoritor: Cu palofuri de-acestea, la noi se distreaz; doar copiii mici! N-are decit sd se desfete cu el vreunul dinlre slujitorii mei, daci are chef sd zburde, cA mie nu-mi qade bine si mi apuc de o treabi ca asta, Tocmai atunci apiru Matiuqa Cenu;iul gi ridicind palo$ul cu o singura

mini.

zise:

Mda, nu-i fdcutd pentru o mind de lar jucdrioara asta. $i cind i;i lud avint o datd, sfdrimA stejarul in mii de surcele, 1ar din palof nu rimase intreg decit minerul, Tarevna, care-l privea pe Matiuia Cenutiul, se imbujord ca macul. Cir despre larul-mire. el prin.e un curaj grozar. Daci n-af fi venit aici cu gindul cd o sd ne inrudim, socoteam r-I

o batjocura adusi mie palo$ul acesta de copil. Vdd, vdd, zise farul Vahramei, intr-adevdr, cu prima incercare alr scos-o bine la capit. Miine o sA vedem daci mirele se pricepe si tragi cu arcul, Am un arc in greutate de trei sute de puduri, cu sdgeli de cite cinci puduri fiecare. Cu arcul acesta trebuie si se tragi in a|a fel incit sA fie doborit unul din turnurile vechiului castel aflat in imperitia cumnatului meu, Berindei. Eu o si-mi trimit acolo soLij inca de azi, aitfel ci miine catre seara ei or si se intoarcd 6i-or si ne spuni cit de bun tintai e$ti. Jarul-mire amuli $i se intristi. Cind se intoa.se De corabie. nu mai era deloc in apele lui. Pe cinstea mea, daci af cunoa$te drumulspre casd qi daci a$ fti s6 con_ duc-vasul, un ceas n-a$ mai rimine aici! ridicali ancora, gata, nu -Haide! mai avem ce cSuia p.in partea locului. impirilia asta-i destul de poso_ moritd, vedeli ti voi, cir despre mireasd, nu prea ai la ce rivni. A$a ci. s_o iuam din loc si cit mai reDede. Ba nu, indllimea voastr;, zise Mariuga Cenqiul, fuga pe furiq nu ne iace cin.te. dimpotrira. ne dezonoreaza. Pii, ce altceva poii face? N-ai auzit ce incercare a pus la cale Vahramei? Naiba siJ ia cu tot cu arcul si cu mireasa lui! larul Adu-Ii aminte ce 1i-am spus, mdria ta: ,,Arc o si fie dar n_o sa - Nu tragi- cu el, ci 1i-e mina moliie". $i chiar a;a s-a $i intimplat. trebuta si te intinzi mai mult decit ili este plapoma. Dar, de vreme ce nu rn-ar ascultat acuma n-ai incotro.., Din pricina arcului insd, si nu te illtristezi. Miine, cum ajungem acolo, mdria ta se spui: ,,Credeam cd aveli un arc pe potriva unui viteaz;i cind vid unul numai bun sd se ioace muierile cu el. Poate doar careva dintre slujitorii mei, dacd nu is-o face sild peste mdsurd, sdl incerce, cd mie, zdu, nu-mi face nici o cinste.,, Ah, Matveiu$ka Cenufiule, oare ai fi in stare si-i vii de hac arculur aceluia?

*

De, o sd md descurc eu cumva. se inveseli pe dati. Si se aducd, fdrd intirziere, tuturor ostenjlor cite-un pahar de vrrr, iar -lui Matiu$a Cenuqiul o s;-i torn dou; potire. Dddu vinul pe git qi de bucurie se imbiti. Ah, ce zici? ai vdzut ce frumoasd e mireasa? pe toate le-ntrece: ti inalti, $i bine ficutA,;i supusd. Si vezi, dupd ce mi insor, o impdrateasa mai frumoas; decit a mea, decit Nastasia Vahrarneevna u a"u. nu uu ou"o nimeni in toat; lumea. Iar fie, Matiu$a Cenufiule, o si-1i ddruiesc ora;ul intreg impreuni cu toate imprejurimile lui. Matiuga Cenu;iul asculta surizind vorbele spuse la betie.

gi larul

12

doua zi dimineala pornir; din nou cu tolii la palatul lui Vahramer. Palatul ticsit de lume. in pridvorui frumos impodobit ;edear.r Vahramei li Nastasia Vahrameevna, iar mai jos, pe trepte prinlii ti boierii de mare rang. Noui uriaqi duceau arcul, iar trei fete voinice aduceau tolba cu sagelj Tarul Vahramei ii intimpind pe pelitori: Ei, ginericd ce ne-ai fost ursit, treci la treabe. -Mirele privi arcul ;i zise: Se poate si vd bateli joc de mine in halul dsta? Ieri mi-ati adus un palof tocmai bun pentru copii, iar azi fleacul dsta de arc, mai potrivit si se joace muierile cu el, decit si tragi un viteaz ca mine. N-are decit si vini sd trag; cu el vreunul dintre slujitorii mei, cel mai bicisnic dintre to1i, cd mie unul mi se face grealA numai cind md uit la el. Vino, uite, de pildi, tu, Matiu$a Cenu$iule, Si distreazi pulin lumea asta. MatiuF Cenu$iul intinse coarda arcului, ochi ii slobozi sdgeata. Coarda zbiinii, sigeata bubui, de ziceai cd tuni, $i se fecu nevizuti in depdrtare. Luati fleacul 6sta de arc din fala noastre fi aruncalil cit colo: o distraclie ca asta nu-i pent.u larul nostru. $i Matiuqa azvirli arcul pe pardoseala de piatr5, dar cu atita putere, cd arcul se preficu in fdrime ce se risipiri in toate pA4ile. Nastasia Vahrameevna iqi plesni palmele li scoase un oftat de uimire. Lumea incepu sd strige: Ata pelitori de ispravi mai zicem Si noi! NiciodatA n-au venit aici unii ca ei, Iar larul-mire, de colo-colo se plimba, barba ii-o tot netezea qi la tof se ristea: la te uiti ce minune, ia te uite ce nizdrivinie era arcul acela de copil! Eh, impdrdlia voastra intr-adevdr e plind de voiofie, doar c5-i tare micutd, iar oamenii, chiar daci par a fi buni ;i prieteno$i, sint cam lipsili de vlagi fatA de oamenii de pe la noi. Tocmai atunci farul Vahramei ii pofti pe pelitori in palat: Poftili, poftili, dragi pelitori, intrali in iatac si gustali din bucatele noastre, c; pind una alta, acugi ne vom pomeni cd s-au intors solii mei din impdrdlia lui Berindei. $i chiar aqa, nici nu ispriviri bine masa ci solii se $i intoarseri in goana mare de la Berindei: - Sageata a nimerit taman in vechiul castel, ti a ddrimat tot acoperi$ul acestuia, dar, nici unul dintre oameni n-a avut de suferit. Tarul Vahramei zise:

A

'73

Ei, acum vdd fi eu ci cei care-o pelesc pe Nastasia Vahrameevna ii sint pe potrivi: nu numai ce Sdu sd minuiascd viteje$te palolul, dar $i la tras cu arcul sint iscusili. Vi mullumesc, acum sintem toti cu intma impicatd - $i mireasa, iii eu, Si intreg ora$ul. Un lucru vA rugam, d.agi oaspeli, sA nLr ne judecati pentru bucatele cu care v-am ospdtat, cd n-a fost

acesta ospilul de nunti, ci doar un pui de ospil ospaful de - celdialt, nuntd! o s;-l facem alti dati, la vremea cuvenitd. Asdzi insd, mergeli de va odihnili, pentru cd miine, tu, gineric;, ce ne-ai fost ursit. vei Durcede sa sivirgeqti ultima dintre incerciri. Am un cai. il lin inchis in grajd, dupn doudsprezece u$i incuiat, cu douesprezece lacite ferecat. Si calului acesrura incd nu i s-a gdsit cdld.el pe potriv;. Oricine a incercat si-l incalece pi_a gesit moartea. Ei bine, anume calul acesta trebuie dresat. ca sa aibi mirele ce incdleca atunci cind se va duce la cununie. De cum auzi vorbele lui Vahramei, larul-mire deveni ticut si incepu in graba.a-1i ia remas bun: Mullumim, inillimea voastfa, pentru ospitare! iar acum trebuie sa ne grdbim ca sd ajungem pe corabie inainte de a se lisa intunericul. Odihne$te-te, odihneqte-te sdndtos, prinde puteri - pentru cd miine ai de imblinzit ditamai diavolul. z;se tarul Vahramei. Oaspelii coboriri in cuprinsul portului, dar indati ce barca lor se desprinse de mal, larul-mire le vorbi astfel: Grebili-vA, copii, vislili mai cu inimi. Ct trebuie si ajungem cir mai-degrabi pe corabie, $i-apoi, chiar in noaptea asta se plecdm de-aici. Ehei, Vahramei Asta are gurd de miere inimd de fieret in fiecare zi o noua nenorocire. Poftim! acum i s-a ndzdrit- sd-i dresez calul acela rurbat! Dar Matiuga Cenusiul zise: Mai lii minte, inillimea ra, cind li-am spus: ,,Si-un cal purernic va fi - dar nu m;ria ra il vei cAl;.i"? gi de data asta se intimpla asa cum -

am zis eu. Dar; nu-i nevoie din cauza asta s-o ludm

li

sanatoasa.

Miine, sd zici doar atit: ,,la incaleci, Maaiufa Cenuqiule, incearci dacd e in stare calul sA lnd in ;a un viteaz adev;rat!,, Ci pe urmd, o sd-l poli incdieca fdrd grijd ;i mdria ra. Dar dace fiara asta de cal a.e sA te ucid;? inseamni ci nicr eu n-o sA scap de moafie. Nu te teme de nimic, las' cd imbiinzesc eu calul. Vai, Matiusa Cenufiule, n-am sd uit o suti de ani binele ce mi-l facil Inainte erai doar sacagiu, acum doresc si fii mare nobil al impar;fiei. O sa-li ddruiesc trei orage ?mpreund cu toate mo$iile lor qi trei hanuri mari cu toale acareturile ce fin de ele, $i zicind asta incepu sd fac; pe grozavu], plimbindu-se cu pa$i m;runli pe punte li strigind:

tlf >

\1,,''

dar de ce tac dragii mei ostafi? poruncesc sd li se aduca - Hei, fiecAruia cite trei poti.e de vin. Ta.ul b;u un potir, mai bXu unui qi porni si se fdleasce: Mulli fldcii de insurat au venit la Vahramei pinA acuma. dar nrcr unul n-a fost cin\tit cu atilea onoruri ca mine. Ci doar e Iucru ;tiur: cine-i viteaz $i cutezdtor izbinde;te iniotdeauna. Nu degeaba Nastasia Vahrameevna md privea tot timpul ;i nu-gi mai lua ochii de la nlne. Cit despre larul Vahramei dsta ar fi bucuros sd_gi dea toati impirdgia nlrmai ca eu, ferit-a sfintul, si nu cumva si md rizsindesc. D-ar_\e-mbAta crila li se pravali cir era de lung.-adormind pe loc. Matiuta Cenu$iul ins5, de dimineald se sculi, fafa albi cdli spdli pe ;i lar il dettepti: Scoald, in;llimea ta, e timpul si mergem s, dresim calul. -$i plecard degrabd la curtea farului. In pridvorul frumos impodobjr tedeau larul Vahramei qi Nastasia Vahra_ meevna, iar mai jos, pe trepte - prinlii din alaiul crdiesc Ei cei mai apropiaii dintre boieri. . - Poftili, dragi oaspeti, poftili, ci noi am pregitit totul. Aculi vor aduce si calull Calul il aduceau douizeci ;i patru de uriaii, care-l 1ineau nu de cdpdstru ci cu dou;zeci de odgoane groase. Uria$ji erau la capatui puterilor, !arul-mire mdsuri cu privirea calul !i strige: - Hei, fu, Matiuta Cenufiule, ia vezi, poate cdliri pe calul;sta un viteaz adeverat? Matiuga CenuSiul izbuti cu mare iscusinli sA incalece calul. De_abia apucari uriatii sA fugi care-ncotro, cind calul, avintindu_se sus de lot, deasupra turnurilor palatului, il purtd pe viteazul cilirel afari. dincolo de zid u rile cetalii. El goni calul pini pe lirmul mdrii, il impotmoli in nisipurile migciroare, $r prinse al croi l6rd rdgaz, cu lanlul peste c.upa rotundA, dar atit de

tare il croia c6-i sfiqia carnea pini ia os. pin; cind calul se pribuqi in genunchi.

il croi li_l tot croi astfel

aflr.isjf, sac de nutrel ce e;ti, ai si mai faci pe ndriva;ul? - Uf,seimbuibat Calul rugi: Oh, vrednicule voinic, nu ma mai bate, nu mi schilodi! Cd de_acum n-am sd-ti mai ies din cuvint. Mar;u)a Cenu$iul. pornind caluJ inapoi. zi.e: Acuma ne intoarcem in curtea paiatului, eu o sA_Ii pun,aua, dar - ce indati larul-mire o sd incalece, tu $ te afunzi in pimint pina ta ch!(e fi, cind te va lovi cu biciul, tu sd cazi in genunchi. Sd ca;i de parcd 1i

fi incircat o povari de trei sute de puduri. Bagd de seamd, daci i1i faci de cap, te ucid fi te azvirl corbilor sA te sfifie. Am sd fac intocmai cum mi-ai poruncit. Cind se intoarse Matiuqa Cenugiul in curtea palatului, farul-mire il

s-ar

intrebd:

Ei, poate duce calul dsta un viteaz adevarat? - De, pe mine m-a putut duce, dar pe m;ria ta nu ttiu, vom vedea. - In reguld, haide, in$euali-l degrabi, siJ incerc eu singur.

Au inseuat calul, insd indatd ce farul-mire sdri in ga, calul se afundi in pimint pin; la chi$ile. Chiar dacd nu-i prea grozav, vdd ci md poate line. -il lovi u$urel cLr biciul qi calul cazu in genunchi. Tarul vahramer cu Nastasia Vahrameevna, precum prinlii ti boierii se minunarA: Pini azi, incd n-am vizut pe nimeni sd aibA atita puterel Tarul-mire, descdlecind, ficu: morteciuni - Nu, nu, Matiu$a Cenu$iule, adevdralii viteji nu cdl6resc cu mirloage din astea pofi sA cari doar apd cu sacaua. Lua[i-L sA nu-l mai vid in fata ochilor, ci de nu, il azvirl pe cimp, si se-nfrupte ciorile qi corbii din carnea lui. Tarul Vahramei porunci sd fie scos de acolo calul 5i incepu sa-'i ia rimas bun. Dar tarul-mire zise: Ei, qi-acum, inillimea voastri, de vreme ce noi am trecut cu bine prin toate incercirile, e timpul sd aprindem luminarea de nunti ca si incheiem toatd treaba. meu rimine neclintit, raspunse larul Vahramei. -$i-iCuvintul porunci fiicei sale si se gdfeascd de nunt5. In cuhnjile impdrdtefti nici vorbi sd se puni berea la dospit sau vinul la limpezit cici larul Vahramei avea din belfug de toate. Aqa ce se apucard cu multd voie buni si rinduiasci nunta. il cunLrnari pe lar cu Nasrasia Vahrameevna ;i porniri ospalul gi veselia.

Nastasia Vahrameevna $edea la masa de nunrd $i iii zicea: ,,Ce-ar fi sd mai pun odatd la incercare puterea birbatului meu?" $i strinse u$urei mina farului-mire, dar numai cu jumdtate din puterea sa. Tarul nu se putu st;pini: simfi cum i se urca singele in obraji $i pe datA i$i dadu ochii peste cap. Iar mireasa gindi: ,,Aha, va sd zici asta i1i era puterea, viteazule! Cit de dibaci ai izbutit sd mi pele$ti pe minc, o copil5, printr-o inqelSciune, ba, pe deasupra, l-ai in$elat $i pe tiiculul meu." Dat nu se dddu de gol, ci ii turni in pahar;i il imbie: Osptteazi-te, tarul li stapinul meu, solul meu iubit.

-

'1',1

Iar in gind: ,,Atteapt; tu, b;rbdlele, cd nu-fi iert eu cu una cu doud ingeliciunea asta." O fi trecut o zi, or fi trecur doud, cit s-au tot veselit,i s_au ospitat,i iati c; larul-mire se gindi si-qi ia rdmas bun: - Mullumesc, dragd socrule, pentru primire $i pentru aleasi ospitali_ tate. A venit timpul si plecdm la casa noastrd. Au incdrcat toatd zestrea, $i-au luat r;mas bun ;i vasul a iegit in larg. Daci a mers corabia multi sau pulind vreme, cine mai $tie? Doar ca intr-o zi, ielind larul pe punte, il vazu pe Matiu5a Cenuqiul dormind se cufundase intr-un somn sAnatos $i adinc, ca un viteaz ostenit ce era. Deodatd, larul iqi aminti ce-i spusese cindva Matiu$a: ,,palos s-o afia _ dar n-o sd lupli cu el miria ta; ti arc o si fie dar n-o sa rragi cu el, c; ti-e mina moliie; qi-un cal puternic va fi dar nu miria ta il vei cdldri: si-o fatd frumoasi se va ivi dar pe altul-it va indrdgi.', qi, amintindu-gi aceste voabe, se minie grozav. ,,Unde s-a mai vezut ca o slugi se vorbeasca astfel cu tarul sdu?" $i fdri de veste mintea-i fu nipdditi de un gind ticilos. inqfici palo$ul$i-i retezd se itorului adormit picioarele de la genunchi in jos, $i-apol il imbrinci in mare. MatiuSa Cenugiul abia avu vreme sd-qi apuce cu mina picioarele rete_ zate, dar i;i puse in gind sd ajungd, oricir de greu i-ar veni, pini ia 1drm. A$a cd se lisi sa pluteascd... fi tot pluti qi pluti pe api pluti multe - dacd sau pulind vreme, cine mai qtie? Doar ca, inrr-un rirzju, simti cd e la capetul pulerilor. Tocmai arunci il sdlra un val yi-l arunci pe lArm. Dupa ce se odihni pulin iti aminti de pasirea Magai: ,,Ci doar n-o sd zac aici o sutd de ani. Chiar de-ar fi si md dau de-a rostogolul ti tot o sd ajung pini la locul unde se afld ingropat urciorul cu biutura timiduitoare,,. Cind, deodati, ce se vadS? Un om care venea dinspre ldrm impiedicinduse la tot pasul $i se ducea direct spre mare. Matiu$a Cenu$iul il strigi: Unde te duci? Nu vezi cd intri in apd? Pdi tocmai asta e! ci mis ochii in intuneric;i nu vid drumul. Bine, atunci tine-te dup; glasul meu. Dar cine etti tu gi ce faci aici? Eu stau culcat nu pot merge, pentru cd am picioarele retezate din genunchi. Orbul veni mai aproape gi zise: De vreme ce etti vdzdtor, urcd in desaga rnea. Eu am sd te duc, iar tu o sd-mi spui pe unde sd merg. $i zicind asta, orbul il a$ezA pe Mariup Cenugiui in desaga sa. 78

Am auzit de la niqte bdtrini cum cd s-at afla pe aici pe undeva api vre. Ce -bine-ar fi daci qi noi doi am da de ea! Tu fi-ai vindeca picioarele, iar eu mi-ag umezi ochii cu ea qi aq vedea lumina zilei din nou. Eu gtiu unde se afld bdutura t;mdduitoare. Daci o sd md duci in circd, o sd-ti ardt drumul $i tie. $i iatd ca au mers a$a $i-au tot mers. Ct, del Repede doar povestea povestegte, se mai anevoie fapta se sAvirle$te, dar orbul fi ologul mergeau ti tot mergeau inainte. Cind osteneau, se opreau sa se odihneascd, mincau poame gi ciuperci ba uneori se procopseau ;i cu cite o sdlbiticiune ti din nou - la drum. Merseri ei a;a prin cimpii deschise $i prin pdduri intunecoase, trecuri prin mla$tini gi stufdriguri pind ajunseri in acea pidure in care Matiuta Cenuqiul ii ocrotise de urgia furtunii pe puii din cuib, S-au apropiat de stejarul cu pricina, iar orbul !i-a dat jos de pe umeri desaga. Matiu;a Cenu$iul se rostogoli pind la trunchiul copacului ;i, cit ai clipi, dezgropi urcrorul de arami. Umezi cu licoarea tdmdduitoare ochii fratelui sdu de cruce qi orbul isi recapdtd vederea. De bucurie, acesta ridea $i plingea totodati, spunindu-i:

- Om bun, ili mullumesc! O sut; de ani am sd lin minte binele ce mi l-ai fAcut. - Ei, ;i-acum, ajutd-md si-mi prind ;i eu picioarele la loc. Aqezard picioarele lui Matiu$a, Ie potriviri cum se cuvine $i-apoi le stropiri cu api vie qi picioarele se fdcuri ca mai inainte. Ei, a$a va si zicd, fiecare din noi a dobindit ceea ce ii trebuia, rosti Matiufa Cenutiul. Acuma, haide sd mergem si aflim ce mai e nou prin impdrSlia noastrd. Ci larul de aici, pentru cd l-am slujit cu credinla, m-a rispldtit cu ddrnicie: mi-a retezat picioarele de la genunchi pe cind dormeam $i m-a azvirlit in mare. Trebuie numaidecit siJ vid qi sd-i plitesc cu virf $i indesat pentru tot bineie ce mi l-a ficut. Apoi, fiecare din ei sorbi cite o guri din bdutura timiduitoare - qi toatA oboseala se duse de parci le-o luase cineva cu mina, iar puterea li se facu de doud ori mai mare ca inainte. IeSirA din pidure qi, nu mult dupi aceea se ivi in fala lor qi oraqul. In preajma ora;ului, pe piqunile impdrdliei, pd;tea o cireadd mare de vaci. Cind se apropiare, Matiu$a Cenu$iul recunoscu in vicarul cirezii pe fostul siu far. ll lntreba: A cui si fie impiriFa -Vdcarul izbucni in plins:

asta?

Vai mie, vai mie, oameni buni, voi nu-mi cunoa$teli amarul! Impieu eram larul sdu mai-nainte vreme, acuma

rilia- aceasta a fost a mea, iar

79

ins5, vedeli $i voi, pasc vacile. Am domnit mutli ani de zile nec;sitorit, dar dupi aceea, ducindu-rni departe, Ia capetul pimintului, peste noud mdri,i noue feri, in impdrAia lui Vahramei, am petit-o pe fiica acestuia, pe viteaza fi neinfricata Nastasia Vahrameevna. Aceasta, de cum a aflat ci nu sint inzesr_

rat cu putere de viteaz, mi-a poruncit si pasc vacile iar ea a trecut in locul meu la cirma impirdliei. In fiecare zi, indatd ce aduc vacile acasi, mi ceart;, me umileqte cu tot soiul de vorbe $i m; lase sA rabd de foame. amintetti ceJi spuneam: ,,$i-o fati frumoasi se va ivi _ dar - Ilivamai pe altul indr5gi"? Se vede ci;i de data asta s-a intimplat aqa cum am spus eu.

Atunci larul-vacar il recunoscu pe Matiu$a Cenuqiul qi izbucni in hohote plins de mai puternice ca inainte: Oh, Matveiu$ka Cenuliule, ajuti-md si-mi recapAr imparilial Drepr - o sA te fac ministru, ia. fratelui tiu de cruce rlsplatA o sA-i diruiesc titlul de print fi o tdri$oar5. Ia te uiti, ce blind efti ti ce darnic in fagaduieli cind te afli la ananghie, se vede cd ai uitat cum m-ai rdsplitif pentru felul in care te-am slujit, nu_i aga? Ar trebui s5 te ucid, dar nu vreau si-mi minjesc miinile, Card-te din impdrdlia asta, sd nu te mai vid in vecii vecilor. Bagi de seami, daci-mi mai iesi vreo_ dati in cale, singur vei fi vinovatul Auzind asemenea vorbe larul-vicar se sperie de moarte $i o lui la sane_ loasa,

Doa. cii l-au zdrit qi s-a ti fdcut nevAzut acel far. Iar Matiuta Cenugiul impreund cu fratele siu de cruce intrari in oras $l se rugari de o betrinica, ce trdia in curtea din dos a palatului, si le ingdduie sd

.dminA acolo peste noapte. Tot uitindu-se la Matiu$a Cenuqiul, bdtrina zise: Mi se pare ci te-am mai vdzut undeva, vrednicule voinic! Nu currva qti sacagiul care ducea api la curtea larului? Iar Matiu)a Cenusiul recunosr u: Ei sint. bunicuto. - Vai de mine, puiule dragi, te-ai intors viu $i nevdtAmat, va sd zica. Pe aici se zvonise cA ai murit, chipurile. Acuma este Lrn sacagiu nou aici o cane de api nu vrea sd dea nimdnui, nu-i ca tine, care le dideai si siracilor ;i sch ilozilor cira apd \ roia u. De aceea toli re pomenesc ti le jelesc. $i bdtrinica noasfi se apucA de heabd. Le dddr,r vrednicilo. voinicr sa manince $i sd bea qi le pregdti baia. Oaspelii se spdlari de praful drumului, se imbiiar5 ;i se cufundard in somn adinc si se odihneasci. Iar bitrinica se duse la curtea impdrdteasci qi le dddu de $ire tuturor: S-a intors in orat MatiuF Cenu$iul. 80

Vestea ajunse qi la

odiiie domnegti. impdrbteasa ii porunci unei tigancu-

se cu fata smolitd $i ochi de cirbune: Cheamil aici de indate pe Matiuta Cenu$iul. -$i Matiuqa Cenu$iul se infdlitn la chemarea impdretesei. Cind l-a vdzut Nastasia Vahrameevna a coborit fuga-fugula din pridvorul inalt, a venit alergind 1i l-a prin. de miinile-i albe pe \oinic: Nu mi-a fost hirazit cel ce paqte vacile, ci mi-e hirizit cel ce a $tiut sA mA pefeasci. Credeam ci nu mai egti printre cei vii. Nesuferitul de far povestea ci, chipurile, te-ai imb5tat crild cind erai pe vas qi ai cizut in mare. Ce te-am mai plins, qe te-am mai jelit, iar pe nesuferitul de lar l-am trimis sd pasci vacile. Si-atunci Matiu$a Cenugiul ii spuse adevirul-adevirat: cum i-a retezat ia.ul picioarele pe cind el dormea, cum l-a aruncat in api, iar dupi aceea, cum el li fratele lui de cruce au dobindit apa rie. Cit despre vdcar, sd nu mai vorbim. Acum s-a dus, parca l-a inghilit pdmintul;i niciodatS, de azi inainte, n-o sd mai indrdzneasci sd dea ochii cu mine. Tarina l-a adus pe Matiu,la Cenutiul in iatac ti a rinduit o masd cu fel de fel de b;ururi qi minciruri. gi-l tot imbia pe musafi.: Mdninca, mdnincS, drag pi scump prieten! -Matiu$a Cenu$iul, dupd ce biu qi minc6, incepu s;-li ia rAmas bun: Acum trebuie sd plec, md duc sd-mi ved parinfii. -Nastasia Vahrameevna porunci si i se pregdteascd o caleaqci. Mergi sinitos, dar si-i aduci cit mai degrabi aici pe tatdl ti pe mama ta. ca ri trdiasc; si ei alSruri de noi, $i Matiu;a Cenuqiul ii aduse pe perinlii sii, $i indatA dupA aceea au fdcut nunta $i un ospil de pomini. Matiu;a Cenu$iul trecu la cirma impdrdliei, iar pe fratele sdu de cruce ii investi ministru. $i au inceput cu tolii sd triiascd, sd vieluiasci, averi sd asoniseascd. necazul si-l ocoleascS.

t*S*u*$6, ;r:t.,i -:L-di,

:QI

.()

{ 'g

v

iNb,

jj''r .i,i ,

.:r)

j

.v

r>)

t(

t-t ll\ll:"-'? ,'t

C6 PRIN MINUNE fost odati ca niciodati. A fost odatd un motneag. $i moqneagul acela avea trei feciori: doi erau ageri la minte, al treilea un prostdnac, Emelea. Ceilalli doi frali munceau din r5sputeri, iar Emelea stdtea toati ziua tol5nit pe cuptor qi nu vroia sd audd de nimic. intr-o zi cind amindoi fralii plecaseri la tirg, femeile, cumnatele lui, prinserd a-l ruga: Emelea qi adi ap5. -Iar Du-te, el de pe cuptor: chef,.. - N-am Du-te Emelea, ci daci se intorc fralii de la tirg n-or s5-li aducd bomboane.

Bine, md duc. -Cobori de pe cuptor, se incdllt, se imbrici, lud gileile $ toporul $i se duse

la riu. Ficu

o copci in ghealS, rmplu gilelile cu apt, le puse mai la o parte, iar el incepu sd se uite in copc5. Deodatd vezu acolo o $tiuce Cu multi iscusln-

1i izbuti si prindd pettele cu mina. mai uha * buni qi dulce o si iasd! -CindCedeodatd ttiuca ii vorbi cu glas omenesc: drumul in ap5, Emelea, ce-! voi fi ti eu de folos. -Pe Dd-mi Emelea il pufni risul: $i, md rog, cum ai putea tu si-mi fii de folos?... Nu, mai bine te duc acasi qi le spun cumnatelor si pund apa la fiert. O sA iasd o uha dulce $i bun;. Dar $tiuca il rug5;i mai fierbinte: Emelea, Emelea, di-mi drumul in apa;i voi face pentru tine tot ce-mi

-

vei porunci, Fie, dar mai intii dovedelte-mi cd nu md p5cdietti $i-atunci drumul. Stiuca il intrebd: Emelea, spune ce-li dore$ti tu acuma? Pii, a; vrea ca gilelile sd se duci singure acasA, fdrd din ele.

ifi

dau

$i

-

$tiuca

ii

si

se verse apa

zise:

Sd 1ii minte cuvintele pe care o sd Ii le spun ceva, si spui doar atit:

qi

ori de cite ori o

sA

dore$ti

(a prin m inune.

Iata ce vreau anume...

$i Emelea zise: Ca prin minune,

Iati

ce vreau anume - acasd... gilelilor, duceli-vi singure Abia termind de spus vorbele astea, ce gAledle qi porniri sA urce dealul, Emelea ii didu drumul qtir.rcii, qi se duse qi el in urma gilelilor. Oamenii, vdzind cum merg singure gilefile prin sat, nu mai puteau de

*

Uha

-

ciorbe de

peSte.

83

uimire, iar Emelea in vremea asta mergea in urma lor $i zimbea pe sub musta1d... cAlelile intrar; singure in izbi $i tot singure se pusere pe lavit5, iar Emelea se urc; pe cuptor. Dacd a trecut mult sau a trecut pufin timp, cine mai $tie? Doar ci, la o vreme, cumnatele i-au zis: Emelea, ce tot stai tolinit? Mai bine te-ai duce sd spargi niste lemne. - N-am chef,.. Daci n-o si spargi lemne, cind se vor intoarce fralii de la tirg, n_or se-fi aducE bomboane. Emelea tare n-ar fi avut chef sA coboare de pe cuptor. Dar i$ aminti de $tiuci ti zise inceti$or: Ca prin minune, Iati ce vreau anume - lemne, iar voi lemnelor, hei, toporule, du-te de sparge in izbi singure si in_ trali $-n sobd sA vi aFzafi. Toporul fi$ni de sub lavili, se ndpusti in ogradi li una_doue se apuca de spartul lemnelor, ia. lemnele singure in casE int.ari qi_n sobd se bdgarri, Daci a trecut mult sau pulin timp, cine mai $tie? Doar ci intr_o zi cumna_ tele ii spuseri din nou: - Emelea, iar nu mai avem lemne deloc. Du-te la padure degrabA ,i taie lemne: Iar el de pe cuptor: Da' voi ce p;z{i? - Cum, ce pAzim?., Parci asta-i treabd pentru noi, sA ne ducem dupd lemne in pidure? Mi rog, eu n-am chef... - Bine, cd n-ai se capeli nici un dar. - Emeleasinu;tiimai avu incotro de pe cuptor, se incdlld ;r se $i - incobori imbrdci. Lud o funie qi roporul, ie$ ogradi $i se sui in saniei Hei, femeilor, deschideli poarta! Cumnatele ii ziserd: Ce faci, tontule, te-ai suit in sanie ti n-ai inhimat caiul? - N-am de cal. -Cumnatelenevoie au deschis poarta, iar Emelea zise incetiqor: Ca prin minune, Iatd ce vreau anume 84

du-md, sanie, in pddure... Sania ieqi singuri pe poarti, dar atit de repede ci n-ai fi ajuns-o din urmd nici cu calul. Dar, ca sd ajungi in pedure trebuia sd treci prin oraq, aga ce Emelea trinti la pAmint $i c;lci o grdmade de oameni. Mullimea striga: ,,Puneli mina pe el! Prindeti-l!" Iar el, di-i inainre $i mind sania. gi, ajuns in pidure, rosti: prin minune, -IatiCa ce vreau anume: toporule, taie lemne cit mai uscate, iar voi lemnelor, singure in sanie vdnc5rcati, $i cu funia vi legali... Toporul incepu si taie copaci uscali gi sd spargi lemne, iar lemnele singure in sanie se-ncircau qi cu funia se 1egau, Dupi aceea, Emelea ii porunci toporului sd-i ciopleasci o mAciucA, dar una zdravrnS, incit cu mare greu sA poati ii ridjcat; de la pamint, $i se sui in sanie: prin minune, -IatiCa ce vreau anume sa mergi, sanie, acasA... $i sania porni in goana mare spre casd. $i iar trecu Emelea prin oragul acela in care nu de mult trintise la pdmint $i betegise o grimadi de oameni, ata ce acum mullimea il attepta se se intoarcd. L-au inheFt pe Emelea, l-au tras jos ti au inceput sel certe $i sil bat6. prin minune, -IatdCa ce vreau anume haide, mdciucd, rupe coastele oamenilor ;stora. Mdciuca se avinti qi di-i, $i burdu$e$te-i pe toli. Oamenii o lua.e la goand care-ncotro, iar Emelea ajunse acasd $i se sui pe cuptor. SA fi trecut mult timp, si fi trecut pulin, cine mai ttie? Doar ci intr-o zi auzind larul despre ndzbitiile lui Emelea, trimise dup5 el un ofiler: s6-l gdseasci d sdl aduci fdri intirziere la palat. $i iatd ci ajunse ofilerul in satul cu pricina, intr; in izba gtiuti in care tr;ia Emelea, $i-l intrebi: e$ti Emelea-prostinacul? -Iar Tu el de pe cuptor: Dar fu ce vrei? - Imbracd-te repede, trebuie s; te duc la lar, - N-am chef...

-

86

Ofilerul se supiri qi-i trase o palmS lar Emelea zise incetilor: Ca prin minune,

Iati

ce vreau anume

-

miciucii. rupe-i coa:lele omului a5luia. Miciuca se avinti qi di-i ii burduiestel pe ofiler,

cA de-abia a scapat cu

fuga, bietul om.

Tarul rAmase uimit cd ofilerul lui nu fusese in stare s-o scoata la capet cu Emelea d-l trimise, de asti dati, pe cel mai de seamd dregitor al sAu, pe mai-marele dregitorilor. Si mi-l aduci aici, la palat, pe Emelea-prostdnacul ce de nu - ili

retez capul. Mai-marele dregitorilor cumpAri cu toptanul stafide, prune uscate' turt; dulce, ajunse in satul cu pricina, intri in izba ftiutd qi prinse a le intreba pe cele doui cumnate, ce-i place lui Emelea mai mult $i mai mult. Lui Emelea al nostru ii place s5l rogi cu blindele cind il pui la vreo treabi gi si-i fdgdduie$ti un caftan frumos, $i-atunci face tot ceea ce l-ai rugat. Mai-marele dregdtorilor ii didu lui Emelea stafidele, prunele uscate, turta dulce $i-i zise: Emelea, de ce te tol;nefti pe cuptor? Haide mai bine si mergem la Iar. - Pii, mie mi-e cald $i aici... - Emelea, acolo, la tar se minincd qi se bea bine haide, te rog,

-

cu mine. '- Pdi, n-am chef... Emelea, larul are si-li diruiascd un caftan frumos, ciciuld;i cizme. -Emelea chibzui cit chibzui $i zise: Ei, fie, mergi tu inainte, ci vin $i eu in urma ta. -Dregdtorul plecd iar Emelea, dupi ce mai st;tu o vreme culcat, zise ln cele din urmA: prin ninune, -IataCa ce vreau anume hai, cuptorule, ia-o din loc fi du-m6 la Iar.,. $i deodati izba pirii din toate collurile qi din toate incheieturile, acoperiEul se clitind, un perete se prdbu$i, iar cuptorul o porni singur pe drum - pe cerare, ducindu-se de-a dreptul la Iar. Tarul il vazu pe fereastrd 5i zi'e cu uimire: 87

- Ce minune o mai fi ti asta? Mai-marele dregdtorilor ii rdspunse: e Emelea, care vine la miria ta, cu cuptorul lui cu tot. - Pdiie;i in pridvor. larul - S; ttii, Emelea, ci sint multe plingeri impotriva ra! Ai betegit foarte

multi oameni... Dar, mA rog, ei de ce se bigau sub tdlpile saniei? Chiar atunci se uita pe fereastrd fiica larului, Maria-Tarevna, careJ vdzu pe Emelea. Ernelea o vdzu gi e1 pe copili ;i zise inceti;or: Ca prin minune, IatA ce vreau anume: fie ca fata larului pe mine si md indrdgeascS! gi mai zise: * Du-mi acase, cuptorule... Cuptorul se intoarse ti o porni spre casd, intre in izbi;i se agezi pe locul in care stituse mai-nainte. Iar Emelea rimase mai departe tolAni! pe cuptor. La curtea tarului insd resunau strig;te qi curgeau lacrimi. Maria-farevna ii ducea dorul lui Emelea, nu mai putea trdi firi el til ruga intruna

pe tatel siu s-o lase

si mirite cu Emelea. Tarul se intristA peste ;i zise din nou cdtre mai-marele dre-

mdsuri, se imbolnivi de supirare gAtorilor:

Du-te degrab; ili retez capul.

gi adu-miJ aici pe Emelea, viu sau mort,

ci

de

lu,

$i din nou cumpiri mai-marele dregdtorilor o mrllime de vinuri duici ;i felurite bunitdli ti plecA in satul cu pricina, intri in izL,a ltiuti $ incepu si-l

osp5teze pe Emelea.

Emelea mincd, biu, se imbitd qi se culcd si doarmd. Iar dreg;torul urca in trisurd Si il duse larului, Tarul porunci de indati sd fie rostogolit pini acolo un butoi cu cercuri de fier. in butoiul acesta ii aFzari pe Emelea qi pe Maria-Jarevna, dup; care unseri buroiul cu calran )i-l azvirlird in mare. SA fi trecut mult sau pulin timp, cine mai ttie? Doar ci in cele din urmi, Emelea se trezi $i ce sitvadA? lntuneric Si strimt peste mdsuri: - Unde mA aflu, mi rog? Iar un glas ii rispunse:

il

88

Mi-e urit gi mi-e tare greu, Emeleufka! Am fost ferecali intr_un butoi uns cu catran $i azvirlili in apele albast.e ale mirii.

Dar tu cine e$ti? - Sint Maria-Tarevna. -Atunci Emelea zise:

prin minune, -Iat;Ca ce vreau anume vinturi puternice, rostogolili butoiul pe ldrm uscat, pe nisip galben... $i vinturile puternice incepurd s; batd. Marea se zbuciumd gi aruncd _ butoiul pe l;rm uscat, pe nisip galben, Emelea,i Maria_Jarevna iegiri din

buloi.

-

Emeleuqka, dar unde vom locui noi? Haide, construie$te

o izbe cit de micd.

fi tu

miicar

n-am chef.,. -DarP;i, ea il rugd gi

mai tare gi-atunci el rosti:

prin minune, -IatdCa ce vreau anume

- de aur, inalldle... palat de piatrd cu acoperiq De-abia spuse vorbele acestea ci indatA se indlli un palat cu ziduri de pial.i ti acoperi$ul de aur. in jurul palatului _ o griidind inverziti: pre_ tutindeni flori infloreau, pisari cintau. Maria_farevna,i Emelea intrara in palat li se a;ezard la ferea$ra. - Emeleu$ka, oare n-ai putea tu s; te faci un bdrbat frumufel? FArA si mai stea pe ginduri, Emelea zNe: Ca prin minune, Iatd ce vreau anume sd mi fac vrednic voinicel, frumos $i tras ca prin inel... se ficu Emelea atit de frumos, cum nu poli nici in poveste si povesrertl, . .$i nici cu pana sA zugr;vetti. Cam pe vremea aceea larul pleci la vindtoare gi cind colo, ce sd vadi? Pe un loc inainte vreme pustiu, acuma se indlla un palat. fi nesibuitul care, liri sd_mi ceare incuviinla.ea, fi_a construit - Cine-o palatul pe p;minturile mele? $i trimise indati oameni sd vadd gi si afle ,,cine sint cei din palar?,, Trimiqii tarului alergari in goana mare, ajunseri sub geamul casteiului ._ $i intrebard. 89

Iar Emelea le

rdspunse:

Poftili-l pe tar la mine in ospelie

li am si_i dau rispunsul -Si larul ven-i in ospelie. Emelea il inrimpind. il

eu insurflr. conduce in palat.,i_l aqeazl la masi, incepu ospdlul. Tarul minca, bea gi nu se mai sdtura admirind tot ce-l inconjura. rogu-te, spune-mi, fdcu el, cine e$ti tu, vrednicule voinic? - Dar Ili mai aduci aminte de Emelea-prostdnacul, care venise la palat cu - lui cu tot, iar mdria ta ai poruncit sd fie gi el gi cuptorul fiica ta ferecali intr-un butoi uns cu smoalr gi azvirli{i in mare? Ei bine, eu sint Emelea, Daci vreau pot sd-Ii distrug, sd-1i ard pind-n temelii toatd impirdlia din capir in capal. Jarul se sperie grozav;i incepu s5-l roage de iertare: Insoar5-te cu fiica mea, Emeleu;ka, ia-mi gi impdrilia, dar nu ma pierde! $i s-a ficut indatd un ospdl cum nu s-a mai pomenit. Emelea s_a cdsdtorlt cu Maria-Tarevna Si a trecut la cirma impir;tiei. Aici povestea s-a terminat, si triiasci cine m-a ascultat.